Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul Marian Sârbu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Marian Sârbu:

Stimaţi colegi,

Începem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

De la Grupul PDL, dacă este cineva? Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Bud:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Chestiunea pe care astăzi am a o vă sesiza nu am auzit-o prima dată, dar vă mărturisesc sincer că n-am ascultat, ca acum, atâtea vorbe apăsate venind din neînţelegere, uimire şi dezaprobare.

De aceea şi cred că nu am dreptul să tac, ci, sincer cu mine şi cu dumneavoastră, vin să mă explic şi să mă exprim cu voce tare.

Este vorba de un subiect care face, în ultima perioadă, audienţă mass-media şi mă obligă şi pe mine, ca şi pe alţii - după cum constat, să invit la o examinare cu luare aminte a respectivului subiect, aflat de mai multă vreme, de fapt, în atenţia publică.

Mă refer la disputa provocată de perspectiva secţionării României în regiuni, în conformitate cu deciziile luate la Bruxelles, cu aproape un deceniu în urmă.

Aşa cum se poate bănui, nu mă simt acum în situaţia de a contesta paradigma ca idee şi nici nu cred că are rost să răspundem la nesfârşit la întrebări care nu ni se pun. Plec de la ceea ce ştiu că este stabilit printr-o lege pe care am găsit-o în Monitorul Oficial la mijlocul anului 2004. Dezvoltarea regională lua în considerare existenţa unor diferenţieri calitative între legea existentă şi proiectul legislativ recent. Voci numeroase şi apăsate observă câteva lucruri, în mod evident alimentate de puncte de vedere explicate ca regiuni de dezvoltare.

Nedumeririle celor care au ţinut să mă abordeze pe această temă pornesc de la apariţia acelui nou proiect de împărţire administrativ-teritorială, intrat pe circuitul aprobărilor în Parlament şi aflat acum într-o fază avansată de dezbatere şi aprobare.

Fără a pretinde evaluări calitative, comparaţii ori aprecieri de altă natură, cei ce mi se adresează pretind să fie ascultaţi. Nu-mi este greu să sesizez în atitudinea şi limbajul lor influenţe venind dinspre comentarii publice, în care personalităţi cunoscute avansează poziţii critice, ascuţite şi asociază interpretări ce nu pot fi ignorate.

De aceea, spun eu, invit la o atentă receptare a acestor mesaje care vin dinspre cei ce ne-au trimis în Parlament, căutând a-i înţelege şi ajuta să distingă adevărul de fals, judecata la rece de gânduri înfierbântate în mod gratuit, poate să se dumirească ce e rău şi ce e bine în toate câte li se oferă pe nemestecate.

Nedumerirea semenilor mei vine de la faptul că noul proiect de lege intervine pe nepusă masă. De regulă, noul vine să amendeze vechiul, introducând ameliorări, rectificări, corecturi şi ajustări.

Se observă că proiectul de lege cel nou răstoarnă cu totul un concept avansat la vremea respectivă.

Care sunt noutăţile? Am putea sintetiza totul printr-o constatare uşor de făcut. Se are în vedere revenirea, aproape in integrum la împărţirea teritoriului ţării, la sistemul ivit în 1950, când, ca şi acum, judeţele au dispărut, apărând pe harta României acele regiuni disputate în interior de raioanele de tristă amintire. E drept, nu ni se propune reînfiinţarea lor, dar dispariţia judeţelor - noţiune, totuşi, istorică - asta da. De aici până la situaţia că minţi speculative să vadă în tot acest demers intenţia iniţiatorului de a reînvia RAM-ul de altă dată, nu mai este decât un pas.

Şi, mai rău decât asta, iată ce se poate înţelege, dacă observi cum ar urma să arate macroregiunile născute prin alăturarea unor grupe de regiuni.

Cinci la număr, macroregiunile nu au intenţia de a recompune provinciile istorice.

Cu Moldova pare a se merge în această direcţie, deşi Milcovul este lăsat pe undeva mai sus de limita sudică propusă.

Muntenia suportă o fracţionare destul de subiectivă.

Atent devii, vrei, nu vrei, când te uiţi la cum ar urma să arate Transilvania. Nu este de mirare că s-au găsit persoane care au pus alături hărţi din vremuri diferite - şi de aici până a apela la logica speculativă, ce mai rămâne?

Uitaţi-vă pe aceste documente şi veţi descoperi cât de mult seamănă aşa-zisa Macroregiune 5 cu teritoriul smuls României prin Dictatul de la Viena din august 1940.

Dacă ar fi citit memoriile lui Manoilescu despre acea însângerată zi pentru români, graficianul care a desenat această propunere ar fi fost mai atent, dacă nu de-a dreptul prudent.

N-am fost în Parlament la adoptarea legii din 2004, nu m-a întrebat nimeni ce cred, când s-a pus la cale noul proiect, dar mă puteţi înţelege cum m-am simţit între acei oameni ce-şi căutau cuvintele pentru a spune ce cred ei şi ce pot spune ei.

Suntem între noi şi pot merge cu mărturisirea până la capăt. Un domn adus de spate, dascăl la viaţa lui, mă ruga să-l cred, privirea acestei jumătăţi de Ardeal haşurat diferit de rest i-a adus aminte de ziua când au fost scoşi în şosea să-l salute pe viceamiral, intrând pe calul alb în Baia Mare.

Spun toate astea pentru că mi-au fost spuse de nişte oameni care cred că voi duce glasul lor mai departe. Le fac ştiute, cu părerea celui care crede că un lucru nou trebuie să aducă perfecţionare şi, oricum, n-aş uita să spun că fiecare-şi are sensibilităţile lui, dar să nu lăsăm nimănui dreptul de a se menaja pe sine, călcând neglijent în trăirile celuilalt.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, domnule deputat.

De la PSD, domnul Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Vă adresăm rugămintea de a ne permite, distinse domnule preşedinte, în pofida timpului limitat, ca, de la această înaltă tribună a Camerei Deputaţilor, să ne adresăm domnului prim-ministru Emil Boc.

Scrisoare-deschisă adresată domnului prim-ministru Emil Boc de către parlamentarii României din Camerei Deputaţilor

Domnule prim-ministru,

Românii sunt răbdători, îngăduitori şi toleranţi cu toţi cetăţenii lor de altă etnie.

Cultivarea acestui climat de înţelegere, de respect reciproc a constituit şi constituie o permanentă preocupare şi un obiectiv primordial al politicii parlamentarilor români, indiferent de naţionalitatea acestora.

Acest climat de toleranţă, respect şi îngăduinţă reciprocă, specific unor cetăţeni europeni, a fost grav încălcat de gesturi şi acţiuni extremiste, autorizate însă de primarul din Mircurea Ciuc, ale cetăţeanului român de etnie maghiară Csibi Barna, funcţionar al statului român.

Toate aceste acţiuni desfăşurate şi văzute de o ţară întreagă, într-o stare de neexplicabilă toleranţă şi inacceptabilă şi poate interesată pasivitate a organelor administraţiei locale, au făcut posibilă sfidarea tuturor românilor prin spânzurarea simbolică, în piaţă publică, în faţa unor copii nevinovaţi, a Crăişorului moţilor, Avram Iancu, simbolul libertăţii şi demnităţii românilor ardeleni şi nu numai.

Domnule prim-ministru,

Faţă de acest act extremist, de sorginte fascistă, repet - vizionat de o ţară întreagă, integrată în Uniunea Europeană, Guvernul pe care-l reprezentaţi nu a luat nicio atitudine şi nu a dispus măsuri împotriva făptuitorului şi a manipulatorilor din umbră ai acestuia, menite a stopa degradarea climatului de toleranţă şi îngăduinţă etnică, instaurat cu atâta trudă.

Detaşarea făptuitorului Csibi Barna, funcţionar public la Direcţia finanţelor publice din Alba, judeţul de baştină al lui Avram Iancu, dispusă de domnul Sorin Blejnar, preşedintele ANAF, nu poate fi acceptată de către români ca fiind o măsură sancţionatorie, menită să apere şi în viitor demnitatea şi istoria românilor.

Măsura dispusă de domnul Sorin Blejnar nu poate fi tratată, domnule prim-ministru, nici măcar ca o glumă, reprezentând în fapt încă o sfidare la adresa românilor.

Domnule prim-ministru,

Ca român şi bun ardelean, cum ne place totuşi să credem că sunteţi, cu dragoste şi respect faţă de simbolul libertăţii şi demnităţii românilor, Avram Iancu, vă cerem, în baza celor precizate anterior, spre a conserva climatul de îngăduinţă, toleranţă şi înţelegere interetnică, instituite în România postdecembristă şi prin aportul parlamentarilor români şi maghiari, următoarele:

a) dispunerea, în regim de urgenţă, de către organele abilitate ale statului, a investigării actelor de extremism desfăşurate de numitul Csibi Barna şi luate măsurile legale care se impun;

b) retragerea imediată a Ordinului nr.1885/2011, prin care Csibi Barna a fost detaşat la Abrud, localitatea de baştină a lui Avram Iancu, Crăişorul moţilor;

c) demiterea de urgenţă a cetăţeanului român Sorin Blejnar din calitatea de preşedinte al ANAF pentru decizia jignitoare, provocatoare la adresa tuturor românilor din Ardeal şi, în special, din Abrud.

Domnule prim-ministru,

Aţi afirmat odată, în timpul deputăţiei dumneavoastră, că nu e de glumit cu demnitatea naţională. Dovediţi acum că nici dumneavoastră nu glumiţi dând curs solicitărilor noastre şi sancţionând ferm vinovaţii.

În aşteptarea soluţionării cererilor noastre îndreptăţite, noi, parlamentarii români, cetăţeni europeni, vă cerem imperativ să daţi curs credinţei populare - unde-i lege, nu-i tocmeală!

Semnează pentru conformitate, în numele a 72 de deputaţi români, profesor universitar dr. ing. Anghel Stanciu, vicelider al Grupului parlamentar al PSD din Camerei Deputaţilor.

Vă rog să-mi permiteţi, domnule preşedinte, să dau la stenogramă numele celor 72 de deputaţi în numele cărora am adus la cunoştinţa domnului prim-ministru această scrisoare.

(Mircea Duşa, Aurelia Vasile, Victor-Viorel Ponta, Adrian Năstase, Carmen Ileana Moldovan, Valeriu Ştefan Zgonea, Antonella Marinescu, Aurel Vlădoiu, Victor Socaciu, Manuela Mitrea, Marian Neacşu, Iulian Claudiu Manda, Neculai Răţoi, Viorel Hrebenciuc, Laurenţiu Nistor, Costică Macaleţi, Andrei Dolineaschi, Ioan Sorin Roman, Vasile Popeangă, Mircea-Gheorghe Drăghici, Iuliu Nosa, Vasile Mocanu, Cornel Itu, Gheorghe Ana, Ion Dumitru, Viorel Ştefan, Mugurel Surupăceanu, Ion Burnei, Bogdan Niculescu Duvăz, Ion Călin, Victor Cristea, Adrian Solomon, Dumitru Boabeş, Vasile Ghiorghe Gliga, Petre Petrescu, Ioan Stan, Dumitru Chiriţă, Doru-Claudian Frunzulică, Rodica Nassar, Angel Tîlvăr, Florin-Costin Pâslaru, Nicolae-Ciprian Nica, Ileana Cristian Dumitrache, Adrian Mocanu, Ioan Cindrea, Gheorghe Antochi, Horia Grama, Doina Burcău, Georgian Pop, Toader Stroian, Ioan Munteanu, Sorin Constantin Stragea, Dorel Covaci, Tudor Panţîru, Matei Radu Brătianu, Gheorghe Zoicaş, Emil Radu Moldovan, Sergiu Andon, Daniel-Stamate Budurescu, Octavian-Marius Popa, Mircia Giurgiu, Călin Potor, Cătălin Cherecheş, Radu Eugeniu Coclici, Robert Sorin Negoiţă, Mihăiţă Calimente, Gheorghe Gabor, Mircea Irimescu, Dan Ilie Morega, Cornel-Cristian Resmeriţă, Vasile Bleotu, Anghel Stanciu.)

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Petru Lakatos.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Angajarea răspunderii Parlamentului".

Constituţia României la art.114 prevede că Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, dar nu există nicio referire la angajarea răspunderii Parlamentului. În aceste săptămâni, asistăm la o încercare asiduă de implicare a Parlamentului într-o diversiune cu consecinţe greu de apreciat.

Înţelepciunea populară spune: dacă aruncă un nebun o piatră în baltă, nici o sută de înţelepţi n-o scot. E adevărat, mai ales dacă există câţiva parlamentari care în speranţa câştigării momentane a unui capital electoral facil obstrucţionează înţelepţii.

Un descreierat, dominat de xenofobie şi probabil "încurajat" sau plătit de forţe obscure (să nu uităm de evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş), a postat pe You Tube un filmuleţ care prezenta "fapta sa eroică". Înregistrarea a fost preluată instantaneu şi repetată obsesiv de mass-media, cu toate că liderii UDMR şi alte personalităţi ale comunităţii maghiare din România au condamnat gestul de neiertat al lui Csibi Barna. Atmosfera explozivă fiind pregătită, a venit şi scânteia detonatoare.

Soţia ambasadorului Ungariei, dornică de lauri actoriceşti, contrar uzanţelor diplomatice, după citirea mesajului premierului Orbán Viktor, a adăugat şi propriile simţăminte, presărate cu citate controversate. S-a creat o confuzie, exploatată la maxim de unii în Parlament şi la diferitele posturi de televiziune, fără verificarea şi cunoaşterea a ceea ce s-a întâmplat în realitate.

Istoria a demonstrat că, în perioada crizelor economice, sensibilităţile naţionale pot fi uşor exacerbate până la paroxism, mai ales dacă reprezentanţii minorităţii în cauză fac parte din coaliţia guvernamentală, care a luat o serie de măsuri nepopulare. Strategia unora din opoziţie, de a produce o breşă în coaliţia guvernamentală, folosind berbecul naţionalist, este greşită. Mai mult, sudează coaliţia, nelăsând nici o altă alternativă UDMR-ului.

Adoptarea de către Parlament a unei declaraţii belicoase, insuficient argumentată, fără epuizarea în prealabil a posibilităţilor uzuale în diplomaţia internaţională, nu foloseşte nici uneia dintre părţi. Discutarea, modificarea sau adoptarea unor legi importante, cum ar fi cele referitoare la regiunile de dezvoltare, la statutul minorităţilor naţionale, într-o atmosferă tensionată, creată de prezentarea trunchiată, denaturată şi tendenţioasă a proiectelor în cauză în mass-media, nu va conduce la îmbunătăţirea situaţiei actuale, ci la înrăutăţirea ei.

Solicit, pe această cale, colegilor parlamentari mai multă înţelepciune, pentru că "Înţelepciunea înseamnă a şti unde să te opreşti, să ştii ce e permis şi ce e interzis" - spune Lev Tolstoi, le cer să nu angajeze Parlamentul în spirala periculoasă a intoleranţei naţionaliste.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet.

Domnul Aledin Amet:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Este nevoie de noi unităţi de cult islamice".

Ieri, 28 martie a.c., a fost turnată fundaţia unei noi geamii, în localitatea Valu lui Traian (judeţul Constanţa). Este vorba, de fapt, de o construcţie care va înlocui vechiul lăcaş de cult.

Într-o comună în care se găseşte o importantă comunitate de religie islamică, era nevoie de un astfel de gest, dovedindu-se, încă o dată, că nu contează cărei etnii îi aparţii, contează doar spiritul respectului reciproc. Sigur, aspectul material nu trebuie neglijat. S-a alocat, în acest sens, o sumă de bani, insuficientă, însă, din păcate, pentru a putea fi finalizată lucrarea. O nouă alocare, fără îndoială, ar fi benefică.

În mod deosebit, în ultimii ani, a fost început un program semnificativ de reconsolidare a clădirilor specifice, dar şi de amenajare a unor noi cimitire musulmane. De asemenea, construcţiile recent realizate reprezintă dovada interesului comun, manifestat la nivel local.

Exemplele sunt numeroase. Nu cu mult timp în urmă, la data de 25 martie a.c., a fost inaugurată geamia din localitatea Lazu (judeţul Constanţa). Se lucrează în localitatea Castelu şi, în curând, va fi demarat programul în comuna Mihail Kogălniceanu.

Trebuie amintit faptul că şi în alte două localităţi constănţene, Medgidia şi Pecineaga, există, în domeniul religiei, proiecte asemănătoare.

Am fost, suntem şi vom fi dedicaţi valorilor spirituale.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

De la PSD, domnul deputat Ioan Stan.

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Printre subiectele ce "ţin pagina", cum se spune, în ultima vreme, unul mai "bombă" decât altul, preocupările unor ziarişti pentru costul hranei românilor ar putea părea amatorilor de spectacol al suferinţei ori al nemerniciei, pur şi simplu stupid. Ar putea fi calificate drept nimicuri incapabile să crească tirajul ori ratingul ori alţi indicatori de valoare comercială a subiectelor tratate de media. Ar trece, ca de fiecare dată, destul timp, chiar prea mult timp, până să se dumirească cei ce dispreţuiesc astfel de subiecte (autori sau consumatori) de importanţa adevărurilor conţinute în atare semnale media!

Acesta este motivul pentru care, cu riscul de a fi suspectat că mă preocupă chestiuni minore în contextul calamităţilor din Japonia şi al mărinimiei Guvernului faţă de repatrierea românilor aflaţi pe meleaguri nipone, al războiului libian şi al participării României la acesta, vreau să ridic problema sumelor cheltuite zilnic de români pentru alimente de bază, alăturându-mă astfel celor preocupaţi şi de soarta concetăţenilor aflaţi între graniţele ţării.

Şi vreau să mă ajutaţi să explic alegătorilor mei şi, de ce nu, şi alegătorilor dumneavoastră, de ce se scumpeşte de trei ori mâncarea de la graniţă până la raftul magazinelor. Pentru că aceasta este realitatea şi sunt gata să-mi argumentez afirmaţiile cu cifre, cum ar fi:

- la intrare în ţară, cartofii provenind din Uniunea Europeană sunt facturaţi cu un preţ mediu de 0,70 lei per kg, iar cetăţeanul consumator plăteşte în magazin 3,5 lei per kg;

- uleiul de floarea soarelui de aceeaşi provenienţă, are, la intrarea în ţară, preţul de 2,92 lei, iar la raft 6-7 lei per kg.

- zahărul, alimentul cel mai importat (198.339 tone), este plătit de importator cu 2,13 lei per kg, iar de cumpărător, în magazin, cu 5 lei per kg.

- laptele şi smântâna, produse situate pe locul doi în ierarhia cantitativă a alimentelor importate din Uniunea Europeană (108.121 tone) au preţ de import de 1,67 lei, iar la raftul magazinului de 3,5-6 lei per kg.

Datele prezentate provin de la Ministerul Agriculturii şi de la Institutul Naţional de Statistică. Potrivit acestuia din urmă, în ultimele 12 luni, cartofii s-au scumpit cu circa 50%, în condiţiile în care pe piaţa românească sunt aduşi mai ales cartofi de dimensiuni mari, refuzaţi de consumatorii din ţările dezvoltate.

În general, scumpirile anunţate de Institutul Naţional de Statistică pentru luna februarie au depăşit cele mai pesimiste aşteptări. Indicele preţurilor de consum pe ultimele 12 luni a urcat la 7,60%, după ce inflaţia lunară s-a situat la 0,77 %, mult peste cea de 0,20 % din aceeaşi lună a anului 2010. Şi asta pentru că alimentele s-au scumpit pe total cu 1,76% într-o singură lună, ceea ce, transpus în termeni anualizaţi, înseamnă 23,3%, adică o creştere enormă, reprezentând şase şeptimi din majorarea generală a preţurilor.

Sigur că aceste scumpiri practicate de comercianţi pe fondul scăderii dramatice a resurselor financiare ale populaţiei nu sunt de natură să fericească pe cineva. Stabilirea preţurilor de vânzare a alimentelor lăsată strict la voia celor ce le comercializează şi care-şi pot stabili adaosul dorit şi aducător de profit, fără nicio îngrădire, condamnă cumpărătorul la restrângerea volumului de cumpărături nu pe criterii de bună gospodărire, ci pe măsura buzunarului tot mai golit al acestuia.

Se preocupă cineva de acest fenomen? Interesează pe cineva dintre cei care ne-au urat "Să trăim bine" cât de bine se mai poate trăi cu preţuri la alimentele de strictă necesitate în creştere aberantă, neconcurată decât de scăderea lună de lună a salariilor, pensiilor, subvenţiilor şi alocaţiilor?

Este clar că nu!

Oficialii Ministerului Agriculturii declară că nu dispun de pârghii pentru a interveni ca preţurile să nu mai crească. Se mulţumesc să declare că, de la graniţă şi până la cumpărător, produsele trec prin unul, doi sau mai mulţi intermediari până ajung la raft, fiecare adăugând la preţul de achiziţie cota de profit apreciată după criterii personale. Se recunoaşte chiar, citez dintr-o declaraţie a unui domn secretar de stat la acest minister, că: "La noi importurile se fac de către speculatori" spre deosebire de ţările dezvoltate în care, citez iarăşi: "producătorii sunt cei care se ocupă de importurile de legume şi fructe în afara sezonului."

Sigur, a spera ca acest lucru să se întâmple şi la noi în condiţiile legii, pare o utopie! În România producătorii de fructe şi legume nu sunt prezenţi nici pe piaţa agroalimentară obişnuită, produsele lor fiind preluate şi vândute de un anume gen de intermediari. Cine dintre aceştia şi-ar putea asuma răspunderea unor importuri delicate ca fructele şi legumele. Cine, neasistat, vreau să spun!

Nu credeţi că statul este dator să sprijine crearea unui sistem de import şi de importatori care să îngrădească creşterile nejustificate de preţuri la acele produse care, în mod vital, trebuie să poată fi achiziţionate de întreaga populaţie? Cheltuim mai degrabă pentru aceasta sumele alocate pentru crearea de spaţii verzi la sate sau pentru construirea de săli de sport în comunităţi a căror medie de vârstă este sărită bine peste cincizeci de ani.

Este oare corect şi benefic a ne declara neputincioşi în faţa neruşinării cu care suntem trataţi de actualul sistem de stabilire al preţurilor, lăsat ca un instrument de îmbogăţire pe mâna celor pe care ne mulţumim a-i eticheta drept speculatori?

Cine face legile, speculatorii cumva?

Ce strategie a adoptat Ministerul Agriculturii din 2007 şi până în prezent pentru a determina şi sprijini acele produse care pot menţine preţuri la nivelul buzunarelor noastre pentru alimentele zilnic necesare?

Ridicăm din umeri şi ne dăm la o parte de frică să nu fim acuzaţi de revenire la centralizare, la mercurial. E mai uşor să întoarcem capul de la imaginea celor ce se calcă în picioare pentru câteva kilograme de zahăr mai ieftin! Nici nu vrem să auzim de TVA diferenţiat la produsele alimentare de bază!

Oricât am acuza limitele de competenţă, oricât ne-am văita de vistieria goală, oricât ne-am declara de interesaţi, în vorbe, de binele celor mulţi, dacă nu acoperim cu fapte presupusa noastră grijă măcar pentru hrana cea de toate zilele a celor ce ne-au trimis aici, nu suntem demni să ocupăm aceste locuri.

Noi ar trebui să facem legile! Spre binele tuturor alegătorilor noştri, nu numai a clienţilor noştri politici!

Noi ar trebui să facem acele legi care să protejeze cumpărătorul, îngăduindu-i comerciantului să câştige decent pentru eforturile lui.

Noi ar trebui să facem acele legi care să nu mai permită declararea în vamă a unor valori mai mici în facturi din care reies ulterior, în mod artificial, venituri mai mici şi taxe mai mici la stat.

Noi, şi nu altcineva!

Mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

De la PDL, domnul Mihai Apostolache.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Uniunea a murit, trăiască Uniunea!"

După tam-tam-ul făcut cu ocazia semnării protocolului Uniunii Social Liberale la nivelul judeţului Prahova, au urmat certurile în cadrul Uniunii.

Înţelegerea între PSD, PNL şi PC se dovedeşte a fi una forţată. Social-democraţii acuză PNL Prahova că nu colaborează în Consiliul Local al municipiului Ploieşti. PNL trimite un răspuns prin intermediul unei scrisori prin care justifică comportamentul politic.

Nici la nivel de consiliu judeţean PNL şi PSD nu mai reuşesc să formeze majoritatea, dovadă fiind chiar şedinţa de ieri a Consiliului Judeţean, care a fost amânată din lipsă de cvorum, în condiţiile în care cele două partide deţin majoritatea în această structură administrativă.

După cum bine se ştie, orice structură care nu are la bază principii sănătoase, mai devreme sau mai târziu se autodistruge. Este valabil şi pentru această uniune, creată din interese pentru "ciolan", şi nu pentru a oferi o bună guvernare României.

Conflictele din cadrul Uniunii, de la nivelul judeţului Prahova, demonstrează cât de acerbă este lupta pentru putere şi cât de puţin sunt interesate partidele care o compun de nevoile şi aşteptările cetăţenilor.

În loc să aibă în vedere dezvoltarea judeţului şi atragerea de fonduri europene, PSD-ul şi PNL-ul îşi trimit reciproc săgeţi prin mass-media, uitând de votul de încredere care le-a fost acordat de cetăţeni şi concentrându-se doar pe satisfacerea intereselor personale şi de grup.

Cum îşi vor respecta aceste partide promisiunile făcute cetăţenilor când vor ajunge la guvernare, atâta timp cânt nu sunt capabile să îşi respecte propriile înţelegeri şi să se respecte ca parteneri.

Considerăm că perioada de opoziţie trebuie să se prelungească tocmai pentru a oferi timpul necesar acestor partide să refacă Uniunea pentru a înţelege menirea unui partid politic şi a cunoaşte nevoile cetăţenilor.

Mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

De la PNL, domnul Mircea Irimescu, şi se pregăteşte de la PSD domnul Vasile Mocanu.

Domnul Mircea Irimescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Declaraţia mea politică se intitulează "Ulei şi zahăr".

Stimaţi colegi,

Nu credeam să mai trăiesc vreodată atmosfera de nelinişte, speranţă, lehamite şi umilinţă, pe care o credeam definitiv trecută în poveşti şi în istorie, a stării de spirit definită prin expresia "se dă ulei şi zahăr". Europenizarea noastră lentă, sinuoasă şi icnită, totuşi continuă începând din 1989, îmi dădea siguranţa că nu numai noi, dar nici copiii noştri nu vor mai fi supuşi necazului de a-şi cumpăra alimentele de bază pe cartele, rupându-şi hainele în concurenţa nedorită cu alţi cumpărători.

Zilele trecute, această convingere, ce mi se părea garantată de sistemul economic, politic şi social la care am aderat şi în care trăim, mi-a fost serios zdruncinată. Neverosimile imagini de televiziune, din mai multe locuri din ţară, cu cozi de sute oameni care se călcau în picioare pentru a ajunge în posesia unor produse alimentare de primă necesitate (de valoare comercială nesemnificativă!), au avut mai mult decât efectul unui duş rece. Ele au spulberat iluziile cu privire la existenţa stabilităţii sociale de tip occidental în România şi au adus în prim-plan chestiunea nivelului de suportabilitate al politicii de austeritate economică şi bugetară pe care o duce de doi ani actualul guvern al României.

Contextul economic internaţional, rezultatele dezvăţului de a munci - la care a fost supusă mai bine de 20 de ani o bună parte din populaţia activă a ţării -, neîncrederea în orice formă de justiţie, statul corupt şi cu instituţii foarte slabe, politica catastrofală din agricultură şi-au adus contribuţia la îngrijorătoarea stare de fapt în care ne aflăm. Şi cum trebuie să ţinem seama de prognozele referitoare la preţurile produselor alimentare şi ale formelor de energie de utilizare domestică, viitorul economic al celor mai mulţi dintre cetăţenii României este sumbru.

Problema mijloacelor de trai disponibile pentru majoritatea populaţiei ţării este de tot serioasă şi ar trebui să fie preocupantă pentru guvernanţi. De ea ar fi necesar să se ţină seama în administrarea ţării şi mai ales atunci când se stabileşte politica economică a statului. Din păcate, nu este aşa. Reducerea fondurilor bugetare destinate susţinerii programelor sociale ale ţării, înainte de a fi create pentru cei excluşi de la asistenţă socială condiţiile necesare câştigării existenţei de zi cu zi din activităţi economice, ameninţă capacitatea de subzistenţă pentru milioane de români.

În condiţiile în care investiţiile private (străine sau indigene) au scăzut foarte mult şi încă mai există (pentru aproape trei ani) oportunitatea finanţărilor din fondurile europene negociate la aderarea în UE, echipa de guvernare a preşedintelui Băsescu a ales să susţină prin bugetul de stat un amplu program de lucrări publice menit să scoată România din recesiune. Această bună intenţie ar fi de salutat dacă pentru realizarea ei nu s-ar ajunge (inclusiv prin majorarea celei mai importante taxe la nivelul de 24%) la o ruşinoasă înfometare a populaţiei. Exploatarea propagandistică, şi în interes electoral, a ideii de dezvoltare prin investiţii care aduc locuri de muncă pentru toţi devine jenantă în faţa imaginilor de la "datul" de ulei şi zahăr care au răvăşit multe conştiinţe.

În plus, este bine să recurgem şi la experienţele proprii din domeniu, mai ales că le-am plătit cu vârf şi îndesat. În penultimul deceniul al secolului trecut, în plină criză economică şi cu obligaţia de a restitui împrumuturi financiare făcute tot pentru investiţii, regimul comunist al preşedintelui Ceauşescu a sacrificat şi el "consumul" de dragul "acumulării", cu scopul de a asigura muncă pentru toţi. Lucrările publice înghiţeau, în parte, importante resurse financiare care nu se mai întorceau în economie, iar cetăţenii ţării cumpărau alimente pe cartele şi-şi trăiau iernile în locuinţe neîncălzite. Totul până la depăşirea pragului de suportabilitate al genialului plan, al atotştiutorului conducător.

Ar fi de dorit ca actualii guvernanţi, şi ei mari amatori de investiţii (adesea interesate!), să nu uite exemplul de mai sus, aşa cum, fără temei, am uitat eu lecţia lui "se dă zahăr şi ulei". Altfel, ar putea retrăi scene pe care le considerau definitiv excluse în ţara noastră. Dar nu la televizor, aşa cum mi-a fost dat mie săptămâna trecută, ci la uşă şi pe pielea lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Vasile Mocanu, urmează domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Unde sunt fondurile?"

Cu aproximativ un an în urmă, la şedinţa de guvern ţinută la Iaşi, Cabinetul Boc promitea ieşenilor investiţii masive pentru judeţul lor. Moldova, în general, şi Iaşiul, în special, au fost întotdeauna neglijate ori de câte ori s-au împărţit bani guvernamentali. E şi motivul principal pentru care regiunea de Nord-Est a ajuns una dintre cele mai sărace din Europa. De 20 de ani şi mai bine, ieşenii aşteaptă marile investiţii promise pentru a ieşi din acest con de umbră.

Din păcate, noul program guvernamental de investiţii pentru mediul rural îi ia din nou pe ieşeni în râs. O comparaţie cu celelalte judeţe, plasează Iaşiul pe poziţia 38 (din 41) în ceea ce priveşte suma alocată pe cap de locuitor. Potrivit hotărârii de guvern, fondurile totale repartizate judeţului Iaşi sunt în cuantum de nici 8 milioane de lei. Banii - atâţia cât sunt - ar merge în principal spre lucrări de infrastructură şi înfiinţarea de baze sportive. Dar ce mai poţi face cu o astfel de sumă?

Micimea sumei a provocat o reacţie surprinzătoare din partea reprezentanţilor PDL Iaşi. În loc să-şi exprime indignarea, parlamentarii PDL din Iaşi au declarat că doar de atâta e în stare filiala judeţeană a acestui partid, una din cele mai numeroase din ţară. Cum banii vin în funcţie de numărul şi anvergura proiectelor depuse. Iaşiul a primit doar 8 milioane de lei pentru că primarii acestui partid au depus extrem de puţine proiecte. Cât despre proiectele primarilor celorlalte partide, acestea oricum primesc foarte greu finanţare, din motive prea bine ştiute. Mărunţişul ridicol de 8 milioane de lei alocat judeţului Iaşi este exclusiv rezultatul neputinţei PDL Iaşi - o neputinţă recunoscută chiar de aleşii acestei organizaţii.

Le mulţumim membrilor PDL Iaşi pentru sinceritate şi îi rugăm să procedeze în consecinţă: data viitoare să nu mai ceară votul ieşenilor!

Data viitoare să nu mai ceară votul ieşenilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Márton Árpád. Urmează domnul deputat Horia Grama.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De obicei într-o şedinţă de declaraţii politice în jurul datei de 15 martie, câte un reprezentant al grupului nostru are o intervenţie legată de însemnătatea acestei zile. Şi eu m-am pregătit anul acesta ca să am o astfel de intervenţie. Programul Camerei Deputaţilor şi evenimentele de după 15 martie, au modificat prima mea intenţie.

Declaraţia mea de anul acesta conţinând mesajul actualizat al celor 12 puncte publicate pe 15 martie 1848 s-ar fi axat pe ideea că dictaturile au specificitatea de a sugruma libertatea presei şi a întemniţa adversarii politici, respectiv, de a subjuga din punct de vedere economic marea masă a populaţiei. Nu e de mirare deci că atunci când această strângere economică nu mai poate fi suportată de populaţie, aceasta izbucnind în revoltă, primele cerinţe ale petiţiilor elaborate de revoluţionari, pe lângă dorinţe economice, conţin necesitatea eliberării presei şi a deţinuţilor politici.

Ca atare, punctul 1, respectiv 11 al Declaraţiei din 15 martie de la Pesta conţin solicitarea libertăţii presei, respectiv a eliberării deţinuţilor politici.

Mai mult, în aceeaşi zi au ocupat o tipografie şi au tipărit această petiţie, eliberând faptic presa şi în fruntea unei mari mase de oameni s-au dus la Buda, unde l-au eliberat din închisoare pe Táncsics. Nu trebuie să mă forţez mult ca să găsesc o asemănare între aceste evenimente şi modul cum în 1989 a fost ocupat sediul Televiziunii Române sau derularea evenimentelor actuale din Africa de Nord şi Orientul Apropiat.

Totodată, orice dictatură în naştere, căci acestea în zilele noastre apar câteodată printr-o procedură democratică, îşi arată colţii prin încercarea de a restrânge libertatea presei şi a închide, foarte frecvent, prin intentarea unor procese de faţadă, adversarii politici.

De aceea, trebuie să reacţionăm imediat când o putere are astfel de derapaje. Cam atât ar fi conţinut declaraţia mea. Dar încercările de preluare a puterii nu o dată sunt precedate de provocări şi aţâţări naţionaliste, capabile să învrăjbească popoarele din stat. Asta s-a întâmplat şi în vara anului 1848, în martie 1990 şi, din păcate, se pare că se întâmplă şi în martie 2011.

Este dureros că nu Partidul România Mare sau PUNR-ul, ci PSD-ul şi PNL-ul sunt acelea care speculează anumite evenimente, pe care eu le consider provocări de nu ştiu cine gândite. Astfel, după o intervenţie deplasată a senatorului Şova, care de la Codul muncii a ajuns până la Horia, Cloşca şi Crişan, sau ieşirile senatorului Haşotti, care, deşi este istoric şi ar trebui să cunoască necesitatea verificării informaţiilor, a venit cu o declaraţie ca răspuns la un mesaj al primului-ministru dintr-un stat vecin, legat de propoziţii pe care acest mesaj nu le-a conţinut, şi continuând cu dezbateri lungi televizate pe mai toate canalele de televiziune şi radio sau intervenţiile politice din data de 22 martie, respectiv dezbateri la fel de lungi şi deplasate asupra unui proiect de lege depus de mult timp în Parlament, care, de fapt, a realizat conformarea legislaţiei ţării la prevederile Directivelor europene.

Nu ştiu ale cui interese serveşte acest lung şir de ieşiri de naţionaliste, nici dacă cei care o fac sunt conştienţi sau nu că servesc anumite interese, că doresc să preia puterea sau sunt doar simpli pioni în jocul politic de întărire a unei puteri împotriva căreia ei cred că activează. Dar, sunt sigur, acestea slujesc întărirea unei puteri dictatoriale.

Şi trebuie să avertizez, stimaţi colegi, opriţi-vă, opriţi-vă până nu va fi prea târziu, iar evenimentele din 1848, şi în acest sens, ne pot da o lecţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Horia Grama. Urmează doamna deputat Sonia Drăghici.

Domnul Horia Grama:

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Legea privind statutul minorităţilor naţionale din România - buturuga care destructurează juridic statul român".

În calitatea mea de deputat de Covasna, reprezentant al comunităţii româneşti din acest judeţ, fac această declaraţie politică cu scopul de a trage un semnal de alarmă adresat următorilor: domnului Preşedinte al României, Traian Băsescu; domnului prim-ministru al României, Emil Boc; parlamentarilor români din Parlamentul României; instituţiilor competente ale statului român; organizaţiilor societăţii civile româneşti; Biserici Naţionale Ortodoxe; reprezentanţilor mass-media, în legătură cu Legea Statutului minorităţilor naţionale din România, aflată în dezbatere la Camera Deputaţilor, în Comisia pentru drepturile omului.

Analizând conţinutul actual al legii, precum şi rapoartele instituţiilor de specialitate, precum Ministerul Integrării Europene, Academia Română, Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ, Comisia de la Veneţia şi altele, rezultă, pe fond, că se încalcă prevederi fundamentale din Constituţia României precum şi prevederi ale tratatelor internaţionale privind drepturile minorităţilor, la care România este parte, având ca efect destructurarea juridică a statului român.

lată câteva dintre efectele prevederilor din această lege:

1. Legea, în primul rând, are ca efect principal desfiinţarea caracterului naţional, unitar şi indivizibil al statului român.

2. Această lege consacră drepturi colective ale minorităţilor introducând elemente statale noi, precum: Comunitatea naţională a minorităţii; pământul natal al Comunităţii maghiare; autonomia culturală a minorităţilor naţionale.

3. Prin conţinutul acestei legi se înfiinţează autorităţi publice pe criterii etnice, precum consiliile naţionale ale autonomiei, fapt ce excede prevederilor constituţionale şi totodată subminează suveranitatea statului român şi principiul autonomiei autorităţilor locale.

4. Prezenta lege creează cadrul înfăptuirii autonomiei teritoriale pe criterii etnice.

5. Instituţiile şi drepturile excedentare înfiinţate prin această lege duc în mod vădit la discriminarea în primul rând al populaţiei româneşti minoritare din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, iar aplicarea ei va crea cadrul unor dispute şi conflicte interetnice, între români şi maghiari, în judeţele din Ardeal.

6. Această lege este mai degrabă expresia intereselor economice şi politice ale liderilor UDMR, decât a intereselor minorităţilor.

În concluzie, solicit tuturor celor la care am făcut apel prin această declaraţie politică implicarea activă în corectarea prevederilor excesive ale acestei legi, care aduc atingere interesului naţional şi păcii sociale, încercând astfel să elaborăm o lege care să prevadă corect drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc.

Deci, urmează doamna deputat Sonia Drăghici de la PSD şi se pregăteşte domnul deputat Samoil Vâlcu, PDL.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "România, membru NATO".

Stimaţi colegi,

În urmă cu şapte ani, la 29 martie 2004, România devenea membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice, acesta fiind cel mai mare succes al politicii externe româneşti de după anul 1989. Integrarea în structura nord-atlantică a fost un proces îndelungat, a cărui constanţă a constituit-o larga susţinere a poporului român, pentru care calitatea de membru NATO echivalează cu garanţia securităţii şi stabilităţii pe plan extern.

Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (NATO) este o alianţă formată din28 de statedin Europa şi America de Nord care au aderat la Tratatul nord-atlantic. Scopul esenţial al NATO este acela de a asigura libertatea şi securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice şi militare, în conformitate cu Tratatul nord-atlantic şi cu principiile Cartei Naţiunilor Unite. Tratatul nord-atlantic fost semnat la data de 4 aprilie 1949. Acesta reprezintă baza legală şi contractuală a Alianţei şi a fost stabilit în cadrul articolului 51 al Cartei Naţiunilor Unite, care reafirmă dreptul inalienabil al statelor independente la apărare individuală sau colectivă.

Încă de la începuturile sale, Alianţa a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini juste şi durabile de pace în Europa, bazată pe valorile comune ale democraţiei, drepturile omului şi în conformitate cu legea. Principiul fundamental care stă la baza Alianţei este un angajament comun faţă de cooperarea mutuală între statele membre, axat pe indivizibilitatea securităţii acestora.

România şi-a depus oficial candidatură la NATO în 1993 şi un an mai târziu, a fost primul stat care a răspuns invitaţiei lansate de Alianţă de a participa la Parteneriatul pentru Pace, program destinat cooperării euroatlantice în materie de securitate, cu rol major în procesul de includere a noi membri în NATO. Aceşti paşi au reprezentat garanţia evoluţiei democratice a politicii româneşti de după Revoluţia Română şi premisele unei ulterioare integrări europene.

În aprilie 1999, NATO a lansat Planul de acţiune în vederea admiterii de noi membri (Membership Action Plan - MAP). România şi-a elaborat propriul Plan naţional anual de pregătire pentru aderare, care stabilea obiective, măsuri şi termene de realizare în vederea aderării la Alianţă.

La 29 martie 2004, România a încheiat o etapă, drumul spre NATO, şi a păşit pe un drum nou, drumul în cadrul NATO, ca stat aliat. Participarea pentru prima dată la un Summit NATO ca membru cu drepturi depline a demonstrat că ţara noastră este parte activă a procesului transatlantic de luare a deciziilor în domeniul securităţii.

Avem în prezent oportunitatea deosebită de a ne promova interesele naţionale în cadrul unui sistem de apărare colectivă bazat pe valori democratice, beneficiind de cele mai solide garanţii de securitate din întreaga istorie a României.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Samoil Vîlcu şi se pregăteşte doamna deputat Doina Burcău.

Domnul Samoil Vîlcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Sprijinul acordat tinerilor afacerişti - măsură eficientă economic"

Perspectivele economiei româneşti sunt de îmbunătăţire, acest lucru este susţinut chiar de unii analişti financiari, iar aprecierea leului în raport cu moneda euro vine să confirme acest lucru. Măsurile dificile din punct de vedere financiar adoptate anul trecut de actuala guvernare permit ca în acest an să fie respectată ţinta privind deficitul bugetar stabilit pentru anul 2011, respectiv de 4,4% din PIB. România se îndreaptă spre redresare economică şi sunt convins că 2011 va fi un an mai bun decât anul trecut. Prioritatea rămâne promovarea creşterii economice prin investiţii şi îmbunătăţirea climatului investiţional.

Eficientizarea sectorului public va majora cu siguranţă gradul de absorbţie a fondurilor structurale europene, iar aceasta va duce în final la îmbunătăţirea infrastructurii. Din analizele specialiştilor reiese faptul că economia românească s-a stabilizat şi a fost reluată creşterea economică, dar măsurile privind reforma structurală şi consolidarea fiscală trebuie să continue. Una dintre măsuri este cea de a creşte ponderea sectorului privat în economie, iar sprijinirea tinerilor care vor să-şi deschidă o afacere este bine-venită. Măsura stimulării dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri stabilită printr-o ordonanţă adoptată de Guvernul Boc va permite celor care doresc să îşi înfiinţeze o firmă, să beneficieze şi de scutirea de la plata taxelor aferente operaţiunilor de înmatriculare efectuate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, precum şi de scutirea de cheltuieli impuse de asigurările de sănătate datorate de angajator, pentru veniturile a cel mult 4 angajaţi, tară a se depăşi însă salariul mediu brut pe economie din anul anterior. Astfel, Guvernul acordă tinerilor întreprinzători 10.000 de euro pentru deschiderea unei afaceri, iar acest lucru este încurajator la început de drum.

Tinerii sunt creativi şi au idei bune de afaceri, dar au nevoie de sprijinul statului pentru a-şi atinge obiectivele. Această categorie socială este cea mai vulnerabilă în ţara noastră dacă avem în vedere statisticile conform cărora 1 din 5 tineri sunt şomeri, iar foarte multe state din Uniunea Europeană au prevederi legislative care să sprijine tinerii debutanţi în afaceri, cum ar fi acordarea unor granturi nerambursabile, împrumuturi cu costuri mici prin acordarea de garanţii de stat, subvenţionarea costurilor administrative sau finanţarea capitalului social pentru înfiinţarea de firme. De asemenea, o astfel de iniţiativă este în acord cu recomandările europene în domeniu.

În concluzie, încurajarea sectorului privat şi în special a tinerilor afacerişti nu poate fi decât benefică.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu.

O vom asculta pe doamna deputat Doina Burcău şi se pregăteşte domnul deputat Vasile Popeangă.

Doamna Doina Burcău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Violenţa împotriva femeii", pentru că la fiecare început de martie se resimte grija şi atenţia pe care oamenii le acordă femeii. Pe măsură ce trece timpul, aceasta se diminuează. De aceea, acum, spre sfârşitul lunii, doresc să le readuc în atenţia dumneavoastră un semnal de alarmă referitor la femei.

În cel mai larg sens, violenţa împotriva femeilor reprezintă orice atac al corpului femeii, al integrităţii sau al libertăţii prin acte individuale sau privarea socială.

Include bătaia, violul, abuzul fizic şi sexual al tinerelor fete, abuzul verbal şi emoţional, uciderea de către soţ sau partener, uciderea de către un membru al familiei, sterilizarea forţată, urmărirea obsesivă a unei femei, agresarea sexuală la serviciu, pregătirea femeilor şi a fetelor pentru prostituţie prin viol şi manipulare psihologică, pornografia care sexualizează violenţa şi promovează sexul violent şi traficul de femei şi fete.

Cum ajută femeile colaborarea pentru schimbarea socială şi politică? Colaborarea cu un grup care este implicat în muncă pentru schimbarea politică şi socială poate fi un pas ajutător pentru multe femei. Are două avantaje: aduce în prim-plan cauzele externe ale suferinţei şi reduce sensul de lipsă de putere şi izolare, oferind o cale de a încerca să reducă aceste probleme. Poate ajuta victimele să se simtă mai puţin ruşinate sau nefolositoare.

Femeile ale căror drepturi au fost încălcate de practici precum angajamente involuntare şi drogări forţate vor să lucreze pentru schimbările politice şi economice necesare pentru eliminarea puterii de constrângere din sistemul de sănătate mentală. În special pentru femeile care se simt victimizate sau neglijate de acest sistem, munca pentru reformarea sănătăţii mentale poate fi revigorantă.

Violenţa împotriva femeii se manifestă diferit în societăţi diferite. Poate să meargă de la abuz psihologic şi fizic în familie la căsătorie forţată la vârste mici şi alte practici violente. Toate formele de violenţă împotriva femeii sunt încălcări inacceptabile ale drepturilor omului şi stau în calea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi.

Potrivit rezultatelor unei cercetări efectuate în 2003, pe un eşantion de peste 800 de femei din Bucureşti, reiese faptul că aproximativ 52% dintre bucureştence au fost abuzate verbal sau emoţional în cadrul familiei în anumite momente din viaţa lor. 21% dintre femei au fost victime ale abuzurilor fizice, iar 8%, victime ale abuzurilor sexuale în cadrul familiei, cel puţin o dată în viaţa lor.

În România, una din trei femei a declarat că a fost abuzată fizic sau verbal de către partenerul de viaţă, conform Studiului Sănătăţii Reproducerii 2004, iar în primele cinci luni ale anului 2008 au avut loc cu 21,3% mai multe violuri urmate de moartea victimei faţă de perioada similară a anului 2007, peste 50% dintre acestea în mediul rural.

Violenţa în familie este preponderent îndreptată împotriva femeilor: în 2006 dintr-un total de 9372 de victime, 5160 au fost femei, iar în 2007, dintr-un total de 8787 de victime, 5794 au fost femei. Numai în Bucureşti în perioada 2006-2007 au fost înregistrate 968 de cazuri de violenţă împotriva femeii în familie, 10 decese ca urmare a violenţei şi 47 de violuri în stradă, conform datelor Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

O cercetare la nivel naţional lansată în 2003 de Centrul Parteneriat pentru Egalitate arăta că 827.000 de femei au suportat în mod frecvent violenţă în familie sub diferite forme, 739.000 de femei au fost insultate, ameninţate sau umilite, mai mult de 320 de femei au fost abuzate fizic şi un număr similar au suferit abuzuri care au dus la restrângerea forţată a relaţiilor sociale, peste 70.000 de femei au fost abuzate sub forme multiple, inclusiv sexual.

Violenţa împotriva femeii este o realitate cruntă, iar estimările ONU arată că abuzurile nu doar persistă, ci sunt în creştere. Din păcate, de cele mai multe ori, aceste fapte fie nu sunt cunoscute, fie sunt ignorate.

Strâns legată de valori şi tradiţie, adânc înrădăcinată în mentalitate, în felul în care sunt considerate femeile, această realitate este greu de acceptat şi, cu atât mai greu, de schimbat.

"Nu există o reţetă pentru a combate violenţa împotriva femeii. Ceea ce funcţionează într-o ţară nu poate să dea aceleaşi rezultate într-un alt stat. Fiecare naţiune trebuie să găsească o strategie potrivită ei", a declarat Jan Sorensen, coordonator rezident al activităţii ONU în România. "Există, totuşi, un adevăr universal, aplicabil în toate ţările, culturile şi comunităţile: violenţa împotriva femeii nu poate fi niciodată acceptată, scuzată sau tolerată", a spus Marlene Francois-Lays, reprezentantul UNFPA în România.

