Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Sever Voinescu-Cotoi, Dumitru Pardău şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Este ora 8,30.

Declar deschisă şedinţa consacrată astăzi prezentării de către dumneavoastră a declaraţiilor politice.

O să începem această şedinţă cu crearea posibilităţii pentru opoziţie de a prezenta declaraţiile politice.

Îl rog pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Kötő Iosif, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule deputat Vasile Mocanu, mă bucur să vă revăd de dimineaţă şi vă urez să aveţi o zi frumoasă şi o declaraţie politică consistentă.

Vă rog.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Ce bine ar fi ca să înceapă şedinţele plenului Camerei Deputaţilor la ora exactă, aşa cum începeţi dumneavoastră declaraţiile politice.

Stimaţi colegi,

"Căldură cu picătura, bani cu găleata"

Am atras de mai multe ori atenţia că declaraţiile hazardate, legislaţia incoerentă, deciziile bizare, ca şi interesele politice ale actualei puteri vor fi mai periculoase pentru populaţie decât iarna care se apropie. Şi nu m-am înşelat!

Nici nu au venit bine zilele mai reci ale acestui sfârşit de an că o mulţime de scandaluri stau să izbucnească. La Iaşi, aplicarea Ordinului Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilităţi Publice nr.343/2010 a produs deja haos. Mai întâi, guvernanţii, prin declaraţiile referitoare la anularea subvenţiilor şi explozia cheltuielilor de întreţinere, au silit o mulţime de români să facă un efort uriaş pentru a-şi monta centrale de apartament. Acum, prin aplicarea ordinului mai sus pomenit, aceşti oameni se văd nevoiţi să plătească nu numai gazul consumat, ci şi căldura de la CET, de care tocmai scăpaseră.

Sunt blocuri în care, deşi nu mai există nimeni branşat la sistemul centralizat de încălzire, facturile au venit deja încărcate cu 50%. S-au luat în calcul conductele din subsol ori ţevile care trec prin apartamente, deşi acestea au rămas reci.

Ieşenii sunt indignaţi şi nu vor să plătească nimic în plus. Dacă iarna va fi la fel de grea precum cea de anul trecut, atunci la un apartament cu centrală, cheltuielile comune pe toată iarna se pot apropia de 400 de lei. După ce au investit mii de lei pentru a scăpa de "binefacerile" - remarcaţi ghilimelele - sistemului centralizat de încălzire ca şi de vecinii rău-platnici, ieşenii se văd nevoiţi să suporte în continuare pierderile unui sistem pe care actuala putere nu a reuşit decât să-1 îmbolnăvească şi mai tare.

Noi ştim că iarna nu-i ca vara, dar mai ştim că Partidul Democrat Liberal ne-a băgat deja frigul în case!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kötő Iosif, din partea Grupului parlamentar al UDMR şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Dan-Mircea Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, microfonul vă aparţine.

Domnul Kötő Iosif:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Învăţaţi limba română pentru a nu vă uita originea."

Acest titlu însumează ideea de bază a unui proiect care se adresează comunităţilor stabilite în diaspora.

În calitatea de deputat pentru diaspora, colegiul 4, mă simt obligat sa fac această declaraţie politică, deoarece problematica pe care o ridic se referă la voinţa politică a arcului guvernamental.

În activitatea pe care am desfăşurat-o în colegiu pe baza întâlnirilor pe care le-am avut cu familiile mixte din zonă, am constatat că mulţi copii nu au cunoştinţe de limba şi literatura română, necesare păstrării identităţii, sunt asimilaţi şi nu se consideră membrii comunităţii de origine. Acest fenomen este o pierdere uriaşă, întrucât ei reprezintă o resursă umană deosebit de valoroasă.

Deoarece este greu de presupus că putem avea lectorate sau şcoli organizate în toate comunităţile în care există români, vă propun să organizăm pe site-ul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni o secţiune specială pentru lecţii de limba română. Proiectul pe care îl propun este: "Învăţaţi limba română pentru a nu vă uita originea".

Mă adresez în acest sens Departamentului pentru Românii de Pretutindeni pentru a ne pune la dispoziţie fondurile necesare în vederea elaborării site-ului de lecţii de limba română postate pe internet. Aceasta ar fi o formă instituţionalizată de însuşire şi cunoaştere a limbii române de către copiii din comunităţile diasporei care sunt foarte dispersate în întreaga lume. Prin intermediul internetului am putea asigura acces direct pentru toţi copiii, totodată accesând şi însuşindu-şi cunoştinţele necesare păstrării identităţii.

Rog în acest sens un răspuns în scris de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în termenul prevăzut de lege.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Da, mulţumesc foarte mult, domnule coleg.

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Dan-Mircea Popescu şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Surpăţeanu din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"Despre moratoriu, pe înţelesul tuturor"

Miza politică a sfârşitului de an 2010 nu o reprezintă înlocuirea din funcţie a doamnei Roberta Anastase, ca urmare a furtului grosolan de voturi de la Legea pensiilor, ci, dimpotrivă, credibilitatea externă a României şi implicit depăşirea recesiunii şi a consecinţelor ei.

Acesta a fost principalul mesaj al preşedintelui ţării către opoziţia parlamentară, cu prilejul discursului recent rostit de la tribuna celui mai înalt for democratic al României. Cu aceeaşi ocazie, domnul Traian Băsescu a mai hotărât că interesul naţional este acum legat de trecerea prin Parlament a celor trei legi cerute de respectarea Acordului cu Fondul Monetar Internaţional, respectiv Legea pensiilor, Legea salarizării bugetarilor şi Legea bugetului pe 2011 şi că, perioada de timp rămasă până la finele sesiunii parlamentare devine astfel hotărâtoare pentru viitorul ţării.

În finalul discursului, preşedintele a ameninţat voalat opoziţia, afirmând că aceasta ori îşi vede de treabă şi răspunde acestui interes naţional, ori, dacă nu, cel puţin toată lumea va şti cui aparţine vina pentru nenorocirile care vor veni.

Moratoriul propus nu reprezintă, aşa cum s-ar putea crede, o mână întinsă Parlamentului, şi în special Opoziţiei, cât o încercare de a salva din nou Partidul Democrat Liberal şi, evident, puterea.

Apelul la responsabilitate, venit din partea preşedintelui, aminteşte de gestul unui părinte al naţiunii care îşi îndemnă fiii zurbagii să lase deoparte prostiile, respectiv apărarea democraţiei şi a statului de drept, şi să servească interesul naţional, aşa cum a fost el înţeles şi identificat de către şeful statului.

A cere altora să-şi asume responsabilitatea, înseamnă, în acelaşi timp, să te speli pe mâini de propria responsabilitate în gestionarea treburilor ţării. Dar lucrul acesta nu mai miră, probabil, pe nimeni.

Elementul cheie al discursului şi noutatea l-a reprezentat grija prezidenţială pentru obţinerea încrederii străinătăţii. În viziunea preşedintelui, obiectivul poate fi realizat, pe de o parte prin respectarea clauzelor Acordului încheiat cu Fondul Monetar Internaţional, ceea ce ne asigură banii necesari pentru finanţarea deficitelor bugetare.

Pe de altă parte, acest lucru asigură dobânzi decente la împrumuturi viitoare de pe piaţa de capital internaţională şi, de ce nu, o posibilă reevaluare a riscurilor de ţară pentru investitorii străini de care România duce atâta lipsă.

Opţiunea preşedintelui poate fi înţeleasă, dar asta nu înseamnă că ea este şi cea corectă. Şi iată de ce.

Pentru aceasta este necesar să privim şi cealaltă faţă a monedei. Înclin şi eu să cred că miza acestui sfârşit de an politic nu o reprezintă preşedinta Camerei Deputaţilor. Nu! Miza este cu totul alta, şi anume, apărarea democraţiei şi a statului de drept. Miza o reprezintă principiile şi valorile democratice ale societăţii şi încrederea cetăţenilor români în toate acestea.

A nu sancţiona furtul grosolan, a nu sancţiona încălcarea regulilor statului de drept, a nu sancţiona nerespectarea regulilor democratice dintr-un organ reprezentativ al democraţiei înseamnă a călca în picioare încrederea cetăţenilor care te-au ales tocmai pentru a vechea la respectarea intereselor lor, a principiilor şi valorilor fundamentale care dau conţinut şi sens acestei societăţi.

Toate aceste lucruri nu pot fi puse în paranteză printr-un moratoriu, căci ele subminează chiar societatea, chiar ţara. Înseamnă să nu mai crezi în nimic. Iată limitele majore ale propunerii prezidenţiale. Încrederea străinătăţii da, este necesară, dar la fel de necesară este şi încrederea propriilor cetăţeni. Aceste lucruri nu se exclud, ci, dimpotrivă, ele se presupun, se potenţează reciproc. Încrederea străinătăţii o câştigăm nu numai prin respectarea Acordului cu Fondul Monetar Internaţional, ci şi ca rezultat al eradicării furtului, a corupţiei, a evaziunii, a cumetriei politice şi economice, ca urmare a respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, a democraţiei, stabilităţii şi predictibilităţii vieţii noastre.

Cele două încrederi - ale propriilor cetăţeni şi ale străinătăţii - se presupun reciproc, se alimentează una pe alta, devin condiţii reciproce de dezvoltare.

Iată de ce nu putem să alegem între ele, aşa cum greşit ne-a cerut preşedintele României, căci acest lucru ar însemna să renunţăm la propriile valori şi la raţiunea de a fi. Acestea sunt şi motivele pentru care moratoriul propus de preşedinte a fost de la bun început sortit eşecului.

El nu a fost decât un dar otrăvit pentru opoziţia parlamentară care l-a şi tratat ca atare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe colegul nostru domnul deputat Mihai Surpăţeanu şi-l rog să se pregătească cu foarte multă atenţie pe domnul profesor Vasile Popeangă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Surpăţeanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Absenţa opoziţiei la vot - impediment major în derularea procesului legislativ"

De aproximativ două luni, invocând modul de desfăşurare a votului la Legea pensiilor, opoziţia cere demisia din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor doamnei deputat Roberta Alma Anastase, alegând ca formă de protest părăsirea şedinţelor în plen şi neparticiparea la şedinţele Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. Sub acest pretext, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a fost suspendat săptămâna trecuta a 14-a oară, nefuncţionarea acestuia făcând imposibilă repartizarea către comisii a propunerilor legislative înregistrate în vederea dezbaterilor, fiind amânat şi votul final al şedinţelor în plen. Astfel, s-au adoptat în mod tacit, prin depăşirea termenului legal, legi foarte importante, care în mod sigur ar fi generat dezbateri consistente.

Prin procedura de vot parlamentarii îşi exprimă voinţa cu privire la problemele supuse dezbaterii, votul determinând formarea unei majorităţi de opinie, prin acesta realizându-se principiul democratic al majorităţii. Votul este un act personal, iar neexprimarea acestuia este o soluţie neproductivă, tergiversând lucrările plenului Camerei Deputaţilor. De altfel, Regulamentul Camerei Deputaţilor prevede obligativitatea prezenţei la lucrările acesteia.

Boicotarea activităţilor de către opoziţia parlamentară, în semn de protest, denotă nu numai o lipsă de responsabilitate la lucrările Camerei Deputaţilor, dar şi întâietatea interesului politic, în detrimentul interesului naţional. Importantă nu este schimbarea din funcţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor, ci buna funcţionare a Parlamentului României, acest lucru realizându-se doar dacă atât parlamentarii puterii, cât şi cei ai opoziţiei lucrează în mod egal în interesul ţării.

De aceea, în modul cel mai colegial, invit opoziţia parlamentară să îşi înfrângă nemulţumirea asupra modului în care s-a desfăşurat votul la Legea pensiilor şi să revină în plen, dovedind astfel maturitatea politică de a reprezenta cu demnitate cetăţenii ţării.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Cristian Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Reforma practicilor împământenite sau Parandărătu' ţine pe loc bugetu' lu' Boc"

De departe cel mai tare concept din România este cel de reformă. Isteria a devenit şi mai mare când oameni de culoare portocalie la gândire şi faptă încearcă să ne demonstreze că reforma este egal cu practica împământenită, adică ar putea spune portocaliii că merge ca reformist un învăţământ subfinanţat, atât timp cât se practică meditaţiile, sau, de ce nu, reformează sănătatea prin subfinanţare, pentru că doar n-o să moară omu' ca să nu dea un ban la medic sau la farmacie pentru seringi, ace, brice şi ce-o mai fi trebuind! S-a văzut că reforma a ajuns până într-acolo încât numeri voturi în funcţie de câte ai nevoie! Şi, ca să coboare dictatura din pod, ca o formă împământenită este că şi regulamentele Camerei Deputaţilor se pot modifica după pofta portocalie reformatoare. Reformă care, cu alte cuvinte, este doar o mască pentru impunerea poftelor personale şi ale intereselor de grup ale celor aflaţi la putere.

Ca o ultimă aducere-aminte a unei practici împământenite este practica parandărătului, taman când începe dezbaterea bugetului statului! Dar, pentru a înţelege fiecare muritor ce înseamnă parandărătu' trebuie spus că acest cuvânt este compus din "para", care înseamnă "ban", şi "îndărăt", care arată că se întoarce la cel care 1-a dat. Niciunde în limba română nu s-au lipit aşa de bine cele două cuvinte! Originea cuvântului datează de la fanarioţi şi este o contragere a formulării "parale-ndărăt". Ca un făcut, aşa cum mai aminteam şi altă dată, cartierul Fanar a fost, pe undeva, prin zona Modrogan, taman pe unde au portocaliii acum sediul central. Şi ca să fie treaba - treabă, trebuie spus că parandărătul este un instrument de lichidităţi al capitalismului sălbatic, iar cei care lucrează cu parandărătul sunt în special persoanele care fac afaceri cu statul, numindu-se totodată parandălău.

De fapt, pe înţelegerea noastră, în Parlamentul României, parandărătul este suma care se-ntoarce la cel care aprobă o tranzacţie în favoarea cuiva, adică aprobarea bugetului lui Boc cu parandărătul pe loc! Aş dori să nu cumva să credeţi că e vorba de vreun comision, pentru că acesta este o chestiune civilizată, de cele mai multe ori la vedere. Pe când parandărătu' este musai ascuns şi nu se trece-n acte... Adică este o afacere cu statul unde nu riscă nimeni, câştigă doar cine trebuie şi numai statul pierde. Sau, cum ar spune Anton Pann: de Ia lume adunate şi-napoi la lume date!

Sau, într-o altă exemplificare: ridicarea de mână în Parlament duce implicit la favorizarea unor ciocoi de la consiliile judeţene, ceea ce are ca şi consecinţă extragerea parandărătului.

Acum, că tot se cam încheie ceea ce era de reformat prin ţară, nu ne mai rămâne decât să demonstrăm că ultima reformă justificată este schimbarea conducătorilor portocalii, după practica împământenită sau, de ce nu, după obiceiul pământului...

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule profesor, vă mulţumim şi noi pentru consistenţa declaraţiei politice a dumneavoastră.

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Mihai Apostolache şi-l rog să se pregătească pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru, independent de independenţi.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Vinerea trecută am organizat la Vălenii de Munte o întâlnire cu producătorii din zona Văii Teleajenului, prilej cu care am adus în acelaşi loc reprezentanţi ai administraţiei judeţene, în frunte cu prefectul judeţului, şi reprezentanţi ai producătorilor. Scopul întâlnirii a fost acela de a cunoaşte, ca parlamentar, problemele cu care se confruntă producătorii din zona pe care o reprezint în Parlament şi a găsi împreună cu administraţia judeţeană, reprezentată de prefect şi de serviciile deconcentrate, soluţii pentru ca activitatea de producţie din diverse domenii să se desfăşoară în condiţii corespunzătoare.

Cu această ocazie, ţin să-i felicit pe toţi cei care aduc plusvaloare prin activitatea de producţie pe care o desfăşoară şi să-i asigur de sprijinul meu constant. Totodată, ţin să remarc faptul că în ciuda crizei economice pe care o traversăm, oamenii nu şi-au pierdut încrederea în forţele proprii şi privesc cu speranţă spre relansarea economică.

Ca parlamentar, consider că se impune o strategie pentru susţinerea producătorilor români, deoarece aceşti oameni păstrează tradiţia, creează locuri de muncă, aduc pe piaţă produse tradiţionale, deosebite din punct de vedere calitativ. Am întâlnit cu această ocazie producători ale căror produse au fost medaliate cu aur la diverse concursuri naţionale sau internaţionale. Am rămas plăcut surprins să constat că foarte mulţi apicultori din zona Văii Teleajenului sunt dornici să-şi dezvolte activitatea prin accesarea fondurilor europene.

De asemenea, producătorii de ţuică, produs tradiţional al zonei, sunt interesaţi în promovarea produsului pe care îl realizează. Toţi aceşti producători, alături de cei care realizează covoare tradiţionale sau de fermierii prezenţi la întâlnire, ne-au demonstrat că se poate desfăşura activitate de producţie, dar că este necesar şi un sprijin mai susţinut din partea statului.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon acum pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Viorel Balcan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pe ordinea de zi a plenului este astăzi o lege pe care mi-aş fi dorit să se numească, după colegul meu, mort la datorie, doctorul Dan Velcelean. Din păcate, ea este pentru respingere. Nu am înţeles niciodată de ce. Parcă nu este suficient în ce condiţii lucrăm, parcă nu este suficient la ce umilinţe suntem supuşi, parcă nu este suficient că suntem încadraţi în treimea inferioară a grilei de salarizare, recunoscându-se încă o dată meritul în tratarea vieţii românilor.

Probabil că suntem prea mulţi? Probabil că trebuie să fim şi bătuţi sau schingiuiţi, şi am mai văzut acest lucruri întâmplate în piaţa publică la Slatina. Eu cred că o ţară care nu mai are medici, nu mai are sănătate. Iar jumătate de medic, exact ca jumătate de preot, înseamnă, de fapt, pierderea sănătăţii, cum jumătate de preot înseamnă pierderea religiei. Eu cred că ar trebui să facem ceva pentru cei care ne protejează viaţa. Şi, în astfel de condiţii, o să vă rog să votaţi această lege, pentru că atunci când noi vom fi mai puţini, şi dumneavoastră veţi fi mai puţini.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Viorel Balcan să-şi prezinte declaraţia politică şi-l rog pe domnul deputat Gheorghe Ana, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească pentru a urma.

Domnul Viorel Balcan:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Don Quijote - parlamentaru' opozant şi lupta cu Roberta".

Don Quijote - parlamentaru' opozant este un hidalgo autohton, adică "ginerele cuiva dintr-o familie nobiliară", cu mintea sărăcită din pricina lecturilor insistente gen Drept internaţional public - Sinteze pentru examen; Codul Zambaccian; Flora nisipurilor din Oltenia si Marele şoc, este într-o căutare existenţială.

Astfel, sub influenţa acestui tip de lectură, Don Quijote -parlamentaru' opozant porneşte la drum ca un adevărat cavaler.

Şi, de aici, povestea se modifică şi modernizează: Rosinanta este doar reprezentată alegoric pe ritmuri de tobă de voci sindicaliste, iar Sancho, fidelul scutier, este multiplicat până la..., nu se ştie numărul exact niciodată, cel din stele neavând relevanţă la ridicatul mâinii în procesul legislativ.

Obosit şi frustrat de nenumăratele neputinţe legislative, Don Quijote - parlamentaru' opozant îşi consacră lupta unui sentiment suprem: n-o place pe Roberta şi vrea cu tot dinadinsul s-o alunge.

Fără a-l suspecta de misoginism, căutăm să înţelegem drama acestui deziderat! Adică, ce-l mâna pe el în luptă, vorba poetului...

Simplu: gustul propriei imagini lustruite şi spilcuite în lumina reflectoarelor vremii şi frica de reformare a politicii sociale.

Don Quijote - parlamentarul' opozant a înţeles foarte bine faptul că resursele statului sunt limitate, în timp ce nevoile umane sunt din ce în ce mai mari, dar ar vrea să îngroape adânc în conştiinţa concetăţenilor şi nisipul istoriei, măsurile luate chicoteşte, în prag de campanie electorală, influenţat de mirajul puteri;

De ce Roberta?

Don Quijote - parlamentaru' opozant are instinctul vânătorului primitiv frustrat, care a epuizat toate armele şi mijloacele de luptă şi se năpusteşte asupra celui care crede el că îi poate servi pe post de trofeu.

Şi, mai ales, Don Quijote - parlamentaru' opozant trebuie să-i mulţumească pe pânzarii sanchisto-deliranţi plecaţi la "luptă" contra ciolanului iluzoriu.

După o lună, o moţiune, şi încă o lună şi încă o moţiune, şi încă..., şi încă... nu este vindecat de nebunie şi încearcă să-i convingă pe Sancho's să pornească din nou cu el spre... nicăieri.

Guvernământul unei ţări, ca răsplată pentru osteneala şi loialitatea lor, făgăduit la vremi fierbinţi de preamărire, s-a redus acum la o mojicească şi misogină manifestare politică.

Sancho Panza îl plânge, pentru că-i plăcuse jocul nebunesc al stăpânului său, deşi de multe ori el fusese cel care încercase să-i arate absurditatea şi inutilitatea tuturor actelor sale în care, de altfel, s-a complăcut el însuşi.

Într-un studiu închinat Cavalerului se remarcă faptul că Don Quijote trece prin diverse experienţe căutând să ajungă la maximul procentual al capitalului electoral.

Este Don Quijote victima unei false percepţii a realităţii sau nu? El nu vede sau nu vrea sa vadă realitatea?

Personajul Don Quijote vorbeşte şi gândeşte într-o permanentă raportare textuală.

Tocmai pentru că acesta apare în momentul perimării unui nou model şi al afirmării altuia, eroul este unul cu o personalitate duală, fisurată, un erou tragic care luptă "nebuneşte" să păstreze încă vechea politică.

În cele din urmă, planul realităţii şi cel al ficţiunii se află pe acelaşi nivel şi se întrepătrund: realitatea se transformă în literatură, iar lumea reală îşi pierde din calităţile ei imediate, eroul - de tip modern, de altfel - suferind o atracţie irezistibilă, victimizantă spre un model.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Ana, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ana:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică este intitulată: "Puterea actuală face politica struţului."

Pentru România după aderare cel mai concret avantaj cu statutul de membru, sărac al Uniunii Europene rămâne doar teoretic, marile proiecte de dezvoltare finanţate din bugetul comun lipsesc. Regulile foarte stricte privind cheltuirea fondurilor europene au fost invocate adesea, cu mult înainte de declanşarea crizei, printre cauzele situaţiei paradoxale şi nefericite în care ne aflăm. Am sperat la schimbări radicale înainte de aderare, dar după aderare, nu am fost capabili să facem nici măcar ameliorări minore. Mai nou, Comisia Europeană decide o simplificare semnificativă a procedurii de accesare a fondurilor europene: odată cu dificultăţile pieţei financiare, rolul acestora în relansarea economică a sporit enorm. Chiar dacă aceste modificări sunt echivalente cu asumarea riscului ce derivă din orice reducere a controlului public - banii pot fi cheltuiţi, dar obiectivele pentru care fondurile au fost create pot să nu fie atinse; riscul priveşte mai ales componenta socială.

Guvernanţii actuali nu discută despre aşa ceva, par că nu ştiu ce au decis. Modificările în acelaşi sens ale normelor interne de procedură sunt necesare şi probabil că se vor lăsa aşteptate. Sau poate vor fi cunoscute mai întâi de clientela proprie, cum ne-a obişnuit până acum la aplicarea programelor operaţionale.

Din punct de vedere al eficienţei noilor norme, dar şi a transparenţei totale, se impune o dezbatere publică foarte serioasă. Din păcate, în plină criză economică, dezbaterile publice sunt canalizate spre necesitatea unor schimbări de cu totul altă natură şi amploare, cum ar fi: modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, pentru a-i putea acorda puteri depline preşedintelui Camerei, în detrimentul Biroului permanent, la iniţiativa unui grup de deputaţi ai Partidului Democrat Liberal, lucru şi realizat; ultimatumul preşedintelui Băsescu, de 30-45 zile; îndeplinirea angajamentului Guvernului faţă de Fondul Monetar Internaţional, prin aprobarea celor trei legi - Legea salarizării unice; Legea bugetului şi Legea învăţământului - în condiţiile în care Legea bugetului nu este elaborată de Guvern, iar celelalte două nu se doresc a fi dezbătute în Parlament, ci aprobate prin asumarea răspunderii.

Pentru dreapta, asta înseamnă măsuri anticriză. Cu certitudine, abate, încă o dată, atenţia de la problemele reale ale momentului. O altă perdea de fum aruncată acum câţiva ani - votul uninominal - a dus la o schimbare de sistem electoral, ale cărei consecinţe nefaste acum încep să se vadă când 80 ≠ 170.

Discuţiile despre buget sunt dirijate să învrăjbească cetăţenii împotriva opoziţiei, care nu va vota bugetul pe 2011, dintr-un motiv foarte simplu, şi anume acela al lipsei de transparenţă a Guvernului. Deşi s-a depăşit termenul limită de depunere spre dezbatere în Parlament, nici astăzi nu se cunosc pilonii de bază ai viitorului buget. Cu atât mai mult, era nevoie de o consultare a tuturor forţelor politice din Parlament, cu cât bugetul pe anul 2011 va trebui să aibă viza Comisiei Europene.

Puterea actuală nu este capabilă nici să prevadă, nici să controleze fenomenele care au dus la prelungirea crizei economice deoarece întotdeauna a aplicat politica struţului.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet.

Rog să se pregătească domnul deputat Mircea Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Două evenimente culturale de mare importanţă pentru comunitatea tătară".

În spiritul creativ deja consacrat, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România - ca instituţie - a avut o contribuţie majoră la organizarea a două acţiuni culturale de excepţie, ambele constând în prezentarea unor cărţi de referinţă pentru comunitatea pe care o reprezintă. Este vorba de volumele: "Românii şi Hoarda de aur" (autor Alexandru Gonţa) şi "Dobrogea în pragul veacului al XX-lea" (autor căpitan Marin Ionescu Dobrogianu).

Aşadar, la data de 30 octombrie a.c., în Aula Universităţii "Ovidius" din Constanţa, în prezenţa corpului profesoral din cadrul Facultăţii de Istorie, dar şi a unui important număr de studenţi, masteranzi, doctoranzi, s-a desfăşurat manifestarea dedicată istoriei relaţiilor politice dintre Hanatul Hoardei de Aur, mai târziu Hanatul de Crimeea, şi Ţările Române.

Specialiştii au dezbătut generoasa tematică, din perspectiva unei noi orientări în ceea ce priveşte aceste relaţii, nu numai politice, dar şi economice. Obiectivitatea, unde se doreşte cunoaşterea trecutului istoric, trebuie să se afle în prim-planul cercetării.

Celălalt eveniment deosebit s-a desfăşurat la data de 13 noiembrie a.c., tot sub egida amintitei universităţi constănţene. Prezenţa remarcabililor profesori Gheorghe Buzatu, Valentin Ciorbea, Mariana Cojoc, Marian Cojoc, Liliana Lazia, Gheorghe Dumitraşcu, Ibram Nuredin, Ion Popişteanu, îmi cer scuze celor pe care nu i-am nominalizat, a constituit garanţia reuşitei.

Sigur, şi în continuare vom susţine astfel de demersuri. Istoria a însemnat, înseamnă şi va însemna o prioritate pentru etnia tătară.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Rog să se pregătească domnul deputat Neculai Marius, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua, stimaţi colegi.

Declaraţia mea politică se intitulează "Declaraţie privind incoerenţa actului de guvernare".

Nu a existat niciun guvern după 1989, care să dovedească o lipsă de coerenţă şi o dezbinare mai mare decât cea pe care o afişează acum Executivul condus de Boc.

În această perioadă grea pe care o traversează România, ne-am fi aşteptat ca reprezentanţii puterii să fie capabili să transmită un mesaj unitar şi să conducă ţara într-o direcţie bine stabilită către ieşirea din criză. Asemenea lucruri par însă imposibile pentru competenţele miniştrilor şi ale întregului guvern portocaliu.

În fiecare zi primim declaraţii contradictorii şi lipsite de consistenţă, care induc în mintea cetăţenilor speranţe false. Ministrul muncii, Ioan Botiş, a declarat că anul viitor salariile bugetarilor vor creşte, cu siguranţă, după ce tot personalul din sectorul bugetar va fi reîncadrat conform noii Legi a salarizării unice.

La nici o zi distanţă, premierul Emil Boc a afirmat că nu există nici măcar banii care să acopere aplicarea grilelor de salarizare. Prin urmare, nu există fonduri pentru salariile - şi aşa mici - stabilite prin Legea salarizării unice, act normativ întocmit pe genunchi, pentru care Boc vrea să-şi asume răspunderea.

Constatăm, astfel, că în România anului 2010, legile se aplică după dispoziţia primului-ministru. Lega-cadru a salarizării va produce efecte începând din 2011, doar în manieră graduală, iar cetăţenii acestei ţări se vor hrăni din salariile pe care le primesc în acelaşi fel "gradual".

Guvernul portocaliu nu lucrează pentru cetăţenii acestei ţări, ci pentru Fondul Monetar Internaţional.

Ultima declaraţie făcută tot de un membru al coaliţiei de guvernare a fost o jignire adusă inteligenţei cetăţenilor acestei ţări. Pentru actualul guvern, cetăţenii acestei ţări nu mai reprezintă decât simple statistici, nu oameni cu familii, cu greutăţi, cu drept de vot.

"Majorarea salarială consistentă de 15% pentru bugetari, din 2011, este un risc pe care ni-l asumăm", spunea cu multă emfază domnul prim-ministru Emil Boc. Această majorare nu este nici pe departe atât de consistentă şi se va aplica la salariile micşorate cu 25% ale bugetarilor. Prin urmare, banii pe care se presupune că îi vor primi în plus cetăţenii de abia vor acoperi inflaţia pe care o vom avea anul viitor. Un adolescent de liceu cu minime cunoştinţe de economie va demonstra simplu că procentul de 15%, cu care se va majora salariul, nu este echivalent cu 15% din salariul cetăţeanului înainte de tăierile operate de "Guvernul Ciomu".

Aceeaşi majorare o preconizează şi ministrul finanţelor publice, care ar trebui să ştie despre ce vorbeşte, după ce a realizat bugetul de stat, contrazicându-l, astfel, pe primul-ministru. Este clar că fiecare membru al Guvernului merge în direcţia sa, fără să existe un efort concentrat pentru binele ţării.

Ca ultimă portiţă de scăpare, oamenii au început să apeleze la justiţie pentru a-şi primi drepturile înapoi. S-a creat, deja, un precedent, tot mai mulţi cetăţeni primind în instanţă cei 25% înapoi la salariu, magistraţii declarând, în Curtea de judecată, ca ilegale reducerile de salariu.

Cetăţenii, însă, nu trebuie să lupte pentru dreptatea lor în justiţie. Aceasta trebuie să le fie asigurată de către stat. Guvernul trebuie să înţeleagă că, pentru a exista coerenţă în actul de guvernământ, trebuie respectate etapele legiferării stabilite de Constituţie.

Pentru păstrarea democraţiei în România, o lege trebuie să parcurgă drumul firesc: prin Parlament şi comisiile de specialitate ale acestuia. Angajarea asumării pe o lege realizată în pripă va produce inevitabil, după cum se vede, efecte negative catastrofale pentru cetăţenii şi aşa grav afectaţi de criză.

Vă mulţumesc.

Menţionez că mai am două declaraţii, pe care le voi depune în scris.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe colegul nostru, domnul deputat Neculai Marius, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Rog să se pregătească distinsa colegă Doina Burcău.

Domnul Marius Neculai:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Omul nu a ajuns la Dumnezeu prin Turnul Babel".

Se spune că, pentru a-l înţelege mai bine pe aproapele tău, e bine să te pui în locul lui şi să încerci să vezi diferendul dintre voi cu ochii lui, cu argumentele lui, cu dreptatea lui. Şi, pentru ca acest lucru să poată fi măcar un exerciţiu concret, ce-ar fi ca noi toţi să ne imaginăm că suntem purtătorii de grijă ai monumentelor din ţara aceasta, să ne imaginăm că lucrul la care ţinem cel mai mult şi pentru care am fi în stare să ne dăm chiar viaţa, e un monument de cult, spre exemplu Biserica Armenească sau Catedrala Sfântul Iosif din Bucureşti.

De ce am ales aceste exemple? Pentru că par a avea ceva în comun: o istorie, un adevăr şi o credinţă de apărat, în interiorul unei biserici aflate sub povara "turnurilor babel", care au răsărit ilegal şi stau să se prăbuşească peste altarul lor. 17 sau 20 de etaje ridicate ilegal la doar 4 metri de uşa bisericii, nu par a spune altceva decât că omul de azi, ca şi cel babilonian, se crede mai presus decât Dumnezeu şi Biserica Sa.

Dacă la Catedrala Armenească, cu toţii am văzut focul ce a pedepsit pe cei nelegiuiţi, oare ce va hotărî Cel De Sus să se întâmple cu înalta Cathedral Plaza, din Bucureşti, str. General Berthelot nr.11-15?

Demolarea clădirii ilegale Cathedral Plaza, este pe cale să devină realitate, urmare deciziei nr.1989 dată de judecătorii Curţii de Apel Suceava care, la data de 3 noiembrie 2010, au judecat cererea de revizuire formulată de Arhiepiscopia Romano-Catolică împotriva Deciziei nr.1025/25.06.2009, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti. În urma judecării acestei cereri, Curtea de Apel Suceava a pronunţat Decizia 1989/03.11.2010, prin care:

1. A admis cererea de revizuire formulată de Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti;

2. A schimbat în totalitate Decizia nr.1025/25.06.2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr.7222/120/2007.

3. În rejudecare, a respins recursurile formulate de către primarul Sectorului 1 şi SC "Millenium Building Development SRL" împotriva sentinţei nr.122/27.02.2009, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, ca fiind nefondate.

Faţă de această soluţie cu caracter irevocabil, a fost menţinută Sentinţa Civilă nr.122/27.02.2009, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, prin care a fost anulată autorizaţia de construire nr.79/18/B/4074/24.02.2006 emisă de primarul Sectorului 1 Bucureşti, pentru construcţia clădirii autointitulate Cathedral Plaza, din str. General Berthelot nr.11-15. Prin urmare, începând de la această dată, orice lucrare efectuată la această clădire este ilegală.

Se cere imperativ ca instituţiile statului şi autorităţile locale şi centrale să-şi exercite atribuţiunile de serviciu, în special Inspectoratul Teritorial în Construcţii Bucureşti, fără a mai plasa de la una la alta responsabilitatea luării măsurii obligatorii de oprire a lucrărilor.

Dacă pentru unii dintre noi primează interesul economic sau de grup, pentru noi, ceilalţi, e mai importantă atitudinea, şi nu vom avea linişte până nu vom vedea monumentele de cult eliberate de povara "turnurilor babel" din România.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu.

O invit acum pe doamna deputat Doina Burcău, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamna colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Doina Burcău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Un semnal de alarmă pentru copiii României".

Toate organizaţiile neguvernamentale din protecţia copilului atrag atenţia asupra efectelor dezastruoase pe care agravarea crizei economice şi creşterea şomajului o au asupra copiilor. În acelaşi timp, preşedintele Băsescu afirmă public că suntem un popor de asistaţi social.

Încă de la începutul anului 2009, UNICEF şi Banca Mondială au realizat o evaluare rapidă a impactului probabil al crizei economice asupra sărăciei în România, care a analizat profilul sărăciei pentru anul 2008, profilul populaţiei care prezintă riscul de a se confrunta cu sărăcia în 2009, acordându-se o atenţie deosebită copiilor, precum şi capacităţii alocaţiilor existente acordate familiilor şi copiilor de a oferi o protecţie adecvată împotriva impactului crizei.

Până la finalul anului 2009, conform estimărilor acestui studiu, 351.000 de copii, cu vârste cuprinse între 0 şi 14 ani, urmau să fie afectaţi de sărăcie.

Prin comparaţie cu această grupă de vârstă, tinerii între 15 şi 24 de ani continuă să se confrunte cu cel mai mare risc de sărăcie. Copiii şi tinerii reprezintă 43% din populaţia afectată de sărăcie, atât în 2008, cât şi în 2009.

Populaţia estimată a intra în sărăcie în 2009 era de aproximativ 1.400.000. Sărăcia reprezintă starea în care condiţii umane de bază, precum o alimentaţie corespunzătoare, accesul la apă curentă, servicii de sănătate şi adăpost sunt inaccesibile unei anumite categorii de populaţie, din cauza dificultăţii de a şi le permite.

Aceste lipsuri sunt cu atât mai grave în cazul copiilor, cu cât atrag după ele consecinţe grave, precum dezvoltarea improprie, excludere socială sau creşterea exploatării prin muncă a copiilor, a exploatării sexuale şi a abuzurilor, a abandonului şcolar, a analfabetismului, la o stare de sănătate precară, la creşterea consumului de droguri, şi putem continua aşa.

Studiul identifică cauzele care generează sărăcia la copil: şomajul adulţilor, educaţia scăzută şi cele care agravează sărăcia familiei când se asociază cu neglijarea, consumul de alcool al părinţilor etc., precum şi grupuri vulnerabile în regiunea de nord-est, în populaţia rromă - tineri, cei cu educaţie sub 8 clase, familii monoparentale, familii cu peste 4 copii etc. - şi subliniază faptul că acţiunile cele mai importante şi urgente pentru noi sunt cele concentrate asupra diminuării consecinţelor crizei asupra copilului, asupra sănătăţii, asupra şcolarizării, care se pot măsura în indicatori sau rate: rata morbidităţii şi mortalităţii la copil, rata abandonului şcolar.

Ca profesor, pot să confirm că abandonul şcolar este în creştere. După un an şi jumătate de la acest studiu transmis ministerului de resort, Asociaţia "Telefonul copilului" ne alertează cu numărul familiilor disperate care solicită ajutor financiar a crescut alarmant, începând din 2009. Au fost înregistrate până acum aproape 8.000 de cazuri, în care, în fiecare dintre ele, s-a solicitat sprijin financiar şi material sau o soluţie pentru copiii care nu au haine şi rechizite pentru a merge la şcoală, mergând până la cereri de instituţionalizare a copiilor.

Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se luptă cu toate acesta, încercând să rezolve probleme de nerezolvat, deşi bugetele sunt insuficiente, iar personalul pleacă la muncă în străinătate pentru a nu ajunge chiar ei în situaţia celor pe care îi protejează.

În ce măsură reuşesc sau nu, nu are cine să ne mai spună, pentru că autoritatea, care ar fi trebuit să tragă semnale de alarmă, a fost redusă la o mică direcţie în ministerul care se numeşte - în mod pretenţios - al muncii, protecţiei sociale şi familiei.

Copiii nu ies în stradă, în faţa Guvernului, pentru a-şi cere drepturile, dar asta nu înseamnă că statul ar trebui să ia măsuri de reducere a cheltuielilor, fără să privească spre copiii ascunşi dincolo de cifre şi grafice.

Ar trebui să fim cu toţii preocupaţi de ceea ce se întâmplă cu viitorul nostru, în condiţiile în care probabil un milion de copii sunt afectaţi de sărăcie extremă în România lui Boc.

În aceste momente, Guvernul intenţionează să înjumătăţească perioada de acordare a indemnizaţiei de creştere a copilului. În acest sens, se dovedeşte faptul că guvernul doreşte înjumătăţirea viitorului ţării. Bugetul ţării nu se îmbogăţeşte de pe urma mamelor şi copiilor şi Executivul PDL mai are puţin şi propune un impozit sau o taxă pe naştere.

Măsura nu are nicio justificare socială, mai ales în contextul crizei demografice şi, cu atât mai puţin, morală sau economică. Nu pe seama mamelor şi copiilor se va îmbogăţi bugetul ţării, iar societatea este mai mult decât statistici.

În opinia mea, sunt cel puţin două mari probleme: în primul rând, se periclitează viitorul României, înjumătăţirea perioadei de acordare oferind un stimulent negativ de a nu mai face copii; iar în al doilea rând, pentru tinerii români care vor mai încerca totuşi să aibă copii, puterea nu a pus la punct un sistem viabil de îngrijire a lor, de până la 3 ani, care să suplinească absenţa mamei, pentru că ea va fi obligată să muncească mai mult ca să compenseze lipsa indemnizaţiei.

Cele 40 de creşte existente în prezent nu corespund obiectivelor de la Barcelona, în materie de îngrijire a copiilor, pe care şi România şi le-a asumat.

Atrag atenţia asupra acestui lucru preşedintelui Băsescu şi Guvernului Boc, că asistenţa socială este un sistem complex, prin care, nu numai că se asigură un principiu absolut obligatoriu într-o ţară europeană - egalitatea de şanse -, dar se şi evită dezastre sociale, cum este cel pe care-l ignoră acum actuala putere: acela de amanetare a viitorului României, prin efectele dezastruoase pe care criza le are asupra copiilor şi tinerilor din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean (de la tribună):

Mulţumesc, stimată colegă.

Daţi-mi voie, pentru că nu mai avem alţi vorbitori în sală, să-mi prezint şi eu propria declaraţie politică.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Combaterea abuzului asupra copiilor".

Realitatea cruntă a zilelor noastre ne arată, din ce în ce mai des, scenarii de o gravitate şi agresivitate incredibile, având ca subiecţi tineri minori nevinovaţi, victime certe ale imaginaţiei şi afecţiunilor patologice ale unor persoane mature, menite să le garanteze protecţia.

În acest sens, dispoziţiile Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, precum şi prevederile Codului penal, îşi aduc aportul în vederea clarificării acestor aspecte şi conturării suportului legal pentru identificarea cazurilor de abuz şi neglijenţă, departe însă de a constitui un cadru redutabil privind stoparea unor astfel de acţiuni.

Ţinând cont de prevederile actelor normative menţionate mai sus, se impune o evoluţie a cadrului legislativ actual, în raport cu garantarea unui set de acţiuni preventive, care să determine în fapt prevenirea rezultatului final, deci să încurajeze nu doar conştientizarea obligaţiei de respectare în sine, dar, mai ales, identificarea de instrumente şi strategii precise în ceea ce priveşte acţiunea propriu-zisă de realizarea a obligaţiei de respectare.

Copilul face parte din categoria persoanelor cu o vulnerabilitate crescută, este lipsit aproape complet de posibilitatea fizică de apărare, deţine o capacitate limitată de înţelegere a efectelor comportamentului propriu sau al altor persoane.

Fiind de cele mai multe ori tentaţi, în cazul în care li se oferă recompense şi atenţii, minorii pot deveni victime certe ale unor astfel de persoane care, în mod firesc, ar trebui să răspundă şi să vegheze asupra siguranţei lor.

Prin abuz asupra copilului se înţelege "orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului."

Copilul are dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare. În acest sens, principiul respectării depline a drepturilor copilului, precum şi cel al respectării interesului superior al copilului, incluzând aici şi dreptul la protecţie, poate fi realizat numai în contextul unei mişcări generale, mondiale, în cadrul căreia, suntem obligaţi nu doar să înţelegem şi să respectăm, dar mai ales să acţionăm în respectarea obligaţiilor noastre faţă de copii.

Un aspect din ce în ce mai îngrijorător în ceea ce priveşte o formă specifică de abuz, abuzul sexual asupra copiilor şi exploatarea sexuală a copiilor, inclusiv pornografia infantilă, traduce violări grave ale drepturilor fundamentale, în special drepturile copilului la protecţie şi îngrijire pentru asigurarea bunăstării lui, astfel cum se stipulează în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului şi în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

În acest context, se impune introducerea unor sancţiuni mult mai severe împotriva abuzului sexual asupra copiilor, exploatării sexuale a copiilor şi pornografiei infantile. În sensul menţionat, consider că propunerea Comisiei Europene din martie 2010, prin care aceasta solicită aplicarea de pedepse mai severe pentru persoanele care comit abuzuri sexuale asupra copiilor, urmărirea penală a acţiunilor de "ademenire" (împrietenire cu copiii, cu scopul de a fi abuzaţi sexual) şi "turism sexual", chiar dacă abuzul asupra copiilor s-a produs în afara spaţiului Uniunii Europene şi intensificarea acţiunilor de prevenire a infracţiunilor de acest tip şi de protejare a victimelor este de bun augur în procesul de stopare şi, mai ales, prevenire a unor astfel de fenomene.

Un prim pas în prevenirea actelor de abuz sexual constă în condamnarea noilor forme de abuz sexual asupra copiilor, precum "ademenirea" via internet, respectiv chat, şi continuând cu crearea cadrului general de acţiune pentru diminuarea treptată, respectiv stoparea exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale, precum şi pentru prevenirea acesteia.

Ţinând cont de gravele repercusiuni pe care abuzul de orice fel le generează asupra întregii dezvoltări psiho-emoţionale ulterioare a copilului, constat că este nevoie în mod cert de o îmbogăţire a reglementării şi de o consolidare în ceea ce priveşte asigurarea protecţiei copilului, respectând cu stricteţe interesul superior al acestuia, prin reducerea riscului cu care acesta să devină victima acestor tipuri de abuzuri.

Vă mulţumesc. (Îşi reia locul la prezidiu.)

Daţi-mi voie să-i ofer posibilitatea şi domnului deputat Florin Ţurcanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, să-şi prezinte declaraţia politică.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Ţurcanu:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, dragi colegi.

Declaraţia mea politică se intitulează "România - ţara Guvernului taie tot!".

Stimaţi colegi,

După cum bine simţim fiecare dintre noi, traversăm o perioadă considerată de criză economică sau "recesiune", conform declaraţiilor preşedintelui ţării, criză în care am intrat şi care se adânceşte pe zi ce trece din cauza salariilor nesimţite ale bugetarilor, din cauza pensiilor, şi mai mult, din cauza alocaţiilor pentru copii, a indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor până la doi ani şi, în final, a concediului maternal.

