|
Doamna Mariana Câmpeanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Moţiune de cenzură "Codul Boc - salarii mici, şomaj mare, firme falimentate" Domnule prim-ministru, Stimaţi membri ai Guvernului, Doamnelor şi domnilor parlamentari, Timp de doi ani, de când PDL şi aliaţii săi din majoritatea parlamentară conduc destinele României, cetăţenii acestei ţări au fost transformaţi în victimele unei politici fără discernământ, cu efecte grave asupra nivelului de trai, dar şi asupra parcursului economic pe termen scurt şi mediu. Cu toate că atât reprezentanţii opoziţiei, cât şi cei ai societăţii civile au semnalat gravele carenţe din politicile actualului Executiv şi au oferit soluţii pentru problemele cu care se confruntă societatea românească, acestea nu au fost ascultate şi, cu atât mai puţin, transpuse în practică. Singura filozofie economică pe care acest Guvern a impus-o cu vârf şi îndesat pe spinarea românilor a fost cea a tăierilor: de salarii, de pensii, de drepturi şi indemnizaţii, de ajutoare. Curba ajustării veniturilor a scăzut vertiginos în cei doi ani de guvernare PDL, invers proporţional cu afacerile clientelei politice şi fondurile publice, virate doar în conturile primăriilor PDL şi ale baronilor PDL-işti. A tăia cu neruşinare, pe de o parte, din drepturile de asigurări sociale, din cele de asistenţă socială, din salariile şi aşa de batjocură ale cetăţenilor români sub motivaţia că "nu ne putem permite mai mult" şi a orienta pe de altă parte resursele astfel obţinute către firme de stat şi private clientelare, creând în acest fel o adevărată plasă de siguranţă în jurul acestora - reprezintă esenţa politicii guvernamentale PDL caracterizată prin corupţie, furt, evaziune fiscală, clientelism, restrângerea drepturilor şi libertăţilor democratice ale cetăţenilor. Aţi chinuit inutil, domnilor guvernanţi, un popor întreg sub deviza prostească conform căreia "nu există alte căi de ieşire din criză", pentru ca astăzi să realizăm cu toţii că, dimpotrivă, există şi alte măsuri posibile asupra cărora opoziţia a atras atenţia, dar care deranjează clientela politică şi cumetria din această ţară! Iată devoalată întreaga mârşăvie a politicilor Guvernului pe care îl conduceţi, domnule Boc! Dar poate cea mai importantă constatare este următoarea: cetăţeanul obişnuit se convinge tot mai mult că societatea este mai degrabă în aşa fel organizată, de către actuala putere, încât să-l fure, să-l umilească şi să-l asuprească, lucru atestat şi de faptul că peste 80% din populaţie consideră greşită direcţia în care mergem. Concluzia: într-un asemenea climat singurul rezultat palpabil rămâne faptul că nicio persoană şi nicio proprietate nu mai pot fi considerate azi, în siguranţă, în România! Este, în mod sigur, perioada cea mai neagră din istoria recentă a României, caracterizată prin: reducerea masivă a salariilor, a pensiilor, a alocaţiilor pentru copii, a alocaţiilor familiare, a indemnizaţiilor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, a ajutoarelor de şomaj, a indemnizaţiilor pentru persoanele cu handicap, a sumelor pentru compensarea medicamentelor, a ajutoarelor pentru încălzire pe timp de iarnă, a primelor, tichetelor de masă, a celor de vacanţă, a biletelor de odihnă, a celui de-al 13-lea salariu, a indemnizaţiilor de merit, a altor sporuri şi stimulente prevăzute în contractele colective de muncă, a venitului minim garantat, introducerea coplăţii în sănătate şi extinderea plăţii CASS pentru pensionari, închiderea de şcoli şi spitale, disponibilizări în masă şi aşa mai departe. Consecinţele cumulate ale aplicării tuturor acestor măsuri au condus, începând cu anul 2010, la scăderea