Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 13,25.

Lucrările au fost conduse de domnul senator Vasile Blaga, preşedintele Senatului, asistat de domnul deputat Dumitru Pardău, secretar al Camerei Deputaţilor, şi de domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretar al Senatului.

Din prezidiu a făcut parte şi doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnul Vasile Blaga:

Bună ziua! Vă rog să vă ocupaţi locurile în bănci.

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor, Parlamentul fiind convocat în sesiune extraordinară, şi vă anunţ că din totalul de 465 de senatori şi deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 341, 124 fiind absenţi. Cvorumul de lucru este îndeplinit: 233 de parlamentari.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au adoptat proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru pentru şedinţele comune din această sesiune extraordinară, în forma în care au fost distribuite senatorilor şi deputaţilor.

Supun votului dumneavoastră ordinea de zi, aşa cum o aveţi în mapă.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi ordinea de zi a fost adoptată.

Vă rog, domnule, procedură, vă rog.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În primul rând la mulţi ani!

Aş avea o propunere de completare...

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului, îmi cer scuze...

Aş avea o propunere în faţa Camerelor reunite, pentru ca mâine, 24 ianuarie, când suntem convocaţi în reuniune extraordinară, a doua zi a acestei sesiuni extraordinare, să adresăm o invitaţie de a veni în Parlament şi a se adresa Camerelor reunite Preşedintelui României, domnului Traian Băsescu. Fac această propunere ţinând cont de o realitate politică şi constituţională.

Oricât de mult vom asculta astăzi discursuri de o parte şi de alta, este absolut evident că cel care personalizează puterea în acest moment, cel puţin din partea majorităţii, este domnul Băsescu.

Aş face o propunere ca Domnia Sa să fie invitat după cele 14 prezenţe în Parlament pe care le-a avut şi pe care Parlamentul în mod constituţional i le-a oferit.

Cred că nu este nici un fel de dubiu că aceste măsuri de austeritate, declanşarea protestelor civice, demiterea domnului Arafat au pornit toate de la palatul prezidenţial şi cred că este obligatoriu ca domnul preşedinte să iasă din tăcerea în care s-a autoizolat în ultimele zile. Dacă în primele zile a comunicat excesiv, în ultimele zile tace excesiv.

Tot mâine, în Statele Unite, preşedintele Barack Obama va avea ceea ce face un preşedinte american în mod tradiţional, discursul despre starea uniunii, despre starea naţiunii.

Cred că este important ca domnul Băsescu să iasă din izolarea splendidă de la Cotroceni şi să vină şi să ne spună care sunt soluţiile politice pe care le are în vedere pentru a depăşi acest moment extraordinar de complicat pentru ţară. Anticipate, alegeri comasate sau nu, ce formulă politică are în vedere? Şi cred că am putea să mai facem ceva, un început de tradiţie în România, eventual să stabilim o regulă, ca în fiecare an, de 24 ianuarie, de o zi a Unirii Principatelor, acest preşedinte şi viitorul preşedinte şi viitorii preşedinţi să aibă în Parlament un discurs despre starea naţiunii, la început de an, în care să vorbească şi să spună naţiunii care sunt intenţiile, planurile, ambiţiile şi drumul de urmat. Este un lucru pe care Parlamentul este obligat să-l facă, în opinia mea, pentru că degeaba vom asculta discursuri paralele astăzi, este clar că o cheie a acestei situaţii se află şi la Preşedintele României şi fac un apel la domnia sa, să înţeleagă că nu poate să paseze răspunderea politică unui Guvern, unei majorităţi sau opoziţiei, fără să spună în mod explicit care îi sunt intenţiile.

În al doilea rând, aş vrea, domnule preşedinte, să mai fac o propunere, legată de activitatea Parlamentului.

Mi se pare un lucru extraordinar de grav pentru imaginea deja deteriorată a instituţiei noastre, ca Parlamentul să se reunească, la iniţiativa opoziţiei, în două jumătăţi de zile de sesiune extraordinară, după 8 zile sau 10 zile de agitaţie politică şi de strigăt de revoltă al naţiunii române.

Am avut ca musafiri zilele trecute un grup de parlamentari din Europa, care au avut şi curiozitatea să meargă în Piaţa Universităţii, să vadă ce se întâmplă acolo. Şi când le-am spus că Parlamentul României este în vacanţă atunci când ţara fierbe, atunci când ţara arde, atunci când lucrurile sunt percepute în ţară şi în străinătate ca fiind extraordinar de severe, oamenii pur şi simplu s-au crucit. Cum este posibil ca un Parlament naţional să stea în vacanţă, şi după ziua de mâine să reintre în vacanţă, atunci când ţara fierbe? Vă propun ca începând de miercuri să avem o continuare de sesiune extraordinară, până când începe sesiunea ordinară, pentru ca Parlamentul să se întoarcă din vacanţă, aşa cum trebuie să fie în orice naţiune civilizată.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc.

Domnule Nicolăescu, tot procedură, da? Dar sper că nu discurs politic, procedură!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte al Senatului,

Acest reproş puteaţi să-l faceţi domnului Geoană şi aveaţi dreptul regulamentar să-l aduceţi pe vorbitor la chestiune.

Procedură. Trebuia să-i atrageţi atenţia domnului senator Mircea Geoană că ordinea de zi a fost votată. Şi, în consecinţă, tot discursul este inutil.

Doi. Având în vedere faptul că Birourile permanente reunite, cu majoritatea PDL, UDMR şi alţi deputaţi şi senatori, au decis ca mâine să aibă loc o şedinţă solemnă pentru sărbătorirea Zilei Unirii, noi considerăm că este un precedent care n-ar fi trebuit să aibă loc. Ziua Unirii, dintotdeauna, s-a sărbătorit în stradă, alături de oameni.

Eu cred că unii parlamentari vor să se ascundă de oameni mâine şi vor să stea aici, în această clădire, în loc să stea în stradă.

În consecinţă, repet, parlamentarii USL nu vor participa la şedinţa de mâine şi se vor duce în mijlocul oamenilor, să sărbătorească Ziua Unirii. (Aplauze.)

Domnul Vasile Blaga:

Aş vrea, pentru o corectă informare a parlamentarilor, şi sunt aici membrii Birourilor permanente reunite din partea opoziţie participanţi, această propunere a fost votată în unanimitate. Aveţi la dispoziţie stenogramele discuţiilor, şi la propunerea dumneavoastră, a opoziţiei a fost ziua a doua pentru a comemora 24 ianuarie. Deci, acesta a fost adevărul clar şi vă rog să citiţi stenogramele, ca să nu avem alte discuţii.

Procedură? Domnule Greblă, procedură, vă rog. Şi Mircea Toader procedură, am înţeles, vă rog.

Domnul Toni Greblă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mâine a fost hotărât de Birourile reunite să fie o şedinţă solemnă, dedicată zilei de 24 ianuarie. Acesta este un fapt şi el trebuie respectat ca atare.

Propunerea de a-l invita pe preşedintele ţării, Traian Băsescu, la şedinţa solemnă, pentru a da explicaţii în legătură cu grava criză socială pe care o parcurge ţara, cu cronicizata criză economică şi consecinţa lor, criza politică, nu-şi are rostul într-o sesiune solemnă a plenului reunit al celor două Camere. Preşedintele Traian Băsescu, în virtutea prerogativelor constituţionale, dacă doreşte, poate să participe la şedinţa solemnă, adresând o solicitare în acest sens Birourilor reunite ale celor două Camere. Dar, în acelaşi timp, nu putem, cel puţin parlamentarii USL, nu sunt de acord cu propunerea ca preşedintele să fie invitat mâine, într-o sesiune solemnă, pentru a da explicaţii în legătură cu ce a făcut în ultimii ani pentru a aduce ţara în situaţia în care este astăzi. Un alt prilej ar putea fi binevenit.

În legătură cu a doua propunere, de prelungire a sesiunii extraordinare, ea poate fi luată în considerare, dar trebuie pentru acest lucru să existe consultări între liderii partidelor parlamentare şi apoi eventual să fie reluată această dezbatere.

În plus, procedural, propunerea de completare a ordinii de zi a venit după ce plenul s-a pronunţat asupra acesteia.

Mulţumesc.

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc şi eu, domnule senator, inclusiv pentru precizările clare faţă de art. 88 din Constituţie.

Domnule Toader, vă rog să vă grăbiţi.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Sigur că argumentele colegilor antevorbitori au subliniat clar că nu putem să fim de acord cu astfel de propuneri. Ce vroiam să subliniez eu încă o dată, solicitarea Grupurilor Partidului Social Democrat şi Partidului Naţional Liberal, deci grupurilor din opoziţie, prin Birourile permanente, convocarea unei sesiuni extraordinare pentru două zile: 23 şi 24. Nu am trecut noi niciodată ziua de 24 şi ni s-a părut corect ca pentru prima dată când Parlamentul României poate fi convocat într-o zi de 24 să dăm acestei zile o solemnitate corespunzătoare. Dacă dânşii vroiau să nu ţinem o astfel de sesiune extraordinară în ziua de 24, nu cereau în scris convocarea pe 24. Noi am vrut să le ţinem pe amândouă odată, dar bineînţeles că opoziţia a solicitat despărţirea celor două puncte pe ordinea de zi, în două zile separate.

Ca atare, noi nu suntem de acord cu amânarea, ci ne vom prezenta mâine la sesiunea extraordinară, să omagiem corespunzător această zi istorică a României, iar astăzi să intrăm în ordinea de zi, domnule preşedinte, ca atare.

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc.

Domnul deputat Nicolicea. Se pregăteşte domnul deputat Ponta.

Vă rog.

Domnul Eugen Nicolicea:

În primul rând, aş vrea să precizez că neaprobarea ordinii de zi solicitate, deci inclusiv modificarea ar duce la împiedicarea sesiunii extraordinare. La o sesiune extraordinară nu poţi să-i modifici ordinea de zi, unul din motive fiind acela că ordinea de zi este propusă sub semnătura a o treime dintre deputaţi şi senatori, ceea ce nu este cazul, în cazul de faţă fiind doar un senator independent.

În ceea ce priveşte solicitarea, chiar dacă s-ar putea să modifici ordinea de zi, pentru primirea mesajului Preşedintelui României, art.1 pct.1, reţineţi că preşedintele vine la solicitarea acestuia, şi nu la solicitarea Parlamentului. Poate unii s-ar putea întreba de ce un fost preşedinte al Senatului nu ştie prevederile regulamentare sau poate că îşi pun problema dacă nu cumva a vrut din nou să ia faţa celor de la PSD, aşa cum a încercat să facă de mai multe ori.

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc. Domnul Ponta.

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Referitor la ziua de mâine, aş vrea să exprim încă o dată un punct de vedere. Cred că discuţiile foarte lungi pe teme de procedură nu îşi au locul şi momentul aici. Evident că este convocată sesiune pentru ziua de mâine. Evident că fiecare dintre membrii Parlamentului va decide pentru el însuşi unde va participa. Dacă va fi aici, în Parlament, alături de dumneavoastră, de conducerea Parlamentului, dacă va fi la Iaşi, aşa cum domnul Antonescu şi cu mine ne vom afla, sau fiecare în colegiul său.

Noi, cei de la Uniunea Social-Liberală, fără să se supere cineva şi fără să acuzăm pe cineva, mâine, în ziua de 24, aşa cum am fost, de altfel, în ultimii ani, vom fi în stradă, noi la Iaşi, fiecare în colegiul său. În rest, cred că discuţiile foarte lungi pe procedură nu ne avantajează şi cred că oamenii aşteaptă astăzi de la noi cu totul şi cu totul altceva decât o nouă dezbatere pe procedură. Am vrut să lămuresc punctul nostru de vedere. Noi vom fi la manifestările din fiecare oraş. Sigur, cei de la putere vor fi acolo unde consideră că este cel mai bine.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Blaga:

Vă mulţumesc şi eu.

Încheiem aici discuţiile procedurale.

Dacă în legătură cu programul de lucru propus de Birourile permanente, deci începem acum şi terminăm când terminăm astăzi şedinţa noastră sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră programul de lucru al şedinţei de astăzi.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

La ordinea de zi de astăzi avem dezbaterea situaţiei politice, economice şi sociale din România.

În legătură cu acest punct, Birourile permanente ale celor două Camere au hotărât să propună timpul maxim alocat pentru dezbateri, după cum urmează: Guvernului i se rezervă maxim 60 de minute, pe care le poate utiliza la începutul şi la încheierea dezbaterilor.

Timpul maxim alocat pentru dezbateri grupurilor parlamentare, potrivit numărului de membri şi a deputaţilor independenţi, calculat la 20 de secunde pentru fiecare parlamentar, se prezintă astfel: PDL - 56 de minute; PSD - 44 de minute; PNL - 28 de minute; UDMR - 9 minute; Grupul parlamentar progresist - 11 minute; minorităţile naţionale - 6 minute; deputaţi şi senatori independenţi fără apartenenţă la grupurile parlamentare - 2 minute.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 3.

Abţineri? Nu sunt.

Rog liderii grupurilor parlamentare să depună la secretarii de şedinţă numele senatorilor şi deputaţilor înscrişi la cuvânt pentru dezbateri.

Îl invit la tribună pe domnul Emil Boc, prim-ministru, pentru prezentarea poziţiei Guvernului cu privire la situaţia politică, economică şi socială din România.

Aveţi cuvântul, domnule prim-ministru.

Domnul Emil Boc (prim-ministrul Guvernului României):

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Dragi colegi membri ai Cabinetului,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor,

În primul rând, vreau să vă mulţumesc pentru invitaţia adresată. Am venit aici, în faţa dumneavoastră, pentru sesiunea extraordinară a Parlamentului României. La fel de adevărat este că trăim vremuri speciale deosebite în lume, în Europa şi în România.

Criza economică mondială necruţătoare a afectat şi afectează viaţa a miliarde de oameni. Suntem, practic, în mijlocul unei crize fără precedent după cel de-al Doilea Război Mondial. Nimeni nu ştie exact când se va încheia această criză sau ce forme noi va îmbrăca ea. A început în 2008 cu o criză imobiliară, s-a transformat într-o criză financiar-bancară şi acum capătă formele unei crize legate de datoriile suverane ale statelor şi de deficitele bugetare.

Astăzi, în Uniunea Europeană, există riscul major de a se reveni pe recesiune economică. Recent, aşa cum aţi putut observa, ratingul de ţară a cel puţin nouă ţări importante din Uniunea Europeană a fost afectat în sens negativ. De asemenea, a fost afectat şi ratingul mecanismului financiar de stabilitate financiară. Astăzi, în Europa, ţări importante ale Uniunii Europene sunt, din nefericire, în pragul colapsului economic şi financiar. Şi spun din nefericire pentru că este o realitate.

Astăzi, Uniunea Europeană caută soluţii extreme şi severe pentru a opri criza economică, pentru a se rezolva problema deficitelor şi a datoriilor suverane ale statelor.

Foarte pe scurt, în acest context pe care l-am precizat, care este situaţia României, unde se află România astăzi din punct de vedere economic? Ştim cu toţii, România vine după trei ani de criză economică severă. România vine după trei ani în care oamenii au fost nevoiţi să suporte măsuri dure de austeritate, pentru a putea salva ţara de la colapsul economic.

În momentul în care am preluat guvernarea, la sfârşitul anului 2008, am avut în faţă două provocări mari: pe de o parte, criza economică, cu efecte pe care foarte puţini le-au putut intui atunci şi, pe de altă parte, un stat român nereformat în ultimii 20 de ani, cu foarte multe probleme.

În limbaj popular, aş putea spune în felul următor: când am preluat guvernarea şi dacă aş face o comparaţie cu o casă pe care o iei în primire, pe afară gardul era vopsit şi arăta bine, pentru că am avut în 2008 o creştere economică importantă, dar atunci când intri în casă, am observat că acea casă pe care am preluat-o stă să se prăbuşească datorită faptului că stăteau să se prăbuşească grinzile, lucrurile erau ruginite şi ne întrebam cum de rezistă.

Explicaţia era simplă: am avut vremuri senine. Acum, însă, în 2008, venea furtuna. Se punea întrebarea "Ce faci?". Aştepţi să vină furtuna şi să se prăbuşească această casă peste noi, adică România să se scufunde din punct de vedere economic, sau iei decizii de a face reparaţii capitale, pentru a pune România pe roate? Şi am fost nevoiţi, concomitent - şi asta a fost marea greutate a României - concomitent, să luăm, pe de o parte, măsuri de limitare a efectelor crizei economice fără precedent, de restructurare a cheltuielilor bugetare, de a ţine economia sub control, dar, pe de altă parte, şi de a reforma importante domenii ale statului, precum: educaţia, justiţia, numărul funcţionarilor publici, legislaţia muncii, legislaţia salarizării, a asistenţei sociale, pentru că, repet, venea furtuna. Înainte, cât a fost senin, aceste lucruri care n-au funcţionat în România nu s-au văzut atât de pronunţat. În preajma furtunii, însă, eşti obligat, dacă eşti responsabil, să iei decizii dure, dar, care, repet, îşi au eficienţă pe termen mediu şi lung.

Astăzi se demonstrează că măsurile pe care le-am luat au fost corecte. Au fost măsurile necesare pentru a salva economia românească şi a salva România de la colaps. Astăzi, România este stabilă din punct de vedere economic şi este o realitate recunoscută de toate organismele internaţionale. Nu o să fac o înşiruire de date şi fapte economice, pentru că nu acesta este scopul meu astăzi, dar iată că după doi ani de cădere economică, 2009 şi 2010, în 2011 am reuşit să avem creştere economică, chiar peste prognoza pe care am avut-o iniţial. Am ieşit din recesiune, ca primă etapă spre ieşire din criza economică, dar suntem încă în plină criză economică. Faptul că aceste semne economice sunt pozitive ne arată că drumul a fost corect. Astăzi, deficitul bugetar şi datoria publică sunt sub control şi sunt printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. La fel, dacă ne uităm la inflaţie sau la rata cursului de schimb, şi acestea sunt echilibrate şi sub control.

Pe de altă parte, în timp ce în Uniunea Europeană importante state - şi am spus cel puţin nouă dintre ele - au suferit o retrogradare a ratingului de ţară, România a reuşit, în această perioadă de timp, să recâştige statutul de ţară în care se poate investi, la unele agenţii de rating. Cum? Prin efortul românilor şi al României. Cu alte cuvinte, astăzi, suntem mult mai bine pregătiţi pentru a face faţă unui eventual val doi al crizei economice, decât am fost în 2008. Am spus-o că eram complet nepregătiţi în faţa furtunii care se anunţa. În aceşti ani, am construit diguri împotriva furtunii. Suntem mai bine pregătiţi. Nu înseamnă că suntem invulnerabili. Nu înseamnă că această criză europeană nu ne poate afecta în continuare. Da, ne poate afecta şi stă în înţelepciunea şi în maturitatea noastră, a acelora care reprezentăm România la nivel parlamentar sau guvernamental, să ferim România de ceea ce poate fi mai rău în perioada următoare, din punct de vedere economic. Am câştigat această stabilitate cu greu, cu durerea românilor. Important e ca ea să nu fie compromisă şi să nu fie pierdută.

De ce spun asta? Pentru că am ajuns la această stabilitate economică în primul rând şi în primul rând cu sacrificiul şi durerea românilor. Şi lor trebuie să le mulţumim de fiecare dată şi în primul rând. Eu am făcut-o de fiecare dată când am avut ocazia, o fac şi astăzi, în faţa dumneavoastră, gestul de a le mulţumi sincer românilor pentru faptul că ei au salvat România, în aceşti ani, de la prăbuşire economică. Fără efortul lor, n-ar fi fost posibil.

De aceea, cu atât mai mult înţeleg nemulţumirea cetăţenilor români. Înţeleg nemulţumirea oamenilor. O înţeleg şi ca prim-ministru, o înţeleg şi ca om. Pentru că ştiu că atunci când îţi e afectat salariul, când îţi este afectat locul de muncă din sistemul bugetar sau chiar din sistemul privat, ştiu că această măsură, la nivel personal, te afectează pe tine şi pe familia ta şi e evident să fii nemulţumit pe cei care te conduc.

E greu, foarte greu de explicat că, fără acel rău, era şi mai rău. Că alternativa era dezastrul la ceea ce am avut în faţă. Şi ştiu cât de greu este să le explici oamenilor acest lucru. Oamenii nu se încălzesc cu cifre macroeconomice, oamenii nu trăiesc cu indicatori macroeconomici. Înainte de a vorbi de deficit bugetar în casă, vorbesc de rata la întreţinere sau de rata la bancă. Ştiu foarte bine aceste lucruri.

Dar ce s-ar fi întâmplat dacă aceste măsuri nu erau luate? Cursul, probabil, s-ar fi triplat şi ne-am fi pus întrebarea cine mai rezista ca mediu de afaceri sau ca oameni care să-şi mai poată plăti unele rate? Ce s-ar fi întâmplat cu statul român dacă nu realizam restructurarea sectorului bugetar? Mai putea România să reziste cu 1400000 de bugetari? Nu putea să reziste. Puteam, ca stat, să mergem mai departe în forma pe care am avut-o în 2008?

Răspundeţi-vă şi dumneavoastră sincer şi orice om, care analizează economic datele la rece, ne spune că aceste măsuri pe care le-am luat au fost corecte. Şi repet, în primul rând românii sunt aceia care au făcut posibilă salvarea ţării.

Dar eu spun aşa: şi politicienii au o mare responsabilitate în această criză economică, şi cei din România şi cei din afara României, pentru că ei au fost aceia care au dus România şi ţările din Uniunea Europeană în acest prag al datoriilor publice care nu mai pot fi acceptate, la un nivel al deficitelor care nu mai pot fi susţinute.

Şi politicienii trebuie să-şi asume şi ei răspunderea pe măsura dorinţei, pe măsura durerii şi suferinţei oamenilor. Şi ei trebuie să-şi asume responsabilităţi.

