Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, iar în partea a doua, de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa şi bine v-am găsit!

Deschidem şedinţa de declaraţii politice de astăzi, 15 februarie.

Are cuvântul domnul deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul deputat Tinel Gheorghe şi Cezar Preda de la PDL, precum şi domnul deputat Ion Stan de la PSD, domnul deputat Amet Aledin de la Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale au depus în scris.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor colegi,

A binevoit cel ce pe toate le orânduieşte să-mi dea şansa de a mă afla într-o cu totul inedită situaţie. Asta da experienţă de cumulat la zestrea pe care, sârguincios, m-am învrednicit a o aduna pe parcursul a trei mandate de deputat în Parlamentul României.

Adică, ce să mai ocolim prin cele multe oportunităţi ale limbii române, vreau să mulţumesc domnului ministru Attila Cseke pentru alocarea, de către ministerul pe care îl păstoreşte, a sumei acoperitoare pentru definitivarea unei investiţii vitale pentru municipiul Fălticeni.

Sunt în sfârşit create, cel puţin la nivel de alocare bugetară, condiţiile finanţării construcţiei Spitalului municipal, obiectiv de maxim interes nu numai pentru cetăţenii municipiului, ci şi pentru cei aproape 150.000 de pacienţi proveniţi anual din zona arondată Fălticeniului.

Cu siguranţă nu poate fi vorba de bunăvoinţa de moment a unui ministeriabil, ci avem convingerea că vizita la faţa locului a domnului ministru şi aprecierea directă a situaţiei de fapt au fost decisive în luarea unei decizii atât de importante ca aceasta.

A constatat domnul ministru, fără intermediari, că actualul spital, pe care din patriotism local îl numim "municipal", funcţionează în şase clădiri dispersate pe o zonă de 5 km pătraţi, două din acestea revendicate şi retrocedate foştilor proprietari, faţă de care spitalul are în prezent calitatea de chiriaş.

Nu putem să nu pomenim şi de faptul că marea majoritate a acestor clădiri se află într-o stare deplorabilă, de avansată depreciere fizică, făcând inutile orice eforturi de igienizare ori de jalnice cosmetizări exterioare.

Sigur că, dacă nu şi-ar fi îngăduit trecătoarele puteri să lase să treacă timp de mai bine de 14 ani peste investiţia începută în septembrie 1992 şi părăsită în martie 1997, altele ar fi fost costurile şi mai ales speranţa de viaţă pentru cei cărora traiul zilnic le este cu zgârcenie măsurat. Pentru că peste 60% din cei veniţi să-şi caute de sănătate la Fălticeni provin din zona săracă şi foarte săracă a judeţului.

Iată ce înseamnă să te strădui în van timp de mai bine de 10 ani, atât cât am pledat eu de la această tribună pentru continuarea şi terminarea construirii spitalului. Ajungi să nu te mai poţi bucura atunci când speranţa dă să se nască.

De fapt problema constă în pierderea încrederii în promisiunile celor îndreptăţiţi să le facă.

Şi să mă ierte domnul ministru, ni s-au mai făcut promisiuni!

Dorim din tot sufletul, ca de fiecare dată, ca de data aceasta să fie adevărat. Da, există o hotărâre de guvern, aşa cum pretinde legea, pentru sume ca cea de care discutăm.

Da, au venit bani în finalul anului trecut, din care s-au cheltuit puţin peste un miliard de lei vechi pentru ceea ce sperăm să fie ultimul studiu de fezabilitate din lungul şir de astfel de studii plătite de-a lungul vremii. S-au cheltuit doar atâţia bani din promisiunea de 71 de milioane lei făcută de domnul ministru, pentru că banii au venit în decembrie, lună în care şi anul se termină, de obicei.

Da, au venit şi anul acesta bani! 20 de milioane de lei.

Da, bugetul local a fost aprobat, de dragul spitalului, în unanimitate de voturi. Cine şi-ar fi putut îngădui să împiedice fie şi cu un fir de păr mult aşteptata punere în operă a, în sfârşit, alocaţilor bani pentru spital?!

Da, anunţul de licitaţie a fost făcut şi primii ofertanţi s-au anunţat. Se vorbeşte de o semnare de contract şi despre implicita începere a lucrărilor la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai, dacă nu vor fi contestaţii la licitaţie.

Da, cei ce ne nevoim a face faţă traiului pe meleag fălticenean vom aprinde atunci candelele şi ne vom ruga să ajungem a vedea cu ochii adevăratul spital municipal, cel până acum doar în vise aproape de noi.

Şi da, acestea toate nu vor însemna nimic dacă, încă o dată, promisiunile vor fi deşarte.

Acesta este motivul real al intervenţiei mele de astăzi: dorinţa ca din dezamăgirile adunate de-a lungul anilor, în care vorbele aducătoare de speranţe s-au dovedit a fi mereu doar vorbe, să se aleagă numai amintirea la vederea faptului împlinit.

Şi mă opresc înainte ca, Doamne fereşte, să-mi îngădui a cere domnului ministru să se jure că se va ţine de cuvânt.

De atâtea ori am fost amăgiţi, că sunt în reală primejdie să fac asemenea ispravă!

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Emoţionant, domnule deputat.

Vreţi să mai citiţi o dată? Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, având în vedere că sunteţi la guvernare, lăsaţi-i şi pe cei care sunt cu dumneavoastră la guvernare de patru ani, dar nu vede nimeni.

Are cuvântul domnul deputat Amet Aledin. Adică să împărţiţi împreună şi pâinea bună, şi bucata de carne, şi osul.

Domnule deputat, bună dimineaţa!

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Uniunea democrată a tătarilor turco-musulmani din România sprijină demersul de a i se acorda unei importante personalităţi, Mustafa Abdulgemil Kârâmoglu, Premiul Nobel pentru pace.

În urmă cu câţiva ani, susţineam în Plenul Camerei Deputaţilor că sprijin şi sprijinim, noi, reprezentanţii Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, ideea de a i se acorda liderului Mustafa Abdulgemil Kârâmoglu Premiul Nobel pentru Pace. Consideram, la vremea aceea, şi consider şi astăzi, că o astfel de distincţie ar încununa, firesc, activitatea remarcabilă a unui om dăruit, în totalitate, neamului său.

În istorie rămân faptele deosebite, dar şi numele celor care le-au realizat. Istoria, istoria sinceră, devine elementul esenţial al existenţei unei naţiuni, dincolo de care se află doar nepieirea. Mustafa Abdulgemil Kârâmoglu reprezintă, indiscutabil, o personalitate a acestui timp, personalitate dispusă să răzbată, fără a face compromisuri, evenimentele, nu întotdeauna prielnice. A suferit mulţi ani în temniţele comuniste sovietice. A suferit mulţi ani din cauza motivului cel mai simplu, dar, în acelaşi timp, nu-i aşa?, cel mai nobil: dragostea pentru poporul său, poporul tătar crimeean.

Demersul pentru acordarea premiului a fost reluat, numeroşi intelectuali susţinând generoasa şi îndreptăţita propunere. Este vorba nu numai de intelectuali din spaţiul Republicii Autonome Crimeea, dar şi din ţări precum România, Turcia, Ungaria.

Meritul pentru promovarea drepturilor omului este incontestabil. Iată de ce, atât eu, cât şi reprezentanţii UDTTMR considerăm necesar demersul, fiind convinşi că obiectivitatea a avut, are şi va avea, în acest sens, câştig de cauză.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă rog frumos, din îndepărtata regiune a Botoşenilor, nepotul domnului Conţac, aveţi cuvântul aici.

Vă rog frumos, domnule deputat.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

Da. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Apel către cei care încă nu sunt lichele".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Îmi permit, parafrazându-l pe Gabriel Liiceanu, să fac un apel către acei dintre dumneavoastră care încă mai cred că noi, oamenii politici, putem face ceva pentru România. Celebrul apel al lui Liiceanu, apărut în zilele Revoluţiei, cerea cu decenţă intelectuală retragerea din viaţa publică a comuniştilor, a celor care au avut o contribuţie la regimul odios dinainte de 1989. Am citit cutremurat acele rânduri la câţiva ani după ce au fost scrise, le-am recitit şi în prezent şi, an după an, am constatat că apelul către sfială a avut ca efect aroganţa, apelul către puţină căinţă a avut ca efect neobrăzarea, iar apelul către puţină ruşine a avut ca efect neruşinarea.

Stimaţi colegi, fac astăzi un apel către cei care încă nu sunt lichele şi vă îndemn să punem cu toţii umărul la stârpirea lichelismului de tip nou. Am constatat cu stupoare că unii colegi au sărit ca arşi în apărarea multor acuzaţi de corupţie. Priveam buimac cum întreaga floare PSD-istă îl apără cu vehemenţă pe Constantin Nicolescu, chiar dacă acesta era reţinut pentru deturnarea fondurilor europene. Nu pot să nu constat cu mâhnire reacţia total disproporţionată pe care colegii din opoziţie o au faţă de arestările vameşilor corupţi, încercând să arunce cu noroi în Guvernul PDL care a spus stop abuzurilor de la frontiere şi evaziunii fiscale incredibile la care erau părtaşi cei reţinuţi. După ce au tolerat ani întregi corupţia din vămi, aceiaşi colegi, reuniţi astăzi în celebra Uniune Social-Liberală, încearcă să-i apere pe vameşi invocând plasarea nefericită în timp a evenimentului de demascare a reţelelor mafiote.

Nu pot să nu constat că singurul program al opoziţiei unite este recitat obsesiv în doar patru cuvinte: "Jos Băsescu! Jos PDL!" şi că singura raţiune care îi uneşte este confortul de a se şti în siguranţă, departe de o justiţie care să facă ordine în societate, departe de problemele cu care se confruntă oamenii. De asemenea, nu pot să nu constat că această uniune politică a devenit ca o structură sindicală care face multă gălăgie, care îi apără pe toţi cei care au probleme cu legea şi care critică orice reformă menită să răstoarne metehnele confortabile moştenite din trecut.

Stimaţi colegi, în urmă cu mai bine de 20 de ani, prin Apelul lui Liiceanu, lichelele erau rugate să facă pasul înapoi. Eu vă îndemn astăzi să facem pasul înainte, să stârpim licheaua de tip nou, cea care, la adăpostul banilor mulţi câştigaţi prin mită şi furt şi la adăpostul unor politicieni pătaţi care îi apără, îşi permite să sfideze atât legea, cât şi bunul-simţ.

Vă invit la consens împotriva corupţiei, împotriva evaziunii fiscale, împotriva politicii transformate în structură sindicală de apărare a mafioţilor.

îmi exprim astfel speranţa că Uniunea Social-Liberală nu este doar o Uniune Sindicală a Lichelelor, construită să le apere interesele, şi să le conserve privilegiile.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Cutremurător, domnule deputat, ca şi guvernarea!

Cutremurătoare... Declaraţie foarte bună.

Domnul profesor Anghel Stanciu, din partea PSD.

Vreţi s-o depuneţi în scris sau... domnule Korodi, vreţi să vorbiţi, da? Ok.

Daţi-mi voie, domnule profesor, înainte de a avea cutremurătoarea dumneavoastră declaraţie politică, să anunţ următorii colegi care au depus în scris: domnul Cornel Ghiţă, Claudia Boghicevici, domnul Constantin Severus Militaru, doamna Doiniţa Chircu, domnul Alin Trăşculescu, domnul Daniel Florian Geantă, domnul Marius Rogin, domnul Silviu Prigoană, domnul Cristian Burlacu, domnul Gheorghe Roman, domnul Daniel Buda, domnul Stelică Strugaru, domnul Eugen Constantin Uricec, domnul Ioan Balan, domnul Dugulescu, de la PNL, a depus în scris. Subsemnatul, Valeriu Zgonea, domnul Ion Călin, doamna Manuela Mitrea şi domnul Cristian Rizea, de la PSD, au depus în scris. Iar din partea PNL, domnul Mircea Irimescu, domnul Gheorghe Dragomir, domnul Teodor Atanasiu, domnul Marin Almăjanu, domnul George Dumitrică, domnul Mihai Donţu, domnul Andrei Dominic Gerea, domnul Călin Potor, domnul Daniel Chiţoiu, doamna Mariana Câmpeanu, domnul Radu Ţîmpău, domnul Titi Holban, domnul George Scutaru, domnul Cristian Buican, domnul Dorin Uioreanu, domnul Sorinel Ştirbu, domnul Ionuţ Stroe, domnul Virgil Pop şi domnul Relu Fenechiu au depus, de asemenea, în scris.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Intervenţia noastră de astăzi reprezintă o pledoarie pentru absorbţia fondurilor europene, concretizată în prezenta scrisoare deschisă adresată Excelenţei Sale domnul Emil Boc, prim-ministru al României.

"Scrisoare deschisă adresată Excelenţei Sale Emil Boc, prim-ministru al României"

Obiectivul, deblocarea imediată a prefinanţărilor pentru Programul operaţional sectorial dezvoltarea resurselor umane POSDRU pentru a evita falimentarea a peste 250 de ong-uri angrenate în implementarea proiectelor europene contractate, inclusiv de către marile universităţi româneşti.

Excelenţă, în aceste vremuri de restrişte, una din căile din căile de ieşire din recesiune şi intensificare a ritmului de creştere economică o reprezintă cu certitudine absorbţia banilor europeni.

Uniunea Europeană a alocat aproape 20 de miliarde de euro României pentru dezvoltarea pe termen scurt, mediu şi lung a economiei şi societăţii româneşti. Acest imens capital european nerambursabil reprezintă o oportunitate şi o şansă uriaşă pentru ieşirea din recesiune şi startul spre modernizarea ţării pe care România astăzi nu-şi mai poate permite să-l rateze.

Domnule prim-ministru, aceasta este probabil motivaţia pentru care aţi decretat: "Absorbţia fondurilor structurale şi de coeziune reprezintă una din priorităţile de grad zero ale Guvernului României", mesaj pe care, domnule prim-ministru, l-aţi transmis la Bruxelles, asigurându-i pe oficialii europeni de implicarea totală a autorităţilor române, de la autorităţi de management până la nivel de guvern, în accelerarea absorbţiei fondurilor europene puse la dispoziţia României, şi aceasta, prin eliminarea blocajelor generate de birocraţia suprareglementărilor şi gestionarea acestora, prin creşterea şi consolidarea capacităţii de absorbţie a acestor fonduri europene.

Pe această linie s-a înscris şi măsura introdusă de Guvern de a asigura, în limita a 30% din valoarea proiectelor, prefinanţarea acelor proiecte care s-au dovedit eligibile şi care au fost contractate ferm cu autorităţile statului român. Măsura, evident benefică, a dus la elaborarea, depunerea eligibilitatea şi contractarea unui important număr de proiecte europene în valoare de aproximativ 10 miliarde de euro, circa jumătate din suma pusă la dispoziţia României de către Uniunea Europeană.

În cadrul acestor proiecte, se disting cele din cadrul programului Operaţional Sectorial dezvoltarea resurselor umane - POSDRU având drept obiectiv-ţintă investiţiile în capitalul uman, spre a se obţine o forţă de muncă înalt calificată, cu un nivel de educaţie ridicat, având capacitatea de a se adapta noilor tehnologii şi nevoilor mereu în schimbare ale pieţelor, cerinţă esenţială pentru economie dinamică şi competitivă.

Excelenţă, aceste bune intenţii, având ca obiectiv prioritatea numărul 1 a investiţiei în capitalul uman, se subjugă însă tradiţiei unei bune guvernări româneşti. Şi drumul spre iad este pavat cu bune intenţii, căci cum altfel poate fi interpretată declaraţia şi declaraţiile citite anterior decât drumul spre iad, adică spre faliment, spre insolvenţă a circa 250 de ong-uri, respectiv mari universităţi, care, încrezătoare în declaraţiile guvernanţilor, au purces la implementarea proiectelor, fără a fi finanţate, de circa 3 luni, conform prevederilor clare ale contractelor.

Investind din surse proprii, epuizabile, şi cu sabia lui Damocles deasupra capului, executarea silită de către organismele financiare ale statului, beneficiind, am spune, de clemenţă, în sensul de a fi îngropaţi pe propriii bani, aceşti finanţatori europeni din surse proprii se simt umiliţi. Sunt umiliţi de faptul că au fost înşelaţi, minţiţi, ignoraţi, de autorităţile statului, sătui de declaraţii fără acoperire ale persoanelor responsabile cu gestionarea fondurilor europene, fără nicio perspectivă clară, previzibilă asupra datei când vor fi făcute plăţile pentru finanţări.

Iată de ce, Excelenţă, conştienţi de realitatea faptică că tocmai Guvernul României, prin ministrul de finanţe, blochează absorbţia fondurilor europene prin întârzierea inacceptabilă a plăţilor, atât a prefinanţărilor, cât şi a rambursărilor depuse de beneficiarii proiectelor, vă solicităm intervenţia fermă, de urgenţă, la ministrul de finanţe, pentru deblocarea plăţilor în cota de 30% a prefinanţării beneficiarilor Fondului Social European, respectiv a Programului Operaţional Sectorial dezvoltarea resurselor umane.

Astfel, Excelenţă, omorâm investiţiile în capitalul uman, singura resursă viabilă a naţiunii române pe piaţa Europei Unite, şi vom reconstrui cu zel noi mormane de fier vechi, prin oameni noi, cu mentalităţi învechite.

Noi ne facem că implementăm, ei se fac că ne plătesc!

Excelenţă, cu încrederea că semnalul nostru de alarmă, în al 12-lea ceas, va găsi înţelegerea necesară prioritizării investiţiei în oameni, singura şansă de ieşire a României din subdezvoltare, vă asigurăm de alesele noastre sentimente.

Profesor universitar doctor inginer Anghel Stanciu, deputat al PSD de Iaşi.

Sperăm, domnule preşedinte de şedinţă, că acest apel, în ultimul ceas, va ajunge prin intermediul dumneavoastră pe masa încărcată, zic unii, de şpăgi a Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule profesor, la asta am vrut să vă informez şi eu că, având în vedere discursul dumneavoastră lung, mulţi dintre colegii de astăzi, pe care-i aveţi atât de matinali în Parlament, nu o să apuce să prezinte declaraţia politică decât în scris, poate pentru că la ora 9 începe Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, după noua structură, aşa încât, în următoarele 4 minute, distinsul meu coleg de la UDMR dacă vrea să ia cuvântul şi, după aceea, încă un coleg de la PSD.

Între Dâmboviţa şi Iaşi, să ştiţi că aleg Dâmboviţa.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă rog frumos, luaţi cuvântul.

Domnul Korodi Attila:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru înţelegere.

S-a discutat tot mai des, în ultima perioadă, despre posibilitatea ca supermarketurile să fie obligate să ofere spaţii pentru expunerea produselor alimentare şi nealimentare tradiţionale româneşti. Din multiplele discuţii pe care le-am avut pe această temă, am observat că părerile sunt împărţite. Am întâlnit foarte mulţi susţinători ai acestei idei, dar şi voci care nu acordă foarte multe şanse de reuşită.

Eu personal doresc să vin în sprijinul promovării produselor locale pe piaţa românească. Aş dori să îmi motivez opţiunea şi să vă reamintesc avantajele pe care le-am putea obţine din promovarea şi comercializarea intensă a produselor noastre locale. Ştim cu toţii că, atunci când vorbim despre produsele locale, vorbim despre industrie alimentară bazată în special pe materii prime locale. Astfel, vom avea costuri de marketing şi transport diminuate pentru produse de calitate net superioară, cu valoare nutritivă mult mai mare faţă de cele de import. Transportul redus înseamnă, în acelaşi timp, mai puţină poluare. O alimentaţie sănătoasă înseamnă o îmbunătăţire a calităţii vieţii pentru cetăţenii noştri.

Obţinerea şi comercializarea produselor locale reprezintă un catalizator pentru menţinerea şi dezvoltarea comunităţii şi, în acelaşi timp, o sursă de beneficii sustenabile pentru dezvoltarea economică locală. Totodată, promovarea produselor locale contribuie la păstrarea patrimoniului cultural şi perpetuarea tradiţiilor în aceste zone rurale.

Dat fiind faptul că, la ora actuală, nu există mecanisme care să funcţioneze eficient în domeniul comerţului intern cu produse alimentare şi nealimentare, producătorii locali, fermierii, asociaţiile familiale sau micile întreprinderi private sunt nevoite să îşi vândă producţia pe cont propriu. Totodată, accesul consumatorilor la aceste produse de calitate este limitat şi, din acest motiv, apelează la produse de import, o parte dintre acestea de calitate inferioară, a căror origine sau mod de producţie nu pot fi verificate.

Având în vedere argumentele prezentate, precum şi obiectivele de dezvoltare economică durabilă, propun Guvernului României să ia măsuri ferme atât în ceea ce priveşte reglementarea funcţionării spaţiilor comerciale, cât şi pentru identificarea unor soluţii de sprijin financiar pentru dezvoltarea clusterelor de produse locale tradiţionale.

Vă mulţumesc!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc.

Daţi-mi voie să anunţ următorii colegi care au depus în scris în acest moment declaraţiile politice: domnul Gheorghe Ciobanu şi domnul Călian Petru de la PDL, tot de la PDL domnul Andrei Valentin Sava. De la PSD, domnul Vasile Popeangă, domnul Laurenţiu Nistor, domnul Georgian Pop, domnul Aurel Vlădoiu, domnul Cristian Resmeriţă, domnul Cornel Itu, domnul Marian Ghiveciu, domnul Sorin Stragea, domnul Florin-Costin Pâslaru... Voiaţi să luaţi cuvântul? Am înţeles, numai să aveţi timp, domnule Pâslaru. Şi domnul Ion Mocioalcă.

Las la... deja dumneavoastră sunteţi colegii mei de la PSD, care dintre dumneavoastră vrea să ia cuvântul?

Vrancea, poftiţi!

Atunci în ordinea numerelor de pe tricou.

În paralel, da, ştiu, este noul model. Sunt două Parlamente, al nostru şi al...

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Declaraţia mea politică se intitulează "Fumigenele Guvernului".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Asistăm cu toţii în aceste zile la încercarea disperată a PDL de a distrage din nou atenţia românilor de la adevăratele probleme ale ţării şi ale românilor. Acest Guvern nu face altceva decât să vândă iluzii, să facă declaraţii pur demagogice şi să emită ordonanţe de urgenţă.

Sub masca luptei împotriva corupţiei se ascunde de fapt lupta intestină pentru putere şi influenţă din cadrul PDL şi de acest fapt ne vom convinge cu toţii peste puţin timp.

Din păcate, de problemele reale ale oamenilor nu se mai ocupă niciunul din guvernanţii care sunt plătiţi de noi toţi pentru acest lucru. Dimpotrivă, ei fac totul ca populaţia ţării să o ducă mai prost pe zi ce trece şi traiul devine din ce în ce mai scump, uneori de nesuportat, jumătate din cetăţenii acestei ţări fiind în statistici sub pragul sărăciei.

Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să atragem atenţia asupra haosului generat de noile legi adoptate de actuala putere şi asupra nedreptăţilor pe care acestea le generează în toate domeniile de activitate, cu consecinţe grave pe termen scurt, mediu şi lung.

Astfel, în mod cu totul preferenţial, sunt închise spitale, unele dintre ele chiar recent modernizate, fără să fie luate în calcul dramele umane pe care acest lucru îl generează, disconfortul de a se deplasa oamenii bolnavi pentru a primi îngrijiri medicale la zeci de kilometri depărtare de casă şi la naveta pe care mulţi medici nu vor fi de acord să o facă pentru un salariu mic.

Pensionarilor, în mod ilegal, abuziv şi nedrept li se impozitează pensia, în întregul ei, chiar şi sub pragul de 740 de lei, lucru care duce la micşorarea excesivă a pensiilor şi aşa amărâte ale marii majorităţi a persoanelor în vârstă.

Nu în ultimul rând, aplicarea Legii învăţământului va genera haos în sistem prin ambiguitatea şi incoerenţa acestei legi, dar şi prin faptul că numărul mare de metodologii pe care legea le prevede nu au fost elaborate de actualul guvern, chiar dacă din data de 9 februarie această lege a intrat în vigoare.

Din păcate, de foarte mult timp, acest guvern nu mai are credibilitate. De foarte mult timp ia decizii împotriva cetăţenilor şi chiar împotriva dezvoltării ţării sau a relansării economice. Credibilitatea acestei guvernări, aflate la cote nemaiîntâlnite, nu îi dă dreptul de a vorbi de relansare economică, şi anunţurile domnului Boc şi Băsescu nu vor mai putea păcăli românii care se confruntă zilnic cu cruda realitate.

Aceste fapte ne fac să luptăm cu îndârjire pentru înlăturarea acestor oameni de la conducerea ţării, şi să spunem răspicat oamenilor că nu suntem de acord cu nimic din ceea ce se întâmplă azi. Să le oferim totuşi o speranţă de mai bine şi de un trai decent alături de Uniunea Social Liberală şi de toţi aceia, care cu bună-credinţă, se vor alătura efortului de a aduce România pe calea normală de dezvoltare durabilă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult.

De la Grupul parlamentar al UDMR, domnul Márton Árpád-Francisc.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Se pregăteşte domnul Angel Tîlvăr, de la Vrancea. Că să ajungi la Galaţi trebuie să treci pe la Vrancea, n-ai ce să faci... e departe Iaşiul astăzi.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În declaraţia mea din 8 iunie 2010 am vorbit despre faptul că în majoritatea statelor europene problema naţională s-a dorit a fi rezolvată prin acordarea de autonomii teritoriale sau culturale unor comunităţi naţionale minoritare şi că în urma unei modificări legislative pe data de 6 iunie 2010 în Serbia au avut loc alegeri pentru consiliile minorităţilor naţionale din Serbia. 19 minorităţi, printre care şi românii, vlahii din Serbia, şi-au ales consiliul naţional.

Nu pot decât să repet, avem şi noi un proiect de lege. De ce reiterez acest discurs? Pentru că, recent, şi, pe baza unei legi mai vechi, în Ungaria s-a încheiat din nou procesul de alegere a auto-guvernărilor minorităţilor naţionale, odată cu alegerea conducerii naţionale a acestor autoguvernări. Cu toate problemele care rezultă din greşelile legii respective, şi autoguvernarea românilor din Ungaria şi-a ales conducerea naţională.

Repet încă o dată, avem şi noi un proiect de lege în Parlamentul României, deocamdată, din păcate, blocat într-o comisie, cel al Statutului minorităţilor naţionale. Am dori şi noi să fie adoptată această lege. Aşteptăm şi noi să avem alegeri pentru consiliile noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Angel Tîlvăr:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi mulţumesc colegilor care au avut ...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O singură menţiune: domnul deputat Neculai Răţoi de la PSD şi domnul deputat Gheorghe Ana de la acelaşi partid, au depus în scris.

Vă mulţumesc.

Domnul Angel Tîlvăr:

Eu am să depun forma lungă a declaraţiei mele şi am să vă solicit atenţia doar pentru ideile principale conţinute în această declaraţie, ţinând seama de programul de astăzi şi de faptul că oarecum am întârziat în programul acordat acestei părţi a activităţii noastre.

Declaraţia mea politică se numeşte "Măcar în al 12-lea ceas" şi se referă la faptul că Guvernul Boc reacţionează doar la presiunea grupurilor de interese din jurul Partidului Democrat Liberal, lucru care nu este o noutate, la fel cum nu e nimic nou în afirmaţiile că măsurile luate de guvern pentru a proteja propriii cetăţeni nu sunt decât reacţii la presiunile Comisiei Europene sau la alte foruri internaţionale.

Preocupaţi să vorbească în metafore sau să se răfuiască pentru supremaţia în partid, membrii guvernului Boc acuză mereu parlamentarii sau partidele din opoziţie, când acestea încearcă să tragă un semnal de alarmă asupra neregulilor şi neconcordanţelor din politica dusă de guvern.

În 10 februarie 2010, Guvernul a emis o ordonanţă de urgenţă prin care a fost interzisă comercializarea unui număr de 36 de substanţe şi plante etnobotanice, care au fost asimilate drogurilor.

Iniţiativa Guvernului a fost motivată de situaţia apariţiei în România a unor magazine în care se comercializau o serie de produse ce aveau în componenţă plante şi substanţe cu proprietăţi psihoactive, care s-au dovedit a fi deosebit de periculoase pentru sănătate, care erau considerate "droguri legale".

Şi după apariţia acestei ordonanţe, însă, sute de tineri au continuat să ajungă la spital în stare gravă, în urma consumului de plante etnobotanice procurate fie de la magazine specializate, fie achiziţionate de pe internet. Totodată, s-a înregistrat o scădere a vârstei consumatorilor de astfel de substanţe.

La acea vreme am trimis primului-ministru, în luna martie, o scrisoare prin care solicitam elaborarea unor norme stricte de aplicare a respectivei ordonanţe.

Răspunsul primit "elaborarea de norme de aplicare nu este necesară şi nici nu a fost prevăzută de ordonanţa de urgenţă" m-a descurajat în demersul meu de a stabili un cadru legislativ care să nu permită interpretări.

Întrucât cadrul legislativ lejer a fost de preferat, iar acest subiect a fost trecut într-un con de umbră, el fiind "resuscitat" doar atunci când se urmăreşte îmbunătăţirea imaginii Guvernului, am trimis, în luna mai 2010, Ministerului Sănătăţii o nouă întrebare, interesat fiind de modalitatea prin care vor implementa politici de prevenire a consumului de droguri şi care este conţinutul acestora.

Nu mică mi-a fost mirarea când, citind răspunsul primit, am aflat de la Ministerul Sănătăţii că politicile de prevenire lipsesc cu desăvârşire şi că singurul aspect pe care au putut să mi-l relateze legat de această întrebare a fost că "prin Ordonanţa nr.6/2000 (...) a fost îmbunătăţită procedura de introducere a noilor substanţe psihotrope pe lista substanţelor aflate sub control" şi că "Secţiunea plante şi substanţe aflate sub control naţional" se actualizează ori de câte ori este necesar, prin hotărâre de guvern.

Încă din 2009, atrăsesem atenţia, prin nenumărate declaraţii politice, întrebări şi interpelări, cât şi prin iniţierea, alături de alţi colegi, a Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, asupra acestui fenomen scăpat de sub control: consumul de susbstanţe etnobotanice.Am apreciat şi chiar am susţinut demersul Guvernului de a declara substanţele etnobotanice ilegale, precizând, cu diverse ocazii, importanţa conştientizării de către potenţialele victime a efectelor pe care aceste substanţe le au asupra organismului, asupra necesităţii politicilor de prevenire, demonstrând adesea că nu e suficientă doar interzicerea lor. "Însă, după cum bine ştim cu toţii, interzicerea consumului de droguri, indiferent că sunt ele plante etnobotanice sau droguri grele, nu implică şi dispariţia consumului sau a comercializării. Este necesară o monitorizare atentă a apariţiei noilor tendinţe, dar la fel de necesară este şi conceperea şi implementarea unor politici de prevenire, ca modalitate de control a consumului de droguri. "

Totodată, în declaraţia politică din octombrie 2009, am dat exemplul ţărilor vecine care au înţeles, în urma unor studii amănunţite, importanţa conştientizării efectelor nocive pe care plantele halucinogene, ciupercile sau alţi derivaţi le pot avea asupra organismului. Nu de puţine ori am afirmat că Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie prezintă anual un raport privind situaţia drogurilor în Europa, iar în subcapitolul "Droguri noi şi tendinţe emergente" face referire la importanţa monitorizării continue a tendinţelor privind consumul de droguri, în vederea depistării substanţelor noi şi introducerii lor pe lista substanţelor interzise.

Într-o altă declaraţie politică, tot din aprilie 2009, subliniam necesitatea monitorizării grupurilor vulnerabile, determinate în urma unor studii efectuate în Ţara Galilor. Experienţa altor ţări europene ne arată că accentul pus pe anumite grupuri, îndeosebi cele vulnerabile, sau analiza unor factori demografici şi sociali precum rata şomajului, absenteismul şcolar, familii dezrădăcinate constituie direcţii clare privind expunerea la riscul consumului de droguri. Într-un sondaj efectuat în Ţara Galilor s-a arătat că doar 1% din tinerii nonvulnerabili consumă droguri, pe când adevăraţii consumatori de droguri sunt în proporţie de 24% chiulangii, 33% sunt cei care nu au o locuinţă şi 39% sunt cei care au mai fost arestaţi în trecut.

La sfârşitul anului trecut, puneam accent pe necesitatea implementării unor politici de prevenire din perspectiva identificării grupurilor vulnerabile, a modalităţilor de prevenire, cât şi a locaţiilor de desfăşurare a actului preventiv, considerând că mai bine previi decât să tratezi. Am oferit spre exemplificare experienţa Germaniei şi a Ţărilor de Jos.

Potrivit Observatorului European pentru Droguri şi Toxicomanie, şcoala este considerată locul propice unde prevenirea poate fi eficientă la cote maxime, precizând că intervenţia timpurie asupra copiilor cu tulburări comportamentale necesită o cooperare strânsă între serviciile medicale, sociale şi pentru tineret. Experienţa altor ţări a demonstrat eficacitatea cooperării pe cele trei direcţii. Conceptul german de "tratament multi-modul" care oferă o combinaţie de consiliere pentru părinţi şi îngrijitori, sprijin concomitent medical, psihoterapeutic şi psihosocial, precum şi sprijin educaţional în grădiniţe şi şcoli, abordarea irlandeză de educaţie specifică şi consiliere psihologică şi cea a Ţărilor de Jos, unde s-a pus accent pe tratarea comportamentelor perturbatoare ale tinerilor în copilăria mijlocie sunt doar câteva dintre exemplele de succes privind importanţa prevenirii încă de pe băncile şcolii.

Cu toate acestea, în declaraţia politică de acum două săptămâni menţionam că în conformitate cu ultimul raport al Centrului Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului, România ocupă un ruşinos loc 4 în Europa în privinţa consumului de substanţe etnobotanice.

Potrivit Oficialilor CIADO, într-un raport al centrului de monitorizare de la Lisabona, se arată că în România ar exista o piaţă de 7% la comenzile de droguri pe internet şi se subliniază că acest procent "pune mari semne de întrebare asupra existenţei politicilor de prevenire şi combatere a consumului".

În ceea ce priveşte politicile de prevenire, potrivit aceluiaşi raport, bugetul României pentru programele de prevenire a consumului de droguri este cel mai mic din Europa, iar rezultatele concrete ale programelor de combatere a consumului de narcotice nu au fost sesizate. România este criticată şi pentru faptul că a transformat Agenţia Naţională Antidrog într-un serviciu fără personalitate juridică, în subordinea Ministerului de Interne. Referitor la implicarea Ministerului Educaţiei în combaterea consumului de substanţe interzise s-a arătat că aceasta ar fi zero şi că se uită să se aplice strategia UE pentru droguri într-un mod unitar şi permanent.

Astăzi, Guvernul trebuie să recunoască că a eşuat. Însă, în acelaşi timp, trebuie să ţină cont şi de atenţionările venite din partea societăţii civile sau a oamenilor politici interesaţi de această temă.

Ştiu că lupta cu acest flagel nu e una uşoară, dar, printr-un efort conjugat, rezultatele, prin prevenire şi combatere, pot fi îmbunătăţite. Însă Guvernul trebuie să renunţe la populisme şi să acorde o atenţie permanentă acestui fenomen, nu doar în momentele în care se mai anunţă în presă câte un deces ca urmare a consumului de substanţe etnobotanice.

Am dat mai multe exemple de preocupări ale parlamentarilor vizavi de această problemă şi închei prin a vă spune că îmi doresc ca miercuri, în şedinţa de Guvern, când se va dezbate din nou această problemă, Guvernul să aibă decenţa să fie drastic în ceea ce priveşte eradicarea consumului şi a comercializării de substanţe etnobotanice, măcar astăzi, în al 12-lea ceas!

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult că aţi fost extrem de scurt.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna Petö Csilla-Mária.

Cu scuzele de rigoare pentru colegii mei, vă rog frumos să-mi permiteţi să mă retrag la şedinţa Biroului permanent, pentru că am întârziat deja 10 minute. O să vă cer permisiunea să le depuneţi în scris.

Îmi cer scuze, nu am cum. Vă rog frumos să mă iertaţi, numai cât vorbesc cu dumneavoastră sunt 15 secunde.

Domnul deputat Vasile Mocanu, de la Partidul Social Democrat; domnul deputat Dumitru Chiriţă, domnul Florentin Gust, doamna Antonella Marinescu, domnul Dorel Covaci, domnul Angel Tîlvăr a vorbit şi domnul Florin Pâslaru a depus în scris şi le mulţumesc pentru înţelegere.

Vă rog frumos să mă iertaţi, dar nu este vina mea că actuala conducere a Camerei stabileşte un program atât de neînţelegător.

Domnul Cătălin Obuf a luat cuvântul, de la Partidul Democrat Liberal; domnul Mircia Giurgiu, domnul Răzvan Mustea-Şerban şi domnul Costin Mihai Popescu depun în scris, de la Partidul Democrat Liberal, şi următorii colegi: domnul Mircea Grosaru, de la minorităţile naţionale, domnul Vasile Soporan, de la deputaţii independenţi, domnul Cătălin Cherecheş şi domnul Ioan Muntean, de la deputaţii fără apartenenţă la un grup parlamentar, vor depune în scris, iar de la Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul Eugen Nicolăescu, domnul Ioan Ţintean, domnul Ionel Paler, domnul Cornel Pieptea, domnul Tudor Ciuhodaru şi domnul Liviu-Bogdan Ciucă vor depune şi ei în scris.

Dragi colegi, cu permisiunea dumneavoastră, închidem, pentru ziua de astăzi, şedinţa de declaraţii politice.

Vă doresc o zi frumoasă. Ne vedem la ora 10,00, la începutul şedinţei de plen.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Costică Macaleţi:

"Numărul de spitale din Botoşani, redus cu 75%!"

Declaraţia mea politică de azi se referă la decizia aberantă a guvernului Boc de a reduce dramatic numărul unităţilor sanitare.

Conform unui raţionament nejustificat de realităţile din judeţ, Botoşaniul va pierde opt din cele 12 spitale, de la 1 aprilie, fiind cel mai afectat după Bucureşti. Spitalul Judeţean va înghiţi şase unităţi, printre care Maternitatea, Spitalul de Copii sau cel de TBC. Afectate vor fi şi spitalele din Truşeşti şi Săveni, care ar trebui să devină azile. Astfel, aproape 100.000 de oamenivor fi nevoiţi să vină la medic la Botoşani, în condiţiile în care în zonele respective există doar două ambulanţe.

Practic, deciziilede la Bucureşti vin în completă contradicţie cu ce se întâmplă în judeţ. Astfel, ministrul sănătăţii a precizat că reorganizarea a fost făcută pentru pacienţi. Pacienţi care însă se vor confrunta cu criza de materiale de la "Mavromati" în toate celelalte unităţi care vor intra acum sub aceeaşi administrare. "Comasând două spitale care funcţionează la distanţe mici, va fi evitat riscul ca un bolnav să mai fie mutat de la o unitate sanitară la alta", a fost o altă motivaţie a ministrului Cseke Attila. Dacă spitalele de Copii, TBC şi Maternitatea sunt în oraş, fără însă ca vreun pacient să fie plimbat inutil de la unul la altul, celelalte trei care vor deveni secţii exterioare ale judeţeanului, Podriga, Guranda şi Darabani, sunt la distanţe cuprinse între 40 şi 70 de kilometri. Potrivit comunicatului de ieri, comasarea sau reprofilarea celor 182 de unităţi sanitare este rezultatul unei evaluări realizate de Ministerul Sănătăţii în colaborare cu direcţiile de sănătate publică şi autorităţile locale. La Botoşani, vizita de evaluare a fost efectuată de medicul sucevean Cristian Anton Irimie, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. Oficialul a stat câteva ore în judeţ, timp în care nu a văzut niciun spital, aceasta în timp ce propunerile managerilor de spitale nu au fost luate în considerare de oficiali.

Chiar dacă acest act vine cu titlu de propunere, până la 1 aprilie măsurile vor trebui luate, pentru că în caz contrar Casa de Asigurări de Sănătate nu va încheia contract de finanţare.

Solicit pe această cale Ministerului Sănătăţii să reevalueze situaţia de la Botoşani pe baza informaţiilor reale din teritoriu şi după o logică economică, chiar dacă una de criză, pentru că schimbările propuse fără nicio legătură cu situaţia din teren vor duce la o situaţie de haos total în sistemul sanitar, care va afecta un judeţ întreg şi va avea consecinţe dramatice asupra gradului de sănătate al locuitorilor săi.

Domnul Ioan Balan:

"Agricultura românească trebuie transformată în economie rurală."

Nu cred că mai este necesar să fac o descriere detaliată a stadiului rudimentar şi a productivităţii reduse cu care se confruntă sectorul agricol din România.

Am convingerea că actuala stare nu se datorează decât unei viziuni postdecembriste greşite asupra modului în care agricultura ar trebui să se dezvolte.

Sute şi mii de hectare necultivate sau cu producţii foarte modeste au fost şi sunt cauzate de inatractivitatea veniturilor celor care au încercat măcar o dată să întemeieze o fermă agricolă.

Mulţi dintre fermieri poate că nici nu şi-au dorit ca statul să le dea ajutoare directe, care oricum sunt neconsistente, ci au dorit să poată valorifica în mod onest producţia, atât pe piaţa internă, cât şi pe pieţele externe.

Nimeni, până acum, nu a acordat atenţia cuvenită dumpingului comercial pe segmentul produselor agroalimentare, permiţând ca supraproducţii din alte state să umple piaţa internă, iar producătorii români să dispară.

Între ţigările netimbrate şi legumele fără acte de provenienţă din pieţe nu-i nici cea mai mică diferenţă, poate în termeni valorici, luând în considerare cât de mult cheltuiesc românii pe mâncare din totalul veniturilor lor disponibile.

Ceea ce am vrut să spun prin faptul că agricultura românească trebuie dezvoltată ca o veritabilă economie rurală este ca producătorului român să i se creeze premisele de a performa asemenea oricărei altei afaceri.

Pe de altă parte, producţia agricolă nu mai trebuie să părăsească satul român doar ca materie primă brută. Ea trebuie transformată şi trebuie să primească plusvaloare acolo unde a fost produsă, în mediul rural, pentru ca şi beneficiile să rămână tot acolo.

Prin crearea de microîntreprinderi la sat, s-ar răspunde şi ratei uriaşe a şomajului care afectează populaţia rurală şi ar aduce şi un plus de venituri administraţiilor sărace din mediul rural.

Obiectivele acestei viziuni asupra agriculturii sunt acelea de a face din această activitate o reală generatoare de venituri şi bogăţie, în condiţiile în care isteria internaţională determinată de o potenţială criză alimentară bate la uşă.

Nu în ultimul rând, o agricultură mai performantă ar determina produse mai ieftine şi superioare calitativ pentru români, dar şi o însănătoşire a balanţei comerciale naţionale, având în vedere ponderea importantă a importurilor de produse agroalimentare.

Domnul Cristian Buican:

"Stop epurărilor politice!"

am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta o nouă mârşăvie marca PDL, aceea de a face disponibilizări pe criterii politice. Acest fenomen al politizării a fost dus de actuala putere portocalie pe culmi nebănuite şi inimaginabile, ajungându-se ca orice post plătit de stat să fie acordat pe mărimea şpăgii primite de "vuvuzelele" portocalii.

În urma audienţelor pe care le-am ţinut la sfârşitul săptămânii trecute în judeţul Vâlcea, am descoperit că această practică a politizării excesive a ajuns să fie implementată şi în cazul disponibilizărilor din instituţiile de stat, nu numai în cel al angajărilor.

În judeţul Vâlcea există două exploatări miniere, în localităţile Alunu şi Berbeşti, iar vestea unor iminente disponibilizări a început să genereze panică în rândul angajaţilor acestor întreprinderi. De parcă nu ar fi fost de ajuns, conducerile acestor exploataţii miniere au început să realizeze liste de disponibilizări pentru a da bine în faţa oficialilor de la minister şi pentru a ieşi bine la producţia de disponibilizaţi/hectar. Criteriile pe care aceştia au început să le aplice nu ţin de principii precum productivitatea celor vizaţi sau alte asemenea criterii obiective, ci de coloratura politică a celor care au fost trecuţi pe listele de disponibilizări de către conducerile acestor exploataţii miniere.

Din informaţiile pe care le deţin, furnizate atât de către angajaţi ai minei Berbeşti trecuţi pe aceste liste de disponibilizări, cât şi de alte surse din cadrul SNLO şi Ministerul Economiei, aceste liste cu disponibilizări trebuie să cuprindă numai membri PNL şi PSD care lucrează în aceste întreprinderi. În ceea ce priveşte criteriile prin care vor fi realizate aceste disponibilizări, acestea nu există la nivel oficial, iar în realitate ele ţin de apartenenţa politică a acestor angajaţi, fapt ce nu numai că încalcă grav drepturile şi libertăţile acestor cetăţeni, dar contravin şi legislaţiei muncii, aflată în vigoare.

Acest exemplu de disponibilizări pe criterii politice din judeţul Vâlcea se manifestă în întreaga ţară şi ţine de un plan mai amplu al "ciumei portocalii", care vizează presiuni şi şantaj la adresa membrilor partidelor de opoziţie, de la cel mai înalt nivel până la nivel judeţean şi chiar local.

Nu este posibil ca în România anului 2011 singurul criteriu, aplicat în cazul oricum nefericit al unor disponibilizări, să fie cel al apartenenţei politice a acestor cetăţeni la vreun partid sau altul. Nu este posibil ca în România anului 2011 drepturile şi libertăţile individuale ale acestor cetăţeni să fie încălcate într-un mod mai murdar decât o fac aceste disponibilizări politice.

Vă anunţ că am depus la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de afaceri o interpelare prin care îl somez pe ministrul Ariton să oprească acest genocid politic şi să îmi prezinte criteriile obiective prin care se vor realiza aceste disponibilizări.

Nivelul josnic la care "ciuma portocalie" a adus actul de guvernare şi modalităţile mârşave prin care înţeleg ei că trebuie implementate politicile publice, prin politizarea excesivă, promovarea incompetenţei şi a nepotismului şi căpuşarea bugetului statului, reprezintă, stimaţi colegi, doar câteva dintre motivele pentru care debarcarea acestui guvern şi a acestei "ciume portocalii" trebuie realizată cât mai degrabă, pentru că fiecare zi care trece reprezintă creşterea exponenţială a perioadei de timp în care vom putea repara nedreptăţile şi ticăloşiile acestei nenorociri intitulate PDL.

Domnul Cristian Buican:

"Reginele portocalii"

De mai bine de o săptămână asistăm cu toţii la un circ mediatic ce are toate ingredientele unei producţii cinematografice de succes. Arestările din vămi, căci despre asta este vorba, reprezintă un amalgam de interese personale, o încercare de implicare în lupta internă din cadrul PDL, o tentativă de readucere în ochii opiniei publice a temei corupţiei şi, mai nou, un joc de pasare a responsabilităţii între partidele politice. În aceste ultime zile, am asistat la mai mult noroi politic decât într-o campanie electorală, am asistat la mai multe acuze decât într-un ciclu electoral şi la mai mult amestec în justiţie din partea preşedintelui Traian Băsescu decât pentru un întreg mandat.

Nu încerc aici să iau apărarea sau să acuz pe cineva, însă desfăşurarea evenimentelor, cu sute de vameşi arestaţi, mii de acuze din toate direcţiile, manipulări grosolane la tot pasul şi table de şah imaginare, m-au determinat să cred că de fapt această acţiune în forţă nu este altceva decât un nou joc mediatic, un nou episod al justiţiei televizate implementate de către întâiul cârmaci al ţării în ultimii ani şi, de ce nu, o nouă perdea de fum pentru a ne distrage atenţia de la problemele grave cu care se confruntă România.

Din punctul meu de vedere, în cazul corupţiei din vămi lucrurile sunt mult mai simple decât par. Într-adevăr fenomenul corupţiei la graniţă este unul nociv, împotriva căruia trebuie luate măsuri dure. El a existat şi în timpul altor guvernări şi va exista indiferent de cine va veni la putere, însă nivelul acestui fenomen intitulat "corupţia de la graniţe" a explodat în ultimii doi ani de zile.

Dacă s-ar face o analiză obiectivă asupra acestui fenomen, care, aşa cum am spus, a explodat în ultimii doi ani de zile, corelat cu faptul că majoritatea punctelor de frontieră în care fenomenul corupţiei a atins cote alarmante sunt controlate de importanţi membri PDL, cei mai renumiţi baroni portocalii, am avea un tablou cât mai simplu şi clar al acestui proces.

Astfel, deja celebrele regine de pe tabla de şah imaginată de liderii de sindicat sunt de fapt nişte baroni locali portocalii cu o mare influenţă în partidul de la guvernare. După deja celebra tripletă BVB, cred că în cazul corupţiei din vămi putem denumi tripleta FFF ca fiind principala piesă de pe această tablă de şah. Cei trei F nu sunt nimeni alţii decât Flutur, Falcă şi Frunzăverde, şi deţin controlul numirilor politice din vămile româneşti cele mai importante ale României, pe unde contrabanda cu produse de tot felul este în floare.

"Vuvuzelele" portocalii vor sări să spună că aşa ceva nu se poate, că, vezi doamne, tocmai PDL este artizanul acestei operaţiuni de curăţare a corupţiei din vămi, însă le reamintesc acestora două lucruri extrem de simple şi de logice: dacă ei sunt artizanii acestor arestări, cum rămâne cu independenţa justiţiei?

Al doilea lucru se referă la explicaţia pe care toţi portocaliii şi în special tripleta de aur "cei 3 F" trebuie să o dea atunci când sunt întrebaţi de creşterea alarmantă a nivelului contrabandei din ultimii doi ani de zile, de când sunt la guvernare.

Fenomenul corupţiei din vămi este unul real şi salut începutul acestei anchete, sperând ca aceasta să nu se oprească la nivelul pionilor, nebunilor sau turelor, ci să meargă către vârful piramidei, asigurându-vă că, dacă acest lucru se va întâmpla, cuplul de aur "cei 3 F" nu va putea să fie ocolit.

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

"Controalele în vămi, doar începutul!"

Am asistat, în ultima săptămână, la multe - poate chiar prea multe! - speculaţii pe marginea subiectului "Control în vămi".

Astfel am putut afla de la formatori de opinie şi aşa-zişi formatori de opinie, de la analişti şi aşa-zişi analişti, de la foşti lucrători vamali şi lideri sindicali de diverse coloraturi câte în lună şi în stele în legătură cu momentul şi motivul declanşării acţiunii, cu beneficiarii "şpăgilor" şi dimensiunea incredibilă a acestora... Am aflat despre vilele şi terenurile vameşilor corupţi şi amănuntele picante ale activităţii de vameş, le-am văzut avocaţii oficiali şi "avocaţii" de conjunctură, aceştia din urmă vorbind despre reţele de tip mafiot, organizate precum piesele pe tabla de şah!

După toată această desfăşurare de forţe, atât de diverse, de eterogene, ca deputat, dar şi ca membru al PDL, simt nevoia să îmi exprim şi eu un punct de vedere.

Mica şi marea corupţie există în vămile româneşti încă de dinainte de 1989, dar nimeni, niciodată, nu a iniţiat o acţiune anticorupţie de o asemenea anvergură.

Faptul că instituţiile abilitate au avut curajul şi determinarea să o facă acum, în timpul guvernării PDL, nu poate decât să mă bucure.

Că momentul propriu-zis a fost sau nu cel mai potrivit în raport cu problema Schengen, cu alegerile interne din PDL, cu cele din UDMR sau cu apropierea asteroidului Apophis, sincer, personal, nu mă interesează!

aşa cum nu mă interesează nici structura pe apartenenţă politică, sex, vârstă sau... pile a grupului vameşilor reţinuţi...

Toţi cei care se vor dovedi vinovaţi vor trebui să plătească.

Mi se pare însă foarte important faptul că acţiunea a fost demarată, că organismele abilitate au pregătit-o temeinic şi au, aşa cum am văzut cu toţii, probe indubitabile, de care, cu siguranţă, justiţia va ţine cont.

Cred că s-a dat un exemplu graţie căruia fiecare vameş se va gândi cel puţin de două ori înainte de a întinde mâna... ca să închidă ochii, ceea ce este extraordinar.

Acum însă este foarte important ca acest exemplu să fie... doar începutul!

Domnul Petru Călian:

"Lege pentru relansarea construcţiei de case"

Domeniul construcţiilor din România a avut în ultimii ani o expansiune fulminantă, însă necontrolată. S-a construit haotic şi fără autorizaţii importante, iar consecinţa acestui fapt se regăseşte în calitatea slabă a clădirilor. Multe persoane fizice au renunţat la contractarea unui proiectant din cauza costurilor ridicate practicate pentru întocmirea unui proiect. Un alt aspect este legat de construcţiile de case din mediul rural, care, din cauza slabei informări, nu au respectat obţinerea autorizaţiilor şi avizelor aferente construcţiei. De aici s-a încurajat un fenomen pentru ţara noastră: neintabularea caselor datorată lipsei actelor necesare.

