Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cătălin-Daniel Funeriu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor.

Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 16 aprilie 2013.

În dimineaţa aceasta o să începem şedinţa noastră cu un reprezentant al opoziţiei. Şi o să-l rog pe domnul deputat Cristian Roman, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să poftească pentru a-şi susţine declaraţia politică, şi pe domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească; o alternanţă între opoziţie şi putere.

Domnule deputat, Cristian Roman, vă rog frumos, cu drag.

Domnul Cristian-Constantin Roman:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Aroganţa nu ţine loc de performanţă".

Vreau acum, în faţa dumneavoastră, să vă prezint o mostră de aroganţă de care au dat dovadă reprezentanţii puterii actuale.

În urmă cu două luni, am adresat o interpelare ministrului mediului şi schimbărilor climatice, doamnei Rovana Plumb, referitoare la unele suspiciuni de nereguli care se manifestau în legătură cu desfăşurarea proiectului "Extinderea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare-epurare a apelor uzate în judeţul Botoşani", proiect finanţat din fonduri europene.

Cu acest prilej, am atras atenţia că există posibilitatea de suspendare şi chiar de blocare a acestui program, derulat evident prin intermediul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, şi de pierdere a unei importante oportunităţi de dezvoltare a infrastructurii de apă şi canalizare pentru judeţul Botoşani. Mizele financiare ale acestui proiect sunt estimate la peste 100 de milioane de euro.

Evident este că, dacă am decis să mă adresez ministrului, am avut informaţii că lucrurile nu sunt deloc în ordine cu acest proiect şi am încercat astfel să acţionez pentru a îndrepta lucrurile în timp util.

Doamna ministru, însă, mi-a transmis un răspuns sec şi care nu răspundea nicidecum problemei asupra căreia se atrăgea atenţia, minimalizând voit sau din aroganţă problemele semnalate prin respectiva interpelare. Este total neserios răspunsul doamnei ministru şi revoltător din punctul meu de vedere.

Asta cu atât mai mult cu cât, în urmă cu doar o săptămână, stranie coincidenţă, procurorii DNA au ridicat toate documentele care ţin de acest proiect, blocând astfel toată procedura de atribuire a acestuia.

Acum doamna ministru e într-o postură cel puţin jenantă, pentru că i-am oferit din timp unele informaţi privitoare la acest proiect şi practic le-a ignorat.

Dumneaei se aflăîntr-o gravă eroare, crezând că noi facem opoziţie aşa cum anterior înţelegeau să facă cei din USL - în stil strict populist şi deloc constructiv. Gestul meu ar fi trebuit interpretat mai mult ca un ajutor decât ca o critică. Se pare însă că mâna întinsă, cu bune intenţii, către doamna ministru Rovana Plumb, a rămas în aer, fără răspuns.

Aroganţa însă, iată, se plăteşte şi aş vrea acum, după neregulile sesizate de către Direcţia Naţională Anticorupţie, ca doamna ministru să revină şi să reformuleze răspunsul dat la interpelarea mea. Ar fi foarte interesant ce ar avea domnia sa acum de spus.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Distinsul nostru coleg, Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al PSD, vă rog să nu criticaţi puterea, să aveţi grijă. Şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Virgil Gurău, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Ce-i supără pe comercianţii din Iaşi".

O guvernare, dar şi o economie naţională care nu-i ia în seamă pe micii comercianţi riscă să nu devină niciodată cu adevărat mare!

Recent, comercianţii din Iaşi şi-au spus păsurile reprezentanţilor Camerei de Comerţ şi Industrie, dar şi celor din Patronatul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii din Iaşi.

Aşadar, ce-i deranjează pe micii comercianţi din Capitala Moldovei?

În primul rând, prea desele schimbări ale legislaţiei de profil. Dacă, aşa cum au declarat unii dintre cei prezenţi la discuţie, în SUA, legile de bază din economie nu s-au schimbat de mai bine de o sută de ani, la noi, fiecare Guvern vine cu propria viziune, care e însă valabilă doar pentru câteva luni. După aceea, se iveşte o altă viziune, care dă naştere altor legi economice.

Tocmai această avalanşă de viziuni economice, care duce la o mare lipsă de stabilitate a mediului economic, dă peste cap viaţa micilor comercianţi. Pentru a depăşi cu bine acest tip de nepredictibilitate, toţi oamenii de afaceri, nu doar micii comercianţi!, au solicitat să fie înştiinţaţi din timp de eventualele modificări ce ar putea apărea în legislaţia de profil.

Alte teme de interes pentru comercianţii ieşeni au fost competiţia dintre micii comercianţi şi marii jucători în materie de supermarketuri şi hypermarketuri din Iaşi, dar şi reintroducerea impozitului forfetar. Invazia marilor magazine, care tind să ocupe chiar centrele oraşelor din România, dar şi taxele sufocante afectează tot mai mult agenţii economici, dar şi economiile locale. Şi, pe cale de consecinţă, şi viaţa de zi cu zi a cetăţeanului obişnuit.

Să nu-i mai tratăm cu aroganţă pe micii comercianţi!

Vasile Mocanu, deputat al Partidului Social Democrat, Colegiul nr.4 Târgu Frumos, Iaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit pe distinsul nostru coleg din partea Grupului PNL, Virgil Gurău, şi se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Tinel, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran, am greşit.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Păi vine Paştele acum, aşa că puteţi să...

Domnul Ioan Oltean:

O să dăm câte un miel, acum de Paşti, domnule deputat, cu drag.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc.

Declaraţia mea se intitulează "Economia, singura soluţie pentru România".

Ne-am obişnuit de-a lungul timpului, toţi cei care au venit la guvernare să înceapă să ia măsuri tăind din locuri de muncă de la bugetari, încercând şi promiţând că vor face ordine cu firmele de stat care de multe ori erau de fapt promotorul clientelei politice şi gândindu-se că trebuie să facem ceva cu economia.

Eu consider că după 23 de ani, încă România nu are un brand economic, încă România nu are o cale clară economică şi o strategie economică. Cred că trebuie să avem curajul să spunem realitatea, să pornim de la ceea ce există şi să vedem ce avem de făcut. Putem să ne uităm la state care au reuşit să iasă din sfera sărăciei, sărăciei europene mă refer, de exemplu Polonia, care a încercat să promoveze şi a reuşit să promoveze un concept fabricat în Polonia, s-a încercat acest lucru şi la noi, dar, din păcate, nu am reuşit. Încă economia noastră nu produce exact ceea ce trebuie, încă importurile sunt mai mari decât exporturile, cu toate că se limitează aceste importuri, dar se limitează în mod artificial, în sensul că nu mai sunt bani să se cumpere, puterea de cumpărare scade, şi cred că singura soluţie este o regândire a acestui sistem economic în care trăim.

Vorbim de multe ori despre agricultură, vorbim despre turism. Cred că în general vorbim despre brandul de ţară sau despre ceea ce ar trebui să dezvoltăm în funcţie de unii miniştri sau unii prim-miniştri care vin cu o concepţie diferită. Cred că nu mai putem după 23 de ani să mai aşteptăm şi toţi cei care suntem aici trebuie să gândim o nouă strategie economică, pornind de la ceea ce avem, pornind de la realităţile Europei şi mondiale şi să ajungem la o concepţie unitară. Dacă nu reuşim să facem acest lucru foarte repede, cred că România va stagna în continuare şi rezultatele se vor vedea foarte curând.

Vă mulţumesc.

Deputat de Prahova, Virgil Guran.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Un deputat din vecinătate. Domnul deputat Gheorghe Tinel, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte doamna deputat Carmen Hărău, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi, foarte mulţi care suntem astăzi în sală,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "N-am ştiut că sediul moralităţii se află în România".

Titlul recunosc că nu-mi aparţine. El fiind extras dintr-o declaraţie a primului-ministru Victor Ponta referitoare la propunerea deputatului USL, Remus Cernea, de a reglementa parteneriatul civil între heterosexuali, dar şi între homosexuali.

În ultimele zile, s-a consumat de către clasa politică, dar şi de către media, multă energie. Sincer, demnă de altfel de o cauză mai bună, pentru a răspunde aşa cum se cuvine propunerii deputatului USL-ist. Unii l-au alintat pe Cernea cu apelative gen "tâmpită", "nebun", "Satana", alţii, mai emancipaţi, încercau să inducă opiniei publice ideea că "Vezi Doamne!" îi cunoşteau preocupările lui Cernea mai de mult şi nu s-au simţit nici mai şocaţi, nici mai pudibonzi decât era cazul. Vezi declaraţia primului-ministru Victor Ponta, de ieri, 15.IV.2013.

Recunosc că personal nu am fost impresionat şi surprins nici de intenţia lui Cernea, pentru că realizam că societatea românească nu este pregătită pentru o dezbatere serioasă pe această temă, dar nici de atacurile vecine cu ura de clasă ale unora dintre colegii mei, care deja îl vedeau pe Cernea răstignit ca pe Hristos. Eu, personal, pronunţându-mă public că intenţia lui Cernea nu este altceva decât o diversiune ieftină, marca USL, pentru a distrage atenţia opiniei publice de la problemele adevărate ale românilor în această perioadă. Grevele de la Oltchim, Mechel, creşterea explozivă a preţurilor la produsele agroalimentare, creşterea fiscalităţii, prin introducerea de noi taxe şi impozite, numirile şefilor la Parchetul General şi DNA, nominalizarea şi învestirea ministrului justiţiei, scandalul interminabil din USL pe seama actului de guvernare, scandalul legat de trecerea din domeniul public al statului a RBDD în domeniul privat al RAPPS, a circa 3 hectare din Delta Dunării, cu scopul vădit de a fi înstrăinate ulterior, un adevărat tun imobiliar, şi exemplele pot continua.

Dar declaraţia primului-ministru Victor Ponta că, vezi Doamne!, nu a ştiut că sediul moralităţii se află în România, lăsând la o parte aspectul ironic pe care încearcă să-l inducă, este, din punctul meu de vedere, cutremurătoare la propriu. Ea trădează, pe de o parte, labilitatea morală a lui Victor Ponta, iar pe de altă parte, o anumită stare de nervozitate politică generată de incapacitatea USL-ului de a vorbi aceeaşi limbă pe un subiect foarte sensibil la electorat.

I-aş fi dat dreptate lui Victor Ponta dacă declaraţia ar fi sunat de genul "Nu am ştiut că sediul moralităţii creştine se află la Bucureşti, în România", dat fiind faptul că toţi ştim că, instituţional şi nu numai, sediul se află la Roma. Dar aşa, ea naşte o serie de întrebări la care Victor Ponta trebuie să răspundă şi la care cred că nu va răspunde, aşa cum nu cred că va răspunde nici pentru managementul dezastruos pe care cu onoare îl promovează în calitate de prim-ministru al României.

Şi l-aş întreba pe premier care sunt totuşi valorile morale în spiritul cărora a fost crescut, ca şi copil, şi educat ca om politic. Care dintre principiile şi valorile eticii morale sunt luate în considerare în exercitarea mandatului de prim-ministru, şi dacă poate să ne spună totuşi, unde crede domnia sa că se află pe glob sediul moralităţii, ca să putem noi, românii, să mergem în pelerinaj şi, eventual, unii dintre noi la instruire, şi poate dacă sediul moralităţii nu e în România, o fi raiul destrăbălării? Poate ne spune domnul prim-ministru.

Poate că altfel ar fi arătat românii astăzi, domnule prim-ministru Victor Ponta, dacă politicienii care s-au perindat la conducerea acestei ţări ar fi ţinut cont de valorile moralei creştine. Aşa însă nu îmi rămâne să vă spun altceva decât că dumneavoastră fiind un om fără principii morale - şi mă refer aici la morala creştină - nu cred că aveţi capacitatea politică de a gestiona problemele unui popor aproape în întregime creştin. Sau poate că mă înşel eu.

Gheorghe Tinel, deputat de Ialomiţa.

Domnul Ioan Oltean:

Gheorghe Tinel, mulţumim frumos.

O rog pe doamna Carmen Hărău, din partea Grupului parlamentar al PNL, să poftească. Şi se pregăteşte domnul Ioan Dîrzu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamna colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice este "S.O.S. Hunedoara". Şi pentru că am atâtea motive să cer ajutor politic pentru municipiul meu, i-am spus "S.O.S. Hunedoara, capitolul I".

Sunt de puţină vreme în politică şi am marele dezavantaj de a nu fi un politician experimentat. Dar am marele avantaj de a nu fi un politician rutinat şi mă deranjează, ca politician nou al României, faptul că trăim într-o lume care se confruntă cu un mare paradox. Din punct de vedere economic, resursele par a fi absorbite într-un cazan uriaş, în numele unei globalizări generatoare de efecte pozitive, sinergice. Iar rezultatele care se obţin utilizând aceste resurse, se împart, nu neapărat pe criterii valorice clare, între zone teritoriale geografic delimitate în regiuni, în ţări, în continente.

În alte epoci, cei care mânuiau "polonicul" şi făceau împărţeala purtau arme şi se numeau ocupanţi. Învinseseră pe câmpul de luptă şi îndurai această umilinţă resemnat de faptul că erai mai puţin viteaz sau aveai o armată mai puţin numeroasă sau mai puţin dotată tehnic...

Acum, cei care mânuiesc "polonicul" au întotdeauna gulere scrobite şi cravată, folosesc computerul şi, din ce în ce mai puţin, stiloul. Te tratează civilizat, cu atenţie, cu aparentă îngăduinţă. "Nu noi suntem cei care dorim privatizările companiilor româneşti de stat. Această concluzie s-a desprins ca ultimă soluţie. De ce nu aţi eliminat pierderile?" ne-a întrebat elegant şeful delegaţiei FMI, Erik de Vrijer, care s-a întâlnit la Parlament cu membrii Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din care fac şi eu parte, în 28 ianuarie acest an.

Ce poţi răspunde când, de abia acum, după ani şi ani de management îndoielnic, Guvernul scutură "căpuşele" de pe Hidroelectrica, Oltchim sau CFR Marfă?

Şi ce poţi să spui când însuşi Preşedintele ţării recomandă medicilor şi asistentelor şcoliţi pe bani româneşti să plece la muncă în alte ţări, producând efecte pozitive în altă parte?

Pe mine mă doare răspunsul pe care l-au găsit tinerii într-un refren dintr-un hit la modă: "Nu ne-am născut în locul potrivit". Aţi remarcat acest refren?

Răspunsul pe care noi, politicienii USL, trebuie să-l avem în faţa acestor provocări este gestionarea eficientă şi onestă a resurselor ţării! Trăim într-o ţară atinsă de criza economică în al cincilea ei an, dar şi de guvernarea Boc-Ungureanu, arogantă şi nesăbuită într-o astfel de perioadă. Un stat hipertrofiat, dar slab, fragilizat de corupţie a generat situaţii atât de grave care au aruncat în sărăcie extremă mari colectivităţi de oameni. O astfel de colectivitate este populaţia municipiului Hunedoara.

Cei mai mulţi parlamentari au sentimentul că se confruntă cu situaţii identice sau mai rele. Acestora le voi atrage atenţia asupra câtorva elemente care diferenţiază Hunedoara de alte zone:

1. În Hunedoara nu există, practic, teren roditor, astfel încât încercările de a mai completa veniturile cu producţie agricolă eşuează;

2. În ultimul deceniu, o parte însemnată a populaţiei a trăit pe seama fierului vechi dezafectat din vechiul combinat, inclusiv din afaceri negre cu fierul vechi. De curând, această supapă de supravieţuire s-a blocat, pe de o parte, datorită faptului că fierul vechi e pe sfârşite, iar pe de altă parte deoarece determinarea actualului Guvern a făcut ca evaziunea fiscală din zona aceasta de activitate să fie mult diminuată;

3. Emigraţia economică a muncitorilor buni, altă supapă de supravieţuire a zonei, nu mai funcţionează, pe măsură ce Spania, Italia, Grecia au intrat în criză şi îi trimit pe hunedoreni acasă.

Municipiul Hunedoara este, un alt paradoxal pe care l-am constatat ca politician, unul dintre locurile cele mai disperate din România la acest moment, deşi poate renaşte în folosul lui, al zonei şi al ţării prin existenţa aici a Castelului Corvinilor care s-a încăpăţânat să reziste.

În absenţa unor programe de redresare economică, declar, cu toată responsabilitatea, că Hunedoara stă pe un butoi cu pulbere care riscă să explodeze.

Stimaţi colegi,

Lordul Acton spunea, cu referire la unele instituţii ale statului că "oamenii nu pot fi făcuţi mai buni de către stat, dar ei pot fi cu siguranţă înrăiţi". Deşi ştiu lucrul acesta, deşi ştiu că nici locuitorii din alte colegii pe care dumneavoastră le reprezentaţi în Parlament nu o duc bine în România anului 2013, vă rog să aveţi răbdarea şi îngăduinţa de a vă apleca asupra situaţiei speciale a Hunedoarei.

Nu contez pe recunoştinţa, că recunoştinţa e o floare rară, a contribuţiei seculare pe care Hunedoara mea a avut-o în construcţia ţării acesteia, (de care, ce-i drept s-a cam ales praful). Dar pot conta, şi vă rog, stimaţi colegi, să luaţi acest aspect în considerare, pe perspectiva de dezvoltare turistică pe care o poate oferi Castelul Corvinilor pentru toată această zonă de ţară. Iar faptul că, din cauza sărăciei nu s-au putut aloca bani nici măcar la nivelul a 700.000 de euro pentru reparaţii urgente la acest obiectiv, riscând ca din acest motiv să se surpe zidul de sprijin şi să se producă grave avarii din cauza apei care pătrunde prin acoperişul spart, dovedeşte că vocea disperată a Hunedoarei nu s-a făcut auzită şi înţeleasă.

Eu sunt vocea Hunedoarei, acum, în Parlament.

Vă informez, în încheiere, că în 28 ianuarie 2013, am ridicat această problemă în faţa reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional şi Comisiei Europene care au fost foarte favorabili propunerii mele de a se identifica şi de a se aloca din fonduri europene o axă de circa 1 miliard de euro pentru Ministerul Culturii cu destinaţia "restaurare monumente" în perioada 2014-2020, idee cu care sunt de acord acum şi autorităţile româneşti.

Totuşi, până atunci, există urgenţe legate de pericolul unor deteriorări grave ale Castelului şi mă voi adresa, în acest sens, tuturor autorităţilor care pot interveni în sprijinul restaurării acestui obiectiv istoric şi cultural din patrimoniul mondial, demers care poate da Hunedoarei o şansă de relansare economică, iar hunedorenilor, dreptul de a spera la mai bine.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Vă informez, stimaţi colegi, că durata maximă a unei intervenţii este de trei minute şi vă rog să vă limitaţi la acest timp, ca să creăm posibilitatea tuturor celor interesaţi să-şi susţină declaraţia, să o poată face, pentru că avem un număr foarte mare de solicitanţi.

Acum, îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Dîrzu, şi se pregăteşte domnul Mircea Lubanovici, din partea Grupului PDL.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Dîrzu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte "Alba Iulia are dreptul istoric şi legitim de a deveni capitală regională".

Dragi colegi parlamentari,

Dragi prieteni şi români din toată ţara,

Prin prezenta declaraţie politică vreau să atrag atenţia asupra modului în care procesul de regionalizare va lua în calcul dimensiunea istorică şi culturală în alegerea capitalelor regionale.

În acest sens, Alba Iulia este oraşul cel mai îndreptăţit să devină capitală regională. Oraş al unirii naţiunii române, Alba Iulia reprezintă un simbol pentru istoria românilor, iar acest lucru nu trebuie ignorat de o regionalizare care trebuie să unească cetăţenii, nu să destrame România în zone fără semnificaţie naţională.

Astfel, reamintesc Rezoluţia Unirii care menţiona: "Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre."

Rezoluţia redactată de Vasile Goldiş cuprindea o serie de principii care trebuie să stea la baza regionalizării de astăzi:

• Atunci se dorea înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieţii publice, lucru la care tindem şi astăzi, împreună cu Guvernarea USL.
• Atunci se mai dorea o reforma agrară radicală, ce poate fi transpusă astăzi în susţinerea agriculturii şi satului românesc.
• Participanţii doreau o legislaţie de ocrotire a muncitorimii industriale, transpusă astăzi în nevoia unei legislaţii pentru protejarea salariaţilor din mediul privat şi industrial.
• Se dorea o deplină libertate naţională pentru popoarele conlocuitoare şi o deplină libertate confesională, în sensul respectului minorităţilor naţionale şi religioase garantate de Constituţia de astăzi şi sper eu în cea care va fi supusă votului la finalul anului.

Dar trebuie menţionat că Alba Iulia fusese aleasă din două motive de către Consiliul Naţional Român Central pentru a adăposti între zidurile ei pe reprezentanţii poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria sa. Primul a fost dat de faptul că la 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Şelimbăr, îşi făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia transformând localitatea în Capitala strălucitului domn în timpul scurt cât el reuşise să săvârşească cea dintâi unire a Ţărilor Române.

Tot pe acelaşi platou al Cetăţii, în 1784, alţi luptători pentru unitatea naţională, Horia şi Cloşca, sufereau supliciul frângerii pe roată, pentru că au avut curajul să ceară o viaţă mai bună pentru neamul lor.

Toate aceste date istorice sunt adânc înrădăcinate în inimile românilor. Au fost etape importante în drumul greu spre unire pe care procesul de regionalizare nu trebuie să le ignore. A ignora Alba Iulia ca potenţială capitală regională înseamnă ignorarea semnificaţiei acestor zile şi importanţa acestei cetăţi în crearea unităţii naţionale. Nevoia unei regionalizări destinate atragerii fondurilor europene nu trebuie să se facă în detrimentul simbolurilor naţionale. Strămoşii noştri au murit pentru unirea ţării, iar noi nu trebuie să comitem greşeala de a o destrăma.

Alba Iulia nu şi-a uitat istoria. Anual acest oraş găzduieşte sute de manifestaţii culturale menite să promoveze identitatea şi cultura românească iar celebrarea zilei naţionale de 1 decembrie ridică în fiecare an acest oraş la statutul de capitală de suflet a românilor. Prezenţa Universităţii "1 Decembrie" la Alba Iulia garantează suplimentar forţa şi importanţa oraşului în conturarea educaţiei româneşti şi formarea viitorului acestei ţări.

La Alba Iulia se mai află astăzi sediul Curţii de Apel Alba sau sediul Agenţiei pentru Dezvoltarea Regională Centru care conferă o importanţă instituţională oraşului ce nu poate fi ignorată. Este adevărat, majoritatea acestor reuşite sunt datorate guvernării PSD din perioada 2000-2004. De atunci, poate lipsa de implicare a conducerii judeţului şi a municipiului a limitat capacitatea de dezvoltare economică şi socială a oraşului, dar pentru acest lucru nu sunt vinovaţi cetăţenii. Vinovaţi sunt cei care nu au condus cum trebuie destinele judeţului Alba şi ale municipiului Alba Iulia şi nu au avut viziunea să dezvolte oraşului prin aducerea de investiţii, crearea de locuri de muncă, construcţia unui aeroport sau interconectarea cu principalele axe de transport.

Dar, dincolo de criteriile economice şi sociale pentru stabilirea capitalelor regionale, vă invit şi vă rog, dragi colegi parlamentari, să includem şi criteriul istoric şi cultural menit să garanteze viitorului stat român regionalizat siguranţa unităţii naţiunii române şi respectul pentru valorile şi istoria sa.

Deputat Ioan Dîrzu, Circumscripţia electorală nr.1, Colegiul Apuseni-Teiuş, Alba.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Şi noi vă mulţumim, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Mircea Lubanovici, din partea Grupului PDL, şi se pregăteşte domnul Flavius Măduţa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Înainte de a fi acuzaţi, românii de pretutindeni trebuie ascultaţi."

Stimaţi colegi,

Ministrul economiei, domnul Varujan Vosganian, declara joia trecută, la Craiova, că din 1990 România a pierdut circa 10 miliarde de euro din cauza migraţiei. Cât timp România va avea sub 6 milioane de salariaţi, ţara noastră va fi în stare continuă de deficit, iar sistemul de pensii şi sistemul de asigurări de sănătate nu vor putea fi echilibrate. Mai mult, domnul ministru a ţinut să precizeze şi că în realitate pierderile sunt mult mai mari dacă luăm în calcul şi ce ar fi putut produce în România tinerii care au plecat.

Dar întrebarea mea către actuala guvernare este: dumneavoastră, ce măsuri luaţi pentru a-i ţine în ţară? Pentru că până în momentul de faţă, pe lângă scumpirile în lanţ şi dezastrele privatizării, aţi reuşit doar să creşteţi numărul de şomeri cu 100.000 faţă de anul trecut. Ministerul Sănătăţii, după ce a adus în pragul disperării pacienţii bolnavi de cancer mai nou, armata de specialişti şi consilieri a domnului ministru Nicolăescu, a găsit soluţia pentru rezolvarea crizei citostaticelor - tăierea banilor pentru tratamentele stomatologice. Practic, din momentul de faţă, statul român nu va mai deconta niciun ban pentru tratamentele stomatologice. Şi vă plângeţi pe toate canalele de televiziune că ne pleacă doctorii tineri din ţară! Stimaţi guvernanţi, eu n-am plâns niciodată de căderea comunismului, dar până şi Lenin spunea: "Dă-i omului dreptul şi apoi cere-i datoria." Subiectul plecării specialiştilor din România este un subiect extrem de important şi consider că este nevoie de o dezbatere publică transparentă, dar mai consider că nu este normal ca un ministru al României, cu atât mai mult ministrul economiei, să evidenţieze nişte pierderi ipotetice bazate pe formule ce nu ţin cont de toate variabilele din realitate.

Pentru că cetăţenii români care lucrează acum în afara graniţelor aduc anual miliarde de euro în ţară, plătesc taxe către statul român din veniturile realizate acolo şi îşi îngrijesc rudele rămase aici. Îşi îngrijesc poate părinţii care îşi cer drepturile la întreprinderile desfiinţate de dumneavoastră, prietenii bolnavi, care din cauza unui sistem de sănătate fără vlagă nu au medicamente, sau nu pot fi operaţi din cauza lipsei instrumentelor chirurgicale, sau vin în sprijinul persoanelor apropiate care şi-au pus speranţa că vor avea acces la unul dintre cele 1 milion de locuri de muncă promise de actualii guvernanţi în timpul campaniei electorale.

Motivul pentru care românii pleacă atât de mulţi, stimaţi colegi, este că nu au cum să se întreţină în România şi că specialiştii noştri nu sunt ascultaţi atunci când vin cu soluţii la problemele naţiunii.

Noi investim în educaţie, în pregătirea specialiştilor pentru alţii, din păcate, pentru că dumneavoastră patinaţi şi nu faceţi nimic pentru a crea condiţii de viaţă mai bună şi de siguranţă a locurilor de muncă pentru tinerii români.

Stimaţi guvernanţi, nu puteţi veni cu asemenea acuzaţii şi comentarii, când nu le oferiţi nici măcar un motiv de încredere că România va avea un viitor luminos, mai strălucit.

Aşa cum am mai spus, şi nu mă voi opri, chiar cu riscul de a mă repeta, şi până când veţi înţelege cât de importantă este vocea diasporei. Noi suntem cu toţii mândri că suntem români! "I am proud to be Romanian’’ şi ca mine sunt foarte mulţi în diaspora. În comunităţile de români din afara ţării acest lucru este cu siguranţă mult mai vizibil decât în ţară. Dar dacă nu înţelegeţi că fără colaborare şi fără a ţine cont de nevoile românilor şi, în special, ale generaţiei tinere, vă garantez că nu veţi reuşi să opriţi exodul românilor spre alte meleaguri. Tot mai mulţi vor pleca, România va avea pierderi majore, în continuare, şi ce-i şi mai dureros este că tot mai puţini români din diaspora vor dori să revină acasă, dar în aceste condiţii nu vor putea.

Demonstraţi-ne, stimaţi colegi din USL, că sunteţi dispuşi să ţineţi cont de recomandările noastre, de dragul românilor, şi împreună vom putea rezolva această problemă. Altă soluţie, din păcate, nu există.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Flavius Măduţa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Se pregăteşte domnul Constantin Avram, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Scuze, domnule coleg, n-am spus PSD?

Domnul Flavius-Luigi Măduţa:

Nu, liberal aţi spus.

Domnul Ioan Oltean:

Liberal am spus? Păi, tot o apă şi-un pământ este şi acolo!

Deci, domnul deputat Flavius Măduţa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Flavius-Luigi Măduţa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi face astăzi o declaraţie politică cu privire la finalizarea pasajului de pe DN7 - Centura Aradului - prioritate naţională.

Drumul Naţional 7 leagă principala cale rutieră de intrare în partea de vest a ţării, prin vama Nădlac, de Bucureşti. Până la finalizarea autostrăzii Nădlac - Bucureşti (culoarul IV paneuropean), DN 7 este o rută strategică şi extrem de circulată, care leagă România de Occident prin cea mai tranzitată vamă din vestul ţării.

În ultimii ani, circulaţia pe DN 7 este îngreunată de lucrările pentru realizarea a două pasaje de supratraversare a căii ferate, pe centura Aradului. Lucrările începute nu au fost finalizate. Guvernele Boc şi Ungureanu au tăiat succesiv finanţarea pentru cele două pasaje în anul 2012.

În prezent, lucrările trenează, iar circulaţia în zonă se desfăşoară cu mare dificultate. În loc să fluidizăm traficul, prin investiţia nefinalizată s-au creat greutăţi suplimentare.

Consider că finalizarea celor două pasaje rutiere este o prioritate pentru CNADNR. Invoc, în primul rând, considerente care ţin de funcţionalitate. DN 7 este un drum foarte circulat, important pentru activitatea economică, atât pentru import, cât şi pentru export. Blocajele rutiere frecvente creează timpi suplimentari de aşteptare pentru TIR-uri şi, implicit, inconveniente agenţilor economici din România. Traficul îngreunat creează neplăceri şi persoanelor fizice care tranzitează Aradul şi, în mod special, arădenilor.

Pentru străinii care intră în vestul României - cei mai mulţi pe DN 7, prin vama Nădlac - primul municipiu prin care trec este Aradul. Imaginea unui drum aflat permanent în construcţie, traficul blocat şi timpii de aşteptare creează o primă impresie foarte proastă pentru România. Până la realizarea autostrăzii care va lega Nădlac de Bucureşti, finalizarea pasajelor de pe centura Aradului este importantă pentru atragerea turiştilor care vin cu maşina din Occident şi se îndreaptă spre munte sau spre Marea Neagră.

Nu în ultimul rând, finalizarea celor două pasaje reprezintă o obligaţie morală pentru USL. La finalul anului 2012, primul-ministru Victor Ponta, împreună cu noi parlamentarii USL, am promis finanţarea şi finalizarea acestor obiective de investiţii.

Înţeleg desigur că situaţia actuală a României presupune o serie de constrângeri bugetare. Ştiu că există un număr mare de investiţii care trebuie continuate, investiţii care depăşesc capacitatea de plată a Guvernului. Susţin însă cu toată convingerea că prioritizarea corectă a investiţiilor obligă CNADNR să finalizeze cât mai repede cele două pasaje de pe centura Aradului. Cred că argumentele care ţin de interesele economice şi de imagine ale României susţin puternic solicitarea adresată CNADNR şi Guvernului României de a finaliza cât mai repede cele două pasaje de pe DN 7.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD, colegiul nr. 1 Arad - Flavius Măduţa.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, vă mulţumesc şi eu.

Deci a fost domnul deputat Flavius Măduţa - Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Avram, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Se pregăteşte domnul deputat Sorin Teju, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Constantin Avram:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "IMM-urile, motor al economiei naţionale".

Una dintre cele mai importante transformări petrecute în România, după 1990, a reprezentat-o trecerea la o economie de piaţă şi implicit apariţia a ceea ce numim IMM-uri (întreprinderile mici şi mijlocii).

Într-o perioadă când procesul de privatizare a întreprinderilor de stat determina o reducere semnificativă a locurilor de muncă, amplificând astfel şomajul, acest nou sector privat, care se forma, a creat o mare parte din noile locuri de muncă.

Este o realitate că potenţialul şi rolul întreprinderilor mici şi mijlocii în economia fiecărei ţări este esenţial, reprezentând o sursă continuă de inovaţie, competenţe antreprenoriale, locuri de muncă, coeziune economică şi socială, dezvoltare şi evoluţie într-o economie modernă şi competitivă.

Consider că este deosebit de important să conştientizăm cu adevărat potenţialul enorm al întreprinderilor mici şi mijlocii de a genera creştere economică şi ocupare a forţei de muncă. Nu cred că este nevoie să amintim că cele 21 de milioane de IMM-uri de la nivelul Uniunii Europene reprezintă 99% din numărul total al întreprinderilor, numărând aproximativ 75 de milioane de angajaţi. Acestea nu sunt doar cifre, ci reprezintă o realitate care vorbeşte clar despre capacităţile acestui sector de a juca un rol strategic în economia unei ţări, prin abilitatea de a răspunde concret unor nevoi punctuale precum: crearea de locuri de muncă, îmbunătăţirea mediului concurenţial, valorificarea resurselor locale sau crearea unor oportunităţi de dezvoltare a tehnologiilor.

Criza economică a lovit puternic în sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii din toată Europa determinând, la un anumit nivel, o rumoare, care, însă, în mare parte s-a concretizat în conferinţe şi dezbateri sau publicări de rapoarte, însă, din punctul meu de vedere, fără stabilirea unui set de măsuri concrete pentru sprijinirea reală a acestui sector.

Dincolo de aceste dezbateri continuă să existe însă şi câteva state care au realizat că este nevoie de abordări punctuale pentru sprijinirea acestor întreprinderi care, pentru majoritatea statelor, reprezintă cea mai importantă sursă de locuri de muncă şi de creştere economică.

Nu putem, în acest context, să nu ne amintim faptul că fostul ministru al finanţelor în Guvernul Boc, printr-un act normativ, (ordonanţa de urgenţă din 2009 privind impozitul forfetar, un act abuziv, a decimat aproximativ 300.000 de firme mici şi mijlocii, reuşind cea mai nefericită creştere a procentului de şomaj, şi trimiţând în ajutorul de şomaj aproximativ 500.000 de salariaţi.

A reuşit să diminueze semnificativ şi veniturile la bugetul de stat. Şi nu este de neglijat faptul că această măsură a fost luată într-un moment în care IMM-urile contribuiau la PIB-ul României cu 70-73 de procente.

Să nu facem aceleaşi greşeli printr-un tratament neadecvat condiţiilor economice reale, să nu uităm că sectorul IMM-urilor poate deveni principalul motor al economiei naţionale, principalul contributor la bugetul de stat, dar şi principalul sector de absorbţie a forţei de muncă a celor disponibilizaţi din sectorul de stat, deci principalul sector ce contribuie din plin la scăderea şomajului.

În România, sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii se confruntă în continuare cu criza economică, deşi sprijinirea acestui sector ar fi trebuit să fie o prioritate pentru fiecare guvernare, având în vedere că aceasta generează două treimi din numărul locurilor de muncă şi reprezintă 54% din valoarea adăugată din economia naţională.

Interesant este că, deşi de ani de zile simulam o preocupare constantă pentru situaţia IMM-urilor, prin dezbateri aprinse şi întocmirea de strategii, problemele pe care acestea le reprezintă de fiecare dată sunt aceleaşi: birocraţia excesivă în accesarea fondurilor europene, accesul dificil la creditare, absenţa unui program de garantare, ponderea scăzută a instituţiilor de garantare, dar şi provocările de la nivel fiscal.

Când o săînţelegem că, dacă sectorul IMM-urilor nu produce venituri la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale, riscăm să nu putem plăti pensiile şi salariile bugetarilor? Cred că este momentul să intervenim pentru revigorarea acestui sector atât de important al economiei naţionale, să adoptăm măsuri de relaxare fiscală, să reluam creditarea avantajoasăşi stimulativă a IMM-urilor, să acordăm facilităţi atractive acestora pentru crearea unor noi locuri de muncă atât de aşteptate de marea majoritate a populaţiei României.

Cred că este momentul săînţelegem că, fără un sector puternic al IMM-urilor, România nu are nicio şansă să cunoască o creştere economică sănătoasă. Însă trebuie să fim la fel de conştienţi că acest lucru nu se poate realiza decât printr-o cooperare cu acest sector, oferind soluţii concrete la problemele care ne sunt semnalate cu disperare de ani de zile.

Am certitudinea că acest guvern înţelege clar necesitatea demarării rapide a unor programe speciale destinate IMM-urilor, cu instrumente concrete de dezvoltare, sprijinire şi protejare a acestora.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat Constantin Avram - Colegiul nr.6 Bacău.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Teju, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Se pregăteşte domnul doctor Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al PP-DD.

Aveţi cuvântul, cu drag.

Domnul Sorin Teju:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi este: "Proiectul de Lege privind restituirile funciare trebuie privit ca o necesitate şi o obligaţie morală faţă de societatea românească".

De-a lungul celor peste douăzeci şi trei de ani de la căderea sistemului comunist, legile adoptate referitoare la restituirea imobilelor preluate abuziv în perioada fostului regim s-au dovedit a fi ineficiente în soluţionarea rapidă a unor probleme individuale. Numărul considerabil de plângeri şi cereri de soluţionare a diverselor neclarităţi referitoare la restituirile funciare pe care le-am primit, în cele patru luni de activitate, mi-au întărit convingerea că un proiect de lege menit să simplifice şi să urgenteze procesul restituirilor nu poate decât să fie benefic societăţii noastre.

Deşi necesară şi esenţială, Legea nr. 10/2001 s-a dovedit a fi ineficientă în soluţionarea tuturor problemelor ivite. Nemulţumirile cetăţenilor nedreptăţiţi de aplicarea acestei legi, atât la nivel local cât şi naţional, trebuie privite cu responsabilitate, iar noul proiect de lege nu face decât să propună acest lucru. Atât persoanele ale căror sentinţe judecătoreşti nu au fost aplicate la timp, cât şi persoanele cu nemulţumiri justificate referitoare la procesul de restituire funciară trebuie tratate cu cel mai mare interes şi seriozitate pentru a reuşi într-un final să se remedieze, atât moral, cât şi financiar, daunele produse de-a lungul fostului regim comunist.

În concordanţă cu toate presiunile la adresa României din partea instituţiilor europene şi organizaţiilor internaţionale, mă declar susţinător al unui proiect de lege adresat soluţionării unor probleme împovărătoare pentru societatea noastră.

Consider că iniţiativa guvernului de a face dreptate, cel puţin în acest domeniu, trebuie aplaudată, susţinută şi dezbătută într-un mod transparent, pentru a disipa riscul oricărei discriminări sau nedreptăţi sociale.

În consecinţă, privesc acest proiect de lege ca pe o modalitate corectă şi necesară de a transforma mediul în care activează societatea românească într-unul echilibrat, demonstrând încă o dată determinarea incontestabilă a actualei puteri de a funcţiona conform unor principii morale puternice.

Sorin Teju - deputat PNL de Prahova, Colegiul nr.5.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru.

Se pregăteşte domnul deputat Dănuţ Culeţu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule doctor, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi vom încerca să răspundem la întrebarea: Ce face Ministerul Sănătăţii atunci când nu distruge sănătatea?

Sunteţi obişnuit, ca de fiecare dată, marţea, să mă întreb de ce sunt reprezentanţii puterii în sală? Astăzi îi voi lăsa, pentru că nici ei nu ştiu de ce, pentru că nu au făcut niciun proiect de lege favorabil sănătăţii românilor, şi vom vorbi doar despre specialităţile interzise românilor, din ramurile medicale, din diversele sectoare medicale. Pentru că, pe lângă oncologie, chirurgie cardio-vasculară şi stomatologie se adaugă astăzi paliaţia.

Vreau să vă spun că îngrijirile paliative sunt ultima speranţă a pacienţilor afectaţi de boli cronice incurabile, precum şi cei bolnavi de cancer. Acest sector este foarte slab reprezentat în România, şi pe listele de aşteptare sunt sute de pacienţi.

Cu toate acestea, ministerul a decis tăierea fondurilor din acest segment, decizie care condamnă la moarte, la un sfârşit tragic, pe toţi cei aflaţi în astfel de situaţii. Doar în Moldova, pe listele de aşteptare sunt peste o sută de pacienţi, iar spitalele care asigură paliaţia îşi pun problema cum vor asigura o asistenţă corespunzătoare, cu un număr mai mic de paturi şi zile mai puţine de spitalizare.

Poate că unii dintre dumneavoastră şi-au pus întrebarea ce face Ministerul Sănătăţii atunci când nu distruge sistemul sanitar?

Nefiind locatar al Palatului Victoria şi nici al vreunui cabinet ministerial, proaspăt renovat din donaţii, nu vă pot oferi prea multe răspunsuri. Totuşi, experienţa ultimilor 4 ani îmi permite să vă ofer ceva detalii din acest segment.

Rarele perioade când nu distruge sistemul sanitar, ministrul sănătăţii şterge pe jos cu diversele concepte pe care noi, ceilalţi, le considerăm ca stând la baza societăţii: responsabilitate, dialog şi, mai nou, etică, eliminând o specialitate de urgenţă, precum stomatologia, din categoria celor pe care românii au voie să le acceseze, şi tăind fondurile necesare îngrijirilor paliative.

Ieri, se declara că nu se moare dintr-o carie, uitând de complicaţiile multiple cardiace, renale, cerebrale pe care le poate dezvolta o astfel de afecţiune la copii; astăzi, se taie din fondurile pentru paliaţie, iar mâine ne vom trezi că nu se mai moare de tuberculoză, fracturi deschise, plăgi, arsuri, care vor fi şi ele excluse din serviciile decontate de Casa de Asigurări de Sănătătate.

Vedem cu toţii lacrimile de crocodil pentru pacienţii oncologici, a căror medicaţie nu este nici astăzi rezolvată. Odată cu tăierile de fonduri necesare paliaţiei, prin legea competentă a domnului ministru Arafat, ni s-a mai explicat că trebuie să murim în faţa spitalelor publice închise, dar dacă în vechiul regim vorbeam doar de cele de urgenţă, în actualul regim vorbim şi de îngrijiri paliative.

Acelaşi domn - numit şi conservat politic - ne-a promis că nu se vor mai plăti medicamente în spitale, şi nimeni nu a uitat că acum un an românii au ieşit în stradă, când doar li s-a indus ideea că asistenţa de urgenţă nu va mai fi gratuită. Exact acelaşi lucru se întâmplă azi, şi cei care conduc de atâţia ani sistemul nu reacţionează, fiind, practic, complici ai acestor oficiali din minister.

Despre responsabilitate nici nu mai vreau să vorbesc astăzi, pentru că domnul ministru şi-a declinat orice responsabilitate pentru absolut orice tragedie sau problemă din sistem. Nu îl interesează soarta pacienţilor oncologici, nici a celor care nu pot fi operaţi la institutele de cardiologie, nici soarta Institutului Cantacuzino, şi nici nu-şi aminteşte că a promis redeschiderea spitalelor închise de Guvernul Boc, înfiinţarea spitalelor de urgenţă, deblocarea posturilor din sistem, salarii mărite pentru personalul medical, medicamente ieftine şi accesibile, eliminarea coplăţii.

Despre dialog chiar nu este cazul să vorbim, în condiţiile în care orice medic care încearcă să arate tarele sistemului şi să reacţioneze la deciziile aberante luate prin cabinetele ministeriale, repet, proaspăt renovate din donaţii oculte, este condamnat imediat cu o nouă furie proletară şi declarat duşman al poporului, condus de noul partid unic.

Ceea ce nu înţeleg sau se fac că nu înţeleg oficialii ministerului este că performanţa nu se atinge prin decapitări spectaculoase, sub flash-urile mass-mediei şi declaraţii pompoase făcute de "profeţii-clarvăzători" refugiaţi printr-un etaj al ministerului.

Normalitatea şi abia apoi performanţa se poate obţine printr-o finanţare corespunzătoare a sistemului.

Sper ca următorul ministru, indiferent de nume şi partid politic, să nu considere sănătatea românilor doar temă de campanie sau prilej de afişare mediatică, şi că va încerca să meargă pe altă cale decât iluştrii săi predecesori.

În final, vă invit astăzi să vă alăturaţi demersului meu legislativ prin care se propune asigurarea asistenţei stomatologice gratuite la copii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule doctor, vă mulţumim şi noi.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Dănuţ Culeţu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Se pregăteşte domnul doctor Slavomir Gvozdenovici, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Dănuţ Culeţu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Urbanismul românesc în drumul lui către haos".

În baza Programului de guvernare 2009-2012, Ministerul Dezvoltării Regionale a demarat un proces amplu privind reformarea legislaţiei şi a practicilor în domeniul urbanismului. Astfel, a fost emisă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2011, care în forma prezentată corectează cauzele ce au determinat situaţia de fapt, precizează etapele necesare unei dezvoltări durabile şi clarifică responsabilităţile tuturor actorilor implicaţi.

Ordonanţei de urgenţă i-au trebuit 2 ani de zile să parcurgă etapele procesului legislativ, iar, în urma amendamentelor aduse, aceasta a fost mutilată, pierzându-şi scopul şi readucând situaţia urbanismului din România la haosul imobiliar de dinainte de 2008.

Un grup de deputaţi PSD au propus o serie de amendamente care au şters cu buretele progresele făcute în acest domeniu în ultimii ani. Zonele istorice şi turistice nu vor mai fi protejate de investitorii oportunişti, iar aceştia vor putea construi nestingheriţi, având nevoie de doar două semnături pentru aprobarea proiectelor. Prefectura nu va mai putea interveni şi nici anula avizele, iar intrările în legalitate vor fi, din nou, "la ordinea zilei". Sesizaţi ghilimelele, vă rog. Pe scurt, spus, se va putea construi orice, oriunde.

Alte modificări prevăd că Guvernul nu va mai face planurile de amenajare teritorială pentru staţiunile turistice de interes naţional, inclusiv cele de pe coasta Mării Negre, acestea urmând să fie făcute de autoritatea locală. Realizarea planurilor urbanistice zonale pentru aceste zone a fost preluată de Guvern, prin Ministerul Dezvoltării Regionale, în urmă cu câţiva ani, pe motiv că staţiunile de pe malul Mării Negre au fost prost gestionate - şi acesta este adevărul - din punct de vedere urbanistic de administraţiile locale.

Argumentul cel mai solid era legat de apariţia unor ansambluri de blocuri şi construcţii civile, chiar pe ţărmul Mării Negre, mare parte dintre acestea fiind construcţii ilegale, care nu au nicio legătură cu contextul în care au fost amplasate. Mai mult, ministerul de resort era în proces de elaborare a unui plan urbanistic zonal pentru tot litoralul Mării Negre, care ar fi urmat să stabilească un Regulament de construire pentru toată zona, şi sigur nu se vrea acest lucru.

În condiţiile adoptării Legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, în forma modificată de ambele Camere, acest lucru va fi imposibil, iar consecinţele, pe care deja le vedem, vor fi greu de înlăturat. Întrucât Guvernul nu va mai întocmi şi aproba planurile urbanistice zonale, mai ales pentru zona litoralului românesc, se va da posibilitatea consiliilor locale de a aproba construcţii în zona plajelor sau chiar pe plaje, cum s-a şi făcut, atâta timp cât prefectul nu mai poate ataca în instanţa hotărârile consiliilor locale.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului, aşa cum va fi ea adoptată de actualul Parlament, nu reprezintă opinia profesională a actorilor implicaţi, ci dorinţa de a răspunde unor întreprinzători privaţi avizi, cu interese financiare penale şi consecinţa presiunilor făcute de baronii locali, pentru a-şi exercita autoritatea în mod abuziv.

Deciziile care vor fi luate, multe cu impact asupra generaţiilor viitoare, vor avea efecte catastrofale atât asupra staţiunilor turistice, cât şi asupra mediului înconjurător. Politizarea excesivă ce transpare din cea mai simplistă lectură a legii trebuie stopată imediat. Este nevoie de crearea unui cadru juridic care să nu permită sau să nu creeze un real haos urbanistic, prin posibilitatea acordată baronilor locali, de a-şi manifesta interesele clientelare.

Câtă vreme singurul argument pentru promovarea acestor modificări este sprijinirea investitorilor privaţi, nu poate exista premisa unei dezvoltări durabile în planul urbanistic şi arhitectural la nivel local şi naţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit pe domnul Slavomir Gvozdenovici, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Se pregăteşte doamna Lucreţia Roşca, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Învăţământul în limba maternă este una dintre cele mai vechi tradiţii ale minorităţilor naţionale din ţara noastră. La multe minorităţi naţionale - germană, maghiară, slovacă, sârbă etc. - asemenea formă de învăţământ există de 200 - 300 de ani sau chiar de mai multe secole. Acest învăţământ a constituit baza dezvoltării culturii minorităţilor naţionale, fiind unul dintre cei mai importanţi factori pentru păstrarea identităţii noastre naţionale în România.

Astăzi ne-au mai rămas, la doar câteva minorităţi, foarte puţine şcoli cu predare în limba maternă, şi ele pe cale de dispariţie. De aceea declaraţia mea politică de astăzi o intitulez: "Ultimul semnal de alarmă pentru păstrarea şcolilor cu predare în limba maternă".

Ca reprezentant al Uniunii Sârbilor în Parlamentul României, vă pot da, în acest sens, câteva exemple cutremurătoare privind comunitatea sârbă: în perioada anilor ’30 ai secolului trecut şi apoi în anii ’50 - ’60 ai aceluiaşi secol sârbii au avut în România în jur de 60 de şcoli cu predare în limba sârbă şi aproape 9000 de elevi.

Astăzi am rămas doar cu un liceu cu 220 de elevi, cu doar o şcoală cu clasele I-VIII şi încă 7 şcoli cu clasele I-IV cu un singur învăţător fiecare şi cu mai puţin de o sută de elevi toate. Deci astăzi sârbii au în România în total 300 de elevi care frecventează cursurile de învăţământ în limba maternă, faţă de 9.000 de elevi acum 50-60-70 de ani.

Se întâmplă astfel un paradox - ceea ce nu am pierdut pe timpul regimului Ceauşescu suntem în pragul de a pierde într-o libertate şi democraţie deplină, pentru că numai în ultimii 2-3 ani şcolile cu predare în limba sârbă de la noi s-au înjumătăţit.

De aici şi apelul meu către toate instituţiile abilitate ale statului român de a găsi o soluţie prin care minorităţile naţionale să fie sprijinite ca această cea mai veche tradiţie a minorităţilor învăţământul în limba maternă - să nu dispară în totalitate.

Ar fi trist şi tragic pentru minorităţile naţionale şi, în acelaşi timp, o pată pe obrazul ţării noastre, pe care nu o merită nimeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, foarte mult, domnule deputat.

Doamna deputat Lucreţia Roşca, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Se pregăteşte domnul Laurenţiu Ţigăeru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul, vă rog.

Doamna Lucreţia Roşca:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte: "Specialitatea medicală de fizioterapeut are nevoie de Parlamentul României pentru redefinire".

În România anului 2013, profesia de fizioterapeut se învaţă în următoarele locuri: şcoli postliceale, iar denumirea absolvenţilor se numeşte asistent fizioterapie, în facultăţi cu profil sportiv, denumirea absolvenţilor se numeşte profesor de cultură fizică şi kinetoterapeuţi, sau, mai nou, în facultăţi de medicină, prin sistemul Bologna, cu studii de 3 ani, iar absolvenţii se numesc tehnicieni în balneofiziokinetoterapie şi recuperare medicală.

Specificăm că în Codul Ocupaţiilor din România nu există ocupaţia de tehnician în balneofiziokinetoterapie şi recuperare medicală, iar fizioterapeuţii evaluează, planifică şi implementează programe de reabilitare care îmbunătăţesc sau restabilesc funcţiile motorii umane, măresc capacitatea de mişcare, calmează durerile şi tratează ori previn problemele fizice asociate cu leziuni, boli şi alte deficienţe.

Aceştia aplică o gamă largă de terapii fizicale şi termice, cum ar fi mişcarea, ultrasunetele, laserul sau alte tehnici similare.

În C.A.E.N., în România, ocupaţiile cu cod sunt:

•fiziokinetoterapeut

•fizioterapeut

•kinetoterapeut

•profesor de cultură fizică medicală

Aşadar, specialitatea de fizioterapie cu ocupaţiile descrise au pregătiri diferite, cu programe de învăţământ diferite şi durată de studii diferită. Locul de muncă pentru toţi cu această specialitate este însă acelaşi, în spitale sau ambulatorii, cu profil de balneofizioterapie, în baze de tratament, într-o echipă subordonată medicilor de specialitate.

Am cunoştinţă de faptul că promoţiile - deja destul de multe - ale Universităţilor de Medicină şi Farmacie care primesc titlul de tehnician în balneofizioterapie şi recuperare medicală nu sunt primiţi în Ordinul Asistenţilor Medicali, ordin de cadre medii medicale, şi, bineînţeles, nici în Colegiul Medicilor din România, pentru că nu sunt medici.

Aşadar, conform Legii sănătăţii în vigoare, ei nu au liberă practică.

