Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Eduard Raul Hellvig, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cătălin-Daniel Funeriu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Bună dimineaţa, domnilor colegi.

Îmi revine deosebita plăcere astăzi să prezidez prima parte a şedinţei Camerei Deputaţilor, dedicată declaraţiilor politice.

Astăzi vom începe cu parlamentarii aflaţi în opoziţie, dacă este cineva în sală. Dacă nu, dau cuvântul onorabilului profesor Aurel Vainer să-şi prezinte declaraţia politică.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Aurel Vainer:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă!

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Am să vă rog să-mi îngăduiţi să dau citire unei importante declaraţii politice privind un fenomen care din păcate dăinuie în România democrată, în România parlamentară, pluripartinică, care s-a născut după Revoluţia din 1989.

Aşadar, citesc textul pe care-l voi depune după aceea.

Declaraţie politică privind încălcări ale Legii nr.307/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Domnule vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamne deputaţi şi domni deputaţi,

Având calitatea de deputat în Parlamentul României, ca reprezentant al minorităţilor naţionale, al evreilor, doresc, pe această cale, să vă aduc la cunoştinţă constatări recente de încălcare a prevederilor Legii nr. 107/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Deşi această reglementare legislativă are un caracter reparatoriu şi preventiv privind Holocaustul din România anilor 1940-44, în ultima vreme, în Bucureşti şi în unele localităţi din ţară, dar şi pe internet, apar şi se menţin mesaje care contravin flagrant prevederilor acestei legi.

În mod concret, doresc să atrag atenţia asupra următoarelor stări de fapt:

În Bucureşti, pe str. Iacob Negruzzi nr.22, Sector 1, flutură steagul legionar.

În plus, există o firmă cu inscripţia "Mişcarea Legionară", pe fondul verde, adică al culorii larg acceptate de această mişcare. Tot acolo sunt afişate, pe panouri distincte, pe fond verde: "Garda de Fier, trecut - prezent - viitor" şi "Legiunea în imagini".

În Pasajul de la Universitate, din Bucureşti, sunt distribuite trecătorilor prospecte de promovare a turismului în zona municipiului Moreni, intitulate "Redescoperă flacăra petrolului", care poartă siglele Uniunii Europene, Guvernului României, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Instrumente Structurale 2007-2013. Pe verso-ul prospectului, la obiectivele turistice "Resursele naturale şi antropice din zonă / Locuri de vizitat", este menţionată Crucea Legionarilor.

Este evident că în ambele cazuri, raportându-ne la prevederile Legii 107/2006 este vorba de încălcarea art. 2 lit. b) care stipulează "prin simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe se înţelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne care promovează ideile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la lit. a)".

Întrucât la art. 7 din Legea 107/2006 se prevede că: "În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 3-6 urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror," solicităm, pe această cale, Ministerului Public să intervină, cu urgenţă, pentru a înlătura situaţiile semnalate în prezenta declaraţie politică.

În plus, doresc să menţionez şi faptul că, după cunoştinţele mele, la nivelul Guvernului există preocupări pentru introducerea unor îmbunătăţiri la Legea nr. 107/2006, prin care să se asigure înţelegerea cât mai exactă a unor prevederi, precum şi mai cu seamă creşterea aplicabilităţii legii în cazuri concrete de încălcare a acesteia.

Solicit, pe această cale, parlamentarilor români, deputaţi şi senatori, să dea curs în mod operativ perfecţionării cadrului legal de combatere, în România, a xenofobiei, rasismului şi antisemitismului, a tot ce înseamnă învrăjbirea între cetăţeni.

Vă rog, stimaţi deputaţi, să primiţi această declaraţie politică în care se regăseşte cerinţa expresă de aplicare, în fapt, a prevederilor unei legi adoptate de Parlamentul României.

Vă mulţumesc.

Doctor Aurel Vainer, deputat. Peşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule preşedinte.

Vă felicit şi vă susţin în demersul pe care l-aţi prezentat.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, pe domnul deputat Florin Gheorghe.

Domnul Florin Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică se intitulează "Regimul Năstase, un nou început."

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dacă ne întoarcem cu un an în urmă, viitorul părea foarte promiţător. Programele şi viziunile liderilor politici aflaţi în opoziţie la aceea vreme, şi acum la guvernare, erau dătătoare de speranţe pentru toţi românii. Crearea unui milion de noi locuri de muncă, creştere economică anuală de 4%, reducerea CAS, reîntregirea salariilor erau doar câteva dintre promisiunile lui Victor Ponta şi Crin Antonescu.

Astăzi, la nici un an de zile, toate aceste promisiuni s-au transformat în minciuni. Guvernul pregăteşte disponibilizări în masă, la Poşta Română, la companiile energetice, în aparatul de stat. Este clar că lumina zilei, că toate programele cu care USL s-a prezentat în faţa oamenilor, au fost făcute pe genunchi, de oameni fără nici un fel de pregătire.

Cetăţenii României sunt din ce în ce mai nemulţumiţi, iar unii dintre ei vor să-şi manifeste această nemulţumire, public. Lucrul grav care ameninţă acest drept fundamental, acela de a vorbi liber, îl reprezintă tehnicile de intimidare caracteristice regimului Adrian Năstase. Oamenii sunt supuşi presiunilor şi ameninţărilor din partea guvernanţilor USL. Nu este posibil ca într-o ţară membră a Uniunii Europene, aşa cum credem că este România, oamenii să protesteze cu feţele acoperite de măşti, pentru că se tem de pierderea locului de muncă sau alte represalii venite din partea membrilor USL care astăzi conduc instituţii şi companii publice ale statului.

Domnule prim-ministru Victor Ponta, ştim cu toţii că aţi fost un ucenic devotat al domnului Adrian Năstase, însă trebuie să vă rupeţi de regimul al cărui slujitor credincios aţi fost, şi să apăraţi, public, drepturile şi libertăţile cetăţenilor români. Aţi promis un guvern reformist, însă vedem că apare un guvern care doreşte restaurarea epocii Năstase, epocă care s-a caracterizat prin: atitudine antioccidentală, corupţie, clientelism şi autoritarism agresiv. Nu aveţi un guvern competent, dar puteţi avea măcar un guvern cinstit.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Aş vrea să invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Stelian Dolha.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Au mai rămas doar câteva luni până când România va trebui să-şi deschidă piaţa terenurilor pentru cetăţenii străini, conform obligaţiilor asumate prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană.

Apropierea termenului de liberalizare a pieţei funciare, odată cu 1 ianuarie 2014, dar şi absenţa unor mecanisme de protecţie sau de reglementare internă împotriva speculatorilor de pe pieţele internaţionale îi nelinişteşte atât pe fermierii români, cât şi pe toţi cei care au o legătură cu agricultura românească. Oamenii se întreabă, pe bună dreptate, de ce alte state care au aderat înaintea României la Uniunea Europeană au reuşit să obţină derogări de la termenele asumate prin tratatele de aderare şi mai au înainte ani buni până la deschiderea pieţelor interne, în timp ce România trebuie să se conformeze peste câteva luni.

Se mai întreabă de ce, în ţara noastră, în pofida apropierii termenului limită şi a promisiunilor succesive făcute de mai mulţi miniştri ai agriculturii nu s-a înfiinţat niciun organism care să reglementeze strict modul în care se pot face aceste vânzări. De ce nu se găsesc soluţii prin care să încurajăm arendarea, şi nu vânzarea. De ce n-au fost propuse legi care să tempereze elanul celor care se gândesc că terenurile de la noi sunt nu numai printre cele mai fertile din Europa, dar şi printre cele mai ieftine.

Pe lângă derogări obţinute prin notificarea Comisiei Europene, anumite state au mers chiar mai departe, este cazul Ungariei, care anul trecut a interzis prin Constituţie vânzarea către străini a terenurilor şi a stabilit pedepse cu închisoarea pentru asemenea tranzacţii.

În alte state ale Uniunii Europene, deşi legislaţia pare permisivă tranzacţiilor imobiliare către străini, asemenea achiziţii sunt în practică aproape imposibil de făcut. Un pachet legislativ care se împleteşte cu hotărâri ale administraţiilor locale face ca în Polonia să nu poţi cumpăra practic, ca străin, niciun metru pătrat de pământ. La fel se întâmplă în Franţa ori în Germania.

Noi însă, n-am liberalizat încă piaţa noastră pentru străini, dar am ajuns să ne numărăm printre primele ţări din Europa la cedarea de pământ agricol către cetăţeni străini prin intermediul companiilor.

Deja capitalul străin controlează mai bine de 700 de mii de hectare de teren în România, adică 8,7 % din suprafaţa arabilă. Liberalizarea pieţei terenurilor agricole va face din ţara noastră un nou El Dorado pentru amatorii de terenuri fertile şi mai ales ieftine. Iar preţurile vor continua să scadă din cauză că şi mai mulţi români speriaţi de noile impozite vor căuta să-şi vândă terenurile.

Dacă nu vrem să ajungem în situaţia unor state africane sau sud-americane care au cedat de la un sfert până la aproape trei sferturi din terenul lor străinilor - e cazul Liberiei -, atunci acum, în ultimul ceas trebuie să facem ceva.

Cu stimă,

Nechita-Stelian Dolha, deputat PNL.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Cătălin Teodorescu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin-Florin Teodorescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doresc să subliniez încă odată situaţia extrem de dificilă în care se găseşte Combinatul Arpechim Piteşti, a cărui soartă este strâns legată de cea a Combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea. Tema Arpechim este dezbătută pe larg atât în presa locală, cât şi în cea naţională, iar concluziile sunt clare: angajaţii de la Arpechim sunt supăraţi pentru că Guvernul nu a luat nicio măsură să salveze rafinăria.

Guvernul USL are obligaţia să rezolve favorabil situaţia angajaţilor de la Arpechim, cu atât mai mult cu cât membrii Uniunii Social-Liberale au solicitat linişte în campania electorală şi au cerut votul cetăţenilor, promiţându-le reluarea activităţii pe platformă, stabilitatea locurilor de muncă existente, precum şi crearea de noi posturi.

Promisiunile USL din campania electorală au rămas neonorate, dovedind că discursul lui Victor Ponta a fost unul populist şi demagogic, ceea ce a stârnit reacţia oamenilor, care s-au simţit trădaţi şi înşelaţi.

Exasperaţi de lipsa acţiunilor concrete pentru remedierea situaţiei de la Arpechim, angajaţii i-au înaintat o scrisoare deschisă lui Victor Ponta, pentru a-i reaminti promisiunile făcute în campanie şi pentru a-şi exprima dezamăgirea. Vă prezint, în cele ce urmează, o parte din cererile şi aşteptările angajaţilor, cuprinse în acest document.

"V-am votat pentru promisiunile electorale în care am avut încredere, pe care astăzi o pierdem din cauza neimplicării dumneavoastră în ceea ce aţi promis: păstrarea locurilor de muncă la Oltchim SA.

Aţi câştigat alegerile prin promisiunile electorale de păstrare a locurilor de muncă! (...) Ce s-a întâmplat cu promisiunile dumneavoastră? Ce s-a întâmplat cu declaraţiile repetate ale dumneavoastră, conform cărora «ministrul Chiţoiu răspunde cu capul de situaţia de la Oltchim?» Cum a răspuns domnul ministru Chiţoiu pentru minciunile repetate spuse la posturile TV? I s-a luat capul de ministru al economiei şi i s-a dat un altul, de ministru de finanţe? Cum vă simţeaţi când, informat greşit de către acest domn ministru, declaraţi că «angajaţii Oltchim şi-au primit salariile la zi», iar noi eram cu două luni întârziere?

Aţi câştigat alegerile prin declaraţiile privind crearea de noi locuri de muncă în ţara asta, pe lângă păstrarea celor existente. Aţi câştigat, convins fiind că oamenii sunt «mulţi, dar proşti» şi că uită! Oamenii nu sunt nici proşti, nici nu uită!

Aţi vrut linişte socială în perioada alegerilor, aţi avut-o! S-a ajuns, însă, la un moment în care răbdarea oamenilor nu mai poate fi pusă la încercare!"

Pe fondul acestei situaţii foarte tensionate, ministrul economiei, omul de la care se aşteaptă soluţia redresării, şi-a recunoscut public incompetenţa. Domnul Varujan Vosganian a admis că nu poate salva Oltchim fără "un acord de voinţă politică din partea partidelor care alcătuiesc actuala guvernare", având nevoie de "susţinerea sindicatelor şi pace socială", solicitând, de asemenea, o atmosferă sobră şi de responsabilitate în jurul Oltchim, deoarece niciun investitor nu va veni dacă salariaţii Oltchim, în ziua de salariu intră în greva foamei, iar alţii umblă cu sticla cu benzină să şi-o toarne în cap.

Ce nu înţelege ministrul economiei, sau se face că nu înţelege, este că actuala situaţie în care se găsesc Arpechim şi Oltchim, cu zeci de angajaţi aflaţi în greva foamei, cu instalaţiile oprite, tocmai bune de aprovizionat firmele de fier vechi, ar fi putut fi evitată dacă Ministerul Economiei şi Guvernul ar fi adoptat strategii coerente de redresare a celor două unităţi.

Aceste luări de poziţie nu îşi au locul câtă vreme există voinţa politică exprimată prin majoritatea de care USL se bucură în Parlament, iar acţiunile şi gesturile extreme ale angajaţilor sunt urmare a promisiunilor din ultimul an, neonorate de Guvernul Ponta prin miniştrii economiei, Chiţoiu şi Vosganian.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Guvernul trebuie să trateze şi să gestioneze cu maximă responsabilitate situaţia Combinatului Arpechim Piteşti. Doar prin aplicarea unei strategii coerente şi viabile pe termen mediu şi lung poate fi evitată o criză cu grave consecinţe în plan economic şi social pentru judeţul Argeş.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe doamna deputat Ana Birchall.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la criticile aduse Guvernului USL de preşedintele Traian Băsescu şi PDL în problema fondurilor europene.

"Problema fondurilor europene: USL repară dezastrul guvernărilor PDL"

Ştim cu toţii că absorbţia fondurilor europene a reprezentat pentru guvernările anterioare o problemă de-a dreptul spinoasă, pe care nu au ştiut cum să o gestioneze şi să o rezolve.

În momentul venirii la Guvernare, USL a moştenit un dezastru în ce priveşte utilizarea fondurilor europene şi am reuşit în nouă luni să îndreptăm o parte semnificativă din acest dezastru.

Corupţia şi incompetenţa de care s-a dat dovadă în anii de guvernare ai PDL au făcut ca România să se afle în pericol de a-i fi suspendate fondurile europene pe mai multe programe.

În urma auditurilor efectuate de Comisia Europeană în perioada 2009-2011 s-au constatat grave abateri în utilizarea fondurilor europene aferente mai multor programe. În urma anchetelor efectuate de instituţiile europene, obligaţia noastră a fost şi este de a îndrepta ceea ce s-a greşit în perioada 2009-2011, astfel încât România să nu piardă fondurile ce i-au fost alocate în cadrul actualei execuţii bugetare a Uniunii Europene.

În timpul mandatului guvernului Ponta 1 au fost adoptate reglementările necesare deblocării foarte rapide a POS Mediu şi a Programului Operaţional Regional.

Ca urmare a activităţii Guvernului României, Comisia Europeană a deblocat Programul Operaţional Sectorial Mediu şi au fost reluate plăţile către beneficiari. Comisia Europeană a apreciat ameliorările aduse de Guvernul USL sistemelor de management şi control care au dus la deblocarea plăţilor. Comisia Europeană consideră că acum sistemul este capabil să depisteze şi să prevină în special conflictele de interese, ceea ce a fost o problemă cheie în cazul acestui program.

Atragerea banilor europeni şi respectarea legislaţiei europene în materie de fonduri europene este şi va rămâne una din temele importante ale programului de guvernare al Uniunii Social-Liberale.

România a încheiat anul 2012 cu o rată de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune de 11,47%, adică peste 2,204 miliarde de euro sume rambursate de la Comisia Europeană, potrivit datelor oficiale prezentate de Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS). Din această rată, 5,92 puncte procentuale au fost acumulate pe parcursul anului 2012, adică 1,138 miliarde de euro, ceea ce înseamnă mai mult de jumătate din întreaga sumă atrasă în perioada 2007-2011. Deci, stimate colege şi stimaţi colegi, cifrele vorbesc de la sine.

Un alt exemplu concludent este cel de la Ministerul Mediului, unde, la preluarea mandatului, Comisia Europeană rambursase României pentru POS Mediu suma de 197,17 milioane euro, respectiv rata absorbţiei era de 4,37%. După şapte luni, solicitările de plată către Comisia Europeană au ajuns la un total de 581,14 milioane euro, respectiv o rată de absorbţie de 12,88%. Putem remarca astfel, triplarea ratei de absorbţie, în doar şapte luni.

Încă de la începutul anului 2013 Guvernul a reuşit să obţină, ca urmare a rezultatelor pozitive constatate în urma misiunii de audit din perioada 29 ianuarie - 1 februarie 2013, deblocarea POSDRU.

Valoarea sumelor plătite pe POSDRU şi POS CCE (Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice) depăşeşte 440 de milioane de lei, bani care vor ajuta peste 900 de beneficiari de fonduri ai Uniunii Europene să-şi continue proiectele. Derularea programelor trebuie să înceapă să fie una firească, să asigurăm plata la zi a facturilor eligibile. Rata de absorbţie pe acest program operaţional a crescut de la 7,73% la sfârşitul lui decembrie 2012 la aproape 12% în prezent.

Vom continua eforturile de deblocare a fondurilor europene şi de mărire a gradului de absorbţie a acestora. Ca şi în cazul POSDRU, acţiuni similare sunt derulate în cazul celorlalte programe presuspendate: Transporturi, POS Regional şi Creşterea Competitivităţii.

Această deblocare a fondurilor are o importanţă fundamentală atât pentru miile de firme care aşteaptă rambursările de la Uniunea Europeană, cât şi pentru economia noastră în ansamblu, care are o acută nevoie de infuzii de capital.

Fondurile europene sunt foarte importante atât pentru cele 20 de comune din colegiul Zorleni, pe care le reprezint în Parlamentul României, cât şi pentru întreg judeţul Vaslui. Dezvoltarea infrastructurii, crearea de locuri de muncă, instruirea personalului din instituţiile publice, rezolvarea problemelor de mediu din judeţ sunt obiective care depind substanţial şi de atragerea de fonduri europene.

Ţin să îi felicit şi de la tribuna Parlamentului pe toţi primarii din colegiul Zorleni, care au depus proiecte bune pentru accesarea de bani europeni şi susţin eforturile lor de a obţine deblocarea acelor proiecte care au fost stopate din cauza birocraţiei, incompetenţei şi corupţiei fostei guvernări.

În opinia mea, atâta timp cât corupţia şi birocraţia dispar din procesul de aprobare a unui proiect depus pentru primirea finanţării, atunci absorbţia fondurile europene va creşte cu mult faţă de nivelul înregistrat până în ianuarie 2012. S-au scos la iveală în lunile de guvernare USL grave probleme în ceea ce priveşte proiectele europene, o parte din acestea reuşind să le reparăm.

Aşa cum noul ministru al fondurilor europene spunea zilele trecute, trebuie să existe o simplificare a modului de accesare a fondurilor europene, în aşa fel încât absorbţia să crească. Pe de o parte, această simplificare poate fi făcută prin reducerea de documente pe etape de verificare, iar pe de altă parte, prin reducerea timpului alocat plăţii facturii, odată ce aceasta a fost emisă.

Faptele arată că Guvernul Ponta a reuşit să repare greşelile anterioare şi îmi exprim încredere că noua conducere a ministerului Fondurilor Europene va lua măsurile necesare, astfel încât absorbţia de fondurilor europene să crească pentru România.

Le cer colegilor deputaţi aparţinând PDL să înceteze cu demagogia în problema fondurilor europene şi să renunţe la a mai vorbi cu atâta uşurinţă despre acest domeniu, un domeniu în care rezultatele guvernării democrat-liberale au fost dintre cele mai ruşinoase.

Solicit PDL şi preşedintelui României să fie solidari cu eforturile actualei guvernări de a rezolva problemele pe care tot ei le-au lăsat în sarcina USL. Demagogia reprezentanţilor fostei guvernări nu poate acoperi ceea ce toată lumea ştie - guvernele PDL sunt cele care au tolerat sau chiar încurajat fraudele din programele pe fonduri europene, iar USL face ordine în sistem.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr. 5 Vaslui.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, doamna deputat.

Invit, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Eugen Tomac.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Eugen Tomac:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică pe tema "Republica Moldova nu trebuie să abandoneze calea integrării europene."

În intervenţia mea de astăzi doresc să aduc în atenţie un subiect de interes major şi pentru Parlamentul naţional. Mă refer la situaţia din Republica Moldova şi la ultimele evoluţii ce au loc la est de Prut.

Republica Moldova ar trebui să devină o constantă pe agenda noastră, deoarece în statul vecin locuiesc câteva milioane de români care au fost constrânşi de destin să-şi construiască singuri o nouă societate, din care România nu poate şi nu trebuie să lipsească.

Avem o datorie morală faţă de cetăţenii din Republica Moldova şi nu avem dreptul să-i abandonăm pe românii care vor să aibă un destin comun cu noi, iar ca stat membru al Uniunii Europene avem obligaţia să sprijinim prin toate mijloacele procesul de integrare europeană al Republica Moldova.

În ultimii ani, Republica Moldova a făcut progrese remarcabile în procesul de integrare europeană, iar România, împreună cu alte state europene, a sprijinit necondiţionat demersul Chişinăului în această direcţie, în ciuda faptului că societatea basarabeană s-a confruntat şi încă se mai loveşte de o serie de probleme interne care pot periclita agenda europeană a R. Moldova.

Zilele acestea, Republica Moldova se confruntă cu o nouă criză politică care poate pune în dificultate întregul proces de integrare europeană, deoarece actuala majoritate parlamentară este extrem de fragilă şi divizată.

Parlamentul Republicii Moldova va dezbate astăzi o moţiune de cenzură iniţiată împotriva Guvernului Republicii Moldova, format din partidele politice democratice care au creat coaliţia "Alianţa pentru Integrare Europeană", după plecarea Partidului Comuniştilor de la putere, în anul 2009.

Republica Moldova nu are nevoie de instabilitate politică, deoarece aceasta poate afecta grav dialogul dintre Uniunea Europeană şi Guvernul de la Chişinău, ţinând cont de faptul că în următoarea perioadă vor fi luate decizii extrem de importante în ceea ce priveşte viitorul acestui stat.

O criză politică prelungită la Chişinău poate produce efecte negative ce vizează interesele vitale ale cetăţenilor Republicii Moldova, deoarece anul acesta Lituania, ţară care va deţine Preşedinţia Uniunii Europene în a doua jumătate a anului, va găzdui la Vilnius, în perioada 28-29 noiembrie 2013, Summit-ul Parteneriatului Estic, în timpul căruia se preconizează semnarea Acordului de Asociere al Republicii Moldova la Uniunea Europeană, incluzând prevederile referitoare la Zona de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător.

De asemenea, procesul privind liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană poate fi amânat din cauza instabilităţii politice, motiv pentru care clasa politică de la Chişinău are obligaţia să nu adâncească această criză politică şi să nu abandoneze parcursul european.

Cetăţenii Republicii Moldova merită un destin european alături de românii din această parte a Prutului, iar noi avem obligaţia să susţinem atingerea acestui deziderat!

Vă mulţumesc.

Eugen Tomac, deputat, Colegiul Uninominal nr. 2 diaspora.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Aveţi dreptate, cei din Moldova merită un traseu european şi sper să contribuim şi noi la traseul lor european.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, pe domnul deputat Constantin Avram.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Avram:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi este "Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi a Hotărârii de Guvern nr. 925/2006, o şansă de îmbunătăţire a sistemului de achiziţii publice."

După nenumăratele modificări şi completări ale actelor normative ce reglementează achiziţiile publice, respectiv Ordonanţa de urgenţă nr.34/2006 şi Hotărârea de Guvern nr.925/2006, efectuate pe timpul guvernărilor PDL, modificări ce au permis sifonarea banilor publici şi intervenţia brutală în stabilirea câştigărilor licitaţiilor publice, impunând prin caietul de sarcini unele criterii care devansau criteriul principal, criteriul de preţ, este nevoie ca Agenţia Naţională de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice să aducă modificările şi completările necesare corectării acestor criterii de stabilire a câştigătorilor licitaţiilor publice şi ancorare a acestora în realităţile economice ale ţării.

Spre exemplu, criterii precum "termenul de execuţie a lucrărilor" sau "valoarea lucrărilor similare executate în ultimii 5 ani" sau "dotarea tehnică a competitorilor" participanţi la licitaţie sau "cifra de afaceri pe ultimii trei ani" erau în aşa fel punctate încât elementul cel mai important, "preţul ofertei", punctat foarte slab, putea fi devansat fără probleme de celelalte criterii, astfel încât în majoritatea cazurilor firmele clasate pe ultimele locuri la "criteriul de preţ", adiţionând suficiente puncte la celelalte criterii impuse prin caietul de sarcini, ajungeau de pe ultimul loc la criteriul de preţ (de cele mai multe ori 90-95% din preţul estimativ de proiectare) pe primul loc şi erau declarate câştigătoare ale procedurilor de licitaţii publice.

În acest fel, bugetul de stat era văduvit de zeci şi sute de milioane de euro, care luau drumul firmelor agreate de puterea PDL sau de persoane influente ale puterii executive de atunci.

O astfel de tehnică de sifonare a banului public, prin trecerea în plan secundar a criteriului de "preţ al ofertei", eliminau din start orice posibilitate a firmelor mici şi mijloci (IMM-uri) să acceadă la prestarea serviciilor sau executarea de lucrări cu finanţare de la bugetul de stat.

De asemenea, se impune de urgenţă modificarea proporţiei ce depăşeşte valoarea contractelor publice la 50% (prin act adiţional), tocmai pentru că trebuie luată în calcul calitatea precară a proiectelor supuse procedurii de licitaţie publică, care, de cele mai multe ori, constituie cauza principală a nerespectării termenelor de execuţie a lucrărilor şi a neîncadrării în preţul iniţial al contractelor de către operatorii economici declaraţi câştigători ai licitaţiilor.

Un rol deosebit de important îl are şi "contractul cadru", în baza căruia se execută lucrările şi a cărui formă şi conţinut sunt impuse, de regulă, de autoritatea contractantă, prin "caietul de sarcini" aferent temei de proiectare şi execuţie supusă licitaţiei. Acesta era întocmit astfel încât permitea autorităţii contractante să interpreteze apoi clauzele din contract (în mod deosebit, clauza ce făcea referire la "actualizarea preţului contractului"), în funcţie de câştigătorul procedurii de licitaţie publică. Aşa se făcea că se înregistrau depăşiri de 2-3 ori ale preţului iniţial al contractului de lucrări, prin impunerea unor clauze interpretabile şi, de cele mai multe ori, abuzive antreprenorilor generali sau prestatorilor de servicii.

Iată de ce în acest moment se impune corectarea majorităţii criteriilor de atribuire a contractelor în sistemul de achiziţii publice, prin modificarea şi completarea în acest sens a legislaţiei, tocmai pentru ca IMM-urile să beneficieze de un mediu de afaceri cât mai predictibil şi de un mediu concurenţial cât mai sănătos.

Cred că a fost de ajuns pentru toată lumea decizia fostului ministru de finanţe, Gheorghe Pogea, privind "impozitul forfetar", care a dus, practic, la desfiinţarea clasei de mijloc, măsură care a generat închiderea activităţii a aproximativ 300.000 firme mici şi mijlocii şi pierderea a aproximativ 5-600.000 locuri de muncă, dar şi micşorarea drastică a veniturilor la bugetul de stat.

După cum bine ştim, toţi cetăţenii rămaşi fără locuri de muncă au intrat în şomaj, îngreunând efortul bugetului asigurărilor sociale.

Şi cum ulterior acestei măsuri rata înfiinţării de noi firme la Registrul Comerţului a fost una descurajantă (o spun foarte clar statisticile), avem o imagine foarte clară asupra necesităţii revigorării activităţilor economice ale IMM-urilor, prin modificarea criteriilor de atribuire a contractelor publice, ca atribut principal al refacerii şi consolidării "clasei de mijloc" şi tocmai pentru a evita în continuare "polarizarea societăţii româneşti".

Iată de ce această declaraţie politică trebuie să atragă atenţia celor în drept, în vederea corectării prin acte normative a situaţiei create de guvernarea PDL între 2009 şi 2012.

Poate este momentul potrivit pentru revenirea la criteriile de atribuire a contractelor publice din perioada 1998-2002, perioadă în care contribuţia IMM-urilor la bugetul de stat a fost una maximală.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat Constantin Avram, Grupul parlamentar al PC.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe doamna deputat Bogdănici Camelia-Margareta.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Am credinţa că domnul deputat are înţelegere pentru doamna deputat.

Mulţumesc,

Doamnă deputat, vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa!

Aveam două declaraţii politice. Una era o urare pentru toate femeile din România, pe care am s-o las şi am s-o depun. Văd că suntem doar trei doamne.

Voi prezenta declaraţia politică: "Din seria gafelor Ministerului Sănătăţii".

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Momentul aprobării contractului-cadru din sănătate, document de maximă importanţă pentru întreg sistemul, prin care se trasează liniile directoare privind acordarea asistenţei medicale pentru perioada 2013-2014, a fost amânat până pe 31 martie 2013, după ce cu toţii îl aşteptam semnat încă din 28 februarie 2013, ultimatum pe care chiar Ministerul Sănătăţii şi l-a dat.

Motivele frizează şi în această situaţie ridicolul. Argumentele de-a dreptul incredibile se pot găsi chiar pe site-ul Ministerului Sănătăţii, în nota de fundamentare a hotărârii de Guvern, prin care s-a amânat aprobarea contractului-cadru.

La data de 18 februarie 2013, Ministerul Sănătăţii ne aduce la cunoştinţă considerentele pentru care s-a amânat aprobarea contractului-cadru, care sună în felul următor: "Bugetul pentru anul 2013 nu a fost aprobat, rezultând astfel necunoaşterea dimensiunii Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, respectiv a fondurilor alocate programelor naţionale de sănătate".

Mă întreb, evident, retoric, cum poate fi invocată lipsa bugetului pe anul 2013 în data de 18 februarie 2013, în condiţiile în care Legea bugetului de stat pe anul 2013 a fost adoptată de Parlamentul României în data 7 februarie a.c., iar Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii acesteia în data de 13 februarie 2013. Este greu de înţeles cum de Ministerul Sănătăţii îşi permite asemenea gafe.

Amânarea definitivării contractului-cadru aduce fără îndoială atingeri unei bune funcţionări a sistemului sanitar din România.

Având în vedere propunerile făcute de Ministerul Sănătăţii privind modificarea raportului bugetului per capita şi per serviciu de la 50/50, cum este în prezent, în sensul creşterii plăţii per capita (70%) şi diminuării plăţii per serviciu (30%), atrag atenţia Ministerului Sănătăţii că acest lucru ar crea decalaje în interiorul sistemului de asistenţă medicală primară şi, totodată, inechităţi semnificative între medicii de familie, situaţie totalmente în detrimentul pacienţilor.

Domnule ministru, aplicarea acestei măsuri pune în pericol funcţionarea sau chiar supravieţuirea unui număr semnificativ de cabinete de medicină de familie.

Închei prin a-mi exprima mâhnirea faţă de lipsa de consecvenţă, de profesionalism, de transparenţă şi de responsabilitate în actul guvernării USL în ceea ce priveşte politicile de sănătate.

Este regretabil că un sistem atât de important, cum este cel al sănătăţii, să fie guvernat cu atât de multă iresponsabilitate.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Camelia Bogdănici.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, doamna deputat.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Ioan Dîrzu.

Vă rog.

Domnul Ioan Dîrzu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi parlamentari,

Dragi prieteni şi români din toată ţara,

Declaraţia mea politică se intitulează: "PDL şi Traian Băsescu complotează împotriva României şi intrării ţării noastre în Schengen".

Astăzi mă aflu în plenul Parlamentului pentru a vorbi despre modul în care PDL şi Traian Băsescu au complotat împotriva României şi intrării ţării noastre în Schengen.

Zilele acestea, ţara noastră a suferit o nouă nedreptate: mai mulţi prieteni europeni de dreapta ai lui Traian Băsescu, membri ai aceleiaşi familii politice europene ca şi PDL, au refuzat intrarea României în spaţiul Schengen.

Acest refuz demonstrează mesajul cu care s-au declanşat referendumurile pentru demiterea sa şi mai exact faptul că acest om şi acoliţii lui lucrează împotriva intereselor românilor şi ţării noastre. 7,4 milioane de români au considerat că am avut dreptate şi nu s-au înşelat. Nu este normal ca România să sufere atât de pe urma dorinţelor şi intereselor personale ale unui singur om.

Traian Băsescu a pus din nou orgoliile sale personale deasupra celor ale românilor, folosind relaţiile pe care le are cu Angela Merkel şi alţi lideri de partide de dreapta europene pentru a bloca aderarea României şi a arăta în opinia sa eşecul Guvernului USL.

Nu, domnule preşedinte, nu, domnilor şi doamnelor de la PDL, blocarea aderării României în Uniunea Europeană este eşecul dumneavoastră! Un eşec de 9 ani! Un eşec care completează lista lungă de nereuşite pe plan european, interne sau internaţionale ale lui Traian Băsescu şi ale PDL!

Din cauza dumneavoastră românii au plecat din ţară, iar în cei 9 ani de mandat vă puteţi mândri cu sute de mii de români care au părăsit ţara noastră; din cauza dumneavoastră românii sunt percepuţi negativ în Europa, pentru că nu aţi încetat să criticaţi ţara, inclusiv de peste hotare; din cauza dumneavoastră nu reuşim să intrăm în zona euro, pentru că prin declaraţiile dumneavoastră aţi atacat direct echilibrul economic al ţării; din cauza dumneavoastră am pierdut milioane de euro la negocierile pentru bugetul european, reducând şansa ţării noastre la o dezvoltare economică susţinută.

Cred că este timpul să stăm drepţi în faţa Europei şi a partenerilor externi. România este o ţară bogată, cu oameni capabili, ce au tot dreptul să facă parte din familia europeană şi să fie trataţi ca parteneri egali şi corecţi.

Reprezint cu mândrie o zonă a ţării, respectiv Munţii Apuseni şi zona Teiuşului din judeţul Alba, care ştie ce înseamnă jertfa realizată de poporul român pentru a-şi păstra identitatea, dar şi pentru a proteja Europa de atacurile externe.

Ţara noastră are cu ce se mândri şi are dreptul să fie privită cu toţi ochii de către celelalte state europene. De la Cioran, Ionescu sau Enescu până la Cristian Mungiu sau Călin Netzer, românii au contribuit la dezvoltarea patrimoniului cultural şi european.

Am fost de prea multe ori consideraţi o periferie şi este timpul ca Europa să îşi întoarcă privirile către noi sau să ne urmăm drumul mai concentraţi pe propria dezvoltare.

Vinovaţi pentru modul în care este tratată România sunt cei care stau slugarnici în faţa partenerilor externi, deşi vorbim de un parteneriat, nu de o supunere.

Îmi doresc ca România să stea dreaptă pe plan internaţional, pentru că doar o ţară care se respectă poate fi o ţară care este respectată în exterior.

Mai mult decât atât, contest motivele pentru care ministrul de interne german a respins intrarea României în Schengen. El practic s-a opus intrării României pentru că românii circulă şi lucrează în Europa şi pentru că din ţara noastră vin şi comunităţi de rromi.

Dragi parteneri europeni, românii au dreptul, ca orice alţi cetăţeni europeni, să circule şi să lucreze oriunde doresc în Europa. Sunt cetăţeni liberi şi egali în drepturi cu ceilalţi europeni şi nu văd de ce asta ar fi o problemă. Oare Germania, şi guvernul de dreapta de acolo, îi respinge pe zecile de mii de români sau originali din România care trăiesc astăzi în mod civilizat şi paşnic în această ţară?

Nu mi se pare normal ca o ţară europeană să emită pretenţia să aleagă din România cetăţenii pe care şi-i doreşte. Nu mi se pare normal nici acest snobism şi această atitudine rasistă de respingere a comunităţii rrome.

Dacă există probleme de integrare, înseamnă că problema acestei comunităţi este una europeană şi necesită eforturi mai mari din partea tuturor statelor europene pentru integrarea acestora şi oferirea unor şanse egale. Dar, prin şanse egale înţelegem şi dreptul la liberă mişcare.

În acest sens, salut demersul ministrului de externe român, domnul Titus Corlăţean, şi al premierului Victor Ponta de a consolida poziţia ţării noastre pe plan extern şi european.

Parlamentul României va susţine demersul dumneavoastră şi suntem siguri că aceasta este calea de urmat pentru dezvoltarea României moderne.

Deputat Ioan Dîrzu, Colegiul nr. 5 - Apuseni Teiuş.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu.

Invit, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Florin Mihail Secară.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Mihail Secară:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte: "Cel mai cinstit guvern se joacă cu soarta oamenilor".

Nu a trecut prea mult timp până când românii să îşi dea seama că speranţele lor legate de "cel mai cinstit guvern" s-au transformat mult prea repede într-o tristă iluzie. În zece luni de guvernare, USL a reuşit să convingă pe toată lumea, nu numai că nu este cel mai cinstit guvern, ci că este cel mai mincinos, cel mai cinic, cel mai ineficient şi cel mai certat guvern cu justiţia din istoria României.

De ce este guvernul USL mincinos? Pentru că până să vină la guvernare au folosit numai vorbe grele la adresa investiţiilor realizate de guvernarea PDL: în turism, în dezvoltare regională sau în infrastructură. Zi de zi, în televiziunile de partid, se murdărea imaginea guvernului PDL, care a alocat cel mai mare efort bugetar investiţiilor. Astăzi, domnii Ponta şi Antonescu taie panglici la finalizarea investiţiilor realizate de PDL şi inaugurează competiţii sportive în săli polivalente, pe pârtii de schi sau patinoare.

Când minţeau domnii copreşedinţi ai USL? Acum 2 ani, când considerau aceste investiţii inutile sau astăzi când încă mai invocă greaua moştenire? Românii ştiu că au minţit şi atunci şi continuă să mintă!

De ce este guvernul USL cinic? Pentru că au câştigat alegerile, promiţând mii de noi locuri de muncă, iar zilnic produc noi şi noi şomeri. Guvernului USL nu îi pasă de angajaţii de la Oltchim şi Arpechim, ci îi sfidează, nu îi pasă de soarta noilor şomeri de la Mechel sau din companiile energetice, nu îi pasă nici de soarta agenţilor economici şi nici de dificultăţile pe care le traversează aceştia pentru a-şi menţine numărul de angajaţi.

De ce este guvernul USL ineficient? Pentru că a ucis încet şi sigur ritmul de creştere economică lăsat de guvernul PDL de la 2,5% la nu mai mult de 0,2% şi în afara omniprezenţei la televiziuni, nu se poate remarca prin măsuri cu impact favorabil asupra economiei, asupra societăţii româneşti sau asupra absorbţiei de fonduri europene.

De ce este guvernul USL certat cu justiţia? Pentru că este singurul guvern care are în componenţa sa oameni trimişi în judecată sau pentru care s-a dispus urmărirea penală; pentru că baronii locali care ţin de facto frâiele guvernului şi care trasează politicile guvernului au ei înşişi probleme deosebite cu justiţia; pentru că de 10 luni Guvernul USL nu are nicio dorinţă şi nici putinţă de a selecta şi propune CSM şi preşedintelui României doi profesionişti redutabili pentru funcţiile de procuror general şi procuror şef la DNA; pentru că rapoartele critice ale Comisiei Europene, elaborate în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, sunt desconsiderate şi primite cu reproşul "nu ne spuneţi voi nouă ce să facem!"

Stimaţi colegi, acesta este "cel mai cinstit" guvern al României, pe care, din păcate, românii l-au învestit cu o încredere atât de mare.

Vă mulţumesc.

Deputat PDL de Vrancea, Florin Mihail Secară.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Vă felicit că sunteţi atent la putere, sunteţi cu ochii pe putere. Aşa trebuie să facă opoziţia. Am speranţa că, în schimb, românii nu mint şi nu sunt minţiţi în continuare, cum aţi spus dumneavoastră. Sper ca lucrurile să se îndrepte.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Sorin Teju.

Domnul Sorin Teju:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Trebuie să tratăm cu responsabilitate problemele persoanelor cu dizabilităţi".

Societatea ideală, spre care tindem în ziua de astăzi, este una bazată pe respectarea drepturilor omului, pe toleranţă şi pe egalitatea de şanse a tuturor cetăţenilor români.

Cu toate acestea, în ciuda tuturor încercărilor naţionale (Legea nr.448/2006 şi Hotărârea nr.1665/2008) şi internaţionale (numeroase convenţii ONU şi recomandări ale Consiliului Europei), persoanele cu handicap şi în special cu handicap din naştere nu au beneficiat în totalitate de legile elaborate în ultimii ani.

Este de datoria noastră să le demonstrăm cetăţenilor aflaţi în dificultate că vocile lor nu vor fi ignorate în continuare de către cei în mâinile cărora şi-au încredinţat viitorul.

Conform statisticilor, o proporţie de aproximativ 3% din populaţia României (aproximativ 700.000 de locuitori) este reprezentată de persoane cu diferite dizabilităţi. Legea nr. 448/2006 stabileşte drepturile sociale ale acestor persoane şi stipulează clar indexarea anuală a indemnizaţilor prestabilite.

Drept urmare, având în vedere situaţia economică dificilă prin care a trecut România în ultimii ani, o mai mare atenţie ar trebui acordată acestor persoane, cărora le-a fost ignorat dreptul la indexare, indexarea veniturilor pentru o perioadă îndelungată de timp, ajungând să fie împinse în pragul sărăciei.

Mai mult decât atât, legislaţia (Legea nr. 136/2012, venită în completarea Legii nr. 448/2006) face o diferenţiere în defavoarea persoanelor care au un handicap din naştere. Persoanele cu handicap dobândit pe parcursul vieţii, în special acelea care au avut prilejul de a face parte din forţa de muncă pentru o perioadă limitată de timp, pot beneficia de o sumă mai mare, ce le poate acoperi nevoile de subzistenţă, spre deosebire de cele care s-au născut cu deficienţe ireversibile şi care nu au nicio perspectivă de a obţine un alt venit, în afară de cei maxim 200 ron oferiţi din bugetul statului.

În consecinţă, trebuie să luăm măsuri rapide pentru ameliorarea condiţiei persoanelor cu handicap. Pentru a ne ridica atât la standardele europene şi internaţionale, cât şi la standardele morale la care aspirăm ca societate, nu putem lăsa asemenea probleme neevaluate adecvat.

Indexarea indemnizaţiilor persoanelor cu handicap trebuie respectată, iar statutul şi beneficiile persoanelor cu handicap din naştere sau handicap ireversibil, ce împiedică apartenenţa la forţa de muncă, trebuie reevaluate pentru a ne alătura într-un viitor apropriat statelor care-şi bazează politicile sociale pe corectitudine, etică şi egalitate de şanse pentru toţi cetăţenii lor.

Vă mulţumesc.

Deputat PNL de Prahova, Sorin Teju.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, pe doamna deputat Luminiţa Adam.

Cu scuzele de rigoare că a durat atât să vă dau cuvântul.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

Mulţumesc.

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi,

Recenta decizie pronunţată de Curtea Constituţională, prin care dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Statutului deputaţilor şi senatorilor sunt declarate neconstituţionale, trebuie să provoace o deosebită îngrijorare.

Voi încerca să trec peste satisfacţia dată de confirmarea justeţei votului negativ pe care l-am dat acestei legi, precum şi admiterea contestaţiei la Curtea Constituţională.

De asemenea, pentru problema ce urmează să o ridic, devine indiferentă chiar şi motivarea pe care o va da Curtea Constituţională, rămânând doar ideea că una dintre primele legi votate în prima sesiune a acestei legislaturi este declarată neconstituţională.

Analiza procesului legislativ specific Parlamentului demonstrează faptul că el a fost viciat datorită unor acţiuni pripite, a unor acţiuni lipsite de profesionalism juridic şi mai ales de lipsa de viziune asupra unui ansamblu legislativ în care această lege ar fi trebuit să se încadreze.

Nu pot contesta faptul că sporirea numărului de parlamentari a ridicat o serie de probleme practice, care trebuiau rezolvate de urgenţă. Dar faptul că, dincolo de aceste probleme, au fost "strecurate" şi alte aspecte este deja un prim semnal de alarmă.

A nu delimita ceea ce este necesar a reglementa şi a încerca pe o cale ocolită să te referi şi la alte aspecte care necesitau, în primul rând, un studiu dedicat şi o dezbatere adecvată, nu poate constitui o "metodă" prin care parlamentarul să legifereze în viitor.

Opacitatea iniţiativei legislative, punerea în discuţie a comisiilor de specialitate în termene pompieristice şi mai ales situaţia în care majoritatea parlamentarilor nu erau informaţi cu privire la conţinutul acestor reglementări constituie un al doilea motiv de îngrijorare.

Înţeleg să declar aici, în primul rând, în nume personal, dar şi în numele grupului parlamentar pe care îl reprezint, că nu vom vota niciodată în necunoştinţă de cauză. Tocmai pentru că parlamentarii nu au fost informaţi cu privire la această iniţiativă, dar ea a fost comunicată Ambasadei SUA şi unor instituţii ale statului, care nu au nici o legătură cu procesul legislativ, sunt de natură să aducă atingere prestigiului singurului for legislativ care este definit de Constituţia României ca fiind Parlamentul.

Un ultim aspect, dar la fel de important este acela privind corelarea legislativă deficitară în acest caz. Prin lipsa corelării legislative se creează premisele unei legislaţii stufoase, ambigue şi totdeauna puse sub semnul interpelărilor apocrife.

Este necesar ca fiecare dintre parlamentari, independent de apartenenţa politică, să vegheze la derularea unui proces legislativ corect, amendând în modalităţile permise de regulament oricare derapaj de la acesta.

Nu este suficientă o majoritate numerică pentru a promova o legislaţie bună, este necesară o majoritate calitativă.

Mulţumesc.

Luminiţa Adam, deputat PP-DD Colegiul nr.7 Olt.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat, aveţi perfectă dreptate în ceea ce aţi afirmat în declaraţia dumneavoastră politică.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Theodor-Cătălin Nicolescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se numeşte: "Energia verde - afacere pentru unii, povară pentru alţii".

Energia verde sau, altfel spus, energia regenerabilă este mai puţin cunoscută publicului larg, deşi există şi s-a dezvoltat de ceva vreme pe piaţa românească. Şi cum culoarea verde pare că dă, în ultimul timp, substanţă şi legitimitate oricărui produs din România, (mai puţin în cazul PDL, căruia trecerea de la portocaliu la verde nu i-a priit deloc şi nu a păcălit pe nimeni anul trecut), am putea crede şi în cazul energiei regenerabile că efectele sunt pozitive pentru societate într-un orizont de timp îndepărtat.

Aşa şi este, numai că în spatele acestui tip de industrie se află afaceri prospere, care se dezvoltă şi din buzunarele cetăţenilor, prin faptul că sunt obligaţi să plătească în factura de energie o cotă-parte, din ce în ce mai mare, în fiecare an, pentru susţinerea energiei regenerabile.

Povestea înfiinţării şi dezvoltării acestui sistem energetic, în România, porneşte de la dezbaterea şi adoptarea Directivei 2009/28/CE a Parlamentului European, ce reglementează energiile regenerabile: energia eoliană, energia hidro, produsă în cantităţi şi unităţi mici, cea fotovoltaică sau de tip biogaz, biomasă.

Obiectivele asumate de Uniunea Europeană aveau în vedere, la acel moment, o creştere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% faţă de anul 1990, o creştere cu 20% a eficienţei energetice, precum şi o altă creştere, tot de 20% a energiei din surse regenerabile, toate în orizontul anului 2020.

România a transpus în practică această directivă prin Legea 220/2008, care prevedea iniţial, într-un calendar până în 2020, ponderea energiei regenerabile în totalul producţiei: 8,3% în 2012, 9% în 2013 şi 16,8% în 2020. Modificările aduse legislaţiei au ridicat, însă, aceste procente, ajungându-se în prezent la 12% pentru 2012, 14% pentru 2013 şi 20% pentru 2020.

Aceste măsuri au atras ca un magnet investitorii străini în domeniu, parcul naţional de producţie a crescut substanţial în ultimii ani, iar consecinţele s-au transpus şi în facturile consumatorilor casnici. Astfel, din suma aferentă unei facturi pe care un cetăţean român o plăteşte lunar, în 2013, pentru energia electrică, un procent de aproximativ 10% este achitat obligatoriu pentru certificatele verzi, instrumentul reglementat de stat în scopul încurajării producătorilor de energie regenerabilă.

În acest ritm românii vor ajunge să achite o factură de energie mai mare cu 50% în 2020 decât în prezent, aşa cum estimează analiştii şi calculele lor.

În aceste condiţii, beneficiile energiilor regenerabile devin discutabile, din moment ce umflă serios facturile cetăţenilor români, riscând să afecteze în viitor nivelul de trai al acestora, şi aşa destul de scăzut în urma unei guvernări iresponsabile din perioada 2009-2011.

Situaţia este dificilă mai ales pentru cei cu venituri modeste, pentru pensionari, care, din banii pentru traiul de zi cu zi, pentru medicamente şi achitarea facturilor în creştere la întreţinere, trebuie să suporte şi cota-parte pentru certificatele verzi - 10% astăzi, 20% mâine, 50% în 2020 -, rotunjind astfel profiturile şi conturile producătorilor de energie verde.

Ca atare, energia regenerabilă, deşi profitabilă, riscă să devină o povară pentru consumatori, iar intervenţia statului trebuie luată în calcul prin modificarea sistemului de subvenţii şi chiar a legislaţiei în domeniu.

Ca atare, îi solicit domnului ministru delegat pentru energie, Constantin Niţă, să fie mai tranşant în problema certificatelor verzi, să găsească soluţii legislative în acest sens, eventual prin regândirea schemelor de sprijin şi mai ales a procentelor pe care cetăţenii trebuie să le plătească în contul energiei regenerabile, dând astfel certitudinea că statul este solidar cu ei, şi nu părtaş cu cei care dezvoltă afaceri regenerabile.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Theodor Nicolescu, deputat PNL de Argeş, Colegiul nr.4.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la cuvânt din partea Grupului parlamentar al PSD pe domnul deputat Ion Răducanu, dacă este în sală.

Da, vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Răducanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Sunt în sală de la 8,20, nu este problemă.

Declaraţia mea politică se intitulează Nevoia unor îndreptări". Are ca motto: "Prefer să fiu vinovat de legi decât de fărădelegi", Nicolae Titulescu. (Adunarea Deputaţilor, 27 mai 1921)

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

În 10 iunie 1921, Nicolae Titulescu se adresa Adunării Deputaţilor spunând:

"Din punct de vedere al viitorului, orice s-ar spune, suntem, înainte de toate, o adunare de cetăţeni conştienţi de răspunderi, generoşi la jertfă şi hotărâţi la faptă. Socotelile noastre cu viitorul sunt simple.

Lui îi putem spune: aşa te-am întrezărit, aşa am înţeles să te servim; aşteptăm să te realizezi ca să vedem dacă ţi-am fost slujitori buni sau răi".

Astăzi, după mai bine de 70 de zile de la depunerea jurământului faţă de ţară şi popor, mă întreb dacă ceea ce spunea Nicolae Titulescu se potriveşte adunării politice de astăzi din care facem parte 418 reprezentanţi aleşi ai poporului român aflaţi în serviciul acestuia.

Suntem oare conştienţi de răspunderi, suntem generoşi la jertfă, suntem hotărâţi la faptă? E greu de spus şi poate mai greu de explicat prezentul.

Putem oare să explicăm celor care ne-au trimis în Parlament că lucrăm responsabil, suficient de mult, pentru binele ţării şi al lor, că punem înaintea interesului personal interesul naţional, că intriga şi lupta politică fără sens nu ne sunt prietene, că raţiunea primează în faţa propriilor sentimente, că nu suntem în situaţia de a deveni simple marionete cărora li se sugerează să voteze "în orb", adică în necunoştinţă de cauză, sau din raţiuni politice ştiute numai de lideri, că suntem greu de înfrânt în lupta pentru apărarea interesului public, că facem totul pentru a recăpăta încrederea alegătorilor, că suntem decişi să transpunem în legislaţie întregul program politic cu care am câştigat alegerile?