Pentru a reduce acest fenomen, actuala lege vine atât în sprijinul constructorilor, cât şi al beneficiarilor. Astfel, cei care deţin un teren de minimum 400 mp au posibilitatea de a-şi construi o casă fără a mai obţine o autorizaţie de construire, în condiţiile alegerii unui model emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, care va afişa pe site-ul oficial un pachet de 10 variante de case cu proiecte-tip. Respectarea acestor modele va reduce birocraţia privind obţinerea autorizaţiei de construire şi va reduce, totodată, şi cheltuielile aferente unui proiect.

Încurajarea de construcţii în România este blocată de birocraţie şi de obţinerea greoaie a autorizaţiilor de construire. S-au încercat diferite metode pentru achiziţia unei case, în special pentru tineri, însă o mare parte a populaţiei adulte a fost neglijată.

Prin adoptarea proiectului de lege se va elimina discriminarea de pe piaţa construcţiilor şi se va încuraja construcţia de case cu costuri minime în ceea ce priveşte latura administrativă.

Direcţiile de urbanism ale primăriilor se confruntă cu situaţii în care anumite clădiri nu se încadrează în peisajul arhitectural al zonei respective. De exemplu, multe centre istorice ale oraşelor au fost distruse prin apariţia unor case cu design ultramodern care au sărăcit arhitectura valoroasă a clădirilor istorice sau a celor declarate monumente.

Un alt aspect sesizat este neplata impozitelor şi taxelor, care ar aduce venit la bugetul de stat, din cauza lipsei actelor necesare pentru darea în folosinţă a unei construcţii. Multe persoane renunţă la parcurgerea paşilor pentru obţinerea întregii documentaţii din cauza costurilor ridicate. În momentul în care o persoană solicită acordarea de facilităţi pentru construirea unei case după modelul-tip, aceasta va fi trecută în mod automat în evidenţa primăriilor, pentru a plăti taxele şi impozitele aferente acestei case.

Facilităţile acordate de către ministerul de resort, prin aprobarea prezentei legi, vor conduce la relansarea construcţiilor în ţara noastră, sub o formă mai responsabilă şi mai uşor de controlat.

Şi în alte ţări, precum Polonia, a fost implementat un astfel de proiect de lege, care s-a bucurat de un real succes.

Domnul Călin Potor:

"Dispariţia...românească a tradiţiilor"

De vreo 20 de ani, în februarie, dragostea e motiv de... ceartă. Cum aşa? Simplu. Unii vor "Valentine’s Day", în 14 februarie, alţii Dragobete, în 24. Unii vor modă şi americănisme, alţii, extrem de puţini, tradiţia strămoşească. Nu e chiar ceartă şi între "noi şi voi", dar e ciudat că nu ne putem hotărî cu toţii ce e bine şi ce nu. Atât de mult s-a tot scris despre importul de clişee peste noapte, în frunte cu "Valentine’s Day", că te şi saturi de reclame şi texte...

Cel mai înţelept lucru e să te opreşti şi să priveşti în sus, în jos, la stânga şi la dreapta. Ce vezi? Doar români. Ar fi ideal să facem din ţara asta un loc unde ţi-e drag să trăieşti româneşte. Ceea ce nu înseamnă să cânţi imnul după gimnastica de dimineaţă, ci să trăieşti bucuria de a avea tradiţii. Iar asta presupune să le cauţi, să le redescoperi, să le practici şi să le propagi fără jenă, chiar şi acum, în 2011. Nu de alta, dar ar fi hilar ca americanii să vrea Dragobete în loc de Valentine’s, şi sârbe româneşti în loc de... ciocolăţi cu Sf. Valentin... Nu prea merge. Din păcate, cei mai mulţi dintre români nu ar fi ştiut nici acum despre Dragobete, dacă nu ar fi existat tot balamucul cu ziua de 14 februarie, pe care, de altfel, am preluat-o fără prea mare convingere.

Tristul adevăr este că ne pierdem tradiţiile, încet, dar sigur... La sat, oamenii şi-au croit propria rânduială de Dragobete, mai ales că era primul semn de primăvară. Însă şi la sat au apărut inimioare de Valentine’s, iar numărul comunităţilor în care se mai păstrează tradiţiile strămoşeşti s-a redus drastic în ultimii 20 de ani.

Este dramatic că nu luăm "de dincolo" decât părţile proaste ale capitalismului sălbatic. Nu mă refer neapărat la obiceiuri, ele se păstrează pretutindeni. Mă gândesc la toate relele occidentale care ne-au năpădit în ultima perioadă, de la droguri, trafic de persoane şi armament la pierderea respectului.

Cred că cel mai mare rău venit peste români după 1990 este tocmai pierderea respectului, lipsa de încredere între oameni, dispariţia prieteniei... Semnificaţia sărbătorilor noastre populare s-a pierdut odată cu lipsa empatiei dintre oameni.

În epoca dezvoltării tuturor gadget-urilor posibile şi imposibile, este foarte probabil să devenim în cel mai scurt timp nişte roboţi universali, fără a mai avea prea multă nevoie nici de minte, nici de inimă...Evident, nici de literatură! Doamne fereşte!

Domnul Călin Potor:

"Situaţia dramatică a podgoriilor româneşti"

În ultimii ani, mai mult de jumătate din suprafaţa destinată producţiei de viţă-de-vie din România a rămas necultivată, spre disperarea oamenilor care trăiesc de pe urma acestui sector. Deşi podgoriile noastre constituie una dintre zonele de tradiţie pentru cultivarea viţei-de-vie, lipsa unei strategii de susţinere a producătorilor riscă să compromită total şi iremediabil această activitate. Din nefericire, în ultima perioadă s-a constatat că cea mai mare parte a podgoriilor care altădată treceau graniţele ţării prin calitatea strugurilor pentru producţia de vin au ajuns la stadiul de plasamente imobiliare pentru cetăţeni străini. Terenurile au rămas necultivate ani la rând, fostele podgorii fiind scoase din circuitul agricol în favoarea unor destinaţii imobiliare, industriale, sau pur şi simplu pentru speculaţii de preţ. În acest fel, mii de hectare de teren din toate podgoriile importante ale ţării au fost cumpărate de oameni care nu doresc, în realitate, să cultive viţă-de-vie, ci aşteaptă ca preţul terenurilor în zonă să crească, pentru a-l vinde mai departe.

În contextul în care politica Uniunii Europene este de a reduce suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie pentru producţia vini-viticolă, prin cumpărarea unor terenuri destinate acestui tip de producţie, tradiţia producătorilor autohtoni de vin este în mare pericol. În absenţa unei strategii coerente de sprijinire a cultivatorilor de vie pentru producţia de vin, este de aşteptat ca producătorii să se retragă, treptat-treptat, de pe coastele dealurilor, spre alte îndeletniciri mai profitabile.

Ideea de succes ar fi aceea ca, odată cu integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, să ne promovăm şi să ne păstrăm vii valorile, obiceiurile şi tradiţiile, cu atât mai mult cele legate de vinurile româneşti, apreciate la superlativ în toată lumea.

Consider că Guvernul României, prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, are datoria să ia măsuri urgente pentru protejarea producătorilor de viţă-de-vie. Se impune adoptarea unor strategii rapide, concrete şi eficiente, prin care să se garanteze păstrarea şi continuitatea tradiţiei de producători de vie şi vin a românilor, cu atât mai mult acum, când suntem o ţară europeană.

Domnul Călin Potor:

"Guvernule, închide prin lege magazinele de vise!"

România a ajuns pe locul patru în UE în ceea ce priveşte consumul de plante etnobotanice, în condiţiile în care în 2008 nici nu figura în acest clasament. Un motiv comun al consumului de etnobotanice în rândul tinerilor în mediul social este folosirea ca "lubrifiant social", de la o conversaţie la o ceaşcă de cafea până la o noapte petrecută într-un bar. Un fals motiv este că aceste plante îi ajută pe consumatori să fie mai relaxaţi, deschişi, prietenoşi, vorbăreţi şi sociabili. Un alt motiv ireal al consumului de etnobotanice ar fi faptul că ele par să confere o uşurare temporară, un fel de evadare pentru o perioadă de timp. Tinerii încearcă prin consum să se detaşeze de o întreagă serie de probleme: stres, bani, griji, prea multă sau prea puţină muncă, prietenii destrămate etc. Unii dintre tineri extind această idee şi încearcă să se detaşeze de tot de lumea reală. Ei nu se pot lupta cu viaţa reală şi consumă aceste plante pentru a experimenta şi a-şi crea o lume fantezistă alternativă.

Există foarte multe consecinţe legate de consumul de etnobotanice. De exemplu, orice uşurare sau evadare dată de acestea este doar temporară. Pe măsură ce efectele drogului dispar, consumatorul se întoarce în lumea reală fără banii cheltuiţi şi fără timpul petrecut sub influenţa acestuia. Majoritatea celor care au ajuns la spital sunt băieţi din mediul urban, fie din familii dezorganizate, fie din familii cu posibilităţi financiare. Unii fură din casă bani sau obiecte pe care le vând, pentru a face rost de sumele necesare pentru a cumpăra etnobotanice. După ce sunt reechilibraţi prin oxigenoterapie şi perfuzii, doctorii le recomandă consiliere psihologică. Părinţii spun însă de cele mai multe ori că doctorii inventează, iar copilul lor nu are nicio problemă, refuzând orice discuţie cu psihologii, mai ales ca nu iese niciun drog cunoscut la examenul toxicologic.

S-au scris şi se mai pot scrie multe istorii despre efectul incredibil de nociv al acestor substanţe. Ca medic, ştiu foarte bine consecinţele pe care le are consumul lor. Este însă evident că tinerii care vor să moară nu au nimic altceva de făcut decât să consume etnobotanice. Ceea ce noi trebuie să facem este să împiedicăm aceste demersuri.

S-a demonstrat că închiderea magazinelor furnizoare nu s-a putut realiza fără un temei legal. Guvernul are datoria morală faţă de tânăra generaţie, dar şi faţă de părinţii acestor copii, să emită în cele din urmă o lege prin care să stopăm acest calvar. Până nu va fi prea târziu!

Domnul Călin Potor:

"Corupţia din România, greu de ucis"

Ultimele rapoarte al institutelor de profil internaţionale relevă o realitate cutremurătoare, potrivit căreia România continuă să ocupe un loc fruntaş în clasamentul celor mai corupte ţări membre ale Uniunii Europene. Clasamentul european privind nivelul corupţiei indică, din păcate, că România nu are rival din acest punct de vedere, indicele respectiv fiind mai ridicat decât în oricare altă ţară membră UE.În ciuda eforturilor consistente din ultima perioadă ale statului român, şi la capitolul corupţie suntem devansaţi de Bulgaria, partenerul nostru de integrare strict monitorizat de Comisia Europeană pentru modul defectuos în care a aplicat până acum politicile anticorupţie. Punctajul României în acest clasament dovedeşte că ritmul de implementare a reformelor anticorupţie s-a menţinut scăzut, fapt care nu face altceva decât să ne dezavantajeze în ochii europenilor, care vor fi mult mai atenţi la monitorizarea noastră după integrare. Plasarea României în coada corupţiei din Uniunea Europeană trebuie să tragă, în mod indiscutabil, un semnal de alarmă pentru oficialii Guvernului, care vor fi nevoiţi să reorienteze reformele din domeniul combaterii corupţiei.

Recentul caz al deputaţilor Ridzi şi Păsat nu a făcut altceva decât să accentueze criza corupţiei din România. Partidul de guvernământ şi-a dovedit din nou incapacitatea de a-şi gestiona problemele corupţiei din propria ogradă, iar "urechiatul" prescris de preşedinte nu rezolvă problema în ochii Comisiei Europene.

Este evident că nu trebuie să ne culcăm pe-o ureche şi să considerăm că disfuncţionalităţile noastre istorice, inclusiv corupţia, se vor rezolva de la sine. Consider că este nevoie, în principal, de schimbarea mentalităţii tuturor românilor, pornind de la clasa politică, în aşa fel încât să nu dăm posibilitatea europenilor să ne trateze ca pe nişte musafiri nepoftiţi în marea lor familie.

Domnul Călin Potor:

"Rolul tinerilor supradotaţi, determinant în dezvoltarea României"

Potrivit Recomandării 1248 din 1994 a Consiliului Europei, educaţia este un drept uman fundamental care trebuie, pe cât posibil, adecvată fiecărui individ. Însă acest lucru nu înseamnă nicidecum a privilegia un anumit grup în defavoarea altuia, ci doar a crea acele oportunităţi educaţionale care să permită celor care au abilităţi deosebite să îşi dezvolte la maximum potenţialul. Acesta este şi cazul grupului constituit din tinerii supradotaţi, capabili de performanţe înalte. Tinerii supradotaţi reprezintă, pentru orice stat, o resursă umană extrem de valoroasă. Ei sunt acea garanţie a progresului unui stat, a locului pe care acesta îl ocupă şi îl va ocupa între celelalte state. Ei sunt cei care, prin contribuţia lor inovatoare în domenii precum ştiinţă, tehnologie, antreprenoriat sau artă, dau statului în cauză posibilitatea nu doar de a răspunde provocărilor aduse de globalizare sau regionalizare, ci - mai ales - de a crea oportunităţi prin care statul să poată participa la beneficiile produse de aceste procese.

Mai mult ca oricând, România are acum nevoie de aceşti tineri aici, acasă. Nu ne mai putem permite prelungirea acestui exod de creiere. Ei trebuie să poată găsi în ţară un mediu educaţional care să le dezvolte abilităţile la capacitate maximă, care să răspundă nevoilor lor speciale de instruire. Şi nu doar pentru motivul amintit mai sus, ci şi pentru a evita producerea unor reacţii nedorite şi dureroase, precum alienarea sau comportamentul antisocial. În consecinţă, printr-o educaţie diferenţiată la nivel formal, nonformal şi informal, prin promovarea iniţiativei, a spiritului întreprinzător şi a creativităţii lor în toate domeniile, prin încurajarea participării lor active la procesul decizional, aceşti tineri supradotaţi îşi vor putea dobândi competenţele, cunoştinţele şi abilităţile care să îi stimuleze să devină lideri într-o Românie europeană. De aceea, a-i identifica şi a-i sprijini este o necesitate şi o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm cu toţii, acum, atât clasa politică, cât şi societatea civilă. Şi nu doar pentru beneficiul acestor tineri excepţionali, ci şi pentru beneficiul societăţii româneşti. Fiindcă a face acest lucru înseamnă a da României cele mai bune resurse umane care ar putea să îi asigure dezvoltarea susţinută şi progresul economic într-o Europă unită.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Acordul cu FMI pune capăt epocii «băieţilor deştepţi din energie»"

În vacarmul mediatic al începutului de an, prevederile noului acord al României cu Fondul Monetar Internaţional au trecut aproape neobservate. Semn că, de multe ori, în loc să ne concentrăm pe lucrurile cu adevărat importante care ne pot afecta în bine sau în rău viaţa de zi cu zi, ne ocupăm vremea dezbătând şi analizând în cheie politică teme altfel mai puţin importante. Acordul cu FMI şi scrisoarea de intenţie pe care Guvernul urmează să o trimită la Washington ar trebui văzute ca o strategie macroeconomică pentru următorii doi ani, cu coordonate şi parametri extrem de clari.

Una dintre priorităţile acestei strategii este industria energetică. Preşedintele Traian Băsescu a vorbit încă din 2005 despre posibilitatea ca România să devină un important jucător pe piaţa energetică europeană sau măcar să fie capabilă să îşi susţină economia cu preţuri ale energiei mai mici. În 2006, după o analiză extinsă asupra acestui palier economic, preşedintele vorbea pentru prima dată despre "băieţii deştepţi din energie", oameni care reuşesc să intermedieze distribuţia de energie electrică, în condiţiile în care aceasta este singura resursă care nu poate fi înmagazinată. Au urmat ani de contre politice în care niciunul dintre partidele care s-au perindat la putere nu au făcut nimic pentru a schimba starea de fapt.

Jeffrey Franks a vorbit despre costurile mari cu energia ale românilor obişnuiţi, în avantajul unor firme private, care, culmea, declară profituri anuale extrem de mici, necontribuind astfel de o manieră consistentă la bugetul consolidat al statului. O asemenea realitate este nocivă şi pentru viaţa socială a României, dar şi pentru economie. Ceva trebuie schimbat.

Iată că, pentru prima dată în istoria postdecembristă a României, există un guvern care îşi asumă, într-un document cât se poate de oficial, eliminarea "băieţilor deştepţi din energie". Acest lucru se va face în mai mulţi paşi.

Un prim pas a fost făcut anul trecut, când s-a purces la schimbarea întregii conduceri a Hidroelectrica, responsabilă pentru unele contracte nu tocmai în interesul naţional.

În al doilea rând, FMI va monitoriza de acum înainte toate companiile de stat care produc energie şi o livrează pe piaţa liberă. Nu vor mai exista negocieri directe sau contracte bilaterale pe 10-15-20 de ani, aşa cum s-a întâmplat până acum. Se vor lua măsuri ca noile contracte bilaterale semnate de companii de stat din sectorul electricităţii şi al gazelor naturale să fie făcute transparent şi nediscriminatoriu prin OPCOM.

Apoi, se va purcede la renegocierea sau schimbarea contractelor aflate în vigoare care nu sunt avantajoase pentru statul român. Acest lucru s-ar putea face chiar cu schimbarea legislaţiei în vigoare. Există exemple la nivel european, în Franţa şi Polonia, care arată că asemenea modificări pot fi făcute.

Într-un final, mediul privat va interveni şi el, pentru că piaţa energiei va fi liberalizată, iar Executivul s-a angajat să privatizeze sau să vândă acţiuni deţinute la societăţi de pe piaţa energiei. Acestea sunt OMV Petrom (vânzarea a 10% din capital este în desfăşurare), Transelectrica (15% până la finele anului 2011), Transgaz (15% până la sfârşitul acestui an) şi Romgaz (15% până în primăvara anului 2012). De asemenea, 15% din titlurile deţinute de Ministerul Economiei la transportatorul de energie Transelectrica vor fi plasate pe piaţa de capital. În momentul în care există interese şi ale unor alte părţi decât ale statului în vânzarea energiei (acţionari minoritari la firme de stat), afacerile făcute trebuie neapărat să fie profitabile.

De pe urma tuturor acestor schimbări, bugetul de stat ar trebui să câştige consistent în următorii ani. Una dintre estimările preliminare arată că valoarea câştigurilor ar putea fi de aproape 3% din PIB până în 2013, adică de vreo patru ori mai mult decât economia făcută prin măsurile de austeritate luate în 2010.

O serie de demagogi politici vorbesc despre plasarea costurilor în zona populaţiei. Ei traduc liberalizarea pieţei energiei ca pe o creştere exponenţială a costurilor energiei electrice şi a gazului livrat populaţiei. Or, acest lucru cu siguranţă nu se va întâmpla. Pe de o parte, pentru că vor dispărea contractele cu privaţi cu costuri de 2-3 ori mai mici decât cele pentru populaţie. Ceea ce înseamnă, automat, o creştere a câştigurilor pentru stat. Pe de altă parte, România are, lucru afirmat extrem de clar şi de Jeffrey Franks, posibilitatea de a interveni în preţul energiei livrate consumatorilor casnici.

În concluzie, ne aflăm într-un moment extrem de important în schimbarea la faţă a României. Statul devine suficient de puternic pentru a se proteja pe sine, dar şi pe cetăţenii săi, în faţa unor "băieţi deştepţi". Rămâne doar ca oamenii politici să ofere sprijin punerii în aplicare a strategiei energetice şi a prevederilor acordului cu Fondul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"În al doisprezecelea ceas"

Sute de pacienţi semnează împotriva desfiinţării Spitalului Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan". Pacienţii continuă să ajungă la UPU şi cer ca acest spital să continue să existe. Sunt cei peste 50.000 de pacienţi ce au beneficiat de asistenţă de urgenţă în acest spital doar anul trecut în clinicile de profil unic în Moldova - chirurgie reconstructivă, toxicologie, arsuri, chirurgie de urgenţă, ortopedie-traumatologie. Sunt cei care au văzut cum plouă în spital, cei care au fost transportaţi prin curte şi prin frig la minus 20 de grade, dar care au fost salvaţi datorită celor din echipa UPU. Sunt cei care cred că sănătatea ieşenilor merită un nou spital în Copou. Cei mai mulţi spun că trebuie să se ţină cont de semnăturile lor şi azi, şi nu doar când semnează pentru candidatura vreunui politician. În Iaşi circulă deja fluturaşi prin care pacienţii anunţă venirea sâmbătă, la ora 12 (în zi de 12 la ora 12 sau, cum spun unii, în al doisprezecelea ceas), în curtea Spitalului de urgenţă, pentru a solicita guvernului să reanalizeze desfiinţarea acestui spital, în condiţiile în care nu se realizează decât o cârpeală în sistemul medical ieşean şi se lasă zeci de mii de pacienţi fără acces rapid la serviciile de urgenţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Stop genocidului la Iaşi!"

Ieşenii au venit azi în faţa Spitalului Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" pentru a protesta împotriva desfiinţării primului spital de urgenţe din Iaşi ce a tratat doar anul trecut peste 50.000 de pacienţi. Ieşenii sunt nemulţumiţi de faptul că semnăturile lor contează doar în campania electorală, şi nu atunci când îşi exprimă dorinţa de a avea un nou spital.

Mulţi consideră că desfiinţarea acestui spital şi "comasarea" la Spiridon - tot vechi, tot pavilionar, cu spaţii insuficiente şi circuite improprii, în care nu cresc peste noapte noi săli de operaţii, cu o cale de acces supraaglomerată -, va duce doar la creşterea timpilor de aşteptare, supraaglomerare şi condiţii improprii de tratament. Nici măcar nota de fundamentare a MS (rezolvarea într-o singură clădire a urgenţelor, cu toate specialităţile) nu e realizată, la Spiridon pacienţii se vor plimba prin curte la CT-ul aflat la mare distanţă, ATI-ul va rămâne la acelaşi etaj mult prea îndepărtat, nu va fi nici neurochirurgie şi nici chirurgie toracică sau alte specialităţi, iar săli de operaţii nu vor fi suficiente pentru ortopedie şi chirurgie plastică.

Măsurile luate trebuie reanalizate în interesul pacientului, iar în Iaşi există deja un spital regional de urgenţe în care CT şi sălile de operaţii sunt într-un singur loc - noul spital din Copou, proiectat şi realizat ca spital de urgenţe -, ce aşteaptă doar cheile.

Astăzi am mai asistat la o premieră: trupele de pază nu au permis accesul pacienţilor în spital. Toţi ieşenii ştiu că fie zi, fie noapte intrarea la urgenţe le-a fost deschisă, dar la indicaţiile managerului speriat de numărul mare al celor ce semnează împotrivă s-a hotărât ca urgenţa să fie închisă.

Pacienţii vor continua să strângă semnături în Iaşi şi sunt decişi să ne fie alături în "stoparea genocidului din sănătate".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Închisoare pentru etnobotanice"

Anul trecut, 10,7% dintre elevii de clasa a XII-a chestionaţi au declarat că au consumat stupefiante. Concluzia aparţine studiului "barometrul adolescenţei 2009. Atitudini şi stil de viaţă la nivelul elevilor de liceu de clasa a XII-a", realizat de Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. Studiul a fost realizat la nivel naţional, în perioada 15 octombrie - 5 noiembrie 2009, pe 1.290 de elevi. Rezultatele barometrului indică faptul că, în cazul elevilor de clasa a XII-a, Bucureştiul nu mai este principalul oraş din România în care se consumă droguri, regiunea Bucureşti-Ilfov fiind pe locul trei în ceea ce priveşte procentul înregistrat, 13,7%. Regiunea Nord-Est se distinge în privinţa consumului, înregistrând un procent de 19,9%, fiind urmată de Regiunea de Sud-Est, cu o prevalenţă declarată de 15,1%.

În ceea ce priveşte substanţele consumate, marijuana are o prevalenţă de-a lungul vieţii de 34,1% şi apar drogurile din categoria "substanţe etnobotanice" (magic 3,6% - produs ce conţine mefedrona, spice 2,2% - produs ce conţine canabinoizi sintetici).

Debutul în consumul de droguri începe de la vârste timpurii, sub 14 ani - 13%, 14-15 ani - 10%, 16-17 ani - 41,3%. Accesibilitatea drogurilor este ridicată în locurile de petrecere a timpului liber, precum discoteci, baruri etc. (23,4% dintre adolescenţii de clasa a XII-a menţionând că le pot procura uşor în aceste locuri, iar 17,8 % - chiar foarte uşor) şi la petrecerile cu prietenii (18% au declarat că le pot procura în aceste locuri uşor, iar 12,8% - foarte uşor).

300.000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani au consumat cel puţin o dată în viaţă droguri ilegale. Dacă se iau în considerare şi alte tipuri de substanţe, 8,6% din populaţia României a consumat cel puţin o dată în viaţă droguri ilegale, adică aproximativ 1.300.000 de persoane.

Constatăm cu îngrijorare apariţia fenomenului "produselor etnobotanice", cu implicaţii asupra tabloului simptomatologic al consumatorului care devine mai expus riscului de intoxicaţie acută şi supradoză, creşterea prevalenţei policonsumului, precum şi creşterea prevalenţei consumului recreaţional de droguri de risc şi mare risc.

Decesele datorate intoxicaţiilor acute, supradozei, sinuciderilor şi agresivităţii sunt în creştere, consumul de etnobotanice a crescut de 4 ori într-un singur an, iar cazurile de dependenţă au crescut cu 35 %.

Am iniţiat prima lege din această ţară ce prevedea închisoare pentru cei care vând astfel de produse. Deşi a fost adoptată de parlament, ea nu a fost niciodată promulgată.

Cerem printr-un proiect legislativ reînfiinţarea ANA, pentru a stabili o politică naţională împotriva crimei organizate legate de aceste produse. Elaborăm în acest moment un model de guvernanţă clinică pentru abuzul de substanţe care să permită abordarea integrată cu medic, psiholog, psihiatru, asigurând prevenţia şi tratamentul substitutiv, precum şi reinserţia socială a victimelor consumului de droguri.

Explozia etnobotanicelor ar trebui să atragă asumarea răspunderii de către decidenţii politici sau instituţionali, oricare ar fi aceştia. Consider că, în acest caz, nu funcţionează niciun fel de imunitate.

Tinerii trebuie să ştie că nu toate frunzele sunt bune şi să spună: "stop etnobotanicelor!".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Raţionalizarea spitalelor sau sănătate raţionalizată?"

Ministrul sănătăţii recunoaşte tranşant că "nu ştiu, nu cunosc situaţia fiecărui spital sau a fiecărei manifestări şi care este exact motivul. Aşa cum am declarat, personalul medical nu-şi va pierde locul de muncă. Sunt însă situaţii diverse". Nici nu ne mai miră atunci faptul că desfiinţează centre de înaltă performanţă din Târgu-Mureş, Bucureşti, Iaşi şi Craiova. Primitivismul abordării specialităţilor medicale de vârf şi a supraspecializării desfiinţează şi centre în care se face transplant de cord sau se replantează mâini, uitând din start că acestea sunt spitale în care pacienţii nu primesc "doar o aspirină".

Domnul ministru se face că nu înţelege revoltele din spitale. În rangul său de mare administrator al sistemului ştie că în urma comasării şi transformării spitalelor se va reduce indubitabil şi numărul de paturi de spital, aşa cum au cerut, de altfel, conţopiştii Băncii Mondiale. Aceasta are drept consecinţă logică reducerea personalului aferent numărului de paturi desfiinţate.

Pe de altă parte, personalul care se va muta dintr-o unitate în alta nu va mai beneficia de aceleaşi drepturi la noul loc, presupunând că acesta va exista, pentru că există "situaţii diverse". De exemplu: prin comasarea a două UPU-ri nu va rezulta unul de două ori mai mare care să înglobeze tot personalul medical, în special cel mediu, care va fi redistribuit către secţii eventual, unde drepturile salariale sunt altele.

Înainte de 1989 ne luptam pentru drepturile omului şi făurirea societăţii multilateral dezvoltate, pentru domnul ministru astăzi acestea poartă numele de dreptul pacientului şi reforma sistemului sanitar. Sub masca grijii faţă de pacient stă incompetenţa dusă la nivel kafkian, incapacitatea modernizării reale, alternativa fiind diminuarea lui la maximumşi disperarea de a reduce cât mai mult cheltuielile din sănătate.

Mă pot întreba dacă desfiinţarea spitalelor nu are drept ţel suprem deturnarea fondurilor din sănătate în buzunarele proprietarilor de spitale private, lăsând fără asistenţă medicală mii de copii şi vârstnici ce nu vor putea niciodată achita costurile enorme ale zilei de spitalizare.

Raţionalizarea spitalelor înseamnă oare acordarea sănătăţii pe cartelă? Oare se va ajunge ca sâmbăta neagră de la Iaşi, când pacienţii au avut acces în UPU doar conduşi de mascaţi şi doar după ce au protestat în stradă, să se repete zilnic în întreaga ţară? Oare rămâne valabilă butada: "decât un sistem mare şi tare maibine unul mic şi jucăuş"?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Manifest pentru sănătate"

Rugăm pacienţii să se alăture campaniei de stopare a genocidului din sănătate. Considerăm sănătatea românilor o problemă de securitate naţională ce nu mai poate suporta amputările făcute de acest regim. Până şi raportul comisiei prezidenţiale indică faptul că un oraş de dimensiunea Paşcaniului a dispărut de pe harta României în urma deceselor evitabile. Cerem de urgenţă reanalizarea desfiinţării spitalelor din România după un dialog real cu pacienţii care beneficiază de aceste instituţii sanitare.

Marea păcăleală a reformei sanitare începe cu desfiinţarea centrelor de înaltă performanţă din Bucureşti, Iaşi, Craiova, Târgu-Mureş şi lăsarea a sute de localităţi fără spitale.

După pseudodescentralizarea din 2010 nu am constatat reducerea aparatului birocratic al ministerului şi direcţiilor de sănătate publică, deşi acestea gestionează un număr de spitale de aproape opt ori mai mic.

Cerem printr-un proiect legislativ desfiinţarea consiliilor de administraţie din spitale, deoarece nu au luat niciodată atitudine faţă de condiţiile în care sunt trataţi românii, şi înlocuirea acestora cu reprezentanţi ai pacienţilor.

Cerem deblocarea posturilor din sănătate în conformitate cu normativele europene.

Cerem ca dezvoltarea medicinei de familie să fie recunoscută drept prioritate naţională prin acte normative şi un contract-cadru care să asigure accesul oricărui român la sănătate.

Cerem ca cel puţin 6 % din PIB să fie alocat sănătăţii, iar fondul unic naţional al asigurărilor de sănătate să nu mai fie deturnat în buzunarele câtorva proprietari de spitale, sfidând pe cei care îşi cumpără medicamentele şi seringile în unităţile sanitare de stat.

Cerem ca managerii să fie desemnaţi după competenţe, şi nu după cât muncesc la sediul de partid.

Cerem respect pentru personalul medical umilit zilnic şi decredibilizat de guvernanţi, găsit mereu vinovat de lipsurile unui sistem medical aflat la bunul-plac al puternicilor zilei.

Cerem spitale în loc de săli de sport şi dispensare în loc de patinoare.

Cerem ambulanţe cu asistenţi şi medici care să ne salveze viaţa, şi nu transportoare pentru deţinuţi.

Cerem spitale noi în care sumele alocate pentru un pacient să fie cel puţin egale cu cele pentru deţinuţi.

Noi suntem cei care se tratează doar în această ţară, cei care plătim în fiecare zi noi biruri pe sănătate şi credem că nimeni nu va atenta la viaţa noastră desfiinţând spitale.

Stop genocidului din sănătate!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nu există imunitate la etnobotanice"

proiectul legislativ pe care l-am înregistrat la Camere Deputaţilor prevede interzicerea magazinelor de etnobotanice în întreaga ţară şi condamnă la închisoare pe cei care vând astfel de produse. După ordonanţa guvernului de anul trecut intoxicaţiile acute cu astfel de droguri de sinteză au crescut de aproape patru ori, precum şi tentativele de sinucidere, agresiunile, precum şi cazurile de dependenţă. Mă întreb dacă nepromulgarea legii privind interzicerea etnobotanicelor pe care am iniţiat-o de la Iaşi, adoptată de camera deputaţilor înainte de ordonanţă, în urmă cu an, este cauza exploziei consumului de etnobotanice în special în regiunea de Nord-Est, care se distinge în privinţa consumului, înregistrând un procent de 19,9%, fiind urmată de Regiunea de Sud-Est, cu o prevalenţă declarată de 15,1%"

Debutul în consumul de droguri începe de la vârste timpurii, sub 14 ani - 13%, 14-15 ani - 10%, 16-17 ani - 41,3%. Accesibilitatea drogurilor este ridicată în locurile de petrecere a timpului liber, precum discoteci, baruri etc. (23,4% dintre adolescenţii de clasa a XII-a menţionând că le pot procura uşor în aceste locuri, iar 17,8 % - chiar foarte uşor) şi la petrecerile cu prietenii (18% au declarat că le pot procura în aceste locuri uşor, iar 12,8% - foarte uşor). Consider că pentru pierderea vieţilor acestor tineri nu trebuie să existe imunitate şi cer ca acest proiect legislativ să fie adoptat în procedură de urgenţă.

Doamna Claudia Boghicevici:

Declaraţia mea politică se referă la necesitatea unui cadru normativ care să scoată în afara legii consumul de droguri uşoare.

"Etnobotanicele - se impun măsuri reale împotriva unui pericol real"

Declaraţia mea de astăzi se referă la consumul de plante, substanţe şi preparate stupefiante, halucinogene, euforice, psihotrope şi derivate ale acestora, denumite popular "etnobotanice". Mă voi distanţa de argumentele emoţionale, voi evita să aduc în discuţie cazurile tragice ale copiilor care şi-au distrus viaţa consumând acest tip de substanţe. Voi încerca în schimb să tratez problema sută la sută raţional: pornind de la date, de la statistici şi argumente - care mă determină să îmi exprim o poziţie radicală: consumul etnobotanicelor trebuie interzis nu prin interdicţii blânde sau pseudomăsuri, ci printr-o atitudine fermă, asumată de Legislativ şi Executiv deopotrivă.

Iată argumentele.

Produsele care conţin substanţe cu efect psihoactiv sau psihotrop lasă, incontestabil, urme atât asupra sănătăţii individului consumator, cât şi asupra valorilor societăţii. Afectează persoane chiar din jurul nostru, persoane care se schimbă, devin deseori violente şi confuze.

Pe lângă faptul că sănătatea persoanei consumatoare de substanţe cu efect psihoactiv sau psihotrop este grav pusă în pericol, avem cazuri reale de deces cauzat de consumul acestor substanţe.

Statisticile arată că victimele consumului de etnobotanice prezintă comportamente de inadaptabilitate socială, risc infracţional crescut, putere diminuată de muncă, putere diminuată de acumulare de informaţii, chiar şi absenteism şi abandon şcolar - mai ales în rândul tinerilor consumatori.

Conform statisticilor recente, Bucureşti - Ilfov se află pe locul al treilea în privinţa numărului consumatorilor de etnobotanice. Totodată, consumul acestora a crescut de patru ori într-un singur an, iar cazurile de dependenţă au crescut cu 35%.

La ora actuală, din legislaţia românească lipseşte un cadru normativ adecvat combaterii consumului acestor tipuri de substanţe şi preparate. Măsurile restrictive aplicate până în acest moment sunt, să recunoaştem, depăşite de inventivitatea celor care doresc să comercializeze şi să consume aceste substanţe. Permanent sunt identificate noi breşe ce dau prilejul distribuirii etnobotanicelor, astfel că ne aflăm în situaţia nefericită în care lista substanţelor identificate ca fiind nocive şi interzise este mereu cu un pas în urma celor care prepară noi şi noi droguri.

Propunerile legislative înaintate spre dezbatere şi aprobare vin în scopul întăririi cadrului normativ existent cu privire la preîntâmpinarea comercializării directe, dar şi a celei mascate, a produselor cu efect psihoactiv sau psihotrop.

Toate aceste argumente mă determină şi trebuie să ne determine să luăm atitudine pentru a avea o lege coerentă, care să stipuleze exercitarea unui control asupra comercializării acestor substanţe, cât şi sporirea măsurilor de coerciţie asupra nerespectării regimului de comercializare. Menţionez din nou necesitatea unor prevederi radicale pentru controlul acestui fenomen. În caz contrar, ne vom face cu toţii complici ai celor pe care acum îi acuzăm că fură, de la tejgheaua magazinelor de vise, tinereţea copiilor noştri.

Domnul Cornel-Cristian Resmeriţă:

"Opriţi distrugerea Văii Jiului!"

În anul de graţie 2011, trei mine din Valea Jiului intră într-un program de închidere. Minele Uricani, Paroşeni şi Petrila din Valea Jiului sunt obligate să urmeze un program de închidere. Trei mii de oameni şi familiile acestora sunt forţaţi să se gândească ce le va aduce ziua de mâine.

Deşi resursele energetice ale României sunt pe cale de epuizare, totuşi există rezerve de 755 milioane de tone de huilă, din care rezerve exploatabile, concesionate - 105 milioane de tone. La un consum anual de circa 2,5 milioane de tone, huila ar ajunge pentru 229 ani. În acest timp, lignitul ar ajunge pentru 15 ani, petrolul pentru 14 ani, iar gazele naturale, pentru 20 ani.

Atunci ne punem întrebarea: de ce această încrâncenare de a închide minele din Valea Jiului?

În anul de graţie 2011, trei spitale din Valea Jiului intră într-un program de comasare.

Spitalele din Lupeni, Vulcan şi Petrila sunt obligate să urmeze un program de comasare.

Deşi acum şase luni Ministerul Sănătăţii anunţa cu mare tam-tam descentralizarea sistemului sanitar prin transferarea managementului spitalicesc către autorităţile locale, pe data de 1 februarie 2011 anunţă că vrea să reorganizeze din nou sistemul spitalicesc prin comasare. Din cele 435 de unităţi sanitare cu paturi care există în prezent, 182 unităţi sunt propuse să rămână fără personalitate juridică şi să se reorganizeze în secţii exterioare.

Din cele 182 de spitale, un număr de 111 unităţi sanitare vor fi comasate. Printre acestea şi trei spitale din Valea Jiului, respectiv Spitalul Municipal Lupeni, Spitalul Municipal Vulcan şi Spitalul Orăşenesc Petrila.

De menţionat că aceste trei spitale au contracte asigurate cu CAS, prestează servicii medicale de calitate, nu au datorii la stat sau la furnizori şi îndeplinesc normativele europene în ceea ce priveşte raportul număr de paturi la mia de locuitori.

Atunci ne punem întrebarea: de ce această încrâncenare de a închide spitalele din Valea Jiului?

Având în vedere că aceste închideri de mine şi spitale urmează la scurt timp după închiderile unor unităţi şcolare, considerăm că există un plan prin care se doreşte distrugerea Văii Jiului.

Peste 150.000 de cetăţeni din Valea Jiului fac apel la actualii guvernanţi: "Opriţi distrugerea Văii Jiului!".

Domnul Daniel Buda:

"Jocul murdar de-a telejustiţia al deputaţilor PSD, PNL, PC şi diferenţa între vorbe şi fapte"

Reacţiile de-a dreptul nejustificate, starea de maximă încordare, manifestate în ultima perioadă de liderul formaţiunii socialiste Victor Ponta, trădează nesiguranţa şi frustrarea acestuia, dar şi incapacitatea de a gestiona toate problemele formaţiunii penelisto-socialiste cu care se confruntă, date inclusiv de pierderea startului la aşa mult doritul fotoliu prezidenţial.

La toată această neputinţă se adaugă şi faptul că, imediat după celebrarea înfiinţării mult-doritei alianţe parafate pentru dărâmarea "actualului Guvern şi suspendarea preşedintelui Traian Băsescu", marele lider PeNesediSt a ieşit şi din graţiile electoratului, lucru total neaşteptat, şi a pierdut cursa prezidenţială înainte de a o începe. Toate aceste momente nepreconizate îl conduc pe acesta la un comportament nedemn de un lider de partid, la gesturi, reacţii necontrolate marcate cu acuzaţii grave, nejustificate şi nefondate la adresa tuturor celor care "nu sunt cu noi, fac parte din partidul prezidenţial", arătându-şi gândirea cu reminiscenţe comunisto-iliescianiste pe principiul "cine nu e cu noi, e împotriva noastră".

Dacă este să ne raportăm numai la jocul murdar de-a telejustiţia al deputaţilor PSD, PNL, PC şi diferenţa între vorbe şi fapte sub directa coordonare a marelui jurist-procuror Victor Ponta, coroborate cu sforăriile politice ale "preaînţelepţilor seniori politici", realitatea este lesne de înţeles. Timp de câteva săptămâni bune, de fiecare dată când camerele de luat vederi i-au oferit această şansă de a se "adresa naţiunii", liderul maxim arunca cu noroi ba asupra guvernanţilor, ba asupra colegilor parlamentari că nu doresc să contribuie la înfăptuirea corectă a actului de justiţie în litera şi spiritul legii. Dar total halucinant şi inadmisibil s-a dovedit comportamentul colegilor parlamentari care, la comanda procurorului politic Victor Ponta, au spus pas la exercitarea votului din plenul Camerei Deputaţilor de săptămâna trecută vizând încuviinţarea continuării demersurilor judiciare faţă de un deputat.

Pentru mine, în calitate de lider al unei organizaţii judeţene şi de jurist, acest mod de comportament, de-a dreptul hilar, al parlamentarilor opoziţiei şi modul în care aceştia se raportează la activitatea parlamentară prin lamentări sterile şi promisiuni pompoase în faţa camerelor de luat vederi, însă contrazicându-se ulterior prin propriile fapte, mă determină să cred că spectrul apropierii alegerilor din anul 2012 a luat minţile colegilor din opoziţie.

Ceea ce s-a petrecut, săptămâna trecută, în plenul Camerei Deputaţilor, prin neparticiparea de la vot a distinşilor domni parlamentari ai opoziţiei este încă o dovadă clară de ipocrizie acută şi un exemplu concret al faptului că sunt foarte pricepuţi la vorbe şi deloc la fapte. Prin acest mod de a arunca în mod constant responsabilitatea asupra parlamentarilor puterii, fără a face nimic concret pentru repararea lucrurilor, actuala opoziţie, în frunte cu marii lideri care şi-au dovedit limita competenţelor juridice, nu face altceva decât să contribuie la perpetuarea suspiciunilor asupra membrilor Parlamentului. Săptămâna trecută au avut ocazia să facă dreptate foarte simplu, prin exprimarea unui vot, dar au preferat varianta de a rămâne pe margine şi a-şi construi încă un subiect de dezbateri în faţa camerelor de luat vederi.

Poziţia parlamentarilor opoziţiei din plenul Parlamentului a demonstrat, încă o dată, faptul că lupta anticorupţie este doar o gargară pentru aceştia, preferând să-şi ascundă capetele luminate în nisip, probabil la sugestia colegilor acestora care au probleme cu justiţia şi care au nevoie, în mod disperat, de blocarea demersurilor organelor statului prin aceste proceduri parlamentare.

Aceasta este, până la urmă, capacitatea liderilor formaţiunilor din actuala opoziţie, aceea de a nu-şi asuma responsabilitatea faptelor, de a flutura steagul alb în faţa electoratului şi de a se poziţiona ca adevăraţi politicieni care luptă pentru binele cetăţenilor, dar, din nefericire, numai în cadrul mesajelor oratorice frumos transmise de către domnul Crin, presărate cu amintirile juridice ale domnului Victoraş.

Nu aş greşi nici pe departe să afirm faptul că România europeană de astăzi şi cetăţenii ei au fost nevoiţi să suporte măsurile de austeritate, dure, dar atât de necesare, tocmai datorită iresponsabilităţii şi incompetenţei crase ale celor două partide de a pune bazele unui stat cu adevărat funcţional şi european. S-au bucurat de-a lungul celor 20 de ani, cât timp au fost la guvernare, de privilegii create de ei pentru ei, prin consolidarea unor sisteme bazate pe principiile unui stat social, asistenţial, creat nu pentru a creşte nivelul de trai al cetăţenilor acesteia, ci din contră, pentru a creşte capitalul electoral.

Spre deosebire de liberalii socialişti, noi, membrii Partidului Democrat Liberal, nu am uitat şi nu vom uita promisiunile făcute cetăţenilor şi ne vom îndeplini cu maximă responsabilitate atribuţiile pe care ni le-am asumat în faţa alegătorilor, inclusiv prin prezenţa noastră la serviciu la dezbaterile parlamentare, aspecte care pentru colegii noştri din opoziţie sunt prea puţin relevante.

Am convingerea că, prin măsurile asumate şi responsabilitatea cu care membrii Partidului Democrat Liberal tratează problemele acestei ţări pentru şi în folosul cetăţenilor, România se va afla, fără doar şi poate, pe harta ţărilor cu adevărat modernizate şi a căror economie dă serioase semne de redresare.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Arestările în vămi - un spectacol după o reţetă din vremuri de tristă amintire"

Nimeni nu poate contesta faptul că în vămile din România sunt lucrători vamali şi poliţişti de frontieră corupţi. De asemenea, nimeni nu contestă faptul că trebuie luate măsuri pentru eradicarea corupţiei din vămi. Totuşi, modul în care s-au desfăşurat evenimentele din ultimele două săptămâni, mă refer la descinderile şi arestările din vămile Siret şi Moraviţa, mi se pare că seamănă izbitor cu o reţetă din timpul regimului comunist.

Înainte de decembrie 1989, ori de câte ori regimul lua o (nouă) măsură nepopulară, în presă apăreau ample reportaje, de la descinderi ale miliţiei în pieţe, dar şi în alte locaţii, de unde erau ridicaţi bişniţarii, valutiştii şi/sau persoane fără ocupaţie. Inclusiv descinderile respective se făceau cu zgomotul de rigoare, adică cetăţenii aflaţi în zonele respective trebuiau să afle ce se întâmplă. Şi toate acestea se întâmplau într-o societate în care se evita pe cât posibil informarea opiniei publice în ceea ce priveşte activitatea infracţională, inclusiv filmele în care apăreau personaje negative fiind atent periate, pentru că, nu-i aşa, în statul comunist nu existau - decât arareori - infractori. Şi, evident, în presă, pe lângă reportajele pe larg ale acţiunilor miliţiei, mai apăreau şi "opinii" care justificau anumite lipsuri de pe piaţă tocmai din cauza bişniţarilor, valutiştilor sau paraziţilor.

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult în zilele noastre. Sunt doar o serie de modificări de ordin "tehnic". Dacă înainte de 1989 se urmărea diminuarea şuşotelilor şi bombănelilor de pe la colţuri şi cozi şi implicit abaterea atenţiei populaţiei de la adevăratele realităţi ale zilei, acum se încearcă evitarea luărilor de poziţie şi a protestelor de pe canalele media. Şi, sigur, este mult mai captivant (pentru unii) să vadă la televizor mascaţi înarmaţi până în dinţi care dezarmează "în direct" poliţişti de frontieră, somează şi culcă la pământ cu mâinile la ceafă, ca în filmele americane de profil, pe vameşi (sau alţi interlopi de duzină), după care îi urcă în dube sau elicoptere, decât să asiste la proteste ale medicilor şi personalului sanitar privind desfiinţarea sau comasarea unor spitale sau să vadă bugetari care vin în faţa camerelor de luat vederi cu fluturaşii de salariu care nu corespund cu promisiunile guvernanţilor. În paralel, ca şi înainte de 1989, propagandiştii regimului vin şi spun că România este pe drumul cel bun şi că românii o duc şi o vor duce bine.

Şi, tot ca înainte de 1989, românii nu vor afla finalitatea aşa-ziselor acţiuni de luptă împotriva corupţiei. Adică nu vor afla unde a ajuns şi cine a comercializat marfa de contrabandă pentru care s-au mituit lucrătorii vamali, nu vor afla la cine a ajuns grosul banilor colectaţi de "pionii" din vămi. Abia atunci când românii vor afla răspunsurile la aceste două întrebări, se va putea spune că nu este o reţetă preluată de la regimul comunist. Personal sunt însă sceptic.

Domnul Relu Fenechiu:

"Arestările din vămi, un nou prilej de atacuri murdare la adresa opoziţiei"

Mi-am pus câteva zile următoarea întrebare: de ce s-a făcut atâta tam-tam cu arestările din vămi? Mi-am pus această întrebare - şi cu siguranţă nu am fost singurul - pentru că telearestările cu siguranţă nu servesc imaginii României. În niciun caz nu (mai) pot convinge oficialii UE că de mâine graniţele non-UE ale României vor fi sigure. Din contră. În plan internaţional, efectul va fi exact invers. România va fi pusă la colţ pentru faptul că autorităţile la vârf au ştiut ce se întâmplă în vămi, dar au preferat să intervină cu întârziere de un an, un an şi jumătate. Şi acest lucru va avea drept rezultat o amânare pe termen incert a aderării la spaţiul Schengen. Poate dacă s-ar fi operat cu discreţie sau, în cel mai bun caz, din partea oficialităţilor la vârf nu ar fi fost făcute o serie de declaraţii din care să rezulte că ştiau de corupţia din vămi, şansele de a deveni chiar din toamnă cetăţeni Schengen ar fi fost palpabile.

Am crezut în primă instanţă - şi nu am greşit - că "zgomotul" care a însoţit operaţiunile mascaţilor din vămile Siret şi Moraviţa au drept scop câştigarea de puncte pentru guvern şi pentru principalul partid de guvernământ. Aceasta deşi nici guvernul şi nici PDL nu au descins în vămi, şi nici nu au atribuţii în acest sens, dar asta s-a încercat să se inoculeze cetăţenilor mai puţin familiarizaţi cu mecanismele de acţiune ale diferitelor autorităţi. Şi este posibil ca mulţi chiar să fi crezut că în spatele mascaţilor s-au aflat, pe cai albi, "vajnici" luptători anticorupţie Traian Băsescu, Emil Boc, Gheorghe Flutur ş.a. Totuşi, sunt mult mai mulţi, cei care şi-au dat seama că, fără protecţia venită de sus, şpaga nu ar fi devenit literă de lege în vămi, şi, aceşti "mult mai mulţi" au început să se întrebe: la cine a ajuns grosul banilor filtraţi de oficialii vămilor puşi în funcţii de PDL.

Ei bine, după ce preşedintele a acordat un interviu postului public de radio m-am lămurit. Practic, o anumită exprimare de o gravitate extraordinară a lui Traian Băsescu consider chiar că nu a fost suficient analizată. "Au şansa (cei arestaţi - n.a.) de a face mai puţină puşcărie, dacă vor face, sau să nu facă închisoare, dacă spun cui au dat banii, dar cu nume şi prenume".

Cu alte cuvinte, lui Traian Băsescu nu-i mai ajunge şi funcţia de premier, pe care o are de facto, se vrea şi procuror, şi judecător. Şi dă şi soluţia: cine toarnă este exonerat de pedeapsă, chiar dacă fapta este incriminată de Codul penal. O astfel de imixtiune în justiţie nu am mai înregistrat de foarte, foarte multă vreme. Numai că şi această imixtiune a avut (are) un scop precis: trecerea în sarcina opoziţiei a situaţiei din vămi. Traian Băsescu a şi pronunţat o serie de nume din zona PNL, iar două zile mai târziu, Gheorghe Flutur a pronunţat nume din zona PSD.

Nu este pentru prima oară când Traian Băsescu şi PDL atacă murdar, cu lovituri sub centură, opoziţia. (În ceea ce-l priveşte pe Traian Băsescu - mă refer la acuzaţiile sale deloc voalate la adresa unor nume din PNL care au deţinut funcţii în ierarhia vamală în perioada embargoului privind Iugoslavia - mă întreb, dacă susţine ceea ce susţine, de ce nu a reacţionat la vremea respectivă, adică între 1996 şi 1999, când era cel mai influent ministru în guvernarea CDR-PD-UDMR? Mai ales că, prin comportamentul său de atunci, a lovit mai mereu în PNL şi PNŢCD). Numai că şefii de la ANAF, ANV, şefii de vămi nu au fost numiţi de opoziţie. Şi nu îţi trebuie să ai prea multă şcoală, pentru a-ţi da seama că un şef pus în funcţie de PDL ar veni cu "atenţii" din vamă la PNL sau PSD. Dar atât Traian Băsescu, cât şi ciracii săi din PDL merg pe principiul, "calomniază, calomniază, că tot rămâne ceva". Totuşi, indiferent câte acuzaţii vor fi aduse opoziţiei, nu vor putea fi acoperiţi adevăraţii protectori şi beneficiari ai actelor de corupţie din vămi, care nu pot proveni decât din zona celor care au pâinea şi cuţitul în mână.

