|
|
Domnul Ciprian Minodor Dobre: Moţiunea de cenzură pe care astăzi Uniunea Social-Liberală o prezintă în faţa dumneavoastră, a plenului reunit al celor două Camere, are următorul titlu "Opriţi Guvernul şantajabil. Aşa nu, niciodată!" Domnule preşedinte al Senatului, Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, În numai două luni, Guvernul a ratat majoritatea obiectivelor pe care şi le-a propus şi a devenit o ameninţare la adresa românilor. Prin politicile pe care le susţine, în loc să fie un Guvern care să schimbe direcţia greşită imprimată de cabinetele Boc, actualul Guvern a devenit un cabinet şantajat, captiv, care acţionează împotriva intereselor cetăţenilor României. Din opoziţie, am atras atenţia, prin moţiuni simple şi de cenzură, asupra înrăutăţirii permanente a situaţiei sociale şi economice. De fiecare dată, cu speranţa că cei care guvernează vor înceta politicile care sărăcesc românii, care lovesc din plin economia şi subminează instituţiile şi vor opri îmbogăţirea prin fraudă a clientelei politice. Instalarea Guvernului Ungureanu putea să fie o cotitură în abordarea guvernării, dar a eşuat în numai două luni. Regretabil, nu s-a schimbat nimic, demersurile sunt la fel de neprofesioniste şi păguboase pentru România şi pentru majoritatea românilor. Această moţiune constată şantajul la care este supus Guvernul României care, prin deciziile sale, afectează largi categorii sociale, precum şi stabilitatea economică şi socială a ţării. Şantajul este unul triplu, pe zone uşor de constatat de către oamenii obişnuiţi. Guvernul a cedat şantajului unor grupuri de interese, privatizând companii de stat şi acordând licenţe de exploatare pentru resurse importante, fără dezbatere publică, fără transparenţă şi cu încălcarea legii. Guvernul, de asemenea, a cedat şantajului PDL, alocând clientelei de partid fonduri importante de la buget, înaintea alegerilor locale. Guvernul a cedat şantajului UDMR şi a încălcat principiul autonomiei universitare în cazul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş - o decizie care readuce în România teme şi probleme ale trecutului. Fiecare dintre promisiunile actualului premier s-a transformat, pe rând, într-un eşec:
- CAS-ul nu a scăzut, iar premierul a anunţat deja că aceasta a fost doar "un mesaj de încurajare către mediul privat";
- salariile nu revin la nivelul de dinainte de 6 mai 2010, pentru că veniturile bugetare nu s-au colectat în ritmul anticipat, iar fraudarea fondurilor publice şi evaziunea fiscală sunt continue;
- creşterea absorbţiei de fonduri europene a fost una dintre cele mai mari minciuni ale acestui început de an, cu doar 194 de milioane de euro atrase în trei luni de zile, faţă de 875 de milioane de euro, cât ar fi fost necesar pentru atingerea ţintei propuse;
- IMM-urile nu au fost deloc susţinute, deşi acestea - în opinia noastră şi funcţionarea lor - sunt cheia relansării economiei naţionale;
- deciziile acestui Guvern nu sunt transparente, iar dezbaterile publice promise pentru legi importante lipsesc cu desăvârşire. Aşa a fost cazul Tratatului fiscal european, al Legii ACTA, al Legii sănătăţii, al noilor privatizări;
- prefecţi incompetenţi sau care au încălcat legea au fost menţinuţi în funcţii de înalţi funcţionari publici. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul fostului şef ANAF, Sorin Blejnar, care a ratat total absolut toate obiectivele propuse ca teme şi, de asemenea, a ratat lupta cu evaziunea fiscală din România;
- interesul investitorilor străini în România şi pentru România nu a sporit odată cu apariţia proaspătului Guvern. Din cauza deciziilor acestui Guvern şi ale celui care l-a precedat, România nu are astăzi o strategie de dezvoltare a ţării, cu excepţia acordurilor cu finanţatorii externi ai ţării noastre. Executivul nu ştie ce are de făcut până la momentul alegerilor, când va trebui să predea gestiunea unei ţări unui nou Guvern, legitimat de votul oamenilor. Singura sa strategie pare să fie aceea a vânzării frenetice a resurselor, a alocării de fonduri către clienţii politici şi a instigării românilor, unii împotriva celorlalţi. Acest Guvern nu a învăţat, din păcate, nimic din protestele lunii ianuarie a acestui an, continuând să ia decizii împotriva românilor fără consultarea lor, cu o aroganţă care ameninţă democraţia. Deciziile privind alocarea de fonduri către administraţia locală, privind implicarea politicului