Noi, cei din arcul guvernamental, ne-am pus pe tavă imaginea şi voturile: de la preşedintele României, care şi-a sacrificat imaginea, la primul-ministru, care şi-a asumat, alături de preşedinte, aceste măsuri care costă în imagine şi în voturi, la fiecare dintre dumneavoastră, din arcul guvernamental, care mergeţi în teritoriu şi luaţi critici din partea oamenilor. Da, am pierdut imagine şi voturi, dar vă asigur că a meritat pentru ţară.

Şi cei ce cred că, profitând de durerea şi de suferinţa de moment a oamenilor, se vor putea urca mai repede pe putere, greşesc sau cel puţin nu este moral, având în vedere această situaţie pe care o avem.

Şi le spun colegilor din opoziţie, cu toată sinceritatea: da, oamenii sunt nemulţumiţi de măsurile de austeritate pe care le-am luat, dar vreau să ştiţi, în aceeaşi măsură, că oamenii sunt nemulţumiţi de întreaga clasă politică din ultimii 20 de ani.

Aceste proteste din ultima vreme ne-au arătat acest lucru. Da, oamenii au o nemulţumire îndreptăţită faţă de măsurile de austeritate, dar, în acelaşi timp, au o nemulţumire mult mai mare faţă de tot ceea ce înseamnă politică şi clasă politică din ultimii 20 de ani şi aici este responsabilitatea noastră, a tuturor.

Cum răspundem ca politicieni la această provocare? Răspundem în aceeaşi manieră de confruntare, de ură, de imposibilitate a unei comunicări? Sau învăţăm din lecţia pe care oamenii ne-au dat-o din stradă că în primul rând politicienii au obligaţia să-şi schimbe comportamentul?

Nu spun vorbe mari, că am avea de a face cu o reinventare a politicului, dar chiar cred sincer că este nevoie de un alt mod de a face politică în România. O politică care să pună şi să trimită la muzeul antichităţilor: aroganţa, lipsa de comunicare, incapacitatea de a îi asculta pe oameni.

Voci din sală:

Ruşine, ruşine, ruşine să vă fie!

Domnul Emil Boc:

Eu îmi asum personal greşelile mele şi ale Guvernului. N-am comunicat cel mai bine în aceşti ani, dar vreau să ştiţi că această problemă este mult mai profundă în societatea românească.

Oamenii n-au cerut în Piaţa Universităţii să vină Ponta şi Antonescu să-i conducă, pentru că asta ar fi însemnat că aveau doar o problemă cu cei care conduc astăzi ţara.

Voci din sală:

Demisia! Demisia!

Domnul Emil Boc:

Oamenii au o problemă mai profundă cu ceea ce înseamnă sistemul politic românesc. Şi trebuie să învăţăm fiecare din această lecţie, de la nivel local până la nivel naţional sau de la nivel naţional până la nivel local, că oamenii sunt cei care conduc în democraţie, că vocea lor este, în ultimă instanţă, cea care trebuie să conducă destinele unei naţiuni, exprimată instituţional prin mecanismele democratice.

Voci din sală:

Pe care le-aţi distrus.

Domnul Emil Boc:

Repet, este, ceea ce se întâmplă în stradă dincolo de nemulţumirea faţă de măsurile de austeritate, un vot de blam la adresa întregii clase politice, care trebuie să înveţe că trebuie să-şi schimbe comportamentul. Iar de la aroganţă la lipsă de comunicare, la prevalenţa intereselor personale în raport cu interesul public, sunt lucruri pe care oamenii le cer şi repet, fiecare trebuie să învăţăm din această lecţie.

Care este cel mai important lucru astăzi pentru România? În primul rând, v-am atras atenţia sincer, dragi colegi, - şi luaţi-o aşa cum credeţi dumneavoastră, v-am spus exact ce gândesc -pe componenta morală, pe componenta de reformă a clasei politice în continuare.

Ce aşteaptă, însă, astăzi românii, cetăţenii români de la noi?

Voci din sală:

Mai întâi demisia!

Domnul Emil Boc:

Eu spun un lucru acum: cel mai important lucru pentru România astăzi este să păstrăm stabilitatea economică a ţării şi credibilitatea externă a României. Sunt bunuri câştigate, oameni buni. Sunt bunuri pe care le-am câştigat cu preţul suferinţei românilor. N-avem voie să dăm cu piciorul la acest bun de preţ pe care România îl are astăzi.

Uitaţi-vă ce se întâmplă în Europa! Uitaţi cum ţări importante din zona euro sunt în pragul falimentului! Uitaţi cu câtă greutate încearcă să găsească soluţii pentru a ajunge la stabilitatea economică pe care noi ne-am câştigat-o datorită românilor!

N-avem dreptul niciunul dintre noi, guvernanţi sau opoziţie, să sacrificăm ceea ce România are mai de preţ astăzi, stabilitatea şi credibilitatea ei externă. De aceea, cred că avem obligaţia să conservăm acest bun despre care am vorbit.

Vă propun pentru 2012 un pact pentru stabilitate politică şi economică a României. Acest pact de stabilitate economică şi politică să aibă drept obiectiv fundamental păstrarea stabilităţii economice a ţării şi a credibilităţii externe a României. Sau, în alţi termeni spus acest lucru, un pact pentru a menţine şi a crea locuri de muncă în continuare, în această ţară.

Voci din sală:

Ruşine!

Domnul Emil Boc:

Acest pact are o componentă politică. E un act electoral 2012. Vom avea alegeri în toamna acestui an.

Voci din sală:

Dă-ţi demisia!

Domnul Emil Boc:

Ne mai despart, practic, opt luni de zile până intrăm în campanie electorală.

Înainte de campanie electorală şi de interesele politicianiste ale unora sau altora, interesul care trebuie să ne unească pe toţi este interesul naţional, interesul stabilităţii economice a ţării.

Ca partide, putem avea interese diferite. Ca oameni ce reprezentăm România, trebuie să ne preocupe, în primul rând, interesul naţional şi de a conserva ceea ce românii au câştigat cu trudă, cu suferinţă, în aceşti ani - stabilitatea despre care am vorbit.

Aştept din partea opoziţiei - aşa cum am discutat - propunerile pentru Consiliul de dialog economic putere - opoziţie.

Vreau să ştiţi că acest Guvern a ştiut şi ştie ce are de făcut, pentru că de aceea a reuşit să aducă stabilitatea economică a ţării, dar recunosc că nu deţinem monopolul adevărului. Nu spunem să soluţiile noastre sunt perfecte.

Aşteptăm în continuare de la opoziţie orice propunere care poate veni pe linia menţinerii şi creării locurilor de muncă.

Responsabilitatea este al treilea lucru pe care-l aşteaptă românii de la noi.

Voci din sală:

De la dumneavoastră, în primul rând!

Domnul Emil Boc:

Clasa politică din ultimii 20 de ani s-a concentrat pe cele două - sau mai bine spus - pe o singură modalitate de lucru: confruntare. Unii să dispară, ceilalţi să ia puterea. Nu cred că este un mod de a face politică specific anilor pe care-i avem în faţă de criză economică.

Vă propun să înlocuim confruntarea cu competiţia. Confruntarea înseamnă ură. Confruntarea înseamnă: dă-te tu jos, ca să mă urc eu la putere. Confruntarea înseamnă să dispară adversarul politic, ca să-i iau eu locul. Competiţia înseamnă dialog între idei, propuneri şi soluţii.

Oamenii, dincolo de ceea ce spun în piaţă, aşteaptă de la politicieni un asemenea mod de comportare, trecerea de la confruntare la competiţie. Şi cel mai bun, care va fi apreciat de oameni în alegeri, conform Constituţiei, să conducă destinele României, dar pe bază de programe, de idei.

Nu spun că şi eu am făcut întotdeauna acest lucru de când sunt în politică, dar recunosc că aceasta este calea. Dacă veţi recunoaşte şi dumneavoastră, cu siguranţă, România va avea de câştigat. Să mergem pe competiţie şi nu pe confruntare! Confruntarea, repet, duce la învrăjbire şi ură; competiţia duce la soluţii pentru oameni.

Tot pe linia aceasta, a responsabilităţii, fac apel colegial la USL, să renunţe la propunerea pe care au anunţat-o, de a cere Uniunii Europene suspendarea fondurilor europene pentru România. (Rumoare.)

Voci din sală:

Ruşine, ruşine, ruşine să vă fie!

Domnul Emil Boc:

Fondurile europene sunt ale ţării, nu sunt ale USL-ului sau ale puterii. România are nevoie de aceşti bani, pentru că îi merită şi i-a câştigat.

Cred că atunci când avem interesul naţional în faţă, nu e bine ca cei din opoziţie, colegii noştri din opoziţie, să încerce să-şi caute modalităţi mai uşoare de a se căţăra spre putere, punând în pericol interesul României.

Doar anul acesta avem 6 miliarde de euro pe care putem să-i aducem în ţară. Finalizarea autostrăzilor sau, practic, finalizarea proiectelor din orice comună din această ţară, din oraş, din municipiu depinde de aceşti bani europeni.

Eu cred că trebuie să lăsăm de-o parte ura şi învrăjbirea despre care am vorbit, să vedem interesul ţării şi aici, da, să avem competiţie, dar pe proiecte şi să nu punem interesul ţării la mijloc.

Voce din sală:

Legea sănătăţii!

Domnul Emil Boc:

Sper ca acest lucru va fi înţeles că este în beneficiul oamenilor şi să stopeze orice demers care ţine mai mult de vremurile fanariote, când ne plângeam la Înalta Poartă cu privire la dorinţa de a lua firmanul, de a lua conducerea ţării, venind din afară. Nu. Românii trebuie să decidă cine va guverna această ţară.

Şi avem alegeri în această toamnă şi trebuie să-i lăsăm pe români, alegând programele, judecându-ne ce am făcut pe fiecare, să ia decizia cea mai potrivită.

În aceste zile, reacţia politicienilor n-a fost întotdeauna cea mai potrivită şi vreau să ştiţi sincer, regret derapajele şi stângăciile verbale ale unor colegi de-ai mei la adresa protestatarilor din stradă şi prezint aici, de la această tribună a Parlamentului, scuze publice românilor pentru aceste stângăcii verbale şi pentru aceste afirmaţii. (Aplauze.)

Vreau, de asemenea, să ştiţi, că, pe această linie, am luat decizia de revocare din funcţie a ministrului afacerilor externe, Teodor Baconschi, şi am înaintat preşedintelui României propunerea de revocare din funcţie pentru declaraţiile făcute. (Aplauze.)

Cred că este un moment în care putem schimba cursul politicii în România de la confruntare la competiţie în interes naţional.

Vă invit ca, astăzi, soluţiile care ne unesc şi nu ne dezbină să fie acelea care să conducă mai departe România spre ceea ce înseamnă viitorul ei, pentru că stabilitatea o avem, depinde de noi să nu o compromitem.

Vă mulţumesc. (Aplauze. Vociferări. Se scandează: Demisia!)

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc.

Trecem la dezbateri şi-l invit la microfon pe domnul senator Radu F. Alexandru, din partea Grupului PDL. Se pregăteşte domnul Victor Ponta.

Domnul Radu-Alexandru Feldman:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Distinşi membri ai Guvernului,

Stimaţi colegi,

Dragi invitaţi,

Sesiunea extraordinară a Parlamentului României, convocată la iniţiativa USL şi susţinută în unanimitate de toţi reprezentanţii partidelor parlamentare în Birourile permanente ale celor două Camere, are loc în condiţii socio-politice fără precedent în România postdecembristă.

De mai bine de zece zile, în toate marile oraşe ale ţării au loc manifestaţii care au ca notă comună exprimarea în modul cel mai vehement a neîncrederii a insatisfacţiei concetăţenilor noştri faţă de clasa politică.

Orice abordare a acestor evenimente numai din punct de vedere al puterii sau din punct de vedere al opoziţiei este născătoare de grave confuzii, obstacol de netrecut pentru găsirea soluţiilor celor mai adecvate pentru depăşirea situaţiei.

Ce se întâmplă astăzi în România, stimaţi colegi?

În urmă cu puţine zile, domnul preşedinte Crin Antonescu vorbea despre Piaţa Universităţii ca despre un loc magic, având cu siguranţă în faţa ochilor minţii acolada peste timp între ceea ce a fost fenomenul inconfundabil şi inubliabil - Piaţa Universităţii, România '90 - şi ceea ce se întâmplă astăzi.

Cu tot respectul pentru distinsul nostru coleg, îmi permit să spun că este într-o eroare.

Piaţa Universităţii din anii '90 a însemnat o manifestare a speranţei renăscute, a convingerii nestrămutate că sângele vărsat cu puţină vreme în urmă nu a curs în zadar.

Piaţa Universităţii de astăzi este manifestarea speranţelor irosite, a zilelor fără orizont, a neîncrederii în ziua de mâine.

Este o diferenţă ca de la cer la pământ. Singura similitudine este doar spaţială. În rest, sunt două stări de spirit, două atitudini, două moduri de a vedea viaţa total diferite.

Probează o orbire de neiertat cei care, văzând Piaţa Universităţii, reţin doar apelul "Jos Băsescu!" şi nu văd mai departe "Jos Ponta!", "Jos Antonescu!", "Sus democraţia!", jubilează în zadar şi fără sens şi fără motivaţie cei care văd Piaţa Universităţii şi n-au o strângere de inimă când văd fotografiile domnului Victor Ponta arse de manifestanţi. Se înşeală cei care cred că mai pot prosti astăzi lumea cu vorbe goale şi ajung să fie evacuaţi din Piaţă sub protecţia jandarmilor de furia oamenilor ieşiţi în stradă pentru a-şi apăra dreptul la o viaţă normală.

Stimaţi colegi,

O întrebare se impune cu necesitate: Este, oare, clasa politică românească de blamat în ansamblul ei? Cu luciditatea şi cu responsabilitatea la care am acces, vă mărturisesc că nu împărtăşesc punctul acesta de vedere.

România de astăzi nu mai este România eliberată în anii '90. Este o altă ţară, este o altă lume. Şi tot ce s-a reuşit în acest timp, tot ce s-a reuşit în aceşti ani, dincolo de ezitări, dincolo de stagnări, dincolo de paşi înapoi, înseamnă câştiguri de necontestat pe calea democraţiei, pe calea economiei de piaţă, pe calea drepturilor fundamentale ale oamenilor.

Suntem în Uniunea Europeană, suntem în NATO. Sunt merite care revin tuturor partidelor care au guvernat în România în ultimii 20 de ani cu izbânzi mai notabile sau mai puţin notabile.

Şi atunci de unde această revoltă? De unde această neîncredere faţă de clasa politică? Faţă de felul în care am procedat, faţă de felul în care am acţionat, ostil împotriva intereselor ţării? Faţă de felul în care am transformat confruntarea politică într-un permanent şi dezgustător război împotriva celor care nu împărtăşeau punctul nostru de vedere.

"Cine nu e cu noi, e împotriva noastră" - sinistra filozofie politică a comunismului celui mai rudimentar este astăzi mai prezentă ca oricând în scena politică românească. Injuria, calomnia, acuzele cele mai aiuritoare, fără nicio probă, fără niciun argument sunt armele predilecte cu care ne manifestăm în viaţa publică.

Cum credem că se poate ca oamenii să nu ne întoarcă spatele? Cum credem că nu ne acoperim de dispreţul şi de neîncrederea lor procedând în felul acesta?

Stimaţi colegi,

Pornind de la această realitate, suntem martorii felului inadmisibil în care, de la primele zile ale manifestărilor publice care au loc, USL-ul încearcă să răstălmăcească şi să denatureze sensul manifestaţiilor din stradă. Nu este uşor, dar trebuie să recunoaştem că "Ruşine clasa politică, USL, PSD aceeaşi mizerie e!" este adevărul celor spuse în stradă şi nu "Jos Băsescu!", nu "Jos Guvernul!", nu "Jos PDL-ul!"

Voci din sală:

Ruşine!

Domnul Radu-Alexandru Feldman:

Nu vreţi să recunoaşteţi acest adevăr, dar sunt două lucruri limpezi, care trebuie spuse şi înţelese de orice om de bună-credinţă.

Unu. Măsurile de austeritate luate au fost obligatorii şi necesare. Şi oamenii au înţeles lucrul ăsta şi au acceptat acest sacrificiu. Şi tot ce se întâmplă astăzi în Europa, tot ce se întâmplă astăzi în rândul ţărilor dezvoltate este cea mai bună dovadă că măsurile au fost necesare. Iar toate expertizele institutelor internaţionale confirmă că astăzi România a ajuns într-o fază de stabilitate economică, de relansare economică şi oamenii au ajuns să înţeleagă lucrul acesta.

Guvernul atât de mult hulit şi-a făcut datoria şi noi am acceptat toate măsurile de sacrificiu, convinşi că avem de pierdut din punct de vedere electoral. Dar, mai important de toate, a fost datoria faţă de ţară şi trebuie să fim recunoscători Guvernului pentru felul în care şi-a făcut datoria.

Doi. Toate sondajele, indiferent de cine le-a comandat, arată că deja, de o bună perioadă de vreme, USL-ul este angajat într-o pantă descrescătoare de sub 50%, în timp ce PDL-ul creşte la peste 20%. Această realitate, acest adevăr matematic este cauza pentru care astăzi forţaţi alegerile anticipate.

Câtă vreme iluzia lui 50+1% se pierde într-un spaţiu tot mai puţin accesibil, sunteţi în stare de orice. Sunteţi în stare să forţaţi alegeri anticipate. Sunteţi în stare să blamaţi ţara şi să reclamaţi sancţiuni împotriva ţării, fără să vă gândiţi o clipă la popor, în numele căruia credeţi că vorbiţi.

Faceţi acelaşi lucru duşmănos împotriva intereselor ţării, pe care l-aţi făcut în ultima campanie prezidenţială, când înalţi emisari ai PSD-ului au mers la Washington şi au declarat că dacă Traian Băsescu este reales preşedinte al României, România se transformă într-un Afganistan al Europei.

Nu s-a întâmplat şi nu se va întâmpla niciodată lucrul acesta, pentru că oamenii acestui neam sunt infinit mai lucizi şi mai responsabili decât mulţi dintre oamenii politici care conduc astăzi ţara.

Şi totuşi, stimaţi colegi, mâine, în aceeaşi sală, vom sărbători aşa cum se cuvine Marea Unire.

Vă invit, vă rog să învăţăm din pilda istoriei. Să încercăm să ieşim din această veşnică, bezmetică iarnă a vrajbei noastre şi să dăm României şansa pe care o merită.

Hai să încercăm să urmăm îndemnul unui mare artist şi să dăm păcii o şansă!

Hai să încercăm într-adevăr să oferim românilor viaţa pe o merită!

Nu vă invit în Piaţa Independenţei, să ne pupăm ca fariseii, cu bâtele şi cuţitele la spate.

Nu ignor nicio clipă şi am tot respectul faţă de rolul opoziţiei în buna şi corecta funcţionare a statului, dar confruntarea între putere şi opoziţie, oricare ar fi partidele care se află într-o poziţie sau alta, trebuie să se facă prin calitatea programelor, a iniţiativelor legislative, a măsurilor de reformă cu care venim în beneficiul ţării.

E timpul într-adevăr să ne slujim ţara!

E timpul într-adevăr să facem ceva pentru această Românie greu încercată!

Să ne dea Dumnezeu gândul cel bun! (Aplauze.)

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul preşedinte Victor Ponta, se pregăteşte domnul preşedinte Crin Antonescu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Stimaţi colegi parlamentari,

Astăzi ne aflăm într-o sesiune extraordinară, pentru că trăim momente extraordinare şi cred că purtarea noastră şi comportamentul nostru ar trebui să fie altfel decât până acum.

Am ascultat în bancă, nu am comentat în nici un fel, nu am aplaudat, nu am fluierat, am ascultat ceea ce primul-ministru a spus, ceea ce s-a discutat până acum, chiar şi în discursul domnului senator, şi aş dori astăzi să remarcaţi că din punctul nostru de vedere, astăzi trebuie să vorbim despre România, şi despre români. Nu despre opoziţie şi despre putere, nu despre USL şi PDL, nu despre înlocuirea lui Boc cu Ponta, ca să dăm un semn de inteligenţă, putând să ascultăm şi să luăm împreună deciziile cele mai bune.

Astăzi suntem obligaţi să ne gândim împreună ce trebuie să facem pentru cei care sunt în piaţă, pentru cei care, fără să fie în piaţă, sunt la serviciu, sunt la şcoală şi aşteaptă de la noi să ne comportăm ca nişte oameni responsabili. Astăzi cred că trebuie să luăm decizii, nu doar să vorbim pentru televiziuni, şi, domnule prim-ministru, nu pot decât să... (Vociferări.)

Sunt gata să vă ascult şi pe dumneavoastră, dacă şi dumneavoastră mă ascultaţi pe mine.

Domnule prim-ministru, evident că nu pot decât să fiu de acord cu decizia dumneavoastră de revocare din funcţie a ministrului de externe, domnul Baconschi. Însă dumneavoastră sper că sunteţi conştient că este prea puţin şi prea târziu. Este mult prea puţin şi este mult prea târziu. Oamenii care se uită la noi aşteaptă soluţii pentru problemele lor, nu pentru problemele de imagine ale Guvernului sau pentru problemele cauzate de lipsa de tact a unui ministru care a ajuns în funcţie pe nişte criterii pe care nu are rost să le mai reluăm în acest moment.

Avem în 2012, şi aici putem să fim de acord că o parte din ceea ce primul-ministru a spus că o parte din ceea ce reprezentanţii puterii susţin, că avem în 2012 două datorii esenţiale. În primul şi în primul rând, să asigurăm o stabilitate şi dacă se poate chiar o dezvoltare economică şi socială, şi trebuie, de asemenea, să asigurăm revenirea României la standardele de democraţie pentru care oamenii au ieşit în stradă şi în 1989, şi în 1990 şi în săptămâna care a trecut.

