Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Eduard Raul Hellvig, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cristian Buican, secretar ai Camerei Deputaţilori.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!

Bine aţi venit la sesiunea dedicată declaraţiilor politice. Astăzi începem cu puterea. Am să-l invit, din partea Grupului parlamentar PSD, pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Pentru o Românie curată!"

Peste 40 de milioane de euro din Fondul European de Dezvoltare Regională vor fi folosite pentru modernizarea sistemului de colectare a deşeurilor în judeţul Iaşi. Anunţul a fost făcut cu o săptămână în urmă de către Comisia Europeană.

Menţionez că investiţia totală se ridică la 70 de milioane de euro, din care Comisia Europeană va aloca Iaşiului 42 de milioane de euro. Această sumă importantă va fi utilizată pentru îmbunătăţirea sistemului de administrare a gunoiului, prin dezvoltarea şi extinderea serviciilor de transfer al deşeurilor, modernizarea echipamentelor de colectare, mărirea capacităţii gropilor de gunoi sau închiderea celor ce nu corespund normelor Uniunii Europene.

Banii vin din Fondul European de Dezvoltare Regională, de care se ocupă comisarul Johannes Hahn. El a precizat că, prin acest proiect, fiecare gospodărie din judeţul Iaşi va putea avea acces la servicii corespunzătoare de colectare a gunoiului şi la un sistem de reciclare ce va contribui într-o manieră semnificativă la reducerea poluării. Astfel, aproape 900 de mii de locuitori ai judeţului Iaşi vor beneficia de această investiţie; în plus, vor fi create 150 de locuri de muncă.

O ştim cu toţii! România are mari probleme în privinţa administrării deşeurilor, majoritatea localităţilor fiind pur şi simplu sufocate de gunoaie. Mai mult, gropile de gunoi de la marginea oraşelor, neconforme cu normele europene, au dus la declanşarea procedurii de sancţionare în repetate rânduri.

De aceea, un astfel de proiect nu poate decât să ne bucure. Mai multă responsabilitate din partea autorităţilor locale, din partea oficialilor Ministerului Mediului va atrage - sunt convins! - mult mai multă responsabilitate şi din partea populaţiei. În acest mod, sper din tot sufletul ca, în doar câţiva ani, să vorbim de o Românie cu adevărat curată!

Vasile Mocanu, deputat al Partidului Social Democrat, Colegiul nr. 4, Târgu Frumos, Iaşi.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

O invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe doamna deputat Florica Cherecheş.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Florica Cherecheş:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, dragi colegi,

Doamnă colegă,

Declaraţia mea politică se intitulează "Legea faţadelor - liber la reabilitarea centrelor istorice".

Din anul 2008, de când reprezentanţii Partidului Naţional Liberal au preluat conducerea administraţiei publice locale, Municipiul Oradea se află într-un amplu proces de transformare, atât economic, social, cât şi arhitectural. S-au realizat poduri, parcuri industriale, s-au reabilitat străzi, spitale, au fost accesate fonduri europene pentru construirea unui aqua park, pentru reamenajarea peisagistică a centrului istoric, se reabilitează cetatea Oradiei, în prezent Oradea derulând proiecte finanţate din fonduri europene de aproximativ 200 de milioane de euro.

Dar nimic din toate aceste investiţii nu pot să împlinească Oradea, fără a fi pusă în valoare moştenirea arhitecturală a clădirilor şi ansamblurilor clasate ca şi monumente istorice, clădiri de o importanţă vitală pentru istoria locală, care păstrează şi acum amintirea momentelor importante din viaţa socială, politică şi economică a urbei.

Consiliul Local Oradea a înţeles acest lucru şi astfel, în anul 2010, a adoptat regulamentul privind acordarea unor ajutoare financiare pentru susţinerea lucrărilor de protejare a imobilelor cu valoare culturală de pe raza Municipiului Oradea.

Regulamentul prevedea facilităţi pentru proprietarii care doreau să reabiliteze faţadele: scutirea de impozit pe cinci ani; credit fără dobândă, acordat pe cinci ani; realizarea proiectului tehnic gratuit, iar cei care nu doreau să reabiliteze clădirile, erau obligaţi să plătească o contribuţie către fondul municipal din care se acordau creditele.

Acest regulament nu a putut fi aplicat, deoarece prefectul de la acea vreme, domnul Gavrilă Ghierea, a atacat hotărârea de Consiliu local în instanţă, având câştig de cauză.

Anul următor, Guvernul şi-a asumat Legea nr. 153 din 2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural ambientale a clădirilor, lege ce a preluat mult din hotărârea Consiliului Local Oradea, dar, din păcate, exact clădirile şi ansamblurile clasate sau în curs de clasare ca monumente istorice, care necesită lucrări de reabilitare, au fost exceptate de la beneficiul prevederilor legii.

La sfârşitul anului 2011, Consiliul Local Oradea, Asociaţia Municipiilor din România şi toţi parlamentarii bihoreni au iniţiat un demers legislativ de modificare a Legii nr. 153 din 2011 pentru abrogarea art. 2 lit. c) din lege, pentru a putea fi incluse în prevederile legii şi clădirile şi ansamblurile clasate sau în curs de clasare ca monumente istorice.

Modificarea Legii nr. 153/2011, aprobată de Camera Deputaţilor săptămâna trecută, a creat cadrul legal prin care autorităţile publice locale pot fi implicate direct în reabilitarea clădirilor şi ansamblurilor clasate sau în curs de clasare ca monumente istorice.

Este de notorietate faptul că multe oraşe mari din România au centre istorice, cu clădiri cu o arhitectură deosebită, a căror valoare istorică şi arhitecturală a fost recunoscută prin includerea în lista monumentelor istorice. Dar, din păcate, faţadele lor sunt degradate, iar proprietarii nu deţin mijloacele financiare necesare executării lucrărilor de renovare.

Ca deputat de Oradea, nu pot decât să mă bucur că în urma acestei modificări, Oradea, dar şi alte oraşe cu patrimoniu arhitectural deosebit deţin instrumentele necesare pentru a restabili măreţia şi frumuseţea clădirilor monument şi pentru a readuce farmecul de odinioară al acestor clădiri.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat.

O invit, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe doamna deputat Camelia Bogdănici. Vă aşteptăm, nu vă grăbiţi.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa! Mulţumesc.

Declaraţia politică se numeşte "Ministerul Educaţiei contribuie cu bună ştiinţă la exportul cercetătorilor români".

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În calitate de cadru didactic în învăţământul superior nu pot să nu remarc situaţia dificilă în care a fost pusă cercetarea românească de către Guvernul USL, fapt ce a dus la demisia în bloc a membrilor Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Bugetul pentru cercetare a fost înjumătăţit în mod inexplicabil de actualii guvernanţi, iar reducerea dramatică a finanţării a aruncat cercetarea în haos. Cercetarea nu se poate desfăşura într-un cadru diletant, fiind un proces continuu, nu unul fragmentat sau organizat în funcţie de o finanţare imprevizibilă sau de o comandă politică.

Este impardonabilă decizia Guvernului de a reduce fondurile în cursul derulării proiectelor de cercetare. Acest lucru aduce atingeri grave atât asupra obiectivelor stabilite, cât şi finalităţii acestor proiecte şi, în acelaşi timp, decredibilizează cercetarea românească atât pe plan intern, dar şi în faţa partenerilor străini. Este cunoscut faptul că sunt vizate de această măsură nejustificată proiectele din competiţia 2011, care au beneficiat de evaluare internaţională cât se poate de obiectivă, care nu a lăsat loc alocării preferenţiale. În plus, din cauza acestei măsuri de neînţeles, cercetarea masteranzilor şi doctoranzilor implicaţi în cercetare nu mai poate fi susţinută, fiind periclitat nu numai procesul de instruire a tinerilor cercetători, dar şi nerespectarea angajamentelor internaţionale.

Din pricina acestor întârzieri de plată, cercetători români de mare valoare îşi văd proiectele compromise şi sunt nevoiţi să renunţe la activitatea de cercetare. Mulţi cercetători s-au reîntors în România, bazându-se pe această finanţare, iar acum sunt nevoiţi să abandoneze sistemul educaţional românesc şi să plece iarăşi din România. Pe de altă parte, mulţi cercetători străini, recunoscuţi în domeniul lor de activitate, vor abandona în curând granturile de cercetare din România.

Guvernul USL trebuie să înţeleagă că este nevoie să îşi reconsidere urgent atitudinea faţă de cercetarea din România! Altminteri, vom asista, ca şi în cazul medicilor, la un adevărat exod, de această dată al cercetătorilor, ambele categorii, elite ale societăţii româneşti.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Camelia Bogdănici.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Marocico, din partea Grupului minorităţilor naţionale.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Marocico:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică.

Este primul an al unei guvernări care beneficiază de sprijinul unei largi şi solide majorităţi parlamentare, fapt care dă Executivului de la Palatul Victoria posibilitatea unui spaţiu de decizie extrem de larg, în special în ceea ce priveşte măsurile economice atât de necesare. Perspectivele de îmbunătăţire a situaţiei României sunt optimiste. Spun acest lucru, având în vedere atât indicatorii interni de creştere economică, cât şi analizele specialiştilor financiari internaţionali. Şi exemplific acest fapt, citând agenţia de rating, care acordă locul doi României faţă de ţările din regiune în ceea ce priveşte prognoza de creştere cu un procent de 1,7%.

Însă, dacă putem considera că România confirmă stabilizarea în plan macroeconomic, trebuie să ţinem cont şi de impactul pe care aceste măsuri trebuie să le aibă în rândul populaţiei. Vorbesc aici de creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii cetăţeanului în ceea ce priveşte nevoile sale cotidiene.

Ca parlamentar al minorităţii ucrainene din România am cunoscut oameni din cele mai îndepărtate locuri ale ţării. Acolo am văzut că procesul de modernizare a României trebuie să continue şi să aibă rezultate chiar şi în satele şi comunele de mici dimensiuni sau plasate în colţurile ţării.

De exemplu, pot spune că există comunităţi de cetăţeni români de etnie ucraineană care încă se mai luptă cu găsirea unei soluţii pentru accesul la utilităţile minimale. Vorbesc aici de zone întregi care nu au acces la reţeaua de electricitate, de comunicaţii, care au nevoie de apă şi canal, de şcoli şi grădiniţe care trebuie refăcute.

Ca deputat, membru în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, susţin nevoia unei dezvoltări echilibrate în plan economic şi de infrastructură a tuturor unităţilor teritorial - administrative din România. Dar, în egală măsură, consider că este necesar ca în momentul de faţă să configurăm o hartă a nevoilor comunităţilor din România.

În acest fel vom putea observa că există comunităţi îndepărtate şi de multe ori uitate de factorii de decizie de la nivel naţional şi judeţean care trebuie să aibă prioritate în dezvoltarea necesarului de utilităţi primare. Numai atunci când fiecare sat, comună sau oraş mic va avea acces complet la apă, canal, electricitate, servicii educaţionale şi sanitare vom putea vorbi de împlinirea atributului european al ţării noastre ca stat membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Deputat Ion Marocico, din partea Uniunii Ucrainenilor din România.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe doamna deputat Sonia Drăghici.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi vreau să vă declar că promovarea campaniilor de vaccinare în România reprezintă o prioritate.

România, din nefericire, se situează pe un loc codaş în Uniunea Europeană privind implementarea sistemului vaccinal, după cum ne comunică ultimele informaţii de presă după afirmaţiile unor oficiali europeni. Situaţia este alarmantă, deoarece se cunoaşte istoricul medicinei de dinaintea descoperirii vaccinurilor. Boli grave, precum poliomielita, variola, difteria, rabia, febra galbenă sau tetanosul, evoluau epidemic sau pandemic.

S-a creat o adevărată isterie mediatică şi se poartă polemici aprinse în presă sau în mediul virtual, cele mai multe generate de nespecialişti, care conduc la un final negativ: refuzul părinţilor de a-şi vaccina copiii.

Cele mai controversate vaccinuri sunt ROR-ul, ce oferă protecţie împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului şi vaccinul pentavalent, care protejează împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, hepatitei B şi poliomielitei. Ele au fost asociate cu explozia de autism din anii '50-'60, perioadă care se corela cu începutul campaniei de imunizare în Statele Unite ale Americii. În Japonia, primul copil diagnosticat cu autism s-a născut în 1945, perioadă ce a coincis cu programul obligatoriu de vaccinare impus de americani.

În 1962 ia naştere la Londra prima asociaţie a părinţilor cu copii autişti. Acolo, numărul bolnavilor era mai mic decât în Statele Unite ale Americii, explicaţia fiind aceea că, în Anglia, vaccinul nu era obligatoriu. Efectele au fost puse pe seama a două substanţe: tiomersalul (mercur) şi aluminiul. Studiile au dovedit că în părul copiilor autişti concentraţia de mercur era mai mare decât la cei sănătoşi, semn că metalul se acumula în organism. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a interzis utilizarea tiomersalului în producţia de vaccinuri, multe dintre ele suferind, însă, ulterior, mari îmbunătăţiri tehnologice.

Se discută că stimularea excesivă a imunităţii prin vaccinuri ar fi responsabilă pentru rata mare de boli autoimune. Cel mai recent scandal a fost cel legat de vaccinul împotriva tuberculozei (BCG), importat din Danemarca.

De la începutul anului 2011 au fost raportate peste 100 de reacţii adverse severe, mult mai multe decât în anii în care s-a folosit vaccin produs la Institutul Cantacuzino.

În ciuda avertizărilor, românii, inclusiv personalul medical, nu mai sunt interesaţi să se vaccineze împotriva gripei. Oamenilor le este frică de reacţii adverse sau, pur şi simplu, consideră că vaccinul nu are niciun efect.

Deşi beneficiile imunizării cu vaccin anti HPV sunt mai mari decât riscurile, contribuind la scăderea îmbolnăvirilor şi a deceselor prin cancer genital, mulţi părinţi refuză să-şi vaccineze fiicele.

Toate acestea...

Vă rog frumos, nu pot să îmi susţin discursul ...

Toate acestea constituie motive de îngrijorare pentru specialiştii epidemiologi şi infecţionişti, care cunosc cel mai bine riscurile la care se expun persoanele nevaccinate. Posibilitatea reapariţiei bolilor pestilenţiale sau a pandemiilor devastatoare planează sumbru asupra viitorului umanităţii.

De aceea, pledez pentru intensificarea campaniilor de educaţie sanitară organizată de Direcţiile de Sănătate Publică în ceea ce priveşte campaniile de vaccinări, pledez pentru menţinerea acestor instituţii şi asigurarea continuităţii activităţilor pe care le desfăşoară, pentru a ne asigura un viitor sănătos generaţiilor viitoare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, doamnă deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PD, pe domnul deputat Mircea Lubanovici.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aş vrea în dimineaţa aceasta să am o declaraţie politică, pe care am intitulat-o: "De Sfânta Sărbătoare a învierii Domnului Isus Cristos".

În doar câteva zile vom prăznui una dintre cele mai importante sărbători ale lumii creştine, învierea Mântuitorului Nostru Isus Cristos. Astfel, acest prilej îmi oferă ocazia de a vă împărtăşi câteva gânduri.

Viaţa pe pământ a Domnului nostru Isus Cristos a fost o viaţă simplă, fără bogăţii materiale, însă încununată de strălucire, înţelepciune, corectitudine şi putere, prin numeroasele minuni înfăptuite spre binele oamenilor, prin mângâierea sufletelor celor pierduţi şi prin propovăduirea împărăţiei lui Dumnezeu. Viaţa lumească este doar un popas spre lumea veşniciei. Domnul Isus a adus speranţa în viaţa semenilor săi, fiind întotdeauna însoţit de harul divin primit de la Dumnezeu Tatăl. De asemenea, le-a dat acestora puterea de a crede în posibilitatea ca, prin iertarea păcatelor şi prin credinţă, orice om să poată să îşi petreacă veşnicia în Raiul lui Dumnezeu.

De-a lungul vieţii Sale, Domnul Isus Cristos a întâlnit şi oameni potrivnici, oameni care nu au crezut că El este Fiul lui Dumnezeu, trimis pe pământ pentru răscumpărarea oamenilor din starea de păcat în care se află.

Chiar dacă au văzut tămăduirile multor bolnavi, mângâierea sufletelor celor oropsiţi, iertarea şi eliberarea celor care au trăit o viaţă de minciună şi imoralitate, aceştia au refuzat să creadă în Isus Cristos.

Păcatele întregii omeniri au fost plătite cu preţul vieţii Mântuitorului, El însuşi acceptând să bea din paharul amar al suferinţelor pentru a împlini justiţia lui Dumnezeu, dând şansa mântuirii şi nouă, tuturor celor care credem în moartea şi învierea Sa.

Patimile domnului Isus Cristos au culminat cu răstignirea Sa pe Crucea de pe dealul Golgotei. Domnul Isus a îndurat o enormă suferinţă pământească, acceptând până la ultima clipă planul de mântuire al lui Dumnezeu Tatăl pentru omenire. Jertfa Sa a adus împăcarea omului cu Dumnezeu, Creatorul Său, şi a arătat că omul nu este decât un rob al timpului, iar izbăvirea de păcatele sale şi mântuirea oamenilor nu se poate realiza decât prin întoarcerea spre Tatăl Ceresc, spre Dumnezeu. Domnul Isus a acceptat suferinţa răstignirii, alegând să fie o pildă în credinţa Sa în voia lui Dumnezeu.

Ziua Răstignirii a fost urmată de ziua glorioasă a învierii din morţi, "cu moartea pe moarte călcând", minunea învierii reprezentând însăşi bogăţia Creştinismului. Domnul Isus a lăsat în urmă îndemnul nemuritor adresat tuturor celor ce îl urmează, de a fi milostivi, drepţi şi iubitori, fără nici o urmă de prihană faţă de semeni, de a avea credinţă în Dumnezeu şi a alege o singură cale dreaptă, Calea Mântuirii.

Sfintele Sărbători Pascale ne aduc, ca de fiecare dată, bucuria învierii în casele şi în sufletele noastre. Întreaga natură, prin revenirea la viaţă, ne aduce mai aproape de acest eveniment atât de important al întregii Creştinătăţi.

Să fim, aşadar, mai buni şi mai iubitori faţă de semenii noştri şi mai ales faţă de Cel ce s-a jertfit pentru noi şi faţă de Tatăl Ceresc. Doresc, încă de pe acum, să vă adresez binecuvântata urare: Hristos a înviat!, în numele celor ce mi-au încredinţat dreptul de a vă putea vorbi în Parlamentul României, al familiei mele, precum şi al celor dragi de aproape şi de departe.

Mulţumindu-vă pentru atenţie, doresc să închei cu câteva versuri dintr-o poezie intitulată "De n-ar fi înviat Cristos".

De n-ar fi înviat Cristos,

Zădarnic-ar fi fost credinţa

Şi omul, pururi păcătos,

Îngemănat cu suferinţa,

Prin lume şi-ar fi dus căinţa,

Necunoscând ce-i biruinţa

De n-ar fi înviat Cristos.

De n-ar fi înviat Isus,

Zadarnic ar fi fost Cuvântul

Ce pretutindenea s-a spus

Şi s-a-mpânzit cu el pământul,

N-am fi ştiut ce-i Legământul

Şi veşnic ne-ar fi fost mormântul,

De n-ar fi înviat Isus.

Dar Domnul a-nviat din morţi

Şi-a arătat că învierea

Ce-a sfărâmat închise porţi,

E semnul vieţii şi puterea

Ce-aduce lumii mângâierea Şi darul jertfei: înfierea...

Cristos a înviat din morţi!

Vă mulţumesc.

Mircea Lubanovici, deputat PDL, Colegiul nr. 3, Diaspora.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

După acest moment evlavios îl invit pe domnul deputat Ninel Peia, care sunt convins că e un creştin adevărat.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ninel Peia:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţie politică intitulată: "Retrocedările către reprezentanţii Statusului romano-catolic trebuie supuse dezbaterii publice şi parlamentare".

Am constatat, mai cu seamă de 3-4 ani încoace, existenţa unei crescânde febre a retrocedărilor către ceea ce este cunoscut sub denumirea de Status ardelean romano-catolic. Mă refer mai cu seamă la păguboasa atitudine a statului nostru vizavi de cererile de retrocedare făcute din partea reprezentanţilor Statusului romano-catolic.

Să ne înţelegem, suntem buni şi blânzi, ne place dreptatea şi orice român corect ştie că proprietatea trebuie respectată, mai ales după anii comunismului când, la modul declarativ, totul era al tuturor.

Văd cum fervoarea de care statul nostru e cuprins în legătură cu aceste cereri de retrocedare se transformă, monstruos, într-o acţiune de jaf la umbra legii.

Aceasta trebuie imediat oprită, până când rezultatele nu vor deveni complet ireversibile. De asemenea, consider, şi cu siguranţă nu sunt singurul, că acest val de retrocedări către un organism tolerat, dar fără nici un fel de statut juridic trebuie supusă cât mai repede dezbaterii publice şi parlamentare.

Precizez că argumentele pe care le voi expune mai jos, drept sprijin al demersului meu, sunt atent selectate din documente şi scrieri istorice cu valoare universal recunoscută, lucruri şi fapte ce nu pot fi puse la îndoială de nicio persoană de bună-credinţă.

Întâi de toate, pentru ca acest proces de retrocedare să poată să aibă loc, este nevoie de existenţa unui proprietar. Şi atunci, când a avut Statusul romano-catolic statutul de proprietar?

Istoria ne dă răspunsul: niciodată! Pentru simplul motiv că el nu a avut niciodată vreun statut juridic. Mai mult, pe partea canonică, s-a stabilit că Statusul nu mărturiseşte unitatea cu Biserica Catolică şi în consecinţă nu a fost aprobat de Sfântul Scaun. La 19 octombrie 1931, chiar Mitropolitul Bisericii Catolice de rit latin din România califica Statusul ca fiind o organizaţie anticanonică!

Pe scurt, înainte de a putea fi proprietar, acest amalgam cunoscut sub numele de Statusul romano-catolic trebuia să aibă personalitate juridică. Lucru ce nu s-a întâmplat, repet, vreodată. Iată faptele şi acte care atestă acest adevăr imuabil: prin articolul IX al Concordatului încheiat între statul român şi Sfântul Scaun, la 10 mai 1927, nu este recunoscut Statusul romano-catolic din Ardeal ca persoană juridică. Important mai este şi faptul că, Statusul romano-catolic ardelean a intrat în Primul Război Mondial cu starea de fapt şi de drept a unui simplu organ tolerat al Guvernului Ungariei.

În plus, mai sunt de reţinut şi următoarele două aspecte: nici Guvernul Ungar nu a recunoscut Statusul romano-catolic ca organizaţie legal definită şi, atenţie, nici măcar Vaticanul nu a recunoscut până în 1932 Statusul romano-catolic. Acordul din 1932, publicat în Monitorul Oficial din Bucureşti, la 3 august 1932, nu a fost ratificat de Parlament niciodată, fiind socotit un act interpretativ al Concordatului.

Aşadar, până în 1927, Statusul romano-catolic nu avea statut juridic, evident, nici între 1945 şi 1989 nu a fost obţinut vreun statut juridic. Şi atunci se ridică două chestiuni: Când şi cum a adunat Statusul uriaşele proprietăţi pe care le revendică fără încetare? Dacă nu a avut vreodată personalitate juridică, cum ar fi putut fi proprietar peste asemenea averi şi în baza cărui drept cere Statusul aceste retrocedări? Dacă răspunsul la prima întrebare ni-l dă tot istoria, cel de-al doilea ţine de bulibăşeala postdecembristă.

În marea lor majoritate, aşa-zisele proprietăţi au fost acumulate prin fals şi fraudă în perioada ocupaţiei ungare din Ardeal (1940-1944), după Dictatul de la Viena, când au fost transcrise toate cărţile funciare din limba română în limba ungară, ocazie cu care multe au fost falsificate. Pe lângă acestea mai apar exproprieri şi multe donaţii false, ale căror acte de proprietate lipsesc cu desăvârşire. La acestea se mai adaugă şi revendicarea unor proprietăţi din perioada Imperiului Austro-Ungar, când, nu-i aşa, românii nu ştiau cum să îşi mai îmbogăţească opresorii.

Bun, deci Statusul n-are personalitate juridică, prezintă tot soiul de acte îndoielnice, incomplete sau chiar vizibil întocmite abuziv despre pretinse bunuri, dar a primit şi tot mai primeşte, prin retrocedări, diverse valoroase proprietăţi.

Cum este posibil asemenea lucru lipsit de raţiune? Ei bine, totul se bazează pe o acţiune judecătorească începută în 2001 şi finalizată în 2005.

Iată despre ce este vorba: la 1 august 2001, Judecătoria Miercurea Ciuc, în dosarul nr.2179/2001, prin sentinţa civilă 1515, a constatat că persoana juridică Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice Alba lulia este identic cu Statusul Romano-Catolic din Ardeal, "ca fiind una şi aceeaşi persoană juridică, ce îi revin atribuţiile, drepturile şi obligaţiile în virtutea continuităţii de drept. La proces, pârâtul, statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu a fost reprezentat în instanţă şi nici nu a făcut recurs la hotărârea judecătorească pronunţată de către instanţa de fond. Astfel, prin încălcarea Legii nr. 21/1924 s-a ajuns ca Statusul romano-catolic să devină, ceea ce nu a fost niciodată, persoană juridică şi apoi să revendice şi să obţină un număr uriaş de imobile în Ardeal, pe care niciodată nu le-a avut în proprietate!

Concluzia este că prin dezinteres, statul român a făcut posibilă împroprietărirea abuzivă a Statusului, o fundaţie.

Atenţie, pe baza acelei grave erori, cadourile continuă şi astăzi, ba, mai mult, se pregăteşte un nou val de retrocedări care vor deveni rapid efective dacă nu oprim acum aceste acţiuni pe care nu le pot califica decât ca fiind un jaf incalificabil şi istoric blamabil asupra neamului românesc!

Pentru cei interesaţi, am folosit argumente din lucrări ale regretatului academician ardelean Onisifor Ghibu.

Deputat PSD, Ninel Peia.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule preşedinte.

Vă felicit că aveţi grijă de clădirile din această ţară.

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Stelian Dolha, care reprezintă judeţul Nossen sau Bistriţa.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la "Revizuirea legislaţiei privind comercializarea seminţelor şi a materialului săditor"

An de an soiurile tradiţional româneşti dispar pentru a lăsa locul celor de import, în condiţiile în care din ce în ce mai puţini agricultori şi grădinari păstrează şi cultivă astfel de soiuri. în aceste condiţii, însăşi diversitatea agricolă a României este pusă în pericol.

Tot mai multe organizaţii nonguvernamentale, aş aminti aici Clubul Ecologic Transilvania, dar şi asociaţii ale agricultorilor, trag un semnal de alarmă în privinţa acestei situaţii şi solicită revizuirea legislaţiei, astfel încât să permită refolosirea, schimbul şi vânzarea de soiuri vechi şi rare. Toate aceste organizaţii arată cu degetul către Tratatul Internaţional privind Resursele Genetice şi Vegetale pentru Alimentaţie şi Agricultură ce a fost adoptat de către Parlamentul român în anul 2005.

Dacă doriţi să vă uitaţi peste legea de ratificare a tratatului, veţi observa că aceasta conţine doar un articol şi nu stabileşte niciun plan de acţiune şi nicio autoritate competentă responsabilă pentru conservarea soiurilor tradiţionale. în mod normal, tratatul ar trebui să constituie un instrument global, care reglementează accesul şi utilizarea resurselor genetice vegetale, însă, la ora actuală, implementarea acestuia în România este deficitară. Prin legea de aderare nu s-a stabilit un organism responsabil cu implementarea tratatului.

Nu pot solicita modificarea textului Tratatul internaţional privind resursele genetice vegetale pentru alimentaţie şi agricultură, deoarece, în conformitate cu Legea nr. 590/2003 privind tratatele, acestea se pot modifica doar cu acordul părţilor şi în niciun caz unilateral. În schimb, vă solicit să lucrăm împreună pentru o variantă mai bună a legii de ratificare a tratatului.

Vă solicit să luăm o serie de măsuri la nivel naţional pentru a implementa drepturile agricultorilor, cum ar fi:

- crearea de programe pentru conservarea în fermă a resurselor genetice ale plantelor;

- înfiinţarea băncilor locale de seminţe şi registrele de soiuri;

- programe de încurajare a comercializării produselor provenite din resurse genetice ale plantelor;

- încurajarea participării agricultorilor în luarea deciziilor la nivel naţional;

- sprijinirea organizaţiilor implicate în protecţia şi promovarea drepturilor agricultorilor din ţările în curs de dezvoltare.

Voi încheia această declaraţie îndemnându-vă să vă gândiţi la agricultorii care, timp de generaţii, au asigurat transmiterea a mii şi mii de resurse genetice vegetale diferite, fapt ce a rezultat într-o varietate foarte mare de culturi ce alimentează lumea.

Dolha Nechita-Stelian, deputat PNL Bistriţa.

Mulţumesc mult.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, pe domnul deputat Constantin Avram.

Domnule deputat, aveţi cuvântul să se audă până la Bacău.

Domnul Constantin Avram:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Biserica - factor de echilibru social".

De câţiva ani, mai precis în ultimul deceniu, asistăm la încercările disperate ale unor cercuri oculte de dezrădăcinare a Bisericii creştine, în special, prin cunoscutele "cozi de topor" care nu ne-au lipsit niciodată de-a lungul istoriei noastre. În ultimii ani chiar s-a trecut la o campanie de compromitere a instituţiei Bisericii cu o vehemenţă de neînchipuit, uneori susţinută şi de o anumită parte a mijloacelor de informare în masă: că s-au construit prea multe biserici, că o parte a preoţimii creştine a făcut nu ştiu ce agoniseli, că se condiţionează unele servicii religioase de achitare a unor sume, că unii preoţi au alte preocupări în defavoarea celor sfinte etc., tot felul de inepţii care au tensionat societatea românească.

Toate acestea au culminat cu readucerea în spaţiul public a temei privitoare la tăierea fondurilor publice pentru lăcaşele de cult, la scoaterea orelor de religie din programele şcolare, la renunţarea la icoanele din şcoli printr-o aşa-zisă iniţiativă legislativă, chiar din interiorul celei mai democratice instituţii, care este Parlamentul României. Trec peste faptul că un astfel de demers este sortit eşecului total, dar nu pot să nu remarc faptul că acest atac împotriva Bisericii este lansat exact în Postul Paştelui la ortodocşi şi de acelaşi personaj care a mai făcut-o şi cu alte ocazii cu o agresivitate şi cu o virulenţă nemaiîntâlnite pană acum, mai ales că preocuparea dubioasă faţă de finanţarea cultelor nu corespunde niciunei nevoi reale ale populaţiei României, care, evident, are alte priorităţi.

Urmăreşte domnul deputat Remus Cernea, căci despre dânsul este vorba, crearea de tensiuni artificiale între stat şi Biserică, care în opinia mea este una din instituţiile pe care se sprijină statul român?! Tot ce este posibil. Ştie personajul respectiv că Biserica este legată indestructibil de stat şi că a participat nemijlocit la constituirea, consolidarea şi unitatea statului român? Se pare că nu, din moment ce nu a sesizat că Biserica a fost, este şi va fi liantul unităţii şi identităţii naţionale a românilor! A nu ţine cont de aşa ceva poate fi calificat ca un atentat la identitatea noastră naţională şi la valorile tradiţionale ale poporului român. Ar trebui să ne dea de gândit şi faptul că această temă a finanţării cultelor a fost lansată şi alăturată temei privind aşa-zisul parteneriat social între persoanele de acelaşi sex şi ca sminteala să fie completă, personajul propune elaborarea unui cadru legislativ în acest sens.

Amintesc cu această ocazie domnului deputat că, chiar dacă suntem un popor ospitalier şi tolerant, nu ne lăsăm valorile spirituale călcate în picioare.

Dimpotrivă, eu am ferma convingere că instituţia Bisericii trebuie să-şi îndeplinească rolul de factor de echilibru social, dar acest lucru nu poate fi implementat în societatea românească prin lipsa susţinerii financiare de la bugetul de stat sau de la bugetele locale (şi aşa foarte, foarte redusă - de 0,25%) sau prin ignorarea rolului social al Bisericii, atribut de sorginte conservatoare alături de familie, educaţie şi armată. Nu se poate să acceptăm aruncarea în derizoriu a tainei căsătoriei, a tainei botezului, a tuturor ritualurilor legate de plecarea din această lume!

Aceste valori le-am moştenit de la înaintaşii noştri care au făurit România Mare, nu dorinţa de parteneriate sociale, cum le denumeşte respectivul parlamentar. Şi o spun răspicat aici şi acum: nu vom renunţa niciodată la aceste valori! În concluzie, recomand domnului deputat să treacă mai des pe la medic şi să înceapă a citi mai des Biblia, ca nu cumva să "se rătăcească de tot". Iată de ce am convingerea că trebuie iniţiat de urgenţă un proiect de act normativ care să redefinească rolul social al Bisericii ca factor de echilibru, de linişte şi stabilitate socială, de speranţă de mai bine. Numai într-un astfel de mediu şi în astfel de context social putem spera să trăim mai bine, să creştem copiii în linişte, să consolidăm familia ca celulă de bază a societăţii, iar Biserica să-şi îndeplinească misiunea seculară a valorilor creştine universal recunoscute.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Constantin Avram, deputat Colegiul nr.6 Bacău.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit la microfon pe doamna deputat Simona Bucura-Oprescu.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Onorantă asistenţă,

Declaraţia mea politică se numeşte: "Hoţul strigă hoţul în cazul Oltchim."

Asistăm de mai bine de câteva luni la un demers populist al PDL, partid care vreme de mai bine de 8 ani a făcut tot ce a fost posibil pentru ca Oltchim să ajungă în situaţia critică actuală.

De altfel, PDL a procedat la fel cu întreaga ţară. A tăiat pensii, a redus salarii, a introdus taxe care au nimicit zeci de mii de agenţi economici. A denigrat România în afara graniţelor ei şi a adâncit astfel decalajul şi aşa mare în raport cu ţările Uniunii Europene. În cazul Oltchim, PDL se comportă exact ca în zicala "hoţul strigă hoţii".

Oare nu oameni ai PDL au căpuşat Combinatul Oltchim ani la rând, aşa cum este cazul fostului deputat de Argeş Cristian Boureanu?

Oare nu PDL a susţinut un management dezastruos provocat de Constantin Roibu?

Oare nu PDL a avut în mână, cât a fost la guvernare, soarta miilor de angajaţi de la Oltchim Râmnicu Vâlcea şi de pe Platforma Petrochimică Piteşti?

Dar a preferat să nu ajute cu nimic pentru a răspunde astfel intereselor unor oameni, ale unor grupuri de interese şi ale partidului.

La momentul în care a preluat guvernarea, USL a constatat că Oltchim avea o datorie de peste 700 de milioane de euro, iar oamenii nu-şi mai primiseră salariile de 3 luni. Mai mult, s-a implicat pentru a elimina căpuşele din jurul complexului industrial vâlcean.

Aşa cum sublinia recent şi ministrul finanţelor, jaful de la combinat se înscrie în modul în care PDL a patronat contracte oneroase, contractele oneroase ale băieţilor deştepţi. PDL a pus pe butuci economia şi implicit Oltchim, iar acum face pe lupul moralist când, de fapt, mulţi dintre membrii săi ar trebui să răspundă penal pentru dezastrul provocat la Vâlcea, la Piteşti şi în toată ţara.

Vă mulţumesc. Simona Bucura-Oprescu, deputat - Colegiul nr. 3 Mioveni, Argeş.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al UDMR, pe domnul deputat Antal István.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Antal István:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea se numeşte: "Problema energetică, consum şi electrificare.

Comisia pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor a fost sesizată cu un proiect de ordonanţă privind energia regenerabilă, unde din discuţiile preliminare au reieşit câteva aspecte pe care doresc să le fac auzite astăzi.

În primul rând, faptul că în România consumul de energie a scăzut, din păcate. Pe fondul crizei economice, ceea ce a mai rămas din industria moştenită de dinainte de 1989 încet, dar sigur, merge spre faliment, iar investitori de tip greenfield nu au fost prea mulţi nici înainte de criză, dar în prezent sunt încă şi mai puţini.

În al doilea rând, suntem pe cale să ne autodepăşim, şi nu chiar în orice domeniu, ci în cel al producerii de energie din surse regenerabile. Două ţări vest-europene au cerut derogări de la ţinta Uniunii de 20%, România, în schimb, este în pericol să depăşească obiectivul fixat la 24% până în 2020 dacă vor continua racordările producătorilor de energie din surse regenerabile în ritmul în care se anunţă acestea. S-ar putea spune că e o veste bună, un indicator pozitiv, în sfârşit, România e în schemă ca membru silitor al Uniunii Europene.

Dezamăgirea vine din faptul că vestea nu e foarte bună din trei motive: unul este că sistemul energetic naţional nu poate prelua cantităţile de energie electrică suplimentare în măsura în care acestea ar putea fi produse dacă cererile de avizare de racordare la SEN vor fi aprobate şi autorizaţiile de înfiinţare se vor materializa. Al doilea motiv este că bugetul alocat programului de acordare de certificate verzi va depăşi bugetul aprobat de Comisia Europeană acestui scop. Iar al treilea este că preţul ar creşte considerabil pe seama consumatorilor finali, casnici şi industriali. Direct şi indirect, consumatorul casnic va fi copleşit de avalanşa mai multor factori simultan: liberalizarea preţului la energia electrică propriu-zisă, suportarea costurilor cu schema certificatelor verzi şi a costurilor cu investiţiile în cogenerare, plus scumpirile reflectate în preţul tuturor produselor şi serviciilor pe care le achiziţionează.

Din păcate, în cadrul discuţiilor, nu s-a pus accentul pe identificarea de soluţii viabile, proactive, ci doar pasive, de reacţii la situaţia actuală a pieţei energiei.

O posibilă rezolvare a problemei, măcar parţială, ar putea fi creşterea consumului de energie electrică prin electrificarea localităţilor care actualmente trăiesc ca în Evul Mediu.

În România, aceste localităţi nu sunt puţine, numărul lor a escaladat de la an la an, astfel. În 2006, prin Programul naţional de electrificare 2007-2009 intenţia era de racordare a tuturor celor 67.738 gospodării neelectrificate identificate la nivelul întregii ţări. În 2010, după derularea acestui program pentru care s-au prevăzut 480 de milioane de lei, circa 87 de mii de gospodării erau contabilizate ca nefiind racordate la reţeaua electrică. În 2012 numărul lor era de 98.871, conform notei de fundamentare a proiectului de hotărâre de Guvern privind Programul naţional de electrificare pentru perioada 2012-2016, hotărâre care nu a mai fost aprobată. Costurile acestui proiect erau estimate la 1 miliard de lei.

Destul de armonioasă relaţia dintre numărul de gospodării neelectrificate şi bani, ambele cresc în aceeaşi direcţie, cu cât mai mulţi bani alocaţi, cu atât mai multe gospodării neelectrificate. Dincolo de această observaţie, revin la ideea de a electrifica România.

Pe lângă faptul că în secolul XXI, în Uniunea Europeană, e greu de conceput să se mai trăiască la lumânare fără acces la mijloace de informare moderne, electrificarea ar avea şi un impact pozitiv asupra problemei consumului de energie, în general şi a celui din resurse regenerabile, în particular.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul Virgil Guran, ca un continuator al marilor maeştri Nichita Stănescu, Leonard Doroftei şi Mircea Ionescu-Quintus.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, reprezentaţi Prahova cu cinste.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt pătruns de cuvintele dumneavoastră. Nu puteam să încep declaraţia până nu venea domnul doctor. Am avut emoţii că n-o să fie lângă noi.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Nu ne lasă la greu domnul doctor.

Domnul Virgil Guran:

Nu ne lasă niciodată. Îl aşteptăm la noi la PNL.

Declaraţia mea politică: "Despre fonduri europene".

Este un subiect larg dezbătut. Toţi care au venit la guvernare, toţi care au ajuns într-o funcţie politică au găsit această soluţie. Când au fost întrebaţi din ce dezvoltăm acest lucru, laitmotivul era clar, fonduri europene.

Tot povestim despre aceste fonduri de vreo şapte ani, bine dacă o luăm un pic în urmă şi ne gândim şi la SAPARD şi la alte tipuri de fonduri, de mai mult timp vorbim despre ele, dar absorbţia este foarte mică.

Cu alte cuvinte, în continuare, noi cotizăm mai mult decât reuşim să atragem în România. Îmi aduc aminte o scurtă poveste. Am fost la Bruxelles, era o problemă chiar de fonduri europene. Era un asistent european acolo şi l-am întrebat: domnule, dar de ce nu ne ajutaţi să absorbim fondurile europene, aveţi experienţă, ştiţi cum se procedează de atâta timp şi răspunsul a fost foarte clar: ce interes avem noi să meargă banii la voi? Dacă voi nu sunteţi în stare să-i luaţi, rămân la noi.

Şi atunci eu cred că cei care conduc în momentul de faţă, adică noi, fiind la guvernare, trebuie să găsim soluţia. Există două soluţii, după părerea mea. Ori stimulăm anumite firme care au experienţă, care au reuşit în alte ţări şi în ţară la noi, poate, să absoarbă fonduri europene şi să găsim o formulă legală de a ajunge să absorbim măcar 60-70 la sută din aceste fonduri, ori dacă nu, inclusiv noi, parlamentarii, trebuie să ne implicăm, personal chiar am cerut la minister să mi se prezinte toate aceste fonduri, iar noi mergând în teritoriu să adunăm frumos primarii, să adunăm oamenii de afaceri, să le prezentăm ce se poate face, să vedem ce firme sunt serioase în România şi chiar au avut performanţă în acest sens, să-i punem faţă în faţă şi să sprijinim această acţiune.

Cred că în felul acesta putem să realizăm lucruri concrete pentru oamenii din zona în care activăm, pentru că dacă ne lăsăm doar pe bugetul naţional, deocamdată sunt slabe şanse.

Aşa că aşteptăm de la ministerul de resort să ne informeze, iar noi suntem dispuşi, parlamentarii, să ţinem aproape de cei care ne-au votat şi să trecem la această acţiune concretă.

Vă mulţumesc.

Guran Virgil, parlamentar de Prahova.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon opoziţia, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat. Puterea vă ascultă, e lângă dumneavoastră, vă ascultă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Ştiu că dumneavoastră totdeauna aţi avut deschiderea în a asculta problemele cetăţenilor şi de ce nu şi cele care vin chiar din partea puterii. Pentru că astăzi voi vorbi despre politica aberantă a Ministerului Sănătăţii în ceea ce priveşte licitaţiile centralizate.

Constatăm că prin acest proiect de act normativ aflat azi în şedinţa Comisiei de sănătate este, de fapt, o mare, mare bătălie pe resurse. El va avea impact negativ asupra funcţionării unităţilor sanitare, pentru că nu se va asigura într-un sistem corespunzător fluxul atât în ceea ce priveşte cantitatea cât şi calitatea medicamentelor necesare. Le spun colegilor mei astăzi prezenţi din Comisia pentru sănătate că voi propune un amendament prin care aceste lucruri să fie scoase de sub braţul lung al ministerului.

De fapt, vorbim despre o bătălie pe resurse şi înţeleg dezamăgirea domnului ministru de faptul că este stăpânul unui minister în care fondurile sunt prost alocate, dar sper ca astăzi colegii mei să susţină aceste amendamente şi să asigurăm aceste lucruri normale pentru sănătatea pacienţilor.

Este aberant să tăiaţi din cheltuielile unităţilor de primire a urgenţelor paza, pentru că vedeţi în fiecare zi ce se întâmplă şi câţi medici sunt agresaţi în timp ce îşi desfăşoară datoria.

Este aberant să tăiaţi căldura din unităţile de primire a urgenţelor, pentru că acolo sunt pacienţi în stare gravă, în stare critică, arşi care au nevoie de un anumit confort termic şi la care frigul înseamnă, de fapt, boală.

Eu sper că puterea nu mă va asculta doar în plen, ci şi în comisia de sănătate şi că aceste lucruri vor fi rezolvate.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Domnule deputat, vă mulţumesc. Sunt convins că şi dumneavoastră ştiţi că cel mai important şi singurul stăpân al omului politic este electoratul, şi nu banul, aşa că domnul ministru Nicolăescu sunt convins că înţelege că trebuie să facă politică pentru cetăţeni.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor, pe domnul Ghera Giureci-Slobodan.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, să vă audă croaţii din toată lumea. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se referă la aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană.

În vara acestui an Uniunea Europeană va cunoaşte o nouă reconfigurare a dimensiunilor sale, atât la nivel geografic, dar şi la nivel politic şi economic. Acest fapt este generat de decizia de extindere, la data de 1 iulie 2013, Croaţia fiind cel de-al 28-lea stat care intră în puternicul bloc european.

Ca parlamentar român, reprezentant al minorităţii croate din ţara noastră, vreau să aduc în conştiinţa publică românească faptul că, prin acest act istoric, România va câştiga un plus de securitate şi o confirmare a parteneriatului pe care l-am dezvoltat de-a lungul timpului. De asemenea, este important să se cunoască faptul că Republica Croată a parcurs un drum lung şi anevoios, cu multe încercări, unele dintre ele extrem de dureroase, dar a reuşit să îşi confirme destinul său european.

Acest fapt este susţinut şi prin rezultatele referendumului ce a avut loc şi prin care peste 66% din voturile exprimate au arătat dorinţa cetăţenilor croaţi de a deveni cetăţeni europeni cu drepturi depline.

Prin transformarea Croaţiei în stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene se deschide practic un nou viitor pentru cei peste patru milioane de cetăţeni croaţi.

Acest fapt este deosebit de important şi pentru minoritatea croată din România, în condiţiile în care cele două ţări ce vor fi amândouă membre ale Uniunii Europene - România şi Croaţia - vor putea aduce un plus de valoare în schimburile culturale, educaţionale şi economice pe care le vor dezvolta şi intensifica în viitor.

Acesta este motivul pentru care, prin prezenta declaraţie susţinută în plenul Parlamentului României, doresc să atrag atenţia atât clasei politice, societăţii româneşti, dar şi autorităţilor politice responsabile asupra momentului de maximă importanţă ce va avea loc în vara acestui an. De asemenea, doresc să mulţumesc tuturor celor care de-a lungul timpului au susţinut de aici, de la Bucureşti, prin eforturi diplomatice şi politice, demersul de integrare a Croaţiei în Uniunea Europeană.

De asemenea, îmi exprim speranţa ca şi pe viitor parteneriatul dintre cele două ţări să îşi găsească sprijin în politica promovată atât de autorităţile de la Bucureşti, cât şi de cele de la Zagreb, astfel încât minoritatea croată din România să poată avea o legătură culturală şi în plan educaţional cu Croaţia.

Vă mulţumesc.

deputat al Uniunii Croaţilor din România, Giureci-Slobodan Ghera.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Salut prezenţa marelui lider al comunităţii şi minorităţii armene din România în Parlamentul României.

Invit la microfon pe domnul deputat Ţigăeru din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Laurenţiu Ţigăeru Roşca:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Astăzi am o declaraţie politică referitor la privatizarea Poştei Române. Mi se pare soluţia cea mai bună.

Pentru început aş vrea să vă dau câteva detalii ca să înţelegem foarte bine ce înseamnă Poşta Română.

Poşta Română are un patrimoniu format din aproximativ 7000-7100 de spaţii - oficii poştale. Acţionarii Poştei Române sunt 75 la sută Ministerul Comunicaţiilor şi 25 la sută din capital îl deţine Fondul Proprietatea.

La sfârşitul anului 2011, pentru că trebuie să vorbim puţin şi despre angajaţii de acolo, Poşta Română se confrunta cu concedierea a 2500 de oameni şi respectiv se ajungea la o cifră de 32 de mii de angajaţi. tot ca şi activitate a Poştei Române pot să vă spun că cifra de afaceri în anul 2011 a scăzut cu aproximativ 9 la sută, ajungând la 1,2 miliarde, aproximativ, şi pierderile erau de 182 de milioane de lei.

Tot la finele anului 2011 datoriile cumulate până în acel moment erau de aproximativ 556 de milioane, adică 126 de milioane de euro, aproximativ.

Poşta Română, tot ca un bilanţ, a înregistrat ultima dată profit în 2008, când a înregistrat un profit contabil, pentru că în realitate nu este vorba de un profit, de aproximativ 32 de mii de lei la o cifră de afaceri de 1,4 miliarde. Este clar că nici în anul acela nu avusese profit, dar a putut fi realizat doar contabil.

La Poşta Română, în ultima perioadă, s-au luat mai multe măsuri, dintre care unele aş putea să le categorisesc ca controversate, unele corecte.

În primul rând, aş începe cu cele controversate şi v-aş spune că disponibilizări, în ultimul an, au fost aproximativ 1000 de angajaţi, în special din funcţiile de conducere, şi urmează să se facă concedieri de încă 5000 de salariaţi.

Din păcate, aceasta este soluţia redresării economice pe care o au în vedere cei care conduc Poşta Română în acest moment.

De asemenea, foarte interesant, a fost introdus, pentru a măsura performanţa, au fost introduse nişte normări în anul 2012 şi acest lucru înseamnă, de fapt, că se dorea cântărirea cantităţii de muncă a fiecărui angajat. Şi astfel, s-a ajuns la concluzia că, de fapt, ori ar fi necesar jumătate din numărul de oameni sau aceştia să lucreze jumătate din timpul normal de muncă. Şi soluţia a fost, pentru a se evita tensiunile sociale, să se micşoreze numărul orelor de muncă, implicit diminuarea salariilor cu 25 până la 50%.

Sigur că aceste măsuri trebuie să ne gândim că au un impact social deosebit de grav, o micşorare a salariilor cu 25 până la 50% creează reale probleme acestor salariaţi.

Aş mai putea să vă spun încă un element picant, şi anume că salariul directorului Poştei Române, conform ultimului consiliu de administraţie aprobat, poate fi între 6000 şi 11000 de euro pe lună, ceea ce, bineînţeles, se află într-o discrepanţă foarte mare cu situaţia în care se află Poşta Română.

Există şi soluţii juste, care au fost luate la Poşta Română, şi anume în dorinţa de a se micşora arieratele către Ministerul Finanţelor, s-a luat hotărârea ca Romfilatelia - o societate la care Poşta Română este acţionar majoritar, acţionar total, 100% - să treacă în proprietatea Ministerului Finanţelor Publice şi, în felul acesta, să se stingă datoriile de 75 de milioane de euro, care sunt în momentul ăsta către ANAF.

