Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Eduard Raul Hellvig, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Deschidem şedinţa dedicată declaraţiilor politice. Începem cu puterea. Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "O şansă pentru tineri - calificarea la locul de muncă.

Un târg de locuri de muncă organizat zilele trecute la Iaşi de o companie privată în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi a scos la iveală câteva dintre problemele cu care se confruntă piaţa muncii, atunci când vine vorba de integrarea tinerilor absolvenţi de învăţământ tehnic preuniversitar.

Târgul de locuri de muncă, la care au participat peste 20 de firme private, este parte a unui proiect mai amplu de monitorizare a inserţiei socio-profesionale a absolvenţilor din învăţământul profesional şi tehnic. În acest fel, angajatorii s-au aflat faţă în faţă cu tinerii care au finalizat sau care vor absolvi în curând cursurile fostelor şcoli de arte şi meserii.

Aşa cum era de aşteptat, absolvenţii de învăţământ tehnic preuniversitar au venit în număr foarte mare la acest târg. Din păcate, reprezentanţii firmelor prezente cu această ocazie nu au fost mulţumiţi de pregătirea de care aceştia au dat dovadă. În opinia celor mai mulţi angajatori, şcoala de azi nu oferă suficiente şanse absolvenţilor de a intra rapid în câmpul muncii. Deseori, absolvenţilor le lipsesc cunoştinţe elementare despre meseria pentru care au optat în timpul şcolii. Calificarea la locul de muncă, au afirmat reprezentaţii firmelor, ar fi unica speranţă pentru tinerii care nu preferă să stea acasă, ci să-şi caute un job.

Cum aproximativ 25% dintre tinerii din România sunt în căutarea unui loc de muncă (deci nu preferă să stea acasă!), devine tot mai necesară implicarea tuturor factorilor responsabili în rezolvarea acestei veritabile bombe sociale. Un bacalaureat adaptat cerinţelor pieţei, parteneriate între marile firme şi şcolile tehnice, dar şi mai multă înţelepciune din partea guvernelor când vine vorba de dezvoltarea armonioasă a mediului economic, sunt doar câţiva dintre paşii viitori absolut obligatorii!

Încă nu e prea târziu să acţionăm!

Deputat Vasile Mocanu, Colegiul nr.4 Târgu Frumos, Iaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Florin Secară.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Mihail Secară:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Declaraţie politică: "Social-democraţia de caviar a lui Victor Ponta"

Vă mai amintiţi protestele din Piaţa Universităţii? Vă mai amintiţi de bocetele social-democraţilor, care plângeau de grija românilor? Vă mai amintiţi de doamna învăţătoare, bine coafată şi machiată în studiourile Antenei 3, încât să creeze o vie impresie în rândul întregii opinii publice din România şi străinătate!?

Eu îmi amintesc extrem de bine, aşa cum îşi amintesc şi românii. Astăzi, însă, presa românească, necruţătoare ca întotdeauna, ne arată cine erau adevăraţii protestatarii de la Universitate şi cine era adevărata doamnă învăţătoare şi cum se scriau cifrele sondajelor de opinie, prin telefon, la comandă.

Tot astăzi, la mai bine de un an de zile de când este prim-ministru, Victor Ponta şi mare parte din cohorta de falşi social-democraţi care-l înconjoară, continuă să jelească cu o falsă compasiune, din zori şi până-n seară, de grija românilor care chiar se confruntă cu dificultăţi materiale şi care chiar resimt din plin şocurile crizei economice.

Câtă empatie poţi să ai pentru români, atâta vreme cât din primele zile ca prim-ministru, Victor Ponta primea pentru uz personal, de la firme aşa-zis bine-voitoare, limuzine de lux în care să îşi exerseze veleităţile de mare copilot.

Câtă compasiune poate avea Victor Ponta pentru părinţii şi copiii din sistemul public de învăţământ, zi de zi bulversaţi cu uite clasa pregătitoare, nu mai e clasa pregătitoare, uite manualul electronic, nu e manualul electronic, atâta vreme cât el, prim-ministrul României, nu a avut încredere în Pricopie şi nici măcar nu a conceput să-şi ducă proprii copii în instituţii de învăţământ public, ci la instituţii private şi foarte costisitoare?

Cum îl poţi crede pe Victor Ponta că, vreme de mai bine de un an, nu a ştiut ce lefuri au scris, cu mânuţa lor, pentru ei înşişi, şefii companiilor de stat din România? Sub guvernarea lui Victor Ponta şi-au permis asta, pentru că prea multe poliţe are de plătit acesta faţă de cei care l-au uns prim-ministru şi i-au pompat resurse în campania electorală. De ce nu recunoaşteţi că aşa vă plătiţi datoriile de partid!?

Nu, stimaţi colegi! Pe Victor Ponta şi pe miniştrii din cabinetul său nu-i mai poate credita nimeni cu bună-credinţă sau cu înţelegere pentru problemele societăţii. Victor Ponta a făcut din minciună arta de a guverna un stat în convalescenţă şi din demagogie arta de a fi prezent la televiziuni de dimineaţă şi până seara, minţind cu neruşinarea de care nimeni nu a dat încă dovadă.

Social-democraţia lui Victor Ponta nu este cea pe care o cântă acesta minerilor din Valea Jiului, muncitorilor de pe şantiere sau protestatarilor aduşi de partid în Piaţa Universităţii, ci este o social-democraţie de caviar, de maşini scumpe şi de lux extrem, o social-democraţie a baronilor "descoperiţi la şcoala lui Adrian Năstase" şi care au acumulat averi greu de cuantificat chiar sub guvernarea Ponta.

Oprişan, Dragnea, Constantinescu, Cosma sau Călinoiu au dobândit averi atât de mari, încât pare firesc să considere judeţele în care trăiesc şi îşi exercită funcţii publice, ca pe propriile moşii, ca pe propriile feude.

Este greu de crezut că, în aceste condiţii, acea clasă de mijloc pe care ne-o dorim cu toţii dezvoltată în România va avea vreo şansă să se înfiripe. Dimpotrivă! Sub social-democraţia tinerilor lupi flămânzi din PSD, în România nu mai putem anticipa decât două clase sociale: baronii PSD şi o populaţie tot mai săracă şi tot mai lipsită de şansa modernizării şi dezvoltării.

Vă mulţumesc. Deputat Florin Secară.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Virgil Guran.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică: "Probleme din învăţământ".

Săptămână trecută am avut o întâlnire în colegiu cu cei care lucrează în învăţământ şi într-o discuţie liberă, au ridicat o serie de probleme pe care eu cred că trebuie să le avem în vedere şi să vedem cum le putem reglementa prin puterea pe care ne-a conferit-o alegerea noastră în Parlament.

Principala problemă ridicată o reprezintă aceste multe modificări ale legislaţiei, care, la un moment dat, aduc prejudicii în procesul de educaţie a tinerilor.

De ce acest lucru? Pentru că, de multe ori, copiii încep în spiritul anumitei legi, iar pe parcurs această reglementare se schimbă, se schimbă sistemul de promovare, se schimbă sistemul de examinare şi, la un moment dat, copiii nu mai ştiu exact ce au de făcut. De asemenea, dinamica şcolară nu este la nivelul la care ar trebui să se desfăşoare. Învăţământul, în general, nu este axat pe latura practică şi, de multe ori, tinerii, când termină şcolile, nu mai ştiu exact ce trebuie să lucreze şi nu sunt aplicaţi pe ceea ce trebuie să realizeze în procesul muncii, unde trebuie să fie integraţi.

Încă o problemă importantă ridicată a fost aceea a necesităţii examenului de admitere. În momentul de faţă, prin acest sistem prin care tinerii promovează în anumite şcoli în funcţie de mediile pe care le au pe parcursul şcolii, nu este eficient. De ce? De multe ori există subiectivism, de multe ori, în anumite şcoli generale, în anumite localităţi se dau note care nu sunt acoperite de ştiinţă şi atunci nu există o concurenţă reală. Acest lucru a dus la scăderea nivelului învăţământului, acest lucru a dus la scăderea pregătirii elevilor pentru viaţă şi cred că trebuie luată o măsură urgentă.

Au mai fost probleme ridicate pe care trebuie să le avem în vedere, chiar şi problema cornului şi laptelui, este o problemă care deja pentru unele şcoli, pentru unii copii nu mai este interesantă, este chiar un subiect de distracţie şi atunci trebuie să vedem eficienţa, pentru că statul cheltuieşte nişte bani şi aceşti bani trebuie direcţionaţi în lucruri eficiente şi trebuie să avem în vedere acest lucru. Probleme ale transportului elevilor, probleme ale transportului pentru profesori şi cred că, la un moment dat, legea învăţământului trebuie să reglementeze toate aceste lucruri, pentru că nu pot fi lăsate la latitudinea unui consiliu local sau, ştiu eu, a unui consiliu judeţean.

În concluzie, una dintre legile importante care trebuie revizuită şi care trebuie amendată, eu consider că este legea învăţământului şi consider că trebuie să ne aplecăm asupra acestui lucru ca în acest mandat să devină o lege funcţională care să producă elevi bine pregătiţi.

Mulţumesc, Guran Virgil, deputat de Prahova.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Plagiatorii".

Nu voi vorbi astăzi despre corupţia din ministere. Am ales astăzi să vorbesc despre un alt fel de lăcomie şi de tipul de om aflat la guvernare. Partidul unic are în continuare dificultăţi majore în interpretarea termenilor de "executiv" şi "legislativ". Probabil, imprecis definiţi în Constituţia Republicii Socialiste România. Eu credeam că Parlamentul nu este doar un apendice guvernamental. Credeam că rolul său nu este cel de aprobare a ordonanţelor de urgenţă emise în urmă cu mulţi ani şi de a vota bugetul de stat. Gravă eroare.

Legile iniţiate de parlamentari au slabe şanse de a trece prin comisii şi de ajunge în plen, atât timp cât zi de zi acestea sunt preluate de reprezentanţii puterii şi prezentate cu mici modificări ca proiecte proprii. Pentru cei care mai au încă dubii, aceasta este chiar definiţia plagiatului. Nu pot să nu remarc practica guvernamentală de însuşire a iniţiativelor legislative depuse de parlamentari şi transformarea acestora în legi care nu-şi mai ating scopul, aşa cum s-a întâmplat şi cu legile de interzicere a etnobotanicelor sau cele ce condamnau agresiunea împotriva personalului medical.

După ce mâna lungă şi scormonitoare a Ministerului Sănătăţii a intrat în buzunarele pacienţilor, introducând coplata şi a lăsat mii de pacienţi fără citostatice, vaccinuri şi asistenţă stomatologică sau asistenţă pentru nou-născuţi, mai nou, această mână ajunge şi la iniţiativele legislative deja depuse în Parlamentul României.

Pentru că oficialii ministerului nu au aflat că există în acest moment un proiect legislativ ce vizează soluţionarea promptă a tuturor cazurilor de malpraxis, astfel încât pacientul să beneficieze de despăgubiri adecvate, în maximum 60 de zile de la depunerea plângerii. Neadoptarea legii apără societăţile de asigurări, obligă pacienţii la procese costisitoare şi cu durată îndelungată.

Şi în sesiunea parlamentară precedentă am depus un proiect similar căruia i-au mai lipsit doar 27 de voturi pentru a fi adoptat şi am crezut că schimbarea majorităţii va face posibilă adoptarea acestui proiect, atât de necesar pacienţilor.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că am de gând să-mi înregistrez iniţiativele legislative la OSIM sau să rog actuala putere să preia şi iniţiativa legislativă privind trecerea Institutului "Cantacuzino" în subordinea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Nu putem privi această instituţie de renume medical ca o simplă fabrică de vaccinuri. Şi ea este o instituţie de importanţă strategică care asigură securitatea epidemiologică a României.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, pe domnul deputat Ion Marocico.

Domnul Ion Marocico:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică. Autorităţile de la Bucureşti, precum şi cele din administraţiile locale ar trebui să ia în calcul avertizările transmise deja de către Autoritatea Naţională de Meteorologie privind posibilitatea unor temperaturi ridicate în lunile de vară, cu volum scăzut de precipitaţii, adică avertizări de secetă. Acest fapt este cu atât mai important cu cât se văd puse în pericol zeci de hectare de culturi, în special cele care se află în zonele lipsite de un sistem de irigaţii funcţional.

Nu pot să nu amintesc faptul că, în perioada promisiunilor electorale, au fost vehiculate câteva angajamente din partea responsabililor aflaţi acum la Palatul Victoria, precum: subvenţionarea energiei electrice pentru irigaţii, urgentarea investiţiilor în infrastructura de irigaţii, elaborarea unei hotărâri de guvern pentru despăgubirea fermierilor ale căror culturi agricole au suferit de pe urma secetei, precum şi crearea unuifondde creditare cu dobânzi preferenţiale pentru fermieri. Punerea în aplicare a acestor măsuri ar contribui fără echivoc la salvarea muncii fermierilor şi la creşterea productivităţii în agricultură, în condiţiile în care, chiar şi în aceste circumstanţe, agricultura a contribuit la PIB-ul României de anul trecut cu 15 miliarde de euro.

În condiţiile în care investiţiile în infrastructura din agricultură ar trebui să fie în valoare de un miliard de euro, iar aceşti bani nu se regăsesc în bugetul de stat, cred că ar trebui să ne gândim serios la extinderea parteneriatelor public - privat, astfel încât agricultura să iasă din starea de regres în care se află.

Răspunsul la fenomenele meteorologice extreme trebuie să fie foarte bine pregătit. De exemplu, salut eforturile Guvernului român de a atrage finanţare din partea Comisiei Europene pentru o investiţie de 54 de milioane de euro prin Fondul de coeziune pentru susţinerea unui proiect de prevenire a inundaţiilor. Administraţia Naţională "Apele Române" va putea reacţiona eficient în caz de inundaţii, scopul proiectului fiind optimizarea securităţii şi a infrastructurii deja existente.

Un astfel de proiect ar trebui gândit şi accesat şi în cazul prevenirii fenomenului de secetă, iar în acest fel culturile fermierilor români vor putea fi protejate, iar investiţiile oamenilor apărate în faţa fenomenelor extreme.

Vă mulţumesc. Deputat Ion Marocico din partea Uniunii Ucrainenilor din România.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Liviu Laza-Matiuţa.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În câteva minute vreau să fac o declaraţie politică privind "Indiferenţa Guvernului Ponta faţă de ţară şi cetăţeni".

Zi de zi pe posturile de televiziune, membrii Guvernului şi primul-ministru apar şi explică câte lucruri bune fac ei, dar şi câte lucruri îndreaptă ei, lucruri care au fost distruse de vechea guvernare.

Vreau să prezint aşa-zisele lucruri bune făcute de guvern, adică răul făcut acestei ţări şi cetăţenilor ei:

- eşuarea privatizării Oltchim, CFR Marfă şi Poşta Română;

- nedecontarea abonamentelor pentru elevii navetişti, ceea ce a dus la creşterea abandonului şcolar;

- mărirea impozitelor şi sporirea taxelor (dacă deţii 2 ha de teren şi două vaci, eşti chiabur);

- în opoziţie, USL critica măsurile luate de PDL, dar acum le aplică fără ezitare; şi aş enumera: coplata în sistemul sanitar, impozitul forfetar, taxă primă înmatriculare - numită acum timbru de mediu;

- în Valea Jiului, în bazinul Turceni-Rovinari, 15000 de angajaţi sunt trimişi în concediu forţat - din care vreo 3000 au ieşit în stradă;

- deficitul bugetar a crescut cu aproape 50%;

- investiţiile stagnează;

- veniturile din impozitele pe profit cresc cu 3,5% şi sumele primite de la UE scad cu 10,6%;

- USL vrea constituţie pentru ea, nu pentru cetăţeni, este un atac la adresa democraţiei;

- USL face constituţie pentru PSD;

- nu sunt bani pentru reabilitarea spitalelor, dar ministrul sănătăţii a comandat studii de fezabilitate de 4 milioane de euro, iar acum ministerul are conturile blocate;

- guvernul aruncă pe geam milioane de euro;

- Contractul Bechtel, "despărţire grea", care costă cât 100 km de autostradă ;

- o "sincronizare la Poştă", salarii de mii de euro, 6000-7000 euro pentru directori şi 4500 de disponibilizaţi şi niciun investitor pentru privatizare;

- energia electrică este mai scumpă cu 10% pentru consumatorii casnici şi cu 44% pentru cei industriali faţă de preţul în UE;

- gazele sunt mai scumpe cu 36% decât în UE.

Singurele "soluţii de stânga" ale USL au fost şi sunt: taxarea, creşterea preţurilor în anul 2013, insolvenţa, privatizări mafiote şi nepăsarea confortabilă a majorităţii parlamentare care asistă pasiv la faultarea capitalului autohton.

Deputat de Bihor, Laza-Matiuţa Liviu.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, un alt deputat din judeţul Bihor - domnul deputat Ioan Sorin Roman.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Sorin Roman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnă deputat, domnilor deputaţi,

Declaraţia politică pe care o voi prezenta astăzi este intitulată "Între a critica şi a te pricepe".

Nu mai este o noutate pentru nimeni faptul că preşedintele Traian Băsescu este cel mai fin observator atunci când doreşte să semnaleze deficienţele unui domeniu, şi niciodată nu-şi găseşte vreo vină în carenţele sistemului. Cu câteva zile în urmă, Domnia Sa le vorbea agricultorilor despre faptul că agricultura trebuie să devină prioritatea zero a României şi că insuccesul domeniului nu trebuie pus doar pe seama guvernanţilor, o parte din vină fiind şi a proprietarilor de terenuri ce nu doresc să se asocieze.

Mi-am permis să abordez acest subiect pentru că sunt un cunoscător al sistemului şi voi fi în permanenţă un susţinător al agricultorilor români. E adevărat, agricultura românească nu merge tocmai bine în momentul de faţă, suntem departe de a ne fi atins limitele. Avem lipsuri majore în irigaţii, studii pedologice, cercetare etc.; încă nu înţelegem importanţa asocierii; tehnologia modernă intră greu pentru că are un preţ ridicat, iar forţa financiară a agricultorilor este redusă.

În ciuda acestor evidenţe, nu cred că domnul Băsescu are dreptul să facă astfel de afirmaţii şi să constate că nu doar guvernanţii sunt vinovaţi de starea agriculturii. Mă întreb de ce nu a avut această revelaţie în timpul guvernării Boc, când Domnia Sa trasa sarcini direct miniştrilor fără a se formaliza? Dacă politica guvernărilor PDL ar fi fost una în interesul agricultorilor şi pentru dezvoltarea domeniului, am fi fost mult mai departe.

Politicul trebuie să-1 facă pe ţăran să înţeleagă avantajele asocierii şi să-i creeze cadrul necesar pentru realizarea unei astfel de acţiuni, abia apoi să facă judecăţi de valoare. Politicul trebuie să aibă strategii de dezvoltare pe termen lung pentru ca agricultorul să ştie pe ce se bazează peste cinci-zece ani. Guvernul Boc nu a fost în stare să facă demersurile necesare pentru ca agricultorii să primească şi în acest an motorină cu acciză scăzută, la fel ca în alte ţări ale Uniunii Europene, darămite să pună pe hârtie o strategie pe termen lung în acest domeniu.

Din fericire, actualul Guvern vine cu nişte profesionişti ce înţeleg ceea ce fac, motiv pentru care mi se pare normal ca domnul Băsescu să-şi vadă treaba lui şi să-i lase pe cei ce se pricep să se ocupe de agricultură. Oameni care ştiu să bage de vină avem cu duiumul, oameni care ştiu să facă ceva avem prea puţini.

Sorin Ioan Roman, deputat Colegiul 6 Bihor.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc mult, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Bucovina nu se poate topi în marea Moldovă".

Dezbaterile asupra proiectului de reorganizare administrativ-teritorială Liviu Dragnea au început. Toată lumea se întreabă ce se doreşte cu acest mega-proiect, de ce atâta grabă, care îi sunt mizele şi de ce nu s-au dat publicităţii şi reperele care au stat la baza "formulei" aflate în dezbatere. Nu numai eu mă întreb de ce atât de puţină transparenţă în proiectul Liviu Dragnea, cum de au apărut acele denumiri "năstruşnice" de regiuni dacă nu ar fi să mă refer decât la "Moldova de Nord". Istoricii, de fapt, marii absenţi de la dezbaterile care au loc în toată ţara, prin vocea singulară a academicianului Dinu C. Giurescu, se întreabă: "Ce înseamnă "Moldova de Nord"? Ce unitate teritorială se află sub această denumire? Există o "Moldova de Sud"?

Şi pentru că îi reprezint în Parlamentul României pe cetăţenii din Colegiul nr. 1 Suceava, nu pot să rămân indiferentă la un subiect ce îi frământă pe toţi sucevenii, pe toţi bucovinenii.

"Unde este Bucovina noastră, doamnă deputat?", mă întreabă zilnic concitadinii şi locuitorii acestei zone istorice care nu poate fi "topită" în marea Moldovă cu peste 3,5 milioane locuitori.

Alături de senatorul Gheorghe Flutur, începând cu luna decembrie 2012, am adunat mii de semnături pentru un proiect intitulat atunci "Suceava - capitală de regiune"". Acum, participăm la dezbateri instituţionale şi aş vrea să vă transmit, stimaţi colegi parlamentari, o parte din argumentele pe care locuitori ai Bucovinei, mediul academic sucevean le vor trimite CONREG-ului pentru susţinerea unei euroregiuni cu reşedinţa la Suceava.

Standarde UE. Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică (NUTS) ale UE delimitează diviziunile teritoriale ale ţărilor membre pe trei niveluri: NUTS I (populaţie între 3 milioane şi 7 milioane de locuitori), NUTS II (populaţie între 800 mii şi 3 milioane de locuitori, constituite special pentru a fi implementată politica de dezvoltare regională) şi NUTS III (populaţie cuprinsă între 150 mii si 800 mii de locuitori). O regiune cu peste 3 milioane de locuitori, aşa cum ar fi Regiunea "Moldova de Nord" depăşeşte cu mult numărul de locuitori prevăzut de standardele UE din NUTS II.

Argumente istorice. Suceava se numără printre cele mai vechi şi mai importante aşezări ale ţării, începând cu domnia lui Petru I Muşat (1375-1391), Cetatea Sucevei a devenit principala Cetate de scaun a Ţării Moldovei, această funcţie îndeplinind-o şi în vremea lui Aron Vodă (1592-1595), Ştefan Răzvan (1595) şi a Movileştilor. Între 1775-1918 Suceava a fost un oraş din Imperiul Austriac (Pământurile Coroanei, Regatul Galiţiei şi Lodomeriei şi Ducatul Bucovinei), ceea ce îi conferă background-ul necesar pentru a deveni o capitală de regiune cu prestanţă în istoria României. Oraşul (cu excepţia cartierului Burdujeni) se află în regiunea istorică Bucovina, fiind localitate de frontieră austro-ungară şi al doilea centru urban al Bucovinei ca mărime şi importanţă după capitala Cernăuţi.

Bucovina are o identitate proprie, aici trăiesc români bucovineni cu particularităţi economico-sociale incontestabile, ea putând fi o euroregiune distinctă alături de Moldova.

Argumente economice. În România, între anii 1997 - 1998, unităţile administrativ - teritoriale organizate la nivel judeţean s-au asociat în mod voluntar, conturându-se opt regiuni de dezvoltare şi tot atâtea agenţii de dezvoltare regională. Suceava face parte din Regiunea de dezvoltare Nord-Est, alături de Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ şi Vaslui, singura regiune cu peste 3 milioane de locuitori. Acest model s-a dovedit neproductiv, deoarece Regiunea de Nord-Est a rămas cea mai săracă zonă, cu cel mai mic P1B pe cap de locuitor, şi pe locul 3 în UE, în acelaşi clasament, după alte două regiuni din Bulgaria. Acest lucru demonstrează că un asemenea mod de organizare nu funcţionează în beneficiul unei creşteri economice care să ridice nivelul de trai al cetăţenilor din zona de Nord-Est a României.

O posibilă regiune Bucovina formată din judeţele Suceava şi Botoşani, cu o populaţie de 1,3 milioane locuitori, s-ar încadra în categoria acelor entităţi teritoriale naţionale, cu o populaţie cuprinsă între 800 mii şi 3 milioane de locuitori, constituite special pentru a fi implementată politica de dezvoltare regională. Avem în vedere şi trecutul comun al celor două judeţe în fosta regiune Suceava.

Modelul Poloniei, ţară dată ca exemplu, prin faptul că, prin actuala ei organizare administrativ-teritorială, a absorbit 90% din fondurile europene disponibile, nu este relevant, în contextul în care, în momentul aderării la Uniunea Europeană, euroregiunile funcţionau deja în această ţară.

Moldova de N-E sau Moldova de Nord nu constituie un model, având în vedere că este o regiune extrem de mare, incapabilă să rezolve dezechilibrele dintre mediul rural, foarte slab dezvoltat economic, şi cel urban, mult mai dezvoltat. Moldova este deja o regiune cu mari dezechilibre între zone, care, din 1998, a rămas cea mai săracă provincie a României, ceea ce arată clar că nu este un model de succes.

Posibile modele sunt din zonele Galaţi - Brăila sau Timişoara - Arad, având în vedere că între Suceava şi Botoşani există deja o funcţionalitate, care în cadrul unei regiuni mari s-ar rupe.

Suceava este judeţul cu cea mai mare suprafaţă împădurită din România (53% din suprafaţa teritoriului).

Argumente academice: centru universitar de prestigiu, Universitatea "Ştefan cel Mare" instruieşte peste 13.000 de studenţi, având un campus universitar cu o capacitate de peste 1.000 de locuri, aflat într-o continuă dezvoltare. Istoria acestei instituţii de învăţământ superior ne-a demonstrat că, atâta vreme cât institutul de învăţământ superior de la Suceava s-a aflat sub autoritatea Iaşiului, el nu s-a putut dezvolta din niciun punct de vedere, deşi avea toate resursele.

Ulterior, după 1990, dobândind statutul de universitate, instituţia academică suceveană a avut o dinamică de dezvoltare impresionantă. Dorim ca Suceava să-şi păstreze universitatea şi să se dezvolte ca centru universitar strategic pentru zonă. Studenţii şi profesorii de la universitatea din Suceava obţin permanent numeroase recunoaşteri internaţionale.

Argumente strategice: Aeroportul Internaţional "Ştefan cel Mare" se află la doar 12 km de municipiul Suceava. Vama Siret se află la aproximativ 40 km de municipiul Suceava.

Argumente culturale: pe agenda administraţiei locale a judeţului Suceava se află, anual, peste 160 de manifestări culturale, din care peste 100 se desfăşoară în municipiul Suceava. Cele mai importante evenimente culturale recunoscute naţional şi internaţional organizate la Suceava sunt: Concursul internaţional de interpretare instrumentală "Lira de Aur"; Concursul naţional de artă plastică "Ion Irimescu"; Festivalul naţional al ouălor încondeiate; Festivalul european al artelor "Ciprian Porumbescu"; Festivalul de artă medievală "Ştefan cel Mare"; Festivalul "Cântecele neamului"; Salonul internaţional de artă fotografică "Bucovina - mileniul 3"; Forumul "Dialog bucovinean" şi multe, multe altele.

Argumente turistice: Bucovina pune la dispoziţie peste 10.000 locuri de cazare (pensiuni, hoteluri, camping). Principala atracţie turistică este vizitarea mănăstirilor pictate, construite la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul celui de-al XVI-lea. Nu le mai nominalizez.

Cele mai importante proiecte turistice din Bucovina aduc anual mii de turişti (Paşte în Bucovina, Hora Bucovinei, Târgul de Sânziene, Pelerini în Bucovina, Crăciun în Bucovina). În fiecare an, în zilele de 14 şi 15 august are loc la Cacica un pelerinaj impresionant, la care iau parte peste 20.000 de pelerini, care se roagă, ascultă şi meditează la cuvântul lui Dumnezeu.

Bucovina înseamnă tradiţii şi obiceiuri păstrate nealterate: olărit, încondeierea ouălor, ţesut, prelucrarea lemnului şi a pielii.

În concluzie, pentru ca standardele UE să fie respectate şi vocea sucevenilor să fie auzită, vă rog să nu vă supăraţi, stimaţi colegi, dacă voi reveni, săptămânal, cu această chestiune, la ordinea zilei, atât de importantă pentru România de astăzi şi de mâine, pentru fiecare român, argumentele sucevenilor trebuie să ajungă pe masa guvernanţilor şi decidenţilor politici.

Întotdeauna românii s-au unit la momentele grele şi, cu siguranţă, o vor face şi de această dată, în pragul unui nou profil al hărţii României, de care avem nevoie ca stat membru al Uniunii Europene, pentru o integrare reală şi credibilă în marea construcţie europeană, pentru o creştere a şanselor noastre în acest spaţiu comun.

Reorganizarea administrativ-teritorială reprezintă primul mare moment de solidarizare a românilor după intrarea în Uniunea Europeană. Va trebui să se ţină cont şi de voinţa noastră.

Vă mulţumesc şi îmi cer scuze pentru depăşirea timpului alocat.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamnă deputat. Nu vă faceţi griji, avem timp destul pentru toate declaraţiile politice, deoarece de aceea suntem în Parlamentul României.

Invit la microfon, din partea puterii, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Ninel Peia.

Sper să rămâneţi la putere, să nu fiţi în opoziţie.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Politica alternanţei este bună, în democraţie mai ales.

Domnul Ninel Peia:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Declaraţie politică intitulată: "Afirmaţiile responsabile, adevăratul model de care avem nevoie în societatea actuală românească"

Acesta este un apel către clasa politică, către instituţiile statului, ONG-uri, mass-media, asociaţii profesionale şi chiar sindicate.

Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră un fenomen pe care l-am observat de mult timp, dar care în ultimii doi-trei ani a ajuns la o agresivitate ieşită din comun. Vorbesc în aceste rânduri de un adevărat asalt împotriva imaginii instituţiilor statului, a sistemului sanitar sau de învăţământ, a participanţilor la procesul legislativ sau în sistemul de implementare a acestora.

Cu siguranţă aţi văzut la televizor sau aţi auzit chiar şi printre apropiaţi sintagme de genul: "parlamentarii dorm în bănci", "medicii buni pleacă, rămân ciurucurile", "justiţia este coruptă", "profesorii sunt incompetenţi" sau "poliţia, nu face nimic"

La ce bun se propagă aceste generalizări? Pentru un poliţist prins că a luat ceva, de ce este permisă anatemizarea întregii comunităţi a poliţiştilor, indiferent de departament, pregătire, sex sau areal geografic? Pentru un Ciomu sau un alt decerebrat cu jurământul lui Hipocrate aruncat la gunoi, putem să acceptăm concluzii care spun că avem numai impostori în halate albe?

Păi, atunci, cum rămâne cu specialiştii noştri, din multe şi variate domenii, care oricând pot da clasă multor experţi din ţări cu un nivel de trai şi posibilităţi de pregătire aflate la 100 de ani înainte de posibilităţile noastre? Merită, aceştia şi alţii, care îşi fac treaba corect şi uneori cu sacrificii nespuse, să poarte însemnele furilor?

Dar cei care, în politică, refuză să urmeze modelul unor Trahanache, Farfuridi sau Agamiţă Dandanache şi nu-şi frâng coloana vertebrală pentru avantaje ruşinoase?

Astfel de abordare, păguboasă şi injustă, respectiv astfel de generalizare a unei probleme, prin acuzarea unei întregi instituţii în ansamblul ei, a unui grup politic, profesional, rasial, cultural sau poate chiar social, fără a indica persoana sau persoanele, în mod concret, în baza unor motive şi dovezi clare şi punctuale, nu este altceva decât un atac împotriva naţiunii române, a administraţiei statului, a echilibrului politic şi social din ţară, o atitudine care este dirijată precis şi a cărei putere subliminală nu poate fi ignorată.

Grosso modo, astfel de acuze, din care sunt excluşi indivizii care poartă vina, dar care tind să pună în lumină o întreagă breaslă, comunitate, grup social sau politic, duc, evident, la slăbirea internă a statului român, imprimă în profesionişti teama, frica de acţiune şi ţinteşte, probabil, la disoluţia autorităţii şi la performanţa scăzută a sistemului de drept instituit. O astfel de tendinţă nu se poate indica decât fiind inamică cu speranţele şi ţelurile României de azi.

Desigur, o bună parte din acest tip de a "arunca cu piatra", derivă din faptul că democraţia a adus drepturile omului, dar şi ignorarea publică a acestora, începând de la responsabilitatea dreptului la liberă exprimare până la eludarea respectării vieţii private.

Se observă cu ochiul liber, cum scandaluri destul de subţiri, adică de rază mică de acţiune, sunt întreţinute ca nişte focuri sacre, şi tot circul din zona politică, juridică, din sănătate sau învăţământ este menit să intimideze adevăraţii profesionişti şi lasă să se înţeleagă că nonvaloarea, nemunca, necredinţa şi sărăcia impusă guvernează absolut această ţară.

Cu toate acestea, arbitrarul nu poate înlocui desăvârşirea statului de drept. Nu avem dreptul să aprobăm, tacit, aşa ceva.

Unele ţări au rezolvat o parte serioasă dintre aceste chestiuni adoptând aşa-zisa abordare politică corectă - political correctness.

Eu cred că, deocamdată, la noi, ar fi de ajuns ca responsabilitatea să dicteze în situaţiile în care tentaţia acestor acuze tinde să devină lege. Dacă politicieni cu poziţii importante, dacă jurnaliştii, care poartă povara de a fi vectori de influenţare a opiniei publice, dacă asociaţiile profesionale, sindicatele şi chiar ONG-urile ar reacţiona decis la fiecare din astfel de acuzaţii şi ar reacţiona vizavi de oricare formă de denigrare în grup, de masă, lucrurile se vor schimba, radical, în bine.

Suntem o societate în căutare de noi şi adevărate modele.

Din fericire, avem încă un rezervor bine garnisit cu astfel de personalităţi. Ce ne ţine să prezentăm ca atare astfel de oameni?!

Adevăraţii lideri în fiecare domeniu de activitate, adică aceia ce sunt cu adevărat curajoşi, verticali, cu atitudine demnă, cei ce ştiu să urmărească interesul naţional şi să se comporte corespunzător în structurile unde lucrează, pot deveni modelele de care avem nevoie.

Şi aş mai adăuga ceva: înnoirea societăţii începe cu fiecare dintre noi, mai cu seamă cu aceia ce poartă denumirea de demnitari. Pentru că, nu-i aşa, oare de unde se trage, semantic, această denumire, dacă nu de la una dintre cele mai apreciate calităţi ale omului politic: demnitatea.

Deputat PSD - Ninel Peia.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al PDL, astăzi în opoziţie, în viitor, probabil, la putere.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Despre guvernarea meschină şi periculoasă a USL-ului".

Săptămâna trecută, USL-ul a aprobat în Parlamentul României Legea de modificare a Legii referendumului, celebra deja Legea nr.3/2000, coborând pragul de validare de la 50% la 30% din numărul alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente, având însă şi condiţia ca 25% din numărul celor înscrişi pe listele electorale permanente să răspundă afirmativ la vot.

Argumentele iniţiatorilor noii legi erau legate de faptul că, vezi Doamne, citez: "Se scade pragul pentru cei care, eventual, boicotau referendumul, pentru că boicotul nu este o exprimare a voinţei electorale". Eşti pentru, contra sau nu, împiedici adoptarea unei decizii importante, spunea atunci primul-ministru Victor Ponta.

Degeaba am strigat noi - cei din opoziţie - că noua lege este din start neconstituţională, că este un atac la democraţie, că ni s-a luat, efectiv, timpul necesar depunerii de amendamente, că nu face diferenţa între un referendum de importanţă locală şi unul de importanţă naţională, cum este cel de modificare a Constituţiei. USL-ul a călcat totul în picioare şi a votat legea în Parlament.

Dându-şi seama de golănia făcută în Parlament, în cel mai pur stil securist, primul-ministru anunţă în aceeaşi zi, la ora 14,00, şi intenţia Guvernului Ponta II de a plafona salariile şefilor companiilor de stat. Adică, pe româneşte spus, îngroapă mediatic scandalul referendumului ce urma să ocupe spaţiul dezbaterilor publice, cu scandalul plafonării salariilor la companiile cu capital integral sau majoritar de stat.

Bineînţeles că toate televiziunile au preluat în dezbatere publică ştirea cum că Guvernul Ponta II plafonează salariile şefilor companiilor de stat, trecând în derizoriu sau ignorând complet ştirea cu modificarea Legii referendumului.

Adevăratul scop al USL-ului la guvernare iese însă din ce în ce mai pregnant în evidenţă. Nu este altceva decât un atac la democraţie şi hoţie pe faţă.

Până când, domnule Ponta, credeţi că veţi putea să-i păcăliţi pe români în acest fel? Năstase, ce-i drept, a guvernat România între 2001-2004, sub lozinca "Pâine şi circ". Dumneavoastră guvernaţi cu mottoul "Pâine, circ şi manipulare".

Recunosc, ce-i drept, că inovaţi, adăugând şi aducând, totodată, în spaţiul public, pe faţă, termenul de manipulare. Oare îl folosiţi pentru că l-aţi deprins undeva, pentru că vă consiliază nişte specialişti în arta manipulării sau este vorba, realmente, de o sumă a ambelor variante?!

Constat că deja deveniţi extrem de previzibil, iar acest lucru, domnule prim-ministru Victor Ponta, nu face altceva decât să-i înrăiască pe români, care ies din ce în ce mai mulţi în stradă: vezi Valea Jiului (Mechel), Câmpia Turzii, Oltchim, Arpechim, Poşta Română etc., nemulţumiţi de faptul că, ceea ce le-aţi promis în campania electorală a fost praf în ochi şi minciuni gogonate, marca USL. Şi când mă gândesc că sunteţi abia la 5 luni de guvernare - că aşa vă place să spuneţi mereu, şi că deja FMI-ul ameninţă că nu mai vine şi nu mai vrea să-şi reînnoiască înţelegerile cu Guvernul condus de dumneavoastră, chiar că nu văd, în momentul de faţă, vum veţi manipula guvernarea în perioada următoare.

Sunt Gheorghe Tinel - deputat de Ialomiţa, şi vă dau întâlnire, dragi colegi, în Parlament, săptămâna viitoare, când vom analiza alte năzbâtii ale cârlanului Ponta, pentru că, staţi fără grijă, ele se vor produce inevitabil.

Mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat, pentru declaraţie.

Invit la microfon, din partea puterii, pe domnul deputat Ioan Munteanu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, să se audă până la Neamţ.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Din suferinţele unui scriitor contemporan".

Cred că niciodată promovarea literaturii române nu a fost atât de supusă rigorilor comercialului şi nu a ajuns atât de greu (sau deloc) la publicul cititor. Şi asta pentru că România nu mai are nicio editură de literatură care să fie bugetată.

Toate cele care au fost au devenit societăţi comerciale sau, cu puţine excepţii, sunt finanţate insuficient de la bugetele locale, fără a avea anvergura unei mari edituri naţionale, ale cărei producţii literare româneşti să poarte girul calităţii literare. Se ştie prea bine că literatura română de calitate nu este vandabilă şi, deci, nefiind vandabilă, ea îşi va găsi cu greu drumul spre librării şi mult mai greu spre rafturile bibliotecilor publice, care au subvenţii insuficiente, uneori abia au cu ce plăti salariile bibliotecarilor.

În momentul de faţă, cu foarte mici excepţii, indiferent de valoarea manuscrisului plecat spre editură din mâna unui scriitor român contemporan, toţi autorii, şi în special debutanţii sau cei neînregimentaţi, indiferent de valoarea lor, sunt nevoiţi să-şi găsească sponsori care să-i ajute să-şi publice opera care, indiferent de valoarea ei, va fi oferită prietenilor săi şi cu greu, va fi găzduită în vreo librărie.

Propun să fie analizată posibilitatea înfiinţării unei edituri bugetate, cu personal de înaltă calificare în ceea ce priveşte selectarea manuscriselor primite spre publicare, editură care să permită autorilor valoroşi să-şi publice operele. O carte apărută la această editură ar trebui să fie o certitudine că cel care o va cumpăra va ţine în mână o operă de valoare.

Am semnalat acest aspect, în urma unei discuţii la o audienţă pe care am avut-o cu scriitorul nemţean Constantin Munteanu - nicio legătură de rudenie - privind problemele cu care se confruntă cei care fac literatură.

Această soluţie cred că este viabilă şi ar trebui să se ţină cont de ea.

O întrebare venită din partea scriitorilor din Neamţ sună astfel: de ce prin Legea cinematografiei a fost izgonit din producţia de filme scriitorul profesionist, acel scriitor care ştie să spună o poveste, iar subiectul scenariului scris de el să fie de mare actualitate şi de mare interes? La ora actuală, un scriitor poate aspira la un concurs de proiecte cinematografice numai dacă este propus de către o casă de producţie de filme.

Oare în ultimii ani au dispărut chiar toţi scriitorii care au scris cândva scenarii de răsunet? Scriitorul nemţean Constantin Munteanu propune ca viitoarele concursuri de proiecte cinematografice să aibă o secţiune dedicată exclusiv scenariilor scrise deja. Formula actuală de "dezvoltare de scenarii" nu satisface dorinţa scriitorilor, pentru că aceştia ajung tot la mâna caselor de filme, care sunt ale regizorilor ce-şi scriu singuri scenariile.

În această formulă, selectând prin concurs unul-două scenarii de calitate, cinematografia română poate avea un portofoliu de scenarii valoroase, pe care să le ofere regizorilor. Din păcate, nici Televiziunea Română nu mai cultivă producţiile literare de valoare, deoarece aspectul comercialul domneşte şi acolo.

Am semnalat aceste două aspecte desprinse dintr-o recentă audienţă pentru a-i atenţiona pe cei care decid soarta culturii că există numeroase probleme cu care se confruntă cei care fac literatură şi cinematografie. Iar cele două soluţii venite din partea unui scriitor de provincie, dar de o valoare deosebită, merită toată atenţia, pentru că ar putea rezolva multe dintre dificultăţile actuale din domeniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, pe domnul deputat Ghera Giureci-Slobodan.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ministerul Educaţiei Naţionale a anunţat intenţia sa de a introduce învăţământul obligatoriu de la vârsta de 5 ani - adică introducerea obligativităţii înscrierii la grădiniţă, precum şi scăderea vârstei pentru studierea celei de a doua limbi străine în şcoli.

Astfel, dacă până în prezent a doua limbă străină era introdusă în sistemul de învăţământ din clasa a V-a, intenţia este ca, pe viitor, elevii să studieze ce de-a doua limbă străină din clasa a treia.

Cele două măsuri sunt salutare în condiţiile în care ţinem cont de câteva aspecte deosebit de importante. Conform unui studiu realizat anul trecut, rata analfabetismului declarat este de aproximativ 10%, în timp ce sociologii declară că rata reală a acestui fenomen ar putea trece de 15%, în condiţiile în care există multe persoane care nu recunosc acest lucru.

Scăderea vârstei de şcolarizare obligatorie, ar aduce un plus la creşterea nivelului de alfabetizare. Alfabetizarea este un drept al omului şi face parte din educaţia de bază, fiind esenţială în lupta împotriva sărăciei, a reducerii mortalităţii printre copii, a egalităţii între sexe şi asigurarea dezvoltării durabile, a păcii şi democraţiei.

În ceea ce priveşte introducerea spre studiu a celei de a doua limbi străine mai devreme, adică începând cu clasa a III-a, această măsură este de natură să pregătească mai bine elevii pentru deschiderea către Europa, pentru o integrare mai uşoară şi mai normală în societatea europeană.

Cunoaşterea a două limbi străine va oferi oricărui tânăr român o lejeritate mai mare în accesarea unor sisteme de învăţământ europene, precum şi o creştere a siguranţei de sine în relaţionarea cu tinerii din alte ţări.

Ca reprezentant al minorităţii croate în Parlamentul României, salut deciziile amintite mai sus. Suplimentar, cred că ar fi de dorit ca în zonele în care există minorităţi să existe posibilitatea ca şi copiii populaţiei majoritare, adică elevii români, să poată opta, dacă doresc, pentru învăţarea limbii minorităţilor din zona respectivă unde trăiesc, ca cea de-a două limbă străină.

În acest fel, ar creşte gradul de coeziune socială, precum şi gradul de comunicare între copii.

Mai mult decât atât, consider că, pe lângă aceste măsuri, absolut salutare, este necesară demararea unor acţiuni de modificare legislativă, pentru susţinerea instituţiilor de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale.

Este şi cazul şcolilor cu predare în limba croată, exemplu fiind cele din comuna Caraşova, unde există Liceul bilingv româno-croat, dar şi şcolile din satele Nermet, Iabalcea, comuna Lupac, satele Rafnic, Clocotici şi Vodnic. Acordarea unor finanţări juste, care să susţină acest tip de învăţământ, reprezintă condiţiile de bază pentru promovarea şi conservarea limbii, tradiţiilor şi a obiceiurilor minorităţilor naţionale.

Vă mulţumesc.

Ghera Giureci-Slobodan - deputat Uniunea Croată din România.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, pe domnul deputat Remus Cernea.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Declaraţia mea politică de astăzi va fi: "Despre cianuri şi despre gaze de şist".

Întrucât atunci când am anunţat de la microfonul sălii de plen retragerea mea din Grupul PSD de la Camera Deputaţilor am fost întrerupt de către preşedintele Valeriu Zgonea, în momentul în care, printr-o frază, precizam motivele pentru care am făcut acest pas, Domnia Sa recomandându-mi să-mi prezint motivele în cadrul declaraţiilor politice, iată că mă conformez şi le reiau aici pe scurt.

Cianurile şi Roşia Montană

Consider că exploatările miniere pe bază de cianuri, realizate cu decopertarea zonelor vizate, au un impact negativ major asupra mediului, pe lângă pericolul reprezentat de utilizarea cianurilor, distrugerea unor perimetre naturale care fac parte din patrimoniul natural al României şi a unor vestigii unice, de o inestimabilă valoare, este inacceptabilă.

Poziţiile publice exprimate în ultimii ani de către lideri importanţi ai USL au fost critice faţă de un astfel de proiect. Familiile politice europene, din care fac parte PSD şi PNL, alături de Verzii Europeni, au votat cu o largă majoritate Rezoluţia Parlamentului European din 5 mai 2010 privind interzicerea mineritului pe bază de cianuri în Europa.

În România, organizaţiile neguvernamentale au reuşit să obţină în instanţă decizii de stopare a proiectului minier de la Roşia Montană, instituţii prestigioase, precum Academia Română, s-au pronunţat împotriva unui astfel de proiect, care are împotriva sa nenumărate argumente deosebit de puternice.

Însă iniţiativa recentă a Guvernului de a crea Societatea "Minvest" Roşia Montană, care să preia participaţiunile statului la RMGC, dă semnalul că Guvernul USL intenţionează să facă paşi către demararea unui astfel de proiect. Or, eu, ca deputat al Partidului Verde, nu pot fi de acord cu această direcţie politică.

A doua temă: gazele de şist.

Dacă anul trecut opiniile USL faţă de gazele de şist au fost deosebit de critice, culminând cu o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Ungureanu, care a inclus şi această temă, a gazelor de şist, şi a dus la căderea Guvernului PDL, iar ulterior USL a introdus un moratoriu faţă de exploatarea gazelor de şist, deciziile recente ale Guvernului contrastează cu această direcţie, fiind avizată explorarea gazelor de şist, argumentându-se, explicit, în favoarea unor astfel de exploatări, lucru care încurajează numeroşi cetăţeni.

Avizarea explorărilor pentru perimetrele Costineşti, Vama Veche, dar şi în judeţul Vaslui şi în alte zone ale ţării, mobilizează, din nou, societatea civilă, pe o scară din ce în ce mai largă.

Justificarea oferită de autorităţi, că România şi-ar obţine autonomia energetică prin exploatarea gazelor de şist, este unul slab şi neconvingător.

Pe de o parte, trebuie spus că România nu este un mare importator de gaze, necesarul fiind acoperit în cea mai mare parte din producţia internă de gaze standard. În plus, România îşi poate obţine cu adevărat independenţa şi securitatea energetică, utilizând surse regenerabile de energie, nu energie obţinută din combustibili fosili.

Prin atacul din ultima perioadă asupra surselor regenerabile de energie, Guvernul comite o mare greşeală de abordare. Există perspectiva ca investiţiile în acest domeniu al surselor regenerabile, care erau masive, aproape 50% din investiţiile străine în România în cursul anul 2012, să fie stopate sau reduse substanţial.

Avantajele surselor regenerabile ţin atât de faptul că energia astfel produsă nu este poluantă şi contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar, în timp, acestea îşi reduc costurile foarte mult şi reduc, în consecinţă, facturile la energie.

Este o simplă propagandă, neconformă cu realitatea, aceea că preţul energiei ar fi mare, în primul rând, din cauza certificatelor verzi şi a surselor regenerabile de energie.

Responsabilitatea cea mai mare pentru preţul energiei, care oricum în România este mai mic decât în alte ţări europene, o au coloşii energetici ineficienţi şi neretehnologizaţi, prin care se utilizează combustibil fosil, dar şi pierderile masive din sistem.

În plus, liberalizarea preţurilor la energie este o cerinţă a Uniunii Europene, astfel că această creştere de preţ este rezultatul altor raţiuni decât cele prezentate de către Guvern.

A face responsabile pentru preţul la energie certificatele verzi înseamnă a schimba abordarea energetică a României, dintr-una verde, într-una poluatoare, ostilă noilor tehnologii verzi, şi care va amplifica poluarea din oraşele României, anihilând şansa ca ţara noastră să obţină în anii următori energie verde într-un mod sustenabil şi din ce în ce mai ieftin.

Un mix energetic bazat pe utilizarea masivă a energiei verzi ar putea oferi o veritabilă independenţă şi securitate energetică ţării noastre.

Din aceste motive, de diferenţă radicală de abordare în privinţa exploatării resurselor şi a obţinerii de energie, am decis să mă retrag din Grupul parlamentar al PSD de la Camera Deputaţilor. Atât cianurile, cât şi gazele de şist reprezintă teme care, pentru Partidul Verde, din care fac parte, sunt definitorii.

Şi, domnule preşedinte, cu permisiunea dumneavoastră, aş mai vrea să fac două scurte precizări.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Sigur că da, vă rog.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Primul lucru pe care vreau să-l spun e, foarte pe scurt, este legat de Turcia. Am vizitat anul trecut Istanbulul şi am fost impresionat de frumuseţea acestui oraş.

Sunt partizanul ideii că Turcia ar trebui să se alăture Uniunii Europene, dar este nevoie ca Turcia să rămână o democraţie laică, o democraţie verde, o democraţie în care drepturile cetăţenilor sunt respectate.

Protestele recente iniţiate iniţial pentru a apăra un parc şi care s-au extins ulterior, reprezintă o voce a acelei părţi a Turciei care nu a fost până acum ascultată sau care nu este luată în seamă de către Guvern.

Mă solidarizez cu protestatarii şi cer stoparea măsurilor represive din Turcia. Cum presa a arătat-o, sunt proteste în zeci de localităţi.

Iar al doilea lucru pe care doresc să-l spun, iarăşi foarte pe scurt, este acela că, în această săptămână, în Bucureşti, dar şi în ţară, sunt organizate numeroase manifestări civice şi culturale pentru recunoaşterea şi apărarea drepturilor persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi transsexuali).

Îi invit pe colegii mei din Parlament, deputaţi şi senatori, îndeosebi pe liberali şi pe social-democraţi, care fac parte din familii politice europene - cu care sunt convins că se mândresc -, familii politice care au introdus legislaţii în Europa pentru recunoaşterea drepturilor persoanelor LGBT, fie că este vorba de parteneriate civile, fie că este vorba de căsătorii între persoane de acelaşi sex. îi invit, aşadar, pe colegii mei din toate partidele, dar în special pe liberali şi pe social-democraţi, să susţină aceste drepturi şi să îşi asume cu curaj politic participarea sâmbătă la marşul diversităţii, care va avea loc în zona Arcului de Triumf şi la care vor participa cel puţin doi europarlamentari, unul din Grupul social-democraţilor şi socialiştilor europeni, Michael Cashman, şi unul din grupul verzilor, Ulrike Lunacek.

Vă mulţumesc foarte mult şi vă aştept.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Stragea.

Vă rog, domnul deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Ruga copiilor rromi, o manifestare interculturală de tradiţie."

Localitatea Măguri, cu o populaţie majoritar de etnie rromă, aparţinătoare municipiului Lugoj, este de 16 ani gazda "Rugii Copiilor Rromi", o manifestare devenită tradiţională în peisajul cultural al oraşului, al judeţului Timiş şi al întregii ţări, unicul festival din ţară care se adresează numai copiilor de etnie rromă.

Sâmbătă, 1 iunie, a avut loc a 16-a ediţie a acestui festival, pe platoul din faţa Centrului de Prevenire a Abandonului Şcolar, unde, peste 200 de copii de etnie rromă din mai multe localităţi ale judeţului, împreună cu colegii lor români, au oferit generoasei asistenţe un superb spectacol de dansuri tradiţionale.

Festivalul a fost deschis de preotul satului, aşa cum este tradiţia în satele bănăţene, iar alaiul a fost condus de primarul Lugojului, la manifestare participând şi consilieri locali şi judeţeni. Copiii, îmbrăcaţi în costume tradiţionale, au prezentat programe variate, ce au cuprins cântece şi dansuri populare specifice etniei şi interpretarea unor cântece la diferite instrumente muzicale.

Încă o dată, aceşti copii au dovedit - copiii de etnie rromă - că sunt la fel de talentaţi, la fel de frumoşi şi la fel de inteligenţi ca şi copiii majoritari, iar pentru aceşti copii, indiferent că sunt majoritari sau de diverse etnii, cu toţii, autorităţi centrale, judeţene sau locale, avem obligaţia legală şi morală de a face tot ce ne stă în putinţă pentru că ei sunt viitorul acestei ţări, tot ce ne este în putinţă ca să se dezvolte, pentru ca visele lor frumoase să devină realitate şi să devină cetăţeni de nădejde ai ţării noastre.

Manifestarea a fost organizată de Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitară şi Şcoala nr. 12 din Lugoj-Măguri, şcoală cu limba de predare rromani, cu sprijinul administraţiei locale - Primăria municipiului Lugoj dar şi al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş.

Ruga copiilor rromi este unicul festival al copiilor de etnie rromă din ţară şi are ca obiectiv schimbarea mentalităţii privind etnia rromă, exprimarea liberă a obiceiurilor şi tradiţiilor acestei etnii, atragerea copiilor rromi către şcoală şi prevenirea abandonului şcolar.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7, Timiş.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Avem o solicitare din partea doamnei deputat Cristina Nichita pentru un eveniment, am înţeles, la 9,45.

Am rugămintea la colegi să aibă înţelegere şi să-i dăm dreptul la cuvânt doamnei deputat.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Cristina Nichita:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc mult.

Declaraţia politică de astăzi este despre "starea copiilor lumii în anul 2013 - copiii cu dizabilităţi."

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Astăzi, Camera Deputaţilor în asociere cu UNICEF lansează publicaţia "Starea Copiilor Lumii 2013 - Copiii cu dizabilităţi" într-o încercare simbolică de a da un semnal clar asupra hotărârii legislativului român de a se preocupa în cel mai înalt grad de această problematică. Parteneriatul nostru, poate unul care nu face ştiri de primă pagină şi e considerat de unii genul de acţiune formală ce nu poate aduce prea multe beneficii de imagine, reprezintă totuşi un act de seriozitate şi de responsabilitate faţă de cei care ne-au trimis în Parlament.

Am afirmat deja, de la această înaltă tribună, că problemele copiilor cu dizabilităţi reprezintă, în mare măsură, motivul pentru care am intrat în politică. Cunosc bine din activitatea mea în colaborare cu câteva organizaţii neguvernamentale de profil care sunt realităţile şi care sunt problemele copiilor cu dizabilităţi şi, vă spun cu sinceritate că mă încearcă sentimente variate atunci când citesc "Starea Copiilor Lumii 2013 - Copiii cu dizabilităţi". Pe de o parte, concluziile raportului coincid în mare măsură cu ceea ce ştiam deja, fapt în măsură să mă asigure încă o dată că vorbesc cu temei despre aceste lucruri, iar pe de altă parte, faptul că greutăţile copiilor cu dizabilităţi sunt atât de uşor de identificat şi au un caracter de generalitate la nivel mondial mă face să mă simt împovărată de multitudinea de lucruri pe care trebuie să le facem.

Aşa cum subliniază şi "Starea Copiilor Lumii 2013 - Copiii cu dizabilităţi", problemele copiilor cu diazabilităţi nu sunt exclusiv de natura celor care au nevoie de foarte mulţi bani pentru a fi rezolvate. La fel ca în multe alte locuri, şi la noi societatea vede întâi dizabilitatea şi abia apoi copilul. Chiar şi aşa însă, nu ştim exact câţi copii cu dizabilităţi avem, care sunt acestea şi ce putem face pentru a ajuta familiile în cauză. Este de asemenea clar că lupta noastră capitală e de natură socială: trebuie să facem în aşa fel încât copilul cu dizabilităţi să nu mai fie un paria. Copiii trebuie educaţi în acest sens, iar acest lucru trebuie început cu educarea educatorilor, a dascălilor care să înţeleagă că un copil cu dizabilităţi nu are nici mai multe dar nici mai puţine drepturi decât un copil normal şi că lucrul cel mai de preţ care i se poate oferi este acceptarea lui în societate.

Trebuie să înţelegem că o politică înţeleaptă în domeniul acestor copii trebuie să înceapă de la vârste fragede, aşa încât integrarea lor socială să se producă cât mai repede, pentru ca problema lor să meargă spre rezolvare în timp, şi nu spre o acutizare care este traumatică şi, de ce să nu recunoaştem, mult mai costisitoare odată cu înaintarea în vârstă.

"Starea Copiilor Lumii 2013 - Copiii cu dizabilităţi" mai arată şi legăturile profunde care există între problematica abordată şi chestiuni care preocupă în cel mai înalt grad societatea modernă, cum ar fi diferitele forme de abuz, egalitatea de şanse, violenţa domestică şi chiar traficul de persoane. De multe ori, în lipsa unei abordări pragmatice şi hotărâte din partea autorităţilor, dizabilitatea sfârşeşte prin a fi acompaniată de tot ce poate fi mai urât în societate şi mai rău în sufletul omenesc. Dar nu în ultimul rând, problematica copiilor cu dizabilităţi este testul unic al unei solidarităţi sociale pe care eu, ca social-democrat, înţeleg să o promovez cu toată energia pe care o pun în activitatea politică.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Parteneriatul între Camera Deputaţilor şi UNICEF este doar un prim pas. Poate că e pasul cel mai uşor de făcut, fiindcă în jurul nostru există zeci de mii de cazuri de copii cu dizabilităţi, de familii împovărate, de marginalizare socială a acestor copii care au nevoie de acţiuni directe, concrete şi imediate. Cu toate acestea, vreau să subliniez importanţa acestei asocieri cu caracter de simbol fiindcă, dragi colegi, primul pas în rezolvarea oricărei probleme este conştientizarea şi măsurarea ei. Asta încercăm să facem astăzi, asta consider că e misiunea mea politică în acest mandat şi vă invit pe toţi, dacă nu să vă alăturaţi concret acţiunilor noastre, măcar să meditaţi pentru o clipă la concluziile "Stării Copiilor Lumii 2013 - Copiii cu dizabilităţi".

Vă mulţumesc.

Cristina Nichita, deputat PSD Iaşi, Colegiul uninominal nr.9.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, doamna deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe doamna deputat Florica Cherecheş.

Doamna deputat, aveţi cuvântul. Vă rog.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Adopţia, miracol şi agonie."

Adopţia, un subiect sensibil şi emoţionant, a fost adus în atenţia tuturor cu ocazia zilei de 2 iunie, zi ce se doreşte a fi declarată Ziua Naţională a Adopţiei.

2 iunie reprezintă pentru mulţi o zi miracol, o zi în care adopţia este celebrată nu ca un act de caritate, ci ca o cale firească de a deveni părinte, o zi menită a creşte gradul de conştientizare asupra realităţilor cu care se confruntă copiii din sistemul de protecţie specială şi a nevoilor lor de a avea o familie permanentă.

În această zi, în întreaga ţară au avut loc manifestări care au tras un semnal de alarmă asupra dificultăţilor pe care le întâmpină persoanele care doresc să adopte şi asupra dramei copiilor abandonaţi, care trăiesc lipsiţi de iubirea unei familii. Este incredibil că, în prezent, există un număr semnificativ de copii care nu au nici măcar o identitate!

În Oradea, am participat pe data de 2 iunie la o astfel de manifestare, organizată de Asociaţia părinţilor adoptivi, cu ocazia căreia, părinţi adoptivi şi cupluri care doresc să adopte au discutat împreună cu reprezentanţi ai unor instituţii de profil, paşii concreţi care se fac în vederea adopţiei, dar şi piedicile care stau în calea acestui proces.

Statisticile ne arată că, la sfârşitul anului 2012, peste 55.000 de copii erau parte a sistemului de protecţie specială, din care doar 1.900 au fost declaraţi adoptabili.