Aş vrea însă, fără a purta nici un fel de polemică, să vă reamintesc de ce am ajuns în această situaţie, pentru că, aşa cum dumneavoastră uneori v-aţi asumat, în această perioadă aţi suspendat regulile democratice pentru nişte obiective economice. Să treci cele mai importante legi ale ţării prin angajarea răspunderii în Parlament este o suspendare a democraţiei pe care dumneavoastră aţi considerat-o necesară. Să veniţi atât de rar în faţa Parlamentului - şi e bine că veniţi acum -, să consideraţi de fiecare dată că opoziţia sau presa sunt cele care fac rău ţării, în timp ce puterea face numai bine dar nu este înţeles, regula că majoritatea, pentru că are un vot în plus, poate să impună toate deciziile, traseismul politic prin şantaj şi prin oferirea de funcţii care a modificat voinţa oamenilor şi corupţie.

Fac o scurtă pauză, domnule prim-ministru, sper sincer că l-aţi revocat pe domnul Baconschi din funcţie pentru neîmplinirile Domniei Sale în acea poziţie pe care o ocupa, şi nu pentru a oferi o nouă mită celor care au trădat opoziţia şi au venit alături de dumneavoastră pentru funcţii. Nu vă fac un proces de intenţie, îmi doresc sincer ca să fie un gest cu adevărat sincer din partea dumneavoastră.

Important este, dacă vorbiţi de un pact politic despre care şi noi opoziţia am vorbit, să spunem de astăzi oamenilor ce nu veţi mai face şi ce nu vom mai face. Astăzi, domnule prim-ministru şi stimaţi colegi aflaţi la putere, astăzi, nu miercuri, când se va pronunţa Curtea Constituţională, trebuie să anunţaţi că renunţaţi la ideea greşită a comasării şi amânării alegerilor locale. (Aplauze.)

E posibil să aflăm miercuri ca această angajare a dumneavoastră, a 14-a din lunga serie, este neconstituţională. Ce veţi face atunci? Veţi merge mai departe, spunând, da, am adoptat o lege neconstituţională, dar nu-i nimic, ne asumăm responsabilitatea dar rămânem tot noi. Cred că ar fi un prim gest de responsabilitate ca de astăzi să anunţaţi renunţarea la acea procedură considerată nu doar de noi, de opoziţie, ca fiind nedemocratică.

Tot astăzi, domnule prim-ministru, ar trebui nu doar să ne explicaţi de ce v-aţi angajat răspunderea de 14 ori, ci să vă angajaţi în faţa oamenilor că nu veţi mai folosi în următoarele zile - sper să nu fie luni - de mandat ale dumneavoastră această procedură.

Astăzi trebuie să le spuneţi oamenilor că nu vă mai angajaţi răspunderea pe nici un fel de lege şi că veţi veni să discutaţi cu oamenii şi cu Parlamentul României deciziile care-i privesc pe ei.

Astăzi, domnule prim-ministru, ar trebui să spuneţi că la baza oricărei majorităţi parlamentare stă decizia oamenilor la vot nu traseismul, nu trădarea, nu recompensarea prin funcţii, grade şi bani pentru cei care îşi înşeală electoratul. Dacă veţi continua în această direcţie, dezastrul vă pândeşte foarte aproape. Important este să asigurăm împreună, şi aici este punctul comun al discursului premierului cu al nostru, să asigurăm împreună stabilitate şi siguranţă în acest an extrem de dificil. Nu am votat noi, opoziţia, bugetul pe 2012, dar România are un buget şi acesta trebuie pus în aplicare. Trebuie ca România, deşi am avut multe reţineri şi critici, trebuie ca România să-şi respecte angajamentele internaţională faţă de Comisia Europeană, de Banca Mondială şi de FMI. Trebuie să asigurăm în continuare încredere pe pieţele internaţionale şi stabilitate. 2012 va fi un an foarte greu pentru România şi pentru Europa. 16 miliarde de euro trebuie să împrumute Guvernul României, oricum se va numi primul-ministru şi oricum se va numi ministrul de finanţe, 3 miliarde de euro reprezintă doar datorii de returnat în acest an.

Opoziţia a înţeles că acest an va fi un an greu, motiv pentru care vă cerem dumneavoastră, celor de la putere, să nu repetaţi greşeala din 2009 şi să spuneţi că totul este foarte bine. Aţi făcut-o în 2009, a fost un an de campanie electorală şi am plătit cu toţii de atunci încoace acea minciună şi acel triumfalism.

Domnule prim-ministru,

Vă rog, indiferent dacă veţi mai fi prim-ministru sau nu, să nu-i păcăliţi din nou pe români. 2012 va fi un an foarte greu şi 2013 va fi un an foarte greu, nu le spuneţi că datorită dumneavoastră am ieşit ca ţară din criză. N-am ieşit, suntem tot acolo şi important este ce facem în viitor. Este foarte important cine poate asigura această stabilitate şi încredere. Şi propunerea noastră, nu doar a noastră a celor din opoziţie, poate, dacă vreţi, e propunerea mea, ca să încheiem orice fel de discuţie că se înlocuieşte Boc cu Ponta, un guvern de tehnocraţi, susţinut de toate partidele responsabile din Parlament, mă refer la PDL, UDMR, Grupul minorităţilor, PSD şi PNL, ar putea în mod sigur să ofere o stabilitate şi o încredere pe care Guvernul actual niciodată în nici un fel nu şi-o va mai recâştiga în perioada următoare. Ar trebui să susţinem un asemenea guvern care să aibă în componenţa sa miniştri profesionişti, miniştri tehnocraţi, miniştri care să nu fie daţi afară pe criterii politice, să nu fie numiţi pe criterii politice, să nu aibă interese electorale şi să asigure o încredere pe care Guvernul Boc şi Guvernul actualei Coaliţii de guvernare nu o poate oferi.

Trebuie ca acest nou guvern să asigure că toate autorităţile locale sunt finanţate în mod egal. Nu mai poate fi folosit Fondul de rezervă al primului-ministru pentru primarii corupţi de la putere sau pentru cei coruptibili din opoziţie, care sunt de acord să treacă la putere. Un guvern profesionist va putea, domnule prim-ministru, cu adevărat să acceseze fondurile europene.

Consider, şi este singurul termen mai tare pe care-l voi folosi astăzi, consider odioasă încercarea dumneavoastră de manipulare a temei fondurilor europene. O mai spun încă o dată aici, poate acum veţi auzi.

Uniunea Social-Liberală niciodată, nicăieri, în nici un fel, nu a vorbit şi nu a cerut nici o tăiere a fondurilor europene. Este o minciună îngrozitoare, domnule prim-ministru, dacă aţi fost informat greşit de către colaboratorii dumneavoastră, vă rog să-i daţi afară, dacă aţi ştiut adevărul cred că ar trebui să vă cereţi scuze pentru această minciună.

În acelaşi timp însă, în acelaşi timp, suntem obligaţi să vorbim de faptul că Guvernul dumneavoastră nu din cauza opoziţiei, nu din cauza presei, nu din cauza altcuiva, ci din cauza dumneavoastră a absorbit doar 4 la sută din fondurile europene aflate la dispoziţia României. Cred, domnule prim-ministru, că alături de colegii dumneavoastră sunteţi vinovaţi în faţa românilor pentru faptul că aţi lăsat 20 de miliarde de euro bani nerambursabili la Bruxelles şi între timp i-aţi îndatorat România cu 20 de miliarde, bani pe care tot noi, românii, şi nu dumneavoastră, domnule Boc, îi veţi da înapoi.

Vreau să înţelegeţi că fiecare zi în care un guvern nelegitim, un guvern contestat, un guvern criticat şi un guvern epuizat din toate punctele de vedere rămâne în funcţie este o zi pierdută pentru interesul românilor şi este o zi pe care am fi putut s-o folosim împreună pentru a face ceea ce oamenii aşteaptă de la noi.

Domnul prim-ministru Boc a dat exemplul altor ţări din Europa şi cred că este un exemplu corect.

În Grecia, o criză economică şi politică a scos oamenii în stradă şi primul-ministru a avut demnitatea şi şi-a dat demisia.

În Italia, o criză economică şi socială a scos oamenii în stradă şi primul-ministru a avut demnitatea şi şi-a dat demisia.

În Spania, o criză economică şi socială a dus la alegeri anticipate şi o nouă putere legitimă prin votul oamenilor conduce în acest moment Spania. Poate veţi înţelege aceste exemple sau poate le-aşi folosit din greşeală, crezând că în România regulile bunului-simţ nu trebuie să se aplice ca în alte ţări. (Aplauze.)

Aş vrea să mă refer la a doua obligaţie a noastră a tuturor pentru 2012, şi anume asigurarea, reinstaurarea regulilor democratice pentru care eu şi mulţi alţii alături de mine şi ca mine, repet, am luptat în 1989, în 1990, fără să fiu membru la nici un partid, de atunci sau după atunci. Cred că este important să avem alegeri libere şi corecte. Nu alegeri amânate, nu alegeri comasate. Primul-ministru vorbea de competiţie. Exact asta ne dorim şi noi. O competiţie corectă. De aceea vrem alegeri anticipate, ca să avem competiţie. Problema celor aflaţi la putere este că ştiu că această competiţie au pierdut-o deja şi vor să fugă de competiţia adevărată care înseamnă votul oamenilor. Trebuie să avem alegeri libere şi corecte, şi un guvern de tehnocraţi, cu un ministru al administraţiei şi internelor neimplicat politic, poate asigura aceste lucruri.

Avem nevoie de o comisie de anchetă privind modul în care au fost gestionate evenimentele din ultimele zile. Cred că duminica trecută autorităţile statului au dat un semn greşit de slăbiciune, de violenţă şi trebuie să găsim modul şi soluţiile prin care un stat democratic îşi apără instituţiile. De câte ori oamenii nu au cu cine să dialogheze decât cu jandarmii, pentru că nu există guvern, pentru că nu există dialog social, vom ajunge la ceea ce s-a întâmplat duminica trecută, şi vina, din păcate, vă aparţine.

Avem nevoie împreună de o comisie parlamentară pentru stabilirea Legii electorale. Vreau să vă reamintesc în 2008, când Partidul Democrat Liberal era în opoziţie, reprezentantul PDL a făcut parte din Comisia de elaborare a Legii electorale. Era domnul ministru Valentin Iliescu, dacă nu greşesc. Ar fi pentru prima dată în 22 de ani când Legea electorală e stabilită doar de cei de la putere, şi acesta este un derapaj democratic pe care-l vom transmite mai departe partenerilor noştri europeni, având conştiinţa că ne facem datoria şi că suntem europeni, vorbind de derapajele de la Legea electorală.

Avem nevoie de un sistem electoral corect. Toţi am criticat modul în care în 2008 de pe locul 2, de pe locul 3, de pe locul 4 s-a ajuns în Parlament, în timp ce cei care au fost cei mai votaţi au stat acasă. Mergem şi în 2012, din interese pur politice şi de partid, pe aceleaşi sistem? Am propus, Uniunea Social-Liberală, reducerea numărului de parlamentari, sancţionarea traseismului politic prin pierderea mandatului şi alegeri pe criteriul şi pe sistemul majoritar dintr-un singur tur, uninominal. S-a răzgândit puterea vizavi de aceste principii pe care le-a enunţat timp de 3 ani?

Avem obligaţia, şi cred că astăzi s-a făcut un pas bun în acest sens, să eliminăm ideea fraudării votului concetăţenilor noştri aflaţi în diaspora. Promotorul fraudei voturilor din diaspora înţeleg că de astăzi este şomer, şi cred că e prea târziu şi prea puţin, dar avem obligaţia să-i asigurăm pe compatrioţii noştri aflaţi în străinătate că votul lor nu va fi fraudat şi că votul lor va conta în ceea ce se întâmplă în România.

Stimaţi colegi,

Am auzit foarte multe discuţii pe teme procedurale. Deodată colegii de la putere au devenit foarte, foarte chiţibuşari. Cum e cu... în câte zile, ce trebuie să facem? Vă afirm aici politic şi juridic că dacă în aceste zile între partidele reprezentate în Parlament: PDL, UDMR, minorităţi, PSD şi PNL se doreşte, se poate încheia un pact politic pentru alegeri anticipate. Şi putem să ne întoarcem cu toţii la decizia celor care votează. Nu de înlocuit Boc cu Ponta, nu de înlocuit PDL cu USL acum, ci de înlocuit actualul guvern şi actuala conducere cu oamenii care votează. Cred că avem obligaţia ca după aceşti ani extrem de agitaţi să-l aducem pe preşedintele ţării, domnul Băsescu din nou în faţa oamenilor, care trebuie, la un referendum, să voteze sau nu pentru demiterea sa din funcţie. (Aplauze. Vociferări.)

Avem aceste obligaţii de a ne întoarce, nu de a decide noi pentru oameni, ci de a-i lăsa pe oameni să decidă ceea ce consideră ei că este mai bine în acest moment. Soluţia este foarte simplă, un pact politic între toţi cei prezenţi aici, prin care spunem că suntem de acord să renunţăm la continuarea mandatului nostru de parlamentari şi să ne prezentăm în faţa oamenilor pentru ca ei să decidă cine să-i reprezinte sau nu în Parlament. (Aplauze.)

Toţi parlamentarii USL sau cei care vor să rămână alături de USL sunt gata să meargă din nou în faţa oamenilor pentru a cere un vot de încredere sau dimpotrivă, un vot de sancţiune. Dacă dumneavoastră o să aveţi acelaşi curaj şi aceeaşi responsabilitate putem s-o facem, dacă vreţi, şi mâine, de Ziua Unirii, a unirii acestor parlamentari care stau în scaune cu oamenii care stau afară şi care ne cer să fim la fel ca ei. (Aplauze.)

Vreau să vă asigur că nu mai este loc de paşi înapoi. Parlamentarii USL nu vor mai fi din februarie înapoi în bănci cuminţi, ascultând din nou aceleaşi discursuri şi fiind obligaţi să voteze sau mai bine-zis să nu voteze aceleaşi angajări de răspundere. Este momentul în care putem să arătăm dacă suntem altfel decât cum spun oamenii despre noi sau dacă unii ţin mai mult la scaun decât ţin la demnitatea şi la responsabilitatea pe care o au faţă de cei care i-au ales. (Aplauze.)

Aş vrea, în încheiere, să spun că astăzi este un moment esenţial în care fiecare dintre noi, cei aici prezenţi, trebuie să aleagă între a fi în continuare surzi la ceea ce oamenii aşteaptă sau a acţiona în direcţia pe care oamenii ne-o cer.

Aş vrea să vă rog să nu vă păcăliţi singuri. Nu este nicio nenorocire pentru România dacă domnul Boc nu va mai fi prim-ministru. Nu va fi nicio nenorocire pentru România dacă PDL-ul nu mai e la guvernare. Aşa cum nu cred că va fi nicio nenorocire dacă n-o să fie Ponta prim-ministru. Singura nenorocire pentru România este să rămâneţi aici lipiţi de scaune în timp ce oamenii vă vor afară. (Aplauze.) Asta este singura nenorocire!

Uniunea Social-Liberală nu v-a solicitat nimic şi nu vă va solicita nimic în interesul USL. Nu vă solicităm să plecaţi astăzi ca să venim noi mâine. Nu vă solicităm să puneţi un guvern sau să sprijiniţi un guvern al Uniunii Sociale-Liberale.

Vă solicităm un singur lucru, de un bun-simţ pe care e foarte greu să-l contraziceţi: haideţi să-i lăsăm pe oameni să decidă cine să-i conducă în continuare! Nu decideţi dumneavoastră în locul lor. Aţi decis deja de doi ani şi am ajuns în această situaţie cumplită. (Aplauze. Vociferări.)

Este important ca astăzi să ne comportăm cu toţii, în ceasul al treisprezecelea, aşa cum oamenii aşteptau de mult de la noi să ne comportăm. Pentru cei aflaţi la putere, sigur că teama că vor pierde privilegii, funcţii, avantaje materiale este importantă, însă astăzi, stimaţi colegi de la putere, puteţi să luaţi o decizie în sensul aşteptat de oameni, şi să redeveniţi, după ceva timp, oameni normali, cetăţeni ai acestei ţări. Dacă nu veţi face nimic, foarte curând veţi fi nimic!

Vă mulţumesc. (Aplauze. Vociferări.)

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul preşedinte Crin Antonescu şi se pregăteşte domnul preşedinte Kelemen Hunor.

Vă rog, domnule senator.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Opoziţia a cerut această sesiune extraordinară. Nu am cerut această sesiune extraordinară pentru că ne-ar fi fost foarte dor de dumneavoastră, cei de la putere, nu am cerut această sesiune extraordinară pentru a ne scălda din nou în metafore, în eseuri despre Piaţa Universităţii şi nici măcar, oricât de bine-venită ar fi o asemenea acţiune, n-am convocat-o pentru a redacta împreună un manual de bună purtare şi de bună guvernare.

Am cerut convocarea acestei sesiuni extraordinare a Parlamentului, pentru că din punctul nostru de vedere, al opoziţiei, în România din a 12-a zi a acestui ianuarie se întâmplă lucruri grave, lucruri excepţionale. Şi astăzi, dacă tot aţi acceptat, şi salut acest fapt, să ne strângem aici, eu cred că trebuie să vedem dacă sunteţi de acord că avem o problemă, şi dacă avem o problemă, să vedem ce soluţii există.

Din capul locului, din punctul nostru de vedere, protestele care de mai bine de 10 zile au loc cu câteva sute de oameni uneori sau totdeauna, cu câteva mii uneori, dar mereu şi în fiecare zi, în peste 60 de localităţi, cele mai importante de altfel ale României, înseamnă mult mai mult decât ceea ce vedem în stradă.

Din punctul nostru de vedere, aceşti oameni care protestează şi care au nişte revendicări deloc teoretice, şi vă citez: "Jos Băsescu!" "Jos Guvernul" "Alegeri anticipate!". (Aplauze. Vociferări.)

Din punctul nostru de vedere, aceşti oameni exprimă o copleşitoare majoritate a cetăţenilor României. Din punctul nostru de vedere, milioane de români astăzi sunt la fel de nemulţumiţi, milioane de români astăzi îşi doresc aceleaşi lucruri. Şi e cazul, înainte de toate, să ne spuneţi, domnilor de la putere, dacă aveţi aceeaşi evaluare? Da? Sau nu? Dacă sunt doar câteva sute de protestatari răzleţi, atunci ignoraţi-i, procedaţi în consecinţă.

Dacă ei reprezintă nemulţumirea şi aspiraţiile a milioane de români, atunci încetaţi, domnule prim-ministru şi domnule cuvântător în numele PDL, să explicaţi din nou cum e totul foarte bine dacă dumneavoastră rămâneţi neapărat la putere! Noi am cerut această discuţie pentru că, aşa cum spuneam, credem că majoritatea românilor sunt nemulţumiţi, că majoritatea românilor, prin glasul acestor protestatari, îşi contestă astăzi autorităţile politice. Pentru că "Jos Băsescu!", înseamnă că vor un alt preşedinte, pentru că "Jos Guvernul!" înseamnă că vor un alt guvern, pentru că "Alegeri anticipate!" înseamnă că vor un alt Parlament. Aşa înţelegem noi!

Dacă dumneavoastră credeţi că majoritatea românilor doresc în continuare acelaşi preşedinte, acelaşi guvern, aceeaşi majoritate parlamentară, spuneţi-o clar. Suntem aici ca să identificăm probleme şi ca să dăm soluţii. Pentru noi problema e asta, şi soluţia este una singură. În democraţie, alegeri anticipate! (Aplauze.)

Deci, noi la problema enormei nemulţumiri publice din România vă cerem soluţia, singura democratică, a demisiei Preşedintelui României Traian Băsescu! (Aplauze. Vociferări.) A demisiei Guvernului României Emil Boc şi a demisiei Parlamentului României, noi fiind primii care suntem gata să ne înaintăm demisia! Numai oamenii din această ţară pot veni şi spune ce anume din clasa politică le place sau ne le place, o pot spune la alegeri om cu om, partid cu partid, candidat cu candidat.

Numai oamenii din această ţară pot spune dacă strategia şi politica dumneavoastră, domnule prim-ministru, înseamnă stabilitate, şi trebuie să continue, sau înseamnă dezastru, şi trebuie oprită, numai oamenii din această ţară ne pot spune în democraţie care sunt autorităţile pe care le recunosc drept reprezentative. Dacă dumneavoastră credeţi că aceşti oameni nu sunt reprezentativi, spuneţi-ne azi că nu vreţi alegeri anticipate, că nu vă pasă, că e bine ce faceţi şi faceţi înainte!

Noi vă spunem că singurul răspuns politic, democratic şi moral la nemulţumirea acestor oameni este să ne depunem toţi mandatele şi să le dăm şansa acum, direct democratic, să facă ei curăţenie, dacă asta vor, în clasa politică şi în autorităţile româneşti. Ei, nu dumneavoastră! (Aplauze. Vociferări.)

Nu există, domnilor din majoritate, altă soluţie în democraţie decât să consideri, atunci când ai proteste publice, că ele nu sunt suficient de semnificative sau să consideri că sunt majore şi atunci să faci alegeri anticipate. Sigur că astăzi domnul prim-ministru manifestă nişte regrete, dă afară nişte persoane şi ne propune de acum înainte dialog, bună purtare, bună-cuviinţă şi aşa mai departe.

Nu suntem aici, domnule prim-ministru, pentru a stabili un dialog cu dumneavoastră. Suntem aici pentru a stabili un dialog cu ţara, cu ţara care trebuie să-şi aleagă oameni pe care să-i recunoască. (Aplauze.)

În această ţară nemulţumirea s-a acumulat nu pentru că aţi dus politici curajoase de austeritate, ci pentru că aţi dus politici iresponsabile împotriva cetăţenilor acestei ţări, pentru că aţi făcut austeritate numai pe spinarea unora şi în vreme ce milioane au sărăcit, câţiva, o mână, voi şi clientela voastră v-aţi îmbogăţit. (Aplauze. Vociferări.)

