Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa!

Domnule profesor Stanciu, bine aţi venit în Parlamentul României! Astăzi aveţi un bonus de la Regele Mihai: o să vorbiţi numai un minut şi jumătate, iar celălalt minut şi jumătate o să le dedicaţi domnului ex-rege al României.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Daţi-mi voie să deschid şedinţa de declaraţii politice. O să am rugămintea la dumneavoastră să fie una mai scurtă, până la 9,15 - 9,20 - pentru că de la 9,30 începe protocolul pentru primirea fostului monarh al României, în Parlamentul României.

Avem câteva zeci de colegi care s-au înscris astăzi pe liste.

Prahova, primul, domnul Mihai Cristian Apostolache, Grupul parlamentar al PDL.

Se pregăteşte domnul Anghel Stanciu.

Aveţi cuvântul pe scurt, vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Permiteţi-mi, pentru început, să transmit un gând bun soldatului român trecut, prezent şi viitor. Data de 25 Octombrie reprezintă amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua în care Armata Română şi-a împlinit menirea firească, aceea de apăra neamul.

Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, ziua de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele noastre, ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei. Într-o astfel de zi este firesc să transmitem, din toată inima, la mulţi ani Armatei Române, şi să mulţumim soldatului român pentru sacrificiul şi onoarea oferită necondiţionat ţării!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi reprezintă, de fapt, o rugăminte pe care o adresez, de la această înaltă tribună, doamnei ministru al transporturilor, Anca Boagiu.

Stimată doamnă ministru,

În calitatea de deputat al Văii Teleajenului, din judeţul Prahova, vă adresez rugămintea, în numele locuitorilor celor 10 localităţi din această zonă, de a cuprinde în proiectul de buget pe anul 2012, al ministerului pe care îl conduceţi, sumele necesare pentru realizarea studiului de fezabilitate pentru şoseaua ocolitoare a oraşului Vălenii de Munte.

O astfel de investiţie de infrastructură este absolut necesară pentru această zonă, şi este o dorinţă de peste 20 de ani a locuitorilor oraşului Vălenii de Munte, şi nu numai. Şoseaua ocolitoare se poate realiza pe malul râului Teleajen, şi poate merge paralel cu drumul naţional existent, până în localitatea Măneciu, preluând tot traficul greu existent în zonă, decongestionând circulaţia şi evitând producerea accidentelor de circulaţie, majoritatea dintre acestea soldate cu pierderi de vieţi omeneşti.

Ştiu că resursele bugetare sunt limitate şi că există şi alte proiecte în derulare, dar mai ştiu şi faptul că zona Văii Teleajenului este a doua zonă cu potenţial turistic a judeţului Prahova - o zonă încărcată de istorie, de bogăţie naturală şi spirituală, o zonă care trebuie susţinută şi dezvoltată.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte, mulţumesc şi eu foarte mult.

Domnule profesor Anghel Stanciu, vă rog frumos, scurt, cu rugămintea ca şi ceilalţi colegi ai dumneavoastră să poată să aibă dreptul la cuvânt, în această zi istorică.

Domnul Anghel Stanciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere popularea sălii şi dorinţa tuturor celor care vor să ia cuvântul, vă rog să-mi permiteţi, vizavi de importanţa subiectului, să fiu mai scurt, aşa cum m-aţi rugat, faţă de altădată.

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Cu îngăduinţa dumneavoastră, inclusiv a domnului preşedinte de şedinţă, voi expune astăzi conţinutul unei scrisori deschise, adresată domnului ministru Daniel Petru Funeriu - ministrul educaţiei naţionale, cercetării ştiinţifice şi tineretului - privind alocarea a 1% din produsul intern brut pentru cercetare ştiinţifică.

Excelenţă,

Cunoaşteţi versurile "Munţii noştri aur poartă/ Noi cerşim din poartă-n poartă".

Iată, concret şi în sinteză, drama României şi a românilor, cuprinse în aceste celebre versuri. O ţară bogată, binecuvântată de Dumnezeu, cu mare, râuri, câmpii, dealuri şi munţi împăduriţi, cu aur nativ, sare, gaze şi petrol, nepuse eficient în valoare, şi nu de puţine ori, în interesul altora, decât al românilor.

Astăzi însă, domnule ministru, voi vorbi despre alt fel de aur: aurul cenuşiu, care ar trebui să fie fructificat şi concretizat în inteligenţa nativă a românilor, respectiv în cercetarea ştiinţifică. Căci, domnule ministru, cercetarea ştiinţifică, în ciuda aparenţelor, nu reprezintă activitatea celor cu halate albe, visători şi care caută piatra filozofală. Dimpotrivă, aceasta constituie, fără niciun fel de parti-pris, cheia progresului.

Progresul este adevăratul motor al dezvoltării, competitivităţii, bunăstării, fundamentat şi făcut posibil numai prin cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare. Conştiente de aceasta, ţările europene au iniţiat în anul 2000 "Agenda Lisabona" - o strategie comună, ţintită spre transformarea Uniunii Europene într-un spaţiu bazat pe cunoaştere, cel mai dinamic şi mai competitiv din lume.

În acord cu responsabilităţile României care au decurs din "Agenda Lisabona" privind creşterea competitivităţii economice, România, prin dosarul de preaderare - Capitolul XVII "Cercetare ştiinţifică", s-a angajat să atingă ţintele europene prin: creşterea treptată a fondurilor publice alocate cercetării ştiinţifice, până la nivelul de 1% din PIB, respectiv în anul 2010, să determine şi să identifice cheltuirea pentru inovare, dezvoltare şi cercetare până la 2% din PIB, din media economică, până în 2015.

În acest scop, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, în guvernarea Partidului Democrat Liberal cu UDMR şi PC, din anul de graţie 2005, şi-a asumat şi legiferat un program ambiţios de armonizare a politicilor naţionale cu cele dezvoltate la nivel european, bazat pe următoarea planificare a alocaţiilor bugetare: 0,26 din PIB în 2005, 0,38 în 2006, 0,5 în 2007, 0,69 în 2008, 0,86% în 2009 şi, respectiv, atingerea ţintei europene de 1% în 2010.

Acest program, domnule ministru, ca orice program post-decembrist nu a fost respectat, şi în 2011 avem mai puţin decât în 2005, şi nicidecum 1% alocat cercetării.

Rezultatul, România - potrivit unui studiu realizat de National Science Board din SUA - ocupă ultimele locuri dintr-un clasament mondial al cercetării ştiinţifice, şi după alocaţia bugetară, şi după numărul articolelor ştiinţifice publicate la nivel internaţional.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog, domnule profesor, mai scurt.

Domnul Anghel Stanciu:

Termin repede, domnule preşedinte.

Conştiinţa ...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule profesor, unii dintre colegii dumneavoastră din sală, pe care îi vedeţi, nu o să mai vorbească astăzi. Sunt 5 minute, domnule profesor, de când vorbiţi.

Domnul Anghel Stanciu:

Termin imediat, domnule preşedinte. Dacă nu mă întrerupeaţi ... Ce să facem, domnule preşedinte, aşa este cu cercetarea asta...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Eu nu vă întrerup, e plăcerea mea... Puteţi să vorbiţi cât vreţi dumneavoastră. Dacă vreţi ca unul dintre colegi să nu vorbească, eu nu am nicio problemă.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte, nu vă supăraţi, cu tot respectul, lăsaţi-mă să termin. V-am spus că termin destul de repede, şi este o chestiune spre care ştiu că vă interesează şi pe dumneavoastră.

Vă rog să-mi permiteţi să reiau, domnule preşedinte.

Conştienţi de această subfinanţare crasă a cercetării ştiinţifice româneşti, şi a consecinţelor dezastruoase privind progresul economic al României, reprezentanţii tuturor partidelor politice, ai sindicatelor, patronatelor au votat proiectul de Pact pentru educaţie naţională. Acesta prevede la punctul 2, cităm: "Asigurarea în perioada 2008-2013 din alocarea anuală a minimum 6% la PIB, pentru educaţie şi 1% pentru cercetare.

Scuza guvernanţilor de a nu mai respecta acest proiect nu o putem accepta.

De aceea, domnule ministru Funeriu, vă adresăm rugămintea publică ca, în baza prevederilor art.8 din Legea educaţiei naţionale, care prevede "Pentru activităţile de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din PIB", să faceţi toate diligenţele ca această prevedere să fie prinsă în bugetul de stat pentru 2012.

Fie ca Dumnezeu să vă dea forţa, puterea şi voinţa politică de a respecta legea, domnule ministru, şi de a stopa măcelărirea fondurilor destinate, prin lege şi pact, pentru progresul României, bazat pe cercetare, dezvoltare, inovare.

Cu alese sentimente, profesor doctor inginer Anghel Stanciu, deputat PSD de Iaşi.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi înţelegere, stimaţi colegi şi domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Calimente Mihăiţă.

Am o singură rugăminte, domnule Calimente, înainte de a începe. Daţi-mi voie să citesc lista deputaţilor de la Grupul parlamentar al PDL şi al Grupului parlamentar al PSD, care au depus în scris: domnii deputaţi Constantin Severus Militaru, Daniel Geantă, doamna deputat Doiniţa Chircu, domnii Alin Trăşculescu, Silviu Prigoană, Cornel Ghiţă, doamna deputat Claudia Boghicevici, domnii deputaţi Eugen Constantin Uricec, Ion Balan şi Strugaru, de la Grupul parlamentar al PDL; subsemnatul, domnii deputaţi Ion Călin, Georgian Pop, Mircea Duşa, Gheorghe Ciocan, Filip Georgescu, Ioan Stan, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Ion Burnei, Iuliu Nosa, Mircea Drăghici, Ion Dumitru, Eugen Bejinariu şi doamna deputat Manuela Mitrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Declaraţia mea politică se numeşte "Regele şi patria".

Născut la 25 octombrie 1921 la Sinaia, fiul lui Carol al II-lea şi al Elenei, fiica Regelui Greciei, astăzi Maiestatea Sa Regele Mihai I împlineşte 90 de ani. O cifră memorabilă şi impresionantă pentru un om pe care viaţa nu l-a cruţat de evenimente dramatice şi tragedii, atât personale, cât şi ale poporului pe care l-a condus.

Rege al României în două perioade distincte, 26 iulie 1927-8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940 - 30 decembrie 1947, prima domnie este legată de renunţarea la tron a tatălui sau, Carol al II-lea. Regele Mihai nu avea decât 6 ani când a urcat pe tron, ţara fiind condusă de o regenţă. Cea de a doua urcare pe tron şi faptele sale în această perioadă definesc personalitatea şi caracterul monarhului Mihai. Asta în condiţiile în care Regele se confrunta, la a doua urcare pe tron, cu instalarea unui regim autoritar, sub comanda generalului Antonescu.

Ţara era într-o situaţie gravă, pierduse în 1940 o treime din teritoriu şi populaţie în urma Pactului Ribbentrop-Molotov.

Aprobă intrarea României în războiul antisovietic alături de Germania, dar după ce trupele române recuperează Basarabia şi Bucovina, luate în urma ultimatumului dat de Uniunea Sovietică, izolat la Sinaia de Guvernul Antonescu, devine tot mai reticent la participarea României la acest război.

Ia legătura în mod secret cu principalii lideri ai opoziţiei, Iuliu Maniu şi I.C. Brătianu, şi începând din 1944 îşi dă avizul pentru începerea de tratative secrete desfăşurate de Barbu Ştirbey la Cairo, în scopul încheierii unui armistiţiu cu Naţiunile Unite.

În urma refuzului mareşalului Antonescu de a fi de acord cu ieşirea României din Axă şi a trecerii de partea Naţiunilor Unite, în condiţiile în care Armata Roşie dezlănţuise o puternică ofensivă pe linia Iaşi-Chişinău, coordonează arestarea mareşalului Antonescu şi a principalilor colaboratori, pe data de 23 august 1944.

Trebuie remarcat şi faptul că, la 6 iunie 1944, trupele anglo-americane debarcaseră cu succes pe coastele Franţei, în Normandia.

Cei mai mulţi istorici consideră că, prin gestul său, ţara a fost ferită de distrugeri inutile şi că, probabil, trupele sovietice, în alte condiţii, s-ar fi comportat cu mult mai brutal decât au făcut-o. Actul în sine a dus la scurtarea războiului cu cel puţin 6 luni. Germania a pierdut tot restul sud-estului Europei.

Meritele i-au fost recunoscute de Aliaţi şi Regele a fost decorat cu Ordinul Victoria de către sovietici, şi cu Legiunea de Merit, în cel mai înalt grad, de către SUA.

Datorită ocupaţiei sovietice şi a instalării Guvernului Dr. Petru Groza, Regele nu reuşeşte să menţină democraţia de tip occidental, dar se opune prin grevă regală şi refuză să semneze decretele Guvernului.

Cea mai mare a realizare a Domniei Sale, din această perioadă, este realipirea Transilvaniei de Nord la Regatul României.

La 30 decembrie 1947, cu palatul înconjurat de trupe fidele Guvernului comunist, la cererea imperioasă a lui Vîşinski, Petru Groza şi Gheorghiu-Dej, înarmaţi şi făcând presiuni asupra Regelui, îl obligă pe acesta să abdice.

În exil, Regele a reprezentat cu demnitate România şi pe români şi a fost o lumină pentru cei care au înfundat puşcăriile comuniste. A fost mereu o speranţă pentru cei care au crezut în democraţie şi că locul României este în Europa civilizată.

După 1989, Regele a revenit în România, dar Guvernul de atunci s-a speriat de felul în care a fost primit Regele şi, după aceea, i-a interzis acestuia să revină.

După 1996, relaţiile cu Casa Regală s-au îmbunătăţit, iar Regele a putut reveni în ţară, unde s-a şi stabilit.

În tot acest timp, Regele a fost un reper de demnitate şi modestie. Regele este un reper moral care face cinste României.

Este ultimul suveran în viaţă care a participat la cel de-al Doilea Război Mondial.

Cinstea pe care i-o arată casele regale ale Europei, şi nu numai, şi guvernele foarte multor ţări, decoraţiile pe care le-a primit, cu această ocazie, mă fac şi pe mine să spun: Să ne trăiţi Maiestate întru mulţi ani!

Deputat PNL, Mihăiţă Calimente.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu foarte mult.

Daţi-mi voie să mai notez doi colegi, din partea Grupului parlamentar al PDL, care au depus în scris: domnii deputaţi Gheorghe Ciobanu şi Petru Călian; iar din partea Grupului parlamentar al PNL +PC, domnii deputaţi Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dumitrică, Mihai Donţu, Andrei-Dominic Gerea, Mihai Lupu, Călin Potor, Nicolae Jolţa, George Scutaru, Cristian Buican, Victor Paul Dobre, Titi Holban, Lucia-Ana Varga, Mariana Câmpeanu, Radu Ţîmpău, Horea Uioreanu, Gigel Ştirbu, Viorel Buda, Dan Motreanu, Relu Fenechiu, Viorel Palaşcă şi Octavian Bot; din partea Grupului parlamentar progresist, domnul deputat Culiţă Tărâţă; din partea Grupului parlamentar fără apartenenţă, domnul deputat Marian-Florian Săniuţă, a mai depus în scris şi domnul deputat Dorel Covaci, din partea Grupului parlamentar social-democrat.

Domnul deputat Vasile Mocanu, aveţi cuvântul, 3 minute, vă rog frumos.

Se pregăteşte domnul Mircea Irimescu.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Mistreţul cu colţi de argint".

Recent, un avion care venea de la Bucureşti la Iaşi s-a ciocnit cu un mistreţ pe pista aeroportului din Iaşi. Nu s-au înregistrat victime umane, dar incidentul a avut o puternică încărcătură simbolică.

Modernizarea Aeroportului Internaţional din Iaşi a devenit asemenea căutării mistreţului cu colţi de argint, din celebra poezie a lui Ştefan Augustin Doinaş. Din nefericire, o urmărire fără sorţi de izbândă. De data aceasta, pentru vânător!

Dar nici nu ar putea fi altfel! De circa trei ani, ieşenii asistă cu uimire şi indignare la nesfârşitele certuri din plenul Consiliului Judeţean. La început, preşedintele Consiliului Judeţean - nu-i dau numele, persoană importantă - acuza Partidul Democrat Liberal că nu a făcut nimic pentru modernizarea aeroportului din Iaşi.

Acum - pentru că, între timp, şeful Consiliului Judeţean şi-a schimbat din nou partidul, pentru a cincea sau a şasea oară, nu mai ştim exact numărul, acelaşi preşedinte afirmă că aeroportul nu poate fi modernizat din pricina USL.

În toată această vreme au fost ratate toate ţintele propuse. Chiar în timp ce guvernanţii cer autorităţilor locale să se implice activ în atragerea de fonduri europene, şefia Consiliului Judeţean Iaşi se complace în penibile confruntări politice. În timp ce Suceava, Baia Mare, Târgu Mureş şi chiar minuscula localitate Tuzla şi-au reabilitat sau îşi reabilitează aeroporturile, la Iaşi, şeful Consiliului Judeţean scrie articole de ziar şi lansează poveşti.

Colac peste pupăză, ieşenii au primit vestea că actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi va candida din nou!

Ultima găselniţă, propusă ca soluţie constă în a ceda definitiv aeroportul din Iaşi Guvernului. E o dureroasă, dar şi o necesară recunoaştere a impotenţei administrative de la vârful judeţului, dar poate şi şansa pe care o aşteaptă Iaşiul de a avea, în sfârşit, o aerogară modernă.

În aceste condiţii, nu ne mai rămâne decât să strigăm către guvernanţi: luaţi-ne cât mai repede aeroportul, dar luaţi-1, vă rugăm din suflet, şi pe preşedintele Consiliului Judeţean... sau luaţi-l numai pe el! Ca expert în investii strategice şi atragere de fonduri europene!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Se pregăteşte doamna deputat Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Mircea Irimescu:

Domnule preşedinte, Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică este intitulată: "Aniversarea regală".

Marcarea celor nouă decenii de viaţă ale regelui Mihai, firesc, generează dezbateri cu privire la monarhie şi la perioada şederii pe tron a monarhului sărbătorit. Criza profundă şi multiplă pe care o traversează ţara, lupta politică internă dintre partide, ce - dincolo de interesele naţionale -, merge până la excludere reciprocă, prestaţia unui preşedinte ce şi-a anexat guvernul sunt doar câteva dintre motivele care întăresc actualitatea acestui subiect.

Invitarea fostului suveran în Parlamentul României, chiar în ziua aniversării sale, este un act politic cu semnificaţii în ţară şi, probabil, pentru cei avizaţi, în afara ei.

Controversa legată de formele de organizare statală - monarhie sau republică -, în Europa, nu prezintă un subiect de interes în dezbaterile privitoare la viitorul lumii.

Prin contrast, manifestată încă din decembrie 1989, în România chestiunea pare a fi de o actualitate notabilă. Pasiunile politice exacerbate din alegeri, partizanatele politice de la care nu se pot sustrage preşedinţii republicani, lipsa unui arbitru cu adevărat neutru în viaţa politică, calitatea îndoielnică a celor ce ajung la magistratura supremă, prin sufragiu liber, par a fi puncte marcate în favoarea monarhiei constituţionale.

Pe de altă parte, adepţii democraţiilor pure au motive temeinice să conteste posibilitatea unei persoane, oricare ar fi aceasta, de a ajunge în fruntea statului, fără a fi ales potrivit unor reglementări democratice. În România, sunt destule motive pentru adepţii ambelor sisteme, astfel că disputa pe această temă va continua.

Implicarea unui şef de stat, la limita Constituţiei, în guvernarea ţării, în disputele interne şi în viaţa partidelor a fost întotdeauna un motiv de îngrijorare publică şi sursă de instabilitate politică, indiferent dacă a fost făcută de un rege (cazul lui Carol al II-lea) sau de un preşedinte (Traian Băsescu).

Dimpotrivă, prezentarea unui şef de stat care şi-a exercitat ireproşabil obligaţia constituţională de a se plasa deasupra forţelor politice parlamentare (în speţă, regele Mihai), este un act politic demn de a fi subliniat. Actualitatea unui model de comportare strict constituţional, civilizat şi democratic a unui şef de stat, plasat deasupra partidelor politice, este indiscutabilă.

Însă, prezentarea domniei regelui Mihai ca paradigmă pentru rezolvarea problemelor politice contemporane este riscantă. Prestaţia regelui Mihai, din perioada septembrie 1940 - decembrie 1947, este una complicată şi aprecierile superlative la adresa fostului monarh trebuie bine cântărite.

Nu ajută la nimic exagerările, indiferent cine le face, indiferent în favoarea cui. Subscriu în totalitate ideii că perioada sa de domnie a fost extraordinară, deosebit de dificilă, cu posibilităţi practic nule de schimba cursul nefast, pentru noi, al evenimentelor.

Revista "România literară" nr. 42 din 21 octombrie publică două interviuri luate regelui, în 1994, şi 1995, care nu fuseseră publicate în România. Răspunsurile Majestăţii Sale la unele dintre întrebările privitoare la perioada în care a ocupat tronul României nu mi s-au părut convingătoare. Să nu poţi dovedi nicio acţiune de protest, condamnare sau de aflare în divergenţă cu dictatorul nu este cea mai convenabilă poziţie pentru rege.

Trei ar fi întrebările la care se aşteaptă încă judecata istoriei:

1. Poţi fi şef de stat în funcţiune şi, în condiţiile anormale ale existenţei unui alt "conducător al statului", să nu fii responsabil pentru niciuna dintre acţiunile politice, interne şi externe ale ţării?

2. Ordinul de încetare a ostilităţilor dat armatei aflate în război (acţiune absolut necesară), dar fără nicio înţelegere cu inamicul care beneficia de această schimbare de atitudine, ajungându-se prin asta la căderea în prizonierat a circa 200.000 de militari români, din care cea mai mare parte a pierit în lagărele din URSS, incumbă responsabilitatea pentru consecinţe a celui ce l-a emis?

3. Refuzul de a acorda comutarea pedepsei pentru Ion Antonescu - indiscutabil, principalul vinovat de dezastrul ţării în cel de-al Doilea Război Mondial -, în condiţiile în care Aliaţii se opuneau acestui demers şi se ştia că nu se va obţine contrasemnătura pe decret a ministrului comunist al justiţiei, a fost un gest oportunist dictat de raţiuni politice doar favorabile ţării sau şi monarhiei?

Absenţa spiritului critic în judecarea istoriei ameninţă cu posibilitatea repetării unor erori. Suntem prea necăjiţi pentru a ne putea permite un astfel de risc. Să sărbătorim ceea ce este de sărbătorit, să ne căutăm şi să ne promovăm valorile - oricum mai puţine decât am avea nevoie -, dar să nu ne pierdem decenţa, mai ales că însuşi regele Mihai ne dă, cu fiecare ocazie, o lecţie superbă în această direcţie.

La mulţi ani, Majestate!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Sonia Drăghici.

Să-l salutăm şi pe domnul Paleologu! Astfel, numărul parlamentarilor PDL prezenţi s-a ridicat la celebra cifră 2.

Doamna deputat, aveţi cuvântul, sărut-mâna.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Onorat auditoriu,

Fostul suveran al României, Mihai I, se va adresa azi Parlamentului, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, în cadrul Şedinţei solemne comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Mihai de România este singurul supravieţuitor dintre şefii de stat din cel de-al Doilea Război Mondial. Ultima oară când Regele Mihai s-a adresat Legislativului a fost pe 15 octombrie 1947. Regele a rostit atunci un mesaj regal ordinar, cu ocazia deschiderii sesiunii Adunării Deputaţilor (Parlamentul unicameral de la acea vreme). A urmat abdicarea sa şi cursul istoriei ţării noastre a schimbat radical, odată cu instalarea comunismului în România.

Aştept cu interes discursul Majestăţii Sale la împlinirea vârstei de 90 de ani, în semn de respect pentru o personalitate a istoriei româneşti. Este o dovadă de intrare în normalitate a politicii româneşti, care decide ca trecutul istoric să nu mai fie întunecat de demagogie, laşitate sau ură. La venerabila sa vârstă, fostul nostru suveran ni se va adresa ca un român, deşi nu este, dinastia regală a României a dovedit, însă, prin multe din cele ce le-a făcut că aparţine poporului român.

Deşi ca şi convingeri politice nu sunt adepta monarhiei, consider că un popor care îşi neagă înaintaşii şi trecutul nu poate aspira la un viitor luminos. În plus, prezenţa vie a unui personaj istoric care a trăit pe parcursul mai multor generaţii, şi care este capabil să intre în mod real în contact cu noi, este un lucru emoţionant şi înălţător. Îmi vin în minte filmele de ficţiune în care timpul şi spaţiul se comprimă.

Poate că momentele întâlnirii cu regele ne vor întări în ceea ce înseamnă conştiinţa naţională, poate ne vor da o lecţie pe care politicianismul actual nu ne-o inspiră, poate vom înţelege mai bine că trebuie să respectăm ca să fim respectaţi.

Întâmplător sau nu, anul acesta, premiul Oscar pentru cel mai bun film de lung metraj a fost decernat de către Academia Americană de Film peliculei "The King's Speech (Discursul regelui)". Aş vrea să cred că evenimentul de azi va constitui cea mai bună dovadă că în România democraţia a învins, că românii au conştiinţa valorii lor şi pot păşi cu fruntea sus în Comunitatea Europeană.

Vreau să fim mândri că suntem români, iar sentimentele înălţătoare, dublate de eforturi materiale reale şi susţinute, să ne conducă spre performanţă şi progres.

Doresc Regelui Mihai multă sănătate şi viaţă lungă, alături de familia Sa, îi adresez un călduros la mulţi ani şi felicit cu această ocazie Casa Regală a României pentru eforturile făcute pentru integrarea europeană a ţării noastre.

Dumnezeu să ocrotească România!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnă deputat, vă mulţumesc şi eu.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Gheorghe Ana, din partea Grupului parlamentar social-democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ana:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: " Puterea şi criza".

Două noţiuni ne sunt foarte cunoscute, nouă, românilor, mai ales prin modul cum exponenţii lor se manifestă. Puterea, reprezentată de Partidul Democrat Liberal, se face simţită în toate structurile statului, dar şi în structurile economice şi sociale. Ea se exercită în toate formele şi sub toate aspectele posibile şi imposibile, prin dregătorii ei, care dictează cum să muncim fără locuri de muncă, cum să ne vindecăm fără medicamente, cum să facem afaceri neprofitabile etc., etc., şi toate acestea având drept cauză criza.

Mai nou, cel care se consideră eroul crizei, domnul premier Emil Boc, ne transmite, aproape zilnic, avertismente privind drepturile pe care le-am avut şi pe care nu le putem obţine decât undeva prin 2014 - 2016. De ce? Pentru că România nu are încă posibilităţi financiare. România încă nu produce cât cheltuieşte, ne spune domnul Emil Boc, dar nu ne spune cine şi cât cheltuieşte mai mult. După Domnia Sa, puterea are atributul nu numai de a dicta, ci şi acela de a cheltui, şi nu trebuie să dea nimănui socoteală, pentru că de aceea este putere.

În această săptămână, vom avea vizita Fondului Monetar Internaţional şi a Comisiei Economice Europene pentru evaluarea Acordului preventiv semnat primăvara trecută. Subiectul principal va fi Proiectul de buget pentru anul viitor.

Domnul prim-ministru Emil Boc aşteaptă estimările privind creşterea economică şi deficitul bugetar, indicatori fără de care nu se poate pune bugetul pe hârtie.

Dacă în România, domnul Emil Boc înseamnă puterea, în relaţia cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană el este cel care ascultă şi execută, pentru că aşa a semnat Acordul cu aceste instituţii.

Tot ceea ce Emil Boc spune legat de acest acord poate fi minciună, atât timp cât clauzele Acordului nu au fost făcute publice. Un lucru este cert, şi anume faptul că prognozele economice ale domnului Emil Boc sunt departe de cele reale şi pe care atât Fondul Monetar Internaţional, cât şi Comisia Europeană le vor prezenta public la Bucureşti, odată cu evaluarea Acordului.

Acest lucru înseamnă că România continuă să cheltuiască mai mult decât produce. Cu alte cuvinte, cheltuim anapoda sume imense, fără ca ele să însemne dezvoltare. Săptămâna trecută am avut o mostră - dacă mai era nevoie - de acest gen de cheltuială şi de o manifestare pregnantă a ceea ce înseamnă puterea în România. Au fost alocate circa 66,5 milioane de RON, prin hotărâre de Guvern, unor administraţii locale, aflate, spune domnul Emil Boc, în incapacitate de plată. Câtă minciună!

Din judeţul Dîmboviţa au primit sume 24 de localităţi din 89. Cu indulgenţă, sunt trei sau patru care au probleme de plată. La prima vedere, dacă ne gândim că ne aflăm în criză, sigur, este un lucru bun că s-au dat aceşti bani. Dar dacă ne gândim la criteriile care au stat la baza stabilirii localităţilor beneficiare, strict politice, vedem cu stupoare că toate sunt administrate de dregătorii politici reprezentanţi ai PDL-ului, ceea ce ne arată, dacă mai era nevoie, cine reprezintă puterea în România. De fapt, interpelat domnul ministru al administraţiei şi internelor, autorul întocmirii hotărârii de guvern, nu a ştiut să-mi răspundă la întrebarea care au fost criteriile în baza cărora s-au acordat sumele respective. Domnul ministru Igaş a răspuns că în trecut, administraţiile PDL au primit numai 18%, iar puterea, restul. Dar nu a răspuns punctual la ce s-a întâmplat în Dâmboviţa. De fapt, este caracteristic domnului Igaş de a ocoli răspunsul atunci când nu-l cunoaşte, pentru că face parte, nu-i aşa, deocamdată, din putere.

Gravitatea faptelor cu repartizarea banilor publici pe criterii clientelare, este aceea că, deşi toţi contribuim, numai o parte beneficiază de ei, şi anume, cei care se află la putere, pentru restul există criză, nu-i aşa?

Aşa se manifestă cele două fenomene de mai bine de trei ani: puterea primeşte bani, iar restul primeşte criză. Eu sper că această practică va înceta cât mai repede.

De asemenea, sper ca viitorul Guvern să nu se manifeste ca o "putere". Şi un post scriptum: într-o declaraţie, domnul Emil Boc vorbea că la nivelul României sunt circa 40 de mii de obiective de investiţii nefinanţate. Poate se gândeşte domnia sa ca aceste obiective să fie analizate, care dintre ele sunt oportune şi care nu. Totodată, poate analizează şi oportunitatea zecilor de mii de investiţii inoportune, în detrimentul celor abandonate. Sper să aibă puterea s-o şi facă, nu numai declarativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu mult pentru declaraţia dumneavoastră.

Vreau să vă mai informez că din partea Grupului parlamentar al deputaţilor independenţi fără apartenenţă politică, domnul deputat Ioan Munteanu a depus în scris declaraţia politică.

Domnilor deputaţi,

Doamnelor şi domnilor,

Distinşi invitaţi,

Daţi-mi voie să închid şedinţa de astăzi a declaraţiilor politice, urându-vă o zi frumoasă şi o săptămână plăcută.

Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Cine se teme de Codul asistenţei sociale?"

De la demararea primelor controale reale asupra legalităţii şi până în prezent se constată pentru unii cu stupoare, pentru unii cu mai puţină surprindere, că banii publici destinaţi sprijinirii populaţiei aflate în reală dificultate au fost utilizaţi ilegal şi cu vădita încălcare a normelor legale.

Mai bine de două treimi dintre persoanele încadrate în rândul beneficiarilor "cu handicap" se dovedesc a fi false, bazate pe documente medicale false şi pe încălcări fără echivoc ale legislaţiei în vigoare.

De asemenea, pe majoritatea categoriilor de prestaţii sociale, procentul celor care fraudează sistemul cu sau fără ajutorul autorităţilor locale, este unul care nu mai poate fi trecut cu vederea.

Nu pot să nu observ că astăzi, cei care adoptau în campaniile electorale trecute legi peste legi de protecţie socială, se împotrivesc cu toată forţa reinstaurării ordinii şi legalităţii în sectorul asistenţei sociale. Se opun reformării sistemului, către un sistem echitabil care să-i ajute exclusiv numai pe cei care se află în imposibilitatea de a-şi putea purta singuri de grijă.

De ce se împotrivesc socialiştii? Cred că orice cetăţean român poate deduce acest lucru. Cum ar mai putea socialiştii să spere la rezultate electorale bune, dacă alături de sacoşe şi telefoane mobile nu vor etala şi realizări în protecţia socială? Cum vor mai putea şantaja populaţia cu ajutorul venitului minim garantat dacă acesta va fi distribuit doar către cei care se află în dificultate?

Şi mai grav este faptul că cei care se autodeclară "alternativa la guvernare", fără ca nimeni să-i crediteze în acest sens, ne promit că dacă Domniile Lor vor veni la guvernare, totul va fi întors la "epoca de aur a lui Iliescu".

Regret faptul că la două decenii de la Revoluţia românilor, opoziţia politică nu este mai puţin demagogică decât în trecut şi mai puţin deschisă la reformarea unei ţări, care este ţara noastră.

Domnul Marin Almăjanu:

"Guvernul dă banii către primării numai la prezentarea carnetului de partid portocaliu!"

După dictonul cine împarte, parte-şi face, Guvernul Boc împarte ţara în localităţi privilegiate şi localităţi extrem de defavorizate, numai în funcţie de culoarea politică a primăriilor respective.

Sub semnătura premierului Emil Boc şi cea a ministrului administraţiei şi internelor, Traian Igaş, în urma aprobării unei hotărâri în ultimele şedinţe de Guvern, tot primăriile portocalii au beneficiat de cele mai multe fonduri pentru a-şi plăti datoriile.

Publicarea în Monitorul Oficial din 17 octombrie 2011 a hotărârii de Guvern care vizează alocarea unei sume în valoare totală de 66.410 mii de lei din Fondul de rezervă bugetară, aflat la dispoziţia Guvernului pentru unele administraţii locale, confirmă informaţia care circulă de ceva vreme. Din lista administraţiilor cărora le-au fost alocate fonduri în vederea plăţii unor arierate, precum şi pentru finanţarea unor cheltuieli curente şi de capital, favorizate au fost tot cele care sunt conduse de către primari PDL.

Şi toate acestea se întâmplă într-o perioadă în care peste 1000 de primării din ţară se află în pragul falimentului! Adică, cetăţenii din localităţile cu primari ai opoziţiei n-au decât să suporte consecinţele votului lor. Au ales ce trebuia, primar portocaliu sau au beneficiat ulterior de revopsirea edililor lor, prin tehnica UNPR-istă a racolărilor pe bandă rulantă, pot rămâne liniştiţi în iarna ce bate la uşă.

În schimb, dacă primarii nu corespund culorilor agreate de Guvern şi nici nu se lasă transformaţi la comandă, locuitorii oraşelor, comunelor sau sectoarelor respective n-au decât să-şi mute domiciliul în ţările calde.

Actualul Guvern sfidează din nou opinia publică, alocând în mod discreţionar fonduri pe criterii politice. Lista de 300 de primării care primesc bani de la Guvern pentru acoperirea datoriilor şi cheltuielilor este dominată de primari ai PD şi UNPR.

În faţa abuzurilor tot mai evidente, Partidul Naţional Liberal a solicitat formarea unei Comisii parlamentare care să monitorizeze zilnic transferurile bugetare către administraţia locală. De asemenea, această comisie ar trebui să solicite Guvernului, pentru fiecare localitate din România, alocările făcute în 2011, prin hotărâre de guvern, din rezerva bugetară, transferurile prin intermediul ministerelor de linie şi celelalte sume care sunt alocate pe proiecte şi programe speciale.

Nu mai reprezintă o surpriză pentru nimeni faptul că modul portocaliu de guvernare a fost la început plin de promisiuni neonorate niciodată şi a devenit pe parcurs doar unul discreţionar şi părtinitor cu gaşca sa sau cu acoliţii contributori la puşculiţa de partid.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Relaţiile economice externe - factorul de creştere economică"

Politica comercială, ca parte componentă a politicii guvernamentale, reglementează unul din cele mai importante domenii de care depinde bunăstarea unei naţiuni - relaţiile economice internaţionale.

Comerţul internaţional a constituit, încă din cele mai vechi timpuri, obiect de preocupare şi intervenţie din partea guvernelor de pretutindeni. Explicaţia acestui fapt porneşte de la o realitate incontestabilă - relaţiile economice externe sunt un puternic factor de creştere economică. Nici un stat din lume, indiferent de posibilităţile şi resursele de care dispune, nu-şi permite să ignore acest lucru.