Anul trecut, 1.474 de copii au fost abandonaţi de familii în maternităţi, secţii de pediatrie sau alte secţii de spital, adică patru copii au fost abandonaţi în fiecare zi.

Din păcate, rata adopţiilor nu este la fel de mare, un număr foarte mic de copii reuşind să-şi găsească locul în sânul unei familii iubitoare, fapt datorat unor prevederi legale care nu răspund adecvat şi cu celeritate problematicii, şi nu datorită inexistenţei unor familii care să poată oferi dragoste acestor copii.

Situaţia copiilor abandonaţi şi modificarea cadrului legislativ cu privire la regimul adopţiei trebuie să devină o prioritate pentru noi, deoarece legislaţia actuală este ineficientă, deschide uşa unor "forme de îmbogăţire" ale unor aşa-zişi părinţi şi rude ale acestor copii, întregul proces de adopţie "demotivându-i" pe părinţii adoptatori datorită termenelor lungi de reacţie şi interpretărilor aleatorii ale instituţiilor statului implicate.

Mă bucur să văd că parlamentarii şi organizaţiile neguvernamentale lucrează împreună pentru a îmbunătăţi cadrul legislativ al regimului adopţiei şi mă alătur şi eu acestor demersuri pentru a îmbunătăţi cadrul legislativ care vine în sprijinul copiilor abandonaţi.

Este nevoie să acţionăm urgent şi cu responsabilitate pentru a oferi şansa copiilor care sunt lipsiţi de ocrotirea unei familii naturale să beneficieze cât mai curând de una adoptivă.

Florica Cherecheş, deputat PNL.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, doamna deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, pe domnul deputat Amet Varol.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Varol Amet:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică privind vizita preşedintelui Marii Adunări Naţionale a Republicii Turcia, domnul Cemil Çiçek.

Zilele acestea, avem onoarea de a fi vizitaţi de către una dintre personalităţile marcante ale Republicii Turcia, preşedintele Adunării Naţionale a Republicii Turcia, domnul Cemil Çiçek. Vizita domnului Cemil Çiçek este una cu atât mai specială, deoarece este prima întâlnire a domniei sale cu actuala formulă a Parlamentului României.

Acest eveniment diplomatic vine într-un context foarte bun pentru relaţiile bilaterale dintre cele două state şi pentru politicile publice ale ţării noastre privind minorităţile naţionale.

Turcia este primul partener comercial al României din afara Uniunii Europene şi al cincilea partener în cadrul schimburilor internaţionale totale ale ţării noastre. Turcia are o economie puternică şi o poziţie marcantă pe scena internaţională.

Vizita oficială a domnului Cemil Çiçek, în România este urmarea invitaţiei adresate de preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Valeriu Zgonea, invitaţie acceptată de preşedintele Marii Adunări Naţionale a Republicii Turcia, arătând astfel deschiderea României către o politică externă activă.

Domnul Cemil Çiçek este cunoscut ca un prieten al României şi al comunităţii turco-tătare din România, o persoană care s-a interesat constant de situaţia ţării noastre, a mediului oamenilor de afaceri turci din România, precum şi a comunităţii turco-tătare.

Vizita domnului preşedinte Cemil Çiçek este o dovadă a deschiderii externe pe care România a arătat-o în ultimii ani statului turc, ca acesta să devină membru cu drepturi depline a Uniunii Europene. Domnul Çiçek a demonstrat de-a lungul timpului o disponibilitate către dialog şi o atitudine echilibrată faţă de politica din România, iar un astfel de moment, extrem de important, îl reprezintă sprijinul statului român pentru aderarea Turciei la structurile Uniunii Europene.

Suntem onoraţi că domnia sa a ales să întreprindă această vizită în ţara noastră, una pe care o consider marcantă pentru relaţiile statului român cu Turcia.

Personal mă simt onorat de întâlnirea pe care o voi avea cu domnul Cemil Çiçek în calitate de reprezentant al comunităţii turco-tătare, cât şi în calitate de membru al Grupului de prietenie România - Turcia din Parlamentul României

În final, aş vrea să subliniez şi însemnătatea pe care România o acordă strânsei cooperări cu Turcia, cooperare benefică pentru ambele state.

Vă mulţumesc.

Deputat UDTTMR, din cadrul minorităţilor naţionale, Amet Varol.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PD, pe domnul deputat Florin Gheorghe.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Gheorghe:

Mulţumesc.

Declaraţia politică se intitulează: "Libertatea de expresie în partidul politic."

Am observat cu îngrijorare evenimentele petrecute în ultimul timp, atât în Partidul Naţional Liberal, cât şi în Partidul Democrat Liberal, referitoare la "pedepsele" mai aspre sau mai indulgente aplicate membrilor care au o altă opinie decât ceea a conducerii centrale. Elementul comun al celor două partide, în afara faptului că sunt de dreapta, este termenul liberal. Înţelegem de aici că o anumită libertate de expresie a oricărui membru există chiar prin denumirea formaţiunii politice, dincolo de reglementările statutare.

Partidele sunt în esenţă relee între libertatea de expresie a populaţiei sau societăţii, şi birocraţie sau puterea centrală, aşa cum este ea definită prin forma ei de organizare.

Dacă legea-cadru de organizare a partidelor politice, cât şi regulamentele interne nu spun mare lucru despre această libertate de expresie, se cuvine să facem câteva precizări despre termenul însuşi.

În termeni generali, avem, pe de o parte, manifestaţii, greve, chiar revolte, atunci când dialogul social este insuficient, iar pe de altă parte, în termeni parţiali, în interiorul partidelor politice critica şi fronda au locul şi rolul lor bine stabilit. Sunt destule situaţii delicate în care persoane cu idei novatoare se exprimă acid şi critic la adresa structurilor şi metodelor pietrificate. Aceste persoane trebuie lăsate să se exprime plenar, ideile lor trebuie atent analizate şi, pe cât se poate, să se modifice punctual domeniile care au fost criticate. Acest lucru se poate întâmplă în organizaţiile şi partidele politice care nu şi-au făcut din schimbare un inamic constant.

Progresul partidelor stă întotdeauna în schimbare şi în adaptare, şi nu în organizarea aşa-zis superioară, de multe ori chiar încăpăţânată. Schimbarea nu este duşmanul disciplinei, dar întotdeauna se va opune ordinii de surplus, despre aşa ceva vorbim în aceste zile în PDL şi PNL: despre ordinea de surplus. Este întotdeauna justificat atât moral, cât şi intelectual, să te opui ordinii de surplus.

Mulţumesc mult.

Deputat PDL Florin Gheorghe.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Roman Cristian-Constantin.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian-Constantin Roman:

Bună ziua!

Mulţumesc.

Declaraţia de astăzi se numeşte: "Drepturile legale nu trebuie confundate cu recompensa politică."

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Vreau să vă reţin atenţia asupra unui subiect ce va intra în dezbaterea noastră în perioada imediat următoare. Este vorba despre proiectul de lege înaintat spre dezbatere Camerei Deputaţilor, aprobat deja de Senat, care priveşte recalcularea pensiilor angajaţilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Cei care au avut de pierdut în urma recalculărilor pensiilor, potrivit OUG nr.1/2011, ar urma să revină la nivelul acestora din decembrie 2010. Unul din principalele motive invocate în favoarea celor care au pierdut la recalcularea din 2011 este acela că ei nu au putut prezenta dovezile privind veniturile dobândite în timpul activităţii, pentru că arhivele unităţilor militare au fost distruse sau deteriorate. Nu garantez că nu ar fi posibil să se fi întâmplat aşa, însă mă surprinde că vorbim despre astfel de neglijenţe într-un asemenea domeniu. La ce trebuie să ne aşteptăm atunci când vorbim de arhivele fostelor întreprinderi de stat care nu au fost păzite de soldaţi înarmaţi? Acestea au ajuns pe mâna lichidatorilor privaţi şi sunt sute de mii de oameni în toată ţara, poate chiar mai mulţi, care nu-şi primesc integral drepturile de pensie cuvenite, pentru că nu au încă acces la respectivele arhive. Şi vorbim de oameni cu pensii mult mai modeste, nu pensionari de lux, care se plâng că li s-a redus pensia la doar o mie de euro. Graba cu care s-au găsit bani doar pentru o categorie atât de restrânsă de pensionari nu poate decât să mă ducă cu gândul că, de fapt, se acordă o recompensă nucleului de forţă pe care USL l-a folosit în efortul de a pune mâna pe putere.

Eram prefect atunci şi ştiu bine cine erau protestatarii din ianuarie 2012, de fapt animatorii şi manipulatorii acelor momente. Vorbesc de foşti colonei pe care ulterior i-am văzut la şedinţele de partid ale PSD sau PNL, oameni care au reprezentat aceste partide în secţiile de votare la referendumul pentru demiterea Preşedintelui României şi la cele două runde de alegeri - locale şi generale. Se vede acum că şi-au împletit interesele unii cu alţii la modul cel mai eficient.

Mă revoltă gândul că parlamentarii USL din fosta legislatură nu au fost la fel de sensibili faţă de ceilalţi pensionari, de care aminteam mai sus, blocând Legea arhivelor prin atacarea acesteia la Curtea Constituţională, fără să se gândească la consecinţele gestului lor. Erau sute de mii de oameni care aşteptau să aibă acces la arhivele întreprinderilor de pe fostele platforme industriale, putând dovedi în felul acesta că au lucrat în condiţii speciale, şi astfel să-şi obţină drepturile suplimentare de pensie.

Unii dintre aceştia s-au prăpădit înainte de a li se face dreptate. E adevărat însă că aceştia nu s-au pus în slujba partidelor care râvneau cu disperare puterea, nu s-au constituit în masă de presiune şi manipulare la dispoziţia USL.

Deputat Forţa Civică, Botoşani, Roman Cristian-Constantin.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Sorin-Avram Iacoban.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi parlamentari,

Astăzi voi avea o declaraţie politică despre importanţa educaţiei prin şah.

Şahul este piatra de încercare a inteligenţei - definea spre sfârşitul secolului al XVIII-lea acest joc Johann Wolfgang von Goethe, cel mai important reprezentant al clasicismului german.

Şahul este, alături de obiecte precum: matematica, limba română, istoria, atât o disciplină, cât şi un joc. Spun că este o disciplină deoarece are reguli clare, care îi ajută pe copii să gândească, să raţioneze, să-şi formeze fundamentări logice, strategice, pe care le pot aplica ulterior în cadrul oricărei alte discipline din aria curriculară. Spun că este un joc deoarece îi învaţă pe copii ce este fair-play-ul, îi educă într-o manieră competitivă, loială şi le permite să interacţioneze în cadrul competiţiilor de profil cu alţi jucători. Şahul creează, în definitiv, o gândire sănătoasă, o minte sănătoasă, formează oameni.

Psihologii şi cercetătorii din întreaga lume care studiază efectele benefice ale studierii şahului în şcoli de către copii de vârste fragede - 5-10 ani - au observat că trăsăturile de personalitate ca individualitatea, gândirea creativă, reflexele şi raţionamentul analitic şi comparativ au devenit mult mai bine accentuate.

În Iaşi, şahul ca materie opţională în grădiniţe şi şcolile primare este o realitate. De peste 15 ani zeci de mii de copii ieşeni au pus manualul de şah lângă manualele de matematică şi limbă română şi rezultatele se observă cu ochiul liber; peste 50% din olimpicii ieşeni sunt foşti jucători de şah care au performat în competiţiile de nivel local, naţional şi mondial.

Toate acestea, împreună cu organizarea la Iaşi a unor evenimente de top - Campionatul Mondial Şcolar din 2012, Campionatul European de Tineret pe Echipe din 2011, Campionatul Mondial de Amatori din aprilie 2013 - au făcut ca, de ani buni, Iaşiul să fie capitala şahului românesc şi nu numai şi tot mai mulţi părinţi să-şi îndrume copiii către şah.

Parlamentul European a aprobat declaraţia 50/2011 referitoare la implementarea şahului în şcoală în sistemul de învăţământ în Uniunea Europeană. Cred că a venit momentul ca, împreună cu Guvernul României, cu Federaţia Română de şah şi cu aportul dascălilor iubitori de şah să facem ca în cât mai multe şcoli şi grădiniţe din România şahul să fie studiat nu numai ca materie facultativă, aşa cum este acum, ci ca materie de bază în curricula şcolară şi preşcolară, aşa cum se întâmplă cu succes în ţări ca Rusia, Armenia, Venezuela, Germania.

Şi pentru ca să facem primul pas, vă invit, dragi colegi şi dragi iubitori ai şahului să participaţi astăzi, 4 iunie, la Simpozionul Internaţional "Educaţie prin şah", care se va desfăşura sub patronajul Camerei Deputaţilor, în Aula Academiei Române, începând cu ora 15,00, eveniment susţinut de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Tineretului şi Sportului, Federaţia Română de şah, senatori şi deputaţi, inspectori şcolari, directori de şcoli generale, conducători de cluburi sportive, profesori, elevi.

Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Înainte de a vă citi lista parlamentarilor care au depus declaraţii politice în scris, aş vrea să-i dau cuvântul domnului deputat Tararache Mihai, din partea parlamentarilor fără apartenenţă la un grup parlamentar.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Tararache:

Declaraţie politică intitulată "Autostrada Bechtel, cea mai mare ţeapă din istoria României."

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

De curând am ajuns la finalul unei file de legendă din istoria achiziţiilor publice din România, contractul încheiat cu firma americană de construcţii Bechtel a ajuns la sfârşit.

A durat nici mai mult, nici mai puţin de zece ani. Normal ar fi fost ca, după aceşti zece ani de la semnarea fatidică a contractului de construcţie a Autostrăzii Transilvania, să vorbim despre faptul că România a redeschis o nouă arteră de transport către Europa.

Ar fi fost de dorit ca, după atât de mult timp, bani şi alte resurse importante investite, România să inaugureze o autostradă care să lege Braşovul de Câmpia de Vest.

Cum se prezintă situaţia astăzi, dragi colegi?

În schimbul acestor eforturi susţinute de generaţii întregi de cetăţeni români, fără niciun fel de exagerare, România s-a ales cu un număr de 52,5 km de autostradă impracticabilă, pentru că încă nu este legată de sistemul nostru de transport şi se află într-o stare avansată de degradare.

Toate guvernele României din 2003 şi până astăzi au persistat în greşeală şi au risipit resursele publice pe nimic.

Astăzi ne aflăm în situaţia în care am ajuns să ne bucurăm că am scăpat de americanii de la Bechtel, fără să ţinem cont că am plătit peste 37 de milioane de euro de bună voie şi fără să primim nimic în schimb.

Situaţia în care am ajuns este ridicolă. Am reuşit să adâncim bine groapa pe care contractul Bechtel a făcut-o timp de zece ani bugetului nostru.

Este responsabilitatea tuturor celor care au avut putere de decizie în România, indiferent de ideologie sau doctrină.

Dar cine îşi asumă acest fiasco total? Această mare ţeapă dată românilor cu acordul tacit al autorităţilor statutului?

Cifrele spun totul, stimaţi colegi.

După zece ani, România este cu 1,25 miliarde de euro mai săracă. După zece ani, din cei 415 km prevăzuţi în contract, România s-a ales cu doar 52,5 km. Impracticabili, ce-i drept.

Aritmetica este simplă. După 10 ani, România a plătit o autostradă de lux cu fabuloasa sumă de 24 de milioane de euro pe kilometru. Este unul din cele mai mari preţuri din istoria mondială a construcţiilor de autostrăzi. Acestor costuri li se adaugă costurile efective ale rezilierii care sunt mai mari de 200 de milioane de euro.

Un miliard şi jumătate de euro, stimaţi colegi. Aceasta este paguba reală ce a rezultat în urma a zece ani de guvernări. Cine plăteşte, vă întreb? Tot românii? Trebuie, în opinia mea, să spunem lucrurilor pe nume şi să nu lăsăm românii să uite. Cine a semnat acest contract? Cine a condus CNADR şi cum au decurs lucrările cu 5 km construiţi pe an? Acestea sunt întrebările pe care românii le pun de fiecare dată. Cine nu-şi cunoaşte istoria, este condamnat să o repete. Din acest motiv trebuie să nu uităm că România a pierdut peste un miliard şi jumătate de euro pe un contract păgubos.

Eu cred că soluţia cea mai bună nu este rezilierea contractului, chiar dacă aceasta a fost decizia Guvernului USL. Cred că pentru banii pe care Compania Bechtel i-a încasat de la statul român era obligatorie finalizarea tronsoanelor 3C şi 3B între Borş şi Barcău.

Restul tronsoanelor până la Braşov au fost reziliate încă din 2011, bineînţeles cu alţi bani pe care România i-a plătit pe nimic. Acum, vom pierde foarte mult timp pentru înlocuirea contractorului, vom pierde alţi bani pentru avansuri şi rezultatul nu se ştie dacă va fi unul bun sau rău.

Îmi exprim speranţa în faţa dumneavoastră că cel puţin de-acum încolo acest exemplu de "aşa nu" va preveni eventualele practici similare în domeniul achiziţiilor publice. Pledez pentru utilizarea la maximum a fondurilor europene nerambursabile pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere. Trebuie să avem în vedere că nici un leu din banii pe care i-am plătit pe Autostrada Bechtel nu au provenit din accesarea fondurilor europene.

Dacă am utiliza eficient acest instrument financiar, am rezolva două probleme dintr-odată: am construi, în sfârşit, autostrăzi în România şi am creşte rata de absorbţie a fondurilor. Aceşti bani pot crea locuri de muncă, pot fi practic injectaţi în economia României.

Dragi colegi,

Modernizarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice şi dezvoltarea parteneriatelor public-privat pot fi alte soluţii pe care Guvernul le poate aborda pentru a încerca măcar să spele păcatele guvernelor anterioare. Soluţii există, stimaţi colegi. Important este să aibă cine să le ducă la bun sfârşit. Sper să nu mai aşteptăm încă zece ani şi să schimbăm guverne până când să putem traversa România spre Europa pe o autostradă construită la standarde de calitate şi preţ decent.

Vă mulţumesc.

Deputat Mihai Tararache.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Vă supun atenţiei lista parlamentarilor care au depus în scris declaraţii politice.

Grupul parlamentar al PSD: Manuela Mitrea, Aurelia Cristea, Alin Petrache, Aurel Vlădoiu, Violeta Tudorie, Ana Birchall, Sorin Stragea, Dorel Covaci, Ovidiu-Cristian Iane, Ion Călin, Vasile Popeangă, Natalia-Elena Intotero, Neculai Răţoi, Laurenţiu Nistor, Marian Ghiveciu, Eugen Constantin Uricec, Andrei Dolineaschi, Vlad-Alexandru Cosma, Ciprian Nica, Gabriela Podaşcă, Iuliu Nosa, Viorel Dragomir, Angel Tîlvăr, Mihai Weber, Andrei-Valentin Sava, Gheorghe Ciobanu, Florin Iordache, Florin Pâslaru şi Florin Buicu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai-Aurel Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Dan Bordeianu, Octavian Marius Popa, Carmen Hărău, George Scutaru, Dolha Stelian, Uioreanu Elena, Gigel Ştirbu, Dorin Ursărescu, Raluca Ispir şi Graţiela Gavrilescu.

Din partea Grupului parlamentar al PC: Liviu-Bogdan Ciucă, Cornelia Negruţ, Constantin Avram, Ion Diniţă, Aurelian Ionescu, Ovidiu Alexandru Raeţchi, Vicenţiu-Mircea Irimie.

Din partea Grupului parlamentar al PDL: Petru Movilă, Daniel Geantă, Cristian Roman, Ioan Balan, Cornel-Mircea Sămărtinean, Claudia Boghicevici, Maria Andreea Paul, Iulian Vlad, Liviu Laza-Matiuţa, Sanda-Maria Ardeleanu, Cezar-Florin Preda, Mircea Lubanovici, Clement Negruţ, Mircea Man şi Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Ion Melinte, Nuţu Fonta, Nistor Marioara.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Adrian-Miroslav Merka, Miron Ignat şi Ionel Stancu.

Şi cu aceasta declar închisă şedinţa dedicată declaraţiilor politice, urmând să avem ordinea de zi pentru această săptămână.

Vă urez spor la muncă. Doamne ajută!

Mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

România este recunoscută în Europa şi în lume drept unul dintre statele cu o legislaţie extrem de permisivă şi încurajatoare în ceea ce priveşte păstrarea drepturilor lingvistice şi culturale ale minorităţilor naţionale, precum şi a tradiţiilor acestora.

Întotdeauna am considerat că susţinerea învăţământului în limba minorităţilor naţionale şi a şcolilor de profil sunt paşi esenţiali pentru ca membrii acestor comunităţi să poată să transmită urmaşilor moştenirea culturală şi lingvistică specifică. Din păcate, există situaţii în care numărul mic de elevi dintr-o şcoală cu predare în limba minorităţilor atrage după sine un coeficient redus în finanţarea acestor instituţii şi, evident, o scădere a interesului dascălilor de a preda în aceste sisteme.

De aceea, cred că actuala Lege a educaţiei naţionale ar trebui acordată la realităţile din zonele în care trăiesc comunităţi ale minorităţilor naţionale şi să fie modificată în consecinţă. Astfel, la schema de finanţare a unităţilor de învăţământ preuniversitar cu predare în limba minorităţilor naţionale va trebui să se ia în calcul un coeficient mărit pe baza factorilor de corecţie, luând în considerare predarea limbii minorităţilor naţionale, precum şi factorul relaţionat cu izolarea lingvistică, geografică şi numărul redus de elevi. De asemenea, în comunităţile unde există cerere pentru învăţământ în limba minorităţilor naţionale clasele de studiu pot fi mai mici decât cele prevăzute de lege, decizia aparţinând Inspectoratelor şcolare judeţene, la cererea părinţilor sau al Consiliului profesoral.

Introducerea acestor modificări sunt un pas obligatoriu pentru protejarea şi conservarea învăţământului în limba minorităţilor naţionale, ca un pas important în păstrarea tradiţiilor şi a moştenirii culturale şi tocmai de aceea voi solicita sprijinul tuturor colegilor parlamentari, indiferent de partidul din care provin, pentru susţinerea unei iniţiative legislative pe care am depus-o pe această temă .

Domnul Ionel Stancu:

Prin declaraţia pe care o prezint vreau să salut decizia Comisiei Europene de a recomanda Consiliului Europei încheierea procedurii de deficit excesiv în cazul României, după ce a constatat reducerea deficitului bugetar sub nivelul maxim de 3% permis în UE. Experţii CE estimează menţinerea atât a deficitului, cât şi a îndatorării publice în limita permisă în Tratatul UE. România a înregistrat un deficit bugetar de 2,9% anul trecut, conform standardelor UE, iar executivul comunitar estimează o reducere la 2,6% pentru anul în curs şi la 2,4% pentru 2014. Procedura de deficit excesiv poate conduce la sancţiuni financiare în cazul statelor din zona euro, în timp ce ţările noneuro pot fi pedepsite prin blocarea accesului la fonduri UE.

Această recomandare a Comisiei Europene demonstrează că actualul guvern USL, alături de Parlamentul României, fac eforturi permanente pentru a readuce economia României acolo unde îi este locul, printre economiile puternice ale UE. Ministerul Finanţelor Publice a informat, încă de la începutul anului că în perioada mai-iunie ar putea fi anunţată decizia finală de abrogare a deficitului excesiv, după confirmarea datelor privind execuţia bugetară şi în funcţie de o analiză privind posibilitatea ca România să aibă o tendinţă clară pe termen mediu de a menţine deficitul sub limita de 3% din PIB. Uniunea Europeană prognozează ca deficitul bugetar al României să rămână sub 3% în perioada prognozată, 2013-2014, după ce ţara noastră a reuşit să atingă 2,9% anul trecut. Decizia Ecofin privind existenţa deficitului excesiv în cazul României a fost adoptată în iulie 2009, în perioada fostei guvernări. Acesta este unul dintre motivele pentru care s-au adoptat măsurile severe de scădere a deficitului în domeniul salarizării în sistemul public, schimbări în sistemul de pensii, precum şi alte măsuri extreme, nepopulare şi disperate, dacă le pot spune aşa. În perioada imediat următoare sunt încrezător că actualul guvern, condus de Uniunea Social Liberală, va şti să menţină această limită a deficitului sub 3%, astfel încât dezvoltarea României să poată continua fără a fi încetinită de măsuri de austeritate.

Domnul Constantin Avram:

"Amnistia fiscală, o soluţie pentru România?"

Amnistia fiscală reprezintă o măsură care ar putea să dezvăluie bugetului statului şi populaţiei sume mari de bani realizate ilicit. Mă refer la anumiţi cetăţeni ai României, care au încercat de-a lungul timpului, şi mulţi dintre ei au şi reuşit, să îşi ascundă averile realizate ilicit, pe care le-au depus în diferite conturi din afara ţării, prejudiciind astfel bugetul naţional, prin neplata impozitelor aferente. Introducerea procedurii amnistiei fiscale în aceste situaţii ar însemna realizarea unui compromis, în sensul că s-ar accepta eludarea legii, în schimbul colectării unor venituri imediate la bugetul statului.

Există o serie de state care au recurs la această metodă de amnistie fiscală pentru a-şi repatria banii depozitaţi în băncile din afara ţării. Pe fondul actualei crize economice şi financiare, se pare că ar putea fi o soluţie de urmat şi pentru ţara noastră. Proceduri de amnistie fiscală au avut loc în Italia, unde rezultatul a fost aproape 100 de miliarde euro aduşi suplimentar la buget, Germania, Elveţia sau Statele Unite ale Americii. Punctual pentru Italia, amnistia s-a pus în practică ca fiind o măsură de tip anticriză. Executivul italian a impus o penalitate de 5% asupra fondurilor repatriate sau declarate şi deţinute de cetăţenii italieni în străinătate. Penalizarea s-a plătit la capitalul avut în afara Italiei până la 31 decembrie 2008 şi repatriat sau declarat între 15 octombrie 2009 şi 15 aprilie 2010. Cu toate că iniţial s-a estimat că măsura de amnistie fiscală ar conduce la atragerea unei sume totale de circa 50 miliarde de euro, fondurile "repatriate" au fost în final, foarte interesant, aproape dublu decât previziunea, respectiv 95 de miliarde euro.

De curând, şi Parlamentul de la Ankara a adoptat o lege prin care se prevede reducerea de la 40% la maximum 2% a taxei percepute de stat pentru repatrierea averilor deţinute de cetăţenii turci în străinătate. Acest act normativ stipulează ca statul turc să nu cerceteze modul ilegal în care au fost dobândite averile respective! Conform analiştilor turci, bugetul ţării ar urma astfel să se majoreze, în urma acestei decizii, cu circa 100 de miliarde de euro!

Amnistia fiscală ar putea reprezenta o soluţie pentru lipsa acută a resurselor bugetare şi în România. În elaborarea acestui deziderat statul ar trebui să discearnă dacă nu cumva ar fi pus ulterior la zid de către populaţie, care ar putea reproşa, pe bună dreptate, un previzibil eşec al luptei împotriva corupţiei, a marilor fraude şi a evaziunii fiscale.

Consider că amnistia fiscală ar putea reprezenta totuşi o soluţie pentru România, având în vedere adâncirea crizei europene, lipsa banilor, dar şi lupta fără sfârşit dintre autorităţile statului şi economia gri. Resursele de care are nevoie România pentru depăşirea situaţiei ingrate actuale şi pentru acoperirea deficitului bugetar ar putea fi, aşadar, un balon de oxigen demn de luat în seamă. S-ar impune o dezbatere publică pe acest subiect, având în vedere o potenţială ipoteză conform căreia revenirea unor sume mari de bani înapoi în România nu s-ar putea realiza cu acelaşi succes, precum cel din Italia sau Turcia. Populaţia ar trebui consultată pe marginea acestei teme delicate, o asemenea decizie, neîndoios necesară, având un caracter coercitiv atunci când se bazează pe o mare aderenţă din partea oamenilor.

Tema amnistiei fiscale rămâne încă în discuţie şi analiză şi referitor la IMM-uri, îndeosebi teoria conform căreia măsura respectivă ar fi oportună pentru salvarea mediului de afaceri şi a capitalului autohton. În acest fel, în opinia mea, am avea posibilitatea de a salva de la insolvenţă şi faliment puţinele societăţi care mai rezistă în sălbatica noastră economie de piaţă.

De asemenea, dacă în cazul averilor obţinute ilicit în România şi depozitate afară şi al salvării firmelor avem încă semne de întrebare asupra oportunităţii acordării amnistiei fiscală, susţin cu tărie că o asemenea măsură se impune pentru cel puţin o categorie a populaţiei. Îmi permit să îmi exprim părerea că statul român trebuie să identifice o soluţie pentru bătrânii care, prin diverse situaţii, au ajuns să fie executaţi silit şi să îşi piardă casele în care locuiesc. Există multe cazuri în România de oameni în vârstă aproape de a-şi pierde locuinţele, nu neapărat din cauza datoriilor către stat, ci a majorărilor şi penalizările puse de Fisc pentru sumele iniţial derizorii pe care le-au avut de achitat. Cred cu tărie că statul este obligat să găsească o soluţie de compromis pentru persoanele în vârstă aflate în aceste situaţii-limită, iar ştergerea sumelor datorate ar fi un pas spre normalitate. În fond şi la urma urmei, nu aceşti bătrâni fără posibilităţi de a mai munci sunt marii evazionişti ai României...

Domnul Aurelian Ionescu:

"Încurajarea creşterii natalităţii!

Creşterea natalităţii în România a fost şi rămâne o necesitate ce trebuie susţinută şi abordată strategic la cel mai înalt nivel. Conservatorii precizează că sunt multe familii în care bunicii joacă un rol foarte important în creşterea nepoţilor, îndeosebi la vârste cuprinse între 50 şi 65 de ani.

Programele şi măsurile sociale susţin familia în creşterea şi educarea copiilor, prin facilităţi acordate de stat pentru locuinţă şi loc de muncă.

Programele de susţinere vor avea în perspectivă rezultate benefice pentru societatea românească, fiind reprezentate la nivel european şi mondial în toate domeniile, cum ar fi, susţinerea programelor de dezvoltare economică în care familia nu ar fi nevoită să-şi restrângă activitatea socială sau profesională pentru creşterea şi educarea copiilor şi nici renunţarea la locul de muncă. Exerciţiul educaţional ar avea continuitate şi calitate, iar părinţii ar fi sprijiniţi în educaţia copiilor de bunici, grădiniţă şi şcoală. Mai sunt de părere că pensionarii ar avea sprijinul populaţiei active, prin susţinerea fondurilor necesare pentru pensii sau măsuri asiguratorii de sănătate, stabilitatea locului de muncă, limitarea migraţiei în căutarea unui loc de muncă şi creşterea calităţii vieţii, un echilibru între investiţia statului şi efectele benefice pentru societate.

Strategia trebuie să fie materializată prin legi şi să fie foarte bine fundamentată prin programe şi măsuri sociale care să susţină generaţiile active ale societăţii româneşti. Eu cred că această propunere a fost recepţionată pozitiv de toţi cei care au luat la cunoştinţă de aceasta şi ar trebui să susţinem şi să dovedim importanţa acestei propuneri legislative, atât pentru creşterea de calitate şi siguranţă a nepoţilor, a bunicilor, prin acordarea unei sume pentru îngrijirea acestora, cât şi părinţilor, pentru a reveni într-un timp foarte scurt la locul de muncă.

Doamna Cornelia Negruţ:

"S.O.S. pădurile României!"

Suprafaţa fondului forestier din România a crescut anul trecut cu 0,1% faţă de 2011, la 6,52 milioane de hectare! La prima vedere, pare o informaţie neverosimilă, în contextul despăduririlor masive la care a fost supus fondul forestier autohton în ultimii ani. Ştirea este dată însă chiar de Institutul Naţional de Statistică (INS), drept pentru care ar fi de dorit să nu punem la îndoială acest procent pozitiv, chiar dacă vorbim de o creştere infimă. Pe de altă parte însă, raportările din statisticile oficiale, conform cărora am avea mai multe păduri decât în urmă cu zece ani, sunt contrazise chiar de responsabilul guvernamental al domeniului, doamna ministru delegat Lucia Varga, care recunoaşte deschis că datele oficiale nu coincid cu realitatea din teren!

Situaţia dezastruoasă în care se află în prezent fondul forestier al României este o consecinţă directă a lipsei de implicare a guvernelor de după 1990 în stoparea fenomenelor despăduririlor şi defrişărilor. Nici un Guvern nu a reuşit până acum să facă ordine şi să pedepsească autorii comiterii acestui jaf naţional al aurului verde, extrem de bine păzit şi conservat în ţările civilizate. Este nefiresc şi faptul că la această oră România nu are nici măcar o inventariere precisă a suprafeţelor de teren care au mai rezistat acoperite cu păduri.

Raportările oficiale sunt contrazise nu numai de ministrul Varga, ci şi de organizaţiile internaţionale care monitorizează starea pădurilor româneşti. Astfel, un recent studiu Greenpeace arată fără echivoc că România riscă să rămână fără pădure în următorii zece ani, fapt cu consecinţe dintre cele mai dramatice, atât pentru viitorul naţiunii, cât şi pentru dezvoltarea economiei. Organizaţia atrage atenţia că în fiecare an dispar 28.000 de hectare de pădure, iar în fiecare oră sunt retezate trei hectare! Pe locurile unde lemnul este ras de pe faţa pământului nu se mai plantează nimic în schimb, iar sute şi mii de hectare ale frumoşilor noştri munţi rămân schilodite de-a pururi.

În ciuda gravităţii situaţiei, este de salutat că premierul Victor Ponta încurajează demersurile ministerului de resort pentru elaborarea soluţiilor necesare, în vederea înăspririi legislaţiei în domeniu. Acestea sunt absolut necesare, diminuarea tăierilor masive urmând să conducă la reducerea inundaţiilor produse din cauza defrişărilor necontrolate. Guvernul USL trebuie să oprească jaful naţional amintit, în condiţiile în care România a pierdut peste cinci miliarde de euro din cauza tăierilor ilegale de păduri din ultimele două decenii.

O legislaţie mai dură în domeniu se impune imperativ, având în vedere starea de fapt dramatică existentă în toată ţara, dar şi în judeţul pe care-l reprezint, Maramureş. În răspunsul primit recent la o interpelare adresată Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, doamna ministru delegat Lucia Varga a precizat că doar 8 (opt) dosare au fost finalizate din cele 139 de fapte de tăieri ilegale constatate în anul 2012 ca infracţiuni silvice comise pe raza judeţului Maramureş! Şapte din cele opt dosare au fost finalizate prin neînceperea urmăririi penale, doar unul fiind trimis efectiv în judecată. De aici rezultă un grad de instrumentare de 5,8% şi un procent de trimitere în judecată de doar 0,7%!!!

Şi din acest exemplu rezultă că este evident că gestionarea pădurilor din România trebuie să constituie un sector arondat siguranţei naţionale. Tocmai din această cauză se impune ca modificarea Constituţiei României să prevadă expres şi administrarea pădurilor statului, în conformitate cu prevederile de siguranţă naţională. Poate astfel vom reuşi să responsabilizăm pe toată lumea, de la angajaţii ocoalelor silvice la administratorii privaţi şi până la simplii cetăţeni să nu mai distrugă sistematic ceea ce alţii ocrotesc cu sfinţenie, aurul verde al românilor!

Domnul Ion Diniţă:

"Sponsorizările externe ilegale ale formaţiunilor politice trebuie stopate prin lege"

Partidul Conservator a sesizat zilele trecute instituţiile abilitate ale statului român în legătură cu finanţarea ilegală a Partidului Popular al Maghiarilor din România de către autorităţi din străinătate, în speţă din Ungaria. Demersul a survenit în urma publicării unui studiu în măsură să îngrijoreze, realizat cu sprijinul U.S. Department of State şi al Ambasadei Franţei în România, care certifică faptul că guvernul maghiar şi mai multe companii cu capital de stat din Ungaria au finanţat Partidul Popular al Maghiarilor din România cu peste trei milioane de euro. Concret, FIDESZ, partidul premierului Viktor Orbán, precum şi alte companii cu capital de stat, au finanţat pe diferite filiere, în mod indirect, Partidul Popular al Maghiarilor din România, printr-o serie întreagă de organizaţii, asociaţii şi fundaţii în care se regăsesc persoane din anturajul politic sau civic al lui LászlóTökes.

Considerăm că astfel de acţiuni sunt ilegale şi sancţionabile de prevederile actelor normative în vigoare privind finanţarea partidelor politice, respectiv Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, actualizată la data de 24/06/2011. Această lege prevede fără echivoc interzicerea susţinerii partidelor politice din România prin mijloace financiare din străinătate.

În opinia mea, este momentul ca autorităţile române să intervină ferm pentru stoparea acestor activităţi ilegale şi frauduloase. Finanţarea mascată din Ungaria către o formaţiune politică română care are drept ţintă principală autonomia teritorială a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, precum şi promovarea unor acţiuni cu vădite intenţii de segregare, în dispreţul populaţiei majoritare, reprezintă un atentat la buna funcţionare constituţională şi instituţională a statului român. Este de aşteptat ca Legea nr. 334/2006 să fie modificată în regim de urgenţă, astfel încât toate sponsorizările externe să fie stopate, iar proliferarea finanţărilor ilegale către anumite formaţiuni politice care promovează acţiuni antiromâneşti să înceteze. Cred cu tărie că funcţionarea democratică a statului român şi îmbunătăţirea calităţii climatului politic autohton trebuie să se bazeze pe moralitate şi corectitudine, iar prima condiţie a acestor deziderate este transparenţa totală privind finanţarea partidelor conform legii.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Impozitarea tranzacţiilor cu terenuri agricole, singura soluţie împotriva speculanţilor"

Ştim cu toţii că România nu este pregătită pentru liberalizarea pieţei funciare, programată pentru 1 ianuarie 2014, când orice cetăţean al Uniunii Europene va putea achiziţiona, pe persoană fizică, terenuri în ţara noastră. După 20 de ani de ruinare sistematică, agricultura românească abia acum începe să funcţioneze, de câţiva ani înregistrându-se rezultate promiţătoare. Cu toate acestea, fermele şi fermierii sunt decapitalizaţi, iar terenurile agricole se tranzacţionează cu preţuri mult sub valoarea lor reală. Pur şi simplu, România nu este pregătită pentru această liberalizare a pieţei funciare, pentru că există riscul pierderii controlului asupra unor suprafeţe uriaşe din terenul arabil al României. Ce se va întâmpla dacă noii proprietari, fiind persoane fizice, nu vor dori să cultive aceste suprafeţe, preferând să le păstreze doar pentru valoarea lor imobiliară şi nu să le utilizeze pentru potenţialul lor agricol?!

În aceste condiţii, ne aflăm în faţa unui posibil pericol la adresa siguranţei naţionale, agricultura românească fiind periclitată de implementarea unei măsuri ale cărei efecte nu le cunoaşte nimeni, adică liberalizarea pieţei funciare.

Având în vedere această situaţie extrem de complicată, grupul parlamentar din Camera Deputaţilor al Partidului Conservator va propune o iniţiativă legislativă de impozitare a tranzacţiilor cu terenuri agricole între persoane fizice. Astfel, se instituie un impozit plătit de fiecare persoană fizică care doreşte să achiziţioneze mai mult de 5 hectare de teren agricol într-un interval de 365 de zile, adică un an calendaristic. Impozitul va avea valoarea de 4.000 de lei şi se va achita pentru fiecare hectar de teren agricol, peste suprafaţa de 5 hectare, achiziţionat de către o persoană fizică într-un interval de un an. Mai exact, dacă o persoană fizică va achiziţiona 6 hectare de teren agricol în mai puţin de un an de zile, va trebui să plătească un impozit de 4.000 de lei, dacă va achiziţiona 8 hectare, impozitul va fi de 12.000 de lei.

Impozitul va avea denumirea "Impozit pe tranzacţii imobiliare funciare" şi se va achita direct către bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin intermediul Direcţiilor pentru Agricultură de la nivelul fiecărui judeţ. Fondurile colectate din Impozitul pe tranzacţii imobiliare funciare vor fi vărsate în bugetul subvenţiilor pentru agricultură, crescând, astfel, sumele alocate fermierilor, în fiecare an.

Instituirea acestui impozit are scopul de a sprijini agricultura românească, prin stimularea cultivării suprafeţelor de teren agricol şi descurajarea valorificării imobiliare a fondului funciar românesc de către marii speculanţi transnaţionali.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Doresc să adresez cuvinte de solidaritate cu Institutul "Elie Wiesel" şi cu eforturile pe care acest Institut profesionist le face - într-un mediu socio-politic adesea indolent sau ignar - pentru a urmări obiectivele cu care a fost însărcinat încă de la înfiinţare.

În România, după cum ştiţi, legislaţia interzicepromovareacultului persoanelor vinovate de săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii. În plus, având în vedere argumente pe care nu le mai reiau aici, România are obligaţia de a-şi gestiona trecutul cu o atenţie specială: în ţara noastră am avut, totuşi, Holocaust, fapt care ne responsabilizează într-un mod particular.

Trebuie să-mi exprim, aşadar, surprinderea pentru faptul că joi, 30 mai 2013, Consiliul Local al oraşului Târgu Ocna a respins solicitarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" de a i se retrage legionarului Valeriu Gafencu titlul de cetăţean de onoare post-mortem.

După cum argumentează specialiştii Institutului Wiesel, Valeriu Gafencu a fost conducător al organizaţiei legionare "Frăţiile de Cruce". A participat la rebeliunea legionară, fiind arestat pentru asta. Eliberat la scurtă vreme, el a fost arestat din nou de autorităţi datorită militantismului legionar. Conform dosarului CNSAS, Gafencu a fost învinuit de faptul că, în calitate de conducător al organizaţiilor şcolare "Frăţiile de Cruce" din Iaşi, a instigat direct pe elevii Liceului Naţional, Liceul Internat şi Liceul de Fete "Oltea Doamna" la nesupunere faţă de legile şi autorităţile şcolare, determinându-i în ziua de 23 ianuarie 1941 să suspende cursurile. Această instigare a avut ca urmare declararea grevei de către elevii liceelor menţionate. Valeriu Gafencu susţinea că: "Elevii sunt un explozibil mai puternic decât dinamita, sunt elita şi conducătorii de mâine ai ţării" şi că "avem duşmani înlăuntru pe iudeo-masoni, iar în afară pe ruşi care ocupă mereu câte un ostrov din Delta Dunării". În decembrie 1941 a fost condamnat la 25 de ani de muncă zilnică pentru "crima de constituire de asociaţiune şi activitate legionară potrivnică ordinei existente în stat prevăzută şi penalizată de art. 5 şi 7 alin. (1) din Decretul-lege nr. 236/1941".

Cunosc punctul de vedere al celor care apără memoria lui Gafencu. Iată de pildă ce a scris domnul Marcel Răduţ Selişte într-un editorial pe acest subiect: "Acţiunea iniţiată ar fi fost demnă de toată lauda dacă în speţă am fi aflat un legionar care a asasinat evrei în timpul pogromurilor organizate de Mişcarea Legionară sau un oficial militar al dictaturii Mareşalului Ion Antonescu, implicat în deportarea şi asasinarea sistematică a evreilor din România. Solicitarea INSHR "Elie Wiesel" nu are însă ca obiect legitima condamnare publică şi oficială a unui asasin, ci loveşte neargumentat, cu o înspăimântătoare superficialitate a argumentelor juridice, istorice şi morale, în memoria unui tânăr care a plătit cu libertatea şi apoi cu viaţa, o alegere pe care a făcut-o la vârsta studenţiei. Un om tânăr, al cărui comportament creştinesc, demn şi curajos în faţa chinurilor inimaginabile la care a fost supus de torţionarii comunişti, i-a adus respectul din partea poporului care l-a cinstit cu supranumele de "Sfântul Închisorilor", aşa cum l-a numit evreul convertit la creştinism, monahul Nicolae Steinhardt."

Mă leagă multe idei de tabăra creştin-conservatoare a domnului Selişte, dar în această temă cred că greşeşte. Condiţia de a ucide evrei cu propriile mâini sau de a coordona cumva instituţional Holocaustul nu mi se pare una exclusivă, necesară, pentru a-ţi lua rezerve în celebrarea administrativă a unor predecesori. Vorbim aici de sintagma "cetăţean de onoare", iar onoarea nu cred că ar trebui să se măsoare doar prin înlăturarea unor infracţiuni grave. Pot să fiu de acord cu ideea ca Valeriu Gafencu s-a comportat exemplar - într-o manieră de sfânt - în închisorile comuniste, şi totuşi să cred inoportună celebrarea sa administrativă pentru erorile anterioare. Episodul legionar şi antisemit din cariera lui Gafencu nu poate fi legitimat printr-o astfel de recunoaştere.

Mă voi implica, la rândul meu, alături de Institutul Wiesel, în această cauză, implicând Parlamentul României, Knessetul, Ambasada Israelului şi încercând să discut direct cu autorităţile din Târgu Ocna.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Consider că direcţia pe care executivul român, susţinut de Parlament, a ales-o începând cu primăvara anului 2012 reprezintă cea mai bună variantă de menţinere a echilibrului economic şi social, echilibru pe care am reuşit să îl dobândim în ultimele luni de guvernare USL şi, totodată, un start pozitiv pentru creşterea economică preconizată pentru acest an şi anii imediat următori. Declaraţia mea este susţinută, printre altele, inclusiv de ultimele rapoarte cu privire la limitarea economiei subterane în ţara noastră. România a înregistrat în ultimul an cea mai semnificativă limitare a economiei subterane din ultimii 10 ani. Fenomenul a scăzut semnificativ în ultima decadă, fiind estimat la 39,6 miliarde euro în 2013, în scădere cu peste 3,5% faţă de 2008 şi cu aproape 15% comparativ cu 2003. Conform unui raport european, criza economică globală a dus în 2009 la scăderea economiei şi la o creştere bruscă a şomajului, pentru ca, în perioada 2010 - 2013, economia subterană să crească uşor în termeni absoluţi, ca urmare a măsurilor de austeritate şi a menţinerii percepţiei publice potrivit căreia corupţia nu este pedepsită. Creşterea economiei subterane a fost limitată de dezvoltarea plăţilor electronice. La nivel de UE, economia subterană din Europa este estimată la 2.100 miliarde euro.

Raportul estimează că utilizarea plăţilor electronice ar determina o scădere a economiei subterane cu 10%, respectiv cu 200 miliarde euro.În toate ţările din Europa, economia subterană este un fenomen care are la bază plăţile în numerar, fiind favorizat, printre altele, şi de munca la negru.

Potrivit estimărilor incluse în raportul Visa Europe, produsul intern brut al României, exprimat în euro, va reveni în 2013 la valoarea din 2008, în timp ce economia subterană va scădea cu 1,5 miliarde euro în această perioadă.Potrivit specialiştilor din domeniu, unul dintre factorii care ajută în mod clar la reducerea economiei subterane este cel al folosirii sistemelor de plăţi electronice. În urma studiilor făcute în Uniunea Europeană s-a ajuns la concluzia că reducerea circulaţiei numerarului poate reprezenta un instrument eficient de combatere a economiei subterane.

Îmi manifest încrederea că acţiunile guvernului condus de Uniunea Social Liberală se vor înscrie, în continuare, pe aceeaşi direcţie pozitivă şi că vom reuşi, împreună, să readucem România acolo unde îi este locul - între statele cu o economie puternică şi stabilă.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Pericol de explozie socială la Hunedoara!"

Asistăm zilele acestea la imagini impresionante cu mişcări de stradă de o deosebită violenţă în Turcia, ţara care a înregistrat creştere economică şi pare a nu fi fost atinsă de recesiune, cel puţin aşa se vede pe hârtie; o lume întreagă (politicieni, analişti, jurnalişti) stă uimită întrebându-se care sunt motivele nemulţumirii oamenilor.

Este clar că desfiinţarea unui parc, oricât de mulţi ecologişti şi doritori de iarbă verde sunt în Turcia, nu justifică astfel de mişcări sociale, cauzele manifestărilor din stradă fiind mult mai adânci.

Ca deputat în municipiul Hunedoara nu vreau ca, la un moment dat, să privim la televizor cu uimire cetăţeni şi factori politici deopotrivă, scene similare în colegiul meu şi să ne întrebăm: "Ce i-a apucat, dom’le, pe hunedoreni?"

Vă informez că, în acest moment, în municipiul Hunedoara se întâmplă următoarele fenomene:

- Oraşul este cuprins de teama că ArcelorMittal îşi va închide porţile disponibilizând cei cca. 600 de muncitori care au mai rămas pe platformă şi ducând la dispariţia altor cca. 4000-5000 de posturi pe orizontală. Se ştie că un loc de muncă în siderurgie condiţionează alte 7-10 locuri de muncă, de la prestatorii direcţi până la vânzătoarele din marketuri şi educatoarele de la grădiniţă. Chiar şi energeticienii cu eoliene ar trebui să se teamă că va bate vântul inutil, nemaifiind consumatori.

- Pensionarii, în mare parte foşti siderurgişti, aşteaptă de ani buni îndeplinirea unui act de dreptate în ceea ce priveşte grupele de pensie, demers iniţiat de Guvernul Tăriceanu şi blocat apoi de guvernul Boc.

- Nu s-au găsit încă bani pentru reparaţii la Castelul Corvinilor, plouă prin acoperişul spart şi numai Dumnezeu ştie cât se va mai încăpăţâna acest monument istoric să reziste intemperiilor.

- Lacul artificial Cinciş, zonă de agrement unde vara îşi mai câştigă pâinea o mână de hunedoreni din turism, este supus unor reparaţii cu justificare neclară, la fel de neclară fiind şi motivul din care lucrările nu se fac la sfârşitul sezonului turistic. Aşadar, lacul se goleşte, operaţiunea este în curs de derulare şi nu se ştie la ce nivel se va opri. Consecinţele sunt colaterale şi în ceea ce priveşte fauna locală.

- Operatorul local de distribuţie a apei potabile a efectuat numeroase debranşări ale asociaţiilor de proprietari cu restanţe. În absenţa contorizării individuale a apartamentelor sunt pedepsiţi, la grămadă şi bunii platnici.

- Criza cronică de locuri de muncă este amplificată de faptul că resturile marelui combinat, fierul vechi din care o parte a populaţiei a mai supravieţuit o vreme s-a cam terminat. De asemenea, au început să se întoarcă acasă localnicii care şi-au pierdut locurile de muncă în ţările U.E. intrate, ele însele în recesiune.

Pe acest fond, echipa politică locală alcătuită din primar PDL, viceprimar PSD, subsemnata, deputat PNL al colegiului, prefectul PSD şi preşedintele Consiliului Judeţean PNL au înţeles să facă front comun pentru a ţine situaţia sub control, rezolvând un număr cât mai mare de probleme. Cu toate acestea, ca politician votat de 72% dintre hunedorenii mei, simt că nu este destul.

Avem nevoie urgentă de sprijin, iar atitudinile publice ale Premierului îmi dau speranţa că modificarea Legii nr. 220/2008 privind "stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile" se va face curând, înlăturând o piedică în calea menţinerii capacităţii de producţie ArcelorMittal Hunedoara, cu atât mai mult cu cât aceasta a trecut de curând printr-un proces de modernizare.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Normalizarea salarizării în companiile de stat"

Pe bună dreptate, presa şi opinia publică din România au vuit săptămâna trecută, atunci când Guvernul României a avut curajul să facă public şi să îşi asume rezolvarea altei situaţii injuste din România, şi anume nivelul colosal al salariilor directorilor din companiile aflate în proprietatea statului român. Mulţi ani de zile am tot auzit "cântecul vesel despre salariile nesimţite din sistemul public", însă declaraţiile politice au rămas simple declaraţii, iar şefii acestor companii au continuat să trăiască liniştiţi şi să încaseze 15 mii, 12 mii sau 10 mii de euro lunar.

Personal, nu aş avea prea multe obiecţii faţă de un director de companie publică ce are un salariu mare, însă acesta să fie rezultatul unor performanţe remarcabile, clare, obiective, comensurabile: creşterea cifrei de afaceri a companiei, creşterea profiturilor, a competitivităţii sau a creşterii salariilor pe ramură.

Cum ştim cu toţii, nici unul dintre criteriile de performanţă de mai sus nu este îndeplinit de nici una dintre companiile în care salariile îi făceau invidioşi şi pe cei mai mulţi directori de bănci din sistemul privat. Sfidând criza economică, sfidând situaţia grea cu care se confruntă angajaţii, sfidând lipsa totală de performanţă a propriilor companii, directorii şi membrii consiliilor de administraţie şi-au stabilit după bunul plac salarii necuvenite în raport cu performanţele lor.

Ordonanţa Guvernului adoptată săptămâna trecută face primul pas către o reinstaurare a echilibrului şi bunului simţîn sistemul de salarizare din aceste companii, plafonând nivelul salarial al directorilor la cel mult de şase ori nivelul salariului mediu pe ramura din care compania face parte.

Cu toate acestea, vreau să atrag atenţia că, prin diminuarea nivelului indemnizaţiei de conducere, şefii acestor companii nu vor fi exoneraţi de obligaţia îndeplinirii unor criterii certe de performanţă pentru companiile pe care le conduc! Plafonarea nu trebuie să fie sinonimă cu "nu mai trebuie să muncesc pentru că Guvernul mi-a tăiat din leafa grasă!". Nu! Nicidecum! Trebuie să fie doar semnalul clar "aşa nu se mai poate!". Adică salarii uriaşe fără pic de performanţă.

În plus, cred că bunele intenţii ale Guvernului Ponta vor trebui completate, atunci când ordonanţa va ajunge la Parlament şi va parcurge procesul normal de transpunere în lege, cu stabilirea unor criterii stricte de performanţă pentru încasarea indemnizaţiei de conducere. Acest lucru pentru că sunt în continuare şefi de companii cu capital de stat care nu au depus nici un efort pentru eficientizarea companiilor lor. Aceştia nu merită nici măcar un leu, ci chiar trebuie revocaţi din funcţiile lor.

Nu îmbrăţişez ideea că o companie de stat nu poate fi profitabilăşi competitivă. Avem sute de exemple de companii extrem de performante în Uniunea Europeană şi avem zeci de exemple chiar în România. Aşadar, se poate!

Pentru aceasta, consider că gestul făcut de Guvernul României nu este numai un gest care trebuie salutat, ci şi unul care trebuie dus mai departe, iar componenta strict salarială a directorilor şi personalului auxiliar, trebuie coroborată şi completată cu o grilă obiectivă de criterii de performanţă în care fiecare angajat să fie remunerat în funcţie de propria performanţă.

Domnul Ioan Balan:

"USL minte că a descoperit salariile nesimţite. USL le-a promovat!"

Cine ar fi asistat săptămâna trecută la declaraţiile liderilor USL, în legătură cu salariile indecente din companiile de stat, ar fi crezut că USL a preluat guvernarea ieri şi tot ieri a descoperit şi aceste discrepanţe majore între salariile şefilor de companii şi salariul mediu pe ramură. Trebuie să le reamintesc tuturor celor care guvernează astăzi România faptul că sunt de mai bine de un an la guvernare şi că sub guvernarea USL salariile din companiile de stat au ajuns la cifre exorbitante de 15 mii de euro, 10 mii de euro, chiar în companiile care produc pierderi uriaşe.

Până ieri PDL şi Emil Boc erau vinovaţi de toate relele din lume, pentru incompetenţa celor care au început să guverneze ţara de la începutul anului 2012, chiar şi pentru furtuna de zilele trecute. Astăzi, însă, Victor Ponta nu are nici un fel de argument să mai arunce vina asupra altora, atâta vreme cât sub guvernarea PDL salariile tuturor directorilor din companiile de stat erau plafonate la nivelul indemnizaţiei secretarului de stat, adică sub 4.000 de lei, iar indemnizaţiile de şedinţă ale membrilor consiliilor de administraţie au fost la 1% din salariul şefului instituţiei.

Victor Ponta a guvernat deja peste un an de zile, adică mai mult de jumătate din perioada în care PDL s-a aflat la guvernare şi plânge acum de faptul că unii directori de companii şi-au trasat salarii de 10 sau 15 ori mai mari chiar decât indemnizaţia prim-ministrului!

Domnule Ponta, PDL a încercat încă din anul 2009, când eraţi la guvernare, să impună un nivel just şi echilibrat al salarizării în sistemul public, însă PSD şi dumneavoastră aţi fost printre principalii opozanţi! În anul 2010, când aţi fugit de la guvernare de frica crizei economice, noi am avut curajul să implementăm o lege a salarizării unitare în sistemul public, să limităm nivelul salarial în companiile de stat şi să ponderăm numărul de angajaţi în sistemul public.

Trebuie să recunosc că l-aţi depăşit de mult timp pe Ion Iliescu şi Adrian Năstase în declaraţii demagogice, mincinoase şi lacrimogene, pe care le tot vânturaţi de dimineaţa şi până în miez de noapte la toate posturile de televiziune. Dumneavoastră sunteţi în fapt cel care i-a stimulat pe cei "unşi" de USL în companiile de stat să-şi facă lefuri mai mari decât brokerii de pe Wall Street. Sub Victor Ponta salariile din companiile de stat au ajuns la mai bine de 60.000 lei lunar. Dumneavoastră şi miniştri dumneavoastră sunteţi cei care doriţi să renunţaţi la atât de necesara lege a salarizării unitare în sistemul public şi să măcelăriţi legea sistemului public de pensii. Dumneavoastră scrieţi "pe sub masă", departe de ochii vigilenţi ai presei, legi speciale de salarizare şi doriţi să reveniţi la pensiile speciale.

Personal, înţeleg că ne apropiem de alegeri şi că aţi face absolut orice pentru un scor bun la alegerile europene. Însă dărâmarea echilibrelor macroeconomice, renunţarea la un sistem legislativ de salarizare şi în sistemul public de pensii cu greu realizat, sunt adevărate atentate la dreptul la o viaţă mai bună al românilor. Vă rog să ascultaţi instituţiile care deja vă spun că încasaţi mai puţini bani din economie şi cheltuiţi mult mai mult decât ar fi necesar şi nu pentru că aţi fi crescut investiţiile publice. Deficitul bugetar după primele patru luni ale acestui an a explodat, iar ţintele macroeconomice sunt în pericol!

Nu vreau o guvernare responsabilă din partea dumneavoastră, pentru că ştiu că nu puteţi şi nici sforarii din partidele USL nu vă lasă.

Dar, din respect pentru români, vă rog să minţiţi mai puţin, pentru că românii deja au înţeles că din trei cuvinte rostite de dumneavoastră, cel puţin două sunt minciuni!

Domnul Mihai Lupu:

"Prevenţia în sănătate - o prioritate liberală"

PNL şi-a asumat prevenţia în sănătate ca o prioritate pentru domeniul sănătăţii din România, încă din guvernarea sa din perioada 2005-2008, făcând atunci primul pas important în acest sens.

Astfel, fostul Guvern Tăriceanu a iniţiat, pentru prima dată în România, începând de la 1 iulie 2007, un important program de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, care şi-a dovedit, ulterior, întru totul eficienţa. În cadrul respectivului program, fiecare român a primit, la acea vreme, prin poştă, un talon cu menţiunea "medic", cu care trebuia să meargă la medicul de familie pentru un consult şi analize ce urmau a fi realizate în luna de naştere a fiecăruia. Este important de menţionat faptul că aproximativ 60 la sută, dintre cele 22.348.596 de persoane cărora le-au fost trimise taloane corespunzătoare, au răspuns invitaţiei ministerului, mergând la medic în cadrul acestui program, care s-a încheiat în decembrie 2008.

Un alt lucru semnificativ care cred că trebuie menţionat, referitor la acel program naţional de evaluare a sănătăţii, implementat de noi, liberalii, este faptul că au fost identificate atunci peste 150.000 de persoane care nu au ştiut că sunt bolnave în momentul efectuării pachetului respectiv de analize şi care au putut astfel să se trateze corespunzător ulterior!

PNL este hotărât să continue promovarea celor mai pertinente politici de prevenţie în sănătate şi, în acest sens, l-a mandatat săptămâna trecută, în cadrul Delegaţiei Permanente a partidului, pe ministrul sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu, să susţină introducerea măsurilor necesare, fie în cadrul pachetului de bază de servicii sanitare, fie prin crearea unor programe speciale de prevenţie.

Mai mult decât atât, Partidul Naţional Liberal va susţine în perioada următoare, şi prin Ministerul Sănătăţii, precum şi prin reprezentanţii săi în Parlament, o nouă legislaţie în domeniul prevenţiei. Considerăm că prevenţia trebuie implementată şi urmărită în toate etapele şi sub toate aspectele: prevenţia primară, secundară, terţiară. Adică, trebuie avut în vedere activităţi de prevenţie încă din şcoală: de la educaţia civică, până la prevenţia efectuată de medicul de familie, inclusiv medicul din ambulatoriu.

Un alt lucru care cred că trebuie subliniat, referitor la politicile liberale din domeniul prevenţiei în sănătate, este recunoaşterea importanţei medicilor de familie în aplicarea măsurilor de prevenţie şi rolul acestora ca factor integrator al domeniului în ansamblu, ştiut fiind faptul că medicii de familie sunt prima interfaţă a pacienţilor cu sistemul sanitar.

În vederea elaborării şi aplicării celor mai eficiente şi agreate politici de prevenţie, ministrul liberal al sănătăţii are consultări permanente cu organizaţiile profesionale din domeniul sanitar, precum şi cu asociaţiile de pacienţi.