drastică a gradului de siguranţă a vieţii cetăţenilor români, la o accentuare gravă a instabilităţii regimului proprietăţii în România, la scăderea masivă a încrederii în statul român, în valorile pe care acesta se întemeiază, la creşterea tensiunilor, a suspiciunii şi fricii, la degradarea climatului politic, economic şi social al ţării. Pe un asemenea fundal politic, caracterizat de incompetenţă guvernamentală, de lipsa de performanţă economică şi a măsurilor anticriză menite a sprijini mediul privat, într-o perioadă în care Guvernul PDL a reuşit doar să adâncească, fără precedent, prăpastia sărăciei la care sunt condamnaţi să trăiască din ce în ce mai mulţi români, Parlamentul este pus din nou, de către Guvern, în faţa încercării de modificare abuzivă a Codului muncii, legea fundamentală care guvernează piaţa muncii dintr-o ţară. Angajarea răspunderii pe Codul muncii solicitată Parlamentului de un premier fără credibilitate Prezenta moţiune de cenzură, supusă astăzi dezbaterii în Parlamentului României, se doreşte a fi mai mult decât un gest simbolic la adresa unui Guvern care, prin acţiunile sale, atacă sistematic şi fără discernământ întreaga societate românească. Se doreşte a fi o formă de sancţionare care vizează atât modificările aduse legii Codului muncii pe care Guvernul şi-a angajat răspunderea ieri, cât şi la adresa acestei proceduri şi a reprezentanţilor actualei puteri, în frunte cu domnul Boc, care abuzează în continuare de angajarea răspunderii pentru a-şi impune punctul de vedere, pentru a impune legi nedemocratice şi contrare intereselor cetăţenilor români. Ne-am obişnuit în guvernarea PDL cu folosirea abuzivă a angajării răspunderii, ne-am obişnuit cu legile proaste pe care Guvernul le promovează prin această procedură. Nimic nou sub soare ! Dar, domnilor guvernanţi, perseverenţa dumneavoastră se traduce prin răbdarea noastră. Şi de fiecare dată, domnule prim-ministru, domnilor membri ai Guvernului, stimaţi parlamentari PDL şi din arcul puterii, v-am prezentat, cu argumente, de ce este greşită această abordare, de ce sunt proaste legile pe care le promovaţi şi acest lucru îl vom face şi astăzi, la dezbaterea moţiunii de cenzură privind Codul muncii. Doar contextul politic este puţin diferit şi trebuie menţionat ca atare. Este vorba despre credibilitatea celui care, în numele Guvernului, are tupeul de a solicita Parlamentului angajarea răspunderii după ce, nu mai departe de acum două săptămâni, acest om - bietul domn Boc! - a fost făcut arşice de către preşedintele Băsescu şi de către propriul partid. Este vorba despre omul care a fost pus la zid în şedinţele PDL în cadrul unei mascarade politice desfăşurate sub sloganul "Boc trebuie înlocuit". Oare ce mesaj transmite puterea politică din România, în frunte cu preşedintele Băsescu, cetăţenilor români, ţărilor Uniunii Europene, cancelariilor de peste ocean, celor de la FMI de la care încă cere bani pentru clientela politică, când proclamă că Boc trebuie schimbat, pentru ca, a doua zi, aceeaşi putere executivă să pretindă, prin gura şi semnătura omului hulit, că poate promova prin angajarea răspunderii un proiect bun pentru ţară şi pentru români. Doar un mesaj neserios, doar semnale de neîncredere şi de gâlceavă politică. Mai grav este că prin toată dezbaterea purtată şi girată de preşedintele Băsescu, aţi reuşit, stimaţi domni ai PDL, să-l discreditaţi definitiv pe sărmanul domn Boc, dar v-aţi discreditat şi dumneavoastră. Mai grav este că România a fost pusă, şi de această dată, într-o lumină proastă, dar pentru dumneavoastră, cei care pretindeţi că decideţi soarta României, cuvântul ruşine nu mai există de foarte mult