Dacă ascultăm declaraţiile membrilor acestui guvern "magnific", ne dăm seama că pentru bugetari, pensionari, mame şi copiii acestora, ar trebui redeschis drumul spre... Siberia! De ce fac această afirmaţie? Simplu! Pentru că aceste categorii sociale au ajuns spaima societăţii, fiind cei care, în loc să construiască, distrug, cei care, în loc să producă, cheltuiesc şi, mai mult, adâncesc criza economică. Vor ajunge aceşti oameni să se ascundă şi chiar să le fie frică să spună că sunt salarizaţi de la bugetul de stat sau că sunt pensionari, fie că au studii superioare, fie că nu. Se vor ascunde pentru a nu fi victimele celor "lezaţi" de salarizarea acestora, a celor care stau zile întregi cu coatele pe geam, ştiind că la sfârşitul lunii ajutorul social dat de "bunul guvern" va veni şi ei îşi vor putea permite "bunăstarea" zilnică: tutunul şi alcoolul.

Această categorie a asistaţilor sociali nu prezintă un pericol pentru economia ţării, deoarece nu am auzit niciun ministru care să spună: "Stop, şi treceţi la muncă!" Dar, am auzit din gura tuturor că medicii, profesorii, asistenţii, angajaţii din administraţia publică sunt "pericolul social nr.1" al economiei româneşti.

În aceste condiţii, pentru a stimula creşterea economică şi pentru a diminua efectele crizei, domnul Botiş, ministrul muncii şi asistenţei sociale, a preluat o idee a înaintaşului său, Mihail Şeitan, idee considerată deosebit de bună în aceste condiţii, salvatoarea economiei româneşti. Neţinând cont de faptul că legea fundamentală a României, Constituţia, prevede acordarea alocaţiei de stat pentru copii, indiferent de situaţia materială a familiilor acestora, domnii miniştri consideră că nu toţi copiii ar trebui să beneficieze de alocaţie. De ce? Pentru că unele familii au venituri mai mari decât ale altor familii şi atunci copiii familiilor cu venituri mai mari ar trebui "pedepsiţi" pentru "nesimţirea" părinţilor lor, cu diminuarea sau tăierea alocaţiei.

Totodată, mai consideră domnul ministru că ar trebui redus concediul pentru creşterea copilului, precum şi indemnizaţia, iar mamele care vor renunţa "de bună voie" la indemnizaţie şi concediu maternal vor fi "premiate" cu sume de bani care să le permită să plătească creşa sau o bonă.

Probabil că lumea în care trăiesc domnul ministru şi Guvernul din care face parte este total diferită de cea reală, cea în care trăiesc mamele şi copiii lor. Într-o societate în care se pune accent pe protecţia copilului, pe educaţia acestuia în familie, pe rolul mamei în educaţia copilului, vii tu, Guvern-taie tot, şi spui că de la anul nu va mai fi criză dacă mamele şi micuţii lor vor înţelege că trebuie să se sacrifice pentru bunăstare. Noi înţelegem că în cele din urmă va trebui să suportăm toate diminuările care vor duce din ce în ce mai mult la degradarea vieţii şi a personalităţii umane, dar ne dorim ca acest Guvern să nu găsească întotdeauna vinovaţi pentru nerealizările şi incompetenţa lui, să nu considere unele categorii sociale vinovate pentru incompetenţa de care a dat dovadă în cei doi ani de guvernare.

Situaţia existentă nu doar produce dezechilibrul psihic al oamenilor, ci se caracterizează printr-o dezumanizare a acestora, care va produce, în final, o reacţie violentă.

În final vreau să vă comunic că aştept cu nerăbdare următoarele decizii guvernamentale, însoţite poate de un raport de activitate şi de argumente plauzibile şi credibile. Până atunci pot să spun că trăim în România şi nimic nu ne mai miră.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să-i prezint pe acei colegi ai noştri care şi-au depus declaraţiile politice în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi: Uricec Eugen, Stelian Fuia, Geantă Daniel, Iacob Strugaru, Marius Rogin, Ghiţă Cornel, Buhăianu Cătălin, Maria Stavrositu, Radu Zătreanu, George Ionescu, Călian Petru, Buda Daniel, Marius Dugulescu, Silviu Prigoană, Gheorghe Ciobanu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: Ioan Stan, Filip Georgescu, Georgian Pop, Valeriu Zgonea, Ion Călin, Mugurel Surupăceanu, Laurenţiu Nistor, Bogdan Ciucă, Neculai Răţoi, Marian Ghiveciu, Florin Iordache, Cristian Rizea, Oana Mizil şi Manuela Mitrea.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Dan Motreanu, Nini Săpunaru, Graţiela Gavrilescu, Gabriel Plăiaşu, George Scutaru, Cornel Pieptea, Titi Holban, Bogdan Ţîmpău, Cristian Buican, Gigel Ştirbu, Relu Fenechiu, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Ciprian Dobre, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, George Dumitrică, Andrei Gerea şi Radu Stroe.

Din partea parlamentarilor independenţi: Culiţă Tărâţă.

Din partea Grupului de parlamentari ai minorităţilor naţionale: domnii deputaţi Miron Ignat şi Dragoş Zisopol.

Din partea parlamentarilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Statistic, stimaţi colegi, 15 parlamentari şi-au prezentat de la tribuna Camerei Deputaţilor declaraţiile politice şi 53 le-au depus în scris.

Eu vă mulţumesc pentru participare, vă doresc o zi bună, ne revedem la ora 10,00, atunci când vom avea pe ordinea de zi dezbaterea proiectelor înscrise.

Vă mulţumesc, toate cele bune pentru dumneavoastră.

Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Costică Macaleţi:

"Botoşaniul nu-şi mai permite să plătească indemnizaţiile însoţitorilor persoanelor cu handicap"

Declaraţia mea politică de azi se referă la neplata indemnizaţiilor însoţitorilor persoanelor cu handicap din judeţul Botoşani. Pentru că Ministerul Finanţelor nu a mai direcţionat bani pentru efectuarea acestor plăţi de luni de zile, majoritatea primăriilor din judeţul Botoşani nu mai au bani pentru a efectua plăţi pentru beneficiarii acestor indemnizaţii.

La nivelul judeţului, exceptând Municipiul Botoşani, însoţitorii persoanelor cu handicap nu şi-au mai primit banii din luna iunie. Adică nu numai că aceste drepturi băneşti s-au redus, dar ele nu au mai fost plătite deloc.

La nivelul municipiului, Primăria Botoşani nu-şi mai permite să plătească din bugetul propriu indemnizaţiile însoţitorilor persoanelor cu handicap din luna octombrie. Ca să nu aibă de suferit, reprezentanţii Primăriei Botoşani au decis să facă aceste plăţi cu bani din bugetul propriu timp de mai multe luni, însă acummunicipalitatea nu poate să-şi mai permită nici măcar acest lucru. Necesarul pentru efectuarea plăţilor însoţitorilor persoanelor cu handicap doar pe o singură lună se ridică la 4 miliarde de lei vechi numai la Botoşani. Este o cheltuială la care nimeni nu se aştepta.

Aşadar, avem în faţă o situaţie disperată în care se găsesc aceşti oameni. Banii nu vin de la bugetul de stat cu destinaţie specială, prin Ministerul Finanţelor, iar bugetele locale nu pot susţine plăţile. Autorităţile locale speră într-o rectificare de buget, iar de la bugetul de stat să fie viraţi banii.

Ne întrebăm, pe bună dreptate, cine este de vină pentru o astfel de situaţie? Desigur ca ai noştri dragi guvernanţi dau vina pe criză. Dar oare merită categoriile defavorizate să sufere astfel? Vorbim de sute de oameni şi de luni de zile!

Cer, de la această tribună, Guvernului să caute de urgent o soluţie de rectificare bugetară în sens pozitiv, care să permită plata acestor drepturi băneşti. În caz contrar, doresc guvernanţilor noştri să aibă şi domniile lor parte de suferinţa acestor oameni.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor"

Se spune că sărăcia naşte monştri, iar astăzi acest lucru este din ce în ce mai vizibil. Neajunsurile de zi cu zi, grija pentru ziua de mâine, stresul, lipsa de educaţie, sunt doar câteva dintre cauzele actelor de violenţă.

Doresc să aduc din nou în discuţie subiectul violenţei pentru că, săptămâna aceasta, Fondul ONU pentru Populaţie marchează Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotrivafemeilor.

În declaraţiile politice anterioare am mai vorbit atât despre violenţa domestică, despre violenţa juvenilă, cât şi despre "consumul" de violenţă din ţara noastră. Afirmam în declaraţia politică din martie că "familia naturală, tradiţională se află în criză, în mutaţie spre un viitor confuz şi incert. Violenţa în familie pare a fi "un dat al civilizaţiei'", iar violenţa domestică este o luptă greu de dus la noi în ţară, este un subiect delicat, considerat încă tabu, într-o societate în care victima este în continuare vinovată pentru ceea ce i se întâmplă".

Spuneam atunci că de cele mai multe ori se ajunge la crimă. Stau dovadă, din păcate, crimele inexplicabile, fără sens şi inumane care se petrec între membrii aceleiaşi familii.

Nu exista nicio scuză pentru folosirea violenţei sau pentru abuzuri, însă de cele mai multe ori una dintre "cauze" este consumul de alcool. Astăzi, probabil mai mult ca în trecut, factorul care determină intensificarea gradului de violenţă din societate, şi mă refer aici la abuzurile împotriva femeilor sau a copiilor, s-au intensificat datorită sărăciei. Doresc să menţionez faptul că am apreciat iniţiativa legislativă care vizează îndepărtarea agresorului de victimă şi nu a victimei de agresor pentru că de cele mai multe ori victimelor violenţei domestice li se spune sau ajung ele însele la concluzia că trebuie să se refugieze de agresor fie la rude, fie într-un centru specializat pus la dispoziţie de comunitate.

Doresc să remarc şi proiectul Ministerului pentru Familie şi Solidaritate al statului francez, care a alocat peste 5 milioane de euro pentru achiziţionarea unor brăţări de dimensiunea unui ceas în care este integrat un sistem GPS pentru a fi purtate de francezii care au fost violenţi cu partenerele lor de viaţă. Acestea vor fi atenţionate în momentul în care aceştia vor încălca perimetrul stabilit de lege şi încearcă să se apropie de ele. Măsura a fost luată ca urmare a numărului mare de femei care au fost ucise sau agresate de consorţii lor. Se pare că măsura este una de succes întrucât şi Spania a aplicat acest sistem, iar numărul deceselor cauzate de violenţa conjugală a scăzut cu 14%.

În perioada ianuarie 2004 - septembrie 2008, de pildă, au fost înregistrate în România 44.284 de cazuri de violenţă în familie, iar în primele trei trimestre ale anului trecut s-au semnalat 6.484 de cazuri de violenţă domestică. Din păcate, statisticile internaţionale arată că mai multe femei sunt rănite şi chiar îşi pierd viaţa din cauza violenţei domestice decât din cauza bolilor, accidentelor rutiere sau altor cauze.

Violenţa domestică este de cele mai multe ori una tăcută. Abuzul verbal care nu lasă urme vizibile, stresul zilnic care îşi pune amprenta asupra psihicului sunt doar câteva dintre motivele pentru care suntem adesea martorii unor izbucniri violente a căror explicaţie nu o putem găsi. Societatea a evoluat şi modalităţile de abuz familial s-au diversificat, luând amploare în mod deosebit tocmai această violenţă tăcută despre care vă vorbeam.

Pe plan mondial, violenţa în familie este o problemă politică şi publică cu care se confruntă şi ţările din Europa, unde 1/5 dintre femei au fost cel puţin o dată în viaţă subiectul violenţei fizice. Consecinţele violenţei în familie asupra sănătăţii victimelor, dar şi asupra demnităţii umane aduc prejudicii grave generaţiilor viitoare.

Centrul de informare ONU pentru România susţine că violenţa de gen este una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului şi îmbracă diverse forme. În întreaga lume, o femeie din trei este victimă a acestor tipuri de violenţă.

În prezent există 89 de state care au o formă de prevedere legală privind în special violenţa în familie, iar violul marital poate fi pedepsit în 104 ţări; 90 de state au o formă de prevedere legislativă împotriva hărţuirii sexuale, iar 93 au legi împotriva traficului de fiinţe umane.

În concluzie, pentru a stopa orice tip de violenţă împotriva femeilor, copiilor sau a bătrânilor, într-un cuvânt a persoanelor vulnerabile, e nevoie de acţiuni în toate aspectele vieţii sociale în fiecare zi.

Doamna Antonella Marinescu:

Agenda internaţională consemnează faptul că ziua de 25 noiembrie este Ziua internaţională de luptă împotriva violenţei asupra femeii, negarea violenţei fiind astfel element definitoriu în spaţiul larg circumscris conceptului diferenţa de gen.

Un recent forum mondial, ce a analizat conceptul şi situaţia concretă a femeii în lume, sub semnul securităţii supravieţuirii, focalizată pe sănătate, a securităţii demnităţii, respectiv educaţia, a securităţii vieţii copilului etc., forum la care am participat în calitate de parlamentar român, deşi nu ne-a nominalizat negativ, a semnalat numeroase cazuri de discriminare de gen.

Cu toate acestea, în calitate de cetăţean român, sunt datoare, aici şi acum, să semnalez faptul că şi în ţara noastră numărul cazurilor de violenţă în familie este din ce în ce mai mare.

Astfel, conform statisticilor, în anul 2009 au fost sesizate în ţara noastră de două ori mai multe cazuri ale violenţei împotriva femeilor decât în anul 2004, numărul total de cazuri depăşind cu mult estimările specialiştilor.

Din lipsa fondurilor necesare combaterii şi studierii acestui fenomen, nu se poate cunoaşte în totalitate amplitudinea lui. Dar, conform datelor pe care le deţin medicii de specialitate din cadrul Institutului Naţional pentru Medicină Legală, numărul victimelor violenţei în familie se apropie de 900.000 în noiembrie 2009. În context, mă întreb câte victime se vor înregistra în acest an, date fiind măsurile aberante luate de guvernul - care numai român nu este - pentru ieşirea/adâncirea crizei economice din România. Întreb acest lucru pentru că sărăcia generalizată a generat şi generează, în mod indubitabil, violenţa, mai ales cea domestică.

În acest context socio-economic, privesc stupefiată recentele măsuri BeBe (Boc - Băsescu, sau invers) de reducere a perioadei postnatale şi implicit a alocaţiei iniţiale de îngrijire a copilului. Aceasta pentru că diminuarea constantă a resurselor generează tensiunile intrafamiliale, primele şi majorele premise ale violenţei familiale.

De aceea, de Ziua internaţionala de luptă împotriva violenţei asupra femeii, mă întreb câte acte vătămătoare, fizice sau emoţionale, vor mai avea loc în România prin această aberantă diminuare a resurselor necesare convieţuirii normale în cupluri şi dacă, de la înălţimea considerabilei ei averi, starleta PDL-ului, Elena Udrea, purtătoarea celebrei frunze de milioane de euro, a făcut cel mai elementar gest de implicare în atât de necesara eliminare a discriminării de gen şi a condiţiilor care o potenţează.

Răspunsul, şi cred că sunteţi de acord cu mine, este zero, eventual tăiat în patru, România profundă fiind estompată de costisitoarele preocupări de edulcorare a realităţii.

În acest context, putem afirma cu suficientă certitudine că Ziua internaţionala de luptă împotriva violenţei asupra femeii poate fi marcată în România printr-un nimic consistent sau, eventual, prin aserţiunea cu valoarea simbolică a măreţului şi inegalabilului nostru preşedinte, "ţigancă împuţită", ce pare să spună totul.

Am zis!

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Guvernul Boc este mai mult decât incompetent, este un guvern antinaţional"

De la preluarea puterii, în decembrie 2008, şi până acum, guvernele succesive ale lui Emil Boc au părut că sunt construite pe o caracteristică comună: o evidentă şi imbatabilă incompetenţă şi nepricepere în gestionarea treburilor ţării.

Însă ultima jumătate de an a demonstrat că acest guvern nu este doar unul extrem de nevolnic, ci unul care lucrează împotriva intereselor naţionale, împotriva intereselor cetăţeanului român. După ce a sărăcit economia naţională falimentând aproape 200.000 de firme prin introducerea impozitului forfetar, după ce a prăduit bugetarii prin reducerea cu 25% a salariilor, după ce a lăsat fără 15% mamele ce au în îngrijire copii şi pe cei care beneficiază de ajutoare sociale, acum pregăteşte transformarea cetăţenilor români într-o societate de sclavi.

Ultima bombă guvernamentală, lansată dinspre Palatul Victoria, anunţă modificarea Codului muncii în mod dramatic pentru angajaţii din această ţară. Astfel, se preconizează mărirea timpului de lucru până la 12 ore pe zi, introducerea zilei libere în cursul săptămânii, fracţionarea concediului de odihnă, precum şi scăderea amenzilor pentru munca la negru.

Altfel spus, după ce le-a fost tâlhărit venitul salarial din fiecare lună, acum se are în vedere lipsirea de orice fel de protecţie a angajaţilor. Iar replica acestui Guvern este mereu aceeaşi: acestea sunt condiţiile FMI, ca şi cum România s-ar fi transformat dintr-un stat suveran şi independent într-o anexă sau departament al Fondului.

Ca liberal nu pot spune că am o viziune de sorginte socială asupra societăţii, dar niciun om politic ce se consideră cu adevărat român nu poate să aprobe, fie şi tacit, această umilire continuă a celor care produc valoare în această ţară. Ceea ce se întâmplă acum ne arată foarte clar ca, în calitate de oameni politici, este momentul în care trebuie să ne revendicăm mai puţin de la dreapta sau de la stânga ideologiilor şi să fim, înainte de toate, români.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Refuz de dragul refuzului?"

Doresc să lansez un apel la bunul simţ al colegilor din opoziţie de a judeca cu propriile sisteme de valori înainte de a condamna din oficiu orice strategie sau chiar viziune pe care actualul guvern o lansează.

Odată cu intrarea sezonului rece, am asistat la o "adaptare" a discursului colegilor parlamentari din opoziţie şi o îndreptare a criticilor nefondate către investiţiile în turismul hibernal din România. Dacă în timpul verii, discursurile politice la televiziuni erau axate pe lăudarea litoralului bulgăresc, simultan cu blamarea litoralului românesc, acum, la începutul iernii, criticile se lansează în direcţia investiţiilor în obiective turistice specifice sezonului rece.

Ne plângem că sezonul cald este prea scurt. Pe cale de consecinţă logică, trebuie să investim serios în turismul specific sezonului rece. Faptul că se direcţionează fonduri serioase pentru amenajarea de pârtii de schi este rezultatul unor analize serioase şi a unor strategii de bun simţ în promovarea turismului în România.

Dacă ne uităm la vecinii noştri bulgari, nu vedem decât trei staţiuni de schi: Bansko, Borovets şi Pamporovo. În România avem staţiuni de schi în Maramureş (Borşa, Mogoşa, Izvoare, Suior), Valea Prahovei (Buşteni, Predeal, Sinaia, Azuga), ca să nu mai vorbim de Poiana Braşov, Bâlea Lac, Vatra Dornei, Stâna de Vale şi multe altele. Avem un potenţial imens de a câştiga o reputaţie înaltă pe harta staţiunilor de schi din Europa şi cred că trebuie să profităm şi să dezvoltăm acest sector turistic.

Din nou îmi manifest dezamăgirea faţă de atitudinea jenantă a colegilor din opoziţie care critică de dragul criticii (sau că au ordin de la centru!) şi refuză să sprijine proiecte importante pentru România doar de dragul refuzului.

Domnul Cristian Buican:

"Noile şedinţe ale partidului-stat"

Recenta conferinţă a Partidului Democrat Liberal, filiala Bucureşti, ne-a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că partidul clientelar care se află astăzi în fruntea ţării nu numai că este o parte din fostul Front al Salvării Naţionale, ci şi un demn urmaş al Partidului Comunist Român. Comportamentul şi limbajul celor care au luat cuvântul, precum şi mesajele transmise nu au făcut altceva decât să transforme această reuniune într-o copie fidelă a consacratelor şedinţe ale Partidului Comunist Român. Laudele excesive, odele compuse conducătorului acestei filiale, precum şi fastul caracteristic nu îşi aveau rostul în contextul candidaturii unice a celei mai cunoscute blonde din România. Iar asta nu o spun doar eu, ci şi unii membri PDL.

Ceea ce a rămas în urma acestui eveniment în memoria colectivă este numărul şi paleta largă de opţiuni metaforice linguşitoare ale unor importanţi lideri PDL atunci când vine vorba de un protejat al iubitului cârmaci de la Cotroceni. Comparaţiile plastice şi metaforele laudative la adresa Elenei Udrea au reprezentat duminică punctul central de atracţie al acestei şedinţe. Speram ca un asemenea comportament slugarnic specific relaţiei dintre liderii PDL şi Traian Băsescu să nu mai continue, dar se vede că m-am înşelat. A fost o şedinţă cu un final binecunoscut al cărei unic scop era acela al întrecerilor discursive de laudă la adresa tovarăşei Elena.

Am aflat de la această şedinţă de partid că Elena Udrea reprezintă pentru PDL "soarele" de la care se aşteaptă lumina şi că dânsa este exponentul unei generaţii în cadrul Partidului Democrat Liberal. "Cea mai frumoasă şi mai competentă", aşa cum a fost catalogată de ministrul de externe care prin astfel de osanale şi-a obţinut postul pe care îl ocupă, a declarat, spre final, că şi-ar dori organizarea unei astfel de conferinţe la trei sau şase luni, mai mult ca sigur pentru a mai auzi laudele şi cuvintele frumoase care îi fuseseră adresate. Îi propun ca la viitoarea conferinţă, de peste trei sau şase luni, să organizeze şi un concurs pentru cea mai plastică descriere laudativă, pentru a mima cât de cât competiţia.

Aşa cum obişnuia şi tradiţia celebrelor şedinţe ale PCR, au existat două persoane care au mimat critica şi care probabil i-au întunecat, pentru câteva momente, ziua plină de soare de care se bucura draga tovarăşă Elena. Aceştia nu au făcut altceva decât să oprească, chiar dacă doar şi pentru câteva momente, morişca laudativă pornită la adresa Elenei Udrea şi au atras atenţia asupra unor probleme reale dorind să fie mai mult nişte sfaturi decât nişte critici.

Această reuniune a confirmat că Partidul Democrat Liberal nu are niciun fel de soluţie pentru cetăţenii României. Altfel, în locul linguşelilor şi laudelor, am fi aflat de vreun plan de măsuri sau un program de investiţii pentru bucureşteni. N-am auzit niciun cuvânt despre asta, doar "modelul conducerii Traian Băsescu" care reprezintă pentru partidul portocaliu soluţia supremă. Fără măsuri, fără program, fără direcţie, Elena Udrea a decretat că nu le poate oferi bucureştenilor decât minciuni şi demagogie.

Spectacolul jenant oferit de liderii PDL la acest eveniment nu este altceva decât o încercare disperată de repliere a grupurilor clientelare din jurul partidului portocaliu către bugetul primăriei Bucureştiului. Ei şi-au dat seama că în contextul viitoarelor alegeri, guvernarea nu mai este o soluţie şi încearcă, prin toate mijloacele, să pună mâna pe bugetul Bucureştiului şi să transforme acest oraş într-un bastion portocaliu de unde să poată fura şi în perioadele de opoziţie care vor urma pentru acest partid.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Prezenta declaraţie politică se doreşte a fi un avertisment. Un avertisment în primul rând moral adresat tuturor celor care ocupă în acest moment vreo funcţie în Parlamentul României, în principal celor care au calitatea de aleşi şi reprezentanţi ai cetăţenilor în acest for.

Nu cred că vreunul dintre noi, atunci când a cerut votul oamenilor în campania electorală, la ultimele alegeri parlamentare, a spus explicit sau nici măcar voalat că va transforma mandatul de parlamentar în instrument de luptă pentru subminarea democraţiei din România. Nu cred că vreunul dintre noi a crezut vreo clipă că va deveni o marionetă a unei majorităţi arbitrare şi lipsite de orice decenţă şi morală politică.

Ultimele evenimente ce au avut loc în Comisia de Regulament a Camerei Deputaţilor, precum şi în plenul acestei instituţii ne arată extrem de clar faptul că s-a reuşit o tristă performanţă a puterii portocalii şi a acoliţilor ei de a dinamita principala calitate a Parlamentului României: aceea de for democratic de dezbatere. Modificările aduse legii interne de funcţionare şi organizare a Camerei Deputaţilor construiesc premisele unei dictaturi instituţionale fără precedent.

Nu mai contează componenţa legitimă a Parlamentului, aşa cum a rezultat ea în urma alegerilor. Contează şi sunt răsplătite traseismul şi corupţia politică.

Nu mai contează componenţa în forurile de conducere. Contează ca o minoritate portocalie să poată să îşi impună punctul de vedere, indiferent de argumente şi mai presus de lege.

Ceea ce nu a reuşit Traian Băsescu la nivelul întregii ţări, a reuşit Roberta Anastase la nivelul Parlamentului: instaurarea dictaturii portocalii.

Istoria ne-a demonstrat că orice dictatură, indiferent de cât de grea şi asupritoare ar fi, îşi are limitele sale de timp. Va veni o vreme în care toţi cei care susţin puciul portocaliu din Parlamentul României vor trebui să dea socoteală pentru faptele lor. Va veni o vreme când ne vom întoarce în faţa oamenilor, în comunităţile ce ne-au ales pentru a explica de ce această ţară este mai săracă - atât ca şi resurse, cât şi ca exerciţiu democratic.

Iar atunci, toţi cei care v-aţi făcut părtaşi la faptele incalificabile ale Robertei Anastase şi ale PDL-ului va trebui să răspundeţi în faţa legii şi a oamenilor.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Importanţa asigurării resurselor financiare necesare susţinerii producţiei de apă grea în deplină siguranţă"

Vin în faţa dumneavoastră pentru a prezenta situaţia societăţii ROMAG-PROD din Mehedinţi, care produce apă grea de uz nuclear pentru umplerea iniţială a reactoarelor U3 şi U4 de la Cernavodă, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2006, aprobată prin Legea nr. 78/2007, şi a contractului nr. 493-M-2006 încheiat cu Societatea Naţională Nuclearelectrica.

În anul 2010, ROMAG-PROD a avut mari probleme de finanţare începând cu luna martie 2010, fapt care până în acest moment nu a influenţat negativ realizarea fizică a producţiei, această unitatea fiind în graficul de producţie cu o realizare la zi de 165 tone de apă grea. Totuşi, finanţarea insuficientă s-a repercutat în mod negativ asupra plăţii furnizorilor de materii prime şi materiale, cu consecinţe în aprovizionarea aritmică şi sistarea aprovizionării pe anumite perioade. Toate acestea, au dus la scăderea stocurilor de materii prime şi materiale sub limita stocurilor de siguranţă, fapt care poate conduce la situaţii de avarie deosebit de grave pentru siguranţa instalaţiilor, în instalaţiile ROMAG PROD procesându-se 300 tone de hidrogen sulfurat, gaz toxic şi foarte periculos.

Până în luna noiembrie 2010, ROMAG PROD a vândut la Societatea Naţională Nuclearelectrica 119,5 tone în valoare de 214.404.000 lei (toată suma alocată pentru anul 2010) şi mai are pe stoc 46,5 tone apă grea.

În condiţiile în care s-ar sista producţia de apă grea, implicaţiile negative îmbracă două aspecte majore, şi anume: aspectul economic care ar solicita un efort financiar de peste 330.000.000 lei pentru desfăşurarea etapelor de oprire în condiţii de siguranţă, precum şi unul social prin concedierea a 5500 de lucrători din domeniu. Sistarea fabricaţiei de apă grea va afecta grav şi activitatea termocentralei de pe platformă şi implicit locuitorii municipiului Drobeta Turnu Severin, beneficiari ai confortului termic asigurat de ROMAG TERMO, prin creşterea preţului unitar la Gcal la peste 300 lei/Gcal.

Pe plan economic, existenţa platformei ROMAG este esenţială pentru judeţul Mehedinţi, a cărui industrie a fost serios afectată. Concedierea a peste 5500 de persoane ar reduce dramatic nivelul de trai al acestora şi al familiilor lor. La acest moment nu sunt asigurate condiţiile economice, sociale şi de reconversie profesională a persoanelor care ar fi disponibilizate. Mai mult, judeţul Mehedinţi ocupă primul loc pe ţară în ceea ce priveşte rata şomajului, 14%.

Consider că trebuie să susţinem în continuare programul energetic nuclear românesc, program prioritar pentru asigurarea independenţei energetice a României, la care Guvernul s-a angajat în momentul prezentării programului de guvernare. Deşi condiţiile economice actuale sunt nefavorabile, cu toţii suntem conştienţi de importanţa pe termen lung a acestui proiect vital pentru economia românească. De aceea, asigurarea bugetelor anuale este obligatorie, astfel ca producţia necesară pentru reactoarele U3 şi U4 de la Cernavodă să continue în condiţii de maximă siguranţă.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"Nici măcar comuniştii nu au umblat la tricolor"

Orice aberaţie îşi are limitele ei. Dar ce s-a întâmplat la Alba Iulia le întrece pe toate. Arborarea pe frontispiciul clopotniţei Catedralei Reîntregirii - locul unde de zeci de ani de la mijlocul lunii noiembrie se afla un imens drapel naţional - a unui mesh pe care se află un steag tricolor ce conţine şi culorile portocaliu şi cărămiziu reprezintă o ofensă adusă unui însemn naţional. Explicaţiile date de purtătorul de cuvânt al Primăriei Alba Iulia, în urma indignării cetăţenilor care au participat la deschiderea manifestărilor care preced sărbătoarea naţională a României sunt de-a dreptul halucinante. S-a venit cu argumentul că mesh-ul arborat pe clopotniţa Catedralei Reîntregirii are rolul de promovare turistică, iar culorile au fost folosite pentru a crea un efect vizual de vălurire. Oficialul primăriei a mai explicat că logo-ul oraşului conţine culorile portocaliu şi cărămiziu, prezente şi în construcţia mesh-ului. De când steagul naţional serveşte drept suport pentru promovare turistică şi de când steagul naţional are în componenţă culorile - politice evident - ale unui oraş? La aceste întrebări trebuie să răspundă cei care au încălcat articolul 236 din Codul Penal - ofensa adusă unor însemne.

Nici măcar comuniştii, în cei 45 de ani în care au deţinut 100% puterea în România, nu au îndrăznit să modifice culorile steagului naţional. Pentru a-şi marca teritoriul, comuniştii arborau la manifestări steagul roşu al PCR, dar nu s-au atins de tricolor. Au făcut-o acum - sper că nu au existat indicaţii de la centru - reprezentanţii locali ai principalului partid de guvernământ, PDL, care au inserat culoarea partidului pe tricolor. Şi nu oricând şi nu oriunde, ci în apropierea Zilei Naţionale a României, şi în oraşul denumit pe bună dreptate Capitala Unirii.

Nu ştiu, nu am informaţii dacă mai sunt state - este posibil poate acolo unde dictaturile sunt la ele acasă - ca steagul naţional tradiţional să fie modificat şi inserat cu însemnele formaţiunii politice aflate la putere. Cunosc însă un exemplu din trecutul apropiat. Însemnele Partidului Naţional-Socialist au devenit prin voinţa lui Adolf Hitler însemnele (drapelul) celui de-al treilea Reich.

Privind lucrurile din alt unghi de vedere, pot spune că ne facem din nou de râs în lume. Nu ajunge că preşedintele României este ocolit de omologii săi din Uniunea Europeană (Sarkozy, agacé par le président roumain, este titlul unui clip apărut pe BFM TV, care în doar două zile a ajuns la aproape 100.000 de vizualizări) care nici măcar nu-i strâng mâna întinsă în semn de salut, nu ajunge că la Budapesta ni se refuză locaţia Teatrului Naţional (închiriată în avans) pentru un concert Enescu - Bartok menit să marcheze Ziua Naţională a României, deşi ministrul român al culturii este etnic maghiar, nu ajunge că nu suntem bine văzuţi în multe capitale europene, mai trebuie acum să ne batem singuri joc de noi. Pentru că asta înseamnă ceea ce s-a întâmplat la Alba Iulia.

PS: Până luni seara, nu am înregistrat nicio reacţie din partea autorităţilor în legătură cu ofensa adusă tricolorului la Alba Iulia. Oare de ce nu trebuie să ne mire acest lucru?

Domnul Daniel Buda:

"Aderarea la zona Schengen, pe ultima sută de metri"

Imediat după momentul aderării ţării noastre în Comunitatea Europeană, obiectivul stabilit pentru perioada următoare, cel puţin la fel de important, a fost şi este, în continuare, pregătirea şi adoptarea măsurilor necesare pentru securizarea frontierelor şi eficientizarea activităţii privind prevenirea infracţionalităţii trasfrontaliere în vederea intrării României în spaţiul Schengen. În fapt, aderarea la spaţiul Schengen nu înseamnă nimic altceva decât liberalizarea graniţelor, eliminarea treptată a controalelor efectuate la frontierele interne, comune, ale statelor membre şi, evident, instituirea libertăţii de circulaţie în acest spaţiu.

Demersurile privind îndeplinirea cerinţelor acquis-ului Schengen sunt parte integrantă a acquis-ului comunitar pe care România l-a acceptat integral o dată cu semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană la data de 25 aprilie 2005. În acest sens, România a făcut paşi importanţi în vederea asigurării şi perfecţionării cadrului legal cu scopul prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale, a infracţionalităţii transfrontaliere, profesionalizarea instituţiilor responsabile şi, în egală măsură, a luat toate măsurile necesare implementării Sistemului informatic Schengen. Toate acestea sunt necesare în vederea proximităţii procesului de evaluare, dar, mai cu seamă, sunt necesare pentru a evita amânarea procesului de intrare a ţării noastre în spaţiul Schengen. Fără a fi acuzat de subiectivism, nu pot să nu îmi exprim dezamăgirea faţă de progresele înregistrate în perioada 2007 -2008 când, practic, nu s-a adoptat nimic concret din măsurile necesare pentru îndeplinirea acestui obiectiv strategic deosebit de important.

Întreaga procedură a fost reluată începând cu ianuarie 2009, de această dată mult mai responsabil, concret şi eficient. Tocmai de aceea s-a accelerat şi reformarea sistemului judiciar din România prin adoptarea codurilor juridice, dar şi implementarea măsurilor privind mica reformă din justiţie care, de altfel, sunt parte integrantă a procesului de aderare la Schengen şi, fără doar şi poate, aspecte primordiale ale acestui proces amplu.

Partidul Democrat Liberal, prin reprezentanţii care, astăzi, deţin decizia guvernamentală, şi-a stabilit ca obiectiv principal îndeplinirea cerinţelor acquis-ului Schengen într-un timp record, tocmai pentru recuperarea anilor în care nu s-a făcut niciun demers sustenabil în această direcţie. Contrar tuturor speculaţiilor mediatice şi analizelor pe baza unor gesturi ale unor preşedinţi, definite şi analizate uluitor de unii jurnalişti, România, în momentul de faţă, are toate şansele să nu rateze termenul propus, respectiv martie 2011. Munca noastră privind reformarea sistemului juridic, securizarea frontierelor de stat, combaterea fenomenului infracţional, precum şi implementarea sistemului informatic trebuie să continue în acelaşi ritm accelerat şi motivat, indiferent de conjunctură, toate acestea pentru asigurarea deplinei libertăţi de mişcare a cetăţenilor României, cu toate avantajele ce decurg din acestea.

Am convingerea că, indiferent de toate speculaţiile diletantiste, născocite acum în perioada premergătoare raportului, autorităţile responsabile de implementarea acquis-ului Schengen vor depune toată diligenţa în vederea atingerii scopului ţării noastre în şi pentru folosul cetăţenilor.

Domnul Stelian Fuia:

"Despre revizuirea Constituţiei"

Rezultatele referendumului organizat anul trecut în 22 noiembrie, au atras atenţia întregii clase politice asupra voinţei populare de a revizui Constituţia, în sensul modificării structurii Parlamentului României şi a numărului de reprezentanţi în forul legislativ al ţării.

Din nefericire, clasa politică românească nu a reuşit să se mobilizeze şi să realizeze consensul asupra acestei probleme fundamentale a democraţiei româneşti. Structura bicamerală, perfect simetrică în atribuţii, a reuşit, la un an de la această consultare, să ne arate limitele sale funcţionale şi chiar blocajele care pot apărea în actul legislativ sau conflictele interinstituţionale pe care le poate genera.

Nu mă pronunţ apriori asupra structurii pe care ar trebui să o aibă Parlamentul României, nici asupra numărului optimal de reprezentanţi în instituţia legiuitoare. Cele două decizii trebuie să vină ca rezultat al unei largi consultări între partidele politice, societatea civilă şi lumea academică din România. Aceasta pentru că modificarea legii fundamentale impregnează direcţia de dezvoltare viitoare a ţării noastre. Procesul trebuie demarat cât mai curând pentru ca viitoarele alegeri, din anul 2012, să se realizeze pentru un parlament reformat.

Aş mai adăuga faptul că acest proces de revizuire ar trebui însoţit şi de analizarea atentă a introducerii în legea fundamentală a României a unor prevederi referitoare la construcţia sustenabilă a bugetului de stat şi a respectării unui prag al deficitului bugetar în acord cu criteriile de convergenţă economică ale Uniunii Europene.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Stop genocidului rutier!"

În data de 21 noiembrie au fost comemorate miile de victime ale accidentelor rutiere. Statistica este îngrijorătoare, pentru că, în ultimii 20 de ani, s-au înregistrat 62.000 de morţi numai în aceste accidente.

Accidentele produse în cadrul traficului rutier figurează printre primele cauze de deces de pe întreg globul pământesc, România aflându-se printre primele ţări cu cele mai mari rate de accidente mortale din Uniunea Europeană, alături de Letonia, Lituania, Slovacia.

Lipsa de experienţă la volan, imprudenţa, alcoolul, viteza excesivă, dar şi teribilismul sunt principalii factori care pun capăt, în mod violent, vieţii celorlalţi participanţi în trafic.

Rudele victimelor accidentelor rutiere încearcă să-şi găsească dreptatea pentru ca cei vinovaţi să răspundă în faţa legii, care este destul de permisivă la noi, în România Lucrurile se mişcă destul de încet şi trec ani buni până aceştia urmează să dea socoteală.

Nu avem o justiţie rutieră reală în comparaţie cu celelalte ţări din Europa. Legile sunt blânde, iar cei vinovaţi sunt de cele mai multe ori puşi în libertate sau consideraţi, culmea, victime.

Chiar dacă Direcţia poliţiei rutiere din cadrul MAI a pus în aplicare mai multe proiecte care au avut drept scop reducerea accidentelor rutiere, a gravităţii acestora, dar şi sporirea nivelului de disciplină al tuturor participanţilor în trafic, numărul accidentelor cu victime omeneşti rămâne ridicat.

În ultimul an, traficul rutier este supravegheat din elicoptere. Numărul radarelor instalate pe şosele a crescut semnificativ, iar permisele auto nu se mai obţin atât de uşor. Cu toate acestea, trebuie să se intensifice controalele, să se facă mai multe campanii pentru a stopa aceste grave accidente, dar, nu în ultimul rând, să se găsească soluţii complexe pentru asigurarea circulaţiei rutiere.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Privatizări de insucces"

În ultimii douăzeci de ani ne-am dorit ca serviciile publice deţinute de statul român să fie cât mai rapid şi eficient privatizate către operatori din străinătate cu mare experienţă în domeniu. În mare parte, acest lucru s-a şi realizat, însă calitatea serviciilor către consumatorii finali nu a suferit niciun fel de îmbunătăţiri, ci dimpotrivă.

Când spun acest lucru mă refer în primul rând la privatizarea distribuţiei de energie electrică sau la alimentarea cu apă. Sunt companii ale căror servicii sunt ireproşabile în ţările lor de origine, însă în România lipsa de interes şi profesionalism este plătită de consumatori. Este vorba despre mari corporaţii precum ENEL, E.ON, Veolia sau GDF SUEZ, care doar în mică parte au respectat clauzele contractelor de privatizare. Investiţiile la care s-au obligat aceste companii nu s-au realizat sau au fost realizate în procente insesizabile, cu repercusiuni asupra sistării temporare sau de lungă durată a serviciilor de electricitate, apă sau gaze naturale.

Privatizarea nu trebuie să fie sinonimă cu dispreţul pentru consumatori şi tarife din ce în ce mai mari pentru aceştia. Privatizarea trebuie să rămână cheia succesului unui stat care vrea să lase concurenţei de pe piaţă ameliorarea furnizării de servicii.

În această logică şi consecvent principiului că cetăţeanul trebuie să beneficieze de servicii mai bune şi la preţuri accesibile, consider că Parlamentul României trebuie să evalueze, prin înfiinţarea unei comisii speciale de anchetă, respectarea contractelor de privatizare şi, mai ales, calitatea serviciilor furnizate în prezent: nivelul tensiunii electrice, viteza de remediere a defecţiunilor, calitatea apei sau presiunea şi valoarea calorică corespunzătoare a gazelor naturale.

În absenţa controlului instituţional al statului român, cetăţenii români vor rămâne în continuare tributari serviciilor de foarte proastă calitate şi la preţuri exagerate.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Stimularea sectorului de exporturi"

Institutul Naţional de Statistică ne comunica în urmă cu doar câteva zile că volumul total al exporturilor româneşti pentru luna septembrie a înregistrat o creştere cu peste 35% faţă de luna similară a anului trecut, iar la nivelul primelor nouă luni ale anului 2010 creşterea a fost de peste 25%, comparativ cu primele 9 luni ale anului 2009. Cifrele înregistrate de exportatorii români sunt fără precedent în istoria economică a ultimelor decenii, însumând circa 27 de miliarde de euro după numai 9 luni.

Oricine ar citi statisticile oficiale ar observa cu uşurinţă că exportatorii români păstrează o apetenţă sporită şi pentru pieţele extracomunitare, de aproape 25% din totalul exporturilor, acolo unde produsele româneşti sunt la mare căutare şi rămân competitive atât din punctul de vedere al calităţii, cât şi al preţului.

Din fericire, principiul benefic al "mâinii invizibile" s-a confirmat la nivelul exportatorilor români, tocmai într-o perioadă economică dificilă, ajutaţi doar de valoarea scăzută a monedei naţionale în raport cu alte valute şi de modificările structurii consumului în ţările importatoare.

Din nefericire, statul român rămâne în continuare captiv un probleme bugetare severe, moştenite de aproape douăzeci de ani şi nu îi mai rămân suficiente resurse pentru a sprijini direct şi indirect dezvoltarea agenţilor economici care susţin exportul şi compensează deficitul comercial naţional.

Deşi în istoria recentă poziţionarea României în această zonă geopolitică a Europei a adus ţării noastre numai prejudicii, astăzi, când condiţiile politice şi economice s-au schimbat, poziţionarea noastră la Marea Neagră şi în apropierea Orientului reprezintă o oportunitate fără precedent pentru penetrarea pieţelor extracomunitare.

Stimularea reală a exportatorilor, a investiţiilor străine directe care ţintesc pieţele din jurul Mării Negre, Caucazului, Rusiei sau Orientului apropiat trebuie să reprezinte priorităţi guvernamentale şi obiective transpartinice pentru anii următori. Cheia utilizării exporturilor pentru relansarea economică naţională a fost utilizată cu succes şi de italieni şi de germani şi de olandezi în perioade mult mai dificile decât cele pe care le trăim noi astăzi.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Cine îi păzeşte pe copii?"

În ultima vreme s-au înmulţit atacurile cu arme albe în incinta sau în preajma unităţilor şcolare. Violenţa în şcolile din România tinde spre cote îngrijorătoare, la nivel naţional neexistând încă o strategie de combatere a fenomenului.

Poate unul dintre cele mai sângeroase evenimente care au avut loc recent în preajma şcolilor este cel de la Craiova, unde doi elevi au fost înjunghiaţi, unul dintre ei decedând.

Forţele de ordine, respectiv Poliţia, nu pot acoperi un întreg oraş, adică să fie prezenţi la fiecare grădiniţă, şcoală generală ori liceu, asta presupunând o suplimentare substanţială a numărului de poliţişti. Or, acest lucru, în perioada de profundă criză economică în care se regăseşte România, este de-a dreptul imposibil.

Din aceste considerente propunem un proiect de lege privind instituirea pazei grădiniţelor, şcolilor generale şi liceelor pe durata desfăşurării activităţilor didactice şi pe care trebuie să îl adoptăm pentru siguranţa copiilor noştri.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Democraţia suspendată de minţile portocalii"

Preşedintele Băsescu chemase partidele parlamentare la o invocată reconciliere, chiar cu câteva zile înainte ca democraţia să fie suspendată în Parlamentul României cu ajutorul preferaţilor săi portocalii. Şi toate acestea de dragul hoţiei şi al traseismului. Cel care susţine că este cel mai democratic şi imparţial preşedinte este în realitate cel mai mare apărător al celor care sunt în afara Constituţiei, a regulamentelor şi a oricărei legi valabile în ţara asta.

În ce regim democratic a mai auzit, oare, preşedintele Băsescu că 80 = 170? Sau că un partid care n-a avut nicio legătură cu alegerile parlamentare şi cu votul uninominal - cel la care a ţinut domnul Băsescu atât de mult să fie implementat -, poate să fie inventat peste noapte şi să aibă în Parlament aceleaşi drepturi ca oricare alt partid parlamentar, ales în mod democratic şi, mai ales, în mod legal?

