Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Alina-Ştefania Gorghiu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Bună dimineaţa!

Declar deschisă şedinţa de declaraţii politice.

De data aceasta, o să începem cu reprezentanţii Grupului parlamentar al PSD. Minute alocate 31.

Domnul Florin-Cristian Tătaru nu este în sală, Vasile Mocanu, Ioan Stan, Dorel Covaci, domnul Pâslaru nu este, doamna Manuela Mitrea, Costică Macaleţi, Victor Cristea, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Filip Georgescu.

Domnul Stragea, vă invit la microfon. Aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Învăţământul românesc, o continuă reformă".

De bună seamă, ştim cu toţii că, în ultimii 22 de ani, învăţământul a fost ramura cea mai reformată a sistemului de stat. De 22 de ani încercăm să reglăm educaţia copiilor noştri, viitorul acestei ţări, educaţia fiind una dintre cele mai importante misiuni pe care le avem pe acest pământ. Prin desele încercări de a reforma un sistem şubrezit, prin desele încercări de a aplica în acest sistem rezultatul cercetărilor psihologice contemporane, nu s-a reuşit decât bulversarea unor generaţii de elevi.

În cadrul curriculumui modern, înţeles ca o totalitate a activităţilor educative - formale, nonformale, informale, incluzând noi forme de organizare - interdisciplinaritatea, instruirea diferenţiată, responsabilităţile profesorului s-au extins, tinzând spre nelimitat. Acesta se confruntă permanent cu aglomerarea sarcinilor, dar şi cu obligaţia de a susţine demersuri şi atitudini în opoziţie. Ca argument ştiinţific în sprijinul acestei probleme, putem cita opinia unui cercetător în domeniu. E. E. Geissler care sintetizează contradicţiile dinte rolul şi îndeplinirea lor de către profesor: ca informator, transmite, păstrând distanţa rece impusă de ştiinţă, dar oferă, în acelaşi timp, elevilor valori şi este preocupat de formarea - dezvoltarea personalităţii elevilor; ca partener al elevului, sfătuieşte, apelează, îndrumă, sancţionează, frânează, în timp ce în calitate de examinator, se străduieşte să fie cât mai obiectiv; ca model, oferă şi stabileşte cerinţe morale, dar ca aspect se axează pe predare şi instruire morală. Se impune astfel, ca o evidenţă, fenomenul conflictualităţii la nivelul rolurilor profesorului! Teoretic, dar şi practic, pornind de la premisa că educaţia se sprijină pe patru piloni importanţi: a învăţa să ştii, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti împreună cu alţii şi a învăţa să fii, profesorul trebuie să fie partener, examinator, informator, distribuitor de şanse, model şi specialist.

Deja este prea mult! Sunt şi profesorii oameni. Plătiţi prost de cele mai multe ori, se străduiesc şi foarte mulţi reuşesc să transmită generaţiilor viitoare cunoştinţe, valori şi să fie pentru aceştia adevărate modele demn de urmat.

Sunt imperios necesare intervenţiile Guvernului în acest sistem. Bacalaureatul diferenţiat este o măsură cerută de multă vreme de elevi, profesori şi sindicate. Este greu să faci legi bune atunci când lipseşte dialogul social. Aşa a fost adoptată legea actuală a învăţământului: fără a dialoga cu partenerii educaţionali, fără a dialoga cu sindicatele, cu părinţii şi nici măcar, culmea, cu Parlamentul. Urmările le trăim astăzi, când vedem greutatea de a implementa o lege făcută pe genunchi. Clasa pregătitoare nu are sală de clasă, dacă are, atunci nu este mobilier, dacă este mobilier, atunci nu are dascăl, şi dacă are şi dascăl acesta este neexperimentat cu această grupă de vârstă.

Deci încotro? Vom continua să judecăm şi să condamnăm vinovaţi fără vină? Fără a dori să fac din aceste observaţii o pledoarie, consider că exerciţiul de a reflecta se impune pentru a restabili cel puţin un minim echilibru într-o zonă a societăţii deja mult prea controversată.

Urez, acum, la debut de an nou şcolar, din tot sufletul, copiilor, părinţilor şi dascălilor de pretutindeni un an plin de succese şi împliniri, un an mai bun din toate punctele de vedere, să fie sănătoşi şi să ne facă cinste!

Vă mulţumesc.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc, domnule Stragea.

Din partea Grupului parlamentar al PDL îl invit la declaraţia politică pe domnul Apostolache. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

În declaraţia politică de astăzi voi aborda un subiect care a făcut obiectul multor articole de presă din ultima perioadă.

Este vorba de situaţia din localitatea Drajna, din judeţul Prahova, unde primarului Gonţea Violeta, ales la alegerile locale din acest an, i se încalcă dreptul de reprezentare a intereselor comunităţii locale, care i-a acordat încredere prin vot.

Ca urmare a presiunilor exercitate de fostul primar PNL, Gavrilă Mihai, şi de preşedintele PNL Prahova, Mircea Roşca, prefectul judeţului a emis în luna iulie ordinul de încetare a mandatului de primar al doamnei Gonţea Violeta, pe motiv că ar fi incompatibilă pentru că a deţinut o perioadă atât funcţia de primar, cât şi funcţia de membru în consiliul de administraţie al unei şcoli din localitate.

Secretarul unităţii administrativ-teritoriale, care este şi nepoata fostului primar, a trimis prefectului o adresă prin care îi cerea acestuia să emită ordinul de încetare a mandatului, pentru că doamna primar s-ar afla în stare de incompatibilitate.

Prefectul a acţionat imediat, că doar a fost pus în funcţia respectivă politic şi nu pe baza aptitudinilor sale profesionale, şi a emis un ordin nelegal şi vătămător. Spun că este nelegal şi vătămător pentru că doamna primar şi-a dat demisia din consiliul de administraţie al şcolii în termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Şi cum culoarea politică a primarului a contat în decizia prefectului, şi nicidecum prevederile legale, acesta a emis ordinul de încetare de drept a mandatului de primar, pentru că, nu-i aşa, opoziţia trebuie, încet-încet, să rămână fără primari, chiar dacă aceştia au primit mii de voturi din partea cetăţenilor.

Dacă în cazul unui primar PNL, condamnat la un an de închisoare cu suspendare, prefectul evită să emită ordinul de încetare de drept a mandatului, în cazul primarului PDL din Drajna prefectul a acţionat imediat, că, nu-i aşa, un condamnat trebuie să conducă în continuare destinele unei localităţi, în timp ce un om onest trebuie să meargă acasă.

Doamna primar din Drajna s-a adresat justiţiei, care a suspendat, în primă fază, ordinul prefectului, după care a respins cererea de anulare a actului administrativ, ca fiind neîntemeiată, doamna primar având dreptul să facă recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Dincolo însă de aceste aspecte, situaţia este foarte gravă din următoarele motive.

În primul rând, acţiunea prefectului a fost una pur politică, prefectul trebuind să se menţină, conform statutului său, în zona neutralităţii politice.

În al doilea rând, această acţiune a perturbat grav activitatea administraţiei din Drajna, cu efecte negative asupra intereselor comunităţii.

În al treilea rând, se creează un precedent periculos, în sensul că orice prefect care va veni va încerca să folosească aceleaşi metode pentru a intimida sau influenţa activitatea aleşilor locali.

În al patrulea rând, nu s-a ţinut seama de faptul că doamna primar a renunţat, prin demisie, în termenul legal la calitatea de membru în consiliul de administraţie al şcolii, calitate pe care, de facto, o pierduse din momentul în care copilul său a terminat şcoala, doamna primar făcând parte din consiliul de administraţie ca reprezentant al părinţilor.

Nu în ultimul rând, dacă ajungem să acuzăm de incompatibilitate o persoană aleasă că a făcut parte dintr-o structură de conducere a unei şcoli - calitate în care era neremunerată - şi să-şi piardă mandatul încredinţat prin vot de cetăţeni atât de uşor, înseamnă că destabilizăm întreg sistemul administrativ din România şi că golim de conţinut toate funcţiile publice alese, acest fapt având consecinţe grave în planul reprezentării intereselor cetăţenilor şi al valorilor statului de drept.

Plecând de la această situaţie, fac apel la toate forţele politice să se menţină, în ceea ce priveşte lupta politică, în limite normale, pentru că altfel patima politică va distruge încet-încet societatea românească şi statul de drept.

Vă mulţumesc.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul Béres, de la Grupul parlamentar al UDMR.

Domnul Béres Vasile Ştefan:

Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Un strigăt în disperare al Maramureşului istoric".

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Apelul meu de astăzi diferă mult de declaraţiile politice obişnuite, de tenta lor critică sau chiar uneori dură intentată Guvernului. Nici măcar nu doresc să atrag atenţia asupra unor probleme care apar instantaneu sau persistă de multă vreme. Vorbim de ceva mult mai serios, de o realitate care poate să reînvie încrederea - sau să o spulbere definitiv şi irevocabil - în cei ce conduc şi încearcă să demonstreze că direcţia în care ne îndreptăm este fundamentată, corectă şi necesară.

Povestea începe cu foarte mulţi ani în urmă. Undeva în anii ‘70, când dictatura comunistă în floare făcea şi lucruri gândite, fundamentate, cea ce noi astăzi de multe ori omitem, consumul de apă al municipiului Baia Mare în dezvoltare puternică industrială depăşea mult capacitatea lacului de acumulare de la Firiza. Dezvoltarea socială, creşterea numerică a populaţiei necesita, la fel, o mărire a capacităţii de furnizare către populaţie a apei potabile. Soluţia a fost barajul de acumulare de la Runcu, în versantul nordic al Gutâiului, pe valea Marei, care, legat cu lacul Firiza, rezolva problema amintită anterior. Capacitatea de acumulare conform proiectului este de 27 de milioane de metri cubi de apă, un potenţial ce ar putea rezolva o serie de probleme cu care se confruntă mai bine de zece-douăsprezece localităţi din Maramureşul istoric: Mara, (Deseşti) Hărniceşti, sat Şugatag, Giuleşti, Vadu Izei, Bocicoiu Mare, (Rona de Jos), Sarasău, (Câmpulung la Tisa, împreună) şi cu municipiul Sighetu Marmaţiei.

Dispariţia consumului de apă industrială din Baia Mare, precum şi încetinirea expansiunii municipiului din punct de vedere al populaţiei generează un surplus de apă în lacul de acumulare de la Runcu, apă ce ar putea rezolva definitiv punctul cel mai vulnerabil al localităţilor amintite anterior. Soluţia este simplă. Se cere a fi proiectată o bifurcaţie din galeria principală pentru o conductă de 600 către localităţile în cauză şi introdusă în proiectul iniţial, care se apropie de finalizare. Demersul nostru pentru această modificare a proiectului iniţial sau, mai bine zis, suplimentarea proiectului iniţial, pas ce trebuie făcut de către Ministerul Mediului şi Pădurilor, ţine de mai bine de un an şi jumătate, fără niciun rezultat. Ne apropiem de momentul în care construcţia barajului va depăşi faza la care s-ar mai fi putut încorpora ramificaţia necesară pentru alimentarea cu apă potabilă a unei mari părţi din Maramureşul istoric, să beneficieze şi populaţia din această zonă de o apă curată, potabilă şi autohtonă, la care dictatura comunistă nu a binevoit să gândească.

Durerea este că nici în ziua de astăzi cei ce cer poporului să-i susţină la putere, făcând abstracţie de momentul în speţă, ignoră total sau nu realizează că o gafă uriaşă se apropie să se materializeze, gafă ce nu poate fi reparată niciodată. Soluţia este a momentului, care, dacă se ignoră, se depăşeşte sau nu se dă importanţă, va avea repercusiuni, care, din punct de vedere economic, nu se mai pot explica şi se suprapun peste ideea lezării voite a bunăstării populaţiei şi ignorarea exploatării capacităţilor industriale construite ale ţării.

Acum sau niciodată! Rog şi totodată cer măsuri mai mult decât urgente din partea Ministerului Mediului, în numele a 150 de mii de oameni, maramureşeni, să nu-i lase fără apă, atât de necesară şi, culmea, existentă la ora actuală, disponibilă pentru utilizare. Eu cred că bunăvoinţa celor ce încercă să conducă această ţară şi popor chinuit peste măsură, din punct de vedere economic, ceea ce nu se explică dacă luăm în considerare resursele existente, nu se poate pune la îndoială. Deci, în acest moment crucial pentru rezolvarea unei probleme uriaşe pentru noi, maramureşenii, cred că putem conta ferm şi fără derapaje că se va rezolva o simplă deviere, bifurcaţia conductei principale, prin care viaţa a 150 de mii de oameni se va schimba definitiv şi irevocabil pentru totdeauna, cunoscând vulnerabilităţile sistemului actual de apă potabilă existentă în Sighetu Marmaţiei şi împrejurimi.

Mulţumesc.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

În ordine, domnul Florin-Cristian Tătaru are cuvântul.

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte: "Dezvoltarea durabilă şi ţintele de dezvoltare ale economiei româneşti acum şi în viitor".

Stimaţi colegi,

Am dorit să mă adresez astăzi dumneavoastră pentru a pune în discuţie o problemă pe care eu o consider vitală, şi anume dezvoltarea durabilă.

S-au scris multe, s-au făcut o mulţime de strategii şi de planuri, avem parte şi de expertiză europeană şi chiar de strategiile care sunt funcţionale în acest domeniu. Toate programele operaţionale şi naţionale sunt de fapt strategii de dezvoltare durabilă, sectoriale, şi care ar trebui să ducă la atingerea obiectivelor, cu condiţia atragerii majorităţii fondurilor europene, cu condiţia absorbirii acestora.

Problema pe care o ridic şi pe care sigur o cunoaşteţi este că, fără un sprijin suplimentar, cu resurse împrăştiate în toate domeniile, unele sectoare care pot deveni strategice, în sensul de motoare de dezvoltare economică, rămân într-un stadiu lent de dezvoltare. Din punctul meu de vedere, în ritmul actual, nu vom ajunge nicăieri sau, dacă vom reuşi, va fi într-o perioadă extrem de îndelungată de timp. Or, aceasta înseamnă un handicap, înseamnă o greşeală sau rea-voinţă. Oricare din acestea sunt o ruşine pe obrazul nostru, al tuturor.

Supravieţuirea astăzi nu mai este un model de trai, stimaţi colegi, trebuie să vrem mai mult pentru că putem mai mult. Îmi veţi spune, poate, că visez, însă vă spun că economiile - model - şi nu vorbesc neapărat de economiile puternice - au găsit nişe de dezvoltare, cărora le-au acordat o atenţie şi o importanţă deosebită, au alocat fonduri mai multe, au pregătit politici inteligente pe termen mediu şi lung şi au ieşit din neputinţă. Unele dintre aceste economii nici nu au intrat în recesiune.

Din anii '90, în România, au fost definite ca domenii prioritare după prăbuşirea industriilor: infrastructura, IT&C, turismul, agricultura şi mediul, însă niciuna dintre acestea nu a primit un sprijin semnificativ. Toate sectoarele au primit firimituri din bugetul de stat, care, până la urmă, le-a asigurat statutul de pretendent la fonduri publice şi atât. Uneori şi corupţia le-a distrus evoluţia. Eu ştiu că avem atât de multe localităţi fără apă şi fără canalizare, avem şcoli nereparate, avem spitale fără condiţii decente, dar eu vă spun astăzi cu toată responsabilitatea: această stare de lucruri, aceste neajunsuri le avem pentru că am rămas în aceeaşi concepţie că trebuie să dezvoltăm totul şi nimic.

Trebuie să fim conştienţi că, într-o lume puternic concurenţială, trebuie să ne găsim locul şi rolul şi, pentru că întotdeauna am avut ceva de spus în acest colţ de lume, sunt sigur că vom reuşi să ne găsim menirea, afirmată în mod puternic şi vizibil pentru această ţară.

Ca atare, vin în faţa dumneavoastră şi vă cer, stimaţi colegi, să îndrăznim să concepem un viitor mai bun pentru această ţară, să avem curaj să mergem pe dezvoltarea predilectă a unor domenii sau sectoare care să scoată o dată pentru totdeauna economia şi societatea din neajunsuri. Cine spune că nu se poate este fie ignorant, fie prins în modurile precare de existenţă ale noastre de până acum.

Vă provoc deci să găsim şi să găsiţi, să susţinem şi să susţineţi ceea ce aduce o dezvoltare durabilă, aşa cum funcţionează în toate statele civilizate. Ne plângem că a fost secetă anul acesta, că producţia a fost slabă şi că preţul mâncării a crescut. Dar dacă ne uităm doar la vecinii unguri, ca să nu mergem mai departe, vom vedea că, în aceleaşi condiţii, au producţii considerabile şi în acest an şi realizăm că suntem aproape ultimii în domeniu. Nu există agricultură fără un sistem de irigaţii performant. Şi nu spun doar că nu am fost în stare să îl salvăm pe cel moştenit de la regimul comunist, n-am fost în stare însă să îl realizăm integral la nivel naţional şi nu suntem capabili să îl pregătim pentru secolul acesta. Duc mai departe raţionamentul şi vă spun că de strategia pe domeniul gestionării apei la nivel naţional este nevoie, ca o ironie, desigur, ca de aer.

Dacă nu sunteţi la curent cu studiile despre încălzirea globală şi pe care statele serioase le au de câţiva ani, pe simulările acestora apare probabilitatea ca această zonă a Europei să îşi schimbe semnificativ climatul temperat şi continental şi să rămână din ce în ce mai mult fără apă. Ca atare, gestionarea corectă a resurselor de apă înseamnă pentru viitor exact aceeaşi preocupare ca şi preocuparea pentru petrolul necesar oricărei economii. Însă, de acum, statele puternice nu se mai preocupă atât de petrol, cât de energii alternative, pompează sume enorme în cercetare şi stimulează piaţa să încorporeze noile dimensiuni de dezvoltare.

Timpul cârpelilor a trecut, stimaţi colegi, şi dacă nu vrem să intrăm în aceeaşi ciorbă a guvernării fără direcţie, vă propun să trecem la abordări mai serioase, chiar dacă mai grele. N-am putut să reformăm industriile după revoluţie, n-am putut să ne păstrăm cele mai profitabile afaceri ale statului român de grija altora, dar, dacă nu putem să ne pregătim viitorul împreună, înseamnă că renunţăm din start la speranţă.

Am supravieţuit în secole fără direcţie şi suntem oarecum maeştri în această privinţă. Însă Evul Mediu s-a terminat pe la 1800. Pentru profesorii din secolul al XIX-lea, care au visat la şcoala românească, la geniile promovate şi recunoscute pe plan european începând cu mijlocul secolului al XX-lea, doar visul şi profesionalismul lor au fost fundamentul succesului. Atâta resursă umană are acest popor, cât e nevoie pentru a deveni o civilizaţie şi o cultură majoră în Europa.

Mă gândesc la disputa între doi coloşi ai culturii, care visau la o civilizaţie românească, şi mă refer la Nae Ionescu şi Constantin Noica, care demonstrau în scrierile lor potenţialul uriaş al acestui popor. Şi chiar dacă Nae Ionescu îl avertiza pe Noica asupra destinului tragic şi asupra necesităţii neîmplinirii în civilizaţie în detrimentul împlinirii personale în transcendent, eu cred că coloana vertebrală a acestei naţiuni poate fi repusă pe verticală şi pusă la treabă.

De aceea, consider că este momentul, să punem pe tapet planuri serioase de dezvoltare durabilă. Va trebuie să reluăm pe fundamente serioase dezbaterea referitoare la regionalizare, nu în sensul segregării, ci, inteligent, în sensul dezvoltării. Deşi periculoasă această temă pentru o societate aflată în derivă, tema regionalizării poate fi sensul regăsirii noastre. Este momentul - şi nu pentru că vine o campanie electorală - pentru ridicarea ştachetei.

Este momentul redeşteptării naţionale.

Vă mulţumesc.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc frumos, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat de la Grupul parlamentar al PNL, Mircea Irimescu şi se pregăteşte domnul Tinel Gheorghe.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

O pagubă pe termen lung.

Stimaţi colegi,

La mijlocul acestui septembrie, trăim un eveniment trist, în măsură să afecteze şi el, pentru multă vreme, dezvoltarea normală a poporului român. Este vorba de încetarea existenţei postului naţional al televiziunii publice, TVR Cultural.

Terorizat de obligaţia încadrării în nomen odiosa, deficitul bugetar, noul consiliu de administraţie al SNTV, pe lângă alte măsuri de austeritate, a decis şi desfiinţarea postului public specializat în transmiterea unor programe culturale. Decizia este în măsură să influenţeze negativ viitorul unei naţiuni care vădeşte mari dificultăţi nu numai în domeniul economic, ci, poate chiar mai mari, şi în adaptarea la lumea europeană civilizată spre care tindem. Mult, puţin, legislaţia şi instituţiile statului român au fost compatibilizate cu normele Uniunii Europene în lungul proces de aderare politică. La şase ani de la intrarea noastră în grupul select de state al Europei, întrebarea încă fără răspuns este cine pregăteşte populaţia României pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Opinia, destul de răspândită, că ar exista doar o problemă de integrare a romilor este simplistă, idilică şi trebuie amendată pentru a fi pusă în acord cu realitatea. Nu numai romii, cetăţeni români, au nevoie de sprijin pentru a prinde pasul cu vremurile şi popoarele din comunitatea politică din care facem parte, ci şi cetăţenii români de alte etnii, inclusiv cea majoritară.

Venit dintr-o istorie care nu ne-a răsfăţat, obligat de regimul comunist la o abrutizare de o jumătate de veac, poporul român are nevoie de un efort suplimentar de acomodare la regulile relaţiilor de convieţuire în lumea în care a ajuns. Integrarea noastră, în condiţiile unei acerbe rivalităţi economice între state, este o chestiune vitală. Şi pentru că oamenii sunt obişnuiţi doar cu evaluări legate de bani, îmi permit să semnalez două exemple simple. Iată cum putem avea pagube la buzunar, produse doar de lipsa unui comportament civic la nivelul Europei contemporane.

De curând, o persoană apropiată mi-a povestit că, undeva în Bavaria, un producător de flori îşi vinde marfa direct de pe câmp; la capătul ogorului cu lalele a afişat preţurile, a depus unelte de recoltare şi a montat o cutie în care se face plata. Clienţii se autoservesc şi producătorul german dobândeşte un avantaj net prin faptul că nu trebuie să-şi păzească recolta, nu trebuie să plătească vânzător şi nu transportă marfa la locul de desfacere. Câştigul nu mai trebuie demonstrat.

Alt exemplu vine chiar din existenţa bucureşteană. De vreo trei luni, pe linia rapidă 783, care face legătura dintre centrul Capitalei şi Aeroportul Henry Coandă, au apărut "taxatorii". Sunt salariaţi plătiţi doar pentru a controla şi valida legitimaţiile de călătorie ale călătorilor. Cum să reziste concurenţei, în aceste condiţii, un agent economic de transport local? Cine suportă cheltuielile de pază şi control?

Exemplele ar putea continua. Cine face educaţia care ar trebui să înnobileze cetăţeanul român cu un comportament civic impus de emulaţia dură în care trebuie să trăim? Şcoala românească, de toate gradele, fireşte, are obligaţia să formeze cetăţeni români la nivelul Europei, dar nu reuşeşte decât într-o nepermis de mică măsură. Deşi sunt şi realizări notabile (învăţarea limbilor străine, rezultatele la concursurile internaţionale etc.), ea nu poate înzestra cu meseriile necesare traiului promoţiile care-i trec pragul, darămite să genereze ridicarea nivelului mediu de cultură al absolvenţilor ei. Sursele de educaţie culturală a cetăţenilor, în funcţie de vârstă, rămân familia, lecturile private şi potrivite, presa de calitate, produsele culturale cu valoare dovedită. Propagarea acestor produse o făcea, între alţii, şi postul TVR Cultural. Era contribuţia pe care şi-o aducea statul român la atât de necesara ridicare a gradului de civilitate al românilor. Acum acest focar intelectul s-a stins. Vom vedea că avantajul momentan al economiilor realizate va fi clar depăşit de pagubele economice pe termen lung pe care le vom înregistra. Vom investi în continuare în garduri, vom avea cel mai ridicat număr de paznici pe cap de locuitor, vom plăti scump neîncrederea cu care ne tratează străinii. Ca-n foarte multe alte cazuri din istoria noastră, şi acum mintea de pe urmă va veni târziu.