Oamenii sunt nemulţumiţi pentru că de ani de zile pentru dumneavoastră nu a mai existat opoziţie politică, pentru dumneavoastră nu au mai existat sindicate, pentru dumneavoastră nu au mai existat ONG-uri în afară de cele pe care le-aţi cumpărat şi le plătiţi gras înainte, pentru dumneavoastră n-a mai existat dialog social. Da. Dialogul social trebuie restabilit, dar nu cu dumneavoastră fără alegeri anticipate.

Oamenii, stimaţi colegi, sunt în stradă, în opinia noastră. Dacă dumneavoastră aveţi altă evaluare, dacă dumneavoastră aveţi alt diagnostic, spuneţi-o. De asta suntem aici, nu pentru că ne-ar fi fost dor de dumneavoastră. În opinia noastră, oamenii strigă "Jos Băsescu!" pentru că un singur om a strâns toată puterea în România şi o foloseşte abuziv şi împotriva celor mai mulţi dintre români.

În opinia noastră, oamenii sunt nemulţumiţi şi strigă împotriva Guvernului pentru că e un Guvern care n-a dovedit doar incompetenţă şi corupţie, ci şi rea-credinţă. Până şi astăzi vă inventaţi o altă realitate, domnule prim-ministru. Sigur că atunci când promiţi mii de kilometri şi tai o bucăţică de 40 de kilometri, sigur că atunci când trimiţi 4-5 diversionişti în Piaţa Universităţii, siliţi şi ăia la camuflaj să strige "Jos Băsescu!", sigur că atunci când îţi aduci 15 prieteni, ştie domnul Barbu de unde să ia, pe aici, prin tribune, îţi închipui că nu există România. Dar există România şi nu o mai puteţi minţi! (Aplauze. Vociferări.)

Avem o singură soluţie democratică, soluţia cea mai corectă politic, soluţia cea mai morală, soluţia cea mai puţin costisitoare. Da, sunt de acord. Prelungirea stărilor de tensiune în societate afectează economia românească. Haideţi să-i punem capăt! N-aveţi decât două posibilităţi: cu jandarmii sau cu urnele. Vă propunem urnele.

Da, este foarte adevărat, avem un an foarte greu şi un context economic foarte greu în faţă, avem ani mai mulţi chiar, dar toată lumea ştie că cel mai rău lucru într-o asemenea situaţie este un Guvern profund discreditat pe care nu-l mai crede nimeni, de care-şi bat joc toţi. Asta este realitatea, domnule prim-ministru.

Îmi pare foarte rău că am auzit de la oameni politici de la putere, despre care chiar credeam că păstrează o doză de responsabilitate şi realism, cum că opoziţia a incitat şi incită la violenţă. Nu, domnilor! Dar e momentul acum, dacă tot ne-am strâns aici şi pentru altceva decât să-l auzim pe domnul Geoană chemându-l pe domnul Băsescu, e momentul acum să distingem între un răspuns şi o soluţie radicală şi o soluţie extremistă. Între o soluţie radicală şi violenţă am exclus totdeauna şi excludem din acţiunile noastre orice soluţie extremistă, descurajăm orice pornire spre violenţă, dar vă spunem astăzi clar şi de la această poziţie nu ne vom deplasa nici un centimetru, că România are nevoie de soluţii radicale: alegeri anticipate, prezidenţiale şi parlamentare în cel mai scurt timp. (Aplauze.) Nu e o chestiune de proceduri, este o chestiune de voinţă politică. Este o chestiune de evaluare a situaţiei şi este o chestiune căreia trebuie să-i daţi un răspuns.

Deci, domnule prim-ministru, dincolo de fărădelegile guvernelor anterioare, dincolo de bunele dumneavoastră intenţii, noi v-am propus şi propunem întregii ţări această soluţie. Vrem să ştim răspunsul dumneavoastră. Cei din stradă contează? Da sau nu. Facem sau nu alegeri anticipate? Cu sau fără verdictul dumneavoastră trebuie să ştiţi limpede şi trebuie să ştie limpede toţi românii care sunt interesaţi de răspunsul şi soluţia politică la o problemă politică: noi, fără anticipate, împreună cu dumneavoastră, nu vom mai fi niciodată. Cu strada da. (Aplauze furtunoase. Vociferări.)

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc.

Procedură, domnul Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule preşedinte al Senatului,

O rugăminte de procedură. Fac un apel la dumneavoastră, un adversar politic care totuşi a respectat întotdeauna regulile competiţiei corecte şi ale bunului-simţ. Cred că este împotriva ideii de dialog, de seriozitate pe care oamenii o aşteaptă de la noi să admiteţi ca oamenii... înţeleg că e vorba de organizaţia de revoluţionari, să vină aici să huiduie opoziţia.

Şi fac un apel la domnul prim-ministru Boc. Domnule prim-ministru, vă rog să nu le daţi înapoi banii pe care i-au obţinut necinstit. Dacă-i daţi dumneavoastră, o să-i tai eu.

Mulţumesc. (Rumoare.)

Domnul Vasile Blaga:

Îl invit la microfon pe domnul senator, domnul preşedinte Kelemen Hunor. Se pregăteşte domnul preşedinte Gabriel Oprea.

Domnul Kelemen Hunor:

Domnule preşedinte,

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Nu am venit în faţa dumneavoastră cu gândul de a lăuda coaliţia guvernamentală sau realizările Guvernului. Nu am venit la acest microfon cu intenţia de a critica opoziţia şi iniţiativele partidelor din opoziţie, nici măcar intenţia firească de a ajunge la putere, nici măcar graba cu care unii doresc să ajungă la Putere.

Am venit la tribuna Parlamentului, doamnelor şi domnilor, cu hotărârea fermă de a vorbi despre responsabilitatea noastră comună şi despre interesul general al societăţii noastre. Nimeni nu neagă că există un climat de nemulţumire generală. După mai bine de trei ani de criză economică, criză financiară globală, acest climat de nemulţumire generală este aproape firesc, este normal.

Cunoaştem şi le înţelegem problemele oamenilor. Nu există familie în această ţară care să nu fi avut ceva de pierdut în această perioadă de trei ani de zile. Nu există un om, nu există o familie care să nu fi trebuit să strângă cureaua. Şi nu ne-a făcut nicio plăcere să luăm măsuri drastice, dar sunt convins că şi dumneavoastră veţi fi de acord că intenţia noastră a fost intenţie curată şi bună. Trebuia să menţinem un echilibru financiar, un echilibru bugetar şi trebuia să menţinem posibilitatea de a plăti pensiile şi salariile.

Nemulţumirile trebuie tratate cu seriozitate şi noi aşa le tratăm. Trebuie tratate cu responsabilitate şi trebuie să găsim la aceste nemulţumiri soluţii politice. La aceste nemulţumiri trebuie să găsim proiecte politice, proiecte economice alternative, nu demagogie, nu populism.

Dar toate soluţiile vor fi găsite şi pot fi găsite doar în cadrul instituţiilor fundamentale.

Domnul Vasile Blaga:

Numai un pic, domnule preşedinte.

Rog colegii să respecte vorbitorii, şi pe cei din...

Domnul Vasile Popeangă (din bancă):

Aşa ne-au respectat şi ei pe noi! (Vociferări.)

Domnul Vasile Blaga:

Dragi colegi, să fim echilibraţi, că la ultima şedinţă, când era "Miliţia Spirituală", ştiţi cum a fost. Nici acum nu-i bine, nici atunci n-a fost bine. De aceea fac apel la toţi cei care sunt în această sală să păstreze liniştea şi ordinea.

Vă mulţumesc.

Domnul Kelemen Hunor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Deci toate soluţiile trebuie să fie în cadrul instituţiilor fundamentale şi este interesul nostru comun, interesul fiecărui cetăţean, interesul fiecărui om să restabilim încrederea oamenilor în instituţiile fundamentale, să restabilim încrederea cetăţenilor în valorile democratice, dacă vreţi, să restabilim încrederea oamenilor în dialogul politic, fiindcă, stimaţi colegi, dialogul politic nu n-a stricat nimănui, nu v-a făcut mai mic şi mai puţin valoros.

Dialogul constructiv nu poate fi înlocuit nici cu anarhia, nici cu demagogia, nici cu populism ieftin şi nu poate fi înlocuit nici cu dictatura. Nu poate fi înlocuit cu nimic şi de aceea noi am susţinut şi susţinem dialogul între forţele politice, dialogul cu cetăţenii, dialogul cu toată societatea românească.

Eu înţeleg intenţia unora de a se aşeza pe valul nemulţumirilor şi înţeleg şi graba, dar probabil că trebuia să câştigaţi alegerile în 2009. Până la urmă şi aceste reacţii spontane de pe stradă sunt reacţii absolut de înţeles şi trebuie să înţelegem cu toţii că interesul general trebuie să primeze şi eu sunt convins că va prima. Va prima fiindcă dincolo de raţiune, dincolo de raţiunea politică nu există nicio cale care poate fi urmată.

Trebuie să spunem foarte clar, stimaţi colegi, că în Parlament, aşa cum spunea un coleg şi un prieten, substanţa cenuşie şi neuronii nu se împart în funcţie de opoziţie sau în funcţie de coaliţie, unde ne aflăm. Nu se împart aritmetic, 51% într-o parte, 49% pe partea cealaltă. Nici măcar în cadrul coaliţiei nu se împart neuronii conform algoritmului. Cu toţii avem aceeaşi experienţă politică, cu toţii avem responsabilitate faţă de cetăţeni şi cei care temporar, pentru o perioadă de 3 ani, 4 ani de zile, vă aflaţi în opoziţie şi noi, cei care temporar ne aflăm la guvernare. Şi aşa trebuie să funcţioneze o societate, aşa trebuie să funcţioneze şi societatea noastră.

Eu sunt convins că nicio instituţie nu deţine adevărul absolut şi niciun om politic şi nicio formaţiune politică, niciun partid politic nu a deţinut şi nu va deţine adevărul absolut. De aceea, trebuie să căutăm împreună şi în interesul fiecărui om, în interesul fiecărui cetăţean, care este calea cea dreaptă, care este calea pe care putem să mergem mai departe.

În aceste zile, foarte mulţi au spus şi spun că soarta Guvernului, soarta anticipatelor stă în mâna Uniunii Democrate Maghiare din România. Poate că este aşa. Şi dacă este aşa, e foarte bine să fie aşa. Aşa a fost şi între 2000 şi 2004. aşa a fost şi între 2004 şi 2008 şi de fiecare dată am avut o atitudine responsabilă şi consecventă.

Sunt în sală doi foşti prim-miniştri, doi foşti prim-miniştri care au guvernat ţara în perioade diferite, dar au guvernat ţara responsabil şi de fiecare dată, noi am asigurat majoritate, am asigurat susţinere, fiindcă eram convinşi că aşa cere interesul general, interesul naţional, dacă doriţi. Construcţia pe care noi împreună am clădit-o, din dorinţa unora de a accede la putere cât mai repede, nu poate şi nu trebuie să fie distrusă. Şi vom rămâne consecvenţi şi acum.

Să nu aşteptaţi de la noi să punem în pericol stabilitatea politică şi stabilitatea economică pentru care fiecare cetăţean a făcut un sacrificiu uriaş. Nu vom pune în dificultate nici ţara, nici cetăţenii, nici economia, nici stabilitatea politică.

Alegerile vor veni. Alegerile vor veni în noiembrie şi va guverna cel care va obţine cele mai multe voturi. Dacă veţi obţine, cei care vă aflaţi acum în opoziţie, peste 50%, veţi guverna. Veţi guverna cum ştiţi mai bine. Dacă nu veţi obţine majoritatea, probabil veţi căuta dialog, veţi căuta parteneri şi veţi guverna cu parteneri. Dacă nu veţi găsi, veţi sta în opoziţie sau vom sta noi în opoziţie, dar ţara va merge înainte, societatea va funcţiona.

Responsabilitatea noastră comună este, stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor, să nu lăsăm cale liberă populismului, demagogiei, forţelor antisistem, fiindcă nu vă doresc pe dumneavoastră cei care sunt pe stradă şi nu putem accepta să demisioneze toată lumea, să nu lăsăm loc liber pentru naţionalism, pentru extremism şi să nu punem în pericol ceea ce am construit cu toţii prin efortul nostru comun. Şi nu a fost uşor.

Să avem înţelepciune, să avem răbdare şi să avem încredere măcar în intenţia noastră că suntem oameni responsabili şi că dorim binele societăţii româneşti.

Mulţumesc mult. (Aplauze.)

Domnul Vasile Blaga:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Îl invit pe domnul preşedinte Gabriel Oprea.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Gabriel Oprea:

Stimaţi colegi,

Am ştiut de la bun început că greutăţile vor fi mari şi că nemulţumirile vor fi pe măsură.

Am ştiut că noi vom duce greul crizei economice mondiale şi că tot noi vom ispăşi excesele guvernelor din ultimii 20 de ani. Am ştiut şi am ales. Noi, UNPR-ul, împreună cu partenerii din coaliţia de guvernare am ales să mergem pe calea responsabilităţii şi nu pe calea populismului.

UNPR a intrat la guvernare pentru stabilitate. Acest Guvern a reuşit să evite o catastrofă economică şi sunt mândru că UNPR-ul a fost acolo şi mai ales a rămas la greu. Nici unui om politic nu-i place să ia măsuri de austeritate, dar când măsurile sunt absolut necesare, atunci se vede cine este cu adevărat responsabil şi cine este, să mă exprim elegant, populist.

Acest Guvern împreună cu preşedintele ţării au dat dovadă de curaj. Datorită lor, România are garanţia că poate plăti pensii şi salarii, este capabilă să-şi onoreze angajamentele internaţionale şi a depăşit momentul critic al crizei. Speranţa de mai bine a renăscut, pentru că măsurile grele, total nepopulare au dat roade. Nemulţumirile sunt încă vii în societate şi apreciem civismul celor care protestează paşnic, dar condamnăm şi cerem aplicarea imediată a legii în cazul celor care comit violenţe.

Celor care au ieşit să-şi strige nemulţumirile în stradă, dar şi celor de acasă care consideră că Guvernul nu a făcut suficient, vreau să le transmit un mesaj. Poate că unele lucruri ar fi putut fi făcute mai bine, poate că altele ar fi putut să fie mai bine explicate. Românii spun un lucru "Numai cine nu munceşte, nu greşeşte!"

Noi, partidele din coaliţie, am muncit şi nu am fost ocoliţi de greşeli, ni le-am asumat şi încercăm să le remediem. Însă întrebarea care se pune astăzi este ce facem în continuare, dăm cu piciorul la tot ce am construit, ducem ţara înapoi pe marginea prăpastiei?

Românii au plătit deja costul crizei economice şi au plătit din greu. Îi punem acum să plătească şi costul unei crize politice pe care o doreşte opoziţia? Îi punem să suporte haosul sau îi ajutăm pe drumul spre revenirea la normalitate?

Trebuie să spunem foarte clar oamenilor că nici anticipatele, nici plecarea Guvernului, nici demisia preşedintelui nu o să aducă mai mulţi bani. Oamenii vor avea bani mai mulţi atunci când economia va funcţiona mai bine. Şi, din fericire, lucrurile merg bine. Un singur lucru ne-ar putea ţine pe loc: instabilitatea politică. Iată de ce cred că soluţia este alta. Soluţia UNPR-ului este dialogul responsabil între Guvern şi partide, între Guvern şi societate, focalizat pe măsuri economice şi pe reformă.

Ca partid de stânga, avem vocaţia dialogului. Dincolo de toate cuvintele grele care ne-au fost aruncate, dincolo de toate intenţiile vădit ostile pe care foştii noştri colegi din opoziţie le-au spus, noi îi aşteptăm la masa dialogului. UNPR este capabil să discute aplicat şi cu rezultate concrete cu cei care protestează în stradă, cu cei care reprezintă societatea civilă şi cu orice partid politic din România. Coaliţiei i s-a reproşat că invitaţia la dialog a venit prea târziu. Eu aş zice altfel: refuzul dialogului a venit prea devreme şi a venit din partea opoziţiei care a negat criza economică şi din acel moment a refuzat să participe la găsirea soluţiilor economice. A refuzat de mai multe ori să participe la consultări, a refuzat să discute constructiv în legislativ. Opoziţia a încercat sistematic să speculeze politic fiecare moment greu al acestei ţări.

Din fericire şi spre deosebire de alţii, UNPR-ul este un partid responsabil. Noi am adus în dezbaterea publică interesul naţional şi după ani de zile, toată clasa politică şi-a adus aminte de această valoare. Astăzi UNPR-ul este capabil să transpună în fapt dialogul social şi să aducă la aceeaşi masă partide, sindicate, patronate, organizaţii neguvernamentale şi specialişti.

Facem acest lucru pentru că România va trece peste greutăţi dacă vom avea echilibru politic, stabilitate şi pace socială. Toate acestea trebuie în schimb să aibă la bază dialogul social şi devotamentul faţă de interesul naţional.

Stimaţi colegi,

Ştiu că ne aflăm într-o situaţie dificilă, dar nu suntem într-o situaţie fără ieşire. Invit, aşadar, partidele de opoziţie la responsabilitate, la maturitate şi la dialog. Vreau să vă spun un lucru, stimaţi colegi. În toată istoria lor, românii au avut încredere în două instituţii fundamentale, în armată şi în biserică, fiindcă aceste instituţii au făcut totul pentru această ţară. Eu cred că şi noi acum, oamenii politici, mai ales la greu, trebuie să punem interesul naţional dincolo de interesele noastre politice.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile Blaga:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Varujan Pambuccian. Se pregăteşte, din partea parlamentarilor independenţi, domnul deputat Marian Săniuţă.

Vă rog.

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este bine că Parlamentul începe să redevină ceea ce ar fi trebuit să fie. Este rău că lucrul acesta se întâmplă şi nu vine, n-a venit în mod firesc din rândul nostru, dar este bine că el se întâmplă. Îmi amintesc că ori de câte ori am participat ca grup parlamentar în comisiile de revizuire a Constituţiei, grupul nostru a cerut ca formă de guvernământ republica parlamentară, tocmai pentru că rolul fundamental în orice democraţie modernă trebuie să-l aibă Parlamentul şi cred că dacă lucrul acesta s-ar fi întâmplat la una dintre revizuirile Constituţiei de până acum, era mult mai simplu totul astăzi. Şi va fi şi ar fi fost, sper că la un moment dat ne va veni gândul cel bun, va fi mai uşor în anii mult mai dificili economici care urmează.

Noi reprezentăm un grup parlamentar care a susţinut toate guvernele, dar niciodată nu a fost la guvernare. Şi poate tocmai de aceea multe din ideile pe care le-am avut, cu mici excepţii, acum mult timp înainte, când ele au fost luate în serios şi în calcul, n-au răzbătut. Cred că este un prilej pentru a le reafirma acum, legat de momentul dificil economic şi politic prin care trecem.

În 2009 am luat o decizie mai degrabă monetaristă decât una economică şi rezultatele ei se văd acum şi în România şi în alte ţări. Spuneam atunci că poate ar fi mai bine dacă am încerca să vedem, pentru că, cinic vorbind, se poate şi aşa, cum putem ca ţară să profităm de pe urma crizei globale şi nu cum să urmăm trendul acestei crize globale. Am urmat trendul crizei globale. Măsurile de austeritate au rostul lor, dar neacompaniate de măsuri de creştere economică, de măsuri chiar de a reuşi să fii într-o poziţie avantajoasă în urma crizei globale, nu pot să ducă foarte departe, pentru că la un moment dat şi din aceste economisiri se ajunge la fundul sacului. Şi riscul acesta, chiar dacă vorbim de uşoare creşteri economice în anii trecuţi, există în continuare şi nu trebuie să-l neglijăm.

Era o pancartă în Piaţa Universităţii care mi-a adus aminte de un lucru pe care-l spuneam şi l-am mai spus de câteva ori în aceşti trei ani. Pe ea scria ceva legat de Roşia Montană într-un mod ecologist. Eu am să spun că există o raţiune mult mai importantă, cea monetaristă, pentru a avea în viitor, când moneda nu se va mai baza pe nimic, ca acum, o resursă de care să o legăm. Şi am propus, un grup mic, e adevărat, a cărui voce nu se aude, care nu poate lua decizii, dar am propus înfiinţarea unei Companii Naţionale a Băncii Naţionale a României care să pregătească acel viitor, atunci când vorbim de rezerva care să stea în spatele monedei.

Am vorbit despre preţul foarte mare pe care trebuie să-l plătească întreprinderile pentru a angaja un om. Pentru fiecare leu plătit, întreprinderea plăteşte către stat 85 de bani, este foarte mult; cu asta descurajăm munca. Noi am spus, noi am auzit!

Şi toate lucrurile acestea, despre care noi am vorbit şi noi le-am auzit, poate că ar fi adus astăzi România într-o situaţie mai bună.

Vorbim acum despre dialog. Vorbim despre dialog în condiţiile în care Parlamentul nu a mai funcţionat normal şi trebuie să fim conştienţi cu toţii de lucru acesta, mult timp. Dar dialogul este important şi trebuie să-l refacem. Cred că trebuie să-l începem prin discuţii bilaterale între grupurile politice, ca să putem ajunge la un dialog consistent mai târziu.

Şi construcţia aceasta ar fi o construcţie durabilă, dincolo de conjuncturi. Pentru că întotdeauna, dacă gândim în conjuncturi, ele trec, şi lucrurile de fond care blochează rămân.

Astăzi am avut o şedinţă de grup în care am votat în unanimitate un lucru de care o să ne ţinem de acum înainte cât va exista grupul acesta. Niciodată nu vom mai gira asumări de răspundere, ale nimănui, ale niciunui guvern, oricare ar fi el, de oricine ar fi el generat, tocmai pentru a readuce dialogul în Parlament. (Aplauze.)

