Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Georgian Pop şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Domnule deputat Iordache, din atâtea devastatoare locuri, vă rog frumos să luaţi şi dumneavoastră un loc.

Domnul Florin Iordache (din sală):

Am o declaraţie politică.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O depuneţi în scris?

Domnul Florin Iordache (din sală):

Da, desigur.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!

Daţi-mi voie să deschidem şedinţa de astăzi, 3 mai 2011, consacrată declaraţiilor politice.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, distinsul meu coleg, aveţi cuvântul.

Se pregăteşte domnul Mocanu. V-aţi înscris printre primii. Aţi petrecut cu mici şi bere, se vede!

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Bud:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte şi stimaţi colegi!

Hristos a înviat!

Ne aflăm după Săptămâna Luminată şi simţim asupră-ne încă îndemnul de a ne gândi de bine unii la alţii, dominaţi de nevoia de împăcare, de înţelegere faţă de semeni, de imboldul de a face câte ceva în interesul şi beneficiul semenilor.

Dintr-o asemenea stare sufletească vine şi gestul meu de a vă propune să medităm împreună la situaţia dramatică în care se zbat semeni de-ai noştri, aduşi la disperare de reguli care îi sufocă. Întrebarea mea de început este: chiar să nu existe nicio ieşire pentru aceşti năpăstuiţi ai sorţii?!

Pe scurt, despre ce este vorba: la Baia Mare fiind, am fost căutat de domnul Gheorghe Cosmuţa - preşedintele unei organizaţii binecunoscute "Asociaţia proprietarilor de păduri, păşuni şi terenuri agricole din Ardeal". Acest destoinic bărbat mi-a relatat cu lacrimi în ochi situaţia creată prin atribuirea pădurilor şi păşunilor unităţilor administrativ-teritoriale în raza cărora se situează. Mi s-a şi înmânat o scrisoare deschisă, pe care o ţin la dispoziţia celor interesaţi, din care citez: "Ţăranii ardeleni îndreptăţiţi în reconstituirea dreptului de proprietate asupra composesoratelor comunale de păduri şi păşuni, conform Legii nr.1/2000 art.26, au fost deposedaţi de aceste proprietăţi de către instituţiile statului român cu atribuţii legislative, executive şi judecătoreşti."

Sunt formulate în acest text de scrisoare deschisă acuzaţii grave, exprimând năduful unor oameni legaţi sufleteşte de acele locuri, trecute prin lege în dreptul altora, dar şi condiţionaţi în existenţa lor de întreţinerea şi exploatarea acestor pământuri acoperite de păduri ori păşuni. Se recurge la cuvinte grele adresate oficialităţilor şi nu mă pot face că nu observ că iniţiativa de a mi se adresa şi mie acest memoriu vine din speranţa că am putea întârzia asupra celor semnalate, căutând unde se află dreptatea şi unde sunt neregulile, şi cum ar putea să fie găsită soluţia care să împace lucrurile şi să numească dreptatea unde îi este locul.

Sunt îndemnat în acest demers în termenii dreptului meu la rostire directă în faţa domniilor voastre, susţinut o dată în plus de nemulţumiri de acelaşi ordin, exprimate public prin presă ori în cadrul reuniunilor special consacrate situaţiei fondului silvic din alte zone ale ţării.

Strigătul de revoltă pus pe hârtie de maramureşenii mei îşi are cutii de rezonanţă, după cunoştinţa mea, şi în alte judeţe. Se cuvine să le dăm atenţie şi să le evaluăm conţinutul şi consecinţele într-un timp cât mai scurt.

Nu îndemn - Doamne fereşte! - la ignorarea legii ori la atacarea ei pe temeiuri voluntariste, argumente improvizate şi nesusţinute, dar nici nu cred că mi-aş ierta dacă nu aş face tot ce ţine de mine pentru limpezirea situaţiei în care se găsesc o serie de semeni ai noştri.

Aceşti oameni, domnilor colegi, cred în dreptatea lor. Să-i sprijinim în a afla adevărul curat şi să intervenim acolo unde se va constata că este neapărată nevoie de o atitudine corectă din partea noastră.

Mă simt dator să vă comunic un fapt: îndoiţi sub povara situaţiei în care au ajuns, atât membrii Asociaţiei proprietarilor de păduri, păşuni şi terenuri agricole din Ardeal, cât şi persoane fizice şi juridice din Maramureş şi-au adunat glasurile, căutând să fie auziţi de conducătorii europeni şi de diverse instanţe internaţionale.

Cred cu sinceritate că aceia ce trebuie, înaintea altora, să-i asculte şi să le afle păsurile, suntem noi, ce-i pe care i-au votat şi ne-au mandatat să gândim la dreptatea lor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult.

Se pregăteşte domnul Mocanu.

Daţi-mi voie să vă anunţ că subsemnatul, domnul Ion Călin, domnul Ion Dumitru, domnul Dorel Covaci, domnul Florin Iordache, domnul Ioan Stan şi Mircea Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, au depus în scris declaraţiile politice, precum şi colegii de la Grupul deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, Ioan Munteanu şi Marian-Florian Săniuţă.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Creşte numărul de analfabeţi".

O statistică dată recent publicităţii de conducerea Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Iaşi dezvăluie un aspect ciudat. Astfel, anul trecut, în 2010, au fost înregistraţi în judeţul Iaşi aproximativ 22.000 de şomeri, aproape 15.000 din aceştia provenind din mediul rural, iar circa 40% din numărul total de şomeri erau analfabeţi.

Da, aţi auzit bine, analfabeţi! Cu alte cuvinte, circa 8.000 de persoane din cele 22.000 fără loc de muncă nu au nici 4 clase. Ei nu ştiu nici să scrie, nici să citească. Dacă mai adăugăm că vârsta medie se plasează undeva peste 40 de ani, înţelegem cât de greu le vine acestor oameni, mulţi dintre ei provenind din mediul rural, să se angajeze.

Potrivit conducerii Agenţiei judeţene de ocupare a forţei de muncă, analfabetismul este unul din principalele motive pentru care şomerii nu-şi găsesc de lucru. Fac precizarea că vorbim despre statistici oficiale. Aşadar, în mod evident, realitatea de pe teren este cu mult îngrijorătoare. Ce se poate face pentru aceşti oameni?

Conducerea Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Iaşi a anunţat pentru viitorul apropiat demararea unui proiect care să-i ajute pe aceşti şomeri, pornind chiar de la proiectul de alfabetizare.

Dar este vorba de încercarea de a atenua un efect, fără a umbla la cauză, iar această cauză este tocmai sărăcia cumplită din mediul rural. Zilnic, cinci elevi din judeţul Iaşi se lasă definitiv de şcoală; există unităţi şcolare în care numărul elevilor, care au abandonat cursurile, se ridică la aproximativ 20% din totalul copiilor care învaţă în clasa a IX-a, iar numărul acestora creşte de la an la an. Evident, nu toţi sunt analfabeţi, dar numărul analfabeţilor este în continuă creştere. Ce se poate face?

Degeaba se laudă guvernanţii că rata şomajului bate pasul pe loc dacă statisticile oficiale nu relevă tocmai partea cea mai neagră a acestei realităţi: mii de copii abandonează şcoala în fiecare an şi stau acasă pentru a munci pe lângă gospodărie; doar o mică parte din ei apelează ulterior la agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, o şi mai mică parte reuşesc să găsească un loc de muncă.

Aşadar, aţi greşit din nou calculele, domnilor guvernanţi!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc.

Domnul deputat Mircea Irimescu.

Vă văd în sală, aveţi cuvântul, vă rog frumos.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, au mai depus în scris domnul Gheorghe Dragomir, domnul Teodor Atanasiu, domnul Marin Almăjanu, domnul Mihai-Aurel Donţu, domnul George Dumitrică, domnul Andrei Dominic Gerea, domnul Călin Potor, domnul Viorel Palaşcă, domnul Cristian Buican, domnul Titi Holban, doamna deputat Lucia-Ana Varga, domnul Radu Bogdan Ţîmpău, Gigel Ştirbu, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Viorel-Vasile Buda.

Domnule deputat, aveţi 3 minute.

Domnul Mircea Irimescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa!

Declaraţie politică: "Serbări, drumuri, gări".

Stimaţi colegi,

De la căderea comunismului în România a trecut un timp egal cu ceea ce numim, în mod obişnuit, perioada interbelică. Vremuri de pace şi regimuri democrate, cele două intervale au în comun şi faptul că au înregistrat câte o criză economică cu răspândire mondială, în măsură să afecteze substanţial condiţiile de viaţă ale oamenilor. Dar, deşi identice ca timp şi regim politic, realizările economice şi culturale ale României interbelice sunt net superioare celor din epoca postcomunistă.

Nu este aici locul unor analize şi evidenţierea cauzelor care au dus la compromiterea dezvoltării economice a ţării în ultimele două decenii. Doar voi ilustra concluzia de mai sus prin două aspecte dintr-un domeniu economic în care se fac investiţii importante, dar, deocamdată, fără efect pozitiv în viaţa oamenilor: transporturile.

La sfârşitul săptămânii trecute, am trăit bucuria de a participa la un important eveniment cultural al comunităţii româneşti ce-şi duce existenţa pe malul drept al Tisei: împlinirea unui deceniu de rodnică activitate a Asociaţiei Regionale a Românilor din Transcarpatia "Dacia", cu sediul la Apşa de Jos. Maramureşul istoric, în care activează demna urmaşă a societăţilor culturale ardelene de altădată, condusă de vrednicul medic Ion M. Botoş, cu oameni şi locuri fermecătoare, a avut oaspeţi din diverse locuri: şeful Comisiei pentru politică externă a Senatului României şi alţi 4 parlamentari, secretarul de stat - şef al Departamentului pentru românii de pretutindeni din Guvernul de la Bucureşti, ambasadorul României la Kiev, consulul general de la Cernăuţi, delegaţii din judeţele Maramureş şi Satu-Mare, o consistentă delegaţie bucovineană, care cuprindea şi conaţionali din Crimeea, Odesa şi capitala Ucrainei, laolaltă cu localnicii am avut bucuria de a admira o pilduitoare conduită naţională, cum rar se poate vedea la Bucureşti.

Secvenţa cu care doresc să atrag atenţia dumneavoastră, este legată de primele clipe ale întâlnirii delegaţilor participante. Sosiţi cam în acelaşi timp şi venind din România sau Ucraina, cele dintâi informaţii schimbate de musafiri au fost legate de starea drumurilor. "Prost drum am mai avut! Voi pe unde aţi venit?, constatau şi se întrebau toţi, cu speranţa de a evita distrugerea maşinilor şi pe drumul de întoarcere.

Din păcate, nimeni nu a putut indica o cale de întoarcere acceptabilă, cât de cât asemănătoare celor din Europa, pe care, prin drumurile noastre, şi nu numai, o facem de râs.

Am părăsit Maramureşul, o regiune care merită deplin a fi promovată în turism, întorcându-ne fiecare tot pe unde am venit, direct către Cernăuţi sau Satu-Mare, ori pe la Sighet, Borşa, Iacobeni, pe culoarul Salva-Vişeu, peste Gutâi, cu trecere prin Baia-Mare, că oricum toate sunt aproape la fel de proaste.

Încă sub impresia acestei triste experienţe maramureşene, ieri am apelat la serviciile SNCFR, pentru a veni la Bucureşti. Din cele văzute în staţia Iţcani, poartă de intrare în Bucovina, şi ea promovată costisitor în circuitul zonelor demne de interes ale Europei, am ajuns de-a dreptul în pragul deznădejdii. Iată de ce! Istoria a făcut ca aproape un veac şi jumătate, Suceava - capitala glorioaselor domnii ale Moldovei - să fie oraş de frontieră, cu grăniceri, vameşi şi ce mai presupune un astfel de statut.

Ţările frontaliere şi-au construit gări de vamă corespunzătoare timpurilor pe care le trăiau. Mai întâi, Austro-Ungaria, obligată de blazonul ei imperial, a construit un palat impunător la Iţcani, apoi tânărul stat al Principatelor Unite şi-a întors buzunarele pe dos şi luând model gara din Milano, a ridicat un edificiu, din fudulie, mai mândru şi mai mare decât al habsburgilor.

Cele două gări ale Sucevei, în funcţiune de mai bine de 150 de ani, potrivit legii române, sunt clasificate ca monumente de patrimoniu. Loc de baluri mondene, înainte de război, acum călătorul - eventual străin - ce trece prin gara Iţcani, poate vedea următoarele: sala de bilete nu mai are geamuri şi uşi, multe din resturile geamurilor de la parter au, în loc de sticlă, bucăţi rupte din folii de polietilenă; copertina peronului, în mai multe locuri găurită şi gata să cadă, este sprijinită cu stâlpi de lemn improvizaţi din bârne de brad, cioplite grosier de dulgherii unui şantier de mult prezent doar în lumea arhivelor; alături, o clădire de cel puţin 2.000 mp, cu acelaşi stăpân, are acoperişul în forma unui ciur imens, cu mii de găuri, prin care se scurg apa ploilor şi lumina zilei. De faţade, nu mai vorbesc, iar reţeaua de internet mobil este moartă şi multe alte stări de acelaşi fel, probabil incredibile pentru cei care nu au mai fost de mult prin gara austriacă a Sucevei. De departe, un aşa hal de degradare nu a trăit acest monument de arhitectură în toată existenţa sa, indiferent de stăpânire şi de regim politic.

Se vorbeşte mult şi cu temei despre construirea de autostrăzi în România. Deşi sunt în toate programele de guvernare şi se secătuiesc bugete în acest scop, realizările practice sunt neînsemnate.

Sacrificăm fondurile destinate celorlalte domenii ale transporturilor publice şi tot nu ajungem să ne folosim de aceste moderne căi de comunicaţii. Nu putem renunţa la ele, dar nici nu putem lăsa de izbelişte drumurile şi gările pe care milioane de oameni le folosesc astăzi şi încă multă vreme de acum încolo. Şi pentru ele trebuie alocate fonduri.

Conducerea statului are obligaţia să asigure constituirea lor, prin gospodărirea legală şi judicioasă a resurselor, nu prin noi impozite sau împrumuturi. Este un truism faptul că imensele fonduri negre destinate campaniilor electorale şi îmbogăţirii partidelor şi a celor lacomi ajunşi în fruntea bucatelor, provin, în mare majoritate, din umflarea devizelor lucrărilor publice. Acolo, prin fraudă şi neglijenţă, se risipesc banii cu care s-ar putea repara drumurile, infrastructura feroviară şi monumentele de arhitectură. Obişnuite a lucra doar la ordin, organele de stat - în primul rând Curtea de Conturi - sunt aproape inexistente în combaterea infracţionalităţii grave din zona investiţiilor publice.

De ce nu se iniţiază şi în acest domeniu campanii menite să stopeze o hemoragie de resurse financiare, ce-i poate fi fatală unui stat sleit de putere economică? Să nu-mi răspundeţi că m-aţi aşteptat pe mine să vă spun aceste lucruri...

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu foarte mult.

Daţi-mi voie să anunţ că domnul Blaga se pregăteşte.

Domnule Blaga, vă rog frumos.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Marius Rogin, domnul Silviu Prigoană, domnul Constantin Severus Militaru, domnul Cosmin Popescu, domnul Samoil Vîlcu, domnul Daniel Buda, domnul Marius Dugulescu, domnul Petru Călian, domnul Gheorghe Ciobanu, domnul Nicolae Bud, domnul Eugen Uricec şi domnul Ioan Balan au depus în scris declaraţiile politice.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Viaţa în gri".

Da, viaţa este în gri. Este, de altfel, un lucru ştiut şi acceptat de toată lumea, ori ne place ori nu ne place.

Este, de asemenea, adevărat că pentru unii este un gri mai dulce, pentru foarte puţini chiar cu mult alb, iar pentru foarte mulţi un gri cu mult negru sau, pentru câţiva, chiar negru.

Este de înţeles, în anumite limite, şi nu vreau să detaliez acest aspect trăit de fiecare dintre noi.

Ce îmi este greu să înţeleg însă, este politica care de multe ori are prea multe tente de negru, nefiind nici măcar ca viaţa - gri.

Fie că vorbim de politica economică, socială, financiar-bancară, culturală şi sportivă, administrativă, sanitară, politica politicii etc. - toate deţin în ultimii ani, din păcate, tot mai mult negru.

De ce? Fiindcă se duc foarte multe lupte în lume şi nu totdeauna cu "mâinile curate". Există, de exemplu: lupte pentru resursele disponibile; lupte pentru locuri de muncă; lupte pentru pieţe de desfacere; lupte pentru alimentaţie; lupte pentru dominaţie politică etc.

Pentru toate aceste aspecte relevate sau nu griul există până la urmă datorită politicii politică. Aceasta este aşa-zisul "cap al tuturor relelor".

ONG-urile au un rol important, sunt active şi unite, dar nu ele sunt responsabile faţă de cetăţeni, ci guvernele, parlamentul şi preşedinţia. Acestea din urmă trebuie să apere interesele generaţiilor viitoare, ale copiilor noştri.

S-au scris tone de hârtie cu frumoase perspective din partea tuturor partidelor. Dar vorba românului: "fapte, nu vorbe!". Vorbele trebuie traduse în fapte, iar pentru aceasta trebuie mult trâmbiţata voinţă politică. Dar, fiindcă există un dar, nu spre un cadru frumos, ci spre acest "cap al multor rele": politica - politică.

Ce poţi să înţelegi din aceasta? Atunci când se amestecă aşa-zisele doctrine sau, şi mai rău, se unesc unii cu alţii, ca şi când nu ar fi avut nimic a-şi fi reproşat până la "Marea Unire".

Mai grav mi se pare cazul când, în interiorul propriului partid, unii "le scot ochii" celorlalţi, ba încearcă să-i înlăture de la guvernare.

Dar, surpriză! Din nu ştiu ce dispoziţie sau interese (veşnicele interese!) te trezeşti că o mare iubire îi leagă din nou pentru o aşa-zisă schimbare. Sîc!

Ce poţi să mai înţelegi sau în ce poţi să mai crezi?!

Pe ce mai putem să ne bazăm, să avem o siguranţă, o stabilitate a lucrurilor? Sigur veţi spune: pe Dumnezeu! De acord, dar tot românul spune: "Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în traistă".

Asemenea conducători trebuie să ne ridice reale semne de întrebare tuturor, fie că vorbim de alegerile din interiorul unui partid, fie la nivel naţional, de interes general. Întrebarea este dacă merită sau nu votul nostru.

Prea des această politică gri, cu tentă de multe ori de negru, pune vina pe bani. Nu cred că aceasta este cauza.

Problema este cum putem face bani, dar şi cum îi cheltuim, încotro se scurg, cum se duc? Nu am văzut nici o bancă să sufere din cauza crizei. Suferă cei săraci. Băncile şi politicienii trebuie să se uite în oglindă şi să vadă ce au făcut.

Construcţiile ascunse făcute de unii politicieni, din anumite interese, uniţi în grupuri restrânse, fac ca politica - politică, şi ca urmare viaţa, să fie gri, uneori cu diferite tente de negru.

Stimaţi colegi şi colege membri ai Parlamentului,

Democraţia nu este un sport cu spectatori, o datorăm înaintaşilor.

Nu poţi avea o democraţie superioară cu un nivel educaţional sau civic inferior.

Nu putem fi naivi şi să continuăm ca şi până acum. Lucrurile nu sunt legate de bani, ci de copiii noştri, de viitorul lor.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului social democrat, are cuvântul domnul profesor, vă rog frumos.

Am speranţa că aveţi hârtii de 3 minute, domnule profesor. Vi le dau şi pe ale mele - 3, deci 6 minute. Este suficient pentru dumneavoastră.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

1 mai 1866 - Statele Unite ale Americii. Sute de mii de muncitori au ieşit în marş pe străzile oraşelor. Demonstraţii de masă. Pentru ce? Pentru ca "8 ore să constituie ziua legală de muncă", de la şi după 1 Mai 1866.

3 mai 1866, Chicago, Statele Unite ale Americii. Grevă generală. 90.000 de muncitori pe străzile oraşului, din care 60.000 deja erau în grevă generală.

Răspuns al patronatelor: gloanţe! Poliţiştii au tras.

Rezultatul? Sute de muncitori răniţi şi 4 muncitori morţi.

Urmarea: o nouă manifestaţie în piaţa oraşului, seara. De o parte, manifestanţii, iar de cealaltă parte, poliţiştii. Şi o bombă artizanală! Bomba a explodat, rănind 66 de poliţişti, din care 7 au decedat. Manifestaţia a fost împrăştiată cu gloanţe.

Consecinţa: peste 200 de muncitori răniţi, din care unii omorâţi; 8 lideri sindicali arestaţi şi trimişi în judecată.

Aceasta a fost scânteia ce a declanşat solidaritatea internaţională cu greviştii americani. Muncitori din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franţa şi Spania au strâns fonduri pentru plata apărării liderilor sindicali.

Rezultatul judecăţii: 7 lideri sindicali condamnaţi la moarte, şi unul la 15 ani de închisoare.

Recursul: după 7 ani, la rejudecarea judecăţii anterioare, toţi sunt achitaţi ca nevinovaţi.

Paris - 1889. Social-democraţii, întruniţi în Internaţionala Socialistă decretează, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, din 3 mai 1866, ca ziua de 1 mai să fie "Ziua Internaţională a Muncii".

1 Mai 1890 - Ziua Internaţională a Muncii este sărbătorită prima dată în organizarea sindicatelor, împreună cu social-democraţii, întrunind adeziunea a milioane de muncitori, care demonstrează energic pentru "stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore şi pentru pace universală".

Străzile din Statele Unite, Chile, Peru, Cuba şi în majoritatea ţărilor europene sunt pline de manifestanţi.

Astfel, ziua de 1 Mai a devenit cu adevărat Ziua Internaţională a Muncii, fiind declarată, în majoritatea ţărilor, de către autorităţi, în înţelegere cu sindicatele, zi liberă.

În România, Ziua Internaţională a Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată la iniţiativa sindicatelor şi social-democraţilor români, la 1 mai 1890.

De atunci, ziua de 1 mai a devenit eveniment anual, întâmpinat cu demonstraţii, manifestaţii, festivităţi şi sărbători câmpeneşti, cu tradiţionala, uneori "mâncare românească" mici şi bere.

După decembrie 1989, ziua de 1 mai - asimilată voit de anumite cercuri de interese economice, dar şi politice, ca fiind o sărbătoare comunistă, a fost în mod constant anatemizată, trecută treptat în uitare şi - de ce nu? - în congelare.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Acest succint istoric al zilei de 1 mai, făcut astăzi, în ziua de 3 mai 2011, se vrea un pios omagiu adus victimelor Grevei generale din data de 3 mai 1866, din Chicago, cărora le datorăm, peste ani, ziua de muncă de 8 ore, prevăzută şi în Constituţia României, dar şi sentimentul de solidaritate pe care îl simţim, cel puţin de Ziua Internaţională a Muncii.

Dragi colegi parlamentari,

Astăzi, 3 mai 2011, la 145 de ani de la Greva generală din Chicago - 3 mai 1866, vă adresez rugămintea, în numele sindicaliştilor şi social-democraţilor români, să ne amintim de cei care au determinat, prin jertfa lor, repet, acum 145 de ani, decretarea zilei de 1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii, zi liberă pentru toţi angajaţii şi angajatorii, şi, respectiv, instituirea, inclusiv prin constituţii şi legi, a zilei de muncă de 8 ore.

Stimaţi colegi,

Suntem conştienţi că în timpurile de astăzi binele se face pe pământ, dar recunoştinţa binelui vine, de regulă, în cer.

Totuşi, vă adresez astăzi rugămintea, în numele parlamentarilor Partidului Social Democrat, să aducem prinosul nostru de recunoştinţă pentru tot binele pe care l-au făcut în întreaga lume, prin păstrarea unui moment de reculegere celor care s-au jertfit acum 145 de ani pentru binele tuturor.

Vă mulţumim.

Mulţumesc, domnule preşedinte, şi pentru timpul alocat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule profesor,

Şi eu vă mulţumesc foarte mult pentru lecţia de istorie. Din păcate, la vreo 700.000 de şomeri, sunt cam 11.000 locuri de muncă, aşa că este cam complicat.

Se pregăteşte domnul Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului PNL-PC.

Daţi-mi voie să vă informez că domnul Andrei Sava a depus în scris, de la Grupul parlamentar al PDL, precum şi colegii Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Neculai Răţoi, Claudiu Manda, de la Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul Angel Tîlvăr, domnul Sorin Stragea, domnul Marian Ghiveciu, domnul Eugen Bejinariu şi Dumitru Chiriţă, precum şi domnul Florin Pâslaru, din partea Grupului social democrat, de asemenea, şi domnul Cornel Itu, pe care îl şi salut cu ocazia aceasta.

Se pregăteşte domnul Amet Aledin, din partea Grupului minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Daţi-mi voie să vă demonstrez astăzi că mărimea contează.

Excitaţi şi surescitaţi de experienţa sadomasochistă a desfiinţării spitalelor din România şi de tăierile de 25% ale salariilor personalului medical, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii au decis ce este prioritar pentru sănătatea românilor: prezervativele inutile!

Voyeurismul escarelor prezentate de ministru a înceţoşat privirea înţelepţilor care ne guvernează. Totul este în roz! Spitalele sunt "bine dotate", medicina de familie funcţionează stahanovist, elicopterele zumzăie pe cerul patriei, ambulanţele ajung la timp şi toţi pacienţii au medicamente ieftine.

Pentru cei care alocă 200.000 de euro în prezervative inutile, memoria celor doi morţi în faţa spitalelor închise sau a Giuleştiului rămâne doar o chestiune secundară, folosită doar de rău-voitori.

În final, le reamintesc celor ce azi gustă din Viagra puterii, că 200.000 de euro reprezintă salariile a 1.000 de rezidenţi din România şi că achiziţionarea de prezervative nu va duce la "erecţia" bugetului minimal din sănătate.

Haideţi să mai corectăm ceva din aceste lucruri. Mărimea contează şi poate veţi vota cu toţii reducerea TVA-ului la medicamente la 5%.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles, domnule deputat.

Selam aleyküm, domnule Aledin.

În numele Grupului minorităţilor naţionale, dumneavoastră sunteţi astăzi reprezentantul, ca de obicei. Aveţi câte minute vreţi dumneavoastră.

Domnul Aledin Amet:

Gunaidn!

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "5 Mai, Ziua limbii tătare".

În urma unui demers parlamentar, anul trecut a fost adoptată Legea privind instituirea Zilei limbii tătare. Data de 5 mai a devenit, aşadar, în mod oficial, o sărbătoare, promovându-se, şi în acest fel, reperele spirituale ale comunităţii tătare din România.

Limba maternă, pentru etnia pe care o reprezint, limba tătară, înseamnă, indiscutabil, un mod consistent de a asigura continuitatea, inclusiv în domeniul creaţiei. Este, din anul 2004, de la începutul primului meu mandat de deputat, principala preocupare, conştient fiind de faptul că neglijarea învăţământului în limba tătară poate duce, în timp, la pierderea identităţii noastre.

Iată de ce am insistat ca această propunere legislativă să fie adoptată.

Iată de ce suntem recunoscători tuturor celor care ne-au susţinut, în condiţiile în care o astfel de legislaţie, cu referire exclusivă la o comunitate de tătari, nu există în alte ţări.

Miercuri, 4 mai a.c., în oraşul Eforie-Nord (judeţul Constanţa), se va desfăşura o manifestare dedicată sărbătorii. În zilele următoare, astfel de manifestări vor fi organizate şi în alte localităţi, precum Constanţa, Medgidia, Techirghiol, Castelu. Tinerii vor prezenta momente artistice deja tradiţionale (dansuri, cântece), dar şi, inedit, în colaborare cu câteva doamne din cadrul comunităţii noastre, o piesă de teatru.

Nu se poate vorbi despre continuitate istorică, dacă nu există consecvenţă. Iar consecvenţa, vă garantez, ne caracterizează.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat şi eu vă mulţumesc.

Având în vedere că nu mai avem cuvântători...

Domnul Stragea, vreţi să luaţi cuvântul dumneavoastră? Vă rog frumos, sunteţi ultimul pe ziua de astăzi, ca întotdeauna.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Legea dialogului social - legea monologului guvernamental".

În toate manualele de ştiinţe politice, asumarea răspunderii guvernului pe un proiect de lege este definită ca fiind o măsură excepţională, la care un guvern apelează doar atunci când, din diverse motive - legate de majoritate parlamentară fragilă sau de o situaţie excepţională a ţării, sau de un anumit tip de conducere autoritară -, se urmăreşte evitarea dezbaterii parlamentare pe acel proiect de lege.

Trecând peste faptul că Guvernul Băsescu-Boc a abuzat de asumarea răspunderii - având la activ nu mai puţin de 12 asumări de răspundere în doar doi ani de guvernare, nu se poate să nu remarcăm caraghiosul paradox anunţat de primul-ministru Boc şi fostul ministru Botiş: "Susţinem asumarea răspunderii Guvernului pe Legea dialogului social". Carevasăzică, onor Guvernul Băsescu-Boc îşi asumă răspunderea - adică ocoleşte dezbaterea parlamentară, pe Legea dialogului social - mai clar spus, acea lege care reglementează dialogul, repet, dialogul între guvernaţi şi sindicate, patronate, precum şi toate chestiunile legate de funcţionarea organismelor sociale (Consiliul Economic şi Social, sindicate, patronate, contractul colectiv de muncă).

Dacă nu ar fi de plâns, am putea râde până la loc comanda! Să îţi asumi răspunderea, adică să eviţi dezbaterea parlamentară şi cea publică pe o lege care vizează tocmai dialogul!

Evident, din această cauză, putem întâlni în lege "schimbări" cum ar fi faptul că: reprezentanţii Guvernului în Consiliul Economic şi Social ar urma să fie înlocuiţi cu membri ai societăţii civile, dar reprezentanţii societăţii civile în CES ar urma să fie numiţi tot de Guvern.

Până şi confederaţiile sindicale consideră că asumarea răspunderii Guvernului asupra legislaţiei care va reglementa dialogul social este un act autoritar şi profund nedemocratic, care neagă însăşi esenţa dialogului social ca normă fundamentală de consultare a societăţii.

Stimaţi colegi, aceste practici guvernamentale trebuie să înceteze, acest lucru fiind posibil odată ce conştientizăm cu toţii faptul că, acceptând asemenea practici, facem un mare rău românilor, creând o legislaţie contradictorie care nu mulţumeşte pe nimeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Daţi-mi voie să declar închisă şedinţa de astăzi pentru declaraţii politice.

Vă urez o zi frumoasă şi o săptămână plăcută.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Produse alimentare expirate în supermarketuri"

Voi depune un proiect legislativ ce vizează creşterea siguranţei alimentare a românilor. Acest demers prevede interzicerea comercializării sau distribuirii produselor cu termen de valabilitate expirat, nerespectarea acestui lucru fiind sancţionată cu amendă de la 150.000 lei la 200.000 lei şi cu suspendarea activităţii comerciantului pentru o perioadă de 12 luni.

România înregistrează una dintre cele mai mari scumpiri la alimente, media scumpirilor din ultimii doi ani, de 14,5%, fiind de trei ori mai mare faţăde media europeană. Mai mult de jumătate din aceste scumpiri au avut loc în ultimele şase luni, iar creşterile preţurilor la alimente au depăşit alert creşterile salariale. Românii au ajuns să aloce între 30 şi 70% din bugetul unei familii pentru alimente, iar acest lucru a dăunat siguranţei alimentare.

Măsura sărăciei este relevată de comercializarea la preţ redus a alimentelor cu termen de valabilitate depăşit sau la limita expirării. Foamea face ca mulţi români să cumpere produse alimentare care le pot afecta sănătatea. Perioada sărbătorilor a fost apogeul acestui tip de comerţ ce pune în pericol viaţa cetăţenilor.

Întotdeauna a fost mai uşor să previi decât să tratezi, iar dacă măsurile de prevenţie nu se dovedesc eficiente trebuie luate măsuri de urgenţă. Acest proiect legislativ vizează creşterea siguranţei alimentare a românilor în vremuri de criză.

Domnul Ioan Stan:

Săptămâna Luminată şi-a încheiat zilele, ca întotdeauna, cu o sărbătoare al cărui nume m-a pus, parcă mai mult ca niciodată, pe gânduri, implicând o preocupare dominată de îngrijorare.

Mă refer desigur la ceea ce omagiem în ortodoxie ca Izvorul Tămăduirii.

Mai mult ca niciodată pentru că vindecarea biblică a orbului ar trebui să ne inducă speranţa vindecării bolilor trupeşti, dar şi sufleteşti, credinţa că suferinţele bolnavilor pot fi "tămăduite", certitudinea că vindecarea poate veni mai uşor dacă şi credinţa este prezentă!

Pregătit sufleteşte să primesc şi să recunosc în jurul meu cum şi alţii primesc "tămăduirile" aşteptate, am fost pur şi simplu bruscat sufleteşte de adevăruri legate la propriu de sănătatea concetăţenilor mei suceveni. Statistici întocmite de Direcţia de Sănătate Publică Suceava demonstrează că numărul afecţiunilor de care suferă sucevenii este mai mare comparativ cu cel de anul trecut. Şi nu vorbim de guturaiuri sau de apendicite. Vorbim cu maximă îngrijorare de diabet zaharat, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, insuficienţă renală, cancer, tulburări mintale.

De ce sunt alertat de aceste informaţii?

Îmi veţi da cu siguranţă dreptate dacă vă voi spune că incidenţa unor boli cronice a crescut, în judeţul meu, de la 18.982 de cazuri în 2010 la 20.229 anul acesta, dacă ne referim la diabetul zaharat, de la 64.445 de cazuri în 2010 la 67.090 în 2011 vorbind de îmbolnăvirile prin hipertensiune arterială, la fel şi cele prin cardiopatie ischemică - 33.607 de cazuri în 2010 şi 34.624 anul acesta. O curbă ascendentă au cunoscut şi bolile cerebrovasculare şi bolile pulmonare dar, cumplit, a crescut şi ponderea tulburărilor mintale de la 14.233 de cazuri în 2010 la 14.971 în 2011.

Toate aceste cifre descriu realitatea primelor două luni ale anului curent comparativ cu aceeaşi perioada a anului precedent.

Vă rog să mă convingeţi că aceste nefericite ascendenţe ale suferinţelor sucevenilor mei sunt rezultatul unei vieţi bune, mai bune ca înainte, în conformitate cu urarea prezidenţială pe care guvernarea păstorită de acelaşi urător a transformat-o în insultă la adresa românilor.

Aş vrea să mă convingeţi că pensionarii cu pensiile mutilate nu se numără printre pacienţii ce s-au constituit în subiecţii cumplitului recensământ de care v-am vorbit.

Vă rog, demonstraţi-mi că reforma sistemului sanitar este cea care va eradica stări ca cele descrise mai sus şi care va asigura toate condiţiile necesare pentru ca cei care vor "insista" să se îmbolnăvească să primească imediat, la costuri net diminuate, servicii medicale care să le redea sănătatea şi să-i facă veşnic mulţumitori ministrului responsabil.

Până atunci sunt nevoit să vă spun că în judeţul meu bolnavii n-au reuşit să se vindece numai cu urări de trai bun şi nici cu desfiinţări sau comasări de spitale. Ba chiar se "încăpăţânează" să se îmbolnăvească şi să moară ceea ce, în accepţia actualei guvernări, nu reprezintă până la urmă decât redimensionarea fondului de asigurări sociale.

În sprijinul binefacerilor pe care sistemul sanitar românesc le promite ca urmare a reformării sale, concetăţenii mei fălticeneni mai aşteaptă şi acum mult mediatizatul spital municipal, a cărui construcţie nu a fost reluată şi care nu se află, la sfârşitul lunii aprilie, nici măcar în situaţia de a fi desemnat firma constructoare, dat fiind contestaţiile repetate depuse de participanţii la licitaţie.

Aceasta cu toate surlele şi trâmbiţele ce au însoţit promisiunile ministerului de resort şi, evident, apariţiile media ale autorităţii portocalii de la conducerea judeţului şi a municipiului condamnat la aşteptare, pentru care subiectul a fost adevărată mană electorală.

Primim mereu promisiuni şi asigurări că tot ce se face este numai spre binele nostru şi că cei ce "ne poartă de grijă" ne vor face acest bine chiar împotriva voinţei noastre.

Printre acţiunile "de bine" se numără, desigur, şi reforma sistemului sanitar. Aşa ni s-a spus că se numeşte bulibăşeala desfiinţării şi comasării de spitale, ca şi exodul cadrelor sanitare peste graniţele ţării.

Până va demonstra cineva "binele", aflu, de ultimă oră, că medicii suceveni, atâţia câţi au mai rămas, sunt în alertă. Tot mai multe persoane din judeţ, atât copii, cât şi adulţi, sunt diagnosticate cu meningită TBC, o formă gravă de tuberculoză, care răspunde greu la tratament şi care este letală dacă nu se tratează în primele zece zile de la debut.

Cred că ar trebui să ne rugăm cu toată puterea ca, măcar la anul, dacă vom mai fi, Izvorul Tămăduirii să ne vindece pe toţi, să "tămăduiască" poporul român de boala portocalie!

Până atunci le spun eu celor ce ne-au fericit cu o astfel de viaţă: să trăiţi ca cei mulţi!

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Adevărul iese la iveală singur. Totul e să ai răbdare"

Motto: Toţi trăim sub acelaşi cer,

Dar nu toţi avem acelaşi orizont.

Konrad Adenauer

Pe data de 18 februarie a acestui an am fost invitat, repet şi accentuez, invitat, la un moment politic local: conferinţa judeţeană a PDL Prahova, ocazie cu care urmau să fie alese organele de conducere, pentru următoarea perioadă de timp, ale acestei formaţiuni politice aflate la guvernare.

Am dat curs invitaţiei de a participa şi de a lua cuvântul din două considerente: pe de o parte şi eu, în calitate de preşedinte al organizaţiei judeţene PSD Prahova, am invitat oameni politici din celelalte partide cu ocazia unor momente importante în viaţa organizaţiei şi, de fiecare dată, cei de la PDL au răspuns cu eleganţă la invitaţiile mele, iar pe de altă parte, ştiam că la acest moment important urmau să participe membri ai Guvernului României, cei care prin poziţiile lor şi prin deciziile luate pot influenţa în mai bine viaţa prahovenilor, şi care, prin discuţii premergătoare manifestării, puteau fi sensibilizaţi asupra rezolvării unor probleme ale judeţului nostru.

Este trist că în actualul Executiv nu are loc niciun prahovean. Este, de altfel, prima dată când prahovenii nu au un ministru al lor. Şi asta se vede...

În calitate de invitat, am luat cuvântul pentru a-mi prezenta salutul aşa cum se obişnuieşte.

M-am folosit de această ocazie pentru a reaminti primului-ministru şi celor cinci miniştri prezenţi la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti câteva din problemele prahovenilor. Aveţi mai jos textul integral al intervenţiei mele. "Mesajul domnului deputat Marian-Florian Săniuţă Ploieşti, Casa de Cultură a Sindicatelor, 18 februarie 2011

Doamnelor şi domnilor,

Daţi-mi voie să vă mulţumesc pentru invitaţia pe care mi-aţi adresat-o.

Ştiu că aplauzele dumneavoastră nu mi se adresează mie personal. Azi, aici, reprezint o idee, un alt mod de a face politică, străduinţa de ani şi ani pentru o carieră fără pată pusă în slujba oamenilor şi a respectării legii.

De aceea, va rog respectuos să-i aplaudăm astăzi pe oaspeţii judeţului nostru şi evenimentul la care am fost invitaţi.

Sunt convins că, începând de azi, cetăţenii judeţului Prahova vor avea în dumneavoastră, cei care purtaţi responsabilitatea funcţiilor guvernamentale, un sprijin major. Un sprijin pentru finalizarea autostrăzii Bucureşti-Ploieşti, pentru începerea tronsonului Comarnic-Predeal, pentru modernizarea căii ferate Câmpina-Predeal, dar şi pentru finalizarea reparaţiilor la podul de cale ferată de la Slănic, în aşa fel încât accesul în oraşul-staţiune să se facă şi cu trenul, dar şi pentru realizarea de noi proiecte în domeniul infrastructurii turistice şi a punerii în valoare a potenţialului Văii Prahovei, Văii Slănicului, Văii Teleajenului, un sprijin activ pentru toate companiile româneşti şi străine prezente în acest judeţ.

Sunt sigur că prin prezenţa dumneavoastră aici veţi da un impuls rezolvării problemelor cetăţenilor şi administraţiilor locale din colegiul pe care îl reprezint în Parlament şi care vă salută începând de la Plopeni la Slănic şi de la Ariceşti la Păuleşti şi Blejoi!

Am parcurs de dimineaţă rezumatul statistic al indicatorilor economici ai judeţului Prahova pe anul 2010. Din nou Prahova a demonstrat că, dincolo de vicisitudinile şi transformările din această perioadă, rămâne unul din judeţele fruntaşe ale ţării.

De aceea, vă rog să nu uitaţi niciun moment că judeţul Prahova este unul din marii contributori la bugetul de stat, iar Ploieştiul rămâne perla coroanei producţiei industriale.

Iar dumneavoastră, domnule premier, vă rog să nu uitaţi că Ploieştiul rămâne cel mai mare oraş al ţării... pentru că are Bucureştiul la periferie.

Venind spre Casa Sindicatelor, mă gândeam ce să spun de la această tribună... Pentru că orice aş spune se interpretează într-un sens sau altul într-o perioadă în care anormalul tinde să pară normal...

Am meditat la soarta picăturii...

O picătură cristalină într-un râu nămolos, murdar, se pierde şi aproape nu contează...

O picătură de apă proaspătă în deşert poate salva o viaţă... O ploaie de picături curate poate da naştere unei oaze, simbol al vieţii, al regenerării şi al purităţii. Iar cine a trecut printr-o oază cu apă curată îşi poate continua drumul spre alte zări, cu alţi companioni de drum, cu alte speranţe.

Vă doresc succes la conferinţa de astăzi, în efortul comun de a sprijini Prahova şi prahovenii, dar mai ales în încercarea de a găsi cât mai multe picături de apă vie în drumul dumneavoastră ce începe astăzi.

Vă mulţumesc."

Era normal, în calitate de parlamentar ales care îşi respectă jurământul făcut, să încerc să atrag atenţia asupra unor dorinţe majore ale cetăţenilor din judeţul Prahova şi, în mod special, din colegiul care m-a ales să-l reprezint în Parlament. Iar ca om de principiu şi promotor al normalităţii în viaţa de zi cu zi, mi s-a părut firesc să pledez pentru Prahova şi prahoveni.

Şi viaţa mi-a dat dreptate, pentru că problemele ridicate au devenit de curând adevărate crize: autostrada Bucureşti-Ploieşti seamănă cu un drum de ţară, calea ferată Câmpina-Predeal s-a cufundat în uitare, tronsonul de autostradă Comarnic-Predeal nu mai este de actualitate, iar proiectele turistice pe cele trei văi principale ale judeţului se lasă aşteptate. Cât despre podul de cale ferată de la Slănic, ce să mai zic, pare tot mai mult... "un pod prea îndepărtat".

Dar de ce a fost nevoie să explic toate acestea? Simplu: pentru că o parte a presei mogulizate şi, mai nou, dominate de păpuşi Matrioşka, a prezentat în mod repetat doar imagini de la momentul intervenţiei mele, fără a da curs şi celor spuse de mine.

A fost o nouă încercare de a demola imaginea creată prin ani de muncă şi onestitate a unui om care nu se lasă îngenuncheat de "băieţii deştepţi" din Prahova.

Şi totuşi, de ce fac această declaraţie politică? Simplu: pentru că pe data de 26 aprilie 2011, premierul Emil Boc şi o parte din miniştrii săi au fost din nou la Ploieşti. Am urmărit cu atenţie dacă vreunul din "marii politicieni în devenire" iau vreo poziţie publică faţă de marile proiecte de infrastructură ale Prahovei, stopate vremelnic, împotriva nevoilor şi aşteptările cetăţenilor prahoveni. Am aşteptat încă o zi să văd sau să aud o solicitare a vreunui partid din opoziţie sau a vreunui "vorbăreţ" pe la televizoare despre priorităţile cetăţenilor acestui judeţ.