Îmi amintesc că, în condiţiile crizei economice 1929-1933, pentru a face faţă cheltuielilor, un guvern român a luat măsura desfiinţării teatrelor naţionale de la Cernăuţi, Chişinău şi Craiova. Cel puţin în primele două cazuri, pentru avizaţi, efectele se simt şi acum. Nu-i aşa că ne costă cam scump recâştigarea prestigiului şi conştiinţei naţionale în Basarabia şi nordul Bucovinei? În orice caz, mult mai mult decât întreţinerea unor trupe actoriceşti. Dacă nici experienţa trăită şi plătită scump nu ne este de folos, înseamnă că speranţele de a ne îmbunătăţi soarta se bazează pe puţine argumente temeinice.

Calitatea oamenilor este un capital prea puţin băgat în seamă, analizat, semnalat. Ţările care nu investesc, nu cultivă şi nu preţuiesc destul cinstea, hărnicia şi capacitatea de a discerne ale cetăţenilor lor au puţine şanse de a scăpa de tot mai complicatele crize ale lumii. În România ar fi necesară o asumare politică a acestei realităţi. Din păcate, prin desfiinţarea TVR Cultural, nu dovedim a fi capabili de asta.

Vă mulţumesc.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc frumos, domnule deputat.

Domnul Tinel Gheorghe şi se pregăteşte domnul Samoil Vîlcu.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică din această dimineaţă se intitulează: "Bate vânt de nemuncă la USL".

Începutul acestei ultime sesiuni parlamentare scoate în evidenţă oboseala acumulată de USL la guvernare în numai patru luni. Altfel, nu s-ar explica de ce foarte multe zile parlamentare lucrătoare sunt transformate în zile nelucrătoare, sub diverse motivaţii, explicaţii, comisii, comiţii, începutul de an şcolar, n-a dat Guvernul punct de vedere, n-am analizat noi, n-am avut timp.

Mai mult, observăm că şi Guvernul dă semne de oboseală şi transformă Parlamentul într-o anexă, critici pe care noi, opoziţia de astăzi, le cunoaştem de când ei erau în gravă parlamentară. Pentru că altfel nu se explică de ce atât de multe acte normative au avize negative fără să fie explicitate. Ceva de genul; Nu vrem noi, Guvernul!" Ori sunt foarte multe solicitări de retransmitere la comisii, deşi pentru aceste acte normative Guvernul a avut la dispoziţie toată perioada de vacanţă parlamentară pentru a se pronunţa.

Spun toate acestea cu amărăciune, pentru că avem restanţe peste 200 de acte normative la începutul acestei sesiuni parlamentare şi ar trebui, cred eu, să lucrăm la foc continuu şi cu multă seriozitate.

Ce observăm în plen însă? În plen - în plenul Camerei Deputaţilor - fie preşedintele de şedinţă confundă termenul de speaker al Camerei Deputaţilor cu cel de şmecher, fie preşedintele de şedinţă nu cunoaşte procedurile parlamentare, şedinţele derulându-se greoi.

Astea sunt semne de amatorism şi de neseriozitate.

Or, după două luni de grevă parlamentară şi patru luni de guvernare, mă aşteptam ca USL-ul să dovedească la putere ceea ce acuza în opoziţie: respect faţă de Parlament, respect faţă de regulament, ambele ducând la respect faţă de cetăţeni.

Din păcate, USL la guvernare este o mare dezamăgire. Nu pentru mine, eu sunt subiectiv, sunt opozant, ci pentru cetăţeni, pentru cei care ne privesc şi care ne urmăresc zi de zi.

Sper, este un început de sesiune, sper ca USL-ul să abordeze perioada următoare cu foarte multă seriozitate, astfel încât să nu încheiem această sesiune parlamentară prin absenteism, chiar dacă avem la sfârşit o campanie electorală.

Haideţi, totuşi, să facem în Camera Deputaţilor, în aula Parlamentului, activităţile pentru care noi am fost aleşi, trimişi aici, până în ultima zi de mandat.

Mulţumesc.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc, domnule deputat.

După domnul Vîlcu urmează doi colegi de la PDL, domnul Nicolae Bud şi domnul Clement Negruţ, dacă va veni declaraţia politică între timp.

Domnul Samoil Vîlcu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Trataţi cu maximă seriozitate problemele economice de la Oltchim Râmnicu Vâlcea, domnilor guvernanţi!".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Una din cele mai mari societăţi economice din Vâlcea şi un jucător important pe piaţa industriei petrochimice din Europa de Sud-Est, Oltchim Râmnicu Vâlcea, trece printr-o situaţie fără precedent, se află la o cotitură care-i va decide, de fapt, soarta pentru următorii ani. Falimentul Oltchim va însemna, dacă acest lucru se va întâmpla, falimentul judeţului Vâlcea.

Nu putem ignora faptul că problemele combinatului vâlcean au început odată cu privatizarea Petrom din 2004, când PSD a decis să privatizeze această societate. La momentul respectiv, fără o gândire unitară sau mânaţi de alte interese, social-democraţi au lăsat ca Rafinăria de la Piteşti să devină proprietatea principalului acţionar de la Petrom. Şi de atunci au început să apară problemele la Oltchim, iar acum coincidenţa face ca cei care sunt responsabili de soarta Oltchim, respectiv PSD, să fie de fapt cei care au declanşat acest şir de probleme economice ale combinatului. Şi atunci, ca şi acum, procedura este aceeaşi, caracterizată de nepăsare.

În doar patru luni de zile, Ministerul Economiei a schimbat procedura de licitaţie, simplificând condiţiile de privatizare. Este foarte ciudat şi faptul că responsabilii din acest minister nu au respectat înţelegerile stabilite de sindicalişti cu premierul actualului Guvern, chiar şi după ce Comisia Europeană şi-a dat acordul pentru transformarea acţiunilor şi accesarea unui credit de 40 de milioane de euro, ceea ce ar fi însemnat o revitalizare a acestui colos industrial românesc.

Este foarte ciudat că, deşi avea acordul Uniunii Europene, Guvernul Ponta nu a aplicat măsura transformării datoriilor în acţiuni. Modul în care reprezentanţii actualei guvernări acţionează ridică foarte multe semne de întrebare.

Guvernanţii actuali sunt indiferenţi faţă de problemele de la Oltchim, sunt nepăsători faţă de un posibil dezastru economic şi social pentru judeţul Vâlcea. Între timp, situaţia salariaţilor a devenit una critică, oamenii nu şi-au mai luat salariile, iar perspectiva nu pare deloc îmbucurătoare, dacă ne uităm la atitudinea factorilor de decizie faţă de tot ceea ce se întâmplă la combinatul vâlcean.

În calitate de parlamentar vâlcean, atrag atenţia actualilor guvernanţi să trateze cu maximă responsabilitate această problemă a Oltchim, altfel vor adăuga în portofoliul de "realizări măreţe" încă un faliment.

Vă mulţumesc.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc.

Vă aşteptăm, domnule deputat, scurt, ca de obicei. Vă rog.

Domnul Nicolae Bud:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi face referire la deschiderea anului şcolar de acum două zile.

Am participat cu toţii, cu două zile în urmă, la deschiderea noului an şcolar.

La noi, în Maramureş, brumele toamnei, atente la visele fructelor date în pârg, au întâmpinat feţele copiilor toate doar zâmbet, cu dragoste şi cu bucurie.

Ştiu că nu putem pretinde că, pe unde călcăm, curge doar lapte şi miere, dar lor, celor aflaţi la vârsta manualului dătător de învăţătură, le putem îngădui această voioşie.

Izvorând din dragul de carte, clopoţelul zburdalnic îi cheamă în bănci şi cât simt sosirea în curtea şcolii ca pe un dar şi nu ca pe o obligaţie e bine să-i privim cu duioşie şi să le dorim să izbândească în marşul frenetic spre noi cunoştinţe, spre noi deprinderi.

M-am bucurat să văd şcoli arătoase, bine pregătite pentru a găzdui, preţ de un an, laboratorul în care prind aripi fiii şi fiicele noastre, nepoţii noştri. Zidul, mirosind a var proaspăt, este un semn de sănătate şi dă curaj în ce vrei să faci.

M-am privit în ochi cu tot mai des întâlnite calculatoare, aterizate între ferestre iluminate cu rostul de a grăbi metabolismul reacordării la viitor.

La Fărcaşa, o comună din colegiul meu din Maramureş, s-a inaugurat un obiectiv european nou şcolar. Şi aceasta a fost posibil datorită unui harnic om, primar al Partidului Democrat Liberal, domnul Ioan Stegeran şi fac public de la acest microfon acest lucru. Un harnic primar a făcut ca printr-un efort deosebit să se poată întâmpla acest lucru.

Am întâlnit dascăli, ştiuţi din anii de dinainte, oameni de ispravă şi demni de încredere în toate câte au făcut.

La festivităţile de deschidere am observat cu reală mulţumire gospodari dispuşi să stea alături de învăţători ori profesori, înţelegând că, în tot ce are de făcut şcoala, este nevoie de participarea familiei, sunt semne încurajatoare pentru proiectul pe care societatea, în întregul ei, îl încredinţează la fiecare nou început de an şcolar educatorilor de orice vârstă: dascăli, părinţi, factori de influenţă instituţională ori civilă.

Statisticile dau dimensiunea exactă a efortului aşteptat din partea vectorilor educaţionali, antrenaţi în succesul anului şcolar abia inaugurat. Sunt peste 3200 de copii cuprinşi sub acolada sa. Peste 900 de mii ocupă băncile rezervate şcolii primare. Peste 100 de mii merg în clasa pregătitoare. Alţi peste 200 de mii sunt elevii clasei întâi. În număr aproape egal, 800 de mii de elevi urmează ciclul gimnazial, respectiv liceal. Mă bucur să aflu că 600 de mii de elevi se pregătesc în unităţi aparţinătoare învăţământului profesional.

Aşadar, un procent însemnat din populaţia ţării se află la vârsta ghiozdanului plin de cărţi şi caiete. Răspunderea, fără îndoială, imensă a dascălului de azi creşte exponenţial pe seama faptului că prichindeii, adolescenţii cu coatele pe bancă la această oră sunt cetăţenii maturi de peste un deceniu ori două, când Dumnezeu ştie cum va mai arăta ţara şi omenirea întreagă. Orice dram de superficialitate ori neglijenţă acum poate periclita modelarea în termeni potriviţi ai celor răspunzători de confruntări viitoare. Spun asta cu speranţa că factorul politic de la noi va reuşi să proiecteze într-un sistem de coordonate adecvat edificiul şcolii româneşti de toate gradele, decizii pripite, importuri artificiale, ca şi refuzuri neinspirate de experienţă ce ne pot aşeza în rândul lumii sunt de evitat.

Ne-ar fi de folos un schimb de idei viguros şi benefic argumentat într-o realitate tot mai evidentă. Şcoala românească trăieşte, de ceva vreme, într-un fertil statut nemijlocit de observare a ceea ce fac alţii, cu rezultate de anvergură, recunoscute la nivel internaţional. Să ne folosim de traseele profesionale ale miilor de români care-şi trăiesc porţiuni însemnate de viaţă în şcoli de peste graniţă. Să-i privim drept forţele capabile să ne oxigeneze circuitele sanguine ale organismului de instrucţie la noi acasă.

Este cazul să ne dorim stabilitate în sistemul şcolar românesc. Nevoia de perfecţiune, în orice domeniu, nu presupune neapărat distrugerea clădirii construite de cel de dinaintea ta. Nevoia de schimbare nu implică neapărat contestarea fără încetare a ce ţine de adversarul politic transformat ab initio în nepriceput ori, şi mai rău, privit drept duşman al poporului.

Să avem în vedere, gândesc noi, oamenii politici, şi ce spune Biserica. Prea Fericitul Părinte Daniel spunea că: "Inconsecvenţa şi instabilitatea sistemului educaţional sunt printre cauzele eşecului în învăţământ, iar dictonul "Cine are carte, are parte!" a fost înlocuit cu "Cine are carte, pleacă departe!"

De aceea, trebuie făcută o analiză sinceră şi lucidă pentru a opri degradarea socială.

Închei, amintindu-l aici şi pe Sfântul Părinte Papa Benedict, care, recent, spunea că acolo unde tineretul nu are o şansă pentru viitor, însemnează că prezentul nostru este greşit şi rău.

Vă mulţumesc.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Negruţ. Se pregăteşte domnul deputat Dan-Radu Zătreanu. O să vă rog să vă limitaţi la trei minute, mulţumesc.

Domnul Clement Negruţ:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte: "Patru luni de guvernare USL: haos, minciună şi scandal".

În luna aprilie 2012, printr-un puci politic, Guvernul Ungureanu este demis prin moţiune de cenzură.

Noua majoritate parlamentară PSD-PNL-UNPR-Minorităţi susţinută şi de către UDMR din umbră, bineînţeles, a decis ca Traian Băsescu să fie demis.

Au trecut patru luni de guvernare USL cu Ponta prim-ministru. Ce s-a petrecut în acest interval de timp?

Dincolo de toate manifestările politice, unele corecte, altele de neînţeles, vezi criticile aduse guvernelor fostei majorităţi, atât de la tribuna Parlamentului, dar, mai ales, de la Antenele lui Voiculescu, manifestări publice organizate de către USL, pe care nu le recunosc, greva parlamentară etc. trebuie spus că, prin vocea celor doi lideri ai USL, Ponta şi Antonescu, românilor li s-au făcut şi multe promisiuni. Dar şi-au făcut şi lor o promisiune, adică celor cu probleme în justiţie, aceea de a-l suspenda pe Traian Băsescu. Au uitat ce le-au spus românilor că vor face pentru ei şi au trecut la realizarea principalului lor scop, acela de a-l demite pe Traian Băsescu fără scrupule, fără menajamente, fără respectarea legilor, adică, într-un cuvânt, haos.

Să le reamintim românilor doar câteva din promisiunile USL: majorarea completă a salariilor, măsuri economice pentru crearea de locuri de muncă, impozitarea salariilor de peste 4000 de lei, anularea contractelor cu băieţii deştepţi din energie; introducerea managementului privat în companiile de stat, reducerea CAS-ului sau a TVA-ului, reducerea TVA-ului la alimentele de bază, continuarea procesului de privatizare. Aş mai putea continua, dar nu cred că este necesar pentru că aş putea conchide printr-un singur cuvânt: minciuni.

Au trecut doar patru luni de guvernare şi trebuie să spunem şi ce-au realizat Ponta şi Antonescu.

Au înlocuit toţi şefii companiilor şi ai instituţiilor de stat, care, bineînţeles, nu au corespuns cerinţelor lor politice; politizarea TVR şi SNR; înlocuirea ilegală a preşedinţilor Camerei Deputaţilor şi Senatului; înlocuirea Avocatului Poporului; transformarea Monitorului Oficial într-o agendă a USL-ului; restrângerea atribuţiilor Curţii Constituţionale a României; suspendarea preşedintelui României; scandalul sinuciderii lui Adrian Năstase; scandalul numirilor în guvern a unor oameni dovediţi că au plagiat: Dumitrescu, Mang; scandalul de plagiat al lui Victor Ponta; scandalul creat prin atacul asupra Institutului Cultural Român; scandalul acordului încheiat cu sindicatul lui Dogaru, prin care se accepta, printre altele, şi desfiinţarea Curţii Constituţionale din România; scandalul listelor electorale.

Şi "realizările" - bineînţeles cu ghilimele - ale USL-ului ar putea continua, dar cred că este suficient să arăt că am avut patru luni de scandal politic în România şi nu o guvernare responsabilă.

Trebuie să spunem cu regret că o guvernare, care într-un timp atât de scurt, dar atât de lung, având în vedere consecinţele, a creat în România haos, minciună şi scandal, a generat - totodată - probleme grave în stabilitatea economică, socială a ţării.

Menţionez mai jos doar câteva probleme cu implicaţii devastatoare pentru România: creşterea şomajului, deprecierea monedei naţionale, scumpirea împrumuturilor externe, scăderea indicatorilor la bursa de valori, amânarea iminentă a intrării României în spaţiul Schengen, critici aduse României de către Uniunea Europeană şi nu numai.

Iată doar câteva din necazurile provocate României de către guvernarea USL.

Ceea ce au clamat cu atâta vehemenţă, ceea ce au promis românilor că vor face se dovedeşte a fi minciună.

Vedem cum acest guvern nu mai poate să mărească pensiile şi salariile; propun o lege a sănătăţii în care coplata este la o valoare mult mai mare; taxa de primă înmatriculare revine în forţă; privatizările vor continua, deşi spuneau că nu-şi vând ţara.

Într-un cuvânt: au minţit.

Dacă adăugăm acum şi acţiunile lor generatoare de scandal politic, putem spune fără să greşim că Ponta şi Antonescu au dus România într-un haos economico-social.

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Zătreanu, aveţi cuvântul. Şi ultimul din sală la declaraţii politice de la microfon, domnul deputat Mircea Lubanovici se pregăteşte.

Domnul Dan-Radu Zătreanu:

Doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Subiectul declaraţiei mele politice de astăzi a fost mediatizat mult săptămâna trecută şi se referă la modul în care am ştiut să exportăm cearta noastră românească, dâmboviţeană în Parlamentul European.

De aceea am şi pus titlul aceste declaraţii politice: "De ce trebuie să ne facem de râs în Parlamentul Europei?".

Săptămâna trecută, s-a mai consumat un episod al lungii noastre tranziţii către o democraţie autentică, către o democraţie consolidată, asemenea statelor vest-europene avansate. Episodul ne-a arătat că mai avem multe de făcut, că drumul nostru sinuos către Occident nu s-a terminat odată cu aderarea la structurile europene şi nici nu se va termina odată cu includerea României în spaţiul Schengen.

Acest drum se va termina când întreaga noastră clasă politică va înţelege că deprinderile dâmboviţene nu se potrivesc ştaifului occidental; se va termina când educaţia şi bunul-simţ vor lua locul tupeului şi şmecheriei, când modestia şi cumpătarea vor lua locul aroganţei şi autosuficienţei. Dar ce avem noi de făcut până atunci? Trebuie să ne comportăm altfel decât au făcut-o unii europarlamentari PSD la reuniunea în care a fost dezbătut în Parlamentul European episodul suspendării preşedintelui României. Iar aici nu socotim intervenţiile politice, care argumentau, prin omisiune, ce-i drept, demersul lor subsumat unei democraţii îndoielnice.

Este dreptul lor să-şi susţină punctul de vedere, chiar dacă cele 7 milioane de votanţi pentru demitere au fost, de fapt, după părerea mea, vreo cinci, şi chiar dacă ar fi fost 7 milioane, nu reprezintă nici pe departe "voinţa românilor". Însă, a-ţi susţine un punct de vedere înseamnă să aduci argumente, nu jigniri, înseamnă să faci referire la fapte, nu la persoane! Iar dacă argumentul ţi-l prezinţi în plenul Parlamentului European, mai ai pe deasupra şi datoria de a-ţi reprezenta cu cinste naţiunea mai înainte de doctrina politică la care aderi!

Or, un discurs jignitor, cu atacuri la persoană, nu poate fi justificat în niciun fel. Nu avem pretenţia că toţi europarlamentarii noştri să fie distinşi, căci distincţia presupune, pe lângă multă educaţie şi caracter, ceva cu care te naşti sau nu. Dar avem însă pretenţia ca europarlamentarii PSD să aibă măcar bunul-simţ elementar, adică ceea ce le-a lipsit unora dintre cei care au vorbit săptămâna trecută de la tribuna Parlamentului European şi pentru care nouă, tuturor românilor educaţi, ne-a crăpat obrazul de ruşine! Căci nu am făcut altceva decât să arătam Europei democrate rudimentarismul nostru politic şi faptul că unii dintre noi mai cred că se pot cumpăra conştiinţe cu o găleată vopsită într-o culoare sau alta!

Deşi cred că nimeni nu aşteaptă de la noi regrete pentru cele întâmplate, consider că aleşii noştri în Parlamentul European care au încălcat limitele bunului-simţ prin poziţiile exprimate să adreseze în mod public scuze tuturor celor pe care, într-un fel sau altul, i-au jignit sau le-au adus ofense. Asta, ca să nu fim consideraţi în continuare printre ultimele popoare ale Europei!

Vă mulţumesc.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc.

Domnul deputat, vă rog.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În calitatea mea de deputat pentru Colegiul 3 diaspora, am subliniat şi cu alte ocazii importanţa fundamentală pe care o are promovarea imaginii şi cunoaşterii României în lumea întreagă. Spun aceasta cu nespusă tristeţe, pentru că, din nefericire, la cinci ani după aderarea României la Uniunea Europeană, lucrurile nu s-au îmbunătăţit simţitor, ci din contră s-au degradat într-un mod alarmant şi cu consecinţe dezastruoase pentru ţara noastră.

Nu este prilejul nimerit pentru a căuta vinovaţii, nu este răgaz la momentul de faţă pentru asemenea activităţi nepotrivite. Atunci când discutăm despre imaginea ţării noastre în lume, vocea trebuie să fie unică, puternică şi unită. Imaginea României în lume nu are culoare politică, nu este de dreapta sau de stânga şi nu ţine, din fericire, de afinităţile noastre politice, ci doar de spiritul nostru civic şi de iubirea noastră de patrie.

Deşi ţara noastră este membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană, România duce lipsă acum, mai mult ca niciodată, de acţiuni de promovare a imaginii acesteia atât în cadrul Uniunii, cât şi în afara ei. De aceea, consider că acest moment este unic şi foarte prielnic pentru a vă reaminti faptul că în anul 2010 am demarat o campanie pe care am numit-o "Proud to be Romanian", şi pe care consider că trebuie să o continuăm în momentul de faţă.

Apreciez că trebuie să ne folosim mult mai des de atuurile pe care ţara noastră le are - nu trebuie să uităm niciun moment de poziţionarea strategică a României din perspectiva NATO şi a Uniunii Europene, de activitatea noastră în cadrul organizaţiilor internaţionale din care facem parte, de comoara inestimabilă pe care tinerii noştri sportivi o reprezintă, de geografia extraordinară a ţării, de istoria şi de tradiţiile deosebite, adânc înrădăcinate în inimile românilor.

Trebuie, stimaţi colegi, să redescoperim ce înseamnă cu adevărat diplomaţia publică şi culturală şi să o folosim ca instrument de promovare a identităţii şi culturii româneşti în întreaga lume.

Având în vedere cele expuse mai sus, adresez din nou un apel tuturor românilor din diaspora şi îi invit să participe împreună cu mine la acest proiect. Am convingerea că este de datoria noastră să fim, aşa cum ştim şi putem mai bine, ambasadorii României în lumea întreagă, pentru că acest lucru va aduce atât bunăstare financiară, cât şi creşterea investiţiilor în România şi, nu în ultimul rând, o mulţumire sufletească, precum şi bucuria demnităţii de a fi român.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc mult, domnule deputat.

În încheiere vreau să dau citire colegilor care au depus declaraţiile politice în scris.

Şi anume, de la Grupul PDL: doamna Elena Udrea, domnul Alin Trăşculescu, Severus Constantin Militaru, Daniel Geantă, Doiniţa Chircu, Marius Rogin, Maria Stavrositu, Daniel Buda, Marius Cristinel Dugulescu, Petru Călian, Ioan Balan, Claudia Boghicevici şi Ioan Oltean.

De la Grupul parlamentar al PSD, în afara celor care le-au citit, au mai depus în scris: domnul Vasile Mocanu, Victor Cristea, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Filip Georgescu, Gheorghe Ciocan, Georgian Pop, Angel Tîlvăr şi Sava Andrei-Valentin.

De la Grupul parlamentar al PNL au depus declaraţii politice: Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Mihai-Aurel Donţu, Andrei Gerea, Mihai Lupu, Gigel Ştirbu, Relu Fenechiu, Viorel Buda.

Iar dintre deputaţii fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Vă mulţumesc pentru această şedinţă şi o declar închisă.

O zi plăcută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Restaurarea adevărului în Parlamentul European despre situaţia politică din România"

După ce săptămâna trecută a avut loc, în Parlamentul European, dezbaterea cerută de către popularii europeni pentru a înfiera şi sancţiona Guvernul Ponta şi USL-ul deoarece aceştia s-ar face vinovaţi de o aşa-zisă "lovitură de stat", deci de punerea sub semnul întrebării a democraţiei din România, mă întreb, şi-i întreb pe acei oficiali europeni care s-au întrecut în a pune în dificultate credibilitatea şi statul nostru de drept, când, cum şi unde au vegheat la respectarea principiilor europene, dacă, timp de 8 ani, nu au scos nici măcar o silabă de protest ori de câte ori domnul Băsescu şi-a încălcat flagrant atribuţiile, s-a substituit permanent Guvernului şi Parlamentului, a jucat ţonţoroiul pe Constituţia României şi a făcut din multe alte instituţii propriile sale telecomenzi de manevră şi şantaj politic, creându-şi astfel un incredibil sistem aservit orbeşte, la propriu?