A fost o perioadă în care am auzit foarte multe lucruri spuse şi de o parte, şi de alta. Au fost apeluri la dialog, au fost apeluri la calm, dar multe dintre aceste apeluri au fost distorsionate de un lucru pe care mie, personal, îmi este foarte greu să-l înţeleg. Şi este bine că primul-ministru şi-a cerut scuze aici, dar eu aşteptam şi aştept în continuare mai mult de la cei care le-au provocat. Pentru că nu poţi cere unor oameni să fie subiecţii unei austerităţi şi după aceea să-i jigneşti, în loc să le mulţumeşti. Lucrul ăsta nu se poate face.

Am înţeles că povestea cu "ciumpalacii" a rezolvat-o domnul prim-ministru, dar măcar pentru povestea aceea cu "viermii", aştept scuze de aici, de la această tribună.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile Blaga:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Marian Săniuţă. Vă rog.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte a Camerei,

Domnule premier,

Stimaţi colegi,

Soluţia pentru rezolvarea problemelor românilor şi României este soluţia economică. Răspunsul la doleanţele românilor exprimate în toată ţara stă în rezolvarea problemelor economiei româneşti şi, deci, ale fiecăruia dintre noi.

Cât timp România va rămâne pe ultimele locuri în Europa la performanţă economică, românii vor fi nemulţumiţi. Şi au de ce. Pentru că din ’90, clasa politică românească nu a rezolvat această problemă a performanţei economice aducătoare de bunăstare.

România a coborât pe locul 77 în 2011, în topul competitivităţii globale, din 142 de state. Pentru comparaţie, Ungaria este pe locul 48, Polonia pe locul 41, iar Estonia pe locul 33.

La nivelul Uniunii Europene, la acelaşi indicator România se plasează pe locul 26 din 27 de ţări, fiind devansată doar de Grecia.

În ceea ce priveşte productivitatea muncii, România se situează pe penultimul loc în Uniune, în funcţie de mărimea acestui indicator. Am înregistrat 39% faţă de media europeană în 2005, 40% în 2006, 47% în 2010. Ca un paradox, sau ca un trist adevăr, cu acelaşi număr de angajaţi, producem de 10 ori mai puţin decât americanii şi de 3 ori mai slab decât ungurii. Iar faţă de media europeană, spre exemplu, productivitatea muncii în Germania este de 105%, în Franţa de 115%, iar mergând în blocul ţărilor foste socialiste, Ungaria - 70%, Slovenia - 81%, Cehia - 76%, Slovacia - 82%, iar Polonia - 66%.

În ceea ce priveşte produsul intern brut pe cap de locuitor, România înregistrează un PIB per capita de 45% din media PIB-urilor europene în 2010. Suedia, Danemarca, Marea Britanie, Germania, Belgia depăşesc media cu valori între 35 până la 10%.

În ceea ce priveşte PIB-ul pe locuitor în valoare absolută, România înregistrează circa 6.500 de euro pe locuitor şi pentru comparaţie, fostele ţări socialiste: Cehia - 14.200 euro, Estonia -12.000 euro, Letonia -10.200 euro, Polonia -9.500 euro, Slovenia -18.400 euro, Slovacia -11.900 euro, Ungaria - 10.600 euro.

În ceea ce priveşte numărul de ore lucrate pe săptămână: Turcia - 53,2 ore, Marea Britanie - 42,8 ore, Germania - 41,8 ore, România - 40,9 ore, Franţa 41,1 ore, Ungaria 40,7 ore, Cehia - 42,6 ore, Polonia - 42,4 ore, Bulgaria - 41,7 ore.

Tristul adevăr, stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor, domnule prim-ministru, este că nu mai putem continua să fim lanterna roşie a Europei şi că nu mai putem munci ca în Est şi trăi ca în Vest.

Toate aceste statistici arată în mod clar care este cheia rezolvării problemelor românilor, pe care ei ni le spun în piaţă, dincolo de criza care ne bate iar la uşă. Iar rezolvarea este rezolvarea economică. Cei 9 ani din 20 postdecembrişti de creştere economică nu sunt îndeajuns pentru a depăşi decalajele economice care ne separă de centrul şi de vestul Europei. De aceea, mai puţină performanţă a însemnat şi mai puţini bani, mai puţin consum, mai multă sărăcie, alocări insuficiente pentru educaţie, sănătate, cultură, armată, poliţie, protecţie socială.

Cu alte cuvinte, toate acestea sunt motive de nemulţumire. Plătim tribut în continuare politicii de stop and go pe care am practicat-o la fiecare schimbare de ciclu politic. Avem în continuare un excedent de consum şi deficit de competitivitate care să satisfacă cererea de consum de pe piaţa internă. Există resurse limitate, dar avem dorinţe, ambiţii nelimitate, mai ales în spectrul politic.

De aceea, domnule premier, este nevoie să repunem în limite fireşti producţia şi consumul în România, să punem acolo unde îi este locul competitivitatea economică, şi nu sa fim pe ultimele două locuri din Uniunea Europeană, să repunem proprietatea şi respectarea proprietăţii acolo unde trebuie, ca fundament al economiei în care noi am intrat în 1990.

De asemenea, trebuie să o spunem clar: avem un deficit de capitalism sănătos, care este sufocat de capitalismul de stat care generează distorsiunea fenomenului economic - grupuri de interese, "băieţi deştepţi" şi corupţie - şi respectiv înregistrăm un excedent de mentalitate socialistă, egalitaristă neperformantă.

Soluţii:

- încurajarea creşterii consumului în perioada următoare,

- reducerea de TVA poate reprezenta o variantă;

- aplicarea unui sistem de taxe indirecte care să compenseze colectarea la buget de TVA,

- supraimpozitarea luxului şi a proprietăţilor,

- scăderea CAS pentru a pune forţa de muncă în situaţia de competitivitate şi atragerea de noi investitori,

- renunţarea la cota unică;

şi, în sfârşit, ajutoare de stat direcţionate exclusiv către ramurile motor ale economiei naţionale.

Vă cer, domnule premier, în numele cetăţenilor care m-au ales, să aveţi urgent pe masa de lucru un Plan naţional de dezvoltare a economiei naţionale, de susţinere a dezvoltării capitalului autohton, de creştere a competitivităţii şi de creare a locurilor de muncă, în aşa fel încât să putem să depăşim deficitele care ne separă de centrul şi vestul Europei.

Vă cer, domnule premier, să aveţi în vedere elaborarea unui Plan naţional de apărare a monedei noastre pentru anul 2012, care urmează. Şi, nu în ultimul rând, vă rog, domnule premier, să aveţi în vedere elaborarea Programului naţional de promovare a oportunităţilor de investiţii în România. Cine va rezolva, măcar în parte, această grea ecuaţie, va putea să meargă în faţa Tării pentru a-i cere votul şi pentru a o guverna.

Închei şi vă mulţumesc pentru oportunitatea de a-mi fi dat cuvântul, parafrazându-l pe Barack Obama: "Să ne ridicăm, să ne ştergem de praf şi să muncim pentru a construi România".

Iar pentru că mâine este 24 ianuarie, stimaţi colegi din clasa politică: hai să dăm mână cu mână pentru reuşita României şi a românilor!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Îi dau cuvântul, în continuare, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnului Vasile Blaga.

Domnul Vasile Blaga:

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Am susţinut desfăşurarea acestei sesiuni extraordinare, şi colegii din Birourile permanente ştiu că am făcut-o cu bună-credinţă, pentru că eu consider că noi, cei din PDL, nu avem motive să ne temem. Nu ne temem de dezbateri oneste despre situaţia ţării, pentru că avem încredere în români şi avem încredere în discernământul lor.

Am fost de acord şi pentru că, făcând un bilanţ al reuşitelor şi nereuşitelor, cred că am reuşit să guvernăm ţara într-una dintre cele mai dificile perioade din istoria ei recentă. Nu în ultimul rând, am fost de acord şi pentru că această sesiune extraordinară ne oferă prilejul pentru a explica, sigur, mai bine decât am făcut-o până acum, şi de a apăra măsurile pe care le-am luat, ele fiind în esenţă corecte şi necesare.

Am auzit astăzi luări de cuvânt extrem de vehemente. Şi aş vrea să vă spun că mie, personal, nu mi-e ruşine de ce am făcut şi ce fac ca demnitar al statului român. Am fost ministru în Guvernul Tăriceanu şi, cu sprijinul lui nemijlocit şi-i mulţumesc, nu numai că nu a activat clauza de salvgardare şi că am transformat toate steguleţele din roşii în albe, dar românii circulă, de la 1 ianuarie 2007, cu buletinul în Uniunea Europeană. Am fost pe urmă ministru într-un Guvern PDL-PSD, cu secretar de stat PSD, şi am răspuns şi de programul operaţional regional şi de toate programele de întrajutorare locală şi nu am avut o singură reclamaţie din partea niciunui primar - atunci PNL-ul era în opoziţie, UDMR-ul era în opoziţie - vizavi de modul transparent în care am alocat fondurile. Nici măcar o singură reclamaţie! Am revenit în Guvernul Boc ministru la interne, am recuperat toate restanţele, am angajat toate promoţiile restante, ştiţi foarte bine. Şi, mai mult: am creat toate condiţiile, repet, toate condiţiile tehnice ca România să intre în Uniunea Europeană. Deci, nu are de ce să-mi fie ruşine, zic eu. Şi ca mine, fiecare ministru sau fost ministru poate demonstra că a făcut ceea ce a făcut cu bună-credinţă pentru România.

Aş spune că PDL a făcut ce trebuie cu bună-credinţă pentru a menţine economia românească pe linia de plutire într-un moment deosebit de dificil pentru întreaga economie europeană şi mondială.

Problemele României sunt aproape tot una cu problemele Europei, cu problemele întregii lumi. Nu noi, Partidul Democrat Liberal, am adus criza în România. Niciun om politic nu vrea să facă rău propriului popor. PDL a gestionat criza, nu a lăsat economia românească să se prăbuşească. S-au luat măsuri dure, fără precedent, dar ele au fost corecte şi ne-am asumat să pierdem ceea ce are un partid mai important ca avere - voturile. Ne-am asumat cu bună-ştiinţă asta.

Sunt măsuri pe care multe ţări din Uniunea Europeană încep acum să le ia. Şi m-aş opri la un singur exemplu: Ungaria. La un moment dat, s-a spus, aici, în Parlament, de către destui colegi parlamentari liberali, că nu trebuie ca România să încheie un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional. Că, iată, Ungaria nu face acest lucru, dar se vorbea şi în termeni de demnitate naţională: uite cum poate Orban, cât de mândru e, cât de demni sunt maghiarii! Unde este Ungaria acum?

România are dificultăţi, dar ele nu sunt similare nici cu cele ale Ungariei, nici cu cele ale Serbiei şi nici măcar la nivelul gradului de instabilitate al Greciei şi Italiei. Orice aliniere a problemelor României la problemele Ungariei, în percepţie europeană şi internaţională, este periculoasă pentru România. De acest lucru trebuie să fie conştienţi şi colegii din opoziţie. (Rumoare, vociferări.)

Sigur că au existat şi bâlbe în procesul de comunicare, pe care trebuie să le recunoaştem. Nu am ştiut să comunicăm şi să valorificăm politic deciziile bune pe care le-am luat. Nu am discutat suficient cu partenerii sociali: sindicate, asociaţii profesionale, organizaţii ale societăţii civile. Eu le atrăgeam atenţia colegilor mei la Convenţia Naţională că nu este suficient să câştigăm războiul reformelor dacă pierdem încrederea şi inimile românilor.

Partidul, Guvernul trebuie în continuare să le explice fiecare acţiune pe care o ia. Ne-am concentrat mult pe asigurarea stabilităţii economico-financiare şi am neglijat discuţiile cu oamenii. Oamenii trebuie să ştie că măsurile de stabilitate sunt pentru ei, dar nu cu explicaţii generale, ci precise - de ce se face, cum se face, de când se face, de ce da, de ce nu.

Dragi colegi,

Sincer, aş fi vrut să aud astăzi şi soluţii alternative, dar am auzit doar că nu este bine. Nu am auzit nicio contraofertă. Singura ofertă - alegeri anticipate. Ducem o luptă surdă între noi, dar falia dintre politic şi societate se adânceşte. Dacă mergem în piaţă, toţi suntem înjuraţi. Este o realitate care nu convine, dar este o realitate. Acei colegi ai dumneavoastră care au încercat să capitalizeze nemulţumirea protestelor în folosul USL au avut o experienţă amară, dar lămuritoare. Şi au insistat şi poate că mai insistă. Dar cel mai grav lucru pe care l-am făcut cu toţii, şi suntem vinovaţi în egală măsură, este că am transformat lupta politică într-un război în care, inevitabil, adversarul s-a metamorfozat în duşman.

Ne-am pierdut uzanţa să dialogăm, şi PDL-ul are aici o mare vină, iar cooperarea presupune o relaţie care parcă nu-şi mai are locul în mintea noastră.

Politicienii democraţiei de la putere şi opoziţie au în comun, dincolo de diferenţele ideologice dintre ei, ataşamentul faţă de sistemul democratic. Prelungirea discordiei şi continuarea războiului politic intern vor încuraja, din păcate, politicieni şi politici de extracţie demagogică, populară şi extremistă.

Să nu ne aşteptăm ca în piaţă să se dea foc steagului Uniunii Europene, să-i facă vinovaţi pe romi sau pe bancheri că nu sunt suficient de mari pensiile, sau să respingă libertatea capitalistă, economia de piaţă.

Politicienii de la putere şi din opoziţie răspund de continuarea sistemului democratic, independent de opţiunile lor partizane.

Doamnelor şi domnilor,

Nimeni nu poate şi nu trebuie să conteste dreptul românilor de a protesta în stradă. Este un drept democratic, însă problemele se rezolvă pe calea dialogului şi mă bucură foarte mult că avem această discuţie astăzi.

Trebuie să fim conştienţi că în acest moment, cel mai important lucru este ca România să nu fie percepută ca o ţară cu risc de stabilitate. Şi, atunci, dacă aşa va fi - şi sper să nu fie - atunci, într-adevăr, 2012 şi 2013 vor fi ani extrem de grei.

Opiniile trebuie să fie liber exprimate, dar fără violenţe care ar putea sugera o instabilitate internă. Cred că societatea românească are nevoie mai mult decât oricând din partea noastră, a tuturor, de o abordare realistă şi responsabilă. Este de datoria mea să vă spun că hrănirea unor aşteptări nerealiste se va răzbuna cu vârf şi îndesat. Au viaţă scurtă succesul şi popularitatea obţinute prin politicianism mărunt. Nu cer solidaritate oarbă sau necondiţionată şi nu mai aştept ca, în numele unor imperative economice de moment, să abandonaţi rolul de opoziţie. În acelaşi timp, mai aştept ca să nu rămâneţi orbi şi surzi doar pentru a încerca succese imediate. Şi vă aduc aminte că, dacă aveaţi mai multă răbdare la alegerile prezidenţiale, era mai complicat jocul politic.

Conjunctura economică şi socială nefavorabilă în care ne aflăm ne obligă să ne ocupăm mai mult de oameni, de economie, de menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă şi să fim mai puţin încrâncenaţi în lupta politică. De aceea, le recomand şi colegilor mei din coaliţie să facem mai puţină politică şi mai multă economie.

Dumnezeu să ne ierte pentru greşelile noastre, dacă le-am făcut şi pe care le-am făcut, şi să ne dea minte să facem ce trebuie pentru români!

Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)

Voci din sală:

Amin!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu îi mulţumesc domnului preşedinte Vasile Blaga. Îl invit acum la microfon, din partea parlamentarilor independenţi, pe domnul deputat Zoicaş.

Domnul Gheorghe Zoicaş:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Noi am auzit aici vorbindu-se numai de alegeri anticipate. Nimeni nu vrea să continue reforma statului. (Rumoare, vociferări.)

Toţi dorim alegeri anticipate. Ce o să facă un nou guvern cu acest stat, în continuare nereformat, cu o constituţie nemodificată? (Rumoare, vociferări.)

Şi să vă dau un exemplu, domnule deputat Duvăz. Acest stat funcţionează cu un guvern centralizat şi unitar, cu o guvernare centralizată, da. Avem toate celelalte instituţii care funcţionează după o guvernare descentralizată şi federală. Avem un parlament bicameral. Cetăţenii au spus să reducem numărul parlamentarilor la 300. Nu vrem să modificăm Constituţia şi să facem reorganizare teritorială. Ca să respectăm exact cum este un guvern care funcţionează federal şi descentralizat. Deci, mergem... ce justificare avem la cele două Camere? De ce nu facem reorganizarea? Avem o Constituţie foarte rigidă, care necesită... tot pe un sistem federal şi descentralizat. Avem o bancă centrală independentă, exact cum funcţionează un guvern descentralizat şi federal. (Rumoare, vociferări.)

Ce justificare avem, de nu dorim să facem această... Ce o să facă următorul guvern? Alt guvern! (Rumoare, vociferări.)

Ce o să facă, domnule profesor? Fără să continue reforma statului? (Rumoare, vociferări.)

Da! Ce o să facă aceste instituţii? Avem patru instituţii care sunt aliniate la alt gen de guvernare.

Deci, domnule Duvăz, cu tot respectul... (Rumoare, vociferări.)

Deci, în calitate de parlamentar, simplu parlamentar, aşa, de provincie...

Domnul Vasile Blaga:

Vă rog să nu dialogaţi cu sala şi să încercaţi să încheiaţi.

Domnul Gheorghe Zoicaş:

Aş dori să vă dau un exemplu. Ţările care nu au ţinut cont de acea cotă pe care o au guvernele centrale, care au luat până la 90% din veniturile unei ţări, de exemplu: Italia, Portugalia, Spania, Grecia, uitaţi-vă unde au ajuns. Uitaţi-vă ţările care au mai puţin de 50% din veniturile unei ţări, Germania - 50%, Olanda - 46%, Elveţia - mai puţin. Nu-mi convine să nu-mi reformez statul, nu-mi convine, ca parlamentar din Transilvania, ca să mi se ducă banii într-un guvern central. De aceea, trebuie continuată reforma statului. Asta doresc eu! Şi fac apel la parlamentarii din Transilvania.

Domnule prim-ministru, când îi chemaţi la negocieri pe liderii celor patru partide, vă rog frumos să puneţi în dezbatere şi această problemă, de continuare a reformelor statului. Vreţi să modificaţi Constituţia? Reduceţi prerogativele preşedintelui dacă vreţi să scăpăm de următorul "escu", sau care va fi.

Vă mulţumesc frumos. (Rumoare, vociferări.)

Domnul Vasile Blaga:

Şi eu vă mulţumesc mult.

Drept la replică, domnul Duvăz. Se pregăteşte domnul Oltean.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru şi stimaţi colegi,

Vreau doar să-i spun colegului meu şi altora care au vorbit de la această tribună, că alegerile, în viziunea expusă de dumnealui şi a altor colegi care, din păcate, susţin Guvernul, sunt un impediment în ceea ce priveşte stabilitatea statului într-un sistem democratic.

Stimaţi colegi,

Singurul impediment este un guvern fără credibilitate. Un guvern care nu mai are suportul masiv al populaţiei. Este singurul impediment. Când veţi înţelege asta, vom putea vorbi şi despre reforma statului. Data viitoare.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc domnului deputat Duvăz.

Domnul deputat Ioan Oltean. (Rumoare, vociferări.)

Vă rog să-l lăsăm să poată vorbi.

Domnul Ioan Oltean:

Nu mi-e frică de întreruperi, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Distinşi membri ai Cabinetului,

Doamnelor şi domnilor,

Înainte de toate, la mulţi ani! La mulţi ani, într-un an care sperăm cu toţii să fie mai bun!

Stimaţi colegi,

Am să-mi încep intervenţia mea cu ultima propoziţie a intervenţiei distinsului nostru coleg Crin Antonescu, care spunea: "Hai la urne!" (Rumoare, vociferări.)

Domnilor colegi, vreau să vă spun că nouă nu ne este teamă de urne. Că noi, mulţi, foarte mulţi, suntem creaţia urnelor. Domnule Crin Antonescu, dumneavoastră ar trebui să vă temeţi de urnă. Nu sunteţi creaţia urnei, nu urna v-a adus aici, ci calculatorul! (Aplauze.)

Dumneavoastră trebuie să spuneţi: "Hai la calculator!", domnilor, şi nu, "Hai la urne!".

Demagogia a fost întotdeauna un paliativ al opoziţiei în Parlament, şi astăzi este o dovadă a acestei realităţi. (Rumoare, vociferări.)

Mi-am pus foarte serios întrebarea de ce ne aflăm aici, de ce a fost convocată sesiunea extraordinară a Parlamentului României. Este sau se doreşte o acţiune de imagine a opoziţiei? Se doreşte o acţiune de imagine a puterii? Se doreşte o acţiune de imagine a clasei politice din România? Iată întrebări al căror răspuns încă nu l-am identificat. Mai este timp, pentru că dezbaterile sunt încă în curs de desfăşurare. (Vociferări.)

Am sperat cu sinceritate că întâlnirea de astăzi va fi o întâlnire a responsabilităţii, a grijii şi a preocupării nu de funcţia noastră din Parlament, nu de interesul partidului pe care-l reprezentăm, ci de interesul cetăţeanului din stradă sau de acasă.

Am constatat, stimaţi colegi, şi vociferarea dumneavoastră este o dovadă a lipsei de politeţe şi de respect faţă de cel care vorbeşte, am constatat că m-am înşelat. Am ascultat cu foarte multă atenţie cuvântul domnului Victor Ponta şi recunosc că a avut un cuvânt echilibrat, a avut o intervenţie neaşteptat de puţin vehementă în raport cu tonul cu care ne-a obişnuit Domnia Sa. Eram gata să credem că USL-ul a renunţat la prima revendicare şi este dispus la dialog cu puterea, pentru a găsi soluţii de rezolvare a problemelor din Piaţa Universităţii, dacă vreţi, şi de oriunde din ţara aceasta. Şi de la Bistriţa, domnule profesor, şi de la Gorj, de la catedra dumneavoastră!