De aceea, vreau să subliniez faptul că, dincolo de factorii obiectivi care determină amploarea comerţului extern al unei naţiuni, cum ar fi: poziţia geografică, resursele subsolului, forţa de muncă necalificată, calitatea acestuia este mai ales determinată de aşa-numiţii factori creaţi, cei pe care un anumit stat i-a obţinut prin propriile forţe, de-a lungul timpului: calitatea resurselor umane, a infrastructurii, gradul de informatizare, calitatea managementului şi a programelor de marketing pe care firmele şi instituţiile statului respectiv le poate adopta, finanţa şi derula etc.

Esenţial este ca politicile economice din această perioadă să fie orientate spre pieţele externe, deoarece ca şi alte state bine dezvoltate am putea profita mult mai mult de faptul că în ultimele decenii schimbarea tehnologică a determinat dezvoltarea susţinută a unor domenii de vârf, cum sunt: transporturile aerospaţiale, telecomunicaţiile, echipamentele pentru colectarea, stocarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiei, aparatura medicală. Fiecare stat este acela care, mai departe, decide ce vinde şi ce cumpără, ce exportă şi ce importă, iar voinţa lui este materializată prin politici guvernamentale.

Trebuie să căutăm să investim cât mai mult în acei factori creaţi pe care îi aminteam mai devreme, pentru că beneficiem de resurse ale solului şi ale subsolului de care nu beneficiază multe state în Europa, poziţia geografică face din ţara noastră un important nod de legătură între Occident şi Orient, iar calitatea forţei de muncă româneşti am dovedit-o în repetate rânduri, mai ales peste graniţele ţării.

În acest sens, pe data de 4 octombrie 2011, la Moscova a fost semnat acordul de colaborare între Camera de Comerţ şi Industrie Prahova şi Agenţia Informaţional-Economică Ruso-Balcanică, document care a inclus şi înfiinţarea Reprezentanţei CCI Prahova în Federaţia Rusă cu sediul la Moscova. Principalul scop al reprezentanţei este acela de a veni în sprijinul firmelor din cele două ţări, prin informarea asupra mediilor de afaceri din România, respectiv din Federaţia Rusă, încurajând şi facilitând investiţiile şi schimburile bilaterale, în condiţii reciproc avantajoase. Această colaborare va facilita accesul la informaţii pentru oamenii de afaceri români care vor să investească în Federaţia Rusă, cât şi să aducă în ţară oameni de afaceri din Rusia. Reprezentanţa de la Moscova este a doua reprezentanţă a CCI Prahova în afara României, în luna februarie a acestui an CCI Prahova inaugurând o reprezentanţă şi în China, la Shanghai.

Consider că aceste două colaborări demarate de Camera de Comerţ şi Industrie a Prahovei trebuie să servească drept exemplu pentru mai multe judeţe din ţară, deoarece fiecare judeţ trebuie să contribuie la dezvoltarea relaţiilor comerciale prin colaborări directe cu reprezentanţii externi, în conformitate cu propriile interese şi necesităţi. Pe această cale ţin să-l felicit pe preşedintele CCI Prahova, Aurelian Gogulescu, pentru toată activitatea depusă şi bunul exemplu pe care îl oferă.

La sfârşitul acestei declaraţii, doresc să mai punctez faptul că, în ultimul timp, am putut observa, la nivel macro, mutaţii semnificative în economia mondială: globalizarea sau mutarea centrelor de putere economică ale lumii. Relaţiile economice internaţionale se diversifică continuu, de aceea ţara noastră nu trebuie să piardă această ocazie, prin repetarea greşelilor comise în trecut. Trebuie să punem la punct mijloacele de producţie internă, pentru a susţine exportul, ca factor esenţial în generarea de venituri şi de creştere economică, şi să lucrăm la dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor economice cu reprezentanţii externi.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Guvernul trebuie să se preocupe de românii plecaţi la muncă în străinătate"

În prezent, România se luptă cu probleme destul de mari în ceea ce priveşte migrarea populaţiei peste hotarele ţării. Potrivit statisticilor oficiale, din ’90 până în 2009, aproape 500 de mii de români au plecat în căutarea unui loc de muncă mai bun. Mai mult, odată ce au început să se facă simţite efectele crizei economice acest fenomen s-a amplificat şi mai mult, ajungând ca din 2009 peste 100.000 de oameni să plece anual din ţară, având ca principale destinaţii Spania şi Italia.

Actualul ministru al muncii, protecţiei sociale şi familiei, Sulfina Barbu, a declarat, la data de 1 octombrie, cu ocazia Forumului Românilor de Pretutindeni, că într-o lună vor fi elaborate ghiduri privind drepturile în domeniul muncii, pentru cetăţenii români angajaţi în alte state membre ale Uniunii Europene. Necesitatea acestor ghiduri este justificată de faptul că cele mai multe accidente de muncă în sectorul construcţiilor din Italia se înregistrează în rândul românilor, sector în care numărul lucrătorilor străini trece de 40%, iar dintre aceştia 75% provin din România.

Responsabilii Serviciului Naţional de Sănătate ASL Roma, şi-au manifestat îngrijorarea faţă de creşterea numărului de accidente la locul de muncă, inclusiv în rândul românilor, explicaţia fiind dată de necunoaşterea limbii şi insuficienta informare în ceea ce priveşte protecţia muncii. Astfel, nevoia de informare asupra drepturilor muncitorilor străini şi asupra riscurilor nerespectării şi necunoaşterii prevederilor privind protecţia muncii este tot mai pregnantă, fapt pentru care sindicatele italiene au organizat la sfârşitul lunii septembrie o sărbătoare interculturală în Piazza Vittorio Emanuele din Roma, la care au participat peste 4000 de persoane.

În Italia, potrivit declaraţiilor lui Umberto Pacchiarotti, responsabil al Serviciului Naţional de Sănătate ASL Roma, de serviciile medicale pot beneficia şi persoanele care nu au un contract de muncă. De aceea, la acest eveniment, românilor li sa recomandat, chiar şi în condiţiile în care lucrează la negru, să apeleze la consultări în ceea ce priveşte drepturile pe care le au ca muncitori într-o ţară străină, pentru a fi informaţi, dar şi pentru a cunoaşte mai bine riscurile meseriilor pe care le practică.

În prima jumătate a acestui an au fost depuse aproape 370.000 de CV-uri pentru slujbe în afara ţării, iar peste 71.000 de persoane s-au şi angajat. O mare parte dintre aceste persoane, la depunerea CV-urilor, au mers pe strategia "orice loc de muncă, oriunde în străinătate". De aceea elaborarea acestor ghiduri este o necesitate, deoarece aceste ghiduri vor conţine informaţii precise despre drepturile în domeniul muncii pe care le au cetăţenii români plecaţi oriunde în statele membre ale Uniunii Europene, pentru a nu mai fi victime ale abuzurilor angajatorilor.

În plus, recenta decizie a Guvernului de la Madrid, de a impune restricţii românilor care muncesc sau doresc să muncească pe teritoriul spaniol, demonstrează încă o dată nevoia şi importanţa informării românilor care aleg să lucreze şi să trăiască peste hotare.

20 de ani clasa politică i-a abandonat pe românii plecaţi din ţară pentru un trai mai bun. Este timpul să ne dovedim respectul faţă de conaţionalii noştri, dar, mai ales, trebuie să ne arătăm preocuparea pentru rezolvarea problemelor cu care ei se confruntă. Pentru a putea face acest lucru este nevoie de iniţiative solide din partea Guvernului, care să contribuie la siguranţa şi protecţia lor, dincolo de graniţele României, este nevoie de iniţiative pentru promovarea şi respectarea drepturilor acestora, în conformitate cu legile şi normele internaţionale, protejarea intereselor lucrătorilor români, precum şi combaterea muncii la negru.

De aceea, un ghid realizat de Ministerul Muncii nu este suficient, este doar un prim pas. În continuare, Guvernul trebuie să se preocupe şi mai mult de protejarea cetăţenilor români care lucrează în străinătate, precum şi de monitorizarea lor, prin instituţiile implicate în migrarea lucrătorilor şi prin ataşaţii pe probleme de muncă numiţi în cadrul ambasadelor române.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Situaţia medicilor din România"

România se plasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul de medici la mia de locuitori. În anul 2010 un număr de 1.100 de medici au părăsit România şi doar în primele opt luni ale anului în curs un număr de 1.700 de medici au solicitat certificate de conformitate pentru a putea lucra în străinătate. Până în prezent au plecat aproximativ 4% din numărul total al cadrelor medicale. Marea majoritate a cadrelor medicale care aleg să plece din ţară sunt medici specialişti, anestezişti, chirurgi, pediatri şi urologi. Consecinţele acestei situaţii sunt tragice şi se răsfrâng asupra sănătăţii pacienţilor români şi asupra calităţii sistemului medical românesc. În acelaşi top realizat de European Healthcare Consumer Index, sistemul de sănătate din România a fost cotat pe ultimul loc din 33 de ţări.

Totodată, criza sistemului sanitar este punctată şi de către reprezentanţi ai Colegiul Medicilor din România, aceasta fiind pusă pe seama creşterii numărului medicilor care aleg să profeseze în altă ţară, dar mai ales a slabelor investiţii din sistemul românesc. Astfel, pe lângă salariu, un alt motiv care stă la baza plecării medicilor din România este faptul că aceştia nu pot pune în practică ce au învăţat în facultate şi în anii de pregătire postuniversitară din cauza subfinanţării constante a domeniului sanitar, fapt dovedit de toate statisticile realizate până acum. În plus, Federaţia "Solidaritatea Sanitară" din România anticipează că modificarea Directivei privind calificările profesionale va amplifica fenomenul migraţiei forţei de muncă din acest sector, iar sistemul sanitar românesc va resimţi tot mai acut lipsa profesioniştilor.

Sunt de părere că situaţia în care se regăseşte sistemul medical a ajuns în pragul neputinţei. În Uniunea Europeană există 3,18 medici pentru 1.000 de persoane, în timp ce în România proporţia este de 1,95 medici la mia de oameni. Guvernul alocă Ministerului Sănătăţii cel mai mic buget din întreaga Uniune Europeană, oferind doar 4,5% din PIB pentru sistemul sanitar, ceea ce reprezintă aproape jumătate din media Uniunii Europene.

La momentul actual, spitalele duc o lipsă enormă de personal calificat, specialişti şi echipament modern, iar bugetul mic acordat de stat sănătăţii este nesemnificativ în raport cu problemele cu care se confruntă sistemul românesc. Toate acestea se răsfrâng, desigur, asupra pacienţilor şi asupra calităţii serviciilor oferite de medici, cei mai mulţi dintre ei fiind nevoiţi, pe fondul insuficienţei personalului medical, să lucreze până la epuizare.

Nu a mai rămas mult până la adoptarea bugetului de anul viitor. Guvernul trebuie, de această dată, să fie mai precaut ca oricând în ceea ce priveşte bugetul alocat sănătăţii. Ne aducem aminte declaraţia făcută de Jeffrey Franks, la sfârşitul lunii iulie, la finalul misiunii de evaluare comună a FMI, când acesta a sugerat Comisiei Europene şi Băncii Mondiale că România trebuie să facă faţă mai multor provocări, iar prima nominalizată a fost sistemul sanitar.

Pentru sistemul de sănătate românesc, accesarea fondurilor europene ar fi o adevărată evadare din pragul neputinţei. De aceea, noul minister abilitat cu accesarea fondurilor europene trebuie să facă tot ce îi stă în putere pentru a grăbi şi eficientiza implementarea proiectelor accesate şi a celor care urmează să fie accesate. Vorbesc aici de implementare, pentru că până în prezent pentru România implementarea proiectelor s-a dovedit a fi mult mai anevoioasă decât accesarea acestora.

Nu în ultimul rând, Guvernul trebuie să se ocupe de rediscutarea veniturilor medicale şi să acorde medicilor posibilitatea de a se perfecţiona peste hotare cu finanţarea instituţiilor în care aceştia sunt angajaţi. Consider că aceste măsuri trebuie luate înaintea oricăror alte investiţii făcute în sistemul sanitar.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Programe realiste de creştere economică în locul discursurilor populiste"

Doresc să aduc în faţa dumneavoastră câteva aspecte pe care mă simt nevoit să le punctez ca membru în Comisia pentru politică, economică, reformă şi privatizare. Închiderea fabricii Nokia din România a fost pentru o parte a Opoziţiei un nou prilej de a lansa acuze la adresa Guvernului şi a preocupării sale pentru sectorul economic. Bineînţeles, la fel ca de multe alte dăţi, avem de-a face cu un punct de vedere subiectiv, nefondat. Nu numai că a existat şi există o preocupare primordială a coaliţiei de guvernare pentru sectorul economic, ci această preocupare a fost şi este reflectată în permanenţă printr-o gândire strategică care dă rezultate reale. Astfel, prin această gândire strategică s-a reuşit evitarea derapajelor economice ale ţării pe perioada crizei globale. Toate acestea s-au întâmplat în condiţiile preluării conducerii ţării de la guvernarea PNL-PSD cu un deficit de 5.7% şi cu un sistem nereformat.

Una din componentele acestui program economic, asupra căruia aş vrea să mă opresc, este stimularea investiţiilor private prin ajutoare de stat. Această componentă este susţinută de doi mari piloni: cel al proiectelor mari de investiţii şi cel de susţinere a IMM-urilor şi microîntreprinderilor.

În ce priveşte primul pilon, ca rezultate concrete avem 24 de mari proiecte de investiţii în valoare de peste 1,2 miliarde de euro, care creează aproximativ 7.000 de noi locuri de muncă. Putem numi aici ca exemplu proiectele mari de peste 100 de milioane de euro, precum proiectul de eficientizare energetică Turceni (investiţie de 296,5 milioane de euro, din care 36 milioane de euro reprezintă ajutor de stat) sau fabrica de anvelope Pirelli Tyres România la Slatina (investiţie de 159 milioane de euro, din care 28,1 milioane de euro reprezintă ajutor de stat). De asemenea, mai putem aduce ca exemple şi proiectele mai mici, dar importante, de minim 5 milioane de euro fiecare, precum Automobile Dacia Piteşti, Remar sau Palace Sinaia.

În ce priveşte cel de-al doilea pilon, consider că cele mai relevante rezultate sunt date de efectele productive ale programelor de susţinere a IMM-urilor.

Primul program de succes de acest gen a fost cel de acordare a ajutoarelor de minimis, prin care nu mai puţin de 905 IMM-uri au beneficiat de acorduri de principiu pentru finanţare, prin care s-au efectuat plăţi în valoare de 202 milioane de lei.

Un alt program benefic care vine în întâmpinarea nevoilor IMM-urilor şi care a fost lansat recent este Programul multianual (2011-2013) "Mihail Kogălniceanu pentru întreprinderile mici şi mijlocii". Programul este conceput pentru încurajarea şi stimularea dezvoltării IMM-urilor, prin facilitarea accesului acestora la finanţări, suplinindu-le astfel nevoile de lichiditate în desfăşurarea activităţii lor. Bugetul alocat pentru acest program este de 165 de milioane lei. Este un program care permite acordarea de garanţii de stat de până la 100.000 de lei pentru maximum 80% din valoarea unui credit contractat de IMM şi subvenţionarea până la 70% din rata dobânzii aferente creditului, dar nu mai mult de 6,5% pe an. Beneficiile acestui program au făcut ca până la data de 11 octombrie 2011 să aplice 2.034 de IMM-uri. Este un program încurajator, stimulator, dar şi de bun-simţ, aş putea spune. Este un program construit pe principiul cine munceşte şi are iniţiativă de investiţie este susţinut.

Nu ne permitem să acordăm ajutoare financiare la întâmplare, ci doar acelora care prin gândire antreprenorială şi efort contribuie şi la creşterea economică. Doar aşa, cu o economie sănătos dezvoltată, care se autosusţine, ne vom putea permite să acordăm apoi şi alte tipuri de ajutoare sociale mai generoase decât cele strict necesare. Altfel riscăm falimentul economic. Pe acelaşi principiu sunt construite şi programele pentru microîntreprinderi, cum este, spre exemplu, Programul "Start" pentru dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale în rândul tinerilor şi facilitarea accesului acestora la finanţare.

Avem aşadar strategie, avem programe şi avem rezultate. Pe de o parte, prin toate acestea, noi, cei din PDL, am putut dovedi că locul populismelor a fost luat de programe realiste de dezvoltare şi de susţinere durabilă a economiei, iar pe de altă parte toate acestea le demonstrează colegilor din opoziţie că numai prin astfel de iniţiative şi măsuri se poate evita decăderea economică.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Avem nevoie de un regim politic cu altă viziune"

Conform datelor furnizate în ultimul studiu al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, românii sunt cei mai săraci europeni. Nivelul sărăciei în România a ajuns să fie cel mai ridicat din Europa, ca urmare a efectelor performanţelor economice scăzute.

Datele furnizate de Eurostat, din 2010 şi preluate de ICCV, arată că România se află pe ultimul loc în ceea ce priveşte venitul mediu şi venitul median disponibil pe persoană, raportat la paritatea puterii de cumpărare în ţările membre UE. Deşi aceste date sunt din 2007, ele poziţionează România ca fiind o ţară ce se plasează în situaţia de sărăcie absolută.

Însă, gestionarea proastă a crizei economice de către PDL, măsurile luate de actuala guvernare nu au făcut nimic altceva decât să adâncească gradul de sărăcie, România fiind şi în prezent ţara cu cea mai ridicată proporţie de populaţie săracă din UE.

Conform datelor Eurostat, în România şi în Bulgaria PIB-ul pe cap de locuitor, raportat la puterea de cumpărare, a fost în 2010 cu aproximativ 55% mai mic faţă de PIB-ul mediu pe locuitor din Uniunea Europeană.

ICCV afirmă că, în cazul României, "prin măsurile de austeritate excesive adoptate de Guvernul României în anul 2010, puterea de cumpărare a românilor a scăzut dramatic - cu peste 9%, din martie 2010 până în martie 2011".

Proasta gestionare a banilor publici, lipsa politicilor de protecţie socială, precum şi ambiţia de a nu da caracter social statului dau puţine speranţe cetăţenilor români că lucrurile se vor îmbunătăţi.

Este clar că avem nevoie de un regim politic cu altă viziune.

Domnul Teodor Atanasiu:

"În curând Guvernul Boc îşi va angaja răspunderea pentru implementarea haosului total!"

Deşi veştile în ceea ce priveşte decăderea economică a României vin ca un tăvălug, dinspre toate instituţiile financiare internaţionale, iar prognozele acestora sunt din ce în ce mai sumbre, guvernul domnului Boc are cu totul alte preocupări arzătoare în prim-plan.

Abia am aflat, în mod oficial, că şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a redus, zilele trecute, drastic prognoza de creştere economică a României pentru anul 2012, cu 2,7 puncte procentuale, la 1,1%, că zvonistica s-a şi intensificat la Palatul Victoria în privinţa intenţiilor de prioritizare a agendei guvernamentale. Dar să nu cumva să credeţi că aceste intenţii vor avea vreo legătură cu relaxarea fiscală sau cu tăierea din rădăcini a lianelor junglei legislative care ne alungă în masă investitorii şi care reuşeşte cu brio să-i ţină la mare distanţă şi pe alţi potenţiali. În niciun caz domnul Boc şi ai săi colegi de partid nu au în planul curent reale doze de curaj decizional, precum reducerea efectivă a cheltuielilor efectuate de ministere şi prioritizarea cu folos pentru economie a investiţiilor sau luarea unor importante măsuri pentru stimularea întreprinzătorilor sau facilităţi pentru cei care ar crea noi locuri de muncă.

Domnul Boc îşi pregăteşte terenul pentru angajarea răspunderii guvernului său în Parlament pentru cu totul altceva: regionalizarea României, adică ciopârţirea judeţelor conform dorinţei imediate a preşedintelui Băsescu şi aruncarea în haos a actualei organizări administrative a României.

Ce contează că această decizie de desfiinţare a judeţelor ar destabiliza profund bunul mers al lucrurilor în fiecare localitate în parte din ţara asta? Sau că instituţiile publice existente într-un judeţ vor fi centralizate la nivelul unei mari regiuni, iar cetăţenii vor fi plimbaţi pe drumuri sute de km pentru a-şi rezolva problemele. Primordială este numai voinţa prezidenţială şi mai ales succesul de calcul electoral scontat, adică creşterea potenţialului principalului partid de guvernământ, PD-ul atât de drag domnului Băsescu.

De ce ar face măcar acum, în al treisprezecelea ceas, ceva palpabil, cu consecinţe benefice pentru repornirea economiei româneşti, domnul Boc şi a sa total ineficientă şi nepregătită echipă guvernamentală?!

Ce dacă acest demers nu este nicidecum considerat prioritar nici măcar de către partenerii de guvernare din coaliţie, UDMR-iştii de exemplu, mult mai cerebrali decât destabilizatorii PD-işti? Dacă preşedintele Băsescu vrea, domnul Boc trebuie să se execute prompt! N-are niciun alt cuvânt de spus, potrivit funcţiei sale, trebuie să tacă mâlc şi să îndeplinească doar ordinele primite.

Ţara poate să intre într-un haos total, economia poate să rămână în comă profundă pentru mulţi ani de acum încolo - deja 2012 va fi al patrulea an de recesiune pentru România -, iar voinţa cetăţenilor în privinţa regionalizării n-are de ce să fie luată în seamă prin organizarea obligatorie a unor referendumuri în acest sens. Nu contează oricum, absolut deloc, în ochii cinicei echipe Băsescu-Boc, ce vor românii sau care sunt adevăratele lor probleme sau faptul că poporul român a ajuns cel mai sărac din Europa şi aşa va rămâne pentru următorii 50 de ani, conform statisticilor europene. Contează doar că preşedintele Băsescu trebuie să facă tot ceea ce-i place şi când îi place, în ţara asta! Doar este preşedinte ales de un popor de care nu-i pasă...

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Dacă eşti parte din ţara ta, trebuie să te pui în slujba ţării !"

"Aceasta este dorinţa mea cea mai fierbinte pentru poporul român: să fie unit şi să se gândească la viitor. Nu numai la cel personal, dar şi acela este important. Dacă eşti parte din ţara ta, trebuie să te pui în slujba ţării!" - este fragmentul unui interviu acordat de către Majestatea Sa Regele Mihai în 2009, la Aubonne, în Elveţia.

Puţini au fost poate aceia care au citit acest interviu. Şi mai puţini sunt poate aceia care au înţeles valoarea îndemnului său. Acest fragment, aceste cuvinte ale ultimului Rege al României sintetizează de fapt o misiune pe care mulţi dintre noi, simpli cetăţeni şi mai ales, oamenii politici - o uităm de prea multe ori.

Într-o ţară în care interesul personal sau de grup primează prea des, în care legile şi normele sunt de multe ori făcute în folosul celor aflaţi la putere, într-un stat în care sunt încălcate principii de bază ale democraţiei şi instituţii fundamentale, noi, cei care nu am uitat de valori şi morală, care încă mai ştim să ne întoarcem către învăţămintele istoriei, trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a ne pune în slujba României. Putem fi ironizaţi că folosim cuvinte mari, că idealurile noastre sunt iluzorii, dar nimeni nu poate contesta că România a supravieţuit de-a lungul timpului prin oameni care au avut puterea de a-şi păstra credinţa într-un viitor corect al României şi a lupta pentru acesta. România a rezistat prin oamenii cărora nu le-a fost frică să folosească cuvinte mari şi mai ales să le ducă la îndeplinire.

Prin omagiul pe care Parlamentul României îl aduce astăzi Regelui Mihai ne onorăm înaintaşii care au creat România modernă, pe cei care au pus bazele instituţiilor democratice, de multe ori atacate de către potentaţi ai zilei. Prin omagiul adus Majestăţii Sale ne amintim de o perioadă din istoria României în care bunăstarea românilor era un drept câştigat, drept pe care astăzi îl contestă guvernanţii prin măsuri ce duc la scăderea nivelului de trai.

Prin omagiul de astăzi facem un recurs la istorie şi ne amintim că onoarea, dreptatea şi democraţia pot fi reînviate, că există speranţă pentru milioanele de români care nu au uitat că sunt cetăţeni de rang întâi ai propriei ţări şi ai Europei, că nedreptăţile pot fi îndreptate, iar cei care le fac sunt trecători. În istorie rămân aceia care nu uită că "Dacă eşti parte din ţara ta, trebuie să te pui în slujba ţării!"

Domnul Călin Potor:

"România, departe de a ieşi din criză, guvernboc-ul, visător în «succesuri»!"

În timp ce emil boc, cu litere mici, face planuri de regionalizare şi se preocupă să inventeze metode administrative şi legislative, prin care să deturneze voinţa electoratului şi să salveze pdl, cu litere mici, economia României îşi continuă prăbuşirea. Am ajuns în situaţia paradoxală ca în România de azi, într-un stat european, să nu mai discutăm deloc despre prosperitate şi viitor. Vorbim numai despre sărăcie. Totul se rezumă la gestionarea sărăciei, la austeritate şi împrumuturi costisitoare, în plan economic, şi nesfârşite abuzuri şi aservirea statului către propria clientelă, în plan politic. Acesta este rezultatul guvernării PDL

O naţiune care nu se raportează decât la propria-i sărăcie nu are şanse de viitor. România se află astăzi în stare de blocaj şi economic, şi social şi politic. Asta dovedeşte, încă o dată, ipocrizia puterii atunci când pretinde că este de dreapta. Dreapta ar fi însemnat căutarea prosperităţii pentru toată lumea - de la bugetari la mediul de afaceri, de la pensionari la antreprenori - şi mai ales soluţii de relansare economică.

Zilele trecute, Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii a dat publicităţii un studiu intitulat "Starea sărăciei din România în context european". Câteva concluzii ale acestuia ne arată că guvernul boc minte în continuare. Românii sunt cei mai săraci europeni. Pe lista celor mai sărace 20 de regiuni din Europa, România se înscrie cu şase zone, ce acoperă aproape toată ţara (exceptând zona Bucureşti-Ilfov). În România şi Bulgaria, PIB pe locuitor (exprimat la paritatea puterii de cumpărare standard) a fost, în anul 2010, cu aproximativ 55% mai mic faţă de PIB-ul mediu pe locuitor din Uniunea Europeană (Eurostat, 2011). Românii au salariul cel mai mic din Europa, iar familiile cu copii au situaţia cea mai dificilă. Familiile de patru persoane (doi adulţi şi doi copii), care dispun doar de un salariu minim, plus alocaţiile a doi copii, nu reuşesc să-şi satisfacă nici măcar trebuinţele de consum ale minimului de subzistenţă. Cu alte cuvinte, nu au din ce trăi.

O viaţă de muncă nu garantează ieşirea din sărăcie la vârsta a treia. De mai mult de jumătate de an, USL a avertizat cu privire la iminenţa unui nou val de criză. Am propus chiar la ultimele consultări de la Cotroceni mai multe măsuri şi un calendar de acţiune. Printre ele se număra constituirea unei comisii tripartite - putere, opoziţie, BNR. emil boc a preferat să închidă ochii, a refuzat orice dialog, cu aceeaşi atitudine iresponsabilă, spunându-ne că România merge bine şi negând realitatea crizei. Într-o perioadă, emil boc ieşea în fiecare săptămână cu cifre inventate, ne spunea câte zeci de mii de contracte noi s-au semnat, ce creştere economică avem. Evident că toate acestea s-au dovedit neadevărate.

Realitatea de azi ne arată cu totul altceva: investitorii nu vin să creeze locuri de muncă, ci fug de România, criza nu se încheie, ci se adânceşte, toate prognozele de creştere economică au fost revizuite în scădere, nu există nici un fel de perspectivă de redresare (emil boc acum ne spune că este pesimist şi speră ca "Parlamentul să nu comită derapaje în politici, în contextul anului electoral.")

După Comisia Naţională de Prognoză, care a revizuit în scădere, de la 3,5% la 2,5%, estimarea de creştere economică pentru 2012, şi după alte organisme private care s-au pronunţat în acelaşi sens, iată că şi BERD a redus prognoza de creştere economică a României de la 3,8% la 1,1%, o diferenţă considerabilă. FMI a scăzut prognoza la 2%. Din Europa de Sud-Est, cel mai mult s-au înrăutăţit perspectivele României, Albaniei şi Serbiei. Acest lucru se traduce simplu: austeritatea va continua şi în 2012, România nu va ieşi din criză, mediul de afaceri nu va găsi sprijin de la guvern şi nici premise de relansare, pensiile vor fi îngheţate, iar salariile nu vor fi readuse la nivelul anterior tăierilor.

Între timp, România acumulează datorii din ce în ce mai mari. Datoria externă a României a crescut cu 67% în ultimii trei ani şi ar putea depăşi, până la finele anului, pragul record de 100 miliarde de euro. Potrivit estimărilor specialiştilor, am ajuns să împrumutăm 2,4 milioane de euro pe oră. România se află la cel mai scăzut nivel al investiţiilor din 2002 încoace. În primele 7 luni ale anului 2011, investiţiile străine au fost de 1,1 mld. uro, cu 30% mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului 2010 şi cu 58% mai puţin decât în 2009. În perioada 2007 - 2011, situaţia investiţiilor străine directe este următoarea: 2007 - 9 miliarde euro; 2008 - 9,5 miliarde euro; 2009 - 3,5 miliarde euro; 2010 - 2,6 miliarde euro; 2011 (preliminar) - 1,8 miliarde euro! Aceasta este realitatea "succesurilor" guvernului emil boc!

Domnul Călin Potor:

"Buget ba, reorganizare da!"

Din informaţiile vehiculate în ultima perioadă, Guvernul intenţionează să amâne depunerea proiectului de buget pe 2012, motivând că aşteaptă estimările Comisiei Europene şi stabilirea ţintei de deficit cu FMI şi CE. Această amânare nu poate fi explicată decât în două feluri, ambele indicând incompetenţa şi iresponsabilitatea acestui cabinet jenant: fie proiectul de buget nu este finalizat şi puterea încearcă să paseze răspunderea, fie guvernul nu este capabil să facă propriile estimări în mod realist. Temerea mea şi a PNL este că executivul va face tot posibilul şi va găsi pretexte pentru a întârzia prezentarea bugetului, cu scopul de a evita dezbaterile parlamentare.

În timp ce nu se ocupă de definitivarea bugetului, puterea are timp pentru ample acţiuni de alocare discreţionară de fonduri către primăriile partidelor componente ale coaliţiei de guvernământ. Puterea rămâne complet autistă faţă de problemele reale din societatea românească şi continuă politica cinică de "pedepsire" a comunităţilor locale, care nu şi-au ales primari PDL sau UNPR. Actualul guvern sfidează din nou opinia publică, alocând în mod discreţionar fonduri pe criterii politice. Lista de 300 de primării care primesc bani de la guvern pentru acoperirea datoriilor şi cheltuielilor este dominată net de primari ai PDL şi UNPR. În fruntea ei se află Piatra Neamţ, unde primar este Gheorghe Ştefan, către care guvernul a trimis 1,1 milioane lei.

În faţa abuzurilor tot mai evidente, Partidul Naţional Liberal a solicitat formarea unei Comisii parlamentare care să monitorizeze zilnic transferurile bugetare către administraţia locală. De asemenea, această comisie ar trebui să solicite Guvernului, pentru fiecare localitate din România, alocările făcute în 2011, prin hotărâre de guvern, din rezerva bugetară, transferurile prin intermediul ministerelor de linie şi celelalte sume care sunt alocate pe proiecte şi programe speciale.

În acelaşi timp în care este aşteptat bugetul, PDL se ocupă şi de altă tâmpenie, precum reorganizarea administrativ-teritorială, pentru care mai nou se aude despre ipoteza asumării răspunderii. Poziţia PNL a fost clară şi fără echivoc de la bun început. Luăm în calcul soluţii politice radicale în cazul asumării răspunderii pe acest subiect, inclusiv părăsirea Parlamentului. Nu grevă parlamentară, ci retragerea efectivă din Parlament. Toată lumea trebuie să ştie că mai există şi speranţă în Justiţie. Spre exemplu, CJ Vrancea şi CJ Constanţa au obţinut decizii irevocabile în instanţă, potrivit cărora fiecare consiliu judeţean din România are dreptul să organizeze referendumuri privind desfiinţarea judeţelor şi reorganizarea, în ciuda contestaţiilor înaintate de prefecţi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Motor suicidar"

Un pacient de 31 de ani a ajuns în stare critică după ce a băut soluţie de spălat motorul în scop suicidar. Pacientul a încercat iniţial să se spânzure, după care a ingerat substanţă corozivă. Pacientul prezenta hemoragie digestivă superioară şi exista oricând riscul de perforaţie digestivă şi a necesitat în urgenţă intubaţie orotraheală, resuscitare volemică, antisecretorii, antispastice, antalgice. Prognosticul imediat este extrem de rezervat. Este al doilea pacient internat la ATI-Toxicologie în doar două zile la Centrul de Traumă şi Toxicologie "Sfântul Ioan". În absenţa unui program naţional de prevenţie şi a asigurării suportului psihologic putem doar constata că epidemia tăcută a suicidului capătă proporţii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Medici în loc de brancardieri"

Peste 30 de pacienţi în stare gravă au fost căraţi de medicii de la urgenţe pentru că UPU a avut un singur brancardier pe tură. Politraumatismele, accidentele rutiere, pacienţi în comă, fracturi deschise au aşteptat transportul în sălile de operaţii, mijloacele de investigaţii sau în secţii, iar medicii şi asistenţii şi chiar personalul de la pază au cărat pacienţi. Ne întrebăm doar, cum cred cei ce se cred stăpâni peste sănătate că poate fi cărat un pacient pe targă de un singur om, ce riscă să rămână paralizat sau să-şi piardă viaţa dacă intervenţia nu se realizează în secunde.

Conducerea Spitalului Spiridon a fost informată de această situaţie, dar a preferat să pună viaţa ieşenilor în pericol prin proasta administraţie şi pseudoeconomii. Situaţia nu este singulară şi constatăm că de la măreaţa comasare şi realizare pe hârtie a unui aşa zis spital de categorie I numărul cazurilor de malpraxis administrativ este în creştere.

Voi informa Parlamentul şi voi cere o anchetă a Ministerului Sănătăţii pentru ca astfel de lucruri să nu se mai repete.

Aceste aberaţii confirmă iar necesitatea unui Centru de Traume şi Toxicologie în care lucrurile să fie rezolvate de urgenţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Urgenţele mele"

Poate că unii dintre dumneavoastră se întreabă dacă avem o urgenţă. Pot să vă răspund că avem nu una, ci două urgenţe majore: acestea se numesc Iaşi şi Moldova. Afecţiunile lor sunt cronice, dar au devenit urgenţe datorită indolenţei şi diletantismului unor indivizi venali, ce au răstignit interesele comunităţii pe altarul profitului personal.

După mai bine de două decenii de la Revoluţie, Moldova a devenit cea mai săracă regiune din România şi una din cele mai sărace din întreaga Europă. Copiii noştri pleacă peste hotare, în căutarea unei vieţi măcar mai decente, părinţii noştri se înghesuie la cozi pentru a primi câte două pâini gratuite, iar mulţi dintre noi îşi caută cu disperare un loc de muncă. Iar Iaşiul, vechea capitală a Moldovei, a devenit capitala sărăciei, fiind redus în ultimii ani la condiţia unui târguşor de provincie. Toţi suntem prinşi într-un trafic de coşmar, pe străzile ce par scoase din Stalingradul anilor ́40. Toţi ne urcăm în tramvaie, rugându-ne cu sufletul la gură ca măcar de data aceasta să nu sară de pe şine. Toţi strângem caloriferul în braţe şi ne spălăm cu apă rece, întrebându-ne ce vină şi ce păcat ascuns trebuie să ispăşim în faţa administraţiei locale. Toţi avem cel puţin o rudă, care a căzut victima haitelor de câini comunitari. Toţi respirăm praful unuia dintre cele mai poluate oraşe ale ţării şi căutăm în zadar un petec de verdeaţă. Şi în tot acest timp, în Palatul Roznovanu se aude clinchetul cupelor de şampanie. Pentru încă o treabă bine făcută.

Ce am făcut pentru Iaşi şi Moldova? Am sprijinit şi finanţat înfiinţarea Centrului de Traumă şi Toxicologie, ce va deservi urgenţele majore din Iaşi şi întreaga Moldovă. Am asigurat finanţare pentru şcolile din mediul rural. Am asigurat finanţare pentru infrastructura din această zonă. Am sprijinit construcţia a peste 2000 de locuinţe prin ANL în Iaşi.