Eu nu sunt convins că putem să spunem cu sinceritate da.

România are nevoie de competenţe. România are nevoie de diminuarea contrastelor dintre bunăstare şi sărăcie, are nevoie de alinarea durerilor celor de jos, sărăciţi şi umiliţi de guvernele postrevoluţionare, de dreptate socială, de echilibru în raportul dintre instituţiile democratice ale statului, de justiţie pură, adevărată, dreaptă, de parlamentari responsabili, hotărâţi, implicaţi, incoruptibili şi drepţi care au venit în Parlament să facă legi în interesul naţional.

Birocraţia, obişnuinţa de a munci cât mai puţin, de a tergiversa legiferarea, de a intra în jocul opoziţiei în comedii de prost gust, crezând că aşa se poate demonstra inteligenţă şi spontaneitate şi de o parte, şi de alta, graba şi superficialitatea în dezbaterile parlamentare, limitate în timp, divizarea Parlamentului între veterani şi boboci, între cei disciplinaţi şi cei nepăsători, între cei educaţi şi cei mai puţin bine instruiţi, între cei "susţinuţi", cei care ocupă una, două sau trei funcţii şi cei "singuri pe pământ", jocurile grupurilor de interese, hotărâte să-şi impună punctele de vedere, precum şi discursurile pline de populism, demagogie şi fariseism ale unora care vor să-şi facă imagine sunt fără îndoială manifestări care ar trebui să ne dea fiori şi să ne trezească la realitate.

Parafrazându-1 pe Nicolae Titulescu, putem afirma că activitatea parlamentară din Camera Deputaţilor are "nevoie de îndreptări".

Vă mulţumesc.

Deputat Ion Răducanu, Colegiul nr.4, Timişoara.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Declaraţia mea politică se intitulează: "ANI trebuie să funcţioneze după aceleaşi reguli precum CNSAS".

Curtea Constituţională a hotărât că anumite articole din Statutul parlamentarilor sunt neconstituţionale. Ca urmare, va trebui să ţinem cont de decizia Curţii şi să modificăm articolele respective. Întrebarea e cum o facem? Am convingerea că specialiştii în drept pot găsi soluţia corectă, care să aşeze lucrurile pe făgaşul normal, o soluţie care, totodată, să demonteze definitiv sintagma "supraimunitatea parlamentarului", intens circulată - cu evidente scopuri de manipulare a cetăţenilor - într-o anumită zonă din mass-media.

Existenţa supraimunităţii parlamentarilor este contrazisă de exemple concrete: parlamentari ca Adrian Năstate, Cătălin Voicu, Mihail Boldea au fost condamnaţi, au executat sau execută pedepse cu privare de libertate.

De fapt, supraimunitatea e o speculaţie a presei proprezidenţiale, care porneşte de la faptul că am solicitat un termen de 45 de zile pentru a contesta deciziile de incompatibilitate ale ANI. "Parlamentarii vor să fie mai presus de ceilalţi cetăţeni, care au doar 15 zile pentru contestarea unei decizii"- a clamat presa amintită. Şi la fel a raţionat şi Curtea Constituţională. Dar nu e vorba de un privilegiu, ci de o adaptare la responsabilitatea pe care o au parlamentarii. De pildă, magistraţii se bucură de inamovibilitate - deci nu ar fi egali cu restul cetăţenilor - tocmai fiindcă au responsabilităţi mai mari. Dacă există excepţii pe deplin justificate în cadrul puterii judecătoreşti, nu văd de ce nu ar exista şi în cadrul altei puteri cu mari responsabilităţi, cea legislativă, mai ales că, şi într-un caz, şi în altul, cel care greşeşte plăteşte, conform legii.

Dar alta e cheia problemei în cazul constatărilor făcute de ANI. Subliniez: constatări, căci această instituţie nu este învestită cu putere judecătorească. În consecinţă, după ce constată, ANI trebuie obligată să trimită constatările unei instanţe legitime, care să decidă pe baza probelor furnizate. În fond, astfel se desfăşoară lucrurile şi în cazul constatărilor făcute de CNSAS. Nu văd de ce în cazul ANI s-ar proceda altfel. Doar pentru a lăsa la îndemâna ANI controlată încă de fidelii preşedintelui Băsescu - un instrument prin care să fie executate persoane considerate incomode? Exemple de execuţie la comandă le avem în cazul miniştrilor Teodor Atanasiu, Tudor Chiuariu, Paul Păcuraru, care au fost suspendaţi sau şi-au dat demisia pentru că li s-a fabricat câte un dosar penal. Ulterior, din lipsă de probe, au primit NUP, dar cariera lor politică a fost grav afectată, lucru pentru care nimeni nu a plătit.

Dacă rămâne prevederea privind termenul de 15 zile pentru contestarea unei decizii ANI, vă garantez că, atâta vreme cât această agenţie e condusă de oamenii care execută comenzi la ordin, va ploua cu astfel de decizii în vacanţa parlamentară, când sunt cele mai mari şanse ca oamenii vizaţi să rateze, din motive obiective, termenul de contestare.

Şi parodiind un cântec cunoscut, "Tinereţea mea mi s-a dus cu Ani!", o să ajungem să spunem "Legislatura mea mi s-a dus cu ANI!". Şi s-a dus fără temei.

Consider că soluţia la falsa supraimunitate, invocată în cazurile de incompatibilitate, este introducerea în Legea ANI a unui articol similar cu art. 11 din Legea CNSAS. După cum ştiţi, aceasta prevede că, dacă după studierea arhivelor se constată că o persoană a fost colaborator al securităţii, CNSAS sesizează contenciosul administrativ, iar un complet de judecată hotărăşte: vinovat sau nevinovat, după care persoana respectivă poate ataca verdictul în justiţie. Dacă am face această modificare în legea ANI nu ar mai fi discuţii, iar probleme de anticonstituţionalitate s-ar rezolva prin eliminarea din Statutul parlamentarului a prevederilor referitoare la termenul de contestare. Aşa am fi cu adevărat stat de drept, unde verdictele sunt date doar instanţele judecătoreşti, şi nu de agenţii naţionale!

În altă ordine de idei, consider că Parlamentul trebuie să-şi îmbunătăţească vizibil comunicarea în spaţiul public, să-şi asume poziţiile şi să le explice pe înţelesul cetăţenilor, combătând dezinformările din numeroasa presă ostilă USL, dar şi populismele ieftine.

Cred că prin comunicare adecvată trebuie să demontăm şi o minciună lansată în legătură cu luxul în care ar trăi parlamentarii. Invit pe oricine şi oricând să vadă condiţiile hoteliere, care sunt, cu multă indulgenţă, de două spre trei stele. Mai cred că soluţia ar fi mai degrabă negocierea/micşorarea tarifelor serviciilor hoteliere la nivelul efectiv al acestora. Că e posibil a demonstrat-o faptul că Hotelul Bucureşti a micşorat cu 40% tarifele practicate în anii anteriori. Putem fi populişti pozând în oameni care stau în gazdă, dând cu aspiratorul, făcând ochiuri, mergând cu metroul, stând la coadă pentru plata utilităţilor. Dar nu pentru asta ne-au trimis alegătorii în Parlament, ci pentru a face legi mai bune pentru ei, pentru ţară. Ştiu că astfel gândesc toţi colegii noştri, chiar dacă nu o spun cu voce tare.

Avem două treimi din Parlament şi un imens orizont de aşteptare din partea românilor, ce vor de la noi măsuri bune şi ferme. De obicei, acestea se iau cu mai multă eficienţă în prima parte a mandatului. Mai avem timp să o facem. Dar pentru asta ne trebuie voinţă politică şi curaj, inclusiv cel de a nu ceda populismelor ieftine sau campaniilor de presă, de a spune lucrurilor pe nume şi de a lua, cu înţelepciune, măsurile de relansare a României.

Doar aşa e posibil ca împreună să mergem mai departe şi spre mai bine.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Am rugămintea să încercăm să ne încadrăm în cele trei minute, având în vedere că mai avem 20 de minute până la încheierea primei părţi a şedinţei Camerei Deputaţilor.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Partidul unic nu-şi respectă promisiunile".

Să ştiţi că încă mai sunt surprins de faptul că sunt astăzi în sală reprezentanţi ai puterii. Mă întreb ce fac astăzi, aici. Că încă li se mai dă voie să declare câte ceva, pentru că atunci când a fost vorba de amendamente pentru buget, nimeni nu a făcut niciunul.

Constat că, într-un limbaj de tristă amintire se dă vina, în continuare, pe guvernările anterioare.

Domnilor reprezentanţi ai puterii,

Aţi fost votaţi cu 60% nu pentru că sunteţi mai frumoşi, mai deştepţi, mai puri sau fără de păcat, ci pentru că aţi promis.

Aţi promis Iaşiului spital regional de urgenţă, aţi promis aeroport, aţi promis autostrada Iaşi-Târgu Mureş, iar de ce să nu spunem despre cel un milion de locuri de muncă pe care le-aţi promis.

Acum să ştiţi că circulă o glumă cinică, că nu vorbim despre 1 milion de locuri de muncă, ci de 10 mii, şi că nu că se înfiinţează, ci se desfiinţează.

Până acum nu am văzut nicio măsură economică, doar bătaie pentru funcţii şi doar firimituri pentru popor.

Să ştiţi că pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, de astăzi este proiectul meu legislativ care prevede scăderea TVA-ului la 19%. Este promisiunea dumneavoastră de campanie. Chiar sunt curios cum veţi vota astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la cuvânt din partea Grupului parlamentar al PSD pe domnul deputat Vlad Cosma.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

O să-i transmit colegului de la PP-DD că nu suntem nici mai deştepţi, nici mai frumoşi, numai că vrem să facem lucruri mai bune. Şi am luat 73%, nu 60%.

Mulţumesc.

În perioada 24-25 februarie 2013, la Dublin, a avut loc reuniunea preşedinţilor Comisiilor pentru finanţe din parlamentele statelor membre UE, organizată de Parlamentul irlandez, în contextul deţinerii preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către această ţară, în primul semestru al acestui an. La reuniune au participat preşedinţii şi reprezentanţi ai comisiilor de specialitate din parlamentele statelor membre UE şi ale statelor candidate, precum şi reprezentanţi ai Comisiei Europene şi ai Parlamentului European.

Ordinea de zi a reuniunii a cuprins trei dezbateri separate privind viitoarele strategii pentru integrare, creştere economică şi un control monetar îmbunătăţit.

Discursul introductiv a aparţinut domnului Olli Rehn, vicepreşedintele Comisiei Europene, comisar pentru politici economice şi monetare, şi a prezentat coordonatele evoluţiei Uniunii Economice şi Monetare, primul topic al întrunirii. Domnia Sa a subliniat faptul că ţara gazdă, Irlanda, a făcut eforturi mari pentru a depăşi criza şi partea cea mai grea a trecut. Prognoza economică prezentată la nivelul Comisiei Economice indică semne de îmbunătăţire pe pieţele financiare. Reformele sunt duse la bun sfârşit, deficitele scad şi, astfel, Europa se întoarce gradual la creşterea economică. În alocuţiunea sa, vicepreşedintele Olli Rehn a punctat foarte clar faptul că prognoza economică arată că munca nu s-a încheiat, avem cu toţii de înfruntat mari provocări. Prima dintre acestea ar fi creşterea economică susţinută, corelată cu crearea de noi locuri de muncă, pentru a inversa tendinţa Europei de pierdere în competitivitate. Cea de-a doua provocare ar fi susţinerea fiscală, ce presupune păstrarea cursului reformei şi consolidarea fiscală coerentă. Discursul domnului Rehn a conchis faptul că în viitorul apropiat trebuie să punem în prim-plan obiectivele importante. Prin muncă şi lucru în echipă putem face faţă provocărilor şi putem atinge obiectivele propuse.

În cea de-a doua sesiune a conferinţei a fost abordată problema susţinerii creşterii economice şi a reformei. Prezentarea a aparţinut domnului Janusz Lewandowski, comisar european pentru programare financiară şi buget, şi totodată a domnului Karl Whelan, profesor de economie la Universitatea din Dublin. Acesta din urmă, în discursul său, a susţinut ideea că zona euro va avea succes, ca o entitate economică unită, dacă vom înţelege faptul că nu suntem atât de slabi cum cred mulţi, Europa dispunând de mari puteri economice, iar dacă toate statele vor crede în aceste puteri şi vor acţiona pentru interesul comun, atunci euro îşi va relua calea spre succes.

A treia sesiune a abordat tema guvernării economice a Uniunii şi rolul parlamentelor naţionale, care trebuie să fie implicate atât în stadiile iniţiale ale elaborării documentelor specifice programelor naţionale de reformă, înaintea prezentării lor Comisiei Europene, cât şi în stadiile ulterioare, când sunt elaborate recomandări de către Comisia Europeană şi Consiliul Europei.

Ca reprezentant al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României, eu, deputat Cosma Vlad, am avut discuţii atât cu domnul Olli Rehn, vicepreşedinte al Comisiei Europene, precum şi cu domnul Janusz Lewandowski, comisar european pentru programare financiară şi buget, pe marginea situaţiei economice din ţara noastră.

Vă mulţumesc.

Deputat Cosma Vlad, Colegiul nr.8, Prahova.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Indiferent de procentul obţinut în alegeri, este important ca în Parlamentul României să ne tratăm cu respect, atât opoziţia, cât şi puterea.

Ca atare, invit la cuvânt, având în vedere că nu mai e nimeni din partea opoziţiei, pe domnul deputat Zisu Stanciu.

Domnul Zisu Stanciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa.

Astăzi, dragi colegi, vreau să mă refer în declaraţia mea politică la Codul silvic, aşa cum a fost el adoptat de PDL în şedinţa Senatului din 20 octombrie 2011.

Un vechi proverb indian spune: "După ce şi ultima pădure va fi fost tăiată şi pusă la pământ, după ce şi ultimul râu va fi fost otrăvit, după ce şi ultimul peşte din ocean va fi fost pescuit, doar atunci, şi numai atunci, veţi afla că banii nu pot fi mâncaţi."

Revenind la România şi pădurile noastre, vreau să vă anunţ că, la sfârşitul anului 2010, fondul forestier naţional era de doar 6,5 milioane ha, fapt ce situează ţara noastră pe unul din ultimele locuri în Uniunea Europeană, cu doar 29% suprafaţă împădurită din totalul suprafeţei ţării.

Menţionez că media europeană a ponderii pădurilor în suprafaţa ţărilor europene este de 41%. Ţări precum Bulgaria, cu 35%, Slovacia, cu 39%, Grecia, cu 50%, sunt înaintea noastră. Nu are rost să ne raportăm la Finlanda, cu 77%, sau la Suedia, cu 76% zone împădurite.

De ce s-a ajuns aici nu mai are niciun rost să discutăm. În ultimii 23 de ani s-a exploatat intensiv şi abuziv pădurea, s-a defrişat fără noimă, urmărindu-se profitul imediat, şi nu dezvoltarea planificată, raţională, de lungă durată a fondului forestier.

Aşa cum astăzi avem mari probleme cu pământul agricol, fărâmiţat în proprietăţi minuscule, fără a putea fi exploatat eficient, în mari ferme agricole, tot aşa, am fărâmiţat şi pădurea, retrocedând-o micilor proprietari, care nu vor avea niciodată posibilitatea unei exploatări eficiente a micului lor lot de pădure.

Pentru a nu mă face greşit înţeles, menţionez că sunt întru totul de acord cu proprietatea privată asupra terenurilor sau a pădurilor. Evidenţiez doar dificultatea de a exploata cu maximă eficienţă pământul sau pădurea, dacă ele sunt în loturi foarte mici, fără putinţă de a li se aplica programe naţionale de îmbunătăţire a calităţii acestora, respectiv programe de îmbunătăţiri pedologice sau de împăduriri.

Astfel, Partidul Social Democrat nu poate fi sub nicio formă de acord cu modificările aduse de PDL Codului silvic prin Proiectul de Lege nr.573/2011, în care la art.4 alin.(4) se propune, nici mai mult, nici mai puţin, includerea pădurilor proprietate privată în intravilan, adică trecerea în intravilan a 2,1 milioane de ha, care sunt în proprietate privată, dintr-un total de 6,5 milioane de ha, ce reprezintă întregul fond forestier al ţării. Pentru acurateţe, daţi-mi voie să vă citesc conţinutul articolului: "Este interzisă includerea fondului forestier în intravilan, cu excepţia fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice".

Un alt exemplu: art.29 propune mărirea suprafeţei tăiate ras de plop euramerican şi salcie selecţionată de la 3 ha la 5 ha, doar pentru faptul că plopul euramerican seamănă cu nucul şi se foloseşte în industria mobilei, Scopul adevărat fiind creşterea exportului de cherestea pentru firmele clientelare ale PDL.

Un al treilea şi ultim exemplu din multitudinea de abuzuri este art.59, care stabilea ca volumul maxim de lemn recoltat anual din păduri să nu poată depăşi posibilitatea anuală decât cu volumul de lemn nerecoltat din anii anteriori. Acest articol a fost modificat de PDL în sensul că această limitare a volumului anual poate fi depăşită cu nişte restricţii minimale.

Partidul Social Democrat nu poate accepta un asemenea jaf în pădurile ţării, fapt pentru care vom cere reîntoarcerea Codului silvic la comisie, pentru a elimina toate aceste abuzuri trecute prin Senat de puterea PDL-istă.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al PNL, reprezentând Marele Ducat al Prahovei.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă aşteptăm în ducat la noi cu multă plăcere, oricând.

Declaraţia mea politică: "Despre profitul reinvestit".

Sunt un pic emoţionat după discursul colegului de la PDL referitor la marile realizări din timpul guvernării şi, sincer să fiu, mă gândesc ce şansă am ratat noi, românii, că nu a continuat această guvernare, dar sper să nu se întâmple cumva să ratăm şansa colegului de la PP-DD, care ne-a explicat cum trebuie făcut în viitor.

Lăsând gluma la o parte, foarte pe scurt, sunt de acord cu toate controversele astea din Parlament. Nu sunt de acord că nu se vorbeşte punctual şi în primul rând că nu se vorbeşte punctual despre dezvoltare economică.

Sunt convins, şi nu e de la mine citire, ci demonstrat în orice ţară dezvoltată a Europei, că doar redresarea economică, dezvoltarea economică poate să ne ducă la o situaţie în care putem să avem spitale, şcoli, protecţie socială, drumuri, orice, altfel nu se întâmplă nimic.

Şi de aceea o prevedere care în momentul de faţă nu se aplică, cea a profitului reinvestit, cred că trebuie regândită, să reintroducem acest text de lege, dar cred că trebuie regândit acest text de lege. Şi de ce, foarte pe scurt, în momentul în care dăm posibilitatea să investească un om de afaceri şi să nu mai plătească impozit pe profitul reinvestit, acesta îşi ia nişte utilaje. Ce se întâmplă? Întotdeauna, acele utilaje duc la reducerea forţei de muncă, pentru că sunt mai performante. E adevărat, şi a costurilor, dar nu se creează locuri de muncă, de fapt, principala noastră problemă din momentul de faţă în România.

Şi atunci, cred că dacă am veni cu un amendament ca, în loc să se plătească o cotă-parte din impozitul pe profit la stat, acele firme să poată să ducă banii într-o nouă firmă, care să reprezinte capitalul social al acelei firme şi acea firmă să fie axată în mod special pe producţie, chiar şi pe agricultură, cred că în acest fel vom putea să realizăm locuri de muncă în mod direct şi să nu mai facem o protecţie socială prost înţeleasă, în care se duc bani, nu se întâmplă nimic în privinţa economiei, din contră, de multe ori învăţăm oamenii că se poate trăi şi fără să se muncească.

Vă mulţumesc.

Deputat Guran Virgil, Prahova.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc frumos, domnule deputat.

Invit din partea Partidul Social Democrat pe domnul deputat Sava Andrei.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

Bună ziua.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Apel pentru consensualizarea politicii noastre externe".

Stimaţi colegi,

România este, în această săptămână, din nou în atenţia cancelariilor europene, de această dată din prisma obiectivului aderării la spaţiul Schengen. O reacţie mai puţin diplomatică venită de la Berlin a încins foarte multe spiritele şi la Bucureşti, semn că în politica românească încă mai există personaje care pun mai presus imaginea altora faţă de noi decât interesele noastre naţionale. Dintr-o dată, atenţia publică s-a îndreptat din direcţia paşilor instituţionali către o tradiţională ceartă despre identitatea vinovaţilor pentru eşecul aderării. Îndeosebi acuzaţiile pline de ură aruncate de reprezentanţi ai opoziţiei, care, deunăzi, strigau sus şi tare că România e neîndreptăţită în abordarea dosarului Schengen, au darul de a irita oamenii de bună-credinţă din această ţară. Parcă mirosind sângele de pe urma acestui subiect, reprezentanţi ai opoziţiei, care până mai ieri păreau doar nişte cadavre politice, s-au transformat peste noapte în strigoi şi fac din tema Schengen cauza lor de viaţă şi de moarte. Nimeni însă din această tabără excesiv de zgomotoasă nu se întreabă cum de am ajuns în acest întuneric şi, mai important, cum ieşim la lumină. Marea lor soluţie este să depună o moţiune simplă împotriva ministrului de externe, şi nu oricum, ci alături de nişte personaje politice nefrecventabile în Europa, aşa cum sunt reprezentanţii PP-DD la acest moment.

Doamnelor şi domnilor,

Contrar a ceea ce aţi putea crede, eu nu voi intra în această capcană. Chiar dacă fac parte din majoritatea parlamentară de peste două treimi, care în teorie ar putea ignora orice acţiune populistă a opoziţiei, eu nu voi urma calea aroganţei patentate de fosta majoritate portocalie.

Voi folosi această declaraţie politică pentru a chema întreaga instituţie parlamentară, oameni de la putere şi oameni din opoziţie deopotrivă, la o atitudine de solidaritate, la o reacţie de bun-simţ în slujba interesului naţional, la o întoarcere la promovarea consensuală a temelor prioritare pentru proiectul nostru naţional, la mai multă diplomaţie şi mai puţină vrajbă.

Multe se pot spune despre cauzele eşecului actual la aderarea la spaţiul Schengen la consiliul JAI din 7 martie. Unii ar putea spune că amânarea aderării la Schengen este rezultatul politicii externe duse de Traian Băsescu în numele României în ultimii 9 ani de zile.

La fel, ar putea spune că cei din PDL ştiu la fel de bine ca noi că opoziţia Germaniei şi a altor state în problema Schengen are drept cauză populismul generat de situaţia internă grea. Şi că la acest populism cei de la PDL înţeleg să răspundă cu o doză de ipocrizie şi cinism condamnabile în cursa lor obsesivă de a mai câştiga câte sute de voturi. Căci, prin declaraţiile iresponsabile din aceste zile, opoziţia PDL-istă face jocurile celor care nu vor binele României. Din această perspectivă, s-ar putea spune că Guvernul USL a dat dovadă de curaj şi de demnitate în problema Schengen pentru că, atâta timp cât toată lumea de bună-credinţă, inclusiv adversarii de la PDL, recunosc că România îndeplineşte toate criteriile de accedere, nu mai putem accepta să fim trataţi ca un cerşetor al Uniunii Europene. Aceleaşi voci ar spune că regimul Băsescu-PDL a adus România în situaţia de a fi considerată un cerşetor în UE prin faptul că nu au avut curajul să clameze la timpul potrivit drepturile ţării noastre în baza Tratatelor UE şi în baza îndeplinirii tuturor angajamentelor pentru accederea în Schengen.

Prin urmare, trenul Schengen ar fi fost pierdut în prima parte a anului 2011, când o decizie formală de invitare a unui stat care îşi îndeplinise toate angajamentele a fost pusă pe tejghea, dând posibilitatea oricărui stat membru să ceară câte ceva în plus pentru susţinerea acestei intrări.

Regimul Băsescu-PDL a creat astfel un precedent periculos, iar statele UE au înţeles că România este doar o paria, o voce tăcută, care nu îşi poate apăra drepturile atunci când este nedreptăţită.

În concluzie, aceste voci ar avertiza că dacă continuăm doctrina Băsescu în demersurile noastre de politică externă, poate la sfârşitul acestui an aflam că tratatele UE vor fi încălcate şi în privinţa liberalizării totale a pieţei muncii în statele UE de la 1 ianuarie 2014.

De cealaltă parte, cei care s-au transformat peste noapte în îngerii europenismului, atacă în stânga şi în dreapta actuala guvernare pentru că nu au reuşit, în 10 luni de zile, să şteargă cu buretele ce n-au făcut ei în 3 ani. Vor relua clişeele privind schimbarea politicii pro-occidentale a României, vor aminti de MCV-ul de care uitaseră în perioada când guvernau România, vor cere audierea ministrului de externe, vor blestema premierul şi majoritatea USL şi evident vor cere demisii dimineaţa, la prânz şi seara. Estimp, România nu va avansa în direcţia Schengen cel puţin până după trecerea alegerilor parlamentare din Germania, iar asta o ştie şi ultimul consilier de la Cotroceni care acum se împopoţonează pe reţele de socializare cu cauza sa pro-Schengen. La sfârşitul acestui balet de vorbe însă România nu rămâne cu nimic. O Europă întreagă vede în continuare o ţară dezbinată, o ţară care nu este capabilă să lupte solidar pentru un obiectiv atât de important.

Stimaţi colegi,

Politica externă a unui stat care se respectă se construieşte şi se derulează în baza unui consens politic. Vremea urletelor isterice şi stridente a trecut, vremea pârei la înaltă Poartă a trecut şi ea. Să ieşim din retorica periferică cu care ne-am marginalizat în Europa. Să ne recâştigăm demnitatea şi să avem curajul să apărăm la unison cauza României atunci când ştim toţi că ţara noastră este nedreptăţită. Sigur că România nu a avut nimic de câştigat din defetismul doctrinei Băsescu. Fondurile europene sunt presuspendate după dezastrul lăsat de PDL şi suspiciunile de fraudă, alocările obţinute de preşedinte pentru următorul buget multianual al UE sunt insignifiante în raport cu necesităţile ţării, subvenţia la hectar rămâne în continuare mult sub cea plătită agricultorilor din alte state membre, iar companiile de stat strategice trebuie vândute pe bani puţini sau altfel închise. Eşecul în dosarul Schengen este doar cireaşa de pe tort în toţi aceşti 9 ani de politică externă condusă prin doctrina Băsescu, iar decizia premierului Ponta şi a ministrului Corlăţean de a schimba această direcţie catastrofală pentru România merită salutată. Nu este vorba de o schimbare a politicii pro-occidentale, aşa cum continuă să intoxice trompetele lui Traian Băsescu în spaţiul politic românesc. Este însă vorba de o resetare binevenită a acţiunilor de politică externă, în direcţia fructificării statutului României de membru cu drepturi depline în cadrul Uniunii Europene. România nu îşi mai poate permite să facă o politică externă mică, în care să cedeze unor presiuni externe nelegitime.

În concluzie, fac un apel la parlamentarii din toate grupurile politice să înţeleagă că aceasta este singura cale de urmat pentru România, că politica de dezbinare promovată în ultimii 9 ani de un preşedinte închipuit ne-a adus în situaţia de faţă, că această politică nu mai poate continua. Putem face din acest eşec un succes numai dacă convenim împreună că acesta este momentul unui nou început.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Înainte de a da cuvântul ultimului vorbitor care doreşte să îşi susţină declaraţia politică, vreau să vă supun atenţiei lista parlamentarilor care au depus în scris declaraţii politice astăzi.

Astfel, din partea Grupului parlamentar al PSD: Vasile Gliga, Mircea Drăghici, Ion Stan, Vasile Mocanu, Ioan Stan, Mauela Mitrea, Dorel Covaci, Sorin Stragea, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Natalia Intotero, Neculai Răţoi, Valeriu Steriu, Ovidiu Iane, Virgil Delureanu, Cornel Itu, Ciprian Nica, Iriza Scarlat, Daniel Bărbulescu, Radu Vasilică, Constantin Rădulescu, Marian Ghiveciu, Angel Tîlvăr, toţi din partea Grupului parlamentar al PSD.

Din partea Grupului parlamentar PNL au depus în scris următorii deputaţi: Ştefan-Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai-Aurel Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Titi Holban, Octavian Bot, Graţiela Gavrilescu, Paul Dumbrăvanu, Mugurel Cozmanciuc, Daniel Iane, Silaghi Ovidiu, Bordeianu Dan.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator: domnul deputat Ion Diniţă, doamna deputat Cornelia Negruţ, domnul deputat Daniel Constantin.

Din partea Grupului parlamentar al PDL: Vasile Gudu, Petru Movilă, Vasile Iliuţă, Ion Cupă, Claudia Boghicevici, Andreea-Maria Paul, Sanda Maria Ardeleanu, Ion Bălan, Mircia Muntean, Ion Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Marioara Nistor, Liliana Ciobanu, Ioana Dumitru, Alin Constantin Bucur, Monica Iacob Ridzi, Ion Melinte, Răzvan Condurăţeanu.

Iar din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Gheorghe Firczak şi Miron Ignat.

Aşa cum vă spuneam, înainte de a încheia şedinţa dedicată declaraţiilor politice, îl invit la cuvânt pe domnul deputat din partea Grupului parlamentar al PNL - Mircea Dolha.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Dolha:

Doamnelor şi domnilor,

Aduc astăzi în atenţia dumneavoastră o temă complexă: situaţia românilor din Serbia, din regiunea Văii Timocului.

Am reflectat mult asupra acestui subiect în urma recentelor demersuri ale unor asociaţii ale românilor din Serbia care au publicat scrisori deschise de protest către diverse autorităţi naţionale şi internaţionale pentru a reclama încălcarea drepturilor românilor care locuiesc în această regiune.

Prima scrisoare a fost adresată preşedintelui Serbiei, primului-ministru, ministrului de externe, directorului pentru minorităţi şi culte din cadrul guvernului sârb, iar cea de a doua oficialilor români şi sârbi care conduc Comisia mixtă Româno-Sârbă interguvernamentală pentru Minorităţi Naţionale (Bogdan Aurescu, secretar de stat în MAE român, Gordana Stamenic, secretar de stat în Ministerul Justiţiei) precum şi domnului Knut Wollebaek, înalt Comisar OSCE pentru problemele minorităţilor naţionale.

Solicitările făcute de ani de zile de românii din Serbia sunt în acord cu normele, principiile şi standarde legale pentru protecţia minorităţilor, care se referă la probleme precum nondiscriminarea, utilizarea limbilor minorităţilor, educaţia minorităţilor. Pentru a asigura un termen de referinţă, în 1994 a fost adoptată Convenţia Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, care discută principiile fundamentale pentru respectarea drepturilor minorităţilor - nondiscriminarea, promovarea egalităţii, promovarea condiţiilor necesare pentru păstrarea şi dezvoltarea culturii, a religiei, a limbii şi a tradiţiilor, libertatea de asociere, exprimare, libertatea de gândire, a conştiinţei şi a religiei, utilizarea limbii materne în spaţiul public şi privat, oral şi scris, precum şi în relaţiile cu autorităţile, instrucţie în limba minorităţii, libertatea de a crea instituţii educaţionale, participarea la viaţa economică, culturală, şi socială, participarea la viaţa publică, interzicerea asimilării forţate.

În ce măsură sunt aceste drepturi respectate pentru românii din Valea Timocului? Dacă este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că drepturile lor sunt respectate, vă invit să analizăm situaţia românilor care trăiesc în această regiune.

Scrisorile recent publicate semnalează persistenţa unor probleme grave cu care se confruntă românii din Timoc:

1. Declaraţiile oficialilor sârbi cu privire la intenţia de acţiuni în direcţia "standardizării" unei limbi "vlahe", ca şi cum ar fi vorba de o limbă diferită de limba română.

2. Fraudarea alegerilor pentru Consiliul Naţional Vlah prin înscrierea pe listele de vot a multor persoane care nu sunt de origine română, ci sunt sârbi. Ulterior, prin formarea unor coaliţii postelectorale, conducerea Consiliului Naţional a fost preluată de reprezentanţi ai partidelor populaţiei majoritare care au hotărât ca limba oficiala a acestuia sa fie limba... sârbă. Culmea! Limba sârbă! De fapt, din Consiliul Naţional al Vlahilor au fost practic excluşi chiar membrii comunităţii!

3. Ocuparea de poziţii de conducere în cadrul Consiliului Naţional Vlah de către persoane oficiale sârbe, pe când acest for ar trebui să fie reprezentativ pentru minoritatea română. Dragan Balasevic, o persoană care nu vorbeşte deloc limba comunităţii, este vicepreşedintele Consiliului Naţional Vlah, dar ocupă şi funcţia de consilier al Preşedintelui Serbiei.

4. Interferenţa autorităţilor locale în organizarea şi reprezentarea minorităţii române. Preşedintele Comitetului de informare al Consiliului Naţional Vlah, domnul Duşan Firovic, a declarat că este sârb, şi a devenit vlah numai pentru că, Doamne fereşte! mâine să nu devină vlahii români.

5. Accesul la mass-media în limba maternă, de asemenea, este limitat. Vlahii trăiesc pe un teritoriu care cuprinde 18 comune în Serbia de Est, iar semnalul TV Bor, care emite o dată pe săptămână un program de 10 minute în limba română nu acoperă nici măcar întreg teritoriul comunei Bor. Menţionez ca dintr-un total de 200 de localităţi în care trăiesc membrii comunităţii române, în Bor se află doar 12, deci nu poate fi vorba de un acces real la emisiuni TV în limba română.

Consider că este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că drepturile românilor sunt respectate. În condiţiile în care organizaţiile românilor din Timoc au vorbit în numeroase rânduri şi au cerut ajutorul nostru, nu cred că mai putem ignora solicitările lor.

În calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru românii de pretutindeni, o să cer comisiei să facem prima deplasare în Valea Timocului cât mai curând.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Cu acestea declar închisă şedinţa dedicată declaraţiilor politice, urmând să ne desfăşurăm activitatea conform programului, pe dezbateri asupra problemelor înscrise pe ordinea de zi, în câteva minute.

Mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

"Accesul României la Comunitatea Europeană este restricţionat"

Prin declaraţiile iresponsabile ale ministrului afacerilor externe, Titus Corlăţean, asumate inclusiv de premierul României, prin care se subliniază faptul că România nu are nevoie neapărat să intre în spaţiul Schengen, practic s-a confirmat incapacitatea guvernanţilor de continuare a demersurilor demarate în ceea ce priveşte integrarea în Comunitatea Europeană. Pe lângă faptul că, nici ministrul Titus Corlăţean şi nici premierul României nu au înţeles ce înseamnă ca România să fie stat membru cu drepturi depline în Comunitatea Europeană, s-au şi grăbit să desfiinţeze prin declaraţiile lor tot ceea ce s-a construit şi consolidat de-a lungul ultimilor 3 ani în ceea ce priveşte demersurile tehnice pentru aderarea la spaţiul Schengen - securitatea graniţelor şi reducerea fenomenului infracţional. Astfel, s-a transmis un mesaj simplu, şi anume faptul că România nu trebuie tratată ca ţară europeană, ci din contră, ca una dintre statele care nu este capabilă să îşi respecte angajamentele asumate în faţa partenerilor europeni. Nu pot să nu condamn atitudinea domnilor Ponta şi Antonescu care, cu ştiinţă, blochează accesul României la Comunitatea Europeană, tocmai pentru că nu pot să renunţe la miniştri cu dosare penale.

În aceste condiţii, este justificată atitudinea unor guverne europene, printre care inclusiv cel socialist francez, care susţin că România nu ar trebui să fie în spaţiul Schengen, dar motivul real este nivelul ridicat al corupţiei, pe care domnii Victor Ponta, Crin Antonescu şi Titus Corlăţean o întreţin cu bună ştiinţă.

Pe de altă parte, nici un stat din comunitatea europeană nu şi-a exprimat opoziţia şi nici nu putem acuza crearea unor scenarii sau conspiraţii împotriva României. Toate aceste fabulaţii nu sunt decât în mintea şi în discursurile mincinoase promovate de liderii USL în spaţiul public, tocmai din dorinţa de a-şi justifica neputinţa de guvernare. În loc să îşi îndeplinească angajamentele asumate şi să continue demersurile tehnice primite pe tavă de la guvernarea anterioară, singurul lucru pe care domniile lor au reuşit să îl facă este să se afişeze pe la toate televiziunile prietene şi să se plângă de greaua moştenire.

Din nefericire, actuala guvernare nu înţelege că Europa înseamnă bani şi locuri de muncă, investiţii şi stabilitate economică. Sunt două milioane de români plecaţi la muncă în afara graniţelor României, oameni care, din 2000 încoace, au stat la cozi la consulate pentru a obţine o viză şi care au reuşit să plece în Europa, de unde au trimis în România cât au putut din economiile făcute. Sunt miliarde de euro care au venit să întărească economia României de la nişte oameni care aici ar fi fost şomeri, cum şomeri sunt sau vor deveni amăgiţii de promisiuni de la Mechel şi Oltchim - şi nu se ştie câţi mai urmează.

Declaraţiile iresponsabile ale ministrului USL de externe Titus Corlăţean, asumate în mod la fel de iresponsabil de către primul-ministru, domnul Victor Ponta şi preşedintele Senatului, domnul Crin Antonescu, le spulberă şansa acestor oameni de a-şi câştiga existenţa, de a avea un viitor fie chiar şi în afara graniţelor României. Faptul că domnul Titus Corlăţean şi-a permis să spună în numele României ceea ce au de spus doar liderii Uniunii Social Liberale care au a se teme de puşcărie este motivul pentru care ar trebui să demisioneze de îndată.

Obiectivele României sunt încă legate de reformarea şi modernizarea statului în domeniile de maxim interes, precum justiţia şi accesul la spaţiul Schengen şi tocmai din acest motiv reformele trebuiau continuate, astfel încât să dovedim că suntem cu adevărat un stat european şi că au apus de mult vremurile când ţara noastră era catalogată stat de mâna a doua sau "oaia neagră a Europei".

Pe de altă parte, această schimbare de abordare, respectiv de a ne transforma dintr-o ţară care acceptă tot, într-o ţară care emite pretenţii, ar fi trebuit să fie înţeleasă de liderii USL, acum după 6 ani de la aderare. Însă, din păcate, prioritatea actualilor guvernanţi nu este guvernarea României, ci satisfacerea propriilor interese şi a intereselor de partid.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Un nou Cod silvic pentru România - o reglementare absolut necesară, asumată de liberali"

Reglementările ambigue din domeniul silvic, dar şi neimplicarea temeinică a autorităţilor de resort în ceea ce priveşte sancţiunile drastice care ar fi trebuit aplicate ca urmare a tăierilor ilegale de păduri, au dus, în ultimii 20 de ani, la o scădere dramatică a fondului forestier din România!

Consider că datele actuale referitoare la suprafeţele împădurite reprezintă un real semnal de alarmă pentru mediu, deoarece, în prezent, s-a ajuns la o suprafaţă împădurită de doar 26% din suprafaţa ţării, faţă de 32% - media din Uniunea Europeană.

Din punct de vedere ecologic, pădurile au un rol esenţial în privinţa protecţiei mediului, de aceea 50% din pădurile României sunt încadrate în categorii de protecţie a apei, a solului, a climei, iar modul în care sunt gestionate tăierile pădurilor poate afecta semnificativ calitatea mediului!

Pe teritoriul judeţului Suceava, fondul forestier ocupă 49,4% din suprafaţa judeţului (422.455 ha), reprezentând circa 7% din întregul potenţial silvic al României, judeţul Suceava ocupând locul I pe ţară din acest punct de vedere. Suprafaţa totală împădurită a judeţului este de 411.115 ha - circa 48,1%.

Cred că datele prezentate mai sus subliniază importanţa pădurilor pentru judeţul pe care-l reprezint în Parlament şi, în acelaşi timp, constituie un motiv suficient de important pentru a mă implica temeinic în demersul ministrului liberal de resort, cel al doamnei Lucia-Ana Varga, ministrul delegat pentru păduri, ape şi piscicultură, privind amendarea Codului silvic şi a Legii privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice.

În acest sens, în urma problemelor majore semnalate de către noi, parlamentarii liberali - cei care reprezentăm judeţele al căror fond forestier a fost grav afectat în ultimii ani -, dar şi în urma deficienţelor constatate de către doamna ministru în legislaţia actuală, Domnia Sa a propus Guvernului USL din care face parte, elaborarea cât mai urgentă a unui act normativ care să amendeze Codul silvic şi Legea contravenţiilor silvice.

Precizez că în prezent există pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor două proiecte legislative importante pentru domeniul silvic, şi anume Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.46/2008 - Codul silvic - şi Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice. Dar, din păcate, prin amendamentele pe care le conţin, cele două iniţiative legislative menţionate nu aduc beneficii domeniului reglementat, ci, dimpotrivă, creează breşe în cadrul legal, ce pot duce la degradarea pădurilor României. Totodată, întrucât punctele de vedere cuprinse în rapoartele de admitere ale Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, nu coincid cu cele ale Guvernului, ministrul liberal delegat pentru păduri, ape şi piscicultură, doamna Lucia-Ana Varga, a solicitat retrimiterea iniţiativelor legislative la comisie, în vederea corelării acestora.

În perioada imediat următoare, noi, parlamentarii liberali, vom organiza, împreună cu doamna ministru Lucia Varga, mai multe dezbateri publice în care vom pune în discuţie măsurile propuse în acest proiect normativ.

Cred că un astfel de proiect de act normativ referitor la codul silvic şi contravenţiile silvice în vederea modificării şi completării acestuia este absolut necesar în acest moment şi, de aceea, documentul respectiv va fi finalizat într-un termen cât mai scurt, iar modificările legislative din domeniu sper că, de această dată, chiar vor avea rolul de a pune capăt tăierilor ilegale, dar şi abuzurilor din activitatea de exploatare a pădurilor, probleme vitale care au fost tratate cu indiferenţă dubioasă de o lungă bucată de vreme!

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Ponta nici nu munceşte, nici nu gândeşte. Doar vorbeşte. Economia resimte din plin politica lozincilor politicianiste ale USL"

Guvernarea USL este un dezastru economic. Dacă anul trecut a însemnat stagnare economică, felul în care a început 2013 ne arată că trebuie să ne aşteptăm la mult mai rău de atât - la scădere economică.

Bugetul românilor din prima lună a acestui an confirmă dezastrul economic şi absenţa viziunii USL. Este mai mic cu 1,8% decât anul trecut. Vorbele nu duc la dezvoltare şi la creştere economică. Haideţi să ne reîntoarcem cu faţa spre problemele reale ale României: cheltuielile de investiţii au scăzut cu 60% în luna ianuarie 2013 faţă de aceeaşi lună din anul trecut; sumele primite de la UE au scăzut cu aproape 40%; încasările din impozitul pe profit au scăzut cu 82%; colectarea TVA a scăzut cu 9,5% în aceeaşi perioadă.

Mediul de afaceri este ştrangulat de taxe şi suferă sub povara birocraţiei. Guvernul Ponta a creat un mediu ostil pentru companiile private. În absenţa soluţiilor reale, USL ne-a adus 20 de taxe şi impozite noi. Multe afaceri stagnează, altele se restrâng şi duc la reducerea veniturilor bugetare din taxe şi impozite. Economia este congelată. Nu mai curge sângele în economie.

Consumul scade. În ciuda reîntregirii salariilor din sectorul bugetar, românii consumă mai puţin. Preţurile au explodat. Românii plătesc facturi uriaşe. Nu au încredere în perspectivele economice personale şi în vorbe. Aşadar, consumul este departe de relansarea mult promisă în abordarea stângistă a construcţiei bugetare pentru acest an.

Ne aşteaptă proteste sociale ample, iar încrederea în USL se transformă rapid în dezamăgire şi furie. Avem deja proteste la Mechel şi Oltchim. Guvernul USL este fabrică de şomeri. Zece mii de români sunt acum într-o situaţie disperată, fără a lua în calcul impactul pe celelalte industrii care aveau contracte cu cele două companii. USL ne anunţă că are un plan de disponibilizări colective în 16 companii din energie. Nicio vorbă de la Guvern despre viitorul acestor oameni. Victor Ponta, ai bani în buget să plăteşti ajutoarele de şomaj pentru cei peste zece mii de disponibilizaţi? Vă spunem noi, nu are! Fără încasări la buget nu se poate. În schimb, Ministerul Economiei s-a transformat într-o ciupercărie politică. Avem nu mai puţin de: un ministru plin, doi miniştri delegaţi şi 7 secretari de stat. Este un record istoric al încărcăturii politice din fruntea acestui minister. În guvernarea PDL existau doar ministrul plin şi doi secretari de stat. Dacă lucrurile continuă în acest ritm, ne aşteptă o "primăvară bulgară" în România.

Atragem atenţia foarte serios: prognoza de creştere economică de 1,6% pentru 2013 a devenit deja o ficţiune. România se afundă economic din cauza unui guvern incapabil, abulic, fricos şi dezinteresat de economie.

Patru factori majori contribuie şi vor contribui la această evoluţie nedorită: sufocarea mediului de afaceri cu taxe şi impozite; abandonarea investiţiilor publice; incapacitatea guvernului de a absorbi fondurile europene.

Guvernul Ponta nu ştie să facă bani pentru România, ştie doar să-şi răsplătească clientela prin lărgirea birocraţiei. Iar clientela USL reprezintă cea mai mare gaşcă politică adusă vreodată la putere în România.

USL ne-a promis o schimbare şi avem, într-adevăr, o schimbare: lucrurile merg mult mai rău decât înainte. Românii observă deja că guvernul USL nu are nicio soluţie pentru problemele României. Iar frustrările oamenilor sunt mari, pe măsura facturilor care trebuie acum plătite, pe măsura promisiunilor USL neîmplinite.

Avertizez că direcţia în care se îndreaptă ţara este greşită. PDL cere guvernului Ponta o corecţie rapidă de parcurs, prin stimularea semnificativă a mediului de afaceri, prin creşterea substanţială a investiţiilor publice, prin eforturi sporite pentru atragerea banilor europeni şi a investiţiilor străine, dar şi un plan serios de combatere a evaziunii fiscale. Drumul pe care guvernul Ponta merge din inerţie ne duce în prăpastia economică.

Oameni buni, soluţii există: cotă unică de 12%, reducerea CAS şi diminuarea birocraţiei.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Adevărul despre Oltchim-Arpechim şi influenţele nefaste ale guvernelor PDL"

Despre situaţia actuală a Oltchim şi Arpechim s-au spus foarte multe în ultima vreme, însă, de cele mai multe ori, au fost spuse tot felul de poveşti, una mai gogonată decât alta! Din acest motiv, cred că sunt necesare câteva precizări care au menirea de a arăta cum stau lucrurile în realitate, care este adevărul despre Oltchim-Arpechim şi care au fost de fapt influenţele fostelor guvernări ale PDL asupra acestor combinate!

Deşi a fost înfiinţat în 1966, Oltchim este un combinat updatat la zi cu tehnologia, iar produsele ce se pot fabrica astăzi pe platforma de la Râmnicu Vâlcea sunt produse cu o mare cerere pe o piaţă în care societatea deţine un semimonopol regional - din Ucraina până în Germania, în afară de Oltchim, nu mai există decât un fabricant de PVC (policlorură de vinil) în Ungaria şi unul de oxo-alcooli, polioli în Polonia, dar nimeni care să le producă pe amândouă.

Dintre cele două rafinării preluate de către OMV, Arpechim era singura care putea procesa şi ţiţei din ţară, dar şi din import. De asemenea, la Arpechim se producea bitum de cea mai bună calitate şi tot aici s-a obţinut, pentru prima dată, motorină şi benzină conform Euro 4 şi Euro 5. Dar, esenţial este şi faptul că Arpechim era unicul furnizor de materie primă (etilenă şi propilenă) pentru SC OLTCHIM SA (legătura făcându-se prin conductele subterane existente şi funcţionale). Mai pe larg spus, etilena şi propilena, materiile prime necesare Oltchimului pentru producerea poliolilor, a oxo-alcoolilor, a policlorurii de vinil, vin doar pe conductele ce leagă Oltchim de Arpechim, acestea având o lungime de 60 km şi fiind funcţionale din anii ’70. Etilena şi propilena rezultă din procesarea benzinei nafta, care era furnizată Petrochimiei de Rafinăria Arpechim - ambele alcătuind, până în anul 2004, Complexul Arpechim.

Din păcate, acest lanţ trofic a fost întrerupt din momentul privatizării Arpechim şi nu a mai fost reîntregit în mod corespunzător până în prezent, întregul proces fiind afectat şi nemaiputând funcţiona aşa cum fusese conceput - ca un întreg!

După ce SC Oltchim SA, începând cu anul 2007 acumulează datorii către furnizorul SC Petrom OMV SA, la finele lui 2008, inevitabilul se produce: Petrom sistează livrările de materie primă (etilenă şi propilenă) către Oltchim. În consecinţă, Oltchim îşi reduce activitatea în 2008, succesiv cu 20%, apoi cu încă 20%. Astfel, salvarea Oltchim-ului nu putea veni decât de la Petrochimia din Piteşti, pe care OMV-ul o închisese în octombrie 2008 (până atunci nemaifiind oprită decât în revizii generale, dar şi atunci oprirea tehnologică fiind planificată). Apoi, la finele anului 2008, Guvernul PDL, proaspăt instalat, îşi numeşte membrii în Consiliul de Administraţie al Oltchim.

În februarie 2009, pe fondul acuzaţiilor lansate de PCC, noul guvern (Boc 1) s-a gândit că Bruxelles-ul ar putea privi conversia datoriilor pe care Oltchim le avea la AVAS, în acţiuni, drept ajutor de stat, cerând încuviinţarea Comisiei Europene. Dar răspunsul CE a venit mai târziu, abia după trei ani şi trei guverne PDL, în martie 2012, când domnul Boc îi predase deja ştafeta performanţei guvernamentale, unui alt PDL-ist de elită, domnului Mihai-Răzvan Ungureanu.

În anul 2009, ministrul economiei, domnul Adriean Videanu, a început lupta pentru relansarea Petrochimiei, care s-a soldat cu zero izbânzi: întâi a aprobat un Memorandum pentru o linie de credit care să permită cumpărarea de la Petrom a Petrochimiei Arpechim, apoi, în februarie 2010, se transfera activitatea, împreună cu personalul, de la Petrochimie la SC Oltchim SA. Mai departe, în septembrie 2010, AGA Oltchim aproba contractarea unui credit în valoare de 100 milioane euro pentru o revizie a Arpechim şi pentru cash-flow.

Dar cum au stat lucrurile în realitate după aceea? Ce s-a petrecut în interiorul Oltchim? Ce s-a întâmplat la Petrochimie, după preluarea activităţii acesteia de către Oltchim? Cine este direct răspunzător de situaţia financiară critică în care se găseşte acum Arpechim?

Răspunsurile la toate aceste întrebări sunt cât se poate de relevante: un combinat cu mari datorii la stat, adică Oltchim, care era până la refuz căpuşat şi rămas şi fără sursă de materie primă, a preluat Arpechim. De asemenea, Oltchim mai avea o povară: contractase credite pe care nu putea să le mai ramburseze. Abia în 2010, al doilea an de guvernare PDL, în care nu se schimbase nimic practic, doar teoretic şi, bineînţeles, financiar, salariaţii Arpechim au înţeles că preluarea lor nu fusese făcută pentru salvarea Oltchim-ului şi a Petrochimiei, ci pentru umflarea, în continuare, a conturilor celor din PDL.

Petrochimia era o nouă "vacă de muls" pentru guvernarea PDL! Din moment ce responsabilii cu administrarea Oltchim nu mai aveau ce să vândă, ce să gajeze de la Vâlcea, şi-au găsit astfel o altă sursă, trecând la gajuri pe utilajele din Piteşti.

Şi astfel a început calvarul punerii pe butuci a Arpechim: Petrochimiştilor li s-au impus ca şi contractori nişte firme de "casă" ale SC Oltchim SA - Protectchim, Mentchim, Proimsat, Progaz, Designro, Industrial Grup Montaj şi a început o amplă campanie de tăiat şi vândut la fier vechi Arpechimul, care fusese preluat pe un euro, din banii obţinuţi susţinându-se, aproape un an de zile, salariile la Vâlcea şi la Piteşti.