Nu am văzut nimic din ceea ce ar fi fost normal să se întâmple: să aibă curajul să meargă în mijlocul membrilor PDL şi să spună ce au de spus, spre bine prahovenilor. Că doar unii dintre ei au fost membri PDL până de curând! Nu au avut această determinare şi acest curaj. Sunt convins că presa lor i-ar fi prezentat ca pe nişte eroi care se luptă cu balaurul portocaliu şi care, de fapt, pe unii i-a susţinut să ajungă pe prima treaptă a carierei politice.

Am văzut, în schimb, cum unii şi-au promovat "tânguirile" că le-au fost tăiate contractele grase prin care se alimentau din bani publici. Este trist, dar adevărat.

La asta se reduce întreaga "gălăgie" a unor aşa-zişi politicieni "de viţă nouă", care sunt preocupaţi doar de propriul lor destin. Cât despre cetăţenii Prahovei, ei trebuie să fie doar o umilă masă de manevră care să absoarbă prin sticla ecranelor interesele "Păturicilor" apăruţi precum ciupercile după ploaie!

E drept că acum sunt alintaţi "golănaşi". Eu le-aş spune "mogulaşi"!

Ei sunt cei care aleargă prin deşertul moral de la noi, promovând interesele lor şi ale păpuşarilor lor prin tot felul de onomatopee aşa-zis politice, având disponibilitatea evidentă să treacă de la un steag la altul cu o uşurinţă dezarmantă, doar pentru a le fi lor bine.

Iar atunci când se văd ameninţaţi îşi propagă zbieretele asemenea unor sărmani lei sau tigri închişi pe vecie la zoo, neputând înţelege că nu-şi aparţin şi că sunt prizonierii celor care îi păpuşăresc. Acest Babilon de la noi îmi aduce aminte de un citat celebru al lui Tudor Muşatescu: "Minciuna premeditată nu mai e o chestiune de fantezie, ci de caracter".

Ei bine, aceşti oameni falsifică realitatea doar pentru a-şi promova propriile interese. Atât şi nimic mai mult.

Cât despre cetăţenii de rând ai acestei ţări... ce mai contează, când te uiţi la ei de sus, de foarte sus, de pe geamul SUV-ului de ultimul tip?

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Ferma"

"I. Orice merge pe două picioare e duşman.

II. Orice merge pe patru picioare sau are aripi e prieten.",

(G. Orwell, Ferma animalelor)

Atunci când în societatea în care trăieşti nu îţi e permis să vorbeşti liber, să spui ce simţi, oamenii inventează diverse "strategii de comunicare" prin care transmit "codat" nemulţumirile lor.

Astfel de practici au fost folosite în regimurile totalitare, iar "Ferma Animalelor" a lui Orwell a făcut istorie în epocă.

Din ce în ce mai mulţi români consideră că actuala putere - PDL-UDMR - face tot posibilul pentru instalarea unui regim totalitar în care oamenii sunt luaţi de pe stradă de organele de ordine, anchetaţi şi amendaţi pentru că au curajul să se exprime critic la adresa celor care conduc. Cu toţii ne temem să mai vorbim la telefon, ne temem să ne manifestăm public nemulţumirile, ne temem să nu retrăim vremurile pe care le credeam de mult apuse şi, uşor dar sigur, învăţăm să ne exprimăm în parabole pentru a scăpa de "timpanul regimului".

Fără să vreau, am fost martorul unui astfel de dialog care suna cam aşa: "L-ai auzit pe leu ce spunea? Că, cică, cei care nu acceptă ideile lor, conceptul lor, refuză să trăiască în modernitatea junglei. Gogoşi peste gogoşi. De şapte ani de zile ne vinde gogoaşa asta cu modernizarea junglei! Că face nu ştiu ce fel de autostrăzi suspendate printre liane de ajungi dintr-o parte a junglei în alta într-o clipită, dar între vorbe şi fapte e o prăpastie de sequoia, nu alta", spunea unul dintre interlocutori.

În timp ce răspunsul celuilalt suna cam aşa: "Păi cum e sacul aşa e şi peticul. A fost la Transporturi şacalul ăla de nu a făcut decât pentru el. I-a dat, în Oltenia, contracte Piticului Porno să repare drumuri. Ce autostrăzi printre liane, ce conexiuni de mare viteză? Ne-au rugat francezii şi ungurii să facem linie de cale ferată de mare viteză şi nici măcar n-am fost în stare să răspundem la scrisori. Iar acum au pus-o pe ciocârlia asta care a mai fost şi care n-a făcut nimic. O să avem noi autostrăzi când ne-om vedea ceafa! Şi ne vând gogoşile astea cu modernizarea... Tare proşti ne mai cred."

Dialogul a continuat pe acelaşi ton, exact ca în "Ferma animalelor", pe care cei doi poate nici nu o citiseră.

Am redat acest mic dialog din cel puţin trei motive.

Astăzi este 3 mai - Ziua libertăţii de exprimare! Puteam alege să vorbesc despre această zi importantă într-o altă tonalitate - citând din diverse rapoarte care vorbesc despre înrăutăţirea condiţiilor de muncă pentru ziariştii care vor să îşi facă treaba în această ţară. Am ales să redau această parabolă pentru că, din punctul meu de vedere, ea vorbeşte cel mai bine despre sistemul politic în care trăim.

Un alt argument luat în calcul este cel privitor la faptul că de ani buni de zile trăim într-o realitate dublă. Pe de o parte "trăim" declaraţiile publice ale celor care conduc astăzi România şi care ne vorbesc despre modernitate, despre reformă, despre victoria binelui asupra răului, despre colaps economic şi despre Harap Alb care s-a luptat cu Zmeul şi, pe de altă parte, trăim realitatea dură, cruntă a acestor ani. Iar această realitate arată în felul următor: spitale înglodate în datorii, transformate în adevărate focare de infecţie, drumuri din ce în ce mai proaste, servicii publice din ce în ce mai slabe, siguranţa cetăţeanului, din ce în ce mai şubredă. Explicaţia tuturor: e criză! Şi aşa este! Dar nu vorbim despre o criză financiară, ci vorbim despre o criză morală de proporţii.

Aşadar, putem spune, fără ezitare şi fără a greşi, că distanţa dintre declaraţiile publice ale guvernanţilor şi realitatea din ţară este imensă şi, probabil, explicaţia acestei prăpăstii, create între popor şi cei care îl conduc, a fost generată fie de aerul rarefiat din vârful copacului sequoia în care s-au cocoţat unii, fie de faptul că, de obicei, între români şi cei care ne conduc sunt interpuşi mii de bodyguarzi publici care împart pumni celor nemulţumiţi şi susurături suave în urechile demnitarilor "protejaţi".

Al treilea argument care m-a determinat să abordez această declaraţie politică în stil "ferma animalelor" este faptul că starea infrastructurii din ţară este dezastruoasă, şi lipsa oricărei viziuni în legătură cu dezvoltarea acesteia vorbeşte, practic, de lipsa de respect a celor care conduc faţă de cei care îi plătesc, prin taxe şi impozite.

În opinia mea, conceptul de modernizare a statului ar trebui definit ca un efort al leadership-ului de a ţine pasul cu societatea pe care o conduce. Adică, dacă românii îşi pot schimba autoturismele şi îşi doresc să conducă maşini mai bune, mai fiabile, mai confortabile, cei care iau salarii pentru a gândi strategii în domeniul dezvoltării infrastructurii ar trebui să se străduiască să asigure şosele pe măsura aspiraţiilor românilor. Din păcate, strategiile de dezvoltare a infrastructurii rutiere sunt cele gândite în 2002 şi care nu au fost puse în operă nici acum.

Mă refer aici la Legea nr.1/2002, postată pe site-ul Ministerului Transporturilor, care vorbeşte despre realizarea unui "Program prioritar de construcţie a autostrăzilor şi drumurilor naţionale cu patru benzi". În lege se vorbeşte despre realizarea a 1.481 de kilometri de autostrăzi, printre care realizarea autostrăzii Bucureşti-Ploieşti (70 kilometri), a autostrăzii Ploieşti-Albiţa (310 kilometri), dar şi a altor sectoare de autostradă care ar trebui să asigure legătura cu Uniunea Europeană. Astăzi, la aproape zece ani de la aprobarea acestui program, avem mai multe lucrări începute şi nici una terminată!

Avem contracte care nu se derulează aşa cum ar trebui - vezi Bechtel - avem contracte reziliate fără să ni se explice de ce. La fel cum nu ni se explică unde se duc banii pe roviniete şi restul taxelor pe care le plătim pentru drumurile îngrozitoare pe care circulăm.

Întrebarea firească ar fi dacă astfel de lucruri sunt normale. Răspunsul a venit chiar de la cei care ne conduc: "România poate fi admirată şi din elicopter!" Prin urmare, nu mai visaţi la drumuri civilizate fiindcă soluţia, iată, e atât de simplă: să ne luăm cu toţii elicoptere, ca să ajungem pe calea aerului cât mai repede dintr-un capăt al junglei în celălalt.

Înainte de a încheia, vă redau primele două din "Cele şapte Precepte" regăsite în "Ferma animalelor":

"I. Orice merge pe două picioare e duşman.

II. Orice merge pe patru picioare sau are aripi e prieten."

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Adoptarea euro, un pas important pentru România, care trebuie tratat cu seriozitate"

Ultima perioadă a fost marcată de o discuţie grăbită şi neargumentată cu privire la aderarea României la Zona euro. Adoptarea monedei europene nu are cum şi de ce să devină un obiectiv politic pentru România. Nu există niciun argument solid care să pună un demers instituţional înaintea interesului economic naţional. Este atât de simplu: dacă până la 1 ianuarie 2015 România nu are o economie suficient de stabilă încât să reziste şocului adoptării euro, atunci nu există niciun motiv să ne grăbim.

Aderarea la Zona euro este o chestiune de ordin tehnic şi ţine de capacitatea economiei de a fi conectată total fluxurilor financiare din Uniunea Europeană, cu beneficii şi riscuri. Beneficiile sunt date de creşterea fluxurilor de bani către România, iar riscurile, de potenţialul speculativ pe care îl creează o astfel e mişcare.

Din punct de vedere social, cel puţin acum, suntem prea săraci pentru a adera la euro. Toate ţările care au făcut acest demers s-au confruntat în primă instanţă cu două fenomene grave din punct de vedere al siguranţei sociale. Pe de o parte, inflaţia, pentru că este evident că schimbul de curs va produce modificări în preţurile diverselor produse, mai degrabă pe plus decât pe minus. Pe de altă parte, diminuarea veniturilor, pentru că e clar că transferul se va face pe minus la majoritatea celor care acum îşi primesc salariile în lei. Adoptarea monedei euro ar putea reprezenta, deci, dincolo de efectele pozitive, un risc social. Iată un motiv pentru care nu trebuie să grăbim momentul când se va face această trecere.

Din punct de vedere bancar, e clar că aderarea la Zona euro ar oferi românilor şansa unor credite mult mai ieftine. Practic, băncile ar deveni atunci simple filiale care să aplice aceleaşi reguli ca în statele băncilor-mamă. Există şi aici riscuri date de ceea ce am văzut în Grecia şi Portugalia, unde costurile de împrumut mici au provocat excedent de cerere în raport cu puterea de absorbţie, prea multe credite pe care populaţia şi guvernele nu au putut să le acopere.

Această declaraţie politică nu se doreşte a fi o analiză împotriva păstrării lui 2015 ca dată a adoptării monedei unice europene. Din contră, consider că data reprezintă o ancoră suplimentară pentru ca guvernele de până atunci să continue reformele necesare atingerii acestui deziderat. Dar, dacă momentul ar fi amânat, nu ar fi nicio tragedie.

Zona euro a fost şi aşa extrem de puternic lovită în perioada crizei economice de incapacitatea unor state să-şi acopere deficitele bugetare asumate. Şi România, dacă ar fi fost în Zona euro, ar fi avut probleme mult mai mari. Imaginaţi-vă numai că Banca Naţională nu ar fi putut să intervină asupra cursului monedei şi astfel să ţină în frâu inflaţia, să găsească cursul corect pentru a nu-i sufoca nici pe cei care au credite în moneda europeană, dar nici pe exportatori, atât de mult dependenţi de o monedă naţională mai slabă. O Românie în Zona euro cu deficit de 7-8-9% ar fi însemnat nu un şomaj de 6-7%, aşa cum am avut noi, ci unul de 20-21%, aşa cum se întâmplă în Spania.

Tratarea subiectului în cheie politică este cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla. Opoziţia ar trebui să fie conştientă de faptul că nu aderarea la Zona euro ne aduce beneficii, ci capacitatea economiei de a atrage investiţii fără să se supună riscurilor speculative. Criticarea Guvernului pentru că ar fi intenţionat să decidă amânarea acestei ţinte de aderare dovedeşte încă o dată faptul că USL nu este o construcţie politică bazată pe alternative legislative şi executive, ci pe discurs critic deşănţat. De altfel, nici până acum opoziţia nu a reuşit să prezinte public un program alternativ de guvernare.

Domnul Angel Tîlvăr:

"PDL susţine tacit ilegalităţile comise de propriii membri de partid"

Actuala guvernare comite greşeală după greşeală în ceea ce priveşte relaţiile României cu Uniunea Europeană. Acest lucru atrage după sine posibilitatea ca ţara noastră să fie sancţionată şi în ceea ce priveşte alocarea fondurilor europene în următoarea execuţie financiară.

Motivele pentru care acest scenariu are toate şansele să devină realitate sunt numeroase şi ţin în primul rând de incompetenţa acestui executiv, dar şi de dorinţa nemărginită a membrilor acestuia de îmbogăţire.

Un lucru este cert. Membrii Guvernului refuză să înţeleagă că acţiunile lor vor avea repercusiuni asupra întregii ţări. Nu de puţine ori am fost martorii unor evenimente în centrul cărora tronau faptele de corupţie comise cu fonduri europene. Conflictele de interese au stat la baza acestei guvernări, la fel şi alocarea discreţionară a fondurilor europene, fonduri ce au căpătat, în România, eterna culoare portocalie.

Astăzi, un criteriu de eligibilitate nescris al proiectelor din fonduri nerambursabile este apartenenţa politică a primarului localităţii care depune proiectul.

Credibilitatea autorităţilor a scăzut considerabil şi ca urmare a implicării unor miniştri în scandaluri legate de folosirea unor fonduri europene. Scandalul recent în care a fost implicat fostul ministru al muncii aduce României o nouă bilă neagră în gestionarea relaţiei cu Uniunea Europeană, cu atât mai mult cu cât, partidul din care acesta face parte nu a emis nicio sancţiune asupra acestuia.

Lipsa de reacţie a PDL-ului scoate în evidenţa şi un management defectuos al riscurilor, lipsa unei sancţiuni asupra lui Nelu Botiş, demiterea din partid sau chiar retragerea sprijinului parlamentar, denotă o tolerare a ilegalităţilor de către principalul partid de guvernământ.

Consider că una dintre marile priorităţi ale Guvernului ar trebui să fie convingerea partenerilor europeni că alocările din fonduri europene, în viitoare execuţie bugetară a UE, nu trebuie să fie scăzute în cazul României. România nu se află în postura de a pierde aceste fonduri, esenţiale pentru dezvoltarea ţării.

Emil Boc, dacă nu ar fi atât de preocupat de câştigarea alegerilor interne, ar trebui să realizeze faptul că acţiunile ilicite ale membrilor Guvernului pe care îl conduce vor duce la pedepsirea tuturor românilor.

Credibilitatea lui Emil Boc şi a grupului pe care îl conduce nu este o preocupare de-a mea în mod deosebit. Preocuparea mea vizează binele românilor şi a viitorului acestora, viitor care, din păcate, va fi afectat de acţiunile prezente ale executivului.

Este evident că luptele interne pentru şefia partidului primează interesului naţional şi binelui general. Acestea sunt noţiuni faţă de care PDL este străin.

Stimaţi colegi, este necesar să încercăm prin toate mijloacele posibile să punem presiune pe actuala guvernare, pentru că doar astfel putem spera că PDL îşi va întoarce faţa către oameni.

Domnul Petru Călian:

"Adoptarea monedei euro"

Moneda europeană va fi introdusă începând cu data de 1 ianuarie 2015, urmând să circule în paralel cu leul până în decembrie 2015. Guvernul a aprobat Programul de convergenţă al României, care va fi transmis Comisiei Europene, şi a decis să menţină obiectivul de adoptare a monedei euro pentru 2015.

Atât partidele de guvernământ, cât şi guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, şi ministrul finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu, au căzut de acord pentru păstrarea obiectivului privind introducerea monedei euro la începutul anului 2015.Deciziile urmează să fie discutate şi cu oficialii europeni.

Conform noului program de convergenţă privind trecerea la moneda euro, Guvernul va renunţa la moneda naţională începând cu data de 1 ianuarie 2015, ca obiectiv pentru trecerea la moneda euro.

Piaţa unică, uniunea economică şi monetară şi simbolul acesteia - moneda euro - reprezintă un pion important în dezvoltarea integrării unui stat european.

Pentru ca uniunea economică monetară să îşi atingă obiectivele şi să fie un succes pe termen lung, e necesar ca statele membre participante la Zona euro să aibă un angajament politic continuu. Astfel, trebuie să fie îndeplinite cinci criterii de convergenţă pentru ca un stat membru să adopte moneda euro: stabilitatea preţurilor, stabilitatea cursului de schimb, convergenţa ratei dobânzii pe termen lung, deficitul bugetar şi datoria publică.

În 1999, când a fost introdusă moneda oficială a Zonei euro, susţinătorii ei o asociau cu progresul economic şi o vedeau ca pe o şansă a Europei de a-şi creşte schimburile comerciale şi investiţiile în regiune. De atunci, a devenit a doua monedă din lume, în funcţie de volumul de tranzacţionare, după dolar şi este folosită în mai mult de o treime din schimburile de valute străine.

Obiectivul 2015 poate fi o motivaţie şi un reper pentru ţara noastră - reformele trebuie continuate -, iar euro ar veni ca o recompensă a unui proces de reformare a României. Dar pentru acest deziderat va trebui ca indicatorii să se încadreze solid şi sustenabil în timp, într-un interval confortabil.

În privinţa cursului de schimb, Banca Naţională a României pregăteşte deja terenul, încercând să limiteze şansele unor mişcări abrupte, chiar dacă pare a favoriza o întărire moderată a leului pentru a limita presiunile inflaţioniste. În faţa euro, leul a cunoscut pe întregul parcurs al lunii aprilie o tendinţă lină de apreciere, marcând un avans de numai 1,1%.

Aderarea la moneda euro înseamnă în primul rând responsabilitate şi coerenţă în politica economică de dezvoltare a României.

Domnul Dorel Covaci:

"Tinerii - succesul unei naţiuni se măsoară prin grija pentru viitorul ei"

Ziua Tineretului este sărbătorită, la date diferite, în funcţie de fiecare ţară în parte. România şi-a instituit ziua de 2 Mai ca Zi Naţională a Tineretului, prin lege, în anul 2004, după ce, în perioada comunistă, aceasta fusese singura zi de sărbătoare legală pentru tineret. De atunci, în fiecare an, pe 2 mai se celebrează această zi, prin organizarea de evenimente speciale, pe placul tinerilor.

Sunt veseli, le place muzica tare, cât se poate de tare, echivalentă pentru alţii cu un infern fonic; dansul zguduit, sporturile, de multe ori extreme, şi tot ce ţine de afirmarea identităţii lor ca indivizi.

Uneori sunt teribilişti şi ne dau dureri de cap, alteori ne contrariază pe cei mai conservatori dintre noi, adulţii, dar, de cele mai multe ori, posesori ai unor minţi deschise, ci unor viziuni largi, ne inspiră, ne învaţă, ne oferă soluţii extraordinare. Ingenioşi, cu bateriile neuzate şi conexiunile cerebrale intacte, sunt excelenţi parteneri de discuţii pentru cei care au inteligenţa de a-i asculta, de a pleca urechea la ce spun, de a lua, poate, notiţe.

Ne-au depăşit de mult în tehnică, tehnologie, s-au integrat primii în ceea ce numim era digitală, sunt poligloţi, internauţi, sensibili, fini observatori şi flexibili la schimbări.

Tinerii au capabilităţi de a trece peste bariere culturale, politice, etnice, religioase, sociale; netezesc aproape cu uşurinţă asperităţile pe care le aşează în faţă cursul tumultuos al vieţii. Au capacitatea de a învăţa, de a cere părerea celorlalţi, de a fi curioşi, explorativi, intuitivi. Tinerii nu pot fi impresionaţi cu vorbe goale; e nevoie de planuri riguroase, de asigurarea unor oportunităţi de creştere personală şi profesională, pentru a ne adresa lor cu succes, pentru a le fructifica cu adevărat potenţialul. Mai mult, vor dori să aibă un cuvânt greu de spus în managementul şi administrarea viitorului lor şi nu vor da atenţie politicilor de carton ale unor conducători depăşiţi de situaţie.

Tinerii au nevoie de modele în viaţă, suport în familie şi în plan educaţional sau profesional, concepte sănătoase şi solide care să-i definească, încredere, atenţie, libertate, stabilitate, securitate.

Fiecare dintre noi ne gândim cu nostalgie la momentele în care eram tineri, pe băncile şcolii, universităţii sau făcând primii paşi în câmpul muncii. Poate că am fi în stare să plătim acum cu bani grei întoarcerea la perioada adolescenţei sau a primei maturităţi, chiar şi pentru o zi, şi retrăirea farmecului tinereţii.

Ne-am fi dorit ca în acest an să le putem oferi tinerilor noştri, ca dar de ziua lor, mai multe şcoli moderne, burse şi programe de finanţare a studiilor pentru cei meritorii, oportunităţi reale şi echidistante în câmpul muncii, un cadru sănătos, stabil şi corect pentru asigurarea unui trai decent, lor şi familiilor lor, aici, în România. Absenţa măsurilor sau politicile eronate ale conducătorilor noştri sunt impardonabile, mai ales că deja ne confruntăm cu nişte consecinţe dezastruoase care ţin de îmbătrânirea, depopularea ţării şi pierderea valorilor noastre, în general, tineri care aleg să ia drumul Occidentului, pentru construirea unei vieţi mai bune.

Ei sunt viitorul nostru şi ar trebui să avem mai multă grijă de ei.

Domnul Ion Dumitru:

"Birocraţia a cuprins şi procesul de acordare a rentei viagere"

Prin Legea nr.247/2007 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, s-a reglementat instituirea rentei viagere agricole în scopul concentrării suprafeţelor agricole în exploataţii eficiente, în vederea compatibilizării cu cele din ţările Uniunii Europene. În aplicarea acestei legi însă au apărut unele nereguli şi nemulţumiri determinate de lipsa de profesionalism a factorilor de decizie.

Astfel, după cum este cunoscut, în perioada 2005-2009, renta viageră s-a distribuit sau, mai bine zis, se primea de către arendatori prin virare în conturile curente deschise la CEC sau bănci, precum şi prin mandat poştal, de la Agenţia Domeniilor Statului.

Începând cu anul 2011, renta viageră cuvenită pentru 2010 rentierilor agricoli urmează să fie distribuită prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi numai prin virarea în conturi deschise la CEC sau la bănci, fără a se mai putea primi prin poştă, cu mandat poştal. În aceste condiţii, rentierii agricoli, persoane cu vârsta de peste 65 de ani, majoritatea de peste 82 de ani, au devenit bătaia de joc a actualei guvernări, urmând să se deplaseze la distanţe de peste 100 de kilometri pentru a ajunge la bancă sau la CEC.

De asemenea, pentru a intra în posesia rentei viagere, rentierii agricoli trebuie să depună la biroul APIA 5-6 declaraţii completate, care se repetă în conţinut, demonstrând încă o dată incompetenţa factorilor de decizie, care nu fluidizează procesul, ci îl birocratizează. Datele solicitate de APIA puteau foarte simplu să fie cuprinse într-o singură declaraţie.

Când a fost promulgată legea sus-menţionată, în 2005, aceşti rentieri bătrâni şi bolnavi s-au bucurat şi au dat pământul în arendă, pentru că nu mai puteau să-l lucreze, în schimb primind o sumă derizorie - de 50 euro - pentru care aşteaptă 12 luni să se finalizeze perioada de graţie prevăzută de lege, iar după vizarea carnetului de rentier mai aşteaptă 5-8 luni până vor primi bani în contul din bancă, pe care nu îi pot ridica deoarece starea de sănătate nu le permite să se deplaseze până la bancă sau la CEC.

Aceşti oameni bătrâni şi neajutoraţi ar fi fost bucuroşi să-şi primească suma cuvenită - aşteptată 20 de luni - prin mandat poştal, astfel putând să-şi plătească noianul de impozite şi taxe impuse.

Această situaţie, extrem de sumbră, relatată în această declaraţie politică, s-a întâmplat sau se întâmplă şi poate se va mai întâmpla dacă factorii de decizie nu iau măsuri urgente.

Bătrânii acestei ţări au nevoie de un guvern care să-i ocrotească. Bătrânii trăiesc de azi pe mâine. Mor de foame sau din lipsă de medicamente.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Intoxicarea românilor"

Solul este principalul suport de viaţă pentru om, plante şi animale. Dacă pentru petrol omenirea a devenit sensibilă şi se caută variante alternative, pentru sol nu există conştiinţa pericolului şi nu se întreprind studii sistematice şi măsuri de prevenire.

Atât timp cât practicăm o agricultură de tip "minerit" ritmul de degradare a solurilor şi poluare a apelor va creşte semnificativ.

În ţările dezvoltate se extinde cu succes "agricultura de precizie" care conferă o fertilizare şi erbicidare de precizie, anulând fenomenul de poluare a solului şi apei cu nitraţi şi nitriţi.

Nitraţii şi nitriţii sunt componenţi ai solului proveniţi din mineralizarea substanţelor azotate de origine vegetală sau animală, prin microorganisme.

În România, în mare parte, folosirea îngrăşămintelor chimice şi organice în agricultură se face neştiinţific (nu în funcţie de echilibrul din sol), încât o parte din azot sub formă de nitraţi şi nitriţi se spală în profunzime (se levigă în apa freatică) sau sunt transportaţi pe orizontal în apele curgătoare şi lacuri unde pot produce daune grave (intoxicări).

Nitraţii ajunşi în pânza freatică rămân acolo până la 400 de ani.

Nitraţii şi nitriţii aflaţi în cantităţi mari în soluţia solului se pot acumula şi în plante, în părţi din plante, în fructe şi devin dăunători pentru consumatori, pentru organismul animalelor şi de aici pentru alimentaţia omului.

Poluarea cu nitraţi şi nitriţi a apei potabile s-a accentuat şi datează de peste 50 de ani.

Cauze:

• fermele din mediul rural care dispun de tehnologii învechite;
• managementul deficitar al deşeurilor vegetale şi animale (poluarea);
• management prost în folosirea îngrăşămintelor şi pesticidelor pe bază de azot;
• lipsa staţiilor de epurare a dejecţiilor din zootehnie;
• postarea surselor de apă (fântâni) pe lângă grajduri, staţii de epurare (De exemplu: fântâni sub 10 m adâncime).

În ultima perioadă, specialiştii din domeniu au tras semnalul de alarmă, precizând că apele îmbuteliate de pe piaţă (fie că este vorba de apă plată, fie că este vorba de apă carbogazoasă) conţin nitraţi sau nitriţi, compuşi extrem de toxici.

Pentru sugari, apa cu nitriţi şi nitraţi este fatală şi pot muri chiar de la un singur pahar de apă contaminată. Şi în cazul persoanelor adulte pot fi fatale chiar şi cantităţile mici de nitriţi din apă, dar efectul apare în timp.

La nivelul Uniunii Europene valoarea "pragului" pentru nitraţi este de 50 mg/l de apă potabilă, iar de nitriţi este de 0,5 mg/l.

România a preluat "pragul" impus de Uniunea Europeană, dar limita considerată de specialişti este prea mare pentru copii.

Potrivit specialiştilor, în România rurală pânza freatică are un grad foarte mare de poluare în nitraţi şi nitriţi, cu consecinţe foarte grave pentru sănătatea oamenilor.

"Cutremurările" pe care le pot produce nitraţii şi nitriţii, prin intoxicarea cetăţenilor, ar trebui să pună serios, nu numai pe gânduri, ci şi în postura de "a cerceta", "a constata" şi a decide în interesul nostru naţional, actuala guvernare.

Domnul Constantin Eugen Uricec: "Companiile de stat nu trebuie să mai scape de reformă"

Trebuie să recunoaştem că efectele negative ale crizei economice internaţionale nu au fost resimţite în mod egal de toţi cetăţenii. Pentru unii cetăţeni, ca agenţi economici, ultimii ani au însemnat fie pierderi financiare foarte mari, fie chiar abandonarea afacerilor şi declararea falimentului. Pentru alţi cetăţeni, ca simpli angajaţi, anii grei care au trecut au echivalat cu reducerea substanţială a veniturilor salariale, cu renunţarea la anumite planuri de viitor sau în cel mai rău caz cu şomajul.

Din fericire, în mai toate economiile contemporane există aproape întotdeauna categorii de angajaţi sau agenţi economici pe care nu numai că nu-i afectează criza economică, ci chiar îi ajută să treacă peste ea cu zâmbetul pe faţă. Sunt fie angajaţi bine instruiţi, fie angajatori care se adaptează rapid la provocările pieţei şi ştiu să-i răspundă acesteia pe măsură.

Din nefericire, în economia românească un anumit spectru al companiilor de stat au continuat să se comporte în plină criză economică ca şi cum boom-ul economic încă nu ar fi plecat de la noi. Şi uite aşa, managementul neperformant al acestor companii, reflectat în primul rând în profitabilitatea lor şi mai ales în îndeplinirea tuturor datoriilor fiscale, au zdruncinat mult prea puternic economia românească.

Nu cred că vreun membru al Parlamentului României este străin de faptul că, în vreme ce Guvernul României s-a străduit să restructureze cheltuielile guvernamentale, majoritatea companiilor comerciale cu capital de stat au angajat cheltuieli exagerate şi nu cum s-ar crede pentru retehnologizare sau creşterea productivităţii, ci pentru maşini de lux, vacanţe exotice pentru membri managementului neperformant sau salariile exorbitante ale acestora.

Câţi dintre cetăţenii români şi, de ce nu, dintre politicienii români cunosc faptul că aceste companii neperformante ale statului român produc anual deficite bugetare uriaşe, denumite de economişti şi deficite cvasifiscale, care blochează disponibilităţile guvernamentale în materie de investiţii?

Nu putem să ignorăm faptul că primii care au suferit după urma crizei economice şi s-au restructurat cu mari sacrificii au fost agenţii economici privaţi. Au urmat apoi sacrificiile făcute de către angajaţii plătiţi din fonduri publice, sacrificii ale căror ecouri încă se mai fac simţite. Cred cu putere că reforma trebuie să se îndrepte acum şi asupra companiilor de stat.

Am văzut la sfârşitul săptămânii trecute că graţie unui dialog social consistent s-a ajuns la decizia ca într-un orizont de timp să se restructureze numărul de angajaţi din aceste companii. Este vorba de o estimare de circa treizeci de mii de salariaţi la nivel naţional. Sunt de acord că este un pas important, dar nu trebuie să fie singurul.

Nu cred că numai supradimensionarea cu personal este problema sustenabilităţii acestor companii. Problemele care macină aceste companii sunt mult mai complexe şi trebuie analizate mult mai riguros.

De exemplu, sunt companii de stat care pot merge foarte uşor către privatizare directă sau prin intermediul bursei de valori şi pot profita de rigurozitatea managementului privat.

Sunt alte companii care, prin dimensiunea lor de securitate şi strategie naţională, nu pot fi lăsate la dispoziţia deciziilor private. Sunt semnale că ar exista încă probleme care ţin în continuare de sfera penală, prin intermediul acelor firme de tipul "căpuşă" de care economia românească nu a scăpat încă.

Cred că am depăşit cu toţii etapa istorică prin care a trecut România şi care se rezuma la sintagma "Nu ne vindem ţara!". De asemenea, cred că am învăţat din lecţia dură a ultimilor douăzeci de ani că unul dintre cei mai neperformanţi agenţi economici rămâne statul, oricare ar fi acesta. Nu fără logică, statele performante ale Europei s-au retras treptat din economie, lăsând la latitudinea agenţilor economici privaţi rolul reglării pieţei şi consolidării competiţiei.

Trebuie să fii orb să nu vezi că tot acest spectru încă uriaş de companii cu capital de stat este o sursă permanentă de corupţie, de ineficienţă, de risipă şi, la fel de periculos, de afectare a concurenţei libere de piaţă.

Mi-e greu să cred că în această competiţie europeană extrem de puternică, pe calea consolidării fiscale, România poate ieşi învingătoare dacă nu începe să reacţioneze. Acum este momentul!

Momentele dificile nu au adus cu ele numai efecte negative asupra unor largi categorii de persoane, ci şi provocarea restructurării, reanalizării performanţelor economice şi relansării pe temelii mult mai solide.

Cred cu putere că anul 2011 reprezintă un moment ce nu poate fi ratat! Cred că anul 2011 trebuie să introducă în dicţionarul companiilor de stat cuvinte precum: performanţă, recunoaştere, responsabilitate, competitivitate şi profitabilitate!

Domnul Ioan Balan:

"Cum gestionăm creşterea economică?"

Chiar dacă din fire sunt un om extrem de prudent în aprecieri, analizând cea mai mare parte a indicatorilor economici din primele două luni ale anului 2011, nu pot să nu recunosc că sunt la fel de optimist ca mulţi dintre colegii mei, care nu mai au nici o îndoială că România a trecut de cel mai mare "hop" al recesiunii economice. Este drept că, abia după data de 13 mai, atunci când Institutul Naţional de Statistică ne va anunţa rezultatele economice agregate, putem afirma cu certitudine că Guvernul României a învins recesiunea.

Nu a fost nici uşor şi nici măsurile care au condus la acest succes nu s-au bucurat de vreo susţinere prea mare. Însă, astăzi, când privim în retrospectivă, avem certitudinea că am făcut ceea ce trebuia făcut, chiar dacă acest lucru ne-a făcut mai puţin iubiţi pentru largi categorii sociale.

A privi ieşirea din recesiune cu superficialitate, ca un moment de la care creşterea discreţionară a veniturilor şi a cheltuielilor guvernamentale va fi permisă fără restricţii, poate fi extrem de periculos, iar lipsa unei gestiuni echilibrate a redresării economice va face tot efortul din ultimii doi ani inutil.

Toată miza ieşirii din recesiune se leagă de răspunsul adecvat la întrebarea "ce vom face cu sporul de venituri aduse de creşterea economică?". Un prim răspuns l-am primit de la partidele politice care constituie opoziţia parlamentară. Liderii acestor partide, comportându-se asemeni biblicului fiu risipitor, care nu a învăţat nimic din usturătoarea lecţie a anilor 2007-2008, promit cu mult timp înainte ca redresarea economică să se producă dublări de salarii, creşteri de alocaţii şi pensii sau alte beneficii sociale, cu mult peste capacitatea economiei româneşti. Fără a exagera, această soluţie nu poate fi considerată decât demagogie, pentru că nu aş dori să o calific drept rea-intenţie la adresa economiei româneşti.

Ce om politic nu ar dori să majoreze salarii!? Ce guvern sau ministru nu ar dori să schimbe huiduielile pe mulţumiri pentru majorarea pensiilor sau alocaţiilor sociale!? Toţi oamenii politici îşi doresc acest lucru. Diferenţa între oameni politici ca termen generic şi oameni politici responsabili constă în faptul că cea de-a doua categorie recurge la majorări de venituri dacă acest lucru este şi posibil.

Personal, am încercat să găsesc cel mai bun răspuns la întrebarea "cum vom gestiona creşterea economică". Nu pot să nu recunosc că eu nu am uitat lecţia aspră care ne-a afundat în recesiunea economică din ultimii doi ani. Astfel, nu pot fi de acord ca fragila creştere economică să se evapore cu viteză în creşteri automate de venituri.

Cred cu putere că plusul de bogăţie adus de creşterea economică trebuie transferat în zona fiscalităţii, adică în reducerea progresivă a poverii fiscale, atât asupra veniturilor salariale şi profiturilor, cât şi prin reducerea contribuţiilor sociale. Această soluţie este mult mai sustenabilă şi stimulatoare pentru muncă şi pentru antreprenori. Este, de asemenea, o soluţie care să contribuie la reducerea evaziunii fiscale şi la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Este o soluţie care ne poate asigura de o dezvoltare durabilă pe termen lung a economiei româneşti, care îi va stimula nu numai pe români, dar va incita, cu siguranţă şi investiţiile străine directe.

De gestiunea responsabilă a ieşirii din recesiune depinde nu numai viitorul acestei generaţii, ci şi viitorul generaţiilor viitoare şi capacitatea economiei româneşti de a acţiona competitiv într-un mediu extern extrem de ostil.

Domnul Daniel Buda:

"Aderarea la moneda unică - euro, ultimul test european"

O dată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, cei responsabili de actul guvernamental, indiferent despre ce perioadă vorbim, au avut menirea şi, în egală măsură, responsabilitatea de a stabili priorităţile fundamentale de realizat, dar şi paşi concreţi de urmat în această direcţie. Nu este, aici, scopul meu să clarific ceea ce esenţialmente s-a realizat sau nu, din punct de vedere strict tehnic, din momentul ianuarie 2007, însă un aspect important pot să îl aduc în discuţie, şi anume, faptul că cei care au guvernat în perioada 2007- 2008 nu au avut nici pe departe stabilit ca şi obiectiv principal aderarea la zona euro. Aceste aspecte şi altele erau abordate la nivel declarativ, în cadrul dezbaterilor televizate sau cu ocazia discursurilor propagandistice sau electorale, însă, din păcate, fără nici un fundament real sau realizări concrete. Spun din păcate, deoarece am asistat cu toţii la un boom economic, un moment deosebit de prielnic pentru un start bun în procesul de aderare la zona euro, dar, din nefericire, risipit ca un balon de săpun la fel ca toate celelalte oportunităţi financiar economice. Deşi era un start bun, convergenţa nominală a fost în acea perioadă periclitată de lipsa de coordonare între politica fiscal-bugetară şi politica monetară marcată, evident, de o lipsă de strategie fiscală.

Pentru Partidul Democrat Liberal, procesul de aderare la Spaţiul Schengen şi la Zona euro, au fost şi vor rămâne obiective prioritare şi de maximă importanţă. Nu este un drum uşor de parcurs în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor de convergenţă cu cele ale ţărilor dezvoltate din Uniunea Europeană, însă tocmai pentru urgentarea şi o bună coordonare, actualul Guvern a decis, recent, înfiinţarea Comitetului Interministerial pentru trecerea la euro, sub conducerea primului-ministru şi avându-l ca vicepreşedinte pe guvernatorul Băncii Naţionale. Din acest punct de vedere, este evidentă preocuparea reală şi constantă a actualului Guvern de a îndeplini toate criteriile şi cerinţele impuse în vederea creşterii standardului de viaţă al cetăţenilor români şi poziţionarea ţării noastre în rândul statelor europene dezvoltate.

Misiunea noastră, a tuturor factorilor angrenaţi în poziţii decidente este aceea de a contribui la consolidarea politicilor fiscale şi la susţinerea procesului de convergenţă economică, în conformitate cu criteriile şi condiţiile prevăzute de Uniunea Europeană. Îmbunătăţirea productivităţii, creşterea exporturilor şi a fluxurilor de investiţii externe şi interne în economie sunt elementele esenţiale care stau la baza unei dezvoltări economice şi financiare sustenabile şi reale, care ar putea crea premisele unei politici economice şi fiscale agreate de Uniunea Europeană. În ultimele luni am observat cu toţii, conform datelor externe, că trendul evoluţiei economice, cu particularităţile specifice ţării noastre, a fost stimulat ca urmare a politicilor fiscal-bugetare corect şi eficient aplicate. Scenariul creşterii economice prevede pentru perioada următoare relansarea exporturilor, stabilizarea economică şi creşterea nivelului de trai.

În aceste condiţii, avem toate argumentele să credem şi să facem tot ceea ce ţine de noi, de cei care astăzi suntem reprezentanţii cetăţenilor în forurile de conducere politică şi administrativă. Adoptarea monedei unice europene reprezintă pentru România un aspect deosebit de important, un prim pas înspre oferirea unui standard de viaţă european fiecărui cetăţean, o dezvoltare economică şi financiară atât pe orizontală, cât şi pe verticală, dar, în egală măsură, şi asigurarea sustenabilităţii economice.

Fără doar şi poate, trebuie să mai ţinem cont de un aspect foarte important, şi anume, faptul că, pentru România, adoptarea monedei unice, pe lângă că reprezintă un test important, amânarea acestui moment poate avea un impact negativ, care ar putea consta în deprecierea monedei naţionale pe termen scurt. Ca atare, am convingerea fermă că, prin măsurile adoptate de actualul Guvern, ţara noastră va reuşi să-şi ducă la îndeplinire toate cerinţele şi criteriile solicitate, astfel încât să putem atinge obiectivul de integrare în zona euro, care va fi cea mai bună dovadă a stabilităţii şi forţei economiei româneşti în rândul statelor cu adevărat europene!

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Test de stres!"

Am început deja să vorbim la timpul trecut şi chiar să ironizăm prin sintagma "credit cu buletinul" lipsa de prudenţă a băncilor comerciale care în anii 2005-2008 s-au expus enorm unor riscuri de creditare către o populaţie cu venituri extrem de vulnerabile.

Timpurile acelea au trecut. Românii, de asemenea, au învăţat şi ei o lecţie dură. Dar mă întreb şi vă întreb, băncile care operează în România au învăţat ceva din această lecţie? Sau ratele uriaşe ale dobânzilor şi comisioanelor le permit un coeficient la fel de uriaş de credite neperformante? E greu de crezut!

Un lucru este cert: "creditul cu buletinul" a trecut, însă urmele sale continuă să se vadă, pentru că principalele clauze ale contractelor continuă să producă efecte.

Orice simplu român care ar accesa datele publice furnizate de banca centrală ar observa cu uşurinţă că numărul cetăţenilor care nu mai pot onora aceste credite este din 2009 în continuă creştere. În ciuda acestei situaţii care degenerează, băncile nu au renunţat decât în parte la proastele practici, lucru susţinut şi de faptele Băncii Naţionale a României, care deja analizează sustenabilitatea financiară a unei mari bănci din România.

În plină criză economică la nivel european a fost aplicat un tip de evaluare a sustenabilităţii financiare, denumite în jargonul financiar şi "teste de stres".

Nu cred că ar fi irelevant dacă Banca Naţională ar aplica un astfel de test băncilor comerciale din România.

De asemenea, cred că "testul de stres" ar trebui raportat la un nivel al lichidităţii băncii mult mai restrictiv, care ar putea asigura băncilor capacitatea de resorbire a şocurilor interne şi externe.

Nu vreau să fiu nici ironic şi nici sarcastic, însă România nu mai are nevoie de experienţe nefavorabile cu sistemul bancar.

Domnul Mihai Cosmin Popescu:

"Statisticile care trebuie să dispară din România!"

Tot mai frecvent vedem oameni politici, analişti, experţi şi funcţionari preocupaţi mai degrabă de statistici care privesc evoluţia produsului intern brut, rata şomajului, rata economisirii etc. şi nu vedem aproape deloc factori de decizie care să se aplece asupra unor statistici la fel de importante, din punctul meu de vedere chiar mai importante.

Când spun asta mă refer în primul rând la statisticile care privesc copiii românilor, statistici negative, care ne fac campionii Europei la mortalitatea infantilă, morbiditatea infantilă, numărul de dispariţii sau analfabetism.

Îmi doresc ca România să nu mai apară în nici o statistică privind mortalitatea infantilă, iar venirea unui nou-născut pe lume să se transforme într-o reală bucurie pentru părinţii săi.

Nu mai vreau să văd copii care nu se pot trata în România sau cer prin intermediul mass-media ajutor caritabil. Nu mai vreau să văd culpe medicale în spitalele româneşti, paturi insuficiente şi nici infecţii nozocomiale.

Pentru aceste două tipuri de statistici mă bizui pe dorinţa tânărului ministru de la sănătate, care a demarat o dureroasă reformă tocmai în scopul îmbunătăţirii actului medical.

Îmi doresc ca în România să nu mai văd în ziare, pe stâlpi, în gări sau autogări figurile unor copii dispăruţi fără urmă. Câţi dintre dumneavoastră cunosc faptul că anual dispar peste două mii de copii din care cel mult jumătate sunt găsiţi?

