|
|
Domnul Herman Van Rompuy (preşedintele Consiliului European): Domnule preşedinte,
Onorabili membri,
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Doamnelor şi domnilor,
Este un privilegiu, o onoare şi o plăcere să mă adresez acestei instituţii. Un Parlament în care au loc atât de multe dezbateri şi în care se fac auzite atât de multe voci. Voci care, astăzi, provin din întregul spectru al societăţii româneşti. Şi vă mulţumesc pentru această invitaţie de a-mi alătura vocea, o voce europeană, acestui cor în prima mea alocuţiune publică în România. Se întâmplă că ne întâlnim astăzi la exact 7 ani după ce România, Bulgaria şi cele 25 de ţări membre au semnat intrarea României în Uniunea Europeană la 25 aprilie 2005, la Luxemburg.
Mi-aţi oferit o bucurie foarte mare să pot să vă felicit pentru cei cinci ani în calitate de membri şi pentru toţi anii de pregătire, care au schimbat ţara dumneavoastră într-un stadiu în care este greu să recunoaştem situaţia dinainte, chiar dacă România aparţinea de mult familiei europene. Pentru majoritatea naţiunilor din Uniune acest lucru este evident. Þara dumneavoastră a aderat doar acum cinci ani, dar deja nu ne putem imagina o Uniune Europeană astăzi fără România.
V-am vizitat ţara pentru prima oară în 1974, împreună cu o delegaţie de politicieni tineri din partidul meu. Aveam 26 de ani pe atunci, chiar dacă mi-am spus că n-o să vizitez nicio ţară comunistă, aceasta a fost singura excepţie pe care am făcut-o până în 1989. Fără să intru în amănunte, a fost o călătorie intrigantă atunci, în 1974. Am avut nişte discuţii oficiale – oficiale, subliniez – cu tineri români şi am înţeles şi din ce nu se spunea, la fel de mult cât şi din cele spuse.
Dragi colegi,
Eram mult prea sincer pentru gazdele mele, astfel încât vizita oficială s-a încheiat după două zile, când eu am fost exilat la Marea Neagră, într-o staţiune, departe de Bucureşti, dar aproape de locul în care poetul Ovidiu a fost exilat acum 2.000 de ani.
M-am întors în 1990, ca observator al primelor alegeri prezidenţiale libere. Am fost uimit de entuziasmul pentru libertate, dar şi de evidenta sărăcie extremă. Țara dumneavoastră a ocupat un loc foarte important pe harta mea mentală a Europei, aflându-vă la întretăierea dintre diverse influenţe culturale, dintre est, vest şi Balcani, iar mai demult la întretăierea dintre Imperiile Austriac, Rus şi Otoman, şi fiind o ţară unică în regiune, prin moştenirea lăsată de Roma antică, nu în ultimul rând, în limba dumneavoastră.
În tinereţe am citit cartea faimoasă a lui Virgil Gheorghiu "Ora 25", care m-a impresionat foarte profund. De fapt, am citit în limba franceză această carte care descria cruzimea primei jumătăţi a secolului, când valoarea individului nu mai însemna nimic în faţa marilor forţe ale istoriei. Această carte a fost publicată în 1949. Tocmai lumea nemiloasă descrisă în romanul lui Gheorghiu era cea căreia întemeietorii Europei voiau să îi pună capăt. Aventura a început în 1950, cu oameni de stat din şase ţări din Europa de Vest. Fiecare avea o altă cultură, o altă viziune asupra politicii, vorbeau limbi diferite. Şi totuşi aveau în comun ceva esenţial: proiectul european s-a născut din ideea că nu vom fi prizonieri ai istoriei noastre, ci vom putea să o depăşim şi, împreună, să construim un nou viitor.
Să facem pace ca să construim viitorul – iată ce au început, acum trei generaţii, Franţa, Germania şi alte ţări. Să înlocuim câmpul de luptă însângerat cu sălile de negociere de la Bruxelles. Să lăsăm la o parte vechile rivalităţi cu privire la frontiere sau la minorităţi şi să le înlocuim cu voinţa de a trăi împreună, de a simţi că aparţinem unii altora.
Aceste valori sunt în continuare miezul uniunii noastre, ele formează în continuare o forţă puternică a schimbării, şi astăzi ne amintesc determinarea unor ţări precum Croaţia şi Serbia de a abandona umbrele trecutului şi de a trăi la înălţimea vocaţiei lor europene. Þara dumneavoastră a beneficiat în mod considerabil de pe urma aderării la Uniunea Europeană, astfel încât în cadrul celor 27 de ţări membre există dorinţa de a continua acest proces cu ţările care îndeplinesc criteriile necesare aderării. Trebuie să punem capăt dezbinărilor care au mai rămas în Europa, în special în Balcanii de Vest. Am încredere că orice chestiuni bilaterale pot fi soluţionate în spiritul cooperării şi al bunei vecinătăţi. În acest sens, acordul la care aţi ajuns acum două luni cu Serbia a constituit un început.