În majoritatea ţărilor europene, această ocupaţie are denumirea de fizioterapeut - physical therapist - numai că este mult mai complexă şi se bazează pe o curriculă de pregătire total diferită de cea din România.

În Uniunea Europeană nu există norme generale acceptate privind profesia de kinetoterapeut sau fizioterapeut. În general, studiile academice de fizioterapie nu fac parte nici din domeniul de educaţie fizică, nici de medicină, ci un domeniu definit acolo "health and social care", care este deci prevăzut în Declaraţia de la Bologna. La noi în ţară, însă, nu există.

Trebuie musai, cu ajutorul Parlamentului, clarificată specialitatea, dar şi uniformizată pregătirea lor în această specialitate.

Pentru aceasta am considerat să fac această declaraţie şi să cer ajutorul colegilor din comisiile de specialitate să implicăm Ministerul Învăţământului şi al Sănătăţii eventual să iniţiem o lege pentru aceşti absolvenţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, doamnă deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Laurenţiu Ţigăeru, din partea Grupului parlamentar al Partidul Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul.

Domnul Laurenţiu Ţigăeru Roşca:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Astăzi voi face o declaraţie politică despre RoTLD, acea instituţie care găzduieşte "domeniile.ro", şi despre lipsa de legislaţie în domeniu.

Această entitate aparţine Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Informatică, în coordonarea Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

Eu însumi sunt o persoană care are în administrare câteva domenii şi pot spune că am idee despre ce se întâmplă acolo.

Astăzi, un domeniu, odată cumpărat de la dânşii, îţi intră în proprietate şi cumva acest lucru este un lucru bun. Contra unei sume de undeva la 28-30 de euro, acest domeniu îţi aparţine. În schimb, apare o situaţie ciudată, pentru că nu există o taxă anuală.

În site-ul acestei instituţii o să vedeţi un lucru la fel de interesant, şi anume o sintagmă de genul "Dacă se va introduce o taxă de mentenanţă anuală, veţi fi anunţaţi din timp.", adică aceeaşi lipsă de predictibilitate cu care aproape că ne-am obişnuit.

Pot să vă spun că în alte ţări europene acest sistem este foarte bine reglementat şi există o taxă anuală, care, de ce să nu recunoaştem, având în vedere că este un domeniu al statului, reprezintă şi o sursă de venit. Şi aş putea să vă dau exemplu, pe "domeniile.com" există o taxă de 7,9 euro, "domeniile.eu", o taxă de 5,9 şi exemplele pot continua până la vecinii noştri unguri, care au o taxă de 9,9 euro pe an.

Sigur, aceasta este o resursă naţională limitată şi, în opinia mea, ar trebui ca statul să aibă grijă să valorifice această resursă.

Aş putea spune că această lipsă de reglementare mai are şi câteva aspecte importante, şi anume că, vorbindu-se despre un termen nelimitat, în momentul acela nu există o autoreglare, în sensul că, dacă un proprietar, persoană fizică, decedează sau o firmă dispare prin faliment sau prin altă formă, aceste domenii rămân neutilizate. Şi, de multe ori, sunt domenii blocate, domenii foarte atrăgătoare, de genul "numeleoraşelornoastre.ro". Foarte multe din aceste domenii sunt blocate.

Se pare că, din ceea ce au studiat cei din domeniu, mai mult de o treime din aceste domenii din internet nu sunt folosite. Posibilităţile tehnice de a determina acest lucru sunt foarte simple.

O altă mare parte din celelalte două treimi sunt direcţionate unele către celelalte. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că, la începutul acestor reglementări, au fost luate în mod abuziv de firme şi persoane fizice denumiri de brand şi protejate pe acest fond al lipsei de legislaţie.

Propunerea mea se va materializa în curând într-un proiect legislativ, o legislaţie care să ceară, în primul rând, o actualizare a bazei de date a acestor deţinători şi acest lucru se poate face în două moduri: ori prin introducerea unei taxe - şi aici va trebui să vedem care va fi viziunea celor care vor pune aceste taxe -, ori prin cererea actualizării datelor fiecărei firme, astfel încât orice s-ar întâmpla deţinătorii sau, dacă nu mai există deţinători, aceste domenii să fie vacantate.

De asemenea, pot să vă mai spun că în acest domeniu există foarte multe litigii tocmai datorită acestei lipse de legislaţii. Sunt foarte multe firme, brand-uri, care sunt astăzi în diverse stadii în procese pentru recuperarea domeniilor lor.

Vă mulţumesc foarte mult.

Aceasta a fost declaraţia mea politică.

Laurenţiu Ţigăeru Roşca, deputat Colegiul nr.5 Vrancea.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Aplauze pentru colegul dumneavoastră. Aşa, încurajaţi-vă reciproc, că e foarte bine!

Îl invităm acum pe domnul Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat Liberal pentru a-şi prezenta declaraţia şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Longher Ghervazen, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Gudu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică am intitulat-o: "Eugen Nicolăescu - «managerul», «expertul» şi «gestionarul» Ministerului Sănătăţii."

După ce a ameninţat, fără succes, spitalele private că le taie accesul la asigurările publice, ministrul sănătăţii a decis că e mai înţelept să privatizeze o parte din serviciile spitalelor de stat. Din măsura asta ar avea de câştigat personalul medical, care ar fi mai bine plătit. Deocamdată, începe cu reorganizarea CNAS şi a Direcţiilor de sănătate publică judeţene.

Măsurile de reformă anunţate de ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, au stârnit emoţii în sistem. Deocamdată, ministrul a vorbit despre reorganizarea prin desfiinţare a direcţiilor sanitare judeţene şi a caselor judeţene de sănătate, şi unirea lor în opt structuri regionale. Măsura va reduce birocraţia şi va face o economie la bugetul sănătăţii de 50 de milioane de euro în 2013, după calculele ministrului.

Mai importantă decât această aparentă restrângere birocratică este modificarea salarizării personalului medical, veste care ar putea să-i bucure pe medici şi să mai stopeze din exodul acestora către vest. Nicolăescu intenţionează să modifice legislaţia, astfel încât spitalele de stat să le permită medicilor şi asistentelor să câştige în plus la salariu, pe baza prestaţiilor făcute contra cost în spitalele de stat, lucru care momentan nu este permis de legea salarizării unice.

Deşi până azi Eugen Nicolăescu nu a arătat concret vreun proiect de modificare a Legii sănătăţii, preferând doar o aparentă "reformă de televizor", trebuie spus că măsurile anunţate de el sunt propuneri ce au mai fost vehiculate în ultimii ani, ca de exemplu în proiectul legii elaborat în mandatul lui Vasile Cepoi, care a fost dezbătut şi în parte agreat de sistemul medical, dar care nu a trecut de Parlament în anul 2012.

Ministrul Nicolăescu afirmă că sănătatea nu mai are timp să aştepte trei ani, cât ar dura implementarea unei legi, aşa că este decis să schimbe sistemul cu paşi mici, prin ordonanţe de guvern, care să modifice Legea nr.95/2006, astfel încât primele rezultate să se vadă chiar la finele acestui an.

Principalele modificări anunţate de Eugen Nicolăescu în 2013 ar fi:

- Unirea Caselor judeţene de asigurări şi a Direcţiilor de sănătate în opt structuri regionale şi orientarea personalului în exces către unităţi medicale care suferă de lipsă de personal medical;

Reducerea birocraţiei care pune pacienţii pe drumuri pentru diverse documente doveditoare ale calităţii de asigurat, prin introducerea, în acest an, a cardului de sănătate, alături de reţeta electronică şi fişa computerizată a pacientului. Această informatizare a sistemului ar asigura şi transparenţă, şi o urmărire mai uşoară a circuitului banilor în sistem;

- Definirea pachetului minimal de servicii, oferit pe baza asigurării obligatorii;

- Modificarea Legii salarizării personalului medical astfel încât medicii şi asistentele să poată fi plătiţi în funcţie de performanţă tot în spitalele de stat în care lucrează, fără a mai fi nevoiţi să lucreze în mediul privat.

- Introducerea coplăţii în spitalele de stat pentru acele servicii neprevăzute de pachetul de bază, iar o cotă-parte din această coplată să fie dirijată spre salariile medicilor care acordă consultaţii pe bază de coplată.

Lipsa unui control eficient al sistemului a făcut ca raportările din teritoriu către Ministerul Sănătăţii să fie haotice şi mincinoase, iar cifrele pe care le deţine Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sunt de cele mai multe ori ţinute sub un embargo greu de înţeles în condiţiile în care Casa Naţională este, totuşi, organismul care gestionează contribuţiile la sănătate ale tuturor românilor asiguraţi. Această lipsă a datelor sigure a fost semnalată recent şi de experţii Societăţii Academice din România, care au dedicat un capitol sănătăţii în recentul lor raport de ţară.

Miza reformei în Sănătate este cine fură banii de medicamente: partidul care pune ministrul sau partidul care pune pe şeful CNAS, pentru că miza nu este să prinzi hoţii, să opreşti fenomenul şi să recuperezi banii. Căci hoţii nu cunosc decât două posibilităţi: ministerul să controleze Casa Naţională - adică să împartă prada - sau Casa Naţională să fie independentă - adică prada să se ducă numai la unii. Nimeni n-a vrut până acum să reglementeze piaţa, pentru că niciunul dintre aceşti experţi, manageri, gestionari şi chiar moralişti nu se gândeşte decât la interesul său. Şi trebuie s-o recunoaştem: la împărţeala portofoliilor din orice coaliţie, fără controlul Casei Naţionale, Ministerul Sănătăţii n-are niciun haz.

Din spitale şi depozite lipsesc cel puţin zece produse pentru bolnavii oncologici, dar şi la celelalte 10-14 sunt sincope în aprovizionare, iar reducerea perioadei de aşteptare la "doar" două luni tot poate însemna moartea pentru cei 1.200 de pacienţi de pe liste. Degeaba se aprovizionează Unifarm cu medicamentele, căci ele nu ajung la timp la bolnavi.

Premierul Victor Ponta a declarat că va modifica Legea sănătăţii, pentru a permite ministerului de resort să majoreze capitalul social al Unifarm şi va împrumuta din Trezorerie 800.000 euro pentru achiziţionarea în avans a tuturor medicamentelor necesare pentru programele oncologice. Din păcate, situaţia medicamentelor pentru programele speciale oncologice s-a rezolvat doar statistic, aşa cum a recunoscut şi Ponta, de la circa 2.500 de bolnavi pe listele de aşteptare, ajungându-se la 1.200 şi reducerea perioadei de la şase la două luni. Pentru oamenii afectaţi de această cruntă maladie şi o zi fără medicaţie poate face diferenţa dintre viaţă şi moarte.

Pentru a rezolva criza medicamentelor oncologice, Ministerul Sănătăţii propune, în nota prezentată Guvernului, printre altele, reevaluarea şi aplicarea protocoalelor terapeutice, majorarea fondurilor de care dispune Compania Naţională Unifarm pentru achiziţia de medicamente oncologice cu o sumă echivalentă cu până la un milion de euro, prin majorarea capitalului social al companiei.

Promisiuni deşarte ale Guvernului USL, condus de Victor Ponta! A promite nu costă nimic. Poate doar pe bolnavii de cancer, care plătesc cu preţul vieţii!

În materie de cheltuieli pentru medicamente cu prescripţie, unde depăşeşte de puţin pragul de 100 de euro per capita, România se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană şi pe unul din ultimele locuri în Europa. Devansăm doar ţări precum Bulgaria, Belarus, Rusia şi Ucraina, dar rămânem la mare distanţă de media europeană, situată la 450 de euro anual pe cap de locuitor. Din păcate, valoarea cheltuielilor cumulate cu sănătatea şi medicamentele pe cap de locuitor în România se menţine sub 300 de euro, iar pentru medicamentele compensate se consumă doar circa 7-8% din bugetul sănătăţii, mult sub necesităţi, ceea ce agravează starea celor care nu-şi pot permite tratamentele prescrise.

Se impune cu necesitate modificarea din temelii a modului în care se face asistenţa medicală şi a finanţării acestui sector-cheie, printr-o lege adusă la zi, în acord nu atât cu improvizaţiile actuale, ci un mod sustenabil de a îmbunătăţi serviciile medicale. De atunci, legea a suferit numeroase modificări atât în Parlament, cât şi prin ordonanţe de guvern sau ordine de ministru. Actuala lege are cam 60% din conţinut modificat. Adoptarea unei legi noi ar implica un cost de timp pe care decidenţii politici ai USL nu vor să şi-l asume, deşi pierderile înregistrate de sistem trebuie stopate cât mai curând.

Sănătatea ar trebui să devină prioritatea numărul unu a politicilor publice, inclusiv a celor de protecţie socială, cu atât mai mult cu cât unul dintre partidele care formează alianţa USL, aflată la guvernare, este un partid care se proclamă de orientare social-democratică.

Vă mulţumesc.

Vasile Gudu, deputat de Tulcea, Circumscripţia nr.1.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi. O declaraţie cât patru, scrisă la obiect. Vă mulţumesc.

În continuare îl invit pe domnul deputat Longher Ghervazen, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale şi îl rog pe domnul deputat Dumitru Gireadă, din partea PNL, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ghervazen Longher:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Anul trecut, în cadrul Zilelor culturii polone - 6-8 septembrie, la Consiliul Judeţean Suceava, s-a semnat un parteneriat între judeţul Suceava şi voievodatul Podkarpacie, din Polonia.

În urma acestui acord, am făcut demersuri la statul polonez pentru a obţine fonduri pentru consolidarea şi conservarea Basilicii Minor din Cacica, judeţul Suceava, fiind una din priorităţile mele, pentru a stopa degradarea construcţiei.

Basilica Minor din Cacica a fost construită între 1903-1904, iar în perioada celui de-al Doilea Război Mondial a suferit avarii care sunt vizibile. Mai mult, biserica este ridicată pe un teren alunecos, ceea ce amplifică problemele semnalate în urmă cu mai mulţi ani.

Basilica Minor din Cacica va beneficia, chiar în acest an, de o sumă consistentă, care se ridică la valoarea de 150.000 de euro. La sfârşitul lunii martie, s-a semnat contractul de parteneriat privind realizarea proiectului "Basilica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Cacica, sanctuar naţional - lucrări de renovare şi conservare a clădirii bazilicii - etapa I", care este finanţat din fondurile Ministerului Afacerilor Externe din Polonia, în cadrul acţiunii publice: colaborarea cu diaspora poloneză şi cu polonezii din afara graniţelor în anul 2013.

În această duminică, delegaţia din Polonia a venit la Cacica, condusă de dna Ana Kowalska, vicepreşedintele voievodatului Podkarpacie, care a marcat, în mod solemn, demararea lucrărilor de renovare şi consolidare a basilicii, participând la o Sfântă Liturghie în prezenţa Excelenţei Sale Aurel Percă - Episcop auxiliar al diecezei de Iaşi, a preoţilor din decanatul de Bucovina, a credincioşilor, a autorităţilor judeţene reprezentate de domnul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, Ilie Niţă, autorităţile locale, în frunte cu doamna primar Elena Boloca.

Lucrările de consolidare ale basilicii din Cacica, finanţate în totalitate de statul polonez, sunt o dovadă a modului în care patria strămoşilor noştri nu îşi uită fiii răspândiţi în toată lumea, dar şi o dovadă a concretizării acordului de parteneriat semnat între voievodatul Podkarpacie şi judeţul Suceava.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Dumitru Gireadă, din partea Grupului parlamentar al Partidul Naţional Liberal, şi se pregăteşte doamna Camelia Bogdănici, din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru-Verginel Gireadă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Cine sunt de fapt stăpânii câinilor fără stăpân?"

În ultimii 23 de ani, românii au încercat absolut totul pentru rezolvarea problemei maidanezilor: sterilizare, adopţii, adăpostire şi, în final, eutanasie. Şi nu exagerăm cu nimic dacă spunem că problema maidanezilor este scoasă de la naftalină, cel puţin în România. Auzim tot timpul fie că o nouă persoană a fost schilodită sau chiar omorâtă de o haită de câini, fie că aleşii locali pregătesc câte un nou proiect de rezolvare a problemei. Invariabil însă aceste episoade divid societatea în două, respectiv iubitorii de animale şi adepţii eutanasierii.

Trebuie să recunoaştem cu toţii că problema este scăpată de sub control, iar în acest moment, date clare despre numărul exact al maidanezilor din întreaga ţară pur şi simplu nu există. Şi totuşi, în momentul în care spitalele comunică oficial faptul că numărul persoanelor muşcate de câini într-un singur an, la nivelul unui singur oraş, depăşeşte cifra de 15.000, e cazul să luăm atitudine. Şi nu putem să nu ne întrebăm dacă este vorba de ignoranţă, rea-voinţă, hoţie sau doar de nepricepere. Pentru că, în fapt, problema trenează, în primul rând, din cauza incapacităţii cronice a autorităţilor locale din fiecare comunitate în parte de a elabora şi de a duce la capăt proiecte clare şi eficiente. Iar în al doilea rând, de vină este şi lipsa de educaţie a oamenilor noştri, de la a-şi arunca gunoaiele pe jos şi până la a nu răspunde pentru animalele pe care le deţin.

Rezumată, problema maidanezilor începe de la aceeaşi constantă, invocată de fapt de toţi actorii implicaţi, şi anume lipsa banilor.

În România sunt înregistrate nu mai puţin de 78 de ONG-uri şi două federaţii specializate în problema câinilor fără stăpân. În principiu, toate există, cel puţin pe hârtie, toate au o activitate de profil şi absolut toate depun bilanţuri contabile la finele fiecărui an, altfel spus, deţin surse de finanţare, însă rezultatele majorităţii acestor asociaţii rămân nesemnificative în comunităţile în care activează. Iar această categorie de "privaţi" un pic altfel poartă campanii de sterilizare, de vaccinare, întreţin adăposturi şi dau spre adopţie o parte din animale. Cel puţin statistic, o astfel de asociaţie de protecţie a drepturilor animalelor poate oferi adăpost câtorva sute de câini, iar într-un an poate da spre adopţie, inclusiv în străinătate, până la 200 de patrupede. Comparativ însă cu numărul total de animale fără stăpân, asta nu reprezintă, la nivel naţional, decât o picătură într-un ocean.

Iar la celălalt pol al rezolvării problemei maidanezilor avem autorităţile locale. Aici însă situaţia este de-a dreptul dramatică, ca şi în cazul Botoşaniului, pentru că vorbim de finanţări publice. Mandat după mandat, câinii fără stăpân par să fi fost transformaţi, de fiecare administraţie locală în parte, într-o afacere profitabilă. Sume uriaşe ies din vistierii, având ca destinaţie oficială problema animalelor fără stăpân. Doar aparent se fac eforturi financiare pentru rezolvarea situaţiei, în realitate însă cele mai multe dintre adăposturile publice din România sunt, în acest moment, într-o stare jalnică. Animalele sunt ţinute fără hrană şi apă, mor de foame sau se mănâncă, efectiv, între ele. Şi ne întrebăm, tocmai pentru că în fiecare dintre aceste cazuri este vorba de finanţări de la bugetul de stat, ce se întâmplă de fapt cu mâncarea şi materialele care dispar imediat ce au fost aduse în adăposturi şi de ce vizitele în aceste spaţii rămân interzise, mai ales dacă cei interesaţi de subiect vor să facă fotografii sau cer explicaţii.

Au existat destule iniţiative legislative privind sterilizarea, deparazitarea, vaccinarea şi marcarea cu crotalii a tuturor câinilor cu sau fără stăpân, de rasă comună. Iar ca o măsură complementară în cazul celor care nu îşi castrează sau sterilizează animalele, s-a propus inclusiv ca autorităţile locale să le poată confisca, pentru ca, ulterior, să le dea spre adopţie. Şi nu odată s-a propus ca sancţiunea pentru autorităţile locale care nu iau măsuri concrete în privinţa câinilor fără stăpân să meargă până la sistarea alimentării cu sumele şi cotele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat destinate administraţiilor locale.

Susţin personal această măsură, în condiţiile în care modul în care s-a gestionat problema maidanezilor ne arată clar faptul că am asistat de fapt la o perpetuă risipire a banului public, cu efecte zero în teritoriu.

Soluţii viabile pentru rezolvarea problemei câinilor comunitari există, dar pot fi puse în aplicare doar dacă se implică toţi factorii decisivi în această problemă, inclusiv asociaţiile de protecţie a animalelor, care, în prezent, în mare parte, se rezumă doar la a oferi sfaturi. Altfel spus, toată lumea vorbeşte, toată lumea face verificări, dar nimeni nu pune osul la treabă. Iar o asociaţie de protecţie a animalelor, dincolo de a-şi proteja obiectul muncii, trebuie să se implice activ, prin strângere de fonduri şi prin lobby în şcoli şi comunităţi pentru adoptarea animalelor fără stăpân.

Fac acest demers şi în perspectiva unor noi discuţii pe marginea Legii nr.227/2002, modificată iniţial prin Legea nr.391/2006, în condiţiile în care Curtea Constituţională din România susţine acum că această lege ar fi de fapt neconstituţională. În altă ordine de idei, Curtea Constituţională ne cere acum ca eutanasierea maidanezilor să nu se mai facă după şapte zile de cazare a câinelui în adăposturile primăriilor, dacă acesta nu a fost adoptat în acest interval, şi ca maidanezii să fie relocaţi în locul de unde au fost ridicaţi. Şi, mai mult decât atât, se intenţionează acum lăsarea maidanezilor pe domeniul public. Acest lucru va duce însă, evident, la creşterea numărului de câini fără stăpân pe străzile oraşelor noastre şi, ceea ce este încă şi mai grav, va conduce la creşterea numărului de oameni muşcaţi, desfiguraţi sau chiar omorâţi de haitele de câini.

Există câteva aspecte pe care, în primul rând în calitate de cetăţeni ai acestei ţări, dar şi de plătitori de taxe şi impozite, trebuie musai să le subliniem.

Lăsarea câinilor fără stăpân pe domeniul public reprezintă cea mai flagrantă încălcare a drepturilor omului şi a drepturilor constituţionale ale românilor. Ne este încălcat practic dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Cine răspunde, de fapt, pentru oamenii omorâţi de maidanezi?

Ne este încălcat dreptul la siguranţa persoanei, dar şi dreptul de a circula fără permanentă frică în spaţiul public. Le este încălcat indirect şi dreptul copiilor la protecţie, dreptul copiilor noştri de a nu mai fi terorizaţi, atacaţi, sfâşiaţi, mutilaţi sau omorâţi de maidanezi. Ne este încălcat dreptul la asigurarea igienei şi a sănătăţii publice şi dreptul la un mediu sănătos. Ne confruntăm cu poluarea fonică provocată de haitele de câini, cu poluarea solului şi a vegetaţiei - dejecţii canine zilnice înmulţite cu numărul câinilor şi cu perimetrul în care îşi fac veacul de ani de zile...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg...

Domnul Dumitru-Verginel Gireadă:

Da.

Domnul Ioan Oltean:

...o să te rog să termini. Ai epuizat timpul pentru trei persoane şi mai avem în sală oameni care vor să vorbească. V-aş ruga foarte mult.

Domnul Dumitru-Verginel Gireadă:

Da, mulţumesc.

Totodată, cei care doresc ca aceşti câini să rămână în stradă încalcă în primul rând drepturile internaţionale ale acestor animale, prin expunerea lor la multiple chinuri şi privaţiuni, precum lipsa de mâncare, lipsa de apă şi lipsa de adăpost, lipsa de servicii veterinare - aceste animale nu au carnete de sănătate, nu sunt vaccinate şi nici deparazitate periodic; lipsa de protecţie în traficul rutier - mulţi sunt accidentaţi sau/şi omorâţi de maşini, provocând, la rândul lor, accidente, dar şi lipsa de protecţie împotriva oamenilor care fac uz de autoapărare în situaţiile în care ei, familiile sau apropiaţii lor sunt atacaţi de câinii fără stăpân.

Deputat Verginel Gireadă, Botoşani.

Domnul Ioan Oltean:

Am înţeles, data viitoare te pun primul, ca să fiu convins că ultimii au, totuşi, şanse să vorbească. E-n regulă, domnule coleg.

O rog pe doamna Camelia Bogdănici să ia cuvântul.

Doamnă deputat, o să vă rog să vă înscrieţi într-un termen de două-trei minute, ca să aibă timp şi domnul Grigore Crăciunescu, din partea PNL-ului, să-şi susţină declaraţia.

Vă rog, stimată colegă.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa.

Declaraţia politică se intitulează: "Sănătatea românilor, încotro?"

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Măsura privind sistarea fondurilor necesare decontării serviciilor de medicină dentară sfidează nu numai întreaga istorie a medicinei româneşti, ci şi practicile europene în această materie.

Nu s-a mai întâmplat până acum ca Statul să sisteze total fondurile unei specialităţi medicale şi să pună în spatele contribuabilului toate costurile, aşa cum a procedat acum domnul ministru Nicolăescu.

Explicaţia ministrului Nicolăescu este uimitoare: "Între a lăsa un om să moară şi a-i repara cuiva o carie, aleg să previn prima variantă."

Pe termen lung, tot în moarte se traduce tăierea acestei finanţări, numai că, lipsind viziunea la nivelul Ministerului Sănătăţii, este dificil să înţeleagă costurile pe termen lung pe care le implică această măsură.

Este ştiut faptul că medicina dentară este subfinanţată, fiind Cenuşăreasa sistemului sanitar, iar nevoile acestui segment sanitar vizau suplimentarea fondurilor alocate până în prezent, nu reducerea lor la zero.

Din păcate, această decizie a fost luată fără a se ţine cont de patologia stomatologică existentă astăzi în România, situaţie ce plasează ţara noastră pe unul din ultimele locuri din Uniunea Europeană la capitolul finanţare şi pe un loc "fruntaş" în ceea ce priveşte problemele stomatologice cu care cetăţenii români se confruntă.

În luna aprilie a anului curent, veştile continuă să fie extrem de proaste pentru sănătatea românilor: se renunţă la prevenţie şi tratament în medicina dentară, dar se reduc şi paturi din spitale.

Atunci când reprezentanţii spitalelor au mers să negocieze noul contract-cadru pe anul 2013, au fost anunţaţi că finanţarea se va face pe un număr mai redus, pe un indicator luat în calcul din 2011, nu din 2012, ceea ce înseamnă mai puţini pacienţi trataţi şi mai puţini bani pentru spitale.

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a comunicat că se vor încheia contracte de furnizare de servicii medicale pentru un număr de 7256 de paturi, mai mic faţă de anul trecut. Această decizie are la bază un ordin al ministrului sănătăţii, care limitează numărul de paturi din sistemul privat la 5% din numărul total.

Dacă la nivel de ţară procentul celor din privat nu depăşeşte acest prag, la Iaşi, spitalele private consumă 7% din bugetul alocat sănătăţii.

Cel mai afectat domeniu este paliaţia. Aşa cum sunt definite de Ministerul Sănătăţii, îngrijirile paliative reprezintă o îngrijire activă oferită pacienţilor a căror boală avansată nu răspunde la tratamentul curativ.

Reducerea numărului de paturi în spitalele ieşene profilate pe paliaţie poate duce la o tragedie. Sute de pacienţi vor fi nevoiţi să se îngrijească singuri, la domiciliu, fără niciun ajutor.

De subliniat că s-au cheltuit sume importante pentru formarea acestui nou segment de îngrijire pentru pacient şi că România părea că se va alinia la standardele medicale europene şi internaţionale prin introducerea paliaţiei.

Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi a comunicat că va finanţa doar 363 de paturi din sistemul privat pe toate domeniile, de la cardiologie la paliaţie, ceea ce înseamnă foarte puţin raportat la numărul cazurilor. Factorii decizionali trebuie să conştientizeze faptul că paliaţia reprezintă ultima verigă a celor care suferă de boli cronice incurabile. Este inuman să se facă economie prin reducerea paturilor necesare pacienţilor cu afecţiuni în special oncologice. Atunci când nu putem oferi pacienţilor un sistem de paliaţie, înseamnă că încălcăm dreptul la viaţă al acestora.

Şi voi reveni la spusele domnului ministru "Între a lăsa un om să moară şi a-i repara cuiva o carie, aleg să previn prima variantă". Oare prevenim?

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, doamna doctor.

Domnul coleg Grigore Crăciunescu, din partea Partidului Naţional Liberal, încheie şirul de intervenţii de astăzi.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am intitulat declaraţia politică a mea de astăzi "Cine are un dinte împotriva suferinţelor de dinţi".

Un fapt deosebit de grav, care nu are precedent, îl constituie măsura de sistare a alocării fondurilor pentru decontarea serviciilor de medicină dentară. Nicio altă specialitate a medicinii româneşti nu a fost pusă într-o asemenea situaţie dificilă. Acest demers îi afectează foarte grav pe pacienţi, mai ales pe copiii ai căror părinţi nu au resurse financiare pentru a suporta costul unui serviciu în această specialitate. Totodată, această decizie reprezintă o desconsiderare a activităţii medicilor dentişti, Ministerul Sănătăţii şi CNAS tratând această specialitate medicală ca pe o cenuşăreasă a medicinii româneşti. În România lucrează 16.000 de medici dentişti, însă numai 18% au contract de prestări servicii cu CNAS. Şi, până în prezent fondurile alocate pentru cei 18%, au fost într-un cuantum foarte modest: lunar, între 800 şi 1000 de lei pentru un medic. A nu mai aloca nicio sumă pentru aceste servicii este o greşeală inacceptabilă a factorilor de decizie. Pornind de la realitatea că banii sunt insuficienţi, măsura rezonabilă e de a reduce procentual sumele alocate, în nici un caz sistarea lor.

În cadrul Comisiei pentru sănătate a Camerei Deputaţilor va fi invitat preşedintele CNAS, care va prezenta o soluţie pentru rezolvarea acestei situaţii.

Este inacceptabil ca într-o ţară membră UE să se ia asemenea decizii care afectează grav starea de sănătate a pacienţilor, neglijează activitatea de prevenţie şi pot conduce la complicaţii ce vor necesita mult mai multe fonduri şi mai multă suferinţă pentru pacient.

Măsura - asupra căreia sper că se va reveni - afectează milioane de români şi abia apoi pe de medicii dentişti. Voi depune toate diligenţele pentru a extrage dintele pe care unii factori de decizie îl au împotriva suferinzilor de dinţi.

Mulţumesc.

Grigore Crăciunescu, deputat de Iaşi, Colegiul nr.11.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Am avut o oră şi jumătate extrem de bogată. 20 de deputaţi şi-au prezentat de la microfonul Camerei declaraţiile politice, 13 din partea puterii, 7 din partea opoziţiei. Acestora li se adaugă încă 57 de parlamentari, de deputaţi care au preferat să depună declaraţiile în scris la Secretariatul tehnic al Camerei.

Am să îi nominalizez pe aceştia, anunţându-vă că din cei 57 de deputaţi, 39 aparţin puterii şi 18 opoziţiei. Se pare că şi unii şi alţii sunt preocupaţi de problemele cu care se confruntă societatea românească.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat au depus declaraţiile în scris următorii deputaţi: Marian Ghiveciu, Ioan Munteanu, Vasile Gliga, Corneliu-Florin Buicu, Petrache Alin, Ana Birchall, Cornel-Cristian Resmeriţă, Iuliu Nosa, Ciprian Nica, Gheorghe Roman, Dorel Covaci, Angel Tîlvăr, Ovidiu Iane, Florin Pâslaru, Vasile Popeangă, Neculai Răţoi, Natalia-Elena Intotero, Laureţiu Nistor, Mircea Drăghici şi doamna Manuela Mitrea.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii deputaţi: Titi Holban, Erland Cocei, Gheorghe Dragomir, Viorel Palaşcă, Graţiela Gavrilescu, Roxana Anuşca, Theodor Niculescu, Dan Bordeianu, Vasile Horga, Daniel Iane, Gigel Ştirbu, Adrian Oros, Costel Alexe şi Paul Dumbrăvanu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi: Ardeleanu Sanda, Claudia Boghicevici, Cornel-Mircea Sămărtinean, Elena Udrea, Andreea Paul, Florin Secară, Daniel Geantă, Ioan Bălan, Mircea Lubanovici, Raluca Turcan, Gheorghe Florin, Ioan Oltean şi Cezar Preda.

Din partea Partidului Conservator, deputaţii: Cornelia Negruţ, Ion Diniţă şi Bogdan Ciucă.

Iar din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu, deputaţii: Ion Melinte, Marioara Nistor, Monica Iacob Ridzi, Ioana Dumitru şi Liliana Mincă.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: domnul deputat Miron Ignat.

Iar din partea Grupului de independenţi, domnul deputat Alin Constantin Bucur.

Domnilor colegi,

Cu aceasta, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Urmează imediat şedinţa consacrată dezbaterii punctelor înscrise pe ordinea de zi.

Tuturor o zi bună şi să auzim numai de bine.

Vă mulţumesc. Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

"USL continuă demolarea abramburistică a învăţământului şi cercetării!"

Începând de vinerea aceasta, cercetătorii români vor protesta zilnic, timp de 4 ore, în faţa ministerului de resort. Ei acuză "camarila PSD-istă" că a fraudat fonduri şi a aruncat cercetarea în haos. Peste 300 de proiecte de cercetare sunt ca şi compromise, după ce Ministerul Educaţiei şi al Cercetării a luat, pe şest, decizia de a tăia între 40% şi 55% din fondurile pentru proiectele câştigate în ultimii doi ani, prin evaluarea unor experţi internaţionali. Fără vreo înştiinţare prealabilă, cercetătorii au fost anunţaţi că unitatea executivă pentru finanţarea învăţământului superior, a cercetării, dezvoltării şi inovării, din subordinea Ministerului Educaţiei, reduce cu 40 - 55% bugetul Proiectelor Resurse Umane şi a Proiectelor IDEI. Ca o dovadă a cinismului şi dispreţului cu care îşi comunică deciziile decidenţii Uniunii Social-Liberale, un comunicat de la minister arată că finanţarea proiectelor este nesustenabilă, deoarece ratele de succes pentru unele dintre proiecte au fost neobişnuit de mari, de până la 70%, la contractarea lor, în 2011. Adică munca şi interesul faţă de muncă ridică suspiciuni celor din USL!? În plus, deoarece evaluatorii străini sunt probabil suspecţi, Ministerul Educaţiei a anunţat deschiderea unei noi sesiuni pentru proiecte, care vor fi evaluate în principal de către experţi români.

Decizia reducerii fondurilor din cercetare a avut ca prim efect demisia în bloc a membrilor Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, cu rol consultativ pe lângă minister. Cu toate că CNCS a propus redistribuirea în mod uniform a reducerilor între diverse programe, oficialii de la educaţie nu au ţinut cont de nimic. De aceste reduceri, cei mai afectaţi vor fi doctoranzii şi masteranzii. Cu alte cuvinte, USL face tot posibilul să-i alunge din ţară pe cei tineri şi în putere. Aceştia, se pare, nu votează la fel de disciplinat precum asistaţii sociali.

Săînţelegem bine: ceea ce se întâmplă este de un tupeu şi desconsiderare a interlocutorilor de nedescris! Se taie 40 - 55% din fondurile unor proiecte finanţate de către UE, în proporţie de 85%, iar decidenţii USL forţează cercetătorii să semneze un act adiţional la o decizie a ministerului pe care nu o cunosc, decizie care nici măcar nu a fost publicată. De pe vremea lui Ceauşescu nu mai sunt ordine secrete în România! De fapt, distrugerea educaţiei de tip Abramburica Andronescu se continuă eficient pentru demolarea totală a învăţământului şi cercetării.

Din punctul meu de vedere, decât să fi tăiat banii de la cercetare şi de la educaţie, decidenţii Uniunii Social Liberale mai bine interziceau prin lege bairamurile pe bani publici. Dar când un guvern este condus de către un domn care şi-a plagiat propriul doctorat, care minte după cum respiră şi a numit la conducerea Ministerului Educaţiei numai oameni după chipul şi asemănarea sa, adică plagiatori şi impostori precum Corina Dumitrescu, Mang, Ecaterina Andronescu şi urmaşii Domniei Sale Pricopie şi Costoiu, este, din păcate, oarecum firesc faptul ca cercetătorilor să li se confişte banii în interes de partid. Avem o dovadă în plus că guvernul grupului infracţional organizat au ocupat, de fapt, România cu cele 70% reprezentare în Parlament.

Nu pot decât să fiu solidar cu cercetătorii care au anunţat proteste zilnice, începând de vinerea aceasta, în faţa ministerului de resort. Sunt de acord cu afirmaţiile din comunicatul acestora: "Proiectele din competiţia 2011 care au beneficiat de evaluare internaţională au fost blocate pentru a permite camarilei PSD-iste să jongleze din nou cu fondurile publice, pentru a-şi finanţa pseudoproiecte de cercetare, adică bani albi pentru ei şi partid".

Domnul Nechita-Adrian Oros:

"USL nu trebuie să uite: Traian Băsescu este acelaşi din 2005 şi 2009"

Luni seara, cu ocazia depunerii jurământului de către noul ministru al justiţiei, pentru a treia oară în decurs de nici două săptămâni, Traian Băsescu a avut numai cuvinte de laudă la adresa premierului, a Guvernului şi chiar a Parlamentului. La un moment dat, chiar m-am întrebat dacă nu cumva în 2009, la alegerile prezidenţiale, Traian Băsescu nu a fost în realitate liberal sau social-democrat, dar pentru a fi echidistant cu cele două partide, a candidat formal susţinut de PDL.

"Avem stabilitate politică. Pactul sau acordul de colaborare instituţională între mine şi guvern funcţionează. Nu avem nici un motiv să fim îngrijoraţi, în opinia mea (...) Eu, ce pot să vă spun, că pe informaţia de maximă acurateţe pe care o am este că ţara e în regulă. Nu avem motive de îngrijorare, pentru că deşi avem o majoritate uriaşă, nu a scăpat hăţurile în populisme, să arunce cu banii de la buget". Acest fragment de declaraţie l-am extras din interviul acordat de preşedinte pe 11 aprilie a.c. la un post de televiziune. O distanţă enormă, ca de la pământ la lună, faţă de perioada în care pentru Traian Băsescu eram "autorii loviturii de stat" sau "senatorii şi deputaţii care vor să-şi conserve privilegiile".

Personal, nu acord deloc credit acestei noi poziţii adoptate de Traian Băsescu. Ea este una extrem de periculoasă. Nu are decât scopul de a produce fisuri în interiorul USL. Pe întreg parcursul anului 2012, Traian Băsescu a uzat de toate armele şi posibilităţile care i-au stat la dispoziţie pentru a sparge USL. Nu a reuşit nici când încă mai avea guvernul său la Palatul Victoria şi o majoritate USL în curs de formare în parlament, nu a reuşit nici măcar atunci când, prin dezinformări inimaginabile, a asmuţit oficialii europeni împotriva Guvernului Ponta 1 şi USL. I-a mai rămas o singură "armă": implozia USL. Şi este singura care este cu adevărat periculoasă pentru USL.

Aprilie 2013 seamănă, copie la indigo cu aprilie 2009. Iată un fragment dintr-un interviu dat la TVR1: "Am încredere 100% în guvern. Am foarte multă încredere că acest guvern este ce puteam avea mai bun în momentul de faţă din cele două partide. Ambele s-au străduit să dea cei mai buni oameni în guvernare, şi cu experienţă în politică, şi cu capacitatea de a-şi asuma responsabilităţi. Trebuie să vă spun că deocamdată majoritatea parlamentară a fost un suporter al guvernului". Nicio diferenţă faţă de ce declară acum. În aprilie 2009 la Palatul Victoria se afla o coaliţie, PSD-PDL, care se sprijinea tot pe o majoritate la fel de consistentă precum este USL acum. Ce a urmat se ştie. După numai câteva luni, PSD a fost obligat să părăsească guvernarea, iar un contingent din acest partid a fost dislocat spre a forma majoritatea dorită de Traian Băsescu pentru PDL.

Mă întorc încă patru ani în istorie. La Palatul Victoria tot o coaliţie: PNL-PD-UDMR. Singura diferenţă, guvernul avea doar o majoritate fragilă. Interviu la TVR, sfârşitul lunii martie 2005: "Rugămintea mea ar fi ca România să nu fie judecată pentru perioada 2000-2004 sau nu numai pentru acea perioadă, ci aş ruga politicienii germani care au suspiciuni cu privire la România să privească şi la ce s-a întâmplat în ultimele 3 luni de la instalarea noii administraţii. Relaţia mea cu premierul este una excelentă". După numai câteva luni, din PNL este dislocată o grupare care ulterior va fuziona cu PD, premierul Tăriceanu şi PNL sunt atacaţi la baionetă. Doar faptul că PNL şi premierul de atunci au dat dovadă de intransigenţă şi au beneficiat şi de sprijin parlamentar din partea PSD a făcut ca de la guvernare să iasă PD şi nu cine dorea Traian Băsescu. Aceste două momente ale istoriei recente nu trebuie uitate. Traian Băsescu nu s-a schimbat deloc.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Salvaţi simbolul handbalului românesc!"

Doresc să trag un semnal de alarmă cu privire la situaţia în care se află una dintre puţinele echipe româneşti sinonime în ultimii ani cu performanţa sportivă - echipa de handbal Oltchim Râmnicu Vâlcea.

Clubul Sportiv "Oltchim" Râmnicu Vâlcea a luat fiinţă la 27.06.1973, sub denumirea de Asociaţia sportivă "CHIMISTUL", denumire pe care a purtat-o până la 01.10.1989, când şi-a schimbat numele în Clubul Sportiv Muncitoresc "Oltchim". De la 1 mai 1997 clubul a devenit un club sportiv de performanţă, de drept privat, data de la care poartă numele sub care funcţionează şi astăzi: Clubul Sportiv "Oltchim" Râmnicu Vâlcea.

Secţia de handbal a luat fiinţă în anul 1979 sub conducerea primului ei antrenor, prof. Cincă Constantin. După trei tentative nereuşite de promovare în divizia "B", ca echipă campioană a judeţului Vâlcea, echipa reuşeşte această promovare în luna mai a anului 1980. În sezonul următor, 1981-1982, având în componenţa sa jucătoare experimentate şi un antrenor profesionist în persoana profesorului Constantin Popescu, echipa reuşeşte promovarea în prima ligă a handbalului feminin românesc.

În cei30 de ani de participare neîntrerupta în prima ligă a campionatului naţional, echipa a reuşit să se claseze pe locurile fruntaşe, astfel:

• pe locul I - de 18 ori;

• pe locul II - de6 ori;

• pe locul III - de 5 ori;

• pe locul IV - de 2 ori;

Clasarea pe locul întâi în 18 ediţii de campionat şi obţinerea celor 18 titluri de campioană naţională reprezintă un record naţional (predecesoarele multiple campioane ale României, Universitatea Timişoara şi Ştiinţa Bacău reuşind să obţină aceeaşi performanţă de câte 10 şi respectiv 9 ori). Pe plan intern, echipa "OLTCHIM" se detaşează clar faţă de alte echipe şi în competiţia naţională "Cupa României", pe care a câştigat-o în ultimii 22 ani de 14 ori (în anumiţi ani nefiind organizată de către FR Handbal).

Prin performanţele menţionate mai sus în campionatul primei Ligi de handbal feminin şi a Cupei României, echipa "OLTCHIM" a devansat clar în întrecerile naţionale celelalte competitoare, deţinând supremaţia în handbalul feminin românescîn ultimii 20 de ani.

Pe plan internaţional, începând cu anul 1983-1984, echipa "Oltcim" a jucat (cu o singura excepţie - sezonul 1987-1988) în cupele europene intercluburi, astfel:

• în "Cupa I.H.F" - de trei ori, câştigând trofeul în două ediţii (1983-1984 şi 1988-1989);

• în "Cupa Cupelor" - de şase ori, câştigând o dată, în ediţia 2006-2007, jucând o finală în 2001-2002 şi două semifinale în sezoanele 1986-1987 şi 1992-1993;

• în "Liga Campionilor" de 11 ori, reuşind ca în trei ediţii să se califice până în semifinale (1989-1990, 1991-1992 şi 2008-2009), o dată să joace finala (2009-2010), iar în alte şapte ediţii să se califice până în faza grupelor sau a grupelor principale.

Tot în această perioadă, echipa a participat la multe turnee amicale internaţionale, reuşind să câştige astfel de competiţii (Bad Urach - Germania, Bondy - Franţa, Augsburg - Germania, Strassbourg - Franţa, Szabela Cup - Ungaria etc.).

În august - septembrie 1984 echipa "OLTCHIM", în calitate de deţinătoare a "Cupei I.H.F.", a participat la prima ediţie a "Supercupei Europei" organizată de Federaţia Iugoslavă de Handbal la Varazdin, în compania echipelor Radnicki Belgrad, deţinătoarea Cupei Campionilor europeni, şi Dalma Split, deţinătoarea Cupei Cupelor din acel an, reuşind ca, după o comportare de excepţie, să câştige trofeul "Supercupa Europei".

Începând cu 01.02.2007 sportivele secţiei de handbal activează într-un club profesionist, schimbat astfel dintr-un club polisportiv de amatori într-unul monosportiv, cu activitate unică handbalul, respectând prin aceste modificări cerinţele Uniunii Europene.

După ce în urmă cu numai o săptămână juca pentru semifinala Ligii Campionilor, echipa din Vâlcea este în pericol să dispară din cauza problemelor financiare. Clubul trebuie să găsească, pentru început, aproximativ 600.000 de euro pentru a-şi plăti jucătoarele până la sfârşitul sezonului. În acelaşi timp, trebuie să primească urgent garanţii financiare, poate chiar sume de bani ca avans, pentru a convinge cât mai multe handbaliste din actualul lot să semneze noi angajamente.

Timpul îi presează pe oficialii vâlceni, în condiţiile în care din cele 14 componente cel puţin jumătate au primit oferte importante de la cluburi de top din Europa. În total, clubul de handbal Oltchim Râmnicu Vâlcea ar avea nevoie de circa două milioane de euro pentru următoarele 12-14 luni.

Fac un apel la responsabilii din Guvernul României şi la companiile care şi-au legat performanţele economice de numele României pentru a susţine, în continuare, performanţa sportivă a echipei din Vâlcea, în folosul românilor şi al României.

Doamna Ana Birchall:

În această declaraţie vreau să vă supun atenţiei fenomenul reprezentat de violenţa domestică, o problemă delicată cu care România, dar şi Europa, se confruntă la ora actuală şi pentru soluţionarea căreia se fac eforturi la cele mai înalte niveluri.

Ştim cu toţii că violenţa domestică reprezintă acel abuz domestic, familial, dintr-o relaţie precum mariajul, concubinajul sau familia. Acest tip de agresiune cunoaşte mai multe forme, precum agresiunea fizică, abuzul sexual, abuzul emoţional, intimidarea, urmărirea şi privarea economică.

Oricine poate ajunge la un moment dat o victimă a violenţei în familie, indiferent de pătura socială din care face parte, astfel că soluţionarea şi dezbaterea acestei probleme ar trebui să fie un punct de interes pentru fiecare dintre noi. Violenţa intrafamilială se manifestă în toate mediile socio-culturale, indiferent de caracteristicile sale.

Statul român înainte de 1989 nu a ţinut nicio statistică oficială şi nici nu a întreprins o cercetare ştiinţifică cu privire la violenţa domestică, deşi asemenea cazuri erau foarte răspândite la nivelul întregului teritoriu.

Din 1990 au început să fie realizate studii care să ofere o viziune asupra impactului pe care acest tip de violenţă îl are la nivelul societăţii româneşti, însă aceste studii erau realizate la o scală redusă. În 1995, într-un raport al Minnesotta Advocates for Human Rights se arăta că violenţa domestică este o problemă frecventă a statului român. Deşi între 1997 şi 1999 au fost realizate numeroase proiecte de modificare a Codului Penal, în aşa fel încât violenţa domestică să fie reglementată, nu s-a ajuns la niciun rezultat, iar cazurile de violenţă în familie au continuat să existe.

În anul 2012, în luna martie, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr.25/2012 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, putându-se în acest fel să se facă apel la noile instrumente de luptă împotriva agresorilor domestici: ordinul de restricţie şi ordinul de prevenţie. Legea prevede că organele de poliţie au dreptul să intervină în conflictele domestice şi să depăşească "bariera" uşii, care era prevăzută în vechea formă a legii.

Cadrul legislativ oferă noi instrumente de combatere şi de prevenire a violenţei în familie, ceea ce reprezintă un fenomen grav al comunităţii în care trăim, o problemă considerată de unii specialişti o formă de tortură, date fiind caracteristicile sale.

O dificultate în ceea ce priveşte violenţa domestică o reprezintă aceea că victimele unui asemenea abuz nu au curajul şi posibilitatea să se adreseze autorităţilor. În România, peste 800.000 de femei recunosc că sunt victimele violenţei domestice, actele de violenţă având loc în spaţiul locuinţei şi fiind ascunse de cele mai multe ori de către victimă, din cauza sentimentului de teamă faţă de agresor şi de jenă faţă de societate. În aceste condiţii nu se poate şti cu adevărat numărul real al victimelor acestui act de violenţă, dar se poate face o paralelă cu o statistică europeană, conform căreia o femeie din cinci este victima violenţei intrafamiliale.

Femeile, care reprezintă marea majoritatea a victimelor unor asemenea abuzuri, nu au la cine să apeleze într-o asemenea situaţie. Astfel, acestea acceptă să trăiască sub teroare, la fel ca şi sute de mii de copii, victime directe sau colaterale ale acestui tip de violenţă.

La nivelul societăţii româneşti, aşa cum arată un studiu, 50% dintre români consideră că violenţa domestică reprezintă un fapt normal, percepţie care a făcut ca faţă de 2009, în anul 2012 să crească infracţiunile intrafamiliale cu 26%, în timp ce numărul loviturilor cauzatoare de moarte s-au dublat.

La un an de la adoptarea Legii nr.25/2012 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, putem observa că aproximativ 1000 de persoane au depus cereri pentru ordin de protecţie împotriva partenerului de viaţă, pentru violenţă domestică, aşa cum rezultă dintr-o cercetare întreprinsă de mai multe organizaţii pentru drepturile femeilor.

Conform studiului derulat la nivelul României, din cele 1009 cereri pentru obţinerea unui ordin de protecţie în ultimul an, doar 406 au fost admise. Procentul cererilor depuse de femei este unul covârşitor faţă de celelalte categorii: 953 de cereri depuse de femei şi 59 de bărbaţi. Judeţele în care s-au înregistrat cele mai multe cereri au fost în Bucureşti cu 113, Bacău 70 şi Vaslui 60.

Judeţul Vaslui, pe care îl reprezint în Parlamentul României, s-a înscris printre acele zone din România care au înţeles importanţa problemei violenţei domestice. La nivelul judeţului au fost organizate, de-a lungul timpului, campanii ce au avut ca scop conştientizarea populaţiei cu privire la pericolul pe care îl reprezintă violenţa domestică.

De asemenea, la nivelul judeţului a fost marcată prin diverse manifestaţii Ziua Internaţională Împotriva Violenţei asupra Femeilor. Ideea acestor campanii este aceea de a atrage atenţia la nivel local asupra diferitelor forme de violenţă cu care se confruntă femeile. Dar, sigur, că mai sunt multe lucruri de făcut având în vedere că, aşa cum am arătat mai sus, judeţul Vaslui se numără, din păcate, printre judeţele fruntaşe în ceea ce priveşte numărul cazurilor de violenţă domestică.

Consider că este nevoie, la nivelul întregii ţări, de o intensificare a eforturilor, în vederea găsirii unor soluţii pentru a preveni şi a combate violenţa împotriva femeilor şi a violenţei domestice în general. Trebuie să transmitem un semnal ferm că această situaţie nu mai poate continua şi că se impun măsuri din ce în ce mai concrete şi severe pentru a combate acest fenomen.

Violenţa în cadrul intrafamilial reprezintă un apogeu al discriminării împotriva femeilor, iar aceste acte de violenţă pot duce chiar la crime. Violenţa domestică se adaugă celorlalţi factori care împiedică promovarea drepturilor femeilor în societate şi favorizează violenţa de gen.

La nivelul Uniunii Europene a fost promovată Convenţia Consiliului Europei pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, fiind semnată până în prezent de 17 state membre ale Uniunii Europene, dar ratificată numai de unul singur. Ratificarea Convenţiei este decisivă, pentru că în textul său este prevăzut pentru prima dată în istorie că violenţa împotriva femeilor şi violenţa domestică nu sunt probleme private, şi că agresorul va primi o pedeapsă mai severă dacă victima este soţia, partenera de viaţă sau membru al familiei.

Săptămânile trecute am fost numită de către Parlamentul României, parlamentarul român de referinţă în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pentru campania privind combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice.

Calitatea conferită de această nominalizare îmi oferă posibilitatea de a-mi manifesta angajamentul şi interesul faţă de promovarea drepturilor femeilor. Din această postură voi sprijini eforturile şi deciziile pentru a avea şi în România un cadru legal european. Fac apel şi pe această cale către toţi colegii şi colegele parlamentari, pentru a se alătura eforturilor pentru combaterea fenomenului violenţei domestice, astfel încât cazurile de violenţă domestică să se micşoreze ca număr şi de ce nu să şi dispară!