De ce oare aceşti distinşi domni nu au pus în discuţie şi nu au găsit niciodată de cuviinţă să analizeze gravele derapaje de la care s-a abătut democraţia din România sub dictatul băsescian?

De ce domnul Barosso şi doamna Reding i-au crezut pe cuvânt pe Monica Macovei, Cristian Preda şi alţi adulatori prezidenţiali, fără să aibă, măcar o singură dată, intenţia sau curiozitatea de a asculta şi cealaltă parte, lipită pe nedrept acestui tablou oribil, parte al unui scandal inventat în laboratoarele cotroceniste, într-un tablou de prost-gust, zugrăvit cu ajutorul unor infiltraţi - foarte bine plătiţi - prin presa internaţională şi a unor denigratori de profesie, cu carnet de PDL-işti?

Europarlamentarul Graham Watson, preşedintele liberal-democraţilor europeni a subliniat că aceiaşi oficiali europeni "au greşit când nu i-au condamnat, aşa cum ar fi trebuit să o facă, pe politicienii din România care au cerut cetăţenilor să nu meargă să voteze".

Afirmând despre referendum că "trebuie făcută o netă distincţie între legalitate şi legitimitate", Graham Watson s-a arătat "extrem de surprins" că preşedintele demis "s-a mai întors în palatul prezidenţial. La referendum s-a văzut foarte clar că există o majoritate a cetăţenilor României care sunt împotriva continuării mandatului său prezidenţial. A fost la putere o lungă perioadă de timp, iar o serie de scandaluri în care este implicat, şi care au fost dezvăluite de presă, au demonstrat clar că nu mai avea ce căuta în fotoliul prezidenţial."

"Sincer vorbind, cel mai onorabil pentru Băsescu ar fi fost să demisioneze şi să declanşeze noi alegeri prezidenţiale. Trăim însă într-o perioadă în care lupta politică din România a devenit extrem de dură. În această dispută politică în care a existat o clară voinţă a majorităţii de a-l demite pe Băsescu, acesta a utilizat cele mai sensibile pârghii ale statului pentru a se menţine la putere: serviciile secrete (în special SIE), un ministru de interne fidel, procurorii DNA, judecătorii CCR. Se poate ca, într-o ţară democratică şi membră a Uniunii Europene, un personaj politic să îşi subordoneze asemenea instituţii pentru a frânge voinţa unei majorităţi democratice?", se întreba, retoric, domnul Graham Watson.

Consider că prin demersul lor părtinitor, unilateral şi slab argumentat - care a putut fi, de această dată, aproape complet demontat public de către ceilalţi parlamentari europeni români, care au înţeles să-şi apere ţara şi să respecte votul dat de poporul lor, dar şi de către alţi europarlamentari - englezi, greci, italieni, maghiari etc. - care s-au documentat temeinic în privinţa legislaţiei şi a prevederilor constituţionale româneşti, domnul Barosso şi doamna Reding au achiesat în orb la denigrarea regizată a României, desconsiderând în mod nedrept şi anulând astfel voinţa poporului român şi a celor peste 8 milioane de voturi, pe care nici nu au găsit de cuviinţă să-i menţioneze în intervenţiile lor, ca şi când importanţa acestora ar fi nulă de drept!

Poate, în cele din urmă, - vezi paşii înapoi făcuţi de domnul Barosso la întâlnirea recentă cu Traian Băsescu - aceşti oficiali europeni, prea-iubitori de Băsescu, au înţeles cât de mult au greşit pentru faptul că nu fost obiectivi în evaluarea situaţiei din România, poate au realizat cât de tare au exagerat şi cât de impardonabil şi-au depăşit limitele competenţelor...

Domnul Angel Tîlvăr:

"15 septembrie - Ziua democraţiei'"

În 2008, Adunarea Generală a ONU a decis ca pe 15 septembrie, în toate ţările membre, să se sărbătorească "Ziua democraţiei'". Valoare socială, cu puternică semnificaţie umană, democraţia este, poate, cel mai des invocat cuvânt în ultimii doisprezece ani în România. Cu toate acestea, folosirea acestei noţiuni ar trebui să responsabilizeze şi ar trebui făcută cu mai multă grijă. Spun asta pentru că, pe de o parte, s-ar putea eroda prin abuz de uz. Pe de altă parte, credibilitatea celui care îşi justifică discursul sau acţiunile prin "apărarea democraţiei" este condamnată să se prăbuşească ireversibil în cazul folosirii oculte.

Pierzând pentru mult timp de aici înainte sprijinul majorităţii covârşitoare a votanţilor la referendum în interiorul ţării, actualul regim politic s-a prezentat în Europa ca fiind fie victima celor care se opun, fie muncii neobosite de a scăpa ţara de corupţie, fie ca fiind apărătorul democraţiei, căci cum te poţi numi altfel atunci când refuzi să formezi guverne care au în spate majorităţi? Cum te poţi numi altfel când foloseşti dubla măsură atunci când numeşti miniştri (doar mapa profesională a doamnei Udrea este mai consistentă decât a doamnei Norica Nicolai), când numeri voturile într-o manieră originală (nu prea am mai văzut-o în poză pe doamna Anastase) sau când modifici regulamentele Parlamentului după bunul plac? Şi dacă în România nu te mai crede nimeni, mergi şi te plângi Europei: fie că eşti victima unei lovituri de stat (ar fi pentru prima dată când un parlament naţional, votat şi funcţionând de patru ani, ar da o lovitură de stat), fie că ţara ta, pe care o conduci de opt ani, nu respectă standardele europene. Şi asta, evident, în numele apărării democraţiei. În numele democraţiei care nu cere în nicio ţară europeană ca un referendum să fie validat prin votul a jumătate plus unu din numărul celor înscrişi în listele electorale. Inclusiv în ţările celor care, evident în numele democraţiei, îşi exprimă îngrijorarea faţă de desfăşurarea vieţii politice din România. Dacă tot veni vorba de apărarea valorilor democratice, poate nu s-ar fi făcut greşeli dacă am fi beneficiat de o atenţie similară atunci când totul era călcat în picioare prin voinţa unui singur om şi asistam astfel la instaurarea unui regim neocezarist... evident, pentru apărarea democraţiei.

Iată cum întâmpinăm 15 septembrie - "Ziua democraţiei". 7,5 milioane de oameni ai acestei ţări şi-au dat un vot democratic pentru că este dreptul lor democratic să hotărască dacă o persoană îi mai poate reprezenta sau nu. Acestor 7,5 milioane de oameni, cineva, din România sau din altă parte, ar trebui să le explice faptul că, în democraţia din România, în ultima perioadă nu hotărăsc cei care votează (esenţa oricărui proces democratic), ci cei care nu votează! ... şi asta în numele democraţiei!

Domnul Teodor Atanasiu:

"Socoteala PDL-istă de denigrare continuă a poporului român a fost stricată iremediabil în Parlamentul European"

Traian Băsescu şi partidul său de suflet şi de buzunar, PDL - cel camuflat acum într-o alianţă de toată jena politică - dar, mai ales, incalificabilii lor europarlamentari, Monica Macovei şi Cristian Preda, au primit, în cadrul dezbaterii de săptămâna trecută din Parlamentul European o corecţie impresionantă, bine-meritată, fapt ce demonstrează că proverbul românesc "Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg" este 100% valabil, în cazul mincinoşilor de profesie!

De această dată, întreg scenariul de tăvălire a României, a Parlamentului ţării şi a poporului român, printr-un noroi inventat deliberat, acel plan diabolic, minuţios elaborat pe perioada campaniei pentru referendumul de demitere al preşedintelui ilegitim, Traian Băsescu, plan care avea rolul de a-l victimiza şi propulsa pe scena internaţională drept personajul cel mai curat şi imaculat din România, a eşuat într-un mod lamentabil!

Astfel, în dezbaterea desfăşurată săptămâna trecută în Parlamentul European, la cererea expresă a popularilor europeni, în urma fantasmagoriilor turnate de către Monica Macovei, Cristian Preda şi alţi PDL-işti cu o imaginaţie dictată la virgulă de către interesele exclusive ale domnului Traian Băsescu, în detrimentul poporului român şi al intereselor reale ale României, numeroşi alţi parlamentari europeni au ţinut să ia cuvântul şi să strice socoteala PDL-istă!

Europarlamentarul liberal Norica Nicolai a întrebat-o pe Viviane Reding dacă poate să-i spună "în mod concret" care sunt "prevederile constituţionale pe care o procedură de suspendare prevăzută în Constituţia statului român le-a încălcat, pentru că decizia Curţii Constituţionale spune foarte clar că procedurile constituţionale în acest demers de suspendare au fost respectate şi Curtea Constituţională a României a validat procedura constituţională, mai mult, poporul a validat această procedură prin 7,4 milioane de oameni care au votat pentru demiterea unui preşedinte".

De asemenea, europarlamentarul britanic, domnul Graham Watson, preşedintele liberal-democraţilor europeni (ELDR), profund indignat de comportamentul total greşit abordat de către oficialii europeni Jose Barroso şi Viviane Reding faţă de România, în intervenţia sa din cadrul aceleiaşi dezbateri parlamentare, a scos în evidenţă intoxicările şi ampla operaţiune de manipulare a opiniei publice internaţionale, cum ar fi aşa-zisa "lovitură de stat" din România: "Nu este vorba de o lovitură de stat, nici, în fraza dumneavoastră, de o lovitură de stat parlamentară. Un parlament ales de o majoritate a votat să suspende un preşedinte care a abuzat de puterea sa pentru că a încercat să transforme statul într-un stat prezidenţial, şi nu o democraţie parlamentară. Chiar preşedintele a acceptat procedura, atunci când a apărut în Parlament pentru a răspunde la întrebări. Ce s-a întâmplat după aceea este stupefiant aproape. Este ca din poveşti. Suntem de acord cu Emil Constantinescu, care spunea, în scrisoarea sa către preşedintele Schulz, că mandatul actual al preşedintelui român este ilegal. Numirile la Curtea Constituţională sunt politice, Transparency International, Freedom House şi alte organizaţii au avertizat în legătură cu situaţia precară a statului de drept. Nu este prima dată când domnul Băsescu a fost supus unui referendum. A schimbat Legea referendumului, însă prietenul său, Avocatul Poporului, a refuzat să chestioneze decizia Curţii Constituţionale. De ce Comisia insistă asupra unei reguli care nu se aplică în nicio altă ţară? În orice alt stat, dacă peste 50% dintre votanţi votează că preşedintele trebuie să plece, acel preşedinte pleacă (...)"

S-a dovedit, cu această ocazie, că scenarita pusă la cale printr-un păienjeniş extrem de costisitor, îndelung alimentat de către puşculiţa prezidenţială, poate fi dezavuată şi demontată pas cu pas, nu numai de către reprezentanţii USL în Parlamentul European, dar şi de către mulţi alţi parlamentari europeni străini, care au înţeles perfect realitatea din ţara noastră şi care au argumentat-o exemplar, dându-le lecţii usturătoare de democraţie europeană şi imparţialitate instituţională, atât doamnei comisar Reding, "avocata pro bono" a lui Traian Băsescu, cât şi denigratorilor de ţară şi falsificatorilor de adevăr, Monica Macovei şi Cristian Preda!

Domnul Ioan Balan:

"Clopoţelul a sunat! Şcoala a început! Ordonanţele încep să curgă!"

Primul clopoţel este de departe cel mai emoţionant moment din viaţa unui copil şi a părinţilor lui. Sunetul lui vesteşte nu numai începutul administrativ şi sec al activităţilor din sistemul de educaţie, ci punctul zero în formarea unei noi generaţii de tineri pe mâinile cărora ar trebui să încapă destinele neamului românesc. Este punctul din care putem vedea şi spune ce viitor va avea o ţară înzestrată nu numai cu bogăţii naturale, ci şi cu foarte mulţi copii dotaţi şi încă foarte mulţi dascăli buni şi dedicaţi meseriei lor.

Ultimii patru ani, care s-au suprapus şi crizei economice internaţionale, au fost marcaţi de eforturi politice majore, în sensul reformării unui sistem nefuncţional, care ne iluziona cu performanţa şi calitatea, el fiind marcat de lipsa resurselor, de insuficienţa formării pentru piaţa muncii, pseudoperformanţe în cercetare, de impostură şi plagiat.

Nu a fost nicidecum neglijabilă opoziţia unor partide inerte, a unor asociaţii şi fundaţii ale societăţii civile şi chiar a unei părţi a societăţii, în faţa încercărilor de a aşeza acest sistem pe baze noi, în care să primeze adevărul, performanţa şi valoarea reală. Cu toată această opoziţie, reforma a fost demarată în anul 2011, prin adoptarea unei noi legi-cadru.

Rezultatele înregistrate la "proba vieţii", la bacalaureat, prin promovabilitatea extrem de redusă, nu au bucurat pe nimeni, nici pe părinţi, nici pe elevi şi nici autorităţile publice! Miile de tineri absolvenţi care nu au reuşit să obţină o notă superioară punctului din oficiu reprezintă deja o preocupare electorală, şi mai puţin o problemă despre reaşezarea învăţământului românesc pe baze fireşti, în care valoarea, dedicaţia şi munca depusă să primeze.

În anul 2010 Partidul Democrat Liberal a fost puternic acuzat pentru faptul că şi-a pus mandatul în Parlament în schimbul adoptării unei legi moderne a educaţiei naţionale.

Vedem azi că aceiaşi acuzatori, socialiştii români, amână începerea anului şcolar într-o şedinţă intempestivă de Guvern şi ameninţă Parlamentul că dacă nu adoptă proiectul de lege electorală pentru modificarea Legii educaţiei naţionale, o vor face ei oricum, printr-o simplă ordonanţă de urgenţă. De fapt, nici nu-i de mirare! În goana lor antidemocratică pentru a scăpa de Preşedintele României, au modificat prin ordonanţe instituţii fundamentale ale statului român şi, dacă timpul şi instituţiile statului le-ar fi permis, ar fi rescris şi Constituţia prin ordonanţă de urgenţă!

Fac un apel la toţi cei care intră în campania electorală pentru alegerile parlamentare ca educaţia naţională şi reformele demarate în sistem să nu fie afectate sau câmp de luptă electorală. Alegerile vor trece! Soarta copiilor noştri este în mâinile fiecăruia dintre noi!

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua Internaţională a Democraţiei"

În urmă cu patru ani, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a proclamat printr-o rezoluţie ziua de 15 septembrie ca Zi Internaţională a Democraţiei, o zi pe care fiecare stat ar trebui să o sărbătorească, o zi pe care fiecare dintre noi trebuie să o aprecieze.

Tema propusă pentru acest an se intitulează"Dialog şi implicare - elemente centrale ale democraţiei."

Anul acesta, mesajul secretarului general al ONU, Ban Ki Moon, este că "oamenii nu au nevoiede un autoritarism cu faţă umană", iar "ţările lumii trebuie să promoveze pluralismul politic şi să-i protejeze pe cei vulnerabili, iar femeile trebuie să se regăsească în centrul eforturilor de construire a viitorului democratic. Vocile tinerilor trebuie auzite şi luate în considerare".

Ca tânăr deputat al Parlamentului României,consider că dialogul şi implicarea trebuie să fie reale, trebuie să reprezinte realmente elementele centrale ale democraţiei.Raportat la segmentul profesional pe care îl reprezint, consider că trebuie să ascultăm tinerii, trebuie să protejăm categoriile vulnerabile. Iar acest lucru poate fi făcut prin crearea de cât mai multe locuri de muncă, prin acordarea de facilităţi angajatorilor pentru angajarea a cât mai multe persoane ce aparţin categoriilor vulnerabile, a tinerilor ce doresc să muncească.

În perioada în care am fost ministru am lucrat la un plan naţional de creare de noi locuri de muncă, planpe careGuvernul Ponta nu l-a considerat optim pentru a fi pus în practică.

Am dorit ca acest demers să ţină seama de principiile comune ale flexicurităţii şi de cadrul european pentru încadrarea în muncă a tinerilorşi a urmărit:

- să asigure un loc de muncă, o formă de învăţământ sau un stagiu de formare pentru fiecare persoană tânără, în termen de 4 luni de la terminarea şcolii;

- să încheie acorduri cu partenerii sociali pentru creşterea numărului de stagii de ucenicie şi de formare;

- să redirecţioneze fondurile structurale ale UE pentru a aborda cu prioritate şomajul în rândul tinerilor;

- să utilizeze schemele de sprijin existente ale UE pentru a înlesni mobilitatea tinerilor (cu finanţare din partea UE şi/sau finanţare publică naţională).

După alegerile din această toamnă,îmi voi uni forţele cu colegii mei parlamentari pentru a putea pune în aplicare un astfel de proiect şi de a crea noi locuri de muncă, pentru a putea susţine categoriile vulnerabile,cât şi tineriidornici de muncă. Îmi doresc ca aceştia să poată munci în ţara noastră, acasă,să nu fie nevoiţi să plece în străinătate.

Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir:

"Controversata clasă pregătitoare"

A început un nou an şcolar, 2012 - 2013. Este anul care aduce ca noutate şi clasa pregătitoare. Datele oficiale ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării arată că peste 128.000 de copii au fost înscrişi în această clasă, din totalul de 925.000 elevi în învăţământul primar.

În urmă cu patru ani, partidele politice, împreună cu reprezentanţii Comisiei de la Cotroceni au elaborat Pactul Naţional pentru Educaţie, care a urmărit stabilirea unei noi strategii în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ. A însemnat, de fapt, semnarea unei înţelegeri politice, astfel încât în educaţie să se realizeze o reformă coerentă.

La elaborarea formei finale a documentului au contribuit nu doar partidele politice, ci şi societatea civilă, organizaţiile nonguvernamentale, părinţii, elevii şi studenţii care, deopotrivă, au dezbătut şi propus modificări.

Angajamentul esenţial asumat de către semnatari a fost acela că, în toate acţiunile lor viitoare referitoare la educaţie, să se urmărească modernizarea sistemului şi a instituţiilor de educaţie, în perioada 2008-2013.

Legea educaţiei naţionale a fost adoptată în 2011 având la bază tocmai această fundamentare, dar şi pentru a asigura cadrul pentru exercitarea dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii. Viziunea legii este aceea de a promova un învăţământ orientat pe valori, creativitate, cunoştinţe fundamentale, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate.

Tocmai de aceea legea a consacrat principii ca şi acela al calităţii, potrivit căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde şi bune practici naţionale şi internaţionale, precum şi cel al centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia.

În legislaţia a douăzeci şi două de state europene debutul vieţii şcolare este stabilit la şase, cinci sau chiar patru ani. Cea mai mare parte dintre aceste state au optat pentru vârsta de şase ani. România este al şaisprezecelea stat care a introdus această vârstă de debut în învăţământul obligatoriu, şi nu întâmplător, pentru că în România, aproximativ 20% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între trei şi şase ani nu urmează grădiniţa. Astfel, statul, prin această clasă pregătitoare, suplineşte startul în învăţământul primar.

Iar pachetul curricular pentru această clasă, adoptat în urma dezbaterii publice, conţine activităţi de învăţare diverse şi interactive, adaptate vârstei copiilor.

În România, învăţământul trebuie să constituie o prioritate naţională, indiferent de moment, deoarece educaţia este cheia succesului pentru o societate de succes. Iar acest lucru nu se poate realiza decât într-un cadrul legal foarte bine definit şi stabil.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"România, un partener loial al NATO"

Doresc să salut anunţul ministrului apărării cu privire la procesul de retragere a trupelor româneşti din Afganistan începând cu jumătatea anului 2013.

România, în calitate de membru al Alianţei Nord Atlantice, şi-a respectat întotdeauna angajamentele faţă de partenerii săi, indiferent de situaţie. Fie că vorbim despre conflictul din Balcani, când a pus în aplicare hotărârea Consiliului de Securitate al ONU din martie 1998 prin care a fost impus embargoul asupra Federaţiei Iugoslave, fie că vorbim de militarii români care, în ciuda dotării tehnice precare, au luptat cu mult profesionalism în Irak şi Afganistan, şi de multe ori au plătit cu viaţa, alături de partenerii de Alianţă.

Am dat aceste exemple pentru a arăta faptul că România a fost un partener loial indiferent de cine a condus această ţară şi că recunoaşterea sacrificiilor făcute de către militarii români nu ar trebui să fie un subiect tabu, ci o normalitate.

De ce o normalitate? Pentru că soldaţii români merită recunoştinţa noastră pentru toate sacrificiile - inclusiv acelea de a sta şase luni departe de copii şi familie - făcute de-a lungul timpului pentru ca România să îşi onoreze statutul de membru al NATO.

Iată că, în cazul Afganistanului, aceste sacrificii vor înceta de la anul. Pentru că să nu uităm că de mult prea multe ori respectarea angajamentelor de către România a însemnat şi pierderea de vieţi omeneşti. În Vrancea, unde există o brigadă NATO, la fiecare 6 luni, militarii pleacă, voluntar, în teatrele de operaţiuni din Afganistan, iar anul acesta se împlinesc 10 ani de la prima misiune a României în Afganistan.

Totul a început în ianuarie 2002, când conducerea Operaţiei Enduring Freedom a solicitat autorităţilor române să contribuie la această misiune. Au urmat apoi misiuni ale echipelor de consiliere şi legătură şi ale detaşamentelor ANA Training, misiuni în cooperare cu Forţele NATO şi ANA/ANSF, în scopul eliminării influenţei insurgenţilor şi menţinerii controlului operaţional şi a libertăţii de mişcare din zona de responsabilitate (provincia ZABUL), precum şi pentru sprijinirea autorităţilor afgane în consolidarea securităţii, cât şi misiuni ale Echipelor Operaţională de Consiliere şi Legătură (OMLT) de tip garnizoană, care au participat la îndrumarea, instruirea şi consilierea militarilor din cadrul brigăzilor afgane. Din păcate, cei zece ani de misiuni ale militarilor români în Afganistan nu au fost fără sacrificii. Douăzeci de militari români au căzut la datorie, iar alţi şaizeci şi unu au fost răniţi.

Pierderea de vieţi omeneşti din teatrele de operaţiuni ridică de fiecare dată problema tehnicii precare a armatei române. În ultimii şapte ani de zile, guvernele PDL au considerat că se pot juca cu vieţile oamenilor şi au aprobat investiţii minime în dotările armatei, chiar dacă România este stat membru al NATO. Această decizie a însemnat pierderea de vieţi omeneşti atât în teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan, cât şi înregistrarea unor tragedii aviatice în ţară, şi amintesc aici accidentele aviatice de la Buzău şi de la Tuzla, accidente soldate cu pierderea de vieţi omeneşti.

Consider că marea provocare a guvernului Ponta este reînnoirea tehnicii militare, acţiune necesară din cel puţin două motive. Primul ţine de eficientizarea activităţii armatei române şi cel de-al doilea ţine de respectul pe care trebuie să îl avem faţă de militarii români şi de armata romană. O altă provocare a României, pe termen mediu şi lung, este aceea de a relansa industria de apărare, o industrie care astăzi este dată uitării.

De când am devenit membri ai NATO, soldaţii români au fost lăudaţi pentru modul exemplar în care şi-au dus la îndeplinire misiunile, în ciuda tehnicii militare depăşite. Chiar şi în aceste condiţii, Armata Română a participat la toate misiunile la care a fost solicitată şi a dat dovadă de profesionalism la cele mai înalte standarde.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Fondurile europene - o şansă uriaşă ratată de USL!"

Aderarea la Uniunea Europeană a reprezentat pentru România nu numai şansa unei dezvoltări democratice armonioase, asistată de instituţiile şi know-how-ul european, ci şi aceea a asistenţei financiare uriaşe, prin intermediul fondurilor structurale nerambursabile, ce ar fi presupus utilizarea a circa 34 de miliarde de euro în exerciţiul bugetar 2007-2013.

Chiar dacă România a semnat Tratatul de aderare în anul 2005 şi a aderat efectiv la 1 ianuarie 2007, în perioada emerită a domnului Popescu-Tăriceanu, în perioada 2007-2008 nu s-a accesat nici măcar un cent şi nici cadrul instituţional pentru demararea proiectelor nu a fost constituit. Apoi, în intervalul guvernării de conjunctură cu PSD, 2009, am reuşit să demarăm cea mai mare parte a programelor operaţionale, iar în perioada a numai 2 ani, 2010-2011, mii de programe au început să funcţioneze la nivel naţional. Sute de kilometri de autostrăzi, drumuri europene şi naţionale erau în execuţie la 7 mai 2012. Mii de tineri profitau de programele de formare profesională şi stagii de perfecţionare şi cercetare. Sute de programe pentru dezvoltarea şi modernizarea satului românesc se aflau în prag de finalizare. Mii de fermieri erau sprijiniţi de banii europeni în crearea şi reconstrucţia infrastructurii agricole.