Nu mai vreau să văd în România copii care nu se uită la cărţi care nu au poze, pentru simplul motiv că nu ştiu să citească.

Nu mai vreau în România copii care să crească în stradă sau care să fie exploataţi în orice manieră de adulţi.

Sper că nu sunt singurul care doreşte ca astfel de statistici să mai aibă obiect de activitate în România.

Doamna Manuela Mitrea:

"1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii"

Ziua Internaţională a Muncii se sărbătoreşte în toată lumea în amintirea mişcărilor de protest ale muncitorilor, ce au izbucnit în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. 1 Mai a fost decretată în anul 1889 de către Congresul Internaţionalei Socialiste ca fiind Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago.

Anul acesta, Ziua Internaţională a Muncii este marcată sub cele mai negre auspicii în ţara noastră - salarii şi locuri de muncă tăiate, spitale şi alte instituţii publice închise, taxe, impozite şi preţuri mărite.

Situaţia generală din România se regăseşte la nivel local în fiecare judeţ, astfel, numărul mare de constănţeni care nu au un loc de muncă şi celebrează atât Sfintele Sărbători de Paşti cât şi "Ziua Muncii" cu banii primiţi de pe urma indemnizaţiei de şomaj.

Conform datelor furnizate de către Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă Constanţa, la sfârşitul lunii februarie 2011, în judeţ sunt înregistraţi 17.859 şomeri. Primesc indemnizaţie de şomaj 11.307 persoane, iar 6.552 persoane nu primesc nici un fel de ajutor bănesc, astfel rata şomajului în luna februarie 2011 este de 5,7%. Această realitate dură, întâlnită într-unul dintre cele mai importante şi bogate judeţe din ţară, am regăsit-o şi în colegiul pe care-l reprezint. Am întâlnit, în Colegiul nr.8 din Circumscripţia nr.14 Constanţa, mulţi oameni care deplâng faptul că au fost trimişi în şomaj după foarte mulţi ani de muncă, deşi sunt calificaţi şi bine pregătiţi şi sunt nevoiţi să trăiască din şomaj.

Din păcate, nu putem spera la o îmbunătăţire a situaţiei acestor oameni, pentru că noul Cod al muncii, adoptat prin angajarea răspunderii Guvernului Boc, a înlăturat unele măsuri de protecţie ale angajaţilor, ceea ce va duce la posibile abuzuri din partea angajatorilor.

România trece printr-o criză majoră, accentuată şi de o guvernare incompetentă, iar una dintre soluţii este generarea de locuri de muncă şi nu şomajul.

Din păcate, anul acesta nu prea avem motive să sărbătorim Ziua Internaţională a Muncii, deoarece România are din ce în ce mai puţini oameni care sunt angajaţi, iar românii pleacă să muncească în străinătate.

Domnul Cristian Rizea:

Este evident momentul de răscruce în care societatea românească se regăseşte. Criza economică pare să se accentueze tot mai tare, dublată fiind de o criză morală şi socială.

Cea mai gravă este însă criza politică, considerentul principal al prăpastiei în care ne aflăm. Actuala conducere se încăpăţânează să rămână la guvernare, în ciuda lipsei de credibilitate pe care populaţia o are în politicienii acestei coaliţii. De starea actuală a României se fac vinovaţi aceşti politicieni care, prin clientela politică pe care şi-au creat-o, au devastat bugetul de stat şi au condamnat populaţia la sărăcie.

La toate aceste blocaje în sistemul politic există o singură soluţie, şi anume, schimbarea Guvernului. Aceasta este singura posibilitate pentru a ieşi din criză, pentru a câştiga încrederea în conducători şi pentru a renaşte speranţa în rândul oamenilor. În caz contrar, vom avea parte de acelaşi scenariu binecunoscut deja: o ţară neguvernabilă, cu demonstraţii şi violenţe în stradă. Cu investitori care fug mâncând pământul. Cu guvernanţi corupţi, care se bazează doar pe un singur principiu de guvernare, antidemocratic. Cu o reducere tot mai dramatică a pensiilor şi salariilor.

Dezechilibrele economice influenţează tot mai mult viaţa cetăţenilor. Mă refer aici la fluctuaţiile cursului de schimb, la inflaţia galopantă şi la sărăcia general stabilită.

Din păcate, guvernanţii, nici acum, în al doisprezecelea ceas, nu sunt conştienţi de haosul pe care îl creează. Nu sunt conştienţi că doar schimbarea lor poate reabilita România!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Cu Guvernarea Băsescu-Boc, România şi-a pierdut credibilitatea, iar românii şi-au pierdut încrederea"

Lista eşecurilor actualei guvernări este lungă, atât de lungă încât ar trebui să stabilim o dezbatere specială în Parlamentul României pe această temă. "Reforma" despre care tot vorbesc cei aflaţi astăzi la guvernare s-a transformat într-o farsă tragică. Măsurile haotice ale Guvernului Boc demonstrează lipsa de discernământ şi de responsabilitate, cu urmări extrem de grave în plan social şi economic.

În viziunea lui Traian Băsescu şi a lui Emil Boc, reforma educaţiei înseamnă mai puţine şcoli şi mai puţini profesori, iar reforma în sănătate se bazează pe un principiu clar: "Scapă cine poate!". Din punct de vedere economic, nu mai ştie nici Emil Boc de câte ori am ieşit din recesiune în ultimii doi ani! Şomajul a atins culmi istorice, în timp ce protecţia socială devine o amintire. Gaşca portocalie şi-a propus să ne scoată din cap "gărgăunii" despre statul social, despre drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.

Românii nu mai au încredere în stat, pentru că statul condus de Traian Băsescu şi de Emil Boc nu-i protejează, nu le oferă minime garanţii privind nivelul de trai, privind dreptul la sănătate, la muncă, la educaţie, la protecţie socială, privind dreptul la viaţă!

Minciuna şi demagogia sunt singurele repere ale guvernării Băsescu-Boc. Aceşti diletanţi i-au minţit pe români, au minţit EUROSTAT-ul, fără să le crape obrazul de ruşine. Au minţit de atâtea ori încât li se pare firesc, mint aşa cum respiră, însă nu-i mai crede nimeni. Pe plan internaţional, nu este vorba despre credibilitatea Guvernului Boc sau a unei persoane din acest Guvern, ci despre credibilitatea României, care a fost compromisă.

Aderarea la Spaţiul Schengen este un obiectiv ratat. Aderarea la euro a devenit o ţintă tot mai neclară. Suntem pe ultimul loc la absorbţia fondurilor europene. Nu ştim încotro ne îndreptăm, ţara se află în derivă. Cei aflaţi la guvernare nu au nicio viziune, nicio strategie.

Există şi efecte mult mai grave, care nu pot fi cuantificate. Românii îşi pierd încrederea şi speranţa, se simt trădaţi, umiliţi şi batjocoriţi de Guvernarea Băsescu-Boc. Acesta este cel mai mare eşec al guvernării actuale! Valorile durabile ale societăţii se clatină. Tot mai mulţi tineri aleg să plece din ţară, pentru că simt că aici nu au nicio siguranţă, nu sunt apreciaţi şi nu îşi pot construi un viitor. Chiar preşedintele ţării i-a încurajat să-şi găsească un rost în alte zări, fără nicio reţinere. Mi-e teamă că ne vom întreba, într-o bună zi, cine a mai rămas prin România. Ne vom trezi fără medici în spitale, fără profesori în şcoli, ne vom întreba ce s-a întâmplat, unde am greşit... Cred că ar trebui să ne punem acum aceste întrebări şi să găsim răspunsurile şi soluţiile cele mai bune pentru a schimba lucrurile, pentru a-i oferi fiecărui român o şansă aici, în ţară. Un tânăr care şi-a finalizat studiile în străinătate mi-a spus că nu se va întoarce acasă, pentru că "România este o ţară căreia nu-i pasă de mine". Sunt cuvintele unui român, bine pregătit şi bine intenţionat, care a făcut această alegere. Ce înţelegem prin România căreia nu-i pasă de soarta unui om? Statul, instituţiile statului, oamenii care conduc statul. Mai exact, guvernanţii care elaborează politicile publice şi iau decizii ce afectează viaţa cetăţenilor. Actualilor guvernanţi nu le pasă decât de ei înşişi, de buzunarele lor şi de clientela politică. PDL e ca un virus care a infectat statul. Trebuie să ne "vindecăm" cât mai repede, să scăpăm de acest virus, pentru a putea reconstrui credibilitatea României şi încrederea românilor.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Un semnal de alarmă privind aplicarea dreptului comunitar în sistemul de drept românesc: 45 de proceduri de infringement împotriva României!"

Jurisdicţia comunitară a statuat, în conformitate cu prevederile Tratatelor fondatoare ale Comunităţilor Europene, şi mai apoi a Uniunii Europene, faptul că efectul general al dreptului comunitar constă în crearea de drepturi şi obligaţii pentru particulari, a căror respectare poate fi impusă, atât faţă de stat, cât şi faţă de ceilalţi resortisanţi ai statelor membre ale Uniunii Europene.

Dacă admitem faptul că dreptul comunitar se caracterizează printr-o aplicare imediată în ordinea juridică a statelor membre, implicit în sistemul de drept românesc, iar în cazul directivelor europene distingem între măsuri de transpunere şi receptare, în sensul în care eficienţa directivei este condiţionată de punerea în executare a actului de drept derivat de către statul membru, trebuie să identificăm problemele de ordin legislativ care au condus la declanşarea celor peste 45 de proceduri de infringement împotriva României, după 4 ani de la aderare.

Procedura de infringement este singurul mijloc procedural de sancţionare pe care Comisia Europeană îl invocă împotriva statelor care nu respectă dreptul comunitar, operând în etape concret determinate, urmând ca statul vizat să fie deferit Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Anul acesta Comisia Europeană a trimis autorităţilor române noi atenţionări privind încălcări ale dreptului comunitar şi numai în cursul lunii aprilie CE a transmis statului român încă două avize privind încălcarea normelor europene, unul are în vedere reglementarea preţurilor în domeniul energiei, iar cel de-al doilea nivelul ridicat de poluare în mediul urban.

Astfel, statul român a ajuns să fie avertizat în decursul celor patru ani de la aderarea la Uniunea Europeană, cu 25 avize motivate şi 45 de somaţii. Alte peste 300 de cazuri de aplicări eronate ale directivelor europene au fost clasate de-a lungul timpului.

Comisia Europeană a trimis sesizări autorităţilor statului român şi pentru a atenţiona asupra gestionării inadecvate a bazinelor hidrografice sau pentru că au limitat autorizarea antrepozitarilor fiscali prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului de modificare a Codului Fiscal. De-a lungul timpului, au mai dus la declanşarea procedurii de infringement problemele legate de garantarea şi protejarea drepturilor fundamentale ale omului, în sensul aplicării OUG nr.50 privind creditele, ca şi lipsa de disponibilitate a informaţiilor privind localizarea apelantului şi funcţionarea serviciului unic de urgenţă 112.

În prezent, sistemul legislativ românesc trebuie urgent acordat cu dreptul comunitar, în peste 40 de domenii. Printre acestea, reglementarea pieţei energetice şi poluarea aerului în marile oraşe, reprezintă probleme stringente care sunt atent monitorizate de Comisia Europeană.

Ca parte a forului legislativ al ţării, nu trebuie să uităm că efectul imediat al dreptului comunitar a fost recunoscut şi pe cale jurisprudenţială, de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, întregului bloc comunitar de legalitate: drept primar, drept derivat (decizii, directive), în legătură cu care s-a stabilit simpla competenţă de executare a statelor membre, iar nu de admitere în ordinea internă.

Frecvenţa sistematică şi ameninţările autoritare a procedurilor de infringement nu consolidează nici pe departe coeziunea legislaţiei naţionale cu principiile dreptului comunitar, astfel încât nu garantează protejarea adecvată a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor români în spaţiul Uniunii Europene. De aceea, procedura de recunoaştere, respectare şi aplicare a dreptului comunitar trebuie să reprezinte o prioritate majoră pentru legislativul şi executivul statului român, ca stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Relaţia bisericii cu statul - consideraţii asupra Legii nr.489/2006"

România se încadrează în categoria statelor care practică un model de cooperare inspirat din cel german şi care, totodată, recunoaşte prin Constituţie autonomia bisericilor. O autonomie care încearcă să traducă o experienţă istorică aparte, o realitate confesională existentă şi care oferă soluţii la raportarea uneori conflictuală dintre dreptul canonic şi dreptul civil.

Statul este dator să-şi exercite funcţia de legislator în relaţia Biserică - Stat, promovând prin iniţiative legislative şi politici publice coerente, acele valori sociale imuabile pe care se sprijină statul de drept, implementând acele mecanisme juridice şi constituţionale de protejare şi garantare a libertăţii religioase.

În Constituţia României se statuează prin art.29 alin.(1) că "Libertatea conştiinţei şi implicit libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă". Cultele religioase din România sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii, aşa cum prevede alin.(3) al art.29. Principiul cooperării între Comunitate - Biserică şi Stat este statuat în alin.(5) al art.29: " Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate". Dacă ne referim la Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, reprezintă un cadru legal solid şi bine structurat în aparenţă, dar discutabil în esenţă. Amintesc doar argumentul ambasadorului pentru libertate religioasă în lume, John V. Hanford, care a remarcat în anul 2007 că actuala lege pune obstacole libertăţii religioase, prin cerinţele impuse pentru recunoaşterea unui grup religios, se menţine distincţia între grupuri religioase recunoscute sau nerecunoscute oficial, iar numărul religiilor oficiale este redus. Se impune în acest context o observaţie de nuanţă între recunoaşterea unei religii (dreptul acesteia de a se exprima şi de a fi practicată) şi recunoaşterea unui cult. În acest context, cultul este un termen juridic. A nu fi cult recunoscut nu înseamnă că nu ai drepturi sau că eşti îngrădit în libertatea de a te exprima religios în spaţiul public. Nu calitatea de fenomen religios este confirmată prin recunoaşterea unui cult, calitate pe care statul nu o poate stabili sau aprecia. De asemenea, mult discutatul articol 13 din Legea nr.489/2006 ne confruntă cu o discuţie relevantă în contextul libertăţii religioase. Este un articol care aduce în discuţie posibilele limite ale libertăţii religioase. Raportul dintre libertatea de expresie şi respectul faţă de simbolurile religioase este unul extrem de subtil. Orice încercare de a vorbi în termeni juridici comportă un risc asumat. Putem spune că respectul faţă de simbolurile religioase defineşte un comportament public rezonabil şi implicit protejează o valoare a persoanei umane: credinţa, oricare ar fi aceasta.

În pofida acestor reglementări constituţionale şi speciale privind libertatea religioasă în România, sunt de notorietate cazurile din comunităţile rurale, în special, când trupurile neînsufleţite ale persoanelor care au fost membri ai cultelor neoprotestante, nu pot fi înmormântate creştineşte în cimitirele locului, din cauza opoziţiei vehemente a liderilor religioşi care reprezintă religia majoritară. Aceste cazuri reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor omului şi a demnităţii umane, a libertăţii religioase faţă de familia defunctului, fiind în vădită contradicţie cu prevederile constituţionale şi ale legii speciale din cadrul legislativ românesc.

Aşadar, paradigma relaţiei comunitate - biserică - stat este fundamentală într-un stat de drept din perspectiva promovării, protejării şi garantării libertăţii religioase.

În consecinţă, pentru a evita riscul "sacralizării" Statului, cât şi pe cel al "istoricizării" Bisericii, relaţia dintre Biserică şi Stat trebuie privită dintr-o perspectivă a neutralităţii statului, dar şi din punctul de vedere al unui parteneriat bazat pe principiul cooperării, specific societăţilor moderne.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Unde sunt ţepele din Piaţa Victoriei, domnule Băsescu, pentru miniştrii portocalii?"

Domnule Băsescu, aţi ajuns preşedintele României la al doilea mandat promiţându-le românilor că vor trăi bine şi le-aţi luat constant tot ce primiseră în 20 de ani, până şi ultimul rând de piele, în numele crizei nerecunoscută multă vreme şi nestăpânită deloc de diletanţii dumneavoastră portocalii!

Aţi promis în campanii eradicarea corupţiei şi instalarea ţepelor în Piaţa Victoriei pentru miniştri sau alţi demnitari corupţi şi aţi instalat şi girat cinci guverne portocalii imaculate, prin care s-au perindat cei mai mari corupţi guvernamentali ai tuturor timpurilor, şi mulţi încă nu se dau plecaţi din funcţii!

Media vă dezvăluie cazuri şocante, chiar flagrante, de corupţie, şi dumneavoastră, domnule Băsescu, continuaţi să-i susţineţi şi protejaţi pe cei care au devalizat România şi să consfinţiţi punerea în scenă a tot felul de show-uri ieftine şi răsuflate, gen arestările din vămi!

Cum este posibil ca un ministru instalat în funcţie de doar câteva luni să obţină fonduri europene de peste 500.000 de euro şi să-şi plătească soţia şi alţi apropiaţi cu salarii menite chiar să stârnească invidia unui european vestic, iar în acelaşi timp să le spună românilor că muncesc prea puţin şi nu mai merită să fie ajutaţi!

Nu v-a deranjat absolut deloc reforma dezastruoasă şi chiar cinică a domnului Botiş în ceea ce priveşte mamele, care a promovat înlocuirea concediului de maternitate de la doi ani la o soluţie în care mamele puteau alege o variantă cu doi ani, dar cu indemnizaţii plafonate la maxim 1.200 de lei, sau una de un an, cu maxim 3.400 de lei! Mamele sunt un lux în România, domnule preşedinte?

L-aţi lăsat pe domnul ministru Botiş să taie cum vrea indemnizaţiile pentru mame, pe cele pentru persoanele cu handicap şi pentru însoţitorii acestora sau pentru familiile defavorizate, dar nu aţi fost la fel de intransigent cu veniturile aranjate prin fonduri europene ale aceluiaşi ministru!

Ar mai fi primit, oare, domnul Botiş în dar un asemenea proiect dacă nu era membru de vază al partidului minunat pe care-l ocrotiţi cu toată dragostea şi atenţia, domnule preşedinte Băsescu?

Să vă amintesc şi de inteligenta consilieră a domnului Funeriu sau de descurcăreaţa doamnă Ridzi, de faimoşii domni Videanu şi Berceanu sau de fabuloasele sume aflate la dispoziţia celebrei dumneavoastră foste consiliere, doamna Udrea, domnule Băsescu?!

Domnul Botiş ajunsese să numere bibilicile din curţile ţăranilor români ca să-şi justifice penibilele tăieri de ajutoare sociale, dar sacul agonisit de dumnealui din fonduri europene credeţi că n-are nicio legătură cu interdicţia de a primi ce nu i se cuvine, sub nicio formă, din poziţia pe care o ocupa şi cu acordul dumneavoastră?

Domnul Botiş spunea că românilor nu le place munca, iar dumneavoastră, domnule Băsescu, plusaţi nepermis de jignitor, susţinând că poporul român este neperformant!

Cred că acum aveţi toate motivele să fiţi extrem de mândru de capacitatea domnului Botiş de a atrage fonduri europene cu viteza luminii şi de a munci pe brânci şi cu mult spor la propria fundaţie, în România dumneavoastră portocalie...

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Avem o nouă problemă: grijile preşedintelui Băsescu coincid cu cele ale adevăratului premier al României, domnul Jeffrey Franks..."

Domnul preşedinte Băsescu se contrazice constant, în mod flagrant, pe el însuşi, la fiecare declaraţie publică pe care o face, dar în special îşi dărâmă cu toată forţa propriile susţineri şi construcţii, la fiecare mişcare politică pe care o mai întreprinde!

Cum se face că numai domnul Boc este potrivit să stea în scaunul de premier al României, susţinut până în pânzele devenite negre de către preşedintele Băsescu, deşi românii îl huiduie deja la fiecare pas, iar organismele internaţionale sau specialiştii în economie îi contestă aprecierile statistice şi declaraţiile?

De ce domnul Boc şi numai el trebuie să fie şeful partidului principal de guvernământ - şi pentru acest lucru preşedintele Băsescu aruncă în aer orice alte tranşee improvizate în PDL -, dacă schimbarea la faţă a partidului ar putea avea menirea să înlăture în vreun fel putregaiul instalat în zona portocalie?

Ce să înţelegem, domnule preşedinte Băsescu, din declaraţia dumneavoastră îngrijorată, asemănătoare temerilor domnului Jeffrey Franks: "Am văzut declaraţia domnului Jeffrey Franks. Să fiu foarte sincer, este aceeaşi îngrijorare pe care o am şi eu. Din acest motiv, am insistat mult - Guvernul a fost de acord, ca de altfel şi Banca Naţională - ca perioada premergătoare anului electoral 2012 s-o acoperim cu un acord cu FMI şi cu UE"?

Să ne gândim că milioanele de biciclete portocalii comandate, care stau să fie debarcate din China, vă îngrijorează foarte tare? Că noile cheltuieli guvernamentale mascate pentru campaniile din 2012 vor lua locul restului rămas prin vistieria Guvernului domnului Boc pentru indemnizaţiile mamelor sau pentru mult hulitele pensii şi medicamente compensate?

Sau să intuim că cele 4 miliarde lăsate la dispoziţia chibzuitei doamne Udrea vor fi cheltuite tot pe frunze plagiate, menite să îndestuleze înfometaţii dulăi portocalii, hămesiţi prea tare de campaniile precedente, la care au contribuit din plin?

"Cel mai mare pericol pentru continuarea reformelor asumate de România faţă de instituţiile internaţionale este reprezentat de alegerile din 2012, întrucât Guvernul ar putea renunţa la unele dintre acestea pe motiv că a fost depăşită criza şi economia revine pe creştere", au apreciat reprezentanţii FMI!

Păi de ce vă miră, domnule preşedinte, această previzionată atitudine a Guvernului Boc V de către oficialii FMI? Aţi uitat, oare, cu desăvârşire că în acest mod aţi câştigat şi dumneavoastră, în 2009, un nou mandat prezidenţial, când aţi ascuns sub preşul portocaliu întreg dezastrul economic al României şi aţi mai vândut nişte iluzii fabricate instant, votanţilor dumneavoastră vrăjiţi de veştile bune pe care le-aţi aruncat cu duiumul pe piaţă?

Sau nu mai ştiţi deloc că în campania din 2008, PDL avea hectare de promisiuni la putător şi striga cât îl ţineau plămânii, cum că ex-premierul Tăriceanu minte atunci când spunea că nu sunt bani de mărit salariile profesorilor, pe care tot PDL le-a anihilat de tot acum, cu tot cu hotărâri judecătoreşti definitive?

Cum nu mai ţineţi minte, domnule preşedinte, că toate campaniile dumneavoastră şi ale portocaliilor, perfecţii pe care îi protejaţi, au fost regizate cu un pomelnic întreg de promisiuni neonorate şi cu cheltuieli guvernamentale nemăsurate?

Vă temeţi poate că acest cerc vicios împământenit cu brevet de dumneavoastră, domnule Băsescu, nu se va mai sparge niciodată sau că îmbogăţiţii cu carnet portocaliu, precum şi direcţii contributori ai dumneavoastră vor cheltui până şi ultima brumă a poporului român pentru anul electoral ce urmează?!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"România riscă amenzi imense pentru minciunile portocalii!"

Premierul Boc se plânge toată ziua bună-ziua că în vistierie nu sunt bani pentru mai nimic şi că abia mai are câte un rest infim, rămas prin cotloanele bugetului său extrem de auster, pentru plata salariilor, a pensiilor şi a ajutoarelor sociale!

Dar, cu toate acestea, acelaşi premier nu se dă în lături de la acţiuni gen "cu mască, fără mască", care pun în pericol puţinii bani din bugetul României şi care, din păcate, ne fac de râs, într-un mod mai mult decât ruşinos, în faţa Europei întregi!

EUROSTAT a anunţat săptămâna trecută că are mari rezerve în privinţa calităţii datelor raportate de România referitoare la deficitul bugetar de anul trecut, invocând printre cauze incertitudinea legată de impactul unor companii publice asupra nivelului deficitului! România a transmis un deficit de 6,4%, iar EUROSTAT ne-a descoperit cu unul ceva mai măricel şi cam în neconcordanţă cu cel stabilit cu FMI şi UE, de aproape 7%. Adică România a raportat un deficit cosmetizat cu talent şi EUROSTAT ne-a prins cu trusa de farduri furată de la companiile publice!

Dacă toate aceste suspiciuni vor fi bătute în cuie de instituţiile europene, România riscă sancţiuni dure din partea UE, care se vor solda cu amenzi usturătoare! Ţările membre ale UE care prezintă date false sunt penalizate cu o amendă de 0,5% din PIB! O amendă într-un asemenea cuantum este uriaşă pentru o Românie atât de sărăcită şi chinuită de datorii!

Dar cine ne împinge la aceste posibile cheltuieli batjocoritoare, în condiţiile în care România a ajuns oricum Cenuşăreasa Europei? Nimeni altul decât celebrul şi neînfricatul premier Boc, care are nemaiîntâlnitul talent de a falimenta tot ce atinge!

Bineînţeles că tot românii vor fi încărcaţi cu nota de plată a dezmăţului portocaliu jucat la cacealma de încă o guvernare penibilă, plină de greşeli diletante şi minciuni fantastice!

Toate aceste sancţiuni vor fi plătite tot din bani publici, adică din contribuţiile românilor, cărora li s-a tăiat mai mult de jumătate din venit în ultimul an şi li s-a imputat şi aerul respirat!

Ce rezultate au guvernările dumneavoastră reformatoare, domnule Boc? Se vede cu ochiul liber şi din UE acum: doar minciuni, corupţie şi fonduri europene direcţionate în buzunarele miniştrilor şi membrilor dumneavoastră de partid!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Furatul căciulii - practică specific românească!"

Institutul European de Statistică EUROSTAT se îndoieşte de cifrele furnizate de Guvernul României referitoare la deficitul bugetar pe 2010. Oficialii de la EEROSTAT le-au cerut autorităţilor române să verifice datele pentru anul 2010. Potrivit EUROSTAT, Guvernul ar fi omis să ia în calcul pierderile unor companii de stat, obţinând astfel un deficit bugetar mai mic, pe placul Fondului Monetar Internaţional. Executivul a decis, deja, verificarea datelor din situaţiile financiare.

După spusele reprezentanţilor Eurostat, România nu a transmis Biroului de Statistică al UE (Eurostat) datele privind deficitul bugetar pe 2010 după standardele utilizate la nivel european, potrivit unui comunicat emis la finele lunii trecute de instituţia europeană: "Eurostat îşi exprimă rezerva faţă de calitatea datelor prezentate de România, datorită neclarităţii privind impactul rezultatelor financiare ale anumitor companii de stat asupra deficitului public", se arată în comunicat.

Cu alte cuvinte, Ministerul Finanţelor Publice de la Bucureşti nu a raportat şi cifrele referitoare la arieratele companiilor de stat. România foloseşte raportarea după modelul "cash", în timp ce în UE metoda folosită este ESA 95, care include, pe lângă cheltuielile efective, şi celelalte angajamente financiare, cum ar fi datoriile.

Anul trecut, România a înregistrat un deficit bugetar de 33,074 miliarde de lei (6,4% din PIB), în scădere de la 44,439 miliarde de lei în 2009. Ţara noastră se afla pe locul patru în UE, cu un nivel al datoriei publice de 30,8%, după Estonia (6,6%), Bulgaria (16,2%) şi Luxemburg (18,4%). La polul opus era situată Spania, cu un nivel al îndatorării de 60,1% din PIB.

Premierul Emil Boc a declarat de curând că verificările pe care Eurostat le-a cerut în ceea ce priveşte deficitul bugetar şi datoria publică nu ridică niciun fel de probleme României şi că acestea sunt verificări normale, legate de o serie de raportări ale CFR Infrastructură şi Termoelectrica. "Este vorba de perioada 2007, 2008, 2009, cu privire la unele date raportate de CFR Infrastructură şi Termoelectrica, date comunicate de România prin intermediul Institutului Naţional de Statistică, date asupra cărora se fac nişte reverificări, la fel ca şi în cazul Marii Britanii, la solicitarea EurostaT-ului. Este o procedură normală, se reverifică aceste date care vizează, repet, perioada 2007 - 2009. Acest lucru nu pune, în acest moment, niciun fel de probleme României", a declarat premierul.

Institutul Naţional de Statistică a anunţat că, în luna septembrie, va furniza către Eurostat detalii pentru înlăturarea rezervelor privind calitatea datelor furnizate de România la 31 martie, verificarea urmând să fie făcută de experţi din partea MFP, BNR şi INS: "În şedinţa Guvernului din data de 20 aprilie 2011 s-a stabilit verificarea calităţii datelor din situaţiile financiare ale unor companii publice pentru perioada 2007-2009, în vederea identificării discrepanţelor dintre conturile financiare şi nefinanciare. Verificarea datelor de către experţi din Ministerul Finanţelor Publice a fost deja declanşată ca urmare a discuţiilor purtate cu experţii EurostaT. Alături de experţii din cadrul structurilor Ministerului Finanţelor Publice, la verificarea calităţii datelor urmează să participe şi experţi din Institutul Naţional de Statistică şi Banca Naţională a României", se arată într-un comunicat transmis de Institutul Naţional de Statistică (INS).

Aşa cum deja ne-am obişnuit, Guvernul României, condus de Emil Boc, şi-a făcut un obicei în a minţi cu bună ştiinţă sau din neştiinţă, atât populaţia ţării cât şi, după cum se vede, organismele internaţionale. Păi dacă ne făceam treaba bine de prima dată, mai era nevoie de detalii referitoare la calitatea datelor furnizate? Cred că nu!

Oricum, organismele europene sunt oarecum obişnuite să verifice temeinic declaraţiile Guvernului român. Şi oare îi putem învinovăţi, din moment ce nu este prima dată când minţim Europa?

Domnul Marin Almăjanu:

"Guvernul Boc înţelege să susţină agricultura românească, prin inventarea unui nou impozit!"

După ce, în ultima vreme, poporul român a fost umilit, înjosit, ridiculizat şi împroşcat cu toate defectele posibile de mai marii săi conducători, de la preşedintele Băsescu, cel fără vicii şi defecte, până la domnul Botiş, cel muncitor şi strângător de fonduri europene, miniştrii performanţi ai cabinetului portocaliu V anunţă, la orizontul agriculturii româneştii, răsăritul unui nou impozit!

De parcă agricultura ar putea fi mişcată din înţelenirea falimentată de neplăţi ale subvenţiilor şi pământurile ar putea deveni dintr-o dată înfloritoare, în urma plantării de noi biruri de primăvară, Ministerul Finanţelor Publice (MFP) discută cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) şi cu reprezentanţii Băncii Mondiale (BM) pentru introducerea unui impozit special pe terenul agricol nelucrat, a declarat, zilele trecute, mândru de descoperire, ministrul finanţelor publice, domnul Gheorghe Ialomiţianu!

După acest anunţ festiv, menit să încurajeze până la extaz fermierii - rămaşi fără fonduri şi nevoiţi să închidă pe bandă rulantă aproape toate fermele puse pe picioare în ultimii ani - sau ţăranii, care abia mai au după ce bea apă, darămite să-şi mai permită să plătească închirierea de utilaje sau zilieri pentru cultivarea pământurilor lor, domnul ministru Ialomiţianu se contrazice pe el însuşi, dar contrazice şi cele mai elementare norme economice, susţinând, însă, că MFP nu are în vedere majorarea actualelor impozite şi taxe: "În Programul de convergenţă se prezintă ceea ce s-a făcut în 2010, ceea ce se face în 2011 şi următorii trei ani. Deci nu avem prevăzută o majorare a impozitelor şi taxelor. Se discută cu Ministerul Agriculturii impozitarea terenurilor neutilizate. Suntem în discuţii şi cu Banca Mondială şi, dacă ajungem la un proiect fezabil, îl vom adopta. Eu mi-aş dori cât mai repede, pentru că vrem să-i sancţionăm pe cei care nu folosesc terenul agricol", a menţionat domnul Ialomiţianu!

Adică guvernul actual mai inventează un bir pentru agricultori, dar acesta nu se pune la socoteală pentru că nu se va numi nici impozit, nici taxă! Dar ce denumire va avea viitoarea amendă pentru pământuri nelucrate, domnilor Tabără, Ialomiţianu şi Boc? Cumva acesta va primi titlul de ajutor de scoatere a agriculturii româneşti din falimentul în care aţi împins-o prin subfinanţare acută, nesusţinere totală şi neplată a subvenţiilor datorate agricultorilor?!

Unde sunt fondurile europene destinate să modernizeze şi să pună pe locul cuvenit codaşa agricultură românească, domnilor miniştri PDL-işti?! Cumva în buzunarele dumneavoastră portocalii sau în puşculiţa încăpătoare şi flămândă, destinată campaniilor din 2012?

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Pe cine trage în piept premierul Boc: Europa, FMI sau românii?"

De la mincinoasele anunţuri săptămânale de ieşire din recesiune sau falsificarea unor declaraţii ale mai marilor economişti ai lumii, premierul Boc se pretează mai nou să se folosească de vechile metode comuniste de raportare a unor date măsluite!

Adică România a încheiat anul 2010 cu un deficit aproape perfect, cel convenit cu Uniunea Europeană şi cu FMI, de 6,4%, şi care a fost comunicat de guvernul domnului Boc la EUROSTAT!

Dar pe domnul Boc nu-l mai crede nimeni că are intenţii onorabile şi că ceea ce spune poate avea vreo legătură cu adevărul şi cu lucrurile exacte! Ce este de neînţeles şi chiar dubios în tot acest context care ne leagă de precedentul Grecia în comunicarea unor date false Uniunii Europene este cum de se complac într-o asemenea mocirlă instituţiile statului care ar trebui să fie perfect echidistante de invenţiile jobenului portocaliu!

Cum este posibil ca Institutul Naţional de Statistică sau BNR să susţină că România foloseşte metodele de calcul stabilite de UE şi, în acelaşi timp, EUROSTAT să aibă mari îndoieli în privinţa datelor referitoare la deficitul bugetar şi la nivelul datoriei guvernamentale comunicate de noi? Mai exact, acesta consideră că Guvernul Boc a uitat pe drum nişte arierate ale regiilor care-l preocupă intens şi dintr-o dată pe preşedintele Băsescu şi care nu au fost incluse în calculele respective, pentru a ieşi bine la socoteală şi a obţine din condei un deficit mai mititel, mai ascultător, aşa..., pe placul observatorilor internaţionali!

Cum aţi calculat, domnule prim-ministru, deficitul României, dacă organismul de statistică al Uniunii Europene consideră că pierderile foarte mari ale unor companii de stat aflate pe lista de monitorizare a FMI, precum CFR Infrastructură sau Termoelectrica, nu au fost incluse în deficitul bugetar, deşi aceste companii au un impact asupra lui?

Sau poate această demonstraţie de utilizare a unor metode proprii şi unilaterale de calcul a indicatorilor macroeconomici ai României sunt special concepute pentru liniştea poporului român, care nu se mai vede vreodată ieşit din sărăcie şi din mizeria portocalie?

Probabil toate aceste şmecherii practicate de guvernele Boc şi de cei care se perindă prin ele vor avea misiunea - neîndeplinită încă -, de a fi până la urmă pedepsite cum trebuie de Uniunea Europeană, căreia, probabil, îi sunt deja suficiente minciunile şi hoţiile din fonduri europene, mărci înregistrate portocalii?!

Suntem de multă vreme consideraţi codaşi la atragerea de fonduri europene, dar miniştri sau consilieri guvernamentali abili în magnetizarea acestora avem din belşug! Şi dacă nu avem suficienţi, are grijă PDL să caute unii şi să îi instaleze de grabă în funcţii, ca să ne îndeplinim planul!

Dacă domnul Boc l-a apărat pe domnul Botiş şi l-a declarat un ministru onest, deşi mâna acestuia se afundase adânc şi prioritar în fondurile europene, înseamnă că aceste date controversate şi contestate de EUROSTAT sunt mai mult decât nişte gesturi nevinovate pentru un guvern atât de versat...

Domnul Călin Potor:

"Discriminare pe sănătatea oamenilor!"

În urmă cu câţiva ani, Ministerul Sănătăţii a emis Ordinul nr.658 privind aprobarea Criteriilor de eligibilitate pentru includerea în tratamentul antiviral şi alegerea schemei terapeutice la pacienţii cu hepatită cronică virală B, C şi D, precum şi la pacienţii cu ciroză hepatică HBV, C şi D, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.550/26 iunie 2006. O serie de bolnavi din judeţul Alba mi s-au plâns că nu pot beneficia de tratamentul prevăzut pentru afecţiunile aferente Ordinului nr.658 din cauză că nu se încadrează în limitele de vârstă stabilite de respectivele criterii de eligibilitate. Potrivit documentului, pentru hepatita cronică cu virus B cu AgHBe pozitiv, hepatita cronică cu VHB+VHD, precum şi pentru hepatita cronică cu virus C, bolnavii cu vârste de peste 65 de ani nu pot beneficia de tratamentele de care au nevoie. Persoanele care mi-au sesizat acest aspect susţin că prevederile Ordinului mai sus-menţionat sunt cel puţin exagerate şi discriminatorii, părere la care subscriu în mod personal, în calitate de simplu cetăţean.

Consider că dreptul la viaţă şi tratament îl are fiecare om din această ţară, indiferent de vârstă, cu atât mai mult cu cât politicienii îşi fac mai mereu un titlu de glorie din apărarea demnităţii persoanelor vârstnice. Având în vedere consideraţiile expuse, prevederile Ordinului respectiv trebuie urgent corectate, în aşa fel încât să poată beneficia de tratament toţi cetăţenii României care au nevoie, indiferent de vârstă.

Domnul Călin Potor:

"Munca poliţiştilor, îngreunată la maxim de neplătitorii de amenzi!"

În România, ţara tuturor posibilităţilor şi imposibilităţilor, doar cei care sunt oameni stabili, care lucrează şi care sunt de bună-credinţă, cu un sentiment de regret pentru faptele lor, mai plătesc amenzile! În practică, majoritatea celor certaţi cu legea, clienţi permanenţi ai poliţiei, rup în faţa poliţiştilor procesul-verbal de sancţionare cu amendă. De ce? Pentru că nu există nici un fel de consecinţe pentru cei care nu o plătesc. Sancţiunea închisorii contravenţionale, care a fost prevăzută în variantele anterioare ale legii, a fost considerată ca neconformă cu legislaţia europeană şi prin urmare a fost înlocuită cu sancţiunea de prestare a muncii în folosul comunităţii.

Astfel, ai putea crede, după ce parcurgi legea-cadru, că o persoană care nu-şi plăteşte amenda pentru că a cântat pe stradă şi a tulburat liniştea publică, poate să fie trimisă de un judecător să presteze o muncă în folosul comunităţii. Fals! Din mai multe motive: prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate fi stabilită numai prin lege (art.9 alin.(1) din OG nr.2/2001) - or, în România, în forma actuală a Legii nr.61/1991 privind normele de convieţuire socială, ordinea şi liniştea publică, această sancţiune a fost abrogată. După cunoştinţele mele, nici o altă lege nu mai prevede sancţiunea de prestare a unei munci în folosul comunităţii, doar legea-cadru ce stabileşte regimul juridic al contravenţiilor (OG nr.2/2001) Deci nu există o consecinţă pentru fapte privind tulburarea ordinii şi liniştii publice. Singura consecinţă este că procesul-verbal este trimis în debit şi devine titlu executoriu la administraţia financiară. Însă acolo, doar oamenii cinstiţi care-şi plătesc impozitul şi care sunt stabili (cu familie şi serviciu) se mai duc. Clienţii poliţiei sunt amuzaţi atunci când li se aduce la cunoştinţă că poliţiştii le trimit procesele-verbale în debit la administraţia financiară.

Mai mult, de regulă în apropierea alegerilor, aceste debite sunt şterse de consilierii pe problemele rromilor, care-şi fac jocurile cu voturile celor sancţionaţi de poliţie (care nu au resurse financiare pentru a-şi plăti amenzile sau care nu vor să le plătească). Cum sunt şterse? Simplu: plătesc câte un leu în contul amenzii respective, şi în felul acesta se amână trecerea la procedura următoare, de demarare a executării silite, conform Codului de procedură fiscală. Asta se poate face, desigur, numai cu complicitatea primarilor şi a inspectorilor fiscali. Dar cine în România îi mai controlează pe aceştia? După cinci ani, titlul executoriu (procesul-verbal de sancţionare cu amendă) se prescrie, astfel că poţi scăpa cu 5 lei plătiţi, indiferent de mărimea amenzii, cu rate de un leu/an - timp de cinci ani. La art.9 alin.(3) din OG nr.2/2001- se precizează: "Organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii". Această prevedere este inaplicabilă pentru că nu pot cere instanţei să transforme în muncă în folosul comunităţii o sancţiune cu amenda pentru o faptă ce nu este incriminată cu această sancţiune în legea specială. Iniţial în Legea nr.61/1991 legiuitorul a sancţionat cu închisoare contravenţională neachitarea amenzii, însă în prezent această sancţiune este abrogată şi s-a uitat, intenţionat sau poate nu, introducerea acestei sancţiuni de prestare a muncii în folosul comunităţii. La alin.5 "În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin.(4), instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, cu acordul acestuia". Subliniez "cu acordul acestuia", pentru că este o prevedere aberantă.

Cu alte cuvinte, se prevede posibilitatea ca sancţiunea aplicată să fie condiţionată de acordul celui sancţionat! În practică, acest lucru poate genera situaţii caraghioase. Judecătorul te întreabă: "Dacă nu plăteşti, eşti de acord să prestezi muncă în folosul comunităţii?" Acuzatul răspunde: "Nu." Şi gata! Procesul s-a terminat. Poţi să pleci. Însă problema cea mai frumoasă este că şi dacă acuzatul ar fi de acord, nu l-ar băga nimeni în seamă pe la primărie. S-ar duce omul, dornic să presteze ceva pentru comunitate, însă la cum funcţionează la noi administraţia l-ar trimite acasă, cu tot cu hotărârea lui judecătorească şi cu tot cu acordul lui. Rămâne de văzut cum va putea Ministerul Administraţiei şi Internelor reglementa legal această problemă care îngreunează foarte mult activitatea poliţiştilor.

Domnul Călin Potor:

"România are nevoie de investiţii în noi capacităţi de producere a energiei"

Omenirea se confruntă azi cu provocări imense în ceea ce priveşte energia şi mediul înconjurător. După cum se cunoaşte, Comisia Europeană a lansat Fondul pentru eficienţa energiei globale şi a energiei din surse regenerabile. Diminuarea rezervelor recuperabile de hidrocarburi fosile, majorările succesive ale preţului barilului de ţiţei, ca urmare a crizei petrolului, au creat premisele favorabile abordării altor surse pentru obţinerea de combustibili. În prezent, sursele de energie folosite sunt petrol, gaze naturale şi cărbuni, compuşi radioactivi sau alte surse (soare, căderi de apă, vântul, mareele) care permit obţinerea de lucru mecanic şi căldură. Întreaga Europă are preocupări majore în găsirea unor surse alternative de energie. Ţara noastră are rezerve imense pentru surse alternative precum: energia hidrotermală, eoliană sau nucleară. În prezent, ponderea energiei produse din resurse regenerabile este de aproximativ 29% din totalul energiei consumate, cea mai mare parte fiind produsă pe baza resurselor hidro în unităţi de mare putere. Gradul de valorificare a resurselor regenerabile de energie este redus, ca urmare a costurilor de investiţii ridicate. Resursele regenerabile de energie ar putea duce la scăderea efortului financiar pentru achiziţionarea surselor de energie, referindu-ne aici la cărbune, gaz, petrol.

Guvernul trebuie să găsească o soluţie pentru un mix optim de surse de energie pentru consum, asigurând o reducere a celor care sunt poluante (cărbune), pe fondul creşterii consumului din surse regenerabile care ar asigura nevoile populaţiei în siguranţă şi la un preţ convenabil.

Pot fi luate în discuţie energia nucleară, energia eoliană, prezentă în zone precum coasta Mării Negre, depresiunile Moldovei, zona Semenic şi, nu în ultimul rând, cea obţinută din biocarburanţi.

