Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa!

Doamnelor şi domnilor colegi,

Daţi-mi voie să salut de dimineaţă şi să urez să aveţi cu toţii o zi minunată.

Deschid şedinţa consacrată astăzi declaraţiilor politice, 11 iunie 2013.

Începem astăzi cu opoziţia, să o încurajăm, că şi aşa este destul de firavă. Şi o să-l rog pe domnul deputat Florin Secară, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să poftească să-şi susţină declaraţia, şi pe domnul Ion Răducanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Mihail Secară:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică - "USL a pus Secu să revizuiască Constituţia".

Stimaţi colegi,

Vă mai aduceţi aminte de teroarea la care a supus Securitatea comunistă o ţară întreagă vreme de cinci decenii? Vă mai amintiţi cum elevi, studenţi, muncitori sau intelectuali ajungeau nevinovaţi în temniţele de la Sighet, sau Piteşti, sau chiar la Canal, pentru că unii colegi doreau să promoveze în ilustra ierarhie comunistă turnându-şi, în cel mai pervers mod cu putinţă, propriii colegi?

Vă spune ceva numele de cod "Bratosin"? poate că pentru unii "Bratosin" nu înseamnă nimic, însă pentru cei turnaţi de el la fostele structuri ale securităţii este un nume care încă provoacă coşmar şi groază. În urmă cu doar câţiva ani, CNSAS a avut tăria să ne spună şi nouă numele şi prenumele acestui talentat turnător: Nicolae-Ciprian Nica, actual deputat PSD de Vrancea.

Când auzeam anii trecuţi, din gura liderilor USL că vor să instaureze "România bunului-simţ", mă gândeam că domnul Nica nu poate fi decât repudiat şi aruncat la marginea societăţii pentru mizeriile pe care le-a făcut încă de la vârsta de 18 ani. Da! Acesta, încă din liceu îşi turna colegii şi obiceiul nu şi l-a pierdut niciodată.

În schimb, când am constatat unde se află acum informatorul "Bratosin", mi-am dat seama că "nesimţirea", şi nu bunul-simţ, este deviza după care se ghidează Antonescu, Ponta şi în special Voiculescu.

Antonescu l-a luat pe "Bratosin" prim-solist constituant, ca să scrie la revizuirea Constituţiei României, ca membru în comisia care va decide în ce parametri se va modifica legea fundamentală, drepturile şi libertăţile românilor.

Ponta l-a trimis pe "Bratosin", membru de frunte al PSD, nici mai mult nici mai puţin decât în funcţia de vicepreşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, cu misiunea precisă să arunce la coşul de gunoi "Legea lustraţiei".

Voiculescu, alias "Felix", se poate bucura că reţeaua de "foşti colegi" nu a pierit nici după 23 de ani de la Revoluţie, de la momentul în care tinerii au spălat cu sângele lor Piaţa Universităţii, tocmai pentru a scăpa ţara de aceste reziduuri ale poliţiei politice din România.

Nu mă aşteptam ca Ponta, Antonescu sau Voiculescu să respecte decizia Curţii de Apel Bucureşti din octombrie 2012 care stabilea că, pe baza informaţiilor oferite Securităţii de către deputatul Nicolae-Ciprian Nica, oameni nevinovaţi au ajuns să înfunde puşcăriile comuniste.

Mă aşteptam, însă, ca USL să-l ascundă undeva pe deputatul Ciprian Nica, doar ca vot de manevră în Parlament, şi să nu-i dea una dintre cele mai importante funcţii, în cele mai importante comisii din Parlamentul României, căci ştim cu toţii că "Lupus pilum mutat, non mentem".

Vă mulţumesc.

Deputat de Vrancea, Florin Mihail Secară.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ion Răducanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Răducanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Aşa nu mai merge".

Nicolae Titulescu spunea: "Aflaţi de la mine că românii acceptă toate suferinţele, dar tot eu vă spun că ei nu vor accepta niciodată nedreptatea".

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

De mai bine de un deceniu, peste 25.000 de timişoreni care locuiesc în partea de nord a oraşului Timişoara se plâng de efectele poluării provocate de Fabrica de anvelope "Continental Automotive Products", unul dintre cei mai mari investitori germani din Banat.

Timişorenii respiră, se pare, cel mai murdar aer din Europa. Potrivit unui raport recent al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Timişoara este pe locul 5, după Sarajevo, Tetovo, Skoplye şi Plovdiv, care sunt cele mai poluate oraşe din sud-estul Europei.

În ultimii ani, grupurile societăţii civile, Garda de Mediu şi primăria se bat în expertize şi contra-expertize, în timp ce politicienii şi diplomaţii germani fac un lobby acerb în favoarea fabricii.

Concomitent cu acest lucru, Timişoara devine probabil oraşul cu cei mai mulţi bolnavi de astm bronşic.

Comisia Europeană a declanşat, încă din luna martie 2011, procedura de infringement pentru Timişoara, zona europeană în care s-au depăşit şi se depăşesc continuu limitele maxime admise ale poluării.

Supărat pe raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, primarul Timişoarei a cerut explicaţii postului german de radio Deutsche Welle pentru publicarea raportului, în loc să încerce să clarifice adevărul privind poluarea în municipiul pe care îl conduce, demonstrând astfel că pune mai presus de orice sănătatea timişorenilor.

Autorităţile române au tăcut şi tac în continuare, iar nemţii au venit cu intervenţii şi sprijin în toate momentele critice apărute în legătură cu responsabilizarea fabricii faţă de poluare.

Poluarea cu compuşi organici volatili, extrem de periculoşi pentru sănătatea populaţiei, este principala îngrijorare a producătorului german. Profitând de faptul că România înregistrează un vid de legislaţie, constând în absenţa unei reglementări privind concentraţia limită a compuşilor organici volatili, producătorul câştigă în instanţă orice proces privind responsabilizarea pentru poluare. Mai mult decât atât, acest poluator continuă să extindă activitatea de producţie, punând nu demult în funcţiune o nouă staţie de mixare a cauciucului şi o vulcanizare, ambele activităţi poluante cu negru de fum şi gaze periculoase.

Timişoara nu trebuie să devină o viitoare Copşa Mică.

Primăria a întrerupt cercetările asemenea Gărzii de Mediu, datorită intervenţiilor de la Bucureşti sau concilierilor ad-hoc pe baza declaraţiilor poluatorului că a luat măsuri de filtrare a gazelor emanate, prin investiţii majore.

În acelaşi timp, laboratorul Politehnicii Timişoara a continuat să facă analize şi expertize pentru acest fenomen, în colaborare ştiinţifică cu firma Continental, care face investiţii în cercetare. Oare ce se ascunde sub această colaborare ad-hoc?

Problema a devenit spinoasă datorită lobby-ului german la nivel guvernamental (lucruri dezvăluite şi de mass-media în ultimii ani), iar administraţia publică locală şi judeţeană, precum şi instituţiile specializate în protecţia mediului, au cedat presiunilor.

Spre regretul meu, şi actuala administraţie manifestă aceeaşi superficialitate, reţinere şi teamă de adevăr, din motive ştiute numai de cei ce protejează şi susţin poluatorul.

Albert Einstein spunea: "Cei care au prilejul de a şti, au datoria de a acţiona".

În calitatea mea de deputat în Colegiul nr.4 Timişoara, în care se află acest mare producător şi în acelaşi timp poluator, cer oficial Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, Prefecturii Timiş, Primăriei municipiului Timişoara să dispună o analiză atentă şi responsabilă şi să stabilească măsuri specifice pentru înlăturarea sau diminuarea maximă a poluării în municipiul Timişoara.

Consider că avem obligaţia, faţă de cei peste 25.000 de timişoreni a căror sănătate este afectată de poluarea industrială din municipiul lor, să acţionăm în primul rând pentru: stabilirea şi prezentarea adevărului, prin contractarea unei expertize cu o firmă specializată recunoscută internaţional, care să facă măsurătorile necesare şi să identifice gradul de pericol pentru sănătatea populaţiei afectate; readaptarea Legii mediului, a Ordinului nr.592/2002 şi a Hotărârii de Guvern nr.609/2003 la reglementările internaţionale privind stabilirea valorilor limită pentru concentrarea în atmosferă a compuşilor organici volatili şi a pulberilor în suspensie, reglementări adoptate şi respectate cu stricteţe în ţări precum Germania, Japonia, Coreea de Sud, SUA; verificarea cu atenţie şi profesionalism a întocmirii şi respectării de către poluator a programului de conformare, precum şi încadrarea în prevederile de mediu actuale; Institutul de igienă trebuie să dea publicităţii situaţia privind starea de sănătate a populaţiei din Timişoara pe zone, cu precizarea tipurilor de îmbolnăviri din Colegiul nr.4; factorii de decizie din administraţia publică şi instituţiile de protecţie a mediului să excludă utilizarea de expertize şi analize de laborator care au activităţi în asociere sau colaborare cu poluatorii; poluarea din Timişoara poate constitui o problemă de competenţa Gărzii Naţionale de Mediu, în condiţiile în care se dovedeşte că starea de sănătate a populaţiei este afectată cu certitudine.

După părerea mea, vidul legislativ din acest domeniu este impedimentul numărul 1 în soluţionarea problemei poluării cu compuşi organici volatili.

Dacă Fabrica de Anvelope îndeplineşte condiţii pentru a putea funcţiona în Germania, aşa cum se prezintă astăzi, ar trebui să fim mândri că nemţii au venit să producă anvelope în România.

Dacă în Germania nu poate funcţiona, atunci nici în România nu poate.

România nu poate să fie un stat de mâna a doua, în care sănătatea populaţiei este mai puţin importantă decât în statele din Europa.

În Programul de guvernare pentru 2013-2016 un capitol important este "Sănătatea la standarde europene", şi acest deziderat trebuie să prindă viaţă şi la Timişoara.

Brâncuşi spunea: "Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în poziţia de a le face".

Vă mulţumesc.

Ion Răducanu, deputat, Colegiul nr.4, Timişoara

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că durata unei declaraţii politice este de maximum trei minute. Sunteţi foarte mulţi în sală, v-aş ruga să vă concentraţi şi să vă sintetizaţi declaraţiile, în aşa fel încât fiecare dintre cei prezenţi să poată să aibă acces la microfon.

Îl invit acum pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al PNL, la microfon şi-l rog să se pregătească domnul deputat Kelemen Atilla, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea se intitulează "Şi el este erou".

Despre ce este vorba? Despre un militar român care a participat la cinci misiuni în străinătate, în Kosovo, Irak şi Afganistan.

Este din Batalionul 812 Infanterie "Şoimii Carpaţilor" din Bistriţa. Se numeşte Florin Boc. Este o simplă coincidenţă acest nume. S-a îmbolnăvit în ultimele zile ale misiunii, de leucemie. Medicii de la Spitalul Militar Bucureşti au constatat că există legătură de cauzalitate între aceste misiuni şi boala lui şi, de doi ani şi jumătate, suferă în spitalele din Germania.

De ce această intervenţie? Pentru că aceşti militari care s-au îmbolnăvit în timpul misiunii, din cauza condiţiilor pe care le-au avut acolo, nu beneficiază, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006, de salarii compensatorii, de niciun avantaj din această nenorocire care s-a abătut asupra lor.

Acest militar încearcă să-şi rezolve problema de sănătate iar, din păcate, legislaţia română nu este de partea lui.

Cred că, dacă, într-adevăr, ar fi existat o legătură între numele de Boc şi el, poate s-ar fi găsit o soluţie, s-ar fi modificat această ordonanţă. Sau, poate, dacă nu ar fi fost un plutonier, un subofiţer, şi ar fi fost vreun general de contrainformaţii care ştia foarte multe, din această ţară, şi poate aşa s-ar fi găsit repede o soluţie, pentru că există soluţii pentru cei care deţin informaţii, pentru cei care pot să constrângă, pentru cei care, chipurile, sunt importanţi în România.

Cred că este momentul să venim cu un amendament, iar această ordonanţă să fie modificată în aşa fel încât şi militarii care s-au îmbolnăvit în misiune să beneficieze de clauzele acestei ordonanţe.

Sunt puţini, este foarte adevărat, deocamdată este singurul militar din aceste misiuni. Nu trebuie să uităm că a fost trimis în interesul ţării acolo, nu trebuie să uităm că a îndeplinit o misiune şi nu trebuie să uităm că, în momentul în care nu avem grijă de aceşti militari, să ne ferească Dumnezeu să avem nevoie de misiuni şi în România, că s-ar putea să se mai gândească oamenii dacă-şi sacrifică viaţa, dacă-şi sacrifică sănătatea pentru binele poporului nostru.

Cred că trebuie să medităm la acest lucru şi să luăm măsurile de rigoare.

Guran Virgil, deputat de Prahova.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumesc pentru că v-aţi înscris în termen, în timpul limită.

Domnul deputat Kelemen Atilla, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Şi se pregăteşte domnul deputat Vasile Mocanu, veteran al declaraţiilor politice, membru PSD.

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Kelemen Atilla-Béla-László:

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "După 20 de ani şi încă 3, pe alocuri, reforma funciară bate pasul pe loc".