De asemenea, în perioada următoare va avea loc acolo o privatizare şi vestea bună este că sunt mai mult de zece investitori care sunt interesaţi de preluarea Poştei Române.

Sigur, acest număr mare de investitori ne arată că acest activ al statului este interesant şi că, probabil, soluţia va fi această privatizare în loc de o administrare corectă. Încă o dată vedem că, din păcate, statul şi cei care lucrează aici nu sunt capabili să reuşească ceea ce domeniul privat aproape întotdeauna face.

Aş vrea, în încheiere, să vă spun că viziunea noastră ar trebui să fie nu neapărat privatizările, ci încercarea de redresare. Pentru că, dacă vom pierde toate aceste assets, la sfârşit vom rămâne aproape fără nimic.

În încheiere, aş vrea să urez la mulţi ani tuturor românilor, cei aproximativ 900 de mii de români care, astăzi, de Sfântul Gheorghe, îşi serbează ziua onomastică.

Vă mulţumesc.

Laurenţiu Ţigăeru Roşca, deputat de Vrancea.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe unicul lider al opoziţiei din Camera Deputaţilor, domnul deputat Mircea Toader.

Vă rog, domnule deputat, întotdeauna când o să mai am un congres, am să vă chem cu mare drag.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Sunt liderul unui grup de opoziţie, dar nu singurul, că-s mai mulţi în opoziţie. Mă gratulaţi că sunt singurul, dar nu înseamnă că sunt şi cu adevărat unicul.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iluzia trăită de o mare parte a populaţiei că la conducerea Ministerului Educaţiei Naţionale şi la cea a Cercetării Ştiinţifice s-ar afla nişte miniştri tineri şi bine intenţionaţi, a fost repede devoalată de actele şi faptele acestora. Este deja notoriu faptul că "lupii tineri", buni la fotografiile oficiale şi doar atât, nu au capacitatea nici măcar de a formula un punct de vedere solicitat de comisiile de specialitate ale Parlamentului României. Dovadă stă documentul transmis Comisiei pentru învăţământ din Camera Deputaţilor, în legătură cu propunerea legislativă privind creşele, în care punctul de vedere al Guvernului este semnat de doamna Ecaterina Andronescu, în calitate de ministru.

Şi parcă nu ar fi suficientă restauratio in integrum, pe care o încearcă de un an de zile în învăţământul preuniversitar şi universitar, doamna Andronescu vrea să meargă până la capăt şi să se răzbune şi pe cercetătorii români, lăsându-i fără finanţare pentru proiectele declarate eligibile în cadrul unei evaluări făcute de experţi din străinătate.

Astfel, doamna Andronescu, sprijinită de domnii Costoiu şi Pricopie, au nimicit activitatea CNCS - Consiliul Naţional de Cercetare Ştiinţifică -, reducând cu 55% finanţarea pentru proiectele de cercetare, care ar fi meritat să primească finanţare din partea statului român în anul 2012. Mai mult, finanţarea a venit cu o întârziere de aproape opt luni, punând în dificultate actualitatea proiectelor. Umilinţa l-a care au fost supuşi cercetătorii români, din ţară şi din diaspora, a condus inevitabil la demisia în bloc a întregului Consiliu Ştiinţific. Despre cercetare în anul 2013 nici nu mai putem vorbi, atâta vreme cât procedurile de declanşare a competiţiilor nu au fost demarate.

Lipsa fondurilor nu ar fi rost invocată de doamna Andronescu, această Cristiana Anghel a educaţiei româneşti, care, în perioada anilor 2010-2011, se jelea de dimineaţa şi până seara la toate televiziunile de slaba finanţare a învăţământului românesc. Mai mult, promitea, cu ochii înlăcrimaţi, că ea va acorda 6% din PIB educaţiei şi cercetării din România.

Doamnă ministru Andronescu, falsa protestatară Cristiana Anghel, "unsă" de Antena 3 parlamentar, a făcut un act de întârziată decenţă şi şi-a recunoscut minciuna plătită cu bani mulţi de Trustul Intact. Nu aştept din partea dumneavoastră un astfel de act de moralitate, dar vă solicit să vă desprindeţi de tutela pe care o exercitaţi în continuare asupra educaţiei din România. Influenţa pe care o exercitaţi dumneavoastră asupra educaţiei din România este comparabilă cu opoziţia exercitată de Ion Iliescu asupra retrocedării proprietăţilor confiscate abuziv de regimul comunist sau a pericolului venit din partea investitorilor consideraţi imperialişti.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Dacă mai există alţi lideri ai opoziţiei, şi sunt ferm convins că viaţa ne va oferi şi alţi lideri, invit pe singurul lider al Comunităţii armene, domnul deputat Varujan Pambuccian, la microfon.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

El nu e în opoziţie.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Este la putere constructiv, de fiecare dată, să ştiţi, domnule deputat.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Evenimentele despre care am să vă vorbesc astăzi s-au petrecut de mult, în Imperiul Otoman. Peste două zile... nu, mâine, pe 24 aprilie, le comemorăm, toţi armenii din întreaga lume, pentru că ele au marcat într-un chip ireversibil destinul poporului din care mă trag.

Au marcat într-un chip ireversibil şi destinele familiilor de armeni, una dintre acestea fiind şi familia mea, care a supravieţuit genocidului din Imperiul Otoman, de la destrămarea acestuia, din 1915.

Bunicii mei, ca mulţi dintre strămoşii armenilor de pretutindeni, au fost martori neputincioşi şi supravieţuitori ai unui masacru care a durat mult, a durat ani, ai unor deportări care au fost la fel de nimicitoare ca masacrul însuşi şi care au împânzit deşerturile din zona oraşului Derzor, astăzi în Siria, atunci în Imperiul Otoman, cu oseminte pe care orice pas făcut în acel deşert le calcă.

S-a aşternut tăcerea. Se aşterne uitarea. Şi lucrul acesta e un lucru foarte periculos, pentru că a uita momente în care oameni obişnuiţi, poate vecini, care până cu o zi înainte îşi dădeau bineţe când mergeau pe stradă ajung într-un gest iraţional să ucidă, să dorească ca cel cu care au fost o viaţă întreagă vecini să nu mai existe deloc numai pentru că aşa cred nişte autorităţi, o mână de oameni, care ajung în momente dificile, politice, economice, să ia minţile unei majorităţi.

Vorbesc despre lucrurile acestea nu doar pentru că eu sunt armean şi cred că armenii merită o reparaţie justă, ci şi pentru că sunt om şi cred că oamenii de pretutindeni, indiferent de poporul din care se trag, căruia îi aparţin, nu au de ce să treacă dincolo de felul nostru obişnuit de a fi, nu au de ce să ridice temple ale iraţionalului, construite din oasele semenilor lor, nu au de ce să se facă că un lucru care s-a întâmplat nu s-a întâmplat, să-l uite, pentru ca, mai apoi, s-o ia de la capăt.

Asemenea evenimente, ca cel al genocidului armean, ca cel al holocaustului, ca cel al oricărei ucideri în masă, fără niciun sens, nici măcar istoric, fără nicio justificare, nici măcar de moment, nu trebuie să se mai întâmple. Şi ca să nu se mai întâmple, amintirea lor trebuie să rămână vie, recunoscută, acceptată. Acceptată ca făcând parte şi ea din bagajul nostru istoric, cu care ne urmăm călătoria pentru că vrem ca această călătorie să fie mai bună decât cea care a fost în trecut.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Istoria ne învaţă greşelile, dar ne mai învaţă şi multe lucruri pe care nu trebuie să le uităm şi prin oameni ca dumneavoastră istoria e adusă de fiecare dată în plenul Camerei şi pentru asta vă mulţumesc în calitate de preşedinte de şedinţă.

Invit la microfon pe domnul deputat Cezar Cioată din partea Grupului parlamentar al PP-DD.

Domnul Cezar Cioată:

Bună ziua!

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Cazinoul din Vatra Dornei - între biserică şi comunitate".

În mijlocul oraşului turistic Vatra Dornei, din judeţul Suceava, se află una dintre cele mai frumoase clădiri de patrimoniu inclusă în lista monumentelor istorice la categoria A. Construită în secolul al XIX-lea, pe terenul aflat în proprietate comunală, clădirea a fost ridicată cu sprijinul împăratului austro-ungar Franz Joseph, din împrumuturi bancare, dar şi din banii strânşi prin chetă publică.

În jurul ei s-au născut mult poveşti, unele cu final nefericit. Clădirea a atras mereu turişti, devenind emblema oraşului, mândria locuitorilor din Vatra Dornei, indiferent de secol sau de vremuri.

Acum, Cazinoul îşi trăieşte ultimii ani într-o mizerie de nedescris şi în pragul colapsului, vegheat de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţiului. Aceasta a cerut şi a obţinut retrocedarea terenului aflat sub clădire şi, după principii româneşti, i s-a dat şi clădirea prin Hotărârea Guvernului nr. 437 din 14 octombrie 2004, elaborată în urma analizei cererii de către Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

La momentul retrocedării, clădirea cazinoului era o ruină şi, din păcate, a rămas o ruină, deoarece se invocă sărăcia ca principal motiv pentru starea ei de degradare. Biserica consideră că monumentul ar putea fi reparat doar pe banii obţinuţi din pădurile pe care Fundaţia Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina le cere Direcţiei Silvice Suceava. Situaţia a scăpat de sub controlul autorităţilor, iar actuala guvernare pare dezinteresată de aceste aspecte culturale. Biserica foloseşte această clădire ca unealtă de şantaj pentru pădurile şi proprietăţile nerestituite.

Direcţia de Cultură Suceava, precum şi ministerul de resort, au datoria de a lupta pentru fiecare monument de cultură, nu cunoaşte situaţia deplorabilă a clădirii şi nici nu pare interesată să schimbe lucrurile. Actuala guvernare nu este capabilă să rezolve problema, nici măcar să negocieze restituirea ei pentru renovare şi apoi redarea acesteia comunităţii căreia, de fapt, îi aparţine.

Hotărârea Bisericii pare de neschimbat, ameninţă chiar cu demolarea clădirii. Astfel nu vom pierdem doar o parte din istorie, ci şi identitatea noastră culturală.

Vă mulţumesc.

Cezar Cioată, deputat de Suceava.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Înainte de a da microfonul ultimului nostru coleg de astăzi, care va susţine o declaraţie politică în plen, permiteţi-mi să vă citesc numele parlamentarilor care au depus în scris declaraţii politice.

Grupul parlamentar al PSD: Marcel Ciolacu, Florin Buicu, Dorel Covaci, Alin Petrache, Ovidiu Iane, Constantin Mazilu, Angel Tîlvăr, Ana Birchall, Ion Călin, Vasile Popeangă, Iuliu Nosa, Laurenţiu Nistor, Natalia Intotero, Neculai Răţoi, Daniel Bărbulescu, Cristina Dumitrache, Aurelia Cristea, Violeta Tudorie, Mircea Drăghici, Marian Ghiveciu, Stan Ioan, Manuela Mitrea.

Din patra Grupului parlamentar al PNL: Dan Bordeianu, George Scutaru, Theodor Nicolescu, Carmen Hărău, Ştefan-Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Erland Cocei, Titi Holban, Gigel Ştirbu, Dan Motreanu, Dorinel Ursărescu, Costel Alexe, Cristian Buican, Radu Zlati, Elena Uioreanu, Alina Gorghiu, Paul Dumbrăvanu.

Din partea Grupului parlamentar al PC: Cornelia Negruţ, Ion Diniţă, Liviu-Bogdan Ciucă, Daniel Constantin.

Din partea Grupului parlamentar al PDL: Cornel Sămărtinean, Adreea Paul, Claudia Boghicevici, Ioan Balan, Vasile Iliuţă, Florin Secară, Petru Movilă, Sanda-Maria Ardeleanu, Mircea Lubanovici două declaraţii politice în scris, Elena Udrea, George Ionescu, Ioan Oltean, Mircia Muntean.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Marioara Nistor, Liliana Mincă, Monica Iacob Ridzi, Ioana Dumitru, Ion Melinte, Maria Grecea.

Şi din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Nicolae Păun, Ibram Iusein, Ionel Stancu şi Adrian Merca.

Aşa cum vă spuneam, invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Dîrzu Ioan.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Dîrzu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Compania Cupru Min SA - o companie de importanţă naţională".

Iniţiator: Ioan Dîrzu, deputat Colegiul nr. 5, Apuseni, Teiuş.

Dragi colegi parlamentari,

Dragi prieteni şi români din toată ţara,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la situaţia companiei Cupru Min SA. Această companie îşi are sediul în Munţii Apuseni, judeţul Alba, şi este recunoscută la nivel naţional şi internaţional pentru extragerea şi exploatarea cuprului.

Mai mult decât atât, această companie asigură traiul a sute de salariaţi din zona Munţilor Apuseni prin exploatarea sa din comuna Lupşa şi sediul din oraşul Abrud. Prin urmare, soarta Cupru Min este primordială pentru situaţia economică a zonei şi este un motor economic important într-o zonă puternic afectată de pierderile de locuri de muncă din anii anteriori de criză economică.

Trebuie să precizez faptul că exploatarea zăcămintelor are o tradiţie în zonă ce datează din 1978, în timp ce producţia de cupru a început în anul 1983. Generaţii întregi au trăit astfel în compania Cupru Min SA şi au învăţat să trăiască în şi pentru această companie. Dedicarea salariaţilor companiei este vizibilă pentru oricine merge în zonă şi discută despre importanţa companiei pentru Munţii Apuseni.

Dar, dincolo de istorie, compania este astăzi una extrem de profitabilă, înregistrând în ultimii ani profituri importante. Mai mult decât, atât zona are rezerve şi resurse importante de minereu cuprifer în perimetrul minier Roşia Poieni, ce încă pot fi exploatate într-o manieră profitabilă.

Spre exemplu, partea utilă a zăcământului este constituită din minereu de cupru, înglobând peste 1 miliard de tone minereu cu un conţinut mediu de 0,36% Cu, în timp ce capacitatea proiectată este de 9 milioane tone minereu extras şi, respectiv, prelucrat pe an, cu extindere la 15 milioane tone/an.

Din păcate, managementul defectuos al companiei şi căpuşarea companiei de către firme apropiate ale PDL au făcut ca firma să nu poată să îşi susţină astăzi dezvoltarea. În următoarele luni, pentru a-şi continua activitatea, compania trebuie să decoperteze o nouă zonă de exploatare minieră, pe care însă nu o poate face fără un plus de capital.

Încercările de privatizare, realizate pe vremea PDL, au eşuat, în contextul unor investitori care voiau să cumpere această bogăţie naţională la un preţ mult sub estimările independente privind valoarea companiei. Cu toate acestea, este în continuare nevoie de investiţii pentru ca această companie să ajungă din nou la nivelul său anterior de aproape 900 de salariaţi.

Pentru a face acest lucru, considerăm că este nevoie de un parteneriat între compania Cupru Min, asociaţiile de salariaţi ai companiei, comunităţile locale din Munţii Apuseni şi Statul Român în vederea găsirii resurselor necesare pentru dezvoltarea sa. Aducerea unor investitori externi, care nu înţeleg zona, afacerea şi cărora să nu le pasă de salariaţii din acea zonă nu este de luat în calcul şi afirm în calitate de deputat al zonei Munţilor Apuseni că mă voi opune deschis la orice tentativă de privatizare abuzivă.

În acest sens, solicit Ministerului Economiei să trateze problema şi soarta companiei Cupru Min într-o manieră deschisă şi transparentă pentru ca oamenii din Munţii Apuseni să înţeleagă demersul şi utilitatea sa pentru soarta companiei. Discuţiile purtate cu premierul Victor Ponta mi-au arătat că viziunea PSD este una cu adevărat axată pe asigurarea şi dezvoltarea locurilor de muncă la Cupru Min prin finanţarea dezvoltării exploatării. Aştept de la colegii liberali un demers similar privind compania sus-menţionată.

Compania Cupru Min SA este o companie de importanţă naţională şi trebuie să fie tratată ca atare.

Vă mulţumesc.

Ioan Dîrzu, deputat, Colegiul Apuseni, Teiuş.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Cu aceasta închid şedinţa dedicată declaraţiilor politice.

Ne revedem la ora 10,00 în plen, cu ordinea de zi.

Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"300 de bârlădeni rămân pe drumuri"

Restructurarea activităţii din lipsă de comenzi la IRB şi FEPA trimite în şomaj 286 de bârlădeni.

La FEPA situaţia este dramatică, iar oamenii cred că disponibilizările vor continua prin reducerea pieţei de desfacere în absenţa măsurilor de relansare economică.

Salariile sunt foarte mici, aproape de pragul sărăciei, fiindcă oamenii nu sunt plătiţi decât pe ceea ce se produce, iar găsirea unui loc de muncă este iluzorie.

Cunoaşteţi acest oraş? Este situat într-un judeţ aflat pe primele locuri la şomaj. În acest moment sunt doar 10 slujbe disponibile, din care 5 pentru confecţionere. Concret, sunt 5 posturi şi 286 de oameni trimişi în aceste zile în şomaj... şi un maldăr de promisiuni uitate. Aştept răspunsul dumneavoastră.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ana are mere şi nu numai"

Ana are mere. Asta în teorie. Adi are pere. Ambii au bani. Suficienţi cât să-şi cumpere susţinerea politică pentru un loc de parlamentar pe lista USL, conform principiului învăţat de pe vremea lui Karl Marx: fiecăruia după nevoi şi de la fiecare după puterile sale.

În paginile Monitorului Oficial încep să se facă publice cotizaţiile pe care politicienii le-au dat în campania pentru alegerile parlamentare din 2012. Sumele nu sunt exorbitante pentru nişte politicieni cu averi fabuloase, dar nu e de neglijat faptul că ele sunt reglementate prin lege, iar cele neoficiale nu sunt niciodată cunoscute.

O listă scurtă din unul dintre cele mai sărace judeţe din România arată cum politicienii dau dintr-un singur foc câte 60.000 de lei pentru un loc pe listă. Zeci de mii de lei ce trebuie recuperaţi după ce sunt aleşi.

Mai miră pe cineva că acestor oameni nu le va păsa niciodată de nevoile cetăţenilor? Că nu vor face niciun proiect de lege sau că vor fi orbi, surzi şi muţi faţă de orice doleanţe? Că vor uita rapid de ce şi pentru cine au ajuns în parlament? Singurul lor scop va fi că după patru ani să aibă aceeaşi sumă pentru liderul grup.

Aşa că nu mai miră pe nimeni că după alţi patru ani şi după alte promisiuni, pentru cel mai sărac judeţ nu va fi făcut nimic.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Copiii de la ţară lăsaţi fără asistenţă medicală"

Fără finanţare, copiii de la ţară vor rămâne fără serviciile elementare de stomatologie.

Situaţia critică este la nivel naţional, dar în aprilie cele 244 de cabinete stomatologice aflate în contract cu casa vor sista prestarea de servicii medicale gratuite, iar restanţele din luna martie vor duce la situaţii similare şi în alte cabinete.

În 2012 suma alocată a fost de doar 4,9 milioane, iar până astăzi s-au bugetat doar 925.000, din care deconturile ajung la 805.000 lei.

Cei mai afectaţi de această măsură sunt medicii stomatologi cu cabinete în mediul rural, dar cei care vor avea de suferit din punct de vedere al sănătăţii vor fi copiii, care vor fi privaţi de serviciile elementare de stomatologie, oferite până acum gratuit.

Copiilor săraci de la ţară ministerul le-a luat şi ultima şansă pentru a beneficia de servicii stomatologice gratuite. În condiţiile în care mulţi provin din familii numeroase, cu mari dificultăţi economice, este greu de crezut că vreunul va ajunge vreodată să-şi plombeze cariile.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Dijmă şi tribut"

Cadrele medicale de la Spitalul Judeţean din Botoşani nu au mai văzut vreun tichet de masă de patru luni. Managerul una promite şi face alta şi spune că nu sunt fonduri. Salariaţii sunt nemulţumiţi şi s-a ajuns chiar la protestul a cinzeci de angajaţi ce au ajuns să-şi ceară drepturile chiar la uşa lui Gheorghe Damian.

Realitatea e că nu sunt fonduri, iar managerii preferă să taie pâinea copiilor angajaţilor decât să rişte să acumuleze datorii şi să fie zburaţi de sinistrul de la sănătate.

Managerul este sceptic privind posibilitatea acordării tichetelor de masă în 2013, în condiţiile finanţării insuficiente ce a ajuns să fie chiar mai mică decât în 2012 şi în care datoriile către furnizori sunt de ordinul miliardelor. Probabil urmează ca o nouă promisiune ministerială să fie îndeplinită: pacienţii vor plăti pe lângă dijma ministerială (coplata) şi tribut (cumpărând toate medicamentele şi materiale sanitare).

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Foamea"

Românii încep să simtă foamea ca înainte de 1989. O foame tot mai dură şi mai dureroasă legată nu de absenţa bunurilor, ci de preţurile mari. Anul trecut alimentele s-au scumpit în medie cu 6,2% (INS), de şase ori mai mult decât în anul precedent.

Două treimi din noi au ajuns să achiziţioneze doar lucruri de strictă necesitate şi sunt mai precauţi la modul în care-şi cheltuiesc bugetul: 31% cumpără mai puţin, 26% caută promoţiile, iar 17% au schimbat mărcile mai scumpe cu unele mai ieftine şi s-a schimbat şi ritmul cumpărăturilor, ajungându-se frecvent la cumpărături de completare în locul clasicelor cumpărături săptămânale ale vremurilor de prosperitate.

Fără măsuri de relansare economică şi crearea de noi locuri de muncă tot mai mulţi dintre români nu vor mai intra în magazine decât pentru a le vizita ca pe muzee.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nemulţumiri la ambulanţă"

Personalul de la ambulanţa Neamţ consideră că prin proiectul legislativ ce prevede pierderea personalităţii juridice a serviciilor de ambulanţă şi crearea unei structuri suplimentare la nivel regional se va ajunge la decizii proaste şi lente şi costuri suplimentare făcute cu preţul unor disponibilizări.

Această piesă clasică devine în regia domnul Arafat o adevărată dramă cu final letal, prin modificarea numărului de actori din sistem de la doi la trei. Acum aveam încă doar doi actori -Ministerul Sănătăţii, cu rol de decizie, coordonare evaluare şi control şi serviciile de ambulanţă judeţene, cu rol de execuţie şi decizie în sfere limitate. Drama ministerială transformă piesa scrisă pentru doi actori în una cu trei: Ministerul Sănătăţii, cu rol de decizie, serviciile de ambulanţă regionale cu rol de coordonare, motivare, evaluare şi control şi serviciile de ambulanţă judeţene, fără personalitate juridică, doar cu rol de execuţie. De fapt în condiţiile păstrării aceloraşi competenţe nu vedem de ce este nevoie de o structură suplimentară la nivel regional.

Viziunea oficialilor include aşa-zisul centru regional şi lasă serviciile judeţene ca subunităţi fără personalitate juridică, fără drept de decizie şi doar cu activitate operativă, uitând faptul că ambulanţa este un serviciu de urgenţă ce trebuie să ia decizii în urgenţă, iar mutarea capacităţii de decizie în altă parte înseamnă doar vieţi pierdute.

Efectele regionalizării asupra populaţiei vor fi dezastruoase în contextul lipsei de personal şi în fiecare zi vom afla doar că "cine sună primul scapă".

E nevoie de o nouă lege a sănătăţii făcută împreună cu cei de la ambulanţă, pentru ca activitatea din acest sector să nu fie afectată.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum să prevenim cazurile tip Voicu"

Nu mai e o noutate în România ca un demnitar să nu suporte regimul de detenţie din cauza bolilor apărute peste noapte sau că aceste boli pot fi tratate doar peste mări şi ţări, că ordonatorii de credite anchetaţi pentru fraudă să ajungă la urgenţe chiar în ziua în care trebuie să se prezinte în faţa DNA-ului, că cei pasibili de anchetă sau cei care trebuie schimbaţi din funcţii să intre subit în concediu medical.

Multiplele controverse legate de posibila obstrucţionare a justiţiei în toate aceste cazuri în care sunt implicaţi adesea cei care ne conduc justifică pe deplin un astfel de proiect legislativ.

Cazierul medical va cuprinde totalitatea datelor medicale care atestă starea de sănătate a celor aflaţi în astfel de funcţii prin alegeri, concurs sau numire în condiţiile respectării confidenţialităţii şi secretizării.

Cazierul medical va fi actualizat ori de câte ori survin modificări în starea de sănătate, obiectivate prin documente medicale.

Cazierul medical va putea fi accesat doar la cererea instanţelor.

El va fi utilizat pentru clarificarea evoluţiei situaţiei medicale, prevenind obtrucţionarea justiţiei.

Conform acestui proiect legislativ depunerea unui cazier medical care nu corespunde adevărului constituie infracţiune de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit Codului penal.

Nerespectarea termenelor de depunere a cazierului medical constituie contravenţie sancţionată cu amendă de la 50 lei la 2.000 şi duce la sesizarea din oficiu a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Obligativitatea cazierului medical e un prim pas spre limitarea "imunităţii" parlamentare la declaraţiile politice.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"S-au săturat de voi"

Mai puţin de jumătate din cetăţenii româniei ar veni la votul pentru modificarea Constituţiei. Le e prea foame şi sunt prea bolnavi ca să le mai ardă de politica pură din sferele înalte.

Cei care ar veni sigur la acest vot, adică pe undeva la 40%, preferă parlamentul unicameral şi republica prezidenţială ca formă de regim politic.

Cu sau fără marja de eroare, acest sondaj arată doar erorile făcute de guvernanţi timp de 20 de ani.

Ne-am săturat de voi şi, dacă nu vă grăbiţi să puneţi în practică acele promisiuni de campanie, mânia noastră nu va cunoaşte limite.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Spor de sală"

Toţi medicii din specialităţile chirurgicale, exceptând obstetrică-ginecologie, au acţionat în instanţă Spitalul Judeţean pentru neplata timp de patru ani a sporurilor de risc din sălile de operaţie. Asistentele primesc acest spor, dar medicii nu, şi exista un precedent prin care un medic a câştigat aceste sporuri în instanţă.

În acest moment statul datorează celor 13 medici aproape 2 miliarde de lei, ce vor fi plătiţi eşalonat din bugetul spitalului.

Primul termen din instanţă e pe 27 martie şi ne întrebăm doar de ce această problemă nu a fost încă rezolvată de minister?

Ministerul vorbeşte de salarizare în funcţie de performanţă dar umileşte chirurgii vasluieni prin neacordarea sporurilor.

Solicităm astăzi oficialilor din minister să rezolve hăţişurile ordinelor de ministru aberante şi să ofere medicilor ceea ce li se cuvine.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

"A fost sau n-a fost transparenţă în cazul desemnării procurorului general şi procurorului-şef al DNA?"

Judecând după gradul de popularizare a nominalizărilor făcute de premierul Victor Ponta, în calitate de ministru interimar la justiţie şi după notorietatea persoanelor nominalizate (aşa cum sugera şeful statului), nu putem nega transparenţa în toată această perioadă.

Din punct de vedere al procedurii şi al contextului, al cadrului legal şi al obligaţiei de ministru al justiţiei, lucrurile se nuanţează şi devine evidentă arderea unor etape importante, cum ar fi concursul de proiecte şi alegerea spre desemnare a acelor candidaţi care întrunesc nişte criterii obligatorii, care corespund funcţiei şi care provin din rândurile profesioniştilor în domeniu. Or, în momentul în care singurele argumente sunt "urgenţa" numirii şefilor la Parchete şi miza pe faptul că CSM, preşedintele ţării şi chiar Comisia Europeană ar accepta mai repede o persoană cunoscută, cu activitate mediatizată în ultimii ani, cred că discutăm despre o anomalie în sistem.

Vreau să subliniez în mod clar faptul că nu contest urgenţa şi sunt prima care susţine că interimatul la Ministerul Public şi la Direcţia Naţională Aticorupţie constituie o sursă de probleme. Însă acest lucru nu trebuie să afecteze procedura legală, firească, transparentă în care trebuie să fie făcute numirile în cele două instituţii-emblemă în lupta cu infracţiunile, corupţia, lipsa de legalitate. De altfel, şi Consiliul Superior al Magistraturii a recomandat respectarea traseului firesc în acest demers instituţional.

Însă acum, post factum, când nominalizările au plecat de la Ministerul Justiţiei, când epopeea acestora pare că îşi va cunoaşte finalul, nu văd ce ar mai putea schimba o procedură pornită strâmb, deşi din premise drepte. Poate doar dacă lucrurile vor trena pe fondul contestaţiei la Curtea Constituţională anunţată de preşedintele CSM în legătură cu rolul consultativ al Consiliului în acest proces... Sau dacă procurorii duc până la capăt revolta împotriva "politizării" funcţiilor la Parchete şi a numirilor, implicit, sau dacă Bruxelles devine mai vocal (ştim deja că va exista un capitol dedicat subiectului în viitorul raport de ţară).

Şi, în această notă, adaug faptul că este inacceptabilă, într-un stat de drept, propunerea pentru funcţia de procuror-şef la DNA a unei persoane care este considerată, în percepţia publică, apropiată unei formaţiuni politice.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Crede şi nu cerceta: atacul USL asupra cercetării româneşti"

PDL solicită cu maximă urgenţă anularea ordinului tăierilor de fonduri pentru cercetarea românească şi reluarea finanţărilor, achitarea imediată a salariilor cercetătorilor şi demisia ministrului Costoiu.

Domnule prim-ministru Victor Ponta şi domnule ministru al cercetării Mihnea Costoiu, vă rugăm să ne spuneţi ce aveţi de gând să faceţi cu cercetarea românească? Ce măsuri o să mai luaţi pentru a finanţa proiectele de cercetare pe criterii politice, şi nu în baza profesionalismului?

Rezultatele cercetării româneşti au fost îndelung apreciate la expoziţiile şi evaluările internaţionale. Românii au în sânge curiozitatea inovatoare. Şi ce face guvernul Ponta? Îi pedepseşte pentru asta! Nu arată decât dispreţ pentru oamenii cu carte ai României. E adevărat, cum poate şti ce înseamnă cercetarea o mână de plagiatori care s-au perindat până acum la conducerea Ministerului Educaţiei? Sau actualul ministru care nu a făcut niciodată cercetare şi nu are nici măcar doctoratul?

România are şansa unică de a fi parte a proiectului celui mai puternic laser din lume. Analfabeţii economiei româneşti distrug oportunităţile ce se deschid cercetării din ţara noastră.

Domnilor miniştri, cercetarea şi dezvoltarea reprezintă domenii-cheie pentru dezvoltarea durabilă a României. Ce întreprindeţi dumneavoastră? Diminuaţi finanţarea proiectelor de cercetare cu 40% la Programul parteneriate şi 55% la Programul idei, periclitând capacitatea inovaţională a ştiinţei româneşti.

Prima consecinţă am văzut-o deja: demisia în bloc a membrilor Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS) şi declanşarea în 12 aprilie a unui val de proteste pe perioadă nedeterminată a cercetătorilor de la Institutul Naţional de Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiilor (INFLPR).

Oamenii au cerut ordinul guvernamental prin care s-a adoptat reducerea finanţărilor. Domnul Tudor Prisecaru, secretar de stat în ministerul pe care îl conduceţi, a declarat că, în urma consultării cu juriştii, ministerul nu este de acord să facă public acest ordin. Or, aceasta este o încălcare flagrantă a Legiitransparenţei decizionale nr.52/2003. Sunteţi obligat prin lege ca,în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative, săpublicaţi un anunţreferitor la aceastăacţiune pe site-ul propriu, să-l afişaţi la sediul propriuşi să-l transmiteţicătre mass-mediaşi tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii, cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizareşi adoptare. Dumneavoastră nu aţi făcut acest lucru şi se pare că nici nu aveţi de gând să îl faceţi.

Vă reamintesc că România şi-a asumat obiectivul de a aloca 2% din PIB pentru cheltuielile din cercetare şi dezvoltare prin Strategia Europa 2020. Ultimele cifre disponibile pe anul 2011 indică un nivel extrem de redus al alocărilor către cercetare-dezvoltare, de doar 0,47% din PIB. Nu este de mirare că doar una din trei întreprinderi româneşti este companie inovatoare. Or, inovaţia este motorul dezvoltării economice viitoare.

Domnule Ponta, aţi discutat cu cercetătorii? Ştiţi ce proiecte tăiaţi de la finanţare? Ştiţi câtă inimă au pus oamenii aceştia în proiectele lor? Ştiţi câtă valoare adăugată aduc ele dezvoltării durabile a României? Răspunsul este foarte clar: habar nu aveţi.

În schimb, ştiţi prea bine să tăiaţi din pix miliarde de lei pentru proiectele de investiţii. Aţi făcut exact la fel cu cercetarea. Cercetarea românească atârnă de bunul-plac al guvernului Ponta.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Ziua Israelului"

Ziua Israelului este o zi specială în sine, când evreii sărbătoresc în mod festiv reînfiinţarea Statului Israel pe pământul sfânt al Palestinei - 14 mai 1948.

La această sărbătoare participă cu tot sufletul şi evreii de origine română care, în decursul secolului al XIX-lea şi pe toată durata celui următor, au imigrat în Israel: aliya a fost considerată dintotdeauna ca o faptă lăudabilă pentru evrei. Dorinţa de repatriere a izvorât din străvechea tradiţie evreiască. Atât în cele trei rugăciuni zilnice, cât şi la sărbători, evreii se roagă pentru revenirea în Ţara Sfântă, în care şi-au cristalizat în Antichitate existenţa statală şi specificul cultural-religios, îşi urează să sărbătorească Paştele viitor în Ierusalimul reclădit, iar la nunţi, mirele sparge un pahar, reînnoind jurământul de 2.500 de ani al străbunilor trimişi în urgia babiloniană.

Spontan sau neorganizat, evrei singuri sau familii, plecau spre Eretz Israel, în pofida condiţiilor grele de viaţă din patria săracă şi nedezvoltată şi a ostilităţilor autorităţilor. Imigrarea a început cu anul 1882, an în care la Focşani se desfăşura primul Congres al evreilor (30 - 31 decembrie 1881 - şi 1 ianuarie 1882) în Sala mare a Şcolii israelito-române, la care au participat 56 de delegaţi din 29 de localităţi, cuprinzând 31 de secţiuni şi 50 de societăţi de colonizare, reprezentând aproximativ 70.000 de membri. Tot aici s-a realizat şi unificarea organizaţiilor de tineret "Azile B’nei Israel", în cadrul unui congres desfăşurat în aceeaşi locaţie, în zilele de 18 - 19 aprilie 1883.

În felul acesta, Focşanii au devenit un centru al sionismului, sintagmă lansată la Basel de dr. Theodor Herzl ca denumire a mişcării pentru realizarea idealului de creare a unui stat în Palestina, pentru că atunci s-au pus bazele unui Comitet Central pentru înlesnirea emigrării evreilor. S-a ajuns la prima plecare organizată spre Palestina în august 1882, a unui număr de 228 de suflete, dintre care 20 de familii erau din Galaţi şi Focşani. Odată ajunşi în Palestina, evreii din Focşani au contribuit la formarea primelor colonii în Eretz Israel: Rosh Pinah şi Zichron (Zikhron) Ya’acov. Evreii din România au fost prezenţe active la toate Congresele Mondiale Sioniste, începând cu cel de la Basel, desfăşurat în zilele de 29 - 31 august 1897, în sala Cazinoului Municipal.

În toate perioadele de emigrare - aliot -, evreii din România s-au îndreptat cu speranţa într-o viaţă mai bună spre patria străbună. Dacă în 1945 numărul lor era de 345.000, el a scăzut în 1991 sub 10.000.

Evreii din Focşani au urmărit mereu cu mare atenţie evenimentele din zona Orientului Mijlociu şi s-au numărat printre comunităţile care au organizat adunări prin care şi-au exprimat adeziunea totală pentru istorica hotărâre a Forumului Mondial: Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 181 din 29 noiembrie 1947, ce hotăra crearea Statului evreu. Evreii de origine română s-au aflat în primele rânduri şi în luptele eroice pe care tânărul stat le-a purtat cu trupele invadatoare ale statelor vecine, apărându-şi independenţa recent câştigată cu preţul a secole de privaţiuni şi umilinţe.

Recunoaşterea Statului Israel de către România, la 11 iunie 1948, a deschis un capitol nou în relaţiile diplomatice ale ţării noastre. Chiar dacă pe toată durata regimului comunist relaţiile dintre cele două state au cunoscut sincope, motivul constituindu-l poziţia regimului de la Bucureşti faţă de emigrarea evreilor din România, totuşi, ele s-au dezvoltat greoi, dar continuu.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Din ce în ce mai aproape de falimentul sistemului sanitar românesc"

După ce domnul ministru Eugen Nicolăescu le-a tăiat complet românilor finanţarea pentru serviciile stomatologice din pachetul de bază, asigurat până acum de stat, dar şi după ce a gestionat atât de defectuos criza citostaticelor şi a redus substanţial numărul paturilor destinate îngrijirii paliative a bolnavilor de cancer, acum a lăsat această categorie de pacienţi fără reactivii necesari pentru analize.

Ministerul Sănătăţii a tăiat fondurile pentru achiziţionarea reactivilor de cancer, punând astfel laboratoarele în imposibilitatea de a acoperi costurile efectuării acestor analize, extrem de importante în depistarea, dar şi pentru monitorizarea evoluţiei afecţiunilor cronice. Dacă tot aţi declarat că sunteţi adeptul prevenţiei, vă rugăm, domnule ministru, să preveniţi moartea românilor! De altfel, întrebat fiind de jurnalişti despre sistarea integrală a fondurilor pentru asistenţa stomatologică, chiar dumneavoastră aţi declarat că "între a lăsa un om să moară şi a-i repara cuiva o carie, aleg să previn prima variantă". Dacă a tăia fondurile pentru reactivii necesari analizelor bolnavilor de cancer înseamnă prevenţia cancerului, atunci, domnule ministru, direcţia pe care a apucat-o sistemul sanitar românesc este una totalmente greşită, iar starea viitoare a sistemului nu poate fi decât una deplorabilă.

Viaţa bolnavilor de cancer este pusă în pericol dintr-un motiv obsesiv repetat de ministrul sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu: lipsa fondurilor. Dacă tot susţineţi că nu aveţi bani pentru nimic: nici pentru stomatologie, nici pentru îngrijirile paliative, nici pentru reactivii necesari analizelor bolnavilor de cancer, nici pentru medicina şcolară, nici pentru citostatice, nici pentru medicina privată şi, în niciun caz, pentru programele de prevenţie, ori pentru creşterea salariilor medicilor rezidenţi, atunci este simplu: daţi-vă demisia, domnule ministru!

Nu puteţi avea acelaşi răspuns pentru toate problemele din sistemul de sănătate. Rolul dumneavoastră în fruntea Ministerului Sănătăţii este să găsiţi cele mai bune soluţii pentru problemele cu care se confruntă sistemul sanitar românesc, nu să livraţi acelaşi răspuns de când v-aţi instalat la conducerea acestui minister.

România ocupă locul zece în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul bolnavilor de cancer, poziţie care ar trebui să însemne un semnal de alarmă pentru Ministerul Sănătăţii. În condiţiile actuale, speranţa ca această situaţie sumbră să se îmbunătăţească pare spulberată.

De parcă nu erau suficiente gafele domnului ministru, aflăm acum că bugetul pentru transplanturi a fost înjumătăţit. Stimaţi guvernanţi, tot ceea ce se întâmplă azi riscă să anuleze eforturi şi paşi importanţi făcuţi de România în domeniul transplantului, însă cu adevărat importantă şi îngrijorătoare este degradarea zilnică a sistemului sanitar românesc. Din păcate, marele perdant al acestui joc politic ameţitor este pacientul, a cărui sănătate este şubrezită, pe zi ce trece, de măsurile tot mai dureroase pe care le luaţi, domnule ministru Eugen Nicolăescu.

Domnul Cristian Buican:

"Atenţie la fondurile europene"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră deoarece consider că scrisoarea domnului Normunds Popens, directorul general adjunct pentru Politică, Performanţă şi Conformitate din cadrul Directoratului General de Politică Regională şi Urbanism al Comisiei Europene, adresată Ministerului Fondurilor Europene, din data de 7 martie 2013, reprezintă un semnal de alarmă ce trebuie tratat cu maximă seriozitate. Referirile negative din cadrul acestui document legate de modalitatea prin care partea română înţelege să îşi îndeplinească misiunea sunt unele din cele mai dure şi pot afecta nu numai rata de absorbţie a fondurilor structurale din perioada 2014-2020, ci şi imaginea României în Uniunea Europeană.

Guvernul României, prin programul de guvernare şi prin decizia de a înfiinţa cu adevărat un Minister al Fondurilor Europene, şi noi, Parlamentul, prin votul dat executivului şi bibliei sale administrative, ne-am asumat, împreună, ca prioritate zero a României, creşterea semnificativă a gradului de absorbţie a fondurilor europene. Mai mult decât atât, am promis o negociere a fondurilor structurale 2014-2020 care să crească nivelul acestora şi care să simplifice modul de accesare, tocmai pentru creşterea gradului de absorbţie.

Dacă până în prezent am considerat că o mare parte din vină o poartă reprezentanţii politici trimişi la Bruxelles să poarte negocierile macro, iată că documentul transmis de la Comisia Europeană acum mai bine de o lună de zile ne dezvăluie şi o altă faţă a acestei probleme, pe care din motive lesne de înţeles mă abţin să o cataloghez. Referiri de genul: "Propunerea făcută de guvernul României nu întruneşte încă minimele condiţii de calitate şi credibilitate pentru a permite un dialog informal eficient privind viitoarele documente de programare", ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Eu încă sper ca această scrisoare cu titlu de avertisment să fie tratată cu maximă responsabilitate de către reprezentanţii executivului, în special cei ai Ministerului Fondurilor Europene. De asemenea, doresc ca această declaraţie politică să fie interpretată corect, ca un semnal de alarmă, şi nu ca o critică.

Vă anunţ că pe această temă i-am adresat deja o interpelare Ministrului Fondurilor Europene şi aştept cu maxim interes răspunsul acestuia. Dacă însă astfel de demersuri din partea Comisiei Europene vor continua, mă simt obligat, încă de pe acum, să vă solicit un control mai strict, din partea Parlamentului, al responsabililor guvernamentali din domeniul fondurilor structurale. Nu ne mai permitem să risipim timp, nu ne mai permitem să nu avem o rată de absorbţie foarte mare a fondurilor structurale din perioada 2014-2020 şi nu ne mai permitem să guvernăm ca pe vremea "lăcustelor portocalii", în primul rând noi, ca ţară, şi mai apoi, noi, ca alianţă aflată la guvernare.

Domnul Ion Călin:

"Ziua Mondială a Pământului"

an de an, în data de 22 aprilie este marcată la nivel internaţional Ziua Mondială a Pământului, ziua când se aniversează naşterea mişcării moderne a interesului pentru starea mediului. Deşi proclamată pentru prima data la 21 martie 1970, în San Francisco, la iniţiativa senatorului american Gaylord Nelson, această zi se sărbătoreşte pe 22 aprilie.

Ceremonia legată de Ziua Pământului la sediul ONU de la New York îşi ia startul în momentul echinocţiului de primăvară, când se trage Clopotul Păcii donat acestei organizaţii internaţionale de către Japonia.

Există chiar şi un simbol al Zilei Pământului, litera greacă Θ - teta, de culoare verde pe fond alb. În această zi se arborează drapelul neoficial al Pământului, reprezentând o pânză dreptunghiulară de culoare albastră pe care este imprimată imaginea Terrei fotografiată din spaţiu de către astronauţii americani din misiunea lunară Apollo-17.

Din anul 1991, activităţile prilejuite de Ziua Pământului sunt coordonate la nivel internaţional de Earth Day USA, o organizaţie neguvernamentală fondată special în acest sens. Reţeaua de organizaţii partenere cuprinde acum atât ONG-uri, cât şi instituţii ori companii din diferite domenii de activitate, în peste 170 de state ale lumii.

acum 4.54 de miliarde ani s-a născut planeta pe care noi o chemăm "casă". Pământul - leagănul civilizaţiei umane - este a treia planetă de la Soare şi a cincea ca mărime în Sistemul solar. Circa 70,78% din suprafaţa Pământului este acoperită de apă. Pământul este bogat în resurse naturale, are în general o climă favorabilă şi putem spune că este unica planetă pe care există viaţă.

Aniversarea acestei zile are ca scop promovarea unor acţiuni pentru sensibilizarea opiniei publice cu privire la necesitatea protejării mediului, a conservării resurselor naturale şi a biodiversităţii. ONG-urile şi grupurile ecologiste se folosesc de această ocazie pentru a atrage atenţia asupra problemelor de mediu ale Terrei: poluarea aerului, apelor şi a solului, distrugerea ecosistemelor, dispariţia a mii de specii de plante şi animale şi epuizarea resurselor naturale. Insistă asupra soluţiilor care permit eliminarea sau cel puţin minimizarea efectelor negative ale activităţilor oamenilor. Aceste soluţii includ reciclarea materialelor, conservarea resurselor naturale precum petrolul şi energia, interzicerea folosirii produselor chimice dăunătoare şi oprirea distrugerii habitatelor fundamentale şi protejarea speciilor de animale şi plante ameninţate cu dispariţia.

este momentul pentru intensificarea acţiunilor pentru protejarea mediului, pentru a construi o lume sănătoasă, curată şi diversă pentru generaţiile ce vor urma, pentru că, aşa cum spunea Mahatma Gandhi, "Pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu lăcomia lui".

Doamna Eleonora Carmen Hărău:

Una dintre probleme grave ale societăţii româneşti pe care doresc, de la tribuna Parlamentului, să o aduc în atenţia opiniei publice şi mai ales a factorilor de decizie guvernamentali, este legată de soarta copiilor rămaşi acasă în urma migraţiei părinţilor la muncă în străinătate.

Este bine ştiut faptul că acest fenomen a luat mare amploare în România, transformându-se într-unul social, cu consecinţe grave asupra copiilor, manifestate prin tulburări psihice şi afective, lipsa educaţiei adecvate vârstei lor, neglijenţă din partea rudelor în creşterea lor, încetinirea vizibilă a ritmului de dezvoltare fizică şi emoţională.

Mai mult, plecarea la muncă în străinătate a devenit un fenomen acceptat la nivelul societăţii româneşti, urmare a aderării României la Uniunea Europeană, când s-au deschis graniţele liberei circulaţii economice, ale forţei de muncă şi mirajului occidental, dar mai ales urmare a opţiunii românilor de a-şi rezolva astfel problemele de întreţinere a familiilor.

Consecinţele acestui fenomen sunt însă şi mai grave, aşa cum s-a întâmplat recent în localitatea hunedoreană Uricani. Aici, în data de 15 aprilie, un copil în vârstă de patru ani şi bunica acestuia au fost găsiţi morţi, cadavrul băieţelului - pe un pat din casă, iar bunica - spânzurată într-o anexă din gospodărie. Mama copilului a murit în august 2012, fiind găsită, de asemenea, spânzurată, după ce şi-a pierdut locul de muncă în Italia. De atunci, paternitatea copilului nu a fost recunoscută de nimeni, iar copilul era crescut de bunică, un caz psihiatric diagnosticat.

Acest caz, parte a unei realităţi crude, este întâlnit şi în alte zone mai puţin dezvoltate ale ţării, care nu oferă părinţilor decât perspectiva plecării la muncă în Occident.

La o zi după această nefericită întâmplare, Camera Deputaţilor a respins Proiectul de lege privind protecţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi temporar în străinătate, unul dintre motive fiind faptul că "se află în dezbaterea publică un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, unde este introdusă o Secţiune specială destinată categoriei copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate", aşa cum reiese din Raportul de avizare pe fond elaborat de Comisia de sănătate şi familie.

Pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nu figurează însă niciun proiect de modificare a Legii nr. 272/2004, nici la secţiunea dedicată Proiectelor aflate în dezbatere publică, nici la cea privind Protecţia copilului. Refuz să înţeleg şi să accept că răspunsul autorităţilor la această problemă gravă este zero sau aproape egal cu această cifră.

Oare câte cazuri de genul celui de la Uricani trebuie să se mai întâmple sau să vedem îngroziţi la ştiri, la televizor, pentru a ne trezi şi a gândi în perspectivă la soarta acestor copii rămaşi acasă?

Întrebarea rămâne deschisă.

Până la aflarea răspunsului, fac un apel la Guvernul Ponta, la factorii de decizie guvernamentali, centrali şi locali, la colegii parlamentarii, pentru a elabora împreună şi a adopta o strategie de prevenire a acestui fenomen, care să prevadă instituţii, proceduri clare şi măsuri de protecţie a copiilor rămaşi fără părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Deja e târziu, iar timpul curge în defavoarea noastră şi mai ales a copiilor noştri!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"România va avea în 2013 o absorbţie mai bună a fondurilor europene"

Bugetul de stat pentru anul 2013 a fost construit de aşa natură încât să permită României o cât mai bună absorbţie a fondurilor europene. Aşa se face că s-au alocat peste 3 miliarde de euro pentru cofinanţarea proiectelor realizate cu banii Uniunii Europene. Vorbim de o creştere cu 33% prin comparaţie cu ceea ce alocase Guvernul Boc pentru anul 2012. Ţinta finală asumată de Executivul condus de Victor Ponta este aceea de a aduce în România peste 6 miliarde de euro din bani comunitari - cea mai ambiţioasă ţintă de acest fel asumată de România după integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană.

Ultimele informaţii venite dinspre Bruxelles şi dinspre Ministerul Fondurilor Europene par să arate că nu ne-am înşelat în momentul în care am pus în centrul strategiei noastre de creştere economică pentru 2013 atragerea fondurilor europene.

Reluarea plăţilor pe Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi a plăţilor pe Programul Operaţional Regional vor aduce după sine sume importante de bani în România în perioada imediat următoare. Acestea sunt programele cele mai accesate de România şi au fost blocate începând cu anul trecut, din cauza guvernării PDL. Deblocarea de acum va însemna plăţi efective făcute către România. Atât la POSDRU, cât şi la POR vorbim de câteva sute de milioane de euro în cazul fiecărui program. Spre exemplu, la POR, s-au absorbit aproape 25%, dar s-au făcut plăţi de aproape 40% - ceea ce înseamnă că vor veni aproape 500 de milioane de euro în perioada imediat următoare în ţară.