Violenţa domestică împotriva femeilor şi copiilor aduce o atingere gravă demnităţii acestora. Trebuie să ne unim şi să punem capăt acestei probleme în societatea noastră, în primul rând prin educaţie, dar şi prin acţiune, printr-o mult mai activă responsabilitate civică şi prin legislaţie mult mai clară în definirea violenţei domestice şi în apărarea femeilor.

Aşa cum spunea şi preşedintele APCE, să rupem tăcerea în parlamentele noastre şi să acţionăm împotriva violenţei domestice asupra femeilor!

Este important ca până la sfârşitul anului România nu doar să fie un stat semnatar al Convenţiei de la Istanbul privind combaterea acestui fenomen, dar trebuie să o şi ratifice.

Violenţa domestică provoacă o serie de efecte negative la nivelul familiei, dar în special acolo unde există copii. Fenomenul acestui tip de violenţă înseamnă şi victime colaterale, iar din această privinţă trebuie să găsim o modalitate de a pune punct oricăror astfel de efecte, care pot duce la afectarea pe termen lung a copiilor şi a femeilor. Să spunem un nu hotărât violenţei tocmai pentru că violenţa naşte violenţă!

Domnul Dan Bordeianu:

"Judeţul Vaslui şi perspectiva regionalizării"

Încă de la începutul preluării puterii, USL şi-a asumat două proiecte politice importante: 1. proiectul revizuirii Constituţiei şi 2. proiectul reorganizării administrativ-teritoriale a ţării, prin crearea unui număr de regiuni de dezvoltare economică, după modelele inspirate de experienţele europene deja consacrate. Despre proiectul revizuirii Constituţiei m-am pronunţat deja printr-o declaraţie politică în care am susţinut că temelia reformării sistemului parlamentar trebuie să rămână bicameralismul: cu un Senat care să reprezinte interesele viitoarelor regiuni de dezvoltare şi o Cameră a Deputaţilor care să reunească interesele comunităţilor locale şi ale cetăţenilor.

În ceea ce priveşte proiectul reorganizării administrativ-teritoriale, am remarcat două iniţiative notabile promovate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, şi anume, organizarea unui colocviu cu tema "Procesul de regionalizare şi descentralizare în România", desfăşurat în data de 2 aprilie 2013 la Academia Română şi "Seminarul privind procesul de regionalizare-descentralizare în România", organizat, în perioada 10-11 aprilie 2013, de acelaşi minister de resort cu sprijinul Consiliului Europei.

După aceste iniţiative în care ministeriabili şi parlamentari s-au consultat cu reprezentanţii mediului academic şi cu experţii din ţările membre UE, s-ar cuveni organizarea unor consultări sau grupuri de lucru regionale sau chiar în fiecare judeţ, pentru a explica persoanelor interesate (parlamentari, autorităţi locale, reprezentanţi ai administraţiei publice judeţene şi locale, simpli cetăţeni şi mass-media) care sunt avantajele şi, de ce nu, dezavantajele acestui proces de regionalizare.

Pentru mine, ca liberal, este important următorul principiu: "important este nu ceea ce crede statul că este bine pentru cetăţean, ci ceea ce crede cetăţeanul că este bine pentru el". Cu alte cuvinte, ideile şi soluţiile la problemele concrete cu care se confruntă dezvoltarea României în context european trebuie să fie formulate şi prin consultarea celor de la "bază", cum se spune, sau de la nivel local. Altfel, are dreptate preşedintele PNL Crin Antonescu când spune că "primul risc major (al regionalizării) este reactivarea vechiului blestem al formelor fără fond", prin urmare "nu trebuie ca regionalizarea să se facă doar pentru că aşa trebuie, aşa e la modă, aşa e în toată Europa".

Tot ceea ce s-a spus şi s-a reflectat în mass-media vasluiană despre regionalizare este că se va restructura administraţia publică de la nivel judeţean şi că funcţionarii publici îşi vor pierde slujbele şi aşa modest remunerate. Eu ştiu foarte bine că un funcţionar public debutant cu studii superioare porneşte de la un salariu net de 700 lei pe lună. În condiţiile în care şomajul în judeţul Vaslui a depăşit luna trecută 10%, iar oferta de locuri de muncă pentru cei cu studii superioare este extrem de redusă, să vorbeşti despre regionalizare în sensul reducerii birocraţiei, prin concedierea oamenilor, este contraproductiv, politic vorbind.

Proiectul regionalizării trebuie precedat de o discuţie amplă cu toţi factorii interesaţi - Guvern, Parlament, administraţii locale, mediu academic, societate civilă, comunităţi locale, cetăţeni - despre avantajele certe pe care le poate aduce acest proces de modernizare a ţării, dar şi despre dezavantajele pentru anumite structuri administrative şi categorii profesionale. Nu numai academicienii trebuie să discute despre regionalizare, ci şi ţăranii din colegiul meu.

În loc de concluzie şi parafrazându-l pe nenea Iancu: să se facă regionalizare, dar să ştim şi noi de ce. Nu facem regionalizare ca să ajungă Cutărescu mare voievod al Moldovei. Cei care vor să conducă structurile regionale şi regionalizate să-şi scoată din cap că vor reproduce modelul baronilor locali de la nivel de judeţ la nivel de regiuni de dezvoltare economică. Nici să se creadă preşedinţi de mini-republici. Dacă trebuie să facem regionalizarea, atunci o facem pentru că ne aduce bunăstare tuturor, nu numai unora!

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Criza gazului: Guvernul USL dictează preţul gazului"

Pe această cale vin azi în faţa dumneavoastră şi acuz cinismul şi neruşinarea Guvernului Ponta în distrugerea economiei, cu efecte directe asupra oamenilor, sărăcire programată şi sigură.

Ponta nu poate mai mult. În fiecare zi se plagiază pe el însuşi ca o maşinărie defectă. Fără pic de viziune economică, are doar telegenie în formă agravantă. Nu este de râs, este tragic: Ponta umblă prin televiziuni cu promisiunea vopsită.

Ce ne aşteaptă? Criza gazului. Cu implicaţii penale.România este pe punctul de a pierde ireversibil industrii strategice, din cauza facturilor necontrolate la energie.

Ponta, alături de ministrul fără idei şi energie, delegat tocmai pentru energie, Constantin Niţă, vrea deschiderea unui sediu Romgaz în Bucureşti şi splitarea Transgazului şi Romgazului din Mediaş în două.

1. Un nou sediu Romgaz înseamnă simplu: cheltuieli, chirii, angajarea de personal. Să traducem: licitaţii publice şi angajări pentru propria mafie înfometată. Despărţirea birocraţiei în două înseamnă: cheltuieli, chirii, noi angajări politicianiste.

2.Aceste mişcări nu fac decât să scumpească gazul. Încă o scumpire esenţială ce se reflectă în toate produsele principale şi care se adaugă la recentele creşteri de preţuri.

În timp ce în Ungaria sau Bulgaria preţurile scad, sub guvernarea USL factura la gaze s-a scumpit cu 5% în casele oamenilor şi cu peste 21% la consumatorii industriali.

Asaltul la baionetă al USL nu se încheie aici: vom avea gaze mai scumpe cu încă 5% la 1 iulie, la care se adaugă alte 3% la 1 octombrie în acest an în casele noastre.

În cazul firmelor, preţurile la gaz vor creşte mai repede: cu 8% de la 1 iulie şi cu încă 2% de la 1 octombrie.Industria românească este pusă la pământ. Consecinţele sunt devastatoare. Trei giganţi industriali sunt în pericol, dar nici celor mai mici producători nu le merge mai bine.

"Interagro", unul dintre cei mai mari consumatori de gaze, anunţă concedieri masive fără plată şi în perspectiva apropiată închiderea unităţilor de producţie.

"Arcelor Mittal", al doilea cel mai mare consumator de energie, trimite acum 600 de oameni acasă, prin scheme voluntare de concediere şi discută despre sistarea completă a producţiei în România.

Dacia, cel mai mare exportator român, discută despre relocarea sa în Maroc.

3. Anunţurile premierului şi ale ministrului delegat pentru energie că pregătesc un nou sediu secundar pentru Romgaz în Bucureşti mai înseamnă ceva: bătălia mascată din interiorul USL pentru regionalizare. PSD încearcă să reducă importanţa economică a Sibiului, concurentul direct al Braşovului pentru stabilirea capitalei.

Aşadar: nu ştiu să conducă, aşa că dezbină!

4. Momentul ales şi modul în care a fost gestionată problema mutării sediului Transgaz şi Romgaz de către Guvern în ultimele zile, bâlbele şi scandalul mediatic pentru un ciolănaş, pun în pericol listarea celor 15 procente din Transgaz la bursă. Ori există un interes pentru scăderea valorii acestei mari companii, ori din incompetenţa crasă acesta va fi rezultatul. Vineri, într-o singură zi, acţiunile Transgaz au scăzut cu 2,44%.

Ce contează poporul, banii noştrişi locurile de muncă? Noi plătim nota de plată a acestor mişcări fără discernământ ale guvernului mincinos, bâlbâit, a acestei majorităţi toxice.

Care este realitatea României lui Ponta? Taxe, sărăcie, economie sufocată şi cheltuială nesăbuită a banului public.

Care este finalul acestui drum? Haos original românesc în plină criză economică globală.

Ajunge, domnule Ponta, eşti premierul României, nu vedetă de televiziune!

În consecinţă, PDL îi cere premierului Pontademiterea miniştrilor, faliment şi insolvenţă: Niţă, Vosganian, Chiţoiu, Voinea. Dacă frica nu-l lasă, Ponta răspunde personal. PDL va pune presiune în continuare pe guvern pentru salvarea economiei.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Realitatea şcolii înaintea bunelor intenţii"

După 1990, nici o legislatură în Parlamentul României nu a trecut fără dezbaterea a cel puţin unui proiect legislativ legat de reintroducerea ţinutei şcolare obligatorii în învăţământul preuniversitar! Dezbateri pe această temă au constituit terenul de afirmare a bunelor intenţii ale legiuitorilor care, conştienţi de responsabilitatea ce le revine în mod direct în soarta şcolii româneşti, au propus, ca una dintre măsurile ce ar aduce un plus de ordine şi disciplină într-o şcoală ce preţuieşte valorile democraţiei, revenirea la o formă de ţinută şcolară care să identifice, particularizând, instituţia şi elevii acesteia.

Rând pe rând, toate aceste proiecte au fost, în final, respinse...cu cele mai bune intenţii!!!

Aşa s-a întâmplat şi în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor marţi, 9 aprilie 2013. După o dezbatere care a fost politizată de unii vorbitori ai USL, într-o manierăinacceptabilă şi singulară pentru acest subiect, şi această Comisie a Parlamentului Românieia respins, cu un vot foarte strâns, o nouă propunere legislativă cu privire la introducerea ţinutei şcolare obligatorii în învăţământul general obligatoriu, liceal şi profesional de stat şi particular.

Ca iniţiator al iniţiativei legislative, împreună cu alţi 70 de semnatari,ca dascăl de carieră ce se află în şcoală, alături de elevi, părinţi şi colegi, în fine, ca părinte şi bunică care vrea binele copiilor săi,mă întreb de ce o măsură benefică, atât de dorită şi aşteptată, de fapt, nu poate pătrunde, firesc, fără scandal şi politizare, pe uşa din faţă, în şcoala noastră.

De ce vrem să transformăm totul într-o dispută ridicolă? Chiar nu ne interesează decât "afirmarea"ca "politicieni de doi bani", care una spun şi alta fac, care vorbesc doar de dragul promovării a noi şi noi "trăsnăi lingvistice", bagatelizând orice iniţiativă şi atitudine serioasă, care uită, imediat după ce au ajuns într-un for de decizie, care este voinţa şcolii, realitatea ei, mai mult, care se atacă unii pe alţii,făcându-se că ignoră faptulcă sunt "colegi de şcoală", oferind contra-modeleproductive pentru tânăra generaţie?...

Aş vrea să vă spun respectuos că realitatea şcolii a luat-o înaintea bunelor noastre intenţii. Majoritatea unităţilor şcolare care se respectă au găsit soluţia pentru a se impune şi printr-o ţinută şcolară corespunzătoare în rândul elevilor, cu însemne specifice, de tradiţie, unele dintre ele. Şi asta se întâmplă inclusiv în şcolile din sate sărace, departe de confortul "lumii dezlănţuite", departe de toate deprinderile dăunătoare vieţii care determină atitudini la care şi noi, educatorii, ne uităm consternaţi şi neputincioşi.

Nu pot şi nu vreau să cred că o iniţiativă ca cea de a încerca, încă o dată, pentru a câta oară?, introducerea ţinutei şcolare adecvate în şcoală nu va aveaecoul aşteptat de atâţia români şi în gândul şi atitudinea Domniilor Voastre. Sau preferaţi să"admiraţi" spectacolul tragic oferit de sutele de tineri care pleacă de la şcoală, în plină zi, pentru a intra în baruri şi a consuma alcool sau substanţe interzise ori pentru a posta pe internet imagini cu un caracter profund antisocial şi inadecvat vârstei, fără ca nimeni să-i recunoască drept elevi, fără ca nimeni să se sesizeze, de fapt, de lipsa unor repere în vieţile lor fragede.

Doamna Aurelia Cristea:

"Viitorul României - educaţia"

Începând de săptămâna aceasta voi deschide o serie de declaraţii politice care vor aborda succesiv temele majore legate de dezvoltarea ţării noastre. Voi reuni toate aceste discursuri sub titlul generic "Viitorul României". Am ales acest titlu deoarece consider că niciun proiect serios şi bine fundamentat nu poate fi realizat fără a fixa în prealabil cât se poate de clar câteva obiective strategice, puncte de sprijin care să genereze cele mai bune soluţii în diferite probleme.

Seria declaraţiilor mele despre viitorul ţării va debuta prin abordarea temei educaţiei din România, tocmai datorită importanţei sale deosebite şi a rolului său fundamental. Educaţia reprezintă baza oricărei societăţi, iar asta pentru că nimic nu se poate construi durabil în lipsa acesteia. Aşa cum am putut deja constata, un sistem educaţional deficitar are consecinţe deosebit de grave asupra statului în integralitatea sa. E nevoie, aşadar, de o discuţie cât se poate de serioasă pe marginea acestei teme, iar măsurile care vor trebui luate nu mai pot întârzia, deoarece în multe situaţii şcoala e deja depăşită de amploarea fenomenelor negative cu ritmuri accelerate.

Poate cea mai cruntă realitate a sistemului educaţional românesc este aceea că a tolerat în decursul anilor escaladarea violenţei în şcoli. Sistemul este în momentul de faţă într-atât de slăbit încât s-a ajuns ca agresarea cadrelor didactice din partea elevilor să rămână de cele mai multe ori nesancţionată. Ce poate fi mai grav decât o educaţie care permite dezvoltarea unei culturi a urii faţă de cei care, cu bună-credinţă şi fără o recompensă financiară deosebită, încearcă să insufle elevilor dragostea de carte? Această situaţie este expresia cea mai clară a dezorientării care a măcinat educaţia din România de mai bine de două decenii. Lipsa de stabilitate a fost cel mai mare duşman al dezvoltării normale a sistemului de învăţământ, care are nevoie de continuitate şi care trebuie să fie previzibil pentru ca rezultatele să fie palpabile.

Multiplele schimbări ce au bulversat sistemul educaţional s-au datorat nenumăratelor reforme mai mult sau mai puţin oportune care au provocat ruperi de ritm şi care au necesitat pauze pentru acomodare, iar toate acestea în contextul în care ţările dezvoltate aplică deja de mult timp principiul învăţării continue. Din păcate nu s-au stabilit niciodată principalele direcţii de dezvoltare a învăţământului, iar acest lucru s-a dovedit a fi de-a dreptul nociv.

Educaţia ar trebui să se bazeze, în primul rând, pe dezvoltarea creativităţii, atât cea individuală, cât şi cea colectivă, iar stimularea talentelor înnăscute să fie un principiu unanim acceptat. Tocmai de aceea, sistemul educaţional va trebui să facă paşii necesari pentru a îmbrăţişa ideea învăţării personalizate, care acordă atenţia cuvenită fiecărui copil şi care presupune cunoaşterea părţilor sale bune şi rele pentru o îndrumare cât mai corectă. Aerisirea programei şcolare pentru a lăsa spaţiu îndeajuns dezvoltării pasiunilor individuale, precum şi construirea unui sistem real de evaluare prin feedback şi feed before sunt de o importanţă crucială pentru un sistem educaţional competitiv. Din păcate însă reformele pe care le-am trăit de-a lungul timpului şi ale căror victime directe au fost copiii nu au făcut decât să peticească un sistem devenit în timp incurabil. Reformele nu mai sunt capabile să facă faţă provocărilor enorme cu care se confruntă sistemul educaţional. Ca atare, consider că singura soluţie potrivită pentru România ar fi o revoluţionare din temelii a sistemului, având la bază ideile menţionate adineauri.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Reconcilierea vieţii de familie cu activitatea profesională - o problemă care trebuie discutată tot anul, nu doar în luna martie a fiecărui an"

Astăzi mi-am propus să vă vorbesc despre reconcilierea vieţii de familie din două motive. Primul este acela că sunt, la rândul meu, o femeie de carieră, dar am şi o familie la care ţin foarte mult. Al doilea ţine de faptul că şi în România, la fel ca la nivelul întregii comunităţi europene, începe să devină un subiect tot mai disputat atât la nivel de politici publice, cât şi la nivel de individ. Pentru că este o temă vastă, voi aborda această problematică strict din perspectivă feminină, încercând să punctez o serie de aspecte relevante, precum nevoia de implicare a statului, flexibilitatea la locul de muncă şi distribuirea echilibrată a activităţilor domestice între partenerii de viaţă. Tot mai multe femei îşi doresc o carieră de succes, vor independenţă materială şi un statut care să atragă respectul celor din jur. În acest sens, sunt dispuse fie să lase în plan secund nevoia de întemeiere a unei familii, fie să îşi pună tocmai familia în planul al doilea, sacrificând astfel din timpul acordat membrilor săi. Sunt o femeie de carieră, dar nu înţeleg această carieră prin sacrificiu. O înţeleg în schimb ca o completare la activitatea şi responsabilitatea de soţie şi de mamă, pe care mi le asum zilnic. Şi tocmai pentru că sunt o femeie cu o carieră în spate, dar şi cu ambiţii de viitor, ştiu foarte bine cât de importantă este susţinerea primită atât din partea membrilor familiei, cât şi din exterior, din partea instituţiilor statului şi a angajatorilor.

Dincolo de funcţia pe care o ocup, problematica reconcilierii vieţii de familie cu cea profesională trebuie dusă, inevitabil, în sfera politicului, a guvernării. Iată de ce vreau să punctez faptul că este important ca statul, prin politici specifice, să susţină femeile în activitatea economică şi să faciliteze un mediu de lucru prietenos familiilor.

Nu am deloc simpatii pentru politici stângiste, în care statul este implicat peste un nivel acceptabil. În acest domeniu însă nevoia de reformă, în primul rând legislativă, este acută. În acest sens, este nevoie de dezvoltarea serviciilor publice de îngrijire a copiilor şi de promovare a iniţiativei private în acest domeniu. Este în acelaşi timp nevoie de stimularea angajatorilor să ofere salariaţilor un program de lucru flexibil, păstrându-i în câmpul muncii. Nu în ultimul rând trebuie abordată şi latura educativă prin campanii publice cu privire la necesitatea distribuţiei echilibrate între cei doi parteneri a rolurilor şi a responsabilităţilor domestice, legea oferind posibilitatea concediului parental şi în rândul taţilor. De asemenea, intervenţia statului este necesară în prevenirea discriminării pe criterii de gen pe piaţa muncii, în scopul asigurării accesului egal la ocupare şi dezvoltare profesională afemeilor, prin facilitarea reintroducerii în câmpul muncii a mamelor. Pentru multe femei asumarea rolului de principal responsabil de creşterea şi îngrijirea copiilor conduce la discontinuităţi în viaţa profesională, reduce oportunităţile de promovare şi poate inclusiv să împiedice urmărirea unui anumit traseu profesional.

De cealaltă parte, şi angajatorii trebuie să înţeleagă faptul că implementarea la locul de muncă a unor politici sau practici pentru reconcilierea vieţii de familie cu viaţa profesională conduc la creşterea productivităţii muncii şi a gradului de satisfacţie profesională a angajaţilor, creşterea implicării şi fidelizarea salariaţilor faţă de companie. În acest sens, una dintre dificultăţile cu care se confruntă mamele angajate ţine de flexibilitatea orarelor de lucru. Această flexibilitate are rolul inclusiv de a menţine tinerele mame pe piaţa muncii, în timp ce consecinţele unei inflexibilităţi la locul de muncă vizează un randament mai slab sau o implicare mai scăzută din partea angajatului. Din păcate, datele oferite publicităţii de către INS, în urma unei anchete privind "Reconcilierea vieţii profesionale cu cea familială", realizată în trimestrul II 2010, ne arată faptul că ponderea salariaţilor care beneficiază de un program flexibil de lucru este aproape aceeaşi în rândul persoanelor cu şi fără responsabilităţi familiale: 9,4%, respectiv 9,5%. Astfel, rigiditatea programului de lucru este principala caracteristică privind organizarea muncii pentru salariaţii din România, majoritatea covârşitoare a acestora (90,4%) lucrând cu program fix. În alte state europene, cu un nivel de trai ridicat, opţiunea pentru un program part-time sau flexibil este des întâlnită în rândul femeilor care vor să activeze pe piaţa muncii, în condiţiile păstrării îndatoririlor casnice. În ceea ce priveşte situaţia de la noi, opţiunea pentru un job cu jumătate de normă este mai puţin întâlnită, mai ales din raţionamente economice, pentru că nu asigură un nivel decent al veniturilor, dar şi pentru că nu oferă multe garanţii de protecţie a angajatului la locul de muncă.

Nu în ultimul rând, impactul apariţiei unui copil în familie este diferit pentru o femeie faţă de un bărbat. Societatea tradiţională românească descrie o femeie care este în primul rând mamă şi gospodină, cu îndatoriri domestice, şi mai apoi om de carieră. Un stereotip conform căruia doar femeile sunt responsabile de îngrijirea familiei, în timp ce aşteptările faţă de bărbat îl au în vedere ca principal întreţinător de familie. Mai mult, diferenţele se pot observa mai ales pe piaţa forţei de muncă. De cele mai multe ori, femeile simt că trebuie să aleagă între a se dedica familiei sau unei cariere de succes, pentru că ascensiunea în carieră ar putea lua o pauză, familia, însă, niciodată! Astfel, viaţa de familie este, fără doar şi poate, un factor important în măsură să descurajeze sau să încurajeze ascensiunea profesională, dar şi inegalitatea de gen pe piaţa muncii.

Toate aceste probleme afectează viaţa de zi cu zi a familiilor din România, dar de prea puţine ori politicienii le şi aduc în actualitate. De obicei o dată pe an, în prima săptămână a lunii martie, se discută despre necesitatea promovării unei agende feminine, după care dezbaterea este abandonată. Eu cred că această problematică trebuie să reprezinte o preocupare permanentă pentru toţi parlamentarii, dar şi pentru Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale, Familiei şi Persoanelor Vârstnice. Din păcate, aşa cum ne-a obişnuit deja de aproape 1 an de zile, acest Guvern pierde din sfera de interes tocmai astfel de probleme de care se lovesc familiile din România în realitatea cotidiană.

Mă folosesc de această ocazie pentru a adresa un apel tuturor parlamentarilor, indiferent de culoarea politică, pentru a ne apleca asupra acestui subiect. Legiferarea în domeniul politicilor privind reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională este fie insuficientă, fie mult prea disparată. Avem nevoie de un pachet legislativ care să acopere întreaga sferă, aşa încât familiile din România să fie susţinute în găsirea echilibrului între activitatea profesională şi viaţa de familie.

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Cariera militară şi carnetul de partid"

Săptămâna trecută a trecut cu totul neobservat de către mass-media românească un alt gest profund antieuropean şi antieuroatlantic al Guvernului USL. Astfel, într-un acces de zel nejustificat, prim-ministrul Victor Ponta a eliberat-o din funcţie, intempestiv şi fără prea multe argumente obiective, pe Floarea Şerban, secretar de stat în Ministerul Apărării Naţionale, însărcinată cu armamentele Armatei Române.

Şi, de parcă nu ar fi fost îndeajuns demiterea unui militar de carieră fără motive, domnul Ponta, pentru a demonstra că este un important lider politic, atent la strategia şi siguranţa naţională, a făcut acest gest şi într-un moment cu totul nepotrivit.

Ce logică a funcţionat pentru domnul Ponta? Greu de spus. Cine l-a împins la acest gest necugetat? Ar trebui să aflăm, pentru că niciun om raţional, responsabil, nu ar decapita o structură a unui minister-cheie, semnând demiterea unui secretar de stat care se ocupă de armamentulArmatei Române în timpul Turului USNATO 2013, la invitaţia ambasadei Statelor Unite ale Americii.

Şeful guvernului pozează în european sadea, salvator al statului de drept, încălcând însă minimele reguli de conduită într-un stat de drept, dar mai ales într-un parteneriat cum este cel cu NATO. Pentru cei care nu ştiu, Floarea Şerban este un profesionist al Armatei Române, doctor în ştiinţe juridice şi a deţinut funcţia de locţiitor al şefului Reprezentanţei Militare a României la NATO şi UE timp de trei ani, în perioada 2006 - 2009. Singura sa vină este aceea că nu are la purtător un carnet de partid de culoare roşie!

Prim-ministrul Victor Ponta are datoria de a ne lămuri pe noi şi mai ales pe partenerii din Alianţa Nord-Atlantică pe ce şi-a fundamentat această decizie, în condiţiile în care, luni la rând, a invocat abuzuri la adresa profesioniştilor din sistem. Or, astăzi, fără drept de apel, abuzează fără ruşine de puterea acaparată la sfârşitul anului trecut. Sperăm ca toată campania centrată în jurul militarilor -: recalculări de pensii, statutul militarilor sau demiteri pe argumente politice - să nu aibă ca obiectiv subordonarea acestei instituţii.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"România morală"

În calitate de parlamentar şi persoană publică nu am luat în discuţie niciodată latura legală a problemelor cu care se confruntă societatea românească. Consider că nu este de competenţa mea să fac acest lucru, mai ales pentru că eu am avut întotdeauna încredere în justiţie. Justiţia poate şi trebuie să îşi facă singură treaba, fără ca noi, persoane publice sau nu, să punem presiune pe anumite aspecte.

Însă nimeni nu îmi poate lua dreptul să contest sau să aduc în discuţie latura morală a unor fapte sau întâmplări. Vreau şi cred că sunt dator să aduc în discuţie lipsa de moralitate în cazul celor sesizate de Corpul de Control al primului-ministru atât în cazul Conpet, cât şi în cazul RATB, latura juridică rămâne să o analizeze, aşa cum am afirmat, autorităţile competente în acest caz.

Ştim cu toţii că România, la fel şi lumea întreagă, trece printr-o criză economică fără precedent care ar fi trebuit să ducă la reprioritizarea anumitor aspecte social-economice, reprioritizare care a fost prost înţeleasă de guvernarea PDL. Dacă în 2010-2011, când afirmam acest lucru, colegii din PDL ne acuzau de demagogie sau de faptul că suntem populişti şi vrem să ascundem faţa reală a situaţiei în care se află România, iată că lucrurile nu stau chiar aşa.

Şi vreau ca astăzi să dau doar două exemple. Primul este cel de la Conpet. Iată cum au stat lucrurile acolo. În timp ce doamna Roberta Anastase număra din doi în doi pentru a trece prin Parlament legea privind micşorarea pensiilor, în timp ce guvernarea PDL tăia salariile, creştea TVA la 24% şi închidea spitale şi şcoli, clamând necesitatea reducerii cheltuielilor statului în condiţii de criză economică, tatăl doamnei Roberta Anastase, în calitate de consilier-şef al directorului general şi de şef de departament la Conpet Ploieşti, Corneliu Anastase, era premiat de statul român. În perioada 1 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2012 Corneliu Anastase a încasat prime în cuantum total de 126.508 lei. După înfiinţarea unui post special pentru domnul Anastase, din iunie 2010 acesta a încasat un salariu lunar de 9.800 lei, similar celui de director.

Şi în această situaţie mă întreb: ce este moral în toată această şaradă? Şi acum îi întreb şi pe colegii de la PDL, care ne acuzau că nu vrem să scoatem România din criză, pentru cine era criză, stimaţi colegi?

Cea de-a doua situaţie pe care doresc să o aduc în discuţie este cea de la RATB. Cum este posibil ca, atunci când este înregistrat un profit contabil zero doi ani consecutivi, să fie efectuate cheltuieli de protocol în valoare de 450.967 lei, din care 299.119 lei pentru produse de la cantină, de patiserie, băuturi şi cafea pentru conducerea regiei, activităţi secundare desfăşurate de cantina şi bufetul din incintă, casa de oaspeţi Predeal şi asociaţia sportivă?!

Acestea sunt doar două dintre situaţiile a căror lipsă de moralitate frizează ridicolul. O administrare a banilor publici în bătaie de joc şi o guvernare PDL care a râs românilor în nas, asta descoperim acum!

Nu doresc să fiu absurd. Cheltuielile de protocol sunt necesare şi justificabile pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii unor companii atât de mari, însă o limitare mai strictă a acestora, măcar pe o perioadă limitată de timp, este necesară. Achiziţionarea de parfumuri, vită de Kobe sau nu ştiu ce alte loţiuni de corp nu pot fi considerate necesităţi, mai ales într-o perioadă de criză!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Polul sărăciei"

Judeţul Vaslui a devenit polul sărăciei, având de departe cel mai scăzut nivel de trai din ţară. Statisticile indică ceea ce ştiam de multă vreme, suntem săraci din cauza indiferenţei guvernanţilor.

Suntem pe locul patru din coada clasamentului la nivelul salarial, urmaţi doar de Harghita, Suceava şi Botoşani, iar diferenţa faţă de Bucureşti a ajuns uriaşă.

În ciuda adevăratelor seriale horror de pe la TV, plasarea pe acest loc nu se datorează nici ratei criminalităţii şi nici salariilor mici, ci proporţiei extrem de mici de gospodării care au canalizare. Cu peste o treime din gospodării fără canalizare, mai precis 35,1%, suntem într-o situaţie deplorabilă, fiind întrecuţi în acest top negativ doar de judeţul Olt. Deşi sărace, Botoşaniul, Telormanul şi Giurgiu stau mult mai bine decât noi, iar, doar pentru comparaţie, Braşovul şi Bucureştiul au număr dublu de instalaţii de canalizare, ajungând la 85%.

Un alt criteriu relevant este economia sau, mai bine zis, lipsa ei, exprimată în PIB pe cap de locuitor, la care ne distanţăm cu cei doar 2.835 de euro, la mare distanţă şi de Botoşaniul aflat pe penultimul loc, cu 3.324 de euro, şi de Bucureştiul aflat pe primul loc, cu 16.379 euro.

Trăim greu într-un judeţ în care politicieni de frunte, aceiaşi de douăzeci de ani, ne arată mereu doar impotenţă în rezolvarea problemelor noastre.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Coplata sufocă ambulanţa"

Introducerea coplăţii a determinat o creştere a numărului de apeluri către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui. Tot mai mulţi pacienţi sună la 112 pentru a chema ambulanţa în speranţa evitării plăţii acestei noi taxe. Dacă în luna martie se înregistrau în medie 130 de solicitări zilnic, în luna aprilie, odată cu introducerea coplăţii, numărul cererilor de ambulanţe a ajuns şi la 180-190 pe zi.

Noua taxă guvernamentală limitează accesul la sănătate. Într-o ţară cu populaţie săracă şi bolnavă, este abuzivă şi discriminatorie, întrucât tot cei ce contribuie la asigurările de sănătate sunt puşi să plătească, şi încalcă flagrant principiile solidarităţii şi subsidiarităţii clamate în Legea nr. 95/2006.

Grav este faptul că ea a început să genereze disfuncţionalităţi şi cheltuieli suplimentare sistemului medical. Pacienţii plătitori de taxe evită să plătească şi se prezintă tardiv la spital, cu afecţiuni agravate, generatoare de investigaţii şi terapii suplimentare extrem de costisitoare, sau sună la 112 solicitând ambulanţe care poate puteau rezolva pacienţi aflaţi în stare critică şi aglomerează serviciile de urgenţă cu creşterea riscului de eroare medicală şi malpraxis. În plus nu există niciun calcul legat de cheltuielile legate de modul de colectare a acestei taxe (chitanţe, personal) şi există posibilitatea ca aceste costuri să depăşească cei 5-10 lei încasaţi.

Este de urmărit ce se va întâmpla când la externare pacienţii vor refuza să plătească această taxă şi cheltuielile judecătoreşti legate de procesele prin care plătitorii de asigurări de sănătate vor reclama în instanţă această taxă abuzivă.

Pentru că limitarea accesului la sănătate este neconstituţională şi încalcă orice principiu etic, propun eliminarea acestei taxe.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Decizie sumbră pentru vasluieni"

Noile acte normative ale Guvernului deschid pe şest robinetul gazelor de şist.

După ce 14 localităţi din judeţ au emis hotărâri prin care se interzicea explorarea sau exploatarea gazelor de şist pe teritoriul comunelor respective, juriştii guvernamentali au găsit soluţia de a ajuta Chevron în demararea lucrărilor în judeţul Vaslui, prin modificarea Ordonanţei de urgenţă nr. 85/2011. Astfel, autorităţile locale sunt lăsate fără posibilitatea de a decide asupra prospecţiunii gazelor de şist, iar puternicii zilei, practic, invită Chevronul în judeţul Vaslui.

USL-iştii strigau în cor, în urmă cu un an, că nu vor gaze de şist, apoi au început modificarea Ordonanţei de urgenţă nr. 85/2011, dată pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, în care au introdus un alineat otrăvit.

Noul alineat 6 de la articolul 4 stabileşte o excepţie şi un regim separat pentru tot ceea ce ţine de prospecţiuni, de studii geotehnice şi prospecţiuni geologice şi de gazele de şist, luând-o autorităţii locale şi transferând-o unei autorităţi încă virtuale ce va fi stabilită prin lege specială. Puterea de decizie va aparţine în exclusivitate unei noi autorităţi competente, iar actele emise de aceasta vor înlocui orice autorizaţie de construcţie emisă clasic de autorităţile locale, în baza Legii nr.50/1991, Legea privind autorizarea executării în construcţii.

Guvernul spune astfel: "Bun venit, Chevron!".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Meniul crizei - prost şi nesănătos"

Ne clasăm pe locul 3 în Europa cu cei peste patru milioane de adulţi obezi, ce reprezintă un sfert din populaţie, şi s-a ajuns ca jumătate din români să fie supraponderali. Mai precis 30% din femei şi 20% din bărbaţi depăşesc greutatea normală, iar 40% din copii sunt obezi.

Un neavizat răuvoitor ar putea spune, văzând numărul de obezi, că aceasta înseamnă exces, abuz şi bogăţie. Puţini îşi pun problema că acest lucru se datorează adesea faptului că nu ne permitem costurile unei alimentaţii de calitate, bazată pe sfaturile unui nutriţionist, precum şi timpului limitat alocat sportului şi relaxării într-o existenţă trepidantă, sub ameninţarea facturilor şi a concedierilor. Nu în ultimul rând, absenţa noţiunilor despre un stil de viaţă sănătos şi un comportament alimentar adecvat au dus la creşterea alarmantă a numărului de supraponderali şi obezi.

Constatăm că, pe lângă cauzele genetice, biologice, culturale şi comportamentale, sărăcia şi lipsa de educaţie contribuie în mod paradoxal la apariţia obezităţii, cu toate complicaţiile de ordin metabolic (dislipidemie, diabet), cardiovasculare (cardiopatie ischemică, hipertensiune, infarct), neuropsihice (accidente vasculare, tulburări comportamentale, modificări de somn, suicid) sau osteroarticulare.

Teoretic, comportamentul alimentar ar trebui să asigure, pe lângă dispariţia senzaţiei de foame, şi un echilibru nutriţional şi un număr adecvat de mese zilnic. Practic, problema constă în accesul limitat la alimentele de calitate - carne slabă de vită sau de pui, fructe proaspete -, ce sunt înlocuite de alimente neadecvate, denumite generic "produse albe": pâine, orez, zahăr, paste, făină şi cartofi sau supă din oase cu măduvă sau veşnica gustare: slănina, margarina.

Sunt şi modificări ale comportamentului alimentar legate de ritm, o gamă largă de gesturi neadecvate: de la "ronţăit", mâncatul frecvent ce oferă iluzia relaxării şi care duce la adevărate dependenţe de mâncare, până la acea masă unică nocturnă, sau de mod: alimentaţia în faţa calculatorului, televizorului. Adesea reacţia la stres poate asocia consumul de alcool.

Odată instalată obezitatea, se închide cercul vicios al unui stil de viaţă nesănătos prin apariţia modificărilor de ordin psihologic şi de integrare socială, mergând până la depresia severă.

Estimăm că prin predarea în şcoli a educaţiei pentru sănătate se va limita acest fenomen, prin învăţarea modului de a asigura o alimentaţie adecvată şi un stil de viaţă sănătos.

Domnul Constantin Avram:

"Opriţi abuzurile moştenite de la Guvernul Boc, îndreptate asupra mamelor, copiilor şi săracilor!"

Deşi Codul de procedură civilă împiedică efectuarea de popriri asupra anumitor venituri, Guvernul Boc a găsit modalitatea de a sista integral aceste drepturi. Mă refer la condiţionarea plăţii ajutorului social, a indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi a alocaţiei pentru susţinerea familiei prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011, pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială.

Aş aminti câteva din prevederile Codului de procedură civilă, care stabileşte, la art.728: "1. Salariile şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se acordă periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţii pentru copii, respectiv până la 1/3 din venitul lunar net pentru alte datorii". De asemenea, la alin. (7) se precizează că "Alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii".

În consecinţă, dacă nu putem să oprim parţial din aceste sume, cum să le sistăm integral? Este o anomalie fără margini a Guvernului Boc, actul normativ menţionat aruncând sute de familii de români în pragul disperării şi în situaţia de a nu avea ce pune pe masă copiilor. Oare cum îşi vor plăti aceşti oameni datoriile dacă nu mai au niciun venit şi, mai mult, cum şi din ce vor trăi aceşti oameni? Nu intenţionez să încurajez niciun român să nu îşi plătească datoriile către stat, însă consider că trebuie să venim în sprijinul acestor oameni, să îi ajutăm să plătească, şi nu să îi lăsăm fără nicio sursă de trai.

Partidul Conservator s-a adresat încă de anul trecut Avocatului Poporului, amintind că prin O.U.G. nr.124/2011 se condiţionează acordarea acestor sume în funcţie de achitarea obligaţiilor legale faţă de bugetul local pentru bunurile pe care beneficiarii acestor drepturi le deţin în proprietate. Răspunsul dat de Avocatul Poporului promitea sprijin pentru mame şi oamenii nevoiaşi, dar autorităţile au lăsat acest subiect la voia întâmplării. "Avocatul Poporului, în temeiul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, va proceda la elaborarea unui Raport special cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011, sub aspectul condiţionării acordării unor beneficii de asistenţă socială de achitarea de către beneficiari a obligaţiilor legale faţă de bugetul local pentru bunurile pe care le deţin în proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003", se afirma în răspunsul primit de Partidul Conservator din partea Avocatului Poporului.

Consider că, aşa cum a promis în campaniile electorale de anul trecut, USL, prin Guvernul Victor Ponta, trebuie să facă dreptate până la capăt şi să elimine toate măsurile care au nedreptăţit românii în ultimii ani. Acest act normativ trebuie eliminat, la fel cum au fost reparate şi celelalte aberaţii ale guvernării Boc.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Regionalizarea - proiect marca USL"

Regionalizarea sau reorganizarea administrativ-teritorială a ţării este o reformă legată de modul însuşi în care românii înţeleg viitorul nu doar al României, ci şi al Uniunii Europene.

Există mai multe dificultăţi care ar trebui abordate distinct şi cu toată atenţia. În primul rând, e vorba de o teamă a societăţii româneşti că ar putea fi vorba de o dezmembrare a ţării şi de abandonarea statului unitar aşa cum a fost el instituit după Primul Război Mondial. Temerile acestea nu ar trebui subestimate. Românii au fost educaţi timp de 4 generaţii în cultul statului centralizat unitar şi, în subsidiar, al victoriei istorice a naţiunii.

Instituirea zilei de 1 Decembrie 1918 ca sărbătoare naţională proiectează asupra subiectului regionalizării o mare suspiciune, alimentată însă nu de memoria autentică a actului de unificare politică, ci mai curând de imaginea ei construită de istoriografia comunistă. O recuperare a ambianţei autentice şi a spiritului care au dus la actul de la 1 decembrie 1918 ar fi de natură, dimpotrivă, să reabiliteze regionalizarea ţării şi să redescopere frumuseţea şi avantajele pe toate planurile ale diversităţii provinciale.

România, în ciuda eşecurilor evidente, continuă, în linii mari, o formă de administraţie centralizată preluată de la regimul comunist. O europenizare de fond a României ar pretinde însă o recuperare a propriilor tradiţii locale, un respect sporit pentru patrimoniu şi identităţi naţionale, un spirit menit să aşeze laolaltă ceea ce revanşa naţională de la 1918 a tins să separe.

Conform unui proiect de lege propus de USL, care întârzie a fi depus la Parlament, România ar urma să fie împărţită în opt regiuni, şapte care cuprind actualele judeţe din ţară, dar Bucureştiul şi Ilfovul împreună. Potrivit informaţiilor apărute în presă şi declaraţiilor unor lideri USL, vor fi create opt capitale de astfel de regiuni, alegerile se vor desfăşura o dată la patru ani, iar şeful regiunii, preşedintele, va fi ales pentru un mandat de patru ani, prin vot uninominal. Vor fi consilii regionale formate din 10-32 de consilieri, ajutate de doi vicepreşedinţi. Votul va fi direct pentru şefii de consilii judeţene, iar consilierii regionali vor fi aleşi pe liste.

Regionalizarea va prelua din atribuţiile Guvernului, dar şi din cele ale actualelor consilii judeţene, pentru că aici se vor găsi organismele intermediare pentru absorbţia de fonduri europene, vor fi principalii negociatori direct cu UE privind absorbţia de fonduri şi, de asemenea, vor putea institui taxe regionale şi multe acte delegate la nivelul regiunilor.

În ceea ce priveşte bugetul alocat acestui proiect, iniţiatorii propun următoarea distribuţie: 10% să preia administraţia centrală, 20% administraţia regională, 30% administraţia judeţeană şi 40% administraţia locală (comune, oraşe, municipii), motivând prin faptul că o regiune cunoaşte mai bine nevoile cetăţenilor, dezvoltă mai bine proiecte de importanţă regională. Referitor la atribuţiile pe care le vor avea preşedinţii de consilii judeţene şi cei de consilii regionale, acest proiect propune ca preşedintele consiliului judeţean să dezvolte proiecte de anvergură judeţeană limitate la teritoriul judeţului respectiv, în timp ce preşedintele de consiliu regional dezvoltă proiecte de anvergură regională.

Subiectul este unul controversat chiar şi în cadrul USL, în ciuda siguranţei de sine pe care o manifestă în mass-media liderii la vârf. Nu doar în PSD, dar şi printre militanţii PNL din ţară există militanţi care ar dori o altă împărţire administrativă, una care să ţină seama de interesele locale concrete.

În calitatea mea de deputat ales în circumscripţia electorală 37 Timiş, confirm faptul că Timişoara este un oraş european care are toate argumentele să fie capitală de regiune, fiind un oraş cu un uriaş potenţial economic şi cultural.

Judeţul Timiş este câştigător în ceea ce priveşte capitolul administraţie, infrastructură şi mediu de afaceri, fapt concretizat prin dezvoltarea unui mediu economic competitiv şi o capacitate mai bună de a gândi politici europene. Timişul se situează pe un loc fruntaş şi în ceea ce priveşte capitolul calitatea vieţii, fiind un judeţ cu un excedent de producţie. Timişoara este, cum le place bănăţenilor să spună, "fruncea acestei părţi de ţară". A fost primul oraş românesc iluminat cu lămpi, dar şi primul oraş din Europa cu străzile iluminate electric. Înainte de toate însă Timişoara a fost primul oraş eliberat de sub comunism în decembrie 1989.

Timişoara este un loc cu oameni mândri, gospodari şi cu mare dragoste de tradiţie, care şi-a afirmat dintotdeauna importanţa strategică. Apropierea geografică de occident, alături de spiritul inovator fac din Timişoara un punct de atracţie pentru investiţiile străine venite din Austria şi Italia.

Înlocuirea judeţelor cu regiuni este o necesitate imperioasă, pentru a crea un alt decupaj administrativ-teritorial al dezvoltării economice şi sociale a României în deceniile viitoare. Politicile de dezvoltare teritorială ale Comisiei Europene sunt concepute pentru regiuni cu potenţial natural, economic şi uman. Finalitatea regionalizării presupune crearea unui alt cadru al dezvoltării economice şi sociale a ţării, obiectivul major al acestei dezvoltări fiind asigurarea unui standard de viaţă mai ridicat pentru populaţia regiunilor şi, la nivel agregat, pentru populaţia ţării.

În prezent, oricât încearcă să ne convingă USL, ideea regionalizării nu este clară. Aş spune chiar că harta regionalizării este o nebuloasă pentru mulţi, deşi ea ar trebui să fie mai mult decât o chestiune administrativă, ea afectează raportul de putere. Este evident că există o bursă a baronilor locali şi a celor care vor să extragă capital politic din acest proiect. Şi nu doar capital politic pentru USL, ci şi capital de imagine pentru anumite personalităţi, ce-şi doresc vizibilitate maximă cu efort minim.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Legea retrocedărilor, un act de dreptate şi reparaţie morală şi financiară pentru mii de români"

Angajarea răspunderii Guvernului în Parlament cu Proiectul de Lege privind despăgubirile pentru imobilele naţionalizate este un demers îndelung aşteptat de mii de români. Consider că parlamentarii, indiferent de culoarea politică, trebuie să voteze pentru adoptarea Legii privind restituirea imobilelor, un act reparatoriu pentru oamenii care aşteaptă de ani buni să reintre în posesia drepturilor care le-au aparţinut uneori din generaţie în generaţie. Un vot împotriva acestui document de o importanţă covârşitoare ar avea consecinţe dintre cele mai grave pentru statul român, care va fi pus în situaţia de a achita suma de 8 miliarde euro din resurse extrabugetare, lucru imposibil în momentul de faţă.

Situaţia retrocedărilor este una delicată şi complexă, ea nefiind rezolvată până acum de niciun guvern care a condus ţara după decembrie 1989. Până în prezent au fost soluţionate 27.000 de dosare, rămânând de rezolvat alte aproximativ 200.000. Foarte multe dintre acestea vor fi soluţionate cu celeritate după intrarea în vigoare a noii legi, deoarece afacerea de proporţii de care au beneficiat samsarii imobiliari în locul proprietarilor de drept va lua sfârşit. De asemenea, foarte multe dintre dosarele rămase nesoluţionate nu îşi pot găsi în prezent rezolvarea pe legile anterioare, ale căror lacune au lăsat mii de cazuri în suspensie, ele nefiind nici respinse, nici invalidate. Totodată, noua lege a retrocedărilor va conferi un control suveran al ANRP, instituţie care va stabili sumele prevăzute pentru despăgubiri. Este important ca românii să cunoască faptul că legea instituie un termen de 90 de zile în care persoanele îndreptăţite sau cele care au formulat cereri să îşi depună documentaţia integral.

Demn de menţionat este şi faptul că CEDO agreează soluţionarea dosarelor propusă de această lege extrem de necesară. Reprezentanţii Curţii Europene a Drepturilor Omului şi-au exprimat satisfacţia faţă de eforturile autorităţilor române de a soluţiona în mod echitabil şi unitar cererile de retrocedare depuse de cetăţenii ale căror proprietăţi au fost confiscate de regimul comunist. CEDO apreciază că, deşi noul proiect legislativ este extrem de complex, va rezolva în final problemele apărute din aplicarea legilor anterioare privind restituirile, emise în ultimii 20 de ani.

Scopul acestei legi reparatorii este ca victimele păgubite ale nedreptăţilor comise de-a lungul anilor să reintre în posesia bunurilor avute sau să fie despăgubite cât mai corect cu putinţă. De asemenea, noua lege va face în sfârşit dreptate şi cultelor religioase, care vor fi despăgubite pentru prima dată după abuzurile comise de regimul comunist. Sunt convinsă că Guvernul României şi autorităţile locale vor veghea îndeaproape ca termenul de cinci ani prevăzut pentru rezolvarea tuturor dosarelor de retrocedări să fie nu numai respectat, dar şi scurtat.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la mersul economiei româneşti, mai exact la analizele primului trimestru 2013, care indică evoluţii economice pozitive.

Ultimele estimări arată că România se încadrează în creşterea economică pe care Guvernul USL a luat-o în considerare la construcţia bugetului, creştere economică agreată cu partenerii noştri internaţionali. Acesta este un lucru extrem de important, pentru că şi anul trecut, unul dificil din cauza secetei, dar şi a situaţiei externe, creşterea de 0,7% în termeni reali a fost cea mai mare din regiune. Guvernarea USL şi miniştrii liberali din domeniul economic îşi manifestă preocuparea pentru identificarea soluţiilor pentru continuarea acestui trend de creştere economică şi pentru reducerea cheltuielilor.

Ultimele date din analiza primului trimestru indică faptul că România are o creştere a exporturilor de peste 8%, în timp ce importurile se limitează doar la 1%. Este pentru prima dată când avem într-adevăr un deficit al balanţei comerciale mai bun decât în urmă cu zece ani. De asemenea, avem o creştere a producţiei industriale pe primele luni de 6,4%, comparat cu primul trimestru din 2012.

În plus, avem o rezervă la Ministerul de Finanţe a cărei valoare a crescut de la 4 miliarde de euro, suma lăsată de guvernările PDL, la 6,2 miliarde de euro. Aceste cifre, ca şi sumele din rezerva Băncii Naţionale, de peste 35 de miliarde de euro, indică faptul că nu este niciun fel de problemă în achitarea tranşelor către FMI.

România este acum pe drumul cel bun.

Politica fiscală a USL şi măsurile de relansare economică s-au dovedit a fi potrivite pentru momentul în care se găseşte ţara, adică în reconstrucţie după o perioadă de mari traume şi rău făcut românilor. Obiectivul central al politicii fiscale a USL în perioada în care a Uniunea s-a aflat în opoziţie, în timpul campaniei electorale, dar şi în programul de guvernare, l-a reprezentat simplificarea şi modernizarea sistemului fiscal.

Din punct de vedere al revizuirii sistemului fiscal, politicile economice liberale au fost identificate încă din 2005, cu introducerea cotei unice de 16% inclusiv pe dividende. Cota unică reprezintă un apanaj al politicilor de dreapta. În Programul de Guvernare al USL există amprenta liberală de impozitare.

Vă asigur că nu vom avea nicio taxă suplimentară care să impoziteze veniturile mari. Noi, liberalii, vrem ca oamenii să câştige mai mult şi vrem să încurajăm munca.

Anul acesta nu va creşte niciun impozit şi nicio contribuţie. Dimpotrivă, căutăm soluţiile ca din a doua parte a anului să implementăm anumite măsuri fiscale de relaxare, iar începând cu 1 ianuarie 2014 să adoptăm una din cele două măsuri majore asumate în Programul de guvernare, fie revenirea TVA-ului de la 24% la 19%, fie reducerea CAS-ului cu 5%. În acest fel, atât angajatorii, cât şi angajaţii vor rămâne cu mai mulţi bani, care vor însemna bani pentru propriul consum, pentru creşterea nivelului de trai. În paralel, are loc şi o reformă a sistemului de administrare, colectare şi de control al veniturilor şi, pe măsură ce acest proces va fi implementat, trebuie să fim în măsură să avem o colectare eficientă.

Un obiectiv prioritar în Programul de guvernare îl reprezintă reforma structurilor din cadrul ANAF, urmând modelul statelor performante din UE, reformă care va contribui substanţial la diminuarea corupţiei din sistem. Toate structurile de control operativ se vor reuni într-o singura structură pe zona de evaziune şi antifraudă. Structura se va organiza la nivel naţional şi regional.

Pe termen mediu şi lung, prosperitatea românilor reclamă o viziune fiscal-bugetară liberală, adică măsuri hotărâte de simplificare fiscală şi, totodată, de stimulare fiscală a mediului de afaceri, a clasei de mijloc şi a întreprinzătorilor care creează locuri de muncă şi generează prosperitate şi dezvoltare. Interesul României este de a crea un mediu de afaceri predictibil, care să atragă investiţiile, astfel încât să câştige şi investitorii, iar România să se dezvolte. Investitorii doresc să aibă siguranţa că România este o ţară stabilă din punct de vedere economic, o ţară pe trend crescător, pentru că investitorii vin să investească pentru a câştiga.