Am tăria să recunosc că, în modul nostru românesc de a administra proiectele, nu numai cele finanţate cu fonduri europene, s-au înregistrat eşecuri în obiective, uneori fraude sau chiar şi performanţe slabe faţă de cele anticipate!

În pofida acestor inerente situaţii, noi am luat măsuri! Cei care au îndrăznit să se adape ilegal din aceste fonduri sunt deja condamnaţi şi îşi execută pedepsele. Cei care au demonstrat lipsă de performanţă au rambursat fondurile!

Demagogia iliesciană din discursul lui Ponta trebuie să înceteze! Românii care au derulat proiecte sub Guvernarea PDL ştiu situaţia şi ştiu că proiectele lor au funcţionat cât noi am guvernat!

Din 7 mai 2012 tot efortul anterior a fost zădărnicit! Fermierii au rămas în plină secetă severă singuri şi neajutoraţi, poate doar cu speranţa în paparude! Lucrările la autostrăzi au fost sistate iar fondurile alocate acestora au fost masacrate, în favoarea unei creşteri salariale pe care nu au reuşit să o acopere.

Formarea profesională este deja pe cale să bage în faliment universităţi, licee, şcoli, inspectorate sau ONG-uri, pentru că, în concepţia Guvernului Ponta, un masterat în Catania poate dura şi 2 săptămâni, iar o teză de doctorat se poate scrie prin metoda copy/paste în câteva ore!

Europa nu mai trebuie să ne taie fondurile europene! Pentru că a făcut-o Ponta deja. Un cent nu mai este plătit din bugetul de stat pentru a fi apoi rambursat! De ce? De ce nu mai sunt bani? Pentru că Ponta discută nu 75%, ci 100% despre orice altceva decât despre soluţii pentru români şi România! Pentru că dezastrul economic promovat de ambiţia suspendării unui preşedinte care nu a încălcat Constituţia nu este plătit nici de Ponta, nici de Şova & Asociaţii, nici de Antonescu, ci de românii care încearcă să schimbe ceva în ţara noastră.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PDL, camuflat într-o alianţă plină de traseişti şi comici politici"

Speriat de eşecul usturător de la alegerile locale, partidul prezidenţial se camuflează acum, la repezeală, cu doar două luni înainte de alegerile parlamentare, sperând că poporul român va uita repede guvernările dezastruoase ale PDL şi efectele grave ale acestora şi se va entuziasma, la foc automat, la seria doldora de inepţii produse de către "celebrele" noutăţi politice: MRU, Neamţu, Papahagi!

Astfel, PDL îşi schimbă tot: faţa, sigla, culoarea, ba chiar şi preşedintele de partid îl ascunde în spatele unor co-preşedinţii hilare, doar-doar le vor trece românii cu vederea greşelile incomensurabile! Deci, s-a născut de curând noua vedetă fără fani, Alianţa România Dreaptă, o biată invenţie nebrevetată din start de propriul popor! De fapt, ARD este aceeaşi Mărie cu altă pălărie, care are doar consacratul rol de a se supune intereselor exclusive ale lui Traian Băsescu!

Cred că PDL nu-şi poate imagina că electoratul român suferă brusc de naivitate şi că nu-i va mai deconta, aşa, dintr-o dată, guvernarea ineficientă, falimentară şi extrem de coruptă din ultimii ani, doar pentru că s-a rebranduit cu o suită de trompete! A mai încercat PDL un simulacru penibil de acest gen şi la alegerile locale, dar rezultatul acestora a arătat însă, în mod limpede, faptul că, indiferent în câte straturi s-ar cosmetiza şi sub câte denumiri ar candida, camarila lui Traian Băsescu va fi sever sancţionată de electorat.

Alianţa România Dreaptă este în realitate o adunătură de starlete fără succes la public, fără nicio legătură cu ideologia de dreapta sau cu noţiunea de dreptate. Aceşti oameni sunt ultimii care ar trebui să invoce dreptatea, după marile nedreptăţi pe care le-au făcut românilor în ultimii ani şi pe care USL se străduieşte să le repare, încă din primele zile de guvernare!

Ipocrizia celor care conduc ARD nu are limite: culmea ironiei, Monica Macovei, cea care a luptat din răsputeri să înnegrească imaginea României şi implicit să anuleze importanţa votului a milioane de români care s-au pronunţat democratic împotriva lui Traian Băsescu, este aceeaşi persoană desemnată a fi responsabila de bază a Codului Etic, cel care va sta la baza desemnării candidaţilor Alianţei pentru alegerile parlamentare.

Deşi "marea" alianţă, lansată cu surle şi trâmbiţe lăudăroase, dar şi cu câte un scandal pe minut, se autoproclamă ca fiind menită să apere România europeană, tocmai cei care o conduc au adus cele mai grave deservicii ţării, prin ofensiva de decredibilizare şi dezinformare în faţa partenerilor noştri internaţionali.

USL face toate demersurile posibile pentru restaurarea adevărului şi a prestigiului extern al României, pe care l-au distrus, cu bună ştiinţă, Traian Băsescu şi acoliţii lui, în încercarea lor disperată de a se menţine veşnic la putere!

Domnul Dorel Covaci:

"Început de an şcolar 2012-2013"

Septembrie dă startul, ca de fiecare dată, noului an şcolar. Prima zi de şcoală este una dintre cele mai importante din calendarul instituţiilor de învăţământ, dar şi al societăţii, în general. "Fără şcoală, să nu aştepte nimeni: nici părinţi buni, nici fii buni şi, prin urmare, nici un stat bine organizat şi bine cârmuit şi păstorit!", spunea scriitorul, filologul şi omul politic Ion Heliade Rădulescu, fondatorul şi primul Preşedinte al Academiei Române. Aşadar, educaţia a constituit dintotdeauna speranţa şi şansa noastră pentru un viitor mai bun, pentru aderarea, la nivel general, la un sistem de valori înalt, care să se traducă, în plan social, prin persistenţa unor atitudini şi comportamente morale şi prin progres în plan spiritual.

Anul şcolar 2012-2013 aduce schimbări importante, care, sperăm noi că vor creşte performanţa activităţii educaţionale: învăţământul obligatoriu de la vârsta de 6 ani, învăţământul profesional şi tehnic şi bacalaureatul profesional.

Peste 3,2 milioane de elevi au păşit pe o nouă treaptă în drumul vieţii, cu speranţă, emoţie şi, probabil, mândria că încet-încet se apropie tot mai mult de stadiul de adulţi formaţi din punct de vedere educaţional, spiritual şi profesional, pentru a-şi lua singuri viaţa în mâini.

Într-adevăr, introducerea clasei pregătitoare a generat probleme în multe instituţii de învăţământ, datorită infrastructurii insuficient dezvoltate şi lipsei unor cadre profesorale adaptate cerinţelor pedagogice ale mix-ului între şcoală şi grădiniţă. Cu toate poticnelile inerente implementării unor astfel de măsuri de reformă îndrăzneaţă, sunt convins că schimbările vor fi de bun augur, iar cei care vor avea de câştigat vor fi, până la urmă, copiii şi părinţii acestora. Frecventarea clasei intermediare va atenua trauma intrării în ciclul şcolar primar pentru copilul de grădiniţă, obişnuit să se raporteze la mediul înconjurător doar prin joacă. Copiii îşi vor dezvolta capacitatea de a comunica, de a interacţiona prin jocuri didactice, activităţi în echipă, desen, muzică, dar vor fi cooptaţi şi în activităţi destinate formării fizice armonioase.

Învăţământul profesional şi tehnic va crea un cadru pentru formarea acelor tineri care consideră că o specializare într-o meserie le oferă o adaptare mai bună, mai concretă la cerinţele reale ale economiei şi va acoperi acea nişă a meseriaşilor care lipseau de pe piaţa muncii. Bacalaureatul profesional se adresează şi reprezintă un permis de acces la angajare pentru acei absolvenţi care nu ar reuşi să finalizeze cursurile liceale printr-o diplomă de bacalaureat naţional. Realitatea ultimilor ani a dovedit nevoia stringentă a implementării acestei măsuri, pentru sprijinul unui număr însemnat de elevi care au finalizat cursurile liceale cu dificultăţi.

Asigurarea unui sistem educaţional bun reprezintă o responsabilitate comună a autorităţilor centrale şi locale, cadrelor didactice, bisericii şi părinţilor. Sărăcia, şomajul, plecarea părinţilor la muncă în străinătate, abuzurile, violenţa în familie, nesiguranţa zilei de mâine, promovarea unor modele negative în societate constituie factori importanţi pentru declanşarea crizei în cadrul familiei şi a şcolii. De aceea, toţi trebuie să ne implicăm la cel mai ridicat nivel pentru binele copiilor noştri, pentru stoparea degradării morale şi spirituale a societăţii şi niciun efort nu trebuie precupeţit pentru o bună formare a generaţiilor viitoare de adulţi activi profesional.

Mulţumesc domnilor profesori care, în ciuda unor perioade dificile, au continuat să îşi exercite activitatea cu dăruire, pasiune şi profesionalism, pentru binele copiilor!

Felicit şi doresc mult succes şi multă dedicare tuturor elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice! Fie ca anul şcolar 2012-2013 să fie un an bun, plin de realizări de excepţie, pentru toţi cei implicaţi în actul de învăţământ!

Domnul Petru Călian:

"15 septembrie - Ziua Internaţională a Democraţiei"

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a stabilit ca, începând cu anul 2008, data de 15 septembrie să fie sărbătorită ca Zi Internaţională a Democraţiei. Cu această ocazie, am invitat toţi cetăţenii la dialog şi implicare, pentru a discuta probleme legislative cu care aceştia se confruntă, precum şi propuneri privind priorităţile pe termen lung şi mediu ale comunităţii.

Celebrarea acestei zile reprezintă o ocazie excelentă pentru a încuraja cetăţenii să îşi manifeste interesul cu privire la Parlament şi democraţie şi pentru a îmbunătăţi relaţia cetăţean-parlamentar.

În alocuţiunea sa dedicată sărbătoririi Democraţiei, secretarul general al ONU ne-a dat tuturor un sfat: "Reformele trebuie să fie reale. Oamenii nu au nevoie de autoritarism cu faţă umană. Ei îşi doresc un cerc virtuos de drepturi şi oportunităţi în cadrul normelor de drept, o societate civilă vibrantă, cu un sector privat dezvoltat, susţinute de instituţii eficiente şi responsabile ale statului". Acesta trebuie să fie ţelul nostru, ca oameni politici şi ca reprezentanţi ai cetăţenilor, lăsând la o parte orgoliile nesănătoase care au condus la instabilitate, cu efecte directe asupra populaţiei.

Rezoluţia prin care a fost consacrată această zi, menţionează că, "deşi democraţiile sunt caracterizate de valori comune, nu există un model unic al democraţiei" şi, de asemenea, că "democraţia nu aparţine unei anumite ţări sau zone", fapt ce caracterizează ţara noastră, care a înţeles democraţia ca pe o formă de "eliberare", luând în considerare reperele istorice care ne-au afectat de-a lungul timpului.

Susţin şi încurajez principiile democraţiei, elementele şi modalităţile de exercitare a unei guvernări democratice, precum şi dimensiunea internaţională a democraţiei şi aloc acestei zilei semnificaţia cuvenită, de valoare şi responsabilitate politică.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"MRU, ungurenii şi parfumurile"

Visul lui Mihai-Răzvan Ungureanu, premierul celor 78 de zile, a devenit realitate: are şi el ungurenii lui! Cum s-a întâmplat? A fost ales preşedintele unui partiduleţ intitulat Forţa Civică.

Am aflat din discursul pompos că "prin generozitate s-a născut partidul acesta, prin generozitate va merge mai departe, înţelegând fiecare dintre membrii săi că nu este vorba de a ceda loc intereselor de grup, ci e vorba de a se angaja împreună cu toţi colegii de partid la construirea unei Românii aşa cum ar trebui să fie în secolul XXI într-o Europa unită".

Conştient că ungurenii din Forţa Civică sunt prea puţini şi că nu are şanse în lupta împotriva USL, i-a adunat în jurul lui pe cei din PDL şi PNŢCD şi au parafat şi înregistrat la BEC Alianţa România Dreaptă - ARD. Nume foarte potrivit pentru pârjolul pe care l-au lăsat în urmă guvernele lor!

Ne întrebăm pe cine doreşte să reprezinte acest personaj ridicol? Cu siguranţă nu îi va putea reprezenta pe cei 7,4 milioane de cetăţeni al căror vot la referendum a fost şters cu buretele de CCR!

Îşi imaginează fostul prim-ministru că românii au uitat aroganţa cu care îi certa pe sinistraţii înzăpeziţi, acuzându-i că sunt leneşi? Sau că în scurta perioadă de mandat a fost cu totul rupt de realitate, vorbind despre bani europeni şi investiţii străine, dar pompând bani în puşculiţa portocalie de partid?

Motivul pentru care cetăţenii nu se vor lăsa păcăliţi de această adunătură de lupi care îşi schimbă doar părul, nu şi năravul, este logic şi foarte simplu: oamenii au înţeles că Băsescu şi toţi portocalii lui vor să fugă de sigla "PDL" şi să se ascundă sub alte nume şi culori pe buletinele de vot, la fel cum au făcut şi la alegerile locale de anul acesta. Rezultatul va fi la fel, poate chiar mai ruşinos pentru aceste personaje, indiferent cum se vor numi şi ce culoare de tricou vor avea.

"Nu avem voie să fim inerţi. Nu avem voie să asistam la felul în care o putere dezarticulată încearcă să nenorocească o ţară şi o naţiune, democraţia şi libertăţile cetăţenilor. Responsabilitatea noastră este să stăm împotriva celor care vor răul nostru şi de a oferi politic. (...) Demnitatea, responsabilitatea civică, loialitatea faţă de ţară şi naţiune sunt valorile în care credem".

Domnul MRU îşi permite să vorbească despre libertăţile cetăţenilor, despre civism şi naţiune. Oare risipirea banilor publici pentru cumpărarea unor produse de lux pentru igiena personală unde se încadrează?

Ce înseamnă, în viziunea acestui intelectual de partid civic, cheltuirea a 10 miliarde de lei vechi pentru parfumuri, creme hidratante, apă de gură şi papuci?

Se pare că îndemnul la austeritate făcut de toţi portocaliii care ne-au impus 3 ani de lipsuri, nu i se adresa şi fostului şef SIE.

A urmat cumva MRU exemplul preşedintelui masă-verde, care a cheltuit alte miliarde publice pentru amenajarea vilei Dante? În acest caz, a avut de la cine învăţa!

"E nevoie de un electorat animat să schimbe tipul de politică de astăzi din România, unul interesat de familie, de viitorul generaţiei următoare, sensibil la sistemul de sănătate, la problemele legate de educaţie şi siguranţa zilei de mâine. (...) Indiferent câţi români au participat la referendum, optica noastră este cea a coeziunii naţionale. Oferta e una generală către întreg poporul român."

Se potriveşte această declaraţie a lui MRU despre viitor şi familie cu valoarea facturii pentru protocol? În nici un caz! Dar cheltuitorul fost premier ne-a explicat că acestea sunt "prostiuţe" despre care nu merită să discutăm.

Sunt foarte puţini români care văd în toată viaţa lor 10 miliarde de lei pe care MRU le-a cheltuit cu uşurinţă în doar 78 de zile, cu tupeu şi în dispreţul tuturor celor care strângeau zilnic cureaua.

Am convingerea că vor fi şi mai puţini cei care îi vor vota trupa de ungureni, chiar dacă îşi va consuma toată rezerva de produse de protocol pentru a-i spăla şi parfuma. Din păcate pentru ei, tot a Băsescu-PDL vor mirosi!

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Abrambureală în învăţământul românesc!"

Potrivit calendarului anunţat de Ministerul Educaţiei, anul şcolar trebuia să înceapă la data de 10 septembrie. Cu toate acestea, Guvernul Ponta, acest guvern care se tot răzgândeşte, l-a amânat cu o săptămână, iar ministrul în funcţie, doamna Ecaterina Andronescu, le-a dat mână liberă directorilor de şcoli să organizeze festivităţile ori pe 15 septembrie, ori pe 17. Aşadar, şcoala a început cu stângul şi, surpriză, a început de două ori. Adevărată abrambureală.

Multe grădiniţe au încălcat ordinul doamnei ministru şi şi-au deschis porţile de săptămâna trecută, deoarece pentru acestea copiii şi părinţii sunt mult mai importanţi. Deci, realitatea, domnilor, cam bate ordinul ministrului.

Chiar dacă autorităţile implicate au avut la dispoziţie două luni şi jumătate de vacanţă pentru a se pregăti, probleme există şi nu sunt puţine. Ca în fiecare an, multe şcoli din România încep anul şcolar fără autorizaţie de funcţionare, cele mai multe aflându-se în mediul rural. În multe localităţi imobilele nu corespund, multe reabilitări au fost stopate din lipsă de fonduri, grupurile sanitare sunt improprii, nu sunt manuale şi învăţători pentru clasele pregătitoare, iar la unele unităţi mobilierul lipseşte cu desăvârşire. Şcoala românească şi implicit clasa pregătitoare au foarte multe minusuri. Adevărată abrambureală.

În ceea ce priveşte bacalaureatul, doamna ministru doreşte ca din 2013, bacalaureatul să fie de două tipuri: cel naţional, pentru cei care vor să facă o facultate, şi cel profesional, pentru cei care se orientează spre piaţa muncii.

Cosmetizarea dezastrului din învăţământ este, după părerea mea, o mare greşeală. O coborâre a ştachetei nu înseamnă un ajutor pentru tineri şi sunt convins că numărul şomerilor din rândul acestor tineri va fi tot mai mare, căci bacalaureatul trebuie luat de cei care învaţă, de cei care muncesc cu adevărat.

Chiar dacă, pe toate posturile de televiziune, doamna ministru încearcă să ne spună că acest tip de bacalaureat va facilita angajarea tinerilor, eu cred că o diplomă obţinută uşor, fără muncă şi studiu real, este o mare iluzie. Viitorii angajatori nu se vor uita la o diplomă, ci la ce ştiu să facă efectiv noii absolvenţi. Adevărată abrambureală.

Anul şcolar a început! Acum aşteptăm şi noi, părinţii, dar şi copii noştri, şi alte surprize din partea ministrului abramburelii naţionale. Aşa că, înarmaţi-vă cu multă răbdare! Timpul le va rezolva sau nu pe toate!

Domnul Georgian Pop:

"Lupta împotriva terorismului - o prioritate a lumii civilizate"

La 11 ani de la atentatele teroriste de la World Trade Center comunitatea internaţională este profund revoltată de un alt atac îndreptat împotriva Statelor Unite ale Americii. În urma atentatului asupra Consulatului SUA din Benghazi, Excelenţa Sa, Ambasadorul Statelor Unite în Libia, domnul J. Christopher Stevens şi trei funcţionari americani şi-au pierdut viaţa.

Acest tragic eveniment ne arată încă o dată cât de importantă şi necesară este lupta împotriva terorismului. SUA şi aliaţii săi trebuie să continue acţiunile de combatere şi contracarare a acestui flagel - adevărata provocare pentru secolul XXI. România, în calitate de membră a NATO şi Uniunii Europene, trebuie să fie în continuare un partener de încredere în demersurile organizaţiilor internaţionale de a răspunde eficient şi operativ împotriva acţiunilor teroriste. Măsurile trebuie să vizeze atât prevenirea şi combaterea terorismului, cât şi întărirea capacităţii statelor membre de a lupta împotriva fenomenului, în condiţiile respectării drepturilor omului şi supremaţiei legilor.

Din păcate, fiecare eveniment de acest gen, soldat cu pierderi de vieţi omeneşti, are două consecinţe: pe de o parte, realizăm cu toţii cât de important este dialogul pe toate palierele - cultural, politic, diplomatic, pe de altă parte, din păcate, constatăm că există şi nereuşite în acest sens. Organizaţiile internaţionale, statele însele, reprezentaţii societăţii civile, oamenii de cultură, personalităţile din mediul universitar şi academic etc. trebuie să promoveze mai mult calea cooperării şi a dialogului, astfel încât diferenţele culturale şi religioase să nu constituie o justificare sau un suport pentru acţiunile unor indivizi sau organizaţii deviante.

În încheiere, doresc să îmi exprim profundul regret pentru pierderile de vieţi omeneşti din urma atacului asupra Consulatului SUA din Benghazi şi să transmit condoleanţe familiilor victimelor şi poporului american.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Privatizarea Oltchim trebuie să se facă numai prin păstrarea locurilor de muncă"

Ultimii ani au adus o agravare a situaţiei economice interne. Aceasta a avut efecte puternic negative asupra economiei româneşti, îndeosebi asupra industriei. Combinatul chimic de la Râmnicu Vâlcea a avut probabil cel mai mult de suferit, pierderile sale devenind de ordinul milioanelor de euro lunar. În această logică, privatizarea Oltchimului nu este numai necesară, ci şi obligatorie. Statul nu-şi permite să aibă pierderi atât de mari, care să fie apoi suportate de toţi românii. Din cauza unei administraţii defectuoase, din pricina unor decizii politice trecute deloc inspirate, Oltchim a devenit nesustenabilă pentru bugetul de stat. Iar în acel moment, din punctul meu de vedere, decizia nu putea fi decât una singură: privatizarea companiei, vânzarea acesteia către cel mai bun ofertant şi, mai mult decât orice, obligaţia contractuală ca toate locurile de muncă să fie păstrate.

Mai mult, din câte se observă, negocierile purtate de Ministerul Economiei ţintesc către rentabilizarea Oltchim. Indiferent de cel care vine să cumpere întreprinderea, investitorul nu trebuie doar să garanteze păstrarea locurilor de muncă existente, ci să ofere planuri de extindere a forţei de muncă, prin investiţii şi creşterea productivităţii. Aceasta trebuie să fie miza oricărei privatizări şi aici se observă diferenţă între a vinde doar de dragul privatizării, cum fac guvernele de dreapta, şi a renunţa la acţionariatul de stat doar în cazul în care productivitatea şi păstrarea locurilor de muncă sunt puse în pericol de constrângerile bugetare.

Decizia Ministerului Economiei de a scoate la vânzare pachetul majoritar de acţiuni pe care îl deţine la Oltchim a fost decizia corectă. Poate că unul dintre motivele pentru care Oltchim a ajuns în această situaţie este că o astfel de decizie a fost prea mult timp întârziată. Dacă s-ar fi luat ceva mai devreme, nu am fi ajuns în situaţia de faţă. Controlul ineficient al resurselor, managementul defectuos, dar şi lipsa patentării sunt problemele care au impus soluţia de faţă. Privatizarea Oltchim, poate făcută împreună cu Arpechim, ar trebui să ţină cont de două aspecte cruciale: păstrarea şi creşterea numărului locurilor de muncă. Dacă asupra acestui element se pare că există un consens la nivel instituţional şi între partenerii de negociere, un alt aspect necesită rezolvare.

Dincolo de aspectul economic, neîncrederea din rândul societăţii româneşti faţă de cei care iau decizii, fie ei politicieni, lideri sindicali sau întreprinzători se dovedeşte mult mai periculoasă decât orice perturbare financiară sau economică. Cazul Oltchim este doar ultima dovadă dintr-un lung şir al lipsei totale de încredere dintre cei care iau deciziile şi cei pentru care aceste decizii sunt luate. Dincolo de orice, strategia Guvernului actual ar trebui să restabilească echilibrul la acest nivel. Nicio reformă politică, economică sau socială nu poate avea loc în absenţa sentimentului de încredere. Prin faptul că, la nivelul Cabinetului Ponta, nu se grăbeşte o decizie şi s-a stabilit ca privatizarea să se facă numai cu condiţia ca locurile de muncă să fie păstrate se generează încredere şi speranţă. Când guvernezi pentru oameni diferenţa se simte faţă de atunci când vorbeşti numai despre cifre.