De altfel, România a transmis Comisiei Europene, în martie, declaraţii de cheltuieli pentru rambursarea de fonduri europene în valoare de peste 388 milioane de euro. Cererile de rambursare transmise la Bruxelles sunt aferente pentru patru programe operaţionale: Programul Operaţional Regional, POS Mediu, POS DRU şi Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative. Cea mai mare sumă, de peste 150 de milioane de euro, a fost solicitată pentru Programul Operaţional Regional. În acelaşi timp, pentru POS Mediu au fost trimise documente pentru rambursarea a aproape 135 de milioane de euro, pentru POS DRU - aproape 103 milioane de euro, iar pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative - 0,5 milioane de euro. De notat şi faptul că au intrat în ţară, tot în luna martie, fonduri de peste 44 de milioane de euro pe POS DRU.

Îl felicit pe ministrul Eugen Teodorovici pentru munca depusă şi eforturile făcute pentru ca România să înceapă în sfârşit să absoarbă fonduri europene. Venirea sa în fruntea Ministerului Fondurilor Europene se dovedeşte a fi de bun augur pentru România şi se poate transforma într-un adevărat catalizator pentru creşterea economică a ţării noastre în 2013 şi, de ce nu, şi în anii următori.

Mă bucură faptul că ministrul Teodorovici nu se mulţumeşte cu progresele înregistrate acum şi vrea să rezolve şi problemele de natură instituţională care s-au ivit în ultimii ani. Desfiinţarea tuturor autorităţilor de management şi apariţia uneia singure, precum şi simplificarea programelor ce vor funcţiona în perioada 2014-2020 va aduce după sine o mai mare uşurinţă în accesarea fondurilor europene. E un lucru care trebuia făcut de mult timp şi mă bucur că ministrul fondurilor europene a tăiat acest nod gordian, mai ales că sunt ştiute interesele de natură politică existente la fiecare dintre autorităţile de management.

Concluzia pe care o trag este simplă: s-au făcut progrese şi România începe în sfârşit să absoarbă fonduri europene. E un nou argument în sprijinul ideii că Guvernul Ponta se ţine de cuvânt.

Doamna Claudia Boghicevici:

"USL nu are niciun plan pentru redresarea economiei româneşti"

Săptămâna trecută Guvernul USL a reuşit în sfârşit să ne prezinte Programul de Convergenţă pentru perioada 2013-2016. Din păcate, documentul nu reuşeşte decât să confirme ceea ce a putut constata fiecare român la un an după preluarea guvernării de către USL: nu există nicio măsură de stimulare a economiei şi a mediului privat, iar revenirea salariilor la valoarea din 2010 a fost doar praf în ochi atât timp cât inflaţia a ajuns la 5,5%. În aceste condiţii, fără o politică de stimulare a creşterii producţiei industriale sau a ocupării pieţei muncii, prognozele Guvernului USL privind rata de creştere anuală de 2,7% în perioada 2014-2016 sunt fantasmagorice.

Din păcate singurul rezultat al guvernării USL este o economie blocată, cu un mediu de afaceri la pământ. Singura soluţie pe care au putut-o avea investitorii români a fost să se unească într-o structură asociativă, atât timp cât Guvernul îi ignoră şi nici măcar acel Consiliu Consultativ cu Mediul de Afaceri, înfiinţat în timpul guvernării conduse de Mihai-Răzvan Ungureanu, nu mai există.

Acest Guvern a promis în campania electorală că va crea 1 milion de locuri de muncă în 4 ani, iar din acest document reiese că pentru anul acesta sunt estimate 55 de mii de locuri de muncă. Până şi acest număr infim este o minciună, e de ajuns să ne uităm la câte locuri de muncă s-au pierdut în ultimul an prin închiderea combinatelor Mechel, prin dezastrul de la Oltchim şi Arpechim, fără a mai pomeni şi de zecile de mii de IMM-uri nevoite să îşi închidă porţile. Deşi în timpul campaniei electorale a promis angajaţilor că va lua măsuri pentru menţinerea locurilor de muncă, guvernul USL şi-a dat arama pe faţă patronând distrugerea a mii de locuri de muncă la Oltchim sau în combinatele Mechel. Singurele locuri de muncă create de acest guvern sunt cele pentru propria clientelă politică, aşa cum se vede şi din umflarea birocraţiei la Ministerul Economiei, unde acum există 7 secretari de stat, faţă de 2 pe vremea guvernului PDL.

Guvernul USL tratează fie cu fatalitate, fie cu nepăsare actuala criză a locurilor de muncă din industria românească, în condiţiile în care nici Ministerul Economiei nici Ministerul Muncii nu oferă vreo soluţie în această problemă. Planul Naţional pentru Locuri de Muncă pe care l-am prezentat în Guvern acum un an s-a pierdut pe drum între ministere şi doamna ministru al muncii ne anunţă senină că nu are încă toate avizele de la colegii ei din Guvern. Cum putem lăsa birocraţia din ministere să îngroape un document atât de important prin care sprijineam tinerii să se angajeze în 4 luni de la absolvire? Cum putem ignora faptul că, la nivel european, programul Garanţia pentru tineri a fost aprobat şi vor fi peste 6 miliarde de euro disponibili în perioada 2014-2020?

Singurele măsuri de stimulare a economiei propuse de acest Guvern privesc impunerea de noi taxe (pentru agricultori, pentru companiile energetice, taxele locale) sau continuarea unor măsuri ale guvernelor PDL (scheme de ajutor pentru IMM-uri, cardul Kogălniceanu). În rest, acest guvern nu are nicio viziune economică şi ne condamnă la stagnare, în condiţiile în care orice analiză independentă demonstrează că potenţialul de creştere economică pentru România este de 4,5-5% pe an. În 2011 noi am avut 2% creştere economică, USL abia a reuşit anul trecut un 0,7%, deşi au avut condiţii macroeconomice mult mai bune după ce am echilibrat noi economia.

Regret că şi Parlamentul României rămâne captiv lipsei de viziune de la nivelul executivului şi orice iniţiativă a opoziţiei este tratată cu aroganţă şi sfidare. Ca deputat am promovat măsuri active şi facilităţi pentru angajatori şi angajaţi în modificările la legea nr.76/2002, dar şi în amendamentele depuse la proiectul de buget. Maşinăria de vot funcţionează impecabil însă, iar Parlamentul a rămas doar o anexă a Executivului.

Vă cer dumneavoastră, colegii mei de la USL, să ţineţi cont de aşteptările pe care le au de la dumneavoastră cei care v-au votat la alegerile din 2012. Trebuie să avem curajul să trecem peste diviziunile partinice şi să luăm împreună măsuri care să sprijine creşterea economică şi crearea de locuri de muncă.

Domnul Erland Cocei:

Strategia de reindustrializare a României reprezintă una dintre priorităţile majore ale actualului Guvern, care are menirea de a oferi soluţii şi de a revitaliza un domeniu ignorat şi abandonat de fosta guvernare PDL.

În acest sens, Ministerul Economiei a demarat o acţiune fără precedent, aceea de a consulta reprezentanţii industriei româneşti în vederea elaborării strategiei în domeniu. Este pentru prima dată în ultimii ani când se lansează o astfel de acţiune de mare anvergură, la care sunt invitate să participe peste o mie de firme româneşti din toate ramurile industriale.

Pentru ca dialogul să aibă coerenţă, tuturor acestor firme le este transmis un chestionar concret privind proiectele lor investiţionale, modul de finanţare a acestora, aşteptările legislative, percepţia privind calitatea administraţiei, modul în care pot fi utilizate fonduri proprii sau atrase pentru inovare în companiile proprii, principalele dificultăţi în recrutarea personalului.

Principalele direcţii pentru industrializarea României, care sunt propuse spre consultare partenerilor economici din mediul privat, sunt privatizarea şi retragerea statului din economie, cu câteva excepţii de natură strategică, implicarea în zonele industriale de vârf şi integrarea industriei producătoare într-o strategie comună europeană, care să nu fie protecţionistă, dar care să susţină industriile.

La începutul lunii iunie rezultatele acestor întâlniri vor fi prezentate, sub forma unui document integrat, Comisiei consultative privind elaborarea strategiei industriale, strategie ce ar trebui finalizată în toamna acestui an.

Ministerul Economiei va întocmi patru documente în scopul reindustrializării României, un document va fi referitor la politica industrială, altul se va referi la strategia de cercetare, unul la strategia de export, iar altul la dezvoltarea economică rurală.

Aceste documente vor reprezenta elementele-pilon care vor completa strategia de competitivitate, cu aplicabilitate pe termen lung, până în 2020.

Am convingerea că noua strategie de reindustrializare a României, elaborată cu consultarea şi participarea mediului de afaceri, va asigura relansarea industriei româneşti şi, totodată, va crea un domeniu competitiv capabil să aducă resurse suplimentare la buget şi să concureze cu succes pe pieţele europene.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Medicină versus interes în dermatologia românească"

Medicii de la Clinica Universitară de Dermatologie şi Venerologie Timişoara, de pe str. Mărăşeşti nr. 5, sunt revoltaţi că administraţia locală vrea să mute clinica într-o locaţie cu totul neadecvată funcţionării unei unităţi spitaliceşti a Universităţii Tibiscus, fără ca ei să fi fost întrebaţi. Ca urmare a acestui fapt, o parte din medicii Clinicii de Dermatologie au organizat un protest spontan în faţa instituţiei, nemulţumiţi de faptul că municipalitatea vrea să îi mute din clădirea în care au lucrat o viaţă. Profesorul doctor Caius Solovan, şeful clinicii, a trimis o scrisoare de protest în numele colectivului de medici, la 12 instituţii locale şi de la Bucureşti, printre care şi Primăria Timişoara, Direcţia de Sănătate Timiş, Consiliul Judeţean Timiş, Spitalul Municipal Timişoara, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, Ministerul Sănătăţii, precum şi către Comisia pentru sănătate şi Comisia pentru învăţământ din Camera Deputaţilor.

Cine va triumfa? Sănătatea? Interesul? Aceasta este marea dilemă. Dar nimeni nu se întreabă ce se ascunde în spatele cuvântului "versus". Şi ce este cel mai important, de ce există opoziţie între cele două cuvinte. Realitatea este mult mai dură. Atât de dură încât o importantă clinică universitară, cu tradiţie, se află în prag de evacuare. Care este motivul? "Este în centru"... Mai mult, medicina are "tupeul" de a cere o fărâmă de atenţie într-un sistem aflat şi aşa într-un stadiu avansat de boală şi degradare.

Istoria Clinicii de Dermatologie şi Venerologie a Spitalului Clinic Municipal de Urgenţe datează încă din anul 1757, când a fost atestată oficial. Cu denumirea de spital orăşenesc, locaţia a fost construită cu efortul şi susţinerea "judelui urban" Peter Solderer. Primăria secolului al XVIII-lea a construit un spital în Timişoara înaintea unor oraşe precum Viena sau Budapesta. Totuşi, locaţia ultracentrală a clinicii nu este un caz singular pe harta europeană sau naţională, locaţii similare ale clinicilor de dermatologie fiind şi în München, Londra, Szeged, Viena sau Cluj.

Despre medicina românească a secolului al XXI-lea ce va scrie istoria? Că evacuăm clinici universitare în cămine studenţeşti... Şi ce este curios? Clădirea în care este amplasată clinica nu este revendicată, în timp ce alte cinci clinici si o policlinică sunt în situaţia de a părăsi în regim de urgenţă locaţia actuală datorită revendicării spaţiilor în care funcţionează. Dar nu sunt soluţii... Comparativ cu situaţia precară a unităţilor revendicate, suntem surprinşi de prioritatea de grad zero pe care primăria o acordă mutării clinicii, care în mod evident nu este necesară, nu este urgentă, ar implica sume şi eforturi considerabile şi ar avea loc după ce s-au finalizat investiţii de peste 500.000 euro pentru reabilitarea clădirii.

Clinica Universitară de Dermatologie şi Venerologie găzduieşte 50 de paturi pentru internări continue şi 5 paturi pentru internări de zi. În această clinică se mai află centrul de combatere a bolilor cu transmitere sexuală, care are în structură şi laboratorul de serologie specifică pentru bolile cu transmitere sexuală. Tot aici se desfăşoară Programul naţional pentru epidermolize buloase şi Programul naţional de terapii biologice pentru pacienţii cu psoriazis, acoperind şi judeţele limitrofe. În clinică se mai regăsesc: un laborator specific (bacteriologie, micologie, citodiagnostic, serologie şi imunologie), un centru de fototerapie, un centru de testare alergologică cutanată, o sală de intervenţii chirurgicale, 3 săli de tratamente, o unitate de patologie cutanată (utilată cu un microscop Zeiss de imunofluorescenţă), o sală de curs de aproximativ 100 locuri, o sală pentru medici rezidenţi, o cameră de gardă pentru asistente şi o sală de mese.

De asemenea, clinica este dotată cu un amfiteatru modern construit cu fonduri alocate de către Consiliul Judeţean Timiş şi din sponsorizări proprii. Aici îşi desfăşoară activitatea, pe lângă personalul medical şi didactic, 350-400 studenţi români şi străini - săptămânal şi 50 medici rezidenţi români şi străini - zilnic. De mai multe ori pe an se organizează diverse cursuri postuniversitare şi evenimente ştiinţifice internaţionale. Aici a fost întemeiată Societatea Română de Dermatopatologie. Tot aici s-au pus bazele unei biobănci naţionale de ţesuturi axată pe cercetarea cancerelor de piele, printr-un proiect de cercetare cu sprijinul Universităţii Zürich şi al unuia dintre 100 cei mai promiţători bio-lideri, dr. Manfred Beleut. În imobilul de pe strada Mărăşeşti mai funcţionează: secţia de radioterapie, un cabinet de ginecologie, secţia de ortooptică, un cabinet Sanepid, laboratorul de bacteriologie al spitalului, laboratorul clinicii de dermatologie şi o farmacie.

Oare de ce soluţia primăriei în ceea ce priveşte mutarea clinicii este o clădire necorespunzatoare şi contraproductivă (cămin de nefamilişti) fără standarde minime pentru accesibilitatea pacienţilor, fără a mai lua în discuţie scopul didactic şi de cercetare?

Evacuarea Clinicii Universitare de Dermatologie şi Venerologie din actuala locaţie, în care tocmai s-au încheiat reparaţiile menite să o aducă la un standard decent şi legal de funcţionalitate, ar fi nejustificată şi contraproductivă, costurile negăsindu-şi justificarea şi împovărând inutil un buget local şi aşa debil şi grevat de alte priorităţi majore. Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o clinică dermatologică necesită investiţii majore (deja efectuate în cadrul clinicii actuale), fiind necesar un minim de spaţii în vederea respectării circuitelor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru o clinică universitară. Costurile care s-ar impune pentru reamenajarea clădirii propuse în campusul studenţesc s-ar dirija mai eficient către dezvoltarea altor servicii medicale deficitare şi imperios necesare.

Domnul Nicolae Robu, primarul Timişoarei, a declarat că acest protest al medicilor nu îl sensibilizează. "Nu eu am hotărât mutarea acestei clinici, nu eu spun că în actuala clădire pacienţii nu au condiţii normale pentru anul 2013. O mulţime de doctori specialişti mi-au comunicat acest lucru. Aceşti oameni profesionişti mi-au spus că noua locaţie unde va fi mutată Clinica de Dermatologie oferă condiţii mult mai bune bolnavilor. Cei de la Dermatologie pot să protesteze, este un drept democratic, iar dacă protestul a fost spontan nu mai era nevoie nici măcar de aprobare. Oricum, Clinica de Dermatologie va fi mutată", a spus Nicolae Robu.

Este incredibil cât de jos au coborât discuţiile şi cum se ignoră problemele importante ale oraşului. Această mutare este un subiect fals, pentru că nu se încearcă, de fapt, găsirea unui spaţiu mai bun pentru dermatologie, ci eliberarea actualei locaţii. Nu pricepem această grabă, în condiţiile în care alte spitale din Timişoara sunt în diverse stadii de retrocedare, dar nu se caută soluţii pentru ele. E o urgenţă pe care nu o înţelegem şi este bizar de ce primarul Nicolae Robu încearcă să facă o prioritate de grad zero din această mutare. A vrut să mute clinica la Spitalul Militar, nu i-a reuşit, iar acum caută alt spaţiu.

Sunt convins că timişorenii au început deja să numere eşecurile administraţiei Robu. Cum se întâmplă lucrurile acum, acest drum pare ireversibil. Cât despre soarta Clinicii Universitare de Dermatologie şi Venerologie, întrebarea finală este: Va triumfa oare sănătatea?

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Prevenţia - prioritate maximă în sănătate"

Ministrul sănătăţii Eugen Nicolăescu a declarat recent că ministerul pe care îl conduce va avea un compartiment de prevenţie care va răspunde de politicile publice în acest sector, precizând că prevenţia în sănătate este prioritatea absolută în acest mandat şi va fi urmărită sub toate aspectele ei. Prevenţia se referă la orice tip de activitate care contribuie la menţinerea stării de sănătate, reducerea morbidităţii (îmbolnăvirii) şi mortalităţii printr-o anumită afecţiune. Multe boli sau suferinţe pot fi evitate, dacă ştim să le prevenim. Demersul necesar este opus celui de îngrijire şi aceasta constituie o modificare importantă a abordării medicale, intervenind înainte de apariţia afecţiunii. Prevenţia bolilor prin educarea sănătăţii reprezintă un concept privilegiat al civilizaţiei.

În lumea medicală există o formare şi o modalitate de a exersa profesia care imprimă o anumită notă modului de a preveni în ceea ce priveşte problemele patologice. Există o expresie tipic medicală: "E mai uşor să previi decât să vindeci".

Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că 21,4 milioane de oameni vor suferi de cancer şi 438 de milioane vor fi diabetici, în timp ce Jurnalul Mondial de Obezitate anticipează că obezitatea va afecta 1,12 bilioane de persoane, iar 2,16 bilioane vor fi supraponderale în 2030. Recent, profesorul Luc Montagnier, laureat al premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină în 2008 pentru descoperirea virusului HIV, susţinea că pacientul nu este o cifră, un caz, un subiect, ci o fiinţă umană căreia trebuie să i se acorde timp, să fie ascultată, iar "prevenţia este medicina viitorului".

În România, majoritatea cetăţenilor se duc la medic când deja simptomele sunt grave, când sunt deja bolnavi, nu există mentalitatea de a se duce la medic când este sănătos, ca să poată preveni astfel îmbolnăvirea şi să înţeleagă că este mult mai ieftin să previi decât să tratezi. Normal, am putea spune, de ce să mergi la medic când eşti sănătos, când te simţi sănătos?! Dar ne simţim cu adevărat sănătoşi?

De multe ori ignorăm anumite simptome şi nu le dăm o prea mare importanţă, fiindcă "noi nu păţim nimic, doar alţii au probleme grave", fiindcă amânăm vizita la doctor pe principiul "lasă că trece cu un ceai şi cu timpul". Multe persoane iau antibiotice şi au ajuns să se trateze singuri, neavând idee despre efectele secundare ale mult folositului paracetamol.

Am citit pe un site specializat o statistică care ne informează că în România, zilnic, mor 225 de oameni de boli cardiovasculare, din care 75 au vârsta sub 64 de ani. Zilnic mor prin boli cauzate de consumul de tutun 22 de oameni, de cancer pulmonar. Ca urmare a consumului de alcool, mor alţi 53 de oameni. Zilnic mor opt femei, din care 5 din cauza cancerului de sân şi 3 ca urmare a cancerului de col uterin. Peste 40% din persoanele supraponderale şi obeze sunt persoane predispuse la risc maxim de îmbolnăvire, dintre care 30% sunt fumători. 78% din populaţie nu a efectuat un control al glicemiei şi al colesterolului în ultimul an. Peste 93% din populaţia feminină nu a efectuat o mamografie sau un test Papanicolau în ultimii 3 ani.

Nu ştiu exact cât de real este studiul şi nu este stilul meu să dau informaţii neverificate, însă poate această înfiorătoare statistică are cel puţin darul de a ne pune întrebări serioase despre modul de viaţă şi despre însuşirea şi înţelegerea motto-ului - sănătatea începe cu prevenţia.

Domnul Dan Bordeianu:

"Finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist - o obligaţie morală pentru Guvernul României"

Demarat în 1991, cu o Constituţie care nu garanta respectarea proprietăţii private, procesul de restituire a imobilelor confiscate de regimul comunist avea să parcurgă un drum sinuos, ghidat de o legislaţie incertă, care a rezolvat parţial revendicările formulate de cetăţeni, unele fiind complicate pe parcurs, iar altele rămânând nefinalizate până în momentul de faţă spre disperarea persoanelor îndreptăţite.

În 1999, când PNL se afla la guvernare în coaliţia reunită în jurul CDR, s-a demarat o amplă campanie de sensibilizare a populaţiei pentru a strânge semnăturile necesare în vederea modificării Constituţiei în sensul garantării dreptului la proprietate privată. Cu aproximativ un secol şi jumătate în urmă, filosoful politic englez John Locke susţinea că: "Proprietatea privată garantează libertatea individului". În România, proprietatea privată va înceta să mai fie doar un "moft" în 2003, când, în sfârşit, noua Constituţie va consfinţi acest drept fundamental.

Însă, în perioada cuprinsă între cele două Constituţii (1991-2003), au fost adoptate o serie de legi care, într-un fel sau altul, şi-au propus să rezolve problema restituirii proprietăţilor confiscate de regimul comunist. Din păcate, aceste legi (Legea nr. 18/1991; Legea nr. 167/1997; Legea nr. 1/2000; Legea nr. 10/2001; Legea nr. 290/2003; Legea nr. 247/2005) nu şi-au atins obiectivele pentru care au fost proiectate. Dimpotrivă, au creat foarte multă suferinţă, exprimată în ani de procese între persoanele care se considerau îndreptăţite şi autorităţile îndrituite de lege să rezolve aceste probleme. Cu siguranţă, din tot acest proces de retrocedare a imobilelor au avut de câştigat avocaţii şi persoanele care au cumpărat drepturi litigioase, aşa-numiţii samsari imobiliari.

Aşa cum ar fi fost firesc şi cum de fapt s-a petrecut în celelalte ţări postcomuniste (Polonia, Ungaria, Cehia etc.), procesul de retrocedare a imobilelor ar fi trebuit să pornească de la principiul restituirii in integrum: imobilele să fie retrocedate în natură şi pe vechiul amplasament. Altfel spus, dreptul de proprietate trebuia reconstituit în integralitatea sa acolo unde persoanele dovedeau prin înscrisuri sau alte probe acceptate de lege că au avut terenuri, case sau alte tipuri de imobile. Ce a urmat, ştim cu toţii.

Proiectul de lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv de la regimul comunist din România, pentru care Guvernul condus de prim-ministrul Victor Ponta şi-a asumat răspunderea în Parlament, are la bază un principiu simplu: restituirea să se realizeze în natură către persoanele îndreptăţite, nu către cesionari sau persoane care au cumpărat drepturi litigioase. Noua lege a restituirii imobilelor îşi propune să rezolve acele probleme legate de retrocedări de terenuri şi clădiri care sunt rezolvabile prin restituirea în natură sau să ofere beneficii compensatorii persoanelor îndreptăţite care nu şi-au primit drepturile cuvenite până la apariţia acestei legi.

Legea pentru care Guvernul USL şi-a asumat răspunderea în Parlament, săptămâna trecută, nu îşi propune să repare tot ceea ce au stricat legile anterioare, ci să finalizeze procesul de restituire a imobilelor confiscate de regimul comunist în condiţii rezonabile şi onorabile, atât pentru persoanele îndreptăţite, cât şi pentru statul român ameninţat cu o mulţime de procese la CEDO.

Iniţiativa PDL de a ataca această lege la Curtea Constituţională este o dovadă de iresponsabilitate politică şi, de ce nu, expresia culpei morale în care se află fostul partid de guvernare pentru modul dezastruos în care a gestionat procesul retrocedării imobilelor şi/sau despăgubirilor acordate foştilor proprietari. În loc să recurgă la astfel de gesturi politicianiste, mai bine s-ar încolona toţi cei responsabili, în frunte cu Ioan Oltean, cel care a numit-o politic pe fosta miss Bistriţa, Crinuţa Dumitrean, în fruntea Agenţiei Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, şi să se ducă cu toţii la DNA, unde se pot izbăvi de abuzurile comise.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"Asumarea răspunderii pe proiectul legii restituirii proprietăţilor"

Săptămâna trecută, în plenul reunit al Parlamentului, Guvernul şi-a asumat răspunderea pe legea restituirii proprietăţilor.

Premierul s-a întâlnit luni şi marţi cu grupurile parlamentare ale USL, UDMR, PP-DD şi grupul minorităţilor şi a prezentat proiectul legii, având parte de reacţii pozitive. De asemenea, au fost luate în considerare şi unele amendamente depuse de parlamentari. De exemplu, un astfel de amendament blochează orice portiţă pe care samsarii imobiliari ar putea să o folosească, stipulând că despăgubirile oferite acestora vor fi supuse unor evaluări, pentru a se asigura faptul că drepturile litigioase nu au fost achiziţionate la suprapreţ.

Prin această atitudine, de a explica proiectul de lege şi motivele necesităţii asumării răspunderii, prin acceptarea de amendamente din partea opoziţiei, USL demonstrează că nu este la fel ca fosta guvernare, ci face un alt tip de politică, pentru un alt tip de societate.

Singurii parlamentari care au tratat subiectul neserios au fost cei din PDL, ale căror amendamente au fost făcute în favoarea samsarilor imobiliari sau în defavoarea tuturor, cum este cel al lui Mihai Răzvan Ungureanu, care doreşte ca toţi cei care cer despăgubiri să primească doar 25% din valoarea acestora.

De altfel, PDL este singurul partid care nu are voie să vorbească pe această temă, având în vedere că decizia-pilot a CEDO a fost dată în 2010, iar ei ar fi putut rezolva această problemă până acum, însă au preferat să o amâne până în punctul în care a devenit o problemă foarte gravă.

Proiectul de lege privind despăgubirile pentru imobile naţionalizate, pentru care Guvernul îşi angajează răspunderea în Parlament, stabileşte că foştii proprietari ai caselor naţionalizate care nu pot fi despăgubiţi în natură vor primi puncte în valoare nominală de un leu, raportat la valoarea casei, cu care vor putea achiziţiona prin licitaţie alte imobile sau le vor preschimba în bani, dar după 2017, în limita a 14% pe an din suma punctelor.

Sistemul de puncte este un sistem discutat cu experţii Curţii Europene. Şcolile şi spitalele retrocedate nu îşi vor schimba destinaţia timp de 10 ani. Totodată, pădurile care vor fi retrocedate vor avea un regim special.

Domnul Ioan Balan:

"Batjocura USL la adresa cercetării ştiinţifice româneşti"

În data de 12 aprilie 2013 membrii Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din România şi-au dat demisia în semn de protest faţă de modul în care Victor Ponta şi cele două ministere din subordinea sa tratează elita cercetării ştiinţifice româneşti. Situaţia care a condus la demisia membrilor CNCS, profesori şi cercetători de prestigiu din ţară şi din străinătate, este una cu totul revoltătoare. Astfel, în aprilie 2012, până la instalarea guvernului Ponta, CNCS a demarat competiţiile naţionale pentru proiecte de cercetare - cercetări postdoctorale şi programul IDEI - urmând ca până la data de 1 septembrie 2012 evaluatorii străini să selecteze proiectele eligibile, iar de la 1 octombrie 2012 proiectele ar fi trebuit demarate.

Vă imaginaţi că acest lucru nu s-a întâmplat! Experţii străini şi-au făcut treaba şi au încheiat evaluarea în termenele stabilite. Între timp, Victor Ponta a rectificat bugetul de stat, în luna august 2012, iar finanţarea pentru cercetare şi cofinanţarea pentru fondurile europene aferente acesteia a fost realocată către clienţii săi politici.

Aşadar, din cauza lipsei finanţării pentru cercetare, demararea proiectelor a fost imposibilă. Cercetătorii au aşteptat 8 luni până când au aflat că s-au alocat ceva bani, însă cu 55% mai puţin decât ar fi trebuit, altfel spus, nişte mărunţiş, umilind cercetarea şi cercetătorii români. Pe unele arii ştiinţifice miniştrii USL au finanţat 15% din totalul proiectelor eligibile, deşi datoria guvernului era aceea de a găsi surse de finanţare pentru toate cele considerate eligibile.

Mai mult, competiţiile pe anul 2013 sunt compromise şi ele, pentru că nu au prevăzută finanţare şi pentru că nici până acum nu au fost demarate cele câteva proiecte din 2012.

Mai mult de jumătate dintre proiectele evaluate de experţii străini ca fiind eligibile nu vor fi finanţate. De ce? Pentru că USL dispreţuieşte cercetarea ştiinţifică, pentru că USL dispreţuieşte elita ştiinţifică din România şi din străinătate, pentru că Victor Ponta poartă încă povara unui doctorat "furat" şi nu apreciază cercetătorii care au muncit şi sunt recunoscuţi.

Zilele trecute cercetătorii români au dat o palmă puternică Guvernului USL, luând din vitrinele salonului internaţional de inventică de la Geneva tot ce se putea lua: 27 de medalii de aur, 12 medalii de argint şi premiul cel mare, cu uluitorul scanner de avioane - Roboscan 2M.

Chiar dacă au tăiat finanţarea cercetării, Guvernul USL ţine să se laude cu realizările celor pe care îi descurajează să mai continue drumul cercetării şi inovării. Pe site-urile instituţiilor guvernamentale USL se laudă cu realizările cercetătorilor pe care i-a lăsat fără finanţare.

Unde sunt fondurile publice, domnule Ponta? Pentru medicamente şi unele servicii medicale nu sunt fonduri, pentru infrastructură nu sunt, pentru protecţie socială nici atât, iar pentru cercetare, niciodată. Unde este creşterea economică şi creşterea veniturilor bugetare cu care vă lăudaţi. O direcţionaţi cumva direct în buzunarele baronilor locali ai USL? Căci altfel nu există explicaţii.

Fiecare zi de guvernare a USL aduce în plus grave prejudicii pentru economie, pentru educaţie, pentru sănătate, infrastructură şi administraţiile locale şi pentru fiecare cetăţean român în parte. Actele şi faptele miniştrilor USL vorbesc de la sine, iar românii văd cât de mult au fost minţiţi.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Tinerii întreprinzători trebuie susţinuţi prin cât mai multe măsuri ale guvernului"

În afară de măsurile de simplificare şi recredibilizare a sistemului fiscal din România, pe care Guvernul USL le-a luat deja în discuţie şi pe care le va implementa în perioada imediat următoare, pentru a putea susţine şi impulsiona economia şi iniţiativa privată, mai sunt, de asemenea, necesare şi o serie de măsuri de sprijinire şi de stimulare a IMM-urilor.

Cred că este foarte important pentru noi, ca liberali, şi, implicit, pentru Guvernul USL, să avem în vedere, cu prioritate, un anumit segment din zona privată, adică să găsim cele mai bune soluţii şi pentru tinerii care intenţionează să iniţieze o afacere.

În acest sens, am făcut zilele trecute primele demersuri prin măsurile guvernamentale adoptate: astfel, Guvernul USL a aprobat prelungirea programului pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri pentru perioada 2013-2020, pentru un număr de cel puţin 550 de beneficiari în fiecare an. Cu alte cuvinte, din bugetul aprobat anual, Ministerul Economiei va avea misiunea de a asigura tinerilor care vor aplica pentru acest program sumele necesare pentru plata alocaţiilor financiare nerambursabile necesare.

Înscrierea în cadrul Programului pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri începe din 22 aprilie, iar bugetul alocat Programului pentru anul bugetar 2013 este de 25 de milioane de lei.

Programul se adresează întreprinzătorilor debutanţi, care au vârsta de până la 35 de ani, înfiinţează pentru prima dată o societate comercială cu răspundere limitată şi nu au mai fi beneficiat de finanţare în cadrul acestui program.

Tipurile de facilităţi pentru microîntreprinderi cuprind acordarea de către Ministerul Economiei de alocaţii financiare nerambursabile, garanţii oferite de Fondul naţional de garantare al creditelor pentru IMM-uri, precum şiscutirea, în anumite condiţii, de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori.

PNL crede că responsabilitatea de a susţine necondiţionat dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii - care au o contribuţie fundamentală la crearea de noi locuri de muncă -, precum şi susţinerea clasei de mijloc, prin dezvoltarea spiritului antreprenorial la nivelul tinerilor, sunt deziderate cărora trebuie să li se acorde prioritate în plan guvernamental.

Cred că mai sunt foarte multe de făcut, pentru a putea pune lucrurile pe făgaşul lor normal în privinţa atragerii investiţiilor şi a creării unui mediu privat prietenos şi atractiv, dar cred că orice decizie a Guvernului USL, care are sau va avea în perioada următoare rolul de a crea noi locuri de muncă şi, mai ales, de a susţine tinerii cu iniţiativa de a-şi dezvolta o afacere în propria lor ţară, reprezintă, într-adevăr, un lucru de bun augur, care merită evidenţiat şi, evident, sprijinit pentru a putea fi continuat.

Noi, liberalii, am considerat dintotdeaunacă stimularea şi susţinerea iniţiativei private reprezintă cel mai eficient ingredient al dezvoltării economiei şi de aceea vom promova politicile liberale, care sunt convins că au şi cele mai bune efecte în acest sens.

Domnul Dorel Covaci:

"Sărbătoarea Sfintelor Paşti"

În curând, în dangătul clopotelor, cu lumânări aprinse, cu sufletele primenite şi impregnate de nădejde şi credinţă, vom întâmpina cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, Învierea Domnului. An de an, ne mărturisim fiecăruia, prin salutul "Hristos a înviat!" sau "Adevărat a înviat!", convingerea că Mântuitorul Iisus Hristos a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat şi a înviat. În aceste zile sfinte, comemorăm patimile şi moartea Domnului, dar, mai ales, sărbătorim învierea, triumful vieţii asupra morţii, dezrobirea omului din păcat şi marea şansă de a fi părtaş Împărăţiei lui Dumnezeu, prin mijlocirea Mântuitorului.

Paştele este cea mai mare sărbătoare, temelia bisericii noastre, "a Sâmbetelor împărăteasă şi doamnă, al praznicelor praznic şi sărbătoare a sărbătorilor" (Penticostar, Canonul Paştilor).

Creştinismul, împreună cu Biserica şi credinţa sa, au la bază cel mai important fapt istoric care s-a petrecut vreodată - Adevărul Învierii. Acesta nu a fost uşor de înţeles nici la vremea lui şi nici astăzi. Împotriva lui stau iscusiţii întru tăgadă ai miracolului dumnezeiesc, "înţelepţii" care au căzut în robia superstiţiilor, a miturilor păgâne sau a propriilor idoli. Biblia, prin Apostolul Pavel, are un răspuns şi pentru aceştia: "dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră" (I Corinteni 15,14).

Adevărul Învierii este doar jumătate din adevărul mântuitor. Cealaltă jumătate este că Iisus Hristos, cu dubla lui fire, dumnezeiască şi omenească, S-a întors la Tatăl şi va veni iar la sfârşitul timpurilor, pentru a instaura Împărăţia Sa.

Cu cât omenirea va cunoaşte mai multe biruinţe, cu atât va fi mai mare peste toate Biruinţa lui Iisus Hristos asupra morţii şi a păcatului, căci o victorie a omului este întotdeauna relativă, subiectivă, trecătoare, limitată, iar cea a Mântuitorului, permanentă, absolută, transcendentală. Învierea Domnului a îndreptat un rău imens, a întemeiat o realitate spirituală salvatoare, o Biserică luptătoare pe pământ, dar şi una biruitoare în ceruri, ne-a scos din starea idolatră de fiinţe ale întunericului, din viciu şi mizerie morală. Iisus Biruitorul devine "piatra de la capul unghiului" (Efeseni 2, 19-22), întemeietorul creştinismului, cel care dă sens şi speranţă vieţii, morţii şi învierii fiecărui om.

Învierea lui Hristos ne dă curaj să privim dincolo de o moarte tragică şi dureroasă şi să avem speranţa veşniciei. Viaţa nu mai este o scânteie efemeră, născută în haos, ci devine o existenţă care moşteneşte eternitatea, cu mijlocire divină şi preţ de suflet curat.

Hristos a înviat şi a biruit. Crucea şi Învierea sunt cei doi poli ai vieţii creştine, între care ne desfăşurăm existenţa, evoluăm, după modelul Mântuitorului: de la suferinţă la biruinţă, durere şi bucurie, moarte şi viaţă. Biblia, în (Ioan 16, 33) ne reproduce cuvintele Mântuitorului în acest sens: "În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea". Din perspectiva vieţii creştine, credem şi biruim, la rândul nostru, prin Moartea şi Învierea Sa, murim cu speranţa de a învia, de a ne mântui, şi înviem, pentru a fi pe veci biruitori, alături de Hristos.

Biserica evocă intens şi solemn Bucuria Pascală timp de patruzeci de zile, până la Sărbătoarea Înălţării Domnului. Cu fiecare salut, cu fiecare cântec pascal, adeverim, mărturisim Miracolul Învierii şi izbândim în lupta cu moartea şi păcatul.

prilejul Sărbătorilor Pascale să fie un moment special de întoarcere spre dragoste, armonie, speranţă, toleranţă, evlavie, aşa cum însuşi Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: "Iată Hristos, Paştile nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului" (1 Cor. V, 7-8)!

Lumina lui Iisus Hristos cel Înviat să vă fie izvor al tuturor bucuriilor duhovniceşti! Sărbători fericite!

Domnul Ion Diniţă:

"Recredibilizarea justiţiei, o acţiune asumată de USL"

Partidul Conservator şi USL recunosc necesitatea şi importanţa unor instituţii precum DNA şi ANI, dar consideră că ele trebuie să devină cu adevărat eficiente, iar activitatea lor să schimbe radical actuala percepţie de partizanat politic existentă până acum. În fapt, Uniunea Social Liberală şi-a propus, încă din primele zile ale guvernării, consolidarea integrităţii şi responsabilităţii sistemului de justiţie.

În opinia noastră, puterea judecătorească trebuie să îşi recapete rolul şi locul în statul de drept. Avem nevoie de o justiţie independentă şi eficientă, situată departe de ingerinţele politice, dacă dorim să construim o Românie puternică. Obiectivul nostru este creşterea permanentă a calităţii actului de justiţie în raporturile cu cetăţenii, dar şi a imparţialităţii sale în faţa oricărei presiuni politice sau de altă natură.

Lupta împotriva corupţiei este o prioritate reală pentru guvernarea USL, iar pentru ducerea la bun sfârşit a acestei bătălii avem nevoie de voinţă şi solidaritate politică, instituţii funcţionale şi buget adecvat. Până acum, în fostele guvernări PDL, "lupta împotriva corupţiei" a fost doar o lozincă falsă şi populistă, care a dat bine la public, dar în spatele căreia s-a ascuns şi s-a dezvoltat o reţea de corupţie şi clientelism politic la cel mai înalt nivel.

USL susţine necesitatea funcţionării DNA şi ANI ca organisme pilon pentru eficienţa de prim rang a luptei împotriva corupţiei. Este clar însă că nu vom mai accepta derapaje din partea acestor instituţii, care trebuie să iasă de sub suspiciunile de partizanat sau acţiuni la comandă politică. Cele doua instituţii sunt datoare să depună eforturi convingătoare pentru schimbarea acestei percepţii şi pentru a convinge românii că funcţionează imparţial, în spiritul legii şi al adevărului.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PNL susţine, prin miniştrii săi, sprijinirea tinerilor şi a românilor care lucrează în alte ţări"

Unele dintre cele mai importante măsuri pe care le avem în vedere în cadrul acestei guvernări din care facem parte şi noi, liberalii, sunt cele referitoare la sprijinirea tinerilor, precum şi a persoanelor defavorizate din punct de vedere social.

Mai mult decât atât, vom susţine, prin Ministerul Muncii, al cărui ministru este unul liberal, şi anume doamna Mariana Câmpeanu, un pachet de măsuri care să protejeze, într-un mod cât mai eficient, drepturile românilor care lucrează în străinătate.

Noi, ca liberali, suntem deosebit de preocupaţi şi de problemele cu care se confruntă românii din străinătate atât pe piaţa europeană a muncii, cât şi pe alte pieţe străine şi avem în vedere, din acest punct de vedere, susţinerea unor măsuri care să aibă rolul de a proteja drepturile românilor care lucrează în ţările Uniunii Europene. Acest lucru presupune elaborarea unor proiecte şi protocoale de colaborare, în aşa fel încât românii să fie protejaţi şi pe teritoriul acestor state.

În acest sens, sunt deja încheiate protocoale cu ţări precum Cipru sau Italia. De exemplu, dacă se întâmplă ca o persoană care lucrează în Italia să nu fie angajată în aceleaşi condiţii ca o altă persoană din Italia, ea trebuie să fie protejată, prin cooperarea Inspecţiei Muncii din România cu Inspecţia Muncii din Italia.

Un alt aspect, pe care îl vom susţine pentru implementare în perioada următoare şi care se află deja în lucru la Ministerul Muncii, este cel referitor la adoptarea unui pachet de măsuri pentru persoanele care primesc venit minim garantat şi alocaţia de sprijin pentru familie. Acest pachet urmează să intre în vigoare în luna iulie a anului curent şi presupune majorarea ajutorului acordat.

De asemenea, doamna Mariana Câmpeanu, ministrul liberal al Muncii, va mai propune Guvernului şi măsuri pentru calcularea unui ajutor suplimentar pentru încălzire, stabilit în funcţie de grupa de venituri şi în funcţie de datele care vor veni de la ministerul de resort referitoare la valoarea creşterii preţului la energie.

O altă preocupare liberală este şi integrarea tinerilor pe piaţa muncii şi acest lucru reprezintă un alt domeniu reglementat de un portofoliu care aparţine PNL, cel al Ministerului Muncii. În acest domeniu, legislaţia românească trebuie aliniată celei europene. Prin urmare, Ministerul de resort doreşte introducerea unor Garanţii pentru tineri, asigurarea ca orice tânăr să primească, în termen de trei luni de la încheierea studiilor, o ofertă de muncă sau posibilitatea de continuare a perfecţionării profesionale.

În plus, ne propunem în acest sens şi îmbunătăţirea legii referitoare la ucenicie, prin dezvoltarea formelor de ucenicie pentru cei care au absolvit ciclul gimnazial şi pentru o aşa-zisă practică într-o întreprindere la nivelul celor cu studii superioare, pentru a putea căpăta aptitudini în domeniul respectiv, acest lucru urmând să se întâmple cu un ajutor din partea statului către angajatorul care face astfel de angajări. Astfel, în loc să fie plătit ajutorul de şomaj unui tânăr care a terminat facultatea, este mai bine ca acei bani să fie daţi angajatorului.

Considerăm că toate aceste măsuri pe care le susţinem prin miniştrii noştri liberali, dar şi noi, ca parlamentari, pentru a fi aprobate cât mai curând, sunt unele absolut necesare pentru ca statul român să le poată acorda mai multe şanse de a se integra în societate tinerilor şi pentru a le putea garanta un sprijin mai activ şi mai ţintit acelor persoane defavorizate, dar şi pentru a-i putea proteja, într-adevăr, mai bine pe românii care au ales să muncească în străinătate.

Domnul Dorinel Ursărescu:

"O prioritate: stare de normalitate în Neamţ"

În judeţul Neamţ, anul electoral 2012 a lăsat urme adânci. S-a înregistrat o situaţie unicat în România. La localele din 10 iunie 2012, s-au aflat faţă în faţă două alianţe, Uniunea Social Liberală, formată din PSD, PNL şi PC, şi Alianţa Electorală Populară Progresistă Europeană Liberală (APEL) formată în principal din PDL şi UNPR. La alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, s-au produs unele modificări la nivelul alianţelor. UNPR a trecut în tabăra USL, iar principalul adversar, PDL, împreună cu două partide mai mici, a format ARD (Alianţa România Dreaptă).

În urma rezultatelor înregistrate în cele două scrutinuri, la nivel politic, judeţul Neamţ a cunoscut o situaţie deosebită: preşedintele Consiliului Judeţean a fost dat de UNPR; cei mai mulţi consilieri judeţeni, 15, au aparţinut USL, două din primăriile municipale au fost adjudecate de PDL, iar 10 din cele 11 colegii parlamentare au fost câştigate de USL. Această împărţire sau mai precis această dispersie a centrelor de putere a generat numeroase neînţelegeri şi nu a condus la rezultatele dorite de cei care au votat, indiferent de opţiunea lor. Războaiele politice din judeţul Neamţ au avut un singur perdant: cetăţeanul.

Acum, după ce, cu ocazia congresului PSD, a fost absorbit de către social-democraţi UNPR, scena politică în judeţul Neamţ este mai limpede. USL în judeţul Neamţ are în acest moment minimum 75% din pârghiile de decizie. Aştept şi doresc ca reprezentanţii fostului UNPR, indiferent ce poziţie ocupă în administraţia locală, să se alăture şi să se integreze în USL, evident, via PSD. Am speranţa că în judeţul Neamţ se va ajunge la o stare de normalitate. USL trebuie să funcţioneze în Neamţ la turaţie maximă, iar obiectivul numărul unu al fiecăruia dintre noi, indiferent că este liberal, social-democrat, conservator sau fost progresist, trebuie să fie următorul: rezolvarea problemelor cetăţeanului. Şi sunt numeroase problemele cetăţeanului. Trebuie să ne dăm cu toţi mâna, şi toţi cei din USL din administraţia locală, parlamentarii, tehnicienii trebuie să facem în aşa fel încât în cel mai scurt timp cetăţeanul să poată să spună: "Uite, de această dată am ales corect!". Ştiu că nu este uşor, ştiu că nu suntem un judeţ bogat, ştiu că resursele nu sunt pe măsura aşteptărilor, ştiu că trebuie reparat ce s-a stricat în anii 2010 şi 2011. Ştiu că sunt foarte multe de făcut în Neamţ, dar nimeni nu va ierta o construcţie politică, USL - care a avut cel puţin 75% din pârghiile de decizie în judeţ - dacă rezultatele pozitive nu vor fi resimţite de către cetăţean. Şi PSD, şi PNL şi PC vor avea de suferit. Primul lucru care trebuie făcut, repet, îl reprezintă o stare de normalitate în Neamţ, pe plan politic. Personal, voi face tot ce îmi stă în puteri pentru realizarea acestei priorităţi.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Paştele în Bucovina"

Parcurgem din punct de vedere spiritual o perioadă specială a anului, când întreaga creştinătate se pregăteşte pentru a întâmpina cea mai mare sărbătoare, Învierea Domnului.

Îngăduiţi-mi să vă împărtăşesc câteva gânduri despre frumoasele tradiţii şi obiceiuri de Paşti în Bucovina.

"Nicăieri pe tot cuprinsul românesc nu se află, pe un spaţiu atât de mic, atâta bogăţie de spiritualitate românească, atâtea amintiri scumpe ale trecutului nostru. Bucovina este ţara clasică a trecutului românesc propriu-zis", remarca istoricul Dimitrie Onciul, în care s-au păstrat, în ciuda vicisitudinilor istoriei, cele mai frumoase şi mai autentice tradiţii şi obiceiuri legate de marile sărbători ale creştinătăţii. La loc de cinste se află sărbătoarea Paştelui.

"Paştele este cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă şi mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an, după spusa românilor de pretutindeni. De la casa celui mai mare bogat şi până la bordeiul celui mai de pe urmă sărman se cunoaşte apropierea acestei mari sărbători, căci în ajunul ei sunt toate acuma curăţite şi îndreptate, toate sunt unse şi văruite, hainele zvântate şi curate, bărbaţii bărbieriţi şi spălaţi, iar femeile lăute şi chitite", consemna preotul academician Simeon Florea Marian.

Numele depaştivine de la cuvântul ebraic Pesah, care în traducere românească înseamnătrecereşi care desemna la evrei Sărbătoarea eliberării poporului din robia Egiptului. Paştele creştin celebrează Învierea Domnului, minune pe care Mântuitorul Hristos o săvârşeşte asupra propriei Sale persoane, dovedind incontestabil Dumnezeirea Sa. Totodată, prin Învierea Sa, ne dă posibilitatea tuturor celor care vom crede în El să ne eliberăm din robia păcatului şi a morţii. Pregătirea pentru această sărbătoare a sărbătorilor începe din ultimele zile ale Săptămânii Patimilor, când se fac pasca, mielul din pâine sau unt, ouăle roşii, precum şi alte preparate pentru masa pascală, într-o realizare care prilejuieşte anumite tradiţii populare, în care arta se îmbină cu datina, pe fondul unor profunde semnificaţii religioase legate de cultul Învierii.

De o semnificaţie pascală deosebită este tradiţia folosirii ouălor vopsite şi încondeiate, acestea din urmă numite în Bucovina închistrite sau muncite şi care în unele zone se fac într-o formă artistică de înaltă măiestrie. Un obicei legat de folosirea ouălor roşii este acela menţionat de Simeon Fl. Marian, că se ciocnesc de Paşti în trei poziţii: în prima zi, numai cu vârful, în a doua zi, vârful cu partea opusă, iar în a treia zi, părţile laterale. Faptul corespunde ideii întreirii din cântarea "Hristos a înviat din morţi/Cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le".

Coborâte parcă din coloritul picăturilor exterioare ale mănăstirilor noastre, ouăle încondeiate împodobesc sărbătoarea Paştilor şi dau expresie credinţei noastre în Înviere şi în acelaşi timp reprezintă o mărturie de necontestat a geniului creator al neamului nostru românesc.

Cultul Învierii se prelungeşte în viaţa creştinilor cu unele practici de tradiţie, care se întâlnesc chiar din noaptea de Paşti, când se ia lumina, adică se aprinde lumânarea ce trebuie să ardă toată noaptea, în timpul slujbei, la biserică, iar dimineaţa se duce acasă, se afumă grinda sau tavanul casei în semnul crucii şi apoi lumânarea se păstrează la icoană, pentru alungarea grindinei în timpul verii. În dimineaţa de Paşti, când se întorc acasă, credincioşii din unele sate, atunci când trec pragul casei, se închină şi fac semnul Sfintei Cruci. În alte locuri, se pune pe prag o glie de iarbă verde, ca să calce pe ea, pentru a fi sănătoşi, voioşi şi frumoşi în cursul anului. Coşul cu pască se închină mai întâi la icoane, apoi se gustă din el.