PS: Observ că de ieri Traian Băsescu şi-a schimbat direcţia acuzaţiilor, arătând cu degetul spre liderii sindicali. Da, şi aceştia sunt, în majoritate în opoziţie, deci este logică redirecţionarea.

Domnul Tinel Gheorghe:

"De la USL la Capra cu trei iezi"

Acum vreo 6 luni, mai exact pe la sfârşitul lunii august 2010, Sebastian Lăzăroiu, consilierul preşedintelui Traian Băsescu, făcea nişte predicţii cu privire la evoluţia scenei politice româneşti în perioada care avea să vină. Anticipa domnia sa la acel moment că urmau să apară pe scena politică românească noi formaţiuni politice pe care le-a botezat cu numele consacrate ale basmelor copilăriei noastre: Albă ca zăpada, Moş Crăciun, Fetiţa cu chibrituri, Capra cu trei iezi. Şi un lucru foarte important preciza domnul Lăzăroiu, că vorbele domniei sale nu se adresau profanilor.

Recunosc că la început nu înţelegeam tâlcul vorbelor consilierului prezidenţial, şi aceasta pentru că erau foarte multe lucruri noi în spusele domniei sale. A amesteca politica cu poveştile şi basmele celor de-o şchioapă, dar şi a folosi cuvinte cu înţelesuri ascunse gen profan, trebuie să recunoaştem că nu stă la îndemâna oricui.

De aceea, recunosc că mult timp nu am înţeles tâlcul vorbelor lui Lăzăroiu. Până când în ziua de 5.02.2011, odată cu constituirea Uniunii Social Liberale (USL), m-am luminat. Când i-am văzut pe Ponta, Antonescu şi Constantin anunţând noua formaţiune politică şi când am auzit discursul domnului Iliescu, am înţeles imediat tâlcul vorbelor lui Lăzăroiu.

Apăruse noua formaţiune politică "Capra cu trei iezi".

Pe Ion Iliescu putem să-l exonerăm de multe lucruri petrecute în perioada postdecembristă, dar nu putem să nu-l considerăm un "împieliţat" al scenei politice româneşti.

Şi ca să duc firul poveştii până la capăt, le reamintesc colegilor din noua formaţiune politică că în basm lupul cel rău, după ce-l papă pe iedul cel mare (Antonescu), îl papă şi pe iedul cel mijlociu (Ponta), iar pe cel mic îl face scăpat (Constantin), nu de alta, dar la procentul lui (1%) nu merită să cheltui bani nici pe nişte scobitori măcar.

Morala: nu ştiu de ce, dar cred că în final lupul cel rău se va înţelege cu capra şi vor da ţării un preşedinte şi un prim-ministru care să-i împace pe toţi.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Internetul - pericol pentru copiii noştri"

Internetul a fost şi este o sursă uriaşă de informaţii din întreaga lume, la care avem acces liber fiecare dintre noi.

Internetul a devenit deja o cale de comunicare mai importantă decât cele convenţionale, prin intermediul diverselor aplicaţii sau a site-urilor de socializare.

În pofida acestor beneficii uriaşe, a devenit evident că prin intermediul paginilor web se transmit o multitudine de informaţii necenzurate. În această categorie intră o multitudine de atracţii periculoase pentru copii, care vizează fie exploatarea cardurilor bancare, fie coruperea pentru acte sexuale ale minorilor, fie vânzarea on-line a unor produse periculoase interzise.

Studii recente făcute de Poliţia Română arată că mai mult de trei sferturi dintre copiii români utilizează internetul. Internetul a adus şi aduce multe avantaje, dar reprezintă un pericol pentru copii, pentru că ei sunt pradă uşoară ale unor persoane rău-intenţionate.

Trebuie să atragem atenţia, pe orice cale, asupra riscurilor la care se expun copiii care utilizează internetul nesupravegheaţi, iar părinţii, profesorii, instituţiile statului şi organizaţiile nonguvernamentale au datoria morală să se implice în acest fenomen. Chiar dacă în ţara noastră pornografia nu este o problemă majoră, trebuie să reprezinte o prioritate pentru noi toţi.

De asemenea, există soluţii informatice de blocare a accesului la site-urile şi informaţiile periculoase. În acest sens, cred că Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei trebuie să se implice mult mai puternic în monitorizarea acţiunii infracţionale în spaţiul informatic. Simpla introducere a acceptului pe site-urile periculoase nu reprezintă nicidecum o soluţie salvatoare.

Nici Poliţia Română nu cred că ar trebui să rămână inertă la o astfel de provocare. Se pot depista facil atât anunţurile periculoase la adresa copiilor, cât şi vânzările de substanţe periculoase sau fraudele informatice on-line.

Pentru autorităţile române, cadrul legal există. Mai trebuie şi aplicat. Protecţia copiilor noştri trebuie să devină o preocupare reală, nu doar un set de simple declaraţii de intenţii.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Reorganizarea spitalicească şi scopul ei"

Procesul de reorganizarea a sistemului spitalicesc din România nu înseamnă altceva decât începutul unei reforme reale a sistemului sanitar. Ceea ce se urmăreşte prin această reorganizare sunt reducerile mari de costuri şi eficientizarea cheltuirii fondurilor şi creşterea calităţii actului medical.

În ciuda creării tratamentelor ambulatorii, a medicilor de familie, majoritatea îngrijirilor medicale se acordă în continuare în spitale, iar reorganizarea va aduce mari economii la bugetul asigurărilor de sănătate. Orice om cu bună-credinţă recunoaşte că unele spitale îşi menţin rostul de a mai funcţiona, alte nu justifică în niciun fel existenţa, nici prin acoperirea cu medici şi nici prin calitatea dotărilor medicale.

Unele autorităţi locale sunt de acord cu acest proiect. Altele critică vehement, justificat sau nu, decizia Ministerului Sănătăţii. Consider că pentru urgentarea reformei din sănătate trebuie găsit compromisul pe baza unor argumente obiective care să aibă drept fundament utilizarea eficientă atât a resurselor materiale, cât şi umane, care au ca scop oferirea de servicii medicale de calitate.

Accesul nediscriminatoriu la îngrijiri medicale de bază rămâne o declaraţie de principiu în condiţiile în care o bună parte a populaţiei nu beneficiază de asistenţă medicală din cauza dificultăţilor financiare, a numărului mare de spitale care nu îndeplinesc condiţiile minime pentru autorizarea sanitară, spitale în care lipsesc medicii specialişti. Lipseşte infrastructura, dar şi dotările, pentru aceasta dorindu-se o comasare a unor unităţi mai mici cu spitale mai mari, care au atât specialişti, cât şi aparatură medicală de ultimă generaţie, pentru ca bolnavii să beneficieze de cea mai bună îngrijire.

Comasarea şi reprofilarea celor 182 spitale nu se va face decât după o evaluare corectă, o analiză minuţioasă a avantajelor şi dezavantajelor luării unei astfel de decizii, a unor studii şi estimări a efectelor acestei reorganizări, dar şi după discuţii cu autorităţile locale, care vor decide dacă se va face sau nu acest lucru.

Obiectivele noastre sunt acelea de a obţine şi menţine o stare cât mai bună de sănătate a populaţiei, respectând principiul echităţii în ceea ce priveşte accesul la serviciile de sănătate, în condiţiile asigurării nevoilor de diagnostic şi tratament la nivel calitativ european, fără discriminări legate de mediul de rezidenţă şi statut social.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Adolescenţii - victime ale tranziţiei româneşti"

Transformările economice, politice şi sociale din ultimii ani au afectat în diferite măsuri aproape toate categoriile sociale ale populaţiei. Tineri şi pensionari, lucrători sau şomeri au traversat şi continuă să traverseze momente dificile.

Din nefericire, una dintre categoriile cele mai afectate este reprezentată de adolescenţi, aflaţi permanent sub tirul provocărilor şi ameninţărilor venite de pretutindeni.

În domeniul educaţiei, modificările succesive din sistem au provocat bulversări şi mai ales lipsa de apetit pentru şcoală, chiar şi pentru cei care se ghidau după principiul "cine are carte, are parte". Influenţele negative venite pe calea falselor modele de reuşită în viaţă, promovate cu atâta iresponsabilitate de o parte a mass-media, au descărcat de conţinut principiul enunţat mai sus.

Slăbiciunea justiţiei şi autorităţilor centrale au creat premisele transformării acestor tineri în categoria socială cea mai expusă traficului de persoane, înşelăciunilor pe internet, pornografiei şi, mai recent, în principalii consumatori de ţigarete, alcool şi produse stupefiante uşoare, denumite generic etnobotanice.

Pentru mulţi adolescenţi, vârsta poate cea mai frumoasă a vieţii a fost transformată în prilej de suferinţă, exploatare sau de muncă silnică, aproape fără excepţie neplătită.

Cauzele unui astfel de fenomen se află şi în slăbiciunea statului de a răspunde prompt unor astfel de probleme, dar şi în incapacitatea părinţilor de a genera soluţii pentru propriii copii.

În România peste 70.000 de tineri sunt în continuare lăsaţi în grija bunicilor sau vecinilor, pentru ca părinţii să poată lucra în străinătate. Aceşti copii sunt cei mai vulnerabili în faţa provocărilor amintite. Lor li se adaugă copiii ai căror părinţi s-au dedicat în exclusivitate propriei cariere, pierzând din vedere că orice copil are nevoie şi de susţinere morală, nu numai materială. Nu trebuie să ne temem să afirmăm că în şcoala românească problemele care s-au acumulat în ultimii douăzeci de ani au condus la situaţia nefericită în care se face învăţământ, însă prea puţină educaţie.

Educaţia tinerilor şi mai ales protecţia lor în faţa tuturor ameninţărilor este şi trebuie să fie o sarcină partajată între părinţi şi şcoală şi trebuie să preocupe în egală măsură şi autorităţile române responsabile: justiţie, poliţie, autorităţi publice locale.

Adolescenţii de azi sunt oamenii pentru care construim România de mâine, însă dacă nu le acordăm atenţia cuvenită s-ar putea să construim o Românie prosperă pentru o populaţie extrem de vulnerabilă.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Investiţiile străine directe trebuie stimulate"

La douăzeci de ani de la Revoluţia Română, capitalul autohton românesc nu a căpătat încă anvergura pe care ne-am dorit-o cu toţii. Cu mici excepţii, firme româneşti au reuşit să capete o dimensiune regională şi să se dezvolte pe baze sănătoase.

Mai mult, criza economică mondială, care a afectat într-o măsură consistentă şi economia românească, a vulnerabilizat sau chiar a condus către lichidare mai multe firme româneşti.

Dacă ne uităm numai la anul 2010 vom observa că, în ciuda recesiunii economice, exporturile româneşti au înregistrat un volum şi o creştere fără precedent în istoria economiei româneşti. Cea mai mare parte a acestor exporturi au fost susţinute de serviciile şi produsele unor capitaluri străine, transnaţionale de renume. Nu este de mirare că în condiţiile recesiunii aceste firme au sporit volumul producţiei, nu au disponibilizat lucrători, ci chiar şi-au permis şi creşteri salariale substanţiale.

Situaţia macroeconomică vulnerabilă şi mai ales contracţia cererii agregate s-a resimţit într-un volum din ce în ce mai mic de investiţii străine care au ales România.

În plus, câştigurile uriaşe furnizate de piaţa românească pe anumite segmente de piaţă nu mai sunt garantate astăzi. În acest caz mă refer la investiţiile străine care vânau randamente uriaşe în zona imobiliarelor sau la acele investiţii care se dezvoltau în zona comerţului en detail.

Dependentă de capitalurile străine, România nu a avut aproape niciodată o strategie de stimulare diferenţiată a investiţiilor străine directe. Investiţiile dedicate producţiei, cercetării, dezvoltării şi inovării au fost tratate la fel cu cele imobiliare sau pentru dezvoltarea consumului.

Sper că astăzi, când lecţia anului 2008 a fost învăţată, să putem discerne mai bine între investiţii care vulnerabilizează economia şi cele care o consolidează.

România are nevoie de investiţii străine directe pe termen lung, dar acest lucru nu se poate realiza în lipsa macrostabilizării şi furnizării semnalelor de încredere către pieţele externe.

România este în continuare atractivă pentru multe domenii investiţionale, atât din perspectiva factorilor de producţie, cât şi din punctul de vedere geografic, al poziţionării ţării noastre faţă de pieţele orientale. Fructificarea unui astfel de avantaj competitiv depinde numai de coerenţa politicilor noastre.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Energointensivitatea economiei româneşti"

De mai bine de patru decenii, ţările dezvoltate şi-au pus problema dezvoltării sustenabile, în condiţiile unor resurse naturale limitate. Mulţi savanţi au privit zgârcenia naturii ca un obstacol în calea dezvoltării. Alţii, în schimb, au privit-o ca pe o provocare şi un stimul real pentru omenire, de a se încadra în limitele naturale cu ajutorul dezvoltării tehnologiei.

Povara economiei româneşti, mai ales a industriei, constă în dependenţa de cale în dezvoltarea extensivă a acesteia, imprimată după modelul sovietic al utilizării nediscriminate de resurse energetice. De la crearea diferitelor ramuri industriale şi până în prezent, nu s-au schimbat foarte multe.

România conduce în topul negativ al energointensivităţii, la nivelul Uniunii Europene, din perspectiva consumului energetic pentru 1.000 unităţi monetare de P.I.B. Altfel spus, consumăm enorm ca să producem puţin. Lucrurile ar trebui să stea exact invers, adică să producem cu randamente mari şi costuri energetice reduse.

Tragic pentru România este faptul că astăzi competitivitatea economiei naţionale se traduce prin reducerea progresivă a consumului energetic, ca o componentă primară a reducerii costului total de producţie şi al gradului de dependenţă internaţională de resursele energetice.

România are acum avantajul de a atrage acele investiţii care să utilizeze tehnologii performante, puţin costisitoare din perspectiva resurselor energetice şi cu productivităţi importante.

De asemenea, România este binecuvântată cu resurse energetice regenerabile, care pot face posibilă energia hidrografică, eoliană şi chiar solară. Acest lucru ar însemna energie curată la preţuri minime, cu un impact covârşitor asupra competitivităţii şi asupra naturii.

Nu cred că trebuie să mai adaug că Europa ne ajută enorm în perioada 2007-2013, nu numai prin know-how, ci chiar prin finanţarea proiectelor care ne-ar conduce la utilizarea energiei verzi şi la desprinderea de povara energointensivităţii.

Toate aceste decizii sunt numai la îndemâna noastră, mai trebuie însă să şi conştientizăm ceea ce este important pentru dezvoltarea sustenabilă a economiei româneşti.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Încălzirea globală - un pericol pentru omenire"

Chiar dacă din anii '70 savanţii Clubului de la Roma atrăgeau atenţia asupra problemelor de mediu, omenirea nu a găsit viziunea necesară relaţionării armonioase cu natura. Emisiile de gaze cu efect de seră au determinat preocupări serioase doar în ultimii ani, atunci când furia naturii a acreditat teoria încălzirii globale, cu efecte imprevizibile pentru viitorul generaţiilor care vor veni.

Un studiu al Comisiei Europene a arătat că fenomenul schimbărilor climatice va afecta în special agricultura şi turismul din ţările sudice, iar Uniunea Europeană va cheltui peste 65 de miliarde euro în cazul în care efectele acestui fenomen nu vor fi limitate.

Urgent trebuie ca politici actuale în materie de protecţia mediului să fie modificate, iar statele membre să găsească de asemenea soluţii de reducere a poluării, în condiţiile în care în ultimul an, numărul oamenilor ucişi de secete sau inundaţii s-a dublat.

Uniunea Europeană face progrese majore, în sensul scăderii ritmului defrişărilor, a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, dar şi al reducerii consumului de energie şi acoperirea cu 20% din necesarul energiei, prin folosirea surselor regenerabile, pentru că nu trebuie uitat faptul că domeniul energetic este răspunzător de 80% de emisia de gaze cu efect de seră, care este principala sursă a schimbărilor climatice.

Obiectivele politice de mediu la nivel european se referă la ameliorarea calităţii mediului înconjurător, la măsuri urgente de prevenire a deteriorării acestuia, la utilizarea cât mai raţională a resurselor naturale, iar toate acestea se pot realiza prin aplicarea unor serii de instrumente legislative, dar şi printr-o serie de programe de acţiune pentru protecţia mediului .

România va pune accentul pe politicile de mediu, pe energie şi se va alinia politicilor europene, pentru că trebuie să conştientizăm că secolul XXI este un secol al mediului, iar dacă nu intervenim acest secol nu va mai exista.

Mai mult, ştim cu toţii că prevenţia degradării mediului costă, în termeni financiari şi sociali, mult mai puţin decât remedierea efectelor negative produse mediului.

Domnul Dorel Covaci:

"Desfiinţarea Spitalului orăşenesc Făget - Timiş"

În maratonul tăierilor, concedierilor, distrugerilor şi exterminărilor, Guvernul României a hotărât restructurarea sistemului de sănătate, prin desfiinţarea haotică a unor spitale, fără a ţine cont de indicii de eficienţă favorabili, calitatea serviciilor, lipsa arieratelor sau investiţiile deja implementate. Din cele 435 de spitale din România, 111 se comasează cu altele, iar 71 devin cămine de bătrâni. Drept urmare, în contextul unui deficit acut de personal medical specializat şi a unor salarii de mizerie, 700 de medici şi 2.500 de asistente medicale, împreună cu familiile lor, vor trăi drama relocării forţate, aceasta în cazul în care opţiunea va înclina spre acceptarea ofertei şi nu spre alinierea la trendul exodului în ţări cu o politică de sănătate mai responsabilă şi mai raţională. Trăgând linie, economia rezultată din comasarea şi reprofilarea celor 182 de spitale este de doar 20 de milioane de lei şi provine, mai ales, din desfiinţarea funcţiilor de conducere.

În judeţul Timiş se regăsesc pe lista neagră trei astfel de unităţi medicale: Spitalele din Ciacova, Buziaş şi Făget.

În ceea ce priveşte desfiinţarea Spitalului orăşenesc Făget, argumentele care demonstrează justeţea dezacordului nostru ferm, precum şi inconsistenţa şi inoportunitatea acestui demers al instituţiilor centrale, sunt:

Luând în discuţie aspectul economic, această unitate medicală nu înregistrează arierate, începând din anul 2002 şi până în prezent. Totodată, în baza OUG nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii către autorităţile administraţiei publice locale şi a Protocolului de predare - preluare nr. 7672, respectiv nr.5779/21.06.2010, încheiat între Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Timiş şi Primăria oraşului Făget, ansamblul de atribuţii şi competenţe, exercitat până la acea dată de Ministerul Sănătăţii, a fost preluat de către autoritatea administrativă locală, respectiv Primăria Făget, inclusiv sub aspectul finanţării.

Din punct de vedere social, Spitalul din oraşul Făget este singurul spital din judeţul Timiş, care se află la o distanţă de 100 de km faţă de clinicile universitare, are o rază de acţiune de peste 30 de km, fiind cea mai mare din judeţ, iar cele mai apropiate spitale se găsesc la o distanţă între 30 şi 60 de km. Spitalul orăşenesc Făget asigură asistenţă medicală de specialitate pentru populaţia din 12 unităţi administrativ-teritoriale ale judeţului Timiş, cât şi pentru populaţia din localităţi aparţinând judeţelor limitrofe, Arad, respectiv Hunedoara.

Spitalul Făget este un exemplu excelent de management eficient şi eficace, în sistemul public de sănătate. Are 120 de paturi, repartizate pe două secţii şi trei compartimente, respectiv Secţia de Chirurgie Generală, Secţia Pediatrie şi Compartimente de Medicină Generală, Obstetrică - Ginecologie, Boli Infecţioase şi Pneumologie. Permanenţa se asigură prin două linii de gardă: medicală (interne, pediatrie, boli infecţioase, pneumologie) şi chirurgicală (chirurgie generală, ortopedie şi traumatologie, obstetrică-ginecologie). În cadrul Secţiei Chirurgie, se efectuează, în exclusivitate în judeţ, cu excepţia Timişoarei, intervenţii laparoscopice. În ambulatoriu este asigurată asistenţa medicală de specialitate pentru: medicină internă, chirurgie generală, obstetrică-ginecologie, pediatrie, ortopedie şi traumatologie. Din punct de vedere administrativ, spitalul este structurat în sistem pavilionar şi deţine centrală termică proprie. Spitalul are încadraţi medici specialişti şi primari la toate specialităţile clinice şi paraclinice, inclusiv compartimentul pentru ATI.

Sub aspect legal, decizia ministerului încalcă propria OUG 48/2010 privind descentralizarea sistemului sanitar, precum şi Constituţia României. Potrivit OUG 48/2010, Spitalul orăşenesc se află în proprietatea Consiliului Local Făget, iar Consiliul de Administraţie este cel care are drept de administrare şi poate decide asupra funcţionării sale. Această măsură a desfiinţării va încălcă Constituţia, totodată, prin nerespectarea dreptului asupra proprietăţii şi prin atentarea la dreptul cetăţeanului la servicii medicale decente.

Accesul fără constrângeri la serviciile de sănătate publică înseamnă menţinerea unei stări fireşti de normalitate, în care sistemul se desenează şi se poziţionează în jurul cetăţeanului, şi nu invers, cetăţeanul se ataşează sistemului, în jurul căruia orbitează cu obedienţă!

În urma prezentării argumentelor de mai sus, nădăjduiesc să fim sprijiniţi în demersul pentru menţinerea spitalului în oraşul Făget, în scopul asigurării unei asistenţe medicale de specialitate pentru populaţia întregii zone de vest a ţării!

Domnul Teodor Atanasiu:

"Cei şapte ani de acasă ai PDL, criticaţi de propriul părinte!"

Inventatorul PDL-ului actual se dezice, mai nou, de propria sa creaţie - ce pare într-adevăr cam hidoasă, dar, mai ales, periculoasă -, de partidul care a făcut până acum, timp de mai bine de zece ani, tot ceea ce a vrut, dictat sau iniţiat de Traian Băsescu, sub imperiul lacrimilor, al furiei sau al comenzii ferme, cu puşca la carâmb, uneori!

Acest fost mic orfan, născut din marele FSN şi apoi desprins şi vegheat, pentru puţină vreme, de către părintele său real, a fost răpit brusc, sălbăticit şi transformat continuu, după chipul şi asemănarea noului dur tutore!

Astfel, pruncul PDL a fost crescut, hrănit, îmbăiat, înfăşat şi învăţat să meargă, de către actualul preşedinte, pas cu pas, de la firavul 7% în 2004, până la uriaşul 33%, în 2008!

Traian Băsescu, fost ministru, primar şi actual preşedinte din partea aceluiaşi partid care l-a ajutat şi propulsat în toate aceste importante funcţii deţinute - partid pe care s-a străduit să-l subjuge, folosească şi stăpânească în tot acest timp - îşi schimbă instant rolul avut atâta vreme şi, culmea ipocriziei, vine acum şi ne descrie propriul pupil - precum un veritabil şi detaşat analist politic - ca pe un mare rău, care nu reuşeşte decât să-l supere şi dezamăgească profund: "Trebuie să recunosc că am remarcat şi o atitudine de dispreţ pentru ceea ce i-am rugat să facă în interes naţional. Am luat notă. (...) După ziua de astăzi când am văzut cât rău poate să facă ţării Coaliţia, pe mine nici nu mă mai interesează ce fac. Să ducă mai departe acordul cu FMI, ce fac politic îi priveşte. Nu mai aştept nimic de la PD-L după ziua de azi".

Care mai este sensul acestei supărări, domnule preşedinte, acum, în ceasul al treisprezecelea, când România a devenit deja o ţară de coşmar, din cauza incompetenţei domnului Boc al Cincilea şi al camarilei oblăduite de minunata dumneavoastră echipă?

Cum de nu aţi reuşit să vedeţi ce aţi crescut la piept până în prezent, domnule Băsescu? Sau atunci când acest partid a adunat voturi multe, fie pentru dumneavoastră, fie lui însuşi sau chiar rudelor, în campanii, prin utilizarea unor metode nu prea ortodoxe, era cel mai bun, cel mai curat şi imaculat şi dintr-o dată a devenit de nerecunoscut?

Când acelaşi partid a stat bine mersi liniştit la guvernare şi nu a luat absolut nicio măsură, vorbind doar despre râuri de lapte şi miere revărsate din programele portocalii, iar România era de fapt în colaps, unde eraţi domnule preşedinte Băsescu?

Veniţi şi daţi vina, într-un mod extrem de vehement, pe anii 2007-2008, dar tot dumneavoastră eraţi preşedinte şi în anii precedenţi, 2005-2006, atunci când PD a guvernat alături de noi, liberalii, şi în anii 2009-2010, când creaţia dumneavoastră, tânărul de succes, PDL a zburdat cum şi cât a vrut cu banii jepcuiţi din buzunarele românilor şi trimişi direct în puşculiţele portocalii!

De ce nu i-aţi criticat şi atunci, domnule preşedinte Băsescu, pe PDL-iştii dumneavoastră care au reuşit performanţa de a cheltui tot ce exista în vistierie, nu pe pensii şi salarii, aşa cum vă văitaţi dumneavoastră, ci pe patinoare, săli de sport, deplasări şi achiziţii de lux, precum şi alte proiecte costisitoare şi nefolositoare, menite doar să satisfacă cheltuielile fabuloase ale partidului?

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Opriţi asasinarea sistemului de sănătate!"

În ultimii doi ani de guvernări portocalii am auzit pronunţându-se cuvântul reformă, de fiecare dată când românii au trebuit să suporte dintr-o lovitură, cu stoicism, încă o tăiere de venituri, de creşteri de taxe şi impozite sau atunci când sistemele de bază ale societăţii, educaţia şi sănătatea au avut de suferit adevărate intervenţii pe cord deschis, operate cu diletantism de amatoriştii guvernelor domnului Boc!

A venit acum rândul sănătăţii să intre pe masa de chirurgie improvizată a reformei totale, după ce educaţia a fost reformată până la epuizare de exoticul inovator, domnul Funeriu, iar salariile bugetarilor şi pensiile au fost ciopârţite în fel şi chip, tot în ideea de reformă, de toate cele cinci guverne ale domnului Boc!

Ministrul Sănătăţii ne vorbeşte în aceste zile de marea reformă în domeniu, înfăptuită prin transformarea unui număr foarte mare de spitale în cămine de bătrâni şi prin comasarea altor sute de unităţi spitaliceşti!

Şi toate acestea se vor întâmpla, după cum ni se afirmă în prime-time, de către marii conducători, numai pentru beneficiul pacienţilor! De parcă toate aceste decizii intempestive, dar mai ales fără discernământ, le-ar putea aduce pacienţilor arondaţi spitalelor respective, imediat ulterior, cele mai bune servicii medicale sau le-ar grăbi vindecarea în vreun fel acelor bolnavi, puşi fără voia lor pe drumuri, pentru căutarea altor spitale, la sute de kilometri depărtare de casă...

Faptul că unele dintre cele mai bune spitale din ţară sunt anihilate ca instituţii, prin comasarea cu altele şi se vor naşte nişte fantasmagorice spitale mamut, cu care nu aveau nicio legătură în ceea ce priveşte profilul şi nicio perspectivă reală de îmbunătăţire a activităţii sau faptul că în sute de localităţi, unde bătrânii sunt oricum pe cale de dispariţie, vor apare precum ciupercile, multe cămine de bătrâni, nu înseamnă, domnilor guvernanţi, că problemele din sănătate au luat sfârşit, iar reforma mult invocată poate fi sărbătorită cu veselie în cele două Palate!

Un exemplu în acest sens este şi unul dintre spitalele din colegiul meu, cel din Codlea, care oferă servicii medicale pentru 36.000 de persoane ce locuiesc atât în Codlea, cât şi în localităţile limitrofe. În ultimii ani, spitalul a fost modernizat, aici investiţiile ajungând la 23 de miliarde de lei vechi. Ca urmare a desfiinţării acestuia, pacienţii vor fi aduşi la Spitalul Judeţean Braşov. Distanţa dintre Braşov şi Codlea este de 15 kilometri, iar locuitorii spun, pe bună dreptate, că un pacient aflat în stare gravă ar putea muri pe drum!

Dacă aţi fi avut într-adevăr intenţia de a lua decizii pentru reformarea reală a sistemului de sănătate şi acestea ar fi fost numai în beneficiul pacienţilor, trebuia, domnilor Boc, Băsescu şi alţi miniştri să-i întrebaţi pe români dacă sănătatea lor va fi sau nu afectată de aceste decizii, sau dacă a străbate ţara în lung şi-n lat, în căutarea unui spital este pentru ei cea mai bună soluţie!

Aţi umilit medicii până la alungarea lor din ţară, umiliţi permanent pacienţii cu tot felul de restricţii, aţi distrus medicina de familie şi toate programele funcţionale din domeniu, aţi băgat în colaps sute de spitale prin sărăcirea lor totală, iar acum le desfiinţaţi de tot, în loc să le modernizaţi şi, ca o încununare a măreţelor dumneavoastră fapte, veniţi acum şi le aruncaţi în ochi pacienţilor români praful reformei portocalii!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Guvernele Boc au pus lacăt şi medicinei de familie!"

Reformiştii de serviciu ai României au avut grijă ca în cei doi ani de guvernări haotice, pline de aberaţii, ilegalităţi şi încălcări flagrante ale Constituţiei, să înscrie falimentul tuturor domeniilor economice şi sociale în Cartea celor mai proaste recorduri!

Şi dacă ceva mergea bine în România, domnii programelor portocalii de guvernare s-au străduit din răsputeri să frâneze, să strice şi să transforme în rebuturi tot ceea ce era funcţionabil! Printre acestea se înscrie şi medicina de familie, partea de medicină cu cel mai important rol în prevenţie, care ajunsese la un grad important de dezvoltare şi eficienţă în ultimii ani şi, mai ales, de motivare a medicilor de familie şi de dezvoltare substanţială a cabinetelor acestora!

Din nefericire, aceşti medici sunt puşi acum de către premierul Boc să-şi închidă în mod forţat cabinetele, deoarece condiţiile noului contract cadru pe care ministerul de resort îl pune pe tapet este de natură să pună lacăt medicinei de familie!

Medicii de familie sunt hotărâţi să nu semneze noul contract cadru şi să conteste în instanţă actele normative ce încalcă drepturile pacienţilor şi medicilor, reclamând că sunt puşi să editeze carduri şi să facă muncă forţată fără să li se asigure cele necesare: "Contractul-cadru, pe doi ani, nesocoteşte principiul consolidării bazei pentru a întări întregul sistem, decapitează liberalismul profesiei medicale, afectează drepturile pacienţilor şi încearcă subjugarea birocratică a medicilor din asistenţa primară, promovând falsa dezbinare şi deprofesionalizarea", susţin aceştia.

Medicii au ajuns la concluzia că nu le-a mai rămas decât să continue să practice medicina fie în mod privat, fie în alte ţări, dacă guvernanţii actuali îi obligă la semnarea contractului disputat. Aceştia invocă şi nemulţumirea legată de "impunerea muncii forţate prin instituirea obligativităţii permanenţei, fără asigurarea unei finanţări decente şi a condiţiilor legale de funcţionare a centrelor de permanenţă".

Lipsa de preocupare faţă de sistemul de sănătate şi haotizarea completă a acestuia îi îndreptăţeşte atât pe puţinii medici rămaşi în ţară, cât şi pe pacienţii români, din ce în ce mai afectaţi de măsurile proaste puse în funcţiune de guvernele domnului Boc, să recurgă la proteste vehemente şi la strângerea de semnături pentru a pune capăt acestor abuzuri fără precedent!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"La dumneavoastră reforma înseamnă numai desfiinţare, domnule prim-ministru Boc?"

În ultima perioadă primim numai veşti bune de la Palatul Victoria. Se vor desfiinţa, comasa, demola şcoli, posturi de poliţie comunale, spitale, în curând probabil şi unităţi administrative.

Sume uriaşe din banii publici au fost alocate pentru modernizarea unor şcoli, care însă se vor desfiinţa din cauza lipsei elevilor. În toată ţara sunt 1.400 de astfel de construcţii, începute în 2008, şi care acum zac în paragină. Ministrul educaţiei, Daniel Funeriu, s-a remarcat doar prin decizii care nu fac decât să distrugă sistemul de învăţământ românesc, decizii prin care numeroase şcoli din ţară au fost sau urmează a fi desfiinţate.

În judeţul Constanţa s-a produs comasarea celor două Şcoli Speciale, Şcoala Specială nr. 2 scăpând de la dispariţie doar prin intervenţia Consiliului Judeţean Constanţa care a explicat că, prin desfiinţarea unităţii de învăţământ, se pierd fondurile europene de reabilitare a infrastructurii instituţiei. De asemenea, Şcoala Sanatorială Mangalia urmează să fie desfiinţată pentru că nu mai corespunde normelor Ministerului Educaţiei. Dar copiii ce vină au?

Posturile de poliţie rurale vor fi desfiinţate până cel târziu în prima zi a lunii mai, iar poliţiştii vor lucra ca sectorişti, potrivit unui proiect de reformare pe fond a Poliţiei Române, care va fi public la jumătatea lunii februarie. "Nu putem să ne permitem luxul să ţinem trei poliţişti şi la o comună de o mie de locuitori, şi la una de trei mii şi la una de cinci mii de locuitori. Nu ne putem permite luxul să ne distribuim resursele pe care le avem în mod haotic şi fără niciun fel de analiză pe ceea ce înseamnă riscurile şi vulnerabilităţile pe care le avem. Sunt numeroase argumente. E un proiect la care eu lucrez din 2007, de când eram inspector şef. Sunt modele europene într-adevăr, adaptate, într-o oarecare măsură, la o problematică specifică şi specială pe care o are fiecare judeţ", a spus şeful Inspectoratului General al Poliţiei Române, chestorul Liviu Popa.

Zone foarte populate din numeroase judeţe rămân fără asistenţă medicală de specialitate, în condiţiile în care şi medicii de familie lipsesc din multe localităţi. De asemenea, comasările de spitale nu au nicio logică legată de calitatea actului medical, răspunzând probabil doar unor interese economice ale guvernanţilor, cum ar fi centralizarea achiziţiilor, unor interese imobiliare sau fiind făcute pentru a mări influenţa clientelei politice la nivel local.

Decizia de a înfiinţa cămine de bătrâni, deşi necesare, nu rezolvă în niciun fel accesul la serviciile de sănătate a populaţiei, mai ales în zonele rurale. În mai 2010 ministrul Attila Cseke afirma că nu este vorba despre nicio desfiinţare de spitale. "Ministerul Sănătăţii nu a propus şi nu a avansat un număr de spitale pe care doreşte să le desfiinţeze. Avem în schimb un program de raţionalizare a spitalelor cu Banca Mondială, care include mai multe etape", spunea la vremea respectivă ministrul Cseke.

Pentru că ne-am obişnuit ca mai toţi guvernanţii una să declare şi alta să facă, Guvernul urmează să închidă aproape 200 de spitale din cele aproximativ 450 existente în întreaga ţară, iar personalul din unităţile medicale va fi redistribuit, în funcţie de nevoi. Nevoile dumneavoastră domnilor miniştrii, sau ale populaţiei?

Am înţeles în final că vreţi o ţară fără poliţie, fără şcoli, fără spitale, eventual şi fără copii. Ele reprezintă un lux pe care guvernul supercompetent Boc nu şi-l poate permite în vremuri de criză. Dar măcar spuneţi-ne şi nouă unde să ne mutăm. Sau doriţi să rămâneţi singuri pe tură ca vameşii? Aoleo am spus vameşi!

Domnul Mircea Irimescu:

"Votul parlamentar şi anticorupţia"

Nu cred să existe cineva dintre cei implicaţi sau cei interesaţi de viaţa politică românească care să nu conştientizeze ce importanţă are pentru România o acţiune anticorupţie decisă, generalizată şi eficientă. Sunt destule argumente care pot susţine cu succes ideea că o astfel de întreprindere în România este chiar vitală. Secolele de tolerare a mijloacelor ilegale cu care unii şi-au câştigat diverse poziţii favorizante în societate au condus la dezvoltarea unor mentalităţi nu numai contrare legii, dar şi în contradicţie flagrantă cu judecăţile care domină lumea comunităţii europene din care facem parte. Trăim cu sentimentul că suntem în ceasul al doisprezecelea şi de aceea necesitatea întăririi statului în dificila conjunctură în care ne ducem viaţa este lesne de înţeles pentru mai toată lumea. Lupta împotriva corupţiei se bucură de cea mai mare popularitate dintre toate activităţile pe care le-ar putea declanşa orice guvern, indiferent de formaţiunile politice care-l susţin. Recentele iniţiative ale instituţiilor legal investite să combată ilegalităţile din viaţa socială, inclusiv din punctele de trecere peste frontieră, s-au bucurat de atenţie şi aprobare unanime.

Totul ar fi de aplaudat dacă nu şi-ar fi băgat şi aici coada cel identificat a fi sursa tuturor relelor de când e lumea pe pământ. Tentaţia câştigurilor politice în scop electoral este la fel de puternică ca şi pofta de înavuţire tipică, de exemplu, contrabandiştilor. Raţionamentul de tipul: "Şi nouă ce ne iese din asta? Să împuşcăm doi iepuri deodată, răpunem corupţia şi ne impunem imaginea de eroi salvatori ai legii în biata ţărişoară" este considerat de o parte însemnată a oamenilor politici români ca probă de pragmatism, de spirit organizator, de "simţ politic". Nu-i aşa. Este chiar o dovadă a generalizării răului şi a imoralităţii din viaţa politică românească.

În ce mă priveşte, din complexul de activităţi anticorupţie desfăşurate în ultima vreme de cei abilitaţi, doresc să stărui asupra votului de săptămâna trecută la proiectul de hotărâre a Camerei Deputaţilor privitor la cererea unuia dintre parchetele Ministerului Public de a-l "reţine şi aresta" pe deputatul Dan Păsat. Din capul locului menţionez că nu-l cunosc pe împricinat, că nu ştiu decât din presă acuzaţiile care i se aduc, că am votat întotdeauna pentru aprobarea cererilor adresate de organele de stat, în scopul instrumentării cazurilor de presupuse încălcări ale legii săvârşite de deputaţi, că acum nu am votat (respectând decizia politică a grupului parlamentar din care fac parte). Mă grăbesc să adaug că, dacă aş fi votat, de această dată aş fi făcut-o împotriva cererii parchetului. Iată de ce.

Cercetarea penală a învinuitului a început în anul 2009 şi nu am auzit ca justiţia să fi fost în vreun fel obstrucţionată în activitatea ei firească. În speţă, procurorii au decis că inculpatului ar trebui să i se aplice măsura excepţională a arestării preventive şi în această situaţie au fost obligaţi de lege să obţină o aprobare parlamentară. Dacă avizul solicitat de procurori ar fi fost doar un act administrativ emis de conducerea Camerei Deputaţilor, cu ştampilă şi semnătura preşedintelui instituţiei, l-aş fi acceptat, indiferent dacă prin el s-ar fi admis sau respins cererea procurorilor. Însă, pentru a se decide o soluţie la acest demers procedural, mi s-a cerut votul, ceea ce schimbă radical modul de abordare al chestiunii.

Dincolo de constrângerile de partid sau de "corectitudine politică", totuşi, votul rămâne o problemă de conştiinţă, mai ales atunci când prin el se decide asupra libertăţii unui om, oricine ar fi acela. Pentru a da un vot într-un asemenea caz este nevoie de mai multă documentare, cumpănire şi matură chibzuinţă. Dacă legea îţi impune împuternicirea de a decide, trebuie să-ţi asumi răspunderea. Delegarea formală a acestei obligaţii către alte instituţii nu are darul să contribuie la întărirea actului de justiţie.

La chestiunile de principiu de mai sus se adaugă câteva întrebări care lasă suspiciuni de politizare a actului de justiţie în speţa de faţă. Ce a împiedicat DNA-ul să termine, în cele 18 luni avute la dispoziţie, instrumentarea acestui caz şi să trimită inculpatul în judecată? A împiedicat în vreun fel inculpatul actul de justiţie? Cererea în vederea "reţinerii şi arestării" a fost depusă la Camera Deputaţilor la circa 1 an de la începerea cercetărilor, încă de la începutul toamnei trecute. Unde-i caracterul de urgenţă al măsurii de privare de libertate? De ce nu a fost trecută imediat pe ordinea de zi a unei şedinţe a Camerei? Era nevoie de cel în cauză în grelele dispute politice finalizate prin vot de la sfârşitul anului trecut, iar acum, cazul său poate fi "valorificat" sub alte aspecte?

Pentru că nu am primit de la cei care trebuiau să-şi justifice cererea răspunsuri mulţumitoare la cele de mai sus, conştiinţa mi-a dictat o atitudine de împotrivire la măsura extremă propusă. Astfel, consider că nu am împiedicat exercitarea actului de justiţie în România, dar m-am opus încălcării principiului de nevinovăţie prevăzut de lege şi mediatizării în lume - prin televiziuni - a unei spectaculoase arestări în chiar sediul Parlamentului României. Impresia, posibil pozitivă, creată peste hotare de proiectatul eveniment, pe fondul amplelor acţiuni de combatere a corupţiei din vămi, ar fi putut fi una dintre secularele noastre forme fără fond cu care am tot păcălit lumea. M-am săturat de ele şi am decis să le combat, oricât de mult mi-aş dori să-i văd pe toţi infractorii acestei ţări acolo unde le este locul.

Domnul Marin Almăjanu:

"Sărăcia, program naţional pentru echipa Băsescu-Boc!"

Nici nu ne-am îndatorat bine, cu cele peste 20 de miliarde de euro de la FMI şi preşedintele Băsescu a decis, din nou cu el însuşi, să încheie un nou acord în numele românilor, de data aceasta de numai 5 miliarde de euro, acord care se vrea a fi doar unul preventiv!

Datorită acestei denumiri a acordului, cea de "preventiv", acesta aproape că a fost trecut cu vederea de opinia publică!

Dar, din păcate, condiţiile acestuia sunt cele care ar fi trebuit să atragă atenţia şi, în special, faptul că este vorba de măsuri suplimentare de austeritate ce nu vor face altceva decât să adâncească sărăcia şi să reducă drastic nivelul de trai al românilor, destul de greu încercat în ultimii doi ani!

Preşedintele Băsescu a avertizat oarecum că cei care vor guverna în anii 2011-2012 vor întâmpina dificultăţi în a face concesii populaţiei - în contextul campaniilor electorale care urmează în 2011-2012 -, dar acesta nu le-a vorbit celor afectaţi despre toate austerităţile impuse de-a valma până în prezent şi despre ceea ce-i aşteaptă în continuare: "Partidele care au de gând să facă promisiuni să ţină cont că acest acord acoperă perioada aprilie 2011- aprilie 2013, deci va fi şi după alegeri. Să-l citească pentru că va fi publicat în monitorul oficial înainte de a face promisiuni"!

Domnul Băsescu nu a amintit nimic despre condamnarea la şomaj, sărăcie şi chiar foame a milioane de români afectaţi deja de duritatea măsurilor luate, care nu-şi mai pot permite nici măcar să supravieţuiască de la o lună la alta, în condiţiile în care li s-ar micşora din nou veniturile! Aceştia nu-şi mai pot oricum de multă vreme plăti datoriile, nu se pot încălzi în plină iarnă, nu-şi pot cumpăra medicamentele necesare sau măcar alimentele de bază!

Pe cine aţi întrebat când aţi anunţat încheierea unui nou acord cu FMI, domnule preşedinte Băsescu? De ce nu faceţi un referendum pentru a afla cine îşi doreşte ceea ce vreţi dumneavoastră să impuneţi din nou cu forţa?

Noi, liberalii, nu suntem nici de această dată de acord cu decizia dumneavoastră unilaterală, domnule Băsescu!

Vă cerem să vă întrebaţi cetăţenii dacă vor să mai strângă cureaua fără voia lor şi să începeţi cu discutarea şi organizarea unor largi dezbateri, referitoare la noile măsuri de austeritate din Scrisoarea de Intenţie a Guvernului către FMI, dar, mai ales, să supuneţi aprobării Parlamentului, noul acord avut în vedere!

Până unde credeţi, domnilor Băsescu-decidentul şi Boc-executantul, că puteţi să mai întindeţi coarda austerităţii aducătoare de sărăcie cruntă, în casele şi pe mesele românilor?!

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"România transformată de echipa Băsescu-Boc într-un azil de bătrâni!"

Cea mai şocantă echipă din România, cea a domnilor Băsescu-Boc, a decis închiderea sistemului de sănătate, în contul modernizării acestuia: din cele 435 de spitale existente, 111 se vor comasa cu altele, iar 71 vor deveni cămine pentru bătrâni!

Nici pacienţii, nici medicii din aceste spitale nu întrevăd rezultatele bune ale acestor comasări sau desfiinţări şi spun că această decizie nu are nicio legătură cu logica, deoarece majoritatea comasărilor sunt extrem de controversate, din punctul de vedere al corelării activităţii şi profilului unităţilor respective, iar căminele de bătrâni nu sunt nicidecum cu mult mai necesare decât fostele spitale, pentru a fi înfiinţate într-un număr atât de mare!

În condiţiile în care, în acest moment, în toate spitalele din România nu sunt locuri libere, fiind internaţi de cele mai multe ori la grămadă bolnavii şi apoi distribuiţi mai mulţi într-un pat - la fel ca pe tărâmurile africane mai sărace -, ce sens are oare această reducere drastică a numărului de paturi din spitale?

Ce ar trebui să facă românii care vor avea nevoie totuşi de spitalizare şi nu vor mai găsi niciun loc liber în vreunul din puţinele spitale rămase în România?

Credeţi, domnilor preşedinte şi premier, că românii, tot mai sărăciţi de dumneavoastră şi din ce în ce mai grav bolnavi din cauza neputinţei, a miilor de probleme apărute peste noapte în viaţa lor şi a imposibilităţii de a se trata la timp, ar mai găsi şi resurse să plece pe alte meleaguri pentru a primi tratamentul necesar?

După ce medicii au fost jigniţi frecvent, decredibilizaţi şi puşi pe fugă de însuşi preşedintele ţării, iar meseria de medic sau cea de asistent medical a fost dusă definitiv în derizoriu de către nefastele guvernări portocalii, care n-au ştiut altceva decât să discrediteze orice domeniu şi să sărăcească până la limita suportabilităţii orice salariat, aveţi impresia, domnilor Băsescu şi Boc, că aţi reuşit modernizarea sistemului de sănătate şi aţi tratat toate hibele majore ale acestuia cu mare succes, prin toate aceste decizii haotice, fără niciun rezultat palpabil?

Mai sunt o mulţime de lucruri de schimbat în domeniul sănătăţii, iar dumneavoastră, domnilor portocalii, în loc să păstraţi ceea ce aţi găsit bun şi reformat substanţial deja sau menţinut în stare foarte bună de funcţionare - cum sunt unele spitale româneşti devenite performante şi fără datorii sau cum este medicina de familie, cu un important rol în prevenţie, care fusese destul de bine susţinută până în 2008 - aţi reuşit, în mod sistematic, să puneţi totul pe butuci! Definitiv!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Vămile PD-L"

România este condusă în acest moment de oameni pentru care responsabilitatea faţă de populaţie este zero. România trăieşte pe datorie, şi trăieşte rău. Ştiţi cu cât a crescut anul trecut datoria publică? De la 35 la 46 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă în jur de 1 miliard de euro pe lună! Este factura incompetenţei actualilor guvernanţi, pe care o vor plăti generaţiile viitoare.

Guvernul Băsescu - Boc face experimente pe poporul român şi mimează cu voioşie lupta împotriva corupţiei, culegând pionii de pe tabla de şah. Este adevărat, România are o problemă cu corupţia, în general, şi cu cea din vămi, în special. Acolo era un sistem care s-a perpetuat, care a fost întreţinut şi sprijinit. Întrebarea care se ridică este, de fapt, de ce au loc aceste arestări atât de târziu? De ce a trebuit să ajungem în situaţia să ni se refuze accesul în spaţiul Schengen pentru a lua măsuri de combatere a corupţiei din vămi? Băsescu este preşedinte de aproape 7 ani, ştia foarte bine ce se întâmplă, informările veneau vrafuri-vrafuri, dar nu a făcut nimic în tot acest timp. Vameşii şi poliţiştii de frontieră sunt arestaţi acum într-un megashow, să mai uite poporul de salariile şi pensiile tăiate, să vadă şi Europa cum luptă guvernul de zor împotriva corupţiei.

Mafia din vămi, pentru că acolo vorbim despre reţele întregi formate în interiorul instituţiilor statului, a fost şi este în continuare sprijinită de actuala Putere. Cred că am ajuns în momentul în care trebuie să spunem aceste lucruri foarte clar. Cine a numit şeful ANAF, şeful Poliţiei de Frontieră, şeful Vămilor, şeful de vamă de la Siret şi din alte locuri? Toţi aceşti oameni, care au responsabilităţi în domeniu, au fost numiţi în funcţii de actuala Putere, de cei aflaţi la guvernare, de colegii domnilor Boc, Flutur şi Falcă. Prin urmare, cei aflaţi la guvernare ar trebui să ne explice cum de s-a putut dezvolta un asemenea sistem mafiot. Legăturile dintre PDL şi sistemul vamal sunt foarte strânse şi de lungă durată. Puterea politică este unul dintre beneficiarii majori ai corupţiei din vămi!

Dincolo de conotaţiile politice ale acestui caz, arestările din săptămânile trecute nu rezolvă problema corupţiei din vămi. Dacă procurorii se vor mulţumi să îi pună sub acuzare pe lucrătorii din vămi şi vor ignora complet vârful piramidei, atunci sistemul va rămâne în funcţiune.

Aţi văzut ieşirile triumfaliste ale lui Boc imediat după arestări, în care anunţa că România face curăţenie pentru Schengen. De fiecare dată când domnul Boc iese şi anunţă ceva, de obicei acel lucru se termină prost sau foarte prost.

Temerea noastră, a celor din Opoziţie, este tocmai aceasta - că arestările din vămi nu sunt decât praf în ochii partenerilor europeni, iar corupţia de acolo va rămâne în continuare o problemă gravă a României. PD-L nu are de gând să strice sistemul, ci doar să elimine o serie de actori din joc şi să numere zilnic procentele din sondaje. Pentru că guvernanţii sunt preocupaţi numai de creşterea în sondaje, cu orice preţ, prin minciună, hoţie şi manipulare.

Aşa am ajuns ca astăzi, la 6 ani după ce Băsescu a câştigat alegerile, trâmbiţând lupta împotriva corupţiei, România să fie în continuare la coada Europei, refuzată în spaţiul Schengen şi cu o monitorizare ruşinoasă pe Justiţie. Cea mai mare promisiune a lui Băsescu, lupta împotriva corupţiei, a fost o mare minciună. Ca, de altfel, întregul său mandat la Palatul Cotroceni.

Domnul Virgil Pop:

"Efectele comasării spitalelor asupra turdenilor"

Ieri, peste o sută de pacienţi, cadre medicale şi oameni simpli din Câmpia Turzii au protestat împotriva deciziei ministerului Sănătăţii de a comasa spitalul din localitate cu unitatea spitalicească din Turda, transformând astfel unitatea medicală din Câmpia Turzii într-o secţie externă; în toată ţara, mii de oameni sunt nemulţumiţi de intenţia ministerului Sănătăţii de a desfiinţa sau comasa peste o sută de astfel de unităţi. Această decizie extrem de controversată a fost luată, ca mai toate hotărârile guvernului Boc, fără o introspecţie reală a situaţiei sistemului spitalicesc din ţară, a efectelor acestei decizii şi fără o dezbatere sinceră cu autorităţile locale ce vor trebui să ducă greul acestei măsuri.

Deşi se invocă binele pacienţilor, aceştia sunt ultimii pe lista de priorităţi a ministerului Sănătăţii, în condiţiile în care măsura de comasare va afecta din plin cetăţenii din comunităţile mici, prin disponibilizări şi prin îngreunarea calităţii şi accesului la serviciile medicale. Pentru acest guvern, oamenii sunt doar cifre statistice şi calculele sunt exclusiv politice: comasarea şi desfiinţarea spitalelor vor centraliza fondurile şi procedeele de achiziţie, vor permite vacantarea unor posturi cheie şi vor determina disponibilizarea a mii de oameni din sistemul public, care altfel nu s-ar fi produs.

Dincolo de cadrul general, comunităţile locale mici vor avea cel mai mult de suferit de pe urma acestei măsuri. Pentru cei din Câmpia Turzii, comasarea spitalului municipal cu cel din Turda va însemna, cu siguranţă, pierderea locului de muncă pentru zeci de oameni şi îngreunarea accesului la serviciul medical pentru alte câteva mii sau zeci de mii de pacienţi care vor fi nevoiţi să se îndrepte spre alte unităţi spitaliceşti din judeţ. Însă ce va însemna această măsură pentru autorităţile locale care se vor trezi, brusc, cu încă o unitate administrativă de gestionat?