timp! Ca atare, din cauza inconsecvenţei şi a incompetenţei de care daţi dovadă, domnule Boc, domnilor de la PDL, sunteţi lipsiţi de credibilitate atunci când propuneţi diferite proiecte importante pentru societatea românească. Guvernul pe care îl conduceţi este toxic pentru populaţie, ca şi majoritatea care-l susţine şi nu putem decât să-i dăm dreptate preşedintelui Băsescu când a afirmat public acest adevăr. În concluzie, angajarea răspunderii Guvernului pe Codul muncii nu este specifică unui regim democratic, pentru că procedura este forţată, ocoleşte dezbaterea parlamentară şi argumentele societăţii civile, nu serveşte nici interesele celor cărora se adresează, pentru că textul propus nu este în măsură a flexibiliza raporturile de muncă, mai ales într-o perioadă de criză. Angajarea răspunderii cerşită astăzi de domnul Boc este doar parte a jocului de putere din sânul PDL, menit să-l păstreze şi în funcţia de preşedinte PDL. Dar ce vină au oare românii, puşi în situaţia ca legi importante privind interesele lor să fie tranşate prin lupta internă a partidului aflat la putere? În concluzie, Guvernul Boc foloseşte o lege extrem de importantă pentru a rezolva conflictele din interiorul PDL şi din sânul coaliţiei, pentru a asigura liniştea unei guvernări imorale, creând în schimb agitaţie şi nesiguranţă pentru români şi, totodată, un nou conflict între segmentele societăţii româneşti. Mai trebuie spus ceva, de această dată în apărarea dumneavoastră, domnule prim-ministru. Sunt păreri care spun că nu aveţi nicio vină, doar executaţi, ca pe front, toate ordinele venite de la Cotroceni. Este adevărat, dar numai un om slab poate accepta un asemenea comportament dispreţuitor din partea propriului partid şi a preşedintelui Băsescu. Iar un om slab nu are ce căuta în fruntea unui Guvern şi nici astăzi în Parlament, cerând sprijin pentru a rămâne în funcţie. Domnilor din arcul puterii, dacă tot aţi discutat prin şedinţele de partid dacă continuaţi sau nu cu domnul Boc, probabil aţi avut şi motive, împărtăşite de majoritatea covârşitoare a cetăţenilor români. Aveţi astăzi ocazia să le materializaţi şi să-l scăpaţi pe domnul prim-ministru de ocara publică, de corvoada la care este supus, de obedienţa fără margini faţă de preşedintele Băsescu. Aveţi prilejul de a-l elibera dintr-o funcţie căreia nu-i face faţă şi de a-i reda demnitatea batjocorită de preşedintele Băsescu! Angajarea răspunderii pe Codul muncii - o procedură abuzivă, care elimină rolul democratic şi legislativ al Parlamentului Executivul condus de către premierul Emil Boc şi, indirect, de către preşedintele Traian Băsescu a denaturat în ultimii doi ani raporturile fireşti pe care Guvernul ar trebui să le aibă cu Parlamentul, ca for legiuitor democratic. Astfel, Guvernul Boc a hotărât să abuzeze de prevederile art. 114 din Constituţia României şi a transformat procedura angajării răspunderii dintr-o metodă excepţională într-una uzuală în raporturile sale cu Parlamentul. Pentru a susţine această afirmaţie este suficient să ne uităm pe statisticile ultimilor ani pentru a vedea că: în perioada 2000-2004 Guvernul Năstase şi-a angajat răspunderea de trei ori în faţa Parlamentului, în perioada 2005-2006 guvernarea PNL-PDL tot de trei ori, pentru ca guvernarea Tăriceanu să folosească această formulă o singură dată. Însă comparaţia devine uluitoare dacă ne uităm că în perioada de când sunteţi dumneavoastră prim-ministru, domnule Boc, Guvernul pe care îl conduceţi şi-a angajat răspunderea nu mai puţin de zece ori (!), angajarea pe Codul muncii fiind a unsprezecea oară când folosiţi această procedură. Astfel, aţi evitat procedura normală şi firească într-un