Despre ce democraţie mai putem vorbi în România dacă traseiştii au, mai nou, o statuie ridicată la Curtea Constituţională, iar premiul de recunoaştere a tuturor meritelor inexistente li se acordă acestora împotriva voinţei tuturor celorlalţi parlamentari sau cetăţeni care au ales, mai puţin cei portocalizaţi, excesiv în cuget?

Furtul în mod flagrant la votul legilor în Parlament este transformat în virtute la Cotroceni şi de aceea credem că aprecierea prezidenţială în acest sens ar trebui consolidată şi cu o distincţie de merit pentru merituoasa conducătoare a unicei instituţii legislative din România. De ce nu?

Nimic nu mai pare un nonsens în România ultimilor şase ani, cea de când preşedintele Băsescu ne-a demonstrat că nimic nu este aşa cum ne-a promis, jurat sau susţinut până în prezent. Cea în care tot ce se întâmplă este în interesul minunaţilor portocalii şi a buzunarelor lor, prea largi pentru măsura noastră, a tuturor celorlalţi români, lăsaţi definitiv la marginea democraţiei.

De ce ar mai avea opoziţia drepturi în ţara asta, dacă niciun alt român nu mai are niciun drept, în afară de cei care şi-au făcut transfuzii cu virtuosul portocaliu, peste tot, singura culoare acceptată în ţara asta pentru a putea mişca, vorbi, supravieţui, exista ca cetăţean sau pentru a nu ţi se tăia peste noapte veniturile pentru care munceşti de o viaţă şi pentru a nu fi îndatorat forţat, împreună cu potenţialii tăi stră-stră-nepoţi pentru o eternitate, două sau trei, fără să fii măcar întrebat?

În ce alt parlament, din oricare altă ţară democratică a găsit, oare, preşedintele Băsescu varianta pe care pupila sa, doamna Anastase, a impus-o opoziţiei, şi anume aceea că nu este nevoie de obligativitatea existenţei cvorumului pentru a lua o decizie în forul de conducere al Camerei Deputaţilor? Ba chiar, pentru a simplifica şi mai bine lucrurile şi a debloca activitatea unui parlament greu încercat, prăduit ca-n codru', la drumul mare de aceleaşi mâini dibace, eventual numai prezenţa dumneaei în sala Biroului permanent ar fi mai mult decât suficientă pentru a lua orice hotărâri îi trec prin minte. Este foarte clar că nu mai sunt importante valorile democraţiei într-o ţară în care aceasta se consolidase atât greu, în ultimii 20 de ani, ci acum este important să nu o contrazică nimeni, nici pe doamna Roberta Anastase şi nici pe preşedintele Traian Băsescu, principalul său susţinător!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

«"Generozitatea" domnului Boc privind indemnizaţia pentru mame a ajuns la limită»

După ce premierul Boc a devenit forfecarul-şef al veniturilor tuturor categoriilor sociale din România, înlocuind incapacitatea de a face lucrurile să meargă pe făgaşul normal cu tot felul de austerităţi inventive, unice pe plan european, care mai de care mai dureroase şi mai aducătoare de nemulţumiri şi sărăcie lucie, mai nou şi perioada de creştere a bebeluşilor trebuie ciopârţită cât mai drastic, în opinia faimosului tăietor de toate.

"Generosul" premier a uitat cu desăvârşire perioada în care le promitea solemn românilor o ţară a minunilor, plină de binefaceri portocalii, şi vine acum cu tot felul de idei improvizate, una mai năucitoare ca cealaltă, care nu fac altceva decât să demonstreze românilor, încă o dată, că ambalajul, deşi strălucitor, nu poate să acopere la infinit defectele găunoase de fabricaţie.

După ce indemnizaţia pentru creşterea copilului - care era de 85% din media veniturilor salariale nete, din care se plătesc contribuţii la bugetul asigurărilor sociale, realizate în ultimul an -, a fost redusă, cu toată generozitatea aflată la dispoziţie, de însuşi premierul Boc, iar Curtea Constituţională a validat, în 25 iunie a.c., reducerea sumelor acordate ca indemnizaţie pentru creşterea copilului cu 15%, acesta recidivează în aberaţii şi scandalizează întreaga tagmă a părinţilor din România.

De câteva săptămâni, domnul "Boc Cel Dur" şi-a schimbat repertoriul de promisiuni şi la sfârşit de 2010 le promite părinţilor că Guvernul său intenţionează să regândească indemnizaţia de creştere a copilului, reducând "generozitatea" unor astfel de plăţi.

Că are de gând să mai taie sau nu ceva din prea-puţinul rămas unei mame în buzunar ca să-şi crească bebeluşul în primii doi ani de viaţă ai acestuia, premierul sau ministrul de resort nu fac prea multe precizări, dar, un lucru incredibil în intenţiile acestora, se conturează din ce în ce mai pregnant pe firmamentul portocaliu al Palatului Victoria, şi anume că, probabil de la începutul anului viitor,perioada de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului ar putea fi modificată. Una dintre variantele luate în calcul se referă la înjumătăţirea perioadei de acordare a indemnizaţiei de la doi la un an.

Şi, poate, mamele vor primi în dar de la domnul Boc şi echipa sa milostivă o indemnizaţie ceva mai mare, dar, bineînţeles, aceasta va fi acordată pentru cât mai puţine luni. Doar bebeluşii României, după atâtea minuni înfăptuite de zânele portocalii cresc acum ca feţii frumoşi: într-un an cât alţii, europeni, în doi sau chiar trei!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Cântarea României, varianta Elena Udrea"

Nimic din ceea ce se întâmplă în ţara asta nu mai are vreo importanţă pentru marii conducători pdl-işti! Nimeni din zona crepusculară portocalie nu are vreo apăsare din cauza faptului că peste 80% din români sunt de părere că România se îndreaptă într-o direcţie greşită.

Domnii pdl-işti nu au nici cea mai mică problemă că economia românească se află în continuare în derivă şi că ei sunt principalii contributori la obţinerea acestei performanţe notabile, că investitorii au dispărut fără urmă din România, din cauza hăţişului fiscal marca Boc, sau că, până în prezent, guvernele de esenţă portocalie au întreprins peste 15 acţiuni anticonstituţionale, în numai doi ani de activitate deosebit de fructuoasă.

Nu mai are nicio importanţă pentru nimeni din arcul guvernamental sau prezidenţial nici faptul că în Parlamentul României se fură cu sacul - li se pare firesc dacă acest lucru îl fac ei, cu mâna lor, pentru binele lor -, sau că legea bunului plac a fost decretată "constituţională" în "ţara şi constituţia traseiştilor şi a hoţilor la drumul mare".

Totul este perfect în ţara în care încă mai locuim şi noi, ceilalţi români, şi unde singura preocupare a portocaliilor este competiţia acerbă în preaslăvirea doamnei Udrea. Întrecerea socialistă în acest sens şi osanalele pe bandă rulantă au fost la mare căutare în ultimele zile şi toate acele fraze, rostite cu o deosebită emfază de către cei mai mari textieri portocalii, au fost primite cu cele mai calde aprecieri şi aplauze sincere din partea celei omagiate.

Grotescul invenţiilor laudative la care s-au dedat în acest weekend mai marii pdl-işti este, puţin spus, jenant şi siropos: "Eu, Elena, sunt foarte bucuros să lucrez cu tine. Trebuie să faci eforturi monumentale ca să nu cazi sub farmecul tău, în calitate de coleg. Eşti inteligentă, eşti frumoasă, eşti tenace, ai anduranţă la mediul general dezgustător al politicii româneşti şi nu te deranjează vecinătatea oamenilor de valoare, ceea ce înseamnă că vei putea face cu oricine echipe de valoare şi PD-L are probabil nevoie de acest lucru". Sau "Cu Udrea, filiala va redeveni soarele PD-L"... Sau "Elena Udrea poate fi un veritabil Kill Bill al politicii româneşti. Are forţă, are energie, are curaj şi cu cât mai grele vor fi luptele electorale cu atât mai mari vor fi şansele ca Elena să ofere o victorie spectaculoasă"!

Impresionant, nu-i aşa? Cântarea României, în varianta Elena Udrea a întrecut de această dată orice imaginaţie a bieţilor comunişti, rămaşi de-a dreptul perimaţi în inventarea stilului "dulcegării slugarnice" pentru şefa.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"După noua Lege a salarizării unitare, salariile vor creşte doar pe hârtie!"

La nici un an de la intrarea în vigoare, Legea salarizării unitare în sectorul bugetar se modifică iar şi din nou. Scopul ar fi să se elimine diferenţele salariale între persoane angajate, în diferite sectoare bugetare, dar pe acelaşi post. În plus, vor fi desfiinţate unele titulaturi. Aşa nu vor mai exista asistenţi manageri sau conducători auto. Mai exact, va dispărea denumirea de asistent manager şi va rămâne doar cea de secretară. Şi denumirea de conducători auto va fi exclusă. În schimb se va păstra cea de şoferi.

Guvernul Boc trebuia să adopte luni forma finală a legii-cadru a salarizării personalului bugetar şi a legii de aplicare a legii-cadru în anul 2011, urmând ca apoi să depună proiectele la Parlament. Discuţiile au fost însă amânate pentru ziua de miercuri, 24 noiembrie.

Din păcate, nu s-a ajuns la un consens asupra salariului minim sau asupra nivelului cu care se pot mări salariile bugetarilor. Dacă sindicatele şi patronatele doresc un salariu minim de 690 de lei, FMI doreşte rămânerea la 600 lei. "În anul 2011, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie, salariilor de funcţie, indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii, precum şi al altor drepturi în lei sau în valută ale personalului plătit din fonduri publice, aflat în plată la 1 octombrie 2010, se majorează cu 15%", se precizează în proiectul de act normativ.

Atenţie însă! Creşterea stipulată de actul normativ este raportată la nivelul diminuat al salariilor din luna octombrie 2010. Ceea ce se poate traduce prin faptul că salariile bugetarilor vor creşte anul viitor cu 15 procente doar pe hârtie. Practic, angajaţii statului nu vor recupera mai mult de zece la sută pentru că veniturile sunt afectate de creşterile de preţuri.

Aceeaşi lege prevede că în 2011 nu vor mai fi acordate prime şi nici cel de-al 13-lea salariu. Şi asta pentru ca guvernul Boc să se încadreze în fondul de salarii negociat cu Fondul Monetar Internaţional, de 39 miliarde lei. Acesta este şi motivul pentru care Executivul a amânat pentru 2012 aplicarea noii legi de salarizare.

În fapt, dacă Legea salarizării unitare ar fi fost aplicată de la începutul lui 2010, nu mai era nevoie de tăierile uniforme de la jumătatea anului. E drept, unele salarii - cele umflate artificial - ar fi scăzut foarte mult. Altele ar fi scăzut puţin sau deloc. În 2010, Legea salarizării unitare nu s-a aplicat pentru a lua ceea ce se cuvenea celei de-a doua categorii în favoarea primei. A fost folosit drept pretext principiul mincinos că niciun salariu nu scade, iar salariile mari aşteaptă până în 2015 ca cele mici să le ajungă din urmă. La jumătatea anului, principiul a fost spulberat. Au scăzut toate salariile. În 2011, când legea este condiţie impusă de FMI, se întâmplă acelaşi lucru, de data asta printr-o farsă legislativă: legea de aplicare a legii. Dacă ar fi cinstită, s-ar numi simplu: "Legea fraierilor".

În concluzie, elaborarea unei noi legi a salarizării demonstrează (pentru a câta oară?!) lipsa de viziune pe termen lung a Guvernului Băsescu -Boc. De asemenea, actuala putere este incapabilă să ofere predictibilitate. Ca atare, cu judecata unui contabil de duzină, promovează anual câte o lege care să reglementeze situaţia punctuală cu care se confruntă. În situaţia în care se află, România are nevoie de legi clare, pe termen lung, nu de încropeli, pe picior, de la an la an.

Domnul Marin Almăjanu:

"Lecţia de democraţie a doamnei Roberta Anastase"

Obţinută timp de 20 de ani prin încercări tumultuoase de consolidare a fragilei democraţii româneşti, de către fiecare cetăţean în parte, cea mai mare victorie portocalie este chiar uciderea cu sânge rece a acesteia de cei mai mari luptători pentru autoritarism şi fărădelege.

Alungarea opoziţiei la marginea democraţiei prin implementarea regulii de aur de eliminare a obligativităţii cvorumului în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi, odată cu aceasta, a instaurării comenzii unice aflate la mâna stimabilei matematiciene, cu diplomă portocalie în domeniu, doamna Anastase, reprezintă apogeul paşilor făcuţi spre drumul dictaturii de către preşedintele jucător de iluzii şi promisiuni deşarte şi a sa echipă ascultătoare.

A sosit momentul ca pdl-iştii să poată juca cu toată forţa tontoroiul în plenul Parlamentului, în comisiile de specialitate şi, mai ales, în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, forul de decizie al acesteia şi să poată hotărî oricând, în orice clipă li se năzare, că 80 = 170 sau 1 = 13, pentru binele mers al partidului-stat, al eternului guvern Boc şi al preşedintelui devenit acum atotstăpânitor.

Ceea ce şi-a dorit domnul Băsescu cu fervoare i-a îndeplinit cu toată energia doamna Anastase şi a făcut pentru asta orice sacrificiu şi, victorie!, stăpânirea peste Parlament le aparţine în exclusivitate în Camera Deputaţilor.

"Interesul naţional" a fost invocat mereu ca necesar, pentru a mobiliza principalul partid de guvernământ spre luptele seculare, prin care au reuşit cu brio să calce peste cadavre şi să strivească victorioşi democraţia, inventând drepturile partidului traseiştilor şi legea "cum ne place nouă".

Candida doamnă Anastase, cea care a introdus în Parlamentul României metoda unică de vot, prin furt flagrant, este şi cea care, în ultima perioadă, ia cursuri intensive de tupeu, iar noile sale fraze, învăţate impecabil pe de rost, sunt echivalentul unei culmi a ironiei fără margini. Aceasta a trecut din nou la conducerea şedinţelor de plen ale Camerei Deputaţilor şi se adresează membrilor opoziţiei din fotoliul său confortabil, de la prezidiu, cu aprecieri de genul: "să urle până nu mai pot" sau "dumneavoastră trebuie să înţelegeţi că în ţara asta e nevoie, până la urmă, de democraţie".

Probabil este vorba de un nou fel de democraţie, inventată de luminaţii portocalii, o democraţie plămădită cum vor ei, spre binele lor şi al propriilor lor puşculiţe şi spre sărăcirea şi înrobirea poporului român. Ei decid când trebuie tăiate salariile şi de câte ori, când şi câte sute de mii de angajaţi trebuie daţi afară, când mamele nu mai au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea bebeluşilor, când pensionarii trebuie impozitaţi la sânge sau împuţinaţi, când românii mai au voie să mănânce - vezi creşterea TVA şi imposibilitatea scăderii acestuia la alimentele de bază, chiar dacă tot ei au legiferat acest lucru -, sau când cetăţenii acestei ţări trebuie legaţi, împreună cu multe alte generaţii viitoare, de lanţurile datoriei veşnice.

Şi pentru că domnul Băsescu a apărat-o cu înverşunare pe doamna Roberta Anastase, când toată presa, opoziţia şi mare parte dintre cetăţeni au strigat, îndreptăţiţi, "jos hoţia!" şi "demisia!", aceasta îl răsplăteşte acum pe avocatul său suprem cu o ofrandă bine-meritată: "Parlamentul vă aparţine întru totul, domnule preşedinte!"

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Imbatabila echipă Băsescu-Boc i-a învins şi pe cei care au suferit de pe urma comunismului"

La sfârşitul anului 2006, preşedintele Băsescu ne ţinea în Parlamentul României, plin de solemnitate, un discurs înduioşător despre încheierea luptei sale, din postura de mare om de stat, cu regimul comunist şi ne prezenta rezultatul final al acestui sângeros război cu multe victime şi fără vinovaţi: condamnarea acestuia, prin întocmirea unui raport final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România.

"Am găsit în acest document raţiunile pentru care pot condamna regimul comunist" ne spunea atunci preşedintele Băsescu. "O democraţie fără memorie este una aflată în gravă suferinţă. Nu trebuie să uităm, pentru a putea să evităm erorile trecutului"(...) "Pe baza examinării literaturii analitice şi a mărturiilor existente, care probează natura antipatriotică a totalitarismului comunist, putem afirma că regimul comunist din România (1945-1989) a fost nelegitim şi criminal", ne mai declara preşedintele în discursul său.

Toate aceste constatări grave, transpuse într-un raport final al măreţilor realizatori, fuseseră posibile la acea vreme glorioasă cu ajutorul unei impresionante echipe de personalităţi ale intelectualităţii româneşti, care făceau parte din IICCMER-ul condus de domnul Tismăneanu & company. Ce victorie! Câţi lauri le-au mai fost decernaţi acestora şi câte râuri laudative de cuvinte s-au mai scurs în presa vremii cu ocazia acestui impresionant eveniment.

Dar, surpriză! Minunile ţin de obicei trei zile sau, dacă termenul de valabilitate poate fi amendat cu puţină viclenie, acesta se mai poate prelungi până la trei ani.

Şi, ceea ce era de aşteptat s-a şi întâmplat recent. Pe 15 noiembrie, în Monitorul Oficial nr. 761 s-au publicat deciziile 1.358 şi 1.360 ale Curţii Constituţionale, date în 21 octombrie a.c., care au stabilit că un articol (de fapt cel esenţial) din Legea 221/2009 privind condamnările politice şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, este neconstituţional. Articolul respectiv dădea dreptul foştilor persecutaţi politic din perioada regimului comunist să solicite prin intermediul justiţiei despăgubiri pentru suferinţele îndurate. Practic, prin decizia sus-amintită foarte puţinii (supravieţuitori) foşti persecutaţi politic şi rudele lor de gradul I nu mai au dreptul să solicite despăgubiri.

Cum se poate una ca asta? Simplu: domnul Boc se luptă până la capăt şi câştigă cu propriile arme, transformate peste noapte din dat în luat. Adică, acele drepturi de despăgubire ale foştilor persecutaţi politic, care au început să fie acordate tot în perioada Boc, au fost sistate acum tot prin bunăvoinţa minunată a acestuia.

Unde sunt, acum când ar fi trebuit să aibă reacţii vehemente, domnii Tismăneanu, Stanomir, Neamţu, Patapievici, Liiceanu, Mihăieş etc. care "au muncit pe brânci" să condamne comunismul criminal într-un dosar consistent, pe care l-au aruncat apoi într-o arhivă iluzorie? A fost vorba doar despre marketing pentru un best-seller perimat apoi subit?

Curat-murdar, domnilor Boc şi Băsescu şi domnilor combatanţi împotriva atrocităţilor comuniştilor!

Toţi acei mari luptători împotriva crimelor comunismului, care s-au luptat să-l condamne cu o înverşunare acerbă în urmă cu trei ani, dar numai în scris, şi care i-au întocmit şi un dosar de culpabilitate în acest sens, au devenit acum brusc muţi, surzi şi orbi la ceea ce se întâmplă despre acelaşi subiect.

Nimeni nu zice nici pâs. Nici măcar neînfricatul luptător, domnul preşedinte Băsescu. Probabil a uitat ce a condamnat. Nu era un lucru demn de reţinut. Comunism, crime, foşti persecutaţi politic, despăgubiri... Doar amănunte nesemnificative, domnilor!

Cariera şi viitorul doamnei Udrea, creşterea cohortei de corişti siropoşi şi funcţiile multiple la care trebuie să acceadă aceasta musai, sunt lucruri cu adevărat demne de luat în seamă de către un preşedinte atât de ocupat să uite de comunism şi ororile lui.

Oare în acel buget, care are bani de patinoare de lux şi numeroase săli comunale de sport sau de târguri săptămânale de turism pentru promovarea unei frunze miraculoase, nu are şi ceva mărunţiş pentru despăgubirea supravieţuitorilor opresiunilor comuniste? Sau se aşteaptă dispariţia totală a acestora pentru a li se face dreptate?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"România socială înseamnă dezvoltare echilibrată şi echitate"

Vă lansez o provocare în contextul politicii guvernamentale actuale de stimulare a economiei româneşti. Vă rog să îmi spuneţi dacă aţi înţeles, din declaraţiile celor care "guvernează" ţara, care sunt principalele măsuri ale programului anticriză. Ce au de gând să facă în continuare aceşti guvernanţi, până la sfârşitul acestui an şi apoi în 2011? Care este viziunea lor, în cazul în care au vreuna? Ce noi soluţii au în vedere?

Nu sunt nişte întrebări retorice ori politicianiste. După un an de eşecuri, după un an în care guvernarea Băsescu - Boc nu le-a oferit românilor decât minciună şi sărăcie, este foarte important să găsim răspunsuri la aceste întrebări, să supunem dezbaterii măsurile economico-sociale pe care Executivul doreşte să le aplice.

Mesajele de la Cotroceni şi Palatul Victoria spun că România rămâne sub zodia măsurilor de austeritate, care se traduc prin sacrificarea unor largi categorii socio-profesionale, prin aplicarea fără discernământ a unei politici de genocid social, a unor măsuri menite să prelungească recesiunea şi să amplifice efectele crizei.

Câţi români vor fi concediaţi anul viitor? Nu se ştie prea bine. Pedeliştii nu se înţeleg între ei. Cifrele variază între 16.000 şi 50.000, în funcţie de starea vremii sau cotele apelor Dunării. Domnul Boc poate să ne spună cu seninătate, mâine sau peste o lună, că 80.000 sau 100.000 de bugetari vor rămâne pe drumuri în 2011.

Cum intenţionează guvernanţii să salveze sistemul sanitar, aflat în pragul colapsului? Simplu: se interzic internările în spital. Românii nu au voie să se îmbolnăvească, iar cine nu respectă această regulă o face pe propria răspundere. În curând nu vom mai avea nici medici ca urmare a politicii guvernamentale în domeniul sănătăţii. Doar în acest weekend, peste 1000 de doctori şi-au depus CV-urile pentru a lucra în străinătate. Dacă exodul medicilor continuă în acest ritm, ne vom trata doar cu ceai de păducel, potrivit indicaţiilor preţioase de la Cotroceni.

Pe ce mizează Guvernul pentru a reduce deficitul sistemului de pensii? Am aflat răspunsul: pe "ieşirile din sistem"! Guvernarea Băsescu - Boc s-a transformat în firmă de pompe funebre şi vrea să scoată economia din criză sporind producţia de coşciuge. Dacă pensionarii se încăpăţânează să reziste, Guvernul are soluţii: va impozita pensiile mici.

Aceasta este viziunea actualilor guvernanţi. Acestea sunt soluţiile - de un cinism fără margini - pe care le propun Traian Băsescu şi Emil Boc.

PSD respinge orice încercare de impozitare a pensiilor mici, pentru că acest lucru ar însemna condamnarea la moarte a milioane de pensionari.

Ne vom opune adoptării Legii salarizării bugetarilor care generează haos şi care introduce o injustiţie şi mai mare la nivel social.

Nu acceptăm sub nicio formă ca întregul cost al crizei să fie pus pe umerii simplilor cetăţeni, în timp ce clientela politică portocalie este protejată de guvernanţi.

M-am săturat să-i aud pe aplaudacii lui Traian Băsescu spunând că nu avem soluţii, că România socială nu e posibilă. Actuala guvernare a demonstrat că nu are soluţii.

Vom relansa economia românească prin atragerea fondurilor europene, stimularea economisirii interne şi a investiţiilor, precum şi prin aplicarea unui program amplu de investiţii publice cu efect multiplicator ridicat.

Stimularea producţiei interne se va realiza prin scăderea contribuţiilor de asigurări sociale şi scutiri pentru noii angajaţi, creşterea salariului minim la 750 lei şi aplicarea unui program fiscal special pentru industria agro-alimentară.

Avem măsuri clare pentru consolidarea fiscală, printre care generalizarea Sistemului electronic de achiziţii publice, pentru eliminarea risipei banului public şi corupţiei, reducerea cheltuielilor pentru bunuri şi servicii, îmbunătăţirea colectării accizelor şi impozitarea progresivă mai accentuată a proprietăţii.

Susţinem introducerea, din anul 2012, a sistemului de impozitare diferenţiată globală, cu deduceri fiscale pentru stimularea economisirii, încurajarea muncii, investiţiilor şi inovării.

Avem soluţii pentru reducerea evaziunii şi transparenţa cheltuielilor bugetare, inclusiv prin control parlamentar.

PSD susţine păstrarea impozitului pe profit la 16%, scutirea de impozit a profitului reinvestit şi revenirea la sistemul de impozitare a microîntreprinderilor.

TVA redus pentru alimentele de bază şi îngheţarea temporară a preţului la energie pentru populaţie sunt alte măsuri pentru ieşirea din criză.

România socială este posibilă. România socială pe care noi o propunem înseamnă dezvoltare echilibrată şi echitate socială.

Domnul Dorel Covaci:

"Cetăţenii, dezinformaţi şi manipulaţi, parlamentarii opoziţiei, umiliţi"

Pe zi ce trece asistăm la adâncirea prăpastiei care izolează parlamentarii României în tabere adverse, potrivnice, fără un orizont de conciliere, de aplanare şi detensionare a conflictului.

Frauda la Legea pensiilor ne îndreptăţeşte şi ne obligă să cerem demisia doamnei Anastase din fruntea Camerei Deputaţilor. Orice altă formulă ne-ar face complici furtului dovedit, iar compromisul este de neacceptat şi de neiertat.

Dacă unica instituţie legiuitoare a ţării, care trebuie să fie un model pentru cetăţeni în ceea ce priveşte aplicarea legii, este şi cea care o încalcă, atunci toţi cei care sunt părtaşi se autodenunţă ca fiind nişte mincinoşi, hoţi şi ipocriţi. Din fruntea Camerei Deputaţilor, cum am putea să cerem celorlalţi să ne respecte legile, când noi înşine le călcăm în picioare în văzul tuturor, cu nonşalanţă?

De demisia celor care sunt răspunzători pentru frauda Legii pensiilor atârnă autoritatea şi credibilitatea acestei instituţii supreme, o miză enormă şi cu consecinţe majore grave pe un orizont de timp nelimitat. Cei care doresc să închidă ochii trebuie să-şi asume că vor fi părtaşi la defăimarea istorică a lor, a colegilor lor şi a întregii instituţii, creând un precedent periculos pentru cursul democraţiei şi a legalităţii în România.

Etichetele sunt simple şi le meritaţi, stimaţii mei colegi cu pâinea şi cuţitul. Ele sunt "corupţi, coruptibili" şi, lăsând la o parte derizoriul în care vă complaceţi, trebuie să conştientizaţi că va veni o vreme când veţi da şi socoteală pentru aceste poziţii asumate şi veţi deconta mârşăviile la care luaţi parte acum.

Părăsirea sălii de plen de către opoziţie e prevăzută ca măsură de protest în Statutul şi Regulamentul Camerei, pentru a semnala clasei politice, puterilor în stat şi opiniei publice, neregulile, abuzurile şi ilegalităţile săvârşite de membrii majorităţii.

În loc să relateze adevărul, că parlamentarii arcului guvernamental au sarcina să-şi asigure cvorumul de şedinţă şi nu că opoziţia trebuie să-l realizeze, că au obligaţia morală, legală şi constituţională de a discuta neregulile ivite în desfăşurarea activităţii cu reprezentanţii opoziţiei, puterea ne pasează responsabilitatea şi distrage atenţia opiniei publice pentru a-şi masca ilegalităţile de fiecare zi. Se enunţă că reprezentanţii opoziţiei chiulesc în plen, că părăsesc Parlamentul pentru alte activităţi mai distractive, că blochează lucrările Camerei dintr-un capriciu personal, plictiseală sau lene.

În realitate, după cum ştiţi, activitatea unui parlamentar este foarte complexă şi nu se reduce la şedinţa de vot final, ce cumulează doar 1 oră, maxim 2 pe zi, pentru votarea proiectelor de legi. Majoritatea timpului se alocă, de fapt, pentru dezbaterile şi lucrările în comisiile de specialitate. Pe de altă parte, cele maxim 2 ore de plen nu sunt pierdute, "parlamentarii chiulangii" alocându-le altor activităţi specifice adiacente, care ţin de bucătăria internă a fiecărui proiect de lege în lucru şi de bunul mers al acestei instituţii. Cu toate acestea, puterea, lupul moralist preferă să ne arunce în derizoriu pe noi, membrii opoziţiei, comparându-ne cu nişte elevi chiulangii, care şi-au luat nasul la purtare, merită să fie urecheaţi şi să li se scadă nota la purtare.

Mai mult, ignorând semnalul de alarmă tras de opoziţie pentru a evidenţia abuzurile majorităţii şi ale conducerii Camerei şi neluând nicio măsură pentru corectarea abaterilor pe care le-au înfăptuit, parlamentarii puterii se servesc de principiul "plenului suveran al Camerei", prin modificarea Regulamentului, instituind regimul dictatorial al portocaliilor, inclusiv în cadrul instituţiei supreme a democraţiei, Parlamentul României. Acest artificiu le permite să treacă legi fără cvorum, să transfere atribuţiile Biroului permanent plenului, deci să îl subordoneze preşedintelui Camerei.

Puterea nu doreşte să rezolve blocajul din Parlament, ci îl foloseşte în scop propriu, cu dublă ţintă: lărgirea tentaculelor în zone încă neparazitate şi denigrarea opoziţiei. Actuala conducere a Camerei, la influenţa preşedintelui şi a premierului, invocă suveranitatea plenului, în fruntea căruia se ţine cu dinţii, pentru a anihila total orice urmă de împotrivire şi pentru a-şi servi interesele în mod discreţionar.

Dacă ar exista acest termen în dicţionar, puterii din zilele noastre i s-ar potrivi apelativul "opozitofobă". Luând act de actualele instrumente şi strategii ale arcului guvernamental din zilele noastre, însuşi Machiavelli s-ar călugări, căci a fost surclasat demult în topul celor lipsiţi de scrupule. Traiectul pe care cei de la butoane îl urmează iese din sfera interesului naţional, a raţiunii şi a bunului simţ, fiind aservit total adoraţiei fetişiste pentru întâiul cârmaci al ţării. Dacă supremul conducător invocă periclitarea interesului naţional, atunci un întreg popor ar trebuie să îl creadă, pentru că interesul naţional este voinţa şi farafastâcul său.

Despre statul de drept, armonizarea şi echilibrarea raporturilor celor două componente, stat şi drept, în sensul supremaţiei absolute a legii în scopul prezervării drepturilor şi libertăţilor individuale nici nu mai poate fi vorba. Un renumit jurist francez spunea că "dreptul fără forţă e neputincios, dar forţa fără drept este o barbarie" şi iată că situaţia zilelor noastre o dovedeşte cu prisosinţă.

Domnul Radu Stroe:

« "Democraţia" totalitară din Parlament»

Recenta reconfigurare a Regulamentului Camerei Deputaţilor reprezintă, de fapt, un atac virulent şi ostentativ contra mecanismelor democratice.

Eliminarea frauduloasă, din mers, a tot ceea ce înseamnă luptă parlamentară, prin deposedarea opoziţiei de toate atributele reale, înseamnă, aşa cum istoria a demonstrat - să ne amintim doar de paşii premergători ai instaurării hitlerismului, forma comodă, sigură şi decisivă prin care dictatura îşi exhibă tentaculele.

Schimbarea cutumei Biroului permanent al Camerei prin care se instituie majoritatea simplă pentru luarea deciziilor, înseamnă, ipso facto, torpilarea unei forme de protest a opoziţiei, condiţie inalienabilă într-o democraţie. Să fi fost făcut acest lucru în numele mult-clamatului "interes naţional", interes pe care, bineînţeles, doar partidul-stat îl cunoaşte cel mai bine şi în numele căruia acţionează după principiul "scopul scuză mijloacele"?

Scopul urmărit de partidul-unic, cum se doreşte probabil a fi PDL, nu concordă şi cu interesele cetăţenilor români. Sau, cel puţin, aşa simte poporul; din ce în ce mai înfometat, mai îndatorat, mai bolnav, mai...lipsit de speranţă. Dar poporul nerecunoscător, ca întotdeauna, se înşeală. El nu poate înţelege că i se face rău tocmai pentru a i se face ...bine! El nu poate înţelege cum, pe toate canalele de comunicare, sunt persoane "drăguţe" care clamează faptul că vor să-şi asume responsabilitatea, dar nimeni nu este tras vreodată la răspundere, iar ţara este condusă în mod iresponsabil. Căci aceste persoane "drăguţe", de dragul şi în numele poporului român se sacrifică. Trebuie să înţelegem şi noi odată "că în ţara asta e nevoie, până la urmă, de democraţie", frază rostită la puţin timp după furtul voturilor la Legea pensiilor chiar de persoana care a girat acest lucru.

Incoerenţa delirantă, întotdeauna în detrimentul poporului român, mutilarea formelor de protest ale opoziţiei până către aneantizare, unidimensionalizarea deciziilor politice, legalizarea traseismului politic de către instituţia pe care Traian Băsescu a numit-o, într-un moment în care nu i-a convenit o decizie, "penibilă", iată forma de "democraţie" propusă de Partidul Democrat Liberal.

Domnul Adrian George Scutaru:

"Preşedintele Traian Băsescu trebuie să convoace CSAT pentru a discuta problema protecţiei spaţiului aerian după 2013"

"România, din 2013, nu mai are capacitatea să îşi protejeze propriul spaţiu aerian, pentru că nu am fost capabili să înlocuim actualul MIG." Acest anunţ, care subliniază eşecul unui regim de a rezolva o importantă problemă de securitate naţională, nu este titlul unui articol, nu este comentariul unui analist sau unui politician din opoziţie. Este declaraţia făcută de şeful statului, domnul Traian Băsescu, postului public TVR.

Resemnarea mioritică de care dă dovadă domnul Băsescu nu prea îi stă în fire, cu atât mai mult când vorbim despre un subiect care priveşte protecţia spaţiului aerian naţional, siguranţa naţională, dotarea armatei române şi, mai ales, siguranţa vieţii piloţilor români. Traian Băsescu aruncă flăcări când vine vorba de moguli, ţine sub rafale liderii opoziţiei, se încruntă la poliţişti, dar dă din umeri când se referă la un eşec din sfera sa de acţiune constituţională, securitatea naţională, preferând să evite o eventuală împărţire a responsabilităţilor afirmând că "este o realitate a noastră, dacă vom încerca să găsim vinovaţi ne va fi foarte greu".

În 2013, când România nu va mai avea capacitatea să îşi protejeze propriul spaţiu aerian, domnul Băsescu nu îşi va plimba ca pensionar nepoţii în parc, ci va fi tot preşedintele ţării. Dânsul va umili statul român la acel moment, obligând ţara să se ducă cu căciula în mână la partenerii din NATO, pentru a se modifica planificarea misiunilor de poliţie aeriană. Pentru ca alţi piloţi să vină câte trei luni în România şi să ne protejeze spaţiul aerian, aşa cum fac acum în Albania (3,6 milioane locuitori), Estonia (1,3 milioane locuitori), Letonia (2,3 milioane locuitori), Lituania (3,4 milioane locuitori). Şi noi le-am protejat balticilor spaţiul aerian în cadrul unor misiuni NATO. Acum vom trage de mânecă pe alţii să vină să ne ajute pentru că noi nu am fost în stare să rezolvăm problema. Cât de influentă va fi România în zonă în acel moment, care va fi prestigiul diplomaţiei noastre când vom fi ţară asistată, când alţii vor veghea siguranţa spaţiului aerian?

La cum va arata instrucţia piloţilor români s-a gândit şeful statului? De nevoie, piloţii se vor antrena pe simulator, fără a desfăşura misiuni reale. Poate doar la un show aerian, când alţii vor veni să ne facă demonstraţii de zbor, unii norocoşi ar putea să piloteze câteva minute acele avioane. În rest, calculatorul, aşa cum de ani buni procedează submariniştii. La ce evoluţie are bugetul, probabil că nu vor fi singurele categorii de militari care vor folosi simulatoarele. Nu îmi doresc ca, la sfârşitul mandatului preşedintelui Băsescu, marele manevre ale armatei să nu se mai desfăşoare la Capul Midia sau Cincu, ci în cabinetul prezidenţial, ocazie cu care, plin de emoţie şi marcat de importanţa funcţiei de comandant suprem, domnia sa va apăsa primul "enter" pentru a începe exerciţiile.

Domnul Băsescu este şeful CSAT. Mă aşteptam ca după declaraţia făcută la TVR să convoace o reuniune a acestui organism, să ridice subiectul în ultima şedinţă de Guvern la care a participat pentru a discuta probleme de securitate naţională, cum ar fi participarea la summit-ul NATO de la Lisabona.

Pentru că are pârghiile constituţionale necesare, pentru că atribuţiile pe care şeful statului le are în domeniul securităţii naţionale îl obligă să se implice, îi solicit preşedintelui Traian Băsescu convocarea CSAT pentru a discuta consecinţele militare şi politice ale unei asemenea situaţii dureroase nu doar pentru aviaţia militară română, ci pentru întreaga armată. Cred că încă se mai pot identifica soluţii, că se mai pot găsi variante de finanţare împreună cu partenerii externi. Este nevoie, în primul rând, de voinţă politică, de imaginaţie şi determinare.

O soluţie trebuie luată rapid de preşedinte şi Guvern. Problema dotării armatei cu avioane multirol implică, desigur, costuri importante. Fiind o chestiune de securitate naţională, care ţine cu adevărat de interesul naţional, cred că invitarea şi prezenţa liderilor partidelor parlamentare de opoziţie şi a preşedinţilor comisiilor parlamentare de apărare ar fi utilă pentru identificarea unor soluţii în folosul Armatei României şi securităţii naţionale.

Domnul Florin Iordache:

"Legea educaţiei, o miză prea mare pentru a înfrânge democraţia"

Legea educaţiei, al cărei raport a fost finalizat la Comisia de învăţământ din Senat, este un obiect de şantaj la adresa actualului Guvern. Spun asta, deoarece Hotărârea Curţii Constituţionale precizează clar că există un conflict constituţional între Guvern, pe de o parte, care insistă să-şi asume răspunderea, şi Parlament.

Dar, deoarece există o majoritate fragilă, UDMR-ul insistă şi vrea să-şi impună anumite prevederi prin procedura asumării răspunderii chiar cu riscul de a fi neconstituţionale. Aceste prevederi constituie, în opinia mea, un atac la adresa democraţiei, un atac la adresa statului de drept.

Avem datoria acum, la 20 de ani de la revoluţie, la putere sau în opoziţie, să nu acceptăm într-o lege prevederi care contravin principiilor unui stat unitar, independent şi european.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Codex Alimentarius împotriva cetăţenilor români"

Codex Alimentarius reprezintă un set de standarde alimentare, adoptate la nivel internaţional, care au ca scop oficial declarat protecţia sănătăţii consumatorilor şi asigurarea practicilor legale şi echitabile în comerţul alimentar. Codex Alimentarius impune standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude, şi pentru distribuţia către consumator, prevederi în ceea ce priveşte igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare şi prezentare, metode de analiză şi prelevare.

Dincolo de interpretările pro sau contra care au fost reiterate de societatea civilă, implementarea lui Codex Alimentarius în România trebuie privită de autorităţile române cu maximă prudenţă. Nu sunt adeptul teoriei conspiraţiei, dar pledez în mod serios şi cu deplină responsabilitate pentru protecţia dreptului la viaţă, a dreptului la sănătate şi a dreptului la informare, de care beneficiază cetăţenii români, drepturi care pot fi relativizate prin aplicarea Codex-ului Alimentarius.

Directivele Codex-ului Alimentarius enunţate de către Directiva Europeană 91/414/CEE, transpusă în legislaţia internă la 31 decembrie 2009, cuprind norme care produc efecte devastatoare asupra sănătăţii populaţiei pe termen mediu şi lung. Pentru a invoca opiniile specialiştilor în domeniu, doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor alternative în cazul tratamentului unor boli foarte grave, atrage atenţia asupra faptului că "adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câştiga bani pe seama bolilor cronice şi nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli." Astfel, sub povara prevederilor Codex-ului Alimentarius, medicina naturistă va fi spulberată sau chiar declarată ilegală.

Mai mult, se impune un mare semn de întrebare faţă de alegerea României de a fi prima ţară din lume care va folosi în agricultură un compus chimic pe baza de initium, un ingredient activ din noua clasă a substanţelor chimice impuse de Codex Alimentarius. Produsele vor fi furnizate de compania germană BASF şi vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă. Ca justificare, beneficiile acestei substanţe sunt legate de combaterea dăunătorilor, dar, în fapt, reduce şi durata în care se obţine recolta. După ce acest produs va fi experimentat în România, urmează să fie omologată utilizarea lui şi în Olanda, Germania, Franţa, SUA, Canada şi Marea Britanie. Dar, dincolo de beneficii de nuanţă, acest experiment are efecte foarte nocive demonstrate asupra sănătăţii populaţiei României.

Conform cercetătorilor care combat Codex Alimentarius, folosirea produselor cu initium sporeşte cu până la 65% rata riscului de cancer de colon, din cauza naturii cangerigene a substanţei. Spre exemplificare, 1 mg de initium intrat în organism o singura dată se elimină în aproape un an, iar daca acest produs este folosit zilnic, nu mai este eliminat niciodată din organism. Apoi, aşa cum initium ajută la creşterea vertiginoasă a celulelor leguminoase, în acelaşi ritm va conduce la mărirea tumorilor maligne. Numele provizoriu al produsului initium este ametoctradin. Produsul este foarte toxic pentru organismul uman, este carcinogen, reproductiv şi dezvoltă toxicitate, neurotoxicitate şi toxicitate acută.

Atrag în mod public un semnal de alarmă faţă de implementarea Directivei Europene 91/414/CEE, care trebuie realizată cu maximă prudenţă şi sub atenta monitorizare din partea instituţiilor statului român cu abilităţi speciale şi bine determinate în materie.

Dreptul la sănătate, dreptul la informare, dreptul la viaţă, în definitiv, sunt garantate cetăţeanului român prin legea fundamentală, astfel că trebuie protejate prin orice mijloace legale şi legitime, iar Codex Alimentarius nu va fi niciodată aplicat împotriva vieţii şi a sănătăţii cetăţenilor români.

Domnul Dumitru Chiriţă:

În această perioadă dificilă, în care ar fi trebuit ca toate energiile să fie folosite pentru scoaterea României din criza profundă în care se află, Guvernul României încearcă să elimine din viaţa politică Parlamentul prin utilizarea excesivă şi abuzivă a procedurii de asumare a răspunderii pentru a adopta proiectele legislative fără a trece prin procedura normală de adoptare a legilor. Dacă asumarea răspunderii este prevăzută de către Constituţia României, ea rămâne o procedură extraordinară ce nu trebuie utilizată din motive de comoditate sau calcul politic. Decizia Curţii Constituţionale vizând asumarea răspunderii pe Legea educaţiei este grăitoare în acest sens.

Legea salarizării unitare, atât de necesară oricărei societăţi, nu poate fi adoptată fără o discuţie în plenul Parlamentului. Este inadmisibil ca viitorul a milioane de români să fie decis de către Guvern fără ca reprezentanţii cetăţenilor să fie implicaţi în adoptarea acestei legi.

Cinismul Guvernului atinge paroxismul când prin această asumare ne prezintă legea ca o măsură venită în sprijinul bugetarilor, ca şi cum nu acelaşi Guvern ar fi redus drastic veniturile lor prin tăierea arbitrară a salariilor cu 25%. În realitate, scăderea salariilor a depăşit cu mult acest prag, deoarece s-au decis în plus şi alte măsuri, cum ar fi neacordarea celui de-al treisprezecelea salariu, a anumitor sporuri şi prime câştigate în urma negocierilor, a primelor de vacanţă etc. Procentul de 25% este doar vârful aisbergului. De fapt, puterea de cumpărare a personalului bugetar, ca de altfel a tuturor românilor, a fost afectată grav de creşterea TVA-ului şi a preţurilor la bunurile de larg consum. Mai mult, aceste tăieri s-au adăugat disponibilizărilor, fiind evident că deciziile au fost luate fără efectuarea unor calcule aprofundate.

Această lege nu este decât corolarul politicii actualei coaliţii, politică ce sfidează milioane de cetăţeni ai acestei ţări. Este greu de crezut că Guvernul doreşte trecerea legii prin această procedură doar pentru a putea fi prinsă în bugetul pe 2011. Grija pentru bugetari nu poate fi invocată de un Guvern care taie cinic 40% din venituri, pentru ca apoi să invoce dorinţa de a le acorda câteva procente de creştere a salariilor ca motiv pentru alegerea acestei proceduri.

Această lege permanentizează tăierea salariilor decisă în iulie 2010, deoarece în calculul indemnizaţiilor se va pleca de la salariile reduse, revenirea la salariile de dinainte de 1 iulie fiind imposibilă odată cu intrarea în vigoare a Legii unitare de salarizare.

Guvernul a invocat tocmai caracterul provizoriu al acestei măsuri, ori, prin această lege, salariul redus este utilizat ca bază de referinţă, provizoratul devenind permanent.

După declararea reducerii pensiilor ca neconstituţională, aceeaşi soartă o are şi decizia de reducere a salariilor bugetarilor, mai multe instanţe civile declarând măsura ca fiind contrară drepturilor omului garantate de CEDO. Este evident că Guvernul nu poate ignora aceste decizii. Ca urmare, este indispensabilă revenirea la nivelul de salarizare de dinainte de 1 iulie, mai ales în contextul în care se doreşte utilizarea tăvălugului numit asumarea răspunderii. Aceste hotărâri judecătoreşti vor duce la creşterea numărului de procese intentate statului român, fapt ce va lungi şi mai mult durata proceselor şi nemulţumirea cetăţenilor.