Biocarburanţii se obţin din materii prime regenerabile (biomasă) care înglobează orice material regenerabil de natură organică din agricultură, piscicultură, silvicultură, deşeuri municipale şi orăşeneşti, din hârtie, carton, deşeuri lemnoase, deşeuri din grădini etc.

Bioetanolul, biodisel-ul şi biogazul sunt principalii biocarburanţi pe care unele ţări europene îi folosesc din ce în ce mai mult ca surse de energie alternativă.

Modernizarea capacităţilor de producţie a energiei cu tehnologii de reducere a emisiilor poluante este mai costisitoare decât promovarea resurselor regenerabile de energie, unde avem un potenţial nevalorificat, cca. 8TWh/an potenţial de energie eoliană, 1.434 mii tep/an potenţial de energie al sistemelor solare-termale şi cca. 7594 mii tep/an potenţial de energie al biomasei (reziduuri agricole şi forestiere).

Din păcate, programele de realizare de investiţii în noi capacităţi de producere a energiei electrice şi termice, prin valorificarea resurselor energetice regenerabile eoliene, hidroenergetice, solare, a biomasei, biocarburanţilor, a resurselor geotermale au fost uitate de către ministerul de resort, care nu întreprinde acţiuni cu vizibilitate, atât privind folosirea acestora, cât şi iniţiind activităţi de educare a populaţiei în acest domeniu vital pentru fiecare dintre noi.

Domnul Călin Potor:

"Fenomenul periculos al cailor vagabonzi trebuie diminuat, dacă nu eradicat!"

România, în general, şi autorităţile care veghează la respectarea legilor, în special, se confruntă cu un subiect interesant, dar nesoluţionat până în prezent: cel al cailor lăsaţi de izbelişte, în special de către ţigani. Este vorba de un fenomen similar cu cel al câinilor vagabonzi, dar ceva mai complicat. Caii nesupravegheaţi generează o serie de probleme oamenilor, cum ar fi accidente de circulaţie, nu de puţine ori grave, dar şi distrugeri ale culturilor agricole. De regulă, cetăţenii de etnie rromă nu deţin terenuri agricole, prin urmare nu au de unde hrăni animalele, astfel că preferă să le lase pe câmp. Atunci când un cal apare pe un drum naţional în faţa unei maşini, probabilitatea să se comită un accident este destul de mare. După ce se comite accidentul, care poate fi de multe ori cu urmări grave, inclusiv pierderi de vieţi omeneşti, proprietarul animalului nu poate fi tras la răspundere deoarece este de negăsit. De multe ori poliţia este sesizată de prezenţa animalelor nesupravegheate, însă nu există soluţii practice. De teama unor eventuale obligaţii de despăgubire a proprietarului autovehiculului avariat sau a proprietarilor de terenuri pe care a ajuns animalul, ţiganii refuză să-şi mai recunoască calul...

O soluţie ar fi să se realizeze recensământul animalelor, după modelul crotalierii, numai că ţiganii vând des caii, iar instalarea unui cip în urechea calului costă cât o gloabă ţigănească.... O altă soluţie ar fi un serviciu similar cu cel de ecarisaj, numai că protecţia animalelor nu ar agrea ideea.

Având în vedere consideraţiile de mai sus, ar fi interesant de aflat ce soluţii au în vedere guvernanţii pentru identificarea cailor vagabonzi, în aşa fel încât aceştia să nu mai producă pagube agriculturii şi oamenilor, dar şi să fie evitate tragediile rutiere.

Domnul Călin Potor:

"Drama pensionarilor care nu au voie să muncească!"

După cum cunoaşteţi, persoanelor pensionate anticipat sau cu invaliditate de gradul I şi II care şi-au constituit mici afaceri de tipul asociaţiilor familiale(AF) sau persoane fizice (PF), li s-au imputat pensiile, pentru că nu aveau voie să obţină venituri suplimentare.

În urma punerii de către ANAF la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii a bazei de date, casele de pensii judeţene au identificat, în baza codului numeric personal, pensionari care au realizat venituri în urma constituirii asociaţiilor familiale. Acestor pensionari li s-au imputat pensiile pentru perioada respectivă, pe motiv că nu aveau dreptul să facă parte din astfel de asociaţii.

Este adevărat că oamenii respectivi au încălcat legea, însă au făcut acest lucru din neştiinţă, nu din dorinţa de a frauda statul, cu atât mai mult cu cât se ştie foarte bine că pensionarii sunt cei mai buni platnici la buget şi, în plus, au şi plătit impozit pe veniturile realizate, fapt ce denotă buna lor credinţă. Consider că intenţia lor nu a fost să se îmbogăţească, ci doar să-şi suplimenteze veniturile reduse, fapt pentru care autorităţile trebuie să facă demersuri pentru intrarea lor în legalitate, şi nu să dispună pedepsirea lor imediată.

În România zilelor noastre se întâmplă evaziuni mult mai grave, au avut loc foarte multe despăgubiri şi scutiri de diverse datorii de miliarde, astfel încât nu cred că este cazul ca statul să nenorocească aceste familii a căror singură vină, dacă o putem numi astfel, este că au încercat să muncească pentru a supravieţui, deşi suferă de boli grave, cancer sau paralizie, spre exemplu.

Numai în judeţul Alba sute de bolnavi pensionari au fost obligaţi să returneze pensiile, cu toate că mulţi dintre ei nu au obţinut venituri în fiecare lună pentru activităţile prestate, de genul vânzării produselor agroalimentare sau mici activităţi meşteşugăreşti.

Doresc să subliniez în mod categoric că nu intenţionez să îi apăr pe cei care s-au pensionat de boală în mod fraudulos, aceştia meritând să fie sancţionaţi, dar am convingerea că ei nu se regăsesc în categoria celor care au avut venituri şi le-au şi declarat. În consecinţă, am interpelat ministrul muncii şi i-am solicitat să dispună caselor judeţene de pensii efectuarea unei analize responsabile a acestor cazuri. De asemenea, am întrebat ce soluţii are în vedere ministerul de resort pentru salvarea acestor pensionari care nu au făcut altceva decât să încerce să supravieţuiască cu demnitate, prin muncă cinstită. Având în vedere că ministrul muncii este domnul boc, cu "b" mic, este posibil să nu se întâmple nimic bun, din păcate...

Domnul Călin Potor:

"Uitarea bolnavilor de cataractă"

Persoanele care suferă de cataractă sunt nevoite să aştepte luni de zile şi chiar ani pentru compensarea sumei plătite pentru cristalin de către casele de asigurări de sănătate. Bolnavii ar trebui să beneficieze de suma de 276 de lei, pe care casele o decontează pentru cel mai ieftin cristalin, însă aprobarea dosarelor se face de cele mai multe ori pe alte criterii decât cele de prioritate. Persoanele diagnosticate cu cataractă trebuie să-şi facă măsurătoarea de dioptrii, să depună dosarul la casa de asigurări de sănătate de care aparţin, apoi să aştepte răspunsul prin poştă; se poate aştepta şi peste doi ani pentru obţinerea compensării. Problema este că, dacă nu se face în timp util intervenţia chirurgicală, pot apărea complicaţii care duc la distrugerea nervului optic. Cristalinul subvenţionat de casa de asigurări de sănătate este cel mai ieftin de pe piaţă şi cel mai periculos. Medicii spun că operaţia cu acest tip de cristalin implică foarte multe riscuri pentru bolnavi.

Este cât se poate de limpede că la nivelul Ministerului Sănătăţii nu există o strategie care să vină în sprijinul acestor pacienţi suferinzi de cataractă. Trist, dar adevărat. Sunt sigur însă că situaţia bolnavilor de cataractă va fi alta după ce PNL şi USL vor veni la guvernare.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Protejarea copiilor împotriva presei scrise şi online cu conţinut indecent"

Până la sfârşitul lunii mai voi demara un proiect care prevede marcarea ziarelor tipărite şi a celor online cu buline de restricţionare a citirii, similar celor folosite în televiziune, pentru a proteja minorii.

Dacă în cazul televiziunilor situaţia este reglementată prin normele CNA, în cazul presei scrise aceasta este "scăpată de sub control". Voi iniţia un proiect de lege care prevede marcarea cu buline a ziarelor tipărite şi a celor online în vederea restricţionării citirii lor de către minori, pentru protejarea acestora. E un sistem similar cu cel de la televiziune, unde situaţia este reglementată prin normele CNA, dar care, în cazul presei scrise, a scăpat de sub control. Copiii care citesc ziare, în formă tipărită sau pe internet, trebuie să fie cumva feriţi de a vedea poze indecente sau şocante, care sunt la liber.

Am observat că ziarele, în special tabloidele, dar şi site-urile lor şi ziarele exclusiv online, sunt pline de poze indecente, inclusiv pe prima pagină, în care abundă subiecte despre sex, cu pozele aferente. Este nevoie de responsabilitate din partea adulţilor pentru că aceste ziare ajung şi pe mâna copiilor. Un copil de 10 ani vede pe masă ziarul cumpărat de tatăl său unde se vorbeşte explicit despre sex, iar pe prima pagină tronează color o femeie goală. Or, copilul intră pe site-ul unui ziar să citească o ştire despre sport şi dă peste un colaj de poze cu poziţii sexuale. Sau poze de la o sinucidere unde se vede explicit un spânzurat cu limba scoasă ori de la un accident şocant în care şoferul este scos prin parbriz cu creierii pe capotă. Nu cred că e normal aşa ceva.

Mai precizez că voi propune fie marcarea ziarelor cu buline care impun restricţii de citire tinerilor sub 16 sau 18 ani, fie doar a unor articole sau pagini din ziare. Astfel de buline vor apărea şi în cazul publicaţiilor online şi a site-urilor ziarelor.

Este nevoie de astfel de măsuri pentru copiii noştri. Văzând bulina de avertizare, şi părinţii vor deveni mai responsabili, iar copiii vor fi protejaţi de astfel de imagini. În plus, mă voi consulta în perioada următoare cu Clubul Român de Presă şi cu alte organizaţii profesionale de presă din România pentru a analiza propunerea mea legislativă şi a da o formă finală proiectului de lege.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

«O "moţiune de cenzură" metaforică pentru opoziţia anti»

În lipsa lor crasă de soluţii pentru momentele extrem de dificile prin care trece România, liderii opoziţiei miniaturale ideologic din Parlament au găsit soluţia optimă pentru a-şi justifica prezenţa sporadică la serviciu: viitura de moţiuni contra Guvernului! Astfel, parlamentarii USL au primit directiva de la liderii lor, care nu prea vin prin Parlament, să depună moţiuni contra miniştrilor puterii. Din nefericire, dacă ar fi să depună moţiuni după câtă prezenţă au Ponta şi Antonescu la serviciu (la Parlament, nu pe dealuri!) ar avea doar o moţiune pe trimestru!

Oricum, deşi nu au avut, nu au şi nu vor avea nicio şansă să le treacă vreo moţiune, parlamentarii "Opoziţiei Contra Naturii - USL" se încăpăţânează să persevereze în absurditatea unor demersuri politice fără niciun rezultat şi fără nicio utilitate.

Practic, aceşti parlamentari nu fac decât să pună beţe în roate singurului guvern din ultimii 20 de ani care a avut curajul să îşi asume reforme dure dar necesare, cu toate costurile şi responsabilităţile. Chiar şi când sunt puşi în faţa unor situaţii dramatice şi urgente pentru ţară, singurele reacţii "constructive" din partea opoziţiei sunt moţiunile.

Mi-e teamă că parlamentarii opoziţiei au pierdut din vedere esenţa sistemelor democratice şi a rolului opoziţiei. Ad literam, opoziţie înseamnă grup politic potrivnic partidului care se află la putere, însă mai înseamnă şi o anume politică îndreptată spre un obiectiv. Aici este întrebarea sensibilă: care este obiectivul USL? Reforma statului? Coeziunea naţională? Soluţiile optime pentru România? Nu! Obiectivul acestei alianţe formate contra oricărei noime politice ideologice este "Jos Guvernul!", "Jos Traian Băsescu!".

Ideologic şi doar metaforic, propun să le adresăm şi noi o "moţiune" contra opoziţiei! Şi ca să nu existe niciun dubiu asupra acestei figuri de stil, "moţiunea de cenzură" contra opoziţiei înseamnă sancţionarea publică a lipsei de direcţie a USL (stânga-dreapta nu e direcţie politică!), lipsei de soluţii pentru ţară, a lipsei liderilor Ponta şi Antonescu de la serviciu!

Domnul Cristian Buican:

"Dezastrul din sănătate"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a încerca să vă readuc în atenţie dezastrul sistemului de sănătate, unul dintre cele mai importante domenii de activitate dintr-un stat. De mai bine de doi ani de zile asistăm la degradarea continuă a sănătăţii româneşti, la distrugerea sistematică şi la masacrarea oricărei speranţe a românilor de a primi îngrijire medicală corespunzătoare în propria ţară. Factorii ce au dus la realitatea crudă de a avea un sistem de sănătate aflat în moarte clinică sunt multipli, dar ţin în principal de slaba guvernare, de sistemul mafiot ce căpuşează bugetul de stat pus la cale de către lăcustele portocalii şi de ignoranţa unor decidenţi ce au văzut în sănătatea românească doar un alt borcan cu miere din care pot ei fura pentru a-şi finanţa maşinile de lux, vilele şi poşetele de zecii de mii de euro.

Tabloul sănătăţii româneşti din anul 2011 este unul dezolant, cu oameni ce mor în faţa spitalelor închise, cu bolnavi ce stau 2-3 într-un pat din cauza lipsei de locuri din spitale, cu o lipsă acută de personal calificat, cu doctori ce emigrează zilnic din cauza salariilor de mizerie, cu ambulanţe imobilizate din lipsă de combustibil sau cu bolnavi ce trebuie să îşi cumpere singuri medicamentele de la farmaciile PDL-iştilor. Totul este anapoda, totul este pe dos, totul funcţionează aberant. Deciziile luate la nivelul Ministerului Sănătăţii sunt la fel de aberante, iar dramele din ultimul an par să nu clintească decât posturile unor asistente medicale găsite ţapi ispăşitori. Bănuiesc că nu trebuie să vă reamintesc de episodul tragic de la Maternitatea Giuleşti, acolo unde, din cauza lipsei de personal şi a deciziei limitatului Boc de blocare a tuturor posturilor, indiferent de domeniu de activitate şi de necesităţi, s-a produs la o dramă ce ar fi necesitat minim demisia ministrului de resort.

Exemplele pot continua şi sunt multiple, însă cel mai supărător este că în timp ce lăcustele portocalii, cu odraslele şi neamurile lor se tratează în condiţii europene la unităţi medicale din străinătate, românii mor pe capete în spitale, acolo unde ar trebui să se însănătoşească. Statisticile referitoare la numărul morţilor din spitalele româneşti sunt alarmante, zeci de mii de oameni murind în fiecare an, iar creşterea exponenţială din ultimii ani ne demonstrează, încă o dată, că sistemul de sănătate se află în moarte clinică.

Ştiu că nu se pot face minuni în doi ani de zile, ştiu că punerea la punct a sistemului de sănătate durează o perioadă mai mare de timp, însă nu am văzut nicio decizie a executivului care se fie îndreptată spre remedierea acestei situaţii îngrijorătoare. Doar tăieri şi alte tăieri! Grav este, de asemenea, că nici măcar realizările predecesorilor, şi mă refer aici în special la modernizarea serviciilor de urgenţă, la analizele gratuite sau la modernizarea a peste 20 de spitale, realizări ale guvernării liberale, nu s-au păstrat şi continuat.

Chiar nu pot accepta ca în faţa unui astfel de tablou tragic, noi, ca parlamentari, indiferent de coloratura politică, să nu luăm atitudine. În următoarele săptămâni se va dezbate, la iniţiativa PNL, o moţiune simplă pe acest subiect. Ştiu că aceasta nu conduce obligatoriu la demiterea ministrului de resort, însă toţi cei care ştiţi că sănătatea românească se află într-o stare tragică, aveţi obligaţia să votaţi această moţiune simplă şi astfel, să tragem un semnal de alarmă, că actuala stare de fapt nu mai poate continua.

Domnul Marius Rogin:

"25 de ani de la Cernobîl"

La 25 de ani după prima catastrofă nucleară la centrala de la Cernobîl dezastrul se repetă la Fukushima, reactualizând primejdia unei energii ostile vieţii pe durata unei eternităţi.

Ce nu a izbutit catastrofa de la Cernobîl pare a fi pe cale să reuşească dezastrul de la Fukushima, şi anume să facă scadentă, imperioasă regândirea politicii energetice la nivel global, şi nu doar naţional. Fiindcă în timp ce în Germania înşişi liderii politici decişi până mai ieri să prelungească durata de funcţionare a centralelor atomoelectrice au renunţat peste noapte, mai mult din calcule electorale decât din convingere, la amintita iniţiativă părând dispuşi chiar să spună adio acestei forme de energie, în ţările din jur domneşte expectativa. Dacă Germania îşi va închide centralele nucleare, Franţa va avea toate motivele de satisfacţie: va putea vinde excedentul de curent electric provenit din propriile centrale, dincolo de Rin. Ceea ce nu elimină câtuşi de puţin eventualitatea unei contaminări radioactive a vecinilor, în cazul unei catastrofe în vreo centrală franceză.

Trista realitate este că nici sfertul de secol care a trecut de la explozia reactorului de la Cernobîl, nici dezbaterile generate de exorbitantele costuri ale noului sarcofag peste centrala ucraineană avariată, nici catastrofa de la Fukushima, provocată de seismul de la 11 martie 2011, nu au conferit stringenţa cuvenită conştiinţei faptului că apocalipsa nucleară este posibilă în orice moment, nu numai datorită defecţiunilor tehnice, ci şi erorilor umane,existenţei unui arsenal nuclear apt să şteargă definitiv viaţa.

Consecinţele catastrofei de la Cernobîl, unele dintre ele strict previzibile, altele nu - depăşesc oricum forţa de imaginaţie, foarte redusă de altfel, a unei politici ce mizează pe eficienţa imediată, scoţând din ecuaţie pagubele iremediabile pe termen lung. În fizica nucleară, durata de înjumătăţire a unor izotopi radioactivi pulverizează parametrii uzuali ai percepţiei umane a timpului. Cesiul 137 şi Stronţiul 90 transportate de vânt în mai multe ţări din Europa după explozia de la Cernobîl, au timpul de înjumătăţire de 30 de ani, respectiv de 49 de ani. Plutoniul 239, care la Fukushima a fost eliberat după avariile succesive ale reactoarelor, îşi înjumătăţeşte forţa de iradiaţie abia după 24.110 ani.

Seria de teste nucleare făcute în atmosferă din anii ´50 ai secolului trecut a dus la o concentraţie mărită de izotopi radioactivi. A fost acesta unul din factorii care au determinat interzicerea la scară mondială, începând din 1963, a exploziilor nucleare în aer, sub apă şi în spaţiul cosmic?

Cernobîlul a marcat o cenzură în istoria exploatării energiei nucleare. Fukushima a marcat dramatic a doua cenzură. Oare câte catastrofe de acest fel mai sunt necesare pentru a regândi global nu doar politica energetică nucleară, ci şi pentru a renunţa definitiv la armele atomice?

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Ţara arde, iar... PDL se piaptănă!"

Am ieşit din recesiune... încă nu am ieşit... am depăşit vârful crizei... vom ieşi din criză la sfârşitul primului trimestru al anului 2011... datele la statistică nu sunt adunate, deci nu putem spune cu siguranţă că am ieşit... avem certitudinea că am ieşit....

Aceste afirmaţii contradictorii sunt făcute de numitul Emil Boc care execută atribuţiile funcţiei de prim-ministru după rolul scris de Traian Băsescu!

Dacă nu ar fi vorba de România, de modul în care investitorii, cei care creează locuri de muncă, care realizează produsul intern brut al ţării, sunt atenţi la ce spun cei mai importanţi politicieni, mai că nu ne-ar păsa...

Emil Boc aleargă prin organizaţiile PDL să le spună că el va face în aşa fel încât în 2012 tot ei să conducă România, iar Traian Băsescu le va fi baci în continuare, deci să fie liniştiţi, că au suficienţi bani ca să fure atâtea voturi câte vor avea nevoie. Puţin le pasă lor că populaţia, în majoritate covârşitoare, s-a săturat rău de băsescieni...

Emil Boc povesteşte despre măreţele realizări: cea mai mare cădere economică din Europa, cele mai mari reduceri de salarii, cea mai mare creştere de TVA, cea mai slabă economie, cele mai mari impozite, cea mai mare evaziune fiscală, cei mai mulţi corupţi la toate nivelele, cea mai gogonată minciună...

Emil Boc foloseşte toate instituţiile statului, toate mijloacele aferente funcţiei guvernamentale pentru campania internă din PDL, dar ce contează asta pentru binele poporului... PDL?

Însă de două săptămâni Guvernul este răspândit prin ţară pentru a convinge votanţii din PDL că cel mai bine este să respecte indicaţia lui Traian Băsescu şi să-l realeagă pe Emil Boc în calitatea de "prim executant" al politicii cotroceniste!

În această perioadă ţara arde, iar... PDL se piaptănă!

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Cinste veteranilor de război"

Începând din anul 2008, 29 aprilie este ziua în care ne sărbătorim eroii, zi declarată prin Hotărâre de Guvern "Ziua Veteranilor de Război". Sărbătorirea acestei zile este un mic omagiu adus celor care au luptat pentru apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României.

Este foarte important să ne cunoaştem trecutul, să ştim cui îi datorăm liniştea şi integritatea României de astăzi şi să le fie recunoscute meritele celor care şi-au lăsat părinţii, soţiile, fraţii şi surorile în pragul casei, plugul în brazdă, strungul în fabrică, condeiul pe birou, catalogul elevilor în cancelaria şcolii şi au răspuns DA pentru patrie. Pentru aceste motive, regele Carol I a instituit, în anul 1902, titlul de Veteran de Război.

Cei care mai trăiesc astăzi, se adună purtând în piept dovada faptelor de vitejie, pe frunte greutăţile prin care au trecut şi în suflet dragostea pentru ţară.

De la aceşti oameni avem doar de învăţat! Dacă dorinţa de supravieţuire poate fi un instinct propriu oricărei fiinţe vii, tăria de caracter, curajul nemăsurat şi demnitatea din ochii acestor oameni sunt dobândite şi s-au născut din dragostea pentru patrie şi libertate.

Imediat după al Doilea Război Mondial, veteranii au fost triaţi, drămuiţi şi marginalizaţi pe criterii şi culori politice, pentru o parte dintre ei s-a instituit un nou calvar - cel al abuzurilor şi nedreptăţilor, al injustiţiei sistemului comunist. Au fost arestaţi, condamnaţi la ani grei de temniţă, cu privaţiuni deliberate, în lagăre de muncă forţată, a urmat pierderea gradelor, decoraţiilor şi confiscarea averii. Numai în perioada 1944-1961 au murit în închisori 43 de generali şi un număr impresionant de ofiţeri şi subofiţeri.

În anul 1990, la 21 februarie a luat fiinţă Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război din România; astfel, s-a reînnodat tradiţia instituită în anul 1902 de Regele Carol I.

La ceas de sărbătoare privim cu respect şi aducem cuvenitul omagiu octogenarilor veterani de război, văduvelor de război, invalizilor şi văduvelor veteranilor de război, acestor oameni care au suportat ororile războiului, care au suferit şi şi-au plâns pe cei dragi, camarazi sau soţi căzuţi la datorie, pe cei care poartă pe trup urmele aspre ale gloanţelor şi schijelor sau ale căror trupuri au suferit mutilări nedrepte. Pentru toţi aceştia, aleasă preţuire şi recunoştinţă!

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Avem responsabilitatea susţinerii şi promovării valorilor naţionale!"

România ar putea fi prima ţară din lume în care cancerul ar putea fi depistat încă din fazele sale incipiente, în mai puţin de 6 minute, graţie unei invenţii excepţionale, premiată, deja, la Geneva, anul trecut.

Este vorba despre dispozitivul inventat de doamna cercetător prof. dr. Raluca van Staden, împreună cu soţul său, care poate depista cancerul, în salivă sau în sânge, în timp record, dispozitiv care, asemenea glucometrului, ar putea fi utilizat inclusiv la domiciliu, pentru identificarea bolii chiar înainte de a se manifesta prin primele sale simptome caracteristice.

În contextul în care, în România, numărul bolnavilor de cancer este îngrijorător, sistemul sanitar este bulversat şi accesul cetăţenilor la serviciile medicale a devenit un adevărat lux, susţinerea de către Ministerul Sănătăţii a implementării respectivei invenţii ar fi mai mult decât bine-venită.

În plus, un astfel de gest ar contribui la creşterea prestigiului României, a cărei imagine externă a avut mult de suferit în ultima perioadă.

Consider că această performanţă ştiinţifică, pe care eu aş aşeza-o, ca importanţă, alături de alte două contribuţii româneşti din domeniul sănătăţii: descoperirea insulinei de către Nicolae Paulescu şi vaccinul antiholeric "Ioan Cantacuzino", depăşeşte ca rang de prioritate orice sală de sport sau parcare din satul Răchiţele şi orice altă licitaţie cu dedicaţie dintre cele care ţin prima pagină a ştirilor cotidiene!

Îi cer public premierului Boc să urmărească personal finanţarea activităţii ştiinţifice a acestei familii de cercetători şi ministrului sănătăţii să implementeze de îndată invenţia, în beneficiul cetăţenilor României şi al tuturor vieţilor care, astfel, vor putea fi salvate!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Datoriile Ministerului Sănătăţii şi ale CNAS către farmacii blochează funcţionarea sistemului sanitar românesc"

Potrivit preşedintelui Asociaţiei Distribuitorilor de Medicamente, dr. Viorel Vasile, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate datorează farmaciilor din toată ţara aproape un miliard de lei noi până la data de 1 martie. Datoriile se ridică la 935 de milioane de lei în ceea ce priveşte fondurile care trebuiau alocate pentru medicamentele compensate şi gratuite. În plus, Ministerul Sănătăţii mai datorează 438 de milioane de lei pentru programele naţionale nedecontate şi alte 550 de milioane de lei pentru reţetele neacceptate de către Casele de Asigurări de Sănătate pe motiv că nu aveau acoperire bugetară. Acestea sunt datoriile până la data de 1 martie, la care se vor adăuga în continuare plăţile neefectuate pe lunile martie şi aprilie. De cealaltă parte, răspunsul autorităţilor la demersurile Asociaţiei Distribuitorilor de Medicamente a fost acela că sumele datorate vor putea fi achitate abia în iulie 2011, când se va face o nouă rectificare bugetară.

Pentru o farmacie, o întârziere cu trei-patru luni de la termenul stabilit pentru decontarea reţetelor medicale poate fi fatală pentru că aceasta are un contract cu furnizorii pe care trebuie să-i onoreze la termenul stabilit, indiferent dacă ea îşi primeşte, la rândul ei, banii cuveniţi de la CAS. Drept urmare, tot mai multe medicamente încep să lipsească din farmacii de la o zi la alta, un număr tot mai mare de unităţi farmaceutice nu mai pot supravieţui pe piaţă şi intră în faliment sau sunt preluate de către lanţurile mari de farmacii. În judeţul Prahova, spre exemplu, numărul farmaciilor a început să scadă în ultimii ani nu numai din cauza crizei financiare generale, ci şi din cauza restanţelor neplătite de către CAS pentru medicamentele compensate şi gratuite.

Stimaţi colegi, mi-am afirmat în repetate rânduri susţinerea pentru setul de măsuri luat de actualul Guvern pentru reformarea sistemului sanitar. Ele sunt necesare, chiar dacă contextul economic şi social în care sunt luate este mai puţin favorabil, pentru că rezultatele aşteptate pe termen mediu şi lung au în vedere în cele din urmă eficientizarea unităţilor sanitare, concomitent cu reducerea şi reorganizarea cheltuielilor în acest sector. Însă nu putem vorbi de o reformă în sistemul sanitar dacă însăşi baza funcţionării acestui sistem are fisuri. Funcţionalitatea raporturilor financiare dintre Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, spitale şi farmacii este o piatră de temelie a sistemului sanitar. Dacă acestea nu funcţionează corect şi constant, în zadar ne chinuim să ducem la bun sfârşit procesul de descentralizare şi în zadar reducem numărul de spitale; lipsurile financiare vor fi aceleaşi, doar că vor fi împărţite între mai puţine unităţi spitaliceşti.

Este necesar, deci, un efort suplimentar şi neîntârziat din partea Ministerului Sănătăţii şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru găsirea unor soluţii la problema datoriilor către farmacii şi spitale, inclusiv prin adoptarea unor măsuri precum cea propusă recent de reprezentanţii Asociaţiei Distribuitorilor de Medicamente de scădere treptată a termenelor de plată, potrivit Directivelor europene, de la 210 zile la 60 de zile până în anul 2012, pentru a preîntâmpina astfel de situaţii de blocaj în circuitul plăţilor dinspre Ministerul Sănătăţii şi CNAS către farmacii, distribuitori şi producători.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Combaterea muncii la negru - prioritate naţională"

Săptămâna trecută, premierul Emil Boc şi-a anunţat priorităţile ca ministru interimar al muncii, ocazie cu care a întărit faptul că, în continuare, unul dintre obiectivele Guvernului este combaterea muncii la negru, obiectiv pe care îl susţin pe deplin ca membru în Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare din Camera Deputaţilor şi îl consider o prioritate naţională. Stoparea muncii la negru înseamnă atât un buget de stat cu încasări care să reflecte într-un mod just activităţile economice, cât şi o protecţie sporită a salariatului, astfel încât acesta să aibă drept la pensie, şomaj şi asigurări de sănătate. De asemenea, mai înseamnă o imagine reală asupra ratei ocupării forţei de muncă în România.

Pentru atingerea acestui obiectiv au fost luate până acum măsuri pe care le-aş numi adevărate pietre de hotar. Una dintre ele este adoptarea Codului Muncii, cod pe care l-am susţinut încă din stadiul de proiect şi care a intrat în vigoare de la 1 mai. Noul Cod al muncii prevede sancţiuni pecuniare de patru ori mai mari ca vechiul act, dar şi sancţiuni penale, adică pedeapsa cu închisoarea pentru angajatorii ce practică munca la negru. O altă măsură în plan legislativ este Legea zilierilor, o lege care era absolut necesară şi care reglementează modul de realizare a activităţilor cu caracter ocazional, lege pentru care se lucrează la normele de implementare.

Dragi colegi, cred că realizăm cu toţii, fie că facem parte din actuala coaliţie de guvernare, fie din opoziţie, gravitatea fenomenului muncii la negru estimat la 1,68 milioane de persoane care lucrează fără forme legale şi stringenţa cu care aceste măsuri trebuiau luate. Cu toate acestea, cred că lupta cea mai grea se va da de acum încolo. Pentru ca aceste acte reglementative să îşi atingă scopul este nevoie de o bună cooperare în teritoriu a organismelor responsabile cu identificarea şi eradicarea muncii la negru, precum şi de o cooperare între organismele din teritoriu şi cele centrale.

De altfel, primul-ministru Emil Boc a avut săptămâna trecută la Ministerul Muncii întâlniri cu ministrul internelor Traian Igaş, dar şi cu conducerea Inspecţiei Muncii, pentru a analiza măsurile ce vor fi luate pentru combaterea muncii la negru, precizând că va fi pus la punct un "plan complet şi complex" de combatere a muncii la negru prin aşezarea la aceeaşi masă a reprezentanţilor Inspecţiei Muncii, Gărzii Financiare, Ministerului de Interne, inclusiv ai Jandarmeriei. Dragi colegi, cred că nu putem să negăm că toate acţiunile la nivel central de până acum au dovedit că există o voinţă politică bine determinată de a combate munca la negru în România.

Stimaţi colegi, am ajuns la un punct în care nu ne putem permite să dăm înapoi, din contră, trebuie să ridicăm ancora. Pentru aceasta este nevoie ca fiecare dintre noi să luăm parte la această reformă în plan local, în teritoriile pe care le reprezentăm în Parlament, să facem cunoscute toate aceste noi măsuri de stopare a muncii la negru, prin comunicarea atât a sancţiunilor drastice prevăzute, cât şi a avantajelor pe care munca supusă prevederilor legale le aduce. Este nevoie ca prin activităţile noastre să antrenăm acţiunea colectivă a inspectoratelor teritoriale de muncă, a poliţiei şi a reprezentanţilor gărzilor financiare din plan local. Dacă toate acestea vor funcţiona, sunt convins că bătălia cu munca la negru va fi o bătălie câştigată, lucru ce va mări încrederea românilor în clasa politică pe care o reprezentăm.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"La Scorţeni, românii au demonstrat că preferă oamenii competenţi în faţa siglelor goale de partid"

Mulţi rău-voitori s-au grăbit să trâmbiţeze în stânga şi în dreapta faptul că popularitatea Partidului Democrat Liberal a scăzut dramatic, iar încrederea românilor în membrii acestuia ar fi un subiect de domeniul trecutului. Surpriză sau nu, însă, puşi în faţa luării unei decizii pe care au exprimat-o sincer prin vot, românii le-au arătat scepticilor că sunt de o cu totul altă părere. Dovadă stau rezultatele înregistrate la Scorţeni, unde forţa democrat-liberală s-a dovedit mult mai convingătoare decât coaliţia social-liberală, iar reprezentantul PDL la primărie, Mihai Neacşu, a câştigat alegerile din primul tur, chiar, cu 67,5% la o prezenţă impresionantă de 72%.

Mai mult, majoritatea alegerilor anticipate din 2010-2011 au fost câştigate de către reprezentanţii democrat-liberali. Astfel, românii au demonstrat în repetate rânduri că sunt solidari cu acei politicieni care fac dovada muncii în folosul comunităţii. În cele mai grele momente, PDL şi-a asumat guvernarea, a arătat că rămâne alături de români, iar deciziile dure - indiferent de ce spun aceia porniţi să denigreze Partidul Democrat Liberal şi reprezentanţii acestuia - au fost luate tot pentru binele românilor şi al ţării. Rezultatele încep să se vadă, inclusiv reprezentanţii FMI fiind de părere că guvernarea din România a dat dovadă de mult curaj şi de o mare capacitate de redresare economică, reuşind astfel să readucă creşterea economică, uşor timidă în 2011, dar cu siguranţă consistentă în 2012, dacă nu facem erorile populiste cerute de opoziţie.

Uniunea Social Liberală, participând pentru prima dată la alegeri cu un candidat unic, ar fi avut ocazia ca la scrutinul de la Scorţeni să dovedească forţa unei coaliţii care pretinde că în orice moment ar fi capabilă să câştige alegerile parlamentare. În schimb, aceste alegeri au scos la iveală nemulţumirile locuitorilor la adresa deputatei care promisese să le reprezinte interesele. Graţiela Gavrilescu, aleasă din partea PNL în colegiul din care face parte şi comuna Scorţeni, a uitat că politica se face pentru oameni şi nu în interes propriu, a uitat că problemele oamenilor le poate afla discutând cu aceştia, şi nu negociind în coaliţie la Ploieşti sau la Bucureşti persoana candidatului USL la primărie. Se vede treaba pesemne că noi, cei de la PDL, am avut dreptate când am spus că singura raţiune a formării USL a fost nesiguranţa că separat vor putea înfrânge extraordinara simpatie a aleşilor locali PDL. Căci altfel, în ce lume normală s-ar alia locul 1 şi locul 2 în sondaje împotriva partidului de pe locul 3?

Iată de ce lucrul cel mai important izvorât în urma acestor alegeri de la Scorţeni este acela că oamenii votează oameni şi nu sigle goale de partid, persoane oneste şi nu uniuni contra naturii al căror unic scop este înlăturarea Partidul Democrat Liberal de la guvernare, fără a veni cu o alternativă viabilă, fără a veni cu vreun plan solid de acţiune care să privească dezvoltarea ţării şi nu denigrarea lui Traian Băsescu. Până şi liderul USL, Crin Antonescu, afirma recent faptul că prezenţa sa în mijlocul locuitorilor din Scorţeni nu ar fi avut vreun impact notabil în stabilirea rezultatului alegerilor. Mai mult, declaraţia dânsului nu doar amplifică importanţa persoanei candidatului, dar ne duce şi cu gândul la faptul că liberalul nu dă prea mulţi bani nici pe notorietatea de care deputata PNL din zonă credea că se bucură. Nici mai mult nici mai puţin, invincibilul USL a clacat la primul test real în faţa cetăţenilor. Cu alte cuvinte, românii au fost din nou mai inteligenţi decât i-au crezut unii sau, dacă vreţi, românii vs. USL 1-0!

Spuneam mai devreme că participarea la scrutinul din Scorţeni a fost de 72%, o prezenţă îmbucurătoare, dar care responsabilizează şi mai mult învingătorul. Majoritatea locuitorilor îşi pun astfel toată încrederea în noul primar, care va trebui să dovedească prin fapte că locul său este la conducerea primăriei comunei Scorţeni. Promisiuni în campania electorală au fost făcute, le-am auzit şi eu, dar pot să-i asigur pe scorţăneni că voi avea grijă ca ele să şi fie respectate, pentru că ei, prin Mihai Neacşu, vor avea tot sprijinul meu în Parlament. Voi face în continuare echipă cu noul primar prin aportul meu în Parlament şi pentru că situaţia primarului Scorţeniului nu este râvnită de prea mulţi având în vedere că mandatul acestuia va însuma aproximativ un an de zile până la viitoarele alegeri. În acest timp, însă, Mihai Neacşu va trebui să-şi dovedească priceperea şi voinţa de a contribui decisiv la dezvoltarea comunei, prin demararea unor proiecte care să aibă continuitate şi în anii ce vor urma.

În ultima perioadă am avut ocazia să intru în contact cu mulţi dintre locuitorii din comună şi nu am putut să nu remarc pe de o parte speranţa acestora într-un viitor mai bun, dar pe de altă parte dezamăgirea lor cu privire la parlamentarii aleşi să-i reprezinte. Ca deputat care s-a implicat activ în aceste ultime luni în Scorţeni şi în localităţile vecine pot să depun mărturie că aceşti oameni merită o reprezentare mai dreaptă şi mai consistentă. De aceea, promisiunea pe care doresc şi pe această cale să o fac este că le voi fi alături şi în perioada următoare pentru că aceşti oameni sinceri mi-au intrat în suflet, dar mai ales pentru că problemele comunităţii locale nu mai suportă amânare. Ţin să le mulţumesc tuturor locuitorilor indiferent de opţiune politică, indiferent de ce candidat au votat la aceste alegeri, şi să îi asigur că vor beneficia cu toţii de sprijin din partea mea. Scopul meu este acela de a ajuta cât mai mult la dezvoltarea zonei, motiv pentru care îmi afirm încă o dată susţinerea pentru primarul ales Mihai Neacşu în toate proiectele sale viitoare care vor viza ameliorarea situaţiei locuitorilor din Scorţeni.

Românii aşteaptă mai mult de la reprezentanţii lor în Parlament. Ne-au dat un vot de încredere ca să căutăm alături de ei soluţii la problemele lor, dar şi să le apărăm interesele. Angajamentul meu în faţa cetăţenilor a fost luat, şi nu doar în faţa acelora care au votat cu PDL, ci şi în faţa acelora care îşi doresc un viitor mai bun, o Românie europeană, indiferent de simpatiile lor politice. Vă invit şi pe dumneavoastră la o prezenţă mai activă în Colegiile în care aţi fost aleşi pentru că numai astfel puteţi lua contact direct cu adevărata realitate a lumii care ne înconjoară. Vorbele goale şi promisiunile fără acoperire nu mai au căutare în rândul electoratului. Alegerile de la Scorţeni au fost o lecţie în acest sens.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Situaţia unităţilor sanitare din judeţul Prahova, închise ca urmare a adoptării HG nr.345/2011"

În urma adoptării de către Guvern a Hotărârii 345/2011, care prevede sistarea finanţării de la 1 aprilie pentru 67 de unităţi sanitare şi reprofilarea acestora în cămine de bătrâni, asistăm la un război între minister şi autorităţile locale. Din păcate, victimele colaterale ale acestui război sunt pacienţii - cei evacuaţi sau cei care vin să bată la uşi de spital închise cu lacăte şi cadrele medicale nevoite să-şi găsească locuri de muncă în alte unităţi spitaliceşti sau să intre în şomaj.

Pe lista unităţilor sanitare destinate reprofilării sunt şi 4 spitale din judeţul Prahova - centrele de sănătate Plopeni, Bălţeşti, Urlaţi şi Preventoriul TBC Poiana Ţapului. Potrivit reprezentanţilor Colegiului Medicilor Prahova, ca urmare a închiderii celor 3 centre de sănătate şi a preventoriului de la Poiana Ţapului, peste 200.000 de prahoveni au rămas fără asistenţă medicală spitalicească de urgenţă, ceea ce reprezintă aproape un sfert din populaţia judeţului cu cel mai mare număr de locuitori din ţară. Soluţia pentru locuitorii din zona de Sud-Est a Prahovei este acum să se adreseze medicilor de familie sau serviciilor de urgenţă asigurate de ambulanţă şi alte spitale, aflate la distanţă de localităţile lor. Chiar şi aşa, Serviciul de Ambulanţă nu poate acoperi la timp întreaga zonă, numărul de echipaje este prea mic, iar timpul de intervenţie mult mai mare raportat la numărul de solicitări primite zilnic.

Am adus în atenţia dumneavoastră situaţia spitalelor din judeţul Prahova, pentru că trăiesc aici şi am văzut îngrijorarea, chiar disperarea oamenilor. Cu siguranţă problema nu vă este străină nici dumneavoastră: în toate judeţele au apărut cazuri similare, după adoptarea hotărârii Guvernului privind terminarea contractelor celor 67 de spitale cu Casa de Asigurări de Sănătate. Pe de altă parte, măsura de reducere a numărului de spitale, prevăzută şi în scrisoarea de intenţie semnată de autorităţile române cu FMI, este necesară pentru reorganizarea şi eficientizarea la maxim a aparatului sanitar.

Dragi colegi, la o primă vedere, avem de-a face cu o situaţie dramatică, imposibilă chiar, dar am încredere că diminuarea impactului negativ se poate realiza printr-o mai bună colaborare între reprezentanţii administraţiei centrale şi cei ai administraţiei locale. Mărturisesc faptul că am susţinut de la început procesul de reformă în sănătate şi îl voi susţine în continuare, deoarece am convingerea că la capătul acestor eforturi vom elimina ineficienţa şi risipa din sistemul sanitar românesc.

Primul pas, şi cel mai uşor, a fost făcut: Guvernul a aprobat Hotărârea de Guvern privind desfiinţarea unor unităţi sanitare publice din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale. Urmează partea mai grea: punerea ei în aplicare. Am pornit pe un drum bun, însă provocarea rămâne deschisă: cum să o implementăm astfel încât efectele negative asupra pacienţilor şi personalului acestor spitale să fie minime?

Analizând situaţia din judeţul Prahova, pot fi întreprinse o serie de acţiuni pentru a diminua impactul deciziei de desfiinţare a celor 4 spitale asupra populaţiei. Dar succesul acestor acţiuni este condiţionat de susţinerea ministerului şi implicarea autorităţilor locale:

Asigurarea unei linii permanente de gardă pentru toate localităţile în care au fost închise spitale. O astfel de linie a fost înfiinţată în oraşul Plopeni, în incinta fostului spital, dar costurile sunt însă cu greu suportate din bugetul local. De aceea, ministerul ar trebui să ia în calcul finanţarea activităţii liniilor permanente, acolo unde bugetul local nu o poate face, cel puţin provizoriu, până la stabilizarea situaţiei.

Asigurarea mai multor salvări şi echipaje pentru intervenţiile de urgenţă şi transportul pacienţilor către spitalele judeţene, în zonele în care nu există staţii de ambulanţă sau staţii SMURD, sau unde numărul ambulanţelor şi personalul este insuficient. În Urlaţi, de exemplu, există numai 2 salvări pentru situaţii de urgenţă medicale, iar acestea nu pot face faţă numărului mare de solicitări.

Infiinţarea unor centre de primiri urgenţe în spitalele de interes judeţean, care să preia bolnavii externaţi din spitalele desfiinţate, cu finanţare asigurată de către Ministerul Sănătăţii acolo unde bugetul local nu permite.

Sprijinirea autorităţilor locale pentru identificarea şi încheierea grabnică a unor parteneriate public-privat cu investitori locali, care să suplinească serviciile desfiinţate şi să răspundă nevoilor medicale ale locuitorilor judeţului.