Fiind o sărbătoare a împăcării, Sfintele Paşti prilejuiesc ocazia de a face daruri, îndeosebi copiilor şi tinerilor, care primesc în special ouă roşii, tradiţie ce îşi are originea în faptul că prin Înviere s-a realizat împăcarea omului cu Dumnezeu. Ca urmare, oamenii sunt datori să se ierte şi să-şi facă un dar deosebit. Pentru această sărbătoare a luminii şi bucuriei, tinerii şi îndeosebi fetele îşi fac haine noi, în Bucovina costume naţionale cu care se îmbracă pentru prima dată în prima zi de Paşti la vecernie sau Învierea a doua, când merg toţi din casă la miruit.

Deoarece noaptea Sfintelor Paşti este o noapte de veghere, în aşteptarea celei mai mari sărbători creştine - Învierea Domnului, în multe zone şi în special în Bucovina, este obiceiul să nu se doarmă deloc toată noaptea, să nu se stingă lumina în case şi creştinii să privegheze fie la slujba de la biserică, fie acasă. La multe biserici din Bucovina, toată lumea în ziua de Paşti se străduieşte să tragă clopotele şi să bată personal toaca, în credinţa că prin aceasta transmite, asemenea apostolilor, adevărul Învierii lumii întregi.

În concluzie, spaţiul bucovinean este profund religios, iar tradiţiile în general şi în special cele de Paşti, sunt încă vii. Sfintele mănăstiri şi sfintele biserici pictate, aidoma unui ou încondeiat, adăpostesc comori, lacrimi şi sfinţi, vorbind celor ce trec pragul despre inima bucovineanului, mereu deschisă, curată, primitoare şi bucuroasă de oaspeţi.

Vă invităm în Bucovina! Poftiţi să ciocnim un ou de Paşti!

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Cine asigură viitorul României? Cum sprijinim tânăra generaţie?"

"Generaţia tânără este o valoare esenţială pentru Europa," statuează un document al Adunării Parlamentare a Uniunii Europene dedicat tinerilor.

Criza financiară globală se transformă treptat într-o criză socială, care dezechilibrează sistemele funcţionale de până acum. Analizele realizate pe categorii socio-profesionale relevă faptul că cea mai dezavantajată categorie este cea a tinerilor. Deşi neuniformă, dinamica degradării condiţiilor de viaţă a tinerilor este profund negativă şi afectează funcţionarea întregii Europe.

Europa, cea stabilă şi prosperă pe care o ştiam, experimentează nelinişti!

Şomajul, scăderea angajărilor, inegalităţile socio-economice, sărăcia şi excluziunea afectează disproporţionat tânăra generaţie, a cărei autonomie, demnitate, bunăstare şi acces la drepturi se erodează rapid. Având o experienţă negativă semnificativă în spate, cu mase nemulţumite, mobilizate împotriva regimurilor şi sistemelor politice, Europa trage un semnal de alarmă asupra celor care trebuie să devină viitorii cetăţeni ai continentului. Sudul Europei freamătă azi în faţa unor perspective economice nefaste, cu rate ale şomajului de peste 25%, cu un fenomen accelerat al migraţiei şi cu creşterea sărăciei. Accesul din ce în ce mai dificil la resurse şi creşterea diferenţei de statut dintre cei tineri şi cei în vârstă, incapacitatea de a-şi continua studiile sau a se perfecţiona în meseriile pe care le au, precum şi pierderea încrederii în sistemele sociale vor duce la întreruperea mobilităţii sociale între categorii şi vor bloca evoluţia socială.

Dificultăţile experimentate de tânăra generaţie au scos la iveală probleme structurale ale societăţii: erodarea accesului la locuri de muncă, locuinţe şi beneficii sociale, imposibilitatea continuării studiilor în domeniul ales şi în găsirea unui loc de muncă în ţara de origine, migraţia masivă a tinerilor supraeducaţi în afara Europei, scăderea încrederii în democraţie din cauza lipsei de solidaritate între generaţii. Şi, din păcate, de la toate acestea nu face excepţie nici tânăra generaţie din ţara noastră.

Confruntată cu îmbătrânirea populaţiei şi cu degradarea condiţiilor socio-economice, Europa se află în situaţia de a cere implementarea unor măsuri esenţiale pentru redresarea situaţiei şi pentru echilibrarea mecanismelor care asigură viitorul societăţilor noastre.

Astfel, Adunarea Parlamentară solicita statelor membre, referitor la politicile pentru tineret: strategii şi planuri de acţiune pentru o integrare mai bună a tinerilor în societate, un dialog social serios şi creşterea oportunităţilor sustenabile de angajare; asigurarea accesului deplin la toate drepturile civile, inclusiv cele sociale pentru tineri; asigurarea de politici pentru tineri, prioritare pe agenda politică şi care să primească finanţare adecvată; realocarea fondurilor necheltuite pentru proiecte orientate către cei tineri, programe şi organizaţii de tineret; implementarea unor politici orientate către sprijinul tinerelor familii, ca răspuns la problema demografică.

Referitor la integrarea tinerilor pe piaţa muncii trebuie avute în vedere, în primul rând, readaptarea politicilor macroeconomice pentru crearea de locuri de muncă sustenabile, precum şi investiţia într-o educaţie de calitate.

Îndepărtarea obstacolelor fiscale pentru îmbunătăţirea mobilităţii pentru studii, pregătire şi muncă şi sprijinul pentru antreprenoriatul tinerilor ar trebui să fie printre primele obiective ale actualei guvernări. Dacă Ministerul Muncii lucrează pentru implementarea unei strategii de sprijinire a tinerilor ucenici, după cum am văzut din răspunsul primit la interpelarea mea adresata doamnei ministru la începutul acestei luni, pentru care îi mulţumesc şi pe această cale, nu ştiu câte avantaje fiscale au fost acordate în mod real tinerilor angajaţi, câte credite avantajoase există pe piaţa financiar-bancară din ţara noastră pentru sprijinirea concretă a tinerilor. Pot să ofer numeroase exemple din ţări europene cu tradiţie, unde creditele acordate la începerea studiilor se recuperează în ani de zile, după găsirea unui loc de muncă, în condiţii foarte avantajoase şi cu dobânzi fixe, corecte şi rezonabile.

În România, şomajul în rândul tinerilor a scăzut sub 24%, însă generaţia liceenilor care nu a luat BAC-ul şi absolvenţii de facultate fără un loc de muncă vor avea cu siguranţă un impact semnificativ în statisticile viitoare.

Pentru toate acestea, este imperios necesar ca statul să creeze o serie de premise în ceea ce priveşte o mobilitate socială, un sprijin masiv pentru educaţie, o protecţie socială sustenabilă, chiar în condiţiile unei contractări semnificative a economiei. În condiţiile în care sistemul educaţional nu este profund determinat de piaţă, care se află într-o continuă schimbare, iar abilităţile absolvenţilor de diferite forme de învăţământ creează competenţe doar pe hârtie, creşte decalajul de competitivitate şi de pregătire necesare domeniilor cu o rată mare de neocupare.

recunoscând justeţea şi utilitatea demersului european în materie de politici pentru tineret, trebuie să trecem la acţiune şi să salvăm viitorul tinerilor şi al nostru, în ultimă instanţă. În acest sens, intenţionez să iniţiez un proiect legislativ, pentru care sper să am şi sprijinul dumneavoastră, menit să sporească modalităţile prin care statul garantează drepturi reale pentru tinerii salariaţi (şi mai puţin pentru angajator), absolvenţi de studii superioare, antreprenori sau mici meşteşugari. Perspectiva oferită de situaţia generală la nivel european este profund negativă, ca atare, suntem chemaţi să răspundem acestei provocări şi să-i recunoaştem caracterul urgent.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Şomajul în rândul tinerilor"

Economia judeţului Argeş se află, de obicei, în topul statisticilor naţionale. Sectorul industrial performează, cel puţin în raport cu restul judeţelor din România. Criza economico-financiară a redus mult economia judeţului Argeş, prin reducerea gradului de ocupare a forţei de muncă, prin reducerea exporturilor şi, nu în ultimul rând, prin îngheţarea veniturilor nete ale populaţiei.

În ultimul an, dar şi pe parcursul anului curent, observăm, totuşi, câteva semne de însănătoşire economică a judeţului. În primul rând, creşterea veniturilor rezultate din activităţi bazate pe domeniul industrial şi de construcţii. În cel de-al doilea rând, o uşoară creştere a veniturilor medii brute.

Aceste statistici ne arată că judeţul Argeş, deşi nu este invulnerabil în faţa provocărilor economice regionale, rămâne un judeţ de top în România. Atâta timp cât acest judeţ performează din punct de vedere economic, mi se pare paradoxal ca numărul şomerilor să crească. Avem locuri de muncă, AJOFM a organizat o bursă a locurilor de muncă la sfârşitul săptămânii trecute, un efort salutar din punctul meu de vedere, şi a adus în faţa oamenilor neocupaţi pentru 1200 de locuri de muncă în diverse domenii.

Consider că în Argeş, ca şi în restul ţării şi, aş îndrăzni să spun, în Uniunea Europeană avem de a face cu o problemă sistemică când vorbim de rata de ocupare a forţei de muncă. Categoria cea mai vulnerabilă din acest punct de vedere este reprezentată de segmentul tânăr al populaţiei. Spre exemplu, dacă rata şomajului în Argeş este de 6,9%, în limitele medii ale ţării, rata şomajului în rândul tinerilor este de 22,7%.

De asemenea, judeţul Argeş se află pe locul 4 în ţară ca număr de şomeri, cu un număr de 16425 de şomeri luaţi în evidenţa autorităţilor. Un calcul simplu ne arată că cea mai mare pondere din acest eşantion este ocupată de tineri.

Întrebarea care se impune este ce facem noi să combatem această situaţie? Cred că suntem de acord cu faptul că acest fenomen nu este izolat la nivelul judeţului Argeş. La nivelul UE, rata şomajului în rândul tinerilor este de aproximativ 25%. Vorbim despre tineri care, din diverse motive şi-au întrerupt studiile, fie acestea liceale, fie superioare sau tineri care au terminat studiile într-un domeniu care nu este de interes pentru solicitările pieţei muncii. Vorbim despre tineri pentru care este dificil să găsească un loc productiv în sistemul ocupaţional. Vorbim despre persoanele care sunt singurele în măsură să ne asigure nouă un viitor decent în România.

Această problemă a făcut obiectul unei întrebări pe care am adresat-o Ministerului Educaţiei, pentru că eu cred că dacă sistemul educaţional se dezvoltă haotic, atunci piaţa muncii nu se va putea pregăti corespunzător pentru integrarea acestor persoane. Cred cu obstinaţie că ţine de noi, clasa politică din România, să găsim soluţii şi să facem tot ceea ce ne stă în putere să prevenim augmentarea acestei stări a sistemului.

Puterea exemplului dictează şi eu am luat decizia ca, cel puţin în colegiul în care am fost aleasă, să promovez cât mai mult tinerii. Am hotărât să scot la concurs două posturi la cabinetul meu parlamentar, dedicate în principal tinerilor din colegiul nr.6 Argeş. Fiind un colegiu eminamente rural, consider că trebuie să mă lupt pentru a păstra resursele umane tinere în zonă.

De asemenea, intenţionez să organizez şi eu o bursă a locurilor de muncă dedicată tinerilor. Voi explica agenţilor economici faptul că, pe lângă o experienţă în domeniul respectiv, este nevoie şi de entuziasm şi de forţa şi efervescenţa specifică persoanelor tinere. Voi încerca să conving cât mai multe persoane, care au puterea să investească timp şi resurse în oameni, să se dedice mai mult tinerilor din Argeş, care au nevoie de o şansă pentru a alege un drum în viaţă.

Vreau să facem în aşa fel încât să ne păstrăm tinerii în comunităţile din care aceştia provin. Atunci poate vom opri exodul de populaţie către Capitală. Dacă investim în tineri, dacă alegem să avem încredere în aceştia şi să îi ajutăm să crească, numai atunci vom vedea că şi noi vom creşte împreună cu ei.

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

"Sănătatea din Cluj se pune pe picioare!"

Şi spun acest lucru, în urma discuţiei pe care am avut-o cu secretarul de stat, Raed Arafat, pe tema problemelor financiare existente la Institutul Inimii "Niculae Stăncioiu" din Cluj Napoca, că situaţia critică cauzată de insuficienţa fondurilor alocate acestei instituţii medicale de renume, va fi depăşită.

Reprezentantul Guvernului mi-a dat asigurări că banii aferenţi derulării programelor curative la Institutul Inimii vor ajunge în aceste zile, prin Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate, în conturile unităţii medicale.

Situaţia financiară precară a Institutului Inimii mi-a fost adusă la cunoştinţă chiar de către conducerea acestei instituţii, încă din luna februarie a acestui an.

Pentru rezolvarea problemei existente şi alocarea resurselor financiare necesare bunului mers al unităţii medicale, la întâlnirea avută cu domnul Raed Arafat, am primit asigurări ferme că în aceste zile vor fi viraţi, de către CNAS, banii aferenţi derulării Programelor curative, iar în cel mai scurt timp se va da drumul alocărilor bugetare pentru Programul de infarct. Pentru acest an, este alocat un buget cu circa 10-15% mai mare decât în anul 2012 pentru tratamentele specifice în cazul infarctului miocardic.

PNL are ca prioritate dezvoltarea sectorului prespitalicesc, prin sprijinirea medicinei de familie şi a celei de specialitate şi vrem să descurajăm internările nejustificate, care implică cele mai mari costuri, precum şi practica internărilor fictive, altă sursă de risipă a banilor. În acest scop, am prezentat secretarului de stat proiectul meu privind crearea reţelei mobile de sănătate în mediul rural şi stadiul în care se află pentru implementarea acestuia pe teritoriul Colegiului nr.9 Cluj. Secretarul de stat Raed Arafat a încurajat implementarea acestui proiect, care vine în sprijinul locuitorilor din zone defavorizate sau greu accesibile.

Dat fiind faptul că majoritatea instituţiilor medicale din Cluj deservesc populaţia mai multor judeţe, iar proiectul meu privind înfiinţarea reţelei mobile de sănătate în mediul rural poate fi luat ca model de către administraţiile publice vecine, voi organiza pe parcursul lunii viitoare o întâlnire cu reprezentanţii autorităţilor publice judeţene şi cei ai instituţiilor din sistemul de sănătate din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest pentru a găsi, împreună, soluţii comune la problemele unităţilor medicale mari. Demersul meu este un prim pas în stabilirea unei strategii regionale pentru sistemul de sănătate, care să poată fi aplicată în condiţiile creării polilor decizionali regionali.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Adio UE! Adio UEM!"

Dacă în ultimul an de zile, prin politicile puternic antieuropene, USL a convins şi ultimul cetăţean din Europa, nu numai din România, că nu se simte bine în postura de membru al Uniunii Europene şi că valorile democraţiei, ale statului de drept şi ale economiei de piaţă sunt poveri greu de suportat pentru liderii Uniunii Social Liberale, la începutul săptămânii trecute Guvernul USL a mai dat o lovitură importantă economiei României. Astfel, săptămâna trecută, Guvernul Ponta a făcut public Programul Naţional de Convergenţă 2013-2016, în care cel puţin două dimensiuni au şocat atât pe partenerii externi, precum şi mediul de afaceri din România.

Pe de o parte, Guvernul României începe să demonstreze şi în cifre propriile performanţe negative, arătând că, atât pentru anul 2013, cât şi pentru anii următori, ritmurile de creştere economică sunt, chiar şi în prognoze, insignifiante. Aşadar, procesul de recuperare a decalajelor dintre economia României şi media europeană va fi împins cu încă câţiva ani buni mai departe. Altfel spus, românii nu mai pot spera prea curând la o apropiere a standardelor de viaţă cu cele al vest-europenilor. Oare nu promisese USL o creştere a nivelului de viaţă al românilor în campania electorală?! Eu aşa îmi aduc foarte bine aminte.

Mai mult, din textul Programului de Convergenţă nu răzbate că Guvernul şi-ar fi propus o reevaluare a ţintei de aderare la Mecanismul Ratelor de Schimb, durata perioadei tranzitorii şi, mai ales data efectivă de integrare în Uniunea Economică şi Monetară!

Ştie Victor Ponta care sunt implicaţiile inexistenţei unei ţinte de integrare în zona monetară? Cât timp se mai joacă Victor Ponta cu guvernarea şi sfidează o ţară întreagă? Pentru că guvernarea României nu este o cursă banală de raliu, în care ieşirea de pe pistă afectează doar pilotul sau cel mult copilotul. Deraierea României afectează toţi cetăţenii săi!

Mizez pe faptul că Victor Ponta va reveni asupra Programului de Convergenţă şi, după o analiză riguroasă, împreună cu Banca Naţională, va stabili un termen rezonabil pentru aderarea economiei României la zona monetară europeană. Ştim cu toţii că îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală reprezintă o condiţie necesară, dar nu suficientă, pentru aderarea la euro. Ceea ce este trist este faptul că Victor Ponta taie şi ultimele şanse ale recuperării decalajelor şi ale reformării structurilor socio-economice, în vederea realizării unei convergenţe reale de bună calitate. Pentru aceasta avem nevoie de un PIB/locuitor în creştere constantă şi sustenabilă, de ameliorarea ocupării forţei de muncă, de ameliorarea structurii PIB şi a exporturilor, de gestiunea adecvată a finanţelor publice şi a ritmului investiţiilor private. Un lucru este cert! Victor Ponta nici nu vrea şi nici nu poate integra economia României în zona euro.

Domnul George Ionescu:

"Sfântul Gheorghe"

În fiecare an, la 23 aprilie, se sărbătoreşte Sfântul Gheorghe.

Născut în Cappadocia (o regiune din Turcia), din părinţi creştini, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian.

Sfântul Gheorghe a făcut parte din armata romană şi s-a făcut remarcat prin abilitatea cu care mânuia armele, ajungând comandant de armată, datorită vitejiei şi victoriilor sale.

El a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină, în ciuda decretului împotriva creştinilor, emis de Diocleţian în anul 303. Ca urmare, Sfântul a fost întemniţat şi, în ciuda torturilor la care a fost supus, nu a renunţat la credinţa sa. Din ordinul împăratului Diocleţian, a fost decapitat, împreună cu soţia sa, la 23 aprilie 303.

O dovadă a sfinţeniei sale o reprezintă o minune săvârşită de Sfântul Gheorghe în timpul întemniţării sale, când, atingând trupul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat. Minunea a convins-o pe Împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, să se creştineze.

În conştiinţa populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuţi şi veneraţi sfinţi. Numeroase biserici poartă hramul său, oraşe din România poartă numele sau sunt ocrotite de Sfântul Gheorghe. De asemenea, unul din cele trei braţe ale Dunării poartă denumirea de Sfântul Gheorghe. Sfântul este şi patronul spiritual al Forţelor Terestre, categorie de forţe a Armatei României, care este aniversată tot în data de 23 aprilie.

Unele icoane ni-l înfăţişează pe Sfântul Gheorghe călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur, dar aceasta este o legendă, o invenţie târzie, medievală, reprezentare care rămâne în memorie ca model de curaj în lupta cu diavolul. Alte icoane ni-l înfăţişează într-o mantie roşie, culoare atribuită martirilor, dar şi ca un războinic cu o platoşă sub mantie, ţinând în mâna dreaptă o cruce şi în cea stângă o sabie.

Imaginea Sfântului Gheorghe în lupta cu balaurul a fost prezentă pe steagul Moldovei din timpul lui Ştefan cel Mare, steag trimis de domnitor la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos. Pecetea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei poartă chipul Sfântului Gheorghe, preluat după steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare.

În România, aproape un milion de cetăţeni îşi aniversează onomastica de Sfântul Gheorghe. Bărbaţii poartă numele de Gheorghe, Ghiorghe, George, Gheorghiţă. Dintre femei, cele mai multe poartă numele de Georgeta, Gheorghiţa sau Ghiorghiţa, dar şi Geta.

Tuturor celor care îşi sărbătoresc astăzi onomastica le urez "La mulţi ani!", multă sănătate, şi fie ca Sfântul Gheorghe să vă călăuzească mereu!

Domnul Andrei Dominic Gerea:

Noi, liberalii, susţinem adoptarea şi implementarea unei strategii de reindustrializare a României

După cum bine ştim, în perioada post-decembristă, în afară de integrarea în structurile euro-atlantice, România nu a mai avut niciun proiect major, unul de anvergură strategică care să aibă menirea de a stimula şi susţine, pe termen lung, acele domenii care constituie un avantaj pentru România şi care ar fi putut să aducă şi schimbări pozitive deosebit de importante pentru economia noastră.

Despre tema reindustrializării nici nu prea s-a mai vorbit în ultimii ani! Ba mai mult decât atât, România este privită, de ceva vreme, din exterior, doar ca o ţară a cărei industrie se află în derivă şi care nu ar mai putea fi, din acest motiv, considerată ca fiind suficient de competitivă pe toate palierele existente în industria autohtonă cu celelalte industrii europene.

De aceea, ministrul liberal al economiei, domnul Varujan Vosganian, consideră că avem nevoie de o strategie de reindustrializare a României şi a demarat deja o acţiune fără precedent, şi anume, aceea de a consulta reprezentanţii industriei româneşti, în vederea elaborării acesteia. Este o acţiune de amploare foarte mare, la nivelul domeniului, ce are în vedere consultarea apeste o mie de firme româneşti din toate ramurile industriale.

Prima etapă pe care ministerul de resort a iniţiat-o în acest sens, pentru ca dialogul respectiv să poată avea şi o anumită coerenţă, se referă la faptul că tuturor acestor firme le este transmis un chestionar concret privind proiectele lor investiţionale, modul de finanţare a acestora, aşteptările legislative, percepţia privind calitatea administraţiei, modul în care pot fi utilizate fonduri proprii sau atrase pentru inovare în companiile proprii, dar şi principalele dificultăţi în recrutarea personalului. Acest chestionar are rolul de a colecta informaţii ce vor constitui fundamentul strategiei privind industria românească.

Astfel, principalele direcţii pentru industrializarea României pe care noi, liberalii, le avem în vedere sunt privatizarea şi retragerea statului din economie, cu câteva excepţii de natură strategică, implicarea în zonele industriale de vârf şi integrarea industriei producătoare într-o strategie comună europeană, care să nu fie protecţionistă, dar care să susţină industriile.

De asemenea, ne-am propus ca rezultatele acestor întâlniri să fie făcute publice cât mai repede, chiar la începutul lunii iunie a acestui an, sub forma unui document integrat Comisiei consultative privind elaborarea strategiei industriale, strategie ce ar trebui finalizată în toamna acestui an.

Ministrul liberal al economiei are în vedere elaborarea a patru documente, în scopul reindustrializării României: un document va fi referitor la politica industrială, altul se va referi la strategia de cercetare, unul la strategia de export, iar altul la dezvoltarea economică rurală. Toate aceste documente vor reprezenta elementele-pilon în completarea strategiei de competitivitate, cu aplicabilitate pe termen lung, până în 2020.

Noi, ca liberali, suntem preocupaţi de asigurarea unui mediu de afaceri încrezător în şansele economiei româneşti, de a atrage cât mai multe investiţii şi de aceea avem responsabilitatea de a lua cele mai pertinente măsuri de susţinere a acelor ramuri care ne dau României un plus de competitivitate şi atractivitate în plan european şi internaţional.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Aveţi încredere în ministrul Eugen Nicolăescu. 2013 este anul schimbărilor radicale în sănătate"

Dezvoltarea sectorului prespitalicesc, prin sprijinirea medicinei de familie şi a celei de specialitate, descurajarea internărilor nejustificate sau fictive, salarizarea medicilor după performanţă şi responsabilitate, precum şi rezolvarea crizei citostaticelor sunt doar câteva dintre priorităţile mandatului actual al ministrului sănătăţii, Eugen Nicolăescu.

Acestea sunt câteva dintre măsurile de mult timp aşteptate atât de pacienţi, cât şi de personalul medical şi ar putea reprezenta paşi importanţi în direcţia unei reforme autentice. Spre exemplu, este o idee foarte bună excluderea medicilor din sistemul bugetar, unde nici măcar nu aveau ce să caute de la bun început. Consider că este nu numai firesc, ci şi cu mult mai motivant ca aceştia să câştige în funcţie de propria performanţă şi muncă, în baza unor contracte individuale încheiate cu unităţile spitaliceşti, contracte care să prevadă criterii stricte de evaluare.

Cu alte cuvinte, 2013 se doreşte a fi anul schimbărilor radicale în sistemul sanitar. Nimeni nu spune că, odată cu noul sistem, corupţia din sănătate va dispărea complet, deşi asta ne dorim. Dar este un prim pas în această direcţie, pas pe care noi, liberalii, în frunte cu ministrul Eugen Nicolăescu, ni l-am asumat prin Programul de Guvernare. Pe de altă parte, reforma se va face pentru pacienţi şi nu sub presiunea politicului sau în slujba unor grupuri de interese care parazitează sistemul de sănătate de mai bine de 20 de ani.

Din păcate, nu pot să nu observ că, în ultima perioadă de timp, asistăm cu toţii la o serie de atacuri, diversiuni şi campanii de presă agresive din partea celor care nu doresc o reformă reală a sănătăţii sau, altfel spus, din partea bocitoarelor... de dreapta ale capitalismului. Recunosc, oricât am încercat, nu am reuşit să înţeleg nicio clipă de unde vine această vehemenţă de a critica mereu, indiferent cât de benefică este ideea promovată de ministrul liberal al sănătăţii.

De fapt, cei care atacă iniţiativele Ministerului Sănătăţii nu vor reformă. Probabil închiderea abuzivă, fără discernământ şi fără logică a spitalelor de către reformiştii Traian Băsescu şi Emil Boc a fost un lucru bun în accepţiunea nostalgicilor guvernării portocalii, atunci când zeci de mii de locuitori arondaţi unităţilor spitaliceşti respective au rămas fără servicii medicale. Oare reducerea numărului personalului medical în numele unei aşa-zise reforme a sistemului sanitar a constituit altceva decât un dezastru? Dar nefinanţarea cronică a unităţilor sanitare? Un raport al Comisiei Europene, dat publicităţii la finele anului trecut la Bruxelles, releva faptul că România a rămas, în perioada guvernării portocalii, ultima din Europa în ceea ce priveşte sănătatea publică şi siguranţa pacienţilor din spitale şi clinici. România era arătată, la data respectivă, cu degetul pentru că, alături de Grecia, se afla printre statele UE care au implementat cele mai puţine dintre cele 13 acţiuni incluse în această recomandare a Consiliului din 2009 privind siguranţa pacienţilor, inclusiv profilaxia şi controlul infecţiilor asociate asistenţei medicale.

De aceea, politica dezastruoasă de genul celei promovate de PDL-işti şi apropiaţii lor din domeniul sanitar trebuie să înceteze! Pentru acest lucru avem sprijinul oamenilor de bună-credinţă, a medicilor, dar şi a celor care sunt conştienţi de faptul că nu mai putem continua aşa, ignorând problemele sau doar reparând câte ceva. Pentru a reforma sistemul sanitar şi a-l face eficient în serviciul pacienţilor, este nevoie nu doar de măsuri legislative sau administrative, ci şi de un management performant şi responsabil. Esenţial va fi modul în care sunt aplicate politicile şi în care toţi managerii de spitale înţeleg să se achite de responsabilităţile ce le revin.

Am speranţa că politicile promovate de Ministerul Sănătăţii sub conducerea lui Eugen Nicolăescu vor da roade. Totuşi, pentru a putea rezolva cât mai bine toate problemele moştenite de la cei care în campania electorală doreau să repornească inima României, deşi tot ei o aduseseră în pragul infarctului, va fi nevoie de timp, iar noi, cetăţenii, trebuie să avem răbdare şi încredere.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Apicultura, un sector de importanţă vitală"

Cea de-a 8-a ediţie a Târgului Naţional al Mierii şi în acelaşi timp a 3-a ediţie de primăvară organizată la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură din Bucureşti, în perioada 19-21 aprilie 2013, a fost ca de fiecare dată un eveniment important care a venit în sprijinul consumatorilor de produse apicole, în contextul conştientizării importanţei produselor apicole pentru sănătate şi pentru o alimentaţie echilibrată.

Acest târg organizat de Asociaţia Crescătorilor de Albine, la care au participat reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ai IMM-urilor, apicultori producători primari, dar şi firme specializate în condiţionarea produselor apicole, a scos în evidenţă importanţa albinelor pentru economia naţională şi mondială, care se referă atât la rolul său economic şi social, ca urmare a obţinerii şi consumului de produse apicole, cât şi la rolul vital pe care îl au albinele în menţinerea echilibrului ecosistemelor.

Indirect, multe specii de animale trăiesc din plante polenizate de albine. Este de altfel bine cunoscut citatul marelui om de ştiinţă Albert Einstein, care prin cunoaşterea sa a calculat inegalabil importanţa albinelor:

"Dacă albinele ar dispărea nu ne-ar rămâne decât 4 ani de trăit. Dacă nu mai sunt albine nu mai este polenizare, nu mai sunt plante, nu mai sunt animale, nu mai sunt oameni".

Din analiza temelor abordate la acest târg, a reieşit că una din cele mai complexe probleme cu care se confruntă apicultura din ultimii ani se leagă de depopularea şi mortalitatea neobişnuită, masivă, a familiilor de albine în unele ţări, aparent fără cauze clare. Deşi mortalităţile masive s-au mai înregistrat şi în trecut, aceste depopulări sunt legate de o serie de cauze identificabile, cum ar fi: nutriţia sau unele boli sezoniere, în prezent aceste depopulări au manifestări asemănătoare - afectarea sistemului de orientare a albinelor.

Acest fenomen, de o amploare nemaiîntâlnită, cu efecte economice dezastruoase asupra apiculturii şi asupra economiei în general, a început să se extindă în multe ţări din lume cu apicultură dezvoltată (Canada), inclusiv în ţări din Europa, fiind considerat nu numai o ameninţare la adresa apiculturii, dar şi a echilibrului ecosistemelor naturale şi agricole. Este aproape cert că factorii importanţi încriminaţi sunt unele pesticide utilizate în agricultură care se cumulează în plante şi implicit în nectarul şi polenul plantelor entomofile.

România se poziţionează în privinţa apiculturii pe locul 7 dintre ţările Uniunii Europene, referitor la efectivul de albine, după Spania, Grecia, Franţa, Italia, Polonia şi Germania. În ceea ce priveşte producţia de miere, România se situează pe locul 4, după Spania, Germania şi Ungaria.

Având în vedere locul pe care şi l-a câştigat apicultura în economia României, şi importanţa acestui sector pentru agricultură, mediu, sănătate şi alimentaţie, autorităţile îndrituite sunt obligate moral să ia măsuri pentru a susţine şi proteja acest sector de importanţă vitală.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Manevrele din 2009 se decontează prin deficit de imagine pentru România"

Toată lumea ştie ce s-a întâmplat la alegerile din România pentru Parlamentul European din 2009. Fiecare filială judeţeană a PDL a fost obligată să direcţioneze 10% din voturi către candidatul independent, domnişoara (pe atunci) Elena Băsescu. Operaţiunea a reuşit şi imediat fost candidat independent s-a alăturat partidului "mamă" sau mai bine zis partidului tatălui ei.

Nu fac parte dintre ipocriţii care susţin că este nociv sau imoral ca o rudă directă a unui politician să nu aibă acces la orice nivel pe scena politicii. Să nu uităm că unul dintre cei mai mari politicieni ai lumii, Winston Churchill, provenea dintr-o familie de politicieni, tatăl său fiind unul dintre proeminenţi miniştri de finanţe europeni la graniţa dintre secolul 19 şi 20. Dar, în acelaşi timp, nu este de acceptat promovarea, de multe ori prin manevre oculte sau prin uşa din dos, a rudelor politicienilor care nu au chemare pentru politică sau pentru care politica reprezintă o fiţă. Cum este cazul fostei domnişoare Elena Băsescu.

Consecinţele unor astfel de promovări în politică se decontează până la urmă. Şi, mai ales, atunci când promovarea vizează o zonă a politicului din afara ţării, decontul înseamnă o pată de imagine, şi nu atât la adresa celui promovat nemeritat, ci la adresa României, pentru că suntem într-o perioadă în care judecata se face la nivel general, nu individual.

Săptămâna trecută, Elena Băsescu s-a făcut şi a făcut de râs România în Parlamentul European. Lucrurile sunt ştiute, au făcut ocolul nu întregii prese române, dar ecouri au fost şi în presa străină. în timpul unei dezbateri despre pescuit, ea a citit un discurs despre importanţa strategică a regiunii Arctica. O gafă monumentală. Din 2008, de când sunt deputat în Parlamentul României, nu am întâlnit o astfel de situaţie, motiv pentru care nu credeam că aşa ceva se poate întâmpla în Parlamentul European, dar s-a întâmplat. Mai mult, Elena Băsescu a continuat discursul, deşi a fost avertizată de preşedintele de şedinţă că nu se încadrează în subiectul dezbaterii, motiv pentru care a fost nevoie să i se taie microfonul. Un moment penibil. A urmat altă gafă: Elena Băsescu a acuzat staff-ul tehnic al plenului Parlamentului European că poartă vina, susţinând că i s-a cerut cuvântul la o altă dezbatere decât ce la care se înscrisese. Daţi-mi voie să nu cred că este reală această justificare.

Cu câteva zile înainte, am asistat stupefiat la o altă gafă, Elena Băsescu inventând, tot la microfonul plenului Parlamentului European, noţiunea de dictatură a parlamentului. Cum poate deveni un parlament ales o dictatură, reprezintă ceva ce este de neînţeles. Înainte de Convenţia Naţională a PDL, aceeaşi Elena Băsescu a exportat în plenul Parlamentului European elemente din campania electorală internă, manifestându-şi indignarea că femeile din PDL nu sprijină candidatura unei femei la preşedinţia partidului. Stau şi mă întreb cum au comentat ceilalţi europarlamentari această luare de poziţie a Elenei Băsescu, care nu are nicio legătură cu activitatea legislativului european. Şi nu au fost acestea singurele gafe comise în ultimii 3 ani de Elena Băsescu.

Comportamentul, modul de acţiune al Elenei Băsescu trebuie să constituie un avertisment pentru viitoarele euroalegeri. Oameni precum Elena Băsescu nu trebuie să mai ajungă aici pentru a deveni o permanentă sursă de deficit de imagine pentru România. Şi nu este vorba doar de gafe şi doar de Elena Băsescu, să nu uităm că europarlamentarii PDL sunt cei care în 2012 au dezinformat şi intoxicat plenul Parlamentului European cu tot felul de grozăvii care se petrec în România, culminând cu apocaliptica lovitură de stat dată de USL şi de... sâc! ... parlament. Să nu uităm că aceeaşi Elena Băsescu şi colegii ei din PDL au votat contra intereselor României în Parlamentul European.

Există informaţii că grupările politice nou înfiinţate sub forma unor fundaţii, mă refer la Mişcarea Populară şi Iniţiativa România Liberală, au printre altele şi scopul de a se transforma într-un vehicul politic pentru ca Elena Băsescu să poată candida la un nou mandat european.

Doamna Maria Grecea:

"Siguranţa în şcoli"

În calitate de membru al comisiei de învăţământ doresc să supun atenţiei dumneavoastră o temă de interes major în societatea românească: siguranţa în şcoli.

Înregistrăm în ultima vreme o escaladare a manifestărilor patologice de o violenţă extremă în rândul elevilor din învăţământul preuniversitar. Agresiunea fizică, consumul de alcool, ţigări, etnobotanice sau chiar droguri, manifestările cu tentă explicit sexuală etc. sunt, din nefericire, realităţi tot mai prezente în unităţile de învăţământ preuniversitar românesc. Mai mult, înregistrarea şi postarea acestora pe internet aduce o disproporţionat de mare faimă şi recunoaştere nefericiţilor actori, ce nu-şi dau seama că drumul pe care au pornit nu duce decât la disperarea părinţilor .

Certitudinea părinţilor că îşi trimit copiii într-un mediu academic controlat este tot mai des înlocuită cu teama că şcoala nu mai poate oferi garanţiile unui climat sigur, exclusiv academic.

Din păcate, constatăm că Legea nr.35/2007 nu mai reprezintă un instrument eficient în combaterea manifestărilor patologice din şcoli. În acest context, consider că se impune, în regim de urgenţă, revizuirea acesteia în scopul sincronizării cadrului legislativ cu realităţile existente.

Personal, voi demara un amplu program de consultări şi dezbateri cu consilii de administraţie, factori implicaţi (profesori, părinţi şi elevi) precum şi cu experţi în domeniu, în scopul identificării soluţiilor optime, care să ofere garanţia readucerii siguranţei şi performanţei în instituţiile de învăţământ.

Finalitatea acestui demers constă în elaborarea unui set de propuneri legislative de modificare a Legii nr.35/2007, care sper ca astfel să devină un instrument legislativ eficient, adaptat la cerinţele specifice ale sensibilului domeniu pe care-l reglementează.

Domnul Adrian Gurzău:

"Gargară psd-istă cu privire la mediul de afaceri"

Ministrul delegat pentru energie, domnul Constantin Niţă, a declarat, recent, într-un interviu pentru HotNews că: "nu ar trebui să existe vreo companie străină care vine în România şi să nu-şi ia asociat partenerul român". În cadrul unei dezbateri pe teme economice, organizate de către PSD domnia sa a reluat tema adăugând faptul că societăţile cu capital românesc, spre deosebire de cele străine, nu au reuşit de-a lungul anilor să se coalizeze în asociaţii puternice.

"Fărâmiţarea asociaţiilor a avut ca efect coalizarea investitorilor străini. Ei au Consiliul Investitorilor Străini. Cele româneşti abia acum încep ceva. Este anormal ca o companie ca CEZ să vină în România să facă anumite chestii, iar noi să nu fim în stare să depăşim graniţa nici la bulgari. Am încercat să facem legea holdingului, legea lobby-ului, legea IMM-urilor. Unele din aceste legi au fost blocate din anumite interese. Pornind de la acest lucru, vreau să vă asigur că ne interesează capitalul românesc, ne interesează să fiţi puternici, să penetraţi ţările din regiune."

Ce-mi place când cei de la PSD încep să descopere mersul pe jos, umbra, apa caldă şi gaura de la macaroană. De aproape un an sunt la guvernare şi abia acum vin să declare că îi interesează capitalul românesc, puterea acestuia şi alte bla-bla-bla-uri. Cum se pot ridica firmele româneşti când nu există din cauza bezmeticilor politici nici un fel de predictibilitate în mediul de afaceri autohton? Când firmele neaoşe autohtone plătesc tot felul de biruri, unele inventate peste noapte de către guvern sau de către autorităţile locale, când orice tentativă de investiţie autohtonă este privită de către autorităţi doar ca o sursă de comision sau şpagă?

În ceea ce priveşte legile care trebuiau să se facă, dar au fost blocate de anumite interese, ale cui interese le apără majoritatea copleşitoare din Parlament - să înţeleg că USL s-a rupt şi PSD este o minoritate în cadrul acesteia? Nimic nu l-a împiedicat pe ministrul Niţă să vină cu legile enumerate în faţa Parlamentului - nici înainte de decembrie 2012, nici, mai ales, după.

Aşa că, bună dimineaţa domnule Niţă, bine v-aţi revenit din somn! Toată gargara despre interese şi alte celea privind mediul de afaceri o puteţi recita în faţa preşedintelui de onoare al propriului dumneavoastră partid, pentru care proprietatea este un moft, în faţa deţinutului eliberat condiţionat ce v-a fost preşedinte executiv şi în faţa grupului parlamentar PSD care, de prin 1992 încoace, a fost cel mai numeros în camerele legislative. O ştie toată lumea că după 1989 s-au irosit toate resursele României. S-au irosit sub oblăduirea preşedintelui de onoare al partidului dumneavoastră, care a prăsit capitalismul de cumetrie, apogeul jafului atingându-se în perioada de prim ministeriat al proaspăt eliberatului pârnăiaş Adrian Năstase.

Simpla dumneavoastră asigurare că vă pasă de buzunarele oamenilor de afaceri români mă sperie - mai ales că ceea ce răzbate din Departamentul pentru Energie este numai gâlceavă şi multă, mult prea multă vorbărie.

Domnul Adrian Gurzău:

"Chiar aşa, de ce să avem subiecte «tabu»?"

Domnul Kelemen Hunor, preşedintele Uniunii Democratice a Maghiarilor din România, a declarat duminică la Deva că: "UDMR a pregătit un document foarte vast în ceea ce priveşte propunerile de amendare a Constituţiei, cu texte concrete şi argumente". Domnia sa susţine că, în cadrul dezbaterilor pe tema modificării Constituţiei, trebuie abordate toate propunerile, chiar şi cele considerate tabu de către unii politicieni, cum ar fi temele legate de sintagma de stat naţional sau republică parlamentară.

Sunt absolut de acord cu domnul Kelemen Hunor, trebuie abordate toate temele de discuţie şi nu trebuie să existe subiecte tabu. De aceea propun spre dezbatere şi următoarele teme: interzicerea oricărui actual sau viitor partid constituit pe criterii etnice. Partidele sunt politice şi trebuie să funcţioneze pe doctrine, nu pe apartenenţă etnică - consider discriminator aderarea la un partid pe criterii etnice; desfiinţarea oricărui partid care militează pentru subminarea caracterului indivizibil al statului roman; desfiinţarea acelor partide care militează împotriva bunei funcţionări a instituţiilor statului, care atentează în mod repetat la funcţionarea ANI, DNA, CSM, CCR ş.a.m.d.

Asta dacă într-adevăr nu există subiecte tabu şi încercăm cu adevărat să producem teme reale de dezbatere, şi nu inflamarea naţionalismului şi justificarea prin aceasta a existenţei unor partide niţel cam extremiste.

Domnul Ioan Oltean:

"USL a ales să întoarcă spatele României"

În plin val puternic de veşti sumbre venite din economie, şi nu numai, cum ar fi insolvenţa Oltchim, insolvenţa fabricilor Mechel, creşterea preţurilor şi a ratei şomajului, am siguranţa că noi, toţi, suntem de acord cu faptul că atitudinea USL, în prag de alegeri, a fost una complet distorsionată în raport cu atitudinea reală, actuală, aceştia preferând atunci critica adresată de pe marginea terenului, cu scopul de a ajunge la masa beneficiilor, sfidând şi exploatând necruţător nemulţumirea cetăţenilor români, suferinţa şi neşansa lor.

Scăderea constantă a nivelului de trai demonstrează faptul că USL a eşuat ca forţă de guvernare în România şi că de pe urma atâtor promisiuni fierbinţi nu s-a ales decât praful, praf care se aşează şi împovărează pe zi ce trece traiul chinuitor al cetăţenilor români.

În toată această atmosferă de nemulţumire generală, guvernul Ponta perseverează în mod nesimţit, continuând să mintă românii, asigurându-i şi oferindu-le cifre potrivit cărora lucrurile se îndreaptă spre binele mult visat, în timp ce, paradoxal, datele economice arată de-a dreptul îngrijorător, costul vieţii crescând în timpul guvernării USL, în timp ce salariul mediu a rămas acelaşi.

În afirmaţiile sale, guvernul Ponta se sprijină pe argumente precum creşterea nivelului de încasare a taxei pe valoarea adăugată, creşterea nivelului de colectare a impozitelor pe venit, precum şi creşterea exporturilor. În realitate, însă, toate aceste "veşti îmbucurătoare" nu sunt altceva decât frânturi ale unor situaţii pur conjuncturale, chiar ocazionale, guvernul Ponta neputându-se lăuda cu vreo veritabilă reformă economică înfăptuită. Astfel, spre exemplu, creşterea nivelului de colectare a impozitului pe venit nu se datorează vreunei strategii miraculoase de colectare a acestuia, ci, mai degrabă, procedurii de recalculare a salariilor personalului bugetar pe anul 2012.

În acelaşi timp, guvernul Ponta a diminuat brutal ţinta de creştere economică pentru anii următori cu peste 1% în fiecare an, oficializând astfel mediocritatea şi neputinţa sa în realizarea unei astfel de creşteri. Ceea ce a realizat cu adevărat guvernul Ponta, din momentul în care a ajuns la guvernare, este faptul că a reuşit să mărească îngrijorător preţurile şi impozitele, generând astfel o nefericită creştere a inflaţiei.

Într-o autentică neputinţă şi continuă vrie, guvernul Ponta nu a pus pe masa guvernării niciun fel de proiect de relansare economică, aşa cum se lăuda înainte şi în cursul perioadei de alegeri, guvernul Ponta aflându-se de fapt în incapacitatea de a oferi vreun indiciu potrivit căruia ar şti ce şi cum are de făcut pentru a înregistra o creştere economică substanţială. Cu toate acestea, acest guvern arogant, aflat într-o totală lipsă de inspiraţie privind propunerea unei strategii de relansare economică, neglijează în mod voit chiar şi singurele resurse care ar mai putea salva părticele din economia ţării, şi anume economiile pe care le-ar putea iniţia, cum ar fi, spre exemplu, reducerea cheltuielilor la bugetul general consolidat, reducere care să permită peste ceva timp o scădere a taxelor. În mod cert, iniţierea unui program de economii, dar şi unul privind reducerea datoriei publice ar avea un impact pozitiv asupra economiei ţării. De asemenea, identificarea oportunităţilor mediului de business şi atragerea investiţiilor străine în România ar putea constitui arme redutabile, în măsură să ofere un imbold de energie economiei ţării. Din păcate, chiar şi aceste măsuri minime, de bun-simţ, sunt neglijate cu desăvârşire de actualul guvern.

Ba, mai mult, economia privată este împovărată de nenumărate taxe şi impozite, fiind astfel blocată şi descurajată să lucreze eficient şi să creeze noi locuri de muncă. Acest lucru este perfect vizibil în nivelul scăzut al încasărilor bugetare din impozitul pe profit. Tot mai multe societăţi comerciale, în loc să fie stimulate fiscal şi încurajate în acest sens, sunt nevoite să-şi reducă din activitate sau ajung în pragul insolvenţei, în condiţiile în care în orice economie sănătoasă mediul privat reprezintă motorul de creştere a economiei.

Comisia Europeană a adresat şi ea o scrisoare ministrului Fondurilor Europene, la data de 7 aprilie, prin care critica aspru şi fără perdea guvernul Ponta pentru viziunea absolut nerealistă, lipsită de calitate, privind strategia de absorbţie a fondurilor europene pentru anii 2010-2020.

USL practică în mod neruşinat, continuu şi voit o atitudine de deformare a realităţii, de dezinformare în masă atât la nivel intern, cât şi la nivel internaţional, generând la nivel internaţional ipostaze de un penibil umilitor. La nivel intern, păcăleala durează de un an deja, cetăţenii României putând observa ceea ce pentru noi a fost evident de la început: demagogie, lipsă de tact, lipsă de curaj, lipsă de idei, neglijenţă voită, neputinţă neasumată.

Domnul Ioan Oltean:

"Uniunea Social-Liberală, între limitele demagogiei şi ale neguvernării"

Domnule prim-ministru, dacă în perioada în care vă aflaţi în opoziţie criticaţi aproape orice măsură luată de guvernul Boc sau Ungureanu, acum, constat că măsurile pe care Guvernul condus de către dumneavoastră le implementează, sunt o continuare a celor trecute.

Astfel, aţi criticat austeritatea bugetară, dar aţi continuat-o, eventual accelerat-o, prin programele de concedieri sau reorganizări, în felul acesta crescând numărul şomerilor cu 103.411 persoane. Dacă în perioada în care vă aflaţi în opoziţie promiteaţi un buget de 6% pentru educaţie, nu mare a fost surpriza doamnei greviste, actual deputat PC, să constate că au fost alocaţi doar 3,14% din PIB acestui domeniu. Dacă liderii Uniunii Social-Liberale nu erau de acord nici cu coplata în sistemul sănătăţii, iar domnul Eugen Nicolăescu susţinea că demersul este unul demagogic, de ziua păcălelilor, acelaşi domn Nicolăescu a aprobat introducerea coplăţii. Dacă în perioada în care eraţi în opoziţie, domnule prim-ministru, ne ofereaţi zi de zi lecţiile "sinuciderii curate" a acordului cu FMI, Guvernul condus de către dumneavoastră a solicitat oficial prelungirea "sinuciderii".

Mai mult, Guvernul condus de către domnul prim-ministru Boc, care se baza pe o majoritate fragilă în Parlament, a fost obligat să-şi asume răspunderea guvernamentală pe câteva proiecte importante pentru modernizarea României, Uniunea Social-Liberală a criticat acest demers. Astfel, după ce guvernul Boc şi-a angajat răspunderea asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale, iar Uniunea Social-Liberală a apreciat demersul ca fiind o sfidare a rolului Parlamentului, aţi atacat proiectul de lege la Curtea Constituţională, în vederea constatării unui conflict juridic de natură constituţională.

Astfel, dacă decizia nr. 1431/2010 a Curţii Constituţionale constată că angajarea răspunderii nu îşi găseşte nicio motivare, mai mult, prin exercitarea de către Guvern a unei competenţe, cu nerespectarea cadrului constituţional care o circumstanţiază, s-a încălcat competenţa Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, dumneavoastră, domnule prim-ministru, v-aţi angajat săptămâna trecută răspunderea pe un proiect de lege care vizează imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist.

Apreciez, domnule prim-ministru, ca fiind greu de înţeles motivele care au stat la baza demersului dumneavoastră, în condiţiile în care Guvernul pe care-l conduceţi se bazează pe încrederea unei majorităţi parlamentare în proporţie covârşitoare. Cât despre urgenţa adoptării unui asemenea proiect nu poate fi vorba, având în vedere faptul că activitatea media pe care o au membrii Guvernului este, de asemenea, fără precedent. Şi nu critic disponibilitatea spre dialog şi comunicare a măsurilor promovate de către Guvern, dar nici nu pot fi de acord cu asumarea unui proiect în "regim de urgenţă", pentru că guvernanţii nu au avut timp să adopte proiectul fără a depăşi data fixată de CEDO.

Propuneţi, domnule prim-ministru, asumarea unui proiect de lege care urmează să producă efecte juridice în anii ce vor urma... Mai mult, cei care ocupă abuziv aceste imobile pot dormi liniştiţi, Guvernul veghează ca proprietarii să primească în schimb puncte... în fapt, proiectul de lege adoptat în regim de urgenţă se dovedeşte a fi o urgenţă pentru guvernele viitoare, eventual. Articolul 11 al proiectului de lege stipulează că prima dată posibilă pentru punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate este de 1 ianuarie 2016.