Ce efecte va avea comasarea spitalului din Câmpia Turzii asupra vieţii cetăţenilor din Turda?

Ca locuitor al municipiului, ca beneficiar al sistemului medical al spitalului din Turda, ştiu că lucrurile nu stau nicidecum bine nici aici. Numărul de paturi este şi aşa total insuficient pentru zona pe care o deserveşte şi există liste întregi de aşteptare pentru bolnavii cronici. Din cele peste 400 de paturi existente în spital, s-a renunţat deja la 90, asta în condiţiile în care spitalul din Turda este oricum supraaglomerat şi duce lipsă în permanenţă de personal medical suficient. După aplicarea acestei măsuri, lucrurile vor sta şi mai rău, pentru că spitalul va trebui să preia tot mai mulţi pacienţi şi calitatea actului medical va scădea invariabil. În ciuda estimărilor optimiste ale guvernului, costurile generale vor creşte şi contribuabilii vor trebui să scoată mai mulţi bani din buzunar pentru a ajunge, efectiv, să beneficieze de actul medical, prin costurile de transport, aşteptare efectivă, etc.

Taxele, impozitele, în general viaţa de contribuabil a turdeanului va fi şi ea afectată de această măsură. Ştim că, de regulă, autorităţile locale îşi menţin cu greu pe linia de plutire unităţile spitaliceşti. Cum vor gestiona Consiliul Local Turda, Primăria Turda, această nouă situaţie administrativă? Proiecţia bugetară pentru anul 2011 este cu peste 20 de milioane de lei mai redusă decât sumele bugetare ale anului 2010, iar banii se duc în principal pe cheltuieli curente şi mai puţin pe investiţii sau pe proiecte de dezvoltare. Or, pentru o astfel de comunitate, cu un buget micşorat an de an, efortul administrativ de a gestiona încă o unitate implică costuri şi eforturi umane deopotrivă.

Discuţiile guvernului cu autorităţile locale despre această măsură au fost aproape inexistente, deşi impactul cel mai mare se va regăsi în calitatea vieţii contribuabililor din comunităţile mici. Mai mult, pe lângă lipsa discuţiilor cu autorităţile descentralizate, este foarte clar că guvernul mizează, în aplicarea acestei măsuri aberante, pe sprijinul necondiţionat al primarilor sau al liderilor locali de aceeaşi culoare politică cu cei aflaţi la putere sau în arcul guvernamental. Iar aceştia, prin exprimarea acordului sau printr-o politică de non-combat, aleg să urmeze mai degrabă ordinele de partid decât să acţioneze în interesul cetăţenilor. Pe scurt, uită de ce au fost aleşi şi îşi vulnerabilizează astfel comunităţile. Din acest motiv, îi cer public primarului municipiului Turda, Tudor Ştefănie, să se gândească exclusiv la bunăstarea cetăţenilor din Turda şi din zonele învecinate şi să se poziţioneze public împotriva măsurii de comasare a Spitalului din Câmpia Turzii cu cel din Turda, propusă de guvernul Boc, prin ministerul Sănătăţii.

Domnul Adrian George Scutaru:

"Opriţi distrugerea spitalelor!"

Se pare că puterea actuală continuă să şocheze prin deciziile luate. La 1 februarie a fost prezentată lista completă cu comasările şi reprofilările spitalelor mici.

Surpriza a constat în faptul că nu era vorba doar despre spitalele mici, aşa cum susţineau iniţial preşedintele, premierul şi alţi responsabili din sistemul sanitar, ci despre unităţi sanitare recunoscute ca instituţii medicale de elită.

Un exemplu concret ar fi Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare din Târgu Mureş, care ar trebui să devină secţie exterioară a Spitalului Clinic de Urgenţă din Târgu Mureş, precum şi Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Ioan" din Iaşi, care ar urma să fie comasat cu Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Spiridon" Iaşi.

Argumentul adus de minister privind această problemă a fost că aceste comasări ar tripla numărul căminelor pentru bătrâni, în prezent fiind 25 de astfel de unităţi în care primesc îngrijiri peste 1500 de oameni, alţi 3000 fiind pe listele de aşteptare şi că reprofilarea spitalelor în cămine de bătrâni ar crea locuri pentru aproape 5000 de vârstnici.

Nimeni nu a estimat însă costurile cauzate de transformarea spitalelor în cămine pentru bătrâni. Desfiinţarea micilor spitale va supraîncărca celelalte unităţi spitaliceşti.

În plus, oamenii în vârstă, majoritatea lor cu venituri reduse, nu vor mai beneficia de serviciile medicale oferite de un spital aflat în proximitatea domiciliului, ci vor fi obligaţi să facă drumuri costisitoare spre spitalul judeţean. Vă dau exemplul concret al judeţului Buzău unde, din 8 spitale se desfiinţează 3, în oraşul Pătârlagele şi în comunele Pârscov şi Vintilă Vodă. Primele două localităţi sunt conduse de primari liberali, ultima localitate având un edil PDL.

Fără nici o justificare, fără un calcul economic adevărat, Guvernul Boc a hotărât ca aceste spitale să fie desfiinţate şi să fie transformate în cămine pentru bătrâni. Fără inimă şi pic de bun simţ, cei de la PDL vor să poarte oamenii pe drumuri atunci când se îmbolnăvesc şi când nevoia îi obligă să treacă pragul spitalului.

După ce au tăiat pensiile, salariile şi alocaţiile mamelor cu copii mici, Guvernul Boc taie şi spitalele. Bătrânii vor fi puşi pe drumuri, oamenii din comunele din jur care veneau la spitalul din Pătârlagele vor cheltui mai mulţi bani pentru a ajunge la spitalul din Nehoiu sau cel din Buzău, un spital deja aglomerat. Hotărârea luată de Guvernul Boc nu îi loveşte doar pe locuitorii din oraşul Pătârlagele, ci şi pe cetăţenii din Vipereşti (3684 locuitori), Cislău (5094 locuitori), Calvini (4470 locuitori), Cătina (1154 locuitori), Chiojdu (3611 locuitori), Pănătău (2666 locuitori) şi Colţi (1154 locuitori). Toţi aceşti oameni, alături de cei 7841 de locuitori din Patârlagele, nu vor mai beneficia de serviciile medicale ale spitalului.

Aceeaşi situaţie este valabilă şi pentru spitalul din comuna Pârscov, unde măsurile luate de Guvernul Boc nu îi va afecta doar pe cei 6024 de locuitori, ci şi pe cetăţenii din Chilii (650 locuitori), Căneşti (934 locuitori), Scorţoasa (3094 locuitori), Măgura (2256 locuitori), Unguriu (2509 locuitori), Cozieni (2149 locuitori), Bozioru (1225 locuitori), Odăile (943 locuitori) şi Brăneşti (2444 locuitori).

Ca deputat ales în colegiul ce reprezintă şi localităţile Pătârlagele şi Pârscov mă opun categoric desfiinţării acestor unităţi spitaliceşti. Este oare întâmplător faptul că aceste două spitale se află în singurul colegiu electoral care are ambii parlamentari de la PNL? Precizez că în afară de mine, ca deputat, buzoienii din această zonă sunt reprezentaţi în Parlament şi de senatorul liberal Cristi Bâgiu.

Le solicit premierului Boc şi ministrului sănătăţii Cseke Attila să revină asupra măsurii aberante şi să redea spitalele din Pătârlagele şi Pârscov cetăţenilor care au atâta nevoie de ele.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Codul de dialog social"

Declaraţia mea se referă la necesitatea unificării reglementărilor în vigoare referitoare la dialogul social.

Avem în prezent numeroase acte normative care reglementează deopotrivă dialogul social: Legea nr. 54/2003 - legea sindicatelor; Legea nr. 356/2001 - legea patronatelor; Legea nr. 109/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social; Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă; Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă; HG nr. 369/2009 privind comisiile de dialog social.

De-a lungul anilor s-au constatat mai multe disfuncţionalităţi cu privire la dispoziţiile acestora şi consider că este timpul de a avea o singură reglementare, un cod, care să cuprindă toate normele legate de dialogul social adaptate necesităţilor actuale, la piaţa forţei de muncă actuale.

Deşi par părţi distincte, cred că tratarea lor unitară din punct de vedere conceptual va aduce clarificările necesare tuturor partenerilor sociali şi va pune în valoare modificările apărute ca urmare a evoluţiei pieţei şi cerinţelor în domeniul muncii.Amploarea acestui proiect care se derulează concomitent cu alte măsuri în domeniul social a dus la iritarea partenerilor sociali, motiv pentru care efortul guvernamental este imens, având şi o componentă consistentă de dialog şi diplomaţie.Din discuţiile pe care le-am purtat la nivelul ministerului am desprins câteva idei care mă fac să susţin necondiţionat acest proiect amplu, dar şi obligatoriu în acest moment. Astfel, modificările aduse caută să echilibreze relaţia angajator-angajat, dar şi să asigure climatul de creştere economică, prin stimularea competitivităţii, productivităţii, în general al eficienţei în acest domeniu vital.Toate aceste procese trebuie să aibă ca finalitate racordarea legislaţiei în domeniul muncii la normele europene şi includerea până la contopire a economiei româneşti în cea europeană.

Guvernul are ca prioritate revizuirea acestor acte normative, acest obiectiv făcând parte din Programul de Relansare al Dialogului Social aprobat de partenerii sociali în ianuarie 2009.

Sper ca până la sfârşitul acestei luni să avem în Parlament acest proiect legislativ pentru a putea dezbate şi pentru a veni în sprijinul tuturor cu un cod de dialog social.

Domnul Victor Paul Dobre:

După cum ştiţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, la 7 ianuarie, suspendarea aplicării HG nr.735/2010 privind procedura recalculării pensiilor militare de stat, ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor din penitenciare. Instanţa supremă n-a făcut decât să constate suspendarea HG nr.735/2010 din momentul în care Curtea de Apel Cluj a pronunţat sentinţa de anulare a unor articole din acest act administrativ cu caracter normativ. Suspendarea este valabilă pentru toţi cei cărora HG nr.735/2010 le-ar fi fost aplicabilă, nu doar pentru părţile din dosar.

Ne-am fi aşteptat ca Guvernul Boc să înveţe ceva din sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Să reţină faptul că abuzul legislativ împotriva unei întregi categorii sociale nu este nici corect şi nici legal. Guvernul Boc a învăţat însă doar că abuzul poate fi sancţionat de justiţie şi, prin urmare, a reacţionat astfel încât militarii şi celelalte categorii de persoane vizate de Legea nr.119/2010 să nu se mai poată adresa justiţiei, iar justiţia să nu mai poată dejuca planurile diabolice ale puterii.

Astfel, în loc să aştepte soluţionarea definitivă a litigiului generat de emiterea HG nr.735/2010 ori, în cel mai rău caz, să emită o nouă Hotărâre de Guvern, aşa cum de altfel prevedea Legea nr.119/2010, Guvernul Boc a emis o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Legii nr.119/2010, urmărind prin acest fapt, în primul rând, imposibilitatea militarilor de a cere instanţei să suspende aplicarea acestui nou act normativ, punându-şi astfel abuzurile la adăpost de implicarea justiţiei.

Singura instituţie la care o ordonanţă de urgenţă poate fi atacată este Curtea Constituţională, instanţă care nu mai dă demult emoţii şi bătăi de cap actualei guvernării, pentru că votul în Curtea Constituţională a devenit unul politic, departe de rigoarea şi interesul pentru apărarea Constituţiei care ar trebui să caracterizeze instanţa constituţională.

Prin urmare, Guvernul Boc, ferit de ochii justiţiei, plănuieşte, conform prevederilor noii ordonanţe, să continue până la sfârşitul acestui an recalcularea pensiilor, de această dată utilizând terminologia de "revizuire a pensiilor". Revizuirea se va face pentru perioadele în care nu sunt identificate veniturile realizate, luându-se în calcul nivelul minim al veniturilor cumulate ale gradului şi ale funcţiei militare la data respectivă, chiar dacă nu este vina beneficiarului pensiei că statul a rătăcit documentele aferente anumitor perioade, dar care au existat şi au stat la baza emiterii deciziilor de pensionare.

Deciziile de recalculare ori actele care au stat la baza acestora nu vor fi însă la dispoziţia beneficiarilor, aşa cum s-a întâmplat în cazul deciziilor de pensionare, fapt ce face ca statul să determine cuantumul noii pensii în mod unilateral şi arbitrar.

Ceea ce este însă cu adevărat revoltător este neputinţa militarilor de carieră de a se apăra în justiţie, după ce toată viaţa lor ne-au apărat pe toţi.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Uniunea Social-Liberală, un simulacru de democraţie!"

Într-o vreme în care România redescoperă echilibrul social, acea forţă a democraţiei care reconfigurează bazele statului de drept, prin lupta împotriva corupţiei şi a abuzului de drept, Uniunea Social -Liberală reprezintă un simulacru de democraţie.

Sunt adeptul politicii exercitate în interesul cetăţeanului român, pledez constant pentru apărarea şi protejarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în această ţară, dar nu pot acredita o nouă încercare a opoziţiei de a falsifica politica prin supralicitarea unor interese personale şi colective adăpostite la umbra unei monstruoase coaliţii.

Dincolo de faptul că, nici în teoria politică şi nici în practica normalităţii, liberalismul nu poate fi asociat cu social - democraţia sau cu doctrina conservatorismului, ambasadorii Uniunii Social - Liberale au falsa impresie că această uniune politică va fi receptată de populaţia României ca fiind un proiect politic de anvergură creat în interesul exclusiv al naţiunii române. Artizanii acestei uniuni sunt politicieni, farisei vechi şi noi capabili să rostească discursuri politice încurajatoare, să lanseze promisiuni fără acoperire, să formuleze atacuri necontenite la adresa coaliţiei de guvernare, investind într-o retorică a acuzaţiilor fără noimă. În spatele retoricii, în mod regretabil, nu descoperi programe de guvernare, politici fezabile sau oameni noi, profesionişti cu parfum de credibilitate. Discursul agresiv al politicienilor US-L împotriva coaliţiei de guvernare nu contribuie cu nimic la reformarea statului român, la aplicarea politicilor sociale sau la întărirea democraţiei prin lupta împotriva corupţiei la orice nivel. Membrii Uniunii Social - Liberale ar trebui să renunţe la propriile fantasme politice cu cârlig populist şi să creeze adevărate programe de guvernare care să constituie alternative autentice pentru dezvoltarea României.

Până la urmă, scriitoarea Hannah Arendt a surprins în mod revelator esenţa democraţiei când a scris că "acolo unde gândirea şi acţiunea sunt separate, spaţiul libertăţii se află în primejdie."

Dacă admitem că lupta pentru libertate continuă, atunci politicienii Uniunii Social - Liberale trebuie să înţeleagă, alături de întreaga clasă politică, faptul că armele nu sunt retorica falsă şi dispreţul agresiv, ci profesionalismul şi onestitatea care se reflectă în programe viabile de guvernare a României de azi şi de mâine.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Statul român trebuie să sprijine necondiţionat dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii!"

În vreme de recesiune economică, spiritul antreprenorial trebuie încurajat prin politici publice fezabile şi printr-un cadru legislativ coerent care să asigure dezvoltarea deplină a întreprinderilor mici şi mijlocii.

În cadrul acestei perspective macroeconomice a fost concepută şi Ordonanţa Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri. Acest act normativ lansează Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri, prin care se acordă facilităţi pentru microîntreprinderile nou-înfiinţate, conduse de întreprinzători tineri, care desfăşoară pentru prima dată activitate economică, prin intermediul unei societăţi cu răspundere limitată, deşi, important prin bazele clădite şi prin viziunea impusă dezvoltării spiritului antreprenorial, cadrul legislativ iniţial nu reprezintă singurul mecanism de sprijin concret, efectiv şi direct pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în România de astăzi.

Caracatiţa birocraţiei reprezintă duşmanul care atacă în mod constant şi cu efecte negative de lungă durată activitatea IMM-urilor care sunt îngrădite din toate părţile de proceduri supraîncărcate, de lipsa unui sistem adecvat de informare şi consiliere în afaceri, de rigorile unui mediu concurenţial şi de lipsa măsurilor stimulative, de minimă rezistenţă într-o vreme de recesiune economică.

Nu trebuie să uităm faptul că, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), în 2009, cifra de afaceri cumulată a tuturor companiilor din România a fost de 852 miliarde lei, în scădere cu 101,6 miliarde lei (10,6%) faţă de 2008, ceea ce înseamnă că cifra totală de afaceri a IMM-urilor a fost în acel an de circa 511 miliarde lei.

Din perspectiva politicii guvernamentale actuale, este încurajator pentru întreprinzătorul activ şi implicit pentru dezvoltarea economiei, faptul că executivul are în vedere proiectele de investiţii ale IMM-urilor - ajutorul de minimis -, însoţite de o politică specifică privind parcurile industriale. Schema de ajutor de minimis se referă la proiectele de investiţii pentru dezvoltare sau modernizare - de exemplu: construcţii industriale, turism şi achiziţii de echipamente - care pot beneficia de maximum 200.000 de euro, bani nerambursabili, pe o durată de trei ani fiscali.

În ultimii doi ani, bugetul total alocat a fost de 100 milioane euro, iar 905 IMM-uri au primit aprobări de finanţare. Suma totală plătită până în prezent este de 46,3 milioane euro, din care 42,4 milioane euro s-au plătit în 2010. În 2011 bugetul alocat este de 53,7 milioane euro, dar totul se rezumă la repartizarea echitabilă, constantă şi eficientă a acestor fonduri vitale pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial în spaţiul economiei româneşti.

Aşadar, dacă se asigură prin proiecte de finanţare, prin politici publice şi prin îmbunătăţirea cadrului legislativ în materie, macrostabilitatea economică, predictibilitatea, un cadru financiar stimulativ, iar birocraţia excesivă este anihilată, întreprinderile mici şi mijlocii pot reprezenta pentru economia României adevărate generatoare de creştere economică.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Sistemul educaţional, în colaps"

În cursul anului 2010, unul din subiectele cele mai controversate a fost legat de reforma în educaţie şi efectele ei asupra celor implicaţi: copii, părinţi, profesori şi mediu economic şi social.

Dezbaterile care au avut loc în legătură cu o nouă lege a educaţiei ar fi trebuit să urmărească cu prioritate interesele elevilor şi studenţilor, ale cadrelor didactice, dar mai ales integrarea absolvenţilor într-un mediu economic şi administrativ care să garanteze dezvoltarea durabilă a României.

Din păcate, ministrul Funeriu şi guvernul Boc nu au înţeles aceste obiective majore ale României şi au subordonat noua lege a educaţiei unor interese meschine care au urmărit menţinerea coaliţiei la guvernare.

La data de 9 februarie anul curent, Legea educaţiei naţionale a intrat în vigoare şi, în locul marii reforme anunţate de către actualul guvern, înregistrăm în continuare scăderea salariilor cu încă 4%, faţă de reducerile anterioare, cu circa 40-50% pentru aproximativ 50.000 de profesori, desfiinţarea a peste 15.000 de posturi didactice, în primă fază, şi o subfinanţare cronică a sistemului educaţional, în detrimentul copiilor şi al cadrelor didactice.

Totodată, remarcăm faptul că, prin noua lege a educaţiei şi aplicarea acesteia în mijlocul anului şcolar, vom asista la politizarea şcolilor, la desfiinţarea autonomiei universitare şi la desfiinţarea unor unităţi de învăţământ.

La toate aceste probleme deosebit de grave, generate de intrarea în vigoare a Legii educaţiei naţionale, se adaugă şi abrogarea, tot pe data de 9 februarie 2011, a Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare.

Acest lucru a condus şi la abrogarea tuturor actelor administrative cu caracter normativ (ordine de ministru) emise în baza Legii nr. 84/1995 şi a Legii nr. 128/1997 - regulamente, metodologii, norme metodologice, calendare, criterii - ceea ce înseamnă că, începând cu această dată, învăţământul se va confrunta cu un vid legislativ, cu atât mai mult cu cât Ministerul Educaţiei şi-a alocat prin lege un termen de 8 luni pentru a elabora cele aproape 100 de regulamente, metodologii şi norme prevăzute de Legea educaţiei naţionale.

Ca şi consecinţă, unităţile de învăţământ preuniversitar, palatele şi cluburile elevilor, casele corpului didactic nu mai pot funcţiona pentru că: regulamentele privind organizarea şi funcţionarea acestora sunt abrogate; mişcarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar, inclusiv concursul pentru ocuparea posturilor vacante, nu se derulează pentru că, atât Metodologia, cât şi Calendarul mişcării sunt abrogate; gradele didactice, de asemenea, nu mai pot fi acordate în condiţiile în care metodologia este abrogată.

Totodată, punerea în practică a unor dispoziţii din lege la mijlocul anului şcolar generează o serie de întrebări la care Guvernul Boc şi ministrul Funeriu ar trebui să răspundă. De exemplu: "Ce se întâmplă cu personalitatea juridică a unităţilor de învăţământ?"; "Se modifică încadrările, ca urmare a dispariţiei dreptului personalului didactic de predare cu o vechime în învăţământ de peste 25 de ani şi gradul didactic I de a beneficia de reducerea normei didactice cu 2 ore?"; "Se operează reduceri de personal?"; "Vor fi probleme de finanţare?"; "Ce se întâmplă cu elevii la forma de învăţământ seral care a dispărut din noua lege?"; "Se desfiinţează clasele în timpul anului şcolar?". Şi exemplele ar putea continua.

Este limpede că, aşa-zisa reformă a guvernului Boc în domeniul educaţiei, nu urmăreşte altceva decât satisfacerea clientelei politice în detrimentul elevilor, studenţilor şi profesorilor, fapt care pune în pericol viitorul României. În acest caz, nu există altă soluţie decât abrogarea acestei legi şi adoptarea unui nou act normativ care să rezolve problemele de fond ale sistemului educaţional, cum sunt: finanţarea, asigurarea unei infrastructuri şcolare moderne, precum şi cadre didactice performante, pentru a garanta un viitor durabil al ţării.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Producţia agricolă vegetală a României, în pericol!"

Agricultura nu este o teorie pe care oamenii politici o pot dezbate în interes electoral, nu este nici o poveste a PDL pe care cei răsfăţaţi o pot ignora şi nu este nici un fapt divers pe care cei meticuloşi îl pot îndosaria. Ea nu este nici o ghicitoare pe care cei pasionaţi de această îndeletnicire s-o rezolve singuri, în izolare, aşa cum se întâmplă astăzi.

Fără agricultură, nu există stabilitate. Fără cereale, este haos. Se vede astăzi.

Privită în context central şi est european, România dispune de un potenţial agricol care o situează înaintea majorităţii ţărilor din această regiune. Astfel, ţara noastră deţine locul doi, după Polonia, în ceea ce priveşte suprafaţa agricolă şi arabilă.

Suprafaţa agricolă reprezintă 62% din teritoriu, procent depăşit doar de Ungaria, iar proporţia suprafeţei arabile în cea agricolă este de peste 63%. În Europa centrală şi de est cele mai ridicate ponderi le deţine Polonia, Cehia şi Estonia, cu peste 70%. Din punct de vedere al numărului de hectare arabil ce revine pe locuitor, România depăşeşte media regională cu 0,1% şi pe cea a Uniunii Europene cu 0,20%. Dar, ce folos? România deţine aproape 11% din suprafaţa agricolă a ţărilor Uniunii Europene şi aproape 12,6% din suprafaţa arabilă a acestuia.

La aceste comparaţii şi aprecieri asupra potenţialului natural (cantitativ) al agriculturii noastre, mai trebuie adăugate şi calitatea condiţiilor pedoclimatice.

În prezent România deţine unul din primele locuri în Europa în ceea ce priveşte potenţialul agricol şi, pe de altă parte, unul din ultimele locuri în ceea ce priveşte utilizarea acestui potenţial.

Punerea în valoare a potenţialului de care dispune agricultura, ridicarea performanţelor, sporirea randamentelor şi a conversiei factorilor de producţie, trebuie să constituie obiective prioritare ale actualei guvernări Boc, pentru asigurarea securităţii alimentare a populaţiei în aceste condiţii grave de criză. De altfel, fără realizarea acestor obiective, producţia agricolă vegetală a României va intra în faliment cât de curând.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Desfiinţarea Spitalului de Psihiatrie Cronici din Schitu-Greci, judeţul Olt - eroare cu efecte incalculabile"

Deşi zilnic, colective medicale din diverse zone ale ţării ies în stradă şi protestează împotriva aberantei politici de desfiinţare sau comasare a unor unităţi spitaliceşti, ministrul sănătăţii, guvernul în ansamblul său, nu schiţează nici măcar un gest de a verifica situaţia reală a spitalelor condamnate la dispariţie.

Atât guvernul, cât şi ministrul sănătăţii confundă spitalele cu banale societăţi comerciale. Dacă din diverse motive - obiective sau subiective - o societate comercială îşi încetează activitatea, au de suferit angajaţii, dar există şi posibilitatea, de la caz la caz, ca unii să îşi găsească un alt loc de muncă. Când se desfiinţează însă un spital este cu totul altceva. Şi nu mă refer în mod expres la personalul medical, deşi medici, asistenţi etc., nu găseşti pe toate drumurile, ci la comunitatea din localitatea din care se desfiinţează o unitate spitalicească. Un spital nu este un butic. Dacă un butic se desfiinţează, te poţi aproviziona de la altul, iar cetăţeanul nu este afectat. Dar dacă se desfiinţează un spital, în acest caz, este afectată starea de sănătate a cetăţeanului, comunitatea urmând să trăiască într-o stare de risc, iar afectarea stării de sănătate a comunităţii reprezintă un atentat.

Ca om care trăieşte în zonă, dar şi ca deputat, nu îmi dau seama care sunt motivele şi evaluările care au stat la baza propunerii comasării Spitalului de Psihiatrie Cronici Schitu Greci cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, acesta urmând a deveni secţie exterioară a spitalului de urgenţă. Cunosc foarte bine realităţile din teren şi pot afirma, fără să fiu subiectiv, că nu este justificată comasarea acestuia la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, din următoarele motive:

În primul rând, transformarea spitalului actual din Schitu Greci în secţie exterioară a spitalului judeţean nu conduce la îmbunătăţirea asistenţei medicale acordată pacienţilor. În prezent în cadrul spitalului îşi desfăşoară activitatea un număr de trei medici de specialitate, 25 de asistenţi medicali, 32 de infirmieri, 25 îngrijitori de curăţenie, care asigură asistenţă medicală completă tuturor pacienţilor internaţi în spital, neînregistrându-se până în prezent sesizări din partea acestora cu privire la actul medical sau la condiţiile de cazare şi masă. În prezent este asigurată asistenţă medicală permanentă prin linia de gardă organizată la nivelul spitalului.

Prin administrarea actuală a spitalului este asigurat în permanenţă necesarul de medicamente şi materiale sanitare. În actuala formă de organizare, spitalul poate gestiona eficient resursele financiare de care dispune făcând achiziţii anuale de medicamente la nivelul solicitărilor medicilor specialişti, acoperind în acest fel toată gama de medicamente necesare acordării asistenţei medicale pacienţilor. Prin comasarea cu spitalul judeţean, acesta fiind un spital de urgenţă cu numeroase şi bine cunoscute probleme financiare de-a lungul timpului, există posibilitatea apariţiei unor sincope în aprovizionarea cu medicamente, fapt ce ar dăuna grav sănătăţii pacienţilor care au un specific terapeutic aparte şi care nu pot tolera sincope terapeutice

Totodată, din bugetul propriu obţinut din contractele încheiate cu casa de asigurări de sănătate şi din venituri proprii printr-o gestionare eficientă, în timp, s-a ajuns la transformarea spitalului actual într-un centru modern de tratare a pacienţilor cronici cu afecţiuni psihiatrice.

Prin comasarea cu spitalul judeţean nu va mai fi evidenţiat distinct bugetul spitalului, iar fondurile obţinute pentru serviciile furnizate de către acesta vor fi folosite şi pentru acoperirea nevoilor spitalului judeţean, iar cei ce vor avea de suferit vor fi pacienţii.

Până în prezent, prin actuala formă de organizare s-a reuşit administrarea eficientă a resurselor financiare ale spitalului, astfel că în ultimii ani nu s-au înregistrat arierate, întârzieri la plata salariilor sau alte deficienţe de natură financiară.

La finele anului precedent nu au existat datorii peste termenul de plată către furnizorii de bunuri şi servicii sau de medicamente, iar din situaţiile financiare rezultă un excedent de fonduri, în contul spitalului, în sumă de 274 mii lei.

Ţinând cont de aceste aspecte - datele concrete pot fi verificate pe teren, şi chiar solicit ministerului de resort să trimită o echipă la Schitu Greci pentru a efectua o (re)evaluare reală a situaţiei - nu există niciun argument, de orice natură, pentru comasare. Mai mult, prin transformarea actualului spital în secţie exterioară a SJU Slatina nu se va ajunge la scăderea cheltuielilor cu salariile deoarece după comasare salariile personalului medical vor creşte la nivelul grilei de salarizare a spitalului judeţean, ceea ce înseamnă o creştere a fondului de salarii cu 12% pentru medici, 28% pentru asistenţi medicali şi 14% pentru infirmieri, iar reducerea realizată prin disponibilizarea personalului TESA este mai mică decât creşterea salarială datorată trecerii în altă grilă de salarizare a personalului medical. Deci nu se vor realiza economii - deşi consider că atunci când este vorba de domeniul sănătăţii, a te gândi prioritar la economii reprezintă o gravă eroare -, ci, din contră, cheltuielile vor creşte. Şi atunci, care este rostul comasării?

În încheiere am un mesaj pentru primul-ministru Emil Boc. "Un Guvern care nu este în stare să asigure condiţii minime, ca să nu spun normale, de asigurare a sănătăţii oamenilor, pune în pericol buna funcţionare a tuturor formelor de activitate umană, progresul societăţii şi însuşi echilibrul social. Or, în prezent, datorită unei politici guvernamentale bazate mai mult pe promisiuni şi propagandă zgomotoasă decât pe măsuri realiste, sistemul sanitar din România se află în comă. Este cunoscută situaţia din spitale, în care bolnavii stau câte doi în pat, îşi aduc medicamentele de acasă, iar hrana lor este mai puţină şi de calitate mai proastă ca la deţinuţi."

Domnule prim-ministru, aceste fraze, trebuie să recunosc, nu-mi aparţin. Ele reprezintă poziţia oficială a partidului pe care acum îl conduceţi, şi sunt extrase din declaraţia politică "Coma sistemului sanitar" citită pe 16 aprilie 2002 în Cameră, de un coleg de-al dumneavoastră. Atunci şi dumneavoastră eraţi deputat, iar peste aproape un an, pe 8 aprilie 2003, aţi citi şi dumneavoastră o declaraţie politică intitulată: "Ministrul sănătăţii are datoria de a demisiona în semn de protest faţă de subfinanţarea sistemului sanitar".

Care este acum poziţia dumneavoastră, domnule prim-ministru Emil Boc? Vă mai asumaţi ceea ce susţineaţi dumneavoastră şi PD în 2002 şi 2003?

Domnul Mircia Giurgiu:

"Alimente etichetate corect"

În România se impune legiferarea modului de etichetare a produselor alimentare supuse comercializării.

Am constatat că în România nu există o lege care să impună ce fel de informaţii trebuie să conţină etichetele produselor alimentare. La noi, acest lucru este reglementat doar prin hotărâri de Guvern.

Problema cea mai mare cu care ne vom confrunta în elaborarea unei legi a etichetării alimentelor va fi găsirea unei soluţii prin care etichetele să conţină toate informaţiile necesare, dar să fie, în acelaşi timp, şi uşor de citit.

De cele mai multe ori, conţinutul produsului este scris mic, înghesuit că nici măcar specialiştii în nutriţie nu înţeleg nimic. Printre informaţiile care ar trebui înscrise în mod obligatoriu sunt: cantităţile de calorii, grăsimi, glucide, zahăr şi sare.

În consecinţă, consider că se va menţiona în lege nu numai cum să fie realizată eticheta, dar va exista şi o autoritate de control care să verifice modalitatea de realizare a etichetei şi veridicitatea acesteia. Produsele vor fi analizate în laboratoare, prin sondaj, şi vor fi aplicate amenzi usturătoare pentru cei care afişează pe etichete un conţinut neadevărat.

Mai mult decât atât, nutriţioniştii trebuie să lucreze la un grafic care să scoată în evidenţă conţinutul de glucide, grăsimi sau numărul de calorii.

Consider că nu este prea mult să ne creştem copiii într-un mod corect şi sănătos, dar să avem grijă şi de sănătatea noastră.

Domnul Mircea Grosaru:

"Două congrese şi mai multe opţiuni"

După formarea alianţei politice cu numele Uniunea Social Liberală, formată din 3 formaţiuni politice aflate în opoziţie, respectiv PNL, PC şi PSD, lumea politică din România şi toţi cei interesaţi de acest fenomen, discută din ce în ce mai mult de viitoarele congrese ale partidelor aflate la guvernare, respectiv UDMR şi PDL.

Se mai discută de faptul că în aritmetica votului în Parlament nu s-a întâmplat deocamdată nimic interesant şi că în actuala coaliţie care sprijină Guvernul actual, nu s-a modificat nimic.

Poate că doar în plan emoţional sau în viziunea noilor alegeri se poate discuta, desigur, că ar putea fi formată o nouă majoritate, însă nici acest lucru nu este sigur, pentru că până acum actuala alianţă nu s-a confruntat cu nicio moţiune de cenzură pentru a-şi verifica stabilitatea. Poate că viitorul Congres al UDMR ar putea aduce noutăţi, ceea ce este puţin probabil, iar noul preşedinte în persoana lui Kelemen Hunor este la fel de echilibrat ca şi Markó Béla, cel cu care formaţiunea de etnie maghiară şi-a consolidat an de an poziţia pe scena politică din România.

Aşadar, personal nu cred în schimbări decisive de viziune în tabăra UDMR, pentru simplul fapt că au primit de la partidul de guvernământ, cel care a propus şi primul-ministru, cel puţin tot atâtea privilegii câte au solicitat, desigur că din punct de vedere politic. Amânat de mai multe ori, Congresul PDL este cel mai aşteptat la ora actuală şi prin ceea ce vedem cu toţii că se întâmplă aici, desigur că se vor scrie şi comenta multe, atât înainte cât şi după Congres.

Cu siguranţă că după ce se vor încheia conturile în cele 2 partide, vom putea avea o imagine mult mai clară a scenei politice actuale, mai ales că în această perioadă se vor concretiza sau nu şi obiectivele politice propuse ţării de actuala guvernare.

Sunt sigur ca vor fi multe opţiuni pe care chiar dacă le cunoaştem din calculele hârtiei, nu vom şti în ce măsură se vor şi concretiza.

Cu siguranţă că UDMR-ul are de ales între a rămâne fideli actualei guvernări şi PPE-ului, sau vor risca cum spun cei din opoziţie de a rămâne în afara guvernării la următoarele alegeri. Ambele variante pot fi luate în calcul şi preocupa în egală măsură atât opoziţia cât şi viitoarea conducere a UDMR.

Domnul Mircea Grosaru:

"Eliminarea taxei srtv este inacceptabilă"

Pe site-ul personal al Camerei deputaţilor am primit următorul mesaj:

"Centrulpentru Jurnalism Independent", ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei" şi "Federaţia Română a Jurnaliştilor Mediasind" protestează faţă de adoptarea de către Camera Deputaţilor a propunerii legislative prin care se elimină obligativitatea taxei pentru serviciile televiziunii publice şi solicită Senatului, în calitate de cameră decizională, să respingă proiectul de lege.

La 5 februarie a expirat termenul de 45 de zile în care Camera Deputaţilor putea să se pronunţe asupra iniţiativei unui grup de parlamentari PSD care viza modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune. În lipsa oricărei dezbateri pe marginea acestei iniţiative, proiectul de lege a fost considerat aprobat tacit şi urmează a fi înaintat Senatului.

Semnatarii sunt de părere că această iniţiativă legislativă pune în pericol existenţa de facto a televiziunii publice şi prin aceasta afectează grav dreptul constituţional la informare al oricărui cetăţean.

Organizaţiile semnatare consideră ca motivele invocate de iniţiatorii proiectului de lege nu se susţin şi induc în eroare atât publicul, cât şi Parlamentul.

În expunerea de motive se arată că SRTV primeşte bani de la bugetul de stat, astfel încât taxa TV ar constitui o "taxă dublă". Conform legii sale de funcţionare, SRTV primeşte de la bugetul de stat fonduri a căror destinaţie este strict limitată, fiind alocate aproape exclusiv "utilizării staţiilor de emisie, a radioreleelor şi a circuitelor video şi fonice". Aceste fonduri ajung de fapt la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii (SNR). SRTV depinde de veniturile din taxa TV pentru producţia programelor sale. De altfel, şi în cazul Societăţii Române de Radio funcţionează acelaşi mecanism pe care iniţiatorii îl menţin în textul legii, fără a-l considera dublă taxare.

Iniţiatorii susţin totodată că numărul posesorilor de receptoare de televiziune s-a "redus considerabil" ca urmare a proliferării distribuirii pe internet a programelor staţiilor de televiziune. Datele privind consumul de televiziune contrazic această afirmaţie. Conform studiului EUMAP privind televiziunea în România, numărul telespectatorilor a crescut de la 17,8 milioane în 2008 la 18,6 milioane în 2009 şi la 19,4 milioane în primul semestru al anului 2010. Solicităm pe această cale iniţiatorilor proiectului de lege să pună la dispoziţia publicului studiile care au stat la baza elaborării expunerii de motive.

Semnatarii consideră că orice discuţie privind finanţarea serviciilor publice de radio şi televiziune trebuie să se poarte doar în contextul asigurării resurselor necesare pentru îndeplinirea mandatului lor public. Reamintim clasei politice că România are angajamente internaţionale în privinţa sprijinirii serviciilor publice audiovizuale şi a garantării independenţei lor, inclusiv la nivel financiar.

Cerem clasei politice româneşti să acţioneze responsabil şi cu respect faţă de public şi faţă de valori necontestabile, cum ar fi adevărul şi libertatea de informare".

Semnează:

"Centrul pentru Jurnalism Independent": Ioana Avădani, director executiv;

"ActiveWatch-Agenţia de Monitorizare a Presei": Mircea Toma, preşedinte;

"Federaţia Română a Jurnaliştilor Mediasind": Cristi Godinac, preşedinte.

Consider că dacă prima cameră sesizată, respectiv Camera deputaţilor, nu a luat-o în discuţie a fost nu pentru a o promova fără dezbatere, ci doar pentru faptul că perioada în care trebuia discutată a coincis cu perioada în care s-a discutat Bugetul de stat al României, şi nu numai, însă consider că Senatul va discuta cu responsabilitate acest fapt şi va lua o decizie pe măsură.

Respingerea proiectului ar crea, la rându-i, disfuncţionalităţi în utilizarea staţiilor de emisie, a radioreleelor şi a circuitelor video şi fonice, aşa că, personal, consider că ar fi de luat în seamă o dezbatere publică pe această temă, care ar conduce cu siguranţă la luarea unei decizii mult mai corecte. S-a dovedit în multe cazuri că o lege promovată fără o dezbatere publică pe măsură, nu este o soluţie potrivită şi de multe ori trebui modificată succesiv pentru o bună funcţionalitate.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Emil Boc cedează Ardealul"

Emil Boc şi partidul pe care îl conduce se pregăteşte să ofere UDMR posibilitatea să mai facă un pas. Este ştiut faptul că UDMR a promovat, încă de la înfiinţare, politica paşilor mărunţi. A fost la guvernare alături de toate partidele politice, s-a dovedit a fi un partener extrem de disciplinat, însă fiecare guvern a fost nevoit să-i îndeplinească o dorinţă, să-l lase să mai facă un pas. Dar nici unul dintre foştii parteneri de guvern ai UDMR nu i-au permis să facă doi paşi uriaşi în doar câteva luni, aşa cum procedează PDL.

După adoptarea legii educaţiei în varianta agreată de UDMR, Emil Boc şi partidul său cedând în faţa pretenţiilor maghiarimii în ceea ce priveşte predarea Istoriei şi Geografiei României în altă limbă decât cea oficială, acum a început un nou şantaj. Este vorba de proiectul legii privind statutul minorităţilor. Blocat în parlament de mai bine de cinci ani, proiectul a revenit în discursul liderilor UDMR. Momentul nu e deloc rău ales, Emil Boc având emoţii atât ca premier, dată fiind apropiata moţiune de cenzură, cât şi ca lider politic, PDL pregătindu-se să-l debarce.

Rămâne de văzut cum va împăca premierul cerinţele Uniunii cu sentimentele electoratului ardelean. Asta mai ales având în vedere faptul că partidul său este în cădere liberă, iar electoratul portocaliu provenea în mare parte din Transilvania. În acelaşi timp, Emil Boc va trebui să răspundă unor întrebări legate de motivele care l-au determinat ca, din adversar înverşunat al legii, să devină promotorul ei. Domnia sa va trebui să explice prin ce miracol legea despre care în 2005, dar şi în 2007, susţinea că este neconstituţională, a devenit una "importantă într-o societate democratică".

La acel moment, domnul Emil Boc aprecia că această lege trebuie să respecte simultan două condiţii, respectiv amendamentele formulate de Comisia de la Veneţia şi standardele internaţionale în materie de drepturi ale minorităţilor. "Dacă aceste condiţii sunt acceptate, putem vorbi de acest proiect în continuare, iar colegii de la UDMR sper că vor înţelege acest lucru. Nu poţi să promovezi un proiect de lege care nu corespunde standardelor internaţionale şi care vizează superstandarde în România şi care nu se regăsesc nicăieri", declara Emil Boc în noiembrie 2005. Două luni mai târziu, PD depunea nu mai puţin de 150 de amendamente la proiectul iniţiat de UDMR, din colectivul de redactare făcând parte şi Augustin Zegrean, ajuns între timp judecător la Curtea Constituţionlă... Le fel de înverşunat împotriva proiectului s-a arătat Emil Boc şi în 2007, când îl considera de-a dreptul neconstituţional!

E foarte adevărat că atunci Boc nu era premier şi nu era obligat să cedeze şantajului unui partener de guvernare. Al acelui partener care-i asigură rămânerea în funcţie, cel puţin deocamdată. Desigur, nu e prima oară când premierul se răzgândeşte. Domnia sa se răzgândeşte atât de des încât nici nu mai ştii câte zile sunt valabile declaraţiile pe care face. Dar, de data aceasta, cedând şantajului UDMR, Emil Boc va demonstra că este, într-adevăr nu doar inconsecvent, ci şi un veritabil profesor de drept neconstituţional!

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"lichidarea ultimilor fermieri în anul 2011 - prioritate a guvernării portocalii"

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.23 din 24 martie 2010 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor reforma statului promovată cu atâta vehemenţă de preşedintele Băsescu vizează două categorii de întreprinzători:

• proprietarii fermelor de ovine, bovine, caprine şi suine
• medicii veterinari concesionari ai serviciilor sanitar-veterinare

Dacă până în anul 2010 costul crotaliilor auriculare şi/sau a mărcilor a fost suportat de stat prin ANSVSA, începând cu anul 2011, crotaliile se plătesc de către producătorii-fermierii români.

Achiziţionarea crotaliilor auriculare, precum şi a mijloacelor electronice pentru identificarea animalelor din toate tipurile de exploataţii, în funcţie de specie şi de sistemul de identificare naţional, va fi în sarcina crescătorilor.

Proprietarii exploataţiilor nonprofesionale de ovine, caprine, suine şi bovine pot solicita, începând cu anul 2011, în scris, direcţiilor sanitar-veterinare judeţene, să efectueze, prin intermediul asociaţiilor înregistrate legal ai căror membri sunt activitatea de identificare şi înregistrare a bovinelor din exploataţiile proprii, însă această solicitare atrage suportarea de către proprietari a costurilor aferente întregii activităţi de identificare şi înregistrare, de înregistrare a mişcării şi a evenimentelor intervenite cu privire la aceste animale, precum şi de corectare a erorilor.

Din 2011, potrivit reglementarilor Uniunii Europene, inventarierea animalelor şi crotalierea lor trebuie să cadă în sarcina producătorilor.

Astfel, a fost promovat proiectul de lege aflat în prezent în dezbatere la comisiile parlamentare, care să permită Asociaţiilor Profesionale ale Crescătorilor de Animale preluarea de către acestea a activităţii de crotaliere şi de identificare a animalelor.

Opţiunea politică a PDL privind susţinerea proiectului de lege:

• va elimina din piaţă o parte semnificativă a societăţilor comerciale ale medicilor veterinari, concesionari ai serviciilor sanitar-veterinare, afectând cei 4.000 de medici veterinari de liberă practică din România;
• va institui în sarcina fermierilor încă un bir, care în anul 2011 s-ar constitui într-un instrument de lichidare a micilor ferme de ovine, bovine, caprine şi suine;

totul realizându-se în numele şi sub egida modernizării băsesciene a statului.

Doamna Mariana Câmpeanu:

"Drama sistemului medical într-o ţară cu pretenţii europene"

Ultimii doi ani sunt, după toate aparenţele, anii de reforme radicale prost implementate în istoria României. Bunăoară, în sistemul medical asistăm la o cascadă în lanţ de măsuri prin care se doreşte reformarea acestui sector, în scopul reducerii cheltuielilor statului şi în speranţa îmbunătăţirii calităţii actului medical.

Scopul va fi poate atins, însă speranţa e departe de a deveni realitate, din moment ce toate măsurile luate până acum au ignorat cadrele medicale, pregătirea acestora, necesitatea de a li se asigura condiţii mai bune de muncă şi venituri decente, creând, pe de altă parte, un adevărat haos în sistem.

Nu se mai poate vorbi despre sistemul de sănătate românesc fără a menţiona numeroasele tragedii care i-au purtat "renumele" dincolo de graniţe:

• august 2009, o mămică ajunge cu bebeluşul la spitalul de copii din Bârlad şi îl lasă în grija unei asistente, deoarece se simţea rău. După ce copilul cade din pat în cap, pe ciment, mamei i se explică de către conducerea spitalului că astfel de lucruri se mai întâmplă;
• noiembrie 2009, o asistentă de la Maternitatea Bucur provoacă unui bebeluş uitat în incubator arsuri grave, pe 20% din suprafaţa corpului, unele până la os;
• în 2010, în decursul a 4 luni au murit 2 copii aduşi la Spitalul de Urgenţă din Slatina, după ce au fost internaţi pentru fracturi la mâini;
• mai 2010, două paciente internate pentru intervenţii minore la secţia de ginecologie a spitalului CF2 din Bucureşti ajung la un pas de moarte din cauza unei infecţii contractate în spital;
• august 2010, tragedia de la Maternitatea Giuleşti a şocat, după ce a izbucnit un incendiu în sala în care bebeluşii născuţi prematur au fost lăsaţi încuiaţi şi nesupravegheaţi, zona respectivă fiind lipsită de sistem antiincendiu. 6 din cei 11 copii născuţi prematur au murit.

În faţa unor astfel de exemple, nu putem să nu ne întrebăm: "De ce se întâmplă astfel de neglijenţe într-o ţară cu pretenţii europene?" Răspunsul nu constă neapărat în lipsa banilor, ci în ineficienta lor gestionare, organizarea precară, managementul defectuos, pregătirea insuficientă a unor cadre medicale, lipsa asumării responsabilităţii şi a metodelor de pedepsire a vinovaţilor.

Toate acestea sunt câteva din cauzele cele mai directe ale dramelor create de sistemul de sănătate din România. Cauze faţă de care autorităţile responsabile rămân surde. Ministerul Sănătăţii este mai preocupat să cheltuiască milioane de euro pentru introducerea cardurilor de sănătate, decât să aloce aceşti bani spitalelor care au nevoie de aparatură modernă.

Desigur, nu contest necesitatea de a avea un sistem informatizat bine pus la punct în sectorul sănătăţii, dar cu siguranţă că această măsură nu poate prima în faţa necesităţii de a achiziţiona aparate performante care să contribuie mai repede la îmbunătăţirea actului medical, prin depistarea corectă şi tratarea eficientă a afecţiunilor de care suferă cetăţenii români.

Cea mai nouă decizie anunţată de Ministerul Sănătăţii vizează desfiinţarea a numeroase unităţi spitaliceşti la nivelul întregii ţări. Închiderea a 200 de spitale mici va face ca foarte multă populaţie care locuieşte în mediul rural să fie privată de accesul la o minimă asistenţă medicală.

Şi dacă în principiu unele dintre aceste unităţi ar putea fi închise, este greu de înţeles de ce ministerul intenţionează să desfiinţeze tocmai acele spitale care au fost modernizate şi dotate în ultimii ani cu aparatura necesară pentru a-şi desfăşura activitatea, şi care în plus sunt amplasate în zone unde nu există alternativă în ceea ce priveşte accesul la îngrijiri medicale.

Spre exemplu, pe lista ministerului se află spitalul din Haţeg, singura unitate de acest tip pe o rază de 60 km, care deserveşte 22 comune şi 168 unităţi administrative (sate). Spitalul a inaugurat singura secţie de neonatologie de tip mamă-copil din judeţ, iar managementul spitalului a fost unul performant, încheind anul 2010 cu un profit de 100.000 de lei şi un excedent bugetar de 1.100.000 de lei.

Transformarea acestui spital într-un cămin de bătrâni, într-un judeţ care a rezolvat această problemă, trimite toate cadrele medicale în şomaj sau le invită să plece unde vor dori, oriunde numai unde este nevoie de ele nu.

Care au fost, aşadar, criteriile care au stat la baza selecţiei unităţilor medicale care urmează să fie închise?

În prezent, în România sunt 175.000 de cadre medicale, dintre care 40.000 de medici, 17.000 din aceştia având cerere depusă de plecare din ţară.

Închiderea spitalelor este oare soluţia guvernului Boc faţă de fenomenul de plecare al medicilor români?

Reforma este necesară, este adevărat. Problema cu care ne confruntăm este însă modul în care această reformă este aplicată. Reduci, desfiinţezi, dar ce oferi în schimb? Ce alternative oferi cetăţenilor, astfel încât reforma să fie nu numai în avantajul statului, preocupat să-şi reducă din cheltuieli, ci în avantajul cetăţeanului, al cărui interes îl reprezintă statul. Pentru că, în definitiv, acesta este rolul statului. Să reprezinte interesele cetăţenilor.

Or, statul român, sub guvernarea Boc, pare să reprezinte interesele oricui, dar cu siguranţă nu ale cetăţenilor săi.

Doamna Antonella Marinescu:

"Şansele ca lucrurile să se îndrepte pe litoralul românesc sunt foarte mici, iar vina este a autorităţilor locale" - aşa susţine ministrul dezvoltării regionale şi turismului, Elena Udrea.

În timp ce zeci de mii de români au rămas fără locuri de muncă, iar pensionarii sunt condamnaţi la moarte, ministrul dezvoltării regionale şi turismului "se chinuieşte" de peste un an să finalizeze Proiectul de Lege a turismului şi organizează licitaţii de milioane de euro pentru promovarea externă a României.

Mai nou, ministerul doamnei mai sus menţionate a alocat, în timp ce toată lumea striga că e criză, fabuloasa sumă de 2.778.840 lei, inclusiv TVA 24% pentru a obţine PUZ-ul zonei costiere din sudul litoralului românesc.

Legea va avea în vedere reglementarea coerentă din punct de vedere urbanistic a teritoriului situat între limita dintre apă şi uscat şi o limită de circa 200 m în adâncime, paralel cu linia ţărmului, pentru următoarele unităţi administrativ-teritoriale: oraşul Năvodari, municipiul Constanţa, inclusiv staţiunea Mamaia, comuna Agigea, oraşul Techirghiol, oraşul Eforie (Eforie Sud şi Eforie Nord), comuna Tuzla, comuna Costineşti, comuna 23 August, municipiul Mangalia, unde sunt incluse staţiunile Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, şi comuna Limanu, unde este inclusă Vama Veche.

Ea a mai declarat că va pune în aplicare în cel mai scurt timp noua Lege privind exproprierea în defavoarea patronilor din turism care nu au investit în hotelurile şi vilele pe care le-au cumpărat "în celelalte staţiuni - exceptând Mamaia, unde, cu acordul tacit al autorităţilor locale s-au ridicat iarna construcţii ilegale şi pe care ministerul se chinuieşte să le dărâme - nu s-a făcut nimic, deci nu s-a stricat tot".

Această naţionalizare constă în trecerea hotelurilor şi a vilelor în patrimoniul ministerului, care se pare că are foarte mulţi bani pentru a le repara şi renova, iar apoi banii vor fi recuperaţi din vânzarea lor. Oare aici nu se ascund nişte note de plată pe care le are PDL-ul de plătit către cei ce au sponsorizat campaniile din 2008 şi 2009? Iar acest lucru se poate face doar dacă doamna va deveni un fel de guvernator al litoralului românesc, iar primarii localităţilor mai sus amintite vor fi doar de decor.