Ce putem face împreună pentru Iaşi şi Moldova? Putem aduce schimbarea. O schimbare în bine. Vă propun un Iaşi în care viaţa de zi cu zi să nu mai fie un chin. Un Iaşi demn de statutul de oraş european al secolului 21. Vă propun să atragem împreună fonduri europene şi investitori în regiunea noastră. Să revitalizăm economia unui oraş care nu mai produce nimic. Vă propun să regândim sistemul de trafic rutier. Vă propun să circulăm pe asfalt, nu prin gropi şi noroi. Vă propun să punem în valoare istoria şi cultura acestui oraş.

Poate că unii se mai întreabă încă de ce port acest costum. Îl port deoarece sunt un om ca şi dumneavoastră. Trăiesc, muncesc şi iubesc ca şi dumneavoastră în Iaşi.

Unii oameni văd lucrurile aşa cum sunt şi se întreabă de ce. Eu văd lucrurile care nu există şi mă întreb de ce nu. Pentru că ar putea fi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"3 în 1"

Un pacient de 42 de ani a ajuns la CTT (Centru de Traumă şi Toxicologie) din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" după o tentativă de sinucidere, prin asocierea a trei metode: inhalare de metan, ingestie de medicamente şi venesecţie. Pacientul a dat drumul la gaz, încercând totodată să izoleze incinta şi şi-a provocat mai multe plăgi la nivelul plicii cotului bilateral şi a ingerat din medicaţia mamei. Pacientul prezenta dispnee, polipnee, greţuri, vărsături, cefalee şi a necesitat imediat măsuri de suport respirator, spălături gastrice, hemostază provizorie, antidotism, terapie simptomatică asigurate de trei specialităţi medicale: medici de urgenţă-toxicologi, chirurgi reconstructivi şi ATI. Când starea clinică o va permite va beneficia de suportul psihologic al voluntarilor CIRTIA. Gestul suicidar a fost declanşat de condiţiile socioeconomice precare în care este nevoit să-şi crească cei patru copii. Pacientul va rămâne internat la Toxicologie.

În absenţa unor programe de prevenţie a suicidului, centrate pe populaţii vulnerabile, constatăm că numărul celor care recurg la metode autolitice este în continuă creştere.

Doamna Claudia Boghicevici:

"A început un nou recensământ al populaţiei României"

Declaraţia cu care mă prezint în faţa dumneavoastră se referă la recensământul început săptămâna trecută şi care se desfăşoară până la data de 31 octombrie 2011.

Primele date legate de acest recensământ se vor da publicităţii abia la începutul anului 2012.

Recensământul are o importanţă deosebită, întrucât acesta ne va oferi oglinda reală a societăţii actuale, iar informaţiile culese vor genera o perspectivă concretă a tot ceea ce viaţa cotidiană românească înseamnă pentru cetăţeni.

Mai mult decât atât, recensământul este necesar a fi realizat periodic, pentru a deţine un permanent contact cu evoluţia şi schimbările apărute în societate. Toate statele membre ale Uniunii Europene sunt obligate să realizeze un recensământ o dată la zece ani.

În urma recensămintelor din 1992 şi 2002 ştim că numărul locuitorilor a scăzut, de la 22.810.035 la 21.680.974 de persoane, dar a crescut cel al persoanelor cu studii superioare, de la 967.570 la 1.371.108. Din totalul populaţiei stabile, în urma recensământului din 2002, cei mai mulţi români locuiesc la oraşe, 11.435.080, în mediul rural fiind înregistrate 10.245.894 de persoane.

În 1992, datele recensământului au relevat faptul că 10.418.216 locuiau la sate, iar 12.391.819 locuiau la oraş. Statisticile mai arată că în 2002, în România erau 11.112.233 femei, iar în 1992, au fost înregistrate 11.596.272 de femei.

Pentru efectuarea acestui recensământ au fost angajate peste 100.000 de persoane, creându-se astfel noi locuri de muncă. Pentru aceste persoane s-au încheiat contracte individuale de muncă pe durată determinată, ele beneficiind de toate drepturile salariale ce decurg din încheierea unor astfel de contracte.

Trebuie să încurajăm primirea recenzorilor şi disponibilitatea persoanelor de a primi aceste persoane, toţi trebuie să cunoască faptul că refuzul primirii şi a răspunderii la întrebările recenzorilor au ca şi consecinţă primirea unei amenzi substanţiale. Persoanele angajate pot fi recunoscute uşor, întrucât sunt obligate să poarte la vedere ecusoane şi mape cu însemnele şi sigla recensământului populaţiei şi locuinţelor 2011 şi, de asemenea, sunt obligate să se legitimeze cu actul de identitate, pentru a vă demonstra că este persoana care poartă ecusonul.

În colegiul în care am fost aleasă să-i reprezint pe cetăţeni în Parlament, am încurajat şi am purtat discuţii pe această temă, mai ales că persoanele de etnie rromă sunt mult mai temătoare în a primi şi a discuta deschis cu astfel de persoane.

Cred că este de datoria noastră, a fiecăruia, să mergem în colegiile noastre şi să ne informăm cetăţenii cu privire la importanţa acestui recensământ.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2011"

Declaraţia politică cu care mă prezint în faţa dumneavoastră are ca temă recensământul populaţiei şi locuinţelor care se desfăşoară în perioada 20 octombrie - 31 octombrie 2011 pe teritoriul ţării noastre.

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a acestei activităţi au fost angajate peste 100.000 de persoane. Cred că numai cei care nu au dorit să muncească nu s-au înscris ca recenzori.

Pentru că sunt unul din deputaţii care face parte din Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor, în judeţul din care provin am încurajat persoanele defavorizate, tinerii, chiar şi şomerii de a se angaja ca recenzori. Salariul plătit reprezintă un venit pentru oricare dintre aceste categorii şi obligă statul la plata tuturor drepturilor salariale ce ţin de încheierea unui contract individual de muncă pe durată determinată.

De asemenea, am încurajat şi încurajez oamenii ce fac parte din colegiul meu de a primi şi a răspunde sincer la întrebările recenzorilor, care pot fi recunoscuţi uşor după ecusoanele şi mapele albastre care au sigla şi însemnele cu recensământul populaţiei şi locuinţelor 2011 şi care sunt obligate să se legitimizeze cu actul de identitate, dacă persoana ce o primeşte doreşte să verifice identitatea recenzorului. Am asistat cu stupoare cum opoziţia, în acelaşi stil iresponsabil practicat în ultimi doi ani, încearcă să sperie populaţia cu teme nerealiste, incitând la nesupunere şi politizând un proces social care are un impact important în strategia de dezvoltare a societăţii româneşti. De altfel, suntem singura ţară din Europa în care perioada de criză găseşte opoziţia în postura de "opozant din oficiu", atât pentru coaliţia de guvernare, dar şi faţă de propriul popor, prin atitudinea de sabotare a oricăror încercări de stabilitate. Acest aspect este sesizat de fiecare dată de FMI şi Banca Mondială, ultimul exemplu este blocarea Legii Asistenţei Sociale în Senat, deşi amendamentele propuse de senatorii USL au fost acceptate de ministrul muncii.

Sper ca prin acest recensământ să obţinem date mult mai exacte referitoare la natalitate, apartenenţa religioasă, naţionalitate, categoria socio-profesională, dar şi date despre locuinţele şi nivelul de trai al românilor.

Domnul Cristian Buican:

"Discursul Regelui, un moment istoric"

Vom asista în scurt timp la unul din cele mai importante momente din istoria democraţiei româneşti, chiar aici, în această sală. Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, la iniţiativa Partidului Naţional Liberal, această sală găzduieşte o şedinţă solemnă, la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani, a ultimului Rege pe care l-a avut România, Regele Mihai I. În primul rând, doresc pe această cale să urez cele mai calde urări Majestăţii Sale, Regele Mihai, şi să îi mulţumesc pentru onoarea pe care ne-o acordă de a transmite un mesaj românilor din sala ce găzduieşte şedinţele celei mai importante instituţii democratice a statului.

Prezenţa Majestăţii Sale în Parlament cu ocazia aniversării a 90 de ani este un moment simbolic, iar celebrarea unei personalităţi importante a istoriei naţionale ar trebui să fie o modalitate de a arăta respectul cuvenit istoriei şi tradiţiei, indiferent dacă suntem monarhişti sau republicani. Pe această cale doresc să mulţumesc colegilor care au fost de acord cu această iniţiativă a Partidului Naţional Liberal şi să îi asigur că intenţia noastră este una pur simbolică şi nu are nicio legătură cu schimbarea statutului de republică al României.

Faptul că Regele Mihai va putea să se adreseze după multe decenii Parlamentului, instituţia cea mai reprezentativă a naţiunii, este un gest politic decent şi un moment istoric unic. Indiferent de declaraţiile din ultimele luni ale unor importanţi decidenţi politici din arcul guvernamental, participarea la un astfel de eveniment reprezintă o onoare pe care nu o ai de foarte multe ori în viaţă. Tocmai de aceea, fac un apel la colegii parlamentari din spectrul puterii, ca indiferent de opţiunile personale, să facă cinste instituţiei pe care o reprezintă şi să înţeleagă să se comporte în conformitate cu normele de conduită democratică pe care un asemenea moment le impune.

Chiar dacă relaţia dintre Majestatea Sa Regele Mihai şi conducătorii aleşi democratic din ultimii 20 de ani a cunoscut momente de poticneală şi răceală, această şedinţă solemnă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului consacrată aniversării a 90 de ani de viaţă a Majestăţii Sale Regele Mihai I al României trebuie să fie un exemplu de decenţă şi comportament democratic responsabil din partea tuturor celor care vor avea onoarea să participe la acest eveniment.

Un astfel de moment istoric, pe lângă rolul simbolic, are şi valenţele unei democraţii consolidate, fapt ce denotă încredere şi ridică prestigiul nostru, ca popor, în ochii partenerilor noştri din întreaga lume. Aşa cum era de aşteptat, organizarea unei astfel de şedinţe solemne nu a trecut neobservată în rândul democraţiilor consolidate, presa europeană occidentală prezentând acest eveniment pe larg şi subliniind importanţa momentului. Mai mult decât atât, ca simbol al unui imens respect pe care majoritatea statelor europene îl poartă Casei Regale, la şedinţa ce va începe în mai puţin de o oră, vor participa ambasadori şi reprezentanţi diplomatici ai tuturor statelor ce preţuiesc şi respectă valorile democratice.

În final, doresc să urez cele mai calde urări Majestăţii Sale Regele Mihai I al României cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 90 de ani şi să mulţumesc Casei Regale pentru tot ceea ce a realizat pentru România şi români, de-a lungul timpului.

La mulţi ani, Majestate!

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Au trecut aproape 21 de ani de la momentul în care poporul român, exasperat de existenţa mai mult decât pauperă pe care o ducea de aproape o jumătate de veac, a hotărât că doreşte altceva, un alt mod de viaţă.

Şi a ales atunci, în acel frământat sfârşit de an 1989, calea democraţiei şi a statului de drept, care să înlocuiască dictatura şi insecuritatea socială, calea economiei de piaţă, care să înlocuiască structurile economice etatiste, dovedite a fi falimentare, în sfârşit, a ales calea prosperităţii, în locul unei pauperităţi cvasigenerale!

Sunt convins că, cel puţin cei de o vârstă apropiată de a mea, îşi amintesc foarte bine că acestea erau, pe atunci, principalele revendicări ale celor care, asumându-şi nişte riscuri imense pentru acele zile, au ieşit în stradă, hotărâţi să-şi schimbe - singuri şi în mod radical - destinul.

De aceea, la o distanţă de două decenii de acele evenimente, consider că este timpul unei analize corecte a momentului în care ne aflăm, cântărind în mod onest în ce măsură aceste deziderate s-au îndeplinit.

Aşadar, are poporul român parte de o societate democratică? Dar de mult doritul stat de drept, generator de securitate personală şi socială?

Dacă aş fi un naiv, tributar unui mod de gândire superficial, aş putea fi tentat să dau un răspuns pozitiv acestor chestiuni. Întrucât însăşi Constituţia României garantează libertatea cuvântului, libertatea de deplasare şi pe cea de asociere, se poate spune că avem o societate profund democratică. Cum la fel de adevărat este că, atâta timp cât aceeaşi lege fundamentală garantează separarea puterilor în stat, avem parte, bineînţeles, şi de mult doritul stat de drept, capabil să impună forţa dreptului în defavoarea dreptului forţei!

Cum, însă, naivitatea şi superficialitatea nu m-au caracterizat, din fericire, niciodată, nu pot să nu constat că toate acestea se transformă, în ultimii ani, tot mai mult în forme fără fond! Căci nu pot să nu constat că libertatea cuvântului este, într-adevăr, un drept respectat, însă numai dacă nu este folosită pentru a critica puterea politică. Altfel, fie că eşti tu simplu cetăţean, fie că eşti membrul vreunui sindicat sau, mai grav, primar din partea vreunui partid de opoziţie, te poţi trezi ori că eşti disponibilizat din "raţiuni de eficientizare a instituţiei" (aşa cum au păţit, spre exemplu, numeroşi poliţişti, în urma "îndrăznelii" de a-l contesta pe Preşedintele României), ori că eşti sabotat constant în activitatea ta de edil, sugerându-ţi-se în mod deschis că situaţia ţi s-ar îmbunătăţi în mod radical dacă ai trece în barca puterii. Aşadar, halal "libertatea cuvântului", halal "drept la liberă asociere".

Sigur, rămâne în continuare neîngrădit dreptul la libera circulaţie. Ba chiar pare că, dintre toate libertăţile cetăţeneşti proprii oricărei societăţi autentic democratice, acesta este dreptul cel mai preţuit de puterea politică actuală, care nu doar că îl respectă cu sfinţenie, dar chiar îndeamnă în mod repetat cetăţenii români să emigreze cât mai repede şi într-un număr cât mai mare, după principiul conform căruia "decât să le duci grija, mai bine să le duci dorul".

Evident, aceste îndemnuri se adresează doar unei părţi a acestui popor, şi anume celei care se face "vinovată" de a nu fi susţinătoarea necondiţionată a puterii actuale şi a "măreţelor" sale realizări.

Din nefericire, garantarea şi chiar instigarea repetată la folosirea acestui drept de către un procent cât mai mare al populaţiei nu este deloc în concordanţă cu ceea ce oamenii îşi doreau în decembrie 1989. Prin garantarea dreptului la liberă circulaţie ei înţelegeau asigurarea dreptului de a se deplasa în scop turistic sau de afaceri, în nici un caz nu îşi doreau noi forme de autoexilare!

Cât despre funcţionarea instituţiilor statului de drept şi de respectul faţă de acestea, este suficient să amintim încălcările repetate ale Constituţiei şi ale atâtor alte legi de către principalii exponenţi ai actualei coaliţii guvernamentale, secondaţi cu brio de însuşi Preşedintele României. Sunt atât de multe exemplele în acest domeniu, încât consider că este inutil să le mai enumăr. De aceea, mă mulţumesc să amintesc numai încălcarea de dată recentă a prevederilor legale care stipulează pentru Guvernul României obligativitatea de a prezenta în faţa Parlamentului, până la data de 15 octombrie, proiectul Legii Bugetului de Stat.

Deşi somat, în repetate rânduri, de reprezentanţii principalului for legislativ al acestei ţări să respecte măcar această prevedere legală, domnul prim-ministru Emil Boc refuză să o facă, recunoscând cu nonşalanţă că nu s-a întâlnit, încă, cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional şi cu cei ai Comisiei Europene pentru a se pune de acord asupra acestui proiect.

În acest caz, mă întreb cu îndreptăţită îngrijorare: cât de "de drept" mai este acest stat guvernat de PDL şi compania, atâta timp cât prevederile legale nu mai au nicio importanţă? Oare primul ministru a avut grijă să-şi informeze partenerii externi asupra termenului expres menţionat în legislaţia naţională ca reprezentând limita maximă până la care proiectul Legii bugetului de stat poate fi înaintat spre dezbatere Parlamentului României? Sau şi această prevedere legală i s-a părut reputatului om politic şi eminentului jurist una lipsită de importanţă, ca şi multe altele, de altfel. Şi dacă tot recunoaşte domnia sa cu atâta dezinvoltură că se află în fruntea unei echipe guvernamentale total incompetente în a alcătui un proiect de asemenea anvergură, de ce nu se retrage, lăsând locul unuia mai priceput, poate chiar domnului Jeffrey Franks, omul care pare a fi, tot mai mult, adevăratul prim-ministru al României?

În aceste condiţii, cu o asemenea guvernare, este absolut evident că nici măcar nu are rost să mai discutăm de celălalt mare deziderat revoluţionar al poporului român, prosperitatea în propria-i ţară! E cazul, deci, să amânăm o astfel de discuţie pentru perioada de după alegerile următoare şi asta numai în cazul în care, măcar acum, în al doisprezecelea ceas, acesta va fi mult mai prezent, mai atent şi mai ales, mult mai selectiv în cabinele de vot.

Domnul Dan Bordeianu:

Astăzi trăim un moment istoric. Maiestatea Sa, Regele Mihai I al României vine în plenul celor două Camere ale Parlamentului pentru a susţine un mesaj cu ocazia împlinirii respectabilei vârste de 90 de ani.

Ultimul şef de stat în viaţă din timpul celui de al Doilea Război Mondial, monarhul român cunoscut şi respectat de întreaga lume, Regele Mihai I este jignit şi înjosit de gaşca care a pus mâna pe România.

Refuzul iniţial de a fi prezent astăzi în Parlament a fost o manevră care a speriat chiar pe Băsescu şi aliaţii săi. Un gest de normalitate, un gest de respect a fost transformat într-o vendetă politică a Preşedintelui, pe care nu ne-o putem permite ca naţiune sau ca oameni.

Astăzi, în plenul celor două Camere, ni se va adresa istoria. Totul este să ştim să o ascultăm, să o înţelegem şi să tragem învăţămintele care se impun.

Din păcate, reprezentanţii PDL nu vor şi nu pot să înţeleagă nimic. Atitudinea Preşedintelui Camerei Deputaţilor este elocventă. Doamna Roberta Anastase şi-a găsit, exact în aceste zile, să facă o vizită oficială în... Georgia.

Dacă nu se împart nişte bani, nu se discută despre nicio funcţie, sau altceva de acest gen, cei de la PDL nu sunt interesaţi, aşa că pleacă pe bani publici în vizite în străinătate. Toate acestea, în timp ce o comunitate locală din Cehia, Kromeriz, i-a acordat Maiestăţii Sale, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, titlul de cetăţean de onoare al acestei localităţi. Aşadar, străinii ştiu să aprecieze adevăratele valori ale românilor, în timp ce noi, acasă, ştim doar să împroşcăm cu noroi.

Se pare că încă nu ştim să ne cinstim valorile. Se pare că principiile şi valorile europene sunt încă necunoscute pentru noi.

La mulţi ani, Maiestate!

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"O şansă pentru imaginea României, obturată de guvernanţi"

În această săptămână, România se află sub semnul unui eveniment de excepţie: celebrarea celei de a 90-a aniversare a singurului şef de stat supravieţuitor celei de a doua conflagraţii mondiale. Spre şansa României, acesta este fostul şef de stat al României, Majestatea Sa Regele Mihai I.

Practic, însă ne aflăm sub semnul a trei evenimente: România îşi celebrează deci şi un fost şef de stat şi îşi celebrează şi o parte din propria istorie. În aceste zile se vor afla la Bucureşti regele şi regina Suediei, regina Spaniei şi reprezentanţi ai caselor regale din Austria, Belgia, Bulgaria, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Iordania, Liechtenstein, Luxemburg, Muntenegru, Portugalia, Rusia, Serbia.

Manifestările dedicate celebrării Regelui Mihai reprezintă un extraordinar prilej pentru îmbunătăţirea imaginii României în Europa şi în lume. Pentru că, fără îndoială, agenţiile de presă străine vor transmite numeroase ştiri de la Bucureşti, se va vorbi despre România, se va vorbi despre un act de normalitate care se întâmplă la Bucureşti. Se ştie, Bucureştiul, România, nu prea apar în media din străinătate decât atunci când este vorba de fapte negative, iar acum există un prilej pentru ca să se vorbească şi de bine de România.

Dar, se impune o întrebare, de ce pentru actualii guvernanţi, nu există celebrarea Regelui Mihai, nu există celebrarea unui personaj din istoria României şi nu numai? Dacă de la Traian Băsescu nu ne aşteptăm la ceva bun - din contră, la ultimele apariţii în media, nu a făcut altceva decât să-l jignească pe fostul şef al statului, speram ca măcar, de formă, guvernanţii să încerce să salveze aparenţele şi măcar să o felicite pe Majestatea Sa Regele Mihai I. Ar fi fost un gest simbolic, care, cu siguranţă nu ar fi ştirbit nimic din republicanismul de paradă afişat de echipa lui Emil Boc. Pentru a-l celebra (sau felicita) pe fostul şef de stat, nu presupune a fi monarhist sau republican, presupune a fi doar român. Chiar şi mulţi dintre cei care s-au zbătut în Parlament pentru ca astăzi Regele Mihai să poată susţine un discurs, nu sunt monarhişti, sunt republicani convinşi, dar respectul faţă de istoria României, respectul faţă de un fost şef de stat al României, a primat.

Din păcate, nu am observat până acum nici măcar vreo intenţie a guvernanţilor măcar de a-l felicita pe Regele Mihai. Am observat, însă, în presa afiliată Puterii, noi atacuri, care au culminat cu aberaţii specifice zvonurilor securistice din anii 70-80, de genul "Regele Mihai i-a chemat pe comunişti la guvernare, el l-a pus prim-ministru pe Petru Groza". Rămâne să ne consolăm cu faptul că pentru autorităţile altor state - zilele trecute, un oraş din Republica Cehă i-a conferit diploma de cetăţean de onoare, şi nu este singura distincţie recent primită - Regele Mihai înseamnă ceva şi i se acordă preţuire şi respectul cuvenit.

Comportamentul actualilor guvernanţi reprezintă însă o pată pentru imaginea României, o imagine şi aşa şifonată prin ultimele "declaraţii de război" făcute în aceste zile de Traian Băsescu la adresa liderilor principalelor state din Uniunea Europeană.

Mă aştept ca în aceste zile laboratoarele puterii să fabrice o serie de diversiuni, pentru a eclipsa manifestările legate de celebrarea Regelui Mihai, pentru că, la astfel de acţiuni, reprezentanţii puterii sunt adevăraţi specialişti.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Din ce în ce mai multe şosele însângerate"

Numărul accidentelor rutiere din ce în ce mai grave este în creştere, numai în decursul a două zile - 15 şi 16 octombrie 2011 - bilanţul acestora este sumbru: 18 morţi şi 61 răniţi pe şoselele din România.

Cauzele acestor accidente sunt multiple: viteza excesivă, neacordarea priorităţii pietonilor, traversarea neregulamentară a acestora, viteza neadaptată la condiţiile de drum, creşterea numărului de motociclete şi scutere, conducerea imprudentă şi, nu în ultimul rând, conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice.

Comportamentul participanţilor la trafic reprezintă principala cauza a mortalităţii. De asemenea, infrastructura de proastă calitate face ca aproape jumătate din numărul românilor să nu se simtă în siguranţă în trafic, la care contribuie şi educaţia rutieră deficitară a şoferilor.

Nu aş vrea să dau uitării miile de permise de conducere obţinute în mod fraudulos de către unii cetăţeni români şi care în continuare au dreptul de a şofa pe şoselele din România şi Uniunea Europeană.

De asemenea, legislaţia încă deficitară ne arată că un cetăţean român care a săvârşit o infracţiune gravă din culpă poate să conducă în continuare un autoturism cu ajutorul unei dovezi eliberate de poliţia rutieră, fără nicio durere de cap.

Lipsa de autoritate a poliţiei rutiere, determinată, pe de o parte, ca urmare a atitudinii nepotrivite pe care unii agenţi rutieri o au în continuare faţă de şoferi, iar, pe de altă parte, din pricina dispreţului faţă de lege care s-a înrădăcinat în cultura civică a românilor, continuă să fie un factor care contribuie la indisciplina şi insecuritatea din trafic.

Comisia Europeană se implică şi ea. În acest sens, a elaborat un set de orientări în domeniul siguranţei rutiere cu scopul de a reduce numărul deceselor înregistrate pe drumurile europene cu până la 50% până în 2020.

Parlamentul European a adoptat o rezoluţie la sfârşitul lunii septembrie prin care să fie armonizate regulile aplicate în statele membre UE privind traficul rutier, semnele de circulaţie, testele de inspecţie tehnică, listele admise de alcool prezent în sânge, un set de 103 măsuri ce nu vor face altceva decât să reducă aceste accidente dramatice.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Prea mulţi copii români fără protecţie!"

În urmă cu mai bine de cincisprezece ani România era cunoscută în lume drept ţara care nu-şi iubeşte copiii sau ţara copiilor abandonaţi în stradă. Imaginile cu micuţi ieşind din gurile de canalizare ale metropolelor sau dormind pe băncile gărilor sau autogărilor au emoţionat o lume întreagă.

Astăzi, astfel de situaţii au devenit doar evenimente izolate, însă, din nefericire, alte fenomene tind să prindă amploare.

În primul rând, pentru prea mulţi copii români copilăria nu reprezintă un prilej de bucurie şi inocenţă. Ei sunt văzuţi, în cel mai fericit caz, drept o mână de lucru suplimentară în agricultură, construcţii sau alte munci grele.

Mulţi, prea mulţi copii au ajuns să fie exploataţi de propriii părinţi sau de cei care îi au în grijă. Reţele mafiote prospere exploatează micuţii în reţele de cerşetorie din lumea întreagă. Mai mult, chiar dacă rodul cerşetoriei acestor micuţi se cuantifică în sute de euro zilnic, majoritatea dintre aceştia nu dorm într-un pat sau nu mănâncă cel puţin o masă caldă.

Chiar şi în România, din ce în ce mai frecvent întâlnim pe la semafoare sau centrele comerciale nou-născuţi atârnaţi de gâturile mamelor lor, indiferent de temperatura de afară, indiferent dacă plouă sau ninge, cerşind bunăvoinţa şoferilor pentru o bucată de pâine. Mai grav este faptul că după colţul străzii stă ascuns "responsabilul" care colectează banii din cerşetorie, copilului şi mamei nerămânându-i nimic.

Chiar dacă autorităţile pentru protecţia copilului sau ale poliţiei se dovedesc inapte să găsească soluţii în astfel de situaţii de neimaginat pentru o ţară europeană, nu înseamnă că fenomenul nu există sau măsuri pentru combaterea lui nu trebuie întreprinse.

De la regimul juridic referitor la protecţia minorilor şi până la decăderea din drepturile părinteşti, toate trebuie reevaluate. De asemenea, cred că este şi o problemă de responsabilitate din partea judecătorilor români, care nu mai pot cataloga acţiunile reţelelor mafiote de exploatarea minorilor ca nereprezentând un pericol social.

Domnul Dorel Covaci:

"Un călduros la mulţi ani Majestăţii Sale, Regele Mihai!"

Trăim un moment de mare însemnătate din ciclul întoarcerii la normalitate, în care dovedim că putem învăţa să ne respectăm ţara, conducătorii şi personalităţile, care au avut o contribuţie remarcabilă la istoria României, şi nu numai a României, ci a întregii Europe.

Regele Mihai I este singurul şef de stat supravieţuitor al celui de-al Doilea Război Mondial. Reprezintă un liant cu istoria. În primul rând, aşa cum şi-a dorit Majestatea Sa, este un român care a adăugat motive de mândrie numelui Mihai, un nume deja predestinat luptătorilor în slujba binelui.

A fost un monarh constituţional, într-o vreme în care Europa era dominată de dictatori. Contextul internaţional şi deciziile luate fără ca românii să fie consultaţi au sortit eşecului încercările Majestăţii Sale de a opri molima comunistă. Aranjamentele dintre marile puteri condamnaseră deja România la totalitarism. Puterile democratice ale lumii nu l-au susţinut pe tânărul rege, care, prin actul de curaj de la 23 august 1944, a scurtat războiul cu şase luni, a grăbit victoria aliaţilor şi a salvat vieţile a sute de mii de oameni.

După sfârşitul războiului, Regele Mihai se afla părăsit într-o ţară abandonată de aliaţii din vest. A rezistat vreme de peste trei ani, făcând şi grevă regală şi refuzând să semneze decretele comuniste.

Controversatul act de abdicare de la 30 decembrie 1947 s-a semnat sub presiune şi şantaj şi a fost un act previzibil pentru mulţi contemporani. Dacă Regele Mihai nu ar fi acceptat pe loc, 1.000 de studenţi arestaţi în urmă cu doi ani, în timpul unor demonstraţii, ar fi fost executaţi de comunişti: "Viaţa lor fusese pusă în mâinile mele, nu puteam să-mi iau o asemenea răspundere faţă de ţară... Ştiam că pentru a se menţine la putere... nu se vor da înapoi de la nimic, nici chiar de la omorârea acelor tineri, vinovaţi de-a fi înţeles că susţinerea Coroanei este singura cale de evitare a pericolului roşu. Nu era ieşire... Nu va curge sânge din pricina mea!" Presa vremii scria că guvernul comunist ar fi ameninţat cu arestări mii de oameni şi că ar fi scufundat ţara în sânge, dacă Mihai I nu abdica. Oricum, el era ultimul lider din Europa Centrală şi de Est, reprezentant al regimului de dinainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, iar vremurile cereau schimbare.

Din exil, Majestatea Sa a transmis mii de mesaje cancelariilor occidentale, preşedinţilor şi guvernelor lumii libere, în apărarea poporului său. A reclamat impunerea terorii ca formă de guvernare, abolirea drepturilor democratice, întemniţarea sutelor de mii de români pentru opţiunile lor politice, degradarea instituţiilor statului, îngrădirea libertăţilor fundamentale ale omului, furtul identităţii unei naţiuni, închiderea cetăţenilor în lagărul comunist, lipsa dreptului la liberă circulaţie. S-a adresat ani de zile naţiunii române, prin intermediul BBC, al Vocii Americii şi al Europei Libere şi a fost mesagerul în lumea întreagă al poporului român oropsit. În aceeaşi perioadă, la reşedinţa sa din Elveţia, sute de români fugiţi din România îi cereau sprijinul, ca unui protector. A facilitat ani de zile dreptul la azil politic, pentru mii de români, prin legăturile sale cu monarhii europeni. Poliţia politică a regimului comunist i-a trimis Regelui Mihai, în ianuarie 1988, oscrisoare de ameninţare cu moartea, semnată de gruparea "În slujba Mareşalului". Scrisoarea de ameninţare a fost trimisă atât Regelui Mihai, cât şi Postului de Radio Europa Liberă.

Pentru meritele sale, la sfârşitul războiului, regele Mihai a fost decorat de preşedintele SUA, Harry Truman, cu Legiunea de Merit în cel mai înalt grad (Comandant-şef). A mai primit, de la Iosif Stalin, Ordinul Victoria cu diamante.

Majestatea Sa Regele Mihai a fost conducătorul unei ţări - simplu pion în jocul marilor puteri, care în momente critice pentru întreaga umanitate a avut curajul să îl înfrunte chiar şi pe temutul Hitler, pentru binele poporului său. Puţini ar fi avut curajul să o facă, mai ales, la o vârstă atât de tânără.

După revenirea în ţară, Majestatea Sa l-a sprijinit şi pe dl Preşedinte Ion Iliescu în negocierile pentru aderarea României la UE şi pentru integrarea în NATO, făcând lobby pe lângă dinastiile europene. Principele Radu, ginerele Majestăţii Sale, a fost numit de Guvernul Adrian Năstase la conducerea Departamentului de Integrare, Cooperare şi Dezvoltare Durabilă, cu atribuţii de promovare a imaginii României în vederea integrării în structurile euroatlantice, promovare a intereselor economice şi comerciale, încurajarea investiţiilor străine.

Am avut onoarea şi bucuria, în primăvara anului 1997, de a-l primi pe Majestatea Sa în oraşul Făget, judeţul Timiş, în calitate de primar, apoi l-am reîntâlnit la Mănăstirea "Izvorul lui Miron" din Româneşti şi la Castelul Regal de la Săvârşin.

În demersurile de câştigare a încrederii, aprecierii şi sprijinului puterilor străine, eforturile parlamentare, guvernamentale, prezidenţiale ar trebui să se îmbine complementar şi continuu cu cele ale reprezentanţilor Casei Regale, într-o uniune pentru reconstrucţia imaginii României în lume.

Într-adevăr, respectul faţă de un rege ţine de cunoaşterea istoriei şi de preţuirea valorilor şi simbolurilor naţionale, însă stima faţă de un om demn, patriot şi curajos ţine de bună creştere şi de înţelepciune.

La mulţi ani, Majestate, sănătate şi o viaţă frumoasă!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Împărţeala PDL-istă"

Cu aproximativ două săptămâni în urmă premierul Emil Boc îi cerea ministrului administraţiei şi internelor, Traian Igaş, să pregătească o hotărâre de guvern prin care să sprijine primăriile şi administraţiile locale care au datorii şi se confruntă cu probleme de funcţionare.

Un lucru bun, ar fi gândit orice om de bună-credinţă. Din păcate, realitatea contrazice buna-credinţă.

Ministrul Igaş s-a conformat cererii premierului, a făcut o analiză portocalie a situaţiei din ţară şi ne-a comunicat că există numeroase primării care au acumulat datorii şi au intrat în incapacitate de plată. Pe baza acestei analize, Guvernul a emis Hotărârea nr.1001/12 octombrie 2011 prin care unele unităţi administrativ-teritoriale vor primi bani din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, în vederea plăţii unor arierate, precum şi finanţării unor cheltuieli curente şi de capital.

Scopul pentru care a fost emis acest act normativ a fost atins: Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a reuşit să transfere către primăriile conduse de primari ai puterii jumătate din suma totală de 66,410 mii lei, alocată în acest sens.

Într-o ţară normală, condusă de un guvern normal, ar fi trebuit să existe câteva criterii pe baza cărora să fie alocate aceste sume. În ţara aceasta în care totul este decis de o gaşcă de incompetenţi cocoţaţi pe scaunele puterii, aceste criterii sunt reduse la unul singur: apartenenţa la "clubul PDL".

Oricine este interesat să facă o analiză a acestei hotărâri de guvern, să studieze cifrele, nu vorbele, o să constate că din suma totală de 66.410 mii lei PDL a primit 32.563 mii lei, adică aproximativ 50%, PSD a primit 11.882,5 mii lei, aproximativ 18%, iar PNL, 7,792 mii lei, adică aproximativ 13%. Boc şi ai lui s-au scotocit bine prin buzunare şi au mai găsit nişte bănuţi şi pentru trădătorii UNPR-işi, dar au lăsat pe dinafară sectoarele 1 şi 4 ale Bucureştiului, care sunt conduse de primari ai USL.

Dacă se întreabă cineva care este primăria care a primit cei mai mulţi bani, răspunsul este simplu: primăria din Piatra-Neamţ, cea condusă de Gheorghe Ştefan.

Să fie oare răsplătit astfel Gheorghe Ştefan pentru "efortul" pe care l-a depus în campania din luna august, în care propaganda agresivă şi sacoşa electorală au consumat sume astronomice care trebuie cumva recuperate? Sau acele sume au fost deja recuperate şi gândul le zboară la următoarele alegeri?

Toate acţiunile puterii sunt evidente şi confirmă un lucru la care ne aşteptam cu toţii: gaşca strânge banii pentru alegerile din 2012.

Povestea se repetă, pentru că la fel au procedat şi în 2009 şi în 2010, când şi-au "aranjat" între ei şi ai lor banii din Fondul de rezervă, 70% din primăriile care au beneficiat de aceşti bani fiind conduse de primari PDL.

În aceste condiţii, cine ar putea să mai creadă declaraţia penibilă a acestui premier caraghios, Emil Boc, care ne asigură că "nu există niciun fel de abordare electorală în politicile pe care le propune Guvernul, chiar dacă anul 2012 este an electoral"?

Îşi imaginează aceşti pitici ai politicii că după ce au împărţit ţara în "şmecheri privilegiaţi" şi "fraieri", românii vor uita şi îi vor alege în continuare?

Eu mă bazez pe inteligenţa şi bunul-simţ al celor care vor vota în 2012 şi sunt convins că, indiferent de hoţiile şi aranjamentele celor de la putere, ei îşi vor aminti cum s-au simţit atunci când le-au fost tăiate salariile şi subvenţiile, când au descoperit cât au crescut preţurile la alimente şi medicamente, când au fost catalogaţi de cei care îi conduc ca pensionari prea bolnavi şi prea mulţi, ca angajaţi nesimţiţi, graşi sau slabi, incompetenţi, bogaţi sau corupţi... Şi, din păcate, lista momentelor nefericite poate continua!

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Opoziţie faţă de reformă, nu faţă de guvernare!"