Aşadar, domnule prim-ministru, vă asumaţi răspunderea în aprilie 2013 pentru ca 2 ani şi 8 luni nişte politruci ai USL să tergiverseze răspunsul la întrebări simple, precum: există imobilul revendicat? Care este situaţia lui juridică? Poate fi retrocedat în natură? Mai mult, restituirea terenurilor agricole, spre exemplu, va fi oricum dificilă din cauza criteriilor pe care le impuneţi. Articolul 12 alin. (2) prevede că este nevoie de organizarea unui referendum pentru restituirea unui teren pe care se află actualmente islazul comunal. Aşadar, un cetăţean îşi va recăpăta terenul doar dacă sunt de acord ceilalţi cetăţeni ai comunei respective. În art. 13 alin (2) se precizează faptul că dacă nu mai există terenuri forestiere disponibile în comuna respectivă, restituirea se face pe terenuri situate pe raza altor comune, fără a se preciza însă niciun criteriu cu privire la alegerea comunei în care se va face restituirea şi dacă proprietarul poate refuza sau nu terenul pe care comisia doreşte să i-l acorde.

Şi dacă prima parte a jongleriilor cu imobile şi cu puncte are ca termen final anul 2016, plata efectivă a contravalorii punctelor s-ar realiza abia din anul 2017, şi nu oricum! Astfel, odată devenit "beneficiar de puncte", proprietarul nu le va putea vinde sau converti imediat în bani, ci poate valorifica aceste puncte pentru achiziţionarea de imobile, prin participarea la o licitaţie publică naţională, în regim de videoconferinţă, începând cu anul 2016. Abia după trei ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar - art.17 alin. (1). Totodată, subevaluarea imobilului este "garantată" prin prevederile art. 31 alin. (2): deţinătorul poate solicita emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare. Toate acestea după ce comisia, compusă numai din oameni numiţi pe criteriu politic, aflată în subordinea primului-ministru, va aplica o grilă notarială - art.21 alin. (6), cunoscut fiind faptul că aceasta va stabili valoarea imobilului mult sub preţul pieţei libere. Prin urmare, contravaloarea în bani a acelui imobil va fi oferită în tranşe de 14 %, ultima fiind de 16%, între anii 2017 - 2024. Astfel, valoarea notarială din 2013 a imobilului revendicat, mai mică oricum decât valoarea pe piaţa liberă, va ajunge să fie convertită în întregime în bani abia în 2024, evident, fără a fi prevăzută indexarea cu inflaţia.

Acestea sunt, domnule prim-ministru, doar o parte a problemelor pe care acest proiect de lege le "garantează" pentru posesorii de imobile preluate în mod abuziv de un regim, pentru ca acum, la 23 de ani de la căderea acelui regim, să vorbim despre un drept abstract la proprietate, pe baza unor puncte. Acestea sunt doar câteva exemple, domnule prim-ministru, ale politicii demagogice pe care o promovaţi zi de zi.

Domnul Ionel Stancu:

Unul dintre atributele care dă valoare unei dezvoltări economice sănătoase pentru un stat ce îşi doreşte accesul către bunăstare, este constituirea unei forţe de muncă de calitate şi sănătoasă.

Pentru aceasta va trebui să dezvoltăm în viitorii ani un sistem de taxare şi impozitare care să protejeze şi să susţină o calitate şi performanţă a forţei de muncă româneşti, astfel încât să fie atractivă atât pentru investitorii români, cât şi pentru cei străini. Dar, în egală măsură, va trebui să avem în vedere protejarea şi dezvoltarea celor care vor asigura calitatea forţei de muncă viitoare, şi vorbesc aici de cei care se află acum pe băncile şcolii şi care trebuie să facă faţă unui sistem educaţional care de multe ori se află se află într-o continuă schimbare.

Asigurarea unui învăţământ de calitate este una dintre premisele de la care trebuie să plece orice fel de decizie guvernamentală în domeniu, astfel încât să poată asigura competitivitatea în raport cu cei care se află în sistemele educaţionale din alte state europene.

Acest fapt trebuie să se reflecte, în egală măsură, şi în ceea ce priveşte orele de educaţie sportivă. Privind la sistemele altor ţări europene putem observa că România se află într-un deficit în ceea ce priveşte numărul de ore de sport în şcoli. Astfel, dacă în prezent avem două ore de sport pe săptămână în programul elevilor, ţări precum Franţa, Luxemburg, Ungaria, Germania, Slovenia, Austria, Liechtenstein şi Croaţia au cel puţin trei ore pe săptămână.

Acesta este motivul pentru care salut decizia Ministerului Educaţiei prin care se creşte numărul de ore dedicate stimulării unei dezvoltări fizice armonioase. Introducerea în ciclul primar a unor materii precum "Muzică şi mişcare", "Joc şi mişcare", este o decizie care va contribui la creşterea apetitului celor mici pentru activitatea sportivă.

Ca parlamentar în Camera Deputaţilor voi susţine acest proiect, mai ales în condiţiile în care el vine în întâmpinarea a mii de părinţi care au optat pentru acest sistem prin numeroase cereri şi petiţii ce au circulat de-a lungul timpului în spaţiul public.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Pledoarie pentru o nouă Lege a adopţiei"

La un an de la modificare, Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 259/19 aprilie 2012, este departe de a-şi atinge scopul final, acela de a încuraja adopţia naţională. Regimul juridic al adopţiei nu oferă în acest moment un mediu propice pentru creşterea numărului adopţiilor, şi, implicit, pentru reducerea numărului copiilor aflaţi în ocrotirea statului.

Consider că parlamentarii trebuie să facă front comun, indiferent de formaţiunile politice din care fac parte, pentru a modifica actuala Lege a adopţiei. Abrogarea acesteia este necesară din mai multe considerente. Unul dintre acestea se referă la faptul că actul normativ, intrat în vigoare în aprilie 2012, conţine disfuncţionalităţi majore în ceea ce priveşte oferirea unei vieţi mai bune acestor copii instituţionalizaţi.

Specialiştii susţin că din 1 ianuarie 2005, când noua lege a adopţiei a intrat în vigoare, s-a constatat un regres major în ceea ce priveşte numărul copiilor adoptaţi în România. Un alt motiv îl constituie faptul că numărul copiilor abandonaţi a crescut şi, totodată, s-a înmulţit şi numărul familiilor care doresc să adopte. Multe astfel de familii au renunţat însă la această idee, după ce au fost atestate şi reatestate de mai multe ori, fără a primi şansa de a adopta copilul visat. Aceste neajunsuri au dus în final la creşterea numărului copiilor aflaţi în sistemul social al statului, dar şi al copiilor declaraţi adoptabili. Spre exemplu, în 2008 erau înregistraţi 1.312 copii adoptabili, în 2009 - 1.730, în 2010 - 1.921, iar în anul 2011 - 1.736 de copii adoptabili. La finele anului trecut se aflau în grija statului 1.231 copii cu vârsta sub 12 luni şi 2.984 copii cu vârsta cuprinsă între un an şi doi ani împliniţi. În ultimul an, Oficiul Român pentru Adopţii a primit doar 365 sentinţe de încredinţare în vederea adopţiei, în timp ce există 1.351 de părinţi sau familii adoptatoare. Trist este şi faptul că numărul copiilor abandonaţi în România a crescut de la 40.000 în anul 2004 la 80.000 în prezent. De asemenea, pentru fiecare copil abandonat statul român plăteşte anual suma de 10.000 de euro, fără a-i oferi familia de care copilul are nevoie pe parcursul întregii vieţi.

Este extrem de relevant că gradul de integrare şcolară a copiilor adoptaţi este deasupra mediei naţionale, doar 2% dintre aceştia abandonând şcoala înainte de finalizarea studiilor, conform unui recent studiu de specialitate. Mai mult, rezultatele şcolare ale copiilor adoptaţi au fost bune (36%) sau foarte bune (56%), demn de remarcat fiind faptul că niciunul dintre aceşti copii nu a rămas vreodată repetent.

Consider că Legea adopţiei trebuie modificată şi pentru a se reveni la posibilitatea ca străinii să poată adopta legal copii români, în situaţiile în care nu este identificată o familie de adopţie naţională timp de şase luni de la data dobândirii statutului de copil eligibil la adopţie. Până la urmă, trebuie regândite şi acţiunile juridice aferente adopţiei, în sensul ca instanţa judecătorească să poate aprecia un act de adopţie în interesul superior al copilului, chiar dacă familia de până la gradul patru nu îşi dă consimţământul, dar nici nu are grijă de acel copil.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Felicitări celor mai buni diplomaţi români!"

Ţin să le felicit oficial pe gimnastele românce pentru performanţele de la Campionatele Europene Individuale de la Moscova, prin care ne-au demonstrat încă o dată că gimnastica aduce glorie României mai mult şi mai sonor decât orice diplomat român. Ne-au demonstrat că la 37 de ani după ce Nadia Comăneci a reuşit să aducă notorietate ţării şi să o ridice la standarde internaţionale, încă ne putem mândri cu antrenorii şi sportivii noştri. Avem talente deosebite şi chiar şi în condiţiile nefaste în care cresc şi se antrenează de multe ori gimnastele românce, acestea reuşesc să spele ruşinea pe care guvernanţii o aduc ţării prin politizarea instituţiilor de stat şi prin ignorarea recomandărilor Uniunii Europene.

De aceea, aş dori să luăm în calcul acest aspect mai des şi, de asemenea, să luăm măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de antrenament ale sportivilor români. PDL s-a implicat vizibil în dezvoltarea lotului olimpic, tocmai pentru că a înţeles cât de important este acest instrument de conturare a imaginii pozitive a României în afara graniţelor şi cât de mult contează să demonstrezi că ţara noastră poate fi competitivă la cel mai înalt nivel. Însă fără investiţii constante în sport, fără crearea unui număr mai mare de centre de pregătire şi fără susţinere financiară pentru a face performanţă, nu vom putea excela mereu.

Stimaţi colegi, nu fac un apel de redirecţionare masivă a fondurilor dintr-un anumit sector către sportul românesc, ci evidenţiez faptul că trebuie să căutam soluţii! După cum spunea Octavian Bellu, "statul, principalul sponsor al sportului în momentul de faţă, nu mai poate, nu mai are de unde, iar pe cealaltă parte, privatul nu poate face gesturi de caritate la infinit, vrea nişte facilităţi. Ne agăţăm de o lege a sponsorizării pe care nu o regăsim pe nicăieri, în loc să lăsăm codul fiscal să funcţioneze normal şi să facem nişte facilităţi de a reduce impozitul respectivului sponsor cu procentul cu care intervine în rezolvarea problemelor într-un sport sau altul. Sunt tot felul de metode pe care alţii le-au găsit atractive pentru sport."

Într-adevăr, soluţii există. Trebuie doar să le ia în calcul cei care deţin puterea şi majoritatea absolută.

Gimnastica românească este unul dintre puţinele domenii cu care românii din America, Australia sau Noua Zeelandă se mândresc fără rezerve. Haideţi să îi atribuim statutul de diplomat, aşa cum se cuvine!

Domnul Mircea Lubanovici:

"USL ne asigură încă un raport oficial despre corupţie. Câte mai urmează?"

În urmă cu câteva săptămâni atrăgeam atenţia asupra efectelor negative pe care le are percepţia oficialilor străini despre justiţia din România, atât la nivel macro, cât şi în rândul diasporei. Mai mult, vă spuneam că intrarea noastră în Schengen este condiţionată, la ora actuală, mai mult de gradul de corupţie şi de încrederea sau respectiv neîncrederea că în România lucrurile se vor schimba, că problemele românilor vor fi prioritare. Din nefericire, rapoartele pe justiţie au demonstrat altceva.

Cum au reacţionat atunci guvernanţii noştri la criticile de afară, stimaţi colegi? Cu insinuări în media politizată că ar fi vorba despre o campanie de denigrare a serviciilor secrete, sau a preşedintelui Traian Băsescu, şi că în realitate justiţia este incoruptibilă.

Dar iată că, indiferent cât am încerca să ascundem realitatea, Raportul Departamentului de Stat al SUA arată că România are în continuare probleme cu justiţia. România continuă să fie afectată de corupţie instituţională, iar sistemul judiciar rămâne vulnerabil la influenţe politice. Mai sunt şi alte aspecte îngrijorătoare prezentate în raport, însă pentru noi sunt lucruri evidente şi nu cred că este cazul să mai fac referire la modul în care anumite trusturi de presă manipulează opinia publică.

E timpul să ne trezim la realitate! E timpul să acceptăm că România este supravegheată atent de afară şi că orice caracterizare negativă se răsfrânge la nivelul celor peste 20 de milioane de români din ţară şi din afara graniţelor. Nu se poate ca guvernanţii români, indiferent de apartenenţa lor politică, să afirme că fac eforturi pentru a îndrepta situaţia din închisori, sau pentru a oferi independenţă totală justiţiei, când rezultatele arată cu totul altceva! Iar cel mai rău este faptul că pe lângă amânarea aderării la Schengen, românii îşi pierd credibilitatea, dobândesc tot mai mult o imagine de corupţi, inspiră neîncredere şi devin marginalizaţi în afara graniţelor. Asta vă doriţi pentru fratele, sora sau prietenii care trăiesc în străinătate?

Vă cer să încetaţi să mai ignoraţi recomandările făcute de oficialii străini pentru dezvoltarea României!

Vă cer să demonstraţi că vă pasă de cei pe care îi reprezentaţi şi că într-adevăr luaţi măsuri pentru ca imaginea noastră în lume să fie îmbunătăţită!

Vă cer să renunţaţi la obiceiul de a face promisiuni pe care nu intenţionaţi să le respectaţi şi să plecaţi urechea la sfaturile celor care ar putea asigura un viitor mai bun acestei ţări!

În caz contrar, singurii vinovaţi pentru marginalizarea diasporei, singurii vinovaţi pentru refuzul de a obţine o casă în Marea Britanie, de a primi permis de lucru în Franţa sau de a fi trataţi ca nişte egali în SUA veţi fi dumneavoastră.

Domnul Mihai Lupu:

"Angajarea răspunderii Guvernului USL pe Legea retrocedării proprietăţilor = soluţii corecte pentru proprietari"

Prin angajarea răspunderii pe Legea retrocedărilor, chiar din primele luni de guvernare, Guvernul USL demonstrează, încă o dată, că are intenţia de a face ceea ce a promis în programul său de guvernare şi în campaniile electorale, dar şi că îşi ia, într-adevăr în serios, responsabilitatea de a repara cât mai multe dintre nedreptăţile flagrante cu care s-au confruntat românii în ultimii ani şi care au fost tergiversate nepermis de multă vreme.

În privinţa retrocedării proprietăţilor, noi, liberalii, am făcut primii paşi încă din 2005, când ne aflam la guvernare, prin înfiinţarea Fondului Proprietatea pentru a putea soluţiona despăgubirea foştilor proprietari ai imobilelor preluate abuziv de fostul regim comunist printr-o altă modalitate, în cazul în care restituirea în natură nu mai era posibilă.

S-a dovedit apoi că etapele de parcurs nu au fost deloc simple nici la acea dată, pentru a putea fi demarat procesul respectiv într-un mod cât mai rapid şi mai eficient. Dar ceea ce s-a întâmplat ulterior, în timpul guvernelor PDL-iste, ne-a arătat foarte limpede că acestea nu au apărat şi respectat, nici pe departe, drepturile proprietarilor, deşi se declarau apărătorii unici ai dreptei din România, ci, din contră, PDL a lăsat să explodeze, într-o fervoare fără precedent, o mafie a speculanţilor de drepturi litigioase şi, bineînţeles, una a samsarilor imobiliari.

Având în vedere că în ultimii 20 de ani nu s-au găsit soluţii viabile, care să aibă rolul de a debloca acest domeniu al restituirii proprietăţilor, Guvernul USL şi-a asumat această temă şi a decis că urgentarea implementării unei legislaţii corecte în acest sens este absolut necesară. De aceea, săptămâna trecută, Guvernul USL şi-a angajat răspunderea în Parlament pe Legea retrocedărilor.

Această angajare de răspundere îşi propune să aducă o reparaţie istorică celor care au avut de suferit în urma confiscărilor abuzive ale regimului comunist, dar şi să implementeze soluţii corecte pentru proprietari, deoarece soluţiile de până acum nu au favorizat proprietarii ci, dimpotrivă, au perpetuat blocajele şi au ajutat, indirect, mafia restituirilor şi samsarii imobiliari. În acest moment, ponderea reală a foştilor proprietari este foarte mică, prin comparaţie cu cei care deţin drepturi litigioase.

Legea proprietăţii susţinută de noi, cei din USL, se fundamentează pe două principii esenţiale: restituirea în natură, integral, acolo unde este posibil, şi asigurarea echităţii, inclusiv prin descurajarea speculei cu drepturi litigioase.

Prin noua lege pe care o susţinem, şcolile, spitalele, grădiniţele pot fi restituite doar cu păstrarea destinaţiei clădirii, timp de minimum 10 ani. De asemenea, parcurile sunt exceptate de la retrocedare, pentru ele urmând să se ofere măsuri compensatorii.

Totodată, USL, prin măsurile adoptate, are în vedere plafonarea profitului samsarilor, cărora li se va emite un titlu de compensare reprezentând suma plătită fostului proprietar, la care se adaugă numai 15% din diferenţa până la valoarea imobilului revendicat.

Guvernul USL şi-a angajat răspunderea pentru impunerea unor soluţii de bun-simţ, soluţii care au fost deja negociate cu experţii din staff-ul CEDO, astfel încât pe viitor România să nu se mai confrunte cu plata unor sume mari de bani ca urmare a proceselor pierdute pe tema restituirilor.

Consider că prin acest demers USL face dreptate într-o mare măsură în privinţa retrocedărilor, deoarece apără interesele proprietarilor şi, în acelaşi timp, va pune capăt acestui fenomen infracţional de amploare al samsarilor imobiliari, devenit o reală căpuşă, care a reuşit să prejudicieze intens bugetul României, fără să fie deranjată până acum!

Domnul Ion Melinte:

"De ce?"

Actuala putere trebuie să ştie că dacă nu va pune accentul pe domeniul agriculturii nu se va mai întâlni multă vreme cu puterea.

Legile recente ale fiscalităţii în agricultură, nemaiîntâlnite în nicio ţară a lumii, vor descuraja pe micii agricultori, majoritari, de altfel, aruncând agricultura în cea mai grea perioadă a existenţei sale.

În acest moment, agricultorii României au nevoie mai degrabă de cadastru, care să fixeze valoarea pământului ca mijloc de producţie, precum şi posibilităţile lui de mişcare.

Lipsa cadastrului a făcut ca băncile să nu ia în calcul "pământul" atunci când se pune problema obţinerii de credite. De asemenea, lipsa de "bonitate" a pământului face ca acesta să se vândă la preţuri foarte mici. De ce nu se ocupă Guvernul de aceste două probleme vitale?

Legile proprietăţii iniţiate în decursul celor 20 de ani nu au cuprins prevederi care să asigure stabilitatea proprietăţii şi nesubdivizarea ei, aşa cum s-a întâmplat în ţările vecine.

Nici noua lege, prin care Guvernul şi-a asumat răspunderea, nu va stimula formarea exploataţiilor moderne şi nici conservarea patrimoniului agricol şi natural.

Actuala lege a proprietăţii, a Guvernului Ponta, va acoperi ilegalităţile produse în ultimii 20 de ani în procesul de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate.

Astfel, persoanele care au intrat fraudulos în posesia unor terenuri agricole, în defavoarea celor care au fost trecute la categoria "despăgubiţi", pot sta liniştite că nu vor mai fi verificate în privinţa legalităţii.

Promovarea acestui proiect de lege va avea consecinţe grave asupra terenurilor proprietate publică a statului (cca. 400.000 ha), care puteau reprezenta o supapă pentru siguranţa alimentară a ţării, precum şi asupra cercetării agricole naţionale.

Cu toate că şi în perioada interbelică statul a avut pământ în proprietate, am ajuns în situaţia în care nu avem teren agricol pentru reconstituire.

Îşi pune Guvernul întrebarea: de ce?

Agricultura şi agricultorii au nevoie de guvernanţi care să iubească pământul românesc.

Până atunci, ei, agricultorii vor pune întrebări fără răspuns, ca într-un dialog infinit al surzilor.

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

Cu toţii suntem conştienţi că România a traversat una dintre cele mai grele perioade din punct de vedere economic, din istoricul său postdecembrist. Dacă până în 2008 creşterea economică era evidentă, văzându-se în lucrări importante de infrastructură socială, economică, culturală, criza financiară globală a afectat în mod negativ şi acest segment.

Astfel, sectorul investiţiilor în infrastructură a fost unul dintre cele mai neglijate şi care a înregistrat un regres considerabil.

Acesta este motivul pentru care doresc să aduc în atenţia dumneavoastră, dar mai ales a autorităţilor responsabile, starea deficitară a drumurilor din judeţul Bihor. Spre exemplificare, vorbesc acum doar de trei drumuri de maximă importanţă pentru judeţul Bihor, pentru tranzitul rutier de acolo, precum şi pentru buna circulaţie a cetăţenilor din această parte a ţării.

Astfel, deşi există un proiect de reabilitare a Drumului Naţional 1 H Aleşd - Nuşfalău, pe acest tronson nu se execută niciun fel de lucrări de reparaţii sau refacere. În aceeaşi situaţie jalnică se află şi drumul Marghita - Suplac (DN 19 B), precum şi Oradea - Marghita (DN 19 E).

Lansarea investiţiilor în infrastructură poate fi de natură să aducă beneficii multiple atât pentru comunităţile din zonă, cât şi pentru economia românească în general. Vorbesc aici nu doar de creşterea numărului de locuri de muncă, a contractelor importante pentru firmele private, dar şi de crearea unor condiţii mai bune pentru locuitorii din regiune.

În egală măsură, dezvoltarea economică şi turistică din zonă nu poate să cunoască un avânt real fără o infrastructură bună, cu o calitate de nivel european. România, ca stat european, trebuie să aibă capacitatea de a fi conectată cu vestul Europei şi, în egală măsură, regiunile şi comunităţile sale să fie legate de o infrastructură cu acces rapid.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declaraţie privind programul de sprijinire a debutanţilor în afaceri

În cadrul audienţelor pe care le ţin la cabinetele mele parlamentare din Curtea de Argeş, o problemă stringentă pe care mi-o comunică cetăţenii o constituie lipsa locurilor de muncă pentru tineri, proaspăt absolvenţi de studii liceale şi universitare. Astfel, în ultima perioadă mi-am asumat acest obiectiv, de a face cunoscută la nivel public problematica locurilor de muncă în rândul tinerilor.

În calitate de membru al Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi din Camera Deputaţiloram susţinut Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 279/ 2005 privind ucenicia la locul de muncă. Acest proiect privind ucenicia la locul de muncă va contribui la accelerarea eforturilor de promovare a primului contact al tinerilor cu viaţa profesională şi participarea acestora pe piaţa forţei de muncă. De asemenea, iniţiativa prevede uşurarea procedurilor angajatorilor care organizează stagii de practică şi finanţarea acestora din fonduri europene.

O altă iniţiativă pe care o susţin şi o consider deosebit de utilă este cea a Ministerului Economiei, prin "Programul de sprijinire a debutanţilor în afaceri". Începând de luni, 22 aprilie 2013, întreprinzătorii în vârstă de până la 35 de ani pot depune planurile de afaceri şi pot beneficia de finanţare de până la 10.000 de euro, fiind alocat, în acest an, un buget de 25 milioane de lei. Finanţarea primită va acoperi 50% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri, pentru care solicitantul face dovada surselor de cofinanţare.

Alocaţiile financiare nerambursabile se vor acorda în limita sumelor aprobate cu această destinaţie în bugetul Ministerului Economiei. Statul acordă garanţii prin Fondul Naţional de Garantare al Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii pentru creditele contractate de tinerii întreprinzători în vederea realizării planurilor de afaceri acceptate de Ministerului Economiei, până la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, în limita sumei de 80.000 euro, echivalentul în lei.

Tinerii întreprinzători vor fi scutiţi de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult patru salariaţi angajaţi pe perioadă nedeterminată. Se vor acorda scutiri şi la plata taxelor pentru operaţiunile de înmatriculare efectuate la Oficiile Registrului Comerţului, pentru înregistrarea microîntreprinderii, precum şi de la plata tarifului pentru publicarea în Monitorul Oficial al României.

În calitate de parlamentar social-democrat voi susţine permanent proiectele care vizează îmbunătăţirea nivelului de educaţie şi capacitatea de inserţie profesională, care să reducă şomajul şi să amelioreze rata de ocupare în rândul tinerilor. Mai mult, îmi doresc să se promoveze şi în România o iniţiativă precum cea avută de Bulgaria în luna martie a acestui an, şi anume Zilele Naţionale ale Carierei - cel mai mare forum naţional pentru stagii şi cariere dedicat elevilor şi studenţilor bulgari, care le-a oferit posibilitatea acestora să intre în contact cu circa 120 de companii şi instituţii naţionale şi europene.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Monumentele naturii din România, în pericol de dispariţie"

Ziua internaţională a monumentelor, marcată în fiecare an pe data de 18 aprilie, ar fi trebuit să fie o zi importantă şi pentru România, prin conştientizarea populaţiei asupra vulnerabilităţii patrimoniului şi a acţiunilor necesare pentru protecţia şi conservarea sa. Nu a fost însă aşa, din cauza letargiei şi lipsei de preocupare a autorităţilor centrale şi locale referitoare la abordarea acestui subiect important, tratat cu maximă responsabilitate în ţările Uniunii Europene.

Ziua Internaţională a Monumentelor şi Siturilor - 18 aprilie - se aniversează anual, începând cu anul 1983, conform aprobării Conferinţei Generale UNESCO, la propunerea ICOMOS - Comitetului Internaţional al Monumentelor şi Siturilor. Din nefericire, patrimoniul industrial, ca de altfel şi alte sectoare ale patrimoniului cultural, sunt în pericol atât la nivel mondial, cât şi în România, poate mai acut la noi în ţară. Fabrici, mine, căi ferate, instalaţii de producere a energiei electrice, locuinţe muncitoreşti etc., reprezintă tot atâtea repere ale dezvoltării societăţii umane şi au o importanţă egală cu cea a siturilor laice sau religioase cărora li se acordă, în mod tradiţional, o mult mai mare atenţie. Patrimoniul industrial este în pericol de dispariţie prin distrugere şi abandon, existând astfel riscul de pierdere a unor mărturii esenţiale privind geniul creator al umanităţii.

Monumentele naturii din România sunt la rândul lor în pericol. Bine cunoscutele rezervaţii protejate din parcurile naturale ale munţilor noştri, impunătoare atât prin măreţia peisajului, cât şi prin complexitatea faunei şi florei, se confruntă cu mai multe tipuri de dificultăţi. Comportamentul dezordonat al turiştilor, poluarea frecventă cu deşeuri menajere, alături de dezvoltarea infrastructurii, în lipsa efectuării unui inventar al speciilor şi amenajării perimetrelor pe care le conţin, încep să aibă efecte negative, în sensul deteriorării habitatelor şi a pierderii treptate a biodiversităţii. Mai mult, situaţia dramatică a parcurilor naturale este înrăutăţită şi de lipsa de implicare a autorităţilor centrale, judeţene şi locale. Acestea ar trebui obligate, printre altele, să asigure un buget necesar bunei administrări a ariilor protejate şi să constituie o structură de specialitate în vederea coordonării activităţii de administrare. Îndatoririle respective nu sunt însă respectate, şi din cauza faptului că lipsesc planurile de management ale rezervaţiilor, iar acolo unde există, ele nu sunt aplicate de către autorităţi.

Mai mult, rezervaţiile naturale de prim rang ale României, cum sunt Parcul Naţional Bucegi sau cel din Munţii Rodnei, sunt în pericol de dispariţie din cauza defrişărilor masive ale pădurilor şi asaltului haotic al tehnologiilor moderne. Iată de ce ziua de 18 aprilie trebuia să fie una importantă pentru guvernul USL, dar Ministerul Culturii nu a catadicsit nici măcar să posteze pe site o informaţie de două rânduri care să marcheze acest eveniment.

În consecinţă, preocuparea Executivului pentru conservarea şi protejarea monumentelor a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârşire.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor"

La iniţiativa Comitetului Internaţional al Monumentelor şi Siturilor, pe 18 aprilie se sărbătoreşte anual Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor. Comitetul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor a făcut această propunere în 18 aprilie 1982, ea fiind apoi aprobată la Conferinţa Generală UNESCO din 1983.

Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor oferă posibilitatea întregii omeniri să conştientizeze diversitatea patrimoniului la nivel mondial, dar şi a vulnerabilităţii acestuia şi, în consecinţă, a eforturilor necesare pentru protecţia şi conservarea sa.

România se bucură de un patrimoniu imens de situri, clădiri sau grupuri de clădiri care sunt recunoscute ca având valoare istorică sau artistică, dar care necesită o mai mare atenţie din partea autorităţilor.

În urmă cu trei săptămâni, prin Întrebarea nr. 611A/03-04-2013 adresată Ministerului Culturii ridicam problema Bisericilor de cretă de la Murfatlar, judeţul Constanţa, obiectiv unic la nivel european, oferind sute de dovezi ale civilizaţiei umane de acum o mie de ani, ce se află în pericol, structurile ridicate în urmă cu patruzeci de ani pentru protejarea şi conservarea ansamblului rupestru fiind serios afectate.

Într-o situaţie chiar mai gravă se află sistemul de fortificaţii ale dacilor din munţii Orăştie care sunt jefuite de căutătorii de aur, sub ochii nepăsători ai autorităţilor.

Alte monumente şi situri sunt în pericol de a fi distruse pentru că se află în calea unor interese economice. Am aici în vedere situaţia de la Roşia Montană, unde vestigii vechi de mii de ani sunt pe cale de a dispărea, iar în locul lor să apară mari lacuri de cianuri sau peştera Movile din judeţul Constanţa, o rezervaţie speologică unică în lume ce ar putea fi distrusă de către extracţia gazelor de şist.

Stimaţi colegi, imensele bogăţii culturale moştenite de la strămoşi sau primite în dar de la natură sunt furate sau distruse sub ochii dezinteresaţi sau complici ai autorităţilor.

Această situaţie trebuie să înceteze şi este datoria noastră să o stopăm.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Mineritul Văii Jiului are viitor! Specialiştii au soluţii! Decizia este una politică!"

Domnule prim-ministru Victor Ponta,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Stimaţi colegi parlamentari,

Nu de puţine ori, în ultimii ani, am fost nevoită să ridic de la tribuna Parlamentului României problemele cu care se confruntă oamenii care mai muncesc astăzi în sectorul minier, energetic şi conex din Valea Jiului. Pentru aceşti oameni, locurile de muncă de la exploatările miniere, de la termocentralele de cărbune şi de la societăţile comerciale care deservesc aceste activităţi industriale reprezintă singura certitudine a unei activităţi care să le asigure un viitor, lor şi familiilor lor.

Din păcate, aşa cum deseori am remarcat deja, perspectivele sectorului minier şi energetic din Valea Jiului şi din județul Hunedoara nu par deloc încurajatoare. În ciuda unor semnale pozitive lansate de la Ministerul Energiei, de la Ministerul Economiei sau chiar de la Cabinetul primului-ministru, încă acele decizii care să asigure un viitor sigur pentru producătorii de energie în sistem termo şi, implicit, un viitor sigur pentru minerii Văii Jiului, se lasă îndelung aşteptate sau se împotmolesc în diverse interese ale altor producători de energie.

Deşi nu am pretenţia că sunt un specialist al acestui important domeniu industrial pe care-l reprezintă exploatarea resurselor minerale convenţionale, de ani buni mă preocupă în mod special temele legate de identificarea soluţiilor pentru o dezvoltare durabilă a industriei miniere şi energetice. Deseori, în întâlnirile oficiale pe care le-am avut pe tema identificării soluţiilor pentru salvarea şi, mai apoi, eficientizarea activităţilor miniere din Valea Jiului, cei care trebuie să ia o decizie mi-au spus că soluţiile cele mai bune pentru cei din zona cunoscută încă drept "cel mai important bazin carbonifer al ţării", trebuie să pornească de la Petroşani.

În acest context, doresc să vă informez că am avut onoarea de a participa, în zilele de 18 și 19 aprilie 2013, la Petroşani, la un workshop de specialitate având ca subiect tocmai identificarea de soluţii pentru dezvoltarea durabilă a resurselor minerale convenţionale din România. Evenimentul, la care au participat personalităţi ale vieţii academice, ştiinţifice, economice şi sociale din ţara noastră, a prilejuit dezbaterea unor idei esenţiale referitoare la perspectivele industriei miniere şi energetice din România, în general, şi din Valea Jiului, în mod special.

Astăzi, sectorul minier şi energetic din România se află din nou într-un necesar proces de reorganizare. În acest context, aportul specialiştilor, al cadrelor academice şi al tehnicienilor din producţie este unul esenţial, aş îndrăzni să spun chiar decisiv. În urma sesiunii de analiză şi dezbatere a specialiştilor din domeniu (academicieni, profesori universitari, cercetători, specialişti în managementul instituţiilor din domeniul minier şi energetic etc.) prezenţi la workshopul de la Petroşani s-au desprins mai multe soluții viabile, a căror aplicare să conducă în final la sustenabilitatea şi profitabilitatea industriei miniere şi termoenergetice din România.

Câteva dintre acestea ar putea consta în:

• construirea unui nou grup energetic la termocentrala de la Paroşeni, care să folosească huila din Valea Jiului;
• retehnologizarea termocentralei Mintia, în vederea utilizării în continuare a cărbunelui, ca şi combustibil, şi nu a gazului, aşa cum s-a vehiculat în ultima perioadă;
• intrarea Complexului Energetic Hunedoara într-o nouă construcţie energetică, bazată pe producţia de energie pe utilizarea unui un mix de resurse (cărbune, apă, vânt, soare etc.);
• revitalizarea sistemului de termoficare şi extinderea lui la nivelul tuturor localităţilor din Valea Jiului şi asigurarea, în acest fel, a încălzirii locuinţelor la un preţ competitiv;
• investiţii minime în cadrul tuturor exploatărilor miniere din Valea Jiului;
• pornirea exploatării resurselor aurifere şi cuprifere din Munţii Apuseni, ceea ce ar însemna o mare piaţă pentru energia produsă pe baza cărbunelui din Valea Jiului;
• necesitatea implementării unui mecanism de colaborare între administraţiile locale din Valea Jiului, CEH şi sindicate, precum şi societatea civilă.

Dincolo de aceste propuneri clare, pertinente şi viabile, am înţeles, în urma dezbaterilor de la workshopul organizat de comunitatea locală din Petroşani că soluţii pentru un viitor sigur al activităţii miniere şi termoenergetice există. Și încă nu puţine. Pentru ca aceste soluţii să poată fi puse în aplicare, este însă nevoie de o decizie politică.

Din acest motiv, vă adresez, stimaţi colegi parlamentari, în primul rând dumneavoastră şi, prin intermediul dumneavoastră, actualei clase politice responsabile, rugămintea de a analiza cu maximă atenţie părerile specialiştilor pentru a fi în măsură să adoptăm acele decizii care să conducă la salvarea locurilor de muncă ale oamenilor şi la sustenabilitatea sectorului energetic românesc.

Pe această cale, vă rog, domnule prim-ministru Victor Ponta, domnule ministru al economiei, Varujan Vosganian, domnule ministru al energiei, Constantin Niță, să ţineţi cont de părerile specialiştilor români în ceea ce priveşte soluțiile pentru viitorul industriei miniere şi energetice din România. Aplicând aceste soluţii, întocmai şi la timp, salvăm zeci de mii de locuri de muncă pentru oamenii din Valea Jiului, din Deva şi din județul Hunedoara şi, în același timp, asigurăm independenţa energetică a României.

Cred că atunci când evaluăm acest important sector de activitate pe care-l reprezintă exploatarea cărbunelui şi producția de energie prin arderea cărbunelui, avem datoria să luăm în analiză nu doar argumentele seci ale unor cifre contabile, ci în primul rând argumente care ţin de o necesară strategie energetică și socială a României.

Privind astfel lucrurile, veţi constata cu toţii că mineritul are viitor, că există şi soluţii pentru viabilizarea acestuia. Singurul lucru pe care oamenii din Valea Jiului, din întregul judeţ Hunedoara îl mai aşteaptă de la dumneavoastră, de la noi toţi, este o decizie politică înţeleaptă.

Domnul Petru Movilă:

"O minciună cât o autostradă. Fiecare ministru cu autostrada lui"

În scurt timp se va împlini un an de zile de când Victor Ponta şi USL au intrat la guvernare.

Am observat cu toţii, în toată această perioadă, cum măsurile luate de PDL pe timp de criză nu numai că nu au fost stopate de USL, ci au fost continuate şi pe alocuri chiar lăudate. Am văzut cum s-au divizat ministerele pentru a putea încape cât mai mulţi colegi din USL în cabinetul primului-ministru, cum a plouat cu impozite şi taxe peste români, dar mai ales cum fiecare ministru a decis să aibă propria lui autostradă.

O vorbă din popor spune "Câte bordeie, atâtea obiceie". Cam aşa s-a întâmplat şi în Guvernul Ponta.

avem un proiect de autostradă, Iaşi - Târgu Mureş, doi miniştri şi un prim-ministru care nu se pot decide ce anume este de făcut în acest caz, mai ales după ce în timpul campaniei electorale au promis câte-n lună şi-n stele.

Deşi recunosc că nu mă aşteptam ca proiectul acestei autostrăzi să prindă contur imediat după ce USL a ajuns la guvernare, pot spune că nu mă aşteptam nici ca fiecare ministru să aibă propria lui variantă de autostradă, deşi există nişte studii de prefezabilitate şi de fezabilitate care nu se schimbă peste noapte.

Totuşi, ministrul Şova, ministrul Fenechiu şi prim-ministrul Ponta îşi pasează acest proiect de maximă importanţă unul celuilalt, şi aşteaptă să vadă care este impactul deciziilor lor.

Mai întâi, autostrada Iaşi - Târgu Mureş a fost în subordinea ministrului Şova care a declarat că nu este fanul acestui proiect. Drept urmare, am aflat de la ministrul Fenechiu, care se află la polul opus şi care este cel mai mare fan al acestui proiect, că autostrada a ajuns în subordinea sa.

Constatăm şi faptul că, în funcţie de preferinţele miniştrilor, sumele necesare investiţiei se schimbă la fel de uşor cum se trece o autostradă de la un minister la altul. Într-un răspuns oficial la o interpelare adresată de către mine ministrului delegat pentru proiectele de infrastructură şi investiţii străine, în care ceream lămuriri legate de acest subiect, ministrul Şova a declarat solemn, cu mâna pe inimă, că autostrada Iaşi - Târgu Mureş costă în jur de 6 miliarde de euro fără TVA.

Însă, în tranziţia de la Ministerul Marilor Proiecte la Ministerul Transporturilor, am aflat din conferinţele de presă ţinute de Relu Fenechiu că autostrada lui costă doar 4 miliarde de euro şi pe deasupra are şi kilometri mai mulţi, în condiţiile în care acesta a considerat că trebuie extinsă până la Câmpia Turzii.

În timp ce un astfel de proiect este pasat de la un minister la altul, ca o castană fierbinte între PNL şi PSD, fără nici o urmă de finalitate clară şi doar cu declaraţii făcute cu patos, guvernanţii uită că s-au alocat peste 12 milioane lei pentru studiile necesare acestui proiect, studii care în viitorul apropiat nu vor mai reflecta realitatea. Banii investiţi până acum se vor duce pe apa sâmbetei, fără nici un folos.

Zilele acestea, tot unul dintre cei doi miniştri a explicat faptul că pe undeva prin aceste studii s-au făcut nişte erori, în condiţiile în care s-a ajuns la o estimare iniţială de aproape 9 miliarde de euro. Prin urmare, studiile trebuie refăcute. Însă nici o clipă ministrul Şova nu a menţionat sau nu a avut în vedere faptul că Ministerul de Finanţe i-a transmis că nu are bugetaţi bani nici măcar pentru finalizarea documentaţiei actuale, darămite pentru refacerea tuturor studiilor.

Consider, stimaţi colegi, că dacă acest proiect era asumat de USL, tratat cu responsabilitate, şi nu cu superficialitate şi ignoranţă, poate, astăzi, eram în stare să avansăm măcar cifre concrete şi un proiect fundamentat cu care ne puteam prezenta în faţa Uniunii Europene pentru a atrage fondurile necesare demarării acestei investiţii.

În schimb, suntem trataţi cu o doză de indolenţă şi iresponsabilitate crasă din partea membrilor USL, care nu au fost în stare nici până acum să îşi împartă proiectele, ministerele şi responsabilităţile.

USL nu va avea niciodată capacitatea de a înţelege importanţa unui astfel de proiect, nici acum şi nici în următorii ani. Ultimul an confirmă acest lucru.

Concluzia este, stimaţi colegi, că nu avem de ce să ascultăm promisiunile deşarte ale miniştrilor USL şi declaraţiile lor contradictorii, doar de imagine, care nu fac altceva decât să bulverseze ieşenii. Când vor avea ceva concret pentru români, atunci va fi momentul să deschidă gura.

Până atunci, "Ciocul mic!", vorba unui contemporan.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Propunerea legislativă a Partidului Conservator în sprijinul tinerelor familii şi a bunicilor trebuie să devină lege"

Parlamentarii Partidului Conservator au iniţiat o propunere legislativă care vizează modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Iniţiativa va da posibilitatea bunicilor să primească o sumă lunară pentru îngrijirea copilului, în cazul în care părinţii se întorc la locul de muncă înainte ca micuţii să împlinească doi sau trei ani.

Propunerea PC vine în sprijinul creşterii natalităţii, în sensul încurajării tinerelor familii de a avea copii, în condiţiile în care Fondul ONU pentru Populaţie avertizează România asupra fenomenului îmbătrânirii populaţiei şi a degradării structurii acesteia pe vârste. Dacă fenomenul respectiv va continua, în scurt timp, va trebui să reconsiderăm toate segmentele societăţii româneşti, iar o persoană activă va fi nevoită să asigure sursele financiare pentru plata pensiilor unui număr din ce în ce mai mare de vârstnici. De asemenea, propunerea legislativă încurajează atât părinţii care doresc să-şi reia mai repede activitatea profesională, în special mamele, cât şi bunicii, care oricum, în multe situaţii, au grijă de nepoţii lor. Astfel, în situaţia în care părintele copilului se întoarce la locul de muncă, bunica sau bunicul va putea beneficia de o sumă lunară pentru îngrijirea nepotului.

Între argumentele motivate ale propunerii legislative este şi realitatea conform căreia România nu are în prezent un număr corespunzător de alternative pentru îngrijirea copilului până la doi sau trei ani. Totodată, creşele existente nu fac faţă solicitărilor de preluare si îngrijire a copiilor, iar serviciile oferite de creşele private sau de bone sunt mult prea costisitoare pentru majoritatea familiilor românilor.Nu în ultimul rând, argumentaţia specialiştilor se referă la faptul că asigurarea cadrului afectiv şi emoţional unic oferit de familie este extrem de important în dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a copiilor.

Organizaţiile de seniori ale Partidul Conservator vor demara în perioada următoare o campanie de strângere de semnături la nivel naţional, în scopul promovării acestei propuneri legislative. Îmi exprim speranţa că iniţiativa va parcurge cu celeritate fluxul parlamentar, urmând să devină lege în cel mai scurt timp posibil.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Una dintre problemele societăţii româneşti, cu impact major mai ales în mediul rural, care a fost ignorată şi abandonată de fosta guvernare PDL din perioada 2009-2011, este realizarea Registrului Agricol.

Ca atare, publicarea de curând de către Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale a Ghidului solicitantului pentru achiziţionarea sistemului informatic destinat funcţionării Registrului Agricol în format electronic este de salutat, semn că actualul Guvern îşi asumă promisiunile şi doreşte să rezolve acest subiect atât de important pentru dezvoltarea comunităţilor locale. Termenul-limită pentru înregistrarea on-line a propunerilor de proiecte este 5 iunie 2013, iar bugetul total al proiectului este de 50 milioane de euro şi are ca dată de finalizare anul 2015.

Proiectul de Registru Agricol electronic are în vedere depăşirea simplei digitalizări a documentelor, propunându-şi regândirea în totalitate a proceselor şi procedurilor astfel încât cetăţenii şi firmele să beneficieze de servicii cu un grad înalt de informatizare, mult mai eficiente şi cu efecte pozitive în economia de timp. Se vor crea astfel premisele unei bune administrări a resurselor agricole şi a informaţiilor despre fiecare gospodărie din cuprinsul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, precum: numărul membrilor gospodăriei, suprafeţe, tipuri de culturi, şeptel, maşini, instalaţii, unelte etc.

Menţionez că beneficiarii proiectului sunt consiliile judeţene, ca lideri de proiect, în parteneriat cu alte unităţi administrativ-teritoriale, care, prin aplicarea noului Registru Agricol, vor contribui atât la procesul de descentralizare de pe plan local, cât şi la dezvoltarea regională sustenabilă a României.

În acest context, doresc să aduc în atenţia opiniei publice, şi mai ales a responsabililor guvernamentali, centrali şi locali, o altă temă la fel de importantă pentru comunităţile locale, strâns legată de registrul agricol, şi anume problema cadastrului.

În condiţiile în care realizarea Registrului Agricol electronic este un mare pas înainte făcut de autorităţi, fac un apel la actualul Guvern să includă subiectul cadastrului printre priorităţile de guvernare pe termen scurt şi mediu, astfel încât să încheie definitiv procesul proprietăţii în România şi să contribuie la aplicarea descentralizării în folosul oamenilor şi al comunităţilor locale.

Doamna Marioara Nistor:

"Revizuirea Constituţiei trebuie să elimine definitiv migraţia politică"

Actualul Parlament are dificila misiune de a contribui decisiv la modificarea Constituţiei, o măsură necesară după evenimentele din ultimii ani şi în contextul politic fundamental modificat faţă de ultima revizuire, cea din 2003. Consider că întreaga clasă politică are datoria de a reglementa constituţional câteva aspecte dăunătoare bunei funcţionări a democraţiei parlamentare, care au atras antipatia românilor de-a lungul timpului faţă de clasa politică, în ansamblul ei.

În primul rând, cred că fenomenul migraţiei politice trebuie eradicat, dacă ne dorim cu adevărat însănătoşirea clasei politice româneşti. Interzicerea parlamentarilor şi a altor demnitari aleşi de a trece la o altă formaţiune politică în timpul mandatului trebuie introdusă în Constituţie, după modelul primarilor, fapt pe care-l voi solicita împreună cu colegii din PP-DD. Este incorect şi imoral ca un parlamentar să fie votat de susţinătorii unui anumit partid politic, iar apoi, după ce s-a văzut în Parlament, să întoarcă spatele şi să plece la altă formaţiune, de obicei de la guvernare, şi evident doar din raţiunea de a fi la putere. În opinia mea şi a PP-DD, migraţia politică duce la înşelarea electoratului, care îţi dă votul pentru a reprezenta un curent sau altul, iar apoi, după ce alesul pleacă la alt partid, oamenii rămân, pe bună dreptate, cu sentimentul de aversiune faţă de întreaga viaţă politică. Susţin cu tărie că noua Constituţie trebuie să interzică fundamental mutările dintr-un partid în altul şi voi milita pentru această idee.

O altă modificare necesară şi susţinută de parlamentarii PP-DD este limitarea la două mandate a funcţiilor alese, precum şi reducerea la jumătate a numărului de semnături pentru iniţierea unui proiect legislativ. Este imperativ să reducem de la 100.000 la 50.000 numărul minim de cetăţeni care doresc să iniţieze şi să semneze o iniţiativă legislativă cetăţenească, în contextul politic actual, în care participarea la vot a românilor depăşeşte rareori 40%. Parlamentarii PP-DD vor mai propune anumite schimbări referitoare şi la justiţie, la răspunderea membrilor guvernului, precum şi la buna funcţionare a autorităţilor publice locale, aspecte cuprinse în cele 100 de puncte ale programului nostru.

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul declaraţiei mele de astăzi este "Contestarea Legii retrocedărilor la CCR, un gest politic iresponsabil al PDL"

Săptămâna trecută, prin angajarea răspunderii pentru Legea restituirii proprietăţilor, Guvernul Ponta a dorit să facă dreptate şi să aducă o reparaţie istorică tuturor românilor care au suferit în urmă cu zeci de ani de pe urma deposedărilor abuzive ale regimului comunist. Această lege s-a dorit a fi o soluţie rezonabilă faţă de foştii proprietari, cu atât mai mult cu cât avem nişte decizii ale CEDO care trebuie respectate.

Contestarea de către PDL la Curtea Constituţională a Legii restituirii proprietăţilor dă dovadă, în acest context, de inconştienţă şi lipsă de responsabilitate. PDL este probabil singurul partid care timp de opt ani nu a vrut să facă nimic pentru proprietarii rămaşi fără imobile. Ba, mai mult, a încurajat samsarii imobiliari care au cumpărat drepturi litigioase şi cărora, paradoxal, le-au fost şi rambursate foarte rapid cererile de despăgubire, în timp ce adevăraţii proprietari au rămas fără despăgubiri şi şi-au căutat dreptatea la CEDO.

ştiţi foarte bine că 8 miliarde de euro, cât ar trebui să plătească statul român despăgubiri într-un singur an, este o sumă pe care, azi, nu şi-ar permite-o niciun stat din lume. Să plătim aceşti bani, ar însemna să închidem şcoli, spitale, instituţii publice. Dar, pentru PDL, se pare că asta nu contează. Neavând niciun aliat pentru depunerea unei moţiuni de cenzură, printr-un gest absolut politicianist au decis contestarea legii retrocedărilor la Curtea Constituţională, neasumându-şi nicio răspundere pentru faptul că, ani la rând, nu au fost în stare sau nu au vrut să repare nedreptăţile la care au fost supuşi proprietarii imobilelor preluate abuziv de vechiul regim. Dacă sunt atât de corecţi pe cât susţin, de ce nu au făcut nimic până acum? De ce acum încearcă să pună piedici unei legi corecte şi echilibrate? Probabil doar de dragul de a face opoziţie! Îmi permit să îi sfătuiesc să facă o opoziţie constructivă şi să nu recurgă atât de des la gesturi politicianiste.