în mediului universitar sau privatizarea companiilor de stat, se iau fără transparenţă, fără explicaţii clare şi într-un total dezacord cu legile ţării, generând, la rândul lor, nedumeriri şi proteste. Privatizări din care nu câştigă nici statul, nici economia, doar clientela politică Stimaţi colegi, În 20 martie a.c. Guvernul a aprobat trei hotărâri de Guvern prin care se încheiau acorduri petroliere de concesiune către compania americană "Chevron" pentru explorare, dezvoltare-exploatare a gazelor de şist din Dobrogea. Prima întrebare care se pune este: de ce Guvernul a aprobat acorduri petroliere cu o singură companie, deşi mai existau şi alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri petroliere cu autorităţile române? A doua întrebare este: care e nivelul de secretizare pentru fiecare acord dintre cele menţionate şi prin ce act a fost secretizat fiecare acord? Am atras atenţia noi, Uniunea Social-Liberală, societatea civilă asupra faptului că, în legislaţia privitoare la protecţia informaţiilor clasificate, se interzice expres secretizarea în bloc a contractelor sau acordurilor. Compania americană "Chevron" a primit dreptul de a explora şi exploata gaze de şist pe trei perimetre, toate aflându-se în judeţul Constanţa, în suprafaţă totală de aproximativ 300 000 de hectare. Cele trei perimetre se află în zonele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. "Chevron" mai deţine licenţe de explorare şi exploatare în zona Bârladului. De ce au fost aprobate acordurile ce permit "Chevron" exploatarea gazelor de şist, în condiţiile în care nu existau studii şi nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condiţiile tehnice de explorare-exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice? În cazul reactoarelor de la Cernavodă s-a cerut acceptul locuitorilor oraşului şi a existat permanent un program finanţat de statul român pentru cetăţenii din Cernavodă. Ce consultări au avut loc cu locuitorii din Bârlad ori cu cei de pe litoral? De altfel, protestele locuitorilor din aceste zone, la care s-au alăturat şi reprezentanţi ai administraţiei locale, ne dau răspunsul la această întrebare. Secretomania guvernamentală a primit o palmă usturătoare de la firma "Chevron", care a declarat că nu a dorit secretizarea contractelor. Reprezentanţii Guvernului spun că această obligaţie le revine, ca o consecinţă a respectării Legii petrolului. Nevoia de transparenţă însă în cazul unei decizii atât de importante şi angajante şi în condiţiile în care investitorul extern este de acord impune însă de urgentă desecretizarea acestor contracte. Această moţiune doreşte să sancţioneze în primul rând, în acest caz, lipsa totală de transparenţă a acestui proiect. Stimaţi colegi, O altă temă pe care dorim să o abordăm se referă la privatizarea societăţii S.C. Cupru Min S.A. Abrud. Eşecul acestei privatizări nu exonerează cu nimic Guvernul de erorile comise în procesul de privatizare, ci, dimpotrivă, este încă o dovadă că iresponsabilitatea cu care Executivul abordează chestiunea privatizării resurselor pământului românesc este la ea acasă. S.C. Cupru Min S.A. Abrud este singura societate care mai funcţionează şi produce în mineritul de neferoase din România. Toate celelalte societăţi miniere au fost lichidate şi dezafectate. Cu rezerve exploatabile de 1,25 milioane de tone, S.C. Cupru Min S.A. Abrud administrează circa 60% din rezervele de cupru ale României. Societatea are 470 de angajaţi, iar bilanţul societăţii se prezintă astfel: în 2010 - 19 milioane de lei profit; în 2011 - 41 de milioane de lei profit. Ce înseamnă asta? Înseamnă că societatea produce, că poate să-şi susţină locurile de muncă că îşi poate plăti eşalonat datoriile de 64 de milioane de lei pe care le are. În aceste condiţii, când societatea este pe profit, ce a făcut Guvernul României? A acţionat ca şi cum şi-ar fi propus să pună această companie în dificultate. Concret, a impus taxe de drum la transportul din carieră, iar energia electrică de care se foloseşte i-a fost vândută la cel mai mare preţ de pe piaţă. Mai mult, Asociaţiei de Salariaţi Cupru Min S.A. Abrud i s-a refuzat cererea legala de atribuire a unui pachet de acţiuni sau asocierea în participaţiune cu statul pentru exploatarea zăcământului. Aşa se face că Roman Copper Corp, o companie din Toronto, înfiinţată - atenţie! - în noiembrie 2011 de către firma de investiţii "Bayfront