Încă de la începutul acestei legislaturi am sesizat un fenomen mai mult decât nedorit, şi anume faptul că actuala opoziţie parlamentară nu a avut niciodată comportamentul unei opoziţii parlamentare constructive, respectabile, de la care noi, cei care susţinem guvernul, să putem primi sugestii, să avem împreună momente de reflecţie şi analiză asupra interesului naţional al românilor.

Fără excepţie, dar chiar fără vreo excepţie, opoziţia a transformat jocul ideal politic, al confruntărilor şi dezbaterilor de idei, programe, soluţii sau alternative, într-un joc absurd al confruntărilor cu sondajele, în care starea naţiunii şi priorităţile comunităţii chiar nu au mai contat.

De fiecare dată când pe agenda politică şi publică s-au dezbătut probleme de interes general, Domniile Lor au privit strict la sondaje şi au votat chiar şi împotriva propriei conştiinţe şi a interesului propriilor alegători. Niciodată nu am deschis discuţii fără o bază reală. Pentru această situaţie stă mărturie votul din Camera Deputaţilor de săptămâna trecută, atunci când Domniile Lor au votat împotriva incriminării acţiunilor de cămătărie din România. Nu vreau să fac speculaţii ieftine şi să spun că protejează astfel de acţiuni, însă nu pot să trec cu vederea că un astfel de fenomen infracţional nu este susţinut doar din cauza unor mize electorale.

Nu pot să nu îmi aduc aminte şi despre opoziţia inexplicabilă faţă de Legea educaţiei naţionale, la care chiar şi unii experţi ai Uniunii Socialiste şi-au adus o contribuţie relevantă, şi pe care au "îngropat-o" definitiv în Senatul României, forţând Guvernul să-şi angajeze răspunderea asupra acesteia. Acest lucru a fost determinat de faptul că interesul faţă de reforma din sistemul de educaţie a pălit în faţa interesului Domniilor Lor pentru sondaje.

Mai mult, nici în ceasul al doisprezecelea nu au minimum de decenţă în a corecta erorile trecutului, prin care bugetul statal a devenit un buget de campanie electorală, prin care socialiştii cumpărau bunăvoinţa alegătorilor cu noi şi noi ajutoare şi prestaţii sociale. Astfel s-a ajuns la paradoxul în care mai mult de jumătate din beneficiarii unor prestaţii sociale să nu fie îndreptăţiţi să le obţină.

Acum, când există şansa de a reaşeza pe baze fireşti prestaţiile sociale din ţara noastră, printr-un cod unic şi just, fug din faţa responsabilităţii politice, pentru că Domniile Lor nu au agreat niciodată termenul de reformă, proprietate sau justiţie socială.

Înţeleg foarte bine beneficiile pe care le aduce primarilor socialişti utilizarea în scop electoral a unora dintre prestaţii sociale, precum venitul minim garantat, însă nu pot să trec cu vederea că cei îndreptăţiţi să fie sprijiniţi de stat nu pot beneficia de un ajutor mai consistent, pentru simplul fapt că fondurile publice se distribuie şi către cei care nu au nevoie.

Românii şi România au nevoie acum, mai mult ca niciodată, să reaşeze pe făgaşul normal respectul pentru muncă, pentru cinste şi mai ales pentru o clasă politică responsabilă, care decide în favoarea propriei populaţii, şi nu împotriva ei.

Domnul Florin Iordache:

"Justiţia este un bun naţional; să o apărăm pentru ca, la rândul ei, să ne poată apăra"

Sunt convins că la ora când citiţi aceste rânduri aveţi cunoştinţă de analizele realizate şi de concluziile desprinse din dezbaterile Consiliului Naţional al PSD. Am considerat, totuşi, că este firesc să vă pun în temă în ceea ce priveşte câteva elemente specifice ale discuţiilor din cadrul atelierului "Drepturi şi libertăţi", al cărui organizator şi gazdă a fost Departamentul de justiţie, politici legislative şi protecţia drepturilor cetăţeneşti al partidului, cu atât mai mult cu cât, una dintre concluziile majore ale dezbaterilor a fost formulată în termeni sugestivi: "Justiţia este un bun naţional; să o apărăm, pentru ca, la rândul ei, să ne poată apăra!"

Semnificativ mi se pare faptul că dezbaterile din cadrul atelierului - al căror moderator inteligent şi inspirat a fost jurnalista Adina Anghelescu-Stancu - au reunit parlamentari cu o vastă experienţă în materie, invitaţi din lumea justiţiei, precum şi din segmente reprezentative ale societăţii civile. În acest fel am putut realiza o evaluare cuprinzătoare a principalelor fenomene care exprimă condiţia justiţiei în societatea românească de azi şi, mai cu seamă, grava criză de încrederea populaţiei în corectitudinea şi imparţialitatea actului de justiţie.

Printre fenomenele cu cele mai grave repercusiuni asupra bunei organizări şi desfăşurări a activităţii în sistemul judiciar au fost menţionate:

• Actuala putere acţionează sistematic pentru restrângerea drepturilor şi libertăţilor democratice câştigate prin Revoluţia Română din Decembrie 1989;
• Statul şi instituţiile sale au devenit captive ale puterii politice, practic, ale unei oligarhii profund imorale care a transformat justiţia într-un instrument de presiune asupra societăţii şi într-un instrument de opresiune a adversarilor politici;
• Politizarea instituţiilor democratice se asociază cu încălcarea brutală şi sistematică a principiului separaţiei puterilor în stat;
• Puterea exercită un permanent control politic şi o presiune crescândă asupra actului de justiţie, inclusiv prin intermediul "justiţiei televizate", în care judecata efectivă este înlocuită cu un show mediatic. În acest fel se exercită presiuni asupra instanţelor, aşa încât condamnările dorite de către factorul politic să fie pronunţate încă înainte de judecata propriu-zisă;
• Puterea manifestă o preocupare obsesivă, maladivă, pentru decredibilizarea actului de justiţie şi pentru instaurarea unui climat de neîncredere a cetăţenilor în statul de drept şi în instituţiile sale;
• Aceste fapte demonstrează preocuparea actualei puteri pentru instaurarea unui regim autocratic, dictatorial. În acest fel, statul de drept va deveni "Stat de drepţi", aservit necondiţionat intereselor lui Traian Băsescu şi ale clicii sale. Cea mai recentă dovadă o reprezintă propunerea legislativă a deputatului PDL Cezar Preda privind siguranţa naţională, prin care se doreşte trecerea documentelor privind operaţiunile informativ-operative ale SRI drept acte de comandament militar. Propunerea vine într-o totală contradicţie cu însăşi condiţia României ca stat de drept, democratic modern, membru al Uniunii Europene.

PSD consideră că se impune, în regim de maximă urgenţă, o reformă radicală şi cuprinzătoare a sistemului justiţiei române, aceasta reprezentând o componentă inseparabilă a Programului de reformă generală a societăţii româneşti. Numai printr-o reformă reală a justiţiei se poate reface încrederea cetăţeanului în actual act de justiţie, condiţie esenţială a unui stat de drept, democratic modern.

Principalele componente ale acestei reforme sunt:

• Respectarea, fără nicio derogare sau excepţie, a principiului separaţiei puterilor în stat şi restabilirea echilibrului dintre cele trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească;
• Garantarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti;
• Asigurarea şi respectarea independenţei justiţiei, depolitizarea sa reprezentând condiţia esenţială pentru o justiţie puternică şi credibilă;
• Consolidarea instituţiei justiţiei nu reprezintă un scop în sine; aceasta se poate realiza numai în condiţiile consolidării tuturor instituţiilor democratice ale statului de drept.

Nu aş putea încheia aceste notaţii fără a evidenţia un adevăr esenţial, şi anume că înfăptuirea unei adevărate, profunde şi radicale reforme a justiţiei se poate realiza numai pe baza unui parteneriat onest şi transparent cu organizaţiile profesionale ale magistraţilor, cu CSM, cu reprezentanţii puterii executive şi legislative şi ai societăţii civile. De aceea, reînnoiesc invitaţia la un dialog deschis şi direct pe care v-am adresat-o încă de la lansarea acestui blog. Aştept întrebările, sugestiile şi, în egală măsură, criticile voastre, pe această temă de larg interes public - reforma justiţiei române - şi vă asigur că voi fi un partener deschis şi activ al dialogului.

Să nu uităm, justiţia este un bun naţional. Să o apărăm, pentru ca, la rândul ei, să ne apere.

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Din ultimele aberaţii inventate de domnul Funeriu în sistemul educaţiei..."

Din păcate, marea şi revoluţionara reformă a sistemului de educaţie din România înseamnă, în viziunea PD-istă, doar dezastru fără limite şi, mai nou, invenţii din ce în ce mai aberante, demne de Cartea Recordurilor a celor mai mari prostii guvernamentale!

Modernizarea învăţământului a reprezentat, timp de trei ani, pentru principalul partid de guvernământ, o reală degringoladă, cu efecte din ce în ce mai sumbre: distrugerea viitorului a 100.000 de elevi prin lăsarea acestora fără diplome de bacalaureat şi fără vreo altă posibilitate de start în viaţă, alungarea în masă a profesorilor din sistemul de învăţământ şi diluarea completă a actului de educaţie, politizarea excesivă şi subfinanţarea cronică a sistemului.

Ultimele noutăţi în materie de invenţii guvernamentale aberante - marca originală Funeriu -, sunt mai mult decât uluitoare: aflăm cu stupefacţie în aceste zile că Ministerul Educaţiei a luat-o, la propriu, razna! Concret, acesta adaugă criteriilor de evaluare a copiilor de grădiniţă, din grupa de vârstă 3-5 ani, nişte cerinţe mai mult decât exagerate. Astfel, domnul Funeriu şi ministerul pe care-l conduce consideră că micuţii de trei ani trebuie să cunoască stema ţării, să ştie tradiţiile minorităţilor şi să descrie Ziua Unirii.

Adică pentru grupele de copii care au vârste cuprinse între trei şi cinci ani, educatoarele trebuie să stabilească dacă micuţii "manifestă toleranţă faţă de alţi copii care aparţin diferitelor confesiuni şi/sau categorii minoritare", dacă pot "descrie evenimente importante (Ziua Naţională, Ziua Unirii, alte evenimente tradiţionale, religioase, culturale, istorice)", "cunoaşte însemnele ţării", "cunoaşte numele ţării de origine, al localităţii natale, precum şi domiciliul", "denumeşte/identifică elemente locale specifice (obiective socioculturale, economice, istorice, religioase etc.)"...

Oare sugarilor nu ar trebui să li se ceară să cunoască limba română proprie domnului Funeriu, astfel încât mamele lor să fie demne de a mai primi indemnizaţia de creştere a copilului?!

Mă întreb dacă domnul ministru Funeriu poate să dea detalii coerente despre tradiţiile minorităţilor sau să descrie acele evenimente importante oficiale ale României, cerute în evaluările copiilor de grădiniţă din prima grupă de vârstă, dacă şi limba română reprezintă un supliciu real pentru dumnealui!

Ce veţi face, domnule ministru Funeriu, cu acei copilaşi care nu au astfel de cunoştinţe vaste? Îi veţi da afară din grădiniţe sau veţi înfiinţa camere de penitenţă sau, cum aţi zis dumneavoastră, săli de corecţie - reflecţie?!

Impuneţi-vă, domnule ministru! Nu vă lăsaţi! Cereţi-le preşcolarilor şi celor mai mici de atât să reflecteze adânc şi cu maximă seriozitate şi aplecare la originala reformă - Funeriu, tolerată cu prea mare îngăduinţă de inimoasa echipă Băsescu-Boc...

Domnul Georgian Pop:

"Dezvoltarea României prin reindustrializare"

Referindu-ne la situaţia actuală a industriei româneşti şi la dificultăţile şi provocările economice ale prezentului, nu putem trage decât o singură concluzie: România are nevoie de o strategie de relansare a industriei naţionale. Ştim că, timp de 20 de ani, industria românească a înregistrat un declin exprimat prin zeci de fabrici închise, pierderea a sute de mii de locuri de muncă, dispariţia unor branduri naţionale şi, pe ansamblu, scăderea competitivităţii economiei naţionale. Multe state dezvoltate se află astăzi în situaţia în care şi-au dat seama că industria poate fi soluţia revigorării după criza economică, criză ce a demonstrat că economiile bazate pe speculaţii şi pe sectoare ce garantează profituri considerabile şi rapide sunt, în acelaşi timp, mult prea vulnerabile şi pot oricând intra în colaps.

Definirea unor direcţii de acţiune în domeniul industrial echivalează practic cu regândirea unui model economic şi social care să asigure României nu statutul de ţară cu economie emergentă, ci un statut de ţară dezvoltată. Aceasta înseamnă creştere sustenabilă care, la rândul ei, se exprimă prin competitivitate şi performanţă.

Potrivit topului competitivităţii globale, elaborat de Forumul Economic Mondial, ţara noastră ocupă locul 77 din 142 de ţări analizate, iar la nivelul Uniunii Europene este pe locul 26.

Reindustrializarea ar însemna nu doar crearea de noi locuri de muncă, ci şi rezolvarea într-un procent acceptabil a flagelului economiei subterane, prin atragerea la nivel fiscalizat a unui număr mare de angajaţi.

Preocupările în acest sens sunt şi la nivel european. Strategia "Europa 2020", precum şi "Comunicarea privind o politică industrială integrată a UE" sunt elocvente pentru importanţa pe care producţia industrială o va avea în viitor. Parlamentul European subliniază faptul că eficienţa resurselor şi eficienţa energetică trebuie să stea la baza revigorării industriale.

În ceea ce priveşte România, este evident faptul că ea trebuie să-şi adapteze politicile industriale la noile provocări ale mediului economic mondial şi trebuie să ţină seama de recomandările la nivel european, din perspectiva statutului de membru al Uniunii Europene.

Domnul Georgian Pop:

"România are nevoie de o strategie de dezvoltare postcriză"

Există o lecţie a crizei economice mondiale: modelul de dezvoltare bazat pe perioade de aflux de capital, pe investiţii spontane, mai ales în sectoarele ce aduc un profit considerabil şi rapid, cum este cel al creditării, este un model depăşit ce nu asigură o dezvoltare durabilă şi sustenabilă a economiilor. Criza a generat schimbări, dificultăţi financiare atât la nivel statal, cât şi la nivel individual, dar, în acelaşi timp, a generat şi o serie de oportunităţi. De exemplu, aşa cum susţin unii economişti, pentru România este o oportunitate să fie situată pe "noul drum al mătăsii", într-un punct strategic între Europa, Asia şi Orientul Mijlociu şi ar trebui să utilizeze acest avantaj. Ţara noastră trebuie să devină o poartă de intrare între Europa şi Eurasia. Pentru aceasta avem nevoie de o strategie de dezvoltare postcriză, care să cuprindă câteva direcţii de acţiune precum: o politică de reindustrializare, o strategie serioasă şi coerentă de maximizare a potenţialului agricol al ţării, o strategie de dezvoltare a turismului şi a sectorului IT, investiţii masive în infrastructură etc.

Chiar şi în ţările cu economii avansate se pune serios problema relansării sectorului industrial, un domeniu ce a fost lăsat în plan secund. Criza economică a determinat ca tot mai multe state să reflecteze la revigorarea producţiei industriale. Vremea investiţiilor în domenii cu profit imediat a trecut. Este o tematică ce, de 20 de ani, nu a mai fost serios dezbătută de către factorii de decizie. În afara unor sectoare precum industria textilă, industria prelucrării alimentelor şi industria auto, care au fost şi ele afectate considerabil de criza economică, nu s-au înregistrat evoluţii spectaculoase.

În ceea ce priveşte agricultura, este un pariu de mult pierdut. Există un potenţial enorm care nu este valorificat. Dacă am utiliza avantajele pe care le avem pentru dezvoltarea agriculturii, România ar putea intra oricând în competiţie cu ţări precum Spania, Italia sau alte ţări cu performanţe în domeniu.

Trebuie să dezvoltăm infrastructura. Ca fapt divers - pe căile ferate din România se circulă cu o viteză mai mică decât se circula acum 100 de ani. Starea proastă a drumurilor, dar mai ales lipsa autostrăzilor sunt realităţi din România secolului al XXI-lea care ţin investitorii la distanţă. Mai mult, la deficienţele de infrastructură se mai adaugă regimul de taxe şi impozite nefavorabil, legislaţia instabilă, lipsa de transparenţă şi coerenţă la nivel decizional. În aceste condiţii, nu este de mirare că investitorii străini aleg sa-şi localizeze afacerile în ţări vecine, cu o legislaţie mult mai avantajoasă.

În concluzie, măsurile de austeritate nu pot ţine locul programelor de dezvoltare, iar în lipsa unei strategii postcriză, bazată pe reindustrializare, relansarea agriculturii, investiţii în infrastructură, turism, IT etc. nu există nicio şansă pentru creştere economică în România.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Majestatea Sa Regele Mihai I - azi în Parlamentul României"

La iniţiativa Grupurilor parlamentare ale PNL vom avea azi onoarea de a participa la o şedinţă solemnă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, consacrată aniversării a 90 de ani de viaţă ai Majestăţii Sale Regele Mihai I al României.

Consider că acest eveniment, cu totul şi cu totul special, reprezintă o reală victorie a democraţiei parlamentare, dar şi un prilej unic şi demn de a omagia un puternic simbol al trecutului şi prezentului nostru ca români, o personalitate în viaţă a istoriei noastre, Regele Mihai.

Deşi PDL a încercat să-i facă pe plac Preşedintelui Băsescu şi să interzică accesul Majestăţii Sale în Plenul Parlamentului, iată că bunul-simţ şi onoarea au coalizat mai mulţi parlamentari ai opoziţiei şi ai puterii şi au învins, în cele din urmă, ridicolul şi ignoranţa unora, propunerea noastră, a liberalilor, fiind aprobată.

Argumentul adus, în acest sens, de către liderul nostru de grup, al deputaţilor PNL, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, este edificator şi de necontestat: "Ar fi un prilej de evocare istorică şi de omagiere a unei singure personalităţi în viaţă încă dintre şefii de stat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Ar fi un bun prilej să ne aducem aminte să ne întoarcem privirea spre momente importante ale istoriei româneşti, să ne arătăm că ne preţuim istoria şi pe oamenii care au făurit-o".

Şi totuşi s-au găsit voci care să încerce să ne minimizeze valorile şi să ne terfelească istoria, prin tot felul de aberaţii comportamentale, nedemne de conducători ai statului român - nu mai menţionez aici elucubraţiile preşedintelui: "Nu a fost acceptată această idee şi nici evenimentul propus de Grupurile parlamentare ale PNL. Cu toată dorinţa de a respecta acest eveniment şi a-i da solemnitatea necesară, dar respectând şi cadrul constituţional, în sensul că noi am invitat şefi de stat să se adreseze plenului, s-a evaluat că acel discurs al unui om în funcţie era relevant pentru plen. În acest context nu s-a considerat acest lucru", motiva preşedintele Camerei Deputaţilor, doamna Roberta Anastase, opţiunea iniţială a PDL, de se împotrivi organizării unui astfel de eveniment în Plenul Parlamentului.

Deşi unii dintre înalţii noştri oficiali ai statului încearcă, de ceva vreme, să-i anuleze Regelui Mihai importanţa istorică şi să-i ştirbească meritele, de-a lungul timpului, Majestatea Sa a primit numeroase distincţii şi premii internaţionale, ca semn al recunoaşterii importanţei actelor sale pe plan internaţional: astfel, în data de 10 mai, 2011, Regele Mihai I primea, la Palatul Elisabeta, distincţia "The Freedom of the City of London", închizând un semnificativ cerc al istoriei. La 10 mai 2007, Regele Mihai a primit premiul "Hanno R. Ellenbogen", o distincţie acordată anual de Prague Society unei persoane publice care a contribuit la înţelegerea şi cooperarea internaţională. Laureaţii anteriori ai premiului sunt Vaclav Havel, Lordul Robertson, fost secretar general al NATO, Madeleine Albright, fost secretar de stat al SUA, maestrul Vladimir Ashkenazy şi regizorul Miloš Forman. Din 8 aprilie 2008, Regele Mihai este membru de onoare al Academiei Române.

"Dacă oamenii vor să mă întorc, mă voi întoarce" declara Majestatea Sa în 1990. Dar, spunea în continuare, "Românii au suferit destul să li se impună şi au dreptul de a fi consultaţi în ceea ce le priveşte viitorul".

Iată că, în sfârşit, după o mare parte din viaţă dusă în exil şi o alta în mijlocul românilor, Regele Mihai I se întoarce şi în Parlamentul României.

Cred că, dincolo de opţiunea fiecăruia dintre noi, românii, pentru republică sau monarhie, respectul pentru un valoros simbol, care ne onorează trecutul şi prezentul, trebuie să fie mai presus de orice orgoliu sau reminiscenţe obsesive ale unora.

La mulţi ani, Majestate!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Discursul Regelui - moment istoric în Parlamentul României"

Ziua de 25 octombrie reprezintă motiv de sărbătoare în familia regală a ţării noastre, fiind ziua de naştere a Regelui Mihai I. Anul acesta, când Regele Mihai I împlineşte 90 de ani, Majestatea Sa va participa la şedinţa solemnă a Camerelor reunite ale Parlamentului şi va oferi drept cadou forului legislativ un bust al Regelui Carol I. Revenind la tribuna Parlamentului după mai bine de şaizeci de ani, Regele se va adresa naţiunii într-un moment în care este nevoie de încredere, unitate, speranţă şi respect în societatea românească.

Nicio altă persoană nu simbolizează mai bine tragedia românilor din ultima jumătate de secol decât Regele Mihai. Istoria Regelui Mihai I este încărcată de un dramatism unic între suveranii Europei din secolul al XX-lea. Este istoria poporului român, întregit într-un moment istoric de bunicul său, Ferdinand I, şi supus, pe rând, capriciilor aventuriere ale lui Carol al II-lea, pasiunilor violente ale legionarilor şi ale naziştilor, loviturilor programate în fotoliile "roşii" de la Kremlin. Regele a supravieţuit în picioare, drept, tuturor acestor farse şi nu a renunţat să fie alături de poporul său, în ciuda efemerilor chiriaşi ai istoriei pentru care a fost incomod.

El este cel care a schimbat cursul istoriei. Actul curajos de la 23 august 1944, prin care România se alătură aliaţilor tradiţionali, determinând scurtarea războiului cu şase luni şi cruţarea a zeci de mii de vieţi omeneşti, a fost opera Regelui Mihai I. Constrâns să recunoască un guvern comunist, Regele face demersuri disperate în vederea limitării pericolului roşu în România. Acţiunile sale diplomatice sunt sortite însă eşecului. La sfârşitul anului 1947, Regele şi instituţia monarhică rămăseseră ultimul obstacol în calea impunerii regimului comunist. În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unităţi militare fidele comuniştilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza şi Gh. Gheorghiu-Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I să abdice, şantajându-l cu executarea a peste o mie de studenţi anticomunişti ţinuţi în arest. Sub ameninţarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare. Cu ultimul Rege se încheia un capitol de realizări remarcabile pe plan cultural, economic şi social, măturate cu brutalitate de tăvălugul comunist.

În acel an statul român a pierdut mai mult decât un rege. A pierdut prestigiul, credibilitatea internaţională, demnitatea, loialitatea şi simţul răspunderii. Statalitatea şi regimul democratic constituţional au fost suprimate, istoria a fost cenzurată şi mitizată, iar valorile răsturnate. Cei aproape 50 de ani de comunism au modificat radical România, de la mentalitatea civică la aspectul fizic al comunităţilor urbane şi rurale, depărtându-ne astfel de Europa şi apropiindu-ne tot mai mult de un model statal sovietic. După mai bine de 60 de ani de pribegie republicană, România este astăzi un stat cu o reputaţie slabă pe plan internaţional, cu instituţii neconsolidate, cu o tânără elită intelectuală care îşi caută destinul în străinătate.

Pentru curajul de care a dat dovadă în acele zile de război, Majestatea Sa a primit, în primăvara acestui an, distincţia "The Freedom of the City of London" din partea Guild of Freemen of the City of London şi a fost omagiat de oficialii britanici pentru că a scurtat "cu cel puţin şase luni" cel de-al Doilea Război Mondial şi a salvat mii de vieţi. "Curajul dumneavoastră din anul 1944, de a pune capăt regimului mareşalului Antonescu, va dăinui în istorie ca una dintre cele mai mari realizări ale vreunui monarh. Acţiunile Domniei Voastre au salvat mii şi mii de vieţi, au scurtat războiul cu cel puţin şase luni. Pentru ceea ce aţi reuşit în perioada voastră de domnie - scurtată de împrejurările nefericite - mulţi dintre noi, astăzi, familiile şi prietenii noştri vă datorează existenţa", a spus Sir Arthur Gavyn, cel de-al 675-lea lord primar al City of London cu ocazia ceremoniei.

Deşi există numeroase interpretări ignorante, răuvoitoare şi grosolane faţă de instituţia care a creat România modernă şi faţă de un personaj tragic al unor vremuri cumplite, ar trebui cu toţii să nu uităm măcar câteva declaraţii ale Majestăţii Sale Regele Mihai I, adresate intelectualilor români în anul 2004: "Aş vrea să vă împărtăşesc un principiu de la care nu m-am abătut niciodată: a ierta nu înseamnă a uita. Niciodată, nici măcar în clipele cele mai contradictorii de după decembrie 1989, eu nu mi-am îngăduit să divizez, în sufletul meu, românii, nici după trecutul lor, nici după faptele lor. Am judecat, am încercat să îndrept lucrurile, uneori i-am criticat aspru, dar nu i-am împărţit niciodată pe categorii. În cei peste şaizeci de ani în care am făcut faţă istoriei şi demenţei continentului, puţini mi-au stat alături, în momente grele. Cel puţin în România, a fost aproape un obicei să rămân singur în clipe cruciale, din 1940 încoace. Aşadar, nu cred că există nici măcar un singur om în viaţă, pe acest pământ, care să aibă dreptul moral de a-mi cere socoteală".

La mulţi ani, Majestatea Voastră!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.50 a transformat piaţa bancară într-un mediu mult mai concurenţial"

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.50 şi legea privind aprobarea sa reprezintă pasul cel mai mare făcut de statul român către rezolvarea problemei costurilor mari pentru împrumuturile luate de români şi chiar pentru reducerea abuzurilor pe care le comiteau câteodată băncile. La mai bine de un an de la publicarea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.50, sectorul bancar din România a făcut progrese semnificative, înregistrând, practic, un nou boom.

De data aceasta creşterea se reflectă aproape exclusiv în creditele refinanţate. Volumul acestora aproape că s-a dublat pe fiecare lună a anului 2011. Dacă în perioada iunie 2009 - mai 2010 numărul refinanţărilor a fost de 85.000 de credite, în intervalul iunie 2010 - mai 2011 creditele refinanţate au ajuns la 160.000. Cuantumul total al creditelor refinanţate este de 2.169 de miliarde de lei, adică peste 500 de milioane de euro, iar această creştere explozivă este rezultatul firesc al condiţiilor mult mai favorabile pentru clienţi prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.50.

Cel puţin 160.000 de clienţi au beneficiat în mod direct de reducerea sau renunţarea la comisioanele de rambursare anticipată. Iar acestora li se adaugă alţi 229.000 de clienţi care au făcut rambursări anticipate parţiale sau care şi-au schimbat condiţiile de creditare în bine, fără să purceadă la refinanţări.

Economiile făcute de populaţie la plata creditelor, luând în considerare o reducere medie cu 3% a comisionului de rambursare la refinanţare, se ridică la 65 de milioane de lei (peste 15 milioane de euro) la împrumuturile în euro şi aproximativ 10 milioane de euro la cele în valută. La acestea se adaugă 16 milioane de lei şi 7,85 de milioane de euro la rambursările anticipate. În totalitate, economiile numai din comisioane se apropie de 40 de milioane de euro.

Sigur că economiile făcute nu au o pondere foarte mare dacă le raportăm la volumul total al creditelor românilor. Însă pentru aceia dintre români care s-au dovedit buni platnici şi au dorit să-şi refinanţeze sau să-şi plătească anticipat împrumuturile, economia este considerabilă.

Mai mult, modificările mă încurajează să cred că piaţa bancară românească se va apropia din ce în ce mai mult de modelul existent în Occident: profituri făcute de instituţiile financiar-bancare mai mult din împrumuturi sigure, decât din dobânzi mari la credite toxice, care, pe termen lung, se pot dovedi extrem de periculoase. Îmbunătăţirea condiţiile de finanţare şi refinanţare reprezintă argumente solide să spunem că, măcar în zona băncilor, România nu va avea de suferit în cazul unui posibil al doilea val al crizei economice.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50 a reuşit astfel să creeze un mediu mult mai concurenţial la nivelul băncilor din România. Acestea au început să se lupte pe clienţii buni platnici, într-o perioadă în care numărul creditelor toxice a tot crescut la nivel european, dar şi la noi în ţară. Faptul că românii pot să-şi plătească ratele mai devreme fără să fie penalizaţi pentru asta şi că pot lua împrumuturi în condiţii semnificativ mai bune ca înainte de ordonanţă este un mare pas înainte.

În final, nu pot decât să mă declar optimist că, după ce acest proces firesc al refinanţărilor, îşi va fi încheiat etapa, băncile se vor orienta din nou către acordarea de împrumuturi către populaţie, dar mai ales către firme. Pentru a evita o nouă perioadă dificilă pentru economia românească, avem nevoie de repornirea reală a creditării. Firmele româneşti vor avea astfel şansa să funcţioneze în regim normal, într-un moment dificil pentru Europa. Ar putea fi un avantaj competitiv pe care îl obţinem astfel.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

Aniversarea vârstei de 90 de ani a Majestăţii Sale Regale Mihai I este o sărbătoare pentru o ţară aflată într-o gravă criză a valorilor, mai gravă şi mai profundă decât criza economică. Indiferent dacă suntem sau nu monarhişti, minima cultură istorică şi minimul respect ne obligă să recunoaştem că România modernă s-a creat în perioada monarhiei, cu contribuţii diferite ale tuturor regilor: Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea şi a Regelui Mihai. România era la 1866, anul venirii în ţară a lui Carol I, o ţară aflată într-un stadiu de început al modernităţii, pentru a ajunge în perioada interbelică unul dintre cele mai dezvoltate state ale Europei, grânarul Europei, ţară guvernată de o Constituţie apreciată ca una dintre cele mai democratice din lume. Meritul monarhiei trebuie recunoscut, reţinut şi învăţat pentru că, dacă prezentul nu ne impune respect şi rareori ne face să fim mândri, trecutul poate face acest lucru. Regele Mihai s-a bucurat înainte de
instaurarea regimului comunist de un prestigiu imens, este o persoană de o integritate morală indiscutabilă, un model pentru noi toţi, dar mai ales pentru cei ce ocupă funcţii publice.

La mulţi ani Maiestăţii Sale!

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"La Mulţi Ani, Majestate!"

Astăzi, pentru foarte mulţi români este o zi de sărbătoare. Majestatea Sa Regele Mihai I împlineşte 90 de ani. Un simplu la mulţi ani este foarte puţin, dar sunt convins că Omul care s-a aflat în fruntea statului român într-o perioadă crâncenă şi care a încercat cât i-au permis puterile să se opună comunizării ţării de către bolşevicii trimişi de Moscova şi sprijiniţi de agenţii armatei roşii va fi mulţumit cu această simplă urare. Şi mai sunt convins că Majestatea Sa va fi mulţumit cu orice urare a oricărui român dacă aceasta vine din inimă.

Este un privilegiu pentru români - indiferent de opţiunea lor - de a-l avea printre ei pe cel care a scris o pagină de istorie pentru această ţară. Este un privilegiu şi pentru România, dar şi pentru Europa, de a-l celebra pe unicul şef de stat supravieţuitor celui de-al Doilea Război Mondial, un şef de stat care a luat şi decizii importante în evenimentele de acum peste 60 de ani.

Este un privilegiu şi pentru mine, în calitate de membru al PNL, partidul care în secolul al IX-lea a pus umărul la construirea Regatului României şi implicit la consolidarea României moderne, să fiu contemporan şi să pot spune, direct,la mulţi ani, Majestate!

Regret că, orbit de ură împotriva oricui este mai popular decât el, actualul preşedinte al României a ratat luni şansa de a intra în normalitate şi de a-i spune Majestăţii Sale la mulţi ani. Îmi este mie jenă de comportamentul lui Traian Băsescu!

Domnul Ioan Balan:

"Un brand de competitivitate de necontestat"

De mai bine de două decenii guvernele României au căutat să promoveze sau să dezvolte anumite sectoare de activitate ale economiei româneşti, în scopul creşterii competitivităţii externe, în condiţiile unei economii internaţionale din ce în ce mai dezvoltate şi agresive.

Mult timp s-a acreditat ideea că economia României este una eminamente agricolă şi că singurul motor de competitivitate externă trebuie să fie produsele agricole.

Tot în acelaşi sens s-a crezut că industria românească poate rivaliza pe piaţa mondială cu produsele europene sau nord-americane.

Trecerea timpului şi restructurarea economiei româneşti, puternic centralizate, au infirmat aceste preconcepţii şi au evidenţiat un cu totul alt brand de competitivitate economică pentru România.

Nu trebuie să facem un efort intelectual mult prea mare ca să constatăm că cele mai importante companii transnaţionale care au ca obiect de activitate IT&C-ul şi producţia de software au ales România ca punct nodal pentru dezvoltarea de prototipuri şi programe.

Microsoft, Oracle, Intel, H.P. sunt numai câteva dintre corporaţiile mondiale în care a doua limbă vorbită este limba română. Şi asta nu ca rezultat al vreunei decizii administrative, ci ca urmare a faptului că cei mai mulţi angajaţi sunt români.

În condiţiile în care chiar şi gigantul chinez Huawei a decis să vină la Bucureşti, cu o investiţie de un sfert de miliard de dolari, nu pot să nu afirm că România, prin tinerii săi specialişti, a devenit un veritabil magnet pentru investiţiile IT şi are oportunitatea de a se impune competitiv pe pieţele internaţionale pe acest segment.

Trebuie să recunoaştem că un astfel de fenomen a fost încurajat şi de atitudinea fiscală a Guvernului României, care, în ciuda dificultăţilor financiare din ultimii ani, a reuşit să menţină anumiţi stimuli fiscali pentru acest domeniu, iar rezultatele se văd.

România nu trebuie, în schimb, să creadă că o astfel de situaţie este definitivă şi acest atu competiţional este veşnic. El trebuie câştigat în fiecare zi prin măsuri active, care pot să ia forma ameliorării sistemului de educaţie specific, îmbunătăţirii infrastructurii critice în materia transferului de date, conexiunilor prin cablu sau eter etc. Companiile transnaţionale ne-au demonstrat că dacă nu le câştigăm zilnic bunăvoinţa pot migra cu uşurinţă spre alte locuri mai competitive.

Domnul Ion Dumitru:

"Prin eliminarea medicilor veterinari se distruge un sistem bine organizat"

De aproape un an şi jumătate Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată pe fond cu proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Tergiversarea adoptării legii sus-menţionate este determinată de presiunile pe care le face Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu asociaţiile crescătorilor de animale în vederea trecerii întregului serviciu de identificare şi înregistrare a animalelor de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie "Prof. G. K. Constantinescu". De fapt, aceştia doresc să destabilizeze un sistem funcţional şi perfectibil. Dacă instituţiile sus-menţionate şi factorul politic de la guvernare vor reuşi să destabilizeze sistemul, se va întâmpla ca în cazul microcipării cailor (ecvinelor), unde există o bază eronată, unde paşapoartele ecvinelor nu sunt înmânate proprietarilor şi mişcarea ecvinelor pe teritoriul României se face cu certificare sanitar-veterinară.

Cum este posibil ca un medic veterinar să certifice un animal despre care nu ştie prea multe, doar date fenotipe şi starea de sănătate clinic exprimată la acel moment, el neavând acces la baza de date de la Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie "Prof. G. K. Constantinescu" şi care nu reflectă realitatea?

Se încearcă prin modificarea ordonanţei sus-menţionate să se marginalizeze medicul veterinar, prin invocarea unor modele europene ca Franţa, Olanda, Spania, Elveţia etc., în care identificarea se face prin asociaţii profesionale. Nu se ţine cont însă că în aceste state nu există exploataţii de tip gospodării de subzistenţă, acolo animalele se cresc în ferme şi în microferme specializate, fiind ferme comerciale cu reprezentativitate guvernamentală. La noi unele asociaţii şi fundaţii au sediile în scări de bloc şi nu au de a face cu crescătorii de animale, dar dezbat aprins cauza lor, cauza montană, cauza dezvoltării rurale.