Pe această cale, invit Guvernul, prin persoana premierului Emil Boc şi a ministrului sănătăţii, să ia parte la un dialog cu autorităţile locale şi cadrele medicale şi să găsească soluţii rapide, adaptate contextului local, pentru a-i proteja pe oameni de consecinţele închiderii spitalelor din localităţile lor.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Nevoia de creştere a gradului de colectare a resurselor financiare publice"

România este unul dintre statele membre ale UE cu mari probleme nerezolvate în gestionarea evaziunii şi a corupţiei fiscale. Evaziunea fiscală suferă la capitolul monitorizare, limitare şi transparenţă publică. Este un fenomen care proliferează tot mai mult în societatea noastră, ajutat de corupţia şi birocraţia sistemului public, dar şi de o resemnare a organelor de control. Corupţia ridicată este, la rândul său, o plagă a societăţii româneşti, având o mare determinare socială şi culturală. Acest fenomen negativ, aproape generalizat la toate nivelurile administraţiei publice şi ale organismelor de control financiar de stat, a condus la un nivel considerat printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte evaziunea fiscală şi arieratele fiscale, cu influenţă negativă asupra gradului de fiscalitate, conducând la creşterea deficitului bugetar general consolidat şi ulterior la creşterea datoriei publice guvernamentale.

Măsurile întreprinse de ANAF în ultimul timp, în vederea sprijinirii mediului de afaceri, cum ar fi implementarea declaraţiei unice, precum şi intensificarea verificărilor pe anumite domenii cu risc fiscal, cum ar fi achiziţiile intracomunitare de legume-fructe şi alte produse alimentare, comerţul cu produse accizabile etc., au condus, aşa cum o dovedesc şi cifrele, la încasări mai mari la bugetul de stat. Totalul veniturilor bugetare realizate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în luna februarie 2011, a însumat 10.906,12 milioane de lei, ceea ce reprezintă o creştere cu 17,04% faţă de aceeaşi lună a anului trecut şi un grad de realizare de 106,69% a programului de încasări a veniturilor bugetare comunicate de Ministerul Finanţelor Publice. În ceea ce priveşte ponderea în produsul intern brut a veniturilor colectate de ANAF se constată în luna februarie a anului curent o creştere de 0,18 puncte procentuale faţă de luna februarie a anului precedent. Veniturile la bugetul de stat în luna februarie 2011 au fost realizate în proporţie de 109,04%, demonstrând o creştere cu 1.467,56 mil. lei, respectiv cu 26,67% (realizat 2010 - 5.502,38 mil. lei), comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

O problemă destul de importantă pentru sustenabilitatea fiscal-bugetară pe termen lung rămâne însă capacitatea redusă de colectare a veniturilor publice, îndeosebi din zona rurală, care determină o povară fiscală suplimentară asupra contribuabililor şi menţine premisele unor deficite bugetare structurale. În sensul acesta, un prim pas spre aducerea la lumină a muncii la negru este dat de recenta adoptare a Legii zilierilor, urmând ca aceasta să fie promulgată de preşedinte. Astfel, va fi reglementată o componentă importantă a muncii întâlnite mai ales în mediul rural, cu beneficii atât de partea acelora care practic㠑munca cu ziua’, dar şi de partea statului, prin impozitarea veniturilor.

În final, stimaţi colegi, doresc să mai adaug faptul că, pentru a păstra criteriile nominale de convergenţă impuse de către Uniunea Europeană, referitoare la finanţele publice, trebuie promovată creşterea gradului de colectare permanentă a resurselor financiare publice. În acest sens domeniile care reclamă o atenţie deosebită trebuie să vizeze modernizarea economiei rurale, ajustarea nivelului fiscal al proprietăţilor, deficitul de forţă de muncă fiscalizată şi numeroasele excepţii de la regimul fiscal general.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Abandonul şcolar"

Educaţia este percepută ca o funcţie vitală a societăţii, iar şcoala drept principala instituţie prin care societatea îşi perpetuează existenţa. Astfel, şcoala este un factor cheie al dezvoltării. De la şcoală se aşteaptă astăzi totul: să îi ajute pe tineri să cunoască trecutul şi să înţeleagă prezentul, să îi ajute să conştientizeze şi să îşi asume responsabilitatea pentru a se implica în orientarea destinului colectivităţilor către un viitor dorit. Din acest punct de vedere, orice problemă cu care se confruntă acest sistem de învăţământ trebuie analizată, dezbătută şi trebuie căutate soluţii pentru o eventuală ameliorare.

Abandonul reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început.

Criza economică a dus la creşterea numărului copiilor defavorizaţi din România la peste 350.000, conform reprezentanţilor World Vision România, şi a triplat rata abandonului şcolar, circa 40.000 de copii, majoritatea din mediul rural, renunţând în fiecare an să mai meargă la şcoală. Copiii care provin din medii defavorizate prezintă cel mai mare grad de vulnerabilitate, iar găsirea soluţiilor în acest scop trebuie să fie în atenţia tuturor instituţiilor statului, mai ales a noastră, în vederea găsirii celor mai bune soluţii pentru rezolvarea problemei cu care se confruntă aceşti copii.

Elevii supuşi celui mai înalt grad de risc sunt cei din mediul rural, din ciclul gimnazial şi cei din comunitatea rromă. Anul trecut, UNICEF a publicat un studiu amplu asupra acestui fenomen, analizând situaţia din zone sărace ale ţării, motivele care duc la renunţarea la şcoală, atitudinea profesorilor, a părinţilor şi modul în care sistemul de învăţământ gestionează cazurile de risc. Problematica abandonului şcolar trebuie să prezinte o preocupare permanentă a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Noua Lege a educaţiei care a fost promulgată la începutul acestui an oferă soluţii pentru reducerea abandonului şcolar şi îşi propune, cel puţin din punct de vedere ipotetic, să creeze condiţiile necesare pentru a realiza o modernizare şi restructurare viabilă a sistemului educaţiei din României, pentru a atinge o creştere a calităţii învăţământului românesc. Astfel, intreaga viziune a legii este centrată pe nevoile copilului şi pe prevenirea părăsirii timpurii a şcolii. Numărul de ore petrecute la şcoală, numărul de discipline, programul "şcoală după şcoală", tipurile de evaluare care introduc învăţământul remedial, reprezintă soluţii ale căror rezultate le vom putea vedea în timp. De asemenea, trecerea clasei a IX-a la gimnaziu reprezintă un avantaj, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi, deoarece în prezent se înregistrează o rată sporită a abandonului şcolar după clasa a VI-a. Acest fenomen este cu atât mai vizibil pentru copiii care provin din familiile defavorizate economic şi social, ale căror familii nu au posibilitatea de a plăti costurile pentru internat sau cantină în vederea şcolarizării în altă localitate. Şcoala va fi ţinută, astfel, aproape de elev încă un an de zile. Se vor atinge două obiective majore: dezvoltarea copilului până la 16 ani în mediul familial şi reducerea abandonului şcolar.

O altă problemă pe care o consider destul de importantă este aceea ca cei mici să îşi dorească să meargă la şcoală, să se simtă atraşi de către învăţământ. În acest sens, este necesar să mobilizăm nu doar părinţii, ci şi pe profesori. În ce priveşte familia, pe lângă sărăcie, modelele educaţionale oferite de părinţi şi de fraţi au o mare influenţă asupra comportamentului copiilor. Destrămarea familiei, sarcini timpurii şi migraţia sunt alţi factori ce pot afecta rata de participare şcolară. În acest sens, şcoala împreună cu familia ar putea să modifice situaţia actuală prin schimbarea relaţiei şcoală-familie, profesor-elev, elev-elev etc. Este foarte bine ca elevii să lucreze împreună, cadrele didactice să pună accent mai mult pe programul individual decât pe concurenţa între elevi. Părinţii trebuie convinşi să se implice mai mult în educaţia copiilor, iar cei care se implică mai mult în viaţa şcolii înţeleg rostul educaţiei şi nu-şi vor lăsa copiii să abandoneze şcoala, chiar dacă fac parte din grupurile defavorizate. Prin participarea părinţilor la activităţile extra curriculare şi la lecţii, aceştia învaţă cum să lucreze cu proprii copii, de asemenea părinţii pot face alte lucruri începând de la lucrurile de gospodărie, realizarea unor materiale didactice, soluţionarea unor conflicte între elevi. Din acest motiv, UNICEF pune accent pe importanţa parteneriatelor în a asigura familiilor ajutorul necesar pentru a susţine participarea copiilor lor la educaţie şi pentru a le oferi îngrijirea şi protecţia de care au nevoie.

În final, stimaţi colegi, doresc să mai adaug că am toată încrederea şi speranţa că noua Lege a educaţiei promulgată în acest an va da roade pe viitor şi vom putea câte puţin să înlăturăm problemele existente în învăţământul românesc. De asemenea, doresc să adaug că MECTS trebuie să iniţieze şi să deruleze programe educaţionale în continuare, destinate reducerii abandonului şcolar şi să susţină participarea şcolară a elevilor din întregul sistem de învăţământ preuniversitar.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Reabilitarea şi retehnologizarea industriei mineritului"

Avertismentele la nivel internaţional anunţă faptul că preţul cărbunelui va creşte semnificativ în acest an, din cauza inundaţiilor din Australia, inundaţii care au afectat 45 de mine de cărbune, din totalul de 57 de mine ale statului australian. Producţia de cărbune a Australiei, în valoare de 7,8 miliarde de dolari americani, a fost compromisă de dezastrul natural din luna ianuarie, iar potrivit declaraţiilor consilierului pentru resurse din Queensland, producţia pentru primul trimestru din 2011 va scădea cu 25-50%.

Estimările arată ca această situaţie va duce la creşterea preţului cărbunelui cu cel puţin 20%, în condiţiile în care Australia este cel mai mare exportator mondial de cărbune şi orice dezechilibru în producţia sa internă dă peste cap pieţele internaţionale. Totuşi, ca şi în cazul pieţei carburanţilor, această situaţie nu va scăpa nespeculată, iar inundaţiile ar putea fi încă un pretext pentru scumpirile de pe piaţa cărbunelui.

Subvenţionarea activităţii de exploatare a cărbunelui a fost aprobată la Bruxelles de Consiliul pentru Concurenţă până în anul 2018. Decizia luată de Consiliul Concurenţei este una definitivă, fiind aprobată de toţi cei 27 de miniştri ai economiei, şi a intrat în vigoare la sfârşitul anului 2010, odată cu publicarea în Jurnalul European al Uniunii Europene. Potrivit prevederilor documentului adoptat, toate statele UE trebuie să asigure punerea în aplicare a unei soluţii care să evite pierderi masive de locuri de muncă, în condiţiile în care minele care nu vor deveni rentabile până în 2018, vor fi închise automat. Această decizie este bine-venită, pe motiv că nu vor fi închise minele neprofitabile, cu condiţia, însă, a investiţiilor pentru modernizarea şi retehnologizarea industriei mineritului în vederea îndeplinirii condiţiilor de eficienţă economică, fapt ce ar permite stoparea creşterii nejustificate a preţului cărbunelui, precum şi aimportului de cărbune. Principalele beneficiare ale prelungirii posibilităţii acordării de subvenţii pentru producţia de cărbune vor fi Germania, Polonia şi Spania, dar şi ţara noastră, dacă vom ştii să profităm de această oportunitate şi vom începe să investim în producţia internă de cărbune.

Este adevărat faptul că, la ora actuală, economia ţării şi situaţia financiară a populaţiei nu este una prea fericită, dar acest lucru nu trebuie să oprească acţiunile de exploatare a mineritului şi investiţiile în această industrie, pentru că ele, dimpotrivă, pot ajuta la redresarea situaţiei economice la nivelul ţării, în ansamblul său.

Implicarea în acest domeniu trebuia de mult timp făcută şi ar fi putut fi evitate astfel o parte din problemele care au apărut începând cu anul 1990. În ultimii 20 de ani industria mineritului şi-a redus drastic activitatea, cu costuri economice şi sociale imense: locuri de muncă desfiinţate şi agenţi economici care asigurau produsele, lucrări şi servicii specifice activităţii intraţi în faliment, urmate de dificultăţi în integrarea în câmpul muncii a personalului disponibilizat şi dificultăţi în reabilitarea economică a acestor regiuni. Toate acestea au condus la sărăcirea zonelor afectate şi la o industrie minieră deficitară, iar România a devenit dependentă de importul de resurse minerale pentru acoperirea necesarului de materii prime, în timp ce consumul energetic este din ce in ce mai greu de acoperit cu resursele tradiţionale de energie. La ora actuală, închiderea minelor "nerentabile" reprezintă o problemă pentru România, deoarece ar genera un flux de muncitori disponibilizaţi care nu pot fi suficient de repede reîncadraţi în alte sectoare industriale şi care, prin urmare, riscă să devină şomeri de lungă durată.

Am adus în discuţie evenimentele din Australia pentru a sublinia dependenţa noastră faţă de piaţa mondială a cărbunelui, dar mai ales pentru a atrage atenţia asupra faptului că soluţiile trebuie să vină, în primul rând, din interior. România are nevoie de o strategie concretă şi coerentă, pe termen lung, care să vizeze revitalizarea şi dezvoltarea acestei industrii, prin investiţii solide. Activitatea în sectoarele din minerit şi energie nu va putea fi caracterizată ca rentabilă în lipsa unei strategii de dezvoltare pe termen mediu şi lung.

De aceea, în final, doresc să subliniez un lucru deloc nou, dar pe care aparent l-am uitat, şi anume: investiţia în industria minieră de azi asigură dezvoltarea durabilă de mâine. Dacă România vrea să aibă cu adevărat o creştere economică durabilă, resursele minerale sunt resursele care pot asigura această creştere.

Domnul Samoil Vîlcu:

"Râmnicu Vâlcea, o atracţie turistică relaxantă"

Unul dintre cele mai frumoase oraşe din România are, de la jumătatea lunii aprilie, Centru de promovare şi informare turistică. Prin intermediul acestei instituţii, extrem de importantă pentru promovarea oraşului pe plan naţional şi internaţional, vom putea afla mai multe despre Râmnicu Vâlcea.

De fapt, municipiul Râmnicu Vâlcea poate deveni un produs turistic atractiv dacă luăm în calcul poziţia geografică privilegiată, dezvoltarea actuală, precum şi atracţiile din împrejurimi. Promovarea potenţialului turistic, cultural şi de agrement, precum şi promovarea potenţialului ecleziastic al Râmnicului au devenit priorităţi pentru actuala administraţie locală. Istoria Râmnicului este specială, fiind un oraş domnesc. Tradiţia tipografică i-a adus oraşului numele de "capitală a tiparului românesc".

Râmnicu Vâlcea are obiective care pot trezi interesul turiştilor. Astfel, Muzeul de istorie se găseşte într-o clădire reprezentativă datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar clădirea Muzeului de artă "Casa Simian" datează din 1940, elementele arhitecturale romanice, gotice, renascentiste creând impresia unei vile italiene, grădina interioară fiind un ansamblu spectaculos. Un alt punct de atracţie pentru cei care vin la Râmnicu Vâlcea este Muzeul Satului Bujoreni ce se întinde pe o suprafaţă de 8 hectare, amenajat ca un sat tradiţional românesc, cu toate instituţiile sale social-culturale. La capitolul istorie a Râmnicului, la fel de atractivă poate fi Casa memorială Anton Pann, unde poate fi admirată o expoziţie ce cuprinde activitatea desfăşurată de acesta pe meleagurile Vâlcii din anii 1826-1828, 1836-1840.

Alte atracţii ale municipiului Râmnicu Vâlcea sunt Parcul Zăvoi, unul dintre cele mai vechi parcuri din ţară organizate ca atare, datând din anul 1850 şi unde s-a cântat pentru prima dată într-un cadru oficial actualul imn de stat al României, "Deşteaptă-te, române!", iar în centrul oraşului se află Parcul Mircea cel Bătrân, o adevărată oază de relaxare.

Teatrul de stat "Anton Pann", Teatrul municipal "Ariel" şi Filarmonica "Ion Dumitrescu" pot asigura turiştilor momente de relaxare bine meritate. Galeriile de artă din centrul oraşului şi chiar sediul primăriei, gazdă a unor expoziţii de grup pot fi puncte de atracţie.

Nu în ultimul rând, Grădina Zoologică, Baza de agrement Ştrand Ostroveni şi Complexul turistic Ostroveni sunt în perioada verii locuri de petrecere a timpului în aer liber, iar iarna, Malul Alb, unde se pot practica sporturi de iarnă.

Pentru toate acestea, dar şi pentru multe altele Râmnicu Vâlcea poate deveni o destinaţie turistică atractivă, iar nou înfiinţatul Centru de promovare şi informare turistică are menirea de a face oraşul de pe malul Oltului cunoscut în ţară şi străinătate.

Domnul Iulian Claudiu Manda:

Am impresia că domnul preşedinte Traian Băsescu ne ia de proşti! Acest dictator, căci doar aşa poate fi numit un om care îşi arogă singur dreptul de a decide ce este bine şi ce nu este bine pentru o societate, a declarat că oamenii nu acceptă să trăiască într-o Românie modernă. Această afirmaţie a preşedintelui denotă lipsa totală de respect faţă de românii care l-au votat şi despre care a vorbit aproape cu dispreţ.

Peste 40% dintre români nu au apă curentă sau toaletă în locuinţă. Peste 55% dintre români trăiesc în locuinţe aglomerate, iar Băsescu vorbeşte despre modernizare? Sau modernizarea înseamnă amenajarea unor parcuri în sate şi comune, aşa cum doreşte doamna Elena Udrea, în timp ce copiii din provincie merg 3 - 4 km pe jos până la cea mai apropiată şcoală sau bibliotecă?

Cum doreşte Băsescu să se facă modernizarea poporului român din moment ce la mijlocul anului trecut ne-a obligat să strângem cureaua şi să reducem cu 25% veniturile ca să facem o economie la bugetul statului de vreo 600 de milioane de euro, pe care le-a dat în luna decembrie doar localităţilor portocalii? Oare corupţia din vămi, din domeniul energiei, tăierea pensiilor, a salariilor, indemnizaţiilor pentru copii, închiderea spitalelor, lipsa medicamentelor sunt mijloacele prin care Băsescu şi Guvernul Boc înţeleg să reformeze România?

Cu toţii ne dorim ca România să evolueze, să se modernizeze, să le ajungă din urmă pe celelalte state europene, dar asta nu se poate realiza fără un sistem de educaţie eficient, fără un sistem de sănătate funcţional, fără a proteja persoanele defavorizate şi a oferi tuturor categoriilor de români pârghiile necesare pentru o viaţă mai bună.

Pentru a se face modernizarea unui stat, nu este suficient doar să vorbeşti despre asta, ci trebuie să iei o serie de măsuri. În domeniul agriculturii, de exemplu, ar trebui să avem câteva politici de stimulare. Să existe posibilitatea de creditare a companiilor cu garanţia statului, cu 5% avans, cu un plan de afaceri bun pentru ca oamenii să nu mai are cu calul şi să folosească fel şi fel de utilaje învechite.

În concluzie, declaraţia lui Băsescu nu face altceva decât să confirme că se guvernează împotriva poporului. Iar dacă Băsescu este nemulțumit de popor, să plece şi să nu mai oblige cetăţenii României la supliciile din ultimii doi ani.

Domnul Mihai Tudose:

"De ce s-au închis spitalele?"

Chiar dacă în România erau doar 425 de spitale, adică un spital la 50.000 de români, ministrul sănătăţii a considerat că numărul acestora trebuie redus. Ceea ce nu a înţeles Domnia Sa este că prin această măsură va reuşi să reducă nu doar numărul de spitale, ci şi al locuitorilor acestei ţări.

Din nişte principii greşite, economice, matematice şi sadice, s-a luat decizia închiderii unui număr de spitale, în condiţiile în care actuala putere nu a oferit nicio scuză plauzibilă pentru dezvăluirile din presă cu privire la cele 500 de milioane de euro care reprezintă costul aşa-zisului portal de prezentare al României, cu privire la sutele de milioane de euro cheltuite pentru reabilitarea diferitelor tronsoane de cale ferată care apoi au fost închise sau cu privire la milioanele de euro cheltuite doar cu scopul îmbogăţirii unor apropiaţi ai puterii.

În toate ţările dezvoltate din lume, procentul din PIB alocat domeniului sănătăţii este unul uriaş în comparaţie cu România. Dacă în ţara noastră procentul este undeva la 3%, în Elveţia acesta ajunge la 11%, în Germania 10%, în Austria 10%, în Irlanda 8%, în Franţa 8%, iar la nivelul Uniunii Europene, ţările au alocat sănătăţii în medie un procent de 8% din PIB.

Cu toate că suntem la coada Europei la acest capitol, nimeni din actuala coaliţie de guvernare nu dă nicio importanţă sănătăţii. Starea de sănătate a populaţiei reprezintă o valoare de bază a oricărei societăţi, iar neglijarea acesteia are efecte pe termen lung mult mai costisitoare. Avem nevoie de un sistem sanitar orientat spre pacient şi de o strategie coerentă care să aibă ca obiectiv o asistenţă medicală de calitate.

Domnul Ion Mocioalcă:

" Zilele partidului MINUS ( PD-L ) sunt numărate "

Se spune că omul se cunoaşte după fapte. România sub bocancii regimului actual bolşevic, s-a "remarcat" pe plan internaţional prin date eronate la comanda Cotroceniului fabricate şi-n vileag date de mai toate instituţiile şi organismele internaţionale abilitate.

Cei ce posedă cunoştinţe sunt modeşti, dimpotrivă, cei pe care nu îi putem suspecta de prea multă ştiinţă, sunt robii trufiei şi-ai ignoranţei. Orgoliul şi ignoranţa dau naştere urii, invidiei, răutăţii, ticăloşiei. Evident, gaşca PD minus L se încadrează perfect în acest tipar al nimicniciei. Groparii economiei României sunt păcălicii aflaţi acum la putere pe care românii îi numesc trădători de neam şi ţară şi-i vor după gratii. S-a văzut numai în aceste ultime săptămâni, pe toate canalele TV, că nici măcar Poliţia politică - practică uzuală a portocaliilor - nu mai poate stopa manifestările îndreptăţite ale celor nedreptăţiţi, minţiţi, ocărâţi nejustificat de cel care numai preşedintele tuturor românilor nu e şi de guvernul pe care-l conduce acesta.

Guvernul Băsescu-Udrea-Boc este numit de cei avizaţi "guvernul cascadorii râsului". Tristeţea este că aceşti măscărici au reuşit doar să producă pagube, să umple de lacrimi de amărăciune obrajii bătrânilor, ai copiilor, ai bugetarilor... ai cui oare încă nu, desigur, cu excepţia clanului lor şi-a clientelei lor.

Singura ideologie, unica grijă a puterii este banul. În rest, se afişează făţărnicia întru prostirea populaţiei, se continuă însă şi mai vârtos cu faptele antisociale, anticreştine, anticonstituţionale.

Însoţindu-se precum junghiul cu tusea, Băsescu cu Udrea s-au pornit să atace şi bastionul pe care-l percep drept moşie personală, propriul partid. Nu ne interesează cum îl vor dezmembra, însă, se folosesc de orice şi pompează bani publici în desfăşurarea ostilităţilor, golind vistieria bugetului de stat.

Sunt bani! Pentru campanii electorale portocalii, pentru stâmpărat pohtele sufleţelului unei dudui, pentru orice fiţe, capricii, poliţe de plătit, dosare de fabricat, numai pentru românii de rând, nu.

Partidul minus: PD minus L, pentru că falsul liberalism afişat de patriarhul Băsescu pute a impostură şi-aceasta o spun liberalii, partidul care-a adus la - 8 economia, deşi Adrian Năstase şi Tăriceanu o lăsaseră la +8, partidul minus interes pentru soarta poporului, dar bogat în frunze, "succesuri" şi minus demersuri constructive, partidul minus când vine vorba de explicaţii în ce priveşte beneficiarii tranşelor de la FMI, acest minus, ruşinea Europei, are zilele numărate!

Încrâncenarea cu care au înţeles să-şi reverse ura asupra românilor îi va costa. La fel trufia şi la fel lipsurile: lipsa de măsură, lipsa de viziune, lipsa de grijă faţă de lipsurile cu care oamenii se confruntă. Mai mult de 80% din populaţia ţării a decis să se lipsească de aceşti aşa-zişi conducători, lipsă la apelurile repetate ale poporului. Decât cu minus, mai bine lipsă.

Agăţate de coada impostorilor pentru nu încă mult timp la putere stau minusurile: minus Flota, minus autostrăzi, minus pensii, minus salarii, minus locuri de muncă, minus investiţii, minus oportunităţi pentru tineri, minus...

Românii au un atu în plus. USL lângă ei, alături de ei, împreună cu ei! Ne vom scutura de aceşti minus fără milă, pentru că nu sunt demni nici măcar de milă şi pentru că minusurile pe care le-au lăsat în urma lor trebuie plătite!

Domnul Florin Iordache:

"Fondurile europene, prea departe pentru România"

La momentul aderării la Uniunea Europeană unul din avantajele acestui proces era şi absorbţia fondurilor europene.

În acest moment rata de absorbţie netă este sub 3%, fiind cea mai scăzută rată a fondurilor structurale din UE, iar România contribuie mai mult la bugetul UE decât poate primi.

Se fac proiecte atât de către autorităţile locale şi judeţene, cât şi de către agenţii economici, dar, din păcate, foarte puţine sunt declarate eligibile.

De foarte multe ori, proiecte care iniţial au un punctaj bun, la final, din diverse raţiuni, sunt declarate neeligibile sau eligibile, dar fără finanţare.

De aceea, cred că autorităţile române ar trebui să stabilească prioritate zero absorbţia fondurilor, prin sprijinirea celor interesaţi încă din fază de proiect tehnic şi apoi printr-o analiză corectă şi eficientă a documentaţiei.

Dacă în plan naţional criza persistă şi nu se creează noi locuri de muncă, măcar prin absorbţia fondurilor să se poată crea acestea. Altfel, constatăm că mai mult plătim decât primim de la UE, iar diferenţele dintre noi şi ceilalţi membri ai UE se măresc.

Domnul Virgil Pop:

"Încă un eşec marca Boc: Autostrada Transilvania nu va fi gata la termen"

Trebuie să recunosc că i-am auzit de multe ori pe ardelenii mei cum, în ciuda tuturor dovezilor care stau împotrivă, îl laudă pe clujeanul Emil Boc pentru toate lucrurile pe care le-a făcut pentru Transilvania. "Nu a uitat Clujul şi locurile de unde a plecat" e replica preferată a acestora, iar argumentul lor suprem pentru a dovedi ataşamentul premierului pentru zona sa de origine este chiar Autostrada Transilvania, cel mai mare proiect de infrastructură din zonă din ultimii ani.

În urmă cu câteva zile, s-au iniţiat noi negocieri între reprezentanţii Ministerului Transporturilor şi reprezentanţii Bechtel pentru stabilirea un nou grafic al lucrărilor pentru Autostrada Transilvania, în condiţiile în care, din cauza lipsei fondurilor şi a neplăţii datoriilor, Bechtel a decis să reducă ritmul lucrărilor pe autostradă. Pe scurt: Autostrada Transilvania nu va fi gata la termenul convenit, în decembrie 2012.

Motivele ce au dus la această situaţie sunt deja cronice. E vorba de incapacitatea guvernului de a susţine acest proiect, de judecata extrem de slabă a guvernului când vine vorba de împărţirea banilor publici, de haosul general ce domneşte în Palatul Victoria şi de reaua-credinţă, minciunile ce stau la baza comportamentului guvernamental. Altfel nu pot să îmi explic cum premierul a putut afirma, cu doar câteva luni în urmă, că proiectul autostrăzii va merge mai departe, că există bani pentru achitarea datoriilor către Bechtel, în vreme ce ministrul transporturilor ne transmite că nu mai există niciun ban pentru proiectul autostrăzii şi că va trebui să aşteptăm rectificarea bugetară din vară. Drept dovadă a acestor minciuni - altfel nu le pot califica - astăzi ştim cu siguranţă că proiectul nu va fi terminat la termenul convenit şi că nu există deocamdată fonduri pentru a continua Autostrada Transilvania.

Dar se pare că există fonduri pentru alte priorităţi, cum ar fi proiectul de dezvoltare a infrastructurii, iniţiat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, care îşi propune să modernizeze zece mii de kilometri de drumuri din România. Pentru acest plan, ministerul condus de Elena Udrea are la dispoziţie un buget de patru miliarde de euro ce vor ajunge la firmele şi la proiectele selectate de minister. Ca o comparaţie, pentru lucrările la Autostrada Transilvania au fost alocate pentru acest an 36 de milioane de euro.

În concluzie, dacă susţinerea premierului Emil Boc pentru proiectul Autostrăzii Transilvania se traduce în tăiatul panglicilor, mersul pe câţiva kilometri de traseu cu o maşină Dacia Logan sau repetarea la nesfârşit a promisiunii, a asigurării că există fonduri pentru acest proiect care va "merge mai departe", atunci da, aceşti susţinători ai premierului, de care vă vorbeam, ar putea avea dreptate. Însă realitatea îi contrazice flagrant. Nu doar că premierul Emil Boc nu ajută Transilvania, ci mai mult, proiectele de investiţii din zonă nu sunt o prioritate pentru Guvern.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"În guvernarea Boc, Autostrada Transilvania se discută, nu se execută!"

La începutul anului 2009, proaspăt instalat în funcţia de prim-ministru al primului său guvern, Emil Boc declara sus şi tare că guvernul pe care îl conduce "trebuie să plece" dacă nu-şi va respecta promisiunile din campania electorală. Una dintre acestea, la care premierul a şi făcut referire, este cea legată de construcţia de drumuri şi autostrăzi. Referitor la Autostrada Transilvania, Emil Boc spunea că "Nu se discută, se execută!"...

Se pare că premierul a uitat de această declaraţie, deoarece, potrivit celor mai noi informaţii, Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională de Autostrăzi (CNADNR) au iniţiat negocieri cu Bechtel pentru a decide un nou grafic al lucrărilor la Autostrada Transilvania. Aceste negocieri sunt motivate de "constrângeri bugetare", dar şi de întârzierile în plata lucrărilor efectuate de antreprenorul general, compania Bechtel. Noul termen de finalizare a autostrăzii va fi făcut public după finalizarea negocierilor.

Pentru cei cu memoria mai scurtă, vreau să reamintesc faptul că lucrările la autostradă au fost întrerupte un an de zile pentru că ministrul transporturilor de la acea vreme, domnul Gheorghe Dobre (PD), a dorit să renegocieze contractul semnat de statul român cu compania Bechtel. Altfel spus, acum asistăm la renegocierea renegocierii, fără a avea certitudinea că această nouă rundă de discuţii va presupune şi alocarea fondurilor necesare pentru continuarea lucrărilor de construire.

Personal consider că anunţata rundă de negocieri este doar praf în ochii şoferilor şi ascunde lipsa de interes a actualului executiv pentru acest obiectiv de investiţii. Aflat în cădere liberă în Transilvania, zonă despre care se spune că decide câştigătorul alegerilor generale, PDL preferă să finanţeze lucrări de infrastructură în judeţele şi municipiile unde consideră că mai are şanse să obţină voturi. Aşa se explică faptul că pentru lucrările la Autostrada Transilvania au fost alocate prin bugetul pe acest an 148 milioane lei, în condiţiile în care valoarea datoriilor înregistrate la finele anului trecut depăşea 600 milioane lei!

Şi pentru că a promis că până în anul 2012 va construi peste 800 de km de autostradă, din care a reuşit să finalizeze 42, îl somez pe Emil Boc să recunoască faptul că, sub conducerea sa, Autostrada Transilvania se discută, nu se execută!

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Şedinţele PDL mai importante decât siguranţa cetăţeanului"

Luni, 2 mai, se ştie, evenimentul numărul unu al planetei l-a constituit operaţiunea militară prin care a fost anihilat din punct de vedere fizic liderul Al Qaeda, Osama Bin Laden. Nu sunt singurul care sunt convins că prin eliminarea lui Bin Laden se va rezolva problema terorismului în lume. Din contră, mă aştept la reacţii de amploare pentru a răzbuna eliminarea acestui lider.

Administraţia de la Casa Albă a lansat imediat după confirmarea reuşitei operaţiunii, alertă de plecare în străinătate pentru cetăţenii americani. Guvernul de la Londra a ordonat alertă maximă la ambasadele Marii Britanii din întreaga lume.

Din păcate, din nou autorităţile române trec pe lângă acest eveniment major ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Pe linie politică nu am înregistrat nicio luare de poziţie din partea ministrului de externe Teodor Baconschi şi nici din partea preşedintelui Traian Băsescu. Aceasta cu toate că la nivelul Uniunii Europene au existat deja declaraţii privind acest eveniment.

Ceea ce mi se pare însă foarte grav este poziţia adoptată de ministrul de interne Traian Igaş. Doar după insistenţele unor ziarişti, Traian Igaş a declarat: "Noi trebuie să fim pregătiţi în fiecare moment şi la atacuri teroriste, dacă discutăm de atacuri teroriste, dar cred că nu trebuie să impacientăm pe nimeni şi să fim vigilenţi e nevoie, dar nu cred că e cazul". Mai mult, deţinătorul portofoliului Ministerului Internelor şi Administraţiei a mai menţionat că nu se modifică gradul de alertă teroristă în România.

Consider că astfel de declaraţii frizează iresponsabilitatea. Cum vecină cu iresponsabilitatea a fost luni şi conduita ministrului Traian Igaş. După ce s-a aflat - oficial - de acţiunea de eliminare a liderului Al Qaeda, în loc să rămână la butoane, la minister, domnul Traian Igaş a preferat să meargă la reuniunea săptămânală de partid, unde, oricum, cu sau fără prezenţa domniei sale, tot aceleaşi decizii interne s-ar fi luat. Să fie oare mai importantă o reuniune săptămânală de partid decât problemele României? În ceea ce priveşte miniştrii PDL, aşa se pare că stau lucrurile.

Chiar dacă România nu se află printre ţintele organizaţiilor teroriste gen Al Qaeda şi a sateliţilor ei, ţinând cont de evenimentul de luni, ministrul Traian Igaş ar fi trebuit să acceadă în media, pentru a prezenta populaţiei un instructaj, un ghid de comportament pentru situaţii deosebite. Repet, chiar dacă România nu se află pe "traseul" intereselor organizaţiilor teroriste.

În paralel, ministrul de externe Teodor Baconschi sau un alt înalt oficial din MAE delegat de acesta ar fi trebuit să iasă în presă şi să prezinte românilor punctele de risc de pe mapamond şi de asemenea un ghid de acţiune în cazul în care românii se află în respectivele zone de risc.

Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Pentru că actualul Guvern PDL şi miniştrii săi nu au nici cea mai mică preocupare în ceea ce priveşte siguranţa cetăţeanului român. Pentru cetăţeanul român singurele elemente de pericol sunt mogulii, presa şi opoziţia.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Cetăţenii români neprotejaţi de către miniştrii Guvernului Boc"

Guvernul olandez a făcut publică iniţiativa sa de a restricţiona accesul muncitorilor români şi bulgari pe piaţa muncii din această ţară. Deşi Comisia Europeană intenţionează să lanseze o investigaţie asupra propunerii ministrului pentru afaceri sociale, Henk Kamp, am urmărit cu interes reacţiile autorităţilor din cele două ţări vizate - România şi Bulgaria.

Aproape că nu mai pare deloc surprinzător faptul că reprezentanţii Guvernului Boc au ales să ignore acest subiect şi să nu aibă niciun fel de luare de poziţie publică. Spre deosebire de oficialii români, la începutul acestei luni, ministrul bulgar pentru afaceri sociale, Totiu Mladenov, i-a trimis o scrisoare omologului său olandez, Henk Kamp, în care îşi exprima dezacordul faţă de iniţiativa de a scoate muncitorii bulgari de piaţa muncii din Olanda. Acesta preciza: "Apreciez intenţia Olandei, de a garanta dreptul muncitorilor săi din alte state membre UE şi de a-i sancţiona pe cei care încalcă legea, potrivit legislaţiei europene în vigoare, atât timp cât sunt respectate cetăţenia, nediscriminarea şi dreptul la libera circulaţie".

Ca parlamentar român aceasta era singura reacţie pe care o aşteptam şi de la autorităţile de la Bucureşti. Mai mult decât atât, niciunul dintre membrii Guvernului României nu pare îngrijorat sau preocupat de iniţiativa Olandei în condiţiile în care aceasta poate reprezenta începutul unui precedent nedorit pentru cetăţenii români. Trebuie să ţinem cont că în Olanda lucrează o mică parte din cetăţenii români ce au ales să plece în străinătate pentru a munci, state precum Spania, Italia sau Franţa confruntându-se cu aflux mai mare de muncitori din ţara noastră.

În condiţiile în care Guvernul de la Bucureşti nu adoptă nicio poziţie pe acest subiect extrem de important, nu pot să nu mă gândesc că singura şansă a muncitorilor români o reprezintă, în mod paradoxal, guvernul de la Sofia, care prin asocierea dintre cele două ţări, apără implicit şi interesele cetăţenilor români.

Acesta nu este singurul exemplu de asemenea natură, dar mai ales în această perioadă este de înţeles - Guvernul nu se poate concentra la altceva decât la campania care trebuie susţinută în interiorul PDL.

Domnul Titi Holban:

Faptul că Eurostat şi-a exprimat, săptămâna trecută, rezerve faţă de calitatea datelor transmise de România în ceea ce priveşte deficitul bugetar şi nivelul datoriei guvernamentale în 2010, este un lucru extrem de îngrijorător.

Crezând că modul de tratament aplicat românilor va merge şi la nivelul Uniunii Europene, Guvernul Boc a găsit de cuviinţă să transmită date false care să acopere hoţiile comise din bani publici şi fondurile deturnate către clientela portocalie.

Însă domnul Boc nu a înţeles că la nivelul Uniunii Europene nu te joci, aşa cum încerci să faci cu poporul român, încălcând în mod repetitiv legea şi nu de puţine ori chiar pe cea fundamentală. Astfel de acţiuni sunt sancţionate la nivel european, iar pentru această fraudă a actualului guvern, România poate fi taxată cu 0,5% din PIB, în situaţia în care suspiciunile Eurostat vor fi confirmate.

În condiţiile actuale de criză, o amendă de 0,5% din PIB este enormă, iar cei care vor suporta consecinţele deciziilor luate de Guvernul Boc nu vor fi în niciun caz guvernanţii sau clientela politică a PDL, ci românii, deoarece astfel de sancţiuni se plătesc din bani publici. Altfel tradus, incompetenţa şi frauda comisă de dl. Boc şi acoliţii săi vor fi suportate prin sume absolut fantastice de către cetăţenii oricum sărăciţi de politicile guvernamentale ale actualului guvern.

Suntem extrem de curioşi vizavi de modul în care dl. Boc va lămuri toate întrebările legate de situaţiile financiare ale Termoelectrica şi CFR Infrastructură, căci dacă e vorba de lipsă de transparenţă în relaţia cu instituţiile europene, riscăm să ne facem de râs. E drept, nu ar fi prima oară!

Sperăm totuşi să fie doar o neînţelegere provocată de standardele folosite la calcularea deficitului!

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Despre dezinteresul autorităţilor române pentru problemele de mediu"

În urmă cu o săptămână, peste 200 de ţări din toată lumea au sărbătorit Ziua Pământului. Mişcarea ecologică apărută în 1970 în Statele Unite ale Americii s-a extins treptat, devenind o mişcare internaţională dedicată ecologiei şi activităţilor menite să ridice gradul de interes faţă de mediul înconjurător.

În România, Ziua Pământului a coincis anul acesta cu goana după ultimele cumpărături pentru sărbătoarea de Paşte şi poate acesta este motivul pentru care Ministerul Mediului nu a dat nici măcar un comunicat de presă prin care să marcheze acest eveniment internaţional.

Anii trecuţi au mai fost mici încercări de a cupla România la această mişcare internaţională ecologică. Autorităţile au făcut eforturi, fie ele limitate, pentru a acorda importanţa cuvenită zilei de 22 aprilie şi pentru a sprijini în acest fel dezvoltarea unei conştiinţe orientate către mediu în rândul cetăţenilor români. S-au plantat copaci, au fost organizate mici acţiuni de ecologizare, s-a vorbit despre importanţa protejării mediului.

Anul acesta, însă, tăcerea a fost absolută. În ţara noastră, Ziua Pământului a trecut neobservată pentru autorităţi, mult prea neinteresate de problemele de mediu cu care ne confruntăm. Este regretabil acest dezinteres, în condiţiile în care aglomerările urbane din ţara noastră pun din ce în ce mai multe probleme de sănătate locuitorilor lor, nivelul poluării ajungând la cote alarmante.

În timp ce marile oraşe ale lumii au făcut pasul către epoca postindustrială în care localităţile prospere şi sănătoase social sunt cele gândite pentru oameni, nu pentru a fi traversate rapid cu maşina, autorităţile române păstrează tăcerea asupra problemelor de mediu cu care ne confruntăm, ghidându-se parcă după principiul "dacă nu vorbim despre ceva, acel ceva nu există".

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Despre criza economică la români şi risipa banului public"

Sfârşitul lunii martie a adus pentru unii români un motiv de bucurie, atunci când premierul Boc anunţa ieşirea din recesiune şi începutul unei noi perioade de creştere economică. Din păcate, nu era primul astfel de discurs ţinut de premierul Boc şi, aşa cum s-a dovedit la scurt timp, nici acesta nu a fost mai realist decât precedentele.

Pentru că în mai puţin de o lună, pe Emil Boc l-a lovit amnezia. Cu câteva zile înaintea Sfintelor Sărbători de Paşti acelaşi premier anunţa "sporiri neprevăzute" de taxe şi impozite, desigur, şi de preţuri, uitând că se adresează unei populaţii deja suferinde din cauza reducerii drastice a veniturilor în ultimii doi ani. Oare pe ce s-a bazat premierul Emil Boc atunci când anunţa, la sfârşitul lunii martie, ieşirea din criză? Care au fost argumentele care au justificat mesajul optimist, în condiţiile în care piaţa nu a evoluat într-o direcţie pozitivă?

În realitate, România nici nu prea are şanse să iasă din recesiune atâta timp cât este condusă de un guvern incompetent care nu a luat în toţi aceşti ani nicio măsură viabilă pentru crearea de locuri de muncă ori pentru impulsionarea economiei. În loc să fie subvenţionată producţia şi agricultura, ca în alte state membre ale Uniunii Europene, ori să-şi achite datoriile către firmele private, Guvernul Boc ştie doar un singur lucru: să taie din veniturile populaţiei, în vreme ce prăduieşte bugetul public în folosul propriului partid ori al firmelor clientelare.

Campania lui Emil Boc pentru şefia Partidului Democrat Liberal nu este nici pe departe o acţiune guvernamentală, dar asta nu-l împiedică pe candidatul Emil Boc să folosească resursele care îi sunt puse la dispoziţie în calitate de premier pentru interese de partid. Sub pretextul unor vizite de lucru prin judeţele patriei, Emil Boc îşi face campanie electorală pe banii statului.

Premierul "s-a plâns" în multe rânduri despre modul în care s-a cheltuit banul public, dar nu ezită să se deplasează cu autoturismul instituţiei sau să mobilizeze resurse instituţionale la nivel judeţean pentru organizarea unor acţiuni al căror singur scop este campania electorală internă pentru şefia PDL.

În condiţiile în care sectoare precum educaţia sau sănătatea sunt grav afectate de reducerile de cheltuieli bugetare, ar fi fost de dorit ca premierul să ofere înainte de toate un exemplu personal la care să se raporteze şi ceilalţi reprezentanţi ai statului. După exemplul premierului, însă, ne aşteptăm ca abuzul de putere şi prăduirea banilor publici, instituite de guvernul PDL, să continue în ritm accelerat.

Domnul Viorel Palaşcă:

"Măsluirea datelor oficiale - fundamentul mincinos al Guvernului Boc de ieşire din recesiune!"

În lipsa performanţei guvernamentale şi a măsurilor de relansare a economiei româneşti, Cabinetul Boc adoptă alte metode pentru a demonstra contrariul în faţa opiniei publice, chiar şi în faţa reprezentanţilor Eurostat, a oficialilor de la Bruxelles şi a reprezentanţilor FMI. Este vorba despre ascunderea şi măsluirea datelor economice oficiale, măsură specifică regimurilor dictatoriale şi care aminteşte de perioada comunistă de dinainte de 1989.