Privatizarea Oltchim este, până la urmă, o schimbare în bine. Faptul că angajaţii protestatari ai întreprinderii nu înţeleg acest aspect se datorează întocmai lipsei totale de încredere. Suspicioşi că vor fi din nou minţiţi, ei preferă o stare de fapt neprielnică, în detrimentul unei schimbări în bine, tocmai pentru că binele promis de prea multe ori în trecut s-a dovedit a fi contrariul. Am însă încredere că Guvernul USL va îndeplini acest obiectiv de o manieră inteligentă, atât socială, prin păstrarea locurilor de muncă pentru cei din Râmnicu Vâlcea, cât şi economică, urmând ca toate datoriile să poată fi plătite de viitorul investitor. Este un test de abilitate politică şi de negociere, pe care sunt convins că Executivul îl va trece.

Domnul Gheorghe Ciocan:

"189 de ani de la trecerea în nefiinţă a fondatorului învăţământului în limba română, Gheorghe Lazăr"

"Primul dascăl de ideal românesc", cum îl numea Nicolae Iorga şi cum stă drept epitaf pe soclul din Sibiu, teolog, filosof, inginer, organizator al învăţământului românesc, cărturar iluminist sibian, născut în 5 iunie 1779 la Avrig, Gheorghe Lazăr rămâne în istoria naţiunii române drept fondatorul învăţământului în limba română. Am decis că ar fi bine să ne aducem aminte la începutul anului şcolar de personalitatea care ne-a trasat paşii cu 189 de ani în urmă.

Gheorghe Lazăr a urmat studiile gimnaziale la Cluj şi Sibiu, în 1802 ajungând student la două facultăţi (filosofie şi drept) în Cluj. Patru ani mai târziu, susţinut de Ioan Văcărescu, Iordache Golescu şi mitropolitul Dionisie, pune bazele în 1818, primei şcoli româneşti în limba naţională, şcoala de la Sf. Sava. Aici, prin manualele pe care le-a întocmit (aritmetica matematicească, trigonometria cea dreaptă etc.) şi-a adus o mare contribuţie la crearea terminologiei ştiinţifice şi a tehnicii româneşti. Au fost introduse, la propunerea sa, discipline noi precum aritmetica, geometria, trigonometria, filosofia, geografia şi gramatica. Gheorghe Lazăr expune un program de studii în patru trepte, cea superioară incluzând dreptul şi filosofia, iar teologia studiindu-se separat. Dând prioritate unor discipline ca limba română, matematica, istoria naţională, introdusă pentru prima dată ca obiect de studiu, Lazăr desfăşoară un program de învăţământ complet şi realist, care răspunde cerinţelor societăţii (aici se formează primii ingineri hotarnici). El însuşi predă matematica şi filosofia nu doar elevilor, ci şi în cadrul unor prelegeri publice, când făcea deopotrivă educaţie culturală şi patriotică.

Astfel, Gheorghe Lazăr nu s-a dovedit a fi doar un simplu dascăl, ci un Mare Român, oferindu-i culturii române o vatră caldă. El ne-a demonstrat că viaţa este privită ca o şcoală, care este pusă în opoziţie cu studiul instituţional sau autodidact, cu semestre faste sau mai puţin faste, cu program non-stop, flexibil. Această şcoală a vieţii nu oferă diplome, ci oferă consecinţe, însă bogăţia sufletească şi investiţia în noi sunt în final cele mai de preţ.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"ARD, o nouă invenţie a laboratoarelor cotroceniste"

Zilele trecute, am asistat cu toţii la parafarea oficială a aşa-zisului pol electoral alternativă la USL, Alianţa România Dreaptă. La acesta au aderat, ca anexe, două microformaţiuni care nu ştiu dacă trec, împreună, de 1%, dar au lideri ce îşi doresc fotolii pe care singuri nu le pot obţine. Şi pe care-i uneşte doar spiritul gălăgios şi discursul fără argumente.

Pe lângă faptul că este o furăciune grosolană, uzurpând numele Asociaţiei România Dreaptă, această Alianţă a României Drepte este, nici mai mult, nici mai puţin decât o nouă invenţie în spatele căreia se ascunde încercarea disperată a PDL de a păcăli electoratul şi de a se dezice de propria sa identitate. Prin această zbatere, portocaliii, mascaţi sub chipuri şi nume cât mai diverse şi mai colorate, speră ca, în doar câteva luni, electoratul să uite jafurile, incompetenţa şi abuzurile guvernărilor Boc-Ungureanu. În fapt, ARD este aceeaşi construcţie care serveşte interesele politice ale lui Traian Băsescu şi care, nu în ultimul rând, este fabricată chiar în laboratoarele cotroceniste.

Ce trebuie oare să mai ştim despre această nouă construcţie politică? Anume că Monica, alias "Ioana d’Arc a României", Ungureanu, poreclit "Premierul James Bond" sau "Premierul unghieră", Pavelescu, preţiosul băiat mic cu capul mare, aşa cum l-a numit Băsescu, şi ceilalţi aşa-numiţi reformatori şi-au pus în gând să-şi ia ţara înapoi. Se joacă şi ei de-a politica, închipuindu-şi că au crescut şi acum sunt oameni mari. De fapt, ARD este doar o încropeală de oameni, fără nicio legătură cu ideologia de dreapta sau cu ideea de dreptate.

Iar ca spectacolul, şi aşa ieftin, să fie deplin şi pe alocuri ilar, iată că s-a trezit şi lupoaica moralistă Monica Macovei să fluture criterii de integritate obligatorii pentru noii săi camarazi de arme: competenţă, incoruptibilitate, onestitate politică etc. Amuzant! Aştept cu nerăbdare momentul în care "competenţii", "incoruptibilii" şi "oneştii" Udrea, Falcă, Pinalti, Eba, Botiş, Boc şi mulţi alţii ca ei vor conduce Alianţa România Dreaptă spre prosperitate şi moralitate. O ipocrizie mai mare nici că se putea din partea Monicăi Macovei, cea care a luptat din răsputeri să denigreze imaginea României peste hotare.

Surpriză însă! Nici nu s-a uscat bine cerneala pe hârtiile care consfinţeau înfiinţarea acestei alianţe, că scandalul a şi început între personajele care clamau deunăzi moralitatea şi onestitatea. Iar războiul orgoliilor este de-abia la început în ARD şi se pare că se va acutiza cu cât alegerile parlamentare se apropie.

Domnul Ioan Oltean:

"Globalizarea şi efectele perfide ale guvernării Ponta"

Integrare, democratizare, libertate, mişcare, interdependenţă, informaţii, securitate, creştere, world wide web (www), mall, tehnologie, putere sunt doar câteva dintre cuvintele care definesc societatea de astăzi, în plin proces de globalizare. Mrejele acestui amplu fenomen, globalizarea, se regăsesc în toate sectoarele unei societăţi, indiferent că vorbim despre nivel individual, societal sau interstatal.

Globalizarea nu este doar un fenomen care capătă valenţe semnificative în viaţa cetăţenilor, ci este un fenomen global, ale cărui efecte se resimt în orice parte a globului, la orice nivel şi în orice domeniu. Astfel, ţări, organisme, cetăţeni îşi modifică comportamente, viziuni, priorităţi, obiective, strategii, politici, în acest amplu proces de globalizare. Lumea se transformă cu repeziciune, într-un spaţiu social comun, sub influenţa forţelor economice, sociale, culturale, politice, astfel încât evoluţiile dintr-o regiune, dintr-o parte a lumii, pot avea consecinţe profunde asupra cetăţenilor şi statelor din cealaltă parte a globului.

Globalizarea presupune interdependenţă. Această interdependenţă îşi poate găsi rădăcinile în extinderea şi adâncirea legăturilor dintre state, dintre diferitele sfere ale vieţii sociale, economice, culturale şi politice, cu scopul de a asigura bunăstare cetăţenilor printr-un progres al societăţii, progres care se poate realiza într-o stare de securitate, în care principiile şi normele democraţiei, ale economiei de piaţă şi ale statului de drept să primeze.

Acest fenomen complex al globalizării a determinat ca statul-naţiune să se afle într-un continuu proces de reconstrucţie, de regândire, de repoziţionare sau de erodare, şi acest lucru îşi găseşte cauzalitatea în faptul că statul nu mai este actorul principal într-o piaţă globală. În plin proces de globalizare, statul şi-a pierdut o parte din monopolul puterii de a-şi gestiona singur politicile, influenţa fiind împărţită între actori statali şi organisme locale, regionale sau globale.

Totodată, globalizarea poate fi percepută ca un proces de unificare a statelor şi popoarelor, state ale căror graniţe le depăşesc pe cele geofizice. Dar eliminarea frontierelor datorită fluxurilor de capital, de tehnologie, de bunuri şi servicii, de persoane, dezvoltarea tehnologică, precum şi principiile şi valorile democraţiei conduc către progresul societăţii, care poate fi asigurat doar într-un mediu de securitate natională, de stabilitate politică şi economică.

În aceste condiţii, nu este greu de înţeles de ce liderii instituţiilor internaţionale au reacţionat concertat la acţiunile guvernării Ponta în această scurtă, dar agitată perioadă de guvernare, guvernare realizată în acord cu ambiţiile personale ale liderilor săi.

Săptămâni întregi, oficialii UE s-au arătat profund îngrijoraţi de imaturitatea regimului de la Bucureşti, vorbind despre încălcarea statului de drept. Astfel, globalizare să fie, dar s-o ştim şi noi, au spus liderii USL, care nu au înţeles că, într-o lume globalizată, informaţia se propagă cu repeziciune în orice colţ al lumii şi mai ales în interiorul instituţiilor la care a aderat şi ţara noastră, în acord cu valorile şi principiile democratice care le definesc şi care acţionează pentru a asigura ordinea şi securitatea internaţională.

Cât respect pot avea oficialii europeni pentru un guvern care nu este reprezentat în Parlamentul European de însuşi şeful Guvernului, în condiţiile în care dezbaterea care a avut loc săptămâna trecută viza acţiuni considerate nedemocratice, legi şi ordonanţe adoptate împotriva practicilor, neconstituţionale, intimidări şi presiuni la adresa judecătorilor şi procurorilor, încercări de a influenţa rezultatul referendumului, adică acţiuni ale acestui Guvern?" Toate aceste măsuri, acţiuni fără precedent ale Guvernului României, în dezacord cu interesul naţional şi cu principiile statului de drept, au determinat reacţii acide ale liderilor europeni, precum şi o strictă monitorizare a ţării de către instituţiile internaţionale.

Care a fost reacţia membrilor USL? Au continuat seria jignirilor şi acuzaţiilor la adresa tuturor liderilor europeni care îndrăzneau să constate încălcări ale statului de drept. Care poate fi încrederea în Guvernul României, după ce în ţară şeful Guvernului acuză de dezinformare şi de rea-voinţă liderii europeni, dar când are şansa să prezinte "realităţile" guvernării sale, nu se prezintă la această dezbatere?

Mai mult, după întâlnirea pe care a avut-o cu preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, domnul Ponta afirmă că a fost reluat parteneriatul dintre Parlamentul European şi Parlamentul României (probabil s-a datorat respectului pe care l-a manifestat prin neparticipare la o debatere care îl viza direct) şi au fost trecute cu vederea acuzaţiile reciproce care au existat pe tema guvernării din această perioadă. În fapt, domnul Ponta nu a înţeles nici acum că acuzaţiile pe care liderii europeni le-a avut la adresa Guvernului condus de Domnia Sa s-au datorat probelor pe care aceştia le-au avut, şi anume acţiunilor Guvernului, şi nu interesului electoral, ceea ce este cazul USL. Totodată, preşedintele Barroso i-a transmis domnului Ponta că România trebuie să îşi reconfirme ataşamentul faţă de valori precum domnia legii şi independenţa justiţiei şi a insistat ca numirea procurorilor şefi să se facă transparent, iar Guvernul să nu aibă miniştri cu probleme de integritate, afirmaţii care nu s-au regăsit în discursul domnului Ponta susţinut într-o conferinţă de presă după întâlnirea cu Barroso.

În fapt, imaginea ţării noastre este în acord cu declaraţiile surprinzătoare ale liderilor USL, mergând de la jignirile la adresa reprezentanţilor instituţiilor democratice care nu au interese în acord cu interesele lor electorale, de moment, la declaraţiile domnului Antonescu că justiţia nu este independentă (în fapt, ministrul Mona Pivniceru este propunerea PNL), continuând cu răspunsurile demne de şef al guvernului adresate jurnaliştilor: "(...) ştiţi dumneavoastră cine moare de grija altuia..." (întrebat fiind despre Dan Voiculescu).

Dacă vă întrebaţi ce importanţă au acţiunile guvernamentale sau declaraţiile năucitoare ale liderilor USL în acest amplu proces al globalizării, puteţi lua în calcul şi statisticile UE care relevă faptul că investiţiile străine au înregistrat o scădere de -5,4% faţă de media europeană pozitivă de 0,3 în anul 2012 faţă de 2011.

Astfel, într-o lume globalizată, ordinea şi securitatea reprezintă obiective ale societăţii internaţionale, obiective la care ţinteşte fiecare popor şi cetăţean în parte, dar în care se regăsesc relaţii stabile şi paşnice între state, precum şi valori care vizează justiţia, drepturile omului, dezvoltarea economică etc., toate acestea determinând progresul societăţii.

De aceea, domnilor guvernanţi, nu puteţi accepta doar avantajele globalizării, ci trebuie să vă asumaţi şi efectele perfide ale acesteia şi să conştientizaţi faptul că orice decizie sau acţiune politică pe care o întreprindeţi va genera reacţii nu numai la Antenele domnului Voiculescu, ci şi în plan internaţional.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Gânduri la început de septembrie"

În urmă cu ceva timp luasem decizia ca la sfârşitul acestui an să mă retrag din viaţa politică şi să mă dedic unor proiecte personale.

Trecuse mai bine de un an şi jumătate şi exact 3 ani de când devenisem deputat independent politic şi, respectiv, de când foştii mei colegi din PSD mă operaseră pe cord politic deschis, călcându-mi sufletul în picioare şi întreaga activitate fără pată de mai bine de 10 ani.

Unele răni se închid greu şi dor multă vreme...

Îmi era efectiv silă de ceea ce a ajuns să fie viaţa politică de la noi, de transformarea sa într-o mahala permanentă, de inexistenţa unui proiect pentru români şi România, de domnia imposturii, a minciunii şi a fărădelegii orchestrate fabulos pe sticla unor televizoare, iar deasupra acestei scene triste, domnia mirajului banului public care orbeşte, schimbă principii şi modifică comportamente şi conştiinţe şi, ceea ce mi se pare cel mai dureros, strâmbă vertebre.

Nu vedeam niciun proiect nou şi serios căruia să mă dedic, nicio persoană pe care să o susţin din idealism sau prietenie.

Declarasem de multe ori că aştept apariţia unui nou partid, cu reguli noi, cu oameni noi, cu inteligenţe puse în slujba României, nu a unor cercuri de interese. Şi, nu în ultimul rând, nu cred că adevărata faţă a României este cea hâdă, cariată de corupţie, aşa cum se vede azi.

Dar acest porumbel alb şi frumos sau, dacă vreţi, acest capitol de basm nordic nu se întrezărea la orizontul maculatei vieţi politice dâmboviţene.

Într-una din zilele lunii august am primit un telefon şi am fost invitat la o discuţie, dintr-un lung şir ce a urmat, de Mihai-Răzvan Ungureanu, un om pe care îl apreciez pentru calităţile sale intelectuale şi pentru decizia de a nu se da înapoi la greu, un om rănit de minunata noastră clasă politică pentru simpla vină de a nu fi întocmai acesteia...

Aşa au apărut proiectul Mihai-Răzvan Ungureanu şi Forţa Civică în viaţa mea, aşa am hotărât să mă dedic lor, fără a cere ceva în schimb, într-o ultimă încercare de a arăta românilor că se poate face politică şi de către oameni oneşti, buni profesionişti, pe bază de valoare şi competenţă, viziune şi soluţii.

Viaţa va demonstra dacă am greşit sau dacă o astfel de politică este dorită de majoritatea românilor, dar credeţi-mă că nu se mai poate continua în modul în care acum se desfăşoară dezbaterea politică la noi, având toate caracteristicile unui stil sicilian.

Lumea întreagă se reaşază, îşi caută noi modele economice şi politice, iar România, în loc să fie un participant activ, rămâne un spectator autist.

Privatizarea politicii nu este soluţia pentru noi. Plata facturii pentru timpul politic şi economic pierdut va fi foarte, foarte mare şi nu mă sfiesc să vă spun că am fost din nou păcăliţi de politicieni.

Pur şi simplu nu va ajuta la nimic, iar ceea ce este cel mai grav este că nu ne va ajuta nimeni.

Iar ca să vă demonstrez că acestea îmi sunt gândurile care m-au determinat să mă implic într-o nouă structură politică, cu speranţa într-o nouă politică în România, vă prezint mai jos discursul susţinut la Convenţia Extraordinară a Forţei Civice, partid care nu mă cunoştea decât de la televizor şi unde votul aranjat nu a avut ce căuta.

7.09.2012

"Domnule preşedinte,

Domnule profesor Mihai-Răzvan Ungureanu,

Distinşi invitaţi, fraţi români (delegaţia din Republica Moldova),

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Parcurgem cu toţii un început de veac tumultuos, un timp al schimbărilor în viteză, al viitorului de neimaginat uneori, iar goana noastră pare a fi asemenea unei curse de maraton.

Ei bine, în acest concert al căutării unui nou drum al exprimării eficiente şi al pragmatismului valoric, România pare a fi încremenit într-un trecut fără orizont, chemând, parcă, o ambulanţă întârziată a democraţiei să vină şi s-o salveze de sub influenţa nefastă a norului politic radioactiv actual ce îşi pogoară umbra asupra sa şi la care lumea întreagă, alarmată, caută antidotul.

Pe scurt, România pare a fi devenit un nou "mezzo-giorno" sub loviturile nemiloase pe care politicieni naufragiatori i le administrează şi pentru care principiul, legea, valoarea, performanţa economică, onoarea şi onestitatea sunt noţiuni lipsite de sens. Viaţa politică actuală parcurge o etapă întunecată a lipsei liderilor cu viziune care să se impună prin soluţii eficiente şi prin exemplul personal.

Ne aflăm într-o perioadă rău prevestitoare a unui deceniu pierdut pentru ţară care riscă să ne condamne la subdezvoltare, la situarea definitivă la periferia Europei, la consacrarea unei forme licenţioase şi nefericite de capitalism, pe scurt, în a doua Europă.

Este momentul ca acum, în al doisprezecelea ceas, când strigătul de ajutor al României se aude clar dincolo de sticla vânzătorilor de iluzii, să vă întreb:

Este nevoie să facem ceva sau rămânem spectatori în faţa norului politic nefast care cuprinde ţara?

Da, este nevoie să ne facem auzit glasul!

Glasul competenţei, onestităţii, modestiei şi valorii!

Şi, dacă nu acum, atunci când?

Şi, dacă nu noi, atunci cine?

Şi, dacă nu aşa, atunci cum?

Oamenii acestei ţări minunate merită tot efortul şi toată dăruirea noastră!

Din acest punct de vedere, rămân un om politic care pune capitalul uman pe primul loc, cu alte cuvinte cu inima pe partea stângă, dar cu mintea pe partea dreaptă, pentru că asta înseamnă dezvoltare economică, reindustrializarea ţării, domnia legii, respectarea valorii, încurajarea performanţei, combaterea corupţiei, readucerea zâmbetului pe faţa fiecărui român, cu pensii şi salarii mai mari.

Soluţia la problemele românilor este soluţia economică, şi nu privatizarea politicii.

Închei, transmiţându-vă gândul meu sincer şi curat, spunându-vă că, din păcate, limba română are mai multe forme pentru trecut decât pentru viitor...

Ca şi politica actuală, de altfel...

Dar, din fericire, începând de azi, ambele au o nouă formă de viitor: Forţa Civică şi un nou lider politic incontestabil.

Domnul Marin Almăjanu:

"Răspundeţi solidar cu guvernele dumneavoastră PDL-iste pentru dezastrul lăsat în urma lor, domnule Băsescu?"

Domnul Traian Băsescu trebuie să răspundă solidar, alături de susţinutele şi perfect protejatele sale guverne Boc 1, 2, 3, 4, 5, pentru tot dezastrul lăsat în urma lor, pentru deficienţele grave constatate de Comisia Europeană în absorbţia fondurilor europene din cauza cărora acum România va suporta dificile consecinţe.

România are de dat înapoi în medie 25% din fondurile atrase, pentru că instituţiile europene abilitate au constatat nereguli pe toate programele operaţionale, nereguli în ceea ce priveşte atribuirea unor contracte, conflicte de interese evidente, ilegalităţi, fapte de corupţie, care nu pot fi nicidecum trecute cu vederea.

Îmi amintesc cum susţinea domnul Băsescu, la fiecare apariţie publică a sa, la unison cu eternul său ecou, domnul Boc, cum că atragerea de fonduri europene va fi pentru ei o prioritate exclusivă. Din păcate, putem azi constata care sunt efectele implicării lui Traian Băsescu în problema fondurilor europene, când, după 5 ani de mandat, cu România membră a UE, până la venirea USL la guvernare, abia dacă atinsese un nivel de 7% al absorbţiei.

În prezent, toate problemele semnalate de instituţiile europene, inclusiv suspendările de plăţi, îşi au originea în fraude şi nereguli comise în anii anteriori. În pofida revărsării unui alt repertoriu de acuzaţii PDL-iste nefondate, nu există nicio problemă referitoare la proiectele demarate în ultimele 3 luni, de când guvernează USL! Acestea nu pot fi sub nicio formă imputate Guvernului Ponta, deoarece auditul instituţiilor europene priveşte anii 2009-2011, când PDL s-a aflat la putere.

Se poate astăzi lesne constata că actualul Guvern Ponta se deosebeşte profund faţă de fostele guvernări ale PDL, care şi-au bazat actul de guvernare pe doi piloni: alocarea politizată a fondurilor şi drenarea banilor publici către clientela de partid şi către finanţarea campaniilor lor de partid sau a celor prezidenţiale. Guvernul susţinut de USL face acum toate eforturile necesare pentru a îndrepta situaţia şi pentru a minimiza pierderile cauzate de greşelile mai mult sau mai puţin voite ale guvernelor anterioare.

Cred că preşedintele ilegitim Traian Băsescu, cel care se erijează permanent în primul atotştiutor al ţării, are alte lucruri de discutat pe la Bruxelles: nu despre denigrarea românilor şi a Parlamentului României şi despre victimizarea sa în cadrul unui referendum legal organizat trebuie să bată dumnealui apa în piuă, ci ar trebui să caute soluţii şi să discute deschis despre aceste importante teme care ţin de dezastrul absorbţiei fondurilor europene, produs întru totul de nepăsarea sa şi de deciziile diletantelor sale guverne.

Domnul Marius Rogin:

"Este Kosovo gata pentru totala independenţă?"

Comisia internaţională formată din majoritatea ţărilor UE, SUA şi Turcia a decis încă din iulie ca supravegherea procesului de independenţă pentru Kosovo să fie oprită. Conceptul "independenţei supravegheate" aparţine fostului mediator ONU Martti Ahtisaari. Comisia de supraveghere avea puterea de a bloca legi şi de a demite inclusiv miniştri.

Parlamentul de la Priştina a aprobat modificările necesare în Constituţie, pentru a permite independenţa totală a Kosovo. Actul a fost votat şi de cei mai mulţi dintre deputaţii minorităţilor. Guvernul a vorbit despre o "zi istorică" şi "începutul unei noi epoci".

Comisia internaţională a precizat în motivarea deciziei sale că Kosovo este azi o democraţie modernă şi multietnică şi că instituţiile statului sunt gata să preia responsabilitatea totală. Şi expertul în problemele Balcanilor, Norbert Mappes-Niediek, s-a declarat convins că Kosovo este gata să funcţioneze fără supraveghere externă.

"Un stat independent se comportă ca atare. Kosovo a arătat că poate să facă asta. Kosovarii s-au eliberat. Ei au realizat mult timp o rezistenţă pasivă în cadrul Serbiei. Au purtat un război pentru a deveni o naţiune. Nimeni nu are dreptul să decidă în locul lor dacă sunt sau nu gata de independenţă totală", subliniază Mappes-Niediek.

Cu aprobarea majorităţii puterilor occidentale, printre care Germania, SUA, Marea Britanie şi Franţa, Kosovo şi-a declarat independenţa la 17 februarie 2008. Anterior, toate eforturile mediatorului ONU, Martti Ahtisaari, de realizare a unui compromis între Belgrad şi Priştina eşuaseră. Ahtisaari a propus în 2007 un plan ce prevedea supravegherea independenţei Kosovo de către Biroul Civic Internaţional. Planul său a fost implementat fără acordul Belgradului şi nerecunoscut în nordul provinciei locuite de o majoritate sârbă.