M-am înşelat, pentru că a venit distinsul nostru coleg Crin Antonescu, care ne-a dovedit că puterea nu a vrut, nu vrea şi nu va dori un dialog cu o opoziţie care are un singur obiectiv: alegeri anticipate. Opoziţia a dovedit astăzi că nu au alt obiectiv în viaţa politică românească, nu există alt obiectiv în viaţa politică românească decât alegeri anticipate, decât "Sculaţi-vă voi, să ne aşezăm noi!".

Domnilor colegi, nu mi-e frică de urne, domnule profesor, eu mâine mă duc la urne, să vă fie foarte clar! (Vociferări.)

Domnul Vasile Blaga:

Vă rog să-l ascultăm pe domnul Oltean. Vă rog mult.

Domnul Ioan Oltean:

Am constatat, de asemenea, că atunci când legea este favorabilă opoziţiei, nu aveţi niciun fel de reţinere să o invocaţi. Şi atunci când legea vă este împotrivă, nu aveţi nicio reţinere să o neglijaţi. Astăzi domnul Crin Antonescu spunea: alegerile anticipate nu sunt determinate de chestiuni procedurale, nu de lege, ci de voinţă politică. Adică, acum când noi vrem alegeri, nu tu Constituţie, nu tu lege, ci doar voinţă politică.

Domnilor şi doamnelor,

Legea trebuie respectată şi când ţi-e favorabilă, şi când nu îţi este favorabilă. Alegerile anticipate, oricât de mult le-aţi dori dumneavoastră, ele nu pot fi organizate doar pentru că cineva are ambiţia nestăpânită de a ajunge preşedintele României, că cineva are ambiţia nestăpânită de a ajunge mai devreme decât trebuie primul ministru al acestei ţări.

Alegerile anticipate nu le hotărăsc doar doi oameni şi nici nu se hotărăsc în stradă. Alegerile se hotărăsc aici, în Parlament, de aceea m-am bucurat că a fost convocată această sesiune, crezând că dialogul între putere şi opoziţie va conduce la soluţii în această privinţă.

Constat că nu este aşa! Constat, stimaţi colegi, că lucrurile stau altfel. Dar nimeni, absolut nimeni din opoziţie nu a încercat să explice ce înseamnă alegeri anticipate. (Rumoare.)

Domnul Vasile Blaga:

Vă rog!

Domnul Ioan Oltean:

E din cauza suflului opoziţiei.

Stimaţi colegi,

Nimeni nu pune la îndoială şi nu poate să pună la îndoială că în momentul acesta România este o ţară stabilă economic, că România şi-a realizat şi şi-a îndeplinit angajamentele cu Fondul Monetar Internaţional, că România a stabilizat moneda naţională, că România este o ţară credibilă. Nu o spun eu, au spus-o analişti economici, analişti politici, experţi internaţionali, care au dat România ca ţară exemplu în ce priveşte relaţia cu instituţiile financiare europene.

Într-o asemenea situaţie, când în plan european se pregăteşte o furtună economică şi financiară, când instituţiile financiare avertizează că perioada de recesiune abia acum începe în Uniunea Europeană, în zona euro, în loc ca puterea şi opoziţia să-şi unească forţele, să găsească soluţii de a mări credibilitatea României, de a o face mai atractivă pentru investitorul străin, opoziţia recurge la mijloace care decredibilizează România, care destabilizează România, care aruncă România acolo unde a fost acum doi ani!

Ce înseamnă alegeri anticipate? Pentru că, stimaţi colegi, vreţi, nu vreţi, nu puteţi şi nu putem face abstracţie de ce scrie aici. Şi aici scrie foarte frumos, o Constituţie adoptată în 2003, când la conducerea acestei ţări era Partidul Social Democrat. Nu puteţi neglija ceea ce s-a construit şi s-a adoptat şi prin efortul şi confortul dumneavoastră.

Iar aici spune în felul următor: că pentru a organiza alegeri anticipate este nevoie ca Guvernul să-şi dea demisia sau să fie demis printr-o moţiune de cenzură. A doua zi după ce se realizează acest lucru, Preşedintele României trebuie să desemneze un prim-ministru interimar, un prim-ministru desemnat, care în termen de 10 zile să se prezinte în Parlament pentru votul de învestitură. Dacă doriţi alegeri anticipate, cu un prim-ministru tehnocrat, atunci va trebui să votăm acel Guvern şi programul de guvernare, iar a doua zi Guvernul acesta să-şi prezinte demisia şi Preşedintele României să desemneze un nou candidat la funcţia de prim-ministru, iar Parlamentul pe parcursul a 60 de zile să respingă două soluţionări, două mandate de prim-ministru şi două guverne. Abia în această situaţie Preşedintele României, după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor de grup, poate să decidă alegeri anticipate. Şi tot legea spune, Constituţia, că acestea se vor desfăşura pe parcursul a trei luni. Evident că putem vorbi de scurtarea termenelor, dar nici într-un caz, în cel mai optimist termen, alegerile nu pot fi organizate anticipat, cu premier tehnocrat mai degrabă de luna septembrie, pentru că nu credeţi că doriţi alegeri în iulie şi în august, când poporul e plecat în concediu.

Dacă alegerile vor avea loc în august, dacă vreţi, în septembrie, sunt cu două luni înainte de termenul natural. Care este câştigul, domnilor? Care este avantajul dumneavoastră? Pentru că al ţării nu este. Ţara ar intra în vrie, stabilitatea ar fi afectată, credibilitatea ar fi afectată, investitorii străini ar pleca. România nu ar mai fi ţara cea care este astăzi. Guvernul interimar, cu premier tehnocrat nu poate decât să gestioneze treburile curente ale ţării în această perioadă şi să pregătească alegerile anticipate. Nimic altceva! Cine ar mai negocia cu Guvernul României, cine ar mai continua reforma, cine se va mai ocupa de cetăţeanul pe care dumneavoastră astăzi îl deplângeţi în mod demagogic?

Mă întreb şi vă întreb, atunci, care este motivul alegerilor anticipate. Vă spun eu, stimaţi colegi: unul singur! Acum trei luni aveaţi 65 de procente în măsurătorile sociologice. Astăzi aveţi sub 50 de procente. Aceasta este, teama aceasta, o teamă care vă face să vă pierdeţi cumpătul, o teamă care vă face să fiţi disperaţi! (Vociferări.)

Domnul Vasile Blaga:

Vă rog, linişte!

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi, există riscul, şi-l ştiţi, pentru că aveţi şi analişti, aveţi şi oameni care cunosc realităţile, există riscul ca până în noiembrie 2012 să scădeţi chiar sub 40 de procente. Şi atunci, domnule Ponta, adio prim-ministru, iar revoluţionarilor nu li se vor putea tăia indemnizaţiile în mod abuziv. (Aplauze.) Există riscul ca domnul senator Crin Antonescu să nu ajungă la Cotroceni nici în 2012, nici în 2014 şi niciodată. Iată ce vă mână în lupta aceasta oarbă, iată ce argumente şi ce motivaţie aveţi atunci când vreţi alegeri anticipate! Nu grija faţă de omul simplu, nu grija faţă de cetăţeanul care astăzi manifestă în stradă...

Domnilor, aţi fost la guvernare, nu vă puteţi plânge că sunteţi străini de guvernare şi că nu aţi avut niciodată posibilitatea să vă ocupaţi de grijile cetăţeanului de rând. Aţi avut-o, har Domnului, de atâtea ori! Dovada că n-aţi făcut-o este că astăzi piaţa nu vă acceptă, piaţa v-a alungat de acolo, domnilor! N-am auzit să se spună "Jos Băsescu! Sus Antonescu!". N-am auzit să se spună "Jos Boc! Sus Ponta!". N-am auzit.

Şi dacă tot vorbiţi, domnilor, de o clasă politică nouă, pe care o reclamă electoratul, am să vă dau o temă. Haideţi ca la alegerile care vor avea loc în noiembrie 2012, toate partidele politice care au fost în Parlament acum sau altă dată, să nu mai candideze, să lăsăm să candideze numai partidele care n-au fost niciodată în Parlament, ca să facem într-adevăr o nouă clasă politică, dacă asta vreţi, pentru că altfel nu sunteţi îndreptăţiţi să vorbiţi despre aceasta.

Doamnelor şi domnilor,

Mi-am exprimat şi încă îmi exprim speranţa şi convingerea că raţiunea va învinge şi că nu va naşte monştri nici la opoziţie, nici la putere.

Astăzi puterea a făcut un prim pas spre dialog. Am auzit strigându-se din partea stângă a sălii că e târziu. Niciodată nu e prea târziu ca dialogul să fie folosit ca mijloc de rezolvare a problemelor oamenilor. E important ca noi să fim raţionali, să fim suficient de responsabili, să ne gândim la cei mulţi şi nu la cei puţini.

De aceea, eu fac apel la raţiune, la echilibru, stimate coleg, la responsabilitate, să ne unim forţele în interesul celor mulţi, pentru că ceea ce contează astăzi nu este nici voinţa dumneavoastră, nici voinţa celor din dreapta, este voinţa poporului, pe care aţi neglijat-o când aţi fost la guvernare şi pe care poate nici noi n-am tratat-o cu suficientă atenţie.

Haideţi să ne gândim cu toţii la cei mulţi şi o să vedem că într-adevăr vom fi alţi oameni politici.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Adrian Severin. Se pregăteşte pentru.... Adrian Năstase, scuzaţi-mă! Se pregăteşte pentru... Îmi cer scuze multe, domnule Năstase... Se pregăteşte pentru un drept la replică domnul senator Crin Antonescu.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte Vasile Boc,

Doamnă preşedinte,

Iertaţi-mă, domnule preşedinte.

N-aş fi vrut să intervin, dar, neştiind dacă domnul preşedinte Crin Antonescu va lua cuvântul, am înţeles că va spune câteva cuvinte, eu am vrut să traduc pentru domnul Oltean sensul acestei întâlniri. Şi eu cred că este important pentru noi toţi să explicăm celor care nu sunt în această sală şi care poate ne urmăresc de ce ne-am întâlnit. De ce ne-am întâlnit aici, de ce noi am cerut această sesiune extraordinară şi de ce puterea actuală a acceptat-o cu entuziasm. Şi mi se pare că, într-un fel, semnalul acesta era important pentru că noi puteam să arătăm astăzi aici că într-adevăr realizăm un dialog şi nu o serie de monologuri paralele. Nu s-a întâmplat acest lucru!

Eu cred că, într-adevăr, mesajele principale ale celor din Piaţa Universităţii, din alte locuri publice din ţară, pornind de la cauze diverse, mesajele lor au fost foarte simple. Ne plac sau nu ne plac, au fost mesajele pe care le-au sintetizat şi domnul deputat Victor Ponta şi domnul deputat Crin Antonescu. Aceste mesaje, fără îndoială, aşteaptă nişte răspunsuri din partea noastră, dar, în principal, din partea celor care sunt la putere.

Iar ceea ce am înţeles eu din partea domnului Crin Antonescu şi mi s-a părut extrem de corect, a fost următorul lucru, între altele. Sigur, nu putem influenţa din această incintă acum o demisie din partea preşedintelui Băsescu... (Vociferări.) Putem, în schimb...

Domnul Vasile Blaga:

Linişte, vă rog! Păstraţi liniştea! Vă rog păstraţi liniştea! Vă rog, nu mă obligaţi să... vă rog!

Domnul Adrian Năstase:

Putem, în schimb, să discutăm despre celelalte chestiuni. În primul rând, în legătură cu ceea ce înseamnă o criză profundă şi suntem cu toţii de acord că nu este vorba doar de o criză economică mondială, este vorba şi de o criză socială şi politică internă în România. Altfel nu am fi aici, dacă nu am recunoaşte explicit sau implicit aceste lucruri. O criză de această natură are nevoie de nişte soluţii. Şi, în mod evident, soluţii politice.

Eu nu cred că domnul prim-ministru a înţeles solicitarea noastră. Noi când am cerut, noi am cerut demiterea ministrului de interne, nu a ministrului de externe pentru ce s-a întâmplat în Piaţa Universităţii. Poate că a fost o inabilitate din partea noastră de a nu fi explicat suficient de clar aceste lucruri. Dar eu nu cred că schimbarea ministrului de externe este un răspuns, este răspunsul adecvat pentru a soluţiona o criză politică atât de amplă. Şi, de aceea, noi am venit în Parlament cu o anumită convingere şi cu o anumită speranţă.

Pe de o parte, cu dreptul nostru de a cere alegeri anticipate, dar şi cu speranţa că va exista o responsabilitate din partea actualei puteri, de a accepta alegerile anticipate tocmai ca supapă şi pentru a împiedica o eventuală extindere a ceea ce ar putea să fie o explozie socială.

Este nevoie de un răspuns serios, solid. Nu este vorba, până la urmă, de o chestiune politicianistă. S-au dat exemple legate de ceea ce s-a întâmplat şi în România în alte situaţii. Pe mine m-a mirat faptul că domnul Stolojan era împotriva unei formule de Guvern conduse de un tehnocrat, în condiţiile în care în 1991, chiar dânsul a fost chemat, în calitate de tehnocrat, să conducă un astfel de Guvern. Tocmai pentru a organiza alegerile care urmau.

Există, deci, şi o anumită experienţă bună, rea, în cei 22 de ani care au trecut de la Revoluţie, există experienţă în alte ţări.

Din acest motiv, eu cred în continuare că problema esenţială în această întâlnire era şi este până la sfârşitul ei ca domnul prim-ministru să spună dacă există sau nu o problemă reală, pentru că dacă nu există, atunci mergem liniştiţi înapoi şi vedem ce se întâmplă după aceea în stradă, mergem cu colegii, mergem pe stradă sau acasă. Dar dacă este o problemă serioasă, atunci e nevoie de un răspuns responsabil. Şi nu acest răspuns care evident că va fi luat în derizoriu de către cei care sunt în stradă - schimbarea ministrului de externe, pentru că a vorbit urât şi pentru că se află la Bruxelles astăzi şi a fost demis în momentul în care discuta, probabil, despre intrarea noastră în spaţiul Schengen.

Cum putem să ne obţinem credibilitate în exterior, în momentul în care facem acest tip de demitere a ministrului de externe?

Din acest motiv am dorit să iau cuvântul şi îmi cer scuze faţă de domnul Crin Antonescu, care era îndreptăţit să explice mai bine decât mine ceea ce a spus, lucruri cu care eu am fost perfect de acord şi sunt convins că mulţi au fost de acord. Putem să discutăm despre măsuri radicale, putem să dăm diverse semnale şi în legătură cu statutul nostru, şi în legătură cu demisiile, putem să facem toate aceste lucruri, dar ceea ce de fapt trebuie să oferim celor care ne urmăresc acum este un gest sau gesturi de responsabilitate. Şi vă invit să reflectăm în acest fel la ceea ce avem de făcut, în finalul acestei sesiuni extraordinare a Parlamentului nostru.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul senator Crin Antonescu pentru drept la replică. Se pregăteşte domnul senator Cristian Diaconescu.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Domnule preşedinte,

Chiar am ezitat înainte de a cere acest drept la replică şi pentru motivul pe care l-am spus, şi anume, acela că n-am venit să facem polemică nici măcar de partide, darămite cu domnul Ioan Oltean.

Totuşi, în momentul în care un domn, pe umerii căruia aşa de tare apasă greutatea şi povara principalului partid de guvernământ, îşi construieşte toată pledoaria în legătură cu modesta mea persoană, un amărât care nici măcar nu am putut câştiga colegiul decât cu calculatorul, vin încă o dată şi vă spun dumneavoastră, domnule preşedinte Vasile Blaga, care anecdotic, paradoxal, cred că aţi dat dovadă singurul de luciditate astăzi dintre colegii de partid, că noi n-am venit aici şi n-am făcut o sesiune extraordinară ca să-mi spună domnul Oltean mie pe ce loc am ieşit, cu urna, cu calculatorul, ca să-mi spună mie când am s-ajung sau mai degrabă când n-am s-ajung preşedinte al României, pentru că nu aceasta frământă oamenii care protestează. Oricât de mare ar fi - şi de salutat, de altfel, - diversitatea revendicărilor, lozincilor, desenelor, pantomimei din locurile publice, n-am aflat încă nici măcar de la diversioniştii dumneavoastră că acolo oamenii ar fi frământaţi de situaţia mea.

Sigur că, înainte de toate, eu nu v-am invitat nicăieri, domnule Ioan Oltean, şi nu vă invit şi n-am să vă invit niciodată nici pe dumneavoastră, nici pe colegii dumneavoastră. Am spus doar că o nemulţumire se poate linişti cu jandarmii sau cu urnele. Nu v-am invitat nici la jandarmerie, nici la urne.

Doi. Sigur că aţi vorbit trei ani de zile şi o să mai vorbiţi cât veţi dori despre faptul că eu am ieşit pe locul doi în colegiu, la urne, nu la calculator, în conformitate cu Legea electorală pe care, de altfel, nu doriţi să o schimbaţi, pe care doriţi să o folosiţi acum. Am spus şi atunci, spun şi acum, fie un vot de listă curat, proporţional, fie un uninominal în două tururi, ne scuteşte de griji. Dar nu aceasta este problema mea. Problema mea este că dacă dumneavoastră vă expuneţi ridicolului de a spune, pe de o parte, că eu la urne nu mi-am câştigat colegiul şi în acelaşi timp de a arăta clar spaima dumneavoastră că eu voi deveni preşedintele României, cred că este ceva dezechilibrat aici, ceva ridicol...

Şi în al doilea rând, că, de fapt, problema dumneavoastră nu este cum a ieşit, pe ce loc a ieşit Antonescu sau dacă Antonescu va ieşi preşedinte sau nu. Problema dumneavoastră este să aveţi un sistem cu calculator, cu urne, cum o fi, în care în '90 Iliescu să vă pună pe listă şi să vă treziţi parlamentar, în 1992 Petre Roman să vă pună pe listă şi să vă treziţi parlamentar, după aceea să vă ducă Băsescu în cârcă şi să vă treziţi mare om politic, mare orator şi mare secretar general. Foarte bine, nu aceasta este problema! Diferenţa esenţială dintre noi, dintre noi doi şi dintre mulţi ca dumneavoastră şi mulţi ca mine, de aici din sală, este alta: că pe mine nimeni nu m-a văzut vreodată milogindu-mă la vreun cabinet ministerial să obţin energie ieftină de la "băieţii deştepţi" pentru firmele mele! (Aplauze.) Diferenţa esenţială este că eu n-am luat niciodată, îmi închipui oare câtă şpagă pentru a pune pe unul ca Ioan-Nelu Botiş ministru în România!

Voci din sală:

Bravo!

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Diferenţa esenţială între noi e că nimeni nu povesteşte, sub interogatoriu la DNA cum a dat şpagă pentru partidul lui Antonescu sau lui Antonescu!

Dacă vreţi să înţelegeţi ceva din diferenţele acestea, ne-om întâlni şi la urne, dacă nu, să fiţi sănătos şi poate mai ţineţi un discurs! (Aplauze.)

Domnul Vasile Blaga:

Domnul Oltean, drept la replică.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Nu vreau decât un singur lucru să spun, unul singur: că diferenţa dintre mine şi domnul Antonescu, de-a lungul timpului, din 1990 şi până astăzi, este că de fiecare dată eu am ieşit la urnă, iar Domnia Sa a ieşit la calculator. Am ajuns deputat în 2008 cu 51%, domnule Crin Antonescu, 51%. Din aceste considerente, nu am niciun fel de reţinere, absolut niciuna, în a pleca şi mâine la urne, pentru că nu sunt lucruri de care să-mi fie jenă, indiferent de ce spuneţi dumneavoastră. Şi, cu aceasta, cred că este suficient pentru dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Blaga:

Îl invit la microfon pe domnul senator... (Rumoare, vociferări.)

Vă rog foarte mult să nu continuăm atacurile la persoană, pentru că nu au fost de dorit astăzi, şi până acum cel puţin, nu le-am avut până în urmă cu două discursuri.

Vă rog, domnule Cristian Diaconescu.

Domnul Cristian Diaconescu:

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Trei minute am să vă reţin şi nu am să fiu nici polemic şi nici agresiv, aşa cum enervez pe mulţi şi obişnuiesc să simpatizez cu alţii.

Într-adevăr, această sesiune de urgenţă, într-un moment special pentru România, are nevoie de concluzii. Şi, din acest punct de vedere, cred că orice instituţie serioasă a unui stat democratic are obligaţii specifice, dacă într-adevăr ţine seama de ceea ce se întâmplă astăzi.

Am venit la microfon în aceste trei minute să vă mulţumesc, să vă mulţumesc inclusiv reprezentanţilor partidelor din opoziţie pentru clarificările pe care, direct sau indirect, le-aţi făcut cu câteva minute în urmă, şi anume că lupta politică din România va rămâne în România. Şi anume, în legătură cu faptul că în acest moment, a exporta o dezbatere de acest gen nu serveşte nici celor care aşteaptă concluziile şi nici ţării care, mai devreme sau târziu, probabil va fi din nou condusă şi de unii şi de alţii, dar ea va rămâne aceeaşi, cu aceleaşi probleme şi cu aceleaşi dificultăţi. Probabil că toate partidele politice care s-au aflat la putere au avut, la un moment dat, senzaţia că sunt nedreptăţite prin retorica politică pe care în exterior reprezentanţii opoziţiei au condus-o. Poate toate partidele politice se aşteptau la un anume gen de solidaritate. Şi cred că este normal, şi cred că este cât se poate de clar că în această perioadă extrem de complicată vom putea dovedi faptul că avem oameni de stat capabili să conştientizeze problemele României şi să le rezolve acasă. Aşa fac toate statele civilizate.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Vasile Blaga:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte Roberta Anastase. Se pregăteşte doamna ministru Anca Boagiu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule preşedinte al Senatului Vasile Blaga,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Dragi colegi,

În primul rând, vreau să-i mulţumesc domnului senator Cristi Diaconescu că a lăsat, a mai lăsat un pic temperatura, ceea ce cred că este important, şi am să reiau apelul făcut de domnul Adrian Năstase, de a ne întoarce la subiectul dezbaterilor noastre de astăzi.