Din aceste considerente, PNL şi-a asumat din nou prevenţia în această guvernare USL, ca pe o prioritate pentru reforma domeniului sănătăţii, ca parte esenţială a politicilor pe care dorim să le promovăm în acest domeniu atât de sensibil şi de vital pentru fiecare cetăţean.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Relansarea industriei româneşti - o preocupare evidentă a USL"

Cred că România are foarte mult potenţial din punct de vedere economic în comparaţie cu alte state europene şi mă refer aici, în primul rând, la industrie, agricultură, turism etc. Sunt convins că acest potenţial poate fi transformat, în următorii ani, în avantaje certe de competitivitate, cu condiţia ca noi, cei din USL, să găsim şi să susţinem cele mai bune şi eficiente măsuri care să şi aşeze aceste domenii în lumina reflectoarelor europene, adică pe un podium concret al competitivităţii!

Consider că este de bun augur faptul că ultimele date statistice confirmă ideea că industria românească mai are încă foarte multe de spus în plan internaţional şi că avem toate şansele să relansăm, cu succes, acest domeniu, dacă ne concentrăm să creăm un mediu de afaceri stabil, predictibil şi, mai ales, atractiv din punct de vedere al facilităţilor oferite, în comparaţie cu celelalte state europene.

Primii paşi în acest sens cred că i-am făcut deja, deoarece, odată cu intrarea USL la guvernare, stabilitatea politică şi economică şi-au pus, în decurs de un an, în urma măsurilor luate, o amprentă pozitivă asupra indicatorilor macroeconomici ai României şi, în special, asupra industriei, care-şi demonstrează clar potenţialul, continuând să se dezvolte.

Un semn recent al înviorării economice, ca urmare a măsurilor luate de Guvernul USL, este şi creşterea cu 3,3% a numărului de comenzi noi din industrie, în luna martie, faţă de luna februarie a anului curent. De asemenea, avem o creştere a producţiei industriale pe primele luni, de 6,4%, comparat cu primul trimestru din 2012. Majorări procentuale a înregistrat şi cifra de afaceri din industrie care s-a mărit, în termeni nominali, în primul trimestru al acestui an faţă de perioada similară din 2012, cu 4,8%.

Mai mult decât atât, pentru prima datăîn istoria post-decembristă, România a înregistrat şi un sold al comerţului exterior pozitiv. Astfel, ultimele date din analiza primului trimestru indică faptul că România are o creştere a exporturilor de peste 8%, în timp ce importurile se limitează doar de 1%.

Toate acestea măîndreptăţesc să remarc faptul că, atât pentru noi, liberalii, care susţinem acţiunea fără precedent a ministrul liberal al economiei, domnul Varujan Vosganian, aceea prin care a iniţiat consultări ample cu reprezentanţii industriei româneşti, în vederea elaborării şi implementării Strategiei de reindustrializare a României, dar şi pentru colegii noştri de guvernare, care au iniţiat la rândul lor, în Parlament, Proiectul de Lege privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, pe care l-am adoptat săptămâna trecută şi la care şi eu, dar şi colegii mei liberali am avut amendamente importante, relansarea industriei româneşti a devenit deja una dintre principalele preocupări ale guvernării USL.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Protocolul USL rămâne neschimbat"

În urmă cu doi ani, Partidul Naţional Liberal, Partidul Social Democrat şi Partidul Conservator au luat decizia de a-şi uni forţele pentru a pune bazele unui nou proiect politic fără precedent în ultimii 20 de ani - Uniunea Social-Liberală. De atunci USL s-a dovedit a fi unica alternativă la un regim ilegitim, corupt şi nepăsător faţă de cetăţeni.

Am construit, aşadar, împreună o nouă viziune asupra României, asupra românilor şi a viitorului nostru, al tuturor. Tocmai din acest motiv reiterăm ceea ce noi, cei din interior, ştim, şi anume că protocolul USL rămâne neschimbat. Ne concentrăm acum pe adăugarea unor aspecte pentru întărirea parteneriatului politic. În acest sens, Biroul Politic Naţional al PNL l-a mandatat pe preşedintele Crin Antonescu, să discute cu partenerii din USL posibila completare şi dezvoltare a protocolului Uniunii Social-Liberale.

Românii trebuie să ştie că principiile, coordonatele şi mecanismele care au stat la baza Protocolului USL au rămas aceleaşi şi nu se vor schimba. Rămânem fideli atât promisiunilor făcute alegătorilor, dar şi înţelegerilor de natură tehnică din cadrul USL, precum paritatea în Guvern.

Ne menţinem, de asemenea, şi promisiunile făcute cetăţenilor prin programul de guvernare, validat de ei înşişi în urma votului acordat la ultimele alegeri şi aprobat inclusiv de Parlament. Modificarea Constituţiei, regionalizarea şi alegerile prezidenţiale rămân obiectivele noastre imediate.

Aşa cum este şi firesc, acest parteneriat politic este perfectibil. Sunt aspecte care pot fi adăugate cu scopul întăririi şi dezvoltării lui şi mai ales cu scopul atingerii obiectivelor legate de guvernare, de activitate legislativă, de modificare a Constituţiei, precum şi de viitoarea campanie prezidenţială.

În acest scop, liderii USL vor găsi acele soluţii care să mărească gradul de colaborare în interiorul uniunii şi care să detalieze, poate chiar să etapizeze anumite obiective.

Îi asigurăm pe români că rezultatul acestor discuţii va fi o întărire a gradului de coeziune în Uniunea Social-Liberală şi nicidecum o tensionare a raporturilor în interiorul acesteia.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Mizele guvernării USL"

Săptămâna trecută am demarat, efectiv, procedurile parlamentare pentru a transpune în fapte, aşa cum am promis, reforma constituţională - cel mai important deziderat pe care ni l-am asumat în cadrul USL, în faţa electoratului nostru -, prin deschiderea lucrărilor Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României.

Acest proces amplu de modificare a Constituţiei a început, de fapt, de mai multă vreme, printr-o activitate intensă a Forumului Constituţional, care a reunit organizaţiile societăţii civile, cetăţeni, universităţi, comunităţi locale, precum şi alte organizaţii interesate, în nenumărate dezbateri publice organizate în toată ţara cu scopul de a avea în final un raport de sinteză al dezbaterilor şi propunerilor înaintate în cadrul forumului, care să stea ulterior la baza activităţii Comisiei pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României.

Prin aceşti paşi importanţi pe care-i facem în procesul de reformă constituţională, chiar în prima jumătate a acestui an, demonstrăm încă o dată, după ce am reîntregit integral salariile bugetarilor şi după ce am reparat nedreptăţile făcute de către PDL pensionarilor, precum şi altor categorii defavorizate, că ne respectăm la timp angajamentele şi că ne luăm în serios promisiunile făcute românilor în programul nostru de guvernare.

Ne-am asumat împreună, prin crearea USL, în faţa celor care ne-au votat, să modificăm substanţial Legea fundamentală, pentru a le garanta întru totul respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, pentru a întări garanţiile proprietăţii şi ale unei pieţe libere, pentru a respecta şi a ne alinia întocmai principiilor democraţiei europene, dar şi pentru a reda încrederea românilor în instituţiile publice şi în statul român, în ansamblu.

Prin constituirea USL, ne-am angajat să eliminăm o dată pentru totdeauna posibilele încălcări constituţionale şi abuzuri de putere ale vreunui alt preşedinte al României sau al oricărui guvern actual sau viitor.

Ne-am angajat ferm în faţa cetăţenilor acestei ţări să le redăm un nivel de trai decent şi să repunem bazele unei economii durabile, ale cărei avantaje competitive săfie în mod categoric puse în valoare pe termen lung.

Ne-am asumat reformarea profundă a administraţiei publice locale şi centrale şi o regionalizare benefică pentru fiecare comunitate şi cetăţean în parte, şi nu pentru un partid sau altul, dar şi o reformă reală şi profundă a sistemului de sănătate, care să le ofere într-adevăr românilor un act medical modern, eficient şi, mai ales, de calitate.

Ne-am propus împreună o creştere substanţială a ratei de absorbţie a fondurilor europene, o reindustrializare de amploare a României, prin aprobarea unei strategii durabile de dezvoltare pe termen lung şi o recapacitare serioasă a resurselor noastre energetice şi nu numai, dar şi o reducere drastică a evaziunii fiscale şi crearea unui mediu de afaceri deosebit de atractiv pentru marii investitori.

Cred că toate aceste deziderate sunt adevăratele mize pentru care merită să ne luptăm împreună, întreg USL-ul, prin participarea activă a fiecăruia dintre noi, toţi cei care suntem membri ai acestei alianţe.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Viziunea liberală privind românii de pretutindeni"

Având în vedere faptul că numai în ultimul deceniu au plecat din ţară aproximativ 3 milioane de români - în ultimii opt ani au plecat în jur de 50.000 doar din judeţul Suceava -, cred că nu mai putem amâna la nesfârşit abordarea serioasă a acestui subiect al migraţiei românilor şi, evident, abordarea unor măsuri pertinente, care să aibă dublu efect atât pentru promovarea imaginii externe a României, prin comunităţile românilor de pretutindeni, cât şi pentru susţinerea drepturilor acestora şi crearea condiţiilor fireşti de integrare a lor, fără obstacole, în ţările în care concetăţenii noştri şi-au stabilit temporar reşedinţa.

Un prim pas l-am făcut deja, când am format noul Guvern USL, în decembrie 2012, prin înfiinţarea unui minister distinct care să aibă exact această responsabilitate, cea a protejării şi susţinerii comunităţilor românilor de pretutindeni, minister pe care ni l-am asumat noi, liberalii.

Pentru a concretiza viziunea noastră liberalăîn acest domeniu, abandonat în guvernările trecute ale PDL, săptămâna trecută, în cadrul Delegaţiei Permanente a PNL, am aprobat o rezoluţie "Românii de pretutindeni - resursă vitală a modernizării României", cu rolul de a susţine şi promova un program integrat, un program naţional care să implice guvernul, Parlamentul, administraţia locală şi centrală, precum şi alte instituţii publice, dar şi societatea civilă în această luptă de schimbare a imaginii românilor şi a României în lume şi de protejare şi susţinere activă a comunităţilor respective.

În această rezoluţie propunem susţinerea unui program destinat încurajării investiţiilor cu dublu sens, dar şi al creării premiselor reîntoarcerii acasă a românilor plecaţi, prin crearea de noi locuri de muncă. De asemenea, susţinem luarea unor măsuri de angajare activă a potenţialului economic al comunităţilor româneşti, care să se materializeze prin crearea de proiecte comune în şase domenii de referinţă în care comunităţile au jucat mereu un rol pozitiv: remitenţele, investiţiile directe, transferul de resurse umane, investiţii pe piaţa de capital, turism, încurajarea solidarităţii.

În prezent, imaginea României pe plan extern a fost permanent grevată de diverse incidente izolate în care au fost implicaţi români sau rromi, care au fost transformate în clişee, incidente care au fost permanent amplificate sau prezentate în mod distorsionat de către anumiţi jurnalişti din media internaţională şi care au fost percepute uneori printr-o abordare nu tocmai democratică, ci câteodată accentuat naţionalistă, prin unele campanii în care comunităţile de români erau denigrate în ansamblul lor.

Noi, liberalii, credem că astfel de lucruri nu trebuie să se mai repete sau în cazul în care apar diverse probleme, în cazul românilor din afara graniţelor ţării, reacţia autorităţilor române trebuie să fie promptă, iar problemele respective prezentate şi rezolvate în mod corespunzător legislaţiei internaţionale şi, bineînţeles, cu respectarea întocmai şi apărarea solidă a tuturor drepturilor cetăţenilor români.

Prin rezoluţia adoptată de PNL, noi, liberalii, ne dorim reconturarea profilului României şi refacerea imaginii românilor de pretutindeni prin abordarea unor campanii de promovare care să aibă un fundament conceptual solid şi care să pună accent pe atributele de marcă ale ţării şi pe atributele care definesc cu adevărat calităţile poporului român de care suntem atât de mândri şi care merită să devină un adevărat brand naţional.

Doamna Marioara Nistor:

"Salvaţi staţiunea Lacul Sărat de la dispariţie!"

De-a lungul anilor, de după mult hulita revoluţie, autorităţile statului român s-au dovedit campioane absolute în nou-înfiinţatul "sport" de a distruge tot ce mai avea bun această ţară pe diverse ramuri de activitate. Astfel, rând pe rând, am rămas fără principalele industrii care confereau României calitatea de exportator de frunte a Europei. Am vândut totul pe nimic şi am rămas fără ţiţei, fără ciment, fără aur, fără argint, fără cărbuni, ape termale şi minerale, şi lista poate continua la infinit. Am rămas, cu alte cuvinte, fără nimic. Aşa-zisul slogan "Nu ne vindem ţara!" s-a transformat cu timpul într-o realitate diametral opusă, fapt ce ne-a dus în situaţia actuală în care suntem fără rezervele strategice, fără bogăţiile pământului şi fără nicio putere de reacţie.

În numele unei democraţii balcanice prost înţelese, am stat cu capul plecat în faţa "împărăţiilor" europene şi am distrus tot ce s-a făcut bine înainte de 1989. Am distrus toată economia, am sărăcit agricultura şi am înstrăinat contra iluzii bunuri care ne puteau asigura PIB-ul pe zeci de ani de acum încolo. Nu a făcut excepţie nici turismul, domeniu care se zbate în prezent într-o pauperitate neverosimilă.

Nu vreau să mă refer în această declaraţie politică nici la Mamaia, nici la Sinaia, care, după cum românii ştiu, nu mai sunt nici ele ce-au fost odinioară, în ciuda eforturilor moderniste şi investiţionale făcute. Vreau să atrag atenţia asupra situaţiei în care a ajuns staţiunea Lacul Sărat, cândva o perlă a turismului balnear din Brăila, Muntenia şi România, situată în comuna Chişcani. Începuturile staţiunii ridicate pe malul lacului sărat care îi dă numele datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, primele impresii fiind descrise de scriitorul Alexandru Vlahuţă în prestigioasa revistă "România Pitorească".

Cunoscutăîncă de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, staţiunea a fost legată de Brăila în anul 1900 printr-o linie de tramvai funcţională şi astăzi. Locaţia era extrem de apreciată din punct de vedere turistic pentru cadrul natural şi proprietăţile sale curative ale nămolului sapropelic şi apei minerale hipertonice provenite din lac. Cu un secol în urmă, Lacul Sărat era "cea mai veche şi mai reputată" staţiune din toată România, după cum scriau cronicarii vremii, iar nămolul său vindecător era cunoscut în toată Europa. Apele Lacului Sărat, care în urmă cu un secol se întindeau pe aproape un milion mp, au fost dintotdeauna bogate în materii minerale şi organice nemaiîntâlnite în asemenea concentraţie în nicio altă staţiune din străinătate.

Odinioară un loc preferat de mulţi turişti străini, Lacul Sărat a ajuns în prezent aproape o ruină, unde mai vin din când în când doar câţiva pensionari pentru tratament. Staţiunea a mai rămas doar cu legenda reală că are cel mai valoros zăcământ terapeutic din România. Democraţia de tip occidental de după 1989 a avut efecte dintre cele mai nefaste pentru Lacul Sărat, rămasă în paragină şi degradată zilnic din cauza neînţelegerilor asupra dreptului de administrare a terenului staţiunii, litigiu purtat fără posibilităţi de înţelegere între administraţiile locale din municipiul Brăila şi comuna Chişcani. Primăria Chişcani, pe a cărei rază teritorială se află Lacul Sărat, susţine că staţiunea este în administrarea sa, în timp ce Primăria Brăila revendică dreptul de administrare a staţiunii, deoarece municipalitatea a investit ani în şir în dezvoltarea obiectivelor existente aici.

Imaginea fostei perle a bărăganului este deplorabilă, iar cele două primării se bat în instanţă de mai mulţi ani, disputa nereuşind să fie aplanată nici de către autorităţile centrale ale statului. O soluţie ar fi fost asocierea dintre cele două primării, care ar fi dat posibilitatea ca taxele şi impozitele, mărul discordiei după cum se pare, să fie împărţite în folosul dezvoltării staţiunii. Până la finalizarea procesului aflat pe rol, am făcut un apel oficial către vicepremierul Liviu Dragnea să intervină cu o soluţie de compromis în acest caz. Ar fi mare păcat să nu ne implicăm în salvarea acestei staţiuni reprezentative a României, în condiţiile în care multe ţări occidentale ne invidiază pentru comorile noastre, iar noi, respectiv statul român, privim indiferenţi la degradarea obiectivelor turistice care ne-au adus prestigiu în toată lumea.

Doamna Manuela Mitrea:

"1 iunie - Ziua Copilului, ziua viitorului"

Preocupări pentru a avea o zi dedicată copiilor au existat încă de la jumătatea secolului al XIX, dar decizia marcării unei astfel de zile a fost luată după desfăşurarea Conferinţei Mondiale pentru Bunăstarea Copiilor, de la Geneva, şi a început să fie celebrată în 1925.

Abia în anul 1954, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat o recomandare prin care stabilea Ziua Universală a Copilului în data de 20 noiembrie. Cu toate acestea, multe ţări, mai ales din Europa, au ales ca Ziua Copilului să fie 1 iunie, iar altele au stabilit alte date pe parcursul anului.

Indiferent de data la care se celebrează Ziua Copilului, important este că aceasta se marchează, pentru că este o zi a bucuriei, a speranţei, a încrederii în viitor, deşi copiii ar trebui sărbătoriţi în fiecare zi. Ei sunt cei care ne oferă motivele de a merge mai departe, de a continua lupta pentru a crea o lume mai bună. Sinceritatea, puritatea, voia bună şi surâsul gingaş al copiilor sădesc în noi speranţa de mai bine.

Cred căfiecare dintre noi ne oprim câteodată oftând şi spunând că ne-am dori să fim din nou copii, să nu mai avem griji şi probleme, să trăim în lumea de poveste a copilăriei.

Deşi societatea umană a evoluat mult, în zilele noastre nu toţi copiii trăiesc acea viaţă de poveste, fără griji şi probleme. Vedem acest lucru în fiecare zi, dar eu îl resimt cel mai mult când merg la cele două case de copii pe care le-am luat în grijăîn anul 2008, înainte de a fi ales parlamentar de Constanţa.

Copiii de la Centrul de Primire a Copilului în Regim de Urgenţă Alunişşi cei de la Centrul de PlasamentAntonio din Constanţa sunt copiii de la care am învăţat foarte multe în ultimii ani. Am învăţat că problemele pe care le consideram a fi foarte importante, de fapt sunt trecătoare, că aceşti copii care au pierdut tot, dar mai ales dragostea părinţilor lor, au tăria şi zâmbesc, bucurându-se de fiecare dată când au ocazia.

Intervenţiile mele în Parlament sunt legate în special de probleme sociale, de sănătate şi educaţie, iar în ultima perioadă cele mai multe dintre acestea au avut ca subiect copiii, pentru că fără a rezolva problemele cu care ei se confruntă, fără a le oferi un sistem de sănătate modern, un sistem de educaţie mai performant, fără o viaţă mai bună, poporul român nu va mai avea viitor.

Am abordat teme precum "Violenţa în şcoli trebuie să înceteze!", "Să majorăm alocaţia de stat pentru copii!", "Situaţia copiilor părăsiţi de părinţii plecaţi la muncă peste hotare", "Obezitatea infantilă, o problemă gravă în România", "Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi", Întrebarea nr. 161A/20-02-2013 - "Implementarea unui program naţional de vaccinare împotriva rotavirusului" adresată Ministerului Sănătăţii, Întrebarea nr. 891A/24-04-2013 referitoare la "Decontarea abonamentelor elevilor" adresată Ministerului Educaţiei Naţionale, Întrebarea nr. 1065A/15-05-2013 - "Rata mortalităţii infantile trebuie să scadă" adresată Ministerului Sănătăţii, Întrebarea nr. 1242A/29-05-2013 - "Problema abandonului şcolar" adresată Ministerului Educaţiei Naţionale, pentru că acestea sunt problemele reale ale copiilor şi părinţilor din ţara noastră şi sunt situaţiile ce necesită atenţia Parlamentului şi Guvernului României.

Copiii sunt viitorul acestei ţări, iar viitorul copiilor este în mâinile noastre. Soarta României depinde de ceea ce facem noi.

Pentru că Ziua Copilului este ziua viitorului, urez la mulţi ani sănătoşi şi fericiţi tuturor copiilor şi părinţilor lor!

Domnul Nuţu Fonta:

"Primul an de guvernare în... opoziţie a Guvernului USL!"

În mod cu totul paradoxal, Guvernul USL, instaurat cu mai bine de un an în urmă, se comportă ca şi cum ar fi în opoziţiei, nu la putere. Reprezentanţii executivului nu fac altceva decât să se plângă şi să constate public cât de rău pot să decurgă lucrurile în ţară, în dispreţul milioanelor de români care le-au oferit cea mai importantă majoritate parlamentară din istoria legislativului postdecembrist.

Miniştrii guvernului nu guvernează, oameni buni! Ei se comportă ca un fel de "agenţi constatatori" plătiţi din banii românilor, să ne spună, de parcă noi nu am şti, că nu se poate face una şi nu sunt bani de alta. Astfel, românii află de la televizor, de dimineaţă până noaptea, din gura premierului şi a miniştrilor că se fură ca-n codru la CNAS, că Poşta a fost jefuită sistematic, că pădurile nu mai există, că alocaţiile copiilor nu pot fi majorate, că directorii de la stat au salarii de mii de euro, că nu sunt bani de autostrăzi şi aşa mai departe. Nici eu, nici milioanele de români care aşteaptă măsurile promise, nu am auzit însă ce decizii guvernamentale se iau pentru corectarea situaţiei ingrate în care se află ţara, instituţiile statului şi oamenii care se mai află pe aceste meleaguri. Nu auzim de directori demişi, de fraudatori trimişi în judecată, de tăietori de pădure închişi, de salarii nesimţite diminuate şi, în general, de luarea unor hotărâri care să îmbunătăţească starea de ţară prăduită în care se află România şi viaţa de zi cu zi tot mai amară a românilor.

În încercarea lor justificată de a scăpa de măsurile fără îndoială ostracizante ale guvernelor PDL, românii au ajuns astăzi aproape să-l regrete pe Emil Boc, considerat pe bună dreptate a fi fost groparul vieţii cât de cât decente a populaţiei. La un an de la instaurarea primului Guvern Victor Ponta, între timp reşapat cu câteva nume noi, dar mult mai voluminos decât cele oferite de fosta putere, viaţa de zi cu zi a majorităţii românilor este călcată în picioare şi batjocorită de-a dreptul de politicile de austeritate dictate de cei din Palatul Victoria. În fapt, aşa cum românii simt pe propria piele, Ponta nu a făcut nimic în plus decât să continue demersurile de supravieţuire prin îndatorare începute de Emil Boc, strânsul curelei la porunca FMI fiind şi astăzi la fel de valabilă ca şi în 2010. Din nefericire, oamenii au avut dreptate când au spus că PDL şi USL este aceeaşi Mărie cu altă pălărie, ca să mă exprim diplomatic, iar Ponta este un fel de Boc mai înalt, dar la fel de neiscusit în a gestiona treburile ţării.

Un alt punct comun dintre Boc şi Ponta îl reprezintă, mai nou, sau, cine ştie?, de mai multă vreme..., coabitarea cu preşedintele-jucător. Praful şi pulberea s-au ales din avântul exuberant al campaniilor electorale ale USL din 2012 axate pe sloganul redundant "Jos Băsescu!", cu Victor Ponta vârf de lance. Ce diferenţă este acum între ascultarea orbească a lui Emil Boc de versatul chiriaş de la Cotroceni şi aşa-denumita "amiciţie" parafată instituţional dintre premier şi preşedinte? Evident, nici una! Singura deosebire, de formă, nu de fond, ar putea-o constitui faptul că Boc asculta pe faţă, ziua, iar Ponta mai discret, la ceas de seară-noapte, "indicaţiile preţioase" ale şefului statului.

Realitatea din ţară arată, fărăîndoială, că românii s-au păcălit anul trecut votând masiv USL. Economia nu mai duduie cu nici un motor, oamenii trăiesc din ce în ce mai prost, puterea de cumpărare este cea mai redusă din Uniunea Europeană, iar acele aşa-zise măsuri reparatorii luate prin reîntregirea salariilor bugetarilor şi pensiilor au fost anulate din start de rata inflaţiei şi escaladarea permanentă a preţurilor produselor de strictă necesitate. Mai mult, oamenii fără locuri de muncă se înmulţesc precum ciupercile după ploaie, iar lipsa unor acte normative predictibile şi avantajoase alungă eventualii investitori, în locul atragerii lor spre România. Nici capitalul autohton nu este favorizat să producă locuri de muncă şi plusvaloare, modificările repetate ale prevederilor fiscale, corupţia şi birocraţia din sistem, la care se adaugă permanent alte biruri puse pe capetele firmelor mici şi mijlocii, fiind doar câteva motive care au condus la starea aproape de colaps a economiei româneşti.

Până când vom zări din nou "luminiţa de la capătul tunelului", să ne rugăm bunului Dumnezeu să ne ţinăîn paza Sa sănătoşi!

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Olimpicii, copiii de aur ai României"

În ciuda carenţelor pe care le are învăţământul românesc, a devenit deja o tradiţie ca elevii noştri să ne încânte, an de an, cu rezultate remarcabile obţinute la Olimpiadele Şcolare Internaţionale.

În România sunt de două ori mai mulţi copii supradotaţi decât media la nivel mondial, anual participând la olimpiadele naţionale aproximativ 5.000 de elevi. Nu întâmplător, numai anul trecut, 138 de elevi români au obţinut 155 de distincţii la olimpiadele internaţionale, dintre care: 42 de medalii de aur şi premii I, 45 de medalii de argint şi locul II, 29 de medalii de bronz şi locul III şi 39 de menţiuni.

Liceele care s-au făcut remarcate prin cele mai multe performanţe la capitolul olimpiade sunt:

- Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti: 43 de medalii, dintre care 13 de aur, la informatică, astronomie, matematică, fizică, chimie, ştiinţe;

- Colegiul Naţional Iaşi: 6 medalii, dintre care 2 medalii de aur, două de bronz, un premiu I şi un premiu II la română, matematică, ştiinţe;

- Colegiul de Informatică "Tudor Vianu" Bucureşti: 5 medalii la Olimpiada Balcanică de Informatică pentru juniori, Olimpiada Internaţională de Matematică, Ştiinţe;

- Colegiul Naţional "Liviu Rebreanu" Bistriţa: 4 premii, dintre care 3 medalii de aur şi un loc II la informatică.

- Colegiul "Caragiale" Ploieşti: 4 premii, dintre care o medalie de aur, una de argint, una de bronz şi un premiu III;

Faptul că aceşti copii de aur ai României se clasează prin munca, dăruirea şi talentul lor, an de an, pe locuri fruntaşe, reprezintă o onoare pentru noi şi, totodată, un semn în plus că educaţia poate reprezenta unul dintre cei mai buni ambasadori ai României.

Rezultatele deosebite ale acestor tineri se bazează pe tenacitate, perseverenţă, pasiune şi curaj, aceste elemente fiind distinctive în obţinerea performanţei. muncă asiduă, disciplină, multe zile de joacă sacrificate şi o mulţime de ore de studiu în afara orelor de program. Acestea reprezintă doar o parte din sacrificiile pe care le fac elevii noştri pentru a fi cei mai buni din lume în domenii ca: matematica, informatica şi fizica, şi pentru a face România mândră că astfel de valori o reprezintă peste hotare, în ciuda tuturor problemelor cu care se confruntă.

Viitorul acestei ţări depinde şi de felul în care vom şti să ne păstrăm aceşti copii aici, în România. Din nefericire, pe lângă recompensele neproporţionale cu munca depusă încă din copilărie, elevii excepţionali se lovesc şi de încăpăţânarea autorităţilor de a nu-i sprijini în acordarea unor burse pentru a face performanţă sau de inflexibilitatea angajatorilor cu privire la vechime sau de îngrădirea aportului din punct de vedere al creaţiei.

Aşadar, România trebuie să găsească pârghiile necesare pentru a ne păstra elitele în ţară odată cu finalizarea studiilor. Putem progresa prin aportul lor adus domeniilor în care excelează, întrucât nu poate exista progres fără inovaţie, iar inventivitatea este apanajul elitelor, a celor care sunt capabili să creeze noi realităţi.

Domnul Călin Potor:

"Cine mai rămâne în barca scufundată a pdl?"

Sarabanda plecărilor din pdl, scris consecvent cu litere mici, se dovedeşte a fi parcă fără de sfârşit. După înfruntarea la vârf dintre actualul preşedinte al partidului şi favorita şefului statului, celebra remarcă a preşedintelui "Adio PD, adio PDL!" nu a rămas fără urmări. Jocurile de putere, din aproape defunctul partid fost la guvernare, au continuat cu apariţia Mişcării Populare, o organizaţie civico-politică pregătită să se transforme într-un alt instrument de luptă a lui traian băsescu. În paralel, mai mulţi exponenţi de frunte ai pdl îl anunţă, pe Facebook!, pe vasile blaga că pleacă din partid.

Astfel, consilierul prezidenţial daniel funeriu şi "tehnocratul" teodor baconschi, foşti miniştri reprezentativi în guvernele de tristă amintire ale pdl, îi scriu lui blaga pe reţeaua de socializare că pleacă "fără resentimente". Mai mult, cristian preda, o altă voce critică la adresa conducerii pdl, a fost suspendat şase luni din partid, probabil pe modelul Mircea Geoană, iar voinescu şi paleologu nu se simt nici ei mai bine. Colac peste pupăză, în paralel, cel mai longeviv lider judeţean, conducătorul celei mai bune organizaţii din ţară, gheorghe seculici, părăseşte şi el barca semiscufundată a partidului pe cale de dispariţie, lăsând probabil hăţurile în mâinile unui alt inculpat de frunte, ginerele său falcă.

Aceastăavalanşă de demisii, demiteri sau delimitări de partidul care a condus cu dispreţ România, este un praf uriaş aruncat în ochii electoratului. Pe de-o parte, aşa cum spuneam, oamenii pleacă din barcă înainte de scufundare, pentru că e greu de crezut pentru orice om cu scaun la cap că pdl mai poate reveni vreodată în prim-planul scenei politice. Cel mai probabil, rămaşi şi fără susţinerea băsesciană, cei care mai vieţuiesc astăzi în pdl vor migra rând pe rând spre alte zări mai senine, pentru a nu asista la o repetare a istoriei după modelul PNŢCD. Pe de altă parte, însă, plecările din pdl constituie o regrupare strategică a unor membri de seamă, o încercare disperată de a se reinventa politic în altă barcă, cea a Mişcării Populare. Este vorba de altă mişcare greşită a celor conduşi de băsescu, deoarece electoratul nu mai poate fi păcălit de asemenea manevre de tip PDL, executate la comandă pentru a momi susţinătorii curentului politic de centru-dreapta.

Cel puţin deocamdată, PNL este singurul partid de dreapta de pe eşichierul politic naţional. Orice încercări de manipulare efectuate în scopul destabilizării unităţii PNL sunt sortite din start unui eşec previzibil. Electoratul de dreapta nu poate fi nici momit, nici atras prin mijloace oneroase băsesciene spre orice mişcare se va mai constitui de acum încolo, fie că-i spune "populară", fie că se numeşte "iniţiativă liberală". Liberalii vor rămâne liberali până la capăt! Cât despre cei care părăsesc barca atunci când se scufundă, probabil că în ea va mai rămâne doar buldogul care ştie să înoate prin valuri! Sau nu...

Doamna Claudia Boghicevici:

"Cum încurajăm productivitatea la locul de muncă prin condiţiile de accesare a fondurilor europene."

Una dintre condiţiile principale pentru accesarea fondurilor europene nerambursabile este crearea de locuri de muncă. Majoritatea programelor cu finanţare europeană prevăd, drept condiţie obligatorie sau criteriu de selecţie cu punctaj mare, angajarea unui anumit număr de persoane, 3, 5, 7 sau mai multe, în condiţiile prevăzute de lege, cu carte de muncă, pentru o perioada de minim 3-5 ani de la încheierea proiectului etc.

Or, în cazul unor proiecte cu finanţare nerambursabilă de 200.000 euro - cum a fost măsura 312 a Programului PNDR pe agricultură sau cum este în prezent schema de ajutor de stat de minimis - să angajezi între 5 şi 7 oameni pentru a folosi cele câteva utilaje sau echipamentele achiziţionate prin proiect (suma nu este atât de mare încât să fie vorba de echipamente de mare complexitate) poate fi un efort prea mare pentru un start-up, un IMM sau orice întreprinzător care are nevoie de fonduri europene pentru a-şi dezvolta activitatea.

Pus în faţa acestei situaţii, beneficiarul va căuta alternative pentru a bifa numărul de locuri de muncă şi pentru a "împuşca" punctajul: fie va angaja oameni formal, fără ca aceştia să presteze vreo activitate pentru firma lui, fie va alege cantitatea în detrimentul calităţii, preferând să angajeze mai multe persoane mai slab pregătite pe salariul minim, în detrimentul angajării unor profesionişti cu pretenţii salariale mai mari.

Programe care ar trebui să stimuleze competitivitatea (cum e cazul POS CCE - Programul operaţional sectorial pentru creşterea competitivităţii economice) ajung să aibă efectul contrar: în loc să încurajeze performanţa la locul de muncă, încurajează crearea de cărţi de muncă fără acoperire în productivitate, stimulează munca prost plătită şi slabă calitativ. Condiţiile de finanţare pentru multe dintre aceste programe, aşa cum sunt acum, nu sunt gândite corect, nu sunt eficiente. Nu ceri crearea de locuri de muncă fără a ţine cont de câţi angajaţi poate susţine beneficiarul sau de câţi angajaţi are nevoie pentru exploatarea investiţiei, nu ceri pregătirea oamenilor neştiind dacă există locuri de muncă pentru ei, nu ceri înfiinţarea de incubatoare de afaceri fără a te asigura că există interes pentru antreprenoriat în regiunea vizată.

Problema ineficienţei este probabil cea mai gravă problemă românească în acest moment şi este o problema structurală, la nivel naţional. Lucrurile se fac "ca să fie făcute", de ochii lumii (ai Comisiei Europene, în cazul nostru). Ne cer să creăm locuri de muncă? Creăm locuri de muncă, facem cum facem numai să dea bine la raport, chiar dacă aceste locuri de muncă nou create sunt artificiale, fără acoperire în muncă, fără a fi justificate de o strategie de dezvoltare naţională, corelată cu o strategie naţională de ocupare.

În iunie 2012, premierul Ponta declara că prioritate la finanţare pe fonduri structurale de coeziune, în perioada 2014-2020 în România, vor avea proiectele care vor crea cele mai multe locuri de muncă. De acord, reducerea şomajului este prioritatea Europei şi a noastră., dar domnul Ponta şi guvernul pe care-l conduce ar face bine să gândească problema în profunzime, pentru că obligând beneficiarii să angajeze peste puterile lor, îi forţează pe aceştia să recurgă la soluţii alternative: să plimbe cărţi de muncă de la o firmă la alta, să dea afară salariaţi pentru a-i angaja peste câteva luni în cadrul proiectului etc.

Ne furăm singuri căciula. Proiectele de succes înseamnă investiţii competitive pe piaţă, care duc la dezvoltarea întreprinderii, creşterea volumului de activitate şi a necesarului de forţă de muncă, deci, automat, la noi angajări pentru a susţine activitatea sporită. Acesta este parcursul natural într-o economie sănătoasă, nicidecum parcursul dictat de grilele de evaluare.

Ne lipseşte o viziune pe termen lung care săpermită astăzi crearea bazei pentru creşterea de mâine şi pentru atingerea unui echilibru structural. Trebuie rezolvate, în primul rând, problemele sistemice, altfel absorbţia banilor europeni nu va avea un impact semnificativ chiar dacă toţi indicatorii sunt atinşi (pe hârtie).

Nu este suficient să inventăm ministere şi structuri, să schimbăm oameni şi organigrame, să mutăm atribuţii de la o autoritate de management la alta sau să plimbăm proiecte de la un organism responsabil la altul. Nu este suficient să schimbăm fraze din pix pentru a da altă interpretare ghidurilor sau să reinventăm criterii şi condiţionalităţi. Acestea sunt şi ele necesare într-o anumită măsură, pentru a îmbunătăţi performanţa în managementul fondurilor, dar dacă nu intervenim la bază, asupra problemelor mari, structurale, fiasco-ul accesării fondurilor europene va continua în România şi după 2014.

Guvernul, prin diferitele comitete, are rolul de a identifica acele domenii de intervenţie care pot genera în mod susţinut creştere economică şi de a prioritiza investiţiile la nivel sectorial şi regional, astfel încât următoarele programe operaţionale să fie create în conformitate cu priorităţile reale de dezvoltare ale României.

Astăzi, când vorbim de rezultatele slabe în materie de absorbţie a fondurilor europene, nu mai putea invoca lipsa de experienţă. Avem deja ani 7 ani în spate ca beneficiari ai fondurilor structurale şi de coeziune, ani în care dacă nu am performat potrivit aşteptărilor, cel puţin am avut lecţii de învăţat, am simţit efectele pe pielea noastră şi mă încăpăţânez să cred că vom şti să folosim această experienţă în beneficiul nostru.

Pentru a avea rezultate mai bune în următoarea perspectivă financiară, avem nevoie de stabilirea unor ţinte de dezvoltare reale pentru perioada 2014-2020 şi de integrarea obiectivelor de politici publice finanţabile din fonduri europene cu cele finanţate la nivel naţional. Anul 2013 este ultima şansă pentru a gândi o astfel de strategie şi mizez pe responsabilitatea şi buna-credinţă a celor care alcătuiesc politicile şi trasează planurile de acţiune, că nu se vor rezuma la traducerea şi "adaptarea" documentelor şi strategiilor elaborate de Comisie, ci că vor elabora programe de dezvoltare specific României, după ce vor fi studiat nevoile de dezvoltare reale ale ţării.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Guvernul USL îşi satisface interesele clientelare pe seama bugetului naţional"

Lipsa de interes a Guvernului Ponta faţă de economia românească pare să atingă noi culmi cu fiecare săptămână de guvernare. Am asistat cu toţii, în ultimul an, la o adevărată nebuloasă în actul guvernării, executivul dovedind, şi nu o singură dată, că interesul personal este cu mult mai presus faţă de interesul nostru, al românilor.

Încă de la momentul instalării la Palatul Victoria, lupta internă a USL pe funcţii în aparatul de stat a fost atât de acerbă, încât Cabinetul a fost mărit, unele ministere au fost împărţite chiar în trei şi au apărut miniştri delegaţi cu atribuţii incerte. Astfel, numărul miniştrilor a crescut de la 18 în guvernarea Boc la 28, cât numără actualul executiv. Mai mult decât atât, secretarii de stat şi secretarii generali şi secretarii generali adjuncţi s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie, ajungându-se la situaţii atât de disperate, încât aceştia au în subordine o singură direcţie, ba chiar mai mult, un serviciu.

Am ajuns să fim conduşi de o mare familie, în condiţiile în care administraţia publică a României în anul 2013 este formată din fraţi, surori, nepoţi, unchi, fini, naşi şi alte rude ale miniştrilor USL.

Mai mult decât atât, săptămânile trecute a fost dat publicităţii proiectul privind Strategia Fiscal-Bugetară 2014-2016, prin care executivul creează premisele secătuirii bugetului de stat, printre altele, prin înlocuirea regulii "unu la şapte" cu "unu la unu" în ceea ce priveşte angajările în sectorul public. În plus, documentul mai arată că plafonul cheltuielilor de personal este stabilit pentru 2014 la nivelul de 48,7 de miliarde lei, respectiv 7,4% din PIB, cu 5,4% mai mare faţă de anul acesta, iar până în 2016 este prevăzută o creştere a cheltuielilor de personal cu 10,5% faţă de anul curent. Toate acestea în condiţiile în care economia nu dă semne spectaculoase de redresare şi avem în continuare nevoie de măsuri pentru economii la bugetul de stat şi de stimulare a investiţiilor.

Guvernul Boc, prin măsurile de austeritate pe care le-a adoptat în schimbul pierderii votului de încredere al românilor, a reuşit să păstreze economia pe linia de plutire, lăsând-o executivului actual "la cheie". Poate că, la momentul acela, mulţi români nu au putut observa sacrificiul guvernului, dar tocmai datorită acelor măsuri am reuşit să nu ajungem în situaţia Greciei, Spaniei, Portugaliei.

Guvernul Ponta a primit ca "moştenire" o economie în care erau îndeplinite toate premisele de relansare. Au fost ani grei pentru întreaga Românie, ani de eforturi şi sacrificiu pentru fiecare dintre noi, dar dacă aceste politici nu continuă, riscăm să ajungem acolo de unde am pornit.

Avem un aparat administrativ suprapopulat - ne aflăm în topul statelor europene, alături de Danemarca, Norvegia, Finlanda -, deşi au avut loc restructurări, deşi mulţi oameni au părăsit sistemul, numărul este încă mare, raportat la numărul de contribuabili. În anii `90 statul funcţiona cu aproximativ 800.000 de angajaţi, după 20 de ani sunt 1,2 milioane de bugetari. Oare nu este un număr suficient de mare? Sau poate actualul Guvern nu a reuşit să îşi angajeze încă toată familia în aparatul de stat şi încă sunt nemulţumiţi care îşi cer partea?

Menţinerea regulii de angajare a unui bugetar la şapte plecaţi şi-a dovedit eficienţa în aceşti ani. Alocarea a 10% din bugetul naţional pentru cheltuielile de personal nu face altceva decât să ne întoarcă în timp, în 2007-2008, dar nota de plată nu va întârzia să apară. De aceea, solicit Guvernului Ponta să regândească această Strategie fiscal-bugetară şi să redirecţioneze aceste alocări acolo unde este nevoie de ele, spre măsuri de încurajare a investiţiilor care să creeze locuri de muncă şi spre domenii subfinanţate la momentul actual, cum ar fi educaţia şi sănătatea. Deblocarea acestor posturi din administraţie nu trebuie făcută otova, cum le plăcea celor de la USL să invoce în vremea guvernării PDL, ci în funcţie de nevoile reale. Da, trebuie deblocate posturile din sistemul de asistenţă socială şi îi cer acest lucru de mai bine de un an doamnei ministru Câmpeanu. Da, trebuie deblocate aceste posturi în sistemul sanitar. Dar nu folosiţi aceste măsuri ca pretext pentru încărcarea şi mai mare a unui aparat birocratic oricum ineficient, cum este cel din ministere sau din administraţia locală. Bugetul naţional nu trebuie să servească intereselor clientelare ale Guvernului USL.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Salvaţi fiscalitatea de haosul celor 112 modificări din ultimii 10 ani!"

Guvernul Pontaîncalcăsistematic legislaţia fiscală. De la preluarea puteriişi pânăîn prezent, Guvernul USL a adus zeci de modificări Codului fiscalşi Codului de procedurăfiscală, cele mai multe dintre acestea făcându-se după urecheşi cuîncălcarea legislaţieiîn vigoare. Aceste modificări produc haosîn sistemşiţin investitorii la depărtare de România. Prin urmare, pentru a oferi credibilitate şi predictibilitate investitorilor, PDL cere Guvernului USL diminuarea radicală a numărului de modificări operate asupra celor două coduri.

Codul fiscalşi Codul de procedurăfiscalăau fost modificate de 112 ori, de la intrarea lorîn vigoare,în anul 2004,şi pânăîn prezent. Cele mai multe modificări,în număr de 29, au fost aduse de Guvernul Tăriceanu. Anul în care s-au produs cele mai multe modificări asupra celor două coduri este 2012. Din cele 18 modificări făcute în acest an, 17 au avut loc sub guvernarea USL şi doar una sub guvernarea PDL. Constatămcă,în doar un an de guvernare, executivul condus deVictorPonta a produs nu mai puţin de 21 modificări asupra celor douăcoduri. Vorbim, aşadar, despre o lipsă gravă de predictibilitate pentru mediul de afaceri.

Vitezaşi nonşalanţa cu care Guvernul USL produce aceste schimbări asupra cadrului fiscal nu este numai neprofesională, dar încalcăşi prevederile în vigoare ale Codului fiscal, ale Legii transparenţei decizionale, precum şi ale Legii responsabilităţii fiscal-bugetare.

De exemplu, O.G. nr. 8/2013 a fost publicatăîn Monitorul Oficial în termen de doar 2 zile de la data apariţiei proiectului pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, în lipsa oricărei consultări publice, adicăla 23 ianuarie 2013,şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2013. Asta cu toate că prevederile legale din Codul fiscalspun căorice modificări aduse Codului fiscal intrăîn vigoare la cel puţinşase luni de la adoptarea lor.

De asemenea, a fost încălcatăLegeatransparenţei decizionale,care spune că,în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative,autoritatea administraţiei publice are obligaţia săpublice un anunţreferitor la aceastăacţiune pe site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriuşi să-l transmităcătre mass-mediaşi tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizareşi adoptare de către autorităţile publice.

În plus, a fost încălcatăşi Legea responsabilităţii fiscal-bugetare, care prevede căGuvernulşi autorităţile publice locale au obligaţia de a face publiceşi de a menţine în dezbatere un interval de timp rezonabil toate informaţiile necesare ce permit evaluarea modului de implementare a politicilor fiscaleşi bugetare, rezultatele acestoraşi starea finanţelor publice centraleşi locale (principiul transparenţei)şi căGuvernul are obligaţia de a conduce politica fiscal-bugetarăîntr-un mod care săasigure predictibilitatea acesteia pe termen mediu, în scopul menţinerii stabilităţii macroeconomice (principiul stabilităţii).

Nu este prima abatere de acest gen a USL. La 18 decembrie 2012, OUG nr. 84/2012, care aducea modificări asupra Codului de procedurăfiscală, a fost adoptatăîntr-o manierăsimilară, cu încălcarea legii.

Mai mult, marcat de o totală lipsă de viziune, Ministerul de Finanţe anunţă îndreptarea acestor erori şi rescrierea celor două coduri până în vara acestui an. Deşi o reformă a legislaţiei fiscale este necesară, faptul că USL şi-a propus să realizeze această muncă titanică într-un timp atât de scurt transformă demersul într-o glumă proastă, iar pe investitori îi îndepărtează şi mai mult.

PDL solicită Guvernului USL respectarea termenului de şase luni între momentul finalizării rescrierii celor două coduri şi intrarea lor în vigoare.

Domnul Iulian Vladu:

"USL pune ultima lopată de pământ peste agricultura românească"

În condiţiile în care România are capacitatea de a produce hrană pentru o populaţie de trei ori mai mare decât a sa, iată că noi continuăm să umflăm buzunarele importatorilor, din cauza unei politici criminale, îndreptate împotriva puţinilor agricultori care se mai zbat pe piaţa românească. Lipsa constantă a măsurilor de sprijinire a agriculturii româneşti se îmbină astăzi cu un sistem iresponsabil de impozitare a venitului agricol, sistem care - se vede treaba - nu este însoţit de niciun studiu de impact şi de nicio analiză pertinentă. Iată, aşadar, că, după ce a "produs" 70.000 de şomeri la nivel naţional, în numai un an de guvernare, USL va reuşi performanţa să pună ultima lopată de pământ şi pe agricultura românească, altădată recunoscută la nivel internaţional pentru performanţele sale.

Guvernul Ponta, faimos deja pentru lipsa de măsuri în economie, pune biruri pe spinarea celei mai oropsite categorii sociale: ţăranul român. Nu numai că le pune, dar "uită" cu nesimţire să le anunţe public, astfel încât oamenii habar nu au ce-i aşteaptă încă din toamnă! Desigur, după mărirea de taxe şi impozite, după asasinarea economică a firmelor mici, după privatizările în batjocură şi după scandalurile în cadrul celei mai toxice alianţe politice de după revoluţie, nu mai era loc şi de anunţuri publice privind asasinarea agriculturii româneşti şi de răstignire a ţăranilor! Este grav că ei nu au aflat încă faptul că sunt datori cu câte 100 de lei pentru fiecare hectar, începând cu al treilea, şi pentru fiecare vacă, de la a doua în sus. Că trebuie să scoată bani serioşi din buzunare dacă sunt pomicultori sau viticultori, dacă au mai mult de şase oi etc. Ei nu au aflat că, din toamnă, se va pune problema supravieţuirii lor, pentru că au de plătit 16% impozit şi CAS din tot ceea ce obţin, adică din aproape nimic!

În timp ce statele europene duc bătălii crunte pentru subvenţii, pentru sprijinirea exporturilor şi a fermierilor, actuala putere din România s-a gândit că impozitul pe agricultura de subzistenţă va umple găurile din bugetul naţional, găuri pe care nu este capabilă să le acopere prin măsuri sănătoase şi prin programe responsabile. Impozitarea agricultorilor ar fi trebuit să vină numai după aplicarea unor măsuri coerente de sprijinire a acestora, după implementarea de programe şi politici care să-i facă competitivi măcar pe piaţa naţională, dacă nu şi pe cele internaţionale, pentru că ei, astăzi, nu se luptă pentru câştig, ci pentru pâinea amară de fiecare zi. Neasumarea publică de către USL a acestor măsuri criminale pentru agricultură arată clar cât de jos este nivelul politicii practicate astăzi în România şi cât de multă ipocrizie se ascunde în spatele imaginii pe care televiziunile aservite se chinuiesc din răsputeri să o construiască actualilor lideri ai puterii.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Dincolo de dulciuri, baloane şi desene pe asfalt ... Legea nr. 2/2004"

Societatea civilă din România devine din ce în ce mai responsabilă.

În acest an, 1 iunie a însemnat mult mai mult decât dulciuri, baloane, spectacole şi desene pe asfalt pentru cei mici şi chiar mai mult decât donaţii pentru copiii aflaţi în dificultate.

2013 mi se pare a fi primul an în care problemele copiilor, pornind de la protecţia lor şi până la susţinerea şi promovarea celor mai merituoşi dintre ei, sunt abordate cu seriozitate, cu temeinicie.

Nu demult vă atrăgeam atenţia asupra rezultatelor unui studiu pe 10 ani realizat de UNICEF, care pe mine m-au impresionat. Acestea se refereau la confortul material, starea de sănătate şi gradul de securitate, educaţia, comportamentul, ca şi la riscurile la care sunt supuşi copiii din 29 de ţări considerate cu economii avansate, între care şi România.

Potrivit acelui studiu, în ceea ce priveşte condiţia generală a copiilor, a reieşit că, pe locul 29, ultimul, se află cei din România, copiii noştri!

Acum câteva zile, o altă statisticăşi alte noutăţi mi-au atras atenţia.

Potrivit Inspectoratului de Poliţie Judeţean Prahova, tot mai mulţi copii sunt victime ale abuzurilor sexuale în judeţul meu, vinovaţi fiind chiar şi taţii vitregi.

Şi tot în judeţul meu - cum, probabil, se întâmplă în mai toate, copii grav bolnavi, cu handicap ireversibil, sunt chemaţi, anual, în faţa unor comisii lipsite de omenie, pentru a mai primi o pecete pe certificatul care le atestă nefericirea.

Societatea civilă reacţionează admirabil: campanii de presă dedicate copiilor fără identitate, promovarea premianţilor, dezbateri, modele exemplare, cum este cel al preotului din Plopu - Prahova... Dar nu este destul!

Legea privind protecţia copilului a rămas încremenită din 2004, şi nu pentru că ar fi una perfectă, ci pentru că, de fiecare dată, noi, legiuitorii, şi ei, cei puşi să o aplice, ne-am complăcut în "cadrul" pe care îl conferă acestui domeniu, unul ambiguu, depăşit, prea permisiv.

Este momentul ca atât noi, legiuitorii, cât şi instituţiile statului responsabile de soarta copiilor României - şcoala, spitalul, primăria, consiliul judeţean, poliţia şi toate comitetele şi autorităţile implicate - să ne luăm rolul în serios.

Avem exemplul UNICEF, avem exemplele extraordinare pe care ni le dă societatea civilă. Nu ne mai trebuie decât minte şi suflet pentru a ne face datoria.

Domnul Mircea Lubanovici:

"De 1 iunie, 70.000 de copii aşteaptă o viaţă mai bună"

Am sărbătorit sâmbătă, 1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului, moment ce a fost marcat în întreaga ţară prin festivităţi destinate copiilor. Doresc pe această cale să transmit gândurile de bine către toate familiile care îşi îngrijesc copiii cu demnitate şi respect faţă de noua viaţă; familii pentru care respectarea drepturilor copiilor nu reprezintă o obligaţie, ci un act de iubire necondiţionată; familii care îşi educă copiii în spiritul liber al valorilor democratice, păstrându-le în acelaşi timp inocenţa, şi care trudesc pentru creşterea celor mici, reuşind asta cu succes, în ciuda indiferenţei multor politicieni.

Trebuie să recunoaştem că de multe ori uităm că toate eforturile noastre se îndreaptă spre crearea unui mediu în care copiii noştri, adulţii de mâine, să se poată dezvolta cu demnitate, să poată afirma fără ruşine că sunt români. Preocupaţi de iniţiative şi priorităţi legislative, economice, fiscale, uităm că sunt copii care au nevoie de sprijin din partea statului.

Salut pe această cale organizaţiile nonguvernamentale care au elaborat Proiectul de Lege pentru legalizarea adopţiilor internaţionale; am specificat în multe ocazii faptul că ne dorim ca România să aibă cea mai bună lege a adopţiilor din Europa. Sper doar că veţi înţelege, aşadar, prioritatea acestui proiect şi că îi veţi acorda importanţa necesară, amintindu-vă că sunt zeci de mii de vieţi nevinovate care suferă în momentul de faţă, abandonaţi în instituţiile statului român, şi care ar putea beneficia de o nouă şansă, dacă vom avea o lege a adopţiilor corectă. Mă văd nevoit să adaug că nu este pentru prima dată când afirm valoarea unei astfel de legi şi voi susţine astfel de iniţiative ce vizează îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale copiilor abandonaţi, domeniu în care munca noastră e departe de a fi finalizată.

Peste 70.000 de copii români ne cer ajutorul, iar noi avem responsabilitatea de a le oferi şansa la o viaţă mai bună!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Ziua Învăţătorului şi locul I la analfabetism. Schimbarea se impune!"

Mâine este Ziua Învăţătorului, o sărbătoare care ar trebui să onoreze sistemul nostru de învăţământ şi să evidenţieze respectul şi interesul pe care îl manifestăm ca stat faţă de educaţia naţională. În realitate însă acesta devine un prilej de reamintire a unor probleme extrem de grave cu care se confruntă sistemul de învăţământ din România: salarii infime ale profesorilor, dezinteres demonstrat faţă de evoluţia sistemul public, condiţii inumane în anumite şcoli din zone defavorizate şi o lipsă acută a performanţei.

Să nu uităm că suntem din nou lideri în clasamentul analfabetismului în Uniunea Europeană, poziţie care ar trebui să îngrijoreze orice om politic responsabil. Dacă nu vor fi luaţi în calcul indicatori precum performanţa sau corelarea cu piaţa muncii, tot ce vom reuşi să facem va fi să exportăm şi mai multe dintre valorile noastre. Vom reuşi astfel să scădem calitatea pieţei muncii şi să schiţăm cadrul perfect pentru declin economic. Fără oameni foarte bine pregătiţi şi integraţi în sistemul nostru de învăţământ - din ce în ce mai puţini în ultimul timp - nu vom putea performa pe niciun plan, iar fără investiţii şi o reformă benefică dusă la bun sfârşit, nivelul de pregătire şi motivare va descreşte considerabil.

În ciuda faptului că România ocupă locul 108 din 144 la calitatea sistemului de învăţământ, au existat, chiar şi de curând, cazuri de copii olimpici care au reuşit să îmbunătăţească imaginea ţării în afara graniţelor. Dar aceştia sunt foarte puţini şi, dintre ei, un număr nesemnificativ consideră că au şanse reale de evoluţie profesională în ţara-mamă.

Trăiesc printre români care au plecat, în mare parte, în urmă cu 10, 20 sau 30 de ani din România, dar să ştiţi că mulţi dintre aceştia ar prefera, aşa cum am mai precizat, să îşi trimită copiii la şcoli româneşti, dacă reforma din educaţie ar avea obiective pe termen lung şi ar avea drept criteriu de bază performanţa.

De aceea, rugămintea mea este ca toţi membrii comisiilor de specialitate să ţină cont de măsurile propuse de noi pentru restructurarea acestui sistem - care vor fi prezentate oficial cât de curând -, dar şi de impactul de durată al deciziilor pe care le iau. Am încredere că vom putea ajunge la un numitor comun al schimbărilor din educaţie şi că nu vom mai exporta atât de mulţi români cu potenţial.

România trebuie să înveţe să îşi stimuleze şi să îşi păstreze valorile, nu să le ajute să emigreze într-un sistem eficient şi mai bine organizat!

Domnul Mircea Lubanovici:

"De ce banii europeni nu produc locuri de muncă?"

Existenţa şi păstrarea locurilor de muncă adecvate pentru români au reprezentat provocări constante pentru mediul economic şi social al ţării noastre.

Teoretic, conform anumitor statistici internaţionale, România nu se află pe "linia neagră" a ţărilor europene cu un şomaj ridicat şi nu se confruntă cu o situaţie dramatică privind existenţa locurilor de muncă pentru populaţia activă.

Mai mult decât atât, cifrele oficiale plasează România în topul ţărilor cu una dintre cele mai scăzute rate ale şomajului din zona de Sud-Est şi Centru a Europei (5,8% în 2012).

În realitate, însă, situaţia este dificilă, deoarece indicatorul privitor la rata şomajului nu este singurul relevant pentru a înfăţişa deficitul de locuri de muncă din economie.

Realitatea economică a situaţiei locurilor de muncă prezintăşi alte caracteristici, precum: un salariu mediu brut de până la 350 de euro, productivitatea scăzută a muncii, în special în agricultură, sau numărul mare de români care îşi câştigă existenţa în alte ţări.

Aceste caracteristici reflectăfaptul că românii au posibilitatea de a munci în ţara lor, însă nu conform pregătirii lor. Locurile de muncă nu îndeplinesc un minim al aşteptărilor acestora.

La nivel guvernamental, toată lumea vorbeşte despre adoptarea unor politici favorabile înfiinţării de noi locuri de muncă, precum şi de păstrarea acestora pe o perioadă cât mai îndelungată. În acest sens, s-au întreprins măsuri de acordare de subvenţii pentru investiţiile creatoare de "slujbe", atât din fonduri nerambursabile naţionale, cât şi europene.

La prima vedere, principiul pare simplu: la investiţia beneficiarului, autoritatea contribuie şi ea, condiţia fiind crearea unor locuri de muncă ce trebuie menţinute un număr stabilit de ani.

În realitate, însă, există o serie importantă de aşa-numite artificii pentru a îndeplini şi acest criteriu de creare de noi locuri de muncă. Perfect legale pe hârtie, acestea permit o adaptare rapidă şi ingenioasă la reguli. Fie că vorbim de mutarea unor salariaţi de la o firmă mai veche la una nouă, de păstrarea "pe hârtie" a unor angajaţi la salariul minim pe economie sau de "paza strictă" a 5 turbine eoliene de către 20 de oameni, toate acestea au un aport important la "succesul investiţiei".

Totuşi, crearea de noi locuri de muncă trebuie să aducă valoare adăugată pentru stat şi pentru investiţie. În acest sens, este nevoie de pragmatism din partea politicienilor, dar şi de conştientizarea clară a interesului naţional al ţării noastre. Sunt necesare aceste măsuri reale de combatere a cauzelor pentru care banii europeni nu produc locuri de muncă.

Fie că vorbim de schimbarea condiţiilor de finanţare a investiţiilor din fonduri europene, de definirea clară a politicilor publice de ocupare a locurilor de muncă şi de schimbarea priorităţilor, aceste lucruri trebuie să se întâmple mai rapid în societatea românească.

Vă invit să facem cu toţii eforturi în acest sens.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Dumnezeu se milostiveşte să dea ploaie, că în rest..."

Avem tot mai multe semnale că se apropie o criză alimentară generată atât de creşterea explozivă a populaţiei, cât şi de multiplele ameninţări la sănătatea oamenilor, legate de modul de obţinere şi prelucrare a produselor alimentare.

Paradoxal, România s-a transformat din grânarul Europei într-un importator masiv. S-a ajuns ca mai bine de jumătate din alimentele necesare să fie importate, şi asta din cauza faptului că subvenţiile pentru agricultori sunt mult mai mari în alte ţări din regiune, precum Germania, Franţa, Olanda, ceea ce asigură agricultorilor străini preţuri mai mici de desfacere. Nu e de neglijat nici starea rudimentară a zonei rurale româneşti, ce face ca 45% din populaţie să contribuie cu doar 10% la PIB. Evaluarea oficială indică faptul că "pârloaga" a ajuns la 6,5 milioane de hectare, iar un milion de hectare de pământ din România, de cea mai bună calitate, este deja cumpărat de către străini. Perspectivele sunt sumbre, iar din 2014, conform tratatelor de aderare la UE, persoanele fizice primesc dreptul să cumpere teren arabil în România.