În concluzie, consider că gestionarea şi coordonarea activităţii de identificare a animalelor trebuie să rămână la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, deoarece are o experienţă de 10 ani, are personal foarte bine instruit în domeniul identificării animalelor, are o structură corespunzătoare, la nivel central printr-un serviciu specializat, la nivelul fiecărui judeţ printr-un birou specializat, iar la nivel local prin medicii veterinari zonali. Nu am să înţeleg care este motivaţia trecerii identificării animalelor de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie "Prof. G. K. Constantinescu". Trecerea identificării va însemna cheltuieli suplimentare de la bugetul de stat pentru realizarea infrastructurii necesare, adoptarea softului, schimbarea formularisticii, angajarea şi instruirea personalului.

Prin prevederile ordonanţei sus-menţionate, asociaţiile de crescători de animale care deţin infrastructura necesară pot efectua operaţiunea de identificare. Consider, de asemenea, că procesul de identificare poate fi preluat de asociaţii pe măsură ce acestea se dezvoltă, îndepărtând, astfel, pericolul aruncării sectorului creşterii animalelor în haos.

Având în vedere cele prezentate, sper că decizia legislativă ce va fi luată va fi una înţeleaptă, aceasta putând să evite apariţia unor consecinţe economice deosebit de grave.

Domnul Iuliu Nosa:

"Guvernarea PDL sau haosul bugetului public"

Deja am ajuns la un nivel de saturaţie vecin cu dezgustul, în contextul în care mă văd din nou nevoit să atrag atenţia asupra neregulilor, viciilor de procedură, minciunilor sfruntate şi promisiunilor nerespectate ale acestei guvernări.

Guvernul Boc avea termen până la data de 15 octombrie anul curent să depună la Parlament Legea bugetului de stat şi a asigurărilor sociale pe 2012. Mi se pare inutil să menţionez că nu şi-a ţinut promisiunea nici până în ziua de astăzi şi nici nu întrevăd prea curând realizat acest act de responsabilitate care ar trebui să vină firesc din partea unor oameni care pretind că ne conduc destinele. La fel de inutil mi se pare să menţionez importanţa capitală pentru ţară pe care o are depunerea, dezbaterea şi mai ales trecerea acestei legi, în contextul unui an viitor pe care analiştii îl anunţă destul de sumbru.

Atâta vreme cât acest guvern-marionetă nu este capabil să-şi respecte propria lege, mai este el în măsură să ne guverneze? Atunci când actualul guvern şi-a asumat răspunderea pe Legea învăţământului, a promis, negru pe alb, alocarea a 6% din buget pentru învăţământ şi a încă 1% pentru cercetare, acum avem semne că nici această promisiune deşartă nu va fi dusă pană la capăt, încălcându-şi, pentru a câta oară, cuvântul.

Consider doar că cineva trebuie să-şi asume răspunderea pentru rezultatele unei reforme prost făcute, pentru o guvernare defectuoasă şi pentru aducerea acestui popor la marginea prăpastiei pe care alte state evoluate, care au avut noroc şi inspiraţie de guvernanţi maturi şi capabili, o numesc a vieţii de zi cu zi, pe care şi-o trăiesc cu demnitate, spre deosebire de marea majoritate a cetăţenilor români.

Ce mai înseamnă o creştere economică de 1-2 procente, în condiţiile în care românii sunt consideraţi cel mai sărac popor din Uniunea Europeană? Ce înseamnă această "nemaipomenită" creştere economică anunţată recent, atunci când toate produsele se scumpesc, când puterea de cumpărare a oamenilor a scăzut considerabil şi când rata şomajului creşte de la o zi la alta simţitor?

În încheiere, doresc doar să subliniez faptul că Guvernul PDL a comis un nou abuz şi a încălcat din nou principiile statului de drept, practici care nu sunt demne de un stat democratic.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Conform Legii nr.500/2002 privind finanţele publice, Guvernul are obligaţia de a depune în Parlament proiectul bugetului de stat pentru anul 2012 până la 15 octombrie 2011.

Se pare că pentru Guvernul Boc acest termen este inexistent, în condiţiile în care, în momentul de faţă, nu a fost înaintat spre dezbatere acest proiect de act normativ. Mai mult decât atât, acest termen nu a fost respectat niciodată de la preluarea mandatului de către actualul guvern.

Pentru acest an, motivaţia întârzierii dată de guvern a fost faptul că discuţiile cu FMI şi Comisia Europeană nu au fost finalizate, cu menţiunea că actul normativ va fi înaintat Parlamentului României după definitivarea indicatorilor macroeconomici pentru perioada 2012-2015.

Din punctul nostru de vedere, depăşirea termenului pentru depunerea proiectului de buget demonstrează clar faptul că Guvernul nu doreşte altceva decât să amâne cât mai mult dezbaterile parlamentare şi să încerce, încă o dată, să îl treacă rapid, în ultimele zile ale sesiunii parlamentare, fără analize temeinice şi elaborate.

Astfel, banii vor fi direcţionaţi rapid către parlamentarii PDL, oferindu-le acestora beneficii în colegii.

În aceste condiţii, este ridicol faptul că domnul Boc nu realizează că această dezbatere superficială asupra proiectului bugetului de stat nu face altceva decât să aducă efecte destabilizatoare pentru economia naţională.

Mai mult decât atât, declaraţiile primului-ministru, conform cărora bugetul pentru anul viitor se va întinde "atât cât permite plapuma", arată clar că aşteptările noastre vizavi de scăderea contribuţiilor sociale, de indexarea pensiilor, aşa cum prevede Legea nr.263 din 2010 sau de majorare a salariilor pentru bugetari sunt egale cu zero.

Solicit astfel primului-ministru, domnul Emil Boc, să transmită urgent pentru dezbatere proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2012, respectând astfel prevederile legale şi lăsând timp suficient Parlamentului în a-şi exercita rolul de bază, şi anume acela de dezbatere şi de amendare a celei mai importante legi pentru evoluţia economică a României.

Doamna Manuela Mitrea:

"Olimpicii români - ai carte, n-ai parte!"

Preşedintele vorbeşte că "şcoala românească scoate tâmpiţi", iar toată lumea a comentat rezultatele de la cele două sesiuni ale bacalaureatului din 2011, dar nimeni nu spune nimic despre cei care mai pot salva imaginea învăţământului românesc - olimpicii. Şi România are 94 de premianţi internaţionali, iar Constanţa se poate mândri cu trei dintre aceştia.

Ţara noastră a avut mereu elevi şi studenţi foarte bine pregătiţi la matematică, informatică, fizică ori chimie, iar o parte dintre aceştia aduc anual medalii de la olimpiadele internaţionale. Medaliile de aur, argint şi bronz sunt câştigate cu mintea de către elevii români care participă la aceste concursuri internaţionale, după multă muncă şi pregătire asidue.

Performanţele acestor mici genii ale României, sunt recompensate de actualii guvernanţi cu salariul minim pe economie sau chiar mai puţin. Statul răsplăteşte un olimpic pentru performanţele lui deosebite cu nici mai mult, nici mai puţin decât valoarea unui salariu minim pe economie, care a fost stabilit anul acesta la 670 de lei, dar asta numai pentru cei care au fost medaliaţi cu aur. Cei care au obţinut locul II primesc 75% din această valoare, adică 503 lei, iar elevii care au luat medalia de bronz, cu 50% din salariul minim, respectiv 335 lei. Ce vor reuşi să facă cu aceste burse elevii eminenţi ai Constanţei este lesne de intuit, în condiţiile în care o carte de specialitate, de exemplu, nu este mai ieftină de 20 de lei. Şi să nu uităm că aceşti elevi au fost pregătiţi şi sunt în continuare pregătiţi de nişte cadre didactice care, la ora actuală, probabil, nu mai au nici ce pune pe masă din cauza salariilor de batjocură pe care le primesc.

În aceste condiţii să ne mai întrebăm de ce olimpicii români aleg să plece să studieze şi să trăiască în străinătate?

Dacă învăţământul va fi în continuare subfinanţat, iar cercetarea aproape desfiinţată cu un buget ce tinde spre zero, să nu ne mirăm că cei mai buni dintre noi aleg să părăsească ţara, iar pierderea cea mai mare este suferită de noi, toţi românii.

Vechiul proverb românesc, ai carte, ai parte, a devenit în regimul Băsescu - Boc, ai carte, n-ai parte!

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Absorbţia fondurilor europene: între minciună, corupţie şi incompetenţă"

Recent domnul ministru Leonard Orban, cu ocazia unei şedinţe comune a Comisiilor de afaceri europene din Parlamentul României, a prezentat priorităţile mandatului său la cârma nou-înfiinţatului Minister al Afacerilor Europene.

Noul ministru a declarat că îşi propune ca rata de absorbţie a fondurilor UE să ajungă la 20% în 2012, şi anume o creştere de la 617 milioane euro până în prezent la 3,1 miliarde în 2012, iar rata de contractare propusă în 2012 să fie de 90%, faţă de 60% în prezent. Un alt obiectiv major al mandatului său este negocierea bugetului UE 2014-2020 în aşa fel încât România să îşi păstreze măcar aceleaşi fonduri disponibile ca în actualul buget. Ministrul a recunoscut că acest obiectiv va fi greu de atins, România fiind incapabilă să cheltuie sumele avute la dispoziţie, fapt ce poate conduce la reducerea semnificativă a sumelor disponibile în viitorul exerciţiu bugetar.

Cu acest prilej am fost informat şi de faptul că există riscul ca România să nu mai poată beneficia de plăţi în următoarele 6 luni, pentru proiectele care sunt în execuţie, în situaţia în care România nu adoptă modificările necesare în domeniul achiziţiilor publice.

Prezentarea domnului Orban arată, odată în plus, incompetenţa şi incapacitatea regimului Băsescu-Boc de a atrage şi utiliza fondurile europene nerambursabile.

Comisia Europeană, văzând jaful produs de către Guvernul Boc prin legislaţia achiziţiilor publice şi cu complicitatea autorităţilor implicate, a decis să intervină categoric pentru a schimba situaţia şi a garanta transparenţa, nediscriminarea şi utilizarea eficientă a fondurilor europene.

Din păcate, intervenţia Comisiei Europene şi apariţia unei noi legislaţii nu sunt suficiente, pentru că instituţiile care ar trebui să garanteze faptul că achiziţiile publice se realizează cu respectarea procedurilor europene sunt conduse de către mafia PDL-istă, care va avea ca obiectiv principal continuarea jafului fondurilor publice, inclusiv cele venite de la UE.

Afirmaţia de mai sus nu este doar o vorbă-n vânt, ea este confirmată de practicile fostului ministru Botiş şi de recenta arestare a lui Silviu Bian, şeful ANOFM şi secretar de stat, ca să dăm doar două exemple.

În situaţia în care de la 1 noiembrie 2011 Comisia Europeană va suspenda plăţile pentru lucrările executate şi facturate, firmele implicate vor fi grav afectate şi există riscul ca acestea să intre în faliment, punându-se în pericol finalizarea acestor proiecte.

În condiţiile blocajului financiar din România, blocaj din ce în ce mai accentuat, precum şi ale recesiunii economice, a nu beneficia de aceşti bani înseamnă crimă cu premeditare a actualului Guvern la adresa vieţii economice şi sociale din România.

Mai mult, domnul Orban a recunoscut că Guvernul Boc a minţit în legătură cu rata efectivă de absorbţie a fondurilor UE, rata reală fiind de 3,7%, şi nu de 14,3%, totul în cel mai pur stil comunist, umflând pompos datele pentru a "îndeplini planul". Să mai avem încredere în cifrele prezentate de Guvern?

Viitorul sumbru schiţat de către ministrul Orban este completat şi de informaţia conform căreia, la sfârşitul anului 2012, multe programe de finanţare vor lua sfârşit, conducând la reducerea considerabilă a fondurilor disponibile.

Toate aceste probleme vor greva foarte mult negocierile pe care România le va purta în contextul adoptării bugetului UE pentru perioada 2014-2020.

Această situaţie se datorează aceluiaşi regim Băsescu-Boc, care este preocupat în principal de jefuirea banului public şi de câştigarea cu orice preţ a alegerilor din 2012, fie prin mituirea electoratului, fie prin schimbarea de sigle şi formaţiuni, de la portocaliu la verde şi de la PDL la " Mişcarea populară", "la Albă ca Zăpada" şi "Noua Republică".

Pentru regimul securisto-bolşevic al lui Băsescu, viitorul României şi al românilor nu constituie o preocupare, în schimb singurul lucru care contează este satisfacerea sistemului mafiot pe care-l patronează.

Unica speranţă este schimbarea din 2012 şi venirea USL-ului la guvernare, pentru ca, printr-o politică adecvată, să utilizeze eficient fondurile europene nerambursabile şi fondurile din bugetul de stat, cu consecinţe pozitive în direcţia dezvoltării economico-sociale a României.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Trebuie un alt mod de a gândi"

De patru ani indicatorii economici ai României scad în disperare, negăsindu-se nicio decizie politică care să oprească acest fenomen, să-l stabilizeze şi apoi să determine economia românească la creştere şi dezvoltare. Orice economie are nevoie de acea decizie politică care să conducă la reguli simple şi clare, şi nu la dictatură şi birocraţie anarhică.

Din păcate, cei care au ajuns în postura să ia deciziile politice au dus la degradarea situaţiei economice a României.

Constat că sistemul politic de astăzi, prin Guvernul pe care-l reprezintă, nu are soluţii pentru aceste probleme economice şi prin aceasta nu poate susţine dezvoltarea capitalistă a României, cu toate avantajele pe care le-ar aduce. Sistemul de astăzi este unul sălbatic, unul al confruntărilor prădător-prădat. Ceea ce nu ştiu prădătorii este faptul demonstrat ştiinţific că, odată cu dispariţia prădatului, a puţinilor care mai muncesc, prădătorii vor dispărea şi ei. E o lege naturală şi ea funcţionează perfect, pe departe mult mai bine decât cele sociale, catastrofal impuse astăzi.

În România se comprimă totul: bugetul, economia, creditările, raţia alimentară, medicamentele, viaţa oamenilor şi toate câte ar trebui să funcţioneze normal.

În locul normalului se instalează anormalitatea, care se extinde la nivel naţional. În agricultură se comprimă suprafeţele lucrate, numărul de animale, finanţările şi vânzările. Se comprimă totul până aproape de zero. Este o stare latentă în care organismul social şi economic al ţării încearcă să supravieţuiască în agonie, în speranţa unor vremuri mai bune. În natură, o situaţie asemănătoare se numeşte hibernare, la urs de exemplu.

Ce aşteaptă oare societatea românească de la Guvernul României? Cum reacţionează el în faţa unei asemenea comprimări? Guvernul şi-a creat un alibi, şi-a creat o pisică neagră pe care în permanenţă o arată românilor - finanţarea FMI.

Abundentă în resurse naturale, România îşi va începe logic dezvoltarea cu valorificarea acestora în agricultură, turism, industrie alimentară, prelucrarea lemnului şi a industriilor conexe.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"25 Octombrie"

Bunicului meu, pe care nu l-am cunoscut, dispărut în luptele de la IAŞI, în august 1944

În fiecare an, la 25 octombrie, sărbătorim Ziua Armatei României, prilej de pioasă aducere aminte a faptelor de arme pe care cei înrolaţi sub cele trei culori, roşu, galben şi albastru, le-au înscris în cartea de istorie a acestui neam, situat la răscrucea drumurilor şi furtunilor istoriei.

Este momentul în care marcăm eliberarea de către Armata României a zonei de nord a Transilvaniei de trupele şi administraţia impuse prin tristul şi nedreptul Diktat de la Viena din 1940.

Este momentul în care rememorăm pentru scurt timp faptele şi numele eroilor noştri, aprinzând în grabă o lumânare şi depunând o floare la mormintele sau monumentele celor care au murit pentru ca noi să trăim liberi. Peste tot în ţară, într-o sclipire de moment astral, fanfarele, uniformele, candelele şi drapelul naţional se împletesc într-o aducere aminte, fie şi fulgerătoare, a eroismului celor care şi-au dat viaţa cu gândul acasă, la familii, la cei dragi, la ţara pentru care s-au jertfit.

Este momentul să aprindem flacăra recunoştinţei pentru toţi cei care, în uniformă, şi-au pierdut viaţa şi se odihnesc pe veci în peste 1871 de locuri de înhumare răspândite în 31 de ţări din întreaga lume.

Celor trecuţi în veşnicie departe de lacrimile noastre, adesea fără o cruce la căpătâi, căzuţi în Războiul pentru Independenţă, Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, pe frontul păcii din epoca modernă, să le adresăm în gând o rugăciune de buni români şi să-i rugăm să ne ierte atunci când greşim şi nu ne iubim îndeajuns această minunată ţară: România!

Dumnezeu să-i ierte!

Dumnezeu să ne ajute să nu-i uităm niciodată, pentru că viaţa de erou este cea mai scurtă viaţă!

Doamna Mariana Câmpeanu:

Declaraţiile guvernanţilor din ultima perioadă sunt extrem de descurajatoare pentru pensionarii din România, ele arătând clar direcţia în care va fi întocmit bugetul asigurărilor sociale pentru anul 2012. Ne referim aici la valoarea punctului de pensie care, în conformitate cu Legea nr.263 din 2010 ar trebui să se majoreze anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat în anul precedent.

Este o lege pe care noi, liberalii, nu am votat-o în Parlamentul României, unul dintre motive fiind faptul că în viziunea noastră, punctul de pensie trebuia să rămână 45% din salariul mediu brut pe economie. Am atras atenţia atunci asupra faptului că noua formulă de calcul nu va face altceva decât să micşoreze pensiile cetăţenilor, pensii a căror valoare era deja foarte mică.

Declaraţiile recente, făcute ori de ministrul muncii, doamna Sulfina Barbu, ori de primul-ministru al României, domnul Emil Boc, duc la concluzia că nici măcar această creştere infimă a punctului de pensie nu va fi respectată, un lucru inadmisibil, în condiţiile în care pensionarii fac faţă cu greu traiului de zi cu zi. Este practic imposibil să reuşeşti să te întreţii cu 5 euro pe zi, cât reprezintă acum pensia medie în România.

Atrag atenţia astfel guvernanţilor că prevederile Legii nr.263 din 2010 trebuie respectate. Este o lege pe care aceştia şi-au asumat-o şi au votat-o prin fraudă în Parlamentul României. Mai mult decât atât, noi, liberalii, nu vom vota bugetul asigurărilor sociale pentru anul 2012 dacă această prevedere va fi anulată pentru anul următor, motivul fiind evident - nu putem să ne asumăm aruncarea în sărăcie extremă şi exterminarea acestei categorii sociale. Totodată, îngheţarea pensiilor ar fi practic fără precedent, niciun guvern anterior neîndrăznind să facă acest lucru deoarece pensia este un drept al cetăţeanului care a contribuit ani de zile la sistemul de pensii, nu o pomană sau un ajutor de stat, aşa cum consideră Guvernul Boc.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Ziua Europeană a Justiţiei Civile - dreptul de a avea drepturi"

Ziua Europeană a Justiţiei Civile a fost celebrată pentru prima dată în data de 25 octombrie 2003, la iniţiativa comună a Comisiei Europene şi a Consiliului Europei.

De atunci şi până astăzi, însemnătatea acestei zile a avut un impact deosebit în statele membre ale Uniunii Europene, prin împărtăşirea unei culturi juridice europene care trece dincolo de diferenţele funcţionale şi normative ale diverselor sisteme de drept naţionale şi reiterează importanţa respectării drepturilor şi garanţiilor procedurale de care beneficiază orice justiţiabil de bună-credinţă.

Dreptul fundamental la justiţie impune respectarea unei suite de garanţii procedurale definitorii pentru efectivitatea şi puterea normativă a liberului acces la o justiţie independentă şi imparţială.

Dreptul la un proces echitabil, privit şi din perspectiva justiţiei civile pe teritoriul Uniunii Europene, reprezintă un drept fundamental, inalienabil, fiind o expresie veritabilă a principiului preeminenţei dreptului. Mai mult, procesul echitabil nu reprezintă altceva "decât un ideal de justiţie adevărată, care respectă drepturile omului", o legătură indisolubilă între principiile democratice şi principiile juridice, după cum se subliniază în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Cu privire la termenul rezonabil de judecare a cauzelor, această garanţie procedurală determinantă pentru eficienţa actului de justiţie, a determinat Comisia Europeană pentru Eficacitatea Justiţiei să considere că "termenul rezonabil", la care se referă art.6 pct.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, reprezintă doar o "bază limită", recomandând acreditarea unei alte sintagme, mult mai autoritare, pentru respectarea garanţiilor procedurale: "termen optim şi previzibil", pentru a se elimina "lentoarea justiţiei", prin mecanisme juridice naţionale adecvate.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, Ziua Europeană a Justiţiei Civile pledează, prin acţiunile organizate, pentru importanţa consolidării nucleului cooperării judiciare în materie civilă la nivelul Uniunii Europene, prin unificarea normelor referitoare la soluţionarea conflictelor de competenţă în materie civilă, iar pe de altă parte, pentru necesitatea organică a simplificării procedurilor formale în vederea recunoaşterii şi executării cu celeritate a hotărârilor judecătoreşti provenind din statele membre ale Uniunii Europene.

Cetăţenii români, ca cetăţeni europeni cu drepturi şi libertăţi egale, trebuie să beneficieze de liberul acces la justiţie, cu respectarea garanţiilor procedurale fundamentale, atât pe teritoriul României, cât şi pe teritoriul Uniunii Europene, astfel încât libera circulaţie a persoanelor, a mărfurilor, a capitalurilor, să constituie privilegii acreditate de o protecţie juridică adecvată, nediscriminatorie pe teritoriul statelor membre.

Ziua Europeană a Justiţiei Civile ne confruntă astăzi cu o reformă importantă a sistemului juridic românesc, prin intrarea în vigoare a noului Cod civil român, la data de 1 octombrie 2011, reglementare care ne integrează în paradigma justiţiei civile europene prin edictarea unor norme care să protejeze în mod direct drepturile şi interesele legitime ale justiţiabilului de bună-credinţă.

Ca unic for legislativ al ţării, Ziua Europeană a Justiţiei Civile poate reprezenta un semnal deosebit de important pentru politica legislativă adoptată în domeniile importante şi dinamice ale vieţii sociale, astfel încât dreptul la justiţie să reprezinte în sens plenar o victorie pentru recunoaşterea, garantarea şi protejarea efectivă a drepturilor omului într-un stat de drept.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Modificarea urgentă a legislaţiei privind impozitarea dreptului de autor - includerea dreptului la ajutorul de şomaj"

De la data de 1 iulie 2010, conform legislaţiei în vigoare, persoanele care încasează venituri din activităţi de proprietate intelectuală sunt obligate să achite la bugetul de stat contribuţii sociale, inclusiv pentru şomaj.

Paradoxal, însă, deşi achită această contribuţie, persoanele care îşi desfăşoară activitatea şi au venituri doar din venituri de proprietate intelectuală nu beneficiază de ajutor de şomaj la încetarea contractului, din cauza unui vid legislativ în această materie.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2010, persoanelor plătite în temeiul drepturilor de proprietate intelectuală le este reţinută de către beneficiarii proprietăţii intelectuale o cotă de 0,5% din veniturile impozabile astfel obţinute, pentru plata asigurării de şomaj.

Dar cotizaţia plătită pe cartea de muncă este de 1% (0,5% contribuţia angajatului şi 0,5% cea a angajatorului), astfel încât, pe cale de consecinţă, stagiul minim de cotizare a angajatului exclusiv în temeiul contractului de proprietate intelectuală ar trebui să fie, în mod discriminatoriu, timp de doi ani.

Faţă de această situaţie inechitabilă pentru contribuabilii care îşi desfăşoară activitatea doar în baza contractului de cesiune a dreptului de autor, întregul cadru legislativ, de la art.5 din Legea nr.76/2002 până la prevederile cadru ale OUG nr.58/2010, trebuie pe deplin reevaluat şi reconfigurat, în sensul recunoaşterii expressis verbis a dreptului la ajutorul de şomaj, conform contribuţiei reţinute pentru asigurări sociale la bugetul de stat.

Consolidarea cadrului legislativ, în sensul corelării diverselor dispoziţii cu efecte similare în materia cesiunii dreptului de autor, dar şi impunerea coerenţei ca principiu de tehnică legislativă, asigură un caracter de predictibilitate normativă şi mai ales recunoaşte persoanei impozitate din drept de autor un drept legitim, indisolubil legat de protecţia socială a persoanei concediate: dreptul la şomaj, în cuantumul direct proporţional cu plata contribuţiilor sociale.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Majestatea Sa Regele Mihai în Parlamentul României - La mulţi ani!"

Prezenţa Regelui Mihai în Parlamentul României este un moment deosebit de important şi totodată emoţionant pentru naţiunea română. După 65 de ani, Regele Mihai revine în Parlamentul României, fiind singurul şef de stat rămas în viaţa din al Doilea Război Mondial. Personal mă bucur că voi fi martorla acest eveniment cu rezonanţă istorică, ziua când fostul suveran al României împlineşte frumoasa vârstă de 90 de ani şi va adresa un mesaj Parlamentului României şi naţiunii române. Bunul Dumnezeu să-i dăruiască multă sănătate, zile fericite şi tot ce e mai bun!

La mulţi ani, Majestate!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"La mulţi ani Majestăţii Sale Regele Mihai I!"

Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, azi, 25 octombrie 2011, Regele Mihai I a fost invitat, la iniţiativa Grupurilor parlamentare ale PNL, să rostească un discurs în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României.

Noi, liberalii considerăm că întotdeauna, indiferent dacă s-a aflat în ţară sau în exil, Majestatea Sa a continuat să reprezinte cu onoare şi demnitate, atât statul, cât şi poporul român şi interesele noastre ca naţie!

De-a lungul timpului, Regele Mihai I a reprezentat România cu succes, la nivel internaţional, cu diferite ocazii: între 2005 şi 2010, Majesteatea Sa a fost invitată la Kremlin cu prilejul aniversării "Zilei Victoriei" împotriva fascismului.

În Statele Unite, timp de şase decenii, Regele a susţinut neîntrerupt interesele româneşti, continuând strălucita misiune a bunicii sale, Regina Maria. De la întâlnirea cu Preşedintele Truman şi cu secretarul de stat George Marshall, până la mai recentele întâlniri cu Ronald Reagan, cu senatori, congresmani şi guvernatori, Regele Mihai I a fost tot timpul o marcantă punte de legătură.

Dar şi în ţară, Mihai I şi Familia Regală au fost mereu prezenţi în viaţa românească, atât prin vizite în rândul comunităţilor, prin încurajarea proiectelor economice, a administraţiei locale, cât şi a diferitelor iniţiative culturale, ştiinţifice, prin participări la numeroase întâlniri organizate în mediul preuniversitar şi universitar.

Aprecierile celor mai mari Case Regale din Europa la adresa Majestăţii Sale Regele Mihai I sunt mai mult decât elocvente: "Regele Mihai a rămas credincios moştenirii istorice a înaintaşilor lui. Calităţile cu care este înzestrat au fost şi mai evidente în timpul anilor grei prin care a trecut ţara lui. În ce mă priveşte, în numeroasele împrejurări în care am avut ocazia să strângem legăturile noastre de prietenie am recunoscut de fiecare dată experienţa umană şi politică pe care Regele a acumulat-o de-a lungul rodnicei sale vieţii", apreciază Regele Juan Carlos al Spaniei. Iar Alteţa Sa Regală Charles, Principe de Wales menţiona: "De-a lungul tuturor ororilor şi alienărilor de neînţeles, Mihai nu s-a lăsat niciodată cuprins de amărăciune sau răzbunare. El şi-a păstrat întotdeauna umanitatea adevăratului bărbat de stat, credinţa în valorile civilizaţiei şi o linişte înţelegătoare. El a rămas pentru mulţi români o lumină de speranţa în întuneric".

Azi, suntem deosebit de onoraţi de a-l avea şi noi, parlamentarii, alături şi de a-l asculta pe Majestatea Sa, în plenul Parlamentului României, cu ocazia aniversării extraordinarei vârste de 90 de ani!

La mulţi ani, Majestate!

Domnul Mihai Lupu:

"Când vor avea şi salariaţii drepturi, domnilor guvernanţi?"

USL a sesizat Curtea Constituţională împotriva ordonanţei (OUG nr.71/2009) care eşalonează până în 2016 plata drepturilor salariale câştigate în instanţă de către bugetari!

Guvernul Boc face din nou praf Constituţia, instituind o premieră juridică! Acesta legiferează peste hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, cu ajutorul unei legi care încalcă, pe de o parte, drepturi constituţionale fundamentale, iar pe de altă parte, jurisprudenţa CEDO.

În jurisprudenţa CEDO, "dreptul la executare" este recunoscut ca făcând parte din dreptul de acces la justiţie, iar Curtea a stabilit că "Dreptul la justiţie (...) ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unuia din Statele contractante ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână fără efect în defavoarea unei părţi".

Considerăm că toate aceste tergiversări infinite privind plata unor drepturi salariale câştigate de către bugetari în instanţe, prin hotărâri judecătoreşti definitive, încă din 2009 şi 2010, încalcă toate legile în vigoare, dar, mai ales, anihilează definitiv statul de drept! Mai mult decât atât, această şmecherie păguboasă de amânare peste ani şi ani a plăţilor datorate de către guvern salariaţilor nu face altceva decât să pună într-o ilegalitate deplină tot ceea ce înseamnă obligaţie a unui stat faţă de cetăţenii săi!

Orice cetăţean din ţara asta care nu-şi mai poate plăti datoriile către bănci sau alte instituţii financiare este executat de către creditori, într-un termen destul de scurt! În cazul de faţă, statul este debitor faţă de cetăţeni ai săi, salariaţii bugetari, care sunt puşi în situaţia de a avea drepturi câştigate definitiv, în propria lor ţară, dar neonorate de către stat, deci anulate, doar pentru că aşa vrea domnul Boc!

Deci, Guvernul Boc poate să încalce oricând are chef hotărârile judecătoreşti, comiţând o mare ilegalitate, faptă care, unui cetăţean nu i-ar fi fost nici permisă, nici iertată, pentru nimic în lume!

Aşa cum domnul Boc le spune românilor, păgubiţi de propriul lor stat, că nu sunt bani pentru efectuarea acestor plăţi sau că deficitul bugetar ar fi compromis dacă acestea ar fi onorate, tot astfel, ar putea şi românii să le răspundă creditorilor lor că nu au cu ce să-şi plătească datoriile şi n-au decât să mai aştepte vreo 5 ani sau 10, până îşi vor primi şi ei drepturile!

De ce există în România, domnilor guvernanţi ai PD, posibilitatea ca statul dumneavoastră să facă ce vrea, când vrea, iar cetăţenii, cei care duc tot greul - venituri tăiate, preţuri, taxe şi impozite crescute, şomaj acut, spitale şi şcoli închise, mizerie şi sărăcie lucie -, să fie trataţi precum sclavii?! Cum este posibil ca într-o ţară democratică, membră a UE, statul să aibă numai drepturi şi să-şi eludeze constant obligaţiile cu explicaţii lamentabile, iar cetăţenii săi să deţină numai şi numai obligaţii şi să aibă întotdeauna în spate, partea cea mai grea de dus, adică sacrificiile?

Domnul Mircea Duşa:

"Eliminarea subvenţiilor"

Măsurile anticriză adoptate de Guvernul României se dovedesc a fi în continuare greşite şi împovărătoare pentru populaţie. Mă refer în acest sens la cea mai recentă măsură anticriză, cea de eliminare a subvenţiei la căldură. Prin aceasta, Guvernul a hotărât că cei care utilizează sistemul centralizat de încălzire nu mai trebuie sprijiniţi. Astfel că a fost adoptat un plafon de bogăţie de 786 lei pe membru de familie, iar pentru cei singuri 1.082 lei. Aşadar, pentru marea majoritate a locuitorilor racordaţi la sistemul centralizat de termoficare din România căldura va fi mai scumpă din această iarnă.

Guvernul nostru va da ocazia ca începând cu această iarnă primăriile să acorde subvenţii din bugetele locale. Asta dacă îşi vor putea permite...

Ca şi cum toate acestea nu ar fi fost suficiente Consiliile locale au decis majorarea tarifului la căldură. Explicaţiile edililor pentru scumpirea gigacaloriei sunt că Guvernul a retras subvenţia pe care o dădea primăriilor pentru a acoperi o parte din diferenţa între preţul plătit de populaţie şi cel la care se produce energia termică.

Putem afirma aşadar că în această iarnă locuitorii care au norocul de a avea primari din cadrul coaliţiei se vor încălzi mai ieftin, iar ceilalţi locuitori se vor încălzi mai scump sau vor îngheţa în case.

O dată cu această măsură ni se demonstrează din nou că pentru cei de la putere reforma nu înseamnă doar tăieri sau disponibilizări, ci şi orice alte măsuri pot fi aplicate pentru a afecta familiile cu venituri şi aşa afectate, cetăţeni care vor prefera să se debranşeze şi să stea în frig de teama facturilor prea mari pe care nu le vor putea plăti.

O consecinţă a faptului că populaţia se va debranşa masiv, va fi aceea că sistemul se va dezechilibra. Când se va dori privatizarea sistemului, nu o să mai avem ce privatiza.

Dar debranşarea nu îi scuteşte pe oameni de plata facturilor la întreţinere deoarece aceştia vor fi obligaţi să plătească pentru coloanele de încălzire care le trec prin casă şi pentru caloriferele de pe scară. Măsura încearcă să descurajeze moda instalării de centrale termice.

Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC) a emis un ordin prin care toţi proprietarii de apartamente debranşate sunt obligaţi să plătească 30% din valoarea facturii pentru încălzire în lunile decembrie, ianuarie şi februarie şi 50% din valoarea facturii în celelalte luni pentru "spaţiile comune", adică scara blocului, subsol, ţevile care trec prin locuinţe, conform Ordinului nr.343/2010. Până în prezent, asociaţia de locatari stabilea dacă proprietarii debranşaţi plătesc sau nu căldura degajată în părţile comune ale imobilului.

Credem astfel că această măsură a eliminării subvenţiei este un test de supravieţuire pentru populaţia ţării, test căruia îi vor supravieţui doar cei rezistenţi şi cei cu adevărat bogaţi, nu cei care au venituri de 800 lei/membru pe familie.

Având în vedere cele menţionate, consider că actuala guvernare îşi dovedeşte încă odată incompetenţa de a discerne între măsuri de criză şi măsuri anticriză.

Domnul Mircea Irimescu:

"Frică sau curaj"

Chiar şi adversarii politici ai preşedintelui Traian Băsescu au fost adeseori siliţi să recunoască atitudinea curajoasă a titularului de la Cotroceni în adoptarea unor poziţii de politică externă a ţării. De la inepta, naiva şi inexistenta aliniere la "axa" Londra - Washington, la exprimarea demnă şi fără ocolişuri a intereselor noastre legitime din Basarabia, într-o multitudine de situaţii, trecând graţios sau grotesc de la sublim la ridicol, preşedintele Băsescu a surprins prin nonconformismul declaraţiilor sale. Să ne aducem aminte doar pe aceea în care spunea că şi el, pus în situaţia de atunci, ar repeta politica lui Ion Antonescu din iunie 1941.

Cu câteva zile în urmă, înaintea plecării la consfătuirea de toamnă a Comisiei Europene, domnul preşedinte a vorbit, în stilul său caracteristic, despre poziţia României faţă de problemele ce vor fi discutate la Bruxelles. Acuzator, şeful statului român le-a reproşat liderilor europeni din "zona euro" indecizia politică ce riscă să arunce economiile europene în haos şi care cauzează pierderi economiilor europene din afara "zonei". Aparent, o continuitate de atitudine a domnului Băsescu... Şi, totuşi, aşa o fi?

Lucrurile pe care le ştie şi înţelege sunt în general bine gestionate de preşedinte şi le exprimă curajos. Problema vine de la cele pe care nu le stăpâneşte cum şi-ar dori. Faptul că nu are un nivel cultural cât de cât acceptabil îl costă destul. Capacitatea sa de reflecţie este diminuată şi rar ajunge la cântărirea dilematică a lumii, specifică celor ce acced la profunzimi. Logic, de multe ori, soluţiile şi abordările de fineţe îi lipsesc. El ştie să fie doar într-un singur fel: frust şi direct. Uneori sub impulsuri necontrolate, convingerile preşedintelui trec fără filtrări şi nuanţări la publicul ce, de regulă, apreciază astfel de abordări. Ar mai fi de analizat ce rol joacă în chestiune orgoliul preşedintelui, dar asta altădată.