Acum a fost stopată oficial supravegherea internaţională, chiar dacă guvernul kosovar nu controlează practic nordul ţării. Controlul asupra integrităţii teritoriale este doar una din problemele enorme cu care se confruntă instituţiile tânărului stat.

"Kosovo stă foarte prost din punct de vedere economic", spune expertul Mappes-Niediek, "este cea mai săracă ţară din regiune." O altă problemă este migraţia masivă a tinerilor calificaţi. "Kosovo va supravieţui doar prin ajutoare economice masive", crede expertul în problemele Balcanilor şi adaugă: "Acest lucru reduce din suveranitate, iar preluarea formală a suveranităţii totale are o însemnătate scăzută în acest context. Ea este limitată puternic de o dependenţă economico-politică."

Rata oficială a şomajului se ridică la 43% iar 40% din populaţie trăieşte în sărăcie. Mari provocări constituie şi lupta împotriva corupţiei şi criminalităţii organizate.

Pentru fostul ministru sârb pentru Kosovo, Goran Bogdanovic, există şi alte provocări, în special în ceea ce priveşte minoritatea sârbă. "E vorba de libertatea de mişcare, de problema proprietăţilor sârbilor în Kosovo, de disponibilitatea redusă a elitelor politice de la Priştina şi Belgrad de a discuta despre reconciliere şi revenirea refugiaţilor", spune Bogdanovic. Aceste probleme nu pot fi rezolvate fără ajutorul comunităţii internaţionale, este de părere politicianul sârb, care avertizează că "situaţia din Kosovo se poate oricând deteriora".

Problemele cu Serbia rămân unele din cele mai mari provocări pentru tânărul stat Kosovo. Nu există încă sprijin internaţional absolut pentru Kosovo. Doar 91 din cele 193 de ţări membre ale Naţiunilor Unite au recunoscut până acum cel mai tânăr stat al Europei. Inclusiv cinci ţări din UE (Spania, Cipru, Grecia, România şi Slovacia) refuză deocamdată să recunoască independenţa Kosovo. Unul din motive ar fi că toate cinci au probleme ele însele cu minorităţile şi se tem să nu creeze un precedent.

Şi mai greu cântăreşte poziţia radicală a guvernului de la Belgrad de a nu recunoaşte niciodată independenţa fostei sale provincii. Tensiunile dintre Belgrad şi Priştina au rămas foarte puternice. Belgradul şi Priştina s-au declarat gata pentru noi negocieri politice. Poziţiile de pe care se abordează discuţiile sunt, ca şi până acum, fundamental opuse. În timp ce Serbia vrea să negocieze strict statutul Kosovo, Priştina doreşte să discute exclusiv despre normalizarea relaţiilor între două ţări independente. Ajungerea la un acord nu se întrevede în viitorul apropiat.

Domnul Mihai Lupu:

"Educaţia trebuie să devină o prioritate pentru orice guvernare, indiferent de culoarea politică"

Odată cu începerea noului an şcolar doresc să le urez succes în viaţă tuturor elevilor, multe satisfacţii părinţilor acestora, dar, în acelaşi timp, ţin să-mi exprim şi un profund respect pentru toţi profesorii, deoarece ei sunt categoria profesională cea mai greu încercată de-a lungul ultimilor ani. Ei sunt cei care au fost de foarte multe ori umiliţi de către preşedintele ţării, sunt cei care au fost deseori minţiţi, în campaniile electorale, de acoliţii acestuia, în privinţa evoluţiei veniturilor lor - doar pentru voturi -, dar, cu toate acestea, profesorii au pus întotdeauna profesia, dragostea pentru copii şi educaţia acestora mai presus de propriile interese.

Cred că educaţia este cea mai importantă investiţie în viitor pentru orice naţiune şi acest adevăr ar trebui să rămână o prioritate absolută pentru orice guvernare, indiferent de culoarea politică.

De aceea, cred că eforturile pe care le face acum Guvernul Ponta de a repara, într-un ritm alert, anumite greşeli ale fostelor guvernări - greşeli incalificabile ale legii Funeriu, care au produs numai haos şi regres în sistemul educaţional, cum sunt: gravele deficienţe ale bacalaureatului, constatate în ultimii doi ani, sau problemele uriaşe ale integrării clasei zero în şcoli - sunt foarte importante pentru bunul mers al acestui an şcolar.

Adaptarea cât mai eficientă a clasei zero în sistem, ori în cadrul şcolilor, ori în cadrul grădiniţelor, în funcţie de analizele ulterioare, dar şi finanţarea corespunzătoare a acestui inedit pas - cu atât mai mult cu cât, în urmă cu două-trei luni, nu exista absolut nimic, nici bani alocaţi în buget şi nici lucrări demarate pentru ca anul şcolar să poată să înceapă - au însemnat eforturi extraordinare din partea guvernului actual, care, în pofida intervalului foarte scurt, a găsit totuşi soluţii financiare pentru a putea asigura resursele necesare.

De asemenea, modificarea legislativă, propusă de Ministerul Educaţiei, prin care se introduce bacalaureatul profesional, cred că este bine-venită pentru viitorii absolvenţi de liceu şi foarte necesară în prezent, pentru a putea adapta sistemul educaţional la realităţile pieţei muncii, în condiţiile în care, după afişarea rezultatelor de la examenul de bacalaureat din prima sesiune, rata de promovare a fost de numai 44%, deci zeci de mii de elevi au rămas fără niciun statut clar.

Consider că pentru orice copil român o educaţie şcolară solidă înseamnă o garanţie a investiţiilor statului pentru generaţiile viitoare şi, în acest sens, orice efort guvernamental de finanţare a sistemului, dar şi perfecţionarea Legii educaţiei, pentru a putea fi cât mai bine adaptată realităţilor româneşti, reprezintă fapte de bun augur.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Falimentul industriei judeţului Cluj"

Recent, a avut loc un miting şi un marş de protest al salariaţilor de la Combinatul Mechel - Industria Sârmei Câmpia Turzii, nemulţumiţi de faptul că actualii acţionari majoritari doresc să închidă această unitate economică. Având în vedere faptul că zona Câmpia Turzii este monoindustrială, peste 25 de mii de locuitori care sunt legaţi, într-un fel sau altul, de Combinat riscă să rămână fără nicio sursă de venit.

Mai mult, consider că trebuie să fie făcut public contractul prin care a fost vândută Societatea "Industria Sârmei" Câmpia Turzii.Vrem să aflăm, în special, dacă au fost respectate clauzele contractuale de către cumpărător, deoarece credem că, în mod normal, ar fi trebuit păstrate obiectul de activitate şi numărul de salariaţi, dar şi să fie alocate sume pentru investiţii care să ducă la dezvoltarea societăţii. În condiţiile în care nimic din acestea nu s-a făcut, ci, dimpotrivă, an de an au fost efectuate disponibilizări de salariaţi şi desfiinţate secţii de producţie, avem suspiciunea că, de fapt, de la început s-a dorit doar scoaterea de pe piaţă a unei societăţi foarte importante şi închiderea, în cele din urmă.

Considerăm că este mult mai uşor să menţinem locurile de muncă existente decât să creăm altele noi. E nevoie de verificarea tuturor aspectelor şi clauzelor prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare pentru a găsi cele mai bune soluţii care să ducă la continuarea activităţii.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"PDL vrea ca flacăra imposturii politice să ardă în continuare. Din fericire, prin eşecul ARD pe 9 decembrie, ea se va stinge o dată pentru totdeauna."

Weeekendul trecut, când întreaga naţiune se pregătea de începutul unui nou an şcolar, pierzătorii alegerilor locale din iunie se reuneau pentru a semna un protocol de colaborare în cadrul unei noi grupări politice. Nu, nu este vorba de Mişcarea Populară, nu este vorba nici de Mişcarea România Unită, nu este vorba nici măcar de Albă ca Zăpada, pentru a da doar trei exemple din construcţiile moşite în laboratoarele de la Cotroceni în ultima perioadă de timp. Este vorba de pompos intitulata Alianţă România Dreaptă, ai căror lideri se doresc a fi domnul Vasile Blaga, pierzător al alegerilor pentru Primăria Bucureşti, Mihai-Răzvan Ungureanu, ilustru pierzător după doar 78 de zile ale guvernării puse în braţe de preşedintele Băsescu, Aurelian Pavelescu, pierzător al onoarei în politică după ce s-a făcut frate de cruce cu cel care a distrus PNŢCD-ul şi care l-a jignit personal cu deja faimoasa ironie "ăla mic cu capul mare". Cu voia dumneavoastră, îl voi introduce în această listă de lideri şi pe domnul Mihail Neamţu, primul legionar al ţării, cel care şi-a pierdut şi el ceva, şi anume calitatea de şef de partid de 1%, cam cât ar fi avut Noua Republică dacă ar fi reuşit să fie recunoscut ca partid politic, şi nu doar ca un cuib. Dincolo de penibilul acestei panoplii de lideri, trebuie explicate românilor motivele unei noi camuflări a fostului partid de guvernământ, cu mai puţin de 3 luni înainte de întâlnirea cu electoratul.

Ce câştigă PDL din asocierea cu nişte partide liliputane ca cele reprezentate de Aurelian Pavelescu şi Mihai-Răzvan Ungureanu? Cercetările sociologice din ultima perioadă au arătat fără echivoc că cel mult 1 din 4 români ar vota o asemenea alianţă, cam câţi ar fi votat şi partidul doamnelor Udrea şi Anastase. Mai mult, cele două partide satelit nu au infrastructură de partid în teritoriu şi nici echipe de specialişti care să compenseze lipsa de cadre din PDL. Nu în ultimul rând, în afara domnului Ungureanu, care a fost umflat artificial în sondaje la începutul anului şi beneficiază în continuare de o oarecare popularitate, ceilalţi lideri sunt cvasicunoscuţi sau extrem de antipatizaţi. Prin urmare, nu există niciun argument raţional pentru construcţia unei alianţe de tipul CDR 2000 în jurul PDL, altul decât continuarea imposturii.

Impostura în politica românească nu a fost adusă de PDL, dar a fost desăvârşită de acest partid prin guvernarea catastrofală din perioada 2009-2012. Impostura este mult mai gravă decât incompetenţa, servită şi aceasta din plin românilor în guvernarea PDL, pentru că poate să inducă în societate confuzie, în cazul în care nu este demascată la timp. La ce mă refer? Ştim cu toţii că starea economiei româneşti nu era pe roze când PDL a preluat guvernarea. Ştim cu toţii că însăşi structura economiei noastre este defectă, având în vedere că avem doar 4,3 milioane de angajaţi, raportat la 5,3 milioane de pensionari. Reformele erau necesare şi sunt în continuare necesare, cu amendamentul că trebuie făcute raţional şi în temeiul justiţiei sociale. Toată scamatoria PDL în jurul generosului concept "reforma statului" s-a tradus într-un simulacru de măsuri de austeritate care nu au făcut altceva decât să sărăcească românii, în timp ce deficitele cronice din economice nu au fost corectate. A fost după 1989 cea mai cruntă lecţie de impostură pe care românii au simţit-o pe propria piele. Iată de ce trebuie să învăţăm din asemenea lecţii şi să blocăm impostura la timpul potrivit.

Vreau să vă reamintesc pe această cale că am depus recent o iniţiativă legislativă prin care să transparentizăm şi mai mult scrutinul electoral, în sensul de a ajuta românii să nu mai fie manipulaţi de asemenea cazuri de impostură cum este construcţia ARD. Dacă PDL şi-a dorit ca prin această alianţă electorală să repete jocul de la alegerile locale, când s-a ascuns de români sub diverse denumiri, atunci trebuie să venim în sprijinul românilor. De aceea, în propunerea legislativă se stipulează clar că afişele şi panourile publicitare electorale, spoturile şi materialele promoţionale electorale trebuie să conţină obligatoriu sigla partidului, iar dacă este vorba de o alianţă, semnele partidelor componente. În acest mod cred că ne putem asigura că românii vor vota în 9 decembrie în deplină cunoştinţă de cauză. Prin urmare, vor şti foarte bine că un vot pentru ARD este de fapt un vot pentru acelaşi defunct PDL, care îşi schimbă din nou părul, nu şi năravul.

În încheiere aş mai dori doar să vă invit să îmi susţineţi iniţiativa parlamentară, pentru a putea opri mai uşor impostura în politica românească. Pentru că, parafrazând un slogan de tristă amintire, PDL vrea ca flacăra imposturii politice să ardă în continuare. Din fericire, prin eşecul ARD, pe 9 decembrie această flacără se va stinge o dată pentru totdeauna.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Atenţie, cetăţeni! Cineva vă toarnă la fisc!"

Se pare că puţul prostiei în materie de politică economică al Guvernului Ponta nu este niciodată sec şi spun asta cu părere de rău pentru cetăţenii ţării mele. La douăzeci şi trei de ani de la Revoluţia română, partidul cu origini şi lideri din regimul apus vor să ne mai amintească o dată cum funcţiona turnătoria: între vecini, între fraţi, între prieteni sau colegii de muncă.

Sub pretextul că nu mai are bani la buget şi că vine campania electorală, iar baronii de la consiliile judeţene sunt tare flămânzi, miniştrii lui Ponta doresc să transforme cetăţenii români în agenţi fiscali sub acoperire, promiţând, pe deasupra, şi recompense materiale pentru cei care toarnă.

Cine pe cine să toarne?! Este întrebarea mea şi a milioane de cetăţeni. În România, mai bine de 90% din populaţia ţări trăieşte din salarii, prestaţii sociale sau din agricultura rudimentară de autoconsum. Ce ar putea să reclame fiscului aceşti oameni? Faptul că un salariat şi-a permis să-şi cumpere o cămaşă într-un an? Sau câte ouă a făcut găina vecinului şi de ce oaia lui face doi miei şi nu unul?

Dincolo de sarcasmul pe care îl acord acestor inepţii, nu pot să nu remarc că membrii Guvernului Ponta demonstrează nu numai incompetenţă, ci şi rea-voinţă.

Dacă domnul Ponta ar dori să însănătoşească bugetul de stat ar trebui să urmeze cursurile unei universităţi reale, în niciun caz la Catania, la care să nu copieze. Acolo ar învăţa cu siguranţă că, pentru a strânge bani, cheltuieşti bani. Altfel spus, costurile administrative ale colectării taxelor trebuie să fie minime, iar politica fiscală să se bazeze pe verigi stimulative.

Îi sugerez domnului Ponta să lase cetăţenii români în pace şi să se aplece asupra problemelor reale ale încasărilor bugetare: evaziunea cu tutun, care numai în ultimele patru luni a înflorit, evaziunea cu diverse sortimente de combustibili fosili, returnările ilegale de TVA, daunele produse bugetului de stat de către colegii Domniei Sale de partid sau de alianţă: Robert Negoiţă, Dan Voiculescu şi alţii.

Eu nu vă acuz pentru faptul că aţi redactat o astfel de propunere, pentru că prin structura şi logica ei, oricine poate recunoaşte marca Dan Voiculescu în materie de "turnat". Vă acuz că în mai bine 4 luni jumătate, adică de două ori mai mult decât guvernarea Ungureanu, singura politică economică pe care aţi promovat-o a fost "Jos Băsescu!". Din nefericire, preţul căderii economice nu-l plătiţi dumneavoastră, domnule Ponta, ci cetăţenii care greşit v-au crezut capabil să guvernaţi.

Doamna Maria Stavrositu:

"Bacalaureatul profesional - o soluţie superficială în detrimentul învăţământului românesc"

Bacalaureatul profesional reprezintă o soluţie aparent salvatoare pentru rezolvarea situaţiei dezastruoase în care se află învăţământul românesc, situaţie ce se reflectă în rezultatele slabe obţinute în ultimii ani la examenul maturităţii.

Rezultatele îngrijorătoare din ultimii ani reprezintă, în fapt, radiografia fidelă a stării actuale a sistemului de învăţământ preuniversitar românesc. A găsi soluţii alternative la bacalaureat nu înseamnă rezolvarea problemelor de fond cu care sistemul de învăţământ se confruntă.

Ceea ce se întâmplă astăzi cu promoţiile de elevi, din ce în ce mai slab pregătite, înseamnă că procesul educaţional ratează finalitatea actului educaţional. Sunt oare tinerii noştri pregătiţi pentru viaţă, facultate sau pentru câmpul muncii? Din păcate, răspunsul la această întrebare este negativ.

Credeţi, doamnă ministru, că bacalaureatul profesional va rezolva problemele majore cu care se confruntă învăţământul românesc astăzi?

Mă tem că această măsură va determina mulţi tineri să opteze pentru această variantă lejeră de a-şi finaliza studiile liceale. Bacalaureatul profesional este, în fapt, o simplificare, în dezavantajul elevilor, a bacalaureatului naţional, şi constă în probele de competenţă, susţinerea unui proiect ori a unei probe practice şi teza scrisă la educaţie antreprenorială. Această variantă simplificată de bacalaureat va duce la demotivarea elevilor pe parcursul anilor de liceu, iar, în final, la o scădere dramatică a calităţii învăţământului preuniversitar. De acord că nu toţi elevii trebuie să urmeze cursurile unei facultăţi, însă fiecare elev trebuie să îşi finalizeze ciclul liceal printr-un examen serios. Această măsură pare să rezolve hic et nunc problemele serioase cu care se confruntă sistemul de învăţământ preuniversitar, însă denotă o lipsă de viziune pe termen lung a conducerii Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în ceea ce priveşte creşterea calităţii învăţământului românesc.

Sistemul preuniversitar reprezintă poate cea mai importantă verigă a sistemului de învăţământ românesc, privit într-un mod holistic.

Consider că trebuie să evităm cârpelile atunci când este vorba de educaţia copiilor noştri şi, în niciun caz, nu trebuie să luăm măsuri din ce în ce mai laxe. Problemele nu se rezolvă astfel, ci ridicând ştacheta, impulsionând atât dascălii, cât şi elevii în ceea ce priveşte performanţa actului educaţional.

Nicidecum problemele nu se rezolvă băgând gunoiul sub preş, ci identificându-le, recunoscându-le, iar mai apoi luând măsuri concrete, chiar dacă acum ni se par dureroase.

Să nu uităm că educaţia reprezintă coloana vertebrală a oricărei societăţi, iar abordarea problemelor din sistemul educaţional trebuie să se realizeze cu multă rigoare şi seriozitate.

Doamnă ministru, căutaţi soluţii viabile pentru a eradica de la rădăcină problemele din învăţământul românesc, continuaţi linia reformatoare începută de predecesorii dumneavoastră, dacă vă doriţi cu adevărat modernizarea sistemului educaţional din România şi, pe cât se poate, evitaţi soluţiile de moment, care, pe termen lung, vor compromite prestigiul învăţământului şi vor duce la deteriorarea ireversibilă a educaţiei din România.

Doamna Maria Stavrositu:

"Constanţa - important pol de cultură şi civilizaţie - are nevoie de reconsiderarea relaţiei cu ţările vecine"

Dobrogea reprezintă zona de confluenţă a religiilor, obiceiurilor şi tradiţiilor, un adevărat leagăn al culturii tuturor etniilor care convieţuiesc în acest spaţiu minunat şi unic prin peisajul natural, numărul vestigiilor trecutului, dar şi prin diversitatea obiceiurilor şi a tradiţiilor.

Constanţa este oraşul ce reuneşte un număr de 13 grupuri etnice, simbolizând un spaţiu etnocultural diversificat, fiind totodată o zonă care ar putea reprezenta un puternic nod de legătură între acest oraş şi ţările vecine.

În acest context pot lua naştere parteneriate viabile, se pot crea pârghii de colaborare în scopul unei mai strânse legături cu regiuni din ţările vecine.

În ultimii ani însă înţelegerea şi însuşirea anumitor factori sau procese au produs un efect invers, îngreunând interrelaţionarea, determinând, în unele situaţii, chiar îndepărtarea oraşului Constanţa de multe oraşe din ţările din imediata vecinătate, aspectele ce vizează o evoluţie firească şi prosperă rămânând undeva în urmă. Spre pildă, procesul de democratizare s-a desfăşurat într-un mod în care nu au fost încurajate perspectivele lărgirii spaţiului intercultural.

Pe acest fond, se adaugă o viziune defectuoasă referitor la această problematică din partea factorilor decizionali, responsabili la nivel local de gestionarea şi consolidarea relaţiilor parteneriale. Administraţia locală Mazăre în niciun caz nu poate fi caracterizată de deschidere spre comunicare sau atentă la nevoia de a aduce un plus de recunoaştere şi promovare a valorilor ce abundă în acest oraş.

De aceea, consider că, mai mult ca niciodată, a venit momentul să acordăm atenţia cuvenită consolidării obiectivelor perene şi a valorilor identitare. Suntem datori să recunoaştem şi să respectăm cu adevărat cutumele comunităţilor vecine. Este nevoie să încurajăm crearea, aşa cum am mai spus, a unor relaţii solide de comunicare şi de relaţionare cu acestea, fapt ce ar spori considerabil capacitatea de a relaţiona, de a gândi, de a fi creativi, dar şi de a împărtăşi din cultura, tradiţiile, obiceiurile şi nenumăratele resurse ale oraşului Constanţa.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"USL a învins! A suspendat şi aderarea la Schengen!"

Aderarea ţării noastre la NATO şi mai apoi la Uniunea Europeană a fost un succes, o mare şansă a României spre modernizare, o modernizare pe care o aşteptam demult şi pe care ne-o doream cu toţii. Astăzi aderarea la spaţiul Schengen este pusă în pericol de criza politică, de evenimentele din ultimele trei luni, care au pus în pericol democraţia şi statul de drept, de guvernarea USL, care a slăbit încrederea europenilor vizavi de statul de drept din România.

În acest sens, reamintesc că, în perioada 19-20 septembrie, fusese programat Consiliul de Justiţie şi Afaceri Europene (JAI) care avea pe agenda sa ca subiect aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, dar acest consiliu a fost amânat pentru luna octombrie. Oare de ce şi cine se face vinovat de acest lucru?

Guvernul Ponta ne-a îndepărtat de Europa prin acţiunile sale, iar România sper să nu piardă orice şansă de a adera la libera circulaţie. Izolarea noastră pe termen nelimitat va reprezenta un eşec al acestui guvern, responsabil de faptul că nu şi-a atins obiectivele sale de politică externă, şi noi, românii, vom avea un drum anevoios pentru a redobândi atât încrederea politică, cât şi cea economică.

Chiar dacă România îşi făcuse temele şi îndeplinise aproape toate criteriile stabilite pentru această aderare parţială, evoluţiile politice şi raportul pe MCV, care nu a fost deloc favorabil ţării noastre, a făcut acum ca, pe lângă Olanda şi Finlanda, să se opună şi Belgia şi Germania. Acestea din urmă au o poziţie critică faţă de criza politică din România, iar şansele noastre s-au diminuat şi conduc la anularea drepturilor pe care românii le au.

Totuşi, primul-ministru este optimist şi, cu acelaşi zâmbet şi aroganţă care îl caracterizează, spune că nu este tulburat şi că aderarea României "a devenit o problemă psihologică a ţării noastre".

Românii vă vor sancţiona, domnule prim-ministru, pe dumneavoastră şi pe guvernul pe care credeţi că îl conduceţi, pentru că nu aţi făcut altceva decât să faceţi mari deservicii acestui popor, care merită mult mai mult.

Doamna Elena Gabriela Udrea:

"Delta Dunării trebuie să continue să fie o prioritate pentru turismul românesc"

Ultimii doi ani s-au dovedit a fi extrem de buni pentru turismul în Delta Dunării. Numărulde înnoptări a crescut cu rate de peste 100%, dovedind, pe de o parte, potenţialul uriaş al zonei, pe de altă parte,eficienţa economică a investiţiilor de acolo. De fapt,adevărul este că investiţiile şi numai investiţiile au generat această creştere. În mandatul meu de ministru al dezvoltării regionale şi turismului, este pentru prima dată după 1990 când s-au derulat proiecte de construcţie şi reabilitare de drumurişi s-au alocat bani pentru infrastructura turistică, dar şi pentru promovarea Deltei.

Toate aceste investiţii au generat locuri de muncă, dar şi oportunităţi pentru localnici. Este pentru prima dată după foarte mult timp când locuitorii Deltei pot spera la o viaţă mai bună şi lipsită de griji.

Cred că zonele sărace, aşa cum este şi Valea Jiului, pot fi transformate în destinaţii turistice de succes naţional şi chiar internaţional. Cu siguranţă,turismul este mai ieftin şieco-friendly decât o industrializare. Iată de ce cred că în aceste două zone merită investit şi că responsabilii politici trebuie să ia act de nevoile locuitorilor din aceste părţi ale ţării.