În cazul unei crize alimentare, proprietarii străini ai terenurilor vor vinde produsele agricole obţinute cu forţă de muncă românească nu românilor săraci, ci acolo unde li se va oferi mai mult, adică, probabil, consumatorilor bogaţi din alte ţări europene.

Desigur, se poate spune că şi proprietarii români ar face acelaşi lucru.

Potenţialul agriculturii româneşti este de a hrăni 80 de milioane de cetăţeni europeni, dar nici nu putem visa la realizarea acestui lucru fără suprafeţe mari şi tehnologii moderne care să asigure productivitatea şi randamentul optim.

Nu este aşa pentru că nu există un colectiv de specialişti în dezvoltare durabilă care să elaboreze proiectele pe care să se ghideze politicile publice ale României. Sau poate ca există, dar stau ascunşi printr-o cameră de la Palatul Victoria, iar rezultatul muncii lor stă aruncat printr-un sertar.

Este păcat şi totodată o pierdere imensă faptul că lupta politică a întunecat raţiunea conducătorilor, ce s-au obişnuit doar să reacţioneze, şi nu să acţioneze şi să elaboreze politici de ţară pe termen mediu şi lung.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Aberaţii forfetare"

De la 1 iulie va fi introdus impozitul forfetar în turism. Acesta constă într-o sumă fixă, în funcţie de anumiţi indicatori pentru fiecare domeniu de activitate, urmând ca firmele să plătească mai puţin decât dacă ar aplica cota de 16% pe profit sau de 3% pe venit.

În realitate, în locul facilităţilor fiscale promise în campania electorală, guvernanţii oferă noi taxe şi impozite. Forfetarul impus de ministrul delegat pentru IMM şi turism nu va înlocui taxele pe profit sau pe cifra de afaceri, ci va fi doar un impozit suplimentar.

Practic, ne vom trezi cu un nou impozit care nu scuteşte hotelierii de celelalte taxe, impozite şi contribuţii prevăzute în legislaţia în vigoare, care va afecta direct firmele plătitoare şi care doar va încuraja şi avantaja economia neagră.

Obiecţiile hotelierilor sunt multiple şi ţin de modul de calcul şi moneda în care este exprimat acest impozit, dar şi de modificarea unităţii de măsură pentru industria turismului.

Secretomania privind simulările legate de introducerea acestui impozit ridică mari întrebări din partea IMM-urilor. Conducerea acestora consideră că acestea vor fi grav afectate, neavând de unde să plătească această nouă taxă, iar "implementarea negândită sub toate aspectele şi corelaţiile" va conduce la tratamente discriminatorii şi inechitabile, fără garanţia eliminării evaziunii.

Concluzia sumbră legată de această hotărâre este că, după reducerea cu 25% a turismului românesc în 2008, iar ne furăm cu succes căciula, lovind fără discernământ în ceea ce mai funcţionează.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Apel către premier"

Ministerul nu a aprobat schema de personal de la Secţia de chirurgie cardiovasculară Marie Curie. Consecinţa imediată e că 6 din 10 copii ajunşi la acest spital cu afecţiuni cardiace tratabile mor.

Această secţie, dotată la cel mai înalt nivel, în care s-au băgat până astăzi 3,5 milioane de euro, stă închisă de aproape doi ani, în timp ce patru din zece nou-născuţi, ajunşi la acest spital, zboară cu avioane de linie spre alte spitale din Europa pentru a fi operaţi.

Secţia va rămâne închisă pentru că politrucii cocoţaţi prin funcţiile din ministere nu vor să deblocheze nişte posturi.

Dacă, indiferent de nume, culoare sau patron politic, miniştrii, secretarii şi subsecretarii de stat ar trăi măcar o oră drama unui părinte ce îşi vede copilul murind în faţa unei săli de operaţii închise, lucrurile ar putea fi rezolvate, pentru că altfel sunt doar promisiuni făcute pentru a fi încălcate de cetăţeni străini de această ţară ce ştiu că nou-născuţii nu votează.

La începutul mandatului premierul spunea că ştie de o secţie de cardiochirurgie care nu se deschide pentru că erau "tot felul de blocaje birocratice" şi speră că "săptămâna viitoare să o redeschidem".

Vă întrebaţi probabil câţi copii au fost operaţi într-un an în secţia deschisă rapid cu sprijinul şi la declaraţiile premierului. Niciunul, iar secţia e în continuare închisă. În schimb au mai murit câteva sute...

Politicienii ar trebui să nu promită, dar să facă. Le solicit celor care astăzi mai au încă 60% să ofere cele câteva semnături necesare deschiderii acestei secţii şi salvării vieţilor acestor copii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Mortalitatea cauzată de comportamentele nesănătoase - fumat, alcool, obezitate - va creşte cu peste 50% în următorii ani"

OMS afirmă că 60% din decesele înregistrate la nivel mondial sunt produse de fumat, alcool şi obezitate, şi a aprobat în aceste zile un plan pentru prevenirea şi controlul maladiilor netransmisibile determinate de anumite comportamente nocive, precum obiceiurile alimentare sau sedentarismul.

Planul stabileşte nouă obiective care urmează să fie implementate la nivel mondial, iar printre solicitările OMS se numără elaborarea unor programe naţionale pentru prevenirea, controlul şi diminuarea factorilor de risc.

Conform OMS, în absenţa unor măsuri eficiente de combatere a comportamentelor nesănătoase, aflate la originea unor boli cardiovasculare (hipertentsiune, infarct), metabolice (diabet, obezitate), pulmonare sau cancer, mortalitatea anuală globală ar putea ajunge până în 2030 la 55 de milioane, faţă de 36 de milioane de persoane cât este în prezent.

În România tot podiumul cauzelor de deces e ocupat de afecţiuni asociate cu factori de risc cu determinism comportamental (fumat, alimentaţie, sedentarism, obezitate, relaţii sexuale neprotejate) corectabili prin educaţie şi sunt reprezentate de boli cardiovasculare (733,06 decese/100.000 locuitori), tumorale (186,86 decese/100.000 locuitori), boli respiratorii şi digestive (câte 69,25 decese/100.000 locuitori).

Comportamentele de risc, precum fumatul şi consumul de alcool, sunt în creştere, iar obezitatea a ajuns la proporţii greu de imaginat. Mai precis, incidenţa fumatului este în creştere, în special la grupa de vârste de 18-19 ani, şi s-a ajuns ca o treime din femeile cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani şi mai mult de jumate din bărbaţii de aceeaşi vârstă să fie fumători activi. Consumul de alcool e şi el în creştere la tinerii adulţi şi în special la tinerele femei şi s-a ajuns ca un sfert din femei şi trei sferturi din bărbaţi să consume în fiecare zi alcool. Se estimează că peste 50% din populaţia României este supraponderală din cauza comportamentului alimentar nesănătos şi sedentarismului, iar alimentaţia reprezintă un important factor de risc pentru afecţiuni cardiovasculare şi metabolice.

În aceste condiţii, introducerea educaţiei pentru sănătate ca materie de studiu în instituţiile de învăţământ va realiza trei obiective majore:

a) educaţie autorizată şi informare corectă din punct de vedere ştiinţific, într-un cadru oficial şi instituţional, realizată de personal specializat;

b) impact la nivel populaţional prin includerea unui procent ridicat din populaţia tânără mai receptivă la dobândirea de informaţii cel puţin prin prisma rigorilor de evaluare din învăţământ. Acest lucru este mult mai greu de realizat la nivelul adulţilor, atât ca arie de cuprindere, cât şi ca eficienţă;

c) eficienţa se traduce în eliminarea comportamentelor de risc şi adoptarea comportamentelor profilactice şi sanogene, cu efecte benefice atât asupra speranţei de viaţă şi a calităţii vieţii, cât şi asupra sistemului sanitar.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Bârlad - cea mai mare acţiune împotriva gazelor de şist"

România nu are în prezent un act normativ pentru reglementarea explorării şi exploatării gazelor de şist şi nici nu interzice explorarea şi exploatarea gazelor de şist. Moratoriul privind obţinerea de avize şi autorizaţii în acest domeniu a expirat în decembrie 2012.

Multiplele controverse legate de beneficiile şi riscurile legate de valorificarea gazelor de şist, absenţa unor studii de impact, precum şi dorinţa cetăţenilor au dus la un proiect de act normativ ce îşi propune reglementarea situaţiei juridice în acest domeniu pe baza directivelor europene. Am depus şi la Bârlad un proiect de hotărâre de consiliu local care vizează aceleaşi obiective, dar autorităţile locale temporizează introducerea acestuia pe ordinea de zi.

Proiectul legislativ prevede interzicerea utilizării fracturării/fisurării hidraulice pentru explorarea şi exploatarea hidrocarburilor gazoase sau lichide pe teritoriul României şi pe platforma teritorială a Mării Negre. Totodată, se prevăd sancţiuni pentru cei care utilizează această tehnică. Fapta de a utiliza fracturarea/fisurarea hidraulică constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la trei la cinci ani sau cu amendă de la 1.000.000 la 2.000.000 de lei pentru persoanele juridice sau de la 25.000 la 50.000 de lei pentru persoanele fizice.

Această lege îi obligă pe titularii licenţelor de explorare exclusivă a zăcămintelor de hidrocarburi gazoase sau lichide să trimite un raport privind tehnica utilizată în explorare către autoritatea competentă ce le-a emis licenţa de explorare exclusivă şi anularea licenţelor şi sancţionarea celor care nu fac acest lucru în interval de 30 de zile.

Conform acestui act normativ fapta de a nu raporta în maximum 30 de zile autorităţii competente tehnica utilizată în explorarea zăcămintelor de hidrocarburi constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la trei ani sau cu amendă de la 50.000 la 1.000.000 de lei pentru persoanele juridice sau de la 5.000 la 15.000 de lei pentru persoanele fizice.

Fracturarea hidraulică (fracking) este o tehnică extrem de controversată, utilizată pentru valorificarea zăcămintelor de hidrocarburi (gazoase sau lichide) aflate în şisturi (roci laminate) din zona continentală sau maritimă, constând în injectarea cu mare presiune a unei importante cantităţi de apă amestecată cu nisip şi compuşi chimici în scopul fragmentării rocilor pentru a elibera gazul natural existent în acestea.

Multiplele controverse se referă atât la efectele asupra mediului, fiind invocate consumul uriaş de apă, 35.000 de metri cubi doar pentru iniţiere, poluarea apei freatice şi a aerului, distrugerea unei uriaşe zone de teren, a florei şi a faunei, scoaterea unor importante suprafeţe din circuitul agricol sau producerea de cutremure şi alunecări de teren, tratarea dificilă a apelor reziduale, precum şi efectele nocive asupra sănătăţii, întrucât fluidul utilizat conţine 750 de substanţe chimice, din care cel puţin 38 de substanţe extrem de toxice şi 8 cancerigene.

Parlamentul European susţine dreptul fiecărui stat de a lua decizii privind valorificarea gazelor de şist, dar recomandă prudenţă maximă în avizarea exploatării combustibililor fosili neconvenţionali până la stabilirea exactă a riscurilor legate de utilizarea acestei tehnici şi a unei legislaţii europene adecvate în acest domeniu.

Deciziile pe tema gazelor de şist trebuie să fie bazate în primul rând pe studii de impact serioase şi acceptate de toţi factorii, în acord cu dorinţele cetăţenilor, şi nu sub influenţa politicilor de lobby.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Criza medico-legală"

Medicina legală românească se apropie de moarte clinică. În 28 de judeţe avem mai puţin de un medic legist la o sută de mii de locuitori şi constatăm imposibilitatea efectuării examenelor medico-legale în 16 servicii de medicină legală. Cei mai puţini legişti sunt în Ialomiţa, cu 0,39 medici legişti la suta de mii de locuitori, Călăraşi (0,63), Galaţi (0,64) şi Teleorman (0,69).

Pe lângă lipsa personalului medical, avem şi o repartizare defectuoasă a medicilor legişti în raport cu populaţia judeţelor deservite.

Dotarea pune mari probleme funcţionalităţii acestui sistem şi există multe servicii judeţene de medicină legală care nu posedă nici cele mai elementare posibilităţi de investigare toxicologică, anatomopatologică sau serologică, ceea ce înseamnă cheltuieli suplimentare de transport al probelor şi prelungirea termenelor de finalizare a expertizelor. În 2012 s-au efectuat 18.745 de autopsii medico-legale, în 57% din cazuri fiind vorba de moarte violentă, dar aproape 20% din necropsii se efectuează în condiţii improvizate, cu risc biologic considerabil, ceea ce explică incidenţa crescută a tuberculozei şi hepatitelor în rândul personalului.

În aceste condiţii, prin lipsa personalului şi a dotărilor minimale, este iluzoriu să vorbim de calitatea şi celeritatea activităţii judiciare.

Dacă lucrurile evoluează aşa în specialitatea preşedintelui Colegiului Medicilor, este inutil să ne întrebăm care este situaţia în alte specialităţi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum transformă Ministerul Sănătăţii 1 august în 1 aprilie"

La jumătatea lunii aprilie, ministrul sănătăţii declara că noua listă de medicamente compensate ar putea intra în vigoare din 1 iulie, iar protocoalele terapeutice, prin care medicii vor fi îndrumaţi să recomande generice, până la sfârşitul lui 2013.

Acum s-a răzgândit şi mută pe 1 august noua posibilă dată de intrare în vigoare a noii liste de compensate.

Pentru ca noua listă de medicamente să fie pe placul ministerial, acesta s-a gândit că este mai bine să modifice mai întâi comisiile de specialitate, pentru a fi sigur că acestea vor asculta de indicaţiile preţioase ale noului ministru. Nimeni nu a aflat încă criteriile de formare a acestor comisii sau cele pe baza cărora comisiile vor "cerne" medicamentele de pe noile liste sau dacă ele vor fi emanate de o "altă comisie, deasupra, formată din cei mai recunoscuţi profesori şi doctori din România, care va face un «filtru» pe această listă.". Cum mulţi dintre aceştia sunt deja pe statele de conferinţă şi congres ale diverselor firme de medicamente, nici nu e greu de bănuit care vor fi aceste criterii...

Cred că ministerul putea să anunţe la fel de bine intrarea în vigoare a listei de compensate pe 1 aprilie, pentru că, aşa cum ne-a obişnuit cu bugetul infim de la sănătate, medicaţia oncologică, deblocarea posturilor sau redeschiderea spitalelor, românii vor constata cu uşurinţă cum sunt păcăliţi din nou de promisiunile electorale.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cumpăraţi rulmenţi de la Bârlad!"

În timp ce rulmenţii fabricaţi la Bârlad ajung în Austria, Brazilia sau Germania, pe piaţa internă vin rulmenţi din China. Anul trecut doar 3% din producţia de la SC Rulmenţi SA Bârlad a ajuns pe piaţa internă şi poate de aceea începutul acestui an a fost dificil şi s-a soldat cu pierderea locului de muncă a 250 de angajaţi.

Acum contractele au început să apară, dar ele sunt destinate în special pieţei externe.

Solicit firmelor româneşti şi celor care pot sprijini industria bârlădeană să ia în considerare producţia de calitate a SC Rulmenţi SA Bârlad, în aşa fel încât în acest an să ajungem la o desfacere pe piaţa internă de cel puţin 10% şi să asigurăm siguranţa celor 2000 de bârlădeni ce mai lucrează încă în această fabrică cu tradiţie în România.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Taxa Nicolăescu - ilegală, imorală şi ineficientă"

Taxa de doctor este ilegală, imorală şi ineficientă. Mă gândesc să iniţiez un proiect legislativ prin care miniştrii sănătăţii să fie trataţi în spitalele din România.

Sub pretextul creşterii veniturilor celor care lucrează în sistemul medical, ministerul introduce o nouă taxă pe sănătatea românilor şi se ajunge la o situaţie unică în lume în care pentru acelaşi serviciu medical se plătesc trei rânduri de taxe.

În loc să-şi pună problema corupţiei din sistem - şi aici amintim doar cele aproape 200 de milioane de euro cheltuiţi pe un pseudoprogram naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei sau taxa Arafat cu centralizarea achiziţiilor din sănătate - şi a subfinanţării - cel mai mic buget din UE, mai mic şi decât al Albaniei -, ministerul preferă să încalce Legea drepturilor pacientului şi Constituţia României, să discrimineze pacienţii, fără a rezolva problema finanţării sistemului medical.

1. Legea drepturilor pacienţilor nr. 46/2003 precizează clar că pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale (art.2) şi că pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nicio discriminare (art.3). Taxa Nicolăescu restricţionează accesul la un medic bine pregătit, prin plata unei taxe suplimentare, şi mulţi dintre cei care plătesc asigurări de sănătate se vor întreba firesc de ce mai plătesc aceste asigurări dacă nu pot avea acces la un anumit medic. În plus, pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală (art.11). În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale (art.29), nefiind condiţionate de alte sume.

2. Taxa Nicolăescu legiferează existenţa în unităţile sanitare de stat, la care plătim cu toţii, a două categorii de pacienţi: de rangul I (plătitori de taxă ministerială) şi de rangul II (care au doar obligaţia de a plăti asigurări de sănătate). Cei care au de unde plăti această taxă sunt aceiaşi care pot suna oricând vreun puternic al zilei şi să primească un elicopter pentru a-i duce la spital sau a intra pe uşa din dos în serviciile de urgenţă. Primii vor fi trataţi de cei mai buni medici din sistem, iar ceilalţi se vor mulţumi cu rudele clanurilor universitare sau cu cei care îşi dobândesc la negru examenele din timpul facultăţii. Este evident că pentru cei mai mulţi români medicii şi serviciile medicale de calitate vor deveni o utopie, chiar dacă sunt obligaţi să achite lunar aşa-zisele asigurări de sănătate, care în fapt nu-i asigură decât pentru prea puţine lucruri.

3. În locul modificării sistemului contribuţiilor la asigurările de sănătate pe sistemul RCA-ului auto, eventual deductibile din impozitul pe venit, cu servicii clar stabilite şi cu un tarif cunoscut pentru fiecare caz, ministerul preferă să pună noi biruri care nu acoperă subfinanţarea din sistem, dar transformă prezentarea la spital într-un calvar cu final previzibil.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Distracţie pe viaţa noastră la 112"

Săptămânal, la 112 din Vaslui se primesc sute de telefoane de la diverşi glumeţi ce duc la blocarea activităţii, la pierdere de timp şi bani şi există în permanenţă riscul de a rata o intervenţie reală. În timp ce echipajele de la ambulanţă sunt puse pe drumuri fără rost, sancţionarea acestor glume proaste este mult prea blândă şi nu descurajează astfel de gesturi reprobabile.

Situaţia afectează mult bugetul ambulanţei, fiindcă reprezentanţii Casei Judeţene a Asigurărilor de Sănătate nu decontează aceste sume, iar toate aceste deplasări inutile înseamnă consum de resurse, bani, motorină.

Din cele 200 de apeluri zilnice de la ambulanţă doar 150 se materializează în intervenţii efective.

Pentru ca să descurajam astfel de situaţii vă solicit sprijinul în adoptarea proiectului meu legislativ ce prevede sancţionarea aspră a celor ce sună abuziv la 112.

Domnul Adrian Gurzău:

"Şova a negociat cu mămica vitregă, Ponta ne ameninţă cu ample dezvăluiri, România rămâne cu ţeapa de 1,4 miliarde de euro din contractul Bechtel"

Ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură, Dan Şova, ne-a anunţat că, în sfârşit, a fost reziliat contractul cu Bechtel pentru construirea Autostrăzii Transilvania.

Potrivit ministrului delegat, "s-a negociat cu datoriile americanilor pe masă". "Negocierile s-au încheiat în această seară (miercuri seară). Statul trebuie să plătească 37,2 milioane de euro, penalităţi. Corpul de Control al premierului va analiza contractul. Primul pas era să încercăm rezilierea, al doilea să începem concesiunea, al treilea să realizăm autostrada. L-am reuşit pe primul", a declarat Dan Şova, în cadrul emisiunii "Jocuri de putere".

"Mare brânză" ne-a anunţat cu tam-tam talentatul domn Dan Şova: a reuşit să-şi convingă mama adoptivă s-o lase mai moale cu despăgubirile statului către Bechtel. Pentru autostrada pe care Adrian Năstase a pornit-o din mijlocul câmpului la Cluj, doar ca să-i dea o şansă lui Ioan Rus să se aleagă primar la Cluj-Napoca împotriva lui Emil Boc, statul român urmează să mai plătească companiei americane, numai să-şi ia jucăriile şi să ne lase în amarul nostru, încă 37,2 milioane de euro şi aşa-zise datorii de 50 milioane de euro.

Aşa afaceri să tot faci! Mă întreb care va fi prima de succes a doamnei Ana Diculescu Şova, avocatul constructorului american, din înţelegerea cu fiul vitreg - astăzi mare ministru?

Acum, prim-plagiatorul României ne ameninţă că va face luminăîn aceastăţeapă de 1,4 miliarde de euro pe care i-a încasat compania Bechtel pentru Autostrada Transilvania. Până a-i face ordine printre minciuni domnului Victor Ponta, să recunoaştem că, fără intervenţia fostului ministru Emil Boc, banii erau daţi, dar nu am fi beneficiat de tronsonul de 52 de kilometri din autostradă - care măcar au rezolvat problemele de trafic ale municipiului Cluj-Napoca.

În rest, până să-şi mai consume oamenii din corpul de control cu anchete inutile, îi aduc aminte lui Victor-Viorel Ponta că în anul 2012 inspectorii Curţii de Conturi au prezentat un raport cu privire la lipsa autostrăzilor din România, în care au făcut ample referiri cu privire la Autostrada Transilvania. În raport se susţine că "există şi persistă în continuare suficiente semne de întrebare referitoare la contractul CNADNR - Bechtel şi nu există, în documentele puse la dispoziţie, suficiente motivaţii şi justificări pertinente cu privire la: încredinţarea directă a contractului, graba cu care a fost promovată legislaţia aferentă, în anul 2003, lipsa unei negocieri reale a contractului, precum şi promovarea şi aprobarea de către Guvern a unei forme de contract conţinând unele clauze care nu erau armonizate cu legislaţia românească şi/sau care stabileau obligaţii şi responsabilităţi disproporţionate pentru partea română."

Viorele, Victore, dragă domnule Ponta, în toamna anului 2003, Guvernul Năstase a aprobat o ordonanţă de urgenţă prin care mandata CNADNR să demareze negocierile cu firma americană Bechtel pentru construcţia autostrăzii Braşov-Borş. După care "Contractul" a fost ţinut la secret.

Domnul Adrian Gurzău:

"Economie din pix"

De când Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii cifre privind uimitoarea creştere a produsului intern brut în trimestrul I, mă întreb cât are să mai ţină această minune a economiei făcute din pix şi, mai ales, cine va deconta această minciună. Deocamdată aflu că deşi produsul intern brut creşte mai ceva ca Făt-Frumos, încasările la buget scad. Un material publicat pe site-ul CursDeGuvernare ne informează cu privire la acest paradox: "Deşi au crescut în termeni nominali cu 2,7 miliarde lei, de la 62,3 miliarde lei la circa 65 miliarde lei, veniturile încasate de stat au scăzut atât în termeni reali, cât şi raportat la valoarea PIB." (http://cursdeguvernare.ro/4-luni-din-2013-a-crescut-cu-50-deficitul-a-scazut-cu-33-cofinantarea-proiectelor-europene.html). Care ar fi "consecinţa unui spor nominal situat sub nivelul inflaţiei pe ultimele 12 luni ( 4,28% faţă de 5,29%). În schimb, creşterea nominală a cheltuielilor a depăşit inflaţia («scor» 7,63% la 5,29%)."

Încep să înţeleg de ce prim-plagiatorul României, domnul Victor Viorel Ponta, l-a luat pe domnul Ionel Blănculescu pe lângă el: să-l înveţe cum se poate juca din pix cu datele economice. Parcă şi văd cum din vară domnul Ionel Blănculescu ne va explica pe la televiziuni - locul în care se desfăşoară de fapt guvernarea USL - cum creşterea produsului intern brut se va vedea mai târziu în încasări bugetare. Iar prin toamnă, când încasările nu vor veni - din cauza politicii fiscale iresponsabile practicate de către acest guvern -, va tuna şi va fulgera împotriva "evazioniştilor". Că cei care vor fi declaraţi ca atare - adică "evazionişti", echivalentul propagandistic al "speculanţilor", după cum erau etichetaţi întreprinzătorii pe vremea când comuniştii îşi însuşeau România - nu au nici după ce bea apă, din cauza faptului că acest guvern nu încurajează munca, nici nu va mai conta. Dă bine la populaţie să te lupţi cu nişte ipotetici duşmani, decât cu incompetenţa, nepotismul şi lipsa de idei a actualei guvernări care a ratat "cu succes" toate ţintele pe care şi le-a propus, inclusiv privatizările Oltchim, CFR Marfă şi Poşta Română -, asta deşi s-a străduit să netezească calea celor pentru care s-a făcut cu dedicaţie caietul de sarcini (http://adevarul.ro/economie/afaceri/dedicatie-relaxat-fenechiu-conditiile-participare-privatizarea-cfr-marfa-1_51a4dd24c7b855ff5635a1a4/index.html).

Sunt foarte curios ce au să zică cei de la Fondul Monetar Internaţional după ce vor pune pe hârtie, pe două coloane, ce s-a angajat Guvernul Victor-Viorel Ponta să facă şi ce anume a realizat: praful de pe toba pe care o băteau în campania electorală să-i prostească pe români să-i voteze.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Idei comice oferite cu discount de PDL"

Partidul Democrat Liberal a avut dintotdeuna imaginea unui circ, şi nu mă refer la membrii săi ca indivizi, ci la ceea ce pot ei face, fie din prea multă vanitate, fie din disperare sau doar ca să mai atragă atenţia asupra partidului, într-o perioadă în care niciun cetăţean din România nu mai vrea nici măcar să audă numele lor.

Văzând ceea ce se întâmplă acum în PDL cred că putem găsi justificarea acţiunilor lor vizavi de români, vizavi de România. Au avut aceeaşi atitudine, "în glumă", faţă de economia României, faţă de mediul politic şi faţă de cetăţeni, în general.

Însă cum să avem pretenţia să se comporte cu respect, cu demnitate faţă de români, dacă nici măcar între ei nu pot fi respectuoşi?

În condiţiile în care disensiunile din interiorul acestei formaţiuni politice continuă parcă fără a se întrevedea măcar un final, membrii partidului, ce de mult a apus, se exclud reciproc din partid, în timp ce liderul lor vrea crearea unui "guvern din umbră". Iată de ce am afirmat eu că acest partid este un circ.

Cred că Vasile Blaga, noul lider ales al partidului, a uitat ce s-a întâmplat în guvernarea PDL, de îşi doreşte atât de mult să creeze un "guvern din umbră". Guvernarea PDL a apus de mult şi sper să rămână doar o pată neagră în istoria României, pată ce nu mai trebuie să revină nici măcar "din umbră". Trebuie să dăm uitării acea perioadă. Mi-aş dori să rămână şi ea tot o umbră, însă, din păcate, dezastrul şi haosul creat de PDL ne mai urmăreşte şi astăzi.

Şi oare cu cine să guverneze PDL din umbră dacă membrii săi nu au luat nici acum cursuri de "retorică, de diplomaţie, de protocol şi bune maniere, de etică politică, de psihologie şi dezvoltare personală", după cum spune chiar un membru al acestui partid, şi mă refer aici la Theodor Paleologu, care s-a oferit să îşi mediteze colegii şi chiar le oferă un discount, explicându-le acestora că aceste cursuri sunt pentru oameni politici "angrenaţi într-o structură alienantă, deoarece vor putea interacţiona cu persoane active şi performante în viaţa reală".

Nu ştiu ce e mai comic? Faptul că în anul 2013 PDL visează la crearea unui guvern din umbră sau faptul că viitorii membri ai acestui guvern duc lipsă de cunoştinţe elementare?

Eu cred că decredibilizarea Partidului Democrat Liberal s-a produs iremediabil în urmă cu câţiva ani, iar ceea ce fac astăzi membrii săi confirmă pe deplin că Domniile Lor au învăţat doar să ofere circ poporului, căci pâine nu au ştiut niciodată să dea oamenilor!

Un guvern "din umbră" al partidului care a îngropat România. Ar fi comic, dacă nu ar fi tragic, ca acestor oameni să le mai treacă prin cap că ar putea guverna vreodată această ţară.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Salariile directorilor din companiile de stat trebuie condiţionate de rezultatele economice obţinute"

Dezbaterea publică referitoare la salariile directorilor companiilor cu capital majoritar de stat care a fost declanşată în ultimele săptămâni în România are, din păcate, un caracter profund distorsionat de abordările populiste ale unora dintre politicieni. Cred că tratarea subiectului în cheia comparării acestor salarii ale managerilor cu cele ale unor angajaţi de la baza piramidei este profund greşită. Pe de o parte, pentru că referenţialul nu este corect - comparaţia ar trebui făcută cu alţi directori sau manageri ai unor companii private de pe piaţa liberă. Pe de altă parte, pentru că problema cea mare a bugetului României nu este generată de veniturile acestor directori, ci tocmai de faptul că respectivele companii de stat nu generează profituri consistente, fiind de multe ori găuri negre.

A fi populist în acest aspect şi a cere o reducere masivă a acestor venituri acordate directorilor şi managerilor din companiile de stat poate să genereze pierderi incomparabil mai mari pe termen lung. Dacă noi oferim acestor oameni responsabili de companii care au cifre de afaceri de zeci sau chiar sute de milioane de euro salarii de nimic, ne vom trezi în situaţia ca aceste posturi să fie ocupate numai de politruci incompetenţi şi/sau răuvoitori. Niciun manager competent şi cinstit, care poate lua un salariu de zece ori mai mare în privat, nu va veni să lucreze la stat.

Trebuie să ne decidem exact asupra drumului pe care dorim să-l urmăm: dacă vrem eficientizarea companiilor de stat, atunci trebuie să căutăm manageri privaţi cu experienţăşi imuni la comenzile politice (lucru pe care ni-l cer Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi chiar Uniunea Europeană); dacă dorim să uniformizăm în minus salariile, atunci şi rezultatele vor avea foarte mult de suferit, iar găurile negre nu vor face decât să se adâncească.

Nu vreau să se înţeleagă că, prin această declaraţie politică, susţin ideea că salariile încasate în acest moment de directorii companiilor de stat sunt corecte. Din contră, în cazul multora, ele sunt absolut uriaşe prin raport cu eficienţa muncii prestate. În foarte multe cazuri, cred că s-ar impune înlocuiri urgente ale celor care gestionează atât de prost companii de stat care produc mari pagube în bugetul României şi care împiedică în bună măsură dezvoltarea ţării.

Cred însă că ar trebui să se accelereze procesul de selectare a unor noi manageri privaţi, cu adevărat independenţi politic, care să-şi îndeplinească îndatoririle de o manieră profesionistă. Şi ca să ne asigurăm că nu se vor repeta cazuri precum cele prezentate în săptămânile trecute de Executiv, am şi două propuneri:

1. Veniturile oferite să fie condiţionate de rezultatele economice obţinute. Practic, AGA fiecărei companii ar trebui să stabilească în fiecare an mai multe ţinte şi atingerea acestora ar trebui să se traducăîn bonusuri consistente pentru manageri. Acestea nu pot fi însă standardizate, date fiind diferenţele dintre companii. Poate în unele cazuri ţinta ar trebui să fie reducerea pierderilor, în timp ce în altele ar trebui să fie un profit cât mai mare.

Acest sistem funcţionează foarte bine pe piaţa liberă din ţări dezvoltate economic. Spre exemplu, în SUA, bonusurile managerilor pot să fie şi de câteva zeci/sute de ori mai mari decât salariul de bază, aceea fiind, practic, principala sursă de venit.

2. Toţi managerii companiilor de stat ar trebui să beneficieze de contracte pe perioadă determinată (de maximum doi ani), astfel încât să nu ne mai trezim în postura de a face plăţi compensatorii de sute de mii de euro, în timp ce altor disponibilizaţi li se oferă câteva mii de lei. Mai mult, dacă această măsură s-ar aplica, ar fi mai uşor de controlat direcţia în care merge o companie de stat şi aceasta ar putea fi salvată mai din timp. Nu s-ar mai repeta cazul Oltchim în care un director, aflat în funcţie aproape 20 de ani, a manageriat combinatul până l-a pus, practic, pe butuci.

Domnul Angel Tîlvăr:

"4 iunie - ziua care nu ar fi trebuit să existe"

Din nefericire, iată că imediat după ce am celebrat Ziua Internaţională a Copilului, comunitatea internaţională comemorează Ziua Internaţională a Copiilor Victime ale Agresiunii.

Instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin Rezoluţia ES-7/8 din 19 august 1982 şi comemorată anual în data de 4 iunie, decizia a avut ca fundament moartea unui mare număr de copii libanezi şi palestinieni, în timpul invaziei israeliene în Liban.

La 30 de ani de la prima comemorare a acestei zile triste, observăm cu mare amărăciune că soarta copiilor lumii nu s-a îmbunătăţit substanţial. Continuăm să înregistrăm victime inocente ale conflictelor armate, dar şi ale malnutriţiei, flagel prezent încă în unele state ale lumii (mai ales pe continentul african). Aflăm zilnic despre soarta vitregă a copiilor bătuţi, exploataţi sexual, folosiţi la cerşit sau forţaţi să presteze munci care depăşesc cu mult capacităţile lor fizice. Şi lista ar putea continua, fiindcă se pare că omenirea este deosebit de inventivă atunci când este vorba de chinuirea acestor fiinţe nevinovate.

Dacă am spune căţara noastră nu se confruntă cu o asemenea cruntă realitate, ar însemna să înfrumuseţăm mult realitatea. Presa abundă în relatarea unor astfel de cazuri, iar paleta abuzurilor ale căror victime sunt minorii nu este deloc una restrânsă, în ciuda faptului că legislaţia în domeniu este una suficient de aspră.

De cele mai multe ori însă organele în drept să pedepsească astfel de fapte reprobabile află târziu sau nu află deloc despre producerea acestora. Cauzele ţin, în principal, de neglijenţa vinovată a adulţilor, care s-au obişnuit să accepte aceste orori ca pe nişte întâmplări banale, dar şi de teama copiilor agresaţi de a mărturisi deschis ceea ce li se întâmplă.

Ce se poate face pentru ameliorarea acestei triste situaţii?

În primul rând, cred că ar trebui să ameliorăm legislaţia în domeniu, în sensul în care să fie pedepsită drastic nu doar agresiunea săvârşită asupra unui minor, ci şi tăinuirea unei astfel de fapte. În al doilea rând, cred că trebuie să punem un accent mult mai mare pe educaţia, încă din primii ani de şcoală, în favoarea formării unor comportamente atitudinale mult mai responsabile.

Trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine şi să recunoaştem faptul că şcoala românească a pierdut mult în ceea ce priveşte valenţele sale educaţionale, punând accent mai degrabă pe transmiterea de informaţii, în timp ce formarea deprinderilor şi a atitudinilor civice responsabile are mult de suferit. Sigur că, formal, există ore de dirigenţie, în unele unităţi de învăţământ există şi cabinete de consiliere psihologică, dar în ce măsură îşi ating acestea scopul, mai ales în mediul rural?

Cred că trebuie să regândim fundamental rolul şcolii în educarea copilului de azi, a viitorului adult de mâine. Se ştie prea bine că cei trei piloni fundamentali ai educaţiei sunt familia, şcoala şi strada. Dintre acestea, tind să cred că şcoala are cel mai important rol, ea trebuind să asigure upgrade-ul educaţiei primare primite de minor în clasicii "şapte ani de-acasă".

Cel mai mare deficit de educaţie se înregistrează însă în cazurile în care familia şi şcoala lipsesc cu desăvârşire sau se retrag de timpuriu din procesul de formare a comportamentelor responsabile, lăsând această sarcină în grija străzii. În aceste cazuri, eşecul educaţional este unul aproape garantat, rare fiind cazurile în care minorii al căror caracter a fost modelat exclusiv de stradă au ajuns la maturitate cetăţeni deplin integraţi în societate.

Aşadar, concluzia este cât se poate de simplă: atât noi, cât şi întreaga lume contemporană, trebuie să regândim fundamental rolul familiei şi al şcolii în procesul de educaţie. Nu ne mai permitem, cred eu, doar să manifestăm compasiune pentru copiii noştri care cad victime variatelor abuzuri, ci trebuie să acţionăm mult mai hotărât pentru ca acestea să nu se mai petreacă, sau cel puţin, să fie substanţial diminuate.

Cred sincer că avem nu doar obligaţia, ci şi capacitatea de a ne proteja copiii, fiindcă protejându-i pe ei protejăm însuşi viitorul acestei lumi. Şi mai vreau să cred că, nu peste mulţi ani, această tristă comemorare a zilei de 4 iunie va rămâne doar o neplăcută amintire, nemaifiind nevoie să ne-o amintim în fiecare an.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"4 iunie, Ziua internaţională a copiilor victime ale agresiunii. 5 iunie ziua împotriva violenţei asupra copilului în România"

Doresc să încep declaraţia politică de astăzi cu menţionarea articolului 90 din Legea nr.272/2004 "Este interzisă aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale, de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie, cât şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor." În 2006 a fost votată de către Parlament Legea nr.497 pentru consacrarea zilei de 5 iunie ca Ziua împotriva violenţei asupra copilului în România. Deşi an de an sunt campanii care promovează nonviolenţa, în cel mai recent studiu realizat de Organizaţia "Salvaţi Copiii", aflăm că, în România anului 2013, 4 din 10 părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie. La rândul lor, dacă sunt întrebaţi însă copiii, 6 din 10 spun că sunt bătuţi acasă de părinţi.

Activităţile de prevenire universală (campanii, programe de educaţie a părinţilor) trebuie să vizeze modificarea atitudinilor membrilor comunităţii, care trec cu vederea sau normalizează abuzul asupra copiilor, toleranţă zero a maltratării copilului.

4 iunie reaminteşte oamenilor că peste tot în lume copiii suferă din cauza diferitelor forme de abuz şi că este nevoie urgentă să le protejăm mai mult drepturile. Investiţiile în sistemul medical, de educaţie şi în serviciile de bunăstare socială, precum şi o legislaţie mai dură care să protejeze copilul împotriva violenţei este absolut necesară, dar nu şi suficientă pentru schimbarea mentalităţii şi practicilor abuzive de educaţie a copilului atât în familie, cât şi în şcoală. Acestei mentalităţi i se subscriu o mulţime de probleme legate de creşterea copiilor, inclusiv violenţa în şcoli, maltratarea copiilor, neglijarea lor de anumiţi părinţi care lucrează în străinătate, exploatarea prin muncă în familiile foarte sărace şi chiar traficul de copii în vederea exploatării lor sexuale şi a comercializării de organe prelevate de la aceştia.

Programele şi metodele de prevenire trebuie să promoveze o relaţie sănătoasă părinte-copil şi să orienteze părinţii spre forme pozitive şi constructive de disciplinare şi de abordare a dezvoltării copilului, luând în considerare capacităţile în plină dezvoltare ale copiilor şi importanţa respectării opiniilor lor.

Astăzi, 4 iunie, de Ziua mondială a agresiunii împotriva copiilor, este important să vorbim despre sufletele nevinovate şi fără apărare ale copiilor care, din păcate, şi în secolul nostru sunt victime ale batjocurii adulţilor. Familia trebuie ajutată în a deveni sau redeveni protectivă, părinţii pot învăţa, deprinde calitatea de a fi un "părinte suficient de bun". Nivelul scăzut de trai din ultimii ani şi societatea probabil că au dus la pierderea răbdării şi de multe ori în loc să fie mângâiaţi cu o vorbă dulce sunt atinşi cu o jignire sau, mai rău, sunt disciplinaţi fizic. Părinţii trebuie să se gândească că la un moment dat devin neputincioşi şi sprijinul mult dorit va fi pierit.

Domnul Miron Ignat:

"Alfabetul chirilic"

Istoria poporului slav a avut o ascensiune mare, raportată la migraţia şi contactele culturale cu celelalte organizaţii tribale din spaţiul estic european. În perioada secolelor al VII-lea şi al IX-lea au apărut marile oraşe slave Novgorod şi Kiev, unde s-au format primele organizaţii tribale din spaţiul estic european şi au dat naştere la dezvoltarea statului slav.

În urma invaziilor hunilor, bulgarilor şi avarilor ce au devastat Europa, slavii s-au infiltrat în centrul şi răsăritul Europei, fiind atestaţi sub denumirea de "scavini", în secolul al VI-lea, după afirmaţiile istoricilor Iordanes şi Procopius din Cezareea. În secolul al VII-lea, slavii au pătruns la sud de Dunăre şi au ajuns în jurul Peloponezului să-şi concentreze cea mai mare parte a populaţiei slave. De atunci, au fost înfiinţate comunităţile creştine în Moravia, datorită celor doi fraţi, Sfinţii Apostoli Chiril şi Metodie, care după terminarea misiunilor diplomatice şi-au început activitatea.

Cei doi fraţi au fost crescuţi înr-o zonă bilingvă, cu vorbitori de slavonă şi greacă, şi au ajuns să cunoască aprofundat cele două limbi. Au compus alfabetul glagolitic pentru a putea traduce şi răspândi Evanghelia în limba slavilor, slavi care erau împărţiţi în mai multe grupuri etnice şi care au răspândit creştinismul până la ruşi. Mai târziu, alfabetul glagolitic s-a dezvoltat în alfabetul chirilic, care este folosit şi în prezent în unele limbi slave.

Sfinţii Chiril şi Metodie au avut o misiune grea, deoarece până atunci slavii se exprimau printr-un limbaj relativ limitat, având o viaţă agricolă şi militară. Primul contact spiritual al slavilor cu credinţa creştină a fost făcut prin traducerea Evangheliei în limba slavă. Cea mai mare dificultate a fost când traducătorii trebuiau să transpună limbajul teologic din originalele greceşti în cel slav, care era foarte sărac în termeni religioşi. Transmiterea textelor bizantine către Rusia a fost efectuată în două faze istorice. Prima a început odată cu convertirea Rusiei la creştinism, în veacul al XI-lea, când primul stat slav bulgar a fost desfiinţat şi a durat câţiva ani până la formarea celui de-al doilea stat bulgar, în anul 1185. A două fază istorică de deplasare a textelor slavone către Rusia a început în secolul al XIII-lea, pe vremea când Rusia a reluat contactele cu Bizanţul şi cu ţările slave sudice. Această etapă s-a numit "a doua influenţă sud-slavă în Rusia".

Alfabetul slav, numit glagolitic şi apoi chirilic, a fost compus la mănăstirea Olimp din Bithynia în anul 855. Activitatea celor doi a fost intensă, recunoscută şi apreciată de papa Nicolae, care i-a invitat la Roma. Înainte de sosirea lor la Roma, papa Nicolae a murit şi a fost succedat de Adrian al II-lea, care a fost receptiv la activitatea celor doi sfinţi, a aprobat folosirea limbii chirilice în cultul bisericii şi le-a cerut să-şi continue activitatea. Astfel, Constantin, spre sfârşitul vieţii sale, a îmbrăcat haina monahală şi a primit numele de Chiril, iar Metodie (Mihail) a fost hirotonit ca episcop al Moraviei şi Pannoniei.

Alfabetul chirilic sau slavon, zis Azbuka, după denumirea tradiţională a primelor două litere (az şi buche) va rămâne în istorie. Chirilica sau slavona veche a fost folosită ca limbă de redactare a textelor bisericeşti, ca dialect al popoarele slave, ca limbă străină la români. Astfel, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, s-a renunţat la alfabetul chirilic şi s-a adoptat alfabetul latin.

Numele celor doi sfinţi a fost cunoscut în istoria bisericii, în vieţile sfinţilor şi în istoria creştinismului ca Apostolii slavilor sau ca cei întocmai cu Apostolii".

S-au împlinit 1150 ani de la crearea alfabetului chirilic, simboluri care au dus la dezvoltarea unui orizont literar şi cultural slav.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Reducerea pragului la referendum, un atentat la democraţie"

Se ştie că, într-o democraţie, majoritatea parlamentară decide, iar USL-ul doreşte să troneze liniştit şi fără emoţii, luând măsuri disperate împotriva democraţiei, a populaţiei şi, nu în ultimul rând, împotriva lui Băsescu, după eşecul de anul trecut pentru demiterea acestuia.

Printr-un proiect de lege care a trecut săptămâna trecută de plenul Camerei Deputaţilor, puterea a adoptat modificarea Legii referendumului în sensul reducerii pragului de prezenţă la acest tip de scrutin de la 50% la 30% şi a celui de validare de la 50% la 25%.

Aceastălege se va aplica tuturor tipurilor de referendum, inclusiv celui referitor la revizuirea Constituţiei ori la demiterea preşedintelui, o lege care nu va aduce decât instabilitate politică în România, o lege care va slăbi instituţiile statului, iar actuala putere va putea, dacă doreşte, să schimbe legea fundamentală, o dată la doi ani, după bunul-plac.

De ce atâta grabăşi disperare prin acest atac direct la democraţie?

Răspunsul vi-l dau eu: pentru că actuala putere nu doreşte decât să impună propriile propuneri de revizuire a Constituţiei, chiar dacă argumentează că absenteismul la vot este ridicat, că pragul de 50% este mare, uitând că populaţia cu drept de vot este nemulţumită de întreaga clasă politică şi nu mai manifestă interes faţă de obiectul unui referendum.

Ceea ce este mai grav este faptul că proiectul de revizuire a Constituţiei iniţiat de Preşedintele României în 2011 a fost respins de puterea USL-istă, care nu doreşte un Parlament cu o singură Cameră şi să reducă la 300 numărul aleşilor, ignorând referendumul din 2009, precum şi voinţa electoratului.

Stimaţi colegi de la putere, dacă nu sunteţi în stare să aduceţi electoratul la vot, găsiţi alte modalităţi de a guverna liniştiţi, pentru că nu scăderea pragului de validare a unui referendum este soluţia într-o democraţie şi aşa vulnerabilă.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Asigurarea şi susţinerea serviciilor necesare integrării persoanelor cu tulburare de spectru autist şi reducerii riscurilor de a creşte numărul persoanelor dependente"

În prezent, zecii de mii de persoane cu autism din România aşteaptă soluţii concrete privind îmbunătăţirea serviciilor de diagnosticare, recuperare şi integrare socială. Diagnosticul precoce, intervenţia terapeutică timpurie şi integrarea în comunitate cresc şansele de recuperare a persoanelor cu tulburări de spectru autist (TSA). În România anului 2013, persoanele cu TSA sunt diagnosticate cu întârziere, nu au acces la servicii de recuperare a funcţionalităţii şi la şcoli incluzive, sunt respinse şi izolate şi cel mai adesea ajung asistate social sau la risc de a fi instituţionalizate.

Organizaţiile care promovează drepturile persoanelor cu TSA încearcă să vină în sprijinul Parlamentului şi al Guvernului, oferind o imagine a soluţiilor aplicate de alte ţări europene şi de Statele Unite ale Americii.

În acest sens, consider că, atât noi ca parlamentari, cât şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor Publice trebuie să susţinem politici publice prin care persoanele cu autism să devină adulţi independenţi şi activi în societate.

Apreciez că acest lucru se poate face prin organizarea unui grup de lucru interministerial care să aibă atribuţii în monitorizarea aplicării şi respectării legislaţiei româneşti şi internaţionale care susţine incluziunea persoanelor cu dizabilităţi, asigurarea unei educaţii gratuite şi potrivite pentru fiecare individ. De asemenea, unde este cazul, să fie stabilite atribuţii în elaborarea şi sprijinirea cadrului legislativ necesar derulării serviciilor susţinute şi individualizate pentru nevoile persoanelor cu autism.

Una dintre condiţiile esenţiale pentru respectarea drepturilor persoanelor cu TSA este stabilitatea şi eficienţa legislativă. Demersurile legislative ce vizează persoanele cu TSA sunt nefinalizate, întrucât nu există norme de aplicare la Legea nr.151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate.

Astfel, vă cer sprijinul ca în perioada următoare să ne orientăm asupra următoarelor obiective esenţiale în ceea ce priveşte asigurarea şi susţinerea serviciilor necesare integrării persoanelor cu tulburare de spectru autist şi reducerii riscurilor de a creşte numărul persoanelor dependente:

- Modificarea şi completarea Legii nr.151/2010 şi adoptarea normelor pentru aplicarea acestei legi privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate, norme în lucru încă din 2010;

- Adoptarea Strategiei naţionale pentru integrarea socială şi profesională a persoanelor cu TSA şi punerea în aplicare a măsurilor incluse în aceasta, document realizat prin consultare şi finalizat în 2012;

- Documentul a fost elaborat în cadrul proiectului cofinanţat de Fondul Social European prin programul POSDRU, în care partener este MMFPSPV;

- Modificarea ordinelor comune MMFPS/MS de încadrare în grad de handicap pentru copii şi adulţi şi a metodologiei de aplicare a acestora. În momentul de faţă, ordinul de încadrare în grad de handicap pentru copii este aprobat, dar nu are metodologie de aplicare, iar ordinul de încadrare în grad de handicap pentru persoanele adulte nu a fost adoptat;

- Modificarea contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate 2014 - 2015 şi a normelor de aplicare a acestuia pentru includerea programului de screening necesar diagnosticării precoce a TSA şi decontarea terapiei individuale necesare recuperării funcţionalităţii pentru persoanele cu TSA;

- Evaluarea modului de implementare a Legii educaţiei naţionale şi organizarea sistemului de învăţământ, astfel încât copiii şi tinerii cu autism să beneficieze de educaţie, cu sprijin specializat, individualizat şi adecvat în învăţământul de masă.

La o simplă estimare, fondurile pe care le-ar folosi România (ca, de altfel, orice stat din lume) pentru asistarea socială a unei persoane cu autism de-a lungul vieţii (prin plata unui asistent/însoţitor personal şi apoi a unui personal plătit într-un centru rezidenţial pentru adulţi cu handicap) sunt mult mai mari decât cele care ar fi folosite în primii săi ani de viaţă pentru servicii specializate şi susţinute prin care copilul ar putea avea cele mai mari şanse să devină un adult independent, cu un loc de muncă, deci un contribuabil, nu un asistat.

În acest moment, fondurile pentru intervenţia pentru copiii cu autism sunt susţinute în marea majoritate de părinţi şi apoi de organizaţii neguvernamentale, care fac eforturi imense de autosusţinere din finanţări private şi care nu reuşesc să furnizeze servicii de calitate decât pentru puţine cazuri.

Intervenţia timpurie şi serviciile personalizate de recuperare sunt vitale în asigurarea funcţionalităţii şi integrării persoanelor cu TSA, astfel încât ele ar trebui privite cu maximă responsabilitate şi susţinute atât de CNAS, prin decontarea terapiilor necesare asigurării funcţionalităţii persoanelor afectate de TSA, de MMFPSPV prin organizarea serviciilor integrate la nivel local, dar şi de Ministerul Educaţiei, prin elaborarea programelor de educaţie adresate copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.

În acest sens, vă solicit sprijinul pentru a face împreună demersurile legislative necesare în vederea asigurării şi susţinerii serviciilor necesare integrării persoanelor cu tulburare de spectru autist şi reducerii riscurilor de a creşte numărul persoanelor dependente.

Domnul Mihai Weber:

"Regionalizarea României"

Regionalizarea, unul dintre subiectele cel mai des întâlnite ale acestui an, a făcut un pas în faţă, în momentul în care Consiliul Consultativ pentru Regionalizare (CONREG) a publicat un raport ce vizează în mod direct reîmpărţirea României.

Potrivit acestui raport, regionalizarea României se va face în 7 sau 8 regiuni, luând în calcul migraţia populaţiei, stadiul de dezvoltare zonală, influenţele culturale şi, nu în ultimul rând, numărul de locuitori recomandat pentru fiecare regiune în parte.

Dacăne raportăm la modelul regionalizării din Polonia, ţara cu cea mai mare rată de absorbţie a fondurilor europene, România ar putea fi împărţită în regiuni cu o populaţie medie cuprinsă între 2,4 şi 2,7 milioane de locuitori, această împărţire realizându-se în funcţie de numărul de regiuni.

Construirea regionalizării din 2013 în România şi prin raportare la modelul polonez statuat prin reforma din 1988 trebuie să aibă în vedere, pe lângă situaţiile de similaritate, şi situaţiile de diferenţiere contextuală între cele două ţări.

Raportul numit mai sus ne prezintă o hartă a României regionalizate, cu 7 sau 8 regiuni, în funcţie de modul în care Bucureştiul va fi repartizat. Plecând de la acest raport, România va fi împărţită în: Muntenia-Sud, regiune care ar putea cuprinde şi Bucureştiul (Regiunea 8), Dunărea de Jos (Regiunea Sud-Est), Moldova de Nord (Regiunea Nord-Est), Transilvania Centrală (Regiunea Centru), Transilvania de Nord-Vest (Regiunea Nord-Vest), Banat-Vest (Regiunea Vest), Oltenia.

Raportul CONREG ne evidenţiază şi modul în care este luat în calcul şi nivelul de urbanizare al fiecărei regiuni în parte, înainte ca aceasta să fie instituţionalizată. Regiunile Vest şi Centru, cu puternică structurare funcţională, sunt şi regiuni cu un grad de urbanizare ridicat. De adăugat este şi că regiunile cu un grad redus de urbanizare vor adopta, ca regiuni administrative, o serie de politici adecvate pentru reducerea deficitului de ocupare nonagricolă a populaţiei, de infrastructură de locuire modernă.

Judeţele componente Regiunii Centru sunt structurate pe reţelele funcţionale care leagă Sibiul, Covasna şi Harghita de Braşov, Harghita de Mureş, iar Mureş şi Alba de Sibiu. În Regiunea Nord-Vest, printre principalele reţele de structurare se numără cele de la Bistriţa-Năsăud, Sălaj şi parţial de la Maramureş la Cluj, între Maramureş şi Satu Mare. Nu este uitat nici Bihorul, judeţ orientat în afară, în special spre Timiş şi Arad. În vest, Timişul este centrul de atracţie maximă, forţa pentru Arad, Caraş-Severin şi Hunedoara.

Regionalizarea României va conduce în mod cert la reducerea decalajului dintre regiunile slab dezvoltate ale ţării şi cele dezvoltate, cu alte cuvinte, actualele judeţe care au un indice de producţie ridicat ar urma să le tragăîn sus pe cele sărace, diferenţa de dezvoltare între judeţele aceleiaşi regiuni fiind în unele cazuri foarte mare.

Aducând serviciile publice alături de cetăţenii ţării şi, bineînţeles, folosind în mod eficient resursele locale, programele europene şi fondurile guvernamentale, vom reuşi să dăm viaţă unui sistem funcţional, sistem care să ajute cetăţeanul să o ducă mai bine, precum şi realizarea unui grad mare de absorbţie a fondurilor europene.

Doamna Ana Birchall:

În declaraţia de astăzi voi aborda un subiect care a creat controverse în rândul opiniei publice în ultima săptămână, şi anume rezilierea contractului încheiat pentru executarea lucrărilor la Autostrada Transilvania cu Bechtel.

Pentru România, rezolvarea problemei legate de infrastructura rutieră este o necesitate. La acest capitol nu ne putem compara cu niciuna dintre ţările Uniunii Europene, care datorită accesării de fonduri europene şi seriozităţii guvernelor au reuşit să dezvolte foarte mult acest sector. Un punct sensibil în ultimii ani a fost cel al Autostrăzii Transilvania, un element vital pentru centrul, nordul, estul şi nord-vestul ţării. Această autostradă leagă România de celelalte state ale Uniunii Europene, dar facilitează şi traversarea României de către marii transportatori.

În acest moment nu mai este timp să păsuim întârzierile la proiecte importante pentru România. Guvernul trebuie să găsească soluţiile propice pentru continuarea acestei autostrăzi, altfel riscăm să ne punem piedici singuri în dezvoltarea statului.

Săptămână trecută ministrul pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine a anunţat că acest contract, care a devenit pentru România o mare pagubă din cauza măsurilor greşite luate de guvernările PDL, a fost reziliat, iar despăgubirile pe care partea română trebuie să le plătească vor fi de 37,2 milioane de euro.

Aveam de ales la ora actuală ce dorim să facem pe mai departe. Să tergiversăm precum guvernările PDL problema cu Bechtel, sau să îi punem capăt, plătind acum acest cost de 37,2 milioane de euro, sumă mai mică decât cea care s-a tot speculat în ultimul timp.

Rezilierea contractului ne dă posibilitatea ca anul acesta să scoatem la licitaţie tronsonul Sebeş - Câmpia Turzii pentru a lega Clujul de autostrada Arad - Sibiu.

Decizia luată de guvern săptămâna trecută de a duce până la capăt procedura de reziliere este o consecinţă a modului defectuos în care contractul a fost gestionat începând cu anul 2005. Au fost nenumărate negocieri care nu au reuşit decât să crească într-un ritm alert preţul de construcţie al autostrăzii Transilvania.

Am tot auzit din partea celor de la PDL, a foştilor miniştri ai transporturilor din acest partid, că vina o poartă PSD şi Guvernul Năstase, pentru că a încheiat un contract, care pentru România reprezenta la acea vreme un important proiect strategic. Domniile Lor nu iau în calcul faptul că Guvernul Năstase a încheiat acel contract, dar cei care l-au gestionat în toţi aceşti ani au fost dumnealor. Miniştrii PDL, printre care şi doamna Boagiu, care acum se exonerează de orice vină, au făcut ca un kilometru de autostradă să coste mai mult decât oriunde în altă ţară.

Cei din PDL, după dezastrul lăsat în ţară şi după incapacitatea de a construi autostrăzile mult promise în campaniile electorale, ar trebui să se abţină de la orice comentarii publice pe acest subiect.

În acest moment autostrada care trebuia să fie construită de Bechtel este finalizată pe porţiuni, la un preţ de 1,25 miliarde de euro. Astfel, cu această sumă s-au finalizat 52 de kilometri pe tronsonul Câmpia Turzii - Gilău, iar pe tronsonul dintre judeţele Sălaj şi Bihor, 64 de kilometri.

La momentul semnării contractului, firma Bechtel reprezenta soluţia ideală pentru construcţia acestei autostrăzi, fiind una din cele mai importante firme din lume în acest domeniu al construcţiei de autostrăzi. Problemele au început în 2005 când, din dorinţa lui Traian Băsescu de a descoperi aşa-zise nereguli în atribuirea contractului, lucrările au stagnat timp de doi ani. Cei de la Bechtel au început în acest interval să îşi aducă echipamentele în România, conform angajamentelor, fapt ce a necesitat un preţ de întreţinere. Totodată, în tot acest timp preţurile în ceea ce priveşte materialele necesare lucrărilor, exproprierile au crescut, ajungând până la a se tripla.

Costul real al autostrăzii, aşa cum era prevăzut în 2004, era de 2,5 miliarde de euro. Acesta ar fi fost şi cel final, dacă cei de la PDL, conduşi de Traian Băsescu, nu blocau contractul prin continuarea disputelor cu cei de la Bechtel.

Astfel, după doi ani de discuţii ce au vizat contractul, lucrările au fost reluate în 2006. Problema a fost că lucrările nu au continuat la suma stabilită în contract, de 5,6 milioane de euro, nici la cea de 11,5 milioane de euro pe kilometru la cât ajunsese preţul în primul mandat al preşedintelui Băsescu. Lucrările au fost continuate la valoarea de 13,5 milioane de euro pe km.

Situaţia din acest moment s-a creat şi ca urmare a faptului că, în loc să se aplice un contract foarte bun, au fost începute negocieri, iar lucrurile s-au tergiversat, până la a fi nevoie să anulăm acest contract din cauza pierderilor cauzate.

Foştii miniştri ai PDL încearcă să adopte o figură mesianică prin argumentele pe care le aduc atunci când vorbesc de negocierile întreprinse în 2011. Prin negocierile pe care le tot lăuda unul dintre foştii miniştri ai transporturilor am ajuns să plătim un sfert din autostradă la un preţ mai mare decât preţul iniţial al întregii autostrăzi.

După ce ani buni s-au aflat la putere şi nu au făcut nimic pentru a rezolva situaţia creată chiar de ei, anunţau peste tot că au reziliat un contract care avea o valoare de 2,5 miliarde de euro la semnare şi că din această valoare au economisit 6 miliarde. Unde este oare economia pe care România a făcut-o în urma negocierilor şi rezilierilor făcute de PDL?

Negocierile din 2011 nu au făcut altceva decât să continue lucrările contra unei sume imense.

Fostul ministru al transporturilor, Anca Boagiu, a ieşit în cursul săptămânii trecute să facă un bilanţ al contractului cu Bechtel. În prezentarea istoriei acestui contract doamna ministru a omis fix perioada în care ministerul a fost condus de cei de la PDL. Este posibil ca rezilierea acestui contract şi reacţia opiniei publice la acest proces să o fi făcut pe Domnia Sa să vrea să îşi asume o parte din meritul pe care Guvernul USL îl are în acest caz.

În bilanţul pe care l-a prezentat, fostul ministru al transporturilor spunea că o mare parte a contractului a fost reziliată şi că firma mai avea de construit câţiva kilometri pe două tronsoane. Însă rezultatele acelei negocieri vorbesc de la sine, prin costul final pe kilometru construit.