De teamă, ruşine sau chiar din convingerea că merită ceea ce li se întâmplă, numeroase femei tolerează violenţa partenerilor de viaţă. Deşi studiile au ajuns la concluzia că sărăcia şi lipsa de educaţie sunt principalii factori care duc la apariţia violenţei în familie, aceleaşi studii demonstrează faptul că violenţa este prezentă şi la "case mai mari". Femei educate, cu o situaţie materială satisfăcătoare, acceptă, din diferite motive, să trăiască alături de parteneri cruzi şi violenţi.

Violenţa împotriva femeii apare cel mai des acasă. Dar femeile rămân deseori lângă soţii abuzivi, pentru că nu au unde să plece.

În fiecare zi, femeile şi fetele sunt supuse violenţei în familie, exploatării, violenţei sexuale, traficului de persoane, crimelor în numele onoarei, practicilor tradiţionale periculoase, precum arderea miresei sau căsătoriile timpurii, şi alte forme de violenţă asupra trupului, psihicului şi demnităţii lor. La nivel mondial, una din trei femei a fost bătută, forţată să întreţină raporturi sexuale sau abuzată în alte moduri.

Cel puţin 130 de milioane de femei au fost supuse mutilării genitale. Alte 3 milioane sunt expuse în fiecare an riscului de a fi victimele acestei practici degradante şi periculoase. Crimele "pentru onoare" iau viaţa a mii de femei în fiecare an, în special în vestul Asiei, nordul Africii şi în unele părţi din sudul Asiei.

Cel puţin 60 de milioane de fete "lipsesc" din populaţia mai multor ţări ca rezultat al avortului selectiv sau al neglijenţei. Violenţa împotriva femeii există în continuare în ţările industrializate, deşi ea este ilegală.

Violenţa împotriva femeilor are drept consecinţă costuri foarte mari la nivel de cheltuieli naţionale pentru îngrijiri medicale, acţiuni în justiţie şi acţiuni ale poliţiei, precum şi pierderi în domeniul realizărilor educaţionale şi în cel al productivităţii. Un studiu arată că fiecare act de violenţă face ca femeile să piardă în jur de 7 zile de lucru.

Stresul şi situaţia economică, lipsa de soluţii şi măsuri din partea guvernanţilor, toate acestea au dus şi la violenţe în familii şi cupluri, victime fiind, de cele mai multe ori, femeile.

În calitate de cetăţean român, sunt datoare să semnalez faptul că şi în ţara noastră numărul cazurilor de violenţă în familie este din ce în ce mai mare. Conform statisticilor, în anul 2009 au fost sesizate în ţara noastră de două ori mai multe cazuri ale violenţei împotriva femeilor decât în anul 2004, numărul total de cazuri depăşind cu mult estimările specialiştilor.

Mă întreb câte victime se vor mai înregistra şi în acest an, date fiind măsurile aberante luate de Guvernul Boc - pentru ieşirea... adâncirea crizei economice din România. Întreb acest lucru pentru că sărăcia a generat şi generează violenţă, iar noi, femeile, suntem cele mai expuse.

În contextul socioeconomic, privesc înmărmurită recentele măsuri aplicate de Guvernul Boc, şi anume de reducere a perioadei postnatale şi implicit a alocaţiei iniţiale de îngrijire a copilului. Acestea duc la diminuarea constantă a resurselor şi generează tensiunile intrafamiliale.

Ar trebui să fim cu toţii preocupaţi de ceea ce se întâmplă cu viitorul nostru, în condiţiile în care probabil un milion de familii sunt afectate de sărăcie extremă în România lui Boc.

În opinia mea, violenţa împotriva femeii reprezintă o mare problemă şi de aceea atrag atenţia asupra acestui lucru preşedintelui Băsescu şi Guvernului Boc pentru găsirea şi aplicarea de urgenţă a măsurilor ce se impun pentru eliminarea pe cât posibil a violenţei de orice tip, a violenţei din societatea românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul deputat Vasile Popeangă.

Se pregăteşte domnul deputat Laurenţiu Nistor. Aţi depus în scris, e în regulă.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează "Noi vrem bunăstare, da’ nu pentru popor!"

Iar a trecut prin Parlament, purtând o decizie favorabilă, ideea reducerii TVA-ului la alimente la doar 5%! Preşedintele a luat foc la simplul gând că omului de rând ar putea să-i fie un pic mai bine şi a retrimis actul normativ la "rejudecare", în Parlament. Pentru a doua oară, spre cinstea lui, Senatul - "convins" de către opoziţia democratică - a votat pentru ca şi cetăţeanul să treacă mai uşor prin criză. Ce-a fost însă la gura unor portocalii ca urmare a acestui fapt! Liderii democrat-liberali ar face orice pentru ca taxa pe valoarea adăugată la alimentele de bază să nu se micşoreze!

Cezar Preda crede că o astfel de decizie va duce (dă, Doamne!) la căderea Guvernului. Ispititoare idee... Mult adevăr grăieşte însă gura lui Cezar Preda când spune că s-a ajuns în situaţia aceasta din cauza lipsei de responsabilitate politică a parlamentarilor şi miniştrilor PDL! Că asta contrazice pumnii în piept cu care se bate Boc cum că el are un guvern şi-un partid plin de oameni responsabili, nu mai este nicio noutate; l-a făcut mincinos pe Boc însuşi premiantul Nobel Christopher Pissarides, aşa că... mai contează că o face şi Cezar Preda?!

Ialomiţianu consideră că reducerea taxei nu va duce la ieftinirea alimentelor, că legea ar putea pune probleme serioase guvernului său ultracompetent, mai ales cu plata salariilor bugetarilor, precum şi cu cheltuielile sociale, şi va încerca chiar să îi convingă pe deputaţi să nu voteze proiectul promovat de senatori! Nu prea ne zice domnul ministru cum afectează TVA-ul de la lapte pensiile, ajutorul de şomaj şi preţul medicamentelor.

"Această măsură nu va ieftini produsele!", mai spune domnul ministru. Păi, dom'... ministru... am să-ţi dau o veste proastă: d-aia eşti plătit de către bugetul de stat, dacă nu ştiai - ca să "îţi dăruieşti toata puterea şi priceperea", conform jurământului, să iei măsuri ca să se întâmple asta, întocmai şi la timp, exact aşa cum a fost prevăzut în actul normativ!

Şi... hai să fim serioşi, domnule Ialomiţianu: zici că ai probleme cu investiţiile? Păi, ia din bugetele acelea "nesimţite" aflate la dispoziţia guvernului, şi preşedinţiei şi altor structuri! Numeşte, dacă spui că ai probleme cu investiţiile, domnule Ialomiţianu, măcar trei obiective economice pe care le-ai creat - dumneata sau guvernul din care faci parte - şi care aduc înapoi din banii investiţi în ele! Pentru că ar trebui să ştie până şi un ministru de finanţe PDL-ist că asta înseamnă "investiţie": o plasare de capital în ceva care să întoarcă un profit, sau pentru crearea de noi fonduri fixe pentru lărgirea, reutilarea şi modernizarea celor existente... De exemplu, cumpărarea unei frunzuliţe cu aproape un milion de euro, ori îngroparea a sute de milioane de euro în pârtii şi telegondole făcute de clienţii portocalii pe coclaurii patriei nu sunt investiţii, ci cheltuieli neeconomicoase - asta ţi-o poate spune, domnule ministru, chiar şi portarul de la Curtea de Conturi!

Un alt aspect: oare ţările care au maxim 5% TVA la alimente au guverne bătute-n cap şi doar al nostru e deştept că ţine TVA-ul la alimente tot ca la bijuterii şi articole de lux, sau o fi cumva invers? Şi cât de inteligent trebuie să fii ca să te duci în schimb de experienţă într-una din ţările care au TVA-ul redus la alimente şi apoi, la întoarcerea pe plaiurile mioritice, să aplici corect metodele de succes ale altora, aproape prin simplă copiere? Sau nu te primeşte nimeni în vizită prin Europa?

Sau să mai adaug acum faptul că, dacă reducem TVA-ul, scade evaziunea, implicit corupţia? Ori portocaliii sunt interesaţi ca să menţină evaziunea, pentru că aici e şpaga multă şi vin banii murdari la PDL, taman acum, la un pas de campaniile electorale din 2012?

Încă un aspect pe care "dibaciul" finanţist naţional Ialomiţianu sau nu-1 ştie, sau nu vrea să-1 ia în calcul: dacă scade TVA-ul la alimente şi creşte puterea de cumpărare a omului de rând, oare acesta nu va cumpăra mai mult? Cumpărături ce sunt purtătoare de TVA şi ele! Dacă nu scade TVA-ul, omul îşi restrânge cumpărăturile. Dacă scade TVA-ul, omul îşi înmulţeşte cumpărăturile. Care să fie varianta mai bună din punct de vedere economic? Scăderea sau creşterea cumpărăturilor pe care le face omul de rând sunt cu efect imediat asupra veniturilor la bugetul de stat. Paradoxal, dar în economia reală scăderea TVA-ului la 5% la alimentele de bază duce la creşterea TVA-ului total de încasat, plus impozit pe profit mai mare! Plus avantajul că se vor înregistra mai mulţi plătitori de TVA, căci nu va mai fi rentabilă evaziunea, riscul fiind mult mai mare decât câştigul!

În final, ca sa fie domnul Ialomiţianu şi gaşca portocalie cu sufletul împăcat, am o propunere de echilibrare a bugetului: reduceţi TVA-ul la alimentele de bază la 5%, aliniaţi toate celelalte taxe şi impozite din amonte pentru ca rezultatul final să fie TVA-ul de 5%, şi măriţi TVA-ul la 35% pentru jucăriile de lux: yachturi, mantouri de blană, genţi de firmă şi gata, aţi rezolvat problema şi vă mai crede şi poporul că sunteţi inteligenţi!

Decizia Camerei Deputaţilor privind reducerea TVA-ului la 5% la alimentele de bază va fi, din păcate, la mâna renumitei manipulante de voturi Anastase, aşa că românii pot să-şi ia la revedere de la un pic de trăit mai bine: "Noi vrem bunăstare, da' nu pentru popor!"...

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul la declaraţii politice. Nu mai doreşte nimeni.

Cu aceasta, încheiem şedinţa dedicată declaraţiilor politice de astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Costică Macaleţi:

"Spitalele din Botoşani - sub media europeană"

Declaraţia mea politică de azi se referă la decizia Guvernului de a micşora sub media europeană şi la un nivel sub orice critică numărul de paturi din spitalele botoşănene.

Astfel, printr-o decizie iresponsabilă, reprezentanţii la nivel naţional ai sănătăţii au hotărât să reducă numărul locurilor din spitale, astfel că cei peste 460.000 de locuitori ai judeţului vor avea la dispoziţie doar 2.200 de paturi, cu mult sub media europeană. Conform comunicatului oficial al Ministerului Sănătăţii, în ceea ce priveşte judeţul Botoşani, vor fi reduse 237 de paturi. Decizia va afecta mai ales unităţile sanitare care vor fi transformate de luna viitoare în cămine de bătrâni. Astfel, vor dispărea 50 de paturi de la Sanatoriul Guranda, 55 de la Spitalul Truşeşti şi alte 70 de la Spitalul Darabani, deşi autorităţile locale au decis alăturarea unităţii ca secţie exterioară a Spitalului Dorohoi. Restul de 62 de paturi vor fi reduse din celelalte unităţi sanitare din judeţ, dar abia după ce se va produce comasarea acestora.

Ceea ce surprinde însă este faptul că, deşi judeţul Botoşani este cu deficit la numărul de paturi, Ministerul Sănătăţii a decis să mai şi reducă o parte din acestea. Astfel, dacă media europeană este de 5,61 paturi la mia de locuitori, într-un judeţ în care numărul bolnavilor creşte de la o lună la alta, guvernanţii au reuşit să aducă media de paturi la 4,82.

Spitalele transformate în cămine de bătrâni nu vor mai fi finanţate de Ministerul Sănătăţii, începând cu 1 aprilie, ci de Ministerul Muncii. În acest sens, managerii unităţilor respective au ca sarcină ca până la sfârşitul lunii să întocmească situaţii cu privire la evaluarea personalului actual pentru a vedea cine va rămâne. Potrivit conducerii Direcţiei de Sănătate Publică (DSP), cei mai afectaţi de reducerile de personal vor fi angajaţii TESA şi muncitorii. Cadrele medicale nu vor rămâne însă pe posturile actuale. Personalul din unităţile care devin cămine de bătrâni va fi redistribuit. Fiecare va depune o cerere şi vor fi evaluaţi în funcţie de vechime, activitate, dacă este familie monoparentală, domiciliu. Cei care nu mai pot rămâne în aceste unităţi, cel puţin personalul medical, vor fi redistribuiţi pe posturile vacante apărute pe site-ul Ministerului Sănătăţii, la spitalele din judeţ. Cel puţin aşa susţin responsabilii DSP de la nivelul judeţului, dar cine mai poate să-i creadă?

Cum am putea să caracterizăm o astfel de decizie? Iresponsabilitate, neglijenţă, nepăsare, incompetenţă sau toate la un loc? Cert este că ne scufundăm tot mai mult în mizerie şi deciziile luate azi de acest guvern iresponsabil afectează dramatic viaţa oamenilor, şi aşa pusă la grea încercare zi de zi!

Domnul Ioan Balan:

"Îţi mulţumim, Monnet! Îţi mulţumim, Adenauer!"

Îmi permit să vă citez numai câteva cuvinte din profeţia marelui autor francez Victor Hugo, care în anul 1849, cu ocazia Congresului de Pace de la Paris, visa pentru la o Europă caracterizată de pace şi prosperitate:

"Va veni o zi când voi, cei din Franţa, voi, cei din Rusia, voi, cei din Italia, voi, cei din Anglia, voi, cei din Germania, voi toţi care aparţineţi naţiunilor acestui continent, fără să vă pierdeţi calităţile distincte şi glorioasa voastră individualitate, vă veţi strânge într-o uniune superioară şi veţi constitui fraternitatea europeană ... Va veni o zi în care toate naţiunile continentului, fără a-şi pierde calitatea lor de entităţi distincte şi glorioasa lor individualitate, vor face tot posibilul să se grupeze într-o unitate superioară, constituind fraternitatea europeană. Va veni o zi în care vor fi alte câmpuri de bătaie - cele ale pieţelor deschise ideilor. Va veni o zi în care bombele vor fi înlocuite cu voturi"/Nu ştiu cine şi-ar mai putea imagina astăzi Vechiul Continent, fără opera de curaj a lui Jean Monnet şi Konrad Adenauer! Cred că fiecare dintre cei aproape 500 de milioane de europeni ar trebui să mulţumească acestor fondatori, care au făcut din visul păcii şi prosperităţii o realitate.

S-au scurs deja şase decenii de la primul embrion al proiectului politic la care cei doi fondatori au visat, iar Europa s-a îndreptat către împlinirea profeţiei lui Hugo, dar şi a predecesorilor săi Pierre Dubois şi Dante Alighieri.

Puţini îşi mai aduc aminte de faptul că Uniunea Europeană de astăzi nu a fost un proiect simplu şi nu s-a realizat fără obstacole, fără crize, fără scepticism. Cu toate acestea, dorinţa popoarelor europene de a recrea marea familie europeană a fost mult mai puternică decât piedicile întâlnite.

Astăzi suntem noi înşine parte a acestui proiect de succes şi nici nu vreau să mă gândesc unde ar fi fost România dacă Monnet, Schuman sau Adenauer nu ar fi găsit cheia drumului către pace şi prosperitate.

Cetăţenii români au fost probabil cel mai ataşaţi acestei construcţii, peste 85% dintre ei fiind ataşaţi ideii de "Unitate în diversitate". Poate că noi, românii, am înţeles şi am simţit cel mai bine cât de scumpă este libertatea şi cât de importantă este prosperitatea. Noi intram în Uniune după jumătate de secol în care libertatea era un cuvânt interzis, iar prosperitatea era doar apanajul nomenclaturii.

Chiar dacă cetăţenii români nu se bucură astăzi de toate beneficiile apartenenţei la Uniunea Europeană, avem obligaţia de a menţine entuziasmul şi încrederea lor în Europa. Pentru mulţi deja oportunitatea de a călători nestingheriţi, de a muncii, de a studia şi de a se stabili oriunde în perimetrul celorlalte state membre reprezintă un câştig deosebit.

Ceea ce trebuie să facem în continuare este să creştem nivelul de prosperitate şi în România, pentru cei care doresc să îşi întemeieze o familie şi să îşi crească copiii pe pământurile natale.

Vă propun ca, în şedinţa plenului Camerei Deputaţilor din data de 18 aprilie, să comemorăm pe toţi acei veritabili europeni, care au făcut posibilă Comunitatea Cărbunelui şi Oţelului şi Uniunea Europeană de astăzi.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Legea zilierilor - o lege necesară pentru o societate modernă"

Declaraţia mea de astăzi aduce în atenţia dumneavoastră un proiect de lege dezbătut în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială împreună cu ministrul, şi anume proiectul de lege privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri.

Prevederile acestei legi derogă de la prevederile Codului muncii şi reglementează distinct modalitatea prin care zilierii pot desfăşura activităţi cu caracter ocazional.

Principalul avantaj pe care această lege îl conferă este dat de faptul că zilierul poate desfăşura exclusiv activităţi necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar. Activitatea zilierilor poate fi utilizată numai în anumite domenii de activitate, limitativ prevăzute de lege, iar plata impozitului pe venit este suportată de beneficiar.

Ceea ce legea îşi propune este ca formele de evidenţă şi de plată a zilierilor să fie cât mai simple, fiind comasate în registrul special de evidenţă a zilierilor. Prin amendamentele pe care le-am adus am dorit ca raportul dintre zilier şi beneficiarul de lucrări să se stabilească fără încheierea unui contract de muncă şi fără procedurile de înregistrare la inspectoratele teritoriale de muncă. Acest fapt va simplifica mult activitatea zilierilor în domenii ca agricultură, vânătoare şi pescuit, silvicultură, exclusiv exploatări forestiere; piscicultură şi acvacultură; pomicultură şi viticultură; apicultură; zootehnie; spectacole, producţii cinematografice şi audiovizuale, publicitate, activităţi cu caracter cultural; manipulări de mărfuri, dar şi activităţi de întreţinere şi curăţenie. În scopul evidenţei zilierilor beneficiarul transmite periodic un extras al registrului pentru Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Totuşi, niciun zilier nu poate presta activităţi pentru acelaşi beneficiar pe o perioadă mai mare de 90 de zile, cumulat pe durata unui an calendaristic. Plata zilierului se face zilnic, iar timpul de lucru nu poate depăşi 12 ore/zi.

Această lege se doreşte a fi aplicabilă numai persoanelor juridice care angajează zilieri şi cred că va fi benefică atât pentru angajatori, cât şi pentru angajaţi.

Domnul Octavian Bot:

"Eşecul votului uninominal"

Anunţat ca o revoluţie în materie, votul uninominal s-a dovedit a fi un eşec.

Era de aşteptat ca modificarea sistemului electoral prin introducerea votului uninominal să contribuie în mod esenţial la îmbunătăţirea clasei politice. Cel puţin acesta era argumentul principal în susţinerea votului uninominal.

Ce a ieşit, se poate vedea azi: o clasă politică eterogenă, deputaţi şi senatori care nu au nicio legătură cu politica. Rezultatele schimbării, anunţate ca un triumf, se văd cu ochiul liber.

Un deputat sau un senator aleşi uninominal sunt o (cacealma) păcăleală pentru alegători. Alegătorii au crezut şi au sperat că, prin alegerea directă a câte unui deputat şi senator, problemele lor locale şi punctuale vor putea fi rezolvate de parlamentarii aleşi în colegiu.

Dacă suntem sinceri cu noi înşine, trebuie să recunoaştem că, în actualul context legislativ, parlamentarul ales uninominal nu are nicio pârghie pentru a putea decide pe plan local.

Este o realitate că locuitorii dintr-un colegiu nu îl caută pe parlamentar pentru a ridica probleme de ordin legislativ.

Aceştia, în majoritatea cazurilor, vor o rezolvare imediată a unor probleme locale sau personale.

Parlamentarii care au "norocul" să reprezinte un colegiu care are un primar de aceeaşi culoare politică se mai pot implica. Ceilalţi parlamentari au mari dificultăţi în a colabora cu administraţia locală.

Faţă de această situaţie, ţinând cont atât de proasta selecţie prin vot uninominal, cât şi de lipsa unui cadru legislativ adecvat, s-ar impune renunţarea la votul uninominal, privit până nu demult ca un miracol.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

Toată lumea ştia faptul că preşedintele PNL, Crin Antonescu, nu este decât un balon de săpun... Chiar şi cei din propriul partid îl ştiu umflat cu pompa, fiindcă în afară de faptul că se pretinde un bun orator, nu are niciun conţinut, niciun program, nicio agendă, nicio direcţie.

Ultima găselniţă de a fi pe prima pagină a ziarelor deschide un precedent periculos în materie de idei complet nedemocratice. Citim cu stupefacţie următoarea declaraţie publică: "Ne gândim la un sistem în care, pentru cei care nu trăiesc pe teritoriul României, condiţionăm dreptul la vot de plata a cel puţin unui impozit în ţară, că e teren, că e casă, că e alt tip de venit impozitat", a spus Antonescu în Italia.

Deci domnul Antonescu vrea practic să îngrădească dreptul fundamental al unor cetăţeni români de a vota. Dreptul de a-şi alege liber reprezentanţii este garantat prin Constituţia României (nu ştiu dacă Domnia Sa a citit Constituţia sau măcar dacă ştie că avem aşa ceva în România!) şi nimeni nu poate îngrădi acest drept. Cum poţi să ceri impozite unor cetăţeni români pentru a le da voie să voteze?

Constituţia României, articolul 36:

"(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor, inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alientaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale."

Poate domnul Antonescu are nevoie să i se reamintească faptul că banii pe care muncitorii români din străinătate i-au trimis în ţară au susţinut creşterea economică cu care se lăudau liberalii de sub Tăriceanu... 38 de miliarde de euro au trimis muncitorii români din 2005 până în prezent (conform Băncii Mondiale)!

Încep să mă îngrozesc de ideile complet aiuritoare cu care vine unul dintre cei doi lideri ai opoziţiei, domnul liberal Crin Antonescu... După ce nu are nicio idee sau vreun program alternativ pentru scoaterea ţării din criză (în afară de "Jos Băsescu!" şi "Jos Boc!", nu au ieşit cu nimic!), după ce manipulează salariaţii bugetari prin lideri de sindicat corupţi şi penali, acum începe să caute subiecte de tabloid pentru a fi băgat în seamă.

Din păcate pentru Domnia Sa, cu idei ca cele de mai sus vor ajunge să se plimbe singuri pe stradă, în mânuţă cu un steag USL, fiindcă aceşti oameni fără direcţie şi fără minte nu sunt în stare să îşi conducă propriile frustrări, darămite o ţară întreagă...

Domnul Cristian Buican:

"Adevăratele probleme ale României"

Încerc să readuc astăzi în atenţia dumneavoastră adevăratele probleme cu care se confruntă România şi cetăţenii acestei ţări. În timp ce în majoritatea mediilor politice şi jurnalistice subiectul WikiLeaks reprezintă capul de afiş şi substanţa oricărei dezbateri, populaţia acestei ţări se confruntă cu probleme grave, ce ţin de supravieţuire, nu de atitudinea vreunui oficial american în legătură cu ţara noastră, sau de personajele, mai mult mai puţin oficiale, ce se perindă pe la Ambasada Americană pentru a-şi împărtăşi opiniile, opţiunile, visele, spaimele sau măreţele planuri personale.

Scumpirea alimentelor, a carburanţilor, întârzierea plăţii salariilor profesorilor, creşterea numărului restanţierilor la bănci, nevoile fermierilor, scăderea veniturilor bugetare, creşterea evaziunii fiscale sunt doar câteva dintre problemele punctuale sau generale cu care se confruntă România şi populaţia ei.

În tot acest timp, dacă nu se vorbeşte despre WikiLeaks, se dezbate despre războiul surzilor din PDL, iar ambele subiecte nu vor conduce la niciun fel de rezolvare a problemelor expuse mai sus.

Tocmai de aceea, stimaţi colegi, doresc să fac un apel la dumneavoastră şi să ne concentrăm atenţia la aceste probleme, şi nu la diversiuni inutile şi dezbateri sterile.

Un subiect pe care aş dori să îl dezvolt este acela al situaţiei profesorilor din câteva din judeţele din nordul Moldovei, iar alegerea acestuia nu este întâmplătoare: în primul rând, ca fost profesor nu pot să nu fiu solidar cu cele câteva mii de profesori care nu şi-au mai primit salariile, iar în al doilea rând pentru că această situaţie prevesteşte colapsul economic în care eu cred că vom intra în acest an. În timp ce piticul politic Emil Boc şi acoliţii săi portocalii trâmbiţează ieşirea din criză la sfârşitul acestei săptămâni, mii de profesori nu şi-au primit salariile din cauza incompetenţei funebrului ministru ce conduce Ministerul Educaţiei şi din cauza căpuşării bugetului de către firmele portocalii.

La începutul anului, sindicatele din educaţie atrăgeau atenţia că bugetul alocat acestui domeniu nu ajunge pentru plata salariilor profesorilor pentru ultimele luni ale acestui an, iar realitatea ne-a demonstrat că nu a ajuns nici pentru plata salariilor în primele trei luni. Ce se va întâmpla în perioada următoare? În condiţiile în care ministrul Funeriu afirmă că nu este vina sa, iar protestele îndreptăţite ale acestor profesori se lovesc de ignoranţă şi nepăsare, singura soluţie este închiderea şcolilor, iar acest lucru ar însemna îngroparea învăţământului românesc.

Degradarea morală şi prăpastia în care ne-au adus guvernaţii portocalii se dovedesc a nu avea sfârşit. Dacă la începutul mandatului meu de parlamentar militam pentru alocarea unui procent mai mare din bugetul educaţiei către cercetare, acum am ajuns să consider că dacă actualii guvernanţi reuşesc "performanţa" de a plăti salariile profesorilor este o "mare realizare". În urma discuţiilor pe care le port constant cu foştii mei colegi de la catedră am ajuns să cred că distrugerile provocate sistemului de către actuala guvernare sunt aproape ireparabile.

Fac pe această cale un apel la parlamentarii PDL, somându-i să nu îl mai ţină în braţe pe funebrul ministru al educaţiei. Este o crimă şi un comportament iresponsabil ca cea mai de preţ resursă a unui stat, cea umană şi educaţia sa, să fie gestionate de către un individ obscur precum ministrul Daniel Funeriu, care atunci când se loveşte de o problemă reală precum cea a neplăţii salariilor se baricadează în minister.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"60 de ani de la înfiinţarea CECO"

În aprilie 1951, negocierile desfăşurate între şase ţări democratice - Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda - au condus la semnarea Tratatului de la Paris, prin care se înfiinţa Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Comparativ cu alte organizaţii internaţionale, existente la acel moment, principalul element de noutate îl constituia caracterul supranaţional al acestei comunităţi, reprezentat de transferul de competenţe către un ansamblu de instituţii nou-create.

Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului a fost un răspuns politic care trebuia să pună capăt rivalităţilor istorice din lumea democratică, prin punerea în comun a resurselor de cărbune şi oţel.

Succesul neanticipat al acestui proiect a determinat o dorinţă şi mai mare de apropiere între statele fondatoare, o apropiere care să conducă la libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, a capitalurilor şi forţei de muncă, la creşterea competitivităţii internaţionale a economiilor europene distruse de război.

Se împlinesc şase decenii şi cred că merită să cinstim eforturile elitelor europene care au accelerat procesul integrării economice şi politice şi care au făcut posibil acest proiect pentru pace şi prosperitate, primul pas spre o Europă unită, care astăzi numără 27 state membre, o uniune aproape de nevoile şi aspiraţiile cetăţenilor europeni.

Chiar dacă s-au scurs atâţia ani de la primul pas integraţionist şi chiar dacă Uniunea Europeană este astăzi mai unită decât niciodată, nu înseamnă că provocările la adresa acestui proiect s-au epuizat. Dimpotrivă! Tot mai multe vulnerabilităţi internaţionale ameninţă stabilitatea europeană şi alimentează cu euroscepticism.

Am convingerea că Uniunea Europeană va fi capabilă să depăşească astfel de obstacole şi să urmărească în continuare visul fondatorilor săi Jean Monnet şi Konrad Adenauer, adică crearea marii familii europene.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Odă conducătorilor iubiţi"

În legătură cu evenimentele pe care le parcurgem în aceste zile, nu poţi să nu constaţi că România de azi începe să se identifice cu România anilor ’80, în care regimul ceauşist controla viaţa fiecărui român.

În egală măsură subliniez şi faptul ca aşa-zişi intelectuali din această perioadă aduc osanale conducătorilor iubiţi, amintindu-ne încă o dată de regimul ocupanţilor cabinetelor unu şi doi, care erau preaslăviţi pentru realizările din acea epocă.

Anul 2010 a fost un an de "împliniri măreţe", urmare a faptului că regimul Băsescu-Boc "a reuşit să ia măsuri în beneficiul poporului, spre binele şi fericirea acestuia şi pentru propăşirea neamului", după cum urmează:

• reducerea salariilor pentru persoanele din sectorul public cu peste 25%;
• reducerea pensiilor militarilor, poliţiştilor, în unele cazuri cu 50%;
• scăderea puterii de cumpărare cu peste 30%, comparativ în decembrie 2010, faţă de decembrie 2009;
• reducerea indemnizaţiilor pentru mame, a alocaţiilor pentru copii, a indemnizaţiilor sociale etc.;
• creşterea evaziunii fiscale la peste 40 miliarde euro etc.

Ca şi în anii de tristă amintire, apare "un intelectual de marcă", plătit din bani publici, Sebastian Lăzăroiu, care îi declara "eroi între eroii neamului" pe Traian Băsescu şi Emil Boc, pentru că au făcut atât de mult bine ţării, chiar dacă "partidul nu a fost solidar cu premierul, dar premierul, împreună cu preşedintele, au tras tot poporul după ei, cu forţa".

În acest context, elogiile intelectualilor Preda, Macovei, Patapievici, Lăzăroiu la adresa regimului Băsecu-Boc sunt identice cu următoarele versuri din "Epoca de Aur": "Traian Băsescu şi Emil Boc sunteţi primii fii ai ţării/ Conducători cu faimă, de oameni mult iubiţi/Sunteţi cei ce astăzi poartă-n lume/ Solia înfrăţirii şi-a păcii de granit".

Să aibă orbul găinii cei din anturajul actualilor guvernanţi şi să nu vadă că profesorilor, elevilor, studenţilor, copiilor, pensionarilor, cadrelor medicale, salariaţilor din sectorul public şi din economia reală, persoanelor cu nevoi speciale le-au scăzut dramatic veniturile şi puterea de cumpărare, determinându-i să renunţe la bunuri de strictă necesitate şi la hrana de zi cu zi?

În această situaţie dramatică pe care o traversează România şi românii apare şi "steaua salvatoare" la conducerea Ministerului Dezvoltării şi Turismului, ocupanta cabinetului doi, care "întruchipează nobleţea pururi vie/ a marilor românce născute pe pământ" şi care gestionează jumătate din bugetul României.

Încă din prima zi ca ministru, Elena Udrea îl ataca pe Vasile Blaga pentru "haosul" lăsat la Ministerul Dezvoltării, pe care acum trebuie să-l soluţioneze, şi astfel a înţeles că "Străluceşte-n fruntea ţării/ Lângă cel mai brav bărbat/ Un simbol al înălţării/ Spre noi culmi neîncetat" şi că poate şi trebuie să fie singura care împarte dreptatea în această ţară.

"Savanta de renume mondial" construieşte patinoar de 12 milioane de euro la Braşov, în condiţiile în care o construcţie asemănătoare în Ungaria a costat 4.1 milioane de euro, iar la Petroşani şi Petrila construieşte pârtie de schi şi piste de biciclete în valoare totală de peste 100 milioane de euro, doar pentru că acolo, ca şi la Braşov, sunt primari PDL.

Din categoria proiectelor megalomanice ale cabinetului doi "simbol a tot ce e curat", face parte şi Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii, care presupune construirea a peste 10.000 km de drumuri, modernizare satelor, epurarea apelor uzate, alimentarea cu apă a localităţilor, programe multianuale de mediu şi gospodărire a apelor şi care vor fi realizate pe cheltuiala constructorilor, iar plata se va face de către viitoarele guverne pentru că actualul regim conduce România conform principiului "după noi, potopul".

Era evident ca în urma acestor "realizări măreţe" să apară şi alţi intelectuali care o preamăresc şi o apreciază ca fiind: "Soarele PDL", "motorul politicii", "femeia care dă ora exactă în politica românească", "Kill Bill-ul politicii", "inteligentă, frumoasă, tenace, cu anduranţă la mediul general dezgustător al politicii româneşti" cu perspectiva de a deveni "un erou al acestei ţări / un erou al muncii".

Pentru ca realizările cabinetelor unu şi doi să fie prezentate poporului nerecunoscător, televiziunea publică, ca şi în vremurile regimului ceauşist, aclamă reuşitele măreţe ale conducătorilor săi şi îi ceartă pe cetăţeni că nu înţeleg binele pe care aceştia îl realizează.

Pentru ca derapajele de la democraţie către dictatură să înceteze imediat se impune ca fiecare cetăţean să reacţioneze foarte dur la momentul votului şi să treacă în cartea neagră a istoriei oameni de genul celor care au ocupat sau ocupă fotoliile cabinetelor unu şi doi.

Totodată, apreciez că încălcările repetate ale Constituţiei sunt motive temeinice pentru a iniţia procedurile de suspendare şi demitere a ocupantului cabinetului unu, pentru ca în ţara noastră să nu se întâmple fenomene precum cele din Egipt, Libia sau Tunisia.

Domnul Dumitru Chiriţă:

«Traian Băsescu - "farul călăuzitor" al corupţiei din România»

Traian Băsescu, "cârmaciul neobosit în lupta cu corupţia din România", declara în ianuarie 2011 la Bruxelles că românilor li se pregăteşte "ceva" în luna februarie. Acest lucru se întâmpla în contextul în care Uniunea Europeană pregătea decizia de amânare a aderării la spaţiul Schengen şi simţea nevoia să le arate partenerilor europeni că ştie şi poate să se lupte cu corupţia generalizată pe care o păstorea de 6 ani ca preşedinte al României.

Astfel au început acţiunile în forţă ale mascaţilor, supermediatizate, care au condus la arestarea vameşilor şi poliţiştilor de frontieră, aduşi la Bucureşti cu elicoptere şi, bineînţeles, cu nelipsitele cătuşe la mâini.

Atunci am crezut că Traian Băsescu, "cel mai iubit fiu al poporului român", şi-a dat seama, în al doisprezecelea ceas, că gluma s-a îngroşat, că nivelul corupţiei este în Palatul Cotroceni şi că nu se mai poate ascunde după nişte simple declaraţii despre acest lucru. De asemenea, este posibil ca Traian Băsescu, "geniul Carpaţilor" să fi simţit că scandalurile riscă să ajungă şi la şefii PDL, şi atunci a decis să sacrifice "siguranţele", pentru ca să nu ia foc toată "instalaţia" partidului.

După acţiunile din luna februarie 2011, întreprinse la vămile Siret, Albiţa, Stamora Moraviţa etc., mass-media, în special "mogulii răi", a sesizat faptul că există zone protejate, cum este cazul portului Constanţa, care nu sunt avute în vedere pentru a fi anchetate, în condiţiile în care se bănuieşte că acolo este cea mai mare evaziune fiscală.

Pe 24 februarie, la o oră de maximă audienţă, la TVR, Traian Băsescu declara că "nicio vamă nu trebuie să scape necontrolată, portul Constanţa trebuie să fie o prioritate, dar asta nu înseamnă că nu este deja". Ne aşteptam să vedem "mascaţii" debarcând la Constanţa, vameşi arestaţi, televiziuni etc.

Declaraţiile lui Traian Băsescu, "mare gânditor al contemporaneităţii" au avut drept scop să-i liniştească pe cei care se presupune că ar face evaziune fiscală în portul Constanţa, în condiţiile în care mass-media a semnalat de mai multe ori că Mircea Băsescu a fost implicat în activităţi suspectate ca fiind ilegale.

În aceeaşi perioadă apare şi Daniel Morar, "miliţianul de serviciu" al lui Traian Băsescu, care se mira că DNA-ul său nu are niciun dosar care să vizeze fapte ilegale din portul Constanţa, cu toate că dumnealui crede că această zonă are "potenţial criminologic".

Pe 7 martie, Traian Băsescu, "luptător pentru cauza dreptăţii", revine la timonă declarând că vama Constanţa este unul din locurile unde trebuie acţionat împotriva evaziunii fiscale. A doua intervenţie, a doua perioadă de tăcere a autorităţilor. Să fie vama Constanţa curată ca lacrima sau intervenţiile publice ale lui Traian Băsescu şi Morar aveau rolul de a-i atenţiona pe cei implicaţi în presupuse fapte ilegale?

Un răspuns a venit din partea Directorului Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale (DRAOV) Constanţa, domnul Sunai Cadîr, care spunea că "nu este în măsură să declare dacă se impune sau nu o verificare de genul celor la care s-a referit preşedintele".

A trebuit să vină data de 17 martie şi anchetele din portul Constanţta, pentru ca "indicaţiile preţioase" ale lui Traian Băsescu, "erou între eroii neamului", să se transforme într-un spectacol grotesc, determinat şi de declaraţiile domnului Vagner, director general Oil Terminal, care mulţumea autorităţilor de control că, în sfârşit, au venit şi la societatea dumnealui.

Acest caz pune în evidenţă faptul că "mult iubitul şi stimatul" Traian Băsescu este un "far călăuzitor" al corupţiei din România şi că face tot ce îi stă în putinţă pentru ca el şi apropiaţii săi să fie puşi la adăpost de rigorile legii.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Cum are grijă Boc de bunăstarea românilor"

Anul 2010 a fost un an dramatic pentru marea majoritate a cetăţenilor români care au "beneficiat" de măsurile "înţelepte" ale regimului Băsescu-Boc-PDL şi care au avut ca efect scăderea dramatică a nivelului de trai şi a calităţii vieţii.

Pe parcursul anului trecut şi până în prezent, preţurile au crescut în mod constant, indiferent dacă vorbim de produse alimentare sau nealimentare. Institutul Naţional de Statistică a observat că rata inflaţiei în ianuarie 2011 a fost de 7% faţă de ianuarie 2010.

Este vorba de o medie generală, pentru că sunt produse de bază la care preţurile au crescut cu mult mai mult. De exemplu, la legume şi conserve de legume preţurile au crescut cu 22,5%, în cazul cartofilor înregistrându-se o creştere de aproximativ 65% faţă de ianuarie 2010, când un kilogram de cartofi, considerat mâncarea săracului, costa în medie 1,7 lei, astăzi el ajungând la 2,8-3 lei, previziunile fiind chiar de 4 lei până la Paşte.

Cum să mai aibă românii o alimentaţie echilibrată, după cum ni se cere prin campaniile radio-televizate, când legumele şi fructele au ajuns un lux pentru milioane dintre ei? Cum să luptăm împotriva obezităţii în rândul tinerilor când milioane de familii nu îşi mai permit un regim alimentar echilibrat? La ulei, produs indispensabil, preţurile au crescut în ianuarie 2011 faţă de aceeaşi lună din 2010 cu aproximativ 19%.

În 2011 preţurile au continuat să crească, după cum se arata într-un studiu efectuat de "Ziarul Financiar", un litru de ulei costă 4,6 lei în ianuarie 2010, iar în februarie 2011 acelaşi produs costa aproape 7 lei. O să ajungem iar la zilele de tristă amintire, în care acest produs era un lux?

Creşterea preţurilor la combustibili a fost de 15,4%, acest lucru generând alte scumpiri în lanţ; astfel, tarifele la serviciile de apă, canal şi salubritate au crescut cu 15,9%. Chiar şi CFR-ul, în ciuda creşterii vertiginoase a întârzierilor, a desfiinţării unor rute, a crescut tarifele cu 14%. Bineînţeles, nici concedierile, nici majorările de tarife nu vor scoate din marasmul financiar această societate, devenită pentru mulţi o adevărată "vacă de muls".

În mod cert, unii ar spune că aceste creşteri sunt inerente economiei globale, interdependenţei economiilor, preţului crescut al materiilor prime la nivel mondial. Este adevărat că toţi aceşti factori au influenţat şi vor influenţa rata inflaţiei. Însă tot adevărat este şi faptul că orice Guvern responsabil de soarta cetăţenilor săi ar lua măsuri pentru ca impactul inflaţiei să fie cât mai mic, mai ales asupra categoriilor defavorizate.

Cu mare pompă, Emil Boc a anunţat controale la companiile petroliere pentru verificarea modului în care sunt stabilite tarifele la benzină şi motorină. Cu toate acestea, preţurile nu numai că nu au scăzut, ba, mai mult, ele au crescut, luând parcă în râs Guvernul şi dovedind că nimeni nu mai ascultă ce zice Emil Boc.

În perioada în care preţurile au crescut foarte mult şi puterea de cumpărare a scăzut, Guvernul Boc intervine şi reduce salariile, pensiile, alocaţiile pentru copii şi prestaţiile sociale, pentru a-i face "fericiţi" pe români.

În învăţământ, câştigul salarial mediu net era în ianuarie 2010 de 1644 lei, în urma tăierilor salariale decise de Boc au scăzut în august 2010 la 1063 lei, pentru a ajunge în ianuarie 2011 la 1316 lei. În sănătate, evoluţia a fost de la 1451 lei în ianuarie 2010 la 1163 lei în ianuarie 2011, în timp ce în august 2010 câştigul era de 1036 de lei.

Pentru a avea o idee despre ce înseamnă aceste cifre vom analiza ce cantitate de alimente de bază putea cumpăra un salariat cu salariul mediu în ianuarie 2010 comparativ cu ianuarie 2011. Un profesor, în ianuarie 2010, putea cumpăra 357 litri de ulei de floarea-soarelui sau 967 kg de cartofi. După un an, acelaşi profesor mai putea cumpăra 188 litri de ulei sau 438 kg de cartofi.

Un cadru medical, în ianuarie 2010, cumpăra, cu salariul mediu, 315 litri de ulei sau 853 kg de cartofi. În ianuarie 2011 mai cumpăra doar 166 litri de ulei sau 387 kg de cartofi.

În amândouă situaţiile, puterea de cumpărare la aceste alimente de bază a scăzut cu aproape 50%.

Pensionarii nu au scăpat neatinşi de valul creşterilor preţurilor, iar ca urmare a măsurilor Guvernului Boc cei circa un milion de pensionari cu pensia cuprinsă între 741 de lei şi 1000 lei au fost afectaţi suplimentar, ca urmare a introducerii contribuţiei de 5,5% la CAS.

Chiar dacă pensiile nu au scăzut "decât" cu această contribuţie de 5,5%, în realitate puterea de cumpărare a celei mai defavorizate categorii sociale a scăzut drastic. Un pensionar cu pensia medie cumpăra în ianuarie 2010 cu 740 de lei, 160 litri de ulei sau 435 kg de cartofi. În ianuarie 2011 acelaşi pensionar cumpăra doar 105 litri de ulei sau 246 kg de cartofi. Scăderea puterii de cumpărare, cel puţin în cazul alimentelor, este de aproximativ 35%.

Mai mult, Guvernul Boc a decis să impoziteze cu 16% bonurile de masă, tichetele de vacanţă şi celelalte tipuri de tichete, acest lucru reducând şi mai mult puterea de cumpărare a salariaţilor.

Luând în calcul toate aceste date ne dăm seama de impactul real al "reformelor" Guvernului Boc asupra întregii populaţii. Statisticile furnizate se opresc la luna ianuarie 2011, însă creşterea preţurilor s-a accentuat şi se anunţă în fiecare zi noi scumpiri, cu rezultate catastrofale pentru viaţa de zi cu zi a milioane de români.

Acum câteva zile, domnul ministru Valeriu Tabără dădea vina pe "dăunătorii" importaţi pentru scăderea producţiei autohtone de cartofi. Dar impactul "dăunătorilor" Boc şi Băsescu asupra vieţii românilor când va fi evaluat?

Toate aceste lucruri se întâmplă într-o Românie cu foarte multe resurse lăsate de la Dumnezeu, dar care, din păcate, au intrat pe mâna unui regim care are ca obiective satisfacerea clientelei politice şi care se conduce conform adagiului "După mine, potopul!".

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Noul acord cu FMI: obiective şi provocări"

Board-ul Fondului Monetar Internaţional a aprobat vineri, 25 martie, noul acord cu România. Acesta este de tip precautionary şi presupune posibilitatea ţării noastre de a obţine din partea FMI 3,5 miliarde de euro, în cazul în care turbulenţele din economia mondială ar creşte din nou. Acordul este dublat de o înţelegere cu Comisia Europeană, în valoare de 1,4 miliarde de euro, şi un acord cu Banca Mondială, în valoare de 400 de milioane de euro.

Mai important decât banii este semnalul public transmis de FMI: România a dus la capăt primul acord cu FMI şi a reuşit să se stabilizeze economic. Poate chiar mai important, să se reechilibreze din punct de vedere bugetar. Practic, Fondul garantează în acest moment mai mult decât orice agenţie de rating din lume asupra bonităţii României şi perspectivelor de investiţii care există aici. Noul acord are, astfel, mai degrabă un rol imagologic, decât unul de finanţare efectivă. De altfel, dacă lucrurile merg conform planului, ţara noastră nici nu ar trebui să acceseze respectivele fonduri.

Acordul validat săptămâna trecută are două obiective majore pentru următorii doi ani: stimularea creşterii economice şi atingerea ţintei de deficit bugetar de 3%, cerută şi de Comisia Europeană. Cel puţin în primul caz, semnalele sunt îmbucurătoare. Sfârşitul lunii martie marchează ieşirea din recesiune, aşa cum este ea definită tehnic. 2011 va fi cu siguranţă un an de creştere economică. Ţinta asumată este de 1,5%, dar după cum arată primul trimestru, cred că am putea trece de 2%.

În ceea ce priveşte deficitul bugetar, aşa cum observa şi Jeffrey Franks, s-au făcut progrese prin adoptarea unor legi extrem de importante, în special Legea pensiilor şi cea a salarizării unitare. Mai îmbucurător pentru mediul de afaceri este însă rezolvarea problemei arieratelor. Practic, FMI consideră că ţintele României pe acest palier au fost atinse. Problema pe care trebuie să o mai rezolvăm ţine de datoriile istorice ale companiilor de stat. În condiţiile managementului defectuos al majorităţii companiilor de stat, privatizările cuprinse în acordul nou aprobat pot fi o soluţie, mai ales cele în domeniul energetic, acolo unde România poate înregistra progrese majore într-un timp foarte scurt.

Există provocări semnificative din punct de vedere economic, cărora trebuie să le răspundem în perioada următoare. Prima dintre ele este inflaţia. În acest sens, consultarea tripartită BNR-Banca Centrală Europeană-FMI, privind nivelul dobânzii-cheie şi încurajarea creditării, este absolut necesară. Dacă vrem să atingem ţinta de deficit economic, trebuie întâi să atingem ţinta de inflaţie. Pentru asta, avem nevoie de un curs valutar stabil şi de o repornire moderată a consumului. Nu trebuie să ne mai aruncăm cu capul înainte în bule speculative de tip imobiliar, dar, în egală măsură, trebuie să repornim creditarea.

Dincolo de considerentele economice, noul acord reprezintă şi un dublu semnal politic. Pe de o parte, că Guvernul şi actuala majoritate parlamentară s-au comportat responsabil şi au fost un partener corect. Pe de altă parte, că avem nevoie de stabilitate politică pentru următorii doi ani şi, în niciun caz, nu trebuie să cădem în 2012 în plasa acordării de pomeni electorale. De acum înainte, creşterile de venituri în România trebuie neapărat corelate cu performanţa economică şi productivitatea muncii. Dacă vom reuşi asta, cred că la sfârşitul a patru ani de acord cu FMI România va ieşi întărită, cu o economie solidă, mult mai rezistentă în faţa şocurilor externe şi, poate cel mai important, capabilă să ofere bunăstare cetăţenilor ei.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Jeffrey Franks, FMI - înhămat la căruţa propagandistică a PDL"

În urmă cu câteva luni de zile, solicitam premierului Emil Boc să precizeze public dacă FMI este noul Guvern al României. Făceam această solicitare după ce o delegaţie a FMI, condusă de Jeffrey Franks, s-a întâlnit cu ministrul economiei, Ion Ariton, şi a solicitat liberalizarea preţului la energie electrică şi gaze, dar şi închiderea mai multor mine.

Boc n-a răspuns. Probabil că încă nu ştie răspunsul... dar Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România, nu încetează să ne uimească cu declaraţiile pro-PDL-iste, aş putea spune. La fel ca mulţi dintre dumneavoastră, am citit declaraţiile lui Franks de la finele săptămânii trecute, în care acesta aproape că a ridicat statuie economiei româneşti. Dacă ar fi să trăieşti la Paris sau Bruxelles şi ai citi ce spune oficialul FMI, ai ajunge la concluzia că economia românească duduie rău! Cum oare ar putea fi interpretate declaraţiile: "România va ieşi din recesiune la finele lunii martie, iar populaţia va simţi că situaţia s-a îmbunătăţit până la jumătatea acestui an" decât ca un populism tipic dâmboviţean?

La fel cum este şi enunţul lui Franks: "indicatorii privind economia României sunt aproape universal pozitivi. Există şi unele excepţii, dar, dacă ne uităm la producţia industrială, creşterea este foarte robustă, iar evoluţia exporturilor, de asemenea, foarte pozitivă. Chiar şi cele negative, precum vânzările din retail, sunt mai puţin negative decât erau, iar indicatori precum încrederea consumatorului s-au îmbunătăţit".