Guvernul nu îşi poate permite să ignore aceste hotărâri ale instanţelor fără a încălca normele fundamentale ale statului de drept. Justiţia rămâne ultima speranţă a cetăţenilor în faţa unui guvern care propune legi care încalcă drepturile omului şi a unui preşedinte care şi-a uitat rolul de garant al Constituţiei pentru a deveni un "corector" al greşelilor coaliţiei de guvernământ, cum a fost cazul cu nepromulgarea legii de reducere a TVA pentru alimentele de bază şi retrimiterea ei în Parlament.

Este limpede că legea nu va rezolva diferenţele de remuneraţie existente şi nici nu va împiedica exodul salariaţilor din sectorul bugetar, mai ales al celor din sectorul sănătăţii şi învăţământului, ceea ce pune în pericol însuşi viitorul acestei naţiuni.

Domnul Filip Georgescu:

Sărac ca în acest an, ca în anul din urmă şi ca de când mă ştiu, spunea la vremea sa Ion Creangă, n-am fost niciodată.

După aproape un secol şi jumătate, vorbele de duh ale marelui nostru povestitor sunt astăzi mai actuale decât oricând. Noi, românii, am ajuns atât de săraci, încât mai toate naţiile europene ne plâng de milă. La noi, sărăcia a devenit o trăsătură esenţială a vieţii. Nu ne mai putem compara cu nimeni pe bătrânul continent, fiindcă toţi ne privesc de sus. Am depăşit până şi Bulgaria.

Potrivit statisticilor întocmite de FMI, România a devenit oficial ţara cu cel mai scăzut nivel de trai din Uniunea Europeană. Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, calculat în funcţie de puterea de cumpărare, a ajuns în 2009 la 11.869 de dolari, fiind inferior celui al vecinilor noştri de la sud de Dunăre, care şi-au ridicat miraculos acest indicator la 11.883 de dolari. Aflându-se în topul ţărilor cu cele mai slabe performanţe economice din perioada 2009-2010, România prezintă cel mai mare risc de faliment dintre toate statele europene.

În acest an, ţara noastră va înregistra o contracţie economică de 1,9%, fiind cea mai severă scădere din zona ţărilor emergente ale Europei Centrale şi de Răsărit, prefigurându-se şanse ca restrângerea producţiei să continue şi în 2011. Guvernanţii care ne tot anunţă că România va ieşi din criză la sfârşitul acestui an, ignorând vulnerabilităţile legate de piaţa creditelor, piaţa muncii şi alţi factori de natură economică, nu fac decât să creeze iluzii. România nu va ieşi decât la 6-7 luni distanţă după celelalte ţări. Mai mult, experţii Fondului Monetar Internaţional spun că lumea este departe de a ieşi din criză, iar ţara noastră şi mai departe. Aşadar, vom rămâne încă o perioadă nedeterminată sub apăsarea curbelor de sacrificiu instituite de cabinetul Boc.

În acest an, două milioane de români îşi duc viaţa târâş-grăpiş de pe o zi pe alta. Peste 3,7 milioane de oameni vârstnici au pensii mai mici de o mie de lei. Pensiile românilor sunt de aproape şapte ori mai mici decât cele ale elveţienilor, de peste şase ori mai reduse decât cele ale francezilor şi de 4,5 ori sub nivelul celor ale germanilor.

În ce priveşte salariile, discrepanţa este şi mai mare. Salariul mediu din România este mai mic de 11,5 ori decât cel din Luxemburg, de 10 ori decât cel din Irlanda, de peste nouă ori decât în Franţa şi de 5,2 decât în Spania şi Grecia. Practic, salariile românilor reprezintă 15% din media europeană, în timp ce preţurile la alimente, medicamente şi tarifele unora dintre servicii sunt în ţara noastră cu 30-40% mai ridicate.

O asemenea realitate nefavorabilă a fost şi mai mult agravată de actuala putere care, în neputinţa sa de a elabora un plan de măsuri anticriză, a recurs la soluţii de austeritate extrem de dure, cu consecinţe imprevizibile asupra vieţii politice, economice şi sociale ale ţării. La iniţiativa preşedintelui Băsescu, salariile bugetarilor au fost reduse cu 25%, iar indemnizaţiile de şomaj şi ajutoarele sociale au fost diminuate cu 15% şi doar minunea de la Curtea Constituţională i-a salvat pe bătrâni ca pensiile să nu fie maltratate.

Niciun guvern din lume n-a acţionat cu atâta cruzime asupra veniturilor populaţiei. În Spania, unde deficitul bugetar depăşeşte 11% (aproape de două ori mai mare ca la noi), unde gradul de îndatorare se aproprie de 70% din PIB, iar şomajul a ajuns la 20%, Guvernul Zapatero a redus salariile mari şi cele ale funcţionarilor cu 5%, indemnizaţiile parlamentarilor cu 10%, iar ale primarilor şi altor aleşi cu 15%, în timp ce pensiile au fost îngheţate. În Grecia, care în 2009 a înregistrat cel mai mare deficit bugetar din UE (13%), iar datoria publică a atins 300 de miliarde de euro, Guvernul elen a decis să îngheţe salariile şi pensiile şi să sporească accizele la benzină, alcool şi tutun la 10% şi să majoreze cota TVA de la 19% la 23%. Deşi aceste măsuri anticriză sunt mai mult decât rezonabile în situaţia de criză economică, grecii ies permanent şi furioşi în stradă. Oare ar fi putut Traian Băsescu şi Emil Boc să conducă Grecia, măcar două zile?

La noi, însă, se poate orice, pentru că trăim într-o societate dezumanizată. Doi angajaţi din trei nu pot face faţă unei reduceri cu 25% a salariului mai mult de trei luni. Peste 60% dintre salariaţi şi pensionari rămân fără bani de la o lună la alta. Dacă mai amintim şi de preţurile exorbitante ale alimentelor, medicamentelor şi întreţinerii, înţelegem de ce zeci de mii, sute de mii de oameni ies disperaţi în stradă.

Potrivit unui sondaj realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie, 54% dintre cetăţenii ţării noastre trăiesc mai rău decât înainte de 1989, circa 23% spun că trăiesc mai bine, iar 9% că o duc la fel. Săraci am fost în anii totalitarismului, am tras targa pe uscat în vremea tranziţiei, dar mai săraci şi mai oropsiţi ca în ultimii doi ani parcă n-am fost niciodată.

Actuala putere trebuie să se dezmeticească până nu este prea târziu. Foamea, acel extraordinar fenomen al tuturor revoltelor, ar putea să facă din revolta salariaţilor şi pensionarilor un adevărat butoi de pulbere.

Domnul Florin Ţurcanu:

"Liberali în opoziţie"

Liberalii botoşăneni, pe care îi reprezint în Parlament, au demonstrat vineri, 12 noiembrie 2010, că, indiferent de greutăţile perioadei pe care o traversează, pot fi uniţi şi totodată prezenţi într-un număr foarte mare la întâlnirea cu preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu.

Aşteptat cu deosebită nerăbdare de către toţi liberalii, primari, viceprimari, consilieri judeţeni, consilieri locali şi membri simpli, aproximativ 1000 de persoane, Crin Antonescu a fost primit vineri seara la Botoşani cu deosebit entuziasm.

Fostul candidat la preşedinţia României şi actualul preşedinte al PNL, Crin Antonescu, este personalitatea politică liberală cu cea mai mare notorietate, bucurându-se atât de simpatia omului simplu, cât şi a intelectualilor deopotrivă prezenţi la întâlnirea cu liderul lor. Totodată, în sală, alături de liberali, au fost prezente persoane care, nefiind membre ale PNL, îl simpatizează e preşedintele acestuia.

Acţiunile şi emisiunile TV iniţiate de conducerea locală a PNL au determinat ca liberalismul să cunoască o arie de răspândire mult mai vastă, atrăgând oameni din toate categoriile sociale. Apropierea de către cei cu o situaţie materială precară, de producătorii agricoli şi zootehnici, susţinerea proiectelor acestora sau consilierea acordată pentru obţinerea finanţărilor privind dezvoltarea fermelor i-au determinat pe oameni să fie prezenţi la această întâlnire.

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, s-a arătat uimit de prezenţa unui număr atât de mare de susţinători, declarând la un moment dat că "Prezenţa dumneavoastră într-un număr foarte mare mă face să cred că liberalii deţin monopolul puterii la Botoşani. Vă mulţumesc că nu vă lăsaţi intimidaţi de prigonirea actualei puteri şi că aveţi curajul să va expuneţi ideile liberale într-un judeţ în care cancerul portocaliu este la putere".

Aprecierea activităţii liberalilor botoşăneni de către preşedintele lor, i-a stimulat pe aceştia şi le-a dat imboldul necesar pentru o mai buna organizare premergătoare viitoarelor alegeri.

În încheiere aş dori să vă informez că vizita preşedintelui Crin Antonescu a fost precedată de cea a europarlamentarului Renate Weber, europarlamentar susţinut de liberalii botoşăneni atât în 2007, cât şi în 2009, care şi-a deschis la Botoşani un cabinet europarlamentar care are ca atribuţii preluarea problemelor cetăţenilor judeţului, precum şi încercarea rezolvării acestora.

Prin urmare, opoziţia liberală este activă şi se transformă încet, încet într-o alternativă pentru conducerea României măcinată de "cancerul portocaliu" şi însângerată de "spinii trandafirilor", fie ei unul sau trei.

Domnul Gabriel Plăiaşu:

"Guvernul Boc, între furt şi minciună"

Ţinând cu tot dinadinsul să intre în istorie ca cel mai inconsecvent şi incompetent Guvern al României post-decembriste (şi mă tem că nu numai), Executivul anunţă populaţia îngheţată de spaima zilei de mâine, în prag de iarnă, posibilitatea creşterii salariilor bugetarilor, începând din ianuarie 2011. De această măsură ar putea beneficia angajaţii de la stat cu salarii mici, iar majorarea ar putea fi de 15% nu de 25%, aşa cum promiseseră reprezentanţii puterii în vara acestui an, atunci când au trecut la ciuntirea salariilor. Prin astfel de calcule şi intenţii, guvernanţii nu fac altceva decât să respecte propriile reguli de aritmetică, inventate şi stabilite de PDL, partid pentru care, niciodată, 1 plus 1 nu vor să facă 2, dar pentru care 15% ar putea fi egal cu 25%, la fel cum şi 80 ar putea fi egal cu 160. În plus, aceasta pare a fi şi o tactică, jalnică ce-i drept, aplicată cu scopul de a-i deruta total pe români.

Dar ce mai contează pentru putere o nouă serie de minciuni şi alte dovezi de iresponsabilitate? Importantă, pentru reprezentanţii acesteia, pare să fie dorinţa de a veni în faţa naţiunii cu declaraţii, fie şi contradictorii, pentru a se afla în treabă. În plus, Guvernul face în cel de-al doisprezecelea ceas o încercare disperată de a-i linişti pe românii speriaţi şi revoltaţi de lipsa de programe şi strategii economice, aduşi în pragul disperării de bâlbâielile şi gafele monumentale, de măsurile nerealiste ale unui Cabinet care aşteaptă directivele organismelor financiare internaţionale şi ordinele de la Cotroceni pentru a pretinde ce idei are. Şi-apoi, PDL mai face nişte calcule din care rezultă că alegerile nu mai sunt chiar atât de departe şi nu strică, în acest context, o strategie de campanie timpurie pentru un partid care are toate şansele să se oprească din picaj foarte aproape de limita pragului electoral.

Numai că românii, obişnuiţi să sufle şi-n iaurt, privesc cu scepticism recent anunţata mărire de salarii pentru bugetari, de 15%, şi au cel puţin un motiv întemeiat să fie rezervaţi: economia nu mai funcţionează de mult, iar creşterile anunţate nu se pot face pentru simplul motiv că nu există resursele bugetare necesare pentru a le suporta. Mai mult, Emil Boc mai caută şi acum posibilităţi de a mai tăia din cheltuieli, calculând, cinic, procentele "economisite" la buget de pe urma pensionarilor care "ies" din sistemul de plată. Cât despre măsuri de relansare economică nici nu poate fi vorba şi nici nu mai putem suspecta Guvernul Boc de idei care să repună economia în mişcare. Singurele măsuri identificate şi aplicate au fost reducerile care nu au avut la bază calcule realiste, iar consecinţele nefaste ale acestora se resimt din plin. Asta ca să nu mai punem la socoteală faptul că inflaţia de anul viitor va face ca o eventuală majorare a salariilor mici cu 15% să aibă efectul garantat al unei frecţii făcute la un picior de lemn.

Am putut asista, din nou, la o serie de declaraţii ezitante, menite să lase loc de interpretări şi de portiţe de scăpare în cazul în care majorarea nu va avea loc. Însuşi primul strateg al ţării - şi l-am citat aici pe Traian Băsescu - spune că speră ca bugetarii să primească salarii majorate cu 15 procente. În fond, domnia sa nu candidează în 2012, aşa că poate să rămână un pic rezervat.

În cazul foarte probabil în care măsura majorării nu se va aplica, va fi invocată, evident, o serie de motive pe care guvernanţii o turuie ori de câte ori au ocazia. De vină vor fi, mai mult ca sigur, moştenirea grea lăsată de guvernul liberal, criza mondială şi, nu în ultimul rând, aşa cum ne-am obişnuit, poporul român.

Le urăm succes reprezentanţilor PDL în acţiunea de numărare a procentelor pe care le va obţine în alegeri, singurele care îi interesează de fapt. Credem că nici nu îi va fi foarte greu şi asta pentru că sigur nu vor fi multe!

Domnul Georgian Pop:

"Aderarea României la spaţiul Schengen"

Aderarea României la spaţiul Schengen, având ca orizont de timp luna martie a anului 2011, reprezintă un obiectiv strategic, stabilit după aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Eforturile autorităţilor române s-au concentrat în permanenţă pe respectarea planului de măsuri şi îndeplinirea condiţiilor necesare obţinerii unor evaluări pozitive din partea organismelor europene de monitorizare.

În prezent, ţara noastră se află în stadiul ultimei faze de evaluare a acestui proces. Deşi rezultatele implementării măsurilor specifice sunt pozitive şi nu sunt motive de natură tehnică pentru o posibilă amânare a aderării, există reacţii în plan european care tind să creeze, uneori nejustificat, o condiţionalitate între rezolvarea problemei rromilor, lupta anticorupţie şi accederea României la spaţiul Schengen. Rezerva Franţei este îngrijorătoare pentru respectarea calendarului deoarece decizia de aderare trebuie să respecte criteriul votului în unanimitate în Consiliul European.

În declaraţiile Secretarului de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, în faţa Comisiei pentru afaceri europene a Adunării Naţionale, potrivit cărora Franţa se opune aderării României la Schengen în martie 2011, se invocă lupta anticorupţie.

Cazul crimei sângeroase de la Piatra Neamţ nu a pus în evidenţă doar o reglare de conturi între clanurile mafiote din judeţ, ci, mai grav, a dat naştere unor speculaţii privind legăturile dintre membrii interlopi şi reprezentanţi ai Poliţiei din zonă. Desigur, orice acuzaţie trebuie însoţită de dovezi, dar, în acest caz, până la demontarea acestor acuzaţii, îndoiala şi lipsa credibilităţii unor poliţişti din Piatra Neamţ sunt prejudicii care vor fi reparate cu greu. S-a creat un mare deserviciu Poliţiei Române şi României, mai ales că scandalul s-a declanşat în partea de est a ţării, adică în acea zonă faţă de care Uniunea Europeană cere maximă credibilitate, încredere şi eficienţă în combaterea infracţionalităţii. La acest scandal se adaugă şi cel referitor la încercarea de mituire a Secretarului de stat din Ministerul Administraţiei şi Internelor, episod care cu siguranţă va crea şi mai mari suspiciuni în cadrul instituţiilor de la Bruxelles.

În opinia noastră, aderarea la spaţiul Schengen este o problemă tehnică şi nu trebuie să depindă de o tematică adiacentă. În acest scop, este nevoie ca toate instituţiile statului, de la Executiv la Legislativ, de la Ministerul de Externe, Ministerul Administraţiei şi Internelor până la repezentanţii români în instituţiile Uniunii Europene, să îşi coordoneze eforturile pentru a împiedica ratarea datei de aderare la 27 martie 2011.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Pledoarie pentru unitatea dreptei româneşti"

Societatea românească, fie că am vrut, fie că nu, a cunoscut aproape la fiecare 4 ani o schimbare de decidenţi politici. Această rotaţie politică a fost uneori în contratimp cu interesele românilor, dar a ajutat democraţia.

Mă număr printre cei care cred în gândirea marilor politologi occidentali: pentru ca o ţară să poată să prospere din punct de vedere economic, dreapta politică trebuie să stea două legislaturi la putere şi apoi să vină stânga politică o legislatură. Pentru că rolul dreptei politice este de a produce bunăstare. Pentru asta este nevoie de o coerenţă acţională pe o perioadă medie de timp. Iar rolul stângii politice este de a redistribui echitabil bunăstarea realizată de dreapta politică.

Dată fiind criza actuală, este evident pentru toată lumea că numai dreapta poate găsi soluţii care să revitalizeze economia. Marele meu regret este însă că noi, la dreapta, nu suntem uniţi. Pentru că împreună am fi putut face mult mai multe lucruri şi poate am fi scos ţara din criză mai repede. În 2007, când s-a produs ruptura dintre PNL şi PD, am crezut că această stare de fapt se va păstra atât timp cât preşedinte al liberalilor era Călin Popescu-Tăriceanu. Văd că acum clivajul dintre PDL şi PNL este şi mai mare, iar pentru mine acesta este un lucru dureros.

Chiar dacă nu avem nimic de împărţit cu liberalii, aceştia preferă să rămână în braţele PSD şi rău fac. Dacă ni s-ar alătura, am putea realiza o majoritate coerentă, un Guvern mult mai eficient, cu oameni de valoare din ambele tabere. Mai mulţi lideri ai Partidului Democrat Liberal s-au poziţionat în ultima perioada în favoarea unei împăcări cu liberalii. Asemenea lor, le adresez şi eu un mesaj: mâna noastră este întinsă către toţi cei care vor să vadă o dreaptă unită şi puternică. Pentru că dreapta trebuie să guverneze România acum.

Reconstruirea Alianţei "Dreptate şi Adevăr", împăcarea cu liberalii, ar condamna PSD în continuare la opoziţie şi după 2012 şi ar putea obliga acest partid de stânga să se reformeze.

Le spun liberalilor că locul lor este alături de noi. În braţele PSD nu vor creşte niciodată în sondaje atât de mult cum îşi doresc şi vor sfârşi, poate, din nou în afara Guvernului. Pentru că social-democraţii nu fac mofturi: vor la guvernare cu orice preţ. Eu nu înţeleg PNL de ce preferă această variantă, cu atât mai mult cu cât PSD a spus deja că vrea singur la guvernare.

Tocmai de aceea le spun: liberali, veniţi alături de noi, să reconstruim Alianţa D.A. Împreună putem scoate România din criză. Împreună putem produce bunăstare pentru România. Împreună putem să modernizăm România. Să lăsăm în urma noastră trecutul recent şi să privim către viitor.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Ce se întâmplă cu poporul român?"

Presa este plină cu informaţii cum că părinţii şi fiii nu numai că nu se tolerează, ci, dimpotrivă, se maltratează, mergând până la a se ucide unii pe alţii. Maltrataţi sunt copiii, bătrânii şi toţi cei lipsiţi de apărare, de putere. Vecinii se urăsc, se bat, se ucid. Politicienii se sfâşie între ei. Coaliţia de la putere a reuşit să nu se mai înţeleagă cu ţara, pe care au sfâşiat-o până au adus-o în pragul morţii. Nu se mai înţeleg şi nu tolerează propriul lor electorat cu care nu mai comunică. Şi de ce nu mai comunică? Pentru că loviţi fiind în "lobul temporal", unii fie din naştere, alţii fie imediat ce au ajuns la putere, şi-au pierdut o parte din creier.

Cum să mai comunici cu o societate pe care ai umilit-o, ai furat-o, ai sfâşiat-o.

Ce să spui unor oameni cărora le-ai promis că în următorii ani va curge lapte şi miere în România şi care v-au votat pentru creşterea nivelului de trai, al lor şi nu numai al tău, al puterii, care chipurile trebuie să se sacrifice.

Actuala putere a început să adopte legi prin asumare, pe care apoi tot ei să le pună în practică, conform principiului "el centrează şi tot el dă cu capul". Rezultatele unui asemenea sistem de lucru au generat haos legislativ, haos economic, haos social, din care foarte greu se mai poate coagula ceva pozitiv pentru oamenii acestei ţări.

Puterea actuală, atât cât mai există, a devenit incoerentă în actele sale iniţiate. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu instituţiile sale. Televiziunea naţională este naţională, dar nu publică. Ea a devenit exponentul puterii, îndeosebi a preşedintelui, şi nu mai are cum servi interesul public.

Populaţia nu mai are încredere în instituţiile statului, dar are încredere într-o instituţie a statului, care este biserica.

În asemenea condiţii, actualei puteri nu-i rămâne altceva decât popirea şi călugărirea.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Ce trebuie să se mai întâmple pentru ca ministrul de externe să demisioneze?"

Săptămâna trecută s-a înregistrat unul dintre cele mai grave conflicte diplomatice în care a fost angrenată România în ultimii ani. Lucrurile sunt cunoscute. În urma unor luări de poziţie în presă a unor persoane din societatea civilă din Ungaria, politicieni dintr-un partid de opoziţie - Jobbik, dar şi din partidul aflat la guvernare - FIDESZ, au reuşit să impună anularea spectacolului ce urma să marcheze la Teatrul Naţional din Budapesta Ziua naţională a României.

Nu comentez eu acum gestul politicienilor maghiari, deşi se bate foarte mult moneda pe tema reconcilierii vizavi de problemele sensibile care au avut loc în trecut. De asemenea, regret că politicienii maghiari nu au ţinut cont de faptul că Ziua naţională a Ungariei, şi de altfel orice altă sărbătoare majoră a acestei ţări, se sărbătoreşte fără oprelişti în România, iar unele voci stridente care critică aceste manifestări nu sunt luate în seamă de către oficiali şi autorităţi.

De comentat şi mai ales de reproşat este atitudinea oficialilor români care ar fi trebuit să se ocupe de manifestarea de la Budapesta. Se ştia, şi nu de azi, de ieri, că sărbătorirea zilei de 1 decembrie nu este privită cu simpatie de anumite cercuri şi curente de la Budapesta. Tocmai pe aceste considerente, ministrul de externe, ministrul culturii - culmea, un etnic maghiar, precum şi conducătorii Institutului Cultural Român (ICR) ar fi trebuit să ia toate măsurile pentru a preveni umilirea - da, acesta este cuvântul! - suferită de România. Cred că procedând cu tact, uzând de dialog şi de mijloace diplomatice adecvate, cei mai sus citaţi ar fi reuşit, dacă s-ar fi implicat din timp, să găsească o soluţie pentru ca Ziua naţională a României să fie celebrată fără probleme la Budapesta. Dar această implicare nu a existat. Şi rezultatele s-au văzut la mijlocul săptămânii trecute. Să reduci toată acţiunea la semnarea unui contract de închiriere - de către filiala ICR Budapesta - a sălii Teatrului Naţional, fără o pregătire diplomatică a evenimentului, reprezintă o crasă lipsă de răspundere şi de profesionalism din partea celor implicaţi.

Trecând şi peste faptul că pregătirea manifestării de la Budapesta s-a făcut după păgubosul şi ineficientul principiu "lasă, că poate merge şi aşa", este de-a dreptul scandaloasă lipsa de reacţie din partea autorităţilor şi factorilor implicaţi.

Nu am remarcat - şi am periat întreaga presă, începând cu 18 noiembrie - nici măcar o declaraţie prin care doamna Brânduşa Armanca, şefa ICR Budapesta, să explice eşecul acţiunii de la Budapesta. Pe cât de critică era domnia sa cu conducerile TVR atunci nu erau agreate de preşedintele Traian Băsescu sau PDL, pe atât de tăcută este în aceste zile.

Preşedintele şi vicepreşedintele ICR, domnii Horia Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş, nu au dat nici măcar un comunicat în care să-şi exprime regretele pentru ceea ce s-a întâmplat la Budapesta, deşi erau principalii organizatori ai manifestării. În urmă cu trei ani, când au premiat două televiziuni din Capitala Ungariei, au avut însă grijă ca informaţia să ajungă în întreaga mass-media.

Ministrul culturii, domnul Kelemen Hunor - bunul simţ chiar reclama prezenţa acestuia la aceste manifestări, din moment ce domnia sa a participat şi la manifestări organizate de vecinii noştri în România - de asemenea nu a avut nicio reacţie, deşi era îndrituit să o facă, cel puţin vizând aspectul cultural al acţiunii şi, nu în ultimă instanţă, ţinând cont de relaţiile pe care personal, dar şi UDMR le are cu puterea de la Budapesta.

În ceea ce priveşte MAE, reacţia a fost una mai mult decât penibilă. MAE a "constatat cu regret faptul ca directorul Teatrului Naţional al Ungariei, domnul Robert Alfoldi, sub presiunea unor demonstraţii anunţate de către formaţiunea politică Jobbik a fost nevoit sa anuleze angajamentul anterior de a pune la dispoziţia Ambasadei României în Republica Ungara spaţiul teatrului..." şi consideră că "În contextul excelentelor relaţii bilateralede parteneriat strategic dintre România şi Ungaria, la toate nivelurile, această situaţie reprezintă oexcepţie izolata si regretabila". O astfel de reacţie ar fi valabilă dacă evenimentul s-ar fi petrecut într-o ţară africană sau latino-americană cu care România nu are relaţii apropiate, dar în raport cu o ţară vecină, ea este, repet, penibilă şi demonstrează încă o dată că actuala diplomaţie românească nu are capacitatea de a reprezenta cu cinste România. Nimeni nu cere măsuri radicale - aplicarea de reciprocităţi în materie -, dar o reacţie energică, demnă, era absolut necesară. Pentru că România nu este un preş care să fie călcat în picioare oricând şi de oricine.

Pentru toate acestea, ministrul de externe, Teodor Baconski (nu este pentru prima oară când nu reacţionează atunci când imaginea României este lezată - să ne amintim doar episodul cu expulzările din Franţa şi Italia), ministrul culturii, Kelemen Hunor, precum şi întreaga conducerea a ICR trebuie să demisioneze. Sau să fie demişi. Până nu este prea târziu.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Legea salarizării unitare, adoptată la anu’ şi la mulţi ani!"

Despre inconsecvenţa şi bâlbâiala printre legi neconstituţionale ale actualei guvernări s-au scris mii de km de rânduri şi s-a vorbit mii de minute. Ultimul exemplu în materie de lipsă de coerenţă în ceea ce priveşte legiferarea este amânarea adoptării proiectului Legii salarizării unitare a bugetarilor. Anunţată încă de la începutul anului 2009, adoptată în toamna anului trecut, mult aşteptata lege urma să fie aplicată de la 1 ianuarie 2010. Sub presiunea sindicatelor, care au relevat o serie de discrepanţe în salarizarea bugetarilor, această lege ar fi trebuit modificată de o comisie constituită din reprezentanţi ai ministerelor şi sindicatelor. Din motive lesne de înţeles, adică din cauza haosului generat de aplicarea acestei legi, s-a născut un nou proiect care să reglementeze salarizarea mult huliţilor bugetari.

Incapabili să creioneze un proiect care să reziste dezbaterilor din Parlament, guvernanţii au ales să repete figura angajării răspunderii executivului şi pe acest proiect. Lăsând la o parte faptul că insistă în a se substitui puterii legiuitoare, Parlamentul, actualul Guvern nu reuşeşte nici măcar să-şi respecte propriile termene. Astfel, săptămâna trecută, toată suflarea bugetară aştepta finalul şedinţei în care proiectul legii urma să fie adoptat. Şedinţa de Guvern a trecut, proiectul a primit o nouă amânare pentru ieri, când, surpriză!, a fost din nou amânat. De astă dată s-a găsit şi un motiv cât de cât plauzibil, respectiv lipsa avizului din partea Consiliului Economic şi Social (CES), care aviz ar urma sa fie dat până miercuri... Dar dacă nici până miercuri, CES nu avizează proiectul, când va reuşi executivul să adopte acest proiect şi să rezolve spinoasa problemă a salarizării bugetarilor? Pentru că vremea trece, reducerile salariale de 25% au fost aprobate de Curtea Constituţională pe o perioadă limitată, iar executivul se poate trezi în situaţia de a fi obligat să-şi respecte cuvântul dat în iunie şi să revină la salariile anterioare datei de 1 iulie.

Desigur, nu-mi pun prea mari speranţe în promisiunile puterii portocalii, nu sunt deloc convins că ea va aplica această nouă lege a salarizării. Tocmai de aceea eu îl sfătuiesc pe premierul Emil Boc să evite ruşinea de a fi "trântit", împreună cu guvernul său cu tot, de moţiunea de cenzură care va urma acestei angajări. E mai simplu să renunţe la inepţiile portocalii pe care i le vâră sub nas "specialiştii" de lângă el şi să lase proiectul în dezbaterea Parlamentului. Aşa ar demonstra că cele 16 lecţii date de CCR, prin declararea ca neconstituţionale a tot atâtea acte normative, nu au fost în van, şi că a început să priceapă cum devine chestia cu respectarea Constituţiei. Altfel, se poate trezi că Legea salarizării unitare va fi adoptată şi aplicată la anu’ şi la mulţi ani!

Domnul George Ionescu:

"Începuturile Facultăţii de medicină Bucureşti"

În declaraţia politică de astăzi mi-am propus să vă vorbesc despre începuturile Facultăţii de medicină Bucureşti.

Medicul român de origine franceză Carol Davila, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu, a pus bazele învăţământului medical din România, înfiinţând în 1857 Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie.

Cu toate că nu au fost puţine impedimentele întâlnite pe parcurs, 12 ani mai târziu, pe 22 noiembrie 1869 au fost deschise cursurile Facultăţii de medicină, prima facultate de medicină în cadrul Universităţii din Bucureşti, al cărei prim decan a fost medicul chirurg Nicolae Turnescu.

A urmat, apoi, primul congres medical naţional, în octombrie 1884, la Bucureşti, iar la 12 octombrie 1903 a fost inaugurată construcţia Facultăţii de medicină, dar şi statuia lui Carol Davila, aşezată în faţa facultăţii.

Premierele nu se opresc aici: în 1863 a apărut prima Farmacopee din ţara noastră, un eveniment în orientarea terapeuticii şi a farmaciei româneşti, iar în 1873 are loc susţinerea primelor teze de doctorat la Facultatea de medicină din Bucureşti. În 1898, Şcoala de Farmacie devine secţie a Facultăţii de medicină, iar în 1923 se înfiinţează Facultatea de farmacie, ca instituţie separată în cadrul Universităţii din Bucureşti. Un alt eveniment de seamă în viaţa facultăţii a fost crearea, la 1 ianuarie 1875, a Societăţii Studenţilor în Medicină din Bucureşti.

Printre profesorii de seamă care au contribuit la dezvoltarea învăţământului în Facultatea de medicină din Bucureşti se numără, alături de Carol Davila, şi Iacob Felix - fondatorul şcolii de igienă, cu preocupări de medicină generală; Alexandru Marcovici - iniţiatorul clinicii medicale; Nicolae Turnescu şi Constantin Dumitrescu-Severeanu - întemeietorii clinicii chirurgicale; Zaharia Petrescu - fondatorul terapeuticii medicale; Alexandru Sutzu - care pune bazele medicinii legale şi ale psihiatriei.

Încă de la început, Facultatea de medicină din Bucureşti a beneficiat de prezenţa unor profesori şi savanţi de elită: Victor Babeş - bacteriolog şi anatomo-patolog; George Assaky - fondatorul şcolii de chirurgie experimentală; Nicolae Kalinderu - clinician, iniţiatorul orientării anatomo-clinice în medicina românească; farmacistul Constantin C. Hepites, Thoma Ionescu - profesor de anatomie topografică şi de clinică chirurgicală, fondatorul chirurgiei moderne româneşti, inovator în domeniul rahianesteziei; Gheorghe Marinescu - întemeietorul şcolii româneşti de neurologie; Ion Cantacuzino - bacteriolog şi biolog, imunolog şi epidemiolog, creatorul şcolii româneşti de medicină experimentală; profesorul Ion Nanu Muscel - clinician şi creator de şcoală; Anibal Theohari - creatorul terapeuticii experimentale şi al balneologiei; profesorul Ernest Juvara - inovator în tehnica chirurgicală şi instrumentală; profesorul Alexandru Obregia - psihiatru; profesorul Mina Minovici - creatorul şi organizatorul ştiinţific al medicinii legale în România; Francisc Rainer - anatomist şi antropolog; Constantin I. Parhon - promotor al endocrinologiei şi al biochimiei; Dimitrie Bagdasar - fondatorul şcolii de neurochirurgie; Constantin Ionescu-Mihăieşti - reprezentant al şcolii româneşti de microbiologie, organizator al practicii de producere a serurilor, unul din fondatorii Institutului "Dr. I. Cantacuzino".

Facultatea de medicină Bucureşti, urmând tradiţia Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie, şi-a păstrat importantul rol public, promovând educarea şi formarea specialiştilor de înaltă ţinută în domeniul ocrotirii sănătăţii, învăţământului şi cercetării ştiinţifice. Instituţia s-a prezentat de-a lungul anilor ca fiind un lider în domeniul ştiinţelor medicale, beneficiind de o bogată experienţă interdisciplinară.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Aglomerarea spitalelor din cauza sărăciei generalizate"

În calitate de membru al Comisiei pentru sănătate şi familie, doresc să vă aduc în atenţie o situaţie specială, apărută pe fondul sărăciei generalizate marca Boc & Co., asupra căreia mi-au atras atenţia câteva dintre doamnele profesoare cu care am stat de vorbă, recent, în colegiul meu.

Doamnele se plângeau că, din cauza scăderii salariului şi scumpirilor generalizate, care nu au ocolit nici medicamentele, sunt nevoite, deseori, să renunţe la o parte dintre acestea, reducându-şi dozele zilnice prescrise de medic sau renunţând pur şi simplu la tratament, ceea ce, desigur, le cauzează înrăutăţirea stării de sănătate şi chiar le poate pune viaţa în pericol.

Subiectul a fost deschis şi cu prilejul unei întâlniri pe care am avut-o cu medici şi farmacişti din Prahova: în această iarnă, la spitale nu vor apela doar oamenii fără adăpost, ca în alte ierni, ci şi persoanele cu venituri stabile, care nu îşi mai permit plata tratamentelor, ceea ce, desigur, va conduce la cheltuieli suplimentare şi, implicit - la creşterea datoriilor pe care acestea le au faţă de furnizorii de medicamente...

Senzaţia de cerc vicios, în care am intrat, fără scăpare, fiecare decizie proastă guvernamentală antrenând, exponenţial, efecte colaterale pe termen lung, mi-a fost accentuată şi de o declaraţie dată de Şeful secţiei Cardiologie a Spitalului de Urgenţă din Ploieşti, care vorbea - şi dumnealui - nu doar despre creşterea adresabilităţii cauzată de imposibilitatea procurării medicamentelor pe cont propriu, ci chiar despre o negociere cu pacientul a prescripţiei medicale. Cu alte cuvinte, specialistul, în loc să îi prescrie cardiacului medicamentul care ar fi cel mai bun pentru el, trebuie să i-l prescrie pe cel care este cel mai ieftin şi-l poate ajuta... să reziste până la spital în caz de criză.

V-am adus în atenţie această situaţie ca să înţelegeţi cât de jos am ajuns şi cât de repede ne vom scufunda în continuare sub minunata guvernare perpetuă a domnului Boc, cel care se mândreşte cu reforma sanitară făcută sub mandatele sale succesive, cu descentralizarea, concretizată în aruncarea spitalelor pe post de pisică moartă în curtea consiliilor judeţene şi a primăriilor, cu falimentarea farmaciilor şi, desigur, cu cardul de sănătate de 2 euro, pe care românul îl percepe, pe bună dreptate, doar ca pe tichia de mărgăritar care îi lipsea chelului!

Doamna Maria Stavrositu:

"25 noiembrie - Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor"

În data de 25 noiembrie este marcată "Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor". Amplitudinea acestui fenomen la nivel mondial este relevată de statistici dramatice. Numeroase studii arată că violenţa ucide mai multe tinere decât cancerul, afectează o treime din femeile de pe glob şi, de cele mai multe ori, lasă urme adânci, pe viaţă.

Implicaţiile violenţei domestice sunt grave şi pe termen lung. Din nefericire, numărul cazurilor de violenţă domestică este în continuă creştere în România. Conform datelor furnizate de fosta Agenţie Naţională pentru Protecţia Familiei, în perioada 2004 - 2009, la nivelul întregii ţări a fost înregistrat un număr de 59.795 cazuri de violenţă în familie şi 778 de decese ca urmare a actelor de violenţă comise în familie, numai în anul 2009 înregistrându-se 12.461 de cazuri şi 101 de decese ca urmare a actelor de violenţă în familie. Potrivit aceleiaşi surse, în anul 2009, victimele de sex feminin au avut ponderea cea mai mare în cazurile de violenţă în familie.

Femeia suferă în urma violenţei în familie deoarece, împreună cu copiii şi vârstnicii, face parte din categoria persoanelor ce prezintă un grad mare de vulnerabilitate, date fiind caracteristicile sale bioconstituţionale şi psihocomportamentale. Prin tradiţie, feminitatea desemnează o serie de trăsături de personalitate specifice, precum: sensibilitate, activitate ordonată, preocupări pentru estetic, emotivitate, inteligenţă analitică, atitudini educaţionale. Dar tot prin tradiţie, imaginea femeii în raport cu cea a bărbatului (locul şi rolul ei în sistemul activităţii familiale şi sociale) a fost în general defavorizată, bărbaţii, mai ales cei căsătoriţi, având drepturi depline de aplicare a sancţiunilor axate pe agresiune fizică. Femeia a trebuit să suporte de-a lungul timpului variate forme de umilire, desconsiderare şi chiar maltratare, toate acestea ca urmare a unor norme socio-culturale acceptate şi promovate de grupurile şi macrogrupurile de apartenenţă. Formele de victimizare la care a fost supusă femeia au variat de la o cultură la alta, de la o etapă istorică la alta, de la forme de agresivitate redusă ca intensitate şi mod de manifestare şi până la forme violente, responsabile de producerea unor traume psihice şi fizice.

Abuzul asupra femeii în familie este un fenomen relativ nou intrat în atenţia ştiinţelor umane, iar cercetătorii care contribuie la o mai bună înţelegere şi intervenţie ulterioară au nevoie de o definiţie largă a fenomenului, pentru a-l direcţiona. Sub orice denumire l-am regăsi, fenomenul este acelaşi. În literatura de specialitate se folosesc mai mulţi termeni: abuz asupra femeii în familie, violenţe (fizice, sexuale, psihice) asupra femeii în familie, violenţă domestică asupra femeii. Violenţa împotriva femeilor pătrunde în toate domeniile: social, cultural, politic, economic şi religios. Abuzul în sine este universal şi are loc în ţările dezvoltate, industrializate, cu aceeaşi frecvenţă ca în ţările în curs de dezvoltare, iar în spaţiul naţional se regăseşte la toate nivelurile sociale (atât cele defavorizate, cât şi cele de mijloc sau bine situate).

Conceptul de abuz asupra femeii în familie cuprinde o varietate de agresiuni ale partenerului - soţ, fost soţ, concubin, iubit sau prieten, în care sunt incluse: abuzuri fizice repetate, agresiuni sexuale mergând până la viol marital, ameninţări, abuzuri verbale, distrugerea bunurilor, urmărirea, alungarea din locuinţă, degradarea şi umilirea, izolarea de prieteni şi de familie, control coercitiv asupra aspectelor importante ale siguranţei vieţii cum ar fi banii, mâncarea, sexualitatea, viaţa socială, înfăţişarea, transportul, locul de muncă, religia, şi în general, asupra accesului la orice formă de ajutor la care femeia ar putea recurge la nevoie (Stark & Flitcraft, 1996, apud Muntean, A. 1999).

Doresc să menţionez faptul că în data de 9 noiembrie 2010 Senatul (ca primă Cameră sesizată) a adoptat Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, al cărei iniţiator sunt, alături de mai mulţi colegi parlamentari. Această iniţiativă a vizat îmbunătăţirea cadrului legislativ, aducând modificări esenţiale, între care menţionez: victima violenţei în familie va avea dreptul de a-l da afară din casă pe partenerul violent, persoanele afectate de violenţa în familie se vor putea adresa instanţelor judecătoreşti pentru a obţine un ordin de protecţie cu caracter provizoriu.

Salut cu acest prilej eforturile susţinute ale Guvernului României în vederea prevenirii şi combaterii acestui fenomen. O dovadă a preocupării actuale a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (coordonator al politicilor naţionale în acest domeniu, prin intermediul Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului) faţă de această problematică o reprezintă aprobarea programelor de interes naţional (PIN) în domeniul protecţiei familiei şi a drepturilor copilului pentru perioada 2010-2012. Astfel, unul dintre PIN-urile ce va fi implementat prin intermediul direcţiei mai sus menţionate, este Programul "Intervenţie în situaţii de violenţă în familie". Obiectivul acestui program este de a întări capacitatea Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului de a interveni în situaţii de violenţă în familie, în scopul creşterii calităţii serviciilor sociale pentru copil şi familie. Astfel vor fi înfiinţate sau dezvoltate cel puţin 20 de servicii de intervenţie în situaţii de violenţă în familie, în cadrul DGASPC, aproximativ 1.800 de victime (copii/adulţi) vor beneficia de sprijinul serviciilor de intervenţie în situaţii de violenţă în familie, iar circa 1.000 de familii în care se manifestă acest fenomen vor fi orientate către instituţii sau servicii cu competenţe în domeniu. Perioada de derulare a programului este de 3 ani, iar proiectele vor avea o durată de maximum 24 de luni, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2012, din care cel puţin 9 luni vor fi destinate funcţionării serviciilor nou create.

De asemenea, apreciez eforturile considerabile realizate de ONG-urile ce au în centrul activităţilor victimele violenţei în familie şi care au contribuit într-un mod consistent chiar şi la nivel legislativ, prin propunerile pertinente din cadrul dezbaterilor tematice dintre parlamentari şi organizaţiile neguvernamentale.

Violenţa domestică nu trebuie tolerată sub nicio formă a manifestării sale, în niciun context, de niciun lider politic sau vreun guvern şi, pentru a găsi soluţii viabile pentru ameliorarea acestui fenomen este nevoie de cunoaşterea tuturor particularităţilor (intenţionale şi instrumentale) ale violenţei în familie şi de conştientizarea stereotipurilor existente. Altfel, există un risc mare în abordarea adecvată a cazurilor de violenţă în familie.

În psihologia socială, stereotipul este o credinţă sau reprezentare rigidă şi simplificatoare, în general împărtăşită de un grup mai mult sau mai puţin numeros, eventual membrii întregii societăţi, referitoare la instituţii, persoane sau grupuri. Stereotipul ţine adesea de prejudecată, neţinându-se seama de diferenţe şi de nuanţe.

Iată exemplificarea unui stereotip întâlnit frecvent atât la nivel personal, cât şi la nivel cultural în societatea noastră: "Victima provoacă violenţa sau o merită în vreun fel". Gradul de acceptabilitate al acestei afirmaţii conduce la întărirea faptului că violenţa este o formă acceptabilă de rezolvare a conflictelor din relaţiile interpersonale. Acest stereotip devine manifest într-un context în care valorile legate de acceptabilitatea violenţei ca mijloc de a rezolva un conflict şi caracterul de afacere privată a familiei dau în mod tacit agresorilor dreptul la control şi putere asupra victimelor.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua internaţională fără fumat"

Istoria "Zilei internaţionale fără fumat" începe acum aproape patruzeci de ani, în 1971, după ce guvernatorul Arthur P. Mullaney i-a convins pe toţi fumătorii din Randolf, Massachusetts, să renunţe o zi la ţigări şi banii economisiţi să-i doneze şcolilor din regiune. Evenimentul s-a bucurat de succes, iar cotidianul Monticello Times din Minnesota, l-a numit "D-Day sau Don’t Smoke Day". Încet-încet, D-Day s-a răspândit în statele învecinate şi a devenit Great American Smokeout.

Cinci ani mai târziu, la 18 noiembrie 1976, Divizia California a "American Cancer Society" a convins un milion de fumători să renunţe pentru o zi la acest obicei dăunător sănătăţii.

În anul următor, în 1977, în a treia zi de joi din noiembrie s-a celebrat în SUA la nivel naţional ca zi fără tutun şi aşa s-a extins la nivel mondial sub auspiciile "Uniunii internaţionale contra cancerului".

Conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), unul din şase oameni este fumător, existând peste 1,1 miliarde de persoane care fumează, dintre care peste 200 de milioane sunt femei. La fiecare 24 de ore mor aproximativ 100 de fumători, iar în fiecare an se înregistrează aproximativ 3,5 milioane de decese provocate de fumat.

Ţara noastră s-a alăturat acestui demers în anul 2002 când, în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 1270/2002, a treia joi din luna noiembrie este declarată "Ziua Naţională fără Tutun" şi este dedicată încurajării renunţării la fumat.