Suntem într-o sesiune extraordinară. Şi când spunem extraordinară, nu ne referim numai la procedurile parlamentare, ci extraordinară prin faptul că cei care sunt în stradă sau acasă, oamenii care ne urmăresc astăzi sunt cei care aşteaptă de la noi, pe de o parte, să înţelegem un mesaj corect, mesajul lor corect, pe de altă parte, să avem şi un răspuns la aceste lucruri.

Este evident că oamenii din stradă şi mult mai mulţi probabil cei care sunt în case au puţină şi foarte puţină încredere în oamenii politici, în partide, în Parlament.

În acelaşi timp, însă, cu toţii ştim faptul că democraţia nu poate exista în lipsa instituţiilor şi în lipsa reprezentanţilor aleşi în mod legitim.

Aceste două premise de la care pornim trebuie să ne facă să mergem şi să facem un demers corect. Cred că fiecare dintre noi am înţeles corect mesajul protestelor din stradă. Există o mare nemulţumire socială, dublată de o lipsă de încredere în clasa politică. O clasă care, fără excepţie, a condus România prin rotaţie în ultimii 22 de ani.

Sigur, nu am să neg niciun moment faptul că tuşele îngroşate sunt îndreptate spre reprezentanţii puterii actuale. Dar nici opoziţia nu poate să ascundă faptul că aceste proteste sunt îndreptate împotriva întregii clase politice. Oamenii nu uită că şi opoziţia a fost la putere, guvernele de diverse coloraturi s-au succedat, dar, în acelaşi timp, nemulţumirea cetăţenilor şi falia dintre aceştia şi politicieni au rămas constante. Că este aşa, o dovedesc cel mai bine sondajele de opinie. Haideţi să ne amintim de sondajele din 2003-2004, să ne amintim de sondajele din 2008, sfârşitul mandatului, ca şi sondajele recente. Toate relevă un singur lucru: numărul celor, procentul celor care nu aveau încredere în Guvern a rămas constant în toate aceste sondaje şi el se învârte în jurul cifrei de 80%. Repet, guverne conduse de PSD, PNL şi actuala coaliţie de guvernare.

Lipsa de încredere în clasa politică o regăsim, de asemenea, şi în procentul foarte mare al oamenilor care cred că ţara merge într-o direcţie greşită. Şi aici mă refer, din nou, la toate guvernele care au condus România în ultimii 22 de ani.

Aş vrea să privim cu curaj în faţă şi să spunem că această lipsă de încredere în clasa politică şi lipsă de încredere în soluţiile pe care le oferă clasa politică, aceste două probleme reprezintă, de fapt, problemele reale ale actualei clase politice.

Aş vrea să luăm un exemplu al ultimilor ani, unul care cred că este, dacă vreţi, de manual. În ultimii doi ani de zile, opoziţia nu a prezentat public nicio soluţie alternativă sustenabilă din punct de vedere economic la un proiect aflat în dezbatere publică. Un element esenţial: criza economică ne-a făcut pe toţi conştienţi de faptul că nu există alt drum decât acela pe care am mers şi noi şi toate ţările Uniunii Europene; foarte important. Şi puterea şi opoziţia au ştiut acest lucru. Evident că au avut abordări diferite. Pe de o parte, opoziţia, aşa cum este şi firesc, a încercat să câştige voturi, şi atunci a preferat să adopte un discurs exclusiv politic, şi nu unul economic. Pe de altă parte, puterea a abordat un discurs exclusiv economic şi nu a avut capacitatea să explice suficient - şi adeseori poate deloc - unele dintre deciziile sau, dacă vreţi, multe dintre deciziile bune pe care acest guvern le-a luat. Adică, noi am făcut economie, şi nu politică. Dar am mai făcut un lucru: am sacrificat un lucru care este foarte important, un lucru valoros pentru fiecare om politic - voturile. Eu cred că astăzi trebuie să înţelegem cu toţii că şi puterea şi opoziţia pierd la fel de mult. Opoziţia, pentru că a încercat să speculeze nemulţumirea oamenilor, şi puterea pentru că nu a explicat că face ceea ce trebuie. Trebuie să vedem cu toţii propriile greşeli şi să oferim românilor o perspectivă încurajatoare, dar, în acelaşi timp, o perspectivă extrem de realistă.

Şi aş insista puţin pe realism, ţinând cont de evoluţiile din ultimele zile şi având experienţa de observator la Parlamentul European, dar şi de membru al Parlamentului European.

Ştiu că o întreagă generaţie de oameni politici a susţinut aderarea noastră la Uniunea Europeană. Ştiu că, fără excepţie, toate partidele politice au susţinut aderarea României la Uniunea Europeană. De aceea, poate, e momentul în care să atragem atenţia opoziţiei că demersul început, şi sper eu oprit, după ce am văzut intervenţiile de astăzi, dar demersul început în Parlamentul European de către USL este unul extrem de periculos. Faptul că USL-ul a cerut, într-o formă sau alta, şi public şi printr-un demers clar în Parlamentul European ca să se dezbată o problemă a României, alături de alte ţări care au probleme reale, în Parlamentul European, în condiţiile în care nu îşi susţin de nicio culoare acest demers, este un lucru foarte grav. Mai mult decât atât, faptul că se invocă cu uşurinţă acel art.7 care presupune tăierea fondurilor europene pentru România este un fapt extrem, extrem de grav.

Cred că trebuie - şi aici sunt convinsă că sunt mulţi oameni aşezaţi, mulţi oameni responsabili în rândul opoziţiei care pot să le atragă atenţia celor care, să zicem, sunt uşor luaţi de val în această situaţie, până la urmă, acest demers distruge efortul unei Românii întregi, efortul românilor, efortul clasei politice pentru aderarea la Uniunea Europeană. Dar mai distruge un lucru, şi acest lucru trebuie spus de aici, din Parlamentul României: într-o perioadă de criză economică, tăierea fondurilor europene înseamnă mult mai puţine locuri de muncă, un pericol în plus pentru economie, împrumuturi mai multe şi mai scumpe şi stoparea dezvoltării ţării. Este momentul în care să dovedim înţelepciune şi maturitate politică.

România are o democraţie funcţională şi un Parlament ales perfect democratic, în măsură să rezolve orice problemă de ordin intern.

Este momentul să avem un dialog conjugat noi, toţi oamenii politici, fie că suntem de la putere sau din opoziţie, şi cetăţenii, pentru a identifica acele soluţii care să-i facă pe români să-şi recâştige încrederea în calea pe care noi toţi am ales-o, în mod explicit, sau implicit, de la putere şi din opoziţie. Dacă vom reuşi, o vom şti doar în ziua în care cei mai mulţi dintre noi vom putea merge cu capul sus în Piaţa Universităţii, în mijlocul românilor, fără să fim fluieraţi, ci, dimpotrivă, aplaudaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc. O invit pe doamna ministru Anca Boagiu.

Doamna Anca-Daniela Boagiu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Stimaţi colegi,

Mi-aş fi dorit foarte mult ca, ceea ce a început drept iarna vrajbei noastre să se transforme într-o iarnă a dialogului, într-o iarnă a compromisului. Şi mi-aş fi dorit acest lucru de dragul României care astăzi îşi strigă în stradă, prin vocea a câtorva mii de oameni, nemulţumirea atât faţă de noi, cei ce reprezentăm puterea, cât şi faţă de dumneavoastră, cei ce reprezentaţi opoziţia. Ar trebui să recunoaştem cu toţii că suntem, în egală măsură, vinovaţii principali pentru deteriorarea climatului politic din România şi pentru mutaţiile profunde care s-au produs în societatea românească.

Vedem astăzi o societate radicalizată, o societate care s-a radicalizat ca urmare a bombardamentului pe care-l facem zilnic cu ură, cu violenţă, cu violenţă verbală, cu excese comportamentale şi la toate acestea supunem societatea românească.

Totul porneşte de la - e limpede pentru noi, toţi, în acest moment - lipsa unui dialog; un dialog de substanţă, în primul rând, între putere şi opoziţie, între noi toţi cei care suntem adunaţi astăzi în această sală, cei pe care, de curând, românii ne-au tras de mânecă şi ne-au arătat unde ar trebui să ne fie locul şi cum ar trebui să ne comportăm într-o societate modernă şi civilizată. Din păcate, nu realizăm că trăim, totuşi, o provocare majoră. Este provocarea unei crize europene, o criză fără precedent, o criză împotriva căreia am reuşit să ne construim un scut destul de puternic. Dar aş spune în acest moment că nu este un scut suficient de puternic, pentru că niciunul dintre noi nu ştie care va fi intensitatea furtunii care se va abate atât asupra noastră, cât şi asupra celorlalte state europene, cât şi asupra celorlalte ţări ale lumii.

Dacă strategia dumneavoastră, stimaţi colegi din opoziţie, este să lăsaţi România descoperită în faţa furtunii, să puneţi în pericol plata salariilor şi a pensiilor, prin provocarea unei crize politice profunde, aveţi o singură soluţie: să ieşiţi bărbăteşte în stradă şi să spuneţi lucrurile acestea cetăţenilor.

Dar, totuşi, eu cred că raţiunea va învinge. Şi, dacă raţiunea va învinge, vă invităm să discutăm despre România reală, şi nu despre România politicienilor. Vă invităm să discutăm despre cum putem face ca această criză economică să devină suportabilă pentru români, despre cum putem asigura stabilitatea macroeconomică a ţării, încât să fim cât mai puţin vulnerabili. Nimeni nu are pretenţia monopolului asupra ideilor bune, nimeni nu poate să spune sau nu poate avea aroganţa omniscienţei. Aveţi soluţii concrete pentru România? Aveţi convingerea că deţineţi reţeta secretă a bunăstării? Haideţi să o auzim împreună şi sunt convinsă că, dacă nu o veţi ţine secretă, ea poate fi discutată şi veţi primi toate meritele pentru soluţiile găsite.

Dar această agendă politică duală nu mai poate să continue. La televizor auzim cum opoziţia este preocupată de nevoile oamenilor, dar, din păcate, atunci când începem un dialog cu puterea, nu suntem în faţa niciunei propuneri constructive.

Personal, în loc să vorbesc astăzi - şi mi-ar face o deosebită plăcere să se întâmple lucrurile acestea - cu specialişti care să ştie ce înseamnă atragere de fonduri europene, să ştie ce înseamnă proiecte de infrastructură, să ştie ce înseamnă proiecţii multianuale, am nefericita ocazie să am în faţă unii politicieni care doar trâmbiţează că-i interesează doar alegerile anticipate. Nu cred că aceasta este soluţia şi nimeni nu ne crede că nu ne interesează subiectele de genul acesta. Şi mă adresez cu sinceritate dumneavoastră, pentru că, până la urmă, am recunoscut-o de câte ori am fost în faţa dumneavoastră, şi o recunosc şi acum, mi-aţi fost parteneri. Ori de câte ori am vrut să fac ceva pentru a recupera întârzierile ruşinoase în construirea de infrastructură din România, mi-aţi fost parteneri; mie şi ministerului pe care astăzi îl conduc şi mâine, poimâine, oricare dintre dumneavoastră ar putea să-l conducă. Am recunoscut acest merit şi cred că se poate face în continuare, se poate dialoga constructiv.

Nu cred că niciunul dintre noi, cei de aici, care prin votul pe care l-aţi dat de-a lungul timpului în favoarea acestui proiect sunteţi de acord astăzi cu acele declaraţii care conduc sau care ne atrag atenţia, ne arată pericolul că fondurile europene ar putea să fie suspendate. Când, astăzi? Când avem 1,3 miliarde de euro deja aprobaţi de Comisia Europeană pentru infrastructura din drumurile naţionale, autostrăzi şi centuri europene? Când? Astăzi, când mai sunt câteva zile până când vom primi aprobări pentru aproape 1 miliard pentru construirea de căi ferate în România? Mă îndoiesc că aceasta este soluţia pe care parlamentarii raţionali din această sală vor să o urmeze şi vor să o aplice. Şi dovadă stau cifrele. Nu sunt cifrele mele, sunt cifrele pe care ni le-a arătat Eurostatul, cel care, la sfârşitul anului trecut a arătat că în sectorul de construcţii, practic, a fost creşterea cea mai spectaculoasă la nivelul european, situându-ne pe locul 1, cu o creştere de 16,9% raportat la 0,7 anul trecut.

Eu nu mai am, personal nu mai am şi v-am demonstrat că nu mai am de mult orgolii legate de paternitatea proiectelor politice - nici ca ministru al integrării, nici ca ministru al transporturilor - şi am trecut, slavă Domnului, prin destul de multe momente dificile.

Cred, astăzi, cu tărie, că este nevoie ca dialogul politic să existe. Cred, astăzi, cu tărie, că avem nevoie de parteneri de dialog care să ştie ce vorbesc când vine vorba despre infrastructură şi fonduri europene. Cred, cu tărie, că avem nevoie de parteneri oneşti care, prin declaraţiile pe care le fac, să nu blocheze evoluţia proiectelor pe care România le are, să nu blocheze proiectele României la Bruxelles sau la Strasbourg, să nu destabiliezeze România sau să nu creeze o decredibilizare a acesteia pe pieţele financiare.

Şi fac un ultim apel, stimaţi colegi: cred că pe drumurile din România, sunt sigură, dealtfel, pe autostrăzi, pe căile ferate, pe centurile ocolitoare, prin aeroporturi, cu metroul, nu circulă numai membrii PDL, circulă toţi cetăţenii acestei ţări. Şi pentru ei avem cu toţii obligaţia să fim serioşi şi să ducem mai departe aceste proiecte şi să lăsăm demagogia şi lupta politică deoparte, pentru că interesul este mult prea mare pentru România în acest moment.

Tot ce vă cer, cu prietenie şi respect, este să opriţi denigrarea României, nu de dragul nostru, nu de dragul politicienilor, opriţi lucrurile acestea de dragul românilor care aşteaptă cu totul şi cu totul altceva de la politicienii responsabili în această ţară!

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Vasile Blaga:

Vă mulţumesc şi eu.

Ultimul vorbitor la dezbateri, doamna ministru Elena Udrea, după care o să dăm cuvântul domnului premier.

Domnule Oajdea, îmi pare rău. În loc de două minute, colegii dumneavoastră au vorbit 12. Patru? Sunteţi în grup toţi patru? Bine, o să încheie domnul Oajdea. Vă rog să fiţi de acord să-i dăm două minute.

Doamna Elena Gabriela Udrea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte Vasile Blaga.

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Constat că de trei ore încercăm să răspundem fiecare în felul lui la întrebarea: de ce suntem astăzi aici, într-o sesiune extraordinară a Parlamentului? Se pare că va rămâne doar un exerciţiu de imagine, pentru că fiecare a venit aici cu o agendă pe care este prea puţin dispus să o negociere, iar dumneavoastră, stimaţi colegi din opoziţie, aţi venit aici cerând un singur lucru, pe care nici măcar nu sunteţi de acord să-l discutaţi cu argumente, nici măcar nu sunteţi de acord să-l puneţi în paginile Constituţiei.

Am să ţin un discurs fără patimă, un discurs nepopulist, neîncrâncenat, lăsând asta în seama opoziţiei.

Am să ţin un discurs de ministru într-un guvern responsabil al României, un ministru în Guvernul Boc.

Astăzi, este clar pentru fiecare dintre noi că oamenii aflaţi în stradă au două tipuri de îngrijorări: sunt îngrijoraţi de evoluţiile economice şi sunt preocupaţi de ziua de mâine, dar, în acelaşi timp, nu mai au încredere în partide nu mai au încredere în politicieni, nu mai au încredere în clasa politică, şi asta dovedeşte că după 20 de ani nu am reuşit să ne reformăm şi avem în continuare instituţii depăşite de problemele cetăţeanului. Poate că astăzi, aici, ar fi fost momentul şi locul să găsim răspunsuri la întrebările pe care cei din piaţă, dar mai ales cei de acasă, aşteaptă urgent să le dăm.

Dacă în alte ţări din Europa, anul 2011, cuvântul protestatar a fost cuvântul anului, la noi, Guvernul din care fac parte a reuşit, anul trecut, să pună centura de siguranţă, colacul de salvare peste România şi va putea şi în 2012 să ţină strâns acest colac. Este adevărat că stabilitatea şi siguranţa plăţii pensiilor şi salariilor şi în 2012 s-a făcut cu costuri importante, în primul rând pentru oameni.

Pentru acest motiv le suntem recunoscători şi le mulţumim. Dar, adevărul este că acest guvern a luat măsurile grele la timp. Acest guvern a reuşit, prin măsurile pe care le-a luat, să aducă creştere economică în anul 2011, şi astăzi, pe toate datele pe care le avem, această creştere economică se va menţine şi în 2012 şi se va putea vedea în buzunarele cetăţenilor.

Lucrul cel mai important este ca toate rezultatele măsurilor pe care acest guvern a reuşit să le ia în pofida unei opoziţii deloc constructive să se resimtă în buzunarele oamenilor.

Alte state europene nu au luat la timp aceste măsuri, sunt obligate să o facă acum şi sunt obligate să o facă rapid. Acestea sunt statele despre care vorbea domnul Ponta mai devreme, state în care guvernele au fost obligate să se schimbe, pentru că şi-au pierdut credibilitatea internaţională, pentru că în unele state şi-au pierdut şi susţinerea în Parlament. Aceste guverne au fost schimbate pentru că nu au ştiut şi nu au putut să facă la timp ceea ce trebuia făcut.

Guvernul Boc, cu preţul voturilor pe care le-a sacrificat, voturi pe care le-a obţinut în 2008, a avut curajul să ia aceste măsuri, chiar dacă ele au fost extrem de nepopulare.

Noi am putut să alegem, în doi ani de guvernare, responsabilitatea în locul voturilor. De ani de zile, politicienii vând ţara pe voturi în alegeri. (Rumoare.)

De ani de zile, de 20 de ani de zile, politicienii vând ţara pentru putere.

Noi am avut tăria de a renunţa la populisme şi de a da voturile noastre pentru ţară. Am ştiut însă, că românii vor înţelege acţiunile pe care acest guvern le-a întreprins, cu atât mai mult cu cât toată lumea vede greutăţile cu care cetăţenii altor ţări europene se confruntă, şi vorbesc de ţări europene cu democraţii mult mai vechi şi economii mult mai stabile la momentul debutului crizei economice din 2009 decât avea România.

Şi, pentru că am ajuns la momentul 2009, nu trebuie să uităm că acest guvern a venit într-un moment în care, deşi în 2008 fusese o creştere economică de 7,5%, aveam o gaură în buget, un deficit de 5,2% şi datorii ale statului către companiile private de 2 miliarde de euro.

Acesta este contextul pe care l-am găsit după guvernarea PNL de până în 2008, susţinută din Parlament, netransparent, de Partidul Social Democrat. Aşa ne-a găsit pe noi criza economică, cea mai mare criză economică de după al Doilea Război Mondial încoace.

Guvernarea PNL a dat toţi banii pe voturi. A lăsat ţara nepregătită şi noi a trebuit să o luăm de la acel moment.

Am spus că nu voi avea un discurs populist, ci unul responsabil, de ministru în acest guvern. Responsabilitatea a fost prima caracteristică a acţiunilor mele în mandatul de până acum de ministru.

Am urmărit şi urmăresc ca, în urma mea, să rămână ceva. În urma mea să rămână ceva concret, folositor oamenilor.

Am reuşit la acest minister să reabilităm peste 1.000 de km de drumuri locale; sute de localităţi în care am adus apă, canalizare; mii de locuinţe pentru tineri; locuinţe sociale; zeci de mii de apartamente reabilitate.

Am făcut investiţii majore în infrastructura de turism, cele mai mari din ultimii 20 de ani şi în promovarea României şi rezultatele sunt pozitive, cu toate eforturile unora îndreptate până şi împotriva acestei ţări, doar în speranţa că mă vor opri să reuşesc.

Nu numai că am făcut ca oamenii să aibă condiţii de trai civilizate, dar astfel s-au creat noi locuri de muncă, venituri la bugetele locale şi bani în plus la bugetul naţional, care sunt folosiţi pentru pensii, sănătate, educaţie şi alte sectoare pe care statul le susţine.

Sunt şi lucruri care nu au ieşit aşa cum mi-am dorit, dar sunt cu mult mai multe cele prin care am transformat dorinţele legitime ale oamenilor în realitate.

Cu atât mai de neînţeles este că încercaţi prin toate mijloacele, dragi colegi din opoziţie, să blocaţi, să distrugeţi tot ce ar putea să facă bun acest Guvern. Credeţi şi vă comportaţi ca şi când rolul opoziţiei şi al USL-ului trebuie să fie exclusiv demolator şi distructiv.

Oamenii ne-au trimis pe toţi în Parlament, deci şi pe dumneavoastră, nu pentru a înjura toată ziua preşedintele, Guvernul, membrii Cabinetului, premierul, nu pentru a părăsi Parlamentul atunci când se votează o lege, spunând că e treaba puterii, nu a opoziţiei să-şi treacă legile, ci pentru a le reprezenta responsabil interesele.

De aceea, este incorect şi demagogic să spuneţi că am trecut legi fără să le punem în discuţie în forul democratic, în Parlament. De cele mai multe ori aţi preferat să părăsiţi sala şi nu aţi fost de acord să participaţi la dezbaterile legilor pe care Guvernul, de cele mai multe ori, trebuia să le adopte în contratimp.

În ţările din Uniunea Europeană în care situaţia este mult mai grea decât este cea din România astăzi, opoziţia a fost constructivă.

Acolo unde au ieşit sute de mii de oameni în stradă, opoziţia s-a aşezat la masă, împreună cu puterea şi a încercat să rezolve problemele oamenilor, nu să speculeze un context greu, cum este acesta pentru a accede la putere.

Bătălia nu e cine ajunge acum la putere, bătălia este cine este capabil să găsească soluţii la problemele cu care ne confruntăm.