Vorbind de retaileri nu pot să nu fac referire la un alt eveniment care a făcut agenda publică la finele săptămânii trecute: cozile. Pe toate televiziunile am văzut cozi şi bătăi pe produse alimentare la care se făcea discount. La Dâmboviţa, patria PDL-istului Florin Popescu, peste 300 de cetăţeni s-au îmbulzit la coadă la un supermarket care avea o promoţie la ulei, fiind nevoie de intervenţia oamenilor legii pentru a calma mulţimea de cumpărători. Întrucât paznicii magazinului nu au mai făcut faţă aglomeraţiei a fost nevoie de intervenţia forţelor de ordine, poliţişti şi jandarmi, ca să îi liniştească pe oameni.

Şi, în aceste condiţii, şeful FMI pe România se înhamă la căruţa propagandistică a PDL şi declară că românii vor simţi o aşa-zisă creştere economică la începutul primului semestru adică prin luna iulie. Care sunt argumentele propagandistului PDL-ist Franks - FMI? "Indicatorii privind economia României sunt aproape universal pozitivi"!

Personal cred că declaraţiile reprezentantului FMI nu sunt credibile şi, prin aceste opinii exprimate, reprezentantul FMI la Bucureşti îşi pierde credibilitatea definitiv. De asemenea, cred că opiniile sale legate de criză şi de efectele pozitive pe care românii le vor simţi în semestrul II sunt false, deoarece Franks a uitat, probabil, că FMI a sugerat Guvernului Băsescu-Boc să liberalizeze piaţa energiei, măsură care se va lua în semestrul II şi care va duce la o majorare suplimentară a costurilor vieţii.

Aşadar, nu numai că românii nu vor începe să trăiască mai bine peste trei luni, ba, mai mult, ei vor simţi şi mai greu apăsarea cizmei FMI care, iată, prin reprezentantul din România, zice una şi face alta.

În încheiere, aş dori să îl întreb public pe Jeffrey Franks ce număr are carnetul său de membru PDL şi, în acelaşi timp, vreau să îl întreb pe premierul Emil Boc în ce localitate a început PDL soclul statuii reprezentantului FMI care, iată, susţine deşănţat, cu toată fiinţa sa, propaganda portocalie ?

Pe de altă parte, duminică seara am fost cu toţii martorii unei noi acţiuni propagandistice a unor oficiali din exteriorul României în favoarea PDL. Este vorba despre dezvăluirile făcute de WikiLeaks care arată că ambasadorul SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman, era preocupat de referendumul organizat pentru suspendarea lui Băsescu. Dezvăluirile ne fac să ne punem o întrebare legitimă: oare Taubman doar s-a plâns în scrisorile sale către Washington de cât de rea este opoziţia din România care vrea să-l "mătrăşească" pe Băsescu sau SUA au întreprins diverse acţiuni de manipulare menite să influenţeze votul românilor în alegerile în care se "juca" soarta "pro-americanului"?

Răspunsul este predictibil, iar concluzia este tristă - instituţiile economice internaţionale şi alte state acţionează în a-şi satisface interesele cu ajutorul unor politicieni români care, din punctul meu de vedere, nu pot fi decât trădători de ţară!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"În moarte clinică"

Medicina de familie este în moarte clinică. Certificatul de deces va fi semnat odată cu intrarea în vigoare a prevederilor noului contract semnat doar de cei de la Ministerul Sănătăţii şi CNAS, ignorând cu desăvârşire tocmai opinia celor ce asigură sănătatea pacienţilor. Negocierile au fost înlocuite de consultări finalizate prin legarea de glie a medicului de familie.

În condiţiile în care sunt sute de localităţi fără medic, iar România este pe ultimele locuri în UE în ceea ce priveşte numărul de medici raportat la populaţie (1,9 la mie), cei 11.820 de medici de familie sunt împiedicaţi să-şi facă profesia.

O activitate medicală destinată rezolvării a peste 80% din probleme de sănătate ale comunităţii va înceta, afectând iremediabil sănătatea românilor, din cauza impunerii obstinate a unor activităţi colaterale actului medical, ce limitează până la dispariţie timpul alocat pacienţilor, limitarea numărului de consultaţii zilnice la douăzeci, subfinanţării cronice, plafonării cheltuielilor medicale, exploziei birocraţiei, concretizată în formulare, registre şi alte înscrisuri din ce în ce mai numeroase (simpla reţetă sau bilet de trimitere există astăzi în zece feluri de formulare) şi din ce în ce mai costisitoare (valoarea a crescut de aproape cinci ori), achiziţionate doar de la cei desemnaţi cu grijă de către puternicii zilei, precum şi multiplicării discreţionare a ameninţărilor şi sancţiunilor destinate celor ce ar îndrăzni să conteste normele noilor stăpâni ai Casei de asigurări şi ai Ministerului Sănătăţii.

Pacienţii noştri ar trebui să ştie că medicina de familie din România are cel mai mic procent (5,6%) din Fondurile Naţionale de Asigurări de Sănătate, comparativ cu alte ţări europene.

Nu putem permite acordarea unui cec, ,multianual" fără acoperire pentru sănătatea noastră, întrucât în conformitate cu Legea nr.500/2002 bugetul este anual, iar normele de aplicare a contractului-cadru sunt anuale, contractele cu CAS şi programele naţionale de sănătate au fost eliminate din acest contract-cadru.

Revendicările noastre sunt acelea de a ni se permite să ne facem profesia spre binele pacienţilor noştri.Dorim considerarea medicinei de familie drept prioritate naţională, debirocratizarea, mai puţine registre şi înscrisuri, simplificarea formularului reţetei compensate şi un buget care să permită asigurarea asistenţei medicale pentru toţi pacienţii.

Pentru aceasta este nevoie de dialog şi de negociere, pentru a asigura dreptul constituţional al românilor la sănătate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Card gratuit de asigurări de sănătate"

Într-o lume bolnavă de criză, singurele tratamente administrate sănătăţii românilor sunt taxele. Pe lângă coplata şi impozitarea pensiilor, se doreşte ca implementarea cardului naţional de sănătate să fie suportată tot de pacienţii aflaţi tot mai aproape de nivelul de subzistenţă sau de medicii de familie ce le asigură sănătatea. Mai precis, aceştia vor plăti producerea, distribuirea, personalizarea, editarea, precum şi celelalte costuri legate de implementarea cardului, cum ar fi: cititoarele de carduri, tehnica de calcul si serviciile de comunicare electronică. Pacienţii asiguraţi vor fi nevoiţi să plătească suplimentar un instrument de control ce serveşte în primul rând CAS, iar dacă nu se conformează vor deconta cheltuielile medicale, iar medicilor de familie li se impune achiziţionarea de cititoare de carduri, precum şi editarea de carduri sub formă de muncă în folosul comunităţii.

Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate destinat furnizărilor de servicii medicale va fi şi mai mic, punând în pericol acordarea de îngrijiri medicale.

În aceste condiţii, propunem ca toate cheltuielile necesare pentru implementarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate să se suporte de la bugetul de stat, atât pentru producerea, personalizarea, editarea şi implementarea cardurilor, cât şi pentru distribuirea acestora.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"România sănătoasă - în media"

Numărul în continuă creştere al persoanelor ce adoptă un stil de viaţă nesănătos faţă de ei înşişi şi faţă de ceilalţi, datorat adesea şi unei informări deficitare, impune dezvoltarea programelor de educaţie pentru sănătate. Semnale de alarmă se pot trage şi din perspectiva comportamentelor de risc la tineri, în ultimii ani România confruntându-se din ce în ce mai mult cu creşterea consumului de droguri, scăderea vârstei de consum de alcool, având drept consecinţă creşterea numărului de cazuri de absenteism, abandon şcolar şi delincvenţă juvenilă, precum şi creşterea numărului de sinucideri în rândul adolescenţilor, şi nu putem uita morţile ce ar fi putut fi evitate pe terenurile de sport.

Această iniţiativă legislativă urmăreşte crearea unui cadru informaţional în sprijinul educaţiei pentru sănătate şi vine în completarea legii pe care am iniţiat-o în urmă cu o săptămână, ce introduce orele de educaţie pentru sănătate în unităţile de învăţământ. Am luat în consideraţie şi faptul că şcoala reprezintă doar 21,1% din valoarea surselor de informare solicitate de către populaţie pe tematică medicală, faţă de 65% reprezentând sursele de informare TV.

În aceste condiţii, difuzarea în fiecare oră de către serviciile media audiovideo a spoturilor ce conţin sfaturi pentru sănătate adresate populaţiei va asigura corespunzător campaniile de comunicare, informare şi educare referitoare la teme care privesc sănătatea publică, iar dobândirea cunoştinţelor necesare în acest domeniu va avea răsunet asupra prevenţiei şi diagnosticului precoce, a creşterii speranţei de viaţă, precum şi a reducerii cheltuielilor din sistemul sanitar.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un nou Giuleşti la Iaşi"

Porunca lui Irod? Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a scăzut bugetul Maternităţii "Elena Doamna" din Iaşi cu 48%, prin scăderea tarifelor pentru fiecare caz. Spitalul va primi de la CNAS doar 307.000 de lei lunar, deşi doar costurile de personal sunt de 550.000 lei, iar costurile totale sunt de aproximativ 700.000 de lei.

Bugetul minim lunar de care are nevoie spitalul pentru medicamente, utilităţi şi personal se ridică la 700.000 de lei şi se pune problema ca nici serviciile medicale şi nici salariile angajaţilor să nu poată fi decontate.

În condiţiile în care se constată la nivel naţional creşterea incidenţei patologiei ginecologice de tip tumoral, iar asistenţa gravidei lasă de dorit, această măsura nu va duce decât la creşterea numărului de decese evitabile.

Cerem Ministerului Sănătăţii şi CNAS să corecteze urgent aceste măsuri, pentru a nu atenta la viaţa femeilor şi nou-născuţilor din Moldova.

Domnul Dorel Covaci:

"Legile votate şi trecute la comandă aduc prejudicii majore sectorului construcţiilor din România"

Joi, 24 martie 2011, la Timişoara, am luat parte la întrunirea Filialei Timiş a ARACO - Asociaţia Română a Antreprenorilor în Construcţii, alături de domnul preşedinte Laurenţiu Plosceanu, unde am constatat, din materialele prezentate şi din discursul participanţilor, greutăţile majore cu care se confruntă acest sector.

Criza, un factor major al neajunsurilor, este dublată de acte normative date în folosul unor grupuri de interese, de acte normative inexistente, cerute cu insistenţă de breaslă şi refuzate de actuala putere şi acte normative a căror îmbunătăţire a fost solicitată, dar care, din nefericire, s-au păstrat neschimbate.

Principalele dificultăţi majore identificate în pregătirea şi realizarea lucrărilor de construcţii cu care s-a confruntat acest sector, începând cu anul 2009, au fost:

• Legislaţia de reglementare a achiziţiilor publice, OUG nr.34/2006, cu toate completările ulterioare, a rămas tot complicată, stufoasă, discriminatorie şi permisivă acţiunilor păgubitoare avutului public, cu influenţe negative pentru cei mai mulţi dintre constructori. Introducerea pragului de 85 %, pentru a evita dumpingul, a fost însoţită de cadrul legal pentru excepţii, iar posibilitatea de majorare cu 50% a preţurilor a rămas, din păcate, în vigoare.
• Selecţia prin procesul de licitare a lucrărilor a făcut posibil accesul la lucrări al unor societăţi necalificate profesional, cu influenţe asupra calităţii lucrărilor şi asupra costului acestora.
• Constructorii au fost frustraţi şi lipsiţi de resurse, atât prin întârzierea plăţii facturilor pentru lucrări executate, nedecontarea pe baza actualizării dinamice a preţurilor la principalele resurse, cât şi prin plata anticipată a TVA la facturare, şi nu la încasarea producţiei realizate.
• Exproprierile pentru amplasarea lucrărilor publice au fost tratate superficial şi au creat grave probleme financiare, tehnologice şi sociale pentru constructori.
• Procedurile - metodologiile de accesare a fondurilor comunitare s-au dovedit inadecvate, influenţând direct reprogramarea sau eliminarea lucrărilor şi deci limitarea portofoliului de comenzi ale constructorilor şi, implicit, a efectuării unor cheltuieli de pregătire păgubitoare.
• Recalcularea devizelor de lucrări pentru influenţe directe şi clare a constituit, în permanenţă, una dintre cele mai păguboase dificultăţi pentru constructori în procesul de execuţie.
• Concurenţa din ce în ce mai agresivă a antreprenorilor străini, care acţionează în România.

Au fost făcute sesizări din partea societăţilor de construcţii, care reclamă câştigarea unor licitaţii de către firmele concurente, la preţ de dumping. Au fost generate mai multe intervenţii pentru deblocare de plăţi sau reluare de licitaţii în media scrisă şi vorbită. A fost subiect de intervenţii şi modul în care unităţile achizitoare au elaborat caietele de sarcini şi fişele de date ale achiziţiei, al căror conţinut cuprindea cerinţe cu trimitere la firme cu dedicaţie, paravane ale unor grupuri de interese.

La nivel de Guvern s-a solicitat:

• îmbunătăţirea legislaţiei achiziţiilor publice, prin promovarea Legii investiţiilor şi amendarea legislaţiei existente;
• promovarea urgentă de către Guvern a Legii responsabilităţii fiscale, care să pună bazele bugetării multianuale;
• promovarea unei legislaţii îmbunătăţite referitoare la PPP (parteneriatul public-privat), care să genereze o altă abordare din partea investitorilor din spaţiul UE sau non-UE;
• promovarea în regim de urgenţă a unei Legi a locuinţei, care să permită dezvoltări de proiecte;
• dezvoltarea programului "Prima Casă", cu accent pe construcţia de locuinţe noi;
• creşterea plafonului de garantare bancară de la 60.000 euro la 70.000 euro, aferent programului "Prima Casă";
• propunerea unui program de dezvoltare a infrastructurii rutiere naţionale, ca o măsură anticriză, alături de programul "Prima Casă" şi cel referitor la reabilitarea termică a locuinţelor;
• perfecţionarea mecanismelor de absorbţie a fondurilor comunitare;
• alocarea resurselor financiare pe ministere - ordonatori de credite, prin buget, pe baza programelor coerente de pregătire şi execuţie anuale şi multianuale, începând din anul 2009.

La nivel de ANRMAP - Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice s-a urmărit:

• amendarea legislaţiei privind achiziţiile publice, cu scopul de a promova:

1. definirea noţiunii de ofertă neobişnuit de scăzută şi de a elimina practica frecventă de dumping la elaborarea ofertelor;

2. renunţarea la taxa de timbru de 2% din valoarea contractului, în cazul introducerii de contestaţii;

3. posibilitatea reactualizării valorii contractelor, generată de modificări ale preţului de achiziţie a materialelor/serviciilor sau cursului valutar;

4. eliminarea prevederilor discriminatorii la elaborarea caietelor de sarcini;

5. majorarea cu 50% a valorii lucrărilor neprevăzute să fie limitată şi acceptată fără licitaţie la 10-15% din valoarea contractului;

6. modificarea Hotărârii Guvernului nr.264/2003 privind condiţiile şi limitele de acordare a avansurilor din fonduri publice;

7. obligativitatea certificării profesionale a societăţilor de construcţii.

Amendarea Hotărârii Guvernului nr.925/2006 privind aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr.34/2006 prin Hotărârii Guvernului nr.834/27.07.2007 prevede că:

• noţiunea de ofertă neobişnuit de scăzută este definită de pragul mai mic de 85% din valoarea estimată a contractului;
• s-a renunţat la taxa de 2% din valoarea contractului, în cazul introducerii de contestaţii;
• este posibilă reactualizarea valorii contractelor, generată de modificări ale preţurilor de achiziţie sau modificări ale cursului valutar.

Totodată, a fost anunţată intenţia ANRMAP de a limita la un cuantum de 20% valoarea lucrărilor suplimentare posibil de angajat de către achizitor, faţă de 50% în prezent.

La nivelul Ministerului Finanţelor Publice s-a cerut:

• modificarea Codului fiscal, aprobat prin Legea nr.571/2003 şi a Codului de procedură fiscală, aprobat prin OG nr.92/2003, în sensul că plata TVA să se facă în termen de 30 de zile de la data încasării facturii;
• renunţarea la intenţia de introducere în CFP a prevederii ca declaraţiile anuale de impozit pe profit să fie certificate de către consultanţi fiscali;
• eliminarea prevederii din OUG nr.106/2007, care impune ca de la data de 1.01.2010 să fie aplicată plata anticipată a impozitului pe profit;
• achitarea de către unităţile achizitoare de stat a datoriilor către societăţile de construcţii.

La nivel de MDRT - Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului s-a solicitat:

• modificarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea construcţiilor;
• susţinerea programului de reabilitare a coşurilor de fum industriale;
• elaborarea de propuneri privind strategia de dezvoltare a lucrărilor de infrastructură, în perioada 2010-2016;
• legiferarea activităţii de certificare a calificării profesionale a societăţilor de construcţii;
• susţinerea activităţii Consiliului Tehnic Permanent pentru Construcţii, elaborând propuneri privind preconizatele schimbări ale prevederilor Directivei Europene nr.89/106/CEE (produsele pentru construcţii).

Este jenant şi dureros să asculţi acuzele ce se aduc clasei politice, în legătură cu legi nedrepte, care sunt votate de actuala coaliţie de la putere şi care aduc prejudicii întregii societăţi.

Acum, în momentul când actele normative asumate se pun în aplicare, se pot vedea lacunele acestora. Dacă aceste legi ar fi fost trecute prin dezbatere parlamentară, după o discuţie normală între părţile interesate (Parlament, Guvern, patronate, sindicate, societate civilă), eficienţa lor ar fi fost alta. Din cauza crizei economice, statul este încă investitorul strategic în economia ţării (fie direct, fie cofinanţând fondurile structurale), fiind obligat, în consecinţă, să respecte cererile partenerilor sociali, la nivel de breaslă sau la nivel naţional.

Indiferent de presiunile ce se fac asupra parlamentarilor pentru diverse interese politice sau partinice, o lege nedreaptă afectează o întreagă societate.

Noi, cei aleşi, avem obligaţia de a face legi bune, în interesul cetăţenilor.

Să urmăm îndemnul PF Patriarh Daniel, ca cei aleşi să dea legi drepte, având frică de Dumnezeu şi grijă faţă de oameni!

A mai rămas puţin timp din legislatura 2008-2012, una dintre cele mai controversate legislaturi parlamentare, şi e de datoria noastră, a parlamentarilor, să îndreptăm răul făcut şi să nu mai acceptăm a ne da votul pentru legi trecute la comandă, care nu sunt în folosul societăţii române.

Domnul Dorel Covaci:

"Spitalele din oraşele staţiuni turistice nu trebuie desfiinţate"

S-a început reforma în sistemul sanitar, în stilul specific actualei guvernări, eliminând unităţi medicale, fără o logică anume şi fără a se ţine seama de interesul cetăţeanului. Este însă o mare greşeală să se desfiinţeze spitalele din oraşele staţiuni, care sunt un element esenţial în dezvoltarea tratamentelor balneoclimaterice, cu specificul fiecăruia în parte, şi care sunt interconectate cu dezvoltarea turismului, dând o altă dimensiune evoluţiei acestor localităţi.

Considerăm un lucru benefic ca aceste unităţi sanitare să fie afiliate spitalelor judeţene sau unui alt spital acreditat, pe specificul afecţiunii care se tratează în staţiunea respectivă.

Solicităm ministerelor implicate, respectiv Ministerul Sănătăţii, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ministerul Administraţiei şi Internelor, să reexamineze această situaţie din staţiunile balneoclimaterice şi să legalizeze printr-o hotărâre de guvern funcţionarea acestor unităţi sanitare.

În Colegiul nr.9 din judeţul Timiş avem staţiunea balneară Buziaş, care prin specificul ei este unică în ţară, iar menţinerea unităţii sanitare în forma propusă (ca unitate de tratament afiliată unui spital acreditat) este esenţială în dezvoltarea staţiunii, a turismului din zona de vest a ţări şi chiar la scară naţională, localitatea fiind un punct de atracţie pentru turişti din ţară şi străinătate.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"De la condamnarea pe hârtie a comunismului la condamnarea a doua oară a persecutaţilor regimului comunist"

În campaniile electorale precedente şi până în ziua de azi, atât preşedintele Traian Băsescu, cât şi vectorii de imagine ai principalului partid de guvernământ, PDL, nu uită să treacă la capitolul realizări, condamnarea comunismului.

"Pentru cetăţenii României a fost un regim impus de un grup politic autodesemnat ca deţinător al adevărului, un regim născut prin violenţă şi încheiat tot prin violenţă (...) Putem afirma că regimul comunist din România a fost nelegitim şi criminal".Acesta este un fragment din discursul rostit de preşedintele Traian Băsescu pe 18 decembrie 2006, când în Parlament a fost prezentat un raport al comisiei prezidenţiale special constituită pentru a elabora un document referitor la condamnarea regimului comunist. Am fost optimist atunci. M-am gândit că şi noi, politicienii, vom reuşi, dacă nu să cicatrizăm unele răni încă deschise, măcar să recunoaştem, moral şi, în limita posibilităţilor, material, meritele unor oameni curajoşi, demni, care au încercat, fiecare după puterile lui, să se opună regimului comunist. Mă aşteptam, pentru că aşa este normal atunci când condamni oficial un regim, pe lângă argumentele de ordin teoretic, să se deschidă, inevitabil, şi calea iniţiativei. Din păcate această cale nu s-a mai deschis, iar condamnarea teoretică a comunismului a rămas doar un element de propagandă electorală şi de imagine pentru preşedintele Traian Băsescu şi PDL.

Dar, şi o spun cu mult regret, lucrurile nici măcar nu s-au oprit aici, mai mult, în realitate, foştii persecutaţi politic ai regimului comunist au ajuns să mai fie condamnaţi încă odată. Într-o primă fază, foştilor deţinuţi politici, foştilor deportaţi - nu cred că este vreun secret -, este vorba de puţini supravieţuitori, toţi cu vârste cuprinse între 72 şi peste 90 de ani, li s-au amputat, în numele crizei, în vara anului trecut, o parte din drepturile obţinute la începutul şi sfârşitul anilor ‘90. Nu a fost de-ajuns. Spre sfârşitul anului 2010, foştii persecutaţi ai regimului comunist sau rudele de gradul I ale acestora au mai primit o lovitură echivalentă cu o condamnare. Curtea Constituţională a decis, în urma unui control a posteriori generat de ridicarea unor excepţii de neconstituţionalitate de către Guvernul Boc, că un articol din Legea nr.221/2009 este neconstituţional. De fapt a fost declarat neconstituţional articolul de bază al legii, cel care permitea celor mai sus enunţaţi să solicite prin intermediul justiţiei, despăgubiri pentru anii petrecuţi în închisorile politice, pentru anii de deportare şi de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, pentru anii petrecuţi în lagărele din URSS.

Legea nr.221/2009, decimată de Curtea Constituţională, a reprezentat o tentativă a Cabinetului Tăriceanu I de a pune în practică un act de condamnare a comunismului, chiar înainte de condamnarea teoretică din 18 decembrie 2006. Din raţiuni pe care nu le cunosc, ministrul de justiţie al timpului, dna Monica Macovei, a uitat în sertar proiectul de lege, dar în ultimul an de mandat al Cabinetului Tăriceanu II proiectul a fost recuperat şi prezentat Parlamentului. Proiectul a trecut cu o majoritate zdrobitoare în Senat, iar pe 12 mai 2009, cu 212 voturi pentru, 2 contra şi 4 abţineri, a fost adoptat de Camera Deputaţilor. Deci iată că o lege votată în cvasiunanimitate în Parlament a fost infirmată un an mai târziu de către un guvern format din partide - PDL, UDMR, UNPR - care au susţinut cu entuziasm adoptarea legii.

M-am aşteptat ca, la începutul noii sesiuni parlamentare, preşedinta Camerei Deputaţilor să înceapă demersurile pentru refacerea acestei legi, pentru a o pune în acord cu prevederile Constituţionale. Chiar dacă termenul limită de 45 de zile a trecut, asupra acestei legi se mai poate interveni. Se mai poate datorită faptului că deşi decizia CCR a apărut în "Monitorul Oficial" încă din 15 noiembrie 2010 (Decizia CCR nr.1358 - Monitorul Oficial al României nr.761 - n.a.), fiind vorba de o excepţie de neconstituţionalitate ridicată în câteva zeci de mii de procese prin care foştii persecutaţi politic solicită despăgubiri, practic, săptămânal, judecătorii CCR au pe rol dosare din instanţele de drept comun privind Legea nr.221/2009. Regret că - la fel ca şi în cazul Legii lustraţiei - preşedinta Camerei Deputaţilor nu a schiţat niciun gest pentru repunerea în circuit legislativ a Legii nr.221/2009. Timp încă mai este. Lansez prin această declaraţie politică un apel pentru ca Legea nr.221/2009 să fie reparată, măcar în ceasul al doisprezecelea. Pentru că, dacă se mai întârzie, atunci nu se va mai putea face nimic, şi foştii persecutaţi politici, foştii anticomunişti vor fi definitiv condamnaţi pentru a doua oară, de data aceasta cu largul concurs al celor care susţin că au condamnat comunismul.

PS: Atât în colegiul din care fac parte, dar şi în zonele limitrofe, am întâlnit câţiva dintre cei care au avut domiciliu obligatoriu în Bărăgan şi au ales să se stabilească aici. Povestea vieţii lor este cutremurătoare. Niciunul dintre ei nu vrea să profite sau să se îmbogăţească de pe urma despăgubirilor la care o lege le-a conferit nişte drepturi. Sunt oameni care au suferit foarte mult, sunt oameni cărora trebuie să le purtăm recunoştinţă şi nu avem dreptul să-i mai condamnăm o dată.

Domnul Daniel Buda:

"Despre adevăruri demult spuse..."

Prăbuşirea sistemului comunist a pus naţiunea română într-o situaţie nouă, şi anume aceea de a aduce la putere, prin alegeri libere şi corecte, lideri capabili să înfăptuiască, să pună în aplicare principiile democratice şi capitalismul. După mai bine de 20 de ani de democraţie, este evidentă încă diferenţa dintre ţările conduse de lideri care au avut voinţa şi ştiinţa politică de a-şi conduce ţările către statul de drept şi prosperitate economică şi cele care nu au avut parte în totalitate de aşa ceva. Fără doar şi poate, România face parte din această ultimă categorie şi acest lucru tocmai din cauza faptului că mulţi lideri, după momentul decembrie ’89, în periplul lor de a pricepe cât mai bine tainele democraţiei, au ignorat cu desăvârşire binele cetăţeanului, reformele politice şi economice şi au lucrat strict pentru consolidarea propriului partid politic, pentru acumularea de capital electoral şi pentru mulţumirea grupurilor de interese din jurul lor.

Fără a dori să fac o pledoarie cu privire la situaţia actuală a statului nostru, stat cu drepturi depline în Comunitatea Europeană, nu pot decât să constat că, după mai bine de doi ani, adevărul este clar: românii au făcut cea mai bună alegere, în anul 2008, acordând votul de încredere reprezentanţilor PDL, cu ocazia alegerilor locale şi generale.

Acest lucru nu îl spun numai eu, deoarece aş fi acuzat de subiectivism, cu certitudine, ci iată că inclusiv oficialii americani, beneficiari ai veritabilei democraţii, şi-au exprimat îngrijorarea încă din 2007 cu privire la viitorul politic şi economic al României. Evoluţia României se pare că, de multă vreme a făcut obiectul unor analize obiective ale oficialilor americani, iar recentele stenograme ale unor convorbiri oficiale americane publicate în presă evidenţiază clar riscul la care România era supusă în situaţia în care puterea era preluată de social democraţi.

Spuneam că inclusiv oficialii americani au simţit pericolul preluării puterii de către baronii PSD, în anul 2008, şi au semnalat clar apropierea de principiile estice, în fapt revenirea la o nouă formă de comunism de tip nou, oligarhic, acest lucru fiind o confirmare clară a ceea ce nu de puţine ori am susţinut fiecare dintre noi, fie în timpul campaniilor electorale, fie în cadrul dezbaterilor televizate.

Nu putem acum, după mai bine de 2 ani de guvernare de dreapta, să nu vedem progresele pe care statului nostru le-a făcut. Am asistat practic la o restabilire a ordinii fireşti a unui stat de drept, o reală reformă şi modernizare a statului, bazată pe un set de principii sănătoase şi corecte. Cu toate blamările, criticile şi încercările deşarte ale actualei opoziţii de a minimaliza eforturile Guvernului, există premisele clare ale ieşirii din recesiune şi de restabilire a situaţiei economico-financiare. Guvernarea PDL, prin cabinetul condus de premierul Emil Boc, a preluat un stat corupt, un stat în care fiecare cetăţean avea propria lege, un stat care nu avea o direcţie unică de urmat şi iată că, prin măsuri susţinute, ţara noastră avansează pe un drum european bine conturat.

În acest timp, colegii din opoziţie, în lamentările lor febrile, nu au făcut decât să confirme ceea ce de mult susţineam: alianţe de conjunctură, lecţii de moralitate şi de politică socialistă. Această mascaradă făcută doar pentru că dă bine în faţa camerelor de luat vederi este evidentă, iar dacă ar fi să ne raportăm la teoria conform căreia prezenţa unei opoziţii puternice este considerată un element esenţial al democraţiei, din nefericire, la ora actuală, aceasta nu poate fi folosită drept standard de evaluare a performanţelor politice actuale.

Am convingerea că actuala coaliţie de guvernare va avea, în continuare, voinţa politică necesară pentru modernizarea statului şi societăţii româneşti, păstrând în mod ferm ţara noastră pe linia europeană şi euroatlantică care ne-a consacrat în ultimii ani.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Utilizarea iraţională a substanţelor chimice în agricultură"

Prea mulţi ani de zile am considerat că producţia agricolă românească este de la sine ecologică, pentru simplul motiv că agricultorii români sunt prea săraci ca să cumpere şi să utilizeze îngrăşăminte, erbicide sau pesticide chimice.

Nimic mai fals!

Realitatea din teren ne arată contrariul. Din ce în ce mai mulţi fermieri români, în goana pentru producţii mai mari şi obţinute cu un efort cât mai mic, utilizează concentraţii din ce în ce mai mari de substanţe chimice, fie pentru dezvoltarea plantelor, fie pentru înlăturarea ierburilor şi insectelor dăunătoare.

În acest context, s-a ajuns ca solul deosebit de roditor al României, în anumite părţi ale ţării, să fie de-a dreptul otrăvit. Sunt depăşite şi de peste zece ori concentraţiile admise de substanţe chimice care s-au înmagazinat în sol, unele dintre ele ajungând chiar şi în sursele de apă.

Mai mult, o astfel de otrăvire a solului nu are cum să nu ajungă şi în conţinutul biologic al cerealelor, legumelor sau fructelor care ajung către consumatorul final.

Într-o astfel de situaţie este chiar paradoxal să mai putem consilia cetăţenii români ca, pentru sănătatea lor, să crească consumul de legume şi fructe.

Cred că utilizarea de o astfel de manieră a substanţelor chimice în producţia agricolă trebuie să înceteze de urgenţă. Sunt puse în pericol atât sănătatea cetăţenilor români, cât şi calitatea solului pe termen lung.

Nu mă pronunţ pentru interzicerea definitivă a acestor instrumente moderne ale economiei agricole, însă un control mai sever asupra modalităţilor de producţie şi mai ales asupra calităţii produselor finale se impune de urgenţă. Va trebui, de asemenea, să înăsprim şi măsurile împotriva celor care, în efortul lor de a maximiza producţiile, pun mai presus profiturile personale decât sănătatea populaţiei şi mai ales decât respectarea resurselor naturale.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Se impune reorganizarea administrativă!?"

Cât am dori să nu recunoaştem sau să negăm că actuala organizare administrativă a ţării nu este una dintre cele mai eficiente cu putinţă, am convingerea că fie ne amăgim, fie nu dorim real să revigorăm dezvoltarea regională a ţării.

Societatea românească s-a schimbat. Economia locală, şi ea. Structura demografică a oraşelor şi mai ales a satelor româneşti nu mai seamănă deloc cu cea de la sfârşitul anilor ’80.

În consecinţă, este greu de imaginat că împărţirea actuală în judeţe şi mai ales în mii de unităţi administrative minuscule mai poate garanta eficienţă în cheltuirea banilor publici şi eficacitate în realizarea proiectelor de infrastructură.

Nu este de mirare că exodul uriaş de tineri dinspre mediul rural către urban şi mai ales către spaţiul Uniunii Europene a fost determinat în principal de incapacitatea administraţiilor locale de a asigura un minim de condiţii de viaţă.

Nici din perspectiva resurselor umane ocupate în administraţiile locale lucrurile nu stau mai bine. Cunoaştem cu toţii că sunt în România administraţii locale supradimensionate, la nivel de comune şi chiar mici oraşe, fără ca acest lucru să se repercuteze favorabil şi asupra succeselor administraţiei, ci dimpotrivă.

Un alt argument puternic în favoarea unei serioase analize a actualei organizări administrative a ţării se află în capacitatea redusă a actualelor unităţi administrative şi a administraţiilor lor de a accesa într-un grad cât mai înalt fondurile europene care stau la dispoziţia României.

Nu vreau să mai enumăr alte argumente specifice mai ales regiunii de Nord-Est a României, acolo unde investiţiile au ezitat să îşi găsească profiturile, să ofere locuri de muncă pentru moldoveni şi să contribuie la bugetele locale. În aceste condiţii, nici nu este de mirare că Moldova de Nord rămâne în topul sărăciei europene, fără prea mari şanse de a gusta din beneficiile apartenenţei noastre la Uniunea Europeană.

Recunosc că nu este un proces facil acela de a regândi funcţionarea administrativ-teritorială a ţării, însă stă în puterea noastră să identificăm problemele actualei organizări, să furnizăm potenţiale soluţii şi să lansăm către dezbaterea publică acest subiect. O astfel de iniţiativă va avantaja cu siguranţă zonele sărace ale României şi, oricât de multă rezistenţă vom întâmpina din partea zonelor mai dezvoltate, noi trebuie să rămânem călăuziţi de obiectivele coeziunii economice şi sociale.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"www.VândDiplomeIeftin.ro"

Titlul declaraţiei politice mele de astăzi nu este decât o ironie amară la situaţia gravă, infracţională, la care s-a ajuns în România, în ceea ce priveşte dobândirea ilicită a actelor de studiu.

În multe dintre cazuri este vorba despre activitatea infracţională a unor grupuri care reuşesc să falsifice impecabil, cu ajutorul instrumentelor informatice, acte de studiu, în schimbul unor sume de bani, deloc neglijabile, obţinute de la viitorii falşi absolvenţi. În acest caz, datoria eradicării fenomenului ţine strict de competenţa Poliţiei Române, care trebuie să monitorizeze atât anunţurile banale afişate pe stâlpii sau băncuţele din jurul instituţiilor de învăţământ, cât şi mediul informatic, prin intermediul site-urilor publice de Internet.

Vă rog să faceţi singuri un exerciţiu şi să căutaţi cu ajutorul unui motor de căutare pe acei binevoitori care oferă la preţuri reduse diplome de studiu. Vă asigur că eu însumi am făcut acest exerciţiu şi am constatat că sunt mii de asemenea anunţuri şi de site-uri ilicite.

Mult mai gravă este însă situaţia în care diplomele false, fără valoare, ajung să fie emise chiar cu complicitatea instituţiilor de învăţământ autorizate de Ministerul Educaţiei din România. Fie că este vorba despre rectori, profesori sau chiar personal auxiliar, fenomenul îmbracă aceeaşi haină infracţională, care trebuie sancţionată potrivit Codului penal. Au ieşit la iveală în anii trecuţi fapte concrete, săvârşite la centre universitare de la Oradea, Galaţi sau Alexandria sau în licee din multe alte localităţi. Cu toate acestea, nu văd ca fenomenul să se fi diminuat în intensitate.

Sunt de acord că statisticile europene ne aşează în continuare într-o poziţie marginală în ceea ce primeşte atât numărul de studenţi la o mie de locuitori, cât şi în privinţa ratei numărului de absolvenţi din învăţământul liceal şi că trebuie să creştem aceste rate. Însă nivelul redus din statistici nu poate fi nicidecum ameliorat prin astfel de practici infracţionale şi nici prin toleranţă faţă de hârtiile fără valoare, denumite incorect diplome de absolvire.

Nu aş vrea să se înţeleagă că nu doresc ca rata tinerilor care finalizează în mod firesc studiile să crească. Tocmai acesta este rostul intervenţiei mele politice de astăzi!

Dimpotrivă, îmi doresc ca România să progreseze prin educaţie, o educaţie reală, făcută în sălile de clasă, şi nu în baruri, cu ajutorul dascălilor noştri valoroşi, şi nu cu ajutorul pseudomodelelor de la televizor sau din presa scrisă.

În urmă cu mai bine de două decenii, laureatul Premiului Nobel Robert Solow adresa lumii provocarea despre rolul fundamental al educaţiei în dezvoltarea pe termen lung a societăţii, şi mai ales al economiei şi al productivităţii muncii.

Sunt unul dintre cei mai puternici susţinători ai actului de reformă în educaţie, reformă care obligatoriu trebuie să conducă la creşterea gradului de calitate a actului de învăţare, exprimată în primul rând în calitatea absolvenţilor, viitoarea forţă de muncă a acestei ţări, viitorii părinţi ai copiilor noştri.

O economie care va trebui să se bazeze pe absolvenţi care şi-au cumpărat lucrările de absolvire pe piaţa neagră sau direct de pe Internet sau care au dobândit diplomele infracţional, fără chiar să mai studieze, este o economie din start sortită eşecului, iar societatea este predispusă la riscuri mari.

Gândiţi-vă numai la câte locuri de muncă a oferit producătorul francez Renault pentru noul centru de la Titu, din judeţul Dâmboviţa, şi ce dificultăţi a avut acest investitor străin în a selecta viitorii angajaţi dintre tinerii noştri români. Este numai unul dintre exemplele negative. Unii dintre dumneavoastră poate chiar v-aţi confruntat în realitate cu deţinători ai unor diplome de studiu fără valoare.

Am speranţa că fenomenul asupra căruia am atras atenţia astăzi o să dispară definitiv şi că toată încrederea învestită în proiectul de modernizare a educaţiei din România, demarat prin Legea nr.1/2011, să se concretizeze în performanţe deosebite pentru tinerii noştri.

Domnul Teodor Atanasiu:

"TVA de 5% la alimente nu se poate, ne spune preşedintele Băsescu! Mai bine să se ocupe SRI de siguranţa alimentară..."

După ce anul trecut PDL, împreună cu celelalte partide sau formaţiuni din coaliţia guvernamentală au votat, din neatenţie sau prostie crasă, proiectele opoziţiei de reducere a TVA la alimentele de bază la 5% şi de limitare a impozitării pensiilor mai mici de 2000 lei, anul acesta, când preşedintele Băsescu a retrimis proiectele în Parlament pentru reexaminare, PDL a dat bir cu fugiţii din Senat şi respingerea lor, aşa cum şi-a dorit locatarul de la Cotroceni, nu a mai putut fi îndeplinită, din lipsă de voturi ascultătoare!

Preşedintele Băsescu a decis anul trecut că numai cetăţenii trebuie să suporte efectele dezastruoase ale crizei economice şi financiare prin care trece încă ţara, fără ca cei care au amplificat dezastrul, guvernanţii săi, îngrozitor de diletanţi şi extrem de păguboşi, să dea în vreun fel socoteală pentru incapacitatea de a face ceva concret sau de a lua vreo măsură care să ajute economia, aşa cum au făcut vecinii noştri, Bulgaria, Ungaria, Ucraina etc...

Când noi, cei din opoziţie, am încercat să uşurăm coşul zilnic al românilor măcar cu o reducere a TVA la alimentele de bază, toţi portocaliii, la unison, ne spun că nu se poate nici acum, pentru că nu este sustenabil!

Păi de ce, domnule Băsescu, este suportabil pentru români să plătească peste noapte un TVA de 24% pentru tot ce se vinde în ţara asta, doar pentru că aşa vreţi dumneavoastră să le impuneţi, iar atunci când vine vorba de o gură de oxigen pentru cei pe care i-aţi condamnat la foamete îndelungată şi sărăcie lucie, o reducere a TVA doar la alimentele de bază nu mai este în niciun caz sustenabilă?

Cum demonstraţi acest lucru, domnule Boc, dacă pentru şosele, telegondolele şi patinoarele doamnei Udrea aveţi la dispoziţie vreo 3-4 miliarde de euro de cheltuit, iar pentru cei pe care i-aţi silit să intre în şomaj, ajungând să nu mai aibă cu ce să-şi plătească facturile şi ratele, cei pe care i-aţi lăsat fără medicamente şi alocaţii sau cărora le-aţi furat şi pâinea zilnică de pe masă, tot nu aveţi vreo posibilitate de mai bine, nici în 2011?

Reducerea TVA la alimentele de bază nu are nicio legătură cu fluxurile încasărilor dumneavoastră de TVA, domnilor guvernanţi! Şi acest lucru îl ştiţi foarte bine, dar preferaţi să aruncaţi din nou, în ochii celor sărăciţi voluntar de dumneavoastră, praful imposibilităţilor infinite şi al austerităţilor fără margini!

Dacă preşedintele Traian Băsescu, prin ce a declarat săptămâna trecută referitor la faptul că riscurile privind siguranţa alimentară vizează, în cazul României, preţurile, menţionând că o evoluţie rapidă a acestora ar reprezenta un risc pentru români, crede că a rezolvat problema creşterilor fulminante de preţuri, care au pus pe butuci bugetele familiale ale românilor, înseamnă că vorbele goale ţin de foame pe termen nelimitat, după opinia dumnealui!

Dar ceea ce este dezgustător de-a dreptul şi imposibil de tolerat pentru orice cetăţean greu încercat de numeroasele crize la care a fost supus în ultimii doi ani este declaraţia stupefiantă a preşedintelui, cum că: SRI are ca prioritate securitatea alimentară a românilor.

Nu, domnule preşedinte! SRI nu poate rezolva orice problemă în România, pe care guvernanţii dumneavoastră sunt incapabili să o gestioneze!

Această instituţie poate să contribuie oarecum la diminuarea evaziunii fiscale, prin semnalarea unor cazuri importante în acest sens, dar securitatea alimentară a românilor este în primul rând legată de posibilitatea acestora de a-şi putea permite alimente la preţuri decente şi de a fi lăsaţi să aibă salarii şi pensii neciopârţite permanent şi nesufocate de inflaţie.

Or, guvernele dumneavoastră dragi nu au făcut nimic, domnule preşedinte, astfel încât românii să nu ajungă să moară de foame în propria lor ţară, sărăciţi de austerităţile dumneavoastră nemaiîntâlnite, după mai bine de două decenii de democraţie, obţinută cu mari sacrificii!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Cine vreţi, domnilor guvernanţi, să se mai ocupe de bolnavi în ţara asta?"

Luând în calcul dezastrul din sănătate, care a culminat cu decizia de desfiinţare abuzivă sau comasare ilogică a sute de spitale din România sau cu nemulţumirile nesfârşite ale medicilor de familie, supăraţi pe nedreptăţile ieşite din comun de care au parte, ca urmare a noului contract-cadru care li se impune de către ministerul de resort, sau cu blocările frecvente ale compensatelor, toate acestea, adunate, dau un singur bilanţ: faliment şi pacienţi fără număr!

Cele mai proaste şi destabilizatoare decizii luate în ultimii doi ani de haotice guvernări portocalii au reuşit să transforme sistemul de sănătate într-un calvar autentic pentru pacienţi, dar şi pentru medicii români.

Că pentru medici nu mai există nicio şansă de normalitate în România, spune acest lucru foarte clar chiar actualul ministru al sănătăţii, domnul Cseke Attila, care recunoaşte că nu îi poate opri pe medici să plece din ţară, deci exodul acestora are toate premisele să continue în ritm alarmant.

Medicii şi asistentele, sătui de sărăcia lucie din spitale, de salariile de mizerie cu care sunt umiliţi, de imposibilitatea de a-şi practica profesia în condiţii decente, din cauza subfinanţării crase a sistemului de sănătate, sunt forţaţi astfel să aleagă din ce în ce mai mult Occidentul, unde pot avea salarii substanţial mai mari şi condiţii de trai mai bune.

Potrivit statisticilor oficiale, în România, aflată într-o recesiune fără orizonturi de ieşire reală, situaţia din sănătate este cu mult mai gravă, de la an la an, decât în oricare altă ţară est-europeană, deoarece numărul medicilor care au ales străinătatea a reuşit practic trista performanţă să se dubleze, în decurs de numai un an, ajungând la 2.779, în 2010. În intervalul 2007-2009, din România au plecat 5.500 de medici: 1.500 în 2007, 2.100 în 2008 şi 1.900 în 2009.

"Hai, să nu mai facem o dramă din faptul că pleacă medicii. Dreptul nostru este de a pleca unde ne e mai bine", ne-a transmis impasibil preşedintele Traian Băsescu anul trecut!

Este adevărat, domnule preşedinte, libera circulaţie este un drept câştigat de toţi românii, odată cu integrarea în Uniunea Europeană. Poate singurul beneficiu real de care am avut parte, ca urmare a enormelor eforturi făcute de poporul român, pentru a fi integraţi în acest exclusivist club: UE. Dar aici nu mai vorbim de călătorii de plăcere sau de libertatea de a circula oriunde în spaţiul european, ci vorbim deja de un exod dramatic al medicilor şi asistenţilor români şi chiar de şanse mult diminuate de supravieţuire pentru pacienţii români care-şi plătesc cu toată conştiinciozitatea taxele, dar nu pot merge la Viena ca să fie trataţi de medici performanţi, din simplul motiv că sunt săraci.

De ce, domnilor guvernanţi prea portocalii în decizii, şi de ce, domnule preşedinte, jucător de destine şi de viitor al românilor la ruleta sărăciei crunte şi a abramburelilor inimaginabile ale unei întregi societăţi, nu le redaţi românilor demnitatea şi speranţa că pot trăi şi îşi pot îngriji sănătatea sau că pot lucra în mod decent la ei acasă, în propria lor ţară? Dreptul nostru este de a fi lăsaţi să trăim mai bine, domnilor, iar al dumneavoastră, de a pleca unde vreţi, fără noi!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Cum vrea PDL să-şi ispăşească păcatele prin legarea cu lanţuri a scaunului prezidenţial de gardul de la Cotroceni..."

Supărarea preşedintelui Traian Băsescu pe copilul său de suflet, PDL, care a devenit cam zburdalnic şi neascultător în ultima vreme, este din ce în ce mai vizibilă şi chiar uneori vehement exprimată în ieşirile publice ale acestuia: "Am comunicat primului-ministru că vor pierde majoritatea. Aşteaptă să o piardă, ce să-i fac? Şi el, şi PDL. Azi asta am constatat. Că o lege pe care am trimis-o înapoi (Legea TVA-ului de 5% la alimente) nu a putut fi corectată pentru că PDL nu mai are majoritate în Senat. Ce am văzut azi nu mă face optimist în continuare. Nu am constatat astăzi o părăsire, ci o absenţă", a declarat dumnealui recent.

De la explicaţii puerile, de genul: "este una dintre greşelile care se petrec în univers", dată de liderul Grupului PDL din Senat, după ce au pierdut votul la legile retrimise săptămâna trecută de către preşedinte în Parlament, până la noi proiecte menite să-i apere cu înverşunare domnului Băsescu scaunul prezidenţial, toate acestea sunt încercări PDL-iste ori hilare, ori heirupiste, de a dovedi că iubirea portocalie nu s-a stins deocamdată, transformându-se total în indiferenţă, şi că eforturile de a-şi apăra conducătorul veşnic palpită încă şi ele nu ar fi încetat vreodată!

De aceea, zilele trecute, armele pentru un nou război cu opoziţia s-au ascuţit din nou de către parlamentari ai coaliţiei guvernamentale, care au modificat în Comisia juridică a Senatului Legea referendumului (Legea nr.3/2000) la articolul care se referă la modalitatea de demitere a preşedintelui României. Adică, dumnealor au bătut nişte cuie zdravene în actualul scaun prezidenţial, care părea în pericol să devină vulnerabil printr-o nouă suspendare, şi au modificat art.10 care, dacă va ajunge să fie adoptat, va arăta în felul următor: "demiterea preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale". Practic, s-ar reveni la formula din legea anului 2000, care a fost modificată după furibunde bătălii şi în care din 2007 se prevede că preşedintele României poate fi demis cu majoritatea voturilor participanţilor la referendumul de demitere.

Numai că la acele vremuri combatanţii erau alţii, iar UDMR şi chiar conducătorii de vază ai ilegalului UNPR erau de cealaltă parte a baricadei. Oare cum îşi vor justifica acum aceştia noile demersuri, care le descalifică total susţinerile anterioare? Cum se poate ca în decurs de numai câţiva ani să-ţi schimbi total convingerile şi să aperi cu înverşunare exact ceea ce ai înfierat cu toată puterea altădată?

Mai concret, PDL vrea ca demiterea preşedintelui prin referendum să devină practic imposibilă, ţinând cont de faptul că, după ce votanţilor li s-au înşelat atât de rău aşteptările de către conducătorii portocalii, nu se mai întrevede posibilitatea ca la vreun vot din perioada următoare să se înghesuie peste 9 milioane de români, iar UDMR, UNPR şi minorităţile, care luptau sângeros pentru cu totul alte convingeri cu puţin timp în urmă, vor trebui să voteze şi să apere, cu toate invenţiile din dotare, exact scaunul pe care au vrut altădată să-l dărâme...

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Domnule Boc, nu mai vorbiţi de economie, vă rugăm!"

În alocuţiunea sa din timpul discuţiilor de la moţiunea de cenzură pe Codul muncii, premierul Boc a declarat, Domnia Sa fiind de altfel un economist de renume mondial, că laureatul Premiului Nobel pentru economie în anul 2010, cipriotul Christopher A. Pissarides, ar fi afirmat că flexibilitatea pieţei muncii, prin folosirea contractelor temporare de muncă, ar duce la crearea de noi locuri de muncă după ieşirea din criză.