Un exemplu de bună administrare şi exemplară investiţie este şi următoarea întâmplare: tâmplăria din aluminiu care era nouă şi funcţională a fost înlocuită, la acea vreme, cu alta, în toate clădirile direcţiei Petrochimice Bradu, de cine credeţi? De către nimeni alta decât firma RAMPLAST - ştim cu toţii cui îi aparţine firma Ramplast şi ce legături de familie are domnul Boureanu cu aceasta... Apoi s-au făcut hidroizolaţii pe toate clădirile societăţii, utilizându-se un mecanism simplu: întâi se făcea lucrarea şi ulterior se făceau referatele de necesitate conform suprafeţelor. Se încheia contractul pe o suprafaţă, apoi se întocmeau multe alte acte adiţionale, în aşa fel încât să se închidă cantităţile executate. Toate firmele care lucrau erau firme reprezentative, de casă....

Acelaşi mecanism a funcţionat şi pentru alte reparaţii, precum cele de vopsitorii şi izolaţii: se începea o lucrare pe o cantitate mică şi ulterior se făceau acte adiţionale până devenea lumea mulţumită... Dar, evident, mulţumiţi nu erau angajaţii, ci patronii firmelor care executau lucrări nefolositoare într-o societate în plin declin, în care oamenii nu-şi mai primeau banii decât cu 2-3 luni întârziere!

Şi exemplele de excelentă administrare pot curge cu nemiluita: au fost zone în care niciodată, în 30 de ani de funcţionare - şi chiar a funcţionat, s-a produs, iar materia primă "a curs în valuri" pe conducte către Oltchim, granulele de polietilenă vânzându-se într-un ritm mai mare decât se puteau produce -, nu s-au demontat toate ventilele de izolare. Dar acest lucru s-a făcut la preluarea de către Oltchim.

S-au făcut foarte multe investiţii pe contracte încheiate fără ca specialiştii din Petrochimie să participe, fără să li se comunice acestora preţurile negociate pentru lucrări. Nu s-au făcut licitaţii pentru echipamentele achiziţionate, ci au fost aduse, de asemenea, de la firmele de casă. Nu se cunosc preţurile oficiale ale achiziţiilor, dar se ştie că totul era de o calitate îndoielnică.

Un exemplu în acest sens este acela al celor peste 100 ventile de izolare, ce trebuiau montate pe conducte aflate sub presiune şi care transportau produse periculoase. Noutatea aici nu constă în faptul că nu s-a făcut licitaţie pentru achiziţionarea acestora, ci că au fost achiziţionate de la o firmă care aducea la Oltchim aceleaşi ventile pentru trasee pe apă şi cu presiuni mici! Deci nu puteau fi utilizate şi în Petrochimie, deoarece pericolul devenea prea mare! Aceste ventile nu au fost însoţite de certificate de calitate conforme, unele documente însoţitoare fiind false, dovedindu-se ulterior că firma respectivă îşi pierduse de mult acreditarea CE. După ce au fost verificate pe bancul de probă, s-a constatat că 90% dintre ele aveau defecţiuni grave, iremediabile, iar specialiştii Petrochimiei au refuzat să le utilizeze. Deşi s-au transmis numeroase sesizări către conducerea Oltchim de la acea vreme, nu s-a întâmplat nimic concret, în afară de faptul că s-a rămas cu ventile de sute de mii de euro în curte, deoarece firma de la care le-a achiziţionat Oltchim nu mai exista: patronii acesteia aveau de multă vreme bagajele făcute... Oltchim a reacţionat într-un final, acţionând în judecată doar o firmă devenită fantomă, iar prejudiciul adus companiei nu a fost recuperat.

Cel mai grav lucru în tot acest parcurs, după preluarea Arpechim de către Oltchim, constă în faptul că nu a existat un buget care să fie asumat de către specialiştii diviziei şi nu s-a ştiut niciodată cât se poate consuma. Abia la sfârşit, când s-a tras linie, s-au aflat sumele adevărate, care i-au îngrozit pe angajaţii Petrochimiei.

Cine trebuie să răspundă juridic pentru toate aceste prejudicii? Avem un răspuns concludent, aş zice: din 2010 şi până în 2012, guvernul PDL şi-a numit oamenii în Consiliile de Administraţie, iar aceştia au luat decizii şi au împuternicit Conducerea SC Oltchim SA pentru a emite decizii financiare şi tehnice! Ba mai mult decât atât, directorul Roibu a fost de fiecare dată mandatat şi împuternicit de AGA pentru a lua toate deciziile. Acesta a fost interfaţa guvernărilor PDL, care nu mai recunosc nimic acum. Oare domnul Roibu lua de unul singur acele hotărâri? Nu existau nişte Consilii de Administraţie formate, bineînţeles, din reprezentanţi ai Ministerului Economiei, deci din PDL-işti 100%?

De bla-bla-uri suntem sătui! Doar am avut parte din belşug de repertorii de gen, timp de patru ani!

N-am uitat că PDL, în frunte cu domnii Boc şi Băsescu, în timp ce în SC Oltchim SA personalul era în şomaj tehnic din 2009, iar cei din Petrochimie din septembrie 2011, promiteau că prioritatea guvernului sunt locurile de muncă ale vâlcenilor şi argeşenilor, angajaţii erau cu salariile neplătite de câte 2 - 3 luni, iar Oltchim făcea datorii de ordinul sutelor de milioane de euro la SC Electrica SA!

În martie 2011, Petrom închide Rafinăria Arpechim, cea care, după finalizarea reviziei în Petrochimie, ar fi trebuit să asigure materia primă pentru Petrochimia care aparţinea Oltchim-ului. Petrom făcuse acest anunţ încă din 2010, prin urmare decizia de închidere nu ar fi trebuit să fie o surpriză pentru guvernul PDL, pentru că şi în 2010, tot PDL era guvernul. Cu toate astea, politica struţului este din nou varianta pentru care optează Guvernul Boc: bagă capul în nisip.

Astfel că, în 2011, cu 1.200 de angajaţi în pragul şomajului la Rafinăria Arpechim, prim-ministrul Emil Boc se dădea de ceasul morţii, vorbind despre importanţa rafinăriei pentru Oltchim şi a Oltchimului pentru ţară.

Tot atunci, PCC - acţionarul minoritar depunea o reclamaţie la Comisia Europeană, solicitând deschiderea unei investigaţii pentru un presupus ajutor de stat, în legătură cu creditul luat de Oltchim de la CEC Bank şi cerea Curţii de Apel Bucureşti interzicerea garanţiei EximBank de 50 milioane de euro pentru Oltchim. Astfel, garanţia de stat a intrat sub lupa Comisiei Europene, iar războiul dintre acţionarul minoritar şi cel majoritar s-a purtat cu consecinţe păguboase pentru România.

În august 2012 au venit reprezentanţii FMI şi ai Băncii Mondiale şi au tras România la răspundere pentru minciunile PDL-iste - privatizarea era restantă din aprilie, conform calendarului convenit de FMI cu Guvernul Boc 2!

Astfel, s-a dat un prim anunţ de vânzare acţiuni (54.8062 %), cu menţiunea că data depunerii ofertelor preliminare şi neangajante era 17 aprilie 2012, care nu s-a concretizat. Exista un Protocol semnat în data de 27 aprilie 2012, în scurta, dar celebra perioadă de guvernare MRU, între reprezentanţii MECMA prin OPSPI şi sindicate, prin care MECMA se angaja să privatizeze Oltchim împreună cu Rafinăria Arpechim, pentru a se asigura funcţionarea la întreaga capacitate. De asemenea, existau promisiuni din partea conducerii PDL-iste a MECMA, că negocierile cu OMV pentru preluarea Rafinăriei Arpechim avansează.

Ce a urmat, ştim cu toţii: un simulacru, la care un întreg popor a asistat cu nedumerire, cu neîncredere, dar, mai ales, cu lehamite. Adică, PDL a încercat să-l transforme în ţap ispăşitor pe premierul Ponta şi Guvernul USL, folosindu-se de Dan Diaconescu pentru a transforma privatizarea Oltchim într-un circ josnic!

Singurii care plătesc un preţ greu pentru aceste eşecuri în lanţ, descrise mai sus, sunt muncitorii de la Oltchim, care nu ştiu cu ce să-şi mai plătească ratele şi facturile, care nu ştiu cu ce să-şi mai hrănească copiii şi care nu ştiu dacă de mâine vor mai avea vreun loc de muncă.

Perspectivele sunt sumbre atât pentru ei, cât şi pentru cei în jur de 15.000 de angajaţi din industriile pe orizontală, care vor fi afectaţi în cazul reducerii activităţii sau închiderii Oltchim.

Mă întreb şi vă întreb, unde eraţi, domnilor din PDL, în acea perioadă? Sau aţi şters-o din istoria recentă cu buretele? Ceea ce a început să iasă la iveală nu cred că face cinste guvernării PDL şi deci nu vă dă în niciun caz dreptul să acuzaţi! Din contră, aveţi de decontat uriaşe facturi! Aţi fost la guvernare şi aţi produs declinul Oltchim! Sau aţi uitat complet şi faptul că aţi avut majoritate parlamentară şi aţi făcut legile aşa cum aţi vrut, timp de patru ani? Nu v-aţi interesat de soarta Oltchim şi nu aţi luat deloc atitudine atunci când căpuşarea acesteia devenise o caracatiţă uriaşă, deşi aţi fost la guvernare din 2008 până în 2012! Ce aţi realizat pentru Oltchim şi Arpechim? În afară de vizitele electorale zgomotoase pe platforma de la Vâlcea, înconjuraţi de staff-ul PDL al oraşului, în care le promiteaţi oamenilor marea dumneavoastră implicare, cu ce soluţii concrete aţi venit vreodată? Acum veniţi cu moţiuni în care ar trebui să se regăsească mea culpa guvernelor PDL! Este apanajul opoziţiei, arătatul cu degetul, dar acesta trebuie să fie şi probat!

Aţi învrăjbit şi sărăcit poporul român, în loc de consacratul, dar neimplementatul slogan, "Să trăiţi bine!", şi v-aţi bătut joc de banul public, făcând, fără număr, cheltuieli inutile pe telegondole, pe terenuri de sport în pantă, pe piscine în sate părăsite, furând practic banii europeni, cu care puteaţi să creaţi noi locuri de muncă!

După ce aţi contribuit cu mult spor şi dăruire totală propriului buzunar de partid, reuşind performanţa de a dizolva, în 4 ani, toată încrederea în viitor a acestui popor, obligându-i să-şi părăsească ţara, să fie slugi umile pentru străini, aţi venit să le vorbiţi românilor despre un adevăr care nu vă aparţine şi pe care-l vopsiţi în continuare! Cine vă mai crede?

Domnul Aurel Vlădoiu:

Vreau să spun, încă de la început, că declararea insolvenţei la Oltchim a fost cea mai bună soluţie pentru combinatul vâlcean. Nu se putea rezolva ceva în perioada dificilă pe care o traversează combinatul chimic decât prin insolvenţă. Precizez, totodată, că Oltchim este o unitate strategică a economiei naţionale, ce nu va putea fi niciodată dizolvată sau falimentată. Alte cel puţin 100 de fabrici din ţară depind de combinatul nostru. Vă dau un singur exemplu: de când Oltchim nu mai lucrează la capacitate, România importă lunar 15.000 tone de PVC din ţările vecine. Este important, deci, de ştiut că Oltchim are piaţă de desfacere internă şi externă. Astfel, este «bătaie» pe leşie, pe sodă, pe PVC, pe hipoclorit, pe polioli.

S-a tot vorbit de conversia datoriei Oltchim către AVAS în acţiuni; aceasta se poate face simplu, prin ordonanţă de urgenţă. Ca iniţiator al Legii nr.50 privind reconversia datoriilor în acţiuni, vă reamintesc, domnilor de la PDL, că aceasta a fost aprobată inclusiv de Comisia Europeană. Cu toate acestea, domnii Băsescu, Boc, Videanu, şi Pogea - care au fost de nenumărate ori la Oltchim şi au fost informaţi permanent despre situaţia combinatului - nu au întreprins acţiuni care să ducă la redresarea situaţiei acestei unităţi economice de mare importanţă. Nici europarlamentarii PDL nu au făcut lobby la Comisia Europeană pentru a grăbi obţinerea acordului pentru reconversia datoriilor în acţiuni. În tot acest timp, noi, parlamentarii Uniunii Social Liberale, am avut discuţii cu conducerea grupului OMV pentru preluarea rafinăriei de la Piteşti, am redactat scrisori către Jose Manuel Barroso - preşedintele Comisiei Europene şi comisarul european pentru afaceri economice şi monetare - Joaquin Almuna, dar şi către comisiile de control ale SRI şi SIE faţă de comportamentul total neadecvat al acţionarului minoritar.

Acum, Guvernul caută formula prin care să acorde suma de bani care a fost promisă prin memorandum, pentru ca Oltchim să funcţioneze la minim 60 la sută din capacitate, pentru a genera profit.

Domnul Călin Potor:

"Ţinut al secuilor sau parte a României?"

După cum bine cunoaşteţi, primarul din Miercurea Ciuc a escaladat grav, în opinia mea, Constituţia şi legile româneşti, susţinând cât se poate de clar că românii trebuie să fie obligaţi să înveţe limba maghiară, o altă limbă decât limba oficială din România. În dispreţul românilor de bună-credinţă, primarul municipiului Miercurea Ciuc, Raduly Robert, a declarat cu subiect şi predicat, la ceremonia de înălţare a unui steag secuiesc, în centrul oraşului, că limba maghiară trebuie să fie obligatorie pentru toţi cei care trăiesc în zonă, inclusiv pentru corespondenţii de ştiri! "Ziua de azi este importantă pentru noi (...) este ziua în care trebuie să spunem clar că cunoaşterealimbii maghiare este obligatorie, nu discriminativă, ci obligatorie. Începând de la prefect, corespondenţii televiziunilor şi ai radiourilor româneşti, toată lumea care trăieşte din impozite, din impozitele secuilor, trebuie să necunoască limba, limba noastrămaternă", a afirmat Raduly Robert.

Mi se pare intolerabil gestul edilului din Miercurea Ciuc, care a ales acest îndemn discriminatoriu la monopol lingvistic la puţin timp după recentul scandal al amplasărilor ilegale ale steagului aşa-zisului Ţinut Secuiesc. În consecinţă, având în vedere că ştie foarte bine problematica din zonă, l-am interpelat pe ministrul afacerilor interne Radu Stroe, pentru a afla ce măsuri intenţionează să ia ministerul de resort împotriva primarului municipiului Miercurea Ciuc. După cum am mai atras atenţia, în aşa-zisul Ţinut Secuiesc trebuie să fie restabilită ordinea de drept.

Declaraţia edilului din Ciuc nu este singulară. Ea vine după scandalul steagurilor, în care maghiarii din Ungaria au considerat de cuviinţă să ne spună nouă, românilor, că e permisă arborarea steagului secuilor oriunde şi oricum. Reprezentanţii UDMR nu se mai feresc şi susţin făţiş ambele doleanţe: şi arborarea steagului secuiesc şi îndemnul cinic de învăţare a limbii maghiare de către români. Mai mult, dominaţi malefic probabil de faptul că nu mai sunt la guvernare după ani şi ani, cei din UDMR au ieşit la rampă din nou cu teza autonomiei teritoriale. Ei creează astfel un precedent periculos, în virtutea reorganizării administrativ-teritoriale pe care Guvernul USL doreşte să o implementeze cât mai curând. În aceste condiţii, nu îmi rămâne decât să susţin creionarea noilor regiuni în aşa fel încât Alba Iulia să devină capitala Regiunii 7 Centru, care va avea în componenţă şi aşa-numitul Ţinut Secuiesc. Până atunci, opinia publică şi societatea civilă trebuie să fie cu mai mare atenţie cu ochii pe UDMR şi acţiunile acesteia.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"De ce nu apără Bruxelles-ul interesele României?"

Uniunea Europeană a fost creată în baza unor idei care vorbeau de o piaţă comună. Întâi a fost piaţa cărbunelui şi a oţelului, apoi au apărut celelalte. Piaţa comună a muncii este şi ea un principiu al Uniunii Europene. Un principiu care garantează accesul la muncă, oriunde în interiorul comunităţii a oricărui cetăţean din această uniune.

La urma urmei, cred că piaţa comună a muncii este cel mai valoros lucru al Uniunii Europene pentru că, din punctul meu de vedere, omul este cea mai de preţ valoare a societăţii contemporane. Dacă nu ar fi aşa, nu ar exista acum companii de "head hunting". Acest principiu al omului, ca valoare principală a societăţii, a făcut din SUA o superputere şi, bazându-se pe forţa emigranţilor, state precum Italia şi-au relansat, în anii '90, economia.

Astăzi, însă, oamenii politici care conduc Uniunea Europeană par să fi uitat de aceste principii. Par să fi uitat că este dreptul oricărui cetăţean de a accede la o piaţă a muncii comună, la fel cum par să fi uitat de valoarea reală a creativităţii şi a puterii de muncă a oamenilor. Am convingerea că acei politicieni care par să fi uitat de aceste principii o fac în baza unor interese politice, care ţin de agenda internă a partidelor pe care le reprezintă, şi mă refer aici la PPE.

Dar, este oare firesc ca principiile care stau la baza înfiinţării Uniunii Europene să fie uitate doar pentru interesele politice?

Din punctul meu de vedere, faptul că intrarea României în Schengen ar putea fi iar amânată va avea ca efect direct încălcarea principiilor fundamentale ale U.E. de către nişte politicieni care par a fi mai mult reprezentanţii propriilor lor interese decât reprezentanţii intereselor cetăţenilor comunităţii. Spun acest lucru deoarece cei care lucrează în Bruxelles sunt şi angajaţii celor 22 de milioane de români şi ar trebui să muncească şi să le apere şi lor interesele, iar printre interesele românilor sunt şi acelea de a putea beneficia de aceleaşi drepturi ca oricare alt angajat în UE.

Cred că din acest punct de vedere declaraţia ministrului de externe, Titus Corlăţean este una corectă!

Atâta vreme cât România îndeplineşte toate condiţiile tehnice pentru a adera la spaţiul Schengen, este inadmisibil ca din motive politice care ţin de agenda internă a unora dintre reprezentanţii statelor membre să ne fie refuzată intrarea.

La fel de inadmisibilă este modalitatea prin care se explică acest refuz, căutându-se explicaţii pentru care România nu este primită.

Sigur că aceste explicaţii nu mai ţin cont de principiile Uniunii Europene de coeziune, de liberă circulaţie, de dreptul de a munci şi a te stabili oriunde doreşti în cadrul comunităţii. Sunt explicaţii oferite de politicieni care justifică propriile interese, dar şi totala lipsă de viziune şi de orizont.

Dacă cei care astăzi se opun aderării României la Schengen ar privi mai departe de îngrijorarea că românii vor ocupa locurile de muncă din ţările membre, vor vedea că deja românii fac performanţă la locurile de muncă din UE şi contribuie la creşterea PIB-ului din aceste state. La fel cum ar descoperi că în competiţia globală, capitalul uman reprezintă un factor decisiv al dezvoltării şi motorul real al economiei.

Or, în faţa unor astfel de argumente, nimeni nu ar putea spune că România nu trebuie primită în Schengen. Astfel de abordări nu am auzit, din păcate, la reprezentanţii Uniunii Europene şi cred că din acest punct de vedere toţi românii se simt nereprezentaţi de Bruxelles şi pentru ei aderarea la Schengen nu mai reprezintă nici pe departe o prioritate. Se vor descurca ca şi până acum însă, mai devreme sau mai târziu, Uniunea Europeană va înţelege că astfel de abordări nu pot ţine unite state şi naţiuni. Principiile generoase pot uni naţiunile, dar mânărelile şi trasul turtei în dreptul celor puternici nu au decât darul de a dezamăgi!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Memento mori"

Metotrexatul este un medicament citotoxic anticanceros şi imunodepresiv inclus în schema terapeutică a celor mai răspândite forme de cancer din România (de col uterin, de sân) şi a leucemiei limfocitare acute a copilului,ce este compensat de stat în majoritatea sistemelor de sănătate din lume. Acum lipseşte din farmacii fiindcă Ministerul Sănătăţii nu a aprobat includerea preparatului românesc în lista compensatelor, iar costurile terapiei unui pacient au crescut de peste 100 de ori.

Preţul unei tablete de 2,5 mg era de 0,17 lei, costul lunar suportat de casa de asigurări pentru un pacientera de aproximativ 4,08 lei. Acum costurile lunare sunt cuprinse între 329şi 379,11 lei, iar dacă punem la socoteală adaosul farmaciei ajunge la aproape 500 lei, ceea ce înseamnă costuri de peste 100 de ori mai mari.

România are cea mai mică rată de compensare a medicamentelor din UE, de doar 59%, în timp ce media europeană este de 81%. Nu mai miră pe nimeni că pacienţii îşi cumpără metotrexat oral din alte ţări precum Bulgaria, la 25 lei pentru 100 de tablete, sau Spania, unde 50 de tablete costă circa 3-4 euro.

În condiţiile în care medicamentele cu preţuri sub 10 lei reprezintă 58% dintre antibioticele cu prescripţie medicală, 43% pentru afecţiuni cardiovasculare, 51% pentru afecţiuni ale sistemului digestiv, 70% pentru afecţiuni ale sistemului nervos, 80% pentru afecţiuni reumatice, constatăm că intenţia Guvernului de a scoate din lista compensatelor aceste medicamente însemnă practic că aceste medicamente se vor alătura metotrexatului şi vor dispărea de pe piaţă.

Dispariţia acestor medicamente va duce la blocarea accesului la tratament pentru cei cu venituri reduse, în mare parte vârstnici, iar pe de altă parte, la dispariţia industriei farmaceutice româneşti şi a micilor farmacii.

Proiectul de act normativ pe care vă invit să îl susţineţi prevede ca toţi cei care se prezintă la medicul de familie să beneficieze de medicamentele compensate integral. Sunt surse multiple de finanţare: scăderea TVA-ului la medicamente, modificarea taxei clawback şi eliminarea corupţiei de la CNAS. Un tratament mai bun înseamnă o perioadă mai scurtă de spitalizare, o refacere mai rapidă a pacientului şi, implicit, o reintegrare mai uşoară în familie şi la locul de muncă. Acest proiect legislativ va avea consecinţe benefice asupra pacienţilor, sistemului sanitar şi a producătorilor de medicamente ieftine, precum şi a micilor farmacii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"E mult prea scump să te naşti în România"

E costisitor să aduci pe lume un copil sănătos în România. Calculele arată că doar în primele cinci săptămâni de sarcină o gravidă are nevoie pentru consultaţii şi investigaţii de aproximativ 1.235 de lei, iar până la finalul primului trimestru mai are nevoie de încă 440 de lei. După ce a cheltuit în primul trimestru 1.675 de lei urmează cheltuieli şi mai mari, de circa 2.815 lei în trimestrul al doilea. Trimestrul al treilea presupune costuri ceva mai mici, dar tot ajunge la 815 lei. Un calcul simplu arată că, până la a se naşte, orice copil sănătos ar trebui să aibă un cont cu peste şapte salarii minime pe economie, adică vreo 5.300 de lei.

Conform acestui proiect de act normativ gravida va beneficia de gratuitate pentru toate consultaţiile, investigaţiile şi tratamente necesare unei evoluţii normale a sarcinii.

Avantajele sunt multiple:

Pe de o parte, este stimulată natalitatea, întrucât multe femei îşi pun problema cum vor acoperi sumele pentru consultaţii, analize şi investigaţii necesare unei urmăriri corespunzătoare a sarcinii. În 2012 rata totală de fertilitate (numărul mediu de copii născuţi vii de către o femeie în cursul întregii sale perioade fertile) din România a scăzut sub pragul critic de 2,1, sub care are loc scăderea populaţiei, ajungând la un minim istoric de 1,428. Modelul actual de fertilitate arată o scădere de un copil pentru fiecare româncă, iar tot mai multe femei, salariate sau nu, amână aducerea pe lume a unui copil din considerente economice.

Pe de altă parte, se va realiza monitorizarea corespunzătoare a sarcinii, ce va duce, în cazul gravidelor cu risc (adesea vulnerabile socioeconomic, mame minore, malnutrite), la scăderea numărului de prematuri (costuri enorme) şi a malformaţiilor congenitale.

Scăderea natalităţii la 195.000 de copii reprezintă un minim istoric al României moderne şi o mare problemă demografică. În acest ritm, în 15-20 de ani va fi pusă în dificultate atât piaţa muncii, ce va ajunge fără salariaţi, cât şi bugetele de sănătate şi de pensii, care vor avea nevoie de sprijin tot mai important de la bugetul de stat.

Am iniţiat un proiect legislativ care se alătură celui pe care l-am iniţiat în sesiunea parlamentară precedentă, ce prevede încurajarea natalităţii prin stimulente fiscale reale, acordate în funcţie de numărul de copii în familiile care muncesc, pentru că vreau ca România să adopte politici publice şi strategii clare pentru rezolvarea acestei probleme.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"USL a votat azi împotriva românilor şi a propriului program de guvernare"

Am iniţiat trei proiecte legislative majore: eliminarea coplăţii, reducerea TVA la 19% şi eliminarea taxei auto. Reprezentanţii USL au strigat în campania electorală că le susţin. Au spus că vor prosperitate în locul austerităţii.

Astăzi s-au răzgândit şi au votat împotriva propriului program de guvernare. Veţi şti de azi că alimentele sunt scumpe din cauza USL, că plătiţi la spital în plus din cauza USL, că e o aventură financiară să-ţi cumperi o maşină şi că nu avem locuri de muncă din cauza USL.

Urmează sărăcia lucie, marca USL.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ne putem aştepta la o creştere a ratei sinuciderilor"

Atrag atenţia guvernanţilor asupra legăturii dintre pierderea locurilor de muncă şi creşterea numărului de cazuri de sinucidere. Solicit măsuri reale care să împiedice disponibilizările, precum şi implementarea unui program naţional de prevenţie a suicidului.

Fiecărei creşteri cu 1% a ratei şomajului îi corespunde o creştere cu 0,8% a sinuciderilor. Asocierea dintre pierderea locului de muncă şi criza economică poate creşte cu 2,4% numărul cazurilor de sinucidere.

Sinuciderile apărute pe fondul crizei economice sunt mult mai numeroase în ţările sărace, cu un nivel ridicat de corupţie şi în care programele de dezvoltare şi de investiţii în piaţa muncii sunt mai mult virtuale.

La Iaşi în fiecare zi asistăm la o tentativă de sinucidere prin intoxicare voluntară, având legătură cu depresia şi condiţiile socioeconomice precare.

Pe o statistică parţială putem spune că profilul pacientului ce recurge la tentativa de sinucidere prin intoxicare voluntară a înregistrat modificări majore din cauza condiţiilor socioeconomice. Dacă înainte vorbeam de femei tinere ce recurgeau la tentativa suicidară pe fondul labilităţii emoţionale, acum înregistrăm un vârf al sinuciderilor la bărbaţii din urban vulnerabili social prin pierderea locului de muncă. Dacă ne referim doar la intoxicările înregistrate la vârste de peste 50 de ani, constatăm că ponderea maximă este reprezentată de bărbaţii cu dificultăţi în a-şi găsi un loc de muncă.

În acest moment nu există niciun centru de criză la nivel naţional, iar încercările izolate bazate pe voluntariat, precum CIRTITA la Iaşi, au fost desfiinţate atunci când s-au desfiinţat spitale de urgenţă.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Persoanele cu handicap nu trebuie neglijate"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă semnala iresponsabilitatea Ministerului Muncii în ceea ce priveşte reglementarea problemelor cu care se confruntă persoanele cu handicap.

Problema drepturilor persoanelor cu handicap nu a constituit din păcate niciodată o temă principală în spaţiul public, şi cu atât mai puţin în cel politic românesc, dar ce se întâmplă în ultimele zece luni în această chestiune sfidează orice logică. Avem pe ordinea de zi a plenului de câteva luni bune 10 proiecte legislative care vizează modificări ale Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, fapt care ar trebui să sensibilizeze şi instituţia de la nivel central care gestionează acest domeniu, respectiv Ministerul Muncii.

Nu sunt proiecte PSD, PNL, PDL, sunt proiecte care vizează anumite probleme cu care se confruntă persoanele cu handicap şi pe care actuala guvernare le neglijează. În toamnă, când aceste proiecte au fost discutate în şedinţele comisiei, ministerul a promis un proiect nou de promovare a drepturilor persoanelor cu handicap. Au trecut însă 6 luni de atunci, avem acelaşi ministru în funcţie, dar aceeaşi nepăsare şi delăsare se manifestă când este vorba de rezolvarea problemelor persoanelor cu handicap. Nu putem lăsa să treacă încă câţiva ani până când actualul ministru va înţelege în sfârşit importanţa acestei teme.

Prin urmare, vin, stimaţi colegi, şi pe această cale cu iniţiativa constituirii unui grup de lucru alături de alţi colegi şi de specialişti în domeniu pentru a crea un cadru transparent şi necesar şi pentru aceste persoane. Sunt convinsă că voi găsi sprijin şi în rândul parlamentarilor puterii pentru această iniţiativă, având în vedere preocuparea generală pentru acest subiect, sesizată şi prin prisma numărului mare de propuneri legislative depuse.

Ştim, sper, cu toţii cu ce trebuie să se confrunte zi de zi o persoană cu handicap: scări de bloc şi mijloace de transport publice fără niciun fel de dotare care să le uşureze accesul, izolare în ceea ce priveşte educaţia, dificultăţi în integrarea pe piaţa forţei de muncă. Actualul ministru nu face decât să respingă orice iniţiativă parlamentară, pretextând că urmează să propună un proiect asumat de Guvern pentru reglementarea cadrului legal în acest domeniu. Experienţa de până acum ne-a demonstrat însă că actualul ministru nu este nici capabil, nici dornic de a se apleca cu celeritate pentru rezolvarea acestei probleme.

În încheiere, doresc să vă mai spun că preocuparea mea pentru îmbunătăţirea situaţiei persoanelor cu handicap nu rezidă doar în experienţa de ministru al muncii din 2012. Ca deputat de Arad am avut în ultimii ani o colaborare constantă cu cei de la Asociaţia Nevăzătorilor şi am încercat să îi ajut în activitatea lor pe cât se poate. În toată activitatea mea parlamentară am făcut din această temă o prioritate, pentru că, atunci când este vorba de categorii defavorizate, legiuitorul poate şi trebuie să contribuie la ameliorarea condiţiilor acestora de viaţă. Iată de ce consider că avem nevoie nu numai de soluţii pentru probleme punctuale, ci de o viziune pe termen mediu şi lung, iar acest lucru nu poate fi realizat decât dacă ne unim forţele, reprezentanţii politici şi societatea civilă.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Opriţi vrajba din Ţinutul Secuiesc!"

Ceea ce se întâmplă de câteva săptămâni încoace în aşa-zisul Ţinut Secuiesc depăşeşte orice limită a înţelegerii şi toleranţei. Mai întâi, a apărut acel secretar de stat din ministerul ungar de externe, Nemeth Zsolt, care a spus cu emfază că "nu exista nicio lege care să interzică folosirea steagului secuiesc în România". Scandalul izbucnit a fost întreţinut în mod exagerat de alţi reprezentanţi de seamă ai statului maghiar, chiar şi de ambasadorul Ungariei la Bucureşti, care au considerat de cuviinţă să-şi asume consideraţiile antiromâneşti ale acestui om, cunoscut prin poziţiile sale conflictuale.

Nici măcar nu s-a uscat cerneala pe marginea scandalurilor cu arborarea steagului secuiesc pe instituţiile publice româneşti, că un alt român (oare?) de etnie maghiară a considerat nimerit să pună din nou paie pe focul interetnic. Primarul din Miercurea Ciuc, despre el este vorba, a ieşit zilele trecute cu un nou mesaj ofensator la adresa majorităţii româneşti, a Constituţiei şi legilor ţării, afirmând sus şi tare că românii din Secuime trebuie să fie obligaţi să înveţe limba maghiară, adică o altă limbă decât limba oficială din România. Primarul din Miercurea Ciuc, Ráduly Robert, a declarat, la ceremonia de înălţare a unui steag secuiesc, în centrul oraşului, că limba maghiară trebuie să fie obligatorie pentru toţi cei care trăiesc în zonă, inclusiv pentru corespondenţii de ştiri. "Ziua de azi este importantă pentru noi (...), este ziua în care trebuie să spunem clar că cunoaşterealimbii maghiare este obligatorie, nu discriminativă, ci obligatorie. Începând de la prefect, corespondenţii televiziunilor şi ai radiourilor româneşti, toată lumea care trăieşte din impozite, din impozitele secuilor, trebuie să necunoască limba, limba noastrămaternă", a declarat Raduly Robert.

Am asistat astfel la un nou gest menit să aprindă spiritele în zonă, la o declaraţie aproape războinică a edilului din Miercurea Ciuc, care, aidoma incidentului cu steagul secuiesc, a fost însuşită la vârf, de această dată de conducerea UDMR. Însuşi preşedintele Kelemen Hunor şi-a exprimat solidaritatea cu primarul municipiului Miercurea Ciuc, Ráduly Robert, după ce acesta a fost amendat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întrucât a impus cunoaşterea limbii maghiare pentru ocuparea postului de arhitect-şef al oraşului.

Consider că poziţia liderului UDMR este nejustificată, în condiţiile în care este bine ştiut că România este un exemplu recunoscut în Uniunea Europeană în materie de respectare a drepturilor minorităţilor naţionale. Sunt de părere, de asemenea, că astfel de gesturi şi susţinerea lor conduc la incitarea populaţiei române din zonele unde aceasta este în minoritate la ură, segregare etnică şi acţiuni imprevizibile. Cred că autorităţile statului român trebuie să dea dovadă de o mai mare fermitate în tratarea acestui gen de declaraţii şi acţiuni venite din partea reprezentanţilor maghiarimii. Unica limbă oficială în statul român este limba română, unica limbă pe care trebuie să o ştie oricare dintre cetăţenii acestei ţări este limba română, iar unicul drapel care poate fi arborat pe instituţiile publice româneşti este tricolorul românesc. Ar fi absurd şi intolerabil să nu fie aşa. Aceste drepturi constituţionale nu se negociază cu nimeni, iar etnicii maghiari ar trebui, în fine, să şi le însuşească fără intenţii discriminatorii.

Doamna Cornelia Negruţ:

"PDL - hoţul strigă hoţii!"

Domnul ministru al economiei, Varujan Vosganian, a explicat foarte bine ceea ce au făcut distinşii semnatari ai moţiunii simple "Guvernul Ponta - fabrică de şomeri" şi prietenii lor cu Oltchim, adică cum l-au dus Domniile Lor spre faliment. Şi a mai spus domnul ministru că USL face dreptate până la capăt, deoarece deja Guvernul are mai multe oferte pentru Oltchim Râmnicu Vâlcea, de la companii din domeniu, firme româneşti şi traderi de produse şi materii prime.

Toată lumea ştie că PDL este singurul partid vinovat de dezastrul instaurat în cel mai mare combinat chimic al ţării, în perioada 2009 - 2012. Declinul a început în ultimul trimestru din 2008, atunci când Oltchim a înregistrat pierderi de 52,8 milioane euro, iar apoi aceeaşi foşti guvernanţi au uitat despre problemele combinatului vâlcean.

O naţiune care nu se raportează decât la propria-i sărăcie nu are şanse de viitor. Până anul trecut, când s-a instaurat primul Guvern condus de Victor Ponta, România a fost în stare de blocaj general, economic, social şi politic. Sub guvernarea PDL, românii nu au văzut decât reduceri de salarii, de pensii, neîndeplinirea responsabilităţilor fundamentale ale statului, fără ca toate aceste sacrificii să se vadă în cea mai mică ameliorare a vieţii lor. Românii au fost condamnaţi la austeritate, la disperare chiar, în vreme ce fosta putere nu a luat nicio măsură pentru a creşte veniturile cetăţenilor, pentru a stimula economia, pentru a spori numărul de noi locuri de muncă.

Consider că avem nevoie de un stat suplu atunci când vine vorba de administraţie, de reducerea birocraţiei, dar, în acelaşi timp, avem nevoie de un stat care să asigure prestaţii sociale corecte şi care să-şi respecte contractul social cu cetăţeanul. Avem nevoie de un stat care să-şi îndeplinească funcţiile esenţiale şi de sisteme publice eficiente şi funcţionale, pentru că românii plătesc taxe şi impozite. Susţin, alături de colegii din Partidul Conservator, stoparea risipei banului public şi reducerea cheltuielilor de la contractele cu clientela politică, aspecte duse la extrem de foştii guvernanţi PDL-işti.

Vă mai dau un singur argument. Un raport realizat de prestigioasa bancă elveţiană Credit Suisse a relevat că averea populaţiei a scăzut cu 36% în România în perioada iulie 2011 - iunie 2012, fapt care ne-a situat pe ultimul loc pe plan mondial. Acest nedorit clasament este rezultatul guvernărilor dezastruoase ale PDL din ultimii ani. Unul dintre motivele principale al declinului abrupt al rezervelor românilor îl constituie măsurile deplasate luate de Guvernele Boc şi Ungureanu, care au tăiat drepturile fundamentale ale oamenilor - salarii, pensii, indemnizaţiile pentru mame şi persoanele cu handicap.

Consider că deciziile din ultimele luni ale noului Guvern USL condus de Victor Ponta au fost în măsură să îndrepte cât de cât situaţia ingrată în care au ajuns românii, însă nu poţi face în câteva luni ceea ce s-a stricat în patru ani.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă amintesc despre eforturile Uniunii Social Liberale de a îmbunătăţi viaţa românilor. Concret, voi aborda astăzi problema restituirii proprietăţilor şi ceea ce se va face bun şi durabil în acest sens în perioada imediat următoare de timp.

Problema regimului juridic de restituire a proprietăţilor există în România de 20 de ani, dar se impune cu necesitate regândirea acestei legi, în condiţiile în care există la Curtea Europeană a Drepturilor Omului nenumărate procese pe rol. Statul român plăteşte în fiecare an zeci de milioane de euro pentru despăgubiri, bani care pleacă din buzunarele noastre. Cauzele acestui fenomen sunt mai multe: în primul rând, oamenilor cărora li s-au luat pământurile şi proprietăţile după 1945 trebuie, negreşit, să li se dea ceea ce au avut din generaţie în generaţie. În alte situaţii, schimbările haotice de legislaţie i-au adus pe oameni la disperare; mulţi români în vârstă, după 1989, nu au mai apucat să-şi vadă visul cu ochii, acela de a recăpăta proprietatea moştenită de la părinţi sau bunici. Totodată, există multe cazuri în care magistraţii au dat decizii greşite sau au nedreptăţit oameni care şi-au căutat dreptatea în justiţie. Astfel, problema proprietăţii ne afectează pe toţi şi rămâne o datorie morală, o datorie naţională a noastră, a tuturor, faţă de ideea de dreptate şi justiţie şi faţă de istorie.

Aceasta a fost cea mai mare problemă, în opinia mea, a statului român după 1990: oamenii nu şi-au putut recăpăta imediat proprietăţile, iar recursul la justiţie a fost, pentru majoritatea acestora, un eşec răsunător al instituţiilor şi al societăţii, deopotrivă. Aici trebuie noi să căutăm neîncrederea în justiţie, şi nu în altă parte.

De curând, Guvernul a anunţat intenţia fermă de a veni în Parlament, în câteva săptămâni, cu un proiect de lege complet nou care să schimbe fundamental această chestiune majoră a României: procesul de retrocedare al proprietăţilor. Săptămâna viitoare, noul proiect de lege va fi discutat în cadrul şedinţei de Guvern, iar apoi va pleca la Parlament, unde Executivul îşi va asuma răspunderea pe această lege. Caracterul ei urgent, impune acest lucru, pentru că sunt în joc destinele oamenilor, proprietăţile românilor, dar şi despăgubiri de miliarde de euro.

Noua lege va rezolva în mare parte procesele statutului român de la CEDO şi va aduce câteva lucruri foarte importante. În primul rând, despăgubirile nu vor fi plafonate (aşa cum dorea Guvernul Ungureanu), pentru că se pleacă de la principiul restitutio in integrum. Se vă căuta ca, în cele mai multe cazuri, să se meargă pe retrocedarea în natură, un principiu sănătos şi just în opinia mea. În al doilea rând, chiar dacă retrocedările în bani se vor reeşalona, această perioadă nu va fi foarte mare, ci de cel mult 10 ani. Se vor căuta soluţii pentru ca ADS-urile şi ministerele să cedeze terenuri de unde să poată fi date în compensare. În al treilea rând, speculanţii de dosare de retrocedare vor fi descurajaţi, prin introducerea unui impozit special.

Acum, pentru cei care nu ştiu, birocraţia uriaşă şi numărul ridicat de procese la CEDO a aruncat România într-un blocaj. Statul îşi administrează ineficient şi cu mare dificultate fondul imobiliar, fiind pus în imposibilitatea de a colecta la bugetul local veniturile cu titlu de chirie.

În actuala formă a legii, acţiunile în evacuare se finalizează, prin hotărâre irevocabilă, în cel mai fericit caz, după 2-3 ani, însă pretenţiile financiare rezultate din ocuparea abuzivă sunt imposibil de recuperat, pe motivul că persoana fizică sau juridică abuzivă se află în incapacitate de plată. În acest fel, bugetul local este prejudiciat pe parcursul acestor ani de încasarea unor venituri bugetare cu titlu de despăgubiri.

Guvernele Boc şi Ungureanu au ignorat problema retrocedării proprietăţii, iar PDL a arătat nepăsare şi ură faţă de românii care au fost deposedaţi abuziv de comunişti după 1945. Ca şi cei de atunci, PDL s-a ocupat doar de interesele grupurilor lor clientelare în frunte cu liderul lor, Traian Băsescu, care, în timp ce sute de mii de români îşi căutau dreptatea prin justiţie, acest politruc îşi dădea abuziv casă de la stat.

Astăzi însă trebuie să fiţi convinşi că USL luptă pentru drepturile românilor, aşa cum s-a angajat încă de la înfiinţare şi se străduieşte în fiecare zi să repare ceea ce s-a făcut rău în trecut.

În final, pentru că se apropie 8 martie, doresc, totodată, să urez doamnelor şi domnişoarelor, mamelor, bunicelor, soţiilor, surorilor, prietenelor şi tuturor femeilor de lângă noi la mulţi ani, o primăvară frumoasă!

Domnul Dan Bordeianu:

"Deblocarea programelor cu finanţare europeană - o şansă şi pentru dezvoltarea judeţului Vaslui"

În urmă cu un an de zile, mai exact prin martie 2012, soseau primele semnale de la Bruxelles referitoare la neregulile constatate de auditul Comisiei Europene pe Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, exerciţiul bugetar 2007-2013. Practic, guvernele succesive conduse de Emil Boc în perioada 2009-2012 se făceau direct responsabile de managementul defectuos şi corupţia din cadrul Autorităţii de Management a acestui program sectorial (AM POSDRU).

Cristina Iova, Carmen Ionel şi Cristina Zevedei sunt numele celor care au manageriat incompetenţa şi furtul din AM POSDRU în perioada 2008-2012. Şoferi sau secretare cu salarii de până la 3.200 de euro pe lună, traineri cu venituri de 8.500 de euro/lună şi profesori sau manageri de proiect cu venituri lunare de aproape 13.000 de euro net pe lună, fără ca obiectul predării să justifice acest nivel al plăţilor. Acestea sunt motivele pentru care Comisia Europeană a suspendat plăţile pentru POSDRU în luna august 2012.

Salariile nejustificate din proiectele finanţate din POSDRU - de zeci de ori mai mari decât salariul mediu net pe economie, care au fost aprobate şi plătite de Autoritatea de Management a programului, i-au determinat pe experţii europeni să sesizeze la momentul auditului "disfuncţionalităţi grave", care au condus la blocarea întregului program şi, desigur, la pierderi importante pentru România. Experţii Comisiei Europene, care au avut în 2012 două misiuni de audit în România, au spus că una din problemele principale ale acestui program o reprezintă faptul că nu s-a respectat principiul cost - eficienţă în evaluarea proiectelor depuse şi aprobate în anii 2008, 2009 şi 2010, referindu-se mai ales la deficienţe în justificarea bugetelor în ceea ce priveşte cheltuielile salariale dintr-un proiect.

După preluarea guvernării, în mai 2012, aveam să ne confruntăm cu dezastrul de la POSDRU. În faţa acestei probleme, premierul Victor Ponta a declarat că la această autoritate de management s-a produs un "mare jaf", pentru care se fac responsabile guvernările girate politic de PDL şi conduse de Emil Boc.

În campania pentru alegerile parlamentare din noiembrie 2012, ne-am asumat ca obiectiv guvernamental deblocarea POSDRU şi reluarea plăţilor către beneficiari. În acest sens, Guvernul USL condus de premierul Victor Ponta a dispus verificarea tuturor proiectelor aflate în implementare prin personalul existent şi prin externalizare, revizuirea procedurii privind verificarea cererilor de rambursare, securizarea şi îmbunătăţirea sistemelor informatice de la nivelul POSDRU, măsuri privind conflictul de interese, precum şi un management al neregulilor.

După mai bine de jumătate de an de muncă, Comisia Europeană a reluat săptămâna trecută plăţile pe POSDRU. Autoritatea de Management a Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a plătit peste 900 de cereri de rambursare cu o valoare cumulată de peste 330 de milioane de lei în contul a peste 800 de beneficiari de fonduri europene din toată ţara. Astfel, rata de absorbţie pe acest program operaţional a crescut de la 7,73% la sfârşitul lui decembrie 2012 la aproape 12% în prezent.

Cu siguranţă, printre cei 800 beneficiari care au primit în sfârşit banii se regăsesc şi organizaţii şi firme din judeţul Vaslui. În prezent, judeţul nostru se confruntă cu un şomaj destul de ridicat şi cu o contracţie severă a investiţiilor în această perioadă de criză, astfel că reluarea plăţilor pe POSDRU reprezintă o oportunitate pentru formarea şi recalificarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

Domnul Daniel Constantin:

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a lansat joi, 28 februarie 2013, campania "Caravana fondurilor europene pentru satul românesc", desfăşurată sub sloganul "PNDR vine în satul tău". Caravana PNDR va demara pe 10 martie 2013 şi va merge în peste 3.200 de localităţi din mediul rural pentru a transmite, prin comunicare directă şi prin materiale tipărite, informaţii concrete privind accesarea fondurilor disponibile în acest moment prin PNDR şi derularea fondurilor de către fermierii, investitorii şi autorităţile locale care sunt deja beneficiari ai fondurilor europene. Cel puţin 160.000 de beneficiari PNDR şi solicitanţi de fonduri europene vor primi informaţiile necesare prin campania "PNDR vine în satul tău".

Acţiunea de informare răspunde în primul rând unei necesităţi - aceea de a schimba optica relaţiei dintre beneficiar şi funcţionarul statului. Acest gen de campanie îşi propune să meargă către beneficiari, să îi informeze cu privire la avantajele pe care ei le au, avantaje care derivă din statutul pe care România îl are de la 1 ianuarie 2007, acela de a avea acces la o piaţă unică, în calitate de membru al Uniunii Europene. Scopul acestei campanii de informare este absorbţia corectă a fondurilor nerambursabile acordate prin PNDR.

Campania de informare vine pe fondul un grad foarte mare de solicitare a fondurilor europene pentru dezvoltare rurală - din aproximativ 10 miliarde de euro disponibili prin PNDR, au fost depuse şi primite în evaluare peste 140.000 de cereri de finanţare, în valoare de aproximativ 18 miliarde de euro. Astfel, prin campanie nu se urmăreşte creşterea numărului de cereri de finanţare, ci implementarea corectă şi eficientă a celor contractate sau care urmează să fie contractate.

Faptul că astăzi vorbim de un grad de absorbţie mai mare de 5 ori decât al altor fonduri europene este un lucru lăudabil la adresa APDRP. S-au făcut eforturi considerabile pentru ca noi să vorbim în anul 2013 de un grad de contractare a fondurilor europene de 74%. De asemenea, banii plătiţi către beneficiari sunt de aproximativ 4,8 miliarde de euro.

În momentul de faţă, satele şi comunele din România au nevoie în continuare de finanţare şi ne vom preocupa ca toţi banii pe care îi avem acum la dispoziţie să ajungă în mediul rural. Facem eforturi, zi de zi, să simplificăm birocraţia. Foarte mulţi beneficiari, fie că vorbim de autorităţi publice, fie că vorbim de fermieri, spun că sunt foarte multe documente care necesită avize de la alte instituţii implicate. Vreau să înţeleagă toţi beneficiarii că o mare parte din această birocraţie trebuie respectată, astfel încât să ne asigurăm că nu vom avea corecţii financiare, că nu vom avea de restituit bani europeni.

Domnul Daniel Iane:

Guvernul USL a decis, prin Ordonanţa de urgenţă nr.3/2013, că unităţile şi subdiviziunile administrativ-teritoriale, respectiv instituţiile finanţate integral din bugetul local, instituţiile publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii din bugetul local şi spitalele publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale pot contracta de la Ministerul Finanţelor Publice, până la data de 29 martie 2013, împrumuturi din vărsăminte din privatizare înregistrate în contul curent general de la Trezoreria Statului, în vederea achitării arieratelor înregistrate la data solicitării, faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări, în limita a 800 milioane lei.

Instituţiile care vor apela la această modalitate de achitare vor trebui să depună documentaţia la direcţiile generale ale finanţelor publice, respectiv Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti. Creditul va fi contractat pe o perioadă de maximum cinci ani, iar rata dobânzii se va situa la nivelul ratei dobânzii de politică monetară de 5,25% pe an, stabilită şi practicată de Banca Naţională a României. Limita de îndatorare va fi de de maximum 70%, calculată conform prevederilor art. 63 alin. (4) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Măsura Ministerului de Finanţe de a da posibilitatea contractării acestor împrumuturi reprezintă un adevărat "balon de oxigen" pentru primăriile din ţară, care sunt obligate să îşi achite 85% din arierate (plăţi restante mai mari de 90 de zile) până la 31 martie 2013. Mai mult de atât, va reprezenta şi un ajutor real pentru firmele care au prestat lucrări pentru diverse primării, spitale ş.a.m.d. şi nu au fost încă plătite. Decizia este una onorabilă, care face dovada că actualul Guvern urmăreşte o cât mai bună colaborare cu administraţiile locale, dar şi cu mediul privat, astfel încât relaţionarea să fie, permanent, una pozitivă.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"UNESCO - organizaţie fundamentală pentru umanitate şi pentru România"

Valorile pe care UNESCO a fost construită iniţial rămân şi astăzi esenţiale pentru dezvoltarea societăţii noastre globalizate şi bazată pe diversitate culturală şi cele două scopuri comune: pace şi prosperitate.

În acelaşi timp, trebuie să realizăm că principiile UNESCO nu pot fi promovate şi implementate eficient fără implicarea activă şi permanentă a factorilor politici, deoarece noi, actorii politici, avem responsabilitatea construirii viitorului, manageriind eficient prezentul. Drept pentru care, noi, parlamentarii, aleşi direct de către cetăţeni, trebuie nu numai să ne manifestăm prin cuvinte ataşamentul faţă de valorile UNESCO, dar şi să acţionăm hotărât în această direcţie, prin promovarea unor programe şi politici de sprijin eficiente, pentru că doar aşa ne putem dezvolta echitabil pe termen lung la o scară globală.

În acest sens interpretez eu decizia asumată de toate forţele politice de la acea vreme, prin care s-a înfiinţat Comisia permanentă a Parlamentului României pentru relaţia cu UNESCO, pentru a promova politici educaţionale, culturale şi ştiinţifice moderne, adaptate şi la realităţile naţionale, dar şi la standardele impuse de o societate internaţional globalizată.

De aceea, eforturile noastre trebuie să fie neobosite în vederea promovării în sistemul UNESCO a valorilor culturii şi civilizaţiei naţionale prin monitorizarea aplicării legislaţiei referitoare la protejarea patrimoniului naţional, cultural şi natural, material şi imaterial. Nu în ultimul rând, trebuie să focalizăm programele UNESCO relevante în România, făcându-le repere ale dezvoltării socioeconomice durabile şi de a fructifica, în planul activităţii globale a UNESCO, valorile româneşti în domeniul educaţiei şi ştiinţei, precum şi profunzimea şi diversitatea culturală românească. Aceste două magistrale funcţionează şi pot fi eficiente doar dacă ele se bazează pe comunicarea, dialogul, schimbul de experienţă şi idei între deţinătorii de expertiză, precum şi dintre aceştia şi autorităţi. Rolul de neînlocuit al parlamentarilor este acela de a asigura şi optimiza acest fapt.