Venirea la guvernare a USL a produs, din păcate, o oprire aproape totală a proceselor de investiţii în infrastructura turistică şi de transport. Această stare de fapt a afectat foarte mult programele MDRT derulate în Delta Dunării. Practic, toate au fost oprite. Asta în condiţiile în care,anul trecut,s-au reabilitat şi construit aproape 100 de kilometri de drum asfaltat, s-au realizat mai multe miniporturişi s-au pus bazeleunorcircuite turistice, unul dintre cele mai importante fiind Triunghiul Mănăstirilor.

Anul acesta nu a mai adus însă nimic bun pentru locuitorii Deltei, deşi ar fi trebuit încheiate mai multe lucrări şi definitivată implementarea strategiei Dunării. Această stare nefericită de fapt este, fără îndoială, rezultatul incapacităţii noii guvernări de a înţelege nevoile turismului românesc, în general, şi ale Deltei Dunării, în particular. Din păcate, atât timp cât desemnarea ministrului dezvoltării regionale şi turismului s-a făcut cu gândul că un om al lui Voiculescu va gestiona "cel mai mare buget" (aşa cum credeau cei din USL înainte să ajungă la Palatul Victoria şi să afle că MDRT înseamnă multă muncă şi doar al nouălea buget la nivelul Guvernului), şi nu după interesul sau capacitatea celui numit de a continua dezvoltarea turismului românesc, acest important domeniu al economiei noastrenu poate să progreseze, iar investiţiile vor fi în continuare blocate.

În aceste condiţii, fac un apel la liderii USL, care s-au reunit în Deltă pentru a-şi împărţi colegiile parlamentare, să acorde mai multă atenţie acestei zone.Având în vedere că anulacesta s-au tăiat la rectificarea bugetară fonduri necesare investiţiilor şipentru cofinanţarea proiectelorcu fonduri europenedin Strategia Dunării, ar fi momentul ca şefii puterii să devină responsabili, după experienţa avută în aceste zile în zonă.

Aşteptarea mea cea mare este de la preşedintele PNL, Crin Antonescu, el însuşi venind din judeţul Tulcea.

Investiţiile nu sunt singurul lucru care trebuie continuat, ci şi procesul de îndreptare a unor greşeli din trecut, comise în specialde guvernările PSD. Eu cred că în Deltă trebuie recuperate mai multe hoteluri şi unităţi de cazare, care au fost privatizate pe nimic în timpul guvernării Năstase, către Sorin Ovidiu Vântu şi fraţii Micula. Complexul Turistic Roşu sau Hotelul Delta din Sulina sunt doar două exemple concludente în acest sens.

În timpul mandatului meu, s-a analizat intens care sunt posibilităţile exproprierii acestora şi întoarcerii lor în circuitul turistic. Este un lucru care ar trebui să fie continuat şi de noul Guvern, putând fi dovada unei schimbări de optică faţă de turism şi, în cele din urmă, chiar faţă de avutul naţional.

De asemenea, realizarea unui brand turistic pentru Delta Dunării trebuie să continue. Proiectul este deja inclus în Strategia Dunării, dar aceasta din urmă trebuie şi pusă în aplicare, pentru că numai prin promovare turistică putem să facem cunoscută o destinaţie atât de frumoasă. Sunt convinsă că foarte mulţi străini ar veni în Delta Dunării dacă ar şti de existenţa ei.

Concluzia este foarte simplă: Delta Dunării are un potenţial turistic fabulos. Acest lucru este demonstrat de creşterea numărului de turişti, pe fondul îmbunătăţirii infrastructurii de transport şi de cazare de acolo. Pentru ca acesta să fie însă fructificat la maximum, investiţiile trebuie să continue, acum fiind blocate. Strategia Dunării trebuie implementată şi este obligatoriu să fie reparate, fără a fi repetate, greşelile trecutului, în care Delta a devenit un bun care poate fi împărţit celor atenţi cu partidul de la guvernare.

Este de responsabilitatea actualului Guvern să nu abandoneze din nou proiectul de dezvoltare durabilă a Deltei Dunării şi creşterea controlată a turismului, o soluţie economică şi pentru locuitorii din zonă. Prin această declaraţie politică, doresc să-mi exprim nemulţumirea totală privitoare la felul în care nu se mai continuă finanţările la investiţiile din Deltă, dar şi blocarea proiectelor importante pentru această zonă. Nu putem să ascundem faptul că lucrurile încep din nou să se îndrepte în direcţia greşită şi cred că Guvernul Ponta este obligat să ofere nişte explicaţii clare.

Domnul Filip Georgescu:

În declaraţia politică de astăzi doresc să mă refer la câteva dintre disputele politice din actuala perioadă, dispute care nu se mai termină. În primul rând, nu pricep în ruptul capului cum oameni bine plătiţi de statul român, de noi, contribuabilii de taxe şi impozite, îndrăznesc cu nonşalanţă să calomnieze într-un hal fără de hal ţara care i-a trimis în forul european, să pârască în fel şi chip pe la Bruxelles sau pe la Strasbourg. Tot ce fac ei, culmea culmilor, fac pe banii românilor. Şi totuşi, la Strasbourg, zilele trecute, vreme de câteva ore s-a discutat despre România. Şi ce am desprins eu din aceste dezbateri? Am avut satisfacţia de a afla unele păreri ale înalţilor demnitari europeni aproape de cele exprimate de alegătorul român, mai precis de cei 7,4 milioane de români care nu-l mai vor pe actualul preşedinte.

Liderul socialiştilor europeni, Hannes Swoboda, a arătat în discursul său că în România nu a avut loc o lovitură de stat pentru că "există şi situaţii în care un preşedinte să poată fi suspendat prin decizia Parlamentului, fără referendum. Acum a avut loc şi un referendum şi dumneavoastră ştiţi foarte bine că Băsescu ştia la ce trebuie să se aştepte şi de aceea a insistat asupra introducerii cvorumului de 50%. Eu sunt împotriva acestei situaţii, dar Ponta, de fapt, şi-a respectat promisiunea, a respectat cvorumul. Se vorbeşte despre o lovitură de stat. În aceste condiţii mi se pare total nedrept... Şi încă un element e foarte interesant: domnul Băsescu a fost ales de către 5,3 milioane. Acum 7,4 milioane au fost pentru suspendare, deci l-au respins... Asta ne spune ceva despre cât de popular sau de nepopular este un preşedinte. Şi boicotul pe care el l-a promovat în ce priveşte neparticiparea la referendum iarăşi vorbeşte de la sine. Deci, acel om nu şi-a asumat sarcinile pe care le-ar avea ca preşedinte".

De asemenea, liderul liberalilor europeni, Sir Graham Watson, a spus: "Sunt extrem de surprins că domnul Băsescu s-a mai întors în Palatul prezidenţial. La referendum s-a văzut foarte clar că există o majoritate a cetăţenilor României care sunt împotriva continuării mandatului său prezidenţial. A fost la putere o lungă perioadă de timp, iar o serie de scandaluri în care este implicat, şi care au fost dezvăluite de presă au demonstrat clar că nu mai avea ce căuta în fotoliul prezidenţial. Sincer vorbind, cel mai onorabil pentru Băsescu ar fi fost să demisioneze şi să declanşeze noi alegeri prezidenţiale".

Am aşternut pe hârtie două opinii ale unor lideri de seamă europeni, opinii ce se apropie şi au fost susţinute de unii europarlamentari din partea USL. Declaraţiile acestor lideri, cât şi ale europarlamentarilor noştri, sunt declaraţii de bun-simţ, în concordanţă deplină cu decizia celor 7,4 milioane de români prezenţi la referendum pe data de 29 iulie a.c.

Toate bune şi frumoase, însă ce te faci cu presa din România, aservită în proporţie de 90% "Guvernatorului" de la Cotroceni, care susţine sus şi tare ideile (după mine ar fi idioţeniile) celor doi, trei europarlamentari portocalii.

Îţi stă mintea-n loc dacă te uiţi la ce mai scormonesc portocaliii ăştia. Auzi la un vicepreşedinte PDL, fost şi ministru al apărării în Guvernul "ălui mic", cică "USL e vinovată pentru ratarea Schengen". Adică ei, portocaliii cu nume de rezonanţă în Parlamentul European timp de opt ani, nu au putut face nimic în această privinţă, dând vina pe USL care, în trei luni trebuia să rezolve problema.

Dar la ce poartă bat ei, portocaliii? La poarta alegerilor parlamentare. Adică, vezi Doamne, alegătorii îşi amintesc de USL că nu i-a băgat în spaţiul Schengen şi îi sancţionează pe măsură. Ce observaţie! Partidul lui Blaga nu mai ştie ce să inventeze pentru a submina din temelii USL. Fac gălăgie mare din te miri ce. De când s-a înfiinţat acest partid, PDL, numai vorba de el. Nu a venit în faţa poporului cu nimic concret. Numai scandal şi iar scandal. Poporul român s-a săturat până peste cap de asemenea scandaluri. Şi, după cum am arătat, nu numai el.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Reînfiinţarea spitalului de la Drăgăneşti-Olt"

În timpul guvernării de tristă amintire a Cabinetului Boc 2, în foarte scurt timp după ce Traian Băsescu declara (iresponsabil) public, într-o emisiune la TVR, că în România sunt prea multe paturi de spital şi că sunt prea multe unităţi sanitare, premierul marionetă Emil Boc şi ministrul sănătăţii de atunci au început să închidă spitale pe bandă rulantă.

Acum, după ce USL a preluat guvernarea, noul ministru al sănătăţii a promis, pe 15 mai, că va face o analiză în cazul spitalelor desfiinţate, pentru a vedea în ce măsură a fost justificată măsura, în condiţiile în care doar 20 dintre cele 67 de spitale desfiinţate au fost transformate în cămine pentru bătrâni.

În calitatea mea de deputat de Olt, de la tribuna Camerei Deputaţilor, transmit solicitarea celor peste 12.000 de locuitori ai oraşului Drăgăneşti-Olt, dar şi a altor multe mii de cetăţeni din localităţile apropiate şi pledez pentru reînfiinţarea spitalului din localitatea mai sus amintită. Pentru oraşul Drăgăneşti-Olt şi pentru comunele limitrofe, spitalul desfiinţat abuziv - o declar nu doar în calitate de deputat, dar şi în cea de cetăţean - reprezenta singura sursă de sănătate din zonă.

Reamintesc ceea ce nu doar eu am afirmat în momentul în care se discuta desfiinţarea spitalului: nu se vor face economii la buget prin închiderea unităţii medicale din Drăgăneşti-Olt. Şi realitatea ulterioară mi-a confirmat afirmaţiile. În plus, nu trebuie uitat faptul că din august 2010 şi până să fie închis spitalul din Drăgăneşti-Olt s-a "întreţinut" aproape singur. Redau o declaraţie din presă a fostului manager, Daniel Popescu: "În august 2010, când am preluat spitalul avea doar doi medici, iar clădirea arăta groaznic. Cu ajutorul primăriei, cu fonduri proprii, dar şi alte sponsorizări am reuşit să îl punem pe picioare. Acum, într-o zi obişnuită, spitalul este aproape plin de pacienţi".

Din această declaraţie mai reiese un aspect important: într-o zi obişnuită, spitalul este aproape plin de pacienţi; acest lucru, demonstrează o dată în plus necesitatea reînfiinţării lui. Şi, din păcate, sunt obligat să adaug şi faptul că în proporţie covârşitoare, locuitorii din zonă au o situaţie financiară precară, deplasarea acestora în altă localitate pentru a-şi rezolva problemele de sănătate fiind imposibilă. Acest aspect reprezintă un motiv în plus pentru ca spitalul din Drăgăneşti-Olt să fie reînfiinţat.

Pe 18 octombrie 2011, tot în cadrul unei declaraţii politice, susţineam că "Desfiinţarea posturilor de poliţie din mediul rural reprezintă o mană cerească pentru infractori". Din nou realitatea mi-a dat dreptate. Dar, cel puţin am satisfacţia că şi apelul meu a fost auzit şi noua guvernare urmează să reînfiinţeze ceea ce ministrul PDL-ist, Traian Igaş a desfiinţat.

Sper ca acelaşi lucru să se întâmple şi cu spitalul din Drăgăneşti-Olt. Şi mai sper ca apelul meu să fie recepţionat la Ministerul Sănătăţii, pentru ca să nu se ajungă la o "stare de urgenţă" la Drăgăneşti-Olt.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Pentru cine lucrează Traian Băsescu?"

"Timp de opt ani, România a fost condusă de un preşedinte autoritar, care a încălcat drepturile fundamentale, a atacat organele statului, guvernul, chiar şi sindicatele şi presa. Regimul lui Băsescu a fost bazat pe un sistem paralel de putere personală, este povestea cunoscută, a folosit serviciile secrete pentru a-i spiona pe cetăţeni, pentru a ameninţa adversarii politici şi pentru a-şi proteja prietenii. Mafia este asociată cu acest sistem paralel, care a fost contestat de cetăţeni, prin reacţii populare. Iar Comisia Europeană nu s-a pronunţat niciodată împotriva acestui sistem. România a primit un nou guvern, care a respectat regulile constituţionale, însă atunci Comisia a intervenit, în urma presiunilor lui Băsescu. Doamnă Reding, ar trebui să vă cereţi scuze pentru limbajul iresponsabil pe care l-aţi utilizat la adresa unui stat membru democratic, aţi vorbit despre o lovitură de stat parlamentară, despre încălcări ale Constituţiei şi vă rog să vă cereţi scuze"

Prima parte a declaraţiei nu-mi aparţine, deşi astfel de opinii au fost foarte des auzite în Camera Deputaţilor. Această declaraţie a fost făcută săptămâna trecută în Parlamentul European cu ocazia dezbaterilor privind situaţia din România, iar autorul ei este europarlamentarul italian, Pino Arlacchi. Pentru cine nu ştie, precizez că Pino Arlacchi a fost vicepreşedinte al Comisiei Anti-Mafia din Parlamentul Italian, la mijlocul anilor ’90, iar ulterior a fost numit director general al Biroului Naţiunilor Unite de la Viena şi director executiv al Oficiului pentru Controlul Drogurilor şi de Prevenire a Criminalităţii (ODCCP), cu rang de secretar general adjunct. Consider că autoritatea morală şi profesională a acestui europarlamentar italian îi dau dreptul la opinia pe care a exprimat-o şi, totodată, competenţa sa în domeniu face ca această declaraţie să nu fie una pur politică, ci una clar constatativă.

Asocierea mafiei cu sistemul pe care îşi bazează Traian Băsescu puterea, asocierea mafiei cu Traian Băsescu reprezintă o realitate pe care nu o putem ignora. Şi, repet, aici nu suntem în faţa unei declaraţii politice din Parlamentul României, ci a unei opinii în constatare a unui europarlamentar străin specialist în combaterea criminalităţii şi în principal a acţiunilor mafiei. Deci, se poate spune că domnul Pino Arlacchi vorbeşte în deplină cunoştinţă de cauză.

Plecând de la acest aspect, nu pot să nu mă întreb care sunt interesele majore pentru care preşedintele României ţine să fie el cel care are puterea cea mai mare în ţară şi după ce o majoritate covârşitoare a electoratului s-a pronunţat pentru demiterea lui. Pentru că lucrurile sunt clare, menţinerea la putere nu reprezintă un scop în sine. Şi vreau să atrag atenţia asupra a trei evenimente.

Nu cred că în blocarea privatizării Oltchim - un act esenţial pentru România - de către o firmă fantomă a lui Dan Diaconescu, Traian Băsescu nu are vreun amestec.

Preşedintele Comisiei Europene a lansat tema creării unei federaţii a statelor-naţiuni în Europa. Traian Băsescu a aprobat tacit această idee, fără măcar să anunţe o amplă dezbatere internă. În schimb, omologul său din Cehia, Vaclav Klaus, a dat deja un răspuns public: "cu siguranţă nu".

Proiectul Comisiei Europene privind uniunea bancară a fost deja asumat de către Traian Băsescu, în cadrul întâlnirii de zilele trecute cu José Manuel Barroso. Din nou, fără consultarea Parlamentului, fără consultarea Guvernului, fără consultarea românilor, în ultimă instanţă. Deja Polonia, prin vocea ministrului de finanţe, Jacek Rostowski, a spus un nu categoric acestei iniţiative, iar politicieni de vază din Italia şi chiar Germania nu acceptă această soluţie.

Şi plecând de la aceste exemple, se impune, pentru început, doar o întrebare: pentru cine lucrează Traian Băsescu?

Domnul Relu Fenechiu:

"Agresiunea PDL şi a lui Traian Băsescu împotriva României"

Vă voi prezenta pentru început un paragraf dintr-un document considerat ca fiind oficial. "În acelaşi timp, însă, o serie de ameninţări noi, asimetrice, de natură militară şi nonmilitară, inclusiv cele ce se manifestă sub forma agresiunilor psihologice, informaţionale sau informatice tind să sporească sub raportul gradului de pericol şi al probabilităţii de producere şi pot afecta grav starea de securitate a cetăţenilor români, a statului român sau a organizaţiilor din care România face parte. Ele sunt generate preponderent de mediul internaţional, dar şi, într-o anumită măsură, de cel intern". Pentru cine nu a recunoscut de unde provine acest paragraf, precizez că el face parte din documentul intitulat "Strategia de Securitate Naţională a României" - extras din capitolul "Riscuri şi ameninţări" - document elaborat acum 5 ani de către administraţia prezidenţială.

Elemente din aceste riscuri şi ameninţări, mai precis cele care au îmbrăcat forma agresiunilor psihologice şi informaţionale generate de mediul internaţional şi mediul intern au fost vizibile şi practicate împotriva României începând cu ziua de 3 iulie 2012, când, dând dovadă de o crasă iresponsabilitate, europarlamentarul PDL Monica Macovei a lansat în media din România, în cea internaţională, dar şi prin dezinformarea organismelor europene, tema loviturii de stat. Temă preluată şi susţinută ulterior şi de preşedintele suspendat Traian Băsescu, de alţi lideri PDL sau aliaţi ai lor, precum şi de comentatori şi analişti politici externi şi personalităţi ale mediului politic din străinătate.

Această temă, cu multiplele ei derivaţii - accentuându-se pe intoxicarea numită atac la independenţa justiţiei - a produs României prejudicii de imagine incomensurabile, a generat în final ignorarea/anularea opţiunii masivului vot popular de la referendumul din 29 iulie şi, nu în ultimă instanţă, a generat şi prejudicii economice - rămâne ca persoanele competente să stabilească cuantumul prejudiciilor de natură economică.

Ceea ce s-a întâmplat în lunile iulie şi august 2012 în materie de atacuri la adresa României, la adresa guvernului şi la adresa USL şi, repet, deloc în ultimă instanţă împotriva românilor care şi-au îndeplinit îndatorirea civică de a vota la referendum întrece orice închipuire. Lucrurile sunt ştiute şi nu le mai reiau, dar ele nu trebuie uitate.

Mă aşteptam ca măcar în ceasul al 12-lea, aceste denigrări la adresa guvernanţilor să înceteze. Dar în plenul Parlamentului European, cu prilejul dezbaterii privind situaţia din România, europarlamentarii au continuat să arunce cu noroi împotriva României, dezinformând cu nonşalanţă şi prezentând situaţii elucubrante privind ţara noastră.

Astfel, europarlamentarul PDL Cristian Preda a "informat" plenul Parlamentului European că "cetăţenilor din România care muncesc sau studiază într-unul din celelalte 26 de state membre li se contestă dreptul de vot". O astfel de minciună sfruntată poate chiar prinde la unii dintre politicienii din Occident mai puţin informaţi sau poate fi utilizată de cei care au anumite interese obscure. Dar stau şi mă întreb, de cine sunt votaţi atunci parlamentarii din/pentru diaspora (sincer, nu ştiu dacă mai sunt state în UE care au în parlamentele naţionale reprezentanţi ai diasporei) sau cum a reuşit să-şi conserve Traian Băsescu în 2009 funcţia de preşedinte dacă România contestă dreptul de vot al cetăţenilor din diaspora? Vă daţi seama cât de jos se poate coborî logica unui europarlamentar PDL pentru a dezinforma?

Tot în plenul Parlamentului European, Monica Macovei a afirmat că "într-unul din dosare (cele întocmite de procurori după referendum - n.a.) e vorba de alegaţii de 1,5 milioane de voturi furate la referendum". O altă minciună monstruoasă, dar nu în ultimă instanţă şi o desconsiderare a inteligenţei tuturor europarlamentarilor. Pentru că şi în cazul existenţei unor fraude, într-un dosar întocmit fie şi mai multor persoane, nu ar putea exista fizic atâtea voturi fraudate. Dar ce mai contează logica şi bunul-simţ, când România trebuie bombardată informaţional. Şi tot de la Monica Macovei europarlamentarii prezenţi au aflat că actualii guvernanţi "vor să îl dea afară pe procurorul şef care instrumentează dosarele referendumului" (referire la Daniel Morar - n.a.). Evident, o nouă dublă dezinformare grosolană. Nimeni nu a vrut şi nu vrea să dea afară pe nimeni. Iar Monica Macovei nu a suflat niciun cuvânt despre faptul că respectivul procuror are mandatul expirat şi urmează, în mod legal, să fie desemnat un alt procuror şef al DNA. Paradoxal, aceasta e noua minciună grosolană spusă în Parlamentul European, deşi, anterior, inclusiv preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, avea cunoştinţă în ceea ce priveşte mandatele şefilor DNA şi ai Parchetului General şi se pronunţase pentru alegeri transparente.

Nu cred că toate aceste elucubraţii şi dezinformări masive transmise de exponenţii PDL organismelor europene au fost făcute doar pentru a forţa o reîntoarcere la guvernare. PDL nu se poate reîntoarce la guvernare, pentru că se află într-un accentuat proces de dezagregare şi nu mai are nici măcar efectivele umane minime pentru a asigura actul de guvernare. De suportul electoral nici nu mai are rost să amintesc. Îmi pun în această situaţie următoarea întrebare retorică: oare ce alte interese, sau ale cui interese - inclusiv din afara graniţelor - sunt urmărite de către PDL, Traian Băsescu şi bruma lor de aliaţi? Pentru că doar anumite interese oculte pot genera o astfel de stare de disperare încât să arunce cu noroi în România, chiar şi cu fapte care ţin de domeniul absurdului.

Pentru a se evita pe viitor astfel de agresiuni împotriva românilor şi României, cei din PDL trebuie să fie sancţionaţi exemplar de electorat pe data de 9 decembrie 2012.

Domnul Daniel Buda:

"Politica economică promovată de USL"

Pe fondul tensiunilor din interiorul partidului de guvernământ şi al respectării angajamentelor asumate în faţa partenerilor europeni, a venit rândul dezbaterilor asupra identificării unor măsuri urgente de restabilire a economiei româneşti, măcinată de haosul politic sub conducerea premierului Victor Ponta.

Pe lângă faptul că oficialii europeni au atenţionat România, în repetate rânduri, cu privire la derapajele politice şi instituţionale puse în practică de guvernanţii USL, care afectează dezvoltarea şi modernizarea statului, asistăm la o serie de strategii economice absolut hilare, menite a restabili situaţia economică. Incapabili de a gândi o strategie unitară, coerentă şi eficientă în domeniul economico-fiscal, propunerile USL vizează instituirea unui stat poliţienesc sub aspect fiscal, unde cetăţenii vor avea şansa de a-şi "turna" vecinii, prietenii sau rudele în schimbul unor recompense considerabile promise de statul român.

Sunt absolut dezamăgit de modul cum aceşti aşa numiţi guvernanţi se raportează la nevoile reale ale României, astăzi stat european cu principii democratice. Din păcate, au rămas încorsetaţi în metehnele trecutului comunist, fiind incapabili de a genera soluţii bazate pe realităţile curente şi nevoile actuale ale cetăţenilor.

Însă, dacă ar fi să merg pe logica actului de guvernare promovat de acest guvern, nu pot spune că propunerile secretarului de stat în Ministerul Finanţelor, Liviu Voinea, depăşesc cadrul normalului. Astfel, propunerea acestuia este una extrem de simplă şi constă în implicarea în mod direct a cetăţenilor la restabilirea economiei, constând în aşa-numita procedură de control al vecinului cu privire la activităţile fiscale desfăşurate. Nu contest faptul că România nu are nevoie de măsuri fiscale urgente, dar în concordanţă cu nivelul de dezvoltare şi europenizare a statului, măsuri care să poată fi implementate cu succes şi să se plieze pe nevoile actuale.