Acelaşi fost ministru democrat-liberal specula acum câteva zile că valoarea la care se vor realiza despăgubirile este de ordinul sutelor de milioane de euro. După cum s-a văzut, propaganda pe care acest ministru a dus-o în ultima vreme nu a făcut decât să o pună într-o situaţie jenantă. Până la urmă despăgubirile negociate au fost de 30 de milioane de euro, plus TVA.

Miniştrii PDL acuză această reziliere de când s-a început a se vorbi despre ea. Probabil că îşi doreau să fi făcut acest lucru ei, dar lipsa competenţei şi a curajului de a face ceva pentru cetăţeanul român i-au făcut să gestioneze un dezastru creat de ei.

Beneficiul adus de reziliere este acela al eliberării de orice alte obligaţii pentru traseul vizat de contract. În acest fel executivul poate săînceapă să realizeze o nouă strategie de dezvoltare a infrastructurii rutiere pentru zona Ardealului. Prin mijloacele avute la îndemână se pot continua lucrările, astfel încât autostrada să fie funcţională.

Deblocarea acestei probleme sensibile pentru infrastructura din România aratăîncă o dată că Guvernul USL este unul care îşi asumă decizii importante. Este primul guvern care după o lungă perioadă de timp a avut curajul să pună capăt unui contract care a fost adus în stadiul de a reprezenta o gaură pentru bugetul statului.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Un succes al diplomaţiei parlamentare române"

După cum probabil ştiţi, România va găzdui în 2014 prima Reuniune a Adunării Parlamentare a statelor participante la Procesul de Cooperare din Europa de Sud-Est (SEECP). Acest evenimentul va marca, de asemenea, preluarea de către Parlamentul României a preşedinţiei în exerciţiu a dimensiunii parlamentare a SEECP în perioada iunie 2013-iunie 2014. Decizia a fost luată în urma negocierilor purtate în cadrul Conferinţei anuale a preşedinţilor de parlamente din cadrul SEECP, conferinţă desfăşurată la Ohrid, în Republica Macedonia, în perioada 26-28 mai. În calitate de reprezentant al Parlamentului României în Grupul de lucru privind instituţionalizarea dimensiunii parlamentare a SEECP, am avut deosebita onoare să iau parte la lucrările acestui for internaţional şi, mai ales, să susţin punctul de vedere al legislativului României în cadrul grupului de lucru.

Faptul căţara noastră a fost desemnată să preia preşedinţia dimensiunii parlamentare a SEECP înseamnă, înainte de toate, că România şi-a recăpătat locul de actor important în regiunea de Sud-Est a Europei. De asemenea, organizarea primei reuniuni a Adunării Parlamentare a SEECP la Bucureşti reprezintă un real succes al Parlamentului României şi cu această ocazie doresc să îl felicit pe domnul Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, pentru strălucitul exemplu de diplomaţie oferit pe parcursul negocierilor de la Ohrid.

Rezultatul obţinut de către delegaţia noastră în Macedonia vine în primul rând ca o confirmare a eforturilor susţinute depuse de partea română încă de la înfiinţarea acestui mecanism de cooperare. Mai mult, pe această cale, România a redobândit statutul de partener de dialog credibil pentru celelalte state membre SEECP şi se bucură de o excelentă cooperare interparlamentară pe plan regional.

Iniţial o simplă expresie a solidarităţii statelor din zonă, o voce comună şi coerentă referitoare la soluţionarea problemelor regionale, SEECP a devenit în scurt timp un important forum de dialog politic. În momentul de faţă, acest mecanism contribuie semnificativ la îmbunătăţirea climatului politic în Europa de Sud-Est şi promovează cooperarea între statele din regiune în domenii din cele mai diversificate: politică, economie, securitate, democraţie, dimensiunea umană, justiţie etc. Mai mult, dezvoltarea economico-socială în regiune este de natură să faciliteze procesul de integrare europeană şi euroatlantică a ţărilor din Sud-Estul Europei. În vederea atingerii acestor obiective, următorul pas îl reprezintă instituţionalizarea dimensiunii parlamentare a SEECP, proces care se va fundamenta, bineînţeles, pe voinţa politică a statelor membre. Simplul fapt că ţara noastră va găzdui discuţiile referitoare la o decizie de asemenea anvergură reprezintă dovada că României îi este recunoscut rolul considerabil în cooperarea interparlamentară din Sud-Estul Europei.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Ce subiecte serioase? Pentru audienţă, orice! Pot şi eu declama ca Becali, recita ca Vadim, divorţa ca Prigoană"

Presa este nu numai o putere realăîn stat, dar şi un element esenţial de reprezentare a cetăţeanului. Dincolo de orice alte considerente, reprezentanţii presei trebuie să nu piardă nicio clipă din vedere tocmai cetăţeanul care, pe lângă informare, are nevoie de formare şi, în special, de reprezentare promptă. Ceea ce, din păcate, de multe ori, nu poate face omul politic, poate duce până la capăt tocmai presa.

Realitatea însă arată că noi, oamenii politici, suntem în căutare de popularizare facilăşi superficială, iar majoritatea presei se mulţumeşte şi ea cu acest nivel, exploatând cancanul în dauna esenţei. Între aceşti doi poli, se află cetăţeanul, a cărui putere de determinare este slăbită sau se vrea cu orice preţ educată într-un anumit sens. Trei tabere, când ar trebui să existe doar una singură. Am venit în Parlament vrând să muncesc şi să las ceva bun după cei patru ani de mandat, iar activitatea mea de până acum demonstrează că ceea ce spun acum nu reprezintă demagogie sau dorinţa cu orice preţ de a mă diferenţia fără să merit acest lucru.

Îmi doresc o relaţie constructivă cu presa. Nu pentru a deveni vedetă politică, nu pentru a mă afla tot timpul în atenţia ei, nu pentru a exploata subiecte ridicole sau penibile. Îmi doresc această relaţie pentru a putea comunica cu cât mai mulţi oameni, care să poată afla şi altceva în afară de bârfe politice picante, atacuri sau vorbe fără finalitate.

Una din principalele teme pe care le-am abordat de când am devenit deputat este cea privitoare la protejarea şi promovarea persoanelor cu dizabilităţi din România. O temă gravă, la care nu sunt suficiente, din nefericire, doar iniţiativele sau modificările legislative. În aproape trei luni de când am demarat campania pe această temă, eu şi echipa mea am încercat să ajungem la cât mai multe astfel de persoane, tocmai pentru că ele trebuie să ştie şi trebuie să aibă cui să îşi expună problemele în aşa fel încât ele să fie şi rezolvate.

Ceea ce este poate mai trist decât situaţia în sine a acestor oameni este gradul de dezinteres faţă de această temă, care arată şi mai mult că legea nu poate surmonta mentalitatea. Cu regret o spun că niciunii dintre reprezentanţii presei noastre nu sunt străini de ea. Mulţi oameni sunt impresionaţi, se emoţionează şi sfârşesc prin a ataca oamenii politici pentru situaţia în care se află persoanele cu dizabilităţi. Pe de altă parte, se mai fac articole sau reportaje în care se arată astfel de cazuri tragice ce au darul de a face audienţă. Între aceste momente, nimic. Revenim la modelul consacrat care garantează audienţa.

Tocmai acesta este şi motivul pentru care aleg acum - pentru a putea promova această campanie pe măsura importanţei sale şi pentru că eu chiar vreau şi rezultate palpabile, nu numai discuţii sterile - să transmit reprezentanţilor presei următoarele:

Dacă abordarea unei teme cum este cea a oferirii unui ajutor real persoanelor cu dizabilităţi din România nu vă aduce şi altfel audienţă - înţeleg perfect, audienţa dumneavoastră este echivalentă cu problema numărului de voturi la noi, deşi permiteţi-mi să mă îndoiesc că românii sunt interesaţi exclusiv doar de subiectele pe care dumneavoastră le clasaţi ca fiind importante, puteţi să consideraţi că atac colegii mei de partid, pe cei din coaliţie, că pot şi eu declama ca Becali, recita ca Vadim, divorţa ca Prigoană, mă port certa şi eu asemenea multor altora care doar vorbesc pentru a fi auziţi, nu şi pentru a face ceva, pot să par atotştiutor, trivial sau complet ignorant şi vă pot furniza chiar şi subiecte de cancan.

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Plantele etnobotanice se vând pe internet"

Plantele etnobotanice prezentate ca droguri uşoare au ajuns să se regăsească printre ingredientele nelipsite la unele petreceri între tinerii din marile centre universitare.

Denumirea de droguri uşoare induce în eroare nu doar spectatorii fenomenului, ci în special participanţii la aceste distracţii, la început generate de provocări de genul: încearcă o dată, nu eşti cool dacă nu tragi, este gratis, scapă de emoţii etc., toate aceste formule încercând de fapt să conducă de la primul pas către instalarea dependenţei şi stabilirea unor clienţi fideli.

Comercianţii visurilor s-au adaptat permanent provocărilor pieţei şi dificultăţilor create de modificările legislaţiei.

Administraţiile locale au fost primele care au spus stop funcţionării magazinelor care comercializau plantele etnobotanice pe teritoriul lor, în absenţa unei legislaţii clare. Ulterior, a intervenit şi Parlamentul.

Ramaşi fără mijloacele tradiţionale de comercializare, dealerii morţii s-au orientat către mediul virtual. Au implementat cele mai agresive tehnici de marketing pentru a domina ultima redută a comercianţilor de plante etnobotanice: internetul. De la anunţuri cu vânzare angro, destinate cu siguranţă distribuitorilor stradali, până la formule ce fac invidioase companii serioase au investit în promovarea iluziei, în obţinerea de bani din dependenţa viitoarei generaţii.

Este momentul unei noi mobilizări, atât a legislativului, cât şi a instituţiilor statului, cu unicul scop de a stopa comerţul cu plante etnobotanice pe internet.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Declaraţie politică având ca subiect atragerea fondurilor europene.

Suntem ultimii în Europa la capitolul Atragere fonduri europene.

Într-un top al absorbţiei fondurilor europene făcut la sfârşitul anului trecut, România se afla pe ultimul loc, cu un procent de 12%.

În prezent, situaţia s-a schimbat, în sensul că, deşi România este încă pe ultima poziţie la nivel european, rata de absorbţie este de 15 %, dublu faţă de aprilie 2012.

Există domenii care excelează la acest capitol, cum ar fi drumurile judeţene, altele însă nu.

Întrucât există baza legală în momentul de faţă, trebuie analizată posibilitatea mutării sumelor dintr-o zonă în alta.

Cred că este momentul să facem un pas spre normalitate.

În acest sens, statul trebuie să lucreze în interesul beneficiarului.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Rezolvarea situaţiei privind decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii din învăţământul obligatoriu şi liceal acreditat/autorizat care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu"

În prezent, încă se înregistrează întârzieri în ceea ce priveşte decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, cu toate că Ministerul Educaţiei Naţionale a transferat cincizeci de milioane de lei pentru plata sumelor restante în conturile inspectoratelor şcolare judeţene. Astfel, sunt în continuare familii care sunt nevoite să suporte mai multe luni costul abonamentelor lunare, respectiv al legitimaţilor de călătorie individuale şi există riscul de a se înregistra cazuri de abandon şcolar din această cauză.

În acest sens, vă solicit sprijinul pentru a face demersurile necesare la Ministerul Educaţiei Naţionale în perioada următoare pentru reglementarea modalităţii privind decontarea abonamentelor lunare, respectiv a legitimaţiilor de călătorie individuale. Prin propunerea pe care am înaintat-o Ministerului Educaţiei Naţionale, familiile elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu nu vor mai fi nevoite să plătească din fonduri proprii transportul copiilor pentru a se deplasa de acasă la şcoală şi înapoi până la returnarea cheltuielilor de către unităţile de învăţământ.

Am solicitat ministrului educaţiei naţionale emiterea unui ordin prin care să permită inspectoratelor şcolare să achiziţioneze numărul de abonamente lunare, respectiv legitimaţii de călătorie individuale stabilit în urma unor evaluări anuale de la operatorii de transport/transportatorii autorizaţi şi să le distribuie direct elevilor din învăţământul obligatoriu şi liceal acreditat/autorizat care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu.

În fiecare an, inspectoratele şcolare vor face o evaluare anuală a numărului de elevi care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu la nivel de judeţ, pe care o vor transmite către Ministerul Educaţiei Naţionale pentru stabilirea bugetului destinat decontării cheltuielilor de transport. Astfel, înainte de începerea fiecărui an şcolar, Ministerul Educaţiei Naţionale va transfera către inspectoratele şcolare sumele necesare stabilite în funcţie de numărul de elevi care a fost comunicat de fiecare judeţ.

Această reglementare nu are niciun efect negativ asupra bugetului de stat, însă rezolvă problema abandonului şcolar şi a cheltuielilor la care sunt supuse în momentul de faţă familiile elevilor din învăţământul obligatoriu şi liceal acreditat/autorizat care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Deţinerea preşedinţiei SEECP este o şansă pentru România de a proiecta viziunea europeană asupra unui mediu regional tot mai instabil"

Luni, 3 iunie 2013, Parlamentul României a găzduit un dialog instituţional extrem de important pentru definirea viitoarelor direcţii de politică externă a României. Pretextul a fost oferit de participarea premierului Victor Ponta, a ministrului afacerilor externe Titus Corlăţean şi a preşedintelui Senatului Crin Antonescu la şedinţa Comisiilor reunite pentru politică externă din Parlamentul României, şedinţă consacrată discutării ultimelor evoluţii din dosarul Kosovo.

Din capul locului trebuie salutată deschiderea şi maturitatea actualului Guvern în abordarea unor teme care deşi la prima vedere par a aparţine registrului politicii externe, ele sunt incidente şi pentru modelarea rolului ţării noastre în politica Uniunii Europene, deci cu consecinţe directe asupra viitorului fiecărui cetăţean român. În al doilea rând, trebuie spus că acest amplu efort de consultare angajat de Guvernul României potenţează rolul extrem de important pe care România trebuie să îl joace în următorul an din poziţia de stat care deţine preşedinţia anuală a SEECP - Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est, un forum politic de dialog regional tot mai influent în politica europeană.

Se pune întrebarea: cum trebuie să abordeze România responsabilitatea conducerii acestui organism? Cum poate România să contribuie prin acest nou statut la îmbunătăţirea climatului regional într-un moment destul de tensionat politic? Care este principalul obiectiv al preşedinţiei României a SEECP, în măsura în care state membre ale acestui forum -Turcia, Republica Moldova, Serbia - au fost recent sau sunt în continuare afectate de un mediu de instabilitate politică la nivel intern?

Cred că sunt în asentimentul responsabililor din Guvernul României când afirm că deţinerea preşedinţiei SEECP este o şansă pentru România de a proiecta viziunea europeană asupra unui mediu regional tot mai instabil. Într-o zonă în care suntem martorii protestelor violente de stradă la Istanbul, Ankara sau Izmir, sau schimbării capilor tuturor instituţiilor principale din stat, cum a fost cazul recent la Chişinău, sau anulării din motive de dispută diplomatică a unui summit extrem de important pentru regiune, cum era cel de la Ohrid, principalul liant de dialog şi de acţiune este perspectiva integrării europene. Din acest punct de vedere, România este îndreptăţită să joace un rol constructiv în Procesul de Cooperare în Europa de Est, ca stat membru UE cu un guvern puternic, cu un grad de încredere ridicat în rândul populaţiei şi cu un mediu economic stabilizat.

Un alt aspect important este suprapunerea preşedinţiei României la SEECP cu perioada campaniei pentru alegerile europene care vor avea loc în toată Uniunea Europeană în perioada mai-iunie 2014. Există, prin urmare, o perspectivă favorizantă pentru promovarea temelor şi valorilor europene şi în rândul statelor care acum se pregătesc de aderarea la UE, state care în acelaşi timp sunt parte a SEECP. Valorizarea temelor europene în cadrul SEECP poate conduce la normalizarea şi stabilizarea mediului politic în interiorul regiunii. Este în acest sens de dorit ca pe timpul preşedinţiei României incidente diplomatice ca cele legate de summitul de la Ohrid să nu se repete. Este în acelaşi sens de dorit ca perspectiva europeană a Republicii Moldova să fie promovată şi prin instrumentele oferite de SEECP, cu atât mai mult cu cât criza politică de la Chişinău pare a fi în sfârşit depăşită. Rezultatele summitului de la Vilnius din toamna acestui an pot fi pentru Republica Moldova proba ireversibilităţii drumului său proeuropean, iar România poate fi partenerul optim de drum inclusiv prin rolul său de stat care deţine preşedinţia SEECP până în iunie 2014.

În ultima parte a declaraţiei mele vreau să vă vorbesc despre tema principală a întâlnirii de ieri, mai sus evocată. Este vorba de sensibilul subiect legat de recunoaşterea independenţei Kosovo în condiţiile noului Plan de normalizare a relaţiilor dintre Pristina şi Belgrad, semnat la Bruxelles în aprilie 2013. Şi din perspectiva deţinerii preşedinţiei anuale a SEECP, poziţia României în acest dosar trebuie acomodată intereselor de proiectare a valorilor europene în regiune. Întrebarea legitimă care se pune este în ce măsură România poate reprezenta viziunea Uniunii Europene în demersurile sale de sprijinire a integrării europene a Balcanilor de Vest dacă, la acest moment, în dosarul Kosovo, suntem parte a unei minorităţi de 5 state care nu recunosc independenţa Pristinei? Sigur, se poate răspunde nuanţat la această întrebare, se poate articula un plan în mai mulţi paşi prin care actuala poziţie a României în raport cu problematica recunoaşterii independenţei Kosovo să fie flexibilizată. Precedente există. State ca Grecia şi Slovacia, deşi nu au recunoscut oficial independenţa, au sprijinit accesul Kosovo în instituţii ca Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Acordul dintre Serbia şi Kosovo din aprilie 2013 poate deschide noi punţi de colaborare, iar România nu îşi poate menţine un punct de vedere rigid. A trece peste marote de tipul "recunoaşterea Kosovo este un precedent pentru Transilvania" ar fi un bun exemplu de maturitate pentru ţara noastră. A trece peste clişee de genul "Serbia este singurul vecin cu adevărat prieten al României" ar fi o recunoaştere a faptului că, după mai mult de 20 de ani de ignorare a drepturilor comunităţilor româneşti din Serbia, tocmai perspectiva integrării europene le poate ameliora statutul şi în rândul acestor comunităţi.

În problema Kosovo vorbim de o decizie grea, o decizie care în primul rând trebuie să întrunească consensul naţional, aşa cum îndeobşte a fost cazul în ultimii 13 ani pe scena politică românească, indiferent de tensiunile sau crizele politice de moment. Aşa cum a demonstrat deja, Parlamentul poate susţine la nivelul dialogului bilateral parlamentar demersul de proiectare a viziunii europene asupra regiunii şi poate face acest lucru şi în problema Kosovo. Partidul pe care îl reprezint în Parlament a dat el însuşi proba maturităţii şi schimbării în bine în abordarea problematicii europene. De la partidul care la sfârşitul anilor ’90 se opunea intervenţiei NATO în Serbia, PSD a ajuns astăzi principalul partid promotor al valorilor europene, partidul care a încheiat toate negocierile cu Uniunea Europeană, partidul care a semnat prin reprezentanţii săi din Guvern aderarea României la NATO. Poziţia României în dosarul Kosovo nu poate excede cadrului de valori şi angajamente ale Uniunii Europene. Trebuie să începem acest dialog intern pentru a agrea de comun acord un nou drum în politica noastră externă. Un drum în care România să fie de partea marii majorităţi a partenerilor din familia europeană, putându-şi astfel proiecta interesele. Un drum în care ne reprezentăm interesele naţionale în cadrul Uniunii Europene, dar fără a leza printr-o atitudine rigidă. Deţinerea preşedinţiei SEECP este un test important în această nouă direcţie şi sunt convins că prin parteneriatul solid dintre un premier respectat în Europa, ca domnul Victor Ponta, un minister de externe performant, cum este cel condus de domnul Titus Corlăţean, şi un parlament cu adevărat implicat, putem valorifica la maximum această responsabilitate.

Domnul Petre Petrescu:

"Mişcarea Populară - plasa de siguranţa a preşedintelui-jucător"

Ideea înfiinţării, lansării şi funcţionării Mişcării Populare nu este nici nouă şi nici originală. Majoritatea preşedinţilor din ţările în care funcţia are atribuţii executive au continuat să activeze şi după încetarea mandatului, fie în medii de consultanţă politică, fie în medii universitare, prin intermediul unor fundaţii său ONG-uri.

După ce ani de zile a fost bătaia de joc a preşedintelui-jucător, Vasile Blaga s-a răzbunat pe Băsescu, luându-i cea mai dragă jucărie, controlul asupra partidului din care provine. Speriat de pierderea "mesei la care să se aşeze" după terminarea mandatului de preşedinte, Traian Băsescu a dat imediat drumul Operaţiunii "Mişcarea Populară", un vis drag, încă de pe vremea când Emil Boc era încă premier.

Fundaţia Mişcarea Populară iniţiată de Traian Băsescu pentru a deveni noul său "vehicul politic" este generată instituţional de nişte consilieri prezidenţiali şi se pretinde un fel de reînviere a unei drepte româneşti.

Graba să de a declanşa procesul constituirii şi lansării Mişcării Populare încă din timpul mandatului (şi nu după finalizarea acestuia, aşa cum se vehicula) este, de asemenea, uşor explicabilă prin faptul ca Traian Băsescu a eşuat vizibil în a reforma radical partidul pe care s-a sprijinit în bătăliile politice din carieră, Partidul Democrat Liberal. Un alt motiv de grabă îl reprezintă necesitatea de a valorifica la maximum capitalul de imagine de care dispune, prin resursele materiale pe care le poate mobiliza din funcţia pe care o ocupă, cât şi prin resursele umane pe care încă le poate mobiliza.

Părerea mea este că Fundaţia "Mişcarea Populară" este încercarea disperată a preşedintelui Băsescu de a avea un plan de rezervă. Lupta Blaga-Băsescu nu este altceva decât o operaţiune uriaşă de valorizare a umbrei PDL-iste. Traian Băsescu are două şanse de a accede la puterea pierdută, prin calul troian PDL-ist sau prin noua mişcare.

Domnul Petre Petrescu:

"Sprijinul financiar pentru biserică reprezintă o recunoaştere a contribuţiei ei la viaţa societăţii româneşti"

De multă vreme se desfăşoară la nivel naţional acţiunii de defăimare a tradiţiei şi credinţei creştin ortodoxe, în special a reprezentanţilor şi conducătorilor Bisericii Ortodoxe Române, prin afirmaţii răutăcioase şi neadevărate, cu scopul vădit de a denigra şi a influenţa negativ enoriaşii ortodocşi, având ca scop final scăderea credibilităţii slujitorilor ei, precum şi scăderea încrederii populaţiei în instituţia Bisericii Ortodoxe.

Am constatat că şi în ultimele săptămâni au apărut în mass-media diverse ştiri şi dezbateri referitoare la finanţarea cultelor din România de la bugetul de stat, mai precis, discuţii despre o iniţiativă legislativă care să vizeze o altă formă de finanţare a cultelor din România, respectiv cea a modelului german, ce nu se încadrează în contextul realităţii din România.

Biserica Ortodoxă Română de-a lungul istoriei a primit sprijinul şi respectul cuvenit de la conducătorii ţărilor române, majoritatea lăsându-şi amprenta prin contribuţia spirituală şi financiară adusă acesteia. Numeroşi voievozi şi conducători ai ţărilor române au construit şi sprijinit necondiţionat lăcaşurile de cult, precum şi pe slujitorii acestora.

Încă din vechime a existat obiceiul ca domnitorii şi boierii înstăriţi să facă donaţii de seamă bisericilor şi mănăstirilor ctitorite. În rândul acestor donaţii, pe lângă obiecte de cult şi bunuri mobile, se aflau aproape întotdeauna şi bunuri imobile, precum: sate, moşii, lacuri, râuri, păduri etc. Astfel, în timp, unele mănăstiri şi biserici de mir au ajuns să posede averi însemnate, ajungând astfel ca în secolul al XlX-lea să deţină aproximativ un sfert din suprafaţa Ţării Româneşti şi Moldovei.

Alexandru Ioan Cuza, domnitorul noului stat înfiinţat în 1959 şi Guvernul condus de Mihail Kogălniceanu au hotărât mai multe reforme printre care şi "secularizarea averilor mănăstireşti adoptată şi publicată în ziua de 17/29 decembrie 1863, prin care au fost confiscate toate proprietăţile bisericeşti. Art. 1 al Legii preciza: "Toate averile mănăstireşti din România sunt şi rămân averi ale statului."

Astfel, mănăstirile au început sa trăiască în mizerie, din cauza sumelor bugetare ridicole şi neînsemnate, în Ţara Românească multe mănăstiri şi schituri fiind transformate în închisori, ospicii etc.

Statul român, constatând că Biserica nu mai putea să asigure salariile preoţilor şi să întreţină bisericile şi celelalte imobile bisericeşti, a adoptat Legea clerului de mir şi a seminariilor, care prevedea salarizarea preoţilor de la bugetul de stat, şi Legea pentru reglementarea proprietăţilor rurale, potrivit căreia parohiile au primit un lot de pământ. Aceste suprafeţe agricole asigurau însă venituri modeste, doar 2% dintre parohiile ortodoxe ardelene şi 3% dintre cele din Regat se puteau întreţine integral din mijloace proprii. În acelaşi timp, şi alte cheltuieli ale Bisericii (reparaţii, construcţii) au fost preluate de către statul român, ca o compensaţie materială pentru proprietăţile preluate.

Acest sprijin a continuat să fie acordat inclusiv în perioada regimului comunist, tocmai datorită obligaţiei asumate de către stat în 1863.

Sprijinul de la bugetul de stat pentru culte reprezintă o recunoaştere a contribuţiei cultelor la viaţa societăţii româneşti. Potrivit Legii nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, "Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, statutul lor de factori ai păcii sociale, precum şi rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti." - art. 7 alin. (1) şi (2).

Preoţii ortodocşi, deşi reprezintă Biserica majoritară din România, primesc doar jumătate din salariu de la stat, iar pentru majoritatea dintre aceştia retribuţia bugetară se cifrează în jurul salariului minim pe economie. Cealaltă jumătate de salariu trebuie asigurată de credincioşii din parohie, în condiţiile în care multe parohii ortodoxe, in special cele din zona rurală, au un număr redus de familii, din care multe sunt îmbătrânite şi nu dispun de resursele financiare necesare pentru a asigura finanţarea cheltuielilor salariale ale unităţilor bisericeşti şi cele pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult (încălzirea unităţilor de cult în anotimpul rece, plata facturilor la curent electric, apă etc.), pentru lucrări de construcţie sau de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult, pentru învăţământ, pentru furnizarea în nume propriu şi/sau în parteneriat de servicii sociale acreditate, în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase.

Pentru a le asigura un statut demn şi un trai decent, evitând astfel mila credincioşilor din parohie, ar trebui ca preoţii să fie salarizaţi integral de stat, ţinând cont că celelalte culte sunt sprijinite substanţial sub aspect financiar din străinătate, ajutându-le astfel să facă numeroase acţiuni de prozelitism religios door to door, generând o discriminare tot mai vizibilă a Bisericii Ortodoxe Române majoritare, care începe să se simtă neglijată şi marginalizată, deşi de aproape două decenii Biserica Creştin Ortodoxă se situează pe primul loc în încrederea populaţiei.

Biserica Ortodoxă Română din finanţează venituri proprii opera social-filantropică şi cultural-educaţională ce se desfăşoară în beneficiul unor categorii defavorizate ale societăţii. În pofida crizei economice, lucrarea socială a cunoscut anual o uşoară creştere, activitate desfăşurata prin intermediul celor 679 de instituţii sociale şi 767 de proiecte şi programe sociale, conform datelor Patriarhiei Romane.

În Colegiul nr.5 Filiaşi, pe care îl reprezint în Parlamentul României, am avut mai multe întâlniri cu preoţii creştin ortodocşi care şi-au manifestat îngrijorarea faţă de noile propuneri ale unor membrii ai Alianţei USL şi anume: tăierea ajutorului financiar pentru Biserică şi un alt proiect de lege care să reglementeze parteneriatul civil între heterosexuali şi între persoanele de acelaşi sex, care aduc atingere bunăstării spirituale şi morale a creştinilor ortodocşi.

În aceste vremuri tulburi, în care probleme sociale tot mai numeroase frământă întreaga societate, a considera ca făcând parte din sfera normalului fapte precum parteneriatul civil între heterosexuali şi între persoanele de acelaşi sex, înseamnă a fi făcuţi martori la degradarea demnităţii umane, trasându-se astfel coordonatele unei noi civilizaţii, în contrast evident cu modelul tradiţional creştin.

Într-o ţară care se declară creştină (aproape 87% din locuitorii României s-au declarat creştini ortodocşi la ultimul recensământ al populaţiei), ar trebui promovate valorile creştine şi descurajate orice încercări de instigare a unor practici contrare acestora.

Pot afirma că aceste propuneri făcute de un deputat din rândul alianţei noastre care nu are susţinerea primului-ministru Victor Ponta, preşedinte al Partidului Social Democrat, şi nici a întregii alianţe USL, sunt un atac nu numai la valorile morale ale creştinismului, ci la valorile societăţii umane în ansamblul ei, societate care are la baza existenţei sale instituţia familiei.

De aceea, cu deosebit respect fata de colegul nostru Remus Cernea, mă alătur Bisericii Ortodoxe Romane din care fac parte, ierarhilor, preoţilor, monarhilor şi credincioşilor ei, precum şi credincioşilor din Colegiul nr.5 Filiaşi, pe care îi reprezint, şi adresez rugămintea întregului Parlament să luăm atitudine şi să respingem cu toată fermitatea aceste propuneri, dacă vreodată vor intra pe ordinea de zi.

Doamna Aurelia Cristea:

"Reglementarea achiziţiei de terenuri agricole de către străini după 1 ianuarie 2014"

România a acceptat, prin Tratatul de aderare la UE, clauza referitoare la liberalizarea terenurilor, cu obligaţia ca de la 31 decembrie 2013 să liberalizeze piaţa terenurilor agricole. Decurge astfel termenul de 1 ianuarie 2014, de la care avem obligaţia să ridicăm orice restricţii pentru achiziţionarea de către străini a terenurilor agricole de pe teritoriul României. Pe de altă parte, Banca Mondială arăta încă din 2010, într-un raport de specialitate, că procesul de acaparare a terenurilor agricole, la nivel mondial, este foarte puternic şi continuă progresiv, comunităţile având nevoie de mijloace juridice şi instituţionale puternice de limitare a fenomenului şi de protecţie împotriva sa. Îngrijorarea, potrivit Băncii Mondiale, se referă la posibila pierderea a suveranităţii alimentare, în acest context.

Potrivit unor studii de specialitate, în acest moment, România, care este a cincea ţară ca suprafaţă agricolă de pe continent, este totuşi pe primul loc în Europa la indicatorul teren arabil deţinut de străini. În acelaşi timp, preţurile terenurilor agricole din România sunt printre cele mai scăzute din Europa. Riscăm aşadar, printr-o liberalizare totală şi bruscă, să ne confruntăm cu un fenomen masiv de acaparare a terenurilor agricole autohtone de către străini. În literatura de specialitate fenomenul a fost denumit "land-grabbing", şi, ca să vă puteţi face o imagine despre dimensiunea sa la nivel global, pot să vă spun că în ultimii ani au fost anunţate tranzacţii internaţionale ale terenurilor agricole pentru 45 de milioane ha, în condiţiile în care înainte de 2008 aveau loc tranzacţii pentru 4 milioane ha pe an.

Vreau să mă fac cât se poate de bine înţeleasă: investiţiile străine în agricultură nu sunt, în sine, un fenomen care ar trebui să ne îngrijoreze, atâta timp cât ele se supun unui principiu simplu: acela al înţelegerii că terenul agricol reprezintă capacitatea unei ţări de a-şi asigura securitatea alimentară. În acest moment, România încă nu dispune de mecanismele necesare pentru a bloca abuzurile şi efectele negative pe care le-ar avea liberalizarea achiziţiei de terenuri agricole de către străini, şi, în acelaşi timp, nu are nici o strategie clară şi durabilă pentru a încuraja achiziţia şi investiţiile autohtone în agricultură.

Majoritatea ţărilor care au dorit să-şi protejeze suveranitatea alimentară au ales soluţii gândite pe termen lung. Unele au ales să plafoneze suprafeţele agricole care pot fi deţinute de străini, altele au creat instituţii de control şi avizare a acestui tip de tranzacţii, altele au limitat perioadele de concesiune sau arendă a terenurilor de către străini. Majoritatea statelor care se confruntă cu această problemă au ales, de asemenea, să îşi încurajeze producătorii autohtoni să se implice în aceste tipuri de achiziţii.

Situaţia cu care se confruntă România nu este una specifică doar ţării noastre. Multe alte state din interiorul sau din afara Uniunii Europene au trecut prin dezbaterile pe care le avem noi astăzi şi au adoptat diferite soluţii. Dacă alegem să ne uităm nu departe de noi, la un stat a cărui dezvoltare economică o apreciem, Polonia, putem constata că are una din cele mai restrictive pieţe funciare, şi cu toate că liberalizarea acesteia va avea loc de-abia la nivelul anului 2017, există deja discuţii foarte serioase cu privire la mijloacele de prevenire a efectelor negative pe care le-ar putea avea acest proces. Totodată, multe alte state care au aderat la Uniunea Europeană în valul 2004, printre care menţionez Ungaria, Cehia, Slovacia sau ţările baltice, au solicitat şi au obţinut prelungirea perioadei de limitare a vânzării de terenuri către nerezidenţi.

Acum există voci care încearcă să diminueze îngrijorările şi să ironizeze semnele de întrebare pe care în mod firesc le ridicăm. Însă trebuie să admitem că liberalizarea achiziţiei terenurilor agricole este o temă de siguranţă naţională, mai ales în lumina datelor prezentate până acum. Tocmai de aceea consider că nu putem aştepta începutul anului 2014 fără un context general care să ne garanteze că vom avea de câştigat pe termen lung din măsura impusă.

Potenţialul agricol al României este unul bine cunoscut în afara graniţelor, iar contextul economico-social prin care trecem nu face decât să favorizeze creşterea în amploare a efectelor negative ale liberalizării funciare, fără o strategie proprie de fructificare a acestui potenţial.

Privind cele expuse, veţi fi de acord cu mine că este momentul să tratăm cu toată seriozitatea şi responsabilitatea viitorul României şi siguranţa ei. Avem nevoie de măsuri ferme şi clare pentru protejarea suveranităţii alimentare în primul rând, iar apoi de valorificarea autohtonă a marii suprafeţe agricole de care dispunem. În fond, atât la nivel european, cât şi la nivel global, fiecare stat interesat a ştiut să gestioneze în favoarea sa liberalizarea achiziţiei terenurilor agricole.

Domnul Petru Movilă:

"Guvernul lui «ar putea» şi miniştrii lui «s-ar putea»"

Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră au acordat o atenţie deosebită ultimelor declaraţii ale prim-ministrului şi în special ale ministrului sănătăţii. Cei care totuşi au făcut-o, au putut observa că majoritatea discursurilor acestora conţin invariabil cuvintele "s-ar putea" sau, după caz, "ar putea".

Campion la astfel de promisiuni, stimaţi colegi, nu este nimeni altcineva decât Eugen Nicolăescu. Într-o proporţie covârşitoare, declaraţiile actualului ministru al sănătăţii includ aceste cuvinte. De exemplu, acum patru zile, liberalul spunea că transplantul de inimă ar putea fi reluat la Târgu Mureş sau că noua listă de medicamente compensate ar putea intra în vigoare până la 1 august. Acum o săptămână, ministrul mai declara că medicii ar putea câştiga salarii cu mult peste nivelul actual, că pachetul de servicii medicale ar trebui să fie gata în toamnă, sau că posturile din sănătate ar putea fi deblocate în a doua jumătate a anului.

Stimaţi colegi, dacă o ţară s-ar conduce cu "s-ar putea" şi cu "ar putea", România ar fi depăşit de mult şi SUA, şi China. Din păcate pentru actuala guvernare, şi mai ales pentru România, o ţară nu se conduce în acest mod, ci cu măsuri ferme, decizii fundamentate şi, atunci când este nevoie, chiar nepopulare.

În ceea ce-l priveşte pe domnul Nicolăescu, pot spune cu toată răspunderea că Ministerul Sănătăţii nu a mai avut vreodată un managament mai prost decât acum.

Dând la o parte, stimaţi colegi, pe "s-ar putea" din faţa promisiunilor cu care apare zi de zi ministrul Nicolăescu, nu am văzut nici o măsură concretizată, nici o măsură luată pentru a ne fi mai bine sau pentru a stopa sau corecta problemele din sănătate.

Faptul că sistemul medical se bazează doar pe promisiuni goale, pe cuvinte spuse doar pentru că se ştie că românii au nevoie să le audă, este regretabil.

În spatele acestor cuvinte care au rol antihemoragic, stimaţi colegi, se ascunde realitatea faptului că sistemul sanitar nu are bani, iar Nicolăescu poartă o vină imensă. Dacă ne aducem bine aminte, în timpul Guvernului Tăriceanu, când ministru al sănătăţii era tot Nicolăescu, s-au luat două decizii concomitente, populiste, care au destabilizat sistemul medical: CAS-ul a fost redus, iar plafoanele pentru medicamentele compensate şi gratuite din farmacii au fost eliminate.

Concret, asta a însemnat că, în acelaşi timp, veniturile sistemului medical au scăzut, în vreme ce cheltuielile au crescut.

Astfel că, astăzi, problemele din sistemul medical nu pot fi rezolvate decât cu "s-ar putea" iar, în timp, lucrurile vor degenera într-un mod greu de controlat şi peticele aplicate acum nu vor mai avea nici un efect, pentru că sistemul deja în comă, moare.

Domnul Ioan Oltean:

"Lipsa de viziune a USL asupra reducerii şomajului în rândul tinerilor"

Săptămâna trecută, din raportul semestrial cu privire la perspectivele economice al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) aflăm că relansarea economică mondială câştigă teren datorită acţiunilor viguroase ale băncilor centrale, dar economia rămâne în continuare ameninţată de situaţia dificilă care persistă în Europa. Astfel, OECD a prognozat o creştere a economiei mondiale de 3,1% în 2013 şi de 4% în 2014, adică o estimare mai pesimistă decât cea din noiembrie, care menţiona o creştere de 3,4% în acest an şi de 4,2% anul viitor. În aceste condiţii, o atenuare a ritmului adoptării reformelor ar putea adânci criza datoriilor din zona euro, ceea ce va presupune repercusiuni asupra vieţii cetăţenilor. Secretarul general al OECD preciza că: "Eşecul economiei globale de a se relansa cu o mai mare vigoare a pus o mare greutate pe umerii contribuabililor. De departe, şomajul rămâne foarte ridicat. În unele ţări el este la un nivel record, iar în zona euro este în continuare în creştere. Tinerii fără loc de muncă şi mai puţin instruiţi riscă să piardă contactul cu piaţa muncii şi să rămână pe dinafară. Chiar dacă, în cele din urmă, economia va creşte, experienţa îndelungată a şomajului le va face dificilă revenirea la muncă".

În aceste condiţii, economia zonei euro prezintă în continuare semne de deteriorare, cheltuielile de consum scăzând în principalele ţări din zona euro, iar rata şomajului atingând nivelul maxim de 12,2% în aprilie, astfel, numărul şomerilor crescând cu 95.000, la 19,4 milioane.

Aşadar, o rată mare a şomajului, fără măsuri concrete de stimulare a pieţei muncii, va afecta grav consumul, ceea ce presupune o agravare a situaţiei atât pentru cetăţenii statelor zonei euro, cât şi pentru cetăţenii statelor noneuro, având în vedere globalizarea şi interdependenţa economico-financiară din interiorul Uniunii Europene. În fapt, este în atenţia liderilor europeni (printre care miniştrii Germaniei, Franţei, Italiei) preocuparea pentru stimularea ocupării forţei de muncă, aceştia solicitând continuarea reformelor structurale, pentru sporirea competitivităţii şi atragerea cât mai multor fonduri europene, în vederea creşterii economice şi creării locurilor de muncă.

Iar dacă liderii europeni sunt preocupaţi de reducerea şomajului (mai ales în rândul tinerilor) şi crearea de locuri de muncă, liderii noştri sunt interesaţi de probleme de imagine (cum să scape de lideri care aduc prejudicii de imagine propriului preşedinte de partid) sau probleme de influenţă politică (spre exemplu, în care proprii "făuritori" ai proiectului regionalizării se acuză între ei de crearea unor superbaroni sau faptul că informaţiile despre regionalizare nu doar că întârzie, dar sunt şi contradictorii).

Mai mult, alianţa USL este împărţită de către liderii care o conduc în funcţie de propriile motivaţii: pe liderul PNL îl preocupă politica preocupării şi cum să-şi crească şansele imaginare de a deveni şef de stat, pe baronii PSD îi preocupă centralizarea exclusivă a puterii într-un teritoriu bine delimitat.

Astfel, o etapăîn victoria imaginară a domnului Crin a fost atinsă prin adoptarea proiectul de lege care prevede reducerea pragului de prezenţă la referendum la 30%, fiind aşteptată, în acest sens, decizia Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea acestui proiect. În ceea ce priveşte modificarea Constituţiei, deşi au propus termen de lucru de 8 ore pe zi, comisia care modifică cea mai importantă lege a ţării, printr-un proces total netransparent, îşi continuă lucrările "static", printr-o absenţă a lucrărilor. În fapt, au propus termen limită de transmitere, din parte societăţii civile, a propunerilor de modificare, în condiţiile în care nu a fost transmis societăţii civile niciun proiect pe baza căruia să fie făcute propunerile, adică într-o totală lipsa de transparenţă. În fapt, acest proces se încadrează în limitele create pentru modificarea legii fundamentale a ţării încă de la început, prin însăşi nominalizarea ca preşedinte al acestei comisii a unei persoane fără cunoştinţe de drept constituţional, sfârşind prin "bezna" în care sunt conduse lucrările acestei comisii, adică netransparent.

În ceea ce priveşte celalalt pilon important, PSD, al acestei alianţe de interese definită USL, spaimele de creare sau de împărţire a teritoriului ţării în funcţie de interesele propriilor baroni nu au rămas fără ecou. În fapt, nici aici nu poate fi vorba despre un proiect, ceea ce mă duce cu gândul că va fi adoptat în aceeaşi manieră în care această alianţă continuă să conducă România, netransparent şi doar pentru interesele de moment ale liderilor care compun alianţa.

Însă ceea ce este cu atât mai trist este transparenţa de care dau dovadă liderii acestei alianţe în ceea ce priveşte lipsa oricăror proiecte de reducere a şomajului, lipsa unei strategii de accelerare a atragerii fondurilor europene, în fapt, lipsa unei viziuni pe termen mediu de relansare economică.

Domnul Ioan Oltean:

"Democraţia de pe marginea prăpastiei"

Guvernarea USL, o guvernare sufocată de gafe, erori magistrale, abuzuri şi mult prea puţine soluţii practice de oferit, a încetat să mai surprindă în procesul său deosebit de agresiv şi persuasiv de denigrare a firavelor frânturi de democraţie care au mai rămas, după ce în iunie 2012, liderii Uniunii Social-Liberale "s-au oferit" să aducă aceeaşi democraţie pe marginea prăpastiei.

Din data de 27 aprilie 2012, când liderii Uniunii Social-Liberale s-au considerat îndeajuns de puternici pentru a-l îndepărta pe preşedintele Băsescu şi pentru a restructura puterea judecătorească şi până astăzi, guvernul USL a atacat, rând pe rând, toate instituţiile menite să aducă echilibrul unui stat de drept autentic.

În atingerea scopului suprem, aducerea în starea de doliu naţional a democraţiei statului de drept, au folosit traseismul parlamentar pentru a obţine o zdrobitoare majoritate parlamentară. Astfel, au înlocuit liderii celor două Camere ale Parlamentului şi au trecut la demiterea din funcţie a Avocatului Poporului. Pasul imediat următor l-a reprezentat convocarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, cu scopul suspendării preşedintelui Băsescu, precum şi organizarea unui referendum care să confirme legal această decizie.

În acelaşi spirit de tăvălug antidemocratic, în plin val de netezire a drumului pentru o noua Constituţie, liderii USL determină adoptarea Proiectului de Lege privind reducerea pragului de prezenţă la referendum de la 50% la 30%. Potrivit articolului 2 din Constituţia României, poporul român îşi exercită suveranitatea naţională şi prin referendum. Astfel, cetăţenii au posibilitatea să se exprime în mod direct şi să contribuie în acest mod la luarea deciziilor majore ale statului.

Potrivit dispoziţiilor noii legi, mai precis potrivit art. 5 alin. (2) "Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente." De asemenea, potrivit art. 5 alin. (3) "Rezultatul referendumului este validat dacă opţiunile valabil exprimate reprezintă cel puţin 25% din cei înscrişi pe listele electorale permanente." Aflăm deci, că pentru validarea referendumului este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii: prezenţă la vot de 30% din populaţia cu drept de vot (care scade de la 50%), dar şi necesitatea ca 25% din totalul populaţiei cu drept de vot să se exprime pentru una din opţiunile referendumului. În acest sens, unul din trei români va putea hotărî deciziile majore ale statului, cum ar fi spre exemplu şi deloc întâmplător, modificarea Constituţiei sau schimbarea Preşedintelui ţării.

Din punct de vedere etimologic, termenul de constituţie provine din latinescul constitutio care are sensul de "starea unui lucru", "aşezarea cu temei". Această aşezare cu temei însă vine în strictă contradicţie cu acţiunea USL de a modifica în mod stupid, nejustificat şi absurd "regulile jocului" privind revizuirea însăşi legii fundamentale a ţării într-un timp scurt, creând impresia, şi nu doar impresia, ci şi realitatea, de brambureală, superficialitate, călcând cu nepăsare în picioare principiul suveranităţii.

Stimaţi colegi deputaţi, ştim foarte bine cu toţii că miza proiectului de lege privind modificarea legii referendumului este legată de validare a viitoarei Constituţii, deşi noile reguli se aplică şi în cazul referendumului pentru demiterea preşedintelui, cu toate că premierul Victor Ponta a asigurat de nenumărate ori ca nu se are în vedere un astfel de demers.

Reducerea pragului de participare pentru validarea unui referendum este neconstituţională, aceasta reprezentând o adevăratăpalmă dată dreptului românilor de a decide în legătura cu aspecte esenţiale privind soarta lor. Reducerea pragului de validare a referendumului sub 50 % reprezintă o reală sfidare a democraţiei, o încălcare a principiilor fundamentale de ordine şi practică constituţională.

O constituţie iniţial adoptată, modificată ulterior cu o majoritate de 50% plus unu din populaţie nu poate fi modificată în viitor de mai puţin de jumătate plus unu din acelaşi grup de cetăţeni, o astfel de lege a referendumului fiind absolut neconstituţională. Drept urmare, solicităm Curţii Constituţionale să declare neconstituţionalitatea acestei legi.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Fondurile pentru consolidare antiseismică, decimate de actualul Guvern USL"

Guvernul va reduce la jumătate, în următorii trei ani, cuantumul fondurilor de la bugetul de stat destinate primăriilor pentru lucrări de consolidare a blocurilor cu risc seismic. Asta deşi experţii au atenţionat de multe ori că numeroase imobile sunt în pericol iminent de prăbuşire în caz de cutremur. Este şi cazul Timişoarei, unde se estimează că aproape 600 de blocuri au un risc mare de prăbuşire în caz de cutremur. Pe de altă parte, nici municipalitatea timişoreană nu a excelat cu derularea unor proiecte de acest gen în ultimii ani.

Fondurile prevăzute să fie alocate de la bugetul de stat în următorii trei ani pentru consolidarea clădirilor cu risc de prăbuşire în caz de seism sunt cele mai mici din "istoricul recent". Pentru acest an se estimează că vor fi cheltuite zece milioane lei pentru consolidarea blocurilor cu risc seismic.

Estimarea asumată pentru următorii trei ani relevă, însă, că alocarea de la bugetul de stat va fi redusă la jumătate, respectiv la 4 milioane de lei în 2014, 4,5 milioane de lei în 2015 şi 5 milioane de lei în 2016. Tăierea de fonduri este pregătită în contextul în care în 2011 era anunţat că pentru consolidarea blocurilor vor fi alocate câte 20 de milioane de lei atât în 2013, cât şi în 2014.

Într-un document oficial redactat încă din 2006, experţii tehnici au avertizat Guvernul că lucrările de reducere a riscului seismic al clădirilor existente trebuie considerate ca fiind de interes naţional, deoarece un potenţial cutremur de tipul celor înregistrate în 1977 sau 1940 ar putea produce pierderi mai mari, din cauza deteriorării în timp şi majorării numărului de imobile grav afectate de seisme. În acel document se arăta că pe lista tuturor clădirilor care trebuie consolidate se află aproximativ 3.000 de imobile, dintre care 600 sunt încadrate în clasa I de risc seismic, iar clădirile vulnerabile sunt amplasate în special în Bucureşti, în judeţele aflate sub influenţa zonei seismologice din Vrancea, în Banat şi zona Făgăraşului.

La aceste prognoze, deloc optimiste, s-a adăugat anul trecut un studiu făcut public de către reprezentanţii Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale - asociaţia societăţilor de asigurare care vând poliţe de asigurare obligatorie a locuinţelor. Conform acestuia, un seism similar celui din martie 1977 ar putea duce la dispariţia totală a 44.600 de locuinţe. Cu o magnitudine de 7,2 pe scara Richter, seismul din 1977 a produs aproape 750.000 de locuinţe afectate la nivelul României, iar daunele au însumat două miliarde de dolari. Este greu de spus ce efect va avea pe plan local această decizie a Guvernului de a diminua fondurile alocate pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic ridicat, pentru că Primăria Timişoara, de exemplu, nu a excelat în implementarea sau măcar iniţierea unor proiecte de consolidare de acest tip, argumentul adus de fiecare dată în discuţie fiind legat de faptul că mulţi dintre proprietari ar fi refractari şi nu doresc să se implice într-un astfel de demers.

Aceasta deşi în România sunt în vigoare unele prevederi legislative de acest fel din spaţiul comunitar, prevederi ce le dau posibilitatea proprietarilor din clădirile cu risc seismic ridicat să solicite realizarea de lucrări de consolidare, putând plăti statului contravaloarea acestora fără dobânzi mari aferente, pe o perioadă lungă. Însă pentru ca acest program să funcţioneze este nevoie de o cooperare între asociaţiile de locatari, autorităţile locale şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, care finanţează aceste lucrări. Din cele cunoscute de mine, lucrurile s-au oprit doar la nivelul asociaţiilor de locatari.

La Timişoara, în clădirile din zona istorică a oraşului, care au un risc crescut de prăbuşire în caz de cutremur, proprietarii sunt de regulă pensionari. Aici au mai existat pe parcursul anilor dezbateri legate de inventarierea clădirilor cu risc seismic. Municipiul Timişoara este considerat, din acest punct de vedere, una dintre zonele cele mai vulnerabile, pentru că aici sunt multe clădiri istorice la care nu s-au mai făcut de foarte multă vreme lucrări de consolidare şi care au o structură de rezistenţă şubrezită.

Deşi la Bucureşti sau la Iaşi s-au realizat inventarieri foarte clare privind clădirile cu risc seismic ridicat, la Timişoara lucrurile nu sunt bine definite. Direcţia de Urbanism a Primăriei Timişoara a întocmit o listă provizorie a clădirilor multietajate din oraş, identificate cu risc seismic, listă ce conţine 588 de blocuri, imobilele vizate fiind cele construite înainte de anul 1978. Conform aceloraşi estimări iniţiale, cele mai expuse clădiri din Timişoara, în cazul unui cutremur de peste 5 grade pe scara Richter, sunt cele aflate în centrul istoric al oraşului, ridicate în secolul al XVIII-lea, din zidărie şi cărămidă. Un studiu al Institutului de Proiectări din Timişoara avertiza că, în oraş, din 40 de clădiri istorice analizate, majoritatea au un risc de peste 50% de prăbuşire în cazul unui seism. Clădiri vechi cu risc seismic mare au mai fost identificate pe străzile Eugeniu de Savoya, Odobescu, Ştefan cel Mare, Martir S. Iordan şi pe Intrarea Lupului.

Preşedintele Asociaţiei Proprietarilor din Zone Rezidenţiale din Timişoara a afirmat că trebuie impulsionaţi cumva proprietarii din clădirile cu risc seismic ridicat să se implice în lucrările de consolidare a imobilelor. Pe de altă parte, sunt şi clădiri în zona centrală care sunt în totalitate în proprietatea unui întreprinzător care obţine sume fabuloase din chirii. Acest tip de proprietar ar trebui, fără discuţie, să suporte într-o măsură mult mai mare cofinanţarea lucrărilor de consolidare.

Zona Timişoarei, ca şi a Banatului în general, este una imprevizibilă din punct de vedere seismic. Un lucru e sigur: în toate statele vest-europene se alocă fonduri mari pentru restaurarea şi consolidarea clădirilor vechi, monumente istorice, care au un risc seismic ridicat. În România anului 2013 situaţia este total diferită. Într-un fel arată clădirile din centrul Vienei şi în cu totul alt fel arată centrul Timişoarei. Se poate vedea din stradă că multe din clădirile din zona centrală a Timişoarei sunt şubrezite, iar de pe ele cad ţigle, cornişe şi alte elemente arhitectonice.

În concluzie, cu alocările bugetare reduse la jumătate, Timişoara rămâne şi la acest capitol la stadiul de inventariere şi studii.

Domnul Dorinel Ursărescu:

"Procurorul şef al DNA trebuie să descopere şi să sancţioneze vinovaţii de ultimele scurgeri din dosarele DNA aflate în lucru"

În campania electorală din 2012, USL a promis - printre altele - românilor că dacă va câştiga alegerile, în România nu va mai exista "telejustiţie", în România nu vor mai exista scurgeri ilegale de transcripturi ale interceptărilor telefonice sau ambientale din dosarele persoanelor aflate în cercetarea procurorilor. USL a făcut această promisiune în urma unui adevărat val de scurgeri ilegale de informaţii din dosare (în 90% din cazuri, dosare ale celor care nu erau în tabăra fostei puteri) în timpul regimului Băsescu-Boc.

Acum a venit momentul ca USL, prin factorii de decizie din domeniu, să îşi respecte promisiunile făcute în campania electorală.

Evenimentele din ultimele zile, când în presă au apărut, într-o fază a urmăririi penale când datele din dosar nu sunt publice, nu doar transcripturi ale unor înregistrări, ci chiar integral referatul procurorului de caz, nu trebuie să rămână fără urmări.

În deja extrem de mediatizatul caz al CEO-ului Antena Group - nu contează că este vorba aici despre o persoană din zona presei, putea fi oricine în locul persoanei care face subiectul ultimului dosar al DNA - s-a depăşit clar măsura. Nici nu a început, nota bene, în şedinţă secretă, în camera de consiliu, judecarea cererii DNA de arestare preventivă, că în media au şi apărut documente din dosar. Au apărut încă înainte ca acestea să fie văzute de judecător, de avocaţi şi chiar de partea incriminată.

În nicio ţară civilizată acest lucru nu se poate întâmpla în fazele incipiente ale procedurilor judiciare. Sau, dacă se întâmplă, cine este vinovat suferă consecinţele legii. USL a condamnat vehement în perioada 2010-2012 aceste practici, PNL le-a condamnat de când au apărut. Se ştie, legea impune o serie de restricţii în procedurile judiciare. Numai că şi în acest caz de acum, ca şi în altele, legea nu a fost respectată.

Personal, dezaprob categoric astfel de practici. Există- cel puţin pentru cazul de săptămâna trecută - indicii clare că scurgerea de informaţii (acestea au fost trimise în format electronic unor organe media) a fost cauzată de procurorii DNA.

Acum USL nu mai este în opoziţie şi nu mai are scuza că nu are la îndemână pârghiile pentru a îndrepta lucrurile. Şi când spun USL, nu mă refer doar la nivelul Guvernului, ci şi la nivelul Parlamentului.

Solicit public procurorului şef al DNA, doamna Laura Codruţa Kovesi, să demareze o anchetă, să depisteze vinovaţii care au încălcat legea prin oferirea de documente din dosar şi să facă publice sancţiunile care urmează să fie date.

Dacă procurorul şef al DNA nu va reacţiona, în acest caz, consider că Parlamentul trebuie să ia atitudine. Trebuie să ia atitudine, dacă vrem ca România să fie cu adevărat o ţară la standarde europene. Standarde la care nu poate ajunge dacă şi acum se comit abuzuri similare guvernării Băsescu-Boc. Dacă vor exista voci care să susţină că solicitarea mea reprezintă o imixtiune în probleme justiţiei, un atac la independenţa justiţiei, le atrag atenţia că Ministerul Public, Parchetele şi procurorii nu fac parte din ceea ce se numeşte puterea judecătorească sau, mai pe scurt, justiţie. Şi le mai atrag atenţia că parlamentarii nu mai trebuie să închidă ochii faţă de abuzuri, indiferent cine le săvârşesc.

Domnul Iuliu Nosa:

"În ce priveşte sistemul sanitar, trebuie să învăţăm din greşelile făcute, nu să perseverăm în ele"

Aş dori să abordez astăzi o temă fundamentală, cu legătură directă la dezvoltarea ţării noastre, şi anume reforma sistemului naţional de sănătate.

După lunga şi distrugătoarea guvernare portocalie, sistemul de sănătate este identificat de către majoritatea românilor cu închiderea spitalelor, cu plecările masive ale medicilor în străinătate, slaba calitate a serviciilor şi cu lipsa de fonduri pentru medicamente compensate şi analize gratuite.

Şi atunci, nu este nici o mirare că România are cea mai mică speranţă de viaţă din cadrul UE - aproximativ 73 ani, un procent mare de locuitori care suferă de diverse boli cronice şi un indice al calităţii vieţii mult mai scăzut. Mortalitatea infantilă a atins cote uriaşe pentru o ţară dezvoltată, aici clasându-ne pe ultimul loc din UE, cu o rată de 9,4 decedaţi la 1000 de copii născuţi vii în 2011, nivelul de obezitate crescând de la an la an.

În unele spitale româneşti, bolnavii îşi aduc medicamentele de acasă şi riscă să moară din cauza dotărilor precare sau a infecţiilor intraspitaliceşti. Cei mai buni medici şi asistenţi medicali emigrează, fugind de salariile mici şi lipsa de apreciere din propria lor ţară. 67 de unităţi sanitare au fost închise de fosta guvernare, fără însă ca vreo problemă fundamentală să fie rezolvată. Banii sunt la fel de puţini, calitatea serviciilor la fel de proastă.

De 23 de ani, sistemul de sănătate românesc se aflăîntr-o continuă reformă. S-au perindat o mulţime de miniştri, fiecare cu propria viziune asupra acestui domeniu, care nu au reuşit însă să implementeze un program coerent, pentru a-l schimba pe cel vechi în profunzime. Haosul generat de modificările dese ale legislaţiei şi regulilor interne nu a făcut decât să acutizeze problemele sectorului sanitar.

Începând din decembrie 2012, actualei guvernări, tuturor parlamentarilor USL ne revine responsabilitatea de a oferi românilor care şi-au pus toate speranţele în această alianţă, încrederea în sistemul de sănătate autohton. Pentru a reuşi acest lucru, trebuie ca pentru început să oferim profesioniştilor din sănătate încredere în sistemul în care îşi desfăşoară activitatea. Prin politici coerente trebuie să îi asigurăm că vom reuşi să aducem o oarecare stabilitate sistemului sanitar şi, mai ales, să le oferim respectul cuvenit şi salarii decente. Apoi, este absolut necesar să aducem aceea coerenţă legislativă şi financiară care să ofere accesul civilizat al românilor la serviciile medicale.

Este imperios necesar să conştientizăm că sunt necesare măsuri urgente, care să permită dezvoltarea unui sistem de sănătate sustenabil şi performant, susţinut printr-un consens politic, ca o prioritate naţională. De peste 20 de ani, în domeniul sanitar s-au făcut mult prea multe greşeli. În acest moment trebuie să luăm aminte şi să învăţăm din aceste greşeli şi să nu mai perseverăm în a le face încă vreo 20 de ani, când va fi prea târziu, iar dezvoltarea frumoasă a acestui popor va fi compromisă.

Domnul Adrian George Scutaru:

"Ministerul Sănătăţii trebuie să aibă alocări bugetare mai mari"

Problemele cu care se confruntă sistemul medical din România reprezintă o ameninţare puternică la starea de sănătate a populaţiei. Şi când spun probleme, mă refer la numărul din ce în ce mai mic al medicilor care mai doresc să îşi desfăşoare activitatea în România, la exodul medicilor tineri şi al asistentelor şi asistenţilor. Emigrarea medicilor peste hotare a început odată cu aderarea României la Uniunea Europeană şi a cunoscut o adevărată explozie în perioada 2009-2012, în contextul declanşării crizei economice şi al politicii haotice a guvernelor PDL în domeniul sănătăţii.