Domnul Angel Tîlvăr:

"România, codaşă la practicarea sportului"

Străinii ne dau lecţii de sănătate atunci când vine vorba de orele de sport în şcoală. În majoritatea unităţilor de învăţământ din România copiii au doar o oră de educaţie fizică pe săptămână, în timp ce în majoritatea statelor europene aceasta se desfăşoară zilnic. În Anglia, pe lângă orele de sport zilnice, sunt organizate şi activităţi extracurriculare în care copiii participă la antrenamente. Noi ne aflăm la polul opus, elevii români fiind ajutaţi de părinţi la procurarea scutirilor pentru orele de educaţie fizică.

Conform unui studiu realizat de Institutul Naţional de Statistică, România se află la coada listei statelor de pe bătrânul continent atunci când vine vorba de practicarea sportului. Românii sunt întrecuţi doar de Ungaria, Grecia şi Bulgaria. Ţările nordice sunt cele mai active din acest punct de vedere.

Bulgaria este codaşa Europei atunci când vine vorba de practicarea sportului, vecinii noştri având un procentaj de 82% al celor care au precizat că nu prestează niciun fel de mişcare. Pe locul doi se află Grecia, 79%, pe trei Ungaria, 71%, în timp ce România se păşeşte pe locul patru, cu un procentaj de 69%.

În topul ţărilor europene ai căror locuitori practică cu regularitate sportul se află Suedia şi Finlanda, ambele cu 72%, în timp ce pe trei se află Danemarca, 64%, Irlanda, 58%, Olanda, 56%, Slovenia, 52% şi Luxemburg cu 51%.

În acest context, consider oportună propunerea domnului Victor Ponta, prim-ministru al Guvernului României, de a suplimenta orele de educaţie fizică pentru elevi, propunere ce vine într-un moment în care numărul copiilor care suferă de obezitate este în creştere, mâncarea nesănătoasă şi lipsa sportului fiind principalele motive pentru care copiii îşi pierd încet, dar sigur, sănătatea.

Domnul Dorel Covaci:

"8 Martie - Sărbătoarea femeilor din vieţile noastre"

A venit luna martie, cu flori, soare şi bucurie în inimile tuturor celor care iubesc primăvara şi aşteaptă cu sufletul la gură, de fiecare dată, explozia de sunet, lumină şi culoare a unui ciclu nou de viaţă în natură.

Martie sau mărţişor, cum i se mai spune în popor, este şi luna dedicată tuturor femeilor din vieţile noastre: mame dragi, soţii şi fiice iubite, bunici adorate, colege şi prietene respectate şi preţuite.

Ele sunt zeiţele cărora le aducem ofrandele dragostei noastre, le cerşim un strop de atenţie şi afecţiune, le binecuvântăm urmele paşilor care le îndreaptă spre noi. Le dorim mereu aproape, martore şi depozitare ale reuşitelor noastre sau cu braţele deschise, gata să ne primească şi să ne aline atunci când am greşit.

Ce amintire poate fi mai scumpă, pentru oricare dintre noi, decât cea în care mama, cu atingerea ei caldă şi catifelată, ne mângâie fruntea şi ne învăluie în parfumul bine cunoscut al copilăriei fără griji. Sunt suficiente câteva clipe de linişte şi reculegere ca să-i auzim parcă aievea glasul cristalin, care ne cheamă din depărtări la odihnă, dragoste şi protecţie. Alteori o ascultăm îngânând cântecele de demult sau istorisind poveştile dragi, care ne potoleau zburdălnicia jocului şi ne transpuneau parcă într-o altă dimensiune a existenţei, de basm, perfecţiune, feerie. Nu de puţine ori ne amintim cum numai ea ştia să ne răsfeţe cu ceva bun făcut din mai nimic material, dar asezonat cu multă-multă iubire, aşa încât acel ceva rămâne o bunătate irepetabilă pentru orice iniţiativă prezentă.

Dragostea necondiţionată, spiritul de sacrificiu sunt valorile sublime ale spiritului uman, care aşază omul pe cele mai înalte trepte ale virtuţii. Nu întâmplător, acolo sus au ajuns multe mame, iar dincolo de asta nu se mai află decât Dumnezeu şi îngerii Săi.

Înainte de a ne descoperi sufletele noastre pereche, vegetăm ca nişte jumătăţi de întreg mutilate, goale şi singure. De-abia atunci când ea, lumina din viaţa noastră, îşi face apariţia, viaţa capătă cu totul alte dimensiuni. Din acel moment ni se dezvăluie raţiunea existenţei noastre şi ne animă dorinţa de a repurta succese, de a o face mândră, de a-i stârni admiraţia. Numai ea ne poate schimba, şi o face aşa cum numai ea o ştie, cu blândeţe şi graţie, pe nesimţite. Din ignoranţi şi nepăsători dobândim valenţe noi, chiar şi în ochii noştri.

Avem nevoie mereu de confirmări din partea ei. Dacă ea ne spune că e bine, atunci sigur aşa este. Îngăduitoare şi suportivă, ne ajută să fim mai prudenţi şi ponderaţi în situaţii de risc şi incertitudine, mai impetuoşi şi entuziaşti, atunci când trebuie să convingem şi să dărâmăm ziduri. În degringolada în care trăim, ele sunt cele care ne aduc cu picioarele pe pământ mereu şi care veghează la echilibrul nostru interior şi la cel al familiei, nepermiţând ca stresul şi grijile să erodeze pacea şi armonia din casă. Femeile trăiesc mai intens şi mai profund decât noi sentimentele, se exteriorizează mai uşor, ştiu ce e dragostea, cum se dăruieşte şi cum se primeşte. Acţiunile lor sunt mai intuitive, mai diplomate şi, în concluzie, mai eficace.

Din nefericire, copleşiţi de grijile curente, petrecem mult prea puţin timp în compania lor, iar acele clipe poate nu au calitatea maximă de fiecare dată, neputându-ne detaşa atât de uşor de stresul cotidian.

Femeile au câştigat pariul cu prejudecăţile, pentru că stă în puterea lor să fie stăpâne ale propriului destin, să ajungă sus prin forţele proprii, acolo unde merită.

Pot fi orice îşi doresc, folosindu-se de un mix de fragilitate şi forţă, de inteligenţă şi intuiţie, de curaj şi hărnicie, de ambiţie şi dedicare, exercită de la profesiuni tradiţional feminine la cele care în aparenţă credeam cu vanitate că sunt doar apanajul bărbaţilor. Cu resurse numai de ele ştiute suplinesc aşa-zisa lipsă a forţei fizice, se descurcă de minune şi se mulează pe orice profil cerut, iar uneori, atunci când circumstanţele o cer, devin mai puternice şi mai hotărâte decât un bărbat.

Participarea echilibrată pe piaţa muncii a femeilor şi bărbaţilor, cu referire la ocupare, salarizare, promovare, formare continuă, este legată de contextul familial (mentalitate, obiceiuri, tradiţii, distribuţia inechitabilă a sarcinilor casnice şi familiale), sociocultural (stereotipurile de gen, discriminarea, maternitatea, ca prioritizare a obligaţiilor aferente îngrijirii copilului, în dauna celor de serviciu).

Accesul la resursele materiale şi financiare, la educaţie, muncă, sferele decizionale este strâns legat de factorii culturali, religioşi şi biologici. De aici rezultă discriminările de gen la nivel de decizie, o realitate care conduce la irosirea potenţialului de muncă şi creativitate al femeilor.

La nivel european, femeile ocupă sub o treime din sfera de conducere, iar în România, 34% din poziţiile-cheie din cadrul companiilor sunt ocupate de femei, ajungând pe locul 8 la nivel mondial şi devansând ţări cu o cultură progresistă, cum sunt Olanda, Marea Britanie, Belgia, Suedia, Franţa, Danemarca.

O participare echilibrată pe criterii de gen la deciziile majore adoptate în domeniul politic, economic şi social este necesară pentru dezvoltarea unei democraţii reale, contribuie la creşterea economică, reduce fluctuaţiile de personal, absenteismul şi creşte creativitatea şi inovaţia, aşa cum numeroase studii au dovedit-o.

Stimate doamne şi domnişoare, vă spunem la mulţi ani, vă iubim, vă preţuim, vă respectăm, vă mulţumim pentru ceea ce sunteţi şi pentru ceea ce devenim noi atunci când ne aflăm în preajma voastră! Fiecare zi a vieţii să vă fie o sărbătoare, să fiţi fericite, sănătoase şi împlinite, mereu înconjurate de cei dragi vouă!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Guvernul USL trebuie să protejeze locurile de muncă"

Una dintre promisiunile majore ale Uniunii Social Liberale, încă de la înfiinţarea sa în 2011, dar vizibilă mai ales în 2012, a fost aceea a generării de noi locuri de muncă. Privind numărul mai mare de pensionari decât de angajaţi, ca element definitoriu al dezechilibrelor economice şi sociale din România, am ajuns la singura soluţie logică: nevoia de a inversa acest raport prin crearea de locuri de muncă.

Dintr-o asemenea perspectivă, ordonanţa de urgenţă de pe site-ul Ministerului Economiei prin care se presupuneau concedieri colective de la companiile energetice din România este greşită ca intenţie şi vine într-o contradicţie flagrantă cu ceea ce ne-am asumat în faţa românilor care ne-au acordat încrederea, atât în vara lui 2012, cât şi la parlamentarele din decembrie. Chiar dacă proiectul respectiv se afla doar în dezbatere publică, este foarte greşit felul în care a fost gestionat subiectul din punct de vedere comunicaţional - ar fi trebuit să se explice foarte clar motivele care stau la baza respectivei ordonanţe de urgenţă şi obiectivele care ar fi urmat să fie atinse.

Salut, prin intermediul acestei declaraţii politice, intervenţia premierului Victor Ponta, care a dispus îndepărtarea acelei ordonanţe, mai ales că ea nu fusese prezentată în prealabil în şedinţele Executivului. E o dovadă în plus a faptului că, de la nivelul cel mai înalt al Uniunii Social Liberale, dar şi al Guvernului, promisiunile pe care le-am făcut oamenilor vor fi respectate. Niciun loc de muncă din România nu va dispărea, dacă el poate fi salvat. Trebuie să fim foarte atenţi ca, din dorinţa de a reduce unele cheltuieli, să nu cădem în patima care i-a cuprins pe cei de la PDL, care tăiau totul fără să gândească înainte.

Cred în continuare că principiul de bază de la care ar trebui să pornească toate măsurile Executivului trebuie să fie cel al protejării şi încurajării apariţiei de noi locuri de muncă. Dacă este nevoie să se facă privatizări, fie că vorbim de Oltchim, de CFR sau de diverse companii energetice, toate acestea trebuie să se facă prin protejarea locurilor de muncă ale oamenilor. Românii având un salariu generează productivitate pentru ţară, venituri la buget şi scad astfel şi nevoile bugetare pentru ajutoare sociale. Nu este, deci, numai o măsură socială, ci şi una economică.

Îmi doresc foarte mult ca, de numele USL să fie legată atât rezolvarea crizei economice grave cu care se confruntă România, cât mai ales criza socială în care ne-au împins măsuri de austeritate care nu au fost gândite aşa cum trebuie. Protejarea locurilor de muncă trebuie să fie, deci, şi pe mai departe o prioritate asumată ca atare de întreg Cabinetul Ponta, dar şi de majoritatea parlamentară a USL.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"O nouă minciună marca PDL - democrat-liberalii încearcă să pună în cârca USL falimentul Oltchim"

Plenul Camerei Deputaţilor a dezbătut ieri moţiunea simplă iniţiată de PDL "Guvernul Ponta - fabrică de şomeri", care a avut ca temă situaţia de la Combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea.

În documentul depus, democrat-liberalii susţin că "din vina Guvernelor Ponta 1 şi Ponta 2 România are astăzi un caz Oltchim. Cazul Oltchim este simbolul guvernării USL, al guvernării bazate pe minciună şi amăgire, iar pericolul major este ca acesta să molipsească toată economia". PDL cere, prin acest document, asumarea răspunderii pentru situaţia Combinatului Oltchim, scuze publice din partea premierului Victor Ponta către salariaţii de la Oltchim, prezentarea rapidă a planului de redresare/privatizare a combinatului, demararea unei ofensive externe pentru atragerea unor investitori serioşi care să continue şi să dezvolte activitatea combinatului, care să creeze şi să păstreze locurile de muncă în regiune.

În schimb, semnatarii sunt convinşi că, în perioada guvernării PDL, s-au făcut eforturi serioase pentru rezolvarea situaţiei combinatului, printre care preluarea de către Oltchim a platformei petrochimice de la Arpechim, demararea procedurii de conversie a datoriilor statului şi principalilor creditori în acţiuni, astfel menţinându-se locurile de muncă.

Domnilor democrat-liberali, se pare că memoria vă joacă din nou feste. Ştim cu toţii prin ce chinuri interne treceţi în aceste zile, dar să depui o moţiune simplă pe un subiect nu tocmai comod pentru PDL mi se pare mai mult decât o gafă! Chiar nu vă mai amintiţi ce s-a întâmplat cu Oltchimul în perioada 2009-2012? Domnule Boureanu, nu mai ţineţi minte cum a fost el adus la faliment? Oltchim a ajuns în această situaţie dramatică pentru că cei din partidul din care faceţi parte nu au făcut nimic pentru a-l ajuta. Mai mult, PDL a fost cel care a controlat atât managementul defectuos, cât şi mafia care a căpuşat acest combinat, iar una dintre firmele acuzate de acest lucru este chiar o societate care vă aparţine, domnule deputat Boureanu! Şi, nu în ultimul rând, chiar achiziţionarea Arpechim este unul dintre motivele pentru care Oltchimul se află astăzi în această situaţie disperată.

Domnilor PDL-işti, sunt convins că nu aveţi nicio şansă cu această moţiune. Într-adevăr, este dreptul dumneavoastră constituţional să depuneţi moţiuni simple pe orice domeniu vă trece prin cap, însă noi, ceilalţi, nu trebuie să uităm vreodată că PDL şi reprezentanţii săi sunt dovada vie a tupeului împins la cote maxime, deci veţi încerca să puneţi în cârcă oricărui alt guvern multe din păcatele proprii.

Astăzi veniţi în plen pentru a acuza Guvernul USL că fabrică şomeri, dar oare ce a însemnat guvernarea PDL pentru români? Aţi închis spitale, aţi închis şcoli, aţi tăiat salarii şi pensii. Guvernarea democrat-liberală a însemnat o recesiune prelungită, creşterea şomajului, concedieri masive şi mult mai puţine locuri de muncă, creşterea taxelor şi impozitelor etc. Altfel spus, doar faliment economic, corupţie, dispreţ pentru banii publici şi, poate cel mai grav, umilirea oamenilor acestei ţări, cărora le-aţi cerut să strângă cureaua la nesfârşit.

În concluzie, iniţierea acestei moţiuni simple nu poate fi catalogată decât ca un nou gest de demagogie politică şi populism ieftin. Iar ceea ce se întâmplă zilele acestea tocmai în ograda proprie democrat-liberală, unde, pe principiul "încurcă-i drace!", nimeni nu mai ştie pe cine să susţină (la modul declarativ, nu ne facem iluzii) pentru şefia de "înaltă clasă" a partidului, dovedeşte încă o dată că ipocrizia, minciuna şi demagogia sunt marcă înregistrată a PDL.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Nu vă bateţi joc de soarta minerilor din Valea Jiului!"

În rândul bravilor mineri din Valea Jiului circulă o vorbă a cărei valoare e mai presus decât orice. Ei, minerii, exclamă atunci când îşi fac unii altora promisiuni, "un om, o vorbă!", iar această sintagmă înseamnă pentru orice om cinstit, dar mai ales pentru minerii Văii Jiului, dacă nu literă de lege, atunci în mod categoric un cuvânt de onoare ce se cere a fi respectat cu stricteţe.

Atunci când actualii guvernanţi au venit în Valea Jiului, în campanie electorală, pentru a le cere votul lor de încredere, liderii politici le-au promis, sub cuvânt de onoare, că vor avea grijă ca mineritul din această zonă a ţării nu doar să continue, dar să cunoască şi o dezvoltare pe baze economice susţinute de stat.

Îmi este dat acum să aflu cu stupoare că intenţiile guvernanţilor noştri nu mai seamănă deloc cu promisiunile făcute, sub cuvânt de onoare, minerilor din Valea Jiului, cu doar câteva luni în urmă. Am primit, zilele trecute, din partea domnului ministru Constantin Niţă, ministrul energiei, un răspuns la interpelarea pe care i-am adresat-o pe tema soluţiilor pe care Ministerul Energiei le are pentru activitatea minieră din Valea Jiului. Domnul ministru Niţă mă informează că intenţiile Ministerului Energiei în ceea ce priveşte sectorul minier şi energetic din Valea Jiului se rezumă la... vânzarea, în regim de urgenţă, a pachetului majoritar de acţiuni de la Complexul Energetic Hunedoara! Şi, mai spune domnul ministru Niţă, că acestea sunt prevederile Memorandumului cu FMI şi Comisia Europeană.

Vă atrag atenţia, cu tot respectul, că o astfel de abordare a perspectivei economice şi sociale din Valea Jiului este absolut eronată. În primul rând, ştiţi la fel de bine ca şi mine că asumarea unei decizii privind privatizarea minelor şi termocentralelor din cadrul CEH nu vă este impusă nici de FMI şi nici de Comisia Europeană. Dacă aţi convenit însă o astfel de soluţie cu organismele financiare internaţionale, înseamnă că fie nu vă pasă de soarta celor peste 9000 de salariaţi din sistemul termoenergetic al Văii Jiului şi de zecile de mii de oameni care, în Valea Jiului, depind de această activitate economică, fie aţi negociat prost. Ceea ce însă, în opinia mea, este şi mai grav este că, propunând o astfel de soluţie - despre care n-aţi suflat niciun cuvânt în campania electorală - nu faceţi altceva decât să înşelaţi încrederea oamenilor din Valea Jiului.

Ştiţi la fel de bine ca şi mine că există multe alte soluţii pentru revitalizarea sectorului minier şi energetic, mult mai constructive şi cu mai mulţi sorţi de izbândă, decât abandonarea acestei activităţi şi pasarea tuturor problemelor către sectorul privat. Dacă v-ar păsa câtuşi de puţin de viitorul oamenilor din Valea Jiului, aţi aborda problema industriei miniere şi energetice cu responsabilitate, urmând modelul unor state europene care au găsit soluţii în această direcţie. Exemplul Germaniei, al Poloniei sau al Cehiei sunt tot atâtea modele de succes care pot să vă inspire.

Dacă aveţi impresia că privatizarea Complexului Energetic Hunedoara va rezolva problema activităţilor miniere şi termoenergetice din Valea Jiului, vă atrag atenţia, încă de pe acum, că faceţi o gravă eroare. Ce investitor privat serios şi-ar asuma, în acest moment, preluarea unui colos energetic de acest fel, în condiţiile în care nici statul nu pare a găsi soluţiile cele mai bune pentru redresarea activităţilor de producţie din acest sector de activitate? Teamă îmi este că o privatizare a Complexului Energetic Hunedoara (cu cele două termocentrale şi cele 4 exploatări miniere din Valea Jiului la pachet) nu va însemna altceva decât drumul spre distrugerea definitivă a acestei importante construcţii industriale. Pentru că singura tentaţie a oricărui investitor privat spre acest domeniu nu ar putea fi, în acest moment, alta decât tăierea echipamentelor şi utilajelor din termocentrale şi din minele Văii Jiului şi vânzarea acestora la fier vechi.

Înainte de a lua o decizie pripită cu consecinţe extrem de grave în plan economic, dar mai ales social, vă invit să cumpăniţi cu mai multă chibzuinţă abordarea soluţiilor legate de industria minieră şi energetică. Situaţia minelor şi termocentralelor din Valea Jiului şi Deva nu trebuie să devină un fiasco, aşa cum cei aproape 9000 de salariaţi de la acestei unităţi economice nu trebuie să aibă soarta dramatică şi nemeritată a celor de la Oltchim Râmnicu Vâlcea. Nu aveţi dreptul de a lăsa pe drumuri atâtea mii de oameni şi nici de a lăsa fără un suport salarial zeci de mii de familii, într-o zonă în care, de 20 de ani, statul nu a fost capabil că creeze încă alternative la minerit şi energie.

De aceea, dragi colegi şi stimaţi membri ai Cabinetului Ponta, vă invit să reanalizaţi abordarea strategiei guvernamentale privind perspectivele industriei miniere şi termoenergetice din Valea Jiului, ţinând cont în primul rând de latura socială a acestora. Vă invit să renegociaţi, dacă trebuie, acest subiect, cu organismele financiare internaţionale, punând, aşa cum aţi declarat în campaniile electorale, pe primul loc oamenii. Şi vă invit, nu în ultimul rând, să priviţi şi să trataţi această problemă aşa cum le-aţi promis minerilor din Valea Jiului.

Pentru că ştiţi la fel de bine ca şi mine că soluţii mult mai bune şi mult mai eficiente decât "pasarea problemelor" există, chiar şi în acest domeniu economic cu încă foarte multe probleme. Trebuie doar voinţă politică pentru a fi aplicate şi o atitudine corectă faţă de oamenii care nu aşteaptă de la dumneavoastră decât să le fiţi acei parteneri care-şi respectă cuvântul dat, aşa cum au promis înainte de alegeri.

Noroc bun!

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Mondială a Scriitorilor"

Pe 3 martie a fost sărbătorită "Ziua Mondială a Scriitorilor", eveniment ce a fost stabilit de Congresul Internaţional al PEN. În anul 1921, la Londra, un grup de scriitori englezi şi francezi au înfiinţat Organizaţia Internaţională a Scriitorilor - "International PEN", cu scopul de a promova prietenia şi cooperarea intelectuală între scriitorii de pretutindeni.

În fiecare an, PEN Clubul Român a organizat o serie de conferinţe internaţionale cu diferite teme şi la care au participat numeroşi scriitori veniţi din toate colţurile lumii.

Este o zi importantă, în care putem aduce un omagiu poeţilor, prozatorilor, dramaturgilor, eseiştilor, tuturor celor care, prin cărţile lor, ne-au ajutat să ne dezvoltăm imaginaţia, comunicarea, să ne lărgim orizontul, să intrăm în alte lumi, să ne transpunem în alte personaje, să vizităm locuri inimaginabile.

Din păcate, lectura a devenit o activitate destul de rar întâlnită în rândul adolescenţilor. Mulţi tineri renunţă la cărţi în favoarea internetului, televizorului sau a jocurilor pe calculator. Mulţi elevi recunosc că citesc doar bibliografiile obligatorii care sunt stabilite la şcoală. De cele mai multe ori aleg rezumatele realizate şi postate pe internet sau vizionează filmele realizate pe baza subiectelor cărţii.

Pentru tinerele generaţii a devenit mai plăcut şi mai comod să acceseze internetul, bibliotecile virtuale, decât să răsfoiască paginile unei cărţi.

Şi de această dată, cu ocazia "Zilei Mondiale a Scriitorilor", doresc să îndemn şi să încurajez tinerele generaţii să descopere bogăţia artistică şi literară prin citit. Să nu uităm că prin lectură putem dobândi mai multe cunoştinţe de cultură generală şi promova comunicare.

La mulţi ani scriitorilor!

Domnul Ioan Balan:

"Şomaj şi falimente - sigurele rezultate ale guvernării USL"

Oricât de puternic şi, de cele mai multe ori, nejustificat a fost criticat Partidul Democrat Liberal, sub guvernarea sa, în anii 2010-2011, şomajul a rămas la cele mai mici niveluri din Uniunea Europeană, deşi perioada a coincis exact şi cu cel mai puternic val al crizei economice. În acelaşi timp, din opoziţie, PSD, care fugise de teama crizei de la guvernare, şi PNL instigau populaţia la proteste sociale şi promiteau sute de mii de locuri de muncă dacă ei vin la putere.

USL a venit la putere şi, în scurt timp, va împlini un an de guvernare, la bilanţul căruia va putea spune că singurele locuri de muncă nou-create de Domniile Lor sunt cele din cel mai stufos guvern pe care l-a avut România în ultimii ani: nouă miniştri, zeci de secretari de stat şi sute de directori. Acestea sunt noile locuri de muncă create de USL!

În schimb, în economia reală Guvernarea USL nu a produs decât din ce în ce mai mulţi şomeri, mai mulţi chiar decât în perioada de maxim avânt a crizei economice. De asemenea, au mai reuşit să aducă populaţiei României tot mai multă sărăcie, tot mai mute taxe, tot mai puţină putere de cumpărare, în primul rând din pricina exploziei generalizate a preţurilor şi mai apoi din cauza lipsei locurilor de muncă disponibile pe piaţă.

O altă contraperformanţă a USL se numără în companiile aduse în faliment - Oltchim, Arpechim sau care restrâng activitatea şi recurg la disponibilizări - Mechel.

Din 2013 USL se laudă şi cu un larg proces de concedieri colective în 16 companii din sectorul energetic, fără a fi prevăzut în prealabil un set de măsuri de resorbire a acestor persoane calificate în alte sectoare ale pieţei forţei de muncă.

Dar îi pasă USL-ului de oameni?! Nu, stimaţi colegi. A demonstrat-o şi în cazul Oltchim şi în alte situaţii când soarta oamenilor a fost luată în râs.

Şi, de parcă nu ar fi de ajuns, prin gesturile disperate, iresponsabile şi nedemocratice ale USL din vara anului 2012, nu numai că au speriat potenţialii investitori străini care ar fi dorit să dezvolte afaceri în România, ci i-au determinat şi pe cei deja prezenţi în economia românească fie să plece, fie să-şi restrângă puternic activitatea.

Cum vrea USL să creeze noi locuri de muncă atâta vreme cât imediat după ce au preluat puterea au diminuat la mai puţin de jumătate investiţiile publice în infrastructură? La doar 2 luni din anul 2013, constatăm că execuţia bugetară pentru investiţiile publice s-a redus cu 60%, iar muncitorii angrenaţi în realizarea construcţiilor publice îşi iau adio de la acestea şi părăsesc şantierele.

Cum crede USL că va crea noi locuri de muncă atâta vreme cât nu a reuşit să atragă pentru România măcar un euro din fondurile europene nerambursabile din perioada postaderare?

USL a minţit atunci când a promis locuri de muncă, pentru că USL nu încurajează şi nu a încurajat niciodată munca. USL, în schimb, încurajează majorările de taxe şi impozite, încurajează sporirea numărului de prestaţii şi alocaţii sociale, dintr-un buget deja sărac şi care rulează pe deficit, încurajează lipsa de performanţă.

Domnul Ioan Oltean:

"Aderarea la Schengen, de la principii la declaraţii politice"

Aderarea la Schengen reprezintă o "poartă" de întărire a securităţii şi a siguranţei publice, reprezintă o componentă a libertăţii de mişcare şi de circulaţie pentru cetăţeni. Astfel, apartenenţa României la spaţiul Schengen ar însemna lipsa controalelor la graniţele cu alte state Schengen (exceptate fiind situaţiile speciale), iar pentru transporturile comerciale, lipsa controalelor la vămile de frontiere, ceea ce ar presupune eliminarea multor costuri şi a timpului pierdut. Totodată, poliţia şi vămile ar fi interconectate electronic cu celelalte instituţii similare din statele membre, ceea ce ar presupune o mai simplă urmărire a infractorilor şi prevenirea criminalităţii transfrontaliere. Toate acestea nu sunt decât drepturi de care cetăţenii noştri europeni ar trebui să beneficieze.

Dacă anul trecut doar Olanda se împotrivea aderării ţării noastre la spaţiul Schengen, rămânând astfel o voce singulară datorită negocierilor diplomaţilor români, anul acesta numărul ţărilor care se opun a crescut. Oare datorită "încrederii" pe care o alocă guvernanţilor USL? Ministrul de interne olandez afirma în decembrie 2011: "Va fi un raport în februarie sau în martie, apoi unul în vara, care va fi un round-up al acestor cinci ani. Dacă aceste rapoarte vor fi pozitive, putem privi înainte", a precizat van der Sander. Dar, din cauza dumneavoastră, domnilor guvernanţi USL, raportul MCV din vară a fost cel mai critic la adresa ţării noastre, precizându-se pentru prima data despre încălcarea statului de drept. Astfel, dacă Germania, alături de Franţa deveniseră două ţări aliate în demersul nostru de aderare la spaţiul Schengen, acum Germania a trecut de partea Olandei. Dar aceasta nu reprezintă o problemă pentru dumneavoastră, domnule Ponta, şi nici pentru aliatul dumneavoastră în politica dâmboviţeană de stânga, domnul Crin Antonescu, având în vedere că întotdeauna aţi criticat-o pe Angela Merkel. Dumneavoastră, domnule premier, declaraţi că "nu Merkel votează la referendumul din 29 iulie", în timp ce domnul Crin Antonescu o "ruga" pe doamna Merkel "să se joace de-a Băsescu acolo".

Acum, să-nţeleg că politica bunului-simţ promovată de dumneavoastră vă îndeamnă să-l rugaţi pe preşedintele Băsescu să negocieze cu Angela Merkel aderarea noastră la spaţiul Schengen? Oare tot domnul preşedinte Băsescu este responsabil că l-aţi demis cu încălcarea principiilor democratice? Din nefericire, nu aţi plătit dumneavoastră acel eşec, ci tot cetăţenii, iar tot ei vor fi cei care vor plăti toate gafele trecute şi viitoare ale guvernării USL.

Astfel, după ce ţara noastră a investit peste un miliard de euro pentru a îndeplini condiţiile tehnice de aderare la Schengen, în loc să beneficieze de avantajele pe care ţara noastră le-ar avea, domnul Ponta declară că priorităţile pot fi altele. În fapt, aderarea la spaţiul Schengen pare a fi un moft al guvernanţilor Ponta, care provoacă o întreagă furtună de declaraţii halucinante cu puţin timp înainte de Consiliul JAI din 7-8 martie. Astfel, Crin Antonescu declara că "nu este vorba că nu ne mai interesează, dar Schengen ar trebui tratat cu luciditate ca un obiectiv tehnic, care nu a fost niciodată şi nu are cum să fie obiectivul prioritar al României". Ministrul de externe Corlăţean preciza că "aşa cum am trăit fără Schengen, putem trăi în continuare. Prezentăm, scoatem paşaportul, companiile, inclusiv cele occidentale, vor pierde bani şi dacă UE va dori la un moment dat sau cei care se opun să invite România, să o facă". Adică, ne spune domnul ministru de externe, nu numai cetăţenii au de pierdut, ci şi companiile, dar nu-i nimic, guvernanţii ne învaţă că priorităţile pot deveni altele de la o zi la alta.

Cine este vinovat pentru un eventual eşec de aderare la spaţiul Schengen? Evident, preşedintele Băsescu, care îl invită pe ministrul de externe "să renunţe la afirmaţii de acest gen pentru a nu crea o percepţie falsă în rândul statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la agenda europeană a României". Şeful statului îi cere, în schimb, "să acţioneze pentru îndeplinirea cu prioritate a tuturor condiţiilor directe şi indirecte legate de acest proces". Dacă preşedintele aduce în discuţie importanţa respectării condiţionalităţilor raportului Mecanismului de Cooperare şi Verificare, domnul prim-ministru ne asigură că aderarea la Schengen nu depinde de raportul MCV. Totodată, ministrul de externe al ţării noastre, întors din vizite oficiale în ţările care s-au poziţionat împotriva aderării noastre la spaţiul Schengen, declara că acestea nu mai condiţionează aderarea României la spaţiul Schengen, ca şi cum politica externă a altor ţări ar avea aceleaşi coordonate ca ale ţării noastre: azi condiţionăm sau respectăm reguli democratice, iar mâine, ba. După puţin timp, declaraţiile ministrului nostru de externe au fost imediat estompate din cauza declaraţiilor ministrului de externe olandez care făcea referire la celebrul deja raport MCV, raportând în continuare aderarea ţării noastre la spaţiul Schengen la principiile enunţate în raportul MCV: "Olanda salută progresul făcut de România, aşa cum a fost analizat în raportul MCV, însă păstrează unele îngrijorări referitoare la susţinerea şi ireversibilitatea reformelor, precum şi la faptul că o serie de recomandări şi condiţionalităţi nu au fost încă implementate". Aşadar, dacă oficialii politicii româneşti declară răspicat că aderarea la Schengen nu depinde de raportul MCV, se parte că celelalte state analizează politica românească şi prin prisma acestor rapoarte ale Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu. În fapt, discursurile şi solicitările preşedintelui ţării ca USL să nu pună interesele de partid înaintea interesului naţional, adică factorii de decizie să îndeplinească toate cerinţele privitoare la justiţie, pentru ca raportul MCV să fie unul pozitiv, sunt considerate de către premier "jigniri", "atitudini negative" sau "băgare de strâmbe".

În fapt, Raportul MCV din Ianuarie menţiona că "atacurile cu motivaţie politică la adresa sistemului judiciar nu au încetat. Un punct critic este acceptarea hotărârilor judecătoreşti; pentru aceasta este necesar ca toţi membrii clasei politice să ajungă la un consens privind abţinerea de la criticarea hotărârilor judecătoreşti, de la subminarea credibilităţii magistraţilor sau de la exercitarea presiunii asupra acestora". În continuare însă, în loc ca miniştrii Guvernului Ponta împreună cu domnul prim-ministru să susţină instituţiile statului şi să nu critice niciodată vreo decizie a instanţelor, pentru ca cine a greşit să plătească, acesta continuă să declare cât este de cinstit domnul Năstase, care nu trebuie să fie la închisoare pentru că este un intelectual, acesta având locul asigurat în cadrul partidului. Aşa politică, aşa politician! De aceea, în raportul MCV se aprecia eficacitatea şi imparţialitatea anchetelor din timpul guvernării Boc, care trebuie menţinute şi în guvernarea Ponta. Totodată, "Guvernul şi-a reiterat obiectivul de a lupta împotriva corupţiei, însă în rândul miniştrilor există un caz confirmat de persoană cercetată penal pentru fapte de corupţie". Unde este exemplul, domnule Ponta, pe care membrii Guvernului îl oferă cetăţenilor acestei ţări cu privire la respectarea aspectelor de integritate? Cu toate acestea, vinovaţii sunt în altă parte: ori preşedintele ţării, ori liderii PDL sunt vinovaţi de lipsa interesului manifestat de către aceşti guvernanţi în respectarea acordurilor internaţionale, a principiilor asumate şi a respectării statului de drept.

Totodată, în raportul MCV din ianuarie se specifica despre modificările aduse statutului parlamentarilor şi se făcea menţiunea că trebuie să existe o justificare completă atunci când Parlamentul refuză să ridice imunitatea. Ce aţi făcut dumneavoastră, parlamentarii puterii? Nu numai că nu aţi respectat cerinţele Uniunii Europene, dar aţi dorit să îngreunaţi procedura de ridicare a imunităţii. Astfel, aţi modificat statutul pentru a transforma Parlamentul în instanţă de judecată prin solicitarea unor motive concludente pe care trebuie să le deţină dosarul de cercetare, în caz contrar, parlamentarii respingând solicitarea de ridicare a imunităţii.

Miercuri, Curtea Constituţională a publicat decizia de neconstituţionalitate a modificărilor aduse Statutului parlamentarilor. Aşadar, nu numai modificarea termenului de la 15 zile la 45 de zile de a contesta deciziile ANI a fost declarată neconstituţională, ci şi sancţiunea de suspendare pe o perioadă de 6 luni de la lucrări a parlamentarului căruia Agenţia Naţională de Integritate îi întocmea raport de conflict de interese. Adică tocmai încercările dumneavoastră nereuşite ca un parlamentar să prelungească perioada de soluţionare a dosarelor care fac obiectul unor hotărâri în materie de integritate sau ale unor acuzaţii de corupţie.

Toate aceste acţiuni politice nu pot fi trecute cu vederea, domnilor guvernanţi, aşa cum nu pot fi trecute cu vederea toate declaraţiile halucinante ale membrilor Guvernului Ponta. Din păcate însă, aşa cum domnul ministru de externe "prevestea", toate aceste acţiuni sau inacţiuni ale guvernului ne vor afecta pe noi toţi.

Domnul Ion Cupă:

"Banii publici sunt în evaziune!"

Evaziunea fiscală a fost şi va rămâne un fenomen îngrijorător pentru România, în condiţiile în care nivelul evaziunii este mult peste cel mediu al Uniunii Europene. Astăzi, mai mult ca oricând, în condiţiile în care ţara noastră continuă să fie în criză, iar creşterea economică prognozată pentru 2013 nu este deloc îmbucurătoare, oameni de afaceri şi mari companii continuă să evite plata taxelor, să păcălească statul român.

Este foarte adevărat că problema economiei subterane nu este numai doar o particularitate a economiei româneşti. Sunt şi alte state membre UE care se confruntă cu acest flagel, motiv pentru care este nevoie urgentă de a aborda cu seriozitate problema fraudei fiscale şi a evaziunii fiscale la toate nivelurile. De altfel, Comisia Europeană doreşte introducerea unui nou regulament de identificare pentru combaterea fraudei şi a evaziunii, proiect lansat în dezbatere publică până pe 17 mai 2013.

Efectele crizei economice au fost cele care au stimulat cel mai mult aceste inginerii fiscale, iar "băieţii deştepţi" continuă să facă averi fabuloase, ignorând toate regulile bunului-simţ şi păcălind statul român de fiecare dată. Mai mult, instabilitatea politică din vara lui 2012 nu a făcut altceva decât să determine tot mai mulţi agenţi economici să intre în economia neoficială, iar corupţia s-a amplificat şi ea. Ce facem pentru a remedia cât de cât această situaţie?

Guvernul, prin Autoritatea de Administrare Fiscală, Garda Financiară, Administraţia Vămilor, trebuie să facă eforturi şi să găsească soluţii rapide pentru reducerea cu cel puţin o treime a evaziunii fiscale din România, estimată de unii analişti până la 10% din PIB. Trebuie reformat sistemul de colectare şi înăsprite pedepsele pentru evaziune fiscală, pornind de la emiterea facturii sau a bonului fiscal şi până la comerţul cu produse care evită cadrul legal.

De asemenea, trebuie să se extindă controlul şi asupra persoanelor fizice, prin acordarea de competenţe lărgite organelor de inspecţie fiscală, să se implementeze controlul comerţului electronic, să se elimine fraudele cu produse accizabile, cu fructe şi legume, haine şi încălţăminte, materii prime şi materiale, toate comercializate fără acte de provenienţă sau fără a fi supuse vreunui regim fiscal.

Domnul Ion Diniţă:

"Fabrica de şomeri se numeşte PDL"

Tema moţiunii simple a deputaţilor PDL, cu titlu mincinos, şi anume situaţia de la Combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea, probabil că i-a făcut să râdă pe mulţi dintre semnatarii ei. De ce spun asta? Deoarece mulţi dintre cei care au semnat acest document cu titlu general, dar care se referă doar la un caz particular Oltchim, cunosc bine realitatea. Iar realitatea este diametral opusă celor afirmare de iniţiatori, conform cărora "din vina Guvernelor Ponta 1 şi Ponta 2 România are astăzi un caz Oltchim".

Haideţi să fim serioşi, domnilor demni sau mai puţin demni urmaşi ai lui Emil Boc! Domniile Voastre vorbesc de cinism, demagogie şi incompetenţă? Sunteţi de râsul curcilor! Ştiţi foarte bine, la fel ca multe milioane de români, că sunteţi vinovaţi de situaţia în care a ajuns Oltchim. Rezultatul politicii Guvernelor Boc şi Ungureanu de a tăia continuu a condus la un dezastru instituţional, o degradare continuă a instituţiilor statului şi la distrugerea speranţei în viitor a românilor. În urma reducerilor de personal, decise în ultimii ani de guvernarea PDL, instituţiile statului au funcţionat la limita de avarie, a cere performanţe fiind astfel o utopie... Am ajuns în situaţia paradoxală ca în România lui Boc, într-un stat european, să nu mai vorbim deloc despre prosperitate şi viitor, am discutat doar despre sărăcie. Totul s-a rezumat la gestionarea sărăciei, la austeritate şi împrumuturi costisitoare, în plan economic, nesfârşite abuzuri şi aservirea statului către propria clientelă, în plan politic. Acesta este rezultatul guvernării PDL-iste, iar cazul Oltchim nu face excepţie.

Vorbiţi despre aşa-numita fabrică de şomeri în care s-a transformat Guvernul? Sunteţi într-o profundă eroare, domnilor. Adică aţi spus adevărul, dar pe jumătate. Fabrica de şomeri sunteţi voi, PDL, un partid pe cale de dispariţie, care nu va mai avea loc nici măcar în manualele de istorie. Voi sunteţi responsabili de situaţia îngrijorătoare în care a ajuns România din punctul de vedere al nivelului de trai al românilor. Iar USL, aşa cum a promis, va face dreptate până la capăt şi va scoate ţara din colapsul economic şi social în care a fost adusă în cei patru ani de "domnie" PDL-istă.

Domnul Ion Diniţă:

"România în Schengen, un obiectiv ratat de fosta guvernare"

România, prin conducerea executivă a ţării, respectiv Guvernul Victor Ponta, nu va renunţa niciodată la demersurile de a adera la spaţiul Schengen, aşa cum eronat încearcă să informeze opinia publică reprezentanţii opoziţiei. În fapt, aceiaşi opozanţi de azi, nu cu foarte mult timp în urmă, când conduceau destinele României, şi-au dovedit incapacitatea de a ne duce în Schengen. Acum, Blaga, Boc şi ai lor aruncă cu piatra în Guvernul USL, ca şi cum acesta ar fi responsabil pentru toate răutăţile care i se întâmplă României. A uitat, oare, domnul Emil Boc că pe vremea când era premier, în 2011, România a fost din nou respinsă? Probabil că da, altfel nu înţeleg declaraţiile belicoase şi aruncarea pisicii în curtea Guvernului actual.

Anunţul ministrului de interne german nu constituie o noutate pentru Executivul român. Poate fi însă cu greu înţeles, din moment ce nu sunt motive pentru ca România să nu intre în Schengen, după ce am cheltuit o sumă considerabilă pentru securizarea frontierelor şi armonizarea instituţiilor noastre cu cele europene. În fapt, decizia este eminamente politică. O parte a guvernului german este în familia PPE, deci sunt miniştri "fraţi de sânge" cu reprezentanţii PDL, partidul care a adunat cea mai mare adversitate din partea românilor după 1989. În condiţiile date, nu trebuie să ne mai minunăm că la sfârşitul acestei săptămâni vom fi din nou respinşi de la Schengen.

Pe de altă parte, atitudinea guvernanţilor în această chestiune este demnă de toată lauda. Nu cred că România îşi mai permite să stea cu capul plecat şi cu mâna întinsă în faţa dinastiilor europene. Avem, la nivel oficial, un statut egal cu ţările europene, suntem stat membru NATO, trebuie să privim toate problemele internaţionale de pe picior de egalitate, cu demnitate şi cu responsabilitate. Inclusiv această aderare la Schengen trebuie adaptată la realitatea crudă a contextului politic: dacă unele ţări europene nu ne vor, e greu de intrat. Tot ce avem de făcut este să privim cu speranţă, deoarece sunt sigur că parteneriatul România - Schengen va fi, într-o bună zi, operaţional.

Nu în ultimul rând, fostele guverne trebuie să îşi asume eşecul Schengen din 2010 şi 2011. În schimb, PDL-iştii fac în continuare pe "lupii moralişti" şi aruncă vina mişeleşte şi nedemn în spatele USL. Consider că, în lipsa unei motivaţii clare, obiective şi corecte, neintrarea României în Schengen este doar o absurditate politică europeană, care nu are legătură cu activitatea actualului Guvern şi a diplomaţiei româneşti.

Domnul Ion Melinte:

"Populaţia este neliniştită"

Cea mai are parte a populaţiei României a aşteptat ca după sărbătoarea Crăciunului şi după Anul Nou 2013 Guvernul Ponta II să-i vindece "rănile" create de coaliţia PDL, UDMR şi UNPR. Cum singurii optimişti din această vreme sunt domnii Victor Ponta şi Crin Antonescu, adică dânşii spun că anul acesta va fi mai bine, cum aş putea să mă alătur acestora în condiţiile în care, în afara vorbelor spuse "spumant", nu oferă nimic concret populaţiei, de care să se agaţe.

Nici măcar de Constituţie nu ne putem agăţa.

Îmi pun acum firesc întrebarea: de ce avem o Constituţie, dacă ea nu este respectată? Nerespectând Constituţia, cum putem avea democraţie şi cine ne garantează libertatea?

În această perioadă a guvernării USL nebunia a devenit generală: procurorii şi judecătorii au început să se dea în judecată unii pe alţii.

Pe ici, pe acolo, câte un reformator profesionist, care a învăţat în clasa a patra trecerea de la socialism la capitalism, o ţine într-una cu rezolvarea macrostabilităţii financiare şi economice, ca pe un lucru deja realizat, dar care trebuia perfecţionat. Dacă "macrostabilitatea" cu pricina ar fi comestibilă, am fi mult mai siguri că România ar conduce plutonul ţărilor dezvoltate. Căci aici este problema:

1. Macrostabilitatea nu este comestibilă;

2. Clasa politică "conducătoare" nu ştie cum să treacă de la macrostabilitate la economia reală, adică la "păpică" şi alte bunuri şi servicii care conduc la nivelul de trai al românilor.

Populaţia României a votat pentru un nivel de trai mai bun, şi nu pentru măsuri de creştere a preţului la gaze, la apă, la energie electrică, la benzină, la motorină, la impozitarea cu 16% a agricultorului de subzistenţă şi semisubzistenţă, la mărirea cu 16% a impozitelor locale pe imobile.

La ce să se mai aştepte populaţia acestei ţări de la acest Guvern? La nelinişte!

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Planul de achiziţii centralizate propus de Ministerul Sănătăţii"

În calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru sănătate, doresc să vă aduc în atenţie Planul de achiziţii centralizate propus de Ministerul Sănătăţii, pentru că acesta dovedeşte cel puţin două lucruri: jaful petrecut până acum în domeniul achiziţiilor în sectorul medical şi faptul că, dacă există profesionalism dublat de voinţă politică, sunt mijloace pentru a-l stopa.

Metoda propusă de Ministerul Sănătăţii este una relativ simplă: achiziţia de medicamente şi materiale sanitare pentru spitale nu se va mai face, ca până acum, de către fiecare spital în parte, ci la nivel centralizat.

Astfel, fiind vorba despre cantităţi foarte mari, preţurile de achiziţie vor scădea, se elimină, din start, posibilitatea unor fraude (pentru că vor fi mai puţine contracte de urmărit şi de controlat), se degrevează de aceste atribuţii personalul - şi aşa insuficient - al spitalelor, se elimină posibilitatea unor achiziţii la preţuri foarte mari, făcute, deşi cu bună-credinţă, din incompetenţă, se pot urmări consumurile şi calitatea materialelor, iar din economiile realizate se vor putea achiziţiona cantităţi mai mari, nemaifiind nevoiţi să le aducem de acasă medicamente, seringi şi feşe rudelor internate.

Metoda a fost apreciată inclusiv de către experţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care, analizând, de pildă, programul naţional de tratament al tuberculozei, estimează că achiziţiile centralizate vor putea aduce economii şi de 600% la unele medicamente cumpărate. Concluzia lor este clară: "Planul de achiziţii este bun şi beneficiile vor fi semnificative. România ar trebui să continue implementarea acestui plan. Avantajul imediat va fi scăderea semnificativă a preţurilor. În plus, achiziţia centralizată va permite o analiză mai bună de către experţi a fiecărui grup de bunuri achiziţionate, cu rezultate mai bune pentru sănătatea pacienţilor".

Singurii care vor avea de suferit - şi bine ar face ca, de... supărare, să părăsească sistemul! - vor fi managerii care s-au "dedulcit", cu bună ştiinţă, interesat, la comisioane şi alte avantaje primite de la furnizori.

Consider că doar aşa se pot explica diferenţele de preţuri la achiziţiile diferitelor produse în unităţile sanitare cu paturi, aduse la cunoştinţa publicului, zilele trecute, de către domnul secretar de stat Raed Arafat: în unele spitale, mănuşile chirurgicale au fost achiziţionate cu 0,14 lei, în altele preţurile de achiziţie au ajuns şi la 7,7 lei. Seringile au fost achiziţionate cu preţuri variind între 0,15 lei şi 1, 76 lei.

Pentru început, Ministerul Sănătăţii va organiza licitaţii centralizate pentru medicamentele necesare tratamentului TBC, HIV/SIDA şi în unităţile de primiri urgenţe şi ATI, în cazul acestora din urmă organizând licitaţiile şi pentru materiale sanitare.

Îi felicit pe reprezentanţii ministerului care au gândit şi s-au implicat în implementarea proiectului şi îi asigur că le voi acorda tot concursul pentru succesul şi extinderea acestei metode.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Guvernul la televizor, românii în pragul disperării"

Au trecut aproape zece luni de la instalarea Guvernului Ponta 1 şi alte trei de "domnie" a actualului Executiv, condus de acelaşi prim-ministru. Ce au primit românii în schimbul voturilor masive date în baza promisiunilor deşănţate din campania electorală a USL? Simplu: au primit minciuni şi vorbe goale. Asta simt oamenii obişnuiţi, cetăţenii României în general, şi cei din judeţul Giurgiu în special. Sunt oameni cu care mă întâlnesc pe stradă şi le vad tristeţea, disperarea, chiar dacă nu o strigă în gura mare. Din păcate, omul obişnuit simte pe propria piele, adică pe propriul buzunar, că s-a înşelat votând USL. Nicio diferenţă faţă de mult-hulitele, pe bună dreptate, guverne ale PDL din ultimii ani. Ba, din contră, populaţia riscă să o ducă mai greu, într-o perioadă de criză care în loc să se diminueze, aşa cum ni s-a promis, se adânceşte în fiecare zi. Premierul şi miniştrii cabinetului său încearcă din răsputeri să ascundă populaţiei măsurile austere pe care le ia Guvernul. De fapt, românii sunt minţiţi şi amăgiţi, iar guvernanţii sunt campioni absoluţi la capitolul "aburirea" populaţiei, iertat să îmi fie acest termen popular. Românii află astfel, cu mai multă sau mai puţină uimire, că în 2013 o vor duce mai rău şi mai prost decât în ultimii ani.

Care să fie soluţia? - mă întreabă oamenii din Giurgiu. Din punctul nostru de vedere, al PP-DD, pârghiile sunt extrem de reduse. Puterea are o majoritate care-i permite să "calce totul în picioare", respectiv să nu permită nimănui vreo iniţiativă pentru îmbunătăţirea vieţii românilor. Nici măcar parlamentarii USL nu au vreun cuvânt de spus din acest punct de vedere. Tac mâlc, deşi văd şi ştiu că lucrurile nu merg în direcţia dorită din cauza constrângerilor bugetare şi a lipsei ideilor privind stimularea creşterii economice.

În timp ce majoritatea românilor îşi numără dramatic bănuţii, constatând că nu au cum să le ajungă de la o lună la alta, ce fac onor guvernanţii? În loc să guverneze în linişte şi în birourile lor călduţe, ei se calcă pe picioare care să fie mai mult prezent în studiourile televiziunilor, şi ele mai mult sau mai puţin aservite puterii... E greu de înţeles de ce premierul sau preşedintele Senatului, sau alţi miniştri din Guvern, stau zilnic până la miezul nopţii în tot felul de emisiuni din care românul de rând nu înţelege absolut nimic. În opinia mea umilă, cred că mai nimerit ar fi să vii în faţa oamenilor, adică la televizor, atunci când ai cu adevărat ceva important de spus, de prezentat, din agenda guvernării, fapte palpabile pentru viaţa românilor, nu pentru meciuri de ping-pong cu Băsescu sau alţi reprezentanţi ai opoziţiei.

Până una-alta, nu mă miră deloc realitatea confirmată de sondaje că românilor le este tot mai greaţă de politică. Dacă ajungem să facem zilnic guvernare la televizor, în exerciţii de amăgire a oamenilor, într-o perioadă când totul se scumpeşte, atunci probabil că soarta acestui Executiv artificial umflat electoral va fi crudă, în cel mai scurt timp. Să dea Dumnezeu să fie aşa, pentru binele românilor!

Doamna Liliana Ciobanu:

"Moţiunea simplă a PDL, un joc populist de imagine"

Moţiunea simplă a PDL cu privire la situaţia Oltchim este un exerciţiu populist de fariseism politic, un joc penibil de imagine, în contextul în care guvernele Boc şi Ungureanu au afundat economia României într-o criză infernală. Toată lumea ştie că PDL este principalul vinovat de situaţia actuală dezastruoasă a Oltchim, iar acum vine şi cere socoteală pentru o realitate de care se face vinovat.