După 23 de ani de la ceea ce numim revoluţia anticomunistă şi în ciuda adoptării legilor vizând reforma fondului funciar, cu modificări şi completări nenumărate, totuşi retrocedarea terenurilor expropriate abuziv de regimul comunist bate pasul pe loc şi în comuna Acăţari, din judeţul Mureş. Încă din 2008, Comisia locală de stabilire a drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor în Acăţari a demarat procedurile necesare predării-preluării unor terenuri comasate aflate în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului. A întocmit procesul-verbal de delimitare şi planul cadastral pentru aproximativ 54 ha şi le-a înaintat Comisiei judeţene Mureş spre validare. Propunerea de solicitare a suprafeţei necesare de la ADS, conform legii, a fost validată de către Comisia judeţeană la data de 22 ianuarie 2010.

Agenţia Domeniilor Statului a solicitat refacerea procesului-verbal de delimitare a suprafeţelor solicitate, de la 54 de ha, terenul scăzând la circa 53 ha. A fost refăcut procesul-verbal şi a fost anulată hotărârea de validare a Comisiei judeţene, şi adoptată o nouă hotărâre, în septembrie 2010 şi de atunci s-a aşteptat.

În luna mai a anului următor, în 2011, ADS decide încă o dată să refuze avizarea protocolului de predare-primire a terenurilor şi solicită clarificări suplimentare. Suntem în anul 2013, iar şirul de o lungime considerabilă de adrese, refaceri şi validări, clarificări nu pare să se termine, la ADS Mureş funcţionarii ridică din umeri a neştiinţă şi neputinţă, iar oamenii, foştii proprietari, nu au fost repuşi în drepturi nici până în ziua de azi.

Este greu de conceput faptul că în mileniul al III-lea, ce a făcut comunismul în atâţia ani noi nu suntem în stare să desfacem în 23.

Închei prin adresarea unei întrebări ministrului agriculturii:

Când se va efectua scoaterea din inventarul centralizat al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a terenului sus-menţionat, aflat în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, pentru a fi predat Comisiei locale de stabilire a drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor Acăţari, în scopul retrocedării către foştii proprietari?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat Kelemen Atilla.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Iaşiul merită să fie Capitală Europeană a Culturii!"

O serie de evenimente de anvergură au făcut din Iaşi, în această primăvară, cel mai dinamic oraş cultural al României!

Cel mai recent dintre toate acestea evenimente a fost Gala Premiilor Operei, o premieră în România. Manifestarea, care şi-a propus răsplătirea celor mai importanţi artişti ai scenei lirice, s-a bucurat de participarea a peste 200 de personalităţi de prestigiu ale vieţii culturale româneşti. În cadrul spectacolului, au fost acordate 33 de premii pe 14 categorii de nominalizări - cel mai bun spectacol, cel mai bun regizor, cel mai bun dirijor, cel mai bun solist, cea mai bună solistă, cel mai bun solist de balet, cea mai bună solistă de balet, cel mai bun spectacol din creaţia românească, premiul pentru concepţia decorului, premiul pentru concepţia costumelor, premiul pentru debut, cel mai bun spectacol pentru copii, cel mai bun coregraf şi cel mai bun musical. Pe lângă aceste distincţii, au fost acordate unor artişti de renume premii de excelenţă şi pentru întreaga activitate, dar şi premii speciale ale juriului.

Acest spectacol memorabil, care doreşte să se transforme într-o marcă a Iaşiului cultural, a fost posibil graţie colaborării excelente dintre autorităţile locale şi conducerea Operei din Iaşi, asigurată de doamna Beatrice Rancea.

Dacă mai adăugăm la acest eveniment grandios şi găzduirea, pentru prima oară de către Iaşi, a galelor UNITER, demararea unuia dintre cele importante festivaluri internaţionale ale educaţiei (FIE), dar şi proiectul unui mare festival al literaturii (FILIT), avem toate motivele să spunem că Iaşiul a redevenit o veritabilă capitală culturală a României.

Dar şi că Iaşiul poate şi merită să fie o capitală culturală europeană.

A fost la microfon deputatul Vasile Mocanu, PSD, Târgu Frumos, Colegiul nr.4 Iaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Se pregăteşte domnul deputat Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Familia stă la baza oricărei societăţi".

Constituţia este cartea de căpătâi a unei ţări. Este, dacă vreţi, Biblia acesteia. Spus altfel, este cartea cărţilor şi, cu siguranţă, este legea legilor. Nicio lege elaborată de Parlament nu poate să încalce Constituţia, sub niciun motiv.

Votarea în Comisia comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor a amendamentului de la art.48 alin.(1), care se referă la definirea familiei, a generat discuţii aprinse în societatea civilă, în mass-media şi între parlamentari. Părerile sunt împărţite chiar la nivelul celor doi lideri ai USL-ului. Discuţiile au plecat de la considerentul că, prin acest amendament, minorităţile sexuale ar fi discriminate. Acest aspect a fost rezolvat deoarece, printr-un articol trecut în comisie anterior şi aprobat, în România nu este permisă discriminarea pe criterii religioase, rasiale, etnice sau sexuale, fiecare cetăţean având drepturi egale şi depline în faţa legii şi a societăţii.

În Constituţia actuală, la art.48 alin.(1) se specifică: "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită dintre soţi."

Un grup de 47 de deputaţi a propus următorul text: "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie."

Am să expun o parte dintre motivele pentru care am propus acest amendament.

În primul rând, din punct de vedere lingvistic, exprimarea "căsătoria liber consimţită dintre doi soţi" nu este corectă, deoarece devii soţ după căsătorie, şi nu înainte.

În al doilea rând, Declaraţia Drepturilor Omului, semnată de majoritatea statelor lumii, la art.16 precizează: "Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nicio restricţie în ceea ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie".

În al treilea rând, în Uniunea Europeană mai sunt încă peste 10 state care nu au legiferat căsătoria între persoane de acelaşi sex.

Un alt aspect este legat de caracterul, structura, tradiţia şi fiinţa poporului român, care consideră firească căsătoria, ca fiind o unire între un bărbat şi o femeie.

Poporul român, de două mii de ani, este un popor creştin. Aceasta este o realitate pe care nimeni nu o poate nega. Credinţa în Dumnezeu şi morala creştină ne-au ajutat şi ne-au susţinut să fim ceea ce suntem azi, ca popor şi naţiune. Iar familia, formată dintr-un bărbat şi o femeie, a stat la baza supravieţuirii neamului. Această unire a dat copiii, nepoţii şi strănepoţii noştri, de-a lungul veacurilor.

O altă problemă care se pune este aceea ce a explica copiilor şi nepoţilor noştri căsătoria dintre doi bărbaţi sau două femei. Dacă aceştia ne vor cere să explicăm de ce un coleg de-al lor are doi taţi, sau două mame sau care este mama, sau care este tata, în ambele situaţii ce am putea să le răspundem? Câţi ani trebuie să treacă pentru ca un copil să înţeleagă asemenea lucruri?

Acestea sunt doar câteva dintre motivele care ne-au determinat să depunem acest amendament.

Mă întreb: de ce, pentru ce şi cine vrea să schimbe această ordine firească a lucrurilor?

Majoritatea covârşitoare a românilor crede, cu toată convingerea şi din tot sufletul, că unirea dintre un bărbat şi o femeie prin căsătorie este cea firească şi normală.

În final, aş spune că prea des ne uităm şi ne luăm după alţii în toate domeniile. Prea des vrem să importăm ceea ce este în occident, fără a discerne dacă toate sunt bune şi pentru noi, românii. Prea des credem că occidentul are dreptate întotdeauna, că acolo se ştiu toate, că ceea ce fac ei este întotdeauna bine.

Noi nu putem fi ca ei şi ei nu sunt ca noi. Avem multe în comun, dar şi multe care ne deosebesc. Nu avem caracterul lor, nu avem aceleaşi valori, nu gândim la fel întotdeauna, nu avem aceleaşi repere morale, nu muncim la fel, nu avem aceeaşi economie, nu avem acelaşi nivel de trai. Şi mai există multe, multe alte lucruri care ne deosebesc.

Să fim noi înşine la noi acasă, să ne respectăm tradiţiile, obiceiurile, istoria credinţei. Să avem coloană vertebrală în relaţii cu ceilalţi, să-i respectăm pe ceilalţi, să le respectăm valorile, voinţa, obiceiurile, cultura, credinţa, modul de a gândi, a înţelege viaţa în felul lor, dar noi să fim ceea ce suntem la noi acasă şi nimic altceva.

Omul, viaţa, sunt cele mai de preţ valori ale lui Dumnezeu şi ale umanităţii.

Dumnezeu ne iubeşte pe toţi aşa cum suntem. Să respectăm pe fiecare om aşa cum este. Viaţa intimă a fiecăruia dintre noi este o problemă strict personală şi fiecare are dreptul să o trăiască după propriile reguli sau dorinţe, dar nu trebuie să facă paradă şi mult zgomot din acest mod de a trăi. Trăind şi muncind împreună, respectându-ne unii pe alţii, fără a crede că cineva deţine adevărul absolut, vom putea crea valori şi bucurii, vom putea face lucruri care să fie trainice şi să rămână.

Vă mulţumesc.

Grigore Crăciunescu, deputat de Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că durata unei declaraţii politice este de maximum trei minute. V-aş ruga din suflet să vă limitaţi la această durată şi să nu mă puneţi în situaţia să vă întrerup microfonul.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al PDL, şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea de astăzi am intitulat-o "Cardul de sănătate - trecut, prezent sau viitor?"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În declaraţia mea de astăzi aş dori să vă reţin atenţia asupra unui subiect important, legat de sistemul sanitar din ţara noastră, cardul de sănătate.

Problema necesităţii apariţiei unui card de sănătate s-a ridicat încă din anul 2004. Propunerea unui card de sănătate avea la bază instituirea unui sistem antifraudă, dar şi conferirea de informaţii ample despre pacienţi, într-un mod uşor, accesibil şi rapid, aşa cum de foarte mult timp se foloseşte în ţările dezvoltate.

Ideea a prezentat, iniţial, interes pentru mulţi parlamentari, miniştrii şi ofertanţi, ca mai apoi, tot acest interes pentru subiectul în cauză să dispară într-un mod subit. De vină pentru dispariţia interesului privind acest domeniu este considerată a fi însăşi ideea centrală a acestei propuneri: combaterea neregulilor într-un sistem despre care putem spune că este chiar rudimentar, în care reţetele pacienţilor ajungeau şi ajung în saci la Casa de Asigurări.

Aşadar, de mai bine de nouă ani de zile auzim vorbindu-se despre popularul card de sănătate pe care fiecare român ar fi trebuit să îl deţină şi să îl utilizeze deja de mai mulţi ani.

Legea sănătăţii din 2006 prevedea concret faptul că, până la finele lui 2007, toţi românii să intre în posesia acestui card şi să îl folosească corespunzător destinaţiei sale. Acest lucru nu a avut loc însă nici până în ziua de astăzi, vina pentru acest aspect negativ aparţinând, deopotrivă, principalilor actori responsabili cu apariţia acestora, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Nu îi este nimănui necunoscut faptul că aceştia nu numai că nu şi-au asumat acest insucces, ba, mai mult, s-au blamat reciproc pentru nefinalizarea proiectului privind cardurile de sănătate.

Din punct de vedere pecuniar, cardurile de sănătate au costat statul român aproximativ 50 de milioane de euro, concretizate în materiale şi soft, care stau, bineînţeles, nefolosite şi astăzi. Aşa cum de altfel suntem obişnuiţi şi cu alte investiţii mari din sistemul sanitar, care din păcate nu sunt folosite din diferite motive, mai mici sau mai mari.

De multe ori subiectul cardului de sănătate a fost perceput ca fiind unul extrem de negativ, prin prisma unor ipoteze, precum: utilizarea destul de dificilă a acestora, investiţiile mari în cititoarele de carduri, concepţiile românilor vizavi de folosirea unui alt tip de card, pe lângă cele de credit ori debit, precum şi alte asemenea opinii.

Totuşi, ideea iniţială privind acest subiect, putem spune chiar controversat, a fost şi cea de a institui un fel de control al pacientului asupra medicului, prin aducerea la cunoştinţa superiorilor acestuia a gradului de satisfacţie a pacientului în urma consultaţiei.

De asemenea, se îngrădea şi posibilitatea ca medicul să raporteze alte servicii decât cele efectuate.

După cum am prezentat, părerile privind cardul de sănătate sunt împărţite. În timp ce unii văd cardul de sănătate ca pe un instrument periculos pentru democraţie din cauza informaţiilor multiple pe care le-ar putea conţine, potenţiale de a fi folosite împotriva cetăţenilor, alţii consideră că neacceptarea acestuia, precum şi tergiversarea apariţiei sale sunt doar un semnal clar că unele lucruri nu trebuie schimbate, nu trebuie controlate, ci lăsate să îşi urmeze istoria în binecunoscutul stil, pur românesc, dăunător pentru stat şi devastator pentru cetăţeni.