Anual, Ministerul Sănătăţii, împreună cu Institutul Naţional de Pneumologie "Marius Nasta" şi Institutul Naţional de Sănătate Publică organizează o campanie naţională împotriva fumatului. De exemplu, ca urmare a campaniei de anul trecut, din cei aproximativ 25.000 de fumători ce s-au adresat medicilor tabacologi din cabinetele de consiliere şi care au urmat tratamentul, circa 40% au devenit nefumători. Cifrele nu sunt îmbucurătoare, dacă este să ne raportăm la faptul că o treime din populaţia României este fumătoare, însă este un început ce trebuie încurajat.

Îngrijorător este că în ţara noastră, un pachet de ţigări costă mai mult decât hrana de la o masă a unei familii modeste, şi acest aspect nu trebuie să-l uite fumătorii când îşi aprind o ţigară!

Domnul Adrian Mocanu:

"Trezeşte-te române!"

Fiindcă se apropie Ziua naţională a României şi pentru că ne aflăm într-o situaţie critică este momentul unui scurt bilanţ: după douăzeci de ani de transformări politice, economice şi sociale clasa politică se prezintă în faţa naţiunii române cu un bilanţ catastrofal şi cu nicio speranţă că va mai putea aduce România pe un drum ascendent.

Oare vom fi capabili să ne adunăm energiile şi resursele de care mai dispunem pentru a reseta viitorul acestei naţiuni către progres şi dezvoltare, sau vom continua căderea până la punctul în care incompetenţa, abandonarea interesului public, interesul ocult şi corupţia, devenite cronice, se vor îmbina cu lipsa autorităţii instituţiilor statului, formând un compus exploziv, ce poate arunca naţiunea română în haos?

Încep să cred că procesul de schimbare s-a declanşat, deoarece în ultima perioadă semnalele pe care le primesc îmi arată că românii sunt din ce în ce mai conştienţi de ce li se întâmplă, care sunt cauzele şi ce-i aşteaptă în viitor.

A fost suficient să-i ascult pe demonstranţii din perioada dezbaterii moţiunii de cenzură, să citesc pe forumurile diferitelor publicaţii sau să discut cu alegătorii din colegiu ca să-mi dau seama că românii obişnuiţi încep să analizeze evoluţiile din ultimii douăzeci de ani în cauzalitatea şi efectele lor.

Românii încep să înţeleagă că certurile şi învinuirile reciproce dintre politicieni, atât de popularizate de către mass-media şi de la tribuna Parlamentului, nu promovează soluţii eficiente pentru preluarea puterii în stat, ci doar falşi combatanţi care, dincolo de platourile unde se consumă confruntările, sunt profund uniţi de interese economice şi privilegii comune.

Românii încep să gândească că tipul de capitalism neo-liberal, promovat de unele partide politice în aceşti douăzeci de ani de după revoluţie, a avut ca scop subordonarea politică, economică, financiară şi militară a ţării noastre unor interese străine.

Românii au început să priceapă că "boom-ul" economic înregistrat în România până către sfârşitul anului 2008 a fost o minciună şi că facilitarea de către băncile străine din România a accesului lor la bani a avut ca unic scop să creeze, pe termen scurt, o piaţă de desfacere importantă pentru produsele străine, iar pe termen lung îndatorarea peste posibilităţile de rambursare a populaţiei şi a statului român.

Din păcate însă, simpla trezire politică a poporului român nu mai este suficientă în acest moment pentru declanşarea renaşterii societăţii româneşti. Dinamica evenimentelor internaţionale de natură economică, financiară şi socială ce se derulează în această perioadă, influenţa lor asupra României, precum şi vulnerabilităţile din ce în ce mai numeroase şi mai cronice ale societăţii noastre, impun ca acest proces să se realizeze mai rapid.

Lipsa unei alternative politice constructive, total independentă de interesele clasei politice, care să propună şi să urmărească un plan de redresare coerent şi subordonat în integralitatea sa intereselor publice, riscă să arunce confruntarea actuală, dintr-un plan al acuzaţiilor şi dezbaterilor de idei, într-unul dominat de violenţă, disoluţie a puterii şi haos, evoluţie ce va fi imediat speculată de putere, pentru a justifica intensificarea supravegherii populaţiei, limitarea unor libertăţi cetăţeneşti şi poate chiar instaurarea unei dictaturi "în numele interesului naţional".

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Deşteaptă-te române din hipnoza cea portocalie!"

În urmă cu două săptămâni făceam, de la tribuna Parlamentului, o declaraţie politică în care vă povesteam despre faptul că avusesem o discuţie despre steagul României şi patriotism cu mai mulţi cetăţeni din judeţul Vrancea. Cetăţenii respectivi mă întrebau ce simt despre România, iar eu le-am mărturisit că sunt patriot şi că sunt mândru că sunt român. În replică, ei mi-au spus că nu sunt la fel de mândri ca mine de faptul că sunt români şi mi-au explicat că acest lucru se datorează faptului că statul român i-a umilit de multe ori şi că atunci când merg în excursii în străinătate se simt prost că sunt români.

Această discuţie o avusesem cu câteva săptămâni înainte de Ziua Naţională a României. Am realizat că uşor, uşor sentimentul naţional dispare, iar locul acestor sentimente este umplut, până la refuz, cu indiferenţă, silă, frustrare.

Acum, la două săptămâni de la acea discuţie şi la tot atâtea săptămâni distanţă de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, am înţeles motivul pentru care românilor le este lehamite de politicieni, de reprezentanţii statului.

Am înţeles acest lucru graţie primarului municipiului Alba Iulia, Mircea Hava - prezentat pe site-ul oficial al primăriei drept preşedintele filialei judeţene Alba a Partidului Democrat - care şi-a bătut joc de tricolor, de simbolul nostru suprem!

Acest domn, reprezentant al PDL, a arborat pe biserica-simbol a Unirii din Alba Iulia - Catedrala Reîntregirii - steagul României cu "valuri" portocalii în care culoarea roşie a drapelului naţional care a fost astfel înlocuită cu o combinaţie de portocaliu şi vişiniu.

Faptul că un reprezentant al PDL şi-a permis chiar şi batjocorirea tricolorului şi a încercat să subjuge acest simbol intereselor de partid, intereselor electorale ale partidului pe care îl reprezintă, i-a revoltat pe mulţi cetăţeni care şi-au exprimat opinia pe forumurile ziarelor care au tratat acest subiect.

Semnificativ este faptul că majoritatea celor care şi-au spus părerea consideră că această acţiune reprezintă un act de trădare majoră a PDL în favoarea UDMR. Cetăţenii acestei ţări vorbesc, la 92 ani de la desăvârşirea unităţii naţionale, despre vânzarea ţării UDMR-iştilor ceea ce mi se pare de o gravitate maximă!

"Trebuia să vină şi timpul drapelului, mai ales că nu conţine şi culorile verde şi alb (drapelul Ungariei n.r.) pentru care ar fi trebuit să ia acordul partenerului de guvernare care oricum nu şi l-ar fi dat. Puţintică răbdare şi vom vopsi în portocaliu plăcuţele stradale, mai puţin cele bilingve care au mai rămas" - scria, pe forum, un cetăţean revoltat!

Prin ceea ce facem noi, politicienii, ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de interesele şi aşteptările românilor, care nu mai văd în noi o salvare, ci o mare pacoste. Domnilor, cetăţenii acestei ţări vor ca taxele şi impozitele pe care le plătesc să ajungă în infrastructură, în sănătate şi în educaţie! Cetăţenii acestei ţări nu vor ca pe banii lor PDL sau oricare alt partid să îşi facă campanie electorală deşănţată. Cetăţenii acestei ţări mai vor ca instituţiile să nu fie doar vehicule electorale pentru partide! Nu vor ca directorul OPC, pus în funcţie de PDL, să controleze doar firmele celor care simpatizează sau sunt membri PNL şi PSD! Vor ca acei directori să nu mai închidă ochii la afacerile făcute de colegii lor din PDL! Şi, mai presus de orice, oamenii vor să simtă că statul român, indiferent dacă el este reprezentat de Iliescu, Constantinescu sau Băsescu să fie un stat demn, un stat care să îi respecte pe ei ca cetăţeni, dar care să fie, la rândul său, respectat în lume! Românii vor un stat care să pună preţ pe simbolurile naţionale, pe tricolorul nostru strămoşesc! Românii vor un stat care să îşi respecte istoria şi eroii fiindcă, slavă Domnului, am avut eroi! Cetăţenii acestei ţări nu mai vor să vadă că cei votaţi să îi reprezinte îşi bat joc, benevol, de simbolurile noastre doar ca să îşi satisfacă partidul şi scopurile electorale. Şi, mai presus de orice, românii vor ca cei care îi conduc să nu vândă România, cum face PDL astăzi!

Acestea sunt, în mare, dorinţele, aspiraţiile oamenilor simpli, care au înţeles că PDL este interesat exclusiv de consolidarea puterii şi de ocolirea tuturor obstacolelor constituţionale pentru a-şi atinge aceste scopuri, iar UDMR este dispus să ajute PDL în acest demers, cu o condiţie: dizolvarea statului român în Ardeal. Aşa a vândut PDL România şi limba română în Legea educaţiei şi aşa vor vinde România cei de la PDL atunci când UDMR va face presiuni ca modificarea şi completarea Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România, respectiv refacerea, în mod formal, a Ţinutului Secuiesc, să fie adoptată de majoritatea parlamentară formată din PDL şi UNPR.

Trag încă o dată un semnal de alarmă la adresa nenumăratelor trădări, vânzări şi cedări de neam, de ţară, de principii pe care PDL le face în favoarea UDMR cu singurul scop de a mai sta măcar o lună la putere! Cu orice preţ!

În încheiere, reiterez dorinţa mea exprimată în urmă cu două săptămâni:

"Vreau o Românie dodoloaţă, în care să trăiască oameni mândri că sunt români!"

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"O rectificare bugetară fără legătură cu poporul! O rectificare bugetară pentru clientelă politică: Elena Udrea"

Ştim că, de regulă, atunci când se apropie sfârşitul anului, Guvernul face corecţii în fondurile publice în funcţie de banii încasaţi şi cheltuielile efectuate sau care mai trebuie făcute obligatoriu!

Ştim cu toţii că anul 2010, la fel ca 2009, a fost tot un an prost, cu recesiune economică, cu pierderi de salarii, cu micşorări de pensii, cu scăderea veniturilor personale şi prin majorarea TVA de la 19% la 24%, toate afectând viaţa majorităţii cetăţenilor români.

Ştim, de asemenea, că atunci când ţara este săracă, bugetul trebuie drămuit, fiecare cheltuială trebuie făcută cu multă chibzuială, aşa cum face fiecare dintre noi, aşa cum fac mai ales pensionarii şi cei cu lefuri mici sau cu venituri sociale.

Ştim cu toţii că anul acesta s-au dat oameni afară atât din sectorul privat, cât şi din cel public, că multe societăţi comerciale au intrat în insolvenţă şi probabil alţi oameni vor fi daţi afară, că sunt tot mai mulţi şomeri, deci vor fi aduse la buget tot mai puţine fonduri din impozite şi taxe.

Ştim că banii puţini pe care-i mai adună la buget acest guvern incompetent, incoerent şi inconsecvent nu se dirijează acolo unde ar fi nevoie şi că se urmăreşte atribuirea banului public către sectoare care nu sunt cele mai afectate.

Ştim astăzi că, de câteva zile, Guvernul a efectuat ultima rectificare din acest an, fără să acorde atenţia normală educaţiei sau sănătăţii, acolo unde durerile sunt cele mai mari, unde lipsurile sunt clare, unde absenţa banilor înseamnă punerea în pericol a vieţii oamenilor.

Ştim că în sănătate mai rău ca acum nu a fost niciodată, că lipsurile sunt atât de mari încât majoritatea spitalelor din România anului 2010 sunt falimentare, că unele au rămas fără nici un medicament, fără feşe şi vată, fără mâncare pentru bolnavi, fără seringi şi calmante elementare pentru oameni care suferă, suferă şi fără nici o speranţă!

Ştim că la "marea rectificare" banii s-au dus către drumuri, şanţuri şi canale din mediul rural, acolo unde primarii PDL trebuie sprijiniţi ca să arate că ei fac ceva pentru locuitori, pentru oamenii pe care ar trebui să îi reprezinte, dar care vor merge flămânzi pe acele drumuri. De fapt, asistăm cu toţii la un spectacol în care clientela politică a PDL îşi împarte şi ultimul leu din banii publici economisiţi de la gura românului.

Ştim acum cu toţii că această clientelă PDL-istă, cea care este un adevărat burete al fondurilor publice bugetare, poartă un nume: Elena Udrea, un "ministru drăguţ" al domnului preşedinte Traian Băsescu!

Ştim acum cu siguranţă că banul public va fi folosit în interes de partid şi sunt convins că va fi furat, aşa cum sunt furate voturile în Parlament...

Domnul Nini Săpunaru:

Inconsecvenţa preşedintelui-jucător cu propriile-i decizii nu mai este o surpriză pentru nimeni. Totuşi, decizia dumnealui de a retrimite Legea pensiilor în Parlament, motivul fiind oportunitatea modificarea legii, în sensul stabilirii vârstei de pensionare pentru femei la 63 de ani, ne lasă cu gura căscată, căci tot el declara acum ceva timp, de la tribuna Parlamentului: "Măsura de creştere progresivă, până în 2030, a vârstei de pensionare, până la 65 de ani, precum şi egalizarea acesteia la femei şi la bărbaţi este necesară, având în vedere tendinţele demografice îngrijorătoare din România şi nu numai, inclusiv din UE. Îmbătrânirea populaţiei şi scăderea ratei natalităţii ne pot aduce în situaţia în care un număr foarte mic de salariaţi trebuie să susţină o populaţie majoritar îmbătrânită".

Ce s-a schimbat între timp? Probabil că, înduioşat de soarta "balerinelor şi artistelor", aşa cum a sugerat ulterior, Băsescu s-a făcut că uită faptul că şi-a însuşit încă de acum un an concluziile unui raport prezidenţial care susţinea că egalizarea vârstei de pensionare între femei şi bărbaţi este imperativă.

Iată că acum legea a trecut de reexaminarea Senatului şi va veni la Camera Deputaţilor, unde vom avea ocazia să susţinem cu toţii propunerea preşedintelui, deşi acţiunile domnului Băsescu ne duc cu gândul că acestea nu sunt altceva decât un exerciţiu de imagine prin care şeful statului încearcă să pozeze în apărătorul pensionarilor, de parcă problema vârstei de pensionare este singura chestiune incorectă din această lege. Prevederi precum modul de calcul al punctului de pensie sau afectarea drastică a pensiilor militarilor sunt mult mai importante, iar preşedintele se face că nu le observă.

Ei bine, noi, liberalii, atunci când Legea sistemului unitar de pensii se va rediscuta în comisii şi în plenul Camerei Deputaţilor, vom susţine în continuare modificarea acesteia în toate punctele pe care le-am susţinut şi data trecută în Parlament şi care au fost respinse prin fraudă.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

Având în vedere ultimele reacţii din presă şi din societatea civilă în ceea ce priveşte evenimentele care ţin de criminalitatea din România şi posibilele legături între clanurile mafiote şi anumiţi şefi ai inspectoratelor judeţene de poliţie, de neintervenţia eficientă a Ministerului Administraţiei şi Internelor în crima organizată şi de posibila corupţie la vârf din acelaşi minister, precum şi de bănuiala, cu titlu de certitudine, că numirile inspectorilor de poliţie se fac pe criterii politice, şi nu profesionale, solicit demisia domnului ministru Traian Igaş.

Este de necontestat faptul că în perioadele de criză economică indicele criminogen este în creştere, iar societatea trebuie să fie apărată. În România, infracţionalitatea a atins cote alarmante, iar efortul oficialităţilor în a reda încrederea cetăţeanului în lege şi ordine este foarte puţin vizibil. Românii au nevoie ca instituţiile statului care asigură liniştea şi ordinea publică să funcţioneze perfect, pentru a preveni şi combate orice încălcare a legii, fără ca asupra lor să planeze bănuieli de corupţie şi neîncredere.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

«"Majorarea salariilor" ascunde minciuni»

"Majorarea salariilor" ascunde două minciuni. Unu: nu este vorba despre majorări de salarii, ci despre eventuale reduceri ale tăierilor. Folosirea termenului de majorare este o încercare ieftină a puterii de a manipula, şi doi: procentul de reducere a tăierilor se aplică asupra salariului redus, nu asupra salariului din iunie 2010. Cu alte cuvinte, în termeni reali, este mai puţin decât spune Guvernul.

Se elimină foarte multe sporuri şi, cel mai probabil, cel de al treisprezecelea salariu. Atunci rezultă că toate categoriile de bugetari din România vor avea veniturile diminuate prin proiectul propus de Guvern.

Ideea amânării aplicării grilei de salarizare este o şmecherie, o păcăleală menită să închidă gura sindicatelor şi opoziţiei. Guvernul speră că oamenii nu vor mai protesta, cu gândul că grila de salarizare se va aplica din 2012. Este inacceptabil faptul că în stabilirea grilei de salarizare se pleacă de la nivelul salariilor tăiate cu 25%. O astfel de măsură poate fi şi neconstituţională, pentru că Guvernul şi-a luat angajamentul că aceste reduceri de salarii sunt temporare.

Premierul Boc a refuzat să mărească salariile în mod diferenţiat: 25% pentru cei cu salarii mici şi 14-15% sau chiar mai puţin pentru cei cu salarii mari, invocând o serie de principii constituţionale. În realitate, nu doreşte să facă acest lucru. Are la îndemână sistemul impozitării diferenţiate, care îi permite să realizeze o ierarhie justă şi echitabilă a salariilor bugetarilor. Practic, refuză să împartă costurile economice şi sociale ale crizei în mod echitabil.

Ca de atâtea ori până acum, Băsescu şi Guvernul se dovedesc a fi nişte mincinoşi. Au promis că salariile şi pensiile nu vor fi diminuate, dar au tăiat în cele din urmă salariile şi ameninţă cu impozitarea pensiilor. Au promis că diminuarea salariilor este temporară, până la finalul lui 2011, şi se dovedeşte acum dorinţa lor de a permanentiza aceste reduceri.

Tot greul este lăsat în continuare pe spatele oamenilor simpli, al celor săraci, în timp ce clientela politică prosperă.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Măsuri de austeritate şi în 2011"

România se află de mult în derapaj. Măsurile luate de Guvernul Boc de la începutul anului au lansat economia românească pe linie total greşită. Doar cu împrumuturi şi cu măsuri de austeritate, riscul evidenţiat de preşedinte nu poate fi evitat.

Şi în anul 2011, România va fi sub zodia măsurilor de austeritate. Prin urmare, vom continua să fim în criză. Nici acum, după un an de eşecuri, acest guvern nu înţelege că măsurile de austeritate nu aduc decât austeritate. Şi în 2010, cei sacrificaţi vor fi profesorii şi medicii.

Acest guvern i-a condamnat pe români la sărăcie. El refuză să ia măsuri pentru stimularea economiei şi pentru crearea de locuri de muncă, concedierile înseamnă şomaj, iar şomajul înseamnă reducerea consumului. Efectul: producţia scade, încasările la buget scad, iar România continuă să se afle în recesiune.

Prin măsurile adoptate, guvernul încurajează şi chiar contribuie decisiv la "ieşirile din sistem". Această abordare este de un cinism fără margini. Practic, Guvernul Boc aşteaptă moartea a cât mai multor români pentru a face economie la buget.

Aceasta este o politică de genocid social, opera unui guvern iresponsabil şi incapabil.

Dacă în acest moment România se află în pragul unui dezastru major, acest lucru se datorează guvernării Băsescu-Boc.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Curtea Constituţională decredibilizată"

Decizia Curţii Constituţionale care, în numele legii, decide, constată că angajarea răspunderii de către Guvern, pe proiectul Legii educaţiei în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în temeiul articolului 114 alineatul (1) din Constituţie, este neconstituţională.

Guvernul trebuie să înţeleagă că nu se poate substitui Parlamentului şi că nu poate să îşi angajeze răspunderea pe orice vrea. Guvernul trebuie să îşi retragă legea, fiindcă aşa constată Curtea, că este neconstituţională procedura angajării răspunderii pe acest act normativ.

Preşedintele Băsescu şi premierul Boc au criticat Curtea Constituţională, decredibilizând-o. Este inadmisibil ca un şef de stat să terfelească instituţia gardian a democraţiei - Curtea Constituţională. Atunci când răspundea afirmativ politicii democrat-liberale, Curtea primea aplauze de la Palatul Cotroceni, însă când încerca să fie imparţială, să citească şi să respecte legea fundamentală a României, brusc se transformă într-o instituţie "penibilă" în ochii preşedintelui Traian Băsescu.

Penibil e gestul celui care din nefericire pentru ţară ocupă încă fotoliul de şef al statului şi care prin acuze, ameninţări şi insulte încearcă să arunce eşecul şi falimentul Guvernul Boc în spatele Curţii Constituţionale.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernul Boc - groparul mediului de afaceri"

Actualii guvernanţi au devenit groparul mediului de afaceri, un cioclu a cărui imagine ne oripilează. Ca şi în acest an, şi anul viitor vom gusta din veninul măsurilor de austeritate impuse. Ei îşi etalează programele, uitând însă, în urma eşecurilor, să-şi asume şi responsabilităţile. Drept urmare, vom culege roadele acestei guvernări.

Se vorbeşte foarte mult despre gravele probleme din sectorul bugetar şi foarte puţin despre sectorul privat al economiei, unde problemele sunt poate mai grave decât cele din sectorul bugetar, pentru că sectorul privat alimentează şi bugetul, şi nu invers - scăderi de salarii, disponibilizări, încetări sau blocări de activitate.

Mediul de afaceri trebuie să se dezvolte continuu pe principii de competitivitate şi spirit antreprenorial, pentru a face faţă concurenţei pe piaţa unică europeană şi în exteriorul Uniunii Europene. Dar economia României este bolnavă, iar mediul de afaceri, singurul capabil să susţină PIB-ul naţional, este violent zdruncinat de contextul general al crizei mondiale.

Istoria ne-a arătat că sistemul capitalist dus la extrem, fără nicio abilitate în gestionare, poate fi catastrofal şi, implicit, cu multe victime. Acum mai avem un singur as, cel al fondurilor europene, cu bani mulţi, accesarea lor fiind o soluţie viabilă pentru ieşirea din criză.

România merită un guvern mai bun, care să elaboreze şi să susţină proiecte pertinente, care vor acorda şansa unică de revigorare economică.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Legea bugetului"

În momentul de faţă există o bătălie cruntă care se dă în PDL pentru acces la resurse. Un grup de parlamentari PDL nu ar vota Legea bugetului pentru că sunt nemulţumiţi că fondurile mari merg în majoritate spre anumiţi lideri PDL.

Conform proiectului de buget pe anul 2011, Guvernul Boc şi instituţiile aflate în subordinea acestuia se vor transforma într-o ceată de vânători de bani. Vor continua aceeaşi politică de hărţuire practicată ca şi până acum, pentru a strânge bani la bugetul ţării fără a renunţa însă la favoritismele pentru clientele politică. Vor miza pe un buget alcătuit din amenzi date puţinelor firme care reuşesc cu greu să îşi mai desfăşoare activitatea, sugrumate de taxe şi impozite, vor încasa în continuare acelaşi TVA mărit ca şi până acum, aplicat nediferenţiat la toate produsele de bază, menţinând aceleaşi preţuri ridicate la alimente şi vor confisca în continuare tot ceea ce se poate confisca.

Vor lovi în continuare în aceiaşi oameni simpli, a căror salarii au fost micşorate, în aceiaşi pensionari care vor ieşi cu greu din iarnă, în puţinele cadre medicale care vor mai rămâne în ţară şi în puţinii profesori care vor mai reuşi să îşi ducă la îndeplinire, cu performanţe maxime munca.

Suntem conduşi de un Guvern aberant, în frunte cu un premier care de cele mai multe ori pozează în postura de "manipulant".

Domnul Petru Călian:

"Lupta împotriva etnobotanicelor continuă"

Încep această declaraţie prin a readuce în atenţie o problemă cotidiană care afectează sănătatea a tot mai mulţi tineri, şi anume, consumul de etnobotanice. Acest fenomen care a luat amploare în ultimul an este atât de greu de stăpânit, încât un întreg cadru legislativ nu reuşeşte să-l stopeze.

În urmă cu o săptămână am semnat, în calitate de coiniţiator, un proiect de lege pentru modificarea Legii nr. 339 din 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope. Acest proiect este necesar întrucât după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, magazinele în care, până atunci, se comercializau produse ce aveau în componenţă plante şi substanţe cu proprietăţi psihoactive, dovedite ca fiind deosebit de periculoase pentru sănătatea umană, s-au orientat către alte produse la fel de periculoase pentru sănătatea populaţiei şi în special a tinerilor. Întrucât plantele şi substanţele conţinute de aceste produse nu se regăsesc în anexele celor două legi care stabilesc regimul juridic al substanţelor stupefiante şi psihotrope, fapt ce favorizează un acces facil al consumatorilor la aceste produse, este necesară reglementarea interzicerii comercializării sau distribuirii produselor obţinute din plante vegetale, precum şi a substanţelor, altele decât cele aflate sub controlul naţional, a căror utilizare, indiferent de procedeul de administrare, are efecte similare utilizării substanţelor stupefiante şi psihotrope.

Pe lângă această iniţiativă am solicitat primarului municipiului Cluj-Napoca, domnului Sorin Apostu, dezbaterea în cadrul Consiliului Local şi emiterea unei hotărâri de Consiliu Local prin care să interzică autorizarea şi funcţionarea magazinelor care comercializează produse etnobotanice pe o distanţă de minim 3 km faţă de biserici, şcoli, biblioteci şi alte unităţi de învăţământ. Prin această hotărâre se va pune în aplicare în regim de urgenţă proiectele aflate în procesul legislativ.

Gradul înalt de pericol pentru sănătate al acestor produse este dovedit de numărul extrem de mare de persoane, în special tineri, care ajung la spital în urma consumului de "plante etnobotanice" procurate de la magazinele situate în apropierea unităţilor de învăţământ.

Având în vedere pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătatea publică, luând în considerare numărul mare de persoane intoxicate, consider oportună dezbaterea şi adoptarea în procedură de urgenţă a iniţiativei legislative care va stopa acest fenomen.

Domnul Cornel Pieptea:

Legea nr.155/2010 privind Poliţia locală, un act normativ de o importanţă deosebită, atât pentru administraţia publică românească, cât şi pentru sistemul naţional de ordine publică, a fost adoptată de Parlamentul României.

Această lege, extrem de aşteptată de oamenii din administraţie, a suscitat vii dezbateri în cadrul comisiilor de specialitate, cât şi în plenul celor două Camere.

La dezbaterile din cadrul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, a participat şi reprezentantul Ministerului Administraţiei şi Internelor, secretarul de stat Dan Fătuloiu.

Cu această ocazie, domnul Fătuloiu a afirmat că o dată cu preluarea personalului din cadrul ministerului în cadrul Poliţiei locale se va asigura şi finanţarea necesară pentru salarizarea acestora. Mai mult, secretarul de stat a spus că aceste aspecte vor fi reglementate printr-o hotărâre de guvern ce urma să fie adoptată de Guvern.

După cum bine ştim, până la acest moment, nu a apărut niciun fel de hotărâre de guvern pe această temă, iar până la înfiinţarea Poliţiei locale, în conformitate cu prevederile acestei legi, mai este foarte puţin timp.

În perioada scursă de la afirmaţiile domnului secretar de stat Fătuloiu din comisie şi momentul actual, a mai intervenit un eveniment important în materialul finanţelor publice locale din România, şi anume apariţia OUG nr.63/2010, act normativ care a făcut foarte mult rău autorităţilor locale. Din păcate, chiar poliţia comunitară, adică baza viitoarei poliţii locale, a avut enorm de suferit în urma aplicării acestui act normativ.

Aşadar, Guvernul se joacă cu legile, se joacă cu siguranţa cetăţeanului şi nu înţelege importanţa acestui domeniu pentru oameni.

Solicit, aşadar, adoptarea de urgent de către Guvern a hotărârii de guvern care să reglementeze problema, pentru că altfel, aplicarea Legii nr.155/2010, pe care cu toţii am votat-o şi am considerat-o ca fiind extreme de importantă, este imposibilă.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"România, flancul de sud-est al NATO"

După ani buni de aşteptare, încă după cel de-al doilea Război Mondial, am sperat ca ţara noastră să beneficieze de garanţii de securitate din partea Europei Occidentale şi a Statelor Unite. După decenii de aşteptare a venit momentul în care ne bucurăm de beneficiile poziţionării noastre geografice.

Astăzi, pe fondul realităţilor cotidiene dintr-o lume tot mai dezbinată, încărcate pe alocuri de ură şi conflict, România are o misiune importantă în asigurarea securităţii în Balcani şi Regiunea Mării Negre şi un cuvânt de spus în problemele cu care se confruntă comunitatea internaţională.

Integrarea în NATO a însemnat, încă de la început, declanşarea unui proces complex în toate domeniile vieţii politice, economice, sociale şi militare. Acest efort colectiv a schimbat radical statutul României şi i-a asigurat un loc în comunitatea euroatlantică. Poziţionată strategic în zona de frontieră a NATO, România rămâne un avanpost al Alianţei Nord-Atlantice, pe fondul unei perpetue negocieri mondiale între SUA, Rusia şi Europa.

Deschiderea către colaborarea lărgită, statuată în urmă cu câteva zile la Lisabona, oferă ţării noastre posibilitatea de a se afla în avangarda schimbărilor strategice care prefigurează următorul deceniu.

România, Bulgaria şi Turcia - considerate flancul "vulnerabil" al NATO în privinţa rachetelor care ar putea veni dinspre Orientul Apropiat - intră acum sub protecţia unui nou sistem defensiv. Ţara noastră, în noua structură de amplasare a scutului antirachetă, beneficiază de acoperirea integrală a teritoriului pentru eventuale lovituri cu rachete balistice sau cu rachete cu rază medie de acţiune.

Totodată, invitarea Rusiei la efortul de realizare a scutului antirachetă înseamnă detensionarea unei situaţii manifeste la nivel european, stare de fapt ce poate constitui începutul unei colaborări vest-est de lungă durată.

De asemenea, este de salutat planul de retragere a trupelor NATO din Afganistan, fapt ce relevă, dacă mai era necesar, vocaţia democratică a Alianţei, dorinţa statelor membre de a sprijini autodeterminarea în condiţii de libertate a poporului afgan.

Domnul Relu Fenechiu:

"A venit şi rândul mămicilor să plătească pentru incompetenţa Guvernului Boc"

"Doresc să le mulţumesc şi eu tuturor celor care au votat această lege, ţinând cont că am şi eu o iniţiativă şi această înţelepciune de care au dat dovadă parlamentarii, în sensul comasării tuturor legilor pentru a obţine acest ajutor în plus la venitul acordat mamelor şi obţinut de mame, pentru că aşa e în proiectul de lege, celor care cresc copiii în perioada de doi ani, constituie un prim pas pentru a creşte natalitatea în România.

Mi-aş fi dorit ca această lege să fi fost adoptată mai de mult, nu în pragul campaniei electorale, iar dacă preocuparea dumneavoastră este într-adevăr pentru creşterea natalităţii, v-aş ruga să vă concentraţi şi pe celelalte iniţiative legislative care urmăresc ajutorul dat copiilor şi familiilor care au nevoie de aceste venituri."

Vă aduceţi aminte de această declaraţie? A fost făcută pe 15 octombrie 2008, la orele 12,45 de către doamna deputat Raluca Turcan, la câteva minute după ce, cu 171 de voturi pentru şi 2 abţineri, Camera Deputaţilor a adoptat, în calitate de Cameră decizională, PL 254/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.148 din 3 noiembrie 2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului. Dacă vă aduceţi aminte de această declaraţie rostită de la microfonul Camerei, vă întreb, acum, stimate colege şi stimaţi colegi din PDL dacă o susţineţi în continuare.

De ce pun această întrebare? Pentru simplul fapt că Guvernul României, care se bazează în special pe partidul din care faceţi parte intenţionează să înjumătăţească concediul postnatal plătit.

Da, acum a venit rândul şi proaspetelor mămici să plătească pentru incompetenţa actualului guvern. Este scandalos că urmează să se umble la drepturile mămicilor. A reduce la jumătate perioada de plată pentru concediile postnatale reprezintă o lovitură grea aplicată părinţilor. Nu vor avea de suferit acei părinţi care au o stare materială bună, dar, se ştie, în România, numărul acestora este destul de redus. Dacă mai adaug faptul că şi indemnizaţiile parentale vor fi mai mici, pentru că salariile, atât cele din mediul privat cât şi cele de la stat au scăzut în ultimul an, avem un tablou de coşmar pentru cei care vor să aibă un copil/copii sau deja urmează să devină părinţi.

Practic, decizia pe care urmează să o ia Guvernul Boc forţează părinţii să-şi încredinţeze copiii de un an sau doi la creşe particulare sau să-şi angajeze bone, ceea ce familiile cu venituri modeste nu îşi vor permite.

Consecinţa măsurii Guvernului Boc va conduce la o scădere a natalităţii, ceea ce este foarte grav pentru o ţară ca România, unde şi aşa prognozele privind îmbătrânirea populaţiei sunt mai mult decât alarmante. Şi, din păcate, lipsa de viziune a Guvernului Boc la asta va conduce. În nici un caz la economii importante de pe spinarea mămicilor.

PNL se opune unei astfel de măsuri şi solicită Guvernului Boc să renunţe - încă mai este timp - la modificarea legislaţiei existente în ceea ce-i priveşte pe cei care devin sau redevin părinţi.

Domnul Cristian Rizea:

Drama petrecută duminica trecută la Piatra Neamţ, în urma căreia şi-a pierdut viaţa un om şi un altul a fost rănit, readuce în prim-plan lipsa siguranţei din această ţară şi totodată legăturile mult prea inadecvate dintre lumea interlopă şi autorităţile statului. Legăturile acestea pun în pericol siguranţa cetăţeanului obişnuit, care crede în sistemul de apărare românesc, în poliţia care în ultima vreme nu ne-a demonstrat decât că suferă de o incapacitate la nivelul principal de funcţionare.

Rezultă că cetăţeanul nu mai este apărat în faţa agresiunilor interlopilor, deoarece unii şefi de poliţie au dat mâna cu infractorii, dând frâu liber infracţionalităţii şi insecurităţii. Nu demult, presa a exemplificat un alt caz asemănător de prietenie între lege şi lumea interlopă, fiind vorba atunci despre şeful Poliţiei Municipale Slobozia, Iosif Chirica.

Mulţi au fost românii surprinşi şi indignaţi în urma declaraţiei comisarului Şoric, care întreba şi se întreba totodată, accentuând culmea ironiei şi a nepăsării "De ce este Mararu atât de interlop? Pentru că a dat bani şi a luat camătă? Sunt procurori care dau bani..." Aceste cuvinte au lansat un val de critici, controverse, acuzaţii la actualul guvern. Stupefiaţi am fost cu toţii, deoarece această declaraţie a venit din partea unui şef de poliţie, un şef de poliţie care nu consideră camăta drept infracţiune, chiar dacă aceasta este condamnată prin lege. Dacă am privi din alt punct de vedere, declaraţia lui Şoric ar putea fi considerată normală şi realistă cu privire la situaţia actuală din ţară. Spun asta, pentru că în România, graniţa dintre legal şi ilegal, dintre corect şi incorect este inexistentă şi ilizibilă pentru cei care trebuie să o cunoască foarte bine.

Pateticul a pus şi el stăpânire pe declaraţia lui Şoric, acesta completându-şi declaraţia şi cu un val de lacrimi şi de nemulţumiri cu privire la modul în care este perceput.

Nu de lacrimi avem nevoie când e vorba de siguranţa cetăţeanului. Avem nevoie de acţiune, de mobilizare, de interes în a anihila această lume a infracţionalităţii, ca să nu mai avem de-a face pe viitor cu şefi de poliţie vecini cu capii de mafie.

Domnul Marius Rogin:

"Summitul Dunării"

"Atunci când cineva o lua pe Dunăre în sus spre Viena, oamenii spuneau că merge în Europa", povestea Elias Canetti, scriitorul de Nobel născut la Ruse. Astăzi, Viena doreşte să coboare pe Dunăre în jos, spre Bucureşti, încercând să aducă cu ea şi Europa.

Unul din zece europeni trăieşte pe malurile Dunării, fluviul care curge prin patru capitale europene şi a cărui semnificaţie se doreşte a fi metamorfozată din graniţă despărţitoare în cale de comunicare. Cel puţin aceasta a fost intenţia participanţilor la Summitul Dunării care are loc astăzi la Bucureşti, reunind reprezentanţii celor 14 state din bazinul dunărean.

Importanţa adunării este evidentă, măsura fiind dată de prezenţa prim-miniştrilor Ungariei, Bulgariei, Croaţiei, Republicii Moldova, dar şi a preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, sau a ministrului austriac de externe, Michael Spindeleger. Acesta din urmă semnează în cotidianul "România Liberă", alături de ministrul român de externe Teodor Baconschi, o declaraţie în care se speră că "binele comun al locuitorilor întregii regiuni va fi pus înaintea binelui unei ţări individuale". Dar care este catalizatorul acestei dorinţe zămislite într-o regiune cu o istorie zbuciumată şi conflictuală?

În 2009, Austria şi România au cerut Comisiei Europene să elaboreze o strategie transnaţională pentru bazinul dunărean. Priorităţile stabilite oficial au fost îmbunătăţirea infrastructurii de transport în regiune, cooperarea în domeniul energetic şi protejarea mediului, punct care devine prioritar în urma accidentului ecologic din Ungaria. În fapt, ţinta principală sunt banii europeni care pot fi accesaţi prin intermediul proiectelor inter-regionale, dezvoltate pe scheletul parteneriatului dunărean.

Interesul părţilor implicate este limpede. România sau Bulgaria vor beneficia de expertiza şi influenţa specialiştilor germani şi austrieci, sperând că-şi vor îmbunătăţi gradul de absorbţie al fondurilor europene.

Ţări candidate, precum Croaţia sau Republica Moldova, vor putea accesa fondurile europene cu mult înainte de primirea de facto în UE. Avantajul Austriei este dublu: asumarea rolului de lider regional aduce creşterea influenţei sale în corul european, dar şi un plus de investiţii într-o zonă de prim interes economic pentru Viena.

Germania, piesa cea mai grea a Summitului dunărean, se menţine voit într-un rol secundar, utilizând Strategia Dunării drept carte de negociere în folosul unor obiective de politică externă mult mai importante pentru Berlin decât dezvoltarea regiunii dunărene.

În concertul Strategiei Dunărene rolurile soliştilor nu sunt încă împărţite. Bulgaria doreşte să coordoneze fondurile referitoare la turism, iar Ungaria îşi va cere şi ea partea. România s-a ales cu o Academie a Dunării, începând cu 2011, instituţie care va oferi consultanţă mediului de afaceri interesat de regiune. Pentru că de implicarea oamenilor de afaceri depinde în mare măsură succesul din teren al acestui proiect generos.

Deocamdată, în porturile semiabandonate din avalul Dunării, nu s-a mai valsat de multe decenii. Însă, în ultimul an, interesul turiştilor americani şi japonezi pentru croazierele pe Dunăre a crescut. Iată că sala de bal există, musafirii ar veni, doar că orchestra se lasă încă aşteptată. Să sperăm că nu pentru multă vreme.

Domnul Titi Holban:

"Autostrăzile în România: prioritate sau nu?"

De la începutul lui 2009, de două ori pe an, mai precis toamna şi primăvara, aflăm cum reţeaua de autostrăzi a României se va extinde şi cum aceasta este prioritatea Guvernului Boc. Ulterior declaraţiilor optimiste se revine însă la un mesaj mai sumbru, prin care ni se comunică imposibilitatea construirii unor noi kilometri de autostradă, datorită lipsei de fonduri în această perioadă de criză economică neîncetată. Şi aşa se face că, an de an, reţeaua de autostrăzi a României avansează în paşi de melc.

Premierul Boc să grăbeşte să inaugureze câte 10 km de autostradă ici colo, probabil din nevoia de a arăta că ceva se mişcă totuşi în acest sector. Rezultatele prezentate sunt însă la ani-lumină distanţă de cuantumul promis prin programul de guvernare.

Astfel, dacă la începutul mandatului anunţa construirea a 1.505 kilometri de autostradă, în primăvara anului trecut, odată cu primele măsuri aşa zise anticriză, premierul decreta că 20% din produsul intern brut (adică peste 20 de miliarde de euro) vor fi alocate dezvoltării infrastructurii. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Pentru 2010, acelaşi premier anunţa alocarea a peste 6% din PIB pentru infrastructură, chestiune din nou "uitată". Iar pentru faptul că România nu a atras mai nimic din cele 4,5 miliarde de euro pe care UE ni le-a pus la dispoziţie pentru construirea de autostrăzi, vinovatul este, în opinia premierului Boc, fostul ministru liberal al Transporturilor, Ludovic Orban. Despre fostul ministru pedelist, Radu Berceanu, Emil Boc nu suflă însă nicio vorbă.

Aparent ministrul Berceanu a fost un ministru ultracompetent, bilanţul activităţii sale la conducerea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii fiind, după criteriile premierului unul foarte pozitiv. Să ne amintim, însă, un exemplu din primăvara lui 2009 când, la scurt timp de la preluarea funcţiei de ministru, Radu Berceanu a ţinut să contrazică un aspect cheie al programului de guvernare pe sectorul infrastructură, anunţând că "autostrăzile nu au fost niciodată o prioritate". Şi aşa a rămas. În doi ani de mandat, fostul ministru Berceanu a reuşit performanţa de a inaugura 40 km de autostradă, din care o mare parte fusese construită pe timpul predecesorului său liberal. Cifra rămâne însă insignifiantă, dacă o raportăm la cei 836 de kilometri de autostradă promişi în timpul campaniei electorale.

A venit acum rândul doamnei Boagiu să proclame la începutul iernii importanţa construirii de autostrăzi. Ministrul a declarat recent că "în România se vor construi 532 kilometri de autostradă în următorii trei ani." Precizând totodată că "alţi 243 kilometri de autostradă sunt deja în lucru, majoritatea având termen limită anul viitor". Pe aceeaşi logică prezentată mai sus, aşteptăm venirea primăverii pentru a afla în ce măsură proiectele de construcţie a autostrăzilor au supravieţuit iernii, rămânând pe lista de priorităţi a Guvernului.

Domnul Virgil Pop:

"România, izolată pe scena politică internaţională"

Atât eu, cât şi colegii mei, am atras de nenumărate ori atenţia asupra incapacităţii autorităţilor române de a ne reprezenta cu onoare şi profesionalism pe scena politică internaţională şi europeană. De curând, am adus în discuţie motivele care au dus la un eşec al autorităţilor în plasarea diplomaţilor români în Serviciul Extern nou format al Europei. Spuneam, cu acea ocazie, că principala cauză a acestei nereuşite, pe lângă lipsa de pregătire, este slaba prestaţie a liderilor români pe scena internaţională, care, se pare, nu a fost niciodată până acum atât de evidentă, dar şi hotărâtoare pentru interesele României.

Vorbesc despre acest subiect, desigur, în lumina imaginilor care au făcut înconjurul UE, care surprind o relaţie absolut halucinantă între preşedintele Băsescu, pe de o parte, şi liderii Europei, de cealaltă, mai precis cu liderul Franţei. Mai mult decât o mie de cuvinte, fotografiile respective ne arată o realitate sumbră: România de azi, reprezentată la nivel înalt de preşedintele Traian Băsescu, este ignorată pe scena politică europeană. Mai mult, se pare că, pentru membrii europeni mai vechi, România a devenit o piatră de moară, un copil teribil, care nu respectă regulile şi creează destule probleme de ordin social marii familii europene. Motivele care au adus România în această situaţie pe scena europeană sunt serioase şi ţin, în primul rând, de superficialitatea cu care autorităţile române au tratat, nu de puţine ori, subiectele arzătoare pentru Europa, cum este, de exemplu, tema expulzării cetăţenilor de etnie romă, îndeplinirea cerinţelor UE, securizarea frontierelor ş.a.m.d. Este vorba, desigur, şi de o lipsă a abilităţilor de negociere din partea autorităţilor române, care, pur şi simplu, nu reuşesc să se impună puternic pe scena diplomaţiei internaţionale. Şi dacă mai adăugăm eterna nepăsare a celor care ne conduc ţara şi lipsa priceperii economice, care menţine România într-o profundă criză economică, ce influenţează negativ economia Europei, putem ajunge cu uşurinţă la motivele pentru care suntem priviţi ca nişte cetăţeni de mâna a doua de către liderii europeni. Pe lângă umilinţă şi servilismul tipic, efectele acestei stări de fapt sunt mult mai grave decât ştirbirea imaginii ţării pe plan internaţional. Vorbim deja despre punerea în pericol a relaţiilor economice dintre România şi alte ţări, vorbim de libera circulaţie a românilor în Europa, care ar putea întâmpina restricţii, dacă acordul Schengen va fi ratat în luna martie a anului viitor şi vorbim de pericolul ca europenii să nu mai suporte, multă vreme, rateurile economice ale României.

Nu este de ajuns, însă, să constatăm că avem un şef de stat care, din cauza unei autosuficienţe neîntemeiate, a ajuns să fie ignorat pe scena politică europeană. Nu e de ajuns să constatăm că avem un ministru de externe care se remarcă mai mult prin osanalele aduse conducerii de partid decât prin performanţele în diplomaţie. Şi nu este de ajuns nici să constatăm, doar, că România a pierdut enorm în aceşti doi ani, în materie de poziţionare pe scena politică europeană şi internaţională. Lucrurile trebuie să se redreseze urgent, altfel vom asista la o reaşezare a forţelor Uniunii, care va trimite România pe un loc al ruşinii, în ceea ce priveşte importanţa noastră ca entitate europeană. Iar redresarea va fi posibilă doar dacă autorităţile române îşi vor revizui, pentru un început timid, atitudinea nejustificată de nepăsare în faţa acestei probleme majore pentru România.