Eurostat a anunţat acum câteva zile că are rezerve în privinţa calităţii datelor raportate de România referitoare la deficitul bugetar de anul trecut, calculat după standardele ESA 95, invocând printre cauze incertitudinea legată de impactul unor companii publice asupra deficitului. Anunţul Eurostat pune într-o lumină proastă autorităţile de la Bucureşti şi nu face decât să confirme haosul care domneşte în rândul instituţiilor publice cu atribuţii în domeniu, politizarea lor, precum şi incompetenţa Guvernului Boc care, precum proverbul: "una spune, alta face".

Precizările Eurostat pun astfel în discuţie respectarea angajamentelor Guvernului PDL asumate în faţa FMI şi a Uniunii Europene. Este clar că actuala guvernare are o problemă de credibilitate, că discursul liderilor PDL despre reforma statului este unul demagogic, fără acoperire economică şi că preconizata ieşire din recesiune reprezintă doar o vorbă goală, doar poleită frumos la nivel declarativ şi măsluită în datele oficiale. Din păcate, nu este prima oară când executivul condus de Emil Boc procedează astfel.

Un alt exemplu este oferit de către Curtea de Conturi în Raportul public pe anul 2009, prezentat opiniei publice de curând. Capitolul 2 al Raportului, ce se referă între altele şi la auditul privind bugetul pe anul 2009, menţionează ca o concluzie privind activitatea Guvernului, "denaturarea situaţiilor financiare ale instituţiilor publice, centralizate la nivelul MFP".

Raportul precizează un lucru foarte grav, şi anume că: "S-au constatat diferenţe între încasările la bugetul de stat în anul 2009, raportate prin contul de trezorerie 20 "Veniturile bugetului de stat" şi preluate în contul general anual de execuţie a bugetului de stat pe anul 2009 şi încasările la bugetul de stat pe anul 2009 raportate prin situaţiile financiare ale MFP/ANAF, în sumă de 596.656 mii lei, reprezentând venituri aferente anului 2009, încasate în anul 2009 şi neînregistrate în conturile de venituri ale bugetului de stat şi neraportate în situaţiile financiare ale ANAF, ale MFP, precum şi cele ale instituţiilor publice centralizate la MFP". Nu ştim nici până astăzi dacă aceşti bani, deloc puţini, au intrat sau nu în trezorerie, dacă sunt reali sau nu, dacă au fost încasaţi sau nu de către ANAF.

Până a primi lămuriri din partea Guvernului, nu putem spune decât că, în lipsa măsurilor de ieşire din criză şi de stimulare a mediului economic, actuala putere PDL preferă să lupte într-un alt registru, cel mediatic, măsluind datele statistice, în speranţa deşartă că un 0,1% creştere economică reprezintă o victorie politică şi electorală. În realitate, Guvernul se păcăleşte singur, minte instituţiile în faţa cărora şi-a asumat angajamentele economice şi încearcă fără succes să-i mintă pe români, cărora le amanetează, sperăm că nu pentru mult timp, viitorul, compromiţând orice şansă de redresare economică a României pe termen scurt şi mediu.

Domnul Mircea Grosaru:

"Parlamentul, legile, democraţia"

Dacă ne întrebăm cât de multe legi am adoptat în acest mandat şi cât de importante au fost, fiind la jumătatea lui, circa, putem răspunde fără nicio clipă de gândire că foarte multe şi foarte importante.

Dacă ne gândim la modalitatea în care acestea au fost adoptate, cu siguranţă că vom răspunde că, în marea lor majoritate, legile importante s-au adoptat prin asumarea răspunderii Guvernului.

Dacă ne gândim însă la oportunitatea lor, desigur că părerile sunt împărţite pentru motivul că unele dintre ele au afectat direct pensiile, salariile şi veniturile, în general, au dus la o scădere a calităţii vieţii în România şi la multe alte măsuri cu care nu prea ne putem lăuda în Europa.

Dacă ne gândim la diferenţa dintre România şi alte state ale Europei, putem spune şi lucruri bune, dar şi altele mai puţin plăcute nouă.

Nu trebuie să ne justificăm pentru că motive se pot găsi şi de o parte şi de alta, aşa că ar fi bine să ne gândim la o abordare nouă a vieţii românilor care, după revoluţia din 1989, a avut o evoluţie mai mult decât importantă, în sensul că a parcurs momente bune, de creştere a calităţii acesteia până la momente mai puţin bune de descreştere, ceea ce astăzi numim "criză" pentru că apoi să o numim "ieşire din criză" atunci când indicatorii economici vor arăta altceva.

Toate acestea se pot comenta ca fiind abordări politicianiste, fără conţinut, pentru că ceea ce îi interesează pe cetăţenii ce trăiesc în România este calitatea vieţii, iar aceasta a scăzut destul de mult la nivel general.

Uităm să gândim însă la un alt nivel, şi anume la cel al creşterii încrederii oamenilor în libertatea de exprimare, în libertatea şi oportunităţile de a putea studia ceea ce îşi doreşte fiecare şi de a-şi alege meseria potrivită.

Uităm să gândim la cine judecă ce s-a realizat sau nu în ţara noastră, pentru că cetăţenii niciodată nu vor fi mulţumiţi şi vor dori mai multe de la stat, iar cu toţii vor gândi prin prisma propriilor interese, a propriilor realizări, ceea ce va duce la o descreştere a interesului pentru adevărul global sau general.

Începe ieşirea din criză ? Eu cred că da !

Domnul Mircea Grosaru:

"Ziua Europei, ziua României"

În acest an, Ziua Europei este sărbătorită în toate ţările Uniunii Europene, deci şi în ţara noastră, în egală măsură, ca o recunoaştere a faptului că uniunea a însemnat pentru statele membre, un acord de voinţă politică, în primul rând, de colaborare şi cooperare în această zonă a lumii, un model pe care cu siguranţă şi l-ar dori şi alte state.

Mă gândesc în primul rând la statele arabe care trec printr-o criză a sistemului politic, lucru care s-ar fi putut întâmpla şi în Europa dacă proiectul gigant numit astăzi Uniunea Europeană nu ar fi venit să înlocuiască vechile sisteme politice, care s-au dovedit a fi un eşec, mai ales în ţările est-europene, printre care şi România.

Dacă ar fi să reanalizăm avantajele şi dezavantajele actualului sistem creat prin proiectul politic denumit Uniunea Europeană, cu siguranţă că vom găsi multe deficienţe, dar în acelaşi timp recunoaştem cu toţii că deşi unele state nu au fost poate pregătite de a aborda un asemenea sistem, au făcut progrese uriaşe şi vizibile în trecerea lor la democraţia autentică, la economia de piaţă.

Poate că unii politicieni spun că România nu trebuia să adere la Uniunea Europeană, iar aderarea la spaţiul Schengen şi la moneda euro este la fel de greoaie ca şi aderarea în fapt a ţării noastre la Uniunea Europeană. Alţii gândesc că, dimpotrivă, va trebui ca împreună să facem tot ce este posibil prin a demonstra tuturor ţărilor membre ale uniunii că am meritat să aderăm şi merităm să fim consideraţi parteneri egali în drepturi cu celelalte state mai vechi membre ale uniunii, măcar pentru efortul vizibil pe care îl facem în a demonstra că merităm.

Drumul României este deja cunoscut, iar ţara noastră nu se mai poate întoarce nici măcar o zi la ceea ce a fost, din considerente politice, economice, culturale şi istorice, aşa că nu ne rămâne decât să ne bucurăm de inspiraţia momentului aderării la cea mai mare Familie Europeană.

Aşadar, cu toate greutăţile inerente unui asemenea gest asumat politic la nivel de Europa, consider că nu ne mai putem gândi decât la ceea ce va fi şi nicidecum la ceea ce a fost pentru România, perioada numită de mulţi de tristă amintire pentru istoria unei ţări care întotdeauna a meritat mai mult decât i s-a dat, care însă a ştiut bine să-şi aleagă şi momentul desprinderii de trecut prin efortul tuturor al aderării la Uniunea Europeană.

La mulţi ani, Europa! La mulţi ani, România!

Domnul Vasile Mocanu:

"Ce culoare are boala?"

Legile României spun că există bolnavi care au dreptul la 90 de zile de tratament la domiciliu. E vorba de cei aflaţi în stadii avansate ale unor boli grave, cu paralizii sau metastaze, pentru care simpla deplasare la o unitate medicală reprezintă un chin cumplit.

Dar una spune legea şi alta se întâmplă în realitate. În Iaşi, unii bolnavi mor aşteptând decizia Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate în privinţa asigurării tratamentului la domiciliu. De cele mai multe ori, oricum, răspunsul era negativ. Conducerea CJAS afirmă că nu sunt bani pentru astfel de tratamente şi că 2011 este cel mai rău an din istoria medicinei ieşene. Aşa se spunea şi în 2010, iar de câte ori se susţinea acest lucru se arăta cu degetul spre Guvern şi spre ministerul de profil.

Şi totuşi în unele cazuri există bani, dar nu neapărat pentru bolnavi, ci mai ales pentru firmele de îngrijiri medicale. Dincolo de toate suferinţele îndurate de bolnavi şi de lamentaţiile oficialilor că nu sunt bani, unele firme de îngrijire la domiciliu câştigă deosebit de bine. Fără să mai surprindă pe nimeni, nici măcar pe cei mai naivi dintre români, într-un top al decontărilor, pe primele locuri se situează firmele cu relaţii în lumea politicii. A politicii cu iz PDL-ist, se înţelege!

În timp ce oamenii mor aşteptând fonduri pentru tratament la domiciliu, unele firme de îngrijire câştigă sute de mii de lei. La Iaşi, boala are culoare portocalie.

Domnul Vasile Popeangă:

"Robo-Boc!"

De la o vreme, observăm o tendinţă accentuată a cică premierului Boc pentru satisfacerea unor necesităţi ale sale de asimilare a tehnologiei de vârf din domeniul IT-ului, sub forma diverselor produse electronice pe care a pus mâna. Ne aducem aminte când, desprins de realitate, ca de obicei, ne povestea cum şi-a luat şi el un I-pad "ca tot românu'", de parcă orice strungar din România avea deja un I-pad, cumpărat cu vreo 2-3 salarii minime pe economie, iar taman Boc rămăsese neintrat în rândul lumii, şi s-a grăbit astfel să-şi achiziţioneze şi el unu', ca să nu mai râdă opoziţia de el c-a rămas în urmă cu ştiinţa şi tehnologia! Trebuie să recunoaştem cinstit că, fără I-pad, Milică de la Răchiţele nu mai putea să cosească, să dea cu barda, să bombardeze câinii cu pălăria ori să facă gropi nu în vederea fericirii câinilor şi mâţelor, ci în vederea plantării de pomişori pe păşunile patriei, căci câmpii îi bate mereu, ca de obicei cu deosebită graţie... Cam ciudat: Milică, specializat în munci d-astea manuale - cosit, ţapinărit, găurit pământul cu cazmaua -, pare a încerca să treacă la chestii care necesită şi intelect. Până acum, treaba asta nu a fost convingătoare, nereuşindu-i cam deloc, întreaga sa activitate de ocupant accidental, printr-o hachiţă prezidenţială aiurea, a fotoliului de premier al României nedemonstrând că neuronul colectiv portocaliu i-ar fi slujit şi la ceva folositor cetăţeanului român de rând...

După ce ne-am mai obişnuit şi noi olecuţă cu ideea că Boc dă semne că vrea să adere la secolul al XXI-lea, o veste pe care ne-a adus-o personal a lovit intelighenţia românească în moalele capului: Milică ot Răchiţele are şi poştă electronică, şi a descoperit şi e-mailul! emilboc09@yahoo.com. I-auzi brâul! Şi cam ce parolă are? Să_trăiţi_şefu_2014?Să_trăiesc_bine_2011?Pdl_cel_mai_tare_partid_e?

Cine să-şi fi făcut oare celelalte 8 adrese de mail cu numele lui?! Oare cine să fie atât de încântat de ideea de a avea ID-ul de e-mail emilboc01? Sau şi celelalte aparţin tot lui Milică al familiei Boc? De exemplu: emilboc01 e e-mailul pentru şefu', la Cotroceni; emilboc02 e pentru prietenii din Răchiţele, emilboc03 - pentru Asociaţia Cosaşilor Amatori de Politică din Cluj şi tot aşa până la emilboc10, printre altele, emilboc09 fiind acum disponibilă pentru publicul larg, în vederea creării unei baze de date cu adrese de e-mail, că parcă bat alegerile la uşă...

Şi mai e bună la ceva dezvăluirea unei adrese de e-mail publicului larg: îţi dă o imagine mai exactă cam câte mii de... români... mai susţin PDL-ul, aceştia fiind singurii care se vor înghesui să-l felicite pe Milică ot Răchiţele pentru calitatea gropilor săpate la plantarea de pomişori, restul de câteva milioane fiind ocupaţi cu scrisul de e-mailuri în care i se urează... BIP, şi BIIP, şi BIIIP... C-aşa-i Milică: imediat cum începi să-l creditezi c-a făcut rost de ceva abilităţi de muncă intelectuală, pune mâna repede pe-o cazma! Nu sunt medic, dar tare aş fi curios cum se cheamă sindromul acesta: cum vezi o unealtă agricolă, gata, te şi repezi călare pe ea, ca să demonstrezi tu, urbi et orbi - că tot a fost Paştele -, cine-i primul cosaş al ţării, primul ţapinar, primul scobitor de găuri prin pământul patriei...? Mai era unu' mort de drag să fie primul miner al ţării, primul pionier etc., şi a ajuns să fie doar primul omorât de Crăciun! Vrea oare Milică să ne facă să înţelegem că i-ar fi drag să fugă şi el cu elicopterul şi nu ştie cum să zică? Imediat pune tot românu' mână de la mână şi face o chetă de-l duce elicopterul cu I-pad cu tot nu doar până colea, la Târgovişte, ci până-n Antarctica. Doar să ne facă semn şi se rezolvă imediat!

Nu era clar ce l-a apucat pe Milică de la Răchiţele - ştiţi care: cel ce-şi folosea capul drept loc de dat cu oul în familie... - să se umple de cipuri şi scule electronice! Probabil că şi-o fi reparat singur Băsescu telecomanda cu care-l ghidonează pe Boc, iar când a montat-o la loc, i-au mai rămas piese de-un I-pad, şi doar nu era să ia Blaga surplusul!

Uite-aşa, în curând, poate avem ocazia de a-l vedea pe Milică şi în rol de Robo-Boc - l-au inventat ei, japonezii, pe ASIMO, robotul păşitor care salută, cară tava cu sucuri şi urcă scările, ce ar fi de mirare să inventeze Cotroceniul Robo-Boc-ul, care să ştie doar să cosească salarii, pensii şi spitale, să dea cu barda-n locurile de muncă, să-şi sape colegii şi să spună că nu-s bani pentru aia sau ailaltă decât dacă eşti blondă şi din Pleşcoi...? Doar e mai simplă varianta de robot care taie decât cel care face cafeaua sau mixează legume - ultima e cu muncă, iar Milică, dacă aude de muncă, iar pune mâna pe vreo unealtă agricolă, ca nu cumva să-l bănuiască oarecine că ar fi capabil şi de muncă intelectuală - de-aia s-au inventat roboţeii, ca să facă munca manuală, brută, murdară, a stăpânilor lor...

Numai avantaje la un Robo-Boc: nu simte compasiune decât pentru stăpânul său, poate fi surd şi orb la o simplă apăsare de buton, execută orice, întocmai şi la timp, chiar dacă-i sinucidere curată, poate face orice boacănă-i trece prin cap, că tata nu se supără - de ce oareee?

Din păcate, Robo-Boc e pe baterii, şi ai doar două variante ca să-1 vezi oprit: ori să aştepţi să-şi termine bateriile, pe la sfârşitul anului viitor - variantă destul de dezastruoasă pentru poporul român -, ori să îi găseşti butonul de oprire şi să-1 apeşi, da-l protejează ba UNPR-ul, ba UDMR-ul, pentru că oprirea lui Boc ar însemna şi decuplarea de la conducta cu bani de la bugetul alimentat de noi toţi a acestor minuscule partide aflate, în sfârşit, pe cale de dispariţie din parlament.

Aşa că, în interesul poporului român, trebuie să găsim butonul de oprire al lui Robo-Boc, pentru a evita scenariul apocaliptic din filmele SF, în care roboţii dereglaţi preiau conducerea şi văd în orice om un inamic pe care trebuie să-l extermine cu orice preţ...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Partidul Dezvinovăţirilor (ne)Lămuritoare"

În ultima perioadă, în peregrinările sale electorale pe banii noştri, sub masca de prim-ministru la muncă (probabil de-aia a preluat premierul şi portofoliul muncii: "Milică, fă-te că munceşti!", micuţul Boc - ştiţi care: acela ce ocupă inutil scaunul unui om competent... - a reuşit să facă rost de o semnificativă colecţie de huiduieli care, pe un politician onest, l-ar fi făcut să-şi dea demisia încă dinainte de Crăciun! Dar, cum nu vezi curcă pe baltă, nici pe Boc demisionând n-o să-1 vadă nimeni, deoarece demisia-i un gest de recunoaştere onestă a propriei incompetenţe, iar dacă şi-ar recunoaşte incompetenţa, ar putea fi arestat de Băsescu pentru divulgarea unui secret de stat...

Aşa că, în loc să semneze de zor hârtia de demisie, măcar din respect pentru iluştrii săi înaintaşi ce au ocupat acea funcţie pe care bietul Milică o face de bafta lumii, cel ce încă mai este apelat, măcar formal, cu apelativul de "premier" ţine coada băţ, proptind văzduhul şi trăgând lumea de poale ca să-l realeagă prezident pe la partidul cela portocaliu, care se tot străduieşte să coboare sub linia de accedere în parlament, ceea ce tare mi-e c-o să se întâmple relativ curând... Căci ce alt rezultat poate să fie când, în loc să treci să faci ceva util pentru ţara asta care-ţi dă o grămadă de bani ca salariu şi alte alea, singura ta preocupare e să găseşti permanente justificări pentru incompetenţa, lenea, hoţia şi şmecheriile de doi bani ce guvernează actuala putere?

Cum ziceam, micuţul Boc a reuşit să adune mai multe huiduieli şi fluierături decât poate suporta un om de bun-simţ, da' nu se dă plecat mai dihai decât nu se da plecată Coloana lui Brâncuşi, când un deştept cu carnet roşu de partid trăgea de ea cu Kirovul, acum jumătate de secol. Căci aşa-i treaba prin ţara asta: mintea, inteligenţa sunt atribute ale carnetului de partid din buzunar, nu ale cetăţeanului!

Căci, din câte s-a văzut în ultimele ieşiri în public ale nefericitului, cică, premier, el împarte societatea românească în două categorii: cei cu carnet portocaliu şi cei cu carnete de alte culori - musai nonportocalii.

În prima categorie sunt cei care se-nghesuie să-i spună cât de frumos, deştept şi înalt se află el. Acum, dacă o fi vreun băsist inspirat care să-i spună că, văzut măcar dinspre sud-vest, recte spate-gios, aduce oleacă la profil cu tat-su politic - Băsescu -, tipu’ s-a scos: parcă miroase deja a înalt funcţionar public, chiar dacă n-a terminat 4 clase...

Din cea de-a doua categorie sunt oamenii care nu împărtăşesc valoarea-unicat a portocaliilor - şi-aci tot la Băsescu mă refer, bine-nţeles! -, care, în ochii lui Boc, sunt deja "untermensch" - adică români de categoria a doua spre a noua, oameni care musai sunt toţi cu carnet de partid de opoziţie! Musai-musai, că altfel nu se explică de ce-s ei nemulţumiţi şi de ce-i cer demisia. Oameni care, dacă nu-s ai PSD-ului, atunci nu pot avea decât un alt tip de carnet - cel de imbecil, căci numai un imbecil (în portocalia accepţie...) nu se bucură de măreţele realizări ale băsiştilor şogori cu UDMR-iştii! Căci numai dacă ai carnet de imbecil nu poţi să vezi că, tăindu-ţi-se salariul, sporurile, pensia, ajutoarele, de fapt, trăieşti mai bine!

Suntem pe cale de a deveni una dintre cele mai obeze naţiuni. Dacă n-ai bani, mănânci mai puţin, deci îţi refaci silueta şi vei arăta mai bine, or să roiască fetele după tine dacă arăţi bine, deci vei trăi mai bine. A, că te-ai îngrăşat pentru că pâinea-ngraşă, iar de altceva nu ţi-au mai rămas bani după ce ai achitat noile şi măritele taxe, accize, impozite etc., asta nu interesează pe nimeni! Nu ai bani? Ai auzit ce-a zis Zeus: la muncă! Adică nu, la treabă, că la Muncă acum e Boc şi nu poţi să deranjezi omu' din activitate taman când nu face nimic...

Să revenim. Prin prisma PDL-istă, doar dacă ai carnet de imbecil nu vezi că suntem o naţiune din ce în ce mai sănătoasă, aşa că d-aia închidem spitale, alungăm medici, facem medicamentele inaccesibile... Cum să nu fim o naţiune sănătoasă când cei care mai au ghinionul să se-mbolnăvească sunt la un pas de moarte - lucru care li se-ntâmplă cu o viteză mai mare decât poate pronunţa Boc cuvântul "sănătate"? Când, din totalul populaţiei, dispar pe cale naturală (superajutaţi în acest sens de toate eforturile pe care le face actuala putere cu toată priceperea sa, conform jurământului depus!) şi bătrânii, şi bolnavii, cum să nu fim o naţiune tânără şi sănătoasă, atâţia câţi am mai rămas?!

Să recapitulăm: pe medie, de la căţărarea lui Boc pe scaunul de premier, românii sunt mai supli, mai tineri, mai sănătoşi... ce-ar mai fi? A, mai bogaţi şi mai... culţi! Căci trebuie să ai carnet de imbecil ca să nu vezi că, prin închiderea şcolilor, s-a cam terminat cu învăţământul în România, deci absolvenţii vor pleca la muncă dincolo, unde vor trăi mai bine (iată cât de simplu se rezolvă cu urarea băsistă "Să trăiţi bine!", care l-a propulsat pe lupu' de mare pe jilţul lui Mihail Viteazul...) pentru că vor avea salarii mai mari, din care vor putea rupe să trimită şi-n ţară - dacă sunt mai mulţi bani în ţară, înseamnă că românul e mai bogat, nu? Rămâne să aflăm doar care român... - şi, dacă "prostimea" pleacă la muncă afară, înseamnă că p-aici vor rămâne doar intelectualii, adică va creşte IQ-ul mediu pe cap de locuitor, deci implicit şi neuronul portocalizat va fi mai "dăştept"! Nu aşa se zice prin PDL, că mintea vine după post? Şi cum posturile cele mai importante au fost vopsite (nu arar chiar la propriu!) în portocaliu, concluzia se trage singură... de păr!

În concluzie, dacă îl fluieri pe Băsescu, eşti "un puiuţ de comunist" (asta e: ghinionu' lu' Trăienel - apostrofatorul său avea vârsta mai mică decât perioada scursă din 1989 şi până la momentul amintit, aşa că nu putea fi, după logica băsistă, decât un puiuţ de comunist, bine-nţeles, cu aceeaşi mentalitate îmbâcsită ca şi-un vajnic comunist parcat pe la Anvers ca reprezentant al regimului ceauşist, de exemplu...), ruşine, Dinu Patriciu! Dacă îl fluieri pe Boc, eşti musai PSD-ist şi eşti somat să prezinţi carnetul ca-n faţa oricărui tablagiu de la circulaţie care se respectă! De asemenea, ruşine, Victor Ponta! Asta cu Ponta e doar ca să găsim un ţap ispăşitor şi lui Boc, cum e Dinu Patriciu pentru Băsescu...

Deci, dacă te manifeşti ca orice om nemulţumit dintr-o ţară normală, fluierând cu eleganţă nu arii din Traviata, ci prezenţa premierului (fie el cel din scripte ori cel real...), n-ai voie să fii doar un simplu cetăţean, trebuie să fii musai un adversar politic, aşa că... ia şi-o amendă! Căci numai un adversar politic poate fi atât de duşmănos încât să nu vadă ce imense eforturi (ca să-ţi justifici incompetenţa) faci cu scuza permanentă a crizei în cârcă, şi cât faci de multe ca poporul "tău" să fie, pe medie, "cel mai sănătos", "cel mai frumos", "cel mai bogat" şi "cel mai deştept" din lume, chiar de-ar fi, pentru asta, să-l omori tu, cu mâna ta...

Domnul Neculai Răţoi:

"Nostalgie sau normalitate?"

Mă uitam la aşa-numita nuntă a anului - legalizarea unirii dintre primul moştenitor al prinţului moştenitor britanic, William, şi gingaşa făptură Catherine Middleton şi făceam o comparaţie între ce vedeam pe ecranul televizoarelor, în paralel cu România de dincolo de aceste ziduri. Fără să vreau, îmi aduceam aminte de momentele în care un preşedinte al României s-a plimbat alături de regina Marii Britanii, în caleaşca (asta e: în faţa reginei, cizmarul a fost mai bine cotat decât marinarul!), în vreme ce pe actualul locatar de la Cotroceni îl dă până şi Berlusconi la o parte din calea sa ca pe uşa de la toaletă...

Sincer, aş fi preferat ca insul ce se crede şeful statului, deşi nu este altceva decât întâiul slujbaş al poporului român, să poată sta la loc de cinste printre conducătorii naţiunilor ce se călcau graţios pe picioare prin abaţia de Westminster, în loc să fie nebăgat în seamă şi dacă se duce la întâlnirea portarilor de hoteluri londoneze. Se lăuda, odată, locatarul de la Cotroceni că e mare prieten cu preşedintele Franţei. Dar săracu' Sarkozy, după cum s-a văzut pe micile ecrane, nu ştia cum să se dispenseze mai repede de Băsescu, nu l-a lăsat nici măcar să-1 atingă, cunoscută fiind fobia franţuzului faţă de purici şi alte animăluţe ce mai bântuie prin porturile lumii... Mai avea Băsescu un prieten: pe Berlusconi. Ce să vezi? Ii făcea şi cela semne amicale cu degetul înşurubându-se pe la tâmplă! De ultimă oră, îşi mai găsise bietul Trăienel încă un prieten: pe preşedintele Libiei! Când a văzut cu ce amic risca să se procopsească, Muammar Gaddafi a fost la un pas de a se coborî de pe scaunul prezidenţial drept e că şi îmboldit prin dos de rachetele Marelui Licurici, prietenul care la nevoie se cunoaşte. Măi Muammar, şezi acolo, să aibă şi lui Băsescu cine-i da ziua bună dacă iese prin lume, că altfel crede mapamondu' că au ieşit stafiile pe străzi!

Asta e, aşa trece gloria lumii: de la Nicolae Ceauşescu, cel care stătea în faţă la masa celor ce făceau jocurile în Orientul Mijlociu şi pe piaţa mondială a petrolului, am ajuns să ne conducă un ins care îi provoacă până şi lui Gaddafi grimase, de zici că bietul arab a înghiţit un kil de lămâi cu coajă cu tot...

Dar s-o luăm şi altfel! Acum, sincer: cum i-ar fi stat lui Băsescu într-un "morning coat" şi cu ţilindrul pe scăfârlie, hăhăind de zor că nu i-au plutit cuburile de gheaţă şi pufăind ca un vapor cu zbaturi? Lesne l-ar fi confundat lumea cu Mister Bean... Căci printre cei care se-mbulzeau la nunta princiară s-a zărit şi Rowan Atkinson, mai cunoscut românilor drept Mister Bean, şi cu ochii minţii îl vedeam pe Băsescu, încercând în zadar să-1 suprapun pe acesta artistului englez - ambii la fel de comici în limbaj şi situaţii, însă celebrul personaj britanic fiind unul benign, în comparaţie cu cel ce ocupă degeaba scaunul preşedintelui României, concetăţeanul nostru fiind de o malignitate ucigătoare la propriu: cu "Mister Bean" poţi să mori doar de râs, însă cu Trăienel poţi să mori de tot, rămâne doar să-ţi alegi cum preferi: de foame, de boală, în accidente stupide de muncă sau pe drumurile patriei, ştiindu-se adversitatea fostului "sinistru" al Transporturilor pentru drumuri decente, corespunzătoare secolului al XXI-lea...

Ar putea zice câte-un neuron portocaliu că e nostalgie comunistă. Dar nu de nostalgie este vorba, ci de o simplă comparaţie între ce am fost şi ce suntem, între o normalitate şi băsism, cu exemple de care am avut parte cu toţii, pe care le-am văzut cu ochii noştri, şi care nu pot fi negate de nimeni, fără a deveni ridicol, indiferent cât de portocaliu i-ar fi carnetul, sufletul sau neuronul.

Dacă aş fi nostalgic, l-aş compara pe Traian Băsescu cu un Mihai Viteazul ori cu Ştefan cel Mare sau cu Alexandru Ioan Cuza! Însă, punând alături personajele antemenţionate, este un risc enorm ca bietul Traian Băsescu să apară ca un pigmeu grotesc, un epigon în toată... "splendoarea" sa, cum ar zice bădia Mihai...

Am comparat uralele şi ovaţiile mulţimii entuziasmate, ce însoţeau Bentley-ul regal al prinţului William pe drumul către catedrala care avea să unească tinerele suflete, cu huiduielile, fluierăturile şi "poeziile extraordinare", stup de îndemnuri folclorice pline de tâlc, ce îl însoţesc tot mai des pe Băsescu în ieşirile sale publice. Şi am ajuns la concluzia pe care orice om de bun-simţ o poate trage, indiferent de vârsta, sexul, sănătatea mintală sau naţionalitatea sa: Traian Băsescu a stat prea mult la putere şi a cam venit vremea să aibă înţelepciunea de a se retrage, cu demnitate şi decenţă, înainte ca poporul să se decidă să-l determine a face acest gest, moment care ar fi final pentru cariera politică a lui Băsescu. Căci de la politica externă a lui Titulescu la cea băsesciană, în care Trăienel zicea, la un moment dat, că "e perfect", de la măreţia lui Mihai Viteazul la hăhăielile de la Cireşica, de la credinţa lui Ştefan cel Mare la lipsa de orice Dumnezeu a tăietorului de pensii, salarii, alocaţii, sporuri şi orice altceva ce ar fi făcut diferenţa între supravieţuire şi imposibilitatea de a-ţi asigura traiul cotidian, cu alte cuvinte: tot ce a atins Traian Băsescu, a otrăvit şi a ucis, nescăpându-i nici măcar speranţa!

E timpul să se retragă, să-şi spele sângele de pe mâini! Când ai ajuns să te ţii cu dinţii de o putere pe care nu o mai meriţi, când pentru asta zilnic îţi minţi, îţi furi şi uneori îţi încarcerezi şi chiar îţi omori cetăţenii, e timpul să-ţi iei băsiştii şi să te-arunci în tomberonul istoriei. Dar probabil că ar fi prima mostră de bun-simţ din ultimii 20 de ani, iar asta nu intră în fişa postului niciunui băsist, cu atât mai puţin a "tatălui" lor politic. Bunul-simţ e doar pentru cetăţeanul de rând, ca să poată fi strivit în picioare de către actuala putere...

Apropo, domnule Băsescu, n-ai o adresă de e-mail, ceva gen traianbasescu69@licurici.com, ca să-ţi confirme, pe e-mail, toată ţara - başca diaspora! - ce am zis eu până acum?

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Emil Boc sau cincinalul în 4 ani jumate"

Ne aducem cu toţii aminte de anii "epocii de aur", în care jurnalele televizate erau pline de realizările măreţe ale regimului ceauşist.

După Revoluţie multe din proiectele mai mult sau mai puţin utile ale "conducătorului iubit" au fost lăsate în paragină, distruse sau furate bucată cu bucată, sume imense şi munca a zeci de mii de români dispărând.

În ultimele zile, Emil Boc, aflat el însuşi în campanie electorală pentru un nou mandat la preşedinţia PDL-ului, anunţă investiţii care, în timpul celor doi ani de mandat ca prim-ministru, nu s-au bucurat de atenţia acestuia.

Trebuie reamintit că Guvernul Boc nu este la prima tentativă în acest domeniu. În timpul campaniei electorale, Traian Băsescu, Emil Boc şi PDL-ul au promis mii de kilometri de autostrăzi, căi ferate rapide, salarii mari, pensii decente, mărirea alocaţiilor de stat pentru copii, asigurarea resurselor pentru sănătate, absorbţia integrală şi eficientă a resurselor financiare europene etc.

Bineînţeles că au rămas la stadiul de promisiuni, conform adagiului "promisiunile nu îi angajează decât pe cei care le cred".

Probabil că Emil Boc şi PDL-ul nu au aflat despre faptul că, la venirea la putere, au promis că finalizează grupurile energetice 3 şi 4 de la Cernavodă, în condiţiile în care la acea dată, erau prezenţi în acest proiect investitori - companii energetice respectabile şi cu posibilităţi financiare - dar care, văzând incapacitatea Guvernului de a gestiona un asemenea proiect, s-au retras rând pe rând.

În cazul autostrăzilor, situaţia este şi mai amuzantă, întrucât de la cei 1000 de kilometri promişi în 2008 s-a ajuns în situaţia în care au fost daţi în folosinţă 53 de kilometri, dintre care faimoasa centură a oraşului Gherla, inaugurată cu fast de acelaşi Emil Boc şi închisă a doua zi din cauza surpării căii de rulare în unele locuri.

Văzând declaraţiile din aceste zile referitoare la aşa-zisul program de construcţie de autostrăzi în România, nu poţi să nu te întrebi pe cine crede că mai păcăleşte Emil Boc?

Canalul Dunăre-Bucureşti, un proiect megalomanic al regimului ceauşist, este reluat de către PDL, pentru a-i da posibilitatea lui Traian Băsescu de a se plimba cu flota dispărută în zone crepusculare.

Un lucru este cert, şi nu este înţeles de către Emil Boc, jolly-joker-ul lui Traian Băsescu, toţi investitorii, români sau străini, au nevoie de stabilitate legislativă şi fiscală, de un mediu de afaceri prietenos şi de un guvern care să-i respecte şi să-i trateze în mod egal şi nediscriminatoriu pe toţi contribuabilii, şi nu cum face Guvernul Boc, care favorizează doar pe acei contribuabili care "cotizează" la puşculiţa PDL-istă.

Toate aceste declaraţii nu sunt decât promisiuni deşarte, venite din partea unor oameni care trăiesc într-o altă dimensiune.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Creşterea preţurilor produselor agricole"

Aderarea la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, trebuia să însemne pentru agricultorii români începutul unei perioade de dezvoltare şi progres ca să conducă, în cele din urmă, la prosperitate şi la un nivel de trai comparabile cu cele din restul statelor Uniunii Europene.

Lipsa produselor agroalimentare pe piaţa mondială putea să devină oportunitate pentru dezvoltarea agriculturii României.

România se confruntă în acest moment cu o agricultură de subzistenţă proporţie de 90%. De la an la an, noi pierdem foarte multe suprafeţe de teren care rămân nelucrate şi cred că suntem singura ţară europeană care are trei milioane de hectare nelucrate, avem o suprafaţă parcelată, aproape patru milioane de hectare, şi, din păcate, creşterea preţurilor a ajuns o sperietoare pentru fiecare român din această ţară.

În ultimii 2 ani, România se confruntă cu o creştere fără precedent a preturilor produselor agricole şi în special a produselor de bază.

Pieţele agroalimentare din România sunt pline de samsari care comercializează produse scumpe, de import, dar cu etichetă românească. La rândul lor, supermarketurile, în loc să se concureze pentru scăderea preţurilor şi pentru a introduce în comerţ produse ale ţăranilor şi fermierilor români, îşi dau mâna pentru menţinerea produselor de import la preţuri exorbitante. În faţa promisiunilor deşarte ale guvernanţilor ce vor lua masuri, producătorul român s-săturat să se tot lupte cu aceleaşi neajunsuri şi obstacole în faţa desfacerii, a vânzării producţiei.

Ministrul Tabără se laudă cu faptul că exportul a început să crească, iar importurile să scadă. Dar iată că deja s-a anunţat că recolta de grâu de anul trecut se termină şi că va trebui să recurgem la import pentru consumul de pâine.

În guvernarea Boc s-au atins toate limitele suportabilităţii şi nu există niciun indicator care să ne dea speranţa că această situaţie va fi depăşită curând.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Avem cei mai săraci agricultori din Uniunea Europeană"

După 4 ani de la aderarea la Uniunea Europeană am ajuns să avem cei mai săraci agricultori din Uniunea Europeană, satele cele mai puţin dezvoltate din punct de vedere al infrastructurii, o lipsă acută de acces la servicii de sănătate în spaţiul rural şi un sistem educaţional, la sat, dat înapoi cu 60 de ani.

Actualii guvernanţi le-au promis femeilor şi bărbaţilor de la ţară, iar aceştia le-au dat votul masiv în anii 2008-2009, că vor avea condiţii pentru ca fiii şi fiicele lor să meargă la grădiniţe, la şcoli, la licee, la facultate şi, dacă va fi nevoie, la doctor şi la spital pentru îngrijirea sănătăţii. Unde sunt acele locuri de muncă, şcoli, spitale şi personalul calificat care să le servească? În loc de aceasta au tăiat posturi şi salarii, ajutoare sociale, au desfiinţat şi comasat şcoli şi grădiniţe, au desfiinţat spitale. Pe unele le-au transformat în azile, ca o premoniţie sau un început de transformare a întregii ţări într-un uriaş azil.

Au spus că vor face o reţea naţională de centre de colectare şi depozitare a recoltelor agricole, a produselor animaliere, ca, în felul acesta, fermierii şi ţăranii să-şi poată valorifica munca şi să reia ciclul agricol. Promisiune din care se înţelegea că vor exista nişte producţii! A trecut destul timp şi domnii Tabără-Boc ar trebui să le spună ţăranilor şi fermierilor unde sunt aceste centre şi cu ce s-au ales de pe urma lor.

Incompetenţa actualului Guvern şi a conducerii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-au manifestat în toate sectoarele de producţie agricolă alimentară, precum şi în relaţiile cu fermierii şi societatea civilă, dar mai ales în relaţiile cu Uniunea Europeană.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"1 Mai - Ziua Muncii"

În 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat 1 Mai ca Zi Internaţională a Muncii - în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă în 1890. Ziua Muncii este o sărbătoare ţinută în cinstea victoriei luptei sindicale care a asigurat ziua de muncă de 8 ore, dar şi alte drepturi sociale şi politice ale muncitorilor. Ziua de 1 Mai este considerată în cea mai mare parte a lumii sărbătoarea celor care muncesc.

Această zi ar trebui să fie zi de doliu naţional, în condiţiile în care rata şomajului este în creştere alarmantă, iar măsurile adoptate de guvernanţi arată că acest trend va continua.

Salariaţii din România nu au motive să sărbătorească în aceste zile, având vedere că drepturile de care ar trebui să beneficieze au fost reduse de actuala guvernare. Trăiesc momente foarte dificile într-o Românie condusă de PDL, în care salariile au scăzut.

De asemenea, foştii oameni care au muncit şi sunt pensionari nu mai au pensii care să le asigure un nivel decent de trai. 700.000 de români şi-au pierdut locurile de muncă, iar acţiunea Guvernului de a da afară oameni care muncesc continuă. Dacă dai afară pe cineva din zona bugetară trebuie să găseşti şi soluţii pentru a-l ajuta să-şi facă o firmă sau să se angajeze în domeniul privat.

Domnul Eugen Bejinariu:

Realitatea vieţii politice din România, şi în primul rând la nivelul Parlamentului şi al Guvernului Emil Boc, m-a determinat să prezint în Camera Deputaţilor declaraţia politică intitulată "Răsturnarea valorilor democraţiei în România".

Într-un stat democratic funcţionează mai multe puteri: puterea legislativă - Parlamentul, numit şi forul legislativ suprem; puterea executivă - Guvernul şi puterea judecătorească - parchetul şi tribunalul, la care vine şi presa centrală şi locală, numită adesea "câinele de pază al democraţiei". Între aceste puteri există separaţie, iar în desfăşurarea activităţii lor apar şi relaţii care ar trebui să nu subordoneze, să nu impună şi să nu stânjenească rolul şi atribuţiile fiecărei puteri. Cetăţenii cunosc această aşezare a puterilor, dar şi relaţiile dintre ele.

În realitatea ultimilor ani, de când a apărut în rândul puterilor şi "preşedintele-jucător", funcţionarea statului democratic este mult dereglată. La cea mai simplă analiză a rolului şi atribuţiilor Parlamentului statului român, vom constata multe exprimări anticonstituţionale, diverse disfuncţionalităţi şi anomalii.

Guvernele Emil Boc, cu rolul de a aplica legile statului român şi de a raporta Parlamentului modul de realizare a acestor legi, şi-au asumat atribuţii legislative. Aşa se face că acum s-a ajuns ca legile să fie iniţiate şi asumate de Guvern în Parlamentul României. Menţionăm că asumarea răspunderii era valabilă numai în vacanţele parlamentare şi numai cu aprobarea Parlamentului, pe perioade şi domenii. În condiţii normale, o lege iniţiată de Guvern, Parlament sau societatea civilă este supusă dezbaterii în Parlament, potrivit procedurilor parlamentare. Dezbaterea completă se face în Senat şi în Camera Deputaţilor sau în ordine inversă, după care diferenţele sunt mediate de comisii special aprobate de către Parlamentul României. Urmează promulgarea legii de către Preşedintele României.

Astăzi Guvernul a ajuns la a paisprezecea asumare a legii, ignorând şi Constituţia, şi Regulamentul Senatului şi al Camerei Deputaţilor, şi orice cutumă parlamentară. Între legile asumate de Guvern în Parlamentul României şi urmate de moţiuni de cenzură enumerăm: Legea Codului penal şi civil, Legea educaţiei naţionale, iar recent, Legea privind dialogul social şi Legea uniformizării salariilor cadrelor didactice şi care nu vor mai fi urmate de moţiune de cenzură, ci de solicitarea PSD-ului de intervenţie a Curţii Constituţionale.

Dovada dereglării o evocăm doar cu un singur domeniu, şi acela prioritate naţională - educaţia. S-a votat în Parlament legea pentru creşterea cu 50% a salariilor profesorilor, lege promulgată de preşedinte, Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament pentru Legea educaţiei naţionale, iar recent acelaşi guvern îşi asumă răspunderea pentru uniformizarea salariilor profesorilor, în vreme ce problemele şcolii şi ale universităţii coboară tot mai mult ca dimensiune şi calitate în societatea românească, sistem care se află în plină "reformare şi modernizare". În toate aceste "preocupări" faţă de şcoala românească nu găsim termeni precum studiu, analiză, dezbatere în comisiile de specialitate din Camera Deputaţilor şi din Senat, propuneri şi, respectiv, votul final din Parlament, aşa cum ar fi normal, constituţional şi moral.

Astfel de exemple sunt şi în cazul Legii Codurilor penal şi civil, în Legea dialogului social şi câte vor mai urma. Oare modificarea Constituţiei, după astfel de practici, nu va urma, măcar în parte, calea asumării răspunderii Guvernului în Parlamentul României? Deocamdată ştim că s-a propus ca la alegerile locale să fie suprapus referendumul privind legea noastră fundamentală - Constituţia României.

Soarta democraţiei din România este în pericol şi solicit colegilor deputaţi şi senatori să reflecte la această realitate şi să acţioneze pentru menţinerea vieţii democratice din România.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Soarta şomerilor din România"

Rugaţi-vă ca anul acesta să nu vă pierdeţi locul de muncă, ca să vă puteţi ajuta părinţii sau bunicii! Pentru şomeri, veştile sunt şi mai rele. Modul în care se calculează indemnizaţia de şomaj a fost schimbat, ajutorul de şomaj este tot mai mic, iar firmele mai mari sau mai mici se închid pe bandă rulantă. Deşi între ianuarie 2010 şi ianuarie 2011 numărul şomerilor a scăzut cu 126.000, numărul salariaţilor a scăzut în aceeaşi perioadă cu aproximativ 250.000, de unde rezultă un minus de 376.000 de persoane.