În încheiere, doresc să lansez întrebarea: este sau nu, în realitate, cardul de sănătate un pas spre un sistem sanitar mai performant şi corect?

Dacă da, atunci de ce nu-l implementăm?

Din experienţa pe care o am, consider că este timpul şi pentru noi să intrăm în normalitate şi să implementăm cardul de sănătate în timpul cel mai scurt posibil.

Prin aceasta vom evita multe fraude, iar pacienţii vor beneficia de un sistem mai eficient şi, în cazuri de urgenţă majoră, multe vieţi vor putea fi salvate prin informaţiile pe care doctorii le vor avea despre pacient în aceste carduri de sănătate.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi aştept cu interes ca sistemul sanitar din România să se alinieze sistemelor medicale din alte ţări dezvoltate şi astfel şi sistemul sanitar din România să între în normalitate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Sunt Mircea Lubanovici, deputat PDL de diaspora.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidul Social Democrat, şi se pregăteşte domnul Cătălin Drăguşanu, din partea Grupului parlamentar al Partidul Conservator.

Domnule coleg, trei minute.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Un subiect foarte important şi cu adevărat la ordinea zilei în preocupările media îl constituie accederea României către independenţa energetică.

Departe de mine intenţia de a vă convinge de necesitatea şi beneficiile unei atari performanţe, câtă vreme ne declarăm aparţinători ai contemporaneităţii utilizatoare de energie în toate formele ei.

Problema pe care va trebui s-o discutăm şi asupra căreia va trebui să ne clarificăm un punct de vedere este, pe de o parte, cea a costurilor de producţie, iar, pe de altă parte, cea a impactului asupra mediului înconjurător.

Personal nu pot stabili o ierarhie între cele două aspecte din punct de vedere al importanţei. Consider doar că a privi cu înţelepciune şi calm, a analiza profesionist, a pune în balanţă argumentele pro şi contra şi a insista până la amănunt în clarificarea acestor probleme este, în fapt, datoria noastră.

Şi pentru a argumenta, aş dori să-mi îngăduiţi câteva consideraţii asupra proiectelor privind exploatarea zăcămintelor de gaze de şist, proiecte care au trezit, de la prima lor apariţie, patimi înflăcărate, vocalizate mai mult sau mai puţin în cunoştinţă de cauză, susţinute uneori de afirmaţii bizare, de genul "Lăsaţi-le acolo, că nu deranjează.". Sigur că oricine are dreptul la părere personală. Dar argumentată astfel mai bine o păstrăm pentru noi şi nu ne hazardăm în a aduce critici pe o temă pe care n-o cunoaştem de fapt. Iar ca să spunem, de fapt, lucrurilor pe nume, Guvernul a acordat avize de mediu pentru activitatea de explorare, şi nu pentru cea de exploatare.

Adică întâi cercetăm, pentru a face explorarea, ne documentăm şi abia apoi, în cunoştinţă de cauză, aprobăm sau nu.

S-a precizat deja că, la iniţiativa Guvernului, se vor organiza dezbateri publice, incluzând autorităţile locale, grupurile parlamentare, societatea civilă, organizaţiile de mediu, dezbateri care vor permite exprimarea liberă a opiniilor privind eventualitatea exploatării gazelor de şist. Tot din start s-a precizat că programele de prospectare vor ocoli ariile protejate, vor asigura o distanţă de cel puţin un kilometru de la ţărmul Mării Negre, nu vor conţine forări în oraşe sau zone locuite, în apropiere de obiective turistice sau culturale şi arii protejate prin legislaţia în vigoare.

Dar ce vorbim atât şi cu atâta patimă, doar-doar vom fi cumva remarcaţi, despre ceva ce nu s-a făcut şi care, poate, nici nu se va face. Oricum, mult înainte de vreme!

O altă alarmă falsă, lansată, de altfel, din aceleaşi considerente voit negativiste, ca şi cea de care am vorbit, este legată de presupusa tăiere a certificatelor verzi, care tăiere va provoca inerent fugărirea investitorilor din domeniu. A face astfel de afirmaţii cu referire la o ţară care are deja instalate turbine eoliene cu o capacitate de generare a energiei electrice care a atins, în anul 2012, valoarea de 1794 de MW este cu adevărat de natură să transmită fiori de gheaţă investitorilor, dacă afirmaţiile ar dezvălui o realitate. Ceea ce nu este cazul!

Guvernul gândeşte o reeşalonare a certificatelor verzi acordate producătorilor de energie regenerabilă, şi nu anularea acestora. Este o cale de a uşura facturile la energie, atât pentru populaţie, dar, mai ales, pentru industrie. Acest mod de a privi lucrurile poate să nu convină unor amatori de discuţii sterile, dar este cu siguranţă un mod responsabil de a privi dezvoltarea noastră economică. Şi dacă aceştia sunt paşii meniţi a ne conduce către independenţa noastră energetică, eu cred că trebuie făcuţi - aşa cum spuneam -, analizând cu înţelepciune şi fără patimă fiecare dintre ei.

Mulţumesc frumos.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Cătălin Drăguşanu, din partea Grupului parlamentar al Partidul Conservator şi se pregăteşte domnul Liviu Laza-Matiuţă, din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică este intitulată: "Inundaţiile în judeţul Neamţ."

România ultimelor decenii a fost scena a numeroase dezastre meteorologice şi hidrologice, fiind afectaţi sute de mii de oameni anual. Inundaţiile reprezintă dezastrul cel mai frecvent care se produce atât pe râurile mari, dar şi pe cele mici, cu efecte asupra mediului înconjurător, incluzând aici nu numai pagube economice şi dezechilibre ecologice, ci şi numeroase pierderi de vieţi omeneşti.

Frecvenţa inundaţiilor în România a crescut, în primul rând, din cauza schimbărilor climatice, dar şi ca o consecinţă a reducerii capacităţii de transport în albiile minore ale arterelor hidrografice, ca urmare a aluvionărilor, a îndiguirilor, a despăduririlor din bazinele de recepţie - colectare şi a diferitelor construcţii în albia majoră.

Regimul meteorologic şi hidrologic pe teritoriul României este specific climatului temperat continental, iar istoria a arătat că inundaţiile s-au produs cu regularitate pe teritoriul ţării, ceea ce ar fi trebuit să ducă la o predictibilizare a acestor fenomene.

Să analizăm câteva exemple nu foarte îndepărtate:

- Anul 2005 poate fi considerat un an al inundaţiilor în România. Viiturile care au produs inundaţiile din 2005 din România au adus la 21 de persoane decedate, zeci de mii de sinistraţi, au fost distruse şi avariate obiective de interes social, au fost avariaţi mii de kilometri de comunicare rutieră şi feroviară, reţele de alimentare cu gaze naturale şi energie electrică.

- Anul 2008, an în care inundaţiile din nordul şi vestul României au dus la moartea a cinci persoane, afectarea altor 21000 şi distrugerea parţială sau totală a 5600 de locuinţe.

Peste 1000 de km de drumuri au fost afectate, iar 45 km de diguri au fost inundate, alături de 48 de poduri, 300 podeţe şi 10,5 km linie cale ferată.

- Anul 2010 a adus în România inundaţii care au afectat "37 de judeţe şi 530 de localităţi, au dus la evacuarea a peste 18000 de persoane din zonele afectate şi la pierderea a 23 de vieţi omeneşti. Au fost afectate 41 de drumuri naţionale, 110 drumuri judeţene, 164 drumuri comunale, 328 poduri, 2042 podeţe, 131 punţi pietonale şi 25000 de fântâni, 43 de posturi de transformare avariate, 11 linii de medie tensiune este afectate parţial, precum şi 187 obiective socio-economice", conform comunicatelor din vremea respectivă. Totodată, au fost inundate 15000 de gospodării şi anexe gospodăreşti, 1237 curţi şi grădini, 8967 locuinţe, din care 602 locuinţe distruse şi în pericol de prăbuşire, precum şi 59000 hectare teren arabil, 31000 hectare păşuni şi fâneţe şi 5773 hectare păduri.

- Anul 2013 nu iese din tiparele deja cunoscute: nordul şi nord-estul României sunt măturate de puhoaiele învolburate. Peste 40 de localităţi din 14 judeţe au fost afectate de inundaţii. În urma inundaţiilor de zilele trecute, numai în judeţul Neamţ, 12 localităţi au fost afectate, iar zeci de gospodării, îndeosebi din localităţile Roznov, Balţăţeşti, Grumăzeşti, Crăcăoani, Hangu, Petricani, Agapia, Tupilaţi, Ţibucani, Horia, Războieni au fost inundate. Circa 80 de case şi anexe şi 100 de curţi au fost inundate, opt poduri şi 20 de podeţe au fost avariate, zece poduri au fost distruse, 1077 hectare de teren arabil şi 51 hectare de păşuni şi fâneţe au fost compromise. De asemenea, viiturile au distrus în jur de 80 km de drumuri săteşti, 16,5 km de drumuri comunale şi 8,2 km de drumuri judeţene.

Natura nu poate fi îmblânzită, dar este imperios necesar să înţelegem vulnerabilitatea şi sensibilitatea comunităţilor umane, pe termen scurt şi mediu, la producerea riscurilor hidrometeorologice, necesitatea unor studii interdisciplinare, elaborarea modelelor de evoluţie şi de predicţie a acestora trebuie să devină o prioritate. Construcţiile hidrotehnice au rolul lor, dar, din păcate, nu li s-a mai acordat importanţa cuvenită.

Niciun efort nu este prea mare în încercarea de a ne apăra împotriva inundaţiilor.

Domnilor primari şi preşedinţi de consilii judeţene, niciun efort nu este prea mare pentru a apăra agoniseala de-o viaţă a oamenilor şi, mai mult, pentru a le apăra vieţile.

Vă rog să nu uitaţi că oamenii loviţi de inundaţii au nevoie de dumneavoastră. Nu trebuie să uitaţi că este de datoria autorităţilor locale ca, în funcţie de specificul fiecărei localităţi, să elaboreze şi să pună în aplicare strategia de apărare împotriva inundaţiilor. Dintre măsuri, nu trebuie să lipsească asigurarea drenajului apelor pluviale, decolmatarea periodică a canalelor şi rigolelor, evitarea depozitării deşeurilor pe marginea râurilor, împădurirea zonelor pe versanţii supuşi eroziunii şi transportului de aluviuni, construirea de diguri, întreţinerea şi exploatarea corespunzătoare a lucrărilor hidrotehnice existente.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg,

O să vă rog să vă apropiaţi de sfârşitul declaraţiei.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Închei.

Nu ezitaţi să prezentaţi autorităţilor centrale situaţia şi nivelul local al pagubelor produse de inundaţii şi, totodată, solicitaţi ajutoarele necesare pentru sprijinirea celor afectaţi.

Consider că, în perioada 2014-2020, un domeniu major de finanţare din fondurile europene trebuie să fie legat de extinderea şi modernizarea infrastructurii de prevenire şi protecţie împotriva inundaţiilor. Măsura 322 "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale" poate fi extinsă cu acest tip de investiţii.

Vă mulţumesc.

Deputat Drăguşanu Cătălin, Colegiul nr.1, Neamţ.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, trei minute. Din respect pentru cei care sunt în sală, care doresc să intervină.

Rog acum pe domnul deputat Liviu Laza-Matiuţa, din partea Grupului parlamentar al PDL să poftească la microfon şi se pregăteşte doamna Raluca Surdu, din partea Grupului PNL.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Fac o declaraţie politică: "Neglijenţa Guvernului faţă de sănătatea populaţiei."

Reprezint Colegiul nr. 4, Beiuş-Ştei din Circumscripţia electorală nr. 5 Bihor, ca număr de locuitori fiind cel mai mare colegiu din judeţ.

În municipiul Beiuş se găseşte Spitalul "Episcop Nicolae Popovici", care deserveşte un municipiu, trei oraşe, 20 de comune, 119 sate cu o populaţie de aproximativ 100.000 de locuitori răspândiţi pe o suprafaţă de 815 km², asigurând totodată şi urgenţe pentru accidentele rutiere de pe DN76, E79 precum şi pentru accidentele de muncă de pe platformele industriale din Beiuş, Ştei, Sudrigiu şi bazinul minier Băiţa.

Spitalul duce lipsă de fonduri pentru reparaţii curente, pentru materiale de întreţinere şi fonduri pentru medicamente.

Pacienţii internaţi în spital sunt nevoiţi să îşi cumpere singuri medicamentele.

Spitalul nu mai poate funcţiona în stadiul în care se găseşte şi are nevoie acută de fonduri, care nu pot fi asigurate decât de minister.

Sistemul sanitar din România nu are nevoie de un ministru care ridică din umeri resemnat, ci de un om al soluţiilor, cu atât mai mult cu cât ministrul Nicolăescu are în spate o majoritate-mamut cu care poate trece legile extrem de necesare ale sănătăţii. Estimările arată că 20% din fonduri se scurg în buzunarele cui nu trebuie.