Capital Partners" din aceeaşi localitate, a câştigat licitaţia desfăşurată de stat pentru privatizarea "Cupru Min". Firma canadiană urma să plătească pentru pachetul de 100% din acţiunile producătorului de cupru suma de 200,8 milioane de euro, adică de 3,5 ori mai mult decât preţul de pornire al licitaţiei, care era de 57,4 milioane de euro. Întrebarea e: cum a putut "Bayfront Capital Partners", o firmă de investiţii cu câteva birouri închiriate, să preia, practic, cel mai mare producător de cupru din România, care administrează rezerve de cupru evaluate, de asemenea, în prezent la 5,6 miliarde de euro (7,5 miliarde de dolari), fiind limpede ca firma canadiană nu avea capacitatea tehnică, financiară şi nici resursa umană necesare. Dat fiind profilul de activitate al "Bayfront Capital Partners", care dispune de o mână de oameni, este greu de crezut că a cumpărat "Cupru Min" în nume propriu. Există suspiciunea că "Roman Copper Corp" voia să cumpere "Cupru Min" pentru a o vinde ulterior unui terţ, la o sumă de câteva ori mai mare. Refuzul firmei canadiene de a depune garanţiile este o dovadă a afirmaţiei noastre. Cum s-au putut întâmpla toate astea? În mod normal, Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie ar fi trebuit să se asigure prin caietul de sarcini că ştie cine este în spatele firmelor, până la ultimul acţionar. De asemenea, Consiliul Concurenţei ar fi trebuit implicat în această tranzacţie strategică pentru ţara noastră. Având în vedere că Guvernul României şi-a reafirmat dorinţa de a privatiza "Cupru Min", aşadar, nu şi-a asumat greşelile pe care le-a comis în precedentul proces de privatizare, rămân anumite întrebări la care premierul si ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri trebuie să ne răspundă nouă, în Parlament, dar şi cetăţenilor României. S-a căutat o formă de asociere care să permită păstrarea de către statul român a licenţei de exploatare? Şi dacă da, care a fost aceasta? Ce a fost avut în vedere la calculul de evaluare a licenţei de exploatare? Activele, arieratele, zăcămintele sau ce? Care este evoluţia conţinutului de cupru, de argint de aur odată cu creşterea adâncimii zăcământului? Care este volumul de cupru din actualele halde de minereu sărac procesabil din perimetrul avut în vedere? De ce nu s-a procedat la restructurarea datoriilor "Cupru Min" în acelaşi mod în care s-a decis acelaşi lucru pentru CFR Marfă? De ce caietul de sarcini nu a inclus nicio obligaţie pentru participanţii la licitaţie privind investiţiile ulterioare? De ce firma care a evaluat S.C. Cupru Min Abrud S.A. nu a fost autorizată de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale să calculeze şi să evalueze rezerve minerale? S-a avut în vedere că fiecare tonă de concentrat de cupru conţine circa 10-12 grame de aur, respectiv 50 de grame de argint? De ce Guvernul nu a luat în seamă semnalele opoziţiei şi ale opiniei publice privind erorile comise, expunând astfel statul român la această ţeapă ruşinoasă? Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Faptul că românii nu primesc informaţiile necesare privind modul în care este gospodărită avuţia noastră naţională se asociază cu alte informaţii, trunchiate, distorsionate ori reinterpretate, pe care însă le primesc cu nemiluita. Felul în care Guvernul ia drept mari izbânzi rezultate care ar trebui, mai degrabă, să-l pună pe gânduri este edificator în această privinţă. Cu cât Guvernul se laudă mai tare, cu atât ar trebui să fim mai îngrijoraţi. Iată, de pildă, noua ofertă publică la "Transelectrica". Declaraţia prim-ministrului: "Împreună cu câţiva colegi din Guvern, am urmărit cu sufletul la gură felul în care s-a făcut subscrierea pe bursă a acţiunilor şi am văzut cum trece de cele mai optimiste aşteptări ale noastre. (...) Cu 37,6 milioane luate în beneficiul ţării, iar estimările noastre erau infinit mai mici decât atât". Nu ştim exact ce înseamnă infinit mai puţin decât 37,6 milioane de euro. Ştim însă ce înseamnă cel mai puţin. Intervalul de ofertă a fost între 14,9 lei/acţiune şi 19,2 lei/acţiune. Ştiţi cu cât s-au vândut acţiunile către marii investitori? Exact cu 14,9 lei/acţiune. Adică a vinde la preţul cel mai mic înseamnă, aşadar, pentru prim-ministru şi pentru Guvernul României întrecerea celor mai optimiste aşteptări! În anul 2006, 10% din acţiuni s-au vândut atât pentru micii, cât şi pentru marii investitori, cu 16,8 