Domnul Dan-Radu Zătreanu:

"Averile liderilor de sindicat, între imoralitate şi ilegalitate"

Am adresat ieri o interpelare domnului ministru Cătălin Predoiu, prin care îi solicit să ia toate măsurile pentru a cerceta legalitatea averilor şi a afacerilor făcute de unii lideri sindicali, care, după obligativitatea depunerii declaraţiilor de avere, ne apar nu ca luptători pentru cauza celor mulţi, ci ca adevăraţi nababi care şi-au creat avantaje de pe urma funcţiilor pe care le deţin. Dacă de aspectul legal se vor ocupa, sper, organele abilitate ale statului, eu mă voi referi în cele ce urmează la moralitatea de care dau dovadă aceste trompete care, avide de îmbogăţire, s-au pus în slujba unor interese de partid! Plângând amarul celor care şi-au pus încrederea în ei şi i-au trimis să-i reprezinte, noii ciocoi nu s-au mulţumit doar cu mierea oferită pentru a răspunde la comanda politică, ci s-au dedulcit şi la prăjiturelele lui Vântu, care i-a băgat la buzunar oferindu-le simbrie şi de la Realitatea Media! Au ajuns astfel să încaseze salarii cât directorii de bănci străine şi, cu un tupeu ieşit din comun, înjură Guvernul pentru reducerile salariale. Cum nu le crapă obrazul de ruşine să apară în faţa oamenilor care văd în ei apărători ai drepturilor lor, când ei, cu sacii în căruţă şi cu conturile doldora de valută, se gândesc mai degrabă la destinaţii exotice unde să-şi înmoaie oasele şi să mai deschidă vreun off-shore pentru a-şi sustrage afacerile şi de la plata taxelor către statul român?! De aceea nu au vrut liderii sindicatelor să-şi publice averile, pentru a ţine ascunsă ipocrizia lor, pentru a nu-şi dezvălui adevărata identitate, aceea de lupi hulpavi, puşi paznici la oi! Ei speră că cei care le-au promis protecţie şi care prin ei folosesc sindicatele ca masă de manevră să îi apere acum! Speră ca proiectul de lege pe care PSD-ul vrea să-l promoveze să îi bage din nou în umbră, după cortină, de unde, ca nişte păpuşari ce sunt, să tragă din nou sforile, făcând servicii politice pe interes! Aşa se explică şi prezenţa liderilor social-democraţi în stradă, alături de sindicate, de fapt, alături de nababii pe care îi folosesc şi pe care, iată, îi răsplătesc pe măsură şi încearcă să-i protejeze acum.

I-am atras atenţia domnului ministru Predoiu în interpelarea de ieri asupra faptului că liderul Federaţiei Sanitas îşi doreşte probabil să falimenteze centrele de dializă ale spitalelor, pentru a-şi creşte una dintre propriile afaceri, şi anume centre de dializă private, la care banii vor veni, fireşte, tot de la stat, dializa fiind suportată integral de la bugetul de sănătate! Ce încredere pot avea oare cadrele medicale care lucrează în spitale, la centrele de dializă, că liderul lor se va lupta să le obţină salarii bune, condiţii de lucru optime, când acesta încearcă din răsputeri să desfiinţeze aceste centre de dializă, lăsând pe dinafară medici şi asistenţi medicali? Dar câte astfel de firme-căpuşă nu au oare liderii de sindicat, a căror menire ar fi trebuit să fie tocmai lupta împotriva tuturor celor care ar ameninţa în vreun fel sau altul locurile de muncă ale celor pe care îi reprezintă. Dar oare îi mai reprezintă aceşti lideri de sindicat pe cei care i-au ales? Eu cred că nu-i mai reprezintă de mult pe ei. Se folosesc de ei, de masele largi de sindicalişti pentru a face jocurile murdare ale PSD şi pentru a servi interesele mogulilor. Obligativitatea depunerii declaraţiilor de avere a scos la iveală toate aceste gunoaie pe care sindicaliştii de rând ar trebui să-i ia cât mai repede pe făraş şi să-şi aleagă oameni noi, care să le reprezinte cu adevărat interesele!

Domnul Miron Ignat:

"Zilele culturii ruse"

Centrul Cultural Multietnic din Tulcea a fost gazda evenimentului "Zilele culturii ruse". Această manifestare a fost realizată cu sprijinul Departamentului pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României şi în colaborare cu Ambasada Federaţiei Ruse în România.

În acest an, evenimentul a fost dedicat marelui prozator şi dramaturg rus Anton P. Cehov şi celebrului poet liric rus Serghei A. Esenin.

Iubitorii culturii ruse au avut parte de proiecţii de film, simpozioane pe teme ştiinţifice, lansări de carte şi expoziţii etnografice.

Dintre filmele ce au fost proiectate amintim: "Dramă la vânătoare", "Unchiul Vanea", "Zvăpăiata", ecranizări după opere semnate de Anton P. Cehov.

Cultura rusă are specificul ei propriu, generat de cadrul geografic şi istoric al evoluţiei sale. Astfel cultura rusă este un punct de mândrie pentru noi şi reprezintă un mijloc de a accede la tradiţiile fiecărui popor, constituind un cadru de păstrare şi dezvoltare a diversităţii lingvistice.

Acest eveniment a urmărit să reunească ruşii lipoveni prin cultură şi să încurajeze tinerele generaţii să descopere bogăţia artistică şi literală a clasicilor ruşi.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

"Festivalul elenismului din România"

Uniunea Elenă din România este instituţia de utilitate publică ce reuneşte cetăţeni români de origine greacă şi mulţi filoeleni, organizaţi în comunităţi greceşti teritoriale, care promovează elenismul în scopul cultivării valorilor comune europene.

În acest context, se încadrează şi proiectele iniţiate de către Uniunea Elenă din România.

Dintre acestea, se remarcă proiectul cu titlul "Dialog cu timpul şi lumea", ale cărui manifestări s-au desfăşurat la Iaşi şi Piatra-Neamţ în perioada 23 - 25 iulie a.c. Proiectul a fost cofinanţat de Guvernul României - Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi s-a bucurat de participarea unui număr de peste 130 de persoane.

"Festivalul Elenismului din România - Jubileu 20 de ani" este un alt proiect major al Uniunii Elene din România.

Manifestările festivalului, aflat sub înaltul patronaj al Ambasadei Republicii Elene în România, se vor desfăşura în zilele de 26, 27 şi 28 noiembrie 2010, la Cercul Militar Naţional din Bucureşti.

Festivalul, cofinanţat de Guvernul României - Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, va fi susţinut de către ansamblurile artistice ale comunităţilor elene teritoriale, membre ale Uniunii Elene din România, cărora li se vor alătura ansambluri artistice invitate din România şi Grecia. Proiectul va implica activ peste 350 de persoane.

Îmi revine deosebita plăcere şi onoare să vă lansez invitaţia de a participa la cea de-a IX-a ediţie a "Festivalului Elenismului - Jubileu 20 de ani", manifestare de marcă a Uniunii Elene din România.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declaraţie politică privind disponibilizările din sistemul de stat"

De când a fost numit premier Emil Boc şi până astăzi, din economia naţională au dispărut peste o jumătate de milion de angajaţi. Dintre aceştia peste 80.000 reprezintă foştii angajaţi la stat. Practic, unul din opt români care avea loc de muncă în 2008 este acum şomer! De parcă n-ar fi fost de ajuns, Guvernul s-a angajat în faţa Fondului Monetar Internaţional să mai disponibilizeze anul viitor încă 15.000 de bugetari. Mai mult, executivul a adoptat în această lună o hotărâre de Guvern care prevede reorganizarea Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi a instituţiilor aflate în subordinea acestuia. Criza şi-a înfipt adânc colţii în acest domeniu, iar efectele au generat adevărate drame. Disponibilizările au făcut ravagii în rândurile celor afectaţi: unii rămân fără case, pentru că nu au cu ce să-şi achite creditele, alţii intră în depresie, iar unii, aţi văzut în acest weekend un caz cutremurător, îşi pun capăt zilelor!

Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a declarat că vor fi reduse în total 638 de posturi. Din păcate, Guvernul Boc nu ştie decât să arunce oameni în stradă, să anunţe sec că îi dă afară, dar nu le oferă nicio soluţie, nicio măsură! Domnule ministru Hunor, v-aţi uitat de curiozitate să vedeţi ce anunţuri de muncă sunt prin ziare: instalator, sudor, video-chat?

De dialog social, de întâlniri cu managerii teatrelor, muzeelor şi cu sindicatele pare că n-a auzit niciun membru din Cabinetul Boc. Toţi ies la televizor, se laudă cu recorduri de disponibilizări, dar nu suflă o vorbă despre criteriile care stau la bază acestor decizii, despre banii pe care ar fi trebuit să-i obţină de la UE pentru reconversie profesională sau despre programele sociale. Nici bietele mămici n-au scăpat de securea lui Boc, care vrea să le lase doar un an în concediu de maternitate. Din păcate, autosuficienţa portocalie nu a luat în calcul ce au făcut alte state în vreme de criză ca să diminueze aceste măsuri, cum au avut grijă de proprii cetăţeni. Pentru actuala putere, românii sunt duşmani, nu oameni de a căror soartă sunt direct răspunzători.

Are habar, s-a gândit vreun ministru de sub bagheta lui Boc la măsuri de susţinere a cererii de forţă de muncă? A ieşit vreunul la televizor să propună vreo idee de salvare a românilor? Nu, apar doar să anunţe disponibilizări şi apoi se retrag, de parcă ar fi câştigat vreo luptă importantă. Luptă cu propriul neam!

Suflă vreo vorbă despre subvenţii la angajare şi pentru munca temporară - aşa cum au făcut, de pildă, Polonia, Cehia, Ungaria sau Bulgaria; spun ceva despre acordarea de credite fiscale pentru fiecare nou angajat (ex. SUA)?

Aţi auzit un cuvânt despre măsuri de sprijinire a şomerilor pentru a-şi găsi un loc de muncă: stimulente pentru afacerile start-up (ex. Polonia, Cehia, Ungaria sau Bulgaria); îmbunătăţirea asistenţei publice pentru ocuparea forţei de munca (ex. Ungaria), programe de perfecţionare pentru angajaţi şi de reconversie profesională (ex. Cehia, Bulgaria), accesare de fonduri europene?

Soluţii există, sunt verificate şi viabile, dar puterea portocalie nu vrea decât să extermine angajaţii şi să ducă ţara la pieire!

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declaraţie politică privind portocalizarea tricolorului naţional"

Tricolorul are cinci culori la Alba Iulia! În loc de trei culori cunosc pe lume, românii au ajuns să vadă portocaliu, inclusiv pe drapelul naţional! Autorităţile din Alba Iulia au demonstrat că tricolorul poate fi suplimentat cu încă două culori, atunci când au arborat, la deschiderea Serbărilor Unirii, un tricolor ce conţinea şi portocaliu, şi cărămiziu, între galben şi roşu. Liderii locali au declarat că scopul steagului este de promovare a turismului. Oamenii care au participat la sărbătoare însă nu au fost prea încântaţi de modificări. Mesh-ul a fost arborat pe clopotniţa Catedralei Reîntregirii şi conţine noul logo al municipiului Alba Iulia - o imagine stilizată a Cetăţii Vauban din municipiu, însoţită de mesajul: "1 Decembrie - Bine aţi venit în capitala de suflet a românilor, Alba Iulia: cealaltă capitală".

Autorii acestei schimbări monumentale au motivat că au realizat această combinaţie de culori pentru a scoate în evidenţă de la distanţă construcţia afişului: "Este un efect vizual. Produce un efect de vălurire, ca si cum ar fi bătut de vânt".

Este straniu cum toţi portocaliii au în ultima vreme numai efecte vizuale! Doamna Roberta Anastase vede în sală mai mulţi parlamentari decât este cazul, edilii de la Alba Iulia pictează steagul în culorile partidului-şef, Boc bagă vânt în portofele, iar noi ajungem să vedem cum portocaliul ajunge în tot şi în toate! Efect de vălurire! De ani de zile primim minciuni, poveşti şi gogoşi, în loc de guvernare! Aceasta este vălurirea portocalie! O cunoaştem pe propria piele, nu mai este cazul să o arborăm!

Nici măcar Nicolae Ceauşescu nu şi-a permis să modifice tricolorul naţional, care de sute de ani are aceleaşi nuanţe. Este regretabil cum actuala putere politizează inclusiv simbolurile sacre ale neamului. Ne mai trebuie stemă cu frunză şi şuviţe blonde, în rest, am atins apogeul în tot ce înseamnă mocirlă şi nesimţire portocalie.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu m-am săturat ca în România totul să fie călcat în picioare: legea nu mai e lege, poporul este exterminat, steagul este recolorat! Cu ce le-a greşit bietul drapel! Că nu ştiau dacii în urmă cu o mie de ani că va exista unul Băsescu, care să ne bage pe gât portocaliu cu de-a sila?

Domnul Neculai Răţoi:

"România - o ţară fără drumuri"

320 de kilometri de autostradă. O cifră dezolantă după 21 de ani de democraţie. O ţară europeană, cu pretenţii de integrare în spaţiul Schengen, România este sinonim pentru lipsa infrastructurii şi în special a infrastructurii de transporturi.

Cu toate acestea, guvernanţii plătesc scump fiecare kilometru de drum de trei, patru ori mai scump ca Germania, Franţa sau alte ţări a căror economie este net superioară ţării noastre. Un exemplu este cel al mult trâmbiţatei autostrăzi Transilvania. O autostradă despre care mai mult se vorbeşte, pentru că nimeni nu poate şti când vor reuşi pedeliştii să o termine. În acest caz, un kilometru construit ajunge să coste şi 18 milioane de euro.

În timpul de când se află la putere, guvernanţii s-au plâns public de lipsa banilor pentru realizarea de drumuri sau întreţinerea celor existente, fără a menţiona ineficienţa de care dau dovadă în accesarea fondurilor de la Uniunea Europeană pentru infrastructură. 30 de milioane de euro accesate, din totalul de peste 4 miliarde pus la dispoziţie de UE. O nouă dovadă a incompetenţei şi a nepăsării. Cu toate acestea, puterea nu dă înapoi de la a impune noi taxe şoferilor români, care plătesc deja roviniete. O nouă taxă pe autostradă, aceasta este ideea şefilor de la transporturi. Care autostradă, nu spun. În 2010, vor fi finalizaţi 9 kilometri de autostradă.

În România criza a afectat foarte tare populaţia şi veniturile. Mulţi români şi-au pierdut locul de muncă. Şi mai mulţi trăiesc din ajutoare sociale. Un guvern cu viziune ar şti să transforme această situaţie într-una în beneficiul ţării. Aceşti oameni ar trebui implicaţi în reabilitarea şi construcţia statului, prin angajarea lor în proiecte de infrastructură: de la sădit copaci şi flori şi până la construcţia de drumuri şi căi ferate. Criza din 1929 a avut efecte similare, foarte mulţi oameni rămânând fără locuri de muncă. Mai multe guverne au ştiut atunci să reabiliteze economia prin angajarea celor rămaşi fără un loc de muncă. Prin astfel de iniţiative au fost demarate şi finalizate multe construcţii europene. La noi, guvernul nu face altceva decât să se plângă, să conducă haotic, fără planuri de reabilitare, iar în final să se laude cu 9 kilometri de autostradă sau cu taxe şi impozite mărite. Pedeliştii au transformat România într-o ţară tristă, fără şanse, al cărei loc este mereu printre ultimele ţări din UE. Sigur, exceptând corupţia, numărul de impozite, crima organizată sau evaziunea.

Nu avem drumuri, suntem singura ţară din UE fără reţea de autostrăzi, dar ne visăm o ţară cu un turism dezvoltat. Investim sute de mii de euro în branduri de ţară, dar nu avem infrastructura necesară. Căile ferate sunt de pe vremea monarhiei. Transfăgărăşanul, o construcţie spectaculoasă, este de pe vremea comuniştilor. Însă existenţa unui număr fabulos de 9 kilometri de autostradă este datorată Guvernului Boc. Ritmul în care ştim să evoluăm se află la polul opus al celui în care să ne lăudăm.

Concluzia este, doamnelor şi domnilor guvernanţi, că autostrăzile româneşti pe care doriţi să le suprataxaţi sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Şi chiar dacă munca se plăteşte, vă întreb, unde este munca dumneavoastră?

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Reforma ieşirilor din sistem"

Când credeam că am auzit tot ce se putea auzi de la acest guvern, ne-a fost dat să auzim miercuri, la şedinţa de guvern, că executivul Boc se gândeşte să dimensioneze bugetul pe 2011 în funcţie de ieşirile din sistem ale pensionarilor, planificând ca unu din şapte pensionari să dea ortu' popii!

Cinismul executivului a depăşit orice închipuire! S-a reformat însuşi sensul cuvântului "executiv", transformându-se înţelesul acestuia din cel de "guvern" în cel de "cel ce te execută"! Am mai atras atenţia, nu cu multă vreme în urmă, că acest guvern a făcut din România un mare Auschwitz, un mare lagăr de milioane de suflete în care dictatura guvernamentală a ajuns să planifice exterminarea acestui popor la modul propriu. Acum, guvernanţii îşi numără "succesele": unu din şapte suflete de români sunt planificate a fi victimele creşterii taxelor, impozitelor, preţurilor, tăierilor de venituri, a subfinanţării sănătăţii, a lipsei medicamentelor, ale tuturor mizeriilor pe care acest guvern le experimentează pe populaţia României cu un sadism feroce care l-ar face pe doctorul Mengele să fie un copil mic pe lângă actualii executivi!

Acesta este rezultatul interesului guvernanţilor de a fi o ţară de asistaţi social, cum clamează toată ziua bună ziua Băsescu şi Boc. Şi de ce ar dori asta? Păi, pentru că e criză şi trebuie făcută economie: de ce să câştigi un vot cu o găleată portocalie plină cu faină, ulei, zahăr etc. atunci când poţi câştiga un vot doar cu o găleată goală? Dar, pentru a se putea ajunge aici, e nevoie ca să li se netezească în primul rând drumurile prin legislativ, aşa că portocaliii au pus de-o găselniţă - trecerea oricărei aberaţii prin Camera Deputaţilor doar cu majoritatea simplă a celor prezenţi! Deci, dacă vine Miss Alma cu Oltean pe furiş la serviciu, supun orice prostie la vot şi devine lege, că Băsescu promulgă orice, atâta vreme cât poate să mai sărăcească sau să mai ucidă vreun român!

Dar, până şi Dumnezeu, la întâlnirea pentru votul modificării regulamentului, s-a uitat în altă parte: deşi era cvorum, s-a stricat sistemul electronic de vot! Poate Dumnezeu, până la urmă, îi va decupla cu forţa şi de la actuala guvernare, pentru a nu ne trezi cu o Românie vândută pe bucăţele! Dar, pentru aceasta mai e nevoie şi de un tsunami social sănătos, încât să bage frica-n oase până şi nevertebratelor portocalii, trădătorilor şi ţucălarilor! Sau, poate, şi mai bine, ar trebui ca să reintroducem pedepse masive pentru sperjur şi să extindem înţelesul noţiunii de trădare de ţară...

Domnul Ion Călin:

"În opoziţie şi la putere"

Ca de fiecare dată când lucrurile nu merg bine în ţară, preşedintele şi partidul de guvernământ trebuie să găsească pe cineva vinovat.

După ce a ieşit preşedinte, criticând comuniştii şi mogulii, Traian Băsescu a luat la rost activităţile mai tuturor categoriilor profesionale, a învăţat dascălii cum să predea, pe medici cum să pună diagnostice, pe procurori cum să dea soluţii, a anunţat deciziile importante în locul miniştrilor şi chiar a primului ministru. După categoriile sociale au început şi instituţiile statului să intre în vizorul preşedintelui. Una din aceste instituţii este Curtea Constituţională.

Curtea Constituţională a devenit în ultimii ani o instituţie cu rol de arbitraj în conflictele tot mai dese între diversele puteri ale statului. Această instituţie a tranşat numeroase neînţelegeri dintre Parlament şi Preşedinţie, dintre Guvern şi Parlament, a judecat situaţii şi reglementări strict în spiritul şi litera Constituţiei, a luat hotărâri de oportunitate şi chiar politice.

Decizia acesteia în privinţa scăderii pensiilor, fapt ce a dus la creşterea TVA, afectând grav mediul de afaceri şi creşterea preţurilor, a făcut ca preşedintele să considere această instituţie "penibilă", iar pe consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu să declare: "Curtea Constituţională a dat impresia, prin deciziile sale, că stabileşte bugetul ţării, iar în unele intervenţii ale sale pare că adaugă la Constituţie, deşi funcţia sa este doar să interpreteze".

Dacă instituţia este penibilă pentru decizia luată, Guvernul Boc care a adus ţara în asemenea situaţie şi care este nevoit acum să ia aceste măsuri de austeritate, oare cum poate fi?

Chiar Banca Mondială consideră într-un raport că România are un buget cu venituri şi cheltuieli nerealist, care duce lipsă de credibilitate, are cea mai mică absorbţie a fondurilor europene dintre ţările UE, acestea nu sunt lucruri care să facă Guvernul României penibil?

Nu de lipsă de încredere şi predictibilitate transmise de acţiunile Guvernului, cel care astăzi stabileşte impozitul minim, mâine îl scoate după ce a falimentat zeci de mii de societăţi, este problema României, ci deciziile CCR care nu convin politicii haotice şi tot mai iraţionale a Guvernului, dar mai ales preşedintelui Traian Băsescu.

Cum să nu fie considerată "penibilă" Curtea Constituţională dacă, în mai puţin de doi ani de când PDL se află la guvernare, au fost declarate ca fiind neconstituţionale 16 situaţii. Din aceste 16 situaţii, 14 au fost excepţii de neconstituţionalitate ale ordonanţelor şi legilor propuse de Guvern şi 2 situaţii de conflict juridic de natură constituţională. Făcând o medie, o dată la mai puţin de o lună jumătate, Guvernul a luat o decizie neconstituţională.

Deci premierul Emil Boc, promotorul celor mai multe legi neconstituţionale, este penibil, şi nu judecătorii Curţii.

Dar ce credeţi, domnule preşedinte, că pentru hotărârea de a declara constituţională situaţia privind constituirea independenţilor în grup parlamentar mai poate fi considerată penibilă Curtea Constituţională?

Într-o democraţie autentică nu este admisibilă nicio măsură care să blocheze o formă de protest a opoziţiei, aşa cum aţi procedat dumneavoastră prin modificarea regulamentului Camerei. Nimeni nu rămâne pe vecie la putere, chiar dacă atunci când te afli acolo aşa ţi se pare.

"Ştiu tot şi numai eu am dreptate", acesta pare noul slogan al PDL. Membrii acestui partid ştiu care este "interesul naţional", şi de ce fel de democraţie avem nevoie. Partidul ştie ce ne este de folos: tăieri de salarii, de pensii, creşteri de TVA, împrumuturi pentru plăţi bugetare altele.

Nu întreabă nimeni ce şi-ar dori poporul, pentru că ei ştiu "mai bine". Singura replică sună aproximativ aşa: "nimeni nu ar fi putut face mai bine decât noi".

Guvernul Năstase era criticat de actuala putere pentru numărul mare de ordonanţe de urgenţă adoptate, fără a le mai trece prin Parlament. Atunci PDL se jura că nu va face aşa ceva niciodată. Doar că odată ajuns la putere, Cabinetul Guvernului Boc a uitat toate acestea. Aşa că în lipsa unei majorităţi clare, stabile şi disciplinate, guvernul a renunţat la ordonanţe de urgenţă şi practică un alt sport naţional: asumarea răspunderii.

În încheiere aş dori să citez un parlamentar aflat în opoziţie: "Partidul mimează democraţia, nesocotind grav interesele poporului român. Guvernul a demonstrat recent că preferă să mintă decât să facă reformă. Pentru Guvern, satisfacerea intereselor clientelei politice reprezintă o urgenţă. Minciunile din campania electorală nu le contabilizează nimeni. Minciunile oferite ca marfă de export nu pot rămâne însă fără consecinţe. Statul de drept presupune însuşirea valorilor democratice şi mai ales voinţa de a le respecta. Doar înfiinţarea unor instituţii, paravan de hârtie împotriva abuzurilor sau corupţiei, nu ţine loc de reformă instituţională.

Atragem încă o dată atenţia Guvernului asupra faptului că statul de drept nu presupune doar existenţa unor instituţii, ci şi crearea condiţiilor pentru funcţionarea acestora. Are de gând domnul premier să guverneze ţara sau doreşte doar un premiu Oscar pentru funcţia de prim-ministru? Guvernarea nu este doar un simulacru de democraţie, ci un simulacru de guvernare".

Semnat de Emil Boc, 21 mai 2002. Era în opoziţie, acum este la putere şi gândeşte altfel.

Domnul Ioan Stan:

De mai bine de zece ani fac tot ce-mi permite statutul pentru rezolvarea unei probleme vitale a municipiului Fălticeni, loc ce înseamnă pentru mine un al doilea "acasă" după Oniceniul natal.

Cu riscul de a fi considerat bătător de apă în piuă, cum se mai spune când cineva repetă un discurs mereu şi mereu în speranţa că va fi auzit şi ascultat de cine trebuie, am vorbit şi am vorbit despre spitalul din Fălticeni, început a se construi în urmă cu douăzeci de ani şi aflat în aşteptarea fondurilor necesare pentru finalizarea lucrărilor şi în ziua de azi.

Am interpelat ministru după ministru, am făcut declaraţii politice pe subiect măcar o dată pe sesiune, am ţinut conferinţe de presă, am dat interviu!

Şi, vorba unei glume proaste, la ce mi-a folosit?

Faţă de lucrurile pe care eu le-am strigat încercând să conving miniştri şi, rând pe rând, potentaţi ai vremilor printre care şi actualul ministru al sănătăţii, ce s-a aflat nou în vizita pe care a făcut-o Domnia Sa la Suceava?

Că dă foarte bine să-ţi primeşti ministrul cu pâine, sare şi lalele în ghiveci, că în spital se pot muta rapid perdeluţele de la o secţie la alta pentru a se crea impresia că toate geamurile au perdele, că n-avem medici, nici medicamente pentru bolnavi, dar avem saună.

Ca să fiu drept, asta s-a petrecut la Suceava.

La Fălticeni domnul ministru trebuia impresionat altfel, motiv pentru care n-a primit decât o plachetă şi o insignă comemorativă rămase de la aniversarea a 150 de ani de viaţă a edificiului căruia, cu mândrie locală neobosită, îi spunem "spital municipal".

Dar las la o parte toate aceste festivisme jenante. Până la urmă, dacă aşa se pot căpăta banii necesari pentru terminarea spitalului, sunt gata să fac şi eu frumos la domnul ministru. Sigur, vocea mea de PSD-ist notoriu nu are rezonanţa glasului primarului PDL-ist de Fălticeni. Şi nici a managerului PDL-ist al spitalului din Fălticeni. Şi nici a vicepreşedintelui PDL, preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava. Că doar nu era să asculte domnul ministru de mine! Ce dacă îi spuneam aceleaşi lucruri pe care i le-au spus cei care i-au oferit placheta şi medalia, dar cu măcar un an înainte! Adevărul e că n-aveam bască! Portocalie!

Aşa se face că domnul ministru a promis de această dată 71 de milioane de lei pentru finalizarea lucrărilor la spitalul ce se construieşte în Fălticeni de douăzeci de ani.

Cu o zi înainte de vizita la Fălticeni a domnului ministru, consilierii au fost convocaţi într-o şedinţă extraordinară pentru a aproba, nici ei nu mai ştiu pentru a câta oară, un proiect de fezabilitate, altul, făcut de o firmă specializată, pentru ce dacă nu pentru finalizarea lucrărilor la spital.

Li s-a vorbit din nou, nu se mai ştie precis pentru a câta oară, despre necesitatea unei hotărâri de Guvern pentru continuarea demersului, adică licitare, construcţie, asigurare utilităţi, dotări, documentul fiind obligatoriu în situaţiile în care sumele depăşesc 250 miliarde de lei vechi, ceea ce este şi cazul Fălticeniului.

Li s-au dat din nou asigurări că banii există şi că doar votul consilierilor locali mai lipseşte pentru victoria finală întruchipată în hotărârea de Guvern.

Repet, asta pentru că banii au existat şi în 2009 şi în 2008, dar licitaţiile nu au putut fi organizate din cauza hotărârii de Guvern. Cel puţin aşa spune primarul de Fălticeni şi cine suntem noi să nu-1 credem!

De fapt, noi suntem cei care n-avem spital de douăzeci de ani!

Cei care am privit în tot acest timp cu jale la structurile constructive desenate scheletic pe cer fălticenean sperând, ca nişte pacienţi ce suntem sau putem deveni, că ele se vor transforma cândva în spital.

Cei care tragem şi acum nădejde că nu se face vreo rectificare negativă de buget şi banii pentru spitalul nostru vor dispărea înainte de a apărea acea făcătoare de minuni hotărâre de Guvern.

Care tremurăm când aflăm din ziare că actualul spital nu mai are bani decât pentru un pacient în noiembrie şi încă unul în decembrie, că prevederile contractului încheiat cu Casa de Sănătate nu asigură plata salariilor personalului sanitar, cât a mai rămas după plecarea în afară a 60 de asistenţi sanitari şi 15 medici la nivelul judeţului. Căci, din penibila prestaţie televizată a managerului spitalului, am aflat întâi că nu sunt bani de salarii şi că de la începutul anului spitalul a pierdut 20 miliarde lei vechi prin nefinanţarea şi prin neplata cazurilor internate, iar peste weekend, la aceeaşi televiziune, acelaşi manager afirma că i s-au asigurat banii de salarii prin act adiţional.

Noi suntem cei care, fripţi de atâtea ori cu promisiuni deşarte, am ajuns să ne temem ca nu cumva Fălticeniul să mai piardă odată banii de spital prin plecarea primarului din PDL, cum s-a întâmplat când a părăsit PNL-ul şi ministrul de atunci al sănătăţii a retras banii pe care îi promisese. Măcar să plece la UDMR dacă i s-o fi făcut de excursie!

Aşa că, la Fălticeni, iar avem bani de spital!

Când vom avea spital, vă spun eu!

P.S. Sper, domnule ministru, că nu este adevărat ce am aflat de la diferite surse că spitalului din Fălticeni i se alocă în 2011 un buget de un milion de lei din totalul celor 71 milioane lei şi pe care se spune că le-aţi promis?

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Gândurile unui necunoscut călătorind prin România"

1. Nu există o singură Românie

Trăim cu impresia falsă că suntem un singur popor, cu identitate naţională clară şi cu o istorie similară. Nimic mai fals. Citind despre istoria locurilor prin care am trecut, ne-am reamintit de zecile de războaie duse de români contra românilor, de jafurile, violurile şi uciderile în masă făcute de moldoveni contra ardelenilor şi viceversa.

Dar şi de frumuseţea tradiţiilor diferite ale unor populaţii locale despărţite de multe ori doar de un munte, precum şi de greutăţile enorme la care au fost supuşi înaintaşii noştri într-o zonă tampon între marile imperii.

A trece în doar 5 zile prin 6 mari regiuni istorice: Bucovina, Maramureş, Ţara Oaşului (Satmar), Crişana, Banat şi Oltenia, te răvăşeşte, fie şi numai prin faptul că îţi sar în ochi diferenţele de port, de construcţii şi de gândire dintre zone pe care altminteri le numeşti, cu aroganţa unui bucureştean: provincie.

Există mai multe Românii, evident cu linii comune şi cu o limbă comună, însă traiul în fiecare zonă este diferit şi încă mai curge într-o cu totul altă viteză decât la oraş. Chiar şi oraşele mari din "provincie" sunt mult rămase în urma Bucureştiului ca viteză de dezvoltare, chiar dacă de multe ori sunt de 2-3 ori mai frumoase cu centrul lor istoric redat pietonilor. Suntem o ţară cu mai multe viteze, asta este clar.

2. Avem o ţară de o frumuseţe inexprimabilă.

Natura este foarte bogată în România. Odată ieşit din praful Bărăganului mergi sute de kilometri pe dealuri şi prin văi mărginite de munţi, dând peste tot cu ochii de verdeaţă, de păduri, de fâneţe verzi, de râuri nenumărate.

Plimbarea pe Riviera României de la Cazanele Dunării îţi lasă un şanţ adânc în minte şi inimă, trebuind să te ciupeşti ca să îţi dai seama că nu visezi şi că eşti în România. Doar starea jalnică a asfaltului te trezeşte la realitate.

Chiar şi casele din aceste zone sunt mari, îngrijite, renovate şi pline de oameni gospodari. Şi într-un an de secetă cum a fost acesta, fructele tot s-au făcut, porumbul şi grânele tot au crescut şi apă e tot din belşug.

Ai crede că eşti într-o ţară cu oameni mulţumiţi. Dar...

3. Ne batem joc de ce avem

Mergem cu 100 km/oră în satele din Moldova şi Banat pentru că Poliţia nu îşi face treaba. Dăm foc la mirişte în disperare, pentru că este mai uşor şi nu ne pasă de fumul care ne intră în nas, gât, ochi şi case, aruncăm gunoaie, ambalaje şi umplem de mizerie orice ochi de apă lăsat de Dumnezeu. Lăsăm pe şosea câinii şi pisicile născute în ogradă, căci Doamne fereşte să ne castrăm animalele de curte, pe care oricum le ţinem într-un lanţ de un metru, chinuindu-le.

Ne petrecem mare parte a timpului stând şi bând ce a produs pământul un an întreg, până ne pierdem minţile. Şi odată ieşiţi din beţie, muncim mult şi prost. Nu ştim să facem turism, amestecând pensiunile turistice cu locuinţa personală şi casele de tip supermarket, reparând ani în şir nişte drumuri care se încăpăţânează să rămână rupte şi mai ales privind cu nepăsare cum ne cad clădirile lăsate moştenire de nişte austrieci, nemţi şi unguri de mult plecaţi de pe aceste meleaguri.

Avem o istorie bogată, romantică şi oricând romanţabilă, dar ne încăpăţânăm să-1 vindem pe Dracula, şi pe acesta vulgarizându-1 la extrem. Ne tăiem pădurile, facem păşunat, lăsăm pământul în pârloagă, umplem de betoane orice colţ verde şi furăm orice cărămidă din cetăţile vechi de secole, că oricum nu ne mai trebuie.

Dar suntem drept-credincioşi, vizitând cu miile mănăstirile mici şi umile lăsate de înaintaşi, în timp ce Biserica ridică acum numai şi numai megaconstrucţii dedicate unui Dumnezeu pierdut pe undeva printre betoane şi maşinile de lux ale popimii. Am uitat ce înseamnă frumuseţea florilor de lângă bisericile vechi şi mai ales am uitat ce înseamnă frumuseţea modestiei.

Ne batem joc de ce avem pentru că trăim doar pentru prezent, doar pentru azi, incapabili să privim măcar cu 10 zile în viitor. Şi e păcat, căci...

4. Nu ne cunoaştem istoria

Din această cauză suntem condamnaţi să repetăm greşelile trecutului. Habar n-aveam de mărimea şi splendoarea Cetăţii Neamţului. Îl ţineam minte pe Ştefan cel Mare doar ca pe un om mic de stat şi iute la mânie care mai trântea câte o mănăstire imediat după ce mai omora nişte turci sau iubea o ibovnică. Un general de oşti priceput şi cam atât. Ştiu mai bine istoria occidentală decât cea a României şi asta dintr-un protest subconştient la adresa îndoctrinării naţionalist-comuniste practicate în şcoală.

Dar înainte de a practica grimasa şi de a da cu flegme la adresa propriului popor, ar trebui să ştim cât mai precis ce am fost, ca să ştim ce suntem şi ce vom fi. Fără a face acest exerciţiu vom continua să fim duşi de colo-colo de orice vânt venit din afară.

Am rămas impresionat de complexitatea statului moldovean sub conducerea lui Ştefan, de construcţiile masive întinse pe o arie extrem de mare, de bogăţia traiului din Ţara de Sus ca şi de ingeniozitatea militară de care a dat dovadă în fortificaţiile realizate în urmă cu secole, cu nimic mai prejos de cele similare din Occidentul acelei vremi.

Dar am rămas şi mai impresionat de cum s-a ales praful de tot ce a făcut din cauza unor urmaşi nedemni şi de cum conflictele care aruncau români contra români au fost mai dese şi mai sângeroase uneori decât invaziile ruse, austriece, ungureşti, poloneze sau turceşti în zonă.

Am citit mai multă istorie românească în 5 zile decât am făcut-o în ultimii 20 de ani şi încă mă mândream că ştiu destulă. E păcat, căci lăsând la o parte filmele şi istoria prefabricată, predată în şcoli, trecutul nostru ca popor are toate elementele unei adevărate saga, care poate fi foarte uşor ecranizată, într-un mod modern şi la un nivel profund uman.

Subliniez: uman, nu naţionalist-decorativ, cum însă se practică!

În fine, nu ne cunoaştem nici măcar înaintaşii personali. Câţi dintre noi ştiu măcar numele străbunicilor lor, ca să nu mai vorbesc de ocupaţia lor, de istoria lor sau de frământările şi traiul lor? Câţi dintre noi se interesează de aşa ceva? Să mai spun că în Anglia sau alte ţări europene îşi poţi trasa linia genealogică uneori mergând până pe la 1200? Un popor şi o populaţie fără istorie este condamnată să fie asimilată de către cultura mai puternică, şi asta pentru că îi lipseşte o identitate reală, iar din această cauză cădem într-o imitaţie ieftină. Până când?!

De ce să nu insistăm pe lucrurile care ne definesc şi care sunt unice în Europa, de ce să nu le scoatem în faţă nu pentru străini, ci mai întâi de toate pentru noi înşine, nu pentru a vedea ce cred alţii despre noi, ci pentru a ne convinge să nu mai credem atât de rău înşine despre noi!

5. Am putea avea foarte mult cu un efort foarte mic

Dacă nu am mai arunca gunoaie în jurul nostru, nu ar trebui să mai dăm bani pentru curăţenie şi ne-am bucura de pădurile şi poienile şi apele la fel de frumoase ca în Elveţia. Dacă am mătura în faţa curţii şi dacă am strânge praful şi molozul de pe urma construcţiilor nu am mai suferi de astm. Dacă am secera miriştea şi am folosi paiele rămase ca îngrăşământ, nu am mai sta în nori de fum. Dacă nu am mai creşte porcul în bătătură, ci ne-am uni forţele şi pământurile în ferme agricole, am ieşi din agricultura de subzistenţă şi am exporta produse bio, cu mai mulţi bani pentru acelaşi efort. Şi dacă am repara vreo 2000 de km de drumuri naţionale, nu am mai avea nevoie de autostrăzi extrem de scumpe, iar dacă am investi în vreo 300-400 de pensiuni şi hoteluri de 20-40 de locuri fiecare, am începe să scoatem din sărăcie zone de o frumuseţe unică în Europa.

Cât înseamnă asta, 2-3 miliarde de euro pentru drumuri şi încă 500 de milioane pentru pensiuni? Mai punem 200 de milioane pentru repararea cetăţilor care stau să cadă. Adică o tranşă de împrumut de la FMI pe care n-o mai tocăm pe bani de pensii şi funcţionari gavăţi? Adică 10-15% din banii de la UE? Dar câte ne-ar aduce, de la cei 40 de mii de turişti în plus pe an până la cele 10 mii de locuri de muncă într-o economie reală, başca încă vreo 10 mii datorate serviciilor conexe şi intrări de valută de aproape un miliard de euro pe an.

O investiţie recuperată în cel mult 6-7 ani, este chiar aşa de greu de înţeles şi de făcut?!

Noi am rămas cu o impresie amestecată, imposibil de reprodus în puţine cuvinte. O apreciere pentru frumuseţea locurilor, pentru frumuseţea unora dintre oamenii care o locuiesc, cât şi pentru faptul că poţi să faci turul unei ţări europene superbe cu doar 200 de euro, bani în care incluzi şi motorina şi cazarea şi mâncarea.

Dar şi cu amărăciunea că avem încă zeci de diamante care stau aruncate în faţa porcilor. Oare ne vom reveni la timp pentru a le pune în valoare cum se cuvine?

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Reducerea perioadei de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului"

Doresc să îmi exprim punctul de vedere referitor la intenţia Guvernului de a reduce perioada de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului de la 24 de luni la 12, 14 sau 18 luni. În contextul în care PC a susţinut, inclusiv în plan legislativ, prelungirea concediului pentru creşterea copilului de la doi la trei ani, consider că reducerea acestuia reprezintă o nouă aberaţie împotriva mamelor. Consider că Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale trebuie să reanalizeze serios propunerea respectivă şi să adopte soluţii care să vină în sprijinul mamelor şi al natalităţii, nu împotriva acestora. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale trebuie să ţină cont de argumentele conform cărora în România nu există alternative corespunzătoare pentru îngrijirea copilului până la doi sau chiar trei ani, şi nici un sistem de creşe care să permită asigurarea liniştii mamelor.

Avertizarea Fondului ONU pentru Populaţie este extrem de serioasă, atrăgându-se atenţia în special pe faptul că îmbătrânirea populaţiei este o realitate cu multiple implicaţii negative, care afectează toate sferele societăţii - structura familiei, tipurile de consum, sistemele de educaţie, medicale, de pensii etc. Dacă fenomenul va continua, peste 50 de ani va trebui să reconsiderăm toate segmentele societăţii româneşti, în condiţiile în care o persoană trebuie să asigure fondurile financiare pentru plata pensiilor a nouă oameni.

Consider că este foarte important ca un copil să crească nu numai până la doi ani, ci chiar până la trei ani în cadrul afectiv şi emoţional unic oferit de familie, care să-i permită ulterior o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă.

Pauză.

(În continuare lucrările au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Mihai Alexandru Voicu şi Sever Voinescu-Cotoi, secretari ai Camerei Deputaţilor).

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi, vă invit să luaţi loc în sală.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, continuăm lucrările de azi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 333 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 174; sunt absenţi 151, din care 31 participă la alte acţiuni parlamentare.

Intrăm în ordinea de zi şi daţi-mi voie, pentru început, să-i dau cuvântul doamnei Cristina Pocora, preşedintele Comisiei pentru egalitate de şanse.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Mulţumesc, domnule Toader.

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

În urmă cu 11 ani, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a declarat ziua de 25 noiembrie ca Zi Internaţională pentru Eliminarea Violenţei Împotriva Femeilor, recunoscând şi promovând astfel ideea că drepturile femeii sunt drepturi ale omului şi că violenţa de gen reprezintă o încălcare a drepturilor omului, care necesită intervenţia fermă a statelor.

În întreaga lume au loc anual, în perioada 25 noiembrie-10 decembrie, manifestări consacrate luptei împotriva violenţei asupra femeilor, derulate deopotrivă de instituţii şi autorităţi publice şi societatea civilă.

Violenţa împotriva femeilor constituie o violare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ale femeilor, care nu trebuie şi nu poate fi ignorată, pusă sub tăcere sau tolerată.

Actele de violenţă asupra femeii reprezintă o violare a drepturilor garantate prin Declaraţia universală a drepturilor omului şi, în principal, dreptul la viaţă, la libertate şi la siguranţa propriei persoane, dreptul de a nu fi supus torturii, pedepselor şi relelor tratamente inumane şi degradante, dreptul la egală protecţie din partea legii, dreptul de a fi protejat prin lege împotriva atingerilor aduse onoarei şi reputaţiei, dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie, dreptul la libertate de opinie şi de exprimare.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, violenţa se defineşte ca fiind ameninţarea sau utilizarea intenţionată a forţei fizice sau a puterii împotriva propriei persoane, împotriva altei persoane sau împotriva unui grup sau unei comunităţi care provoacă sau riscă să provoace un traumatism, un deces, prejudicii de natură psihologică, o dezvoltare necorespunzătoare sau privaţiuni.

Declaraţia privind eliminarea oricăror forme de discriminare împotriva femeii, de la a cărei adoptare au trecut 31 de ani, defineşte acest tip de violenţă ca fiind orice act de violenţă îndreptat împotriva persoanelor de sex feminin, care cauzează sau care poate cauza femeilor un prejudiciu sau suferinţe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă aceasta este manifestată în viaţa publică sau viaţa privată.

Violenţa împotriva femeilor se manifestă sub diverse forme. Ea poate să apară în orice fel de relaţie familială, în orice mediu social, indiferent de zona geografică, de vârstă sau de natură etnică.

Violenţa împotriva femeilor este un flagel care se manifestă la scara întregii lumi şi care, din păcate, face şi astăzi numeroase victime.

Conform unui studiu al Organizaţiei Naţiunilor Unite, o femeie din trei a suferit sau va suferi, în decursul existenţei sale, ca urmare a actelor de violenţă fizică, sexuală, psihologică sau economică.

În România, în anul 2009, numărul total de cazuri de violenţă în familie înregistrate şi raportate a fost de 12.416, din care 6.804 femei din cele 9.631 de cazuri cu sex specificat şi de 101 decese, din care 45 femei, din cele 78 de cazuri cu sex precizat, conform datelor Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Femeile victime ale violenţei în familie suportă un cost individual imens, prin lezarea integrităţii fizice, psihice şi demnităţii lor ca fiinţe umane, iar societatea are în sarcină costurile uriaşe aferente îngrijirii medicale a victimelor violenţei în familie, protecţia victimelor, precum şi cele cu servicii sociale, sistemul de justiţie şi poliţie implicate.