Însă lumea politică presupune şiretenie, diplomaţie şi persuasiune în afişările publice. Expunerea propriului popor prin inabilităţile de abordare ale liderului politic al statului, nu o dată, a produs suferinţe ce ar fi putut fi evitate. Şi lui Ceauşescu i se părea că are mare succes cu trasarea "noii ordini politice şi economice mondiale", dar (şi prin asta!) poporului român i s-au închis porţile participării normale la viaţa economică şi politică a lumii. Consecinţele sunt cunoscute. Comportamentul sfidător al liderilor popoarelor mici se dovedeşte a fi antinaţional din perspectiva ţării pe care o reprezintă.

În cazul sus amintit, este greu de presupus că afirmaţiile domnului Băsescu au trezit simpatia doamnei Merkel, a domnului Sarkozy sau a oricăruia dintre liderii europeni importanţi. Nici Olanda nu se va grăbi să-şi schimbe poziţia faţă de aderarea României şi Bulgariei la "zona Schengen" (veţi observa, desigur, că în Europa contemporană totul este "zonat") de frica preşedintelui din Carpaţi care i-a amintit că nu şi-a respectat nu ştiu ce angajament luat în septembrie. Dimpotrivă, este posibil să iasă mai pregnant în evidenţă poziţia de intrus pe care i-o conferă ţării noastre mulţi dintre partenerii noştri din UE.

Faţă de indiscutabilul simţ politic pe care preşedintele Băsescu a dovedit că-l are, este de neînţeles abordarea pe care a avut-o. Este imposibil să nu-şi fi dat seama că face o greşeală printr-o astfel de atitudine. Atunci care-i explicaţia? Una simplă: frica.

El ştie deja că problemele financiare ale ţării vor ajunge într-o stare gravă. Fiind şi alte ţări în aceeaşi situaţie, disponibilul de credit pe piaţa financiară va fi inaccesibil pentru noi. Prin dobânzile mari pe care trebuie să le plătim, drumul nostru spre incapacităţi de plată se scurtează ameninţător. Şi nu va fi cine să ne ajute pentru că toţi îşi vor căuta propria lor salvare.

Spaima preşedintelui, reală şi dramatică, este cea care l-a împins la recentele-i afirmaţii. Ele s-au vrut a fi semnal de alarmă, reacţie de indignare şi strigăt de ajutor. Da, n-a fost aşa! Nimeni nu l-a băgat în seamă.

Riscul ca prin băncile străine care funcţionează în România să se scurgă în exterior importante resurse financiare este imens. Cum nu mai are timpul necesar angajării unor noi reduceri de cheltuieli bugetare, preşedintele Băsescu este obligat să aştepte resemnat evenimentele din Europa. Ceea ce nu-i va ajuta la nimic, aşa cum nu i-a ajutat nici oţărârea la liderii Europei. Evoluţiile viitoare pot dinamita toată construcţia politică (inclusiv electorală) din ultimii trei ani a preşedintelui şi ăsta-i, într-adevăr, un motiv serios de frică, pe care nimeni nu l-ar putea ignora. Nici măcar curajosul preşedinte Băsescu.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Bugetari fără speranţă"

Reducerea salariilor bugetarilor cu 25% a însemnat o grea lovitură pentru toţi bugetarii, mai ales că această tăiere a fost însoţită de pierderea sporurilor.

Cele mai multe persoane care au fost afectate de aceste tăieri salariale şi-au căutat dreptatea în instanţe, unde au avut câştig de cauză. Dar, din păcate, numai pe hârtie, deoarece guvernul spune că nu sunt bani pentru a fi plătite aceste salarii la nivelul celor din 2010, înainte de reducerea acestora cu 25%.

Reducerile salariale au fost considerate neconstituţionale de majoritatea instanţelor, motiv pentru care ar trebui ca salariile câştigate în justiţie să revină la nivelul avut anterior.

Din aceste motive, dar şi din alte considerente, trebuie modificată legislaţia, în sensul scutirii de la plata impozitului pe locuinţă, autoturisme/autovehicule şi terenuri a salariaţilor bugetari.

Domnul Nicolae Jolţa:

"Absorbţia fondurilor europene -între neputinţa unui Guvern şi frustrarea unui Preşedinte"

Există un subiect pe agenda publică de dezbateri care provoacă o derută totală în rândul opiniei publice. Sarabanda declaraţiilor politice ale actualei puteri pe marginea absorbţiei fondurilor europene ridică mari semne de întrebare în legătură cu seriozitatea demersului şi veridicitatea datelor furnizate, dintr-un singur motiv - actualii guvernanţi se contrazic unii pe alţi, lansând pe piaţă procente diferite în legătură cu gradul de absorbţie a acestor fonduri. Ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban, ne anunţă că am absorbit doar 3% din fonduri, alte surse guvernamentale ne asigură că rata de absorbţie se cifrează undeva la 14%, cert este că nu trece şedinţă de Guvern în care pe ordinea de zi să nu se afle o informare cu privire la problemele la zi în materia absorbţiei fondurilor europene şi deciziile care trebuie luate de către guvern.

Nici nu ştiu unde ar trebui încadrat acest fals şi demagogic demers al actualei puteri. Aceşti domni şi doamne care ne conduc, apar zi de zi pe sticlă şi se arată profund îngrijoraţi de soarta acestei ţări, declarând cu mult aplomb şi indignare că salvarea noastră ar fi creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene. O spun ca şi cum altcineva este responsabil şi trebuie să ia deciziile, o spun ca şi când sunt nişte experţi independenţi care doar monitorizează problema şi trag semnalele de alarmă. Câtă vreme aruncăm vina pe alţii pentru această nereuşită, aşa cum face chiar preşedintele Traian Băsescu, care a declarat recent că Uniunea Europeană ne pune beţe în roate în procesul de absorbţie a fondurilor europene, nu vom face decât să ne compromitem şansa la dezvoltare şi la progres, dând totodată dovadă de imaturitate politică.

Domnilor guvernanţi, treziţi-vă, pâinea şi cuţitul sunt în mâinile dumneavoastră! Ipocrizia care vă caracterizează în legătură cu acest subiect nu are limite. Nimeni nu vă mai crede aberaţiile, atunci când vă fixaţi ţinte de atins atât în ceea ce priveşte nivelul absorbţiei banilor europeni, cât şi cele referitoare la creşterea economică sau deficitul bugetar pentru anul viitor.

Domnule Boc, aţi eşuat lamentabil în acest domeniu (nu că aţi excela într-altul), şi împreună cu întreg Cabinetul de la Palatul Victoria trebuia să plecaţi demult. Aţi primit chiar şi un ultimatum de la preşedintele Traian Băsescu, care, asemenea dirigintelui de odinioară, vă urechea şi vă invita afară din clasă, împreună cu miniştrii repetenţi la acest capitol, pentru slaba performanţă în gestionarea fondurilor europene (deşi domnul preşedinte e uşor confuz pe acest subiect - discursul său alunecând de la vina guvernamentală, la cea a funcţionarilor corupţi şi incompetenţi, culminând, aşa cum am amintit mai sus, cu vina Uniunii Europene). Aţi găsit însă un tertip - la 7 zile după ce Comisia Europeană a oprit temporar, în luna iunie a acestui an, finanţări în valoare de 800 de milioane euro pentru România, în cadrul unui program manageriat de Ministerul Dezvoltării, aţi avansat ideea înfiinţării Ministerului Fondurilor Europene. Însă au mai trecut alte cinci luni până să puneţi în practică ideea. Asta demonstrează cât de preocupat sunteţi de reuşita în acest domeniu. A fost doar un gest de imagine, ca multe altele pe care le faceţi în actul de guvernare. Un act de guvernare lipsit de consistenţă, orientat spre propria căpătuială şi mai deloc spre creşterea nivelului de trai a populaţiei.

Poate domnul Băsescu v-a reevaluat, cum a făcut şi cu alţii, ajunşi acum miniştri în Guvernul pe care îl conduceţi, însă oficialii de la Comisia Europeană nu o vor face. Ne-au şi anunţat că vor fi mult mai restrictivi în ceea ce ne priveşte, iar pentru următoarea perioadă de programare financiară, 2014-2020, riscăm să pierdem fonduri importante.

Ceea ce este grav şi îngrijorător e faptul că nu pierdeţi dumneavoastră, domnule Boc, sau dumneavoastră, doamnă Udrea, ci pierde fiecare cetăţean al acestei ţări. Fiecare euro pierdut înseamnă o viaţă plină de privaţiuni la care condamnaţi sute de comunităţi. Pedeapsa supremă pentru acest boicot pe care îl practicaţi la adresa românilor ar trebui să fie recuperarea banilor pierduţi de la fiecare dintre dumneavoastră, pentru incompetenţă şi nepricepere.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

"ANIF - o miză de 500 milioane euro"

În România suprafaţa totală a titlurilor de proprietate emise de instanţe este cu 40% mai mare decât suprafaţa totală a ţării. Instanţele judecătoreşti au emis titluri de proprietate fără a avea la bază un cadastru general, astfel că multe suprafeţe aparţin cu acte mai multor proprietari, fapt ce a dus la o confuzie generalizată în ceea ce priveşte suprafaţa agricolă a României.

Neavând un plan cadastral general nu se pot realiza lucrări de îmbunătăţiri funciare atât de necesare teritoriului României. După ce în primăvara acestui an Guvernul a scos în mod suspect Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare de pe lista societăţilor monitorizate de FMI, s-a găsit soluţia miraculoasă de a trece această agenţie în subordinea Ministerului Mediului, printr-o reorganizare ce lasă mult de dorit. Conform algoritmului politic, conducerea Agenţiei revine UDMR-ului, iar prin reintroducerea Agenţiei pe lista monitorizată de FMI, statul s-a obligat la investiţii ulterioare de peste 500 milioane euro în lucrări funciare, deoarece în ultimii 20 de ani s-au făcut doar lucrări sporadice de întreţinere. Să fie aceasta o plată pentru solidaritatea de care a dat dovadă UDMR faţă de actuala guvernare?

Prin reorganizare, ANIF-ului din subordinea Ministerului Mediului îi rămâne exact partea profitabilă a activităţii, şi anume executarea de lucrări de combatere a eroziunii solului, desecări, combaterea deşertificării, adică acele activităţi pe care statul le va finanţa în următorii ani şi care vor fi executate de companii private din jurul actualei guvernări. Să nu ne minţim că dăm 3500 de oameni afară pentru eficientizare, ci păstrăm exact cât să nu ne ajungă pentru a executa lucrările cu infrastructura materială şi umană a Agenţiei. Aşa că va exista scuza perfectă să mai pierdem o jumătate de miliard de euro în buzunarele băieţilor deştepţi din preajma actualei guvernări.

Domnul Petru Călian:

"Legea asistenţei sociale"

Legea asistenţei sociale este un act normativ extrem de important având în vedere construcţia bugetară, precum şi angajamentele luate de către ţara noastră.

Din păcate, prioritatea acestei legi este redusă de către opoziţie, care blochează la Senat legea-cadru de şase săptămâni, fapt ce ţine în loc reforma sistemului de asistenţă socială.

Membrii Guvernului care s-au ocupat de acest subiect
afirmă că au acceptat amendamentele opoziţiei, ajungând în situaţia de a milita nu numai pentru a trece legea Guvernului, ci şi amendamentele opoziţiei. Ca într-o piesă de teatru absurd, parlamentarii USL au depus amendamente, au fost votate, acceptate şi acum Guvernul le apără amendamentele pentru că ei le ţin blocate.

Adoptarea legii trebuie să se facă în regim de urgenţă, nu mai putem tolera cazurile de abuz asupra banilor publici. Ministrul Muncii a dezvăluit că în urma unui control realizat la Sibiu s-a descoperit că, din 430 de persoane verificate, 271 aveau certificate de handicap ilegal, fără să aibă bolile scrise în certificat, iar 83 de persoane aveau un grad al bolii nejustificat de mare. Practic, din 430 de persoane verificate, 354 fraudau banii pentru asistenţa socială. Dacă într-un singur judeţ frauda este de 82%, putem avea imaginea clară a dimensiunii fraudei din banii de asistenţă socială.

În asemenea condiţii, nu ne putem juca cu credibilitatea externă şi stabilitatea financiară a României. După cum ştim, ţara noastră se află încă sub Mecanismul de cooperare şi verificare în domeniul justiţiei şi luptei împotriva corupţiei, astfel preşedintele Traian Băsescu a transmis o scrisoare preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, cerând adoptarea, cât mai urgent posibil, a proiectului de modificare a Legii statutului magistraţilor şi a proiectului Legii asistenţei sociale. Şeful statului precizează că adoptarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor se înscrie în îndeplinirea de către România a condiţionalităţilor şi recomandărilor prevăzute în ultimul Raport de ţară privind progresele României în domeniul justiţiei şi combaterii corupţiei. El susţine, de asemenea, că al doilea proiect, al legii asistenţei sociale, are în vedere îmbunătăţirea eficienţei protecţiei sociale, care rămâne o prioritate pentru România.

Necesitatea urgentării adoptării acestui proiect rezultă din interesul naţional, şi nu din moftul unui partid. Ceea ce nu se înţelege este faptul că ne-am asumat nişte angajamente şi trebuie să le ducem până la capăt atât faţă de popor, cât şi faţă de partenerii internaţionali. Nu este un interes doar politic, ci şi social, ce are în vedere îmbunătăţirea eficienţei protecţiei sociale, o prioritate pentru România.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Guvernul calcă în picioare Constituţia şi legile ţării"

PSD a sesizat Curtea Constituţională împotriva Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2009, care eşalonează până în 2016 plata drepturilor salariale câştigate în instanţă de către bugetari. Este anormal şi nefiresc cum a instituit Guvernul Boc o premieră juridică, legiferând peste hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, cu ajutorul unei legi care încalcă, pe de o parte, drepturi constituţionale fundamentale, iar pe de altă parte, jurisprudenţa CEDO.

PSD a sesizat CCR pentru încălcarea, prin această ordonanţă, a articolelor din Constituţia României care privesc egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul de proprietate, dreptul la trai decent şi pensie, interzicerea restrângerii unor drepturi sau libertăţi. Prevederile legii statuează că personalul din sectorul bugetar nu beneficiază, în punerea în aplicare a unui titlu executoriu, de aceleaşi condiţii ca orice alt cetăţean creditor, fiind limpede că se aplică un tratament în mod vădit defavorabil persoanelor încadrate în sectorul bugetar. În jurisprudenţa CEDO, "dreptul la executare" este recunoscut ca făcând parte din dreptul de acces la justiţie, iar Curtea a stabilit că "dreptul la justiţie... ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unuia din Statele contractante ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână fără efect, în defavoarea unei părţi". Cu privire la dreptul de proprietate, CEDO a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun câştigat. Neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor. Lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament.

Legea de aprobare a Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.71/2009 limitează dreptul la un nivel de trai decent prin faptul că modifică pe o perioadă foarte mare de timp termenul de eşalonare a plăţilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.71/2009, fără ca statul să ofere o altă facilitate compensatorie cetăţenilor în schimbul termenului prelungit de plată. Motivarea cu care Guvernul s-a prezentat în faţa Parlamentului pentru adoptarea ordonanţei, pentru "evitarea depăşirii ţintei de deficit bugetar", nu se încadrează sub nicio formă printre condiţiile prevăzute expres şi limitativ de Constituţie, condiţii care pot impune restrângerea unor drepturi sau libertăţi cetăţeneşti. Această hotărâre aberantă va costa statul român şi mai mult, atât moral, cât şi material, pentru că se adună penalităţi de plată şi, deloc neglijabil, potenţiale despăgubiri cerute în instanţele internaţionale de către cei nedreptăţiţi.

Amânarea succesivă de către un guvern, prin ordonanţe de urgenţă, a executării unor hotărâri ale instanţei reprezintă o premieră juridică în lume şi o ruşine de care vom scăpa cu greu.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"PSD este şi va rămâne cel mai important partid al României"

Consiliul Naţional al Partidului Social Democrat, reunit la sfârşitul săptămânii trecute la Bucureşti, a demonstrat că PSD este şi va rămâne şi în viitor principala formaţiune politică a României. În cele două zile ale reuniunii s-au discutat şi dezbătut aspecte extrem de precise, concrete, care vor fi asumate în perioada imediat următoare atât de PSD, cât şi de USL. Pe fondul eşecului din aceşti ani al guvernării partidului-stat PDL, PSD este evident obligat să vină cu soluţii şi cu angajamente care să scoată România din criza economică şi morală în care a fost aruncată de "domnia" portocalie. România este în cea mai neagră perioadă din ultimii zece ani, iar PSD va veni la putere şi va propune măsuri care să-i scoată pe români din disperare.

PSD va prelua puterea în România cel puţin pentru următorii patru ani, începând cu 2012, şi va corecta toate neajunsurile şi măsurile antipopulaţie luate în ultimii doi ani. PSD îi va reprezenta şi îi va proteja pe absolut toţi cei care muncesc şi pe cei care au muncit onest şi vor să trăiască în această ţară, indiferent de convingerile lor politice de moment. Nu vom mări taxele şi nu vom recurge la alte tăieri salariale, deoarece s-a dovedit inutilitatea acestor măsuri.

Vom sprijini mediul de afaceri, pentru că, în ultimii ani, investitorii nu numai că ne-au ocolit, ba chiar au plecat din România, fapt incredibil dacă ne raportăm la forţa de muncă ieftină existentă la noi.

Vom crea locuri de muncă, vom susţine capitalul autohton şi firmele româneşti şi vom demonstra că printr-un management performant se poate face performanţă economică fără să bocim, aşa cum face Boc şi ai lui.

Vom guverna pe criterii de competenţă şi de responsabilitate, nu după principii clientelare şi de partid.

De asemenea, sănătatea, educaţia şi siguranţa populaţiei reprezintă obiectivele principale pentru PSD şi USL imediat după preluarea puterii.

Domnul Radu Stroe:

"Traian Băsescu atacă electoral oficialii europeni"

Din păcate, astăzi, diplomaţia nu mai reprezintă un instrument pentru actualii guvernanţi ai României şi nici pentru preşedintele Traian Băsescu.

La sfârşitul săptămânii trecute, preşedintele Traian Băsescu a avut două ieşiri publice, care cu siguranţă nu vor fi favorabile României. Concret, el i-a atacat pe oficiali ai Uniunii Europene, considerându-i vinovaţi de actuala situaţie a României. În loc să caute vinovaţii acasă, la Palatul Victoria, în loc să vadă unde a greşit el, Traian Băsescu s-a lansat într-o polemică inutilă cu oficiali ai Uniunii Europene.

"Din cauza situaţiei din Grecia, toată regiunea este contaminată de neîncredere şi aici nu este doar responsabilitatea Greciei. Liderii din Zona euro, care întârzie la nesfârşit o decizie pentru Grecia, fac foarte mult rău, nu numai Greciei. Băncile greceşti au o expunere majoră pe piaţa românească...", a declarat Traian Băsescu înainte de a pleca la Consiliul European de toamnă. Evident, această declaraţie, şi altele similare au fost făcute pentru uz intern. Sau, mai pe româneşte spus, declaraţiile au fost făcute în scop electoral, în folosul partidului pe care îl păstoreşte, PDL. Numai că a face campanie electorală atacând puterile europene nu este de folos nimănui şi cu atât mai puţin României.

Cu siguranţă, spusele lui Traian Băsescu nu vor provoca panică în rândul oficialilor europeni, pentru că, de mult, preşedintele României nu contează pe scena politică de la nivel înalt din Europa. Dar, în acelaşi timp, afirmaţiile lui Traian Băsescu vor fi "înregistrate" în "dosarul România" şi, atunci când vom avea cu adevărat nevoie de sprijinul european, s-ar putea să fim trataţi cu refuz. Nu în ultimă instanţă, în atacul lansat de Traian Băsescu, referirea la expunerea majoră a băncilor greceşti pe piaţa românească vine şi contrazice afirmaţiile guvernatorului BNR, care a precizat că întreg sistemul bancar din România se află sub control.

Traian Băsescu ar trebui să spună opiniei publice româneşti dacă declaraţiile Domniei Sale pot accelera deciziile europene. Sigur nu o va spune, pentru că nu de voinţa lui Traian Băsescu ţin deciziile ce se vor lua la nivel de UE. Traian Băsescu trebuie însă să înţeleagă că astfel de declaraţii ies cu mult din codul declaraţiilor politice în general şi, în al doilea rând, trebuie să ştie că România nu este în situaţia de a trece la asemenea acuzaţii directe. Este evident, orice român de bună-credinţă, ţine la demnitatea ţării sale. Dar această demnitate se apără prin demersuri diplomatice, nu prin atacuri cu iz electoral.

Un alt atac al preşedintelui Traian Băsescu l-a vizat pe premierul Olandei. Concret, preşedinte a spus - de această dată la Bruxelles - că "Olanda nu şi-a respectat un angajament politic", referindu-se la vetoul ei privind aderarea României la spaţiul Schengen. Să ne reamintim, în urmă cu o lună de zile, un alt "corifeu" al diplomaţiei române, ministrul de externe Teodor Baconschi, spunea: "Guvernul olandez este întrucâtva captiv în agenda politică antieuropeană, antiimigraţionistă a unui partid extremist. Se pare că dividendele politice ale acestei atitudini antieuropene n-au servit prea mult în cazul alegerilor din Danemarca". Cu astfel de declaraţii belicoase, cu siguranţă, nu ne apropiem, ci ne depărtăm de un vot favorabil aderării la spaţiul Schengen.

Domnul Relu Fenechiu:

"Guvernanţii vor să schimbe harta internă a ţării, dar uită să-l întrebe şi pe cetăţean"

Actualii guvernanţi, în frunte cu PDL, susţin în continuare tema modificării administrativ-teritoriale a României şi comasarea alegerilor. Încălcarea prevederilor şi recomandărilor Comisiei de la Veneţia, costuri în plus, generarea unei confuzii în rândul electoratului sunt câteva dintre argumentele principale pentru ca actuala putere să renunţe la ceea ce şi-a propus.

În ultimă instanţă însă, planurile actualilor guvernanţi exclud din start elementul principal în cele două operaţiuni: poziţia cetăţeanului. Să fie foarte clar: o reîmpărţire administrativ-teritorială (cuplată cu comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare) nu trebuie să se facă în interesul unui partid sau altul. O eventuală modificare administrativ-teritorială trebuie să se facă în primul rând ţinându-se cont de interesul cetăţeanului şi complementar ţinându-se cont de interesele economice. Or, pentru a vedea care este interesul cetăţeanului, al comunităţilor locale, acestea trebuie întrebate.

Pentru actualii guvernanţi însă întrebarea cetăţeanului nu există. Nu am auzit măcar o singură dată pe cineva din zona puterii, doar au fost lansate în spaţiul public cele două teme, că este cazul să fie întrebat şi cetăţeanul. Şi, după câte ştiu, nu cetăţeanul este la cheremul puterii, ci guvernanţii, şi noi, parlamentarii, suntem în slujba cetăţeanului.

Nimeni din sfera puterii nu a făcut un calcul elementar şi nu şi-a pus întrebarea: se schimbă harta internă a României, dar care sunt consecinţele?

Când regimul comunist a modificat structura administrativ-teritorială a ţării - trecerea de la judeţe la regiuni - tot fără a întreba cetăţeanul, deşi, şi atunci, propaganda oficială susţinea că lucrează în interesul acestuia, efectele negative au apărut imediat. S-au înregistrat, în primul rând, mari decalaje economice între oraşe importante din România. Capitalele de regiuni au fost favorizate în detrimentul altor oraşe. Acesta a fost doar vârful aisbergului, pentru că au fost şi alte consecinţe negative.

Culmea, chiar şi conducătorii comunişti şi-au dat seama ulterior de eroare şi au revenit la sistemul teritorial judeţean. Nu vreau să se înţeleagă că pledez pentru, dar o modificare administrativ-teritorială radicală nu se decide peste noapte.

O astfel de decizie nu poate fi luată fără o amplă analiză şi fără cântărirea avantajelor şi dezavantajelor posibile, şi, repet, trebuie consultat şi cetăţeanul. Căruia trebuie să i se explice de ce este mai bine să avem regiuni, şi nu judeţe. Abia după ce se va face această informare, urmează consultarea, pentru ca toată lumea să se pronunţe în cunoştinţă de cauză.

Din păcate, actuala putere nu doar că nu admite consultarea, dar o şi blochează, în dispreţul legii. În judeţele în care consiliile judeţene au aprobat desfăşurarea de referendumuri locale, imediat reprezentanţii guvernului, prefecţii, au atacat în justiţie decizia.

Cu toate acestea, se vor desfăşura în unele judeţe referendumuri locale, ale căror rezultate - spre deosebire de alte tipuri de referendum - sunt obligatorii. Stau şi mă întreb cum vor reacţiona actualii guvernanţi dacă rezultatele unor referendumuri locale nu vor coincide cu intenţiile lor?

O reîmpărţire administrativ-teritorială şi comasarea alegerilor nu poate fi decisă nici măcar de o forţă politică puternică, care beneficiază de o majoritate zdrobitoare, darămite de una care mai are doar 15% sprijin în rândul electoratului, iar la capitolul încredere procentele sunt şi mai mici.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Importanţa recensământului din 2011"

Majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene sunt angrenate în acest an în procesul de recenzare a principalelor informaţii socioeconomice şi demografice ale propriei populaţii.

România a început acest demers săptămâna trecută, acordând, de data aceasta, o mare importanţă, deoarece este primul care se desfăşoară în contextul în care este ţară membră a UE, având obligaţia de a respecta cât mai strict metodologiile şi criteriile Uniunii.

Scopul fundamental al acestui recensământ este acela de a oferi informaţii clare, eficiente şi de calitate necesare politicilor guvernamentale în domeniul economic şi social, dar şi pentru dezvoltare umană, datele statistice ce vor fi colectate sunt defalcate pe mai multe categorii de studiu, numărul şi densitatea populaţiei, structura pe sexe şi vârste, stare civilă, nivel de instruire, structură etnică, lingvistică, migraţie etc.

Aceste demers ştiinţific, al doisprezecelea din istoria României, însă primul efectuat după exigenţele europene, doreşte să obţină informaţii clare şi de calitate pentru ca acestea să poată fi cuplate la proiectele de dezvoltare pe termen lung în luarea deciziilor în domeniul economic şi social, oferind în planul Uniunii Europene datele şi informaţiile necesare cunoaşterii potenţialului uman al întregii comunităţi europene.

Succesul unui astfel de proces depinde atât de calitatea muncii pe care o vor realiza recenzorii, dar şi de cooperarea pe care cetăţenii români o vor arăta faţă de aceştia. Mare parte a întrebărilor conţinute în chestionare sunt la discreţia respondenţilor. Sinceritatea acestora poate determina rezultate finale de bună calitate, care să genereze o sursă de informare corectă pentru guvernele locale sau pentru Guvernul României.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Mituri şi fetişuri în politica românească"

M-am gândit să abordez astăzi un subiect care se referă la credinţele mai tuturor oamenilor dintr-o societate, deci şi din societatea românească. Este vorba de mituri şi fetişuri.

Dintotdeauna, negăsind explicaţii precise, concrete, ale unor fenomene naturale sau ale unor evenimente, oamenii si-au creat, voluntar sau nu, mituri, pentru a-şi explica respectivele fenomene sau evenimente. Oamenii au avut mereu nevoia să creadă în miraculos sau necunoscut, mai ales în epocile din vechime.

Erudiţii ne învaţă să distingem două tipuri de mituri: mituri pe care oamenii le-au creat din ignoranţă, în special la civilizaţiile preistorice sau arhaice, şi mituri mai noi, pe care unii oameni le-au creat în mod deliberat, tocmai ca prin ele şi prin simbolistica lor să-şi poată manipula semenii. Exemplific aici prin miturile existente în societatea românească a ultimilor 20 de ani: mitul "vânzării României", mitul naţional, mitul pericolului maghiar, mitul conspiraţiei evreieşti, mitul ocultei internaţionale etc.

Într-una dintre accepţiunile sale, mitul relevă o mare credinţă, un mare proiect ideal. Sunt mulţi istorici şi politologi care vorbesc despre asemenea mituri, exemple clasice fiind mitul lui Mihai Viteazul sau mitul lui Mihai Eminescu. Pentru o persoană pare a fi suprema recunoaştere. Deci nu poţi să ajungi mai sus decât această condiţie de mit, adică să reprezinţi ceva fundamental pentru o anume comunitate. Mitul lui Eminescu sau al lui Mihai Viteazul reprezintă mari idei care îi pun pe oameni în mişcare.

Dacă nu ne referim la persoane, putem vorbi despre idei transformate în mit şi aici aş menţiona doar cele trei mari mituri contemporane identificate de profesorul Lucian Boia: progresul, naţiunea şi democraţia. Acestea sunt cele trei mari idei care au mişcat omenirea în ultimele două secole.

Mitul este o construcţie imaginară, şi când spun că este imaginară nu spun că nu este adevărat. Lucrurile nu se împart atât de simplu. Sunt adevărate şi neadevărate în acelaşi timp. Poate să fie o naraţiune, cum sunt miturile antice, poate să fie, în mod mai abstract, o reprezentare sau o idee. Oricum, este ceva ce vizează esenţa fenomenelor naturale şi sociale, în funcţie de valorile semnificative ale unei comunităţi, fiindcă mitul trebuie să se aşeze în acest cadru fundamental al unei societăţi, al unui sistem de valori.

Spre deosebire de mit, fetişul este doar obiectul unei veneraţii exagerate sau o idee ce este subiectul unei adoraţii oarbe, nejustificate. Am întâlnit comportamente asociate la nazişti, la comunişti sau la mai îndepărtaţii talibani.

Zilele acestea este un bun moment să abordăm tematica cu luciditate, astfel încât societatea noastră să devină, în sfârşit, majoră, să-şi treacă examenul de maturitate. Ce este mit şi ce fetiş în politica românească? Ce idei merită să susţinem şi care sunt cele care ne pot transforma în extremişti de orice fel?

Vă invit, stimaţi colegi, la un moment de reflecţie.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Cheltuieli publice încă rigide!"

În sistemul constituţional românesc prerogativa iniţierii politicii fiscal-bugetare aparţine Guvernului României, urmând ca, prin voinţa Parlamentului, proiectul să devină realitate.

Din nefericire, însă, iresponsabilitatea politică românească din ultimele două decenii a limitat, prin legi, capacitatea Guvernului de a concepe şi crea politici economice pe termen mediu şi lung.

Nu este străin pentru nimeni faptul că politica în domeniul salarizării, al prestaţiilor sociale, al sistemului public de pensii, dar şi în alte domenii transformă practic Guvernul dintr-un creator exclusiv de politică economică într-un spectator fără putere atât asupra politicii fiscale, cât şi asupra celei bugetare.

Românii şi România au nevoie de o amplă reformă de flexibilizare a acestor capitole de cheltuieli bugetare. Prin flexibilizarea lor, Guvernul va putea căpăta spaţiul necesar elaborării unor pachete de stimuli fiscali care să dea economiei imboldul către relansare.

Prin flexibilizarea cheltuielilor guvernamentale se poate crea spaţiul unor reduceri progresive ale apăsătoarelor contribuţii care împovărează atât angajaţii, cât şi angajatorii.

Se pot stimula, de asemenea, ample proiecte de infrastructură, de sprijin şi stimulare a mediului de afaceri compus din întreprinderile mici şi mijlocii, care reprezintă motorul dezvoltării în tot spaţiul Uniunii Europene.

Astăzi, prin riscurile politice asumate de Guvernul României, avem o lege nouă, modernă şi echitabilă a pensiilor plătite din banii publici, o lege modernă în materia salarizării personalului susţinut din bugetul statal.

Lucrurile nu trebuie să se oprească, însă, aici. Modernizarea asistenţei sociale, creşterea performanţelor administraţiei publice, precum şi generalizarea standardelor de cost trebuie să devină priorităţile de reformă ale anului care o să vină. În absenţa unor astfel de reforme, să nu sperăm în stabilitate financiară şi perspective de creştere mari.

Domnul Titi Holban:

"Guvernul PDL - factorul agravant al corupţiei din România!"

Preşedintele Consiliului Investitorilor Străini (CIS), Steven van Groningen, a declarat recent că "România este percepută ca fiind coruptă şi are efect asupra investitorilor şi de aceea este foarte important să arătăm că facem paşi vizibili în lupta împotriva corupţiei. Nu trebuie să conving pe nimeni că există corupţie în România, e de ajuns să iasă pe stradă şi se poate convinge singur", a completat Van Groningen.

Poziţia preşedintelui Consiliului Investitorilor Străini (CIS) apare într-un context nefericit pentru Guvernul PDL, confruntat în valuri cu o serie de fapte de corupţie, pornind de la cel mai important palier, cel ministerial, până la cele din teritoriu, aflate în subordine.

Este suficient deci să priveşti în ograda PDL şi a Guvernului pentru a te convinge de nivelul corupţiei din România. Amintesc aici cazul mai vechi, dar cel mai grav al fostului ministru Monica Iacob Ridzi, cercetată pentru abuz în serviciu şi nereguli în activitatea Ministerului Tineretului şi Sportului, cazul foştilor primari din municipiile Craiova şi Râmnicu-Vâlcea, aflaţi în atenţia DNA pentru fapte de corupţie, dar şi cele recente, al fostului ministru al muncii Ioan Botiş, care a şi demisionat pentru conflict de interese în derularea fondurilor europene, cazul directorului Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiş, Cornelia Corescu, arestată pentru fapte de corupţie, cazul fostului preşedinte al ANOFM Alba, Silviu Bian, arestat pentru luare de mită.

Din păcate, toate aceste persoane, membri PDL, reprezintă contribuţia fabuloasă a Guvernului României la percepţia nefastă a fenomenului corupţiei instituţionalizate din ţara noastră în rândul investitorilor, o contribuţie negativă care amplifică şi nu diminuează fenomenul corupţiei.

În ceea ce priveşte eradicarea corupţiei, Guvernul Boc este restant şi în acest domeniu: în afara unor vorbe goale ale premierului privind toleranţa zero faţă de acest fenomen, nimic nou pe frontul anticorupţie. Afacerile baronilor PDL se desfăşoară nestingherit în România, în lipsa unui control riguros din partea instituţiilor abilitate, iar măsurile de sancţionare a celor vinovaţi lipsesc cu desăvârşire. Simplele demisii din funcţii sau din PDL, excluderile temporale ale acestor persoane nu sunt suficiente şi nu rezolvă problema corupţiei. La adăpostul unui Guvern milos cu proprii corupţi, acest fenomen înfloreşte fără precedent în România, cu efecte negative în rândul oamenilor de afaceri, statului de drept, democraţiei în sine şi nu în ultimul rând, pentru cetăţenii români.

Ca atare, cer Guvernului să adopte cu o poziţie mai fermă în ceea ce priveşte sancţionarea faptelor de corupţie, să elaboreze o strategie şi un pachet de măsuri legislative care să împiedice în viitor repetarea acestor cazuri, să facă o evaluare serioasă a celor care sunt numiţi în funcţii de conducere, până acum - doar pe criteriul politic, să elibereze mediul privat şi oamenii de afaceri din chingile controalelor politice, făcute la ordin pentru a-i determina să contribuie la puşculiţa portocalie de partid.

Bătăliile cu criza, cu corupţia se vor câştiga doar atunci când vor apărea cu adevărat măsuri guvernamentale pentru eradicare, şi nu pentru agravarea lor, şi în niciun caz aplicate de Botiş, Ridzi, Solomon, Bian şi alţii ca ei, nedescoperiţi încă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"«Vinovaţi» pentru dezastrul PD-list"

Mai întâi a fost statul social. Un concept nimerit pentru a fi transformat în pericol public. Aşadar, "sursa crizei" a fost identificată. Prea mulţi bani se revărsau valuri-valuri către sănătate, pensii, indemnizaţii pentru copii şi mame, ajutoare şi alocaţii sociale! Prin urmare, s-au tăiat salarii şi pensii, s-au redus alocaţiile. S-au închis şcoli şi spitale, au fost aruncaţi bolnavii în stradă. Tinerii au fost trimişi în şomaj şi pensionarii la cerşit. Au fost disponibilizaţi zeci de mii de oameni, a crescut TVA-ul. Medicilor, profesorilor, inginerilor li s-a spus să plece în lumea largă să-şi caute norocul, pentru că ţara nu le poate oferi nimic, nici măcar o speranţă. Desigur, clientela politică nu a fost afectată, povara crizei fiind aruncată doar pe umerii celor slabi.

Pe lista "vinovaţilor" s-au aflat, pe rând sau în acelaşi timp, pensionarii care încasează pensia după ce au muncit o viaţă, oamenii care se îmbolnăvesc şi au nevoie de îngrijiri medicale, "omul gras" care stă în spinarea "omului slab". Desigur, opoziţia nu poate să lipsească de pe această listă, ea rămâne vinovatul de serviciu pentru toate relele din ţară.