Ce s-a întâmplat cu aceşti oameni? Unii s-au pensionat, alţii au intrat pe piaţa muncii la negru, alţii au plecat la muncă în străinătate, iar alţii pur şi simplu au încetat să îşi mai caute de lucru. Piaţa muncii va începe să iasă cu adevărat din criză abia atunci când numărul salariaţilor va începe să crească. Din toate cele peste 200 de ajutoare sociale care se acordă mai mult sau mai puţin pe merit, Guvernul a găsit de cuviinţă că trebuie să se ocupe fix de indemnizaţiile de şomaj şi de cele pentru creşterea copilului până la vârsta de doi ani.

Guvernul Boc înseamnă doar salarii mici, şomaj extins şi companii închise pe bandă rulantă, fie la comanda FMI, fie pentru clientela politică portocalie. Ce este însă strigător la cer este faptul că actualul executiv, condus de Boc cel mic, nu a avut nicio clipă un program coerent pentru crearea de noi locuri de muncă.

Crearea unor noi locuri de munca nu s-a aflat niciodată pe lista de obiective a Guvernului. În momentul de faţă, autorităţile sunt mai preocupate de finalizarea planului de disponibilizări decât de noi angajări. Guvernul s-a angajat în faţă Fondului Monetar Internaţional să mai disponibilizeze anul acesta încă 15.000 de bugetari pentru a echilibra balanţa cheltuielilor de stat. România trebuie să se încadreze într-un deficit bugetar convenit de -4,4%. Acum sunt circa 1,3 milioane de români care lucrează la stat.

Mai mult, puterea portocalie nu suflă o vorbă despre crearea de locuri de muncă pentru absolvenţi, deoarece în prezent 25% dintre tinerii care au terminat studiile sunt şomeri. Codul muncii, acordurile cu FMI, politica de falimentare a firmelor, dispreţul faţă de bruma de indemnizaţie de şomaj, toate sunt gesturi care vorbesc despre dispreţul guvernării Boc faţă de români. Fiecare şomer înseamnă o familie distrusă!

În tot acest timp, Marea Britanie a anunţat măsuri concrete de luptă împotriva şomajului, printre care acordarea unor stimulente companiilor în valoare de 2.500 de lire pentru fiecare persoană nou-angajată care va lucra la firma respectivă mai mult de şase luni. Lipsa oricăror măsuri de protejare a cetăţenilor români, a companiilor care au investit în ţara noastră şi a mediului de afaceri în general reprezintă un blam de incompetenţă la adresa guvernului actual. Ceea ce este mai grav este că reapar "generaţiile de sacrificiu" - adică noi toţi, cei care trebuie să plătim pentru incompetenţa celor care decid destinul economic al ţării şi pentru împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional, atât de împovărător pentru români. Ce cere FMI, Guvernul Boc repede execută! Doar câteva companii au mai rămas naţionale. Din cele, considerate strategice odinioară, în curând nu va mai rămâne nimic. Expresiile "la omul sărac, nici boii nu trag", "celui care n-are i se va mai lua" şi "o nenorocire nu vine niciodată singură" au devenit direcţiile de acţiune ale lui Boc şi Băsescu!

Domnul Ion Călin:

"De la crâşmă la putere"

În ajunul Sfintelor Paşti, mai bine zis chiar în ziua de Florii, preşedintele Traian Băsescu a declarat că România nu poate fi un stat social pentru că "poporul are performanţe limitate" şi că nu suntem "performanţi". Să fi uitat preşedintele că acest popor "neperformant" l-a ales preşedinte de două ori? Uită domnul preşedinte că pe cei care stau la cârciuma satului şi nu bagă plugul în hectarul şi jumătate din spatele casei îi cumpără cel mai repede militanţii PDL, Cu o ţuică obţinând astfel votul pentru acest partid?

Cum să fie performant poporul, când cei care îl conduc îi dau un exemplu în neperformanţă?! Chiar ar trebui să-i trimitem pe miniştri să are pământul, poate acolo ar avea rezultate mai bune, pentru că la ministerele pe care le conduc nu se vede nicio performanţă.

Şi cum să aibă aceştia performanţă când Domniile lor se ocupă de cu totul altceva? Cum să fure pentru ei sau pentru familiile dumnealor, cum să ia bani de la populaţie şi să dea la clientela de partid sau cum să organizeze festivaluri şi inaugurări în localităţile PDL-iste?!

Nu aţi spus nimic, domnule preşedinte, despre faptul că statul social modern înseamnă ca românii să aibă o educaţie performantă, cu dascăli bine plătiţi, nu cu plafonare de salarii, să aibă un sistem medical care să nu chinuiască bolnavii, ci să-i vindece şi să existe respect pentru toţi cetăţenii, nu numai pentru cei care sunt membri PDL?

Se pare că nu aveţi niciun interes ca cetăţenii României să aibă toate acestea, pentru că dacă le ar avea nu aţi putea să le cumpăraţi aşa uşor votul.

Şi cum să muncească, dacă pe cei de la putere îi văd mereu că se ocupă de altceva? Ce exemplu ar putea lua poporul de la Guvernul care şi-a angajat pentru a şaptea oară răspunderea în faţa Parlamentului, de această dată pe legea de uniformizare a salariilor din învăţământ în anul 2011, precum şi pe Codul de dialog social? S-a renunţat astfel la plata profesorilor anul acesta, chiar dacă au câştigat în instanţă dreptul de majorare a salariului cu 50% şi beneficiază de decizii definitive din partea justiţiei, iar Legea dialogului social a fost asumată fără dialog cu părţile implicate, fără niciun fel de dezbatere publică sau parlamentară.

Că acest Guvern este "preocupat" de bunăstarea poporului o arată şi ultimele date statistice, care arată că 62% din totalul salariaţilor a înregistrat, la finalul lui 2010, venituri mai mici de 1.500 lei, în condiţiile în care salariul mediu a fost de 1.721 lei, adică cei mai mulţi dintre români trăiesc la limita şi sub limita sărăciei. Deci guvernarea austerităţii impusă de Traian Băsescu şi de Guvernul său a dus la adâncirea decalajelor sociale şi la mărirea prăpastiei dintre bogaţi şi săraci. Nivelul de trai şi puterea de cumpărare au scăzut dramatic.

Cum să nu stea la cârciumă românii, dacă şi parlamentarii, în special cei ai puterii, stau în bănci "ca oile" şi nu votează, iar atunci când o fac, votează de multe ori împotriva populaţiei. Şi au făcut acest lucru pentru că au primit comandă de la partid, pentru că au fost cumpăraţi cu bani de la buget sau pentru că au fost şantajaţi.

Niciuna dintre legile pe care Guvernul şi-a angajat răspunderea în faţa Parlamentului nu are acordul partenerilor sociali ele nefiind adoptate prin dialog şi consultare, ci mai degrabă impuse.

Aşa este, domnule preşedinte, în cârciumile patriei sunt mulţi, asta pentru că mulţi români nu au o ocupaţie, alţii nu au o educaţie pentru a-şi găsi ceva de lucru sau, chiar dacă au, nu-şi găsesc de lucru. Tot au sperat, domnule preşedinte, că va fi mai bine, că am ieşit ba din criză, ba din recesiune, dar degeaba. Au rămas cu necazurile şi grijile pe care probabil şi le îneacă în băutură, aşteptând o nouă campanie pentru a primi ceva de pomană şi a vă vota din nou.

Pentru că cei care nu stau la birturi nu primesc nici mită electorală, dar nici nu vă dau votul. Probabil că aceasta este cauza pentru care nu aveţi interes să îmbunătăţiţi nivelul de trai, iar toate declaraţiile de "mergere spre bine" sunt o simplă amăgire pentru cei creduli. Astfel, cum să mai creadă cetăţenii ţării în promisiunile dumneavoastră, dacă chiar cei de la Eurostat au rezerve faţă de calitatea unor date transmise de România în ceea ce priveşte deficitul bugetar?!

Dacă din punct de vedere biblic s-a terminat Săptămâna Patimilor, pentru români aceasta va continua, probabil până când aceştia vor vota nu pentru "pomeni electorale", ci pentru programe credibile, nu pentru promisiuni neacoperite din punct de vedere economic, ci pentru fapte... sau vom continua să ducem mereu o viaţă plină de patimi.

Domnul Ioan Munteanu:

"Cât nu e prea târziu..."

Pentru că subiectul pe care îl voi aborda astăzi este unul cât se poate de serios, voi începe prin a vă spune că una dintre ultimele probleme din ţara noastră este legată de distrugerea unor mari suprafeţe de teren agricol prin exploatarea de agregate minerale. Aflaţi în dificultate, atunci când nu-şi pot procura materialele de construcţie din albia râurilor (respectiv, prundiş, pietriş), unii dintre "oamenii de afaceri" de ultimă generaţie au recurs la exploatarea acestora din terase. Pe sume ridicol de mici, respectiv între 200 şi 500 de euro pentru un hectar de teren, aceşti "întreprinzători" îşi oferă serviciile unor oameni aflaţi în dificultate. Proprietarii terenurilor nu au resurse financiare pentru a-şi lucra pământul şi acceptă fără prea multe negocieri aceste propuneri, aparent foarte avantajoase pentru ei.

Ceea ce nu realizează noii proprietari ai terenurilor este faptul că un centimetru de arabil se formează în aproape o sută de ani, dar poate fi distrus doar în câteva zile printr-o exploatare abuzivă, fără drag şi fără de respect fată de natură.

Din păcate, în România se aprobă cu prea mare uşurinţă de către Agenţia Naţională de Resurse Minerale permisele pentru exploatarea de agregate minerale din terase. La fel de uşor se obţine şi avizul de gospodărire a apelor de la structurile judeţene ale Regiei Naţionale a Apelor Române, dar şi acordul de la instituţiile de mediu.

Gravitatea acestei situaţii se explică prin faptul că societăţile care exploatează în acest fel agregate minerale nu refac, aşa cum cere legea, suprafeţele de teren la forma de dinaintea lucrărilor, obligaţie exprimată precis prin acordul de mediu. Redevenţa obţinută de către stat este minoră în raport cu dezastrul ce poate fi constatat la sfârşitul perioadei de exploatare.

Dacă cineva se mai îndoieşte de adevărul acestor spuse, i-aş propune să pornească pe DN1 A (Bucureşti-Buftea-Ploieşti-Vest-Zalhana-Strejnic) şi va descoperi adevărate cratere şi gropi uriaşe pe terenuri cu mare potenţial agricol.

Consider că vinovaţi de această situaţie nu sunt doar cei care exploatează respectivele agregate minerale, cât, mai ales, instituţiile statului care au obligaţia să verifice respectarea legilor, dar care nu veghează deloc la aplicarea lor.

Mi-am permis să-1 informez şi pe premierul Emil Boc despre aceste abuzuri şi i-am cerut să mi se răspundă, în mod concret şi în termen legal, ce sancţiuni vor primi cei care se fac vinovaţi de cele relatate, dar şi ce măsuri/termene urmează a fi stabilite în vederea refacerii terenurilor agricole.

De asemenea, i-am sugerat ca o acţiune de verificare a fenomenului semnalat să fie extinsă la nivelul întregii ţări, pentru că situaţii de acest fel nu sunt deloc cazuri izolate. Indivizi iresponsabili, a căror singură grijă o reprezintă câştigul rapid, prin orice mijloace, a unor averi greu de justificat, distrug fără ruşine ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit cu atâta generozitate. Sper ca acest avertisment să ajungă la factorii responsabili cât mai repede, acum, când încă nu e prea târziu, iar autorităţile centrale ori locale să stopeze imediat acest atentat la adresa mediului înconjurător.

Domnul Adrian Gurzău:

În plină criză economică, companiile petroliere din România devin mai prospere ca niciodată.

Mă simt nevoit să semnalez un fenomen aberant şi să vă propun o soluţie de negociere cu benzinarii din România.

Ce se întâmplă: în plină criză economică, companiile petroliere din România devin mai prospere ca niciodată. De pildă, compania OMV Petrom a obţinut anul trecut cel mai mare profit de după privatizare, de 2,6 ori mai mare decât în 2009. Două treimi din profitul grupului austriac OMV (mai exact 70%) a venit din compania românească. Astfel, OMV Petrom va distribui dividende de un miliard de lei.

Pe de altă parte, românii se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană după cantitatea de benzină pe care o pot cumpăra cu un salariu mediu, după cum arată o analiză dată recent publicităţii (Econtext). Situându-se pe locul 27 în acest clasament, românii pot cumpăra cu salariul mediu 265 l. de benzină, în timp ce vecinii bulgari pot cumpăra 280 l. Potrivit studiului, grecii - puternic atinşi de actuala criză economică, pot cumpăra 1.005 l. de benzină cu un salariu mediu naţional, iar locuitorii Luxemburgului 2.800 l.

Să nu uităm că această situaţie s-a creat în contextul în care România deţine importante resurse naturale de petrol, spre deosebire de multe alte state din Uniunea Europeană. Este deci cel puţin ciudat ca o ţară precum România să contribuie la profituri imense ale unor mari companii transnaţionale, pe propriile sale resurse şi la preţuri de marfă de lux atunci când ne referim la carburanţi. După cum se poate observa, creşterea continuă a preţurilor la benzină şi motorină nu a avut ca motiv creşterea costurilor din aval, ci creşterea substanţială a profiturilor companiilor petroliere.

Tot goana după profit face ca marile companii precum Petrom şi Rompetrol să exploateze resurse interne ieftine de ţiţei (iar Lukoil se pregăteşte să facă acelaşi lucru), pe care le exportă spre occident. Acest fapt ar trebui să intre şi în atenţia Ministerului Finanţelor, întrucât există semne serioase de întrebare privind modul în care marile companii petroliere îşi declară profiturile.

Ca atare, consider că această stare de fapt trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru guvernanţi. Creşterea inflaţiei şi scăderea nivelului de trai în România se datorează în bună parte şi majorării nejustificate a preţurilor la carburanţi; şi toate acestea doar pentru satisfacerea ambiţiilor de creştere a profitabilităţii unor companii străine de interesele societăţii româneşti. La limită, aceste evoluţii se manifestă ca o agresiune împotriva stabilităţii sociale şi economice româneşti.

Guvernul român are însă şi el dreptul şi datoria de a apăra interesele populaţiei, drept pentru care solicit totodată autorităţilor să ia în considerare măsuri de contracarare a efectelor negative create de situaţia semnalată, iar eu, ca deputat aş susţine legislativ această direcţie.

Propun, astfel, luarea în calcul a soluţiei de legiferare a unor modificări a cotelor de impozitare a companiilor care exploatează şi distribuie carburanţi pe teritoriul României, care ar putea merge până la 90% din impozitul brut sau la aplicarea unei taxări pe cifra de afaceri a acestora.

Astfel, veniturile suplimentare încasate de bugetul de stat prin această măsură ar putea fi folosite pentru prestaţii sociale în favoarea categoriilor sociale defavorizate sau vulnerabilizate de actuala criză economică.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Programe privind ocuparea locurilor de muncă"

Prioritatea României în domeniul ocupării forţei de muncă este prevăzută în Programul Naţional de Reformă 2007-2011 şi se referă la creşterea gradului de ocupare şi a ratei de participare pe piaţa muncii, prin realizarea unei pieţe a muncii favorabile creării de noi locuri de muncă, îmbunătăţirea adaptabilităţii întreprinderilor şi lucrătorilor, stimularea ocupării forţei de muncă şi îmbunătăţirea calităţii resurselor umane. Anii 2010 şi 2011 au fost marcaţi de efectele negative ale crizei economice asupra pieţei muncii, însă impactul asupra nivelului de ocupare nu a fost extrem de dramatic. În condiţiile dificile determinate de criza economico-financiară, prioritatea majoră a ministerului de resort trebuie sa o constituie focalizarea eforturilor către acele acţiuni care să conducă menţinerea unei rate a şomajului cât mai reduse.

Politica în domeniul ocupării forţei de muncă se dezvoltă în sensul obiectivului de asigurare a unui cadru legislativ de acţiune şi de finanţare în domeniile ocupării forţei de muncă şi formării profesionale continue, astfel încât să fie aplicate metode inovative menite să crească nivelul şi calitatea ocupării forţei de muncă în România.

Consider că o atenţie sporită trebuie acordată următoarelor aspecte: reducerea impactului crizei economico-financiare asupra forţei de muncă şi facilitarea relansării ofertelor de locuri de muncă, inclusiv prin adecvarea competenţelor profesionale la noile cerinţe pe piaţa muncii; asigurarea unui cadru legal suplu, în concordanţă cu dinamica pieţei muncii, cerinţele angajatorilor şi lucrătorilor, precum şi în favoarea ocupării cât mai rapide a şomerilor şi persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile; consolidarea parteneriatului social şi eficientizarea dialogului la toate nivelurile, în scopul creşterii aportului dialogului social la dezvoltarea economică şi socială, cu predilecţie în ceea ce priveşte ieşirea din criză şi relansarea ocupării.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Fonduri pentru protecţia mediului"

Costurile pentru alinierea la standardele europene de mediu sunt rezultatul zecilor de ani de activităţi poluatoare şi lipsei de interes sau investiţii în infrastructura de mediu. Deşi beneficiază de fonduri europene pentru protecţia mediului înconjurător, România este încă deficitară la atragerea de investiţii pentru acest sector de activitate. Alinierea la standardele de mediu nu înseamnă numai costuri, ci şi oportunităţi de dezvoltare economică, datorită generării unor activităţi noi pe piaţa românească. Toate proiectele structurale desfăşurate în România trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile, care presupune stabilirea unui echilibru între activităţile economice, protecţia socială şi protecţia mediului, principii regăsite şi în Strategia Lisabona a Uniunii Europene. De altfel, şi în cazul proiectelor de mediu România nu îşi poate permite dezechilibre, deoarece acestea ar implica costuri suplimentare pentru a atinge un standard de normalitate pentru mediul înconjurător. De aceea, agenţii economici trebuie să înţeleagă importanţa alinierii la standardele de mediu. Reducerea poluării nu este posibilă fără cooperarea cu acei agenţi economici care produc poluare. După aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, s-a înregistrat o creştere semnificativă a fondurilor alocate României, astfel, în sectorul de mediu este vorba de o contribuţie comunitară de aproximativ 4 miliarde de euro până în anul 2013, din Fondul de Coeziune şi Fondul European de Dezvoltare Regională. Infrastructura creată din fonduri europene va fi coloana vertebrală a infrastructurii de mediu. Principalele vertebre ale infrastructurii create din fonduri europene vor stimula interesul investitorilor privaţi pentru acest sector. Consider că autorităţile implicate în protejarea mediului înconjurător trebuie să genereze atât programe de informare a cetăţenilor, cât şi proiecte de finanţare, capabile să menţină şi să conserve echilibrul ecologic al mediului.

A doua parte a şedinţei a început la ora 10,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Doamna Roberta Alma Anastase:

Invit secretarii la prezidiu.

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 332 de deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 171; sunt absenţi 161, din are 34 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a intra în ordinea de zi, daţi-mi voie să-i dau cuvântul domnului deputat Anghel Stanciu, pentru o declaraţie.

Domnul Anghel Stanciu:

Stimată doamnă preşedinte,

Onorat prezidiu,

Distinşi domni şi doamne deputaţi,

Domnilor miniştri,

1 mai 1866, Statele Unite ale Americii. Demonstraţii de masă ale muncitorilor pentru a obţine, citez: "opt ore să constituie ziua legală de muncă de la şi după 1 mai 1866".

3 mai 1866, Chicago, Statele Unite. Grevă generală. 90 de mii de muncitori în piaţa centrală a oraşului, din care 60 de mii deja aflaţi în grevă.

Ciocnirile între poliţişti şi manifestanţi au generat sute de răniţi şi morţi de o parte şi de alta. Sunt arestaţi opt lideri sindicali, şapte condamnaţi la moarte şi unul la 15 ani de închisoare.

Paris, 1889. Congresul social-democraţilor decretează, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, din ziua de 3 mai 1866, ca ziua de 1 Mai să devină Ziua Internaţională a Muncii.

Astăzi, 3 mai 2011, distinşi colegi, se împlinesc 145 de ani de la greva generală din Chicago, care a determinat obţinerea, în timp, prin lege, a zilei de muncă de opt ore, iar ziua de 1 Mai să devină Ziua Internaţională a Muncii, zi liberă atât pentru angajaţi, cât şi pentru angajatorii de pretutindeni.

Stimaţi colegi,

În memoria victimelor acelei greve generale de acum 145 de ani, care a determinat în lume atâta bine pentru cei mulţi, noi, parlamentarii Partidului Social Democrat, vă adresăm rugămintea de a ne exprima recunoştinţa faţă de jertfa lor.

În consecinţă, distinsă doamnă preşedinte, vă adresăm rugămintea de a invita colegii noştri deputaţi, indiferent de culoarea lor politică, să păstreze un moment de reculegere în memoria victimelor grevei de acum 145 de ani, din oraşul Chicago, Statele Unite ale Americii. (Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulţumim.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Referitor la ordinea de zi, Grupul parlamentar al PDL vă propune două modificări.

Unu: solicităm introducerea, pe ordinea de zi, a unui nou proiect de lege, PL-x 175/6 aprilie 2011. Au fost repartizate şi rapoartele, aveţi materialul, cei care doriţi să îl citiţi, iar pe ordinea de zi actuală, solicităm ca punctul 44, PL-x 728/2010, să fie adus în faţă, pe poziţia 15, iar PL-x 175 v-aş ruga să îl supuneţi aprobării astfel încât să fie pe poziţia 14, adică primul pe ordinea de zi de astăzi.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot pentru a supune la vot propunerile de modificare a ordinii de zi în sensul celor propuse de domnul deputat Călin. E-n regulă!

Atunci votul este deschis. Vă rog să votaţi.

49 de voturi pentru, 31 împotrivă şi o abţinere.

În aceste condiţii, ordinea de zi s-a modificat, iar primul proiect este...

Domnul Eugen Nicolăescu, vă rog, pe procedură.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă deputat Roberta Anastase, preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Am început ziua de astăzi cu stângul, în sensul în care nu se respectă regulamentul, pentru că modificarea ordinii de zi nu se poate face oricând şi oricum.

În consecinţă, vrem să luaţi act de protestul Grupului parlamentar al PNL faţă de modul abuziv în care se desfăşoară lucrările Camerei Deputaţilor, fără respectarea regulamentului.

A modifica ordinea de zi la ora 10,30, când şedinţa în plen se termină la ora 12,00, ca să cauţi acum actele normative care vin de pe altă poziţie sau care nici n-au fost cuprinse în ordinea de zi, ni se pare un mod total nepotrivit de a lucra într-un parlament. În niciun caz nu putem să avem un punct de vedere fundamentat, corect, poate chiar puteam să facem o serie de propuneri care să îmbunătăţească acest act normativ, dar nu avem această posibilitate, pentru că nu ne-o daţi.

Dumneavoastră nu vreţi ca Parlamentul să lucreze corect.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acum vreo săptămână şi jumătate, insistam de la acest microfon al Parlamentului României să respectăm regulamentul în ceea ce priveşte distribuirea materialelor.

Eu nu sunt de acord şi am spus-o şi atunci. Atunci votam o hotărâre a Camerei Deputaţilor care nu exista. Nu exista nici la preşedintele de şedinţă. Şi acum, din nou, introducem pe ordinea de zi un raport la un proiect de lege - nici măcar nu este ordonanţă, este un proiect de lege care a fost distribuit în această dimineaţă la ora 10,00, şi zic eu că un proiect de lege foarte serios.

Dacă dumneavoastră sunteţi foarte grăbiţi să disponibilizaţi 8.500 de poliţişti, este treaba dumneavoastră, dar gândiţi-vă că nu disponibilizaţi 8500 de poliţişti, disponibilizaţi 8.500 de familii, pe care iar le lăsaţi pe drumuri, fără niciun orizon şi fără nicio posibilitate de a-şi rezolva situaţia materială după disponibilizare. Dacă asta este graba dumneavoastră, vă înţeleg, dar noi ne opunem şi procedurii în care faceţi dezbaterea legislativă şi, sigur, ne opunem şi disponibilizării celor 8.500 de familii care depind de Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun! Trecem la Proiectul de Lege privind unele măsuri speciale necesare pentru încadrarea în bugetul aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2011.

Este procedură de urgenţă.

Invit Guvernul să-şi prezinte punctul de vedere.

Domnul Ioan Dascălu (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În vederea respectării ţintei de deficit bugetar şi pentru încadrarea în cheltuielile de personal în limita alocată pentru anul 2011, prin Legea nr.286/2010 se impune în mod excepţional ca Ministerul Administraţiei şi Internelor să implementeze unele măsuri de redimensionare a numărului de posturi ocupate de categoriile de personal.

Demersul presupune ca, în acelaşi timp, să fie adoptate şi unele măsuri de protecţie socială a persoanelor care vor face obiectul aplicării măsurilor de reorganizare instituţională.

Proiectul de lege supus dezbaterii se referă exclusiv la instituirea unor măsuri speciale pentru încadrarea în bugetul aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2011.

Astfel, ţinând seama de prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2011, nr.286/2010, care instituie o reducere a numărului de posturi finanţate la MAI, începând cu trimestrul al II-lea al acestui an se propune crearea unui mecanism care să permită nominalizarea pe criterii transparente a persoanelor ale căror raporturi de serviciu sau de muncă vor înceta.

Nominalizarea persoanelor vizate se face de către o comisie special constituită în acest scop, la nivelul fiecărui ordonator de credite din MAI, respectiv la nivelul unităţilor din aparatul central, care va analiza situaţia personalului pe baza unor criterii ce urmează a fi stabilite, împreună cu punctajele aferente, prin hotărârea Guvernului.

Tot pentru asigurarea transparenţei, hotărârea Guvernului va trebui să stabilească faptul că din comisia de evaluare, pe lângă persoanele desemnate de ordonatorul de credite, vor face parte şi reprezentanţi ai sindicatelor reprezentative, respectiv ai organizaţiei profesionale Corpul Naţional al Poliţiştilor.

Totodată, pentru a asigura echitate în privinţa aplicării măsurilor prevăzute de textul legii, se propune ca inclusiv categoriile de personal ce intră sub incidenţa dispoziţiilor legale în vigoare, care consacră instituţia punerii la dispoziţie, să se supună unei evaluări de către comisia constituită în acest scop.

Textul proiectului de act normativ în discuţie instituie şi unele măsuri cu caracter social, care se referă la recunoaşterea beneficiului prevederilor legale privind protecţia socială în raport cu legislaţia aplicabilă fiecărei categorii de personal din cadrul MAI. Astfel, Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.284/2010 recunoaşte dreptul poliţiştilor şi cadrelor militare ale căror raporturi de serviciu încetează, care sunt apte de muncă, dar nu se pot încadra din lipsă de locuri de muncă corespunzătoare pregătirii lor, la un ajutor financiar similar indemnizaţiei pentru ajutor de şomaj, stabilită în favoarea altor categorii de personal din sistemul bugetar.

În cazul funcţionarilor publici şi al personalului contractual se aplică dispoziţiile Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Instituirea unui mecanism care să permită participarea în vederea reconversiei profesionale gratuit, în termen de şase luni de la data reducerii posturilor, la cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau alte forme de pregătire profesională, indiferent de durata de şcolarizare, organizate în condiţiile legii, după caz, de către MAI şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, potrivit legii.

Cheltuielile ce decurg din organizarea cursurilor sau a altor forme de pregătire profesională se suportă integral din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, sau, după caz, prin bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi din alte surse, în condiţiile legii.

Exonerarea de la plata cheltuielilor de şcolarizare pentru poliţiştii şi cadrele militare care solicită încetarea raportului de serviciu, prin demisie sau la cerere, anterior datei aplicării măsurilor de reducere a numărului de posturi.

Având în vedere toate aceste considerente, vă rugăm să adoptaţi proiectul de Lege privind unele măsuri speciale necesare pentru încadrarea în bugetul aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2011 în forma propusă de comisii.

Precizăm că, la redactarea raportului, există două corecturi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei. Doamna preşedinte Sulfina Barbu, vă rog.

Doamna Sulfina Barbu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, împreună cu Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au fost sesizate spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind unele măsuri speciale necesare pentru încadrarea în bugetul aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2011.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţie şi ale art.92 alin.(9) pct.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul a respins proiectul de lege în şedinţa din 4 iulie 2011.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil proiectul de lege.

De asemenea, Consiliul Legislativ a avizat favorabil şi Consiliul Economic şi Social a avizat favorabil acest proiect de lege.

Obiectul de reglementare, aşa cum a prezentat şi iniţiatorul, constituie instituirea unor măsuri speciale pentru încadrarea în bugetul aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2011, prin crearea unui mecanism care să permită nominalizarea pe criterii transparente a persoanelor ale căror raporturi de serviciu sau de muncă vor înceta.

În conformitate cu prevederile art.61 şi cu prevederile art.63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au examinat propunerea legislativă sus-menţionată în şedinţe separate.

Membrii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au examinat proiectul de lege sus-menţionat în şedinţele din 12 şi 19 aprilie 2011, iar membrii Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au examinat acest proiect de lege în şedinţele din 12 şi 13 aprilie 2011.

Cele două comisii s-au întrunit în şedinţă comună în data de 2 mai 2011, conform aprobării Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. Din numărul total de 30 de membri ai Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au participat la dezbateri 28 de deputaţi, iar din numărul total de 24 de membri ai Comisiei pentru apărare au participat la dezbateri 20 de deputaţi.

Pe parcursul dezbaterilor, au participat, în calitate de invitaţi, reprezentanţii Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În urma dezbaterii, membrii celor două comisii au hotărât cu majoritate de voturi, 27 de voturi pentru şi un vot împotrivă, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege privind unele măsuri speciale necesare pentru încadrarea în bugetul aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2011, cu amendamente admise şi respinse, prezentate în anexele la prezentul raport.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Menţionez, pentru a fi consemnat şi în stenogramă, că există o eroare materială în raport. La art.1 s-a omis introducerea alin.(2), care există în proiect, iar la art.4 alin.(2) trebuie introdusă o virgulă după sintagma "măsurile prevăzute la art.2".

Vă mulţumesc şi vă rog să aprobaţi acest proiect de lege.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Intervenţii în cadrul dezbaterilor generale din partea grupurilor parlamentare?

Domnul deputat Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Doamnă preşedinte şi stimaţi colegi,

Acest proiect de lege, în primul rând, nu-şi are rostul, pentru că avem legi în România şi avem un buget aprobat, iar ministrul administraţiei şi internelor, ca ordonator de credite, putea să ia, în limita bugetului aprobat, orice măsură de reducere a personalului.

Ştiu că Guvernul dumneavoastră este foarte curajos, dar de ce n-a fost curajos şi de această dată? De ce n-a luat această măsură? De ce nu şi-a asumat răspunderea? Şi, ca să se ascundă în spatele Parlamentului, a trimis un proiect de lege în procedură de urgenţă în Parlamentul României. Un proiect de lege care nu face altceva decât să consfinţească prevederi din alte legi în vigoare, care permit oricând ordonatorului principal de credite să facă reduceri de personal, în limitele bugetului aprobat şi ale cheltuielilor pentru personal aprobate în buget.

Sigur că există şi o anumită şmecherie în acest proiect de lege, pentru că trebuie să luaţi unele drepturi personalului încadrat la Ministerul Administraţiei şi Internelor, drepturi pe care nu le puteaţi lua numai prin această lege.

De aceea, Grupul parlamentar al PSD nici la comisie, de altfel la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională am şi avut majoritate şi s-a respins proiectul de lege, şi nici la comisiile reunite n-a votat pentru acest proiect de lege. Ba, mai mult, din cauza faptului că s-au încălcat şi anumite proceduri parlamentare şi n-aţi admis ca, la susţinerea acestui proiect de lege, să fie prezent ministrul, pentru că aşa prevede regulamentul, sau un secretar de stat şi a fost o altă persoană, n-aţi admis să se amâne dezbaterea pentru a fi prezenţi cei de la Ministerul Administraţiei şi Internelor să ne explice de ce este necesar să disponibilizăm 8.500 de familii, am părăsit sala în semn de protest.

Grupul parlamentar al PSD nu va vota acest proiect de lege şi vă veţi asuma, încă o dată, dumneavoastră jocul acesta pe care îl ştiţi, acela de a tăia salarii, de a tăia pensii, de a tăia dreptul la viaţă, de a disponibiliza oamenii şi de a-i pune pe drumuri, fără a le crea un orizont cu ce se va întâmpla cu viaţa lor după aceea. Orizontul este foarte simplu la dumneavoastră: Poliţia Comunitară va angaja, cu prioritate, personalul disponibilizat din Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Vreau să vă spun că Poliţia Comunitară şi administraţiile locale deja au luat măsuri de completare a organigramelor la poliţia comunitară după intrarea în vigoare a Legii privind Poliţia Comunitară.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnul preşedinte Victor Paul Dobre, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

În primul rând, consider că un minister de importanţa Ministerului Administraţiei şi Internelor este tratat de majoritate de o manieră incalificabilă.

Nu este normal să votăm pe genunchi. Nu este normal să se încalce procedurile. Nu este normal să ni se bage pumnul în gură să nu dezbatem în comisii reunite, atât timp cât o comisie respinsese proiectul de lege - Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

În al doilea rând, motivaţia acestui proiect de lege este inadmisibilă.

Din datele comunicate de reprezentanţii Ministerului Administraţiei şi Internelor - şi îl rog pe domnul secretar de stat aici prezent să le confirme - fusese deja operată reducerea a 20 de posturi bugetare finanţate. De ce mai este nevoie în continuare?

De ce ministrul nu a participat nici în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, nici în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, nici în plenul Camerei pe o decizie atât de importantă?

Nu vreau să mai aduc în discuţie argumentele colegului Mircea Duşa, că normal această decizie era a Guvernului, dar care, probabil din raţiuni de teamă, de frică, se ascunde, de data aceasta, în spatele Parlamentului.

În acelaşi timp, consider că, de această dată, Guvernul însuşi vine în contradicţie cu propriul program de guvernare, pe care dumneavoastră, cei de aici, din dreapta sălii, l-aţi votat şi care prevede ca obiectiv major siguranţa cetăţeanului. Cum o realizăm? Tăind personalul, tăind resursele bugetare, tăind cheltuielile de funcţionare. La ce instituţii? La Inspectoratul General al Poliţiei Române, la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, la Inspectoratul General al Situaţiilor de Urgenţă.

Despre ce discutăm aici? Despre ce siguranţă a cetăţeanului vorbim atunci când anunţăm că vom desfiinţa posturile rurale? Despre ce siguranţă a cetăţeanului vorbim atunci când maşinile de poliţie nu au benzină să se deplaseze?

În acelaşi timp, cred că a trata numai din punctul de vedere al administraţiei... şi am remarcat faptul că nici preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională nu şi-a cam asumat răspunderea, şi aceasta din cauza faptului că această lege suspendă articole din Statutul funcţionarilor publici speciali - e vorba de poliţişti - şi din Statutul cadrelor militare - e vorba de jandarmi şi pompieri.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ce o să mai facem? Vom mai avea încă mii de procese pe care le vom pierde şi pe care statul va fi obligat să le plătească, în condiţiile în care capacitatea de intervenţie în situaţii de urgenţă, capacitatea de intervenţie în situaţii de criză şi siguranţa cetăţeanului sunt puse într-un grav pericol.

Şi rog încă o dată pe domnul secretar de stat să aibă amabilitatea să-mi răspundă la două întrebări: de ce domnul ministru nu a putut fi prezent azi şi dacă sunt reduceri dincolo de cele 20 de mii de posturi deja bugetate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Marian Săniuţă.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Distinşi invitaţi,

Am să vă rog să-mi permiteţi să-mi prezint şi eu punctul de vedere vizavi de acest proiect de lege extrem, extrem de important pentru cetăţenii acestei ţări.

Suntem în faţa unei premiere postdecembriste. Concedierea colectivă a cadrelor Ministerului Administraţiei şi Internelor este o premieră pentru România de după 1990.

Nu contest astăzi însă, stimaţi colegi, prin luarea mea de poziţie, dreptul Guvernului de a-şi pune în practică propria viziune şi forma acestei reorganizări. Suntem, în opinia mea, în faţa unui exces de reglementare, cadrul legislativ existent asigurând reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, garant al aplicării legii şi al drepturilor cetăţeneşti.

Am să plec, stimaţi colegi, cu permisiunea dumneavoastră, de la titlul proiectului de lege: "măsuri speciale necesare pentru încadrarea în bugetul aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2010." De ce avem nevoie de o astfel de lege, atâta timp cât aplicarea legii este obligatorie în România? Cheltuielile bugetare ale acestui minister s-au redus la 1,74% din pib în 2010, la 1,38 % din pib în 2011, se vor reduce la 1,24% din pib în 2012 şi acest trend va continua.

În această situaţie, este nevoie în fiecare an de o lege specială pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor să se încadreze în respectarea Legii bugetului naţional? Pe de altă parte, Legea finanţelor publice nr.500/2002 consacră la art.17 rolul Parlamentului: "Parlamentul adoptă legile bugetare anuale şi legile de rectificare elaborate de guvern." În aceste condiţii, de ce avem nevoie de o nouă lege de încadrare în prevederile bugetare aprobate deja de Parlament pentru 2011?

Şi, în sfârşit, art.22 din Legea nr.500, "Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza credite bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate." În aceste condiţii, personal, nu văd rostul acestui proiect de lege.

Repet, însă, este competenţa Guvernului, potrivit art.102 din Constituţie, să asigure realizarea politicii interne şi externe a ţării şi să exercite conducerea generală a administraţiei publice. Este competenţa Guvernului, potrivit art.12 pct.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerul Administraţiei şi Internelor, să aprobe prin hotărâre de guvern structura organizatorică şi efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor. Or, în aceste condiţii, este limpede, în opinia mea, ce trebuia făcut. Este atributul Ministerului Administraţiei şi Internelor să dispună încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, conform art.69 pct.1 lit.j) din Legea de organizare şi funcţionare a serviciului poliţienesc, când în urma reorganizării activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de poliţistul respectiv, nu sunt posibilităţi ca acesta să fie încadrat într-o funcţie similară în aceeaşi unitate sau în alte unităţi.

În mod similar, art.85 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare consacră acelaşi principiu. Evident, CSAT, conform legislaţiei în vigoare, avizează organizarea generală a instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, avizând această reorganizare a ministerului care ar fi trebuit să aibă loc în baza Legii bugetului de stat.

Prin acest proiect de lege se cere Parlamentului să aprobe, după părerea mea, din nou în premieră, ca prevederi legale în vigoare să nu fie aplicate. Deci, nu să fie modificate, nu să fie prorogate, să nu fie aplicate. Este vorba de art.71 pct.1 lit.a) din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţiştilor şi art.82 lit.a) din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare. În aceste condiţii, se încalcă, în opinia mea, prevederile art.16 din Constituţie: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii sau discriminări". Or, dacă pentru o categorie de poliţişti sau de militari aplicăm aceste prevederi, iar pentru altă categorie, cea care face obiectul acestei aşa zise restructurări, nu o aplicăm, ajungem, în opinia mea, la o discriminare.

Nu în ultimul rând, nu ştiu care este răspunsul la întrebarea: ce se întâmplă cu fondurile alocate din contribuţiile cetăţenilor români la formarea profesională a acestor oameni, pentru că nicăieri nu am găsit că aceste cheltuieli se vor recupera într-un fel sau altul.

stimaţi colegi,

Strategia naţională de ordine publică pentru perioada 2010-2013, aprobată în 13 octombrie 2010, atenţie, 13 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României în data de 28 octombrie 2010, deci la mai puţin de 2 luni de la momentul înaintării către Parlament a proiectului Legii bugetului de stat, consacră câteva lucruri pe care am să vă rog să-mi daţi voie să le spicuiesc foarte pe scurt, lucruri pe care Guvernul şi le asumă, CSAT-ul le avizează şi devin, evident, prin publicarea în Monitorul Oficial, literă de lege.

Citez, stimaţi colegi, cu permisiunea dumneavoastră, din această strategie câteva pasaje. "Astăzi grupurile de crimă organizată au acces la resurse ce pot afecta stabilitatea statelor în curs de dezvoltare şi accesează resurse specializate distribuite la nivel global. Strategia de ordine publică este unul dintre pilonii de bază pentru realizarea obiectivelor strategice ale strategiei naţionale de apărare şi urmăreşte îmbunătăţirea serviciilor de siguranţă publică.

Conform eurobarometrului din toamna anului 2009, în percepţia cetăţenilor, problema criminalităţii este plasată pe locul 4 între problemele pe care trebuie să le rezolve instituţiile statului. comparativ cu indicatorii înregistraţi la nivelul celor 27 de state europene, în anul 2009, românii consideră şi acordă criminalităţii o mai mare importanţă decât media înregistrată în Uniunea Europeană.

În ultimii patru ani, imaginea Ministerului Administraţiei şi Internelor a înregistrat o evoluţie defavorabilă la nivel calitativ, prin scăderea până la jumătate a capitalului de imagine pozitiv al instituţiei."

Continui, stimaţi colegi. "La începutul anului 2010 deficitul de personal era de 13%, în special în dispozitivele de ordine şi siguranţă publică."

Mergem mai departe, stimaţi colegi, din acelaşi material pe care Guvernul ni l-a publicat în Monitorul Oficial şi şi l-a însuşit. "În concluzie, ne aflăm într-o perioadă în care majoritatea formelor de criminalitate cunosc noi tipologii de manifestare iar starea generală de securitate a cetăţeanului şi a mediului de afaceri are de suferit, pe fondul unei insuficiente articulări şi al unei anumite rigidităţi a instituţiilor din sistemul de ordine şi siguranţă publică în faţa noilor provocări."

Şi, în sfârşit, pentru a nu vă reţine la nesfârşit atenţia, în direcţiile de acţiune din Capitolul VII, pe care această strategie le stabileşte pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor: "îmbunătăţirea siguranţei cetăţeanului, punctul 3 - rezultate aşteptate - reducerea deficitului de personal din dispozitivele de ordine publică."

Sigur, aş putea continua, stimaţi colegi, pentru că este o strategie extrem de interesantă, foarte bine articulată şi foarte bine concepută, însă am să vă rog să-mi daţi voie să închei spunând în acest moment că, în opinia mea, prin această concediere colectivă, făcută înainte de intrarea României în Spaţiul Schengen, vom ajunge într-o situaţie extrem de interesantă, pe care îmi permit să o definesc: atunci când ai nevoie de un poliţist el nu poate fi găsit, atunci când nu ai nevoie de un poliţist, el este acolo. Începând din acest moment, nu-i vom mai găsi de nici un fel!

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Am să dau cuvântul în momentul acesta Guvernului. Înţeleg că nu mai sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare. E procedură de urgenţă.

Din partea fiecărui grup parlamentar, conform regulamentului, există o singură intervenţie. Pe procedură de urgenţă.

O să vă rog să vorbiţi... deci, pe procedură, aveţi două minute la dispoziţie.

Domnul Doru-claudian Frunzulică:

Doamnă preşedinte şi stimaţi colegi,

Este o lege, o pseudolege atât de importantă şi care afectează atât de mulţi cetăţeni, nu numai pe cei care sunt daţi afară din Ministerul Administraţiei şi Internelor, încât cred că trebuie să ne permiteţi să luăm cuvântul astăzi privind această iniţiativă.

Se discută de 20 de ani de ordine publică şi siguranţă naţională, creşterea siguranţei naţionale, ordine publică şi trimiterea poliţiştilor în stradă. Această pseudolege nu-i trimite pe poliţişti în stradă, îi trimite în şomaj, stimaţi colegi. Este împotriva tuturor celor susţinute în ultimii 20 de ani. Nu o pot numi lege, pentru că este un amestec de măsuri, un amalgam de măsuri privind o ţintă bugetară. nu există în lume o ţară care să fi promulgat o asemenea lege privind măsuri speciale de trimitere în şomaj şi de încadrare într-o ţintă bugetară. Este unică pa mapamond.

O lege care, sigur, au fost spuse deja aici măsurile tehnice, o lege care suspendă, care, pur şi simplu, susţine neaplicarea unor articole ale altor legi. Această pseudolege este neconstituţională, stimaţi colegi, pentru că ea creează o discriminare între aceşti oameni care sunt afectaţi de această lege şi restul poliţiştilor şi cetăţenilor din România. Şi îmi exprim încrederea că Curtea Constituţională va respinge o asemenea pseudolege.

Nu cred că am ajuns acum noi împreună în situaţia de a accepta o asemenea pseudolege care trimite în şomaj poliţiştii, cei care trebuie să facă ordine şi siguranţă publică.