Domnul ministru al sănătăţii trebuie să găsească urgent fonduri pentru Spitalul Municipal Beiuş. În caz contrar, spitalul va fi închis din lipsă de fonduri.

Am adresat şi o interpelare în acest sens domnului ministru Nicolăescu şi am solicitat răspuns în scris. Interpelarea a fost însoţită de o notă de fundamentare privind necesitatea şi oportunitatea realizării lucrărilor de reparaţii şi fondurile necesare.

Dacă guvernul nu găseşte resurse financiare pentru spitale, pentru şcoli, pentru decontare abonamente elevi, pentru reparaţii drumuri naţionale - şi aici aş aminti DN76 Oradea-Deva unde au întrerupt total lucrările de modernizare şi nu au fonduri nici pentru reparaţii-plombări -, aş întreba în ce domeniu folosesc resursele bugetare.

Vă mulţumesc.

Deputat de Bihor, Laza-Matiuţa Liviu.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Invit pe distinsa noastră colegă Raluca Surdu, din partea Grupului parlamentar al PNL, şi se pregăteşte o altă distinsă colegă, Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Raluca Surdu:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În calitate de deputat al Partidului Naţional Liberal, membru al Comisiei de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, salut pasul important făcut pentru introducerea noii formule de organizare administrativă a României.

Mă refer la adoptarea cu 18 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere a amendamentului formulat de către Partidul Social Democrat şi susţinut de către Partidul Naţional Liberal şi de către Grupul minorităţilor naţionale, care prevede ca, la articolul 3, intitulat "Teritoriul", la alineatul 3, să se stipuleze că: "Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe, judeţe şi regiuni. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii."

Adoptarea acestui amendament şi introducerea termenului de regiune în Constituţie pune bazele proiectului de regionalizare a României. Vorbim despre unul dintre cele mai importante demersuri pe care actuala coaliţie de guvernare le-a iniţiat în spaţiul administrativ din necesitatea de a se alinia şi a răspunde realităţilor interne şi practicilor europeane în domeniu.

Regionalizarea este importantă pentru că, în plan intern, autorităţile regionale vor putea adopta hotărâri care să fie în acord cu specificul local şi care să răspundă nevoilor populaţiei din aceste zone. De asemenea, acestea vor avea atribuţii extrem de importante în ceea ce priveşte dezvoltarea economică. Autorităţile regionale vor trebui să devină parteneri reali şi credibili ai autorităţilor de la Bruxelles, capabile să absoarbă banii europeni necesari dezvoltării zonei.

Regionalizarea va rezolva două dintre punctele nevralgice cu care se confruntă România: slaba absorbţie a fondurilor europene şi dezvoltarea redusă a proiectelor de infrastructură economică, socială şi culturală pentru multe dintre zonele ţării.

Vă mulţumesc.

Raluca Surdu, deputat Partidul Naţional Liberal, Colegiul uninominal nr. 5, Olteniţa.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat, cu drag.

Invit acum pe doamna deputat Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Florica Cherecheş, din partea Grupului PNL.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi vreau să vă vorbesc despre ocuparea forţei de muncă în România.

Rata şomajului înregistrat la sfârşitul lunii martie 2013, la nivel naţional, a fost de 5,58%, cu 0,20 puncte procentuale mai mică decât cea de la începutul anului 2013. În ceea ce priveşte rata şomajului înregistrat pe sexe, rata şomajului masculin a scăzut de la 6,47 %, la 6,22%, iar rata şomajului feminin a scăzut de la 5,02%, la 4,87%, cifre care ar trebui să ne încurajeze, mai ales că România se află între ţările Uniunii Europene cu o rată scăzută a şomajului.

Ceea ce nu este foarte relevant în aceste statistici, este faptul că, în rândul persoanelor ocupate, sunt cuprinse şi cele care practică agricultura de subzistenţă, numărul persoanelor neocupate depăşeşte numărul şomerilor înregistraţi, iar veniturile salariale ale angajaţilor sunt printre cele mai mici din Europa.

Şomajul feminin scăzut este dublat însă de veniturile mult mai mici realizate de acestea prin munca lor, deoarece există o segregare de gen, realizată atât pe orizontală, cât şi pe verticală.

Populaţia de sex feminin este concentrată în anumite sectoare de activitate şi în anumite profesii. Există o divizare pe orizontală a pieţei forţei de muncă şi tocmai de aceea sectoarele cele mai feminizate au niveluri de remunerare mai mici - de exemplu sănătatea, învăţământul, industria uşoară.

Segregarea pe verticală a pieţei forţei de muncă, şi anume concentrarea femeilor în eşaloanele inferioare ale ierarhiei profesionale, întăreşte efectele de segregare orizontală şi, de asemenea, explică salariile mai mici pentru femei. Fenomenul este prezent, deşi procentul absolvenţilor de gen feminin a multor instituţii de învăţământ superior din România depăşeşte procentul absolvenţilor de gen masculin.

Suntem în eşalonul de ţări ale Uniunii Europene care avem o rată a şomajului crescută în rândul tinerilor, mulţi absolvenţi fiind înregistraţi ca şomeri imediat după absolvire.

Dacă toate aceste aspecte ar fi fost legate de întemeierea familiilor şi de creşterea natalităţii, am fi putut să acceptăm situaţia în care ne aflăm, în speranţa creşterii forţei de muncă în viitor, când redresarea economică ar fi permis acest lucru, dar România se află, din păcate, printre ţările cu spor natural negativ.

Este îngrijorător faptul că unele ţări europene dezvoltate, cum ar fi Marea Britanie, aduc în discuţie limitarea migraţiei pe piaţa muncii a cetăţenilor europeni care provin din România, uitând că politicile româneşti de învăţământ furnizează Uniunii Europene specialişti bine pregătiţi, care migrează prioritar.

Trebuie să sporim atenţia acordată generării de locuri de muncă, dezvoltării învăţământului profesional, racordării sistemului de învăţământ subvenţionat de stat la nevoile pieţei de muncă din ţara noastră pentru a nu creşte numărul şomerilor cu diplomă, care vor alege calea migraţiei.

Sunt necesare măsuri de echilibrare a salariilor în sănătate şi învăţământ, de creştere a salariului minim pe economie şi de stimulare a absolvenţilor, de dezvoltarea reţelei de formare şi de reconversie profesională. Toate aceste aspecte vor rămâne teoretice, dacă ţara noastră nu va găsi resurse pentru dezvoltarea economică, cu concentrarea atenţiei pe agricultură, lucrări de infrastructură, producţia de energie neconvenţională, turism şi alte ramuri emergente.

O societate dinamică, bazată pe cunoaştere, trebuie să investească în ştiinţă şi educaţie, dar şi în politicile de ocupare a forţei de muncă, pentru a ţine pasul cu schimbările şi pentru a putea depăşi criza economică.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Invit la microfon pe doamna deputat Florica Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al PNL, şi se pregăteşte domnul deputat Petru Movilă, din partea Grupului PDL.

Aveţi cuvântul.

Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Chiar mai trebuie să discutăm ce este familia?"

Săptămâna trecută m-am bucurat să aud că amendamentul pe care l-am trimis Comisiei de revizuire a Constituţiei a fost adoptat cu o mare majoritate de voturi. Amendamentul se dorea o clarificare la definiţia familiei cuprinsă în articolul 48, în noua formulare, aceasta fiind definită ca luând fiinţă prin căsătoria liber consimţită a unui bărbat cu o femeie.

Mi se pare ciudat şi de necrezut că un astfel de amendament a stârnit atâtea dezbateri şi polemici într-o ţară care se numeşte creştină şi în condiţiile în care nu am auzit niciun lider politic spunând că s-ar dori legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex.

Atunci de ce atâta vâlvă pentru un amendament care clarifică un lucru natural şi firesc cum este căsătoria unui bărbat cu o femeie?

Stimaţi colegi,

Noi toţi suntem aici pentru a-i reprezenta pe cetăţenii României, care cred, în majoritatea lor, că familia, înfiinţată pe uniunea dintre cele două sexe este primul şi cel mai important centru al vieţii sociale. Familia astfel constituită s-a dovedit cadrul optim de formare a noilor generaţii, iar rolul esenţial jucat de această instituţie în trecutul, prezentul şi viitorul dorit al ţării poate şi trebuie specificat în Constituţie. De fapt, aceasta nici nu este o prevedere nouă, ci doar o clarificare a definiţiei existente. Nici modificarea nu e o noutate, având în vedere că, în 2006, Alianţa Familiilor din România a iniţiat o campanie amplă în acest sens şi a reuşit să strângă semnături de la 650.000 de cetăţeni care încă aşteaptă să o vadă pusă în practică.

Menţionarea clară a familiei naturale, monogame şi nucleare cu valoare protejată de Constituţie nu poate fi interpretată ca o ofensă adusă cuiva, ci este doar recunoaşterea juridică a unei realităţi şi a dezideratului unei permanenţe; o reaşezare în limitele normalităţii, conformă cu spiritul creştin al românilor. Ea reprezintă o măsură care a devenit absolut necesară în contextul unei stări de criză a familiei, cu tot mai multe familii destrămate şi copii crescuţi de un părinte singur.

De altfel, statul român modern se situează, cronologic, în urma familiei. Privind în urmă, găsim o corespondenţă uimitoare între perioadele în care familia a fost puternică şi independentă şi prosperitatea societăţii, la modul general, şi invers, o familie slabă, redusă ca importanţă în ponderea actelor sociale sau folosită ca mijloc de manipulare ideologică, a dus la stări sociale tensionate, stagnare sau la sărăcie şi criză, aşa cum este cea prin care trecem acum.

Privind spre viitor, perspectivele demografice sumbre ale României ne impun să fim foarte atenţi la modul în care statul garantează dezvoltarea unui model social şi, mai ales, la care este modelul social optim.

Conform ultimului recensământ intern, dar şi al Indexului Global al Religiei 2012, realizat de Gallup International, România este printre cele mai religioase ţări ale lumii. Cetăţenii români sunt pe locul şase în lume în ceea ce priveşte credinţa lor. Noi avem datoria să facem legi care să respecte modul de viaţă şi credinţa celor ce compun acest popor.

În acelaşi timp, Statul trebuie să protejeze persoanele care au alte credinţe sau se manifestă în mediul privat altfel decât într-o familie tradiţională. Aceşti cetăţeni sunt egali în faţa legii şi îşi exercită drepturile fundamentale fără nicio îngrădire. Nici ei nu trebuie, la rândul lor, să caute să-şi impună prin forţă, fie ea şi conjuncturală, propriul set valoric asupra majorităţii.

Stimaţi colegi,

Bănuiesc, în opoziţia faţă de amendarea art. 48 al Constituţiei şi în referinţele lor repetate la un pretins "anacronism", supărarea unor interese care doresc cu orice preţ modificarea normelor sociale şi comportamentale din România, justificându-se prin evoluţii din alte societăţi şi ţări.

Cred că nu avem nicio obligaţie de a urma recomandări sau modele de care suntem străini. Experienţa nefastă a celor 50 de ani în care comunismul a impus legi cu forţa, fără a ţine cont de specificul românesc, este de ajuns. Nu mai este nevoie să traumatizăm alte generaţii în numele unui iluzoriu "progres" adus prin reţete alienante.

În încheiere, vreau să salut poziţia domnului senator Crin Antonescu, preşedintele Comisiei de revizuire a Constituţiei, care afirma că nu se poate confunda această prevedere constituţională cu vreo limitare a drepturilor cetăţeneşti şi că "familia e familie, iar căsătoria e căsătorie şi se face între un bărbat şi o femeie".

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Domnul deputat Petru Movilă din partea Grupului parlamentar al PDL şi se pregăteşte domnul deputat Florin Stragea din partea Grupului PSD.

Domnule coleg, trei minute.

Domnul Petru Movilă:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează: "Iaşi, un an de opoziţie la putere."

Stimaţi colegi,

Săptămâna aceasta, pe 10 iunie, s-a împlinit un an de zile de la alegerile locale, când USL-ul a câştigat în proporţie covârşitoare aproape tot ce se putea câştiga: 42% din primăriile din ţară, 36 de consilii judeţene din 41.

Din păcate pentru majoritatea candidaţilor USL la alegerile locale, care atunci au simţit că le-a pus Dumnezeu mâna în cap, după un an de zile de mandat, primarii şi preşedinţii de consilii judeţene se simt de parcă ar fi în opoziţie.

Sunt convins că printre dumneavoastră, stimaţi colegi din USL, sunt parlamentari care încă mai merg în colegii şi care mai stau de vorbă cu primarii din comunele unde USL-ul a câştigat, în iarnă, cu procente de 70-80%.

Puţini sunt primarii care se pot declara mulţumiţi de modul în care USL a condus România până acum şi mai puţini sunt cei care au primit bani de la Guvern pentru proiectele pe care le-au promis cu surle şi trâmbiţe în campania electorală de acum un an.

Prestaţia miniştrilor USL, în special la Ministerul Dezvoltării şi Ministerul de Finanţe, îi bagă în fibrilaţie pe toţi cei care astăzi ocupă un scaun de primar sau de preşedinte de consiliu judeţean.