Toate sensibilităţile legate de trecut le cunoaştem cu toţii, dar, lăsând toate aceste sensibilităţi la o parte, intrarea Balcanilor de Vest în Uniunea Europeană va pune definitiv capăt istoriei îndelungate de conflicte. Uniunea Europeană este o uniune de drepturi şi de valori. Numai prin respect mutual şi prin toleranţă putem să păstrăm acest sentiment, această convingere că noi, ca europeni, în diversitatea noastră, împărtăşim un destin comun. Toleranţa şi respectul între ţări şi în cadrul ţărilor sunt datoria fiecărui guvern, este datoria fiecărui guvern ca nicio minoritate sau niciun grup să nu fie tratat ca cetăţeni de rangul al doilea.
În mod regretabil, curentele populismului afectează procesul de integrare europeană, libera circulaţie a persoanelor, respectând condiţiile. Ştiu că mulţi români dau o importanţă foarte mare acestui lucru, şi sunt de acord. Libertatea de mişcare, libertatea de acces la servicii şi muncă sunt valori de bază ale Uniunii Europene şi ale statului de drept, un semn al civilizaţiei. Iar în acest spaţiu nu există loc pentru stigmatizare, aşa cum se întâmplă în unele ţări în zilele noastre.
Intrarea României în zona Schengen este una dintre aceste probleme. Am discutat azi-dimineaţă din nou cu preşedintele Băsescu despre acest lucru. De fapt, toţi liderii europeni au subliniat nu o dată în reuniunile noastre că condiţiile legale pentru accederea României la Spaţiul Schengen au fost îndeplinite. Ultima întrunire a fost în martie, iar discutând cu miniştrii de interne s-a pus problema accederii României şi Bulgariei în septembrie. Şi mă bucur că România are încredere şi ia măsuri la problemele de graniţă şi de coordonare a poliţiei de graniţă. În aceste condiţii, România devine un punct de intrare sigur în Spaţiul Schengen. Sunt convins că controlul frontalier este o problemă care pune şi probleme bugetare, dar aceste opţiuni sunt necesare pentru a se ajunge la înălţimea standardelor şi pentru ca o ţară să îşi asume responsabilitatea de membru al Uniunii Europene.
Domnule preşedinte,
Doamnă preşedinte,
Doamnelor şi domnilor,
Daţi-mi voie să spun câteva cuvinte despre criza economică şi financiară, despre munca pe care am făcut-o în Europa pentru a depăşi acest lucru, dar şi despre impactul crizei asupra imaginii Uniunii Europene. De la declanşarea sa, acum doi ani, această criză a determinat o activitate foarte intensă în Uniunea Europeană. Prioritatea noastră a fost dublă, de a depăşi criza, prin măsuri de urgenţă, prin punerea la dispoziţie a unor fonduri de salvare, dar şi, pas cu pas, de a pune la punct o guvernare economică pentru evitarea unor probleme viitoare.
Această criză în zona euro a revelat un proces accelerat. Puse în faţa unor probleme fără precedent, ţările au decis, cu responsabilitate şi cu un simţ al solidarităţii, să ia măsuri, şi în aceasta şi România şi-a jucat rolul său, rămânând unită cu ceilalţi membri ai Uniunii Europene, făcând faţă responsabilităţilor sale şi pe plan intern, astfel încât, în linie cu tratatele europene, euro va deveni şi moneda dumneavoastră. România a semnat un alt tratat, pentru o mai bună disciplină fiscală. Participarea României în acest sens este foarte apreciată, ca semn al încrederii şi ca un vot de încredere pentru viitor.
O ratificare rapidă este crucială acum şi contez şi pe acest Parlament în acest sens. Tratatul va contribui la prevenirea unor crize de datorii viitoare şi demonstrează determinarea noastră politică de a depăşi criza curentă.
Azi-dimineaţă, preşedintele Băsescu mi-a prezentat măsurile pe care le-a luat România pentru a face faţă crizei, deciziile dificile pentru a restaura încrederea în piaţă, bugetul şi reformele structurale. Aceste decizii produc deja rezultate. După o recesiune profundă, creşterea a revenit şi se preconizează că va continua anul acesta şi anul viitor. Un aspect extrem de important este faptul că şomajul a scăzut.