Mă refer, totodată, la calitatea actului medical, care a avut mult de suferit din cauza unei proaste politici de salarizare, care nu a făcut altceva decât să diminueze motivaţia personalului din sistem. Lipsesc şi medicii de familie, doar în judeţul Buzău existând un deficit de 51 medici de familie, iar în nouă localităţi buzoiene ei lipsesc cu desăvârşire. Din punctul meu de vedere, a nu exista măcar un medic într-o comună care are în componenţă mai multe sate reprezintă un aspect care pune grav în pericol sănătatea acelor locuitori, care din motive ce ţin fie de vârstă, fie de resursele financiare, nu se pot deplasa la o distanţă mai mare pentru a fi preluaţi de un cadru medical.

Multe dintre aceste probleme care există în sistemul de sănătate românesc puteau fi ameliorate de guvernările trecute, dar indiferenţa şi incompetenţa au fost definitorii pentru o mare parte a acţiunilor aparţinând PDL.

Am încredere că Ministerul Sănătăţii, domnul ministru Eugen Nicolăescu vor găsi soluţiile pentru eliminarea sau reducerea problemelor cu care se confruntă sistemul medical românesc. Acest minister are nevoie însă şi de finanţare, şi de sprijin politic consistent şi tocmai de aceea cred că viitoarea rectificare bugetară din vară şi mai ales bugetul pentru anul 2014 trebuie să prevadă alocări importante pentru sănătate.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Serbia nu are ce căuta în UE dacă nu acordă drepturi românilor din Valea Timocului"

Am săîncep această declaraţie politică spunând un lucru arhicunoscut în România şi recunoscut în plan extern: România este ţara în care minorităţile naţionale recunoscute au cele mai multe drepturi. Mă refer în primul rând la reprezentarea în Parlament, în administraţia centrală, în administraţia locală etc. De asemenea, în problemele legate de învăţământ, tradiţii culturale, culte ş.a. minorităţile naţionale din România beneficiază de largi posibilităţi de manifestare.

Din păcate, nu pot spune acelaşi lucru şi despre alte ţări, şi mă refer cu precădere la Serbia. Minoritatea română din Serbia este separată artificial între români, majoritatea în Voivodina, şi vlahii din nord-estul Serbiei/Valea Timocului.

Numai căşi aici este o mare problemă. Autorităţile sârbe încearcă să acrediteze ideea că de fapt în Valea Timocului nu există o minoritate română închegată, ci o minoritate vlahă. Practic se încearcă, şi acest lucru este ştiut, şi nu de azi, de ieri, arondarea românilor din această zonă sub umbrela vlahilor.

În noiembrie 2011, în urma unei întâlniri la nivel înalt între preşedintele Traian Băsescu şi Boris Tadici, preşedintele României a dat asigurări că pe calea dialogului problema românilor din zona Valea Timocului se va rezolva. Nu s-a rezolvat nimic! Eram în plină expansiunea a propagandei portocalii.

În urmă cu ceva timp, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David, declara: "Nu putem accepta ca românii din estul Serbiei să fie lipsiţi de drepturile de care beneficiază românii din Voivodina. Drepturile pentru minoritatea română trebuie să fie acordate în mod egal pe tot cuprinsul Serbiei, aşa cum statul român acordă drepturi sârbilor oriunde s-ar afla pe teritoriul ţării noastre".

În luna martie 2013, Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European a votat cu o covârşitoare majoritate o rezoluţie care prevede că "Autorităţile sârbe, aşadar, trebuie să facă mai multe pentru a se asigura că minorităţile naţionale, etnice şi culturale sunt protejate pe întreg teritoriul sârb, sunt reprezentate corect în administraţia publică, justiţie şi politică şi pot avea acces la educaţie de calitate în limba minoritară". Rezultatele solicitărilor Comisiei ar trebui să fie vizibile în luna iunie 2013. Din informaţiile pe care le deţin, nu este nimic vizibil, în afara unor ore în limba vlahă la o televiziune, şi în afara unor cursuri de limbă română în câteva şcoli. Atenţie, nu cursuri în limba română, ci de limba română, care de fapt nu înseamnă mare lucru.

S-au înfiinţat fel de fel de comisii şi comiţii pentru minorităţi, în prezenţa unor înalţi oficiali ai UE, iar pe 31 ianuarie 2013, în cadrul unei întâlniri dintre înaltul comisar OSCE pentru minorităţile naţionale, Knut Vollebaek, şi actualul preşedinte al Serbiei, Tomislav Nikolić, unde s-a discutat, atenţie!, problema minorităţii vlahe, s-a ajuns la concluzia că problemele minorităţilor nu sunt un obstacol în calea progresului Serbiei spre calitatea de membru al UE.

În politica sa externă, România a ţinut cont 100% de interesele Belgradului în problema Kosovo. Dar, după cum se vede, Belgradul nu ţine cont de existenţa a cca. 250-300 de mii de români în Valea Timocului (oficial se arată că numărul românilor nu depăşeşte 30 de mii), nu ţine cont de drepturile de care se bucură minoritatea sârbă din România.

Cred că s-a ajuns la limita superioară a suportabilităţii. România trebuie să demonstreze că este un stat demn în Europa şi în Uniunea Europeană. România trebuie să demonstreze că are coloană vertebrală şi nu stă plecatăîn faţa celor care nu respectă înţelegeri elementare. Cer public ca în cazul în care autorităţile sârbe nu acordă aceleaşi drepturi pe care le au şi sârbii din România minorităţii române din Valea Timocului, România să uzeze de dreptul de veto când se va pune problema aderării Serbiei la Uniunea Europeană.

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

"Oamenii din mediul rural au nevoie să se simtă apreciaţi!"

Întotdeauna mă bucur să particip la sfârşit de săptămână, la invitaţiile primarilor localităţilor, la diferite sărbători săteşti. Astfel, duminică, am răspuns invitaţiei primarului comunei Gârbău, Gheorghe Lucian Broaină, la sărbătoarea "Fii satului Nădăşelu", ediţia a IV-a, alături de preşedintele Consiliului Judeţean Cluj şi de primarii altor comune clujene. Evenimentul a inclus o serie de acţiuni sportive şi culturale, iar participanţii şi-au arătat respectul faţă de înaintaşii locului prin depunerea unor coroane la Monumentul Eroilor din satul Nădăşelu.

Prin participarea mea la evenimentul organizat în satul Nădăşelu am intenţionat să arat că fiecare om din ţara noastră trebuie să simtă că are respectul şi aprecierea aleşilor, indiferent de colegiul în care s-a câştigat bătălia electorală, să vadă că sărbătorile lor sunt şi ale noastre, că bucuriile lor ne bucură şi pe noi, la fel cum trebuie să ştie că un parlamentar trebuie să le fie alături şi la bine şi la greu. Aşa cum este normal ca un parlamentar să se preocupe de rezolvarea problemelor cetăţenilor ori de unde ar fi ei din ţara aceasta, nu numai de a celor din colegiul în care a fost ales, la fel de normal este să poţi fi părtaş la evenimentele fericite ale unor comunităţi. Eu îi respect pe clujeni, în orice colegiu ar fi arondaţi la vot, pentru că eu nu pun hotar respectului faţă de oameni pe limitele trasate pe hartă ale Colegiului nr. 9. Şi mai mult de atât, voi fi alături de oameni şi la bine şi la greu, acolo unde simt că pot fi de folos şi sunt aşteptată.

Sărbătoarea "Fii satului Nădăşelu"a fost marcată de participanţi prin activităţi sportive variate, de la concursuri de pescuit, de şah, tenis de masă, table, fotbal sau de ciclism. Pentru ca sărbătoarea să fie deplină, organizatorii au oferit participanţilor un spectacol folcloric susţinut de interpreţi îndrăgiţi de muzică populară: dar şi de ansamblurile folclorice din Ceanu Mare, Mera, Floreşti, Vistea şi Turea.

Cu siguranţă voi mai participa la astfel de evenimente care demonstrează importanţa valorilor tradiţionale şi fără de care nu-mi pot imagina satul tradiţional clujean.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

"Probleme legate de noul program de reconversie a pomiculturii"

Anul 2014 va deschide pomiculturii româneşti un nou capitol. Este vorba despre un ambiţios program de reconversie şi replantare negociat cu Comisia Europeană, după modelul derulat anii trecuţi pentru vii şi podgorii. Practic, în urma negocierilor România are posibilitatea să replanteze câteva zeci de mii de hectare cu pomi fructiferi, căpşuni, respectiv arbuşti fructiferi, în condiţiile în care mai bine de 70% din livezile existente sunt în declin biologic avansat.

Deocamdată nu se ştie cu exactitate bugetul pentru derularea acestui program, care va fi finanţat şi derulat prin noul PNDR. Ţinta anunţată de Ministerul Agriculturii este ca în 2020 să ajungem la 200 de mii de hectare de livezi viabile, de la 120 de mii, câte avem în prezent, conform surselor guvernamentale, mai puţin de 90 de mii, potrivit însă specialiştilor în pomicultură.

Programul, în care agricultorii în general, doar şi micii şi marii investitori în pomicultură îşi pun mari speranţe, are însă multe semne de întrebare, la care responsabilii Ministerului Agriculturii trebuie să ofere de urgenţă răspunsuri, dat fiind termenul relativ scurt până la punerea în aplicare şi riscul de a pierde startul.

În lipsa acestor răspunsuri, vocile unor experţi în pomicultură, care discută despre programul de reconversie pomicolă ca despre o iniţiativă insuficient documentată, croită în spatele uşilor închise, fără consultarea specialiştilor în domeniu, se fac tot mai insistent auzite.

O primă problemă de care se va lovi buna reuşită a proiectului o reprezintă gradul ridicat de fărâmiţare a terenurilor cu livezi, respectiv numărul foarte mare de proprietari care teoretic ar trebui unificaţi în exploataţii viabile din punct de vedere economic. Ştiu foarte bine cât de greu este să reuneşti suprafeţe de minimum 300-500 de hectare într-un judeţ de deal, cu potenţial pomicol, cum este cel din care provin, Bistriţa-Năsăud. Experienţa vecină cu eşecul a unor investitori care au încercat inutil să găsească o soluţie la această problemă mi-a demonstrat că este o problemă greu de depăşit.

Apoi, o altă problemă invocată de experţii în pomicultură este lipsa materialului săditor românesc certificat. În lipsa acestuia, este vorba de aşa-zisul portaltoi de calitate superioară, cu etichetă albastră, proiectul nu este finanţabil.

Specialiştii atrag atenţia căîn România se produc sute de mii de bucăţi de material săditor, însă doar 20% este din categoria cu etichetă albastră, restul fiind dintr-o categorie care nu este eligibilă pentru un proiect european. Aceeaşi specialişti atrag atenţia că ar fi fost nevoie de demararea acţiunii de creare a materialului săditor necesar cel puţin din 2012 pentru a porni la timp şi cu succes acest program.

Date fiind doar aceste câteva probleme care ridică semne de întrebare, dar şi importanţa extraordinară a programului pentru agricultura românească, aşteptăm ca Ministerul Agriculturii să facă publice datele legate de buget, ghid de finanţare, suprafeţe de reconversie pe judeţe şi alte detalii tehnice atât de importante pentru demararea programului.

Domnul Costel Alexe:

În declaraţia mea politică de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la o problemă majoră a societăţii româneşti, privind reforma sistemului de sănătate.

Partidul Naţional Liberal şi-a asumat cu prioritate politica de prevenţie, ca parte a reformei sănătăţii, şi l-a mandatat pe ministrul sănătăţii să susţină introducerea măsurilor de prevenţie fie în cadrul pachetului de bază de servicii sanitare, fie prin crearea unor programe speciale de prevenţie.

Susţinem, prin Ministerul Sănătăţii, precum şi prin reprezentanţii săi în Parlament, o nouă legislaţie în domeniul prevenţiei.

Este recunoscută importanţa medicilor de familie în aplicarea politicii de prevenţie şi rolul acestora de factor integrator al măsurilor în domeniu, ştiut fiind faptul că medicii de familie sunt prima interfaţă a cetăţenilor cu sistemul sanitar.

În vederea elaborării şi aplicării politicilor de prevenţie, Ministerul Sănătăţii are consultări permanente cu organizaţiile profesionale din domeniul sanitar, precum şi cu asociaţiile de pacienţi.

Ministerul Sănătăţii a încheiat un protocol cu reprezentanţii VAMED cu scopul găsirii unei soluţii amiabile de rezolvare a situaţiei create în urma blocării unui cont al ministerului ca urmare a unei datorii acumulate între anii 2009-2012.

În urma demersurilor făcute de Ministerul Sănătăţii şi a acestui protocol, poprirea instituită pe conturile ministerului va fi ridicată.

Nu a fost nici o clipă vorba de blocarea fondurilor sănătăţii sau celor destinate serviciilor sanitare, şi vă asigur de faptul că nici un pacient nu va avea de suferit.

Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii fac demersuri şi pentru a micşora cuantumul penalităţilor, urmând ca săptămâna viitoare să aibă loc noi discuţii în acest sens.

Doresc sa precizez faptul ca în această situaţie s-a ajuns datorită lipsei de responsabilitate a fostei guvernări, prin excluderea din programul de investiţii al ministerului a proiectul de reabilitare a spitalelor.

Pe această cale, doresc să prezint unele clarificări cu privire la speculaţiile pe marginea introducerii unor noi taxe în sănătate.

Niciodată Ministerul Sănătăţii nu a pus problema introducerii de noi taxe în spitale. Orice speculaţii în acest sens sunt eronate.

Salarizarea necorespunzătoare a medicilor, care a condus printre altele şi la exodul acestora în străinătate, este o problemă recunoscută de toată lumea, la care Ministerul Sănătăţii şi-a propus să găsească o soluţie.

Constatăm că acum, când sunt în discuţie mai multe variante de lucru tocmai pentru a rezolva această problemă şi a introduce salarizarea după performanţă, se încearcă discreditarea acestui subiect şi învrăjbirea pacienţilor şi medicilor.

Nu existăîncă proiect asumat de Ministerul Sănătăţii.Toate variantele de lucru se discută împreună cu organizaţiile de medici şi pacienţi, care sunt partenerii ministerului în elaborarea tuturor măsurilor legislative din domeniul sănătăţii.

Din păcate, asistăm tot mai des la atacuri nefondate pe tema sănătăţii şi împotriva ministrului liberal al sănătăţii, care sunt dovada faptului că reforma sănătăţii deranjează anumite grupuri şi că există o mare rezistenţă împotriva transformării sistemului sanitar dintr-unul ineficient şi falimentar, într-unul bazat pe ordine şi performanţă, în beneficiul pacienţilor.

Pânăla următoarea noastră întâlnire, stimaţi colegi, Costel Alexe, deputat din partea Partidului Naţional Liberal, vă doreşte sănătate şi zile frumoase! Numai bine!

Doamna Liliana Ciobanu:

"1 iunie, o zi în care nu toţi copiii românilor au fost fericiţi!"

Ziua Internaţională a Copilului a fost sărbătorită pentru prima dată în lume în luna octombrie 1953 şi a fost sponsorizată de către Uniunea Internaţională pentru Bunăstarea Copilului din Geneva. Ideea de a avea o zi internaţională i-a venit lui Rubab Mansoor, elev în clasa a 8-a, şi a fost acceptată şi adoptată de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în 1954. În prezent, 1 iunie este sărbătorită în aproximativ 30 de ţări. Din diverse motive, alte ţări au ales o altă dată pentru marcarea acestei zile, dar în România se sărbătoreşte în fiecare an la 1 iunie.

Indiferent de motivul, de data şi de denumirea sub care este marcată, Ziua Copilului este o sărbătoare care ar trebui să însemne veselie şi voie bună. Şi poate aşa a fost şi pentru marea majoritate a copiilor românilor, cu ajutorul părinţilor care s-au străduit să le satisfacă toate poftele de ziua lor. Pentru mulţi dintre părinţi însă, sărbătoarea de sâmbătă a fost una tristă, mai ales pentru adulţii care nu au reuşit să îşi facă fericiţi copiii, deoarece pur şi simplu nu au avut bani să le ofere o zi de neuitat. Mă refer la mii de familii de români fără venit, sau cu posibilităţi financiare infime, care încearcă să îşi întreţină copiii din alocaţia de stat în valoare de 42 de lei lunar. Este o utopie să credem că vreo familie din România poate acoperi cele mai neînsemnate cereri ale unui copil din 42 de lei! Şi totuşi, deşi suntem în mileniul trei şi în plin avânt al tehnologiilor de tot felul, există asemenea familii de români care trăiesc, cu copii cu tot, din alocaţia de stat de 42 de lei destinată unui copil lunar. Evident că pentru aceşti români şi copiii acestora Ziua Internaţională a Copilului nu a existat. Poate unii nu au nici măcar un televizor, şi mai bine că nu au, pentru că astfel nu au putut vedea bucuria copiilor care, de 1 iunie, au fost plimbaţi cu avionul de la Bucureşti la mare sau au fost duşi de părinţi să-l vadă pe Mickey Mouse la Disneyland Paris...

Din păcate pentru românii care au votat anul trecut USL, familiile cu mari probleme de supravieţuire s-au înmulţit în ultima perioadă, pe fondul închiderii a numeroase societăţi comerciale şi al îngroşării consistente a numărului părinţilor rămaşi fără locurile de muncă. Promisiunile USL s-au dovedit fără acoperire şi în ceea ce priveşte creşterea alocaţiei de stat pentru copii, rămasă din 2008 la valoarea de 42 de lei. Putem vorbi astfel de un act de discriminare la adresa copiilor români, nevoiţi să beneficieze de cuantumul ruşinos de 42 de lei timp de aproape şase ani, timp în care cheltuielile cu instrumentarul de strictă necesitate pentru ca un copil să meargă la şcoală au crescut de câteva ori, pentru a nu mai aminti de preţurile produselor alimentare. Pe acest subiect, o să depun o interpelare şi la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru ca responsabilii acestuia să se pronunţe dacă într-adevăr copiii români sunt discriminaţi.

Este cât se poate de clar că nici actualul Guvern nu face notă discordantă faţă de precedentele în abordarea corespunzătoare a vieţii tinerei generaţii. Nu există un program guvernamental destinat copiilor, după cum nu există nici unul pentru tineri. De asemenea, Legea adopţiilor, modificată în urmă cu doi ani, nu a dus la creşterea numărului copiilor adoptaţi, ci din contră, a crescut numărul copiilor instituţionalizaţi, pentru care statul plăteşte peste 2.000 de lei lunar. Mai mult, statul a decis şi desfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), fapt ce a redus simţitor capacitatea Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice de a interveni cu măsuri corespunzătoare pentru protejarea tinerei generaţii.

În concluzie, pentru mulţi dintre copiii românilor nu a fost o zi a bucuriei şi fericirii. Guvernul nu face mai nimic pentru stimularea natalităţii, iar interesele copilului, mai ales a celor aflaţi în dificultate, nu constituie o prioritate pentru Ponta şi ai săi!

Domnul Dan Bordeianu:

"Câteva aprecieri pe marginea raportului Forumului Constituţional"

Recent, s-au încheiat lucrările Forumului Constituţional, organism cu caracter consultativ, destinat informării şi fundamentării lucrărilor Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea proiectului de revizuire a Constituţiei. Concluziile lucrărilor Forumului Constituţional sunt prezentate asemenea unui raport de cercetare sociologică preponderent calitativă. Pentru fundamentarea acestui raport s-au aplicat 550 de chestionare cu întrebări deschise participanţilor la dezbaterile organizate în teritoriu şi s-au colectat, analizat şi sintetizat 400 de propuneri de revizuire a Legii fundamentale, formulate pe platforma online a forumului de persoanele interesate de acest proces.

Imediat după publicare, concluziile raportului au fost citite, comentate, analizate de persoane mai mult sau mai puţin competente în materia dreptului constituţional şi administrativ sau a domeniilor conexe. Au fost şi voci care au criticat metodologia raportului, cum că ar fi "nereprezentativă". Fiind o cercetare calitativă care a utilizat ca metode chestionarul cu întrebări deschise şi analiza de conţinut a propunerilor formulate pe portalul online, nici nu avea cum să fie reprezentativă. Important este că orice persoană care a avut o opinie referitoare la modificarea Constituţiei a avut posibilitatea să o exprime şi să fie reunită în sinteza raportului (în acest sens, vezi site-ul http://forumconstitutional2013.ro).

Pentru elita politică a ţării şi pentru parlamentarii care vor lucra la proiectul de revizuire a Constituţiei este important ce gândesc cetăţenii despre cum trebuie reformat, modernizat statul român, ţinând cont de realităţile prezentului. Pentru noi, importantă nu este neapărat competenţa cu care au fost formulate aceste opinii, ci percepţia, viziunea celor care ne-au mandatat să le reprezentăm interesele în forul legislativ. Misiunea Comisiei de revizuire a Constituţiei prezidată de Crin Antonescu nu va fi deloc uşoară. Dimpotrivă, va trebui să găsească o formulă prin care să acomodeze prevederile constituţionale actuale cu opiniile sintetizate în raportul Forumului Constituţional, cu exigenţele impuse de dublul statut al României, de stat membru NATO şi UE, de experienţa politică conflictuală recentă, de imperativul funcţionalităţii şi stabilităţii sistemul politic românesc.

Referitor la concluziile Raportului Forumului Constituţional 2013, aş dori să mă refer la Capitolul "Reconfigurarea şi reechilibrarea relaţiilor dintre Parlament, Preşedinte şi Guvern" (pp. 106-116). Arhitectura relaţiilor dintre puterile statului şi instituţiile prin care acestea se manifestă constituie de fapt principalul obiectiv al revizuirii Constituţiei. Toţi cetăţenii de bun-simţ doresc o clarificare a relaţiilor dintre Preşedinte, Parlament, Guvern, Justiţie, Curtea Constituţională pentru a evita pe viitor conflictele sau crizele politice şi/sau constituţionale.

Referitor la Parlament, cetăţenii consultaţi în cadrul Forumului Constituţional s-au exprimat în favoarea creşterii rolului puterii legislative, eficientizării activităţii instituţiei parlamentare, creşterii responsabilităţii parlamentarilor. În sondajul de opinie realizat de INSCOP în perioada 20-28 aprilie 2013, 75,39% dintre respondenţi au optat pentru varianta unui parlament bicameral, ceea ce creează încredere şi prestigiu pentru puterea legislativă.

În ceea ce mă priveşte, noua Constituţie trebuie să furnizeze un sistem politic funcţional, bazat nu numai pe separaţia puterilor în stat, ci şi pe colaborarea acestora, un sistem politic care să corecteze excesele de autoritarism, să clarifice şi să simplifice raporturile dintre autorităţile publice, care să asigure o reprezentare echilibrată, proporţională a intereselor cetăţenilor, comunităţilor locale, dar şi a viitoarelor regiuni de dezvoltare economică.

Domnul Florin Iordache:

"Nevoia de reformă în sănătate"

În ultima vreme se invocă necesitatea unei reforme în sănătate. Din păcate, această reformă a fost invocată de toate guvernele până în 2012, dar nu s-a întâmplat nimic.

Este nevoie de mai multă atenţie şi grijă pentru pacienţi dar şi pentru medici, asistente şi restul celor care concură la un act medical.

În egală măsură foarte multe spitale, cabinete medicale, laboratoare au nevoie urgentă de reabilitări şi amenajări corespunzătoare.

În curând o nouă promoţie de medici va finaliza cursurile fie de licenţă, fie de specializare.

Faţă de aceştia trebuie avută în vedere o atenţie sporită, pentru a nu fi tentaţi să practice medicina în alte meleaguri.

Sunt doar câteva aspecte care trebuie avute în vedere, dar eu am încredere că ministrul sănătăţii din Guvernul Victor Ponta va găsi cele mai bune soluţii pentru ca reforma în domeniul sănătăţii să găsească cele mai bune rezolvări.

Domnul Clement Negruţ:

"Regionalizarea pentru români şi România"

Subiectul regionalizării este unul important şi controversat în acelaşi timp. Reorganizarea administrativ-teritorială a României s-a aflat şi pe agenda politică a Guvernului Boc, pe vremea când actuala putere se afla în opoziţie şi respingea cu vehemenţă ideea reorganizării administrativ-teritoriale. Astăzi, împărţirea administrativă a României în regiuni de dezvoltare reprezintă pentru guvernarea USL una din priorităţile politice ale anului 2013.

În lipsa unui proiect concret de regionalizare, care să fie supus dezbaterii publice, se poartă discuţii aprinse pe numărul regiunilor, capitala de regiune, cine va conduce aceste regiuni şi cum vor fi aleşi conducătorii, dar poate mai importante sunt principiile care stau la baza acestui proces, obiectivele acestei regionalizări şi ce se doreşte să se obţină prin regionalizare.

Regionalizarea nu trebuie făcută după ureche. În realizarea acestei reorganizări administrativ-teritoriale trebuiesc luate în considerare anumite principii de natură istorică, socio-culturală, geografică, economică sau de mediu, iar factorul principal decident, ignorat până în momentul de faţă de guvernarea USL, este populaţia.

Obiectivul regionalizării ar trebui să fie realizarea unor structuri administrative caracterizate prin flexibilitate şi adaptabilitate, dar soluţia optimă nu poate fi găsităîntr-o perioadă de timp de câteva luni, aşa cum doreşte domnul viceprim-ministru Liviu Dragnea.

Să ne aducem aminte că până la Revoluţia din decembrie 1989, organizarea administrativă a teritoriului statului a constituit pentru regimul comunist un instrument important, pe care l-a folosit pentru a-şi realiza interesele, pentru a-şi domina supuşii, în care interesele locuitorilor din comune şi oraşe contau mai puţin. Acţionând statornic în acest sens, regimul comunist a desfiinţat în mod abuziv numeroase sate, comune şi judeţe, multe dintre ele cu atestări documentare de secole.

Regionalizarea nu trebuie săînsemne naşterea unui oraş şi moartea altuia, regionalizarea înseamnă crearea unor centre puternice, cu atribute diferite, astfel încât resursele şi puterea să nu fie concentrate într-un singur oraş. Trebuiesc stabilite principii clare în realizarea regiunilor şi desemnarea capitalei de regiune.

Prin declaraţia politică de astăzi îmi aduc votul şi susţinerea pentru ca Alba Iulia să devină capitală regională. De ce Alba Iulia? La Alba Iulia a avut loc Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918, care a stat la baza înfăptuirii unirii Transilvaniei şi a Banatului cu Regatul României. Alba Iulia este capitala de suflet a Românei. Un argument în plus pentru ca Alba Iulia să devină capitală regională.

Patrimoniul cultural deosebit al oraşului, reprezentat de Cetatea Vauban, restaurată prin proiecte cu finanţare europeană, şi existenţa Universităţii "1 Decembrie 1918", instituţie de învăţământ superior cu aproximativ 7.000 de studenţi, fac din Alba Iulia un centru cultural şi universitar al zonei.

Din punct de vedere administrativ Alba Iulia este centrul Agenţiei Regiunii de Dezvoltare Centru şi cuprinde judeţele Alba, Braşov, Sibiu, Harghita, Covasna, Mureş. În Alba Iulia îşi are sediul central Agenţia Naţională a Zonei Montane, precum şi Federaţia Agenţiilor Române de Energie - FAREN.

La Alba Iulia funcţionează singurul birou de reprezentanţă al ARE (Ansamblul Regiunilor Europene) din Europa Centralăşi de Sud-Est, care reprezintă cea mai largă reţea independentă a regiunilor de pe continentul european, reunind peste 250 de regiuni din 35 de ţări şi 16 organizaţii interregionale.

Regionalizarea este o parte importantăîn procesului de reformă a statului, este un proces de durată, care nu se încheie într-o zi şi nu poate fi realizat printr-o asumare de răspundere.

În încheierea declaraţiei politice vin cu o propunere pentru domnul viceprim-ministru Liviu Dragnea, ca odată cu organizarea referendumului pentru Constituţie să acordăm posibilitatea românilor să se pronunţe şi asupra regionalizării.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Securitatea resurselor de apă"

În România, ecosistemele montane joacă un rol important în retenţia apei şi reglarea cursurilor de apă de suprafaţă. Să nu uităm că 2/3 din resursele de apă ale ţării sunt asigurate de munţii noştri împăduriţi - de pădurile de munte.

Se spune, astfel, pe drept cuvânt, că pădurile bazinelor hidrografice montane şi dealurile, sunt "casa apelor îmbelşugate şi regulat curgătoare" (Gh.Ionescu-Şişeşti şi M.Drăcea, 1920).

În memorabilele versuri eminesciene apare legătura dintre codru şi apă, "Codrul - frate cu românul/De secure se tot pleacă/Şi izvoarele îi seacă".

Existăşi un proverb românesc, şi anume: "Când distrugi pădurea îţi seacă izvoarele".

Pădurea, prin prezenţa ei, prin procesele fiziologice ale componentelor ei influenţează puternic procesele hidrologice şi deci circuitul apei în natură.

Faptul că zona montanăîmpădurităîn proporţie de 60% furnizează în jur de 2/3 din volumul mediu al apelor scurse (deşi munţii ocupă doar 21% din suprafaţa României) şi participă la balanţa hidrologică cu peste 45% din volumul total de apă confirmă din plin acest lucru.

Scurgerea apei rezultată din precipitaţii, a unei cantităţi de 100 m³ apă, este aproape de 6 ori mai mare în teren deschis, faţă de pădure.

Un hectar de teren împădurit poate înmagazina, în primii 50 de cm de la suprafaţă, o cantitate de apă din precipitaţii de 1.460 m³. Deci este justificată afirmaţia că "...pădurea, în complexitatea ei ecosistemică, reţine o cantitate de apă egală cu aceea reţinută de un baraj" (Resmeriţă, 1983).

După unele cercetări FAO, s-a dovedit că pădurea reţine de 3 până la 6 ori mai multă apă decât vegetaţia de păşune.

Pădurile au o influenţă pozitivăşi asupra calităţii apelor, în sensul îmbogăţirii acestora în ioni şi al diminuării procentului de amoniac.

Intervenţiile antropice asupra pădurii pot produce decalaje hidrologice şi la mari distanţe (în spaţiu şi timp), care vor fi greu de suportat şi acceptat de generaţiile viitoare. Încălzirea globală, criza alimentarăşi a resurselor de apă sunt provocări ce pot fi atenuate de om prin împăduriri.

Încălzirea globală generează criza alimentară. Se ştie că prin ridicarea temperaturii mediului cu un grad Celsius peste temperatura optimă a anotimpului, se reduce producţia de cereale cu 10%.

În timp ce temperaturile cresc, cantităţile de apă se micşorează, deoarece fermierii folosesc apa pentru irigaţii.

În timp ce solul şi apa dispar, temperatura Pământului creşte şi criza alimentară în lume se adânceşte. Ca urmare, poate apărea o geopolitică periculoasă a insuficienţei hranei.

Populaţia globului este în continuă creştere. Se prognozează că la nivelul anului 2050 vom fi circa 9 miliarde de locuitori. Desigur, este greu de asigurat hrana pentru o asemenea populaţie, mai ales în condiţiile reducerii producţiei agricole din cauza încălzirii globale.

Soluţiile pentru rezolvarea provocărilor amintite pot fi:

- mijlocul cel mai eficient îl constituie extinderea suprafeţelor de terenuri ocupate cu vegetaţie forestieră. Rezervele de teren pentru împăduriri la nivel global se ridică la peste 1 miliard de hectare;

- un alt mijloc pentru împiedicarea crizei resurselor de apă în România îl constituie înăsprirea cadrului legal privind protecţia bazinelor hidrografice şi conştientizarea pe deplin a societăţii de importanţa unei resurse naturale de apă care în prezent este ieftină şi abundentă.

Domnul Ion Melinte:

"Vânătoarea în Delta Dunării trebuie reanalizată"

Ecosistemul Deltei Dunării a evoluat, în timp, sub influenţa activităţilor tradiţionale care, împreună, au concurat la crearea condiţiilor naturale pentru care acest teritoriu a fost declarat Rezervaţie a Biosferei Delta Dunării (RBDD).

Printre activităţile tradiţionale, vânătoarea a fost una dintre activităţile cele mai remarcabile, practicată cu continuitate din cele mai vechi timpuri până în anul 2011.

Prin vânătoare în tot cuprinsul de astăzi al teritoriului RBDD, exercitată cu aceleaşi restricţii statuate prin lege ca şi în restul teritoriului ţării, s-a putut menţine, cu arma de vânătoare şi cu capcane, un anumit echilibru relativ stabil între speciile prădătoare şi speciile pradă de interes vânătoresc, echilibru care a favorizat în primul rând păsările de apă, ce fac obiectul principal al protecţiei în acest ecosistem deltaic.

"Combaterea" ciorilor grive, coţofenelor, vulpilor, câinilor enoţi şi altor specii prădătoare, reducerea numărului de fazani şi mistreţi, precum şi bariera instituită în faţa expansiunii şacalului, au avut menirea să favorizeze cuibăritul şi puii păsărilor de apă, precum şi un anumit echilibru între toate speciile de interes vânătoresc, mult mai aproape de cel dorit de om decât în zilele noastre.

Din momentul declarării RBDD şi mai ales al instituirii unei restricţii totale a vânătorii pe aproape două treimi din suprafaţa Deltei Dunării, echilibrul între diferitele specii de interes vânătoresc şi între acestea şi mediul lor aproape natural de viaţă s-a bulversat.

Aceste restricţii totale impuse în vânătoare pe aproape două treimi din suprafaţa Deltei Dunării, precum şi restricţiile absolut contraproductive impuse în zonele de dezvoltare economică, unde vânătoarea a fost limitat admisă, până în anul 2011, au avut drept urmare:

- creşterea efectivelor de fazani, specie invazivă în Delta Dunării, care pune în pericol existenţa mai multor vieţuitoare autohtone, printre care o anume şopârlă de nisip extrem de rară, existentă de exemplu pe grindurile Caraorman şi Letea;

- creşterea exagerată a efectivelor de mistreţi, care produc pagube importante culturilor agricole din zonele de dezvoltare economică, dar şi păsărilor de apă ce cuibăresc pe grinduri şi plauri;

- înmulţirea greu de stopat a efectivelor de vulpi, ciori grive şi coţofene, cu partea lor importantă de contribuţie la reducerea efectivelor speciilor de păsări de apă;

- pătrunderea şacalului în Delta Dunării, o altă specie invazivă extrem de periculoasă pentru echilibrul ecologic din acest teritoriu, şi înmulţirea explozivă a efectivelor acestei specii, necunoscută aici cu 10-15 ani în urmă.

Constatăm în prezent, după interzicerea vânătorii legale în Delta Dunării, că degradarea echilibrului ecologic, vizibilă la început doar pe circa 2/3 din suprafaţa Deltei Dunării, s-a generalizat şi braconajul cinegetic practicat cu câini, capcane şi chiar cu arme, este un fapt cotidian, obişnuit, arhicunoscut şi cu efecte în principal asupra speciilor cu carne comestibilă.

La această situaţie absolut de necontrolat în Delta Dunării par să fi contribuit următoarele: interzicerea păşunatului tradiţional pe anumite grinduri, motiv pentru care se înierbează lentilele de nisip căutate de anumite păsări de apă, lăsarea cailor fără stăpân să se înmulţească haotic şi să distrugă vegetaţia caracteristică în chiar zonele strict protejate, pescuitul comercial necontrolat şi braconajul cinegetic liber în afara fondurilor de vânătoare, construcţiile neautorizate în zonele strict protejate, circulaţia pe canalele din Deltă cu ambarcaţiuni dotate cu motoare inacceptabil de mari, poluarea fonică a zonei şi poluarea vizibilă a apei, exploatarea haotică şi arderea stufului chiar şi în perioadele de cuibărit al păsărilor de apă etc.

Susţin deci o vânătoare raţional reglementatăşi corect practicatăîn Delta Dunării, ca de altfel pe tot teritoriul României, şi o conlucrare deschisă şi eficientă, nicidecum demagogică, gălăgioasă şi absolut ineficientă, cu toate ONG-urile care doresc să facă ceva util în sensul protecţiei şi conservării reale a echilibrului ecologic în Delta Dunării.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Măsuri sociale absolut necesare populaţiei"

Încă din timpul campaniei electorale, Partidul Social Democrat ?i, în general, Uniunea Social-Liberală s-au angajat să respecte dreptul la viaţă şi la un trai decent al fiecărui cetăţean al României. Ca partid de stânga, suntem datori faţă de-o mare parte a populaţiei, care trebuie sprijinită prin măsuri cu caracter social. Şi ne ţinem de cuvânt!

Zilele trecute, Guvernul a aprobat majorarea ajutoarelor sociale de la 1 iulie pentru a compensa creşterea preţurilor la energie, urmând ca alocaţia pentru susţinerea familiei să se majoreze, în medie, cu 30%. În acest context, trebuie spus că tariful reglementat pentru energia electrică a crescut cu 6% de la 1 ianuarie 2013, urmând ca, de la 1 iulie, să mai aibă loc o majorare cu 2%. La factura finală se va adăuga o creştere de 8% reprezentând energia verde, ceea ce va însemna doi lei în plus la factură, lunar. În ceea ce priveşte preţul pentru gaze naturale, pentru consumatorii casnici prima majorare va fi realizată la 1 iulie 2013, când preţul reglementat va creşte cu 8%, iar cea de-a doua la 1 octombrie, când acesta va urca cu două procente.

În acest sens, Ministerul Muncii a iniţiat proiectul de ordonanţă, care a fost aprobat de Guvern, prin care se propune majorarea venitului minim garantat în două etape, cu 8,5% începând cu drepturile aferente lunii iulie 2013 şi cu 4,5%, din ianuarie anul viitor. Ordonanţa prevede majorarea limitei de venituri până la care se acordă alocaţia pentru susţinerea familiei - de la 370 lei/membru de familie la 530 lei, cu menţinerea a două intervale de venituri de la zero la 200 lei/persoană şi de la 201 lei/persoană la 530 lei, precum şi a cuantumului alocaţiei cu 30%, începând cu drepturile aferente lunii iulie 2013. Pentru persoanele sau familiile cu drepturi de ajutor social stabilite anterior lunii iulie 2013, respectiv decembrie 2013, au fost prevăzute măsuri tranzitorii constând în acordarea diferenţei dintre nivelul stabilit anterior şi noul nivel al venitului minim garantat.

Prin ordonanţa de urgenţă s-a propus modificarea Legii nr. 416/2001 şi a Legii nr. 277/2010 pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare determinate de creşterile prognozate de preţuri la energie electrică şi creşterea preţului la energie electrică şi gaze naturale.

Trebuie spus că, potrivit celor mai recente date statistice ale Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, la sfârşitul lunii februarie 2013, 218.833 persoane beneficiau de venitul minim garantat, suma totală plătită fiind de circa 42 milioane lei, ceea ce corespunde unei medii de 191,76 lei/persoană. Tot în februarie, ANPIS a mai plătit peste 1,54 milioane lei reprezentând restanţe sau corecţii referitoare la venitul minim garantat. Iată de ce trebuie luate astfel de măsuri în sensul sprijinirii celor aflaţi în dificultate.

Domnul Octavian-Marius Popa:

"Protejarea pădurilor prin metoda teledetecţiei"

Schimbările climatice resimţite tot mai acut în ultimii ani, cu cortegiul lor de manifestări din ce în ce mai devastatoare, impun, ipso facto, reconsiderări şi reorientări privitoare la protejarea şi ameliorarea mediului. După cum prea bine se ştie, în ultimele două decenii, pădurile din România au fost "masacrate" fără milă, munţi întregi au fost "raşi" pentru interese pecuniare, furtul sistematizat de lemne s-a întins ca o plagă în toată ţara.

Implementarea programelor de reîmpădurire, dar şi măsuri de prevenire a sustragerii masei lemnoase din fondul forestier reprezintă o prioritate a guvernării noastre. În acest sens, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, care are în administrare jumătate din pădurile României, a introdus "cu ajutorul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice nişte metode noi de teledetecţie prin care se poate compara pe ortofotoplanuri situaţia pădurii cu 5 ani în urmă şi situaţia actuală, în aşa fel încât pădurarul, titular de canton, nu mai poate comenta şi veni cu tot felul de argumente că nu este vinovat de sustragerile de lemn de pe suprafaţa respectivă", după cum a declarat directorul general al RNP - Romsilva.

Responsabilitatea RNP (aflată sub autoritatea statului) este cu atât mai mare cu cât aceasta administrează şi ultimele păduri virgine europene.

Salut introducerea acestei noi metode de teledetecţie de către Romsilva şi atrag atenţia că distrugerea pădurii este echivalentă cu deşertificarea, alunecările de teren, inundaţiile, poluarea etc., lucruri extrem de grave şi traumatizante.

Din aceste motive şi multe altele, trebuie să luptăm, prin mijloacele noastre, pentru integritatea pădurilor care ne-au mai rămas şi pentru regenerarea acestora.

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Bâlbâiala Guvernului se răsfrânge asupra sănătăţii românilor"

În timp ce sănătatea se află "cu un picior în groapă", responsabilii guvernamentali ai acestui domeniu vital pentru viaţa românilor au ajuns să încingă spiritele şi la Palatul Victoria.

Proiectul-pilot al Ministerului Sănătăţii privind introducerea unei noi taxe pe capul bolnavilor români este soluţia ministrului Nicolăescu pentru a putea creşte nivelul salarizării personalului medical.

Deşi Domnia Sa susţine că acest nou proiect de salarizare a cadrelor medicale încă nu este finalizat şi nu a fost pus pe hârtie, ca să poată intra în dezbatere publică, totuşi, şeful Executivului acuză lipsa de coerenţă de la Ministerul Sănătăţii. Pe de altă parte, opinia publică este îngrozită şi revoltată de posibilitatea impunerii unor noi taxe, care mai degrabă i-ar îngropa pe bolnavi mai mult decât să-i ajute.

Doar în urmă cu aproape două luni a fost introdusă controversata coplată, a cărei aplicare nu are efectul scontat. Concret, vă voi da un exemplu: reprezentanţii celei mai mari unităţi sanitare din judeţul Buzău nu au motive de bucurie. De ce? Sumele încasate la externarea pacienţilor sunt derizorii. Nici măcar salariul minim al unui medic!

Eşec total! Aşa ar putea fi caracterizată, în două cuvinte, coplata la externarea din spitale. Consider că promovarea unei noi taxe va urma aceeaşi cale, cea a eşecului.

În acest sens mă adresez domnului ministru al sănătăţii, solicitându-i să acţioneze ţinând cont de interesele colective ale românilor, nu doar de interesele individuale, de grup sau de partid ale unora, indiferent de organizaţia sau de cei care i-au propulsat în fruntea Sănătăţii.

Dar poate că tocmai acest lucru, fiind o realitate tot mai evidentă, o să-i facă pe mai marii din domeniul sănătăţii nu doar să sară ca arşi atunci când anumite informaţii se scurg în presă, ci o să-i responsabilizeze faţă de funcţiile pe care le ocupă şi, implicit, de obligaţiile pe care le au faţă de toţi românii.

În altă ordine de idei, domnul ministru Nicolăescu ar putea să ne explice şi nouă, aşa, ca să înţelegem cu toţii, care a fost rostul studiilor de fezabilitate începute în mandatul său anterior şi care astăzi au dus la blocarea conturilor Ministerului Sănătăţii.

Domnul Ion Călin:

"Ziua Internaţională a Mediului"

Ziua Internaţională a Mediului se sărbătoreşte în fiecare an pe data de 5 iunie. Această zi a fost instituită în 1972 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite pentru celebrarea Conferinţei "Ecologia Umană" de la Stockholm şi reprezintă evenimentul cel mai important al Programului Ecologic al Naţiunilor Unite (UNEP). Această zi constituie un prilej pentru instituţiile guvernamentale, administraţiile locale, mass-media de a se mobiliza prin manifestări comune menite să atragă atenţia asupra necesităţii protejării factorilor de mediu, deci în această zi se celebrează puterea inspiraţională a acţiunilor individuale care, atunci când devin colective, reprezintă o forţă exponenţială pentru o schimbare pozitivă.

Dragi colegi, directorul executiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu, Klaus Topfer, amintea într-un un mesaj următoarele: "Noi am făcut un pas de gigant asupra «mondializării»". Mondializarea s-a extins asupra întregii planete, aducând beneficii pentru jumătate din populaţie. Cealaltă jumătate continuă să supravieţuiască cu doi dolari pe zi şi neavând probabil şansa de a se bucura de o cană de apă curată. Noi trebuie să facem în aşa fel ca mondializarea să devină benefică pentru toată lumea, nu doar pentru unii oameni!".

Tocmai de aceea, marcarea Zilei Mondiale a Mediului reprezintă un bine-venit semnal şi un îndemn de a acţiona unitar pentru salvarea patrimoniului nostru natural, pe care avem datoria de a-l lăsa nealterat generaţiilor viitoare.

Sărbătorirea Zilei Mondiale a Mediului se înscrie în efortul comun de transmitere către generaţiile viitoare a unui mediu curat şi sănătos, cu respectarea celor trei dimensiuni ale dezvoltării durabile: economică, ecologică şi socială, constituind un exemplu activ de colaborare între autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi societatea civilă, pentru ca, în final, să poată oferi o imagine favorabilă ţărilor membre ale Uniunii Europene, în rândul cărora dorim să ne integrăm şi unde protecţia mediului constituie o prioritate a dezvoltării economico-sociale.

De fapt, Ziua Mediului este o sărbătoare a tuturor oamenilor, indiferent de ţară şi fără nicio altă discriminare. Se reaminteşte astfel anual omenirii cât de grave pot deveni lucrurile dacă nu se manifestă grija pentru patrimoniul natural.

Ceea ce facem în direcţia protejării acestora facem, în primul rând, pentru noi, pentru sănătatea noastră şi a generaţiilor care ne vor urma. Este important a sădi în mintea şi sufletul fiecărui cetăţean al societăţii conceptul că omul, ca specie biologică, este dependent de natură şi nu poate trăi în afara ei.

Alvin Toffler observa că: "Pentru prima dată o civilizaţie consumă din capitalul naturii, în loc să trăiască din dobânzile pe care le dădea acest capital!". Deci, pentru ca generaţiile viitoare să se bucure de natură, trebuie să ne implicăm cu toţii în protejarea acesteia.

Domnul Neculai Răţoi:

"Asigurările, încotro?

Încă unul dintre domeniile vitale unde statul român nu numai că a pierdut monopolul, ci şi controlul total şi a devenit o nouă conductă de hemoragie a capitalului românesc este domeniul asigurărilor. Întrucât, având în vedere că în cazuri de calamităţi sau accidente mari, până binevoiesc asigurătorii să te bage în seamă, tot statul este cel care trebuie să intervină de urgenţă, ar fi fost normal ca acelaşi stat să-şi fi păstrat, pe de-o parte, şi o companie proprie de asigurări, cu care putea stabili preţurile reale ale asigurărilor şi marja de profit a celorlalte societăţi de asigurări, iar pe de altă parte nişte pârghii legislative prin care să se fi păstrat caracterul de real investitor al companiilor străine, neajungându-se până la nivelul de jefuitori de capital autohton.

Aş dori să atrag atenţia că o nouă ţeapă se pregăteşte românilor: cea cu RCA-urile devenite, cu mare şi curioasă largheţe din partea statului român, obligatorii prin lege. Se doreşte ca asigurarea să nu mai fie ca acum, pe maşină, ci pe şofer, ca un soi de taxă-amendă obligatorie doar pentru că ai carnet de conducere! Au aflat şi asigurătorii că există doar 4,8 milioane de maşini şi binişor peste 6 milioane de posesori de carnete de conducere. Adică un plus obligatoriu de încă peste 20% contracte dintr-un foc pentru afacerile lor - ştiţi care, acelea în care nu fac nimic dar din care-şi repatriază masivele profituri în ţările-mamă, lăsând în România doar praful de pe tobă!

Societăţile de asigurare sunt cele care încasează banul gros, cetăţeanul fiind strâns cu uşa de către stat ca să se îngraşe obligatoriu asigurătorii, dar când e vorba despre despăgubiri, aceştia ori nu le mai dau, prin diverse chichiţe strecurate cu scris mărunt în contracte, ori dau o despăgubire simbolică, ori te trimit să te judeci cu statul român! Cel mai mare şi mai lipsit de jenă jaf şi export de capital se face prin intermediul societăţilor de asigurare. Dacă s-ar putea, acestea ar forţa statul ca să îţi ia şi sufletul din oase, doar să facă pe plac neostoitei lor foame de bani nemunciţi!

Pe vremea de dinainte de 1989, asigurările tăcute prin ADAS nu erau o pierdere pentru asigurat, ci o posibilitate ca, la necaz, să beneficiezi de o rapidă şi bine-venită mână de ajutor. Cât era el de cizmar, Ceauşescu măcar era cinstit: dacă nu aveai vreun eveniment pentru care să fii despăgubit, la expirarea poliţei de asigurare primeai banii înapoi, sistemul mulţumindu-se cu câştigul realizat din simpla rulare a banilor. Dacă se mulţumea cu atât, înseamnă că era suficient ca să-şi acopere şi despăgubirile, şi cheltuielile de funcţionare.

Azi, companiile străine de asigurări sunt doar nişte aspiratoare de bani: ai păţit vreun necaz sau nu, nu mai vezi niciun ban înapoi! Şi totul în numele unui prezumtiv ghinion, ce este posibil să nu ţi se întâmple niciodată, aşa cum nu se întâmplă la peste 90% din populaţie!

Dacă, totuşi, se întâmplă un ghinion, de exemplu cu maşina, condiţiile contractuale te fac mai degrabă să ţi-o repari singur decât să-i deranjezi pe asigurători! Pentru că, după aia, vei fi băgat într-o bază de date ce va avea ca principală consecinţă să fii tratat ca un paria, şi îţi va creşte rata de asigurare la nişte cote care sfidează nu doar logica, ci şi bunul simţ elementar! Iar totul pentru faptul că ai avut ghinion şi că ai îndrăznit să-i deranjezi pe cei ce se fac preş în faţa ta şi-ţi promit marea cu sarea până faci contract cu ei. După semnarea contractului, eşti sclavul lor - ai doar dreptul să le bagi bani în buzunare şi să nu le ceri nimic, niciodată! Ca să se observe şi mai bine acest lucru, toate societăţile de asigurare sunt asigurate, la rândul lor, la societăţi de reasigurare. Cu alte cuvinte, dacă au pagube rezultate în urma asigurărilor făcute, acestea sunt despăgubite! Adică, pe de-o parte, îşi recuperează banii daţi ca despăgubire asiguraţilor ajunşi la necaz, pe de altă parte, îi umflă necăjitului asigurările ulterioare ca pedeapsă că a deranjat asigurătorul! Trai pe vătrai pe banii proştilor!

Aşteptăm nu numai ca agenţia aceea bine plătită pentru supravegherea asigurărilor să îşi mai şi facă datoria, ci să se introducă şi un set de reglementări şi legi noi, care să aducă asigurările la realitate, atât la nivelul celor dintr-o societate normală, cât şi la statutul de investitori...

Domnul Vasile Popeangă:

"Pentru străini, România e ţara proştilor?"

Din ce în ce mai mulţi inşi care se dau oameni de afaceri şi investitori ne iau de proşti de-a dreptul, văzând în România ba un sat fără câini, ba ţara proştilor! Regretabil este însă faptul că au găsit şi cozi de topor care începem să credem că nu din prostie sau bune intenţii înşelate le ţin hangul, ci, dacă serviciile specializate şi-ar face treaba, s-ar putea să aflăm că ale noastre cozi de topor şi-au sporit substanţial averile.

În ultima săptămână, au venit şi cei de la E-ON ca să mărească preţul la gaze, cică au chef să facă investiţii. Păi, din câte ştie şi un ţânc care învaţă primele noţiuni de economie, investiţiile se fac din veniturile proprii ori din împrumuturi bancare! Au văzut cei ce mai c-au pus monopol pe distribuţia de gaze că s-au învârtit cei ce aproape că au pus monopol pe distribuţia de curent şi au băgat cogenerarea şi certificatele verzi pe gâtul românilor, iar acum au ajuns la concluzia că ar trebui să facă şi ei la fel! Cum Dumnezeu se face că mereu găsesc pe cineva care să-i ajute să nu investească nimic şi să-şi care profitul acasă liniştiţi, lăsând nişte români şi nesatisfăcuţi de serviciile lor, şi sărăciţi, şi prostiţi pe faţă?

Cum se face că o agenţie care este înfiinţată exact pentru a nu fi înşelat cetăţeanul, ia partea pe faţă celor care vor să-l înşele? Aşteptam ca Agenţia să protesteze la cererea de majorare nejustificată şi iraţională a preţului, dar aceasta ce face? Fraternizează cu spoliatorii cetăţeanului! Este interesant cum cei de la ANRE, deşi au afişat pe site un document pompos denumit "Cod de conduită", îl încalcă plini de voioşie, începând de la punctul a) al articolului 6, "respectarea supremaţiei Constituţiei şi a legii", până la ultimul punct, h), referitor la banala deschidere şi transparenţă!

Este deranjant însă tupeul cu care ANRE spune că acei ce au chef să majoreze tarifele la gaze au dreptate şi că problema nu este preţul mai mare care se cere, chiar dacă este nejustificat, ci salariile mici şi puterea mică de cumpărare a românilor, dar asta cică nu e problema ANRE, ci a... Guvernului României! Păi, atunci, haideţi să facem altfel: să schimbăm conducerea tupeistă a ANRE şi să punem profesionişti în loc de fripturişti, care să scadă la nivelul real preţul atât la gaze, cât şi la curentul electric, crescând astfel puterea de cumpărare a românului!

Actuala conducere dă dovadă că a stat prea mult la cârma ANRE şi s-a desprins de realitate, deci se impune înlocuirea sa de urgenţă cu nişte oameni cu picioarele pe pământ şi care să aibă o idee care este rostul lor pe acele funcţii şi să nu aibă... prietenii şi nostalgii cu vechiul domeniu în care au fost mari directori, şi acţionari, şi... Oare să fie o simplă coincidenţă că propunerea susţinută călduros de către încă şeful ANRE a venit de la E-ON, care funcţionează în zona în care domnul Havrileţ o "directorea" cu soţie cu tot pe la GASCOP SRL, firmă care, ghiciţi după nume ce domeniu de activitate avea?

O altă problemă unde am fost luaţi de proşti este în curtea CEZ! După ce că au luat RTV-ul (societate de stat!) din curtea Poştei (companie de stat!), acum multe dintre pierderile cauzate de neîncasările lor sunt transferate, printr-un protocol secret, tot în curtea statului român, recte a radio-televiziunii, cu justificarea că românii nu-şi mai plătesc taxa radio-tv! Fiind în acelaşi cont vărsaţi banii, fiind pe aceeaşi factură, de unde ştiu domnii de la CEZ cât la sută din banii plătiţi le revin lor, pentru curentul şi serviciile prestate, şi cât reprezintă neachitarea taxei RTV? Dar ei virează neîncasările la SRTV, conform protocolului, CEZ rămânând cu profitul, românii - ca de obicei - cu pierderile...

Să mai luăm în calcul şi mişmaşurile cu cogenerarea şi cu certificatele verzi, pe care tot utilizatorul final le plăteşte, dar banii trec bine-mersi pe la firmele de utilităţi? Păi, a devenit mai rentabil să manevrezi transportul şi distribuţia de energie decât producerea ei, fie şi pe hidro! Voi reveni cu noi amănunte despre cum, ceea ce noi am numit "investitori străini" şi în care am pus speranţele redresării patriei, s-au transformat în jefuitorii noştri oficiali, pentru care România a devenit o denumire echivalentă pentru Ţara Proştilor...

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Umbra lui Boc. La guvern."

A fost un moment de amuzament general vineri, când Vasile Blaga, preşedintele PDL, recunoscut până şi de însăşi Elena Udrea, a anunţat că (probabil, la împlinirea unui an de trecere într-o binemeritată şi - speră o ţară-ntreagă - cât mai lungă opoziţie), va constitui un soi de "guvern din umbră". Acum, trebuie să-1 credem pe vajnicul PDL-ist, portocaliii au o experienţă îndelungată în acest sens, pentru că întocmai precum guvernele anterioare, fie ele Boc, luate de la 1 la n, fie MRU, au cam făcut degeaba umbră pământului, deci o umbră de guvern n-ar fi nicio noutate. Şi uite-aşa, mai mult ca sigur că vom vedea iarăşi umbra lui Boc. La guvernul "umbros", normal, pe funcţia de prim-sinistru. Probabil că nici componenţa cabinetului "umbros" nu ar aduce prospături. După cum s-a profilat fiecare...

Videanu, de exemplu, ar putea ocupa liniştit postul unei "umbre de ministru, la demolarea economiei şi sperierea finanţelor. Probabil că se va înfiinţa şi un minister al bordurilor, sub aceeaşi conducere, că tot e el bun la toate...

Un Berceanu ar fi nemaipomenit la ministerul antitransporturilor, specializat fiind deja în antiautostrăzi ori anti-CFR.

Elena Udrea n-ar putea lipsi de la ministerul aruncării banilor pe apa Sâmbetei, comasat cu ministerul Absorbţiei.

Ce s-ar face acest cabinet de tot hazul fără un Funeriu la ministerul antieducaţiei şi contratineretului? Nu ştim cu precizie, dar tragem nădejde ca spânul de barbă că măcar la cabinetul "umbros" poate i-o cere şi lui Funeriu cineva diploma de bac...

Posibil să fie mare înghesuială la "portofelul" injustiţiei. Sunt şanse serioase ca păruielile pentru iluzoriul fotoliu să fie între Monica Macovei, Cătălin Predoiu şi umbra câinelui Vasile de la Modrogan - ultimul, la fel, nu un mare competent al acestui domeniu, dar tare ascultător şi făcea bine sluj, deci se califică şi el pentru post.

La Externe o să fie iarăşi competiţie acerbă. Acum, însă, depinde de dotare: dacă fotoliul o să fie dotat cu jacuzzi, înseamnă că preferat va fi Baconschi. Dacă dotările vor fi însă de altă natură, va rezulta automat că umbra favorită este Cristian Diaconescu...

Ministerul muncii este posibil să nu mai figureze în schemă, întrucât munca va fi abolită în România sub noua conducere portocalie, fie ea şi iluzorie. Se va înfiinţa în schimb ministerul şomajului şi muncii în străinătate, pe lângă care vor fiinţa agenţia alungării din ţară şi a ultimilor meseriaşi, agenţia de alungare a investitorilor străini şi agenţia de închidere a firmelor private, căci cele de stat se vor închide şi singure, fiind suficientă păstrarea cârtiţelor portocalii de la nivelul doi şi trei pentru un efect garantat. De pensionari nu va mai fi nevoie să se ocupe cineva: este suficient ca să nu li se plătească pensiile pe motiv de... da' nici măcar nu mai trebuie motiv, că şi-aşa nu iese nimeni în stradă, şi gata, s-a rezolvat problema ieşirii acestora din sistem pe cale naturală...

La nou-înfiinţatul minister al nesănătăţii publice se va lăfăi arhicunoscutul Duţă, care va face un pact cu diverse biserici, de unde se pot încasa comisioane de succes pentru depăşirea planului la îngropăciuni şi parastase...

De mare amuzament a fost acelaşi domn Blaga când a adus la cunoştinţă că "a început în ţară prezentarea strategiilor sectoriale pe toate domeniile importante ale activităţii socio-economice, urmărind profesionalizarea partidului, a instituţiilor, a comisiilor de specialitate". Aceşti oameni au avut ocazia ani de zile să arate ce pot face pentru ţara asta. Cel mai mult au arătat însă ce pot face dintre ei, printre ei, pentru ei.

În vreme ce ţara se ducea de râpă cu largul concurs al cabinetelor portocalii, declaraţiile lor de avere arătau că nu au fost atinşi de criză, ba dimpotrivă. Deci, pentru averile personale s-au dovedit a fi dibaci, doar pentru ţară ce au fost neputincioşi, blocaţi ba de lene, ba de incompetenţă, ba de indiferenţă, ba de FMI, ba de UE, ba de Muma-Pădurii, ba de Zmeul Zmeilor şi alte personaje fantasmagorice.

Iniţial, a fost justificarea crizei economice. Văzându-se cu pleaşca guvernării-n braţe şi neştiind dacă nu cumva poporul n-o să-şi ia repede darul înapoi, prima acţiune a fost una instinctivă: muşcă şi fugi! Ia ce şi cât poţi duce şi du-te! Văzând doar lipsa de reacţie a naţiei, băieţii s-au apucat de jefuit gospodăreşte, pe îndelete, inventând crize şi acolo unde nu erau. Acum, când li s-a luat smântâna de sub mustăţi, surâd la amintiri şi trag nădejde să mai prostească populaţia măcar o dată, chiar dacă, săracii, sunt pe cale de extincţie naturală.