Cu tot demersul iresponsabil al PDL, sunt convins că legea retrocedărilor va intra in vigoare, deoarece, înainte de a fi prezentată în faţa Parlamentului, ea a fost discutată cu autorităţile responsabile ale acestei ţări, dar şi cu experţii Comisiei Europene, aşa încât sunt sigur că nu are elemente de neconstituţionalitate.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

A venit momentul să punem în discuţie un subiect delicat, ce reprezintă una dintre problemele majore cu care se confruntă tinerii români în societatea actuală: nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare profesională. În momentul de faţă, 23% dintre tinerii români cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani se numără printre cele 7,5 milioane de tineri europeni care nu au un loc de muncă, beneficiind doar de indemnizaţia de şomaj. Îngrijorător este faptul că rata şomajului în rândul tinerilor a crescut în România în ultimii ani, de la 18,6% în 2008 la 23% în 2012, fiind de patru ori mai mare decât rata şomajului în rândul populaţiei adulte. Principala cauză a acestui fenomen o reprezintă lipsa de experienţă şi de pregătire practică a acestor tineri, ce creează un adevărat cerc vicios în care angajatorii nu sunt dispuşi să angajeze tineri fără experienţă, iar aceştia nu pot căpăta experienţă atâta vreme cât nimeni nu îi angajează.

Până în prezent s-a încercat implementarea, de către Ministerul Muncii, a Planului naţional de stimulare a ocupării tinerilor, care le-ar permite celor de-abia ieşiţi de pe băncile şcolii accesul mai uşor pe piaţa muncii, iniţiativă ce datează din anul 2012 şi pentru care mai sunt necesare avizele comisiilor de specialitate din Parlament. În paralel, există mai multe proiecte care au ca scop îmbunătăţirea accesului tinerilor pe piaţa muncii, printre care se numără cel care prevede că absolvenţii de studii superioare vor fi obligaţi să efectueze stagii de formare şi legea uceniciei la locul de muncă, ce presupune ca angajatorii să le asigure ucenicilor un îndrumător permanent, astfel încât aceştia să deprindă toate competenţele necesare, să îi remunereze pe aceştia cu salariul minim pe economie, beneficiind de o subvenţie de 500 de lei din partea statului.

este necesar să înţelegem situaţia acestor tineri, să ne gândim că am trecut şi noi, la rândul nostru, prin această etapă a vieţii şi am avut nevoie de sprijin aşa cum au ei acum. Trebuie să susţinem, pe cât posibil, dezvoltarea şcolilor profesionale, care să pregătească elevii pentru cererile de pe piaţa muncii, să luăm exemplu de la celelalte state ale Uniunii Europene unde se pune accent pe practica pe specialitate încă din timpul şcolii şi să susţinem legea uceniciei la locul de muncă. Nu este un subiect comod, este o reală problemă ce trebuie soluţionată cât mai curând, în beneficiul tinerilor care construiesc România în care vom trăi în viitor, aşa că vă rog să luăm toate măsurile necesare pentru a remedia această problemă.

Domnul Nicolae Păun:

În contextul austerităţii bugetare actuale, se pun o serie de probleme acute privind asigurarea condiţiilor desfăşurării normale a învăţământului în limbile minorităţilor, inclusiv în limba romani.

Continuăm să ne confruntăm - pentru cetăţenii români de etnie romă - cu marginalizarea în domeniul educaţiei, combinată cu discriminare - situaţii de natură a afecta fundamental procesul lor de învăţământ, cu care nu pot însă să fiu de acord.

Faptele şi statisticile care demonstrează cele de mai sus sunt următoarele:

Din totalul de 3, 9 milioane de elevi şi studenţi din România, doar circa 91.000 sunt romi care urmează cursurile unei unităţi de învăţământ, din care numai 492 sunt studenţi şi doar 75 de tineri sunt elevi la şcoli postliceale şi de maiştri, deci doar 2,33% din numărul total de copii şi tineri din România sunt romi care se şcolarizează.

La datele extrem de îngrijorătoare de mai sus se adaugă dificultăţile reale de identificare a cadrelor didactice pentru asigurarea predării limbii romani, recurgându-se - după cum se ştie - de multe ori, la prestaţia unor cadre didactice necalificate ori în curs de calificare. În plus, trebuie manifestată o atenţie şi implicare mărită a inspectoratelor şcolare în structurarea grupelor de grădiniţă, a claselor şi a unităţilor şcolare, astfel încât să nu se producă noi segregări ale elevilor romi faţă de ceilalţi elevi, faţă de cele care există deja.

Dacă nu se doreşte cumva ca-n România peste un deceniu să avem o creştere a infracţionalităţii în stradă, din cauza coctailului exploziv între marginalizare socială şi analfabetism, plus şcolaritate deficitară, atunci - în mod categoric - este necesară mai multă voinţă politică şi chiar perfecţionarea cadrului legal în materie.

Sperăm ca ministrul educaţiei naţionale, domnul Remus Pricopie, împreună cu Parlamentul, acolo unde este cazul, să dea dovadă că nu ne aflăm pe o pistă greşită şi să ofere soluţiile legislative şi administrative mult aşteptate, luând măsurile ce se impun în vederea respectării dreptului minorităţii rome la educaţie.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Boston, 15 aprilie 2013"

Sportul este considerat deseori elementul care poate uni naţiuni şi care aplanează conflictele existente, lucru ştiut de pe vremea primelor olimpiade. Istoria sportului modern începe odată cu prima olimpiadă, organizată de baronul Pierre de Coubertin, în 1896, în speranţa că aceste jocuri sportive internaţionale vor contribui la pacea lumii, iar competiţia sportivă nu va fi afectată nici de rasa sportivilor, nici de religia acestora şi nici de politică. Astăzi, în anul 2013, ne întrebăm dacă aceste gânduri sunt doar o utopie.

Primul gest politic consemnat în cadrul unei competiţii olimpice a fost cel de la Jocurile olimpice intercalate de la Atena, din 1906: purtătorul drapelului SUA a refuzat, în timpul ceremoniei de deschidere, să-şi plece steagul în faţa regelui Eduard al VII-lea al Marii Britanii, gestul reprezentând atât o sfidare americană şi irlandeză a monarhiei britanice, cât şi o critică făţişă la adresa faptului că steagul american nu fusese arborat pe stadion.

Treizeci de ani mai târziu decizia desfăşurării Jocurilor Olimpice de vară din 1936 la Berlin fusese luată de către Comitetul Olimpic Internaţional la 31 mai 1931, în semn de reintegrare a Germaniei în comunitatea internaţională după înfrângerea suferită în Primul Război Mondial. Iniţial, Hitler a privit cu oarecare indiferenţă perspectiva acestui eveniment internaţional, însă şi-a schimbat atitudinea după ce Goebbels i-a explicat uriaşa oportunitate propagandistică oferită pe plan intern şi internaţional de Jocurile Olimpice. Conform propagandei naziste, competiţia sportivă urma să reprezinte doar un cadru de afirmare a superiorităţii rasei ariene germane: omul nou nazist, cu muşchi puternici, păr blond, ochi albaştri, care se lupta pentru supravieţuire.

Dar cel mai sângeros episod olimpico-politic este, fără îndoială, cel al Jocurilor Olimpice de la München, din 1972, atunci când un comando palestinian al organizaţiei teroriste "Septembrie negru" a ucis unsprezece atleţi evrei într-un atac cu luare de ostatici. Practic, acel moment olimpic de la München din 1972, la fel ca şi cel de la Berlin din 1936, au rămas în conştiinţa publică doar ca un sângeros atac terorist (în primul caz) şi un exemplu de acerbă propagandă nazistă (în al doilea caz).

Episodul tragic întâmplat săptămâna trecută la Boston vine să îndolieze din nou istoria sportului. Cu trei persoane ucise şi circa 180 rănite, peste 40 rănite grav, evenimentul ne învaţă că măsurile de securitate nu par a fi niciodată suficiente. Neasumarea, până în acest moment, a actului terorist ridică multe semne de întrebare, iar acuzaţiile aduse serviciilor de informaţii pentru superficialitate în tratarea unor informaţii ne fac să rememorăm atentatele din 11 septembrie 2001.

Extremismul religios, cauza probabilă a acţiunii ucigaşe a celor doi tineri, pare a umbri, din nou, întregul efort al umanităţii spre libertate şi bună înţelegere. Ca ortodox, ştiu că Mântuitorul ne-a transmis că mai presus de orice dragoste este aceea care întemeiază cea mai puternică comuniune omenească: "Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu" (Ioan XIII, 34). Sportul este religia fizicului, iar libertatea religiei pentru fiecare dintre noi poate fi înţeleasă şi în acest mod.

Statele Unite au duşmani declaraţi, însă de data aceasta rămâne de văzut cine a dirijat această operaţiune neagră asupra populaţiei americane, care trăieşte un nou episod de teroare şi violenţă injustă, căci actele teroriste reprezintă, dincolo de orice motivaţie, o laşitate fără margini.

Domnul Călin Potor:

"Legile restituirii proprietăţilor, o reparaţie aşteptată de mii de români"

Angajarea răspunderii Guvernului USL pentru noua lege a retrocedării bunurilor confiscate abuziv de regimul comunist este un act de dreptate şi reparaţie morală şi financiară pentru mii de români. Documentul urmăreşte rezolvarea definitivă a problemelor apărute de-a lungul anilor în procesul de restituire a proprietăţilor, inclusiv a situaţiilor care i-au adus României condamnarea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Printre prevederile documentului se află obligaţia ca imobilele în care funcţionează şcoli şi spitale să-şi păstreze destinaţia timp de zece ani. De asemenea, singurele proprietăţi care nu pot fi retrocedate în natură sunt parcurile. O altă dispoziţie importantă a legii arată că foştii proprietari care nu mai pot primi terenuri în natură pot participa la licitaţii pentru obţinerea unor puncte valorice. USL a ales pentru prima dată această modalitate de promovare a unei legi, în ciuda majorităţii parlamentare, nu pentru a face din acest procedeu un obicei, aşa cum au făcut guvernele anterioare pdl, cu litere mici, evident, ci din cauza constrângerii solicitării CEDO, care a cerut României refacerea legislaţiei până în luna mai. Nerespectarea acestui termen ar fi obligat statul român la despăgubiri de opt miliarde de euro, fapt imposibil şi nesustenabil în momentul de faţă, având în vedere limitarea bugetară.

Propunerea oferă o soluţie juridică pragmatică şi echilibrată în rezolvarea acestor litigii istorice, construită în urma unor consultări cu specialişti din România, cu specialişti în drept constituţional, în drept civil, dar care are şi acordul reprezentanţilor CEDO.

Noua lege a retrocedărilor constituie un moment de responsabilitate politică, în care Guvernul şi Parlamentul au colaborat pentru soluţionarea unei probleme istorice. Intrarea ei în vigoare este, cum spuneam, o reparaţie istorică pentru cei cărora li s-au confiscat averile, dar şi soluţionarea unui litigiu grav, pe care statul român îl are pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, unde sunt în prezent peste 3.500 de cauze. Legea privind restituirea proprietăţilor îşi propune să aducă o reparaţie istorică pentru cei care au avut de suferit în urmă cu aproape 70 de ani când le-au fost confiscate proprietăţile de statul român şi regimul politic de atunci. De asemenea, se va face dreptate şi tuturor cultelor religioase din România, mai ales celui greco-catolic, care a avut cel mai mult de suferit prin măsurile luate de comunişti acum 70 de ani. Consider că întreaga societate românească, autorităţile centrale şi locale trebuie să contribuie determinant în următorii ani la ducerea la finalizarea echitabilă a procesului de restituire. Astfel, România va da un exemplu concret de rezolvare a acestor procese care au dus mii de români în pragul disperării, dovedind că statul va respecta proprietatea şi va lua măsuri coercitive dacă acest principiu va mai fi încălcat.

Domnul Radu Zlati:

Trăim o perioadă complexă, în care multe dintre elementele constitutive ale ceea ce ne-am obişnuit să considerăm ca fiind etosul poporului român cunosc profunde transformări. Numai viitorul ne va putea spune dacă aceste transformări sunt benefice sau nu.

Ca reprezentant al unui partid profund legat de istoria ultimelor două secole de istorie a poporului şi statului român, un partid care recunoaşte şi preţuieşte tradiţia şi care este mândru că a pus şi pune întreaga sa activitate în slujba intereselor de ieri, de azi şi de mâine ale poporului român, ca profesor de istorie care crede a şti că aproape totul poate fi tranzacţionat - dar nu şi trecutul, nu în ultimul rând ca reprezentant în Parlament al unor oameni cu frică de Dumnezeu şi cu respect faţă de adevăr, vin să vă readuc aminte că:

În ziua de 10 Mai 1866 prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământ în faţa Parlamentului Principatelor Unite. În 10 Mai 1877 Senatul proclama Independenţa statului român. De asemenea, în 10 Mai 1881 România a fost proclamată regat, cunoscând ulterior, timp de mai bine de jumătate de deceniu, o perioadă de prosperitate şi de progres economic şi social, sub coroana de oţel a monarhilor din Casa Regală a României.

În toată această perioadă, ziua de 10 Mai a fost sărbătorită ca Zi Naţională a statului român, celebrând atât Independenţa cât şi Casa Regală. Regimul comunist, în zelul său antimonarhic, a denaturat faptul istoric şi a mutat sărbătorirea Independenţei de stat pe ziua de 9 Mai, ziua în care Camera Deputaţilor a votat moţiunea privitoare la independenţă, "uitând" faptul că atât hotărârea Senatului, cât şi proclamaţia domnească purtau ambele data de 10 Mai 1877.

Este însă momentul de a ne despărţi de falsul istoric comunist şi de a ne întoarce la tradiţia binecuvântată a înaintaşilor noştri. Luând în consideraţie toate aceste argumente, în nume personal, dar sperând că propunerea mea va obţine la momentul potrivit sprijinul dumneavoastră, colegi din toate partidele reprezentate parlamentar, voi depune un proiect de lege prin care ziua de 10 Mai să fie recunoscută ca Zi Naţională a Independenţei şi a Tradiţiei Monarhice.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi închei urând multă sănătate Majestăţii Sale Mihai I, demn urmaş al Casei Regale a României.

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"Sa scoatem drumurile naţionale din satele româneşti!"

Vă mărturisesc că e dureros să privesc zilnic ştiri care să enumere morţi şi răniţi în accidente produse pe drumurile naţionale. E dureros să văd cum cifrele din statistici devin din ce în ce mai ridicate. E dureros să văd părinţi şi copii ucişi într-un ritm blestemat pe drumurile naţionale.

S-a întâmplat recent pe raza localităţii buzoiene Limpeziş, în apropierea unei treceri de pietoni. Două surori, de 11 şi, respectiv, 15 ani, au fost lovite de un TIR în seara zilei de vineri, 5 aprilie. Una dintre victime a murit, iar cealaltă este în comă. Martori ai accidentului au fost şeful Consiliului Judeţean Vrancea - Marian Oprişan şi ministrul tineretului şi sportului, Nicolae Bănicioiu. Din păcate, astfel de situaţii de întâmplă şi în alte localităţi din judeţele dumneavoastră sub priviri neputincioase sau, şi mai grav, nepăsătoare.

Statistica rece, depăşind orice prag psihologic pentru un stat civilizat, membru al Uniunii Europene, spune că în anul 2012, pe drumurile naţionale au fost înregistrate 3.147 accidente grave de circulaţie, soldate cu 1.097 persoane decedate şi 2.969 răniţi grav. Multe astfel de accidente soldate cu pierderea de vieţi omeneşti au un şablon nefericit: autovehicule de tonaj greu accidentează pietoni pe raza intravilanelor localităţilor tranzitate de drumuri naţionale.

Nu trebuie să fim experţi în domeniu ca să observăm că situaţia actuală a reţelei de drumuri naţionale este precară din punct de vedere al capacităţii acesteia, fiind depăşită în multe cazuri, atât din punctul de vedere al dimensionării parcului auto, cât şi al gradului de motorizare. Mai mult decât atât, drumurile naţionale se desfăşoară, aproape fără excepţie, prin oraşele şi satele de pe traseu, spre deosebire de ceea ce vedem în multe state din Europa, unde traficul greu şi nu numai este dirijat pe centuri ocolitoare, indiferent de rangul localităţii.

Cred că indiferenţa nu poate continua la nivelul alarmant din prezent şi ţine de responsabilitatea majoră pe care ne-am asumat-o să schimbăm lucrurile. Pas cu pas, dar esenţial. Trebuie să scoatem traficul de pe drumurile naţionale din localităţi, indiferent de rangul acestora. În acest sens, consider utilă, urgentă, fundamentală lansarea unui program guvernamental intitulat: programul naţional de realizare a centurilor ocolitoare ale localităţilor situate pe reţeaua de drumuri naţionale.

Odată pus în practică, un astfel de program ar determina în special preluarea traficului greu, care, altfel, se derulează prin mijlocul oraşelor şi satelor noastre, în multe cazuri la mică distanţă de oameni şi de casele acestora. În plus, ar oferi şansa adăugării unei benzi de siguranţă sau a uneia suplimentare, acolo unde este oportun, sporind viteza medie de transport, cu efectele pozitive derivate.

Fundamentat pe argumente solide şi prioritizat ca atare, programul ar însemna, din toate punctele de vedere, un efort meritat, cu beneficii multiple, de la reducerea numărului de accidente până la cele de ordin economic.

Domnul Titi Holban:

Politicile de sprijinire a tinerilor şi a persoanelor care lucrează în străinătate reprezintă priorităţi legislative asumate de actualul Guvern pe termen scurt şi mediu, pe care voi încerca să le detaliez şi să le aduc în atenţia opiniei publice, având în vedere importanţa lor pentru societatea românească.

În acest sens, Ministerul Muncii are în lucru un pachet de măsuri pentru persoanele care primesc venit minim garantat şi alocaţie de sprijin pentru familie, propunând majorarea ajutorului acordat în astfel de cazuri. De asemenea, sunt prevăzute măsuri pentru calcularea unui ajutorul suplimentar pentru încălzire, stabilit în funcţie de grupa de venituri şi în funcţie de datele care vor veni de la ministerul de resort referitoare la valoarea creşterii preţului la energie şi care au ca destinatari categoriile sociale cele mai afectate de criză.

Protejarea românilor care lucrează în ţările Uniunii Europene este o altă prioritate a Ministerului Muncii, care va propune elaborarea şi semnarea unor proiecte şi protocoale de colaborare, în aşa fel încât românii să fie protejaţi şi pe teritoriul acestor state.

În acest sens, sunt deja încheiate protocoale cu ţări precum Cipru sau Italia. De exemplu, dacă se întâmplă ca o persoană care lucrează în Italia să nu fie angajată în aceleaşi condiţii cu o altă persoană din Italia, ea trebuie să fie protejată, prin cooperarea Inspecţiei Muncii din România cu Inspecţia Muncii din Italia.

Integrarea tinerilor este un alt domeniu reglementat de Ministerul Muncii, propunându-se alinierea legislaţiei româneşti celei europene. Ministerul doreşte introducerea unor Garanţii pentru tineri, asigurarea ca orice tânăr să primească, în termen de trei luni de la încheierea studiilor, o ofertă de muncă sau posibilitatea de continuare a perfecţionării profesionale.

În plus, ministerul îşi propune îmbunătăţirea legii referitoare la ucenicie, prin dezvoltarea formelor de ucenicie pentru cei care au absolvit ciclul gimnazial şi pentru o aşa-zisă practică într-o întreprindere la nivelul celor cu studii superioare pentru a putea căpăta aptitudini în domeniul respectiv, acest lucru urmând să se întâmple cu un ajutor din partea statului către angajatorul care face astfel de angajări. Astfel, în loc să fie plătit şomaj unui tânăr care a terminat facultatea, este mai bine ca acei bani să fie daţi angajatorului.

Am convingerea că toate aceste măsuri vor sprijini tinerii aflaţi în căutarea unui loc de muncă şi vor contribui la protejarea familiilor cu venituri reduse, cele mai expuse şi vulnerabile financiar pe perioada crizei economice.

Doamna Elena Gabriela Udrea:

Tema: "Guvernul USL - dezastru în absorbţia fondurilor europene"

Una dintre promisiunile electorale cu care USL a câştigat alegerile în 2012 a fost îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene. Timp de trei ani, opoziţia reprezentată de PSD şi PNL a criticat modul în care guvernele Boc şi Ungureanu au gestionat problema accesării fondurilor comunitare, spunând că ei au soluţia magică pentru îmbunătăţirea procesului. Puşi în postura de a guverna, reprezentanţii USL s-au lovit de propria incompetenţă. Aşa se face că, de aproape un an de zile, absorbţia fondurilor europene este doar un element de comunicare publică, în realitate lucrurile fiind în totalitate blocate.

Motivele majore pentru această stare de fapt sunt date de faptul că au fost suspendate fondurile europene alocate României pe POS Transporturi, POS Creşterea Competitivităţii Economice, Programul Operaţional Regional şi POS Dezvoltarea Resurselor Umane. Acest blocaj a făcut ca ţara noastră să piardă aproape un an în care ar fi putut să primească bani europeni, dar nu a făcut-o. Mai rău este faptul că, din cele patru programe blocate, doar două au fost reluate: POSDRU cu corecţii de 25% şi POR fără corecţii, dar cu întârziere. Pentru celelalte două programe, nu există o dată exactă privind reluarea lor şi nici un orizont de aşteptare.

Aceste blocaje s-au resimţit din plin în economia românească. De la venirea Guvernului Ponta şi până acum, în România au venit aproape 500 de milioane de euro - o sumă infimă dacă ne gândim la faptul că, la sfârşitul guvernării PDL, erau semnate contracte în valoare de 62 de miliarde de lei (peste 14 miliarde de euro). Deci, când vine vorba de transformarea contractelor în bani efectiv accesaţi, Guvernul Ponta se dovedeşte a fi repetent.

Dintr-o asemenea perspectivă a incompetenţei USL, surprinde decizia Guvernului de a aloca pentru 2013 nu mai puţin de 14 miliarde de lei (3 miliarde de euro) din bugetul de stat pentru cofinanţarea proiectelor cu fonduri europene, cu ţinta de a absorbi 6,5 miliarde de euro numai în acest an. Nu numai că ţinta nu va fi atinsă, dar există toate şansele ca reuşita să fie mai puţin de 10% din cât şi-au propus.

În această logică în care, în mod evident, USL nu este în stare să aducă bani europeni pentru dezvoltarea infrastructurii româneşti, alocarea celor 3 miliarde de euro pentru cofinanţare, în detrimentul investiţiilor care ar fi putut ajuta România, reprezintă o prostie semnificativă a Guvernului Ponta. Dacă USL ar fi fost în stare să deblocheze programele şi să accelereze ritmul de absorbţie, măsura ar fi fost corectă, dar în condiţiile actuale, ne aflăm într-o situaţie de tip lose-lose pentru care vinovaţi sunt doar cei care se ocupă de destinele României acum.

Nu numai absorbţia reprezintă o problemă majoră a României, ci şi contractarea fondurilor europene. Ne aflăm cu 8 luni înainte de termenul limită, 31 decembrie 2013, până la care putem să încheiem contracte pe fonduri europene pe exerciţiul bugetar 2007-2013 al Uniunii Europene şi România mai are de semnat contracte de aproape 17 miliarde de lei (aproximativ 4 miliarde de euro). Dacă acest obiectiv nu este atins, România va pierde din start aceşti bani.

Cu părere de rău o spun, nu văd nicio preocupare a Executivului condus de Victor Ponta de a încheia măcar contractările, ştiut fiind faptul că Preşedintele Băsescu a obţinut prelungirea cu un an, până la 31 decembrie 2016, a datei până la care se pot absorbi efectiv banii.

Prin această declaraţie politică, cer premierului şi ministrului fondurilor europene, Eugen Teodorovici, să prezinte public proiectele pe care urmează să se realizeze contracte prin care să se acopere aceşti 4 miliarde de euro. Altfel, vina pentru pierderea acestor bani va fi numai a lor. Vorbim de aproape 2,8% din PIB-ul României pe un an, care s-ar putea pierde din cauza lipsei de preocupare a USL.

Guvernul USL nu este numai incompetent când vine vorba de absorbţia fondurilor europene, ci şi profund ipocrit. L-am auzit în februarie pe premierul Victor Ponta criticându-l pe preşedintele Băsescu pentru că ar fi obţinut "doar" 40 de miliarde de euro pentru România în exerciţiul bugetar 2014-2020 al Uniunii Europene. De bună seamă, bani insuficienţi pentru un prim-ministru care a dovedit că nu e în stare să aducă nici măcar 500 de milioane de euro pe un an.

Ipocrizia USL este evidentă cu atât mai pregnant acum, când Comisia Europeană trimite Ministerului Fondurilor Europene o scrisoare în care critică în termeni extrem de duri, total nediplomatici, modul în care ţara noastră a înţeles să prezinte strategia pentru absorbţia fondurilor europene pe perioada 2014-2020. Printre altele, Comisia Europeană spune că propunerea venită dinspre oficialii de la Bucureşti este "inadecvată, prematură şi nu ar îndeplinicondiţiile minime de calitate şi credibilitate".

E o critică mai dură decât a primit România vreodată din 2007 şi până acum şi vine împotriva Guvernului care le-a promis românilor că va aduce bani europeni în ţară pentru dezvoltarea infrastructurii şi a calităţii vieţii oamenilor. Este dovada cea mai clară că responsabilii de absorbţia fondurilor europene habar nu au pe ce lume se află, fiind simpli învârtitori de hârtii.

Ce să te aştepţi de la ei la o absorbţie mai bună a fondurilor europene, când ei nu sunt în stare să spună nici măcar pe ce vor să cheltuiască banii?

Închei într-o notă pesimistă: atât timp cât Guvernul USL va fi la putere în România, absorbţia fondurilor europene va merge din rău în mai rău. Încet, încet, USL devine un sinonim pentru dezastru economic şi social.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Sănătatea românească tributară intereselor USL!"

Din momentul în care domnul Eugen Nicolăescu a revenit la conducerea Ministerului Sănătăţii, starea de sănătate a populaţiei şi calitatea serviciilor medicale a reintrat în conul de umbră pe care îl mai cunoscuse tot sub ministeriatul domniei sale. În ciuda sumelor constant crescute folosite în sistem şi a unor încercări eşuate de reorganizare a acestuia, pe baze contractuale care să permită creşterea calităţii actului medical şi a eficienţei cheltuirii fondurilor, reforma din sănătate stagnează şi are tendinţa de a influenţa negativ atât serviciile publice, cât şi cele private.

Indicatorii specifici din domeniu continuă să fie la un nivel caracteristic profilului unor ţări în curs de dezvoltare: speranţă de viaţă la naştere este mai mică cu 4-5 ani faţă de ţările vest-europene; mortalitate maternă la un nivel de două ori mai mare decât media europeană; morbiditate crescută prin boli transmisibile (sifilis, hepatită, SIDA, tuberculoză); mortalitate infantilă la cel mai mare nivel din spaţiul Uniunii Europene.

Majoritatea îngrijirilor medicale se acordă în continuare în spitale cu cheltuieli disproporţionate faţă de calitatea şi complexitatea serviciilor medicale oferite, iar fondurile alocate sănătăţii sunt inadecvate necesităţilor reale.

Cu toate acestea, ministrul Nicolăescu vine cu proiecte şi decizii tot mai proaste şi aici mă refer la proiectul de desfiinţare a Caselor judeţene de sănătate şi a DSP-urilor, la controversata coplată, care a intrat deja în vigoare la 1 aprilie a.c., la proasta gestionare a sistemului medical prin lipsa medicamentelor şi a citostaticelor, în condiţiile în care accesul la îngrijirile medicale este limitat, pentru o bună parte a populaţiei, de veniturile personale mici, de lipsa unităţilor sanitare, a specialiştilor, de lipsa dotărilor adecvate în spitalele comunale şi orăşeneşti, a numărului mare de spitale care nu îndeplinesc condiţiile minime pentru autorizarea sanitară, toate acestea pe fondul unui nivel de educaţie pentru sănătate scăzut şi a persistenţei plăţilor informale.

Domnule ministru, o reformă în sistem nu se face numai declarativ. În utimele luni a crescut neîncrederea şi nemulţumirea populaţie faţă de îngrijirile oferite şi faţă de personalul medical din cauza calităţii scăzute a serviciilor medicale, a lipsei siguranţei actului medical, a dificultăţilor de comunicare cu personalul medical şi condiţionării actului medical.

Deficitul de personal medical se adânceşte în ultimul timp, în bună măsură din cauza emigrării medicilor şi personalului de specialitate, migraţie cauzată de dotarea nesatisfăcătoare a unităţilor medicale, de nivelul de remunerare scăzut, de imaginea socială negativă şi de accesul la performanţă redus.

Deficitul de medici în unele zonele izolate este de peste 70%, media fiind de 35%. Sunt spitale unde activează mai mulţi medici pensionari decât doctori activi, iar metodele şi iniţiativele dumneavoastră nu fac altceva decât să îi alunge pe medicii români din ţară.

Vorbiţi despre sănătatea pacienţilor şi grija pentru ei, dar constat că toate măsurile pe care doriţi să pe aplicaţi îi afectează direct pe bolnavi.

Doamna Violeta Tudorie:

Tema declaraţiei: "Marcarea Zilei Mondiale a Cărţii - 23 aprilie"

Astăzi, pe data de 23 aprilie, în peste 100 de ţări din toată lumea, se serbează Ziua Mondială a Cărţii.

S-a ales această zi de 23 aprilie, deoarece reprezintă şi o dată simbolică pentru literatura universală: în această zi, în anul 1616, au murit Cervantes şi Shakespeare.

Aflată sub umbrela UNESCO, Ziua Mondială a Cărţii este o celebrare internaţională atât a cărţilor cât şi a artei de a citi. Pornind de la aceste considerente, în anul 1995, Congresul General UNESCO a declarat 23 aprilie Zi Mondială a Cărţii, pentru a le aduce astfel un tribut tuturor scriitorilor şi, în acelaşi timp, pentru a-i încuraja pe toţi cititorii, dar în special pe tineri, să descopere plăcerea lecturii.

Originile acestei sărbători vin din Catalonia, un loc în care se dăruiau cărţi şi trandafiri celor dragi de Sfântul Gheorghe - o tradiţie care datează de peste 90 de ani.

excepţii de la data sărbătorii fac Marea Britanie şi Irlanda, care marchează Ziua Mondială a Cărţii, în fiecare an, pe 3 februarie. În unele state, Ziua Mondială a Cărţii a devenit un proiect care reprezintă un parteneriat între editori, vânzători de carte şi alte părţi interesate, care lucrează împreună cu scopul de a promova cărţile şi cititul pentru satisfacţia personală şi pentru petrecerea timpului într-un mod extrem de plăcut şi util.

Unul din obiectivele principale ale Zilei Mondiale a Cărţii este de a încuraja copiii să exploreze lumea cărţilor şi activitatea de a citi prin punerea la dispoziţie a oportunităţii de a avea o carte proprie, primită ca dar.

Pe parcursul anilor, Ziua Mondială a Cărţii s-a extins pentru a acoperi atât cititorii mici cât şi pe cei adulţi, pe cei pasionaţi, cititorii noi, care pot fi atraşi spre acest util obicei.

Oficialităţile şi organizaţiile civice de profil au lansat de-a lungul timpului numeroase categorii de activităţi şi evenimente organizate, la care participă copii, tineri, profesori, edituri, librării, biblioteci şi alţi iubitori de carte. În această zi, cel mai popular cadou pentru toate vârstele este o carte, iar producătorii şi librăriile vin în întâmpinarea sărbătorii cu mari reduceri de preţ.

Este şi motivul pentru care doresc să felicit Editura Litera şi ziarul Ring pentru că sărbătoresc Ziua Mondială a Cărţii printr-un eveniment inedit: Noaptea cărţilor deschise. Acesta va avea loc în Centrul Vechi al Bucureştiului, începând cu ora 18.00 şi va continua până târziu în noapte. Trecătorii prin zonă vor fi întâmpinaţi de mii de cărţi deschise şi desfăşurate pe toată strada Lipscani, de la intersecţia cu strada Smârdan până la Calea Victoriei. Evenimentul va fi deschis de domnul Robert Negoiţă, primarul Sectorului 3 al Bucureştiului. Organizatorii îi vor invita pe toţi trecătorii să îşi aleagă una sau mai multe cărţi dintre cele peste 3 000, dăruite de Editura Litera.

Iată de ce profit de ocazie şi îmi face plăcere să vă invit diseară în Centrul Vechi al Capitalei, nu la o bere, ci la o carte de citit. Totodată, adresez un La mulţi ani! tuturor celor care-şi trag numele de la Sfântul Gheorghe.

Domnul Viorel Palaşcă:

"Agricultura poate relansa economia judeţului Mehedinţi"

În judeţul Mehedinţi, prin dezvoltarea unei agriculturi competitive pe plan naţional sau european, se poate realiza siguranţa alimentară a populaţiei şi o contribuţie decisivă la relansarea economică a judeţului.

Judeţul Mehedinţi dispune de un potenţial natural şi uman pentru dezvoltarea unei agriculturi, care să satisfacă pe toţi deţinătorii de terenuri agricole şi să ajute la modernizarea spaţiului rural la nivelul ţărilor comunităţii europene.

Din cele peste 188 000 hectare teren arabil, în ultimii 8 ani nu s-a reuşit în nici un an cultivarea unei suprafeţe mai mari de 100.000 hectare. Tot în această perioadă, din cele peste 70.000 hectare amenajate în mari sisteme de irigaţii nu s-au irigat, chiar în condiţii de secetă excesivă, niciun hectar de teren.

Cei peste 32.000 de fermieri, înregistraţi în anul 2012 de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură, Centrul judeţean Mehedinţi, aşteaptă cu optimism crearea unor posibilităţi de lucru în continuare, în condiţii mai bune a pământului pe care îl deţin.

În situaţia asigurării unor condiţii minimale şi optimiste de dezvoltare a sectorului agricol şi a spaţiului rural, o mare parte din numărul de şomeri ar putea să activeze în agricultura judeţului.

Consider că Guvernul şi ministerele de resort trebuie să aibă în vedere măsuri de sprijin printre care: reabilitarea sistemului de irigaţii de la staţia de pompare la hidrant pentru a se cunoaşte cu exactitate unde există posibilităţi de irigare, limitarea extinderii deşertificării terenurilor agricole din sudul judeţului prin replantarea perdelelor de protecţie, stimularea investitorilor pentru construirea unor depozite corespunzătoare pentru păstrarea produselor agricole (legume şi fructe) pe o perioadă îndelungată, îmbunătăţirea legislaţiei existente în domeniul agricol care să permită optimizarea cultivării terenurilor agricole, stimularea financiară a tuturor fermierilor în vederea modernizării bazei tehnico-materiale etc.

Prin toate acestea se dă o şansă dezvoltării sectorului agricol şi a spaţiului rural, creându-se premisele atragerii forţei de muncă disponibilizate din mediul urban şi posibilităţile unui trai mai bun pentru toţi locuitorii judeţului Mehedinţi.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"Dezvoltarea regională a României - temă importantă de tranşat"

În declaraţia de astăzi vreau să vă supun atenţiei un subiect important, genul de vâlvătaie care poate produce un infern dacă nu este supravegheat din timp. Acest subiect îl reprezintă regionalizarea. Tema regionalizării poate da naştere unor discuţii utile, nu numai pentru politicieni, ci şi pentru opinia publică. Dezbaterile pe acest subiect dau o şansă oraşelor, judeţelor să arate unde sunt punctele lor forte, să scoată în evidenţă punctele bune. Aceasta nu trebuie însă să pună o presiune asupra procesului de regionalizare.

Mocneşte în secret de câteva luni, hrănindu-se cu visuri de mărire ale unor actori locali sau naţionali, cu idei fixe ale unor funcţionari sau cu obsesii cauzate de tăceri apăsătoare clădite pe temeri, frici şi momente de indecizie, până într-un punct în care devine deja de necontrolat stârnind pasiuni şi orgolii nemăsurabile. Cred că încă nu este prea târziu să "stăpânim acest foc", dar pentru aceasta avem nevoie de transparenţă, dezbatere şi curaj.

Intervenţia mea porneşte de la discursul public oficial din ultimele luni pe această temă, în care se discuta mereu de 8 regiuni, adică de păstrarea celor existente. De aceea, trebuie să atrag atenţia, încă de la început, că delimitarea regiunilor de dezvoltare existente a fost rezultatul mai degrabă al unui compromis politic decât al unei analize aprofundate. Şi afirm acest lucru în cunoştinţă de cauză, ca unul care am lucrat peste 5 ani în ceea ce se numeşte conceptul de dezvoltare regională încă de la începuturile acestuia în România. Dacă Uniunea Europeană foloseşte aproximativ 100 de indicatori în politica de dezvoltare regională, în anul 1997, s-au folosit numai 17 astfel de indicatori în construcţia regională şi a indicelui global al dezvoltării. Iar dintre cei 8 mari piloni ai dezvoltării regionale: demografic, economic (doar 2 indicatori: PIB şi rata şomajului), social, infrastructură, educaţie, istoric, geografic, cultural, ultimii trei au fost aproape excluşi.

Politica de Dezvoltarea Regională este şi astăzi, la 15 ani de la implementarea ei în ţara noastră, un concept nou pentru foarte mulţi cetăţeni. Aceasta pentru că s-a vorbit foarte puţin despre principiile, obiectivele şi rezultatele ei, semănând mai mult cu o poveste situată între mit şi adevăr.

De 15 ani, în România, funcţionăm pe opt regiuni de dezvoltare, fiecare cuprinzând mai multe judeţe, constituite în urma unui acord liber între consiliile judeţene şi cele locale.

De acum 15 ani ne-am propus ca prin intermediul lor să planificăm utilizarea resurselor (prin programe şi proiecte) în vederea atingerii unor obiective stabilite;

- să diminuam dezechilibrele economice în cadrul regiunilor existente, dar şi între ele,

- să creştem gradul de absorbţie a instrumentelor financiare alocate de UE (fonduri structurale şi de coeziune);

- să oferim cetăţenilor servicii de calitate;

- să stimulăm cooperarea şi parteneriatul interregional, intern şi internaţional, care contribuie la dezvoltarea economică;

- crearea unei conştiinţe de apartenenţă la regiune.

Din acest motiv consider că acum, înainte de a discuta despre o nouă regionalizare a României, avem datoria de a prezenta o evaluare serioasă asupra a ceea ce a reprezentat funcţionarea şi rezultatele obţinute de actualele regiuni.

Evaluarea este una dintre etapele importante ale politicii europene de coeziune, principiile pe care se axează, ca relevanţa, utilitatea, eficacitatea, sustenabilitatea, îţi dau posibilitatea creării unei imagini asupra designului şi rezultatelor proiectului în relaţie cu resursele disponibile şi cu obiectivele propuse. Evaluarea presupune transparenţă, dezbatere, responsabilitate, eficienţă, adică principii cheie care ar trebui să fie si pilonii viitoarei construcţii regionale. Fără o evaluare serioasa si transparentă, cu bune si rele, cu plusuri si minusuri, nimeni, dar absolut nimeni, nu va crede in viitorul acestor regiuni, asa cum reies ele din discursul oficial.

Pentru aceasta ne trebuie curaj. Curajul de a arata rezultatele aşa cum sunt, curajul de a arăta de unde pornim în aceasta etapă nouă privind dezvoltarea regională a României.

Cred că trebuie sa avem acest curaj, pentru că aşa cum afirma Plutarh, scriitor şi moralist antic: "Curajul este începutul biruinţei!"

Domnul Adrian George Scutaru: "Ocuparea posturilor în structurile NATO este o necesitate"

România şi-a câştigat cu greu calitatea de membru NATO după un proces îndelungat de negociere, finalizat cu succes în martie 2004, când a aderat oficial la Tratatul Atlanticului de Nord. Noul statut dobândit a echivalat cu garanţia securităţii şi stabilităţii, dar a conferit ţării noastre şi o responsabilitate imensă în ceea ce priveşte participarea la operaţiunile şi misiunile Alianţei şi îndeplinirea altor angajamente pe care urma să ni le asumăm ca stat NATO.

Consider că devotamentul pe care militarii români l-au arătat în teatrele de operaţiuni, finalizat nu de puţine ori cu pierderea vieţii, a demonstrat capacitatea de sacrificiu a Armatei române şi a condus la clădirea unei imagini a României ca aliat de nădejde. Datoria pe care Guvernul o are în acest sens este să conserve această imagine corectă a României în NATO.

În perioada 8 - 11 aprilie am participat, alături de alţi parlamentari şi reprezentanţi guvernamentali, la o vizită de informare organizată de Ambasada SUA la Bucureşti şi Misiunea SUA la NATO. Programul a cuprins întâlniri la baza aeriană NATO de la Geilenkirchen (Germania), la Comandamentul Operaţional Întrunit de la Brunssum (Olanda), precum şi la sediul NATO de la Bruxelles. Cu această ocazie s-a putut observa că prezenţa militarilor români în structurile NATO este inferioară posturilor alocate ţării noastre în urma negocierilor avute la nivelul Alianţei. Nerezolvarea acestei probleme poate avea ca rezultat periclitarea imaginii României ca aliat. De acest lucru cred că trebuie să se preocupe conducerea MApN, care are printre principalele atribuţii şi aceea de promovare a imaginii favorabile a României, în general, şi a Armatei României, în special, şi Guvernul, care trebuie să dea dovadă de responsabilitate în alocarea fondurilor.

Un exemplu în acest sens este cel de la baza aeriană de la Geilenkirchen, unde operează avioane AWACS, în care, deşi avem alocate cinci posturi, ocupăm doar trei. Acelaşi lucru se întâmplă şi la Comandamentul Operaţional Întrunit de la Brunssum, unde avem alocate şapte posturi, dar ocupăm trei. Situaţii similare există şi în alte zone de responsabilitate NATO. Este vorba de posturi în structuri multinaţionale ale Alianţei, negociate şi asumate de România. Militarii noştri îndeplinesc nişte misiuni împreună cu colegi din alte state NATO, iar dacă de la noi lipsesc patru din şapte persoane înseamnă că misiunile celor absenţi trebuie îndeplinite de militarii din alte ţări. Această situaţie ridică semne de întrebare asupra seriozităţii noastre, mai ales că vorbim de angajamente asumate.

Motivul absenţelor noastre îl constituie lipsa banilor. Cred însă că trebuie să punem în balanţă pe de o parte costurile, iar pe de altă parte beneficiile de imagine şi experienţa indiscutabilă pe care militarii români o capătă şi care foloseşte MApN. Spunem peste tot că Armata este unul dintre cel mai buni ambasadori ai României, că avem militari competenţi care au făcut cinste ţării în misiunile externe. Aşa şi este, dar nu poţi să-ţi reprezinţi ţara dacă nu participi.

Este păcat ca o imagine pe care România şi-a construit-o cu greu şi îndelung, chiar şi cu pierderi umane, să fie ştirbită pentru că uneori nu ştim să ne stabilim nişte priorităţi sau fiindcă nişte birocraţi angajaţi prin ministere cred că vor fi decoraţi dacă fac economii tăind din posturile pe care le avem la NATO.

Domnul Vasile Popeangă:

"EBa şi cultura democratică, baba şi mitraliera!"

"Crin Antonescu, cocoţat în vârful comisiei parlamentare de revizuire a Constituţiei, care încă este candidatul actualei majorităţi la preşedinţie, îşi doreşte o constituţie care să-i servească propriilor interese. Trag astfel un semnal de alarmă şi spun nu dictaturii parlamentare", a declarat Elena Băsescu în plenul Parlamentului European.

Multă lume a rămas mască la o astfel de declaraţie, făcută nu în Dorobanţi, la o şuetă stropită cu diverse lichide, ci în înaltul for al Uniunii Europene. Oamenii şi-au revenit însă repede, văzând cine a emis respectivul paragraf. Ar fi fost culmea ca să ne aşteptăm la ceva mai bun decât atât din partea celei mai cunoscute cu apelativ de număr de maşină sau ca nevasta lui Syda. Iniţial a fost ştiută de toţi ca "fata lu' tata", dar timpul a trecut, şi acum e cunoscută, nu-i aşa?, prin propriile vorbe şi fapte, care trimit cu gândul la vechea vorbă românească "Dacă tăceai, filosof rămâneai"... Căci cam cât să fie oare IQ-ul unei persoane, ca să se trezească vorbind despre "dictatura parlamentară"? Şi ce vrea juna fostă Băsescu să înţelegem, că dictatura lui tăticu' era mai bună?

Dacă ar fi doar să cităm din Constituţia României, articolul 61, alineatul (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". în acest caz, dacă Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român, atunci "dictatura parlamentară" de care se teme soţia lui Syda ar însemna o dictatură a poporului prin reprezentanţii săi, aleşi în mod democratic, prin vot. Ceea ce este un nonsens, întrucât dictatura nu este similară democraţiei, ci este exact pe dos. Pentru că Parlamentul exprimă voinţa cetăţenilor români care şi-au exercitat dreptul de vot. Dar de unde să ştie doamna europarlamentar antepomenită toate astea, că doar n-are vreo tangenţă cu ele...? Ce nu poate pricepe sărmana EBa, copil nevinovat aruncat în vâltoarea politicii înalte, este că rezultatul muncii parlamentarilor, noua constituţie, este supusă validării populare printr-un alt referendum, deci tot poporul va decide. Şi dacă este aşa de îngrijorată de voinţa naţiei, ar trebui să-l fluiere chiar pe taică-su, că doar el stă "cocoţat" la Cotroceni, în ciuda a peste 8 milioane de oameni, deşi l-au votat ca preşedinte cu 50% mai puţini. Dar, a pârât-o cineva pe fosta topmodelă că e specialistă în aritmetică?

De observat că în familia Băsescu există o mare problemă cu înţelegerea democraţiei şi, cu toate acestea, se încăpăţânează să ne reprezinte pe noi toţi: ba marinelu' la Cotroceni, ba topmodelă în Parlamentul European. Din fericire, tăticu-şi termină mandatul, căci, dacă e să-i dăm dreptate lui Einstein, în afară de prostie, nimic nu este veşnic în acest Univers, ocazie cu care nici metoda "tablei lui Manţog" nu mai merge în favoarea mezinei familiei Băsescu, aşadar se poate spune că a mică s-a lins pe botox de alt mandat, lăsând, în sfârşit, locul liber pentru un român cu un IQ mai voluminos, ceea ce va fi un uriaş pas înainte în politica externă românească.

Pentru că s-au săturat până şi cei din Parlamentul European de discursurile şi atitudinea aceasta de Gâgă politic şi nu numai, iar ceea ce i s-a întâmplat săptămâna trecută, la discuţia despre Arctica, a fost antologic! Junei i s-a tăiat şi microfonul, a căutat altul, funcţional, hotărâtă să vorbească, tot precum taică-su, cu orice preţ, chiar dacă bătea câmpii, habar n-având despre problema ce era în dezbatere. Nu suntem, totuşi, lămuriţi: faptul că are dreptul de a lua cuvântul într-o şedinţă înseamnă că trebuie neapărat să îşi şi asasineze auditoriul cu inepţii? Dar, asta este măcar o chestiune de educaţie... De unde ar fi putut să înveţe disciplina dialogului sau regulile democraţiei, de la cel care, de când a intrat în politica românească, n-a făcut altceva decât să producă milioane de dovezi că nici el nu ştie nici ce-i acela dialog, nici ce-i democraţia? Doar că Traian Băsescu a-nceput să facă gafele fiicei sale la o vârstă mai avansată - n-a avut bafta ca să-1 trimită babacu-său în Parlamentul European, abia au reuşit serviciile să-l înfigă pe la Anvers, unde şi-acolo a făcut nişte minuni de se cruceau şi comuniştii...

Dacă ne amintim bine, la un moment dat, până şi Gigi Becali îşi luase un politolog care să-1 înveţe unele lucruri, să nu mai râdă lumea de el, şi pe care-1 plătea cu câteva mii de euro lunar. Iată că, deşi încă mai stârneşte zâmbete, când deschide gura, Gigi Becali îi este superior mezinei Băsescu. Doamna, fie vorba-ntre noi, necesită şi un staff mai competent, pe care, la fel de important, mai trebuie să-1 şi asculte... E normal, nu e musai ca materialul citit în Parlamentul European să îi aparţină integral, deoarece nu este pregătită în toate domeniile de interes european, nimeni nu le poate şti pe toate bine şi mai trebuie să fie şi într-o formă adecvată, nu-i cere nimeni asta, dar ca să poţi să nu te faci de râs când deschizi gura, mai ales că ai pretenţia că reprezinţi o ţară şi un neam, asta e la îndemână până şi pentru EBa. Totul este ca să vrea...

Domnul Neculai Răţoi:

"Consumul alimentelor - menţinerea sănătăţii sau inducerea bolii?"

Se apropie sfintele sărbători pascale. Prin tradiţie, ca şi la Crăciun, românul îşi doreşte să aibă masa-mbelşugată, să nu-i lipsească mielul, ouăle vopsite, vinul, pasca ori cozonacul de pe masă. Insă, tot în această perioadă, vigilenţa cumpărătorilor slăbeşte, existând şi tentativele vânzătorilor (din păcate, multe reuşite) de înşelare a clienţilor. Astfel, în această perioadă, se mai poate trezi bietul consumator că, exact precum în situaţia vitei care era cal, acum riscă să cumpere nu nişte carne de miel, ci nişte carne de maidanez sau alte animale ce în niciun caz nu au vreo tangenţă cu rasa ovină. În plus, nu trebuie să uităm că şi cetăţenii sunt neîncrezători de la scandalul acelor cantităţi însemnate de lapte sau brânză ce au fost infectate cu aflatoxină, o substanţă cancerigenă care se cumulează, în timp, în organismul uman. Colac peste pupăză, am fost şi martorii retragerii din depozite şi magazine a zeci de tone de pere din Turcia, dopate de pesticide...

Acest fenomen, al hranei care te îmbolnăveşte ori te omoară, trebuie să ia sfârşit. Toată lumea, fie că este producător sau crescător de animale, ori importator, trebuie să conştientizeze, în ciuda goanei după un profit nesimţit, că nu pot pune în pericol sănătatea publică intoxicându-ne permanent în numele unui aşa-zis capitalism ucigaş.