Aş dori să încurajez eforturile viitoare ale Guvernului român pentru a depăşi această criză şi sper ca Parlamentul să sprijine acest efort.
Românii au acceptat cu stoicism eforturile solicitate de UE şi de FMI. Există însă şi nemulţumire profundă, şi frustare, iar acest lucru este de înţeles. De aceea, este important să lucrăm cu onestitate şi cu un spirit al corectitudinii. Situaţia economică în întreaga Europă este foarte diferită. Totuşi, trebuie să ne adaptăm modelele acestei economii în schimbare. De aceea, în cadrul Consiliului European am prioritizat creşterea structurală şi ocuparea forţei de muncă. Nu există soluţii simple. Din cauza faptului că situaţia bugetară în multe ţări membre este foarte strânsă, nu este o soluţie să intrăm în deficit bugetar. Putem totuşi să încurajăm reformele structurale în fiecare ţară membră, dar asemenea reforme durează. Totuşi, ele pot da roade impresionante, în final.
Vă putem asigura că bugetele naţionale şi europene pun ca prioritate cheltuielile care duc la creşterea economică. De pildă, investiţiile în conectivitate şi energie, în telecomunicaţii şi transporturi – şi facem acest lucru. România este angajată activ pentru a pune aceste priorităţi pe agenda sa, iar la nivelul Europei facem acest lucru, de asemenea. Este una dintre cheile viitoarelor negocieri în ce priveşte bugetul central al UE pentru perioada 2014–2020.
Aici şi România are o provocare foarte mare, o utilizare bună a fondurilor europene. Este un factor-cheie, astfel încât să se poată utiliza şi procesa fondurile disponibile, să se rezolve slăbiciunile, mai ales în ce priveşte eficacitatea Guvernului şi reforma vechilor întreprinderi publice. Bineînţeles, continuarea luptei împotriva corupţiei nu e numai o nevoie economică. Ceva trebuie făcut pentru a spori competitivitatea şi pentru a atrage investitori, pentru societate în ansamblul său, pentru o sporire a sentimentului de justiţie şi de corectitudine.
Doamnelor şi domnilor,
Am convingerea fermă că, dacă în fiecare ţară membră aceste probleme se rezolvă pe plan intern, Europa va fi cel mai atractiv continent în care oamenii să trăiască şi să lucreze, să creeze bunăstare şi s-o cheltuiască într-o societate democratică pentru toţi cetăţenii. Dar noi, politicienii, trebuie să lucrăm din răsputeri pentru a-i convinge pe cetăţeni că aceste lucruri sunt posibile chiar şi într-o lume în rapidă schimbare. Nu e vorba numai despre măsuri şi reforme în sine, ci e vorba de a obţine sprijinul publicului, de a-i atrage pe cetăţeni de partea noastră. În întreaga Europă toate sondajele confirmă acest lucru.
Mişcările naţionaliste şi extremiste sunt în creştere, iar multe dintre ele dau vina numai pe "Bruxelles" pentru veştile proaste. Există o singură soluţie, să spunem adevărul, să spunem lucrurilor pe nume, aşa cum sunt ele. Acest lucru este singura opţiune pentru a rămâne credibili.
Peste tot în Europa există oameni care cred că ţara lor poate să supravieţuiască singură într-o economie globalizată. Este mai mult decât o iluzie, este o minciună! Politica nu se face din sloganuri, din exploatarea fricii. Niciodată nu s-a putut clădi ceva pe frică. Azi, mai mult decât oricând, trebuie să transformăm frica în speranţă. Speranţă pentru noua generaţie, o speranţă într-un viitor mai bun. Depăşirea crizei va da oamenilor o perspectivă mai luminoasă şi va dezlănţui o energie pozitivă. Politicienii trebuie să conducă, să deschidă calea pentru binele public, pe termen lung. Să ne gândim nu numai la viitoarele alegeri, ci şi la locul pe care acestea îl vor ocupa în cărţile de istorie şi la impactul acţiunilor pe care le vom întreprinde – sau nu – asupra generaţiilor viitoare.
Doamnelor şi domnilor,
Dragi colegi,
Timp de decenii cuvântul Europa a însemnat speranţă. A fost un sinonim al păcii şi al prosperităţii. În ciuda dificultăţilor, trebuie să păstrăm această ecuaţie. Este sarcina generaţiei noastre de lideri politici să facem ca Europa să redevină o sursă de speranţă, să fim fideli Imnului Uniunii Europene, "Oda bucuriei" de Beethoven.
A fost un privilegiu să vă adresez acest mesaj aici în această dimineaţă, în acest Parlament, în Bucureşti.
Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)
|
|