Ce n-au reuşit însă să înţeleagă PDL-iştii: în politica românească, mortul de la groapă nu se mai întoarce...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Portocaliii europeni ar trebui vaccinaţi cu nişte ruşinică"

Cam pe la o oră ce s-a dovedit a fi nepotrivită, s-a trezit şi comisarul european pentru energie, Gunther Oettinger, să concluzioneze el, cu mintea proprie din dotarea personală, că UE este în pragul eşecului, iar unele ţări precum Bulgaria, România sau Italia sunt "aproape neguvernabile". N-a putut să scape nici ocazia de a se arăta la curent cu limba de lemn pseudodiplomatică atât de dragă celor din UE la ora actuală. Acolo, dacă nu te arăţi îngrijorat de ceva sau preocupat, degeaba te mai apuci să zici ceva! Sar aşchii din discursul domnului comisar, dar omul e îngrijorat rău, rău de tot, de nu mai are somn la birou, cam cum erau îngrijoraţi şi comisarii sovietici de înfiorătoare amintire...

"Mă îngrijorează ţări care, fundamental privind, sunt pur şi simplu aproape neguvernabile: Bulgaria, România, Italia", a declarat unui cotidian german ipochimenul antemenţionat.

Guvernul german, după ce a căzut pe spate şi cu gura căscată de uimire la ce a putut glăsui respectivul, a transmis ulterior că nu ar putea face o astfel de apreciere privind Italia, fără însă a retracta în privinţa României şi Bulgariei. Asta e: ei vor egalitate, dar nu pentru căţei...

Ca şi cei români, ce nu vor însă să priceapă nici în ruptul capului portocaliii europeni e că există viaţă politică şi guvernare şi în afara lor, ei înşişi aflaţi acum într-o degringoladă în crescendo din cauza impasului enorm în care au adus Uniunea Europeană. Nişte vaccin cu ruşinică nu le-ar strica. Faptul că sunt în campanie electorală şi disperaţi că sunt pe cale de dispariţie în politica mare europeană nu justifică însă atacurile grobiene ale unora de la care ai putea avea pretenţii văzându-i ceva mai spălaţi. Dar se pare că, precum pe vremea Evului Mediu, parfumul intens al apei de colonie care îţi muta nările, acoperea, de fapt, cearta "nobilului" cu apa şi săpunul, cu igiena...

Nu poţi să ajungi să conduci o Europă, fie şi doar pe o anumită bucăţică, vărsând lături în capul celor care nu-ţi plac, doar pentru că i-au alungat cu şuturi în dos pe ciracii tăi. Ar fi de aşteptat, din partea cuiva care are pretenţia că e un rafinat şi un deştept în politicile europene, să ofere nu scandal, ci soluţii pertinente de rezolvare a unor probleme pe care el le-ar considera serioase în sectorul de care răspunde. Când colo, marele specialist european recurge la manipulări grosolane, ce ar face de ruşine până şi pe un neanderthalian: "dacă nu faceţi ce zic şi cum zic eu şi-ai mei, sunteţi nişte proşti, inculţi, nărozi, urâţi, slinoşi, sunteţi neguvernabili" şi tot aşa, doar-doar o ceda psihic vreunul, ca să fim mai uşor de jumulit economic!

Europa, de douăzeci şi cinci de ani încoace, ne fură inteligenţele, ne fură forţa de muncă bine calificată, ne fură fabricile şi uzinele, resursele naturale, băncile şi societăţile de asigurări. Ce nu ne fură, ne obligă să închidem, să dărâmăm, să facem praf şi praful scrum...

Când în America ţi se impune ceva şi te împotriveşti, replica este aproape invariabilă: "Ba o să vrei, şi nu numai că o să vrei, chiar o să-ţi şi placă!". Tot aşa face şi Europa cu noi. Sub mirajul unei bunăstări iluzorii într-o Uniune Europeană prezentată idilic, ca în reclamele comerciale de la televizor, am fost legaţi la ochi şi ni s-au impus condiţii pe care, în mod normal, niciun om cu capul pe umeri nu le-ar fi putut accepta. Să ne amintim ce zicea Coşbuc: "Flămând şi gol, far-adăpost, / Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, / Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut / Şi câine eu ţi-am fost! / Ciocoi pribeag, adus de vânt, / De ai cu iadul legământ / Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi! / Răbdăm poveri, răbdăm nevoi / Şi ham de cai, şi jug de boi / Dar vrem pământ!".

Vrem pământul ţării făgăduite, într-o Uniune Europeană cinstită şi echitabilă, care să nu ne trateze ca pe robi. Am fi avut măcar speranţa în bunul simţ comun european. N-am avut parte nici de asta. Şi europenii sunt împărţiţi în tabere politice. Iar intrarea PPE în Parlamentul European a înveninat atmosfera înaltului for.

Tot ce putem să mai sperăm însă este că PPE va părăsi Parlamentul European şi inclusiv aici se va instaura o normalitate binevenită, în care ţara noastră îşi poate găsi un loc cât mai aproape de o realitate obiectivă...

Doamna Violeta Tudorie:

"Cum nu poate fi salvat mineritul. Răspuns la moţiunea simplă: Scăpaţi mineritul..."

Prezenta declaraţie este prilejuită de moţiunea discutată în plenul Camerei Deputaţilor.

Constituţia României prevede dreptul Camerelor Parlamentului la o moţiune simplă, art. 112 alin. (2), în condiţiile regulamentelor în vigoare. Ceea ce nu prevăd nici Constituţia, nici regulamentele sunt nişte criterii minimale pentru ca un text să merite a purta numele de moţiune şi pentru a putea fi audiat şi dezbătut. Mă refer la nişte criterii care să orienteze cât de cât modul de formulare a unei probleme, a poziţiei politice faţă de o situaţie creată, cu privire la soluţiile sugerate, un text care să respecte principiile logicii elementare şi nişte informaţii şi cunoştinţe în domeniu, măcar de nivelul simţului comun.

Spun aceasta deoarece, dacă textul care ne-a fost citit ca moţiune ar fi fost examinat sub aspectul unor reguli elementare de logică, de conţinut, de cunoaştere a situaţiei reale şi a propunerilor de soluţionare, nu am mai fi fost puşi în situaţia să ascultăm un lung şir de lozinci goale dar zornăitoare, de expresii bombastice prin care se vrea inducerea unei stări psihice înfricoşătoare, de catastrofă iminentă, de atentat la siguranţa statului, de aşa-zise soluţii nu numai fantasmagorice, ci de-a dreptul ilogice, contradictorii şi contraproductive, de termeni care se vor ironici, dar, în esenţă, sunt jignitori nu numai la adresa celor doi miniştri, domnii Vosganian şi Niţă, dar care nesocotesc până şi logica generală şi limba romană.

Spre exemplificare, uitaţi-vă la câte inepţii cuprinde doar titlul moţiunii: numai nişte analfabeţi vor spune "norocul rău", expresie agramată, folosită la greu atât în titlu, cât şi în cuprinsul moţiunii. Spre sfârşitul moţiunii ni se spune că norocul, bun sau rău, şi-l face românul cu mâna lui. Dimpotrivă, norocul ţine de o altă forţă. Apoi se vorbeşte de conducerea bicefală, este iar o dovadă de incultură crasă a unor oameni care se dau interesanţi. În realitate, avem două ministere, fiecare cu ministrul său, dar isteţii veleitari au vrut să împuşte doi iepuri dintr-un foc.

Dacă ar fi să ne referim doar la soluţiile propuse de cei care au încropit aşa-zisul text al moţiunii, nu poţi decât să rămâi siderat de ceea ce a putut răbda hârtia: ni se propune de către nişte reprezentanţi ai unor partide autonumite de dreapta ca statul să cumpere cărbune pe stoc, deoarece consumul de energie termică şi electrică a scăzut, ni se cere ca statul să cumpere cărbunele la preţul cel mai mare, urmând ca populaţia şi firmele comerciale să plătească cel mai scump kilowat şi cea mai scumpă gigacalorie, ni se recomandă să comasăm, (conform moţiunii, urgentarea fuziunii) o firmă care nu are pierderi cu alta cu mari pierderi - ca să ce? Într-un an sau doi, să falimenteze amândouă! Aceasta este viziunea promotorilor moţiunii asupra economiei de piaţă funcţionale, concurenţiale.

Interesant este că aceste soluţii ne sunt propuse de nişte parlamentari, mă refer la cei 39 de PDL-işti, care până acum un an au fost la guvernare. Parlamentarii PDL plâng de mila mineritului, aceiaşi care, în întreaga lor istorie, de 20 de ani împliniţi, şi-au bătut joc nu numai de minerit, ci s-a ales praful de tot ce au atins - industrie, transporturi, flota şi CFR, finanţe, turism, învăţământ, asistenţă şi protecţie socială, administraţie publică. Iar prin felul în care ne prezintă starea mineritului, situaţia minerilor şi soluţiile la acestea ar fi fost mai adecvat ca în loc de "scăpaţi mineritul" să-şi fi intitulat moţiunea cu: "săpaţi mineritul".

În concluzie, cred că norocul românilor a fost acela că, în decembrie 2012, au scăpat pentru mult timp de o guvernare catastrofală şi, ca să fiu în acord cu limbajul lor, vor fi feriţi în viitor de "norocul rău" ca să mai fie reprezentaţi de persoane care îşi pun semnătura în necunoştinţă de cauză pe un document improvizat, aşa cum votau orbeşte tot ceea ce venea de la cuplul Băsescu-Boc de tristă amintire.

Este de la sine înţeles şi de bun simţ să nu ne lăsăm duşi de aberaţii precum cele cuprinse în moţiunea care ne-a fost prezentată.

Domnul Mircea Man:

"Respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi"

Recent, o situaţie deosebit de gravă referitoare la tratamentul inuman la care sunt supuse persoane cu dizabilităţi chiar din partea celor care ar trebui să îi protejeze şi să îi ajute, a fost sesizată şi difuzată intens de către mass-media.

Angajaţi ai serviciului de evaluare complexă care realizează evaluarea persoanelor nedeplasabile doar în baza documentelor existente la dosar fără a se face o evaluare fizică cuprinzătoare a nevoilor persoanei, o organizare defectuoasă a activităţii de evaluare care determină aglomerarea şi suprasolicitarea atât a persoanelor cu handicapuri, cât şi a funcţionarilor publici sau menţinerea unor certificate temporare în cazuri clare de handicap ireversibil sunt doar câteva dintre problemele sesizate public. Am precizat public, pentru că persoanele afectate de dizabilităţi sunt cele mai în măsură să denunţe tratamentul imoral, discriminatoriu şi ilegal la care sunt supuse, fără a mai menţiona ajutoarele financiare umilitoare şi insuficienta adaptare a societăţii la nevoile lor.

Deocamdată, doamnă ministru, dumneavoastră aţi descoperit nereguli şi disfuncţionalităţi doar în cadrul comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap din judeţul Prahova, pentru că televiziunile au prezentat doar acest caz, însă vă asigur eu, fără ajutorul televiziunilor, că asemenea fapte se petrec în toată ţara.

Asemenea situaţii precum cea din judeţul Prahova nu ar trebui să se întâmple şi cu siguranţă nu trebuie să se repete, iar noi, ca reprezentanţi ai poporului, avem datoria să prevenim acest lucru creând un cadrul legislativ puternic care să asigure şi să protejeze interesele şi drepturile persoanelor, în timp ce Guvernul, ca executiv, trebuie să asigure implementarea şi respectarea legilor, precum şi sancţionarea abaterilor.

Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede la articolul 6 litera i) dreptul persoanelor cu handicap, nedeplasabile, "la evaluare şi reevaluare prin examinarea la domiciliu de către membrii comisiei de evaluare", dar observ că în România nici măcar instituţiile statului nu respectă legea, fapt ce mă face să cred că atât legea, cât şi pedepsele ar trebui întărite.

Pe de altă parte, articolul 87 referitor la atribuţiile comisiei de evaluare nu prevede obligativitatea acesteia de a face evaluarea/reevaluarea persoanelor cu handicap, aflate în imposibilitatea de a se deplasa, la domiciliul acestora, ci lasă la dispoziţia comisiei decizia de a se deplasa la reşedinţa bolnavului, fapt ce duce la situaţii precum cea din judeţul Prahova, unde oameni cu probleme serioase de sănătate au fost nevoiţi să se deplaseze pentru evaluare. Mai mult, sunt puse în această situaţie persoane cu handicapuri permanente, irecuperabile, a căror reevaluare este inutilă!

Este inadmisibil ca o ţară membră a Uniunii Europene să oblige, sub sancţiunea emiterii unei decizii de neîncadrare în grad şi tip de handicap, o persoană cu un handicap ce nu îi permite deplasarea, să se prezinte la evaluare la sediul Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, deşi o echipă mobilă a comisiei de evaluare ar trebui să acorde asistenţă şi evaluare la domiciliul persoanelor în cauză.

Din aceste considerente, intenţionez să elaborez o iniţiativă legislativă prin care să aduc modificări Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, modificări care vor viza şi introducerea obligativităţii pentru comisia de evaluare de a efectua evaluarea la domiciliul persoanelor cu handicap, în cazul celor care nu se pot deplasa la sediul Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

De altfel, pretextul lipsei de resurse financiare sau umane este de neacceptat din moment ce aceeaşi lege mai sus menţionată prevede la articolul 7 că "autorităţile publice competente au obligaţia să asigure resursele financiare necesare şi să ia măsuri specifice pentru ca persoanele cu handicap să aibă acces nemijlocit şi neîngrădit la servicii". Prin urmare, autorităţile competente ar trebui să se organizeze material şi financiar într-un mod cât mai raţional şi eficient.

Profit de acest moment pentru a vă adresa rugămintea să mă susţineţi în efortul de a îmbunătăţi cadrul legislativ pentru a uşura pe cât posibil situaţia şi aşa dificilă a persoanelor afectate de dizabilităţi.

Stimată doamnă ministru Câmpeanu, Parlamentul v-a oferit cadrul legislativ necesar pentru asigurarea protecţiei persoanelor cu handicap şi vom continua să adaptăm, în interesul cetăţeanului, legile la cerinţele, necesităţile şi posibilităţile societăţii şi ale statului, aflate în permanentă modificare, dar dumneavoastră aveţi datoria să asiguraţi implementarea şi respectarea normelor legislative precum şi pedepsirea celor care nu respectă legea.

Domnul Daniel Iane:

De 24 de ani agricultura României se zbate, aşa cum am văzut de-a lungul timpului, la limita dintre supravieţuire şi dispariţie. În cei aproape 25 de ani de democraţie, cu toate eforturile guvernelor care s-au perindat la conducerea ţării, guverne mai mult sau mai puţin dedicate rezolvării acestei probleme, fermierul român a reuşit foarte rar să depăşească condiţia de mic producător, să treacă de agricultură de subzistenţă şi să realizeze mai mult decât acea producţie minimă care îi asigură doar pâinea zilnică pe masă.

Privind acest subiect, la nivelul Uniunii Europene, există măsuri în derulare, care îşi produc efectul, şi altele care vor intra în vigoare în perioada următoare. Una dintre acestea este calcularea unei plăţi fixe pentru subvenţia la hectar acordate fermelor mici, care nu depăşesc 5 hectare. Astfel, potrivit unei scheme propuse de comisarul european Dacian Cioloş, toate fermele mici, cu suprafeţe între 1,5 şi 5 hectare, ar putea primi 700 de euro ca subvenţie în fiecare an.

De asemenea, în vederea stimulării proprietarilor de ferme mici care sunt persoane în vârstă care locuiesc la ţară sau persoane care locuiesc la oraş, dar au teren în mediul rural şi luau subvenţii fără să lucreze terenul, din 2014, persoana respectivă va fi stimulată să cedeze sau să arendeze terenul unui agricultor care chiar îl lucrează. Şi aici este propusă o soluţie: subvenţia poate creşte cu 20 de procente dacă terenul va fi cedat spre exploatare unui fermier activ.

Această măsură va fi finanţată prin Programul European de Dezvoltare Rurală, din fonduri europene şi face dovada faptului că pot exista soluţii pentru relansarea agriculturii, care este o ramură primordială în dezvoltarea economiei. Îmi manifest încrederea că, împreună cu guvernul USL şi experţii Uniunii Europene, vom continua să facem toţi paşii necesari în vederea reaşezării României pe harta ţărilor cu o economie puternică din Europa.

După pauză.

În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Rog şi eu liderii de grup dacă sunt amabili să-şi convoace cumva membrii grupurilor parlamentare în plen ca să putem începe şedinţa, conform regulamentului.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor senatori în vizită pe la noi,

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 410 deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 211. 199 sunt absenţi, 49 participă la alte acţiuni. Să-l salutăm pe domnul senator Şerban Nicolae, tocmai a trecut pe aici, pe la noi, pe la Camera Deputaţilor. Îi mulţumim pentru prezenţă.

Cvorumul legal este îndeplinit.

La punctul 1 al ordinii de zi, conform art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţele în plen din zilele de 4 şi 5 iunie; programul de lucru pentru această perioadă 3-8 iunie; lista rapoartelor depuse în perioada 28 mai - 4 iunie de comisiile permanente sesizate în fond; informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare la Curtea Constituţională şi sumarul, ştiţi foarte bine, sumarul Monitorului Oficial, Partea I.

Începem dezbaterea problemelor înscrise pe ordinea de zi.

Am văzut că onorabilii mei colegi de la opoziţie au o problemă şi o să le citesc până...

Domnul Tinel Gheorghe (din bancă):

Nu e nicio problemă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu, nu, dumneavoastră. Dumneavoastră nu. Domnul Ialomiţianu n-are nicio problemă, şi domnul Tinel Gheorghe. Chiar nu. Aveţi alţi colegi care sunt preocupaţi de soarta ţării.

Vă informez că în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) din Legea nr.47 privind organizarea şi funcţionarea Curţii, astăzi, 4 iunie, s-au depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării controlului constituţional, dreptului de sesizare, următoarele legi adoptate de ambele Camere ale Parlamentului: Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.3, (PL-x159/2013) şi Legea privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale (PL-x 151/2013.) Una are procedură de urgenţă, cealaltă are procedură de drept comun.

Dacă sunt anunţuri din partea grupurilor. Nu sunt. Mulţumesc.

Doamna deputat Diana Tuşa.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul, vă rog frumos.

Doamna Adriana Diana Tuşa:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Am un anunţ personal pe care ar fi trebuit să-l fac de săptămâna trecută, însă atunci rana era mult prea proaspătă, dar astăzi nu mai am încotro, trebuie să mă supun rigorilor regulamentului şi să vă anunţ că, graţie eforturilor domnului Crin Antonescu, de astăzi voi activa ca independent.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Mergem mai departe.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571 (PL-x153/2011.)

Are caracter organic. Este procedură de urgenţă.

Avem un raport cu un amendament admis şi un amendament respins.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Victor-Paul Dobre.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Victor-Paul Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pe procedură, vă solicit ca, în numele Grupului PNL şi al Grupului PSD, să retrimitem la comisie acest proiect de lege pentru efectuarea unei modificări şi termen până mâine, pentru că eu cred că în timpul după-amiezii de astăzi comisia poate face modificarea şi să revină cu proiectul de lege pentru mâine.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele. liderii grupurilor sunt şi ei de acord cu această chestiune.

Retrimitere la comisie 24 de ore pentru clarificarea unor probleme, a unor amendamente, în cadrul comisiei.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele de vot.

Pe procedură, înainte de vot?

Vă rog frumos. Tot acest proiect, da?

Domnul Marian Neacşu:

Da, legat de acelaşi proiect, domnule preşedinte.

Motivaţia pe care noi o avem, legat de această propunere de retrimitere la comisie, este mai fundamentată decât cea pe care a prezentat-o colegul meu.

Această lege are trei rapoarte până în momentul acesta: raportul de bază şi încă două rapoarte suplimentare. Din nefericire, de-a lungul acestui parcurs, o bună parte dintre amendamente, mai ales cele respinse, s-au pierdut în ultimul raport. E, pentru că o parte dintre aceste amendamente respinse sau admise n-au fost prinse în raportul final, acesta este motivul pentru care susţinem să fie readus la comisie şi aş ruga colegii de la Comisia de buget, finanţe să ia această problemă în analiză.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord cu dumneavoastră.

Salutăm şi pe doamna preşedinte Nassar. Sărut-mâna şi mulţumim pentru sprijinul de astăzi.

Să înceapă votul atunci, doamnelor şi domnilor.

126 voturi pentru, doar două voturi împotrivă şi nicio abţinere. Este retrimisă la comisie pentru mâine-dimineaţă, termen 24 de ore.

3. Propunerea legislativă pentru schimbarea denumirii satului Brazii comuna Răduleşti, judeţul Ialomiţa, în satul Răduleşti.

Vă reamintesc că termenul pentru dezbatere şi vot final a fost depăşit, conform art.113 din Regulamentul nostru şi dacă nu mă-nşel, art. 75 din Constituţie, merge la Senat.

4. Următoarea propunere legislativă, tot la fel: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Anexei 1 la Legea nr.2/1968 (Pl-x 101/2013).

Conform art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, termenul a fost depăşit.

Merge la Senat. Este considerată adoptată de către Cameră.

5. Următorul proiect la fel, adoptat tacit, modificarea Legii nr.215/2001, republicată, PL-x 106.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit...

Pe procedură, la acest proiect?

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Vă rog frumos. Pe procedură.

Da, el este adoptat tacit, să ştiţi.

Vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Dănuţ Culeţu:

Într-adevăr, dacă-mi permiteţi, voi începe cu art.113, aşa prevede regulamentul: "În temeiul art.75 din Constituţia României, Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, se pronunţă asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative în termen de 45 de zile."

Consider că adoptarea tacită a fost făcută în mod deliberat, pentru că acest proiect de lege conţine prevederi foarte importante în ceea ce priveşte administraţia publică locală. Şi aş vrea să vă şi explic, pentru că eu consider că este...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, cu tot respectul pe care vi-l port, pe procedură, aţi specificat ceea ce am spus şi eu.

Domnul Dănuţ Culeţu:

Domnule preşedinte... (I se întrerupe microfonul.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, nu mai este în dezbatere acest proiect, el este adoptat tacit, eu sunt dator, conform regulamentului, să informez. Deci, dumneavoastră nu aveţi ce să explicaţi.

Domnule deputat, puteţi să explicaţi ceva care există pe ordinea de zi.

Cu permisiunea dumneavoastră, domnule deputat. Vă rog frumos, nu pot să vă dau cuvântul pentru că încalc regulamentul.

Aveţi un minut pentru a explica procedura. V-a mai rămas un minut, vă rog frumos.

Domnul Dănuţ Culeţu:

Procedura nu a fost respectată, domnule preşedinte. Procedura prevedea 45 de zile. Deliberat s-a trecut peste acest termen, pentru această aprobare tacită. (I se întrerupe microfonul.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, dumneavoastră nu prea cunoaşteţi regulamentul. Noi nu putem deliberat să trecem peste aceasta. Este o voinţă a comisiei. Este o abordare pe care aţi luat-o un pic eronat. Eu vă sfătuiesc să vorbiţi cu colegul dumneavoastră, domnul Tinel Gheorghe, care ştie regulamentul. Procedura de adoptare tacită nu este eronată. Este una constituţională.

6. Mergem la următorul proiect, Proiectul de Hotărâre privind constatarea încetării unui mandat de deputat.

Vi-l citesc. Dacă aveţi obiecţii.

"Art.1. Camera Deputaţilor ia act de Decizia nr.585 din 5 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost admis recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr.339 din 31 octombrie a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa menţinerii ca legal şi temeinic a actului de constatare prin care s-a constatat starea de incompatibilitate în care se află domnul deputat Nechita Aurel.

Art.2. Camera Deputaţilor ia act de încetarea de drept a calităţii de deputat a domnului Nechita Aurel şi declară vacant locul de deputat în Circumscripţia electorală nr.18 Galaţi, Colegiul uninominal nr.9."

Dacă domnul deputat este aici să ia cuvântul, conform regulamentului.

Pe procedură, domnul Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru că săptămâna trecută am trăit nişte clipe, zic eu, regretabile pentru Parlamentul României, am să citesc pentru toţi colegii şi pentru presă prevederile art.121, Secţiunea a 5-a, "Procedura de vot", care spune aşa: "Legile, hotărârile şi moţiunile simple se adoptă de Camera Deputaţilor prin vot."

Cu alte cuvinte, inclusiv hotărârile, toate hotărârile trebuie supuse procedurii de vot în Parlamentul României. Daţi-mi voie să cred că ce s-a întâmplat săptămâna trecută a fost o eroare, o scăpare şi că, în conformitate cu acest regulament care este încă în vigoare, până va intra cel nou, îl vom pune în aplicare, în practică.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aveţi dreptate, şi aşa am şi făcut, domnule deputat. Proiectul de hotărâre este aici, de vacantare a postului.

Domnul deputat Eugen Nicolicea.

Şi săptămâna trecută nu s-a întâmplat nimic greşit.

Domnul Eugen Nicolicea:

Suntem într-un caz de incompatibilitate. Această situaţie n-a putut să fie prevăzută nici în regulament, nici în statut, pentru că Legea ANI a fost votată mai târziu decât statutul.

În statut se vorbea de incompatibilitatea stabilită prin hotărâre a Camerei Deputaţilor, ceea ce acum nu este cazul. Este o hotărâre stabilită prin hotărâre judecătorească. Şi, prin urmare, aici, Camera a luat act, hotărârea judecătorească este cea care a stabilit starea de incompatibilitate.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Márton Árpád, Grupul parlamentar al UDMR.

Salutăm şi pe domnul Bode care a venit. Bună dimineaţa, domnule ministru. Sunteţi de mult aici?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am înţeles din discuţiile de la Comisia juridică că ne aflăm în aceeaşi situaţie pe care ar trebui odată şi odată s-o rezolvăm în statutul nostru. Din varii motive, nu s-a dorit. Deci, starea de incompatibilitate, constatarea stării de incompatibilitate, conform ideii de bază şi principiului, demarează, acel termen de 30 de zile, în care deputatul trebuie să iasă din starea de incompatibilitate. Asta este teoria. Practica este alta. Chiar în cazul acesta, se constată o stare de incompatibilitate, pentru o legislatură..., a fost chiar şi cazul domnului Andon, o legislatură trecută. Mai este starea aceea şi astăzi? Omul este într-o stare de incompatibilitate pentru care i se constată imposibilitatea de a-şi efectua mandatul ales prin vot popular? Şi am înţeles că nu.

Şi atunci, eu cred...sentinţa a constatat că a existat odată o stare de incompatibilitate. Deci, legea este proastă. Trebuie modificată.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Proiectul de hotărâre de vacantare a postului merge la votul final.

7. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Suntem la continuarea dezbaterilor. Proiectul de lege conţine amendamente admise şi respinse. Caracter ordinar. Procedură de urgenţă.

Suntem la punctul în care grupurile parlamentare dacă doresc, să ia cuvântul.

Domnule deputat, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Aveţi cuvântul.

Domnul ministru Vlădescu este aici.

Domnul Emil Niţă:

Mulţumesc frumos.

Acest proiect de lege este, după părerea mea, foarte important, pentru că el armonizează legislaţia în domeniu, a achiziţiilor publice, cu legislaţia europeană şi el cuprinde şi câteva modificări importante.

Şi eu aş vrea să mă refer numai la pragul de achiziţii care este foarte important din două puncte de vedere: unu, va fluidiza toate procedurile de achiziţii publice, inclusiv cele care utilizează fonduri europene; şi doi, va putea să dezlege multe din achiziţiile publice de la nivelul administraţiilor publice locale, având în vedere că 20% din achiziţiile publice din România, la acest moment, depăşeau valoarea pragului anterior. Deci, pragul se modifică pentru produse şi servicii de la 15 mii de euro la 30 mii de euro şi pentru lucrări la 100 de mii de euro. Acest lucru este aşteptat de multe administraţii publice locale care ţin foarte multe proceduri de achiziţii publice blocate din acest punct de vedere, cât şi de anumite societăţi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat care se supun acestor proceduri de achiziţii publice.

De asemenea, vreau să vă spun că prin abrogarea unui articol de la această lege am reuşit ca unele societăţi comerciale cu capital majoritar de stat sau integral de stat, care funcţionează într-un mediu concurenţial, într-un mediu de piaţă, să nu parcurgă aceste proceduri de achiziţii publice, care le făceau să iasă din piaţă, să iasă din multe licitaţii pe care ele ar fi putut să le câştige. De aceea, vă recomand tuturor, şi colegilor mei, şi celor din opoziţie, să voteze acest proiect de lege.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul ministru Ialomiţianu, aveţi cuvântul. Domnul deputat Ialomiţianu. Ştiţi că noi suntem pe procedura franceză: odată ce aţi avut funcţie, toată viaţa aşa vi se spune.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să-i atrag atenţia colegului de la USL că ceea ce susţine este lipsă de transparenţă în utilizarea banului public. Noi ştim că o licitaţie înseamnă transparenţă. O atribuire directă înseamnă o lipsă de transparenţă. Şi ce aţi făcut, dragi colegi? Vreţi ca să nu mai fie transparenţă în utilizarea banilor publici ridicând pragul de la care s-ar face licitaţie. Sigur, la servicii, vă duceţi la 100 de mii de euro. Vă daţi seama că aproape toate licitaţiile de la nivel local nu vor mai... toate lucrările, nu vor mai fi pentru ele organizată licitaţie, vor fi atribuite pe sub masă.

Deci, asta aţi înţeles să faceţi, adică să reduceţi transparenţa în utilizarea banului public. Eu m-aşteptam să anulaţi licitaţiile, că şi aşa aveţi o problemă cu comisia de soluţionare a contestaţiilor. De ce mai organizăm licitaţii? Acuma, vă întâlniţi într-un birou şi împărţiţi lucrările pentru că nu mai are rost să ţineţi licitaţii.

Deci, este vorba de lipsă de transparenţă în utilizarea banului public. Va creşte corupţia şi sigur că o doriţi cu mâna Parlamentului. Deci, asta înţelegeţi să faceţi. În programul de guvernare asemenea lucruri nu există. Aveţi creşterea transparenţei în utilizarea banului public, utilizarea mai eficientă, adică să participe mai mulţi competitori la licitaţii. Dar aşa, aţi redus competiţia, aţi redus transparenţa, aţi redus eficienţa utilizării banului public. Vă felicit, în ghilimele.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mario-Ernest Caloianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Domnilor, doamnelor,

OUG nr. 34/2006 ar trebui să reprezinte transparenţa în achiziţiile publice, cum a spus colegul nostru ceva mai devreme. Atâta timp cât un raport ANRMAP va spune că eligibilitatea..., pentru că OUG nr. 34/2006 se împarte în două etape: eligibilitate sau clasificarea unei societăţi care participă la licitaţii, cu o mulţime de condiţii de eligibilitate şi valorare, nu? Sau oferta financiară şi tehnică care pune sau situează societatea respectivă din concurs pe un anumit loc.

Eligibilitatea, acel cumul de condiţii, conform unui raport al ANRMAP-ului din 2010, dacă nu mă-nşel, sau 2011, spune că este folosită drept modalitate de valorare a ofertelor. Atâta timp cât vor fi o mulţime de condiţii, ingineri, situaţii bulversate care creează o eligibilitate specială pentru cei care participă la aceste concursuri, nu vom avea niciodată o transparenţă clară în aceste concursuri care ar trebui să promoveze egalitatea de şanse.

Clasificarea unei societăţi de a participa într-o licitaţie trebuie să fie egală pentru toată lumea. În momentul în care cele două etape formează parte dintr-o singură ordonanţă, dintr-o singură lege, nu vom putea niciodată avea un concurs real şi cu egalitate de şansă. Cred că mult mai bine ar fi fost dacă eligibilitatea ar fi fost separată într-o anumită lege, dându-i o clasificare anume, şi cu acea categorie, fiecare societate obţinând categoria, putea participa la o licitaţie având drept criteriu de evaluare oferta financiară şi tehnică. Nu eligibilitatea...dacă n-avem un inginer nu ştiu cu ce performanţă sau criterii, ne dă afară din licitaţie şi nu mai câştigăm licitaţiile pentru că n-avem prieteni în politică.

Domnilor, avem nevoie de transparenţă. Avem nevoie de o egalitate... dar nu avem nevoie să inventăm apa caldă. Ne uităm la Spania, ne uităm la Italia. Ne uităm la Italia care are un mod de clasificare care se numeşte "SOA". Ne uităm la Spania care are un mod de clasificare care se numeşte "Clasificacion". O categorie pe care orice societate, când îşi depune un anumit cumul de dosare într-un centru special de acest gen, gen ANRMAP, obţine o categorie şi împreună cu oferta financiară se poate duce la acea licitaţie, participând şi având şansă egală.

Ne scărpinăm cu mâna dreaptă la urechea stângă. tipic românesc. De ce?

E o întrebare la care domnii miniştri reprezentanţi ar trebui să ne răspundă.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu. Dar, vă rog frumos, chestia aia cu scărpinatul cu mâna dreaptă la urechea stângă aparţine poporului oltean şi asta înseamnă o jignire la adresa mea, personal ...

Domnul Mario-Ernest Caloianu:

Îmi cer scuze!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Eu sunt oltean şi nu e bine, vă rog frumos. Da?

Domnul Mario-Ernest Caloianu:

Nu mai fac. Promit.

Domnul Valeriu-Ştefan Zgonea:

Acestea sunt tradiţii româneşti vechi şi nu ... da? Deci fără scărpinat. Cu orice altceva sunt de acord.

Domnul Mario-Ernest Caloianu:

Îmi cer scuze!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule ministru Ialomiţianu, la sfârşit, pentru că ştiţi că, în conformitate cu prevederile regulamentare, fiecărui grup parlamentar trebuie să-i dau dreptul la o singură luare de cuvânt. Dreptul la replică se dă la sfârşitul dezbaterilor. Eu vă rog frumos, personal.

Vreţi dumneavoastră acum? Dacă mai sunt luări de cuvânt la dezbateri generale? După Partidul Naţional Liberal, domnule ministru, vă dau cuvântul.

Domnule deputat, vă rog frumos, aveţi cuvântul, dar fără ... da? Fără să atacaţi viitoarele regiuni. Vă rog.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Cu siguranţă.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Apariţia acestei noi ordonanţe de modificare a Legii achiziţiilor publice, pe care o dezbatem astăzi, şi care a fost supusă unei riguroase analize din partea celor două comisii raportoare - Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi - are rolul să perfecţioneze şi să fluidizeze sistemul de achiziţii publice din ţara noastră.

Chiar dacă mulţi dintre noi ne dorim o reformare în profunzime a acestui domeniu, dovadă fiind numărul mare de amendamente depuse, cu reguli mult mai dure pentru cei care împiedică cu rea-credinţă procedura de achiziţii, sperăm ca viitoarea directivă europeană în domeniul achiziţiilor publice, aflată în dezbatere la nivelul instituţiilor europene, şi care va apărea la mijlocul acestui an să ne ofere un cadru mai prietenos, care să ne permită să operăm modificările dorite.

Sunt convins că această lege nu este un capitol închis. Ea va fi în continuare atât un subiect de dezbatere parlamentară, cât şi în alte medii profesionale. pentru a avea un trend ascendent, ca ţară, în ceea ce priveşte procesul de absorbţie a fondurilor europene, este esenţial să îmbunătăţim şi să eficientizăm cadrul legislativ în materie de achiziţii publice.

Este un proces de durată, dar care poate deveni o poveste de succes, cu condiţia să tratăm cu mult profesionalism şi determinare acest subiect, atât la nivel naţional, cât şi în raporturile cu forurile europene de la Bruxelles.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Am înţeles că colegul meu de la Partidul Naţional Liberal a renunţat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Şi-mi cer eu scuze că dumneavoastră aţi fost înaintea celor doi antevorbitori, dar pe dumneavoastră, cu părul alb, cu experienţă, îmbrăcat, aşa, deschis la culoare, ca în iunie, nu v-am văzut. Vina este a mea.

Domnul Antal István:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am crezut că este o tactică specială. Mă uitaţi şi aici, cum m-au uitat colegii care, ieri sau alaltăieri, sau săptămâna trecută, au ţinut o şedinţă într-o locaţie unde nu am prea ajuns, ca să ne susţinem unele puncte de vedere. Şi încep, în numele grupului parlamentar, a vă spune că, într-adevăr, s-a lucrat mult şi era de dorit modificarea Ordonanţei nr. 34 şi a Ordonanţei nr. 77, pentru că se bulversa foarte mult acest proces. Sume fabuloase nu au putut fi utilizate, pentru că se bloca undeva procesul la instituţia ANRMAT-ului.

Acum s-a lucrat, într-adevăr, în mod serios în cele două comisii şi am reuşit, zic eu, să îmbunătăţim, nu să facem o lege perfectă, dar am îmbunătăţit, cât de cât, şi colegul nostru, domnul Niţă, v-a prezentat câteva elemente pentru care şi grupul nostru a decis să susţină proiectul de lege. Dar avem câteva observaţii, care se leagă, în primul rând, de procedură, domnule preşedinte, pentru că săptămâna trecută, când s-a anunţat că se ţine şedinţa celor două comisii pentru a efectua o modificare la dispoziţia guvernanţilor, pentru că cele două comisii au decis altfel şi au introdus două amendamente foarte interesante şi importante, preluate din directiva despre care s-a făcut vorbire aici, directiva în curs de elaborare la Bruxelles.

Actualmente, ne-am gândit noi că, în sfârşit, am făcut şi noi un pas înainte, ca un semnal către Bruxelles, că uite, suntem în măsură să anticipăm şi dorim să intrăm şi noi în rândul celor care fac legi în aşa fel încât acele legi să fie agreate de Bruxelles. Şi am introdus două articole care vizau două puncte esenţiale. Despre unul s-a vorbit aici, chiar aici s-a vorbit, cum că nu este clarificată nici în continuare problema în ceea ce priveşte preţul cel mai mic sau oferta cea mai bună şi noi am reuşit, atunci, în subcomisie şi în comisii, să introducem patru puncte, în care să clarificăm foarte clar că, de acum încolo, în sfârşit, tâmpenia cu preţul cel mai mic, preţurile cele mai mici care sunt prezentate să aibă câştig de cauză, să dispară şi să dăm şanse comisiilor care dau verdictul pentru câştigarea unei achiziţii publice să aibă şansa să câştige, într-adevăr, cel mai bun, cel mai bine pregătit din punct de vedere tehnic, calitativ şi aşa mai departe.

Din păcate, nu s-a agreat această modificare, cu toate că va apărea în acea directivă despre care s-a făcut vorbire. Exact, textual, de acolo am preluat-o.

Şi am mai avut, am crezut noi, atunci, un succes, am mai preluat încă un articol din noua directivă care vorbeşte despre terţe persoane. ştiţi dumneavoastră că, de obicei, vin multe firme care nu au susţinere, nu au un suport financiar şi atunci vin cu nişte documente de la bănci, de la alţi susţinători, cum că, în cazul în care ei câştigă licitaţia, atunci sunt în măsură să fie sprijiniţi de terţe persoane.

Noi am reuşit să preluăm exact, textual, ceea ce va apărea acum, la sfârşitul lunii iunie, în noua directivă, şi s-a şi aprobat în şedinţa celor două comisii. Dar, ulterior, aşa cum se întâmplă, din păcate, la noi, a intervenit Executivul şi a dispus colegilor noştri din arcul guvernamental să scoatem acest articol. Şi... iată că acest articol a fost modificat. Am înţeles că... nu am reuşit să particip la şedinţă, vă spun din nou, pentru că nu am fost anunţat din timp. Am fost o dată anunţat şi exact acolo nu am ajuns, unde au discutat colegii mei.

Deci, este, totuşi, o problemă pe care nu o înţeleg, pentru ce? Pentru că ţin minte perfect, acum câţiva ani, când s-a aprobat pentru prima dată Ordonanţa nr. 34, în plen se discuta, textual, oferta tehnico-economică cea mai avantajoasă. Şi atunci s-a întâmplat că în ultima clipă au primit o dispoziţie - şi-mi pare rău că trebuie să vă spun, tot colegii noştri liberali, nu i-am înţeles nici acum, ca să scoatem şi să rămână ...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să finalizaţi.

Domnul Antal István:

... ceea ce a bulversat ani de zile acest proiect de lege.

Deci, eu îmi permit să menţin... avem câteva amendamente pe care o să le susţinem, având în vedere faptul că am găsit de cuviinţă să mai îmbunătăţim şi poate vom avea ascultare din partea colegilor, a celor care nu au participat la dezbaterile şedinţei, dar în plen vor înţelege că suntem în măsură să mai îmbunătăţim, având câteva amendamente care ar trebui să apară în legea aceasta.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Nu mai sunt luări de cuvânt din partea grupurilor parlamentare.

Trecem la dezbaterea pe articole. Da?

O să rog colegii care au amendamente respinse să mă urmărească. Nu sunt multe amendamente admise. Sunt vreo 94.

Vă propun să mergem pe calupuri de câte 5, dacă sunteţi de acord. Liderii grupurilor sunt de acord. Vă mulţumesc mult.

Amendamente admise de la 1 la 5.

Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admise.

De la 5 la 10.

Obiecţii, comentarii?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Aveţi un amendament în calupul 6-10, da? Să ne spuneţi care este amendamentul.

Grupul de la Braşov? Am înţeles. Grupul de la Braşov, da.

Domnule deputat, vă rog frumos să ne spuneţi care este amendamentul respins pe care-l susţineţi. Suntem în calupul 6-10; am avut o obiecţie şi acum aşteptăm.

Domnule deputat, aveţi un articol dintre cele 6, 7, 8, 9 sau 10, la care aveţi un amendament respins?

Deci, nu, nu mai există nicio obiecţie.

Deci, 6-10.

Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admise.

11-15.

Domnul deputat Márton Árpád. Să-mi spuneţi care este amendamentul respins, care este legat de amendamentul admis.

Punctul 13, amendamente admise.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Deci, la punctul 13, amendamente admise...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Art. 19¹, da?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Art. 15¹.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu. Punctul 13, amendamente admise, după art. 19 se introduce art. 19¹, cu următorul cuprins...

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte, atunci, eu am un alt material.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi este nemodificat, îmi cer scuze. Aveţi alt document.

Deci, la amendamentul 13 este art. 19. poate aveţi respinsele acolo.

Gata. Noi ne reglăm... Sunt două abordări diferite, cu ce am eu şi cu ce are domnul deputat Árpád, este vorba de ...

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte, este vorba despre art. 15¹ care...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Poziţia...

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Degeaba spun poziţia, că nu este identică cu cea...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

13... Este o diferenţă de unul singur, 15¹.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Deci 12.

În primul rând, acelaşi amendament, adică parte din amendament, adică abrogarea alineatului 1¹ din punctul 15, se regăseşte atât la amendamente admise, cât şi la amendamente respinse.

Deci prima întrebare: a fost acceptat acest amendament al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic sau a fost respins? Pentru că, vă spun încă o dată, se regăseşte în ambele capitole ale raportului.

A doua problemă este destul de importantă.

Aşa cum s-a vorbit de la acest microfon, cu procedurile acestea de licitaţie, în care deja poate fi contestată decizia arătării caietului de sarcini, deci înainte de a intra în licitaţia propriu-zisă şi retrimiterea... chiar şi decizia autorităţii care retrimite la a elabora un nou caiet de sarcini, şi asta poate fi contestat, să nici nu vorbim de celelalte faze, în care se pierd efectiv banii, dumneavoastră mai introduceţi şi o altă fază, prin această eliminare, pentru că, la art. 15¹, este vorba despre o autoritate a statului, o autoritate care descarcă din punct de vedere arheologic un teren pe care, pe urmă, se va construi ceva.

Dacă noi şi această descărcare de sarcină o băgăm în această procedură a licitaţiilor, păi, niciodată, nicio construcţie în ţara asta nu se va realiza, mai ales că, încă o dată vă spun, excepţia este justă, pentru că ea se realizează de o autoritate a statului, care are în grijă... care are în grijă monumentele arheologice. Nu era prevăzut în ordonanţă, s-a introdus sau nu s-a introdus abrogarea ei în comisie şi nu mi se pare justă, nu încalcă nicio prevedere a niciunei directive, pentru că, încă o dată vă spun, în acest domeniu, Muzeul Naţional şi muzeele judeţene sunt autoritatea statului care au în grijă descărcarea arheologică şi supravegherea acestui lucru pentru construcţii şi alte asemenea intervenţii.

Deci, eu militez pentru menţinerea art. 15 alin. 1¹, pentru că altfel, în primul rând aruncaţi şi mai încolo posibilitatea de a se realiza o licitaţie, pe de altă parte, încercaţi să introduceţi, pe uşa din dos, nu ştiu pe cine, în locul unei autorităţi a statului.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Comisia? Rămâne că se abrogă.

Ministerul? Rămâne că se abrogă.

Bun. conform înţelegerii...

Obiecţii, comentarii?

Deci, dumneavoastră doriţi acum o chestie care ...

Dumneavoastră spuneţi aşa: că cererea comisiei de abrogare aţi dori s-o... Nu înţeleg. Noi am discutat altceva despre obiecţii, comentarii.

Domnule deputat, îmi cer scuze că vă spun: e pe dos faţă de ceea ce au discutat liderii grupurilor parlamentare.

Deci dumneavoastră vreţi să abrogaţi o decizie a comisiei, ceea ce eu nu pot să fac. Asta vreţi. Asta nu pot să fac.

Aveam obiecţie, comentariu, în momentul în care amendamentul ...

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte, conform...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, conform înţelegerii dintre liderii grupurilor parlamentare, când am stabilit obiecţia, comentariul, a fost dacă dumneavoastră doriţi eliminarea unui text care a fost aprobat. Aici, comisia cere eliminarea textului iniţial. Deci, dumneavoastră doriţi eliminarea eliminării, ceea ce ... iar, o să începem cu tot felul de amendamente la cutuma respectivă, de o să fie o sută de cutume... El cere menţinerea raportului iniţial.

OK. Merge şi pe varianta asta, dar să ştiţi că nu este ceea ce am discutat la început, dar, oricum, dumneavoastră ... m-am obişnuit. Întotdeauna aveţi altă percepţie, în funcţie de săptămână.

Bun. Pe procedură, domnul Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, am convenit o linie de conduită. Încercăm să o respectăm. Ca să ne punem de acord şi de data asta şi să putem să facem exact cum am convenit, v-aş solicita două minute pauză de consultări.

(Liderii grupurilor parlamentare se deplasează la prezidiu pentru consultări.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ne-am înţeles şi o să mergem pe următoarea procedură, ca să nu mai existe ...

Este un amendament la art. 12, amendamente admise, prin care Grupul parlamentar al PNL cere ca alin. 1¹ din art. 15 să fie abrogat.

Conform regulamentului, acesta se supune cu prioritate.

Deci, supun la vot amendamentul admis de la poziţia 12 din raportul suplimentar, conform regulamentului, art. 110 alin. (2), care spune: "supunerea la vot a amendamentelor se face în următoarea ordine: în primul rând se supun la vot amendamentele prin care se propune eliminarea unor texte." Şi acesta este un amendament prin care se propune eliminarea unui text.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele de vot.

Domnule profesor Stanciu, vă rog frumos să vă pregătiţi cartela de vot.

Să înceapă votul.

102 voturi pentru, 16 abţineri, 24 de voturi împotrivă.

Textul comisiei rămâne în vigoare.

Domnule deputat, am înţeles că şi dumneavoastră aveţi un amendament respins pe textul suplimentar.

Revenim la poziţia 9.

O secundă! Poziţia 9, amendamentul al doilea la poziţia 9, amendamente respinse.

La art. 12, după lit. c) un grup de parlamentari liberali introduc o nouă literă - lit. d), cu următorul cuprins: ... amendamentul este respins de către comisie.

Vă rog frumos, argumentarea.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule preşedinte,

Amendamentul meu se referă la art. 12 pct. c), care, după a) şi b), este punctul c) şi spune în felul următor ...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu, domnule deputat. Dumneavoastră nu aveţi acel amendament, este al domnului deputat Dumitru Chiriţă şi a fost respins şi nu l-a susţinut.

Dumneavoastră aveţi un singur amendament. Grupul parlamentar al PNL are art. 12: după lit. c) se introduce o nouă literă - lit. d).

Domnul Dan Coriolan Simedru:

OK.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Păi, acela este amendamentul.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Important este conţinutul amendamentului...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Lit. d): contractul are ca obiect achiziţia de utilaje, materii prime şi/sau materiile necesare pentru îndeplinirea unui contract de furnizare armament, muniţie şi/sau materiale de război.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Exact. Exact în varianta iniţială era lit. c); dacă s-a modificat şi este lit. d), este mai puţin importantă litera şi este important conţinutul amendamentului.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am făcut acest amendament datorită faptului că, după cum ştiţi cu toţii, una este activitatea de producere armament şi alta este activitatea de achiziţionare a armamentului.

Discutăm despre autorităţi contractante, care sunt ministerele şi autorităţile publice, în această lege, şi bineînţeles că Ordonanţa nr. 34 şi modificarea aceasta din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77 vine să reglementeze în condiţii foarte bune, ceea ce înseamnă achiziţiile publice, dar domeniul special pe care eu consider că trebuie să-l exceptăm face apel şi fac apel tocmai la această situaţie specială, fiind vorba despre fabricanţii de armament, şi nu despre cei care folosesc armamentul, cei care achiziţionează armamentul.

De ce spun acest lucru? Pentru că într-o economie capitalistă, într-o economie de piaţă, însăşi piaţa reglează achiziţia de materii prime, şi nu trebuie să venim cu reguli suplimentare, conform acestei legi, care să încetinească şi chiar să blocheze la un moment dat achiziţiile de materii prime şi utilaje necesare pentru desfăşurarea în condiţii normale şi corecte a producţiei. Dacă noi vom avea această prevedere rămasă fără să reuşim să adoptăm acest amendament, eu vă spun cu responsabilitate că industria noastră de apărare va fi în suferinţă şi vom face un lucru pe care s-ar putea mai târziu să-l regretăm. Nu cer altceva decât o exceptare, în condiţiile în care vorbim despre furnizare, şi nu despre achiziţionare de armament.

Nu trebuie să confundăm industriaşul care produce armament cu ministerul care achiziţionează armament. De aceea, acest amendament consider că este foarte potrivit aici, în această poziţie de modificare a Ordonanţei nr. 77.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Marian Neacşu, liderul Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să fac câteva consideraţii legate de amendamentul prezentat de colegul meu. Noi, săptămâna trecută, împreună cu liderii de grup şi cu reprezentanţii ANRMAP-ului, am convenit ca textul acestei Ordonanţe nr. 77 să fie aprobat în formula pe care am convenit-o, având în vedere faptul că la Comisia pentru industrii şi servicii se mai află în procedură încă două proiecte de modificare a Ordonanţei nr. 34. Mai mult decât atât, s-a convenit un grafic, un calendar, potrivit căruia ANRMAP-ul urmează să se întâlnească cu cei care activează în industria de armament şi să pună de acord într-un alt cadru, cel pe care l-am prezentat ceva mai devreme, aceste amendamente care probabil că le aduc anumite frustrări colegilor noştri.

Din aceste considerente, bineînţeles că noi vom vota împotriva amendamentului respectiv şi vom vota pentru aprobarea ordonanţei în forma pe care am convenit-o şi pe care am discutat-o într-o primă fază, urmând ca toate aceste lucruri să se regăsească în textul viitor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Paul Dobre, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Victor Paul Dobre:

Deci, domnule preşedinte, susţin propunerea colegului meu de la PSD, vom respinge amendamentul aici şi-l vom avea în vedere la o corecţie ulterioară pe această ordonanţă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult. Deci, la art. 12, după lit. c) se introduce un nou amendament, este la amendamente respinse, poziţia 9, punctul 2.

Vă supun votului. Să înceapă votul.

Toată lumea votează împotrivă. 123 voturi împotrivă, 13 abţineri, 15 voturi pentru. Amendamentul a fost respins.

Mergem mai departe. Deci am avut 13, l-am supus la vot. Rămâne textul comisiei.

Amendamentele 14 şi 15. Nu sunt obiecţii.

De la 16 la 20. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 21 la 25. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

De la 21 la 25.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Să-mi spuneţi la care aveţi obiecţii. În calupul acesta toate sunt nemodificate, să ştiţi.

Domnul Antal István:

Nu, e un amendament respins, domnule preşedinte.

La poziţia 25, art. 13, vă mărturisesc că este raportul pe care l-am primit...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, dumneavoastră aveţi raportul vechi. Plenul Camerei a votat retrimiterea la comisie, conform cutumei stabilite pe vremea când dumneavoastră eraţi la guvernare, s-a hotărât ca în plen raportul suplimentar să fie transmis liderilor de grup. Eu nu pot să fac altfel decât să respect procedura votată şi aprobată de către plen. Eu sunt la articolul 57, este amendamentul 25 admis.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte, permiteţi-mi totuşi. Dacă colegii mei consideră după nu ştiu câţi ani de zile că pot să-şi bată joc de mine, n-au decât. Nici invitat n-am fost la cele două şedinţe, nici raport n-am primit.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Cu tot respectul...

Domnul Antal István:

Este un amendament foarte important pe care vreau să-l susţin.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, cu tot respectul, avem un raport suplimentar trimis liderilor grupurilor politice parlamentare conform înţelegerii. Este pe site, obligatoriu, pe el ne coordonăm. Domnul deputat Márton Árpád-Francisc... ca excepţie, i-am explicat, avea tot raportul, primul raport. Retrimiterea a fost făcută săptămână trecută, la cererea grupurilor politice parlamentare.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte, ieri trebuia să aibă loc o şedinţă comună. Nu ştiu dacă a fost şedinţa comună unde s-au făcut aceste modificări. Ca atare, aş fi dorit şi rog totuşi secretariatul comisiei să-mi dea şi mie, să găsesc şi eu la ce poziţie...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul Márton Árpád a avut o obiecţie la art. 13, după care a venit domnul deputat de la Partidul Naţional Liberal şi a avut o obiecţie la art. 15. Eu nu pot să mă întorc acum la art. 10. Nu am cum, cu tot respectul pe care vi-l port, şi ştiţi că am toată stima dumneavoastră şi ne ştim de atâţia ani de zile.

Domnul Antal István:

Îmi pare rău, dar e ceva..., nu pot să concep ce se întâmplă până la urmă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu se întâmplă nimic, domnule deputat.

Domnul Antal István:

Sunt câteva lucruri care sunt preluate, v-am explicat, când am intervenit, din directivă şi nu se vrea. Deci, dacă nu mi se dă voie, n-am decât să-mi cer scuze...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Uitaţi, toţi respectăm regulamentul.

Domnul Antal István:

Nu, îmi cer scuze, dar să ştiţi că o să-mi permit ca la prima şedinţă a comisiei să fac un raport în atenţia biroului Camerei Deputaţilor...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos. Cu tot respectul.

Domnul Antal István:

Că nu ştiu ce s-a întâmplat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos, cu tot respectul. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Pe procedură...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dacă sunteţi... ce procedură, ce articol aveţi, domnule Oajdea? Pe ce articol, vă rog frumos, şi vă dau cuvântul pe procedură. Cum au stabilit liderii grupurilor, fiecare coleg care a venit a spus articolul. Care este articolul şi vă dau cuvântul pe procedură.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

E vorba de regulamentul...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Pe care? Nu există procedură cu regulamente în sine. Este procedură pe articol. Care este articolul?

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Este vorba de ordinea de zi, problema e că...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Daţi-mi articolul şi vă dau cuvântul.

Domnule deputat, daţi-mi articolul şi vă dau cuvântul. Nu pe procedură. Păi, aici nu suntem... Domnule deputat, nu suntem la lăutărie, suntem în Parlamentul României. Nu trebuie să dialogaţi cu mine, conform regulamentului, nu trebuie să dialogaţi cu mine. Daţi-mi articolul şi vă dau cuvântul. Aşa scrie, bineînţeles. Fiecare deputat care intervine pe procedură trebuie să citească articolul. Vă rog frumos. Aveţi experienţă, nu sunteţi la primul mandat. Nu am voie să dialoghez cu dumneavoastră. Aveţi ordine de zi, conform celor stabilite, este publicată şi pe site. Vă mulţumesc foarte mult.

Mergem mai departe, amendamente admise în raportul suplimentar de la 26 la 30. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 31 la 35. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 36 la 40, la amendamente admise. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 41, art. 158, până la 45, art. 179. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la poziţia 46 până la poziţia 50. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la poziţia 51 la poziţia 55. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la poziţia 56, art. 215, până la poziţia 60. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 61 la 65. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 66 la 70. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 71 la 75. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 76 la 80. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 81 la 85. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la poziţia 86 art. I, pct. 77, se introduce un nou punct, 77ą, până la poziţia 90. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la poziţia 91 la poziţia 94, dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

Proiectul de lege merge la votul final. Mulţumim domnului Vlădescu pentru participare. Este caracter ordinar. Procedură de urgenţă.

Mulţumim şi domnului deputat Chiriţă pentru susţinere.

Următorul proiect de lege cu amendamente admise şi amendamente respinse, caracter ordinar, procedură de urgenţă, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă şi pentru abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 1454/2004, PL-x 323/2012.

Conform art. 115 din Regulament se dezbate în procedură de urgenţă.

Iniţiatorul? Guvernul? Aveţi cuvântul, numele şi prenumele, şi funcţia vă rog frumos.

Domnul Constantin Marius Banu (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, numele meu este Marius Banu, secretar de stat în cadrul Ministerului Dezvoltării.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice susţine adoptarea prezentului proiect normativ şi în acest sens se propune eliminarea prevederilor conform cărora Comisia socioeconomică de examinare şi avizare a implantării structurilor de vânzare cu amănuntul cu suprafaţă mare este formată din reprezentanţi ai Camerelor de comerţ şi industrie, reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale, patronale, mediului de afaceri şi/sau reprezentanţi ai agenţilor economici. Rolul acestei comisii este preluat de Comisia tehnică de amenajarea teritoriului şi urbanism, care funcţionează potrivi Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 1454/2004 va contribui la îndeplinirea obiectivelor privind diminuarea numărului de avize necesare realizării unei investiţii şi va simplifica procedurile de avizare în domeniul urbanismului.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Din partea comisiei raportoare, Comisia pentru industrii şi servicii, domnule deputat Eduard Martin.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

Mulţumesc.

În conformitate cu prevederile art. 95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă şi pentru abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 1454/2004 pentru aprobarea criteriilor de implantare a structurilor de vânzare cu amănuntul cu suprafaţă mare şi definirea tipologiei structurilor de vânzare.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de ordonanţă de urgenţă, cu observaţii şi propuneri. Senatul a adoptat proiectul de lege.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă şi pentru abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 1454/2004 pentru aprobarea criteriilor de implementare a structurilor de vânzare cu amănuntul cu suprafaţă mare şi definirea tipologiei structurilor de vânzare. Astfel, acest proiect elimină aspecte neconforme cu normele obligatorii ale Uniunii Europene, în aşa fel încât să se asigure respectarea prevederilor comunitare privind interzicerea aplicării de teste economice care constau în condiţionarea acordării autorizaţiei de dovadă a existenţei unor nevoi economice sau a unor cereri din partea pieţei, precum şi interzicerea intervenţiei directe sau indirecte a operatorilor concurenţi, inclusiv în cadrul organismelor consultative, în procesul de acordare a autorizaţiilor sau în procesul de adoptare a altor decizii ale autorităţilor competente.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au examinat proiectul de lege în şedinţa comisiei din data de 16 aprilie 2013.

În urma dezbaterilor s-a hotărât în unanimitate să se propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamente admise şi amendamente respinse. La lucrările comisiei au fost prezenţi un număr de 28 de deputaţi din totalul de 30 de deputaţi membri ai comisiei.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Propun timp de dezbatere trei minute.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Sub ochiul supraveghetor al domnului preşedinte... al domnului Iulian Iancu, aţi avut o intervenţie fructuoasă şi de succes.

Grupurile parlamentare? Luări de cuvânt?

Domnule deputat, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, aveţi cuvântul.

Domnul Răzvan Horia Mironescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Acest proiect de lege are un pronunţat caracter practic.

În primul rând, el aliniază legislaţia românească la normele obligatorii ale Uniunii Europene şi, în al doilea rând, un aspect foarte important, garantează tuturor jucătorilor din piaţa de retail respectarea principiului liberei concurenţe. Şi aceasta datorită interzicerii intervenţiei directe sau indirecte a operatorilor concurenţi, printr-un aviz pe care aceştia trebuiau să-l dea, conform formei anterioare a legii, inclusiv în cadrul organismelor consultative şi acolo unde se discuta şi se aviza acordarea de autorizaţie de construcţie. Ordonanţa nr. 99/2000 se completează cu definiţiile parcului comercial, supermagazinului şi hipermagazinului. Prin modificarea art. 15 al acestei ordonanţe şi prin abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 1454/2004 se preia rolul Comisiei socioeconomice de examinare şi avizare, care era obligatorie, dar de obicei nu se ţinea, conform legislaţiei anterioare, rolul ei a fost luat de Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism, care funcţionează conform Legii nr. 350/2001 şi care este organismul care la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale este perfect îndreptăţit, prin categoriile de specialişti care fac parte din această comisie, să avizeze oportunitatea amplasării unor astfel de structuri de vânzare în diverse zone ale oraşelor, în general, oraşelor mari.

Prin amendamentele aduse acestui act normativ în Comisia pentru industrii şi servicii s-a oferit practic administraţiilor publice locale, cât şi investitorilor un cadru mai riguros de aplicare a legii, care să stabilească criterii de dezvoltare urbană durabilă şi integrată. S-au eliminat ambiguităţile din exprimările legislative şi au fost făcute amendamente care clarifică multe aspecte de ordin tehnic.