lei/acţiune. În anul 2012, cu un leu depreciat faţă de 2006 cu aproape 40%, acţiunile s-au vândut cu 14,9 lei/acţiune pentru marii investitori şi cu 15,7 lei/acţiune pentru micii investitori. Dacă ar fi menţinut preţul din 2006, măcar în valori nominale, subscrierile ar fi fost la nivelul de 0,8% (aţi auzit bine - 0,8%!) pentru marii investitori şi de 6,9% pentru micii investitori. Bine, în acest caz ni se va spune: dar condiţiile economice sunt altele, nu sunt aceleaşi. De acord, dar dacă condiţiile economice nu sunt aceleaşi, de ce totuşi privatizăm în pierdere? În ciuda acestei situaţii, care ridică numeroase semne de întrebare, Guvernul doreşte să continue vânzarea unor pachete de acţiuni la companii extrem de importante pentru patrimoniul naţional, dar mai ales pentru siguranţa şi securitatea naţională. Vorbim aici de "Hidroeletrica", "Nuclearelectrica", "Romgaz" şi "Transgaz", iar această vânzare se face, deşi nu a fost rezolvată în sectorul energetic grava problemă a contractelor cu intermediarii, cea a "băieţilor deştepţi", care cumpără energia ieftină de la companiile de stat, într-un adevărat proces de căpuşare a acestor companii şi vând mai departe scump. De asemenea, în ciuda promisiunilor făcute de către Guvern, pare că asistăm la o strategie deliberată a Guvernului de a menţine managementul în aceste companii controlat politic. A doua parte a moţiunii: sunt bani pentru clientela PDL Banii publici ai României sunt folosiţi de domnul Mihai Răzvan Ungureanu cu încălcarea legii pentru a cumpăra sprijinul unor preşedinţi de consilii judeţene, a unor primari ai PDL-ului, UDMR-ului, UNPR-ului prin plată directă, asumată prin hotărâre de Guvern. După două trimestre de scădere a produsului intern brut, când economia se află în recesiune - fapt recunoscut chiar de către ministrul finanţelor publice -, într-un context financiar turbulent pe plan internaţional şi cu numai două luni înainte de alegerile locale, Guvernul recent instalat dă dovada iresponsabilităţii bugetare, în dispreţul cetăţenilor cărora le cere să facă sacrificii şi în divorţ faţă de propriile sale angajamente în faţa organismelor financiare internaţionale, respectiv a Fondului Monetar Internaţional şi a Comisiei Europene. Hotărârea Guvernului României privind alocarea unei sume din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale şi publicată în Monitorul Oficial din 6 aprilie 2012, este una ilegală şi imorală, iar toate acestea din următoarele motive: - Guvernul alocă 648 de milioane de lei (circa 150 de milioane de euro) dintr-un fond de rezervă care cuprinde, aşa cum a fost prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2012, doar 224 de milioane lei (circa 52 de milioane de euro). Aceasta înseamnă că Guvernul cheltuieşte doar în luna aprilie 2012, din fondul de rezervă, de 3 ori mai mulţi bani decât sunt prevăzuţi prin lege pentru întreg anul 2012. Cum este oare posibil? În spiritul, dar şi în litera legii, dar în limita bunului-simţ, acest lucru nu este posibil. Evident, indiferent de artificiile şi chichiţele bugetare şi jongleriile cu legislaţia cu două zile înainte de publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial al Romaniei a apărut o ordonanţă de urgenţă, Ordonanţa de urgenţă nr. 8/2012, care - atenţie! - suspendă până la sfârşitul anului 2012 câteva articole care îl incomodau pe prim-ministru să livreze prin plată directă aceşti bani către clientela PDL-ului. Un articol este următorul: art. 14 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare. În toate acestea se precizează că: "Nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată sau plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare". Mai mult, art. 4 alin. (2) al Legii nr. 500/2002 prevede că "Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite". La art. 4 alin. (3), aceeaşi lege prevede că: "Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate". Or, Guvernul, prin această hotărâre de Guvern, a angajat cheltuieli din fondul de rezervă în exces faţă de limita aprobată prin Legea bugetului de stat. Încălcarea prevederilor art. 4 alin. (2) şi art. 4 alin. (3) reprezintă infracţiune şi se sancţionează potrivit legii. Dovada faptului că alocarea sumei de 648 de milioane de lei din fondul de rezervă s-a făcut cu încălcarea principiilor care guvernează legislaţia bugetară este şi menţiunea cuprinsă la art. 3 al hotărârii de Guvern pe care