Ministerul Administraţiei şi Internelor ar trebui să trimită în stradă pe acei angajaţi care stau în birouri. Există, la ora actuală, stimaţi colegi, o disproporţie între numărul angajaţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor care sunt în birouri şi cei care combat criminalitatea în stradă. Aici ar trebui să se concentreze onor conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În acelaşi timp, vrem să intrăm în Schengen în acest an, spunem acest lucru şi-l susţinem noi toţi, indiferent de partidul politic pe care îl reprezentăm. Cum e posibil să îndeplinim condiţiile, inclusiv la nivelul rural, pentru că inclusiv la nivel rural există acele terminale ale sistemului informatic schengen şi ale sistemului de informaţii schengen, desfiinţăm posturi de poliţişti rurali şi spunem că Poliţia locală va face absolut ordine şi disciplină în România.

Stimate domnule secretar de stat,

Poliţia locală are atribuţii la ora actuală privind sistemul Schengen în care România şi Bulgaria voiau să intre, din păcate, nu am reuşit în luna martie, la sfârşitul lunii martie, şi încercăm să fim acceptaţi până la sfârşitul acestui an.

Stimaţi colegi,

Doamna Roberta Alma Anastase:

Aţi depăşit timpul, domnule Frunzulică! Deja 2 minute, ca să mă... că pe procedură nu...

Domnul Doru-claudian Frunzulică:

Eu vă mulţumesc foarte mult.

Ministrul de interne avea toate pârghiile necesare pentru a stabili comisiile de evaluare, face, stabileşte atribuţiile comisiilor de evaluare printr-o lege. De asemenea, este absolut ceva nou, nu numai în România, dar şi pe mapamond.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nu putem să avem ordine şi siguranţă naţională trimiţând în şomaj poliţiştii. Avem nevoie ca ei să-şi facă treaba pentru care statul a cheltuit bani să-i pregătească în şcolile militare, şi acum îi dă afară.

Vă rog să respingeţi acest proiect de pseudolege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Tot pe procedură? Dar poate măcar aşa tangenţial cu procedura... să aibă legătură.

Vă rog, domnule Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Atunci când îţi asumi un asemenea proiect de lege, de o asemenea importanţă, cred că trebuie să ai curajul, ca ministru, să vii în faţa comisiilor parlamentare şi să susţii acest proiect.

Vreau să vă spun că la nivelul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cel puţin, niciun factor politic al ministerului nu s-a prezentat să susţină acest proiect de lege. Au fost trimişi numai înalţi funcţionari, secretarul general al Guvernului. noi am cerut expres, de exemplu, ieri, când a început comisia reunită, ca un reprezentant politic, un secretar de stat să fie prezent. Ni s-a spus că nu poate fi prezent secretarul de stat. Când am coborât în sală, secretarul de stat era prezent în sală şi nu era prezent sus la comisie. Nu am înţeles de ce. Asta ar fi una.

Iar pe de altă parte, vreau să vă spun că în preambulul acestei legi se recunoaşte că această lege este ilegală, pentru că se spune aici că pentru a asigura echitatea în privinţa aplicării măsurilor prevăzute de textul legii, se propune ca inclusiv categoriile de personal ce intră sub incidenţa dispoziţiilor legale în vigoare care consacră instituţia punerii la dispoziţie să se supună unei evaluări de către comisia constituită în acest scop. Păi, cum se poate aşa ceva, printr-un paragraf dintr-o lege, să anulezi alte paragrafe din alte legi? Şi, însuşi legiuitorul spune care sunt aceste paragrafe.

Art.71 alin.(1) lit.a) din Legea nr.360/2002, care prevede: "Obligaţia parcurgerii unui program de reconversie profesională în ultimele 6 luni dinaintea încetării raporturilor de serviciu."

Art.82 lit.a) din Legea nr.80/1995, care stabileşte că: "Situaţia cadrelor militare în activitate care sunt puse la dispoziţie în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere se soluţionează în termen de cel mult 3 luni, care se poate prelungi cu încă 3 luni".

Art.45 alin.(1) lit.b) şi e) din Legea nr.384/2006, care stabileşte că: "Încetarea contractului soldaţilor şi gradaţilor voluntari şi trecerea acestora în rezervă se operează la expirarea termenului contractului, în situaţia în care nu sunt posibilităţi de reînnoire, din cauza reducerii funcţiilor ca urmare a desfiinţării, restructurării sau dislocării unităţii."

Deci, acest proiect de lege făcut pe genunchi, fără a avea curajul ca ministerul să şi-l asume în faţa comisiilor parlamentare, este şi neconstituţional.

Vă asigur că acest proiect de lege, dacă prin absurd va trece, având în vedere că este lege organică probabil că puţin mai greu, cred că va fi respins de Curtea Constituţională pentru neconstituţionalităţile pe care le conţine.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Mircovici.

Domnul Niculae Mircovici:

Doamnă preşedinte,

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Un fost ministru de interne ne-a spus aici că este dreptul fiecărui guvern, conform prevederilor art.102 din Constituţie, de a-şi gestiona structura pe care o are în subordine. Şi este perfect adevărat.

Eu fac parte din Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, grup care este cuprins în cadrul unei alianţe care sprijină acest guvern. Nu am discutat, în mod direct, în cadrul Grupului parlamentar poziţia pe care grupul o va avea vizavi de acest proiect de lege şi probabil că până la votul final vom avea timp să facem şi acest lucru.

Ca membru în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, însă, şi ca fost militar care o viaţă întreagă am fost orientat şi n-am gândit altfel decât în spiritul legii, îmi permit să vin la acest microfon şi să spun că mă surprinde faptul că un proiect de o asemenea importanţă este discutat atât în comisie, în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, cât şi în plenul Parlamentului, în absenţa domnului ministru de interne.

Este adevărat, este prezent al treilea secretar de stat de la acest minister şi şeful Departamentului de ordine publică, domnul Dascălu, însă, din păcate, cred că a fost obligat la o responsabilitate mai mare decât interesul pe care îl are în calitatea de şef de departament de ordine publică, faţă de obligaţia profesională de a asigura ordinea şi liniştea cetăţenilor.

De asemenea, mă surprinde faptul că raportul comisiei a fost prezentat de către doamna ministru Sulfina Barbu, preşedintele Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Am tot respectul faţă de angajamentul pe care şi l-a luat, faţă de responsabilitatea pe care şi-a luat-o de a prezenta acest raport, şi este de respectat acest lucru, în acelaşi timp, însă, punctul de vedere este invers faţă de preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cărei comisii, în primul rând, cred că îi revine responsabilitatea unei astfel de atitudini, faţă de un astfel de proiect de lege.

În al treilea rând, doamnelor şi domnilor, aş vrea să vă reamintesc un lucru care mi se pare extrem de semnificativ. Armata română, pentru a intra în NATO, şi-a redus efectivele de la 320 de mii de oameni la 75 de funcţii militare, 90 de funcţii în total.

Această reducere nu s-a făcut printr-o lege adoptată în Parlamentul României, prin care să se realizeze o încadrare în cheltuielile bugetare pe care le avea armata. S-a realizat prin Ordonanţa Guvernului nr. 7 din 1998, pe care Guvernul de la acea vreme a adoptat-o şi şi-a asumat răspunderea restructurării organismului militar pentru intrarea în NATO. Cred că în mod normal, ar fi fost un gest de onestitate şi de corectitudine ca o astfel de eventuală reglementare de reducere colectivă, cum zice domnul Săniuţă, sau mă rog, de altă natură, de încadrare în cheltuielile bugetare, aşa cum spune proiectul de lege pe care îl avem, să fi fost făcută prin ordonanţă de urgenţă promovată de ministrul administraţiei şi internelor.

Prin aceasta şi-ar fi dovedit, pe de o parte, responsabilitatea, iar pe de altă parte, ar fi fost mult mai atent cu creionul în mână la toate posturile care se vor reduce. Pentru că responsabilitatea politică i-ar fi fost în mod direct afectată, pe de o parte, iar pe de altă parte ar fi aspectul profesional.

Sigur că acest punct de vedere l-am exprimat şi în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Şi sunt mulţumit de faptul că n-am fost singurul din sfera celor care susţin Guvernul care a avut o astfel de atitudine, au fost şi alţi oameni, inclusiv din Partidul Democrat Liberal, din Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională care fiind de meserie, de profesie, au avut un astfel de punct de vedere pe care l-am avut şi eu.

Şi, în al patrulea rând, doamnelor şi domnilor, motivul principal care m-a făcut să vin la acest microfon a fost următorul: noi, ca oameni politici, avem obligativitatea de a răspunde nevoilor şi intereselor cetăţenilor care ne-au trimis în Parlament. Avem obligaţia de a vedea dincolo de eventuale taxări pe care le vom primi, sub o formă sau alta, de la cetăţeni, dacă facem ceva în folosul sau în nefolosul lor. Însă, aseară, la ora 18 fără două minute, înainte de închiderea sesiunii de dezbateri, l-am rugat din suflet pe domnul deputat Călian, viceliderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, ca legea privind eliminarea interdicţiei cumulului pensiei cu salariul s-o mai retrimitem o dată la comisie, să nu o supunem votului astăzi şi s-o retrimitem la comisie pentru o analiză mai atentă, tocmai pentru că exista o legătură directă între prevederile punitive ale acesteia prin care statul român, prin structurile sale, Guvern, respectiv Parlament, nu şi-a respectat promisiunea făcută cadrelor din armată română care au fost date afară şi a asigurat reconversia profesională a personalului disponibilizat prin bani publici cheltuiţi, le-a spus, prin art.26 al Legii nr.164/2001 că vor avea dreptul să lucreze, cumulând pensia cu salariul, sau reorientat oamenii spre astfel de direcţii şi au făcut pregătirea, şi, după aceea, prin asumarea răspunderii, Guvernul a eliminat acest drept.

În momentul de faţă, dacă am fi amânat această lege, ar fi fost încă o posibilitate de a o discuta în comisie, pentru eventualitatea în care şi unii oameni din poliţie vor fi afectaţi de această situaţie. Şi, cu toate acestea, pentru un număr de 3 voturi nu s-a admis şi a rămas acest proiect de lege la votul final.

În al cincilea şi ultimul rând, doamnelor şi domnilor, eu sunt un deputat care locuiesc la ţară. Există un sentiment de groază în rândul oamenilor, pentru faptul că în astfel de momente de criză economică, în astfel de momente în care există o serie de nerealizări ale unor oameni pentru a-şi putea asigura viaţa de fiecare zi, structura în care ei au încredere, structura poliţiei române va fi redusă tocmai acolo, structura de ordine publică. De aceea, cred că ar fi trebuit gândite alte modificări legislative până la acest moment. Şi, în primul rând, acelea prin care comunităţile acestea de oameni să poată să-şi asigure eventuala protecţie personală.

Am început cu asta şi închei cu asta. Nu ştiu cum va vota Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, eu personal însă, îmi cer scuze de acum faţă de grup, indiferent de atitudinea care va fi luată, aşa cum am votat în comisie împotriva acestui proiect de lege, voi vota împotriva lui şi aici.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna deputat Aura Vasile, pe procedură.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Grupul meu a urmărit cu interes ceea ce s-a întâmplat până acum privind dezbaterile generale la această iniţiativă legislativă a Guvernului şi, bazându-ne pe următoarele precizări, o să vă facem o propunere pentru că, pe ceea ce Guvernul prezintă ca şi motivaţii pentru susţinerea acestei legi, apar următoarele probleme.

Proiectul de act normativ nu tratează aspecte care privesc măsurile necesare pentru reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, având în vedere că o astfel de problematică este acoperită de legislaţia în vigoare, ci se referă exclusiv la instituirea unor măsuri speciale pentru încadrarea în bugetul aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2011.

Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că este nevoie, sunt necesari pentru a asigura ordinea şi disciplina aşa cum au în fişa de serviciu, dar faptul că li s-au alocat mai puţini bani la bugetul aprobat pe 2011 conduce la eliminarea lor, în condiţiile în care este ştiut că orice angajat al Ministerului Administraţiei şi Internelor care nu mai acoperă o funcţie, în condiţiile în care sunt foarte bine delimitate activităţile, apar pericole pentru cetăţeni.

De asemenea, spune mai departe Guvernul că, ţinându-se seama de legea bugetului, începând cu trimestrul al doilea al anului acesta, se propune crearea unui mecanism care să permită nominalizarea pe criterii transparente a celor care trebuie să plece şi se constituie o comisie specială.

Vreau să vă spun următoarea treabă, criteriile apar cam aşa: textul normativ propune anumite "elemente", deci putem să tragem orice concluzie, în momentul în care la punctul i) apare existenţa cumulului pensiei cu salariul. Este ştiut că acest lucru nu mai există nicăieri, la niciun angajat care este plătit din bugetul statului.

Deci cred eu că de la început apar erori. Ca să vă spun care va fi un criteriu privind selectarea pe "elemente", aşa apare în expunerea prezentată de Guvern, "poliţiştii şi militarii pot fi puşi la dispoziţie atunci când în urma reorganizării nu li se găseşte o funcţie corespunzătoare". Ce să înţelegem de aici? Că, teoretic, dacă nu am o funcţie, ştiu eu, de dresor de câini, atunci trebuie neapărat să-l scot şi să-l trec la disponibilizări?

Există o problemă. Noi vorbim de aproape 10 mii de salariaţi, dar vă rog adăugaţi lângă aceasta 10.000 nevestele, măcar un copil, 30 de mii de oameni care vor rămâne fără a li se asigura nici măcar ajutorul de şomaj, pentru că aşa spune legea. Ei nu vor beneficia... pot să beneficieze doar de un ajutor social, şi nicidecum de un ajutor de şomaj, cum se spunea mai devreme de la acest microfon.

În condiţiile acestea, când nimic nu merge în ţara asta, când locuri de muncă nu există, ce vor face aceşti oameni? Cum vor putea 30 de mii de persoane să se întreţină? E o întrebare la care ar trebui să ne răspundă primul-ministru.

Pentru cele câteva lucruri pe care vi le-am expus, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat cere retrimiterea la comisie, pentru a putea să dăm răspunsuri la ceea ce se numeşte ajutor social pentru aceşti oameni şi asigurarea unui alt loc de muncă, în condiţiile în care, în interiorul legii, criteriile pentru scoaterea în afara serviciilor sunt trecute cu ghilimele şi vă rog să mă credeţi că multe exemple am avut, cel puţin în ultimii ani, când aceste comisii care au trebuit să facă o selecţie au selecţionat întotdeauna pe cel mai puţin competitiv, pe cel mai puţin pregătit profesional, pe cel care nu avea aptitudini pentru locul de muncă, dar aveau o mare calitate, avea un carnet de partid, al Partidului Democrat Liberal, al UDMR-ului sau al UNPR-ului.

De aceea, vă rog, doamnă preşedinte, să supuneţi la vot propunerea noastră de retrimitere la comisie, pentru a putea să ne aplecăm aşa cum Constituţia şi calitatea de stat membru al Uniunii Europene ne obligă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Petru Lakatos.

Domnul Lakatos Petru:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Intervenţia mea nu este pe procedură, nu este pe fond, ci este pe principiu. De când sunt parlamentar, la al doilea mandat, încerc să sugerez, să insuflu tuturor colegilor ideea că Parlamentul este deasupra Guvernului, Guvernul este executiv.

De aceea, nu sunt de acord cu varianta: de ce nu a rezolvat această problemă Guvernul prin ordonanţă de urgenţă. Oricum, ordonanţa de urgenţă tot în Parlament va veni, tot noi trebuie să luăm decizia. Noi avem posibilitatea să retrimitem la comisie, să nu retrimitem la comisie. Dar nu avem posibilitatea ca în momentul în care în sfârşit Guvernul vine cu o iniţiativă legislativă care, de data aceasta, se încadrează şi în categoria legilor organice, deci nu orice fel de lege, e lege organică, să ne spălăm pe mâini ca Pillat şi să spunem: "Păi să rezolve problema Guvernul!". Nu. De aceea suntem parlamentari, fiecare raţionăm cum ne ajută capul, luăm deciziile cum dorim, dar v-aş ruga foarte mult să nu mai exprimăm idei de genul: să rezolve Guvernul în momentul în care Guvernul a cerut avizul Parlamentului sub forma unui proiect de lege.

Încă o dată spun, aici, de mai multe ori, de la acest microfon, s-a auzit varianta de ce nu rezolvă ordonanţa de urgenţă, de ce nu rezolvă Guvernul. N-a vrut probabil Guvernul, n-a avut curajul sau s-au gândit că e mai bine aşa. Nu are importanţă. Încă o dată vă spun care este raţiunea Guvernului pentru care a iniţiat acest proiect de lege. În schimb, noi suntem obligaţi prin filtrul raţiunii să trecem toate prevederile proiectului de lege şi să hotărâm cum credem de cuviinţă. Şi asta v-aş ruga, deci, indiferent că trimitem înapoi în comisie, nu trimitem, fiecare să voteze cum îi dictează conştiinţa.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Am să supun la vot propunerea făcută de doamna Aura Vasile.

o precizare din partea liderului de grup, domnul Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Stimaţi colegi,

Nimeni n-a ridicat problema ordonanţelor de urgenţă. Noi suntem împotriva conducerii prin ordonanţe de urgenţă. Şi am spus de la început că nu era nevoie de o lege pentru a lua aceste măsuri. Există Legea bugetului, există ordonatori de credite şi în cadrul Legii bugetului, la cheltuieli de personal, trebuie să se ia măsuri pentru a se încadra în cheltuielile de personal. Şi nu era nevoie de o lege. Asta am susţinut de la acest microfon, nu ideea unei ordonanţe de urgenţă. Poate atunci Guvernul mergea mai departe şi-şi angaja răspunderea pe acest proiect de lege. Dar sigur, probabil că cineva a făcut vreo referire la ordonanţă de urgenţă, dar nimeni...

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

Şi nu există nici amendamente.

Domnul Mircea Duşa:

Nu dialogăm cu sala, doamnă Aura Vasile.

Deci, n-a susţinut nimeni ideea ordonanţei de urgenţă, ci faptul că nu trebuia această lege. Ordonatorul de credite are obligaţia să se încadreze în prevederile bugetare. Şi trebuia să ia măsurile legale pentru a se încadra în cheltuielile bugetare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc. Vă mulţumesc că n-aţi intrat nici în dialog cu sala.

Vă rog, domnule Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Nu am obiceiul să comentez intervenţia altor colegi, mai ales a domnului Lakatos, un deputat pe care îl respect foarte mult, dar sunt convins că ştia foarte bine că noi nu am cerut ordonanţă de urgenţă, nici măcar hotărâre de Guvern. Aţi lucrat în sistem, îl ştiţi foarte bine, ministrul putea decide.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Avem câteva precizări din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Ioan Dascălu:

Aş vrea să fac unele precizări legate de prezenţa mea la această susţinere a proiectului de lege.

În primul rând, pentru domnul deputat Mircovici, nu deţin a treia funcţie de secretar de stat în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, ci prima, sunt şef al Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică. chiar dacă reprezint aripa tehnocrată a conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor, consider că sunt cât se poate de autorizat să mă aflu în faţa dumneavoastră astăzi.

De asemenea, vreau să fac următoarele precizări: acest proiect de lege este necesar şi a avut ca raţiuni atingerea ţintei de deficit bugetar şi pentru încadrarea în cheltuielile de personal în limita alocată pentru anul 2011.

Din luările de cuvânt am înţeles că nu toată lumea a înţeles că măsura disponibilizării se aplică tuturor categoriilor de angajaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi nu doar poliţiştilor.

De asemenea, s-a adresat o întrebare legată de cele 20 de mii de posturi vacante care au fost radiate. Este adevărat, ele au fost radiate, însă aceste posturi erau nebugetate, deci nu erau bugetate.

De asemenea, vreau să aduc următoarea precizare: acest proiect de lege este iniţiat de Guvern la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Acest proiect de lege a fost avizat de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi de către CES - Consiliul Economic şi Social şi are scopul de a deroga de la prevederile legale în vigoare.

De asemenea, s-au mai făcut referiri la posturile rurale care vor fi desfiinţate. Vreau să vă spun că posturile rurale de poliţie nu vor fi desfiinţate, ci, dimpotrivă, avem în vedere întărirea dispozitivului de ordine şi siguranţă publică în mediul rural prin înfiinţarea unor secţii de poliţie rurală.

De asemenea, s-a mai făcut referire la faptul că în anul 2010 bugetul alocat Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost de 1,74% din pib, iar în acest an este 1,38%, urmând ca anul viitor să se reducă la 1,24 şi că poate vor fi necesare alte măsuri de disponibilizare în anii următori.

Vreau să vă aduc la cunoştinţă că nu vor fi necesare alte măsuri de disponibilizare în anii următori, deoarece s-a făcut o analiză temeinică a dinamicii de personal la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi, de asemenea, că a fost redimensionat corespunzător numărul de locuri scoase la concurs în şcolile de agenţi şi de ofiţeri, şi subofiţeri şi ofiţeri din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

De asemenea, legat de comentariile referitoare la domeniul ordinii şi siguranţei publice, vreau să precizez faptul că acest proces de disponibilizare se va face în două etape. În prima etapă se face o analiză la nivelul conducerii armelor şi al unităţilor teritoriale din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, unde se identifică posturile care urmează să fie radiate, posturi care nu vor greva cu prioritate domeniile operative, ci în special structurile suport ale formaţiunilor, după care, pe baza aplicării criteriilor prevăzute în proiectul de hotărâre de guvern, criterii care vor fi aplicate întregului personal de la nivelul ordonatorilor de credite, sigur, cei care vor îndeplini punctajul maxim vor trebui să fie disponibilizaţi, urmând să aibă loc o reaşezare a personalului pe funcţiile rămase. Deci în acest fel avem controlul asupra funcţiilor care se vor radia din domeniul ordinii şi siguranţei publice.

Vă mulţumesc.

(Doamna deputat Aurelia Vasile şi domnul deputat Mihăiţă Calimente doresc să intervină.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Drept la replică, mai întâi domnul Mircovici.

Tot drept la replică? Da.

Domnul Niculae Mircovici:

Îi mulţumesc domnului secretar de stat şi şef al Departamentului de ordine publică pentru faptul că mi-a dat posibilitatea unui drept la replică pronunţându-mi numele, eu... departe de mine gândul de a-l jigni, dumnealui ştie că îl cunosc de pe vremea când era inspector-şef la Timişoara, şi nu în Timiş. Nici nu m-am gândit niciun moment să-l jignesc. Am făcut referirea că este al treilea secretar de stat şi revin cu acest lucru. Da, în organigrama Ministerului Apărării Naţionale, domnia sa este al treilea în ordinea secretarilor de stat. Asta sigur că nu scade cu nimic importanţa poziţiei domniei sale, însă am vrut să reţin atenţia asupra faptului că din punctul meu de vedere responsabilitatea ministrului ar fi fost evidentă şi puterea de convingere faţă de noi ar fi fost mult mai mare.

Dar am spus că-i mulţumesc că mi-a oferit posibilitatea dreptului la replică, pentru că vreau să mă refer şi la cineva care m-a făcut Pillat din Pont. Sigur că n-am s-ajung niciodată, nici sub aspectul funcţiei şi nici sub aspectul atitudinii, ceea ce este Pillat din Pont, în schimb voi avea întotdeauna posibilitatea pe care mi-o oferă demnitatea de deputat în Parlamentul României să folosesc o anumită figură de stil atunci când nu pot să spun, din cauza poziţiei în care sunt, exact ceea ce gândesc, şi de aceea am spus că măcar o variantă de ordonanţă de urgenţă ar fi fost o modalitate comparabilă cu situaţia reducerii care a fost în Ministerul Apărării Naţionale şi cred că nimeni din acest punct de vedere nu mă poate contrazice.

Evident, acum, dacă tot mi-aţi zis că-s Pillat din Pont, din punct de vedere juridic, legea aceasta nu are absolut niciun sens.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna deputat Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnă preşedinte,

Este bine ca din când în când câte un secretar de stat din câte un minister să vină şi să ia cuvântul de la acest microfon, că uite aşa mai aflăm şi noi că şi în ministere, la fel ca şi în PD, care se pregăteşte de alegeri, sunt mai multe aripi. Domnul secretar de stat a spus de la acest microfon, în momentul în care a vrut să ne impresioneze, că este secretar de stat şi face parte din aripa tehnocrată a Ministerului de Interne.

Stimaţi colegi,

Vă aduceţi aminte cumva ca atunci când am aprobat structura ministerului să existe un astfel de secretar de stat? Dacă este atât de important şi face parte din aripa tehnocrată, de ce nu a venit la şedinţa Comisiei pentru apărare pentru a susţine la fel cum susţine de la acest microfon proiectul de lege? de ce nu a avut curaj să vină în faţa parlamentarilor, cei din Comisia pentru apărare, care sunt specialişti, şi să poată să prezinte iar aripa tehnocrată a Ministerului de Interne?

Ştiu eu, poate câteodată faptul că se judecă de astfel de persoane soarta oamenilor şi care spune tot de la acest microfon cum vor fi stabilite criteriile... Vă rog, uitaţi-vă în expunerea de motive şi o să vedeţi că elementele sunt trecute cu ghilimele şi, normal, ne gândim toţi ce înseamnă acest lucru, iar faptul că în criterii este trecut şi cumulul salariului cu pensia, chestie care nu mai există, domnule secretar de stat, de aproape un an de zile, poate şi mai mult, cred eu că ceea ce noi spunem că este un proiect de lege care este poate copiat, poate, ştiu eu, cine l-a sugerat, poate aripa tehnocrată a Ministerului de Interne...

Doamna Roberta Alma Anastase:

O intervenţie scurtă promisă de domnul deputat Calimente. Vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mie îmi pare rău că domnul secretar de stat este pus în această situaţie. Îl cunosc bine. Este un foarte bun profesionist. A fost şeful poliţiei şi la Arad, şi la Timiş şi, din păcate, sigur, aşa cum se întâmplă, a fost pus aici să primească ceea ce trebuia să primească alţii. Pentru că, aşa cum spunea domnia sa, din punct de vedere tehnic a fost pus să răspundă de ceea ce se întâmplă astăzi aici.

Aş vrea însă să spun că acest proiect de lege, atunci când s-a susţinut bugetul, şi domnul ministru a fost prezent la susţinerea bugetului, toate grupurile parlamentare, cu excepţia Grupului Partidului Democrat, i-au atras atenţia domnului ministru că din structura bugetului reieşea clar că nu există bugetare decât până în iunie, a 10 mii de posturi, şi la acel moment, şi vă rog frumos să vedeţi stenogramele de la comisie, domnul ministru a negat în mod vehement că se vor face reduceri în cadrul Poliţiei. Şi, aşa cum se spune din sală... şi probabil şi primul-ministru a spus acest lucru. Şi iată că venim astăzi şi tăiem cele 10 mii de posturi, sigur, cu motivaţia pe care şi acum încercăm să o improvizăm.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Am să supun la vot... înainte de asta am să-i dau cuvântul domnului ministru Iliescu.

Domnul Valentin Adrian Iliescu (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Stimaţi colegi,

N-am vrut să intervin iniţial, dar pentru că... ca un fost parlamentar în trei mandate şi ca un om care astăzi reprezintă Guvernul, am venit pentru a explica foarte corect şi foarte precis poziţia Guvernului faţă de câteva din punctele de vedere ridicate de dumneavoastră.

Cum bine a subliniat domnul deputat Lakatos, Guvernul a venit în faţa Parlamentului cu o temă extrem de importantă. Aş vrea să înţelegeţi, stimaţi colegi, că aici nu este vorba neapărat de o reducere de personal, nu numai aşa trebuie interpretată. Eu aş vrea să spun, şi o să mă folosesc de câteva pasaje pe care dumneavoastră sunt convins că le-aţi citit în expunerea de motive, de asigurarea unor servicii publice de cât mai bună calitate, în condiţiile unor costuri cât mai reduse.

A spus foarte bine domnul deputat Marian Săniuţă şi aş îndrăzni să vă spun că deciziile pe care Ministerul Administraţiei şi Internelor doreşte să le ia nu ţin neapărat de eliminarea unor oameni, deşi poate, şi citând foarte bine acele criterii la care se referea doamna deputat Aura Vasile, eu vă rog să mă credeţi că nu pronunţ numele colegilor, ci doar din respect şi pentru faptul că i-am ascultat cu multă atenţie şi întotdeauna încerc să iau toate lucrurile bune pe care le propun de la tribuna Parlamentului, se vorbeşte despre această modernizare şi eficientizare structurală a structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, în sensul descentralizării, debirocratizării şi eficienţei, obiectivul major, bine spunea domnul deputat Marian Săniuţă, fiind creşterea capacităţii operaţionale a structurilor componente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Dacă veţi citi cu atenţie proiectul de lege aflat în dezbatere, se vorbeşte de reducerea nivelurilor ierarhice, de diminuarea ponderii structurilor de suport şi întărirea zonelor operative, scurtarea timpului de luare şi transmitere a deciziilor, precum şi a timpilor de reacţie. Este, sunt ferm convins, o decizie şi o dorinţă a Guvernului care se suprapune, aşa cum am ascultat din luările dumneavoastră de cuvânt, cu punctul de vedere al fiecăruia dintre cei care au luat cuvântul aici.

În privinţa acelor elemente, hai să le spunem pe numele lor adevărat, criterii care urmează să stea la baza unei comisii care să stabilească cine pleacă şi nu în orice condiţii, în condiţii de protecţie socială. Le iau de la capăt, nu sar direct la punctul i), deşi şi aici, cu tot respectul pentru doamna deputat Aura Vasile, ca să interpretăm foarte clar legea, pot cumula pensia cu salariul cei care au pensii sub nivelul salariului mediu pe economie, asta este realitatea.

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

În minister există aşa ceva?

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Probabil că există, doamna deputat.

Se vorbeşte, şi începem cu primul criteriu, existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare rămasă definitivă, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea. Adică dacă există în Ministerul de Interne oameni care au suferit anumite condamnări, cu această ocazie nu pot fi îndepărtaţi? Sunt de neînlocuit? Ministrul de interne, şi cred că vă aduceţi aminte foarte bine, în această perioadă a afirmat că este momentul ca Ministerul Administraţiei şi Internelor să-şi facă o anumită curăţenie. Vedem practic la tot pasul situaţii incompatibile cu statutul de poliţist.

Existenţa unei sancţiuni administrative rămase definitivă atunci când a fost dispusă potrivit legii penale. Sunt asemenea situaţii în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Nivelul pregătirii profesionale raportat la cerinţele postului. Sunt şi asemenea situaţii.

Existenţa unor antecedente disciplinare, cu excepţia situaţiei în care sancţiunile disciplinare au fost radiate.

Şi sigur mai sunt şi alte lucruri. M-aş referi la unul singur: clasarea ca inapt sau apt limitat prin decizia organelor de expertiză medico-militară.

Ştiu că este o decizie dureroasă, care poate fi speculată politic. Dar aş vrea din capul locului, repet, tocmai pentru că Guvernul a venit nu cu o ordonanţă, ci cu un proiect de lege, şi un proiect de lege care are nevoie de o susţinere extrem de importantă, bine s-a spus, este o lege organică. Şi noi, Guvernul, şi dumneavoastră, Parlamentul, cred, înainte de toate, avem obligaţia să asigurăm un lucru extrem de important: ordinea publică. şi acestea au fost argumentele pe care am simţit nevoia, repet, din respect total pentru dumneavoastră, stimaţi colegi deputaţi, să vin şi să le susţin, tocmai apreciind efortul pe care colegii deputaţi din Comisia de administraţie, dumneavoastră, aici, prin preocuparea şi cuvântul pe care l-aţi luat în faţa plenului, să facem cu adevărat o lege bună, motiv pentru care, în numele Guvernului, vă cer, stimaţi colegi deputaţi, să susţineţi acest demers, pentru că el este unul în folosul unui mai bun proces de ordine publică.

Şi le mulţumesc tuturor colegilor care au avut intenţia cât se poate de corectă de a susţine acest proiect de lege.

(Doamna deputat Aurelia Vasile doreşte să intervină.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

V-a folosit numele?

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule Valentin Iliescu,

Aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, aţi fost parlamentar. Apreciez ceea ce încercaţi să faceţi, dar vreau să vă spun următorul lucru: aş fi fost de acord, aşa cum şi domnul Petru Lakatos a spus, ca acest Parlament să fie consultat şi să lucreze pe acest proiect de lege. dar în condiţiile în care acest proiect de lege trece fără să fie mişcată o virgulă, cu două amendamente care sunt de la partidul de guvernământ, care probabil că au fost sugerate de către minister şi şi le-au însuşit, asta numiţi dumneavoastră dezbatere parlamentară? Asta numiţi dumneavoastră că se consultă Parlamentul?

Domnule Valentin Iliescu, vă rog să vă aduceţi aminte atunci când eraţi parlamentar, în alte guvernări, câte amendamente şi cum participaţi la elaborarea legilor, în condiţiile în care ne armonizam toate grupurile parlamentare pentru a rezolva problemele pe proiectele de legi, şi nu să corectăm ordonanţe, şi nu să stăm în bancă legaţi cu lanţuri, de foarte multe ori, să ascultăm cum primul-ministru vine să-şi asume un proiect de lege sau altul.

Nu sunt de acord cu dumneavoastră nici pe motivaţiile pe care le-aţi adus. Şi vreau să vă spun, domnule secretar de stat, că ceea ce dumneavoastră aţi numit criterii nu există în expunerea de motive, ci există ceea ce eu spun, elemente trecute cu ghilimele, că există la punctul i) ceea ce eu am spus şi pot să vă garantez că în Ministerul de Interne nu există un salariu mai mic decât salariul mediu pe economie şi este o gafă şi a departamentului dumneavoastră, şi a secretarului tehnocrat sau cum s-a numit el, al Ministerului de Interne.

Mai departe. Aţi spus aici că... în continuarea proiectului de lege, sunt cei care au sancţiuni judiciare. Niciodată noi nu am susţinut ca aceste persoane să fie menţinute. Întrebarea mea este alta: de ce i-aţi menţinut până acum, de ce nu s-au luat măsurile de rigoare, aşa cum spune Statutul poliţistului şi aşa cum legile pe care le aplicaţi numai când doriţi dumneavoastră spun. de ce mai există astfel de persoane în sistemul Ministerului de Interne, cu sancţiuni sau în procese care sunt în derulare şi nu s-au luat măsuri disciplinare asupra lor? Şi veniţi acum să vă lăudaţi de la acest microfon că există şi astfel de situaţii?

Mai departe. Aţi spus în continuare că nu am enumerat din proiectul de lege şi din expunerea de motive că vor fi servicii mult mai bune. Cu cine veţi face serviciile, fără salariaţi? Poate se fac serviciile singure! Este frumos să susţii în momentul în care nu ai niciun fel de bază. Veniţi şi spuneţi: "pentru îmbunătăţirea serviciilor". Cu cine, când daţi afară oamenii? Poate coborâţi dumneavoastră şi cu ministrul Igaş, ca să acoperiţi găurile care vor rămâne în continuare. Iar ceea ce spuneau colegii mei legat de buget şi ceea ce şi dumneavoastră susţineaţi - mincinoşi mai mari decât guvernanţii de astăzi nu au fost niciodată! Au spus: "nu tăiem pensiile la militari"; au spus "nu disponibilizăm", "facem salarii, facem pensii". Fals!

Domnule secretar de stat, vă aduc aminte că Academia de Poliţie şi şcolile de maiştri şi de agenţi vor scoate ...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Aţi depăşit două minute, doamna Aura Vasile. Vă rog să încheiaţi.

Doamna Aurelia Vasile:

Da, zece secunde, vă rog.

Vor scoate şi în acest an încă 2.500 de absolvenţi.

Vreau să îmi spuneţi, la ei v-aţi gândit, pentru că nu apare nici listă de şcolarizare, nu s-au asigurat încă locurile de muncă pentru cei care au finalizat anul trecut.

Şi, domnule Valentin Iliescu, este posibil ca în viitorul mandat, dacă veţi fi parlamentar, să aveţi o iniţiativă legislativă care să aibă titlul: "Proiect de Lege privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, îndepărtate în mod abuziv în anul 2011, sub guvernarea Igaş-Boc".

Doamna Roberta Alma Anastase:

Drept la replică domnul deputat Săniuţă.

Vă reamintesc faptul că trebuie să vă încadraţi în două minute.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Vă mulţumesc.

Voi fi mai scurt de două minute.

Vreau să vă mulţumesc, stimate domnule ministru, pentru aprecierile pe care le-aţi făcut.

Rămân acelaşi om de principiu, şi aşa cum de la acest microfon mi-am exprimat punctul de vedere pe alte subiecte, daţi-mi voie să spun şi acum încă ceva.

Stimaţi colegi,

Vă rog, astăzi, prin decizia dumneavoastră, să vă gândiţi la binele cetăţenilor care ne-au trimis în acest Parlament, să vă gândiţi la nevoia lor de siguranţă publică, să vă gândiţi că prin decizia dumneavoastră vom influenţa respectarea drepturilor cetăţeneşti ale fiecăruia dintre noi.

Nu în ultimul rând, am să vă rog respectuos să vă aduceţi aminte că tot de la această tribună, şi tot în această sală, am aprobat, să spun, aşa, puţin cam repezit, ca să nu folosesc un alt termen, desfiinţarea Agenţiei antidrog, iar acum punem din nou problema reînfiinţării.

Oare atunci când din această sală, de la această tribună s-a susţinut desfiinţarea Agenţiei antidrog, am văzut altceva decât interesul de partid?!

Vă mulţumesc, şi fac un apel la dumneavoastră, încă o dată, să votăm european, pentru o Românie europeană şi pentru o lege cu adevărat europeană.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule secretar de stat, precizările şi răspunsul la...

Domnul Ioan Dascălu:

Aş vrea să fac o precizare: în analiza dinamicii de personal de la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor s-a avut în vedere faptul că promoţia de anul acesta, din şcolile de agenţi şi de ofiţeri, va fi încadrată la absolvire. Deci, promoţiile de agenţi, de subofiţeri şi de ofiţeri vor fi încadrate. Există locuri în acest sens.

De asemenea, vreau să mai fac o precizare pentru acest proces de disponibilizare: cu prioritate sunt vizate posturi din structuri de suport ale domeniilor operative, şi nu din structurile domeniului de ordine şi siguranţă publică.

Legat de eficientizarea activităţii, vreau să spun că aceasta, în ciuda disponibilizărilor efectuate sau pe care intenţionăm să le efectuăm, se va face prin reorganizare. Prin reorganizarea structurilor de la nivelul Ministerul Administraţiei şi Internelor intenţionăm eficientizarea activităţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Doamna deputat Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Domnule secretar de stat,

Vă rog să-mi faceţi precizarea, dacă toţi absolvenţii şcolilor de ofiţeri, de agenţi şi de maiştri ai anului trecut au fost angajaţi până acum?

Eu vă spun că nu! Vă rog să verificaţi, că informaţia mea este corectă. A dumneavoastră nu este.

Iar legat de faptul că dumneavoastră veţi interveni numai pe zona suport, şi nu pe ordine şi disciplină, vreau să vă întreb: aceşti 10.000 funcţionau în minister, iar acum reduceţi funcţionarii din minister, şi rămân agenţii de stradă şi cei care trebuie să aibă grijă de cetăţeni? Pentru că, mi-e greu să cred că veţi scoate pe... - suportul înseamnă cei care sunt în stradă? - şi rămân cei care sunt în minister. Or, dacă cifra de suport este undeva la 8.000 şi ceva, în cadrul birourilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi nu pe activ, atunci, într-adevăr, avem o mare problemă, şi înţelegem de ce nu ajunge bugetul de stat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog să pregătiţi cartelele.

Supun la vot propunerea de retrimitere la comisie, făcută de Grupul parlamentar al PSD, prin doamna Aura Vasile.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

55 voturi pentru, 56 împotrivă, 6 abţineri.

Propunerea a fost respinsă.

Intrăm în dezbaterea pe articole.

Lege privind unele măsuri speciale necesare pentru încadrarea în bugetul aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2011.

Observaţii? Nu sunt.

Punctele 2, 3 şi 4 - nemodificate de comisie.

Dacă există observaţii?

Doamna deputat Alina Gorghiu, vă rog.

Observaţie la articol? Vă rog.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Doamna preşedinte,

Dat fiind faptul că aţi băgat intempestiv proiectul de lege pe ordinea de zi, iar eu aveam amendamente pe care le-am susţinut în faţa comisiei, aş vrea să-mi sugeraţi cum pot să fac, să susţin aceste amendamente în plen, pentru că neavând niciunul dintre noi acest raport, nimeni nu poate să susţină în plen amendamentele respinse în comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Să ştiţi, poate aţi întârziat dumneavoastră, dar a fost distribuit raportul.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

La noi la grup nu a ajuns. Nimeni nu a primit raportul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este distribuit raportul.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Absolut nimeni nu l-a primit. Absolut nimeni!

Doamna preşedinte,

Liderul nostru de grup nu are acest raport. Nimeni dintre parlamentarii Grupului parlamentar al PNL nu are acest raport.

De la PSD înţeleg că ar fi un singur exemplar.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Înţeleg că este şi la domnul lider de grup în momentul acesta, aşa că puteţi să le susţineţi, chiar vă rog.

Dacă la punctul 2 sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 7 - observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 8 - observaţii?

Înţeleg că la punctul 8 aveţi, doamna deputat, vă rog.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Doamna preşedinte,

Am să vă rog să reluaţi, pentru că am împrumutat unicul raport aflat la dispoziţie în sală, şi la punctul 1 aveam un amendament.

Ca să nu vă deranjez pentru fiecare, o să vă...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mai bine le susţineţi pe toate, că înţeleg că doar dumneavoastră aveţi aceste amendamente. Vă rog.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Atunci vă solicit ca la punctul 1, art.2 din textul iniţial, să voteze deputaţii - colegii noştri prezenţi în sală - o modificare, în sensul în care, în cazul poliţiştilor, cadrelor militare sau preoţilor militari care au la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt puşi la dispoziţie pentru încadrarea în cheltuieli bugetare aprobate, măsurile prevăzute la alin.1 lit. a) "se propun şi se dispun după evaluarea personalului, potrivit elementelor de la art.3" ş.a.m.d.

Acesta este primul amendament pe care vă rog să-l supuneţi votului plenului.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Supun la vot amendamentul susţinut de doamna deputat Gorghiu.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

53 voturi pentru, 61 împotrivă, 6 abţineri.

Amendamentul a picat.

Următorul amendament, doamna deputat. Vă rog, rămâneţi la microfon, că este mai uşor aşa.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

La art.4, de asemenea, o să vă rog să supuneţi la vot plenului amendamentul care are următorul conţinut: "Pentru militarii şi poliţiştii disponibilizaţi conform prevederilor prezentei legi nu se aplică măsura stabilită prin art.13 alin.(1) din Legea nr.285/28.12.2010".

Alin. (5) şi (6) sunt în lista de amendamente. Nu vi le mai recitesc.

Am să vă rog să le supuneţi la vot.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Supun la vot amendamentul susţinut de doamna Gorghiu.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

57 voturi pentru, 65 împotrivă, 7 abţineri.

Deci, la poziţia...

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

La poziţia 3. Urmează poziţia 3.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Urmează poziţia 4 sau 3?

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Nu, poziţia 3 urmează.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Supun la vot amendamentul de la poziţia 3 - amendamente respinse de comisie - şi susţinut de doamna deputat Gorghiu.

Vă rog frumos, votul este deschis şi vă rog să votaţi.

60 voturi pentru, 65 împotrivă, 6 abţineri.

Amendamentul a fost respins.

Acum poziţiile 4 şi 5, susţinute tot de doamna deputat Alina Gorghiu.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

60 voturi pentru, 66 împotrivă şi 7 abţineri.

Şi acest amendament a fost respins.

Şi, ultimul amendament respins de comisie şi susţinut de doamna deputat Alina Gorghiu.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

59 voturi pentru, 68 împotrivă, 6 abţineri.

Amendamentele de aici au fost respinse.

La poziţia 9, dacă mai sunt alte observaţii din raport? Nu sunt.

Atunci proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Am epuizat timpul alocat dezbaterilor pentru astăzi.

Ne revedem săptămâna viitoare, în formulă de plen.

Liderii de grup au decis ca în această săptămână să nu avem vot final.

Membrii Biroului permanent sunt invitaţi în sala Biroului permanent acum.

Vă mulţumesc.

*

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,05.