Doamna Antonella Marinescu:

Declaraţiile preşedintelui ţării "am văzut cât rău poate să facă ţării Coaliţia", "să ducă mai departe acordul cu FMI", "ce fac politic îi priveşte" şi "nu mă mai aştept la nimic de la PDL" mă fac să mă gândesc că, într-un târziu, acesta şi-a dat seama că a creat un monstru care i-a scăpat de sub control şi până la urmă acesta îl va împinge la moarte, sau a dat semnalul construirii unui nou partid "Albă ca Zăpada", care va reuşi să pună mâna pe voturile electoratului de dreapta, nemulţumit de parafarea USL? Se ştie că un preşedinte de stat nesusţinut politic este ca o barcă fără fund. Oare acest nou partid "Albă ca Zăpada" îl va susţine pe Traian Băsescu?

Asemenea lui Pilat din Pont, el se va spăla pe mâini de propriul partid, care nu a închis niciodată uşile în faţa corupţilor?

Toate acestea mă fac sa îmi reamintesc de lecţiile de istorie în care, spre binele lor, boierii trădători ai acestei ţări şi-au vândut mereu domnitorul, chiar dacă acesta a crezut în ei şi în bunăstarea ţării pe care o conducea.

Probabil că toate acestea se întâmplau deoarece PDL-ul s-a săturat de comanda marinarului. Si atunci ce-i mai rămâne de făcut? Îşi ia jucăriile şi pleacă sau încearcă, de pe margine, să împiedice garda veche să preia în totalitate frâele partidului? Oare îi va arunca în luptă pe Theodor Baconschi, Cristian Preda, Monica Macovei, Sever Voinescu, Traian Ungureanu - însă aceştia nu au destulă experienţă politică pentru a se impune, şi nici suficientă susţinere în partid.

Berceanu îl ia la mişto, membrii grupării Blaga îşi ascut săbiile pentru viitorul congres, iar Blaga i-a recomandat preşedintelui "să-şi amâne foamea pentru putere", iar guvernului "să înceteze cu măsurile de austeritate pentru că s-ar putea să se rupă aţa".

Iar la sfârşit, în conformitate cu prezicerea motanului Felix - în foarte scurt timp marinarul va deveni... uitare.

Am zis!

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua europeană 112"

Pe data de 11 februarie se marchează "Ziua Europeană 112", iar anul acesta s-au aniversat 20 de ani de la decizia de a crea numărul european de urgenţă 112. Acest număr este comun pentru toate cele 27 de ţări ale Uniunii Europene şi este utilizat pentru a contacta gratuit serviciile de urgenţă.

Numărul unic de apel 112 este numărul telefonic gratuit, pus la dispoziţia cetăţeanului de către toţi operatorii de telefonie fixă sau mobilă, pentru situaţiile de urgenţă ce ameninţă siguranţa cetăţeanului şi a bunurilor acestuia, siguranţa naţională şi alte cazuri prevăzute de lege.

Un recent studiu Eurobarometru a arătat că doar ceva mai mult de un sfert (26%) dintre cetăţenii UE intervievaţi au putut identifica în mod spontan 112 ca fiind numărul la care pot apela poliţia, pompierii sau serviciile de ambulanţă oriunde în UE.

Acelaşi studiu a relevat faptul că aproximativ trei din patru cetăţeni ai UE nu cunosc încă acest număr salvator de vieţi. Neelie Kroes, vicepreşedinta Comisiei Europene responsabilă cu agenda digitală, a declarat: "Numărul european de urgenţă «112» salvează vieţi, dar numai dacă oamenii ştiu de existenţa lui. Statele membre trebuie să-şi intensifice eforturile pentru a se asigura că toată lumea ştie că poate suna la «112» în orice situaţie de urgenţă."

În România, darea în exploatare a centrelor de preluare a apelurilor de urgenţă a început cu Bucureştiul, în iunie 2004, şi s-a încheiat cu judeţul Tulcea, în martie 2005. În aprilie 2005, Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 a devenit operaţional la nivelul întregii ţării.

Din păcate, România este pe primul loc în Uniunea Europeană la apeluri false primite la 112. În opt din zece cazuri, operatoarele sistemului de urgenţă primesc informaţii eronate sau sunt obligate să asculte glume ori înjurături. Peste 15,7 milioane de apeluri false au fost înregistrate anul trecut la numărul de urgenţă 112, adică aproape 74% din total, potrivit unei statistici a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS). La nivelul lunii ianuarie 2011, în ţara noastră s-au făcut peste 1,6 milioane de apeluri către 112, din care 75,35% au fost false.

Toate aceste date furnizate de studii, rapoarte şi statistici, ar trebui să determine Guvernul să întreprindă acţiuni mai energice de informare a cetăţenilor, pentru ca majoritatea românilor să conştientizeze existenţa numărului 112 unic la nivelul UE, importanţa acestuia şi apelarea lui cu responsabilitate.

Îmi exprim speranţa că, în viitor, tot mai puţini români şi europeni vor fi nevoiţi să apeleze la numărul unic 112, iar de ziua lor, doresc să-i felicit pe lucrătorii din Serviciul 112 şi să le urez succes în continuare.

Domnul Ioan Oltean:

"Donarea şi transplantul de organe, activităţi cu implicaţii medicale, psihologice, juridice şi bioetice"

Donarea şi transplantul de organe reprezintă activităţi medicale complexe, care presupun înlocuirea unor organe compromise morfologic şi funcţional, cu structuri similare sănătoase.

Se ştie că pentru exercitarea acestui act este necesară, conform legii, exprimarea unui consimţământ valid. Dar donarea şi transplantul de organe pot genera probleme socio-culturale, psihologice, dar şi bioetice, juridice şi tehnice. Din cauza complexităţii acestei activităţi, eventualele abuzuri medicale şi juridice care pot interveni mai ales în cadrul populaţiilor cu un nivel de trai mai scăzut, trebuie evitate.

Având în vedere aceste aspecte, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a elaborat o serie de linii directoare, cu titlul de recomandări etice şi juridice sau principii. Regula de bază este ca aceste principii să fie urmate de toate ţările membre ale OMS, în momentul elaborării unei legislaţii moderne privind donarea şi transplantul de organe.

Din considerente sociale, culturale şi medicale, unele ţări, de exemplu Japonia, efectuează majoritatea transplanturilor de organe plecând de la donatori în viaţă. La sfârşitul ultimilor ani, s-a observat o deosebire între ţările care au avantajul de a transplanta organe prelevate de la donatori în viaţă, cum sunt ţările scandinave, precum şi ţările care au o practică intermediară, ca Marea Britanie şi Germania.

Referitor la acordul juridic european şi internaţional al donării şi transplantului de organe, conceptul de "donator" este reprezentat de subiectul în viaţă sau decedat, de la care se prelevează organe, ţesuturi sau celule de origine umană pentru utilizarea terapeutică. Conceptul de "primitor" este reprezentat de subiectul care beneficiază de transplant de organe, ţesuturi sau celule de origine umană.

Dar să vedem acum care sunt principiile generale ale procesului de donare şi transplant de organe: exprimarea consimţământului, gratuitatea actului de donare, precum şi anonimatul între donatorul de organe şi primitor. În ceea ce priveşte consimţământul, ţările europene se disting în privinţa manierei de exprimare a acestuia. Donarea de organe este un act de generozitate şi de solidaritate, în întregime gratuit, legea interzicând orice formă de remunerare în schimbul efectuării acestuia. De asemenea, donarea de organe este asociată şi cu principiul anonimatului, potrivit căruia numele donatorului nu poate fi comunicat primitorului, şi reciproc, numele primitorului nu poate fi comunicat donatorului.

O problemă majoră o reprezintă combaterea traficului de organe. Referitor la aceasta, în Comunicarea Comisiei Europene se stipulează că: "Interdicţia privind traficul de organe şi ţesuturi umane este deja în vigoare prin intermediul instrumentelor juridice internaţionale, precum Convenţia de la Oviedo privind drepturile omului şi biomedicina, dar şi Protocolul său adiţional privind transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană." Tot în această Comunicare sunt identificate zece acţiuni prioritare menite să ajute statele membre să facă faţă provocărilor în domeniul donării şi transplantului de organe. Aceste acţiuni sunt: promovarea rolului coordonatorilor de transplanturi în fiecare spital unde există potenţial de donări de organe; promovarea programelor de îmbunătăţire a calităţii în fiecare spital unde există această posibilitate; disponibilitatea organelor; sensibilizarea populaţiei şi a opiniei publice etc.

În ceea ce priveşte disponibilitatea organelor, practica a arătat că se pierd mulţi donatori deoarece nu există încă o evaluare sau o înregistrare a acestora la nivel naţional. Dar, pentru a îmbunătăţi funcţionarea sistemelor de transplant şi pentru a creşte eficienţa obţinerii de organe, în unele state membre au fost formaţi specialişti din domeniul sănătăţii care să se ocupe de descoperirea persoanelor care ar putea deveni donatori post-mortem, după îndeplinirea tuturor cerinţelor legale privind consimţământul, dar şi de donările de la persoanele în viaţă, în completarea celor de la persoanele decedate.

Referitor la sensibilizarea populaţiei şi a opiniei publice, aceasta joacă un rol deosebit de important în creşterea ratei donării de organe. Cele mai eficiente mijloace de sensibilizare a populaţiei cu privire la donare sunt: sporirea cunoştinţelor şi a ratei de informare despre transplant a specialiştilor din domeniul sănătăţii şi în mass-media, dar şi adoptarea unei atitudini profesioniste, precum şi sprijinul experţilor din domeniul comunicării în ceea ce priveşte donarea, pentru a nu afecta consimţământul populaţiei. Aceste activităţi medicale complexe trebuie abordate ţinându-se seama de mai mulţi factori, între care enumăr doar: riscul transmiterii unor boli, garantarea unui nivel ridicat de protecţie a pacienţilor, pentru că este ştiut că anual, un anumit număr de cetăţeni din cadrul UE sunt supuşi unui transplant într-un alt stat membru decât cel de origine, oferta limitată de organe de origine umană utilizate pentru transplant în scop terapeutic, şi mai ales traficul de organe de origine umană.

Documentul numit Comunicarea Comisiei Europene - Donarea şi transplantul de organe: Acţiuni politice- a propus ca mecanism de acţiune un plan cu finalizare în 2015, menit să intensifice coordonarea şi cooperarea între statele membre.

În acest context, este de apreciat efortul autorităţilor române în dorinţa lor de a implementa cardul de sănătate pentru toţi cetăţenii români. Comunicarea Comisiei Europene arată necesitatea creării cărţii europene de donator de organe, care indică dorinţa titularului de a-şi dona sau nu organele, dacă este cazul. În acest sens, este analizată în continuare posibilitatea includerii cărţii europene de donator în cardul european de asigurări de sănătate existent.

Iată de ce, stimaţi colegi, la nivelul Uniunii Europene, donarea şi transplantul de organe rămân activităţi medicale esenţiale în tratarea anumitor maladii pentru care în prezent nu există tratament, iată şi motivul pentru care autorităţile din ţara noastră întreprind eforturi susţinute, cu rezultate concrete, în abordarea acestor aspecte.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Închiderea spitalelor, ameninţare la adresa siguranţei naţionale"

Închiderea spitalelor este una dintre cele mai serioase ameninţări la adresa siguranţei naţionale, pentru că cel mai mare număr de decese nenaturale în rândul populaţiei au drept cauză problemele sistemului medical.

Comasarea şi desfiinţarea unităţilor medicale din România sunt făcute după criterii de partid sau orgolii şi vanităţi de ministru. Este inacceptabil că într-un stat democratic şi membru al Uniunii Europene, un guvern îşi poate permite să se joace cu una dintre problemele fundamentale ale civilizaţiei - sănătatea.

Nu există niciun fel de excepţie, criteriu sau măcar o minimă doză de logică în decizia ministrului sănătăţii de a amesteca psihiatria cu bolile infecţioase sau cu bolile pulmonare, nu se ştie de ce cronicele au devenit brusc o "urgenţă", de ce în anumite zone dispar câte cinci sau şase spitale, iar alte judeţe nici măcar nu apar pe lista neagră, de ce mii de oameni rămân fără nicio unitate medicală pe zeci de kilometri sau de ce, după un chin de aproape 20 de ani de a transforma spitalele în unităţi cât mai eficiente şi mai uşor de administrat, revenim la ideea mastodonţilor în care banii sunt greu de controlat şi nu există transparenţă în actul medical.

Criteriile de evaluare au făcut referire doar la unele elemente ale performanţei spitalelor, dar nu au ţinut cont în nici un fel de nevoia de servicii medicale şi de accesibilitatea populaţiei la acestea, în fiecare comunitate în parte. Decizia de a înfiinţa cămine pentru bătrâni, deşi necesară, nu rezolvă în niciun fel accesul populaţiei la servicii de sănătate, mai ales în zonele rurale.

Actualii domni din Palatul Victoria au uitat cu desăvârşire cum mai arată o coadă la cabinetul medicului sau la uşa farmaciei, au uitat cât de goale sunt dulapurile cu medicamente sau cât de învechită este aparatura medicală, după ani de zile în care şi-au alinat sănătatea în unităţi moderne din Austria sau Germania.

Rolul Guvernului este acela de a face rost de bani pentru creşterea calităţii serviciului medical şi a-l aduce cât mai aproape de cetăţeni, nu acela de a desfiinţa spitale.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Minciuna şi hoţia au devenit politică de stat"

Recent, preşedintele României a afirmat că statul nu este responsabil pentru toţi cetăţenii săi. Această afirmaţie nu doar că este incorectă şi anticonstituţională, dar şi profund jignitoare şi dispreţuitoare faţă de populaţia României. Cea mai mare problemă a României este că statul nu face suficient pentru români, nu-şi îndeplineşte corect nici măcar obligaţiile elementare.

Nu există ţări dezvoltate unde cetăţenii nu sunt permanent sprijiniţi de stat să-şi construiască un trai decent. Nu există ţări dezvoltate în care se taie, în timpul crizei, ajutoarele pentru creşterea copilului, dar se măresc bugetele unor ministere care nu furnizează nici bunăstare, nici sprijin sau beneficii pentru cetăţean.

Niciodată, în ultimii 20 de ani, nu a fost mai mare disperarea, nu a fost mai multă sărăcie! Cinismul, minciuna şi hoţia au devenit politică de stat. Preşedintele minte cu seninătate când spune că România a ieşit din criză. "Modernizarea" statului tip Băsescu a pus la pământ economia, sănătatea şi educaţia. "Reforma" tip Băsescu a însemnat tăierea pensiilor, salariilor şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, distrugerea statului social, politizarea delirantă a tot ceea ce înseamnă instituţie publică şi spectacolul arestărilor televizate.

Banii publici sunt înghiţiţi de clientele politică, iar bătaia de joc continuă să fie principiul de bază al actualei guvernări. La câţiva kilometri de mina în care au murit, zilele trecute, cinci oameni, din cauza condiţiilor extrem de precare de lucru, tocmai s-a inaugurat cu fast o telegondolă portocalie pe care s-au aruncat milioane de euro!

Românii s-au săturat de minciuna şi de incompetenţa guvernării Băsescu-Boc. România are nevoie de un proiect serios, care să pună în prim plan interesul naţional.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernul vinde iluzii"

Guvernul anunţă iar că România a ieşit din criză. Din păcate, de foarte mult timp, acest guvern nu mai are credibilitate. De foarte mult timp ia decizii împotriva cetăţenilor şi chiar împotriva dezvoltării ţării sau a relansării economice. Este dezirabilă situaţia declarată de premier.

A declarat că noul acord cu caracter preventiv încheiat pe o durată de doi ani cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială, va avea ca obiectiv asigurarea creşterii economice pentru perioada 2011-2012, vizând o rată de creştere de 1,5-2% în acest an şi de 4-4,5 % în anul următor.

Dacă acordul cu FMI a fost o reuşită, unde sunt cele 20 de miliarde de euro? Nu sunt nici în economie, nici în locuri de muncă. Sunt în campania lui Traian Băsescu. În loc să ajute minerii şi să investească în condiţii mai bune de muncă, s-a investit în imaginea doamnei Udrea, care are nevoie de inaugurări.

Din păcate, acest guvern nu mai are credibilitate. Declaraţiile sunt în totală contradicţie cu realitatea economică şi socială: nivelul de trai şi puterea de cumpărare a populaţiei sunt în picaj; şomajul este la cote foarte mari, oamenii nu au din ce sa trăiască.

Priorităţile guvernului nu sunt nici educaţia, nici sănătatea, nici agricultura. Banii vor merge în domenii controlate de clientele PDL.

Relansarea economică ar putea fi accesarea fondurilor europene, dar, din acest punct de vedere, Guvernul este repetent.

Acest guvern nu face altceva decât să vândă iluzii, să facă declaraţii pur demagogice şi să emită ordonanţe de urgenţă. Boc este depăşit de situaţie. Nu poate face un plan de măsuri concrete de relansare economică şi singura modalitate prin care poate să ţină această ţară pe linia de plutire este prin îndatorare.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Infrastructura descalifică România"

România a rămas codaşă în Europa la infrastructură, ba mai mult, ocupa ultimul loc în Europa la numărul de kilometri de autostradă. Starea proastă a drumurilor şi lipsa investiţiilor în acest segment reprezintă un impediment major în calea dezvoltării economice.

Investiţiile în infrastructură, despre care Guvernul susţine că sunt prioritatea zero, ar fi trebuit să contribuie la relansarea economică. Fiind un sector foarte important, o mare parte din fondurile europene ar trebui să se ducă în dezvoltarea infrastructurii, care în mod cert generează şi locuri de muncă. Două treimi din suprafaţa totală a infrastructurii din România trebuie refăcută. România are de recuperat un decalaj foarte mare în domeniul infrastructurii, faţă de restul ţărilor UE. Starea de uzură este mai mare şi din cauza faptului că numărul şoselelor din România a rămas aproximativ acelaşi de peste zece ani. Şoselele din zonele turistice au ajuns să fie extrem de aglomerate în perioadele de sezon.

România a plătit cotizaţii de 3,2 miliarde de euro la bugetul Uniunii, deci în loc să beneficieze de un surplus de 6,7 miliarde de euro a înregistrat un deficit. România nu trebuie să se aştepte la investiţii mari de la investitorii străini, atât timp cât există încă bani nefolosiţi din bugetul Uniunii. România trebuie să demonstreze investitorilor că aplică o strategie de dezvoltare pe termen lung, că există anumite ramuri economice pe care statul le susţine prin acordarea de facilităţi şi că există proiecte de infrastructură în transport cu termene de executare cât mai scurte. Infrastructura descalifică România.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Anchetele din vămi, un foc de paie"

Marile desanturi ale procuraturii de pe Siret şi din alte locuri din ţară reprezintă o campanie de imagine pusă la cale de regimul Băsescu pentru a convinge Occidentul de hotărârea noastră în a apăra, cum se cuvine, graniţa de Est a Uniunii Europene. Ceea ce se întâmplă acum la Vama Siret aproape că nu are nicio legătură cu lupta anticorupţie. Acest caz a fost cunoscut de autorităţi încă din faşă, puteau să iasă cu el de o mie de ori până acum. Se acţionează acum doar la suprafaţă şi doar pentru imagine, pentru a arăta europenilor că putem fi primiţi în Schengen.

Astfel de razii au loc acum, în contextul discuţiilor despre aderarea la Schengen şi apoi se va pune capacul peste oală. Nu se va mai întreprinde nimic, va fi linişte şi corupţia din vămi va fi în continuare patronată politic. La cum evoluează acum ancheta, nu putem ignora ipoteza ca totul să aibă legătură doar cu războiul total care a început în PDL. Şefii unor vămi sunt instalaţi în funcţii de către liderii PDL, iar în schimb cotizează la PDL.

Dincolo de motivele şi spectacolul arestărilor televizate în dosarul traficului de ţigări la frontieră, am aflat cu stupoare faptul că din acest an, la punctele de frontieră au fost suspendate controalele TIR-urilor care intră în ţară, cu scanner-ul.

S-a cumpărat aparatură specială de scanare a tuturor transporturilor care intră în ţară. Anul trecut, aceste scannere, existente în vămi, au contribuit la reducerea contrabandei. Acum nu mai funcţionează decât cel din Portul Constanţa. De ce? Este un mister.

La modul cel mai ferm, este de condamnat utilizarea instituţiilor publice în acest război civil din interiorul PDL. Până acum vedem o anchetă doar la nivelul pionilor. Trebuie ajuns la nivel politic, acolo unde se duc banii daţi ca şpagă. Şpaga luată în vămi are efecte extrem de puternice asupra vieţii fiecărui român. Nimeni nu discută despre traficul de produse petroliere, alimente sau alcool, unde este cea mai mare evaziune fiscală, s-au axat numai pe traficul de ţigări.

Oamenii văd acum cum sunt cu adevărat cei din PDL, o haită disperată care se mănâncă între ei.

Dacă lupta împotriva corupţiei s-ar face corect ar trebui să fie cercetaţi şi lideri PDL precum Gheorghe Flutur, Gheorghe Falcă şi Constantin Ostaficiuc.

Doamna Petö Csilla-Mária:

"Căsătoria şi familia - structurile de bază ale societăţii - în pericol"

Declaraţia mea politică de astăzi cuprinde câteva reflecţii asupra Zilei Internaţionale a Căsătoriei, care în fiecare an se serbează în a doua duminică a lunii februarie. Într-o primă abordare, această zi ar trebui să fie - şi chiar constituie - un prilej de bucurie, însă adevăratul motiv pentru care doresc să îmi expun punctul de vedere îl reprezintă statisticile îngrijorătoare referitoare la această instituţie.

Căsătoria, una dintre cele mai importante valori ce poate lega doi oameni, cea care asigură cadrul de siguranţă al unei familii şi al societăţii în general, se află într-o criză majoră. Instituţia relaţiei de sprijin reciproc, de ajutor dezinteresat, dragoste şi securitate emoţională se află fără îndoială într-un declin incontestabil.

Numărul în scădere al noilor căsătorii, coroborat cu deznodământul în mare măsură nefericit al acestora - o tendinţă mondială, de altfel - nu poate să ne lase nepăsători. Asta în primul rând pentru că din perspectiva generaţiilor viitoare nesiguranţa şi imprevizibilitatea viitorului copiilor care se nasc poate avea efecte tragice, pe termen mediu şi lung, asupra dezvoltării şi stabilităţii societăţii în care trăim.

Este bine cunoscut faptul că la nivelul Uniunii Europene aproape o treime din copii se nasc din relaţii extraconjugale, iar situaţia din România nu este deloc mai îmbucurătoare. Mulţi tineri optează pentru forme alternative şi structuri contractuale, în defavoarea căsătoriei tocmai pentru că imaginea generală arată că majoritatea acestora se încheie cu divorţ.

Din statisticile referitoare la anii 2009 şi 2010 - doar la nivelul judeţului Bihor - reiese că numărul copiilor abandonaţi imediat după naştere ajunge anual la cca. 100. În condiţiile scăderii continue a naşterilor este un număr absolut şocant, mai ales că aceşti copii ajung într-o primă fază în centre de plasament, apoi la părinţi adoptivi.

Chiar dacă în 2010 numărul adopţiilor a crescut cu 13%, comparativ cu anul precedent (cca. 200 de copii au fost adoptaţi), procedura adopţiei - care în Uniunea Europeană durează cel mult şase luni - în România este una foarte îngreunată şi poate dura chiar şi doi ani.

De asemenea, fără a intra în detaliile violenţei domestice, care nu de puţine ori afectează copii minori, în dezavantajele socializării în familii monoparentale, aş dori ca de Ziua Internaţioanală a Căsătoriei să trag un semnal de alarmă.

Salut, cu această ocazie, iniţiativa Bisericii Catolice Maghiare, care a numit anul 2011 "Anul Familiei", respectiv cea a Duna Televízió, care în spiritul promovării valorilor fundamentale ale societăţii a dedicat o întreagă săptămână familiei.

Îmi exprim speranţa că aceste acţiuni lăudabile nu vor rămâne singulare. Nu cred că ne putem permite ca această problemă să fie aruncată în derizoriu. Consider că avem cu toţii o responsabilitate enormă în conştientizarea importanţei educaţiei copiilor în sânul familiei. trebuie să ne aducem contribuţia la simplificarea procedurii adopţiei şi în general în luarea deciziilor care vor putea favoriza încheierea a cât mai multe căsătorii în rândul tinerilor. Numai astfel vom putea să redăm familiei importanţa pe care o merită: locul în care există siguranţă şi în care copiii capătă primele noţiuni despre viaţă.

Domnul Petre Petrescu:

"România, raiul infractorilor"

Zilnic mass-media ne prezintă cazuri de infractori periculoşi care jefuiesc, fie la drumul mare, fie economia sau bugetul ţării, magistraţi care în loc să judece corect, să facă dreptate, dau câştig de cauză celor de la care primesc spagă, traficanţi de ţigări, de maşini furate şi carne vie, poliţişti care lucrează mână în mână cu hoţii, sau demnitari care pe de o parte se plâng că veniturile bugetare sunt sărace, datorită crizei pe care o traversăm, iar pe de altă parte cheltuiesc cu nemiluita pe lucruri inutile.

Dacă am ajuns ca rândurile infractorilor să fie îngroşate de judecători sau procurori a căror menire este să apere legea şi să pedepsească aspru pe cei care o încalcă, de poliţişti al căror rost este să urmărească, să prindă şi să dea pe mâna justiţiei infractorii, situaţia este cum nu se poate mai gravă.

Iată deci că tocmai în ministerele justiţiei şi cel al administraţiei publice şi internelor, unde ar trebui să existe cea mai puternică disciplină, acţiune intransigentă faţă de infractori, se întâmplă abateri grave de la normele de conduită impuse de statutul de poliţist sau de magistrat, cazuri incredibile de corupţie, care în loc să fie eradicată se perpetuează.

Deşi în ultimul an nouă procurori şi judecători au ajuns după gratii pentru luare de mită, magistraţii continuă să intre în jocuri murdare. Mulţi procurori şi judecători au dat soluţii în dosarele pe care le instrumentau în funcţie de mita primită. Şefi de Parchete şi Instanţe au ajuns în boxa acuzaţilor pentru şpăgi a căror valoare întrece orice închipuire. Sunt magistraţi acuzaţi că pentru zeci de mii de euro au promis şi au înlesnit eliberarea unor interlopi. Dar sunt şi magistraţi înţelegători, care s-au adaptat la perioada de criză, care atunci când nu există euro se mulţumesc cu plata în natură: autoturism de lux, produse alimentare sau sex. Şi când ne gândim că fac parte din categoria profesională cu cele mai mari salarii... În timp ce profesorii şi medicii primesc salarii de mizerie, magistraţii încasează lefuri care le permit să ducă un trai mai mult decât decent şi totuşi se pretează la şpagă, nu-i mai sperie nici cătuşele.

Cetăţenii oneşti, care îşi fac datoria la locul de muncă pe salarii cu mult mai mici decât ale magistraţilor, se întreabă cum de cei doi miniştri, al justiţiei şi al administraţiei publice şi internelor, nu au luat măsuri prompte pentru eliminarea abaterilor grave din ministerele pe care le conduc.

Ei primesc zilnic informaţii despre tot ce se întâmplă în instituţia pe care o păstoresc. Presa a făcut dezvăluiri despre acte incredibile de corupţie, şantaj, favorizarea infractorului, legături cu clanurile mafiote ş.a. de ce nu întreprind măsuri drastice pentru restabilirea ordinii şi disciplinei? Dacă nu sunt capabili, să-şi prezinte neîntârziat demisia, să lase pe alţii care se pricep, care cunosc meseria. Sunt domenii în care este nevoie de competenţă, de intransigenţă, de dârzenie, de hotărâre, unde trebuie eliminat orice compromis, unde nu are ce căuta amestecul politicului, unde trebuie respectată şi aplicată cu sfinţenie legea.

Premierul Boc s-a dovedit un om slab, care nu-i trage la răspundere pentru faptele grave de indisciplină, de încălcare flagrantă a legii. nu poate pune ordine nici în justiţie, nici în poliţie.

Dacă nu poate, nu este capabil, trebuie să plece. Ţara are nevoie de un guvern puternic, cu premier şi miniştri competenţi şi hotărâţi să pună ordine în ţară. Cetăţeanul vrea să se simtă apărat, în siguranţă, atât pe stradă, cât şi la domiciliu. Vrea să i se facă dreptate atunci când merge în instanţă, cerinţe pe care actualul guvern - slab şi compromis - nu le poate onora.

Domnul Cornel Pieptea:

"Dreptul la o viaţă fără mutilări trebui apărat"

Problema câinilor comunitari este tratată de mai bine de 15 ani în funcţie de interesul politic al unuia sau al altuia dintre partidele de la guvernare, al unuia sau al altuia dintre preşedinţii comisiilor de specialitate din Parlament, abilitate să se pronunţe pe această chestiune, sau al unuia sau altuia dintre primarii-generali ai Bucureştiului.

Argumentele care au generat perpetuarea unei probleme atât de grave au mers de la raţiuni de natură economică, până la apelul, în majoritatea cazurilor, la emotivitatea celor care nu au avut încă plăcerea de a fi atacaţi de haitele de câini.

După episodul Brigitte Bardot, din anii 2000, problema câinilor comunitari a fost abandonată, lucru care a permis înmulţirea cazurilor tragice de atacuri ale patrupedelor. Imaginile cu copii şi bătrâni sfâşiaţi de haitele agresive au făcut înconjurul lumii. Răspunsul autorităţilor nu a existat: ridicolele echipe de ecarisaj, depăşite de problemă, vânau maidanezii doar de dragul camerelor de filmat, după care îi eliberau înapoi pe stradă. Tentativele de sterilizare a câtorva sute de exemplare anual au fost oricum contrabalansate de ritmul exploziv de creştere a populaţiei canine rămasă nesterilizată.

În acest fel, am ajuns ca în 2011 doar în Bucureşti, de exemplu, să existe circa 50.000 de câini, iar în ţară, peste 100 de cazuri de atacuri să fie raportate zilnic, cu urmări irecuperabile pentru victime.

actuala guvernare ne omoară câte puţin în fiecare zi, fără urmă de remuşcare; metodele aplicate sunt dintre cele mai variate, iar eficienţa acestora este clar mai mare decât a propriilor lor programe economice. Fie că vorbim de înfometare, de înfrigurare, de distrugerea spitalelor sau de imposibilitatea de a mai cumpăra medicamentele, zi de zi, guvernarea ne fură din dreptul de a trăi.

În faţa acestor considerente, va întreb: cum de reuşeşte această guvernare să dea dovadă de atâta sânge rece în ceea ce îi priveşte pe oameni, iar în cazul maidanezilor devine brusc copleşită de milă şi emoţie?

lăsând retorica la o parte, vă îndemn să trataţi cu raţiune problema câinilor comunitari, să reflectaţi la atacurile patrupedelor asupra copiilor din colegiile dumneavoastră şi să luaţi o decizie clară şi definitivă. Dreptul la viaţă al oamenilor trebuie să primeze în faţa ameninţării cu mutilarea, venită din partea haitelor de câini.

Acordaţi posibilitatea iubitorilor de animale să îşi demonstreze afecţiunea adoptând aceste animale, amendaţi usturător pe aceia care îşi abandonează câinele şi curmaţi teroarea instalată de haite pe străzi. Ne ajunge mutilarea la care suntem supuşi de către actualul guvern, nu vrem să fim mutilaţi şi de câini.

Domnul Georgian Pop:

"Noul Cod al muncii"

Dezbaterile din ultima perioadă referitoare la schimbările pe care Guvernul doreşte să le facă Codului muncii au pus în evidenţă o serie de abordări care creează serioase dezechilibre pe piaţa muncii. Legislaţia în vigoare asigură un raport just între angajator şi angajat, însă noul act normativ, supus acum negocierilor între partenerii sociali şi reprezentanţii Guvernului, pare să încline această balanţă în favoarea angajatorilor.

Ideea care a declanşat aceste modificări a fost aşa-zisa dorinţă a Guvernului de a crea o piaţă a muncii mai flexibilă. În fapt, însă, nu putem vorbi decât de o intenţie a executivului de a-i face pe angajaţi vulnerabili. Schimbările legislative preconizate sunt cu atât mai de neacceptat cu actualul Cod al muncii se bazează pe principii moderne şi în conformitate cu normele şi practica europeană în domeniul reglementării raporturilor de muncă.

Proiectul de act normativ măreşte perioadele de probă la 45 de zile pentru funcţiile de execuţie şi 120 de zile pentru cele de conducere; elimină interdicţia de angajare succesivă a mai mult de trei persoane pe perioade de probă pentru acelaşi post; elimină interdicţia de a face angajări pentru angajatorul care a dispus concedieri colective pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi timp de 9 luni de la data concedierii acestora; prevede extinderea posibilităţilor de încheiere a contractelor pe perioadă determinată (de la un an la 3 ani). De asemenea, reglementează o serie de măsuri care, în opinia noastră, vor pune în pericol dialogul social. Este vorba de eliminarea contractelor colective de muncă.

În concluzie, modificările preconizate nu vor flexibiliza piaţa muncii, ci doar vor deschide calea unor abuzuri şi vor crea instabilitate în plan profesional. Facem un apel la Guvern de a nu minimaliza importanţa dialogului social, pentru că acesta este esenţial pentru asigurarea unor condiţii decente de muncă şi, prin urmare, pentru evoluţia unei economii şi a unei societăţi în ansamblul ei. Orice modificare în domeniul raporturilor de muncă trebuie să ţină cont atât de opinia angajatorilor, cât şi de cea a angajaţilor. Flexibilitatea raporturilor de muncă nu trebuie să fie în detrimentul securităţii pe piaţa muncii.

Domnul Cezar-Florin Preda:

Se impun acţiuni ferme, înaintea unei legislaţii draconice, pentru ca etnobotanicele să dispară

Reafirm poziţia mea cu privire la problema etnobotanicelor în România, aceea că în spatele magazinelor care comercializează aceste produse, aşa numitelor "magazine de vise", stau autorităţi ale statului sau oameni din autorităţile statului, şi aici mă refer la poliţişti. Când am făcut aceste declaraţii m-am referit la faptul că fenomenul acesta nu avea cum să explodeze dacă în spatele lui nu se afla o reţea mafiotă serioasă.

Ultimii doi ani pot fi numiţi "anii etnobotanicelor" în România, după cum reiese din statisticile oficiale. În condiţiile în care în 2008 România nu figura la nivel european în clasamentul privind consumul de etnobotanice, în prezent, ţara noastră se află pe un terifiant loc patru privind consumul şi pe locul şapte în ceea ce priveşte piaţa produselor etnobotanice. La sfârşitul lui 2010, în România erau peste 400 de magazine "de vise" şi mai mult de 500.000 de consumatori. Peste 60% dintre tinerii români sunt consumatori de etnobotanice, potrivit unui sondaj realizat de Ciado România. Specialiştii declară că fenomenul etnobotanicelor este foarte greu de controlat, pentru că sunt cunoscute aproape 7.000 de specii de plante şi substanţe de sinteză cu efect halucinogen.

Având în faţă aceste date năucitoare consider că, în aşteptarea unei legislaţii draconice, care să interzică total aceste produse, se impune necesitatea de a avea acţiuni ferme din partea autorităţilor statului. Instituţii ca Protecţia Consumatorului, Garda Financiară, vămile şi altele cu atribuţii în această zonă trebuie să fie continuu în stare de alertă în vederea scoaterii etnobotanicelor de pe pieţele din România.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Academia Română, singura academie legitimă din România"

Academia Română este cel mai înalt for de ştiinţă şi de cultură din România. A fost fondată la 1 aprilie 1866. Rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii şi literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naţionale române şi cercetarea fundamentală în cele mai importante domenii ştiinţifice.

De-a lungul ultimilor ani, prin mai multe acte normative, s-au înfiinţat o serie de institute academice ce beneficiază de sprijinul generos al statului. Am ajuns, astfel, să întreţinem mai mute Academii independente de Academia Română, printre acestea fiind "Academia de Ştiinţe Silvice", "Academia de Ştiinţe agricole", "Academia de Ştiinţe Tehnice". Membrii titulari sau colaboratorii, în unele cazuri chiar moştenitorii acestora, primesc indemnizaţii. Mulţi dintre membri beneficiază de indemnizaţii ce rivalizează cu salariul unui secretar de stat sau ministru. De asemenea, majoritatea membrilor sunt profesori universitari şi primesc salarii tot din bugetul de stat.

Bugetele acestor academicieni depăşesc zece milione de lei pe an, sumă echivalentă cu bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului din anul 2010 pentru asigurarea rechizitelor şcolare a 670.000 de copii. Desigur, poate nu ar fi o sumă importantă dacă rezultatele ştiinţifice ar fi pe măsură.

În aceste timpuri în care se reduc salariile şi pensiile, sunt dispuse concedieri masive şi fiecare leu este chivernisit, aceste fonduri pot fi folosite pentru dezvoltarea altor proiecte din învăţământ sau cercetare.

Nu afirm că ştiinţa sau cultura nu trebuie susţinute sau încurajate, dar s-au făcut abuzuri, abuzuri care ne costă în acest moment şcolarizarea unor copii sau desfiinţarea unor institute de cercetare cu rezultate.

Îmi permit să îl citez pe academicianul Eugen Simion, care, într-o referire la inflaţia de academii, spunea: "A apărut o Academie a Oamenilor de Ştiinţă ce nu se bazează pe o selecţie corectă de valori. În interiorul ei sunt, evident, şi oameni de valoare, şi eu i-aş sfătui ca ei să candideze la Academia Română. Dar în această Academie a Oamenilor de Ştiinţă se constată că există parlamentari, oameni de afaceri, generali de armată, generali de jandarmi şi oameni politici, creând confuzie generală".

Menţionez, de asemenea, şi punctul de vedere al celor de la Asociaţia Profesională pentru Educaţie şi Cercetare - Edu Cer - "Titlul de academician este unul de onoare, nu unul pentru care primeşti bani de la stat, în condiţiile în care tinerii debutanţi în sistemul de învăţământ şi cercetare nu au slujbe."

Am înţeles că ministrul învăţământului a început demersurile pentru a prezenta Guvernului o propunere de modificare a bugetelor acestor instituţii. Totodată, o reglementare legală privind instituţiile academice trebuie discutată în forurile legislative. Voi susţine aceste demersuri si solicit sprijinul dumneavoastră în acest sens.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Prezenta declaraţie politică se doreşte a fi mai mult decât un semnal de alarmă, se doreşte a fi un rechizitoriu informal în care inculpatul principal este Guvernul Băsescu - Boc. Iar speţa la care doresc să fac referire este distrugerea unuia dintre cele mai importante mecanisme de siguranţă socială, adică sistemul sanitar românesc.

Prin contractul social asumat de către cetăţenii României prin transferul de autoritate către statul român, acesta se obligă să asigure cetăţenilor săi un sistem care să le protejeze siguranţa personală, serviciile de sănătate fiind unele dintre cele mai importante căi prin care statul îşi protejează cetăţenii, mare parte dintre aceştia fiind plătitori activi de taxe şi impozite, dar mai ales de contribuţii de asigurări de sănătate.

În ultimii doi, ani Guvernul Boc - reprezentant al autorităţii executive a statului - a luat o serie de măsuri care au dinamitat sistemul sanitar din România, fapt care a dus la o creştere a incertitudinii şi nesiguranţei pentru cetăţenii români care sunt nevoiţi să apeleze la serviciile de sănătate:

• reducerea salariilor personalului medical cu 25%, fapt care a generat poate cel mai mare exod de inteligenţă şi experienţă medicală către ţări din vestul Europei, lăsând unităţi sanitare întregi fără expertiză şi fără personal;
• scumpirea accelerată a medicamentelor, fapt care a generat imposibilitatea, în special pentru pensionari şi bolnavii cronici, să îşi achiziţioneze medicamente şi tratamente necesare supravieţuirii;
• distrugerea medicinei de prevenţie, prin limitarea numărului de consultaţii la medicii de familie, ca şi cum îmbolnăvirile ar putea fi planificate. Din acest motiv, cei mai mulţi cetăţeni români apelează la serviciile medicale doar în caz de nevoie sau de maximă urgenţă, şi nicidecum pentru prevenirea unor afecţiuni.

Apogeul acestui proces de distrugere este dat de închiderea unor unităţi medicale din România, multe dintre ele fiind comasate sau reprofilate în cămine de bătrâni. Un caz relevant este şi cel al spitalului din Haţeg, unde pe parcursul ultimului an au fost înregistraţi peste 50.000 de pacienţi. Spitalul urmează să se transforme în cămin de bătrâni, dar fără a asigura o minimă asistenţă medicală pentru oamenii din zonă, adică nu este prevăzut nici măcar un centru de primiri urgenţe, care să asigure primul ajutor şi un eventual transport către spitalele din Deva, Hunedoara sau Petroşani. Pe o rază de 100 km nu se află nici o unitate spitalicească, iar locuitorii din peste 22 de comune nu vor avea nici un suport în caz de urgenţe medicale. Mai mult, spitalul a inaugurat singura secţie de neonatologie de tip mamă-copil din judeţ, iar managementul spitalului a fost unul performant, încheind anul 2010 cu un profit de 100.000 de lei si un excedent bugetar de 1.100.000 de lei.

Este uimitor faptul că, în marea majoritate a judeţelor din ţară au fost închise multe spitale performante, adică unităţi medicale ce nu au înregistrat pierderi şi care au beneficiat de investiţii importante pe diferite secţii medicale. Singura "vină" în aceste cazuri este lipsa de respect a actualului guvern faţă de cetăţenii săi şi neputinţa de a oferi pacienţilor servicii decente de sănătate....

Domnul Cristian Rizea:

"Corupţia - în aşteptarea unei soluţii"

Niciodată corupţia din România nu a fost mai mare decât este în momentul de faţă. Eforturile de a schimba faţa justiţiei din România sunt complet anulate de ilegalitatea evenimentelor recente cu privire la anchetele din vămi. Cazul Păsat reprezintă doar un ultim exemplu dintr-un lung şir de acţiuni care subminează legea.

Evenimentele de săptămâna trecută relevă dualitatea partidului aflat la putere. Pe 27 ianuarie, premierul Emil Boc a condamnat opoziţia că "face zid împotriva justiţiei, prin circul mediatic creat în cazul arestării preşedintelui CJ Argeş". Mai mult, acesta s-a lăudat că "PDL nu a făcut nicio presiune politică şi a lăsat întotdeauna justiţia să-şi facă datoria". Realitatea se prezenta cu totul altfel câteva zile mai târziu. Nici partidul său nu a lăsat justiţia să-şi facă datoria! Săptămâna trecută, pe 8 februarie, Parlamentul a respins cererea de arestare în cazul Păsat, după cinci luni de amânări. Responsabilitatea revine în principal partidului de guvernământ, care nu şi-a mobilizat oamenii, cum a făcut-o în multe alte cazuri. Să nu uităm că în trecut problemele erau gestionate mult mai bine. În 2004 aveam asistenţă din Marea Britanie pe zona vămilor, sector care aducea la vremea respectivă o treime din PIB, pentru că se încerca stoparea fenomenului traficului ilegal din vămi. Mă întreb: oare cât aduce acum?! Din păcate, arestările vameşilor rezultă a fi de fapt o bătălie în interiorul partidului de guvernare. Pentru a pune capăt corupţiei din România e nevoie ca această luptă, care se arată a fi superficială, să meargă mult mai departe, până la cel mai înalt nivel.

Constatam apoi cu stupoare cum judecători de la Craiova dau închisoare cu suspendare în cazul unor infractori condamnaţi pentru trafic de minore sau judecători care acceptă eliberarea condiţionată, după doi ani de executare, a unor interlopi care au terorizat un judeţ în urmă cu zece ani. Rezultă, aşadar, că judecătorii de la Înalta Curte consideră corupţia un fenomen nu foarte grav, când ea este de fapt impedimentul principal în calea modernizării statului.

Toate acestea lansează mari semne de întrebare şi asupra voinţei pe care sistemul o are în privinţa reformei la nivelul statului. Astfel de sentinţe scandaloase nu pot fi simple erori! Acestea funcţionează în toate instanţele din ţară, alături de nenumărate complicităţi vinovate. Dacă adăugăm şi lipsa voinţei politice, intenţia magistraţilor condamnă România la consternare pentru totdeauna.

Domnul Marius Rogin:

"Trilaterala de la Weimar"

Cu ocazia primei reuniuni a Trilateralei de la Weimar, desfăşurată în decursul săptămânii trecute, după aproape patru ani de întreruperi, Germania, Franţa şi Polonia s-au pronunţat pentru intensificarea cooperării în domeniul apărării şi culturii şi, totodată, pentru invitarea preşedintelui Rusiei la viitorul summit. Aceste convorbiri au debutat în 1991 la Weimar, având drept obiectiv şi pregătirea primirii Poloniei în Uniunea Europeană.

La acest eveniment au participat: preşedintele Poloniei, Bronislav Komorovski, avându-i la dreapta şi la stânga sa pe cancelarul Angela Merkel şi pe preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy. Germania şi Franţa, puternicul tandem european, nu au dus nicicând lipsă de o atenţie sporită. Acum însă - acesta fiind de altfel semnalul pe care doresc să-l transmită gazdele - şi Polonia face parte din acest grup select. Sarkozy, care nu este deloc un susţinător fervent al Trilateralei de la Weimar, n-a obosit, totuşi, să vorbească despre importanţa Poloniei pentru Europa: "Aş vrea să salut curajul şi fermitatea de care a dat dovadă preşedintele Komorovski pronunţându-se pentru intensificarea cooperării cu Rusia", a spus Sarkozy, apreciind importanţa relaţiilor Poloniei cu vecinii săi din răsăritul continentului. "Ţările noastre, Franţa, Germania şi Polonia - a mai adăugat Nicolas Sarkozy - doresc, în cadrul Parteneriatului Estic, să intensifice colaborarea cu statele răsăritene". Aceasta este o susţinere clară a agendei preşedinţiei poloneze a Uniunii Europene, care va începe la 1 iulie. "Integrarea Europei de Est, în speţă a Ucrainei, Republicii Moldova şi a statelor caucaziene, reprezintă un punct important pe lista de priorităţi a preşedinţiei poloneze", a subliniat la rândul său Bronislav Komorovski.

Acesta a mai spus că a discutat cu Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy despre obiectivele centrale ale preşedinţiei poloneze a Uniunii Europene şi sub aspectul politicii de securitate şi apărare. Mai exact, este vorba de formarea unei trupe europene de intervenţie, care să fie capabilă să acţioneze până în anul 2013.

În cadrul convorbirilor franco-germano-poloneze s-a discutat şi despre Pactul de competitivitate pentru statele zonei euro. Deşi nu aparţine încă acestei zone, Polonia a primit din partea Cancelarei germane invitaţia de a participa la acest proiect. "Polonia s-a dovedit a fi o ţară dornică de reforme", a apreciat Merkel. Totuşi, a adăugat cancelarul, anumite probleme vor fi dezbătute şi pe viitor numai de membrii spaţiului euro.

Domnul Gheorghe Roman:

Declaraţia mea politică are ca temă "2011 - Un an al speranţei pentru România".

Anul 2010 a fost unul dificil atât pentru noi, ca autoritate legiuitoare a ţării, dar mai ales pentru cetăţenii României. Un an al reformei statului, al reformei salarizării bugetare, al descentralizării administraţiei publice, care au adus măsuri dure dar eficiente, adoptate în urma stabilirii unei strategii pe termen lung, astfel că măsurile drastice în primă fază, să determine mai apoi rezultate benefice pentru poporul pe care îl reprezentăm, în anii următori.

Constrângerile bugetare la baza adoptării cărora a stat necesitatea de reducere a cheltuielilor, pentru o ulterioară revigorare economică, şi care au generat o stare de nemulţumire în rândul angajaţilor sistemului public, iată că acum, la început de 2011, produc şi rezultatele, prin acordarea de 15 procente din cele 25 retrase. Acesta este numai un exemplu care dovedeşte că măsurile sunt eficace şi care totodată ne dă un mic avânt înspre speranţa de mai bine.

În acelaşi timp, trebuie să realizăm că statul român se află şi în anul 2011 în procesul de reformă, dar, atâta timp cât se preconizează o revenire economică ca urmare a măsurilor impuse, părerea mea este că fiecare dintre noi trebuie să sprijine reforma statului, pentru că toţi ne dorim acelaşi lucru, şi anume depăşirea crizei economice.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Uniunea Social-Liberală sau când nu ai proiecte..."

Săptămâna trecută, într-un cadru festiv, PSD şi Alianţa de Centru-Dreapta formată din PNL şi PC au semnat protocolul de funcţionare al Uniunii Social-Liberale, o "frăţie" politică creată în mod artificial, o nouă încercare la care este supusă scena politică românească. Drept urmare, mi-am pus, în mod firesc, întrebarea: ce urmăresc cele două formaţiuni prin această mişcare de conjunctură, făcută, de altfel, într-un moment în care liderii politici ar trebuie să aibă alte priorităţi în afară de creşterea vizibilităţii media şi a procentelor electorale, în perspectiva viitoarelor alegeri. Există vreun alt scop, în afară de cel de demolare a puterii actuale cu orice preţ şi de împărţire a poziţiilor de putere?

De ce este nevoie de o astfel de formaţiune? De ce este nevoie de această creaţie artificială, o anomalie ideologică, fără program, valori, idei, a cărei unică doctrină este "Jos Băsescu" şi "înainte, spre ciolan, cu orice preţ"? Punem la un loc puţin liberalism, o porţie şi mai mică de conservatorism al marelui gânditor Dan Voiculescu, totul condimentat cu mult socialism guevarian, fără să se pună problema unei ideologii coagulante, care să adune într-o matcă idei comune economice, sociale ori politice.

Protocolul de constituire a USL nu spune mai nimic interesant, este, de fapt, o declaraţie de război împotrivă PDL şi a lui Traian Băsescu şi un protocol de împărţire a funcţiilor şi a privilegiilor electorale. Principalul obiectiv consemnat (până în 2020!) este, după spusele acestora, "înlăturarea de la putere, pe cale democratică, a actualului regim clientelar-mafiot, corupt şi ineficient". Nu există un program de guvernare articulat. Avem în faţă o declaraţie de intenţii, vagă şi fără aplicabilitate - un viitor cu o Românie modernă, o justiţie independentă, nici urmă de clientelă politică, instituţii ale statului funcţionale şi eficiente, un popor prosper şi mulţumit. Dincolo de acestea, nimic concret, nu urmează descrierea în detaliu a modului în care vor fi împărţite funcţiile pe plan local şi la centru. Ca şi cum criza economică ar fi dispărut, nivelul de trai al românilor ar fi crescut vertiginos, reforma în sănătate, în educaţie, dialogul social, etc. şi-ar fi găsit o rezolvare, iar singura problemă a României a rămas preşedintele, pentru care, în mod ridicol şi penibil, este nevoie de o uniune colosală a forţelor colorate din opoziţie.

Si totul pentru ce? Pentru a reinstaura privilegiile şi statu-quo-uliliescian, pentru a pune piedică cu orice preţ reformelor făcute de PDL, chiar şi prin măsuri nepopulare şi dureroase, pentru a pune la cale în tihnă împărţirea ciolanului.

Partidul de guvernământ, cu toate greşelile pe care şi le-a asumat, a reuşit să mişte puţin câte puţin România din criză, şi ţara începe să se refacă. Cele două grupări văd că le scapă guvernarea printre degete, iar această uniune este o altă încercare de a induce populaţiei convingerea că va veni un cataclism dacă nu ajung la guvernare, iar după ce vor veni la putere, va curge numai lapte şi miere, ideologiile, neînţelegerile, acuzele şi disensiunile vor dispărea ca prin farmec.

În ceea ce priveşte forţa electorală a acestei alianţe, consider că nu trebuie subestimată. Însă, să nu ne lăsăm amăgiţi! Declaraţii precum cea a domnului Victor Ponta - am făcut USL pentru a opri un blestem al PSD-ului care, deşi se află pe primul loc, este tot în opoziţie - sau scandalurile de la PNL Bacău şi Botoşani, filiale care înghit cu mare dificultate uniunea cu PSD, sunt elocvente şi confirmă faptul că alianţa dintre PSD şi PNL nu este mai multe decât o încercare disperată de a pune mâna pe putere cu orice preţ. Şefii alianţei stânga-dreapta sunt cei care au eşuat în exerciţiul conducerii în fruntea propriului partid şi, uitând de apelativele adresate unul celuilalt, de "frustrat", "necopt" sau "neserios", şi-au dat mâna pentru unicul ţel de a scăpa de preşedintele Traian Băsescu.