Din păcate, ziua de 25 noiembrie, Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor găseşte România fără un cadru legislativ şi instituţional, capabil să garanteze în mod real drepturile femeii şi, de asemenea, să asigure protecţia victimelor violenţei în familie.

Deşi îşi propusese ca prioritate legislativă pentru 2009, apoi pentru 2010, modificarea şi completarea substanţială a Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, Guvernul nu a promovat încă în Parlament un astfel de proiect.

De asemenea, Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, responsabilă cu elaborarea, implementarea şi monitorizarea politicilor în domeniul violenţei în familie a fost desfiinţată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 329 din 5 noiembrie 2009, astfel, problematica violenţei în familie, dispărând de pe agenda publică, în condiţiile în care România este tributară unei mentalităţi tradiţionale şi permisive, iar organizaţiile internaţionale desfăşoară campanii ample şi recomandă statelor membre măsuri urgente şi hotărâte împotriva fenomenului violenţei în familie.

Alăturându-se campaniei paneuropene de luptă împotriva violenţei asupra femeilor, iniţiată de Consiliul Europei, Parlamentul României a adoptat la data de 23 noiembrie 2006 o declaraţie prin care condamna în mod public şi fără rezerve violenţa împotriva femeilor, inclusiv violenţa în familie, afirma că lupta pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor constituie o prioritate pe agenda de lucru, atât în forul legislativ, cât şi în teritoriu, în circumscripţiile electorale.

Preocupările parlamentarilor în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie s-au materializat în formularea unor propuneri legislative aflate în prezent în procedură legislativă la Senat şi Camera Deputaţilor, acestea vizând modificarea substanţială a legislaţiei în ceea ce priveşte: definirea formelor de violenţă, protecţia victimelor violenţei, dezvoltarea unui sistem unitar de servicii specializate, acordate atât victimelor violenţei în familie, cât şi agresorilor familiali, crearea şi implementarea unui sistem de înregistrare, raportare şi management al cazurilor de violenţă.

De aceea, prin prezenta declaraţie, mă alătur colegilor parlamentari, membri ai Comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi, dar nu numai, pentru a reafirma angajamentul nostru, ca reprezentanţi aleşi ai poporului, de a scoate la lumină problematica violenţei în familie şi în special îndreptată împotriva femeii şi de a o aduce pe agenda publică, de a contribui la îmbunătăţirea cadrului legislativ şi instituţional, care să garanteze femeilor că nu vor fi supuse violenţei sau ameninţărilor cu violenţa, de a contribui la crearea unui mediu lipsit de violenţă şi de ameninţarea cu violenţa, prin promovarea valorilor egalităţii, de a implica deopotrivă, bărbaţi şi femei, în lupta împotriva violenţei asupra femeilor.

Avem convingerea că succesul luptei împotriva violenţei asupra femeilor, inclusiv a violenţei în familie, contribuie la constituirea unei societăţi în care drepturile fundamentale ale cetăţenilor, femei şi bărbaţi deopotrivă, sunt respectate.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, doamnă preşedinte, stimaţi invitaţi. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnă preşedinte, vă mulţumesc pentru această iniţiativă. O să îi rog pe colegi să aştepte două minute, este un gest foarte frumos pe care doamnele din Parlament astăzi îl fac şi vă rog să acceptaţi, dragi colegi, florile din partea doamnelor. (Doamnele deputat oferă domnilor deputaţi flori, cu mesajul: "Violenţa asupra femeii ne răneşte pe toţi. Nu fi indiferent! Nepăsarea poate ucide! Nu da, dăruieşte!").

Mai aşteptăm un minut, să termine doamnele cu împărţitul florilor.

Doamnelor şi domnilor, momentul foarte frumos, pentru care vreau să-i mulţumesc doamnei preşedinte Cristina Pocora şi întregii Comisii pentru egalitate de şanse şi domnului ambasador, prezent aici în sală, la acest moment, aş vrea acum să încheiem şi să intrăm în procedurile noastre de zi cu zi.

Avem patru intervenţii. O să dau cuvântul în ordine. Domnul Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

O iau înaintea colegilor mei şi cred că sunt în asentimentul tuturor bărbaţilor să mulţumim doamnelor pentru această frumoasă iniţiativă (Aplauze), să fie convinse că noi vom susţine întotdeauna legea care a trecut prin Parlament şi ar fi bine ca şi între noi, bărbaţii, să găsim o lege de nonviolenţă.

Revenind la procedură, doamna preşedinte, vă rog să fiţi de acord să introducem pe ordinea de zi o iniţiativă legislativă, de fapt raportul, privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile situate în judeţul Iaşi, pentru a putea definitiva proiectul şi până la urmă execuţia aeroportului din Iaşi. Ştiţi că această iniţiativă am solicitat-o odată cu celelalte două, prin plen, până s-a reunit Biroul permanent şi am rugămintea să fie introdusă pe ordinea de zi, imediat după ce discutăm exproprierea să fie discutat acest raport.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Exproprierile fiind la punctul...? Deci, este practic primul punct pe ordinea de zi.

O să vă rog să pregătiţi cartelele, până ceilalţi colegi iau cuvântul.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat + PC, vicelider.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc frumos, doamna preşedinte.

Vă rog să-mi permiteţi să mulţumesc şi eu pentru această iniţiativă, nu numai lăudabilă, ci extrem de potrivită cu momentul şi cu ceea ce trăim în Parlament, a colegelor noastre de la Comisia pentru egalitate de şanse. Este un gest frumos, un gest care evident că ne înduioşează şi ne face să ne simţim şi mai toleranţi şi mai apropiaţi de sexul frumos, de partenerele noastre de viaţă şi de partenerele noastre de politică, doamna preşedinte. Şi mulţumirile sunt în numele meu şi al Grupului parlamentar PSD+PC.

Aş vrea să înţelegeţi de la bun început că noi, Grupul parlamentar PSD+PC nu avem absolut nimic cu femeia Roberta Anastase. Toată stima! Chiar dacă la dumneavoastră în partid se poartă elogiul doamnelor, poate că nu este un lucru rău, poate că şi noi trebuie să mai învăţăm câte ceva de aici, dar nu putem să nu avem nimic cu preşedintele Camerei Deputaţilor, care a comis o greşeală şi nu o recunoaşte. Acesta este lucrul pentru care, dincolo de intoleranţă, de discriminare, de toleranţă sau de acceptare, şi de această dată vom rămâne consecvenţi cu punctul nostru de vedere şi vă anunţăm, chiar dacă suntem în săptămâna în care se sărbătoreşte şi Ziua mondială a toleranţei, că noi vom părăsi lucrările Camerei Deputaţilor, până în momentul în care cred că nici dumneavoastră nu v-ar veni foarte greu să recunoaşteţi că aţi făcut o greşeală.

Vă mulţumim frumos. Şi vom merge la Grupul parlamentar PSD şi la celelalte activităţi pe care le avem de făcut în Parlament.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă deputat Roberta Anastase,

Stimaţi colegi,

"Fără violenţă!" este semnalul care a însemnat o schimbare importantă în viaţa României.

Florile pe care ni le-au adus astăzi colegele noastre ar trebui să ne fie un semnal, de asemenea, fără violenţă şi în Parlament. Sigur, dacă înţelegem violenţa încălcarea votului reprezentanţilor poporului, putem să discutăm altfel.

Având în vedere că astăzi încercăm să realizăm o armonie, să spunem, între noi, ca oameni, în primul rând, între noi, ca cetăţeni, poate mai puţin între noi ca politicieni, vă anunţăm doamnă deputat Roberta Anastase că pretenţia Grupului parlamentar PNL ca dumneavoastră să demisionaţi din fruntea Camerei Deputaţilor sau pretenţia la Grupul parlamentar PDL să vă retragă sprijinul politic pentru această funcţie, această pretenţie a Grupului parlamentar PNL rămâne. Ea este în continuare, din punctul nostru de vedere, un aspect al respectării regulilor democraţiei în ţara noastră.

În consecinţă, atâta timp cât nu se petrec aceste două lucruri, ori demisia, ori demiterea, Grupul parlamentar PNL nu va participa la lucrările în plen ale Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

(Domnii deputaţi din Grupul parlamentar PNL şi Grupul parlamentar PSD+PC părăsesc sala de şedinţă).

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot pentru a supune la vot propunerea făcută de domnul deputat Mircea Toader. Este vorba de înscrierea pe ordinea de zi a proiectului de Lege privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile situate în judeţul Iaşi.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

Domnul deputat Ioan Munteanu pe procedură.

Domnul Ioan Munteanu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aseară am parcurs până la pct. 27. Era momentul în care trebuia să răspundem unei solicitări de retrimitere la comisie a colegilor noştri de la UDMR a acestei propuneri legislative. S-au adus argumente de ce nu ar mai fi necesară retrimiterea la Comisia pentru agricultură.

Eu nu sunt la guvernare, dar vă spun că această propunere legislativă are nevoie de cel puţin 500 de milioane de euro. Faceţi dumneavoastră calculele dacă Guvernul are aceşti bani, pentru că nu aş vrea să ne întoarcem, să le facem intabularea la cei care au câte 3, 4, 5.000 de hectare şi să-i facem gospodari pe toată viaţa.

Deci, părerea mea este că nu este un moment prea fericit pentru bugetul naţional să retrimitem această propunere la comisie. Sunt membru al comisiei şi vă spun că şi data viitoare va veni cu acelaşi raport.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles, dar înţeleg că era o propunere de retrimitere la comisie.

Domnule Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Retrimiterea la comisie... Ideea este să fie o discuţie cu Guvernul, poate găsim o altă soluţie nu de acoperire, poate de micşorare a taxelor, poate vom vedea o modalitate de negociere, în aşa fel încât să putem să rezolvăm problema intabulării, fiindcă o să vedeţi şi la Legea exproprierii, una dintre problemele pe care le avem, 19, aproape 20% din suprafaţa României este intabulată. Şi atunci poate acolo la comisie vom găsi o soluţie, împreună cu Guvernul. De aceea şi noi suntem de acord să se reîntoarcă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Atunci, înainte de a intra pe ordinea de zi, v-aş propune să încheiem cu acest subiect. Înţeleg că era o propunere din partea Grupului parlamentar al UDMR, de retrimitere la comisie a propunerii legislative privind sprijinul acordat de statul român pentru intabularea terenurilor agricole şi forestiere, aflate în extravilanul localităţilor, restituite vechilor proprietari prin legile de retrocedare a proprietăţilor.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

Cu 73 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 3 abţineri se retrimite la comisie. Termen două săptămâni.

Vă mulţumesc. Revenim acum la ordinea noastră de zi.

Modificări în componenţa nominală a unor comisii permanente.

Grupurile parlamentare au făcut o serie de solicitări. Au avut şi o serie de discuţii şi am să vă citesc. Este Hotărârea privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor. (PHCD 43/2010)

Are articol unic: încetează calitatea de membru al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a domnului deputat Nicolae Bănicioiu, aparţinând Grupului parlamentar al PSD+PC. domnul deputat Bogdan Radu Ţîmpău, aparţinând Grupului parlamentar al PNL, trece de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic la Comisia pentru industrii şi servicii, în calitate de membru.

Dacă sunt observaţii în legătură cu acest proiect de hotărâre? Nu sunt. Atunci, rămâne pentru vot final.

De asemenea, rămăsesem datori, de data trecută, cu completarea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, la nivelul aprobat de plenul Camerei Deputaţilor, şi am să-l rog pe domnul Mircea Toader să facă propunerile din partea Grupului parlamentar al PD-L şi UDMR-ul la fel şi celelalte grupuri parlamentare, comunicându-vă, în acelaşi timp că, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC a fost desemnat domnul Nicolae Bănicioiu.

Este vorba de cea de a doua hotărâre.

(Proiectul de Hotărâre a Camerei Deputaţilor privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor. PHCD 44/2010)

Articol unic: domnul deputat Mihai Cosmin Popescu, aparţinând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională la Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul deputat Nicolae Lucian Bode, aparţinând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru industrii şi servicii la Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul deputat Gelu Vişan, aparţinând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru politică externă la Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul deputat Samoil Vîlcu, aparţinând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru sănătate şi familie la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, în calitate de membru.

Doamna deputat Cornelia Brînduşa Novac, aparţinând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, în calitate de membru.

Domnul deputat Tinel Gheorghe, aparţinând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, în calitate de membru.

domnul deputat Pál Árpád, aparţinând Grupului parlamentar al UDMR, trece de la Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, în calitate de membru.

Adăugăm la aceasta şi Grupul parlamentar al PSD, care-l desemnează, în calitate de membru, pe domnul Nicolae Bănicioiu.

Dacă sunt observaţii la acest proiect de hotărâre? Nu sunt observaţii. Atunci, rămâne şi acest proiect de hotărâre la votul final.

următoarele două puncte pe ordinea de zi: eliberarea din funcţie a unui secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor şi numirea celor doi secretari generali adjuncţi ai Camerei Deputaţilor.

Eliberarea din funcţie se face prin demisia, înregistrată astăzi, a doamnei Ileana Maria Luncan. Dânsa şi-a înregistrat demisia din funcţia de secretar general adjunct.

În conformitate cu prevederile art.223 alin.(2) din regulament, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, în şedinţa din ziua de 22 noiembrie 2010, cu consultarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, a hotărât să propună eliberarea doamnei Ileana Maria Luncan din funcţia de secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor. Repet, dumneaei şi-a înaintat demisia.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 5 al ordinii de zi avem şi numiri în funcţia de secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor.

Reamintesc faptul că, potrivit alin.(2) al art.223 din regulament, cei doi secretari generali adjuncţi sunt numiţi la propunerea Biroului permanent al Camerei, cu consultarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.

Biroul permanent, în şedinţa sa din 22 noiembrie 2010, cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare, a hotărât să propună numirea în funcţia de secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor pe domnul Gáspár István şi pe domnul Marian Enache. CV-urile ambilor candidaţi au fost distribuite tuturor deputaţilor.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Potrivit art.128 alin.(2) din Regulamentul Camerei, exprimarea votului pentru numiri se face cu buletine de vot, modalitate de vot secret, conform art.123 alin.(4) din regulament şi, evident, acest lucru se va produce în şedinţa de vot final, care va avea loc la ora 13,00.

Următorul punct pe ordinea de zi, Proiectul de Lege privind unele măsuri de expropriere în vederea realizării unor obiective de interes naţional, local şi judeţean.

Este procedură de urgenţă. Invit reprezentantul Guvernului pentru a exprima punctul de vedere al acestei instituţii. Vă rog.

Domnul Eusebiu Manea Pistru Popa (secretar de stat, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

În aplicarea Legii nr.198/2004 pentru construcţia infrastructurii rutiere, s-au constatat carenţe legislative, rămânând descoperite situaţii practice care vizau mai ales întocmirea defectuoasă a documentaţiilor cadastrale, punerea în posesie a mai multor persoane pentru aceeaşi suprafaţă de imobil, evacuarea persoanelor din clădirile care au fost expropriate, demolarea clădirilor care au fost expropriate.

Se impune simplificarea procedurii de expropriere pentru cauza de utilitate publică, astfel încât transferul dreptului de proprietate a imobilelor aflate de lucrările de infrastructură să parcurgă un traseu mai scurt, răspunzând, astfel, cerinţelor de urgenţă a realizării acestor lucrări.

Adoptarea prezentului proiect de act normativ este imperios necesară pentru realizarea în termen a programelor de construcţii, dezvoltare, modernizare, reabilitare a lucrărilor de infrastructură publică, cu precădere a celor finanţate din fonduri europene.

Guvernul susţine acest proiect de lege, conform raportului favorabil, cu amendamente din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei. Vă rog.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind unele măsuri de expropriere în vederea realizării unor obiective de interes naţional, local şi judeţean.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat favorabil, cu amendamente, acest proiect de lege.

Comisia pentru industrii şi servicii a transmis un aviz favorabil.

Camera Deputaţilor, în temeiul prevederilor constituţionale, este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat, de asemenea, favorabil această iniţiativă.

Obiectul de reglementare al proiectului de lege v-a fost prezentat de domnul secretar de stat.

În urma dezbaterii şi a opiniilor exprimate în cadrul comisiei, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise care sunt redactate în Anexa nr.1 la proiectul de lege.

Amendamentele respinse sunt redate în Anexa nr.2.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Doamna preşedinte, vă rog să-i permiteţi domnului preşedinte Buda să facă câteva observaţii de tehnică legislativă cu privire la conţinutul amendamentelor din acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnule preşedinte Buda, faceţi corecturile necesare din punct de vedere al procedurii legislative.

Domnul Daniel Buda:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

La punctul 2 din raport, v-aş ruga să fiţi de acord cu eliminarea cuvântului "linii", astfel încât să rămână doar "lucrări de dezvoltare, transport, producere şi distribuţie a energiei electrice".

Şi, de asemenea, tot pentru acurateţe şi să nu mai intervin, v-aş ruga, doamna preşedinte, să-mi daţi voie să mai fac o precizare vizavi de punctul 45 din prezentul raport, astfel încât art.35 să sune în felul următor: "dispoziţiile de mai sus se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi cu cele ale Codului civil şi ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi."

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu. Stenograma reţine.

Domnul deputat Mircea Toader, intervenţie în cadrul dezbaterilor generale. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul nostru susţine în totalitate această iniţiativă legislativă a Guvernului, care rezolvă una dintre marile probleme din România privind construcţia de autostrăzi, drumuri sau chiar alte investiţii publice, având în vedere că problema numărul 1 în realizarea acestor investiţii era problema exproprierii, exproprierea neputând fi finalizată datorită lipsei intabulării şi, până la urmă, determinării corecte şi clare a proprietarului de teren sau de imobil.

Fiind într-o situaţie cu totul excepţională, România n-are intabulat decât maximum 20% din suprafeţele de teren şi au fost zone şi nici acum nu poate fi finalizată, de exemplu, Autostrada Bucureşti - Constanţa, din cauză că mai sunt încă nerezolvate circa vreo 28 de parcele de teren pentru care nu se cunosc încă proprietarii sau, practic, nu ştim care este moştenitorul, iar această lege presupune, cum este în toată Europa, dreptul Guvernului sau celui care răspunde de lucrarea respectivă, să realizeze exproprierea, aşa cum se prevede exproprierea în această lege, pe Codul fiscal, cum este prevederea pentru notarii publici, iar cel care este în drept să obţină suma respectivă, chiar dacă nu se cunoaşte încă, suma respectivă se depune într-un cont şi dreptul acestuia, dacă nu este mulţumit de valoarea stabilită, să fie obţinută în instanţa de drept civil şi dacă instanţa îi acordă, bineînţeles că statul român este obligat să-i acorde acea sumă.

Deci, trecerea acestei iniţiative legislative va reprezenta un impuls categoric şi la anul putem să declarăm că am pornit cu dreptul pentru realizarea investiţiilor publice în domeniul autostrăzilor, sau chiar şi pentru domeniile de interes public naţional.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ, viceliderul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Bineînţeles că vom susţine acest demers al Executivului, nu pentru că-i aparţine Executivului, ci pentru că este foarte bun pe fondul problemei. De ani de zile, procedurile de expropriere pentru utilitate publică reprezintă o problemă şi este unul dintre motivele principale de încetineală în ce priveşte realizarea acestor proiecte de infrastructură.

Domnul Toader a amintit aici un aspect extrem de important, şi anume o chestiune legată de cadastru. Evident că problema nu este atât de acută în Banat, Ardeal sau Bucovina, unde există carte funciară, ci, mai degrabă, în afara Arcului Carpatic unde, aşa cum spunea, la Autostrada Bucureşti - Constanţa, un exemplu foarte bun, dar în "n" astfel de situaţii, chestiunea intabulărilor şi a cadastrului sunt de importanţă vitală pentru România. În contextul acesta, am să revin şi asupra proiectului cerut înapoi la comisie de către colegii din UDMR. Demersul este justificat şi este o chestiune de principiu, pe care trebuie s-o înţelegem atunci când, cu foarte multă lejeritate, trecem peste aceste aspecte.

Atunci când statul a luat abuziv proprietăţile, în anii ’40, şi s-a intabulat în mod incorect ca proprietar, a fost una. Iar acum când eu, proprietar de drept, le primesc înapoi, trebuie să plătesc taxe ca să-mi recâştig dreptul meu. Deci, nu e bine să fim foarte lejeri, să trecem foarte lejer peste acest aspect, pentru că este o chestiune de principiu şi de corectitudine.

În fine, legat de proiectul în discuţie, aşa cum spuneam, trebuie să avem în vedere atunci, însă, când legea respectivă se va pune în aplicare, ca aceasta să se facă în mod corect, cu respectarea dreptului de proprietate şi ori de câte ori organe executive, primării, sau alte organisme, consilii judeţene, vor avea tendinţa, se întâmplă, din păcate, să comită abuzuri, Guvernul să fie acela care să intervină energic pentru a stopa orice abuz la adresa proprietarilor de drept.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare, în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci, intrăm în dezbaterea pe articole.

"Lege privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local" Este titlul legii.

La punctul 2. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

La punctul 3. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 4. Dacă sunt observaţii? Este vorba de modificările la art.2. Dacă sunt observaţii? Articol modificat de comisie. Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 6. Dacă sunt observaţii? Un amendament nemodificat de comisie. Nu sunt.

Punctul 7. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 8. Observaţii? Nu sunt.

Punctul 9. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 10. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 11. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 12. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 13. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 14. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 15. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 16. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 17. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 18. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 19. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 20. Nu sunt observaţii. Adoptat.

La punctele 21, 22 şi 23 nu sunt modificări operate de comisie. Dacă, din partea dumneavoastră sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctele 24, 25, 26 şi 27. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctele 28 şi 29. Nu sunt observaţii. Adoptate.

Punctul 30. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 31. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 32. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 33, 34, 35 şi 36, nemodificate de comisie. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu. Adoptate.

Punctul 37. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 38. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 39. Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctele 40, 41, 42, 43, 44, sunt puncte nemodificate de comisie. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu. Adoptate.

Punctul 45. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 46. Dacă aveţi observaţii? Nu. Adoptat.

Dacă există amendamente în cadrul amendamentelor respinse de comisie, pe care doriţi să le susţineţi în plen? Nu sunt. Atunci, legea merge la votul final.

Proiectul de Lege privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile situate în judeţul Iaşi.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Din partea iniţiatorului? Vă rog. Guvernul României.

Domnul Mihail Vasile-Ozunu (secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare transferul unei suprafeţe de 25,59 hectare de la Ministerul Apărării Naţionale către Consiliul judeţean Iaşi, în vederea modernizării Aeroportului, şi primirea în schimb a 9 hectare pentru redislocarea unor structuri militare.

Este nevoie de reglementare la nivel de lege, prin faptul că terenul de 9 hectare a fost transmis în administrarea Consiliului judeţean Iaşi, potrivit prevederilor Legii nr.64/2010.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei? Domnul secretar Andronache.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată, spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile situate în judeţul Iaşi.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Comisia pentru industrii şi servicii a avizat favorabil proiectul de lege.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de către reprezentantul Guvernului.

Comisia, întrunită în şedinţă, a hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise care sunt redate în anexa la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Doamna preşedinte, vă adresez aceeaşi rugăminte, de a-i permite domnului preşedinte Buda să vă expună o eroare materială cuprinsă în amendamentele admise.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Buda. Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Daniel Buda:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Se pare că astăzi este ziua erorilor. Sperăm că nu şi a ororilor.

La punctul 6, în mod greşit a fost trecut "şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale", când, în mod normal, trebuia să fi fost "şi în administrarea Consiliului judeţean Iaşi". Şi de aceea v-aş ruga să se reţină cuvenita rectificare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc. A reţinut stenograma această corectură.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Doamna preşedinte,

E departe de a fi o eroare materială ceea ce ne-a explicat domnul preşedinte. E o schimbare fundamentală. E o altă instituţie despre care discutăm. În niciun caz nu se poate pune problema că e o eroare materială. Adică, haideţi, facem o treabă civilizată. Retrimitem la comisie şi ne întoarcem peste o săptămână, pentru că schimbaţi total o instituţie, sub pretextul că este eroare materială şi-i departe de a fi adevărat. Haideţi, să fim serioşi!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul preşedinte Buda. Vă rog.

Domnul Daniel Buda:

Domnule secretar, vă mulţumesc că sunteţi foarte atent cu tot ce discutăm aici.

Pot să vă confirm faptul că este o eroare materială, pentru că ştiu ce a fost în comisie, astfel încât acolo s-a discutat de Consiliul judeţean Iaşi. De altfel, dacă urmăriţi parcursul întregii legii, o să vedeţi că acest teren se transferă la Consiliul judeţean Iaşi, care face toate investiţiile necesare pentru aeroport şi e normal ca acest teren, cu investiţiile aferente, să rămână în administrarea Consiliului judeţean Iaşi, nicidecum la Ministerul Apărării Naţionale, cum în mod greşit apare trecut în raport. Nu avem niciun motiv să trimitem înapoi la comisie acest raport, pentru că, repet, din întreg parcursul legii, veţi observa că este vorba despre o eroare materială. Dacă aveţi bunăvoinţa şi, cu siguranţă, aveţi aplecarea cu care vă cunosc, veţi observa, din cuprinsul legii, că reiese acest lucru.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Înţeleg că domnul secretar a spus că este o eroare, că plenul decide în astfel de situaţii. Sperăm ca dumnealor să se clarifice.

După precizarea făcută de domnul preşedinte Buda, dacă sunt alte puncte de vedere?

Încă o intervenţie, domnul preşedinte Buda.

Domnul Daniel Buda:

Doamna preşedinte,

În mod greşit aţi specificat faptul că discutăm de o lege organică, pentru că ea este lege ordinară, şi nu lege organică. Deci, repet, lege ordinară, şi nu lege organică.

Doamna Roberta Alma Anastase:

N-am făcut astfel de precizări, domnule deputat.

Domnul Daniel Buda:

Aşa mi s-a spus, doamna preşedinte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să fiţi mai atenţi.

Dragi colegi,

Pentru că să spunem că a fost o dezbatere, eu cred că aţi avut ambele puncte de vedere, şi cel al domnului secretar, şi punctul de vedere al preşedintelui Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, o să vă rog să vă exprimaţi prin vot asupra luării în considerare ca şi eroare materială a modificării anunţate de domnul preşedinte Buda.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

87 de voturi spun că e corectă afirmaţia, un vot împotrivă şi o abţinere.

Vă mulţumesc pentru această consultare şi acum intrăm în cadrul dezbaterilor generale şi am să-i dau cuvântul domnului deputat Nicuşor Păduraru.

Domnul Nicuşor Păduraru:

Stimaţi colegi,

Vă mulţumesc pentru acest vot şi, în acelaşi timp, o să vă rog ca la votul final să fiţi de acord cu această lege. Este extrem de importantă pentru Iaşi. Sunt aici atât ca ieşean, cât şi să prezint poziţia Grupului PDL, care va vota această lege.

Iaşiul are nevoie de această lege. Din păcate, Aeroportul de la Iaşi a avut nenumărate momente delicate din punct de vedere juridic şi noi sperăm că, prin această lege, închidem acest cerc al unor erori.

Mulţumesc, de asemenea, domnului secretar pentru atenţia pe care a avut-o pentru aceste erori. Trebuie să recunosc că s-a născut greu această lege şi s-a mişcat greu, în acelaşi timp, şi este foarte bine până la urmă pentru toată regiunea Moldovei că există o oportunitate pe care Iaşiul trebuie s-o folosească.

Noi vom vota pentru această lege, iar eu, ca ieşean, cu atât mai mult, alături de colegii mei de acolo.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Sunt o groază de deputaţi ieşeni care vor să intervină în cadrul dezbaterilor generale.

Daţi-mi voie să-i dau cuvântul domnului deputat Anghel Stanciu. Dânsul s-a înscris de mult timp pentru a lua cuvântul.

Vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinsă doamnă preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Înainte de a privi de la înălţimea aeronavei care ne va aduce, totuşi, cu picioarele pe pământ, daţi-mi voie ca după un lung interval de timp când nu m-aţi mai văzut la acest microfon, să mulţumesc echipei profesorului Tinică, cei care m-au privit şi pe dinăuntru, nu numai pe dinafară, cum mă priviţi dumneavoastră acum, pentru succesul operaţiei pe care a făcut-o - şi acest succes îl vedeţi în faţa dumneavoastră; să mulţumesc tuturor colegilor mei din Iaşi care m-au susţinut direct atunci când am fost în perioadă critică; să mulţumesc tuturor celor care, prin telefoane, care prin interesul manifestat m-au susţinut moral să trec printr-o zonă, în care succesul - pe care-l spunea domnul profesor Drăgulescu aici, de faţă, specialist - se cifrează între 10 şi 20%.

Sper ca eu să fiu peste 20% în acest procentaj.

Mulţumesc foarte mult şcolii româneşti de medicină, care - vedeţi - exportă medici, deşi spunem că învăţământul este prost. Cred, totuşi, că este bun, că altfel nu mai aveam posibilitatea să vorbesc.

Acum, daţi-mi voie, după aceste mulţumiri, cu toată sinceritatea, când am ajuns la porţile raiului şi a zis: "Mergi jos, Stanciu, că mai ai ceva de rezolvat, inclusiv cu PDL-ul."

Şi acum să intrăm în subiectul pe care avem plăcerea să-l discutăm. Problema Aeroportului Iaşi este o problemă veche. S-a discutat odată cu Aeroportul din Cluj, care a devenit operaţional din punct de vedere internaţional. Cred că dezbinarea noastră a făcut să-l amânăm până aici.

Trebuie să mulţumim şi celor care au aprobat schimbul de teren, printr-o iniţiativă legislativă, cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice; trebuie să mulţumim şi celor care, acum, au avut iniţiativa de a impulsiona această trecere şi schimb de administrare şi să sperăm că s-a reuşit să se scoată din călcâiul lui Ahile acel cui, care a împiedicat ca acest aeroport să fie - ca să spunem - internaţional nu numai prin firmă - deocamdată are firmă de aeroport internaţional.

Votul meu, şi sper al colegilor mei, va fi pentru. Mai ales că a venit şi domnul Oajdea, care vă spun sigur că e de acord cu PDL-ul acum. Evident şi data viitoare.

Credem şi suntem convinşi că, dincolo de acest schimb de teren, mai trebuie făcut un pas. Adică de alocat bani, pe o formă sau alta, fie prin parteneriat public-privat, dar să pună şi Guvernul o mână de ajutor pentru că, altfel, stimate domnule Nicuşor Păduraru - fost prefect, stimate coleg Petru Movilă, care ne cunoaştem de o viaţă, s-ar putea ca, atunci când Guvernul vine la Iaşi, să rămână suspendat în aer. Şi noi suntem apropiaţi de zona de est şi s-ar putea ca acel pact care s-a făcut între Medvedev şi Obama să nu funcţioneze, şi rachetele să treacă nu pe deasupra, ci prin.

De aceea, sper ca măcar aici, cum spunea cineva, să găsim cinci puncte nodale în care să ne înţelegem. Unul din ele să fie Aeroportul Iaşi.

Şi, doamna preşedinte, vă rog să sprijiniţi şi dumneavoastră în continuare această iniţiativă, care să nu fie nici a PDL-ului, nici a PSD-ului, nici a UNPR-ului, ci să fie a Parlamentului României şi a moldovenilor în ansamblu.

Vă mulţumesc pentru gândul bun pe care îl veţi pune în votul dumneavoastră de la votul final de astăzi.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Movilă.

Domnul Petru Movilă:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ceea ce se întâmplă azi se putea întâmpla cu câţiva ani mai devreme, măcar cu trei-patru ani mai devreme, dacă administraţia locală de la Iaşi s-ar fi priceput să facă lucrurile cum trebuie şi dacă guvernele României, indiferent care au fost acestea, ar fi luat în calcul, dincolo de celebrele declaraţii politice despre Aeroportul Iaşi, faptul că Iaşiul este cel mai mare oraş estic al Comunităţii Europene şi că un aeroport - nu ştiu dacă neapărat naţional sau internaţional, dar un aeroport bine aşezat, dezvoltat şi cu mulţi operatori este o necesitate.

Este important ceea ce se întâmplă astăzi, este o etapă în proiectul care se numeşte Aeroportul Iaşi. Sigur, unii dintre oamenii politici ieşeni, care şi-au hrănit mandate întregi cu acest proiect - Aeroportul Iaşi, vor trebui să se reorienteze spre alte proiecte. Dar, sigur îmi doresc ca Guvernul României să se orienteze pentru alocarea unor sume de bani serioase, pentru că acest proiect trebuie finalizat cât mai repede.

Mulţumesc tuturor colegilor care s-au implicat. Chiar Guvernul, pentru prima oară, a avut o atitudine clară, pur tehnică de a soluţiona problema schimbului de terenuri, şi sunt convins că toată lumea va vota acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Era domnul deputat Ciuhodaru, dar o te rog să-l lăsăm pe domnul deputat Vainer şi după aceea domnul deputat Ciuhodaru şi după aceea domnul deputat Marian Săniuţă şi domnul Spînu.

Domnul Aurel Vainer:

Doamnă preşedinte,

Stimate colege deputate,

Stimaţi colegi deputaţi,

Revin la tribună pentru a susţine acest proiect de mare importanţă naţională şi internaţională, care este Aeroportul din Iaşi.

Aş dori doar atât să spun, că acest proiect - şi vreau să-l completez pe domnul profesor Stanciu - poate să fie numit că aparţine şi minorităţilor naţionale. Nu uitaţi, zona Moldovei a fost foarte bine dotată cu minorităţi naţionale. Din păcate, o parte din ele s-au subţiat în timp, dar un aeroport internaţional la Iaşi va deschide mult fluxurile din afară spre nordul Moldovei, spre Moldova.

De altfel, eu cred că a susţine dezvoltarea Moldovei trebuie să fie un obiectiv central, pentru că vrem, nu vrem, există un decalaj important sub aspectul dezvoltării economice şi sociale faţă de celelalte zone ale ţării.

Ca atare, în nume personal şi mai cu seamă al grupului minorităţilor naţionale, susţin întrutotul acest proiect de lege care grăbeşte, în sfârşit, naşterea Aeroportului Internaţional Iaşi.

Şi doar o observaţie în plus. M-am reîntors de curând de la Aeroportul din Cluj. Aeroportul din Cluj este acum un aeroport internaţional, are altă faţă şi altă viaţă.

Să ne dorim ca şi la Iaşi să se întâmple acest lucru.

Mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună ziua!

Stimaţi colegi,

Cred n-aţi ajuns prea mulţi dintre dumneavoastră în ultimul timp la Iaşi, pentru că aţi fi strigat "Banzai!" atunci când aţi fi aterizat.

Eu cred că lucrurile importante nu au nevoie de timp atunci când vorbim despre Iaşi şi cred că Iaşiul are nevoie şi de aeroport şi de spital de urgenţă şi de institut de oncologie.

Mi-aş dori ca în momentul votului să fie în sală şi ceilalţi parlamentari ai Iaşiului, pentru că aceste obiective trebuie să fie dincolo de culoarea politică.

Şi mulţumesc astăzi Parlamentului României pentru că a grăbit, în sfârşit, lucrurile.

Eu vin din sfera medicinii de urgenţă şi ştiu că este nevoie de toate aceste lucruri şi sper să-i văd în sală pe toţi cei 17 parlamentari de Iaşi, că va fi nevoie să susţinem acest lucru extrem de important.

Nu mai este timp, lucrurile nu mai au nevoie de timp, pentru că fără aceste lucruri Iaşiul va rămâne iar în urma ţării.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu pentru această intervenţie şi acest apel făcut.

Domnul deputat Marian Săniuţă, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am să vă rog să-mi permiteţi, în câteva cuvinte, să vă spun şi gândurile mele.

Felicit Grupul parlamentarilor ieşeni pentru această realizare. Veţi avea şi votul meu la votul final.

Pot spune că îmi doresc şi vă doresc ca Aeroportul Iaşi să fie al cincilea aeroport operaţional Schengen, după Timişoara, Cluj, Sibiu şi Otopeni, pentru că în spaţiul Schengen vom intra deopotrivă şi transilvăneni şi munteni şi moldoveni.

Şi daţi-mi voie, stimaţi colegi din Moldova, să vă aduc aminte că, în urmă cu exact 410 ani, Mihai Viteazul înfăptuia prima mare unire a românilor.

Fie ca acest mic gest de astăzi să fie, dacă vreţi, dedicat celor 410 ani de când, pentru prima dată, un român ne-a unit sub sceptrul său. (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi mulţumesc domnului deputat pentru cuvintele frumoase şi fără îndoială experienţa de ministru îşi spune cuvântul în această intervenţie.

Mulţumesc.

Domnul deputat Marius Spînu, din partea Grupului parlamentar al PDL, vă rog.

Domnul Teodor-Marius Spînu:

Stimaţi colegi,

Am să repet acest apel nu acum, pentru că nu cred că o să fie nicio problemă să ne susţinem la acest vot, mai ales că inclusiv Guvernul ne-a ajutat, am să reiterez acest apel când vom discuta despre buget.

Pentru că, dacă dorinţa mea de a vedea Camera Deputaţilor la Iaşi, cu prilejul celebrării a 150 de ani de la înfiinţarea Universităţii Alexandru Ioan Cuza, nu s-a putut face, poate o mică părere de rău este că toţi cei care ar fi venit cu avionul, la fel ca şi colegul meu Răzvan Mustea, care a venit la Iaşi şi s-a declarat un suporter al modernizării pistei de aeroport, datorită aterizării neobişnuite pe care a avut-o la Iaşi.

Deci, am să vă rog pe dumneavoastră toţi, la fel ca pe toţi colegii mei parlamentari de Iaşi, pentru că Moldova are nevoie de dezvoltare şi dacă până acum n-a reuşit o strategie a ţării pentru a dezvolta zonele foarte sărace cum sunt Moldova, Oltenia sau altele, măcar pentru dezvoltarea aeroportului, care va produce foarte rapid o transformare economică la nivel nu al judeţului Iaşi, ci la nivel regional, am să vă rog să vă daţi votul pe proiectul de buget, prin care, sperăm noi, Guvernul va ajuta autorităţile locale judeţene din Iaşi, din Moldova, pentru a putea moderniza acest aeroport, deci va putea ajuta prin o alocare substanţială - spunem noi - de fonduri, dacă nu, prin votarea unor amendamente sau unui amendament la bugetul de stat, care să prevadă această alocare.

Ştiţi că şi în 2008 şi în 2009 şi în 2010 tot s-a cerut acest lucru. Dacă va fi nevoie, noi, colegii de la Iaşi, o să punem mână de la mână, o să vă aducem pe toţi cu avionul înaintea proiectului de buget să aterizaţi o dată la Iaşi şi ne veţi înţelege de ce avem nevoie de această pistă a aeroportului.

Vă mulţumesc încă o dată pentru votul dumneavoastră de astăzi, de la ora 13,00.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Domnul Daniel Oajdea, după care domnul Petru Călian.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Domnilor colegi,

Sigur că modernizarea aeroportului din Iaşi va duce la dezvoltarea economică a regiunii de nord a Moldovei.

Probabil sunt oameni care nu au venituri mari şi nu înţeleg în mod direct acest lucru. Nu înţeleg cum viaţa lor se va îmbunătăţi, având în vedere că ei nu prea circulă cu avionul. Dar în scurt timp se va îmbunătăţi cel puţin situaţia economică a zonei de nord a Moldovei.

Mi-aş dori ca politizarea acestui subiect să fie cât mai mică. Mi-aş dori ca cei care încearcă sau vor încerca să-şi asume paternitatea acestui proiect să nu fie atât de vizibili.

Cert este că Aeroportul Iaşi, modernizarea lui este un obiectiv foarte important pentru noi toţi şi de aceea sper că va fi susţinut de către toată lumea.

Pe de altă parte, îmi exprim convingerea că cei din Guvern vor aloca în viitorul proiect de buget toate sumele necesare pentru finalizarea acestui obiectiv.

Mulţumesc şi sper ca toţi să susţină acest proiect.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Călian, vă rog.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Apreciez în mod deosebit unitatea parlamentarilor de Iaşi, în general al parlamentarilor moldoveni. Indiferent de partidul politic din care fac parte, ei ştiu foarte bine şi procedează corect, astfel încât să ajute judeţele din care provin.

Vreau să-i asigur de faptul că parlamentarii ardeleni sprijină parlamentarii moldoveni, sprijină acest proiect extrem de important şi, pentru că s-a vorbit despre Aeroportul Internaţional din Cluj, vreau să fac precizarea că deşi infrastructura, în mare parte, este pusă la punct aşa cum trebuie, şi la Cluj sunt probleme mari cu pista de aterizare.

Din momentul în care nu ai o pistă de aterizare care să aibă o lungime de cel puţin 3.000 de metri, sunt probleme extrem de grave datorită faptului că nu orice avion poate să aterizeze pe o asemenea pistă.

Tocmai de aceea, fac un demers şi un apel la unitate, astfel încât să găsim soluţii bugetare în Parlamentului României şi să sprijinim toate acele aeroporturi care doresc să-şi extindă pistele de aterizare, astfel încât să ne ridicăm şi din acest punct de vedere la nivel european.

În altă ordine de idei, foarte pe scurt, în câteva secunde, vreau să fiu puţin critic la adresa Ministerului Transporturilor de această dată şi să spun că, deşi lucrurile funcţionează bine la Aeroportul din Cluj, există, în prezent, o tentativă de a diminua controlul traficului aerian la nivelul mediu al zborului, astfel încât să fie desfiinţate 20 de locuri de muncă, locuri de muncă ce ar urma să fie transferate la Bucureşti. Mi se pare anormal ca acolo unde un sistem funcţionează, să venim şi să inventăm ceva şi cel puţin să-l dereglăm.

Fac un apel pe această cale şi mă bucur că se consemnează în stenogramă ca ministrul transporturilor, doamna Anca Boagiu, să intervină şi să stopeze demersul care ar duce la destrămarea activităţii în Aeroportul din Cluj începând cu 14 decembrie a.c.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marius Neculai:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Nu sunt deputat de Iaşi, dar am avut ocazia să aterizez de câteva ori pe acel aeroport şi vreau să vă spun că diferenţa dintre Aeroportul din Iaşi şi un aeroport internaţional modernizat e ca diferenţa dintre o haltă feroviară şi o gară bine făcută.

Eu cred că fiecare dintre noi înţelegem importanţa unei astfel de investiţii strategice şi vreau să-i asigur pe colegii mei din Iaşi şi din zona Moldovei că vor beneficia de tot sprijinul celor care înţeleg un astfel de deziderat.

Mulţumesc frumos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Dacă mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Prin urmare intrăm în dezbaterea amendamentelor admise.

"Lege privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile situate în judeţul Iaşi"

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6? Vă rog, domnul deputat Spînu.

Domnul Teodor-Marius Spînu:

Stimaţi colegi,

Aş dori să îndreptăm o eroare materială apărută la punctul 6, în speţă art.5. S-a strecurat o eroare materială din cauza Secretariatului tehnic, care a fost discutată şi cu cei de la Comisia juridică, cu domnul deputat Buda, şi vrem eliminarea din text a cuvintelor "în administrarea Ministerului Apărării Naţionale", care au apărut dintr-o eroare materială.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun! Dacă sunt observaţii? Pe procedură, domnul Păduraru, vă rog.

Domnul Nicuşor Păduraru:

Da, e pe procedură. Probabil, întâmplător, colegul nostru nu a fost atunci când colegii noştri au făcut deja această îndreptare a erorii materiale. Din acest motiv, vreau să fie menţionat în stenogramă că această eroare materială şi forma îndreptării erorii materiale au fost deja anunţate la momentul respectiv.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da, corectă intervenţia. Vă mulţumesc.

La punctul 6, deci, observaţii nu sunt. Adoptat.

Anexă. Dacă sunt observaţii la anexă? Nu sunt. Adoptată.

Rămâne la votul final.

Avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu. Înţeleg că prin raport se solicită respingerea acestei iniţiative legislative.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci rămâne pentru votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie.

Prin raport se propune respingerea proiectului de lege.

Iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci rămâne la vot final.

Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru asigurarea spaţiilor necesare desfăşurării activităţii confederaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional.

Comisia propune respingerea. Doamna deputat doreşte să intervină în calitate de iniţiator sau în cadrul dezbaterilor generale? În cadrul dezbaterilor generale, nu? Vă rog.

Doamna Maria Eugenia Barna:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Am formulat o serie de amendamente, şi în urma discuţiilor pe care le-am avut cu confederaţiile sindicale au intervenit elemente noi. De aceea, propun retrimiterea la comisie pentru două săptămâni.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles. Domnul deputat Iorguş, vă rog.

Domnul Zanfir Iorguş:

Doamna preşedinte, şi comisia este de acord cu retrimiterea pentru două săptămâni.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Atunci, eu vă supun la vot propunerea de retrimitere la comisie cu termen două săptămâni.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

83 de voturi pentru, un vot împotrivă şi două abţineri.

Se retrimite la comisie. Termen: două săptămâni.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii zootehniei nr.72/2002.

Comisia, de asemenea, propune respingerea.

Iniţiatorul doreşte să intervină? Nu.

Domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Am iniţiat acest proiect de lege în speranţa că vom reuşi să ajutăm ANARZ-ul - agenţia care se ocupă de bovine şi taurine. N-am reuşit, fiindcă deocamdată nu am găsit înţelegere, în sensul că au fost efectuate mai multe disponibilizări, şi am convenit cu domnul ministru să respingem acest proiect de lege până când se clarifică situaţia acolo.

Mulţumesc frumos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Dacă sunt alte intervenţii? Nu.

Atunci rămâne pentru votul final. Repet, raportul este de respingere.