noi o criticăm şi care autorizează Ministerul Finanţelor Publice "să introducă modificările corespunzătoare în volumul şi în structura bugetului de stat pe anul 2012". Or, acest fapt dovedeşte că, la momentul alocării sumei de 648,2 milioane de lei, aceasta nu era prevăzută legal în volumul şi structura bugetului de stat pe anul 2012 ca diferenţă între suma prevăzută în buget (224,9 milioane de lei) şi suma alocată (648,2 milioane de lei). În fapt, are loc o rectificare bugetară ilegală, non-transparentă a bugetului de stat, făcută de un Guvern care a anunţat o schimbare de conduită, respectiv a anunţat promovarea dialogului şi transparenţei. Hotărârea de Guvern, adică rectificarea bugetară, a cărei necesitate este recunoscută chiar de către Guvern, prin art. 3 din această hotărâre de Guvern, este ilegală, întrucât încalcă art. 15 alin. (2) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010 care statuează că: "Într-un an bugetar nu pot fi aprobate mai mult de două rectificări bugetare, şi acestea nu pot fi promovate în primele şase luni ale anului". Poate că Guvernul ar fi trebuit să dea o ordonanţă de urgenţă prin care să suspende luna aprilie din calendar, astfel încât luna aprilie să nu mai facă parte din anul 2012, astfel încât să nu se mai integreze în primele şase luni ale anului, şi rectificarea bugetară, astfel, să poată fi legală. Mai mult, conform art. 6 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, rectificarea bugetară poate fi făcută numai prin lege, nu prin hotărâre de Guvern. Fondul de rezervă este la dispoziţia Guvernului, dar nu la bunul plac al partidelor. Deşi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2012, şi-a dat singur mai multe derogări de la legislaţia în vigoare pentru a direcţiona sumele din fondul de rezervă către plata arieratelor, Guvernul îşi fură, de fapt, singur căciula şi astfel ne păcăleşte şi pe noi, pe toţi. Reducerea arieratelor, adică a datoriilor statului trecute de scadenţă, este o condiţie în acordul cu FMI, dar ea trebuie făcută prin câştiguri de eficienţă, nu prin împrumuturi sau prin reducerea unor cheltuieli sociale sau a investiţiilor. În loc de această soluţie, Guvernul Ungureanu a obligat mai multe ministere să renunţe la o parte din alocările bugetare, să verse banii în fondul de rezervă, adică în puşculiţa Guvernului, şi, de acolo, aceştia să ia o destinaţie strict electorală. Aceasta contravine flagrant art. 50 din Legea nr. 500/2002, care prevede că transferurile între ordonatorii principali de credite trebuie să aibă loc "fără afectarea fondului de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului". Or, prin astfel de donaţii, are loc o schimbare a destinaţiei utilizării unor resurse, folosindu-se ca instrument tocmai fondul de rezervă. Totodată, se şi introduce arbitrariul în alocarea şi realocarea resurselor, impus în mod subiectiv "de sus în jos". Întrucât rectificarea bugetară nu a fost operată, nu ştim care este sursa acestor bani. Guvernul a încălcat astfel principiul transparenţei politicii fiscal-bugetare, prevăzut la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 69/2010. Dar probabilitatea ca ei să provină din împrumuturi nu trebuie exclusă, având în vedere că România s-a împrumutat excesiv în primele trei luni ale acestui an, mai mult decât avea nevoie pentru acoperirea deficitului şi la costuri foarte, foarte ridicate. Numai de pe piaţa externă Ministerul Finanţelor Publice s-a împrumutat de 2,25 miliarde de dolari, şi de pe piaţa internă se intenţionează să se completeze această finanţare cu împrumuturi pentru crearea unui fond de rezervă alternativ de până la 4 miliarde de euro. Or, în condiţiile în care acest al doilea fond de rezervă, care a fost convenit cu organismele internaţionale ca un fel de mecanism de protecţie, nu are o bază legală şi nu apare în buget, există riscul uriaş ca banii respectivi să fie folosiţi, într-adevăr, în scop electoral. Aici trebuie spus că deficitul programat, de 1,9% din produsul intern brut pentru 2012, este periclitat şi de prefinanţări ale proiectelor europene pentru care nu este sigur că se vor primi banii din bugetul european, ceea ce agravează activismul şi arivismul politic al Guvernului Ungureanu de umflare şi utilizare arbitrară a fondului de rezervă. Oare Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu se împrumută pentru a cheltui în alegeri, făcând un soi de