"Nu ştiu de ce nu îl invocaţi pe Christopher Pissarides, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2010, citat ieri chiar şi de "Ziarul Financiar", care spune: "Soluţia pentru crearea de noi locuri de muncă după revenirea din criză o reprezintă flexibilizarea pieţei muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă, acestea fiind singura modalitate prin care tinerii vor avea acces la piaţa muncii. În Spania - spune acelaşi laureat al Premiului Nobel -, unde rata şomajului în rândul tinerilor a ajuns la maxime istorice de 43%, aproape că nu s-a folosit deloc sau nu s-au folosit deloc contracte temporare de muncă, pe când Germania, unde există în prezent deficit de forţă de muncă şi cel mai scăzut nivel al ratei şomajului din ultimii 18 ani, a avut cea mai rapidă revenire pentru că a permis flexibilizarea pieţei muncii prin contracte temporare". Ce vrem, în fapt, şi noi prin modificarea Codului muncii? Să dăm posibilitate tinerilor să îşi găsească mai uşor un loc de muncă, să dăm posibilitate angajatorilor să îi angajeze mai uşor. Şi, cu alte cuvinte, să beneficieze de protecţia socială la pensie, la şomaj sau la sănătate", afirma Emil Boc în faţa plenului Parlamentului la data de 16 martie 2011.

Numai că a urmat o surpriză de proporţii pentru genialul economist specializat în gâşte, Emil Boc.

Articolul citat de premier la acea dată nu reprezintă decât "o deformare a realităţii, prin atribuirea profesorului Pissarides a unor declaraţii pe care nu le-a făcut niciodată şi care contravin convingerilor sale", se arată într-o scrisoare deschisă a Grupului Critic Atac, adresată prim-ministrului Boc. Iniţiatorii scrisorii i-au cerut economistului Pissarides o poziţie oficială legată de articolul în care apăreau declaraţiile sale, din care reieşeau beneficiile economice şi sociale pe care ar urma să le producă aplicarea noului Cod al muncii.

"Cu certitudine nu am spus niciodată aceste cuvinte care îmi sunt atribuite şi nu cred în ele. De fapt, am vorbit în mod repetat împotriva ideii de utilizare a contractelor pe perioadă determinată ca modalitate de reducere a şomajului. Consider că aceasta este o politică rea în condiţiile actualei recesiuni şi această politică se face responsabilă de dualitatea de pe piaţa forţei de muncă din Spania şi, parţial, de rata ridicată a şomajului", a replicat laureatul Premiului Nobel.

În afara faptului că un ziar a publicat un neadevăr, dumneavoastră, domnule prim-ministru, aveaţi obligaţia de a verifica cele susţinute de această publicaţie. În consecinţă, puteţi începe prin a vă concedia consilierii care v-au scris discursul.

Dar eu vă propun să nu vă opriţi acolo.

Trebuie, pentru binele României, să vă scrieţi demisia!

Domnul Marin Almăjanu:

"PDL nu vrea alimente mai ieftine pentru români, pentru că-i încurcă programul electoral!"

Cei mai mari populişti ai planetei, promotorii de vază ai demagogiei ieftine şi ai promisiunilor neonorate niciodată, PDL-iştii, guvernanţi sau parlamentari, susţin în bloc faptul că TVA la alimente nu poate fi redus din varii motive, care mai de care mai puerile şi fără fond.

Nu-i impresionează nimic pe domnii portocalii atunci când vine vorba de a oferi posibilitatea unor alimente de bază mai ieftine pentru milioanele de săraci ai României, care se înghesuie cu zecile de ore pe la cozi ca să beneficieze de promoţii sau gratuităţi! Imaginile şocate, prezentate zilele trecute pe toate ecranele tv, în care românii, în mare parte pensionari foarte în vârstă, se îmbulzeau, stând la cozi interminabile, în aşteptarea deschiderii unor noi magazine în mai multe judeţe din ţară, care ofereau câte un litru de ulei gratis, este mai mult decât dezolantă şi impresionantă până la lacrimi!

Din păcate, aceste imagini ale sărăciei lucii, care domneşte nestingherită în România austerităţilor nesfârşite, impuse cu forţa şi fără limită de către generoşii domni Boc şi Băsescu, nu-i mişcă pentru nimic în lume pe cei care au generat-o.

Ministrul finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu, a declarat săptămâna trecută că va încerca să-i convingă pe deputaţi să reexamineze legea privind TVA redus la alimente, întrucât această măsură nu va ieftini produsele, dar va pune în pericol cheltuielile cu salariile, cele sociale şi investiţiile.

În acelaşi timp, tot ministrul finanţelor anunţă că: "bugetarii şi-ar putea recupera salariile din 2010 în luna decembrie", adică bani nu sunt, iar TVA redus la alimente ar însemna un dezastru devastator pentru vistieria şi aşa prea goală a statului, dar salariile îşi vor reveni spectaculos până la sfârşitul anului!

Fie că este vorba de revenirea la cuantumul salariilor de anul trecut - dar nu acum, ci puţin mai încolo, la un an de la împlinirea termenului legal stabilit de Curtea Constituţională -, fie că este vorba de o ploaie torenţială de iniţiative legislative ale PDL cu tentă electorală, cum ar fi cea referitoare la faptul că am putea depăşi viteza legală cu 20 de km/h sau să nu mai purtăm centura de siguranţă şi să vorbim la telefon în timp ce conducem, indiferent de consecinţe, toate acestea au menirea să crească PDL în sondaje fără a face nimic concret pentru cetăţenii afectaţi grav în ultimii doi ani de un tăvălug de tăieri de venituri şi o creştere fulminantă şi fără precedent a şomajului şi a preţurilor.

Probabil alte raţiuni, mult mai pragmatice, fac loc unor cheltuieli bugetare posibile, cum ar fi campaniile electorale, care se apropie cu paşi repezi... Deci şi promisiunile de tot felul sau minciunile pompoase trebuie să-şi reintre în drepturi în discursul public portocaliu, nu-i aşa?

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Premiul Nobel pentru minciună şi fariseism se acordă... domnului Boc!"

Aproape că fiecare român se obişnuise destul de mult cu ideea că domnul Boc este cel mai mare demagog în viaţă al României sau cu faptul că, în cei peste doi ani de mandat de premier, acesta ne-a întocmit tot felul de programe de guvernare, care mai de care mai aducătoare de valuri binefăcătoare şi nesfârşite de lapte şi miere: de la sute de kilometri de autostradă până la pensii şi salarii minime de sute de euro; de la o agricultură eficientă şi prosperă până la alocaţii substanţiale pentru copii etc. Sau că la fiecare apariţie publică a premierului aflam din nou că doza de optimism a acestuia a atins cotele maxime şi ne-a scos din nou, pe neaşteptate, din criză, fără ca noi sau economia să fi perceput în vreun fel acest lucru.

Şi ce s-a ales oare din multitudinea de promisiuni solemne, pentru care s-a jurat la fiecare învestire de guvern Boc? Nimic mai mult decât praful portocaliu...

Basmele au ţinut o vreme pentru mare parte din români, până la instaurarea peste noapte a adevărurilor de coşmar semnalate de supraveghetorii externi! Şi aşa au ieşit la iveală, rând pe rând, fantasmagoriile expirate, expuse zilnic de corul de guvernanţi din falimentarele echipe ale domnului Boc.

Dar prin recentul comportament al domnului Boc meteahna portocalie de Pinocchio veritabil a întrecut orice măsură imaginabilă la ultima moţiune de cenzură pe Codul muncii, unde acesta a afirmat, în plenul Parlamentului, că domnul Pissarides ar susţine că "soluţia pentru crearea de noi locuri de muncă după revenirea din criză o reprezintă flexibilizarea pieţei muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă".

Aţi fost foarte repede pus la punct de către cel căruia i-aţi atribuit susţineri ridicole şi exagerat de false, domnule prim-ministru: "Cu certitudine, nu am spus niciodată aceste cuvinte care îmi sunt atribuite şi nu cred în ele. De fapt, am vorbit în mod repetat împotriva ideii de utilizare a contractelor pe perioadă determinată ca modalitate de reducere a şomajului. Consider că aceasta este o politică rea în condiţiile actualei recesiuni şi această politică se face responsabilă de dualitatea de pe piaţa forţei de muncă din Spania şi, parţial, de rata ridicată a şomajului", v-a replicat laureatul Premiului Nobel, domnul Christopher Pissarides.

Sunteţi incredibil, domnule prim-ministru, şi ar trebui să înţelegeţi măcar acum, în ceasul al treisprezecelea, gravitatea minciunilor dumneavoastră şi, mai ales, faptul că, prin funcţia pe care o deţineţi, nu vă reprezentaţi pe dumneavoastră şi partidul pe care-l conduceţi la groapa de gunoi, ci şi pe noi, poporul român, şi ne faceţi pe toţi de râs!

Domnule Boc, ajunge! Fabrica dumneavoastră de minciuni trebuie închisă definitiv! Aţi plecat de la a minţi un întreg popor, convertit în pacient guvernamental, cum că se simte mai bine şi că are toate şansele să supravieţuiască prin grija dumneavoastră - deşi acesta este sufocat zilnic cu toate poverile care s-au inventat vreodată de vreun prim-ministru - şi aţi ajuns să minţiţi flagrant că un specialist internaţional în economie, laureat al premiului Nobel, are aceeaşi părere cu teoriile dumneavoastră false despre muncă, contracte pe perioadă determinată şi şomaj.

Aceasta reprezintă deja culmea tupeului şi a invenţiilor mincinoase şi cred că până şi lui Pinocchio i-ar fi ruşine! Dar de fapt Pinocchio s-a îndreptat şi a devenit băiat bun. Dumneavoastră v-aţi transformat în Emil Bobu... sau Elena Ceauşescu?! Oricum ce faceţi dumneavoastră, domnule Boc, se numeşte impostură. Aţi înţeles? Impostură!

Şi, apropo de discursul dumneavoastră de două parale de la ultima moţiune: oare 33 % (ponderea veniturilor din PIB-ul pe 2010) e mai mare decât 32 % din PIB-ul pe 2008? (Şi cu câtă mândrie aţi afirmat acest lucru!)

Domnule Bo...bu, sunteţi penibil! Daţi-vă demisia!

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Un semnal de alarmă: România este pe primul loc în Europa la numărul de bolnavi de tuberculoză"

În mod regretabil, conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, România se află pe primul loc în rândul ţărilor din Uniunea Europeană, la numărul de persoane diagnosticate cu tuberculoză. Din anul 2002, când au fost diagnosticaţi un număr de 142 de bolnavi la 100.000 de locuitori, România îşi păstrează întâietatea fatidică, în pofida faptului că există o uşoară scădere în anul 2009, respectiv 102 cazuri la 100.000 de locuitori. În ţara noastră sunt depistate anual 18.000 de cazuri, la ora actuală fiind înregistraţi în evidenţele Ministerului Sănătăţii aproximativ 30.000 de bolnavi.

Se cuvine a fi subliniat faptul că România este printre primele cinci ţări din Regiunea Europa, alături de Rusia, Ucraina, Uzbekistan şi Kazahstan, în ceea ce priveşte mortalitatea având cauză directă tuberculoza. Aceste cinci ţări împreună însumează mai mult de jumătate din numărul îmbolnăvirilor de tuberculoză din Regiunea Europa a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Deşi la nivel european, rata îmbolnăvirilor de tuberculoză se află în scădere, în ţara noastră se menţine constantă şi chiar devine ascendentă. Nu trebuie să ignorăm faptul că, în fiecare zi, trei copii sunt diagnosticaţi cu TBC, iar patru copii îşi pierd viaţa. Statisticile arată că în fiecare oră patru români sunt diagnosticaţi cu TBC.

Aceste date nu reuşesc să surprindă în mod revelator drama acelor vieţi răpuse de o boală care, identificată la timp şi tratată în mod corect, are şanse mari de vindecare. De aceea, pledez pentru finanţarea susţinută, reconfigurarea logistică şi consolidarea Programului naţional de control al tuberculozei, asigurarea continuă de la bugetul de stat a gratuităţii tratamentului administrat bolnavilor de TBC, iar controlul efectiv al tuberculozei să devină literalmente o politică de sănătate publică prioritară din partea instituţiilor statului pentru binele cetăţenilor României.

Pentru implementarea plenară a strategiei de control al tuberculozei la nivel naţional, se impune în mod legitim consolidarea reţelei de pneumologie, astfel încât Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din Bucureşti trebuie să rămână un spital-pilon în lupta împotriva tuberculozei, dar şi din perspectiva prevenirii şi cercetării ştiinţifice a cauzelor tuberculozei.

Ca deputat de Timişoara, interesat de eficienţa sistemului de sănătate din vestul ţării, pledez în mod deschis pentru finanţarea prin programe guvernamentale a Spitalului de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie "Dr. Victor Babeş" din Timişoara, centru regional de luptă împotriva tuberculozei. Chiar dacă a trecut în subordinea Primăriei municipiului Timişoara, spitalul are nevoie de integrarea în programe speciale de finanţare, din perspectiva Programului naţional de control TBC.

În judeţul Timiş au fost înregistrate 661 de noi cazuri de TBC în 2010 şi chiar dacă tratamentul este gratuit au fost identificate probleme serioase în ceea ce priveşte distribuirea medicamentelor în mediul rural. De aceea, trebuie implementată în mod unitar o strategie de prevenire, de tratament şi de control ale respectării în mod gradual a tratamentului de către pacienţi.

Tuberculoza reprezintă în mod irecuzabil o problemă epidemiologică globală, dar identificată la timp şi tratată în mod corect, în cadrul unei politici publice de sănătate, bolnavii au mari şanse de vindecare.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Dreptul la viaţă este primordial! Marşul pentru viaţă - o proclamare a demnităţii fiinţei umane"

Proclam cu perseverenţă şi cu demnitate primordialitatea dreptului la viaţă, recunoscut fiinţei umane încă din momentul concepţiei până la sfârşitul său natural.

În deplină conformitate cu Declaraţiile drepturilor omului semnate şi ratificate de România, dar şi în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la viaţă este "dreptul suprem al fiinţei umane, valoarea supremă pe scara drepturilor omului în plan internaţional."

Dacă admitem autoritatea incontestabilă a art.1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, conform căruia "Toate fiinţele umane sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă", trebuie să recunoaştem că fiinţele înzestrate cu raţiune şi conştiinţă sunt persoane care au dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei. Aşadar, după cum embrionul uman nu poate fi considerat un lucru, ci o "persoană prin destinaţie", "o persoană potenţială", (aşa cum normele subliniază profesorul Jean François Renucci, reputat specialist în problematica drepturilor omului la nivel european), dreptul natural la viaţă al copiilor nenăscuţi este inviolabil.

Aceste adevăruri fundamentale pentru un stat de drept au fost proclamate în data de 26 martie a.c., printr-un eveniment organizat de societatea civilă în trei oraşe din ţară, respectiv Bucureşti, Timişoara şi Satu-Mare.

"Marşul pentru viaţă" a adunat la Timişoara peste 1.000 de oameni care au ales să susţină în mod public faptul că dreptul la viaţă privată şi la autonomie personală nu poate fi în dezacord cu dreptul natural la viaţă şi dreptul la demnitate, iar aceste drepturi fundamentale trebuie garantate şi în mod efectiv protejate.

"Marşul pentru viaţă" de la Timişoara a reprezentat o mărturie fără echivoc a aderării la valorile vieţii, ale familiei şi moralei creştine, care susţin pilonii civilizaţiei unei naţiuni, dar şi un semnal de alarmă faţă de "cultura morţii", care luptă împotriva principiilor pro-vita, dacă recunoaştem statisticile negre care ne spun că, între anii 1958 şi 2008, peste 21 de milioane de copii au pierit ca victime ale avortului.

Pentru a promova în mod efectiv o cultură şi o educaţie pro-vita, cadrul legislativ în materia protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale femeilor însărcinate, în direcţia consilierii active instituţionalizate, a prevenirii avorturilor şi a protecţiei efective a nou-născuţilor, trebuie reconfigurat şi temeinic consolidat. Consilierea femeilor însărcinate, protecţia socială specială a mamelor singure, a persoanelor cu dizabilităţi, a pacienţilor aflaţi în faza terminală a unor boli grave, trebuie să reprezinte liniile de acţiune ale unui program coerent de protecţie socială în România de astăzi.

Dincolo de orice interpretare, dreptul la viaţă este primordial, pentru că darul vieţii, primit din partea Creatorului, are valoare supremă.

Domnul Ion Dumitru:

"Agricultura durabilă şi dezvoltarea rurală"

În cei aproape 21 de ani de tranziţie, evoluţia economiei este de la un an la altul sinuoasă, marcată de distorsiuni, având o puternică notă de "nondurabilitate" sau "nonsustenabilitate". Principalele agregate macroeconomice se înscriu pe o linie descendentă, de declin economic şi precarizare a ocupării forţei de muncă, persistenţa şomajului de lungă durată, de accentuare a unor dezechilibre structurale, reducerea nivelului de trai şi degradarea calităţii vieţii.

Multe din evoluţiile din economie sunt atipice şi tind să se îndepărteze de metodele din economiile dezvoltate, adâncind decalajele faţă de acestea.

Ceea ce trebuie accentuat este faptul că diletantismul managerial a început să facă victime.

Prestaţia economică a puterii nu are nici un orizont şi, în orice caz, nu se îndreaptă către cerinţele minime pentru realizarea unei dezvoltări durabile.

Fără un potenţial dezvoltat din punct de vedere financiar, economic, uman şi tehnologic nu se poate proiecta o dezvoltare durabilă.

Agricultura durabilă se conduce după principiul: "O economie nu poate fi progresistă dacă proprietatea ei rezultă din consumul resurselor viitorului".

Pentru a fi durabilă, agricultura trebuie să fie productivă, profitabilă, ecologică şi să-şi conserve resursele.

O agricultură durabilă nu poate fi practicată fără a acorda o atenţie deosebită reformei de organizare, tot aşa cum nu poate fi concepută fără accelerarea procesului de consolidare a exploataţiilor agricole şi, prin asociere, apariţia unor ferme mari comerciale, competitive şi moderne.

Situaţia nesatisfăcătoare a producţiei şi a structurilor de comercializare, apariţia dezechilibrelor de piaţă, liberalizarea preţurilor, fără ca acestea să joace un rol real de îndrumare a producţiei, lipsa sprijinului acordat de stat (subvenţiile şi alte facilităţi n-au avut pentru producătorii agricoli prea mare semnificaţie economică), fărâmiţarea fermelor în loturi mici şi dispersate, precum şi posibilităţile tot mai reduse de utilizare a input-urilor (îngrăşăminte, pesticide, seminţe certificate, mecanizare, irigaţii etc.) sunt piedici care nu numai că au accentuat şi adâncit criza agriculturii, dar ne-au îndepărtat tot mai mult de ceea ce ar trebui să însemne o agricultură durabilă, fără de care România nu poate ţine pasul celorlalte ţări din Uniunea Europeană.

Aici se află acum agricultura României.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Sănătatea - dispreţul Guvernului Băsescu - Boc - Udrea!"

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea dispreţuieşte sănătatea românilor prin modul cinic, iresponsabil şi incoerent în care alocă fonduri tot mai puţine de la buget, când tot mai mulţi cetăţeni rămân fără medicamente, când tot mai multe farmacii dau faliment, când tot mai mulţi medici şi asistenţi medicali părăsesc România ca să lucreze în străinătate...

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a trecut spitalele, în marea lor majoritate, la autorităţile locale şi acum obligă primarii să le închidă, pentru că Guvernul nu le mai finanţează, dar Guvernul nu este vinovat...

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea închide institute unice în ţară, cum ar Institutul Inimii, unde se practică operaţii pe cord la nou născuţi, unde costurile sunt de circa 10 ori mai mici decât în alte ţări...

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a tăiat banii necesari pentru acţiuni de prevenţie, care produce efecte în timp, dar care îi fereşte pe oameni de îmbolnăviri ca urmare a cunoaşterii şi ocolirii factorilor de risc....

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea nu a făcut decât să strice şi puţinul echilibru care era în sistemul sanitar românesc, creând situaţii conflictuale între toate categoriile de salariaţi ai sistemului şi autorităţi, între cetăţeni şi personalul medical, între toţi şi toţi...

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea nu recunoaşte că are în conducerea sistemului sanitar oameni incompetenţi, politruci care au un singur scop: cum să se înfrupte din banul public!

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea trebuie să plece pentru că dispreţuieşte poporul român cu toate problemele pe care le are!

Domnul Florin Ţurcanu:

"Deşteaptă-te, române!"

Am tot încercat în ultima perioadă să atrag atenţia celor aflaţi la putere asupra problemelor cu care se confruntă românii mai ales acum când, spre surprinderea noastră, aflăm că la finalul acestei săptămâni ieşim din recesiune!

Foarte bine! Dacă ieşim din recesiune şi va avea loc o dezvoltare economică fără precedent, m-am hotărât ca astăzi să reîmprospătez memoria celor care, teoretic, ar trebui să se ocupe de agricultură, dar, practic, fac orice numai politică agrară nu!

Ţinând cont de faptul că România a fost de-a lungul timpului, până la intrarea în aria de influenţă a fostului URSS, una dintre principalele producătoare agricole a Europei şi, luând act de faptul că dispunem de cele mai bune condiţii pedoclimatice (sol şi climă foarte bune pentru toate tipurile de produse agricole) dintre ţările UE, ţin să aduc la cunoştinţă mai marilor acestei "sărace ţări bogate" o serie de informaţii şi idei care ar putea să revigoreze agricultura românească.

Dar, ca aceste idei să fie puse în practică, şefii agriculturii româneşti ar trebui să renunţe la o serie de importuri care ar putea fi înlocuite de produsele autohtone, similare cu cele importate, dar mult mai bune şi mai sănătoase şi cu efecte benefice asupra dezvoltării diferitelor ramuri ale agriculturii: viticultura, pomicultura, apicultura, zootehnia etc.

Să începem cu începutul! Vă spuneam în rândurile de mai sus că România dispune de cele mai bune condiţii pedoclimatice dintre ţările UE, situaţie de care ar trebui să se profite prin implementarea unor măsuri menite să dezvolte agricultura românească.

Pentru revigorarea agriculturii este necesară în primul rând implicarea autorităţilor competente care să dispună o serie de măsuri care să permită implicarea celor interesaţi în dezvoltarea acestei ramuri a economiei. Nu putem închide ochii şi să continuăm să importăm aproximativ 60-70% dintre produsele alimentare, în condiţiile în care România dispune de o suprafaţă agricolă de peste 14 milioane hectare teren, din care în anii trecuţi au fost cultivate puţin peste 11 milioane hectare teren!

Prin urmare, mă voi referi la o nevoie stringentă a agriculturii, şi anume implementarea unui program de concentrare a terenurilor agricole în exploataţii agricole viabile, ţinând cont de faptul că peste 9 milioane hectare de teren se află în posesia micilor gospodării, adică a acelor oameni care nu-şi vor permite niciodată să lucreze pământurile deţinute din varii motive: sunt prea bătrâni, bolnavi sau nu dispun de banii necesari, etc. De aceea consider că pentru revigorarea şi modernizarea agriculturii, comasarea acestor terenuri şi sprijinirea proprietarilor lor reprezintă primul pas.

Până în momentul de faţă fermele de subzistenţă însumează doar aproximativ 60% din terenurile agricole ale ţării, ferme mici care nu vor avea viitor dacă cei aflaţi la putere nu vor interveni cu măsuri de concentrare a terenului în ferme puternice, menite să asigure necesarul de consum al întregii ţări.

În numeroasele întâlniri cu oamenii de la sat, fiind deputat într-un colegiu preponderent rural, am observat că aceştia şi-ar dori să-şi lucreze pământurile în condiţii normale şi ar fi adepţii comasării micilor proprietăţi, dacă acestea ar fi sprijinite prin măsuri de către stat. Aceste măsuri ar fi: subvenţionarea acţiunii de intabulare a terenurilor de către proprietari; acordarea unei rente viagere; favorizarea comasării parcelelor din aceeaşi tarla.

Bineînţeles că toate aceste lucruri trebuiau făcute încă de acum 21 ani, dar din diferite motive mai mult sau mai puţin plauzibile, agricultura a fost băgată într-un con de umbră, de unde ar trebui să fie scoasă acum, dacă ne dorim cu adevărat ca economia să-şi revină după această perioadă devastatoare.

Ţăranul român doreşte să-şi lucreze pământurile în mod civilizat, un mod care să-i permită să producă atât pentru el, pentru un trai decent, cât şi pentru consumul întregii societăţi.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Legea zilierului"

Declaraţia mea se referă la un proiect de lege dezbătut în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, şi anume Proiectul de Lege privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri.

Aceasta lege se referă la persoanele care nu au o calificare într-un anumit domeniu. Ei muncesc cu ziua, cu caracter ocazional, iar legislaţia noastră era deficitară în acest domeniu. Acum încercăm să îndreptăm acest lucru prin Legea zilierilor, o lege ale căror prevederi derogă de la prevederile Codului Muncii şi reglementează distinct modalitatea prin care zilierii pot desfăşura activităţi cu caracter ocazional.

Principalele avantaje pe care această lege le conferă sunt date de faptul că zilierul poate desfăşura exclusiv activităţi necalificate, cu caracter ocazional pentru un beneficiar; niciun zilier nu poate presta activităţi pentru acelaşi beneficiar pe o perioadă mai mare de 90 de zile, cumulat pe durata unui an calendaristic, iar plata zilierului se face zilnic şi timpul de lucru nu poate depăşi 12 ore/zi. Zilierul nu poate lucra pentru o terţă persoană, trebuie să aibă minim 16 ani, iar angajatorul are obligaţia să asigure echipamentul de protecţie a muncii. Angajatorul trebuie să fie persoană juridică.Zilierul suportă contribuţia de asigurări de sănătate în condiţiile şi procentul stabilit de lege (5,5%), deci are calitatea de asigurat la sistemul de asigurări de sănătate.

Activitatea zilierilor poate fi utilizată numai în anumite domenii de activitate, limitativ prevăzute de lege, iar plata impozitului pe venit este suportată de beneficiar.

Ceea ce legea îşi propune este ca formele de evidenţă şi de plată a zilierilor să fie cât mai simple, fiind comasate în registrul special de evidenţă a zilierilor. În scopul evidenţei zilierilor beneficiarul transmite periodic un extras al registrului pentru Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Unele măsuri ce pot conduce la refacerea patrimoniului pomicol şi a producţiei de fructe"

Se poate, totuşi, face ceva pentru stoparea căderii libere şi revigorarea pomiculturii? Răspunsul este evident: da.

Pentru aceasta este nevoie, până nu este prea târziu, de o politică naţională în domeniu. O primă măsură importantă este aceea de restructurare în perspectivă a exploataţiilor pomicole, prin dezvoltarea următoarelor tipuri: grădina de lângă casă, în care se recomandă plantarea, în funcţie de suprafaţă a câte 3-5 pomi din fiecare specie adaptată zonei; exploataţia asociativă pomicolă care, în prezent, are o suprafaţă de 0,5 - 2 ha, urmând să intre într-un proces de concentrare prin asociere, însumând 15-20 ha, cu ajutorul mult aşteptat al statului; fermele pomicole specializate existente, în prezent având suprafeţe cuprinse între 150-200 ha, având în vedere şi arendarea, concesionarea şi chiar vânzarea terenurilor.

Din punct de vedere tehnic, se impun o serie de măsuri, printre care menţionez: evaluarea de către specialişti a stării livezilor existente, stabilirea celor ce mai pot fi menţinute în producţie şi care pot fi redresate cu cheltuieli mici, pentru a li se restabili potenţialul economic; unele plantaţii relativ tinere, de tip intensiv, cu un sortiment actual de soiuri, dar care au fost neglijate în ultima perioadă, pot fi readuse la starea de rodire în decurs de 3-4 ani.

În condiţiile crizei actuale, acestea pot fi refăcute cu cheltuieli mult mai mici, comparativ cu cele necesare înfiinţării de noi plantaţii.

Pornind de la un consum mediu de cca. 72 kg fructe/locuitor, precum şi de la o producţie medie pe total specii de 10-12 t/ha (posibil de realizat), rezultă că suprafaţa totală a plantaţiilor ar trebui să se menţină la cca. 250 mii ha, din care 200 mii ha pe rod. Producţia obţinută de pe această suprafaţă acoperă consumul naţional şi poate crea disponibilităţi de cca. 500 mii tone pentru export.

În acţiunile de conservare a patrimoniului pomicol este necesară asigurarea unei rate anuale de înlocuire de 5% a plantaţiilor, ceea ce ar asigura întreţinerea plantaţiilor în decursul a 15-20 de ani.

Redimensionarea şi reorganizarea sectorului de producere a materialului săditor, în funcţie de cerere, cu soiurile adecvate în cadrul fiecărei specii, pentru înfiinţări de plantaţii noi, completări de goluri şi asigurarea unor disponibilităţi pentru export este o acţiune strict necesară.

Pentru toate cele menţionate trebuiesc fonduri, respectiv credite, care să aibă o dobândă onorabilă pentru înfiinţare de plantaţii noi, asigurarea materialului săditor, păstrarea fructelor şi aplicarea tehnologiilor moderne de cultură.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Al doilea mitropolit al Clujului a fost întronizat"

Mitropolia Clujului este una din cele zece mitropolii ale Bisericii Ortodoxe Române, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca. A fost înfiinţată pe 4 noiembrie 2005, la o zi după alegerea episcopului Laurenţiu Streza în scaunul mitropolitan de la Sibiu. Primul mitropolit al Clujului a fost Bartolomeu Anania, din 2005 până în 2011. Catedrala mitropolitană este Catedrala Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului.

Mitropolia Clujului a fost înfiinţată în 4 noiembrie 2005, dată până la care episcopiile care o compuneau (Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, Episcopia Oradiei, Bihorului şi Sălajului, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului) au aparţinut jurisdicţional de Mitropolia Ardealului, cu sediul la Sibiu.

Pe 3 noiembrie 2005 în funcţia de Mitropolit al Ardealului a fost ales episcopul Laurenţiu Streza, considerat un apropiat al Mitropolitului de atunci, Daniel Ciobotea. Contracandidatul episcopului Streza a fost arhiepiscopul Andrei Andreicuţ de Alba Iulia, un apropiat al IPS Mitropolit Bartolomeu Anania. Scaunul arhiepiscopal de Alba Iulia este succesorul primului scaun mitropolitan din Transilvania, edificat de însuşi Voievodul Mihai Viteazul. Ţinându-se cont de acestea, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înfiinţarea unei noi mitropolii, cu sediul la Cluj. Astfel, în data de 4 noiembrie 2005, o zi după alegerea noului titular al Mitropoliei Ardealului, IPS Arhiepiscop Bartolomeu Anania a devenit Mitropolitul noii eparhii, Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, cu jurisdicţie asupra eparhiilor (Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, Episcopia Oradiei, Bihorului şi Sălajului, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului), iar din 2007 şi Episcopia Sălajului, al cărei prim titular a devenit în 2008 episcopul Petroniu Florea.

Andrei Andreicuţ, pe numele de mirean Ioan Andreicuţ, (n. 24 ianuarie 1949, Oarţa de Sus, judeţul Sălaj (interbelic), în prezent în judeţul Maramureş) este din 1990 episcop al Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia. În anul 1998 episcopia păstorită de el a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. În anul 2005 a fost unul din candidaţii propuşi a-i succeda mitropolitului Antonie Plămădeală. Nealegerea lui Andreicuţ a dus la secesiunea nordului Mitropoliei Ardealului, sub conducerea lui Bartolomeu Anania.

Între 1967-1972 a urmat cursurile Facultăţii de Construcţii Căi Ferate din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti. După absolvirea facultăţii a lucrat ca inginer la Întreprinderea de Căi Ferate a Regionalei CFR Cluj. După doi ani de inginerie, între 1976-1978, a urmat cursurile Institutului Teologic din Sibiu, pe care l-a absolvit în doi ani, ca urmare a aprobării susţinerii examenelor anticipat datorită faptului că mai deţinea o altă licenţă. În august 1978 a fost hirotonit preot de către arhiepiscopul Teofil Herineanu al Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

Din anul 1978 a fost preot în Turda, unde a amenajat o capelă, organizată anterior într-o casă, dându-i forma şi aspectul de adevărată biserică. A iniţiat un program sistematic de cateheze pentru tineri şi adulţi, precum şi nenumărate acţiuni cu caracter social. A iniţiat în viaţa duhovnicească mulţi tineri, dintre care peste 30 au ajuns preoţi sau monahi.

În anul 1985, după nenumărate încercări eşuate din cauza obstrucţionării din partea regimului comunist, după cum mărturisesc unii din profesorii de la Institutul Teologic Ortodox din Bucureşti (azi Facultatea de Teologie Ortodoxă), a obţinut înscrierea la doctorat. În anul 1985 fost transferat în Episcopia de Alba Iulia în Parohia Maieri I, unde a desfăşurat aceeaşi bogată activitate pastorală. La 15 noiembrie 1987 a pus bazele corului de copii "Theotokos".

Pe 25 februarie 1990 a devenit episcop-vicar al Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia, care îl avea ca titular pe episcopul Emilian Birdaş. În urma demisiei episcopului Emilian Birdaş, devenit ulterior episcop vicar la Arad, apoi episcop de Caransebeş, Andrei Andreicuţ i-a luat locul, devenind episcop al episcopiei Alba Iulia în iunie 1990, şi arhiepiscop din 1998, când eparhia a fost ridicată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Arhiepiscopie.

După decesul mitropolitului Antonie Plămădeală, a fost invitat să candideze la funcţia de mitropolit al Ardealului. La alegerile desfăşurate pe 3 noiembrie 2005 a fost preferat, după al doilea tur de scrutin, Laurenţiu Streza. Ca urmare a alegerii acestuia din urmă în funcţia de mitropolit al Ardealului (în defavoarea lui Andrei Andreicuţ, agreat de mediul ortodox antioccidental din Transilvania) şi a conflictului subsecvent, a fost înfiinţată Mitropolia Clujului.

În calitate de episcop a înfiinţat Editura Reîntregirea şi o tipografie, a înfiinţat şi susţinut un seminar teologic, o facultate de teologie (pentru care a construit un sediu modern) şi un post bisericesc de radio. Este unul dintre primii episcopi ortodocşi care au organizat activitatea socială a bisericii la nivel eparhial.

Între anii 1996 - 2008 a fost decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia.

În şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 18 martie 2011 a fost ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, în urma decesului fostului arhiepiscop şi mitropolit Bartolomeu Anania. Întronizarea a avut loc pe 25 martie 2011.

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Paradoxul banilor pierduţi din agricultură"

Restructurarea agriculturii, revitalizarea economiei rurale, recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare, pot constitui pârghii importante de dezvoltare a ţării. Contribuţia agriculturii la PIB rămâne în continuare scăzută, având în vedere imensele resurse neutilizate.

Ca ramură a economiei naţionale, agricultura înregistrează un declin. Situaţia a fost deosebit de nefavorabilă începând cu anul 1992, odată cu desfiinţarea cooperativelor agricole de producţie, precum şi în ultimii ani, când sectorul a avut de suferit în urma condiţiilor meteorologice precare, dar şi a infrastructurii inadecvate în vederea contracarării riscurilor conexe. Sectorul agricol a înregistrat fluctuaţii semnificative negative, din cauza vulnerabilităţii în faţa condiţiilor de secetă. În ultimii ani, performanţa în agricultură pare să fie din ce în ce mai instabilă. Acest lucru este determinat atât de frecvenţa, cât şi de severitatea crescută a calamităţilor naturale (seceta, inundaţii), precum şi de incidenţa bolilor la animale (gripa aviară, pesta porcină etc.).

Potrivit unor documente interne ale Comisiei Europene obţinute de Financial Times, Uniunea Europeană nu a cheltuit până acum decât 10% din cele 347 miliarde de euro alocate până în 2013 pentru a promova dezvoltarea regiunilor sărace, chiar dacă a fost depăşită jumătatea perioadei de şapte ani (2007-2013). De menţionat că România va beneficia de fonduri structurale de două ori mai mari decât contribuţia sa la bugetul general în perioada 2007-2013. Comisia Europeană susţine că există mai multe motive pentru acest nivel scăzut de atragere a fondurilor, incluzând timpul necesar pentru ca proiectele să fie selectate şi banii să fie cheltuiţi pentru ca ulterior să fie decontaţi de Bruxelles.

Directivele pentru alocarea de fonduri au fost definite în 2006, înainte însă ca criza financiară să oblige guvernele UE la restricţii bugetare. Potrivit acestor directive, UE nu poate debloca aceste ajutoare decât dacă autorităţile naţionale sau locale vizate contribuie şi ele cu jumătate din finanţarea pentru proiectele reţinute. Finanţarea externă este crucială pentru agricultură, deoarece sprijinul guvernamental va fi modest în următorii ani, în paralel cu o creştere a presiunilor exercitate asupra cheltuielilor bugetare cu o componentă socială importantă. Băncile s-au orientat cu precădere către clienţii mari şi într-o măsură mult mai redusă asupra celor mici, care ar trebui să fie principalii beneficiari ai programelor naţionale. Această abordare este strâns legată de nivelul de disponibilitate în ceea ce priveşte asumarea riscurilor.

Din păcate, sectorul agricol din România, în sine, nu este încă pregătit să folosească în mod eficient oportunităţile ivite şi să răspundă adecvat noilor provocări. Totul rămâne un paradox, în contextul în care România beneficiază de condiţii bune pentru dezvoltarea agriculturii - suprafeţe agricole întinse şi acces la fonduri structurale, dar care rămân totuşi neutilizate.

Există probleme în implementare la majoritatea proiectelor cu finanţare nerambursabilă, ca urmare a incapacităţii guvernului de a elabora înainte de toate legislaţia aferentă implementării programelor europene, înainte de lansarea sesiunilor de depunere a proiectelor.

De asemenea, firmele de consultanţă acuză faptul că regulile jocului sunt schimbate din mers şi că notele interne sunt cele care fac selecţia dosarelor câştigătoare, în funcţie de culoarea politică.

Zona rurală este caracterizată de existenţa unei pături considerabile de populaţie, vulnerabilă din punct de vedere economic şi social, ce întâmpină dificultăţi în îndeplinirea noului set de cerinţe europene complexe din domeniul agriculturii. Implementarea acestor programe este condiţionată de contribuţia proprie la valoarea totală eligibilă de finanţare ce poate fi asigurată cu ajutorul unui credit bancar. Întrebarea retorică ce se naşte este câţi agricultori care trăiesc la limita subzistenţei îşi pot permite un credit bancar?

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Justiţia a orbit"

Derivat din termenul latinesc "jus" care înseamnă "drept", conceptul de justiţie cunoaşte în prezent în ţara noastră valenţe nebănuite şi absolut incredibile pentru părinţii săi fondatori din Antichitate. La origine, justiţia era menită să echilibreze nedreptăţile existente în societate, dintr-un motiv sau altul, de aici şi reprezentările sale sub forma unei femei ţinând în mână balanţa, dar legată la ochi - semn că "justiţia e oarbă", adică nu ţine cont de emoţii, sentimente, opinii sau legături de rudenie, deci se aplică în mod egal tuturor. Între timp, au apărut nenumărate excepţii de la regulă, care au deformat menirea iniţială, creând astfel o clasă de persoane la care justiţia nu poate ajunge, care se situează deasupra legii, evident în mod incorect. În funcţie de perioadă şi de tendinţa diverselor epoci istorice, aceste excepţii se bazează pe statut social, putere militară, putere fizică individuală, avere etc. Ele au alimentat impresia publicului că este de dorit să se ajungă în asemenea poziţii în care totul să fie permis, indiferent de efectele negative produse asupra societăţii. Astfel ajungem la situaţia absurdă în care cei vinovaţi se consideră victime, iar cei nevinovaţi sunt deodată incluşi în categoria agresorilor. Evident, ei agresează o ordine bazată pe corupţie şi nedreptate, însă cei care sunt vizaţi nu fac altceva decât să manipuleze opinia publică, susţinând că ei reprezintă adevărul.

Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului constituie nu doar o realitate, ci şi o finalitate a întregii activităţi umane, bineînţeles a aceleia democratice şi progresiste. De aici şi atenţia cuvenită care este acordată aproape peste tot în lumea actuală, problemelor teoretice şi practice referitoare la drepturile omului, la protecţia şi respectul libertăţilor fundamentale ale persoanei umane. Nu ştiu cât de mulţi aţi fost acuzaţi pe nedrept. Nu ştiu nici de câte ori, nici cu câtă răutate. Dar, indiferent de cantitate şi calitate, reacţiile pot fi variate.

Aşa s-a prezentat la biroul parlamentar pe care îl deţin în municipiul Reghin domnul Cătinean Viorel, un om simplu, fără studii superioare, care datorită faptului că şi-a îndeplinit îndatoririle la locul de muncă, a ajuns să fie din victimă inculpat. În luna noiembrie a anului 2006, în timp ce petiţionarul se afla în serviciul de paznic al unei ferme, pe la miezul nopţii a surprins doi concetăţeni în timp ce furau. Incidentul s-a transformat într-unul violent, în urma cărora hoţii au depus plângeri penale contra paznicului, acesta alegându-se cu dosar penal şi cu sentinţa de 6 luni închisoare şi de plătit suma de 10.675 lei. Doresc să îmi exprim îngrijorarea, astfel, prin singurul mod pe care îl am la îndemână, asupra faptului că justiţia merge într-un sens eronat, un sens în care paznicul pentru că îşi face datoria şi opreşte un furt, ajunge el însuşi în închisoare şi cu datorii, însoţite de un cazier care îl va urma de-a lungul vieţii negativ, un sens în care hoţul scapă neprins şi cu beneficii.

În cele din urmă, nu putem decât să observăm că toate legile umane sunt supuse greşelii inerente în natură umană. La fel şi aplicarea lor. Însă perseverarea în greşeală nu poate să servească decât scopurilor oculte care încearcă să ocolească legea şi să creeze un sistem paralel, criminal. De aceea, societatea trebuie să se mobilizeze împotriva acelor factori care constituie simboluri ale sfidării bunului simţ şi legalităţii şi să elimine din rândul sau personajele publice care periclitează bunul său mers către o soartă mai bună.

Domnul Adrian Gurzău:

"WikiLeaks şi România oligarhică"

Din documentele WikiLeaks vedem cam ce imagine a lăsat România în urma ei în aceşti ani, în care noi credeam că lucrăm la construirea unei lumi noi.

Ţara noastră este văzută în Occident ca un stat feudal dominat de oligarhi şi de baronii locali, cu legături periculoase cu Rusia.

Veţi spune că este doar impresia unor americani care au trăit cu spaima în sânge faţă de ruşi şi că oligarhii şi baronii noştri sunt nişte tipi simpatici pe care-i vedem la televizor, îi ştie toată lumea şi nu merită atâta discuţie.

Faptul că noi ne-am obişnuit cu o realitate nu înseamnă că ea este şi cea potrivită. Dacă nouă nu ni se mai pare ciudat ca un mogul să influenţeze deciziile politice de la televizor, americanilor li se pare chiar periculos.

De la etapa în care noi am diagnosticat plastic situaţia politică şi economică, formulând asta ca un exerciţiu lingvistic (vă amintiţi că PSD a lansat termenul de baron, referindu-se chiar la baronii lor, apoi preşedintele pe cel de mogul), media şi opinia publică le-au trecut în folclor, iar conotaţia gravă a fenomenului a trecut în derizoriu.

Baronii au ajuns stâlpii partidelor, iar mogulii sunt puncte de reper ale societăţii.

Mai grav decât realitatea în sine mi se pare luarea ei în derâdere. Adversarii preşedintelui Băsescu s-au grăbit ca prin mijloacele de comunicare pe care le au la dispoziţie să minimalizeze semnalele trase de preşedinte.

Dar iată că vine cineva din afară şi ne pune oglinda în faţă.

În alte ţări oglinda WikiLeaks a arătat o dominaţie instituţională de tip dictatorial, la noi arată pericolul din partea societăţii, pentru că este structurată oligarhic şi în luptă cu statul. Pericolul pentru democraţie în România nu vine de la stat, ci din lumea civilă. Pericolul sunt mogulii şi instrumentele lor, banii şi puterea de comunicare în masă de care dispun.

Ce vedem acum clar? Exact ce refuzam să recunoaştem până acum: că o mână de foşti securişti şi îmbogăţiţi peste noapte încearcă să domine statul şi să-l jupoaie. Acum vedem asta, obligaţi de Occident şi de imaginea pe care o avem pe plan internaţional.

Nu vă pot cere să curăţaţi ţara de oligarhi de pe o zi pe alta, dar vă cer să meditaţi serios la situaţia în care ne aflăm şi acolo unde vedeţi că din punct de vedere legislativ s-ar urmări alte interese decât cele ale societăţii româneşti, luaţi atitudine. Haideţi să nu slujim interesele oligarhilor în Parlament, ci să facem legi în beneficiul celor mulţi, în favoarea cetăţeanului.

Domnul Adrian Gurzău:

"OMV Petrom ia din România profit maxim şi dă înapoi dispreţ clienţilor şi salariaţilor săi"

OMV Petrom a decis joi, 24 martie, să închidă definitiv rafinăria Arpechim. Decizia s-a datorat faptului că OMV nu a găsit un cumpărător pentru aceasta şi a ţinut să-şi respecte strategia de maximizare a beneficiilor. Cu alte cuvinte, activitatea de rafinare era prea scumpă şi nu aducea destui bani operatorului ei.

Pot să înţeleg preocupările managementului companiei pentru eficientizarea activităţii sale. Îmi este însă greu să înţeleg de ce această grijă pentru eficienţă nu se vede şi în preţul carburanţilor pe care îl vinde compania. Ţin să vă amintesc faptul că cel mai ieftin sortiment de benzină a depăşit preţul de un euro pe litru. Şi aceasta, în România, unde, cu salariul mediu pe economie, nu-ţi poţi umple de zece ori rezervorul cu benzină.

Rafinăria a fost închisă într-un moment nefavorabil, au susţinut şefii OMV, care nu sunt însă deloc deranjaţi de faptul că multinaţionala a obţinut cele mai mari profituri din aceşti ani, tocmai în contextul economic nefavorabil şi tocmai în România.

70% din profitul grupului OMV s-a făcut în România. Câştigurile imense de aici acoperă pierderile multinaţionalei din alte ţări. Iar românii plătesc preţul carburanţilor la limita de sus a suportabilităţii.

Acum OMV Petrom închide o rafinărie pentru că nu-i mai aducea destul profit, decizie cu care trimite în şomaj angajaţii unităţii de producţie. Comportamentul profitor al managementului nu ar fi avut însă efecte atât de dramatice asupra economiei noastre şi a populaţiei dacă Guvernul Adrian Năstase nu ar fi privatizat în condiţii umilitoare compania Petrom.

Prin contractul de privatizare, în urma căruia Petrom a fost făcută cadou OMV, Adrian Năstase a amanetat interesele românilor şi bunăstarea acestei ţări. Le-a dat resursele ţării şi 550 de pompe la un preţ de mizerie, cu 4 miliarde de euro mai puţin decât evaluarea făcută de expertiza ulterioară. Iar redevenţa inclusă în contract este de doar 6%, cea mai mică din toată Europa.

În traducere liberă, le-am dat resursele pentru cel mai mare profit din Europa, la preţul cel mai mic din Europa.

Revenirea asupra acelui contract ar trebui făcută nu pentru a întoarce istoria, ci pentru a nu periclita viitorul acestei ţări. De aceea, eu şi colegul meu, deputatul Daniel Oajdea, vom iniţia un referendum pentru răscumpărarea Petrom de către statul român.

Domnul Adrian Gurzău:

«Oajdea are o carte, Năstase - o problemă. De ce e "generaţia Oajdea" periculoasă pentru "generaţia Năstase"»

"Oajdea, omul unei singure cărţi", socoteşte Adrian Năstase pe blogul lui, "este încarnarea deziluziei noii generaţii de politicieni", mai spune domnul Năstase, "a generaţiei mai puţin educate, mai puţin stilate.

Şi dacă ar fi aşa, domnule Năstase, daţi-mi voie să vă spun că educaţia şi toate cărţile citite de un politician devin fără valoare dacă avem de-a face cu un ticălos care jefuieşte ţara. Ce importanţă are pentru cetăţean dacă hoţul care-l jefuieşte este unul erudit şi stilat?

În realitate, domnul Năstase nu s-a apucat să scrie despre "generaţia Oajdea" pentru că nu mai putea de grija viitorului politicii româneşti, ci pentru că eu şi Oajdea am propus, cu câteva zile în urmă, un referendum pentru recuperarea Petrom, companie vândută de Guvernul Năstase în condiţii care au adus prejudicii imense statului român.

Nu ştiu câte cărţi a citit "generaţia Oajdea", dar ştiu că a citit bine contractul de vânzare a companiei Petrom, iar Adrian Năstase l-a scris. Iată o carte care poate fi câştigătoare pentru generaţia Oajdea şi perdantă pentru generaţia Năstase.

În altă ordine de idei, ca cetăţean m-ar speria mai mult abilităţile unui politician de a-şi camufla relele intenţii cu fineţuri intelectualiste. Generaţia Oajdea se pricepe mai puţin la disimulare şi asta poate fi în folosul cetăţeanului: nu mai este păcălit cu şiretlicuri intelectuale şi vorbe meşteşugite.

Domnul Năstase a păgubit poporul român vânzând resursele ţării la preţ de nimic şi în condiţii păguboase pentru România pe termen lung. Iar eu şi colegul Oajdea cerem iniţierea unui referendum pentru răscumpărarea Petrom, aceasta este adevărata problemă. Problema domnului Năstase.