Una dintre măsurile de relansare economică prioritare este restructurarea masivă a societăţilor cu capital majoritar sau integral de stat. În primul rând, tăierea contractelor cu "băieţii deştepţi", contracte atât de furnizare, în domeniul energetic, furnizarea energiei electrice, dar şi contracte de achiziţie. Privatizarea companiei CFR este atât un obiectiv, cât şi un angajament asumat cu instituţiile financiare internaţionale.

CFR Marfă era o companie în faliment, iar aceasta este singura soluţie de revitalizare a acestei companii. Privatizarea majoritară a CFR Marfă are ca scop ca investitorul strategic care va veni la această companie şi o va cumpăra să o capitalizeze şi să o dezvolte. Trebuie să ţinem cont de faptul că această companie este una dintre cele mai mari din Europa, mai ales din sud-estul Europei, are o lungime a reţelei de transport foarte mare. Din punct de vedere al dezvoltării nu avem o problemă, problema care trebuie rezolvată este a surselor de finanţare şi unui management mai bun.

Mersul bun al economiei este o garanţie că Uniunea Social Liberală pune în practică măsurile pe care le-a promis şi pentru care a câştigat alegerile de la 9 decembrie. USL a preluat o ţară decimată de probleme economice, o Românie fracturată, o naţiune înşelată şi lipsită de solidaritate.

Cifrele arată un trend şi o determinare de a schimba lucrurile în bine în această ţară, însă lucrurile au nevoie de timp. Ceea ce s-a distrus după 2009 nu se poate reface nici în 6 luni, nici 12 luni. USL a reîntregit salariile, a redat banii furaţi pensionarilor, va începe în curând angajările în administraţie. Economia a început să funcţioneze. Nivelul de trai va creşte, însă greu, şi chiar dacă oamenii nu vor simţi imediat o îmbunătăţire accelerată a vieţii lor, trebuie să fie conştienţi că eforturile care se fac sunt mari şi că cu toţii ne dorim să reuşim să-i facem pe români fericiţi şi, mai ales, să trăiască decent în propria lor ţară.

Aveţi încredere în noi şi în viitorul acestei ţări!

Domnul Daniel Iane:

Guvernul USL se apropie de împlinirea unui an de când a preluat conducerea României, un an în care cu toţii am încercat să aducem ţara pe linia de plutire după ce foştii colegi de partid ai preşedintelui-marinar Băsescu reuşiseră aproape să o scufunde. Guvernul actual, alături de forul legislativ şi de alegătorii care ne-au acordat încrederea la alegerile locale şi generale, a demonstrat că fosta putere şi-a văzut exclusiv de interesele personale, în detrimentul binelui general, şi că s-ar fi putut face mult mai mult dacă democrat-liberalii ar fi avut vreodată în plan creşterea gradului de bunăstare a populaţiei.

În anul 2012 am atins cel mai mic deficit al balanţei comerciale din ultimii 10 ani şi am avut o creştere semnificativă de 8 procente a exporturilor. În momentul de faţă, conform datelor oficiale puse la dispoziţie de guvern, dar şi conform statisticilor agenţiilor internaţionale, România poate fi considerată, fără nicio umbră de îndoială, ca fiind stabilizată macroeconomic.Industria românească este pe plus la capitolul comenzi, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar exporturile sunt, de asemenea, în creştere cu 6% faţă de luna ianuarie 2012. Aceste creşteri din industrie nu fac decât să confirme faptul că oamenii de afaceri au dobândit încredere în stabilizarea economiei româneşti şi se concentrează mai mult pe producţie.

În ceea ce priveşte mediul de afaceri, vreau să subliniez că societăţile româneşti arată o responsabilitate fiscală accentuată de la an la an, şi acest lucru este dovedit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care a colectat la bugetul de stat în primele trei luni ale lui 2013 venituri de 27 miliarde lei, în creştere cu 6,5%, peste dinamica prognozată a PIB în acest an. Taxa pe valoarea adăugată rămâne principala sursă de venit, cu o creştere nominală de peste un miliard de lei, aproape 10%, de la 11,05 miliarde lei la 12,1 miliarde lei, dinamica fiind superioară celei prognozate pentru valoarea adăugată brută din economie în acest an, de 6,1% nominal.

Închei prin a cita aici prestigioasa Agenţie de rating Fitch, care pune România pe locul doi în regiune la perspectiva de creştere. Astfel, ţara noastră are potenţialul de creştere de 1,7%, la doar 1% în spatele Poloniei şi urmată de Bulgaria şi Republica Cehă.

Toate aceste cifre pe care vi le-am prezentat fac dovadă, în opinia mea, că România este pe drumul cel bun. Încrederea acordată de agenţii economici şi de populaţie începând din mai 2012 îmi întăreşte convingerea că proiectul politic numit Uniunea Social Liberală este unul menit să reziste şi este cea mai potrivită alegere pentru ţara noastră, cel puţin până la următoarele alegeri locale şi generale, peste aproape patru ani.

Domnul Erland Cocei:

Guvernul a adoptat săptămâna trecută o serie de acte normative cu importanţă deosebită pentru unităţile administrativ-teritoriale şi pentru locuitorii din mediul rural, care vor intra de curând în dezbaterea parlamentară pentru a fi discutate şi aprobate. Câteva dintre ele merită atenţia dumneavoastră, a opiniei publice, prin faptul că aduc modificări semnificative privind derularea şi finanţarea obiectivelor de interes local, finanţate de la bugetul de stat sau din fonduri europene.

Astfel, a fost înfiinţat Programul Naţional de Dezvoltare Locală, care însumează trei acte normative prin care se finanţau, din partea a trei structuri centrale, acelaşi tip de lucrări în administraţia locală. Este vorba de comasarea Hotărârii de Guvern nr. 577/1997, prin care se finanţau lucrări în infrastructura locală, este vorba de Ordonanţa Guvernului nr. 7/2006 prin care se finanţau tot lucrări în infrastructura locală, precum şi de Ordonanţa Guvernului nr. 40/2006 privind finanţarea alimentărilor cu apă şi a sistemelor de canalizare.

Noul program este structurat pe trei subprograme: Modernizarea satului românesc, Regenerarea urbană a municipiilor şi oraşelor şi Dezvoltarea infrastructurii judeţene. Beneficiarii acestui program sunt, ca şi până acum, unităţile administrativ-teritoriale, respectiv comunele, municipiile, oraşele şi judeţele, fiind extinsă zona domeniilor de aplicare, în care se regăsesc spre exemplu obiective precum unităţile de învăţământ preuniversitar, unităţile sanitare din mediul rural, precum şi obiective culturale de interes local.

Repartizarea sumelor pentru finanţarea acestor obiective se va realiza pe baza unor criterii de alocare care vor avea în vedere ponderea obiectivelor de investiţii aflate în derulare pe fiecare judeţ, stadiul fizic al lucrărilor, date demografice şi administrativ-teritoriale, precum şi capacitatea financiară a beneficiarilor.

Un alt act normativ cu impact pentru autorităţile locale este Ordonanţa de urgenţă privind unele măsuri financiare pentru asigurarea creşterii gradului de absorbţie a instrumentelor structurale alocate României în perioada 2007-2013, care înlocuieşte procedura de rambursare cu procedura de decontare. În acest moment, atunci când se efectuează lucrările, constructorul transmite beneficiarului, respectiv, autorităţilor locale, documentele pentru plată, iar beneficiarul trebuie să achite din surse proprii aceste lucrări. Toată documentaţia, inclusiv dovada că a efectuat plata se transmite apoi la minister, la Autoritatea de Management, după care ministerul solicită bani de la UE şi transmite înapoi autorităţii locale răspunsul şi suma aferentă. Acest sistem a produs destule blocaje şi întârzieri şi nu a generat efecte pozitive, în timp real, pentru beneficiari.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în ordonanţa de urgenţă amintită, constructorul transmite la autoritatea locală factura, autoritatea locală întocmeşte toată documentaţia necesară, cu excepţia ordinului de plată, pe care o transmite la Autoritatea de Management, care verifică rapid, îi alocă banii, urmând ca în cinci zile autoritatea locală să facă dovada că a efectuat plată. Astfel, autorităţile locale nu mai sunt obligate să se împrumute pentru a efectua plăţi în avans, multe dintre ele având deja un grad de îndatorare, ridicat care nu le mai permite contractarea de noi credite.

Am convingerea că aceste măsuri vor contribui la împlinirea obiectivului asumat de Guvern privind îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în mediul rural, prin creşterea gradului de absorbţie a fondurilor structurale şi prin optimizarea resurselor bugetare destinate finanţării obiectivelor de interes local.

Doamna Roxana-Florentina Anuşca:

"Protest"

Datorită faptului ca fac parte dintr-o alianţa politică şi nedorind să fiu mărul discordiei în cadrul acesteia, am evitat să beneficiez de principalul drept al unui parlamentar - declaraţia politică. Dar evoluţia evenimentelor mă determină să recurg la acest drept.

Sunt un tânăr parlamentar ales cu o majoritate covârşitoare într-un colegiu preponderent rural. Am pornit pe acest drum cu speranţa şi dorinţa de a face ceva pentru cei care m-au votat, şi nu numai. Am crezut, ca toţi ceilalţi, în promisiunile făcute de un guvern pe care l-am susţinut şi pentru care am garantat atât în timpul alegerilor locale şi, mai mult, în timpul campaniei pentru alegerile parlamentare. În plină euforie am crezut în promisiunile pe care premierul, de atunci şi de acum, le-a făcut tuturor concetăţenilor mei. Am crezut şi am transmis mai departe această promisiune. Este vorba despre finanţarea a două drumuri naţionale, unul care face legătura dintre locul naşterii lui Eminescu cu oraşul teiului eminescian şi celălalt care face legătura dintre vechiul târg al Botoşaniului cu bătrâna cetate a Sucevei.

Sunt două drumuri naţionale care ar deschide drumul investitorilor către Botoşani şi botoşăneni. Reabilitarea acestora ar fi reprezentat o gură de oxigen pentru botoşăneni şi, mai mult, ar fi redus numărul accidentelor care se produc în aceste zone. Poate unii dintre dumneavoastră ştiu că drumul ce leagă Botoşaniul de Suceava mai poartă numele de "drumul morţii", pentru că indiferent de anotimp se circulă prin zonă ca pe gheaţă.

Ceea ce nu ştiţi e că în judeţul Botoşani avem singurul drum naţional de pământ. Da, aţi auzit bine! Este vorba de drumul naţional 24C care, din nefericire, traversează colegiul meu în dreptul comunei Manoleasa şi ajunge până în colegiul Darabani, în dreptul comunei Mitoc. Când locuitorii din zonă au auzit că acest drum va fi finanţat s-au bucurat, pentru că au crezut în promisiunile unui guvern care reprezenta pentru ei "luminiţa de la capătul tunelului".

Promisiunile au fost multe şi se pare că nu vor fi niciodată concretizate, pentru că din cauza "obligativităţii plăţii arieratelor" nu vor putea fi finanţate nici proiectele pentru reabilitarea drumurilor judeţene. Cel puţin în colegiul meu voi fi nevoită să fac o investiţie în cizme de cauciuc cu crampoane, pe care să le fac cadou de iepuraş tuturor locuitorilor, pentru că, dacă vor mai continua ploile, bieţii oameni nu vor mai putea ieşi decât până la poartă!

E greu să spui că eşti la guvernare, dar de fapt să-ţi fie mai greu decât în opoziţie. Locuitorii colegiului sunt obişnuiţi să privească cum, în unele comune, băncile din faţa porţilor s-au transformat în parcuri, dar s-au săturat, ca şi mine, de altfel, să mai creadă în promisiuni deşarte.

Mai mult, din cauza refuzului liberalilor de a implementa aşa-numita taxă de solidaritate, primul-ministru i-a avertizat pe aceştia şi implicit pe cei care au susţinut liberalii că nu vor mai vedea bani la următoarea rectificare bugetară.

Înţeleg că suntem "fraţi adunaţi" şi nu avem aceleaşi drepturi când e vorba de bani, dar nu înţeleg de ce avem aceleaşi obligaţii când e vorba de muncă. Stau şi mă întreb de ce am muncit, pentru ce am scos un procent foarte mare, când puteam să stau liniştită la mine acasă şi să nu fiu nevoită să dau explicaţii pentru promisiunile unora sau ale altora.

Şi ca să nu vă plictisesc, pun şi eu o întrebare... retorică: domnule prim-ministru, dacă toţi parlamentarii de Botoşani renunţă la indemnizaţie, ne faceţi drumurile?!

PS: În timp ce scriam acest "protest" pe "drumul morţii" dintre Botoşani şi Suceava a mai avut loc un accident soldat cu 2 morţi şi un rănit foarte grav! Prin urmare, mă consider îndreptăţită să vă întreb: mai aveţi nevoie de sărmanul nostru judeţ sau nu?

Dacă vă incomodăm, transformaţi-ne în Hiroshima!

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Oprescu supără bucureştenii, dar şi primarii de sector"

Capitala noastră ar trebui să fie oglinda acestei ţări, dar oglinda aceasta este destul de fumurie, pentru că în multe zone drumurile nu sunt asfaltate, nu există canalizare sau apă potabilă, iar nivelul poluării este extrem de mare. Dar în "topul realizărilor" domnului primar sunt gropile, nelipsitele gropi în care fiecare dintre noi ne-am avariat maşinile, iar lipsa marcajelor rutiere continuă să cauzeze blocaje în trafic şi adaugă pagube materiale importante în portofelele şoferilor bucureşteni.

Odată cu venirea primăverii calvarul şoferilor şi pietonilor continuă. Gropile să măresc şi la primele ploi se umplu cu apă, iar vopseaua, de "bună calitate" de pe trecerile de pietoni şi de pe celelalte marcaje rutiere dispare ca prin farmec.

Domnul primar general a cheltuit în ultimii 5 ani pe aceste marcaje nici mai mult nici mai puţin decât peste 21 milioane de euro, tot din banii noştri, prin contracte umflate pentru firmele de casă ale apropiaţilor săi.

Totuşi, de luni bune aceste marcaje lipsesc cu desăvârşire pe de marile bulevarde, iar domnul primar ne promite că problema se va rezolva în luna martie. Poate martie a anului viitor!

Administraţia Străzilor din Bucureşti, instituţie în subordinea primăriei municipale, este direct răspunzătoare şi de lipsa marcajelor, şi de gropile care se măresc văzând cu ochii, şi de proasta calitate a lucrărilor începute anul trecut în zona Universităţii, care a intrat într-un proces de reamenajare şi care astăzi, după doar câteva luni, arată jalnic, şi de multe alte proiecte.

Această cosmetizare a oraşului se face cu paşi mici şi proşti. Proasta administrare a oraşului începe să îi nemulţumească pe locuitorii oraşului, care suportă taxe şi impozite tot mai mari, care se crucesc când primarul le vinde poveşti despre gratuitatea încălzirii de care, spune Domnia Sa, vom beneficia în aproximativ 2 ani.

Mai grav, domnul primar Oprescu nu îi supără doar pe bucureşteni, ci şi pe primarii de sector, care sunt extrem de nemulţumiţi de comportamentul acestuia din ultimul timp, sunt sătui de declaraţiile acestuia şi supăraţi că blochează banii europeni. Supărarea a luat amploare atunci când Domnia Sa a venit cu propunerea de privatizare a Regiei Autonome de Distribuţie a Energiei Termice, iar în acest sens au înfiinţat Organizaţia primarilor de sector, prin intermediul căreia vor încerca o dezvoltare unitară a Capitalei şi deblocarea administrativă a Bucureştiului.

Mult stimate domnule primar-general al Capitalei, în fiecare campanie ne promiteţi marea cu sarea, iar noi vrem lucruri concrete, vrem proiecte finalizate şi o Capitală cu care să ne mândrim. Cetăţenii s-au săturat de vorbe goale şi de... cai verzi pe pereţi!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Economia României, pe drumul cel bun"

Uniunea Social Liberală are drept ţintă principală repornirea economiei româneşti. Numai de acest lucru depinde dacă viaţa românilor se va îmbunătăţi sau nu. Putem da noi dovadă de oricâtă orientare către măsuri sociale proactive, care să-i încurajeze pe oameni, dacă economia nu funcţionează aşa cum trebuie, nu vom putea finanţa măsurile care să crească nivelul de trai. De aceea, este extrem de important să monitorizăm starea economiei naţionale.

Ştirea cea mai importantă a ultimei perioade este faptul că avansul economic pentru 2012 al României este de 0,7%, faţă de 0,2% cât fusese prognozat de Institutul Naţional de Statistică. Asta înseamnă că ţara noastră a produs cu peste 600 de milioane de euro mai mult decât s-a spus, adică aproape 30 de euro pe cap de locuitor. Sunt bani care pot finanţa creşterile de pensii şi de salarii care s-au produs la începutul anului: reîntregirea salariilor bugetarilor la nivelul de dinainte de vara lui 2010 şi tăierile aberante ale Guvernului Boc şi indexarea pensiilor cu 4%.

Creşterea economică de 0,7% face din România una dintre ţările europene cu cel mai mare avans în 2012. Asta dacă ne gândim că, per total, economia Uniunii Europene a scăzut cu 0,2% anul trecut, iar zona euro chiar cu 0,5%. E un rezultat economic relativ moderat, dar important în contextul european. Pentru acesta, Guvernul Ponta merită să fie lăudat, dacă ne gândim că a preluat conducerea unei ţări băgate în recesiune de executivele Boc şi Ungureanu, care generaseră două trimestre consecutive (ultimul din 2011 şi primul din 2012) de contracţie economică.

Veştile bune nu se opresc aici, pentru că premierul a anunţat săptămâna trecută o creştere cu 7,81% a încasărilor bugetare pe primul trimestru prin comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Principalele motoare ale acestei creşteri de venituri au fost accizele, TVA-ul şi încasările din contribuţiile angajaţilor. Putem trage două concluzii importante, ambele pozitive: ANAF-ul a început să-şi facă mai bine datoria, iar românii încep să câştige mai mult, de vreme ce încasările de pe urma contribuţiilor din salariile lor au fost cu peste 10% mai mari.

Informaţia cea mai bună este însă faptul că încasările bugetare au crescut cu 7,81%, prin comparaţie cu ţinta impusă de 6,5%. Asta înseamnă că încasăm mai bine decât ne-am propus, ceea ce face ca toate speculaţiile privind incapacitatea Executivului de a asigura plata salariilor şi pensiilor să fie total neavenite. E un merit deopotrivă al premierului, al ministrului de finanţe, dar şi al noii conduceri a fiscului. O nouă abordare a adus după sine şi o creştere a eficienţei.

Veşti bune vin şi dinspre industria românească - exporturile, după primele trei luni ale anului, sunt cu 8,1% mai mari decât în aceeaşi perioadă din 2012. O cifră cu atât mai impresionantă cu cât vine pe fondul unei contracţii a principalei pieţe de desfacere pe care o avem - ţările din Zona euro. Ne aflăm la un minim al ultimilor ani când vine vorba de diferenţa dintre valoarea mărfurilor importate şi a celor exportate. E un semnal puternic pozitiv, care arată că, dincolo de calcule financiare, economia reală funcţionează ceva mai bine. Cred sincer că ne apropiem de un moment de inflexiune extrem de important în istoria economiei româneşti - în 4-5 ani putem ajunge în situaţia în care să exportăm mai mult decât importăm.

Concluzia acestei declaraţii politice se doreşte a fi una pozitivă: economia românească nu s-a redresat încă, dar, sub Guvernul Ponta, sunt semne încurajatoare că lucrurile se îndreaptă în direcţia pe care ne-o dorim cu toţii. Dacă vom reuşi să stimulăm sectoare economice cheie (agricultura, industria energetică sau industria producătoare de bunuri de larg consum), avem toate şansele ca în următorii ani să ajungem la creşteri economice sustenabile, care să asigure, la rândul lor, o îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă ale oamenilor.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"România, pe drumul cel bun. Analizele primului trimestru al anului 2013 indică evoluţii economice pozitive"

Deşi mai sunt multe de făcut şi de reparat ca urmare a moştenirii democrat-liberale, cele mai recente estimări arată că România se încadrează în creşterea economică pe care Guvernul USL a luat-o în considerare la construcţia bugetului, creştere economică agreată cu partenerii noştri internaţionali.

Acest lucru este unul extrem de important dacă luăm în calcul faptul că, deşi anul 2012 a fost unul dificil atât din cauza secetei, cât şi a situaţiei interne şi externe, creşterea economică de 0,7% în termeni reali, realizată anul trecut - mult peste ritmul anticipat anterior de 0,3% -, a fost cea mai mare din regiune.

Trebuie să fim conştienţi totuşi că asta nu înseamnă neapărat că economia a început să "duduie", aşa cum începuse în guvernarea portocalie, când premierul Boc promitea, în timp ce hrănea gâştele pe câmp, măriri de pensii şi salarii fără număr, dar datele prezentate de specialişti indică o creştere a eficienţei muncii românilor.

Mai mult, ultimele date din analiza primului trimestru indică faptul că România are o creştere a exporturilor de peste 8%, în timp ce importurile se limitează doar la 1%. Este pentru prima dată când avem într-adevăr un deficit al balanţei comerciale mai bun decât în urmă cu zece ani. De asemenea, avem o creştere a producţiei industriale pe primele luni de 6,4%, comparativ cu primul trimestru al anului precedent. În plus, la Ministerul de Finanţe există acum o rezervă financiară a cărei valoare a crescut de la 4 miliarde de euro, atât cât era suma lăsată de guvernările PDL-iste, la 6,2 miliarde de euro. Aceste cifre, ca şi sumele din rezerva Băncii Naţionale, de peste 35 de miliarde de euro, indică faptul că nu este niciun fel de problemă în achitarea tranşelor către FMI.

Altfel spus, se pare că România are în prezent o situaţie mai bună faţă de ceea ce se întâmplă în restul Europei, însă nu atât de bună încât să putem sta liniştiţi. Acest trend pozitiv este, din păcate, extrem de fragil şi poate fi în orice moment inversat dacă guvernul actual nu îl va gestiona bine. Sunt convins că guvernarea USL, şi în special miniştrii liberali din domeniul economic, vor face tot ceea ce este necesar pentru identificarea soluţiilor pentru continuarea acestui trend de creştere economică, dar şi pentru reducerea cheltuielilor.

Spun acest lucru deoarece, pe termen mediu şi lung, prosperitatea românilor reclamă o viziune fiscal-bugetară liberală, adică măsuri hotărâte de simplificare fiscală şi, totodată, de stimulare fiscală a mediului de afaceri, a clasei de mijloc şi întreprinzătorilor care creează locuri de muncă şi generează prosperitate şi dezvoltare. Interesul României este, în acest moment, acela de a crea un mediu de afaceri predictibil, care să atragă investiţiile, astfel încât să câştige şi investitorii, iar România să se dezvolte.

Din păcate însă guvernarea actuală mai are multe găuri pe care trebuie să le astupe după dezastrul lăsat în urmă de PDL şi clientela sa. Şi nu pot să nu reamintesc aici de celebrii "băieţi deştepţi", de numeroasele facturi neachitate către diferiţi furnizori, de neasigurarea bugetelor pentru funcţionarea spitalelor şi plata medicilor, de neachiziţionarea medicamentelor atât de importante pentru bolnavi, de subfinanţarea sistemului de învăţământ ş.a.m.d.

Fără îndoială, relansarea economiei naţionale este cel mai important scop al guvernării actuale, iar împreună vom face, dacă va fi nevoie, chiar şi eforturi supraomeneşti pentru a reuşi acest lucru, în ciuda moştenirii lăsate de guvernarea portocalie, în ciuda condiţiilor geopolitico-economice la nivel european şi mondial, în ciuda opoziţiei care nu este interesată decât de discreditarea neîntemeiată a guvernului şi de stoparea reformelor, ideilor şi proiectelor noastre de reconstrucţie şi dezvoltare a economiei.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Guvernul Ponta are datoria morală de a salva oraşul Aninoasa de la dezastru"

Domnule prim-ministru,

Mă adresez dumneavoastră pentru a vă aduce la cunoştinţă situaţia dramatică a locuitorilor din oraşul Aninoasa, jud. Hunedoara, una din localităţile colegiului pe care-l reprezint în Parlamentul României.

În prezent, din cauza datoriilor foarte mari ale administraţiei publice locale, oraşul Aninoasa se află în pragul falimentului financiar, având datorii mult mai mari decât întregul buget local al localităţii. Şansa acestei comunităţi de a reveni pe linia de plutire stă doar într-un sprijin venit din partea dumneavoastră, un sprijin pe care îndrăznesc să cred că aveţi toate motivele, legale şi morale, să-l acordaţi acestor oameni.

Pentru a înţelege mai exact cum stau lucrurile, va rog să-mi permiteţi să vă aduc în atenţie câteva argumente ce ţin de istoria recentă a acestei comunităţi. La fel ca multe alte comunităţi din Valea Jiului, oraşul Aninoasa s-a dezvoltat ca localitate minieră, exploatarea de cărbune din localitate fiind singura activitate economică semnificativă din oraş şi, implicit, principala sursă de venituri la bugetul local. Cu argumentul unui buget local solid, autorităţile locale din Aninoasa au demarat, după 1990, o serie de lucrări de reabilitare şi modernizare a oraşului. Din păcate, în perioada anilor 2000-2004 - când Partidul Social Democrat se afla, cum bine ştiţi, la guvernare -, odată cu declinul activităţii miniere din Valea Jiului, multe primării au avut probleme din cauza faptului că impozitele şi taxele locale nu au mai fost achitate către acestea de către compania minieră. Pentru a face faţă situaţiei şi pentru a-şi putea achita facturile către executanţii lucrărilor de investiţii angajate, autorităţile locale au contractat, în 2007, un credit bancar.

Din nefericire, situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult odată cu punerea în aplicare, în acelaşi an, 2007 - când la guvernare se afla Partidul Naţional Liberal - a deciziei luate încă din 2002 - când la guvernare se afla Partidul Social Democrat -, prin semnarea unui memorandum cu FMI, decizie care s-a materializat prin închiderea exploatării de cărbune de la Aninoasa.

Consecinţele nu au întârziat să apară. Veniturile bugetului local nu doar că s-au diminuat considerabil, dar imposibilitatea de a mai achita la scadenţă facturile şi ratele împrumutului bancar au dus Primăria Aninoasa spre un inevitabil blocaj economic şi financiar.

Astfel, la începutul anului 2012, datoriile Primăriei Aninoasa au ajuns la valoarea de 82 miliarde de lei vechi, în condiţiile în care veniturile anuale ale administraţiei nu depăşesc 30 de miliarde de lei vechi, dacă sunt colectate în proporţie de 100%. Tot anul 2012 a adus şi închiderea singurei activităţi industriale care mai exista în Aninoasa, odată cu restrângerea lucrărilor de amenajare hidroenergetică din Defileul Jiului.

Cu toate acestea, noul primar al oraşului, reprezentant al PSD, a reuşit, prin luarea unor măsuri dureroase, dar absolut necesare (restructurarea primăriei cu 50%, prin concedierea personalului; reducerea consumului la iluminatul public cu 50% sau chiar prin demararea de executări silite ale proprietăţilor pentru cetăţenii care au acumulat restanţe la plata impozitelor şi taxelor locale), să coboare datoria publică a oraşului undeva la valoarea de 49 de miliarde de lei vechi, din care 35 de miliarde reprezintă însă valoarea împrumutului bancar, care creşte de la o zi la alta, prin acumularea de dobânzi şi penalităţi.

Din păcate, domnule prim-ministru, toate soluţiile de redresare a situaţiei economico-financiare a Primăriei din Aninoasa, care puteau fi adoptate în plan local, au fost epuizate. Salvarea de la un dezastru a acestei comunităţi de câteva mii de oameni stă acum doar în sprijinul dumneavoastră.

Pentru că, deşi mă aflu în opoziţie politică, nu îmi este indiferentă soarta oamenilor din colegiul pe care am onoarea să-l reprezint în Parlamentul ţării, mă adresez dumneavoastră cu rugămintea de a interveni favorabil în soluţionarea problemei financiare a administraţiei locale din Aninoasa. Stă în puterea dumneavoastră alocarea, cu titlu excepţional, din fondul de rezervă pe care-l aveţi la dispoziţie în calitatea de prim-ministru al României, a sumei necesare pentru salvarea comunităţii locale din oraşul Aninoasa. Aşa cum aţi văzut, atât la nivelul conducerii administraţiei locale, cât şi în rândul cetăţenilor, există voinţa de a redresa balanţa bugetară a oraşului. Cu puţin sprijin, această comunitate îşi poate recăpăta speranţa şi îşi poate croi un viitor mai bun.

De aceea vă invit, domnule prim-ministru, să acţionaţi măcar în acest caz, nu doar cu argumentele constrângerilor economice ale ţării, ci şi cu responsabilitatea unui om politic social-democrat, a liderului unui partid care, într-un alt moment mai puţin fericit al istoriei oraşului Aninoasa, a generat practic declinul acestei comunităţi locale. Aveţi datoria morală faţă de aceşti cetăţeni să le acordaţi acest sprijin, cu atât mai mult cu cât oamenii din Aninoasa şi-au pus nădejdea în dumneavoastră, inclusiv prin votul pe care l-au dat alianţei politice care v-a adus la guvernare.

În faţa tuturor acestor realităţi, nutresc speranţa că veţi aborda într-un mod realist şi responsabil situaţia oraşului Aninoasa şi veţi acţiona în mod favorabil pentru locuitorii acestei comunităţi locale.

Domnul Miron Ignat:

"Olimpiada de limba şi literatura rusă"

Olimpiada naţională de limba şi literatura rusă maternă s-a desfăşurat în perioada 2-6 aprilie a.c., la Caransebeş, judeţul Caraş-Severin, în acelaşi timp cu Olimpiada de limbă croată.

Concursul şcolar naţional a reunit la Caransebeş un număr de peste 40 de elevi ruşi lipoveni din judeţele Brăila, Constanţa, Iaşi, Suceava şi Tulcea, din partea cărora am primit rezultate deosebite.

Limba rusă este vorbită de peste 145 de milioane de oameni ca limbă maternă, iar alte peste 120 de milioane de persoane pot purta o conversaţie în această limbă.

În România, conform legislaţiei în vigoare, elevii aparţinând minorităţilor naţionale frecventează unităţile de învăţământ cu predare în limba română sau în altă limbă decât cea maternă, unde li se asigură studiul disciplinei limba şi literatura maternă, la cerere şi în condiţiile legii. Astfel, în localităţile unde trăiesc ruşi lipoveni şi alte minorităţi naţionale, şcolile au elaborat programe speciale care să satisfacă dorinţele minorităţilor, formându-se grupe şi clase unde elevii pot studia limba maternă.

Comunitatea Ruşilor Lipoveni, pe care o reprezint în Parlamentul României, prin sprijinul părinţilor, cadrelor didactice şi în colaborare cu Ministerul Educaţiei Naţionale, a încercat, de-a lungul anilor, să-i motiveze pe etnicii noştri să înveţe limba maternă, să descopere tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti.

Acest lucru a fost dovedit încă o dată de rezultatele excelente obţinute de elevii care au participat la olimpiada naţională.

În acest an, etapa internaţională de limbă şi literatură rusă urmează să aibă loc la Sankt Petersburg, Federaţia Rusă.

Sincere felicitări pentru rezultatele obţinute!

Domnul Ioan Balan:

"Reforma sistemului fiscal - o prioritate naţional!"

Încă de la constituirea Uniunii Social Liberale, liderii acesteia au clamat necesitatea unui sistem fiscal mai flexibil şi mai eficient, pe care Domniile Lor îl vor promova imediat ce vor prelua guvernarea. A trecut deja un an de când USL a preluat guvernarea şi realizările lor sunt sugestiv exprimate de învăţătoarea protestatară care zilele trecute recunoştea: "Am minţit, nu ne ţinem de cuvânt!". Momentul de sinceritate al învăţătoarei, transformată peste noapte din falsă grevistă a Antenei 3 în parlamentar USL, este deja desuet, pentru că românii ştiu deja că au fost şi continuă să fie minţiţi.

Astfel, la nivelul politicii fiscale, USL nu a depus niciun efort de reformare a sistemului, în sensul creşterii disciplinei fiscale şi a creşterii volumului veniturilor bugetare încasate. Dimpotrivă, USL a făcut exact invers faţă de ceea ce a promis, introducând noi şi noi taxe şi impozite, iar pe cele existente le-a majorat fără niciun fel de remuşcare.

La nivelul Uniunii Europene media veniturilor bugetare este în jurul valorii de 44,7% din PIB, în vreme ce România nu reuşeşte să depăşească un prag de 32% din PIB. Nu vreau să compar situaţia fiscală a ţării noastre nici cu Danemarca (56%) şi nici cu Finlanda (53,9%), ci o compar cu cea a noilor state membre Cehia (39,8%) sau Estonia (39,6%). Când vă prezint aceste cifre trebuie să vă spun că, cu excepţia cotei unice de impozitare, România nu se poate lăuda cu una dintre cele mai mici poveri fiscale din Uniunea Europeană, ci dimpotrivă: avem în continuare un număr nimicitor de taxe, fiscalizarea relaţiilor de muncă este extrem de mare, iar nivelul accizelor şi al TVA este comparabil cu al tuturor statelor membre.

În anii 2010-2011, Guvernul României şi-a propus ca obiectiv fiscal principal eradicarea evaziunii fiscale şi înlăturarea contrabandei cu produse accizabile. S-au făcut atunci progrese remarcabile în domeniul muncii la negru, contrabanda s-a redus la mai puţin de jumătate, iar încasările din TVA crescuseră cu peste 10%.

La un an de guvernare USL avem parte de o explozie fără precedent a contrabandei şi a evaziunii fiscale, tot mai puţine contracte de muncă înregistrate, iar încasările din TVA sunt dezastruoase. Sub guvernarea USL vom fi fericiţi dacă încasările la bugetul de stat vor trece de 30% din PIB.

În calitate de parlamentar, susţin o amplă reformă a sistemului fiscal din România, precum şi a instituţiilor abilitate cu verificarea şi controlul îndeplinirii sarcinilor fiscale. România pierde anual miliarde de euro din cauza slabei colectări a sarcinilor fiscale, fiind obligată să se împrumute tot mai mult, deteriorând zi de zi stocul datoriei publice şi îngroşând dobânzile în sarcina acesteia, plătite, din nefericire, de toţi românii.

Domnul Ioan Munteanu:

"Tot despre reforma din sănătate"

Bugetul alocat sistemului de sănătate pentru 2013 este unul insuficient, în condiţiile în care numărul de îmbolnăviri grave a crescut în mod alarmant. Ca şi în anii trecuţi, subfinanţarea rămâne cea mai mare problemă cu care se confruntă unităţile medicale şi personalul care deserveşte sistemul.

După ce mai bine de 14 000 de medici au părăsit România, lor alăturându-li-se un mare număr de cadre cu studii medii, după ce, în guvernarea PDL au fost desfiinţate, în mod abuziv, unităţi spitaliceşti de maximă necesitate pentru populaţie, după ce s-au făcut tot felul de experimente amatoriste care mai mult au dăunat sistemului decât l-au reformat, lipsa mijloacelor financiare creează o incertitudine nemaipomenită pentru aproape întreaga populaţie a ţării. Fie că e vorba de personalul sanitar sau de oamenii obişnuiţi, nu există, practic, familie care să nu resimtă dezastrul din sănătate. Şi asta pentru că în orice casă sunt copii mici, pensionari, persoane cu probleme de sănătate mai grele ori mai uşoare, ca să nu vorbim de cazurile disperate care sunt tot mai numeroase din cauza contaminării chimice din atmosferă.

În aceste condiţii, cum să faci reformă în sănătate? Mai întâi ai grijă ca din bugetul alocat să dirijezi fonduri substanţiale pentru plata arieratelor care înregistrează sume astronomice din cauza neajunsurilor din anul trecut. Urmează finanţarea programului de cancer, care, cu toate că se moare pe capete, rămâne, totuşi, o prioritate în cadrul politicilor de sănătate publică (oficialii de la minister susţin chiar că datorită unei monitorizări serioase a achiziţiilor de medicamente, la această dată nu mai există probleme în secţiile de oncologie).

După ce se acoperă doar aceste domenii, conducerea Ministerului Sănătăţii nu face altceva decât să constate că celelalte programe cuprinse în proiectul de reformă rămân descoperite. Evident, se aşteaptă miraculoasa rectificare de buget din vară, care ar trebui să fie neapărat una pozitivă, se croiesc alte planuri, câte ceva bănuţi pentru fiecare domeniu. Dar, atenţie, bolnavii se sting, preţul serviciilor medicale creşte de la o zi la alta, iar sistemul întreg se clatină!

Într-un recent comunicat de presă emis de Ministerul Sănătăţii se spune că "anul 2013 va însemna anul schimbărilor radicale din sănătate". Nimic precis despre ceea ce înseamnă "radical". Nu se ştie dacă e de bine sau dacă ni se cere din nou să facem sacrificii, să strângem cureaua şi să avem răbdare. Oricum, cu cât se va face mai repede reorganizarea sistemului sanitar, cu atât mai bine-venite vor fi măsurile concrete de rezolvare a problemelor de sănătate.

Domnul Ioan Oltean:

"Criza economică şi problemele sociale"

Luni, Financial Times, precum şi Brookings Institution menţionau despre un blocaj al economiei mondiale, cu o tendinţă de creştere slabă, dar care nu este suficient pentru a susţine o recuperare decentă. Astfel, încercările de relansare a economiei au fost sortite, de multe ori, eşecului, prin date economice slabe şi din cauza crizei din zona euro. Dacă datele economice pentru China, Argentina, Brazilia sunt prognozate a stagna, în zona euro, indicatorii din Irlanda, Italia, Spania, Portugalia continuă să rămână sub medii istorice, potrivit analiştilor financiari. În acest sens, Fondul Monetar Internaţional a înrăutăţit prognozele mondiale de creştere, chiar şi în cazul Statelor Unite ale Americii, de la 2% la 1,7%, iar cea pentru economia mondială de la 3,5% la 3,4%. Astfel, dacă până acum crizele afectau cu precădere statele în curs de dezvoltare, acum au fost afectate şi economiile celor mai dezvoltate state.

În acest sens, toate guvernele se preocupă de găsirea de soluţii la această ameninţare serioasă cu implicaţii majore atât la nivel individual, cât şi societal, încercând să propună şi să aplice măsuri în vederea soluţionării problemei datoriilor şi a relansării economice a societăţilor. În fapt, guvernele îşi propun să rezolve problema datoriilor pentru ca acestea să nu se reverse atât asupra generaţiilor actuale, cât şi a celor viitoare. Problemele sociale pe care această criză le atrage după sine sunt nenumărate, având implicaţii severe asupra sănătăţii factorului uman, indiferent că vorbim despre alimentaţie, educaţie, viaţă socială şi, de ce nu, încredere în sine.

Problema crizei economice conduce la apariţia nenumăratelor probleme critice particulare, numite în sociologie probleme sociale. Astfel, probleme precum scăderea încrederii în sine, prăbuşirea respectului, criza fericirii, cazuri de sinucidere, chiar şi o criză a educaţiei riscă să caracterizeze viaţa indivizilor.

Reprezintă politicile de austeritate soluţia salvatoare pentru relansarea economică? Rezolvă guvernele problema datoriilor pentru a nu lăsă această problemă generaţiilor viitoare? Determină oare politicile de austeritate o adâncire a problemelor sociale? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care le putem ridica atunci când discutăm despre criza economică şi cum afectează aceasta toate palierele vieţii cetăţenilor.

Avem nevoie de politici de austeritate, dar ele trebuie atent coroborate cu politicile de susţinere a economiei, de stimulare a consumului, prin atragerea investitorilor, în scopul creării locurilor de muncă, precum şi prin posibilitatea accesării cât mai multor fonduri europene, chei importante pentru susţinerea economiei ţării noastre. Totodată, avem nevoie de programe sociale în scopul promovării valorilor şi principiilor democratice, a susţinerii unui stil de viaţă sănătos, în sensul educării tinerei generaţii pentru o dezvoltare armonioasă a societăţii, în vederea eliminării sau depăşirii problemelor sociale apărute. Din păcate, factura, de cele mai multe ori, este plătită tot de către persoanele nevoiaşe, cu un sistem precar de educaţie, care trăiesc în familii dezorganizate, şi în care prevalenţa agresiunilor, a consumului de alcool şi de tutun este evidentă. De aceea trebuie ca acestea să beneficieze de un suport psihologic şi de crearea unor condiţii de viaţă care să-i motiveze să trăiască şi să se comporte civilizat, într-o societate construită pe principii temeinice.

Potrivit raportului UNICEF publicat în luna aceasta, jumătate din copiii din România sunt bătuţi, înjuraţi şi trăiesc într-o familie cu o situaţie financiară precară. Astfel, 42,41% din copiii români sunt implicaţi în bătăi, iar 41,04 % sunt agresaţi fizic de alţii. În ceea ce priveşte educaţia copiilor, România ocupă ultimul loc între cele 29 de ţări incluse în raport. Astfel, "cea mai gravă este reducerea investiţiilor în această generaţie, riscând să îi facem să plătească şi acum, şi pe viitor", aprecia expertul Fondului ONU pentru educaţie şi copii.

Pentru a nu ne confrunta cu problema slăbirii eficacităţii normelor, Durkheim invoca "rezolvarea crizei solidarităţii sociale", orice societate confruntându-se cu această ameninţare.

Dar stă în puterea noastră, a tuturor, să susţinem eliminarea acestor probleme precum prăbuşirea respectului, diminuarea supravegherii, contactele agresive, cazurile de nefericiri sociale (la nivel individual), iar guvernul să-şi asume şi să promoveze politici guvernamentale de stimulare a economiei, de creare de locuri de muncă, de politici fiscale de stimulare în combaterea efectelor crizei economice, precum şi de stimulare a angajării tinerilor în câmpul muncii. Este necesar ca toţi factorii implicaţi să depună un efort mai mare pentru eliminarea acestor probleme sociale, amplificate fiind de criza economică.

Prin urmare, această criză economică continuă să solicite un răspuns coordonat al statelor şi instituţiilor, precum şi al cetăţenilor, orice abordare unilaterală putând genera o amplificare a efectelor crizei, pe termen mediu sau lung.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Al treilea val de scumpiri"

Se discută de ceva vreme despre noua criză economico-financiară cu care ne confruntăm cu toţii, România, Europa şi întreaga lume. Memoria socială este de foarte multe ori deficitară, mai ales când vine vorba de cifre. Fluctuaţiile mici de preţ sunt foarte insidioase pentru familiile din România. Cu alte cuvinte, o familie cu venituri constante cheltuieşte cu 17 sau 20% mai mult din bugetul său pe produse alimentare şi non-alimentare decât cheltuia anul trecut. Pe parcursul unui an, luând în calcul rata inflaţiei şi taxele aferente veniturilor unei familii, este greu să sesizezi, la sfârşitul lunii, de ce nu mai sunt bani?

Eu consider că este de datoria noastră să explicăm poporului cu subiect şi predicat de ce a ajuns în această situaţie şi eventual când se poate aştepta la mai bine. Pe parcursul campaniei oamenii au fost bombardaţi de mesaje populiste. Nimeni nu poate spune că reprezintă aici, în Parlamentul României, un partid care nu a făcut promisiuni electorale neonorate şi poate unele dintre elea chiar fanteziste. Mântuitorul spunea "cel fără de păcat dintre voi să arunce întâi piatra..." Totuşi, cineva trebuie să le spună oamenilor de ce au fost dezinformaţi de politicienii pe care i-au votat, chiar dacă toţi aceştia sunt în fapt păcătoşi.

Să încercăm să ne aducem aminte. USL, partidul care susţine mai mult sau mai puţin actualul Guvern, a intrat în alegeri cu un mesaj negativ, eminamente antisistemul Băsescu. Pe lângă sloganul "Jos Băsescu!", sau mai bine spus în spatele acestuia se aflau totuşi promisiuni, stimaţi colegi. Mesajul anti-Băsescu şi anti-PDL a dus USL-ul pe cele mai înalte culmi ale încrederii populare. USL s-a opus majorării TVA la 24%, USL a criticat vehement neputinţa guvernelor Boc şi Ungureanu de a reduce acelaşi TVA pentru alimentele de bază, USL a fost împotriva impozitării pensiilor şi visceral împotriva reducerii veniturilor bugetarilor cu 25%. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit. Şi eu, la rândul meu am dezaprobat aceste practici de austeritate şi nu am fost pentru controlul direct al consumului în economie. Dar mă aşteptam ca practica economică a USL să aducă, la un an de la accederea la putere, acel minim de bunăstare pentru familia românească.

Acum, să vedem puţin ce s-a întâmplat de fapt şi cum aşteptările electoratului s-au dovedit a fi din nou înşelate. Veniturile, conform INS, sunt practic îngheţate faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Nici măcar categoriile vulnerabile din societate nu au astăzi prestaţii şi servicii sociale mai performante. Altfel spus, lucrurile nu sunt deloc mai bune. Acel "facem dreptate" al USL a ajuns în realitate "merge şi aşa." Nu vreau să fac o analiză excesivă a mesajelor de campanie ale USL, pentru că nu este locul potrivit şi nici momentul potrivit pentru acest lucru, sper că aceste mesaje vor fi judecate de oameni când USL va veni, împreună sau separat, din nou, în faţa electoratului.

Să trecem puţin la ce se întâmplă în prezent. Scumpirile succesive, devalorizarea leului, creşterea inflaţiei şi creşterea taxelor reprezintă clar indicatori de stagnare sau chiar regres economic. Trebuie să ne trezim! Lucrurile nu stau bine şi nu se întrevăd măcar soluţii.

Toată linia de producţie alimentară şi non-alimentară, energia, inclusiv carburanţii înregistrează creşteri consecutive până cel puţin în luna iunie a acestui an. Alimentele sunt mai scumpe cu 13,6% la cartofi şi la fructe cu 6% astăzi, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Datele sunt oficiale şi asumate de către INS. Energia a crescut la consumatorii casnici în medie cu 5,6%, termoficarea, gazele şi, bineînţeles, curentul sunt preconizate a creşte încă o dată în vară.

Acest peisaj economic nu se potriveşte deloc cu ce a promis USL. TVA-ul redus la alimentele de bază până la cota de 5% s-a transformat într-un proiect de reducere a TVA-ului la pâine doar până la cota de 9%, şi acest lucru se pare că nu va fi foarte lesne de implementat. Ministrul agriculturii, Daniel Constantin, declara în iulie 2012: "Daca nu va fi în acest an (2012), cu siguranţă construcţia bugetului pe 2013 va începe cu un TVA redus". Din câte am văzut, domnule ministru, bugetul pe 2013 este construit pe austeritate şi nicidecum nu cuprinde o proiecţie a veniturilor bazată pe TVA redus sau diferenţiat nici măcar pentru pâine, darămite pentru restul alimentelor de bază: carne, ouă, ulei, orez.

Dacă preţurile cresc, şi mi se pare firesc să se întâmple astfel pentru că în România pierdem pe zi ce trece milioane de euro ce ar putea proveni dintr-un sistem industrial sănătos sau măcar dintr-o producţie agricolă competitivă, atunci mi se pare firesc să vorbim şi de creşterea veniturilor. Ei bine, nu putem să facem asta pentru că Guvernul Ponta are în plan implementarea unei note de subsol din programul de guvernare care spune astfel: introducerea unei taxe de solidaritate pentru bugetarii care câştigă peste 1000 de euro pe lună. O promisiune electorală nerostită, iată că este pe cale de a se îndeplini.

V-aţi gândit, domnilor şi doamnelor colegi, cine câştigă de la bugetul de stat peste 1000 de euro pe lună? Nu vorbim aici de indemnizaţie, ci de salariu. Pe lângă hoardele de politruci care ocupă funcţii publice numite şi plătite cu peste 1000 de euro, ce spunem de medicii care au ajuns cu greu să aibă venituri de peste 4000 de lei. Îi impozităm suplimentar cu 10%, ca să le mulţumim că au ajuns la un nivel profesional meritoriu şi au rămas în România, în loc să plece în străinătate. Acelaşi lucru îl putem spune despre poliţişti, militari sau profesori care, nu-i aşa?, nu mai pot spera să ajungă într-o funcţie răsplătită de sistem cu 4400 de lei pentru că vor fi obligaţi să se despartă de 440 lei.

În felul acesta încurajăm toate componentele sistemului să se complacă şi să se obişnuiască cu venituri mici, chiar dacă ar merita mai mult, distrugem un orizont de aşteptare cu o mână, şi cu cealaltă scădem şansele de relansare economică, pentru că punem stop creşterii consumului.

Ar fi fost cinstit să vedem printre promisiunile de campanie USL şi majorarea taxelor. Oricât de ireal ar fi părut, acesta ar fi fost adevărul. Cum se pare că adevărul nu prea ne place nouă românilor nici să-l spunem, nici să-l auzim, preferăm să ne uităm în altă parte şi să ne facem că nu există, să votăm cu inima deschisă un set de promisiuni bazate în principal pe ură, iar un an mai târziu vedem că lucrurile nu s-au schimbat deloc.

Este regretabil că o majoritate covârşitoare care şi-a asumat câteva obiective importante pentru România nu este în stare să ia decizii cu structura de conducere bicefală cu care a fost însărcinată, pentru binele oamenilor care au votat-o în număr atât de mare.

Nu uităm de Oltchim, nici de Arpechim, nici de Mechel, stimaţi colegi, oricâte alte subiecte savuroase pentru presă se prezintă. Chiar nu există soluţii pentru acei oameni? Nu mai au venituri de peste trei luni şi iată că preţurile la alimentele de bază cresc la fel cum au crescut în 2009.

Vă rog să ţineţi cont de faptul că aceşti oameni nu au nici o vină. Au muncit, mult şi cinstit, şi este datoria Guvernului să îi protejeze de scumpiri şi de abuzurile companiilor unde au fost angajaţi. Este datoria factorilor de decizie să găsească soluţii alternative pentru că aceşti oameni să poată să asigure familiilor lor un trai minim decent.

Semnalul este clar. Scumpirile sunt deja recurente şi mi-e teamă că nu se vor opri prea curând. Am avut deja două valuri de scumpiri şi sănătatea economică a României nu dă semne de îmbunătăţire. Poate această vară poate fi "păcălită", cu ghilimele de rigoare, dar fără o creştere a veniturilor populaţiei, plecând de la pensionari şi alte categorii vulnerabile şi până la veşnic huliţii bugetari, veniturile ar trebui să crească cel puţin asigurând un echilibru economic pe piaţă.

Voi urmări cu maxim interes cum vor evolua preţurile în viitorul apropiat, bineînţeles, în raport cu veniturile populaţiei, şi sper din tot sufletul să evităm pe cât posibil o nouă situaţie a crizei continue a anilor ’90, cu valul numărul trei de scumpiri care ne va scufunda cel mai probabil economia.

Domnul Ion Diniţă:

"USL va relansa economia României"

Doresc să accentuez unele aspecte mai puţin mediatizate până acum în ceea ce priveşte politica economică a Guvernului USL.

Până acum, în fostele guvernări, Fondul de rezervă al guvernului a fost folosit excesiv în scopuri politice şi electorale. Ca urmare, consider că este nevoie de modificarea legislaţiei, astfel încât acest fond să fie folosit pe criterii şi destinaţii precise.

Am mai remarcat că fostele Guverne PDL nu au urmărit adoptarea unor măsuri de relansare economică, dar, în schimb, au păstrat banii pentru Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii, destinat aproape exclusiv clientelei politice. Discuţiile purtate între Guvern şi FMI nu au atins problema principală a perioadei 2009-2011, respectiv locurile de muncă. Măsurile adoptate de Guvernele Boc şi MRU nu au creat niciun loc de muncă, ba, din contră, s-au remarcat prin noi restructurări în zona bugetară şi în cadrul companiilor de stat, dar şi în privat, ceea ce a însemnat creşterea şomajului.

Promisiunile făcute de fosta putere privind indexarea pensiilor şi recuperarea tăierilor salariale au fost încălcate şi flagrant şi iremediabil. Este evident că din cauza incompetenţei şi lipsei de seriozitate a fostelor guverne, actualii responsabili ai statului au o misiune extrem de grea. USL a insistat, inclusiv în discuţiile purtate cu delegaţia FMI, pe soluţionarea problemei celor nouă miliarde de lei pe care Guvernul trebuie să-i restituie cetăţenilor care şi-au câştigat drepturile în instanţă. De asemenea, USL a accentuat că reducerea CAS, care vine în primul rând în sprijinul mediului privat, poate fi o soluţie viabilă doar cu condiţia să se renunţe la PNDI şi alte investiţii politice pentru clientelă.

Consider că nu este cazul să mai dăm vina pe "moştenirea" preluată de la fostele guverne. În mod sigur, USL va veni cu noi măsuri de relansare economică şi de stimulare a atragerii fondurilor europene, pentru crearea de noi locuri de muncă şi menţinerea celor existente.