Liberalii şi-au trădat doctrina încă o dată, doar pentru a ajunge la putere. Dacă ar fi continuat singuri pe spectrul de dreapta, cu un mesaj adecvat pentru electoratul dezamăgit şi demobilizat al Alianţei DA, liberalii ar fi avut probabil cu mult mai mult de câştigat. Aşa, însă, luând parte la această Uniune Social-Liberal㸠formaţiune care, în ciuda numelui, are o componenţă definitorie socialistă, şi-au sacrificat parte din propriul electorat în speranţa că vor beneficia de electoratul PSD.

Unde este interesul cetăţenilor în aceste mişcări şi calcule politice?

În momentul de faţă este nevoie de pragmatism, de proiecte viabile pe scena politică, şi nu de o continuă incitare la revoltă, o instigare ce dăunează ţării, dăunează cetăţenilor şi dăunează inclusiv credibilităţii partidelor politice care o iniţiază. De aceea, fac un apel către dumneavoastră să revenim la priorităţile de pe agenda politică şi vă invit să ne îndreptăm mai mult atenţia asupra problemelor concrete cu care avem de-a face în acest moment. Cred, cu tărie, că putem veni cu proiecte mai bune şi mai aplicate decât o alianţă trâmbiţată, dar cu o identitate ambiguă. În definitiv, soluţiile pentru problemele românilor sunt tot rezultatul funcţionării Parlamentului şi al unor proiecte guvernamentale credibile.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Ancheta DNA privind corupţia la frontieră este un semn că statul funcţionează"

Doresc să supun atenţiei dumneavoastră acţiunile recente ale autorităţilor în vămile şi localităţile de frontieră, acţiuni de amploare, soldate cu reţinerea mai multor foşti şi actuali vameşi, suspectaţi de a fi părtaşi la acţiunile interlopilor ce se ocupă cu traficul de ţigări. Consider această serie de acţiuni ca reprezentând un prim semn, ce ne demonstrează faptul că sistemul începe să funcţioneze, chiar dacă s-a urnit cu greu şi poate sub presiunea de a demonstra Uniunii Europene că îşi merită dreptul de a adera la spaţiul Schengen.

În mod josnic şi nefondat, aş putea spune, reprezentanţii opoziţiei profită de această situaţie pentru a arunca toată vina pentru corupţia din vămi asupra PDL. Cu toate acestea, avem de-a face cu peste 40 de milioane de euro anual încasate ca mită, după cum se vehiculează şi în presă, şi de reţele bine organizate la vămi şi la punctele de frontieră. Nu este vorba despre operaţiuni simple de mită, apărute peste noapte. Flagelul corupţiei din sistemul public este o tradiţie în România ultimilor 20 de ani, o boală care nu avea cum să se fi dezvoltat într-un an, ci care s-a perpetuat inclusiv ca urmare a guvernării social-liberale: aceste probleme au fost drenate de-a lungul timpului şi nimeni nu a avut curajul să le înfrunte. În fapt, avem în faţă începuturile remedierii unei situaţii care a fost tolerată şi propagată timp de 20 de ani, care nu a avut alte rezultate decât decredibilizarea instituţiilor publice fundamentale în faţa cetăţenilor. Mai mult, problema nu este doar traficul de ţigări la frontieră, ci şi cel cu produse petroliere, droguri, arme, legume, fructe, pentru că un sistem corupt prolific nu face deosebire între marfa tranzacţionată şi permite ca orice să fie trecut peste graniţă, în schimbul unor sume considerabile.

În ceea ce mă priveşte, văd această amplă anchetă coordonată de DNA privind corupţia la frontieră ca un prim semn al faptului că lucrurile încep să se mişte într-un sens pozitiv, chiar dacă sub presiunea aderării ţării noastre la Schengen. Mai mult, consider că acest demers nu trebuie să rămână un caz izolat, generat strict de contextul evaluărilor României, ci trebuie să fie începutul unui proces de amploare care să fie transpus şi în alte domenii.

Dacă ne dorim cu adevărat să avem un stat de drept care îşi tratează corect cetăţenii şi să demonstrăm că acesta funcţionează, trebuie să facem dovada faptului că recentele arestări nu reprezintă un caz izolat, determinat strict de scopul intrării în spaţiul Schengen. Acţiunile de acest tip trebuie să continue şi să fie extinse către celelalte instituţii ale statului şi către celelalte sectoare blamate şi predispuse la acte de corupţie - aici fac referire la două puncte fierbinţi pe harta administraţiei publice, şi anume finanţele şi justiţia - dovedind, astfel, că acţiunile pentru curăţarea sistemului sunt ireversibile. Numai atunci vom putea spune deschis că statul s-a însănătoşit.

De asemenea, fac un apel către toţi reprezentanţii politici: problema corupţiei din vămi trebuie asumată de toate partidele şi de toţi politicienii, indiferent de culoarea politică. Cu toţii trebuie să conlucrăm pentru a permite şi pentru a sprijini derularea unor astfel de acţiuni de amploare ale autorităţilor, şi să renunţăm la practica blamării taberei vecine.

În final, doresc să salut pe această cale curajul oamenilor politici din noua generaţie de a-şi asuma responsabilitatea şi de a lua primele măsuri concrete pentru redresarea situaţiei. Tot ceea ce se întâmplă în momentul de faţă privind situaţia declanşată în vămi este un semn că structurile statului încep să funcţioneze, iar reprezentanţii acestora, oameni precum ministrul Traian Igaş, unul din reprezentanţii noii generaţii a PDL, au curajul de a-şi asuma responsabilitatea acestui demers.

Domnul Titi Holban:

Asigurarea sănătăţii este considerată a fi un obiectiv esenţial al unui sistem sanitar. E firesc, aşadar, ca principalele scopuri să fie: realizarea unui nivel ridicat de sănătate şi distribuirea echitabilă a serviciilor de asistenţă medicală. Totodată, un sistem sanitar ar trebui să corespundă aşteptărilor populaţiei, ceea ce implică respectul pentru individ şi servicii prompte, dar şi calitate a dotărilor.

Responsabilitatea în privinţa asigurării unui sistem bun de sănătate revine guvernelor, care îl coordonează şi administrează.

Dacă în toate ţările normale guvernele investesc, astfel încât să pună la dispoziţie cetăţenilor un sistem "sănătos", în România, guvernul condus de Emil Boc a hotărât peste noapte şi într-un moment în care spitalele din România sunt asaltate de bolnavi, iar starea unităţilor sanitare este mai mult decât jalnică, să desfiinţeze o mare parte din acestea, sau să le comaseze cu alte unităţi sanitare, afectând astfel populaţia din fiecare judeţ al ţării.

În Buzău, judeţ pe care îl reprezint în Parlament, cele trei spitale propuse pentru desfiinţare, respectiv cele din Pătârlagele, Pârscov şi Vintilă Vodă, deservesc o populaţie de peste 75.000 de locuitori, oameni în vârstă şi cu venituri modeste, care nu au bani să facă naveta la alte unităţi spitaliceşti.

Acesta este motivul pentru care, începând de ieri, PNL Buzău a declanşat o campanie de strângere de semnături pentru păstrarea celor trei spitale propuse pentru desfiinţare, iar primăriile din cele trei localităţi vor promova acţiuni în instanţă.

Acţiunea de desfiinţare a celor trei spitale are şi un substrat politic: mai întâi au fost descentralizate şi au intrat în subordinea autorităţilor locale, pentru ca mai apoi să fie desfiinţate, în ideea de a culpabiliza edilii locali.

Stimaţi colegi, noi, cei de la PNL Buzău, vom aduna zeci de mii de semnături şi vom acorda asistenţă juridică primăriilor, mai ales că cele trei spitale au gestionat corect fondurile primite şi nu au datorii.

Vă propun şi dumneavoastră să faceţi acelaşi lucru, pentru că nu este normal ca într-o ţară membră a Uniunii Europene, guvernul să-şi bată joc în asemenea hal de cetăţenii săi şi să fie atât de puţin interesat de soarta pacienţilor.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"În România, cercetarea e ruptă de dezvoltare"

În urmă cu unsprezece ani, Europa se "deştepta" şi conştientiza că fără cercetare, inovare şi dezvoltare, progresul şi competitivitatea nu au nici o şansă.

S-au stabilit obiective, s-au trasat direcţii, s-au întocmit road-map-uri, însă cea mai mare parte dintre aceste deziderate nu au rămas decât nişte deziderate.

România, cu atât mai mult, nu a înţeles nimic din această stare de lucruri, din faptul că fără inovare şi mai ales fără includerea inovării în procesele de producţie economia nu are nici o şansă să reziste din punct de vedere al competitivităţii.

Dacă studiem bugetul de stat al României vom rămâne surprinşi ce valoare are alocată cercetarea din România. Ne-am pune cu siguranţă întrebarea ce mari invenţii au susţinut aceste alocări, ce noi sateliţi a lansat ţara noastră şi ce noi procedee medicale a inovat. Din nefericire, nu avem nici măcar un exemplu de inovaţie cu mare rezonanţă, finanţată din bani publici.

Există, e drept, invenţii miraculoase ale românilor, care fie au fost finanţate din fonduri externe, fie din fonduri proprii, pe care însă societatea românească nu le-a recunoscut sau cărora nu le-a dat nicio şansă să se dezvolte.

Mă gândesc aici la inovaţii în sectorul IT&C, la celebrele telocite Popescu sau la dispozitivul de un dolar care descoperă în timp record cancerul uman.

Invenţii româneşti sunt multe! Ele nu sunt aproape deloc finanţate din bugetul public şi aproape nici una dezvoltată în serie pentru fructificarea avantajului competitiv.

Cazuri precum cele enunţate mai sus au găsit susţinere în mai puţin de 24 de ore de la diseminarea lor în China, Japonia sau peste ocean, în ciuda faptului că cercetătorii au ţinut cu tot dinadinsul ca aceste invenţii să fie dezvoltate în România.

Ce pot să spun cu certitudine este faptul că niciodată capitalul românesc nu va avea vreo şansă să se dezvolte fără încorporarea în produsele proprii de soluţii inovative.

Dacă universităţile româneşti sunt în continuare inerte, incapabile să genereze acel stimul pentru inovaţie şi performanţă, poate că stimularea agenţilor privaţi, pe baza rezultatelor obţinute sub formă de invenţii dezvoltate în produse noi, ar reprezenta o alternativă viabilă.

Cercetarea implică costuri foarte mari, însă beneficiile aduse de rezultatele ei sunt mult superioare eforturilor iniţiale. De asemenea, cercetarea care produce soluţii noi nu este completă dacă se opreşte la acest stadiu. Inovaţiile şi ameliorarea produselor trebuie transpusă în practică.

Dezvoltarea prototipului către producţia în serie implică şi ea costuri foarte mari, dar şi riscuri.

Cert este că numai cine a riscat a şi câştigat!

Domnul Vasile Mocanu:

"O reformă care destructurează"

Nu cred că se mai îndoieşte cineva de necesitatea unei reforme a sistemului sanitar din România. Dar o reformă înseamnă, în primul rând, modernizare, eficientizare, resurse. Ceea ce face actualul minister de resort se reduce însă la triada: destructurare, demotivare, subfinanţare.

Ca peste tot în ţară, şi în Iaşi, membrii sindicatului Sanitas au protestat vehement împotriva aşa-zisei reforme din sănătate. Două sunt cauzele principale care i-au scos pe oameni în stradă: comasarea spitalelor ieşene şi diferenţele de salarizare dintre spitale.

În primul rând, cadrele medicale sunt convinse că transformarea unor unităţi medicale în secţii exterioare pentru alte spitale va avea drept rezultat doar scăderea performanţelor medicale. Uimitor, dar ceea ce se desfiinţează în Iaşi sunt tocmai unităţile medicale de elită care, în ultimele decenii, îşi formaseră un foarte bun renume.

De asemenea, prin aplicarea Ordinului comun nr.5/57/2011 al Ministerului de Finanţe şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, efectele la nivelul spitalelor preluate de autorităţile locale vor fi dezastruoase. Fie salariile vor trebui reduse cu 15-20%, fie personalul medical, şi aşa aflat sub cota de avarie, va trebui diminuat cu 15%. Aberaţia este cu atât mai mare cu cât, dimpotrivă, unităţile medicale din subordinea Ministerului Sănătăţii pot opera, la aceleaşi performanţe medicale, creşteri salariale cu 15%, chiar de la 1 ianuarie.

Pentru cei care încă nu ştiu, Iaşiul este cel mai important centru medical din Moldova. În fiecare an, mii de bolnavi din afara judeţului nostru apelează la serviciile medicale de înaltă performanţă. Nu distrugeţi şi această marcă a Iaşiului!

Domnul Neculai Răţoi:

"Corupţie portocalie!"

Am asistat săptămâna trecută la un spectacol regizat de PDL cu scopul de a curăţa imaginea României în faţa oficialilor Uniunii Europene, pentru a se aproba, în final, aderarea la spaţiul Schengen a ţării noastre. Cel puţin acesta pare a fi motivul invocat de autorităţi.

Aceste arestări nu au făcut însă altceva decât să întărească ideea de corupţie, iar desfăşurarea lor exact după mesajul transmis de către UE ne învinovăţeşte cu atât mai mult. Preşedintele Băsescu şi-a asumat faptul că ştia despre această situaţie încă din vara anului trecut, fapt care spune multe. Premierul Boc vorbeşte de o corupţie perpetuată de 20 de ani. cu toate acestea, în cei cinci ani în care PDL s-a aflat la guvernare nu s-a luat niciun fel de măsură pentru combaterea acesteia. Mai mult, în loc să se ia măsuri, şpaga şi corupţia au fost aprobate în mod tacit şi chiar susţinute. Este evident că reţele atât de ample nu puteau funcţiona fără implicarea unor înalţi oficiali sau a şefilor de vămi numiţi politic.

Lucrurile care s-au întâmplat săptămâna trecută se înscriu în logica jocurilor pentru putere pe care PDL-ul, sub bagheta lui Traian Băsescu, le face de când se află la guvernare. Pentru că, doamnelor şi domnilor, actualii guvernanţi nu au vrut niciodată să acţioneze în mod real împotriva corupţiei, ci doar la nivel declarativ. Unul dintre cei vizaţi de nebunia arestărilor este Vasile Blaga, care nu de mult declara că doreşte să îi ia locul lui Emil Boc la conducerea PDL. Întrucât domnul Blaga nu este la fel de ascultător ca actualul preşedinte al democrat- liberalilor, această dorinţă nu este agreată de şeful statului.

este jenant modul în care premierul ne anunţă că toleranţa lui faţă de corupţie este 0. Am asistat în ultimii ani de guvernare Boc la măsluiri de voturi în Parlament, la nerezolvarea dosarelor politicienilor PDL, la scandaluri în care au fost implicate figuri publice. Nimic din toate acestea nu 1-a deranjat pe premier, care şi-a văzut în continuare de propriile probleme. Iar astăzi, domnia sa ne ia de proşti, vorbindu-ne despre puritatea şi corectitudinea guvernului său. În ţara în care puterea răspunde doar la întrebările care o avantajează şi ia măsuri fără altă logică decât propriul interes, ce aşteptări mai pot avea românii?

Corupţia este eticheta care s-a lipit de România. Este adevărat că ea există şi merge de la cel mai mic până la cel mai înalt nivel. Ce încearcă puterea să facă este să scoată vinovaţi doar pe cei de la baza piramidei. Vom vedea rezultate abia atunci când marii rechini vor fi prinşi în plasa justiţiei şi pedepsiţi pentru faptele lor.

Am recunoscut în faţa întregii Europe că suntem mai corupţi decât ne credeau ei. Responsabilitatea acestui guvern este să facă demersuri care nu au drept scop eliminarea propriilor oponenţi politici, ci tocmai reabilitarea sistemului vamal, dar mai ales a justiţiei române.

România nu este a celor care se îmbogăţesc prin şpagă, nu este a guvernanţilor dornici să câştige cât mai mult, ci este a celor mulţi, a celor corecţi, a celor care muncesc, a celor care merită să fie respectaţi în Europa, şi nu să le fie ruşine să spună că sunt români!

Concluzia: corupţia cruntă ne mănâncă de vii!

Domnul Gheorghe Ana:

"Când se termină criza? Ce este de făcut pentru a depăşi criza?"

Reforma statului român şi consolidarea economiei româneşti sunt subiecte abordate aproape zilnic de analişti politici şi economici, de politicieni, dar şi de marea majoritate a cetăţenilor. Aceste subiecte au ajuns în top nu numai pentru că ele au fost şi sunt permanent mediatizate, dar şi pentru că fiecare cetăţean care este afectat de criză - din păcate sunt foarte mulţi - o majoritate de necontestat - îşi pune întrebări de bun-simţ, cum ar fi:

- Când se va termina această criză?

- Ce este de făcut pentru a depăşi criza?

La ambele întrebări, cei mai îndreptăţiţi să răspundă sunt actualii guvernanţi, în frunte cu premierul Emil Boc.

Domnul prim-ministru ar trebui să pună miniştrii de resort să explice populaţiei ce se întâmplă, care sunt măsurile proactive de combatere a crizei şi, în final, până unde vom merge sau cât vom merge cu această criză.

Aceste fapte ar trebui să se întâmple, dar în realitate se întâmplă cam aşa: domnul prim-ministru ne spune nouă, românilor, că trebuie să renunţăm la 25% din salarii şi că din februarie 2011 vom primi 15% înapoi (în realitate numai vreo 10-11%), că pensiile trebuiesc impozitate inclusiv cu contribuţia de sănătate (deşi pensionarii au mai plătit-o odată), că trebuie să reducem aparatul funcţionăresc (dar fără a le oferi o alternativă la muncă), că trebuie să desfiinţăm peste 500 de spitale şi să le transformăm în azile de bătrâni, că trebuie să desfiinţăm posturile de poliţie din mediul rural (lăsând fără siguranţă cetăţeanul), că trebuie să suportăm umilinţa unor funcţionari externi care vin şi ne tratează după interesul instituţiilor pe care le reprezintă.

Toate acestea, ne spune domnul prim-ministru, pentru a reforma statul român, deşi, dacă mă gândesc bine, domnul Boc tot reformează statul român de vreo 6 ani. L-a reformat atât de bine încât statul român nu mai are nevoie de cineva care să-1 conducă, pentru că ori cu guvernul Boc şi echipa lui, ori fără Boc şi echipă, problemele statului sunt aceleaşi. Nicicând România modernă nu a avut un guvern mai lipsit de idei şi performanţe precum Guvernul Boc.

Şi pentru că după domnul Boc reforma statului este în plină desfăşurare, a trecut domnul Boc şi echipa de "profesionişti" la consolidarea economică a României. Primele măsuri privind "consolidarea economiei" au fost generate de măsurile privind "consolidarea statului", tăieri de salarii, pensii, disponibilizări masive de personal bugetar, la care se adaugă subfinanţarea sistemului de sănătate, de educaţie, a agriculturii, măsuri fiscale draconice - TVA 24%, creşterea taxelor şi impozitelor, distrugându-se categoria cea mai numeroasă, şi anume întreprinderile mici şi mijlocii, care nu mai creează locuri de muncă şi nu mai aduc plusvaloare.

La toate acestea se adaugă creşterile galopante de preţuri la produsele de bază şi nu numai (vezi creşterea incredibilă a preţului benzinei şi motorinei, peste media UE, în condiţiile în care România mai are încă rezerve de petrol). Şi pentru ca tabloul aşa-zisei consolidări economice să fie complet, adăugaţi şi datoria externă a României acumulată în ultimii 2 ani, care se ridică la peste 40 miliarde euro.

Simplist vorbind, acestea sunt consecinţele reformei statului şi consolidării economiei ţării!

Dar să revenim la cele două întrebări de bun-simţ pe care le pun românii:

Când se termină criza?

Atunci când ţara nu va mai fi guvernată de Boc şi echipa sa, toţi nişte nepricepuţi şi profitori ai actului de guvernare.

Ce este de făcut pentru a depăşi criza?

Să îl facem pe Boc şi echipa sa de profitori să plece.

Ambele întrebări au acelaşi răspuns.

Sper ca românii să înţeleagă şi să acţioneze în consecinţă.

Domnul Ion Mocioalcă:

"USL - şansa României!"

"Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci cu muncă cinstită şi, la nevoie, cu jertfă... Munca cinstită, viaţa curată, iubirea de semeni. împlinirea datoriilor pe care le avem, adică faptele acestea înseamnă patriotism, şi nu vorbe deşarte". (Mihail Sadoveanu)

Acestea nu numai că nu le-a încercat pătrunde actuala putere, ci, dimpotrivă, a demonstrat cu prisosinţă că nu are nicio tangenţă cu nimic din cele ce presupun dragostea de neam şi ţară.

Băsescu şi gaşca PDL s-au cocoţat pe umerii României devenind o povară grea. apăsătoare, una pe care românii nu mai pot şi nu mai vor s-o poarte. Şi de-ar fi doar o povară. Sunt însă o ruşine, nu una a românilor, şi de aici revolta îndreptăţită a oamenilor şi-a Europei, căci Europa ne ştie şi altfel şi se miră îngrozită de cele ce se petrec zi de zi în acest colţ al lumii, de fărădelegile la care se dedau cei care s-au impus prin fraudă la cârma ţării şi-acum o poartă spre nicăieri. Spre nicăieri, dar ar li putut ajunge departe, dacă nu am fi avut parte de acest coşmar numit guvernare Băsescu-Udrea-Boc.

Nava a eşuat, spun unii. Alţii, vorbesc despre "Experimentul România" şi cum România are parte de premierii când Băsescu, când Udrea, ba mai nou Jeffrey Franks, fum fără foc e limpede că nu ar înlăcrima ochii din ce în ce mai trişti ai românilor. Băsescu şi PDL sunt. în opinia atât de multora, din ce în ce mai multora, o infecţie cu o duhoare insuportabilă, şi aceasta este foarte grav! Pentru că au îmbâcsit cu damfurile lor urât mirositoare aerul ce-a devenit irespirabil. Pe bună dreptate românii au devenit vocali şi cer taxă pe noxe. împrospătarea aerului, oxigen. Pentru că România este a românilor, nu a tagmei de jecmănitori la putere vremelnic. Pentru că românii au înţeles că antibioticul puternic e în mâna lor şi-acesta este votul pentru Uniunea Social-Liberală şi i-au acordat încredere, bucurându-se, plini de speranţă, din chiar momentul constituirii a ceea ce ei percep justificat, legitim a fi Salvarea Naţiunii! Poporul a înţeles că actuala aşa-zis guvernare, adunătura de impostori, jefuitori, mincinoşi, nu aduc nimic bun României, ba dimpotrivă. De aceea românii şi-au pus speranţele şi, mai îmbucurător, deja îşi canalizează energia implicându-se în împlinirea proiectul comun, revenirea la normalitate, prin: debarcarea incapabililor, incompetenţilor portocalii, prin redobândirea drepturilor, prin şanse egale, un altfel de trai. unul mai bun pentru toţi românii, nu ca acum, când trăiesc bine numai ei, cei care au scos România la mezat, nici ei nu mai ştiu cui... nu.

De aici disperarea şi înverşunarea domnilor şi-a duduilor de la Curte, a scribilor, slujbaşilor ce prestează la ordin şi cu teme după dictare prin diverse fiţuici închinătoare de ode, de aici încrâncenarea Zăusului cu sfetnici într-o ureche de-a împroşca un Ion Iliescu, un Adrian Năstase, la nivelul de cultură al cărora ar vrea, dar nu va putea ajunge never ever, de aici ura revărsată asupra poporului sătul de telenovelele cu iz de Pleşcoi, scârbit de manelele fredonate de partenerii de afaceri ai ocupanţilor numiţi pe scaunele de miniştri de-acelaşi tătuc al tuturor relelor şi ticăloşiilor în care s-a antrenat de bunăvoie şi tot de bunăvoie şi cu bună ştiinţă s-a şi încâlcit.

USL este temerea cea mai mare a actualilor. Nu pentru încă mult timp, pentru că în absolut toate sondajele românii s-au pronunţat ferm: USL este alternativa, USL este favorită, USL este şansa României!

Şi cum românii au decis să se salveze, pentru că în aceste vremuri românii supravieţuiesc, nu trăiesc, USL le iese-n întâmpinarea aşteptărilor şi împreună ne vom scutura de cea mai odioasă perioadă din istoria României şi vom izbândi spre lumină! "Iubirea este bucuria de a face altora bucurie" (Sfântul Ioan Gură de Aur). Românii iubesc şi iubesc mai presus de orice neamul, ţara, mama. pământul, copiii. Caraghioşii ce se cred nemuritori şi mai populari decât popularitatea de "succesuri" cu care s-au remarcat - vai lor - numai negativ, au marşat pe dezbinare, pe pedala scandalurilor, circotecii, nu au gândit că românul nu ştie să urască, dar e pregătit oricând să se ridice să lupte împotriva urii!

Acest popor nu a încetat să iubească. Aceasta n-a luat în calcul actuala putere şi a subestimat un popor care nu mai tace, nu mai tolerează, care vrea schimbare. Şi-o va avea!

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Lacrimi din Valea Plângerii"

Una dintre cele mai oropsite zone din ţară se poate spune că este şi Valea Jiului. Zonă monoindustrială, în care indiferent sub ce formă, fie ca PD, fie ca PDL, principalul partid de guvernământ aflat deocamdată la putere îşi manifestă pe deplin ura faţă de cei ce l-au doborât de la conducerea ţării în 1990. De atunci, de câte ori au acces la guvernare, fie sub formă de component plin de ifose al Convenţiei aşa-zis democratice, fie sub formă de apendice ţâfnos al Alianţei D.A., autointitulaţii "democraţi" au mai tăiat câte o halcă din rândurile minerilor, drept răzbunare pentru ce-a fost odinioară.

Căci e mai uşor să desfiinţezi cu ură ce nu poţi înţelege sau ce nu te duce capul să conduci! Şi se vede cu ochiul liber chiar şi de către un chior (nu vă bucuraţi, nu neapărat la Băsescu mă refer, pentru el am alte apelative, mai inteligente...) că pe tot ce au pus pd-iştii mâna, în Valea Jiului, s-a ales praful! Până şi mai mult decât controversata telegondolă, nou-nouţă, când a fost atinsă de mânuşiţele "soarelui" portocaliilor, a refuzat vreo jumătate de oră să mai funcţioneze, de parcă ar fi tăbărât pe ea însuşi Kill Bill cu baioneta-ntre dinţi şi dinamita-n sutien! Iată că până şi Mama Natură dă semne că e potrivnică pdl-iştilor - chiar şi nişte fiare se încăpăţânează să colaboreze cu ei! De fapt: cine mai colaborează cu teroriştii portocalii? Căci poate vedea oricine că nu se mai mulţumesc să se mândrească cu acţiunile lor ce ar fi catalogate drept teroriste în orice stat normal din lume, dar deja încep să se şi recunoască, se poate spune: cu mândrie chiar, a fi teroriştii României - însuşi Fluturilă, mare vicepreşedinte pdlist specializat în adus lumină de la Ierusalim cu avionul şi scris cu oi pe dealuri, spune că "usl-aşii iau cu asalt palatele Victoria şi Cotrcoceni". Cum şi un copil de ţâţă ştie că usl-aşii erau unitatea specializată în lupta antiteroristă, logica e la mintea cocoşului (cu "c" mic, să n-o supărăm pe luminiţa de la capătul tunelului...) contra cui luptă cei denumiţi voit peiorativ "usl-aşi" - gura păcătosului adevăr grăieşte, lepidopteru' neichii...

Că veni vorba iar despre coniţa Udrea... Putem înţelege că sunt nişte gesturi de recunoştinţă ce trebuie tăcute către familia Ridzi, dar de ce li s-au acordat nişte bani (mulţi!) pentru telegondola aia, la fel de utilă ca şi sfoara de autostradă dintre Turda şi Gilău, adică de nicăieri spre niciunde? La doar 20 de kilometri de locul în care se hlizea pupila cotroceanului, câteva familii de mineri plângeau cu lacrimi amare la căpătâiul morţilor lor, băgaţi în pământ de tineri doar pentru că PDL-ul a preferat azvârlirea banilor pe telegondola decât pe măsuri de protecţie a muncii într-o zonă în care lipsa lor este similară cu o condamnare la moarte!

Faptul că acest guvern are mâna largă nu ar fi rău, rău este că banii sunt aruncaţi aiurea, fără o altă finalitate decât îmbogăţirea clientelei politice! Deşi, dacă ar fi fost şi inteligenţi, guvernanţii împăcau şi capra, şi varza: puteau să facă şi lucruri utile şi să-şi tragă şi o şpăguţă, dar nu, ei preferă 99% şpagă şi 1%... proiecte de fezabilitate! în loc să dea bani pentru întreţinerea minelor, pentru retehnologizarea lor, ca să poată fi rentabilizate, se dau bani pe inutilităţi! În loc să se dea bani pentru echipamente necesare măsurilor de protecţie a muncii, se fac petreceri cu lăutari renumiţi şi se cumpără scene de 75.000 de euro!

Ne amintim cu toţii cum, un alt guvern în care se lăfăiau pd-iştii, sugera, cu tot cinismul din lume, ca disponibilizaţii din Vale să culeagă plante medicinale ca să supravieţuiască, după sloganul "Noi, cu muşchii ca oţelul, / Vom culege muşeţelul!".

Iată că niciun guvern în care pd-iştii au fost la putere nu a făcut altceva decât să dărâme, să distrugă Valea Jiului, fie că a fost vorba despre economia locală, fie că este vorba despre oameni. încă un guvern criminal, care nu numai că nu e capabil să rezolve problemele oamenilor Văii, ajută, prin reaua-voinţă, la uciderea lor fizică: prin sărăcire, prin înfometare, prin îmbolnăvire, prin lipsa securităţii sanitare, prin lipsa măsurilor de securitatea muncii...

Acest guvern va rămâne în istoria României tot aşa cum scrie pe mormântul cardinalului Richelieu - "Aici zace cineva care a făcut mai mult rău decât bine: binele l-a făcut rău, iar răul 1-a făcut bine".

Domnul Cornel Itu:

"Reorganizarea sistemului sanitar în România"

Recent, ministrul sănătăţii, domnul Cseke Attila, a anunţat reorganizarea sistemului sanitar din România începând cu 1 aprilie 2011. Această reorganizare înseamnă spitale comasate şi transformate în secţii exterioare ale altor unităţi sanitare, iar 71 de spitale şi centre de sănătate vor fi reprofilate în cămine pentru bătrâni.

Totodată, domnul ministru al sănătăţii a afirmat în mass-media că reorganizarea spitalelor este determinată de funcţionalitatea sistemului şi de tratamentul corespunzător al pacientului. în realitate însă ea este determinată de probleme financiare, de reducerea cheltuielilor pentru sănătate, reducere care, bineînţeles, se va solda cu efecte negative pentru populaţie.

Obligaţia de a face demersuri pentru transformarea unităţilor sanitare care sunt pe lista de reprofilare în cămine de bătrâni revine autorităţilor locale şi are ca termen de finalizare 30 martie.

Având în vedere complexitatea programului preconizat de Ministerul Sănătăţii, precum şi anumite măsuri insuficient gândite şi greu acceptabile din partea populaţiei, mulţi factori locali nu agreează hotărârea ministerului, ba mai mult, întâmpină greutăţi în aplicare. Numeroşi primari au ieşit în mass-media, exprimându-şi dezacordul, aducând argumente de care ministerul ar trebui să ţină seamă pe măsură ce ia cunoştinţă de ele.

Mă întreb, domnule ministru, dacă urmăriţi opinia argumentată, în multe cazuri, a celor care urmează să aplice propunerile dumneavoastră şi totodată devin beneficiari ai acestora, dacă consideraţi că programul de reorganizare are lipsuri şi e pasibil de îmbunătăţiri în lumina reacţiilor din teritoriu, reacţii care pornesc din necesităţi practice, şi nu din considerente partizane.

Consider că acest program nu ţine seamă în multe cazuri de configuraţia geografică, de distanţa dintre localităţi, el nu oferă nicio alternativă comunităţilor care până acum beneficiau de asistenţă medicală calificată, iar acum, prin transformarea spitalului în cămin de bătrâni, trebuie să parcurgă distanţe mari, în condiţiile sărăciei şi ale lipsei mijloacelor de transport. Ori poate ministerul, pătruns de grija pentru sănătatea populaţiei, va asigura transportul suferinzilor la clinici de renume din Viena, bunăoară, după cum e moda! Dar poate că e mai bine să rămână pe loc, să-i internăm în căminele de bătrâni pentru o ieşire paşnică, pe cale naturală, din sistem.

Multe ar fi de spus în problema sănătăţii, dar noi ne grăbim, Ministerul Sănătăţii elaborează planuri fantasmagorice rupte de realitate, pentru că în ultimă analiză contează să sefacă, şi mai puţin să fie bine făcut.

Domnul Vasile Popeangă:

"Boc şi ai lui au căzut în... Păsat!"

O frumoasă lovitură de maestru a fost aplicată în Camera Deputaţilor de către "uslaşii" nou-createi Uniuni Social-Liberale teroriştilor aflaţi la putere cu ocazia votului pentru stabilirea poziţiei lui Dan Păsat de o parte sau de alta a gratiilor unei încăperi dintr-o instituţie publică. Deşi au fost preveniţi, cu bun-simţ, de către reprezentanţi ai opoziţiei democratice (şi aici a se vedea inclusiv avertismentul colegului Eugen Nicolăescu, viceliderul deputaţilor PNL), despre ce li se va întâmpla, aroganţa împinsă până la absurd a puterii portocalii i-a împiedicat să aibă o imagine corectă a consecinţelor comportamentului lor iresponsabil. Meciul s-a desfăşurat astfel:

La intrarea echipelor pe teren, ca de obicei, portocaliii erau cu nişte oameni în plus, dar cu nişte pricepere în minus, ceea ce a mai echilibrat forţele. încă din primul minut, arbitrul Ioan Oltean a mimat imparţialitatea şi amabilitatea, lăsându-1 nervii abia înainte de a fluiera sfârşitul partidei. "Uslaşii" au demonstrat un joc de glezne impecabil, dar şi un fairplay deosebit, anunţând public, încă de la început, tactica de joc.

Portocaliii au arătat o apetenţă deosebită pentru jocul agresiv, ofensiva fiind prezentă tot timpul meciului, c-aşa cred ei că-i în fotbal: cel mai agresiv câştigă. În faţa tăvălugului numeric al teroriştilor, "uslaşii" au adoptat jocul la ofsaid, berbecele portocaliu spărgându-şi capul în zidul opoziţiei.

La finele meciului, au început loviturile libere. Cum opoziţia democratică nu s-a arătat dornică de a pune piciorul pe minge, teroarea portocalie a preluat cu picioarele o tehnică a căpitanului de echipă de la Cotroceni, încercând tot ei să fie şi cei care execută loviturile din partea opoziţiei.

Opoziţia a trecut în tribune, nedorind să participe la măcel, lăsându-i pe puternicii terorişti să se cotonogească singuri.

Bilanţul "trăgătorilor" puterii a fost următorul: 116 "boabe" portocalii au fost vârâte-n poarta care le trebuia, 34 de terorişti au dat autogol, iar 4 au luftat, trăgând după avioane, probabil fiind în stare de ebrietate, cum a recunoscut şi pilotul de la Cotroceni.

Fluierul final a fost al viceteroristului portocaliu Ioan Oltean, care n-a uitat să transmită "uslaşilor" opoziţiei democratice vestitul strigăt de luptă băsist "Ruşine, Dinu Patriciu!", adică acuzând opoziţia că n-au fost cei de la putere în stare să rămână cu obrazul curat în faţa tătucului de la Cotroceni!

Revenind în registrul serios, e mai mult decât jenant că s-a reuşit a se demonstra o dată în plus că distanţa între ce spun pedeliştii şi ce fac este una astronomică, demagogia fiind ridicată la rang de politică de stat de către actuala putere. Minciuna stă cu PDL-ul la masă şi încă la loc de cinste! Cum e asta: să fii prevenit că eşti lăsat să îţi ţii cuvântul dat marelui cârmaci, să îţi dai cu stângul în dreptul şi apoi să ragi că e de vină opoziţia că nu ai fost tu capabil să îţi mobilizezi propriii oameni?! Adică eşti prins cu raţa-n gură şi cu ou-n buzunar şi zici că hoţul e vecinul aflat în satul celălalt, pentru că n-a vrut să vină la furat şi a preferat să se uite cum furi tu?

Puterea a avut toate condiţiile să demonstreze că are onoare. încă o dată a dovedit că nu cunoaşte cuvântul. Li s-a oferit încă o dată posibilitatea, iar Boc şi-ai lui n-au pierdut ocazia ca să cadă în... Păsat. Tot ce mai rămâne de aflat este culoarea Păsatului: portocaliu sau, ca de obicei, maro...

Domnul Vasile Popeangă:

"Domnilor guvernanţi, nu mai legaţi oamenii în lanţuri!"

De curând a fost mediatizat un caz dramatic al unei mame din Capitală al cărei fiu se droga cu etnobotanice. Disperată că etnobotanicele îi vor omorî băiatul, mama a luat o decizie terifiantă. Ca să nu mai iasă din casă şi să fie tentat de "magazinele de vise", şi-a legat propriul fiu cu lanţuri de calorifer. Tânărul încercase zeci de tratamente, iar decizia mamei i s-a părut singura şansă de a renunţa la plantele care i-au furat viaţa. A acceptat resemnat şi plin de speranţă prizonieratul.

Iată deci ceva ce Băsescu nu va zice niciodată:

"În timpul mandatelor mele, etnobotanicele au înflorit mai ceva ca pirul: stârpeau unii un magazin, lăsam să crească altele zece!

În timpul mandatelor mele, spitalele care ar fi putut să trateze aceşti tineri, victime ale etnobotanicelor, le-am închis!

În timpul mandatelor mele, pe medicii care ar fi putut să-i ajute să revină la normal pe aceşti tineri, i-am alungat din ţară cu biciul tăierilor de salarii şi sporuri şi al creşterii de taxe şi impozite!

În timpul mandatelor mele, tinerii au ajuns atât de săraci, de nici măcar bani pentru droguri uşoare nu au, aşa că prizează aurolac şi se mulţumesc cu etnobotanice!

În timpul mandatelor mele, s-a ajuns ca singurul remediu pentru tineretul disperat care s-a refugiat în etnobotanice este să fie legaţi cu lanţurile de picioarele paturilor!".

Şi Băsescu n-o să poată spune asta, pentru că ar periclita viitorul politic atât al PDL-ului - despre care gurile rele zic că ar patrona afacerea cu etnobotanicele, după cum o patronează pe cea cu şpaga în vămi! -, cât şi viitorul său politic, pe care şi-1 vede tot la cârma României, ca premier, de parcă i-ar fi fost dat lui să fie blestemul de care România să nu mai poată scăpa!

Şi Băsescu n-o să poată spune asta pentru că atunci îl va ajunge din urmă blestemul flotei româneşti. Şi-al marinarilor. Şi al ceferiştilor. Şi al celor care-şi rup roţile maşinilor în gropi. Şi al celor arestaţi pe nedrept ca să dea el bine în aşa-zisa luptă anticorupţie. Şi al plânsului mamelor care trebuie să-şi înjumătăţească timpul statului lângă copiii lor, pentru a merge la un serviciu de unde se vor întoarce doar cu mai multe oase rupte de oboseală pentru jumătate din pâinea câştigată dinainte de naştere. Şi al bătrânilor care acum au de ales, pentru a supravieţui, între a-şi lua o amărâtă de hrană sau nişte amărâte de medicamente. Şi al militarilor. Şi al profesorilor. Şi al doctorilor. Şi al...

Dar cine, în afară de îmbuibaţii săi ciraci portocalizaţi la minte şi suflet, nu-1 blestemă, în ziua de astăzi, pe Băsescu, cel ajuns prin voia sa şi slăbiciunile, şi prostia multora, II capo di tutti capi? Căci, ca să ajungi, tu, mamă, să-ţi legi copilul cu lanţul de calorifer ca unică soluţie pentru a-1 ajuta să se elibereze de jugul etnobotanicelor înseamnă că multe blesteme ai de slobozit!

Domnilor guvernanţi, nu mai legaţi oamenii în lanţuri! Căci - şi asta poate să o confirme până şi Aliodor Manolea - nimic nu se prinde mai repede decât blestemul de om necăjit...

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Îmbogăţirea avocaţilor portocalii în regimul Băsescu-Berceanu-Boagiu"

Statisticile oficiale plasează România pe locul 110 în lume în ce priveşte calitatea şi numărul de kilometri de autostrăzi şi drumuri naţionale modernizate. Din punctul de vedere al infrastructurii, ţara noastră "rivalizează" cu Tadjikistan şi Zambia, fiind depăşită de state precum Peru, Filipine, Vietnam, Libia, Mali sau Zimbabwe. Vina pentru dezastrul din infrastructura de autostrăzi şi drumuri naţionale aparţine, în proporţie covârşitoare, Partidului Democrat Liberal, care a deţinut, prin Traian Băsescu şi alţi "meşteri drumari", de cele mai multe ori portofoliul de ministru al transporturilor. Managementul defectuos practicat de miniştrii portocalii, dublat de-un clientelism ucigător, au transformat simbolul naţional într-o groapă!

Curtea de Conturi a României a confirmat oficial, acum câteva zile, că Ministerul Transporturilor - patronat, cum spuneam, de fostul "lup de mare" Traian Băsescu - este capul hidrei aducătoare de bani pentru clientela PDL. Cei trei B din fruntea transporturilor şi a drumurilor româneşti - Băsescu, Berceanu, Boagiu - au transformat ministerul in puşculiţa partidului. Nu am fost surprins să aflu, din raportul Curţii de Conturi, că se fac învârteli financiare nu doar cu asfaltarea drumurilor, ci şi cu asigurarea asistenţei juridice. Cifrele oficiale arată că Ministerul Transporturilor a făcut plăţi externe, din 2008 încoace, către diverse case de avocatură în valoare de 99.621.100 lei, însemnând peste 23 milioane curo. Nu înţeleg decât un lucru: serviciul juridic propriu al Ministerului Transporturilor, format din 110 jurişti, este inutil. Toţi cei 110 jurişti trebuie, deci, daţi afară! La Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, şmecheria financiară a fost la fel de profitabilă pentru casele de avocatură ale regimului Băsescu-Berceanu-Boagiu: din decembrie 2008 până-n prezent, s-au cheltuit peste 20 milioane curo pentru onorarii. Numai în 2010, 16 avocaţi sau case de avocatură au încasat de la CNADNR aproape 8 milioane de euro. Din lista avocaţilor "norocoşi" am reţinut două exemple: Cecilia Popa, care a donat aproape două miliarde de lei vechi pentru campaniile electorale ale PDL, şi Ioan Băraş, care a făcut acelaşi lucru.

Cu sute de jurişti angajaţi în aparatele proprii, cu alte zeci de avocaţi şi case de avocatură de partea lor, Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România au pierdut numeroase procese, pricinuind bugetului naţional alte găuri de sute de mii, chiar milioane de euro. Regele ban şi împăratul Traian să trăiască!

Domnul Ion Stan:

"Cetăţeanul Traian Băsescu - ziua şi diversiunea"

Ieşirile publice ale cetăţeanului Traian Băsescu, din ultima vreme, ne oferă de fiecare dată, fără excepţie, prilejuri de a constata un discurs cu o rată tot mai înaltă a contradicţiilor logice în termeni, de sfidare a evidenţelor şi bunului-simţ. Nu fac o afirmaţie gratuită. O demonstrează faptele.

Bunăoară, la cea mai recentă "Ediţie Specială", a postului de radio "România Actualităţi" - joi, 10 februarie a.c. -, în calitatea sa de Coordonator-şef al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi Comunităţii Naţionale de Informaţii, sus-numitul cetăţean dădea ritos de veste naţiunii că Parlamentul tergiversează adoptarea Strategiei naţionale de apărare a ţării, deoarece documentul prevede ca ameninţări la adresa securităţii naţionale "evaziunea fiscală" şi "contrabanda".

Afirmaţia în sine conţine mai multe erori, dintre care una este fundamentală, deoarece, dacă lucrurile ar sta aşa, numita strategie s-ar constitui într-o premisă doctrinară a insecurităţii naţionale.

În sistemul juridic românesc, graţie prevederilor Legii nr. 51/1991, ameninţările la adresa securităţii naţionale au, potrivit art. 3 al legii menţionate, determinare strict legală şi limitată dispoziţiilor respectivului articol, respectându-se principiul de drept Nullum crimen sine lege ("Nicio infracţiune nu există în afară de lege", adagiu latin ce exprimă principiul legalităţii incriminării). Ceea ce, logic, înseamnă că "Nicio ameninţare nu există în afara legii".

Strategia naţională de apărare a ţării nu este lege, pentru a putea să modifice sau să completeze o lege organică anterioară, ca să stabilească "noi ameninţări".

În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 473/2004, art.5 alin.(l): "Strategia Naţională de Apărare a României este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel naţional. Preşedintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului, prezintă Strategia naţională de apărare Parlamentului, care o dezbate şi o aprobă prin hotărâre în cadrul unei şedinţe comune." Să observăm că cetăţeanul Traian Băsescu a depus jurământul prevăzut de art. 82 alin.(2) din Constituţia României la data de 21 decembrie 2009, ceea ce înseamnă că de aproape 600 de zile ţara traversează şi o criză a strategiei naţionale de apărare.

Potrivit legii anterior menţionate, efectele Strategiei naţionale de apărare a ţării sunt strict limitate la domeniul de activitate al Ministerului Apărării Naţionale, după cum urmează; "În vederea realizării prevederilor Strategiei naţionale de apărare, a implementării liniilor directoare ale politicii de apărare stabilite prin Programul de guvernare şi în conformitate cu prevederile Conceptului strategic al NATO, Ministerul Apărării Naţionale elaborează Carta Albă a Apărării, prin care se stabilesc: obiectivele politicii de apărare, măsurile şi acţiunile avute în vedere pentru îndeplinirea acestora, misiunile şi cerinţele specifice pentru armata României, resursele naturale, umane, materiale, financiare şi de alta natură, care urmează să fie asigurate anual, în vederea generării capabilităţilor militare necesare îndeplinirii misiunilor armatei" ( art. 6 alin (1) din Legea nr.473/2004 ). Pe cale de consecinţă, despre ce vorbeşte cetăţeanul Traian Băsescu?!

Eroarea fundamentală periculoasă comisă de Coordonatorul-şef al Securităţii Naţionale constă însă în obstinaţia cu care confundă ameninţările cu infracţiunile. Doctrinar şi semantic, ameninţarea este o demonstraţie a capacităţii/posibilităţii/probabilităţii de a face un rău, de a materializa un pericol. Ţinând de planul psihic al intenţiei şi de resursele necesare transformării acesteia în act material periculos, cu consecinţe posibil sau nu a fi incriminate de legea penală, ameninţările la adresa securităţii naţionale sunt relevante juridic numai în măsura în care existenţa lor ar putea constitui un temei pentru acte de culegere de informaţii prin operaţiuni care să implice restrângerea temporară a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, potrivit art. 53 din Constituţia României, şi numai pentru situaţiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1991 şi, pe cale de excepţie, în alte patru situaţii, nefericit prevăzute de Legea nr. 92/1996 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale ("Penetrarea, întreruperea funcţionării şi distrugerea reţelelor de telecomunicaţii speciale, precum şi interceptarea comunicaţiilor în aceste reţele constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale"). Spunem nefericit prevăzute, deoarece acţiunile respective sunt elemente materiale din latura obiectivă a unor infracţiuni incriminate de lege.

Evaziunea fiscală şi contrabanda sunt la rândul lor infracţiuni incriminate de legi speciale cu dispoziţii penale, şi nu ameninţări. Pentru cele două infracţiuni, competenţa, după materie, a prevenirii şi combaterii lor revine autorităţilor fiscală şi vamală din subordinea Ministerului Finanţelor Publice.

Când evaziunea fiscală sau contrabanda, ca urmare a corupţiei sistemice din interiorul agenţiilor guvernamentale, a căpătat proporţii de fenomen şi subminează politicile guvernamentale de securitate a naţiunii, nu mai suntem în prezenţa ameninţărilor, ci a efectelor unui fenomen infracţional neprevenit şi, de ce nu, până la un punct, tolerat şi încurajat. Aşadar, despre ce vorbeşte, post factum, cetăţeanul Traian Băsescu?!

Văzând şi ascultând intensa mediatizare a recentelor operaţiuni de descindere, menite a destructura şi anihila reţelele de criminalitate organizată din structuri operative ale Autorităţii Naţionale a Vămilor şi Poliţiei de Frontieră, a surprins flagranta încălcare a procedurilor elementare de manual profesional cu care acestea au fost realizate, parcă anume pentru a pune în gardă şi lăsa timp capilor reţelelor să şteargă urmele implicării lor şi să se pună la adăpost.

Profesionişti ai instituţiilor securităţii naţionale şi experţi în tactica criminalistică a destructurării şi anihilării reţelelor crimei organizate văd în teledescinderile anunţate de Traian Băsescu, printr-un "promo" lansat în 27 ianuarie a.c., de la o tribună a Uniunii Europene din Bruxelles, o nouă diversiune cu mai multe ţinte, între care: crearea aparenţelor unui angajament ferm de securizare a frontierei, înnoirea sistemului de protecţie a contrabandei şi evaziunii cu loialişti ai noii conduceri a internelor şi poliţiei, ascunderea marilor afaceri de contrabandă şi evaziune, portocalii sau transpartinice.

De marea evaziune şi marea contrabandă, în numele şi pentru acoperirea căreia s-au tolerat infractorii agenţi vamali sau agenţi ai Poliţiei de Frontieră, oare cine profită, dacă nu sistemul politic al actualei puterii, interesat în a se perpetua pentru a se putea exonera de răspunderea dezastrului produs în România? Aşadar, despre ce vorbeşte diversionistul Traian Băsescu?!

Domnul Ion Călin:

"Puterea şi banii"

săptămâna trecută, românii au uitat pentru moment criza şi efectele acesteia şi au vizionat un spectacol gratuit la televiziunile mogulilor. Pentru a uita de necazurile de zi cu zi, actuala putere a declanşat spectacolul luptei anticorupţie la nivelul vămilor. Astfel, în vămile româneşti au avut loc reţineri în masă. Starea de infracţionalitate din vămile noastre a devenit un obicei, cunoscut de cei care ne-au trecut graniţa în ultimii douăzeci de ani, ajungând abia azi şi la urechile oficialilor guvernamentali de la Bucureşti. Arestările au fost operate în stilul cu care ne-a obişnuit DNA-ul lui Daniel Moraru: echipe formate din zeci de mascaţi înarmaţi, jurnalişti şi transmisiuni TV în direct. Operaţiunea de arestare a funcţionarilor vamali este doar un spectacol ieftin regizat de actuala putere din dorinţa de a lansa un foc de artificii, nu de a rezolva problema mitei, şi de a face ca poporul să uite de problemele zilnice.

Numai aşa s-a putut trece mai uşor cu vederea vizita misiunii FMI în România şi concluziile acesteia. Chiar preşedintele a ieşit la declaraţii de presă duminică seara, anunţând că noul acord cu FMI va fi pe doi ani şi nu va implica finanţare, fiind de tip preventiv, de precauţie, şi "că prin noul acord cu FMI, UE şi BM, vor fi prevenite populismele partidelor". Despre care partide oare a vorbit preşedintele? Ce partid îşi propune oare să păcălească electoratul cu "populisme"? Nu ne-a comunicat care sânt cei care au făcut promisiunile în 2007, 2008 şi care acum sunt etichetaţi ca mincinoşi pentru promisiunile făcute?

După declaraţia preşedintelui, a venit rândul premierului. Şi unde altundeva putea să iese la rampă, dacă nu la televiziunea publică, pentru a transmite măsurile de creştere a salariilor bugetare şi indexarea unor pensii.

Poporul trebuie să priceapă că măsurile luate până acum de guvernul portocaliu încep să dea roade şi astfel să răspundă corect la studiul pe care l-a comandat guvernul. Chiar dacă fiecare repondent va primi câte 15 lei pentru răspunsurile date, acesta trebuie să fie conştient că PDL le doreşte toate cele bune şi că măsurile de austeritate luate anul trecut erau necesare, dar că ele se vor termina, pentru că "nu poţi întinde prea mult aţa, că s-ar putea rupe", cum declara chiar Vasile Blaga.

Dacă acordul încheiat cu FMI a fost, în viziunea celor două părţi, un succes, iar România a făcut progrese în ultimele luni pentru a se finanţa singură, acest lucru nu cred că ar trebui să-i facă pe membrii actualei puteri să risipească banii publici pe investiţii care la ora actuală nu sunt necesare. Exemplu: telegondola din Pasul Vâlcan pentru care s-au alocat 28 milioane de euro. Aceşti bani ar fi trebuit alocaţi în investiţii de care cetăţenii au nevoie, iar acolo unde se fac aceste investiţii să se vadă ceva, nu cum este în cazul autostrăzilor, cheltuieşti 1,5 miliarde de euro şi construieşti doar 330 km.