Domnul Titi Holban:

"Guvernul - singurul care vede sfârşitul crizei economice în România"

Pe tot parcursul anului trecut, diverşi înalţi oficiali ai statului român anunţau ieşirea din criză: miniştri şi secretari de stat, premierul în funcţie şi chiar Preşedintele Băsescu. Numai că realitatea s-a încăpăţânat să contrazică previziunile portocalii: economia nu numai că nu şi-a revenit, dar tot mai multe companii au întâmpinat dificultăţi de supravieţuire, în timp ce tot mai mulţi oameni şi-au pierdut locurile de muncă.

Mai nou, premierul Boc anunţă finalul crizei ca având loc la sfârşitul lunii martie. Acest anunţ este făcut cu o acurateţe şi o precizie cel puţin ciudate, de parcă în ultima zi a lunii martie ar urma să avem un foc de artificii şi o explozie de baloane în localităţile din România, iar tuturor cetăţenilor li s-ar dubla veniturile. Mai mult, oficialii guvernamentali par să nu ţină cont de explozia tot mai accelerată a preţurilor şi nici de numărul tot mai mare de şomeri. Acest fapt este cu atât mai grav cu cât jucători importanţi din economia reală estimează că anul 2011 va fi în continuare marcat de criza economică. De exemplu, omul de afaceri Ion Ţiriac a avertizat că previziunile guvernului pe mai mult de trei luni sunt "o aventură foarte riscantă".

Toate acestea ne duc cu gândul la faptul că Guvernul domnului Băsescu face estimări într-o realitate paralelă. În condiţiile în care refuză sistematic contactul cu cetăţenii - oficialii portocalii arătând tot mai mult o teamă accentuată de a se afla în mijlocul oamenilor, în condiţiile în care mulţi dintre cei care conduc destinele economice ale ţării nu au avut vreodată vreo legătură cu o tranzacţie economică reală, în condiţiile în care bugetele ultimilor doi ani au fost fundamentate pe cifre şi previziuni fără acoperire în realitate, este greu de crezut că ieşirea din criză previzionată de domnul Boc va avea cu adevărat loc la finalul lunii martie.

Dar, cum nu mai sunt decât două zile până la termenul anunţat aşteptăm cu interes confirmarea zvonisticii oficiale de la Palatul Victoria, iar oamenii acestei ţări să simtă în viaţa de zi cu zi faptul că o vor duce mai bine.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Momentul de sinceritate al domnului Emil Boc"

Premierul Emil Boc a avut, pentru întâia oară în mai bine de doi ani, un moment de sinceritate. Doar aşa se explică faptul că a recunoscut public faptul că banii de la bugetul central sunt direcţionaţi către primarii PDL.

Astfel, premierul-preşedinte al PDL a afirmat că sprijinirea primarilor acestei formaţiuni politice este prioritară. Iar prioritatea nu rezidă, cum eronat am putea crede, din faptul că au cele mai multe şi mai bune proiecte de infrastructură sau de modernizare a şcolilor sau dispensarelor. Primarii PDL trebuie să beneficieze de fonduri deoarece "ei ştiu câştigătorii alegerilor viitoare". Tocmai de aceea Guvernul va sprijini implementarea proiectelor în localităţile conduse de primari portocalii. Ce dacă şi restul primarilor au proiecte viabile şi necesare comunităţii? Vina primarilor de a avea alt crez politic şi altă culoare decât PDL e musai să fie trecută şi asupra cetăţenilor din localităţile cu pricina. Ei nu au dreptul la condiţii mai bune de viaţă, pentru ei nu este valabil programul un primar-un proiect!

Vreau să-l anunţ pe această cale pe domnul Emil Boc că, în conformitate cu Constituţia şi legile ţării, cetăţenii României sunt egali în drepturi. Cu toţii au dreptul să beneficieze de fonduri guvernamentale, indiferent de culoare politică a celui pe care şi l-au ales primar. Şi mai vreau să-l avertizeze că voi verifica cu şi mai mare atenţie modul în care distribuie banii publici. Nu vreau să uite că are obligaţia de a sprijini toate comunităţile locale, de a aloca fonduri în funcţie de proiectele depuse, şi nu de apartenenţa politică a primarului.

Domnule prim-ministru, fondurile din Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii nu au fost donaţi de un potentat al vremii pentru puşculiţa de partid. Ei sunt destinaţi comunităţilor locale, cetăţenilor acestei ţări, celor care v-au votat şi celor care azi vă pomenesc numele în contexte mai puţin măgulitoare. Cât despre banii europeni şi intenţia de a-i orienta cu precădere spre proprii primari, cred că e o glumă şi că nu veţi risca amenzile pe care UE le poate aplica pentru alocarea inechitabilă a acestor fonduri...

Sub pretextul "însănătoşirii statului", aţi tăiat de-a valma veniturile bugetarilor şi ale mamelor. Nu persistaţi în greşeală alocând fonduri guvernamentale doar primarilor PDL. Pentru că acum nici pomenile electorale nu mai pot avea darul de a vă salva funcţia şi partidul.

Domnul Florin Iordache:

"România, între telegramele WikiLeaks şi un nou acord cu FMI"

În ultimele zile au apărut o serie de telegrame WikiLeaks care arată, pe de o parte, abilitatea unora de a furniza informaţii tip can-can şi, pe de altă parte, de a face din asta subiect de presă.

În acelaşi timp, este o problemă de caracter a fiecăruia dintre noi care una spune la o întâlnire sau la un "lunch" privat şi alta afirmă în spaţiul public.

În acest timp, România încheie un nou acord cu FMI, despre care nimeni nu spune nimic, şi ne trezim la Parlament cu o ordonanţă prin care trebuie aprobat acest împrumut.

Din păcate, politica românească se face de azi pe mâine, în funcţie de interesul pe care îl are cel care deţine azi puterea.

În tot acest timp, viaţa românilor este tot mai grea, locurile de muncă tot mai prost plătite, profesorii din Suceava şi Botoşani sunt în stradă, dar nu interesează pe nimeni, şi toţi urmărim "dezvăluirile" WikiLeaks.

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Turismul românesc - în criză sau nu?"

Eurostat a publicat recent un buletin statistic privind rezultatele statelor membre în domeniul turismului, conform căruia numărul înnoptărilor în hotelurile din România a scăzut cu 8,7% în cursul anului trecut, acesta fiind cel mai slab rezultat dintre toate ţările Uniunii Europene.

Rezultatele înregistrate de România sunt de departe cele mai slabe, dacă le comparăm doar cu vecinii bulgari unde, din totalul turiştilor cazaţi anul trecut, 70% au fost nonrezidenţi, faţă de doar 18% în România.

În birourile Ministerului Turismului lucrurile par să stea cu totul altfel. Ministrul Elena Udrea anunţa, cu puţine zile înainte de publicarea raportului Eurostat că, în România, turismul a ieşit din criză, raportând pentru anul trecut o creştere de 8,2% a numărului de turişti.

În faţa acestor statistici contradictorii nu pot să nu mă întreb unde este adevărul? Unde se află în realitate turismul românesc?

Fără doar şi poate mi-aş dori ca afirmaţiile doamnei ministru Elena Udrea să aibă fundament realist şi într-adevăr turismul românesc să fi intrat pe o direcţie ascendentă. Însă la modul cel mai sincer, consider că este de ajuns o mică deplasare în zonele turistice ale ţării pentru a vedea o altă perspectivă a lucrurilor: o infrastructură deficitară şi servicii la standarde reduse, aspecte care afectează în mod negativ evoluţia acestui sector. Dacă la acestea adăugăm şi o promovare lapidară, dar din păcate foarte costisitoare a potenţialului turistic al României, peisajul este complet.

Doamna Udrea nu reuşeşte să ne convingă de faptul că uriaşul buget pe care îl gestionează la nivelul ministerului a fost cheltuit în sens productiv şi că promovarea făcută turismului românesc de la venirea sa în această funcţie a început să dea roade. Astfel de declaraţii optimiste am tot auzit în ultima vreme.

Periodic aflăm cum România a ieşit din criză, pentru ca în scurt timp să ne fie mai rău, urmare a unor noi măsuri de austeritate impuse de Guvernul PDL.

Ieşirea din criză a turismului pare a se încadra în aceeaşi categorie, din moment ce realitatea contrazice mesajele optimiste ale reprezentanţilor autorităţilor. Mai trist este că autorităţile responsabile se complac în astfel de mesaje optimiste, care nu mai conving pe nimeni, în loc să ia măsuri concrete de promovare şi susţinere a acelor sectoare economice care au potenţialul de a ajuta la ieşirea economiei româneşti din recesiune.

Doamna Manuela Mitrea:

"Bebeluşii nu trebuie să rămână fără lapte praf"

Până anul acesta orice bebeluş care nu putea fi alăptat de mama sa avea dreptul să primească lunar cantitatea necesară de lapte praf gratuit din partea statului. Începând cu 2011, Guvernul nu a mai alocat în buget sumele necesare pentru laptele praf al bebeluşilor.

Lunar, sute de copilaşi de până la un an ar trebui să primească lapte praf gratuit din partea statului, printre aceştia numărându-se şi cei distrofici sau pe care mamele nu îi pot alăpta pentru că sunt grav bolnave sau nu au posibilităţi financiare.

De multe ori, familiile care primeau aceste ajutoare aveau şi probleme financiare. Erau familii care nu-şi puteau permite să plătească între 20 şi 70 de lei pentru o cutie de lapte praf. Mamele care nu pot să dea lunar aproximativ 200 de lei pe laptele din farmacii, probabil vor alege varianta mai ieftină, adică vor ajunge să îşi hrănească bebeluşii cu lapte de vacă, fapt total nerecomandat. Medicii pediatri atrag atenţia că laptele de vacă este contraindicat sugarilor, până la împlinirea vârstei de un an. Este greu tolerat de organismul lor şi din cauza cantităţii mari de potasiu şi sodiu le afectează rinichii. Totodată, poate cauza anemie, astm sau obezitate.

Programul naţional de combatere a malnutriţiei şi pentru sănătatea mamei şi copilului a fost demarat după anul 2000, când Ministerul Sănătăţii era şi al Familiei. Cum ministerul şi-a schimbat titulatura, nu se mai justifică activitatea de protecţie socială, astfel că Ministerul Sănătăţii s-a gândit să pună punct unei cheltuieli suplimentare, deoarece mulţi dintre copiii care primeau lapte praf nu erau cazuri medicale, ci sociale.

Din păcate, Guvernul actual se luptă nu numai cu salariaţii şi pensionarii, ci şi cu bebeluşii, iar noi nu putem să asistăm nepăsători la abandonarea copiilor noştri.

Doamna Mariana Câmpeanu:

"Guvernul a decis: impozit de 16% pentru zilieri"

Faptul că acest guvern ia decizii pe fugă, proaste şi împotriva cetăţenilor săi, nu mai este un lucru necunoscut pentru majoritatea dintre noi. Ne-am obişnuit şi totuşi, încă suntem surprinşi de anumite acţiuni luate de membri ai guvernului, care în mod cert dăunează anumitor categorii de persoane.

Deşi fusese invitat săptămâna acesta la Comisia pentru muncă din Camera Deputaţilor, ne-am trezit miercurea trecută cu domnul ministru al muncii, Ioan Botiş care, profitând de faptul că noi, opoziţia, eram în minoritate în comisie, a propus completarea ordinii de zi cu două proiecte extrem de importante: Legea privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri şi Legea privind ucenicia la locul de muncă.

Ambele proiecte, introduse cu forţa pe ordinea de zi, au trecut în varianta agreată de Guvern, urmând să fie trimise plenului pentru dezbatere.

Am să mă refer în intervenţia mea de astăzi la noul Proiect de Lege privind reglementarea raporturilor de muncă ale zilierilor. Iată că şi acest tip de activitate va fi impozitat cu 16% din veniturile brute zilnice încasate. Cuantumul venitului net zilnic a fost şi el stabilit prin lege între 2 lei şi 10 lei ora. Cine vă dă dreptul să limitaţi veniturile pe care o persoană le poate obţine urmare a muncii prestate? Ca de obicei, pentru dumneavoastră Constituţia este facultativă! Măcar dacă zilierii ar fi fost şi protejaţi din punct de vedere social prin această nouă lege. Ei bine, nu, pentru că se prevede clar că pentru veniturile realizate din activitatea prestată de zilieri nu se datorează contribuţiile sociale obligatorii nici de zilier, nici de beneficiar.

Concluzia este clară: singurul scop al domnului Botiş a fost introducerea impozitului pe salariu de 16% la cei care lucrează ca zilieri. Putem spune că practic se trece la un sclavagism pe piaţa muncii şi se deschide poarta muncii la negru. Aceşti oameni nu sunt protejaţi social, pentru că nu se contribuie la pensie, la sănătate, şomaj, în caz de boală, accidente de muncă şi boli profesionale. Orice angajator se poate ascunde în spatele acestor contracte sezoniere.

Aţi ales, domnule Botiş, să faceţi lucrurile aşa cum ştiţi dumneavoastră mai bine: să luaţi decizii importante, ce afectează clar această categorie de persoane, fără consultarea partenerilor sociali, fără consultarea parlamentarilor ce fac parte din comisia pentru muncă, pe furiş, ca şi cum noi nu am exista. Ei bine, efectele se vor simţi imediat, iar numărul celor care muncesc la negru nu numai că nu se va diminua, dar va creşte, în perioada următoare!

Doamna Antonella Marinescu:

În conformitate cu Programul Regional de Gestionare a Deşeurilor Regiunea 2 Sud-Est, aprobat prin Ordinul 1364/14.12.2006 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor - Anexa nr.6, publicat în Monitorul Oficial al României nr.232/04.04.2007, la nivelul judeţului Constanţa pot funcţiona minim 4 depozite conforme pentru eliminarea deşeurilor municipale.

Deoarece la data adoptării Programul Regional de Gestionare a Deşeurilor Regiunea 2 Sud-Est existau deja 3 depozite conforme, prin intermediul aplicaţiei pe fonduri europene s-a propus înfiinţarea celui de-al patrulea depozit conform, şi tot sistemul integrat de management de deşeuri al judeţului Constanţa a fost dezvoltat în jurul acestui depozit, al investiţiilor adiacente acestuia şi implicit iniţierii unei politici tarifare care să fie susţinută de aceste investiţii din fonduri europene.

Cu toate că Consiliul Judeţean Constanţa a depus eforturi considerabile pentru finalizarea acestei aplicaţii, atât umane, cât şi financiare, şi a parcurs doi ani de zile de dezbateri publice pentru obţinerea avizelor necesare, în luna decembrie 2010 am asistat la introducerea în procedură de evaluare a mediului de către ARPM Galaţi a unui depozit de deşeuri municipale, iniţiat din fonduri private, de către Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Medgidia, prin operatorul economic GBI SERVEIS SAU Lloret de Mar (Girona) - Spania.

Astfel, la solicitările Consiliului Judeţean Constanţa adresate ARPM Galaţi şi Ministerului Mediului şi Pădurilor de a susţine aplicaţia din fonduri europene, prin respingerea solicitării operatorului privat, ministrul mediului şi pădurilor, prin Adresa nr.981/28.02.2011, solicită instituţiei sus-menţionate eliminarea tuturor investiţiilor din aplicaţia din fonduri europene care se suprapun cu cea a investitorului privat, respectiv integrarea depozitului care se va realiza din fonduri private şi modificarea Programului Judeţean de Gestionare a Deşeurilor.

Astfel, dintr-un proiect finanţat din fonduri europene de o valoare de 41.957.335 euro, din care costuri investiţionale de 34.149.353 euro, prin eliminarea acestor investiţii, proiectul se va rezuma la o valoare de 18.685.843 euro costuri investiţionale şi va deveni un proiect nesustenabil, iar ţinta de adoptare a unui tarif unitar judeţean nu va putea fi atinsă. Prin realizarea proiectului din fonduri private costurile se ridică la suma de 421.533.953,80 lei fără TVA, iar concesionarea serviciului de salubritate va fi pe 49 de ani.

În fapt, blocajul instituit se referă la suprapunerea investiţiilor din fonduri europene cu cele ale operatorului privat, respectiv construirea celui de-al patrulea depozit conform de deşeuri, clasa b) pe teritoriul judeţului Constanţa.

Menţionez că orice finanţare nerambursabilă conduce nemijlocit la costuri de operare şi taxe de salubrizare mai reduse, derularea unui proiect din bani privaţi înseamnă tarife de salubrizare peste gradul de suportabilitate al oamenilor.

Dar actualul Guvern, în loc să lucreze cu fonduri europene, unde există controale şi trebuie justificat fiecare bănuţ, preferă să lucreze cu firme private, ca să nu se poată controla unde se duc banii, sau, mai bine spus, ce se va sponsoriza cu aceşti bani.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Aviz amatorilor..."

Recent, Sebastian Lăzăroiu, într-un acces de pupincurism trânteşte una bucată lozincă cu iz de ce-mi plac glumele mele ...

"Emil Boc, un PM mai bun decât Adrian Năstase....", huruie fals, vuvuzeaua.

Ai zice că-i doar un nou fââss, dinspre zidurile Cotroceniului, dar, acest fâsss chiar e unul la auzul căruia chiar şi membrii Guvernului B.U.B.A. mai mult ca probabil că s-au prăvălit de râs. Aşa e cu clovnii, de când e lumea, lume, mereu au fost toleraţi la Curte, nu şi respectaţi...

Să compari un premier în timpul guvernării căruia economia României a fost pe creştere cu o marionetă e blasfemie.

De "succesuri" râsul actualilor, tragicomedie pentru românii sătui de experimentele neputincioşilor la putere. Românii s-au convins că supravieţuiesc, nu trăiesc bine, pe când groparii economiei României dansează un soi de horă a unirii pe, cred ei şi numai ei, mormântul ţării. România nu a dispărut de pe harta Europei!

Sondajele indică o prăbuşire certă a PDL-ului, previzibilă, dată fiind grija manifestată de incompetenţii ce au aruncat România în haos. PDL pare să fi îmbrăţişat cu entuziasm sloganul altor păpuşari pe care se străduiesc să-i copieze. Vă amintiţi, desigur, de cinismul - nu suntem plătiţi să fim morali...

Uniţi prin ticăloşii, actualii, loviţi de disperarea constatării că nu mai ţine cu prosteala prostimii, au marşat pe găselniţa: votul prin corespondenţă. Frica a pus stăpânire pe întreg personalul vaporului avariat de propriu-i comandant suprem. Comandantul a arborat drapelul a cărui însemne se desluşesc limpede: nu puteţi voi vota, cât ne permitem noi fura. Aceasta ca să ridice moralul taberelor încăierate pe vas deloc întâmplător, dar mai ales ca să mai taie din elanul mulţimii, populaţiei pe bună dreptate dezlănţuită.

Dar, pentru că există şi un dar... actualii au omis ceea ce a susţinut poporul acesta greu încercat, supravieţuitor însă: aceea că se ridică greu, dar şi când o fac...

Iată că au motive de spaimă, înfricoşare, incapabilii nedemni de a se mai încăpăţâna să rămână la conducere, şi unul din motivele ce-ar trebui să le dea fiori reci e că românii nu sunt singuri în lupta cu răul pitit sub umbrela portocalie. Binele va învinge!

Stindardul a fost ridicat şi s-a numit mai întâi Mişcarea de rezistenţă, acum USL şi singura variantă posibilă şi previzibilă e victoria poporului care-şi va recăpăta ţara confiscată de-o gaşcă de borfaşi, impostori care n-au priceput nici că sunt vremelnici, nici că nimic nu rămâne nepedepsit. Păcat de victimele colaterale, păcatele celei mai monstruoase guvernări din istoria României. Acestea, aceasta nu se uită! De aci 76%... deja 76% dintre români care vor dreptate, nicidecum interpretările bubulinei Alma a cărei matematică rimează cu fudulia, soră cu...

Trufia l-a pierdut pe Iuda! Sfânta Scriptură pomeneşte şi de legiunea de draci care-a intrat în grămada de porci ce-au sfârşit înecându-se în mare...

Aviz amatorilor...

Domnul Petru Movilă:

"Unirea a făcut puterea!"

"În Republica Moldova ne simţim ca acasă!" Nu pot să nu parafrazez primele cuvinte auzite în eter odată cu prima emisie a postului Radio Iaşi. Pentru că în Republica Moldova românii se simt ca acasă.

În urmă cu 93 de ani, pe 27 martie, Ion Inculeţ, pe atunci Preşedintele Sfatului Ţării, s-a adresat parlamentarilor moldoveni cu următoarele cuvinte: "Va fi o şedinţă istorică". Şi istorică a fost, deoarece deputaţii moldoveni au votat pentru unirea Basarabiei cu România.

A fost semnalul pentru românii din provinciile ocupate că se poate înfăptui unirea cea mare. Basarabia a fost prima care s-a unit cu România. 138 de deputaţi moldoveni au votat pentru această unire.

Declaraţia de unire adoptată în aceea zi memorabilă spunea: "Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor,de azi înainte şi pentru totdeaunase uneşte cu mama sa România".

Astfel, la doar câteva luni de la declararea independenţei Republicii Democrate Moldovenească Autonomă, apoi a Republicii Moldovenească Independentă, fraţii noştri de peste Prut şi-au exprimat dorinţa de a reveni la România.

Nu trebuie să uităm că acest lucru s-a făcut şi prin intervenţia armatei române care a dezarmat trupele ruseşti din Moldova. Nu trebuie să uităm că toate aceste acţiuni au atras mânia Moscovei, care ne-a confiscat tezaurul. Dar, în 1918, Moldova a revenit la ţara-mamă.

Au urmat şi celelalte provincii, ocupate de alte naţiuni, dar Basarabia a fost prima şi a demonstrat că dacă există voinţa politică totul este posibil. Astăzi, Republica Moldova a decis să meargă pe drumul democraţiei ca stat independent. România trebuie să o ajute şi să o sprijine pentru a intra în marea familie europeană.

Dacă unirea cu ţara noastră pare a fi ceva greu de realizat, Republica Moldova trebuie să simtă româneşte şi trebuie să ne simtă alături de ea.

Domnul Petru Călian:

"Primele semne de revenire ale economiei"

Săptămâna aceasta am primit o veste foarte bună de la şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks. Am fost anunţaţi că potrivit FMI, România iese din criză la sfârşitul acestei luni. Creşterea economică, chiar dacă deocamdată este modestă, va urma un trend ascendent de la un trimestru la altul, iar cetăţenii vor simţi o îmbunătăţire a economiei în luna iunie. Un pas important şi notabil este evoluţia leului în faţa euro, care, după aprecierea FMI reprezintă un vot de încredere dat de investitorii străini.

Pentru a ieşi tehnic din recesiune, economia unei ţări trebui să fie pe plus două trimestre consecutive. În ultimele trei luni ale anului 2010 economia României a crescut cu 0,1% faţă de 2009, iar pentru acest an Guvernul şi FMI estimează o creştere economică de 1,5%. Pentru a ne încadra în ţinta de deficit trebuie ca în continuare să găsim soluţii pentru reducerea cheltuielilor şi, în paralel, să îmbunătăţim sistemul de colectare a taxelor şi impozitelor.

Deşi România este printre cele mai sărace ţări din Uniunea Europeană, Franks crede că economia are şanse să crească în viitor mai rapid decât media Uniunii Europene, iar faptul că un oficial al Fondului Monetar Internaţional afirmă că România are şanse de a ieşi din recesiune economică în primul trimestru al acestui an arată că ne îndreptăm spre ceea ce ne-am propus.

Şi premierul Emil Boc a declarat la mijlocul lunii februarie că sunt semne că România va ieşi oficial din recesiune la sfârşitul lunii martie. Guvernul s-a angajat în faţa FMI, prin scrisoarea de intenţie, că va continua şi anul viitor politica de restrângere a cheltuielilor, inclusiv cu salarii şi prime, pentru un deficit de 3%, şi că sistemul alocaţiilor de încălzire va fi schimbat până la finele lunii iulie, urmând ca acestea să fie acordate doar persoanelor cu venituri reduse.

Totodată, Uniunea Europeană a aprobat Pactul pentru euro, care include măsuri de austeritate pentru ieşirea definitivă din criză, la care România şi-a anunţat participarea.

Sunt optimist în creşterea economică, chiar dacă ţara este în continuare vulnerabilă din cauza preţului petrolului şi a problemelor din UE.

Domnul Virgil Pop:

"Catastrofa numită guvernarea Băsescu-Udrea-Boc"

Potrivit unui raport social al Academiei Române, românii sunt printre cei mai săraci cetăţeni din Uniunea Europeană, cu un nivel al sărăciei relative de 22.4%, faţă de media europeană de 16.3 procente. Această realitate se vede cu ochiul liber, fără să avem nevoie de studii. Românii se înghesuie cu sutele, dacă nu cu miile pentru o sticlă de ulei gratis, fac cozi imense la ajutoarele sociale şi se umilesc pentru câteva reduceri.

În multe din privinţe, societatea românească se aseamănă cu una decimată de război sau de alte calamităţi de acest gen, dar culmea, niciunul din aceste lucruri nu s-a întâmplat în România, cu adevărat. Dar catastrofa a existat şi se numeşte guvernarea Băsescu-Udrea-Boc. Din cauza acestor oameni, România a intrat într-un iureş al eşecurilor din care se pare că nu vom mai ieşi niciodată. Nu doar faptul că românii o duc extrem de prost e trist, ci perspectiva unui viitor extrem de sumbru pentru România, din toate punctele de vedere. Totul e praf, după anii aceştia de guvernare Boc. Industria, economia, politica externă, educaţia, sănătatea. Nu s-a înregistrat progres în niciunul din aceste domenii, chiar dacă guvernanţii ne mint şi ne spun că ne îndreptăm înspre vremuri mai bune, înspre ieşire din recesiune.

Cu aceşti oameni la guvernare, România nu stă bine nici pe plan intern, dar nici pe plan extern, unde s-au cunoscut nişte involuţii extraordinare. Catastrofa se perpetuează astfel la nesfârşit, fiindu-ne practic imposibil să ne revenim, cu această guvernare încă la cârma ţării. Zilele acestea, săptămânile acestea, s-a tot vorbit despre cum ar reacţiona autorităţile române sau românii, în general, dacă s-ar afla în faţa unei catastrofe chiar şi de o mie de ori mai mică decât tragedia ce a afectat din plin poporul japonez. Răspunsul e simplu. România se află de doi ani de zile în mijlocul unei catastrofe şi încearcă din răsputeri să iasă din acest cerc vicios care se numeşte guvernarea Băsescu-Udrea-Boc.

Cu o furie inimaginabilă, această grupare a măturat în calea sa spre putere şi îmbogăţire personală tot ceea ce a însemnat bunăstare, echilibru şi democraţie consolidată pentru statul român, iar cetăţenii sunt nevoiţi să se descurce cu ce le-a rămas după acest uragan. Şi nu le-au rămas multe. Semnalele din exterior nu sunt nici ele dintre cele mai bune. De data aceasta, trebuie să ne ajutăm singuri, pentru a scăpa de această molimă ce a cuprins ţara. Trebuie să ne unim forţele şi să învingem această grupare care, efectiv, ne decimează şi ne dezumanizează pe noi toţi, ca popor. Doar după ce vom reuşi să trecem de urgia corupţiei, furtului şi a nesimţirii, vom putea să ne reconstruim şi să ne consolidăm ţara, pentru a redeveni nişte oameni mândri, sănătoşi şi decenţi, parte dintr-o societate deschisă şi consolidată.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"România-NATO, şapte ani"

Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză şi OTAN în franceză) este o alianţă politico-militară formată prin semnarea, la Washington, în 4 aprilie 1949, a Tratatului Atlanticului de Nord de către 12 state. În prezent, cuprinde 28 de ţări din Europa şi America de Nord.

Alianţa s-a format din state interesate în menţinerea păcii şi apărarea propriei independenţe, prin solidaritate politică şi printr-o forţă militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze şi, dacă ar fi necesar, să răspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Iniţial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda şi SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la Tratat Grecia şi Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membră NATO.

Această extindere progresivă a reflectat capacitatea Tratatului de a menţine securitatea în Europa şi de a fi, după 1989, o forţă motrice a transformărilor democratice în fostele state comuniste din Europa Centrală şi de Est.

În urma solicitării formale adresate NATO în anul 1993, la 29 martie 2004, România a aderat la NATO.

Aderarea României la NATO a contribuit în mod structural la transformarea democratică, la consolidarea statului de drept, la progresul economic şi social din ţara noastră. În ultimii şapte ani România a atras investiţii străine cu aproximativ 80% mai mari decât în perioada pre-NATO.

Poate cea mai importantă rezoluţie a Tratatului o conţine articolul 5 din acesta: "Părţile convin ca un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, dacă se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitând dreptul său individual sau colectiv la autoapărare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Naţiunilor Unite, va da asistenţă Părţii sau Părţilor atacate, prin luarea în consecinţă, individual şi concertat cu celelalte părţi, a acelor măsuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea forţei armate, pentru a restaura şi a menţine securitatea zonei Nord-Atlantice."

În 27 martie 2011 NATO a decis să preia comanda misiunii militare internaţionale desfăşurate în Libia, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a deciziei Consiliului de Securitate a ONU. Implicarea României în aplicarea rezoluţiei ONU, decizie adoptată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin participarea la embargoul impus Libiei este o consecinţă a statutului de aliat, dar şi a parteneriatelor strategice cu cele două ţări, SUA şi Franţa, ţări care au iniţiat intervenţia în Libia.

Cei şapte ani de când România este membru NATO au demonstrat că alegerea a fost corectă, ţara noastră fiind, din punct de vedere al securităţii, în poziţia cea mai favorabilă din întreaga sa existenţă.

Domnul Cornel-Cristian Resmeriţă:

"Impozitul pe venitul din pensii se distribuie nejustificat, numai reşedinţelor de judeţ"

Toate localităţile reşedinţă de judeţ din România încasează nejustificat cota din impozitul pe pensii ale tuturor pensionarilor din fiecare judeţ în parte.

Municipiul reşedinţă de judeţ - Deva din judeţul Hunedoara, încasează în mod incorect şi nejustificat venitul din impozitul pe pensiile ce depăşesc suma de 1000 lei de la 68 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Hunedoara.

Potrivit prevederilor art.32 alin.(1), din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 47% (44% din anul 2011) la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor pe al căror teritoriu îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozit.

Având în vedere acest aspect, impozitul pe veniturile din pensiile locuitorilor judeţului Hunedoara şi în special pensiile locuitorilor din colegiul pe care îl reprezint, în speţă Lupeni, Vulcan, Uricani, se reţine şi se virează la bugetul local al Primăriei Municipiului Deva, care este municipiul pe al cărui teritoriu îşi desfăşoară activitatea Casa Judeţeană de Pensii cu sediul în Deva.

Consider că sumele reţinute din impozitul pe veniturile pensionarilor din municipiul Lupeni, municipiul Vulcan şi oraşul Uricani, sunt folosite în mod nejustificat de către o altă unitate administrativ-teritorială, respectiv municipiul Deva, în detrimentul tuturor celorlalte localităţi din judeţul Hunedoara.

Municipiul Lupeni are în luna martie 2011, conform datelor oficiale ale Casei Judeţene de Pensii Hunedoara, 3184 pensionari ale căror drepturi de pensie depăşesc 1000 lei, pentru care s-a reţinut şi virat impozit în sumă de 353.766 lei. Astfel, cota de 44% în sumă de 155.657,04 lei ce ar fi revenit municipiului Lupeni este virată în mod incorect municipiului reşedinţă de judeţ - Deva.

În consecinţă, dacă impozitul pe pensii ar fi calculat de Casele Judeţene de Pensii pentru fiecare localitate în parte şi plătitorii de impozit ar fi consideraţi pensionarii, cum este şi normal, şi nu Casa Judeţeană de Pensii, sumele ar fi redistribuite de către organele fiscale către toate unităţile administrativ-teritoriale.

Toate localităţile din România trebuie să beneficieze de cota din impozitul pe pensii şi nu numai reşedinţele de judeţ.

Domnul Cristian Rizea:

Toate recordurile în ceea ce priveşte incompetenţa politică, le bate Emil Boc. Ipocrizia de care a dat dovadă pe parcursul guvernării este deja consacrată. Totul se rezumă la ipocrizie şi minciună. Activitatea premierului nu se poate desfăşura fără o considerabilă doză de ipocrizie şi demagogie politică. Personalitatea sa politică se caracterizează printr-o lipsă totală de caracter şi o deplorabilă micime de voinţă de a îndrepta situaţia actuală a ţării.

La Piteşti, premierul a demonstrat încă o dată acest lucru, atunci când a trebuit să răspundă la o întrebare despre închiderea rafinăriei Arpechim. Răspunsul a fost pe măsură, adăugând încă o minciună la şirul interminabil: "Răul primordial se află în vânzarea Petrom-ului de către Guvernul Adrian Năstase, de acolo decurg toate relele legate de creşterea preţului la combustibil, de vânzarea Arpechim". Să nu uităm însă cel mai important aspect: privatizările au fost prioritare în partidului condus de Emil Boc. Pentru liderii dintotdeauna ai PD, vânzarea a orice era al statului, oricui şi cu orice preţ, a fost obiectivul politic de căpătâi al partidului, de la înfiinţarea acestuia până în zilele noastre.

Acum, când interesele populiste le-o cer, aceiaşi lideri ai PDL s-au transformat în nişte critici înverşunaţi ai privatizărilor. Aceiaşi care, cu ani în urmă, manifestau o poziţie total opusă. Dacă PDSR s-ar fi opus, să zicem, privatizării Petrom, BCR ori Sidex, guvernanţii acelei perioade, de mână cu ilustra societate civilă, luau foc, făceau greva foamei, umpleau Europa de reclamaţii despre criptocomuniştii care ne guvernează şi nu numai... Privatizarea Petrom a fost stabilită în 1999 de Banca Mondială, într-un acord stabilit de Traian Băsescu, ministru ce fusese desemnat de Radu Vasile să coordoneze aceste privatizări. Deputatul Emil Boc din acea vreme a redactat apoi raportul favorabil al Comisiei juridice pentru legea de privatizare a Petrom, fără ca moralistul premier de acum să facă vreun amendament genial la acea lege. La Piteşti, acelaşi personaj nu scoate niciun cuvânt despre această istorie şi nici nu spune că închiderea Arpechim n-are nicio legătură cu contractul de privatizare.

Un premier demn, al unei guvernări aşa-zise de dreapta, trebuie să-şi asume această decizie a pieţei. Trebuie să-şi asume situaţia unei ţări şi să lupte pentru a o îndrepta. Boc n-are de ce să se mai ascundă în spatele realităţii, aruncând astfel de minciuni, că va face el "toate analizele necesare la nivelul Guvernului, pentru că Petrom nu procedează corect". Boc ştie încă de pe acum că nu va face nicio "analiză". A mai adăugat că va analiza şi preţurile carburanţilor, dar a fost tot o minciună.

În realitate, Guvernul este în directă legătură cu operatorii de combustibil, având tot interesul ca aceştia să vândă scump, pentru ca încasările din accize şi TVA să fie mai mari. Aşadar, Boc aplică doar măsuri împotriva omului simplu, antisociale, antiromâneşti.

Cam la asta se rezumă întreaga guvernare Boc. La manipulare, ipocrizie şi minciună.

Domnul Marius Rogin:

"Reuniunile Consiliului de Afaceri Generale şi de Afaceri Externe"

Săptămâna care a trecut au avut loc la Bruxelles reuniunile Consiliilor Afaceri Generale (CAG) şi Afaceri Externe (CAE). România a fost reprezentată la aceste reuniuni de secretarul de stat Bogdan Aurescu.

Principalul subiect de pe agenda CAG este pregătirea Consiliului European de primăvară. Temele de discuţie de la Summit-ul european au fost: politica economică (semestrul european; coordonarea politicilor economice în zona euro; mecanismul de stabilitate din zona euro şi adoptarea deciziei de modificare a Tratatelor UE pentru crearea unui Mecanism European de Stabilitate/MES, finalizarea lucrărilor privind caracteristicile MES, consolidarea Facilităţii Europene de Stabilitate Financiară; finalizarea propunerilor privind pachetul legislativ asupra guvernanţei economice), evoluţiile recente din vecinătatea sudică a UE şi situaţia din Japonia.

Dezvoltările din Africa de Nord, în special evenimentele din Libia, precum şi situaţia din Japonia au constituit principalele subiecte şi pe agenda CAE, unde au fost analizate răspunsul UE şi posibilităţile de acţiune ale acesteia. În cadrul reuniunii s-au dezbătut şi evoluţiile politice din Bosnia şi Herţegovina, situaţia din Republica Belarus şi implementarea sancţiunilor UE, situaţia drepturilor omului din Iran, precum şi examinarea situaţiei din regiunea Sahel şi Cornul Africii/Somalia.

Consiliul de Afaceri Generale a adoptat, fără dezbatere, concluziile asupra rapoartelor intermediare ale Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare pentru România şi Bulgaria. Concluziile sunt echilibrate şi încurajatoare,fiindincluse formulări care certifică faptul că România a răspuns pozitiv la recomandările Comisiei şi că impulsul reformelor a fost reluat.

Consiliul UE indică necesitatea concentrării eforturilor în perioada următoare pentru implementarea noului cadru legislativ în domeniul civil şi penal, pentru asigurarea reformei sistemului disciplinar pentru magistraţi, îmbunătăţirea calităţii şi consistenţei procesului judiciar, în special în procesele de corupţie la nivel înalt, precum şi consolidarea strategiei generale anticorupţie.

Bogdan Aurescu a salutat progresele înregistrate în crearea mecanismului european de stabilitate. A arătat că acest mecanism trebuie însă să fie acompaniat de o finalizare rapidă a unui pachet legislativ credibil privind consolidarea guvernării economice în UE.

Secretarul de stat a arătat că este important ca în textul concluziilor Consiliului European să fie subliniat rolul pieţei interne ca sursă a creşterii economice, precum şi necesitatea de a elimina toate barierele din calea acesteia, inclusiv cele privind libera circulaţie a lucrătorilor, aspect care interesează direct pe cetăţenii români.

În ceea ce priveşte Pactul pentru euro convenit de liderii din statele membre euro la reuniunea din 11 martie 2011, Bogdan Aurescu a informat căRomânia este în curs de examinare a deciziei de a adera la acest Pact. A subliniat că este foarte important ca selecţia măsurilor de implementare prevăzute de Pact să rămână în responsabilitatea fiecărui stat membru, în linie cu angajamentele luate în cadrul Pactului de Stabilitate şi Creştere şi respectiv Strategia Europa 2020. În acest context, secretarul de stat a subliniat că România acordă atenţie coordonării în domeniul fiscal din perspectiva consolidării bunelor practici şi a luptei împotriva evaziunii fiscale.

UE trebuie să acorde cea mai mare atenţie asigurării standardelor de siguranţă nucleară, acest aspect fiind foarte important pentru România.România doreşte să lucreze pentru a îmbunătăţi standardele de siguranţă nucleară, iar testele de stres sunt paşi importanţi în această direcţie. În acest sens, secretarul de stat român a arătat că este necesar ca, în primul rând, să fie evaluate rezultatele acestor teste şi apoi să fie elaborate recomandările pentru îmbunătăţirea standardelor de siguranţă nucleară.

În cadrul reuniunii, Comisia Europeană a informat miniştrii asupra situaţiei umanitare din Libia şi statele vecine, arătând că aproximativ 5.800 de cetăţeni europeni au fost evacuaţi din Libia într-un efort fără precedent de coordonare la nivelul structurilor UE: Comisia Europeană (prin Centrul de Monitorizare şi Informare al Departamentului pentru ajutor umanitar şi protecţie civilă al Comisiei Europene), Serviciul European de Acţiune Externă, Preşedinţia ungară a Consiliului UE.Comisia Europeană a alocat 30 de milioane euro pentru ameliorarea nevoilor umanitare din Libia şi ţările vecine.

Comisia Europeană a informat miniştrii asupra răspunsului UE şi al statelor membre la criza din Japonia. Mecanismul european de protecţie civilă a fost activat la câteva ore după producerea cutremurului, iarCentrul de Monitorizare şi Informare are pregătită o echipă de protecţie civilă UE, care poate fi trimisă în Japonia rapid în funcţie de evoluţia situaţiei în teren.

Franţa a propus transmiterea unei scrisori către Comisia Europeană pe tema simplificării instrumentelor financiare comunitare. România susţine simplificarea mecanismelor de implementare a politicii de coeziune pentru accelerarea absorbţiei fondurilor europene şi pentru un management mai eficient al acestora.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Despre reforma pe hârtie a USL"

Astăzi se împlinesc nu mai puţin de 53 de zile de la semnarea protocolului USL. Trebuie să recunosc că această Uniune face progrese semnificative.... în branduirea sa ca Uniunea Soluţii Lipsă. Crin Antonescu, unul din cei doi preşedinţi ai USL este unul din putătorii acestui brand, prin declaraţiile pe care le-a făcut săptămâna trecută, spunându-ne că nici măcar nu au de gând să vină cu soluţiile pentru atingerea dezideratelor cu care vor să îi momească pe români, nefiind încă momentul pentru aşa ceva. Dacă acum nu e momentul de a ne relansa, când previziunile economice sunt cât se poate de încurajatoare, atunci când va fi momentul, domnule Antonescu? Sau aveţi de gând să faceţi ca în 2008, când prin tandemul PNL-PSD aţi lăsat investiţiile la o parte şi aţi risipit banii prin cheltuieli sociale aberante?

Spre deosebire de USL, actuala conducere a acţionat şi acţionează în continuare cu raţionalitate, eficienţă şi responsabilitate. Lucruri care se traduc pe de o parte în preocuparea faţă de creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi în susţinerea investiţiilor în diferite sectoare, precum transportul sau agricultura, pe de altă parte. La finalul anului 2010, plăţile către beneficiari totalizau 1,7 miliarde euro, iar de la începutul anului 2011 plăţile au însumat deja 450 milioane de euro. În acest ritm, la finalul anului 2011, plăţile ar putea ajunge astfel la 4,7 miliarde euro, ceea ce ar corespunde unui grad de absorbţie de 20-25%. În ceea ce priveşte contractele semnate, ţinta guvernului pentru 2011 vizează o valoare totală de 5,6 miliarde euro.

În tot acest context, supun analizei un punct din dezideratele reformei pe hârtie formulate în protocolul USL. Şi anume, punctul 3 al protocolului prin care dumneavoastră, membri ai Uniunii, spuneţi că veţi realiza o listă de priorităţi naţionale şi că în această listă veţi acorda o atenţie specială zonelor rurale. Sunt de acord cu dumneavoastră că zonele rurale sunt foarte importante pentru relansarea economică, însă, nu ne spuneţi şi metoda. Constat deci, că nu avem ce supune analizei noastre. Datorită eforturilor actualei guvernări şi ale ministrului agriculturii de atragere a domeniului bancar înspre agricultură, anul acesta este primul an în care băncile revin către sectorul agricol.

Acum o săptămână a fost semnat protocolul de colaborare pentru garantarea creditelor pe termen scurt pentru finanţarea producţiei între BRD şi Fondul de Garantare a Creditului Rural, fondul acoperind o garanţie de până la 80% din valoarea finanţării. În acest sens, BRD estimează că va acorda credite de peste 60 de milioane de lei, în cadrul stimulator al acestei convenţii. Totodată, 2011 este primul an în care subvenţiile în agricultură sunt date la timp, plata acestora fiind adusă la zi, iar fermierii vor putea utiliza banii pentru campania agricolă pentru care au fost acordaţi.

Am încercat să vă prezint câteva dintre soluţiile USL care au în vedere dezvoltarea agriculturii. Din păcate, tot la măsurile întreprinse de actuala guvernare trebuie să fac referire, întrucât mult trâmbiţatele soluţii ale Uniunii au caracter mai mult de trâmbiţă decât de soluţii. În condiţiile de faţă, nu putem crede altceva decât că, pentru USL, fie românii nu merită un efort în acest sens din partea lor, pentru că nu ei sunt la guvernare, fie vor să ne reîntoarcem la un sistem ineficient de cheltuieli pe care l-au practicat şi în trecutul recent.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Pactul european pentru competitivitate economică - un apel la precauţie"

O problemă de interes european ocupă în această perioadă agenda europeană şi generează dezbateri aprinse în rândul decidenţilor politici din toate statele membre ale Uniunii Europene.

Este vorba de Pactul European pentru Competitivitate, un instrument care urmăreşte convergenţa politicilor economice la nivelul UE şi consolidarea disciplinei fiscale în ţările membre, pentru a evita o nouă criză a datoriilor suverane în viitor, dar şi pentru întărirea competitivităţii economiei europene în raport cu competitorii globali. Săptămâna trecută statele membre ale zonei euro au convenit asupra liniilor generale ale Pactului European pentru Competitivitate, decizia finală urmând a fi adoptată, cel mai probabil, la următorul Consiliu European de pe 24 şi 25 martie.

Cum era de aşteptat, acest subiect nu a stârnit interes în mass-media românească decât în mod excepţional. Subiectul a devenit relativ interesant în momentul în care s-a anunţat că noua versiune a textului nu va viza doar ţările membre ale zonei euro, ci şi statele membre care nu utilizează moneda unică, în cazul în care autorităţile naţionale decid în acest sens.

De ce este importantă această dezbatere pentru România şi poziţia pe care o vor adopta autorităţile române cu privire la Pactul pentru Stimularea Competitivităţii? Participarea la acest Pact înseamnă acceptarea unor măsuri, precum uniformizarea taxelor în ţările zonei euro şi interzicerea practicării unei cote unice de impozitare scăzute, uniformizarea vârstei de pensionare, desfiinţarea indexării salariilor cu inflaţia şi introducerea în Constituţie a unei limite suverane de îndatorare, supunerea bugetului naţional aprobării în prealabil de către Bruxelles, precum şi agrearea unui sistem de sancţiuni în cazul neîncadrării în criteriile prevăzute de Pact. Miza este mare, iar efectele nu vor rămâne la stadiul de angajamente politice, ci vor fi resimţite de fiecare cetăţean.

Nu doresc să minimalizez importanţa pe care o are Pactul pentru Competitivitate pentru Uniunea Europeană ca entitate de sine stătătoare, în efortul de revigorare a puterii sale economice în raport cu celelalte economii ale lumii, nici să contest rolul pe care acesta îl poate avea în creşterea competitivităţii fiecărei economii naţionale. UE are nevoie de stabilirea unui cadru robust pentru a putea preveni pe viitor crizele în interiorul UE şi a pieţei unice europene, aşa cum fiecare economie naţională are nevoie de o mai mare protecţie pentru a putea face faţă dezechilibrelor de competitivitate şi crizelor viitoare.

Sunt măsuri propuse în acest Pact care vin în întâmpinarea nevoilor actuale ale economiei româneşti şi, după cum se poate vedea, multe dintre aceste măsuri coincid cu măsurile "de austeritate" adoptate deja de actualul Guvern - mărirea vârstei de pensionare, flexibilizarea forţei de muncă, neindexarea pensiilor şi a salariilor etc. Ceea ce arată că acest Guvern nu este singurul care crede în necesitatea acestor măsuri "de austeritate", în ciuda criticilor primite în ţară din toate părţile - opoziţie, sindicate, patronate, societate civilă, cetăţeni etc.

Doresc, însă, să atrag atenţia că acest Pact poate avea costuri mai mari pentru ţara noastră decât pentru multe dintre celelalte state membre UE. De aceea, subiectul trebuie tratat cu precauţie şi orice decizie trebuie să fie precedată de o analiză cost-beneficiu pertinentă şi bazată pe informaţii corecte şi previziuni realiste, pentru a stabili care sunt angajamentele pe care suntem dispuşi să ni le asumăm, în raport cu politicile de stimulare a concurenţei propuse de Bruxelles.

De exemplu, România şi-a creat în prezent un avantaj pe plan economic prin regimul fiscal favorabil creat de cota unică, or, coordonarea în domeniul impozitării la nivel european, ca o consecinţă a Pactului de Competitivitate, riscă să ne lase fără acest avantaj. Pentru a participa la acest Pact, România va trebui, de asemenea, să facă proiecţii bugetare exacte pe trei ani, să-şi liberalizeze preţurile, inclusiv la gaze, să-şi alinieze sistemul de taxe şi impozite după un model unitar al UE şi să coreleze venitul salariaţilor cu productivitatea muncii lor.

Pe de altă parte, implementarea măsurilor de tipul celor prevăzute în Pactul pentru Competitivitate, deşi dificilă în condiţiile actuale, este un efort bine justificat, pentru că acestea vor face posibilă menţinerea unui ritm susţinut al reformelor şi o coerenţă a politicilor, condiţie necesară pentru ca România să ajungă să aibă o dezvoltare economică reală până în 2015, data la care ne dorim adoptarea euro. O mare parte dintre măsurile propuse prin Pactul de Competitivitate, dar şi prin Mecanismul European de Stabilitate se impun în România, mai ales în condiţiile competitivităţii extrem de mici a ţării noastre. Competitivitatea României în raport cu primele 15 state membre, deci membri vechi ai Uniunii, reprezintă doar 48% din competitivitatea acestora, conform unor statistici citate recent de şeful statului.