Domnul Ion Diniţă:

"Susţin proiectul de ordonanţă de urgenţă ce vizează stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol"

Mă declar un susţinător al ordonanţei de urgenţei care se circumscrie obiectivelor prioritare stabilite prin HG nr.725/2010, de realizare a unui comerţ civilizat cu produse agricole ce corespund standardelor de calitate şi normelor de siguranţă alimentară.

Acest proiect de ordonanţă de urgenţă prezintă unele elemente semnificative diferite faţă de varianta de Proiect de Hotărâre de Guvern privind stabilirea unor măsuri de reglementare a filierei de comercializare a legumelor, fructelor proaspete şi cartofului postată pe site-ul MADR, şi anume:

a) extinderea măsurilor de reglementare a comercializării pentru toate produsele obţinute în sectorul agricol, nu numai pentru fructe, legume şi cartof;

b) fila din carnetul de comercializare reprezintă cel de-al treilea element nou. Se întocmeşte şi pentru varianta vânzării în regim "cu amănuntul", spre deosebire de forma de proiect de HG care prevedea completarea acesteia numai pentru cazul vânzării în regim "cu ridicata’’;

c) cardul de acces în pieţe reprezintă unul din elementele de noutate şi constituie mijlocul prin care producătorul agricol persoană fizică are acces în spaţiile publice în vederea comercializării produselor din sectorul agricol.

În ceea ce priveşte proiectul de ordonanţă de urgenţă, acesta vine să contribuie la combaterea evaziunii fiscale din domeniu. Cardul de acces în pieţe va fi netransmisibil, se va acorda în baza certificatului de producător şi va avea înscrise unităţile de măsură pentru produsele specifice activităţii desfăşurate. Pentru a asigura evidenţa vânzărilor, deţinătorii de carduri de acces in pieţe vor fi obligaţi să noteze zilnic, pe verso la fila din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol, cantităţile vândute în ziua respectivă.

Punctul de plecare în elaborarea acestui act normativ l-au constituit fenomenele de natură evazionistă şi unele nereguli înregistrate în piaţa fructelor, legumelor şi a altor produse agricole, cum sunt :

• comercializarea fără întocmirea documentelor aferente, "la negru";
• comercializarea fără certificat de producător sau cu certificate de producători, care nu sunt vizate la zi, sau nu sunt consemnate suprafeţele şi cantităţile de produse, sau comercializarea unor cantităţi mai mari de legume şi fructe decât cele înscrise în certificatele de producători;
• monopolizarea tarabelor din pieţele agroalimentare de către falşi producători care nu pot justifica provenienţa mărfii.

Aceste nereguli repetate manifestate pe segmentul comercializării produselor agricole, care aduc importante prejudicii economiei, cât şi comercianţilor corecţi şi consumatorilor, au impus cu necesitate identificarea unor soluţii legislative.

Prin prevederile proiectului de ordonanţă de urgenţă se urmăreşte realizarea următoarelor obiective:

• evidenţierea cantităţilor de produse agricole ce se comercializează în en gross-uri, în târguri, oboare sau pieţele locale din zonele de producţie;
• realizarea trasabilităţii produselor agricole pe filiera producător - comerciant en gross-comerciant en detail;
• definirea rolului intermediarilor în comerţul cu produse agricole, eliminarea comerţului ilicit şi a adausurilor comerciale necontrolate;
• diferenţierea producătorului agricol persoană fizică înregistrată fiscal de celelalte categorii de operatori economici;
• facilitarea accesului produselor proaspete autohtone atât în pieţe, cât şi în hypermarket-uri.

Domnul Ion Melinte:

"Un început trist în agricultură"

Ne apropiem de sfârşit de aprilie. În vremuri de mai puţină restrişte, ogoarele mai mult sau mai puţin private ale ţării "duduiau" sub povara tractoarelor care pregăteau terenul şi însămânţau culturile din epoca I şi epoca a II-a. Erau deja răsărite mazărea, borceagul, cartofii timpurii, ceapa şi multe altele. Era semănată sfecla, floarea soarelui din epoca a II-a şi se semăna porumbul, fasolea, soia şi majoritatea legumelor de câmp.

Acum, în anul 2013, o linişte de mormânt s-a aşternut peste ogoarele României, ţara e ca şi moartă, ţăranii ies cu greu din casele lor îngheţate din iarnă şi se aşează pe prispe pentru a se încălzi la primele raze de soare.

Îi întreb: de ce această situaţie? Ei îmi răspund: motorina este scumpă, serviciile sunt scumpe, de îngrăşăminte, pesticide şi de seminţe nu te poţi atinge pentru că sunt foarte scumpe.

Ţăranii spun că Guvernul Ponta le-a promis că va ajuta agricultura, dar a rămas la stadiul de promisiune. După ani de minciuni trebuie să fie nebuni să mai creadă Guvernul. Un român adevărat nu-şi poate bate joc în halul acesta de agricultura ţării lui, aşa cum îşi bate joc Guvernul.

Toţi ţăranii români credeau că cei care vor veni la putere, USL, vor fi mai buni decât ceilalţi. Oricum simt că trăiesc mai rău.

Ce poate fi mai rău decât faptul că agricultura este condusă neprofesional, în baza unor decizii politice greşite.

Reapariţia ciulinilor pe ogoarele României va arăta nu numai degradarea agriculturii, ci îndeosebi degradarea speciei umane ajunsă să conducă agricultura. Parafrazând, unde nu este agricultură, nimic nu e, pentru că lipseşte însuşi metabolismul vieţii.

Domnul Iuliu Nosa:

"Legea restituirii proprietăţilor respectă cerinţele CEDO"

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la Legea restituirii proprietăţilor, un subiect care a provocat un real interes atât din partea opiniei publice, cât şi a guvernului.

Timp de mulţi ani, eforturile autorităţilor române cu privire la problematica retrocedărilor s-au împotmolit în indolenţa şi obedienţa faţă de interesele politice. Mii de persoane au aşteptat în zadar ca dosarele lor să fie soluţionate, apelând în cele mai multe cazuri la instanţe internaţionale, precum CEDO.

Despre Legea retrocedării proprietăţilor în forma în care a fost ea creată în 2005 putem spune că a fost una dintre cele mai mari rele care a putut fi făcut acestei ţări. Din cauza Legii nr. 247/2005 statul român a fost nevoit să plătească despăgubiri de miliarde de euro.

Proiectul de lege pentru care Guvernul USL îşi va asuma răspunderea vine în întâmpinarea deciziei CEDO prin care România are ca termen luna aprilie pentru a adopta o reglementare finală, care să rezolve restituirea fostelor proprietăţi confiscate de regimul comunist şi revendicate de proprietarii de drept.

Spre deosebire de guvernările PDL, Guvernul USL a găsit soluţii concrete pentru ca despăgubirile să nu afecteze considerabil bugetul de stat, fiind vorba de miliarde de euro pe care nu am avea cum să le restituim într-un singur an.

Soluţionarea acestor dosare reprezintă un act de dreptate pentru proprietarii şi urmaşii persoanelor deposedate abuziv de regimul comunist.

Este o realitate că restituirea proprietăţilor a fost tergiversată timp de peste 20 de ani, situaţia devenind din ce în ce mai complicată. Tot realitatea ne arată că problemele legate de legea retrocedării proprietăţilor nu sunt unele noi. Acestea au fost generate şi chiar accentuate de Legea nr.247/2005, care prevedea reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei.

Pentru USL, subiectul legat de retrocedarea proprietăţilor a fost o prioritate, iar legea pe care Guvernul şi-o va asuma vine să răspundă doleanţelor exprimate ani la rând de către cei afectaţi direct de amânările autorităţilor.

Prin Legea restituirii proprietăţilor se respectă o cerinţă a CEDO. Executivul român a ţinut cont în formularea proiectului de lege de punctul de vedere al Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât, după adoptarea noii legi, să nu mai existe un număr important de dosare pe agenda de lucru a Curţii. Semnalele venite din partea CEDO au fost unele pozitive, dovadă că această lege respectă toate cerinţele europene în materie de retrocedări.

USL are o obligaţie morală faţă de proprietarii care au fost deposedaţi abuziv de regimul comunist, dar şi faţă de urmaşii acestora, de a le restitui ceea ce au pierdut. De asemenea, USL doreşte să îi protejeze pe proprietarii de drept cât mai mult posibil de cei care fac afaceri din restituirea proprietăţilor, printr-o îmbunătăţire a sistemului retrocedărilor.

Legea propusă de USL este una care va face dreptate proprietarilor. În acelaşi timp, va stopa mafia retrocedărilor. De asemenea, vor dispărea presiunile făcute de aceşti speculanţi la adresa proprietarilor.

Până la acest moment, niciun guvern nu a reuşit să dea o soluţie viabilă retrocedărilor. USL arată responsabilitate faţă de cetăţenii care ne-au acordat încrederea lor.

Noua Lege a restituirii proprietăţilor nu trebuie văzută însă ca fiind o lege a USL. Această iniţiativă de a corecta nedreptăţile din ultimii 23 de ani ar trebui susţinută de toate formaţiunile politice din Parlament. Cine doreşte să blocheze această lege este duşmanul proprietarilor de drept şi aliatul mafiei retrocedărilor.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Să nu uităm copiii!"

"Fie că sunt vremuri de criză economică, precum cele de acum, fie că sunt perioade mai fericite din punct de vedere financiar, UNICEF solicită guvernelor şi partenerilor sociali să situeze copiii şi tinerii în centrul procesului de adoptare a deciziilor.

Pentru fiecare nouă decizie luată în calcul sau adoptată, guvernele trebuie să analizeze impactul şi efectele asupra copiilor, familiilor cu copii, adolescenţilor şi tinerilor adulţi. Aceste grupuri nu sunt reprezentate în procesul politic sau vocea lor este prea rar auzită".

...Acesta este îndemnul directorului Oficiului pentru Cercetări al UNICEF, Gordon Alexander, după încheierea Raportului intitulat "Card 11", realizat de UNICEF, privind situaţia copiilor în 29 de ţări considerate cu economii avansate, între care şi România.

Studiul acoperă o perioadă de 10 ani, incluzându-i, iată, deloc întâmplător pe aceşti ultimi ani de criză, iar concluziile lui în ceea ce priveşte situaţia copiilor şi tinerilor în general şi cea a copiilor români în special sunt îngrijorătoare.

Au fost urmărite: confortul material, starea de sănătate şi gradul de securitate, educaţia, comportamentul şi riscurile.

Dacă, din perspectiva grijii faţă de copii, Olanda, Finlanda, Islanda şi Norvegia se află pe primele locuri, Grecia, Italia, Portugalia şi Spania se poziţionează spre partea de jos a clasamentului.

În ceea ce priveşte condiţia generală a copiilor, a reieşit că nu ar exista o legătură foarte strânsă între aceasta şi nivelul PIB-ului pe cap de locuitor, Statele Unite situându-se pe locul 26, urmate fiind de Lituania, Letonia şi, pe locul 29!, de România.

De altfel, se pare că stăm bine doar la un indicator ce ţine mai puţin de politici şi mai mult de întâmplare şi istorie: consumul canabisului în rândul copiilor de 11, 13 şi 15 ani, unde ne situăm pe locul 27, dar urcăm, vertiginos, pe locul 6, în privinţa fumatului.

În aceste condiţii, nu pot decât să susţin îndemnul directorului UNICEF, Gordon Alexander, şi să vă îndemn şi pe dumneavoastră, stimaţi colegi, ca, ori de câte ori ridicăm mâna pentru un vot în numele alegătorilor noştri, fie că este vorba despre Legea învăţământului, fie despre sistemul sanitar, despre aprobarea bugetului sau despre orice altceva, să o facem, în primul rând, cu grijă pentru copii!

Doamna Liliana Ciobanu:

"Asumare sau asomare?"

Dicţionarele explicative ale limbii române traduc "asumarea" prin "Acţiunea de a asuma şi rezultatul ei; răspundere; a lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-şi asuma o răspundere". Aceleaşi dicţionare explicative ale limbii române traduc şi definiţia termenului "asomare", puţin cunoscut românilor după integrarea în Uniunea Europeană. Astfel, asomarea este "Acţiunea de a asoma şi rezultatul ei; A ameţi înainte de sacrificare; a ameţi animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a inoportuna, a lovi; a lovi de moarte".

Procedura asumării răspunderii, care permite adoptarea unor legi fără dezbatere parlamentară, a fost folosită de mai multe ori nejustificat în ultimii ani de Guvernul Boc pentru legi importante, cum ar fi cea a salarizării unitare, a pensiilor sau a educaţiei. Acelaşi lucru îl repetă acum şi noul Executiv, care îşi angajează răspunderea în faţa Parlamentului pe legea retrocedărilor, în ciuda faptului că USL are o majoritate absolută în forul legislativ. Dezavuez şi deplâng în mod public noua stratagemă de ocolire a dezbaterilor parlamentare la care se pretează şi Guvernul USL, Victor Ponta dovedindu-se din acest punct de vedere un continuator eminent al predecesorului său pe care l-a hulit pentru aceleaşi metode.

Ceea ce face în prezent Guvernul Ponta nu înseamnă o asumare, ci o asomare în toată puterea cuvântului. Dincolo de faptul că Legea restituirilor este una necesară şi aşteptată de sute de mii de români păgubiţi, consider că Ponta şi USL nu fac altceva decât să asomeze democraţia, libertatea de opinie şi însuşi forul legislativ. În cel mai pur stil demagogic şi populist, Victor Ponta continuă astfel sfidarea Parlamentului şi a întregii populaţii a României, proces dus la extrem de guvernele Boc şi Ungureanu. În cazul de faţă, fiind vorba de o lege atât de importantă, consider că s-ar fi impus un dialog parlamentar constructiv, în care duelul opiniilor să conducă la îmbunătăţirea proiectului legii.

După cum se vede, Guvernul Ponta îşi propune şi probabil va reuşi să asomeze democraţia, statul de drept, Parlamentul, chiar Constituţia. Care asumare? Nu există lege, doar tocmeală pentru acest colos contra naturii politice numit USL! În sfidarea propriei majorităţi parlamentare, Ponta loveşte de moarte principala putere a statului, puterea legislativă. Sunt sigur însă că "asomările" premierului se vor întoarce împotriva sa ca un bumerang, iar românii se vor trezi la viitoarele alegeri, când vor conştientiza că USL a continuat politica falimentară şi îndreptată împotriva românilor a PDL.

Doamna Liliana Mincă:

"Golaniada - ultimul serial al naţiunii române"

În timp ce aleşii poporului muncesc fără odihnă pentru identificarea şi implementarea de scenarii care să aducă foloase materiale anumitor grupuri de interese mai puţin ortodoxe, zeci de milioane de români trăiesc de azi pe mâine. În vreme ce noi facem sau ne prefacem aici că urzim pachete legislative menite să dinamizeze democraţia în România, cei mai mulţi români au rămas fără locuri de muncă, nu mai au surse de venit şi sunt obligaţi să traverseze toate stările catastrofale ale degradării umane. Realitatea este că instituţiile din România par să fi creat şi se străduiesc să menţină mecanismele prin care populaţia să recunoască şi să accepte că birurile se însuşesc şi se plătesc până la ultima suflare. Sclavagismul democratic tinde să devină o formă de guvernare.

România este din nou împărţită în vlădică şi opincă. Canoanele la care sunt supuşi oamenii de rând sunt luate în derâdere de către toţi parveniţii şi oportuniştii ultimelor două decenii, de către toţi "băieţii deştepţi" care, prin trafic de influenţă sau prin diplome obţinute cu sfânta şpagă, au primit invitaţie la festinul politic ce le atribuie statutul de VIP-uri sociale.

Golaniada este ultimul serial al naţiunii române şi se pare că numai astfel se poate trăi în România.

Un manifest al societăţii civile din Botoşani faţă de atitudinea guvernanţilor atrage atenţia că i-a ajuns cuţitul la os. Românii s-au săturat de găştile intelectuale care subjugă interesele poporului, condamnând societatea civilă la "traiul decent" al lumii a treia. La Botoşani, şi probabil în multe judeţe ale ţării, prestatorii de servicii publice precum grupul de firme Eon, Termica, Modern Calor sau operatorii de apă au devenit societăţi care fură şi înşeală cu acte aparent în regulă. Românii se plâng că aceste hoţii se fac cu susţinerea directă a autorităţilor locale şi guvernamentale. Milioanele de sesizări ale consumatorilor sunt neglijate sau nu li se respectă nici măcar dreptul la petiţionare. Trăim vremuri în care suicidul a devenit calea spre eliberarea din ghearele neputinţei, a lipsurilor materiale, a durerii de a-ţi vedea copiii privind cu ochii înrouraţi la opulenţa beizadelelor politice. Cu fiecare zi de nepăsare guvernamentală, puterea devine complice la o formă nouă, neomologată, a genocidului de catifea.

Românii, cei năpăstuiţi de toate guvernele, chiar dacă nu au cunoştinţe de economie politică, sunt convinşi că într-o societate civilă întâi se majorează veniturile populaţiei în mod democratic, se instituie obligativitatea egalităţii de şanse şi a drepturilor pe temei constituţional, şi abia apoi se fac anumite echilibrări economice, potrivit standardelor sau directivelor europene. Românii aclamă elaborarea şi implementarea de legi antisărăcie.

Aveţi, domnilor guvernanţi, această posibilitate!

Doamna Manuela Mitrea:

"Situaţia copiilor părăsiţi de părinţii plecaţi la muncă peste hotare"

În ultimii ani, românii, plini de datorii şi fără speranţă, sunt în situaţia de a face o alegere imposibilă: ori pleacă în străinătate în căutarea unui loc de muncă de pe urma căruia să câştige nişte bani pe care să-i trimită pentru creşterea copiilor rămaşi acasă în grija rudelor, ori rămân în ţară şi nu au bani de haine şi rechizite şcolare sau, mai tragic, nu au ce le pune pe masă copiilor.

Această decizie, în multe cazuri, distruge viitorul copilului. Viaţa unui copil valorează mult mai mult decât banii câştigaţi la un serviciu în străinătate, însă sărăcia în care trăiesc unele familii româneşti face ca părinţii să nu aibă altă variantă decât să muncească în alte state şi să-şi lase copiii în grija rudelor, deci, inconştient, să-i părăsească.

Fenomenul depresiei în rândul copiilor a luat amploare, conducând astfel la sinucideri sau la schimbări de comportament. Conform teoriilor psihologice ale dezvoltării, copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncăîn străinătate dezvoltă mai des astfel de manifestări psihocomportamentale. De asemenea, copiii care întrerup legătura cu părinţii devin mai vulnerabili, fiind expuşi riscului de abandon şcolar şi delicvenţă.

În urmă cu un an, prin întrebarea nr. 8836A/18.04.2012, adresată Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ridicam problema copiilor abandonaţi de părinţii plecaţi la muncă în străinătate şi doream să ştiu care este strategia ministerului pentru a veni în sprijinul acestor copii. Din răspunsul primit la acel moment am înţeles că ministerul intenţiona continuarea proiectului care avea ca obiectiv principal înfiinţarea a aproximativ 200 de centre de zi şi consiliere destinate prevenirii separării copilului de familia lui.

După un an de când ridicam această problemăşi de la primirea răspunsului de la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în România există doar 15 centre de zi, care ar trebui să sprijine aproximativ 80.000 de copii ai căror părinţi muncesc în străinătate. Dintre aceşti copii, aproximativ 23.000 au ambii părinţi plecaţi să muncească în alte state.

Cincisprezece centre din două sute sunt puţine, prea puţine, iar această situaţie trebuie îndreptată. O parte dintre românii plecaţi la muncăîn străinătate ar putea lucra tocmai la construirea acestor centre şi ar fi aproape de copiii lor.

Am auzit foarte des oameni care îşi exprimau dorinţa de a fi create locuri de muncă în România, pentru a nu mai fi nevoiţi să plece să muncească în altă parte. Dacă ne unim forţele, împreună, putem găsi soluţii, pentru că în România sunt atât de multe lucruri de făcut, încât în următorii douăzeci de ani ar trebui să muncim continuu pentru a ajunge la nivelul ţărilor dezvoltate din Uniunea Europeană.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Academia Română merită să fie respectată"

Academia Română este cel mai înalt for de ştiinţă din România. A fost fondată la 1 aprilie 1866 sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită în 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879 Academia Română.

Conform statutului, unul din rolurile principale ale Academiei constă în cultivarea limbii şi literaturii române. După elaborarea proiectului de statut, în anul 1866, s-au făcut primele donaţii Academiei Române, printre care şi terenuri forestiere.

Prin aplicarea prevederilor Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate, Academia Română, în calitate de legatară universală, a devenit conducătorul şi administratorul Fundaţiei Familiei Menachem H. Elias şi i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3.066,6 ha terenuri forestiere.

Întrucât textul referitor la Academia Română din legea sus-menţionată a fost interpretat greşit, în sensul că nu s-au comasat efectiv terenurile forestiere, subsemnatul şi cu alţi deputaţi am iniţiat o propunere legislativă, astfel încât semantica textului să fie univocă şi să permită realizarea comasării într-un singur amplasament a terenurilor forestiere proprietate a Fundaţiei.

Astfel, comasarea acestor terenuri ar putea fi în concordanţă cu preocupările Academiei Române de prezervare a unor ecosisteme naturale din România şi pentru a asigura păstrarea unui ecosistem forestier, natural constituit ca arie protejată.

Consider că modificările aduse prin actul normativ iniţiat sunt în concordanţă cu obiectivele ştiinţifice ale Academiei Române, având în vedere ca în amplasamentul comasat să existe "o arie forestieră strict protejată, destinată conservării patrimoniului natural", astfel încât să se poată desfăşura cercetări fundamentate în păduri cu structuri naturale în care sunt interzise orice intervenţii antropice.

Deşi actul normativ se află de doi ani în plin proces legislativ în Camera Deputaţilor, reprezentanţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, prin Departamentul Păduri, tergiversează emiterea unui punct de vedere.

Doamna Marioara Nistor:

"Omul potrivit la locul potrivit, o sintagmă aplicată invers în România"

Acţiunea de strângere de semnături pentru organizarea unui referendum de demitere a primarului municipiului Brăila, Aurel Simionescu, are slabe şanse de reuşită, infime chiar. Personal, nu cred că demersul unei formaţiuni politice minuscule va putea convinge brăilenii să marşeze spre o concentrare civică de amploare, care să ducă la demiterea primarului Brăilei. Ar fi nevoie de peste 40.000 de semnături, numărul minim de semnături necesar declanşării unui referendum fiind de 25% din totalul alegătorilor înscrişi pe listele de vot. Sunt sceptică că procedura respectivă va avea succesul aşteptat de iniţiatori, mai ales în actuala conjunctură social-politică.

Fără îndoială, primarul municipiului Brăila, Aurel Simionescu are păcatele lui, ca toată lumea, însă nu cred că argumentele prezentate de cei care-l doresc demis sunt suficiente pentru reuşita campaniei. Trebuie să ne raportăm şi la alte evenimente similare, care s-au petrecut nu demult. Avem exemplul elocvent din vara trecută, când aproape întreaga ţară s-a pronunţat pentru demiterea preşedintelui Băsescu, şi, cu tot valul de simpatie pro USL, referendumul a fost un eşec. Nu cred că brăilenii vor fi foarte receptivi la acţiunea respectivă, mai ales acum, în Postul Paştelui, când oamenii sunt preocupaţi mai mult de a avea ce să pună pe masă şi mai puţin de politică.

În opinia mea, responsabilii politici trebuie să fie mult mai atenţi în declanşarea unor astfel de campanii şi să se concentreze mai mult pe adevăratele probleme ale cetăţenilor. Trăim o perioadă în care toată lumea vrea să schimbe pe toată lumea! Consider că este o premisă greşită, o optică păguboasă pentru clasa politică. Sigur, există şi excepţii, în cazurile în care persoanele "arătate cu degetul" dovedesc o crasă incompetenţă în funcţiile ocupate. În aceste situaţii se impune cu adevărat să marşăm pe ideea schimbării, dar nu de dragul conceptului în sine, ci pentru a oferi oamenilor o alternativă mai bună, care să le schimbe viaţa de mizerie. Cred că principala problemă a lipsei de perspectivă socială, politică şi morală a României este vechea sintagmă "omul potrivit la locul potrivit". Asta lipseşte României! - până nu vom reuşi să punem oamenii potriviţi pe locurile potrivite şi procedăm taman invers, creând posturi pentru oameni, nu vom reuşi să progresăm nici ca ţară, nici ca popor.

Domnul Florin Mihail Secară:

"O lege pentru samsarii imobiliari ai USL!"

Guvernul USL condus de Victor Ponta îşi angajează răspunderea asupra unei legi care ar trebui să conducă la finalizarea procesului de restituire a proprietăţilor preluate în mod abuziv la instalarea regimului comunist. Scopul este, dincolo de orice critică, unul normal, care ar trebui să definitiveze regimul proprietăţii private din România.

În ciuda acestui fapt, peste zece zile se împlineşte un an de când USL a preluat puterea politică în România şi guvernarea. Cu toate acestea, a aşteptat un an să promoveze măsurile de retrocedare solicitate atât de CEDO, cât şi de societatea românească. Mai mult, deşi USL beneficiază de o majoritatea zdrobitoare, nemaiîntâlnită în Uniunea Europeană, a preferat modalitatea angajării răspunderii guvernului, deşi susţinerea parlamentară i-ar fi permis să promoveze legea în procedură de urgenţă prin Parlament, aşa cum o lege atât de importantă ar fi trebuit să parcurgă.

De ce i-a fost frică domnului Ponta!? De faptul că majoritatea pe care se bazează nu ar fi fost atât de "ascultătoare" precum şi-ar fi dorit? Sau de faptul că modul în care a fost scris textul actualei legi ar fi putut fi "stricat" şi perfectat în procedurile parlamentare?

Proiectul legii asupra căruia îşi angajează răspunderea Guvernul mâine nu reprezintă nicidecum vreun progres real în rezolvarea procesului de retrocedare, ci, dimpotrivă, în scurt timp, se va demonstra un act inutil, care nu va rezolva nici măcar în parte problema proprietăţilor. Legea promovată de Victor Ponta nu face altceva decât să ne arate că samsarii care au profitat de despăgubiri până în prezent trebuie înlăturaţi şi înlocuiţi cu alţii, noi, preferabil prieteni ai USL. Baronii locali l-au împins de la spate pe Victor Ponta să promoveze o lege pe placul lor, iar el, obedient, nu a întârziat să le satisfacă interesele. Modul greoi în care a fost scrisă legea, înţelesurile absconse şi greu de interpretat într-un mod obiectiv nu ne fac decât să credem că legea nu doreşte o rezolvare corectă, în sprijinul foştilor proprietari, ci înlocuirea unei mafii imobiliare cu alta, prietenă de această dată USL-ului.

Dacă Victor Ponta ar fi dorit într-adevăr o rezolvare a retrocedărilor, ar fi trebuit să privească cu mare atenţie către toţi actorii implicaţi în procesul de retrocedări: primării, comisii de retrocedare, notariate, reprezentanţi legali. În jurul acestora s-au creat deja structuri infracţionale în urma cărora ultimul care profită de dreptul său este proprietarul de drept. Aş dori ca toţi românii să înţeleagă că Victor Ponta nu este decât un lup îmbrăcat în blană de oaie pentru proprietarii deposedaţi abuziv.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Creşterea economică din România"

Datele oficiale publicate de INS în ceea ce priveşte creşterea estimată a economiei în 2012, de 0,7% în termeni reali, cu mult peste ritmul anticipat anterior, de 0,3%, demonstrează, aşa cum am precizat şi cu alte ocazii, că actuala guvernare îşi respectă promisiunile şi că avem deja stabilitate economică. Menţionez că aceste date ne dau speranţe că USL îşi poate îndeplini principalul obiectiv legat de buget, prevăzut în programul de guvernare, şi anume: un ritm mediu anual de creştere economică de 3% în perioada 2013-2016.

Chiar dacă această creştere economică de 0,7%, ar putea fi considerată timidă de către criticii guvernării, menţionez că România este singura ţară din regiune care are o evoluţie economică pozitivă, iar obiectivul USL este ca şi în anul 2013 să păşim în aceeaşi direcţie. Guvernul USL va face tot posibilul pentru a accelera reformele structurale în vederea susţinerii economiei româneşti pentru a-şi fructifica potenţialul de creştere economică.

Din punctul meu de vedere, această evoluţie pozitivă a economiei trebuie apreciată cu atât mai mult cu cât situaţia de anul trecut din ţară a fost extrem de dificilă - bătălii politice, secetă, revolte sociale, jaful lăsat în urmă de fosta guvernare, un exemplu relevant în acest sens fiind situaţia de la Hidroelectrica.

În ceea ce priveşte primul trimestru al acestui an, aşa cum a anunţat premierul Victor Ponta, depăşim aşteptările FMI cu aproximativ 140 de milioane de lei. Ne încadrăm în tot ceea ce am negociat cu partenerii internaţionali - Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şiBancaMondială, iar economia românească poate asigura plata salariilor şi a pensiilor din bugetul public.

Există câteva veşti bune şi pentru industria auto din judeţul Argeş.Astfel, cifra de afaceri din comerţul cu autovehicule şi motociclete a crescut în primele două luni ale acestui an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, atât ca serie brută cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, cu 4%, respectiv cu 6,2%, potrivit datelor INS.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Cu cât vor mai creşte preţurile în România?"

Tot mai mulţi români privesc cu disperare lista lungă a preţurilor care continuă să crească. Cetăţenii români sunt motivaţi în nemulţumirile lor şi zi de zi caută soluţii la problemele cu care se confruntă. Românii din diaspora privesc cu îngrijorare viitorul economic al României. Iar acest lucru este cu atât mai apăsător cu cât mulţi dintre ei lucrează pentru a-şi întreţine familiile din ţară, îşi doresc să revină acasă, sau măcar să ştie că cei dragi rămaşi aici nu vor avea de suferit şi mai mult de pe urma strategiei ineficiente urmată de actuala guvernare.

Românii care şi-au pus încrederea în promisiunile făcute de dumneavoastră încă de acum 11 luni, stimaţi colegi din USL, se confruntă acum cu valuri succesive de scumpiri, cu impozite mai mari, cu privatizări ce au scos în stradă mii de oameni şi poate cu teama că mâine nu vor avea cum să-şi plătească întreţinerea sau cu ce să cumpere pâine. Ne-aţi adus nenumărate acuze cât timp am fost la guvernare, dar realitatea ne arată că în 3 ani de zile, chiar şi pe timp de criză, PDL a impus mai puţine scumpiri decât aţi făcut-o dumneavoastră în aceste 11 luni de guvernare. Iar atunci vă întreb: cine sunt cei care asigură declinul României?

Dacă în perioada ianuarie 2009 - februarie 2011 carnea de porc s-a scumpit cu doar 4%, iar carnea de pasăre cu 5%, de când USL a preluat guvernarea şi până în prezent (mai 2012 - martie 2013) preţul cărnii de porc a crescut cu 10%, iar cel al cărnii de pasăre cu 24%. Toate acestea în condiţiile în care veniturile au rămas aceleaşi, iar România are cu aproape 100.000 de şomeri mai mulţi decât în mai 2012.

Ce s-a întâmplat cu promisiunea de a crea 1 milion de locuri de muncă? Dar cu cea a creşterii nivelului de trai? A fost campanie electorală, stimaţi colegi, dar cuvintele aruncate strategic pentru a strânge cât mai multe voturi au efecte directe în realitate, în viaţa de zi cu zi a românilor. Iar realitatea ne arată că în mai puţin de un an, sărăcia a crescut. Scăderea constantă a nivelului de trai arată limpede că USL a eşuat ca forţă de guvernare în România şi că românii au înţeles că "Jos PDL!" şi "Jos Băsescu!" au fost doar sloganurile pentru acoperirea unei guvernări împotriva românilor.

Dar cel mai grav este faptul că atât românii din ţară, cât şi cei din dispora, consideră că acesta este doar începutul declinului. Că scumpirea cu 5% a gazelor pentru consumatorii industriali va genera scumpiri în lanţ la toate produsele, în condiţiile unor venituri care stagnează. Iar acest viitor sumbru îi determină, din nefericire, să renunţe la gândul de a trăi într-o Românie care le întoarce spatele.

Aşa cum am spus în repetate rânduri, sunt mândru să fiu român. I am proud to be Romanian, la fel ca majoritatea romanilor care trăiesc în afara graniţelor. Dar, din păcate, nu pot spune acelaşi lucru despre modul în care actuala guvernare pare să ignore complet opoziţia şi, odată cu ea, orice acţiune care vine în sprijinul românilor.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Drama copiilor românilor plecaţi la muncă în străinătate"

Mii de copii din România trăiesc o adevărată dramă, suferind traume înfiorătoare deoarece părinţii lor sunt plecaţi la muncă în străinătate. Deşi de regulă sunt lăsaţi în grija rudelor, există numeroase situaţii de copii abandonaţi, ai căror părinţi nu mai privesc înapoi în goana după asigurarea unui trai mai bun. Singurătatea acestor copii este alarmantă, ei trăiesc o dramă traumatizantă, devin instabili din punct de vedere moral şi psihic, iar cazurile în care unii dintre ei şi-au pus capăt zilelor sunt de notorietate. Este evident că veniturile părinţilor plecaţi la muncă în străinătate nu pot înlocui golul lăsat în sufletele copiilor, iar părinţii nu pot fi înlocuiţi de bunici sau mătuşi, oricâtă afecţiune ar avea aceştia.

În ultima perioadă, opinia publică a asistat stupefiată la situaţii de sinucideri ale unor copii din familii bune, care însă nu au rezistat departe de unul dintre părinţi plecat la muncă. Singurătatea este cauza exclusivă pentru care aceşti copii şi-au curmat vieţile la vârsta jocurilor cu păpuşi şi maşinuţe. Tot mai mulţi adolescenţi şi copii ajung la psihiatru din cauza părinţilor plecaţi la muncă în străinătate, majoritatea celor care au nevoie de consiliere şi tratament fiind copii mici, aduşi de bunicii exasperaţi, ori adolescenţi la care sunt descoperite probleme grave, cu efecte dintre cele mai nefaste pentru viitor - alcoolism, delicvenţă -, care ar putea duce la consum de droguri şi alte probleme psihice greu de vindecat. Potrivit psihologilor, dramele copiilor se consumă în interior, ei simţind că sunt abandonaţi şi ajung chiar să urască ţările de "adopţie" ale părinţilor. Cu cât perioada de despărţire de părinţi este mai mare, cu atât problemele miilor de copii lăsaţi în grija bunicilor sau rudelor se agravează.

În aceste condiţii, consider că după desfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice trebuie să intervină de urgenţă, în primul rând pentru a conştientiza dimensiunea reală a acestui fenomen, care, din punctul meu de vedere, este mult mai profund decât vrem noi să recunoaştem. De asemenea, trebuie să iniţiem un program naţional în scopul salvării acestor copii care rămân în ţară după plecarea părinţilor în străinătate. Ei trebuie incluşi în proiecte comunitare de asistenţă specială, iar părinţii responsabilizaţi, pentru diminuarea dramele copiilor rămaşi aproape ai nimănui. Nu în ultimul rând, cred că statul ar trebui să impună părinţilor, în cazul în care ambii sunt plecaţi la muncă în străinătate, să îşi ia şi copiii cu ei, evitându-se astfel traumele suferite de micuţii lăsaţi în voia sorţii.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Strategia energetică naţională"

Una din ordonanţele emise de curând de către Guvern impune ca energia produsă de către marile termocentrale aflate în proprietatea statului român să aibă prioritate faţă de alţi producători din ţara noastră.

Astfel, producţia complexurilor energetice Oltenia şi Hunedoara va trebui preluată cu prioritate în sistem. Se ştie că această energie este dublă ca preţ faţă de cea produsă de către hidrocentrale, în speţă Hidroelectrica, lucru care înseamnă că, în ultimă instanţă, cei care vor suferi de pe urma acestei ordonanţe vor fi consumatorii, ce se vor vedea obligaţi să plătească facturi de energie mai mari.

Ordonanţa Guvernului ce are la bază o măsură de ajutor a acestor producători uriaşi de energie reprezintă, de asemenea, şi o decizie cu capital politic, în încercarea Executivului de conservare a siguranţei naţionale, dar, mai ales, şi a cadrului social.

De aproape un an, se vorbeşte zilnic de liberalizarea pieţei energiei, la fel cum se vorbeşte şi de efectele acesteia asupra consumatorului, devenit din ce în ce mai vulnerabil.

Când vorbim de un asemenea act din partea Guvernului, nu putem să nu vorbim şi de soluţii concrete, de modalităţi de rezolvare a acestor probleme cu care piaţa energetică românească se confruntă, indicând variante sustenabile.

Da, aceste termocentrale sunt şi trebuie să fie incluse în strategia energetică naţională.

Da, ele se dovedesc ineficiente sau limitate din punctul de vedere al cerinţelor şi caracteristicilor actuale ale pieţei.

Însă nu putem renunţa pur şi simplu la ele, aşa cum nu putem să le susţinem corespunzător printr-o singură măsură, fie ea şi sub formă de ordonanţă.

Complexurile energetice, aşa cum sunt Oltenia şi Hunedoara, trebuie retehnologizate şi modernizate, în aşa fel încât ele să devină cu adevărat eficiente şi să constituie surse de energie ce se pot înscrie, în cazurile limită sau de urgenţă, în unităţi strategice de rezervă ale României.

Totodată, sunt şi voi fi mereu de părere că este absolut inutil să cheltuim mereu bani, să suplimentăm sume şi să pierdem resurse financiare importante pentru a ne polua, în loc să urmărim o strategie bine definită de reglementare a pieţei energetice nonconvenţionale care, pe termen mediu şi lung, nu ne va mai supune la mari cheltuieli şi ne va menţine sănătoşi, într-un mediu curat.

Acesta ar trebuie să fie unul din obiectivele prioritare ale reformei producţiei de energie din România, precum şi una din politicile continue de la nivelul multor ministere.

Consider că nu putem reforma piaţa energetică şi nici nu o putem liberaliza în folosul majorităţii, atâta timp cât un sector atât de important, precum cel al energiei nonconvenţionale, nu este luat serios în calcul şi nu i se acordă tot spijinul de dezvoltare de care are nevoie.

În acelaşi timp, în calitate de parlamentar, susţin şi îndemn la reglementarea cât mai rapidă a statutului consumatorului vulnerabil, în special cel casnic, care, în contextul liberalizării pieţei de energie, are nevoie de adoptarea unor măsuri de sprijin pentru suportarea majorărilor de preţuri.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ziua Internaţională a Pământului - 22 aprilie"

Ea a fost sărbătorită pentru prima oară în 1970, pentru a sublinia nevoia de a conserva resursele naturale ale Pământului.

Născută dintr-o mişcare a studenţilor, Ziua Pământului a devenit un eveniment educativ şi informativ. Grupurile ecologiste se folosesc de această ocazie pentru a atrage atenţia asupra problemelor de mediu ale Terrei: poluarea aerului, apelor şi a solului, distrugerea ecosistemelor, dispariţia a mii de specii de plante şi animale şi epuizarea resurselor naturale.

Această zi este acum sărbătorită pe plan internaţional ca o expresie comună, ca o dorinţă publică de a construi o societate stabilă. Unind cetăţenii activişti, această zi educă şi mobilizează oamenii din întreaga lume pentru a proteja mediul înconjurător. Inspiră necesitatea de a acţiona la nivel personal, comunitar, naţional şi internaţional.

Activităţile şi programele de Ziua Pământului reamintesc de dorinţa publică şi implică participarea tuturor nivelelor sociale.

Ziua Pământului oferă imensa oportunitate de a uni oamenii pentru a realiza acţiuni benefice tuturor. Foarte des se lansează proiecte ale căror efecte sunt realizarea de beneficii comunităţii şi ajută la întărirea legăturii dintre grupurile comunităţii.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Stop defrişărilor abuzive!"

Defrişările abuzive din pădurile României sunt de la an la an tot mai vizibile. Şi astăzi avem aproximativ trei milioane de hectare de teren calamitat, care reprezintă o treime din terenul arabil, nemaiputând fi astfel utilizat în agricultură. Redresarea suprafeţei şi, implicit, protecţia mediului se pot realiza prin plantarea a circa 700.000 de hectare de pădure, care va avea rolul de a proteja solul împotriva inundaţiilor şi a altor fenomene, dar şi rolul de reţinere a CO2, principala sursă de poluare.

Alunecările de teren, deşertificarea, precum şi agravarea unor fenomene meteorologice sunt rezultatele defrişării masive care a avut loc in ultimii ani în pădurile României.

Au fost defrişate păduri, fără a mai fi împădurite. Ca efect al retrocedărilor, au fost defrişate în jur de 70.000-80.000 de hectare, iar tăierile ilegale au dus la rărirea pădurilor pe câteva sute de mii de hectare. Suprafaţa împădurită din România se situează sub jumătatea mediei din Uniunea Europeană. România trebuie să împădurească circa două milioane de hectare de terenuri, pentru a atinge gradul mediu de împădurire al Uniunii Europene. Gradul de împădurire în România este, în prezent, de circa 27 la sută, deşi în zona de câmpie nu depăşeşte 15 la sută. La nivelul UE, gradul de împădurire este, în medie, de 33 la sută, dar sunt ţări precum Austria şi Germania cu peste 40 la sută, iar în ţările nordice sunt procente de peste 80 la sută.

Este timpul să nu mai fim ignoranţi! Pentru generaţiile viitoare avem datoria de a face investiţii importante în acest domeniu, avem datoria de a planta copaci, de a planta păduri. Pădurile sunt o bogăţie importantă a României!

Domnul Paul Dumbrăvanu:

După cum ştiţi, Ministerul Economiei, prin Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru IMM-uri derulează o serie de programe menite să susţină tinerii întreprinzători în vederea dezvoltării mediului economic din România. Începând cu 15 aprilie 2013, s-a dat startul unei noi etape a Programului guvernamental Mihail Kogălniceanu, astfel ca întreprinderile mici şi mijlocii cu cel puţin 2 ani vechime, care au nevoie de finanţare, pot aplica, dacă îndeplinesc condiţiile de eligibilitate, pentru credite de până la 400.000 lei, cu dobândă subvenţionată total şi garanţii de stat de până la 80%.

Un alt program implementat de AIPPIMM, căruia urmează să i se dea startul, este Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri. Acesta de adresează celor ce doresc să îşi deschidă pentru prima oară o afacere şi au nevoie de finanţare în acest sens, program pentru care s-a alocat pentru anul bugetar 2013 suma de 25.000.000 lei.

Din păcate, aceste programe sunt puţin cunoscute la nivel naţional, nereuşind astfel să îşi atingă obiectivul. Foarte puţini tineri cunosc aceste programe, şi mai puţini fiind cei care îşi fac curaj să le acceseze, considerând că birocraţia va constitui o piedică mult prea mare în calea dezvoltării afacerii la care visează. Consider că este necesar, pentru dezvoltarea optimă a mediului de afaceri din ţara noastră, să facem tot ce ne stă în putinţă pentru o intensă mediatizare a acestor programe. Trebuie să conştientizăm importanţa informării corecte a tinerilor cu privire la aceste programe, să facem în aşa fel ca, printr-o strânsă colaborare între Ministerul Economiei şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, aceste informaţii să ajungă în faţa studenţilor şi elevilor din România, prin intermediul conferinţelor şi al prezentărilor. Este necesar să ţinem cont şi de faptul că în România există licee la terminarea cărora tinerii primesc atestate profesionale, licee în care sunt îndrumaţi către o anumită meserie şi că trebuie să le acordăm şi acestor tineri şansa de a-şi pune în practică calificarea, prin intermediul dezvoltării propriei afaceri. În acest fel, bugetul de stat va fi degrevat de sumele alocate ajutorului de şomaj, în cazul în care aceşti absolvenţi nu reuşesc să se integreze în piaţa muncii.

Nu este suficientă mediatizarea doar prin intermediul internetului şi pe site-ul agenţiei. Trebuie luată atitudine, trebuie implementate proiecte de informare a tinerilor, trebuie ca cei direct implicaţi în dezvoltarea acestor proiecte să le vorbească tinerilor, să îi încurajeze, să le explice implicaţiile unui astfel de proiect, pe scurt, să le ofere tot sprijinul de care au nevoie la început de drum.

Domnul Petru Movilă:

"Soluţii concrete în vederea creşterii veniturilor medicilor rezidenţi"

Din 2007 şi până în prezent şi-au dat demisia din sistemul de sănătate peste 14.000 de medici, care au ales să plece peste graniţele ţării, unde pot avea salarii mai mari şi condiţii de trai mai bune.

Astăzi, un medic rezident primeşte în medie un salariu de 200 euro, sumă de bani care nu îi poate asigura nici pe departe un venit care să îi garanteze accesul la o viaţă mai bună, decentă, care să-i acopere măcar cheltuielile zilnice. Cu toţii ştim faptul că de-a lungul timpului s-a tot discutat despre majorarea salariilor medicilor rezidenţi şi nu numai, dar niciodată acest lucru nu s-a materializat, din lipsa fondurilor necesare la bugetul de stat.

Oricât de pertinentă şi de realistă ar fi această explicaţie, nu este normal ca un medic, după 6 ani de facultate şi încă 5 de rezidenţiat să primească un salariu de doar 1.500 de lei. Sunt destui medici care la 30 de ani nu se pot descurca din veniturile încasate şi tocmai de aceea iau calea Europei de Vest, lăsând aici spitalele goale, cu un personal de o calitate de multe ori îndoielnică.

De aceea, este necesar să se producă o schimbare, mai ales în ceea ce priveşte salarizarea medicilor tineri, a rezidenţilor care au ales să-şi facă o carieră în sistemul medical.

Un astfel de medic are în anul I de rezidenţiat un salariu de 800 de lei, urmând ca până în ultimul an să atingă cel mult 1.500 lei. Efortul pe care statul român îl face anual, prin Ministerul Sănătăţii, este de 81 milioane euro. Transformarea acestui fond de salarii în fond de burse şi implicit trecerea rezidenţiatului de la Ministerul Sănătăţii la Ministerul Educaţiei ar dubla veniturile acestora.

Susţin acest demers, urmând a depune un proiect de lege în acest sens. Consider că în acest mod, statul român va avea pârghiile necesare să ofere medicilor şansa unei vieţi mai bune, şansa unui sistem de sănătate care să denote încredere şi profesionalism.

Sprijin cu tărie această iniţiativă de creştere a salariilor medicilor rezidenţi, militez pentru trecerea rezidenţiatului la Ministerul Educaţiei Naţionale şi consider că este o şansă reală de îmbunătăţire a unui sistem aflat aproape în colaps.

Doamna Raluca Turcan:

"Demisia ministrului Constantin Niţă"

După ce Guvernul Ponta a scos în stradă sute de oameni şi a bulversat tot atâtea familii în urma scandalul de la Oltchim, ministrul delegat pentru energie, Constantin Niţă, a venit cu propunerea de a muta Romgaz şi Transgaz la Bucureşti. Acest lucru a dus la protestul a alte sute de angajaţi ale acestor companii. Acelaşi ministru a spus că nu le va muta în totalitate, ci va înfiinţa sedii/filiale la Bucureşti, însă nicio clipă nu a explicat care ar fi motivele acestor acţiuni.

Îi cer premierului, Victor Ponta, să explice care sunt planurile Guvernului pe care îl conduce referitoare la cele două companii. Cu ce au greşit angajaţii acestor firme şi de ce vrea să distrugă economia locală care nu s-a format în acest municipiu de un an sau doi, ci de aproape un secol. Care sunt problemele economice la aceste companii şi dacă sunt, cum intenţionează să le rezolve?

Domnule prim-ministru, vă solicit să-l demiteţi pe ministrul delegat pentru energie din Guvern şi să mergeţi în faţa cetăţenilor din Mediaş pentru a le explica care au fost motivele acestui scandal. De ce a fost nevoie să scoateţi în stradă sute de protestatari? De ce aţi permis unui membru al Guvernului să destabilizase situaţia din întreg municipiul? Astfel de acţiuni nejustificate demonstrează, iată, a câta oară, incompetenţa USL de a guverna ţara. Tot ce aţi reuşit a fost să impuneţi directori PSD la conducerea acestor companii, să sistaţi lucrările la centură şi autostradă.

Domnul Cornel-Cristian Resmeriţă:

"Dezvoltarea turismului în colegiul de vest al Văii Jiului"

Colegiul de vest al Văii Jiului cuprinde localităţile Vulcan, Lupeni şi Uricani, situate în Depresiunea Valea Jiului din sudul judeţului Hunedoara, depresiune aflată la o altitudine de aproximativ 600 m, de unde se urcă spre vârfurile muntoase.

Turismul în Valea Jiului vine în completarea activităţii de minerit, care în ultimii ani s-a restrâns continuu. Văzut ca o alternativă a mineritului pentru a asigura echilibru economic al zonei, în ultimii ani aici s-au efectuat o serie de investiţii, lucrările de modernizare a staţiunilor Straja şi Pasul Vâlcan au atras un număr de turişti în continuă creştere. Turismul reprezintă sigura posibilitate de atragere a banilor din exteriorul Văii Jiului, prin intermediul turiştilor care vizitează zona şi, în acelaşi timp, se creează oportunitatea ca cei care dispun de resurse financiare, atraşi de frumuseţea locurilor, să fie încurajaţi să investească în diverse afaceri în această zonă.

Municipiul Vulcan este situat pe cursul mijlociu al Jiului de Vest, este una din cele mai frumoase aşezări urbane din Valea Jiului, la o altitudine de 680m, înconjurat de masivele Pasul Vâlcan, Drăgoiu, Zănoaga şi Retezat. În februarie 2011, aici a fost inaugurată telegondola care duce spre staţiunea Pasul Vâlcan, aceasta făcând parte dintr-un amplu proiect de investiţii care poartă denumirea "Castelul din Carpaţi", inclus în Programul "Schi în România".

Acest proiect vizează dezvoltarea domeniului schiabil în două etape.

Într-o primă etapă s-a realizat telegondola situată între cotele 770-1310 m, traseul este de la marginea municipiului Vulcan până în Staţiunea Pasul Vâlcan, are o lungime de 3500 m şi este dotat cu 73 de gondole, amenajarea pârtiei de schi, amenajarea drumului de acces la staţiile superioară şi inferioară ale telgondolei, instalaţia electrică pentru telegondolă şi amenajarea unei parcări, proiectul având o valoare de 6,6 milioane de euro, proiect realizat din fonduri guvernamentale.

În cea de-a doua etapă urmează să se realizeze o a doua telegondolă, între cotele 1310-1620m, care face unirea cu Staţiunea Straja din Lupeni, amenajare pârtii de schi, instalaţii de teleschi, instalaţie zăpadă artificială cu 8 tunuri de zăpadă, achiziţia a 4 utilaje tip Ratrac, alimentarea cu apă a instalaţiilor de producere a zăpezii artificiale.

Municipiul Lupeni este o localitate cu o istorie bogată. Acesta pune la dispoziţia turiştilor staţiunea Straja. Staţiunea este situată la cca. 9 km de municipiu, la o altitudine cuprinsă între 1350 m şi 1580 m, într-un cadru natural pitoresc, pe versantul nordic al Munţilor Vâlcan. Dominaţi de vârful Straja (1868 m), aceşti munţi străjuiesc, împreună cu versantul sudic al Munţilor Retezat, Valea Jiului de Vest.

Accesul în staţiune se face cu telegondola, aceasta are o lungime de 2515 m, cu plecare din Zona Agrement Brăiţa, de la altitudinea de 750 m, şi sosire în staţiune la altitudinea de 1350 m. A fost pusă în funcţiune în decembrie 2012.

Staţiunea Straja este inclusă în Programul "Superschi în Carpaţi" începând cu anul 2003. Proiectul de investiţii derulat în staţiune face parte integrantă din Programul "Schi în România". Aici există 220 de locaţii de primire turistică, în care pot fi cazate un număr de 3000-4000 persoane şi, ca urmare a investiţiilor realizate în staţiune, aceasta este vizitată la sfârşit de săptămână de 6000-7000 turişti pe zi.

Conform PUZ sunt prevăzute a se construi, pe lângă cele existente, încă 140 noi unităţi de cazare, precum şi spaţii de parcare aferente acestor unităţi, care vor permite dezvoltarea staţiunii Straja şi transformarea acesteia în staţiune turistică de interes naţional şi internaţional.

Investiţiile din staţiune au fost realizate conform Proiectului "Dezvoltarea Staţiunii Turistice Straja", aprobat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Acest proiect are o valoare de 189.607.421,00 lei, cu TVA inclus. Au fost executate până în prezent următoarele lucrări:

• amenajarea pârtiilor existente, în număr de 7;
• s-a construit pârtia aferentă telegondolei, cu o lungime de 3504 m;
• s-a construit pârtia Canal 2, cu o lungime de 1400 m;
• s-a construit pârtia aferentă telescaunului Staja, debraiabil cu 4 locuri T3;
• s-a construit telescaunul Straja, debraiabil, cu 4 locuri, ce face legătura între Şaua Mutu, aflată la altitudinea de 1650 m, şi Vârful Straja, la altitudinea de 1870m;
• s-a amenajat un lac de acumulare de 72.000 mc, pentru a alimenta cei 164 hidranţi necesari celor 20 de tunuri pentru producerea zăpezii artificiale;
• s-a construit o telegondolă GD8 care a înlocuit vechiul telescaun. Aceasta are o lungime de 2515m, un număr de 46 de cabine, capacitatea de transport de 8 persoane/cabină;
• s-au achiziţionat 2 Ratracuri moderne pentru prepararea pârtiilor de schi;
• s-au achiziţionat 10 tunuri pentru producerea zăpezii artificiale;
• s-au amenajat parţial cele două pasarele de trecere peste drumul judeţean, pentru a uni pârtia Constantinescu cu pârtia telegondolă, obţinându-se astfel cea mai lungă pârtie din România, de peste 8,3 km, ce va uni Vârful Straja cu staţia de plecare a telegondolei din Zona de Agrement Brăiţa.