Decăderea combinatului din Vâlcea a început în ultimul trimestru din 2008, pe vremea guvernului Boc, când Oltchim a înregistrat o pierdere de 52,8 milioane euro. Ulterior, în perioada 2009 - 2012, miniştrii PDL nu au mai reuşit să revigoreze Oltchim, care s-a afundat în faliment, cu "ajutorul" firmelor apropiate liderilor PDL. Să vii acum şi să spui că nici usturoi nu ai mâncat şi nici gura nu îţi miroase constituie un joc cinic de imagine, un afront adus salariaţilor combinatului şi tuturor românilor de bună-credinţă.

În fapt, iniţiatorii moţiunii nu au făcut altceva decât să exploateze acţiunile declanşate în urmă cu câteva luni de către Dan Diaconescu pentru salvarea combinatului. PP-DD a atras atenţia opiniei publice cu mai mult timp în urmă asupra dezastrului de la Oltchim. Guvernul a promis că va găsi o rezolvare în campania electorală, iar acum, după ce s-au văzut cu sacii-n căruţă, au uitat cu desăvârşire să rezolve situaţia dramatică a salariaţilor de la Vâlcea.

Doamna Manuela Mitrea:

"4 martie - Ziua mondială a luptei împotriva exploatării sexuale"

În fiecare an, pe 4 martie, cu ocazia Zilei mondiale a luptei împotriva exploatării sexuale, ne este readusă în atenţie această problemă ce devine din ce în ce mai gravă, deşi statele şi organizaţiile internaţionale caută soluţii şi iau măsuri. Este ziua în care revenim asupra discuţiilor referitoare la pericolul pe care îl reprezintă actele de violenţă, abuzul şi exploatarea sexuală în întreaga societate, dar mai ales asupra copiilor, deoarece aceştia sunt cei mai expuşi, neputându-se apăra.

Deşi au fost organizate trei congrese mondiale privind exploatarea sexuală a copiilor (Stokholm 1996, Yokohama 2001 şi Rio de Janeiro 2008), Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că 150 de milioane de fete şi 73 de milioane de băieţi cu vârsta de până la 18 ani au fost forţaţi să aibă relaţii sexuale, iar mulţi dintre aceştia au fost exploataţi.

UNICEF a dat publicităţii un studiu din care reiese că industria sexului exploatează circa 2 milioane de copii în fiecare an, iar mai mult de un milion de imagini, reprezentând între 10.000 - 20.000 de copii victime ale abuzului, circulă în spaţiul virtual. Dintre aceşti copii, foarte puţini sunt identificaţi, restul rămânând anonimi. Copiii abandonaţi, copiii străzii sau copiii din familii dezorganizate sunt printre victimele abuzului şi exploatării sexuale.

Deşi Europa a adoptat la 25 octombrie 2007, la Lanzarote, Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, cifrele arată că aproximativ unul din cinci copii din Europa ajunge să devină victima unui act de violenţă sexuală. Acest fenomen negativ se poate manifesta sub diverse forme: incest sau abuz sexual, pornografie, prostituţie, agresiune din partea unui alt copil sau adult.

România a semnat Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale la 25 octombrie 2007 şi a ratificat-o prin Legea nr. 252/2010. De asemenea, încă din 2004 a adoptat printr-o hotărâre de Guvern, Planul naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea abuzului sexual asupra copilului şi a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale.

Eforturile depuse de ţara noastră şi rezultatele obţinute sunt apreciate, dar acestea trebuie continuate pentru că, stimaţi colegi, nu ne putem opri până la stoparea exploatării sexuale sau de altă natură a copiilor, a semenilor noştri.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"O urare cordială tuturor femeilor din România, cu ocazia zilei de 8 Martie"

Suntem în apropierea zilei minunate de 8 Martie, ce marchează Sărbătoarea Femeii. Permiteţi-mi să adresez tuturor femeilor - indiferent de mediul în care locuiesc, urban sau rural, indiferent de vârstă sau de zona profesională în care îşi desfăşoară activitatea - sincere urări de sănătate, succes în tot ceea ce întreprind şi forţă de muncă!

Sunt mândră să văd că rolul femeii a înregistrat progrese importante în societatea contemporană. Sper ca, în continuare, promovarea femeii în societate să reprezinte o preocupare constantă pentru cât mai mulţi dintre noi. Cu argumente solide, cu diplomaţie, cu tenacitatea caracteristică şi forţa de a rezista cu eleganţă polemicilor, femeia poate da un alt sens politicii practicată azi şi, în cele din urmă, să dea soluţii potrivite la problemele cu care societatea se confruntă.

Remarc cu plăcere faptul că în competiţia pentru preşedinţia Partidului Democrat Liberal au intrat două femei de curaj şi, de asemenea, că Grupul parlamentar al PDL din Camera Deputaţilor are 9 membre.

Mă bucur să văd că femeile au început să deţină roluri centrale în aproape toate sectoarele de activitate din societate, dar, cu toate acestea, se poate observa o participare disproporţionată a femeilor şi bărbaţilor la viaţa publică şi la procesul de luare a deciziilor. Deşi s-au înregistrat progrese semnificative, suntem încă departe de echilibrul necesar. De aceea, încurajez intrarea femeilor în politică sau în oricare alt for decizional din România.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Să eliminăm strategia falimentară din cercetarea agricolă"

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) prevede o creştere cu 70% a cererii de produse alimentare la nivel mondial, însoţită de o creştere accentuată a cererii de hrană pentru animale, fibre, biomasă şi biomateriale. Una din pârghiile prin care reforma în agricultura europeană este posibilă o constituie cercetarea şi inovarea, dar mai ales coabitarea cercetătorilor, a agricultorilor şi a altor părţi implicate. Acestea ar urgenta ritmul transferului de tehnologie de la ştiinţă la practica agricolă. Pentru susţinerea acestei politici, fondurile publice europene alocate cercetării, dezvoltării şi inovării în agricultură pentru perioada 2014-2020 au fost dublate, propunându-se 4,5 miliarde de euro.

Mă întreb:

1. În aceste condiţii, este pregătită cercetarea românească să răspundă la această provocare?

2. Are pregătită cercetarea românească o strategie pentru realizarea unui transfer de cunoştinţe către cei interesaţi, care să încurajeze inovarea în agricultură?

3. Dispune de cadrul legislativ şi de resursele financiare suficiente?

4. Cercetarea românească şi organizarea de astăzi asigură accesarea fondurilor europene în condiţii concurenţiale?

Acestea sunt câteva întrebări la care trebuie să răspundă urgent autorităţile publice centrale care răspund de cercetarea din agricultură şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti".

Pentru a se putea lua cele mai bune decizii, este nevoie ca instituţiile sus-menţionate să identifice şi să elimine blocajele existente, determinate de actele normative specifice acestui sector, dar şi să cunoască parcursul pe care l-a traversat cercetarea.

Doamna Marioara Nistor:

"Se rupe «lanţul de iubire» al USL?"

Guvernul Victor Ponta continuă să conducă ţara în dispreţul cetăţeanului obişnuit, iar tensiunile existente între cele două forţe ale USL - PSD şi PNL, nu mai pot fi ţinute departe de ochii românilor. Aproape în fiecare zi asistăm la astfel de exemple de contre politice în interiorul Executivului, ceea ce demonstrează că mult lăudata unitate şi coeziune a USL este departe de a fi aşa cum o trâmbiţează liderii săi. Unul din ultimele "meciuri" din interiorul Guvernului s-a consumat între ministrul economiei, Varujan Vosganian, şi premierul Victor Ponta, pe teme uriaşelor disponibilizări ce vor fi făcute în companiile statului. În urma intervenţiei primului-ministru, Ministerul Economiei s-a văzut nevoit să retragă de pe site-ul instituţiei proiectul vizând restructurarea sau reorganizarea unor companii de stat, unde se făcea vorbire despre sute, dacă nu mii de români care îşi vor pierde în următoarea perioadă locurile de muncă.

Acest schimb de replici dintre Ponta şi Vosganian nu poate estompa realitatea pregătită românilor de Guvern, respectiv că va urma o serie incredibilă de disponibilizări în companiile statului. Cu toate acestea, Vosganian a revenit asupra subiectului, anunţând că legea-cadru care funcţionează în România, referitoare la disponibilizări, îşi va urma cursul firesc... Realitatea este că USL a promis locuri de muncă românilor, iar românii i-au votat să ajungă... şomeri.

Degeaba încearcă reprezentanţii Guvernului USL să dreagă busuiocul! Nu mai păcălesc pe nimeni. După schimbul de replici Ponta-Vosganian, chiar şi în interiorul celui mai mare partid din guvern, PSD, au apărut avarii, când primul-ministru a anunţat că poziţia ministrului de externe Corlăţean pe tema Schengen este asumată de Guvern, iar ministrul Dan Şova a spus senin că subiectul în cauză nu s-a discutat în Executiv... Şi exemplele pot continua... Dacă aceste ieşiri au ajuns în mass-media, îmi imaginez că sunt o mulţime de alte controverse în interiorul Guvernului care nu sunt cunoscute opiniei publice.

Consider aşadar că Guvernul Ponta este expresia reprezentativă a acestui colos contra naturii, USL, în care partidele s-au adunat doar pentru a-l da jos pe Băsescu şi a prelua puterea în stat, nu pentru a guverna cum se cuvine ţara. Este clar că PSD şi PNL nu se mai înţeleg, dacă un ministru liberal zice una, iar prim-ministrul PSD-ist îl obligă automat să spună altceva! Nu e pentru prima dată când se întâmplă astfel de contradicţii publice în actualul Guvern, fapt ce denotă că s-a rupt lanţul de iubire, şi a început a rugini, vorba cântecului...

Ca şi mulţi alţi oameni de bună-credinţă, cred că Executivul se chinuieşte din răsputeri să inducă în eroare românii, după ce USL a câştigat alegerile prin promisiuni populiste. Le recomand călduros guvernanţilor să se ocupe cu adevărat de guvernare, nu să se certe pe ce biruri să mai pună pe spatele oamenilor.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"De ce să plătească toţi românii pentru neregulile preferaţilor domnului Băsescu de la transporturi?"

Dacă fostele minunate guverne ale domnului Băsescu, conduse către cele mai înalte culmi ale dezastrului de către pricepuţii domni Boc şi Ungureanu, ar fi luat toate măsurile necesare pentru o creştere sănătoasă a absorbţiei fondurilor europene şi, mai ales, dacă toate suspiciunile de corupţie ar fi fost temeinic sancţionate de către eficientul DNA - acelaşi DNA care alerga sârguincios electorii, astă-vară, prin satele româneşti -, mă întreb şi vă întreb pe dumneavoastră, domnilor foşti guvernanţi ai PDL, de ce ar mai fi întrerupt Comisia Europeană, numai anul trecut, de la 1 iulie, plăţile către România pentru patru Programe Operaţionale: transport, mediu, creşterea competitivităţii şi regional?

Oare cât de importante au fost pentru foştii miniştri ai transporturilor, garantaţi de domnul Băsescu, acele atât de promise investiţii în drumuri de calitate pentru români, dacă faptele guvernamentale ale acestora au fost transpuse în cele mai slabe şi chiar aflate sub semnul întrebării rezultate?

Aş menţiona aici un exemplu concludent în acest sens: Programul Operaţional pentru Transporturi, care beneficia, pentru exerciţiul financiar 2007-2013, de o alocare de 4,57 miliarde de euro fonduri europene, dintre care au fost rambursaţi efectiv de către Comisia Europeană numai 295 milioane de euro, a avut o rată de absorbţie reală de doar 6,46%. Ba, mai mult decât atât, din cauza neregulilor, dar şi a suspiciunilor de fraudă semnalate de către Comisia Europeană, Programul Operaţional Sectorial Transport a fost suspendat anul trecut! Problemele constatate în auditul CE sunt legate de domeniul achiziţiilor publice, al bunei gestiuni financiare, precum şi de prevenirea şi detectarea fraudei şi a conflictelor de interese.

Până în prezent DNA a confirmat suspiciunea de fraudă doar în cazul tronsonului de autostradă Nădlac-Arad, unde constructorul desemnat a fost Romstrade, firmă controlată de controversatul om de afaceri Nelu Iordache.

Dar după preluarea guvernării de către USL, evaluările făcute de către ministrul de resort semnalează faptul că lucrurile sunt mult mai grave: asupra unui număr de 22 de contracte cu finanţare prin Programul Operaţional Sectorial Transporturi (POS-T) planează suspiciuni de fraudă. Ce este cel mai grav în acest caz, dacă aceste suspiciuni s-ar adeveri, este faptul că România ar putea pierde din nou foarte mulţi bani europeni, aproape 700 milioane euro, bani care ar fi putut contribui în mod substanţial la finanţarea unor proiecte importante de modernizare a infrastructurii, care nu prea au şanse să fie altfel susţinute!

Din păcate, în momentul actual, Uniunea Europeană nu mai finanţează cu niciun euro proiectele aflate în derulare prin POS-T, sumele necesare pentru continuarea acestora fiind asigurate de la bugetul de stat.

Adică toate pagubele comise sub oblăduirea performanţilor miniştri ai domnului Băsescu trebuie acum suportate de către toţi românii, deoarece sancţiunile pe care Comisia Europeană le aplică României trebuie plătite din bugetul de stat, ceea ce înseamnă o presiune suplimentară pentru întreaga construcţie bugetară şi, implicit, şi pentru atingerea ţintei de deficit pe care România şi-a asumat-o în faţa creditorilor internaţionali!

Cu alte cuvinte, performanţa guvernamentală PDL-istă, atât de mult lăudată şi preţuită de către preşedintele Băsescu, lasă în urma sa o notă de plată exagerată, înfiorător de împovărătoare pentru buzunarul românilor.

Domnul Mihai Lupu:

"Modelul liberal de dezvoltare al României"

PNL consideră că România are în acest moment priorităţi care nu mai pot fi tergiversate la nesfârşit, deoarece acestea sunt cu adevărat stringente pentru bunul mers al ţării, al instituţiilor sale, dar şi al economiei!

În acest sens, o reformă constituţională modernă, corectă şi democratică, dar şi o strategie de dezvoltare durabilă, reprezintă principalele deziderate de pe agenda noastră liberală.

Pentru a putea pune capăt definitiv numeroaselor conflicte instituţionale prezidenţiale, guvernamentale, parlamentare etc., care s-au desfăşurat în ultimii opt ani pe scena politică într-un ritm destabilizator şi profund antidemocratic, Partidul Naţional Liberal îşi doreşte, până la sfârşitul acestui an, implementarea unei Constituţii noi, care să reflecte cât mai fidel acel principiu democratic occidental cu privire la faptul că statul este în slujba cetăţeanului, şi nu cetăţeanul în slujba statului.

PNL a început acest demers încă de la modificarea precedentă a Constituţiei, când garantarea proprietăţii a fost introdusă în urma insistenţelor noastre şi a peste 500.000 de cetăţeni, care au semnat, la acea vreme, o iniţiativă liberală în acest sens.

De asemenea, PNL a susţinut în continuare necesitatea reformei constituţionale, o reformă modernă, care să conducă la garantarea efectivă a drepturilor cetăţeanului, dar care să şi asigure eliminarea ambiguităţilor legislative şi buna funcţionare a instituţiilor statului.

Este elocvent faptul că, de-a lungul timpului, PNL a fost considerat un partid care s-a implicat permanent în modernizarea ţării, un partid care a generat dintotdeauna pe scena marilor teme politice idei liberale, programe de dezvoltare şi soluţii adecvate, chiar dacă s-a aflat la guvernare sau chiar dacă a stat în opoziţie.

Noi, liberalii, am rămas în continuare preponderent preocupaţi de modernizarea României, şi acesta este motivul pentru care Congresul PNL a abordat şi această temă. În acest sens, în cadrul Congresului PNL care a avut loc la sfârşitul lunii februarie a.c. a fost validat în unanimitate modelul liberal de dezvoltare 2013-2020, bazat, conform principiilor de bază ale liberalismului, pe stimularea sectorului privat şi implicit pe stimularea investiţiilor, în vederea creării de noi locuri de muncă.

În viziunea PNL, dezvoltarea durabilă este sinonimă cu dezvoltarea unui sector privat puternic, autonom faţă de puterile politice, care să genereze prosperitate în societatea românească şi să dinamizeze inclusiv reformele din sfera sectorului public.

Obiectivul pentru România pe care PNL îl consideră fundamental este regândirea rolului statului în economie. "Statul-jucător" trebuie să devină, în mod necesar, "statul-arbitru" al economiei de piaţă. Este indispensabilă, în acelaşi timp, întărirea rolului statului de garant al drepturilor constituţionale, al echităţii şi al bunei funcţionări a economiei de piaţă.

Noi, liberalii, credem într-un model economic concentrat pe investiţii, pe competitivitate, pe accelerarea absorbţiei fondurilor europene, dar şi pe dezvoltarea infrastructurii şi îmbunătăţirea semnificativă a celor mai importante domenii pentru orice român: educaţia şi sănătatea.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declaraţie privind stabilitatea economică din România"

Ca urmare a stabilităţii politice şi economice datorate venirii Uniunii Social Liberale la guvernare, leul s-a dovedit a fi în ultimele luni cea mai performantă monedă dintre cele ale statelor emergente, ca urmare a interesului arătat de investitori pentru cumpărarea bondurilor româneşti. Conform unui studiu realizat de Bloomberg,leul a avut o creştere de 1,8% anul acesta, clasându-se pe locul al doilea în clasamentul performanţelor înregistrate de monedele naţionale din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, prima clasată fiind moneda naţională a Islandei.

Acest lucru dovedeşte faptul că USL aplică un set coerent de politici macroeconomice menite să susţină mediul de afaceri, să refacă atractivitatea investiţională a României, să conducă la crearea de noi locuri de muncă şi să ofere o evoluţie favorabilă nivelului de trai al populaţiei.

Este o performanţă apreciabilă faptul că leul a reuşit să rămână moneda din UE cu cea mai mare creştere comparativ cu euro. Astfel, în primele două luni ale anului, leul a avut o apreciere de aproximativ 2% în faţa monedei unice europene.

În opinia mea, această evoluţie demonstrează faptul că România devine o forţă economică credibilă pe pieţele internaţionale. Acest aspect va încuraja investitorii străini să vină în România, iar celor existenţi pe piaţa din ţara noastră le va oferi un mediu de afaceri prielnic, în perspectiva continuării activităţii.

Chiar dacă principala ocupaţie a lui Traian Băsescu şi a celor din PDL este să decredibilizeze România la nivel internaţional, rezultatele politicilor economice ale Guvernului Victor Ponta vor reda încrederea pieţelor externe în România. USL a demonstrat, în cele câteva luni de guvernare, că în România se poate realiza o consolidare fiscală echitabilă, sustenabilă. Spre deosebire de guvernul PDL, actuala putere a demonstrat că economia se poate relansa fară a tăia veniturile cetăţenilor.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Consideraţii privind aderarea României la spaţiul Schengen"

În opinia mea, recentele declaraţii ale liderilor PDL cu privire la aderarea României la spaţiul Schengen sunt cel puţin iresponsabile.

Aderarea României la spaţiul Schengen a reprezentat un obiectiv strategic, stabilit după aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Astfel, PDL a avut timp de 4 ani ocazia de a îndeplini condiţiile pentru aderarea ţării noastre. În toată această perioadă instituţiile deconcentrate cu rol important pentru pregătirea din punct de vedere tehnic a României erau conduse de membrii de seamă ai PDL. Dacă domnul Vasile Blaga caută vinovaţi, îi sugerez să o facă în rândul liderilor PDL.

În decembrie 2010, pentru a scuza eşecul Guvernului Boc în privinţa aderării României, reprezentaţi ai PDL declarau că România este nedreptăţită, întrucât i se impun condiţionalităţi suplimentare în comparaţie cu statele care au aderat la 1 ianuarie 2007. Mai mult, ei susţineau că aderarea României ţine de o decizie politică a statelor europene. Acum, aflându-se în opoziţie, aceleaşi persoane susţin că rezerva statelor europene în privinţa acceptării ţării noastre în spaţiul Schengen provine din "atacurile la statul de drept ale USL" şi din lipsa de credibilitate a Guvernului USL faţă de cancelariile occidentale.

Foarte greu vom găsi explicaţii la atacurile liderilor PDL, cu atât mai mult cu cât guvernarea PDL şi preşedintele Traian Băsescu au avut în mod constant ca obiectiv principal izolarea României pe plan extern.

Guvernul USL a făcut eforturi uriaşe în ultima perioadă pentru a reface credibilitatea României. Menţionez în acest caz doar ultimele întrevederi ale premierului Victor Ponta cu actori politici importanţi din UE precum: Helle Thorning-Schmidt, prim-ministru al Regatului Danemarcei, Jean-Marc Ayrault, premierul Republicii Franceze, Werner Faymann, cancelarul austriac. Am încercat să îmi amintesc cu cine s-a întâlnit prim-ministrul Emil Boc în cei 4 ani de mandat. Din nefericire, în afară de întrevederile de la Palatul Cotroceni, cu Traian Băsescu, nu îmi amintesc de alte evenimente similare celor la care a participat Victor Ponta.

Este inutil să mai menţionăm faptul că "atacurile la statul de drept ale USL" au fost închipuiri ale liderilor PDL, temându-se că vor fi lăsaţi fără avantajele puterii.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Dublul discurs al lui Traian Băsescu"

"Olanda poate să spună ce vrea ea. Nu cerem Olandei niciun cec în alb. Ce-i cerem Olandei este să respecte Tratatul de aderare. Deocamdată, Olanda face un abuz fără limite legat de un stat membru. Nu avem în condiţiile de aderare la spaţiul Schengen condiţia MCV. MCV-ul este un alt mecanism destinat justiţiei, şi nu securizării frontierelor. (...) Nu MCV este singura problemă, în condiţiile în care, spre exemplu, portul recunoscut ca fiind principala poartă de intrare a drogurilor în UE este Rotterdam, nu Constanţa şi nu Tulcea". Această declaraţie a fost dată exact acum un an şi două zile şi aparţine preşedintelui Traian Băsescu.

Ce spune acelaşi Traian Băsescu după numai 368 de zile? Iată câteva citate din ieşirea sa publică de ieri: "Oricine citea ultimul raport MCV ar fi făcut un pas înapoi (...) Asta s-a văzut reflectat în raportul MCV din ianuarie. E clar că în zona politică avem probleme, şi obiectivul trebuie să fie constatarea progreselor funcţionării instituţiilor statului de drept şi asumarea corecţiilor în zona politică (...) Dacă reprezentantul nostru va insista pentru decembrie sau septembrie, e o chestiune care ţine de guvern: în cât timp cred că pot adopta corecţiile cerute de MCV".

Este strigătoare la cer o astfel de diferenţă de abordare. Atunci când controla totul în România - în special Guvernul PDL - şi s-a înregistrat al doilea eşec consecutiv pe linie de Schengen, Traian Băsescu ţipa ca din gură de şarpe, dar corect, că aderarea la spaţiul Schengen nu este şi nu trebuie legată de Raportul MCV. Acum, când din motive de ordin politic pe care încă nu le comentez, din cauza nemotivării lor, Germania ameninţă cu un drept de veto, Traian Băsescu inventează criteriul MCV - trec şi peste faptul că raportul MCV din ianuarie a fost elaborat după plângerile şi reclamaţiile mincinoase ale organismelor care îl susţin pe Traian Băsescu. Deci, acum un an de zile era incorectă şi scandaloasă invocarea criteriului MCV, acum este corectă această invocare. Cred că nu mai este un secret pentru nimeni, acesta este modul de a face politică al lui Traian Băsescu. Pentru a-şi distruge adversarii politici apelează la orice, chiar dacă acest orice înseamnă sacrificarea interesului naţional.

Pentru că despre acest lucru este vorba, despre sacrificarea interesului naţional. Traian Băsescu a inventat criteriul MCV încă înainte ca ministrul de interne al Germaniei să-şi anunţe intenţia veto-ului. Pentru că aşa îi cerea interesul. Culmea, cel puţin în interviul din revista Der Spiegel, ministrul de interne al Germaniei nu se referă la criteriul MCV. Iată ce a spus Hans-Peter Friedrich: "Cel mai recent raport anual a înregistrat progrese, dar nu suficiente. Ca şi mai înainte, Bulgaria şi România trebuie să lupte cu hotărâre împotriva corupţiei. Cine îşi procură prin mituire viza ar putea călători în Germania fără controale suplimentare." La acest act punctual de corupţie s-a referit ministrul german, dar aici nu este vorba nici măcar de falsele probleme ridicate de Raportul MCV. Suntem mai mult în faţa unor temeri de favorizare de către unii funcţionari mărunţi a unor cetăţeni din afara UE pentru acordarea de vize de călătorie în Germania. Este o problemă punctuală deci, care nu are nicio legătură cu obsesiile - de fapt arme propagandistice şi de atac la adresa adversarilor politici - lui Traian Băsescu, gen aşa-zisa superimunitate, aşa-zişii miniştri penali, aşa-zisa obstrucţionare a justiţie şi, mai nou, lovitura din CSM, pusă, evident, pe seama zonei politicului, reprezentată de USL. Ca să nu mai vorbesc că tot ieri, Traian Băsescu a mai inventat un concept, cel al potenţialilor corupţi. Probabil, pentru Traian Băsescu, oricine nu face parte din tabăra sa este un potenţial corupt.

În Republica Cehă, Senatul a votat punerea sub acuzare pentru înaltă trădare a preşedintelui ţării - care oricum îşi încheie pe 7 martie mandatul - pentru că a graţiat 7.000 de deţinuţi şi a refuzat numirea unor procurori. Nu ştiu ce prevederi conţine Constituţia Cehiei, dar ceea ce a făcut şi ce face acum Traian Băsescu mi se pare infinit mai grav. Pentru că acţionează împotriva interesului naţional.

Colegii din PDL au pus tunurile pe miniştrii PNL şi PSD care au avut - pe bună dreptate, susţin eu - cuvinte de reproş faţă de atitudinea ministrului de interne german, susţinând că "atacăm Europa".

Nu s-au pronunţat la fel colegii noştri în decembrie 2011, când Traian Băsescu tuna şi fulgera: "Este un abuz al Olandei, şi acum hai s-o discutăm între noi. România are Albiţa, da? Albiţa, un punct de frontieră, să spunem, nu, nu a spus nimeni, dar vă dau eu un exemplu. România are Albiţa, Olanda are Rotterdam, da? Îmi pare rău. Nu Albiţa este poarta de intrare a ţigărilor, a alcoolului, a drogurilor de contrabandă, şi nu România, din neputinţă, a legalizat prostituţia. România continuă să lupte cu prostituţia; nu România, din neputinţă, a legalizat consumul de droguri; România continuă, aşa cum poate ea, să lupte cu consumul de droguri, deci, punct". Oare de ce?

Domnul Octavian Bot:

Anunţul lui Traian Băsescu cu privire la reîntoarcerea sa în politică după sfârşitul mandatului actual, pe lângă faptul că nu surprinde pe nimeni, reprezintă o mare inexactitate. Traian Băsescu nu are de unde să se reîntoarcă, fiindcă el nu a plecat niciodată din politică.

Atunci când a declarat că doreşte să fie un preşedinte-jucător, ne-a anunţat, practic, că el rămâne în politică, chiar dacă Constituţia îi stabilea un alt rol, în afara partidelor. Enunţarea intenţiei de a fi un preşedinte-jucător a fost prima încălcare a Constituţiei de către Traian Băsescu.

El nu a încetat nicio clipă să fie în continuare preşedinte PDL.

Recent, Traian Băsescu, la aflarea deciziei CCR privind neconstituţionalitatea Statutului parlamentarilor, a reacţionat aidoma unui preşedinte de partid pătimaş, exclamând: "Yes!". Era mai potrivit, cred, să fi exclamat "Ies!", atunci când 7,4 milioane de români au votat pentru demiterea sa. Era mai corect să fie spus: "Da, mă supun voinţei poporului, nu vreau să câştig la masa verde, şi Ies de la Cotroceni!"

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Avem oameni, nu handicapaţi"

Li se spune nonşalant handicapaţi.

Întotdeauna, fie cu milă, fie cu teama celui care îşi scuipă în sân, fie cu nepăsarea tipică a omului uşurat că nu are astfel de probleme.

Pentru restul, cei aşa-zis sănătoşi, handicapaţii reprezintă, nu de puţine ori, o parte complet nefolositoare sau inutilă a societăţii.

Cu toţii ştim că există, ştim că oricând am putea deveni şi noi asemenea lor, dar preferăm să ne punem mâna la ochi sau să ignorăm cu bună ştiinţă.

Cu toate acestea, ei există şi fac parte, alături de noi, din societatea în care trăim.

"Corect politic", i-am putea numi persoane cu dizabilităţi.

"Dizabilitate - s.f. stare fizică, psihică sau mentală care limitează unei persoane deplasarea, activitatea, receptarea. • scris şi disabilitate. pl. -ăţi.", conform Dicţionarului explicativ al limbii române.

Însă, dacă observăm realitatea, vom vedea că termenul fie este prea puţin uzitat, fie nu este luat în calcul, fie prea puţin cunoscut.

De ani de zile, s-a "împământenit", din lipsă de sensibilitate sau ignoranţă, termenul de handicapat, devenit marcă nefericită. O ştampilă pe care o aplicăm mult prea rapid şi fără prea multe scrupule.

"Handicap, handicapuri - s. n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. Fig. Greutate, piedică intervenită în munca cuiva. 3. Deficienţă senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane. - Din engl., fr. handicap.

Handicapuri - n. 1) (în competiţiile sportive) Avantaj acordat unui concurent mai slab (pentru a egala şansele de câştig). 2) (în competiţiile sportive) Diferenţă (mare) de puncte dintre echipa învingătoare şi cea învinsă. 3) Piedică în desfăşurarea unei activităţi; dezavantaj. 4) fig. Stare de inferioritate (fizică sau morală). /<engl., fr. handicap", conform Dicţionarului explicativ al limbii române.

Oricum, indiferent de termenul folosit, problema este mai complexă şi nu se rezolvă aşa.

Nimeni nu vrea să transforme realitatea acestor persoane într-un tablou fericit, în culori uşoare şi vesele. În acelaşi timp, consider că ele trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi, precum orice alt cetăţean al acestei ţări şi lumi.

Articolul 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede că: "Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată". Articolul 26 prevede că "Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii", în plus, articolul 21 interzice orice discriminare pe motiv de handicap.

Strategia Europeană 2010-2020 oferă persoanelor cu handicap capacitatea de a se bucura de drepturi depline şi de participarea la viaţa socială şi economică europeană, axându-se pe eliminarea barierelor în opt domenii de acţiune principale: accesibilitate, participare, egalitate, ocuparea forţei de muncă, educaţie şi formare, protecţie socială, sănătate şi acţiune externă.

Din nefericire, în România, pe lângă transformările benefice ale ultimilor 23 de ani, avem, în continuare, obiceiuri şi mentalităţi obtuze, lipsite de corecta informare, de empatie, dar şi de dorinţa de a aduce schimbări bune şi reale.

Trăim excluzând orice considerăm că nu se încadrează în ceea ce am format din prejudecăţi şi discriminare. Am împărţit totul în victime şi călăi. Iar în privinţa persoanelor cu handicap, credem că am rezolvat problema prin a ne face că nu îi vedem sau a-i numi, simplu şi dureros, handicapaţi.

Nu, avem oameni, nu handicapaţi, care trebuie să beneficieze de:

- împărtăşirea valorii fundamentale a respectării, fără discriminare, a drepturilor omului pentru toate persoanele cu handicap din România şi acordarea de şanse egale;

- crearea cadrului legislativ adecvat şi complet pentru integrarea totală în societate a persoanelor cu handicap din România;

- promovarea şi apărarea drepturilor persoanelor cu handicap din România;

- Promovarea pe piaţa muncii a persoanelor cu handicap din România;

În acest sens, anunţ pe această cale lansarea unei campanii permanente care, pe lângă scopurile mai sus enumerate, are drept obiectiv şi educarea, informarea corectă a cetăţenilor români şi schimbarea mentalităţii cu privire la persoanele cu handicap din România.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Problema Schengen: plătim poate şi pentru voturile lui Traian Băsescu şi PDL din Republica Moldova"

Directorul ICR, domnul Andrei Marga a făcut ieri, pentru un site de ştiri, o declaraţie interesantă legată de poziţia pe care o avea Germania în 2012 faţă de aderarea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen.

"Partea germană ne-a transmis, atunci, să fim liniştiţi în ceea ce priveşte admiterea înSchengen. Problemele care mai trebuiau rezolvate erau strict tehnice şi priveau penetrabilitatea frontierei bulgare. Nu pe România sunt reflectoarele. Occidentalii se tem că ar putea penetra frontiera comună, prin Grecia sau Bulgaria, terorişti sau imigranţi din Orient. Acesta este adevăratul lor motiv de îngrijorare".

Această declaraţie a domnului Marga nu trebuie omisă din context, chiar dacă gestul de acum al Germaniei este unul exagerat şi răuvoitor. Şi trebuie coroborată şi cu ce a declarat ministrul de interne german, Hans-Peter Friedrich, care a acuzat numărul ridicat de imigranţi din cele două ţări "sărace" care uzează de asistenţă socială în Germania. Evident, ministrul german de interne a tratat la pachet cele două ţări - România şi Bulgaria - fără să precizeze clar din care provine numărul mai mare de imigranţi care solicită asistenţă socială şi nici originea imigranţilor. Mai ştim că după întrevederea domnului Marga cu ministrul de externe german a avut loc atentatul terorist de la Burgas, au mai fost, tot în Bulgaria, o serie de asasinate de tip mafiot ş.a. Deci, dacă privim din acest punct de vedere, este clar că greutatea cade pe Bulgaria, nu pe România, dar "pachetul" este pachet.

Mi-a atras însă acum atenţia o referire punctuală a ministrului de interne german, Hans-Peter Friedrich: acesta a arătat că rapoartele de ţară au recomandat o creştere a luptei împotriva corupţiei şi a exemplificat concret şi despre ce problemă este vorba - darea de mită pentru obţinerea de vize pentru a ajunge în Germania fără controale suplimentare.

Aici este clar, nu este vorba de cetăţenii români sau bulgari, pentru că ei nu au nevoie de viză pentru a ajunge în Germania. Şi atunci - mă refer acum strict la o situaţie din România - trebuie să privim înapoi la o serie de evenimente. Se ştie, preşedintele Traian Băsescu, pentru a obţine pentru el, dar şi pentru PDL voturi din Republica Moldova, a deschis robinetul acordării cetăţeniei române pentru locuitori din Republica Moldova. Numai că - şi aici domnul fost primar Adriean Videanu ar trebui să ne spună mai multe - s-au acordat cetăţenii şi prin fraudă. Se ştie, pe listele electorale de la alegerile din 2008 s-au descoperit la foarte multe adrese de locuinţe din sectorul 3 (în general case cu două camere sau apartamente de bloc cu două sau trei camere) că acolo locuiau între 150 şi 600 de persoane (într-un apartament) care obţinuseră cetăţenia cu puţin timp înainte. De ordinul miilor era numărul celor proaspăt deveniţi cetăţeni români, dar care, evident, la puţine ore după obţinerea paşaportului românesc, îşi luau zborul, coincidenţă sau nu, cei mai mulţi, spre Germania. La astfel de acte de corupţie sunt convins că s-a referit ministrul de interne german. Şi iată, că - pe lângă interese de ordin politic ale aliaţilor lui Traian Băsescu din Germania - nu-i aşa, eşecul aderării la Schengen trebuie să fie contabilizat în dreptul zonei politice care nu face parte din PPE, deci USL este "clientul perfect" -, există şi un motiv palpabil al intenţiei de veto.

Numai că, în acest caz, de plătit plătesc românii.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Trăim în România anului 2013, stat membru al Uniunii Europene, stat ce trebuie, aşa cum însăşi Constituţia consacră, să îşi respecte şi să îşi susţină cetăţenii! Este dureros că în societatea noastră drepturile persoanelor cu handicap încă nu sunt respectate aşa cum ar trebui, deşi cadrul legal a fost instituit încă din anul 2006 prin adoptarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Au ajuns în atenţia mea, din păcate în număr destul de mare, astfel de cazuri. Doresc, pe această cale, să va atrag atenţia şi dumneavoastră, pentru ca împreună să găsim modalităţile cele mai potrivite de a ajuta aceşti oameni.

Conform ultimului Buletin statistic al Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, realizat la data de 30 septembrie 2012, în evidenţele Autorităţii erau înregistrate 692.390 de persoane cu handicap. Dintre acestea, 115.196 în regiunea Sud-Muntenia, regiune din care fac parte judeţul Prahova, unde sunt înregistrate 36.324 de persoane, şi municipiul Ploieşti, pe care, alături de colegii din judeţ, le reprezentăm.

Aşa cum menţionam, deşi cadrul legal a fost instituit încă din anul 2006, în prezent, prevederile Legii nr. 448/2006 încă nu sunt respectate în totalitate. Scopul acestei legi este acela de a facilita, printre altele, accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun şi staţiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători şi peroanele principalelor staţii, spaţiile de parcare, străzile şi drumurile publice. Conform art. 99 alin. (2), constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor contravenţionale se fac de către personalul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, împuternicit prin ordin al preşedintelui acesteia.

În ciuda faptului că aceste reglementări există de aproape 7 ani şi că în multe cazuri contravenţiile au fost constatate şi s-au aplicat amenzi în cuantumul prevăzut de lege, există în continuare numeroase localităţi în care instituţiile publice nu respectă prevederile legale, iar accesul persoanelor cu handicap la diversele activităţi este încă îngrădit.

Consider că trebuie să facem toate demersurile necesare pentru o mai mare rigurozitate şi sporirea controalelor efectuate de către ANPH, în vederea respectării legii şi a persoanelor cu handicap.

Domnul Petru Movilă:

"Falimentul USL începe de la Iaşi"

Nu a existat, în ultimii doi ani de zile, membru USL care să nu fi promis ceva românilor. Copreşedinţii USL au luat la rând fiecare judeţ al României şi au promis că vor finanţa din bugetul statului cele mai importante proiecte.

Au venit şi la Iaşi, unde au spus DA fiecărui proiect pentru care s-a cerut finanţare.

Ponta, Antonescu, Fenechiu, Vosganian, alături de ceilalţi membri ai USL Iaşi care se gudurau pe lângă aceştia şi pe care astăzi îi avem în sală, au promis finanţarea Aeroportului Internaţional Iaşi, au promis autostrada Iaşi - Târgu Mureş, finalizarea şoselei de centură şi multe alte proiecte de interes major pentru ieşeni.

După aproape opt luni de guvernare, după ce USL a câştigat atât Primăria, cât şi Consiliului Judeţean şi după ce Iaşiul a dat 17 parlamentari USL, toate aceste proiecte au devenit "nesustenabile, inacceptabile, de interes local sau imposibil de finanţat din lipsa fondurilor suficiente la bugetul statului". În schimb, observăm cum în Gorj, unde domnul premier Ponta a câştigat alegerile, se fac şi două şosele de centură.

Falimentul USL va începe de la Iaşi, stimaţi colegi! Ieşenii nu vor uita uşor toate promisiunile, dar şi faptul că această mascaradă populistă şi demagogică i-a lăsat fără proiectele promise pe un ton solemn de către cei care astăzi le prezintă doar scuze sau variante fade de compromis.

Răbdarea ieşenilor este mult prea încercată tot de către un membru USL care se vrea lider de anvergură naţională, care a falimentat un oraş întreg, a îndatorat ieşenii aşa cum nu a mai făcut-o nici un primar până acum şi care a reuşit să îngroape aproape toate societăţile comerciale din subordinea sa.

Iaşiul este un exemplu viu al guvernării celor din USL. De-a lungul mandatelor sale, Gheorghe Nichita a falimentat trei dintre cele mai profitabile societăţi comerciale aflate în subordinea municipalităţii ieşene, CET Iaşi SA, RATP şi Citadin SA, a dus gradul de îndatorare a oraşului aproape de limita maximă admisă de lege, la 27 din 30 la sută, în timp ce Iaşiul este un dezastru unde au fost investite sute de milioane euro care s-au pierdut printre gropi şi asfalt turnat de pe o iarnă pe alta.

Aşa cum arăta acum Iaşiul, aşa va arăta şi România condusă de către majoritatea PSD şi PNL: fără viitor şi fără prea multe speranţe.

Treziţi-vă, stimaţi colegi, ţineţi-vă de promisiunile pe care le-aţi făcut faţă de ieşeni şi faţă de o ţară întreagă şi lăsaţi interesele personale şi de partid la uşa cabinetelor dumneavoastră. Aşa cum Iaşiul are nevoie de sprijin politic, aşa şi fiecare român are nevoie să simtă că România este guvernată, şi nu manipulată.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Mignon versus Corlăţean"

Pe data de25 februarie, preşedintele APCE, Jean-Claude Mignon, s-a adresat Parlamentului României într-o alocuţiune care a început cu evocarea a trei nume sonore: Cioran, Brâncuşi, Ionesco, adevărate punţi de legătura între România şi Franţa, şi, de aici, mai departe, cu întreaga lume.

Următorul paragraf din discursul "typiquement français" al lui Jean-Claude Mignon ne aducea în "climatul de nelinişte" provocat de evenimentele din vara anului 2012, preşedintele APCE exprimând "puternica încredere în maturitatea democraţiei din România", în rolul coabitării pentru climatul politic intern, alături de deziderate precumameliorarea Constituţiei, dispariţia oricărei tentative de intimidare a justiţiei şi lupta împotriva corupţiei, susţinerea unei prese independente.

Jean-Claude Mignon ne-a mai vorbit, stimaţi colegi, despre rolul României în păstrarea stabilităţii în regiune, reamintind faptulcă România a fost printre primele state care au recunoscut independenţaRepublicii Moldova şi că ea militează, încontinuare, pentru stabilitatea în această ţară.

Chestiunea minorităţilor a constituit o axă principală de discuţii,două dintre întrebările formulate de colegii parlamentaripe această temă primind răspunsuri clareşi la obiect. România este unuldintre statele care au permis exprimarea tuturor grupurilor minoritare, iar în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor etnieirome, s-au făcut "progreserapide". "Problema migraţiei nu poate fi tratată doar lanivelul uneisingure ţări", onoarea şi demnitatea fiinţei umane trebuind să ghideze eforturile comune la nivelul Uniunii Europene.

Un alt subiect abordat a fost cel legat de regionalizare şi "modelul francez", despre care Jean-Claude Mignon a declarat că el funcţionează ca urmare a unor specificităţi la carefrancezii ţin foarte mult, de aici suprapunerea structurilor administrative comunale, intercomunale, departamentale şi regionale.

Cât despre aderarea României la spaţiul Schengen, Jean-Claude Mignon a spus răspicat că "L'Union Européenne est favorable ŕ un terme pour Schengen".

La doar câteva zile distanţă, Titus Corlăţean întoarce spatele Europei, în nume propriu sau în numele unui Guvern iresponsabil, care a generat până acum doar conflicte în relaţia cu UE, dar şi cu unele dintre minorităţile care trăiesc pe teritoriul României. Europa aşteaptă ca democraţia să devină o stare de spirit şi în România, noi, sub masca "demnităţii!", stricăm tot ceea ce s-a realizat până acum în integrarea europeană a ţării.

Din păcate, sunt nevoită să afirm că "starea de îngrijorare" din vara anului 2012 persistă, iar acest Guvern cu principii contradictorii va trebui să plăteascăcât de curând, până când răul cel mare nu va fi fost încă făcut.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi - comisia de elită a Camerei Deputaţilor"

Prin activitatea ei, Comisia juridică este una din cele mai prestigioase structuri ale Camerei Deputaţilor. În cadrul şedinţelor desfăşurate pe parcursul anilor, corpul de profesionişti care a alcătuit componenţa comisiei a contribuit la consolidarea sistemului de drept românesc, lăsând declaraţiile politice dincolo de dezbaterile profesionale.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi este cea care a desăvârşit procesul de adoptare a unor iniţiative legislative necesare armonizării cadrului legislativ intern cu legislaţia Uniunii Europene, în vederea definitivării procesului de reformare a justiţiei, în concordanţă cu angajamentele asumate odată cu aderarea la Uniunea Europeană.

Transformările profunde ale societăţii româneşti şi realităţile europene contemporane au reformat ocrotirea unor noi valori socio-morale, culturale, economice, tehnico-ştiinţifice, normele fundamentale de drept civil şi cele de drept penal trebuind să răspundă în egală măsură unor urgenţe decurgând atât din angajamentele asumate de România în cadrul procesului de integrare europeană, cât şi din statutul ţării noastre de stat membru al Uniunii Europene.

Activitatea Comisiei juridice s-a concentrat pe elaborarea legislaţiei privind noul Cod civil, noul Cod de procedură civilă, noul Cod penal şi noul Cod de procedură penală, precum şi legile de punere în aplicare a acestor acte normative deosebit de importante pentru societatea românească.

Dezbaterile din Comisia juridică au dat naştere codurilor mai sus enumerate, care reprezintă o oglindă a unui nou sistem social. Normele pe care le cuprind răspund unor nevoi concrete, tind să vină în întâmpinarea dinamicii vieţii sociale şi necesităţii creşterii calităţii serviciului public.

Domeniile de activitate ale Comisiei juridice vizează în principal avizarea şi dezbaterea pe fond a proiectelor de lege şi propunerilor legislative, probleme de disciplină parlamentară, incompatibilităţi şi imunităţi.

Sunt onorat să fac parte din această comisie pentru al doilea mandat şi sunt convins că activitatea membrilor comisiei va fi una prestigioasă şi de împlinire profesională deplină în această familie a juriştilor de elită.

Domnul Titi Holban:

Camera Deputaţilor va da astăzi un vot pe marginea moţiunii simple depuse de PDL privind situaţia Combinatului Oltchim de la Râmnicu Vâlcea. Este un bun prilej pentru a afla adevărul despre starea gravă în care se află acest combinat, despre ce s-a întâmplat cu adevărat acolo şi care sunt principalii responsabili pentru această situaţie.

Totuşi, nu aş fi crezut că, după dezastrul provocat românilor şi României în perioada 2009-2011, PDL va mai îndrăzni, atât de repede, să iniţieze vreun demers în care să vorbească despre companiile de stat, despre economia românească în general şi să deplângă starea salariaţilor de la stat sau din privat.

Revenind la moţiune, din analiza textului reiese caracterul ei demagogic, care priveşte mai degrabă guvernarea PDL. Adevărul este că Oltchim a ajuns într-o situaţie dramatică pentru că cei de la PDL nu au făcut nimic în ultimii ani pentru a ajuta combinatul. PDL a controlat şi a încurajat atât managementul defectuos, cât şi mafia care a căpuşat acest combinat.

Un alt motiv îl reprezintă necorelarea totală dintre evoluţia salariilor şi evoluţia veniturilor, în condiţiile în care în toţi aceşti ani, în mod constant, Oltchim a înregistrat pierderi. De asemenea, strategia de marketing a fost falimentară, fiind agreate relaţii între furnizorii de materie primă care erau în acelaşi timp şi clienţi. Din această cauză nu au putut fi asigurate fluxurile curente de bani, iar Oltchim a făcut în permanenţă datorii. Această strategie nu a fost doar greşită, ci şi îndoielnică din punct de vedere moral şi etic, aşa cum este şi gestul PDL de a depune o moţiune pe acest subiect.

Evoluţia Oltchim este foarte importantă pentru Guvernul USL, care acţionează responsabil pe toate fronturile, conştient de faptul că rezolvarea cu succes a situaţiei Oltchim va reprezenta un semnal de seriozitate, consistenţă şi stabilitate pentru mediul de afaceri, dar şi pentru consolidarea economiei româneşti.

În prezent, Guvernul USL acţionează pentru identificarea contractelor care au căpuşat Oltchim, măsură finalizată în baza legii insolvenţei. De asemenea, vor fi identificare persoanele vinovate de cauzarea insolvenţei combinatului.

În acelaşi timp, vor continua negocierile cu sindicatele pentru găsirea unei formule de optimizare a salariilor cu veniturile Oltchim, dar şi negocierile pe o serie de contracte cu furnizori esenţiali. Totodată, Guvernul discută cu băncile pentru asigurarea unei finanţări rezonabile a combinatului.

Acordarea ajutorului de salvare în cazul Oltchim este singura soluţie aplicabilă imediat, dată fiind situaţia critică în care se află compania şi implicaţiile majore pe care le generează, în principal în plan social.

Ca atare, punând în oglindă dezastrul provocat de fosta guvernare PDL, cu măsurile şi eforturile actualului Guvern de a salva combinatul şi slujbele oamenilor de acolo, avem şi răspunsul la moţiunea de azi.

Grupul parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor va vota categoric împotriva acestui demers populist, care ascunde de fapt incompetenţa iniţiatorilor de a aborda, realist şi cu soluţii, soarta Oltchimului în perioada în care au guvernat România.

Domnul Valeriu-Andrei Steriu:

"În apărarea producătorilor români de carne, după scandalul cărnii de cal. Dreptatea înseamnă şi compensaţii financiare de la UE"

Vreau să atrag atenţia, de la înalta tribună a Camerei Deputaţilor, asupra unui risc major atât pentru agricultura românească, cât şi pentru economia românească. Acest risc ţine de adoptarea unei atitudini prea docile şi prea conciliante în ceea ce este cel mai important scandal care a afectat industria alimentară românească în ultimii 10 ani: scandalul cărnii de cal.

România nu este, nu a fost şi cel mai probabil că nu va fi singura ţară europeană a cărei reputaţie în industria alimentară a fost afectată pe nedrept. Dar asta nu înseamnă în niciun fel că trebuie să fie singura ţară europeană care acceptă această terfelire a reputaţiei producătorilor săi stând cu mâinile în sân, uitând şi, mai ales, iertând.

Guvernul României a făcut bine atunci când a reacţionat prompt şi hotărât, încă de la începutul scandalului, arătând că nu producătorii români de carne sunt vinovaţi şi că nu spre ţara noastră trebuie să se îndrepte degetele acuzatorilor. Însă trebuie să facem acum următorul pas, trebuie să obţinem reparaţii pentru producătorii care au avut de suferit şi trebuie să cerem cu voce fermă şi cu pumnul strâns compensaţii, pentru că renumele producătorilor români a fost afectat.

Trebuie să luăm măsuri acum, în special şi cu precădere prin obţinerea de compensaţii pentru producătorii români, pentru a stinge acest foc înainte ca el să apuce să scape de sub control. Pentru că trebuie spus cât se poate de clar: acest scandal loveşte exportul român tocmai acum, când exportul de produse agricole aproape egalase importul de produse agricole, ceea ce pentru România, ca ţară, însemna un avantaj competitiv important, mai ales în actualul context economic european.

Precedente există şi ele s-au arătat eficiente. În urmă cu aproximativ doi ani de zile, un număr de cetăţeni germani mureau în urma unei infecţii cu bacteria E.coli, infecţie care a fost pusă la început pe seama castraveţilor spanioli. Deşi ulterior, exact ca şi în cazul scandalului cărnii de cal, s-a dovedit că acuzaţiile iniţiale au fost nefondate şi că, în acest caz, nu castraveţii spanioli au fost sursa de E.coli, pentru industria de specialitate din Spania a fost prea târziu. Spaniolii au înregistrat pierderi de 200 de milioane de euro pe săptămână, exporturile de castraveţi şi chiar şi de fructe au fost îngheţate şi peste 550 de locuri de muncă au fost pierdute la câteva luni de la izbucnirea scandalului.

"Trebuie să găsim o soluţie europeană la o problemă europeană!", spunea, în 2011, Rosa Aguilar, ministrul spaniol al agriculturii, citată de Agenţia "France Pressse". Iar soluţia europeană pe care au găsit-o spaniolii a fost solicitarea de la Uniunea Europeană a unor compensaţii în valoare de 80 de milioane de euro, sumă din care au primit 71 de milioane de euro. În tot acest context, la un moment dat Uniunea Europeană a luat în calcul mărirea fondului de compensare pentru scandalul castraveţilor, urmând să se ajungă la 227 de milioane de euro, pentru ca toate ţările care au cerut compensare să fie despăgubite la 100% din valoarea solicitată.

Acesta este un exemplu prefect despre ce înseamnă să îţi iei în serios rolul de stat membru al Uniunii Europene. Atunci când se comite o nedreptate împotriva producătorilor dintr-un stat membru, este obligaţia, nu doar datoria, reprezentanţilor acelui stat să solicite nu doar repararea reputaţiei afectate, dar şi daune pentru prejudiciile aduse.