Consider că este cazul să renunţăm la aceste practici de tipul "copy/paste" ale unor strategii aplicate cu succes în alte state europene, însă cu o vastă experienţă în ceea ce priveşte capitalismul şi principiile democratice. Sigur, aş putea avea speranţe, dar sunt din start pierdute, având în vedere faptul că politica de tipul "copy/paste" este deja patentată de unul dintre liderii acestei formaţiuni şi căreia suntem obligaţi să îi mai acordăm credit.

Dacă în perioada guvernării PDL, România a fost unul dintre statele europene date ca exemplu de bune practici atât la nivel european, cât şi la nivel internaţional, astăzi, după aproape 5 luni de guvernare USL, ţara noastră a fost subiect de dezbatere sub aspectul derapajelor politice şi instituţionale în cadrul forurilor decizionale de la cel mai înalt nivel comunitar.

După cum spuneam şi anterior, se pare că frustrările şi nepriceperea şi-au pus amprenta asupra coerenţei actului de guvernare, pentru că altfel nu îmi pot explica acest haos politic cu repercusiuni grave asupra stabilităţii economice şi financiare a statului român. România are acum nevoie, mai mult decât oricând, de o serie de măsuri concrete şi eficiente menite să relanseze economia şi să stimuleze producţia. Însă, aceste concepte sunt străine şi necunoscute de către cei care ar trebui să le implementeze sau, mai bine spus, sunt anihilate de preocupările strategice de organizare a partidului şi de goana după capital electoral. Priorităţile actualului guvern s-au limitat strict la strategii de câştigare a campaniilor electorale, la soluţionarea conflictelor care macină partidul sau de încălcare a principiilor democratice şi europene ale României. Sub nici o formă agenda publică nu a făcut şi nici nu va face parte din politica guvernamentală.

Departe de mine gândul de a etala greşelile guvernamentale, nu pot însă să fiu pasiv la degringolada la care este supus statul român, cu efecte dezastruoase asupra fiecăruia dintre noi. Îmi exprim încrederea că, odată cu alegerile parlamentare din toamna acestui an, cetăţenii vor avea suficiente argumente să poată face distincţia dintre cei care au condus România pe podiumul statelor europene şi cei care au defăimat tot ceea ce înseamnă comunitate europeană.

Politica descentrată, promovată de cei de la USL trebuie să înceteze, altfel efectele se vor resimţi în stabilitatea economică a statului şi în traiul de zi cu zi al fiecăruia dintre noi.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"«Guvernatorul» Băsescu e luat la scuturat de preşedintele Lituaniei!"

Însuşi preşedintele Lituaniei a venit la Bucureşti ca să-i bată obrazul lui Băsescu reproşându-i că, dacă nu vom fi maturi şi responsabili, nu vom mai intra în Schengen şi nici nu vom mai primi bani din partea UE!

"Pleosc", răsună în toată Europa prima "palmă" dată de lituaniană pe obrazul marinarului eşuat pe dealul Cotrocenilor, preşedinte doar al CCR şi al instituţiilor de forţă din România... O palmă dată din fundu' silozului, cu o sete aproape de ură, care l-a zdruncinat pe "guvernatoru' UE" până-n vârful şireturilor. O palmă care l-a prins cu garda jos pe matrozul hârşit în războaie de cârciumă prin porturi, dar absolut nul şi neavenit în mediul diplomatic.

Obişnuit cu luptele în care el să aibă obuzele şi mitralierele din tanc, iar adversarul să tragă doar cu arcu', într-o luptă cu mâinile libere, de la egal la egal, Dalia Grybauskaite l-a făcut pe Băsescu doar dintr-o palmă, la figurat, e drept, că aşa stă bine în lumea diplomaţiilor, să nu mai ştie ce vorbeşte, acesta trezindu-se că zice în plină toamnă: "Sunteţi primul şef de stat care vizitează România după iarna noastră extrem de furtunoasă"...

"România se află pe ultimul loc în UE în materie de absorbţie a fondurilor", îi dădea lecţii unui Băsescu rămas mut, preşedintele unei ţărişoare care se află însă pe locul doi la capitolul absorbţiei de fonduri, după faimoasa Polonie. Altă palmă pe obrazu' supradimensionat al lui "Zeus de Cotroceni".

"Tot ceea ce s-a văzut dinafară în ultimele 3 luni a influenţat capacitatea de absorbţie a fondurilor UE", "Nimeni nu vă mai poate ajuta, doar voi, din interior!" Trosc, pleosc, încă două bucăţi pe obrajii lui Trăienel!

Mulţi vor zice: da' cine-i doamna de ne ia pe noi la rost? Nu ştiu dacă e chiar aşa: ceea ce contează cu adevărat nu e cine este ori dacă are dreptate sau nu preşedintele Lituaniei, căci în politică dreptatea depinde din ce parte te uiţi, ceea ce contează cu adevărat este dacă şi unde minte în ceea ce zice. Şi nu putem zice că minte, când însuşi Băsescu a rămas fără comentarii...

Răsunătoare "succesuri" ale diplomaţiei băsiste: a rămas să ne mai beştelească doar Albania, din Europa, că de pe glob ar mai fi doar Tanzania, Congo, Burundi şi Burkina Faso...

Asta a fost tranziţia portocalizată a poporului român: de la Titulescu la Monica Macovei, de la Kogălniceanu şi Brătianu la Boc şi Ungureanu, de la Mihai Viteazu, Cuza, Mihai I la Băsescu. Parafrazându-l pe Francisco de Goya: somnul naţiunii naşte monştri.

Oare de ce i-or trebui poporului român unii care să se beţivănească prin crâşme ori să dea cu sticla de şampanie-n public, să se urce băuţi la volan, să pocnească peste gură copiii, să facă mişto, că şi-aşa altceva nu ştie să facă... şi ăla de doi bani, să mintă, să fure, să se strecoare hoţeşte printre legi, încă rămâne o enigmă...

Nici măcar la CAP-uri nu era bun un astfel de preşedinte, pentru că un preşedinte nu trebuie să dovedească lipsă de educaţie, nu trebuie să fie mânat de o ambiţie distructivă, nu trebuie să mănânce mici cu mâna, să se şteargă la gură cu mâneca sau să meargă pe trei cărări. Nu trebuie să hăhăie, să se ţină cu ghearele şi cu dinţii de scaunul unei puteri pe care n-o mai merită ori să fie un permanent focar de vrajbă şi de ură.

El trebuie să fie un model demn de urmat, un om pe care să fii mândru că-l poţi da ca exemplu copiilor tăi. Şi nu un exemplu cum şi cât trebuie să fii de hoţ, de speculant al oricărei slăbiciuni a legii sau a omului, ca să ajungi în fruntea bucatelor la serviciu, în politică sau în vârful statului. Istoria a arătat că poţi ajunge "om mare" şi fără să fii nesimţit, vulgar, mincinos, viclean, poţi ajunge undeva şi fiind cel mai bun în domeniul respectiv, nu doar cel mai imoral.

Un preşedinte trebuie să fie un om de care să nu ne fie ruşine când iese din ţară, iar între graniţele patriei să nu dea motive măcar să te uiţi urât în direcţia lui, pentru că un preşedinte va rămâne, fie că vrea, fie că nu, în istorie. Şi dacă se va considera că merită o statuie (şi Nero are statuie!), la aceasta să se depună cu pioşenie şi recunoştinţă o coroană de flori, nu să rămână, proptind cerul, doar în grija şi spre bucuria câinilor comunitari!

Din păcate pentru Băsescu, el nu va pricepe niciodată faptul că, preşedinte fiind, devii o instituţie, trebuind să renunţi la haina ta odată ce ai îmbrăcat haina de reprezentant al naţiunii. În caz contrar, istoria va mai consemna încă o gaură neagră în mersul său ...

Domnul Vasile Popeangă:

"Europa versus PDL: 100 la 0!"

După mult timp, dacă ne raportăm la aşteptările românilor, s-a întâmplat ceva ce este, de fapt, o normalitate: Uniunea Europeană s-a gândit să facă o discuţie pe tema celor ce se petrec, de mai bine de două luni, în România.

Reveniţi vioi din vacanţe, miercuri s-au adunat diverşi inşi reprezentând partidele europene şi s-au pus pe măcinat problema. A-nceput Barroso să înfoaie lucrurile, a venit apoi doamna Reding (culmea: într-un sacou portocaliu de-ţi scotea ochii, taman pe gustul regelui Cioabă!) şi a pus gaz pe foc, încercând să impună de la bun început direcţia discuţiei. Era interesant de urmărit ce se alege din maşinaţiunile PDL-ului, cel care iniţiase această întrunire, în ideea că poate-poate mai punctează un pic, măcar în exterior, în vederea campaniei care se apropie pe zi ce trece. Un PDL care, pe zi ce trece, îşi simte spatele tot mai pus la zid, şi, în consecinţă, reacţionează plin de turbare ca un animal rănit de moarte. Astfel devine explicabil de ce se exportă în Europa problema unui partid pe care doar numitul guvernator Băsescu îl mai ţine în viaţă... Şi cum să nu turbezi şi să te înspăimânţi de moarte când vezi că însuşi Giuseppe Arlacchi (Pino, pentru prieteni), specialistul numărul unu antimafia, devine consilierul onorific al lui Ponta? Uite-aşa se apropie funia de par pentru băsism - prietenii ştiu de ce...

Mare şi frumoasă a fost surpriza când s-a văzut că, întocmai ca şi-n parlamentul românesc, tot ce nu era portocaliu (pe dinăuntru sau pe dinafară) era împotriva băsismului!

După un început plin de mânie proletară al celor doi piloni pe care s-a susţinut Traian Băsescu, dar cu nimic în discursurile lor care să sprijine afirmaţiile generale mincinoase şi rău-intenţionate, superficiale şi mai mult decât vizibil făcute pe genunchi şi după ureche şi mai ales nimic despre numărul uriaş al votanţilor - dezastru: peste PDL s-a prăbuşit malul şi l-a spălat valul! Asta este: ulciorul nu merge de multe ori la apă... Au mai încercat Monica Macovei (căreia i s-a şi tăiat microfonul în câteva rânduri, atâta audienţă a avut de multă!) şi cu Cristian Preda să vină cu nişte şabloane PDL-iste de trei parale, dar au eşuat lamentabil - mărunţi sunt în ţară, dar ce mici au fost în Parlamentul European! Păcat c-a lipsit proaspăta "madam’ Syda", că tacâmul ar fi fost complet şi hazul pe potrivă... Culmea jenei PDL-iste a fost când, la întrebarea europarlamentarului Eugen Boştinaru, de unde ştie madam’ Macovei ce cuprind nişte dosare secrete ale procuraturii şi de unde ştie ea că s-a fraudat cu peste 1,5 milioane de voturi (o chestie care frizează oligofrenia), băsista a răspuns că... mai citeşte şi ea ziarele. Mai bine zicea că şi-a dat în bobi, era mai credibilă. Când Dumnezeu vrea să piardă pe cineva, mai întâi îi ia minţile...

Apoi a-nceput măcelul. Liderul liberalilor europeni, sir Graham Watson, îi acuză, cu subiect şi predicat, pe comisarul pentru justiţie Viviane Reding şi pe preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, că nu au fost obiectivi în evaluarea situaţiei din România. "Oficiali europeni de rang înalt, în loc să judece obiectiv şi imparţial situaţia politică din România, au devenit practic lobby-ştii lui Băsescu. Doamna Viviane Reding şi domnul Barroso au comis o mare eroare politică atunci când au insistat ca la referendumul din România să participe 50% plus unu din votanţii înscrişi pe listele electorale", a tunat la microfon Graham Watson. Na, belea! În plus, Watson a susţinut apăsat că ambii şi-au exagerat şi depăşit competenţele şi mătură cu cei doi podelele aulei.

În cuvinte puţine, dar concentrate, liderul liberalilor europeni a recunoscut şi că Traian Băsescu nu ar fi trebuit să se mai întoarcă la Cotroceni în urma referendumului, deoarece s-a văzut foarte clar că există o majoritate a cetăţenilor României care sunt împotriva continuării mandatului său prezidenţial, cel mai onorabil fiind să-şi dea demisia, întrucât restul de mandat este ilegal şi nedemocratic. Nici pâs din direcţia celor doi acuzaţi care îşi înghiţiseră subit limba... Asta e: în democraţie votul iese din urne, nu din coluziuni.

N-au scăpat de tăvăleala europeană nici "regii" Curţii Constituţionale, cei înconjuraţi numai de foiţe din aur, pe banii noştri, că altfel tuşeau. Părerea adunării a fost că judecătorii CCR ar fi trebuit să fie oameni care să aibă acceptul tuturor partidelor politice, să fie mai presus de orice bănuială a partizanatului şi cu o solidă experienţă. Potrivit opiniei generale (cu excepţia portocalie, bine-nţeles), în timpul disputei politice din România, cei trei judecători de la Curtea Constituţională, numiţi de Traian Băsescu, au fost departe de a întruchipa un asemenea statut. Parcă nu-i bine, domnule Zegrean... Stai să vezi ce scatoalce-ţi va trage şi Comisia de la Veneţia, ai un pic de răbdare, de o să-ţi sară foiţele de aur de la masă.

Frumos i-a înghesuit şi Hannes Svoboda pe Reding şi Barroso, întrebându-i de ce nu s-a reacţionat cu luni înainte faţă de faptele lui Băsescu. Bine-nţeles, cei doi sprijinitori băsişti trecuseră la regnul peştilor, tăcând de nu se mai opreau...

Ca o concluzie: ziua de 12 septembrie 2012 poate fi catalogată drept un dezastru pentru PDL, confirmând începutul sfârşitului său european, acesta ieşind din "afacerea" europeană nu cu puncte în plus pentru campania electorală care se apropie, ci cu coada de păun fleoştită şi jumulită zdravăn, arătând mai rău decât un învins de la luptele de cocoşi. Sincer, după faza asta, în locul lui Băsescu, de mâine aş pleca pe mare şi cu ligheanul, numai să dispar din ochii oamenilor...

Domnul Vasile Mocanu:

"Avem nevoie urgentă de un spital de urgenţe!"

În fiecare an, mii de bolnavi din toate judeţele Moldovei şi nu numai iau cu asalt spitalele Iaşiului. Cele mai solicitate sunt, de regulă, serviciile medicale de urgenţă. În aceste unităţi medicale, viaţa atârnă de un fir de păr şi e nevoie de medici excelent pregătiţi pe care îi avem, dar şi de spaţii şi aparatură modernă pe care nu prea le avem pentru a salva vieţile bolnavilor. De aceea, Iaşiul are nevoie de un spital de urgenţe la standarde europene!

Din păcate, fosta guvernare, deşi a tot promis o astfel de investiţie, nu a făcut nimic concret pentru demararea ei. În 2009, exact când firma care câştigase licitaţia pentru începerea lucrărilor de construcţie se pregătea de start, Ministerul Sănătăţii a renunţat la proiect din lipsă de bani. Fondurile urmau să fie asigurate de Banca Mondială. Ulterior, discuţiile despre proiect şi mai ales despre finanţarea lui s-au reluat de mai multe ori, încheindu-se de fiecare dată fără niciun rezultat.

Odată cu noua guvernare, speranţele ieşenilor, şi nu numai, în legătură cu proiectul spitalului de urgenţe au reapărut. Recent, ni s-a spus că imediat ce vom identifica un teren potrivit pentru o astfel de investiţie, vor şi începe lucrările de construcţie a spitalului.

Aşa să fie oare? În ultimul timp, autorităţile decidente par a se fi întors la vechile discuţii privind chestiunea finanţării proiectului, trecându-se în revistă trei variante: parteneriatul public-privat, bugetul de stat şi fondurile structurale, ultima variantă fiind, se pare, cea mai agreată. Potrivit oficialilor ministerului de profil, începând din 2014, sănătatea ar trebui să aibă un program operaţional anume pentru dezvoltarea infrastructurii.

2014 ?! Dar Iaşiul are nevoie urgentă de un spital de urgenţe!

Domnul Victor Cristea:

"Învăţământul românesc, un experiment pentru copii, părinţi şi dascăli"

Constatăm cu tristeţe şi cu deznădejde aproape că învăţământul a devenit un experiment pentru copii, pentru părinţi şi pentru dascăli. Nemulţumirile tuturor împotriva tuturor sunt îndreptăţite. Ale părinţilor, în primul rând, pentru că Legea educaţiei a fost asumată de către Guvernul Boc de pe o poziţie de forţă, ceea ce face ca ea să nu fie rezultatul unor dezbateri între actorii implicaţi în actul de educaţie, fie aceştia profesori, elevi sau părinţi. Ale elevilor, pentru că sunt în continuare cobaii unor "autorităţi" fără busolă. În sfârşit, ale cadrelor didactice, care trăiesc din plin nu numai criza economică, ci şi pe cele de sistem şi de idei.

Aşa-zisa reformă a învăţământului a fost impusă în condiţiile în care Europa este zdruncinată de profunde crize economice, sociale şi politice. Desigur, şi România are de suferit, cu atât mai mult cu cât reformele de structură nu se fac în criză. Schimbările de amploare necesită finanţare, logistică şi o atentă gândire prealabilă. În ceea ce priveşte noua lege a educaţiei, nici vorbă de studiu de impact; s-a intrat direct în experiment. Iar experimentul cel mai dur al acestui an şcolar este clasa zero, prin care se dorea a urmări modelul de succes din multe ţări cu învăţământ performant.

În condiţiile în care nu s-a făcut un studiu de impact economic şi social, în condiţiile în care legea nu a fost dezbătută, iar acum constatăm că sunt probleme ce ţin de finanţarea cadrelor şi a logisticii necesare, în condiţiile unei lipse de spaţii şi a lipsei unei analize privind specificul educaţional al vârstei de 6-7 ani, în absenţa programelor, fără de care nu ştim ce urmărim, cred că este lesne de înţeles că urmările nu pot fi decât păguboase. Culmea e că vor plăti părinţii şi elevii. Dacă ar fi existat un minim interes pentru identificarea perioadei optime de poziţionare a acestei clase, poate consecinţele ar fi fost salutare.

Teoretic, de la promulgarea noii legi a educaţiei, în 2011 şi până la începutul acestui an şcolar ar fi fost timp pentru a pune la punct clasa pregătitoare. Practic, însă, totul a fost aranjat pe ultima sută de metri ceea ce mă face să cred că avem în faţă un eşec, o dezamăgire. A pregăti în pripă o etapă atât de importantă a învăţământului preşcolar vădeşte amatorism şi va conduce la eşec. În primul rând, clasa aceasta trebuia să rămână ca o ultimă formă a învăţământului preşcolar, unde, de bine, de rău, există condiţii materiale şi umane specifice vârstei. Dacă vapoarele cu mobilier din China ajung atât de târziu, unde îşi vor mai manifesta emoţiile începutului şcolar copiii în prima zi de şcoală? Care va fi ambientul unde se stabileşte o relaţie între copilul în formare şi dascălul său? Nu cumva va rămâne toată viaţa urmărit de această imagine dezolantă a sălii de clasă goale?

O altă problemă legată de clasa zero o reprezintă personalul didactic necesar. Resursa umană calificată şi informată nu poate fi luată decât din sistem, asumându-se riscul unui haos general cauzat de mutarea profesorilor de la o clasă la alta şi încălcând o regula nescrisă a şcolii care spune că învăţătorul care preia o generaţie de copii în clasa I o duce pe aceasta până în clasa a IV-a. Totuşi, altceva este cu adevărat dureros: nu s-a ţinut cont că elevul din această clasă nu este un obiect, un lucru negrăitor, o piesă care se prelucrează mecanic. Este un caracter, un temperament, un suflet cu abilităţi şi afecte. Are, altfel spus, o "genă" a lui, de care cadrul didactic trebuie să ţină cont în primul rând. Iată motivul pentru care dascălul are nevoie de continuitate, fiindcă el trebuie să stabilească un raport emoţional cu elevul, un raport afectiv care, în final, duce la naşterea dragostei de carte. Pe astfel de considerente, în mod evident ignorate de această lege, elevul îşi aduce aminte toată viaţa de educatoare şi învăţător, cea sau cel care i-a oferit prima motivaţie, poate cea mai importantă: aceea ce a învăţa.

De aceea, încă o dată spun, această clasă trebuia să rămână la învăţământul preşcolar. Iată o frază de dânşii inventată: "Asigurarea personalului didactic necesar desfăşurării educaţiei antepreşcolare se face de către autorităţile administraţiei publice locale (...)". Este art. 27 alin. (3) din Legea educaţiei şi învăţământului. Se demonstrează că elevul a fost privit ca un mobilier. Aceasta mai înseamnă şi că administraţia locală ar fi trebuit să se ocupe de formarea cadrelor didactice, deşi avem instituţii specializate pentru formarea şi perfecţionarea cadrelor didactice pentru această formă de învăţământ. Avem în faţă încă un argument că cei care şi-au asumat răspunderea pe această lege nu au expertiză, nu sunt calificaţi să adapteze învăţământul noilor condiţii din România.

Pe de altă parte, trebuie apreciat faptul că Guvernul Ponta nu a plecat premeditat să anuleze legea, privită prin consecinţele sale - care dezamăgesc -, ci a căutat să o pună în practică, luând măsuri de formare a personalului didactic şi de asigurare a fondurilor pentru mobilier. Însă aceste lucruri trebuiau făcute imediat după promulgarea legii, în ianuarie 2011. Cred că nu mai are sens să dau numele neaveniţilor care au contribuit la această stare de fapt; trebuia să ne adunăm, în faptă şi în gândire, pentru elaborarea unei legi care, prin efectele sale, să răspundă nevoilor de educaţie adaptate gradului de dezvoltare al ţării, dar şi celui de perspectivă. Legea învăţământului trebuie să ocupe un rol important în proiectul de societate al României, pe care eu mă angajez personal să îl susţin.

Din păcate, ştim cu toţii că ceea ce se întâmplă acum este un experiment. În funcţie de rezultatele înregistrate în acest an şcolar, Parlamentul României va decide viitoarea poziţie în structura învăţământului a clasei pregătitoare, va decide cu privire la formarea cadrelor didactice, la curriculum etc. Pe de altă parte, este foarte important ca învăţământul să aibă stabilitate şi este cert că micuţii din actualele clase pregătitoare trebuie cuprinşi în actul de educaţie. În calitate de parlamentar, solicit tuturor factorilor interesaţi opinii privind locul şi rolul acestei clase, pentru a opera îmbunătăţiri sau pentru a da, în sfârşit, o lege care să formeze cu adevărat oameni.

Fiecare dintre noi am avea câte un mesaj adresat copiilor, părinţilor şi dascălilor la început de an şcolar. Eu aş începe prin a recunoaşte că supravieţuirea unui popor nu se mai face cu arcul şi cu săgeata; astăzi ne folosim de cultură, de civilizaţie, de cultivarea valorilor naţionale. Aceste lucruri se realizează numai printr-un învăţământ pragmatic, cu oameni care au vocaţia de a construi. Asta presupune ca părinţii să dea dovadă de spirit civic, implicându-se în viaţa şcolii. Profesorii, în strânsă colaborare cu familia, trebuie să găsească cele mai bune metode pentru a materializa scopul de bază al şcolii: mântuirea şi propăşirea oamenilor. Sunt convins că profesorii, care au demonstrat pe parcursul anilor că au har, vor reuşi, prin rezultatele elevilor lor, să redefinească identitatea, personalitatea şi locul pe care îl merităm în lume. Chiar dacă suntem în criză, singurul domeniu care nu trebuie să fie în criză este învăţământul. El trebuie să dea soluţiile împotriva crizei.

Adept al acestor principii, verificate şi aplicate de-a lungul întregii mele experienţe la catedră şi nu numai, voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a determina şi motiva cadrele didactice să realizeze obiectivele propuse şi să îi conştientizeze pe elevi cu privire la rolul lor în perspectiva societăţii româneşti.

În concluzie, şcoala românească trăieşte o dramă. Reforma în învăţământ, un proiect fără viziune, aparţine unui număr restrâns de lideri politici PDL fără vocaţie constructivă, un proiect de supravieţuire politică.

Tragedia prin care trece învăţământul anului 2012 trebuie să fie un subiect de reflecţie: rolul liderilor s-a diminuat, în timp ce echipa trebuie să aibă un rol important ca factor decident în spaţiul public, şi nu numai. PSD, USL impune astfel o socializare substanţială a politicii, ceea ce înseamnă implicarea actorilor din învăţământ în elaborarea unui proiect educaţional - Proiect de societate al României.

Politicieni, nu vă mai jucaţi cu şcoala!

Şedinţa s-a încheiat la ora 9,25.