Din proiectul prezentat au mai rămas de executat următoarele obiective: telescaun T4 pe traseul Staţie de sosire telegondolă -Vârful Mutu, telescaun T2- care va uni Vârful Straja cu Pasul Vâlcan, un complex turistic care va cuprinde o sală de sport, două terenuri sintetice şi un bazin de înot, un restaurant panoramic în Vârful Mutu, la altitudinea de 1770 m, punct jandarmerie, garaj Ratrac şi service, sistematizare urbană şi alte amenajări pentru agrement.

După cum am prezentat mai sus, se poate observa cu uşurinţă că în staţiunea Straja au fost făcute importante investiţii, care au contribuit la o amplă dezvoltarea a acesteia, dar, în acelaşi timp, investiţiile efectuate aici, precum şi cele din localitate, pentru că - nu-i aşa? - nu se poate face turism fără infrastructură şi învestiţii şi în oraş, au contribuit la creşterea datoriilor acumulate de Primăria municipiului Lupeni.

În această ordine de idei, rugăm atât Guvernul României, cât şi Ministerul Dezvoltării şi Turismului, să ajute municipalitatea în achitarea acestor datorii, şi astfel să acorde o şansă ca Valea Jiului să aibă o dezvoltare economică sănătoasă.

Oraşul Uricani este poartă de intrare în Masivul Retezat, pe aici există posibilitatea ca turiştii să pătrundă în Rezervaţia Naturală Retezat, unică prin frumuseţea locurilor, datorată lacurilor glaciare din zonă, florei şi faunei deosebite prezente aici, de o importanţă majoră pentru acest oraş fiind continuarea construirii drumului DN 66A pe tronsonul Câmpul Lui Neag - Herculane.

Având în vedere cele prezentate mai sus, rog atât Guvernul României, cât şi Ministerul Turismului, în numele autorităţilor locale din Lupeni şi Vulcan, să sprijine continuarea investiţiilor pentru unirea celor două staţiuni - Straja şi Pasul Vâlcan, pentru a forma un domeniu schiabil foarte vast, dezvoltând astfel turismul la un nivel care să contribuie într-o măsură importantă la dezvoltarea economică a zonei.

Domnul Cornel-Cristian Resmeriţă:

"Nu nedreptăţiţi minerii!"

Prin Legea pensiilor nr. 263/2010, aprobată în perioada în care doamna Roberta Anastase era preşedinta Camerei Deputaţilor, s-a modificat în mod total incorect prevederea cu privire la stagiul complet de cotizare pentru cei care lucrează în condiţii speciale, astfel încât, conform art.56 alin. (5) "Stagiul complet de cotizare pentru persoanele prevăzute la alin. (1) este de 30 de ani." Precizez că potrivit art. 30 alin. (1) în locurile de muncă cu condiţii speciale sunt incluse şi cele din unităţile miniere, pentru persoanele care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă. Astfel, stagiul complet de cotizare pentru calculul pensiei acestei categorii de persoane s-a modificat de la 20 de ani la 30 de ani, afectând în mod serios şi nejustificat cuantumul pensiei.

În data de 25 septembrie 2012 am depus o iniţiativă legislativă care avea drept scop îndreptarea acestei nedreptăţi, respectiv modificarea art. 56 alin.(5) din Legea nr.263/2010, în sensul "Stagiul complet de cotizare pentru persoanele prevăzute la alin. (1) este de 20 de ani".

În data de 29 octombrie 2012, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a trimis această propunere legislativă pentru raport la Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială şi pentru aviz la Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi pieţe de capital şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi.

În data de 8 noiembrie 2012, Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital a dat în mod nejustificat aviz de respingere acestei iniţiative, iar la data de 21 decembrie 2012 procedura legislativă pentru această iniţiativă a încetat, prin retragerea ei de către Senat.

Precizez că din cei 7.700 de angajaţi din Valea Jiului care ar beneficia de această modificare a legii, doar 500 sunt prevăzuţi să iasă la pensie în acest an, deci punerea ei în aplicare nu ar fi un efort bugetar foarte mare, acest efort se va derula pe o perioadă de 10-12 ani şi ar însemna o recunoaştere a drepturilor celor care au cotizat în mod corect la sistemul de pensii.

În data de 29 martie 2013, ministrul muncii Mariana Câmpeanu a participat la Deva la o dezbatere iniţiată de Confederaţia Sindicală Naţională Meridian şi Prefectura Hunedoara. La întrebarea adresată de liderul Sindicatului Muntele - Adrian Jurca, cu privire la avizul negativ acordat acestei iniţiative legislative, doamna ministru a răspuns evaziv, neargumentând nimic în acest sens.

Acest lucru este inacceptabil din punctul meu de vedere, mai ales că doamna este senator de Hunedoara şi reprezintă Colegiul Deva-Hunedoara-Haţeg, colegiu în care sunt oameni care beneficiază de prevederile acestei iniţiative legislative.

Fac un apel, în acest sens, la toţi factorii decidenţi, să sprijine această Propunere de modificare a Legii nr.263/2010, şi vă anunţ şi pe această cale că voi relua demersurile pentru aprobarea acesteia, sperând că de această dată o voi avea alături de mine şi mineri şi pe doamna ministru Mariana Câmpeanu.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"O necesară cale de mijloc în cercetare"

La sfârşitul săptămânii trecute am recepţionat în sfârşit o ştire care m-a bucurat şi mi-a redat un tonus optimist: o firmă românească, MBTelecom a câştigat (pentru a doua oară) marele premiu la cea de a 41-a ediţie a Salonului de invenţii de la Geneva.

După doar câteva ore, o altă ştire mi-a lăsat un gust amar, o ştire care nu doar că a ecranat-o pe prima, dar a şi estompat-o: toţi membrii Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS) şi-au prezentat demisia, acuzând divergenţe grave cu conducerea ministerului.

Personal, consider că este de o gravitate maximă gestul extrem la care au recurs membrii CNCS. Aş putea să o asemăn cu un seism în domeniu. Ştiu, nu sunt bani suficienţi pentru cercetare. Nu sunt de fapt suficienţi banii necesari întregului proces de învăţământ. Trecem printr-o perioadă de constrângeri şi trebuie făcute sacrificii. Ştiu, de asemenea, că este foarte dificil de luat o deciziei de unde să tai şi unde să cârpeşti. Şi totuşi, de cercetare avem nu mare, ci uriaşă nevoie.

Am înţeles că divergenţa dintre membrii CNCS şi conducerea ministerului a avut la bază poziţia diametral opusă faţă de finanţarea unor programe. Evident, mai sunt şi alte probleme, legate în ultimă instanţă tot de finanţare. Membrii CNCS au optat pentru acordarea de prioritate Programului IDEI, în timp ce ministerul a respins această opţiune, acordând prioritate Programului Resurse Umane.

Demisia membrilor CNCS a demonstrat că niciuna dintre părţi nu a fost dispusă să cedeze. Îmi este dificil să mă situez de o parte sau de alta, să acuz o parte sau alta. Poate ar fi fost mai utilă o cale de mijloc.

Consider însă ca fiind eronată poziţia post factum a conducerii ministerului. "Fidel principiului de a consulta universităţile în privinţa selectării de membri pentru comisiile şi consiliile consultative, Ministerul Educaţiei Naţionale a solicitat instituţiilor de învăţământ superior încă de acum două luni propuneri pentru completarea CNCS. Luând act de decizia membrilor CNCS, MEN va urgenta procedurile de completare a consiliului, astfel încât derularea proiectelor curente să nu fie prejudiciată", acesta este răspunsul la demisia în bloc a membrilor CNCS.

Sincer, m-aş fi aşteptat la un alt răspuns sau la o iniţiativă care să conducă spre o mediere. Consider că o discuţie cu cărţile pe faţă şi faţă în faţă cu parlamentarii din comisiile pentru învăţământ în rol dacă nu de arbitri, cel puţin în rol de observatori, ar fi fost utilă. Sunt convins că poate nu este târziu pentru o astfel de acţiune de mediere. Dar cineva trebuie să facă primul pas. Este posibil ca şi în urma medierii să nu se ajungă la niciun rezultat, să nu se ajungă la o reconciliere. Dar trebuie încercat. Şi repet, avem nevoie de cercetare, avem nevoie de cercetători şi cred că o cale de mijloc poate exista.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Una dintre provocările importante ale actualului Guvern o reprezintă creşterea gradului de încasare a veniturilor la buget, atât de necesare pentru finanţarea cheltuielilor curente şi obiectivelor de investiţii, mai ales pe fondul crizei economico-financiare care a provocat o contracţie economică serioasă la nivel global. Sarcina Guvernului nu este deloc uşoară, în condiţiile dezastrului economic produs de fosta guvernare PDL, care a ajustat economia doar pe spinarea oamenilor, prin tăieri de salarii, de pensii, prin creşterea TVA, şi nu prin măsuri de sprijinire a mediului de afaceri şi politici care să încurajeze crearea de locuri de muncă.

Agricultura este un domeniu care - bine reglementat şi valorificat - poate contribui serios la suplimentarea veniturilor bugetare de care dispune România. În acest sens, a fost promovată şi adoptată Ordonanţa Guvernului nr.8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiare, care îşi propune, între altele, revizuirea sistemului de impozitare a veniturilor obţinute din activităţi agricole.

Numai că, în forma în care a fost transmisă Parlamentului, ordonanţa a stârnit nemulţumiri ale diferitelor categorii de producători agricoli şi ale fermierilor. Spre exemplu, la cabinetul meu parlamentar am primit o serie de memorii care reclamă neconcordanţe în textul ordonanţei, în special privind norma de venit de 4.709 lei/ha, stabilită ca bază de impozitare pentru suprafeţele de livezi, considerată prea mare de către cei care deţin astfel de suprafeţe, raportat la condiţiile grele în care îşi desfăşoară activitatea şi la lucrările costisitoare de întreţinere a livezilor. Mai mult, în ani de secetă sau de inundaţii, producţiile sunt afectate serios, iar banii alocaţi pentru despăgubiri nu acoperă costurile de producţie, care sunt suportate astfel de producători, în condiţiile în care nu se acordă subvenţii pe suprafaţă în cazul pomiculturii.

Având în vedere aceste aspecte şi mai ales importanţa acestui act normativ pentru cei care obţin venituri din activităţile agricole, fac un apel atât la conducerea Ministerului Agriculturii, cât şi la colegii parlamentari care vor dezbate ordonanţa în cadrul comisiilor de specialitate, să ţină cont de observaţiile formulate, astfel încât noile reglementări să vină în sprijinul producătorilor agricoli şi să nu le sufoce activitatea.

Domnul Angel Tîlvăr:

Săptămâna trecută am avut plăcerea să particip la seminarul cu tema "Strategie şi acţiune privind educaţia adulţilor", organizat de Asociaţia EUROED cu ocazia întâlnirii anuale a Consiliului Director al Asociaţiei Europene pentru Educaţia Adulţilor - EAEA, care, în acest an, s-a desfăşurat la Bucureşti.

În dubla mea calitate de parlamentar şi de mai vechi cadru didactic, am apreciat aşa cum se cuvine importanţa activităţii pe care astfel de asociaţii o desfăşoară. Educaţia adulţilor reprezintă un domeniu de o importanţă majoră în dezvoltarea unei societăţi, iar eu sunt unul dintre cei care nu doar că pledează cu orice prilej în favoarea acestei forme de educaţie, ci şi dintre cei care caută să beneficieze în mod direct de pe urma acesteia.

Astăzi, nu ar mai trebui să reprezinte pentru nimeni un secret faptul că societatea contemporană s-a angajat pe un drum ireversibil, care duce spre o globalizare tot mai accentuată. Nicio ţară şi niciun popor nu-şi mai pot permite o existenţă autarhică, desfăşurată în limitele unor graniţe rigide, ci sunt nevoite să participe tot mai intens la schimbul mondial de valori, în beneficiul propriei lor dezvoltări. Exemplele concrete în acest sens sunt oferite chiar de apartenenţa noastră la blocuri transnaţionale ca Uniunea Europeană şi Pactul Atlanticului de Nord, ca să nu mai vorbim de cel mult mai cuprinzător reprezentat de Organizaţia Naţiunilor Unite.

Or, pentru a face faţă într-un mod rezonabil cerinţelor şi provocărilor unei astfel de lumi, fiecare individ responsabil trebuie să-şi perfecţioneze permanent pregătirea. Şi aici nu mă refer doar la cea profesională (foarte importantă, evident, dar nu şi suficientă), ci la întregul palier al educaţiei, culminând cu cel al educaţiei multiculturale. Dacă nu cunoşti valorile şi modul de viaţă al celor cu care realităţile contemporane te aduc în contact nemijlocit, nu poţi nici să le accepţi, dar nici să ai pretenţia ca propriul tău set valoric să fie, la rându-i, acceptat de aceştia.

Din acest motiv, consider că este necesar ca organizaţii precum Asociaţia Europeană pentru Educaţia Adulţilor nu doar să-şi amplifice activitatea, dar să o şi diversifice de o asemenea manieră încât să depăşească cu mult simplul cadru al perfecţionării profesionale a adultului.

Acum şi întotdeauna, cea mai puternică frână în calea dezvoltării sociale o reprezintă individul care citeşte o singură carte-n viaţă.

Domnul Titi Holban:

Recentele estimări privind evoluţia economiei româneşti după primul trimestru arată că România se încadrează în creşterea economică pe care Guvernul USL a luat-o în considerare la construcţia bugetului, creştere economică agreată cu partenerii noştri internaţionali.

Astfel, din analiza primului trimestru reiese faptul că România are o creştere a exporturilor de peste 8%, în timp ce importurile se limitează doar la 1%, fiind pentru prima dată când înregistrăm un deficit al balanţei comerciale mai bun decât în urmă cu zece ani. De asemenea, o creştere pe primele luni se înregistrează şi în domeniul producţiei industriale, 6,4%, comparat cu primul trimestru din 2012.

În plus, la nivelul Ministerului de Finanţe există un buffer de rezervă a cărui valoare a crescut de la 4 miliarde de euro, suma lăsată de guvernările PDL, la 6,2 miliarde de euro. Aceste cifre, ca şi sumele din rezerva Băncii Naţionale, de peste 35 de miliarde de euro, indică faptul că România nu are niciun fel de problemă în achitarea tranşelor către FMI, în condiţiile în care 2013 reprezintă an de vârf de sarcină privind fondurile pe care ţara noastră trebuie să le returneze creditorilor externi, în cadrul împrumutului contractat în 2009.

Ca atare, Guvernul USL îşi manifestă preocuparea pentru identificarea soluţiilor pentru continuarea acestui trend de creştere economică şi pentru reducerea cheltuielilor, concomitent cu păstrarea principiului cotei unice de impozitare şi a taxelor principale la nivelul actual, unul dintre angajamentele asumate atât în opoziţie, cât şi în campania electorală.

Impunerea unei taxe de solidaritate de 10% aplicată tuturor bugetarilor cu salarii mai mari de 1000 de euro ar fi însemnat încălcarea promisiunilor electorale, determinând în plus un risc ridicat al ieşirii din sistemul public al angajaţilor bine pregătiţi profesional şi cu experienţă, mai ales că taxa accentua discrepanţele de venituri dintre stat şi privat pe funcţii similare.

Pe de altă parte, această măsură nu producea un impact bugetar semnificativ, deoarece sumele astfel încasate la buget erau în cuantum extrem de redus.

Guvernul USL dovedeşte astfel că preferă măsurile sănătoase de stimulare fiscală şi de creare de locuri de muncă, care vor permite creşterea încasărilor la buget şi implicit relansarea economiei, în detrimentul celor de ajustare a veniturilor populaţiei, aflate oricum la un nivel scăzut după guvernarea dezastruoasă a PDL din ultimii ani.

Doamna Elena Gabriela Udrea:

"Guvernul Ponta, o piedică în calea dezvoltării turismului românesc"

Turismul are un potenţial de creştere extrem de mare, putându-se transforma în viitor într-un adevărat motor economic pentru România. Acest lucru este dovedit de rezultatele ultimilor ani: creşteri de 13,5% în 2010, 16% în 2011 şi 9,3% în 2012. Rezultate cu mult mai bune decât ale economiei per ansamblu, care s-a contractat în 2010, a avut o creştere de 2,2% în 2011, iar în 2012 a avut un avans de doar 0,7%.

Pun aceste rezultate excelente pe seama faptului că, în mandatul meu de ministru al turismului şi apoi al dezvoltării regionale şi turismului, s-a investit pentru prima dată din 1989 în infrastructura turistică, dar şi în promovare, atât în ţară cât şi în străinătate. Este pentru mine o dovadă a faptului că acest sector economic, dacă este stimulat corespunzător, poate să avanseze şi să asigure un plus extrem de necesar României, mai ales în contextul unei situaţii dificile în economia naţională, dar şi în cea europeană.

Venirea la guvernare a USL a produs, din păcate, o oprire aproape totală a proceselor de investiţii în infrastructura turistică şi de transport. Practic, toate progresele înregistrate de turismul românesc sunt puse sub semnul întrebării de oameni care nu înţeleg absolut deloc domeniul, nu au gândire şi viziune strategică, nu sunt în stare să-i asculte pe experţi sau pe investitori şi practică o politică distructivă de o manieră revanşardă.

De un an de zile, nu se mai plătesc lucrările de investiţii în infrastructură. Practic, Guvernul Ponta şi miniştrii care au avut acest portofoliu al turismului şi-au bătut joc de companiile care au executat lucrări. Şi acum există firme care au lucrat pentru a se realiza Festivalul Olimpic al Tineretului European în România, dar care nu şi-au primit banii. O situaţie absolut aberantă, care arată viziunea defectă a celor care conduc astăzi ţara.

Nu e posibil ca un domeniu care a avut o creştere anuală medie de aproape 13% în ultimii trei ani să fie astfel batjocorit. Exemplul cel mai la îndemână este acela al frânării investiţiilor în infrastructură în 2013.

Aşa se face că Guvernul condus de Victor Ponta pune frână investiţiilor în turismul românesc. Astfel, bugetul alocat anul acesta pentru turism este de doar 63 de milioane de lei. O sumă infimă faţă de necesarul de fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii şi mult mai mică decât în anii trecuţi. Spre exemplu, în 2012, suma a fost dublă (125 de milioane de lei), iar în 2011 de şase ori mai mare (369 de milioane de lei). Cum s-a ajuns aici doar premierul Ponta şi ministrul Grapini ne pot explica. În orice caz, efectele se vor simţi imediat - şi asta cu atât mai mult cu cât, din suma alocată, doar 18 milioane de lei (mai puţin de 4 milioane de euro!) vor merge către administraţiile locale pentru finanţarea dezvoltării infrastructurii de turism montan.

Prin intermediul acestei declaraţii politice, condamn public modul în care Executivul Ponta înţelege să se raporteze la turismul românesc. Avem de-a face cu un blocaj aberant şi nejustificat, care va duce în mod sigur la o stagnare într-un domeniu cu un potenţial foarte mare.

Premierul ar trebui să vadă şi faptul că, din ultimii trei ani, anul în care a gestionat Guvernul său, turismul a avut cel mai mic avans. E un semnal pe care ar trebui să-l ia foarte în serios. În caz contrar, să vină să spună public că nu-l interesează turismul şi atunci vom şti cum stăm cu adevărat.

Distrugerea sistematică a turismului românesc de către USL nu ţine numai de tăierea investiţiilor în infrastructură, ci şi de promovarea internaţională. Practic, de la venirea USL la putere, totul a fost frânat şi chiar s-au făcut tăieri nejustificate. S-a ajuns la închiderea unor birouri de turism internaţional, la neplata cu lunile a salariilor unor angajaţi din aceste birouri şi a altor cheltuieli curente, la blocarea participării României la târgurile de turism internaţional, unele dintre ele chiar locuri unde ţara noastră primise premii.

Dacă la aceste lucruri adăugăm şi disponibilitatea ministrului delegat pentru turism de a dispune oprirea implementării proiectului de promovare a brandului turistic naţional avem imaginea clară a unui dezastru pentru România.

De un an de zile, în afară de finanţarea concertului Lady Gaga, nu s-a mai făcut absolut nimic pentru brandul turistic. Au ajuns cei de la Comisia Europeană să se intereseze de această stare de fapt. Suntem în pericol în acest moment nu numai de a pierde cele aproximativ 75 de milioane de euro alocate României pe Axa 5.3 a Programului Operaţional Regional pentru promovarea turismului, ci de a fi obligaţi să dăm înapoi şi banii cheltuiţi deja.

Acest lucru pare să nu modifice cu nimic atitudinea unor miniştri care nu au nimic în comun cu turismul, care aduc la exasperare investitorii şi reprezentanţii patronatelor şi care transformă pe zi ce trece funcţia publică pe care o ocupă într-un prilej de scandal politic comandat de şefii de partid. Este o situaţie tragică pentru turism.

Îmi doresc ca această declaraţie politică să fie un semnal extrem de serios de alarmă - riscăm să pierdem progresele făcute în ultimii ani. Putem ajunge din nou la situaţia în care turismul să nu conteze absolut deloc în economia românească. Din cauza USL, putem rata o şansă extrem de importantă. Pierdem ani în care am putea să ne dezvoltăm şi să progresăm.

Cred că, dacă Premierul Ponta este într-adevăr interesat de o guvernare eficientă, trebuie să înceapă să finanţeze acest domeniu. Să nu-l mai trateze ca pe o Cenuşăreasă a economiei româneşti. Să-i acorde mai multă atenţie şi să pună în fruntea sa oameni serioşi. În caz contrar, se va ajunge într-o situaţie dramatică şi decalajul dintre noi şi alte ţări europene va creşte şi mai mult.

Fac un apel către Executiv să ia exemplul Bulgariei, o ţară cu o populaţie de aproape 3 ori mai mică decât România, dar care alocă de 5 ori mai mult pentru investiţiile în infrastructura de turism.

Domnul Vasile Horga:

"Târgovişte - capitala istorică a neamului românesc"

Târgoviştea a intrat în conştiinţa neamului românesc ca cel mai important centru economic, cultural-artistic şi politico-militar al Ţării Româneşti.

Cele trei secole de capitală şi reşedinţă domnească a Ţării Româneşti, între anii 1396 - 1714 şi cei 33 de domnitori pe care i-a adăpostit ca o mamă ocrotitoare, face din Târgovişte cea mai veche, longevivă şi importantă capitală a întreg spaţiului românesc.

Menţionată documentar din anul 1396, Târgoviştea îşi are rădăcinile în străfundurile istoriei, săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul şi împrejurimile oraşului au dovedit existenţa încă din perioada neolitică a locuitorilor în această regiune.

Dovezi ale continuităţii existenţei strămoşilor târgoveţi sunt vestigiile culturilor din perioada bronzului şi Epoca fierului, bine ilustrate şi păstrate în Muzeul de Arheologie începând cu podoabe şi monede getodacice din vremea regilor Burebista şi Decebal, şi continuând cu Epoca bizantină.

Aşezată pe malul râului Ialomiţa, Cetatea Târgoviştei, o bijuterie a epocii medievale, a fost denumită, pe bună dreptate, Florenţa valahă.

Aici călugărul Macarie a tipărit la tiparniţa de la Mănăstirea Dealu celebra trilogie religioasă Liturgherul, Octoihul şi Evanghelierul, sub domnia lui Radu cel Mare, bijuterii adevărate ale culturii româneşti de peste veacuri.

Arta tipăritului continuă cu două mari nume de rezonanţă a epocii, Dimitrie Liubavici şi diaconul Coresi, care vor face ca Târgoviştea să fie, alături de Braşov, unul din cei mai importanţi poli de formare a limbii române moderne.

Contribuţia Târgoviştei la dezvoltarea culturii româneşti atinge apogeul în timpul domniilor lui Neagoe Basarab, când în tipografiile de la Mănăstirea Dealu şi Mitropolie apar lucrările "Învăţăturile către fiul meu Teodosie", "Îndreptarea legii" a lui Matei Basarab, considerată printre primele coduri de limbă naţională din Europa, sau tipăriturile lui Antim Ivireanu şi Gheorghe Radovici care au dăltuit noi scrieri în plumb în tiparniţele Târgoviştei în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu.

În secolele următoare, al XVIII-lea şi al XIX-lea, se pune adevărata bază a renaşterii spirituale naţionale prin generaţia de mari scriitori aparţinând meleagurilor târgoviştene, care au aşezat temeliile moderne ale limbii române, prin care amintim: Ienăchiţă, Nicolae şi Iancu Văcărescu, Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Alexandru Vlahuţă, Ion Ghica, Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, Elena Văcărescu, Smaranda Gheorghe.

Zestrea culturală a Târgoviştei se păstrează şi azi ca o nestemată în Muzeul de Arheologie, Muzeul de Istorie, Muzeul Tiparului, Muzeul Scriitorilor, Muzeul Pictorului Gheorghe Pătraşcu, în bisericile ctitorite de marii domnitori ai Târgoviştei, în complexul muzeal Cetatea de scaun cu Turnul Chindiei sau în nenumăratele ruine şi vestigii ale oraşului. Prezentul Târgoviştei este demn de marele său trecut.

Târgoviştea a intrat în epoca modernă a României cu o industrie petrolieră puternică, metalurgică şi de construcţii de maşini, care, din păcate, în ultimii ani se situează pe o pantă din ce în ce mai descendentă.

Târgoviştea, ca leagăn al dezvoltării României moderne, trebuie pusă în valoare cu mult mai multă forţă decât până acum.

Dacă în epoca trecută, de tristă amintire, această superbă regiune, care a dat atât de mult neamului românesc a fost ocolită de căile de comunicare magistrale, este timpul ca noile guverne ale României să se aplece cu mai multă pioşenie asupra Târgoviştei şi să-i redea din nou măreţia de altădată.

Situată între două mari oraşe ale României, Ploieşti şi Piteşti, Târgoviştea a fost dată sistematic la o parte din tot ce înseamnă accesul la marile programe de dezvoltare regională.

Nominalizarea marilor oraşe drept poli de creştere şi dezvoltare şi abandonarea oraşelor medii, indiferent de contribuţia acestora la făurirea României moderne, este o nedreptate istorică pe care guvernul USL va trebui să o îndrepte cât mai repede.

Din păcate pentru trecutul glorios la Târgoviştei, şi de această dată se pare că a fost abandonată şi lăsată la periferia unei dezvoltări urbane accentuate.

Va urma în curând o nouă împărţire teritorial-administrativă a României pe regiuni. Târgoviştea, şi de această dată, va intra alături de unul sau chiar două mari oraşe ale României, Ploieşti sau Piteşti, în competiţie pentru stabilirea capitalei regiunii.

Din unele puncte de vedere lupta va fi inegală şi multe argumente vor fi în favoarea oraşelor mari. Cred, însă, cu tărie că cei care vor lua decizia din Guvernul USL, vor avea în vedere de această dată atât argumente de contribuţie istorică şi culturală, cât şi argumente de dezvoltare durabilă a unor oraşe medii şi de neconcentrare a puterii mereu în marile oraşe ale României.

Târgoviştea şi toţi locuitorii săi aşteaptă de la Guvernul USL o reparaţie istorică pentru tot ceea ce a însemnat această regiune pentru formarea neamului românesc şi României moderne, şi readucerea ei drept capitală a regiunii administrative din care va face parte.

Suntem convinşi, atât eu, cât şi târgoviştenii, că cetatea Târgoviştei îşi va relua locul de cinste în noua configuraţie regională a României şi va putea din nou contribui la dezvoltarea neamului românesc, aşa cum a făcut-o timp de 300 de ani. Credem că Târgoviştea merită cinstea de a fi un centru administrativ al unei importante regiuni a României, precum şi şansa de a reveni la strălucirea sa de altădată.

Târgoviştea aşteaptă această şansă, iar dacă o va primi, în mod cert, va şti să o dăruiască tuturor românilor care o iubesc.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

"Mesajul preşedintelui Republicii Elene, E.S. domnul Karolos Papoulias, adresat grecilor de pretutindeni, cu ocazia Zilei Naţionale a Greciei - 25 martie 1821"

Am deosebita onoare să vă aduc la cunoştinţă mesajul Preşedintelui Republicii Elene, E.S. domnul Karolos Papoulias, mesaj adresat elenilor şi filoelenilor de pretutindeni, cu ocazia Zilei Naţionale a Greciei - 25 martie 1821.

"Dragi compatrioţi,

25 Martie semnifică începutul măreţei lupte pentru eliberarea patriei de sub opresiunea străină, pentru dobândirea independenţei naţionale şi pentru reabilitarea noastră, ca stat de drept, în anticul leagăn din Estul Mediteranei.

Acţiunea a fost dură, sângeroasă, într-un cadru internaţional nefavorabil, însă condiţiile morale şi materiale ale predecesorilor noştri s-au cristalizat pentru începerea Revoluţiei.

Grecii din diaspora, din comunităţile Europei de Vest şi din bazinul Mării Negre au jucat un rol important în desfăşurarea luptei. Interacţiunea continuă, transmiterea noilor idei, constanta comunicare cu patria mamă au condus la reuşita şi atingerea acestui scop sacru.

Patria noastră continuă să fie încercată de criza economică, dar şi de criza socială şi morală. Această criză se manifestă în timp ce turbulenţe extinse lovesc construcţia europeană. Cu toate acestea, şi în ciuda dificultăţilor fără precedent, poziţia ţării noastre rămâne solidă, într-o regiune sensibilă în care parametrii vechi de stabilitate şi securitate se clatină sau se contestă.

Mesajul zilei de 25 martie rămâne viu şi actual. În 1821 am luptat pentru a ne integra într-un stat liber şi independent. Astăzi, cu o rezistenţă patriotică, mă dedic refacerii statului, aprofundării şi apărării drepturilor democratice, menţinerii coeziunii sociale, stabilirii poziţiei adecvate Greciei în comunitatea statelor europene, protejării suveranităţii ţării şi sprijinirii intereselor tuturor grecilor.

Ataşamentul vostru - oriunde v-aţi afla în lume, garanţi ai valorilor şi ai idealurilor noastre, mesageri ai filoelenismului în noile voastre patrii - şi convingerea că, gândurile şi acţiunile voastre sunt constant îndreptate către Grecia, ne întăresc poporul în lupta pentru redresare.

În acest spirit, vă adresez tuturor, din inimă, un călduros salut patriotic, urări de sănătate, fericire, prosperitate şi rezultate fructuoase în activitatea voastră".

Cu prilejul împlinirii a 192 de ani de la declanşarea Revoluţiei Elene din 1821, doresc să transmit grecilor şi filoelenilor de pretutindeni - La mulţi ani!

Domnul Constantin-Alin Bucur:

Sistemul de sănătate din România se află într-o continuă metamorfoză. În ultimii 23 de ani ne-am bătut cu pumnul în piept şi ne-am asumat reforma în domeniul sănătăţii. Fie că a fost vorba despre modernizarea infrastructurii, fie că a fost vorba de profesionalizarea personalului, fie că a fost vorba de eliminarea atenţiilor date de pacienţi personalului medical, fie că a fost vorba despre descentralizarea unităţilor sanitare, guvernările succesive din România nu au reuşit să implementeze eficient niciunul din aceste obiective.

Doctorii sunt în continuare prost plătiţi, spitalele prost gestionate şi multe vieţi omeneşti sunt în continuare în pericol, deşi aceşti oameni au dreptul la o asistenţă medicală cel puţin direct proporţională cu contribuţiile pe care le aduc acestui sistem.

Vorbim despre subfinanţare, am închis multe spitale pe motiv de ineficienţă, ca numai un an mai târziu să le deschidem din nou, vorbim de medicamente greu accesibile şi de criza citostaticelor, ca numai să observăm cât de mult plăteşte sistemului nostru de sănătate împreună cu pacienţii pentru aceste medicamente de bază. Nu ştiu dacă aţi avut ocazia să intraţi într-un spital de stat şi medicii sau asistentele să vă spună fără nicio urmă de stânjeneală: "nu avem bandaje, perfuzii, catetere sau ser, vă rog mergeţi şi cumpăraţi-le de la farmacia de la colţ."

Recent, chiar săptămâna trecută, am susţinut un program local de acordare a unei minime asistenţe medicale cetăţenilor din Alexandria. Este vorba despre măsurarea glicemiei şi tensiunii arteriale, doi indicatori care pentru unii dintre dumneavoastră poate par irelevanţi, dar pentru mine aceste banale analize sunt un prim pas pentru asigurarea prevenţiei medicale.

Cel mai ieftin program pe care îl putem implementa şi mi-aş dori ca acest lucru să se întâmple la nivel naţional este prevenţia. Educaţia sanitară, oferirea de analize gratuite periodice cetăţenilor ne-ar scădea drastic costurile medicale din România în decurs de cel mult 5 ani.

Proiectul meu şi al colegilor mei a fost foarte bine primit de cetăţenii din Teleorman. Eu personal am fost mulţumit de rezultate şi m-am bucurat că am reuşit să ajut la implementarea acestei acţiuni. A fost vorba despre un gest de care mi-aş dori să ţină cont şi autorităţile statului, locale şi centrale. Având în vedere faptul că proiectul de ordonanţă privind reorganizarea sistemului naţional de sănătate este în lucru, cred că putem adăuga cu succes printre principiile enunţate în preambulul proiectului şi prevenţia medicală.

Cu cât mai repede ştim de o afecţiune cu atât mai ieftin este tratamentul, dacă acesta este un obiectiv pe care şi dumneavoastrăîl consideraţi aplicabil, vă rog să susţineţi implementarea lui în reforma sistemului medical din România.

Domnul Călin Potor:

"Dictatura unui director de şcoală"

Situaţia în care se află învăţământul românesc rămâne una precară, în ciuda unor progrese făcute în ultima vreme. Paradoxal, majoritatea informaţiilor difuzate public despre sistemul educaţional românesc nu sunt optimiste, în ciuda eforturilor bugetare consistente destinate educaţiei. Din păcate, încă se constată la toate nivelurile învăţământului un fenomen generalizat de lipsă de disciplină, de rigoare, la care se adaugă distanţarea copiilor din ziua de astăzi de şcoală sau, mai exact, de principiile oferite de şcoală.

Dincolo de problemele inerente ale elevilor din generaţia actuală, radical diferiţi din punct de vedere comportamental şi al implicării faţă de cei din urmă cu 20 de ani, spre exemplu, avem, din nefericire, şi cazuri în care unele cadre didactice îşi depăşesc atribuţiile. Nu vreau să nominalizez, am făcut-o într-o scrisoare destinată ministrului educaţiei, doresc doar să atrag atenţia asupra unui caz de abuz petrecut în învăţământ. Este vorba de un director al unei şcoli gimnaziale, care, fără vreo bază legală, îngrădeşte şi împiedică pur şi simplu accesul la muncă şi la catedră unei aspirante la un post declarat vacant conform legii.

Acest gen de manifestări sfidătoare şi discreţionare trebuie să înceteze cât mai grabnic cu putinţă! Nu este normal ca un director de şcoală, pus politic sau nu în funcţie, să oprească ocuparea unui post doar pe criteriul că acela ar fi promis altcuiva. Nu poţi să ţii un post blocat ani de zile, pe motive absolut inexistente şi ilegale. Pe principiul conform căruia USL a câştigat alegerile, respectiv că va face dreptate până la capăt românilor, astfel de întâmplări anormale petrecute în învăţământul românesc trebuie să înceteze. Cer public acest lucru, drept pentru care m-am adresat ministrului educaţiei, după ce am consultat specialiştii în domeniu. Aceştia au certificat faptul că incidentul la care fac referire constituie un abuz al directorului şcolii respective.

Consecinţele acestui caz sunt în măsură să îngrijoreze responsabilii bunei funcţionări a sistemului educaţional românesc. Acel director va pierde procesul pe care l-a intentat deja petentul, iar statul român va trebui să scoată alţi bani din buget pentru achitarea unor daune morale şi materiale. Nu în ultimul rând, ar fi de dorit să ne preocupe şi exemplul dat de acel aşa-zis director de şcoală elevilor. Cum să mai avem pretenţii la un învăţământ de calitate dacă un profesor bine pregătit şi cu toate gradele didactice nu este lăsat să profeseze pentru că aşa vrea cineva? Cum să ai pretenţii ca elevii să fie preocupaţi de învăţătură, când cei care sunt puşi să vegheze la ataşamentul copiilor faţă de actul educaţional oferă asemenea exemple dictatoriale?

Îmi exprim speranţa că ministrul educaţiei va răspunde apelului meu şi va lua măsurile care se impun pentru corectarea situaţiei şi pedepsirea celor vinovaţi.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Amenzi exorbitante aplicate veniturilor infime ale românilor"

Ministerul Afacerilor Interne a lansat de curând în dezbatere publică noi propuneri de modificare a Codului rutier, propuneri drastice care vizează înăsprirea actualului act normativ. Scopul declarat al modificărilor legislative constă în a-i determina pe conducătorii auto să fie mai prudenţi în trafic, ori poate mai datori la statul care le bagă mâna în buzunar pe zi ce trece tot mai mult.

Cu toţii suntem de acord că există şi şoferi care încalcă frecvent şi uneori grav regulile de circulaţie, însă înăsprirea sancţiunilor nu reprezintă o soluţie concretă pentru rezolvarea acestor situaţii. Este doar o viziune simplistă a Guvernului USL. Prin aceste măsuri, Guvernul propune ca sancţiunile să ajungă la amenzi în cuantum chiar de 7500 lei pentru încălcările grave ale regulilor de circulaţie, sumă de care majoritatea românilor nu dispune.

Ideea de bază a oricărei iniţiative de ordin legislativ este ca ea să se poată materializa, altfel rămâne un deziderat ori un simplu exerciţiu de imaginaţie. Cum se poate gândi cineva, care face parte din conducerea statului şi care, cel puţin teoretic, ar trebui să asigure un trai mai bun cetăţeanului, să ceară de fapt imposibilul, având în vedere că marea parte a populaţiei câştigă această sumă în decursul a mai mult de jumătate de an? Chiar dacă ar dori să plătească, românii se află deci în imposibilitatea financiară de a se supune acestei reglementări.

Este totalmente eronat ca actualii guvernanţi să considere că înăsprirea legii atât de drastic îi va determina pe conducătorii auto să nu mai încalce legislaţia rutieră. Nu se poate spune că din cauza sancţiunilor prea mici, aceştia nu ţin cont de legislaţia în vigoare. Factorii care îi determină pe aceştia să greşească în trafic sunt diverşi, iar faptul că infrastructura drumurilor este deplorabilă şi că nimeni nu face nimic pentru îmbunătăţirea ei, poate constitui unul dintre motivele care uneori îi pune pe şoferi în faţa inevitabilului.

Dacă actualmente doar 26% din totalul amenzilor de circulaţie sunt plătite, majorarea lor ar face ca acest procent să scadă dramatic. Guvernul USL propune acum ca cei care nu plătesc amenda în decursul a 90 de zile de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenţiei, să rămână fără permis de conducere. Nu trebuie însă neglijat faptul că anumiţi cetăţeni lucrează în domenii în care deplasarea cu un autovehicul este vitală pentru câştigarea mijloacelor de trai.

O altă viziune asupra acestei problematici îi are în vedere chiar pe acei care veghează la respectarea legilor ţării. Nu puţine au fost cazurile în care poliţiştii s-au dovedit a fi corupţi, primind mită de la conducătorii auto, iar dacă amenzile se vor mări, conform noilor propuneri normative, este posibil ca numărul cazurilor de "şpagă" să sporească direct proporţional cu numărul amenzilor exorbitante aplicate de către stat. Aşadar, trebuie să se lucreze pe mai multe segmente ca sistemul să devină funcţional şi eficace.

În concluzie, fac apel la responsabilii cu această modificare legislativă să aibă în vedere realităţile actuale ale societăţii în care cu toţii trăim şi care, din păcate, aşteaptă altceva de la guvernanţi - un trai mai bun, mai înainte de orice taxă, impozit sau amendă uriaşă.

Este simplu să dăm legi prin care să împovărăm şi mai mult societatea românească, important este dacă aceste legi îşi vor atinge scopul. Semnalez totodată faptul că este primordial ca statul român să creeze condiţii adecvate pentru ca regulile să nu mai fie încălcate. Evident, cei care greşesc, trebuie sancţionaţi, dar nu peste puterile lor financiare. În atare condiţii, cel care primeşte o amendă de circulaţie, va ajunge în situaţia aberantă de a face împrumut la bancă pentru a plăti statului această amendă.

Consider că Guvernul USL este dator în faţa majorităţii românilor care le-a încredinţat puterea şi frâiele României, să găsească soluţii viabile de creştere economică, nu prin abuzuri sau prin impunerea de noi şi noi biruri. Cheia creşterii economice sunt investiţiile, domnilor guvernanţi, pe care dumneavoastră le-aţi aruncat în derizoriu!

Domnul Florin Gheorghe:

"Meritocraţia de partid"

USL nu se împiedică de criteriile de integritate când e vorba despre numirile în funcţii de conducere. Ministrul de Interne, Radu Stroe, este protagonistul unui nou episod din războiul USL cu integritatea.

Prin grija ministrului Radu Stroe, chestorul Constantin Manoloiu a fost numit şef al Corpului de Control din Ministerul de Interne. Deşi este urmărit penal în dosarul referendumului, acesta a obţinut această funcţie prin criterii arbitrare. Cu siguranţă, în politică, pentru domnul ministru loialitatea este mai importantă decât meritul.

De asemenea, Radu Stroe a continuat să meargă în direcţia greşit aleasă, coborând standardele de integritate prin eliminarea din Ghidul carierei poliţistului şi cadrelor militare a unui important criteriu de onestitate, care interzicea numirea în funcţii de conducere a persoanelor urmărite penal. Şi de această dată domnul ministru nu şi-a dezminţit faptele, folosindu-se de propria putere şi de statutul social pentru a deveni protagonistul unui nou episod în lupta cu integritatea, deşi la întâlnirea de la Bruxelles a primului-ministru Victor Ponta cu preşedintele Comisiei Europene, domnul Barroso, acesta din urmă a afirmat că se aşteaptă ca "politicienii să ofere un exemplu şi să se dea la o parte atunci când există decizii privind integritatea sau acuzaţii de corupţie". În acest context, şi ne referim la raportul MCV, majoritatea oficialilor europeni au făcut declaraţii dure în ceea ce priveşte independenţa sistemului judiciar şi au relatat faptul că politicienii cu probleme de integritate ocupă încă funcţii importante, cum ar fi cea de ministru şi de parlamentar.

Drept urmare, modificarea s-a petrecut la cinci zile după publicarea raportului MCV, semn că observaţiile Comisiei Europene au fost egale cu zero pentru ministrul Radu Stroe, care a evitat să explice care au fost motivele care au stat la baza modificării Ghidului carierei poliţistului.

Ordinul emis de Radu Stroe este în mod clar o măsură cu dedicaţie pentru chestorul Manoloiu. Acesta a jucat un rol important în tentativa de falsificare a numărului de alegători din România, pusă la cale de USL în vara anului trecut. În urma acestor acţiuni apar o serie de întrebări care aşteaptă răspuns: de ce reprezentanţii partidului aflat la guvernare nu pot aplica principiile de bază fără să facă compromisuri, de ce unii politicieni aleşi în diverse funcţii de către puterea actuală au conflicte cu legea şi nu sunt "curaţi", de ce aceia care trebuie să răspundă în faţa legii sunt puşi la adăpost de propriul partid. Este clar că USL a ales imunitatea în locul integrităţii prin acţiunile reprezentanţilor săi, care se bazează mai mult pe ocolirea legii şi pasarea responsabilităţilor decât pe principii şi valori.

Încă o dată USL renunţă la integritate pentru interesele politice. Integritatea este un criteriu insignifiant care poate fi cu uşurinţă ocolit, ignorat sau la nevoie eliminat prin ordin de ministru. Se pare că în viziunea USL puterea politică nu are de-a face cu onestitatea, cu competiţia, meritul sau alte valori morale.

USL nu poate săşteargă însă criteriul integrităţii din rapoartele MCV. România plăteşte costurile dispreţului USL faţă de lege şi faţă de standardele impuse de Europa, iar cel mai clar exemplu este refuzul de a fi acceptaţi în spaţiul Schengen. Prin urmare, aderarea la spaţiul Schengen este o decizie politică care s-a amânat până în decembrie şi depinde de următorul raport MCV, după cum afirmă unii oficiali europeni. În mod normal, legătura dintre MCV şi spaţiul Schengen nu este corectă din punct de vedere tehnic, dar, aşa cum s-a mai spus, se face politic. Aşadar, USL ratează ţinta Schengen şi critică Europa cu degajare ostentativă.

Drumul integrităţii nu este uşor, dar ne poate duce la reuşită dacă depunem efort, mai ales că onestitatea este necesară oricui, indiferent de poziţia socială. Tocmai de aceea, din bagajul moral al oamenilor politici nu ar trebui să lipsească fundamentele de bază ale integrităţii, şi anume: transparenţa, sinceritatea, seriozitatea, implicarea, responsabilitatea şi corectitudinea, dar şi forţa de a emite decizia politică corectă.

Eforturile partidelor noastre ar trebui orientate către alegerea politicienilor cu un comportament integru, curajos şi credibil, care să ia atitudine şi să fie capabili să reziste atacurilor de orice fel, dar în acelaşi timp să lupte cu loialitate în echipă pentru atingerea ţelurilor propuse. De aceea, pe scena politică românească e nevoie de politicieni puternici care ştiu să transmită, să convingă, dar mai ales să se identifice cu nevoile electoratului.

Este momentul ca partidele să dea dovadă de integritate în toate acţiunile lor şi să promoveze cadre tinere, strategii politice bine gândite, să ia decizii prompte, demonstrând practic electoratului că au soluţii realiste pentru o mare parte din problemele interne şi externe ale ţării.

Domnul Dorel Covaci:

"Este cazul să recunoaştem aspectele pozitive ale schimbării de paradigmă socio-economică!"

Ne-am obişnuit, în virtutea inerţiei, să fim nemulţumiţi cu orice se întâmplă în ţara noastră. Vrem totul pentru noi, aici şi acum, şi nu ne interesează argumente care ţin de logică, de contextul real al momentului sau de opiniile specialiştilor. Toată lumea se pricepe la orice şi îşi dă cu părerea, la modul imperativ, despre politică, finanţe, investiţii, fiscalitate, industrie, religie, mediu, justiţie, agricultură etc. Cu mâna lipită de telecomanda televizorului sau având în prelungire alte apendice tehnologice moderne, ne consumăm cu ritmicitate doza de senzaţional, fabricat sau nu.

Un simplu zâmbet politicos adresat unui adversar politic sau o discuţie informală se traduc în mass-media, după noua cutumă, ca blat. De aici o întreagă tevatură, o avalanşă de supoziţii şi speculaţii ieftine, care îi bombardează pe protagonişti.

Trusturile media cunosc faptul că scandalul vinde, aşa că servesc la cererea clientului. Orice faptă negativă primeşte un caracter hiperbolizat, generalizat. Etichetările devin injurioase şi se asociază unor întregi clase socio-politice. Informaţiile obţinute "pe surse" sunt larg uzitate şi par suficiente pentru a formula sentinţe definitive.

În acest trend al momentului, suntem educaţi şi sugestionaţi să vedem partea goală a paharului, să ne ascuţim iataganele pentru "vânătoarea de vrăjitoare". Premisa este că toată lumea are cel puţin un "schelet ascuns în dulap", care poate fi scos la lumină, la momentul oportun; dacă nu, prin diversiune şi manipulare, plantat acolo unde trebuie şi când trebuie sau, de multe ori suficient, doar insinuat.

Vrem democraţie participativă, însă, după ce am fost consultaţi, nu ezităm să aruncăm cu piatra în cei care au, norocul sau ghinionul, de a încerca să ne împlinească vrerea; cerem reformă, dar, dacă s-ar putea, să înceapă cu alţii, vrem o economie sănătoasă, dar numai în măsura în care aceasta ne aduce beneficii personale directe imediate; dorim salarii, pensii, investiţii publice, asistenţă socială şi acces la servicii gratuite de calitate, dar fără să plătim taxe şi impozite.

Războiul contemporan se duce pe planul unor ofensive de imagine şi defăimare, cu scopul de a sabota, discredita şi demobiliza, de a împiedica sinergia unor forţe politice, şi nu numai, care se află împreună din interes şi grijă pentru binele ţării.

Am supravieţuit ani grei, sub talpa unei puteri toxice, cu efecte dezastruoase pentru România. Cu toate acestea, ne vine greu să ne scuturăm şi să ieşim din cercul de neîncredere şi apăsare, să recunoaştem diferenţele majore de abordare între ce a fost şi ce este. Avem tendinţa de a rămâne blocaţi în aceeaşi poziţie inflexibilă, refractară, nihilistă, batjocorind şi ocărând, inclusiv pe cei care încearcă să îndrepte lucrurile şi să aducă o stare de normalitate. Uităm că politicul, ca orice alt domeniu al vieţii sociale, este caracterizat de diversitate şi, în consecinţă, generalizările nu-şi au rostul. El vine la pachet cu bune şi cu rele, cu suişuri şi coborâşuri, cu elemente sănătoase, dar şi cu uscături, care se strecoară şi mai pun, din când în când, beţe în roate sau trag în spate "locomotiva". Important este ca aceste piedici să fie înlăturate şi, până la urmă, când se trage linia, rezultatul să fie unul pozitiv.

Dacă este să fim cinstiţi, nici măcar la nivelul unei celule familiale, lucrurile nu funcţionează mereu în cele mai bune condiţii, deşi problemele şi greutăţile se reduc la o scară mult mai mică.

Pe această cale, lansez un apel la schimbare de atitudine, la răbdare, la solidaritate cu o forţă politică creditată cu o mare încredere la alegeri, dar împovărată şi cu aşteptări mari, care a dovedit totuşi că se află pe drumul cel bun, care a împlinit parte din promisiunile asumate şi îşi continuă cu destoinicie strădania!

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"Mişcarea Populară - sursă de umor şi indignare"

Toată lumea a auzit de ultima "mutare - bombă" pe scena politică autohtonă: lansarea în regim de breaking-news a ceea ce inspiraţia multor capete luminate a numit: Mişcarea Populară.

Îmbrăcată în hainele comode ale unei fundaţii (că, deh, "ne-am săturat de toate partidele politice din România", cum bravează plin de afectare unul dintre lideri), strânsura porneşte la drum cu unicul gând de a nu însemna nimic în viaţa publică. Drept pentru care şi-a luat din start măsurile necesare şi s-a vaccinat împotriva unui eventual succes, tatuându-şi pe frunte ştampila Traian Băsescu. Şi de-aici lucrurile merg ca unse.

În numele manifestului fundaţiei, care se încheie cu pretenţia generoasă "Vrem alţi oameni în spaţiul public", Mişcarea s-a populat rapid cu nume dintre cele mai "noi": Cristian Diaconescu, Sebastian Lăzăroiu şi Daniel Funeriu. Trimişi în misiune de părintele lor de la Cotroceni, consilierii încearcă acum să ne convingă de bunele intenţii, ca şi cum trecutul nu le-ar aparţine, ca şi cum virusul Băsescu pe care îl poartă şi-l răspândesc nu ar fi făcut destule victime în ultimii ani.

Dincolo de umorul involuntar, inacceptabil este modul ofensator în care personajele în cauză ofertează spaţiul public, în numele unor principii pe care ei înşişi le-au terfelit de-a lungul timpului. Noţiuni precum corectitudine, competenţă, echilibru social, moralitate sunt maculate prin pronunţarea lor de către oamenii domnului Băsescu şi mai ales de către domnul Băsescu însuşi. Cum să strige că vrea sute de kilometri de autostradă acela care declara obsesiv, din postura de ministru al transporturilor, că România nu are nevoie de autostrăzi? Cum să facă apel la învăţământ pe principii corecte unul care a îngropat în eşec mandatul de ministru al educaţiei? Cum să-l ascultăm vorbind despre....orice pe autorul de poveşti politico-fantastice cu Albă ca Zăpada şi fetiţa cu chibrituri? În fine, cum să strige unii ca ei că s-au săturat să vadă România "furată, vândută, compromisă, minţită" din postura de autori ai acestui masacru? Poporul cui reprezintă aceşti teribili scamatori? Pentru cine sunt ei "populari"? Nu e trist să fim agresaţi de asemenea specimene fade, care au viaţă publică doar pentru că le permite Zeus-ul lor?