Ţinând cont de faptul că România are un ministru al agriculturii tânăr şi bine informat atât cu practicile europene, cât şi cu mecanismele europene, şi ţinând mai ales cont de faptul că România este statul care a oferit comisarul european al agriculturii în această Comisie Europeană, cred că trebuie de urgenţă demararea procedurilor necesare pentru oferirea de compensaţii pentru producătorii români de carne care au avut de suferit în urma acestui scandal.

Procedura pentru alocarea acestor despăgubiri nu este extrem de complicată, pentru că fondurile sunt administrate de Direcţia Generală AGRI, ceea ce înseamnă că soarta producătorilor români de carne stă în mâinile comisarului Cioloş şi, fireşte, a ministrului agriculturii, care este cel care trebuie să demareze acest proces.

Producătorii români de carne au investit în tehnologii noi, tocmai pentru a deveni competitivi pe o piaţă comună, unde multe state vestice au deja o poziţie consolidată pe piaţă.

Producătorii români de carne sunt responsabili de cea mai importantă contribuţie la sectorul alimentaţiei publice, în valoare de peste 1,3 miliarde de euro, în condiţiile în care întreg sectorul alimentaţiei publice produce 9 miliarde de euro. Primii 10 jucători din acest sector sunt responsabili pentru peste 13.000 de locuri de muncă directe şi multe alte locuri de muncă indirecte, venite pe orizontala economiei.

Şi ca şi cum aceste lucruri nu ar fi suficiente, producătorii români se confruntă cu probleme şi pe piaţa internă, în condiţiile în care, potrivit spuselor reprezentanţilor lor, cea mai mare parte din carnea care ajunge în România prin import intră fără TVA.

În aceste condiţii dificile pe piaţa internă, într-un climat economic care până acum le-a fost profund ostil, confruntaţi cu politici economice dezastruoase pentru acest sector, precum majorarea TVA şi tăierea salariilor, producătorii români de carne sunt acum vânaţi în Europa şi arătaţi cu degetul în spaţiul european pentru o vină care nu este a lor, aşa cum şi în ţară, atunci când sunt probleme cu carnea, de cele mai multe ori este vina comercianţilor, care nu păstrează şi nu vând carnea în condiţii corecte, şi nu a producătorilor, a căror treabă s-a terminat atunci când camionul părăseşte poarta fabricii.

Cunosc prea bine toate aceste aspecte ale industriei alimentare ca să nu mă gândesc însă că tot acest scandal a fost, totuşi, de folos. Însă el a fost de folos tocmai celor care, presaţi la rândul lor de criza financiară, caută să pună mâna pe cât mai mult din piaţa europeană, fiind perfect dispuşi ca în această bătălie să calce în picioare producătorii români de carne. Mass-media românească relatează deja faptul că în anumite părţi ale Europei se caută o concentrare a pieţei cărnii, ceea ce contravine în mod evident principiului pieţei unice.

Pentru că, vedeţi dumneavoastră, până nu cu mulţi ani în urmă, România exporta doar animale vii, iar abatorizarea, producţia şi întregul lanţ de procese de prelucrare se făcea direct în străinătate. Profitabil pentru ei, că puteau să cumpere animale nu foarte scumpe dintr-o ţară care fusese ferită de scandalul "vacii nebune" şi care nu avusese nicio problemă majoră, mai puţin profitabil însă pentru fermierii români, care nu prea aveau de ales, şi erau obligaţi să-şi vândă cirezile sau turmele la preţuri mult mai mici, în raport cu cele vestice. Acum, că România începe să trimită în Europa produsele abatorizate, atacul vine exact de acolo de unde începusem să avem competitivitate şi valoare adăugată, în urma investiţiilor şi anilor de pregătire ai producătorilor români, care au cheltuit timp, energie bani aşteptând să intre pe piaţa europeană unică.

În tot acest context, producătorii români au nevoie ca de partea lor să fie tot lobbyul românesc care-i poate susţine, de la ministerul agriculturii până la comisarul european pentru agricultură. În lipsa acestui lobby, în lipsa acestei susţineri, în lipsa acestui sprijin legal şi legitim, nu ne putem aştepta decât la dezintegrarea, încet, dar sigur, a acestui sector al industriei alimentare. Cel mai grav însă este că acest lucru se va întâmpla fără nicio vină a vreunui producător român, însă sub privirile pasive ale tuturor decidenţilor români.

Este adevărat, acest scandal s-a referit în principal la carnea de cal, şi poate se vor găsi unii care să spună că poate nu exportăm atât de multă de carne de cal, deci impactul nu e atât de mare, şi cei ca mine, care trag aceste semnal de alarmă, fac o furtună într-un pahar cu apă. Acestora şi tuturor celor care împărtăşesc această gândire le spun că nu doar producătorii de carne de cal sunt afectaţi. Vor suferi, prin decredibilizare, şi producătorii de carne de porc şi producătorii de carne de păsare. Producătorii de carne de vită sunt deja afectaţi de acest scandal şi încă nu ştim pe deplin care este amploarea pagubei lor.

Este cât se poate de clar şi este cât se poate de important ca de această dată, în acest pseudoscandal în care românii nu sunt decât victime şi vinovaţii de serviciu, să mergem pe urmele ministrului spaniol al agriculturii: "Avem nevoie de o soluţie europeană la o problemă europeană!"

Această soluţie constă în despăgubiri serioase, de ordinul zecilor de milioane de euro, pentru industria alimentară românească!

Am încredere în faptul că atât ministrul Daniel Constantin, cât şi comisarul Dacian Cioloş, doi profesionişti români pe care îi cunosc bine şi pe care-i apreciez atât pentru cunoştinţele lor, dar mai ales pentru profesionalismul lor şi pentru că sunt convins că înţeleg că rolul lor este să sprijine şi să apere şi agricultura românească, am încredere, deci, că aceşti doi înalţi demnitari vor fi receptivi la apelul meu şi vor demara paşii necesari pentru ca aceste compensaţii să se transforme în realitate.

Iar datoria noastră, ca parlamentari aleşi în Parlamentul României, este să veghem ca acest lucru să se întâmple, pentru ca românii care ne-au votat şi ne-au acordat încredere să vadă că demnitarii români se luptă pentru binele unor producători români care creează locuri de muncă, aici, în ţară.

Domnul Vasile Gudu:

"Liber-schimbismul transatlantic"

De la discursul privind instituirea unei zone americano-europene a liberului schimb a început să se discute mult, nu doar despre muşchiuleţ de cal, ci şi despre virtuţile şi păcatele sugestiei lui Obama.

Dat fiind actualul scandal al cărnii de cal, s-au găsit unii europeni să-şi manifeste pe dată lipsa de exuberanţă. Unii s-au repezit să afirme că nu ne trebuie în nici un caz alimentele genetic manipulate ale americanilor. Alţii au replicat că, dacă am ajuns, iată, să mâncăm carne de cal dată drept "muşchiuleţ de vită", de ce să ne mai fie frică de infecţiile agroalimentare de peste ocean.

La stânga şi extrema dreaptă a spectrului politic au început instantaneu să se agite obişnuiţii ideologi antiatlantici. Şi-au reluat rapid predilecta îndeletnicire a gâdilării reflexelor antiamericane ale unei populaţii europene obişnuite cu flancări sociale, căreia marxiştii de toate nuanţele îi induc de ani buni teama de prea mult liberalism. Precum şi teama de concurenţa americană în domenii ca serviciile, agricultura şi tehnologia de vârf.

Observatorii mai serioşi s-au apucat totuşi să întoarcă pe toate feţele prezumtivele avantaje şi dezavantaje ale eliminării barierelor vamale din raporturile comerciale transatlantice.

Din analizele comentatorilor de centru-dreapta s-a vădit incontestabil dominantă jumătatea plină a paharului. Cea în care se găsesc "milioanele de locuri de muncă susţinute de comerţul transatlantic liber" evocate de preşedintele Obama în Discursul său asupra Stării Naţiunii la inaugurarea celui de-al doilea mandat.

Anunţarea oficială a lansării negocierilor americano-europene privind crearea "celei mai ample zone a liberului schimb din lume" poate fi o soluţie salutară. Crearea acestei zone ar fi, concomitent, cel mai ieftin pachet de măsuri menite să relanseze economiile, atât americană, cât şi cea europeană, într-un moment de criză şi de recesiune.

La Washington, preşedintele Barack Obama a alarmat considerabil opoziţia republicană, din cauza pronunţatului viraj spre stânga. În mod vădit, preşedintele american caută aliaţi de stânga într-o Europă care se complace de multă vreme într-o furioasă retorică anticapitalistă, cerând, de pildă, punerea în zgardă a burselor, a băncilor şi a pieţelor, prin taxa pe tranzacţii financiare.

La rândul ei, Europa îl iubeşte pe Obama cu aceeaşi intensitate cu care i-a detestat cândva pe preşedinţii Reagan şi Bush. Această iubire împărtăşită şi de elita de stânga de peste ocean e rezultatul crizei zonei euro, iscate de lipsa de competitivitate a Europei şi a declinului Americii, a retragerii din lume a superputerii. E consecinţa fricii şi a fugii din faţa pericolului tot mai acut reprezentat de ameninţările globale din China, Rusia şi lumea fanatismelor de sorginte islamistă.

Ideea creării zonei transatlantice a liberului schimb nu e nici nouă, nici utopică. Dar fezabilă n-a devenit decât din cauza degringoladei occidentului. Rămâne de sperat că, odată în practică, va repune vestul pe picioare.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Criza din agricultura românească"

Toţi cunoaştem potenţialul agricol valoros al ţării noastre, dar, în cei 23 de ani de restructurare economică, preocupările pentru agricultura românească şi pentru investiţii au cam fost lăsate de izbelişte. Poţi prospera doar dacă ştii să valorifici acest potenţial agricol, folosind în primul rând fondurile europene, oportunităţile oferite de piaţa Uniunii Europene, dar şi resursele interne.

Agricultorii români se confruntă cu numeroase probleme, şi aici mă refer la neacordarea subvenţiei la motorină pe trimestrul 3 al anului 2012, tergiversarea Legii laptelui, care duce implicit la pierderea fondurilor europene, blocarea funcţionării Camerelor Agricole, dubla impozitare a fermierilor, prin măsurile fiscale adoptate de Guvernul Ponta la acest început de an, lipsa strategiilor privind agricultura şi mecanizarea agriculturii, slaba implicare a sistemului bancar în acordarea de credite cu dobânzi rezonabile pentru investiţii în domeniul agricol, dar şi lipsa pieţelor structurate şi dinamice pentru produsele agricole. La acestea se adaugă şi scăderea pieţei agricole româneşti faţă de anul trecut, cauzată de seceta prelungită din 2012, care a condus la pierderi semnificative pentru agricultori.

Fiscalizarea, organizarea fermierilor, comasarea terenurilor, colectarea şi comercializarea producţiei sunt alte mari probleme cu care aceştia se confruntă. Aşadar, trebuie rapid găsite soluţii, strategii mai bine ţintite pe dezvoltarea rurală, o reformă cât mai eficientă în simplificarea modului în care se acordă plăţile directe, mai ales pentru micii fermieri, dar şi pentru tinerii fermieri care doresc să-şi continue activitatea în acest domeniu, ei fiind o categorie importantă de beneficiari ai fondurilor europene pentru dezvoltare rurală.

Europa doreşte să se rezolve toate carenţele din domeniul cercetării şi dezvoltării din agricultură, prin creşterea competitivităţii şi a competenţei în agricultură, prin susţinerea financiară a agricultorilor, dar trebuie să vrem să ne implicăm şi noi în acest lucru. Numai o agricultură performantă asigură securitatea aprovizionării cu produse agricole.

Domnul Vasile Mocanu:

"O şansă pentru tinerii valoroşi"

Despre olimpici, noi, românii, am vorbit întotdeauna cu mare respect şi cu mare drag. Sunt mulţi, sunt talentaţi şi reprezintă garanţia că învăţământul românesc poate fi unul de calitate. Că poate fi de viitor!

Iaşiul este unul dintre oraşele României care oferă în fiecare an zeci de olimpici internaţionali. Panoplia premiilor este impresionantă, elevii ieşeni putându-se lăuda cu reuşite extraordinare la toate olimpiadele internaţionale, de la matematică şi fizică, până la informatică.

Ştim însă cu toţii că aceşti tineri foarte valoroşi părăsesc România imediat ce au această posibilitate. Încă din liceu sunt curtaţi de universităţi celebre din Europa şi Statele Unite. Aşa cum o spun chiar ei, motivele care îi fac să plece sunt excelenţa academică incontestabilă, sistemul flexibil de învăţare şi faptul că, încă din timpul facultăţii, studenţilor li se oferă numeroase oportunităţi de dezvoltare personală. A lucra în mari proiecte de cercetare reprezintă doar una dintre acestea.

Din păcate, deşi cei mai mulţi olimpici spun că iau în calcul o eventuală întoarcere în România după finalizarea studiilor, aproape niciodată nu mai revin în ţara natală. Şi iată cum, an de an, România pierde o resursă de o valoare incontestabilă!

Ce e de făcut?

Sunt convins că e timpul ca statul român, guvernul, să ia serios în considerare introducerea grabnică a unui set specific de măsuri pentru protejarea acestei bogăţii naţionale. Olimpicii trebuie motivaţi să rămână în ţară. De aceea, trebuie să li se ofere anumite pachete de beneficii încă din liceu, care să continue în timpul facultăţii, dar mai ales după absolvire!

Oamenii valoroşi trebuie să reprezinte viitorul României!

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"PDL şi (in)decenţa discursului public"

Consistenţa unui mesaj public suferă modificări în funcţie de caracteristicile şi background-ul celui desemnat să livreze conţinutul. Comunicarea politică nu face excepţie. Ba, dimpotrivă, aş spune că reflectoarele aruncate în arena acestui spaţiu obligă cu atât mai mult. Altfel spus, înainte de a deschide gura trebuie să ai deplina înţelegere a ceea ce reprezinţi, a ceea ce însemni sau ai însemnat în conştiinţa publică, a modului în care ai modificat structural vieţile oamenilor prin deciziile tale de-a lungul timpului. Corecte sau nu, juste sau abuzive, eficiente sau inutile, acţiunile politice - în special cele din zona puterii - lasă urme. Pe mulajul acestor urme acţionezi mai departe, calibrând discursul în funcţie de bagajul pe care-l porţi.

Toată filosofia de mai sus depinde în mod fundamental de onestitatea şi decenţa pe care o oferi activităţii politice. Şi mi-aş dori ca reprezentanţii din zona actualei opoziţii parlamentare să înţeleagă dimensiunea acestui adevăr înainte de a compromite definitiv dialogul cu majoritatea şi înainte de a coborî sub nivelul ridicolului consacrat la nivelul Partidului Democrat Liberal.

Eu pot să înţeleg critica obiectivă, pot să înţeleg accentele mai dure şi chiar o anume degajare de responsabilitate în afirmaţii atunci când lupţi din băncile opoziţiei. Dar asta nu include manipularea fără scrupule, agresivitatea impertinentă şi isteria televizată. Cu atât mai mult cu cât zonele în care-ţi trimiţi artileria sunt tocmai acelea pe care le-ai exploatat cu nesaţ până de curând, fără să-ţi pese dacă ai trecut bariera legalităţii, corectitudinii şi decenţei generale.

Trag acest semnal de alarmă pentru că am urmărit discursul Partidului Democrat Liberal pe subiecte ce ţin de legislativ şi executiv şi nu pot să nu constat că abandonul trecutului recent s-a instalat în minţile tuturor liderilor democrat-liberali. Altfel cum ar avea tupeul să reclame încălcarea procedurilor parlamentare tocmai aceia care au anulat orice cutumă, orice regulă de parcurs legislativ?! Altfel cum ar avea neruşinarea să ne predice respectul pentru instituţie tocmai cei care au pătat iremediabil imaginea Parlamentului, folosindu-l drept preşul abuzurilor din ultimii 4 ani?! Altfel cum ne-ar putea urechea tocmai aceia care, până de curând, sub acoperişul aroganţei totale, ne trimiteau la plimbare atunci când reclamam abateri grave de la cursul procedural firesc?! Nu pare din alt film atitudinea de acum a domnilor Blaga, Toader, şi doamnelor Udrea, Anastase?! Chiar aşa, mă întreb cum a putut avea PDL indecenţa de a o trimite tocmai pe fosta preşedintă a Camerei să ne ţină lecţii despre respectul faţă de pensionari?! Nu înseamnă asta, în modul cel mai concret cu putinţă, un abandon de neacceptat al trecutului din urmă cu puţine luni?

Sper şi mă aştept ca toate aceste încercări să nu fie decât simple derapaje de traseu ale mandatului 2012-2016. Pentru că, repet ce-am spus şi cu alte ocazii, firul compromiterii totale a Partidului Democrat Liberal a devenit extrem, extrem de subţire. Şi sunt convins că nu mai poate suporta greutatea hâdă a altor episoade de iresponsabilitate şi manipulare din partea aceloraşi eroi trişti ai demagogiei.

Domnul Ion Stan:

"Numai Parlamentul poate fi garantul Constituţiei, al independenţei justiţiei, presei, Agenţiei Naţionale de Integritate şi serviciilor de informaţii"

Starea de profundă dereglementare a întregului sistem instituţional al domeniului securităţii naţionale şi activităţii serviciilor de informaţii, a căror activitate secretă este, în absenţa unei legislaţii actualizate şi predictibile, o permanentă sursă de intruziuni abuzive în viaţa intimă şi privată a cetăţenilor, o ameninţare gravă la adresa drepturilor şi libertăţilor fundamentale, un pericol real pentru democraţie, continuă să fie acceptată de întreaga clasă politică, în pofida evidenţei că autorităţile publice de securitate şi apărare naţională, ordine publică şi siguranţă civică sunt conduse, organizate şi funcţionează în contextul politic al unor legi din anii 1991-1992.

Zeci de mii de interceptări ale convorbirilor telefonice în aşa-zisul temei al securităţii naţionale sunt ilegale. Nu mai puţin de şapte legi permit declarativ interceptarea comunicaţiilor, dar nu există o lege care să reglementeze regimul activităţilor de interceptare şi protecţia informaţiilor privind persoanele interceptate ca legături ale suspecţilor, fără a face obiectul autorizărilor de interceptare. În perioada 1980-1988, potrivit cercetătorilor arhivelor securităţii, s-au aprobat 1310 de interceptări şi 123 de filaje.

Potrivit datelor comunicate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numărul de interceptări telefonice, dar şi de înregistrări ambientale a crescut de la an la an. ÎCCJ a emis, în perioada 2005 - 1 noiembrie 2010, un număr de 13.932 mandate de interceptare în baza legii siguranţei naţionale (anul 2005 - 1554; anul 2006 - 2.392; anul 2007 - 1.985; anul 2008 - 2.225; anul 2009 - 3.011; 1 ianuarie-1 noiembrie 2010 - 2.765). În anii 2010-2011, dacă avem în vedere ultimele date oficiale, media anuală a fost dublată. Concluzia care se impune de la sine este că în fiecare an luat în parte s-au realizat mai multe interceptări decât a efectuat securitatea în nouă ani!

Anterior, între anii 1991 şi 2004, mandatele au fost emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu mai multă largheţe. Acceptând, totuşi, media anuală a perioadei de după 2004, rezultă minimum alte 30.000 de mandate (dar, mai exact, cu ceva peste 38.000). Dacă la fiecare dintre aceste mandate luăm în calcul agenda convorbirilor şi legăturilor telefonice zilnice ale persoanelor interceptate, vor rezulta lesne peste un milion de persoane şi informaţiile aferente.

Cunosc toate aceste persoane că au fost interceptate, expres sau incidental? Au ele posibilitatea să constate ce informaţii au fost prelucrate, ce circuit au urmat, cine le-a accesat şi împotriva cui să se îndrepte pentru eventualele divulgări ori utilizări, fără consimţământ, ale datelor privind viaţa lor intimă, familială sau privată? Dar dacă le-a fost violat secretul economic al afacerilor şi au fost trimişi în faliment?!

Absenţa unei legi a regimului interceptărilor care să instituie proceduri şi garanţii de prelucrare securizată a informaţiilor, anonimizare a persoanelor fără legătură cu obiectul detaliat al mandatului, absenţa regulilor de ordonare şi păstrare a suportului informaţiilor rezultate din interceptări, abuzul parchetelor de a nu cerceta scurgerile de informaţii cu caracter infracţional, nerespectarea confidenţialităţii instrucţiei penale şi multe alte situaţii pentru care legea nu este predictilă se constituie în tot atâtea premise de atentate la adresa libertăţii persoanei.

Mandatele emise în temeiul art. 13 al Legii nr. 14/1992 privind securitatea naţională între 26 iulie 1991 şi 25 noiembrie 2004 au autorizat interceptările fără respectarea cerinţei de fond a însuşi textului de lege menţionat, care trimitea la respectarea prevederilor Codului de procedură penală, inoperante în cazurile actelor de obţinere a informaţiilor prin operaţiuni tehnice, deoarece serviciile de informaţii nu sunt îndrituite a efectua acte procedurale.

Modificările Codului de procedură penală din anul 2004 şi o decizie a Curţii Constituţionale au făcut inoperante dispoziţiile legii siguranţei naţionale referitoare la interceptări.

Faţă de situaţia creată, dispoziţiile respective au fost translatate în art. 20 al Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului. Reglementarea total atipică, mai corect spus, lipsa de reglementare a regimului interceptării comunicaţiilor, dar şi a altor operaţiuni de culegere de informaţii care implică intruziunea în drepturile şi libertăţile fundamentale, viaţa intimă, familială şi privată a persoanei au creat posibilitatea ca "toată lumea să spioneze pe toată lumea", dar niciodată să nu se ştie cine răspunde de violarea Titlului II al Constituţiei României ("Drepturile şi libertăţile şi îndatoririle fundamentale") şi a Capitolului II din Titlul II al Codului penal ("Infracţiuni contra libertăţii persoanei").

Crearea şi utilizarea ofiţerilor acoperiţi este doar o posibilitate enunţată, fără a fi reglementată legal. Consecinţa absenţei cadrului legal de stabilire a situaţiilor, condiţiilor şi limitelor utilizării ofiţerilor acoperiţi a condus la abuzuri incredibile, cu consecinţe negative dintre cele mai grave asupra independenţei justiţiei, a libertăţii presei, liberei iniţiative în afaceri, funcţionării democratice a partidelor şi chiar a puterii legislative.

Dacă nu se va pune capăt dereglementării şi dezordinii în chestiunea operaţiunilor sub acoperire, nu va trece prea mult timp până se va pune problema ca unele instituţii să fie eliberate de sub ocupaţia "serviciilor specializate" şi infiltrate cu profesioniştii de care este nevoie pentru funcţionarea lor doar în temeiul legii.

Serviciile specializate exercită presiunii asupra justiţiei prin sistemul informării strict secrete rezervate şi special dedicate anumitor cauze.

Afirmaţiile publice ale judecătorului Adrian Neacşu privind imixtiunea "serviciilor specializate" în activitatea Consiliului Superior al Magistraturii vin să ne confirme o situaţie explozivă.

Cum în cauzele penale bazate pe înscenări şi folosirea ilegală a agenţilor provocatori nu există o instrucţie penală conformă rigorilor procedurale, nu există nici mijloace de probă realizate cu respectarea legii. Dosarele unor astfel de cauze, în mod firesc, ar trebui restituite Parchetului.

Mijloacele de probă lipsă din dosarele regizate sunt suplinite cu note "strict secrete" ale "serviciilor specializate", care nu sunt piese ale dosarelor şi nu sunt puse şi la dispoziţia tuturor părţilor din proces

Notele "strict secrete" după care se judecă sunt de mai multe categorii:

1 - note cu informaţii obţinute în secret şi care nu au întrunit calitatea, cerinţele şi condiţiile prevăzute de lege pentru a putea fi realizate mijloacele de probă;

2 - note cu informaţii în totalitate ori în parte false, prin care inculpaţilor li se pune în sarcină acuzaţii extrem de grave, cel mai adesea imposibil de dovedit, dar puse pe seama unor surse secrete imbatabile, fără excepţie interceptări fără elemente de verificabilitate. Aceste note pun o mare presiune asupra magistraţilor. Conform notelor, ei au în faţă un infractor extrem de abil, de regulă manipulat de foşti securişti odioşi de rang înalt, susţinut de servicii străine inamice, cu conturi şi averi ascunse, realizate pe seama afacerilor veroase cu şeici şi emiri, chiar cu Emirul Dubaiului, că tot este acesta o destinaţie preferată...

3 - note de evaluare psiho-comportamentală a inculpatului, pentru a facilita dominarea sa şi a-l timora în timpul interogatoriului şi al confruntării.

4 - note prin care se conduce procesul penal, fiind livrate scenariul, regia şi elementele de tactică ale anchetei.

Asemenea presiuni diabolice, perverse şi inimaginabile puse pe justiţie nu sunt menţionate în Raportul privind Mecanismul de Verificare şi Control. Nimeni nu s-a dus să se plângă pe afară că a fost şantajat cu dovezile propriilor slăbiciuni şi că, între compromitere şi acceptarea pactului cu Diavolul, a ales să-şi vândă conştiinţa profesională, să încalce legea, să pronunţe sentinţe de condamnare în absenta vinovăţiei, fiindcă onoarea pe care şi-a pătat-o este mai presus de valoarea supremă a libertăţii omului.

Când partidele şi Parlamentul se vor elibera de sub ocupaţia ocultă şi vor reforma juridic şi instituţional domeniul activităţii serviciilor secrete, cetăţenilor României li se va garanta supremaţia Constituţiei şi a legilor, independenţa justiţiei, integritatea Agenţiei Naţionale de Integritate şi neutralitatea politică a autorităţilor publice de securitate naţională.

Domnul Cornel Itu:

"Dreptul de folosire a limbii maghiare în administraţia locală nu înseamnă a nu şti româneşte"

Cu câteva zile în urmă, am avut prilejul să citesc poziţia publică a preşedintelui UDMR, Kelemen Hunor, cu privire la consfinţirea prin legi a drepturilor lingvistice.

Înaintea oricăror comentarii permiteţi-mi să vă spun o poveste adevărată.

Într-o zi o doamnă mai în vârstă însoţită de un domn se aflau la ghişeul unei bănci din Bucureşti. Funcţionara băncii a identificat persoana feminină ca fiind cetăţean român, singura cu acces la produsul bancar pentru care se solicitau operaţiuni. Conform regulamentului bancar de păstrare a confidenţialităţii operaţiunilor bancare, funcţionara l-a poftit pe bărbat să păstreze distanţa regulamentară. Clienta, fără să înţeleagă ce se întâmplă, a rămas dezorientată în faţa ghişeului. Abia atunci funcţionara băncii a înţeles că doamna în cauză nu ştie româneşte, iar domnul o însoţea pe post de translator, clienta ei fiind cetăţean român de etnie maghiară. Operaţiile s-au desfăşurat prin intermediar, încălcându-se inevitabil secretul conversaţiei în raport cu persoanele din jur. Totodată, timpul necesar efectuării unor astfel de operaţiuni s-a prelungit în detrimentul celor care aşteptau la rând.

Asemenea situaţii se petrec la tot pasul: în cabinetele medicale, la spital, în instituţii, în aşezăminte culturale, în staţiile de transport de pe tot cuprinsul României.

Dacă în comunităţile cu cel puţin 20% populaţie maghiară utilizarea limbii maghiare este un drept garantat de lege, limba maghiară fiind singurul mod de comunicare inclusiv cu românii, asta înseamnă că restul populaţiei de 80%, români şi alte naţionalităţi mai puţin reprezentate, trebuie să îşi însuşească limba maghiară. Se înţelege clar că maghiarii sunt privilegiaţi în raport cu toate celelalte etnii din România.

Domnilor colegi, de aici rezultă logic că necunoaşterea limbii române se doreşte a fi un privilegiu pentru minoritatea maghiară.

Revenind la povestea de început, constatăm cu regret că doamna în cauză, în pofida legilor statului român, unde limba română este limbă oficială şi obligatorie pentru toţi cetăţenii României, se condamnă singură, în virtutea unor considerente depăşite, ancestrale, opuse concepţiei lumii de astăzi, la izolare şi la un comportament vulnerabil, de infirm în raport cu societatea în care trăieşte.

Mă întreb, este practic posibilă o astfel de izolare? Adică minorităţile se autocondamnă la o viaţă petrecută numai pe strada pe care s-au născut?

Domnule Kelemen Hunor, limba maghiară este o limbă frumoasă, frumoasă e şi limba română, utile sunt amândouă ca să ne putem înţelege. De ce vreţi să renunţaţi la cunoaşterea limbii române ca mijloc comun de înţelegere cu toţi cetăţenii României, ţară în care trăim deopotrivă?

Care este, de fapt, substratul acestei atitudini?

Domnul Cornel Itu:

"Târgul mărţişorului - 27-28 februarie 2013"

În perioada 27-28 februarie 2013 în municipiul Dej s-a desfăşurat prima ediţie a Târgului de Mărţişor organizat de către Biroul parlamentar, Primăria Municipiului Dej, şcolile gimnaziale şi liceele din zona Dej-Gherla (Şcoala gimnazială "Avram Iancu" Dej, Şcoala gimnazială "Mihai Eminescu" Dej, Şcoala gimnazială nr. 1 Dej, Colegiul naţional "Andrei Mureşanu" Dej, Liceul Teoretic "Alexandru Papiu Ilarian" Dej, Liceul tehnologic "Constantin Brâncuşi" Dej, Şcoala gimnazială Specială Dej, Liceul teoretic "Ana Ipătescu" Gherla), Clubul Rotary şi Centrul Cultural "Arta" Dej. În cele două zile ale manifestării elevii au comercializat în stradă mărţişoare confecţionate de ei atât în activităţile de la clasă, cât şi în cele extracurriculare din materiale textile, hârtie şi ceramică. Tarabele au oferit spre vânzare şi produse de patiserie.

Iniţiativa acestui târg a fost rezultatul colaborării dintre deputatul Cornel Itu, directorul Şcolii gimnaziale speciale Dej, profesor Laura Boian şi doamna Pasca Pop Anca, simplu cetăţean, având ca scop declarat susţinerea financiară a copilului **********, în vârstă de 3 ani, diagnosticat cu autism.

Este salutară participarea activă şi implicarea doamnei Pasca Pop Anca, având în vedere faptul că soţul acesteia a decedat de o boală galopantă, înainte de a putea fi tratat în străinătate tot prin contribuţia persoanelor fizice care au donat sume de bani pentru a susţine cauza umanitară în speţă. Banii rămaşi din donaţii au fost redirecţionaţi către copilul **********, iar pentru completarea sumei a apelat la biroul deputatului pentru a găsi soluţii optime de rezolvare a acestui caz.

Coordonatorii acţiunii au înscris târgul filantropic în calendarul activităţilor de tradiţie ale municipiului Dej urmând a se continua în anii următori pe aceleaşi principii de întrajutorare cetăţenească. Banii obţinuţi din vânzarea produselor au fost donaţi copilului în cauză pentru a putea beneficia de terapia ABA.

Acţiunea umanitară realizată de cetăţenii din zonă şi susţinută de autorităţile locale reflectă o crudă realitate socială a copiilor diagnosticaţi cu probleme de sănătate mentală şi necesitatea stringentă de susţinere financiară din partea Ministerului Sănătăţii. Depistarea activă precoce a tulburărilor din spectrul autist şi a celor de sănătate mentală asociate, cât şi a serviciilor specializate, tratamentul medicamentos necesar, dar şi psihoterapia să fie decontate de sistemul asigurărilor medicale. Salutăm şi susţinem iniţiativa Ministerului Sănătăţii al cărui ordin în acest sens este actualmente în dezbatere publică.

Ziua Internaţională de conştientizare a autismului, sărbătorită pe data de 2 aprilie din acest an, sperăm să reunească decidentul politic român cu problematica autismului pentru rezolvarea acesteia.

Domnul Constantin-Alin Bucur:

"Lucrări haotice la drumul european E70"

Aşa cum v-am obişnuit, voi încerca să fiu foarte scurt şi la obiect ca în toate intervenţiile mele. Îmi place să fiu la curent cu ce se întâmplă în colegiul în care am fost ales. Şi cred că există o posibilitate, oricât de mică ar fi ea, ca cele spuse de la această tribună să ajungă la urechile celor care au puterea şi responsabilitatea să facă ceva pentru a îndrepta ceea ce în ultimii 23 de ani s-a "strâmbat".

În comuna Nanov, o comună foarte apropiată de reşedinţa judeţului Teleorman, care întâmplător face parte din colegiul pe care îl reprezint în faţa dumneavoastră, s-ar părea că lucrurile se mişcă. Lucrările la drumul european nr. 70 care străbate comuna Nanov şi încă alte patru comune vecine sunt în toi. Drumul se lărgeşte şi, la prima vedere, nu vedem cum acest lucru poate fi rău: traficul se fluidizează, drumul devine din ce în ce mai eficient pentru întreg judeţul.

Promotorii acestui proiect însă nu au chibzuit destul când au aprobat orbeşte lărgirea drumului cu 11 metri din domeniul public al comunei Nanov. Bineînţeles că limitarea posibilităţilor de dezvoltare locală de către autorităţile publice centrale sau ierarhic superioare nu este de ajuns. Proiectanţii acestor lucrări au ignorat cu desăvârşire lucrările de aducţiune de apă şi de canalizare pe care comuna Nanov, cu o administraţie mică şi anemică din punct de vedere economic, a reuşit cu greu să le finanţeze.

Astfel, stimaţi colegi, în bunul ritm al mersului lucrurilor de la noi, administraţia publică locală din Nanov trebuie să aştepte două momente importante. În primul rând trebuie să aştepte finalizarea lucrărilor la drumul E 70, lucru care este posibil să dureze o vreme şi al doilea lucru pe care sătenii din Nanov trebuie să îl aştepte este expirarea perioadei de garanţie a lucrărilor de asfaltare a trotuarelor, dacă nu mă înşel, 5 ani, până când vor beneficia de cele mai rudimentare lucruri care pentru mulţi dintre noi par banale: apă şi canalizare.

Trăim într-o ţară membră a Uniunii Europene. Încă ne bucurăm de acest statut de membru UE în ciuda eforturilor unora de a schimba asta. De fiecare dată când ascultăm declaraţiile membrilor Guvernului Ponta cu privire la Schengen, seminţele îndoielii încep să rodească. Totuşi, Uniunea Europeană ne pune o sumedenie de fonduri la dispoziţie pentru a îndeplini, într-un termen rezonabil, un obiectiv care pentru multe state occidentale ar părea hilar poate. Strictul necesar, doamnelor şi domnilor deputaţi, apa şi canalizarea reprezintă încă un lux pentru foarte mulţi cetăţeni din România.

Cu toate acestea, autorităţile din România încă nu sunt gata să colaboreze eficient în beneficiul oamenilor care chiar au nevoie de serviciile lor. Suntem în anul 2013, dar ne confruntăm cu o administraţie publică la nivelul Evului Mediu. Avem ambiţia, sau mai bine spus aveam ambiţia să intrăm în Schengen, dar nu suntem încă în stare să asigurăm o dezvoltare echilibrată ţării.

Vor urma şi alte mijloace de control parlamentar pe această temă, dar mi-ar plăcea ca Ministerul Transporturilor să dea dovadă de profesionalism şi eficienţă şi să corecteze această problemă care este posibil să întârzie cu 7 ani ridicarea comunei Nanov la standardele pe care chiar UE le cere.

Închei lăsându-vă cu ridicolul acestei situaţii proaspăt întipărit în minte şi vă întreb, stimaţi colegi, câţi dintre dumneavoastră cunosc sau au auzit măcar de situaţii similare. Drum construit şi finisat, stricat pentru alte lucrări de aducţiune sau canalizare, lucrări întârziate atât de mult încât investiţia iniţială s-a pierdut, s-a risipit efectiv.

Dezvoltarea haotică şi lucrările risipitoare cu dedicaţie politică trebuie să reprezinte o practică a trecutului. Nu mai avem bani şi timp de pierdut. Vă rog să semnalaţi şi dumneavoastră fiecare situaţie de acest gen, poate astfel lucrurile se vor schimba la un moment dat.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Alegem Schengen?"

Sunt sigură că până în acest moment comentariile politice pe subiectul mereu actual al integrării noastre în spaţiul de securitate Schengen au ajuns la un nivel greu de suportat, însă, cu toate acestea, nu mă pot abţine să nu comentez acest subiect în faţa dumneavoastră.

Susţinerea parlamentară a unui guvern sau a unei persoane care ocupă o funcţie de ministru ar trebui să fie, în opinia mea, un gest de voliţiune şi nu o imperativă de partid. Susţinerea parlamentară a puterii trebuie negociată şi, după cum am putut observa în ultimii 5 ani, am asistat la două moţiuni de cenzură votate de Parlament în majoritatea sa, probabil pentru că aceste negocieri au eşuat. Indiferent de apartenenţa politică a semnatarilor şi a susţinătorilor moţiunii, ceea ce rămâne important este că am avut două guverne demise de Parlament. Am început cu această introducere pentru a justifica oarecum gestul meu de a prezenta motivele pentru care vă cer, indiferent de apartenenţa dumneavoastră politică, să sesizaţi cât se poate de obiectiv greşelile de poziţie ale Guvernului pe care încă îl susţineţi.

Declaraţiile colegului nostru parlamentar şi ministru de externe Titus Corlăţean cu privire la aşteptările ţării noastre faţă de Schengen au scandalizat o bună parte a clasei politice şi sunt sigură că şi printre dumneavoastră se află persoane care, deşi fac parte din PNL sau PSD sau PC, aţi avut măcar un mic sentiment de revoltă faţă de coechipierul dumneavoastră politic.

Domnule ministru Corlăţean, vă rog să justificaţi şi să argumentaţi cu fiecare ocazie care a fost raţionamentul pe care l-aţi urmat când aţi declarat că integrarea în spaţiul Schengen nu este importantă pentru noi. Declaraţia dumneavoastră a fost urmată de ecouri importante cum ar fi ministrul de interne, preşedintele Senatului şi chiar primul-ministru al României, lucru care face ca această declaraţie să deconspire o strategie guvernamentală care, cel puţin din punctul meu de vedere, ne aduce într-un deficit de imagine în faţa partenerilor noştri europeni.

Nu sunt un expert în politică externă şi niciodată nu pretind a fi ceea ce nu sunt. Experienţa mea în relaţii comerciale cu agenţi economici europeni este însă una extinsă. În acelaşi timp pot să declar fără falsă modestie că sunt în permanenţă atentă la toate datele care ar putea să releve opiniile marelui public, opiniile poporului, cum vă place de multe ori să spuneţi.

Cât de important este spaţiul Schengen pentru noi?Şi când spun noi nu mă refer, asemenea domnului Corlăţean, la un grup de patru sau cinci persoane însărcinate cu guvernarea ţării, când spun noi mă refer la toţi românii, printre care se află şi cei, care cu atât de mult entuziasm, au optat pentru USL la alegerile generale.

Stimaţi colegi, eurobarometrul standard 78 din toamna anului trecut, exact înainte de alegerile generale din România are câteva date extrem de importante pentru a înţelege problematica Schengen, aşa cum este văzută de opinia publică din România. Poate nu ştiaţi, dar românii nu sunt nici pe departe euro sceptici. Peste 51% din români au un sentiment de apartenenţă la viaţa Uniunii Europene. Nivelul nu este atât de ridicat cât ar trebui, dar cu astfel de poziţii publice internaţionale pe care continuăm să le vedem din partea reprezentanţilor Guvernului, pe mine cel puţin, mă miră că ne situăm încă la 51%. Majoritatea românilor au declarat în sondaj că şi-ar dori să aibă mai multe informaţii despre funcţionarea Uniunii Europene, despre drepturile de care beneficiază şi despre posibilitatea de a se angaja în UE. Domnilor şi doamnelor deputaţi, românii vor să cunoască în proporţie de 67% beneficiile şi obligaţiile care decurg din statutul acestora de cetăţeni europeni.

Citez din raport: "Românii sunt interesaţi să cunoască mai multe detalii în principal despre dreptul de a putea munci într-un alt stat membru, cel mai ridicat procent - 51%, românii cel mai probabil transferând nemulţumirea unei insuficiente coordonări de politici sociale în propria ţară în sfera dorinţei de a emigra), urmat de cel privind posibilitatea de a-şi duce traiul într-un alt stat membru (45%), un aspect puternic corelat cu posibilitatea de a migra către o piaţă de muncă externă fiind şi serviciile de asistenţă medicală (34%)." După cum se poate lesne observa, stimaţi colegi, românii, în majoritatea lor, consideră foarte important dreptul de a circula şi de a munci liber în cadrul UE.

Poate cel mai interesant indicator din acest sondaj, pe care probabil domnul ministru - senator Corlăţean nu îl cunoaşte este faptul că 61% din români, cu zece procente mai mult faţă de media europeană, consideră că cea mai mare şi importantă realizare a Uniunii Europene este libera circulaţie a oamenilor, bunurilor şi serviciilor în cadrul UE. Un procent de 58% dintre cei intervievaţi consideră că Iniţiativa cetăţenească europeană (ICE) ar trebui utilizată pentru a face îmbunătăţiri în aria de interes a ocupării forţei de muncă.

Vă întreb acum, stimaţi colegi, fără patos, dar cu foarte multă responsabilitate, cum credeţi că integrarea României în spaţiul Schengen, un obiectiv pentru care România a investit mulţi bani şi mult timp, nu este importantă pentru România, când mai mult de jumătate dintre români consideră că cel mai important pentru ei este să circule liber în UE, să muncească liber în Europa, să cumpere şi să vândă liber în Europa.

O astfel de declaraţie sfidează pur şi simplu dorinţa acestor oameni care, fără nici un fel de coerciţie sau manipulare, au declarat sincer că îşi doresc o integrare europeană deplină în drepturi.

Am putea discuta la nesfârşit despre intrigile politice europene care fac ca această misiune asumată de mulţi politicieni să nu fie nici până astăzi îndeplinită. Am putea emite tot felul de supoziţii despre bunăvoinţa sau despre rea-voinţa colegilor noştri de uniune. Dar aceste presupoziţii şi acuze nu ne aduc în niciun fel mai aproape de îndeplinirea obiectivului nostru, obiectiv care, până deunăzi, am crezut că este integrarea noastră ca stat în spaţiul de securitate Schengen.

Este foarte grav că un guvern al unui stat membru al Uniunii Europene lansează, fără o dezbatere parlamentară, fără o consultare publică de niciun fel şi, foarte probabil, fără o dezbatere internă cu activul partidelor care formează coaliţia, o temă atât de controversată şi un punct de vedere atât de departe de realitatea României.

Această declaraţie este totodată un apel către dumneavoastră. Vă rog să votaţi moţiunea simplă pe care grupurile parlamentare PP-DD şi PDL o depun pe această temă. Votaţi moţiunea dacă sunteţi de părere că poziţia geopolitică şi geostrategică a României este în Uniunea Europeană şi votaţi moţiunea simplă dacă sunteţi de aceeaşi părere cu majoritatea românilor care v-au ales pe 9 decembrie şi care declară cu responsabilitate că vor să trăiască, să circule şi să muncească în Uniunea Europeană.

Domnul Constantin Mazilu:

Daţi-mi voie să încep declaraţia mea de astăzi, privind importanţa implicării femeilor tot mai activ şi în pondere cât mai mare în politică, cu o urare de la mulţi ani pentru colegele noastre reprezentante ale sexului frumos, precum şi pentru toate româncele.

Consider că începutul primăverii constituie încă un moment pe care noi, bărbaţii, trebuie să-l folosim şi de această dată pentru a ne exprima preţuirea, dragostea, recunoştinţa şi profundul respect pe care le datorăm mamelor, fiicelor, soţiilor, iubitelor noastre, precum şi tuturor celorlalte femei cu care lucrăm sau cu care ne intersectăm în activitatea noastră de zi cu zi. Stimaţi colegi, trebuie să recunoaştem că femeile ne fac viaţa mai frumoasă şi mai uşoară şi din acest motiv avem nevoie de ele în număr cât mai mare şi în politica activă!

Din aceste considerente reiterez că partidele politice ar trebui să exploateze toate resursele din societate, iar experienţa femeii este tot mai necesară în viaţa politică.

Creşterea gradului de reprezentare a femeilor va permite abordarea unor aspecte specifice vieţii acestora, copiilor şi chiar a familiei. Includerea femeilor în orice act decizional va contribui totdeauna la procesul de democratizare şi la creşterea legitimităţii în democraţiile consolidate.

În momentul în care mecanismele de selecţie şi de promovare a oamenilor politici vor fi respectate întru totul, adică şi pe echilibre de gen, atunci pretenţia de a ne alinia la standardele occidentale ridicate de trai va avea şanse reale de a se transpune în realitate.

Îmi închei pledoaria urându-le încă o dată tuturor doamnelor şi domnişoarelor la multe primăveri frumoase şi însorite!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

Agenda noastră internă reuşeşte de multe ori să contamineze acţiunile României în plan extern, mai ales atunci când neaveniţii ajung să vorbească în numele ţării. Din păcate, poziţia României în cadrul negocierilor pe dosarul Schengen este şubrezită de ani buni de zile ca urmare a inabilităţii în plan diplomatic a foştilor guvernanţi, inabilitate prelungită acum prin declaraţiile şi reacţiile publice de la Cotroceni.

În perioada 7-8 martie a.c. are loc un Consiliu pentru Justiţie şi Afaceri Interne crucial pentru România şi aderarea la Tratatul Schengen. Se împlinesc fix 2 ani de zile de la data stabilită prin tratatele Uniunii pentru această aderare, şi anume martie 2011. Conform acestor tratate, România era obligată să îndeplinească o sumă de cerinţe de ordin tehnic, care priveau îndeosebi securizarea frontierelor, dar care presupuneau investiţii de miliarde de euro. Cu toate rigorile şi neajunsurile crizei economice acute din perioada 2009-2011, România şi-a îndeplinit aceste angajamente şi acest fapt a fost unanim recunoscut în cadrul misiunilor de evaluare tehnică din respectiva perioadă.

Cu toate acestea, pe toată durata lui 2011, accesul României în Schengen a fost blocat, inventându-se tot felul de pretexte în afara tratatelor, pretexte pe care Guvernul Boc le-a înghiţit pe nemestecate. Faptul că Guvernul Boc s-a prezentat în genunchi la acest moment greu de negociere, când însă aveam de partea noastră toate prevederile tratatelor, ne-a fragilizat şi mai mult poziţia în interiorul Uniunii. Este motivul pentru care un pretext invocat de state ca Olanda încă din 2011, cel legat de angajamentele din Mecanismul de Cooperare şi Verificare, s-a perpetuat ajungând acum semioficializat în dezbaterea privind accederea României în Schengen.

Această temă produce în continuare multă emoţie în spaţiul public românesc şi asta explică şi poziţiile agresive ale preşedintelui Băsescu împotriva guvernului condus de premierul Ponta. Deşi a patronat acest eşec de proporţii încă din perioada când accesul nostru în Schengen a fost blocat în mod nedrept, preşedintele preia astăzi retorica şi jargonul Bruxelles pentru a denigra un guvern care s-a trezit cu acest cartof fierbinte în braţe de mai puţin de 10 luni de zile. Ca şi în alte împrejurări însă, parlamentarii actualei majorităţi USL trebuie să ignore astfel de poziţionări şi să încerce să facă bine României prin instrumentele avute la dispoziţie. Despre aceste instrumente doresc să vă vorbesc astăzi.

Săptămâna trecută am avut onoarea să particip la întâlnirea comisiilor reunite pentru politică externă cu preşedintele Senatului din Olanda, domnul Fred De Graaf. În cadrul intervenţiei mele am salutat eforturile Parlamentului Regatului Ţărilor de Jos pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale, relaţii excelente dacă amintim doar nivelul investiţiilor olandeze directe în România. în acelaşi timp, în ceea ce priveşte dosarul Schengen, am solicitat opinia preşedintelui Senatului olandez privind oportunitatea înfiinţării unei comisii comune de lucru care să ajute la depăşirea rapidă a obstacolelor din calea aderării României la spaţiul Schengen. Domnul De Graaf a apreciat această propunere, replicând că în scurt timp ne va informa oficial cu privire la un răspuns comun al Senatului şi al Camerei Reprezentanţilor din Olanda pe această problemă. În sprijinul propunerii mele, preşedintele de Graaf a subliniat rolul unei asemenea Comisii pentru culegerea în tip real a datelor legate de rezultatele concrete ale României în procesul de aderare la Schengen.

Din toate răspunsurile domnului De Graaf a reieşit aprecierea pentru îndeplinirea condiţiilor tehnice de aderare la Schengen. În acelaşi timp, ca şi în cazul altor oficiali europeni, am sesizat şi dorinţa unui dialog mai consolidat la nivel parlamentar, astfel încât omologii noştri să fie informaţi direct de la o sursă credibilă în privinţa progreselor făcute de România.

Prin urmare, vin cu această propunere de a utiliza instrumentele parlamentare de care dispunem pentru a contribui la o aderare mai rapidă şi în condiţii demne a României la Schengen. Soluţiile defetiste ale preşedintelui Băsescu ţin de o perioadă de tristă amintire. Putem şi trebuie să susţinem calea dialogului consolidat cu omologii noştri din parlamentele statelor membre UE, pentru a face vocea României auzită.

Domnul Gheorghe Firczak:

"Ziua Rutenilor 2013"

În perioada 1-3 martie 2013 s-a desfăşurat la Deva reuniunea Consiliului Mondial al Rutenilor în vederea definitivării statutului Congresului Mondial al Rutenilor şi pregătirea lucrărilor congresului care va avea loc în iunie - iulie acest an în Podkarpatska Rus-Ucraina, la Munkacevo şi Ujgorod. Au fost prezenţi reprezentanţii organizaţiilor rutene din Serbia, Croaţia, Ungaria, Slovacia, SUA/Canada şi, evident, România. Lucrările reuniunii au fost conduse de Djura Papuga, preşedintele Consiliului Mondial al Rutenilor. Pentru prima dată acestea s-au desfăşurat în sistem teleconferinţă pentru că domnul Mikola Bobineţ, reprezentantul rutenilor din Ucraina, nu a făcut deplasarea din cauza unui accident.

Prezenţa oaspeţilor noştri este legată de sărbătorirea Zilei Rutenilor, 3 martie. Ne-am deplasat cu toţii la rutenii din Pojoga pentru a marca acest eveniment. Am fost salutaţi de primarul comunei Zam, domnul Sorin Nistor. Gazdele noastre, avându-i în frunte pe Vasile şi Măria Bocicor, şi-au manifestat bucuria de a-i primi pe reprezentanţii rutenilor de pretutindeni. Au pregătit un program folcloric rutean. Surpriza a venit din partea rutenilor din Croaţia. Domnişoara Yvona Hnatko a prezentat câteva cântece ale rutenilor din ţara sa.

Ca de fiecare dată, membrii Consiliului Mondial al Rutenilor au apreciat activitatea Uniunii Culturale a Rutenilor din România. Totodată şi-au exprimat admiraţia cu privire la poziţia României faţă de minorităţile naţionale în general, faţă de ruteni în particular.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Pe când împuşcăturile politico-mafiote?"

Intimidările, ameninţările au început să fie la ordinea zilei. Dacă, până acum, acestea se întâmplau mai mult între clanurile mafiote, deja vedem că penetrarea mafiilor în administraţia de stat şi în politică au adus aici şi aceste metode. Să nu uităm, de exemplu, că războaiele cu clanul Măraru au dus la înlocuirea lui Şoric, căpetenia poliţiei, care s-a dovedit că nu prea pricepea ce "e" interlopii şi ce "vrea" ei.

Acum, vedem că există atacuri şi asupra unor oameni care încearcă să îşi găsească legal dreptatea în confruntarea cu Sorin Blejnar, cel atât de "necunoscut" de preşedintele Băsescu. Să ne amintim şi de modul în care a fost atacată doamna europarlamentar Ramona Mănescu: indivizi mascaţi i-au furat maşina la Bruxelles (aici Băsescu poate să pălească de invidie, el când a tâlhărit-o pe ziaristă de telefon, nu era mascat!) apoi a fost avertizată de către colegul PDL-ist Marinescu că aşa păţesc cei ce "se iau" de "doamna" Udrea... Bine-nţeles, acesta acum neagă, de parcă s-ar aştepta cineva să îşi asume cele afirmate fără martori ori dispozitive de înregistrare! Însă nici nu o văd pe doamna Mănescu minţind doar ca să-l bage "la apă" pe colegul său europarlamentar: practica a demonstrat că de obicei e invers, băsiştii încercând să-şi "înece" adversarii politici. E ca în povestea cu Petrică şi lupul: când băsismul şi-a făcut un ţel din a minţi, poate să spună chiar şi adevărul că nu mai este credibil! Simpla apartenenţă la băsism te contaminează cu toate tarele acestuia şi îţi neagă toate calităţile, oricare si oricâte ar mai fi ele...