România trebuie să-şi negocieze cu precauţie poziţia în cadrul acestui Pact, astfel încât să nu-şi piardă atuurile pe care le deţine pe piaţa europeană, în momentul de faţă. De exemplu, nu putem accepta coordonarea la nivel european în domeniul impozitelor, nu ne putem permite renunţarea la regimul fiscal favorabil creat de cota unică care este avantajul nostru competitiv pe piaţa unică europeană. Nu putem accepta o creştere peste noapte a costului gazelor la nivelul pieţei UE sau o egalizare a salariilor pe piaţă. Putem, în schimb, continua cu adoptarea unor măsuri mai stricte, care să ne ajute să atingem stabilitatea economică pe termen lung, cum ar fi, spre exemplu, recenta propunere a preşedintelui de a introduce în Constituţie plafonarea deficitului bugetar la 3% din PIB şi condiţia ca tot deficitul să fie folosit la investiţii, nu la consum.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Reducerea evaziunii fiscale din domeniul panificaţiei"

La începutul lunii martie a avut loc dezbaterea "Evaziunea fiscală din domeniul panificaţiei" la care au participat reprezentanţii Patronatului din Industria de Morărit şi Panificaţie (Rompan), reprezentanţi ai Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi ai Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Parlament, precum şi ministrul finanţelor publice, Gheorghe Ialomiţianu. Tema discuţiei a reprezentat-o identificarea celor mai potrivite măsuri care pot contribui, la ora actuală, la diminuarea evaziunii fiscale în industria panificaţiei. Cu această ocazie, reprezentanţii Patronatului din Industria de Morărit şi Panificaţie (Rompan) au prezentat proiectul de lege pe care patronatul îl pregăteşte pentru a fi dezbătut în Parlament şi care a fost depus deja la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Proiectul de Lege a pâinii va reglementa condiţiile de fabricare şi comercializare a produselor de panificaţie, va stabili ce condiţii trebuie să îndeplinească o unitate producătoare de pâine, respectiv un magazin care comercializează pâine, şi va institui un set de măsuri care i se vor impune producătorului de pâine pornind de la documentaţia primară de evidenţă a producţiei, a stocurilor etc. Astfel, cel care produce pâine va trebui să respecte anumite condiţii igienico-sanitare, tehnice etc., în caz contrar acesta nu va mai avea dreptul să fabrice pâine niciodată.

Deşi preşedintele Patronatului din Industria de Morărit şi Panificaţie nu a fost suficient de mulţumit de rezultatele discuţiilor, a admis totuşi, în comunicatul care a precedat dezbaterea, că discuţia a fost foarte utilă, constituind un început pentru promovarea legii privind producţia şi comercializarea pâinii.

România, ca ţară europeană, şi-a luat angajamentul de a scoate din sistem orice gram de evaziune, iar combaterea evaziunii în industria autohtonă cerealieră şi din panificaţie, precum şi din activitatea de morărit, este un episod important în această luptă. Vorbim de o industrie cu peste 5.000 de afaceri înregistrate oficial şi cu o evaziune fiscală care a crescut în ultima perioadă la 70-75% din piaţa totală, generată de diferenţele de preţ practicate la grâu şi, respectiv, la produsele finite, de faptul că o bună parte dintre comercianţi produc pâine fără a avea licenţă de fabricaţie şi nu înregistrează în acte pâinea pe care o vând, de neplata TVA-ului, ş.a.m.d. Prejudiciul adus statului, anual, de evaziunea fiscală din acest domeniu este estimată la circa un miliard de euro, iar reprezentanţii din industrie susţin că preţul pâinii va continua să crească, pe fondul creşterii nestopate a preţului materiei prime şi al creşterii importurilor de grâu.

Primul pas pentru a reduce din problemele menţionate mai sus o reprezintă urgentarea creării mecanismelor legislative care să permită punerea în practică a măsurilor adecvate pentru reducerea evaziunii fiscale în domeniul morăritului-panificaţiei, comercializarea în condiţii igienico-sanitare a produselor, promovarea produselor de calitate etc. Acest prim pas va fi făcut odată cu crearea unui cadru legislativ care să reglementeze industria cerealieră şi de panificaţie, precum legea propusă de Rompan vizând instituirea normelor de producţie şi comercializare a produselor de panificaţie. Alte măsuri propuse de Rompan pentru combaterea pieţei negre pe care trebuie să le avem în vedere vizează aplicarea taxării inverse, prin care TVA să se încaseze doar de la consumatorul final, şi plata TVA-ului într-un cont de Trezorerie separat de contul furnizorului.

De asemenea, acţiunile coroborate ale unor instituţii precum Oficiul pentru Protecţia Consumatorului, Poliţia Economică şi Garda Financiară pentru descoperirea celor care nu respectă condiţiile igienico-sanitare sau de organele fiscale pentru identificarea producătorilor şi comercianţilor care nu-şi plătesc datoriile către sta, trebuie să fie continuate pentru o acţiune pe toate planurile.

Soluţiile potrivite nu sunt uşor de găsit, dar un mare pas înainte îl reprezintă deja încercarea de a interveni în acest domeniu şi de a remedia, pentru început, o parte din problemele amintite mai sus. În condiţiile în care se anunţă, în continuare, creşteri ale preţului grâului pe piaţa mondială, Parlamentul şi Guvernul au responsabilitatea de a pregăti foarte bine cadrul legislativ pentru a contracara aceste creşteri de preţ.

De aceea, am speranţa că vom reuşi să abordăm cu toată seriozitatea proiectul de lege iniţiat de Rompan privind producerea şi comercializarea produselor de morărit, a pâinii, a produselor de panificaţie şi a produselor făinoase, şi să transformăm aceste reflecţii într-un proiect de lege care să intre în vigoare cel mai târziu la 1 iulie 2011 şi care să răspundă atât nevoilor statului, prin creşterea veniturilor anuale la bugetul de stat cu peste 1 miliard de euro, cât şi nevoilor consumatorului, care va putea alege pâine de calitate superioară, la un preţ corect. Nu în ultimul rând, acest act normativ va asigura respectarea angajamentelor pe care le avem pe plan internaţional în domeniul siguranţei alimentare.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Traian Băsescu, principala cauză a izolării României în plan extern"

"Românii nu vor sta ca râmele pentru că este vorba de marile state ale Europei, Franţa şi Germania. Cele 22 milioane de români au dreptul la respect". Cine nu îşi aduce aminte, această declaraţie a fost făcută de preşedintele Traian Băsescu pe 6 ianuarie a.c., pe postul public de televiziune. Afirmaţia chiriaşului de la Cotroceni se dorea o replică la primele semnale clare în ceea ce priveşte neacceptarea aderării României în spaţiul Schengen, în această primăvară.

Nici un coleg din coaliţia aflată la guvernare nu a făcut atunci o analiză, nu a avut o luare de poziţie privind cauzele reale pentru care preşedintele statului român (şi prin persoana sa, România) este tratată cu dispreţ de către cancelariile occidentale.

Recent am primit şi o explicaţie mai mult decât clară de ce există o doză de ostilitate faţă de preşedintele Traian Băsescu în cancelariile occidentale. Totul se datorează comportamentului total inadecvat al lui Traian Băsescu faţă de partenerii din organismele internaţionale din care facem parte.

În momentul când ONU, principalii lideri ai statelor membre ale Uniunii Europene doar au criticat acţiunile criminale împotriva propriului popor ale dictatorului Muammar Gaddafi, în momentul în care doar la nivel verbal s-au transmis avertismente severe regimului de la Tripoli, preşedintele României, fără să consulte Parlamentul sau măcar fără să convoace CSAT, a luat o poziţie în disonanţă totală faţă de ceilalţi lideri ai lumii civilizate.

Nu era vorba de o promisiune de implicare directă a României în operaţiuni în spaţiul aerian al Libiei - din punct de vedere obiectiv, acest lucru nu este posibil - şi nimeni nu ar fi solicitat acest lucru României. Era vorba doar de adoptarea unei declaraţii diplomatice, o simplă declaraţie prin care se arăta că România susţine ceea ce urmau să hotărască liderii democraţiilor europene şi nord-americane. Preşedintele României însă a ales altă cale. Cea a refuzului brutal de a gira, doar din punct de vedere politic, intenţiile democraţiilor europene şi nord-americane.

Mai mult, am remarcat şi absenţa preşedintelui Traian Băsescu de la Summitul de la Paris, o reuniune în care marile puteri împreună cu ţările democratice din Europa s-au strâns în mare grabă pentru a aplica o decizie a Consiliului de Securitate. Acest lucru nu înseamnă decât un nou pas spre izolarea, nu a lui Traian Băsescu, el este de mult un preşedinte deloc bine primit în cancelariile lumii, ci a României pe plan extern. Şi când spun România, mă refer şi eu la cei 22 de milioane de români. Care, din cauza unui preşedinte confuz, lipsit de orice tact diplomatic, de orice strategie în plan extern, nu va face altceva decât să îi plaseze pe poziţia de râme.

Abia în ceasul al 12-lea, după ce NATO a luat o decizie în ceea ce priveşte acţiunile din Libia, a reacţionat şi preşedintele Traian Băsescu în conformitate cu ceea ce s-a hotărât la nivelul superior al NATO. Totuşi impresia lăsată de modul în care a acţionat Traian Băsescu este una că a fost forţat să o facă - mă refer la trimiterea în teatrul de operaţiuni a fregatei Ferdinand. Cu toate acestea, problema lui Traian Băsescu nu este deloc rezolvată. El trebuie să ţină cont că România este un stat membru şi în Uniunea Europeană, iar marile democraţii europene sunt mai aproape - nu doar geografic - de România. Nimănui nu-i foloseşte o situaţie conflictuală între preşedintele român şi omologi de-ai săi din Europa, generată de Traian Băsescu. Românilor cu atât mai puţin.

PS: Pe 29 noiembrie 2010, iată ce declara ministrul de externe Teodor Baconschi: "I-am transmis ministrului de externe libian dorinţa noastră ca dialogul politic la nivel înalt, restabilit prin vizita de acum patru ani a preşedintelui României, Traian Băsescu, să continue în cadrul unei vizite a liderului libian la Bucureşti". Cumva din cauza prieteniei pentru Gaddafi, a riscat Traian Băsescu izolarea României în plan internaţional?

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Ping-pong de politică externă"

În ultimele zile am putut sesiza cu toţii cum propaganda cotrocenistă se străduieşte să acopere poziţionarea diplomatică lamentabilă a României vizavi de problema libiană. E prea mare tot acest efort propagandistic ca să nu ne gândim că servanţii preşedintelui ţării încearcă din răsputeri să acopere nu doar incompetenţa lui Băsescu în materie de politică externă, ci şi alte lucruri. Oare acestea pot fi mult mai grave?

Presa străină speculează această poziţie şi arată că exista posibilitatea ca Traian Băsescu - principalul responsabil cu relaţiile internaţionale ale României - să fi avut şi alte motive pentru care s-a declarat iniţial, în numele statului român, împotriva intervenţiei militare din Libia.

Cunoaştem cu toţii episodul în care Traian Băsescu a ţinut să facă pe interesantul în Consiliul European, umflându-şi inutil muşchii către preşedintele francez. Mai mult, presa străină nu ratează ocazia pentru a ironiza relaţiile extrem de tensionate dintre Traian Băsescu şi Nicolas Sarkozy.

Am asistat apoi la aiuritoarea intervenţie televizată de duminică seara de la Cotroceni, atunci când spusele lui Băsescu au amintit multora de excelentele raporturi pe care le avea Nicolae Ceauşescu cu fratele său Gaddafi şi când se susţinea poziţia rezervată a României.

Preşedintele Traian Băsescu a anunţat, apoi, marţi, la finalul şedinţei CSAT, că, la solicitarea NATO, România va participa la embargoul impus Libiei cu fregata "Regele Ferdinand", doi ofiţeri de stat major şi 205 militari, pe o perioadă de trei luni.

Oare care or fi raţiunile pentru care Băsescu s-a situat, din păcate, cu România cu tot, pe eşichierul relaţiilor internaţionale într-o zonă mai degrabă ciudată şi periculoasă decât într-una firească pentru o ţară membră a NATO şi UE? Pentru că raţiunile răzgândirii sale le putem lesne deduce!

Toată această mascaradă de politică externă pe care preşedintele o face, are drept consecinţă izolarea României pe plan extern, pierderea aliaţilor şi susţinătorilor tradiţionali, lucru pe care cetăţenii acestei ţări nu îl merită. Incoerenţa şi inabilitatea dovedite încă o dată de Traian Băsescu în relaţiile externe pun tot mai mult România într-o situaţie delicată, pentru care răspunderea politică aparţine în totalitate preşedintelui.

Domnul Angel Tîlvăr:

«"Războiul" lui Emil Boc pentru menţinerea TVA de 24% la alimentele de bază»

În anul 2010 produsele de bază s-au scumpit în mod considerabil, ajungând chiar şi la majorări de 45,5 % cum a fost în cazul cartofului. Legumele şi conservele din legume s-au scumpit cu peste 22 de procente, iar uleiul cu peste 20 de procente. Previziunile recente în ceea ce priveşte majorarea de preţuri au în prim plan pâinea, care şi ea s-ar putea scumpi cu 15 procente. Toate acestea pe fundalul majorării repetate a preţului la combustibil.

Tot în anul 2010 românii au primit de la guvernanţi un TVA mărit la 24% şi o micşorare a veniturilor cu cel putin 25%. Pensionarii se confruntă cu o pensie micşorată, dar şi cu o mărire a preţului la medicamente de cel puţin 15%.

În aceste condiţii şi ţinând cont de adevăratele lupte ce se duc prin supermarketuri zilele acestea, mai avem doar două zile până ce, conform spuselor premierului, România iese din recesiune. Acelaşi premier care are îndrăzneala, în condiţiile prezentate mai sus, să spună că "lucrurile merg într-o direcţie bună" pentru că până şi şeful delegaţiei FMI în România, Jeffrey Franks, declara că "creşterea economică va urma o traiectorie ascendentă de la un trimestru la altul, iar populaţia va simţi că situaţia s-a îmbunătăţit până la jumătatea acestui an."

Dacă ţinem cont că săptămâna trecută România a primit a patra tranşă, în valoare de 1,2 miliarde de euro, din împrumutul de la Comisia Europeană, însumându-se astfel, în ultimii doi ani, 4,85 miliarde de euro şi dacă ne gândim că pachetul de asistenţă financiară derulat cu FMI şi alte instituţii internaţionale este de circa 20 de miliarde de euro, atunci, permiteţi-mi să afirm că, în aceste condiţii, economia ar fi trebui să duduie, iar populaţia să simtă din plin această revenire.

Însă, din nefericire, acest lucru nu se întâmplă. România doar se îndatorează pentru mulţi ani de acum înainte şi aceste împrumuturi menite de a scoate România din criză sunt doar nişte "trucuri ieftine" şi "demagogie pură" pentru a mai arunca praf în ochii românilor.

Ce înseamnă o creştere economică de 1-2 procente, în condiţiile în care românii sunt consideraţi cel mai sărac popor din Uniunea Europeană? Ce înseamnă această "nemaipomenită" creştere economică anunţată de mai bine de o lună de zile, când toate produsele se scumpesc, când puterea de cumpărare a oamenilor a scăzut considerabil şi când rata şomajului creşte de la o zi la alta simţitor?

S-a votat zilele acestea în Senat proiectul legat de reducerea TVA la alimente. Cred că este un proiect de lege pertinent şi consider că ar fi fost o gură de oxigen pentru mulţi dintre cetăţenii acestei ţări. Însă acest vot favorabil din Senat este pentru Emil Boc doar "o bătălie pierdută", ameninţând că în "Camera Deputaţilor, puterea are majoritate" şi că "războiul" se va câştiga în camera decizională.

După cum bine ştiţi, majoritatea statelor din Uniunea Europeană aplică TVA diferenţiat pentru alimente. Marea Britanie are TVA zero pentru alimentele de bază, Cehia 5,7%, iar Germania 7%. Toate aceste state au înţeles că alimentele trebuie să fie accesibile, au înţeles că o fiscalizare redusă asigură venituri bugetare semnificative.

De ce nu se preocupă domnul premier de camioanele cu fructe şi legume care intră zilnic în ţară prin punctele de frontieră, de ce nu acordă o atenţie sporită producătorilor autohtoni şi produselor româneşti? Poate pentru că pentru domnul premier "valoarea taxei ar trebui să fie diferenţiată în funcţie de veniturile diverselor categorii sociale", conform unei declaraţii din 2006. Tot atunci, premierul declara că "nu pe calea TVA diferenţiat se poate realiza protecţia socială, dar că în schimb persoanele cu venituri reduse ar trebui să fie ajutate prin acordarea unor tichete de masă sau a unor bonuri valorice."

Personal, am susţinut şi voi susţine un proiect de lege privind aplicarea unui TVA diferenţiat pentru produsele alimentare, cu precizarea că aplicarea unei astfel de măsuri ar trebui să ducă şi la micşorarea preţurilor la produsele de bază.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Nevoia de demnitate naţională"

Declaraţiile premierului maghiar Viktor Orbán ce aduc atingere condiţiei intrinsece a statului român au făcut destulă vâlvă în mediile societăţii civile şi jurnalistice.

Din păcate - doar acolo. Pentru că oficialii statului român s-au făcut remarcaţi printr-o apăsătoare tăcere faţă de declaraţiile ce atacau însăşi esenţa statului pe care îl conduc şi îl reprezintă.

Mai mult decât atât, atunci când grupul parlamentarilor liberali din Camera Deputaţilor şi din Senat au dorit să iniţieze o declaraţie de protest ce urma să fie adoptată de către plenul reunit, majoritatea PDL şi acoliţii lor au făcut tot ce le-a stat în putinţă să tergiverseze şi să îngroape orice luare de poziţie oficială. În acest fel, s-a transmis la Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaţilor un document ce trebuia citit şi adoptat imediat de către singura autoritate a statului român care a făcut un minim demers în acest sens.

În aceste condiţii, mă întreb ce-i "mână în luptă" pe cei care ne conduc astăzi, în condiţiile în care acceptă cu umilinţă declaraţii denigratoare şi nu protestează faţă de întinarea unui erou naţional - Avram Iancu. Se pare că domnul Boc, ce se revendică cu atâta mândrie drept fiu al Ardealului, a uitat de istoria şi sacrificiile marilor bărbaţi de stat ce au construit România Mare pe care astăzi acest epigon îi dezonorează. Mă întreb care este semnificaţia prezenţei acestor politruci portocalii, în fiecare an, la Ţebea, la mormântul lui Avram Iancu, aducând un fals omagiu marii istorii, în condiţiile în care, atunci când este nevoie, aceştia nu îşi fac datoria pentru care au fost învestiţi cu votul cetăţenilor români.

Aşadar, prezenta declaraţie politică se doreşte a fi un protest a unui parlamentar tânăr căruia nu-i este ruşine să îşi apere moştenirea strămoşilor săi şi să îşi împlinească mandatul pentru care a fost trimis în Parlament.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Să protejăm pădurea! Avem nevoie de ea!"

La data de 1 martie 2011, Comisia Europeană a adoptat Cartea verde, care are ca scop să pună în dezbatere toate opţiunile pentru o abordare integrată, la nivelul Uniunii Europene, a protecţiei pădurilor, dar şi a informării în domeniul forestier.

În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că schimbările climatice din ultimii ani au avut un impact extrem de negativ în gestionarea şi protecţia pădurilor Europei, iar UE trebuie să-şi evalueze urgent politicile în acest domeniu.

Pădurile reprezintă una dintre cele mai preţioase resurse naturale şi ele trebuie protejate nu numai faţă de schimbările climatice, ci şi împotriva exploatării umane necontrolate.

În acest sens, dezbaterea publică iniţiată de Comisia Europeană nu face altceva decât să atragă atenţia asupra faptului că sunt imperios necesare noi acţiuni la nivelul Uniunii Europene cu privire la acest aspect, iar toate statele membre sunt invitate să se implice în protejarea pădurilor.

România are în prezent un fond forestier de circa 6,4 milioane de hectare, adică 27% din suprafaţa ţării. Chiar dacă procentul pare consistent, el este cu peste 8% mai mic decât în anii 80, iar dacă ritmul actual de exploatare continuă, ne putem îndrepta către minimul suprafeţei forestiere pentru ţările cu climă temperată.

Este drept că exploatările au început să fie însoţite şi de campanii ample de împăduriri, un exemplu semnificativ fiind judeţul Vrancea, unde în perioada 15 martie - 15 aprilie 2011 s-a stabilit obiectivul regenerării a aproximativ 200 hectare de pădure.

Cred că exemplul din Vrancea trebuie extins la nivel naţional, iar ritmul de împăduriri să depăşească cu mult ritmul exploatărilor.

Nu mai putem invoca la infinit lipsa cronică de fonduri. De pildă, numai anul trecut Ministerul Mediului a alocat peste 180 milioane lei în acest scop, iar în 2011 suma se va ridica la peste 400 milioane lei.

Simpla alocare de fonduri nu este însă şi suficientă pentru atingerea scopurilor de mediu, impunându-se de urgenţă o legislaţie mult mai flexibilă şi mai modernă privind protecţia mediului, a pădurilor în special.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Emil Boc, PDL şi Guvernul au declarat război poporului român"

Duminică, 27 octombrie 2010, este ziua în care s-a confirmat că luările de poziţie ale PNL din ultimii doi ani sunt corecte. Mă refer la numeroasele declaraţii prin care actualii guvernanţi erau acuzaţi că nu ţin cont de interesul general, ci urmăresc doar interesul propriu şi de partid.

Duminică, la Deva, vorbind în faţa activului PDL din judeţul Hunedoara, prim-ministrul României, Emil Boc, a făcut o afirmaţie din care rezultă fără echivoc că a declarat război poporului român. Iată un fragment din discursul premierului: "Astfel, faptul că în Senat nu s-a acordat importanţa necesară, nu e un lucru care să ne bucure, noi vom analiza şi în coaliţie acest aspect, dar e pierdută o bătălie şi noi vom câştiga războiul în Camera Deputaţilor".

Ce război trebuie să câştige premierul în Camera Deputaţilor? Premierul Emil Boc, PDL şi Guvernul României trebuie să întoarcă în Camera Deputaţilor votul de la Senat privind cererea de reexaminare solicitată de preşedintele Traian Băsescu privind legea prin care TVA la alimentele de bază scade la 5%.

Aş fi înţeles dacă în Camera Deputaţilor s-ar fi dezbătut o moţiune simplă împotriva vreunui ministru, dacă în Camera Deputaţilor ar fi existat vreo dispută între putere şi opoziţie pentru ocuparea vreunui post în vreo instituţie din subordinea Parlamentului, dacă în Camera Deputaţilor opoziţia ar fi solicitat, prin absurd, cine ştie ce facilităţi, atunci, admit - deşi nu este o exprimare corectă - utilizarea unor termeni mai duri. Dar atunci când pe ordinea de zi se află o lege care vizează crearea unei situaţii mai uşoare pentru românii loviţi din toate părţile de soartă, atunci utilizarea termenului de război mi se pare extrem de grav. Nu cu deputaţii PNL, nu cu deputaţii USL (PSD şi PC) vor purta Emil Boc, PDL şi Guvernul un război. Ci cu cetăţenii României.

Ştie premierul Emil Boc ce înseamnă Camera Deputaţilor (ca şi Senatul, de altfel)? Articolul 61 alin.(1) din Constituţie spune: Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Deci premierul Emil Boc va purta un război împotriva unor reprezentanţi ai poporului român, a românilor, în ultimă instanţă.

Iată ce poziţie avea deputatul Partidului Democrat, Emil Boc, într-o declaraţie politică susţinută pe 23 martie 2004: "Tot specialiştii Băncii Mondiale afirmă că un sfert dintre români, adică aproape cinci milioane şi jumătate de cetăţeni, sunt nevoiţi să se descurce cu mai puţin de 1,75 milioane de lei pe lună. În aceste condiţii, ce îi preocupă pe parlamentarii partidului de guvernământ? Situaţia copiilor şi tinerilor, care constituie grupele de vârstă cele mai vulnerabile, şi dintre care mai bine de o treime trăiesc în sărăcie? Faptul că jumătate dintre familiile cu trei sau mai mulţi copii trăiesc în sărăcie? Ţăranii sau şomerii? Pensionarii, ale căror venituri sunt mai mici decât factura la întreţinere? Cetăţenii obişnuiţi care se alimentează ca în vremuri de război?".

Când a fost corect Emil Boc? În 2004, când pleda pentru cetăţenii din categoria mai sus amintită, sau în 2011, când refuză aceloraşi cetăţeni reducerea TVA la 5% la alimentele de bază? Vrea Emil Boc ca şi în 2011 cetăţenii obişnuiţi să se alimenteze ca în vremuri de război? Personal, aşa cred, din moment ce Emil Boc, PDL şi Guvernul vor să declare război cetăţenilor români.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Guvernarea Băsescu - Boc a năruit speranţele românilor"

Programul de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural părea să fie şansa schimbării pentru comunităţile în care lista neajunsurilor este atât de lungă... Din păcate, Guvernarea Băsescu - Boc a năruit speranţele oamenilor şi şi-a bătut joc de ceea ce ar fi trebuit să însemne renaşterea satului românesc. Această guvernare iresponsabilă şi-a bătut joc de români, fără nicio reţinere, fără îndoieli sau remuşcări, anulând orice tentativă de revenire la normalitate. De fapt, cuvântul normalitate a fost golit de sens. Banii publici au fost împărţiţi după bunul plac clientelei politice.

Criteriul de bază în atribuirea fondurilor a fost - şi este în continuare - apartenenţa politică. Nu au contat proiectele, valoarea ori oportunitatea acestora, nici nevoile reale ale comunităţilor. În ultimă instanţă, nu au contat oamenii.

Este suficient să arunci doar o privire pe situaţia derulării proiectelor finanţate prin OG nr.7/2006 pentru a înţelege că în România, ţară membră a Uniunii Europene, politizarea a atins limite inacceptabile.

În Colegiul uninominal nr.9 din judeţul Dolj, nicio comună care are primar social-democrat nu a mai primit vreun leu, în ultimii 2 ani, pentru proiectele aflate în derulare. Zero lei pentru comunele conduse de primari PSD-işti prin HG nr.1307/2009. Zero lei pentru aceleaşi comune prin HG nr.977/2010. Zero lei prin HG nr.1326/2010. Lungi şiruri de zero la capitolul finanţare pentru toţi cei care au votat un primar al PSD!

Tot zero lei prin HG nr.192/2011, cu o singură excepţie: alocarea sumei de 11 miliarde de lei vechi pentru alimentarea cu apă în sistem centralizat a comunei Măceşu de Jos. Primarul comunei, Alexandru Tiţa, a primit vestea cu mirare şi bucurie. A crezut că "i-a luminat Dumnezeu" pe actualii guvernanţi. Dar bucuria nu a ţinut prea mult...

După patru zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr.192/2011 privind repartizarea pe proiecte a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanţarea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural, Guvernul a emis o rectificare, prin care se precizează că în loc de Măceşu de Jos se va citi... Măceşu de Sus! Simplu, nu? Băieţii greşiseră adresa. Dintr-o gravă şi regretabilă eroare, trimiteau bani unui primar social-democrat! O simplă rectificare şi problema s-a rezolvat. Banii ajung, aşa cum doresc guvernanţii, în Măceşu de Sus, la un primar PDL, desigur!

Lucrările la sistemul de alimentare cu apă din comuna Măceşu de Jos au început în urmă cu 3 ani, când s-au alocat aproape 4 miliarde de lei vechi. S-a forat puţul, iar rezervorul este în curte. Din păcate, nici în acest an lucrările nu vor continua şi tot ceea ce s-a realizat până în prezent este în pericol de a se degrada.

Bratovoieşti, Calopăr, Ghidici, Ostroveni, Rojişte, Valea Stanciului, Ţuglui sunt alte comune doljene conduse de primari PSD, din Colegiul Segarcea - Valea Dunării, în care lucrările la sistemele de alimentare cu apă stagnează. De fapt, aceeaşi situaţie se întâlneşte în toate comunele în care PSD a câştigat detaşat scrutinele electorale desfăşurate din 2004 până în prezent. Nici pentru asfaltarea drumurilor sau pentru construcţia de poduri, pentru modernizarea şcolilor şi căminelor culturale nu s-au "găsit" bani, din aceleaşi motive. De când este la guvernare, gaşca PDL-istă condusă de Boc şi Udrea nu a mai acordat niciun leu pentru aceste proiecte foarte importante pentru oameni.

În Colegiul 9 Segarcea - Valea Dunării, unde am fost votat de marea majoritate a cetăţenilor pentru a-i reprezenta în Parlamentul României, sunt 23 de localităţi. Dintre acestea, 13 sunt conduse de primari ai PSD. În aceste 13 localităţi conduse de social-democraţi, trăiesc aproape 60.000 de oameni. Guvernarea Băsescu-Boc a fost capabilă să-i pedepsească pe toţi aceşti 60.000 de oameni, cetăţeni ai României, pentru că au îndrăznit să aibă o altă opţiune politică decât PDL.

Acesta este modelul de guvernare impus de gaşca PDL-istă. Acesta este modelul de "democraţie" visat de Băsescu, Boc şi Udrea, în care sfidarea guvernanţilor creşte direct proporţional cu disperarea oamenilor!

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

"190 de ani de libertate şi demnitate a Greciei"

Cu 190 de ani în urmă, în 1821, elenii şi filoelenii, înflăcăraţi de ideile revoluţionare ale lui Rigas Ferreos şi acţiunile societăţii secrete Eteria, au aprins focul revoluţiei pentru eliberarea de sub jugul otoman.

Izbucnirea revoluţiei greceşti pe teritoriul Moldo-Valahiei avea să pecetluiască legătura de sânge între protagoniştii luptei pentru independenţă, contribuind prin curaj şi sacrificiu de sine la fundamentarea legăturilor multiseculare greco-române.

Preşedintele Republicii Elene, Excelenţa Sa domnul Karolos Papulias, în mesajul de anul acesta transmis Uniunii Elene din România, elenilor şi filoelenilor de pretutindeni, spune:

"Sărbătoarea zilei de 25 Martie constituie pentru grecii de pe întregul pământ ziua înălţării şi mândriei naţionale. Elenismul în unanimitate plăteşte tribut de onoare luptătorilor de la 1821, care cu spirit de sacrificiu şi eroism şi-au jertfit viaţa în numele Libertăţii, Independenţei naţionale şi Democraţiei.

De la acea chemare pentru libertate care a schimbat cursul istoriei Greciei moderne, transmiţând mesajul "Libertate sau Moarte" în toată Grecia şi în întreaga lume, nu au lipsit grecii diasporei. Intervenţia lor a fost cea care a contribuit la rezultatul victorios al luptei de eliberare naţională împotriva unui imperiu care părea invulnerabil.

Cu aceeaşi ardoare şi devotament, voi, ambasadorii ţării noastre în străinătate, constituiţi podul între patria mamă şi ţările unde locuiţi, munciţi şi vă realizaţi.

Epoca actuală, caracterizată prin criză economică, impune unanimitate şi atenţia corespunzătoare pentru a da un răspuns creator la provocările şi dificultăţile existente în faţa noastră. Cu toate condiţiile potrivnice care se ivesc atât pe scena naţională cât şi internaţională, nu uităm că numai uniţi putem să facem imposibilul posibil. Cu aceste gânduri şi cu sentimente de emoţie şi bucurie vă urăm tuturora şi familiilor dumneavoastră sănătate, fericire şi realizări atât în plan personal, cât şi profesional."

Şi astăzi, la 190 de ani de la începutul Revoluţiei greceşti din 1821, membrii Uniunii Elene din România trăiesc momente de mare încărcătură emoţională, cu gândul la curajul civic manifestat de înaintaşii noştri ce s-au jertfit pentru libertatea Greciei.

Astăzi, angajamentul nostru pentru demnitate este mai actual ca oricând.

Este de datoria noastră să luptăm pentru coeziunea europeană, pentru prestigiul şi credibilitatea pe care le merităm.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Cine îşi imaginează că actualul conflict din Libia are un alt substrat decât rezervele imense de petrol din această ţară, se înşeală. Argumentul că Franţa, Marea Britanie, Italia şi SUA sunt marii beneficiari ai petrolului libian şi că n-au nevoie de război pentru a-1 obţine, e fals. Toţi care susţin acest lucru uită să spună că respectivele ţări cumpără petrolul la preţul impus de libieni şi de piaţa petrolului, iar acum, prin război, vor să-1 obţină pe gratis. Sub masca apărării valorilor democratice. Nimeni nu pleacă la război ca să moară de dragul actelor de caritate. Ne-a arătat-o, de atâtea ori, istoria.

"La plăcinte, înainte, la război, înapoi!", cunoaştem toţi proverbul. De ce "la plăcinte"? Pentru că Libia este una dintre cele mai bogate ţări ale continentului african. Are un PIB pe cap de locuitor pe care România nu l-a atins niciodată, de peste 12 mii de dolari şi ocupă, din acest punct de vedere, locul 48 în lume. Cu producţia de 1,6 milioane de barili de petrol pe zi, Libia este al treilea producător de petrol din Africa şi al 17-lea din lume. Are cele mai mari rezerve de petrol de pe continent, iar comerţul cu petrol i-a adus o rezervă valutară imensă. O ţară cu ceva mai mult de 6 milioane de locuitori, în care însă bogăţia s-a polarizat în mâinile unui cerc restrâns. Tocmai aici e problema.

Ceea ce îşi propunea Gaddafi în 1977, crearea Jamahiriyei (statul maselor largi) a fost o utopie, asemenea comunismului. A avut, în sensul acesta, un profesor bun, pe Ceauşescu. Dar, după 40 de ani de domnie, Gaddafi a adus ţara în război civil. Nimeni nu va şti vreodată câţi libieni au căzut sub gloanţele lui Gaddafi.

Nu voi încerca să spun de ce a fost invadată Libia de o coaliţie de ţări, deoarece fiecare dintre noi vedem războiul de-acolo în chip diferit. Dar acolo s-a întâmplat ceva. Generaţia nouă (nu numai din Libia, vezi Egiptul, Tunisia şi vor mai fi şi altele) vine cu viteză din urmă. Nu se mai supune dogmei unor conducători deja fără legitimitate. Mai ales dacă aceste ţări - cum este cazul Libiei - are din plin resursa discordiei care este petrolul. Râvnit de marile puteri. În numele democraţiei, care până la un punct este adevărat, trebuie redusă la tăcere dinastia care deţine o putere economică greu de imaginat.

Cert este că ONU a încuviinţat intervenţia militară asupra regimului Gaddafi, iar NATO a preluat conducerea ostilităţilor. Avioane ale Franţei, Angliei, Canadei şi SUA bombardează de câteva zile obiectivele militare ale Libiei. Reprezentanţii acestor state spun că ocrotesc populaţia civilă nevinovată. Pe când adevărul este cu totul altul, o ştim cu toţii. Oamenii nevinovaţi mor şi de gloanţele lui Gaddafi, dar şi de bombele aliaţilor. Adevăr trist pentru mileniul trei: protejarea populaţiei Libiei prin intervenţia armată este doar un pretext pentru a pune mâna pe uriaşa rezervă de petrol.

Libia este supranumită "perla Africii". Ea este supusă genocidului, iar conflictul înseamnă moartea a mii de oameni nevinovaţi. O ruşine pentru mileniul trei.

Domnul Dan Ilie Morega:

În contextul declaraţiilor şi măsurilor stabilite de Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, cu privire la o serie de acte de corupţie în care sunt implicaţi şi lideri de sindicat, vă aduc la cunoştinţă, urmare a mai multor sesizări şi reclamaţii pe care le-am primit din partea gorjenilor, abuzuri şi ilegalităţi ale CA şi conducerilor unor societăţi cu capital majoritar de stat din minerit şi energie, care au acordat imense sume de bani către firmele sindicatelor fără respectarea legislaţiei în materie, pe de o parte, iar pe de altă parte, aşa-zisele "sponsorizări" către Asociaţia Clubul Pandurii, al cărui preşedinte este liderul de sindicat Marin Condescu. În asemenea situaţii, vă solicit efectuarea unui control format din echipe de specialişti incoruptibili şi care să răspundă la următoarele probleme:

Care sunt sumele acordate de SNLO Târgu-Jiu şi Complexuri Energetice Rovinari şi Turceni pentru firmele sindicatelor prin procedură de negociere directă sau licitaţii în perioada 2009-2011, cunoscând faptul că mai multe personalităţi din viaţa economică şi politică a judeţului Gorj au avansat sume ce depăşesc zeci de milioane euro. Redăm câteva din firmele care au căpuşat economico-financiar SNLO, Complexul Energetic Rovinari şi Complexul Energetic Turceni: SC SERVICE CARIERE SA, SC GOVIEND NUŞA SRL, SC SIMPLU TRANS SRL, AGENŢIA DE TURISM BUCUREŞTI etc.

O altă problemă o reprezintă valoarea reală a "sponsorizărilor" acordate SNLO Târgu-Jiu, Complexul Energetic Turceni Asociaţiei Clubul Pandurii şi alte ONG-uri (sindicate etc.) în perioada 2009-2011.

Aş dori să se verifice şi modul în care s-au cheltuit sumele acordate de companiile statului din Gorj Asociaţiei Clubul Pandurii, dacă s-a respectat legislaţia în materie, ştiind faptul că numai SNLO Târgu-Jiu în perioada 2009-2010 a virat peste 100 miliarde ROL Ia Asociaţia Clubul Pandurii, iar rezultatele financiare pe 2010 înregistrează pierderi foarte mari (cca. 800 miliarde ROL).

Verificarea livrărilor de cărbune de agenţi economici privaţi (parte din cărbune sustras de la exploatările SNLO) către Complexul Energetic Turceni, Complexul Energetic Işalniţa Craiova, RAAN-CET Turnu Severin, Mehedinţi, cunoscând faptul că la unele din acestea s-a efectuat chiar şi import din Serbia, cu o calitate inferioară şi plata s-a efectuat cu bilet la ordin. Livrarea de cărbune către societăţile energetice cu capital de stat majoritar prezentate de către firmele private s-a efectuat şi către majoritatea CET-urilor din ţară. Prin asemenea procedeu s-au adus enorme pierderi financiare SNLO Târgu-Jiu, care dispune de tehnică modernă de exploatare şi de specialişti comparativ cu agenţii economici privaţi. Pentru exploatarea cărbunelui două firme private în mod ilegal au licenţe de exploatare, celelalte, circa 12, au licenţe de explorare. Pe de altă parte, exploatarea perimetrelor de cărbune de către agenţii privaţi se realizează primitiv, necorespunzător, cu utilaje simple, prejudiciind cu milioane de tone extracţia cărbunelui de către SNLO pe termen mediu şi lung.

În anii 2009-2010 societăţile cu capital privat au prosperat, livrările de cărbune ale acestora au cunoscut o creştere fără precedent, ceea ce a condus în final la diminuarea cu cca. 4 milioane tone a programului de livrare al SNLO, conducând la rezultate financiare dezastruoase, precum şi la disponibilizarea a mii de oameni şi cheltuirea de la bugetul statului a peste 11 milioane de euro pe care trebuie să le achite ca sume compensatorii şi concedii de aşteptare.

De asemenea ar trebui verificate, prin sondaj, încredinţările directe de contracte de bunuri şi servicii de către SNLO, Complexul Energetic Turceni, Complexul Energetic Rovinari, cât şi unele licitaţii de zeci de milioane de euro, unele nejustificate, care au grevat din punct de vedere financiar companiile de stat amintite, şi implicit au periclitat retehnologizarea acestora în condiţiile de mediu pe baza normelor cerute de Uniunea Europeană. Este important de ştiut dacă există contracte cu furnizorii de bunuri şi servicii pe perioade mai mari de 1-2 ani.

Solicit verificarea abuzurilor şi ilegalităţilor în domeniul mineritului şi energiei din judeţul Gorj, care au condus la rezultate necorespunzătoare din punct de vedere financiar al societăţilor cu capital majoritar de stat, reducând veniturile la bugetul consolidat al statului şi aducând SNLO Târgu Jiu în pragul falimentului.

Am convingerea că prin specialiştii ANAF, ai Gărzii Financiare şi, de ce nu, şi în colaborare cu specialişti de la alte ministere (MAI, Ministerul Economiei), se vor efectua verificările de rigoare, în profunzimea lor, în scopul reducerii marii corupţii din această zonă - minerit şi energie - problemă atacată virulent de Uniunea Europeană şi preşedintele României, domnul Traian Băsescu.

Domnul Ion Călin:

"Lozinca PDL: Voi cu voi, noi cu noi"

Săptămâna trecută am aflat că după ieşirea din recesiune, România păşeşte atât în primăvara astronomică, cât şi în primăvara economică. Premierul Emil Boc, se pare că odată cu venirea primăverii, a înţeles că acest guvern trebuie să ajute mediul de afaceri prin măsuri suplimentare. Oare astenia de primăvară să fie de vină? Astfel cine să mai creadă că premierul este interesat de creşterea economică a ţării?

Nu dumnealui este cel care zicea în ziua în care a fost depusă moţiunea de cenzură pe Codul muncii, că Pissarides susţine că "soluţia pentru crearea de noi locuri de muncă după revenirea din criză o reprezintă flexibilizarea pieţei muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă", pentru ca apoi, după ce respectivul a susţinut că nu a făcut niciodată o astfel de afirmaţie, premierul să tacă mâlc.

Cum să mai fie crezut premierul când România rămâne cel mai sărac stat din Uniunea Europeană în următorii 15 ani, după cum reiese din prognozele analiştilor de la Nomura? Chiar şi ultimele date ale FMI arată că produsul intern brut pe cap de locuitor al României a fost depăşit de cel al Bulgariei în 2009. Deci, ţara pe care o conduce guvernul PDL a ajuns cea mai săracă din UE.

Imediat după preluarea mandatului, premierul a promis că o să rezolve problema absorbţiei fondurilor UE, însă la aproape un an şi jumătate de mandat, acesta constată că absorbţia este blocată de birocraţie, de foarte multe ori, de incapacitatea autorităţilor locale, uneori, de licitaţii contestate, alteori'. Chiar crede premierul că pentru acest lucru sunt vinovate numai autorităţile locale? Cei numiţi de actuala guvernare chiar nu au nicio vină sau premierului îi este greu să accepte acest lucru?

Dacă în atragerea fondurilor europene Emil Boc dă dovadă de neputinţă, în a lua bani de la cetăţenii români este campion. După bugetari şi pensionari a reuşit să obţină ceva bani chiar de la românii care au fost aduşi din Japonia. Deşi a alocat bani pentru transportul acestora şi a trimis o aeronavă cu 500 de locuri, dar s-au întors numai 30, aceştia au trebuit să plătească şi biletul, doar au un nivel de trai ridicat. Pentru cetăţenii românii, Emil Boc nu poate face "acte de caritate pe bani publici".

Dacă pentru aceştia nu se fac acte de caritate, pentru reprezentanţii PDL se pot face. În urmă cu o săptămână, chiar înainte de moţiunea de cenzură, Guvernul Boc a dat drumul la 90 de milioane de euro pentru construirea de baze sportive în mediul rural. Coincidenţă sau nu, ca de obicei, majoritatea fondurilor au fost direcţionate spre zonele controlate de PDL. Simplă coincidenţă, după cum susţin reprezentanţii PDL sau suntem noi, opoziţia, cârcotaşi.

Premierul Boc este un om care ştie bine să gestioneze banii publici, dar numai atunci când este vorba de bugetari şi pensionari, când este vorba despre consilierii proprii acest lucru nu contează. Boc este singurul premier care nu a avut prea multe întâlniri oficiale şi nici vizite oficiale şi totuşi cheltuielile de protocol au fost de 1.200.000 de euro.

Probabil pentru toate aceste lucruri sunt de vină televiziunile de atac care descoperă numai nereguli în activitatea acestui guvern, care a scos România din recesiune pe plan intern, iar în plan internaţional i-a crescut credibilitatea.

Pentru recesiunea economică, accentuarea sărăciei şi scăderea nivelului de trai, creşterea mortalităţii şi incompetenţă în politica externă tandemul Băsescu-Boc chiar va intra în istoria neagră a ţării

Acest guvern a dus ţara şi pe cetăţenii acesteia în pragul disperării din toate punctele de vedere, iar dacă unii consideră că tandemul Boc-Băsescu nu mai sunt "locomotive pentru PDL", credeţi că sunt "locomotive" pentru ţară? Credeţi că mai important este PDL-ul decât prezentul şi viitorul cetăţenilor români? Păcat însă că disperarea cetăţenilor nu vă afectează şi pe dumneavoastră, astfel încât să vă puteţi ridica şi să votaţi demiterea guvernului spre binele tuturor.

Domnul Gheorghe Ana:

"Armata Română în mare pericol"

Evenimentele din Libia au adus în atenţia opiniei publice indirect, prin dezbateri şi analize, starea Armatei Române.

De la crearea statului modern român şi până astăzi Armata Română s-a bucurat şi se bucură de un prestigiu deosebit în rândul cetăţenilor. De fapt, în toate sondajele de opinie efectuate după Revoluţia din 1989, Armata Română, alături de Biserică au fost şi sunt instituţiile cele mai apreciate de către români.

Aderarea României la structurile euroatlantice a atras după sine, pe lângă garanţiile de securitate necesare, şi obligaţii pe care Armata Română, prin militarii ei, şi le onorează cu succes în teatrele de operaţiuni, făcând să crească prestigiul României în lumea democrată şi modernă.

De fapt, modul cum militarii români îşi fac datoria în teatrele de operaţiuni a determinat coaliţia internaţională de intervenţie în Libia şi structurile NATO să accepte participarea României cu fregata Ferdinand şi 2 ofiţeri de stat major la această intervenţie.

Această ofertă a statului român pentru participarea la evenimentele din Libia a creat dezbateri şi analize în opinia publică privind starea Armatei Române.

Suntem sau nu pregătiţi să facem faţă unor astfel de provocări? Este Armata Română capabilă să asigure securitatea naţională? Până unde se poate merge cu numărul de participanţi şi mijloace în teatrele de operaţiuni? Contingentele de militari români din teatrele de operaţiuni întăresc sau slăbesc capacitatea Armatei Române?

Acestea sunt câteva din întrebările pe care orice cetăţean român de bună-credinţă şi le pune astăzi.

Dacă analizăm la rece situaţia Armatei Române o să constatăm următoarele:

1. Nu există o lege a planificării Apărării Naţionale.

2. Este nevoie de o nouă Lege de organizare a armatei, un nou statut al militarilor (drepturile militarilor sunt foarte limitate).

3. Criza economică a diminuat drastic bugetul armatei, ajungând în 2011 la o alocare de 0,88% din PIB, faţă de 2,3% din PIB, angajament asumat faţă de NATO. Ce este mai grav că şi după criză se pare că bugetul armatei va scădea, şi atunci este nevoie de o construcţie care să delimiteze foarte clar cheltuielile.

În acest sens, cred că bugetul armatei trebuie să fie construit pe trei piloni principali:

a) cheltuieli de funcţionare;

b) cheltuieli de training;

c) cheltuieli în teatrele de operaţiuni.

Deşi în criză financiară, totuşi Armata şi-a făcut datoria, Armata Română reprezentând unul din cei mai buni ambasadori ai României. Dar pentru a obţine aceste rezultate s-au făcut sacrificii foarte mari (sacrificii financiare), în defavoarea categoriilor de arme rămase în ţară. Aici subfinanţarea este evidentă, ceea ce a determinat, printre altele, următoarele neajunsuri:

- scăderea calităţii factorului uman (deşi baza de selecţie s-a lărgit);

- deficit de resurse umane;

- starea de spirit a personalului se situează în zona neutră (nici bună, nici rea), mai mult de 50% din personal reclamă lipsa de locuinţe, condiţii necorespunzătoare de muncă, imposibilitatea accesării de credite, riscul pierderii bunurilor obţinute prin credite etc.

- prognoza macroeconomică a generat amânarea tuturor programelor de înzestrare şi modernizare a armatei;

- industria de apărare aproape că nu mai există.

În aceste condiţii, cred că se impune o analiză profundă în CSAT şi a găsi soluţii pentru ca Armata Română să nu-şi piardă demnitatea, rolul şi locul într-un stat de drept. Sunt mult prea multe domenii, nu atât de importante precum cel militar, de unde se pot redirija fonduri pentru a depăşi această criză care afectează cel mai mult cetăţeanul şi armata!

Domnilor guvernanţi, dovediţi că vă pasă măcar de Armata Română şi înlăturaţi pericolul ce planează asupra ei!

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Protecţia socială în România"

România se află pe penultimul loc în UE în ceea ce priveşte banii alocaţi pentru protecţia socială. În multe ţări membre ale Uniunii Europene, cheltuielile privind protecţia socială au atins peste 40% din PIB, ceea ce demonstrează grija faţă de cetăţeni şi problemele lor. Din păcate, la noi, ministrul muncii Ioan Botiş a spus că există o curbă de creştere a cheltuielilor sociale de aproximativ un miliard de lei pe an, astfel încât din 2006 până în 2009 s-a ajuns cu cheltuielile sociale de la şase miliarde de lei la nouă miliarde de lei. Din acest motiv, primele demersuri luate de puterea portocalie s-au referit la ajustări pe legile sociale.

Bugetul asigurărilor sociale este, de fapt, oglinda unei economii. Un recent sondaj constată că printre cele mai mari îngrijorări ale populaţiei se numără teama de a nu pierde locul de muncă. Cu toate acestea, PDL nu a venit în faţa românilor cu nicio propunere pentru a contracara pericolele sociale. Mereu dă vina pe mame, pe pensionari, pe veterani, pe copiii din centrele de plasament, niciodată nu se uită în oglindă să vadă adevărul!

PDL nu a făcut nimic pentru oameni şi nici nu vrea să realizeze ceva, pentru că tot ce îi interesează este puterea, ciolanul!

Deşi au trecut ani buni de la evenimentele din 1989, politicile sociale din România sunt incoerente, ineficiente, sunt reactive şi oferă soluţii ad-hoc la crize specifice, au obiective contradictorii, sunt lipsite de viziune, de abordare strategică, nu se bazează pe evidenţe, pe indicatori sociali, nu recurg la monitorizarea şi evaluarea programelor curente şi anterioare!

Pe scurt, PDL guvernează haotic şi fără grijă.

Principalele probleme ale sistemului de protecţie socială sunt:

1. lipsa de coerenţă instituţională, de viziune şi de planificare strategică pe baza evidenţelor, absenţa monitorizării şi evaluării ca practici de corectare a sistemului;

2. ineficienţa, risipa, dezechilibrele bugetelor de protecţie socială;

3. inechităţile multiple şi flagrante în distribuirea resurselor sociale;

4. riscurile sociale majore prezente şi mai ales viitoare, generate de tendinţele de evoluţie a structurii populaţiei, a crizei economice, a unor componente ale sistemului de protecţie socială.