P.S: L-am văzut manifestându-se şi pe cel care, în absenţa stăpânirii oficiale de către Traian Băsescu, a primit preşedinţia Mişcării Populare. Se cheamă Marian Preda şi singurul atu pe care am reuşit să-l identific e că are aceleaşi iniţiale cu fundaţia.

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"120 de ani de învăţământ silvic în Transilvania"

În aceste zile învăţământul silvic din România marchează un moment de sărbătoare pe care îl trăiesc atât cadrele didactice, cât şi silvicultorii şi toţi cei care sunt implicaţi în viaţa pădurii.

Acum 120 de ani, în Transilvania, se înfiinţa prima şcoală silvică în comuna Gurghiu, judeţul Mureş. A fost începutul unei tradiţii puternice, expresie a seriozităţii şi rigurozităţii didactice, care se păstrează şi astăzi. Alegerea acestei localităţi nu a fost întâmplătoare, zona fiind bogată în păduri şi având infrastructura necesară pentru învăţământul de specialitate.

Înfiinţată iniţial ca şcoală de brigadieri, instituţia pregătea paznici de pădure, urmând ca în anii următori să atragă din ce în ce mai mulţi elevi din întreaga ţară.

Şcoala era cunoscută la nivel naţional prin seriozitatea pregătirii, dar şi prin baza materială oferită, elevii realizându-şi pregătirea practică într-unul dintre puţinele parcuri dendrologice din ţară.

La declanşarea Primului Război Mondial, cursurile s-au întrerupt, iar localul şcolii, datorită poziţiei strategice pe care o avea, a fost transformat în spital militar.

În 1919 şcoala şi-a reluat activitatea sub numele de Şcoala Silvică Inferioară, în acei ani funcţionând doar două şcoli cu profil silvic, la Gurghiu şi la Brăneşti.

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, învăţământul silvic de la Gurghiu a marcat o stagnare, odată cu mobilizarea profesorilor şi inginerilor. Anii care au urmat au fost deosebit de grei pentru învăţământul din Ardeal. Şcolile şi-au închis porţile una câte una, iar dascălii au căzut victime ale prigoanei Diktatului horthyst bazat pe forţă.

Pe timp de război, elevii şi profesorii s-au refugiat la Târgovişte, iar localul şcolii a fost ocupat de comandamentul unei divizii germane de aviaţie.

După terminarea războiului, învăţământul silvic de la Gurghiu primeşte din nou atenţia cuvenită şi se transformă într-un centru de referinţă în pregătirea silvicultorilor.

De-a lungul timpului, instituţia a primit mai multe denumiri, Şcoala de Brigadieri Silvici, Şcoala Profesională Silvică, Centru Şcolar Forestier, Liceu Silvic, iar începând cu anul 2003 poartă numele de Colegiul Silvic Gurghiu.

În cei 120 de ani de existenţă, învăţământul silvic de la Gurghiu a pregătit peste 8.000 de specialişti în silvicultură, vânătoare, protecţia mediului.

Tinerii care s-au aşezat cu sfială pe băncile şcolii silvice s-au transformat, în timp, în apărătorii pădurilor noastre, în cei care răspund de "aurul verde", această bogăţie nepreţuită a ţării noastre.

Acum, la ceas aniversar, doresc să transmit sincere cuvinte de preţuire celor care se dedică pentru educaţia a generaţii întregi de silvicultori, care luptă în fiecare zi pentru păstrarea tradiţiei şi calităţii învăţământului silvic transilvănean.

Totodată doresc să le transmit felicitări şi celor care au absolvit cursurile acestei instituţii de prestigiu şi să le transmit un mesaj de responsabilitate faţă de meseria frumoasă pe care şi-au ales-o.

La mulţi ani!

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Etnobotanicele şi ravagiile pe care le fac acestea în rândul tinerilor"

Din nefericire, tot mai mulţi tineri cad în patima consumului de droguri. Am citit recent un studiu care releva faptul că numărul consumatorilor de droguri a crescut în 2013 faţă de anul trecut. Potrivit ONG-urilor, peste 800.000 de tineri consumă în prezent etnobotanice la nivel naţional. Doar în primul trimestru al anului, 44 de tineri au ajuns să se interneze la Compartimentul de Toxicomani din cadrul Secţiei Clinice de Psihiatrie I din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Mureş. În Reghin au loc frecvent acţiuni în rândul tinerilor, menite să îi facă să înţeleagă efectele negative ale consumului de stupefiante. Surprinzător sau nu, tinerii consumatori de droguri sunt mai ales elevi şi studenţi din familii înstărite.

În România, regimul substanţelor stupefiante şi psihotrope este reglementat de Legea nr. 339/2005 şi de Legea nr. 143/2000 care vizează prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, reglementând circuitul ilicit al acestor substanţe. Întrucât de fiecare dată în afara plantelor şi substanţelor identificate în cele două acte normative, se descoperă mereu noi şi noi substanţe cu efect halucinogen, fenomenul consumului este în continuă creştere, iar gradul înalt de pericol pentru sănătate al acestor produse este dovedit de numărul extrem de mare de persoane care se prezintă zilnic la secţiile de urgenţă ale spitalelor.

Există numeroase astfel de substanţe care apar peste noapte şi care nu sunt testate, astfel că efectul lor asupra organismului rămâne un mare semn de întrebare. În plus, multe dintre acestea reprezintă, la rândul lor, un amestec de alte droguri, în diferite concentraţii, nu puţine fiind cazurile constatate în care produsele etnobotanice conţin droguri de sinteză ca marijuana sau canabis, creând astfel o dependenţă ce a dus de la consumul ocazional la consumul zilnic. Magazinele de vise reprezintă încă un pericol pentru tinerii din România, având în vedere că cele mai multe magazine închise se redeschid sub diferite paravane.

Trebuie să ne unim forţele şi să găsim cea mai bună soluţie pentru a stopa definitiv comercializarea etnobotanicelor.

Domnul Ion Eparu:

"Copiii români, puternic afectaţi de criza economică"

România se confruntă cu o situaţie alarmantă în rândul minorilor, din cauza crizei financiare ce ne-a marcat în ultimii ani. Conform unui raport realizat de UNICEF, prin care sunt examinate modificările ce au intervenit în perioada 2000-2010, în ceea ce priveşte condiţia socială a copiilor din 29 de state cu economii dezvoltate, s-a dovedit ca minorii români sunt cei mai afectaţi de politicile de austeritate. Clasamentul a fost realizat prin analiza mai multor indicatori, cum ar fi: confortul material, performanţele şcolare, comportamentul elevilor, consumul de tutun, alcool şi droguri, rata de natalitate în rândul adolescentelor, precum şi nivelul de obezitate infantilă.

Aflaţi la vârsta vulnerabilităţii, cei mai afectaţi sunt adolescenţii care provin din familii sărace, fiind puternic influenţaţi de neajunsurile sociale şi economice cu care se confruntă familiile lor. În contextul actual, abandonul şcolar şi violenţa în şcoli au înregistrat cote alarmante. Ultimul studiu UNICEF realizat în şcolile din România arată că în 75% dintre acestea există probleme de violenţă. Şi rata naşterilor în rândul adolescentelor a ajuns printre cele mai ridicate din Europa, în perioada 2009-2010, s-au înregistrat aproximativ 27.000 de naşteri în rândul tinerelor cu vârste între 12 şi 19 ani, o mare parte dintre acestea provenind din familii sărace.

La nivel mondial, România nu este singura ţară ce se confruntă cu astfel de probleme, dar nivelul scăzut de trai al populaţiei, împreună cu măsurile de austeritate specifice crizei economice fac ca minorii să fie primii care resimt consecinţele acestei situaţii. Statisticile UNICEF arată că un copil din patru provine dintr-o familie care trăieşte sub pragul naţional de sărăcie, în această situaţie fiind peste 25% din copiii români.

Din nefericire, actualul sistem de protecţie a copilului nu funcţionează atât de eficient precum ar trebui. Copiii care provin din familii sărace au în continuare posibilităţi extrem de limitate în ceea ce priveşte viitorul lor, iar lipsa resurselor financiare îi privează de unul dintre drepturile fundamentale: dreptul la educaţie şi îi condamnă la o viaţă marcată de lipsuri.

Este nevoie de un efort susţinut pentru crearea şi menţinerea celor mai bune condiţii în ceea ce priveşte educaţia şi dezvoltarea normală a copiilor care provin din familii defavorizate. Sprijinirea programelor ce au ca ţintă această categorie socială trebuie să devină principala prioritate a autorităţilor. Minorii afectaţi de sărăcie depind practic de programe educaţionale speciale, de consiliere, servicii sociale de calitate şi sprijin financiar. Nu în ultimul rând, vorbim despre necesitatea de a diversifica şi adapta programele de planificare familială pentru adolescenţi.

Sărăcia nu este o problemă individuală, ci una a societăţii actuale. Dacă nu acţionăm cât mai repede, consecinţele se vor răsfrânge foarte dur asupra tinerilor din România.

Domnul Neculai Răţoi:

"Ambasadorul Norvegiei ne bate obrazul"

Am ajuns să trăim în ţara în care străinii spun adevăruri dureroase despre noi. Cel mai recent care s-a exprimat în acest sens este ambasadorul Norvegiei la Bucureşti - nu cum ar crede doamna Udrea, preşedintele Norvegiei. Diplomatul a spus un lucru elementar şi observabil cu ochiul liber până şi de pe lună: "E o nebunie ce se întâmplă în România, ţara care ar putea hrăni 80 de milioane de oameni, dar importă două treimi din alimentele pe care le consumă!".

A ajuns sărăcia şi proasta organizare din ţara noastră să indigneze până şi pe străinii de bun-simţ care iau contact cu noi în mod onest. Revoltător până şi pentru alţii, darămite pentru noi! Noi, cei care impuneam, la un moment dat, la Brăila, cu un secol în urmă, preţul cerealelor, iar leul românesc era cât francul francez, am ajuns ca să murim de foame în secolul XXI! În război pâinea era la liber, până-n 1989 era pe cartelă, iar acum a devenit aproape inaccesibilă.

Fiecare ministru cum vine, se apucă de politici agricole, dar nu s-a gândit nici măcar unul singur la elaborarea unui set de criterii de politici publice în domeniul agriculturii, pe o perspectivă de măcar 15-20-30 de ani! De aceea sunt de salutat eforturile lui Daniel Constantin, care are măcar un proiect măreţ: refacerea sistemului de irigaţii, mai ales că s-a dovedit în ultimul sfert de secol că fără irigaţii nu se poate face agricultură cât de cât performantă în România. În ţara noastră, dacă plouă trei zile, sunt inundaţii, dacă nu plouă trei zile, e secetă. Cum irigaţiile sunt mai ieftine decât măsurile de prevenire a inundaţiilor, e bine că, totuşi, cineva s-a gândit să rezolve jumătate din problemă, dar mai trebuie gândită şi o legislaţie pentru permiterea şi încurajarea asocierii de bunăvoie a oamenilor.

E trist că, în schimb, în loc să ne ocupăm de agricultură să o facem performantă, noi risipim bani de parcă ne-ar fi urat cineva "să vă ascultăm bine!" Ne plângem că interceptarea a pătruns până în dulapurile şi paturile noastre, dar dăm bani într-o bucurie DNA-ului ca să ne asculte mai bine! O să ajungem să fim de râsul lumii: nu dăm bani pentru pâinea zilei de mâine, dar dăm bani pentru stenograme falsificabile care să ne bage pe toţi în puşcărie poimâine, în funcţie de cheful lui Băsescu! Conform legii, doar SRI-ul trebuie să intercepteze, dar dăm bani şi pentru DNA, luând de la agricultură... Şi atunci ne mai mirăm că ne spune ambasadorul Norvegiei, de la obraz, că nu ştim să ne chivernisim avuţia naţională şi să ne îngrijim de pus pâinea pe masă? Ce a priceput Daniel Constantin, care se dovedeşte astfel un tânăr cu viziune? Că, dacă rezolvă problema secetei cu irigaţiile, cu acest prilej rezolvă într-o bună parte şi problema inundaţiilor, canalele de irigaţii fiind folosite şi la scurgerea apei ca aceasta să nu mai intre în casele oamenilor! Şi mai rezolvă încă o problemă: normalizarea circulaţiei apei în natură, ceea ce va reduce deşertificarea, redând astfel multe terenuri agriculturii, pământuri care astăzi sunt lăsate de pârloagă din lipsa apei!

Consider că a venit timpul să ne scuturăm şi să ne trezim la realitate, întrucât plecarea unei ţări întregi peste hotare ca să supravieţuiască nu este o soluţie. Şi atunci trebuie să ne suflecăm gospodăreşte mânecile şi să ne apucăm de treabă la noi acasă, să facem un set de legi specifice agriculturii, ca să putem practica o agricultură modernă, de secolul XXI, întrucât a ara cu măgarul şi a rămâne tot la praşila cu sapa-n mâna unor oameni care majoritatea au depăşit vârsta pensiei, nu mai este posibil, indiferent cât de "ecologică" ori "bio" ar fi această agricultură.

Dacă există vreun sector economic care să ne poată scoate din marasmul în care ne-am scufundat în ultimul sfert de veac, acesta este agricultura, care trebuie să devină o prioritate naţională. La ora actuală, peste 60% din populaţia ţării dă trei sferturi din venit pe mâncare, deci de unde să rămână bani pentru taxe şi impozite ori pentru a cumpăra celelalte bunuri pe care le mai producem prin România?

Simpla scădere a TVA-ului nu va rezolva mare lucru, astfel încât rămâne în sarcina Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii, împreună cu Comisia pentru politică economică, Comisia pentru buget, finanţe, Comisia pentru industrii şi servicii, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială, alături de specialiştii din Ministerul Agriculturii şi academicienii din acest domeniu să înceapă să creioneze direcţiile principale de acţiune pe termen scurt, mediu şi lung, ca şi planurile necesare pentru înfăptuirea acestor proiecţii. Pentru că a devenit ruşinos să ne arate străinii că avem probleme până-n tavan, iar noi să visăm la fluieraş de fag, mult zice cu drag.

Este timpul să demonstrăm că suntem mai buni decât oricare dintre guvernările băsiste şi că ne merităm locul în spaţiul Schengen, nu să-1 cerşim. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Vasile Popeangă:

"«Pisicul» corect sau «iepuraşul» ipocrit?"

Devine îngrijorătoare campania de laude a băsiştilor, în frunte cu tătucul lor de la Cotroceni, la adresa premierului Victor Ponta! Multe dintre ele sunt o simplă recunoaştere a unor adevăruri pe care orice om de bun-simţ le poate vedea cu ochiul liber. Altele însă miros de la o poştă a campanie de dezbinare a USL. Când, în ciuda celor "cu naşu-n suflet" de la PDL, Traian Băsescu are cuvinte de laudă pentru premierul Victor Ponta şi afirmă că face lobby în străinătate pentru guvernul condus de liderul PSD: "Oricui spun: «Dom'ne, avem un guvern care lucrează!»", asta nu este decât o recunoaştere a unor merite ale oamenilor noştri din ministere. Profesionişti adevăraţi, care şi-au luat rolul în serios, nefăcând figuraţie de ochii lumii, cum au făcut guvernele Boc ori cel al lui Mihai-Răzvan Ungureanu, care, deşi a reuşit performanţa să fie doar cu un pic mai longeviv decât Guvernul Verdeţ, de la sfârşitul anului 1989, nu s-a putut abţine să nu fie gravat cu fierul roşu în memoria neamului sub numele de "guvernul unguent".

Este interesantă întoarcerea la 180 de grade a guvernatorului de la Cotroceni. Însă cel care era alintat, în lupta sa electorală cu Adrian Năstase, ca "iepuraş", acum este ipocrit. Vorbea despre primul-ministru caracterizându-l drept "mitoman", "prost", "cinic" şi l-a asemănat cu un "pisicuţ" sau cu "un porc greu de înghiţit", dar acum recunoaşte că de fapt "a fost un partener corect", cel puţin în privinţa desemnării şefilor de parchete. Deşi obişnuieşte să reevalueze oamenii în funcţie de interesul său, totuşi aici este mai mult o chestiune de diversiune, de băgat băţul prin gard. "Divide et impera" a fost mereu crezul şi tehnica de luptă politică principală a lui Traian Băsescu, aşa încât, cum se spunea în antichitate, "mă tem de greci şi când fac daruri". Căci aceste laude nesfârşite sunt daruri otrăvite, întocmai ca merele pentru Albă ca Zăpada, ca să folosim un concept drag unui basist de frunte ce ne "asasina" cu şaradele lui cu acest nume.

Băsescu este un politician mult prea versat ca să nu ştie că atunci când lauzi pe cineva, sigur creezi suspiciune. Însă această tehnică poate fi contracarată uşor prin a explica mai bine deciziile, printr-o bună comunicare. Dovada? Cele spuse de însuşi Crin Antonescu: "Ne despărţim fundamental, dar asta nu înseamnă desfiinţarea alianţei, ruperea ei". Pentru că rolul nostru nu este să ne iubim, ci să ducem ţara înainte împreună, aşa cum am fost învestiţi de către o masă uriaşă de români, la alegerile din decembrie.

"Eu cred că Antonescu ar trebui să vadă că Victor Ponta reuşeşte ceea ce mărturisesc că n-am crezut că se va întâmpla foarte curând: să înţeleagă responsabilitatea unei funcţii atât de înalte. Când ai de ales între interesul naţional şi plăcerea unora din partid, nici nu te uiţi la plăcerea lor", a spus Traian Băsescu joi seară, la o televiziune aservită, trăgând nădejde că va provoca fisuri în USL. Şi mai zicea acelaşi că ar fi o catastrofă pentru România ca Antonescu să fie preşedinte mâine. Probabil pentru el şi pentru băsiştii lui, nu pentru România. Din păcate, nu realizează ce catastrofă este pentru România faptul că el a fost atâţia ani şi încă mai este la cârma acestei ţări! Că fiecare zi în care mai stă la Cotroceni costă acest neam mai mult decât o zi de război! Nu realizează cât rău a făcut acestui popor numai din interesul său, personal şi de grup restrâns.

Se mai întreabă lumea, văzând că Băsescu şi-a schimbat atitudinea faţă de Victor Ponta, dacă s-a "băsescit" Ponta sau s-a "pontificat" Băsescu. După cum a recunoscut însuşi premierul, se ştie că uneori te faci frate cu dracul până treci puntea. E înjurat că a înclinat steagul, iar celuilalt i se cântă osanale de către echidistanţi, pentru cât de erou şi impecabil este. Pe fond, ceea ce contează sunt rezultatele. Dacă acestea se vor dovedi bune pentru ţară, doar timpul va stabili asta. Ce este însă clar este faptul că Victor Ponta a recunoscut cinstit că n-are încredere în continuare în Băsescu şi nici nu-1 vede ca pe un partener, în ciuda vocilor care spun că a făcut un pact cu şeful statului. Partenerii recunoscuţi de acesta pe plan intern sau extern sunt, în continuare, Crin Antonescu, Daniel Constantin, Gabriel Oprea, "cei care sunt liderii USL", iar pe plan extern "absolut toţi liderii europeni". De remarcat că nu 1-a numit niciodată pe cel de la Cotroceni ca fiind un partener, indiferent în ce proiect, fie politic, fie administrativ!

Ce este important este faptul că s-a distrus o propagandă dusă un an de zile în faţa partenerilor noştri europeni. Pentru că e o mare diferenţă în Uniunea Europeană să fii acceptat sau, dimpotrivă, să fii considerat o problemă a Uniunii Europene, iar România nu mai este, în acest moment, o problemă a Uniunii Europene. Probabil că se vor mai lua decizii controversate, care nu vor fi 100% pe placul tuturor, dar dacă rezultatele vor fi pozitive, înseamnă că a meritat efortul. Iar asta este tot ce contează - binele tuturor românilor, chiar în ciuda cârcotaşilor specializaţi în a vedea totul numai în negru...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Băsescu şi coreenii"

Înainte de 1989, pe vremea când Ceauşescu era considerat un mare mediator de pace la nivel mondial, circula un banc: de ce îl iubeau americanii pe nea Nicu? Pentru că, odată, când s-au răsculat indienii şi voiau să facă război în America, a venit nea Nicu şi i-a ameninţat că, dacă nu se liniştesc, le ia caii la CAP, şi-au fugit pieile-roşii care-ncotro a văzut cu ochii.

Vine vreme, trece vreme, iată că un alt cică preşedinte al României (ori guvernator, dacă ar fi să ne luăm după dicţionar...) îşi bagă nasul în afacerile altora de peste mări şi ţări, taman hăt!, în Coreea. Nu cea de Nord, cum eram obişnuiţi înainte de 1989, când umplusem magazinele alimentare şi terasele restaurantelor cu creveţii din ţara prietenă şi deloc vecină, căreia îi şcolarizam tinerii care acum, probabil, sunt de multă vreme plecaţi în America, ci în Coreea de Sud, unde era musai să ajungă cuvântul băsismului românesc. Probabil spre alinarea sufletului celor ameninţaţi cu bombele de către fraţii lor nordici, lihniţi de foame, dar înarmaţi până-n dinţi cu tot soiul de rebuturi tehnologice la care te gândeşti mai mult cu umor decât cu frica de moarte-n sân. Asta având în vedere repetatele eşecuri ale vârfurilor tehnologiei nord-coreene, care nu numai că nu reuşesc să se ţină pe traiectorie, dar au până şi probleme cu explodarea la ţintă ori la comandă, majoritatea căzând ca nişte pietroaie din cer.

N-ar fi exclus să auzim, mâine-poimâine, pe canalele diplomatice sau pe radio-şanţ, cum că Băsescu a trimis şi depeşe secrete către sud-coreeni, prin care să îi asigure de sprijinul său necondiţionat! Vă daţi seama ce ar însemna să îşi trimită Băsescu în Coreea de Nord armele sale secrete: pe EBA, pe Monica Macovei şi pe Lăzăroiu? Când o-ncepe EBA să-i ameninţe că "nu vrea să mai vorbeşte cu ei" până nu învaţă "să editeze corect câteva fraze", măcar la nivelul lui Boc; când o-ncepe Monica Macovei să le spună că au război civil la Phenian şi Hamhung de curge în valuri sângele prin rigole, iar sărmanul Lăzăroiu o să le-mpuieze capul cu sondaje şi Albă-ca-Zăpada, fug săracii nord-coreeni de nu se mai opresc până-n China! Şi uite-aşa o să câştige Coreea de Sud războiul cu fraţii din nord fără să tragă vreun foc de armă, spre marele regret al Monikăi Makovei, care parcă-parcă mai are amintiri din tinereţe când vede comunism în faţa ochilor ei, acum democrat - stângul şi liberal - ochiul drept, ori invers...

Şi uite-aşa o să-i crească lui Băsescu prestigiul de mare lider global - probabil ceva referitor la gloabe, că şi-aşa ne-au ieşit vorbe că dăm la export şi la unii premieri gloabe de Kobe -, o să pună de-o candidatură la Premiul Nobel pentru Pace de unde o să se-ntoarcă doar cu avionul şi o rezervă proaspătă de whisky de 7 ani, că 18 are doar cel luat din banii de protocol, şi tot aşa, noroc că i se termină mandatul, că ar fi ajuns cunoscut şi-n Patagonia, că pe Marte circulă deja bancuri cu un anumit marinar şi nu mă refer la Popeye sau Sinbad...

Ei, dacă nu se potolesc nord-coreenii nici cu armele secrete ale lui Băsescu, probabil că o să le trimită pe cap nişte samsari de fier vechi - au pus ăştia economia României pe butuci, darămite pe cea a Coreei de Nord! Ar putea, după aceea, să le acorde nişte ajutor psihologic cu doamna Udrea, să-i înveţe cum să se relaxeze în parcuri tăcute, prin păduri ori cum să se enerveze jucând fotbal pe terenuri în pantă sau înotând în piscine în care, dacă or să fie cuminţi, o să li se bage şi apă. Iar la urmă, în marea sa milă, o să îi ajute să-şi refacă economia, trimiţându-l pe Videanu să-i înveţe cum se pun borduri până şi pe acoperişuri, pe doamna Ridzi, să le construiască scene de câte 75.000 de euro ca să-i culturalizeze, şi o să-i înveţe, cu doamna Roberta Anastase, noua matematică băsistă neeuclidiană, începând cu număratul din doi în paişpe. Şi uite-aşa se câştigă un război contra unui popor fără să tragi nici măcar un glonţ!

În cele din urmă, dacă niciuna dintre metodele lui Băsescu nu va da rezultatele scontate, se va ocupa personal de ei, din decembrie 2014 încolo, trăgând sforile ca să devină guvernator al Coreei de Nord. Până atunci, multe salutări fraţilor coreeni din sud, iar cei din nord - să trăiţi bine!

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Doamna Andreea Paul şi preţul lecitinei"

Am asistat cu stupoare, săptămâna trecută, la circul făcut în Parlament de către un grup de PDL-işti, când domnul Mircea Toader încerca să popularizeze pe holuri piramida alimentară şi creşterile de preţuri printr-un banner, probabil rămas de la alegeri, iar doamna Andreea Paul plimba două coşuri cu alimente prin sala de şedinţă, pesemne printr-un alt gest electoral rămas reflex. Din paporniţe mai lipseau însă poza unei icoane cu semnătura blondei noastre colege pe verso, un pliant de campanie cu marile şi multele realizări portocalii care au scandalizat o ţară-ntreagă, programul cu minciunile cu care se dorea narcoza alegătorilor pentru următorii patru ani şi ziarul prin care să se arate că, nu-i aşa? USL-ul e rău şi că doar PDL-ul mai poate salva ţara de el însuşi, aruncând-o de tot în prăpastie.

Modul foarte original de combatere a crizei economice prin tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor, scăderea tuturor veniturilor, dublată de un şomaj în creştere, săltarea haotică a TVA-ului, lipsa unui program de investiţii şi o dezvoltare a economiei pe baze sănătoase sunt adevăratele şi principalele surse ale preţurilor pe care le afişau zeloşii PDL-işti prin holurile Parlamentului! Ca să nu mai amintim că, pentru ei, poporul nu înseamnă oameni, prieteni, vecini, colegi prezenţi, trecuţi ori viitori, ci o masă de manevră pentru a-şi atinge obiectivele lor! Are cineva să-mi dea un singur exemplu de compasiune, de empatie faţă de români, care să fi venit din partea celor ce acum mor de grija românului de rând? Pe doamna Andreea Paul, cea care îndemna moroşenii să o voteze, a ajuns să o repudieze însăşi organizaţia de femei din care face parte. Parcă nu aşa ceva promisese în campanie, când le cerea "fiţi moroşenii mei!", iar asta nu face decât să scadă preţul lecitinei - când ceva nu se mai caută, se ieftineşte...

Revenind la protestatarii portocalii: nu i-am văzut însă pe cei care făceau paradă cu aşa-zisele lor nemulţumiri că ar fi dat cuiva măcar o bucată de pâine, în compensaţie. A văzut cineva că produsele din cele două coşuri fâlfâite prin sala de şedinţe au fost, cumva, împărţite la sărmani? Sau au fost doar materiale de propagandă ce ar fi trebuit să producă nişte efecte negative la adresa USL? Da, nişte efecte au fost: câţiva surferi pe net au mai scris unele mizerii pe forumuri, necăjiţi rău că au căzut ai lor de la putere şi le-au zburat firimiturile de sub nas. Pentru că românii au înţeles cu ce ne confruntăm, că PDL-iştii au lăsat teren minat în urmă, conform celebrei replici a Rigăi-Soare: "După mine, potopul!"... Este exact cum fac inadaptabilii: dacă un lucru nu poate fi al lor, atunci nu trebuie să fie al nimănui! Adică exact calea pe care o poate alege un politician mărunt spre extincţia sa. Acum, politicienii mărunţi s-au unit într-un singur loc, după principiul "Unirea face puterea". Dar asta e bine, ştie românul unde să-i găsească şi pe cine să nu voteze. Căci au văzut că, şi dacă ajung la putere, nu doar că nu sunt capabili decât de făcut zgomot şi căpuşare, dar nici nu reuşesc să ducă ţara înainte în vreun fel! Scopul unui politician, indiferent cât de mare sau de mic ar fi, ar trebui să-1 reprezinte mersul înainte al ţării. Nu contează că, în funcţie de doctrina la care zice că aderă, acest mers înainte se face pe drumul din dreapta ori pe drumul din stânga, singurul lucru care are importanţă este doar mersul înainte.

Însă cum poate demonstra zgomotoasa doamnă Andreea Paul (eventual controversatul domn Toader) că au făcut ţara asta să păşească spre mai bine fie şi cu un singur milimetru? Fiind îndrăgostită de cifre, doamna Andreea a dat câteva exemple la televizor. Însă şi-a ales ce credea că o va avantaja, uitând că impoliteţea împinsă până la grosolănie este la fel de periculoasă pentru un politician ca şi folosirea unor cifre luate aiurea însă aranjate ca să dea bine, per ansamblu. Dar, ca să fie credibilă în afirmaţiile sale de acum şi în ce consideră dânsa ca fiind dragostea faţă de omul de rând, ar fi trebuit să se ducă şi la Boc, când era premier, cu acele coşuri sau măcar să insiste să se reintroducă acel calcul al coşului zilnic, în funcţie de care să se stabilească salariul minim pe economie. A văzut-o cineva făcând asta, vreodată? Nu, în schimb a văzut-o o ţară-ntreagă cum sprijinea măsurile de sărăcire a populaţiei prostind românii pe faţă, cum că ei trăiesc bine, dar habar n-au de asta, în vreme ce Eurostat ne punea pe prima poziţie în UE la creşterea inflaţiei, iar următorul clasat era la jumătate din această valoare.

E de înţeles: pentru că noi ne luptăm cu FMI-ul şi Uniunea Europeană ca să rezolvăm cu ajutorul de minimis, cu scăderea TVA la pâine şi alte măsuri concrete ce vor avea efecte benefice în economie, asta-i aduce în pragul sevrajului pe băsişti şi încearcă tot soiul de diversiuni ca nu cumva să vadă românii că suntem mai buni decât ei în administrarea ţării. Doar că românii nu uită că, în timp ce băsiştii au scăzut pensiile şi salariile, noi ne-am luptat şi ne luptăm în continuare ca, într-o primă etapă, să le readucem unde au fost, pentru ca, în pasul următor, să le creştem la un nivel decent.

Iată de ce doamna Andreea Paul, a cărei familie n-a prea suferit în perioada de criză, ba dimpotrivă, acum este foarte nemulţumită că începe şi românul de rând să vadă luminiţa de la capătul tunelului. Iată de ce domnul Toader, cel care nici Domnia Sa nu are o aură impecabilă, s-a făcut copărtaş la demersul doamnei Paul. Dar e bine aşa: continuaţi şi, la alegerile următoare, ţara noastră va scăpa definitiv de blestemul politicii portocalii, făcute cu cel mai jenant amatorism de care este capabil cineva...

Domnul Viorel Palaşcă:

"Energia - şansa dezvoltării judeţului Mehedinţi"

Strategia energetică a USL şi obiectivele din acest domeniu înscrise în Programul de guvernare stabilesc faptul că sectorul energetic este unul din motoarele creşterii economice ale României în perioada 2013-2020.

Din acest punct de vedere, judeţul Mehedinţi, cu puternice capacităţi energetice (hidrocentralele Porţile de Fier I, Porţile de Fier II, termocentrala Halânga, combinatul de apă grea şi cariera de lignit de la Husnicioara), ar trebui să devină o zonă unde dezvoltarea sectorului energetic să ducă la bunăstarea locuitorilor judeţului. Dar acest lucru nu se poate întâmpla decât prin realizarea unui program de investiţii la nivel naţional.

Cea mai importantă investiţie de care depinde funcţionarea şi dezvoltarea RAAN Drobeta-Turnu Severin este realizarea unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă. De asemenea, investiţiile la Termocentrala Halânga vor asigura eficienţa şi păstrarea locurilor de muncă în această zonă.

Consider că miniştrii de resort şi actualul Guvern în ansamblu trebuie să acţioneze pentru a se realiza aceste obiective de investiţii şi altele din domeniul energetic aflate în Programul de guvernare, deoarece numai în acest fel România poate avea într-adevăr creştere economică, stabilitatea locurilor de muncă şi în acelaşi timp poate fi un actor economic important în plan regional şi european.

Domnul Dumitru Niculescu:

"Să trăiţi bine!"

Cu permisiunea dumneavoastră, conştient că voi trezi conştiinţe acum apatice, vă voi demonstra ceea ce dumneavoastră de fapt, aţi demonstrat. De ce spunem noi, parlamentarii Partidului Poporului-Dan Diaconescu, că "USL şi PDL - aceeaşi ipocrizie", asta pentru a fi elegant şi să ocolesc termenul consacrat...

Întotdeauna când se schimbă guvernarea, vinovatul e acelaşi: vechea moştenire, invocată de 22 de ani încoace, ca laitmotiv şi paravan pentru promisiunile neonorate ale campaniei electorale. Întotdeauna când Guvernul Ponta este criticat, se arată cu degetul către Guvernarea Boc, afirmându-se că aceasta a fost de "n" ori mai rea decât coaliţia care se află azi la putere, moştenirea dezastruoasă lăsată şi găsită împiedicând avântul muncitoresc al USL. Şi invers. Când se laudă perioada Boc pentru stabilitatea macroeconomică şi scoaterea ţării din criză, oamenii puterii de azi contrazic aceste fapte, afirmând că Ponta şi USL au îmbunătăţit mai mult viaţa românilor.

Din aceste motive, am dedus că este obligaţia mea să caut diverse comparaţii punctuale între cele două guvernări. Am selectat cincisprezece alimente de bază şi am constatat cum au evoluat preţurile acestora în timpul Guvernării Boc şi cum au evoluat în perioada de când Ponta şi USL sunt la putere. Am luat ca reper pieţele agroalimentare din judeţul din care provin, judeţul Olt, constatând ulterior că ele sunt confirmate de statisticile la nivel naţional. Cele 15 produse de bază din coşul românilor sunt următoarele: 1. cartofi, 2. grâu, 3. porumb boabe, 4. fasole boabe, 5. floarea soarelui, 6. morcovi, 7. mere, 8. pere, 9. ouă, 10. lapte de vacă, 11. miere, 12. brânză, 13. carne de vită, 14. carne de pasăre şi 15. carne de porc.

Perioadele avute în vedere sunt: ianuarie 2009 - februarie 2012 (Guvernarea Boc), respectiv, mai 2012 - ianuarie 2013 (acestea fiind cele mai recente date). Bineînţeles, se poate contraargumenta că perioadele sunt diferite sau că fluctuaţiile sezoniere sunt diferite. Aceste lucruri sunt reale, dar am analizat evoluţia preţurilor din cele două guvernări, indiferent de orice aspect particular.

Surprinzător, din cele 15 produse, 7 s-au scumpit mai mult în timpul lui Ponta şi 8 în timpul lui Boc. Per total, luând guvernările întregi, chiar dacă perioadele sunt diferite, preţurile au urcat cam în acelaşi ritm în ambele regimuri. Altfel spus, preţurile au crescut în câteva luni de guvernare Ponta cât au crescut în toţi cei trei ani şi două luni cât a fost Boc la putere. Cele mai mari drastice scumpiri au avut loc la cartofi şi grâu, respectiv, floarea soarelui şi ouă. Iată care au fost cele mai mari scumpiri:

A - guvernarea Boc (ian.2009 - febr.2012)GB;

B - guvernarea Ponta (mai 2012 - ian.2013)GP;

1. - cartofi GB - 16%; GP - 90%;

2. - grâu GB - 78%; GP - 34%;

3. - porumb boabe GB - 41%; GP - 31%;

4. - fasole boabe GB - 2%; GP - 36%;

5. - floarea soarelui - GB - 90%; GP - 10%;

6. - morcovi GB - 5%; GP - 7%;

7. - mere GB - 9%; GP - 7%;

8. - pere GB - 5%; GP - 7%;

9. - ouă GB - 33%; GP - 57%;

10. - lapte GB - 12%; GP - 0,45%;

11. - miere GB - 40%; GP - 5%;

12. - brânză GB - 14%; GP - 15%;

13. - carne de vită GB - 28%; GP - 5%;

14. - carne de pasăre GB - 5%; GP - 24%;

15. - carne de porc GB - 4%; GP - 10%.

Media scumpirilor la cele 15 produse este de 23% în Guvernarea Boc în trei ani şi jumătate de guvernare, în timp ce în cele 11 luni de Guvernare Ponta media scumpirilor la aceleaşi produse este de 21%. Aştept de la dumneavoastră să le spuneţi românilor care guvernare "i-a ars" mai mult la buzunar. În ceea ce ne priveşte pe noi, parlamentarii PP-DD, le spunem doar atât: să trăiţi bine!

După pauză

În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cătălin-Daniel Fenechiu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 412 deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 219 deputaţi, 22 participă la alte acţiuni parlamentare.

Cvorumul legal este îndeplinit, 207 deputaţi.

Înainte de a intra în ordinea de zi, o intervenţie pe procedură, domnul deputat Neacşu.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Neacşu:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă,

Bună dimineaţa, stimaţi colegi,

Aş vrea să vă rog, domnule preşedinte, să supuneţi plenului spre aprobare modificarea ordinii de zi a acestei sesiuni de dezbateri de astăzi prin introducerea pe ordinea de zi a proiectului legislativ PL-x 87/2013, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2013 privind reglementarea unor măsuri pentru reducerea arieratelor din economie, alte măsuri financiare, precum şi modificarea unor acte normative.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Supun votului dumneavoastră propunerea de a introduce la punctul 1 al ordinii de zi a PL-x 87/2013.

Cine este pentru? Vă rog votaţi.

Vă rog să reluăm votul. Secretariatul, sunteţi pregătiţi?

Vă rugăm să votăm încă o dată. Nu a mers instalaţia peste tot.

Vă rog, votaţi.

82 de voturi pentru, 15 voturi împotrivă, o abţinere.

Proiectul de lege a fost introdus pe ordinea de zi.

Începem dezbaterea de astăzi cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2013 privind reglementarea unor măsuri pentru reducerea unor arierate din economie, alte măsuri financiare, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Dau cuvântul iniţiatorului. Guvernul.

Domnule secretar de stat, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Enache Jiru (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.3/2013, am urmărit următoarele: unităţile administrativ-teritoriale care înregistrează arierate la data de 31 ianuarie 2013 sunt obligate să diminueze volumul acestora cu cel puţin 85% până la 31 martie a.c., unităţile administrativ-teritoriale să poată contracta de la Ministerul Finanţelor Publice, până la 31 martie 2013, împrumuturi din vărsăminte din privatizare pentru achitarea arieratelor către furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări înregistrate la data de 31 ianuarie 2013 şi neachitate până în prezent.

De asemenea, ordonanţa permite contractarea de către Compania Naţională Unifarm a unui împrumut în sumă de 3,6 miliarde de lei, echivalentul a 800 de mii de euro, necesar pentru achiziţionarea unor medicamente.

De asemenea, ordonanţa reglementează şi modificarea termenului de virare de la Ministerul Finanţelor Publice, în contul general al Trezoreriei Statului, ca vărsăminte din privatizare, în cazul "Ford", a sumei din rezerva de restructurare rămasă în contul dedicat după încheierea procesului de restructurare şi certificarea costurilor totale ale restructurării şi aprobarea acestora de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în sensul majorării acestuia la 180 de zile de la data preluării de către AVAS a pachetului de acţiuni la noua societate.

Împrumuturile pentru unităţi administrativ-teritoriale se acordă de către Trezoreria Statului pe o perioadă de maxim 5 ani, cu o rată a dobânzii situată la nivelul ratei de dobânzi de politică monetară practicată de BNR, respectiv, 5,25% pe an.

Prin aceasta s-a urmărit asigurarea unui flux de numerar necesar deblocării circuitului financiar dintre unităţile administrativ-teritoriale şi furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări, deblocarea astfel a activităţii unor furnizori de bunuri şi servicii, evitarea, în cazul Unifarm, a asigurării cu discontinuitate a unor medicamente şi finalizarea procesului de privatizare privind Ford.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Domnul Tinel, o intervenţie pe procedură.

Domnule deputat Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Cu tot respectul, dar eu înţeleg urgenţa, necesitatea dezbaterii acestui act normativ, dar raportul l-am primit acum. Acum două minute, domnul secretar Mircovici mi l-a înmânat. Ce să dezbatem? Lăsaţi-ne un timp să facem o analiză pe raport. Altfel, dacă tot veniţi şi spuneţi "Domnule, este o urgenţă" şi haideţi... la data când domnul lider Neacşu a solicitat introducerea pe ordinea de zi, n-aveam raport.

Încă o dată vă spun: eu înţeleg urgenţa şi necesitatea, dar bănuiesc că respectarea regulamentului este mai importantă decât urgenţa aceasta.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă bucur foarte tare că domnul Tinel, colegul meu, are memorie extrem de recent. Nu-şi aduce aminte de trecuta legislatură în care dezbăteam proiecte legislative fără raport, le primeam pe genunchi cu două minute, aşa cum spune domnia sa, în sală. Lucru care de data asta nu s-a întâmplat, şi-mi pare tare rău că trebuie să-l contrazic. Din câte cunosc eu, şi lucrul acesta poate fi probat, Comisia pentru administraţie şi Comisia pentru buget, finanţe, au pus şi au ridicat pe site-ul Camerei Deputaţilor acest raport încă din seara zilei de ieri. Eu cel puţin atunci am luat cunoştinţă despre el.

Faptul că trebuie să primim hârtii şi să ne îngropăm în ele aici, nu justifică necunoaşterea sau neluarea la cunoştinţă în timp util a proiectelor care ar trebui să ne intereseze. Nu cred că problema aceasta este cea care este determinantă în momentul ăsta, că raportul a ajuns la domnul Tine acum zece minute. Probabil că la colegii mei care au fost interesaţi de problemă, el a ajuns mai de multă vreme, aşa încât nu cred că subzistă afirmaţiile domniei sale şi vă propun, domnule preşedinte, să continuăm dezbaterea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vreau să fac o precizare, şi anume: domnul secretar Mircovici a coborât în sală şi a mai dat al doilea rând de rapoarte, ca un gest de bunăvoinţă din partea domniei sale, gândindu-se că poate nu aţi verificat cutiile... o secundă, domnule Tinel.

În orice caz, eu am să întrerup aici discuţia pe această procedură, ea avea rost înainte de momentul în care reprezentantul Guvernului a prezentat punctul de vedere. Din moment ce în secunda în care s-a votat punerea pe ordinea de zi n-aţi avut nici un fel de obiecţie, consider această obiecţie tardivă şi mergem mai departe.

Vă mulţumesc.

Un drept la replică. Vă rog.

Dar, vă rog, nu mai intraţi pe procedură. Discuţia pe procedură era valabilă înainte de începerea discutării raportului.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu înţeleg of-ul domnului lider PSD, dar îi aduc aminte că acum un an pe timpul acesta eraţi în grevă parlamentară de lux pentru că puterea de la acea dată nu respectă Regulamentul Camerei, umileşte opoziţia pe chestii procedurale. O chestiune procedurală era şi modul cum analizam noi şi dezbăteam proiectele de acte normative. Şi ne-aţi reproşat atunci... cred că nu vă doriţi să intrăm într-o grevă parlamentară ca şi dumneavoastră ca să facem un circ inutil. Dar noi vă reamintim că pentru acest lucru aţi stat în grevă şi ne-aţi acuzat un an de zile că nu respectăm regulamentul, şi nu vrem altceva decât să puneţi în practică ceea ce clamaţi în acea perioadă, să respectaţi regulamentul. Asta v-am cerut.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Sigur, mi-aduc aminte altceva, mi-aduc aminte o legătură între ceva aritmetică şi greva respectivă, dar indiferent de acest lucru, vreau să precizez că aş fi considerat absolut normală şi binevenită discuţia pe procedură - dacă să introducem sau nu pe ordinea de zi, înaintea votului. După vot, mi se pare absolut inutilă.

Domnul deputat Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Sunt de acord cu cele spuse de dumneavoastră, adică această problemă de procedură ar fi trebuit să fie ridicată atunci, înainte de a se da votul. Corect!

Cu o singură problemă nu sunt de acord. Stimaţi colegi, primul-ministru al României, în momentul instalării la prima guvernare, după alegerile din 2012, la fel a enunţat că de acum încolo vor fi alte vremuri. Parlamentul va fi stimat, nu vom mai utiliza aceleaşi proceduri pe care le-au utilizat alţii.

Şi acum dumneavoastră, mă bucur, aţi enunţat că veţi utiliza aceleaşi proceduri. Ceea ce s-a şi întâmplat. Deci, e o recunoaştere corectă a faptului că poate şi mai mult ca în legislaturile anterioare, Parlamentul este de prisos.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Nu sunt de acord cu punctul dumneavoastră de vedere. Dacă aţi fi ridicată problema înainte de supunerea la vot, aţi fi putut să mă acuzaţi că nu respect regulamentul. Din momentul ce nu aţi ridicat-o înainte, nu pot să întorc votul dat.

De aceea, mergem mai departe, şi dau cuvântul reprezentantului comisiilor raportoare, Comisia pentru administraţie şi Comisia pentru buget, pentru prezentarea raportului comun.

Domnule deputat Ruşanu, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a aprobat proiectul de lege în şedinţa din 12 martie. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul şi ordonanţa de urgenţă. Consiliul Concurenţei a avizat favorabil proiectul de lege. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a avizat favorabil, cu un amendament admis. Comisia pentru sănătate, de asemenea, a avizat favorabil. Comisia pentru buget, finanţe şi Comisia pentru administraţie, care au fost sesizate pe fond, au avizat cu amendamente admise şi respinse prezentul proiect de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Fiind în procedură de urgenţă, solicit un minut pentru dezbateri şi 3 minute pentru amendamentele admise şi respinse.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Árpád, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Propunerile trebuie să fie măcar raţionale, şi evident şi regulamentare, în primul rând.

La dezbaterile generale, conform regulamentului, chiar şi în procedură de urgenţă, avem fiecare grup parlamentar cinci minute. Deci pentru asta nu se propune timp. Dar a propune timp de dezbatere a întregii legi un minut şi trei pe fiecare amendament, din punct de vedere matematic, este cel puţin interesant. Eu altfel am învăţat, mă rog, matematică pe la clasa a III-a, aritmetică, dar asta este o matematică superioară.

Deci, dacă aţi propus trei minute pe amendamente, puneţi acolo măcar 15 minute, având în vedere că măcar la amendamente respinse sunt 4 poziţii. Tot în acelaşi timp finalizat, dar măcar să existe o raţiune aritmetică a propunerilor dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Domnul preşedinte, vă rog, refaceţi propunerile sau...

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Domnule coleg, cu toată stima şi prietenia pe care v-o port, aş vrea să vă amintesc că aritmetica şi politica nu sunt compatibile şi niciodată în politică nu s-a aplicat aritmetica, lucru dovedit de ultimele sondaje de opinie, sondajul a arătat într-un fel, şi votul politic a arătat în alt fel.

Vizavi de dezbaterile generale, vă pot spune şi vă pot reaminti că dezbaterile de obicei au loc în comisiile de specialitate, iar în plen numai în cazuri deosebite mai sunt şi alte luări de poziţie şi de cuvânt.

Eu îmi menţin în continuare propunerea pentru un minut dezbateri generale şi trei minute pentru fiecare amendament.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da. Domnul deputat Ialomiţianu are cuvântul.

Dar am să vă dau cuvântul la toţi colegii.

Domnul deputat Ialomiţianu.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu (din sală):

Doresc să iau cuvântul la dezbateri generale.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

A! Nu. Deci, discutăm la procedură.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Kerekes Károly:

Deputat Kerekes.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnul preşedinte al comisiei a dat citire raportului, dar numai parţial, cine a avizat, cine a fost de acord, câţi au fost şi câţi au votat. Dar care este obiectul propunerii legislative sau al proiectului de lege? Pentru că în raport figurează descrierea asta despre obiectul proiectului de lege. Vă rog frumos să prezentaţi care este obiectul acestei propuneri legislative.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat Kerekes,

Daţi-mi voie să vă spun că acest lucru a fost prezentat de reprezentantul Guvernului, iniţiator. Domnul secretar de stat Jiru a prezentat şi acest lucru, ce conţine proiectul de lege.

Domnul deputat Pambuccian, vă rog, aveţi cuvântul pe procedură.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu legat neapărat de proiectul despre care este vorba, dar legat de ceea ce s-a spus aici şi cred că este important să nu rămână spus aşa. Compatibilitatea oricărei acţiuni umane cu logica, pentru că despre asta este vorba când vorbim de matematică sau de ruda ei mai săracă, aritmetica, e aproape drept la replică ce cer acum, n-a existat în unele perioade ale istoriei, e adevărat, dar au fost perioade proaste.

În momentul în care lucrurile nu sunt logice, sau nu sunt compatibile cu lucruri logice, societatea umană n-are cum să meargă înainte într-un mod coerent şi folositor sieşi. Aşa că aş vrea ca fraze de genul acesta "Matematica nu e compatibilă cu politica" să nu le-aud de la tribuna Parlamentului.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul deputat Márton Árpád, procedură.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Conform regulamentului, vă anunţ că discut despre art.118 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, care se află la Secţiunea a 4-a, "Procedura de urgenţă". Permiteţi-mi, stimate doamne şi stimaţi domni, să dau citire alineatului (1) şi (2): "Alin.(1). În faza dezbaterii generale, fiecare grup parlamentar poate interveni o singură dată, - aşa cum am spus -, iar durata luării de cuvânt a reprezentantului nu poate depăşi 5 minute.

Alin. (2). După epuizarea dezbaterilor generale, preşedintele Camerei va solicita preşedintelui comisiei sesizate în fond sau raportorului acesteia, după caz, propuneri cu privire la timpul necesar dezbaterii raportului. Durata propusă se va supune aprobării plenului Camerei şi se va trece la dezbateri pe articole."

Deci, prima dată, conform regulamentului, dezbateri generale, fiecare grup o singură intervenţie, maxim 5 minute, după acestea se propune de către comisie dezbaterea întregii legi, timp pe întreaga lege, respectiv pe articole.

Asta este procedura regulamentară. Cele spuse de dumneavoastră nici cu o logică elementară, nici cu vot, nici cu voinţa populară, cu nimic n-au nicio legătură. Şi cu bunul-simţ mai puţin.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, aş fi foarte recunoscător şi dumneavoastră şi celorlalţi colegi dacă ne-am păstra calmul şi am vorbi cu mult mai mult respect faţă de colegii noştri. Bănuiesc că nu la mine v-aţi referit că nu am aplicat regulamentul, pentru că eu doar v-am dat voie să vorbiţi pe procedură. Sigur, aţi constatat şi dumneavoastră un lucru pe care regulamentul îl spune, discuţia mai târziu trebuia să aibă loc, nu acum, dar asta este Camera Deputaţilor, deci vom trece la dezbaterile generale. Fiecare grup parlamentar, conform regulamentului, are dreptul la o intervenţie de maxim 5 minute.

Dezbateri generale.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul deputat Ialomiţianu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Să ştiţi că este un act normativ foarte important şi cu consecinţe grave, având consecinţe grave asupra autorităţilor teritoriale, asupra primăriilor în primul rând, pentru că prin acest act normativ, de fapt, blocaţi conturile primăriilor, acelor primării care au datorii la buget.

Sigur că invocaţi acordul cu Fondul Monetar, acolo unde este scris căderea arieratelor. Sigur, reducerea arieratelor reprezintă un lucru important, pentru că mulţi agenţi economici au de încasat de la primării, şi sigur că acolo sunt locuri de muncă, trebuie plătite şi impozitele. Dar modul cum reglementaţi este groaznic. Pentru că de fapt blocaţi activitatea primăriilor, blocaţi salariile funcţionarilor din primării, pentru că ştim foarte bine că, o dată cu aprobarea bugetului, aţi redus foarte mult alocaţiile către primării, iar acestea, multe primării trăiesc numai din cote defalcate şi sume defalcate din unele impozite.

Iar dumneavoastră, prin actul normativ, ce faceţi? Dacă nu se plătesc aceste arierate, de fapt, blocaţi conturile primăriei. Mulţi primari nu pot să-şi plătească salariile funcţionarilor, mai ales că ne apropiem şi de sărbători, de Sfintele Paşti, şi o să lăsaţi funcţionarii fără salarii.

Ce să mai vorbim de alte cheltuieli cu funcţionarea primăriei şi de fapt loviţi în cetăţeni, pentru că primăriile nu mai pot să-şi desfăşoare activitatea, nu mai pot furniza servicii către populaţie. O să mergeţi în colegiile dumneavoastră, stimaţi colegi, şi n-o să mai găsiţi pe nimeni pe la primării, pentru că o să pună lacătul.

Dacă modul acesta de a rezolva problema arieratelor este normal, eu cred că aşa ceva nu s-a mai întâmplat în viaţa unităţilor teritoriale. Şi pe timpul Guvernului Boc am avut sarcină să reducem arierate, dar am găsit alte soluţii, chiar şi printr-o măsură, pe care dumneavoastră aţi criticat-o, când am alocat din fondul de rezervă. Am alocat pentru plata arieratelor, iar când dumneavoastră aţi venit la guvernare, aţi blocat sumele respective. Şi acum vă întrebaţi de ce aveţi arierate la nivelul autorităţilor locale?!