inginerie financiară care ne va îngreuna deficitul acestui an şi datoria în anii care urmează? Dacă da - şi opinia noastră este că aşa se va proceda -, asistăm la un jaf naţional în plină derulare. Este de datoria Guvernului să lase ţara fără datorii ascunse şi daca nu poate, atunci să plece cât mai repede cu putinţă. O altă întrebare pertinentă este: ce fac Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană? De ce nu dau peste mână acestui Guvern lacom? De ce îl obligă să se împrumute preventiv, dar apoi îl lasă să cheltuiască banii împrumutaţi pentru pomeni electorale? Prin această suplimentare de fonduri, Guvernul a încălcat principiul responsabilităţii fiscale, dar şi al eficienţei, ambele prevăzute în Legea nr. 69/2010. Sustenabilitatea finanţelor publice presupune ca, pe termen mediu şi lung, Guvernul să aibă posibilitatea să gestioneze riscuri sau situaţii neprevăzute fără a fi nevoit să opereze ajustări semnificative ale cheltuielilor, veniturilor sau deficitului bugetar cu efecte destabilizatoare din punct de vedere economic sau social. Or, iată că fondul de rezervă, care este şi trebuie utilizat numai pentru gestionarea riscurilor şi situaţiilor neprevăzute, suferă o ajustare semnificativă a cheltuielilor, fiind suplimentat de trei ori şi alocat inclusiv pentru plata de arierate şi de cheltuieli curente, punând astfel ţara în imposibilitatea de a mai gestiona alte riscuri sau situaţii neprevăzute fără alte majorări de cheltuieli. Pe de altă parte, principiul eficienţei cere ca deciziile de investiţii publice să fie bazate pe evaluare economică - evaluare care lipseşte cu desăvârşire din demersul actualului Guvern. În condiţiile resuscitării crizei din zona euro, care poate afecta costul împrumuturilor româneşti de pe piaţa internaţională, şansele ca economia să înregistreze creşterea programată, de 1,5% în 2012, scad. Scad vertiginos. Cu atât mai mult este inadmisibilă conduita Guvernului condus de domnul Mihai Ungureanu în administrarea banului public. În fapt, suplimentarea banilor din fondul de rezervă şi alocarea lor este bazată doar pe criterii politice, pe interese de partid şi ale coaliţiei aflate la guvernare. Astfel, distribuţia acestor sume în teritoriu arată alocarea preferenţială către primăriile şi consiliile judeţene controlate de partidele din arcul guvernamental. Astfel, 57% din sume s-au dus către PDL şi 13% din sume către UDMR. Această realocare politicianistă de resurse din fondul de rezervă este în evident divorţ cu angajamentul
de organizare corectă a alegerilor, pe care şi l-a asumat Guvernul Mihai Ungureanu în această vară. Această alocare suplimentară de fonduri este şi profund imorală. Într-o ţară sărăcită, care taie salariile bugetarilor, îngheaţă pensiile, taie indemnizaţiile mamelor, îşi vinde resursele naturale unor aventurieri pentru că nu are bani de investiţii, iată că se găsesc totuşi bani pentru primăriile şi consiliile judeţene ale puterii portocalii. Din suma de 150 de milioane de euro suplimentată şi alocată ilegal din fondul de rezervă, s-ar fi putut plăti: 875 de mii de pensii medii în România, 967 de mii de salarii minime lunare sau peste 1,1 milioane de indemnizaţii lunare pentru creşterea copilului. Derapajul Guvernului Mihai Ungureanu de la angajamentele asumate iniţial demonstrează justeţea solicitării exprese a Uniunii Social-Liberale la ultima întâlnire cu Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, de a fi sprijinit un Guvern care să aibă ca principală misiune pregătirea şi desfăşurarea corectă a alegerilor locale şi a celor parlamentare în acest an. Încălcarea autonomiei universitare, în cazul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş, de către acest Guvern Ungureanu Asta nu, niciodată! Doamnelor şi domnilor parlamentari, Guvernarea Partidului Democrat Liberal a distrus autonomia universitară atunci când a introdus în Legea educaţiei naţionale sintagme precum "ministerul controlează aplicarea autonomiei universitare" sau "Guvernul înfiinţează facultăţi" fără ca o astfel de procedură să pornească, aşa cum este firesc, de la senatul universităţii, aşa cum, de altfel, se întâmplă în orice ţară democratică din această lume. Decizia Guvernului de a modifica structura organizatorica a UMF Târgu-Mureş încalcă grav autonomia universitară, întrucât ea a fost luată fără consultarea senatului universitar, încălcându-se astfel legea, iar evaluarea şi