Nu trebuie să uităm nici cazurile acelor păsări ori animale care ajung în abatoare, în magazine şi apoi pe mesele noastre pline de antibiotice şi steroizi. Este inadmisibil ca fructele şi legumele pe care le cumpărăm, recomandate ca fiind hrană sănătoasă, să fie umplute cu chimicale foarte toxice doar ca să fie mai frumoase, foarte mari ori să reziste cu lunile în cămară. Astfel de vânzători, care au în minte doar câştigul cu orice preţ, chiar şi cel al îmbolnăvirii ori chiar decesului aproapelui lor, trebuie să conştientizeze faptul că atentează la sănătatea populaţiei şi că nu mai acceptăm să ne hrănim cu produse modificate genetic.

Nu este nevoie să aşteptăm ca astfel de întâmplări să degenereze în situaţii dramatice. Refuzăm să ne hrănim organismul cu reziduuri, pentru a susţine vânzarea unor alimente care arată grozav în magazine, dar care ne ucid înainte de vreme. Indiferent care ar fi interesele şi mai ales ale cui, sunt de condamnat lipsa de transparenţă a producătorilor şi a fermierilor care nu par preocupaţi de consecinţe, ci doar de profitul cât mai mare, cu care să-i poată lua vila sau maşina de lux pipiţei cu care îşi înşeală nevasta, ori să spargă sume enorme prin cazinouri. Retragerea de pe piaţă a produselor care pun în pericol sănătatea populaţiei este o problemă naţională, care trebuie şi poate fi gestionată eficient doar printr-un parteneriat al tuturor instituţiilor competente.

România deţine recordul bolnavilor de cancer din Europa. Zilnic auzim de un nou caz. Cel puţin o treime din acestea au la bază stilul de viaţă necorespunzător şi de alimentaţie. Alimentele sunt implicate mai ales în cazul cancerului de tub digestiv, din cauza nitraţilor şi nitriţilor. Aş dori să nu uităm că în România bolnavii de cancer sunt trimişi la popă, nu la doctor, întrucât medicamentele, şi prin grija samsarilor de pastile, sunt ori lipsă, ori prea scumpe pentru ca pacienţii să le poată achiziţiona. Iar asta o spun specialiştii...

Responsabilitatea revine fiecăruia dintre noi. Trebuie să realizăm gravitatea situaţiei. România se situează pe ultimul loc al podiumului în UE la îmbolnăvirile cu toxina botulinică, boală cauzată de consumul de alimente contaminate şi este fatală în o zecime din cazuri. Este nevoie de o reacţie fermă, o înăsprire serioasă a legislaţiei existente. În primul rând, trebuie să ne axăm pe metodele de prevenţie, să înmulţim controalele şi să îi facem şi pe controlori să priceapă că, dacă vor slăbi vigilenţa sau chiar dacă vor accepta să nu îşi facă datoria de dragul şpăgii, vor fi complicii celor care vor face victime, cu produsele lor neconforme, în rândul populaţiei nevinovate.

Iar dacă există o pedeapsă pentru comerciantul infractor, şi mai mare trebuie să fie pedeapsa controlorului necinstit, pentru că lui i se cuvine un spor de pedeapsă, el fiind plătit tocmai ca să împiedice faptele ce periclitează sănătatea şi chiar viaţa consumatorului.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Începe sezonul turistic - iar ne speriem clienţii?"

Vine mica vacanţă de 1 mai, în care multă lume va încerca să evadeze din stresul cotidian mergând ba la mare, ba la munte. Omul de rând, beneficiarul serviciilor turismului românesc, care poate nu are nici timpul şi nici posibilitatea financiară de a se refugia în vreo staţiune din Europa, Dubai ori alt colţişor de rai, vrând-nevrând, va trebui să accepte oferta internă.

Chiar dacă nu este un chiţibuşar, sau genul care caută nod în papură şi nici clientul dificil, permanent nemulţumit, chiar dacă nu este nici prea pretenţios şi nu se aşteaptă să fie servit ca la Ritz, atunci când merge la o pensiune de două margarete, ori să găsească aceleaşi condiţii de la un hotel din Washington atunci când se cazează undeva, indiferent de loc şi de preţul plătit, doreşte să fie tratat cu bun simţ, solicitudine, amabilitate şi respectul cuvenit unui om din ai cărui bani îşi primesc salariile toţi angajaţii de acolo. Se pare însă că patronii de la noi gândesc exact invers: "Dă-i încolo pe amărâţii ăştia, acum vor să-i şi tratăm cum trebuie?" Şi uite-aşa au pierdut nişte clienţi, pentru totdeauna. Căci dacă ei s-au simţit furaţi şi prost trataţi pentru ce au plătit, cum îşi imaginează cineva că vor reveni să dea mai mulţi bani ca să se aleagă cu acelaşi lucru? Plus că, de multe ori, tarifele, chiar şi cele de pe site-urile hotelurilor ori cabanelor, ba nu includ unele costuri, omise intenţionat, ba nu au mai fost actualizate de o bună vreme, astfel încât, când ajungi la locul pe care ţi l-ai ales, te trezeşti că trebuie să plăteşti suplimentar chiar şi cu până la 30%!

Cât despre calitatea serviciilor, nu ne mai mirăm de multă vreme de ce, cu excepţia unor fiţoşi cu mulţi bani, dar puţină imaginaţie, pentru care contează doar o anumită imagine, nu şi condiţiile primite, aproape toţi românii care au măcar salariul mediu pe economie preferă să meargă în vacanţă în Bulgaria, Turcia ori Grecia decât să fie umiliţi în România, pe banii lor! Pentru că oricine are toate motivele să fie extrem de nemulţumit şi să nu mai calce niciodată în locurile unde a găsit (sau nu, după caz): pilote pătate şi nebăgate în cearceaf plic, prosoape neschimbate, duşul care curge pe la toate încheieturile, iar scurgerea semiînfundată, cada galbenă (şi nu din fabrică), apa caldă care durează doar pentru un duş şi jumătate, televizorul ca unul de pe vremea când LCD-ul apărea doar în filmele SF, iar telecomenzile n-au simţit niciodată atingerea unei cârpe cu spirt, proaspete şi dezinfectante după atâtea mâini prin care au trecut. În dulap nu există decât un singur umeraş, pentru că, în fond, nu vine nimeni cu 3 costume în vacanţă, pe fotoliu trebuie să te aşezi cu grijă, întrucât unul dintre braţe e rupt, nu există veioze, pe hol nu e bec, iar în baie, din 3, merge doar unul şi este, probabil, un bec de 25W. Deci, condiţii de "lux" (dacă ar fi să te iei după banii ceruţi pentru astfel de servicii), comportament "excepţional" al personalului deservent, sentimentul că ţi s-a făcut o favoare că ţi s-au acceptat banii, atitudinea lor tipică vizavi de un amărât de rând, dar cu pretenţii.

Ne uităm cu jind la turismul italian, dar nu ştim cum a dezvoltat Mussolini turismul din Italia, fără nicio legătură cu dictatura, pentru că şi în alte ţări civilizate se aplică sancţiuni pentru nereguli. La prima reclamaţie făcută de un client, restaurantul sau hotelul se închidea o săptămână. La a doua plângere, o lună. Fără anchetă. Se pleca de la ideea că, dacă un cetăţean pierdea timpul să meargă până la poliţie ca să facă reclamaţia, sigur are motive. În câţiva ani, serviciile au devenit de top! Şi la noi se poate face aşa ceva, aproape instantaneu! Să existe echipe de control mobile, care, în maxim 2-3 ore de la solicitare, să poată veni la faţa locului ca să constate cele reclamate şi, dacă se dovedeşte că reclamaţia a fost fundamentată, să se retragă licenţa până la remedierea situaţiei. În caz că aceste echipe de control nu apar într-o perioadă rezonabilă de timp, să fie sancţionate sever - prima dată pecuniar, iar la a doua abatere, să-şi piardă serviciul, pentru că şi cei de la control trebuie să respecte regulile! întrucât tocmai lipsa acestui gen de verificări şi fraternizarea deloc dezinteresată a acestora cu patronii căzuţi în abatere sunt principalele cauze care alungă turiştii din România.

Ne dorim turişti mulţi? Atunci, să perfecţionăm legislaţia, ca să stabilim pe de-o parte nişte standarde, pe de altă parte nişte tarife medii corespunzătoare acestor standarde impuse, să înmulţim controalele, să aplicăm legea acolo unde sunt nereguli şi situaţia se va schimba în mai puţin de un an!

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Din nou despre fuga medicilor din România"

Am mai abordat, de la acest microfon, un subiect delicat şi de o mare importanţă pentru ţara noastră, anume cel al exodului medicilor. Conform statisticilor Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România, în ultimii 6 ani au părăsit sistemul de sănătate peste 14.000 de medici, care au ales să plece peste graniţele ţării, unde pot avea parte de tratament decent ca oameni, salarii mai mari şi condiţii de muncă mai bune. Medicii români şi asistenţii medicali au ajuns astfel "marfa" cea mai căutată de angajatorii străini, care sunt interesaţi de personal bine pregătit în România, ţara noastră fiind recunoscută de multă vreme pentru calitatea învăţământului său medical, atât cel mediu cât mai ales cel superior.

Exodul medicilor face ca în prezent, în România, să mai existe doar 1,9 medici la mia de locuitori, în timp ce media europeană este dublă (medie pe care tot noi o tragem în jos!), aşa cum rezultă din monitorizările realizate de către Biroul European al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în domeniul sănătăţii din ţara noastră mai lucrează doar circa 334.000 de persoane, cu 60.000 mai puţine decât în anul 2009. Aceste cifre ne situează pe penultimul loc în Europa la numărul de medici pe cap de locuitor, dar îndrăznesc să sper că naţiunea română merită ceva mai bun şi mai mult decât atât.

Dacă privim problema din punct de vedere economic, în contextul în care pentru şcolarizarea unui student la medicină statul român cheltuieşte, în cei şase ani de facultate, cel puţin 8.000 de euro, pierderea pe care o înregistrează acelaşi stat prin plecarea medicilor este uriaşă. Dar nu despre pierderea financiară este, în realitate, vorba, chiar dacă mulţi s-ar opri doar la acest capitol - cel contabil. Însă nu contabilii ne vindecă, ci medicii... În condiţiile în care avem cea mai mare rată de îmbolnăvire a populaţiei din zonă, prin plecarea în masă a personalului medical, asigurarea de servicii medicale de calitate de către medici specialişti este foarte greu de realizat. Foarte multe specialităţi medicale rămân neacoperite din cauza lipsei de specialişti, fiind periclitată astfel chiar viaţa pacienţilor. Degeaba vom avea spitale modernizate la standarde europene. Dacă nu vom avea şi personalul calificat care să muncească în ele, aceste spitale vor deveni în curând doar nişte muzee bine amenajate.

În România există o propunere guvernamentală de urcare, începând de la anul, a salariilor medicilor la un decent 1.000 de euro pe lună, ca nivel minim. Însă nu doar salariul este cel care demotivează medicii şi îi face să plece peste hotare, acelaşi lucru îl face şi cronica subfinanţare a sistemului medical, situaţie îngreunată şi de tâlhăriile care au loc acolo: cu aparatura medicală, cu mafia medicamentelor etc. Toată lumea vrea aparatură multă şi scumpă, uitând însă că se poate face o treabă bună şi cu bani mai puţini. Reiterez un vechi exemplu: în locul unei aparaturi sofisticate de diagnoză, poate fi folosit cu succes, aşa cum o mulţime de ţări o fac, un termograf cu infraroşii performant, cu care se pot depista peste 160 de boli, inclusiv peste 80% din tipurile de cancer, şi care costă în jur de doar 15.000 de euro. Dar e adevărat, nu aduce aceleaşi comisioane ca un ditamai aparatul de vreo 200-300 de ori mai scump, care poate că face chiar mai puţine decât termograful cu infraroşii...

O mulţime de tehnici medicale chinezeşti, de exemplu, sunt mult mai eficiente şi mai ieftine decât cele similare europene sau americane, dar sunt ignorate cu bună ştiinţă de către factorii de decizie ai domeniului medical, care nu-şi pot închipui că şi ceva ieftin poate fi bun, ba chiar mai bun decât ceva scump! Lucrul este dovedit şi prin banalele ceaiuri, care costă 2-3 lei, dar au efecte identice cu medicamente de sute de lei, ce fac însă buzunarul gros cui trebuie... Să mai amintim şi despre faptul că încă nu avem inoculată mentalitatea de prevenţie a bolilor şi de folosire a terapiilor alternative, mulţi medici acordând încredere neţărmurită doar scalpelului şi medicamentelor de sinteză?

De aceea, doresc să fac un apel, având în vedere această situaţie îngrijorătoare de diminuare a personalului calificat din sistemul medical, ca la nivelul guvernului să se găsească soluţii cât mai rapide şi să se ia măsuri concrete, pe de o parte, pentru a opri urgent exodul cadrelor medicale din România şi, pe de altă parte, pentru a creşte finanţarea sistemului. Susţin cu tărie măsura creşterii salariilor medicilor şi asistenţilor medicali şi militez pentru un management eficient şi responsabil în sistemul sanitar din România, dublat de măsuri cât mai severe pentru diminuarea la maximum a malpraxisului şi practicii cerşitului de şpagă pentru prestarea actului medical.

Căci tratamentul trebuie să fie administrat corect în ambele direcţii: şi din partea societăţii către medic, dar şi din partea medicului către societate ...

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Fenomenul de încălzire globală şi impactul asupra umanităţii"

În fiecare an, pe 22 aprilie, se sărbătoreşte Ziua Pământului, începând cu anul 1970, când s-a născut mişcarea pentru protejarea mediului înconjurător. Ziua Pământului a avut un rol important în popularizarea problemelor de mediu. De altfel, a fost înfiinţată şi o organizaţie - Earth Day Organization, care are în prezent filiale în peste 170 de ţări.

Comisia Interguvernamentală pentru Schimbări Climatice a evaluat cinci "motive de îngrijorare" privind fenomenul de încălzire globală, care se manifestă ameninţător: dispariţia speciilor şi a sistemelor unice, distrugerile provocate de evenimentele climatice extreme, efectele resimţite de ţările în curs de dezvoltare şi de populaţia săracă din fiecare ţară, impacturile negative asupra agregatelor globale (sociale, economice şi ecologice) şi evenimentele pe scară largă cu un foarte mare impact.

Schimbările în cantitatea, frecvenţa şi tipul precipitaţiilor, manifestările extreme (seceta, inundaţiile, cicloanele, tsunami), topirea gheţarilor, creşterea activităţii seismice pe Terra şi acidificarea oceanelor sunt doar câteva dintre modificările climatice deja constatate, care vor avea un curs ascendent în următoarele decenii.

Ca impacturi la nivel biologic se pot enumera: căderea timpurie a frunzelor copacilor şi plantelor, deplasările unor specii către latitudini şi altitudini mai mari, schimbări în migraţia păsărilor călătoare şi adaptări ale faunei şi florei marine la noile condiţii de viaţă.

Schimbările climatice vor afecta agricultura şi hrana în toată lumea, datorită creşterii C02 în atmosferă, a temperaturilor ridicate, modificarea regimurilor de precipitaţii şi umiditate, înmulţirea fenomenelor meteorologice extreme. Malnutriţia va deveni un fenomen mondial.

Sănătatea oamenilor va fi afectată de încălzirea globală şi în ceea ce priveşte modificarea patologiei, înmulţindu-se cazurile mortale de diaree, malarie şi infecţii datorate virusurilor. Depăşirea barierelor dintre specii va genera apariţia unor boli umane specifice animalelor, dintre care sunt deja cunoscute gripa aviară şi gripa porcină.

Gravitatea impactului încălzirii globale asupra climei, asupra tuturor activităţilor umane şi mai ales asupra sănătăţii oamenilor, animalelor şi plantelor trebuie să dea de gândit factorilor decizionali din toate ţările globului, pentru a lua măsuri active de stopare sau măcar de încetinire a fenomenului.

Trebuie să ne unim forţele pentru salvarea "Planetei albastre"!

Domnul Mircia Muntean:

"De dreapta, pentru totdeauna"

Declaraţia mea politica de astăzi este mai personală decât de obicei, pentru că vă voi vorbi despre orientarea mea politică.

Sunt un om de dreapta, aşa am fost întotdeauna. Nu, nu daţi cu pietre şi nu mă acuzaţi de traseism! E drept, am fost membru al Partidului Naţional Liberal mai bine de două decenii. Două decenii în care am dovedit, pe lângă loialitate, şi faptul că nu pot fi altfel decât de dreapta. Din păcate, la un moment dat, nu m-am mai regăsit în PNL. Principiile şi valorile mele nu mai coincideau cu cele ale partidului. Dar, dincolo de războaiele politice, dincolo de plecarea mea din acest partid, am rămas un om de dreapta. Acest lucru nu se va schimba niciodată.

Tocmai de aceea am venit la PDL. Un partid aflat acum în opoziţie, un partid care acum trece prin grele încercări, plătind costul lipsei populismului şi a lipsei dării de mână din perioada în care a fost la guvernare. Un partid în care însă regăsesc valorile de dreapta, valorile care mă animă.

Poate vă întrebaţi de ce vă spun toate aceste lucruri. E simplu: în agitaţia creată după Congresul partidului, în amalgamul declaraţiilor unora şi altora de la televizor, în plin proces de restructurare a dreptei, mulţi oameni mă întreabă dacă am de gând să părăsesc barca PDL şi să mă alătur ori puterii, ori uneia dintre mişcările de dreapta nou create. Răspunsul meu este simplu şi clar: nu! Nu voi pleca din PDL!

Nu voi trăda partidul care mi-a dat şansa de a deveni parlamentar, nu voi trăda partidul care mi-a arătat că e dispus să plătească nişte costuri uriaşe, doar pentru a reuşi să scoată ţara din criză, nu voi părăsi echipa care mi-a arătat că vrea şi poate să respecte valorile de dreapta, construind politici pe măsură.

Am de gând să rămân alături de colegii mei şi să îmi pun la dispoziţie toată experienţa pentru a reconstrui şi a reîmprospăta acest partid, fiind atent în acelaşi timp la toate acţiunile Guvernului şi făcând o opoziţie constructivă în Parlament. Eu, la bine şi la greu, rămân alături de partidul meu!

Domnul Ioan Stan:

Am citit de curând un document aflat, de altfel, la dispoziţia oricărei persoane interesate pe www.conpet.ro, am citit deci un document intitulat Codul de etică al S.C. Conpet S.A., operatorul sistemului naţional de transport ţiţei şi derivate prin conducte din România. Înscrisul cu pricina se doreşte a fi un fel de cod al onoarei salariaţilor unei societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, în întregul său documentul este o incontestabilă reuşită a celor care l-au întocmit, dar capitolul 2, care tratează conflictul de interese, este de departe remarcabil. Nu vă cer să mă credeţi pe cuvânt, am venit cu argumente. Deci subcapitolul 2.1., intitulat "Oferirea de cadouri, favoruri sau servicii", are drept suport un text care îi asigură lui Nae Caţavencu calitatea de mentor al semnatarilor.

Citez şi mă mir: "Principiul de etică al societăţii este că nu oferă cadouri, servicii prin angajaţii săi clienţilor/partenerilor/furnizorilor. Totuşi, în anumite circumstanţe şi cu aprobarea conducerii, pot fi acordate astfel de articole care să fie în concordanţă cu practicile obişnuite de afaceri şi, respectiv, să nu contravină legii sau standardelor etice". Cele de mai sus se mai bucură şi de precizarea că "nu sunt considerate cadouri sau favoruri oferirea sau primirea de articole promoţionale".

Să discutăm un pic acest text. Care sunt circumstanţele în care aprobarea conducerii poate acoperi dăruirea unor persoane de interes de atenţii care să se ridice la un milion de lei, în trei ani de activitate controlată de Corpul de Control al Guvernului, cheltuielile de protocol? Cine şi în ce temei legal poate inventaria aceste circumstanţe? Cu care practici în afaceri trebuie să se afle în concordanţă articolele darului. Pe astea, practicile de afaceri adică, cine le-a legiferat acordându-le astfel clauza permisivă a cadorisirii la nivelul valoric mai sus anunţat? Şi dacă lipim pe un Maseratti o etichetă care să o declare produs promoţional în campania de promovare a unui şampon auto se cheamă că putem să fericim pe careva cu bijuteria automobilistică respectivă? Să mai spun că acestea toate prefaţează subcapitolul 2.2 al aceluiaşi Cod de etică şi care tratează acceptarea de cadouri de către salariaţii Conpet făcând sfios vorbire despre valoarea simbolică, adică fără valoare materială deosebită, a atenţiilor permise la preluare salariaţilor.

Se pare că a fost nevoie de acest control ca să ridice vălul protector de pe practicile celor cărora le-a fost încredinţată gestionarea acestei părţi din avuţia naţională. Se pare că aceşti gestionari temporari s-au purtat ca în târgul lui Cremene cu bunurile încredinţate, având în primul rând grijă de prieteni şi parteneri de circumstanţă politică şi, evident, de buzunarul propriu.

Că printre cei care s-au bucurat de prevederile Codului de etică al Conpet S.A. se numără rudele unor personaje politice ca doamna Anastase poate avea mai multă sau mai puţină relevanţă. Că doamna cu pricina a considerat o minciună suma anunţată pentru premiile încasate de tatăl Domniei Sale (cca. 126.000 lei) şi a declarat că salariul de 10.000 de euro primit de acelaşi tătic este în realitate situat la o treime din valoarea făcută publică. Nici măcar nu mă mai miră, încă n-am uitat cum numără doamna Anastase!

Dar tot aş fi curios să ştiu dacă tatăl domniei sale a avut, ca şef al departamentului de management şi comunicare al Conpet, contribuţii la fel de valoroase la încheierea ilegală a celor patru contracte de asistenţă şi reprezentare juridică, câte două pentru un litigiu, încheiate după 12 iunie 2012 şi pentru care s-au plătit sume de peste 108.000 lei!

Pentru mine personal şi pentru foarte mulţi alţii relevanţă vor avea măsurile de sancţionare ce vor trebui dispuse de instituţiile cu competenţă în domeniu vizavi de concluziile Corpului de Control al Guvernului.

La Conpet şi oriunde se va revela că s-a procedat asemenea!

Domnul Constantin Mazilu:

"România, asfixiată de gunoaie"

Vin în faţa dumneavoastră plin de indignare. România a ajuns o ţară asfixiată de nepăsare şi de gunoaie! Nepăsarea tuturor românilor în privinţa curăţeniei se vede nu doar la cetăţeanul de rând, ci mai ales în curtea autorităţilor care nu catadicsesc să aplice legea şi să dea amenzi pentru gunoaiele aruncate aiurea, peste tot! Marginile şoselelor sunt demarcate de gunoaie, albiile râurilor sunt şi ele pline de fel şi fel de deşeuri, iar în păduri şi pe câmpuri găseşti "semănate" sticle de plastic, şervetele şi ambalaje, în loc de flori, iarbă sau culturi.

Din păcate, nici munţii nu sunt protejaţi de nesimţirea celor care fac drumeţii sau de pasivitatea celor care trebuie să aplice penalizări pentru lipsa de interes faţă de protejarea mediului.

Sănătatea mediului înseamnă sănătatea fiecăruia dintre noi! Dacă respectăm mediul, ne respectăm pe noi înşine. Vă propun un simplu exerciţiu al imaginaţiei: gândiţi-vă, vă rog, la două fete - una frumoasă, dar nespus de murdară şi de neglijentă, şi alta urâţică, dar curată, foarte îngrijită. Sunt sigur că dintre cele două tinere aţi alege-o pe cea mai urâţică, pentru că stă în firea ei să se îngrijească şi pentru că izurile emanate de fată superbă vă pun pe fugă. Ei, cam aşa e şi cu România. E o ţară frumoasă, dar îmbâcsită! Noi toţi suntem cei responsabili de halul în care arată acest "picior de plai", această "gură de rai".

Din acest motiv lansez un apel către dumneavoastră şi către toţi românii: să facem tot ce ne stă în putinţă ca să protejăm natura, să ne înfrumuseţăm ţara cu un efort minim, adică să nu mai aruncăm aiurea gunoaiele! Şi dacă este posibil, să ne descotorosim de deşeuri în mod selectiv, pentru că ar fi cel mai bine pentru noi toţi, românii. Colectarea selectivă a deşeurilor nu presupune vreun efort suplimentar nici pentru cel care aruncă plasticul în containerul pentru plastic şi sticlă în cel destinat sticlei şi nici pentru firmele care asigură ridicarea acestor resturi. Trebuie doar să vrem să ajungem până la primul coş de gunoi sau până la prima pubelă care ne iese în cale!

Mă doare să spun asta, dar, de multe ori, cred că doar plătind amenzi pentru aruncarea gunoaielor la întâmplare putem ieşi din mizeria în care ne afundăm şi ne cufundăm frumoasa ţară. "Un popor civilizat este un popor amendat", s-a spus şi se tot afirmă despre poporul german, însă se pare că, deşi este strictă această măsură, dă roade. Dacă maldărele de deşeuri aruncate la întâmplare ar dispărea de pe străzi, şosele, păduri, ape şi munţi, şi le-am colecta şi recicla, am reduce poluarea, am economisi energie, am conserva resursele naturale!

Să vă dau doar câteva exemple:

• Din 10 peturi reciclate se poate fabrica un tricou sau un metru pătrat de covor, iar din 50 de peturi se poate face un pulover.
• La reciclarea unei tone de plastic se economisesc până la 800 tone de petrol brut.
• Un televizor poate funcţiona trei ore încontinuu cu energia economisită prin reciclarea unei singure cutii de aluminiu.
• Reciclarea unei tone de oţel înseamnă economisirea a 1,28 tone gunoi solid şi 1,5 tone minereu de fier. Reciclarea unei tone de oţel reduce cu 86% emisiile de gaze în aer şi reduce cu 76% poluarea apei.
• Ambalajele din hârtie sau carton sunt obţinute din celuloză, reciclarea lor salvând milioane de copaci anual. Fibra celulozică se deteriorează după 4 cicluri de reciclare, deci prin colectare selectivă se poate introduce acelaşi material în circuitul economic de 4-5 ori!
• La tipărirea unui cotidian de mare tiraj se folosesc 3.000 metri cubi de lemn, adică 1.500 de arbori cu o vârstă de 50 ani. Fiecare tonă de hârtie reciclată salvează 17 copaci.
• În fiecare lună oamenii aruncă suficiente sticle şi borcane încât să umple un zgârie-nori.
• Pentru fabricarea unui kg de material pet se utilizează aproximativ două kg de petrol şi importante cantităţi de energie. Producţia de plastic utilizează 8% din producţia de petrol a globului.
• Descompunerea naturală a plasticului în mediul înconjurător necesită peste 500 de ani din cauza materialelor care îl alcătuiesc.
• Producţia de plastic utilizează 8% din producţia de petrol a globului.
• O doză de aluminiu se degradează în circa 500 de ani.
• Sticla are nevoie de un milion de ani pentru a se descompune în bucăţele mici. Sticla poate fi reciclată la nesfârşit fără să îşi piardă din calităţi.

Nu în ultimul rând, solicit tuturor primăriilor să înfiinţeze puncte de colectare a deşeurilor toxice, respectiv a substanţelor periculoase (detergenţii cum ar fi clorul, înălbitorii, substanţele folosite la deblocarea ţevilor, vopseaua, produsele pentru eradicarea gândacilor, bateriile portabile, medicamentele). Acestea nu doar că ne pot otrăvi, dar pot lua foc cu uşurinţă sau pot distruge materialele cu care intră în contact. Aruncate în natură, poluează solul şi pânza freatică, filtrându-se în apa de la fântână sau de la robinet. Un litru de ulei de motor uzat, aruncat în natură, contaminează un milion de litri de apă. Metalele grele, cum ar fi plumbul, aflate în bateriile auto uzate, pot afecta sănătatea mentală a copiilor. Copiii pot intra în contact cu deşeurile periculoase aruncate aiurea (spray-uri cu resturi de insecticide, medicamente expirate). O baterie de telefon mobil de tip vechi poate polua 600.000 de litri de apă cu metale grele. Produsele chimice corozive pot strica ţevile de scurgere sau canalele colectoare.

Deocamdată, doar o parte dintre deşeurile periculoase sunt colectate separat şi reciclate. Este vorba despre uleiul de motor, bateriile auto, bateriile telefoanelor mobile. Producătorii, importatorii şi firmele care comercializează ulei de motor şi baterii auto, precum şi reţelele de telefonie mobilă (în cazul bateriilor telefoanelor mobile) asigură colectarea acestor tipuri de deşeuri. Restul, cum ar fi medicamentele, ierbicidele, pesticidele, vopselele, nu sunt deocamdată colectate separat. În oraşele care au facilităţi de sortare, aceste deşeuri sunt separate pe categorii, la groapa de gunoi.

Un mediu mai curat şi mai sănătos, neafectat de substanţe toxice, înseamnă în primul rând mai multă sănătate pentru dumneavoastră şi familiile dumneavoastră.

Doamna Ana Birchall:

În declaraţia de astăzi doresc să vă supun atenţiei principalele politici şi viziuni pe care progresiştii social-democraţi le-au formulat cu privire la îmbunătăţirea nivelului economic al statelor, dar şi spre îmbunătăţirea nivelului de trai.

Săptămânile trecute am participat la Copenhaga la conferinţa anuală "Progressive Governance: Towards Growth and Shared Prosperity", desfăşurată sub patronajul primului-ministru danez, Helle Thorning-Schfnidt, în colaborare cu Policy Network şi Center for American Progress condus de John Podesta, fost şef de cabinet al preşedintelui Bill Clinton. În cadrul întâlnirii au fost abordate teme cu privire la politicile de dezvoltare, producţie şi reformă, creşterea nivelului de trai şi furnizarea de noi locuri de muncă într-o eră a intensificării concurenţei globale, pregătirea tinerilor pentru noua economie şi combaterea şomajului în rândul acestei categorii.

Aşa cum a rezultat şi din dezbaterile purtate, la ora actuală ne confruntăm cu dovezi din ce în ce mai clare că politicile de austeritate luate de o parte din statele lumii încep să îşi arate ineficienta. Tăierile drastice de cheltuieli care au avut loc în mai multe ţări din Europa au făcut ca economiile acestor state să fie menţinute sau chiar să fie aduse în recesiune.

Până şi Fondul Monetar Internaţional a recunoscut faptul că politica de tăiere a cheltuielilor îşi arată lacunele şi efectele negative. Dovezi ale acestor efecte sunt prognozele FMI pentru evoluţia economică, care s-au aflat într-o continuă scădere de-a lungul anilor la nivel mondial.

În multe locuri din Europa şi din lume, pierderea locurilor de muncă şi scăderea nivelului de trai au făcut ca populaţia să se revolte împotriva guvernanţilor care au văzut în tăierea de salarii, mărirea taxelor şi reducerea locurilor de muncă o modalitate de a combate criza. în acest moment, se caută o schimbare a politicilor economice, în aşa fel încât acestea să fie axate în principal pe bunăstarea cetăţeanului.

Partidele de centru-stânga din toată lumea caută soluţii eficiente şi credibile cu care să vină în întâmpinarea problemelor cetăţenilor şi care să răzbată prin situaţia economică şi politică actuală. A spune că respingem austeritatea nu este de ajuns. Trebuie formulate noi politici economice care să aibă în vedere o creştere a locurilor de muncă.

În cadrul dezbaterilor ce au avut loc cu ocazia conferinţei la care am participat, am arătat necesitatea impunerii unui nou model social-economic, astfel încât să existe o balanţă între industria de servicii şi de producţie. Trebuie să fie folosite într-o măsură cât mai mare resurse importante de creştere economică şi de creare a locurilor de muncă, precum agricultura sau domeniul energetic. De asemenea, am subliniat importanţa pe care combaterea şomajului o are la nivel mondial.

O sursă importantă pentru creşterea numărului de locuri de muncă sunt investiţiile străine. Oferirea unui cadru economic, fiscal şi politic prielnic creşte interesul investitorilor pentru un stat.

Pentru politicienii de centru-stânga, formularea unui model de creştere economică sustenabilă şi de creştere a competitivităţii în viitor este cea mai importantă provocare politică. La ora actuală are loc o dezbatere legitimă asupra modului în care consolidarea fiscală are loc în ambele părţi ale Atlanticului. Progresiştii şi-au propus consolidarea unui program care promovează inovaţia şi descoperirea de noi instrumente de creştere, găsirea căilor pentru investiţii în capitalul uman pentru a creşte potenţialul de producţie. De asemenea, progresiştii promovează la nivel mondial reglementări care să protejeze consumatorii şi să atenueze inegalităţile sociale existente la scară largă.

În privinţa creşterii nivelului de trai şi a furnizării de noi locuri de muncă într-o eră a creşterii competitivităţii la nivel global, partidele de centru-stânga consideră că guvernele sunt nevoite să aibă o viziune clară asupra zonelor de unde vor veni viitoarele locuri de muncă, în special în sectorul serviciilor şi în zone de bază, precum sănătate, educaţie şi asistenţă socială.

O problemă cu care se confruntă tot mai multe state în această perioadă este aceea a pregătirii tinerilor pentru schimbările economice şi, implicit, de pe piaţa muncii. Ceea ce progresiştii consideră că guvernele ar trebui să urmărească este o creştere a capacităţii şi oportunităţilor de pregătire a muncitorilor. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere şi accesul la formare profesională pe tot parcursul vieţii. Eficienţa pieţelor forţei de muncă trebuie să fie evaluată în funcţie de cât de mult este sprijinită pregătirea şi îmbunătăţirea capacităţilor. Educaţia ar trebui să vizeze maximizarea capacităţilor cuiva de a învăţa.

Măsurile pe care România le-a luat în ultimul an pot reprezenta pentru o lume aflată în criză economică, un model de înlocuire a austerităţii cu o politică centrată pe bunăstarea cetăţeanului şi nu pe asuprirea sa.

Un lucru îmbucurător pentru statul român, din punctul de vedere al combaterii şomajului, este scăderea ratei acestuia, în cursul anului trecut, la 7%, de la 7,4% în anul 2011.

Creşterea economică şi cea a numărului locurilor de muncă în România sunt două obiective pe care guvernul USL şi le-a trasat încă de la preluarea mandatului. Punerea în practică a viziunii politicienilor de centru-stânga de la nivel mondial cu privire la aceste două probleme cu care se confruntă întreaga lume poate avea loc în România, statul român beneficiind şi de cadrul politic şi economic necesar.

România, prin poziţionarea teritorială la nivel european pe axa comercială dintre Asia şi Europa, reprezintă un punct de atracţie pentru marile companii internaţionale. Atât cele din Europa, care doresc o deschidere către Orient, dar şi pentru cele asiatice, care doresc să intre pe piaţa europeană. Această poziţionare strategică conferă României un potenţial ridicat de dezvoltare, fapt recunoscut de firmele deja existente pe piaţa românească, potenţial pe care România trebuie să îl fructifice din plin.

După pauză

Şedinţa a fost condusă de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Deschid lucrările şedinţei de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 412 deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 236, şi 29 participă la alte acţiuni parlamentare.

A venit raportul şi a fost distribuit în sală pentru numărul 3 de pe ordinea de zi, deci vom începe cu el.

3. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.25/2013 pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002.

Rog iniţiatorul să ia cuvântul.

Domnul Sorin Vicol (secretar de stat, Ministerul pentru Societatea Informaţională):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.25/2013 pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002 a avut în vedere ca noile reglementări adoptate prin serviciile media audiovizuale să permită sectorului audiovizual să realizeze schimbările necesare pentru a se adapta la evoluţia pieţei în acest domeniu şi la evoluţia comportamentului agenţilor economici care activează pe piaţă, respectiv furnizorii de servicii media audiovizuale, distribuitorii de servicii, intermediari şi beneficiari ai serviciilor de publicitate televizată.

În prezent, legislaţia din România nu reglementează în mod riguros activitatea de achiziţionare a spaţiilor publicitare TV, iar acest vid legislativ a permis dezvoltarea unor sisteme netransparente şi anticoncurenţiale care afectează, în egală măsură, activitatea spaţiilor TV şi dreptul publicului la informaţii corecte şi de calitate.

Considerăm că această reglementare este absolut necesară în contextul actual al pieţei de publicitate televizată, fiind menită să elimine situaţiile în care preţurile de achiziţie a spaţiului publicitar sunt stabilite de intermediarii care activează pe piaţă, respectiv agenţiile media, fără acordul radiodifuzorilor titulari de drept ai spaţiului publicitar, intervenind, astfel, distorsiuni în modalitatea de stabilire a preţului pe piaţa de publicitate.

Potrivit actului normativ, orice achiziţionare de spaţiu publicitar televizat nu poate fi făcută de un intermediar decât în numele şi pe seama beneficiarului final al publicităţii televizate.

De asemenea, s-a prevăzut că orice rabat sau avantaj tarifar, indiferent de natura acestuia, acordat de către radiodifuzor, trebuie să figureze pe factura emisă beneficiarului final al publicităţii televizate.

S-a mai stabilit că prin decizia consiliului se stabilesc procedura şi condiţiile de eliberare şi modificare a licenţei audiovizualului.

Având în vedere cele expuse, vă rugăm să adoptaţi Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2003 şi susţinem amendamentele adoptate de Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, prin raportul prezentat.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, sesizată în fond. Din partea comisiei?

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2013 pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2013 pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului a fost transmis Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă cu PL-x 114 din 15 aprilie 2013.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege, în procedură de urgenţă, spre avizare fiind transmis şi Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 15 deputaţi din numărul de 21.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenţi în sală.

Potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2013 pentru modificarea Legii audiovizualului nr.504/2002, cu amendamente.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii?

Vă rog, domnul deputat Márton Árpád-Francisc.

Domnule deputat Márton, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Această ordonanţă de urgenţă a provocat vii dispute din partea celor interesaţi, atacând destul de dur legea în sine.

Ordonanţa de urgenţă, de fapt, are două puncte care reglementează două lucruri, eu zic, distincte, unul chiar acceptabil.

Pe de o parte, se introduce o procedură, zicem noi, destul de complicată de achiziţionare a publicităţii, iar în punctul 2 sunt nişte prevederi, punctul 2, 3, nişte prevederi legate direct de modul de obţinere a licenţei şi nişte cerinţe faţă de cel care doreşte să primească o astfel de licenţă, în primul rând ca el să fi plătit taxele către stat, ceea ce ni se pare corect şi normal.

Am pus nişte întrebări în cadrul dezbaterilor, pentru că în expunerea de motive s-a trimis la Legea Sapin din Franţa, ca unul dintre statele care are o astfel de prevedere legală, ca cea de la punctul 1, pentru că am constatat că, aşa cum de foarte multe ori se uzitează pe la noi, deşi se trimite la Legea Sapin, ea, în foarte multe puncte, diferă esenţial de acea lege. Şi am pus întrebarea care mai sunt şi celelalte state şi de ce diferă, la care răspunsul a fost: specificitatea vieţii societăţii româneşti. Deşi, după cunoştinţele mele, mandatul special există în Codul civil şi a existat în Codul civil românesc, la fel cum este legiferat, şi nu văd nicio specificitate, am fi putut să preluăm partea aceasta, cu un singur articol din Legea Sapin.

Îmi pun întrebarea: de ce nu s-or fi gândit oamenii care au pus în vizor această Lege Sapin, când au adoptat Legea ANI, să preia Legea Sapin, aşa cum este scrisă ea. Pentru că noi dorim să avem ceva ce nu are nimeni, am înţeles că alte state se gândesc să preia această Lege Sapin. Este foarte interesant că se referă numai la publicitatea din televiziune, nu şi pentru radiodifuziune. Legea Sapin se referă, acel articol, la toate modalităţile de publicitate.

S-a încercat în comisie o modificare a acestui articol nereuşit, pentru că nu s-a dorit modificarea ei. A rămas, aşa zic eu, inaplicabilă. Ca atare, noi am propus eliminarea acestui punct 1, amendament pe care o să-l susţin şi la momentul respectiv.

În comisie, s-au mai adoptat anumite amendamente, prin care s-a mărit posibilitatea apariţiei mai multor spaţii publicitare. Eu, personal, ca om de cultură, cred că spaţiile publicitare în televiziune sunt îndestulătoare. Se mai şi încalcă aceste minute şi secunde acordate prin lege. Deci eu nu susţin aceste amendamente.

Vă mulţumesc. Grupul nostru parlamentar, mai mult ca sigur, nu va putea vota adoptarea acestei ordonanţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să fac câteva precizări. La şedinţa Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă au fost invitaţi, sau, mă rog, mai bine zis, au fost invitate ambele părţi, atât din partea iniţiatorilor, iniţiatori care sunt Ministerul Finanţelor şi Ministerul Comunicaţiilor; a fost prezent chiar domnul ministru Dan Nica. Din partea cealaltă, au fost reprezentanţii Uniunii Agenţiilor de Publicitate din România.

S-au luat toate punctele de vedere ale ambelor părţi. Spunea domnul Márton Árpád mai devreme că se face referire numai la publicitatea din Televiziune.

Păi, această întrebare i-a fost adresată iniţiatorului, respectiv domnului Dan Nica, iar domnul Dan Nica a spus că principala modificare pe care o aduce această ordonanţă Legii nr.504 a audiovizualului este că se stopează evaziunea fiscală din publicitatea TV. Publicitatea TV deţinând cea mai mare cotă de piaţă din toată publicitatea, acesta este motivul principal pentru care această ordonanţă face referire expres la publicitatea televizată.

Vă mulţumesc mult de tot.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare mai există alte intervenţii?

Nu mai există. În acest caz, vom trece la dezbaterea proiectului de lege, pe articole.

Vom lucra pe raportul comisiei.

Nr.crt.1 - nemodificat. Dacă nu mai există intervenţii, rămâne aşa.

Nr.crt.2 - comisia are amendament adoptat.

Există intervenţii? Nu. Adoptat. Mergem mai departe.

Nr.crt.3 - nemodificat. Există intervenţii? Nu.

Nr.crt.4 - nemodificat. Există intervenţii? Nu.

Nr.crt.5. Comisia are amendament adoptat. Dacă există intervenţii? Înţeleg că nu. Mergem mai departe.

Nr.crt.6. Comisia are amendament admis. Există intervenţii? Nu.

Nr.crt.7. Comisia vine cu un articol nou, un alineat nou, de fapt. Dacă există intervenţii? Nu sunt. Adoptat.

Nr.crt.8 - nemodificat. Nu sunt intervenţii.

După nr. crt.8 există un număr de amendamente respinse.

În raport, la amendamente respinse, nr.crt.1 - amendament propus de domnul Márton Árpád, respins.

Domnule Márton Árpád, vreţi să susţineţi amendamentul? Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Aşa cum am anunţat, în legea care s-a luat ca exemplu este o prevedere destul de clară, prin care, cel care îşi face reclamă poate încheia un contract de mandat special, cu cel care produce reclama şi care comercializează în România. Aşa este în legea franceză.

La noi, este o prevedere destul de complicată, aşa cum a fost modificată, prin care persoana respectivă, adică intermediarul, de fapt, cel care produce şi comercializează în România reclama, trebuie să încheia un contract pe seama celui al cărui produs va fi adus în atenţia publicului şi toate actele se încheie între producător şi postul de televiziune, intermediarul devenind doar un poştaş, nu un mandatar, în sensul Codului civil din România.

În legea franceză este un astfel de mandatar, cu mandat special, clar, corect, reglementat.

Prin aceasta, eu zic, aşa cum este formulată această modificare a legii, va fi practic inaplicabilă.

Ca atare, propunem eliminarea punctului 1 din ordonanţă, de fapt, abrogarea punctului 1 din ordonanţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu există alte intervenţii, am să supun votului dumneavoastră amendamentul respins din raport, nr.crt.1 - amendamente respinse, amendament pe care tocmai l-a susţinut domnul deputat Márton Árpád.

Vă rog să votaţi.

Cu 26 de voturi pentru, 6 abţineri şi 86 de voturi împotrivă, amendamentul a fost respins.

Urmează, tot de la amendamente respinse, nr.crt.2, un amendament propus de domnul deputat Dragoş Ionel Gunia. Îl susţineţi, domnule deputat? Înţeleg că nu.

La nr.crt.3 există un amendament respins, propus de domnul deputat Mihai-Răzvan Sturzu. Domnule deputat, susţineţi? Nu.

La nr.crt.4, un alt amendament respins, tot domnul deputat Mihai Sturzu. Îl susţineţi? Nu.

Am terminat cu amendamentele respinse.

Intrăm pe prima parte a raportului - amendamente admise.

Nr.crt.9 - comisia adoptă un amendament.

Dacă există intervenţii? Nu sunt. Adoptat.

Nr.crt.10 - nemodificat. Există intervenţii? Nu.

Nr.crt.11 - nemodificat. Nu există intervenţii.

În aceste condiţii, raportul a fost adoptat, a fost parcurs şi adoptat.

Proiectul de lege merge la votul final.

Procedură.

Domnule deputat, domnule preşedinte de grup, vă rog, luaţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Bună ziua, tuturor. La mulţi ani celor care poartă nume de sfânt, Gheorghe, şi sper să aibă o zi frumoasă! Noi ne facem datoria politică şi vrem să vă aducem la cunoştinţă că grupul nostru depune, spre dezbatere şi adoptare, moţiunea simplă "Companiile de stat în guvernarea USL - management privat sau cumetrie de partid?"

Domnule preşedinte, v-o depun dumneavoastră.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog.

Bine, vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Becali, mai doriţi să luaţi cuvântul? Domnule Becali! Vă rog, luaţi cuvântul. La mulţi ani! cu această ocazie.

Domnul George Becali:

Bună ziua. Vă salut!

Doar am vrut să transmit tuturor celor care poartă numele de Gheorghe la mulţi ani şi vreau să-l rog pe Dumnezeu şi pe Sfântul Gheorghe, aducător de biruinţă, să dea biruinţă Guvernului Ponta, pentru România!

Doamne ajută! (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Referitor la moţiunea simplă depusă, am discutat şi cu liderul de grup al PDL, care a depus. O vom discuta, probabil, în prima săptămână după Paşti, în 6, 7 este marţi, care cred că va fi zi de lucru, probabil 8. Probabil în 8 mai, dar vom discuta şi cu colegii, da, probabil în 8 mai vom discuta.

9. Urmează Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.76 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă şi pentru modificarea Legii nr.116 din 2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamnă Moldovan, vă rog, procedură.

Doamna Carmen Ileana Moldovan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Solicit, în numele Grupului parlamentar social-democrat, retrimiterea acestui proiect de lege la Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Termen de?

Doamna Carmen Ileana Moldovan:

Trei săptămâni. Avem şi Paştele, şi sărbătorile ...

Domnul Miron Tudor Mitrea:

OK. Trei săptămâni.

Are cineva intervenţii de făcut? Nu.

Supun votului dumneavoastră propunerea Grupului parlamentar social-democrat, de retrimitere la comisie, pentru un termen de trei săptămâni, a proiectului de lege.

Vă rog să votaţi.

Proiectul de lege a fost retrimis pentru trei săptămâni la comisie.

Mergem mai departe.

10. Reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii arhivelor naţionale nr.16 din 1996, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr.1575 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.908 din 21 decembrie 2011.

Are cuvântul reprezentantul iniţiatorului. Vă rog, iertaţi-mă doamnă. Vă rog să mă iertaţi, doamnă.

Avem o intervenţie, domnul deputat Árpád, pe procedură.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere că mai există la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, în dezbatere, legi legate de Arhivele Naţionale, pentru a putea face un singur raport pentru toate aceste legi, solicit retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Dacă există, vă rog, intervenţii? Domnul Ganţ.

Domnule deputat Ganţ, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc.

Stimate domnule preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale susţine propunerea Grupului parlamentar al UDMR, de retrimitere. Există şi alte proiecte având acelaşi obiect, la comisie. Regulamentul spune că ar trebui discutate deodată şi să se înceapă în ordinea cronologică a depunerii.

Deci, de aceea, considerăm întemeiată solicitarea Grupului parlamentar al UDMR.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Tot pe procedură, nu? Sigur, vă rog.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă alătur şi eu colegilor mei şi le transmit tuturor la mulţi ani cu ocazia Sfântului Gheorghe!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal nu susţine propunerea de retrimitere la comisie şi vă rog pe toţi cei care aţi făcut parte din Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, în mandatul 2008-2012, pe toţi cei care sunt convins că sunteţi în asentimentul meu, să susţineţi dezbaterea şi adoptarea acestei legi, pentru că, în primul şi în primul rând, PL-x 459/2010 a fost trecut în procedură de urgenţă.

Poate că nu ştiu toţi colegii despre ce este vorba şi de aceea vin şi argumentez în faţa dumneavoastră solicitarea noastră de dezbatere a acestui proiect de lege.

Este vorba despre a da posibilitatea la peste 700.000 de români, foşti angajaţi ai unor societăţi falimentare, începând cu anul 1990, să li se stabilească dreptul de pensie.

Dragi colegi,

În esenţă, această lege - nu discut despre urgenţa ei, pentru că a fost dezbătută în 2010, în caracter de urgenţă, în 2011, în 2012, iată, suntem în 2013 -, în esenţă, spune următoarele lucruri: documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare, la asigurările sociale ale cetăţenilor, se predau pe bază de contract operatorilor economici autorizaţi în prestarea de servicii arhivistice.

2. Astfel de documente, care se află în custodia caselor teritoriale de pensii, se predau cu prioritate, pe bază de contract, operatorilor economici autorizaţi în prestarea de servicii arhivistice, la cererea acestora.

Mai mult, stimaţi colegi, suntem în următoarea situaţie: casele teritoriale de pensii, pe de o parte, gestionează fond arhivistic, şi anume eliberează, în acest sens, documente în vederea stabilirii dreptului de pensie şi, pe de altă parte, stabilesc dreptul de pensie. Deci sunt într-o incompatibilitate.

3. Finanţarea transferului arhivei către un operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice se face cu prioritate de către lichidator, din fondul de lichidare, conform Legii insolvenţei, Legea nr.85/2006, sau din averea debitorului.

Şi, nu în ultimul rând, modul de obţinere a autorizaţiei de prestare de servicii arhivistice de către un agent economic se reglementează tot prin această lege, se eliberează această autorizaţie pentru agentul economic de către Arhivele Naţionale şi, bineînţeles, se stabilesc şi obligaţiile acestor agenţi economici.

Mai spun un singur lucru: sunt situaţii în care angajaţi ai Arhivelor Naţionale sunt chemaţi în instanţă şi au pierdul procesul în instanţă, de către cetăţeni, pentru că nu le pot elibera aceste adeverinţe.