stat de drept în ceea ce priveşte domenii importante: codul civil şi cel penal, reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, salarizarea personalului bugetar, Legea educaţiei naţionale sau măsuri fiscale şi economice importante. Pentru toate acestea era firesc într-un stat democratic să existe o dezbatere parlamentară serioasă în care să ţineţi cont atât de vocea opoziţiei, cât şi de vocea partenerilor sociali implicaţi. Vă reamintim acum, domnule Boc, ceea ce susţineaţi, în 4 martie 2003, atunci când eraţi un simplu parlamentar, slujitor al democraţiei şi nu eraţi încă îmbătat de aburii puterii, într-o declaraţie politică pe tema asumării răspunderii: "Potrivit Constituţiei, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi organul suprem legislativ al poporului român. Acest text constituţional a devenit o normă de recomandare pentru Guvernul Adrian Năstase. În acest moment, asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control şi legiferare în România. (...) Codul muncii, poate cea mai importantă lege a democraţiei capitaliste din România, a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului, procedură ce nu permite dezbaterea şi amendarea legii." Mai mult decât atât, în data de 19 martie a aceluiaşi an, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului aţi avut o intervenţie extrem de virulentă privind procedura folosită de către Guvernul de la acea dată. Iată ce spuneaţi atunci, domnule Boc. "Lucrul cel mai periculos însă este următorul: asistăm la o ignorare fără precedent a locului şi rolului pe care trebuie să-l aibă Parlamentul într-o democraţie parlamentară. Potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării». Din cele precizate se poate observa că în acest moment Parlamentul a devenit, aşa cum Domnia Sa, domnul prim-ministru, spunea în 1999 «o anexă a Executivului»". Avem de a face cu o sustragere fără precedent de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care vizează societatea românească, şi exemplele sunt elocvente. (...) De asemenea, Codul muncii, un proiect de lege extrem de important pentru societatea românească, care marca, de fapt, trecerea României definitiv de la socialism la capitalism, iar nu a fost supus dezbaterii parlamentare, ci promovat prin angajarea răspunderii." Domnule Boc, timp de doi ani de când guvernaţi această ţară aţi încălcat nu o dată sau de două ori raporturile fireşti dintre Executiv şi Parlament, ci de unsprezece ori! De unsprezece ori aţi refuzat dezbaterea parlamentară firească în comisiile de specialitate, de unsprezece ori v-aţi sustras votului plenului, de unsprezece ori aţi ignorat părerile şi vocea societăţii civile şi a cetăţenilor, care sunt afectaţi de politica dezastruoasă pe care o promovaţi! Şi aţi făcut acest exerciţiu pe spatele românilor, forţând promovarea unor proiecte ce tratează probleme fundamentale ale societăţii româneşti! În intervenţiile dumneavoastră din anul 2003 condamnaţi prevederile Codului muncii, un cod care, comparativ cu cel promovat de dumneavoastră, avea acordul tuturor partenerilor sociali. Mai mult decât atât, chiar partenerii sociali au fost cei care au solicitat asumarea răspunderii pe forma agreată, în faţa Parlamentului. Atunci cum se face că tocmai dumneavoastră veniţi acum în faţa ţării cu un Cod al muncii pe care îl construiţi ca pe o armă îndreptată împotriva celor care vor să muncească şi să producă în această ţară ? Nu înţelegem domnilor guvernanţi, care este urgenţa adoptării prin angajarea răspunderii a acestui proiect important, mai ales în această perioadă de criză economică. Credeţi oare că reglementând raporturile sociale de muncă într-o