Ce este interesant, pentru cine vrea să vadă - pentru că nimeni nu e mai orb decât cel ce nu vrea să vadă, şi mai surd decât cel ce nu vrea să audă - este că, indiferent care dintre cazuri este cercetat, mai devreme sau mai târziu ajunge în preajma vreunui PDL-ist mai de vază, ceea ce, dacă organele de anchetă, care trebuie să facă lumină în aceste situaţii, nu ar fi "cu naşu-n suflet", ar trebui să ducă la destrămarea multor clanuri mafiote, lucru care ar aduce un aer mai respirabil în societatea românească.

Deocamdată, împuşcăturile au stat deoparte de zona politicului, mărginindu-se la cazuri izolate, gen Perla, ori răfuieli mafiote. Însă cum sistemul mafiot a pătruns şi în arealul politico-administrativ, în care până acum se rezolvau cazurile doar dându-i adversarului cu funcţia ta-n cap şi făcând justiţia să se uite-n altă parte, având în vedere cum evoluează lucrurile, şi amintindu-ne cum fasciştii români şi-au rezolvat diferendele politice cu Nicolae Iorga ori cu Armand Călinescu, înseamnă că, dacă nu luăm cele mai severe măsuri, nu este departe ziua în care vom începe să auzim şuierăturile gloanţelor trecând pe lângă urechi! Ştiu, pot părea neverosimile cele pe care le auziţi acum, însă ce garanţie mai oferă cineva că aceste lucruri nu se pot întâmpla chiar mâine şi oricui? Da, suntem poporul care crede că nouă nu ni se poate întâmpla nimic rău, dar atunci de unde sunt statisticile înfiorătoare cu toate nenorocirile ce se petrec prin România la sute de mii de oameni?

Da, s-au luat măsuri ca să se limiteze drastic accesul omului cinstit la autoapărarea sa şi a familiei sale cu arme de foc, de frică să nu iasă-n stradă cu puşca-n mână, când i se taie salariul sau pensia sau i se face orice altă nedreptate - "dureroasă, dar necesară", cum băsneau băsiştii. Însă aici vorbim, totuşi, despre infractori, iar infractorii nu ţin cont de lege, deci îşi vor procura arme oricum, că de-aia-s infractori! Şi atunci, când până şi un sceptic înrăit se va trezi cu ţeava unui pistol sub nas, ce vom face dacă nu luăm din vreme măsuri ca acest lucru să nu se întâmple? Pentru asta nu este suficient să înăsprim legi şi reguli deja existente, ci trebuie abordată problema dintr-un alt unghi, ţinând cont şi de experienţa altor state, care s-au confruntat deja cu astfel de fenomene. Deoarece, dacă, într-o zi, se va întâmpla, iar noi, deşi am prevăzut acest lucru, nu am făcut nimic serios ca să împiedicăm monstruoasa faptă, vom fi la fel de vinovaţi ca şi făptaşul.

Însă, pe final, aş dori să vă gândiţi la un lucru: dacă prima victimă a neluării de măsuri veţi fi chiar dumneavoastră, cei care aţi putut face ceva ca acest lucru să nu se întâmple, dar nu aţi mişcat niciun deget în acest sens?

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Egali sau sclavi în UE?"

De când se ştie, poporul român a fost avid după libertate şi dreptate. Au trecut peste el stăpânirea romană, triburile barbare, ungurii, nemţii, ruşii, dar n-au reuşit să-l îngenuncheze. A fost mai mereu, în multimilenara sa istorie, cu o mână pe coarnele plugului şi cu cealaltă pe sabie. Dar mereu a căutat să aibă atât linişte cu vecinii, cât şi alianţe pe care să se poată sprijini, la vremuri de restrişte. Numai că rar s-a întâmplat ca încrederea să nu îi fie trădată.

Am fost aliaţi ai turcilor, iar aceştia ne-au pus laţul de gât. Am fost aliaţi ai ungurilor, iar ei ni l-au arestat pe Vlad Ţepeş şi l-au omorât pe Mihai Viteazul, după ce l-au trădat în faţa turcilor. Am fost aliaţi cu nemţii şi cu ruşii - noi le-am dat aurul, iar ei ne-au luat grâul, petrolul şi tot ce au mai apucat.

În secolul XXI, am sperat că societatea umană s-a civilizat suficient: aveam în faţa ochilor o uniune de state europene care se aliaseră pentru un trai mai bun şi care dădeau semne că ar dori să mai adere şi alte ţări la clubul acelora în care civilizaţia dădea semne de înflorire spectaculoasă. Aşa că ne-am făcut ţelul vieţii noastre din aderarea cu drepturi depline la această uniune europeană.

Am făcut tot ce se putea ca să fim băgaţi în seamă: am făcut sluj, ne-am rostogolit pe jos în stânga şi-n dreapta, am făcut pe morţii, ne-am trimis nevestele în spălătoriile lor şi bărbaţii în praful şantierelor, să-i ajutăm să prospere, în timp ce în ţara noastră au rămas bolnavii fără medici şi fără asistente, iar copiii ne sunt educaţi de personal cu o pregătire din ce în ce mai precară. Şi n-a fost bine: am fost acuzaţi că le luăm locurile de muncă ori că le-am trimis pe cap romii la cerşit. Atunci, am cedat Europei băncile noastre, sistemul de asigurări, petrolul şi gazele noastre. Şi tot n-a fost bine: am fost acuzaţi de toate relele, devenind oaia neagră a Europei... Şi noi am insistat să credem că intenţiile UE erau bune, serioase, uitând învăţăturile istoriei cu egalitatea.

Asta e: când n-ai fost vreun mare imperiu, când n-ai jefuit alte ţări, când n-ai fost o mare putere militară ori navală, iar pe deasupra mai eşti şi o ţară ortodoxă, tot ce poţi spera e să prinzi vreun colţ de masă la coada cozii şi să faci frumos ca să ţi se arunce un oscior... Dar noi tot n-am înţeles că interesul nu era, ca-n fabulă, egalitatea dintre dulăi şi căţei, ci cum să mai ia dulăii şi osul pe care-l mai au căţeii - a trecut aproape un sfert de veac de la revoluţionarul an 1989, aşa că foarte mulţi am uitat de ce a trebuit să cadă blocul estic: pentru că era o piaţă uriaşă de desfacere şi încă mai erau o grămadă de resurse de jefuit...

Ca să nu fie acuzaţi de ceva, au scos castanele din foc cu mâna FMI şi Băncii Europene: vrei - nu vrei, ia un împrumut, ca să te am la mână şi să-ţi pot impune ce am eu interes... Ce nu le-a mai fost de trebuinţă, ne-au făcut să le-nchidem noi, ca să nu le mai facem concurenţă şi să ne scadă nivelul de viaţă: când eşti sărac, te mulţumeşti cu nimica toată, doar ca să supravieţuieşti, nu te mai gândeşti la drepturi cetăţeneşti, la libertate şi, mai mult decât atât, la o viaţă mai demnă, mai decentă.

Uite-aşa ne-am trezit că suntem în atenţia a tot soiul de comitete şi comiţii, am început să fim în colimatorul JAI şi MCV, să fim lăudaţi şi mângâiaţi pe creştet, ca apoi să fim înjunghiaţi pe la spate: suntem buni, da' mai stăm pe tuşă o tură, încă o tură, şi încă o tură... de ani de zile procuratura e superbă, DNA-ul e sublim, toţi magistraţii sunt magistrali, da' avem probleme cu corupţia, cu justiţia, cu..., şi cu..., şi cu... întotdeauna a trebuit să fie cineva contra noastră: dacă nu era Germania, era o ţară-satelit germanică.

Deşi s-a recunoscut oficial că îndeplinim toate condiţiile de aderare la spaţiul Schengen, acum Germania s-a decis să îşi joace singură cartea, renunţând la intermediari, ministrul german de interne, Hans-Peter Friedrich, declarând, pentru Der Spiegel, cu subiect şi predicat, că vrea să împiedice o aderare (cică rapidă) a României. Şi când te gândeşti cât de nevertebrat a fost Băsescu în faţa Angelei Merkel...

Până la urmă, cum funcţionează această Uniune Europeană şi cum se poziţionează România în cadrul Uniunii Europene? Acceptăm să fim trataţi discriminatoriu, ca ruda săracă şi proastă din vârful muntelui şi mergem mai departe sau spunem foarte clar care este poziţia de principiu a României? Ne ridicăm în picioare sau mergem ca Băsescu, pe burtă, în faţa mai-marilor Europei? Polonia s-a ridicat în picioare şi a câştigat respectul liderilor europeni, vocea sa fiind ascultată. Ungaria este de mai mult timp în picioare şi, deşi sub guvernul actual este o ţară nefrecventabilă, la prima vedere, nu-i suflă nimeni în ciorbă, chiar şi când face acte inamicale faţă de vecinii săi - şi ei membri ai UE şi NATO.

Ce se întâmplă însă când încercăm, prin vocea lui Titus Corlăţean, Victor Ponta ori Crin Antonescu, să arătăm că ne-am cam plictisit să fim trataţi ca nişte cetăţeni de mâna a şaptea ai UE? Că am obosit să fim ciuca bătăilor în tot felul de scandaluri provocate de cozile de topor tocmai ca să fie oferită anumitor ţări posibilitatea de a ne mai amâna o tură aderarea la spaţiul Schengen? Păi, ce să se-ntâmple într-o Uniune Europeană din care mai este un pic ca Franţa ori Marea Britanie să iasă, un Băsescu, autoproclamat altădată ca fiind perfect în politica internaţională, dar care a ratat toate obiectivele posibile şi imposibile la nivel extern, tremură în nădragi ca nu cumva să se supere tanti Europa pe el dacă îi strică jocurile!

Când te obişnuieşti cu statutul de râmă, ţi-e greu să te ridici în picioare şi faci tot ce ţine de tine ca să îi împiedici şi pe ceilalţi să stea vertical. Pentru Băsescu, singura variantă ca un român să stea în picioare este văzută doar ca posibilitate să stea drepţi, în neuronul portocaliu nefiind vreo diferenţă: "drept" egal "drepţi" - trăiască străinătatea, de-ar fi să piară România!

Dacă ar fi după DEX, a trăda înseamnă a înşela în mod voit şi perfid încrederea cuiva, săvârşind acte care îi sunt potrivnice. Când acest fapt se întâmplă la nivel înalt, cum ar fi, de exemplu, preşedintele unei ţări, devine act de înaltă trădare. Numai că să vezi surpriză: deşi noţiunea de înaltă trădare este prevăzută în Constituţie, ea nu este prevăzută în actualul Cod Penal, prelucrat de băsişti! Aşa că, dacă se găseşte vreun român care să încerce să dea vreun semn că nu mai vrea să fie sclav în ţara lui, Băsescu trebuie să-i bage pumnul în gură, ca orice guvernator ori paşă trimis de alţii să-i ţină pe români sub bocanc.

"Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, se delimitează de aceste afirmaţii şi reiterează faptul că România îşi menţine întregul interes pentru aderarea la spaţiul Schengen cât mai curând", îngaimă Bogdan Oprea, zicând că Traian Băsescu îl invită pe ministrul Titus Corlăţean "să renunţe la afirmaţii de acest gen pentru a nu crea o percepţie falsă în rândul statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la agenda europeană a României" şi că "îi cere, în schimb, să acţioneze pentru îndeplinirea cu prioritate a tuturor condiţiilor directe şi indirecte legate de acest proces".

Măi Trăienele, ca să nu te simţi tu vinovat de faptul că România nu mai vrea să stea-n genunchi în faţa Angelei Merkel şi a celorlalţi acoliţi din PPE, de ce nu-ţi dai tu o demisie? Fuga-i ruşinoasă, da' e sănătoasă, alege sănătatea, omule, un popor întreg o să-ţi fie recunoscător, deşi tu nu cunoşti cuvântul... Pentru că, vezi tu, în Europa bate vântul schimbării şi acum, prin intermediul USL, schimbarea a ajuns şi în România...

Domnul Neculai Răţoi:

"Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!"...

Celebra replică a lui Alexandru Lăpuşneanu se aplică de minune, astăzi, candidaţilor la timona Partidului Democrat Liberal. Un Vasile Blaga făcut, cum le vine la gură, ba de Băsescu-tatăl, ba de junioara abia trecută pe numele lui "Sida", ba de Elena Udrea, ba de "'telectualii lui Băse", vrea să rămână în fruntea bucatelor. Acelaşi loc este râvnit şi de Elena Udrea, care, cu susţinerea neamului lui Băsescu, se şi vede o Ana Ipătescu portocalie. Din urmă vine tare, pe ultima sută de metri, însăşi Monica Macovei, varianta băsistă a lui anti-Corrado Cattani de Dâmboviţa, cea care a pus justiţia românească la picioarele lui Băsescu, dându-i astfel puteri pe care nici măcar acesta nu şi le putea închipui. Pe ultima candidată, văzută mai mult ca un "iepure" al cărui rol e doar de a scădea din voturile lui Blaga, o susţin mai mult cei care intră în categoria denumită "'telectualii lui Băse", specializaţi, ca şi candidata lor, în pârâtul României la înalta Poartă a Europei. Asta e: cine nu este capabil să ducă o luptă politică bărbătească, îşi înjunghie ţara pe la spate, făcând sluj în faţa străinătăţii şi stârnind sentimentele antieuropene ale românilor.

Pentru noi, cei din USL, având în vedere candidaţii, nici nu se putea să fie variante mai bune! Alături de un Blaga, în scădere vertiginoasă de popularitate atât în rândul electoratului, cât şi în sânul partidului său înţesat cu oportunişti, văzut şi ca uşor dispensabil din punctul de vedere al familiei Băsescu, stă o Elena Udrea favorizată de il capo dei tutti capi de la Cotroceni, vârf de lance al unui masiv şi rapace grup de interese financiare care a făcut găuri uriaşe în bugetul ţării, şi o Monica Macovei încă proaspătă în memoria cetăţenilor pentru jocul ei antiromânesc de la Bruxelles, atât de repudiat de electorat, încât doar pastorul Tökes ce mai este văzut ca mai antiromân decât fosta procuroare ceauşistă.

Culmea este că fiecare dintre cei trei candidaţi are impresia că acţiunile lor înseamnă a face politică! Din păcate, cu regret mă văd nevoit să le aduc la cunoştinţă că politica este ştiinţa şi arta de a guverna un stat, este o formă de organizare şi conducere a comunităţilor umane, prin care se menţine ordinea internă şi se garantează securitatea externă a comunităţilor respective. Cum poate fi numită ştiinţă acceptarea ca o persoană de talia mezinei prezidenţiale să te boteze "buldog" şi să-ţi faci din asta o flamură sub care să candidezi? Cât a fost la putere, Blaga a susţinut toate nemerniciile făcute de PDL împotriva poporului, deci nici asta nu poate fi numită nici ştiinţă, şi nici artă de a conduce, întrucât conducerea unui neam trebuie să ducă la propăşirea lui, nu la scufundarea sa în negura unui reînviat Ev Mediu!

Cât este ştiinţă şi cât este artă de a conduce în acţiunile ministresei Udrea, când arunca miliarde pe-o frunză de trei parale, când făcea terenuri de sport în pantă, săli de sport în sate aproape pustiite şi pline doar de pensionari ori piscine care n-au văzut apă de mai mult de trei ori de la inaugurare, ba chiar au fost şi închise din lipsă de personal? Cât este ştiinţă a conducerii treburilor ţării datul cu mopul, croşetatul în faţa camerelor de luat vederi ori îmbrăcatul modest dacă o cer interesele de moment ale alegerilor, când trebuie prostiţi nişte oameni? Câtă artă este în a da de-a dura cu banii ţării? După cum nu e nici ştiinţă şi nici artă a conducerii ţării în activitatea Monicăi Macovei nici când a făcut prăpăd în sânul justiţiei, ca ministru, de nu ne revenim nici acum, cu toată revolta internă a judecătorilor, nici în vânzarea ţării cercurilor de interese străine care îl susţin pe Băsescu pe scaunul de la Cotroceni!

Aşa că motto-ul comun este "dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau! Şi vă vreau nu pentru binele vostru, ci pentru binele meu şi al găştii pe care o reprezint". Pentru că, în realitate, sub masca multor cuvinte ce aduc a cântec de sirenă, asistăm, de fapt, la confruntarea a trei grupări de interese personale divergente. Şi, dacă nu sunt în stare să se împace ele însele, cum vor reuşi să aducă pacea asupra unui popor înveninat de un deceniu de băsism? Aşa cum spunea un înţelept al antichităţii, cuvintele au fost inventate ca să ascundă gândurile şi până şi iadul, după cum aminteşte un dicton englezesc, e pavat cu bune intenţii.... Iar cel mai bine putem vedea acestea reliefate în ce consideră PDL-iştii a fi politică.

Atunci când compari însă vorbele cu faptele, se obţin distanţe astronomice între ele, ceea ce, trebuie să recunoaştem, nu este idealul pentru propăşirea acestei ţări! Ce s-ar fi întâmplat dacă un Titulescu ar fi adoptat tehnicile PDL-iste de minţire a poporului şi spoliere a ţării? Dar un Kogălniceanu? Daţi-mi un singur nume de PDL-ist care să se apropie măcar de cei doi amintiţi anterior şi voi fi bucuros să îl vedem în fruntea partidului său, alături de noi, în lupta pentru un viitor mai bun, pentru prosperitatea poporului nostru!

Atât Vasile Blaga, cât şi Elena Udrea şi Monica Macovei au jurat pe Biblie şi pe Constituţie, că îşi vor pune toate eforturile în slujba neamului românesc. Ce s-a ales din jurămintele lor, am văzut cu toţii, din păcate, ani şi ani de zile. Daţi-mi un singur exemplu de succes real, nu inventat sau adaptat în interesul lor, obţinut de oricare dintre aceşti trei candidaţi, pentru binele poporului român. Chiar dacă, presupunând prin absurd, s-ar găsi, sunt convins că fiecărui exemplu i se vor opune cel puţin alte 10 în defavoarea lor, care au enervat toată ţara! Şi atunci, cum să nu îţi convină când vezi că principalul oponent, după ce a lăsat dezastru în urma sa, e pe cale să se sinucidă politic?

Daţi-i înainte, băieţi: în oricare variantă de conducător, PDL merge spre soarta ţărăniştilor, deci în direcţia care dă speranţe de renaştere acestui neam. Căci numai ce faci pentru alţii rămâne, ce faci pentru tine, piere odată cu tine.

Domnul Vasile Popeangă:

"În sfârşit!"

A venit vremea ca, în sfârşit, să vadă şi această ţară că mai există români ce refuză să se închine cu obstinaţie diverselor Înalte Porţi! Au început să mijească şi pe meleagurile noastre zorii verticalităţii noastre ca popor, lucru ce i-ar umple de mândrie pe iluştrii noştri înaintaşi!

În sfârşit, înalţi oficiali ai statului român au ajuns la concluzia că, dacă, din multiple şi diverse interese, cu toate că îndeplinim criteriile, nu suntem doriţi încă în spaţiul Schengen, întrucât a mai rămas câte ceva de furat p-aici, trebuie să ne vedem de problemele noastre, că sunt destule, şi să nu mai permitem altora să ne manipuleze, văzând cu câtă ardoare ne dorim... ce? Un fleac, până la urmă, fără de care putem trăi în continuare, că nu ne dă nimeni afară din lume dacă nu aparţinem spaţiului Schengen. Căci, dacă ţi se inoculează, prin tehnici de marketing, dorinţa arzătoare de... ceva, apoi te poartă toţi cei interesaţi ca pe măgarul plimbat cu morcovul legat de băţ: te vei duce în ce direcţie vrea cel care ţine băţul, dar nu vei ajunge niciodată la morcov...

În sfârşit, atât Victor Ponta, cât şi Crin Antonescu au înţeles cum stau treburile şi nu mai insistă într-o direcţie care ne aduce mai mult pagubă decât câştig! Am dorit să ajungem cu orice preţ în Europa! Am uitat cât ne-a costat asta? Ce nu am vândut pe doi lei, am pus singuri pe butuci, la "indicaţiile preţioase" venite de peste graniţe, invocându-se stupizenia că "statul e cel mai post administrator!" Păi, cine este statul, cine este administraţia, nu tot noi suntem? Adică recunoaştem că suntem proşti? Păi, atunci, cine zice asta, să lase locul altor români mai deştepţi, mai competenţi - nu-i nicio supărare, atâta vreme cât ţării îi este astfel mai bine! Consecinţa? Când au venit vremurile de criză, toţi au plecat cu banii noştri în ţările lor, iar noi am rămas de fraieri, că am ascultat de vocile de sirenă ale altora, nu de interesele noastre...

Când criza a slăbit hăţurile, s-a revenit la jaf - să nu uităm, de exemplu, privilegiile sistemului bancar, devenit o castă-n sine, şi presiunile infernale care se fac pentru menţinerea şi chiar sporirea privilegiilor lor, în detrimentul cetăţeanului şi economiei româneşti. Ce nu-şi permit să facă la ele acasă, băncile străine fac în România şi mai vor şi protecţie pentru matrapazlâcuri! Să ne uităm câte bănci mai sunt româneşti şi vom vedea cine mai are interese şi în favoarea ţării acesteia. Cu alte cuvinte, se fac presiuni ca să ne punem singuri laţul de gât, iar noi trebuie să stăm doar ca mieii la tăiere, singurul nostru motiv de a exista este acela de a fi robii altora. Căci acum războaiele nu se mai duc cu puşca şi pe tancuri, ci cu băncile, cu organismele de rating...

Nu mai poţi să fii patriot în ţara ta, că întotdeauna se găseşte ori un trădător de neam, ori un fariseu, ori un laş sau, pur şi simplu, un biet imbecil care nu ştie ce-i de capul lui şi apleacă uşor urechea la trădare, care să te acuze de naţionalism, de parcă a-ţi iubi naţiunea e ceva mai rău decât fascismul portocaliu! Întotdeauna când vrei să aperi interesele ţării tale, se găsesc guralivi care să te acuze, cu alte cuvinte, că vrei să-ţi fie bine acasă la tine, că vrei să fii liber, că vrei ca să nu-ţi mai vezi copiii spălători de vase prin cele străinătăţuri. După ce că nu mai vezi, în unele ţări, băştinaşi care să spele vase la bodegi ori să măture străzile, mai fac şi nazuri şi se vaită că le iei locurile de muncă, deşi vorbim despre locuri de muncă unde nu se mai înghesuie localnicii nici cu pistolul la tâmplă! Şi vorbim despre ţări care, de exemplu, în construcţii, unui muncitor străin i se dă maximum jumătate din salariul plătit unui cetăţean al statului respectiv, uneori pentru o muncă dublă, ca volum ori ca greutate. Vorbim despre ţări ce strigă-n toate direcţiile că sunt campioane ale democraţiei şi drepturilor omului, dar, când e să le vezi şi aplicând ce clamează, ba afli că arestează ilegal cetăţenii străini aflaţi pe teritoriul lor, ba fac, în practică, discriminări de toate tipurile - de sex, de rasă, de vârstă, de naţionalitate...

În schimb, dacă te aperi de agresiunile externe, eşti catalogat de tot soiul de cozi de topor ca fiind naţionalist, nedemocrat, antieuropean, antiamerican şi alte inepţii produse propagandistic de capete seci, care încearcă să intre şi ele (ca o orice slugă umilă, mulţumită cu un ciolan amărât, aruncat sub masă, printre pantofi), în graţiile Înaltelor Porţi - dar cu impresia fermă că şi-au slujit stăpânul cu multă inteligenţă şi abnegaţie, astfel încât pot fi satisfăcuţi că şi-au câştigat prin "trudă" cei 30 de arginţi ai Iudei!...

Trebuie să stopăm, o dată pentru totdeauna, aceste lucruri, iar nouă, membrilor legislativului ţării, ne revine sarcina să legiferăm rapid de aşa natură încât aceste lucruri să nu se mai întâmple sau, dacă se întâmplă, să existe şi consecinţe serioase, pe măsură! Căci nu a murit Mihai Viteazul ca să stea steagul aşa-zisului ţinut secuiesc pe primăriile ardelene; n-a murit Vlad Ţepeş ca să poată picura Monika Makovei otravă în urechile celor de la Bruxelles; n-a murit Ştefan cel Mare ca să ne uităm noi, acum, cu braţele încrucişate, la trădările lui Băsescu, de dragul altora, ca să rămână el stăpânul acestui neam, în detrimentul şi sila omului de rând!

Se impune, deci, să reintroducem în Codul penal sperjurul şi să îi alocăm şi pedepsele pe măsură, să interzicem, prin lege, denigrarea ţării, iar lipsa de reacţie din partea organelor abilitate să se sesizeze să fie considerată complicitate! Legile se fac în funcţie de necesităţile societăţii, pe diverse stadii de evoluţie, nu pe indicaţii preţioase de la state care au depăşit demult aceste probleme, dar cărora le prinde bine ca alte ţări să nu le poată-mpiedica matrapazlâcurile. Căci a venit momentul să începem să ne mai decidem şi noi soarta noastră!

Domnul Virgil Delureanu:

"Înlăturarea greşelilor făcute de Guvernul Boc în administraţia publică"

Modificarea art.3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr.63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, prin care numărul maxim de posturi prevăzut la alin. (1) să nu se aplice şi serviciilor înfiinţate prin hotărâri ale consiliilor locale, respectiv Serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, salubrizare.

Acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare pentru salariaţii din administraţia publică locală şi nu doar pentru cei care au avut în anii anteriori.

Acordarea pentru funcţionarii publici şi pentru personalul contractual, pe lângă indemnizaţia de concediu, o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, aşa cum a fost prevăzută iniţial în art. 35 din Legea nr. 188/1999.

Acordarea sporului de vechime şi pentru funcţiile de demnitate publică - primar şi viceprimar.

Regula efectuării unei angajări la şapte posturi vacantate în sistemul bugetar să fie abrogată.

Crearea unui cadru legislativ privind eliminarea condiţiilor şi crearea de facilităţi pentru tinerii absolvenţi la angajarea în sistemul bugetar, eliminarea condiţiilor de participare la concurs privind vechimea în specialitate.

Reducerea birocraţiei la nivel central (cu implicaţii în intensificarea birocraţiei la nivel local).

Corelarea nivelului salariilor pentru primari cu atribuţiile şi responsabilităţile avute. Primarul să aibă salariul cel mai mare din comunitate.

Rovigneta pentru circulaţia pe drumurile naţionale nu se plăteşte de instituţiile care aparţin Ministerului Administraţiei şi Internelor. Includerea autorităţilor publice locale în această categorie.

Cotele defalcate din impozitul pe venit, alocate bugetelor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor pe ale căror teritorii îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozit pe venit = 41,75% (OUG nr. 102/2011 pentru modificarea Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale, art. 32), s-au redus în două etape în anul 2011, propunem revenirea la procentul iniţial de 47% stabilit de Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale.

Gradul de realizare a veniturilor proprii este relativ şi diferă de la an la an în funcţie de: starea economică şi socială a comunităţii şi eventualele închirieri şi concesionări de bunuri neprevăzute etc, propunem abrogarea alin. (7) art. 14 din OUG nr.63/2010 pentru modificarea Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale.

Datorită faptului că sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se alocă în funcţie de populaţie, suprafaţa terenului intravilan şi capacitatea economică a unităţii administrativ-teritoriale, propunem ca numărul de populaţie să fie cel real la 31 decembrie, corelat cu cel de la Serviciile de Evidenţă a Populaţiei.

Propunem revenirea la repartizarea cotelor defalcate din impozitul pe venit de către administraţiile financiare unde plătitorii îşi desfăşoară activitatea (au puncte de lucru), datorită faptului că în situaţia actuală nu se realizează o corectă administrare a datelor în teritoriu.

Domnul Constantin Rădulescu:

"Moţiunea PDL pentru Oltchim, «o altă ipocrizie portocalie»"

Din nefericire, ne confruntăm în această perioadă şi urmărim "zbaterile" pentru evitarea lichidării perlei industriei chimice româneşti - OLTCHIM SA.

Moţiunea depusă de PDL nu este una menită să vină în sprijinul Oltchim, dar este însă o mare ipocrizie portocalie cu care, din păcate, electoratul român a început să se obişnuiască.

Partidul Democrat Liberal nu este partidul care ar avea dreptul să ceară socoteală pentru situaţia în care a ajuns Oltchim Râmnicu Vâlcea, pentru că PDL este singurul vinovat care a adus dezastrul în cel mai mare combinat chimic al ţării.

Aş putea să evoc aici date financiare, situaţii economice, consemnate inclusiv începând cu anul 2009 şi până în luna mai a anului 2012, dar vreau doar să le reamintesc reprezentanţilor PDL că de atunci şi până acum au dat buzna la Oltchim pentru a face băi de mulţime şi a descărca aici saci cu promisiuni mincinoase.

La Oltchim au venit de fiecare dată când au fost alegeri locale sau generale, alegeri locale parţiale, reprezentanţi ai PDL în frunte cu însuşi prim-ministrul Emil Boc, pentru a le promite şi a le spune oamenilor că PDL are grijă de Oltchim.

Susţin că această moţiune este o ipocrizie, pentru că practic oamenilor li s-au furat voturile în schimbul unor promisiuni mincinoase.

Stau mărturie pentru afirmaţiile mele declaraţiile fostului prim-ministru Emil Boc din aprilie 2010, dar şi alte declaraţii ale unor PDL-işti de frunte în toată această perioadă.

Doamnelor şi domnilor, dincolo de bătăliile politice pe care noi le ducem în Parlament "repunerea pe picioare a Oltchim" trebuie să rămână o prioritate a noastră, a tuturor, a Parlamentului şi a Guvernului României.

La Râmnicu Vâlcea nu doar Oltchim este în pericol, este în pericol viaţa economică şi socială a întreg judeţului Vâlcea.

Tocmai de aceea, fac apel la Guvernul României, la miniştrii de resort să depună toate eforturile pentru salvarea Oltchim!

Domnul Scarlat Iriza:

"Băsescu şi aderarea României la spaţiul Schengen"

Apropierea datei în care va avea loc Consiliul pe Justiţie şi Afaceri Interne, unde se va discuta aderarea ţării noastre la spaţiul Schengen, pare să agite din ce în ce mai mult spiritele în interiorul României.

Dezbaterea despre Schengen, care ar fi trebuit să presupună o minimă înţelegere şi coordonare între preşedinte şi premierul Victor Ponta, s-a transformat într-o adevărată dispută politică internă. Aşa cum era de aşteptat, o colaborare cu preşedintele Băsescu devine tot mai utopică, Domnia Sa demonstrându-ne încă o dată că nu este capabil să coopereze cu nimeni. În timp ce primul-ministru discută cu cei mai importanţi omologi europeni ai săi, purtând negocieri la cel mai înalt nivel pentru aderarea la spaţiul Schengen, Băsescu susţine conferinţe de presă în care îi jigneşte pe liderii USL şi manipulează cetăţenii, susţinând că Europa pur şi simplu nu ne vrea din cauza actualei guvernări.

Mai mult decât atât, îşi permite să trimită scrisori premierului Victor Ponta şi preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor, în care dă indicaţii cu privire la ceea ce ar trebui să se facă pentru a fi acceptaţi în Schengen. Lăsând la o parte faptul că îşi depăşeşte prerogativele constituţionale prin cererile sale, acest joc politic murdar nu este decât o încercare de a găsi un ţap ispăşitor, respectiv USL-ul, în eventualitatea unui eşec pe 7 martie. Din păcate, pentru Domnia Sa ar fi un adevărat dezastru ca actuala guvernare să reuşească obiectivul de aderare. Nu ar trebui să ne mire dacă, într-un asemenea caz, ar declara că meritele sunt, de fapt, ale sale şi ale PDL-ului şi în niciun caz ale executivului condus de Victor Ponta.

Într-un asemenea context, anunţul făcut tocmai de ministrul german de interne, conform căruia Germania nu este de acord cu aderarea României la spaţiul Schengen, nu cred că este întâmplător. Să fie oare o coincidenţă faptul că unul dintre principalii susţinători ai ţării noastre în acest demers ameninţă acum chiar cu folosirea dreptului de veto în cazul în care România şi Bulgaria vor fi admise în spaţiul Schengen? Despre asta probabil că ne va povesti preşedintele în următoarea conferinţă de presă...

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Oraşul Reghin, în pericol de poluare"

Vreau să vă vorbesc astăzi despre un Reghin frumos, nepoluat, unde soarele când se ridică pe cer sau apune se vede în toată splendoarea lui. Şi în special vreau să vorbesc şi să mă alătur astfel protestului celor peste 4.500 de concetăţeni care au semnat o petiţie împotriva construirii la Reghin a celei mai mari fabrici de clei din România. Semnăturile au fost depuse la Garda de Mediu şi la Agenţia pentru Protecţia Mediului Mureş, iar protestele vor continua în toate formele legale.

Proiectul care a stârnit controverse prevede construirea fabricii de clei pe bază de formaldehidă pe platforma Prolemn din municipiul Reghin, acest lucru chiar la cca. 900 m de staţia de tratare a apei unde se transformă apa brută în apă potabilă pentru Reghin, Solovăstru, Jabeniţa, Petelea, Gorneşti, Periş, Breaza, Voivodeni, Lunca, Batoş, Dedrad, Goreni, Suseni, Ideciu de Jos. Am înţeles că investiţia firmei se ridică la 6 milioane de euro, iar sub pretextul creării a circa 100 de locuri de muncă, nu consider că este echitabil să acceptăm poluarea viitorului nostru şi al copiilor noştri.

Această fabrică ar afecta pe termen lung comunitatea, sănătatea cetăţenilor şi mediul înconjurător prin poluarea cu substanţe periculoase a aerului (formaldehidă, metanol şi dimetil-eter), a solului şi apei (metanol, soluţie de formaldehidă), precum şi prin limitarea oportunităţilor de dezvoltare datorită gradului crescut de poluare. Potrivit Comunicatului de presă nr. 153 din 15 iunie 2007 al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), formaldehida este clasată în grupa I a agenţilor cancerigeni pentru om. Documentul clasifică formaldehida ca fiind un poluant atmosferic periculos, care în aer reacţionează cu alţi poluanţi prin reacţii fotochimice şi are ca efecte cronice asupra animalelor scurtarea duratei de viaţă şi a fertilităţii, precum şi diferite tipuri de cancer. Formaldehida este produsă în principal prin oxidarea metanolului, iar ca şi compus volatil reclasificat în 2004 este "cunoscut ca fiind cauzator de cancer" de către Agenţia Internaţională pentru Cercetarea Cancerului, agenţie ce aparţine Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Printre celelalte efecte asupra sănătăţii cauzate de formaldehida se numără: probleme respiratorii, iritaţii ale ochilor, nasului, gâtului, reacţii alergice, depresii.

Livezile noastre renumite din lunca Mureşului, ca şi albinele, fauna şi flora, vor avea de suferit cu siguranţă. Despre plămânii oamenilor, ce să mai spunem. Am înţeles şi ne apărăm cu demnitate valorile oraşului. Vrem să oprim otrăvirea naturii şi a tot ceea ce este viu, vrem să nu mai fim părtaşi celor care decid otrăvirea apelor, pământului şi aerului respirat de copiii şi nepoţii noştri.

Domnul Mircia Muntean:

Am asistat în ultima vreme la câteva declaraţii halucinante ale Guvernului României şi ale coaliţiei majoritare cu privire la destinul acestei ţări vizavi de aderarea la spaţiul Schengen. România nu are nevoie de spaţiul Schengen. România a supravieţuit foarte bine şi fără spaţiul Schengen.

Din profunda sa înţelepciune, ministrul de externe, domnul Titus Corlăţean, şi sprijinit în elucubraţia sa de premierul României, domnul Victor Ponta, ne spun, n-am aflat încă în numele cărui popor vorbesc Domniile Lor, că aşa "Cum am trăit fără Schengen, putem să trăim în continuare". Eu, domnilor, Mircia Muntean, nu mă simt reprezentat de această opţiune făcută de o majoritate corijentă la rigorile Uniunii Europene şi repetentă la democraţie. Incompetenţa acestei guvernări şi a acestei coaliţii se ascunde pompos sub faldul "demnităţii României". "Să ne batem - spune ministrul de externe, dar cu demnitate, nu stând şi aşteptând cu mâna întinsă".

Dar domnilor, unde este demnitatea României, când un prim-ministru este dovedit plagiator? Unde este demnitatea României, atunci când în Guvernul României sunt numiţi miniştri cu dosare penale, iar în Parlament ajung persoane incompatibile cu acest statut? Sau unde este demnitatea acestei naţiuni, atunci când judecătorii sunt atacaţi şi hărţuiţi prin intermediul unor trusturi de presă, strigându-se apoi în gura mare că justiţia e compromisă?

De 23 de ani România urmăreşte în mod constant, cu tenacitate şi nenumărate sacrificii, reinventarea ei pe plan internaţional. Aderarea la organismele occidentale, organisme extrem de importante pentru traiectoria noastră ca naţiune, garantează lumii civilizate că România vrea mai mult decât o simplă trăncăneală politică. NATO, Uniunea Europeană, spaţiul Schengen, zona euro sunt câteva repere care definesc nu doar orientarea euroatlantică a României, ci şi felul în care noi, ca decidenţi politici, dar mai ales românii care ne-au ales, dorim şi doresc să ne croim un viitor. Am ales să mergem într-o direcţie şi-am asumat un set de valori care să ne ducă acolo. Astăzi, aceste valori par să fie puse în discuţie. Probabil guvernanţii noştri se întreabă, într-o cheie mai degrabă metafizică decât una pragmatică, de ce este atât de importantă aderarea României la spaţiul Schengen?

Simt nevoia să le readuc aminte de ce este atât de important pentru noi ca ţară să intrăm în spaţiul Schegen:

1. România este parte a Uniunii Europene din 2007. Iar această Uniune este consolidată din punct de vedere fiscal de moneda a cărui nume îl cunoaştem cu toţii. Economia noastră este strâns legată de această monedă ceea ce conduce fără echivoc la concluzia că România este dependentă de moneda euro.

2. Avantajele economice sunt şi ele de luat în calcul, mai ales că nu văd să trăim cu toţii vreun reviriment miraculos al măsurilor Guvernului Ponta. Eficientizarea circulaţiei mărfurilor şi dispariţia birocraţiei asociată cu acest tranzit sunt câteva efecte demne de luat în seamă.

3. Aderarea la Schengen transmite un semnal pozitiv tuturor celor interesaţi să investească în România. În caz contrar, vom fi priviţi cu scepticism, iar Guvernul considerat incapabil să ducă la bun sfârşit angajamentele asumate de noi toţi în ultimii ani. Este de domeniul evidenţei că economia noastră nu se poate autosusţine. Investiţiile străine sunt de importanţă strategică. Evaziunea, corupţia şi privatizările ratate fac din PIB-ul României o fata morgana. Investiţiile sunt pe hârtie, dar în realitate, lipsesc cu desăvârşire. Locurile de muncă au devenit un vis sublim. Şi în acest context, România întoarce spatele Uniunii Europene şi angajamentelor pe care şi le-a asumat, când, în fapt, are nevoie mai mult ca oricând de aliaţi atât în faţa crizei interne, cât şi externe. Cred că unii guvernanţi confundă demnitatea cu prostia.

4. Dacă România face parte din UE, atunci este esenţial ca ea să devină frontiera acestei Uniuni. Astfel i se recunosc României eforturile de integrare şi, mai mult decât atât, faptul că teme precum corupţia şi justiţia devin teme istorice, iar noi, românii, dovedim că suntem capabili să apărăm valorile democraţiei la graniţele Uniunii Europene.

Acestea fiind spuse, cred că este foarte important ca actualul Guvern să ne prezinte în Parlament care îi sunt priorităţile în lunile ce vor urma, priorităţile legate de aderarea României la spaţiul Schengen şi ce va face pentru a le pune în practică.

Doamna Maria Dragomir:

"Să salvăm geniile de la sate, pentru salvarea României!"

Deşi am fost aleasă parlamentar în Colegiul 1, municipiul Călăraşi, prin faptul că am ajuns în Parlamentul României acumulând voturile din toate colegiile judeţului Călăraşi, mă consider parlamentar al tuturor localităţilor din judeţ şi având în vedere specialitatea domeniului meu de activitate, în primul rând, al spaţiului rural.

Satul românesc a reprezentat în permanenţă o constantă în evoluţia istorică a poporului român. Nu întâmplător formula poetului - "Veşnicia s-a născut la sat!" reprezintă o stare de spirit reală, iar echivalenţa dintre starea materială a ţăranului, a satului şi aceea a ţării a reprezentat o permanenţă în istoria României. În egală măsură, evoluţia culturii naţionale este strâns legată de valorile născute în spaţiul rural, copiii născuţi în satul românesc ajungând, în perioada de modernizare a României, personalităţi reprezentative. Să nu uităm că marile personalităţi ale literaturii române, precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ciprian Porumbescu, George Coşbuc, dar şi mulţi alţii sunt personalităţi născute în satul românesc, iar evoluţia lor a coincis cu evoluţia societăţii româneşti. Care, desigur, şi prin contribuţia familiilor lor, a făcut ca aceştia să nu rămână departe de spaţiul de promovare naţională şi internaţională, valorile să nu fie pierdute în negura timpului, în limitele satului.

Nu trebuie să ascundem o realitate incontestabilă - în perioada aplicării sistemului socialist în România, copiii din mediul rural au avut şansa de a urma şcoli, au beneficiat de burse, atât la nivelul studiului liceal, cât şi cel universitar, astfel încât foarte mulţi dintre cei care reprezintă personalităţile reale ale momentului sunt, la rândul lor, născuţi în spaţiul rural. La sate! Eu însămi m-am născut într-un sat şi prin sprijinul de care am beneficiat, dar şi prin muncă asiduă am reuşit să îmi croiesc un destin propriu în viaţă. Şi nu doar că nu ascund, dar sunt mândră că am fost născută în satul românesc.

Cu atât mai îngrijorătoare este situaţia pe care am constatat-o, în ultimii ani, ea devenind de-a dreptul explozivă pentru cine urmăreşte ce se întâmplă, în prezent, în România: tot mai mulţi copii născuţi în sate, având o înzestrare de la natură cu totul şi cu totul specială, adevărate genii născute la ţară, se află în situaţia ca, odată absolvite studiile şcolii generale, să nu poată urma liceul, să nu poată pleca din sat datorită stării materiale a părinţilor lor. Cu tristeţe, cu lacrimi în ochi, părinţii le explică şi se dezvinovăţesc în faţa celor care îi întreabă de ce nu îşi lasă copiii foarte dotaţi să meargă la studii, la liceu, că nu au posibilităţile materiale pentru a le susţine această evoluţie.

Tot mai mulţi adolescenţi din tot mai multe sate ale României, copii de o valoare excepţională şi care ar putea deveni, prin valoarea lor şi prin sprijinul societăţii, valori de interes naţional şi chiar internaţional, rămân în sat, la muncile câmpului, necalificaţi ori lucrând cu ziua, iar asta numai în sezonul de vară! Nici măcar la şcoala profesională nu pot merge dacă aceasta se găseşte la oraş, la o distanţă mai mare de sat, pentru că din posibilităţile lor reduse, care nu le permit decât minimul pentru supravieţuire, părinţii nu le pot plăti nici măcar abonamentul pentru autobuz pentru a merge la şcoală.

Iată de ce consider că a sosit momentul, s-au creat condiţiile în care Parlamentul României, noi, reprezentanţii tuturor partidelor politice, trebuie să trecem la elaborarea de urgenţă a unei legi care să prevadă burse pentru geniile de sate. Pentru a asigura continuitatea pregătirii în şcoala românească a copiilor care pot deveni embleme naţionale pentru destinul viitor al ţării noastre. Vă solicit, de aceea, colaborarea deschisă, sprijinul şi depăşirea limitelor intereselor de partid pentru materializarea acestei legi, eu fiind primul om care se va ocupa, în mod direct, de elaborarea ei. Pentru că este nevoie urgent să găsim o soluţie în beneficiul geniilor de la sate, care înseamnă, în mod real, beneficiul României.

Va mulţumesc anticipat şi să ne ajute Dumnezeu, pentru că El ne-a dăruit aceste genii şi nu avem dreptul să le mai ignorăm.

Domnul Andrei-Răzvan Condurăţeanu:

Potrivit datelor furnizate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în anul 2012, au beneficiat de asigurarea venitului mediu garantat cca. 193.000 familii, care au primit un ajutor social lunar mediu de aproximativ 179 lei.

Venitul minim garantat (VMG), instrument deosebit de important pentru combaterea sărăciei, este reglementat de Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat. Venitul minim garantat se asigură, funcţie de componenţa şi veniturile membrilor familiei, pe baza unei cereri şi a unei declaraţii pe propria răspundere, prin acordarea unui ajutor social lunar. Ajutorul social lunar reprezintă diferenţa dintre nivelul venitului minim garantat prevăzut de lege şi venitul net al familiei.

În prezent, potrivit legii, nivelul lunar al venitului minim garantat se raportează la indicatorul social de referinţă (ISR = 500 lei) şi variază, funcţie de numărul de membri din familie, între 125 lei (0,25ISR) pentru persoana singură şi 462 lei (0,93 ISR) pentru familiile formate din 5 persoane, pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane, care face parte din familie, adăugându-se câte 31 lei.

Nivelul lunar al venitului minim garantat nu s-a mai modificat din luna iulie 2009. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, în intervalul de timp scurs de atunci şi până în luna ianuarie 2013, indicele preţurilor de consum a crescut cu 20,35.

În consecinţă, având în vedere această evoluţie a preţurilor, dar şi situaţia foarte grea a numeroaselor persoane din familiile beneficiare de ajutoare sociale, voi promova o iniţiativă legislativă care să vizeze majorarea cu 20% a nivelului venitului minim garantat, iniţiativă care sper să fie în asentimentul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

Cele circa 200 de mii de familii ar urma să beneficieze de un ajutor social mediu lunar de 215 lei, impactul suplimentar asupra bugetului de stat urmând a fi de circa 86,4 milioane lei - circa 0,01% din PIB. Având în vedere şi faptul că mai mult de jumătate din aceste familii care trăiesc în condiţii foarte dificile, sunt formate din 4 sau mai multe persoane, consider că suma suplimentară ce ar trebui acordată, poate fi obţinută prin creşterea gradului de colectare a taxelor la bugetul de stat.

În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cătălin-Daniel Fenechiu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rugăm să invitaţi colegii în sală. Sunteţi de mult? Dumneavoastră sunteţi de foarte mult timp în Parlament. (Către domnul deputat Mircea-Nicu Toader.) Remarc întotdeauna, domnule deputat, cum să pot eu să nu fiu atent la judeţul Galaţi, asta mi-ar mai fi trebuit.

Domnule deputat Vasile Popeangă? Domnule deputat, "La mulţi ani!" Să vă dea Dumnezeu sănătatea astăzi şi din partea colegilor, în special cei din opoziţie vă urează "La mulţi ani".

Rog liderii grupurilor politice parlamentare să vină în sală, o să-l aşteptăm şi pe celălalt secretar.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule deputat Popa? Colegul dumneavoastră... procedură, dacă nu am deschis şedinţa? Dacă n-o continui, scuzaţi-mă. Vă rog? Vreţi să aveţi o declaraţie politică? Staţi să deschid şedinţa, daţi-mi voie, că n-am cum, altfel. Ştiţi că pe baza relaţiei de prietenie mă forţaţi să încalc regulamentul şi după aceea, domnul Cezar Preda, vigilent ca de obicei, european fervent, mă acuză că am încălcat...

Domnule academician, bună dimineaţa!

Eu nu trag de timp, aştept colegul meu care este secretarul Camerei, ca să nu-mi ridicaţi... procedură. Oricum, pot să văl spun că avem cvorumul îndeplinit. Sunt 248 de colegi care au semnat, aşa că putem începe şedinţa.

E vreun secretar de la putere? De la opoziţie, avem vreun secretar care poate să ia temporar locul domnului Fenechiu?

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările de azi ale Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul de 412 parlamentari şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 248, 164 sunt absenţi, din care 18 participă la alte acţiuni parlamentare. Cvorumul legal este îndeplinit. Începem dezbaterea iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi.

Domnul deputat Tinel Gheorghe are cuvântul din partea Grupului parlamentar al PDL pentru un anunţ.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Nu e vorba de o declaraţie politică, e vorba de respectarea regulamentului şi vin pe procedură, rugându-vă, domnule preşedinte, pentru că atunci când eraţi în opoziţie ne cereaţi să respectăm regulamentul, să puneţi în practică programul de lucru aprobat în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor. Îmi pare rău că trebuie să o spun de la microfonul acestei Camere, programul trebuia să înceapă la ora 10, nu la ora 11 fără un sfert. Dacă tot o ducem aşa cu întârzieri de 45 de minute, niciun act normativ n-o să reuşim să adoptăm în această sesiune parlamentară.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da, dar eu sunt convins că dumneavoastră aveţi dreptate şi chiar accept recomandările dumneavoastră şi critica, dar ar fi trebuit ca liderul grupului politic parlamentar sau cel care a fost la Biroul permanent reunit, convocat de urgenţă pentru ora 9,30, să vă informeze care au fost dezbaterile din acea zonă. Şi atunci aţi fi văzut că nu puteam să începem până la 10,30. Şi, la ora 10,30 nici nu exista cvorum. Şi atunci, dacă colegul dumneavoastră pe care l-aţi votat lider de grup sau care a fost la Biroul permanent vă spunea, nu mai aveaţi această intervenţie. Pentru că ştiţi foarte bine ca şi mine că sunt proceduri parlamentare pe care trebuie să le îndeplinim de urgenţă. Una dintre ele este aceea că la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei nu avem reprezentare de gen, aşa cum este votat în plenul Adunării Parlamentare.

Cei care fac parte din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei din partea partidului dumneavoastră şi care au fost şefi trebuiau să vă informeze. Şi dacă v-au informat şi n-aţi ţinut cont de chestia asta, înseamnă că este o greşeală din partea dumneavoastră. Pentru că, de aceea ne alegem liderii grupurilor politice parlamentare. Îmi pare rău că trebuie să vă spun, eu întotdeauna voi respecta regulamentul. E o decizie a liderilor grupurilor, eu mă supun ei, da? Dacă sunteţi supărat pe mine, n-am nici o problemă.

Vă mulţumesc foarte mult.

Ce procedură aveţi? Vă rog frumos să-mi spuneţi şi mie articolul şi procedura.

Aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Man:

Cu mult respect, domnule preşedinte, da, ne spuneţi tot timpul că aţi câştigat cu 70%. Cred că nu mai trebuie să vorbiţi de cvorum când aveţi 70%.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

N-am înţeles nimic din ce aţi spus, dar bănuiesc că e o declaraţie politică de... aţi rămas la ora 8 dimineaţa, marţea, da?

Bun. Suntem la punctul 3, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei... procedură, domnul Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să vă rog frumos să acceptaţi ca ordinea de zi de astăzi să fie suplimentată cu un proiect legislativ la "Propuneri de adoptare", să intre, aşa cum am convenit ieri în şedinţa de Biroul permanent, cu cele două proiecte de pe poziţiile 4 şi 5, la poziţia 6 să fie ultimul care intră în ordinea de zi astăzi, să fie supus dezbaterii şi Proiectul legislativ nr.9/2013, care se referă la aprobarea Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării.

Solicitarea mea se bazează pe mai multe elemente, cel mai important dintre ele este faptul că altfel, ea ar avea termen de adoptare tacită pe data de 6. Este un proiect important care eu cred că merită dezbătut în Cameră, în aşa fel încât să meargă la Senat în forma pe care dumneavoastră o veţi decide în urma dezbaterii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, ca să înţeleg. Proiectul... PL-x... de pe ce poziţie?

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte,

Noi ieri am adoptat în Biroul permanent o decizie potrivit căreia Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport să lucreze în paralel cu plenul pentru a putea să emită acest raport. El este gata şi am să vă rog ca să fiţi de acord...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ce PL-x, la ce poziţie?