Vă rog, stimaţi colegi, să urmărim caracterul de urgenţă al acestei legi, al acestui proiect de lege care modifică Legea nr.16/1996 şi să votăm dezbaterea şi adoptarea ei, pentru că peste 700.000 de români o aşteaptă.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Înţeleg că aţi făcut economie de un drum. Pentru că aţi făcut şi intervenţia pe procedură, şi intervenţia la dezbateri generale.

Vă mulţumesc.

Procedura pe care trebuie să o supun votului dumneavoastră este propunerea Grupului parlamentar al UDMR, susţinută de Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, privind retrimiterea la comisie a proiectului de lege, pentru a fi discutat împreună cu celelalte proiecte de lege privind Arhivele.

Supun votului dumneavoastră.

Vă rog să votaţi.

Cu 18 voturi pentru, două abţineri, 127 de voturi împotrivă, propunerea a fost respinsă.

Dau cuvântul iniţiatorului.

Doamna Irina Alexe (Şef Departament Relaţia cu Parlamentul, Ministerul Afacerilor Interne):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşa cum s-a precizat cu ocazia intervenţiilor pe procedură, acest proiect de lege a fost iniţiat de Guvern în anul 2010 şi ne aflăm astăzi în faţa unei proceduri de reexaminare, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr.1575 din 2011.

Conţinutul proiectului a fost prezentat în mare, astfel încât acum eu vă rog să fiţi de acord cu adoptarea proiectului de lege în forma propusă de cele două comisii şi vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, vă rog, domnule deputat Nica, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Această lege a fost adoptată, iniţial, de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu respectarea prevederilor art.75 şi art.76 din Constituţie.

În data din 15 noiembrie 2011, un grup de 61 de deputaţi, aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi 55 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, au înaintat Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea art.19, art.19š şi art.19˛ din Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale.

În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că proiectul de lege a fost adoptat de Senat, ca primă Cameră sesizată. Forma adoptată fiind trimisă la Camera Deputaţilor cu rol de Cameră decizională. În cadrul acestei camere procedura de adoptare a fost viciată prin faptul că au fost puse în discuţie o serie de amendamente la art.18, art.19 şi art.29 din Legea nr.16 care nu au fost analizate în primă instanţă de Senat.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, în şedinţa din 13 iunie 2012 a adoptat Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale.

Faţă de cele prezentate mai sus şi în urma opiniilor exprimate de către membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr.16/1996 cu amendamentele admise, care sunt în Anexa nr.1 la prezentul raport.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a reexaminat Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale, dezbaterile finalizându-se în şedinţa din 26 martie cu raport de adoptare.

În urma opiniilor exprimate, membrii ambelor comisii au hotărât cu majoritate voturilor parlamentarilor prezenţi în sală în momentul votului să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Legea pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr.16/1996, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale din 17 decembrie 2011, cu amendamentele anexate.

Prezenta lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

La dezbateri generale, domnul Márton Árpád-Francisc.

Domnule deputat aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul parlamentar al UDMR n-are nimic împotriva articolelor care au rămas în acest proiect de lege, pentru că şi noi credem că trebuie să fie soluţionată situaţia acestor 700 de mii de persoane. Totodată, deşi aici eu personal am anumite suspiciuni legate de corectitudinea unuia dintre elementele chiar prezentate la dezbaterile pe procedură, adică a faptului că preluarea arhivelor de la societăţile în lichidare se face pe cheltuiala acestor societăţi, şi nu a societăţilor comerciale care pe urmă vor produce profit. Adică, în limbaj economic, cineva primeşte materia primă gratis, fără să plătească nimic, ba, mai mult, cel care îi furnizează materia primă trebuie să plătească şi modul prin care va primi materia primă.

De fapt, este, aşa cum scrie în lege, în sarcina persoanei care este în lichidare. Sau a banului public la un moment dat, dacă persoana respectivă n-are sumele necesare de bani. Dar, dincolo de acestea, cu prevederile acestei părţi suntem de acord. Însă, conform regulamentului nostru, art.68, în Camera Deputaţilor a intrat acest proiect de lege şi a intrat tot de la Senat un alt proiect de lege care viza exact modificarea nu numai a legii, ci a aceloraşi articole. Şi, conform art.68, s-a aplicat procedura conform căreia prima lege intrată, adică cea care a rămas de dezbătut, să fie dezbătută ca lege de fond, să fie preluate ca amendamente de la cealaltă lege prevederile din legea respectivă, iar ea să fie propusă a fi respinsă. Asta s-a şi întâmplat, cealaltă lege se referă la retrocedarea arhivelor bisericeşti.

În forma în care a venit de la Senat în prima variantă era o iniţiativă a colegilor noştri de la UDMR, se referea la retrocedarea tuturor fondurilor arhivistice preluate în mod abuziv de statul comunist. Dar fiind prea general formulat, ziceau cei din arhive, cei de la Ministerul Justiţiei, noi ne-am conformat cerinţelor celor care au avut obiecţiuni, am scris clar care sunt acele legi prin care au fost deposedaţi, am scris clar ce înţelegem, ce trebuie să fie retrocedat, inclusiv faptul că vor fi retrocedate numai atunci, dacă cultul respectiv va putea să asigure condiţiile necesare atât pentru păstrare, cât şi pentru accesul publicului la el.

În această formă a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi, după cum aţi auzit, la Curtea Constituţională a fost atacată şi pe fond. Pe fond nu li s-a dat dreptate colegilor noştri, ci numai pe procedură, adică această formă n-a fost dezbătută în Senat. Iacătă, s-a reîntors la noi, a fost dezbătută în această formă de Senat, mă rog, distinşii senatori au crezut de cuviinţă să elimine această parte, dar l-au dezbătut. Din acest proiect de lege, deci această parte referitoare la arhivele bisericeşti, şi a revenit la Cameră, noi am depus un amendament de a se reîntoarce acele articole, aşa cum această cameră, Camera Deputaţilor o dată le-a aprobat deja.

În mod evident, grupul nostru parlamentar îşi va da votul sau nu pentru acest proiect de lege, în funcţie de cum veţi accepta sau nu amendamentele noastre la proiectul de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Intrăm... dacă nu mai există alte intervenţii, din partea celorlalte grupuri parlamentare? Nu sunt.

Intrăm în dezbaterea legii folosind raportul, bineînţeles, care ne-a fost înaintat de comisie.

Nr.crt.1 din raport nemodificat. Intervenţii nu avem.

Nr.crt.2 nemodificat. Intervenţii nu avem.

Nr.crt.3. Amendament admis de comisie. Intervenţii nu avem.

Mergem mai departe.

Nr.crt.4, amendament admis de comisie. Dacă există intervenţii? Nu sunt.

Nr.crt.5, amendament admis de către comisie. Intervenţii nu avem.

Nr.crt.6, nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu sunt.

Nr.crt.7, nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu sunt.

Aici este amendamentul pe care l-aţi propus, domnule Árpád, nu? Dacă înţeleg bine, este un amendament înainte de nr.crt.7. După nr.crt.7 există un amendament respins.

Domnule deputat Márton, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aici este un amendament, de fapt, un set de amendamente care se leagă pentru că art.19 în forma iniţială stipulează că: "o dată fondurile arhivistice intrate în arhivele naţionale nu mai pot fi retrase din administrarea acestora, cu excepţia celor predate în custodie", deci aşa este textul iniţial. L-am completat "sau preluate în mod abuziv de la cultele religioase în baza Decretului nr.153/1950 pentru predarea arhivelor confesionale de stare civilă către oficiile de stare civilă, respectiv Decretului nr.472/1971 privind fondul arhivistic naţional al Republicii Socialiste România, cu modificările ulterioare".

Totodată, acum aşa cum am specificat şi la dezbaterea generală, pentru a elimina toate posibilităţile ca aceste fonduri arhivistice să se piardă, să nu poată fi păstrate în mod corect, ca ele să nu poată fi accesibile cercetătorilor, am propus un set de amendamente prin care am specificat că vor fi predate doar în măsura în care există locuri amenajate corect - şi dacă-şi mai amenajează încă un loc mai primeşte un fond -, că aceste fonduri, înainte de a fi predate, vor trebui să fie copiate în forma evident modernă. Pe de altă parte, că trebuie să aibă acelaşi acces ca şi în cazul Arhivelor Naţionale.

Vă rog să acceptaţi aceste amendamente. Este foarte necesar pentru că trebuie să vă spun că în instanţă Biserica Greco-Catolică, în instanţă, a primit o decizie definitivă şi irevocabilă prin care trebuie să i se retrocedeze aceste materiale, fără ca să avem prin lege aceste garanţii pe care noi le includem aici.

În mod evident, dacă nu vor exista prevederi legale de retrocedare a acestor arhive, poate şi alte biserici se vor adresa instanţelor din România pentru că există un precedent şi s-ar putea să ne trezim cu alte procese câştigate în instanţă, fără ca să avem prevederi legale. Vă spun încă o dată, de clarificare, acum se fac aceste retrocedări.

Vă rog frumos, în mod evident, această modificare vizează toate cultele religioase din România.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă rog să votaţi pentru acceptarea acestor amendamente.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins de la nr.crt.2 de la amendamente respinse, susţinut de domnul deputat.

Cine este pentru?

Domnul deputat Mircea Grosaru mai are un amendament. Procedură? Explicarea votului, domnul deputat Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a votat pentru amendamentele propuse de domnul deputat Márton Árpád-Francisc, de grupul UDMR, pentru că aici vorbim de o chestiune care ţine de regimul general al proprietăţii, atunci când am acceptat să retrocedăm către proprietarii de drept tot ceea ce însemna proprietate în domeniul funciar, nu a fost nicio problemă şi avem legislaţie în domeniul acesta. Sigur, aplicată chinuit şi greu, aşa cum ştim cu toţii.

Întrebarea mea este de ce, atunci când vorbim de o proprietate asupra unei arhive care a fost produsă, deţinută şi avută în grijă de către cel care a produs-o, nu mai aplicăm aceleaşi principii. Cred că prin renunţarea la aceste principii, prin acest vot negativ, ne punem într-o situaţie contradictorie nu doar faţă de Constituţie, ci şi faţă de fundamentele statului de drept. Cred că am greşit, Camera, nu grupul nostru, nu grupul UDMR, şi sper că această greşeală să fie reparată cât mai curând.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

La amendamente respinse, tot aici mai este amendamentul domnului deputat Grosaru, dacă vrea să-l susţină. Nu. Ne întoarcem la prima secţiune a raportului. Amendamente admise.

Nr.crt.7, nemodificat.

Nr.crt.8, nemodificat.

Nr.crt.9, există un amendament la subpunctul b), admis de către comisie. Dacă există intervenţii? Nu. Toate subpunctele anterioare au fost adoptate.

Nr.crt.10, nemodificat. Nu există intervenţii.

Nr.crt.11, nemodificat.

Nr.crt.12, nemodificat.

Nr.crt.13, nemodificat.

Nr.crt.14, amendament adoptat de comisie. Dacă există intervenţii? Nu sunt.

Nr.crt.15, nemodificat. Intervenţii nu avem.

Nr.crt.16, nemodificat.

Nr.crt.17, amendament admis de către comisie. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.18, nemodificat.

Nr.crt.19, nemodificat.

Nr.crt.20, paragraf nou introdus de către comisie, de fapt e un întreg articol, mă iertaţi. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.21, nemodificat.

Nr.crt.22, amendament admis de către comisie. Nu există intervenţii. Mergem mai departe.

Nr.crt.23, 24, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.25, articol nou introdus de către comisie. Dacă există intervenţii? Nu, adoptat.

Nr.crt.26. modificare la paragraful 3, amendament admis de către comisie. Celelalte două paragrafe nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.27. Amendament admis de către comisie. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.28, nemodificat. Adoptat.

Am finalizat raportul. Vom trimite proiectul de lege la votul final de la 12,30.

11. Mergem mai departe. Proiectul de Lege privind formalităţile de raportare aplicabile navelor la sosirea în şi/sau la plecarea din porturile româneşti.

Iniţiatorul?

Domnul Nicuşor Marian Buică (secretar de stat, Ministerul Transporturilor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect reglementarea formalităţilor de raportare aplicabile navelor la sosire din sau/şi la plecarea din porturile româneşti, intervenţiile legislative vizând simplificarea şi armonizarea procedurilor administrative aplicabile în domeniul transportului maritim prin standardizarea transmiterii electronice a informaţiilor şi prin raţionalizarea formalităţilor de raportare, din perspectivele necesităţii de aliniere a legislaţiei naţionale de profil la normele şi exigenţele europene.

Propunem aprobarea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc. Comisia de specialitate, din partea comisiei?

Mulţumesc, domnule deputat. Domnule deputat Chiriţă, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru avizarea în fond a Proiectului de Lege privind formalităţile de raportare aplicabile navelor la sosirea în şi/sau la plecarea din porturile româneşti.

Potrivit prevederilor Constituţiei României, Camera decizională pentru acest proiect de lege este Camera Deputaţilor.

Proiectul de lege urmăreşte simplificarea şi armonizarea procedurilor administrative aplicate în domeniul transportului maritim prin standardizarea transmiterii electronice a informaţiilor şi prin raţionalizarea formalităţilor de raportare din perspectiva necesităţii de aliniere a legislaţiei naţionale de profil la normele şi exigenţele europene, incidente în materie.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât în unanimitate adoptarea proiectului de lege cu amendamentele admise prevăzute în anexă.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnule deputat, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Este un act normativ aşteptat de mult de cei care lucrează în domeniu. Faptul că până în prezent modalitatea de depunere a actelor era foarte birocratică, cu deplasarea la căpitănia de port. Deci reuşim în sfârşit să intrăm şi noi în secolul XXI, ca să nu mai spunem că intrăm şi în legislaţia internaţională. Ceea ce am să solicit domnului ministru să se transfere şi spre zona navelor fluviale, unde avem acelaşi sistem de depunere a documentelor, cu pierdere foarte mare de timp, pe de o parte, iar pe de altă parte, sistemul de informaţii este valabil în toată România.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat Mircea Toader.

Dacă există alte intervenţii? Nu sunt.

Intrăm la dezbaterea legii pe baza raportului.

Nr.crt.1, nemodificat. Dacă există intervenţii?

Nr.crt.2, nemodificat. Dacă există intervenţii, adoptat.

Nr.crt.3. Amendament adoptat de către comisie. Dacă sunt intervenţii? Nu, adoptat.

Nr.crt.4. Există amendament adoptat de către comisie. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.5, nemodificat.

Nr.crt.6, există amendament adoptat de către comisie. Dacă există intervenţii? Nu sunt. Adoptate şi punctele 5 şi 6.

Nr.crt.7. Există amendament la paragraful 2 adoptat de comisie. În rest, nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.8, nemodificat. Nu există intervenţii. Adoptat.

Nr.crt.9, nemodificat. Adoptat.

Nr.crt.10, nemodificat. Nu există intervenţii. Adoptat.

Nr.crt.11, amendament la paragraful 2 admis de către comisie. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.12, amendament admis de către comisie. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.13, nemodificat. Adoptat.

Nr.crt.14, amendament admis de către comisie. Nu există intervenţii. Adoptat

Nr.crt.15, nemodificat.

Anexa, dacă există intervenţii? Nu sunt. Adoptată.

Apendice, există intervenţii? Nu există. Adoptat.

Proiectul de lege este trimis către votul final.

12. Proiectul de Lege privind declararea Zilei de 16 noiembrie Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România.

Iniţiatorul? Guvernul? Nu aţi iniţiat... Guvernul? Nu aţi iniţiat... proiect de lege, înseamnă că este propunere legislativă. Este o greşeală a colegilor mei de la secretariat.

Propunerea legislativă, dacă avem iniţiatori. Nu sunt.

Comisia? Comisia de specialitate? Poftiţi? Bun, dar nu e iniţiator, am înţeles. Să spună Guvernul după aceea.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege privind declararea Zilei de 16 noiembrie Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO a fost transmis Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă cu PL-x 214 din 29 mai 2012.

Comisia a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege spre avizare fiind transmis şi comisie permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia UNESCO şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi care au transmis avize favorabile.

Comisia a examinat avizul favorabil emis de Consiliul Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului nr.226 din 4 martie 2013 care susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 21 mai. Iniţiativa legislativă a fost dezbătută în şedinţa comisiei din data de 2 aprilie. În conformitate cu prevederile art.54 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, au participat reprezentanţii Ministerului Culturii la dezbaterile din comisie. Raportul comisiei a fost adoptate cu unanimitate de voturi.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, în conformitate cu art.75 alin.(1) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi art.92 alin.(9) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune adoptarea Proiectului de Lege privind declararea Zilei de 16 noiembrie Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO, în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Guvernului, punctul de vedere, doamna secretar de stat Cajal.

Doamna Irina Sanda Marin Cajal (subsecretar de stat, Ministerul Culturii):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Guvernul susţine adoptarea acestui proiect de lege în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale din partea grupurilor parlamentare?

Domnule deputat Ganţ, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Sigur e o iniţiativă lăudabilă şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va vota în favoarea adoptării acesteia, atâta doar că trebuie să ne întrebăm care e realitatea care stă în spatele acestei zile de sărbătoare. Să sperăm că nu se va transforma într-o zi de comemorare pentru că trebuie să ne întrebăm în ce stadiu se află patrimoniul mondial UNESCO din România în momentul de faţă. Exemple concrete fiind Delta Dunării, unde ştim cu toţii ce agresiuni s-au produs asupra acesteia, lipsa cronică de fonduri pentru întreţinerea şi renovarea mănăstirilor din Bucovina, a bisericilor de lemn din Maramureş, a bisericilor săseşti fortificate din Transilvania.

Pe de altă parte, ne mai întrebăm care este stadiul candidaturilor României la lista patrimoniului mondial UNESCO, cele care privesc, de exemplu, Sibiul, respectiv ce face statul, în speţă Guvernul, dincolo de a încuraja această iniţiativă, prin mecanismele ce-i stau la dispoziţie pentru susţinerea întreţinerii şi valorificării acestui patrimoniu mondial UNESCO din România.

De aceea, poate că în ziua respectivă în care vom celebra această mare sărbătoare vom avea şi o dezbatere pe această temă, să vedem care este stadiul actual în domeniul sărbătorit.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Vreau să-i spun domnului deputat că proiectul de lege are ca obiect de reglementare declararea zilei de 16 noiembrie ca Zi a Patrimoniului Naţional UNESCO în România, prilej cu care se vor face activităţi artistice, sociale, culturale prin mijloace de informare în masă, se va face promovarea acestui patrimoniu naţional în România. Asta este...

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă la dezbateri generale mai există intervenţii? Neexistând, raport fără amendamente, merge la votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Guvernul României, iniţiator.

Vă rog, doamnă, aveţi cuvântul.

Doamna Irina Alexe:

Mulţumesc din nou, domnule preşedinte.

Am venit în faţa dumneavoastră cu acest proiect de lege prin care propunem modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, datorită faptului că au existat în cursul anului 2011 câteva situaţii în care străinii cazaţi în centrele de custodie, străinii aflaţi în custodie publică au părăsit în mod neautorizat aceste centre, au distrus bunurile şi au avut manifestări de violenţă faţă de personalul Inspectoratului General pentru Emigrări, respectiv al Jandarmeriei Române.

Pentru a reglementa, la nivel de lege, drepturile şi obligaţiile acestor persoane aflate în aceste centre, dar şi pentru a reglementa mult mai clar regulamentele de ordine interioară în acest proiect de lege am propus toate aceste modificări.

Vă rog să fiţi de acord cu adoptarea proiectului în forma propusă de cele două comisii şi vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiilor sesizate în fond, domnul deputat Ciprian Nica.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 2 aprilie 2013.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Comisia pentru politică externă a avizat favorabil proiectul de lege cu unanimitate de voturi în şedinţa din 16 aprilie 2013.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

În urma dezbaterilor, membrii celor două comisii sesizate în fond au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, un raport comun de adoptare a Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, în forma adoptată de Senat.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii privind proiectul de lege? Înţeleg că nu.

În acest caz, nefiind amendamente, raportul merge la votul final.

14. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2011 privind preluarea personalului calificat în domeniul evaluării conformităţii dispozitivelor medicale şi a sistemelor de management de la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale la Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale Certificare.

Iniţiatorul, aveţi cuvântul.

Domnul Răzvan Teohari Vulcănescu (subsecretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin acest proiect, pentru a se evita pierderea acreditării şi, implicit, a notificării organismului de evaluare a conformităţii dispozitivelor medicale la Comisia Europeană, se preia prin transfer personalul calificat pentru activităţile specifice de evaluare a conformităţii dispozitivelor medicale şi a sistemelor de management, de la Agenţia Naţională a Medicamentului la Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale Certificare.

În raport cu cele menţionate, vă comunicăm faptul că Ministerul Sănătăţii susţine adoptarea proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Cred că este şi iniţiatorul, Ministerul Sănătăţii.

Din partea comisiei de specialitate, doamna preşedinte - doamna deputat Rodica Nassar.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, raportul asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2011 a fost retrimis Comisiei pentru sănătate şi familie în 12 martie 2013, în vederea reexaminării şi întocmirii unui nou raport.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege încă din noiembrie 2011, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională.

La întocmirea raportului, Comisia pentru sănătate şi familie a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cu observaţii şi propuneri, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul favorabil al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, precum şi punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii.

Prin soluţia normativă preconizată în cuprinsul acestui proiect de ordonanţă a Guvernului se asigură încadrarea Oficiului Tehnic de Dispozitive Medicale Certificare cu personal de specialitate, competent în domeniu, conform cerinţelor de acreditare a organismelor notificate.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru sănătate şi familie a hotărât, cu unanimitate de voturi, adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de către Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Dacă la dezbateri generale, din partea grupurilor parlamentare, există intervenţii? Înţeleg că nu.

Nefiind amendamente, proiectul de lege se duce la votul final.

16. Proiectul de Lege privind înfiinţarea "Muzeului Comunismului".

Iniţiatorul?

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, aveţi cuvântul. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de Lege privind înfiinţarea "Muzeului Comunismului" a fost transmis Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, cu PL-x 250/12.06.2012.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege.

Spre avizare a fost transmis Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care au avizat negativ acest proiect de lege.

Punctul de vedere al Guvernului nr.227/01.03.2013 a fost că nu susţine această iniţiativă legislativă.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în primă Cameră, ca fiind primă Cameră sesizată.

Raportul comisiei a fost adoptat, cu unanimitate de voturi, cu unanimitatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votului.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea Proiectului de Lege privind înfiinţarea "Muzeului Comunismului".

Iniţiativa legislativă nu este corelată cu prevederile Legii muzeelor şi colecţiilor publice nr.311/2003.

Vă mulţumesc mult de tot.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Dacă nu, proiectul de lege, legea cu raport de respingere se duce la votul final.

17. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2009 privind stabilirea cuantumului minim al taxelor de şcolarizare, în valută, a cetăţenilor care studiază pe cont propriu în România, din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum şi cele care nu fac parte din Spaţiul Economic European şi din Confederaţia Elveţiană.

Iniţiatorul, dacă vrea să ia cuvântul?

Comisia sesizată în fond - domnul deputat Tîlvăr - aveţi cuvântul.

Îmi cer scuze, domnule deputat, n-am văzut, şi nici secretarii nu v-au văzut. Îmi cer scuze.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit, spre dezbatere şi avizare în fond, Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2009 privind stabilirea cuantumului minim al taxelor de şcolarizare, în valută, a cetăţenilor care studiază pe cont propriu în România, din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum şi din cele care nu fac parte din Spaţiul Economic European şi din Confederaţia Elveţiană.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2009 şi face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, iar proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în şedinţa din 22 septembrie 2010.

În urma dezbaterilor din şedinţa din 16 aprilie 2013, comisia a propus respingerea proiectului de lege.

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii.

Rog secretarii să mă ajute.

Există o intervenţie? Nu, era o mână ridicată, prietenească. Nu există.

Proiectul de lege se duce la votul final.

La proiectul de lege anterior, la dezbateri generale, am avut un coleg care s-a înscris, nu i-am dat cuvântul.

O să-l rog să fie de acord să ia cuvântul la sfârşitul şedinţei, înainte de votul final.

18. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.752/2001 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române.

Iniţiatorul? Nu avem.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport - domnul deputat Angel Tîlvăr - vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit, spre dezbatere şi avizare în fond, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.752/2001 - Legea privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.752/2001 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul precizării rolului Academiei Române în conducerea şi organizarea cercetării ştiinţifice fundamentale şi aplicative, precum şi în organizarea atestării capacităţii institutelor sale de a desfăşura activităţi de cercetare-dezvoltare şi de a dispune acreditarea acestora.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, iar Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat acest proiect de lege în şedinţa din 16 septembrie 2008.

În urma dezbaterii din şedinţa din 4 februarie 2009 şi 16 aprilie 2013, comisia a propus, cu 17 voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 2 abţineri, respingerea proiectului de lege, având în vedere faptul că problemele care au făcut obiectul iniţiativei legislative din luna martie 2008 au fost soluţionate, prin intermediul prevederilor altor acte normative, intrate în vigoare ulterior întocmirii acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii? Nu sunt.

Proiectul de lege cu raport de respingere merge la votul final.

19. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Din partea iniţiatorului? Nimeni.

Din partea Comisiei juridice? Sau a comisiei pentru sănătate?

Doamna Rodica Nassar, raport comun, mă iertaţi. Doamnele, întâi. Trebuia să vă citesc întâi pe dumneavoastră, îmi fac mea culpa.

Aveţi microfonul, doamna deputat.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond, împreună cu Comisia pentru sănătate şi familie, cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat iniţiativa legislativă în noiembrie 2011; Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă; Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat negativ iniţiativa legislativă încă din decembrie 2011.

Ministerul Sănătăţii, prin punctul de vedere transmis, nu susţine adoptarea proiectului de lege mai sus-menţionat.

Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, intervenţiile legislative vizând instituirea obligaţiei soluţionării prompte a cazurilor de malpraxis, prin posibilitatea rezolvării amiabile între pacienţi, unitatea medicală şi societatea de asigurare a prejudiciului cauzat de acte medicale.

În urma examinării iniţiativei legislative, membrii celor două comisii au hotărât, cu unanimitate de voturi, respingerea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii?

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Constat, încă o dată, că, problema cazurilor de malpraxis, problema este dezbătută şi de Guvern, şi de către minister, de la nivel declarativ. Pentru că scopul acestui act normativ este soluţionarea promptă a tuturor cazurilor de malpraxis, pacientul fiind despăgubit în maximum 60 de zile de la depunerea plângerii. Poate ştiţi şi dumneavoastră, că soluţionarea cazurilor de malpraxis este greoaie în România, iar pentru a obţine o compensaţie financiară, pacientul prejudiciat este nevoit să ajungă în instanţă, ceea ce duce la numeroase nemulţumiri legate de durata şi rezultatele procesului.

În România, aşa-zisa Lege a malpraxis-ului este mai mult de formă, şi este făcută doar ca să apere societăţile de asigurare. Cazurile în care pacienţii au fost despăgubiţi sunt rarisime şi se pot număra pe degetele de la o singură mână. Deşi vorbim de o piaţă a asigurărilor de 3 milioane de euro anual, la care numărul garantat al clienţilor este de circa 200.000, din care o treime medici, şi de sute de reclamaţii înregistrate la Colegiul Medicilor. Sumele asigurate sunt impuse de CNAS şi merg de la 5.000 euro, în cazul asistenţilor, până la 62.000 euro pentru chirurgi.

În cei 10 ani, firmele de asigurări au câştigat câteva zeci de milioane de euro şi au despăgubit doar 5 pacienţi. Deşi potrivit unor date făcute publice chiar de către Colegiul Medicilor din România, în intervalul 2006 - 2011 Comisia de disciplină din cadrul acestei instituţii a analizat 725 de dosare, în care au fost reclamaţi 916 medici, dintre care 198 au fost sancţionaţi. Cei mai mulţi au primit mustrare, 13 au fost amendaţi, 11 au primit interdicţia de a mai profesa, iar într-un singur caz s-a decis retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor.

Prima de asigurare este cuprinsă între 5 şi 37 de euro anual, însă, în cazul unei greşeli, compania plăteşte asigurare doar dacă se pronunţă instanţa în acest sens. Pentru a obţine despăgubiri, tot victima trebuie să se adreseze instanţei, unde este obligată să aducă certificat medico-legal, pe care îl obţine uneori după ani de zile.

Procesul durează între 2 şi 5 ani, timp în care pacientul, uneori mutilat pe viaţă, nu primeşte niciun ajutor, iar adesea rezultatul este sub aşteptările pacienţilor.

Acest act normativ dă posibilitatea despăgubirilor pe cale amiabilă, în cazurile de răspundere civilă a asiguratului, iar societatea de asigurare şi unitatea sanitară stabilesc cuantumul prejudiciului, despăgubind rapid pacienţii.

Eu sper că nu veţi respinge acest proiect de act normativ doar în ideea că veţi face altul, pentru că, până una, alta, cazurile de malpraxis există în România, iar societăţile de asigurare şi cei vinovaţi trebuie să plătească.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai există... Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Legea malpraxis-ului în România este o problemă. Numai că, va trebui să găsim o lege şi o modalitate ca cei care cu adevărat au probleme - deci pe primul loc se află pacientul - să primească despăgubiri atunci când este cazul.

Ceea ce trebuie să analizăm noi este următorul fapt: milioane, dacă nu zeci de milioane, dacă nu sute de milioane au primit societăţile de asigurări de la medici, de la asistentele medicale, care sunt obligaţi prin lege să facă aceste asigurări de malpraxis.

În anii care s-au scurs, din momentul în care a fost introdusă legea, aşa cum spunea colegul meu, foarte puţini pacienţi au primit bani de la Casele de Asigurări.

Noi am respins această lege - deci suntem pentru respingerea acestui proiect de lege.

Cu siguranţă, lucrurile trebuiesc revăzute şi trebuie legea simplificată. Paşii sunt foarte simpli: dacă Colegiul Medicilor stabileşte că este malpraxis, este vorba de o greşeală - omeneşte se pot întâmpla - deşi este preferabil să nu se întâmple, în cazul medicilor, atunci societăţile de asigurări, fără prea multe procese, fără prea mulţi avocaţi, pentru că societăţile de asigurări dispun de sume imense, pot plăti avocaţi de calitate, oameni care ştiu să pledeze şi de obicei pacientul pierde.

Deci, aici trebuie să umblăm. Trebuie să corelăm Legea malpraxis-ului, cu Legea privind societăţile de asigurări, cu care avem contract, şi astfel o să mergem mai departe.

Cu siguranţă, ne trebuie o lege mai bună, şi, cu cât o facem mai repede, cu atât mai bine pentru pacienţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea celorlalte grupuri parlamentare mai există intervenţii? Înţeleg că nu.

Proiectul de lege merge la votul final, cu raport de respingere.

20. Propunerea legislativă privind transmiterea către Consiliul Local al Sectorului 2 din Municipiul Bucureşti a dreptului de administrare a unui bun aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române".

Iniţiator? Nu avem.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi sau Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Raport.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Domnul deputat Nica.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Raport comun suplimentar asupra Propunerii legislative privind transmiterea către Consiliul Local al Sectorului 2 din Municipiul Bucureşti, a dreptului de administrare a unui bun aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele române".

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat, în şedinţa din 4 octombrie 2010, în calitate de primă Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă; Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a transmis un aviz favorabil.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare transmiterea insulei Plumbuita, în suprafaţă de 1,94 ha, aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", în administrarea Consiliului Local al Sectorului 2 al Municipiului Bucureşti, în scopul punerii în valoare a Mănăstirii Plumbuita şi a Palatului "Ghica-Tei".

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au examinat propunerea legislativă sus-menţionată şi au întocmit raport comun iniţial, soluţia fiind de adoptare a propunerii legislative.

Ca urmare a dezbaterilor din cadrul celor două comisii, s-a constatat că amenajarea insulei Plumbuita trebuie făcută corelat cu amenajarea şi exploatarea Lacului Plumbuita, fapt pentru care Administraţia Naţională "Apele Române", având calitatea de administrator al lacului şi al insulei Plumbuita, nu este de acord cu trecerea insulei Plumbuita în administrarea Consiliului Local al Sectorului 2.

De asemenea, s-a constatat că propunerea legislativă nu respectă prevederile legale în vigoare.

În urma reexaminării iniţiativei legislative, a raportului comun iniţial şi a opiniilor exprimate de către membrii celor două comisii, s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, să se propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative.

În raport de obiectul şi conţinutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat, la dezbateri generale, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Tinel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iniţiativa aceasta legislativă vine să rezolve o problemă a sectorului 2. Este vorba de insula Plumbuita, cu 2 obiective foarte importante acolo, care pot fi transformate în obiective turistice. Este vorba de Palatul Ghica-Tei şi Mănăstirea Plumbuita, şi care - din păcate - de 23 de ani nu beneficiază de niciun fel de sprijin pe administraţia actuală.

Până la urmă, ce face iniţiativa legislativă? Trece din administrarea Agenţiei Naţionale "Apele Române" la Primăria Sectorului 2. Eu cred că ar trebui s-o susţinem. Guvernul Boc, ultimul punct de vedere, dăduse un aviz pozitiv.

Şi eu v-aş solicita, dacă sunteţi de acord, s-o reîntoarcem la comisie, în aşa fel încât şi Guvernul Ponta să se pronunţe. Pentru că, eu cred că decât să ţinem, eu ştiu, aproape 2 ha cu două obiective care pot fi transformate în obiective de interes turistic, şi zonal, dar şi naţional, într-o administraţie care, eu ştiu, nu este prolifică sub nicio formă, în momentul de faţă, mai bine să iniţiem şi să susţinem proiectul de act normativ.

Dar v-aş propune s-o reîntoarcem la comisie, în aşa fel încât şi Guvernul Ponta, în înţelepciunea domniei sale, în integralitatea sa, să-şi exprime un punct de vedere, poate şi Guvernul Ponta dă un punct de vedere pozitiv.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai există intervenţii? Nu.

Am să supun votului dumneavoastră propunerea domnului deputat. Din partea Grupului parlamentar al PDL se doreşte reîntoarcerea la comisie a proiectului de lege.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 34 de voturi pentru, două abţineri şi 94 de voturi împotrivă, proiectul de lege nu se trimite la comisie.

Având raport de respingere, rămâne la votul final pentru ora 12,30.

21. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.73 alin. (3) din Legea nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.35/16.01.2006.

Iniţiatorul? Nu avem.

Comisia? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Adrian Solomon:

Raport comun asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea art.73 alin. (3) din Legea nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au fost sesizate, prin adresa PL-x 19/5.02.2013 cu dezbaterea pe fond a Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea art.73 alin. (3) din Legea nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public.

La întocmirea prezentului raport, în conformitate cu art.97, din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisiile au avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ din 24 aprilie 2012 şi avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din 12 februarie 2013, punctul de vedere al Guvernului, prin care se arată că decizia de extindere a acordării indemnizaţiei, potrivit Legii nr.7/2006 şi la moştenitorii legali ai titularului, este lăsată la latitudinea Parlamentului.

Totodată, se precizează faptul că, în cazul altor categorii de personal bugetar, precum magistraţii şi personalul auxiliar din instanţe, în caz de deces, de indemnizaţii beneficiază numai soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinere.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea art.73 alin. (3) al Legii nr.7/2006, în sensul că, în cazul decesului funcţionarului public parlamentar, de indemnizaţiile ce i se cuvin conform alin. (1) al art.73 din Legea nr.7/2006 să poată beneficia, în ordinea gradului de rudenie, moştenitorii legali ai acestuia.

Comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor respingerea proiectului de lege, întrucât nu se justifică lărgirea sferei beneficiarilor indemnizaţiei acordate în cazul decesului funcţionarului public parlamentar.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art.73 alin. (3) din Constituţia României, republicată.

În conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor, comisiile au dezbătut proiectul de lege în şedinţe separate.

La şedinţa Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, din data de 5 martie 2013, au fost prezenţi 28 de deputaţi, din totalul de 32 de membri.

În urma examinării proiectului de lege, membrii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, au hotărât, cu unanimitate de voturi, respingerea proiectului de lege.

La şedinţa Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, din data de 9 aprilie 2013, au fost prezenţi 27 de deputaţi, din totalul de 28.

La dezbateri au participat ca invitaţi, în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, doamna Georgeta Bratu, secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, şi domnul Fănel Mitea, director în Ministerul Finanţelor Publice.

În urma examinării proiectului de lege, membrii Comisiei pentru muncă şi protecţie socială au hotărât, cu majoritate de voturi, respingerea proiectului de lege.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 12 decembrie 2012, în condiţiile art.75 alin. (2) teza 3 din Constituţia României.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă la dezbaterile generale, din partea grupurilor parlamentare, vrea cineva să intervină? Înţeleg că nu.

Proiectul de lege, cu raport de respingere, merge la votul final.

În ceea ce priveşte Proiectul de Lege privind înfiinţarea "Muzeului Comunismului", exista o intervenţie la dezbaterile generale. Dacă intervenţia este păstrată, vă rog, a fost vina mea că n-am văzut ridicarea de mână.

Vă rog, luaţi cuvântul.

Domnul Iulian Vladu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că este pentru prima oară când Guvernul nu s-a pronunţat nici pozitiv, nici negativ, legat de această iniţiativă legislativă. Şi aş cere acum, în plen, ca Guvernul să-şi prezinte punctul de vedere.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Proiectul de lege este în procedură finală şi nu putem să mai cerem Guvernului să-şi spună punctul de vedere.

Stimaţi colegi,

Am finalizat ordinea de zi.

Vă mulţumesc că am rămas 5 minute peste program.

La ora 12,30 fix, vă rog, votul final.

După pauză

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Rog liderii grupurilor parlamentaresă-şi invite colegii în sală.

Stimaţi colegi,

Pregătiţi cartelele de vot pentru testul de prezenţă.

Vă rog, luaţi loc în bănci, stimaţi colegi, pentru testul de prezenţă. Cei care nu sunteţi membri ai Camerei Deputaţilor vă rog să părăsiţi sala.

Sunteţi pregătiţi? Vă rog să facem testul de prezenţă. Vă rog, votaţi.

Liderii de grup, vă rog, verificaţi prezenţa.

Stimaţi colegi,

1. Începem sesiunea de vot final cu Hotărârea privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

În temeiul art. 40 alin. (4) şi art. 42 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre:

"Articol unic. - Anexa la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 privind aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2012, se modifică după cum urmează: domnul deputat Octavian Bot, aparţinând Grupului parlamentar al PNL, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru politică externă; domnul deputat Aurelian Ionescu, aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Conservator, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, în locul domnului deputat Drăguşanu Vasile Cătălin; domnul deputat Florin Mihail Secară, aparţinând Grupului parlamentar PDL, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; domnul deputat Ştefan Bucur Stoica, aparţinând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, în calitate de membru".

Am să supun votului dumneavoastră această hotărâre. Vă rog, votaţi.

Cu 273 de voturi pentru şi o abţinere, hotărârea a fost adoptată.

2. Reexaminarea, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale: Lege pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr.16/1996, reexaminată ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1.575 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 21 decembrie 2011. Lege ordinară.

Vă rog, votaţi.

Cu 257 de voturi pentru, 15 abţineri şi cinci voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Explicarea votului.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

În calitate de iniţiator al amendamentelor art. 18 din prezenta lege, în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, vreau să vă mulţumesc tuturor celor care aţi susţinut acest proiect de lege.

Vreau să ştiţi că prin adoptarea acestor amendamente la Legea nr. 16/1996 aţi făcut un mare bine celor peste 700.000 de români cărora li se va putea stabili dreptul de pensie, conform reglementărilor stabilite de noi azi.

Vă mulţumesc tuturor.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat Pambuccian, aveţi cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale s-a abţinut la acest vot. Sigur, în lege există o serie de prevederi utile, dar prin neacceptarea amendamentelor făcute de către Grupul parlamentar UDMR, din nou, asistăm la o formă de naţionalizare a unei proprietăţi, lucru care contravine, după părerea noastră, atât Constituţiei, cât mai ales principiilor fundamentale ale statului de drept.

Sperăm ca în viitor lucrul acesta să se repare. În România lucrurile s-au reparat treptat şi vom continua să susţinem principii de acest fel, pentru că statul de drept nu poate fi de drept pe bucăţi, ci trebuie să fie de drept în integralitatea sa.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Continuăm cu numărul curent 3 de pe ordinea de zi.

Mă iertaţi, domnule deputat Márton, nu v-am văzut. Vă rog, luaţi cuvântul, îmi cer scuze.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Unii membri din Grupul parlamentar al UDMR au votat pentru acest proiect de lege, având în vedere importanţa acestui element pe care se pare că ar fi rezolvat-o această lege; nu sunt sigur, dar se pare. Alţii, însă, ne-am abţinut sau am votat împotrivă, tocmai pentru că nu s-a rezolvat în continuare repararea unui abuz al statului comunist, adică retrocedarea arhivelor bisericeşti. Noi suntem convinşi că şi în acest domeniu România trebuie să facă pasul, pentru ca şi la nivelul arhivelor naţionale să domnească legea, buna-credinţă şi un stat democratic.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt intervenţii? Nu mai sunt.

Numărul curent 3: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.25/2013 pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002.

Lege organică. Raport de adoptare.

Vă rog, votaţi.

Cu 221 de voturi pentru, opt abţineri, 61 de voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul, vă rog.

Doamna Liliana Mincă:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Parlamentarii Grupului Partidului Poporului Dan Diaconescu au votat împotriva acestui proiect de lege, a acestei Ordonanţe de urgenţă nr. 25/2013, pentru că ieri, în Comisia pentru cultură, noi, cei doi deputaţi, eu şi cu domnul deputat Puşcaş, am explicat foarte clar: în momentul în care îţi doreşti cu adevărat să dispară evaziunea fiscală din România, prin dispariţia acestor intermediari peste intermediari, noi, cei de la Partidul Poporului Dan Diaconescu ne-am dori din partea dumneavoastră - pentru că, ştiţi bine, i-am acuzat pe cei de la PDL că dădeau ordonanţe de urgenţă peste noapte, văd că această practică aţi preluat-o şi dumneavoastră -, ne-am dori să dispară intermediarii din energie, intermediarii din turism, intermediarii din imobiliare, ne dorim să dispară cu adevărat evaziunea fiscală şi sperăm că veţi face lucrul acesta, da? Daţi ordonanţe din acestea peste noapte, dar şi pentru băieţii aceia şmecheri, băieţii aceia deştepţi din energie.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamnă deputat. Sincer să fiu, mie mi-ar plăcea să dispară şi intermediarii din politică, dar mai avem până acolo.

Numărul curent 4: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului.

Lege organică. Raport de respingere. Vă rog să votaţi.

Cu 249 de voturi pentru, trei abţineri, 43 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

Numărul curent 5: Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.73 alin.(3) din Legea nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.35 din 16/01/2006.

Lege organică. Raport de respingere. Vă rog să votaţi.

Cu 294 de voturi pentru, patru abţineri, proiectul de lege a fost respins.

Numărul curent 6: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.80/2012 privind echivalarea titlurilor de medic specialist eliberate de Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii. Lege ordinară. Raport de adoptare. Vă rog să votaţi.

Cu 287 de voturi pentru, trei abţineri şi şase voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

Mă iertaţi! Vă rog, domnule deputat, explicarea votului.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Atât de rar se petrec lucruri bune în domeniul sanitar, încât atunci când aceste lucruri sunt, ar trebui să le marcăm.

Acest proiect de lege, această ordonanţă a apărut din cauza unor necesităţi obiective. Adică, medici români care şi-au făcut specialitatea în ţările respective, Canada, Israel, Noua Zeelandă, după ce şi-au făcut specialitatea acolo, se reîntorc în ţară, un lucru, zic, extraordinar, chiar dacă e unul, doi, trei, cinci. Mai mult, dacă sunt cetăţeni ai acelor state, care au urmat cursurile acolo şi au făcut specialitatea şi vin să lucreze în România, iar este un lucru extraordinar.

Şi atunci, suntem supăraţi sau regretăm faptul că nu există reciprocitate, adică şi statele respective să recunoască medicii care au specialitatea în România.

Dar hai să vedem partea plină a paharului. Faptul că mai sunt medici români care revin acasă, după ce şi-au făcut specialitatea în străinătate, că mai sunt cetăţeni străini, că sunt din Statele Unite, că sunt din Israel, că sunt din Canada şi vin să lucreze în România, este un lucru bun.

De aceasta, Grupul parlamentar al PNL a susţinut acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Numărul curent 7...

Mai sunt colegi care doresc... Vă rog, doamnă deputat. Mă grăbesc şi-mi cer scuze!

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Mă bucur că aţi recunoscut: atât de puţine lucruri se întâmplă în medicină şi în sănătate!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat, vă rog, aveţi cuvântul, dar am să vă rog să faceţi explicarea votului, mai puţin dezbateri între dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Acest proiect de lege nu rezolvă nicio problemă. Este vorba doar de cei 50 de medici care sunt aduşi de cine ştie de unde din lumea aceasta, şi nu de medicii din România. Eu vă propun să deblocaţi posturile în sistem şi să plătiţi adecvat medicii din România şi atunci nu va mai fi nevoie de astfel de proiecte de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Numărul curent 7: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.20/2012 privind prorogarea termenului prevăzut la art.V din Ordonanţa Guvernului nr.6/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. Lege ordinară. Raport de adoptare.

Vă rog, votaţi.

Cu 247 de voturi pentru, 15 abţineri şi 39 de voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

Numărul curent 8: Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor. Lege ordinară. Propunere de adoptare.

Vă rog, votaţi.

Cu 300 de voturi pentru, trei abţineri şi un vot împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

9. Proiectul de Lege privind formalităţile de raportare aplicabile navelor la sosirea în şi/sau la plecarea din porturile româneşti. Lege ordinară. Propunere de adoptare.

Vă rog, votaţi.

Cu 300 de voturi pentru şi două abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.

Numărul curent 10: Proiectul de Lege privind declararea zilei de 16 noiembrie Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România. Lege ordinară. Raport de adoptare.

Vă rog, votaţi.

Cu 303 voturi pentru şi două abţineri proiectul de lege a fost adoptat.

Numărul curent 11: Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România. Lege ordinară. Raport de adoptare.

Vă rog, votaţi.

Cu 304 voturi pentru, o abţinere şi două voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

Numărul curent 12: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2011 privind preluarea personalului calificat în domeniul evaluării conformităţii dispozitivelor medicale şi a sistemelor de management de la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale la Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale Certificate. Lege ordinară. Raport de adoptare.

Vă rog, votaţi.

Cu 298 de voturi pentru, o abţinere, două voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

Stimaţi colegi, declar închise lucrările şedinţei de astăzi şi vă urez un sfârşit de săptămână...

Voci din sală:

Mai avem respingerile!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Iertaţi-mă! Iertaţi-mă, aveţi dreptate, am sărit o pagină! Îmi pare rău că v-am dat prilej de bucurie, dar, vă rog, luaţi loc, este vina mea, mulţumesc Carmen... Mi s-au lipit paginile aici.

Numărul curent 13: Proiectul de Lege privind înfiinţarea "Muzeului Comunismului". Lege ordinară. Raport de respingere. Vă rog, votaţi.

Cu 236 pentru, şapte abţineri, 40 împotrivă, proiectul de lege a fost respins.

Explicarea votului. Vă rog, luaţi cuvântul.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând la mulţi ani celor care astăzi îşi serbează ziua numelui!

În al doilea rând, cred că era necesar să avem o asemenea instituţie, un asemenea reper, în care să vedem real manifestările societăţii comuniste, Muzeul Comunismului. Alte ţări au Muzeul Holocaustului, au Muzeul Marelui Război, la Kiev, sunt ţări care îşi prezintă istoria aşa cum a fost ea, iar punctul de vedere al Guvernului a fost total pe lângă subiectul prezentat în acest proiect de lege şi cred că cei care au dat acest punct de vedere s-au temut să nu facă parte dintre exponatele viitorului muzeu, dacă acesta ar fi fost aprobat.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule Calimente, vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din lipsă de foarte multe idei, sigur că venim cu Muzeul Comunismului. În toate ţările unde acest muzeu există, el se numeşte Muzeul atrocităţilor comunismului şi atunci era cu totul şi cu totul altceva. Dacă vreţi să vă faceţi un muzeu al comunismului, faceţi-l acasă!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Proiectul de Lege pentru modificarea ... V-a spus numele? Nu.

14. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.22/2009 privind stabilirea cuantumului minim al taxelor de şcolarizare în valută a cetăţenilor care studiază pe cont propriu în România, din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum şi din cele care nu fac parte din Spaţiul Economic European şi din Confederaţia Elveţiană. Lege ordinară. Raport de respingere.

Vă rog, votaţi.

Cu 222 de voturi pentru, cinci abţineri şi 60 de voturi împotrivă, proiectul de lege a fost respins.

15. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 752/2001 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române. Lege ordinară. Raport de respingere. Vă rog, votaţi.

Cu 252 de voturi pentru, trei abţineri şi 37 de voturi împotrivă, proiectul de lege a fost respins.

16. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Lege ordinară. Propunere de respingere. Vă rog, votaţi.

Cu 264 de voturi pentru, şase abţineri şi 27 de voturi împotrivă, proiectul de lege a fost respins.

Domnule doctor, domnule deputat, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul nostru parlamentar a votat împotriva respingerii acestui proiect, ce asigura practic dreptul pacientului de a fi despăgubit atunci când este vorba de cazurile de malpraxis. Se pare că alţii au hotărât să apere interesele societăţilor de asigurări, în defavoarea intereselor pacienţilor. Poate că, totuşi, vă veţi gândi şi următorul proiect legislativ pe tema malpraxisului va fi adoptat de Camera Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

17. Propunerea legislativă privind transmiterea către Consiliul Local al Sectorului 2 din Municipiul Bucureşti a dreptului de administrare a unui bun aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale "Apele Române". Lege ordinară. Raport de respingere. Vă rog, votaţi.

Cu 245 de voturi pentru, cinci abţineri şi 41 de voturi împotrivă, proiectul de lege a fost respins.

M-am uitat cu atenţie, nu mai am nicio foaie, totul e în regulă, îmi cer scuze. Vă anunţ că mâine la ora 10,00 va avea loc o şedinţă a plenului comun în această sală. Vă invit mâine, la ora 10,00, şi declar închise lucrările şedinţei noastre de astăzi.

Vă mulţumesc.

O după-amiază plăcută!

Membrii Biroului permanent, vă rog, la sala Biroului permanent.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,00.