formă mult mai proastă decât în prezent veţi reuşi să daţi un impuls economiei româneşti pentru a spera, nu neapărat la ieşirea din criză, ci la stoparea declinului acesteia? Nu ar fi fost mai normal întâi să puneţi bazele relansării economice, capabile să producă bunăstare şi apoi, pe o temelie cât de cât echilibrată economic să aşezaţi raporturile de muncă atât în mediul privat, cât şi în cel bugetar? Nu ar fi fost mai logic întâi să daţi înapoi salariile bugetarilor şi chiar bani pentru IMM-uri? Este adevărat că aţi eşuat în lupta împotriva efectelor crizei, este adevărat că drepturile cetăţenilor români, indiferent că vorbim de pensii, de salarii, de ajutoare sau indemnizaţii au fost drastic afectate, dar asta nu vă dă dreptul să vă bateţi joc în continuare de oameni şi să propuneţi un proiect prin care oferiţi românilor un statu quo deplorabil. Dacă vorbim de raportul dintre stat şi cetăţean, de obligaţii şi de drepturi, pe care fiecare parte ar trebui să le respecte, nu ar fi fost mai normal ca statul, adică dumneavoastră, să vă achitaţi de restanţele financiare către români? De fapt, dumneavoastră nu aţi fost capabil nici măcar să vă respectaţi promisiunea de a da înapoi cele 15 procente furate din salariul bugetarilor, anul trecut în luna iulie, darămite să le promiteţi acum că noul proiect le consolidează poziţia, când oamenii nu au ce mânca şi aleargă şi astăzi după un loc de muncă, ca urmare a măsurilor dumneavoastră falimentare. Nu cumva această formă a Codului muncii ascunde cumva o altă urgenţă, de natură politică - menţinerea dumneavoastră cu orice preţ în funcţie - la adăpostul voturilor unei majorităţi toxice pentru care 80%-90% din populaţie nu exista? Nu cumva, domnule Boc, folosiţi această majoritate, nu pentru a rezolva problemele românilor, ci pentru a vă rezolva problema dumneavoastră personală, de a vă păcăli adversarii din PDL şi de a rămâne pe furiş în fruntea PDL-ului? Angajarea răspunderii pe Codul muncii afectează grav interesele salariaţilor şi angajatorilor Stimaţi guvernanţi, Prin legea pe care aţi hotărât să vă angajaţi răspunderea, prin felul în care aţi construit acest cadru legislativ aţi demonstrat că nu aţi înţeles esenţa acestor reglementări: Codul muncii trebuie să asigure un cadru legal obiectiv şi să asigure echilibrul dintre interesele salariaţilor şi ale angajatorilor. Din 2003 şi până în prezent, pe piaţa muncii s-au produs mai multe modificări, iar toate acestea sunt reflectate în iniţiativa legislativă pe care noi, reprezentanţii Uniunii Social Liberale, am depus-o în Parlament, în urma întâlnirilor şi dezbaterilor avute cu reprezentanţii sindicatelor şi patronatelor şi cu acordul acestora. Văzând că actuala putere nu este capabilă să poarte un dialog real cu partenerii sociali, noi, cei din opoziţie, ne-am simţit datori să preluăm rolul puterii pentru a asigura echilibrul social în România şi am depus această propunere legislativă, în speranţa că veţi renunţa în a iniţia un proiect făcut în grabă şi fără girul celor interesaţi. Domnilor guvernanţi, nu aţi înţeles nimic din criza economică, deoarece, prin modificările pe care le propuneţi, continuaţi aceeaşi politică falimentară de lezare gravă a intereselor atât ale salariaţilor, cât şi ale angajatorilor, acest lucru fiind evident atâta timp cât sindicatele, dar şi patronatele afirmă public acest aspect. Echilibrul pe care trebuie să-l asigure Codul muncii asigură şi pacea socială, însă nemulţumirile pe care le stârniţi, domnule Boc, prin intenţia de modificare a Codului muncii pun în pericol această valoare importantă a societăţii româneşti. Aceste măsuri pot conduce la falimentarea multor