Domnul Marian Neacşu:

Este PL-x-ul nr.9/2013 şi v-aş ruga frumos să fie introdus în ordinea de zi pe poziţia 6.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

După Proiectul de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei.

Domnul Marian Neacşu:

Da.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Deci pe poziţia 7, după el, nu 6. Şi, PL-x cât aţi zis?

Domnul Marian Neacşu:

PL-x 9/2013.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

PL-x 9/2013, bun. Deci avem primul PL-x, OUG nr.91, pe care nu-l văd în documentele de aici... după aceea, 96, Ordonanţa nr. 19, modificarea Regulamentului şi după aceea PL-x 9 pe care l-aţi propus dumneavoastră, da? O să rog şi eu Secretariatul tehnic să-mi dea şi mie Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2012.

A, deci n-a venit raportul.

Mergem mai departe, atunci ne ducem la 96, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative. Este lege organică. Procedură de urgenţă, raportul conţine amendamente admise.

Din partea iniţiatorului.

Din sală:

Supuneţi modificarea ordinii de zi la vot!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

A, iertaţi-mă, îmi cer scuze. Supun la vot, să pregătiţi cartelele pentru suplimentarea ordinii de zi cu proiectul PL-x 9/2013 pe poziţia 7.

Vă mulţumesc, domnule deputat, îmi cer scuze. Să înceapă votul. Vă mulţumesc mult.

Revenim la punctul 4, la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.96/2012. Iniţiatorul? Guvernul României.

Doamna secretar de stat, aveţi cuvântul.

Doamna Andreea Ioana Lambru (secretar general adjunct al Guvernului):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Susţinem adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, împreună cu amendamentele adoptate de comisie.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Comisia raportoare? Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Marin Almăjanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.70 din Regulamentului Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată cu adresa PL-x 52 din 26 februarie 2013 în vederea unei noi examinări şi depunerii unui nou raport cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Potrivit prevederilor art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisia a examinat proiectul de lege în şedinţa din 4 martie 2013. În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei s-a hotărât cu majoritate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor aprobarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012, cu amendamentele admise, prezentate în anexă. În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Dacă din partea Grupurilor politice parlamentare, există luări de cuvânt? La dezbateri generale?

Domnule deputat, minutele pentru amendamente, nu le-aţi propus.

Domnul Marin Almăjanu:

Două minute.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Două minute. Bun. Supun votului propunerea domnului deputat.

Domnule preşedinte, dragi colegi, să înceapă votul.

Conform art.120 din Regulament urmează să aprobăm, am aprobat.

Supun, trecem, să vedem ce avem... amendamente admise foarte multe, amendamente respinse nici unul. Bun.

Dacă la amendamente admise, anexa pe care o aveţi, dacă la punctul 1 aveţi obiecţii? Comentarii? Nu. Vă mulţumesc.

2. Obiecţii, comentarii? Nu. Vă mulţumesc.

3. Obiecţii, comentarii. Nu. Vă mulţumesc.

4. Obiecţii, comentarii? Nu. Vă mulţumesc.

5. Obiecţii, comentarii? Nu. Vă mulţumesc.

6. Obiecţii, comentarii? Nu. Vă mulţumesc. Aprobat.

7. Obiecţii, comentarii? Nu. Vă mulţumesc. Aprobat.

8. Obiecţii, comentarii? Nu. Vă mulţumesc. Aprobat.

9. Obiecţii, comentarii? Nu. Vă mulţumesc. Aprobat.

Haideţi să mergem pe calupuri de 5 amendamente.

Dacă de la poziţia 10 până la poziţia 15, adică de la art.4 până la art.9, aveţi obiecţii, comentarii? Nu. Mulţumesc. aprobat.

De la poziţia 16, art.10, până la poziţia 20, art.12 alin.(5-.

Dacă aveţi obiecţii, comentarii? Nu. Mulţumesc. Aprobat.

De la poziţia 21 art.12¹ până la poziţia 25, capitolul II. Obiecţii, comentarii? Nu. Mulţumesc. Aprobat.

De la 26 la 30. Obiecţii, comentarii? Nu. Mulţumesc. Aprobat.

30 - 35. Obiecţii, comentarii? Nu. Mulţumesc. Aprobat.

36 - 40. Obiecţii, comentarii? Nu. Mulţumesc. Aprobat.

41 - 45, adică de la art.30 până la art.32. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Poziţia 46. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobată.

Poziţia 47. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobată.

Poziţia 48, art.II. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobată.

Proiectul de lege merge la votul final.

Vă reamintesc că este o lege organică, se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor care compun Camera.

5. Mergem la următorul proiect: Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.19/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.42.

Am înţeles de la colegii din Comisia pentru industrii că se redactează raportul în acest moment, aşa încât o mai ţinem până când raportul va fi prezentat.

6. Mergem la următorul proiect: Proiectul de Hotărâre pentru modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Din partea comisiei sesizată în fond, domnul preşedinte Nicu Vasilescu.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La data de 27 februarie 2013, Comisia pentru regulament s-a întrunit pentru reexaminarea Proiectului de Hotărâre nr.34/2012 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, ca urmare a retrimiterii acesteia la comisie de către plenul Camerei în data de 12 februarie 2013.

La lucrările comisiei au participat toţi membrii săi.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru regulament propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea Proiectului de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor nr.34/2012.

Membrii comisiei au apreciat că regulamentul Camerei are nevoie de mai multe modificări, recenta adoptare a Legii privind modificarea şi completarea Legii nr.96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor generează, de asemenea, obligaţia de a face o serie de modificări în cuprinsul regulamentului. într-un proiect de hotărâre de modificare şi completare a Regulamentului Camerei Deputaţilor, proiect pe care deputaţii din Comisia pentru regulament îl vor iniţia într-un termen foarte scurt, printre modificările ce vor fi propuse se vor regăsi cea mai mare parte dintre propunerile existente în actualul proiect de hotărâre a cărui respingere o propunem.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale doreşte cineva din partea grupurilor politice parlamentare?

Dacă nu, vă mulţumesc.

Vă reamintesc că prin raportul comisiei, aşa cum a spus şi domnul deputat Vasilescu, se propune respingerea acestui proiect de hotărâre.

Proiectul de hotărâre merge la votul final.

Trecem mai departe.

PL-x 9/2013 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărârile judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie 31-decembrie 2013.

Raportul conţine amendamente admise şi respinse.

Procedură de urgenţă. Caracter organic.

Din partea Guvernului.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Remus Pricopie (ministrul educaţiei naţionale):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Susţinem adoptarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărârile judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, cu amendamentele adoptate de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Mulţumesc, domnule ministru.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei raportoare, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere şi avizare, în fond, în procedură de urgenţă, privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărârile judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi luarea unor măsuri pentru punerea în executare a titlurilor executorii devenite eligibile în perioada 1 ianuarie 2013-31 decembrie 2013, privind acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Se preconizează formularea unor principii de elaborare a curriculumului naţional referitor la stabilirea numărului de ore din planurile-cadru pentru învăţământul preuniversitar, ponderea disciplinelor obligatorii şi opţionale, recunoaşterea dreptului de a fi încadraţi ca profesori cadrelor didactice care profesează în prezent ca educatori şi învăţători, absolvenţi ai liceelor pedagogice.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, în şedinţa din 19 şi 26 februarie, respectiv 4 martie 2013, comisia a propus, cu unanimitatea voturilor celor prezenţi, adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele din anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Din partea grupurilor politice parlamentare cine doreşte să ia cuvântul? Domnul profesor Anghel Stanciu.

Domnule profesor, aveţi cuvântul. Domnule deputat, profesor universitar.

Domnul profesor a pierdut regulile parlamentare, dă o tură pe la prezidiu, după care se îndreaptă către...

Domnule profesor, aveţi cuvântul, vă rog frumos. Suntem numai ochi şi urechi.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Astăzi avem în faţă un proiect de lege care încearcă şi, cu sprijinul dumneavoastră, sper să reuşească să pună de acord realitatea faptică cu prevederea legală. După cum ştiţi, în 2011, prin procedeul de asumare a răspunderii, a fost trecută, într-un fel, prin Parlament Legea 1/2011. această lege care cuprinde sau cuprindea anumite "noutăţi" s-a pus în aplicare şi, atunci când s-a pus în aplicare, s-au constatat o serie de disfuncţii. Ordonanţa nr.92, actualul proiect de Lege nr. 9, vine să înlăture aceste disfuncţii care fac ca procesul de învăţământ să se desfăşoare practic greoi sau imposibil.

Printre acestea, aş începe cu acordarea drepturilor salariale pentru cadrele didactice care au câştigat aceste drepturi în instanţă, printr-o anumită eşalonare vizavi de posibilităţile bugetului. Aş continua cu un anumit curriculum care nu mai este blocat de numărul de ore, 20, 25, 30, în funcţie de nivel, ci este lăsat la nivelul planurilor-cadru, planuri-cadru care se aprobă de minister. Deci iată o anumită flexibilitate.

Este crescută, cumva, de la 20 la 25... orele care sunt la dispoziţia cadrului didactic, inclusiv pentru remedierea unor lucruri pe care elevii le-au pierdut pe parcurs.

Şi aş încheia, pentru că văd nerăbdarea domnului Toader, care era ochi şi urechi când eram în opoziţie şi acum nu m-ascultă, da... aşa-s marinarii, ce să facem! Valurile vieţii se duc.

Deci aş încheia cu o chestiune care a stârnit mare vâlvă, dar era o chestiune de neînţelegere, domnule coleg, în sensul că educatorii şi învăţătorii, printr-o, să spunem, înţelegere greşită, trebuiau ca într-un anumit interval de timp să-şi continue studiile în învăţământul universitar, să-şi ia licenţa, pentru a mai putea profesa. Iată că prin acest proiect de lege, prin această ordonanţă, învăţătorii şi educatorii pot să-şi continue activitatea cu studiile pe care le au şi pot iar să fie încadraţi, aşa cum se preconizase, ca profesori.

Iată, v-am dat câteva repere, ele mai sunt, aş putea spune, şi altele, de importanţă mai mică, dar ştiţi foarte bine că "buturuga mică răstoarnă carul mare", deci şi acelea au fost corectate.

Ca atare, domnule preşedinte, domnule ministru şi stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, ştim că orice lege este perfectibilă. nu putem să spunem că ea este imuabilă. Vedeţi că nici şefii nu sunt imuabili, ieri au fost, astăzi nu sunt. Ca atare, vă invit la un vot în consens, aşa cum a fost şi cel din comisie.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi-mi cer scuze că am vorbit puţin mai mult, dar trebuie să-mi recapăt antrenamentul.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ar trebui să vă recăpătaţi antrenamentul, Parlamentul are nevoie de antrenamentul dumneavoastră.

Dacă din partea celorlalte grupuri politice parlamentare...

Drept la replică? Nici nu se putea altfel.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Domnule deputat, v-am ascultat, am o atenţie distributivă deosebită. Cred că de emoţie aţi scăpat şi hârtiile jos. Ştim ce aţi solicitat dumneavoastră. Singura remarcă, că eraţi înainte în fundul sălii, până veneaţi aici... restul, textul de început e la fel: "stimaţi colegi".

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Textul de început are o misiune. "Distinse domnule ministru Nicolăescu", pe care aţi văzut, cu bună intenţie şi solidaritate faţă de Uniunea Social Liberală, l-a omis.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Szabó Ödön:

Stimate domnule ministru,

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Bineînţeles, orice lege este perfectibilă. În comisie am încercat să vedem care sunt acele propuneri cu care a venit domnul ministru şi care sunt benefice pentru viitor. În schimb, în propunerea legislativă există nişte propuneri cu care nu am fost de acord în comisie, bineînţeles, şi nu vom putea să fim de acord nici în momentul de faţă. Cele mai importante se referă la structura consiliului de administraţie. Până în momentul de faţă, în vechea lege, cei trei actori importanţi din sistemul de învăţământ, cei care reprezintă, părinţii, practic cei care-i reprezintă pe copiii lor, profesorii, respectiv autorităţile administraţiei publice locale aveau un cuantum aproximativ egal de 1/3 - 1/3 din consiliul de administraţie.

În momentul de faţă, propunerea legislativă care vă este propusă spune că din start directorul şcolii este membru în consiliul de administraţie, iar din restul membrilor 50% sunt profesori. Ceea ce înseamnă, practic, că administraţiile publice locale, cei care trebuie să finanţeze această activitate - întrucât la un alt articol din finanţarea de bază, lucru cu care din nou nu am fost de acord au fost scoase cheltuielile cu întreţinerea curentă, deci, practic - li se cere administraţiilor publice locale să dea mai mulţi bani. Practic, posibilitatea lor de a interveni în procesul decizional este mai mică. Cu atât mai mult este vorba şi de părinţi, care-şi trimit copiii, şi doar... în consiliul de administraţie, doar din cei trei piloni, doar un singur pilon rămâne majoritar, cel al profesorilor.

Considerăm că posibilitatea de a realiza consensualităţi ca, din cei trei actori, măcar doi trebuind să se înţeleagă pe proiectele de hotărâri în consiliul de administraţie a fost normală şi a fost corectă.

La fel, dorim să vă aducem în faţă faptul că, având în vedere structura finanţării de bază, cheltuielile cu întreţinerea - în cazul în care anumite şcoli au posibilitatea să folosească banii din finanţarea de bază inclusiv pentru cheltuielile cu întreţinerea, care nu afectează finanţarea celorlalte activităţi din cadrul şcolii - ... noi credem că este restrictiv, şi nu este benefic.

În rest, în comisie, am lucrat destul de bine, spun eu, pe anumite proiecte, am reuşit chiar să readucem anumite texte legislative la valoarea lor iniţială, vă dau doar un singur exemplu, în legea iniţială se spunea că doi ani de zile înainte de a da examenul, la sfârşitul ciclului primar, există un examen şi cu doi ani înainte trebuia să ştie elevul care sunt materiile şi din ce curriculum va da examen. În noua propunere iniţială a ministerului se reducea la un an. În comisie am reuşit să corectăm aceste lucruri.

Eu cred că s-a lucrat destul de bine, dar aceste motive care se referă la faptul că spui o dată administraţiei publice locale "Domnule, trebuie să dai mai mulţi bani", dar practic nu ai posibilitatea să susţii punctul de vedere în consiliul de administraţie şi altele de acest gen, fac imposibil ca în momentul de faţă, în forma actuală, să susţinem. Am avut o discuţie cu domnul ministru că la nivelul Senatului se va încerca o regândire a acestuia. Sperăm ca această regândire să se realizeze şi, la nivelul Senatului, să putem să avem o altă opţiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea grupurilor politice parlamentare, Grupul PDL, domnul Mircea Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Colegul nostru are perfectă dreptate. Atunci când am elaborat legea şi am discutat până la forma care a fost adoptată prin asumare, ştiţi foarte bine că a fost o discuţie pe toate articolele luni de zile, am încercat întotdeauna să nu forţăm administraţiile locale care finanţează dacă nu au un punct de vedere şi cel puţin nu pot să intervină. Ceea ce s-a întâmplat acum, în care şcoala are un consiliu de administraţie majoritar... de către altcineva care decide în funcţie de banii pe care-i poate oferi administraţia locală este absolut inoperant. Şi cred că...nu ştiu de ce nu putem face noi treaba asta şi aşteptăm Senatul. Dacă se va întâmpla aşa ceva va fi o dispută permanentă care a fost până anul trecut, când ştiţi foarte bine, şcolile nu puteau fi finanţate, directorii făceau ce voiau în şcoli, iar cei care trebuiau să asigure finanţarea n-aveau resursele necesare şi controlul asupra lor.

Este absolut corect acest punct de vedere şi nu ştiu... eu întreb Guvernul, totuşi, dacă nu putem să modificăm acum, ce aşteptăm la Senat...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Din celelalte grupuri politice parlamentare, la dezbateri generale, dacă doresc să ia cuvântul? Nu. Mulţumesc.

Intrăm pe amendamentele admise şi respinse.

Preşedintele comisiei, propunere pentru timpi?

Două minute, da? Da.

Să înceapă votul. Pregătiţi cartelele.

Mulţumesc.

Cu 168 voturi pentru, zero abţineri, 3 voturi împotrivă, propunerea a fost acceptată.

Mergem la dezbaterea pe articole. Intrăm pe amendamentele admise. O să rog colegii care au amendamente respinse sau colegul care are amendament respins, ca să fiu riguros, să-l urmărească, dacă vrea să-l susţină.

De la nr.crt.1 până la 5 dacă sunt obiecţii, comentarii? Vă mulţumesc. Admis.

De la 6 la 10. Nu. Mulţumesc. Admis.

De la 10 până la 20.

Domnul deputat Márton Árpád.

La ce punct aveţi obiecţia sau comentariul?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

La punctul 14, amendamente admise, este un amendament admis de comisie cu care, aşa cum a spus colegul nostru la dezbaterea generală, nu suntem de acord.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Adică la art.I punctul 2 se introduc trei puncte noi, 2¹ până la 2³, da?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Exact.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Vă rog frumos, argumentaţi.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Susţinerea a făcut-o colegul nostru. În varianta propusă de comisie, practic, profesorii, deci reprezentanţii cadrelor din învăţământ, din şcoala respectivă, cu directorul, votează orice doresc, pentru că au majoritatea, iar nici părinţii, reprezentanţii părinţilor, nici reprezentanţii administraţiei publice locale n-au niciun cuvânt de spus, adică au cam tot atât cât avem noi la dezbaterea acestei legi, opoziţia.

Ca atare, unii plătesc, au copii în şcoala respectivă, dar părerea lor, eventual, este ascultată, oricum votul lor nu este important. Deci nu putem fi de acord cu această modificare, încă o dată spun, introdusă în comisie. vă solicit să supuneţi votului acest amendament, aşa cum prevede regulamentul.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Deci, domnule deputat, mergem pe ceea ce am stabilit din cutumă, din înţelegere, că obiecţia, comentariul înseamnă eliminarea şi o supunem cu prioritate pe aceasta la vot. Da?

Deci, reamintesc colegilor, obiecţia, comentariul, până când domnul deputat Nicu Vasilescu, preşedintele comisiei, va reglementa această chestiune în regulament, liderii grupurilor politice parlamentare au stabilit că obiecţia, comentariul înseamnă eliminarea textelor. Şi îl vom supune pe acesta prima dată la vot, ca să nu mai avem probleme.

Deci supun la vot eliminarea textului din amendamente admise de la poziţia 14, transmis de către comisie.

Să înceapă votul.

Propunerea dumneavoastră a fost respinsă, 43 de voturi pentru, 4 abţineri, 133 voturi împotrivă.

Mergem pe textul de la punctul 14.

Supun votului textul comisiei din amendamentul admis de la poziţia 14.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

134 voturi pentru, două abţineri, 47 voturi împotrivă.

Dacă între poziţia 15, amendamente admise, şi 20 mai sunt obiecţii, comentarii.

Domnul deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

La punctul 17, tot aşa cum a mai susţinut colegul nostru în dezbaterea generală, propuneţi eliminarea din finanţarea de bază a lit. e), adică cheltuielile cu întreţinerea curentă. Deci de la bugetul de stat nu se finanţează cheltuielile cu întreţinerea curentă, rămâne totul în sarcina administraţiei publice locale. Nu suntem de acord. Deci aceeaşi procedură, dorim eliminarea acestui text de la punctul 17.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O să rog liderii grupurilor politice parlamentare să se apropie un pic de prezidiu. Liderii grupurilor politice parlamentare, vă rog frumos.

Liderii grupurilor politice parlamentare să se apropie un pic de prezidiu, vă rog frumos. Domnule Preda, numai o secundă, domnule Pambuccian...

(liderii grupurilor parlamentare se consultă la prezidiu.)

Bun. Ne-am înţeles.

Domnilor colegi,

Obiecţia, comentariul domnului Márton Árpád a fost acceptat de către colegii mei, deşi nu este conform ultimei înţelegeri a liderilor grupurilor, dar este ultima. Deci propune ca la nr.crt.17, unde textele sunt nemodificate de către comisie, şi rămâne textul ordonanţei de urgenţă a Guvernului, se propune eliminarea.

Supun votului propunerea pe care a făcut-o domnul deputat Márton Árpád.

Să înceapă votul.

52 de voturi pentru, 124 voturi împotrivă, trei abţineri. A fost respinsă.

Dacă de la 17...

Deci rămâne textul în vigoare... îl supun la vot. Procedural, vă spun sincer că acum încalc regulamentul pentru dumneavoastră, ca să ştiţi, supunând textul unei ordonanţe la vot, fără modificarea din comisie. Acum încalc pentru dumneavoastră regulamentul.

Dar ca să fim riguroşi în seriozitatea şi... seriozitatea rigurozităţii, supun votului textul nemodificat de la punctul 17.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

La punctul 17 este un amendament al comisiei.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La punctul 17, nu e niciun amendament al comisiei, domnule deputat. Punctul 17 din raportul de amendamente admise se referă la art. 104, alin. (2) se modifică şi va avea următorul cuprins... şi este textul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.92/2012, care modifică Legea nr.1. Or, noi discutăm ordonanţa, domnule deputat. Îmi pare rău că trebuie să vă spun. Discutăm ordonanţa. Asta înseamnă PL-x 9.

Să înceapă votul.

Mulţumesc mult.

Dacă între 18 şi 20 mai aveţi obiecţii, comentarii? Nu.

21-30. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

31-40. Obiecţii, comentarii? Nu. Mulţumesc. Aprobat.

De la 41 la 50, amendamente admise - obiecţii, comentarii? Nu. Mulţumesc.

Aprobate.

De la 51 la 60 - obiecţii, comentarii? Nu. Mulţumesc.

Aprobate.

De la 61 până la 70 - dacă sunt obiecţii, comentarii?

Domnul deputat Andea Petru, art.11 alin. (4).

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Este un amendament respins la poziţia 67, art.11, care se referă la plata drepturilor salariale în urma unor sentinţe judecătoreşti devenite executorii. Se referă la acele persoane din instituţiile de stat, care au dat în judecată respectivele instituţii, pentru a-şi dobândi drepturile salariale. Mulţi şi-au dobândit aceste drepturi ca urmare a câştigării în instanţă a drepturilor.

Dar, şi mai mulţi sunt cei care, din respect pentru instituţiile pe care le deservesc, nu au dat în judecată respectiva instituţie şi, ca urmare, nu intră în prevederile de eşalonare la plată a acestor drepturi salariale.

Eu consider că dacă printr-o sentinţă judecătorească devenită executorie a fost nevoie să se dea o lege, ceea ce nu este firesc, pentru că sentinţele sunt executorii, nu mai trebuiesc stabilite prin lege, cred că dacă totuşi am elaborat o lege în acest sens, este firesc să dăm dreptate şi celor care nu au dat în judecată instituţiile la care ei lucrează, şi amendamentul respins, însă, în comisie, prevede ca plata drepturilor salariale să se refere la întregul personal din respectiva instituţie, şi nu numai la cei care au dat în judecată instituţia respectivă.

Argumentul că nu sunt bani va fi contracarat prin faptul că şi ceilalţi vor porni un şir de procese pentru a-şi câştiga aceste drepturi şi, în consecinţă, vor obţine şi ei hotărâri executorii, pentru că nu pot fi în alt sens decât cele care au fost deja aprobate, şi va trebuie să alocăm banii respectivi.

De asemenea, însă, cred că este un semn de respect faţă de cei care îşi respectă instituţia, şi nu au pornit pe calea instanţei pentru a-şi câştiga drepturile.

Ca urmare, eu propun plenului să fie de acord cu amendamentul care la nivelul comisiei a fost respins pe ideea că nu sunt bani şi că nu putem extinde o hotărâre judecătorească printr-o lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, ca să fiu riguros, art.XI, introducerea unui alineat nou (5) vine după amendamentul 70 admis, ca amendament 71, pentru că la 70 aveţi art.XI alin. (4).

Deci, nu mergem la 67, mergem după 70, ca 71.

Domnul Petru Andea:

Da.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun.

Este propunerea domnului deputat Andea de a introduce un alineat nou, după alin. (4) la art.XI.

Vă supun votului această propunere.

Să înceapă votul.

Mulţumesc mult.

59 de voturi pentru, 15 abţineri, 116 voturi împotrivă.

Amendamentul a fost respins.

Proiectul de lege rămâne la votul final.

Vă aduc aminte că este lege organică.

Se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor care sunt aleşi în Camera Deputaţilor.

după pauză

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ordonanţa nr.19/2012 - i-am rugat pe colegi să lucreze în paralel cu plenul, pentru a veni cu raportul - şi mergem pe respingere, aşa cum a decis Comitetul liderilor.

Poziţia 38, dragi colegi, vă rog frumos să fiţi atenţi. - Proiectul de Lege privind transmiterea unor terenuri din domeniul public al statului şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" - Institutul de cercetare dezvoltare pentru legumicultură şi floricultură Vidra, în domeniul public al comunei Vidra, judeţul Ilfov, şi în administrarea Consiliului local al comunei Vidra, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.

Dacă din partea iniţiatorilor se doreşte luarea de cuvânt? Nu. Mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond? Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, că sunt comisiile amândouă, scuzaţi.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marin Anton:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, împreună cu Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" Institutul de cercetare dezvoltare pentru legumicultură şi floricultură Vidra, în domeniul public al comunei Vidra, judeţul Ilfov, şi în administrarea Consiliului local al comunei Vidra, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin. (9) pct.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare transmiterea prin derogare de la prevederile art.31 din Legea nr.45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările ulterioare, a unor terenuri în suprafaţă totală de 214 ha din domeniul public al statului şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole, în domeniul public al comunei Vidra, judeţul Ilfov, şi în administrarea Consiliului local al comunei Vidra.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a transmis un raport preliminar de respingere, încă din 3 septembrie 2012.

În urma dezbaterilor din cele două comisii sesizate în fond, au hotărât: cu unanimitate de voturi, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi majoritate de voturi - 20 voturi pentru respingere şi un vot împotrivă - Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, propun plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, raportul de respingere a Proiectului de Lege privind transmiterea unor terenuri din domeniul public.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, ca şef de la comisie, de acolo, vreau să vă informez că liderii grupurilor politice parlamentare au decis că avem 275, că decât dacă sunt obiecţii importante la un proiect să intervină. În rest, nu mai intervenim. Acesta a fost primul, ca să putem să vă aducem aminte.

La dezbateri generale nu ia nimeni cuvântul.

Vă reamintesc că raportul comisiilor sesizate în fond propune respingerea acestei iniţiative legislative.

În actuala situaţie, conform art.104 din Regulament, îl trimitem direct la votul final.

Următorul proiect, 39, Propunerea legislativă pentru completarea art.16 din Legea fondului funciar.

Din partea iniţiatorului? Nimeni nu doreşte să ia cuvântul.

Din partea comisiilor? Îşi păstrează raportul.

Iniţiativa legislativă rămâne pentru şedinţa de vot final, conform art.104.

Este lege organică. Procedura trebuie să fie îndeplinită.

Mergem la următorul proiect, 40, Propunerea legislativă pentru completarea art.28 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cele forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi a Legii nr.169/1997.

Din partea iniţiatorilor? Nu vrea să ia nimeni cuvântul.

Comisiile sesizate în fond îşi păstrează raportul.

Vă reamintesc că raportul comisiilor este de respingere.

Aceste iniţiative, conform art.104 din Regulament, scuzaţi-mă, iniţiativa legislativă merge la votul final.

Este lege organică.

Mergem la următoarea, 41, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.42/24 mai 1995.

Pe procedură, domnul deputat Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

În numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnule preşedinte, vă solicit reîntoarcerea la comisie a acestui proiect legislativ, cu termen de patru săptămâni.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Reîntoarcerea la comisie, termen patru săptămâni, 30 de zile.

Supun votului această propunere.

Să înceapă votul. Mulţumesc.

139 voturi pentru, 5 abţineri, niciun vot împotrivă.

Se întoarce la comisie.

Termen: patru săptămâni

42. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.279/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond? Îşi păstrează raportul.

Sunteţi iniţiator?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul legislativ prevede scăderea TVA-ului la 19%.

Ştiţi foarte bine că aţi susţinut acest lucru în toată campania electorală, iar creşterea TVA-ului a fost un lucru foarte rău pentru ceea ce s-a întâmplat în viaţa economică a României, în ultimii ani. Practic, preţurile au crescut, puterea de cumpărare a scăzut, s-a redus numărul de locuri de muncă.

Astăzi, aştept ca cei care au promis reducerea TVA-ului la 19% în campania electorală să voteze acest proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Dacă mai sunt alte comentarii?

Domnul deputat Ialomiţianu, la luări de cuvânt - discuţii generale.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Este o chestie foarte serioasă.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Este foarte serioasă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur că este un act normativ foarte important. Îl aveţi şi în programul de guvernare. Este vorba de reducerea TVA-ului de la 24% la 19%. Vrem să vă respectaţi acest program de guvernare care a fost adoptat de către Parlament.

Mai mult decât atât, dumneavoastră spuneţi că nu luaţi măsuri de austeritate, dar bugetul pe 2013 se bazează pe aceste măsuri. În spaţiul public, dumneavoastră criticaţi majorarea TVA-ului, dar sunteţi beneficiarii acestei măsuri.

V-aş ruga foarte mult, ori reduceţi TVA-ul şi ieşiţi în spaţiul public şi ne criticaţi în continuare, ori veniţi şi apreciaţi aceste măsuri luate de Guvernul Boc, şi spuneţi că acele măsuri sunt benefice şi vă puteţi duce mai departe programul de guvernare.

Din respect pentru cetăţeni, ar trebui să faceţi această clarificare.

Eu susţin ca acest proiect să fie adoptat, adică să reducem TVA-ul, ca să nu mai aveţi probleme legate de promisiunile pe care le-aţi făcut în campania electorală.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Alte luări de cuvânt? Nu mai sunt.

Vă reamintesc că raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea acestei iniţiative.

Conform art.104 din Regulament, iniţiativa legislativă merge la votul final.

Fiind o lege ordinară, se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor.

43. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.126/1994, cu modificările şi completările ulterioare, pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţilor cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte.

Este lege ordinară.

Dacă din partea iniţiatorilor se doreşte luarea la cuvânt? Nu.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul.

Conform art.104, raportul comisiei sesizate în fond, cu privire la respingerea acestei iniţiative, merge la votul final.

Este lege ordinară.

44. Propunerea legislativă pentru organizarea activităţii fiscale a marilor contribuabili.

Dacă din partea iniţiatorilor se doresc luări de cuvânt? Nu.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul. Comisia cere respingerea acestei iniţiative legislative.

Nefiind amendamente admise, potrivit art.104 din regulament, merge la votul final.

Este lege ordinară.

45. Proiectul de Lege pentru modificarea art.296¹⁸ al Legii nr.571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal.

Dacă din partea iniţiatorilor se doresc luări de cuvânt? Nu.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul. Prin raport se cere respingerea acestei iniţiative legislative.

Nefiind amendamente admise şi respinse, potrivit art.104 din regulament, merge la votul final.

Este lege ordinară.

46. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 30/2011 care modifică şi completează Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Dacă din partea iniţiatorilor se doresc luări de cuvânt? Nu.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul, prin care cere respingerea acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, legea merge la votul final.

Este lege ordinară.

47. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Iniţiatorii? Nu iau cuvântul.

Comisia îşi păstrează raportul prin care cere respingerea acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege ordinară.

48. Proiectul de Lege pentru completarea art.140 din Legea nr.571 privind Codul fiscal.

Dacă iniţiatorii vor să ia cuvântul? Nu.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Drept urmare, iniţiativa legislativă merge la votul final.

Este lege ordinară.

Mulţumesc.

49. Proiectul de Lege privind modificarea art.287 din Legea nr.571 privind Codul fiscal.

Iniţiatorii dacă doresc să ia cuvântul? Nu.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Conform art.104, nefiind amendamente admise sau respinse, merge la votul final.

Este lege ordinară.

50. Proiectul de Lege pentru completarea art.38 din Legea nr.571 privind Codul fiscal.

Iniţiatorii? Nu vor să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul.

Vă reamintesc că prin raport se cere respingerea acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Este lege ordinară. Merge la votul final.

51. Proiectul de Lege pentru acordarea de pachete alimentare pentru elevii din învăţământul obligatoriu de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private.

Iniţiatorii? Nu vor să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege ordinară.

52. Propunerea legislativă pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor de creştere, îngrijire şi educare a copiilor în vârstă de 0 - 3 ani.

Iniţiatorii?

Domnul deputat Cezar Preda, aveţi cuvântul.

Sunteţi iniţiator, da?

Nu sunteţi iniţiator.

Domnul Cezar-Florin Preda:

Nu, domnule preşedinte, propunem retrimiterea la comisie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

A, cereţi retrimiterea la comisie.

Deci, Grupul parlamentar al PDL cere retrimiterea la comisie.

Bun. Supun votului această propunere.

Să înceapă votul.

142 voturi pentru, 2 abţineri şi 2 voturi împotrivă.

Este retrimis la comisie.

Termen: patru săptămâni.

Mulţumesc.

53. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.211/2011 privind regimul deşeurilor.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul.

Raportul prevede respingerea acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, se trimite la şedinţa de vot final.

Este lege ordinară.

54. Proiectul de Lege pentru interzicerea activităţii de cerşetorie. Avem două propuneri: Propunerea legislativă pentru interzicerea activităţii de cerşetorie şi Propunerea legislativă pentru reglementarea unor măsuri privind cerşetoria.

Dacă din partea iniţiatorilor se doreşte luarea de cuvânt? Nu.

Din partea comisiei sesizate în fond? Nu.

Vă reamintesc că raportul comisiei propune şi cere respingerea ambelor iniţiative legislative.

Conform art.104 din Regulament, merg la votul final.

Au caracter organic.

55. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local.

Dacă iniţiatorii doresc să ia cuvântul? Nu. Mulţumesc.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul.

Raportul este de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu avem amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege organică.

56. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege ordinară.

Mulţumesc.

57. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.16 din Legea nr.13/2007 privind energia electrică.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu avem amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege organică.

Vă mulţumesc.

58. Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.260/2008 pentru asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor.

Pe procedură, domnul deputat Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

În numele Grupului parlamentar al PSD, solicit retrimiterea la comisie.

Termen: patru săptămâni.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Retrimiterea la comisie, cu termen patru săptămâni de zile.

Supun votului această propunere.

Să înceapă votul. Mulţumesc.

143 de voturi pentru, zero abţineri şi un vot împotrivă.

Retrimisă la comisie.

Termen: patru săptămâni.

59. Proiectul de Lege privind acordarea de despăgubiri persoanelor afectate de construcţia infrastructurii de transport.

Iniţiatorii?

Pe procedură, domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Solicităm retrimiterea la comisie, tot aşa, patru săptămâni.

Nu a fost iniţiatorul prezent în momentul dezbaterii acestui proiect de lege.

Deci, propunem retrimiterea la comisie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Retrimiterea la comisie.

Termen: patru săptămâni.

Supun votului această propunere a domnului deputat Márton Árpád, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Să înceapă votul. Mulţumesc.

Cu 141 voturi pentru, zero abţineri şi un vot împotrivă, propunerea a fost retrimisă la comisie.

Termen: patru săptămâni.

60. Proiectul de Lege privind modificarea alin. (1¹) ale art.III din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Iniţiativa legislativă merge la votul final.

Este lege organică.

Mulţumesc.

61. Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.339 din 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu avem amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege ordinară.

62. Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege ordinară.

63. Proiectul de Lege privind completarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege organică.

64. Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.

Dacă iniţiatorii doresc să ia cuvântul? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege ordinară.

Mulţumesc.

65. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege ordinară.

66. Proiectul de Lege privind instituirea Zilei Naţionale a multipleţilor.

Este lege ordinară.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nefiind amendamente admise sau respinse, conform art.104, merge la votul final.

Este lege ordinară.

67. Propunerea legislativă privind exercitarea profesiei de logoped.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege organică.

68. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul în sănătăţii.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege organică.

69. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104 din regulamentul nostru, merge la votul final.

Este lege ordinară.

70. Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu are amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Caracter ordinar.

71. Următorul proiect de lege privind Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Caracter organic.

Dacă din partea iniţiatorilor? Nu doreşte nimeni să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform 104 merge la votul final.

Caracter organic.

72. Următoarea iniţiativă, tot pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind sistemul sanitar.

Iniţiatorul îşi păstrează... Iniţiatorii nu doresc să ia cuvântul.

Comisia îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final.

Caracter organic.

Pl-x 97 este aceasta.

73. Următorul Pl-x 169, Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Fără amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final, caracter ordinar.

74. Următorul proiect de lege, Pl-x 170 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Fără amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final, caracter ordinar.

75. Următorul proiect de lege, Pl-x 280/2011, pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Fără amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Caracter ordinar.

76. Următorul proiect de lege, Pl-x 471/2011, pentru modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.133/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative.

Fără amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final conform art.104.

Are caracter ordinar.

77. Următoarea propunere legislativă, pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Pl-x 226/2012.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative.

Nu are amendamente admise sau respinse.

Conform art.104 merge la votul final.

Are caracter ordinar.

78. Următorul proiect de lege, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.264/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Pl-x 270/2012.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104 merge la votul final.

Are caracter ordinar.

79. Următorul proiect de lege Propunere legislativă privind abrogarea Legii nr.220/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Pl-x 281/2012.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii? Domnul deputat Ciuhodaru, aveţi cuvântul. Pl-x 281, dacă sunteţi iniţiator.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt iniţiator.

Este iar un proiect de lege extrem de important. Este proiectul care prevede abrogarea coplăţii în sistemul sanitar din România. aţi susţinut în campania electorală că această coplată este rea, că face multe probleme pacientului şi astăzi vă dau ocazia, acestei majorităţi zdrobitoare, să vă ţineţi de promisiune.

Acest proiect de lege, practic, prevede eliminarea coplăţii.

Ştim cu toţii că această coplată nu ajută nici sistemul sanitar, încurcă pacienţii şi creează doar disfuncţionalităţi.

Practic, pacienţii se vor întreba de o mie de ori de ce sunt puşi să plătească suplimentar, iar nedorind să dea aceste sume suplimentare aberante, vor ajunge să solicite 112, să aglomereze serviciile de urgenţă, existând riscul de eroare medicală şi de malpraxis.

Vă reamintesc, domnule preşedinte, că aveţi acest lucru pe programul de guvernare şi vă solicit să votaţi favorabil acest proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Alte intervenţii la dezbateri generale nu sunt.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final.

Are caracter ordinar.

80. Mergem la următorul proiect de lege: Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Pl-x 282/2012.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final, conform art.104 din Regulament.

Are caracter ordinar.

81. Următorul proiect de lege: Propunere legislativă privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România. Pl-x 92/2010.

Caracter organic.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Are caracter organic.

Mulţumesc.

82. Mergem la următoarea, propunere legislativă pentru standardele de cost în domeniul diagnosticului clinic de laborator. Pl-x 279/2011.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu avem amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Caracter ordinar.

83. Următorul proiect de lege: Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Pl-x 475/2011.

Caracter organic.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Are caracter organic.

84. Următorul proiect de lege pentru completarea Legii nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Pl-x 174/2012.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Lege cu caracter ordinar.

85. Următorul proiect de lege: Propunere legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă nr.24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe proaspete în şcoli. Pl-x 433/2011.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Din partea comisiei sesizate în fond se păstrează respingerea acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Caracter ordinar.

86. Următorul proiect de lege: Propunere legislativă pentru introducerea ţinutei şcolare obligatorii în învăţământul general obligatoriu, liceal şi profesional de stat şi particular. Pl-x 156/2012.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Pe procedură? La iniţiatori? Îmi cer scuze. Sunt atent la dumneavoastră, dar...

Domnul Cezar-Florin Preda:

Vă propunem retrimiterea la comisie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Retrimiterea la comisie din partea Grupului parlamentar al PDL.

Să înceapă votul.

Termen, ca de obicei, patru săptămâni.

131 de voturi pentru, zero abţineri, două voturi împotrivă. Retrimitere la comisie, termen: patru săptămâni.

87. Următorul, proiect de lege privind accesul gratuit în muzee al preşcolarilor şi şcolarilor din învăţământul primar. Pl-x 113/2012.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Caracter ordinar.

88. Următorul, Proiectul de Lege pentru completarea art.54 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2005 privind transporturile rutiere. Pl-x 393/2010.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104 merge la votul final.

Are caracter ordinar.

89. Următorul proiect de lege: Propunere legislativă privind reglementarea accesului autovehiculelor pe aeroporturi în zona de deservire a terminalelor de plecări.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Caracter ordinar.

90. Următorul: Propunerea legislativă privind regimul special maritim. Pl-x 259/2011.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii? Domnul deputat Cezar Preda, din partea Grupului parlamentar al PDL. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cezar-Florin Preda:

Vă solicităm retrimiterea la comisie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Retrimiterea la comisie pentru patru săptămâni.

Să înceapă votul.

129 pentru, două abţineri, un singur vot împotrivă.

Retrimitere la comisie, termen patru săptămâni.

91. Mergem la următorul proiect de lege: Propunere legislativă pentru completarea art.28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.109/2005 privind transporturile rutiere. Pl-x 261/2011.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Este lege ordinară.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

92. Următorul proiect de lege: Propunere legislativă pentru modificarea art.12, alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Pl-x 648/2011.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Conform art.104, nefiind amendamente admise sau respinse, merge la votul final.

Are caracter ordinar.

93. Următorul proiect de lege: Propunere legislativă privind abrogarea Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Pl-x 279/2012.

Iniţiatorii?

Sunteţi iniţiator? Nu înţeleg. Dumneavoastră sunteţi purtătorul de cuvânt al domnului deputat? Unde sunteţi iniţiator? Da? Vă rog frumos.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Eu ştiu, domnule Zgonea, că, uneori, puterea face şi probleme de vedere...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

... dar este al treilea proiect legislativ pe care l-aţi avut în programul de guvernare şi pe care-l respingeţi astăzi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Foarte bine.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Este cel cu TVA-ul redus la 19%, este cel privind eliminarea coplăţii şi acesta este cel privind eliminarea taxei pe autovehiculele poluante.

Nu mai cred nimic din programul de guvernare şi cred că nimeni nu vă mai crede în acest moment.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Propunerea legislativă, din partea iniţiatorilor, dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Nu. Mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond se păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la vot final.

Are caracter ordinar.

94. Propunere legislativă: Proiect de Lege pentru completarea Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale. PL-x 586/2011.

Domnul deputat Marian Neacşu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă propun retrimiterea la comisie, termen patru săptămâni.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Retrimiterea la comisie, termen patru săptămâni.

Să înceapă votul.

Mulţumesc.

Cu 137 de voturi pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă, retrimisă la comisie.

95. Avem trei propuneri legislative.

Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, Pl-x 440/2010. Un raport comun cu Pl-x 338 şi cu Pl-x 754.

Din partea iniţiatorilor? Nu se ia cuvântul.

Din partea comisiilor sesizate în fond se păstrează raportul de respingere a celor trei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Proiectul de lege are caracter organic.

96. Următorul proiect de lege: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Pl-x 674/2010.

Iniţiatorii?

Domnul deputat Ciuhodaru, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Acest proiect legislativ prevede înăsprirea pedepselor pentru şoferii surprinşi băuţi în trafic.

Practic, pentru cei care sunt surprinşi băuţi, în condiţii obişnuite se ia carnetul pe cinci ani. În momentul în care accidentul se soldează cu victime, poate să meargă suspendarea până la durata întregii vieţi.

Este un proiect pe care-l vedem favorabil în contextul în care numărul accidentelor rutiere produse de către cei care beau este în continuă creştere.

Motivul respingerii de către comisie este că Guvernul va relua ulterior acest proiect legislativ şi-l va face sub o altă formă.

Până una, alta, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, oamenii mor pe străzi din cauza unor şoferi băuţi.

Cred că nu vă este indiferent acest lucru şi, până când se va gândi şi Guvernul să facă un proiect similar, puteţi vota pentru acest proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea comisiilor se sesizate în fond se păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Este lege ordinară.

97. Următorul proiect de lege: Propunere legislativă privind transmiterea unor terenuri din domeniul privat al statului şi din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea în domeniul privat al Oraşului Fundulea, judeţul Călăraşi şi în administrarea Consiliului Local al Oraşului Fundulea, judeţul Călăraşi, în vederea realizării obiectivului privind dezvoltarea economică a Oraşului Fundulea. Pl-x 262/2012.

Caracter organic.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final.

Este lege organică.

98. Următorul proiect de lege: Proiect de Lege privind transmiterea unei suprafeţe de teren portuar aflată în domeniul public al statului din administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii în administrarea Consiliului Local al Municipiului Olteniţa, judeţul Călăraşi, pentru realizarea obiectivului "Dezvoltarea infrastructurii turistice în zona Olteniţa şi amenajare port turistic". PL-x 786/2011.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat. Aveţi cuvântul.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Domnule preşedinte,

Solicităm retrimiterea la comisie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Retrimiterea la comisie, da?

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Cu termen patru săptămâni.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Termen patru săptămâni.

Să înceapă votul.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

154 de voturi pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă.

Retrimitere la comisie, patru săptămâni.

99. Următorul Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Iniţiatorii? Nu vor să ia cuvântul.

Din partea comisiilor sesizate în fond se păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Caracter ordinar.

100. Următorul proiect de lege: Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea alin.(1) al art.14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195 privind circulaţia pe drumurile publice. Pl-x 117/2011.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile comune îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Caracter ordinar.

101. Următorul proiect de lege: Propunere legislativă privind modificarea Legii nr.407 din 9 noiembrie 2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic. Pl-x 576/2010.

Caracter organic.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104 din Regulament, merge la votul final.

Caracter organic.

102. Următorul proiect: Proiect de Lege pentru modificarea alin.3 al art.1 din Legea nr.4/1953 - Codul familiei. PL-x 49/2008.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Caracter ordinar.

103. Următorul proiect, Proiectul de Lege pentru modificarea alin (3) al art.17 din Legea farmaciei nr.266/2008, PL-x 731/2011.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final, conform art.104.

Caracter ordinar.

104. Următorul proiect: Proiect de Lege privind administrarea fondului de sănătate de către patronate şi sindicate. PL-x 118/2012.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu avem amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final, conform art.104.

Caracter ordinar.

105. Următorul proiect: Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei. Pl-x 533/2010, coroborat cu Pl-x 797, coroborat cu Pl-x 798/2010, coroborat cu 799/2010, coroborat cu Pl-x 800/2010, coroborat cu Pl-x 801/2010, coroborat cu Pl-x 802/2010 şi coroborat cu Pl-x 803/2010.

Dacă din partea iniţiatorilor cineva doreşte să ia cuvântul? Nu sunt.

Opt iniţiative legislative cu un singur raport.

Comisiile sesizate în fond păstrează respingerea acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, merge la votul final.

Caracter organic.

106. Urmπtoarea Propunere legislativπ pentru abrogarea alin.(6╣) al art.37 din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Pl-x 390/2011.

din partea iniţiatorilor? Nu sunt luări de cuvânt.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final, conform art.104.

Este lege cu caracter organic.

107. Următoarea Propunere legislativă privind modificarea şi completarea OUG nr.86/2006 privind organizarea profesiei de practician în insolvenţă. Pl-x 689/2011.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Legea are caracter ordinar.

108. Următorul proiect de lege: Propunere legislativă pentru modificarea alineatului (2) al articolului 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă. Pl-x 274/2012.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond îşi păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Caracter ordinar.

109. Următorul proiect: Propunere legislativă privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al municipiului Călăraşi şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Călăraşi, judeţul Călăraşi, pentru realizarea unui campus universitar pentru Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti - Filiala Călăraşi. Pl-x 300/2012.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează respingerea acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Caracter organic.

110. Următorul proiect de lege: Proiect de Lege privind modificarea modului de calcul a impozitului pe autovehicule. PL-x 347/2011.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104, merge la votul final.

Caracter ordinar.

111. Următorul proiect de lege: Propunere legislativă privind modificarea Legii nr.283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Pl-x 313/2012.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond dau raport de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Proiectul de lege are caracter ordinar.

Merge la votul final.

112. Următorul Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România. PL-x 91/2012.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a iniţiativei legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final, conform art.104.

Are caracter ordinar.

113. Următorul proiect: Proiectul de Lege privind statutul profesional al medicului expert al asigurărilor sociale. PL-x 681/2011.

Caracter ordinar.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a acestei iniţiativei legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art.104 din Regulamentul nostru, merge la votul final.

Are caracter ordinar.

114. Următorul proiect de lege: Proiect de Lege pentru modificarea alin.(1) al art.40 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. PL-x 221/2011, coroborat cu Pl-x 227/2011.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Raportul comisiilor sesizate în fond este de respingere a acestei iniţiative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final.

Are caracter ordinar.

115. Următorul proiect: Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea art.16 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. PL-x 222/2011, coroborat cu PL-x 267/2011.

Au raport comun.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final, conform art.104 din Regulamentul Camerei.

Are caracter organic.

116. Următorul raport: Proiect de Lege pentru completarea art.58 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată. Pl-x 26/2010, coroborat cu Pl-x 477/2011.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final.

Caracter organic.

117. Următorul proiect: Propunere legislativă privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.107 din 6 decembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Pl-x 470/2011.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia păstrează raportul de respingere.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final.

Caracter ordinar.

118. Următorul proiect: Proiectul de Lege privind completarea art.59 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Pl-x 572/2010.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile păstrează raportul de respingere.

Nu avem amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final.

Caracter organic.

119. Următorul proiect de lege: Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Pl-x 569/2010.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile păstrează raportul de respingere a iniţiativei legislative.

Nu avem amendamente admise sau respinse.

Conform art.104 din Regulament, merge la votul final.

Are caracter organic.

120. Următorul proiect de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Pl-x 422/2010.

Iniţiatorii?

Domnul deputat Marian Neacşu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Aveţi cuvântul.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În numele Grupului parlamentar al PSD, solicit retrimiterea la comisie a acestui proiect legislativ, cu termen patru săptămâni.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Retrimiterea la comisie patru săptămâni, da?

Să înceapă votul.

Mulţumesc. Retrimisă la comisie, termen patru săptămâni.

160 de voturi pentru, o abţinere, un vot împotrivă.

Mergem mai departe.

121. Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Pl-x 194/2010.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisia păstrează raportul de respingere.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Mergem la votul final, conform art.104 din Regulament.

Caracter organic.

122. Următorul proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Pl-x 655/2009.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a iniţiativei.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final, conform art.104 din Regulament.

Caracter organic.

123. Următorul proiect de lege privind modificarea Legii nr.399 din 30 octombrie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. Pl-x 487/2011.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative.

Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final.

Caracter organic.

124. Următorul proiect pentru modificarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Pl-x 561/2009.

Vreţi să luaţi cuvântul? Ca iniţiator? Aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Vladu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi am respins pe bandă mai multe iniţiative legislative legate de persoanele cu handicap.

Cer ca această iniţiativă să fie retrimisă din nou la comisie şi sper ca şi colegii care se află astăzi în barca puterii să se aplece mai mult asupra acestei iniţiative.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Retrimitere la comisie. Termen, patru săptămâni.

Să înceapă votul.

Mulţumesc.

159 de voturi pentru, zero abţineri, două voturi împotrivă.

Retrimisă la comisie.

125. Următorul proiect, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 35 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004, publicată în Monitorul Oficial al României (Pl-x 436/2010).

Iniţiatorii? Nu comentează.

Din partea comisiilor sesizate în fond se păstrează raportul de respingere. Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final. Caracter organic.

126. Următorul proiect de lege. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi pentru modificarea unor acte normative (PL-x 459/2011).

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a iniţiativei.

Este lege organică. Nu sunt amendamente admise sau respinse. Merge la votul final.

127. Următorul proiect de lege. Propunerea legislativă pentru modificarea articolului 5 din Titlul I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali (Pl-x 248/2010).

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere. Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art. 104, merge la votul final, caracter organic.

128. Următorul proiect de lege. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 46/2008 - codul silvic (Pl-x 879/2010).

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile păstrează raportul de respingere. Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art. 104, merge la votul final, caracter ordinar.

129. Următorul proiect de lege. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu completările şi modificările ulterioare (Pl-x 157/2012).

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative. Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge la votul final, caracter ordinar.

130. Următorul proiect de lege. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic (Pl-x 878/2010).

Iniţiatorii nu doresc să ia cuvântul.

Comisiile sesizate în fond păstrează raportul de respingere a acestei iniţiative legislative. Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Conform art. 104 din regulament, merge la votul final. Are caracter ordinar.