Având în vedere aceste aspecte se impune elaborarea unui document strategic general pentru politicile sociale, căruia să i se subordoneze toate politicile sociale sectoriale şi documentele strategice aferente.

Mai mult, Guvernul ar trebui să prezinte trimestrial Parlamentului şi Preşedinţiei un raport privind stadiul problemelor sociale şi soluţiile oferite, acţiuni esenţiale, mai ales în perioada economică grea pe care o traversează România.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"PDL vinde România bucată cu bucată. Aţi spânzurat istoria, urmează demnitatea..."

Ultimul protest de la Miercurea Ciuc, încă teritoriu românesc, ne-a trezit nouă, locuitorilor din judeţul Alba, un gust la fel de amar ca şi imaginile în care preşedintele României se pupa cu Bercea Mondialul de dragul unor voturi din partea etniei rome.

Gestul unui funcţionar public din cadrul Direcţiei Judeţene a Finanţelor Publice Harghita de a-1 judeca şi spânzura pe Avram Iancu în piaţa publică din Miercurea Ciuc ar trebui să fie un semnal de alarmă nu numai pentru liderii UDMR din România, ci mai ales pentru colegii lor de guvernare, în speţă parlamentarii PDL. Cum le veţi explica românilor din Ardeal, domnilor parlamentari ai puterii, că preşedintele vostru, cel pe care l-aţi cocoţat pentru a doua oară printr-o fraudă evidentă la Cotroceni, este mai apropiat de Viktor Orbán decât de preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, sau de şeful Guvernului italian, Silvio Berlusconi, sau chiar de cancelarul Germaniei, Angela Merkel? Cum le veţi explica, domnilor colegi de la PDL faptul că actualii dumneavoastră parteneri de guvernare nu au criticat de urgenţă gestul conaţionalului lor de la Miercurea Ciuc prin care istoria naţională a României a fost "spânzurată" în văzul tuturor românilor care mai au curajul de a trăi în această regiune a ţării?

Gestul de a-l spânzura pe Avram Iancu şi de a judeca istoria noastră naţională este unul fără precedent ca impact al violenţei şi al urii împotriva românilor propagate la nivel naţional de etnicii maghiari. Culmea, într-o ţară în care reprezentanţii lor au fost aproape neîntrerupt la guvernarea României, culminând cu actuala guvernare a premierului Emil Boc, care a vândut interesul naţional pentru a se păstra cocoţat în fotoliul de la Palatul Victoria...

Ar trebui ca dumneavoastră, parlamentarii din cadrul PDL şi UNPR, să priviţi acele imagini şi să vă îngroziţi de cum va arăta manualul după care copiii de naţionalitate maghiară vor învăţa istoria ţării noastre. Măcar acum aveţi sinceritatea, faţă de cei care v-au ales, să recunoaşteţi că în România lui Boc-Băsescu-Bercea Mondial şi Csibi Barna nu este nimic perfect. Nu, în România otrăvită de ciuma portocalie sunt organizate provocări împotriva românilor care trăiesc în judeţele conduse administrativ de etnicii maghiari, provocări în faţa cărora nu aveţi nicio reacţie şi pe care le încurajaţi, prin indolenţa dumneavoastră.

Aţi vândut România, aţi vândut interesul naţional! Ne-aţi vândut Fondului Monetar Internaţional. Ne-aţi vândut învăţământul românesc, ne-aţi vândut istoria naţională, dar un singur lucru nu ne veţi putea vinde niciodată: demnitatea de a fi român în propria noastră ţară. Pregătiţi-vă ca la următoarele alegeri dumneavoastră, liderii politici ai PDL, să fiţi spânzuraţi în trecutul sumbru al naţiei române de electoratul care va taxa preacurvia politică pe care aţi practicat-o în ultimii trei ani în România!

Domnul Eugen Bejinariu:

Formaţiunea mea de militar de carieră mă aduce în faţa dumneavoastră cu declaraţia politică întitulată "Naţiune, naţional şi naţionalism". Apelând şi la un dicţionar al limbii române contemporane mi-am reactivat informaţiile potrivit cărora naţiune înseamnă forma istorică de comunitate umană, caracterizată prin comunitate de limbă, teritoriu, origine, de viaţă economică şi politică şi de cultură; naţional se referă la apartenenţa la o naţiune, la un stat şi la caracterul acestuia; naţionalismul priveşte atitudinea politică şi ideologică a oamenilor.

În ultimii ani, noţiunile de naţiune, naţional şi naţionalism sunt tot mai rar utilizate, fiind înlocuite cu cele de comunitar, european, europenism, Uniune Europeană şi denumiri ale diverselor structuri ale acesteia. Ideea de bază în doctrinele formaţiunilor politice, în demersurile economico-sociale şi în activitatea noastră curentă trebuie să rămână identitatea: identitatea istorică, culturală, de comunicare, de tradiţii, datini şi obiceiuri. Şi spun identitatea ca idee de bază pentru tot ceea ce facem noi, românii, deoarece lumea de azi este dominată de o uriaşă diversitate de informaţii, interese, influenţe, curente, orientări, mode sau modele. Bunăoară, s-au înmulţit "stricătorii" limbii române, creşte numărul oamenilor care "internaţionalizează" cuvintele româneşti sau se extinde dorinţa unor părinţi cărora le plac numai prenumele exotice. Când vorbim de specificul sau interesul naţional, de valorile morale şi tradiţionale şi de nevoia menţinerii şi consolidării lor, ni se spune de către neaveniţi că suntem naţionalişti. Termenul de naţionalist a ajuns să fie receptat de mulţi semeni precum o conduită de adversitate sau chiar de netrebnicie.

Subminează această identitate şi manifestările extinse sau agresive ale românilor de etnie maghiară. Suntem îngrijoraţi astăzi, când ştim că se lucrează la promovarea Legii statutului minorităţilor şi la Legea dezvoltării regionale a României şi care într-o bună zi pot fi promovate prin asumarea răspunderii Guvernului în Parlamentul României. Legea dezvoltării regionale, prin circumstanţe aranjate, a fost deja adoptată tacit în Senatul României. Dar şi mai îngrijoraţi suntem pentru declaraţia preşedintelui Parlamentului Ungariei privind susţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc sau a cea a primului-ministru Viktor Orbán care promovează ideea ca Ungaria şi Ardealul să fie cum au fost (adică aşa cum erau configurate prin Dictatul de la Viena). Vorbind despre autonomia teritorială, preşedintele UDMR Kelemen Hunor ne spunea recent: "Noi nu scoatem dezideratele noastre din program. Va dura până le vom atinge, pentru că aici este vorba de un lucru care produce anumite sensibilităţi". Ca urmare, fac un amplu exerciţiu social şi o pregătire aperceptivă a românilor pentru împlinirea acestui deziderat al maghiarilor, mereu la guvernarea României.

Întâlnirea primarilor şi a consilierilor maghiari la Sfântu Gheorghe din 2010, în care s-a hotărât ca limba maghiară să fie a doua limbă oficială, iar ziua de 15 martie zi naţională pentru maghiarii din Târgul Secuiesc, participarea a 300 de maghiari din România la Budapesta pentru reluarea cerinţei autonomiei judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, adoptarea Legii educaţiei, cu noi privilegii, prin asumarea răspunderii Guvernului în Parlamentul României, solicitarea şi obţinerea de către peste 800.000 de români de etnie maghiară a cetăţeniei maghiare, scena spânzurării simbolului lui Avram Iancu în piaţa centrală a oraşului Miercurea Ciuc, declaraţiile antiromâneşti ale liderilor maghiari sunt doar coincidenţe?

Liderii PDL sunt atât de legaţi de guvernare, şi mai ales de interesele promovate din situaţia lor de "guvernatori", încât nu se exprimă, nu reacţionează şi nu fac nimic faţă de agresivitatea UDMR şi a liderilor din Ungaria faţă de unitatea şi integritatea statului român.

Uniunea Social-Liberală, sindicatele, ONG-urile şi românii verticali din arcul Puterii nu vor rămâne pasivi şi neputincioşi, ci vor milita şi acţiona pentru caracterul indivizibil, suveran şi naţional al statului român european.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Criza n-a plecat, da' se-ntoarce..."

Se exprima preşedintele Băsescu, la o televiziune centrală la care românul de rând cotizează lunar la greu doar ca să vadă portocaliu în faţa ochilor şi apoi să comute pe alt canal, că spaima sa cea mare este ca nu cumva să se întoarcă numita "Criză". Criza economică adică, pentru că de cea politică nu scăpăm până nu pleacă de la cârma României tot ce ridică osanale lui Băsescu şi clicii sale... Acum, dom' preşedinte, hai s-o luăm pe bucăţele, că iar ai ameţit alegătorii!

În primul rând, criza nu a plecat de la noi, aşa că poţi sta liniştit: niciodată n-aţi visat măcar o justificare mai bună pentru incompetenţă şi hoţie guvernamentală - mană cerească a fost criza asta pentru voi! Până acum ai tot spus, împreună cu Boc şi alţi specializaţi în plecăciuni spre Cotroceni mai dihai ca musulmanii spre Mecca, despre faptul că la sfârşitul lui martie (adică mai spre poimâine...) România iese din recesiunea economică. A, că-i doar o creştere amărâtă, în limita de toleranţă a lui plus-minus, în marja de eroare, nu mai contează decât pentru a drege busuiocul, ca să iasă cum vrei dumneata şi cum convine puterii portocalii ca să mai prostească un pic populaţia! Dar ce împiedică pe oricare om de bun-simţ să procedeze şi el exact aşa cum ai zis la întâlnirea cu căpeteniile PDL-iste: "Aveţi 11%, dar ca marinar precaut, scad 3%, deci aveţi, în realitate 8%"? Dacă la creşterea economică de pe ultimele două trimestre mergem pe marja de eroare cu minus, varianta pesimistă, te-ai fript: nu mai ieşim din recesiune cât încă mai stai la putere, iar asta cam fleoşteşte steagul portocaliu în faţa alegătorului! Nasol moment, mişto colivă, cum ar zice un cunoscut revoluţionar...

Fain e că mai vine şi Jeffrey Franks ca să constate că bogdaproste că nu absorbim acum, pe criză, din fondurile UE, pentru a le rămâne mai mult ălora care ştiu ce să facă cu banii, dar mai zice reprezentantul FM şi că actualul executiv musteşte de cheltuieli publice "infestate" de ineficienţă! Pentru că, nu-i aşa? Ăăă... "noi" suntem "responsabili" şi "competenţi" şi "incoruptibili" şi... şi habar n-avem administraţie publică, finanţe publice etc.! Ca-n bancul ăla despre păstrarea secretului la locul de muncă: "Eu la birou, la mine nu ştiu ce fac, da' nici nu mă interesează, c-am fost pus aici politic, nu prin competenţă..."! Şi uite-aşa mai sapă şi Jeffrey Franks la şubreda temelie de vreo 8% care încă mai susţinea PDL-ul acum vreo lună...

În altă ordine de idei: bugetul României a crescut permanent din 2008 încoace, cu toată criza; s-au tăiat pensii, salarii, spitale, şcoli, laptele de la gura copiilor şi, cu toate astea, Guvernul Boc ţipă cât îl ţin bojocii că n-are bani - adică n-are destui bani ca să-şi îndoape rapacea clientelă care, peste încă un pic, iar va fi pusă la cheltuieli masive, doar-doar s-o mai prosti vreun "sărăcit guvernamental" cu o găleată amărâtă!

Toate anunţurile triumfaliste ale lui Băsescu, Boc şi "compania de sunet" cu ieşirea din criză sunt pentru naivi! Acum, când vede că nimic nu-i mai iese, o bagă pe asta cu îndoiala. Peste câteva zile va hăhăi din nou la TVR şi va spune iar că din cauza lui Patriciu, mogulilor, comuniştilor opoziţiei (că ai lui sunt OK!), tsunami-ului, petelor solare, războiului din Libia am reintrat în criză şi trebuie să mai taie ceva salarii şi pensii! Acest regim dovedeşte că mai are tot atâta credibilitate cât a lui Mubarak înainte de trimiterea sa la plimbare! Câtă vreme vor fi Băsescu şi ai lui la guvernare, şi România va fi într-o criză continuă, chiar dacă (dă, Doamne măcar atât!) n-o să mai fie recesiunea economică.

Interesant este însă cum s-a ales praful (exact cum prevăzusem noi, opoziţia democratică!) de toate măsurile anticriză şi reformele peste reforme aşa-zis dedicate s-o determine pe coana Criză să ne părăsească, şi care au avut o singură consecinţă: prăbuşirea dramatică a nivelului de trai al unei întregi naţiuni! Dar ai cu cine sta de vorbă? Căci nimeni nu-i mai surd decât cine nu vrea să-audă şi mai orb decât cine nu vrea să vadă!

Şi, totuşi, dacă, prin absurd, ar pleca şi coana Criză de la noi, garantat nu s-ar mai întoarce deoarece ştie că dacă s-ar întoarce acum, ar da tot peste băsişti la putere şi are şi ea, criza asta economică, mândria ei...

Domnul Cornel Itu:

"Legea învăţământului acordă privilegii şi discriminează"

Publicată la începutul lunii ianuarie 2011, Legea educaţiei naţionale continuă să preocupe opinia publică, dând naştere la discuţii controversate privitoare Ia aplicarea ei, datorită numeroaselor greşeli de fond pe care le conţine.

Unul din principiile izvorâte din Constituţia României şi care guvernează Legea învăţământului este principiul echităţii, în virtutea căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare. Constituţia României, prin articolul 16, afirmă şi garantează egalitatea în drepturi: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."

Legea învăţământului stipulează că în învăţământul primar, clasa va cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 25, iar pentru învăţământul gimnazial în medie 25 de elevi, nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 30.

Până aici, totul e clar şi în acelaşi timp echitabil pentru toţi cetăţenii României. Din nefericire, la prevederile art. 63 alin.(2), apare în mod surprinzător şi aberant o excepţie potrivit căreia... în localităţile în care există cerere pentru forma de învăţământ în limba maternă a unei minorităţi naţionale, efectivele formaţiunilor de studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înfiinţarea şi funcţionarea acestor formaţiuni de studiu aparţine Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu consultarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ respective."

Situaţia dă naştere la o întrebare de bun-simţ: unde este egalitatea cetăţenilor în faţa legii, unde este dreptul egal la învăţământ pentru toţi cetăţenii, indiferent de etnie?

În ce situaţie se vor găsi elevii de etnie română în raport cu elevii de alte etnii, cetăţeni români cu toţii şi supunându-se unor legi diferite? Sunt oare unii mai egali decât alţii?

Putem spune că cetăţenii de etnie română sunt discriminaţi, iar cei de alte etnii beneficiază de un privilegiu. Oare aceasta este calea de realizare a armoniei, înţelegerii şi convieţuirii între toţi cetăţenii României, fără deosebire de naţionalitate?

Sunt convins că odată cu aplicarea legii în forma actuală vor apărea fără îndoială reacţii dure, pe deplin justificate, din partea celor afectaţi, reacţiei la care legiuitorul va trebui să răspundă.

Domnul Neculai Răţoi:

"Mai are clasa politică credibilitate?"

Clasa politică din România este în pericolul de a-şi pierde total credibilitatea. Evenimentele care au avut loc în ultima perioadă arată o clasă politică fragilă, fără coloană vertebrală, aflată sub ameninţarea permanentă a şantajului şi a DNA-ului. Din păcate, acţiunile unora dintre colegii noştri ne aruncă pe toţi în aceeaşi lumină în ochii oamenilor.

Justiţia, dar şi noi, parlamentarii, trebuie să luăm poziţii clare, puternice, faţă de situaţiile delicate care implică politicieni. Mă refer desigur, la cazuri ca Ridzi, Păsat sau Severin. Nu mai departe de zilele acestea, am aflat cu toţii cum fostul ambasador al SUA în România, domnul Taubman, a ţinut o evidenţă foarte riguroasă a vieţii politice, economice şi sociale din ţara noastră, cu ajutorul unor politicieni, analişti, oameni din presă, în perioada mandatului său. Te doare inima când afli de la alţii cum este condusă România şi ce fel de oameni decid soarta noastră. Concluzia acestor dezvăluiri este că nu mai avem nicio şansă.

Nu trebuie să adoptăm o atitudine acuzatoare de dragul imaginii, ci trebuie să limităm acest gen de evenimente, prin sancţiuni dure. Din păcate, constat că de multe ori cei aflaţi în situaţia de a fi acuzaţi de lucruri grave aleg să pară surzi la colegii sau oamenii care le cer să se retragă, să facă un pas în urmă sau să îşi dea demisia. Imunitatea parlamentară nu trebuie să fie utilizată drept un zid sau un scut în spatele căruia ne putem ascunde atunci când greşim. Să luăm exemplul ţărilor civilizate, unde, atunci când politicienii greşesc, urmează imediat demisia de onoare. În România, chiar şi în cazurile care prejudiciază imaginea întregii clase politice sau pe cea a ţării, politicienii se ţin cu dinţii de scaunele lor şi refuză o ieşire demnă din situaţia în care se află. Pentru a putea construi un viitor mai bun, trebuie o schimbare de mentalitate, iar Parlamentul şi scena politică trebuie să devină un exemplu în acest sens şi să nu mai promoveze minciuna, laşitatea, ignoranţa, tupeul şi nepăsarea. România are nevoie de principii pentru a evolua şi a atinge un stadiu puternic de democraţie şi civilizaţie.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Spitalele din fostele zone muncitoreşti"

Problema descentralizării si a reformării sistemului de sănătate publică aduce în atenţie situaţii care nu au fost luate în considerare în momentul demarării acestui proiect. Una din aceste situaţii se referă la spitalele din fostele zone muncitoreşti, a căror prezenţă nu poate fi pusă nici măcar sub semnul întrebării. Populaţia, afectată de mediul nociv în care a lucrat ani de zile, are nevoie astăzi de asistenţă permanentă pentru bolile cronice contactate în perioada activă.

Am în vedere situaţia spitalelor din Câmpia Turzii şi din Ştei, dar probabil că lista exemplelor poate fi completată. Pentru a asigura reuşita acestei operaţii de comasare consider că trebuia creat un cadru administrativ de bună funcţionare. Astfel, problema serviciului public de sănătate trebuia abordată la nivelul asigurării acestuia în cadrul zonelor, şi nu numai formal, la nivelul unor unităţi spitaliceşti. Conform procedurii stabilite de executiv, după descentralizarea sistemului de sănătate publică prin cedarea patrimoniului la nivelul autorităţilor locale a intervenit problema comasării unităţilor spitaliceşti din mai multe unităţi administrative.

Ceea ce intrigă în aceste două cazuri este faptul că, în ciuda oferirii de către echipele manageriale a acestor unităţi spitaliceşti şi autorităţile locale a unor soluţii viabile, pertinente, care vin în sprijinul cetăţenilor şi a comunităţilor locale, acestea sunt ignorate.

Mai mult decât atât, starea de sănătate precară a locuitorilor din aceste zone, care au contactat boli cronice în perioada de viaţă activă, necesită îngrijire permanentă care poate fi oferită de către aceste unităţi spitaliceşti prin intermediul corpului medical specializat. Oare acest argument nu este suficient pentru a regândi acest sistem în parteneriat cu structurile administrative locale şi cu cei direct implicaţi în aceste activităţi?

Pornind de la această situaţie, consider că după o evaluare realizată în baza unor criterii clare, prin asumarea responsabilităţii autorităţilor locale, se poate trece, în cunoştinţă de cauză, de la unităţile spitaliceşti propuse pentru comasare sau transformare, la realizarea unui program de modificare a structurilor existente. Cu dorinţa sinceră de soluţionare a acestei probleme şi pentru a veni în sprijinul executivului în realizarea obiectivelor asumate în domeniul organizării sistemului de sănătate publică, fac următoarea propunere: crearea unui serviciu comunitar de sănătate publică la nivel zonal şi, în cadrul acestuia, discutarea modului de organizare a unităţilor spitaliceşti. Conducerea administrativă a unităţilor spitaliceşti ar trebui preluată de serviciul comunitar zonal de sănătate publică, în aşa fel încât funcţionarea acestora să se facă într-o manieră mai amplă, care să nu vizeze doar comasarea, transformarea sau închiderea unor unităţi spitaliceşti. În acelaşi timp, este utilă şi realizarea unui sistem de clasificare a unităţilor spitaliceşti şi specificarea prestaţiilor medicale care pot fi efectuate în cadrul acestora, acest lucru stabilindu-se în funcţie de dotarea şi de calificarea existentă la nivelul personalului.

Pe această cale, fac un apel către domnul ministru al sănătăţii, care trebuie să înţeleagă necesitatea prezenţei unităţilor spitaliceşti atât la Câmpia Turzii, cât şi la Ştei, şi să revizuiască strategia de reorganizare a sistemului de sănătate publică.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Societatea românească are un dezechilibru social periculos"

Realitatea arată că societatea românească are un dezechilibru social extrem de periculos care, dacă nu va fi corectat destul de repede, va produce efecte pur şi simplu dezastruoase, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere social. Avem un stat care asistă. Suntem printre ţările cu numărul cel mai mare de persoane asistate, comparativ cu populaţia activă, la care se adaugă o emigraţie economică în continuă creştere.

Clasa mijlocie din România este sufocată, în loc să fie ajutată să crească, să se întărească. O iresponsabilitate care ne va costa scump. Familia tânără trebuie ajutată să spargă cercul vicios în care se află acum: loc de muncă - venit - casă - copil. Dacă nu vom rupe acest cerc vicios prin care un tânăr este pur şi simplu sufocat, la care se adaugă şi lipsa unui sistem meritocratic, să nu ne mire că vom avea o Românie tot mai îmbătrânită, pentru că tineretul fuge din ţară, pierzându-şi speranţa că aici se poate realiza profesional şi personal.

Una din obligaţiile principale ale puterii este aceea de a ajuta tinerii, familiile tinere, prin promovarea unor politici care să întărească clasa mijlocie, nu să o desfiinţeze.

Guvernul trebuie să promoveze politici care să susţină dezvoltarea economică, funcţionarea economiei de piaţă, crearea de locuri de muncă, protecţia socială pentru cei nevoiaşi şi defavorizaţi etc., dar, în acelaşi timp, să susţină şi rolul activ al statului în domenii precum educaţia şi sănătatea.

Progresul economic nu exclude politicile de protecţie socială, aşa după cum politicile de protecţie socială nu împiedică progresul economic decât atunci când sunt absolut deşănţate şi efectuate/promovate cu iresponsabilitate, din cu totul şi cu totul alte raţionamente (cum ar fi electorale) decât ajutorarea celor nevoiaşi.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"27 martie - Ziua Mondială a Teatrului"

Ziua Mondială a Teatrului a fost creată de Institutul Internaţional de Teatru în cadrul Congresului Mondial din 1961, la Viena, şi a fost sărbătorită prima oară în 1962, la 27 martie, ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Naţiunilor, la Paris. De atunci, în fiecare an, la aceeaşi dată, comunitatea teatrală internaţională, artişti şi public deopotrivă, precum şi centrele naţionale din cele o sută de ţări membre ale Institutului Internaţional de Teatru celebrează Ziua Mondială a Teatrului, ca un moment de afirmare a forţei de comunicare a artei scenice, ca mod de expresie a umanităţii dincolo de toate frontierele geografice sauculturale,lingvistice, religioase saupolitice.

După cum se ştie, Institutul Internaţional de Teatru, înfiinţat în 1948 la iniţiativa UNESCO şi a unor personalităţi de seamă din domeniul teatrului, este cea mai importantă organizaţie internaţională neguvernamentală din domeniul artelor spectacolului, având relaţii oficiale de consultare şi asociere cu UNESCO. ITI urmăreşte "să încurajeze schimburile internaţionale în domeniul cunoaşterii şi practicii artelor scenei, să stimuleze creaţia şi să lărgească cooperarea între oamenii de teatru, să sensibilizeze opinia publică pentru a lua în considerare rolul creaţiei artistice în domeniul dezvoltării, să adâncească înţelegerea reciprocă în vederea participării la întărirea păcii şi prieteniei între popoare, asociindu-se la apărarea idealurilor şi obiectivelor definite de UNESCO".

În fiecare an, de Ziua Mondială a Teatrului, o personalitate din lumea teatrului sau din alt domeniu al culturii este invitată să-şi exprime gândurile legate de acest eveniment, într-un mesaj internaţional care se difuzează în lumea întreagă, în zeci de limbi.

Din păcate, teatrul în România de astăzi şi cultura în general sunt Cenuşăresele bugetului, în timp ce suferim de sărăcie şi subdezvoltare culturală. Actorii noştri cei talentaţi muncesc şi au succes, dar acesta nu le alimentează conturi în bancă, nu le aduce steluţe în beton pe bulevarde strălucitoare şi nici măcar un trai decent sau respect din partea guvernanţilor.

N-avem dreptul să uităm de teatrul românesc şi de cei ce-l slujesc!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ministrul turismului vede luminiţa de la capătul tunelului"

În 2010, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a făcut 477 de achiziţii publice pentru a pune România pe harta turistică, banii provenind fie de la bugetul de stat, fie din fonduri europene. În multe cazuri, achiziţia s-a făcut "conform procedurilor proprii", fără publicarea anunţului de participare, sau prin negociere directă.

Ministerul condus de Elena Udrea a avut la dispoziţie fonduri pentru participarea la târguri internaţionale şi pentru manifestări expoziţionale în cadrul campaniei de promovare a turismului. Banii au mai fost cheltuiţi şi pentru comandarea unor sondaje de opinie, vizite plătite ale unor jurnalişti şi fotografi din străinătate şi excursii peste hotare ale unor ziarişti români. Au fost comandate, de asemenea, inserţii în cataloagele de turism, s-a făcut promovare pe Internet, au fost pregătite vizitele de documentare a zeci de diplomaţi.

Doar pentru lansarea controversatului brand de turism în câteva capitale europene ministerul a cheltuit circa 200.000 de euro. Pentru "vizite educaţionale", MDRT a mai plătit 150.000 de euro, alte zeci de mii de euro fiind alocate vizitelor unor jurnalişti din Federaţia Rusă, Germania, Anglia, Franţa, Polonia sau Italia. Tot zeci de mii de euro a înghiţit şi producţia unei emisiuni TV, în timp ce pentru inserţiile în cataloagele de turism s-au cheltuit circa 250.000 de euro.

Celebra telegondolă portocalie care s-a construit la Vulcan a ajuns să coste peste 50.000.000 de lei. Lucrarea a fost suplimentată cu mai bine de 10.000.000 de lei. Cum de s-a ajuns la această sumă? Aplicând reţeta tradiţională de sifonat banii publici către firmele prietene: semnarea unor acte adiţionale. În contextul în care costul telegondolei a crescut, construcţia pârtiei de schi se lasă aşteptată. În lipsa pârtiei, şi turiştii se lasă aşteptaţi. Şi, o dată cu ei, şi banii lor, din care ar trebui să se amortizeze investiţia

Efectul acestor achiziţii a fost zero.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului va avea în acest an un buget de 172,41 milioane de lei pentru două programe de marketing şi promovare a turismului, respectiv de dezvoltare a destinaţiilor şi produselor turistice.

După eşecul de anul trecut, rămâne de văzut ce randament va avea investiţia în promovare şi anul acesta. Declaraţiile unui ministru care vede luminiţa de la capătul tunelului nu vor fi de-ajuns pentru redresarea unui sector îngropat de nepăsarea autorităţilor, cu o infrastructură arhaică şi servicii de mântuială, vândute la preţuri de lux.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Actuala putere duce o politică antisocială"

Problemele sociale accentuate în România prin cumularea lor în lunga perioadă a tranziţiei şi în ultimii ani de criză economică sunt accentuate de politica programatic antisocială.

Dramatizarea crizei a fost folosită ca un instrument de justificare a unui program ambiţios de schimbare a sistemului instituţional al României, adăugarea prin forţă a proiectului de reformă mai degrabă alimentează decât să amelioreze conflictul politic.

Pentru ieşirea din criză este nevoie de un guvern care să schimbe strategia de guvernare; realizarea unui larg consens al partidelor pentru susţinerea unui nou guvern de criză.

Parlamentul s-a blocat şi nu mai poate furniza cadrul democratic al discutării soluţiilor şi adoptării lor. Natura profundă a crizei actuale nu este doar economică, ci rezidă în incapacitatea configuraţiei politice actuale de a produce un proces de gândire colectivă, democratică prin natura sa, care să genereze soluţii credibile şi susţinute de un larg consens, implementate flexibil, deschise la adaptări şi revizuiri. Blocajul politic este adevărata problemă a crizei României.

Dacă nu asumăm gravitatea crizei sistemului politic, nu există şanse de a depăşi criza cu care România se confruntă. Demoralizarea economică vine din incertitudinea de a găsi un loc de muncă, riscul de a pierde locul de muncă şi a intra în şomaj sau de a pierde o parte substanţială a salariului sau a pensiei. Demoralizarea politică vine din sentimentul de a nu putea influenţa, într-un sistem democratic, deciziile care îţi afectează viaţa.

Traian Băsescu şi Guvernul nu oferă românilor şi României perspective reale de dezvoltare. Nicio guvernare din ultimii 20 de ani nu a fost privită atât de critic de atât de mulţi oameni.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Dictatura nonvalorilor a pus stăpânire pe România"

În România, dictatura nonvalorilor a pus stăpânire. Nu există un sistem meritocratic care să te lase să reuşeşti având la bază ceea ce ai învăţat. Mult prea mulţi sunt cocoţaţi sau se cocoţă în tot felul de funcţii importante din acest stat, datorită jocurilor de culise şi a grupurilor mafiote care sunt cancerul societăţii romaneşti. Peste tot unde întorci privirea vezi aşa-zise modele pe care nici în ruptul capului nu le doreşti să fie model pentru copilul tău, că dacă nu eşti de acord cu sistemul, atunci "te înfundăm noi, îţi arătăm noi ţie" etc.

Criza din România nu se rezolvă şi nu se va rezolva prin declaraţii populiste, prin decizii iraţionale care nu au nicio legătură cu realitatea economico-socială actuală, cu priorităţile economico-strategice pe care ar trebui să le aibă acest guvern. Criza economică va fi rezolvată de încredere, încredere pe care România trebuie să o prezinte investitorilor străini şi români, încredere în sistemul bancar, încrederea ca guvernanţii să nu schimbe legea de la o zi la alta, să înţeleagă că mediul de afaceri are nevoie de stabilitate şi predictibilitate legislativă, încredere că nu mai ai în Guvern oameni total iresponsabili şi slab profesionişti, care nu ştiu decât să se ascundă după vorbe şi declaraţii care mai de care demne de dispreţ.

În acest moment, avem în poziţii de decizie oameni aşa-zişi de stat care practic nu au curajul să demonstreze prin fapte că au responsabilitatea să propună, să promoveze şi să îşi asume măsuri care pot fi nepopulare pe termen scurt, dar care sunt oxigen pentru economie, care pot să stopeze criza economică care se transformă în criză socială.

Criza morală în care România a fost târâtă se rezolvă tot prin încredere. Încrederea că în această ţară poţi să îţi întemeiezi o familie şi te poţi realiza profesional pentru şi prin ceea ce eşti tu, nu prin a cui pilă eşti, ce grup de interese reprezinţi sau cum te cheamă. Oare până când?

După pauză

(În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Invit secretarii la prezidiu.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 333 de deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 175. Sunt absenţi 158, din care 54 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a intra în ordinea de zi, daţi-mi voie să-i dau cuvântul domnului deputat Zoicaş pentru un anunţ.

Vă rog.

Domnul Gheorghe Zoicaş:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna preşedinte,

Vin cu o rugăminte la dumneavoastră: să puneţi în discuţie în Biroul permanent problema Legii minelor care trenează de cel puţin, de mai bine de jumătate de an la Comisia pentru industrii. Vorbim de redevenţă minieră şi eu vin dintr-o zonă unde prezintă interes şi pentru anumiţi investitori care ar reactiva sectorul minier. Nu pot să dau nici o explicaţie, o lege care suportă nişte modificări e păcat să treneze atâta timp. Vă rog frumos să supuneţi în Biroul permanent ca domnul preşedinte Iancu să pună în dezbatere odată această lege.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Am notat. O să discutăm cu colegii din Biroul permanent.

Intrăm în ordinea de zi.

Propunerea legislativă privind reglementarea raporturilor de muncă a zilierilor şi Proiectul de Lege privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri.

Este procedură de urgenţă.

Urmează să trecem la dezbatere.

Invit Guvernul pentru a-şi exprima punctul de vedere.

Domnul Nicolae Ivăşchescu (secretar de stat, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale):

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Propunerea legislativă privind reglementarea raporturilor de muncă a zilierilor. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale susţine prezenta propunere legislativă în forma prezentată în raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon acum pe preşedintele Comisiei pentru muncă. Domnule preşedinte Dobre, vă rog.

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

În conformitate cu art.95 şi 115 din Regulament, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată cu dezbaterea pe fond a Propunerii legislative privind reglementarea raporturilor de muncă ale zilierilor, Pl-x 737/2010, şi a Proiectului de Lege privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, PL-x 106/2011.

Noi am făcut un raport comun, deci punctele 5 şi 6.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, Comisiei juridice, Comisiei pentru egalitate de şanse şi avizele negative ale Consiliului Economic şi Social şi ale Comisiei pentru buget, finanţe.

Iniţiativele legislative au ca obiect de reglementare exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, reglementarea raporturilor de muncă temporară ale zilierilor, relaţiile de muncă dintre angajator şi zilier, precum şi obligaţiile angajatorului faţă de zilier şi faţă de autorităţi.

De asemenea, se reglementează aspecte referitoare la limitarea perioadei de desfăşurare a activităţii zilierului la acelaşi angajator, durata zilnică a activităţii prestate şi vârsta minimă pe care trebuie s-o aibă zilierul.

Totodată, se prevede obligaţia angajatorului de a informa şi de a instrui zilierul asupra muncii pe care urmează să o presteze, precum şi de a-i asigura pe propria cheltuială echipamentele de lucru şi de protecţie necesară activităţii.

Totodată, este reglementată modalitatea de soluţionare a litigiilor dintre angajator şi zilier şi sunt stabilite contravenţiile şi regimul de sancţionare a acestora în cazul încălcării prevederilor legii.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea cu amendamente a Propunerii legislative cu nr. Pl-x 737/2010 şi respingerea Proiectului de Lege cu nr. PL-x 106/2011, întrucât prevederile acestuia din urmă au fost preluate cu amendamente în cadrul primului proiect de lege.

Iniţiativele legislative fac parte din categoria legilor ordinare, conform prevederilor art.73 alin.(1) din Constituţia României, republicată.

Propunerea legislativă Pl-x 737 a fost respinsă de Senat, iar Proiectul de Lege PL-x 106 a fost adoptat de Senat.

Pentru ambele iniţiative, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Deci, vă propunem adoptarea Pl-x 737/2010, cu modificările care sunt în anexă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

Din partea Grupului parlamentar al PSD. După aceea, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Ioan Cindrea:

Mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Suntem în faţa unui proiect de lege care poate aduce ceva bun pe piaţa muncii sau nu. Grupul PSD din care fac parte vrea şi doreşte să vă prezinte public câteva din argumentele pentru care solicităm retrimiterea la comisie a Proiectului de Lege nr. Pl-x 737/2010, proiect de lege privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri. Şi o să aduc în faţa dumneavoastră câteva din argumentele pentru care noi considerăm că este absolut necesar ca acest proiect de lege să se reîntoarcă la comisie. Altfel, se generează pe piaţa muncii efecte negative necontrolabile în perioada următoare, negative, bineînţeles.

În primul rând, este vorba de procedură. Este un proiect de lege la care se dorea dezbaterea în regim de urgenţă. De comun acord, la o şedinţă de acum două săptămâni, deci nu săptămâna trecută, cealaltă, am hotărât ca astăzi, în procedură de urgenţă, acest proiect de lege împreună cu cel care urmează dezbaterii noastre, să fie dezbătut, pentru a da posibilitatea tuturor parlamentarilor să studieze acest proiect de lege, să depună amendamente, având în vedere că reglementează raporturi de muncă atipice pe piaţa muncii, cele generate de munca sezonieră. De comun acord s-a întâmplat acest lucru.

Profitând de o deplasare a unor membri de-ai noştri din comisie din partea opoziţiei PSD-PNL, puterea, în ziua de miercuri, fără să fie pe ordinea de zi acest proiect de lege, a forţat introducerea pe ordinea de zi, fără să avem posibilitatea să fie distribuit proiectul de lege şi să facem amendamente. Lucru, considerăm noi, grav, care încalcă grav regulamentul şi principiile democratice şi chiar bunul simţ între colegi în Parlament. Am solicitat insistent acest lucru. Puterea PDL-UDMR-UNPR a dorit dezbaterea urgentă a acestui proiect de lege, fără să ne dea posibilitatea să-l studiem, să depunem amendamente.

Probleme de fond: este grav că nu se înţeleg efectele negative pe piaţa muncii cu aceste reglementări speciale în ce priveşte munca sezonierilor. Şi spun acest lucru şi o să enumăr câteva din efecte.

S-a dezbătut Codul muncii. S-a dorit extinderea contractelor de muncă pe durată determinată, inclusiv pentru activităţi sezoniere. Nu înţelegem de ce se insistă pe acest proiect de lege având în vedere modificările aduse Codului muncii. Este o primă constatare. Noi considerăm că nu mai trebuia să apară o astfel de lege, fiindcă actualul Cod al muncii, sub forma contractelor individuale de muncă pe durată determinată, poate să asigure utilizarea sezonierilor, inclusiv în activităţi de agricultură, construcţii, spectacole şi aşa mai departe, cum doreşte puterea.

Doi. Cui foloseşte acest proiect de lege? Statului. De ce statului? Fiindcă doreşte să-şi încaseze impozitul de 16% şi atât. Nu serveşte nici interesele angajatorilor şi, mai cu seamă, ale salariaţilor. De ce nu serveşte interesele salariaţilor? Fiindcă nu este prevăzută nici o măsură de protecţie socială a celor care lucrează sezonieri în astfel de activităţi. Fiindcă există un alt tip de contract, contract de muncă sezonieră, dar nu se plătesc asigurări sociale: pensii, sănătate, boală, incapacitate de muncă, accidente de muncă şi boli profesionale.

Noi considerăm că în secolul XXI, într-o Românie care doreşte să se integreze în Europa, cu o piaţă a muncii care doreşte să se integreze în piaţa muncii europeană, este de neînţeles de ce actuala Putere doreşte să introducă această excepţie şi să avem sclavi pe moşiile unora. Fiindcă dacă nu sunt protejaţi aceşti oameni din punct de vedere social ori de câte ori apare riscul de boală, de accident de muncă, de incapacitate temporară de muncă şi de boală profesională, aceşti oameni rămân neprotejaţi. Or, ne trezim că aceşti oameni vor presta zeci de ani muncă sub această formă stipulată de lege şi categoric, la bătrâneţe, vor deveni asistaţi sociali, nu beneficiari de pensie. Eu cred că este un mod anacronic de a înţelege realităţile astăzi pe o piaţă a muncii europeană.

Şi nu în ultimul rând, vreau să vă spun că evidenţa muncii este scăpată de sub control de stat, de inspecţia muncii, fiindcă registrele de evidenţa acestor persoane care lucrează ca zilieri este numai la sediul angajatorului, cu posibilităţi multiple de fraudă, cu posibilităţi multiple de abuzuri din partea acestora.

Vreau să vă mai spun un lucru: faţă de proiectul înaintat de UDMR, Guvernul, prin varianta pe care şi-au însuşit-o colegii de la PDL, scoate reglementări absolut normale şi obligatorii pentru piaţa muncii. Angajatorul, în varianta UDMR, trebuia să asigure echipament de protecţie, trebuia să asigure echipament de lucru. Or, aceste obligaţii ale angajatorului au fost eliminate. Nu vi se pare că este anormal?

Şi atunci venim şi spunem: în forma actuală, Grupul PSD nu va susţine acest proiect de lege, având în vedere viciile de reglementare şi viciile de fond pe care le-am prezentat şi solicităm ca acest proiect să se întoarcă în comisie pentru a ni se da posibilitatea de a depune amendamente, astfel încât această lege să aducă un plus pe piaţa muncii, nu un mare minus pe piaţa muncii. Deci, nu vom vota acest proiect de lege.

Şi, stimată doamnă preşedinte, stimaţi colegi, vă solicităm în modul cel mai democratic, în regim de urgenţă, bineînţeles, acest proiect de lege să se întoarcă în comisie, altfel vom vota împotriva lui, în interesul salariaţilor din România care vor fi exploataţi de această lege.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolăescu. După care, doamna Boghicevici. Şi după aceea am să supun la vot propunerea făcută de dumneavoastră.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Roberta Anastase, preşedinte de şedinţă,

Grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor consideră că în acest moment proiectul de lege are multe incoerenţe, are multe lucruri care trebuie clarificate şi, în consecinţă, vă propun ca proiectul de lege să fie retrimis la comisie.

Câteva argumente: în primul rând, este nevoie de coerenţă în acest domeniu al muncii. Este nevoie de apărarea drepturilor celor care muncesc. Cine sunt zilierii în principiu? Oameni necalificaţi, oameni care prestează în general munci grele. Cum îi apărăm? În niciun fel. Dacă le luăm numai impozit pe venit, nu-i apărăm în niciun fel. Dacă măcar încercăm să le plătim asigurări sociale de sănătate, cel puţin aceşti oameni vor beneficia de o calitate pe care altfel nu o au, cea de asigurat în sistemul medical. Vrem sau nu vrem acest lucru. Ne interesează sau nu ne interesează acest lucru. Trebuie clarificată situaţia acestor oameni.

Noi, sau cel puţin eu, n-am primit punctul de vedere al Guvernului. M-ar interesa ce crede Guvernul în strategia lui generală în domeniul muncii pe această bucată importantă care este munca zilierului. De aceea, eu cred că e nevoie de multe clarificări, căci poate vom ajunge la concluzia că Guvernul este cel care va veni cu un alt proiect de lege mult mai amplu, mult mai consistent care să facă parte dintr-o strategie globală pe domeniul muncii şi nu o frântură care să reglementeze, aş spune, total neprincipial şi incorect un asemenea domeniu de activitate.

În consecinţă, cred că sunt suficient de multe argumente şi-i rog pe colegii de la coaliţia majoritară să înţeleagă acest lucru şi să supuneţi la vot întoarcerea la comisie, deci retrimiterea la comisie a proiectului de lege. Şi nu ştiu dacă pentru o săptămână sau două, poate pentru o lună, pentru că e nevoie de foarte multă muncă şi mai ales de foarte multe clarificări.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Claudia Boghicevici.

Doamna deputat, vă rog.

Între timp o să vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Actualul proiect de lege vine să completeze legislaţia privind noul concept al muncii în România, împreună cu legea privind ucenicia. Este un proiect de lege foarte bun, semnalele pe care noi le-am primit din ţară sunt bune. Legea vine să simplifice procedurile prin care zilierii pot presta muncă necalificată şi vine să asigure protecţie zilierilor din România. Se specifică exact domeniile în care va activa această lege, iar pentru celelalte tipuri de activităţi se vor aplica prevederile Codului muncii.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială a dat un raport favorabil pentru acest proiect, pentru că acest proiect se referă doar la angajatori persoane juridice. Angajatorul este responsabil cu plata impozitului pe venit, datorită activităţii prestate de zilier. Se introduce o formă foarte uşoară de evidenţă, printr-un registru special, simplificată la maximum, iar activitatea prestată de zilier poate fi de cel mult de 90 de zile în decursul unui an calendaristic, pentru care acesta se poate asigura, opţional, pentru asigurările de sănătate.

De asemenea, este stabilită remuneraţia tarifară pe care acesta o poate primi, între 2 şi 10 lei/ora de muncă, şi, conform practicii europene, nu pot fi depăşite numărul de 12 ore/zi.

Noi considerăm că proiectul este foarte bun. El vine să completeze legislaţia privind munca în România, vine să încurajeze pe cei care muncesc.

Vă propunem adoptarea acestui proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Kerekes, vă rog.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Această iniţiativă legislativă aduce o reglementare precisă, concretă a unei situaţii care şi până acum a existat, dar în această activitate nu exista nicio reglementare. Şi, potrivit acestei situaţii, în astfel de cazuri, este vorba de muncă sezonieră, există din păcate munca la negru.

Această formă de activitate, pe care vrem s-o reglementăm prin această iniţiativă legislativă, nu poate cădea, acele raporturi de muncă nu pot cădea, prin caracterul lor specific, nu pot cădea sub incidenţa Codului muncii.

Astfel de reglementări cu privire la aceste tipuri de muncă există şi în alte ţări europene, au existat şi în România interbelică, totdeauna au existat. Aceste munci vor exista şi în continuare. Deci, trebuie să aducem o reglementare concretă, precisă, pentru că a ieşit de sub control. Nu avem niciun control asupra acestei lucrări. Nu avem un control asupra protecţiei lucrătorilor. Şi nu este adevărat faptul că nu prevede această iniţiativă legislativă, sub forma adoptată de comisie, lipsa protecţiei muncitorilor cu privire la... mai ales că eu mă gândesc aici, şi domnul deputat de la PSD, Cindrea, a invocat faptul că nu se asigură echipamentul de muncă şi echipamentul de protecţie. Din contră, asigură. Chiar angajatorul are obligaţia de a asigura aceste modalităţi de protecţie.

Deci, în opinia noastră, este o iniţiativă care trebuie să fie adoptată, pentru că reglementează o situaţie concretă.

Noi nu suntem de acord cu retrimiterea la comisie.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Haideţi să şi supunem la vot, pentru că, pe urmă, mai sunt şi alte intervenţii.

Este o propunere făcută de domnul deputat Cindrea, în numele Grupului parlamentar al PSD, de reîntoarcere la comisie.

Vă rog să introduceţi cartelele. Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat. 42 voturi pentru, 77 împotrivă.

Propunerea a fost respinsă.

Acum continuăm dezbaterile generale.

Domnul deputat Dumitrescu.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu (din sală):

Vreau să explic votul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

A, să explicaţi votul! Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamnă preşedinte,

Mă adresez colegilor din majoritate. Mi se pare inacceptabil, inadmisibil acest fel de a trata în măsură diferită solicitările venite din partea colegilor.

Îmi aduc aminte că ieri, şi de săptămâni întregi, am asistat la nenumărate solicitări de retrimiteri - unele justificate, altele mai puţin justificate - chiar nu mă interesează. Deci a devenit, practic, aproape o practică pentru argumentări de genul "o trimitem pentru că trebuie să facem nişte modificări".

Şi acum, în faţa unor argumentări solide din partea unui număr de specialişti importanţi din Parlament, cu argumente solide în favoarea legii - nimeni nu a zis că noi suntem împotriva legii -, dumneavoastră îi daţi bătaie. Este ruşinos!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dacă mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Doamna deputat Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnă preşedinte, nu înţeleg care este graba, pentru că nu ştiu dacă aceste proiecte de legi au fost trecute pe memorandumul care a fost semnat din nou cu FMI-ul, vineri, fără să cunoască Parlamentul, fără să fie dat public, în condiţiile în care, ştiu eu, Constituţia prevede că aceste angajamente pe termen foarte lung pentru toţi cetăţenii României, privind împrumuturile şi angajamentele, trebuie adus la cunoştinţa Parlamentului, socotind că Parlamentul ar fi trebuit să fie cel care decide.

Dar, revenind la proiectele de legi care sunt în discuţie, am solicitat de la început să nu fie trecute pe ordinea de zi, prin rugămintea pe care am adresat-o preşedintelui comisiei, care m-a asigurat că la acel moment a discutat cu ministrul muncii, şi că nu vor intra săptămâna trecută în dezbatere, ci în această săptămână. Motiv pentru care, m-am aşezat, ca orice elev conştiincios, să pregătesc amendamentele împreună cu colegii mei din Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Surpriza majoră a fost în momentul în care am aflat că, trecând peste hotărârea preşedintelui comisiei şi a Biroului comisiei, aceste proiecte de legi se discută fără amendamente, în condiţiile în care se încearcă trecerea "în forţă".

Doamnă preşedinte, nu suntem împotriva acestor proiecte de legi în totalitate, dar noi dorim ca aceste proiecte de legi să vină şi ca o protecţie pentru cei care vor avea acest fel de contracte.

În aceste proiecte de legi, doamna preşedinte, şi stimaţi colegi, nu este stipulat cum se face asigurarea pentru sănătate, nu este stipulat cum sunt asigurările pentru boli profesionale, nu se specifică care vor fi asigurările pentru pensie, nu se asigură care sunt asigurările pentru accident de muncă.

Stimaţi colegi, am rugămintea să fiţi totuşi de acord să reluăm aceste proiecte de legi, în condiţiile în care, să treacă dacă vreţi, şi cu votul nostru, pentru a putea, într-adevăr, să putem să-i apărăm pe cei care sunt necăjiţi şi vor putea să ajungă la astfel de solicitări, ştiu eu, de contracte ale zilierilor sau contracte cu ziua. Nu cred că este necesar să transformăm acest popor sau pe cei care trebuie să-şi câştige existenţa, pentru că sunt săraci şi sunt neajutoraţi, neasigurându-le pentru mai târziu aceste condiţii.

Vă readuc aminte că premierul Boc, în fiecare ieşire pe care o face, indiferent dacă este într-un monolog la televizor sau într-un discurs în faţa adunărilor dumneavoastră de partid, sau de la acest microfon, întotdeauna a spus că acest pachet de legi, începând, dacă vreţi, cu pensiile "nesimţite" ş.a.m.d., îl face pentru a putea să dea şansă celor săraci.

Nu cred, nu cred că, aşa cum au expus şi colegii mei, aşa cum preşedintele comisiei a încercat să explice ministrului Botiş şi colegilor din Partidul Democrat Liberal din Comisia pentru muncă şi protecţie socială, aşa cum sunt, transformăm aceşti cetăţeni în robi legaţi de glie. Chiar vreţi să ne întoarcem cu secole în urmă?!