Îmi pare rău că domnii Ponta şi Antonescu nu mai sunt în sală, pentru că aş fi vrut să le spun că au fost amândoi la putere, au fost amândoi miniştri şi nu a rămas nimic de pe urma domniilor lor. Nu au putut să schimbe nimic, nu au putut să găsească soluţii la problemele pe care România le are şi nici astăzi nu demonstrează că au aceste soluţii.

Nu spun şi nu spuneţi, dragi colegi din opoziţie, ce veţi face a doua zi, dacă aţi ajunge la putere.

Singurul lucru care vă interesează, singurul lucru care vă sperie este că scădeţi vertiginos în sondaje şi vreţi alegeri doar cu câteva luni mai repede. Nu contează care este preţul plătit de România.

Auzim tot mai des, în ultimul timp, că românii, mai ales cei care protestează, vor o schimbare. Sunt de acord că românii vor o schimbare, însă una plină de conţinut a clasei politice, a instituţiilor statului. O schimbare care să aducă prosperitate pe termen lung. O bunăstare constantă şi care să nu depindă de cine guvernează şi de anii electorali, atunci când ştim cu toţii cum se cheltuiesc banii pentru pomeni electorale.

Concetăţenii noştri vor Parlament unicameral, cu un număr mai mic de parlamentari. Ne-au spus acest lucru la referendum. Românii vor regionalizare, descentralizare, adică un aparat de stat central redus şi o mai mare putere locală. Rezultă acest lucru din sondajele care arată că încrederea în partide şi în instituţii naţionale scade şi că cetăţeanul se îndreaptă tot mai mult către autoritatea locală.

Vorbim de convingerea că ideile pot să vină de jos în sus, nu de sus în jos, ca acum. Vorbim despre democraţie participativă. Iar noi, politicienii, vom avea obligaţia să construim lucrurile pe care oamenii le aşteaptă, lucrurile pe care oamenii le doresc.

Sunt alături de românii care vor schimbarea, dar aşa cum chiar ei au explicat, soluţia nu este să-l schimbi pe Boc cu Ponta, soluţia este o schimbare a clasei politice, a sistemului politic şi instituţional, una profundă şi serioasă, care trebuie să rezulte dintr-un dialog constructiv între putere, opoziţie şi societate civilă.

Este schimbarea în care eu cred, pe care am promis-o oamenilor. Schimbarea pentru care eu am intrat în politică şi pe care voi încerca s-o duc la bun sfârşit atât timp cât voi fi aici.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc.

Domnul Oajdea. Dar, domnule Oajdea, nu toate paginile, deci două minute, da? Bine.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Românii, după Revoluţie, au reuşit să îşi câştige libertatea, dar nu au reuşit să îşi câştige demnitatea, nu au reuşit să îşi câştige respectul.

Ştiu că din cauza crizei economice aţi fost obligat să luaţi o serie de măsuri pe care nu le-aţi dorit. Dar din respect pentru români, trebuia să mergeţi până la capăt.

Nu cred că e corect să diminuezi salariile funcţionarilor sau angajaţilor statului din România şi să-i uiţi pe cei din companiile naţionale - companii naţionale care au pierderi şi au salariaţi care încasează zeci de mii de euro pe lună. Cum puteţi dumneavoastră fi credibil fără a opera aceste modificări?

Mai mult decât atât, aţi avut şi aveţi angajaţi în Guvern, care din consiliile de administraţie încasau sute de milioane de lei pe lună şi mai şi declarau că sunt obligaţi prin lege să o facă. Care este sacrificiul pe care poporul trebuie să-l înţeleagă, când poporul vede că aceşti oameni continuă să-şi ia banii mai departe şi nimeni nu are curajul să se atingă de ei?

Ştiu că în campania electorală lucram împotriva "băieţilor deştepţi" din energie. Ştim cu toţii că energie ieftină înseamnă că economia merge. Nu aţi făcut nimic împotriva "băieţilor deştepţi", ba, mai mult, în mandatul dumneavoastră le-aţi prelungit contractul. Este inadmisibil. Cred că aceasta este într-adevăr bătaie de joc la adresa omului simplu. De ce să plătească simplul cetăţean energie scumpă, pentru că un şmecher are undeva o pilă în Guvern sau în altă parte şi încheie un contract de unde el câştigă numai pentru că facturează? Este inadmisibil acest lucru.

Nu aţi făcut nimic pentru proprietarii de apartamente, care, în loc să plătească la consumul individual, sunt furaţi de societăţile distribuitoare de utilităţi, plătind la consumul de bloc, unde nu ai absolut niciun control. Şi nu aţi susţinut până acum modificarea legii în acest sens.

Aţi modificat Legea pensiilor şi m-a supărat foarte tare că foştii torţionari au pensia nediminuată, în timp ce un pensionar simplu primeşte o pensie mică, care este şi taxată cu acea taxă de sănătate, foştii torţionari primesc în continuare pensie de sute de milioane de lei. Acest lucru mi se pare încă o dată inadmisibil.

Nu vă acuz de corupţie, nu vă acuz de rea intenţie, dar, ca premier trebuie să fii un bun conducător. Nu poţi să vezi cum nimeni nu se ocupă, aşa cum ar trebui, de fondurile europene şi dumneavoastră nu sancţionaţi pe nimeni. Prea timide măsuri aţi luat. Ba chiar şi acolo, la Secretariatul General al Guvernului, aţi aşteptat nu ştiu cât timp pentru a o demite pe acea doamnă.

Aceste măsuri, pe care trebuia să le faceţi fără să aşteptaţi, din prima clipă arată că dumneavoastră nu sunteţi bun de premier.

Un premier trebuie să fie un bun conducător. Nu vă spun că nu sunteţi bine intenţionat, dar degeaba, nu serveşte nimănui un premier care nu fură, un premier corect...

Domnul Vasile Blaga:

Vorbiţi de cinci minute.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

...dar un premier care nu-i bun conducător, să-l pună pe fiecare la treabă acolo unde se pricepe mai bine.

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc, domnule Oajdea.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Şi partea a doua, să trec şi la opoziţie, nu-mi luaţi plăcerea.

Domnul Vasile Blaga:

Dar aţi vorbit de cinci minute.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Piaţa Universităţii nu are încredere deloc în clasa politică. Şi când mă uit aici în sală, mi se confirmă acest lucru.

Domnilor, dumneavoastră aţi cerut sesiune extraordinară pentru a rezolva problemele ţării. Şi unde sunteţi? Cum puteţi rezolva problemele ţării când sunteţi doar câţiva, risipiţi pe aici? Aţi venit doar să vă împăunaţi de la tribună, spunând lucruri care să vă avantajeze şi aţi plecat, fără să veniţi cu câteva chestiuni concrete: unu, doi, trei, patru, care să fie în acord cu ceea ce vrea populaţia.

Populaţia vrea clasă politică nouă. Pentru aceasta, înseamnă ca oamenii de valoare să ajungă în partide. Înseamnă că Legea partidelor politice, chiar dacă nu vă convine, trebuie modificată, astfel încât să poată ajunge aceşti oameni în partide, chiar dacă nu-i vrea şeful de partid.

Aici se vede dacă aveţi voinţă. Pentru că, altminteri, să convocaţi o sesiune extraordinară, încercând să încălecaţi Piaţa Universităţii, pe banii lor - că noi pe banii lor suntem aici - nu înseamnă că vreţi binele ţării. Vreţi doar binele dumneavoastră.

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc.

Îl rog pe domnul prim-ministru să încheie şirul discuţiilor. Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

O să încerc pe scurt să răspund la câteva dintre întrebările şi problemele care au fost puse pe parcursul şedinţei de azi.

Domnul preşedinte Victor Ponta se referea la standardele de democraţie pe care Guvernul le-a încălcat prin procedura asumării răspunderii.

Procedura asumării răspunderii este prevăzută în Constituţie şi de fiecare dată ea s-a făcut în concordanţă cu textul constituţional. De fiecare dată Guvernul şi-a pus mandatul pe masă, în faţa dumneavoastră, Parlamentul având la dispoziţie posibilitatea de a demite Guvernul în temeiul acelei proceduri de asumare.

Dar altceva doream să îi precizez domnului preşedinte Ponta.

În 2009, PSD-ul a fost la guvernare, alături de Partidul Democrat Liberal. Tot mai puţini îşi aduc aminte de acest lucru, dar, din cei trei ani de criză, un an PSD-ul a fost la guvernarea României.

În acea perioadă de timp, vreau să ştiţi că ministrul pentru relaţia cu Parlamentul a fost domnul Victor Ponta şi, în acel interval de timp, de nouă luni de zile, Guvernul a avut cinci angajări de răspundere. Întrebarea mea este, cu onestitate pusă: Dacă PSD-ul, USL-ul aveau atât de multe împotriva unei asemenea proceduri, nu am auzit nici în Guvern, nici de la această tribună vreo opoziţie împotriva asumării răspunderii pe Codurile juridice, pe Legea educaţiei sau pe Legea salarizării sau pe legea care viza desfiinţarea agenţiilor guvernamentale.

Au fost cinci asumări de răspundere în nouă luni de zile, cât PSD-ul a fost la guvernare. Spun asta pentru că, da, 14 au fost de toate, în total, dar ele au fost determinate de vremurile dificile din punct de vedere economic în care am trăit şi trăim. N-au fost produsul altor motive.

Când arde casa vecinului, nu stai cu mâna în sân şi aştepţi să-ţi ardă şi propria casă. Sau când eşti pe frontul de luptă, într-adevăr, trebuie să iei decizii rapide ca să-ţi salvezi viaţa.

Gândiţi-vă, această criză economică este cea mai severă de după cel de-al Doilea Război Mondial şi, în vremuri excepţionale, e nevoie, din nefericire, de măsuri excepţionale pentru a putea să salvezi economia unei ţări.

Deci, procedura aceasta a asumării a fost folosită în aceste condiţii. De aceea resping ceea ce domnul preşedinte Ponta spunea că asumarea răspunderii reprezintă o abatere de la standardele democraţiei, motiv pentru care ar trebui să se plângă USL-ul la Uniunea Europeană. Dacă se plânge la Uniunea Europeană, să se plângă şi de faptul că au fost un an în guvernare, firesc, când au fost parte la cinci asumări de răspundere. (Aplauze.)

Aş face o referire tot la ceea ce domnul preşedinte Ponta spunea cu privire la decizia unor prim-miniştri din Grecia, Spania sau Italia, spunând de ce nu se procedează astăzi la fel şi în România ca şi în Grecia, ca şi în Spania sau ca şi în Italia.

Diferenţa majoră între România şi toate aceste ţări constă în aceea că România a luat măsurile necesare pentru a evita colapsul economic, în timp ce premierii din acele ţări au refuzat să ia acele măsuri şi au plecat acasă.

Gândiţi-vă la domnul Papandreou în Grecia, premier socialist. A fost pus în faţa situaţiei de a lua măsuri dure de austeritate. A mers şi a cerut referendum popular pentru măsuri de austeritate şi şi-a dat demisia. Deci n-a avut curajul să vină şi să propună măsuri de austeritate şi şi-a dat demisia.

Gândiţi-vă, la fel, în Spania. N-a avut curajul să-şi asume guvernul socialist măsuri de austeritate şi de aceea a cerut alegeri anticipate, să vină un alt guvern care a câştigat alegerile şi care va fi obligat să ia aceleaşi măsuri de austeritate pe care le-a luat România.

Italia. Uitaţi măsurile Guvernului Monti, pe care le aveţi dumneavoastră şi propuse: reforma sistemului de pensii prin creşterea vârstei de pensionare la 66 de ani pentru femei în 2018 şi la 66 de ani pentru bărbaţi; decuplarea indexării de evoluţia inflaţiei la pensii; eliminarea pensiilor de aur; sau creşterea numărului anilor de contribuţie de la 41 de ani şi o lună pentru femei şi 42 de ani şi o lună pentru bărbaţi, faţă de 40 de ani cât e în momentul de faţă; sau reducerea aparatului guvernamental; sau majorarea TVA de la 21 la 23%, începând cu 2012.

Deci vedeţi, adică a fost nevoie să vină un guvern care să ia măsuri de austeritate. Asta încerc să-i explic domnului preşedinte Ponta. România a luat aceste măsuri în 2010 înaintea altor guverne europene şi de aceea România astăzi are stabilitate economică. O are, în primul rând, datorită românilor. Încă o dată repet, datorită efortului, suferinţei, durerii românilor care ne-au ajutat să ajungem la această stabilitate economică.

În România, politicienii nu au fugit de această responsabilitate. Începând cu dumneavoastră, cei din arcul guvernamental, membri ai Parlamentului - deputaţi şi senatori, care n-aţi fugit acasă, n-aţi dat bir cu fugiţii, ci aţi acceptat în acel moment că mai importantă este România decât imaginea fiecăruia dintre dumneavoastră şi criticile pe care le primiţi în colegiile electorale.

Această răsplată începe să apară. Stabilitatea este prima răsplată pe care o primiţi pentru faptul că aţi preferat interesul ţării în detrimentul interesului personal de politician. Şi asta înseamnă un alt mod de a face politică.

La fel a făcut şi preşedintele ţării, care, cu un uriaş capital de imagine la început, şi-a pus această imagine pentru ca România să treacă cu bine prin criză. Şi-a sacrificat imagine şi voturi.

Asta spune ceva despre comportamentul clasei politice, pe care într-adevăr o hulim în România, dar trebuie să spunem şi lucrurilor pe nume, că acest lucruri s-au făcut.

În ceea ce priveşte afirmaţia că am afirmat eu că "am ieşit din criza economică", îi spun domnului preşedinte Ponta că nu am spus niciodată fraza că România a ieşit din criza economică. Am spus că România a ieşit din recesiune ca primă etapă spre ieşirea din criza economică. Sunt două lucruri total diferite.

Am spus în discursul meu de la început: această criză nimeni nu ştie când se va sfârşi sau ce forme noi va lua. De aceea, trebuie să fim extrem de atenţi cu ceea ce înseamnă România astăzi şi bruma de stabilitate pe care am câştigat-o cu atâta greutate. Şi de aceea am făcut apel la putere şi opoziţie pentru a conserva stabilitatea şi credibilitatea României.

S-a făcut o referire aici la ceea ce înseamnă legitimitate democratică şi necesitatea de alegeri anticipate. V-aş propune un exerciţiu de istorie politică, ca să-l numesc aşa.

În 2007, poporul român, titularul suveranităţii, prin referendum, a respins cu 75% propunerea Guvernului şi a majorităţii PSD-PNL de suspendare din funcţie a preşedintelui României, prin vot direct exercitat de popor. Oamenii au votat, repet, în proporţie covârşitore, de 75% împotriva propunerii Guvernului Tăriceanu şi a majorităţii PSD-PNL.

Voci din sală:

Faceţi şi acum referendum.

Domnul Emil Boc:

Atunci, noi am cerut alegeri anticipate, că eram în opoziţie. Am cerut pentru că era un vot al poporului, exprimat direct, cu 75%, dar n-a existat niciun fel de răspuns în acest sens.

De ce n-a fost posibil atunci să avem alegeri anticipate, distinşi colegi din USL, când poporul, repet, dincolo de manifestaţiile de stradă, care sunt legitime, a venit şi a votat cu 75% împotriva propunerii dumneavoastră. Aţi preferat atunci să uitaţi de voinţa exprimată de oameni, repet, prin vot, care este actul suprem al democraţiei - votul.

Să ne amintim că, tot aşa, poporul, prin referendum, a votat în proporţie de 80% Parlament unicameral. Vot, repet, exprimat de popor. Întrebarea mea este: am uitat de popor când a cerut vot uninominal, să revizuim Constituţia? Unde este ataşamentul USL-ului faţă de ceea ce a votat poporul pentru a avea Parlament unicameral, refuzând revizuirea Constituţiei sub acest aspect, repet, votat de popor.

Deci, dacă este să vorbim de democraţie, repet, haideţi să ne întoarcem la fundamentele ei şi să respectăm ceea ce românii au votat şi şi-au exprimat în proporţii covârşitoare: Parlament unicameral, repet, cu reducerea numărului de parlamentari şi nu să refuzăm o dezbatere amânată la calendele greceşti, pentru că românii au spus şi au votat acest lucru.

În al treilea rând, domnul preşedinte Ponta spunea că nu a solicitat sau că nu doreşte să solicite, poate e o altă nuanţă, Bruxelles-ului suspendarea fondurilor europene pentru România.

Din nefericire, declaraţia USL-ului, prin vocea doamnei Rovana Plumb, contrazice ceea ce Domnia Sa spune. Pentru că citez din ceea ce spunea doamna Rovana Plumb: "Nu ne vom opri doar la palierul Parlamentului European, vom merge mai departe către Executiv şi către Consiliu, pentru că privirile se îndreaptă către România. Şi împreună cu Victor Ponta şi Crin Antonescu vom continua, în cursul următoarei săptămâni, să prezentăm în Parlamentul European situaţia României."

Şi spunea şi iar citez: "Dacă derapajele democratice vor continua, este clar că în cadrul dezbaterilor din Parlamentul European se poate invoca art.7 din Tratat, care înseamnă sancţiuni instituţionale la adresa României."

Deci propunerea USL-ului era şi este să se invoce art.7 din Tratat, care ce înseamnă - suspendarea fondurilor europene pentru România şi retragerea dreptului de vot al României în Consiliul European, adică marginalizarea României în Uniunea Europeană.

Cred, pentru ceea ce înseamnă interesul naţional, că un asemenea demers al USL-ului va fi stopat, pentru că nu asta înseamnă interesul naţional al ţării noastre.

În privinţa alegerilor, am spus-o de la început. În acest an vom avea alegeri. În toamna acestui an se desfăşoară alegeri pentru Parlamentul României, pentru Camera Deputaţilor şi Senat, care va da un nou guvern al acestei ţări.

Am spus că, din punctul meu de vedere, ca prim-ministru, că lungimea mandatului este mai mare sau mai mică nu contează pentru mine. Ceea ce este important este pentru România dacă pentru două luni de zile să facem alegeri anticipate în septembrie sau să le facem în noiembrie, merită să punem ţara în instabilitate şi în imposibilitatea de a lua decizii în acest interval de timp. Repet, din punctul meu de vedere, ca prim-ministru, mi-am asumat ceea ce scrie în fişa postului în perioada de criză - nepopularitate şi faptul de a fi acela care primeşte, în primul rând, nemulţumirea oamenilor datorită măsurilor grele pe care le-am luat şi care au salvat România de la colapsul economic.

N-am venit în această funcţie să candidez la vreun concurs de popularitate, nici acum, nici după ce termin această funcţie de prim-ministru. Mi-am dedicat-o împreună cu colegii mei pentru ceea ce înseamnă scoaterea României din această perioadă dificilă şi de a ajunge la stabilitate. Pentru că stabilitatea cum se traduce astăzi economic pentru oameni. Am spus-o că, din nefericire, nu se traduce încă prin bani mai mulţi în buzunar sau prin pensii mărite. Nu astăzi, pentru că mai trebuie să treacă un interval de timp de la creşterea economică pe hârtie, la creşterea economică în buzunare. Dar doar acest drum ne poate asigura realizarea acestui obiectiv. Acum creăm condiţiile pentru ca acest lucru să se întâmple.

Şi nu am venit azi în faţa Parlamentului să promit nici măriri de salarii, nici măriri de pensii, nici de alocaţii, pentru că astăzi nu se poate. Pot însă să vă spun că stabilitatea însă înseamnă că astăzi nu avem un risc de neplată a salariilor, pensiilor sau alocaţiilor sociale. Cred că asta este prima responsabilitate a noastră în contextul acesta de furtună economică, să conservăm această stabilitate şi să batem ţăruşi consistenţi pentru creşterea în viitor a acestor lucruri.

Îmi amintesc şi îl văd pe domnul fost prim-ministru Adrian Năstase. L-aş întreba, tot vorbind de procedura asumării de răspundere, Domnia Sa de ce şi-a asumat răspunderea pe Codul muncii, de ce n-a aşteptat să fie o dezbatere parlamentară, când era în 2002. Nu era nicio criză economică, nu era nicio furtună. Dar noi suntem acuzaţi că am folosit această practică. Repet încă o dată, cinci din cele 14 asumări s-au făcut cu PSD-ul, USL-ul, jumătatea pe care şi-o revendică la guvernare.

De aceea, vă invit doar la o meditaţie suplimentară atunci când faceţi aceste afirmaţii cu privire la standardele de democraţie din România.

Voci din sală:

Comasarea! Comasarea!

Domnul Emil Boc:

Închei cu ceea ce am spus: prioritatea zero a României rămâne stabilitatea economică a ţării şi credibilitatea externă a României.

Pentru aceasta, v-am propus şi rămân consecvent propunerii unui pact de stabilitate politică şi economică în 2012, care să aibă acest obiectiv central şi să asigure menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă pentru cetăţenii acestei ţări şi aştept din partea opoziţiei propunerile pentru constituirea acestui Consiliu de dialog putere-opoziţie pentru menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile Blaga:

Mulţumesc.

Drept la replică, domnul Adrian Năstase, vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte,

Doar o precizare, pentru că domnul prim-ministru a invocat acea asumare de răspundere din 2002 şi a întrebat de ce am făcut acel lucru, răspunsul scurt este pentru că domnul ministru Marian Sârbu a insistat să fac acest lucru atunci. (Aplauze.)

Răspunsul mai amplu ar fi acela că, la momentul respectiv, pentru că exista un dialog social extrem de amplu, exista un minister al dialogului social, în urma unor discuţii care au avut loc cu sindicatele, cu patronatele, textul ca atare fusese agreat de toată lumea şi, în aceste condiţii, am procedat în acest fel.

Am vrut să fac această precizare pentru a răspunde la întrebarea pe care mi-aţi pus-o.

Domnul Vasile Blaga:

Vă mulţumesc.

Am epuizat ordinea de zi. Vă mulţumesc tuturor pentru participare, ne-am încadrat în cele patru ore propuse.

Declar închisă şedinţa de astăzi a Camerelor reunite.

Ne vedem mâine, la ora 11,00.

Şedinţa s-a încheiat la ora 17,15.