Mai erau alte metode, metoda compensării, cu datoriile agenţilor economici, dar aţi găsit cea mai proastă soluţie. Şi să ştiţi că vor fi mulţi cetăţeni care o să vă reproşeze că le-aţi luat primăriile, pentru că, de fapt, fără bani aceste primării nu mai pot funcţiona.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat Cseke, din partea Grupului parlamentar al UDMR, aveţi cuvântul.

Domnul Cseke Attila-Zoltán:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Eu la această dezbatere generală nu doresc să vorbesc despre un anumit guvern. Eu doresc să vorbesc despre fenomenul pe care eu îl numesc Ministerul Finanţelor. Eu refuz să privesc primarii şi autorităţile locale aşa cum îi priveşte Ministerul Finanţelor. Pentru că acest act normativ arată că aceste autorităţi locale sunt privite ca un fel de duşmani ai ţării care îşi fac arierate şi ne creează nouă probleme în discuţiile cu organismele internaţionale.

Trebuie să înţelegem că aceste autorităţi locale nu sunt ale unui om, nu sunt ale unui primar sau ale unui conducător ales. Şi atunci când noi impunem măsuri pentru aceste autorităţi locale, impunem măsuri pentru comunitatea care îşi alege un primar sau îşi alege un consiliu local sau judeţean. Când îi ameninţaţi cu tăierea cotelor şi sumelor defalcate, nu faceţi decât să-i ameninţaţi şi să loviţi în oameni şi să loviţi în comunităţile locale, indiferent de primar şi de culoarea politică a acestuia.

Eu înţeleg că suntem în criză şi că nu putem să facem ceea ce poate au reuşit alţi, în alte ţări, unde a preluat statul din aceste arierate, dar, totuşi, metoda găsită mi se pare puţin deplasată. Haideţi să vedem ce s-a întâmplat. Deci, s-a dat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/30 ianuarie, prin care autorităţile locale au fost obligate să-şi reducă arieratele cu 85%, cu termen 31 martie 2013; aţi dat posibilitatea de contractare de împrumut de la Trezoreria statului, cu cerere depusă până la termen de 29 martie 2013, în limita unei sume de 800 milioane lei.

Peste exact cinci săptămâni, prin Ordonanţa nr.12/6 martie aţi modificat această limită de 800 de milioane şi aţi redus-o la 500. Acum, în comisiile reunite sau în cele două comisii separat, ne-aţi adus nişte amendamente prin care limita de 500 milioane o ridicaţi până la 680. Reamintesc, limita iniţială era de 800. Şi aţi modificat şi termenul de depunere, adică pot fi depuse noi cereri până în 15 mai.

De ce vă jucaţi aşa cu autorităţile locale? De ce vă jucaţi aşa cu ei? Stabiliţi 800, reduceţi la 500, acum ridicaţi la 680. Parcă ni se spunea că arieratele la autorităţile locale sunt foarte mari şi că trebuie să le rezolvăm. Iniţial, ne-aţi vorbit de 800 milioane de reduceri la arierate, acum ne ajung şi 500, ne ajung şi 680, nu mai avem o problemă aşa de mare.

Aveţi solicitări, conform celor spuse de domnul secretar de stat în comisie, solicitări pentru valoarea de 310 milioane lei. Păi, dumneavoastră propuneţi o limită de 680 milioane, aţi consumat deja 500 şi aveţi solicitări pentru 310. 500 cu 310 este 810. Ce se întâmplă cu autorităţile locale de la 680 până la 810 milioane? Veţi avea primari, autorităţi locale şi, încă o dată, oameni, comunităţi locale care nu vor putea lua împrumut de la Trezorerie, pentru că aţi redus limita de la 800 la 500, iniţial, şi acum la 680.

Doi: trebuia să modificaţi termenul prevăzut în art.1 alin. (1), acela din 29 martie, pentru că el este corelat cu termenul de depunere a cererilor, care era iniţial 29 martie. Aţi modificat termenul de depunere a cererilor la 15 mai, dar termenul din 31 martie a rămas la fel, adică: eu sunt autoritatea locală, mi-am depus cererea, dumneavoastră aţi redus limita la 500, drept pentru care, deocamdată, nu mi s-a aprobat, dar termenul de 31 martie, până la care eu eram obligat să-mi reduc arieratele, s-a împlinit. Eu nu am nicio vină. Am depus cererea, dumneavoastră aţi redus limita generală şi nu mi-aţi putut aproba cererea.

De ce mă sancţionaţi pe mine? Cu ce sunt eu vinovat că dumneavoastră v-aţi răzgândit şi de la 800 aţi redus la 500? Aţi respins şi amendamentul colegului - domnului deputat Motreanu - care, sigur nu schimba filozofia acestei legi, dar dădea o posibilitate autorităţilor locale, o posibilitate de mişcare, aceea de a nu fi obligate să ramburseze lunar împrumutul luat, ci trimestrial. Era un ajutor mic, dar era un ajutor pentru autorităţile locale. Nici măcar cu asta nu aţi vrut să fiţi de acord, deşi dumneavoastră şi statul îşi ia banii înapoi şi dacă primeşte lunar, şi dacă primeşte trimestrial. Nu aţi acceptat nicio modificare de îmbunătăţire, care era pentru primar, pentru autorităţi locale şi pentru comunităţi locale.

Concluzia, din punctul nostru de vedere, este că Ministerul Finanţelor şi-a rezolvat problemele, dar problemele autorităţilor locale şi ale comunităţilor locale, din păcate, nu s-au rezolvat.

În aceste condiţii, Uniunea Democrată Maghiară nu va susţine acest proiect de act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Ruşanu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt de acord cu colegii mei care spun că este o lege foarte importantă, dar, cu toate acestea, o să încerc să mă înscriu într-un minut.

Deci, pe fond, problema acestei legi este aceea a arieratelor, care au fost acumulate, au fost făcute în proporţie de 97,3% în perioada 2009-2012, în cei 4 ani de zile, începând cu anul 2009, când la guvernare au fost colegii noştri care astăzi critică această lege.

Fenomenul economic este foarte cunoscut: promisiuni politice în 2009-2010-2011 vizavi de primari şi cetăţeni din teritoriu, prin care au fost încurajaţi să înceapă anumite investiţii şi care, ulterior, nu au mai fost finanţate. Nu au mai fost finanţate ori din lipsă de resurse, ori din motive politice.

Astăzi, dumneavoastră veniţi şi ne susţineţi aici că aceste arierate sunt o mare problemă, şi recunoaştem, dar problema nu este a acestui guvern, ci este a guvernului care a făcut şi a încurajat arieratele în perioada 2009-2012, şi ne solicitaţi nouă, astăzi, să achităm aceste arierate pentru investiţiile, în marea majoritate, pe care dumneavoastră le-aţi încurajat să le înceapă primarii în teritoriu şi pe care ulterior nu le-aţi mai finanţat.

Nu putem să acceptăm acest lucru şi repet, uitaţi-vă puţin înapoi şi vedeţi cui aparţin aceste arierate? Guvernării de astăzi? Nu. Guvernării din perioada 2009-2012, în proporţie de 97,3%.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu mulţumesc, domnule deputat.

Din partea grupurilor parlamentare, doar o singură intervenţie.

Domnule deputat, îmi pare rău.

Dacă la dezbateri generale, alt grup parlamentar, dintre cele care nu au luat cuvântul, vrea să intervină? Înţeleg că nu.

În acest caz, trecem la aprobarea timpilor pentru procedura de urgenţă.

După discuţii cu comisia, vă propun 3 minute pentru fiecare articol, 15 minute pentru dezbaterile generale.

Cine este de acord cu timpii propuşi?

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

139 voturi pentru, două împotrivă şi o abţinere.

Timpii au fost adoptaţi.

Trecem la dezbaterea pe articole a proiectului de lege.

În raport există amendamente admise şi amendamente respinse. Le vom lua pe rând.

La nr.crt.1 din raport, textul legii, nu sunt propuse amendamente.

Există intervenţii? Nu sunt.

La nr.crt.2 există amendament admis de către comisie.

Există intervenţii? Nu. Îl considerăm adoptat.

Art.3 - nemodificat. Nu există intervenţii. Este adoptat.

La art.4 alin. (3), după ce art.1 alin. (1) şi (2) sunt nemodificate, la art.3 există un amendament acceptat de către comisie.

Există intervenţii? Nu. Este adoptat.

Art.3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 - nemodificate. Deci, restul art.3 rămâne nemodificat - art.1 - rămâne nemodificat.

Deci, dacă nu există intervenţii, se consideră adoptat.

Art.2 alin. (1) şi partea introductivă a alin. (4) se modifică conform textului propus de comisie.

Dacă există intervenţii? Nu sunt intervenţii.

Se consideră adoptat.

Restul alineatelor art.2 nu au modificări.

Dacă nu sunt intervenţii, se consideră adoptate.

La art.6 există un amendament respins.

Comisia îl propune nemodificat ...

Acum, daţi-mi voie să anunţ, că la art.3 alin. (1) există un amendament respins, al domnului Ştefan Motreanu.

O secundă, domnule deputat Motreanu, se pare că am făcut eu o scăpare: la art.1 alin. (2) comisia ...

Vă rog, luaţi cuvântul. Aveţi amendament respins, mă iertaţi!

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am depus un amendament la art.1 alin. (2). Prin acest alineat se propune blocarea conturilor autorităţilor administrative teritoriale, a primăriilor, şi amendamentul constă în adăugarea la acest alineat "cu excepţia plăţilor pentru achitarea drepturilor salariale şi a contribuţiilor aferente, atunci când nu pot fi asigurate din venituri propriii. În mod concret, Ministerul de Finanţe, prin acest alineat, blochează conturile primăriilor, iar amendamentul vine să ofere oxigen pentru primărie, primăria să aibă posibilitatea să plătească salariile, pentru că din venituri proprii sumele sunt insuficiente.

Eu cred că nu putem să lăsăm salariaţi de la primării fără salarii. Nu cred că doriţi să aveţi şomeri şi la primării. Iar legat de ceea ce a spus domnul Ruşanu - domnule Ruşanu, la sfârşitul lui 2008 erau 4 miliarde arierate, iar la sfârşitul lui 2011 au fost la nivel de 800 milioane.

Cred că decizia politică greşită a fost în altă parte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul deputat Neacşu.

Vă dau cuvântul imediat, la comisie, să comentaţi.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Regret partea finală a discursului domnului Ialomiţianu, nu-şi avea rostul. Lucrurile s-au spus la vremea lor. Dar, în principiu, observaţia domniei sale referitoare la amendament, nouă ni se pare corectă. Bănuiesc că şi colegilor din grupul liberal.

Noi, - Grupul Partidului Social Democrat - vom susţine acest amendament, pentru că, în principiu, mi se pare corect ca în primărie oamenii să nu rămână fără salarii, chiar şi atunci când nu pot să-şi asigure din venituri proprii aceste cheltuieli, din sumele defalcate pot să fie blocate şi este corectă abordarea Ministerului de Finanţe Publice, dar, în opinia noastră, cu excepţia plăţilor legate de salarii şi de contribuţiile aferente acestora.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Victor Dobre, vă rog.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Şi Grupul parlamentar al PNL este de acord cu această modificare, dar vrem să subliniem şi de această dată, totuşi, fiecare să-şi asume ceea ce a făcut în guvernare.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Dacă mai există intervenţii din partea colegilor? Nu mai sunt.

Domnule preşedinte al comisiei, domnule deputat Ruşanu, aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cunoaştem cu toţii că Guvernul Boc a fost un guvern performant, lucru dovedit şi la alegerile din decembrie 2012, când s-a votat pentru această performanţă.

Vizavi de amendament, într-adevăr, drepturile salariale şi contribuţiile aferente, mai ales, ale personalului unităţilor din primării nu pot fi blocate - am susţinut acest lucru în comisie - dar majoritatea a votat altfel. Şi, într-adevăr, pe fond, dacă stăm să ne gândim, alocăm nişte sume pentru deblocarea unor arierate, dar în acelaşi timp, prin blocarea salariilor şi a contribuţiilor, venim şi generăm alte arierate din salarii şi contribuţii la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale şi celelalte.

Şi comisia susţine adoptarea acestui amendament şi roagă Ministerul de Finanţe să realizeze faptul că nu putem, pe de o parte să deblocăm arierate, şi pe de altă parte, cu aceeaşi măsură să creăm alte arierate.

Rugămintea comisiei ar fi ca Ministerul de Finanţe să-şi însuşească acest amendament.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Ministerul de Finanţe, - domnul secretar de stat Jiru.

Domnul Enache Jiru:

Domnule preşedinte, susţinem adoptarea acestui amendament.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins în comisie, dar susţinut de toată lumea astăzi, la art.1 alin. (2).

Cine este pentru?

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 146 de voturi pentru şi cu un vot împotrivă, amendamentul a fost admis.

Deci, art.1 a fost adoptat, cu alin. (1) nemodificat, şi alin. (2) conform votului dat acum; alin. (3), conform modificării propuse de comisie, iar restul alineatelor nemodificate.

Procedură, domnule deputat?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da, domnule vicepreşedinte.

Aţi anunţat nu pe puncte, ci pe articole, şi aţi anunţat cum că art.1 n-ar avea amendamente admise. Or, alin. (3) are amendament admis, un amendament destul de important, pentru că, dacă iniţial era vorba de plata până la nivelul sumelor solicitate pentru plata arieratelor, în comisie s-a inclus în limita sumelor alocate. Or, Convenţia Europeană a autonomiei locale, la art.9, prevede clar că resursele financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să fie proporţionate cu competenţele prevăzute de Constituţie sau de lege.

Deci, trebuie să fie proporţionate. Dacă doresc să plătească întregul arierat, atunci trebuie să-i dau bani pentru întregul arierat şi nu doar cât vreau eu sau cât am eu. Deci, s-a introdus la comisie un amendament care limitează posibilitatea de a defalca sume pentru plata acestor arierate.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da, domnule deputat, am întrebat mai devreme dacă are cineva ceva de intervenit la alin. (3) de la art.1. Am fost uşor defazaţi amândoi. Nu sunt probleme importante, că aţi fi intervenit.

Deci, domnul deputat Márton Árpád intervine la amendamentul admis de către comisie şi solicită, în numele domniei sale şi a grupului, ca el să fie respins. Da, domnule Árpád ?

Supun votului dumneavoastră forma propusă de către comisie pentru alin. (3) de la ... Deci, forma propusă de comisie.

Conform Regulamentul Camerei, în primul rând, supunem votului amendamentele admise de către comisie.

Deci, ca să fie foarte clar ce votăm repet: supun votului dumneavoastră amendamentul admis de către comisie la alin. (3) art.1.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 110 voturi pentru, 34 împotrivă şi şase abţineri, amendamentul comisiei a fost admis.

La alin. (4), (5), (6), (7) şi (8), precum şi la alin. (9) de la art.1 nu există amendamente.

Dacă nu există amendamente, nu există intervenţii, sunt adoptate.

Nr.crt.5 - art.2 alin. (1) şi partea introductivă a alin. (4) se modifică aşa cum avem în raport. Restul celorlalte alineate rămân nemodificate.

Dacă la art.2 - amendamente admise de către comisie - există intervenţii? Nu sunt. Le considerăm adoptate.

Nr.crt.6 - unde avem un amendament respins la art.3 alin. (1). Există un amendament respins al domnului Dan-Ştefan Motreanu.

Domnule deputat, vă rog să vă susţineţi amendamentul.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propun reformularea acestui articol, în sensul următor: "rambursarea împrumutului se efectuează în tranşe trimestriale egale, începând cu trimestrul următor acordării acestuia."

Am făcut acest amendament la solicitarea Administraţiei Publice Locale, pentru că foarte mulţi primari ne-au spus că gradul de încasare a impozitelor şi taxelor locale nu este constant. Există vârfuri la început de an şi pot fi situaţii în care ei să nu-şi poată plăti acest împrumut lunar, astfel încât să se ajungă din nou la penalităţi, şi până la urmă, sensul ordonanţei să fie deturnat.

De aceea, vă rog să susţineţi acest amendament.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul Victor Paul Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Amendamentul colegului nostru este corect, vine în sprijinul autorităţilor locale şi solicit tuturor colegilor să-l sprijine împreună cu noi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul deputat Marian Neacşu.

Dumneavoastră contaţi la vot, domnule deputat.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Îi mulţumesc şi colegului meu pentru faptul că mi-a dat posibilitatea să vorbesc înaintea domniei sale, dar sunt convins că şi eu, şi domnia sa, o să spunem cam aceleaşi lucruri, de data asta.

Şi, noi, Grupul parlamentar al Partidul Social Democrat, susţinem punctul de vedere al colegului Motreanu, pentru că, într-adevăr, ar facilita un flux financiar mai corect şi mai sănătos pentru autorităţile locale. Mai mult decât atât, am văzut motivaţia pentru care a fost respins acest amendament, şi n-aş vrea s-o reproduc aici.

Deci, dacă noi nu ne-am pus problema trei-patru ani de zile să deblocăm aceste arierate şi plăţile agenţilor economici, care au sold creditor la autorităţile locale, acum cred că trei luni de zile nu o să moară nici agenţii economici - care vor primi totuşi banii în urma acestor proceduri - în aşa fel încât autorităţile locale să poată primi sumele alocate prin această ordonanţă, să poată să facă plăţile de rigoare, să realizeze şi deblocarea financiară pe care o aşteptăm cu toţii.

Apreciem că este utilă şi oportună iniţiativa colegului nostru şi vom vota şi vom susţine acest amendament.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ialomiţianu. Aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi Grupul PDL susţine amendamentul acesta, mai ales că, şi din punct de vedere legal, numai din luna decembrie a anului curent împrumutul ar intra la datoria publică.

Deci, şi Ministerul de Finanţe ar trebui să accepte, pentru că nu-i afectează nici datoria, nu intră nici pe deficit. Eu cred că ar trebui ministerul să fie de acord, pentru că este un ajutor pentru autorităţile locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Ministerului de Finanţe - domnul secretar de stat Jiru.

Domnul Enache Jiru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Noi nu susţinem adoptarea acestui amendament.

Aş dori să precizez că rambursarea lunară faţă de cea trimestrială asigură o mai bună lichiditate a contului general al trezoreriei statului şi reconstituirea resurselor din privatizare, ceea ce înseamnă că ele pot fi folosite mai rapid pentru, potrivit Legii bugetului, prin hotărâre de guvern, pentru acordarea altor împrumuturi din trezorerie. Lunar, se încasează din rambursare, din cele 500 milioane acordate până acum, circa 12 milioane de lei.

Trimestrial, ar însemna 38 milioane de lei, ceea ce înseamnă că fluxurile de intrare în trezorerie ar fi mai rare şi ar împinge nişte costuri suplimentare privind finanţarea datoriei publice în bugetul de stat.

Doresc, de asemenea, să precizez că aceste fonduri se vor folosi pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Fondurilor Europene pentru prefinanţarea fondurilor structurale.

Şi în discuţia cu Fondul Monetar Internaţional a fost adoptată această formă de rambursare, menţionând şi că întăreşte disciplina financiară, având fluxuri lunare, faţă de cele trimestriale.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Preşedintele comisiei? Punctul de vedere al comisiei după aceste discuţii.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Comisia nu susţine amendamentul. Susţine punctul de vedere al Ministerului de Finanţe. Plăţile trebuiesc făcute lunar, întrucât sunt luate împrumuturi din trezorerie şi returnarea împrumuturilor din trezorerie trebuie făcută lunar.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnule deputat Máté.

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

dacă chiar vreţi să vă ajutăm, haideţi să acordaţi o pauză de consultări, dacă solicită majoritatea, să discute cu Guvernul şi cu Ministerul de Finanţe, până la urmă, care este opinia, ca să ştim ce facem, că aşa, nu ştim ce să facem până la urmă.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Grupul parlamentar al UDMR a cerut o pauză de consultări.

Nu, nu aţi cerut? Dacă n-aţi cerut, n-am ce ... era doar o idee ... N-am cum să supun la vot o pauză care nu a fost cerută.

În aceste condiţii, amendamentul respins de către comisie, nesprijinit de Ministerul de Finanţe, sprijinit de majoritatea grupurilor parlamentare - mă refer la amendamentul respins al domnului deputat Dan-Ştefan Motreanu - la art.3 alin. (1), îl supun votului dumneavoastră, aşa cum este în raportul de amendamente respinse.

Cine este pentru?

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Pentru amendament, stimate domn. Nu pot să supun alt vot.

Neavând amendament admis, supun la vot amendamentul respins.

151 voturi pentru, patru voturi împotrivă şi două abţineri.

Amendamentul a fost adoptat.

Trecem la alin.(2) şi (3) de la art.3, care nu sunt modificate.

Urmează alin.(4), alineat la care avem un amendament respins.

Domnule deputat Ialomiţianu, aveţi amendament respins.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să vă mulţumesc pentru votul dat la amendamentul legat de deblocarea salariilor, în cazul în care se blochează conturile şi la art.3 alin.(4) se prevede iar blocarea conturilor, atunci când nu se rambursează împrumutul şi nu se lasă posibilitatea să se plătească salariile, iar amendamentul este pentru deblocare.

Şi spune amendamentul: "Cu excepţia plăţilor pentru achitarea drepturilor salariale şi a contribuţiilor aferente atunci când nu pot fi asigurate din venituri proprii."

Sper că o să fiţi de acord şi cu acest amendament, pentru că, de fapt, lăsăm ca primăriile să poată plăti salariile.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă există alte intervenţii din sală? De fapt amendamentul merge în linia unui amendament care mai devreme a fost adoptat. Înţeleg că şi Ministerul de Finanţe este de acord cu amendamentul şi comisia este de acord cu amendamentul.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins de la numărul curent 3 din lista amendamentelor respinse, de fapt alin.(4), rescris conform amendamentului.

Cine este pentru?

153 de voturi pentru, un vot împotrivă, două abţineri.

Amendamentul a fost adoptat.

Trecem la nr. crt. 7 din raport.

Art.4 este nemodificat. Nu are nici amendamente admise, nici respinse.

Dacă are cineva vreo intervenţie? Nu există.

Mergem mai departe.

Art.5, nr.crt.8. Nu există amendamente la acest articol. Nu există intervenţii, deci este admis.

Nr.crt.9. La art.6 alin.(1) şi (2) există amendamente admise de către comisie.

Dacă există intervenţii? Nu există. Sunt adoptate.

La alin.(3) şi (4) nu există modificări, nu există amendamente nici admise, nici respinse, le considerăm adoptate.

La alin.(5) există un amendament respins al domnului deputat Cseke.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cseke Attila-Zoltán:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Aşa cum este în forma înaintată de către Guvern, finanţările rambursabile, care pot fi contractate de către autorităţi locale, se limitează la patru domenii: la apă, canalizare şi epurarea apelor uzate, infrastructura rutieră, infrastructura în şcoli şi infrastructura sanitară.

Am propus extinderea acestor patru domenii cu încă trei -infrastructură în unităţi culturale, infrastructură în unităţi sportive şi infrastructură în centre de afaceri - pentru ca autoritatea locală să aibă posibilitatea de a solicita împrumuturi şi pe aceste domenii.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii? Nu există.

Vă reamintesc că amendamentul este un amendament respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Cseke.

Cine este pentru? Vă rog votaţi.

53 de voturi pentru, şase abţineri, 97 de voturi împotrivă.

Amendamentul fost respins.

Alin.(7) şi (8) nemodificate de la art.6, deci nu avem intervenţii.

Art.7 se propune în raport să fie adoptat nemodificat. Nu există niciun amendament.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Nr.crt.12: "Art.9 se modifică şi va avea următorul cuprins: ..." Există amendament admis de comisiile de specialitate.

Dacă există intervenţii? Nu sunt. Amendamentul a fost adoptat.

Art.10 nu are amendamente nici admise, nici respinse. Nu există intervenţii.

Se consideră adoptat.

Raportul s-a finalizat.

Proiectul de lege merge la votul final de la ora 12,30.

Noi trecem la următorul punct de pe ordinea de zi.

Am înţeles că liderii de grup aţi convenit proceduri urgente privind respingerile, şi anume să mergem cu rapiditate mai mare.

Vom mergem la punctul nr.36 de pe ordinea de zi, punct care ieri nu a fost discutat: Proiectul de Lege privind protecţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi temporar în străinătate.

Există intervenţii? Nu.

Legea cu raportul de respingere merge la votul final.

Punctul 39 pe de ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru completarea alineatului (3) al articolului 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

Raport de respingere din partea comisiei.

Există intervenţii? Domnul Tinel, domnul deputat Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă propun să retrimitem la comisie pentru două săptămâni acest proiect de act normativ.

Până la urmă nu e vorba decât de a da posibilitatea autorităţilor publice locale să dea un aviz conform pentru solicitările Ministerului Mediului pe natura 2000.

Nu cred că e mare lucru pentru noi să aprobăm această solicitare, să ne însuşim acest amendament şi eu cred că putem să facem acest lucru, nu numai să le blocăm conturile, nu să-i - eu ştiu - să-i izolăm, ci să le dăm şi competenţe.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat propune retrimiterea pentru două săptămâni a raportului la comisie.

Supun votului dumneavoastră această cerere. Vă rog votaţi.

147 de voturi pentru, două împotrivă, o abţinere, proiectul de lege a fost retrimis la comisie. Două săptămâni.

40. Urmează Propunerea legislativă pentru declararea de rezervaţie arheologică şi bun de utilitatea publică de interes naţional a unor zone din teritoriul localităţilor Sarmisegetusa, Mintia-Veţel şi a Complexului cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei - Costeşti - Cetăţuie; Cetăţuia Înaltă; Ciocuţa; Costeşti-Blidaru; Faieragu; Vârful lui Hulpe; Feţele Alba; Grădiştea Muncelului; Piatra Roşie - judeţul Hunedoara.

Vă rog, domnul Firczak, aveţi cuvântul.

Comisia propune respingerea proiectului de lege, după cum ştiţi.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Acest proiect de lege are o importanţă mult prea mare pentru a fi respins.

Situaţia monumentelor istorice, în general, din judeţul Hunedoara şi, în particular, a celor din Munţii Orăştiei, cetăţile dacice pe care le-aţi enumerat şi dumneavoastră, domnule preşedinte, în titlul legii, este, în momentul de faţă, destul de critică.

Sigur că găsirea soluţiilor nu poate fi realizată prin respingerea unui proiect de lege, ci prin discutare.

Îmi mărturisesc mirarea şi mâhnirea, în acelaşi timp, că, atunci când comisia de specialitate a discutat proiectul de lege, nu a avut eleganţa să mă invite să îmi susţin proiectul în faţa colegilor din comisie.

Dar, în acelaşi timp, cunoaştem adversitatea Ministerului Culturii faţă de acest proiect. Spun că noi cunoaştem adversitatea, dar nu o înţelegem, pentru că, în definitiv, sunt nişte monumente de o importanţă capitală pentru istoria României.

Vă mărturisesc, stimaţi colegi, că iniţiativa este a întregului grup al minorităţilor naţionale, prin care am vrut să demonstrăm, ca şi altă dată, că problemele generale ale societăţii româneşti sunt importante şi pentru noi, Grupul minorităţilor naţionale, iar din punctul de vedere al monumentelor istorice, al protejării acestora, al valorificării lor, ce poate fi mai important decât discutarea situaţiei cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei.

Şi ultimul argument pe care îl aduc în faţa domniilor voastre, este acela, poate mai puţin important, dar pentru mine, din punct de vedere sentimental este important, că sunt şi un om al locului, născut, crescut în judeţul Hunedoara, de care sunt legat şi nu poate să-mi fie indiferentă situaţia acestor monumente, mai ales că ani la rând am lucrat la muzeograf la Muzeul de la Sarmisegetusa şi la Muzeul civilizaţiei dacice şi romane din Deva.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am rugămintea, din partea grupului nostru parlamentar, să retrimiteţi proiectul la comisie.

Argumentez atât pe formă, cât şi pe fond, faptul că domnul deputat Firczak n-a fost invitat la dezbatere este, după părerea noastră, o greşeală.

Constatăm că aceste lucruri se întâmplă tot mai frecvent şi de aceea fac un apel la preşedinţii comisiilor, dar şi la stafful tehnic al acestora, care se schimbă de la o legislatură la alta, să nu renunţăm la aceste reguli ale Parlamentului. Este o minimă formă de respect faţă de iniţiator de a-l invita la dezbaterea propriului proiect.

În ceea ce priveşte fondul problemei, credem că subiectul e extrem de important. S-au comis o grămadă de ilegalităţi şi abuzuri în aceste regiuni în anii care au trecut şi de aceea o examinare mai atentă a proiectului s-ar impune din punctul nostru de vedere.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Aş vrea să precizez că invitaţia la comisie a iniţiatorului în momentul în care se dezbate o lege nu este o chestiune de eleganţă, este o chestiune de Regulament. Şi sper ca acest lucru să nu devină o regulă, ci din contră, să fie invitaţi la comisie toţi iniţiatorii.

Sigur, dânşii pot să meargă sau nu.

Oricum, înţeleg că avem o propunere din partea Grupului minorităţilor de retrimitere pentru două săptămâni a proiectului de lege la comisie.

Supun votului dumneavoastră. Vă rog votaţi.

153 de voturi pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă, proiectul de lege se reîntoarce pentru două săptămâni la comisie.

41. Urmează: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Raport de respingere.

Există intervenţii? Nu.

Merge la votul final.

42. Urmează: Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă nr.59/2007 privind instituirea Programului naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi.

Raport de respingere.

Domnul Neacşu, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să fiu foarte scurt.

În numele Grupului parlamentar al PSD am să solicit retrimiterea la comisie a acestui proiect legislativ, pentru punerea de acord cu proiectul legislativ adoptat acum trei săptămâni.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Marian Neacşu:

Termen trei săptămâni.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Trei săptămâni.

Există propunerea Grupului parlamentar al PSD pe care o supun votului dumneavoastră, retrimiterea la comisie a proiectului de lege pentru trei săptămâni.

Vă rog votaţi.

152 de voturi pentru, nicio abţinere, trei împotrivă, proiectul de lege a fost retrimis pentru un termen de trei săptămâni la comisie.

43. Urmează: Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe.

Raport de respingere.

Există intervenţii? Nu.

Merge la votul final.

44. Propunerea legislativă privind utilizarea, conservarea şi protejarea solului.

Raport de respingere din partea comisiei.

Domnule Tinel, aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă solicit retrimiterea la comisie a acestui proiect de act normativ pentru că este obligatoriu să avem o lege a protejării şi conservării solului.

Aud din ce în ce mai des fraza asta: România are un potenţial agricol să hrănească 80 de milioane de cetăţeni, de locuitori. Haideţi să facem politici să atingem acest deziderat şi rugămintea este, dacă tot am blocat legea Camerelor agricole de un an de zile şi nu facem şi n-am pus-o în practică, dacă nu vrem să le dăm bani pentru intabularea terenurilor agricole, haideţi măcar acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Grupul parlamentar al PDL propune retrimiterea la comisie a proiectului de lege pentru...

Domnule Tinel, câte săptămâni? Două săptămâni.

Supun votului dumneavoastră, vă rog votaţi.

151 de voturi pentru, trei abţineri, două voturi împotrivă.

Proiectul de lege pleacă două săptămâni la comisie.

46. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă.

Raport de respingere.

Domnule deputat, vă rog, aveţi cuvântul. Domnul deputat Diaconu, mă iertaţi.

Domnul Adrian-Nicolae Diaconu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Importanţa acestui proiect este evidentă, dar, pentru armonizarea unor elemente de procedură de tehnică legislativă, vă rugăm să retrimiteţi la comisie pentru trei săptămâni acest proiect de lege.

Vă mulţumim.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Cât? Două săptămâni? Trei săptămâni, mă iertaţi.

Supun votului dumneavoastră propunerea Grupului PP-DD de retrimitere trei săptămâni la comisie.

Vă rog votaţi.

Nu este la mine acuma şi o caută colegii. Vă mulţumesc mult pentru faptul că mi-aţi atras atenţia. Stafful tehnic o caută.

101 voturi împotrivă, 49 pentru, trei abţineri.

Proiectul de lege nu a fost retrimis, merge la votul final.

Aşa este, deci, cum aţi observat, proiectul 45, dintr-o greşeală materială nu este aici la mine, va veni într-un termen scurt.

45. Propunerea legislativă privind colectarea şi stocarea datelor necesare identificării clienţilor serviciilor de comunicaţii electronice furnizate prin intermediul cartelelor preplătite.

Proiectul de lege are raport de respingere.

Dacă există intervenţii? Nu.

Merge la votul final.

47. Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale.

Proiectul de lege are raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

48. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.94 din Legea nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.

Raport de respingere.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Merge la votul final.

45. Revenim la punctul 45, cel pe care l-am sărit: Propunerea legislativă privind colectarea şi stocarea datelor necesare identificării clienţilor serviciilor de comunicaţii electronice furnizate prin intermediul cartelelor preplătite.

Asta am mai discutat-o o dată.

E acelaşi titlu, corect.

Raport de respingere.

Dacă există intervenţii? Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

49. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.8 din Legea nr.152 din 15 iulie 1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

La votul final.

50. Propunere legislativă pentru completarea articolului 11 alineatul (1) litera a) din Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.64/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Raport de respingere.

Există intervenţii? Nu.

Merge la votul final.

51. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

Raport de respingere.

Există intervenţii? Nu.

Merge la votul final.

52. Proiectul de Lege pentru modificarea lit.f) a alin.(1) al art.9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.196/2005 privind Fondul de mediu.

Raport de respingere.

Intervenţii? Nu.

Merge la votul final.

53. Propunerea legislativă privind serviciile de îngrijire şi supraveghere a copiilor pe timpul zilei.

Raport de respingere.

Există intervenţii? Nu.

Merge la votul final.

54. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

55. Propunerea legislativă privind transmiterea cazărmilor dezafectate din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea consiliilor locale

Raport de respingere.

Există intervenţii? Nu.

Merge la votul final.

56. Propunerea legislativă privind transformarea cazărmilor dezafectate din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea consiliilor locale, în scopul transformării acestora în obiective de utilitate publică, cu caracter social.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Votul final.

57. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea articolului 3¹ din Ordonanţa de urgenţă nr.110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

58. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 şi a Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

59. Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru protejarea resurselor piscicole din Delta Dunării, îmbunătăţirea calităţii vieţii în Delta Dunării, întărirea instituţională a Administraţiei Rezervaţiei Biosfera Delta Dunării şi Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

60. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.211/2011 privind regimul deşeurilor.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

61. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

62. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.42 din 24 mai 1995 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.65 din 19 august 1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

63. Propunerea legislativă Legea Arhivelor.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

64. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.16 din 2 aprilie 1996 - Legea Arhivelor Naţionale.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

65. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.69/2000, Legea educaţiei fizice şi sportului, consolidată în 2009.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

66. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 266/2008, republicată, privind înfiinţarea şi autorizarea unităţilor farmaceutice, precum şi a condiţiilor de organizare şi funcţionare a acestora, cu modificările şi completările ulterioare

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

67. Propunerea legislativă pentru completarea art.20 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

Iertaţi-mă, domnule Cseke, nu v-am văzut.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cseke Attila-Zoltán:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Astăzi, o persoană cu handicap, care a deţinut cândva în proprietate o locuinţă, nu mai are posibilitatea şi dreptul de a solicita o altă locuinţă, principiu pe care eu îl consider corect.

Doar că, vă spun din practică şi de aici vine propunerea legislativă, există situaţii - şi nu puţine - în care o persoană, înainte de a interveni starea de handicap, a deţinut în proprietate o locuinţă, a înstrăinat-o - vorbim de perioada de dinainte de starea de handicap - a înstrăinat-o, a intervenit starea de handicap din diverse motive - accident de muncă, accident de maşină ş.a.m.d., iar ulterior, datorită acestei interdicţii, nu mai poate solicita o nouă locuinţă de la autoritatea locală.

Or, acea persoană n-avea de unde să prevadă că va avea un accident de muncă sau un accident de maşină şi va avea o stare de handicap.

Propunerea legislativă îmbunătăţeşte această situaţie şi elimină această inadvertenţă din punctul meu de vedere şi dă posibilitatea numai acelor persoane cu stare de handicap care au deţinut locuinţă şi au înstrăinat-o înainte de a interveni starea de handicap, de a solicita autorităţilor locale.

Am o rugăminte, chiar dacă nu este prezent reprezentantul Ministerului Muncii ca, orice s-ar întâmpla cu această propunere legislativă, promisiunea făcută în comisii, aceea de a avea în vedere această situaţie la o modificare a legislaţiei, să fie avută în vedere în viitor.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, aţi propus ceva?

Atunci rămâne la votul final raportul de respingere.

68. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr.407/2006.

Raport de respingere.

Nu sunt intervenţii.

Merge la votul final.

69. Propunerea legislativă pentru modificarea art.18 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr.407/2006.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

La votul final.

70. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

La votul final.

71. Propunerea legislativă privind protecţia minorilor împotriva presei cu conţinut indecent.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

72. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 69/2000, Legea educaţiei fizice şi sportului, consolidată în 2009.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Votul final.

73. Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea art.37 din Legea 69/2000 a Educaţiei Fizice şi Sportului.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

74. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr.16/1996.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

75. Proiectul de Lege privind Arhivele Naţionale.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

76. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.16 din 1996 a Arhivelor Naţionale.

Raport de respingere.

Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

77. Propunerea legislativă privind Legea Arhivelor Publice.

Raport de respingere.

Există intervenţie.

Domnul deputat Márton Árpád. Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Art.68 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, alin.(1) şi (2) zic astfel: "În cazul în care o comisie are spre examinare în fond mai multe iniţiative legislative care au acelaşi obiect de reglementare, se întocmeşte un singur raport.

Alin.(2) - Prima iniţiativă legislativă va fi reţinută de comisie ca proiect de bază pentru care se face propunere de aprobare, iar pentru celelalte iniţiative legislative se face propunere de respingere, urmând ca prevederile pe care acestea le conţin să fie considerate amendamente la proiectul propus spre aprobare."

Dacă proiectul iniţial rămas pentru votul de respingere la votul final anterior, la care şi eu am fost iniţiator, şi-a propus doar anumite modificări la legea arhivelor, aici este vorba de un proiect de lege al arhivelor naţionale, întreg.

Comisia de cultură a decis să respingă acest proiect de lege şi a reţinut, totodată, un alt proiect de lege întreg depus, care a venit ulterior în comisie, fără să fi dezbătut concomitent cele două legi şi să fi aplicat art.68.

Drept pentru care, fără a interveni pe fond şi a argumenta, vă solicit retrimiterea la comisie a acestei legi, să se facă pentru cele două legi un raport comun.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Supun votului Camerei cererea domnului deputat de a fi retrimis pentru două săptămâni raportul la comisie.

Vă rog, votaţi.

149 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, o abţinere, propunerea legislativă Pl-x 643/2003 este retrimisă la comisie pentru două săptămâni.

78. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.248/2005 privind libera circulaţie a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.

Raport de respingere.

Are cuvântul domnul deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

V-aş reţine atenţia dumneavoastră şi colegilor cu două propuneri. Prima dintre ele este de a retrimite acest proiect legislativ la comisie, cu termen trei săptămâni, dat fiind faptul că e vorba de un raport comun. Şi a doua rugăminte, pe care s-o supuneţi la vot, este să continuăm cu cinci minute sau cât va fi nevoie lucrările până epuizăm această listă de respingeri.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Sigur că da.

Supun votului dumneavoastră cererea Grupului parlamentar al PSD de retrimiterea propunerii legislative la comisie pentru trei săptămâni.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi.

154 de voturi pentru, niciun vot împotrivă. Proiectul de lege a fost retrimis la comisie pentru trei săptămâni.

Prelungirea timpului... mai sunt cinci minute, oricum mai am patru proiecte de lege.

79. Proiectul de Lege privind medicina şcolară.

Raport de respingere. Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

80. Proiectul de Lege privind exploatarea resurselor naturale cu conţinuturi de metale preţioase ale României.

Raport de respingere. Merge la votul final, neexistând intervenţii.

81. Propunerea legislativă privind regimul special maritim.

Raport de respingere. Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

82. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.135 din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

Raport de respingere. Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

83. Proiectul de Lege privind transmiterea unei suprafeţe de teren portuar aflată în domeniul public al statului din administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii în administrarea Consiliului local al Municipiului Olteniţa, judeţul Călăraşi, pentru realizarea obiectivului "Dezvoltarea infrastructurii turistice în zona Olteniţa şi amenajare port turistic.

Raport de respingere. Nu există intervenţii.

Merge la votul final.

84. Propunerea legislativă privind introducerea ţinutei şcolare obligatorii în învăţământul general obligatoriu, liceal şi profesional de stat şi particular.

Raport de respingere.

Dacă nu există intervenţii, merge la votul final.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă informez că, în conformitate cu prevederile art.115 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, astăzi, 16 aprilie 2013, s-au depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi adoptate de ambele Camere ale Parlamentului: Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară; Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.81/2012 pentru modificarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi pentru modificarea art.136 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară; Legea privind cooperarea între Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene; Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate.

Termenul pentru sesizare este 5 zile pentru legile adoptate în procedură de drept comun şi 2 zile pentru legile adoptate în proces de urgenţă de la data depunerii, astăzi, 16 aprilie 2013.

Vă mulţumesc.

Avem pauză până la 12,30, când ne revedem pentru votul final.

După pauză

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Rog secretarii de şedinţă să-şi ocupe locurile.

Stimaţi colegi,

Înainte de a începe sesiunea de voturi finale, am să-i dau microfonul domnului deputat Vainer pentru câteva minute.

Domnule preşedinte, aveţi microfonul.

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în bănci. Vă mulţumesc.

Domnul Aurel Vainer:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimate colege deputate, stimaţi colegi deputaţi,

Am cerut îngăduinţa să spun câteva cuvinte astăzi, în afara programului, pentru că se împlinesc 65 de ani de la crearea statului Israel. N-am să ţin o conferinţă despre statul Israel, dar câteva elemente, cu permisiunea dumneavoastră, am să le prezint.

În primul rând, la 14 mai 1948, liderul evreilor din Ţara Sfântă de atunci, David Ben Gurion, a proclamat independenţa statului Israel renăscut după 2000 de ani. Deci, după 2000 de ani de diaspora, evreii îşi creează din nou un stat în Ţara Sfântă. Acest lucru se întâmplă după ce în noiembrie 1947 Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a votat crearea a două state pe teritoriul Palestinei de atunci, statul evreu şi statul arab. În mai 1948 se împlineşte prima parte a deciziei, sigur că în urma unor pregătiri care au durat ani şi ani.

Fac o precizare o precizare, că niciun moment evreii nu au dispărut din Ţara Sfântă, au fost o permanenţă reală şi istorică, într-un număr mai mare sau mai mic.

Vorbind de statul Israel de astăzi, este un stat modern, care a transformat multe părţi din deşerturile de altădată în ogoare roditoare, un stat în care economia şi infrastructura s-au dezvoltat mult şi se dezvoltă în continuare. Cine n-a fost în statul Israel îi propun să meargă să-l viziteze.

Pentru noi mai este important un lucru: de la reînfiinţare, în mai '48, principiul democraţiei s-a proclamat şi s-a instaurat în mod real. Există un Parlament numit Knesset care funcţionează în aceeaşi structură din 1948, cu 120 de membri, din care 12 deputaţi ai arabilor din statul Israel.

Sigur, bătălia politică e prezentă şi acolo, uneori foarte acut. Dar aş mai spune că o caracteristică a statului Israel este prezenţa unei preocupări extraordinare pentru securitate şi păstrarea integrităţii statului. În acest sens, Israelul şi-a format o armată care este bine instruită şi care-şi face datoria. Acolo serviciul militar este încă obligatoriu, trei ani la băieţi şi doi ani la fete.

Aş mai spune că relaţiile dintre statul Israel şi România au fost dintre cele mai bune în decursul timpului, astăzi şi mai bune decât altădată, cu multiple valenţe pe plan economic, cultural, social, şi chiar al tehnicilor foarte înaintate.

Parlamentul României are relaţii bune cu Parlamentul israelian, noi am fost în câteva delegaţii, mă refer la Grupul parlamentar de prietenie România-Israel, şi de fiecare dată am avut posibilităţi să cunoaştem bine ce se întâmplă acolo şi să aflăm lucruri din activitatea parlamentară.

Desigur că - şi vorbesc în numele grupului, cu încuviinţarea liderului Grupului nostru parlamentar de prietenie, domnul Gabriel Vlase - suntem preocupaţi de a dezvolta aceste relaţii. Cred că pentru Parlamentul României este bine să aprobe acest deziderat al nostru şi ori de câte ori vor apărea iniţiative legislative care favorizează dezvoltarea relaţiilor dintre România şi Israel, să agreăm acest lucru.

Eu vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.

Vă salut cu salutul israelian Shalom - Pace.

Shalom!

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Intrăm în sesiunea de voturi finale.

Rog să vă ocupaţi locurile în bănci.

1. Proiectul de Hotărâre pentru modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

(Din sală i se spune că trebuie mai întâi să verifice prezenţa.)

Am trecut peste această procedură.

Un vot de verificare, vă rog, a prezenţei.

Liderii de grupuri, verificaţi prezenţa, vă rog.

Domnilor lideri, este în regulă? Da.

Stimaţi colegi,

Intrăm în votul final.

1. Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Vă rog, votaţi.

Cu 314 voturi pentru, proiectul de hotărâre a fost adoptat.

2. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2010 privind unele măsuri în domeniile tineretului şi sportului.

Lege organică.

Vă rog, votaţi.

276 de voturi pentru, 16 abţineri, 32 de voturi împotrivă.

Proiectul de lege privind respingerea ordonanţei a fost adoptat.

3. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Lege organică.

Comisia are raport de respingere.

Vă rog, votaţi.

324 de voturi pentru, o abţinere.

Proiectul de lege a fost respins.

4. Propunerea legislativă pentru modificarea art.118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Comisia pentru industrii propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

327 de voturi pentru, o abţinere.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

5. Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Lege organică.

Comisia juridică propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

328 de voturi pentru respingere, două abţineri, un vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost respins.

6. Propunerea legislativă privind regimul juridic al bunurilor imobiliare, aparţinând cultelor religioase ortodox şi greco-catolic din România.

Lege organică.

Comisia juridică şi Comisia pentru drepturile omului propun respingerea propunerii legislative.

Vă rog, votaţi.

325 de voturi pentru, şapte abţineri şi un vot împotrivă.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

7. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

Lege organică.

Comisia pentru agricultură propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

333 de voturi pentru, un vot împotrivă.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

8. Propunerea legislativă privind verificarea prin mijloace electronice a dreptului de acces la vot al cetăţenilor.

Lege organică.

Comisia juridică şi Comisia pentru tehnologia informaţiilor propun respingerea propunerii legislative.

Vă rog, votaţi.

269 de voturi pentru, 63 împotrivă, patru abţineri.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

9. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.18 din Legea fondului funciar nr.18/1991.

Lege organică.

Comisia pentru agricultură şi Comisia juridică propun respingerea propunerii legislative.

Vă rog, votaţi.

Cu 336 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, propunerea legislativă a fost respinsă.

10. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice.

Lege organică.

Comisia pentru industrii propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 295 de voturi pentru, patru abţineri şi 37 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

11. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Lege organică.

Comisia pentru administraţie publică propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 331 de voturi pentru, două voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

12. Propunerea legislativă privind colectarea şi stocarea datelor necesare identificării clienţilor serviciilor de comunicaţii electronice furnizate prin intermediul cartelelor preplătite.

Lege organică.

Comisia pentru tehnologia informaţiilor propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 333 voturi pentru, două abţineri, două voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

13. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă.

Lege organică.

Comisia pentru industrii şi Comisia pentru tehnologia informaţiilor propun respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 293 de voturi pentru, opt voturi împotrivă şi 39 de abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă.

14. Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale.

Lege organică.

Comisia pentru administraţie publică propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 297 de voturi pentru, cinci abţineri, 38 voturi împotrivă, proiectul de lege a fost respins.

15. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.94 din Legea nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.

Lege organică.

Comisia pentru administraţie publică propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 343 de voturi pentru şi un vot împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

16. Propunerea legislativă pentru completarea articolului 11 alineatul (1) litera a) din Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.64/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Lege organică.

Comisia pentru administraţie publică şi Comisia juridică propun respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 344 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, propunerea legislativă a fost respinsă.

17. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

Lege organică.

Comisia pentru administraţie publică şi Comisia juridică propun respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 339 de voturi pentru, o abţinere şi un vot împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

18. Propunerea legislativă privind serviciile de îngrijire şi supraveghere a copiilor pe timpul zilei.

Lege organică.

Comisia pentru administraţie publică propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 267 de voturi pentru, trei abţineri şi 70 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

19. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 şi a Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997.

Lege organică.

Comisia juridică şi Comisia pentru agricultură propun respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 308 voturi pentru, 29 voturi împotrivă şi cinci abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă.

20. Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru protejarea resurselor piscicole din Delta Dunării, îmbunătăţirea calităţii vieţii în Delta Dunării, întărirea instituţională a Administraţiei Rezervaţiei Biosfera Delta Dunării şi Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.

Lege organică.

Comisia pentru administraţie publică şi Comisia pentru agricultură propun respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 312 voturi pentru, 29 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

21. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.

Este lege organică.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propun respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

272 voturi pentru, două abţineri şi 68 de voturi împotrivă.

Proiectul de lege a fost respins.

22. Propunerea legislativă "Legea Arhivelor".

Este lege organică.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

303 voturi pentru, două abţineri şi 40 de voturi împotrivă.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

23. Propunerea legislativă pentru completarea art.20 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Este lege organică.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru sănătate şi familie propun respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 273 voturi pentru, 50 împotrivă şi 19 abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă.

24. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr.16/1996.

Este lege organică.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 285 de voturi pentru, 56 de abţineri şi patru voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

25. Proiectul de Lege privind Arhivele Naţionale.

Este lege organică.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea proiectului de lege.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 267 voturi pentru, 31 de abţineri şi 39 de voturi împotrivă, proiectul de lege a fost respins.

26. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.16/1996 a Arhivelor Naţionale.

Este lege organică.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 309 voturi pentru, 18 abţineri şi 15 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

27. Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (2) al art.135 din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

Este lege organică.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 326 de voturi pentru, două abţineri şi 17 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

28. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 1/2013 pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul impozitelor şi taxelor locale.

Este lege ordinară.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun adoptarea proiectului de lege.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 342 de voturi pentru, trei abţineri şi un vot împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

29. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor.

Este lege ordinară.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune adoptarea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 329 de voturi pentru, o abţinere şi 13 voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

30. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2013 privind reglementarea unor măsuri pentru reducerea unor arierate din economie, alte măsuri financiare, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Este lege ordinară.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun adoptarea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 289 de voturi pentru, şapte abţineri şi 49 de voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

31. Proiectul de Lege privind completarea art.1 al Ordonanţei nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Este lege ordinară.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru drepturile omului şi problemele minorităţilor naţionale propun respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 323 voturi pentru, cinci abţineri şi 19 voturi împotrivă, proiectul de lege a fost respins.

Explicarea votului, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

A fost un proiect de lege iniţiat de un grup de deputaţi UDMR. În această lege, în partea introductivă, unde se interzice existenţa tuturor formelor de discriminare, ar fi fost introdus un alineat nou, unde, aşa cum şi în Convenţia Internaţională, adică a ONU, şi în cea europeană împotriva discriminării, există o explicitare clară, conform căreia măsurile pozitive pentru a ajunge în aceeaşi situaţie anumite grupuri rasiale sau etnice nu sunt considerate discriminatorii.

Asta a conţinut această lege.

Din păcate, legea a fost respinsă şi, din păcate, există instanţe unde, deşi există anumite legi privind folosirea limbii materne în anumite instituţii, autorităţi publice locale sau chiar centrale, ele nu sunt aplicabile, şi dacă se aplică se mai atacă la instanţă, şi instanţa le consideră discriminatorii.

Era nevoie de această specificare preluată de..., este adevărat, am semnat aceste tratate, le-am ratificat, şi, conform Constituţiei noastre, ar trebui să fie şi aplicate. Din păcate, nu toţi judecătorii înţeleg acest lucru.

De aceea, era nevoie de această lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Mergem mai departe.

32. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii.

Este lege ordinară.

Comisia pentru sănătate şi familie şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 315 voturi pentru, patru abţineri şi 22 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

33. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.49/2006 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Este lege ordinară.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii propun respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 334 de voturi pentru şi două abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă.

34. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.

Este lege ordinară.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii propun respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 335 de voturi pentru şi trei abţineri, proiectul de lege a fost respins.

35. Proiectul de Lege pentru modificarea alin. (1) al art.118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Este lege ordinară.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii propun respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 333 de voturi pentru şi o abţinere, proiectul de lege a fost respins.

36. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Este lege ordinară.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii propun respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.