Am înţeles că Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului va plăti peste 2 milioane euro pentru servicii de organizare a evenimentelor de promovare turistică, operaţiunea "Crearea unei imagini pozitive a României ca destinaţie turistică prin definirea şi promovarea brandului turistic naţional", şi că firmele participante la licitaţie trebuie să realizeze evenimente cum ar fi mese rotunde, conferinţe, seminare şi alte tipuri, fiecare dintre acestea având cerinţe specifice. Pentru acest eveniment, eu vă propun următoarele teme şi participanţi:

-"Eu iubesc Bucureşti"- moderator: Elena Udrea, participanţi: primarii de sector, consilierii locali ai sectoarelor;

-"Rezistaţi, că venim!" - moderatori: Traian Igaş şi Sorin Blejnar, participanţi: poliţiştii de frontieră şi vameşii;

-"Facem ce trebuie!" - moderator: Emil Boc, participanţi: pensionarii, pensionarii militari şi bugetarii;

-"Vreau o Românie a bunului-simţ"- moderatori: Roberta Anastase şi Mircea Toader, participanţi: deputaţii PDL;

-"Luptă pentru tine!" - moderator: Traian Băsescu, participanţi: membrii PDL. Cred că aceste teme sunt cele care descriu fenomenele "turistice" din ţară.

În încheiere aş dori să vă reamintesc răspunsul pe care preşedintele l-a dat lui Vasile Blaga: "să îşi amâne foamea de putere" şi să lase pe cei care vor să scoată România din criză, în pace. Probabil acest răspuns este pentru cei pe care nu-i susţine la putere, pentru că cei pe care îi susţine dumnealui au scos ţara doar din "zona de risc", folosindu-şi puterea doar pentru ei, nu şi în folosul poporului.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Descentralizarea şi sistemul de sănătate publică"

Începând cu anii 2000, obiectivul descentralizării a constituit o constantă a abordărilor formaţiunilor politice şi a guvernelor. În acelaşi timp, lipsa resurselor pentru funcţionarea sistemului de sănătate publică a constituit o realitate percepută în primul rând de cetăţeni şi simţită de formaţiunile politice aflate la guvernare. Consider că decăderea economică a României este percepută la nivelul asigurării serviciilor publice, din care cel al sănătăţii publice este unul dramatic prin efectele pe care le generează la nivelul cetăţenilor.

Nu sunt printre cei care susţin că organizarea sistemului este perfectă, dimpotrivă, în funcţiile publice pe care le-am avut de-a lungul timpului am încercat să găsesc, împreună cu specialiştii domeniului şi cu reprezentanţii comunităţilor, soluţiile de care are nevoie sistemul pentru a i se asigura o mai bună funcţionare. Astăzi, pe lângă problemele de fond pe care le-am sugerat, există şi o abordare care dovedeşte neprofesionalism şi o lipsă de cunoaştere a funcţionării sistemului administrativ. Când spun acest lucru mă gândesc, în primul rând, la modul în care executivul a gândit maniera de aducere a organizării sistemului de sănătate la nivelul posibilităţilor şi, formal, la nivelul celui care funcţionează în Uniunea Europeană.

Aş aminti câteva dintre realităţile României de care ar trebui să se ţină seama în luarea unei decizii de o asemenea importanţă: ponderea importantă a populaţiei care locuieşte în mediul rural, aproximativ 50% din populaţia României; nivelul veniturilor cu mult sub nivelul mediu al ţărilor europene; starea degradată a infrastructurii de transporturi, incapabilă de a asigura o comunicare eficientă şi rapidă la nivelul comunităţilor; existenţa unei populaţii îmbătrânite şi a unei stări de sănătate afectate şi de lipsa unui program de prevenţie bine conturat la nivelul întregii populaţii şi multe altele.

Nu doresc să continui, dar aş dori să mă opresc la câteva elemente care îngreunează aplicarea unor măsuri cel puţin discutabile din punctul meu de vedere.

O să mă opresc la măsura comasării şi pentru faptul că această măsură afectează o unitate spitalicească care funcţionează în colegiul pe care-1 reprezint, este vorba de Spitalul Municipal din Câmpia Turzii. Pentru a asigura reuşita acestei operaţii consider că trebuia creat cadrul administrativ de bună funcţionare. Astfel, problema serviciului public de sănătate trebuia abordată la nivelul asigurării acestuia în cadrul zonelor, şi nu numai formal, la nivelul unor unităţi spitaliceşti.

Conform procedurii stabilite de executiv, după descentralizarea sistemului de sănătate publică prin cedarea patrimoniului la nivelul autorităţilor locale a intervenit problema comasării unităţilor spitaliceşti din mai multe unităţi administrative. Ne aflăm în următoarea situaţie, luând exemplul de care am amintit, administraţia din Câmpia Turzii trebuie să aprobe trecerea spitalului, cu tot patrimoniul, în domeniul public al municipiului Turda, administraţia din Turda trebuie să preia acest patrimoniu cu activul şi pasivul pe care-1 avea fostul spital. În acelaşi timp, administraţia din Turda preia şi obligaţiile legate de întreţinerea şi dotarea noii unităţi spitaliceşti care se găseşte localizată, în parte, şi în Câmpia Turzii, iar administraţia din Câmpia Turzii, conform legislaţiei în vigoare, nu va putea să aloce fonduri într-o unitate care nu-i aparţine. Natural, interesul celor din Turda va fi acela de a investi în unitatea care deserveşte propria populaţie, iar interesul celor responsabili din Câmpia Turzii va fi acela de a găsi cadrul legal de a aloca resursele financiare care pot asigura buna funcţionare a unităţii spitaliceşti care nu-i mai aparţine. De asemenea, de noua unitate spitalicească vor aparţine şi cetăţenii din comunele limitrofe, de la Frata până la Luna, sau poate chiar de la Mociu, având în vedere faptul că şi unitatea spitalicească menţionată este propusă spre transformare într-o unitate socială.

Pornind de la această situaţie, consider că, după o evaluare făcută pe criterii clare, prin asumarea responsabilităţii autorităţilor locale se poate trece, în cunoştinţă de cauză, de la unităţile spitaliceşti propuse pentru comasare sau transformare la realizarea unui program de modificare a structurilor existente.

Cu dorinţa sinceră de soluţionare a acestei probleme şi pentru a veni în sprijinul executivului în realizarea obiectivelor asumate în domeniul organizării sistemului de sănătate publică, fac următoarea propunere: aceea de a crea serviciul comunitar de sănătate publică la nivel zonal şi, în cadrul acestuia, să se discute modul de organizare a unităţilor spitaliceşti. Conducerea administrativă a unităţilor spitaliceşti ar trebui preluată de serviciul comunitar zonal de sănătate publică, în aşa fel încât funcţionarea acestora să se facă într-o gândire mai amplă care să nu vizeze doar comasarea, transformarea sau închiderea unor unităţi spitaliceşti. În acelaşi timp, mă gândesc şi la realizarea unui sistem de clasificare a unităţilor spitaliceşti şi la specificarea prestaţiilor medicale care pot fi efectuate în cadrul acestora, acest lucru stabilindu-se în funcţie de dotarea realizată şi de calificarea existentă la nivelul personalului.

Recunosc, în momentul de faţă, sunt multe lucruri de clarificat, şi la nivelul sistemului de sănătate publică şi la nivelul problematicii generale, în care datoria publică a continuat să crească, conform specialiştilor domeniului, anul trecut într-un ritm de 32%, în condiţiile în care statul a ajuns la un maxim istoric de 46 miliarde de euro, ponderea fiind de 38% din PIB, viteza de creştere în 2010 atingând valoarea de 1 miliard de euro pe lună. În acest context, consider că problema sănătăţii publice nu poate fi lăsată doar la nivelul preocupării profesionale a Ministerului Sănătăţii. Practic, folosind terminologia medicală, tratamentul nu poate fi doar chirurgical, sistemul are nevoie de investigaţie şi analiză, de perioadă de refacere postoperatorie, de urmărire a efectelor tratamentului şi de stabilire a conduitei de urmat.

Altfel, ne aflăm în situaţia de a spune că România se întoarce, din punctul de vedere al distribuţiei unităţilor spitaliceşti, la nivelul dramatic al perioadei interbelice. Luând ca exemplu situaţia judeţului Cluj, cu tristeţe constat că aproape 90% din spaţiile utilizate în unităţile spitaliceşti au fost construite în perioada până în 1918 sau în perioada 1950-1990, democraţia şi mecanismele economiei de piaţă nu au construcţii suficiente şi necesare în acest domeniu, pentru această perioadă. Din păcate, nu numai că nu am construit, dar unii consideră că este greu să întreţinem ce s-a construit.

Pentru a nu fi în această situaţie, consider că executivul ar trebui să retragă actul normativ de reorganizare a serviciului de sănătate publică şi să stabilească pe bază de criterii, împreună cu autorităţile locale, un program corect şi eficient de reorganizare a serviciului de sănătate publică.

Domnul Ioan Munteanu:

"Ce se mai aude despre criză?"

Subiectele de dezbatere de la emisiunile televizate şi din presa scrisă s-au schimbat cu repeziciune. Dacă la sfârşitul anului 2010 auzeai cuvântul "criză" de sute de ori pe zi, acum se vorbeşte despre corupţii din vamă, despre lupta pentru putere din cadrul partidelor, despre Egipt, despre orice altceva care să distragă atenţia de la realitate.

După dramele generate de reducerea pensiilor militare, a salariilor, a indemnizaţiilor sociale, după disponibilizări şi desfiinţarea locurilor de muncă, a urmat scumpirea alimentelor şi a serviciilor de la începutul lunii februarie.

Aserviţi FMI-lui şi obligaţi să respecte reguli absurde, românii sunt în situaţia de a îşi pierde identitatea şi demnitatea. Aşa cum bine observa profesorul Constantin Popescu de la ASE Bucureşti, "deşi apare ca o criză economică, ea este, de fapt, o criză morală, culturală, spirituală şi intelectuală, care afectează complet personalitatea individului". Omul nu mai are repere, valorile adevărate au dispărut, iar sistemul economic românesc este lipsit de o bază reală.

Aşa-zisa reformă preconizată de către guvernanţi este de fapt o încercare disperată de a face faţă acumulării unor mari deficite bugetare şi a unor datorii publice nemaiîntâlnite vreodată în ţara noastră. Grav este faptul că România, în ciuda faptului că trebuia să investească 80% din cuantumul împrumuturilor acordate de FMI şi UE, a orientat sumele către BNR, pentru susţinerea cursului valutar. Acest fapt echivalează cu susţinerea financiară a tuturor băncilor comerciale cu capital privat care funcţionează în România. Aceşti bani vor fi plătiţi de către generaţiile viitoare de români, pentru succesul prezent al băncilor străine.

Dincolo de efectele enunţate, este vorba însă de criza de competenţă a guvernanţilor, manifestată prin obedienţă, lipsă de curaj în luarea deciziilor şi amatorism. O reducere a aparatului birocratic din ministere, o reorganizare a guvernului, preşedinţiei şi parlamentului ar conduce la economii mult mai mari decât cele rezultate din tăierile de pensii, salarii şi indemnizaţii.

Nu este deloc uşor să limitezi efectele crizei, trebuie responsabilitate, dar mai ales oameni competenţi, specialişti, care să-şi asume deciziile luate, cu argumente, indiferent de partidele politice de la putere, astfel încât eficienţa guvernării să fie superioară costurilor enorme din acest moment.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Au trecut 26 luni din cele 48 pentru care am primit mandat de deputat din partea băimărenilor şi maramureşenilor. Când au votat pentru mine, am intrat într-un parteneriat în care eu m-am angajat să-i ascult şi să fac din problemele lor priorităţile mele, să fiu vocea care să le ducă şi să le rostească în Parlamentul României, să caut soluţii acolo unde problemele îi fac să se oprească, şi să le stau alături când au nevoie de un prieten.

În aceste 26 de luni, m-am întâlnit cu băimărenii, cu maramureşenii mei pe stradă, la biserică, la şcoală, la şedinţe, la dans, pe câmp, pe terenul de joacă, pe şantierele de construcţii, la spitale, la primărie, la târg. Am fost şi am rămas vecinul, colegul, amicul, camaradul lor. Am rămas atât de aproape, încât ştiu bine că nici măcar o mică parte din speranţele pentru o viaţă mai bună, pe care şi le-au făcut când au ales noul Parlament, nu s-au împlinit în cele 26 de luni.

Politicienii care au promis Luna de pe cer ar trebui să fie într-o mare încurcătură. Eu îmi cer iertare în numele lor pentru fiecare dezamăgire pe care maramureşenii au trăit-o, pentru pierderea încrederii lor în promisiuni, în lideri, în oameni. îmi cer scuze în numele tuturor politicienilor care i-au ignorat, la uşa cărora s-au simţit mici, fără de putere, tocmai ei, care le-au dat lor puterea pe care o au.

Eu mă declar omul lor, pentru a duce problemele lor la cei la care nu pot ajunge, mediator între ei şi toate autorităţile către care accesul e greu şi întortocheat. Şi sunt onorat de încrederea acestor oameni. Mi-am construit cabinetul de parlamentar cu uşa mereu deschisă către ei, astfel încât să mă găsească uşor şi să-i pot auzi repede. Şi mi-am făcut un costum cu o mânecă de care pot să mă tragă ori de câte ori simt că sunt uitaţi, lăsaţi în aşteptare, folosiţi, nerespectaţi.

Pentru mine contează părerea lor, am contat şi contez pe ei, pe băimărenii şi maramureşenii mei.

Domnul Daniel Chiţoiu:

"Taxa de solidaritate - o altă măsură populistă şi neconstituţională asumată de actuala putere"

Singurul domeniu în care coaliţia de guvernământ a performat cu adevărat, din decembrie 2009 până în prezent, a fost cel mediatic, prin prezentarea de măsuri populiste şi neconstituţionale, de natură să substituie incompetenţa şi incapacitatea arcului guvernamental de a oferi măsuri economice viabile, capabile să facă faţă efectelor crizei financiare.

Ultima dovadă este proiectul legislativ propus de un număr de 24 senatori şi deputaţi din arcul puterii, prin care se doreşte "introducerea taxei de solidaritate, prin taxarea tuturor bunurilor mobile şi imobile dobândite de o persoană fizică privată, în mod legal, şi impozitate conform prevederilor codului fiscal, dar care depăşesc valoric un standard maxim obiectiv, apreciat de iniţiatori la valoarea de 450.000 euro".

În lipsa unei fundamentări serioase, scopul acestei măsuri nu poate fi decât demagogic, în speranţa - doar a iniţiatorilor - că în acest fel se poate distrage atenţia de la marile probleme ale coaliţiei de guvernare şi de la măsurile fără precedent de "tăiere" a veniturilor populaţiei şi de falimentare a IMM-urilor. Actuala putere elaborează în continuare filozofia veniturilor statului doar în termeni de ajustare - a salariilor, a pensiilor, a ajutoarelor şi indemnizaţiilor de orice fel -, punând în loc nu măsuri stimulative pentru mediul de afaceri, ci iniţiative neserioase, caracterizate de populism. De altfel, această taxă nici nu poate fi susţinută, aşa cum voi demonstra în cele ce urmează.

În opinia iniţiatorilor, taxa de solidaritate urmează să fie aplicată asupra averii constituite din bunuri asupra cărora se datorează în prezent impozit pe clădiri/terenuri/mijloace de transport, conform prevederilor Codului fiscal. în plus, pentru persoanele fizice ce deţin mai multe clădiri, Codul fiscal reglementează majorarea până la 300% a impozitului pe clădiri, în funcţie de numărul acestora.

Ca atare, taxa de solidaritate reprezintă o impozitare multiplă aplicată persoanelor ce intră sub incidenţa prevederilor acestui proiect de lege.

Modalitatea de stabilire a valorii bunurilor imobile în vederea impozitării diferă de prevederile Codului fiscal privind valoarea impozabilă a clădirilor, introducându-se astfel un dublu standard în ceea ce priveşte baza de impunere, de natură să creeze confuzie în rândul contribuabililor.

Astfel, instituirea unei astfel de taxe poate fi considerată neconstituţională, pentru că încalcă articolele din Constituţie privind discriminarea, dar şi prevederi în materie ale Convenţiei europene a drepturilor omului. Acest tip de impozit nu va face altceva decât să crească fiscalitatea pe proprietate, să încurajeze scoaterea capitalului şi ascunderea averilor în alte ţări, să amplifice fenomenul evaziunii fiscale, precum şi să reducă capacitatea investiţională a clasei mijlocii şi a celor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul profesiilor liberale.

Pe de altă parte, această taxă contravine acordului semnat de România cu FMI, nefiind inclusă nici în Strategia fiscal-bugetară, documente asumate chiar de iniţiatori şi de către Guvernul pe care îl susţin în Parlament.

O altă critică provine din faptul că noţiunea de taxă este definită la art.2 pct. 40 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice ca o sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie publică sau un serviciu public. în cazul taxei de solidaritate nu există contraprestaţie, doar dorinţa guvernanţilor de a retuşa o prestaţie guvernamentală jalnică, care a adus populaţia la limita supravieţuirii, punând în pericol viitorul României şi diminuând serios şansele ţării noastre de a-şi reveni economic pe termen scurt.

În concluzie, dincolo de aspectele neconstituţionale pe care le-am semnalat şi care arată ignoranţa iniţiatorilor, introducerea taxei de solidaritate, la nivelul actual de dezvoltare a ţării şi în condiţiile crizei economice, va conduce la o demotivare a populaţiei pentru muncă şi pentru dezvoltarea sectorului imobiliar, constituind şi o piedică pentru atragerea capitalului străin în acest domeniu.

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţe.

Declar deschisă şedinţa de astăzi, consacrată dezbaterii ordinii de zi aprobate în şedinţa Biroului permanent de astăzi. Vă anunţ, în acelaşi timp că, din totalul celor 333 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa, până în acest moment, un număr de 169 de deputaţi. Avem 164 absenţi, dintre care 10 participă la diverse acţiuni parlamentare. Să sperăm că, pe parcursul desfăşurării dezbaterilor, vom majora numărul celor prezenţi în sala de şedinţe.

Conform ordinii de zi aprobate, la punctul 2 avem Proiectul de Hotărâre privind modificarea limitelor minime şi maxime ale componenţei numerice a comisiilor permanente. Întrucât nu avem, până în acest moment, hotărârea, o să vă cer să fiţi de acord să amânăm dezbaterea până când liderii se pun de acord şi se prezintă hotărârea redactată şi pusă de acord prin consensul liderilor de grup. (Rumoare.)

Domnilor colegi, vă rog să nu mai conversaţi în sală.

La poziţia 3, pe ordinea de zi, avem Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2010 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii.

Potrivit prevederilor art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, ne aflăm în procedură de urgenţă. De aceea, urmează să trecem la dezbaterea efectivă a acestei iniţiative legislative.

O să rog iniţiatorul, domnul secretar de stat Eugen Curteanu, din cadrul Ministerului Dezvoltării, să prezinte pe scurt punctul de vedere al Guvernului.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Eugen-Dicones Curteanu (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne,

Stimaţi domni deputaţi,

Proiectul de lege supus atenţiei dumneavoastră are drept obiect de reglementare aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii, în sensul modernizării infrastructurii la standardele europene, prin finanţarea unor proiecte de investiţii din sume alocate anual cu această destinaţie şi aprobate de Guvern prin hotărâri.

După cum bine ştiţi, cele două termene la care România a convenit prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, cel de 31 decembrie 2015, pentru infrastructura legată serviciul de alimentare cu apă, şi cel de 31 decembrie 2018, legat de infrastructura de canalizare a localităţilor şi de epurare a apelor uzate, nu sunt termene atât de îndepărtate. Pentru atingerea acestor obiective, Guvernul a propus, prin Ordonanţa de urgenţă nr.105/2010, rezolvarea acestor probleme, sens în care vă rugăm să vă şi daţi votul.

Şi mai este de spus un lucru, şi anume că amendamentele care au rezultat din Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a Camerei Deputaţilor sunt bine-venite şi Guvernul le acceptă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Pe procedură, domnul deputat Ioan Munteanu. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În şedinţa de plen de ieri, s-au aprobat ordinea de zi şi programul de lucru. Înţeleg că astăzi, în Biroul permanent, s-au mai introdus pe ordinea de zi câteva puncte; de altfel, şi acesta, pe care-l dezbatem acum, cât şi cel privind modificarea unor comisii, că de altele nu mai ştim.

Rugămintea mea este să luaţi şi acceptul plenului, domnule preşedinte, pentru că aşa e normal. Noi nu ştim acum, de fapt, că alt punct e la 2 şi altul e la 3. Or, cele de la 2 şi 3 le-am şi depăşit ieri, spre votul final.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Este adevărat, domnule deputat. Sunt informat că se distribuie în sală ordinea de zi, cu uşoarele modificări pe care Biroul permanent şi cu liderii politici au convenit să le aducă; şi programul de lucru. Rog stafful tehnic să procedeze mai repede puţin la informarea membrilor Camerei Deputaţilor cu aceste materiale.

Rog, acum, reprezentanţii comisiilor sesizate în fond - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic - să prezinte raportul întocmit în urma dezbaterilor la nivelul celor două comisii.

Doamna preşedinte al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, doamna deputat Sulfina Barbu. Vă rog.

Doamna Sulfina Barbu:

Bună ziua!

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru industrii şi servicii au fost sesizate, spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2010 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii.

Conform dispoziţiilor constituţionale şi prevederilor regulamentului, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 13 decembrie 2010.

De asemenea, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil proiectul de lege, conform avizului din anexă.

Proiectul de lege are ca obiect aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii în sensul modernizării infrastructurii la standarde europene, prin finanţarea unor proiecte de investiţii din sume alocate anual cu această destinaţie şi aprobate de Guvern prin hotărâri de Guvern, la cererea ordonatorului principal de credite, în conformitate cu prevederile Legii nr.500/2002.

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, respectiv articolele 61-63, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege mai sus menţionat, în şedinţe, în datele de 8 şi 9 februarie 2011.

La dezbateri au participat, în calitate de invitaţi, conform prevederilor regulamentare, secretarul de stat responsabil din Ministerul Mediului, Pădurilor şi secretarul de stat responsabil din Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii celor trei comisii, s-a hotărât, cu majoritate de voturi, adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2010, cu amendamente admise şi respinse, prezentate în anexele la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, doamna preşedinte. Vă rog, însă, întrucât suntem în procedură de urgenţă, să propuneţi şi timpii alocaţi pentru dezbateri generale şi dezbaterea pe articole. Vă rog.

Doamna Sulfina Barbu:

Domnule preşedinte, vă propun trei minute pentru dezbaterile generale şi cinci minute pentru dezbaterile pe articole.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră propunerea de timpi. Rog stafful tehnic să pregătească instalaţia de vot. Dumneavoastră pregătiţi cartelele.

Domnul Mircea Toader să stea la locul la care trebuie să stea.

Vă rog, stimaţi colegi, vă rog să votaţi.

Instalaţia nu funcţionează.

Vă rog să scoateţi cartelele şi, cu maximă atenţie, să le reintroduceţi exact de unde le-aţi scos.

Încercăm din nou să votăm. Vă rog.

Cu 60 de voturi pentru, 39 împotrivă şi cu zero abţineri, propunerea a fost adoptată.

Procedură, viceliderul Partidului Social Democrat, domnul Marian Neacşu. Vă rog, domnule coleg.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Am venit în momentul ăsta la microfon să întăresc spusele colegului meu, domnul Munteanu. Solicitarea domniei sale nu a fost luată în seamă. Eu vreau să vă atrag atenţia că nici ieri nu au fost votate programul de lucru şi ordinea de zi. acel program de lucru şi acea ordine de zi nevotate ieri au suferit, în dimineaţa aceasta, oarecari modificări, atât în ceea ce priveşte punctele înscrise în ordinea de zi, cât şi programul de lucru.

V-aş ruga, domnule preşedinte de şedinţă, să supuneţi la vot programul de lucru şi ordinea de zi.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Deocamdată îl rog pe domnul deputat Márton Árpád să intervină. V-aş ruga şi aş ruga liderii să urmăriţi firul desfăşurării şedinţei, să interveniţi exact când trebuie. Noi suntem deja în dezbaterea unui act normativ, iar dumneavoastră interveniţi pe o chestiune care nu are nimic cu dezbaterea.

Domnule deputat, vă rog să urmăriţi ceea ce se discută.

Vă rog, domnule deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Era o modificare de regulament destul de importantă, care a picat la un singur vot. Acea modificare de regulament, dacă-mi aduc aminte, conţinea acea instituţie conform căreia noi, plenul Camerei Deputaţilor, ar trebui să votăm ordinea de zi şi programul. Poate greşesc.

Conform vechiului regulament, încă în acest capitol, în vigoare, această adoptare şi modificare se face de către Biroul permanent, la propunerea Biroului permanent, şi cu adoptarea liderilor de grupuri parlamentare, având posibilitatea plenul să aibă un control, deci chiar să modifice această propunere sau, în absenţa acesteia, să dea un vot pe program sau ordine de zi.

De principiu, programul şi ordinea de zi se adoptă de COZ în ziua de miercuri, la şedinţa din ziua de miercuri, care, la începutul săptămânii, pot fi modificate tot de această autoritate.

Ca atare, având în vedere că Biroul permanent şi Comitetul liderilor de grup parlamentar nu ieri, ci astăzi s-au întâlnit la ora 9,00, nu ştim din ce motive, azi a intervenit această modificare.

Referitor la faptul că, într-adevăr, trebuie să primim cât mai repede acest fruct al deciziei liderilor noştri, e o altă problemă de procedură, care sper că a fost rezolvată.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult pentru precizările făcute.

Stimaţi colegi,

Continuăm dezbaterile. Intrăm în dezbaterile generale pe marginea Proiectului de lege pus în dezbatere. Dacă sunt membri al grupurilor parlamentare care doresc să intervină?

Vă rog. Domnul Viorel Ştefan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Ştefan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Iată, discutăm astăzi despre o chestiune extraordinar de importantă pentru societatea românească, situaţia infrastructurii, şi se încearcă o soluţie pentru reabilitarea infrastructurii în România.

Din păcate, deşi subiectul este atât de important, procedura în care se face această dezbatere este total nepotrivită. Iată, raportul s-a distribuit abia ieri, aseară, cred; astăzi ne trezim cu acest punct pe ordinea de zi, fără ca vreunul dintre colegii noştri să aibă timp să studieze şi să voteze în cunoştinţă de cauză, sau, de ce nu, poate să vină la microfon şi să facă propuneri constructive.

Pe de altă parte, este o prioritate reabilitarea infrastructurii. Recunoaştem cu toţii. Dar mai ştim un lucru. La fel de important şi de prioritar, dacă nu mai important decât acest lucru, este acela de a introduce în România disciplină şi rigoare în gestiunea fondurilor publice. Ne aflăm în faţa unui act normativ care, sub paravanul ideii că ar da soluţii pentru rezolvarea problemei de infrastructură, încearcă din nou să calce în picioare tot ce am discutat şi am aprobat noi - mai bine sau mai rău, cu dezbatere sau fără dezbatere în ultimul an de zile - în legătură cu Legea responsabilităţii fiscale, în legătură cu respectarea legilor privind finanţele publice - Legea nr.500, Legea nr.273.

Ne aflăm în faţa unui act normativ care forţează la limită prevederile acestor norme generale privind disciplina şi rigoarea în privinţa gestiunii fondurilor publice.

De aceea, stimaţi colegi, noi am făcut un singur amendament, deşi, poate, s-ar fi impus mai multe. Dar la limită, aşa, am acceptat nişte compromisuri, până la art.4, unde noi am făcut un amendament prin care propunem eliminarea textului din art.4, pentru că este un text care sfidează nu numai normele şi disciplina financiară, ci, dintr-o anumită perspectivă, sfidează bunul-simţ şi ne insultă pe noi, ca membri ai Parlamentului.

Păi dacă tot una dintre sursele pe baza cărora se poate finanţa acest program este aceea a creditelor rambursabile, pe care le pot angaja ordonatorii de credite, de ce, stimaţi colegi, vreţi să daţi garanţii de stat furnizorilor? Când ştim foarte bine că şi aceste garanţii sunt plafonate, când ştim foarte bine că şi creditul furnizor intră în calculul gradului de îndatorare, când ştim foarte bine că ne-am asumat Legea responsabilităţii fiscale? De ce vreţi să creaţi o astfel de breşă?

De aceea, v-aş ruga să fiţi de acord; la comisie, a fost respins acest amendament, evident, pentru că nu l-a analizat nimeni cu răbdare. Pur şi simplu, s-a ridicat un deget şi s-a votat împotriva amendamentului.

V-aş ruga din suflet, măcar la plen, haideţi să ne uităm cu atenţie la acest amendament, să fim de acord cu acest amendament, şi atunci există o şansă să aveţi şi votul nostru pe această ordonanţă. În caz contrar, vom vota împotrivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Am să iau prima parte a discursului colegului meu, Ştefan Viorel, despre importanţa acestei ordonanţe, despre faptul că nevoia majoră de modernizare a infrastructurii rurale ne-a obligat sau a obligat Guvernul să emită o astfel de ordonanţă.

Ceea ce este foarte important este că în această perioadă de final de criză, în care încercăm să găsim resurse financiare pentru a acoperi odată nevoile de dezvoltare, pe de altă parte, de a implica, în activitatea economică diferite firme, s-a mers pe această soluţie, care nu este o chestiune a României, ci în toate ţările europene se produc astfel de investiţii pe baza unui credit furnizor; creditul furnizor, care permite firmelor româneşti să execute lucrările şi să încaseze sumele respective peste o perioadă de timp. şi, sigur, ce spunea domnul Viorel Ştefan... cred că nu există o firmă, cât ar fi ea de frumoasă şi de puternică, care să nu aibă o garanţie că într-o perioadă de, cum prevede legea, îşi va primi banii înapoi. Acesta este esenţa acestei legi. Şi, fiindcă este o ordonanţă, ea, pentru a putea primi un accept de principiu al băncilor şi a putea asigura, într-o formă sau alta, finanţarea, că, vă daţi seama, nu există nicio firmă în România să aibă sumele acestea pentru a acoperi lucrările, e nevoie ca această ordonanţă să treacă prin Parlament ca lege finală de aprobare a acestei ordonanţe.

Faptul că vom reuşi să găsim aceste resurse, faptul că una dintre măsurile pe care le-a luat Ministerul Dezvoltării a fost să solicite consiliilor judeţene nevoile reale, pe de o parte, şi în special celor care sunt în măsura 3.2.2., care n-au putut să aibă finanţare, pe zona de drumuri, cred că reprezintă foarte mult pentru ceea ce ne aşteaptă pe toţi în următoarea perioadă. Şi dacă valoarea acestei ordonanţe, ca sumă, este acoperită cât mai repede, vă daţi seama ce înseamnă să demarezi o serie de lucrări de către firme româneşti, pe de o parte şi, pe de altă parte, ceea ce se va realiza la nivelul infrastructurii rurale.

Referitor la amendament, sigur că acest amendament pe care l-a susţinut domnul Ştefan Viorel presupune un lucru pe care nu-l putem accepta noi, ca principiu, datorită condiţiilor pe care le-au impus şi Guvernul şi Ministerul de Finanţe. E adevărat că ele sunt, toate, în conformitate cu legea. Nimic, chiar cum spunea dânsul, până la limita legii: orice lege poate să aibă un maxim şi un minim. Dacă se află în interiorul legii, ea este acoperitoare.

Deci, dacă discutăm despre amendament, noi nu suntem de acord. A fost dezbătut în comisie, a fost dezbătut cu Ministerul Finanţelor, cu băncile şi s-a găsit această soluţie de finanţare şi acoperitoare pentru cei care investesc, capabilă să dezvoltăm acest program.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Nu pot să-l refuz pe prietenul meu, Iancu, să-i dau cuvântul, chiar dacă din partea PSD-ului a mai vorbit cineva.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Avem, iată, în sfârşit, o ordonanţă care ne pune în discuţie un element strategic. Vorbim aici de viziunea Guvernului, dar ne întrebăm dacă alegerea făcută este cel mai important element astăzi pentru România, ca România să-şi asume garanţie guvernamentală pentru acest domeniu?

Se pune problema, în primul rând, plecând de la angajamentul pe care-l avem. Noi suntem într-un acord cu Fondul Monetar Internaţional şi avem nişte ţinte. Acest angajament, o dată, afectează deficitul bugetar; doi, ne scoate din plafonul de garantare; trei, este ajutor de stat şi este, evident, discriminatoriu acordat. Se pune întrebarea că Guvernul acesta a ales să susţină, prin garanţie guvernamentală, refaceri de drumuri judeţene, comunale, cu prioritate.

Întrebarea este: din toate domeniile descoperite, domeniile strategice, de importanţă strategică pentru România, este acesta cel mai important? Dacă nu, atunci de ce l-am ales într-un mod discriminatoriu? Şi eu vă dau un singur exemplu. Începând de la anu’, o să fim obligaţi să închidem, în mod succesiv, capacităţile de producţie de energie a României care funcţionează pe cărbune; şi în ceea ce priveşte alimentarea cu energie termică a marilor localităţi, dar şi producerea de energie în România.

Întrebare: este acest domeniu un domeniu care trebuia avut, din punct de vedere strategic, în atenţie şi susţinut cu garanţie guvernamentală? Putem să ne permitem să închidem capacităţi energetice la Turceni, la Rovinari, la Borzeşti, la Brăila, la Galaţi, la Iaşi, la Braşov? Se poate? Nu se poate! E un domeniu strategic.

Doi. Astăzi aţi văzut cu toţii, este pus în discuţie un proiect ISPA pentru infrastructura feroviară. Dacă la autostrăzi avem un ritm de 10 kilometri pe an, la infrastructura feroviară am ajuns la marele record de 4 kilometri pe an; 4 kilometri pe ani; întârzieri, numai spre Braşov, de 100 de minute.

Avem un program ISPA cu fonduri europene - din 200 de milioane, 150 de milioane bani de la Uniunea Europeană, pentru care am avut termen scadent 1 ianuarie 2011 - expirat.

Cu eforturi disperate am luat un termen de derogare cu un an de zile. Nu-l putem respecta nici pe acesta. Şi vom fi obligaţi să dăm 150 de milioane de euro din banii bugetului de stat. De unde? Întrebare: este infrastructura feroviară prioritară? Este! De ce o discriminăm?

Deci, plecând de la aceste lucruri, ajungem cu toţii la concluzia că da, sunt domenii prioritare, strategice, cum ar fi: drumurile naţionale, drumurile comunale, autostrăzile, infrastructura feroviară, capacităţile de producţie de energie, interconectarea sistemului naţional de transport gaze, de transport energie electrică. Şi atunci, dacă toate acestea sunt strategice, noi avem un alt instrument ca să nu fim discriminatorii, respectiv parteneriatul public-privat. Nu acela era elementul şi pârghia asupra cărora trebuia să ne concentrăm şi să atragem în România aceste fonduri? Avem pentru zona de cogenerare de înaltă eficienţă atragerea de investiţii - atenţie! - 2,5 miliarde de euro.

În momentul de faţă se transferă transportatorului de energie electrică din surse private, dar noi n-am finalizat normele secundare de aplicare a legilor pentru sursele regenerabile, n-avem normele secundare pentru parteneriatul public-privat. În schimb, în mod discriminatoriu, şi vom fi atacaţi pe acest domeniu, alegem în mod discriminatoriu o singură zonă strategică din România.

Nu este abordarea, după părerea mea, principială şi corectă, mai ales că ea ne duce într-o zonă de subiectivism. O să vedeţi că şi aici, din multitudinea de firme care vor aplica, doar unele vor avea garanţie guvernamentală, altele nu. Şi ne menţinem într-o zonă de conflict dar, în final, de nerealizare a obiectivului pe care ni l-am propus.

Acesta este motivul acelui amendament pe care l-am făcut împreună cu colegii mei.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă mai doreşte cineva să intervină.

Domnul Toader, pe procedură, sau vreţi o replică, aşa ca să sune. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Fiindcă dezbatem şi un amendament, de-aia am vrut să spun. Sigur că ceea ce a spus domnul Iulian Iancu e perfect logic, dar pentru aceea am făcut Legea parteneriatului public-privat. Acest domeniu pe care l-a prins această ordonanţă se referă la infrastructura rurală, unde, ştiţi foarte bine, toţi avem în colegii astfel de comune unde sunt depuse foarte multe proiecte pe care fiecare comunitate locală şi fiecare consiliu local a reuşit, prin forţe proprii, să le promoveze la faza de proiect sau de studiu de fezabilitate. Şi e nevoie de a fi finalizate.

Celelalte, perfect adevărat, aveam acea Lege a parteneriatului public-privat, au venit normele. Cred că toţi suntem interesaţi să găsim soluţii de a le aplica. Asta este obiecţia pe care am avut-o. Iar la ceea ce se referă amendamentul, există garanţiile de stat, nu e nevoie de altceva decât de... aşa cum prevede ordonanţa, sunt suficiente pentru acest program.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule Toader.

Rog preşedintele Comisiei juridice să convoace şedinţa în sala de şedinţă, şi nu aici. Vă rog foarte mult să ocupaţi locurile în sala de şedinţe. Şedinţa Comisiei juridice în sala de şedinţe a comisiei. Vă rog.

Din sală:

Şi pentru toate grupurile!

Domnul Ioan Oltean:

Pentru toate grupurile.

Stimaţi colegi,

Nemaiavând intervenţii cu caracter general, trecem la dezbaterea pe articole a raportului întocmit de către comisiile sesizate în fond.

Procedură. Sunteţi tot timpul cu un pas în urma mea, domnule Neacşu, vă rog să mă urmăriţi.

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte,

Aşteptam până la urmă să spun. Eu ştiam ce vreţi dumneavoastră să anunţaţi?

Pentru că tot discutăm de infrastructură, e adevărat că drumul spre iad este pavat cu intenţii bune. Dar nu ăsta este sensul. Vroiam să vă rog, având în vedere foarte marea dumneavoastră experienţă parlamentară, domnule preşedinte, să ne precizaţi care este modul în care poate fi susţinut amendamentul respins. Că avem experienţa de la Ordonanţa nr.63, în care repede, repede, aţi trecut peste ea şi amendamentele respinse ale colegilor noştri n-au mai putut să fie susţinute.

După cum a anunţat domnul preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe, avem un amendament respins la care ţinem foarte tare, şi vă rog, în momentul în care ajungeţi la art.4, să faceţi precizarea că este acest amendament pentru a fi susţinut.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Rugămintea mea e ca dumneavoastră să urmăriţi în raport, şi atunci când dezbaterile ajung la articolul pentru care dumneavoastră doriţi un amendament, să interveniţi. Ţineţi doar pasul cu mine. În rest, nu e nici o problemă.

Raportul, stimaţi colegi. Vă rog să urmăriţi raportul.

Dacă la nr.crt.1 sunt observaţii. Rog secretarii să urmărească cu maximă atenţie dacă sunt intervenţii. Nu avem.

La poziţia nr.2 nu avem intervenţii. La poziţia 3, nu. La poziţia 4, nu avem. Poziţia 5, nu. Poziţia 6. Nu avem intervenţii.

Poziţia 7, art.4. Dacă aici doriţi.

Da. Domnule preşedinte Ştefan, aveţi cuvântul pentru susţinerea amendamentului. Vă rog.

Domnul Viorel Ştefan:

De multe ori graba strică treaba şi o să constataţi şi dumneavoastră, când veţi dori să aplicaţi prevederile Ordonanţei nr.105 şi veţi constata că Ordonanţa de urgenţă nr.64 nu vă permite să îndatoraţi ţara cu mai mult decât deficitul, conform bugetului general consolidat, la care se adaugă doar necesarul pentru stingerea creditelor ajunse la scadenţă.

De aceea eu cred că prevederile art.4 în nici un caz nu vor putea să producă efecte, aşa cum afirmaţi dumneavoastră, în legătură cu tot acest program măreţ. Eventual, prevederile de la art.4 pot să se constituie într-o găselniţă prin care dumneavoastră, în stilul bine cunoscut şi consacrat deja în aceşti ani de când guvernaţi, veţi da satisfacţie la două, trei, patru, maxim cinci firme de culoare portocalie care vor accesa garanţii de stat la nivel de două, trei, patru sute de milioane de euro, suficient ca să finanţaţi campania electorală din 2012, şi restul nu vă interesează. Pentru că eu refuz să cred că cineva este atât de naiv încât să creadă că respectând prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.64/2007 sau prevederile legii de funcţionare a EXIMBANK-ului, se vor putea accesa garanţii de către operatorii economici, garanţii de stat la nivel de miliarde de lei.

Vă mulţumesc.

Şi vă rog, haideţi să votăm în minutul 90 împotriva prevederilor de la art.4, deci să votăm pentru amendamentul formulat de noi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Mircea Toader.

Vă rog, domnule lider.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Nu numai că nu putem fi de acord, dar vreau să-i spun domnului Ştefan Viorel că atunci când s-a discutat despre elaborarea acestei ordonanţe au fost discuţii cu cei mai mari investitori şi, până la urmă, firme private care pot să desfăşoare astfel de programe; n-au avut nici o culoare, nici la intrare, nici la ieşire. Dacă ne luăm după ce au intrat acolo vedem că marea majoritate a lor au executat lucrări în afara guvernării noastre de astăzi şi au fost de acord cu această prevedere. Deci nu va exista niciun risc ca nu ştiu ce firme să fie eliminate şi altele introduse. Şi la acea discuţie au fost peste 40 şi ceva de firme.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Supun votului...

Domnule Marian Neacşu, nu doriţi să interveniţi? Nu.

Supun votului dumneavoastră, stimaţi colegi, amendamentul susţinut de domnii deputaţi Iulian Iancu şi Viorel Ştefan, din cadrul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, de eliminare a art.4.

Vă rog să votaţi.

Cu 59 de voturi împotrivă, 3 abţineri şi 52 de voturi pentru, amendamentul a fost respins.

Continuăm dezbaterea noastră.

Poziţia 7 rămâne nemodificată. Poziţia 8. Poziţia 9. Poziţia 10. Poziţia 11. Poziţiile 12, 13 şi 14.

Stimaţi colegi,

Am epuizat dezbaterea pe articole a Proiectului de Lege pentru aprobarea ordonanţei. Aceasta rămâne pentru votul final de astăzi de la ora 13.

Continuăm dezbaterea noastră.

Pe poziţia 4 avem Reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr.335/2007.

Constatăm că, mă rog, Comisia juridică nu a depus raportul.

În consecinţă, amânăm dezbaterea pentru o şedinţă ulterioară, când vom avea raportul acestei comisii extrem de harnice.

Poziţia 5 Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.91/2010 privind destinaţia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României.

Ne aflăm în procedură de urgenţă.

Din sală:

Aţi sărit o poziţie!

Domnul Ioan Oltean:

Da. Vă cer scuze.

Revenim la poziţia 5. Este Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.113/2009 privind serviciile de plată.

Ne aflăm în procedură de urgenţă.

Vom trece de îndată la dezbaterea proiectului de lege.

Din partea iniţiatorului. Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Ion Ghizdeanu (preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2010 are ca scop crearea cadrului juridic şi instituţional pentru soluţionarea reclamaţiilor înaintate de utilizatori, persoane juridice, în legătură cu nerespectarea de către prestatori a obligaţiilor ce le revin în legătură cu prestarea acestor servicii de plată şi, în acest sens, prin proiectul de lege este abilitată Garda Financiară de a sesiza şi soluţiona reclamaţiile utilizatorilor, persoane juridice, având atribuţii echivalente cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, care are acelaşi rol pentru persoanele fizice.

Ca urmare, vă rugăm să aprobaţi proiectul de lege în forma înaintată de către Guvern şi aprobată de către Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu pentru prezentarea punctului de vedere.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, domnul Viorel Ştefan.

Aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Cu adresa PL-x 599 din 9 noiembrie 2010, Biroul permanent, în conformitate cu art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a sesizat în procedură de urgenţă pentru examinare şi avizare în fond Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.113/2009 privind serviciile de plată".

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ şi avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare crearea cadrului juridic şi instituţional pentru soluţionarea reclamaţiilor înaintate de utilizatorii, persoane juridice, în legătură cu nerespectarea de către prestatori a obligaţiilor prevăzute din Titlurile III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.113/2009 privind serviciile de plată, precum şi pentru asigurarea dreptului utilizatorilor, persoane juridice, de a apela la procedurile extrajudiciare de soluţionare a disputelor.

Se atribuie noi competenţe Gărzii Financiare, în sensul posibilităţii de a fi sesizată şi de a soluţiona reclamaţiile utilizatorilor, persoane juridice.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au participat 36 de deputaţi dintr-un total de 39 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din data de 20.X.2010.

Proiectul de lege, potrivit art.75 alin.(1) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi a art.92 alin.(9) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterilor Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.113/2009 privind serviciile de plată, în şedinţa din data de 2 februarie 2011, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma adoptată de Senat, fără amendamente.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule preşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale.

Domnul deputat Aurel Vainer, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, cu tot dragul, microfonul e pus la dispoziţia dumneavoastră.

Doamna Aurel Vainer:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Nu vreau să susţin legea, nu vreau s-o amendez, dar am o nedumerire: nu înţeleg ce înseamnă "servicii de plată". În limba română n-am auzit o asemenea combinaţie - servicii cu plată, de plătit -, dar servicii de plată?! Nu ştiu, autorii ordonanţei ar putea să explice? Poate fi o eroare materială sau o lipsă de concordanţă cu limba română.

Mulţumesc.

Asta e toată problema mea.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă cineva se încumetă să explice atunci expresia, iniţiatorul sau din partea comisiei.

Domnule preşedinte, hai să vedem cum stăm cu serviciile acestea, sunt de plată sau sunt cu plată.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este vorba, într-adevăr, de servicii de plată. Aşa este directiva europeană şi se referă la serviciile de efectuare de plăţi. Deci, în principal, serviciile bancare. Servicii de plată.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Sper că traducerea este făcută corect.

Da. Domnule preşedinte Viorel Ştefan, vă rog.

Domnul Viorel Ştefan:

Domnule preşedinte,

Sigur, confirm ce spune domnul preşedinte Ghizdeanu. Se referă la sfera prestărilor de servicii. Sunt operatori economici care cu asta se ocupă. Deci, pot fi făcute plăţi direct, cu cash, dar pot fi făcute plăţi şi prin instrumente financiare destul de sofisticate şi există operatori economici care asta fac, din asta îşi câştigă existenţa. Şi atunci, asta este terminologia consacrată, servicii de plată. Dacă acceptăm că ar putea să fie o altă sintagmă, nu e o problemă. Numai că nu vom mai fi consecvenţi, pentru că există mai multe reglementări care detaliază în legătură cu regimul acestui tip de serviciu.

Şi pentru că tot sunt la microfon, domnule preşedinte, v-aş ruga să-mi permiteţi şi în numele grupului parlamentar să fac o scurtă intervenţie.

Pe fond, nu avem o problemă, pentru că se armonizează legislaţia cu o directivă europeană, dar avem o problemă în legătură cu procedura prin care se face a nu ştiu câta oară acest lucru. Dacă discutăm de o directivă apărută în 2007, noi ne aflăm în 2011 şi adoptăm într-o procedură excepţională, procedură de urgenţă excepţională o directivă pe care... sau preluăm dintr-o directivă, printr-o ordonanţă de urgenţă, ceea ce s-ar fi putut face lejer cu dezbatere publică, cu lămurirea tuturor termenilor, inclusiv a ceea ce a întrebat domnul coleg Vainer, din 2007 până acum. De ce trebuie să vină Guvernul să activeze acest instrument constituţional excepţional pentru că tot Guvernul a fost indolent trei ani de zile? N-o să înţelegem niciodată.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sper că este clară expresia aceasta, mai sunt şi servicii de plată, nu numai cu plată.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii generale, vă rog să observaţi, stimaţi colegi, că sunt îndeplinite de prevederile art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor care spun că se trece la dezbaterea pe articole numai atunci când raportul comisiei cuprinde amendamente admise sau respinse.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 13.

Mergem mai departe, la poziţia 6 de pe ordinea de zi, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.91/2010 privind destinaţia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României.

Vă rog să observaţi că suntem în procedură de urgenţă şi în această dezbatere.

Domnule preşedinte Ghizdeanu, aveţi cuvântul pentru a prezenta punctul de vedere al iniţiatorului.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin acest proiect de lege se modifică cadrul legislativ de natură a permite vărsarea la bugetul de stat a sumelor provenind din recuperarea creanţelor României provenite din activitatea de cooperare internaţională şi comerţ internaţional derulată înainte de 31 decembrie 1989. Practic, se reglementează faptul că aceste sume, pe măsură ce sunt încasate, trec la bugetul de stat, şi nu mai trec la Fondul Proprietatea, el fiind deja listat pe bursă, şi nu mai pot fi făcute modificări asupra capitalului social.

Ca urmare, Guvernul roagă aprobarea în forma transmisă şi aprobată de către Senat.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Şi noi vă mulţumim, domnule preşedinte.

Pe distinsul nostru coleg, Viorel Ştefan, preşedintele comisiei sesizată în fond, îl rog să prezinte şi punctul de vedere al comisiei.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc.

Cu adresa PL-x 841 din 13 decembrie 2010, Biroul permanent, conform art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a sesizat în procedură de urgenţă pentru examinare şi avizare în fond Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.91/2010 privind destinaţia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare adoptarea unor măsuri care să permită virarea la bugetul de stat a sumelor provenite din recuperarea creanţelor României rezultate din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională derulată înainte de 31 decembrie 1989 şi a sumelor rezultate din recuperarea drepturilor ce decurg din acorduri comerciale şi de plăţi guvernamentale şi aranjamente tehnice bancare corespunzătoare, de natură să împiedice blocarea procesului de listare prin modificarea periodică a capitalului social subscris şi vărsat al statului la Societatea Comercială "Fondul Proprietatea" SA.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată.

La dezbaterea proiectului au participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, din partea Ministerului Finanţelor Publice, domnul Ion Ghizdeanu, secretar de stat, şi doamna Elena Maria Anghel, director general.

La lucrările comisiei au participat 36 de deputaţi din totalul de 39 de membri ai comisiei.

Raportul a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul a fost adoptat de Senat în şedinţa din data de 8 decembrie 2010.

Proiectul de lege, potrivit art.75 alin.(1) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi a art.92 alin.(9) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.91/2010 privind destinaţia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României, în şedinţa din 2 februarie 2011, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma adoptată de Senat, fără amendamente.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă grupurile parlamentare vor să ia cuvântul la dezbateri generale.

Domnule preşedinte, astăzi dumneavoastră sunteţi de serviciu şi pentru comisie şi pentru grup?

Vă rog să vă exprimaţi poziţia.

Domnul Viorel Ştefan:

E un avantaj să prezinţi raportul, că faci drumuri mai puţine.

Stimaţi colegi,

O singură observaţie aş face în numele grupului parlamentar.

Deci, această ordonanţă modifică capitalul social al Fondului Proprietatea. N-aş vrea să intrăm pe fond: dacă e necesar, nu este necesar. Opinia mea este că s-a greşit atunci când s-a introdus un astfel de tip de active la construirea Fondului Proprietatea. Şi, sigur, pe fond, se corectează o eroare care s-a realizat la constituirea fondului. Numai că fie şi în aceste condiţii se operează o modificare de capital social. Şi aici trebuie să fim foarte atenţi, pentru că tot noi, tot în această sală am discutat şi o altă ordonanţă, dacă mă ajută memoria cred că nr.11 pe nu ştiu cât, sunt aşa multe ordonanţe încât e greu să le mai ţinem minte pe toate. Dar a fost tot o ordonanţă necesară aprobării unor derogări de la norme legale generale în materie de piaţă de capital, care să facă posibilă listarea fondului pe bursă. În acea ordonanţă s-a introdus o prevedere conform căreia odată cu listarea fondului la bursă, conversia titlurilor de despăgubire în titluri de deţinere la Fondul Proprietatea nu se va mai face la valoarea nominală, ci se va face la cota din bursă.

Atragem atenţia asupra faptului că la momentul listării fondului valoarea care s-a format, preţul care s-a format în piaţă este sub valoarea nominală. Care este consecinţa acestui lucru? Statul va trebui să găsească soluţii să mărească capitalul social al Fondului Proprietatea. Altminteri, din acest joc al cererii şi ofertei în piaţa bursieră s-ar putea ca deţinerea statului la Fondul Proprietatea, care este undeva la 30%, dacă nu mă înşel, astăzi, să se consume foarte repede şi nici pe departe să nu se atingă obiectivul de stingere a obligaţiilor care se nasc din procesul de restituire a proprietăţilor, aşa cum a fost ţinta la momentul constituirii fondului.

Deci, am ţinut să fac această precizare şi sunt încrezător în faptul că şi reprezentanţii Guvernului au luat notă, vor analiza cu mare atenţie acest lucru, pentru că la momentul la care am atras atenţia asupra acestui pericol, reprezentanţii Guvernului erau alte persoane, alt ministru de finanţe, alt reprezentant al statului la Fondul Proprietatea, care erau foarte optimişti la vremea aceea.