Apoi am aflat cât de bine ne merge şi cum a luat Guvernul României cele mai grozave măsuri din Europa. Am ieşit din recesiune, suntem pe drumul cel bun. Putem da lecţii şi altora despre cum se combate criza! Însă declaraţiile acestea peste măsură de optimiste au fost contrazise de realitate.

Iar în realitate, lucrurile se prezintă, pe scurt, astfel: guvernanţii ne-au minţit când au spus că România a ieşit din criză. Deficitul nu va fi de 3%. Nu s-au redus cheltuielile cu bunuri şi servicii. Banii publici sunt cheltuiţi aiurea, în continuare, pe proiecte fără impact economic şi social, singurul scop fiind umflarea buzunarelor clientelei politice. Nivelul sărăciei este cel mai ridicat din Europa. Românii stau în frig pentru că decide Guvernul să dea bani numai în localităţile cu primari PDL. Avem corupţie, avem evaziune fiscală mare, cea mai mare din Europa! Avem "sistem ticăloşit" şi vedem foarte bine cum funcţionează. Şeful ITM Timiş cerea şpagă pentru PDL. Dădeai banii, scăpai de dosare şi sancţiuni. La OPC Braşov, dădeai mită, aveai autorizaţie, cui îi păsa de protecţia sănătăţii populaţiei? La ANOFM, se dădea mită cu sacoşa. Dacă nu plăteai, erai concediat. O parte din bani ajungea la partid, altă parte la lideri politici care puteau impune o persoană pe funcţie de conducere şi ultima parte rămânea în portofelul şefului de instituţie care impunea taxa de protecţie. Nu e singurul caz! Există aşa-zisele "reţele cu susţinere politică", în care se află toţi cei abonaţi la căpuşarea banilor publici. Aceasta este "reforma statului" invocată toată ziua de actualii guvernanţi!

În fiecare lună, Guvernul României se împrumută cu un miliard de euro, cu o dobândă foarte mare, de 7,4%. Este, de fapt, cea mai mare dobândă din Europa, după Grecia, ceea ce demonstrează lipsa de încredere în actualul Guvern al României. Nu numai lipsa de încredere ne costă mult, ci şi incompetenţa şi corupţia. Din banii europeni, banii alocaţi României, am cheltuit doar 3,7%! Atât: 3,7%! Şeful ANOFM a fost prins primind o "taxă de protecţie" plătită de funcţionarii din structura filialei de la Râşnov pentru a obţine banii necesari cofinanţării proiectelor europene în domeniul dezvoltării resurselor umane. Este doar un exemplu care ne arată de ce suntem pe ultimul loc în Uniune la absorbţia fondurilor europene. Sunt aproape 20 de miliarde de euro pe care am putea să-i folosim să finanţăm proiecte utile pentru toată ţara, nu bazine de înot şi telegondole portocalii!

În faţa eşecului, Traian Băsescu şi PDL caută cu disperare alţi vinovaţi. Acum, şi-au găsit un nou "duşman": şefii statelor din zona euro. De vină pentru dezastrul în care se află România sunt întotdeauna alţii. Nu incompetenţa şi incoerenţa Guvernului, nu corupţia şi minciuna, nu lipsa de viziune şi de măsuri de stimulare a economiei au condus la acest dezastru. Pentru actualii guvernanţi, "asumarea răspunderii" este o simplă sintagmă golită de sens.

Consider extrem de grav faptul că Parlamentul României nu este informat asupra situaţiei economice reale a ţării, asupra obligaţiilor pe care ni le asumăm, de fapt pe care Guvernul actual şi le asumă în numele nostru, al tuturor.

Solicit prim-ministrului Emil Boc prezentarea în plenul Parlamentului României a situaţiei economico-financiare a ţării şi a tuturor angajamentelor asumate de Executiv. Românii au dreptul să ştie adevărul. Românii trebuie să ştie de ce suntem în situaţia gravă în care suntem, de ce nu am reuşit să cheltuim banii europeni, de ce Guvernul ne mai îndatorează cu încă un miliard de euro în fiecare lună!

Domnul Victor Paul Dobre:

Guvernul Boc încearcă să dea o nouă lovitură sistemului naţional de ordine publică, prin trecerea unor atribuţii de la Poliţia Română către poliţia locală. Este vorba despre componentele de ordine publică şi poliţie rutieră.

În urmă cu câteva luni, noi, parlamentarii, am adoptat Legea poliţiei locale. Potrivit acestei legi, poliţia locală a fost înfiinţată tocmai pentru a degreva treptat poliţia naţională de unele atribuţii şi pentru a aduce segmentul de ordine publică şi o parte a segmentului poliţiei rutiere cât mai aproape de cetăţean, pornind de la considerentul că reprezentanţii administraţiei locale pot răspunde mult mai eficient nevoilor comunităţilor pe aceste domenii.

Ceea ce Ministerul Administraţiei şi Internelor ignoră astăzi în totalitate este faptul că transferul unor atribuţii de la poliţia naţională către poliţia locală are la bază documente programatice aprobate tot de noi, aici, în Parlament, ale căror prevederi au fost duse la îndeplinire tocmai prin adoptarea Legii nr.155/2010.

Măsura pe care o propune acum Guvernul reprezintă o încălcare a Legii nr.155/2010 privind poliţia locală, dar şi a prevederilor OUG nr.63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, act normativ ce reglementează strict numărul de posturi din instituţiile administraţiei publice locale.

Aplicarea unei astfel de măsuri pune probleme mari în ceea ce priveşte o serie de aspecte financiare determinate de transferul personalului de la Ministerul Administraţiei şi Internelor către autorităţile locale. De asemenea, se creează un haos în ceea ce priveşte sancţionarea conducătorilor auto care încalcă prevederile Codului rutier.

Nu pot să nu iau în considerare şi un alt aspect, deloc de neglijat în an preelectoral. Prin transferul unor atribuţii de la poliţia naţională către poliţia locală, în contextul viitoarelor confruntări electorale, se are în vedere în mod clar şi un substrat politic, în condiţiile în care PDL încearcă prin orice mijloace să se menţină la putere, chiar împotriva voinţei alegătorilor.

În contextul situaţiei grave în care se află sistemul naţional de ordine publică, vă solicit respingerea acestei măsuri preconizate de Guvern, care nu face altceva decât să slăbească din nou gradul de siguranţă a cetăţenilor.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Daniel Funeriu chiar vrea să introducă arestul în şcoli?"

Aşa-zisa reformă a învăţământului aflată sub patronajul cuplului Daniel Funeriu - Oana Badea începe să semene tot mai mult cu reformele lui Nicolae Ceauşescu din 1971 de după revenirea din periplul Chino-Nord Coreean. Nu ştiu dacă Daniel Funeriu sau Oana Badea au fost recent într-una din ţările mai sus menţionate, cert este însă că săptămâna trecută au lansat un proiect de sorginte comunistoidă.

Concret, elevii indisciplinaţi ar urma să petreacă o oră într-o incintă numită pompos "sala de reflecţie", unde vor fi supravegheaţi de cadre didactice sau de personalul didactic auxiliar sau nedidactic al şcolii. Sancţiunea va fi însoţită de obligaţia de a desfăşura o activitate suplimentară în şcoală, de tipul: lectură suplimentară, completarea de fişe de lucru etc.

Am crezut iniţial că este vorba de o glumă fantezistă a ministrului educaţiei, dar după ce întreaga presă a preluat informaţia, mi-am dat seama că este vorba de o cruntă realitate, cu menţiunea că sunt de acord cu expresia utilizată de ziarişti,"sală de corecţie".

Ceea ce vrea să facă onor conducerea ministerului, nu ţine doar de domeniul absurdului, ci încalcă chiar şi prevederi ale dreptului omului. Se instituie practic o privare temporară de libertate a elevului. Da, pentru că o astfel de măsură echivalează cu privarea de libertate, iar în acest domeniu doar organele judiciare au dreptul să decidă.

Trecând peste această aberaţie, se mai impune o întrebare: personalul didactic sau auxiliar care ar urma să fie pus în postura de gardian va fi plătit pentru orele suplimentare?

În niciun caz nu pledez pentru acoperirea actelor de indisciplină ale elevilor. Sunt împotriva oricărui act de indisciplină şi chiar consider că o serie de restricţii din sistemul educaţional din perioada interbelică ar fi trebuit preluate în perioada postdecembristă. Dar de aici şi până la a se înfiinţa miniaresturi în şcoli, este o cale lungă.

Îi solicit domnului Daniel Funeriu să retragă urgent acest proiect, pentru că în caz contrar se va ajunge nu doar la umilirea elevilor, dar în acelaşi timp imaginea şcolii româneşti în străinătate va fi grav afectată. Ca să nu spun că vom ajunge de râsul statelor civilizate.

O altă idee reformatoare a conducerii ministerului îi vizează pe preşcolari. Aceştia ar urma să fie obligaţi să cunoască stema ţării, tradiţiile minorităţilor şi să descrie Ziua Unirii conform fişelor de evaluare impuse de minister. Prin 1963 sau 1964 ţin minte că în programa şcolară pentru clasa a II-a, la desen, elevii trebuiau să ilustreze - după explicaţiile învăţătoarei sau ale profesorului de desen, la clasele experimentale - vizite de lucru ale conducătorilor de partid şi de stat în uzine, iar desenul urma să conţină şi grupuri de pionieri care aşteptau cu flori pe înalţii oaspeţi. De asemenea, elevii din clasele primare trebuiau să-i cunoască pe "cei 7" din tablourile de pe peretele din spatele catedrei.

După cum se poate observa, mare diferenţă între ce vrea acum ministrul Funeriu şi ce se cerea elevilor pe vremea lui Gheorghiu-Dej, nu există. Cu amendamentul că ministrul Daniel Funeriu este mai grăbit decât omologii săi Ilie Murgulescu şi Ştefan Bălan şi a început îndoctrinarea la o vârstă mai fragedă.

Domnul Viorel Palaşcă:

"Bugetul - ultima dintre preocupările Guvernului Boc"

Cea mai importantă dezbatere din Parlament din această sesiune, ca şi din întreg anul 2011, este legată de Proiectul de lege privind bugetul de stat şi Proiectul de lege privind bugetul asigurărilor sociale de stat pentru 2012. Din păcate, pentru al treilea an consecutiv, Guvernul PDL nesocoteşte legea şi nu transmite în termenul legal, 15 octombrie, cea mai importantă lege spre dezbatere la Parlament.

Într-o ţară democratică, un asemenea gest de sfidare a puterii legislative şi a cetăţenilor ar atrage imediat demisia de onoare. Nu este şi cazul actualului Guvern, pentru care încălcarea legilor şi a Constituţiei a devenit practica casei, o regulă care depăşeşte limitele democratice şi ale bunului-simţ şi care nu poate fi justificată la nesfârşit în numele crizei economice.

Dincolo de proceduri, la fel de important este şi cadrul economic pe care Guvernul PDL îl propune României pentru anul viitor prin legea bugetului. Din acest punct de vedere, noi, cei din opoziţie, nu avem mari speranţe, pentru că un Guvern care şi-a dovedit limitele şi incapacitatea în cei trei ani de guvernare, nu poate produce un scenariu realist şi dătător de speranţă pentru majoritatea cetăţenilor români şi nu poate înţelege, nici măcar în ceasul din urmă, care sunt măsurile economice de stimulare a mediului de afaceri, pentru a contracara efectele crizei financiare.

Singurele preocupări ale acestui Guvern sunt legate de păstrarea guvernării şi după decembrie 2012, obiectiv pentru care specialiştii în propagandă ai PDL lansează spre dezbatere fel şi fel de teme neconforme cu realitatea şi interesele românilor: comasarea alegerilor, reorganizarea ţării, modificarea Constituţiei după chipul şi asemănarea lui Băsescu. Nimic de criză, nimic pentru mediul economic, nimic de măsuri de stimulare a locurilor de muncă, nimic de investiţii. De toate acestea se ocupă FMI şi organismele europene, iar atunci când datele economice nu arată bine, nu-i vina guvernanţilor, ci a celor din Uniunea Europeană, a crizei europene, a Greciei.

Cel puţin aşa reiese din ultimele declaraţii ale preşedintelui Traian Băsescu îndreptate împotriva Uniunii Europene şi liderilor săi. În loc să găsească soluţii pentru ieşirea din recesiune, în loc privească cu atenţie în propria ogradă pentru ca efectele crizei să se resimtă cât mai puţin în nivelul de trai al cetăţenilor, actuala guvernare, prin vârful său de lance, Traian Băsescu, preferă arma atacului.

De această dată, ţinta nu mai este propriul popor, căci de el a avut grijă trei ani la rând, ci Uniunea Europeană şi opoziţia, în încercarea disperată de a salva încă o dată propriul Guvern şi de a-i ascunde incompetenţa. Din fericire pentru România, la alegerile din 2012, românii nu-i vor mai salva pe actualii guvernanţi şi-i vor trimite acolo unde le este locul: într-o cruntă şi îndelungată opoziţie.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Pe Ion Diaconescu - Dumnezeu să-l odihnească! - nu l-am cunoscut personal, n-am fost colegi în Parlament. Marele politician ţărănist a părăsit instituţia legislativă în anul 2000 şi s-a retras în turnul său de fildeş, să scrie cărţi, să-şi rememoreze viaţa. Pe vremea aceea, eu abia începeam primul meu mandat.

Dar cine nu-l cunoştea pe Ion Diaconescu? Chiar dacă, din punct de vedere politic, nimic nu ne apropia, am remarcat întotdeauna ţinuta cu totul specială, elegantă şi demnă, inteligenţa acestui bărbat de stat, sobru, întotdeauna raţional, realist şi profund cunoscător al chestiunilor aflate în dezbatere.

L-am urmărit de multe ori, şi înainte şi după anul 2000, în apariţiile sale televizate, atâtea câte au fost, ori în alte ipostaze. Ion Diaconescu nu s-a erijat niciodată în interlocutorul omniscient, deţinătorul adevărului absolut, dimpotrivă, era moderat în afirmaţii, convingător, nu-i lipsea bunul-simţ (doar provenea din lumea satului) şi, ca un veritabil om politic, nu a fost preocupat niciodată de propria lui căpătuială. Chiar dacă acesta ar fi fost singurul lui merit în perioada scurtă în care s-a aflat în prim-planul vieţii politice româneşti, tot ar merita pe deplin respectul şi recunoştinţa posterităţii.

Dar Ion Diaconescu a fost cu mult mai mult, iar despre meritele sale personale se va vorbi cu siguranţă pe îndelete, atunci când va veni momentul potrivit. Deocamdată, cu dispariţia lui Ion Diaconescu, o lume se retrage în istorie. Este lumea unor suferinţe greu de imaginat, a umilinţei, a aruncării demnităţii umane la lada de gunoi a istoriei. Cei 17 ani de temniţă comunistă ai lui Ion Diaconescu reprezintă partea barbară a fiinţei umane.

Cu siguranţă, trecerea lui în lumea de dincolo ne lasă cu mult mai săraci, într-o perioadă în care decenţa şi bunul-simţ ar fi esenţiale. Că recunoaştem sau nu, odată cu moartea lui se încheie un capitol important din istoria poporului român.

Şi ar mai fi ceva. A plecat îndurerat că partidul pe care l-a condus, al marelui Maniu, a rămas divizat. Ion Diaconescu a fost un lider ţărănist de excepţie, un reper moral, un anticomunist convins. A crezut până în ultima clipă că ţărăniştii se vor uni şi vor reveni în prim-planul vieţii politice. "Maniu mi-a spus să nu las partidul să dispară, dar partidul este acum în agonie", avea să afirme Diaconescu cu puţin timp înainte de marea despărţire.

Deşi am alte convingeri politice, recunosc fără rezerve că, fără ţărănişti, politica românească este cu mult mai săracă. Dar politica nu ţine seama de sentimente.

Domnul Filip Georgescu:

Pădurea reprezintă un factor de echilibru de neînlocuit în cadrul biosferei. De existenţa pădurii este strâns legată dezvoltarea societăţii omeneşti, dar tot atât de adevărată este şi alternativa că despăduririle au contribuit în mare măsură la decăderea şi dispariţia unor popoare şi civilizaţii. Un singur fapt, din multe altele, este în măsură să pună în lumină rolul imens pe care pădurea îl joacă în viaţa omenirii. Astăzi, într-o lume superindustrializată, dar mai ales superpoluată, pădurile de pe Terra absorb o treime din emisiunile de dioxid de carbon.

Înţelegând pe deplin importanţa capitală pe care fondul forestier îl are astăzi în dezvoltarea fiecărei ţări, dar mai ales în viitor, când modificările climatice se vor accentua, iar solul îşi va reduce o bună parte din actualul potenţial, Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 2011 An Internaţional al Pădurilor, sub generosul dicton "Păduri pentru oameni". Acum, când un asemenea eveniment de excepţie se apropie de sfârşit, îngăduiţi-mi o succintă privire asupra desfăşurării sale pe teritoriul ţării noastre.

Cu tot cataclismul care s-a abătut în ultimii 20 de ani asupra silviculturii noastre, dispunem încă de 6,4 milioane de hectare fond forestier, ceea ce înseamnă că fiecărui român îi revin 0,3 hectare de pădure. Suprafaţă extrem de redusă în comparaţie cu ţările nordice, unde suprafaţa este de 6-10 ori mai mare (în Suedia 3 ha pentru fiecare locuitor, în Norvegia 2 ha, în Finlanda 4 ha). Raportul dintre om şi pădure din ţara noastră s-a diminuat mult în ultimul secol, când fondul forestier a fost supus unui jaf sălbatic. Despăduririle iraţionale din perioada interbelică au reînviat după 1990, când pădurile au fost ciopârţite prin retrocedări abuzive, la adăpostul unei legi criminale promovate de PNŢCD şi prin defrişări ilegale săvârşite de o mafie a lemnului, care acţionează şi astăzi nestingherită. Potrivit unor rapoarte internaţionale, până în 2006, în România, au fost tăiate "la ras", în mod nepermis, păduri de pe 100.000 de hectare, iar fondul forestier de pe alte 350.000 de hectare a fost sacrificat fără a se asigura reîmpădurirea. Aşa cum rezultă dintr-o analiză a Băncii Mondiale, prejudiciul înregistrat de ţara noastră, în urma jafului din perioada 1990 - 2006, s-a ridicat la 1,5 miliarde de dolari.

În mod normal, autorităţile noastre ar fi trebuit să acţioneze, pentru ca cele 450.000 de hectare de pădure sacrificate până în 2006, precum şi zecile de mii de hectare despădurite în ultimii cinci ani să fie regenerate. Mai mult, ar fi trebuit împădurite încă 700.000 de hectare calamitate de inundaţii şi deşertificate din cauza secetei, care au fost scoase din circuitul agricol. Un asemenea program de regenerare a fondului forestier era cu atât mai necesar cu cât ponderea pădurilor în suprafaţa României (27%) este inferioară mediei europene (32%).

Ce se constată însă în realitate? Toate guvernările din ultimele două decenii au continuat să exploateze masiv pădurile, tăierile ajungând în prezent la 17 milioane m.c. lemn. Extrem de mari sunt însă tăierile ilegale. Cât despre împăduriri, acestea au fost mai mult decât modeste. În perioada 2007 - 2011 s-au împădurit, în medie, anual, cam 14 - 15 mii de hectare, în care 40% pe seama regenerărilor naturale. Amintim că Finlanda împădureşte anual 140.000 de hectare, iar Suedia şi Norvegia câte 130.000 de hectare. Suprafeţele atât de reduse care s-au împădurit în ţara noastră îşi găsesc explicaţia în lipsa fondurilor băneşti, care în 2009 au fost reduse cu o treime. Actualii guvernanţi n-au înţeles un adevăr elementar, acela că ceea ce tăiem astăzi, nu se reface decât într-un sfert de secol. Tot din lipsa banilor a fost abandonată acţiunea de creare a perdelelor forestiere în zonele de câmpie, o altă mare eroare, care se va repercuta dureros asupra producţiei agricole din 2012, compromisă în mare măsură de seceta excesivă din această toamnă.

Actualii guvernanţi ar trebui să analizeze cu mai mult discernământ măsurile dure de austeritate (cele mai multe aberante) pe care le aplică otova în toate domeniile afectate de criza economică, fiindcă una este să reducă finanţarea unor pârtii de schi, a unor săli de sport sau terenuri de fotbal în mediul rural şi alta este să tai fondurile destinate sănătăţii, învăţământului, agriculturii, silviculturii, mediului şi altor domenii de importanţă vitală.

Un exemplu în această privinţă este cât se poate de elocvent. Se spune că actuala criză care a izbucnit peste Ocean a produs Statelor Unite ale Americii pagube de aproape 2 trilioane de dolari. O criză general a pădurilor de pe planeta noastră s-ar solda cu un prejudiciu anual de 3-5 trilioane de dolari. Cred că omenirea ar trebui să reflecteze cu toată atenţia la o asemenea sumbră perspectivă.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declaraţie privind făţărnicia PDL"

În timp ce puterea împrumută 2,4 milioane de euro pe oră în numele fiecărui român, democrat liberalii bucureşteni l-au acuzat cu ipocrizie pe primarul general că vrea să dubleze gradul de îndatorare al capitalei.

Portocaliii bucureşteni îl acuză pe primarul general că nu face cunoscute public motivele noului credit şi că ar dubla gradul de îndatorare al capitalei, într-o perioadă extrem de dificilă din punct de vedere economic.

Atitudinea permanentă a PDL este de a arăta cu degetul către ceilalţi încercând în acest fel să-şi mascheze incompetenţa. PDL a acuzat permanent opoziţia că nu are soluţii, deşi USL a venit permanent cu remedii privind ieşirea din impasul financiar pe care îl traversăm. Puterea, în schimb, a avut în vedere două "soluţii": tăierea veniturilor cetăţenilor şi răzbunarea pe categoriile cele mai dezavantajate din punct de vedere social. De asemenea, portocaliii au căutat permanent să iasă în evidenţă lăudându-se cu proiectele electorale ale altor actori politici şi tăind panglici cu fiecare ocazie la investiţii fără rost, care nu au ţinut cont de necesităţi.

Democrat-liberalii au făcut ca datoria externă a României să ajungă, la începutul lunii septembrie, la 96,6 miliarde de euro. Dacă se va continua în acelaşi ritm, nu ar trebui să ne mire faptul că vom ajunge în situaţia Greciei. Deşi s-a împrumutat timp de doi ani de zile, puterea este incapabilă să ne precizeze ce a făcut cu banii împrumutaţi.

Singurele certitudini sunt că noi şi copiii noştri vom plăti pentru incompetenţa şi neruşinarea democrat liberalilor şi că aceşti bani au ajuns la clientela politică a PDL. Cetăţenii acestei ţări vor plăti din buzunare banii cu care PDL a şantajat şi cumpărat primari şi parlamentari ai opoziţiei. Presa a atras atenţia asupra faptului că beneficiarele fondurilor de ajutorare primite de la Guvern au fost primării conduse de oamenii PDL-UNPR. Guvernul a dat 66,5 milioane lei unui număr de 300 primării cu situaţii financiare "dificile". De asemenea, Institutul pentru Politici Publice a atras atenţia anul trecut că peste 70% dintre primarii care au obţinut în 2009 bani din Fondul de rezervă al Guvernului aparţin PDL.

Ne întrebăm de ce democrat liberalii bucureşteni nu i-au spus şi primului-ministru că împrumuturile fără măsură au impact negativ asupra evoluţiilor economice, aşa cum i-au reproşat primarului capitalei. Din nefericire, România are un guvern incompetent care nu ştie ce să facă pentru a stimula economia şi pentru a scoate ţara din criză.

Domnul Gheorghe Ciocan:

"25 octombrie - Ziua Armatei"

25 octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când Armata română şi-a îndeplinit menirea firească. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.

Cine mai ştie azi ce semnificaţie are ziua de 25 octombrie? Prea puţini, iar pentru majoritatea tinerilor români nu este altceva decât o simplă dată în calendar! Cu toate acestea, este o dată deosebit de importantă pentru istoria statului român modern. Această sărbătoare are dublă semnificaţie: este atât celebrarea zilei de naştere a Regelui Mihai I, cât şi eliberarea ultimelor teritorii româneşti de sub ocupaţia hortysto-nazistă: localităţile Carei şi Satu Mare. Prin aceasta, România intra în graniţele sale fireşti, rupte şi terfelite de Dictatul de la Viena din 1940.

Definitoriu pentru noi, românii, rămâne faptul că, în general, marile realizări, marile fapte istorice, momente absolut emblematice pentru ceea ce suntem astăzi ca ţară şi popor, am reuşit să le creăm noi înşine, cu propriile forţe şi propria armată.

La aceasta măreaţă sărbătoare, cu ocazia Zilei Armatei Române, se cuvine ca tuturor eroilor neamului şi veteranilor de război, care au înfruntat gloanţele şi vitregia războiului, celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi integritatea României, să le aducem un călduros şi pios omagiu şi să le transmitem de peste timp gânduri de recunoştinţă veşnică din partea generaţiilor de azi, a noastră, a tuturor.

Celor care astăzi poartă cu mândrie şi onoare uniforma Armatei Române, le urăm din suflet La mulţi ani! Gândurile noastre de bine se îndreaptă către voi, oriunde v-aţi afla în slujba Ţării şi a Naţiunii! Vă dorim să reveniţi acasă sănătoşi şi vă asigurăm de tot respectul şi consideraţia noastră.

La mulţi ani, Armată Română! La mulţi ani nouă tuturor celor care avem un viitor, doar dacă ei stau de veghe! Dumnezeu să-i apere acolo unde sunt!

Domnul Ion Burnei:

Măsuri ce sunt luate sau urmează a fi luate în scopul altminteri rezonabil şi lăudabil al reformei, sunt pe cale să pună în pericol, în mod dramatic şi ireversibil, ordinea şi siguranţa publică în România. Reforma, modernizarea sau eficientizarea MAI sunt doar un şir de vorbe goale.

În toate sectoarele economiei naţionale nu se vorbeşte decât despre reducerea numărului de angajaţi. În realitate, există doar o presiune imensă pentru a se disponibiliza un mare număr de salariaţi, cu scopul de a se economisi bani de la buget. Toate aceste probleme dovedesc falimentul măsurilor propuse de actuala guvernare.

Cetăţeanul nu se mai simte în siguranţă nici acasă, nici pe stradă. S-au înmulţit agresiunile chiar şi împotriva oamenilor legii. A crescut îngrijorător numărul infracţiunilor comise prin violenţă. Se fură din păduri, se fură din elementele de securitate de la calea ferată, s-a ajuns să se fure fier de la liniile de transport ale energiei electrice.

Stimaţi guvernanţi, stopaţi distrugerea Poliţiei Române! Stopaţi concedierea cadrelor competente! Este timpul pentru acţiuni coerente şi clare pentru stoparea acestei situaţii care riscă să afecteze pe termen lung societatea românească. Propunem în acest scop consultarea tuturor actorilor politici şi sociali. Mai propunem ca toate măsurile adoptate să fie rodul consensului factorilor implicaţi în urma unui proces public, coerent şi de lungă durată.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Pensii mici, medicamente scumpe"

Cum să vorbeşti despre bătrâneţi liniştite în România când pensiile au ajuns atât de ridicol de mici? Şi cum să vorbeşti despre linişte când preşedintele acestei ţări şi-a pus în cap să aplice şi un impozit pensiilor ridicol de mici? Cum să vorbeşti despre demnitatea persoanelor vârstnice când tu, guvern, faci tot ce-ţi stă în puteri să calci în picioare această categorie socială?

În schimb, cum să nu vorbeşti despre umilinţă atunci când tu, partid aflat la putere, votezi zâmbitor ca punctul de pensie să nu crească la 45%? De parcă ar fi fost un salt uriaş pentru bătrânii cu câteva sute de lei. Cum să nu vorbeşti despre batjocură când tu, partid aflat la putere, duci vârsta de pensionare a femeilor până la 65 de ani? Şi plusezi cu impozitarea pensiilor mici pentru ca apoi să vii şi să aberezi la televizor cum că aşa e peste tot în UE. Cât despre ţările care aplică impozit pe pensii, acolo discutăm despre valori ce depăşesc visele noastre cele mai frumoase. Poate află şi preşedintele lucrurile astea. Poate află că principiul fundamental de la care se pleacă în ţările civilizate este acela că bătrâneţea nu trebuie să fie sinonimă cu sărăcia.

Revenind, cum să nu vorbeşti despre îmbrânceli când sistemul pe care îl patronezi face ca lună de lună sute de pensionari să se lupte la propriu pentru un bilet de tratament? Cum să nu vorbeşti despre ignoranţă când parlamentarii arcului guvernamental votează cu ochii închişi toate prostiile pe care le trimite Emil Boc de la Victoria.

Cum să nu vorbeşti de fraudă grosolană când o ţară întreagă a văzut un preşedinte al Camerei Deputaţilor călcând în picioare regulamentele, legile şi aritmetica, trecând prin vot abuziv o lege care afectează 5,7 milioane de vârstnici?

Nu pot, totuşi, să închid fără a le transmite totuşi cele mai bune gânduri persoanelor vârstnice. Le asigur de tot respectul meu, al colegilor mei social-democraţi şi le promitem că atâta vreme cât vom sta în acest Parlament, vom face tot ce ne stă în putinţă să reparăm nedreptăţile succesive cu care au fost lovite în aceşti ultimi ani.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Cine ne conduce astăzi?"

Înţelegeţi cine ne conduce astăzi? Înţelegeţi care sunt mecanismele în jurul cărora guvernează astăzi Partidul Democrat?

Le mai putem explica acestor personaje triste că într-un stat de drept, democratic, opoziţia are nevoie de un climat care să faciliteze disputa politică şi care să nu vadă în acest lucru un fapt negativ, de o atmosferă politică în care puterea să nu considere orice critică drept afront adus autorităţii?

Le mai putem vorbi despre "datoria de opoziţie" sau despre lecţia numărului unu a unei democraţii consolidate, anume aceea că democraţia e cu atât mai solidă cu cât opoziţia e mai puternică? Le mai putem vorbi acestor oameni despre abuzul de putere?

În fond şi la urma urmei, le mai putem vorbi de ceva unor politicieni care au înţeles că menirea puterii este să dinamiteze orice punţi de dialog, să încalce orice reguli şi cutume, să jignească şi să umilească în virtutea simplului fapt că sunt "la putere"? Vi se mai pare că acestea sunt coordonate ale unui stat de drept?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Transformarea României"

Domnul Băsescu n-are treabă cu nimeni şi cu nimic. Tupeist, cinic, manipulator, şeful statului a devenit revoltător prin simpla prezenţă. Dacă mai şi râde (sau plânge), tabloul e complet.

Ştiţi, acum un an de zile, domnul Traian Băsescu ieşea cavalereşte în faţa televizoarelor şi ne anunţa măsurile de prosperitate pe care PDL le promisese în campania electorală. Şi zicea domnul Băsescu: salarii tăiate cu 25%, pensii tăiate cu 15%, ajutoare de şomaj tăiate cu 15%, subvenţii reduse până la zero. Imediat, prestatorul de servicii de la Palatul Victoria şi partidul său au acţionat în consecinţă. Mesajul domnului preşedinte de la Convenţia PDL: "Vă mulţumesc că nu m-aţi dezamăgit"!

Domnul Boc şi PDL nu s-au oprit însă la aşa nimica toată. Şi au plusat: 700.000 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă, concomitent cu creşterea datoriei publice până la peste 37% din PIB. Mesajul preşedintelui: "A vă opri acum înseamnă a face jumătăţi de măsură". Să ne-aşteptăm, în perioada următoare, ca alţi 700.000 de români (cealaltă jumătate) să fie daţi afară? Sau ca datoria publică să ajungă la 75%?

"Nu vă opriţi! Continuaţi procesul de transformare a României", insistă preşedintele.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Pregătirea PDL pentru alegerile din 2012"

PDL e conştient de pericolul care-l paşte. Şi îşi ia măsuri de precauţie. Abuziv, imoral, în buna-i tradiţie. Urmăriţi doar hotărârile de guvern date de Boc în decembrie şi aveţi tabloul distribuirii banilor publici către "familiile" portocalii din ţară. Care bani - staţi că nu-i aşa simplu - se întorc de fiecare dată, printr-un mecanism bine pus la punct, în conturile patronilor PDL de firme şi ministere. Ce se va întâmpla cu banii ăştia? O să-i regăsiţi în găleata, puiul congelat, hârtia de 50 sau 100 de lei pe fundamentul cărora îşi vor prezenta "oferta electorală" în 2012. Însuşi marele nostru preşedinte portocaliu Florin Popescu a afirmat într-o discuţie de partid, şocând pe toată lumea, că are pregătită pentru localele din 2012 suma de 10 milioane de euro!

În atare condiţii, repet şi o s-o repet de câte ori am ocazia, unitatea opoziţiei este obligatorie. Nu e loc de mofturi dacă vrem să mai salvăm ce mai e de salvat din democraţia acestei ţări. Ca să nu mai vorbesc de situaţia economico-socială dezastruoasă în care ne-a dus juristul din Răchiţele. Pentru asta, trebuie să ne intre bine în cap, e nevoie să facem 51% la viitoarele alegeri parlamentare. Altfel, Traian Băsescu îşi aminteşte iar "bunele obiceiuri" şi aruncă la tomberon Constituţia, numind ministru pe cine are chef. Boc? Udrea? Amândouă sunt variante care-l fac să zâmbească sadic.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Comportamentul dezastruos al Guvernului"

Aţi observat de bună seamă cum, în ultima perioadă, amicii democrat liberali ne tot ţin predici, nouă, celor din PSD, despre cum ar trebui să ne comportăm, despre ce ar trebui să facem, unde să stăm, cum să stăm, ce să zicem şi ce să nu zicem. Sfaturi de luat în seamă, nu zic nu, dacă autorii lor ar avea minima decenţă de a le respecta ei mai întâi.

Bunăoară, ne învaţă PDL că ar trebui să le spunem adevărul pensionarilor şi să nu le facem promisiuni pe care să nu le putem respecta. Acelaşi PDL care le-a impozitat oamenilor pensiile "nesimţite" de peste 740 de lei pe toată valoarea pensiei, după ce-i minţise că se va impozita doar diferenţa care trece de 740 lei lunar.

Ne învaţă PDL că ar trebui să-i sprijinim pe cei care muncesc cu adevărat. Acelaşi PDL care le-a spus oamenilor că nu există probleme cu plata salariilor, pentru ca apoi să le amputeze cu 25%. Fără niciun criteriu, fără nicio explicaţie. Acelaşi PDL care i-a minţit pe oameni că de la 1 ianuarie vor primi înapoi cei 25%, pentru ca ulterior să decreteze că 15% ar fi de ajuns. Minciuna nu s-a oprit aici, din cei 15%, oamenii primind, de fapt, doar 12%-13%. Dacă luăm în calcul inflaţia, oamenii nu au primit nimic.

Ne învaţă PDL că ar trebui să nu mai facem scut în faţa oamenilor acuzaţi de fapte de corupţie Şi să lăsăm instituţiile statului să-şi facă treaba. Vă daţi seama cine ne spune asta?

Ne mai învaţă PDL că ar trebui să le acordăm respectul cuvenit cadrelor militare. Aici tupeul e vecin cu lipsa de caracter. Pentru că partidul care pozează în prietenul militarilor este acelaşi partid care pur şi simplu a călcat cu bocancii peste vieţile acestor oameni, bătându-şi joc de ei, umilindu-i şi jecmănindu-i în cel mai revoltător mod cu putinţă.

Faţă în faţă cu evaporarea de pe scena politică, Partidul Democrat Liberal ia măsuri "drastice". Sau, mă rog, le ia preşedintele în numele lui. Un preşedinte care a renunţat să mai salveze aparenţele şi se comportă, nu ca şef de stat, ci ca lider autoritar de partid. Merge la PDL, îi învaţă cum să crească în sondaje, le dă oamenilor instrucţiuni despre cine trebuie ales premier (Boc şi-a făcut treaba, a devenit inutil), dacă nu-i convinge din prima, îi ameninţă şi reuşeşte la a doua încercare. Acum nu se mai revoltă nimeni.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"S-a supărat Băsescu pe Satul european"

Dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei, mai ales în sfera comunicaţiilor, a dus la scurtarea distanţelor reale: dacă o scrisoare făcea, în trecut, câteva zile până la destinatar, acum respectivul mesaj este recepţionat instantaneu în oricare colţ al Europei şi al lumii.