Realitatea arată diferit, iar în teritoriu lucrurile se văd altfel. Oamenii au început să-şi piardă încrederea, ba sunt din ce în ce mai multe voci care încep să afirme faptul că măsurile de austeritate luate în anii trecuţi au fost corecte.

Vi se reproşează, stimaţi colegi, pe bună dreptate, că aţi promis marea cu sarea, dar nu s-a realizat nimic.

Vi se reproşează faptul că sunt miniştri de decor, care, de cele mai multe ori, se duc la şedinţele de Guvern doar ca să facă acte de prezenţă.

Toate pe bună dreptate.

Şi vi se mai reproşează, pentru colegii din PNL, faptul că sunt călcaţi în picioare în fiecare zi, de către colegii de alianţă din PSD, care, pe zi ce trece, îşi întăresc poziţia şi devin din ce în ce mai puternici în alianţa USL.

Nu era greu de estimat că se va ajunge în această situaţie de criză printre primarii USL, ca urmare a faptului că nu poţi să împarţi acelaşi buget de austeritate tuturor celor cărora li se promis sprijin.

În campania electorală a plouat cu autostrăzi, cu drumuri naţionale şi regionale, cu spitale regionale de urgenţă, cu proiecte de aducţiune de apă şi canal şi cu grădiniţe, creşe sau cămine culturale.

Pentru toate aceste promisiuni, nici dacă alocarea bugetară pentru anul 2013 îngloba bugetele aferente următorilor cinci ani, tot nu erau destui bani pentru începerea şi, mai ales, finalizarea tuturor promisiunilor de campanie.

Bilanţul unui an de administrare locală, marcat de Guvernarea USL, este pe minus din toate punctele de vedere.

Cu bugete considerabil mai mici decât în anii trecuţi, cu proiecte de investiţii care au rămas în acelaşi stadiu incipient de promisiune, dar mai important, cu un număr în continuă scădere de votanţi, care încă mai speră că aleşii USL le vor oferi minuni pe bandă rulantă, primarii se roagă să nu ajungă la acelaşi nivel sau mult mai rău decât foştii primari sub guvernarea PDL.

Totuşi, să nu fim chiar atât de sceptici, stimaţi colegi, până la urmă Guvernul USL şi-a ajutat oamenii din administraţiile locale, din întreaga ţară, le-a oferit şansa de a-şi falimenta propriile primării, fără a fi traşi la răspundere.

Bucuraţi-vă de ceea ce aveţi acum, pentru că bilanţul de la finalul celor 4 ani de zile ai USL va costa prin voturi, aşa cum şi alte guvernări au fost trase la răspundere prin voturile pe care le-au primit.

Ţinând cont de toate acestea, precum şi de planurile de viitor ale Guvernului USL, în final, nu am decât o singură urare pentru primarii şi preşedinţii de consilii judeţene care astăzi serbează un an de zile de la înscăunare: Bine aţi venit în opoziţie!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar PSD, şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Luminiţa Adam, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează: "Evaziunea fiscală - un fenomen îngrijorător!".

Aşa cum ştim cu toţii şi conform estimărilor recente ale ministrului finanţelor publice, România are o evaziune în jurul a 7% din PIB, adică 10 miliarde euro. Rapoartele europene estimează însă că economia subterană din România ar fi de aproximativ 40 de miliarde de euro.

Evaziunea fiscală este o problemă gravă, o problemă cu care ne confruntăm noi, dar şi o problemă a întregului continent. Faptul că pe ordinea de zi a Consiliului European de la Bruxelles, principala temă de discuţie a fost combaterea evaziunii fiscale, dovedeşte amploarea acestui fenomen şi totodată un semnal că liderii statelor membre vor să reducă drastic pierderile cauzate de fraudele financiare, care se ridică la aproape 1.000 de miliarde de euro în fiecare an, ceea ce înseamnă pentru buzunarul cetăţeanului de rând cam 2.000 de euro anual, aşa după cum arată estimările.

Rezolvarea acestei probleme este posibilă numai prin eliminarea breşelor din legislaţie, şi aici trebuie să acţionăm ca parlamentari pentru eliminarea "portiţelor" legislative de eludare a taxelor legale. După cum ştiţi, printre măsurile adoptate până acum de Executiv se numără impozitarea cu 50% a veniturilor obţinute de nerezidenţi, dar şi creşterea pedepselor pentru evaziune fiscală. Sunt primii paşi făcuţi în lupta cu evazioniştii.

Renunţarea la secretul bancar, ca mecanism de luptă împotriva evaziunii fiscale, este o măsură pe care o susţinem şi noi, dar, din păcate, mai sunt ţări care nu achiesează acestei idei, cum ar fi Austria şi Luxemburgul. Comisia Europeană pregăteşte un sistem pentru a facilita schimbul automat de informaţii între autorităţile fiscale cu privire la veniturile indivizilor şi profiturile firmelor, fapt care ar crea un sistem integrat de depistare şi eradicare a fenomenului infracţional financiar în statele membre.

Există două mari modalităţi principale prin care se practică evaziunea fiscală pe plan local. Prima sursă este comerţul intracomunitar. Cu alte cuvinte, se cumpără foarte multă materie primă de către un agent economic, care nu plăteşte TVA.

O a doua sursă este agricultura, care nu intră în circuitul fiscal din mai multe motive. Printre acestea se numără suprafaţa de teren agricol "fărâmiţată". Practic, producţia de grâu sau de alte cereale se adună de către intermediari şi intră în flux, dar fără să apară în acte. Cu alte cuvinte, evaziune fiscală 100%.

Economia subterană şi evaziunea se hrănesc din TVA enorm. Reducerea TVA la alimente ar putea fi o măsură care va conduce la o stagnare a preţului la alimente, dar ar putea conduce şi la reducerea evaziunii fiscale.

Soluţii de combatere a evaziunii fiscale trebuiesc găsite de urgenţă! Este de datoria noastră, a tuturor parlamentarilor, să facem în aşa fel încât să diminuăm acest fenomen, efectele fiind benefice românilor şi întregii ţări!

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Timiş - Lugoj.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Invit acum la microfon pe doamna Luminiţa Adam din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

Bună dimineaţa!

Consecvent principiilor politicii sale de promovare şi ocrotire a intereselor păturilor celor mai sărace ale populaţiei României, Partidul Poporului - Dan Diaconescu a promovat în Comisia pentru modificarea Constituţiei un amendament la articolul 47, Nivelul de trai.

Acest articol prevede: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent; (2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii."

Prin amendamentul său, constând în introducerea unui alin. (2¹) cu următorul conţinut: "Drepturile stabilite conform alin. (2) nu pot fi restrânse", Partidul Poporului - Dan Diaconescu a urmărit să ofere o garanţie oamenilor cu veniturile cele mai mici şi aflaţi în cea mai sensibilă situaţie de vârstă şi sănătate. A dorit să se asigure că ceea ce primesc până în prezent nu va forma obiectul unei bătăi de joc, astfel cum s-a întâmplat cu regimul pensiilor şi ajutoarelor sociale în guvernarea trecută.

Întemeiat juridic pe principiile constituţionale ale drepturilor câştigate şi ale obligaţiilor ce revin unui stat social, în cadrul dezbaterilor, amendamentul s-a bucurat de girul argumentat personal al Avocatului Poporului, precum şi reprezentantului Forumului constituţional.

Cu toate acestea, fără niciun argument contrar, fără nicio motivaţie a opoziţiei, maşinăria de vot a USL a respins acest amendament. Este un semnal sigur şi elocvent al faptului că nu se urmăreşte altceva decât continuarea politicilor anterioare de spoliere a păturilor celor mai sărace, a politicilor de dispreţ faţă de cei aflaţi în nevoie din cauza vârstei şi sănătăţii, a totalului dispreţ faţă de cei care prin munca lor au avut o contribuţie de lacrimi şi sudoare la menţinerea existenţei României. Continuarea cu cinism a unei politici care permite în orice moment un atentat guvernamental la veniturile şi aşa foarte mici ale pensionarilor şi asistaţilor sociali le demonstrează acestora că au greşit acordând cu uşurinţă încrederea şi votul lor reprezentanţilor USL.

Ei au votat sloganul electoral "dreptate până la capăt" şi asistă cu neputinţă la ceea ce în mass-media se numeşte capătul dreptăţii.

Dacă nici în Constituţia României nu se poate introduce o prevedere care să ocrotească efectiv drepturile pensionarilor, această ţară care are un trecut datorită lor, are un mare semn de întrebare pentru viitor.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, doamnă deputat.

Invit acum la microfon pe doamna deputat Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al PSD şi rog să se pregătească domnul deputat Korodi Attila, din partea grupului parlamentar al UDMR.

Trei minute, stimată colegă, vă rog.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Astăzi vreau să vă vorbesc despre ceea ce cred că este un exemplu de necontestat al curajului politic de care Guvernul USL dă dovadă. Subiectul pe care îl voi aborda în declaraţia politica de astăzi este procesul de constituire şi de gestionare a Autorităţii de Supraveghere Financiară iniţiat de guvern nu mai devreme de luna februarie a acestui an.

A fost nevoie de mai puţin de 4 luni pentru ca Autoritatea de Supraveghere Financiară să devină o autoritate dreaptă din punctul de vedere al legislaţiei iniţiate de Guvern. În 4 luni Guvernul Ponta a reuşit să ducă la bun sfârşit ceea ce 13 ani de guvernări anterioare nu au reuşit.

Să ne reamintim faptele. În anul 2000, Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor a luat fiinţă ca autoritate autonomă prin Legea nr.32 din 3 aprilie, cu un consiliu de administraţie format din 5 persoane, din care un vicepreşedinte şi un preşedinte. Consiliul de administraţie, ca şi în prezent, este numit de Parlament cu majoritatea voturilor parlamentarilor prezenţi. Rapoartele de activitate şi bugetele CSA se prezintă în faţa Parlamentului fără a fi votate. Pe acelaşi model sunt constituite încă două entităţi de reglementare în domeniul valorilor mobiliare şi în domeniul pensiilor private.

Deşi bugetele se prezintă anual în Parlament, remuneraţia consiliilor de administraţie şi personalului angajat în cadrul acestor autorităţi nu este publică. Ceea ce ştim însă este că peste 80% din bugetul autorităţilor menţionate mai devreme este reprezentat de fondul de salarii al instituţiilor. Cum bugetul acestor instituţii este considerabil devine lesne de înţeles că şi salariile membrilor consiliilor de administraţie sunt de asemenea consistente.

Supravegherea financiară din România s-a constituit având la baza transpunerea legislaţiei europene.Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, înfiinţare acestor autorităţi a fost o condiţie necesară pentru integrarea noastră în Uniunea Europeană, iar reglementarea pieţelor de capital, de asigurări private şi de pensii private este indispensabilă pentru orice sistem financiar care se vrea a fi european.

Sigur ca putem fi de acord cu o remuneraţie atractivă pentru membrii consiliului de administraţie tocmai din prisma faptului că este uşor să manipulezi aceste pieţe dacă autorităţile care le controlează sunt slabe sau ineficiente şi, în final, cetăţeanul de rând ajunge să plătească pentru eventualele abuzuri nesancţionate ale entităţilor financiare.

Vorbim totuşi de 13 ani, timp în care niciun Guvern şi nicio majoritate parlamentară nu a avut curajul să spună lucrurilor pe nume. Timp de 13 ani autoreglementarea autorităţilor de supraveghere a sistemului financiar din România a creat practic un stat în stat, unde, timp de 6 ani, cât este ales un membru în consiliul de administraţie, publicul larg, contribuabilii şi clienţii din sistem nu ştiu deloc ce se întâmplă. Lipsa de transparenţă nu are nicio scuză şi această perdea de fier aş putea spune a fost ţinută sus de către toţi decidenţii politici din România până în februarie anul acesta.

Presa a adus în vizorul atenţiei publice, de nenumărate ori, salariile preşedinţilor şi vicepreşedinţilor acestor entităţi. Politicienii au dat nedumeriţi din umeri şi au aşteptat ca subiectul să se piardă în timp sub zgomotul altor ştiri mai importante. Această practică s-a perpetuat timp de 13 ani, până astăzi. Astăzi, avem un Guvern care reacţionează şi un premier responsabil care se remarcă prin curajul de a declara public că este inadmisibil să ai, într-o instituţie publică, 20.000 sau 30.000 de euro pe lună şi după câţiva ani de activitate să propui şi tot tu să votezi salarii compensatorii de sute de mii de euro.

Declaraţiile domnului Ponta nu au rămas la stadiul de vorbe. Ce a făcut guvernul Ponta? A redus numărul membrilor în consiliul de administraţie al Autorităţii de Supraveghere Financiară de la 19, câţi erau prevăzuţi iniţial în lege, la 11. Prin aceeaşi ordonanţă de urgenţă, Guvernul a impozitat cu 85% veniturile foştilor membri ai consiliilor de administraţie ai CSSPP, CNVM şi CSA.