Proiectul de Lege pentru aprobarea unor măsuri de reducere a taxelor, impozitelor şi contribuţiilor sociale în vederea creării de noi locuri de muncă, creşterii economice şi a menţinerii puterii de cumpărare.

Raportul este de respingere din partea comisiei.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu există solicitări.

În cadrul dezbaterilor generale sunt intervenţii? Nu.

Atunci rămâne la votul final.

Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.82 din 24 decembrie 1991, Legea contabilităţii.

Daca sunt intervenţii din partea iniţiatorului? Nu, comisia propune respingerea.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci rămâne la votul final.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să fac o corectură... vreau să ştiţi că, în ceea ce priveşte iniţiativele care au trecut prin comisia de muncă, există o solicitare a membrilor acestei comisii, ca toate punctele aflate pe ordinea de zi, care au raport de la comisia de muncă, fie el de respingere sau adoptare, să fie amânate pentru şedinţele următoare, pentru că dumnealor discută în acest moment cererea de reexaminare a preşedintelui cu privire la legea pensiilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.82 din 24 decembrie 1991, Legea contabilităţii.

Comisia, de asemenea, propune respingerea.

Dacă din partea dumneavoastră sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul. Rămâne la votul final.

Propunerea legislativă pentru prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor.

Vă rog, domnule Mircia Giurgiu?

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Am iniţiat acest proiect de lege împreună cu asociaţii şi fundaţii pentru protecţia animalelor. Din păcate, nu am găsit o înţelegere între aceste asociaţii şi fundaţii. Fiecare au venit cu propunerile lor. Până la urmă, am hotărât să respingem proiectul până când se vor înţelege. Este un proiect bun şi este nevoie totuşi de o înţelegere din partea acestor asociaţii. Am văzut şi zilele trecute ce s-a întâmplat cu nişte cai în apropierea Bucureştiului. Aşadar, trebuie să avem grijă şi să vedem cum protejăm absolut toate animalele.

Pe această cale fac un apel către toţi cei care se ocupă de protecţia animalelor să se găsească un punct de vedere comun pentru a putea veni cu o soluţie acceptată de toţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Nu sunt. Atunci rămâne la vot final.

Propunerea legislativă pentru abrogarea alin.(3) al art.61 din Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Dacă sunt observaţii din partea dumneavoastră? Nu sunt.

Comisia propune respingerea şi dacă nu sunt intervenţii nici în cadrul dezbaterilor generale, rămâne la votul final.

Propunerea legislativă privind modificarea alin.(1) al art.34 din Codul fiscal.

Comisia propune, de asemenea, respingerea. Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu sunt.

Dacă în cadrul dezbaterilor generale sunt intervenţii? Nu sunt. Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.205/2004 privind protecţia animalelor.

Observaţii din partea iniţiatorilor? Nu sunt. Adoptat.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr.190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu avem.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Propunerea comisiei este de respingere.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.96/1997 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării".

Dacă sunt observaţii? Vă rog, domnule Mircia Giurgiu, din partea iniţiatorilor, nu? Vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Într-adevăr, împreună cu mai mulţi colegi parlamentari, inclusiv cu foşti primari, am încercat să ajutăm primarii din localităţile izolate din Munţii Apuseni şi din Delta Dunării. Nu am reuşit să găsim fondurile necesare, fiindcă cu toate că avem cadrul legal, nu există fonduri pentru a putea fi pusă în aplicare, atât Lega moţilor, cât şi alte prevederi legale care sprijină locuitorii din acele zone.

Sperăm ca în anul viitor să putem găsi o soluţie în buget.

Mulţumim frumos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Propunerea comisiei este de respingere.

Propunerea legislativă pentru completarea art.11 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu avem.

Comisia propune respingerea.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Urmează votul final.

Propunerea legislativă cu încălzirea locuinţei este amânată, din aceleaşi raţiuni la cererea Comisiei de muncă.

Proiectul de Lege pentru completarea art.14 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000.

Iniţiatorii nu doresc să intervină.

Comisia propune respingerea.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu avem. Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind aprobarea Programului naţional pentru modernizarea terenurilor de sport din cadrul unităţilor de învăţământ.

Dacă sunt observaţii din partea dumneavoastră? Din partea iniţiatorilor. Nu sunt.

În cadrul dezbaterilor generale? Dacă sunt intervenţii? Nu avem. Nu.

Domnule deputat Mihai Apostolache, vă rog, intervenţie în cadrul dezbaterilor generale, da?

Vă rog.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Scopul acestei iniţiative este acela de a realiza un Program naţional de modernizare a tot ce înseamnă baze sportive din şcolile din România, cunoscându-se foarte bine faptul că foarte multe dintre aceste baze sportive se află într-un stadiu avansat de degradare, iar copiii nu întotdeauna pot să practice educaţia fizică la standardele pe care le aşteaptă atât ei, cât şi părinţii.

Aceasta a fost ideea de la care am pornit. Sigur că, în acest moment, resursele bugetare nu permit susţinerea unui astfel de program, dar aş vrea să se ţină seama pe viitor că există o problemă în această direcţie şi trebuie rezolvată.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Propunerea legislativă pentru modificarea articolului 2, aliniatul 2 al Legii 213 din 2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România.

Comisia propune respingerea. Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor sau din partea Grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind măsuri de stimulare a producţiei şi valorificării legumelor şi fructelor în România.

Domnul Mircia Giurgiu, vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Împreună cu colegii din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice am iniţiat acest proiect de lege, tocmai pentru a venit în sprijinul producătorilor de legume şi fructe. Noi am sperat şi am propus ca în fiecare judeţ să fie cel puţin un depozit care să poată prelua produsele de la toţi cei care se ocupă de legume şi fructe.

Din păcate, nu am găsit resursele bugetare necesare, sperăm ca, împreună cu domnul ministru, pentru anul viitor, să avem prevăzut în buget, măcar pentru o parte din judeţe, în anii următori şi peste doi ani, să completăm restul. Fiindcă este nevoie de sprijin pentru producători, pentru a putea fi siguri că producţia acestora ajunge şi pe mesele cetăţenilor români.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind modificarea art.59 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Iniţiatorul? Nu doreşte să intervină.

De asemenea, nu sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Propunerea comisiei este de respingere.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorului? Nu avem. Comisia propune respingerea.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Urmează votul final.

Şi următoarea propunere legislativă este pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind circulaţia pe drumurile publice. (Propunerea legislativă de modificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 republicată privind circulaţia pe drumurile publice)

Nu avem intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Comisia propune respingerea, nici iniţiatorii nu doresc să intervină.

La aceeaşi lege se referă şi următoarea propunere legislativă. (Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice)

Dacă sunt intervenţii din partea iniţiatorilor? Nu avem.

Din partea grupurilor parlamentare? Nu.

Comisia propune, de asemenea, respingerea.

Iată o propunere legislativă care... de fapt, o lege care a suscitat foarte multe propuneri de modificare, pentru că şi următorul proiect de lege (Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice) vizează, de asemenea, modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului, de asemenea o propunere care este respinsă de comisia de specialitate şi nu sunt solicitări de intervenţii din partea grupurilor parlamentare şi nici din partea iniţiatorilor.

Propunerea legislativă pentru reglementarea unor măsuri privind exercitarea unor măsuri privind exercitarea comerţului în zonele publice.

Comisia, de asemenea, propune respingerea. Dacă sunt intervenţii din partea dumneavoastră? Nu.

Atunci, urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii minelor.

Iniţiatorii? Nu doresc să intervină.

Comisia propune, de asemenea, respingerea.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci, urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietatea asupra terenurilor agricole şi cele forestiere.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat. Intervenţii din partea dumneavoastră. Nu sunt. Comisia propune respingerea.

Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru desfăşurarea în condiţii de legalitate alegerilor locale, parlamentare, europarlamentare, precum şi a referendumului.

Comisia propune respingerea. Nu sunt solicitări de intervenţii din partea Grupurilor parlamentare. Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea art.49 din Legea nr.230. Intervenţii din partea iniţiatorilor. Nu sunt.

Comisia propune respingerea. Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr.422 din 2001, protejarea monumentelor istorice, la asta se referă.

Comisia propune, de asemenea, respingerea. Nu sunt solicitări din partea parlamentarilor pentru intervenţii.

Urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de plăţi.

Comisia propune respingerea.

Domnul Mircia Giurgiu doreşte să intervină.

Vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Am iniţiat această propunere legislativă, împreună cu mai mulţi colegi, pentru a veni în sprijinul producătorilor. Până când am încercat să luăm legătura şi să ne înţelegem cu ei, a venit Guvernul cu altă ordonanţă care este pe masa comisiei şi o să mergem cu ea în acea variantă, aşa că acest proiect l-am trecut la respingere.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Alte intervenţii nu sunt în cadrul dezbaterilor generale. Urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru completarea şi modificarea Legii nr.35 din 2008.

Comisia propune respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii din partea parlamentarilor, urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.85 din 2006 privind procedura insolvenţei.

Comisia propune, de asemenea, respingerea.

Nu sunt solicitări de intervenţii din partea dumneavoastră, urmează votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural.

Dacă sunt intervenţii din partea dumneavoastră? Nu avem.

Comisia propune respingerea. Urmează votul final.

Propunerea legislativă privind transmiterea cazărmilor dezafectate din administrarea MApN în administrarea consiliilor locale.

Comisia propune respingerea.

Domnule Mircia Giurgiu, vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Acest proiect de lege l-am iniţiat încă de la începutul anului 2009, după ce am discutat cu colegii din comisiile care au făcut raportul.

Am înţeles, la mijlocul anului trecut, că ar fi totul în regulă, până la urmă, nu ştiu de ce Ministerul Apărării a venit cu un punct de vedere negativ şi s-a propus respingerea. Oricum, eu cred că ar fi bine să le trimitem la comisie, fiindcă este vorba de nişte cazărmi dezafectate care în acest moment nu sunt folosite. Şi acestea ar putea fi folosite pentru şcoli, grădiniţe, cămine pentru bătrâni şi în alte scopuri sociale.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Propunerea domnului deputat este de retrimitere la comisie. Liderul de grup o susţine.

Vă supun votului această propunere a iniţiatorului.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 12 voturi pentru, 68 împotrivă şi 2 abţineri. A fost respinsă această propunere.

Propunerea legislativă privind combaterea plăţilor întârziate de către autorităţile şi instituţiile publice.

Comisia propune respingerea.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale nu sunt.

Urmează votul final.

Acum, că am epuizat ordinea de zi, vreau să vă anunţ că la ora 13 începe sesiunea de vot final.

Ne revedem în plen la ora 13.

Vă mulţumesc.

Pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Rog secretarii să vină la prezidiu şi pe dumneavoastră vă invit să luaţi loc în sală.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, vă rog să luaţi loc în sală, să pregătiţi cartelele de vot pentru a începe sesiunea de vot final.

Vă rog să luaţi loc în sală pentru a începe sesiunea de vot final.

Vă rog. Până începem, domnule deputat, vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să observaţi că în sală sunt prezenţi 90 din cei 95 de parlamentari ai Grupului parlamentar al PSD şi PC şi, consecvenţi principiilor pe care le-am enunţat în aceste două luni şi jumătate, de la data de 15 septembrie, atâta vreme cât lucrările de plen sau de vot final vor fi conduse de dumneavoastră vom părăsi lucrările.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnule Eugen Nicolăescu.

Între timp, o să-i rog pe colegii de la coaliţie să pregătească cartelele de vot pentru a avea un vot text.

Vă rog, domnule Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Roberta Anastase,

V-am spus-o şi azi dimineaţă, vă spun şi acum, cât timp dumneavoastră veţi conduce lucrările Camerei Deputaţilor, Grupul parlamentar al PNL nu va participa la lucrările în plen ale Camerei.

În consecinţă, 50 din cei 52 de deputaţi PNL sunt prezenţi în sală, dar nu vor participa la vot.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Bot.

Domnul Octavian Bot:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Problema mea este, dacă vreţi, o problemă personală, dar poate că este problema fiecăruia dintre noi. Deja ne-am plictisit şi m-am plictisit să aud aceeaşi formulă cu retragerea din Parlament pe motivul înlocuirii preşedintelui Camerei Deputaţilor.

Zilele trecute, era să fiu invidios pe opoziţia socialistă, pentru că din rândurile opoziţiei socialiste se părea că s-au descoperit două sex-simboluri. Când m-am lămurit despre cine este vorba, m-am liniştit. Pentru că sex-simbolurile din cadrul Opoziţiei socialiste erau palide caricaturi ale lui Cassanova.

Şi, acum să intru la problema de natură personală care este tot atât de regulamentară, pe cât este cererea de înlocuire a preşedintelui Camerei Deputaţilor.

Eu cred că prin contrapartidă ar trebui să fac propunerea şi vă dau ca şi subiect de meditaţie ca opoziţia socialistă să şi-i retragă pe cei doi lupi moralişti, pentru că sunt doi micuţi lupi moralişti care ne dau lecţii de morală de fiecare dată, dar care s-au dovedit, după cum v-am spus, a fi palide caricaturi ale lui Cassanova.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să luaţi loc în sală şi să pregătiţi cartelele de vot.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule Clement. Şi, după aceea, o să vă rog să facem votul test, astfel încât să putem verifica ce cartele funcţionează şi care sunt cartelele care nu funcţionează.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Clement Negruţ:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Profit încă de faptul că stimaţii noştri colegi din opoziţie mai sunt încă în sală pentru a face un anunţ.

Am văzut astăzi că spiritul de solidaritate al românilor nu a dispărut, am văzut cum colegi din tot arcul parlamentar au fost de acord cu această investiţie de la Iaşi, moldoveni, bănăţeni, ardeleni, fac un anunţ şi totodată o invitaţie, în numele parlamentarilor de Alba, de a vă invita de 1 decembrie la Alba-Iulia să sărbătorim împreună ziua naţională şi poate ziua în care să ne dăm seama că suntem români, că suntem în slujba poporului român. Toţi, de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga.

Vă mulţumesc.

Vă aşteptăm cu drag la Alba-Iulia pe 1 decembrie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dragi colegi, sper să răspundeţi pozitiv acestei invitaţii.

Acum o să vă rog să luaţi loc în sală.

Începem votul final.

Domnul deputat Chirilă şi domnul deputat Surpăţeanu, luaţi loc în sală. Vă rog.

Domnule ministru, ştiu că e o perioadă în care se discută bugetul, da?

Dragi colegi,

Vă rog să votaţi cu "da", astfel încât să putem face verificarea, să vedem care sunt cartelele care funcţionează şi care nu. Votul este deschis. Vă rog să votaţi "da". Da, 3 cartele se pare că nu funcţionează. Bun. Acum o să scoată secretariatul tehnic un print care va fi înmânat liderilor de grup pentru a vedea care cartele nu funcţionează.

Vă rog, domnul Leşe.

Deci, sunt 176 prezenţi, 173 au votat "da", de aceea vrem să verificăm, să vedem ce se întâmplă.

Domnul Doru Braşoan Leşe:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Vă rog să constataţi şi să consemnaţi că în Parlamentul României, respectiv Camera Deputaţilor, poate funcţiona şi cu număr redus de parlamentari, conform rezultatului de la referendum.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Bun. Liderii de grup, domnule Toader? Vă rog să mergeţi la Secretariatul tehnic pentru a lua lista cu prezenţa. Domnul Pambuccian sau domnul Ovidiu Ganţ?

Din partea Grupului minorităţilor naţionale... să luaţi lista să vedeţi dacă...

Domnule preşedinte Buda, ce faceţi? Astăzi avem o problemă cu preşedintele Comisiei juridice. E clar.

Domnule Toader, aţi verificat restul? Domnule Toader!

Dragi colegi, vă propun să repetăm votul.

Votul este deschis şi vă rog să votaţi "da".

177 de voturi. O să vă rog să mai daţi un print, domnule secretar general, pentru PDL.

Bun. Vă propun să începem votul şi să începem cu legile organice cu propunere de adoptare.

Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Informaţii privind Vizele şi participarea României la Sistemul de Informaţii privind vizele.

Este lege organică.

Comisia pentru apărare şi Comisia pentru politică externă propun adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului este unul pozitiv, este şi iniţiator.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

175 de voturi pentru, 2 abţineri şi niciun vot împotrivă.

Proiectul Legii siguranţei digurilor.

Este lege organică.

Comisia pentru administraţie publică propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

175 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 3 abţineri.

Proiectul de Lege privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local.

Este lege organică.

Comisia juridică propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului este că susţine această iniţiativă.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

174 de voturi pentru, 2 împotrivă şi 3 abţineri.

Proiectul a trecut.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie.

Este lege organică.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

16 voturi pentru, 150 voturi împotrivă şi 8 abţineri.

Nu a îndeplinit numărul de voturi, votul fiind împotriva acestei propuneri.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii zootehniei nr.72/2002.

Punctul de vedere al Guvernului nu există.

Propunerea Comisiei pentru agricultură de respingere a iniţiativei nu a întrunit numărul necesar de voturi şi ca urmare s-a hotărât dezbaterea pe articole. În urma dezbaterilor, se supune votului final adoptarea proiectului de lege.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

6 voturi pentru, 165 împotrivă şi 7 abţineri.

A fost respinsă.

Avem acum propuneri pentru legile organice de respingere.

Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(3¹) şi (3²) ale art.29 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997.

Lege organică.

Comisia pentru agricultură şi cea juridică propun respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Deci, se supune la vot respingerea proiectului.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

A fost adoptată propunerea de respingere cu 170 de voturi pentru, 7 împotrivă şi 2 abţineri.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Este lege organică.

Cele două Comisii, de sănătate şi juridică, propun respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine această iniţiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

164 de voturi pentru, 9 împotrivă şi 4 abţineri.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesar acest raport.

Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Este lege organică.

Aceleaşi două comisii propun respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine această iniţiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

170 de voturi pentru, 4 împotrivă şi 4 abţineri.

Raportul a trecut.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Este lege organică.

Comisia juridică şi cea de politică economică propun respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Vă supun la vot propunerea de respingere, aşa cum apare ea în raportul celor două comisii.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

156 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 19 abţineri.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesare.

Proiectul de Lege pentru aprobarea unor măsuri de reducere a taxelor, impozitelor şi contribuţiilor sociale în vederea creării de noi locuri de muncă, creşterii economice şi a menţinerii puterii de cumpărare.

Este lege organică.

Comisia pentru buget propune respingerea.

Guvernul nu susţine această iniţiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Pe procedură, domnul Toader.

159 de voturi pentru, 15 împotrivă şi 4 abţineri.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesar.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Solicit cinci minute de pauză de consultări între liderii de grup.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog.

Vă rog să nu părăsiţi plenul pentru ca să putem să reluăm imediat votul.

După pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Înţeleg că s-a încheiat consultarea liderilor de grup.

O să vă rog să luaţi loc în sală şi...

Domnule Spînu, dacă tot ieşiţi, vă rog să-i invitaţi şi pe colegii care sunt la ţigară să intre în sală.

Vă rog să luaţi loc în sală.

Vă rog să luaţi loc în sală pentru a relua votul final.

Doamna deputat Stavrositu, vă rog să luaţi loc în sală. Şi domnul deputat Oajdea.

În regulă. Reluăm votul.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.205/2004 privind protecţia animalelor.

Este lege organică.

Comisia pentru agricultură propune respingerea.

Guvernul nu susţine propunerea.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

166 de voturi pentru, 7 împotrivă şi 5 abţineri.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesar.

Propunerea legislativă pentru prevenirea cruzimii faţă de animale şi protecţia acestora.

Este lege organică.

Comisia pentru agricultură propune respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

166 de voturi pentru, 7 împotrivă şi 5 abţineri.

Nu a îndeplinit numărul de voturi necesar.

Propunerea legislativă pentru abrogarea alin.(3) al art.61 din Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Este lege organică.

Comisia juridică propune respingerea propunerii legislative.

Punctul de vedere al Guvernului este că nu susţine această iniţiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

174 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 2 abţineri.

A îndeplinit numărul de voturi necesar.

Propunerea legislativă pentru completarea art.11 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Lege organică.

Comisia propune respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine această iniţiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

171 voturi pentru, 6 împotrivă şi 4 abţineri.

Propunerea legislativă privind modificarea art.59 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Comisia juridică şi cea de industrii propun respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine această iniţiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

173 de voturi pentru, 7 împotrivă şi o abţinere.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Comisia juridică şi cea de industrii propun respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

174 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 5 abţineri.

Propunerea legislativă de modificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 republicată privind circulaţia pe drumurile publice.

Comisiile propun respingerea.

Guvernul nu susţine această iniţiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

174 de voturi pentru, 6 împotrivă şi 2 abţineri.

Raportul a trecut.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Aceleaşi comisii propun din nou respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

175 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 3 abţineri.

Raportul a trecut.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Aceleaşi comisii propun din nou respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

174 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 3 abţineri.

A trecut.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii minelor nr.85/2003.

Comisia pentru industrii propune respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine această iniţiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

170 de voturi pentru, 8 împotrivă şi 2 abţineri.

A trecut.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cele forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997.

Este lege organică.

Comisia de agricultură şi cea juridică propun respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului este că nu susţine această iniţiativă.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

172 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 4 abţineri.

A trecut.

Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru desfăşurarea în condiţii de legalitate a alegerilor locale, parlamentare, europarlamentare sau prezidenţiale, precum şi a referendumului.

Este lege organică.

Comisia juridică propune respingerea propunerii legislative.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

167 voturi pentru, 7 împotrivă şi 6 abţineri.

Raportul a trecut.

Propunerea legislativă privind modificarea art.49 din Legea nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea organizaţiilor de proprietari.

Comisia juridică propune respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

166 voturi pentru, 7 împotrivă şi 6 abţineri.

Proiectul de Lege pentru completarea şi modificarea Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Comisia juridică şi cea pentru administraţie propun respingerea.

Guvernul nu susţine.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

175 de voturi pentru, 4 împotrivă şi 2 abţineri.

Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Este lege organică.

Comisia pentru politică economică şi Comisia juridică propun respingerea.

Guvernul nu susţine.

Supun la vot propunerea de respingere.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

171 de voturi pentru, 6 împotrivă şi 3 abţineri.

Intrăm în proiecte de hotărâri înainte de legi ordinare.

Proiectul de Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

175 de voturi pentru, 6 împotrivă şi o abţinere.

A trecut.

Proiectul de Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor. Cu o precizare: fără doamna Brînduşa Novac.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

175 de voturi pentru, 4 împotrivă şi o abţinere.

A trecut.

Proiectul de Hotărâre privind eliberarea din funcţie a unui secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor, ca urmare a cererii de demisie.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

173 de voturi pentru, 4 împotrivă şi 3 abţineri.

Urmează două proiecte de hotărâre privind numirea în funcţie a doi secretari generali adjuncţi ai Camerei Deputaţilor.

Pentru aceasta, va fi apel nominal. Votul se face cu buletine de vot.

Prin urmare, îl invit pe domnul secretar Pardău şi înainte de aceasta am să rog liderii de grup să-şi desemneze membrii în comisia de numărare a voturilor.

Domnule Mircea Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Voiam să vă întreb dacă nu continuăm cu legile ordinare?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi după aceea facem şi votul pe legile ordinare.

Domnule Toader, nu trebuie să întrebaţi nimic, trebuie să anunţaţi pe cel care face parte din comisia de numărare.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Da. Domnul Rogin Marius.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnule Olosz. Domnul Pambuccian este prezent. Şi pe urmă domnul Nicolicea. Este.

Domnul Olosz Gergely:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Grupul nostru parlamentar propune pe domnul Beres Istvan. Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnule Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Doamna preşedinte,

Grupul nostru parlamentar îl propune cu mândrie pe cel mai longeviv membru al Comisiei de numărare a voturilor, domnul Mihai Radan.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi domnul Eugen Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Grupului nostru, membrii UNPR, propunem pe doamna Luminiţa Iordache.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun.

Grupul Partidului Naţional Liberal propune un membru în comisia de numărare? Nu.

PSD, de asemenea, nu.

Vă supun la vot comisia aşa cum a fost ea propusă de liderii grupurilor parlamentare.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

150 voturi pentru, 5 împotrivă şi 3 abţineri.

Cu majoritate de voturi a fost aprobată comisia.

Urmează procedura de exprimare a votului. Vreau să vă precizez că după acest vot intrăm în votul pentru legile ordinare care au raport de adoptare.

Domnule Pardău, vă rog să citiţi lista.

Chestorii îi invit să distribuie buletinele de vot.

Domnule Albu, vă rog. Şi domnul Seres Denes.

Bun. Cele două proiecte de hotărâre sunt în felul următor: Proiectul de Hotărâre privind numirea în funcţie a unui secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor. Numirea în funcţia de secretar general adjunct a domnului Gáspár István.

Şi cea de-a doua hotărâre îl vizează pe domnul Marian Enache pentru numirea în funcţia de secretar general adjunct.

În momentul în care susţineţi aceste candidaturi, atunci lăsaţi nebarate numele. Dacă sunteţi împotrivă, atunci baraţi numele.

Se aleg doi secretari generali adjuncţi.

Domnule Pardău, vă rog.

Domnul Dumitru Pardău:

Adomniţei Cristian Mihai - absent
Albu Gheorghe - prezent

Doamna Roberta Alma Anastase:

Numai o secundă. Domnule Dumitru Pardău, am să-mi permit să fac acelaşi anunţ ca şi data trecută. Domnule Adomniţei, dacă sunteţi în sală, sunteţi prezent. Puteţi să nu votaţi, dar sunteţi prezent.

Domnul Dumitru Pardău:

Adomniţei Cristian Mihai - prezent, nu votează
Albu Gheorghe - prezent
Alecu Valeriu - prezent
Almăjanu Marin - absent
Amet Aledin - prezent
Ana Gheorghe - absent
Anastase Roberta Alma - prezentă
Andon Sergiu - absent
Andronache Gabriel - prezent
Anghel Florin-Serghei - prezent
Antal István - prezent
Antochi Gheorghe - absent
Apostolache Mihai Cristian - prezent
Ardeleanu Sanda-Maria - prezentă
Arion Viorel - prezent
Atanasiu Teodor - absent
Avram Marian - prezent
Axenie Carmen - prezentă
Balan Ioan - prezent
Balcan Viorel - prezent
Banu Mihai - prezent
Barbu Sulfina - prezentă
Barna Maria Eugenia - prezentă
Bădălan Eugen - prezent
Bădulescu Adrian - prezent
Bănicioiu Nicolae - absent
Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent
Bejinariu Eugen - absent
Berci Vasile - absent
Béres Ştefan Vasile - prezent
Blaga Iosif Veniamin - prezent
Bleotu Vasile - absent
Boabeş Dumitru - absent
Bobeş Marin - prezent
Bode Lucian Nicolae - prezent
Boghicevici Claudia - prezentă
Boiangiu Victor - prezent
Boldea Mihail - prezent
Borbély László - prezent
Bordeianu Dan - prezent
Bostan Emil - prezent
Bot Octavian - prezent
Botiş Ioan-Nelu - prezent
Boureanu Cristian Alexandru - prezent
Brătianu Matei Radu - absent
Brînză William Gabriel - prezent
Buciuta Ştefan - prezent
Bud Nicolae - prezent
Buda Daniel - prezent
Buda Viorel-Vasile - absent
Budurescu Daniel-Stamate - absent
Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - prezent
Buican Cristian - absent
Burcău Doina - absentă
Burlacu Cristian-Ion - prezent
Burnei Ion - absent
Buta Sorin Gheorghe - prezent
Calimente Mihăiţă - absent
Canacheu Costică - prezent
Cantaragiu Bogdan - prezent
Cazan Mircea-Vasile - absent
Călian Petru - prezent
Călin Ion - absent
Cărare Viorel - prezent
Cherecheş Cătălin - prezent
Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă
Chirilă Constantin - prezent
Chiriţă Dumitru - absent
Chisăliţă Ioan-Narcis - absent
Chiţoiu Daniel - absent
Chiuariu Tudor-Alexandru - absent
Cindrea Ioan - absent
Ciobanu Gheorghe - prezent
Ciocan Gheorghe - absent
Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent
Ciucă Liviu-Bogdan - absent
Ciuhodaru Tudor - prezent
Coclici Radu-Eugeniu - absent
Coroamă Gheorghe - prezent
Covaci Dorel - absent
Cristea Victor - absent
Cristian Horia - absent
Croitoru Cătălin - prezent
Damian Ioan - prezent, nu votează
Dascălu Constantin - prezent
Derzsi Ákos - prezent
Dobre Ciprian Minodor - absent
Dobre Cristina Elena - prezentă
Dobre Victor Paul - absent
Dolineaschi Andrei - absent
Donţu Mihai-Aurel - absent
Dragomir Gheorghe - absent
Drăghici Mircea-Gheorghe - absent
Drăghici Sonia-Maria - absentă
Drăgulescu Iosif Ştefan - prezent
Dugulescu Marius Cristinel - prezent
Dumitrache Ileana Cristina - absentă
Dumitrescu Cristian-Sorin - absent
Dumitrescu Liana - prezentă
Dumitrică George Ionuţ - absent
Dumitru Georgică - prezent
Dumitru Ion - absent
Duşa Mircea - absent
Edler András György - prezent
Erdei Dolóczki István - prezent
Farago Petru - prezent
Farkas Anna-Lili - prezentă
Fenechiu Relu - absent
Firczak Gheorghe - absent
Florea Damian - absent
Florescu Adrian - prezent
Frunzulică Doru-Claudian - absent
Fuia Stelian - prezent
Gabor Gheorghe - absent
Ganţ Ovidiu Victor - prezent
Gavrilescu Graţiela Leocadia - absentă
Geantă Florian Daniel - prezent
Georgescu Filip - absent
Gerea Andrei Dominic - absent
Gheorghe Tinel - prezent
Gherasim Vasile - prezent
Ghiţă Cornel - prezent
Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent
Ghiveciu Marian - absent
Giurgiu Mircia - prezent
Gliga Vasile Ghiorghe - absent
Göndör Marius-Sorin - prezent
Gorghiu Alina-Ştefania - absentă
Gospodaru Gabriel-Dan - prezent
Grama Horia - absent
Grosaru Mircea - absent
Gurzău Adrian - prezent
Gust Băloşin Florentin - absent
Hogea Gheorghe - prezent
Holban Titi - absent
Holdiş Ioan - prezent
Horj Pavel - absent
Hrebenciuc Viorel - absent
Iacob Ridzi Monica Maria - absentă
Iacob Strugaru Stelică - prezent
Ialomiţianu Gheorghe - prezent
Iancu Iulian - absent
Ibram Iusein - prezent
Iftime Dragoş-Adrian - prezent
Ignat Miron - prezent
Ionescu George - prezent
Iordache Florin - absent
Iordache Luminiţa - prezentă
Iorguş Zanfir - prezent
Irimescu Mircea - prezent
Itu Cornel - absent
Jipa Florina Ruxandra - absentă
Jolţa Nicolae - absent
Kelemen Atilla Béla-László - prezent
Kelemen Hunor - prezent
Kerekes Károly - absent
Korodi Attila - prezent
Kötő Iosif - prezent
Lakatos Petru - prezent
Leşe Doru Braşoan - prezent
Liga Dănuţ - absent
Longher Ghervazen - prezent
Lubanovici Mircea - prezent
Luca Ciprian-Florin - absent
Lup Silvestru Mircea - absent
Lupu Mihai - absent
Macaleţi Costică - absent
Manda Iulian Claudiu - absent
Manolescu Oana - prezentă
Marian Dan Mihai - prezent
Marin Mircea - prezent
Marinescu Antonella - absentă
Martin Eduard-Stelian - absent
Márton Árpád-Francisc - prezent
Máté András-Levente - prezent
Mazilu Constantin - prezent
Merka Adrian-Miroslav - prezent
Militaru Constantin Severus - prezent
Mircovici Niculae - prezent
Mitrea Manuela - absentă
Mocanu Adrian - absent
Mocanu Vasile - absent
Mocioalcă Ion - absent
Moldovan Carmen Ileana - absentă
Moldovan Emil Radu - absent
Morega Dan Ilie - prezent
Motreanu Dan-Ştefan - absent
Movilă Petru - prezent
Munteanu Ioan - prezent
Mustea-Şerban Răzvan - prezent
Nassar Rodica - absentă
Năstase Adrian - absent
Neacşu Marian - absent
Nechifor Cătălin-Ioan - absent
Neculai Marius - prezent
Negoiţă Robert Sorin - absent
Negruţ Clement - prezent
Nica Dan - absent
Nica Nicolae-Ciprian - absent
Nicolăescu Gheorghe-Eugen - absent
Nicolicea Eugen - prezent
Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - absent
Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - absentă
Nistor Laurenţiu - absent
Niţă Constantin - absent
Niţu Adrian Henorel - prezent
Nosa Iuliu - absent
Novac Cornelia Brînduşa - prezentă
Oajdea Daniel Vasile - prezent
Olar Corneliu - prezent
Olosz Gergely - prezent
Oltean Ioan - prezent
Oprea Gabriel - prezent
Oprişcan Mihai Doru - prezent
Orban Ludovic - absent
Pál Árpád - prezent
Palaşcă Viorel - absent
Palăr Ionel - absent
Paleologu Theodor - prezent
Pálfi Mozes Zoltan - prezent
Pambuccian Varujan - prezent
Pandele Sorin Andi - prezent
Panţîru Tudor - absent
Pardău Dumitru - prezent
Păduraru Nicuşor - prezent
Păsat Dan - prezent
Păun Nicolae - prezent
Pâslaru Florin-Costin - absent
Petö Csilla-Mária - prezentă
Petrescu Cristian - prezent
Petrescu Petre - absent
Pieptea Cornel - absent
Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent
Plăiaşu Gabriel - absent
Pocora Cristina-Ancuţa - absentă
Ponta Victor-Viorel - absent
Pop Georgian - absent
Pop Virgil - absent
Popa Florian - absent
Popa Octavian-Marius - absent
Popeangă Vasile - absent
Popescu Adrian - prezent
Popescu Cosmin Mihai - prezent
Popescu Dan-Mircea - absent
Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - absent
Popov Duşan - prezent
Popoviciu Alin Augustin Florin - prezent
Postolachi Florin - prezent
Potor Călin - prezent
Preda Cezar-Florin - prezent
Prigoană Vasile-Silviu - prezent
Radan Mihai - prezent
Răţoi Neculai - absent
Rebenciuc Neculai - prezent
Resmeriţă Cornel-Cristian - absent
Riviş-Tipei Lucian - prezent
Rizea Cristian - absent
Rogin Marius - prezent
Roman Gheorghe - prezent
Roman Ioan Sorin - absent
Roşca Lucreţia - absentă
Rusu Valentin - prezent
Sava Andrei-Valentin - prezent
Săftoiu Ana Adriana - absentă
Săniuţă Marian-Florian - prezent
Săpunaru Nini - absent
Sârbu Marian - prezent
Scutaru Adrian George - absent
Seremi Ştefan - prezent
Seres Dénes - prezent
Socaciu Victor - absent
Solomon Adrian - absent
Soporan Vasile Filip - prezent
Spînu Teodor-Marius - prezent
Stan Ioan - absent
Stan Ion - absent
Stan Nicolae - prezent
Stanciu Anghel - absent
Stavrositu Maria - prezentă
Steriu Valeriu-Andrei - prezent
Stoica Mihaela - prezentă
Stragea Sorin Constantin - absent
Stroe Ionuţ-Marian - absent
Stroe Mihai - prezent
Stroe Radu - absent
Stroian Toader - prezent
Surdu-Soreanu Raul-Victor - absent
Surpăţeanu Mihai - prezent
Surupăceanu Mugurel - absent
Şandru Mihaela Ioana - prezent
Ştefan Viorel - absent
Ştirbeţ Cornel - prezent
Ştirbu Gigel-Sorinel - absent
Tabără Valeriu - prezent
Tabugan Ion - prezent
Taloş Gheorghe-Mirel - absent
Tărâţă Culiţă - prezent
Teodorescu Horia - absent
Tiţa-Nicolescu Gabriel - prezent
Tîlvăr Angel - absent
Toader Mircea-Nicu - prezent
Trandafir Teodora Virginia - prezentă
Trăşculescu Alin Silviu - prezent
Tudose Mihai - absent
Turcan Raluca - prezentă
Tuşa Adriana Diana - absent
Ţaga Claudiu - absent
Ţintean Ioan - absent
Ţîmpău Radu Bogdan - absent
Ţurcanu Florin - absent
Ţurea Răzvan - prezent
Udrea Elena Gabriela - prezentă
Uioreanu Horea-Dorin - absent
Uricec Eugen Constantin - prezent
Vainer Aurel - prezent
Varga Attila - absent
Varga Lucia-Ana - absentă
Vasile Aurelia - absentă
Vasilică Radu Costin - absent
Vişan Gelu - prezent
Vîlcu Samoil - prezent
Vladu Iulian - prezent
Vlase Petru Gabriel - absent
Vlădoiu Aurel - absent
Voicu Mădălin-Ştefan - absent
Voicu Mihai Alexandru - prezent, nu votează
Voinescu-Cotoi Sever - prezent
Vreme Valerian - prezent
Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent
Zătreanu Dan-Radu - prezent
Zgonea Valeriu Ştefan - absent
Zisopol Dragoş Gabriel - prezent
Zoicaş Gheorghe - prezent

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule secretar, câţi deputaţi au fost prezenţi?

Domnul Dumitru Pardău:

În urma apelului nominal, 181 de deputaţi au fost prezenţi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Dragi colegi,

Invit Comisia de numărare să ridice urna.

Până la primirea rezultatului, am să-i dau cuvântul domnului deputat Marian Săniuţă, pentru a face o explicare a unui vot.

Până atunci, vreau să fac următoarele precizări: conform art.212: "niciun deputat nu poate lipsi de la şedinţele Camerei sau comisiei din care face parte decât în cazul în care a obţinut aprobarea unui concediu", şi acesta trebuia prezentat la Biroul permanent.

Evident, nu vorbim de deputaţii care se află în misiuni, trimişi de Camera Deputaţilor.

"Deputatului care nu-şi poate motiva absenţa - conform art.141 - i se reţine din indemnizaţia lunară, pentru fiecare zi de absenţă, o sumă de bani ce reprezintă a 21-a parte din indemnizaţia lunară, la care se adaugă diurna de deplasare."

Domnule secretar general, la art.211, se spune că se prezintă Biroului permanent examinarea lunară a situaţiei prezenţei deputaţilor.

O să cer Secretariatului general să facă această prezentare, mâine, în Biroul permanent, astfel încât să putem pune în aplicare şi sancţiunile.

Domnule deputat Marian Săniuţă, vă rog, aveţi cuvântul.

În trei minute reluăm votul.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Vă foarte mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am să vă rog să-mi permiteţi să vă reţin atenţia doar pentru câteva secunde. Am considerat normal, şi cred că trebuie să milităm cu toţii pentru normalitate, ca astăzi să-mi exprim votul, poziţia şi opiniile în special pentru acel punct de pe ordinea de zi care prevedea o nouă aprobare din partea noastră pentru accederea României în spaţiul Schengen.

Am făcut-o din respect pentru munca mea şi a colectivului pe care l-am coordonat în 2004, cu ocazia încheierii negocierilor pe Capitolul 24 "Justiţie şi afaceri interne", din respect pentru munca, încordarea şi responsabilitatea pe care ne-am asumat-o cu ocazia încheierii acestor negocieri. chiar dacă atunci, în 2004, opoziţia de atunci cerea oprirea negocierilor cu Uniunea Europeană, am continuat, deşi a trebuit să facem faţă la sute de restanţe, şi doar la momentul când eu am preluat acest minister erau 258 de restanţe, dar, printr-o încordare extraordinară, printr-o muncă pe care o salut de la această tribună, am reuşit. România este membră a Uniunii Europene, iar la acest moment discutăm de spaţiul Schengen. Or, nu puteam să mă dezic de ceea ce eu am semnat cu mâna mea pe actele din 2004, şi am să vă citez din actele pe care le-am semnat şi au apărut în Monitorul Oficial, respectiv ne-am propus atunci "să îndeplinim condiţiile de aderare la Uniunea Europeană şi demararea din timp a acţiunilor pentru satisfacerea, cât mai curând posibil după aderare, a condiţiilor preliminare pentru aplicarea prevederilor acquis-ului Schengen şi accederea în acest spaţiu în 2009."

Este drept, ne aflăm la sfârşitul lui 2010. Accederea în spaţiul Schengen pare a fi o problemă. Mi s-a părut firesc să vin şi eu astăzi, alături de dumneavoastră, să putem să dăm impulsul necesar pentru ca România să fie membră a spaţiului Schengen, cetăţenii României să se mişte liberi, şi nu în ultimul rând, în felul acesta încerc să dau un semn de normalitate într-o vreme anormală.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi mulţumesc domnului deputat Săniuţă pentru acest discurs, dar şi pentru gestul de responsabilitate de astăzi.

În două minute reluăm votul, pentru a permite şi colegilor noştri de la Comisia de numărare să revină în sală.

după pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îl invit pe domnul Marius Rogin să dea citire procesului-verbal de numărare, timp în care o să vă rog să luaţi loc în sală, pentru a relua votul.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Marius Rogin:

Proces-verbal privind numirea celor doi secretari generali adjuncţi ai Camerei Deputaţilor.

Procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de deputaţi, prin vot secret cu buletine de vot, asupra propunerii Biroului permanent, cu consultarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, privind numirea domnilor Gáspár István şi Marian Enache în funcţia de secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor, Comisia de numărare şi validare a voturilor a constatat următoarele:

- numărul total de deputaţi 333

- numărul deputaţilor prezenţi 181

- numărul total de voturi exprimate 181

- numărul total de voturi anulate 0

- numărul de voturi valabil exprimate 181

Din verificarea şi numărarea voturilor, rezultă următoarele:

- voturi pentru domnul Gaspar Istvan 177

- voturi contra 4

- voturi pentru domnul Marian Enache 180

- voturi contra 1

Secretarii generali adjuncţi ai Camerei Deputaţilor se numesc cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, potrivit art.129 alin.(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare.

Având în vedere rezultatul votului, Comisia constată că ambii candidaţi au întrunit majoritatea voturilor cerută de Regulament pentru numirea în funcţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Potrivit rezultatului votului, Camera Deputaţilor a hotărât numirea domnului Gáspár István şi a domnului Marian Enache în funcţia de secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor.

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă rog să luaţi loc în sală.

Reluăm votul pentru legi ordinare cu propunere de adoptare.

Domnule Rogin, domnule Cionca, vă rog luaţi loc. Reluăm votul.

Domnule Ialomiţianu, domnule preşedinte Canacheu, luaţi loc, reluăm votul.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.46/2010 privind unele măsuri financiare în domeniul sănătăţii.

Comisia pentru buget şi Comisia pentru sănătate propun adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului este unul favorabil, fiind şi iniţiator.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

Cu 160 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri a fost adoptat. .

Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Cehe privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate schimbate, semnat la Bucureşti, la 31 martie 2010. Este lege ordinară.

Comisia pentru apărare propune adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

168 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului de securitate între România şi Regatul Spaniei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Madrid la 14 mai 2010.

Comisia pentru apărare propune adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului: este iniţiator şi susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

168 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri.

Domnule Márton Árpád, vă rog

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Pentru a nu exista discuţii, vă rog să luaţi în considerare că la primul vot anumiţi colegi care rezultă din votul următor au fost prezenţi în sală, nu şi-au exprimat votul, dar erau prezenţi, deci se consideră un vot dat în cvorum.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult pentru această precizare.

Trecem la Proiectul de Lege pentru abrogarea Legii nr.98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică.

Comisia pentru sănătate propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

168 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri. A fost adoptat.

Proiectul de Lege pentru abrogarea art.8 din Legea nr.178/2000 privind produsele cosmetice.

Adoptare. Iniţiator: Guvernul.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

168 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri.

Proiectul de Lege pentru instituirea Zilei limbii tătare. Este lege ordinară.

Comisia pentru drepturile omului propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine cu amendamente.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

165 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 3 abţineri.

Proiectul de Lege pentru completarea art.16 din Legea nr.282/2005 privind organizarea activităţii de transfuzie sanguină, donarea de sânge şi componente sanguine de origine umană, precum şi asigurarea calităţii şi securităţii sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice.

Comisia pentru sănătate propune adoptarea, Guvernul nu susţine. Deci, repet, Guvernul nu susţine.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

20 de voturi pentru, 140 împotrivă şi 6 abţineri. Proiectul de lege a fost respins.

Proiectul de Lege privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile situate în judeţul Iaşi.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune adoptarea.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine şi văd ieşenii deja cu mâna pe sus.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

170 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri. Propunerea legislativă a trecut.

Trecem la următorul capitol, şi ultimul de pe ordinea de zi de astăzi, cel de respingeri.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Comisia pentru sănătate propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Supunem la vot raportul de respingere.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

163 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 2 abţineri. A fost adoptat raportul de respingere.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Comisia pentru sănătate propune respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine iniţiativa.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis.

159 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 3 abţineri.

Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.82 din 24 decembrie 1991- Legea contabilităţii.

Comisia pentru buget propune respingerea.

Guvernul nu susţine această iniţiativă.

Supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

163 de voturi pentru, 2 împotrivă şi 4 abţineri. A fost adoptat raportul.

Propunerea legislativă privind modificarea alineatului (1) al articolului 34 din Codul Fiscal.

Comisia pentru buget propune respingerea.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine această iniţiativă.

Supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

161 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 3 abţineri.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare.

Comisia pentru buget propune respingerea.

Guvernul nu susţine.

Vă supun la vot raportul de respingere.

Votul este deschis.