Acesta pare a fi şi motivul încrâncenării lui Băsescu pe liderii Satului european - faptul că au ajuns unele vorbe la ei, iar aceştia s-au apucat să le verifice -, după cum a văzut o ţară-ntreagă, la plecarea la lucrările Consiliului European de toamnă, de la Bruxelles. Căci, dacă există cineva pe care-l încurcă aderarea României la Uniunea Europeană, acesta se dovedeşte a fi Băsescu! Pentru că europenii de dincolo de Tisa şi până la Atlantic nu mai pot fi prostiţi, ameninţaţi, şantajaţi, speriaţi, momiţi ba cu tăieri de venituri, ba cu o pungă cu gogoşi electorale - acolo unde nu merge politica biciului. Deşi ursul european se trezeşte şi se mişcă greoi, când e să cadă peste tine - nu te mai scoli! Iată de ce, la plecarea de sâmbătă de pe Aeroportul Henri Coandă, Traian Băsescu se umfla precum peştele-balon şi de la o distanţă reconfortantă, la cei care-i strică lui ploile, taman acum, la vreme de secetă şi când vin alegerile...

Supărările cele mari şi multe ale încă preşedintelui oranj au, în principal, două mari direcţii: s-au luat cei din UE de blonda sa pupilă şi i-au cam retezat nişte izvoare de bănet până nu lămureşte nişte lucruri absolut normale într-o ţară normală şi au început să cotrobăie într-un alt punct sensibil al sufleţelului prezidenţial - afacerile băieţilor deştepţi din energie; un exemplu concret -ALRO, aprovizionată cu energie ieftină, în vreme ce populaţia plăteşte un tarif de 6-7 ori mai mare! Că tot veni vorba: a mai auzit cineva ceva despre refulări ale prezidentului la adresa băieţilor deştepţi din energie? Păi, cum să mai auzim? Că d-aia-s băieţi deştepţi: au fost rapid reevaluaţi, precum generalul cu multe stele degeaba, care pe vremuri era, conform etichetei puse de Traian Băsescu, "şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase", iar acum e deja ministru cu rugină pe el în regimul marinarului eşuat pe Dealul Cotrocenilor! Şi pentru că tot am zis de băieţii deştepţi... Dacă ne amintim, pitorescul Pinalti se-nvârte în cercul băieţilor deştepţi din energie. Cine a făcut mare vâlvă prin abuzurile sale la alegerile parţiale din judeţul Neamţ? Acelaşi personaj pitoresc! Cine a câştigat alegerile? Reprezentantul susţinut de către Pinalti...

Recurgând la logica matematicii şi aplicând aşa-numita "lemă a cleştelui", în care dacă a = b şi b = c, atunci musai a = c, concluzia e că acela care-i controlează pe băieţii deştepţi are câştig de cauză la alegeri! Cine îi controlează pe băieţii deştepţi? Păi, cine nu mai zice nimic de rău despre ei şi cine le ia partea până şi în faţa oficialităţilor Uniunii Europene... Miza? Simplă şi transparentă: câştigarea alegerilor cu orice preţ, chiar dacă în mod nemeritat, căci care putere merită să câştige când are încrederea populaţiei exprimată cu o singură cifră şi aia anemică rău?

Însă durerea cea mare îi vine lui Traian Băsescu din faptul că Uniunea Europeană i-a cam stricat jucăriile blondei pupile prezidenţiale şi nici măcar din partea aceea nu mai vin bani "jumulibili" pentru campania electorală, lucru mai mult decât periculos pentru planurile multilateral-dezvoltate ale Băsescului în vederea recăpătării puterii pentru măcar următorii 8 ani, căci, nu-i aşa? preşedintele-şi sprijină partidul, care partid îşi sprijină, la rândul lui, preşedintele, chiar călcând peste cadavre, peste Constituţie sau interpretând legile cum le convine lor, deoarece n-ai ce le face! Cum alegerile sunt decalate, iar principalele instituţii democratice cu rol de antivirus au fost virusate cu virusul băsist şi nu mai pot reacţiona conform menirii lor, taman bine: ne sprijinim unul pe altul şi ne eternizăm la putere, precum nişte demiurgi, fie chiar şi contra interesului poporului român amorţit prin manele, telenovele, etnobotanice şi viaţă mizeră, fie chiar şi dacă deţinem o putere pe care nu o merităm sub nicio formă...

Îmi amintesc luptele acerbe din Parlament, când băsiştii se luptau cu ghearele şi cu dinţii, prin orice mijloace şi cu orice tertipuri, ca să mai ocupe un post ce să le confere o majoritate pe undeva: fie că era vorba de vreo comisie parlamentară, fie că se alegea un nou membru la Curtea Constituţională, fie că era vorba despre CSM ori vreo agenţie importantă în planul strategic băsist. Abia când avem imaginea de ansamblu a dimensiunii grozăviilor portocalii, realizam care era motivul pentru care se duceau acele acerbe lupte ori de ce s-au furat parlamentari de la partidele aflate acum în opoziţie.

Însă acum Băsescu a dat peste un adversar redutabil, în care nu-şi mai poate înfige colţii ca să-i sugă sângele, cum face zilnic cu poporul român, iar asta îl umple de o furie inimaginabilă! Dacă până acum ursul european dormita, văzându-şi de treburile lui din Europa vestică, acesta a început să se trezească şi se apropie din ce în ce mai mult de Cotroceni, unde deja a început să i se simtă răsuflarea fierbinte şi deloc amabilă cu băsiştii. Poate acesta să fie norocul unei ţări narcozate: din nou intervenţia externă...

Domnul Vasile Popeangă:

"Pune laba, dă cu botu' şi fură votu' cu totu'..."

PDL-iştii au ce au cu - ori, mai exact, - împotriva tehnicilor de vot! Fie ele voturi în Parlament, fie voturile cetăţenilor de la urnele împrăştiate pe tot globul, dar mai dihai prin patria-mamă. În paranteză fie spus, aici o să-mi prezint scuzele pentru mulţi UDMR-işti, întrucât lor patrie-mamă se dovedeşte că le e Ungaria. Domnul cu ei! Dar asta e: cum zic bătrânii - mâna care nu ştie să scrie, dă vina pe condei... Sau, şi mai rău: mâna care nu ştie să scrie, e folosită la furat voturi!

Căci, dacă ar şti să scrie biata mână, ar face-o coerent, ar pricepe şi lumea ce vrea posesorul crengii ce ţine dreptunghiul acela mic din plastic şi s-ar face înţeles, nemaitrebuind să mânărească bietele cartele ca să iasă voturile mai dihai decât numărătoarea renumitei Miss (P)Alma Anastase, de a trebuit să stea o Românie-ntreagă două săptămâni cu antiemeticele-n braţe! N-au fost de ajuns voturile-viteză din câteva circumscripţii electorale interne, n-au fost de ajuns voturile care deţin şi vor deţine multe milenii de acum încolo recordul de rapiditate şi perfecţiune a tehnicii de ştampilare şi completare a declaraţiei-formular, n-au fost de ajuns voturile numărate din 3 în 14 de către binecrescuta (pe coordonatele carteziene OXYZ) preşedintă a Camerei, n-au fost suficiente voturile-viteză pe care PDL-iştii prezenţi le oferă celor absenţi pe motiv de durere coccigiană de problemele în dezbaterea Parlamentului - iar aici nu putem să nu re-menţionăm pe distinsul nostru coleg (care a preferat să se distingă în mod negativ, din nefericire...) deputatul Valentin Rusu, campionul portocaliu de necontestat, care a votat (record absolut, omologat prin înregistrarea pe camerele de luat vederi) de 26 de ori în 40 de minute, şi care, dacă ar fi continuat, oricum n-ar fi avut probleme cu radaru', realizând abia o valoare de 39 la oră...).

N-au fost de ajuns toate acestea pentru hoţii de democraţie portocalii, pentru jefuitorii de drepturi cetăţeneşti, iată că vine, măre, însuşi liderul încă portocaliu Mircea Toader cu propunerea fistichie de a se introduce votul online în Parlament! Ce n-a spus însă posesorul unui anumit degeţel zglobiu care a încurcat borcanele de nu mai ştia unde-i nordu' şi unde-i sudu' şi a arătat şi el cum l-a tăiat capu', de-a pus pe jăratic toată puterea băsistă din partea asta a galaxiei, pentru că făcuse - în sfârşit şi doar din greşeală! - un act de dreptate cetăţenilor, n-a spus de ce ar trebui ca amărâţii de contribuabili, taman la vreme de criză, de lipsă fonduri, de jeluiri, căinări şi alte mieunări ale portocaliilor, să mai suporte şi cheltuiala unui sistem de vot online!

Ce nu poate degeţelul cel faimos al domnului Mircea Toader să fie şi el plin de satisfacţie decât dacă-l vede alături pe-un frate de-al său butonând plin de fericire pe DA sau pe NU, ştiind că, indiferent că se află într-o toaletă (ori în faţa unei farfurii în care nu mai deosebeşti ambrozia de nectar, ori la frizer sau la o coadă dintr-o baie de mulţime, la mici, lângă o doamnă transpirată de amabilitate, sau lângă un domn "parfumat" cu trăscău cică din prune, în tren, avion ori moţăind languros într-una dintre piscinele din Hawaii, cu capătul unui pai în gură, în vreme ce celălalt capăt se-mbăiază generos într-o pina colada ori margarita), activitatea frenetică a frăţiorului mai conştiincios este înregistrată automat în serverul Parlamentului?

De ce n-a venit în faţa alegătorilor domnul Toader, înainte de a deveni parlamentar, şi să le grăiască dânsul celor 3-4 electori speriaţi care se adunaseră să aibă şi ei, săracii, de unde să plece, şi să le ceară o opinie de genul: "Dragi indivizi pe care eu am chef să îi reprezint şi dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau! Na-vă şi câte-o Eugenie, ca să vedeţi că nu vă mint şi că sunt un om al faptelor, tăia-v-aş pensiile toate şi salariile doar jumate, de băieţi ca lumea ce vă aflaţi voi, c-aţi venit voi ca să m-auziţi pe mine de parc-aş fi Petrache Lupu de la Maglavit! Să-mi moară mie antena de bulgari dacă nu vreau să-mi fac vot online în Parlament, ca să nu mai trebuiască să mai depun zilnic efortul de a mă mai deplasa de-acasă sau din alte locuri plăcute, pentru a da iarăşi nas în nas cu opoziţia, mai dihai decât conu' Leonida, ca să mă fluiere ăia toată ziua, să facă mişto de singurul meu degeţel vioi şi atotputernic! Că poate mai merg şi eu pe undeva şi nu trebuie să afle toţi că am lipsit, să-mi găsesc tot felul de belele în tot soiul de locuri - de, cică bărbaţi de stat suntem, nu? - aşa încât taman bine, ca să nu ştie nimeni nimic, îmi trag votul online, de-o credeţi până şi voi - oricum vă văd mai naivuţi, aşa... -, că muncesc în interesu' vostru şi-al neamului românesc! Şi, uite, ca să nu rămână birourile din Parlament goale, dacă toţi parlamentarii o zbughesc care-ncotro, poate-nchiriem spaţiile la nişte firme agreate, c-or binemerita şi ele, dacă tot stau de coada noastră toată ziua, şi mai scoatem şi noi un ban, că acuşi vin iar alegerile şi o să veniţi iar cu mâna-ntinsă după încă o Eugenie, de parcă ar fi musai s-o fi mâncat deja pe cealaltă, de data trecută! Fiţi şi voi mai solidari cu guvernul, consumaţi măcar voi mai puţin, că-i criză, ce Dumnezeu! Ce, voi de muzee n-aţi auzit? Mda, o să-mi rămână mie degeţelu' mai anonim cu votu' acesta online, dacă n-o să-l mai vadă multă lume, da-i găsesc eu o-ntrebuinţare satisfăcătoare şi lui... "

Drăguţ a fost când, aducându-i-se la cunoştinţă despre vitejia de arme a colegului său Valentin Rusu (cel pe care se pare că electoratul din circumscripţia electorală 11 Caraş-Severin l-a trimis în Parlament ca să facă muncă patriotică votând în locul altor reprezentanţi ai altui electorat, mai absenţi puţin de felul lor), cel care a încălcat legea de doar 26 de ori în 40 de minute, domnul Toader a pus-o filosofico-diplomatic ca nuca-n perete, luând, fie chiar şi într-un mod mai mult absurd decât ilogic, apărarea colegului său prin propunerea de vot online, multă lume bănuind, în momentul auzirii tentativei de iniţiativă fumigenă, că, după ce că era unu' mic şi pricăjit, săracu' neuron portocaliu a răposat, în cele din urmă, de urât, dându-şi duhul (aşa vine vorba, că de unde duh?) întru Domnul!

Căci, dacă domnul deputat Toader a reuşit să vină cu propunerea de vot online, în acel moment taman ce a desfiinţat Parlamentul României cu totul! Ce poate fi mai minunat, în lumea secolului XXI, când tehnica a pătruns până în măruntaiele omului şi cosmosului, decât să ai in extenso democraţia absolută? De ce să mai plătească poporul român fie chiar şi un singur neuron portocaliu? Ce nevoie mai are electoratul său de domnul Mircea Toader, atâta vreme cât se poate ca fiecare cetăţean să-şi exprime votul direct, online, de pe telefon? Dacă e un telefon deştept, i se pune o aplicaţie, dacă nu, se votează prin SMS şi apoi se centralizează undeva, într-un server, rezultatul votului asupra unei probleme de mare urgenţă şi interes naţional cum ar fi: furarea votului prin corespondenţă al celor din străinătate, proporţiile roşiilor şi gogoşarilor din zacuscă, împărţirea administrativ-teritorială a României pe câte judeţe o pofti inimioara UDMR-iştilor sau rezultatul calculului înălţimii lui Boc, cunoscându-se lungimea tălpiţei pantofiorului şi ipotenuza dusă între vârful pantofiorului stâng şi vârful nasului premierului, când stă în faţa lui Traian Băsescu, adică drept ca bradu' şi la fel de dibaci, că doar d-aia l-au fugărit până şi-ai lui de la păscut gâştele, de-a ajuns, săracu' personagiu, premier...

Iar reţeta presupune ca, atunci când votul este gata centralizat, să vină şefa Camerei să finalizeze cazul, precum Zdreanţă al lui Arghezi, căţel care, dacă până şi el este "şcolarizat" în activităţi parlamentare portocalii, pune laba, dă cu botu' şi fură votu' cu totu' - ştiut fiind doar că ruda sa, Laica, a condus chiar şi o rachetă, ce Dumnezeu...

Cu alte cuvinte, democraţia portocalie în acţiune, răbufnind prin gura domnilor Toader, Valentin Rusu ori Anastase... Măi, oameni buni, putem înţelege că nu vă auziţi ce ziceţi, pentru că asta-i politica de comunicare a băsiştilor: vorbesc doar ei, numai pentru ei şi nu aud nimic din ce nu e venit pe linia Cotrocenilor, decât dacă sunt înjuraţi, caz în care ripostează mai dihai decât prefectul de Teleorman postat pe la o uşă de cort, însă câte păcate credeţi voi că vă poate spăla, la alegeri, o amărâtă de punguţă cu gogoşi şi o poză de icoană?

Domnul Eugen Bejinariu:

Intitulez declaraţia mea politică de astăzi "Neîncrederea şi frica, în creştere şi în judeţul Suceava".

Dacă neîncredere înseamnă a nu crede în ceva, iar frică starea de mare nelinişte provocată de un pericol real sau imaginar, vom constata cu îngrijorare că aceste stări le întâlnim frecvent în comunităţile locale din Colegiul 8 Suceava. În satele şi oraşele noastre oamenii comunică bine între ei, conlucrează şi realizează acea autentică comuniune specifică comunităţilor de dimensiuni medii.

Neîncrederea însă priveşte spaţiul administrativ pe verticală: cetăţenii şi-au pierdut încrederea în multe din autorităţile locale şi judeţene, dar mai cu seamă în autorităţile centrale ale statului - Guvern şi Parlament. S-a ajuns la exprimări stereotipe de felul: "Toţi politicienii sunt la fel"; "Nu mai cred în nimeni"; "Mă tem să vă spun!"; "Lăsaţi-mă în pace!" ş.a.m.d. Dacă ne oprim asupra cauzelor acestor stări, vom afla că oamenii au acest comportament foarte motivat de realităţi pe care le-au trăit ei, rudele, vecinii ori cunoscuţii. S-a pornit de la simple exprimări ale unor "devotaţi" din primării ori Consiliul judeţean: "Fii atent ce spui!"; "Tăcerea-i de aur"; "Vezi să nu ne audă"; Vedeţi-vă de treburile dumneavoastră" ş.a.m.d.

De la aceste prime atitudini s-a ajuns ca oamenii să fie atenţionaţi privind atitudinea lor faţă de puterea portocalie locală, dar mai cu seamă cea judeţeană şi centrală. Angajările şi disponibilizările s-au făcut pe criteriul apartenenţei politice sau al modului cum îşi exprimă aceşti bugetari devoţiunea; soluţionarea unor probleme de la simpla adeverinţă pentru confirmarea unei realităţi şi până la acordarea de aprobări sau ajutoare financiare tot politica decide; alocarea fondurilor bugetare în localităţi este decisă de culoarea politică a domnului primar; la Consiliul judeţean sau la Guvern acelaşi criteriu funcţionează şi oamenii ştiu bine asta şi ca urmare unii dintre aleşi fac declaraţii favorabile puterii sau trec în partidele de la guvernare ş.a.m.d.

La această dată cei mai mulţi cetăţeni nu mai vor să audă de politică, considerând-o o activitate compromiţătoare, poate chiar dăunătoare social. Cuvintele despre politică şi politicieni au coborât atât de mult, încât acum se exprimă prin temere, acuzaţii şi revoltă. Sărăcia are şi alte forme de exprimare: refuzul participării la manifestările publice, retragerea în familie sau în grupuri de familii înrudite, apelarea la falsuri şi furturi, plecarea din ţară etc.

Liderii Coaliţiei de guvernare au două direcţii mai bine conturate de acţiune: adună mari sume de bani prin toate formele pentru campania de alegeri şi promovează un program mascat de campanie electorală care se exprimă prin repartizarea de fonduri băneşti la comunele şi oraşele cu primari PDL sau UDMR, atragerea de partea puterii a unor ONG-uri cu lideri interesaţi şi activităţi îndoielnice, organizarea de manifestări distractive sau turistice gratuite pentru participanţi, finanţarea puternică a unor posturi locale de radio şi tv şi a unor publicaţii, ca şi alte forme care se vor extinde în viitor.

Social-democraţii, liberalii şi conservatorii uniţi în USL cunosc aceste realităţi nedemne pentru cei care le iniţiază şi întreţin, se exprimă public în mod constructiv şi credibil prin prezentarea programelor viitoare de guvernare - economie, agricultură, educaţie, sănătate, administraţie, turism etc. - şi dezvoltă comunicarea cu cetăţenii prin organizaţiile teritoriale şi prin manifestări politice decente, cu respect faţă de cetăţeni şi într-un limbaj şi forme civilizate. Avem convingerea că cetăţenii români au înţeles aceste realităţi politice şi sociale care au dus România pe marginea prăpastiei şi care sunt puse doar în slujba intereselor oamenilor puterii şi a acoliţilor acestora.

Vom continua să dezvoltăm dialogul cu cetăţenii, să le explicăm programele noastre pentru perioada când guvernarea va fi a USL şi să-i convingem că decizia pentru viitorul ţării este în votul lor de la alegerile locale şi parlamentare sau comasate din anul 2012.

Domnul Ion Călin:

"25 Octombrie - Ziua Armatei Române"

După cum ştiţi, pe 25 octombrie se sărbătoreşte Ziua Armatei Române, moment simbolic înscris în istoria poporului nostru, o zi de glorie şi de cinstire pentru eroismul şi jertfele prin care, de-a lungul vremii, oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc.

Din 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, şi până în anul 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflata în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă (1877-1878), Armata Română a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălţării Domnului, devenită Ziua Eroilor după Primul Război Mondial, şi la cele dedicate Zilei Naţionale.

Ziua Forţelor Armate Române a fost sărbătorită pentru prima dată la 2 octombrie 1951, iar din anul 1959 a fost stabilită ca zi aniversară ziua de 25 octombrie. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte armata.

La 25 octombrie 1944, glorioasa armată română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţie străină: oraşul Carei. Prin lupte grele şi sângeroase şi fapte de eroism, armata română a reîntregit Transilvania străbună, leagănul naţiunii şi civilizaţiei româneşti, din al cărui trup fusese răpită partea de nord-vest prin odiosul Dictat de la Viena. Mii de militari din cadrul Armatei a IV-a au căzut vitejeşte în luptele sângeroase de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş, Oarba de Mureş, Păuliş, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare şi Carei, în total peste 50.000 de oameni (morţi şi răniţi). Odată cu încheierea acţiunii de eliberare a teritoriului patriei, după 25 octombrie 1944, Armata Română a participat, alături de armata sovietică, în lupta pentru eliberarea Ungariei.

La 9 mai 1945, când războiul a luat sfârşit cu victoria Naţiunilor Unite, Armata Română se găsea în apropiere de Praga şi în estul Austriei făcându-şi datoria faţă de patrie şi poporul său, precum şi faţă de alte popoare.

Astăzi, când România este membră a NATO, militarii români participă la misiuni împotriva terorismului de orice fel şi în diverse părţi ale lumii, cum sunt Afganistan şi Irak, şi fac parte din trupele ONU de menţinere a păcii din Kosovo.

Dacă militarii sunt în diferite ţări ale lumi, foştii militari, adică pensionarii militari se află la mitinguri de protest sau în sălile de judecată pentru a-şi apăra drepturile băneşti obţinute anterior şi a-şi apăra pensiile diminuate şi condiţia de rezervişti militari, nu transformaţi în civili.

Pentru că în actualul regim, chiar dacă câştigi în instanţe şi obţii anularea recalculării pensiilor, Guvernul nu le pune în aplicare, continuând să recalculeze aceste pensii neţinând seama de hotărârile judecătoreşti.

Mai mulţi propagandişti portocalii au atacat armata, asociind-o cu regimul comunist şi afirmând că militarii care astăzi protestează au fost privilegiaţii epocii respective. Lansarea sloganului "să primească proporţional cu contribuţia" a făcut ca militarii să fie etichetaţi drept o categorie de profitori, ci nu ca cetăţeni care îşi apără drepturile şi demnitatea. Pentru cei de la putere ce mai contează încă o clasă socială umilită în plus. Actuala putere chiar dacă recunoaşte că armata este o instituţie fundamentală a ţării, cei care lucrează aici nu au nici respectul şi nici aprecierea pe care o merită, chiar dacă aceştia îşi îndeplinesc cu cinste misiunile la care participă în afara graniţelor, în ţară au parte de umilirea celor de la putere.

Stimaţi colegi, la această măreaţă sărbătoare, Ziua Armatei Române, se cuvine ca tuturor eroilor neamului şi veteranilor de război să le aducem un călduros şi pios omagiu şi să le transmitem gânduri de recunoştinţă veşnică din partea generaţiilor de azi, a noastră, a tuturor, iar cadrelor militare de azi, stima şi cinstea noastră, a tuturor.

Domnul Octavian Bot:

"S-a supărat văcarul pe sat"

Astfel îmi intitulez declaraţia politică de azi. Mă refer la declaraţiile preşedintelui României, Traian Băsescu, de la Aeroportul Otopeni, la plecarea spre Bruxelles, unde a avut loc Reuniunea de toamnă a Consiliului Europei. Pe aeroport Traian Băsescu a avut "curajul" să-i înfrunte verbal şi de la distanţă pe liderii europeni. Remarcile mofturoase ale preşedintelui nu au nicio logică, fiindcă Traian Băsescu vede mai degrabă paiul din ochiul altuia decât bârna din ochiul său.

Înainte de a-i mustra pe alţii, ar trebui să vadă guvernarea catastrofală a PDL, partid care se autointitulează de dreapta fără să poţi sesiza măcar o idee de dreapta în acţiunile sale. Nici nu te poţi aştepta, de fapt, ca foşti lideri UTC sau FSN să devină peste noapte oameni de dreapta. Eticheta "dreapta" sună doar bine!

Ajuns la Bruxelles, principalul responsabil cu politica externă a României, Traian Băsescu, s-a trezit "singur printre duşmani". Se mişcă stingher printre liderii europeni, nefiind băgat în seamă de nimeni, găsindu-şi cu greu câte un partener de conversaţie, pe care aproape că-l trăgea de mânecă pentru a schimba două vorbe cu el.

Traian Băsescu, după declaraţiile sale neinspirate de pe Aeroportul Otopeni, a fost un biet mieluşel la Bruxelles, comiţând însă o altă gafă, specifică lui, acuzând Olanda de trădare.

S-a văzut încă o dată ca Traian Băsescu poartă "o pălărie" mult prea mare pentru capul său.

Domnul Ioan Munteanu:

"Recuperarea şi integrarea socială a copiilor cu autism este posibilă!"

Aceasta este concluzia încurajatoare la care au ajuns membrii Fundaţiei Univers Plus din Piatra Neamţ, cea care se ocupă de promovarea şi apărarea drepturilor persoanelor autiste.

La începutul lunii ianuarie 2011 ar fi trebuit să intre în vigoare o lege care se referă la copiii bolnavi de autism, dar nici acum, spre sfârşitul anului, nu există normele metodologice privind aplicarea ei. Este de neiertat indiferenţa cu care societatea românească tratează această categorie de bolnavi a căror recuperare poate fi realizată în procent de peste 90%.

Din păcate, la noi nu se ştiu prea multe lucruri despre această maladie, în consecinţă, se face prea puţin pentru recuperarea copiilor bolnavi şi pentru integrarea lor socială. Diagnosticul de autism este tot mai des întâlnit, fără ca să existe vreo explicaţie plauzibilă privitoare la creşterea rapidă a numărului cazurilor de îmbolnăvire. Deşi în judeţul Neamţ sunt în evidenţele spitaliceşti 200 de copii cu acest diagnostic, medicii consideră că numărul real este cu mult mai mare.

Dacă în ţările civilizate copiii de autism sunt diagnosticaţi destul de devreme şi sunt trataţi în mod adecvat, imediat ce apar primele simptome, în ţara noastră autorităţile rămân indiferente la această problemă, părinţii află destul de târziu de ce boală suferă copiii lor, pentru ca mai apoi să fie lăsaţi să se descurce singuri, fără niciun sprijin din partea statului. Pe lângă faptul că nu există cadrul legislativ care să faciliteze accesul lor la asistenţă medicală, în întreaga Românie nu există decât 4 centre în care aceste cazuri sunt tratate în mod gratuit, ceea ce reprezintă extraordinar de puţin faţă de nevoile celor aflaţi în această situaţie.

Lipsa de implicare din partea factorilor responsabili, problemele pe care boala le generează, dar mai ales imposibilitatea familiilor în cauză de a face faţă costurilor ridicate ale tratamentului de fiecare zi (peste 3,5 milioane lunar)- iată aspectele care i-au determinat pe membrii acestei fundaţii să elaboreze o serie de ghiduri de bune practici atât pentru specialişti (medici, asistenţi sociali, cadre didactice, psihologi), dar mai ales pentru părinţii aşa de greu încercaţi.

Am adus în discuţie acest subiect pentru că am aflat acum două zile, exact la vremea când se desfăşura simpozionul pe această temă, ce mare dramă înseamnă să ai un copil cu această problemă de sănătate... Am ascultat cu inima strânsă povestirea unui tată disperat că nu-şi mai poate ajuta copilul bolnav, exact din cauzele deja enumerate: costuri medicale foarte mari, lipsa cadrului legislativ, indiferenţa autorităţilor şi mai ales imposibilitatea de a acoperi cheltuielile.

Cred că şi în alte locuri din ţară există preocupări legate de aceşti copii, este necesar ca glasul celor implicaţi să se facă ascultat de către cei care ar fi trebui să se ocupe de sănătatea lor. Sper să mă fi auzit şi pe mine cineva dintre ei...

Domnul Ioan Munteanu:

"Cât de sănătoasă este pâinea neagră?"

Se ştie prea bine că orice om care ţine la sănătate încearcă să-şi asigure o alimentaţie cât mai diversificată şi mai bogată, evitând, pe cât posibil, orice produs care poate genera boli şi complicaţii. Tot mai mulţi sunt cei care preferă să mănânce sănătos, care citesc etichetele şi care au învăţat să se ferească de E-urile atât de numeroase, folosite pentru a da gust plăcut şi savoare produselor alimentare.

Românii au aflat din emisiunile de la televizor şi din presă că trebuie să renunţe la pâinea albă în favoarea celei negre care are un conţinut ridicat de fibre, absolut necesare pentru o bună digestie şi pentru protejarea organismului de complicaţii ale tranzitului intestinal. Deci, oamenii cumpără această pâine pe care o consideră foarte sănătoasă, dar care, în realitate, este mult mai nocivă decât cea albă, din motive greu de imaginat.

Cine ar putea crede că o etichetă pe care scrie că pâinea e făcută din "făină de grâu şi ameliorator" ascunde, de fapt, o sumedenie de compuşi chimici, unii mai periculoşi decât alţii: esteri poliglicerici ai acizilor graşi, acid citric, acid ascorbic, acid lactic, acetat de calciu, lecitină de soia, propilen glicol, glicerină, gumă arabică, carbonat de calciu, propionat de calciu...? Ce-i drept, nu toţi aceşti amelioratori se regăsesc în aceeaşi pâine, dar ei se folosesc în diferite proporţii pentru a îmbunătăţi gustul, a întârzia învechirea sau pentru a conferi un aspect cât mai atrăgător produsului.

De ce se folosesc aceste tertipuri înşelătoare care au directă legătură cu starea de sănătate a omului? Pentru că pâinea neagră adevărată are un aspect mai neatrăgător, se usucă repede, nu are niciodată volumul unei pâini normale şi este mai scumpă decât varianta ei artificială. Dacă pentru producerea a 350 de pâini făina neagră ar costa aproximativ 180 de lei, 350 de pâini albe costă doar 130 de lei. Se mai cheltuiesc vreo 20 de lei pentru malţ (colorantul sintetic) şi iată o economie de 20-30 de lei la 100 de kilograme. Dar nu acest profit explică în primul rând "afacerea", cât mai ales interesul producătorilor de a nu rămâne cu marfa nevândută, deşi sunt conştienţi de imensul deserviciu pe care îl aduc oamenilor, fie ei copii, persoane vârstnice, bolnavi sau pe cale de a deveni bolnavi din cauza lor.

Pâinea neagră, preferata nutriţioniştilor, cea pufoasă, cu coajă subţire, plăcută la gust, din care poţi mânca o săptămână întreagă fără să se învechească este în realitate făcută din făină albă, colorată cu malţ sub formă de extract lichefiat. Chiar dacă este importat din Olanda, dă culoare şi coajă crocantă, malţul este dăunător sănătăţii şi nu este deloc străin de apariţia diabetului şi a altor boli digestive.

Deşi preşedintele Asociaţiei Naţionale a Industriei de Morărit, Viorel Marin, ne dă asigurări că mai există cam o treime din pâinea neagră de pe piaţă făcută exclusiv cu făină integrală, suspiciunea şi neîncrederea şi-au făcut deja loc în mintea cetăţenilor. Considerăm că specialiştii din instituţiile care se ocupă de siguranţa alimentară şi de protecţia consumatorilor ar trebui să ia în considerare şi acest semnal care vine să atragă atenţia asupra numeroaselor ameninţări legate de utilizarea produselor sintetice, atât de des utilizate în industria alimentară.

Cine are urechi de auzit, e bine să audă cât mai devreme!

Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu:

"Schimbarea regulilor în timpul jocului poate duce la valuri de rezilieri de contracte şi chiar la blocarea absorbţiei fondurilor europene"

Până în iulie 2011, avansul pentru prefinanţarea proiectelor europene se ridica la 30% din valoarea contractului.

Motivând că multe dintre firmele care contractează prefinanţarea nu mai trimit ulterior facturile aferente cheltuielilor, astfel încât ministerele să transmită la rândul lor actele de decont la Bruxelles, Guvernul a decis să reducă plafonul prefinanţării la 10% din valoarea eligibilă a proiectului.

În septembrie 2011 măsura a fost transpusă în modificări unilaterale la contractele de finanţare aflate în derulare.

Măsura diminuării cuantumului prefinanţării (avansului) acordat în proiectele finanţate din fonduri structurale şi de coeziune de la 30% la 10% se va răsfrânge asupra a 2/3 dintre beneficiarii de fonduri structurale, mai ales IMM-uri, organizaţii neguvernamentale sau autorităţi locale.

Sunt afectate de măsură toate programele finanţate din instrumente structurale, adică: dezvoltarea resurselor umane POSDRU, dezvoltarea administraţiei PODCA, competitivitate economică POSCCE etc. Pe termen scurt măsura va pune probleme de lichiditate în proiecte.

Chiar dacă statul recuperează bani din micşorarea sau recuperarea acestor avansuri, rămâne problema nerezolvată privind gestiunea lentă şi cu întârziere a dosarelor de rambursare de către autorităţile de management care generează permanent întârzieri în implementarea proiectelor.

Consideraţii, consecinţe:

Aplicarea acestor măsuri nu a avut la bază o analiză privind impactul negativ pe care l-ar putea avea asupra proiectelor aflate în implementare şi se realizează din nou cu titlu retroactiv.

O astfel de abordare va conduce la blocarea multor proiecte care au intrat deja în implementare pe vechiul mecanism de prefinanţare, mai ales în contextul în care rambursările nu sunt făcute în termenele asumate de 45 zile! (la POSDRU se pare că durează minim 3 luni şi jumătate)

Efecte nefaste asupra proiectelor aflate în derulare:

• falimente;
• rezilieri de contracte;
• deturnarea cash flow-ului deja programat;
• blocarea absorbţiei sau încetinirea absorbţiei;
• creşterea costurilor cu implementarea sau majorarea creditelor bancare (de care este nevoie în cazul a numeroase proiecte).

Acestea sunt doar câteva dintre urmările nefaste rezultate ca urmare a schimbării regulilor în timpul jocului.

În mod real, reducerea prefinanţării va avea ca impact creşterea costurilor de implementare a proiectului, datorită necesităţii atragerii unor surse suplimentare de finanţare pe termen scurt, în special în cadrul proiectelor complexe. În orice caz, această măsură va încetini accesarea şi va creşte uşor birocraţia.

Autorităţile de management (ministerele) ale fiecărui program ar fi trebuit să evalueze fiecare situaţie în parte şi să-i tragă la răspundere pe beneficiarii cu probleme, care nu au cheltuit prefinanţarea, fără a generaliza.

De ce se poate ajunge la reziliere:

La momentul depunerii proiectelor spre finanţare fiecare beneficiar şi partenerii acestuia trebuie să estimeze un buget şi un calendar de activităţi, având ca ipoteze anumite reguli financiare.

Pornind de la aceste ipoteze, beneficiarii îşi calibrează cash flow-ul şi bugetul şi decid dacă pot susţine un proiect sau nu.

Cei mai afectaţi sunt beneficiarii pentru care «regulile» se schimbă radical în timpul jocului, atunci când ei sunt deja la faza de implementare, când contractul este deja semnat, proiectul demarat, furnizorii contractaţi.

Problema care rămâne nerezolvată este cea a dialogului cu autorităţile de management şi gestiunea dosarelor de rambursare. Dacă aceste paliere nu vor funcţiona mai bine, vom avea întârzieri inerente în implementarea proiectelor.

Autorităţile au omis informarea beneficiarilor şi a publicului larg.

Pe de altă parte, din punctul de vedere al transparenţei, autorităţile au trecut cu vederea informarea beneficiarilor şi a publicului larg.

Aceste schimbări afectează o mare parte a beneficiarilor şi pe toţi cei care au proiecte în proces de evaluare.

Având în vedere importanţa majoră a acestei modificări, este neclară atitudinea ACIS (Autoritatea de Coordonare a Instrumentelor Structurale) şi a AM-urilor (Autorităţilor de Management) care nu au informat direct beneficiarii, punându-i din nou în faţa unui fapt împlinit.

După pauză

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună ziua, dragi colegi!

Doamnelor şi domnilor,

Daţi-mi voie să deschid şedinţa de plen a Camerei Deputaţilor de astăzi, 25 octombrie.

Conform semnăturilor pe care distinşii mei colegi deputaţi le-au făcut la începutul zilei, sunt 244 de deputaţi prezenţi, 86 absenţi, din care 14 sunt la alte acţiuni.

Constatând evenimentele care sunt azi şi care s-au succedat unul după altul, de la Ziua Armatei până la ziua fiicei doamnei Aura Vasile..., şi prezenţa zdrobitoare a colegilor deputaţi după asemenea eveniment, o dată la 65 de ani, constat lipsa de cvorum de astăzi din Camera Deputaţilor şi declar şedinţa închisă.

Vă mulţumesc şi vă urez o zi frumoasă.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,41.