Vă întreb stimaţi colegi, de ce nu s-a dispus o asemenea măsură până astăzi? De ce guvernările anterioare au rămas ignorante în faţa acestor nedreptăţi? Această ignoranţă s-a manifestat inclusiv în perioada de criză economico-financiară, când fiecare bănuţ la bugetul de stat ar fi putut ajuta categorii sociale vulnerabile, ar fi putut asigura un venit decent profesorilor sau medicilor.

Răspunsul este simplu, dar, din păcate, multora dintre noi le este teamă să îl rostească. Aceste venituri colosale în raport cu serviciile prestate şi în raport cu responsabilitatea funcţiei nu se justifică din niciun punct de vedere. Consider ca fiind un act de curaj politic măsura de impozitare a salariilor compensatorii de sute de mii de euro.

Această măsură nu este singura demnă de respect politic pe care USL a luat-o în anul în curs. Fie că vorbim despre rezilierea contractelor bilaterale de la Hidroelectrica, fie că vorbim despre rezilierea contractului cu compania americană Bechtel, fie că deschidem subiectul locuinţelor RAPPS care vor fi valorificate de către Guvern, toate aceste măsuri se înscriu în politica USL de a face dreptate, exact aşa cum am promis în timpul campaniei electorale din decembrie anul trecut.

Îmi exprim speranţa că acest gen de măsuri vor continua în politicile publice ale cabinetului Ponta şi, de fiecare dată când va fi cazul, nu voi ezita să le prezint în faţa dumneavoastră şi în faţa celor care m-au votat ca fiind măsuri pe care niciun guvern anterior nu a avut curajul şi viziunea să le ia.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat ales în Circumscripţia electorală nr.39 Vaslui, Colegiul uninominal nr.5.

Domnul Ioan Oltean:

Ana Birchall, vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul ministru Korodi Attila, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Se pregăteşte domnul deputat Ioan Benga, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În timp ce noi dezbatem, într-o perioadă relativ de linişte în societatea românească, alţi locuitori ai Europei fac eforturi aproape supraomeneşti să salveze vieţile şi bunurile lor din cauza apelor revărsate de cele mai importante râuri ale continentului. Ne uităm nedumeriţi cum părţi ale Germaniei, Austriei, Cehiei, Ungariei suferă din cauza apelor revărsate, din cauza debitelor istorice ale Elbei, Dunării, Vâltavei.

În ţară, din fericire, nu avem de-a face cu aceeaşi situaţie. În ţară, ploile locale fac probleme locuitorilor din cauza cantităţilor foarte mari căzute pe o perioadă foarte scurtă. De câţiva ani de zile a trebuit să admitem că din cauza schimbărilor climatice fenomenele meteorologice extreme se manifestă repetitiv şi cu intensitate din ce în ce mai mare. Hidrologii europeni au trebuit să constate că datele pentru care a fost construită infrastructura de apărare împotriva inundaţiilor îşi pierd valabilitatea, debitele pe râuri înregistrează de la an la an noi maxime, noi recorduri.

Din cauza aceasta, ar trebui ca de la an la an să alocăm din ce în ce mai multe resurse financiare pentru recalibrarea albiilor, pentru înălţarea digurilor. Dar resursele financiare sunt limitate. Astăzi, România alocă o mică parte a bugetului naţional, în comparaţie cu resursele financiare alocate pentru investiţii în fiecare an în perioada 2005-2011.

Ministerul Finanţelor şi, implicit, Guvernul, din cauza veniturilor mici, nu mai poate susţine în ritm accelerat investiţiile în infrastructura de apărare împotriva inundaţiilor. În Europa, în ţări ca Germania sau Austria, unde resursele financiare ale bugetelor naţionale sunt mult mai mari, totuşi vedem că pagubele cauzate de inundaţii extreme tot nu pot fi evitate şi sunt semnificative. Asta nu înseamnă că trebuie să spunem că este mai bine să nu facem cum fac alţii, ci să facem cum facem noi acasă, trebuie să mergem pe calea care nu se doreşte a fi acceptată de către liderii politici, calea prin care sacrificăm din terenurile agricole create în albiile majore sau în zonele inundabile ale râurilor şi refacem zonele ca zone inundabile, zone umede.

Europa a pierdut nu numai la capitolul biodiversitate din cauza desecărilor, dar şi din paleta de soluţii aplicabile în apărarea împotriva inundaţiilor.

Evenimentele din Europa Occidentală au demonstrat că banul nu poate rezolva totul. Natura nu poate fi ţinută în frâu numai cu bani, numai cu diguri construite pe verticală.

Dacă nu vom merge mai departe pe soluţii de împăduriri, creare de poldere, creare de zone umede, efectele dezlănţuirii naturii cauzate de schimbările climatice, inundaţiile extreme vor crea încet- încet pagube mai mari decât pot fi acoperite din bugetele naţionale sau bugetul european.

Râuri ca Oltul, râul lângă care m-am născut, Mureşul, Siretul, Bega, Tisa, Dunărea, Elba, Rin, am enumerat numai câteva, ca să arăt diversitatea lor, trebuie să recâştige terenurile luate de oameni, altfel, prin puterea lor, aceste râuri vor face singure aceasta, dar cu pagube incalculabile. Zonele umede, polderele artificiale construite vor costa contribuabilul european mult mai puţin decât reconstrucţia infrastructurii europene după noi şi noi inundaţii.

Permiteţi-mi, la final, ca de la tribuna Parlamentului să-mi manifest totala solidaritate cu locuitorii Germaniei, Austriei, Slovaciei, Cehiei, Ungariei care au suferit din cauza inundaţiilor şi care chiar şi în aceste momente grele pentru ei stau pe diguri şi ajută autorităţile naţionale să facă faţă cât mai bine inundaţiilor cu debit record înregistrat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Benga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul Dănuţ Culeţu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Ioan Benga:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte: "Să nu decredibilizăm Biserica Ortodoxă Română!".

Dragi colegi,

Am asistat tacit la declaraţiile unui coleg deputat care mai deunăzi cerea ca Biserica Ortodoxă să nu mai primească bani de la stat. Aşa după cum bine vă aduceţi aminte, un grup de parlamentari în frunte cu cel amintit, cunoscut pentru poziţiile sale împotriva Bisericii, a formulat recent o iniţiativă legislativă care să vizeze o altă formă de finanţare a cultelor decât cea de la bugetul de stat, respectiv cea a modelului german. Am asistat şi la reacţiile ulterioare, prompte, în sprijinul Bisericii, în cazul premierului Victor Ponta, mai suave şi mai reduse ca volum ale altor lideri, iar mai apoi am simţit cu toţii cum ecourile propunerii deputatului respectiv s-au diminuat considerabil. Spre liniştea credincioşilor. Vă întreb însă ce ne-am fi făcut în momentul în care această iniţiativă regretabilă şi-ar fi găsit adepţi numeroşi în rândul nostru, al deputaţilor, al senatorilor?

în aceste vremuri, asistăm la o stranie prigoană împotriva Bisericii. Sigur că e bine ca toţi ierarhii şi mai ales cei care vor să ajungă în fruntea Bisericii Ortodoxe Române să fie curaţi. Se face, însă, un exces. Derapajele de acest gen pot conduce la situaţii nedorite. Prin punerea la îndoială a Bisericii, oameni care rezistă în fruntea obştilor prin credinţă şi autoritate se află în situaţia de a îndura umilinţe nemeritate şi suspiciuni dureroase.

În urmă cu 6 - 7 ani, începuse o goană a deconspirării feţelor bisericeşti din dosare, unele cu documente justificative, altele făcături de presă, lucruri care în America, de pildă, nu sunt lăsate să se petreacă în văzul lumii. Acestor oameni care au ales să servească Biserica prin harul lui Dumnezeu, nu ar trebui să li se ia din misterul credinţei şi al autorităţii decât după ce păcatul lor s-ar dovedi.

Să nu uităm faptul că Biserica Ortodoxă Română a fost lovită, în toţi anii comunismului, într-un mod aproape sistematic. E adevărat, nu numai Biserica Ortodoxă Română, dar cu deosebire Biserica Ortodoxă Română a fost şi, iată, din păcate, continuă să fie în primejdie.

La Reşiţa există celebrul exemplu al Bisericii ortodoxe Petru Iacob, edificiu care a fost ascuns după blocurile-turn, pentru că i-ar fi deranjat priveliştea tovarăşului Ceauşescu, la o vizită de lucru pe care acesta o efectuase la începutul anilor 80.

Obedienţii, comunişti care erau pe atunci în conducerea judeţului, au dorit imediat dărâmarea lăcaşului de cult ce a fost construit în anul 1872. Doar implicarea preoţilor şi a oamenilor de cultură a reuşit salvarea ei. în 1986, biserica a fost efectiv ridicată din fundaţie, pusă pe o şină de cale ferată şi mutată aproximativ 82 de metri, iar astăzi se regăseşte ferită privirilor, ascunsă după complexul blocurilor de 8 etaje.

Şi, evident, n-a fost o situaţie singulară. Au existat însă situaţii şi mai triste în care mii de biserici au ajuns sub lama buldozerelor regimului comunist. Au fost ani de persecuţii la care au fost supuşi preoţii, ani de vicisitudine pentru Biserica Ortodoxă. Aşa ştiau să procedeze conducătorii vremurilor respective. Reflectând la ceea ce a fost, la ceea ce am trăit pe viu, consider că astfel de iniţiative, ca cea a domnului deputat reprezintă un exces. E mult, e puţin...

Biserica Ortodoxă Română ar trebui restaurată prin efortul, în primul rând, al parlamentarilor acestei ţări, nu prin suspiciune şi umilire. Poate că noi nu ne dăm seama până la capăt ce efect cumplit va avea asupra oamenilor această vânătoare de vrăjitoare, această iniţiativă.

Biserica trebuie să reprezinte pilonul moral al acestei naţiuni, iar noi trebuie să ne îngrijim pentru asta!

Repet, cei care au făcut rău turnându-şi colegii, turnându-şi contemporanii, turnându-şi compatrioţii trebuie să plătească moral. Şi trebuie să plătească şi plecând din scaunele lor, din Biserica Ortodoxă Română.

Bineînţeles că acest lucru este impardonabil! Am condamnat vehement din postura de simplu cetăţean acea atitudine defăimătoare, o fac şi astăzi din postura de coleg al dumneavoastră în Parlamentul României.

Am să vă rog să vă sesizaţi întotdeauna asupra chestiunilor care aduc atingere gravă acestor instituţii fundamentale ale României.

Fiecare dintre noi nu poate face nimic singur, dar noi, împreună, putem opri acest val de revanşă, de ură şi de violenţă, această înjosire a valorilor noastre, oricât de controversate ar fi fost. Pentru că noi ştim care vor fi consecinţele acestei catastrofe la care asistăm. Există riscul ca exhibări de genul celei la care am asistat din partea domnului deputat să fie amplificate de cei ce înţeleg să dea o cu totul altă conotaţie propunerii sale.

Aşadar, pledez încă o dată pentru apărarea valorilor, inclusiv şi cu deosebire a valorilor creştine.

Până la capăt cu poporul meu, aşa să ne ajute Dumnezeu!

Deputat Ioan Benga, Colegiul nr.1 Reşiţa.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dănuţ Culeţu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Baltă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul.

Domnul Dănuţ Culeţu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "De ce adoptă USL tacit legile, deşi are o majoritate de 70%".

Săptămâna trecută a fost adoptată tacit şi fără a avea raport din partea comisiei sesizate în fond o propunere legislativă care aduce modificări extrem de importante la legea administraţiei publice locale. Prevederile acestei propuneri legislative oferă cadouri generoase aleşilor locali care conduc ţara în prezent. Consider că în mod deliberat s-a procedat la depăşirea termenului de dezbatere pentru a eluda dezbaterea acestui important proiect de lege în cadrul comisiilor şi în plen şi pentru a scăpa de ochii ageri ai presei.

În contextul în care USL a escamotat dezbaterea publică, mă simt dator să explic de ce este atât de importantă această lege şi de ce USL se teme de faptul că cetăţenii ar mai afla de încă un demers făcut împotriva intereselor lor. Prima modificare se referă la incompatibilităţile consilierilor locali, consilierilor judeţeni şi ale preşedinţilor consiliilor judeţene.

În concordanţă cu prevederile legii în vigoare, persoanele sus menţionate nu pot fi membri ai asociaţiilor intercomunitare, acest lucru conducând automat la situaţia de incompatibilitate. Prin modificările propuse, PSD încearcă să îşi apere aleşii locali de starea de incompatibilitate, având în acelaşi timp un dublu limbaj în utilizarea prezentelor prevederi pentru suspendarea primarilor aflaţi în aceeaşi situaţie. Cazul preşedintelui Consiliului Judeţean Constanţa, membru, alături de alţi primari, în consiliul de administraţie al RAJA, este grăitor în acest sens.