Iată că se dovedeşte o dată în plus că în România, dacă eşti pesimist, ai şanse să devii prooroc. Eu am fost pesimist atunci, şi scenariul meu pesimist a fost confirmat de realităţile din ringul bursier la momentul listării fondului. Consecinţele le vom suporta cu toţii pentru că ceea ce a mai rămas ca substanţă pentru despăgubire în Fondul Proprietatea s-a subţiat foarte mult, şi statul va trebui să găsească alte soluţii, să despăgubească pe cash, să emită, ştiu eu, titluri de stat, sau orice altă soluţie.

În orice caz, ceea ce s-a ţintit iniţial prin lansarea Fondului Proprietatea nu se realizează decât în proporţie de poate 60%.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule preşedinte.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Lakatos Petru.

Vă rog, domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor,

Reproducem discuţia din Comisia pentru buget şi e bine acest lucru pentru că rămâne în stenogramă şi putem să facem constatările, cine este interesat, bineînţeles, peste doi-trei ani.

Domnul preşedinte Ştefan Viorel a spus că dumnealui a fost pesimist şi a avut dreptate. Eu spun că sunt realist şi economia e frumoasă şi se dovedeşte şi se va dovedi că şi eu am dreptate. Nu contrazic pe domnul preşedinte, adaug doar atâta, că a fost alt Guvern, alte condiţii şi ulterior ne dăm seama de anumite greşeli pe care unii le-au semnalat la data respectivă, alţii poate au simţit, dar nu au semnalat. Dacă vrem să ne întoarcem în timp, ne întoarcem la legile retrocedării aplicate succesiv, care au creat un haos aproape total în ceea ce priveşte terenurile, de exemplu. Dar acum suntem puşi în situaţia de a face funcţional Fondul Proprietatea, şi, între două rele, totdeauna alegi răul mai mic.

Deci, eu consider, realist fiind, şi nu pesimist, că e bine că s-a listat la bursă Fondul Proprietatea şi prin acest lucru măcar - dacă nu altceva - se poate stabili valoarea reală. Pentru că până a fi listat pe bursă puteam să discutăm doar de valoarea nominală, şi acea valoare nominală se tot schimba. A fost nevoie de multe reevaluări şi odată şi odată trebuia pus capăt, s-a luat această decizie.

Este adevărat, există acel risc pe care l-a prezentat domnul preşedinte Viorel Ştefan, nu neg. Însă, încă o dată spun, propun să alegem răul mai mic.

De aceea, în comisie s-a votat - după cum ţin minte - în unanimitate, şi sper să fiţi de acord şi Domniile Voastre.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, foarte mult, domnule deputat.

Dacă mai sunt şi alte intervenţii? Nu mai avem.

Domnul Aurel Vainer (din sală):

Şi eu doresc.

Domnul Ioan Oltean:

Da, domnule deputat, cu plată sau fără plată, microfonul vă stă la dispoziţie.

Domnule deputat Vainer, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Aurel Vainer:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Iau şi eu formula stimate colege şi stimaţi colegi.

Într-adevăr, avem de-a face cu implicarea noastră într-un vot important. Trebuie să adoptăm această lege, dar problema ridicată de domnul deputat, preşedinte al Comisiei pentru buget-finanţe, Viorel Ştefan este o problemă care nu trebuie uitată repede.

Cu alte cuvinte, cred că ministerul de resort va trebui să analizeze foarte atent evoluţiile pe piaţă, pe piaţa bursieră a Fondului "Proprietatea", şi să caute cele mai bune soluţii, inclusiv din punctul de vedere sau sub incidenţa afirmaţiei domnului Viorel Ştefan. Trebuie să vedem ce rol va avea statul mai departe în acest Fond "Proprietatea".

Acum este bine să meargă, a pornit la drum, să-i urăm succes.

Şi, apropo de plată, şi fără plată, cred că limba română nu-i chiar atât de săracă. Nu am vrut să mai întorc lucrurile, dar se poate spune "servicii financiare, servicii bancare", pentru că, altfel, suntem, aşa, servicii de plată.

Susţinem votarea acestei legi de aprobare a ordonanţei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Înţeleg că nu mai sunt alte intervenţii.

Stimaţi colegi,

Raportul comisiei nu cuprinde amendamente admise şi nici respinse.

Prevederile art.106 sunt îndeplinite. Proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 13,00.

Poziţia 7 din raport, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.92/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9/2010 privind aprobarea Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească finanţate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind majorarea capitalului social al Fondului naţional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii SA-IFN.

Potrivit art.115 din regulament, ne aflăm în procedură de urgenţă.

Din partea iniţiatorului?

Domnule secretar de stat, astăzi sunteţi de serviciu. Vă rog să exprimaţi şi la acest proiect de lege punctul de vedere al iniţiatorului.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Acest proiect de lege vizează lărgirea categoriei de beneficiari. Practic, acordă trei noi posibilităţi, respectiv: garantarea de către stat, prin Fondul naţional de garantare şi a proiectelor aprobate, cofinanţate prin ISPA; programul, de asemenea, propune aplicarea şi pentru proiectul de infrastructură din turism, de utilitate publică, ce nu intră sub incidenţa ajutorului de stat din acest domeniu; de asemenea, sprijină activităţile IMM-urilor, prin majorarea capitalului social al Fondului naţional de garantare, cu suma de 419 milioane de lei.

Ca urmare, vă rugăm să aprobaţi proiectul de lege în forma prezentată de către Guvern şi aprobată de către Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule secretar de stat.

Domnule preşedinte Viorel Ştefan, din nou vă oferim microfonul, pentru a exprima punctul de vedere al comisiei sesizate în fond.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu adresa PL-x nr.842/13.12.2010, Biroul permanent, în temeiul art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a sesizat, în procedură de urgenţă, pentru examinare şi avizare în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.92/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2010 privind aprobarea Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanţate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind majorarea capitalului social al Fondului naţional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

La întocmirea prezentului raport, în conformitate cu art.97 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisia a avut în vedere: avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cu observaţii şi propuneri transmise cu adresa nr.1.230/14.10.2010; avizul negativ al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale; avizul favorabil al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; avizul favorabil al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport; avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2010, prin care s-au reglementat atât beneficiarii programului de sprijin respectiv, respectiv unităţi administrativ-teritoriale, instituţii de învăţământ superior de drept public acreditate, instituţii de cercetare-dezvoltare de drept public acreditate şi operatori regionali locali de servicii de alimentare cu apă şi canalizare, cât şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste entităţi.

De asemenea, se reglementează majorarea capitalului social la Fondul naţional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii în anul 2010, cu suma de 419.880.000 lei, sumă care se suportă din bugetul Ministerului Economiei şi Mediului de Afaceri pentru anul 2010.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată.

La dezbaterile comisiei a participat ca invitată, în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, din partea Ministerului Finanţelor Publice, doamna Ichim Magdalena, consilier superior.

La lucrările comisiei au participat 36 de deputaţi, din totalul de 39 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 8 decembrie 2010.

Proiectul de lege, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2010 privind aprobarea Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanţate din instrumente structurale ale Uniunii Europene, alocate României, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind majorarea capitalului social al Fondului naţional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii, în şedinţa din 2 februarie 2011, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a unui raport favorabil al proiectului de lege în forma Senatului.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumim şi noi pentru această prezentare complexă şi completă.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnule preşedinte, bucuria este de partea noastră, şi cred şi a PSD-ului, că îi reprezentanţi astăzi cu cinste şi pot să stea liniştiţi.

Domnul Viorel Ştefan:

Domnule preşedinte,

De această dată, în numele Grupului parlamentar al PSD, aş vrea să fac două observaţii: iată că, până şi preşedintele comisiei sesizate pentru prezentarea raportului are probleme, de câte ori trebuie să pronunţe ordonanţe de urgenţă care modifică ordonanţe de urgenţă, care au modificat altă ordonanţă de urgenţă ş.a.m.d.

Deci, un instrument excepţional pe care l-a pus Constituţia la îndemâna Executivului, iată, s-a transformat într-un motiv de abuz constituţional clar.

În opinia noastră, nici de această dată nu erau îndeplinite condiţiile constituţionale pentru a se legifera prin ordonanţe de urgenţă. Ar fi prima observaţie.

A doua observaţie: vedeţi, dumneavoastră, tot prin ordonanţe de urgenţă se mai încalcă o prevedere constituţională, care spune că resursele publice în România se împart doar prin Legea bugetului, care se adoptă - tot în Constituţie scrie, nu în altă parte, se adoptă în şedinţa comună a celor două Camere. Deci este o procedură specială menţionată în Constituţie, pentru aprobarea şi modificarea bugetului.

Această ordonanţă vine şi modifică bugetul. Şi din această perspectivă încalcă prevederile constituţionale. Faptul că ia de la Ministerul Economiei o sumă de bani şi o duce în capitalul social al Fondului de garantare a creditelor pentru întreprinderi mici şi mijlocii, pe fond este o chestie bună, dar constituţional este un abuz cras.

Vă rog să se reţină şi acest lucru, şi măcar de aici încolo poate Guvernul încetează, pentru că sunt câteva zeci de astfel de exemple. A devenit o regulă să încălcăm regulile procesului bugetar. Şi mutăm sume de colo-colo, prin ordonanţe de urgenţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte, nu pot să nu vă mulţumesc pentru punctul de vedere concis exprimat.

Dacă sunt şi alte grupuri parlamentare interesate să-şi exprime punctul de vedere? Nu. Puterea nu este interesată.

Vă rog să observaţi că raportul comisiei nu deţine amendamente admise şi respinse.

În consecinţă, proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 13,00.

Punctul 8, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei şi a faunei sălbatice.

Domnule ministru, vă rog să aşteptaţi.

Suntem în procedură de urgenţă.

În consecinţă, vom intra în dezbaterea acestui proiect de lege, care are un raport extrem de vast.

Îl invit pe reprezentantul iniţiatorului, în cazul acesta domnul ministru Iliescu Florin... nu, Valentin - dacă era ieri, era foarte bine, dar astăzi... - să prezinte un punct de vedere al iniţiatorului.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Valentin Adrian Iliescu (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua, doamnelor şi domnilor deputaţi!

Proiectul de lege care se află astăzi în dezbaterea Camerei Deputaţilor are ca obiect de reglementare crearea unui cadru nou, legal, consolidat privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, din perspectiva necesităţii de asigurare a unei armonizări complete şi corecte a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar în materie şi în consonanţă cu obligaţiile ce-i revin României, derivate din statutul său de stat membru al Uniunii Europene, începând de la 1 ianuarie 2007.

Vreau să vă informez că, în cadrul acestui raport, comisia de specialitate a preluat şi modificările operate asupra Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.57/2007, modificată ulterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.154/2008, şi, de asemenea, asupra Legii vânătorii şi a fondului cinegetic nr.407/2006.

Toate amendamentele propuse de comisia de specialitate sunt amendamente pe care Guvernul şi le însuşeşte, motiv pentru care vă rog, doamnelor şi domnilor deputaţi, să votaţi proiectul de lege în forma susţinută de către comisia de specialitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei sesizate în fond, îl rog pe domnul preşedinte al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic - doamna preşedinte Sulfina Barbu - să prezinte raportul.

Rog colegii să nu întreţină conversaţii cu doamnele noastre în timpul şedinţei.

Vă rog, doamnă preşedinte, să prezentaţi raportul comisiei sesizate în fond.

Doamna Sulfina Barbu:

Da, domnule preşedinte de şedinţă.

În şedinţa plenului Camerei Deputaţilor, din 12 februarie 2008, în temeiul Regulamentului Camerei Deputaţilor, republicat, s-a hotărât retrimiterea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, sesizată în fond, în vederea reexaminării şi depunerii unui nou raport.

Pentru acest proiect de lege s-a întocmit raportul nr.26/28.11.2007, prin care s-a propus aprobarea acestuia în forma adoptată de Senat.

La întocmirea prezentului raport suplimentar, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare crearea unui cadru legal nou consolidat privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, din perspectiva necesităţii de asigurare a unei armonizări complete şi corecte a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar în materie şi în consonanţă cu obligaţiile ce-i revin României, derivate din statutul său de ţară membră a Uniunii Europene.

La întocmirea prezentului raport suplimentar au fost preluate şi modificările operate asupra Ordonanţei nr.57/2007 din Ordonanţa nr.154/2008. De asemenea, şi modificările operate prin Legea vânătorii şi a fondului cinegetic nr.407/2006.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege, cu amendamente admise, care sunt redate în anexa la prezentul raport suplimentar.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor constituţionale.

Membrii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au reexaminat proiectul de lege şi raportul final, în şedinţa din 27 octombrie 2010.

Raportul suplimentar a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 22 octombrie 2007.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Având în vedere că, între data adoptării proiectului de lege şi data supunerii spre dezbatere în plenul Camerei Deputaţilor, a expirat termenul prevăzut la art.26 alin.(1), propunem înlocuirea sintagmei "începând cu data de 1 ianuarie 2011", cu sintagma "începând cu data intrării în vigoare a Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului..."

În consecinţă, teza finală a alin.(1) al art.26 va avea următorul conţinut: "Compensaţiile se vor acorda începând cu data intrării în vigoare a Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului..."

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna preşedinte,

Vă mulţumesc.

Timpul afectat dezbaterilor vă rog să-l propuneţi.

Doamna Sulfina Barbu:

Vă propun 5 minute pentru dezbateri.

Domnul Ioan Oltean:

5 minute pentru dezbateri.

Stimaţi colegi, aţi auzit timpii propuşi, suficienţi pentru un raport care cuprinde 100 de puncte.

Vă rog să votaţi.

Cine este pentru? 95 voturi pentru.

Cine este împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Timpii propuşi de doamna preşedinte Sulfina Barbu au fost aprobaţi.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Doamna Varga, din partea Grupului parlamentar al PNL+PC.

Doamna ministru, ascultăm cu interes punctul de vedere al Partidului PNL+PC.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ordonanţa de urgenţă pe care o dezbatem astăzi, proiectul de lege, a fost iniţiat încă de pe vremea guvernării Tăriceanu.

În ordonanţă se transpune legislaţia europeană cu privire la protecţia şi conservarea biodiversităţii, iar în cadrul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au fost aduse amendamente importante, amendamente care se referă, în primul rând, la zonarea internă a parcurilor naturale, stabilindu-se un termen: în termen de 6 luni de zile această zonare trebuie să se realizeze, astfel încât, în zona de dezvoltarea durabilă, cei care vor să îşi construiască un imobil să poată să o facă.

De asemenea, s-a adus un amendament foarte important, acela referitor la regimul de proprietate: în cazul în care proprietarii sau concesionarii nu pot să desfăşoare activităţi în ariile protejate, în zonele de protecţie, vor primi compensaţii, iar aceste compensaţii trebuie să se stabilească în cuantum, în termen de 90 de zile, de către Guvern.

Având în vedere amendamentele acceptate la comisie şi textul ordonanţei, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota această lege.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc. O veste excelentă!

Doamnă deputat, sper să nu se supere partenerii dumneavoastră de opoziţie.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Rog reprezentanţii puterii să-şi ocupe locurile în sala de şedinţe.

Aveţi vreo completare de făcut, domnule Călian?

Domnul Petru Călian (din sală):

Pe procedură.

Domnul Ioan Oltean:

Da, pe procedură.

Vă rog să motivaţi de ce nu staţi în bancă în timpul şedinţei.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În numele Grupului parlamentar al PDL, solicităm retrimiterea la comisie a acestui proiect.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Acum, când PNL-ul s-a pronunţat că îl va susţine, dumneavoastră ...

Da, o să vă rog şi motivaţia, domnule deputat, ceea ce mi se pare absolut corect.

Domnul Petru Călian:

Da, domnule preşedinte.

În urma discuţiilor purtate între două comisii, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi... altă comisie, s-a ajuns la concluzia că lipseşte unul dintre avize, fapt pentru care solicităm retrimiterea la comisie. (Rumoare, vociferări.)

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Daţi-mi voie să nu comentez, ca preşedinte de şedinţă, motivaţia.

Dar mă simt obligat, stimaţi colegi şi din stânga, şi din dreapta, să supun votului dumneavoastră această propunere a distinsului meu coleg.

Deci supun la vot propunerea de retrimitere la comisie, pentru motivaţia extrem de serioasă, de pertinentă, pe care domnul Călian a adus-o.

Vă rog să votaţi.

Mulţumesc.

67 voturi pentru, 40 împotrivă, 5 abţineri.

Propunerea domnului deputat Petru Călian este aprobată. Proiectul de lege se reîntoarce la comisie.

Termen: o săptămână.

Săptămâna viitoare o să vă rog ca raportul să fie gata.

Puţină răbdare, vă rog.

O remarcă, doamna Varga.

Voiam doar să mă asigur că distinşii mei colegi au reţinut că termenul este de o săptămână.

Doamnă deputat Varga, sper că nu vă răzgândiţi.

Vă rog să interveniţi pe procedură, înţeleg, de data aceasta.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Da, aş fi vrut să avem mai multe explicaţii: care este comisia care nu a fost de acord cu acest raport?

Eu cred că, mai degrabă, dumneavoastră nu aţi fost de acord să acordăm compensaţii proprietarilor de terenuri care nu pot, în acest moment, să-şi desfăşoare activităţi în ariile protejate. Aici este, de fapt, ideea.

Eu sper ca într-o săptămână să facem raportul şi să venim în plen, pentru că cei care deţin suprafeţe în ariile protejate şi care nu pot, conform legii, desfăşura anumite activităţi în aceste arii protejate au dreptul la compensaţii.

Cuantumul compensaţiilor trebuia stabilit, conform legii, în termen de 90 de zile şi trebuiau acordate la data intrării în vigoare a actului normativ.

Deci, rugămintea mea este ca într-o săptămână de zile să se clarifice toate aceste aspecte şi să putem acorda proprietarilor compensaţiile pe care le aşteaptă de mai bine de 2 ani.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Aveţi perfectă dreptate.

O săptămână pentru raportul suplimentar.

Stimaţi colegi, poziţia 9 din raport, Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.86/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi acordate populaţiei pentru plata energiei termice.

Ne aflăm în procedură de urgenţă.

Rog iniţiatorul să-şi prezinte punctul de vedere.

Domnul ministru Valentin Iliescu. Aveţi un nume predestinat.

Vă rog să prezentaţi punctul de vedere al iniţiatorului.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin acest proiect de ordonanţă de urgenţă, se propune ca la stabilirea veniturilor familiei sau persoanei singure, în vederea acordării ajutorului pentru încălzirea locuinţei în cele trei sisteme de încălzire, respectiv energie termică furnizată în sistem centralizat - gaze naturale sau lemne, cărbuni, combustibili petrolieri - vor fi luate în considerare toate veniturile realizate de membrii acesteia în luna anterioară depunerii cererii, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de şomaj, obligaţii legale de întreţinere, indemnizaţii, alocaţii şi ajutoare cu caracter permanent şi alte creanţe legale, cu excepţia burselor de studiu şi burselor sociale, precum şi sprijinul financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului naţional de protecţie socială "Bani de liceu".

Doresc să fac precizarea, domnule preşedinte şi stimate doamne şi domni deputaţi, că forma prin care comisia de specialitate a modificat textul iniţial al acestei ordonanţe de urgenţă nu îndeplineşte exigenţele noastre.

Din acest motiv, Guvernul vă solicită o analiză suplimentară la nivelul comisiei de specialitate şi, eventual, întocmirea unui raport suplimentar.

M-aş bucura ca, din partea grupurilor parlamentare, să existe un punct de vedere identic.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Reprezentantul iniţiatorului solicită retrimiterea către comisie.

Vă rog, dacă cineva din cadrul grupurilor parlamentare doreşte să ia cuvântul?

Domnule preşedinte al comisiei, vă rog, să auzim poziţia dumneavoastră.

Pe urmă pe domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă rog, domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Deci, majoritatea a votat pentru modificarea ordonanţei, legii, în sensul să nu fie adoptată respingerea, aşa cum a votat Senatul.

Deci, din punctul nostru de vedere, nu avem nimic împotrivă să fie retrimisă la comisie.

Domnul Ioan Oltean:

Da, înţeleg că există şi o disponibilitate a comisiei de a susţine un punct de vedere.

Daţi-mi voie să supun, atunci, aprobării dumneavoastră propunerea de a se retrimite comisiei sesizate în fond, pentru un raport suplimentar şi o analiză mai aprofundată pe acest proiect de lege.

Vă rog să votaţi.

Mulţumesc.

Cine este pentru? 110 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Propunerea a fost adoptată.

Termen: o săptămână.

Rog comisia sesizată în fond ca săptămâna viitoare să fim în posesia raportului, pentru a putea intra în dezbaterea acestui proiect de lege.

Mergem în continuare pe dezbaterile din proiectul ordinii de zi.

Da, iertaţi-mă, revin. Domnul preşedinte îmi spune că o săptămână este insuficient, dată fiind importanţa acestui act normativ.

Atunci subscriu propunerii de a prelungi termenul cu încă o săptămână. Deci, două săptămâni pentru raportul suplimentar.

Poziţia 10 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 248/2000 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/1998 privind acordarea unor facilităţi la plata preţului acţiunilor şi la plata unor obligaţii bugetare, în scopul privatizării comerciale "Petromidia" S.A. - Constanţa.

Suntem în procedură de urgenţă.

Conform prevederilor art.115 privind Regulamentul Camerei Deputaţilor, procedăm la dezbaterea proiectului de lege.

Invităm iniţiatorul, vă rog, să-şi prezinte punctul de vedere.

Domnul ministru Valentin Iliescu.

Vă rog, domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Din capul locului vreau să fac observaţia că iniţiatorul acestei Ordonanţe de urgenţă nr.248/2000 a fost Cabinetul Mugur Isărescu.

Ordonanţa de urgenţă a avut drept scop declarat finalizarea privatizării SC "Petromidia" SA - Constanţa şi acordarea la plată a unor obligaţii, facilităţi de plată la unele obligaţii bugetare pe care le avea societatea, precum şi a altor obligaţii către Ministerul Finanţelor Publice prin hotărâre de Guvern.

Doresc să fac afirmaţia în faţa plenului Camerei că aceste facilităţi, ulterior convertite în lucruri foarte concrete, printr-o serie de convenţii, ordonanţe de urgenţă, hotărâri de Guvern, au fost doar parţial valorificate, Societatea "Petromidia" SA, pentru că nu a reuşit să-şi angajeze deplin obligaţiile asumate, nu a beneficiat de multe dintre aceste facilităţi. Fac precizarea că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.118/2004, toate obligaţiile restante s-au convertit în acţiuni ale statului.

Doresc să vă solicit, doamnelor şi domnilor deputaţi, să aprobaţi, prin proiect de lege, textul ordonanţei de urgenţă, aşa cum a fost ea adoptată în forma iniţială.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, domnule deputat Vainer, vă rog să susţineţi poziţia comisiei.

Domnul Aurel Vainer:

Raport asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.248/2000 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.64/1998 privind acordarea unor facilităţi la plata preţului acţiunilor şi la plata unor obligaţii bugetare, în scopul privatizării Societăţii Comerciale "Petromidia" SA Constanţa.

Comisia noastră a fost sesizată în fond. Am primit avizele pozitive ale Consiliului Legislativ şi ale Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor.

Senatul, de asemenea, a adoptat proiectul de lege pe care îl supunem astăzi în dezbatere.

Iniţiativa legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare - trebuie să repet, dar nu am ce face - aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.248/2000 prin care se propune acordarea unor facilităţi la plata preţului acţiunilor şi la plata unor obligaţii bugetare, în scopul privatizării Societăţii Comerciale "Petromidia" Constanţa.

Aş dori doar să adaug la cele spuse de domnul ministru Iliescu, faptul că în comisie s-a dezbătut această ordonanţă în prezenţa a 18 deputaţi din totalul de 20, iar cei care am fost prezenţi am adoptat, cu unanimitate de voturi, acest proiect şi îl propunem spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor. Este o lege ordinare şi noi, Camera Deputaţilor, suntem Cameră decizională.

Ca atare, în numele comisiei, vă rugăm să aprobaţi acest proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule vicepreşedinte.

Stimaţi colegi,

Intrăm în dezbaterile generale. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Înţeleg că interesul dumneavoastră este maxim.

Trecem, atunci, la dezbaterea pe articole. Observăm că raportul nu are nici amendamente admise, nici respinse.

În consecinţă, proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 13,00.

Poziţia 11 din ordinea de zi - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.100/2010 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii

Ne aflăm, stimaţi colegi, în procedură de urgenţă.

Îl invit la microfon pe reprezentantul iniţiatorului, domnul secretar de stat Eugen Curteanu.

Domnule ministru, ascultăm cu interes punctul de vedere al iniţiatorului.

Domnul Eugen-Dicones Curteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Actul normativ supus atenţiei dumneavoastră are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanţei Guvernului nr.63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii, ordonanţă aprobată cu modificări prin Legea nr.707/2001, cu modificările ulterioare, în sensul corelării dispoziţiilor acestui act normativ cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.44/2010.

Prin această ordonanţă de urgenţă, Inspectoratul de Stat în Construcţii a trecut în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Acest lucru a implicat necesitarea luării unor măsuri care conduc, bineînţeles, la organizarea activităţilor specifice, precum şi la realizarea relaţiei de subordonare şi exercitare a atribuţiilor legale ale ordonatorului principal de credite.

Fiind un act normativ cu caracter tehnic şi care vine să pună în valoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.44/2010, vă rugăm să fiţi de acord cu proiectul de lege supus atenţiei dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule ministru, vă mulţumim şi noi pentru prezentarea făcută.

Comisia sesizată în fond, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, doamna preşedinte Sulfina Barbu, vă ascultăm cu interes punctul de vedere al comisiei.

Doamna Sulfina Barbu:

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată cu dezbaterea pe fond, în procedură de urgenţă, a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei nr.100/2010 pentru modificarea Ordonanţei nr.63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi avizul negativ al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanţei nr.63 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii, aprobată cu modificări prin Legea nr.707/2001, în sensul corelării dispoziţiilor acestui act normativ cu prevederile Ordonanţei nr.44/2010, prin care Inspectoratul de Stat în Construcţii a trecut din subordinea Guvernului în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat şi adoptată de Senat.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 30 de deputaţi din totalul de 31 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, iar Senatul a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 13 decembrie 2010.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor constituţionale.

În consecinţă, vă propunem adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, doreşte cineva să intervină? Nu doreşte nimeni.

Stimaţi colegi,

Proiectul rămâne la votul final de la ora 13,00, întrucât sunt întrunite prevederile art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Poziţia 12 din ordinea de zi - Proiectul de Lege pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr.42/1995 privind producţia de produse alimentare destinate comercializării.

Ne aflăm în procedură de urgenţă.

Rog reprezentantul iniţiatorului, domnul secretar de stat Barna Tanczos, să prezinte poziţia Guvernului.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Tanczos Barna (secretar de stat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Actul normativ are ca obiect de reglementare abrogarea Ordonanţei Guvernului nr.42/1995 privind producţia de produse alimentare destinate comercializării pentru consum uman.

Prin prezentul act normativ, se va asigura punerea în aplicare a prevederilor comunitare din Regulamentul nr.178/2002 de stabilire a principiilor şi cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară, avându-se în vedere că prevederile comunitare se aplică direct şi în sistemul juridic naţional.

Se urmăreşte, de asemenea, eliminarea licenţelor de fabricare eliberate operatorilor economici pentru a desfăşura o activitate în domeniul producţiei de produse alimentare destinate comercializării şi, prin abrogarea Ordonanţei Guvernului nr.42, se vor elimina suprapunerile privind activităţile de supraveghere şi control efectuate de reprezentanţii MADR şi ANSRSA.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să fiţi de acord cu aprobarea raportului favorabil al comisiei de specialitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule ministru, vă mulţumim şi noi.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, doreşte cineva să ia cuvântul?

Iertaţi-mă, comisia sesizată în fond, mai întâi şi întâi. Domnule vicepreşedinte, vă rog să prezentaţi punctul de vedere al comisiei.

Domnul Marian Avram:

Proiectul de Lege privind abrogarea Ordonanţei Guvernului nr.42/1995 privind producţia de produse alimentare destinate comercializării este lege ordinară, este respins de Senat.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, în raportul suplimentar, menţine raportul iniţial de adoptare în forma prezentată de Guvern.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Stimaţi colegi,

Şi acest raport nu cuprinde amendamente admise şi respinse. În consecinţă, îl aşezăm pe lista proiectelor de lege pentru votul final de la ora 13,00.

Dragi colegi,

Următorul punct asupra căruia ne oprim este cel de la poziţia 2 din ordinea de zi - Proiectul de Hotărâre privind modificarea limitelor minime şi maxime ale componenţei numerice a comisiilor permanente prevăzute în anexa la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor. (Coboară la tribună.)

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să dau citire acestei hotărâri pentru a fi în deplină cunoştinţă atunci când ne vom exprima votul.

Doamnelor şi domnilor colegi,

"Hotărâre privind modificarea limitelor minime şi maxime ale componenţei numerice a comisiilor permanente prevăzute în anexa la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

În temeiul art.40-43 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8/1994, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.35/16 ianuarie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. Limitele minime şi maxime ale componenţei numerice a comisiilor permanente prevăzute în anexa la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 privind aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi vor fi după cum urmează:

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare - minim 21, maxim 24 de membri;

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci - minim 21, maxim 39 de membri;

Comisia pentru industrii şi servicii - minim 21, maxim 31 de membri;

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice - minim 23, maxim 32;

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale - minim 11, maxim 15 membri;

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic - minim 23, maxim 33 de membri;

Comisia pentru muncă şi protecţie socială - minim 23, maxim 30;

Comisia pentru sănătate şi familie - minim 15, maxim 19;

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport - minim 23, maxim 31;

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă - minim 18, maxim 25 de membri;

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi - minim 17, maxim 26;

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională - minim 19, maxim 26;

Comisia pentru politică externă - limita minimă 19, maximă 25;

Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii va avea 11 membri minim, maxim 13;

Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor - minim 11, maxim 15 membri, iar

Comisia pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi - minim 11, maxim 15 membri.

Vă mulţumesc. (Îşi reia locul la prezidiu.)

Dacă sunt observaţii, legat de componenţa şi de structura anunţată? Nu avem.

Proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final de la ora 13,00.

Domnul Mircea Toader, pe procedură. Vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

M-am uitat la ceas şi cred că nu ajungem la o poziţie importantă - la poziţia 63, un PL-x 541/2010, al unor colegi de-ai noştri, prin care se stabilesc restanţele pentru un anumit sprijin financiar din 2009. Ele sunt, de regulă, în faza de instanţă şi, dintr-un viciu, s-a uitat să se treacă şi sprijinul financiar pentru albine, aşa cum prevăd şi recomandările Comisiei europene. Motiv pentru care vă rog să fiţi de acord să luăm în discuţie 63 şi s-o retrimitem la comisie, ca săptămâna viitoare să poate să intre, fiind foarte utilă pentru agricultorii noştri.

Domnul Ioan Oltean:

Da, domnule lider. O s-o luăm în discuţie când vom ajunge la poziţia 63. Vă mulţumesc.

Vă rog să ocupaţi loc în sala de şedinţe, domnule preşedinte.

Poziţia 13 - Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului de amendare între Guvernul României şi Guvernul Statului Israel, semnat la Bucureşti la 12 august 2010, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Israel pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Ierusalim la 3 august 1998.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat în mod tacit, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Poziţia 14 - Propunerea legislativă pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune

De asemenea, termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Domnul deputat Márton Árpad. Vă rog.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Dacă legea adoptată tacit, anterioară, este una de ratificare, nicio problemă, aceasta din urmă, adoptată tacit, ca şi o altă lege care nici nu a mai trecut pe la comisie, are un raport de respingere. Cu toate acestea, nu a ajuns în dezbatere în Camera Deputaţilor şi a fost adoptată tacit, lăsânt Televiziunea publică fără fonduri publice. Deci, o iresponsabilitate ieşită din comun.

Propunerea mea procedurală este ca cel puţin atunci când avem rapoarte de respingere din comisii, aceste rapoarte să aibă prioritate în ordinea de zi, pentru a nu mai trece tacit aceste legi, şi să vă gândiţi, în Biroul permanent, din când în când să mai puneţi o zi de joi, pentru a mai scăpa de rapoartele de respingere pentru şedinţele de vot final.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Şi eu sunt de acord. Avem un număr foarte mare de proiecte de lege care au fost adoptate în mod tacit, fără ca membrii Camerei să poată să-şi exprime poziţia în cadrul comisiilor permanente. Este regretabil că în cadrul acestor comisii nu se depun eforturi pentru rapoartele întocmite în timp, iar că Biroul permanent nu manifestă atenţia necesară pentru a evita dezbaterea în felul acesta sau pentru a se evita adoptarea tacită a unor proiecte de lege extrem de importante.

Domnule Mircea Toader, o să vă rog să interveniţi la încheierea setului de acte normative care au fost adoptate în mod tacit. Până atunci, vă rugăm să vă documentaţi, să nu mai greşiţi.

Poziţia 16 - Proiectul de Lege privind schimbarea denumirii satului Satu Nou din componenţa comunei Racu, judeţul Harghita, în Gârciu.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Poziţia 15 a fost aceasta, rectific.

Poziţia 16 - Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă a fost adoptată în mod tacit.

Poziţia 17 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial, Partea I-a nr.101 din 22.05.1992.

De asemenea, termenul de dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată în mod tacit.

Poziţia 18 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe.

Avem, şi aici, îndeplinite prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Propunerea merge la Senat.

Poziţia 19 din ordinea de zi - Propunerea legislativă privind împărţirea administrativ-teritorială a României

Domnule secretar, aveţi cuvântul.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Am o singură observaţie. Dacă ea ar fi ajuns la o dezbatere normală, aş fi ridicat problema atunci. Vă rog să observaţi că pleacă această lege de la noi cu un titlu care este contrar Constituţiei României. Articolul 1 alineatul (1) din Constituţia României spune că "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil". Fiind indivizibil, nu poate fi împărţit. Şi, din păcate, am ajuns în situaţia în care un student la drept constituţional ar fi picat cu un astfel de titlu. Nu ştiu cine este iniţiatorul şi nu vreau să se supere pe mine, tocmai pentru că nu-l ştiu, dar această propunere pleacă la Senat, ca şi cum ar fi adoptată de către noi. Vroiam să se consemneze în Constituţie faptul că am luat act de greşeala din acest titlu.

Domnul Ioan Oltean:

Da, să se consemneze în stenograma şedinţei intervenţia domnului secretar.

Domnilor colegi, vă rog să observaţi că prevederile art.75 alin. (2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulament fiind îndeplinite, adoptarea tacită este de necontestat. Sperăm ca Senatul să o ia în dezbatere şi să modifice această propunere, în sensul de a o pune în strictă concordanţă cu prevederile constituţionale.

Poziţia 20 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.246/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului de Drept Public şi Ştiinţe Administrative al României. Adoptată tacit. Merge la Senat.

Poziţia 21 - Propunerea legislativă privind pregătirea practică a studenţilor.

Aceleaşi prevederi ale art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor fiind îndeplinite, propunerea merge la Senat.

Poziţia 22 - Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Aceeaşi stare de fapt şi de drept. Vă rog să o reţineţi. Propunerea merge la Senat, pentru a fi dezbătută.

Poziţia 23 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari.

Aceleaşi prevederi ale art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor fiind îndeplinite, adoptarea tacită este de necontestat.

Poziţia 24 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.504/2002 a audiovizualului.

Adoptată tacit, întrucât sunt îndeplinite prevederile art.75 alin. (2) din Constituţia României şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Poziţia 25 - Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti care pot fi recomandaţi de părţi să participe la efectuarea expertizelor criminalistice, precum şi al Legii nr.567/2004 privind statutul personalului de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.

Urmează acelaşi drum ca şi celelalte propuneri legislative.

Poziţia 26 din ordinea de zi - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, aprobată prin Legea nr.113/2010.

Adoptată şi aceasta tacit; direcţia Senatul României pentru adoptare.

Poziţia 27 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.21 şi art.118 din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, republicată.

Prevederile constituţionale ale art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale Regulamentului Camerei Deputaţilor art.113 fiind îndeplinite, se consideră adoptată tacit.

Poziţia 28 - Propunerea legislativă privind modificarea alin. (3) şi (4) ale art.57 din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001.

Termenul de dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată tacit.

Poziţia 29 - Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare.

Termenul de dezbatere şi vot final fiind depăşit, se consideră adoptată tacit.

Poziţia 30 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.45 şi 97 din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Termenul de dezbatere şi vot final fiind depăşit, se consideră adoptată tacit.

Poziţia 31 - Propunerea legislativă privind schimbarea denumirii comunei Brazii, judeţul Ialomiţa, în Răduleşti.

De asemenea, termenul pentru dezbatere şi vot final este depăşit. Se consideră adoptată tacit.

Poziţia 32.

Înainte de a continua, îl rog pe domnul Mircea Toader, domnul lider Mircea Toader; v-am promis că la sfârşit, când epuizăm lista actelor normative adoptate tacit, o să vă dau cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Da, vă mulţumesc, domnule preşedinte. Sunteţi foarte atent. Voiam să fac o rectificare. M-am uitat după programul iniţial. Poziţia PL-x-ului pentru care solicităm discuţia retrimiterea la comisie este 54. Cu scuzele de rigoare.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Domnul deputat Mircea Toader a propus ca proiectul de lege poziţionat la numărul de ordine 54 din ordinea de zi să-l readucem în faţă pentru o dezbatere şi o retrimitere către comisia sesizată în fond, pentru a fi aprofundat prin întocmirea unui raport suplimentar.

Dacă sunt observaţii faţă de această propunere?

Dacă nu sunt, atunci supun votului dumneavoastră această propunere.

Deci poziţia 54, Proiectul de Lege privind acordarea formelor de sprijin financiar restante în sectorul vegetal să fie retrimisă comisiei pentru raport suplimentar.

Vă rog, votul dumneavoastră.

137 de voturi pentru, patru voturi împotrivă şi o abţinere.

Propunerea a fost adoptată.

Termen pentru întocmirea raportului suplimentar: două săptămâni.

Stimaţi colegi,

Întrucât ne apropiem de ora finală pentru şedinţa noastră privind dezbaterea proiectelor de lege, daţi-mi voie să vă informez că, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale republicată, s-a depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, Legea privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistenţă tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil, în valoare de 100 de milioane de euro, acordat de România Republicii Moldova, semnat la Bucureşti la 27 aprilie 2010, şi Protocolul adiţional la acesta, semnat la Chişinău la 23 septembrie 2010.

Domnul secretar mă atenţionează că, la poziţia 32, avem o propunere legislativă al cărei termen se împlineşte săptămâna viitoare. V-aş ruga să fiţi de acord să luăm în dezbatere Propunerea legislativă pentru modificarea art.11 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte. Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, este raport de respingere. Înţeleg că preşedintele comisiei şi comisia în ansamblul ei susţin raportul de respingere.

În atare situaţii, urmează să procedăm în conformitate cu prevederile art.104 din regulament, potrivit căruia, dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectelor de lege sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterilor generale, preşedintele poate să ceară votul final.

Vot final ora 13,00.

Stimaţi colegi,

Este ora 12,30. Încheiem aici şedinţa consacrată dezbaterilor proiectelor înscrise pe ordinea de zi.

Ne revedem la ora 13,00 pentru votul final.

Vă mulţumesc. Poftă bună!

Ora 13, vot final.

Vă doresc poftă bună şi o după-amiază plăcută!

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Este ora 13,01.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Invit liderii grupurilor parlamentare să-şi invite, la rândul lor, colegii în sala de şedinţă.

Începem şedinţa consacrată votului final pe proiecte de lege care astăzi şi ieri au fost adoptate pe articole.

Domnilor colegi,

Doamnelor colege,

Vă rog să ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Rog persoanele care nu au calitatea de deputat să părăsească sala de şedinţe. Domnul deputat de Sălaj, nu încurajaţi prezenţa consilierilor în sala de şedinţe.

Rog şi secretarii de şedinţă să poftească la prezidiu.

Domnilor colegi... Domnul Mircea Toader...

Stimaţi colegi,

Vă rog insistent să ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Declar deschisă şedinţa consacrată votului final, astăzi, 15 februarie 2011, ora 13,06.

Primul punct pe ordinea de zi este Proiectul de Hotărâre privind modificarea limitelor minime şi maxime ale componenţei numerice a comisiilor permanente prevăzute în Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008, cu modificările ulterioare.

Proiectul de hotărâre se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Vă rog să vă pregătiţi cartelele. Întrucât înţeleg că avem câţiva colegi care şi-au făcut cartele noi, vă rog să scoateţi cu toţii cartela din aparat, o ridicaţi sus, s-o vadă lumea, o reintroduceţi şi vă rog să apăsaţi pe numărul 1, ca să verificăm prezenţa şi dacă funcţionează aparatul. Rugăm şi opoziţia şi puterea.

Da, mulţumesc. Avem cvorumul necesar, intrăm în şedinţa de vot.

Poziţia 1 am spus-o, e proiectul de hotărâre.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

149 de voturi pentru, 107 împotrivă şi trei abţineri.

Proiectul de hotărâre a fost adoptat.

Poziţia 2, legi organice, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale.

Domnul Mircea Toader.

Din sală:

În timpul votului final? Ce faceţi?

Domnul Ioan Oltean:

Pe procedură, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Cer o pauză de consultări de cinci minute.

(Reacţii vehemente în sală, vociferări, bătăi în pupitre.)

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Că faceţi legi din mers, că nu respectaţi nimic - Constituţie, regulamente ş.a. -, că furaţi la vot este deja ştiut. Dar, ca să mergeţi şi mai departe şi în procedură de vot să vină liderul Partidului Democrat să ceară timp de consultare, pauză, pentru că probabil nu au suficiente voturi, iar dumneavoastră, domnule preşedinte de şedinţă, să fiţi de acord!

Domnule preşedinte,

Vă rog să respectaţi regulamentul. În caz contrar, grupul meu se vede nevoit să facă sesizare către Comisia juridică, să ceară sancţionarea dumneavoastră.

Domnul Ioan Oltean:

Am să respect regulamentul, stimată doamnă colegă.

Pauză de consultări cinci minute.

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Timpul alocat consultării de liderii grupurilor parlamentare s-a epuizat.

Invit secretarii de şedinţă să ocupe loc la prezidiu.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi...

Domnul Ioan Oltean:

Numai puţin, invit colegii în sala de şedinţă.

Domnilor colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Urmează să continuăm votul.

Domnilor colegi,

Vă rog să ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Domnul preşedinte al Comisiei economice, vă rog.

Domnul deputat Oajdea...

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am avut o consultare cu colegii mei, liderii de grup din cadrul coaliţiei şi solicităm amânarea votului pe poziţia 2 şi 8, fiindcă avem câteva puncte de vedere necorelate cu cele ale Guvernului.

Vă mulţumesc.

Din sală:

Invocaţi-le! Care sunt?

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, deci punctele de la 2 până la 8 inclusiv. Am înţeles.

Doamna Aura Vasile. Doamnă deputat, îmi face plăcere să vă revăd activă.

Aveţi cuvântul!

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Aţi avut până acum tot respectul meu, pentru că atunci când făceaţi năsălâmbe pe procedura de vot sau pe felul în care se făceau dezbateri pe proiecte de lege importante, care nenoroceau populaţia acestei ţări, o făceaţi cu zâmbetul pe buze şi - cum să spun eu - haios, ca să folosesc un termen neacademic.

Constat acum că deveniţi şi dumneavoastră taliban. Constat acum că şi dumneavoastră intraţi în armata Partidului Democrat Liberal şi a partidelor care susţin acest partid ca să puteţi să demonstraţi încă o dată că, pentru dumneavoastră, nu există lege, nu există regulament.

Aşa cum preşedintele Băsescu conduce ţara asta printr-o dictatură, dumneavoastră doriţi să conduceţi Parlamentul României, Camera Deputaţilor, ca un dictator.

Când şi unde s-a pomenit ca, în procedură de vot final, să vină un lider de grup şi să ceară scoaterea de pe ordinea de zi a proiectelor de lege pe care încă nici nu le-aţi anunţat.

Probabil că mâine o să aud că faceţi iar o modificare la Regulamentul Camerei Deputaţilor să puteţi din două în două minute să faceţi ce vreţi.

Domnule preşedinte,

Şi dumneavoastră, şi Roberta, şi Toader, şi tot Partidul Democrat, UDMR-ul, "Partidul cucilor" şi minorităţile nu faceţi decât să anulaţi democraţia în România.

Vă rog să reintraţi în Regulamentul Camerei Deputaţilor şi revin să spun că vom sesiza Comisia juridică pentru ceea ce dumneavoastră faceţi astăzi.

Şi mai am un singur argument, domnule preşedinte, poate doreşte cineva să înţeleagă de ce liderul Grupului Partidului Democrat Liberal a făcut această solicitare. Vă spun eu: sunt legi organice şi n-au în sală suficienţi parlamentari de la această coaliţie monstruoasă ca să poată să treacă aceste nenorociri, aceste lucruri care ascund fraude, fraude şi hoţii. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Chiar că nu înţeleg de ce sunteţi aşa pornită împotriva mea, pentru că eu chiar că vă simpatizez.

Nu pot decât să îmi joc rolul meu de a conduce şedinţa şi de a da curs solicitărilor dumneavoastră.

Supun aprobării dumneavoastră propunerea domnului deputat Mircea Toader ca poziţiile 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 din ordinea de zi să fie amânate pentru şedinţa viitoare de vot final.

Vă rog să votaţi.

Cu 152 de voturi pentru, şase împotrivă şi trei abţineri.

Cu un cvorum de 169 prezenţi, propunerea a fost adoptată.

Stimaţi colegi,

Continuăm votul la poziţia 9, Propunerea legislativă pentru modificarea art.11 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004. Lege organică.

Comisia juridică propune respingerea propunerii legislative.

Punctul de vedere al Guvernului este acela că nu susţine această propunere.

Vă rog să votaţi. (Vociferări.)

Din sală:

N-aveţi cvorum, n-a trecut!

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor,

Citesc foarte multă bucurie pe chipurile dumneavoastră.

Da, constat că nu avem cvorum.

Rog liderii grupurilor parlamentare să se mobilizeze şi să...

(Reacţii zgomotoase în sală; râsete; vociferări.)

Domnilor colegi,

Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi mobilizeze colegii pentru a continua şedinţa de vot.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Ca să n-avem dubii, cerem chiar o pauză de o oră ca să stabilim cvorumul.

Domnul Ioan Oltean:

Pauză pentru negocieri: 30 de minute.

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă. O să verificăm prezenţa.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă, stimaţi colegi.

Domnilor colegi,

Vă rog să ocupaţi locurile.

Domnilor colegi,

Am revenit în sală şi începem partea a doua a şedinţei de vot nominal...

O voce din sală:

Nominal?

Domnul Ioan Oltean:

Votul cu cartelă, vă rog să mă iertaţi.

Au existat mai multe plângeri din partea unor colegi ale căror cartele n-au funcţionat.

O să verificăm, prin bunăvoinţa dumneavoastră, dacă, între timp, instalaţia este corectă şi funcţionează în conformitate cu cele mai înalte norme tehnice.

O să vă rog să introduceţi cartelele în aparatul de vot, facem prezenţa şi pe urmă o să rog liderii grupurilor parlamentare să verifice dacă fiecare deputat apare în listing.

Vă rog să faceţi prezenţa: 1 şi un vot afirmativ, da. Deci 1 şi 4 vă rog să marcaţi.

Vă rog să insistaţi, stimaţi colegi. (Râsete; rumoare.)

Rugăm şi opoziţia să apese pe tastele 1 şi 4. Haideţi, stimaţi colegi, haideţi, că sunteţi aşteptaţi.

Colegii care au intrat în sală sunt rugaţi să apese pe tastele 1 şi 4 pentru a verifica.

Daniel Oajdea, haideţi!

Rog liderii grupurilor parlamentare să verifice dacă toţi parlamentarii prezenţi în sală apar în lista de vot, în lista de prezenţă.

Vă rog să puneţi la dispoziţia liderului de grup lista cu votanţii.

Cer Comisiei tehnice să oprească votul, pentru a verifica prezenţa.

O voce din sală:

Să mai ceară o oră pauză!

Domnul Ioan Oltean:

Rog liderii Grupurilor parlamentare... dacă sunt probleme?

Da, vă rog, domnule Máté András-Levente, liderul Grupului parlamentar al UDMR, domnul Mircea Toader, haideţi, haideţi că pierdem timpul.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După lista pe care am primit-o de la Serviciul tehnic, într-adevăr, lipsesc doi colegi care sunt prezenţi. Au votat şi nu apar pe listă ca fiind prezenţi. (Vociferări.)

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc.

Domnul Mircea Toader?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Puteţi să verificaţi în sală. Domnul Arion, doamna Chircu, domnul Dugulescu, domnul Geantă, domnul Lubanovici, domnul Marin Mircea, domnul Vreme, deci sunt în sală şi nu au apărut. (Vociferări; rumoare.)

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Domnul Pambuccian, liderul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Varujan Pambuccian:

Da, nu apărea domnul Vainer, dar e în ordine. Am verificat acum şi e în ordine.

Domnul Ioan Oltean:

Da, mulţumesc.

Domnule deputat Calimente, vă rog, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Povestea asta cu s-a stricat... da, e adevărat, vi s-a stricat instalaţia. Şi dacă vi s-a stricat instalaţia cred că nu mai putem să continuăm şedinţa, pentru că ne-am uitat şi noi şi apar, de exemplu, de la Grupul parlamentar al independenţilor, oameni care au votat şi nu sunt prezenţi în sală. Nu ştiu dacă domnul ministru Oprea este aici şi apare că a votat. (Rumoare.)

Da? Deci şi cartelele pe care le mai aveţi pe la dumneavoastră cred că nu pot să justifice prezenţa colegilor care vi le-au dat împrumut.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc.

V-aş ruga să mai verificăm o dată prezenţa.

Vă rog, toată lumea scoate din nou cartela din aparat şi o reintroduce şi apăsăm din nou pe tasta 1 şi 4 pentru a verifica pentru ultima dată astăzi prezenţa.

Vă rog să urmăriţi cu atenţie votul.

Domnilor colegi,

Domnule Uricec, vă rog să votaţi, să staţi în sală.

Da. Cvorumul de şedinţă este întrunit. Continuăm votul.

Poziţia 9, revenim asupra votului: Propunerea legislativă pentru modificarea art.11 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004. Lege organică.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune respingerea propunerii legislative. Guvernul nu susţine.

Votul dumneavoastră, domnilor colegi?

Domnilor colegi,

Domnule deputat Marian Neacşu, vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Daţi-mi voie în foarte puţine cuvinte să vă spun ceea ce se întâmplă, ceea ce s-a văzut şi ceea ce nu s-a văzut până acum în lucrările acestei şedinţe de vot final.

Prima dată, îmi pare tare rău, dar în numele Grupului parlamentar al PSD, de data asta, cu mult regret, trebuie să anunţ faptul că nouă ne pare rău că astăzi conduceţi dumneavoastră şedinţa de vot final şi nu o conduce doamna Anastase şi nu credeam că lucrul acesta o să ajungă vreodată să ne trezească regrete.

Cu titlu personal, cu câteva ore mai devreme, v-am gratulat cu aprecierile mele pentru experienţa dumneavoastră în a conduce Camera şi experienţa dumneavoastră de parlamentar. Din nefericire, trebuie să-mi retrag în momentul acesta gratulările, pentru că, numai în ultima jumătate de oră dinainte de o oră şi jumătate de pauză, aţi permis unui lider de grup parlamentar să solicite concomitent două pauze de consultări.

Pauza de consultări de o jumătate de oră s-a transformat într-o pauză de consultări de o oră şi jumătate şi alte lucruri de genul acesta, care au fost necesare, şi acum revenim la partea care nu se vede, ca dumneavoastră, puterea, să reuşiţi să vă aducem oamenii în sală, pentru a putea să treceţi actele normative, legile organice pe care le aveam astăzi în program.

Din nefericire, din nefericire noi nu vrem să participăm la acest simulacru. Aţi constatat şi acum ar fi trebuit să constataţi pentru a patra oară la această sesiune de vot final că nu există cvorum, motiv pentru care, domnule preşedinte, n-ar fi trebuit nici să acordaţi pauză de consultări, nici să solicitaţi liderilor de grup să aducă oamenii în sală, ci, pur şi simplu, să constataţi lucrul acesta, să dispuneţi suspendarea şedinţei şi să reprogramaţi şedinţa pentru altă dată.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

În urma votului exprimat mai înainte, s-a constatat o prezenţă de 166 de voturi, cvorumul - 167.

Suspend şedinţa de vot pentru săptămâna viitoare.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14,40.