societăţi, prin apariţia unor mişcări sociale necontrolate şi prin scăderea productivităţii muncii, din cauza nemulţumirilor angajaţilor. Să ne referim deci, la acele prevederi ce vor afecta din plin salariaţii şi angajatorii români, cuprinse în textul legii pe care dumneavoastră o promovaţi: A. Creşterea instabilităţii salariaţilor români pe piaţa muncii prin: a) extinderea excesivă a contractelor de muncă pe durată determinată şi a celor de muncă temporară, în defavoarea contractelor individuale de muncă pe durată nedeterminată. Pentru contractele de muncă pe durată determinată, posibilitatea încheierii a trei contracte succesive de acest fel conduce în realitate la prelungirea angajării sub o astfel de formă pe o perioadă de nouă ani. b) mărirea perioadei de probă la angajare, care a fost modificată de la 30 la 90 de zile pentru funcţiile de execuţie şi de la 90 la 120 de zile pentru funcţiile de conducere, precum şi posibilitatea folosirii acestei forme timp un an. Toate acestea, împreună cu eliminarea oricărei restricţii în ceea ce priveşte posibilitatea de a repeta la infinit această modalitate, duc la posibilitatea apariţiei abuzurilor în practicarea acestei metode. Este adevărat că ponderea angajaţilor cu contracte temporare este mult mai mare în Uniunea Europeană decât în România: 27% în Polonia, 17% în Slovenia, 15% media europeană - faţă de numai 1,1% în România, însă şi rata şomajului în aceste ţări este mult mai mare decât în ţara noastră - aproape 20% în Polonia şi circa 10% media europeană. Concluzia este clară: o pondere mare a angajaţilor cu contracte temporare nu duce la scăderea şomajului, ci exact la situaţia opusă. Mai mult decât atât, locurile de muncă temporare sunt mai prost plătite, în medie cu 15% (media în UE). În această situaţie, este cert că efectele acestor modificări vor fi defavorabile şi din ce în ce mai mulţi angajaţi se vor simţi marginalizaţi, abandonaţi sau neprotejaţi, fără posibilitatea de a-şi mai planifica viitorul. c) introducerea alin. (5) la art. 49, care, coroborat cu prevederile art. 51 alin. (1) şi ale art. 56 alin (1), înseamnă de fapt desfacerea contractului de muncă al salariatului pe perioada suspendării acestuia. Aceste măsuri sunt aberante! d) eliminarea oricăror restricţii în ceea ce priveşte procedura de concediere colectivă în sectorul public prin excluderea din textul legii a prevederilor cuprinse la art. 72 este echivalentă cu eliminarea oricărei protecţii pentru angajaţi. Prevederile actuale au ca scop evitarea abuzurilor şi implicit a şomajului. De asemenea, este de datoria instituţiei, autorităţii publice sau a companiilor să reangajeze foştii salariaţi disponibilizaţi colectiv, aflaţi în şomaj, dacă condiţiile economice permit reluarea activităţii, nu numai în primele 45 de zile de la disponibilizare, cum doreşte Guvernul Boc. B. Restrângerea dreptului constituţional cu privire la negocierea colectivă prin: a) eliminarea din Codul muncii a oricărei referiri cu privire la contractul colectiv de muncă la nivel naţional şi la nivelul instituţiilor publice înaintea reglementării acestora printr-o lege specială. b) eliminarea, tot fără promovarea altei legi speciale, a reglementărilor care privesc conflictele de muncă şi de interese. Eliminarea conflictelor de interese conduce automat la eliminarea dreptului democratic şi constituţional la grevă al salariaţilor. O piaţă a muncii liberă şi democratică garantează inclusiv dreptul salariaţilor la grevă. Este foarte important ca aceste prevederi să fie menţinute în forma actuală, în legile speciale ce vor fi promovate ulterior, pentru a fi asigurate relaţii de muncă echitabile şi pentru a fi