A doua modificare pune o nouă piatră de temelie la edificiul baronilor locali clădit cu sârguinţă de PSD. Astfel, se doreşte transferul atribuţiilor de numire, sancţionare şi eliberare din funcţie a conducătorilor instituţiilor şi autorităţilor publice de interes local către preşedintele consiliului judeţean. Dincolo de "abilităţile şi competenţele" preşedintelui consiliului judeţean, consider acest demers un atac grav la adresa democraţiei participative care permite cetăţenilor, prin intermediul consilierilor judeţeni aleşi să îşi exprime opinia referitoare la conducerea serviciilor de interes local. Decizia este una strict de natură politică, fără conotaţii economice, deschizând calea intereselor politice partizane şi clientelei politice pentru numire în aceste posturi.

A treia modificare este, cu siguranţă, răspunsul PSD la campania furibundă de desfiinţare a patrimoniului public al autorităţilor locale, cu predilecţie parcuri, iar fac trimitere la Constanţa, pentru că nu pot înţelege altfel reducerea cvorumului pentru hotărârile care privesc acest patrimoniu de la două treimi la jumătate plus unu. Implicarea cetăţenilor şi votul unei majorităţi calificate, care să permită luarea unei decizii de interes pentru comunitatea în numele căreia se decide, sunt ignorate pentru ca haosul şi jaful să devină etichetele baronilor locali sub adăpostul legii.

Stimaţi membri ai USL, nu folosiţi majoritatea pe care o aveţi pentru a ridica un nou soclu la edificiul democraţiei originale de sorginte dâmboviţeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Mihai Baltă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi se pregăteşte domnul Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar PP-DD.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai Baltă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Desfăşurat la începutul lunii iunie în organizarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi a Federaţiei Române de Şah, simpozionul internaţional "Educaţia prin şah" a reunit în Aula Bibliotecii Academiei Române pe toţi cei implicaţi în viaţa şahistă din România, în promovarea proiectului de viitor "Şahul în şcoală".

Participarea la cel mai înalt nivel, reprezentată prin ministrul învăţământului, vicepreşedintele Federaţiei române de Şah, parlamentari, campioni mondiali şi naţionali, maeştri ai sporului, antrenori, conducători de cluburi şi asociaţii sportive, a permis abordarea tuturor aspectelor educaţionale pe care le implică introducerea şahului în şcoală.

Dezbaterile care au avut loc în atelierele de lucru ale simpozionului au evidenţiat rolul deosebit al şahului ca element de educaţie, în formarea de caractere şi în crearea unui climat de competitivitate şi sportivitate în obţinerea performanţelor şcolare.

Evenimentul a prilejuit şi un schimb de experienţă pe plan intern şi internaţional, participanţii exprimându-şi satisfacţia pentru adoptarea Declaraţiei scrise a Parlamentului European cu privire la introducerea şahului în sistemul de învăţământ în Uniunea Europeană care prezintă şahul ca fiind "un sport accesibil pentru copiii din toate grupurile sociale şi poate sprijini coeziunea socială şi contribui la obiectivele politicilor cum ar fi integrarea socială, combaterea discriminării, reducerea ratelor criminalităţii şi chiar combaterea diferitelor dependenţe".

De asemenea, au fost analizate şi o serie de dificultăţi pe care le ridică complexitatea procesului de introducere a şahului în şcoală: forma de studii şi programa şcolară, editarea manualelor şcolare, sisteme de pregătire a celor care vor susţine educaţional lecţiile.

Îmi exprim convingerea că indiferent de dificultăţile inerente acum este momentul pentru introducerea şahului în şcoală, în sistemul românesc de învăţământ.

Baltă Mihai, Colegiul nr.5 Botoşani

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Tudor Ciuhodaru, Partidul Poporului - Dan Diaconescu. Şi domnul Florin Pâslaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Pe scurt, domnule coleg, foarte pe scurt.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Qui prodest. Cui foloseşte?

Mă întreb şi eu, probabil că vă întrebaţi şi dumneavoastră şi mă întreabă tot cetăţeni români, la ce foloseşte actuala schimbare a Constituţiei? Modernizării Constituţiei? Nu prea cred.

Părinţii vitregi ai actualului act constituţional plasează tot felul de bombe cu ceas cu amendamente incredibile ce vor pune în pericol chiar funcţionarea statului român.

Democraţiei? Iar nu prea cred. Poporul suveran a ales că, şi ne-a spus, că are nevoie de 300 de parlamentari şi un Parlament unicameral. Nici aceste lucruri nu sunt respectate astăzi.

Cetăţeanului? Aici sunt convins că nu. Pentru că acel articol 47 în care se prevăd drepturile noastre şi nivelul de trai este restrâns chiar prin modificările constituţionale. Nu mai văd nimic despre stimularea natalităţii sau despre stabilirea unui prag de deficit, astfel încât ne vom trezi că vom plăti zeci de ani noi, românii, erorile actualei guvernări.

Până una-alta, constat că această constituţie este făcută de partidul unic pentru a servi doar intereselor majorităţii şi că moaşele politice ale acestei constituţii nasc greu, cu forcepsul aproape, un surogat constituţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Şi ultimul vorbitor, domnul deputat Florin Pâslaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Vă rog.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică se numeşte "Dunărea şi afluenţii săi".

Ziua de 29 iunie este declarată Ziua Dunării în întreg bazinul bătrânului fluviu, sărbătorindu-se de la izvoare şi până la vărsarea în Deltă, la iniţiativa Comisiei pentru protecţia fluviului Dunărea.

Anul acesta se împlinesc 157 de ani de la înfiinţarea Comisiei Europene a Dunării, aceasta începându-şi activitatea pe 4 noiembrie 1856 la Galaţi şi având ca obiectiv amenajarea cursului şi instaurarea liberei navigaţii pe Dunăre. Comisia Dunării a reprezentat unul din primii paşi spre o Europă unificată, întrucât trebuia să aducă împreună toate ţările riverane, ca membri ai UE, şi să contribuie la o Europă unită.

În ideea de a răspunde cu promptitudine şi oficial la problemele pe care le are fluviul Dunărea, în 1994, pe 29 iunie, la Sofia s-a semnat Convenţia Fluviului Dunărea. în această convenţie intră 13 ţări dunărene din 16, câte sunt în total.

Dunărea şi afluenţii săi formează unul dintre cele mai importante sisteme acvatice din Europa. De milenii, fluviul a jucat un rol crucial în dezvoltarea politică, socioeconomică şi culturală a Europei Centrale şi de Sud-Est, fiind un fluviu cu adevărat unificator, deoarece popoarele au cooperat de-a lungul Dunării, construind un spirit european.

Importanta sursă de biodiversitate are din păcate probleme ce se pot remedia doar prin bunăvoinţă şi interes, multe zone sunt poluate, sistemele defectuoase de canalizare şi construcţiile au mărit riscul inundaţiilor şi au agravat problemele cauzate de poluare. Problema pescuitului periculos în Delta Dunării a atins cote alarmante şi prin escaladarea ei, echilibrul şi aşa fragil din ecosistemul Deltei riscă să se destrame. Consumatorul local, turistul, unităţile de turism şi autorităţile locale trebuie să înţeleagă că suntem toţi responsabili în rezolvarea acestei probleme, dacă vrem să ne bucurăm în continuare de varietatea de specii din Deltă.

Faptul că Dunărea trece prin statele membre le conferă acestora o şi mai mare responsabilitate, deoarece fluviul aparţine tuturor cetăţenilor europeni, prezenţi sau viitori.

Privind bazinul dunărean, este nevoie de o viziune europeană comună, de o strategie integrată care să fie inclusă în perioada financiară 2014-2020 şi care să vizeze dezvoltarea economică, transportul şi protecţia mediului.

Domeniile predilecte de interes vizate în documentul parafat la Ulm sunt energia şi mediul, transportul şi infrastructura, instruirea profesională şi mobilitatea, cercetarea şi inovaţia, precum şi activităţi economice durabile şi turismul.

România doreşte implicarea UE prin demararea unui proiect major european, consolidarea cooperării dunărene ar trebui să rămână o prioritate a Guvernului României, în condiţiile în care potenţialul de dezvoltare durabilă a regiunii este considerabil şi dorim să ne aducem contribuţia la transformarea Dunării într-o coloană vertebrală a spaţiului european.

Potenţialul de transport al Dunării este subvalorificat, realizarea canalului Rin-Main-Dunăre fiind una din căile esenţiale de valorificare a potenţialului de transport pe ape interioare, pe Rin transportându-se circa 350 milioane de tone de mărfuri pe an, în condiţiile în care fluviul are 700 de kilometri navigabili, în timp ce pe Dunăre se transportă circa 70 de milioane de tone de marfă, în condiţiile în care lungimea navigabilă a acesteia este de 2.200 km.

O creştere a utilizării capacităţii de transport pe Dunăre ar duce la diminuarea poluării generate de transportul rutier, pentru că Dunărea este o resursă uriaşă pentru diminuarea traficului rutier, dincolo de evoluţia tehnologică a motoarelor şi reducerea nivelului de emisii la motoarele tot mai dezvoltate.

Pe de altă parte, s-ar asigura prezervarea valorilor culturale şi s-ar intensifica schimburile culturale regionale.

În ceea ce priveşte deschiderea unor şanse reale de viitor spaţiului danubian, rămâne de văzut dacă românii, austriecii şi bavarezii vor reuşi să convingă birocraţia de la Bruxelles să-şi asume un proiect ce pare cât se poate de promiţător.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Şi chiar ultimul vorbitor, domnul deputat Florin Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Vă rog, domnule coleg, foarte pe scurt.

Domnul Florin Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează "Despre cei care controlează banii".

Încep această declaraţie politică cu un mare semn de întrebare în ceea ce priveşte nominalizarea la Curtea Europeană de Conturi a domnului George Pufan.

Puterea de la Bucureşti a negociat săptămâni în şir cu Bruxelles-ul pentru a putea trimite la Curtea de Conturi Europeană pe George Pufan. Mulţi profesionişti în domeniu contestă nominalizarea lui pentru această poziţie, pentru că, spun ei, acesta nu are nici experienţă şi nici vechime în domeniu.

În favoarea nominalizării s-au pronunţat 14 eurodeputaţi din Comisia Cont, iar contra nominalizării 13 membri. Nu s-a înregistrat nicio abţinere, obţinând un aviz pozitiv destul de strâns şi sceptic, ce nu aduce o imagine bună României.

George Pufan a obţinut o licenţă în specialitatea contabilitate de la Universitatea "Danubius" din Galaţi, abia la 53 de ani, în 2011, dar nu a folosit-o niciodată. De altfel, această licenţă a fost trecută în CV-ul dumnealui cu doar o săptămână în urmă. CV-ul extrem de sărac al lui George Pufan, presărat cu câteva informaţii care generează suspiciuni, precum şi cu numeroase semne de întrebare care apar în legătură cu intenţiile Guvernului României prin această nominalizare bizară, ridică un semn de întrebare asupra mizei reale a acestui demers greu de descifrat atâta timp cât nominalizarea a fost făcută într-o mare conspirativitate.

De asemenea, în ceea ce priveşte funcţia ocupată cu exactitate de Pufan la Curtea de Conturi este dificil de spus, întrucât în CV-ul său mai vechi figura ca director adjunct, pe când în CV-ul recent modificat special pentru candidatura la Curtea de Conturi Europeană, apare poziţia de director plin.

Rolul Curţii Europene de Conturi este unul extrem de important, deoarece verifică toate conturile de venituri şi cheltuieli ale Uniunii, inclusiv modul în care se cheltuiesc fondurile europene. Aici nu este vorba doar de o funcţie simbolică, membrii acestei Curţi de Conturi având o responsabilitate uriaşă.

Dacă pentru Guvernul Ponta vicepreşedintele C.C.R., Mircea Popescu, nu a fost suficient de bun pentru a reprezenta România la E.C.A., George Pufan, secretarul general al acestei instituţii, adică omul care se ocupă de treburile administrative şi nu are nicio competenţă în auditare, a fost cea mai bună alegere.

Întrebarea este următoarea: ce capacităţi profesionale deţine George Pufan şi ce servicii a adus el ţării, astfel încât să fie învestit cu încrederea că va controla cum se cuvine cheltuirea banilor europeni.

Vă mulţumesc.

Deputat Constanţa - PDL, Florin Gheorghe.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, stimate coleg.

Stimaţi colegi,

Astăzi am avut o zi extrem de bogată în declaraţii politice şi prezentate de la microfonul Camerei, şi depuse în scris. 24 de colegi astăzi şi-au susţinut de la microfonul Camerei declaraţia politică şi alţi 77 le-au depus la secretariatul Camerei Deputaţilor.