validarea facultăţii şi a programelor de studii exclusiv în limba maghiară încalcă legile româneşti, dar şi directivele europene aplicabile în materie. Autonomia universitară este un concept fundamental, respectat în orice ţară democratică. Aceasta este o garanţie a conservării tezaurului cultural şi ştiinţific al oricărei naţiuni şi asigurarea unei previziuni şi a unor premise pentru dezvoltarea ei, prin stimularea învăţării la nivel superior, pentru cercetare şi pentru inovare. Acest concept are o încărcătură istorică aparte, fiind asociat progresului încă din Evul Mediu, de la fondarea primelor universităţi din lume, adică atunci când s-au înfiinţat universităţile de la Padova, de la Paris sau de la Oxford. De atunci şi până astăzi, încălcarea autonomiei universitare a avut loc în perioadele de dictatură, în perioadele de miopie politică, în perioadele în care naţiunile sunt greu încercate. De fiecare dată însă, când ataci universitatea, consecinţele pentru acea naţiune sunt nefaste. În România, autonomia universitară a fost recâştigată odată cu recâştigarea valorilor democratice, în 1989, iar Constituţia statuează foarte clar că "autonomia universitară este garantată". Acest concept a fost dezvoltat în Legea învăţământului, din 1995, şi preluat în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, care stipulează că autonomia universitară este unul dintre principiile ce guvernează învăţământul superior şi precizează că "autonomia universitară dă dreptul comunităţii universitare să îşi stabilească misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare". Acest articol de lege este unul dintre cele care au supravieţuit procesului de malformare a Legii educaţiei naţionale, atunci când actuala putere a impus viziunea portocalie asupra autonomiei universitare, asupra educaţiei, adoptând textul legii prin angajarea răspunderii şi adoptarea ei în această modalitate netransparentă pentru a elimina din cadrul dezbaterii procedeele democratice de dezbatere şi mediere de aici, din Parlamentul României. Recenta decizie a Guvernului Ungureanu, de a modifica structura organizatorică a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş, înfiinţând o facultate cu predare exclusiv în limba maghiară, încalcă grav nu numai Constituţia României, nu numai Legea educaţiei naţionale, prin nerespectarea deciziilor senatului universitar, deci a autonomiei universitare, încalcă şi alte prevederi din legile naţionale. Dar în continuare vom arăta ce reglementări europene s-au încălcat prin reglementarea acestei facultăţi cu predare exclusiv în limba maghiară. Astfel, putem spune despre această hotărâre a Guvernului că este, în primul rând, o decizie cu caracter, de asemenea, penal. Aceasta pentru că, în conformitate cu Legea educaţiei naţionale şi legislaţia pentru asigurarea calităţii învăţământului superior, nerespectarea standardelor de asigurare a calităţii în învăţământul superior intră sub incidenţă penală. Conform legislaţiei privind calitatea în învăţământul superior, dar şi prevederilor şi acordurilor europene emise în cadrul Procesului Bologna, toate programele de studii care funcţionează în România trebuie să fie supuse procedurilor de evaluare privind asigurarea calităţii, în vederea validării prin autorizare şi, ulterior, prin acreditare. De asemenea, Legea educaţiei naţionale prevede în mod expres că autorizarea şi acreditarea programelor de studii se realizează în mod distinct pentru fiecare limbă de predare. Or, în cazul nostru, acest lucru nu s-a întâmplat. Guvernul a acordat pentru trei programe de studii statutul "autorizat să funcţioneze provizoriu", şi anume asistenţă medicală generală - în limba maghiară, medicină - în limba maghiară, farmacie - în limba maghiară, fără ca Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior să parcurgă etapele legale de evaluare a acestor programe de studii nou-create prin această hotărâre de Guvern. Aşadar, prin aceste decizii de ignorare a legislaţiei naţionale, dar şi europene în materie de autonomie universitară, Guvernul a intrat în sfera penală, descrisă clar în legile pe care le-am menţionat. Hotărârea privind UMF din Târgu-Mureş intră în conflict cu reglementările europene în domeniu. Programele de studii din domeniul ştiinţelor medicale (medicină generală, stomatologie, moaşe, farmacie) intră sub incidenţa unor reglementări speciale ale Uniunii Europene, unele cu