Mi-aduc aminte că totdeauna am prezentat, ca o evoluţie, faptul că am dezrobit ţiganii, că am anulat robia pe marile moşii.

Vă rog să mă credeţi că aceste proiecte de legi nu fac decât să aducă înapoi iobagii pe moşiile celor mari. Necazul este că aceste moşii mari nu sunt ale românilor, ci sunt ale străinilor, ale celor care au lăsat datoria... au lăsat datorii, iar deficitele bugetare nu sunt realizate de societăţi comerciale româneşti, şi nici de cei care şi-au cumpărat un televizor făcând credit cu buletinul, ci de cei care au transferat ilegal valuta din România peste graniţă.

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Poziţia Guvernului, vă rog.

Domnul Nicolae Ivăşchescu:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte, nu voiam să intervin.

Vreau să vă fac câteva precizări pe proiectul de lege. Vreau să vă spun că la art.2 lit.f) este prevăzut "să se asigure pe cheltuială echipamentele de lucru şi de protecţie pentru zilier". Vreau să vă spun că acestui zilier i se dă posibilitatea de a-şi negocia munca lui şi îi dă posibilitatea de a-şi primi şi banii la sfârşitul zilei de muncă.

Această prevedere este stipulată în lege, prin acel registru cu regim special, unde la sfârşitul zilei de lucru, după ce prestează această activitate, îşi poate primi banii, ceea ce până acum... erau diverse controverse, că era pus să muncească într-o zi de lucru, şi la sfârşitul zilei ne trezeam că nu este plătit.

Vreau să vă spun că este o lege bună, vreau să vă spun că există prevedere în lege că peste 90 de zile nu mai poate beneficia... deci nu poate să lucreze într-un an calendaristic mai mult de 90 de zile ca zilier, iar angajatorul care doreşte să-l ţină, trebuie să-i facă contract de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată.

Referitor la contractele de muncă, aici sunt prevăzute şi asigurările sociale, şi de şomaj, şi absolut toate taxele, iar această lege am făcut-o pentru a da posibilitatea persoanelor de a presta muncă necalificată şi a fi protejaţi - şi atenţie! - de a-şi negocia ziua de muncă. Există şi o prevedere, şi am pus acolo şi nişte sume: este vorba între 2 lei şi 10 lei/oră, şi am dat această posibilitate, pentru a primi efectiv aceste sume la sfârşitul zilei de muncă.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Márton Árpád.

După aceea, domnul Călian.

Suntem în procedură de urgenţă. Aţi vorbit o jumătate de oră. O să vă rog să-i lăsaţi pe ceilalţi colegi, şi după aceea...

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Suntem în procedură de urgenţă contestată şi încercări de a tergiversa adoptarea legii. Totuşi, trebuie să fim conştienţi şi să spunem lucrurilor pe nume: dacă această lege va fi adoptată toamna, atunci un întreg an nu s-a fructificat pentru aplicarea legii, pentru că de acum începe adevăratul sezon al zilierilor, când aceştia vor putea avea un contract de muncă. Unu.

Doi: aceasta este o încercare de a legifera situaţia juridică a acestor persoane, care deocamdată sunt în afara acestei reglementări, sunt în zona muncii la negru. Şi, de fapt, aşa sunt aserviţi total angajatorului, deci robii angajatorului, fără a avea o garanţie legală pentru activitatea lor.

Şi îmi pare foarte rău că discursul xenofob, gen "noi nu ne vindem ţara", şi o intervenţie din sală a unui distins coleg - nu vreau să-i dau drept la replică - mi-aduce aminte de discursul din anii 1990 cam al aceluiaşi partid, care ne-a costat destul de mult.

Totuşi, suntem în Uniunea Europeană, suntem membri ai acestei Uniuni şi ar trebui să ne comportăm ca atare.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea puterii.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc pentru această intervenţie.

Înainte de a-i da cuvântul domnului deputat Călian, domnul deputat Surupăceanu, preşedintele Grupului de prietenie cu Arabia Saudită, vrea să facă o scurtă intervenţie.

Domnul Mugurel Surupăceanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Suntem onoraţi să avem ca oaspeţi o delegaţie a Consiliului Legislativ din Arabia Saudită.

Daţi-mi voie să salutăm prezenţa domniilor lor! (Aplauze.)

Să le spunem "Bun venit!", şi să sperăm că va fi un început mai bun, şi că vom avea o colaborare mai strânsă cu colegii noştri din Arabia Saudită. (Aplauze.)

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat, salut, la rândul meu, delegaţia oficială a Consiliului Shura din Regatul Arabiei Saudite.

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Considerăm că am depăşit momentul dezbaterilor, deoarece suntem în procedură de urgenţă. Mai mult decât atât, avem un raport complet cu amendamente, iar în privinţa necesităţii adoptării altor amendamente, nu cred că este cazul, deoarece partidele din opoziţie invocă faptul că nici măcar nu ar fi necesară această lege, pentru că avem Codul muncii, şi putem pune în practică un contract de muncă pe perioadă determinată.

Foarte bine că mai avem încă o opţiune de astăzi înainte, iar cei care nu vor fi mulţumiţi de prevederile legii sigur că pot opta pentru un contract de muncă pe perioadă determinată.

Vă propun sistarea discuţiilor.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Am să supun la vot sistarea discuţiilor. De altfel, cred că suntem la finalul acestor discuţii.

Domnule Cindrea, nu vă las să vorbiţi decât pe procedură, şi intervenţia este de două minute.

Domnul Ioan Cindrea:

Doamnă preşedinte,

Am fost convins că nu aveţi sufletul atât de rău să nu mă lăsaţi să spun două vorbe pe procedură.

S-au spus aici câteva lucruri legate de procedura de adoptare a legii. Mie mi se pare că este o procedură nu de urgenţă, ci forţată.

S-a spus că am spus eu că actualul Cod al muncii rezolvă problema celor angajaţi pe durată determinată, 30 - 60 de zile, chiar şi în agricultură, prin contractele de muncă pe durată determinată, şi repet, agenţii de muncă temporară, pe care i-am aprobat prin Codul muncii.

Or, cred că cele două argumente sunt suficiente pentru a întări ceea ce am spus, că legalitatea şi securitatea muncitorilor utilizaţi în activităţi sezoniere este acoperită de Codul muncii.

Şi, doi, este neconstituţională. Şi o să vă demonstrez de ce este neconstituţională această lege. Fiindcă încalcă dreptul libertăţii de negociere individuală prevăzut în Constituţie, prin faptul că la art.1 lit. e) se prevăd limitele de negociere: între 2 lei şi 10 lei/oră. De ce nu 10,50? De ce nu lăsăm libertatea între salariat şi angajatorul pentru activităţi sezoniere să-şi negocieze liber? De ce trebuie să introducem în lege 2 lei/oră? Poate că vrea 1,90 sau 10 lei şi un ban?

Pentru acest lucru v-am cerut să ne daţi posibilitatea să se întoarcă această lege în comisie, ca s-o punem de acord cu Codul muncii, s-o punem de acord cu Constituţia României. Numai de bună-credinţă am fost.

Dacă dumneavoastră doriţi s-o aprobaţi, o să ajungeţi la concluzia că legea este chiar şi neconstituţională.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

V-aţi încadrat în cele două minute, pe procedură.

Tot procedură, domnul Kerekes.

Domnul Kerekes Károly:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Numai două precizări. cu privire la posibilitatea de a depune amendamente la această iniţiativă legislativă. Într-adevăr, a existat... Drept dovadă că şi PNL-ul, în frunte cu domnul preşedinte Dobre, a depus amendamente. Deci oricine putea să depună amendamente.

A doua precizare, cu privire la valoarea inferioară a salariului, adică a tarifului orar: este în corelare cu venitul, cu salariul minim brut. Aşa s-au calculat aceşti 2 lei, ca să fie în corelare cu salariul minim brut.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intrăm în dezbaterea...

Domnule Mocanu, pe procedură. Am încheiat dezbaterile generale demult.

Există intervenţia pe procedură de două minute.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am venit la microfon să vă spun că toată viaţa mea, 30 de ani, până am venit în Parlament, am lucrat cu foarte mulţi zilieri, până la 5 - 6 mii/zi, fiindcă aşa era specificul unităţii pe care am condus-o.

Aceşti zilieri - nu veneam la microfon dacă domnul de la... nu ştiu cum îl cheamă, de la minister, care a susţinut aici nişte aberaţii, că zilierii vor fi plătiţi seara.

Eu vreau să vă spun că acum 25 de ani zilierii se prezentau la ferme şi nu plecau seara până când nu le dădeai banii. Venea şeful de echipă şi spunea: "Domne, lucrez aici cu 35 de oameni, dar seara îmi dai banii!". Şi, nu aveai ce face, trebuia să-i dai banii. "Îmi dai banii săptămânal!" Îi dădeam banii săptămânal, îi dădeam banii lunar, cum cerea el.

Deci acest contract, chiar nescris, al bunului-simţ, exista de foarte multă vreme, cel puţin în agricultură, ramura care a lucrat dintotdeauna cu cei mai mulţi zilieri.

Aşa că, am rugămintea, totuşi, doamnă preşedinte, poate reluaţi votul şi ducem această propunere legislativă sau iniţiativă acolo unde trebuie, în comisie, pentru a fi modificată.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Votul a fost deja dat.

Domnul deputat Brătianu.

Domnul Matei Radu Brătianu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Vreau să fac o informare: la 2 lei/oră salariul este de 350 lei/lună. Nu există salariu minim în România de 350/lei. Îi condamnăm la mizerie pe oamenii ăştia.

Am vorbit cu unii dintre colegi, chiar de la putere, care spuneau: "măcar 5 lei". Adică, nu se poate! Sigur că angajatorul, cel care angajează muncă zilieră, se va prevala de această minimă - avem experienţa a 20 de ani de negocieri - şi va merge tot timpul la limita de jos.

Poate reflectaţi măcar asupra acestui lucru.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intrăm în amendamentele admise.

Titlul legii, la primul punct: Lege privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional, desfăşurate de zilieri.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Domnul Dumitrescu, la punctul 3?

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Să mă lămurească domnul ...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu, la punctul 3, suntem în dezbaterea pe amendamente.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Am doar o întrebare. Să mă lămurească domnul secretar de stat, că spunea la un moment dat că vor primi echipament de protecţie zilierii.

Şi eu îl văd pe domnul Boc, când merge el şi coseşte, cu ochelari şi cu mănuşi. La asta se referea domnul secretar de stat, privind echipamentul de protecţie pentru zilieri?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

La punctul 4 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5, observaţii?

Vă rog, domnule preşedinte, la punctul 5.

Domnul Victor Paul Dobre:

Este vorba despre o eroare materială. Textul trebuie să se oprească "raportul dintre zilier şi beneficiar se stabileşte fără încheierea unui contract de muncă", punct. Că nefiind un contract de muncă, nu ai ce înregistra.

Este o corectură de natură legislativă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles. Se reţine în stenogramă.

La punctul 5 mai sunt alte intervenţii în momentul acesta? Nu sunt.

Vă rog, la punctul 5.

Domnul Adrian Solomon:

Noi nu putem fi de acord cu acest punct - este vorba de art.3 din lege -, pentru că aici se vorbeşte despre raportul dintre zilieri şi beneficiarul de lucrări, care se stabileşte fără încheierea unui contract de muncă.

Nu veţi face, prin acest articol, decât să generalizaţi munca la negru sau să legalizaţi, cumva, munca la negru, şi cei puţini lucrători din agricultură vor trece şi ei drept zilieri, într-un caiet de înregistrări ale zilierilor sau într-o condică, care nu ştim cât de corect sau la timp va fi verificată de către inspectorii de la Inspecţia Muncii.

Prin urmare, nu faceţi decât să generalizaţi munca la negru şi s-o legalizaţi.

Şi eu vă propun, totodată, că tot se vorbeşte despre vârsta minimă, de 16 ani, să reintroduceţi, după modelul Partidului Comunist, şi practica în licee şi şcoli profesionale, practica la struguri, la mere, la cartofi şi aşa mai departe, exact cum era înainte de 1989. Am lucrat ca zilier în acele condiţii, eram în clasa a V-a. Mă folosea statul român pe plantaţiile diverse pe care le avea în acel moment. Mulţi dintre dumneavoastră aţi fost, poate, militari, şi aţi cules sfeclă de zahăr, şi aţi cules porumb, tot gratis, tot degeaba, şi aşa se va întâmpla şi astăzi, la 2 lei/oră, şi fără contract de muncă.

Să vă fie ruşine tuturor celor de la putere, care acceptaţi astfel de reveniri în timp!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, aveţi o propunere şi procedurală, în afară de declaraţie politică?

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

A făcut o observaţie!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu, nu aveţi nicio propunere procedurală cu privire la...

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Nu a fost de acord.

Doamna Roberta Alma Anastase:

A, nu aţi fost de acord! Bun.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

V-am spus, a făcut o observaţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles, a făcut o observaţie.

Punctul 6, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 7, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 8, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 9, 10 şi 11 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 12, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 13, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 14, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 15, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 16, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 17, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 18, 19 şi 20 dacă sunt observaţii?

Vă rog, domnule Cindrea, şi apoi domnul preşedinte, la punctul?

Domnul Ioan Cindrea:

19.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da, la punctul 19.

Domnul Ioan Cindrea:

Deci ultimele trei puncte, în care se prevede carnetul de muncă al zilierului. Eu cred că lipsa unui astfel de document este cheia prin care se introduce, aşa cum spunea unul dintre colegii mei, munca la negru. Faptul că acest carnet, faţă de varianta propusă de UDMR, care avea rolul şi importanţa lui, carnetul de muncă al zilierului, completat la zi, acesta - şi eliminarea lui, la propunerea PDL-ului şi la sugestia Guvernului - va extinde puternic munca semilegală în domeniile în care se prevede munca cu zilierii.

Suntem total împotriva acestor puncte şi împotriva acestor reglementări.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Dobre, vă rog, aveaţi o intervenţie la punctul 15?

Domnul Victor Paul Dobre:

Nu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

La punctul 15, domnul Cindrea?

Domnul Ioan Cindrea (din sală):

Nu, de la punctul 17 încolo.

Domnul Victor Paul Dobre:

Deci, la punctul 19, în cuprinsul articolului se va corecta, în loc de "angajator", este "beneficiar", aşa cum este în textul legii. Iar la lit. b) se face următoarea redactare: "încălcarea prevederilor art.5 alin.(2)" de la lit. a) până la lit. d) şi f), şi după aceea este art.7, pentru că încălcarea prevederilor art.5 alin.(2) lit. e) este făcută, reglementată în altă parte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc. S-au reţinut în stenogramă aceste modificări.

Punctul 22, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 21, scuze, erau dispoziţii finale, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 22, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 23, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 24, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 25, observaţii?

Domnule Dobre, vă rog.

Domnul Victor Paul Dobre:

În Anexa nr.2, la punctul 12: "loc pentru ştampilă şi semnătura beneficiarului, beneficiarul va semna şi va aplica ştampila", punct. Se elimină "în cazul beneficiarului persoană juridică".

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles. S-a reţinut, de asemenea, în stenogramă.

Dacă la Anexa nr.1 sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Anexa nr.2, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Atunci, dacă nu mai sunt alte intervenţii, urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

Iniţiatorul dacă doreşte să intervină? Nu.

Punctul de vedere al Guvernului?

Domnul Nicolae Ivăşchescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Cadrul legislativ de reglementare a uceniciei la locul de muncă, stabilit prin Legea nr.279/2005, şi actele normative de punere în aplicare s-a dovedit a fi ineficient şi neaplicabil.

S-au identificat o serie de dificultăţi majore în utilizarea uceniciei ca soluţie pentru promovarea ocupării şi formării forţei de muncă. Principalele obiective ale modificărilor legislative sunt: să dea tinerilor o posibilitate de a obţine formare profesională de calitate, care îi va pregăti pentru ocupare avantajoasă a locurilor de muncă, să promoveze oportunităţi de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în condiţiile în care acestea beneficiază de formare adecvată şi câştiguri rezonabile, să permită angajatorilor să-şi asigure forţa de muncă calificată în funcţie de cerinţele proprii, să permită participanţilor la formarea profesională să aplice cunoştinţele acumulate în procesul muncii, să contribuie la creşterea ocupării forţei de muncă.

Faţă de cele prezentate mai sus, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale susţine adoptarea prezentului proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei, vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Victor Paul Dobre:

În conformitate cu prevederile art.95, comisia a fost sesizată cu dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, a Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

La întocmirea prezentului raport, s-au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social, al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, precum şi nota Departamentului Legislativ.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementarea modificarea şi completarea Legii nr.279/2005, în vederea actualizării cadrului juridic în domeniu, care să răspundă exerciţiului de simplificare a legislaţiei şi reducerii sarcinilor administrative.

Prin aceste modificări, se estimează o creştere a ratei de ocupare a tinerilor aflaţi în căutarea unui loc de muncă, promovarea de oportunităţi de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi asigurarea angajatorilor cu forţă de muncă calificată, în funcţie de cerinţele proprii.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamente.

Proiectul de lege a fost respins de Senat în şedinţa din 21 februarie 2011.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, conform art.75 din Constituţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Cindrea, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Ioan Cindrea:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte, pentru posibilitatea de a interveni.

O să încerc să prezint câteva dintre motivele pentru care Grupul parlamentar al PSD solicită şi la acest proiect de lege retrimiterea la comisie şi o dezbatere democratică în comisie a acestui proiect de lege.

Este vorba de Proiectul de Lege de modificare şi completare a Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

Ca şi la precedentul proiect de lege, miercurea trecută, în comisie, deşi nu era pe ordinea de zi, la propunerea majorităţii, s-a forţat introducerea pe ordinea de zi a acestui proiect de lege care modifică Legea uceniciei, fără să ni se dea posibilitatea să studiem aceste propuneri şi fără să ni se dea posibilitatea să introducem amendamente pe care noi le considerăm esenţiale pentru îmbunătăţirea Legii privind ucenicia la locul de muncă.

Deci este unul dintre motivele de procedură pe care noi le considerăm încălcate prin abuzul de putere al colegilor care se află în majoritatea guvernamentală.

Doi. Motive de fond. Există suficiente motive de fond pe care încerc să le expun sintetic, pe care le-am spus în comisie, pentru care am solicitat ca astăzi să se discute şi era programat ca astăzi să se discute acest proiect de lege, însă nu am găsit de cuviinţă.

Noi considerăm că legea care reglementează ucenicia este mai proastă decât cea care a existat până acum. Obiectivele sunt acelea de a asigura o ocupare mai deplină a forţei de muncă prin calificarea sub forma uceniciei şi asigurarea unei calităţi a forţei de muncă pregătită prin ucenicie.

Aceste obiective prevăzute în preambulul legii, dorite de către Guvern, nu se vor realiza. De ce? Fiindcă există câteva motive sociale, de exemplu, în noul proiect de lege, obligativitatea angajatorului care încadrează ucenici şi pregăteşte ucenici, de a asigura casă şi masă pentru aceşti tineri care de multe ori provin din familii cu venituri modeste, bineînţeles, casă contra cost, casă şi masă, sunt eliminate. Practic, nu protejăm, din acest punct de vedere, viitorii ucenici din România. Este, considerăm noi, un lucru extrem de grav, neasigurându-le acestor tineri care sunt undeva între 15-16-17-18 ani, care provin din mediul rural, majoritatea care provin din familii modeste, a nu le asigura un minimum de protecţie socială în ce priveşte casa şi masa acestor tineri. S-au eliminat orice obligaţii ale angajatorului care foloseşte această forţă de muncă.

Doi. Un grup de motive care conduc la scăderea calităţii pregătirii. În primul rând, este vorba de pregătirea teoretică. Dacă până acum, pregătirea teoretică a ucenicilor se efectua la un furnizor autorizat de formare profesională, de regulă care asigura calificarea peroanelor adulte şi autorizate, această obligaţie este eliminată. Asta ce înseamnă? Că orice angajator de ucenici poate să facă pregătirea teoretică, nu o şcoală autorizată, ceea ce va conduce la scăderea calităţii pregătirii teoretice a ucenicilor. Iar, în ce priveşte pregătirea teoretică şi practică, prin faptul că maistrul sau mai nou denumit coordonatorul de ucenicie şi angajatorul nu mai sunt autorizaţi. Oricine, în România, poate să angajeze ucenici, indiferent că are o persoană capabilă să transmită cunoştinţele necesare în meserie, teoretice şi practice, ucenicului, ceea ce va duce la căderea dramatică a calităţii pregătirii prin această formă de ucenicie.

Vreau să vă spun că nicăieri în lume, cel puţin în lumea civilizată, aceste minime obligaţii - casă, masă pentru ucenic, autorizarea maistrului sau coordonatorului de ucenicie, sau a societăţii comerciale, sau a angajatorului care poate să fie persoană fizică sau asociaţie familială, pentru autorizarea acestora - nu lipsesc. Or, am fi singura ţară din Uniunea Europeană care scoatem aceste reglementări minime, sociale şi de calitate a pregătirii teoretice şi practice.

În aceste condiţii, doamnă preşedinte, noi considerăm că obiectivele de creştere a ocupării şi scădere a şomajului în grupul-ţintă căruia i se adresează ucenicia nu sunt reale şi, de asemenea, ocuparea viitoare a ucenicilor, din cauza calităţii pregătirii scăzute şi concurenţei pe piaţa muncii, de asemenea, nu sunt realizate şi, din acest motiv, stimată doamnă preşedinte, stimaţi colegi, vă cerem raţiune, vă cerem să trimiteţi acest proiect de lege la comisie, pentru a fi discutat în modul cel mai democratic, pentru a da posibilitatea opoziţiei, celor din PSD şi PNL, să depunem amendamentele pe care le considerăm necesare pentru optimizarea acestei legi, având în vedere grupul-ţintă, ucenicii, şi interesele acestora pe piaţa muncii.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Ghiţă Cornel.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Cornel Ghiţă:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt surprins de insistenţa cu care se spun adevăruri pe bandă, şi la actul normativ anterior, şi la cel prezent.

Dar eu o să mă concentrez pe cel prezent şi am să vă spun trei mari neadevăruri care s-au rostit de la această tribună.

Primul neadevăr este faptul că nu s-au respectat procedurile legale de lucru în comisie. Şi vreau să vă spun că la amândouă actele normative perioada de depunere a amendamentelor a fost respectată, ba, mai mult, grupurile parlamentare au depus amendamente. Deci această autocompătimire care vine din partea unor colegi, fără a rosti nume, este total nejustificată.

Un al doilea mare neadevăr este referitor la restricţiile care s-ar fi pus angajaţilor ucenici. Şi aici cred că colegii noştri care au criticat acest act normativ şi care-şi asumă paternitatea actului legislativ 279 din 2005 trebuie să ne dea un răspuns foarte simplu. de ce, domnilor colegi, acest act normativ, despre care dumneavoastră spuneţi că este viabil şi realist, nu a adus, ca finalitate în câmpul muncii, niciun număr de ucenici, nu avem nicio raportare oficială care să arate că pe vechiul act normativ ucenicii au fost angajaţi şi au finalizat un contract de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată.

Şi aici trebuie să spun câteva lucruri extrem de importante. Maistrul de ucenicie aducea costuri suplimentare în acest proces, cum, de altfel, se întâmpla şi cu obligativitatea de a asigura trei mese şi cazare în instituţii de profil. Păi, domnilor colegi, cine dintre angajatori şi-ar permite să angajeze un ucenic, să se ocupe de pregătirea lui, în condiţiile în care cheltuielile de instruire depăşesc cheltuielile cu care puteai să accesezi forţă calificată, cu experienţă similară în domeniul respectiv? Deci prin Legea nr.279 din 2005, accesul tinerilor, al ucenicilor pe piaţa muncii era blocat. Nu ştiu dacă intenţionat sau din neştiinţă, dar, în mod clar, era blocat.

Ce se întâmplă astăzi? Costurile pentru angajarea ucenicului scad, iar suma pe care Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale o dă angajatorului, 60% din coeficientul social de referinţă luat în calcul la asigurările sociale, va stimula intrarea pe piaţă a ucenicilor. Nu ne mai adresăm unui maistru de ucenicie, şi ne adresăm unui om din instituţia noastră care ştie să înveţe şi să instruiască în mod aplicat ucenicul pentru problemele cu care se va confrunta în viitoarea lui carieră.

Şi am ajuns la cel de al treilea neadevăr spus aici. El se referă la modul de obţinere a certificatului profesional. Cine dă acest certificat profesional? Prin ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Educaţiei, comisia de certificare eliberează acest certificat. Deci profesionalismul celor care certifică ucenicii nu poate fi contestat.

Ţinând cont de aceste trei mari neadevăruri, plus altele care planează şi care sunt lansate, cred eu, cu rea-intenţie, considerăm că modificarea acestei legi este utilă, vă invităm pe toţi să votaţi aceste iniţiative şi, pentru a nu fi vorbe în vânt, vreau să vă spun că prognoza până la sfârşitul anului 2011 este de creare a 200 de mii de locuri de muncă, cu adresabilitate directă către tineri.

Şi am să închei spunând că mult criticatul cod al muncii, conexat cu aceste legi - Legea zilierului, Legea ucenicului şi, în viitor, Legea meşteşugarului, va aduce, ceea ce ne dorim cu toţii, o piaţă a muncii flexibilă şi, mai ales, mai ales rentabilă, şi pentru angajator, dar şi pentru angajat.

Vă mulţumesc mult şi încă o dată vă rog să votaţi cu încredere acest act normativ, care aduce lucruri foarte bune în domeniul muncii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc pentru această intervenţie complexă.

Vă menţineţi propunerea, domnule Cindrea, de reîntoarcere la comisie? Bun.

Atunci, supun la vot. Vă rog să vă pregătiţi cartelele.

Propunerea făcută de Grupul parlamentar al PSD, de reîntoarcere la comisie.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

40 de voturi pentru, 62 împotrivă.

Acum, dacă mai sunt alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Doamna Aura Vasile. Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Eu chiar l-am crezut pe tânărul ministru al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, reprezentant al Partidului Democrat Liberal, pentru care, vă rog să mă credeţi, am consideraţie şi că am crezut în el atunci când a zis că va face o reformă şi că va avea grijă de toate structurile şi de toţi cei care au nevoie de ajutor din partea Guvernului în această ţară.

Dar, mă văd obligată, după speech-ul colegului meu să coroborez şi să aşez una lângă alta, dacă vreţi, Legea învăţământului cu această lege şi cu alte legi sau ordonanţe care au fost date, la "impuse", vă rog şi să-mi scuzaţi termenul, de către Guvernul Boc.

La ce mă refer? Poate este corect ce a spus colegul meu legat de viitorii ucenici, de felul clar în care se înlănţuiesc aceste probleme, dar vă rog să mă credeţi că în mare parte ele sunt artificiale, iar prognozele, aşa-zise prognoze, făcute de Guvernul actual aproape niciodată nu şi-au atins ţintele.

Şi acum am să spun de ce fac legătura între Legea învăţământului şi acest proiect de lege al uceniciei.

L-am întrebat pe ministrul Funeriu, în timpul dezbaterilor de la comisia de la Camera Deputaţilor, ce vor face aceşti copii, copii care vor termina după metoda actuală, la o vârstă fragedă, atunci când finalizează clasa a IX-a, deci, 14, 14 ani şi jumătate, 15 ani, dacă nu vor intra la liceu?

Domnul ministru mi-a răspuns: "vai, doamna deputat, ştiţi, ei or să aibă un certificat şi că ştiu să lucreze la calculator". Întrebarea mea a fost: dar cei care sunt în sate unde nu avem încă energie electrică, ce vor face? Nu vor avea decât şansa de a deveni argaţi la turmele de oi, de vaci şi, ştiu eu, munci necalificate.

Întreb din nou: acest proiect de lege cum asigură aceşti copii aceşti copii care nu au totdeauna acces nici la informaţii, nici la posibilităţi materiale şi aşa mai departe. Cine şi cum vor asigura, dacă vreţi, cazare, burse, posibilităţi de hrană şi toate celelalte unor copii, pentru că vreau să înţelegeţi: sunt copii. Vă atrag atenţia, deci nu mă gândesc la cei care, să spunem, sunt peste 18 ani sau altă vârstă, care, teoretic, pot să îşi hotărască soarta, dar mă gândesc acum la aceşti copii, aceşti copii care în acest moment nu mai sunt protejaţi, nu mai sunt protejaţi prin codul muncii, nu mai sunt protejaţi prin legile care existau până acum şi au fost modificate, privind viza medicală, privind programul de lucru, privind alte asigurări pe care trebuie să le dăm acestor copii.

Stimaţi colegi,

Vă spun încă o dată că nu suntem împotrivă, dar nu putem să fim de acord cu dumneavoastră pe o chestie teoretică şi nu aşa cum este realitatea, realitate pe care noi o cunoaştem, iar dumneavoastră cred că nu, pentru că elaboraţi proiectele din birou, la dispoziţia altora, care nu sunt din această ţară şi care nu cunosc nevoile acestei structuri.

Stimaţi colegi,

În momentul în care aţi făcut această lege nu v-aţi gândit la cei care termină acum după legea lui Funeriu şcoala la 15 ani, sau 14 ani şi jumătate, sau 16, iar mai departe nu au nicio posibilitate.

Stimaţi colegi,

În momentul în care unui popor nu-i dai posibilitatea la studiu sau la dreptul de a învăţa o meserie în condiţiile în care să-i protejezi vârsta şi condiţia socială, nu ştiu ce viitor are acest popor. Vă rog, gândiţi-vă bine la ce transformaţi generaţiile tinere care vin prin legile câteodată aberante pe care le propuneţi Parlamentului, în condiţiile în care noi venim şi dorim să corectăm aceste legi. O să vă întâlniţi chiar dumneavoastră peste câţiva ani şi o să vă întrebaţi ce şi de ce nu am ascultat atunci şi opoziţia?

Doamnă preşedinte, vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare?

Pe procedură. Vă rog.

Domnul Adrian Solomon:

Doamna preşedinte, mai degrabă un drept la replică.

Domnul Ghiţă ne-a acuzat direct că Legea nr.279 din 2005 a fost o lege a PSD. Nu este o lege a PSD. Este o lege a Alianţei DA, din care, în 2005, făceaţi parte toţi cei de la PDL, cu foarte mare elan. Şi, din elanul respectiv, aţi votat o lege pe care acum vine domnul Ghiţă şi o critică şi ne explică nouă cât de proastă a fost, cât de scumpă era şcolarizarea ucenicilor şi cum nu poate fi ea făcută de către cei care se angajează să înveţe ucenicii şi ce şanse sunt, domnilor de la PDL, ca o lege proastă să fie modificată tot de aceiaşi oameni, tot de aceeaşi gândire, alta decât să faceţi o lege mai proastă şi prin eliminarea tuturor acelor prevederi prin care erau protejaţi tinerii ucenici, erau obligaţi maiştrii de ucenici să-i şcolarizeze?

Eliminând aceste lucruri, nu faceţi decât să vulnerabilizaţi o categorie care ar trebui să existe pe piaţa muncii, este clar, dar care nu se simte nicicum, iată, protejată prin această nouă lege. Probabil că dumneavoastră mergeţi după dictonul străvechi, că meseria se fură. Că doar, vorba aia, le aveţi cu furatul destul de mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Intrăm în amendamente. Drept la replică, domnul deputat Ghiţă. Poftiţi.

Domnul Cornel Ghiţă:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Fără a fi arogant, trebuie să constat faptul că unii colegi - şi aici nu voi spune nume - vin şi-şi prezintă cu nonşalanţă complexele în faţa unei săli mai pline sau mai goale.

Nu am folosit cuvântul PSD pentru că în general nu-mi place cuvântul ăsta. Am spus că cineva şi-a asumat în Comisia pentru muncă şi protecţie socială - nici aici nu am spus nume - paternitatea acestui proiect. Şi dacă acest proiect a adus ca finalitate niciun ucenic în câmpul muncii, cum putem să facem o lege mai proastă decât asta? Mai prost sau mai mic decât zero nu există!

Şi, în final, aş vrea să vă spun că între proiectul propus, care nu aducea niciun ucenic în câmpul muncii, proiectul actual are o prognoză de 200 de noi locuri de muncă adresate tinerilor peste 16 ani, adică ucenicilor. Şi, neavând ce risca cu vechea lege, vă rog să mergeţi cu încredere pe această propunere şi, dacă în loc de 200 de mii de locuri de muncă o să fie 199 de mii, o să-mi cer scuze în faţa dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Nu, nu v-a invocat numele, îmi pare rău. Deci chiar nu a invocat niciun fel de nume.

Intrăm în dezbaterea amendamentelor.

La punctul 1 avem titlul legii - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

Dacă sunt observaţii la titlul legii?

Vă rog, domnule Cindrea.

Domnul Ioan Cindrea:

Doamnă preşedinte,

Nu vom mai ieşi să susţinem punctul nostru de vedere. Din rău va fi şi mai rău, cu efectele pe care le va produce legea modificată. În 2005, dumneavoastră aţi spus că veţi crea 200 de mii de locuri de muncă. Astăzi, dumneavoastră veţi spune că veţi crea 200 de mii de locuri de muncă, dar cei care vă vor judeca sunt oamenii care vă privesc în modul autocrat, dictatorial în care doriţi să impuneţi nişte legi în Parlamentul României.

Nu susţinem această lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Alte observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctele 3, 4 şi 5 sunt nemodificate de comisie.

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii?

Doamna Aura Vasile, o observaţie? La ce punct? Vă rog să specificaţi.

Doamna Aurelia Vasile:

Deci, la 2, la 3 şi la 4, doamnă preşedinte, aşa cum dumneavoastră le-aţi indicat, în condiţiile în care vreau să spun că lipsa de democraţie de care daţi dovadă - nu dumneavoastră, ci unii parlamentari - mă trimite cu gândul la talibanism, acolo unde ar trebui să se ducă cei care spun că nu se suportă decât pe ei.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. La punctul 3, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 7.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 8.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 9.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 10.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 11.

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 12? La ce punct negociaţi? Domnul Toader, despre ce punct vorbiţi, că dacă ajungeţi la un consens...

La punctul 12 nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 13, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 14? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 15? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 16? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 17? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 18? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 19? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 20? De asemenea, nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 21? Fără observaţii. Adoptat.

Punctul 22? Fără observaţii. Adoptat.

Punctul 23? Fără observaţii. Adoptat.

Practic, am terminat dezbaterea.

Dacă liderii de grup ajung la un anumit amendament comun putem să revenim asupra acestui proiect de lege.

Am să citesc, până ajung ei la o concluzie, titlurile proiectelor de lege al căror termen a fost depăşit.

Proiectul de Lege pentru instituirea unei măsuri referitoare la admiterea în magistratură în perioada 2010-2011. Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat.

Propunerea legislativă pentru completarea articolului 11 din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României. Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată.

În aceeaşi situaţie suntem şi cu Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.9 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Domnul Mircea Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Pe procedură. A fost o dezbatere destul de aprinsă referitoare la modificarea Legii uceniciei. Am avut o discuţie referitoare la eventualele modificări la această lege şi v-aş propune, ca să putem să întoarcem la comisie această lege, ca eventualele modificări, care nu sunt de substanţă, să le putem face.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun! Deci, propunerea, înţeleg, în acord a liderilor grupurilor politice este aceea de a întoarce legea uceniciei pentru o săptămână, pentru a opera nişte modificări.

Votul este deschis. Supun la vot această propunere a liderilor de grup. Vă rog să votaţi.

102 voturi pentru, patru împotrivă şi două abţineri.

Continui să citesc titlurile proiectelor şi propunerilor legislative al căror termen de dezbatere şi vot final a fost depăşit.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea articolului 17 din Legea nr.21/1996 privind Legea Concurenţei.

Propunere legislativă a pentru modificarea Legii nr.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată.

De asemenea, termenul de dezbatere şi vot final fiind depăşit se consideră adoptată.

Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului pentru înfiinţarea Academiei Române...

Vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnilor secretari de stat,

Având în vedere că la Comisia pentru politică externă s-a dezbătut acea declaraţie legată de unele declaraţii ale unor lideri care vin pe aici, prin România, textul este finalizat, a fost adoptat de către comisie şi, pentru că e pe ordinea de zi de astăzi, vă rog, la următorul punct să continuaţi cu prezentarea declaraţiei politice, pentru a putea da votul final pe ea la 12,30.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun! Înţeleg că solicitaţi modificarea ordinii de zi cu introducerea... Modificarea în sensul de introducere în acest moment - mai sunt încă cinci proiecte de citit.

Domnul Mircea Duşa:

Da, pentru că mai sunt câteva minute până la...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da, corect.

Domnul Mircea Duşa:

E pe ordinea de zi, era condiţia să se întocmească raportul de comisie. Raportul este gata, doamna vicepreşedinte Manuela Mitrea e în sală şi vă rog să îi daţi cuvântul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna deputat Manuela Mitrea, vă rog daţi citire, ca să ne încadrăm în cele cinci minute pe care le mai avem la dispoziţie din programul nostru.

Doamna Manuela Mitrea:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţie

România este un stat democratic şi european, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, drepturile minorităţilor, pluralismul politic, libera dezvoltare a personalităţii umane şi dreptatea reprezintă valori supreme, care sunt garantate prin Constituţie.

Suveranitatea naţională aparţine poporului român şi are ca fundament unitatea şi solidaritatea cetăţenilor săi.

România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, religie, opinie, apartenenţă politică sau poziţie socială.

România militează pentru relaţii de bună vecinătate, pentru relaţii bilaterale echitabile şi pragmatice, spre beneficiul părţilor.

România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi normele general admise ale dreptului internaţional.

Apreciind că buna vecinătate şi respectul reciproc, precum şi colaborarea între România şi Republica Ungară corespund intereselor fundamentale ale popoarelor noastre, animată de dorinţa comună a tuturor membrilor săi ca Europa să devină un continent unit, al păcii, securităţii şi cooperării pentru toate statele şi popoarele şi hotărâtă să acţioneze pentru dezvoltarea relaţiilor care să facă posibilă realizarea unor astfel de obiective,

Recunoscând că minorităţile naţionale constituie o parte integrantă a societăţii din statul în care trăiesc şi considerând că numai împreună cetăţenii acestor state pot construi şi consolida state puternice, în beneficiul tuturor,

Considerând că experienţele pozitive ale cooperării româno-ungare, prin şedinţe comune de guvern şi reuniuni parlamentare comune, inclusiv la nivelul comisiilor de specialitate, trebuie continuare şi în viitor, ca un fundament al relaţiilor bilaterale,

Militând pentru relaţii de bună vecinătate, echitabile şi pragmatice, relaţii bazate pe încredere şi respect reciproc,

Apreciind că existenţa unor politici cât mai cuprinzătoare de întărire a identităţii comunităţilor etnice este benefică pentru cele două ţări,

Camera Deputaţilor

1. Având în vedere excelentele relaţii româno-maghiare, deplânge faptul că s-a încercat folosirea în scopuri politice a sărbătoririi de 15 martie şi, în cadrul unor manifestări publice desfăşurate în România, unii demnitari maghiari au folosit o retorică politică cu accente naţionaliste, străine idealurilor Uniunii Europene şi lumii moderne,

2. Consideră că sunt inacceptabile declaraţiile unor oficiali maghiari cu privire la autonomia teritorială bazată pe criterii etnice.

Camera Deputaţilor reafirmă că prevederile Constituţiei României, reflectarea voinţei cetăţenilor, manifestată prin referendum şi prin votul Parlamentului, sunt singurele care reglementează forma de organizare a statului român.

3. Reafirmă că relaţiile dintre România şi Ungaria, aşezate de providenţă una lângă cealaltă, menite a colabora pe toate planurile şi de a fi partenere în cadrul Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene, trebuie să fie guvernate de normele de bună vecinătate şi convieţuire ale lumii democratice.

Mulţumesc mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Aici s-a încheiat timpul alocat dezbaterilor pentru astăzi.

La ora 12,30 vot final.

Până atunci pauză. Vă mulţumesc.

După pauză

În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Daţi-mi voie să vă salut şi să vă urez o zi frumoasă în continuare.

Declar deschisă şedinţa consacrată votului final, cu o întârziere de sfert academic românesc.

Avem pe ordinea de zi patru puncte. V-aş ruga să vă pregătiţi cartelele pentru vot. Îi rog, pe cei care nu au cartele, să-şi comande pentru următoarea şedinţă, pe cei care le au, să le folosească.

Vă rog acum toată lumea să-şi scoată cartela şi să verificăm dacă instalaţia de vot funcţionează.

Rog regia tehnică să supravegheze îndeaproape funcţionarea corectă a instalaţiei.

Rog secretarii de şedinţă să-şi ocupe locurile pentru a supraveghea desfăşurarea corectă a alegerilor. Alegerilor punctelor de pe ordinea de zi.

Vă rog acum să verificăm dacă suntem în cvorum. Vă rog să votaţi apăsând tastele de la 1 şi 4.

Da, mulţumesc, avem o prezenţă demnă de o moţiune de cenzură.

Rog liderii de grup parlamentar să verifice dacă sunt prezenţi toţi colegii.

Eu am votat, domnule lider, vă rog să verificaţi acest lucru.

Rog liderii grupurilor parlamentare să nu mai tergiverseze şedinţa de vot.

Înţeleg că e totul în regulă, domnul Mircea Toader, doamna Aura Vasile? Domnul Ponta este prezent, e pe listă, da? Domnul preşedinte Ponta, am să vă număr eu astăzi, îmi pare foarte rău. S-ar putea să aveţi o surpriză plăcută.

Domnule Mircea Toader, totul în regulă?

La liberali e în neregulă.

Domnule Uioreanu, totul e-n regulă sau vreţi viza domnului prim-ministru Tăriceanu?

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Înţeleg că totul este în regulă.

Primul punct pe ordinea de zi este punctul de vedere comun al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor cu privire la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2011 privind unele măsuri pentru modificarea unor acte normative în domeniul comunicaţiilor electronice.

După cum ştiţi, cele două comisii au stabilit că această lege are un caracter ordinar şi, în consecinţă, trebuie transmisă Senatului ca primă Cameră sesizată în fond.

Supun votului dumneavoastră această propunere a comisiilor investite să analizeze problema dată.

Vă rog să votaţi.

283 de voturi pentru, patru împotrivă, nicio abţinere.

S-a adoptat punctul de vedere al celor două comisii.

În consecinţă, staff-ul tehnic va trimite acest proiect de lege Senatului pentru o primă analiză în fond.

La adoptări: legi ordinare.

2. Propunerea legislativă privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri.

Lege cu caracter ordinar.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune adoptarea propunerii legislative.

Guvernul susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

158 de voturi pentru, 128 împotrivă şi două abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

La poziţia 3 avem Proiectul de Lege privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri.

Lege ordinară.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea acestui proiect de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 284 de voturi pentru, două împotrivă şi trei abţineri, propunerea comisiei, de respingere a proiectului de lege, a fost adoptată.

Şi la ultimul punct de pe lista de voturi exprimate astăzi, avem declaraţia.

Supun votului declaraţia al cărei conţinut... Pe procedură, da, domnul deputat Horea Uioreanu, aveţi cuvântul.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul Partidului Naţional Liberal cere vot prin apel nominal. Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat liberal.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Supuneţi la vot, că-i o propunere. Supuneţi la vot, sigur, dar de aceea avem cartelele, am verificat şi putem oricând să spunem ce am votat fiecare.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc pentru acest îndemn patriotic.

Domnul deputat Tăriceanu, liderul Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Mircea Duşa, dacă domnul Ponta vă dă voie, cu drag vă dau şi eu cuvântul îndată.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Doresc să vă anunţ că astăzi, în cursul dimineţii, Comisia pentru politică externă s-a reunit din nou după ce aseară a elaborat un text care vă este astăzi prezentat.

Reuniunea care a avut loc astăzi a fost solicitată de Grupurile parlamentare ale PD şi UDMR, care doreau o consultare cu partidele lor înaintea votului final, în comisie.

În final, n-am să stau să vă fac toată istoria, pentru că nu aş face poate decât să creăm o premisă...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, aţi cerut cuvântul pe chestiuni de procedură.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Aşteptaţi o clipă.

Domnul Ioan Oltean:

Eu aştept mai mult, nu numai o clipă, dar haideţi să fim corecţi unii cu alţii. Aţi cerut cuvântul pe chestiuni de procedură şi vă rog să vă referiţi la procedură.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Înainte de încheierea şedinţei de la Comisia pentru politică externă, s-a convenit următorul lucru: ca votul să fie precedat de o poziţie care va fi prezentată de fiecare grup parlamentar prin liderul său. Şi vă rog foarte mult să respectaţi această înţelegere pe care am avut-o şi care cred că ar fi în sensul - hai să spunem al conţinutului declaraţiei, şi ar permite tuturor să explice care este atitudinea pe conţinutul declaraţiei.

Vreau să menţionez că am convenit, de asemenea, la comisie, că nu facem o dezbatere pe conţinutul acestei declaraţii, dar permitem fiecărui grup parlamentar să-şi exprime poziţia.

Şi, ca atare, vă rog să ţineţi cont de această înţelegere pe care am făcut-o şi să procedaţi în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Şi altă dată nu vă mai grăbiţi să-mi tăiaţi cuvântul.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, o să vă rog şi pe dumneavoastră când luaţi cuvântul să intraţi direct în chestiunile de procedură.

Domnule Mircea Duşa, numai puţintel şi vă dau cuvântul.

V-aş ruga să nu vă manifestaţi cu violenţă, că nu cred că e cazul. O să încerc să fiu cât se poate de cumsecade în gestionarea acestui moment.

Vreau, însă, să vă precizez următorul lucru. Procedural, înainte de vot final nu sunt intervenţii decât pe procedură. Explicaţiile votului s-au dat întotdeauna după exprimarea votului.

O voce din sală:

Ruşine pentru trădătorul de România!

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, nu ţipaţi, că eu aud foarte bine şi vă şi văd foarte bine. Domnule profesor, ruşine pentru cei care fac asemenea afirmaţii.

Întotdeauna cel care strigă aşa este, domnule profesor.

Domnilor colegi,

V-am rugat, dumneavoastră sunteţi un deputat de faimă, un jurist recunoscut, să respectăm regulamentul şi nimic altceva.

Dacă dumneavoastră vreţi să-l încălcaţi, ca jurist, puteţi s-o faceţi, eu am însă obligaţia să vă atrag atenţia.

Deci, dacă doriţi să modificăm procedura obişnuită, am să supun votului plenului Camerei, care, după spusele multora, este suveran în decizie, această propunere.

Îl rog însă pe domnul... Doamna Aura Vasile! Eu îl văd pe domnul Mircea Duşa, că este foarte aproape de mine, chiar dacă este mai mic de statură, se vede bine.

Domnule lider, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

În primul rând, să clarificăm un subiect. Dreptul de a lua cuvântul de la această tribună mi-l dă Constituţia. Şi dumneavoastră nu mai faceţi afirmaţii care nu sunt la locul lor.

În al doilea rând, aşa după cum ştiţi, acum două săptămâni, opoziţia şi USL-ul au solicitat plenului Camerei să ia o poziţie vizavi de declaraţiile unor persoane care au participat la festivităţile de la 15 martie.

Sigur, fără a mai face istoria acestor două săptămâni şi încercările de amânare a acestei dezbateri, am ajuns astăzi în plen cu un text care a fost redactat de către Comisia pentru politică externă. Un text, în principiu, agreat de către toate formaţiunile politice şi, pentru că este vorba de procedură, nu vreau să fac altceva de la acest microfon decât să îndemn toţi parlamentarii din Camerei Deputaţilor, toţi deputaţii, indiferent de culoarea politică, să voteze acest text şi să închidem acest capitol, care, de două săptămâni, stă pe ordinea de zi a Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Am înţeles că dumneavoastră solicitaţi să votăm fără alte... am înţeles.

În situaţia aceasta, stimaţi colegi, vă rog să aveţi pregătite cartelele de vot.

Supun votului dumneavoastră... Domnul Uioreanu?

Iertaţi-mă. Deci este o propunere privind votul uninominal pentru această declaraţie.

Vot prin apel nominal.

Deci vot prin apel nominal, propunere făcută de către Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Supun votului dumneavoastră această propunere, stimaţi colegi.

Vă rog să votaţi.

Cu 148 de voturi împotrivă, 134 pentru şi trei abţineri, propunerea a fost respinsă.

În consecinţă, supun votului electronic declaraţia al cărui conţinut toată lumea l-a aflat.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 142 de voturi pentru, 110 împotrivă şi 25 abţineri, Declaraţia a fost adoptată.

(Aplauze puternice şi manifestări de bucurie în partea stângă a sălii.)

Cu aceasta, declar închisă şedinţa de astăzi.

Ne revedem în şedinţă în zilele următoare.

Şedinţa este declarată închisă.

Domnul Ioan Oltean:

Revin cu un anunţ.

Stimaţi colegi,

Vă rog să mă urmăriţi cu atenţie, pentru că am declarat că la prima vedere s-ar fi părut că declaraţia a fost adoptată cu 142 de voturi pentru, 110 împotrivă şi 25 de abţineri.

Vreau, însă, să fac următoarea precizare.

Conform Regulamentului Camerei Deputaţilor, declaraţiile se adoptă cu jumătate plus unu din numărul deputaţilor prezenţi în sala de şedinţă.

Aveam în sală prezenţi 284 de deputaţi afişaţi pe ecranul de vot. Din aceştia, 142 au votat pentru, 110 împotrivă, 25 abţineri şi 7 nu au votat.

În consecinţă, numărul celor care au votat pentru, de 142, cu numărul celor care au votat împotrivă, s-au abţinut sau nu au votat - 284. 142 pentru, în consecinţă, nu s-a întrunit numărul de voturi regulamentar solicitat.

Declaraţia nu a fost adoptată. (Aplauze.)

Cu aceasta, declar închisă şedinţa de astăzi.