menţinută pacea socială. Însă, până atunci, nu putem să nu remarcăm faptul că, prin excluderea din textul legii a acestor prevederi, este încălcată Constituţia României prin limitarea dreptului la grevă şi a dreptului la negocieri colective, respectiv art. 41 şi art. 43 din legea fundamentală. C. Prelungirea timpului de muncă zilnic şi săptămânal Nu putem să fim de acord cu modificările propuse la Codul muncii care dau posibilitatea angajatorului să extindă timpul de muncă suplimentar zilnic şi săptămânal. Efectele acestor reglementări reduc ocuparea forţei de muncă cu aproape 15% la nivel naţional în detrimentul ocupării forţei de muncă tânără şi al persoanelor aflate în şomaj. Astfel, considerăm că se impune o medie maximă de patru luni, care să reflecte ultimele reglementări europene în acest sens, fără posibilitatea extinderii timpului lucrat săptămânal la 12 luni. D. Reducerea concediului de odihnă Prin noul proiect de modificare a Codului muncii se prevede reducerea primei tranşe a concediului de odihnă de la 15 la 10 zile cu efecte grave în timp asupra refacerii capacităţii de muncă a salariaţilor români. Prin reducerea propusă va creşte numărul concediilor de boală şi al pensionarilor de invaliditate. Având în vedere toate aceste puncte importante, ce au menirea să modifice esenţial Codul muncii şi pe care Guvernul le promovează cu forţa, noi, parlamentarii opoziţiei, am depus moţiunea de cenzură pe care o prezentăm în faţa dumneavoastră astăzi. Stimaţi colegi, Această moţiune de cenzură este una specială având în vedere că exprimă nu doar poziţia noastră, a opoziţiei parlamentare, ci, de data aceasta, în mod oficial, are şi girul tuturor marilor sindicate şi confederaţii sindicale din România şi a majorităţii confederaţiilor patronale. Este o moţiune de cenzură pe care o depunem deci în numele unei semnificative părţi din societatea românească atât în ceea ce priveşte angajatorii, cât şi angajaţii. Sperăm ca prin moţiunea de cenzură pe care o discutăm astăzi şi prin votul parlamentarilor opoziţiei (PSD-PNL-PC), dar şi al altor parlamentari din arcul guvernamental să stopăm aprobarea modificărilor la Codului muncii în forma eronată, prezentată de Guvernul Boc. Sperăm ca prin vot, dumneavoastră, domnilor parlamentari, să nu daţi posibilitatea Guvernului Boc să rupă echilibrul dintre interesele salariaţilor şi interesele patronilor din România. Colegi parlamentari din opoziţie sau de la putere, în momentul în care vă exprimaţi votul în plenul Parlamentului vă atenţionăm că veţi vota "pentru" sau "împotriva" intereselor a peste 4,5 milioane de salariaţi români şi a majorităţii patronilor din România. Acesta este un motiv suficient pentru a susţine
adoptarea acestei moţiuni de cenzură şi sperăm, că nu veţi recurge la tertipurile de partid care v-au ţintuit de bănci la precedenta moţiune de cenzură. Stimaţi colegi din PDL, Mă adresez dumneavoastră în special, pentru că ştim cu toţii că vă doriţi să scăpaţi de Emil Boc de la conducerea acestei ţări. Ştim că aţi conştientizat, chiar dacă mai târziu, faptul că oricâte privilegii, funcţii sau demnităţi v-ar oferi, prezenta lui în fruntea Guvernului nu poate şterge ruşinea aruncată asupra partidului dumneavoastră de către proasta şi neperformanta sa guvernare. Aveţi acum ocazia să îl înlăturaţi pe Emil Boc din fruntea Executivului, nu prin jocuri de culise şi maşinaţiuni de partid, ci cu onoare şi demnitate, în numele a milioane de cetăţeni pe care politica sa i-a nedreptăţit. Votaţi aşadar, domnilor şi doamnelor parlamentari, indiferent de partidul din care faceţi parte, pentru susţinerea acestei moţiuni de cenzură ! (Aplauze)
|
Video - Flash & IOS