Modificările respective vin în completarea prevederilor iniţiale, subliniind obligaţiile dezvoltatorilor şi criteriile de sustenabilitate urbanistică ce trebuie avute în vedere la acceptarea unor astfel de funcţiuni în localităţi pentru asigurarea echilibrului între interesul public, creşterea economică şi dezvoltare durabilă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Tararache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Această lege clarifică multe aspecte care în trecut au lăsat la latitudinea autorităţilor locale puterea de decizie. Un singur amendament am făcut la această lege, care să clarifice clar amplasarea structurilor mari de vânzare, a hipermarketurilor şi a parcurilor comerciale. Dacă până acum "băieţii deştepţi" din imobiliare, cu acordul tacit al autorităţilor locale, făceau ca în mijlocul oraşelor să apară mall-uri sau alte hipermarketuri care să sugrume traficul, să suprime munca micilor comercianţi şi să facă ca comerţul autohton să dispară încet, încet, am depus un amendament care clarifică amplasarea exactă a acestor structuri de vânzare: la limita exterioară a oraşelor. Eu cred că elimină ambiguitatea legii şi redă clar autorităţilor locale limita în care pot să acţioneze.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, scurt şi concis, da?

Domnul Emil Niţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să punctez cele două lucruri esenţiale pe care le rezolvă acest proiect de lege.

În primul rând, nu mai este nevoie de acel aviz de la minister care era un lucru total incorect, vizavi de administraţiile publice locale care ştiu mult mai bine cum îşi gestionează localităţile şi, al doilea lucru, fereşte marile oraşe din ţara noastră, care au centre istorice foarte frumoase, să se trezească cu avize de astfel de construcţii în aceste centre istorice.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Nu mai sunt dezbateri generale. Intrăm pe amendamentele admise şi respinse.

Amendamentele admise.

Dacă la primul amendamentul admis există obiecţii, comentarii? Nu sunt.

2. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

3. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

4. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

5. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

6. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

7. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

8. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

9. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Merge la votul final. Are caracter ordinar.

Următorul proiect de lege, tot cu caracter ordinar, tot procedură de urgenţă.

9. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 cu privire la serviciile poştale. PL-x 116/2013.

Din partea iniţiatorului?

Domnul Bebe-Viorel Ionică (secretar de stat, Ministerul pentru Societatea Informaţională):

Bună ziua!

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sunt Bebe-Viorel Ionică, secretar de stat la Ministerul pentru Societatea Informaţională.

Până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 domeniul serviciilor poştale era reglementat prin Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale, care transpune Directiva 97/67 a Comunităţii Europene privind regulile comune pentru dezvoltarea pieţei interne a serviciilor poştale.

Această nouă ordonanţă de urgenţă cuprinde atât reglementările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale, cât şi noile reglementări, care se regăsesc în Directiva 2008/6 a Comunităţii Europene, care modifică vechiul cadru legislativ european şi vizează două obiective majore, şi anume: liberalizarea totală a pieţei interne a serviciilor poştale comunitare şi garantarea furnizării serviciului universal în condiţiile unei pieţe complet liberalizate.

Principalele obiective urmărite prin acest act normativ sunt: eliminarea în totalitate a drepturilor exclusive şi speciale acordate pentru furnizarea de servicii poştale, inclusiv a drepturilor rezervate furnizorului de serviciu universal pentru trimiteri de corespondenţă cu o greutate mai mică de 50 de grame, procedura de autorizare generală a furnizorilor de servicii poştale, pentru evitarea creării unor bariere la intrarea pe piaţă pentru toate categoriile de servicii poştale, urmând a fi oferite doar pe baza unei notificări transmise autorităţilor de reglementare, implementarea unui mecanism de garantare a calităţii şi disponibilităţii serviciului universal, respectând în acelaşi timp principiile obiectivităţii, transparenţei, nediscriminării proporţionalităţii şi minimei atingeri aduse concurenţei de piaţă; înfiinţarea unui fond de compensare pentru furnizorii de serviciu universal dacă costul furnizării serviciului universal ar constitui o sarcină injustă pentru furnizorul de serviciu universal desemnat; reglementarea activităţii de emitere, punere şi retragere din circulaţie a timbrelor şi efectelor poştale, care reprezintă o manifestare a suveranităţii statului, precum şi distribuirea şi comercializarea acestora.

Având în vedere cele prezentate, vă solicităm aprobarea raportului în forma depusă, cu amendamentele aprobate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

Domnule preşedinte Oajdea, aveţi cuvântul.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Raport asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale.

În conformitate cu prevederile art. 95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor a fost sesizată pentru dezbatere în fond în procedură de urgenţă cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale.

Potrivit prevederilor din Constituţia României, republicată, şi din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Consiliul Legislativ şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au avizat favorabil proiectul de ordonanţă de urgenţă.

Ordonanţa de urgenţă are ca obiect reglementarea prestării serviciilor poştale, urmărindu-se prin transpunerea noilor dispoziţii din dreptul Uniunii Europene crearea unui cadru normativ coerent, clar şi transparent, menit să asigure liberalizarea completă a domeniului serviciilor poştale şi totodată garantarea furnizării anumitor servicii incluse în sfera serviciului universal la tarife accesibile tuturor utilizatorilor, pe întreg teritoriul naţional, cu respectarea anumitor standarde minime de calitate.

Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor a dezbătut proiectul de lege în şedinţa din data de 13 mai 2013.

În urma examinării proiectului de lege s-a hotărât cu majoritatea de voturi a membrilor prezenţi să se supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale, cu amendamentele admise cuprinse în anexă.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, da?

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Şi după aceea, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Daniel Iane:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Iată-ne din nou în faţa unui moment care probabil va stârni un puternic impact emoţional în rândul poporului român, pentru că este vorba, nici mai mult, nici mai puţin, de vânzarea Poştei.

Acum, cu siguranţă, acest moment va fi marcat, pentru că foarte multă lume se va despărţi cu greu de această instituţie cu care noi am crescut - Poşta Română. Din păcate, de-a lungul timpului, noile medii de informare, mă refer la mediile electronice, poşta electronică, telefonia mobilă, presa scrisă, care şi-a diminuat activitatea în detrimentul audiovizualului, au făcut ca poşta să nu mai aibă o susţinere suficientă din punct de vedere economic.

O lipsă de viziune pe care conducătorii poştei au avut-o de-a lungul timpului şi care, din păcate, n-au contracarat aceste măsuri care au apărut în piaţă, a făcut ca o datorie din ce în ce mai mare să se adune la bugetul statului şi, nu în ultimul rând, o devalizare continuă, iar termenul, din păcate, nu-mi aparţine, este al ministrului de resort, al ministrului Nica, a făcut ca această datorie să se adâncească pe zi ce trece.

Cu alte cuvinte, suntem puşi şi chiar obligaţi de către Comisia Europeană să purcedem la vânzarea acestei instituţii, la liberalizarea ei, care, iată, a căzut în această stare de decrepitudine.

Din păcate, această vânzare trebuie să se întâmple cât mai repede, pentru că datoria se acumulează şi noi suntem în acest moment într-o situaţie extraordinară. Această situaţie extraordinară se concretizează şi prin faptul că Uniunea Europeană poate declanşa o acţiune de constatare a neîndeplinirii art. 258 din Tratatul Uniunii, iar aceasta poate să declanşeze o acţiune de infringement împotriva României.

Liberalizarea totală a Poştei va duce, practic, la stabilirea unui regim transparent, a unui regim concurenţial, în care operatorii...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, o să vă rog frumos, marţi la ora 8 sunt declaraţiile politice. Timpii sunt limitaţi, dacă vreţi, eu întrerup şi cer comisiei să dea timp. Aţi văzut că sunteţi... de când aţi venit în Parlament, e timpul de dezbatere, de obicei, la dezbateri generale şi la intervenţii pe amendamente cam 2-3 minute de grup parlamentar.

Domnul Daniel Iane:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, chiar voiam să...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dacă vreţi să faceţi o declaraţie politică, vă rog frumos să-mi spuneţi.

Domnul Daniel Iane:

Nu este o declaraţie politică, este un apel la a adopta această iniţiativă legislativă arătând care sunt...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da, dar vă rog frumos să vă încadraţi în modelul european de maximum 3 minute.

Domnul Daniel Iane:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mai aveţi un minut.

Domnul Daniel Iane:

Am să închei, practic, această dezbatere, nu înainte de a vă aduce la cunoştinţă că au fost discuţii destul de aprinse legate de această privatizare, pentru că vom introduce, pentru acele servicii care nu vor mai fi oferite de către Poşta Română, un serviciu poştal universal.

Acest serviciu poştal universal ne va permite ca acolo, în locurile unde poşta nu va mai acţiona, unde operatorii economici nu vor mai acţiona, să desemnăm un operator, iar acest operator va fi plătit prin nişte costuri suportate de către ceilalţi operatori.

Acest lucru a stârnit animozităţi, dar vreau să vă atrag atenţia că directivele europene reglementează deja acest lucru. Sunt mai multe metode prin care acest operator universal va fi remunerat, iar cadrul în care acest lucru se face este în totală concordanţă cu directivele Uniunii Europene. Deci nu va fi niciun fel de problemă dacă veţi vota în felul acesta legea.

Ţin să închei cu menţiunea că operatorul, reglementatorul care va acţiona pe această piaţă va fi în continuare ANCOM.

Vă mulţumesc şi mi-am închis, domnule preşedinte, discursul.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat, şi vă mulţumesc şi pentru înţelegere.

Grupul parlamentar al PSD, trei minute.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi şi colege parlamentari,

Ordonanţa de urgenţă pe care o avem astăzi pe ordinea de zi are ca obiect reglementarea prestării serviciilor poştale, urmărindu-se prin transpunerea noilor dispoziţii ale Uniunii Europene crearea unui cadru normativ coerent, clar şi transparent, menit să asigure liberalizarea completă a domeniului serviciilor poştale în România şi, totodată, garantarea furnizării anumitor servicii incluse în sfera serviciul universal, la tarife accesibile tuturor utilizatorilor pe întreg teritoriul naţional, cu respectarea anumitor standarde minime de calitate.

Ordonanţa de urgenţă transpune prevederile Directivei 2008/6 a Comisiei Europene, a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 97/67 cu privire la realizarea integrală a pieţei interne a serviciilor poştale ale comunităţii.

În anul 2008, Parlamentul European şi Consiliul au adoptat Directiva nr. 2008/6 CE, a treia directivă, care modifică şi completează directivele anterioare, act normativ ce vizează două obiective majore: liberalizarea totală a pieţei interne şi a serviciilor poştale comunitare şi garantarea furnizării serviciului universal, în condiţiile unei pieţe complet liberalizate.

În vederea realizării primului obiectiv, directiva prevede eliminarea în totalitate a drepturilor exclusive şi speciale acordate pentru furnizarea de servicii poştale, inclusiv a drepturilor rezervate furnizorului de serviciu universal pentru trimiteri de corespondenţă cu o greutate mai mică de 50 g.

Acest lucru va permite intrarea pe piaţă a competitorului, în beneficiul utilizatorilor de servicii poştale, conducând, în final, la un impact pozitiv asupra economiei în ceea ce priveşte, printre altele, tarifele, calitatea serviciilor şi flexibilitatea sa faţă de solicitările clienţilor.

Totodată, directiva clarifică unele aspecte privind procedura de autorizare a furnizorilor de servicii poştale, avându-se în vedere atât evitarea creării unei bariere la intrarea pe piaţă, cât şi o mai bună concordanţă cu principiile dreptului comunitar.

Pentru realizarea celui de-al doilea obiectiv mai sus menţionat, directiva are în vedere modificarea şi completarea cadrului comunitar prin furnizarea serviciului universal în domeniul serviciilor poştale, stabilit prin Directiva 97/67 CE.

Obligaţia României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a asigura transpunerea Directivei 2008/6 CE în legislaţia naţională, până cel târziu la data de 31 decembrie 2012, nu a fost dusă la îndeplinire până în acest moment.

Urmarea nerespectării termenului de transpunere, Comisia Europeană a demarat acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor în temeiul art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, declanşând procedurile prealabile acestei acţiuni.

România a primit din partea Comisiei Europene, în data de 31 ianuarie 2013, notificarea C (2013) 600/21 de punere în întârziere în cauza nr. 2013/0069 pentru neîndeplinirea obligaţiilor de comunicare a măsurilor naţionale de transpunere a Directivei 2008/6 CE, o întârziere suplimentară în ceea ce priveşte respectarea acestei obligaţii putând atrage emiterea de către Comisia Europeană a avizului motivat de încălcarea obligaţiilor ce revin României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi, ulterior, sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale are ca scop printre altele: stabilirea condiţiilor de furnizare a serviciilor poştale şi asigurarea accesului la serviciul universal, în vederea stimulării unui cadru concurenţial şi promovării interesului utilizatorilor; reglementarea mecanismelor de finanţare a serviciului universal, în condiţii care să garanteze furnizarea permanentă a acestui serviciu; stabilirea principiilor de tarifare cu respectarea transparenţei pentru serviciile din sfera serviciului universal; stabilirea unor cerinţe minime de calitate pentru furnizarea serviciului universal şi instituirea unui sistem care să asigure respectarea ...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Au trecut 3 minute, domnule deputat.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Imediat termin.

Ordonanţa reglementează, de asemenea, atribuţiile Ministerului pentru o Societate Informaţională, care stabileşte politica şi strategia privind serviciile poştale, serviciul universal, cu respectarea principiilor transparenţei, obiectivităţii, proporţionalităţii şi nediscriminării, precum şi reprezentarea administraţiei poştale române în relaţiile cu toate organizaţiile internaţionale.

Grupul parlamentar al PSD susţine raportul Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi propune spre adoptare proiectul de lege mai sus menţionat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

După care dau cuvântul domnului Ovidiu Ganţ, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Iosif Moldovan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sigur, Legea serviciilor poştale este bine-venită şi chiar cred că este puţin în întârziere, dacă ne gândim că deja suntem, ca timp, întârziaţi faţă de celelalte ţări europene, unde s-au liberalizat serviciile poştale.

Însă, pe scurt, eu aş atrage atenţia doar la un aspect din această lege, şi anume la Capitolul 8¹, în care, la punctul 5, MSI, care este organul administraţiei publice centrale, exercită dreptul de control al statului asupra persoanei juridice emitente a timbrelor şi efectelor poştale prevăzute la alin. (2). Aici ne referim la Romfilatelia, care emite timbre poştale şi are personalitate juridică, este o societate care este în acest moment, ca coordonare, administrare, la Poşta Română.

Eu cred că este destul de ambiguu dacă, în acest moment, considerăm că este oportun să dăm controlul la Ministerul Societăţii Informaţionale, atât timp cât acţiunile sunt deţinute de Poşta Română.

Există o iniţiativă în care Romfilatelia să treacă la minister, ca acţionariat sau acţionar principal să fie Ministerul Societăţii Informaţionale, dar în acest moment acest proces nu este încă finalizat, nu este derulat.

Deci, cred, ca paşi, ar trebui să trecem prima dată să dăm Romfilatelia la Ministerul Societăţii Informaţionale şi abia după aceea să-i dăm atribuţii de control asupra acestei societăţi.

Cred că în Romfilatelia, în acest moment, există un portofoliu şi un patrimoniu care nu poate fi lăsat la Poşta Română, atât timp cât dorim ca Poşta Română să se privatizeze, deoarece acest patrimoniu are o valoare care nici până în acest moment n-a fost măsurată, ca sumă, ce înseamnă pentru România. Cred că tot ceea ce este în patrimoniul Romfilatelia, timbre, matriţe şi tot patrimoniul ar trebui să treacă în coordonarea Ministerului Societăţii Informaţionale.

Ca atare, eu v-aş ruga să fiţi atenţi la acest articol şi să luăm în considerare acest aspect.

Mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Grupul nostru parlamentar va vota în favoarea acestui proiect de lege.

Credem că este de la sine înţeles să transpunem în legislaţia naţională o directivă europeană, dar nu împărtăşim părerea că ne pune Uniunea Europeană să facem ceva, ca să citez un antevorbitor. Uniunea Europeană nu ne pune să facem nimic. România este stat membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană şi este parte la decizie. România îşi articulează poziţiile în Consiliu, în Parlamentul european şi nivelul comisiei. În consecinţă, această decizie ne aparţine în egală măsură.

Liberalizarea serviciilor poştale era în discuţie şi în 2007 la nivelul Parlamentului European, când eram acolo. Deci, nu ne surprinde. Mai mult decât atât, credem că este o şansă. Trebuie să fim de acord cu toţii că, în momentul de faţă, serviciile poştale din România funcţionează prost. Şi, în consecinţă, este posibil, ca prin această liberalizare a acestor servicii să funcţioneze în viitor mai bine.

De aceea, sigur că susţinem acest proiect. Singura întrebare la care nu avem încă un răspuns - şi care a fost ridicată mai înainte - poate ne răspunde reprezentantul Guvernului, este ce se întâmplă cu Fondul Naţional de Timbre, ce se întâmplă cu acest patrimoniu al Romfilatelia, dacă este parte şi face obiectul privatizării sau nu.

Era în discuţie un transfer al acestor active, ca să le numesc aşa, la Banca Naţională, nu ştim dacă s-a finalizat această discuţie şi poate că o informaţie clară în acest sens, pentru plenul Camerei Deputaţilor, ar fi utilă.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

O să-mi cer scuze, eu am omis, înainte de a-i da cuvântul domnului deputat Dascălu.

Domnule Dascălu, daţi-mi voie să-i dau cuvântul domnului academician Giurescu.

Domnule academician, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Dinu Giurescu:

Domnule preşedinte,

Onorate colege şi colegi,

Vorbesc în nume personal, ca membru al Partidului Conservator, întrucât nu am delegaţia aceastuia.

Am luat însă cuvântul pentru că niciunul dintre colegii mei nu s-a pronunţat şi, ca atare, ni s-a spus că avem dreptul la 2 minute să ne spunem părerea.

În primul rând, privatizare înseamnă pur şi simplu scoaterea Poştei de sub autoritatea statului român. Îmi pare rău să constat că, în timp ce statul american - Statele Unite ale Americii - îşi păstrează Poşta în patrimoniul lor, noi ne grăbim s-o privatizăm, sub lozinca "Liberalizarea Poştei".

Noi am privatizat până acum toată industria, care a dispărut; am privatizat şi băncile, care nu ne mai aparţin; am desfiinţat şi meşteşugurile, în cea mai mare parte; nu ştiu dacă este cazul să discutăm acum şi dispariţia Poştei din patrimoniul statului român.

Personal, voi vota contra.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Grupul parlamentar al PDL.

Vă rog frumos să aveţi respect faţă de domnul deputat Dascălu.

Domnul Constantin Dascălu:

Nu am vorbit în această sesiune până acum, dar este o chestiune extrem de importantă asupra căreia aş vrea să atrag atenţia colegilor mei din Parlamentul României, pentru că, odată cu aprobarea acestei legi, pe care şi noi o susţinem, trebuie să avem în vedere păstrarea patrimoniului statului român.

în 1990, printr-un decret-lege, Frontul Salvării Naţionale a trecut de la Banca Naţională a României la Poşta Română fondul naţional de timbre al României. Acest fond naţional de timbre al României constituie un patrimoniu naţional. Are peste 16 milioane de timbre, dintre care 3.000 de timbre sunt unicat în lume. Conţine matriţe, schiţe, eu ştiu, tot ceea ce s-a făcut pentru a distribui timbre în România.

Vă daţi seama cât de important a fost acest lucru, dacă atunci când se trăgea cu gloanţe afară, Frontul Salvării Naţionale asta a avut cel mai important lucru de făcut, să treacă acest patrimoniu inestimabil al statului român - fondul naţional de timbre - de la Banca Naţională a României la Poşta Română.

Or, eu cred că Poşta Română nu trebuie privatizată până când fondul naţional de timbre al României nu trece înapoi la Banca Naţională sau la statul român, oricum. Nu trebuie privatizat, odată cu Poşta Română, şi fondul naţional de timbre, care... eu n-am văzut un raport de evaluare până acum, dar după părerea mea, poate să valoreze miliarde de euro acest fond naţional de timbre al României. Este istoria României în acest fond naţional de timbre al României.

Şi, deci, înainte de a se privatiza Poşta Română, în caz că va fi luată această decizie, fondul naţional de timbre al României trebuie să treacă înapoi la Banca Naţională sau la altă autoritate publică. Dar cred că acolo îi este locul, la Banca Naţională a României.

Din informaţiile pe care le am eu, Banca Naţională nu ar mai prelua acest fond, deoarece, între timp, se constată nişte lipsuri faţă de modul în care a fost predat acest fond naţional de timbre de la Banca Naţională la Poşta Română. În vreo 20 de ani s-au întâmplat nişte lucruri pe-acolo.

Deci, pe zi ce trece, constatăm că în România s-au întâmplat lucruri care ţin, eu ştiu, poate de instituţiile abilitate ale statului şi poate, cu această ocazie, cine trebuie să audă aude, şi poate este cazul chiar şi Parlamentul României să constituie o comisie de anchetă parlamentară privind acest lucru. Ce s-a întâmplat cu fondul naţional de timbre al României? De ce în 1990 el a fost trecut de la Banca Naţională la Poşta Română?

Ce s-a întâmplat cu acest patrimoniu naţional între timp, pentru că este foarte important acest lucru, valoarea pe care o are acest fond naţional de timbre, după părerea mea, este inestimabilă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Numai că suntem într-o eroare pentru nespecialişti. Aici este vorba de serviciul universal, care nu are nicio legătură cu privatizarea. Cei care nu înţeleg, eu, cu permisiunea dumneavoastră, ca preşedinte, vreau să fac această clarificare pentru toţi colegii. Această chestiune nu are nicio legătură cu privatizarea. Este vorba de liberalizarea serviciului universal.

Există un proiect de lege iniţiat de colegi parlamentari, care a trecut de Senat, cu aprobarea tuturor grupurilor, şi care se află la Camera Deputaţilor. A fost distribuit de către noi la comisia de specialitate, care preia acest fond extrem de valoros pentru România şi-l retrimite Băncii Naţionale a României.

El se află în dezbaterea comisiei. Dacă ne ajută Dumnezeu şi cât de repede ne fac raportul cei de la comisie, proiectul de lege va fi trimis spre promulgare. Nu are nicio problemă de constituţionalitate. Este o chestiune de timp.

Dar, repet, astăzi dezbatem cu totul şi cu totul altceva. Este vorba de serviciile poştale, nu privatizare.

Bun. Grupurile parlamentare şi-au închis luările de cuvânt.

Comisia de specialitate, timpul pentru dezbatere la amendamente?

Domnul Oajdea?

Din Comisia de IT nu mai este nimeni?

Vă rog frumos, domnule deputat.

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

2 minute.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

2 minute pentru dezbateri.

Vă rog frumos, pregătiţi cartelele.

Să înceapă votul. Mulţumesc.

Timpul de dezbateri, domnule Tinel Gheorghe.

Vă mulţumesc foarte mult.

159 voturi pentru, trei abţineri, două voturi împotrivă.

Intrăm la dezbaterea pe articole. Avem amendamente admise. Mergem pe aceeaşi variantă, în calupuri de câte cinci.

Poziţia 1 până la poziţia 5 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

6 - 10 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

11 - 15 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

16 - 20 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

21 - 25 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

26 - 30 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

31 - 35 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

36 - 40 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

41 - 45 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

46 - 50 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

51 - 55 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

56 - 60 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

61 - 65 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

65 - 70 (art. 55¹) la amendamentul 70. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

71 - 75 - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

76 - 80, inclusiv - obiecţii, comentarii? Nu. Aprobate.

Merge la votul final.

Are caracter ordinar.

10. Următorul proiect are caracter organic. Procedura este de urgenţă.

Mulţumesc, domnule ministru.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Iniţiatorul?

Domnul Răzvan Teohari Vulcănescu (subsecretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi domni deputaţi,

Având în vedere modificările legislative intervenite între momentul adoptării Ordonanţei de urgenţă Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi momentul prezent, Guvernul vă adresează rugămintea de a adopta proiectul de lege în baza raportului de admitere, cu amendamente, al Comisiei pentru sănătate şi familie a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Din partea comisiei? Doamna preşedinte Rodica Nassar.

Aveţi cuvântul.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost retrimis Comisiei pentru sănătate şi familie în vederea întocmirii unui nou raport.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

La întocmirea raportului, Comisia pentru sănătate şi familie a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în sensul autorizării Caselor de Sănătate şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate să încheie în anul 2009 angajamente legale suplimentare pentru servicii medicale şi medicamente, cu termen de plată în 2010, în limita sumei de 2.800 milioane lei.

De asemenea, pentru suplimentarea surselor de finanţare a sistemului public de sănătate se propune folosirea sistemului de clawback, producătorii de medicamente prezenţi pe piaţa românească, prin intermediul deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor, fiind obligaţi să plătească trimestrial o contribuţie calculată în funcţie de volumul veniturilor realizate.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru sănătate şi familie propune adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele prezentate în anexă.

Timp de dezbatere: 5 minute.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Grupurile politice parlamentare.

Domnul deputat Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului Dan diaconescu.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Acest proiect de lege guvernamental arată încă o dată ce se întâmplă atunci când Guvernul preia iniţiativele deputaţilor şi le transformă. Practic, în acest act normativ, românii sunt lăsaţi fără medicamente, iar industria farmaceutică românească are mari probleme.

Această taxă-ghiară - taxa clawback - a reuşit şase performanţe negative: în primul rând, să fie declarată neconstituţională, pentru că, în loc să fie o taxă făcută pe producător, a devenit o taxă pe redistribuitor.

Pe de altă parte, a stimulat exporturile de medicamente - exporturile paralele de medicamente; a scăzut producţia internă de medicamente, iar medicamentele generice ieftine aproape că nu se mai găsesc pe piaţă. Nu în ultimul rând, toate medicamentele s-au scumpit în România, iar în acest moment pacienţii caută aceste medicamente pe acolo pe unde le mai găsesc, adică prin străinătate.

Din punctul meu de vedere, această lege este o lege proastă. Şi există o lege depusă în Parlament, prin care această taxă aplicată producătorilor de medicamente poate fi, într-adevăr, utilă pentru cei aflaţi în spitale, în acest moment.

Nu avem de gând ca printr-o astfel de măsură să protejăm o industrie farmaceutică şi comercianţii de medicamente ce fac afaceri de milioane de euro în România, de sute de milioane de euro, în fiecare an, în România. Dar în actuala formă, repet, legea lasă România fără medicamente şi pune mari probleme industriei farmaceutice româneşti.

Din punct de vedere personal, nu voi susţine un astfel de act normativ şi sper să ne uităm cu mai mare atenţie atunci când suntem la putere, sau când suntem în opoziţie, pentru că nu aţi susţinut acest proiect de act normativ atunci când eraţi în opoziţie, iar acum văd că-l susţineţi cu întreg sufletul.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Grupurile parlamentare.

Doamna deputat Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamnă deputat, vă dau cuvântul după aceea.

Teama aceasta... să dăm buzna în mall-uri şi să cumpărăm toate medicamentele, vine urgia!

Doamna Aurelia Cristea:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, pe care îl dezbatem astăzi, se referă la două aspecte: o situaţie care deja şi-a produs efectele încă din anul 2010, în sensul autorizării Caselor de Sănătate şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate să încheie în anul 2009 angajamente legale suplimentare pentru servicii medicale şi medicamente, cu termen de plată în anul 2010, şi taxa clawback.

Aş vrea să menţionez, stimaţi colegi, că a fost nevoie ca respectivul guvern - Guvernul Boc, guvernul PDL - să emită 3 ordonanţe de urgenţă pentru a reglementa taxa de clawback; a fost nevoie să venim noi şi să emitem o ordonanţă, pentru a putea să începem să încasăm aceşti bani de care are nevoie sistemul de sănătate. Ordonanţele emise de Guvernul Boc au provocat nenumărate neplăceri mediului economic, au general procese, inclusiv o decizie de neconstituţionalitate a acestei ordonanţe.

Cam acesta era lucrul pe care doream să-l precizez.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamnă deputat. Am înţeles. Doamnele se aplaudă una pe cealaltă şi bărbaţii după doamne. Am observat acolo.

Domnule deputat, vă revine onoarea să vorbiţi după o distinsă doamnă deputat, aşa că este un pic mai dificil.

Domnul Horia Cristian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să-l liniştesc pe domnul deputat Ciuhodaru.

Această ordonanţă nu mai are efect în ceea ce priveşte clawback-ul, pentru că ea a fost abrogată prin Ordonanţa nr. 17/2012, aşa cum a spus distinsa colegă.

Ea face parte dintr-un foileton al guvernelor Boc, aproape fiecare guvern Boc a dat o ordonanţă pe clawback şi nu a reuşit să ducă niciodată până la capăt lucrarea.

A doua parte la care s-a făcut referirea este aceea de a permite Casei Naţionale de a angaja cheltuieli mai mari decât bugetul, în valoare de 2,8 miliarde de lei, sumă pe care Casa Naţională a rostogolit-o şi în 2010, şi în 2011, şi în 2012, astfel încât se află în sarcina Guvernului Ponta să plătească 3,8 miliarde de lei datorii ale Casei Naţionale faţă de furnizorii de medicamente, în cazul în care v-aţi întrebat vreodată de unde au apărut 3,8 miliarde.

Şi, nu în ultimul rând, ordonanţa mai cuprinde şi o parte bună, anume aceea că reglementează incompatibilităţile directorilor de direcţii sanitare.

Dar, dincolo de acest lucru, ordonanţa nu a putut fi respinsă prin lege, pentru că ea are şi această parte în interior şi mai are partea legată de angajarea de cheltuieli a Casei Naţionale, care nu putea să fie respinsă.

Ca atare, Grupul parlamentar al PNL va vota pentru acest proiect de lege, pentru că partea importantă a acestui proiect este deja desuetă şi abrogată.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ialomiţianu, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doresc să-i aduc aminte colegei de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci că această taxă a fost introdusă în 2009, atunci când la guvernare era PSD-ul şi PDL-ul, iar la Ministerul Sănătăţii parcă era un ministru de la PSD, domnul Bazac.

Sigur, a fost discutată şi în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, când PDL-ul cu PSD-ul erau la guvernare, am aprobat-o, numai că Ministerul Sănătăţii nu a reuşit să o implementeze şi nu s-au încasat sume.

Deci, aşa aţi gestionat Ministerul Sănătăţii. Sigur, a venit Guvernul Boc, a dat o ordonanţă prin care dumneavoastră aţi încasat 1,8 miliarde lei şi aţi plătit arieratele. V-aţi îmbunătăţit încasările la buget.

Sigur, aşa cum spunea şi colegul de la PNL, prin această taxă plătiţi datoriile create de spitale şi alte instituţii din domeniul sănătăţii.

Aşa că, vă rog foarte mult, atunci când criticaţi, uitaţi-vă în spate, cine a fost vinovat? Deci, PSD-ul, prin domnul Bazac.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ce să mai zic? Deci, domnul Boc a dat la sfârşit, în 2010, o ordonanţă de care am beneficiat numai din 2013 de ea.

I-aţi luat locul domnului Petru Movilă, domnule deputat, care voia să ia dânsul cuvântul şi v-aţi substituit unui moldovean cu renume. Am înţeles.

Nu mai sunt luări de cuvânt din partea grupurilor parlamentare, mergem pe amendamentele admise, tot în calupuri de 5.

De la poziţia 1 până la poziţia 5.

Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admise.

6-10.

Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admise.

11 până la 14.

Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admise.

Anexa nr. 1, singura anexă. Anexa nr. 14, de fapt, din lege.

Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admisă.

Proiectul de lege merge la votul final.

Are caracter organic.

Mergem la următorul proiect, de la punctul 11, pentru modificarea unor acte normative din domeniul silviculturii PL-x 87; caracter organic; procedură de urgenţă.

Iniţiatorul? Aveţi cuvântul.

O să vă rog frumos să vă spuneţi numele şi prenumele şi funcţia.

Domnul Gelu Puiu (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua!

Mă numesc Gelu Puiu, sunt secretar de stat în cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi vreau să vă aduc la cunoştinţă că Guvernul nu mai doreşte promovarea acestui act normativ, deoarece toate modificările au fost preluate de Proiectul legislativ nr. 573/2011, precum şi de Proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic - care s-a aflat în dezbatere publică până pe data de 18 aprilie 2013, iar în acest moment se află la avizare între ministere.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Comisiile sesizate în fond.

Avem două comisii. Cine?

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este un raport comun asupra Proiectului de Lege pentru modificarea unor acte normative din domeniul silviculturii.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, împreună cu Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative din domeniul silviculturii.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul a adoptat iniţiativa legislativă în şedinţa din 28 februarie 2011.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă.

Iniţiativa legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr. 46/2008, Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Aceste modificări sunt determinate de existenţa unui număr semnificativ de acţiuni în instanţele de contencios administrativ promovate de proprietarii de păduri, în scopul obţinerii formelor de sprijin neconcordante cu informarea Comisiei Europene, linii directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi cel forestier, 2007-2013, de neasigurarea pazei şi protecţiei pentru o suprafaţă de aproximativ 500 de mii de hectare de pădure pentru care proprietarii nu au încheiat contracte de servicii silvice sau de administrare, motivând că nu li s-au asigurat de la bugetul statului formele de sprijin prevăzute de actualele reglementări, de necesitatea asigurării compatibilităţii legislaţiei naţionale din domeniul silviculturii care reglementează diverse forme de sprijin, cu liniile directoare comunitare sus-menţionate.

În urma dezbaterilor, membrii celor două comisii sesizate în fond au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare raportul de respingere al Proiectului de Lege pentru modificarea unor acte normative din domeniul silviculturii, întrucât modificările propuse în proiectul sus-menţionat se vor regăsi în Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008, Codul silvic.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Din partea grupurilor politice parlamentare, domnul Valeriu Steriu. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

După care, domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Valeriu-Andrei Steriu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, în privinţa Proiectului de Lege pentru modificarea unor acte normative din domeniul silviculturii, PL-x 87, susţinem respingerea.

Modificările de bază ale proiectului, menţionate în 2011, care rezolvau, la acel moment, o parte din posibilele acţiuni în contenciosul administrativ, de asemenea, partea de neasigurare a pazei şi protecţiei pentru o suprafaţă de 500 de mii de hectare, precum şi compatibilitatea între legislaţia naţională din domeniul silviculturii cu liniile directoare sus-menţionate ale Comisiei Europene, toate acestea, însă, vor fi regăsite în propunerea menţionată anterior, de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008, Codul silvic, aflată în acest moment în dezbatere.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Tinel Gheorghe, Grupul parlamentar al PDL.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu am luat act de punctul de vedere al Guvernului, al domnului secretar de stat, care spunea că nu mai susţine iniţiativa legislativă, pentru că problematica actului normativ a fost preluată de noua modificare a Codului silvic.

Şi eu vă reamintesc acest lucru, de ce? Pentru că vom discuta prevederile noului Cod silvic în perioada următoare şi veţi vedea că impactul administrării acestor 500 de mii de hectare de pădure, din punct de vedere financiar, este destul de mare şi nu aş vrea ca puterea actuală să vină atunci şi să spună că, din motive financiare, nu poate să transpună în practică angajamentul pe care acum, iată, Guvernul şi-l asumă.

Deci, eu, încă o dată, venisem aici, discutasem la nivelul grupurilor parlamentare ca o soluţie, retrimiterea la comisie, în aşa fel încât să găsim, eu ştiu, să identificăm puncte de vedere şi sprijin financiar pentru a rezolva această problemă.

Dar, dacă Guvernul vine şi spune că o rezolvă prin Codul silvic, îmi retrag propunerea de retrimitere la comisie şi susţinem şi noi raportul de respingere, adoptarea raportului de respingere, dar cu această condiţie - ca soluţia pentru cele 500 de mii de hectare, administrarea lor şi cheltuielile aferente să fie reglementate în noua prevedere a Codului silvic.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Un grup de tineri parlamentari a venit repede în sală, condus de domnul Harbuz. Deci, înseamnă că lucrurile se întâmplă în domeniul agriculturii, silviculturii.

Domnul Neacşu a venit special să vă asculte, aţi văzut.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Vă mulţumesc frumos.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota pentru respingerea proiectului de lege.

Noi venim în faţa dumneavoastră pentru a vă spune că prea multă vreme în domeniul silvic am ales nişte soluţii parţiale şi, tocmai din acest motiv, în Codul silvic trebuie să avem o abordare integrată a soluţionării tuturor acestor probleme.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai sunt alte luări de cuvânt? Nu.

Vă reamintesc, conform art. 104 din Regulamentul, nu sunt amendamente admise sau respinse.

Merge direct la votul final.

Are propunere de respingere din partea comisiilor comune.

Următorul, 12, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006, PL-x 157/2011.

Iniţiatorul. Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Răzvan Teohari Vulcănescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, intervenţiile legislative vizând instituirea unor măsuri în vederea implementării cardului naţional de sănătate, creării cadrului legal pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate prin hotărâri ale Guvernului, aprobarea normelor metodologice multianuale de aplicare a contractului-cadru, precum şi renunţarea la anumite termene.

Având în vedere aspectele menţionate, Guvernul susţine adoptarea acestui proiect de lege în baza raportului cu amendamente al Comisiei pentru sănătate şi familie a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Grupurile parlamentare? Nu doreşte nimeni să ia cuvântul.

Comisia pentru sănătate şi familie, sesizată în fond, doamna preşedinte Rodica Nassar.

Domnule Mihai Sturzu, luaţi şi dumneavoastră loc. Doamna preşedinte Nassar vorbeşte şi poate dacă sunteţi atent, suntem şi noi mai sănătoşi. Dacă sunteţi dumneavoastră sănătos, suntem şi noi sănătoşi. Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Rodica Nassar:

Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în vederea eficientizării unor instituţii şi activităţi în acest domeniu.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul favorabil al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, precum şi punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, intervenţiile legislative vizând instituirea unor măsuri în vederea implementării cardului naţional de sănătate, creării cadrului legal pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate prin hotărâri ale Guvernului, aprobarea normelor metodologice multianuale de aplicare a modelului contractului-cadru, precum şi renunţarea la unele termene.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

În urma dezbaterii, Comisia pentru sănătate şi familie propune adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele prevăzute în anexă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, doamnă deputat. Până şi domnul Iordache a fost atent. Domnul Sturzu a fugit, a spus că e prea mult pentru Domnia Sa.

Din partea grupurilor politice parlamentare?

Domnul Ciuhodaru. Iertaţi-mă, vă rog frumos. Doamna doctor, doamna deputat, imediat. Nu putem să lăsăm un asemenea domn deputat de la opoziţie să nu ia cuvântul primul.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, ca întotdeauna.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă gândeam că o să lăsaţi şi opoziţia să vorbească, mai ales că aici sunt încălcate două tipuri de norme - unele dintre ele în ceea ce înseamnă procedura de urgenţă. Legea nr. 24/2000 spune foarte clar când poate fi promovată sau nu o lege în procedură de urgenţă.

Iar acest proiect de act normativ nu respectă aceste norme.

Am ajuns să promovăm în Parlamentul României nişte legi care nu respectă nici măcar legile din România.

Aşa că la o majoritate de 60% ne putem aştepta mâine să apară orice.

Din punctul de vedere al Legii privind cardul naţional de sănătate sunt alte două mari probleme.

Am susţinut şi am promovat în Parlament un proiect de act normativ care prevedea ce trebuie şi ce nu trebuie scris pe acest card naţional de sănătate, cine şi unde şi cum îl plăteşte.

Din păcate, apar diferenţieri în ceea ce înseamnă cardul european de sănătate şi cardul naţional de sănătate. În timp ce cel european este decontat prin Fondul Unic Naţional al Asigurărilor de Sănătate, aici este discutabil cine şi cum va plăti acest card.

În plus, Ministerul Sănătăţii şi-a lăsat rezerva să poată da banii în avans, până la 30% din valoarea acestor carduri. Şi mă întreb: cine o să le tipărească, cum o să le tipărească. Şi atâta timp cât ministerul nu are bani pentru pacienţii oncologici şi pentru programul de asistenţă a nou-născuţilor în perioada perinatală, mă întreb de unde are aceşti bani în acest moment?

În ceea ce priveşte respectarea drepturilor oricărui cetăţean din România, iar este o mare problemă.

Pe acest card sunt scrise numeroase date cu caracter personal şi în aşa fel încât confidenţialitatea acestor date nu este protejată. Oricine, oricând, va putea să folosească de pe cip-ul aflat pe acest card aceste date şi vom vedea că şi în bătăliile politice vor fi folosite datele din sănătate.

Deci, trei lucruri sunt negative: cine plăteşte şi de ce plăteşte, ce se întâmplă cu aceste carduri şi cum se poate promova o lege în Parlamentul României, atâta timp cât nu sunt respectate prevederile legale.

Din punctul meu de vedere, voi fi împotriva acestui act normativ şi sper să adoptăm, într-adevăr, o lege favorabilă instituirii acestui card naţional de sănătate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Cu câteva precizări, domnule deputat.

La vremea la care a fost..., dumneavoastră eraţi în vacanţă, atunci, sunt convins, pe 28 decembrie 2010, Guvernul era condus de domnul Emil Boc. Dumneavoastră eraţi între 3-4 partide parlamentare şi vă opreaţi, nu ştiu unde, că nu am memoria faptelor dumneavoastră vitejeşti în aşa fel cât aş vrea să recomandaţi.

Eu am încredere în instituţiile statului că vor acorda cui trebuie această chestiune şi cu aceste amendamente care..., dumneavoastră, ca parlamentar, nu aveţi dreptul să aduceţi ofensă statului şi instituţiilor şi nici să aveţi prejudecăţi.

Şi cu reglementarea cu privire la ordonanţa de urgenţă emisă în 2010, pentru rectificare, pentru memoria instituţională.

Dacă cineva mai are o luare de cuvânt?

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Domnule preşedinte, în replică!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu v-am pronunţat numele. Deci nu aveţi drept la replică.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să reamintesc domnului coleg că în comisie, noi am acceptat prezentul act normativ, cu amendamentele pe care le-am făcut în comisie şi respectiv cu o majoritate zdrobitoare de voturi pentru; singurul vot negativ fiind al antevorbitorului meu.

De aceea, aş vrea să vă spun că acest act normativ reprezintă un act deosebit de important pentru activitatea ministerului, pentru normele de aplicare a contractului-cadru şi respectiv noi, Grupul parlamentar al PSD, susţinem adoptarea prezentului act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Celelalte grupuri politice parlamentare? Domnule deputat, aveţi cuvântul. Vă rog frumos.

Domnule Ciuhodaru, nu vă dau cuvântul, că nu am ce să vă dau. Nu există drept la replică. Eu am făcut o rectificare. Domnul Emil Boc era primul-ministru al României şi sunt obligat pe lege...

Domnul Horia Cristian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deja începe să devină un obicei în acest Parlament. Votăm ordonanţe care deja sunt desuete.

Această ordonanţă şi referirile pe care le făcea colegul meu, apropo de cardul naţional de sănătate, sunt deja rezolvate. Este reglementat că acest card va fi plătit din fondurile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, este reglementat ceea ce se află pe card, astfel încât, îngrijorările dânsului sunt nule.

Pe de altă parte, această ordonanţă... există un motiv pentru care această ordonanţă nu a fost respinsă, statuează posibilitatea Casei Naţionale de a încheia contracte multianuale, lucru care s-a şi întâmplat şi pe care noi îl considerăm un fapt pozitiv, motiv pentru care vom vot acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Petru Movilă, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, acest act normativ şi-a produs efecte. O parte dintre ele, efecte concrete, efecte care au fost realizate - şi mă refer la facilităţile sau posibilităţile legale prin care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să poată să-şi facă strategia de lucru.

Dar este o problemă care este departe de a fi rezolvată - cardul de sănătate. Şi trebuie să recunoaştem că niciunul dintre miniştrii sănătăţii de până acum, nici Eugen Nicolăescu, la acest moment, nu au o strategie clară, nu au o direcţie clară în ceea ce înseamnă cardul de sănătate şi necesităţile românilor privind acest card de sănătate.

Grupul PDL va vota acest act normativ, dar atragem atenţia că problematica cardului de sănătate trebuie privită cu foarte multă atenţie, trebuie rezolvată foarte repede problema cardului de sănătate, pentru toţi românii.

Dar ştim foarte clar, în special pentru cei care merg în străinătate, care merg în călătorii, care merg în interes de afaceri, acea soluţie paliativă de a da nişte hârtii acoperitoare nu este deloc în regulă şi trebuie concret să avem în buzunarul nostru cât de repede cardul de sănătate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Celelalte grupuri parlamentare, dacă doresc la dezbateri generale? Nu. Vă mulţumesc.

Mergem la amendamentele admise şi respinse.

Avem un singur amendament respins, 40 de amendamente admise.

Mergem pe varianta calupurilor de 15.

Mergem pe această variantă. Vă mulţumesc foarte mult.

Amendamentele 1-5. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

6-10. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

11-15. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

16-20. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

21-25. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

26-30. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

31-35. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

36 până la 40, inclusiv. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Caracter organic.

Merge la votul final.

13. Următorul proiect de lege, caracter ordinar, procedură de urgenţă, cu amendamente admise, pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Iniţiatorul. Aveţi cuvântul.

Domnul Asztalos Csaba Ferenc (preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul urmăreşte modificarea Legii-cadru privind prevenirea şi combaterea discriminării, mai exact, implementarea efectivă a Directivei nr.78/2000 a Comisiei Europene.

Ca urmare a constatărilor într-o procedură preliminară a Comisiei Europene de infringement, România este pusă în situaţia de a face aceste modificări.

Modificările privesc clarificarea excepţiilor de la discriminarea directă/indirectă, respectiv sistemul de sancţionare a faptelor de discriminare.

Vă rugăm respectuos să adoptaţi această lege, acest proiect de lege, potrivit raportului comun al comisiilor de specialitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Comisiile raportoare. Din partea comisiilor.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este, de asemenea, un raport comun.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Senatul a adoptat proiectul de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul transpunerii complete şi corecte a dispoziţiilor Directivei 2000/43 a Consiliului, din 29 iunie 2000, de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, precum şi ale Directivei 2000/78 a Consiliului Europei, din 27 noiembrie 2000, de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială a avizat, de asemenea, favorabil proiectul de lege.

În urma examinării proiectului de lege şi a punctelor de vedere exprimate, membrii comisiilor sesizate în fond au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor un raport de adoptare a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu un amendament admis, prezentat în anexa la raportul prezent.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Timp de dezbatere, două minute.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Grupurile parlamentare.

Domnul Dorel Căprar, doamna deputat Alina Gorghiu, după care, domnul deputat Márton Árpád.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dorel-Gheorghe Căprar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Scopul emiterii acestui act normativ, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, constă în remedierea deficienţelor şi transpunerea corectă şi completă a reglementării, prevenirii şi sancţionării tuturor formelor de discriminare, aşa cum prevede legislaţia europeană în toate sferele vieţii publice din România.

Acest act normativ reprezintă transpunerea în legislaţia naţională a Directivei Consiliului 2000/43 cu privire la implementarea principiului tratamentului egal între persoane, indiferent de originea rasială sau etnică, precum şi a Directivei Consiliului 2000/78 de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă.

Datorită întârzierii transpunerii pe deplin în legislaţia naţională a acestor dispoziţii normative în materia combaterii discriminării, Comisia Europeană a semnalat acest aspect prin emiterea, la 22 iunie 2012, a unei scrisori de punere în întârziere cu privire la neconformitatea legislaţiei naţionale române cu Directiva 2000/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane, indiferent de originea rasială sau etnică, în vederea luării măsurilor ce se impun pentru remedierea acestor deficienţe legislative.

La baza emiterii acestei directive şi fundamentul transpunerii ei în legislaţia naţională a statelor membre stă Tratatul privind Uniunea Europeană, care, la art. 6, stipulează principiile de bază ale funcţionării Uniunii Europene, respectiv principiile: libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi al libertăţii fundamentale, precum şi al statului de drept, principii care sunt comune tuturor statelor membre.

În aceeaşi măsură, Uniunea Europeană trebuie să respecte drepturile fundamentale garantate de Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale rezultate din tradiţiile constituţionale comune tuturor statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar.

Este important ca aceste drepturi şi libertăţi fundamentale să fie respectate, inclusiv dreptul la libera asociere.

Este important, de asemenea, în contextul acestora, al furnizării de bunuri şi servicii, să fie respectată protecţia vieţii private şi de familie, tranzacţiile desfăşurate în acest context, mai ales ţinând cont de faptul că dreptul la egalitate în faţa legii şi la protecţie împotriva discriminării pentru toate persoanele constituie un drept universal recunoscut de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor, de Convenţia Internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială şi de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile civile şi politice şi drepturile economice, sociale şi culturale, precum şi de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, semnate de toate statele membre.

De aceea, vă recomand să votaţi acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Doamna deputat Alina Gorghiu.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul. Sărut mâna, doamnă deputat.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Lucrurile sunt foarte clare.

Este vorba de nişte mecanisme de protecţie a drepturilor omului, care, în mod clar, nu se limitează la teritoriul Uniunii Europene şi la cele două directive pe care, corect, colegii mei din Comisia juridică, cât şi colegii din celelalte grupuri parlamentare l-au menţionat, vorbim de cele două directive 2000/43 şi 2000/78 şi dispoziţiile CEDO, ci toate statele membre UE sunt parte, în acelaşi timp, şi la tratatele ONU privind drepturile omului care interzic discriminarea. Exemple: Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale, culturale.

Tocmai de aceea, scopul dreptului privind nediscriminarea este de a asigura tuturor persoanelor perspective egale şi echitabile de acces la oportunităţile disponibile în societate, ca atare şi în societatea din România.

În cadrul dreptului european privind nediscriminarea, un mecanism de protecţie poate fi exprimat atât în termeni generali sau în termeni specifici mai limitativi, abordarea adoptată, aşa cum menţionau şi colegii mei de CEDO, constă în utilizarea unui mecanism de protecţie exprimat în termeni generali atât în cazul discriminării directe, cât şi în cazul discriminării indirecte.

Şi, ca să nu mai intru în detalii, vă spun că au fost câteva amendamente la cele trei articole pe care le veţi găsi în raport - consider eu extrem de relevante, se justificπ introducerea art. 4╣ εn corelaţie cu abrogarea art. 9 şi cu modificarea art. 10, pentru a pune în corelare cu Directiva 2000/43, care, în art. 4, stipula posibilitatea statelor de a prevedea ca "un tratament diferenţiat bazat pe o caracteristică legată de unul din motivele prevăzute nu constituie discriminare atunci când, având în vedere natura unei activităţi profesionale sau condiţiile de exercitare a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerinţă profesională esenţială şi determinată, astfel încât obiectivul să fie legitim, iar cerinţa să fie proporţională". Această excepţie a fost introdusă în capitolul I din ordonanţă tocmai pentru a se sublinia caracterul de principiu general.

Mai sunt câteva modificări, dintre care poate una dintre cele mai importante, adusă art. 26 alin. (1) în privinţa măririi cuantumului amenzilor contravenţionale şi corelarea cu cele instituite prin celelalte ordonanţe.

Ca atare, vă informăm, domnule preşedinte, stimaţi colegi, la acest moment al dezbaterilor generale, că Grupul parlamentar al Partidul Naţional Liberal va susţine acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Domnule deputat Márton Árpárd, aveţi cuvântul.

Domnul deputat Aurel Vainer după aceea.

Domnul Márton Árpárd-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul nostru parlamentar, în mod evident, susţine adoptarea acestei legi.

Totodată, în mod evident, suntem de acord ca directivele să fie aplicate cât mai repede la noi şi poate ar fi de dorit să nu ajungem în situaţii de infringement, încercând să ne trezim mai repede. Pe de altă parte, suntem mulţumiţi că acest art.4ą, care, în anumite situaţii, va rezolva interpretarea legilor din România, adică în anumite situaţii angajarea unor persoane cu anumite cerinţe profesionale nu poate fi considerată discriminatorie. Totodată, sperăm să fie odată adoptată şi acea prevedere din tratatele internaţionale, conform căreia niciuna din măsurile pozitive, aflate în legislaţia internă sau tratatele internaţionale în scopul prezervării minorităţilor naţionale, a culturii acestora, nu pot fi considerate discriminatorii. Că deocamdată, deşi avem astfel de legi în România, din păcate, mai avem şi persoane fizice, şi prefecţi, şi judecători, care, din când în când, consideră a fi discriminatorii aceste măsuri care se regăsesc în legislaţia noastră internă şi în tratatele pe care le-am ratificat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Aurel Vainer.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Aurel Vainer:

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Stimate doamne colege,

Stimaţi domni,

Bună ziua!

Îmi pare bine că pot să vă văd şi de sus, că aşa vă văd pe orizontală. Sunt într-o stare de egalitate foarte normală şi îmi place să susţin această propunere legislativă, această lege nouă, care dă şi mai multă putere unui principiu fundamental al unui stat democratic: egalitatea de şanse, înlăturarea oricărei forme de discriminare de natură etnică, religioasă ş.a.m.d.

Să nu uităm că România este o ţară în care, în afară de cetăţenii români - să zic neaoşi -, mai trăiesc câteva sute de mii sau chiar milioane de etnici de altă factură, dar care sunt născuţi şi sunt ataşaţi deplin acestei ţări democratice, pe care o dorim cu adevărat să fie România.

Consider că adoptarea acestui proiect dă o nouă şansă democraţiei în România, iar toţi ne vom simţi cetăţeni egali în drepturi şi datorii, nediscriminaţi în niciun fel.

Eu nu vorbesc pe text de lege. Vă spun mai mult, dacă se poate, din suflet, este un lucru extraordinar să fii etnic de o anumită etnie, să fii cetăţean român şi să ştii că nu eşti discriminat şi că nu are voie nimeni să te discrimineze pentru un motiv sau altul.

De aceea, eu, personal, dar şi în numele colegilor mei din Grupul minorităţilor naţionale, susţinem acest proiect de lege şi dăm votul nostru unanim şi sunt convins că şi dumneavoastră veţi proceda la fel.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Nemaifiind luări de cuvânt, mergem la amendamentele admise.

Să ne uităm de la poziţia 1 la 5. Dacă sunt obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admis.

De la 6 la 10. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admis.

11. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Merge la votul final.

Caracter ordinar.

Procedură de urgenţă.

14. Următorul proiect de lege.

Caracter organic. Procedură de urgenţă. Cu amendamente admise şi respinse.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 164/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului (PL-x 176/2009).

Iniţiatorul.

Pe procedură?

Domnule deputat, pe procedură. Domnul deputat Pâslaru, pe procedură.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupurile parlamentare PNL şi PSD solicită retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 164/2008 întrucât considerăm oportun a se face o analiză suplimentară, fiind necesară corelarea prevederilor iniţiativei legislative cu directivele europene.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Pregătiţi cartelele de vot. Să înceapă votul.

Retrimiterea la comisie, termen o săptămână.

Mulţumesc mult.

138 pentru, niciunul împotrivă, niciunul nu se abţine.

Retrimis la comisie, termen o săptămână.

15. Ultimul proiect. Caracter ordinar. Procedură de urgenţă.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Din partea iniţiatorului? Numele şi prenumele, vă rog frumos, şi funcţia.

Domnul Dan Manolescu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dan Manolescu, secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice.

Doamnelor,

Domnilor deputaţi,

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2012 a fost elaborată ca urmare a constatării necesităţii completării prevederilor actelor normative în vigoare la acel moment, în vederea asigurării unei funcţionări optime a sistemului de prevenire, constatare şi recuperare, a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Ministerul Finanţelor susţine proiectul de lege cu modificările şi completările aşa cum au fost adoptate în Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Comisia de specialitate. Doamna deputat, comisia de specialitate, scuzaţi-mă, juridică şi de buget, raportul comun.

Aveţi cuvântul.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au fost sesizate în fond în procedură de urgenţă cu proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012 cu modificările şi completările ulterioare, în scopul accelerării gradului de absorbţie a fondurilor externe nerambursabile, destinate României, şi al îmbunătăţirii cadrului juridic, astfel încât să se asigure utilizarea eficientă a acestora.

În urma examinării iniţiativei legislative, a expunerii de motive, a avizului Consiliului legislativ, precum şi a opiniilor exprimate de către membrii celor două comisii şi de către invitaţi s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, să se supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2012.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Timp de dezbatere, două minute.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Grupurile parlamentare, doamna deputat Ana Birchall.

Vă reamintesc că este ultimul proiect pe care-l dezbatem astăzi.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Guvernul USL şi-a asumat, în faţa românilor, obiective clare şi realizabile.

Un asemenea obiectiv se referă la creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, atât prin accelerarea procedurilor de accesare a fondurilor europene nerambursabile, cât şi prin prevenirea situaţiilor de blocaj al programelor operaţional-sectoriale, ştiut fiind faptul că aceste fonduri europene sunt esenţiale pentru dezvoltarea României.

Ne aducem aminte şi, sigur, nu cu cea mai mare plăcere, de suspendarea POSDRU, de suspendarea pos mediu, de suspendarea POR din mai, anul trecut.

Practic, aceste bombe cu ceas, lăsate de guvernarea PDL, au explodat la nici mai puţin de o lună de zile de la preluarea guvernării de către USL.

Multiplele cazuri de fraudă, inventariate de auditul Comisiei Europene, au atras după sine blocarea plăţilor către beneficiari şi dacă Guvernul USL nu ar fi intervenit prompt, inclusiv prin actul normativ pe care-l dezbatem acum, stricăciunile făcute în timpul Guvernărilor Boc şi Ungureanu ar fi fost iremediabile.

Tocmai de aceea, susţinem adoptarea acestei ordonanţe în forma prezentată de Guvern, pentru că rezultatele aplicării acestui act normativ sunt lesne de observat.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Practic, în nici mai puţin de un an de zile, inclusiv Comisia Europeană a recunoscut ca pozitive măsurile de remediere a deficienţelor constatate în urma auditului.

Practic, într-un an de zile, s-a dublat rata de absorbţie a fondurilor europene de la 7%, cât era la momentul ieşirii de la guvernare a PDL, la circa 15,18%, cât este astăzi.

Aş vrea să îmi permiteţi să precizez că această rată de 7% de absorbţie a fost menţinută la această cotă pe întreg parcursul guvernărilor PDL.

Tocmai de aceea, Grupul parlamentar al PSD susţine acest proiect de lege şi îl propune spre adoptare.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Domnule deputat aveţi cuvântul. Domnul deputat Ialomiţianu, ordinea de precădere. Cu tot respectul, vă dau cuvântul.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

Onorat prezidiu,

Stimaţi colegi,

Problematica atragerii fondurilor nerambursabile, atât cele europene, cât şi cele naţionale, este una sensibilă, iar experienţa ne-a arătat că în atragerea acestor fonduri au existat numeroase sincope, exemple putând fi date POSDRU, pos mediu şi altele, astfel încât, prin această ordonanţă, încercăm să punem ordine şi a putea trage la răspundere pe cei care nu respectă legea.

Ordonanţa nr. 66/2011, cea care este modificată de prezenta ordonanţă, a încercat să facă acest lucru, dar, după cum s-a văzut, experienţa ne-a arătat că acest lucru a fost insuficient pentru precedentul guvern, astfel încât Guvernul USL a venit şi a modificat şi prin aceasta s-a dorit o creştere a gradului de absorbţie prin realizarea unor măsuri care să-i constrângă pe cei care aplică şi care să ducă la un procent de creştere a gradului de absorbţie a fondurilor europene.

Scopul este, precum am spus, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi sancţionarea celor care, din rea intenţie, încearcă să eludeze legea.

Grupul PNL susţine proiectul de lege în forma prezentată de Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ialomiţianu, Grupul parlamentar al PDL.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul PDL va susţine acest act normativ.

Ne-am luat angajamentul că orice act normativ care va avea ca efect îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene PDL-ul îl va susţine.

Acest act normativ a fost dat în 2012.

Colega spunea - de la PSD - că s-a îmbunătăţit absorbţia fondurilor europene.

Am datele de pe site-ul Ministerului de Finanţe. Pe trei luni.

V-aţi propus 3,5 miliarde - sume atrase - şi aţi realizat 1 miliard. 1 miliard de lei! Deci v-aţi propus 3,5 miliarde şi aţi realizat 1 miliard.

Păi nu mai daţi acte normative care n-au efecte pozitive.

Dar sigur că dumneavoastră vă lăudaţi. Cifrele arată contrar. Nu ştiu cum guvernaţi.

Eu cred că România nu este guvernată şi, pe fonduri europene, cred că rezultatele vor fi mult mai proaste decât pe timpul Guvernului Boc.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

N-am voie să vorbesc de aici. Nu pot să zic nimic. Da. N-am voie să vorbesc din funcţia asta.

Dacă mai sunt alte luări de cuvânt? Nu.

Mulţumesc mult.

Conform art. 106, pentru că nu sunt amendamente admise sau respinse, merge direct la vot.

Vă reamintesc că este o lege ordinară, se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Doamnelor şi domnilor, şi domnişoarelor,

Vă urez o zi frumoasă!

Declar închisă şedinţa de azi a Camerei Deputaţilor.

Ne vedem mâine în plen.

Vă mulţumesc mult.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,07.