statut de directivă europeană, cu putere normativă mai puternică decât legile româneşti, şi voi da ca exemplu Directiva Europeană 2005/36 CE care prevede obligativitatea ca absolvenţii învăţământului medico-farmaceutic să deţină terminologia necesară activităţii profesionale în limba ţării unde studiază. Nerespectarea acestei reglementări, inclusiv a celor ce vizează calitatea programelor de studii şi limba de predare, va face imposibilă recunoaşterea la nivel naţional şi la nivel european a diplomelor obţinute de studenţii care vor frecventa Facultatea de Medicină în care se va preda exclusiv în limba maghiară. Hotărârea privind UMF din Târgu-Mureş încurajează, de fapt, separatismul, segregaţionismul şi nicidecum, domnule prim-ministru, multiculturalismul. Cadrul aşa-zis legal pe care UDMR şi PDL l-au invocat în tot acest demers este art. 363 din Legea educaţiei naţionale. Potrivit acestuia sunt declarate universităţi multiculturale şi multilingve următoarele : (1) Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, în limbile română, maghiară şi germană; (2) Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş, în limbile română şi maghiară; (3) Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş, în limbile română şi maghiară. Hotărârea de Guvern însă, pe care o încriminăm aici, nu ţine cont de realităţile obiective din cadrul UMF din Târgu-Mureş. În această universitate, doamnelor şi domnilor parlamentari, trebuie să ştiţi că se predă în limba maghiară din 1946. Ea fost înfiinţată ca un institut de învăţământ superior independent, cu profil medical şi funcţionează, aşadar, de multe decenii în mai multe limbi, iar mai recent, funcţionează şi un program în limba engleză. La momentul adoptării acestei hotărâri de Guvern, din cei peste 4 500 de studenţi înscrişi la universitate, aproximativ 58% urmează cursuri în limba română, 39% urmează şi astăzi cursuri în limba maghiară, şi 3% în limba engleză. Practica la capul bolnavului a studenţilor de la limba maghiară se făcea, într-adevăr, în limba română. S-a renunţat la acest principiu didactic. Prin această hotărâre de Guvern, Guvernul nu oferă oportunităţi multiculturale tinerilor maghiari, ci doar introduce segregarea pe criterii etnice, promovată de reprezentanţii politici ai unei minorităţi, chiar în pofida intereselor acestei minorităţi, chiar împotriva protestelor venite şi din rândul studenţilor de etnie maghiară. Doamnelor şi domnilor, Uniunea Social-Liberală a prezentat această moţiune şi a prezentat, de fapt, cum stau lucrurile în România anului 2012. Este limpede că Guvernul nu a făcut nicio analiză în niciuna din situaţiile prezentate mai sus. Deciziile pe care le-a luat sunt rezultatul unui şantaj, iar Guvernul Ungureanu preferă să îşi asume decizii iresponsabile doar pentru a rămâne cocoţat în funcţiile de conducere. Nu a existat nicio strategie, dimpotrivă, reprezentanţii Guvernului par duşi de val. Transparenţă zero, dezbatere publică zero, deşi au promis şi transparenţă, şi dezbatere. Suntem în faţa unor realităţi crunte, păguboase pentru România şi pentru cetăţenii acestei ţări, cei care plătesc taxele şi impozitele. Impunerea acestor măsuri de către Guvernul Ungureanu afectează atât prezentul, dar mai cu seamă afectează viitorul României şi al generaţiilor acestei ţări. Prim-ministrul, celelalte autorităţi implicate în problemele expuse, care nu au arătat nicidecum o abordare responsabilă şi nu au promovat politici în concordanţă cu interesele României şi cu interesele românilor cred că ar trebui să aibă în vedere problemele ridicate în această moţiune. Lipsa de profesionalism şi responsabilitate, prejudiciile aduse cetăţenilor români, abandonarea intereselor naţionale, nepăsarea faţă de situaţia economică a ţării, creşterea sărăciei şi polarizarea societăţii fără precedent, lipsa de transparenţă, derapajul democratic în gestionarea problemelor importante ale ţării, minciuna, lipsa unei perspective de ameliorare a problemelor mari economice ale acestei ţări, dar şi a problemelor sociale îi determină pe semnatarii moţiunii să ceară demiterea Guvernului, prin votul afirmativ acordat prezentei moţiuni de cenzură. Pentru toate aceste motive, vă invităm vineri, stimaţi colegi, de la ora 9.00, să dăm un vot, pentru ca această moţiune de cenzură să poată, să aibă puterea, prin votul dumneavoastră, să dea jos Guvernul Ungureanu. Vă mulţumesc. (Aplauze)
|
|