Daţi-mi voie să-i nominalizez pe aceştia pentru a fi reţinuţi în stenograma şedinţei de astăzi.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, deputaţii următori au depus în scris declaraţia politică: Marian Ghiveciu, Corneliu-Florin Buicu, Marian Enache, Iane Ovidiu Cristian, Marian Dragomir, Manuela Mitrea, Ion Călin, Dumitru Chiriţă, Cătălin Tiuch, Ionuţ Vulpescu, Sorin-Avram Iacoban, Tamara-Dorina Ciofu, Vlad-Alexandru Cosma, Mihai Weber, Iuliu Nosa, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Natalia Intotero, Neculai Răţoi, Iriza Scarlat, Mircea-Gheorghe Drăghici, Florin Iordache, Lucreţia Roşca, Ioan Munteanu, Elena Cătălina Ştefănescu şi Dorel-Gheorghe Căprar.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, următorii deputaţi: Ştefan-Alexandru Băişanu, Gheorghe Dragomir, Mihai-Aurel Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Vasile Horga, Titi Holban, Erland Cocei, Dan Bordeianu, Raluca Surdu, Raluca-Cristina Ispir, Daniel Iane, Dorinel Ursărescu, Sorin Teju, Corneliu-Mugurel Cozmanciuc, Petru Ştefan Thuma Hubert, Adrian Nechita Oros, Ovidiu Silaghi, Gigel-Sorinel Ştirbu, Ioan-Cristian Chirteş şi Mihăiţă Calimente.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, deputaţii: Mircea Man, Ioan Balan, Claudia Boghicevici, Cezar Preda, Sanda Maria Ardeleanu, Gheorghe Tinel, Petru Movilă, Negruţ Clement, George Ionescu, Mircia Muntean, Camelia-Margareta Băgdănici şi Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu, deputaţii: Ion Melinte, Marioara Nistor, Liliana Ciobanu, Miron-Alexandru Smarandache şi Dumitru Niculescu.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, deputaţii: Ionel Stancu, Miron Ignat, Ion Marocico şi Ghera Giureci-Slobodan.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator: Cornelia Negruţ, Ion Diniţă, Dinu Giurescu, Claudiu-Andrei Tănăsescu, Constantin Avram şi Cezar Cioată.

Din partea Grupului parlamentar al deputaţilor independenţi sau fără apartenenţă la un grup parlamentar, mai exact, deputaţii: Aurelian Mihai, Iacob Puşcaş şi Remus-Florinel Cernea.

Aceştia au fost, stimaţi colegi, colegii care astăzi s-au pregătit pentru a susţine o declaraţie politică sau pentru a o prezenta în scris.

Cu acestea, închei şedinţa.

După o scurtă pauză ne revedem pentru a continua şedinţa cu ordinea de zi aprobată în şedinţa Biroului permanent de ieri.

Până atunci, să auzim numai de bine. Doamne ajută tuturor!

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

La începutul acestei luni, ca preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Croaţia, am avut o întrevedere cu Excelenţa Sa, doamna ambasador Andrea Gustovic-Ercegovac. În cadrul discuţiei am subliniat importanţa creşterii numărului de investiţii reciproce în cele două ţări, fapt care ar contribui la sporirea numărului locurilor de muncă.

În acest context, nu pot să nu remarc faptul că dezvoltarea turismului poate fi unul dintre subiectele de interes comun, atât România, cât şi Croaţia având un potenţial turistic ridicat. Mai mult decât atât, este recunoscut faptul că Republica Croaţia a reuşit să transforme turismul într-un atribut de ţară extrem de bine promovat. Astfel, prin intensificarea colaborării, investitorii croaţi din domeniul turismului ar putea oferi partenerilor români soluţii şi reţete de succes ce ar putea fi aplicate şi în ţara noastră.

Cu toate acestea, nu pot să nu remarc faptul că nu este suficient să ai o strategie turistică adecvată şi capacitatea de a promova un brand de ţară. Este remarcabil anunţul doamnei ministru Grapini conform căreia susţinerea turismului românesc va beneficia şi de o intensă campanie de promovare pe canale media recunoscute în plan internaţional. Dar tot acest efort va trebui să se fundamenteze şi pe dezvoltarea unei infrastructuri de transport, economice şi de securitate socială care să permită turistului străin să descopere cu bucurie şi în siguranţă atracţiile turistice ale României.

Domnul Ionel Stancu:

La o citire atentă a listei de materii şi activităţi cuprinse în programa şcolară, putem observa că există zone care ar trebui îmbunătăţite. Şi aici mă refer la necesitatea de a răspunde, prin educaţia copiilor, la noile provocări sociale, de comportament şi de ritm al vieţii de zi cu zi, la care aceştia sunt nevoiţi să facă faţă.

Acesta este motivul pentru care consider că ar fi absolut necesară şi cu un efect benefic adoptarea unei decizii privind reintroducerea în programa şcolară a orelor de educaţie privind comportamentul şi legislaţia rutieră. Practica, abandonată de ceva vreme, ca şcolile din România să facă simulări de comportament rutier la care să participe elevii ar fi de natură să crească gradul de atenţie al acestora şi, prin urmare, să reducă numărul accidentelor rutiere în care sunt implicaţi copiii.

În acest fel s-ar crea automatismele - atât de necesare la vârstele mici - în a stabili locurile în care este permisă traversarea străzii în proximitatea şcolii la care învaţă, sporirea atenţiei în apropierea intersecţiilor sau a străzilor cu trafic, respectarea semnelor de bază în circulaţia rutieră (culorile semaforului, trecerile de pietoni etc.).

Mai mult decât atât, în special în marile oraşe, unde copiii circulă de multe ori cu căştile pe urechi şi volumul muzicii dat tare, unde aceştia sunt atenţi la gadget-urile portabile de joacă, este important să existe un sistem suplimentar de atragere a atenţiei privind circulaţia corectă pe stradă.

În momentul de faţă, educaţia rutieră a copiilor este lăsată exclusiv în sarcina părinţilor. Cred că este momentul să reintroducem orele de educaţie rutieră în şcoli, cu precădere la ciclul de învăţământ primar, astfel încât să asigurăm, prin educaţie, o protecţie sporită copiilor noştri în faţa accidentelor rutiere şi un comportament corect pe stradă.

Domnul Ion Marocico:

Vreau să vă aduc în atenţie tendinţa îmbucurătoare de creştere a numărului de locuri de muncă generate de investiţiile străine. Conform unui raport realizat de specialiştii din domeniul privat, România a atras anul trecut 7.114 locuri de muncă pe acest segment, cu 18,9% mai multe decât în 2011.

Regiunea din care noi facem parte, respectiv Europa Centrală şi de Est, şi-a recăpătat forţa de atracţie pentru investiţiile străine în 2012. Regiunea a atras cu 26% mai multe locuri de muncă, depăşind Europa de Vest. Companii din Europa şi din întreaga lume îşi extind tot mai mult capacităţile de producţie în Europa Centrală şi de Est. Renault, spre exemplu, mai produce doar un sfert din automobilele sale în Franţa, restul fiind produse în România, Maroc, Slovenia şi Turcia. Atât România, cât şi întreaga regiune se bucură de avantajul unui capital uman capabil şi accesibil ca preţ, fiind mai competitivă în comparaţie cu Europa de Vest. Conform Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, salariile anuale în ţările din CEE rămân în medie la jumătate faţă de cele din Germania, Franţa şi Marea Britanie, se arată în raport.

În cazul României, investiţiile care s-au concretizat în ţară reprezintă 7% din numărul total al proiectelor de investiţii din Europa, depăşind uşor percepţia investitorilor privind atractivitatea pieţei locale.

În pofida recesiunii, raportul arată că numărul proiectelor ISD din Europa a suferit doar o reducere moderată de 3%, de la 3.906 în 2011, la 3.797 în 2012. Totuşi, nivelul investiţiilor rămâne unul mai ridicat comparativ cu perioada de dinaintea crizei, iar numărul locurilor de muncă create a urcat cu 8% faţă de 2011, până la 170.434.

Îmi manifest încrederea că, în continuare, România va fi capabilă să atragă investiţii străine cât mai importante, astfel încât nivelul de trai să crească, iar economia românească se redevină una puternică.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

"Săracii de pe zăcăminte"

Voi încerca să cuprind, în prezenta declaraţie, o situaţie care, în opinia mea, ar trebui rezolvată de urgenţă, cu atât mai mult cu cât, în calitate de deputat, am primit nenumărate sesizări în această direcţie, atât de la primarii şi aleşii locali din circumscripţia în care se află colegiul în care am fost ales, cât şi de la persoane bine informate, care ştiu că lucrurile stau la fel şi în alte areale administrative.

Este vorba despre comunităţile locale mici şi mijlocii pe al căror teritoriu administrativ există şi sunt exploatate resurse importante de gaz, dar care continuă să trăiască într-o stare de înapoiere economică nefirească pentru acest început de secol al XXI-lea. Fără a avea alte informaţii suplimentare, presupun că situaţia este identică şi în ceea ce priveşte comunităţile mici şi mijlocii pe teritoriul cărora se găsesc şi se exploatează zăcăminte importante de petrol, de pildă.

În cele ce urmează, mă voi referi strict la prima situaţie, adică la comunităţile care deţin această bogăţie, gazul, fără însă a beneficia, în vreun fel, de pe urma ei.

Înainte de toate, cred că este inadmisibil ca membrii unei comunităţi pe teritoriul căreia se exploatează un zăcământ de gaz să plătească acelaşi preţ pe metru-cub de gaz ca membrii oricărei alte comunităţi. Dincolo de argumentul de bun-simţ al costurilor de transport, rămâne argumentul esenţial, anume că aceşti oameni îşi au de multe ori terenurile proprietate personală deasupra unor zăcăminte de care ei nu beneficiază altfel decât oricare alt locuitor al României.

În al doilea rând, mi se pare la fel de inadmisibil ca o structură administrativă locală, pe teritoriul căreia se găseşte un zăcământ de gaz exploatat de o companie, să nu beneficieze de pe urma acestei exploataţii. Compania de gaz utilizează, în definitiv, terenuri care aparţin comunităţii locale şi utilizează o infrastructură locală, aflată în administrarea unei structuri administrative locale. Or, e logic ca această structură să beneficieze de pe urma acestei exploataţii. Mi se pare inadmisibil ca o comună sau un orăşel pe teritoriul căruia se menţin exploataţii de gaz să nu deţină resurse proprii derivate din beneficiile exploatării gazului, pentru a-şi menţine infrastructura de drum la cote înalte de calitate. E ridicol ca un primar să nu poată asfalta sau pietrui un drum comunal pentru că nu are bani să o facă, după cum e ridicol ca el să cerşească bani pentru infrastructura locală, în timp ce pe teritoriul administrativ al localităţii respective au loc exploatări de gaz.

Cred, cu toată convingerea, că aceste două aspecte: preţul gazului şi beneficiul comunităţii locale de pe urma exploataţiilor de gaz, ar trebui reglementate într-un fel sau altul. Nu sunt specialist în probleme de economie, după cum nu sunt un specialist în probleme de exploataţii gaz. Mi se pare însă logic ca o exploatare a unei bogăţii locale să producă, în primul rând, bunăstare locală.

Nu ştiu care este soluţia tehnică la aceste chestiuni. Cred că această soluţie trebuie găsită de către cei care se pricep în acest domeniu, deoarece, reglementând aceste probleme, vom ajuta comunităţile locale respective să se dezvolte, fără a mai fi nevoie, uneori, de o intervenţie mulţumesc!

Domnul Adrian Gurzău:

"Constituţia USL înfiinţează Marea Adunare Naţională"

Un amendament depus de parlamentarii PNL şi votat de Comisia pentru modificarea Constituţiei arată că orice persoană este obligată să se prezinte la audieri dacă a fost invitată în scris de o comisie parlamentară. Amendamentul prevede că persoana convocată la Parlament se poate prezenta direct sau prin reprezentant legal. Deci, dacă vă cheamă Sorin Roşca Stănescu sau Ghişe la audieri, vă duceţi! Dacă sunteţi procuror sau judecător şi vă convoacă vreun alt fost turnător al fostei Securităţi sau vreun posibil infractor - până mai ieri vă putea chema chiar Gigi Becali -, musai să mergeţi, pentru că altfel veţi răspunde mai ceva ca Ceauşescu în faţa Marii Adunări Naţionale. Care Mare Adunare Naţională se pregăteşte să reintre în scenă cu ajutorul parlamentarilor liberali care, bag seamă, sunt mai totalitarişti în apucături decât cei ai PSD.

Tot liberalii au depus şi următorul amendament la noua aşa-zisă Constituţie: "Art.61.- (1) Parlamentul este organul suprem al poporului român, forul de dezbatere şi de decizie al naţiunii şi unica autoritate legiuitoare a ţării". Chiar aşa, "organul suprem"?! Totuşi, de bun-simţ (acela care le lipseşte cu desăvârşire) vine legitima întrebare: ce fel de organ "suprem" va fi Parlamentul: legislativ, executiv, judecătoresc, civil ş.a.m.d.? Firesc ar fi ca Parlamentul să fie definit ca "organul suprem legislativ" sau "reprezentativ" - în niciun caz însă nu poate definit drept "organul suprem" pur şi simplu. Până şi Marea Adunare Naţională a lui Nea’ Ceaşcă era definită drept "organul suprem al puterii de stat". Dacă tot se simt urmaşii de drept ai Partidului Comunist Român, mă întreb de ce nu au adoptat direct această definiţie?

Nu cumva această "supremaţie" - nedefinită precis sub aspect constituţional - va fi folosită împotriva celorlalte puteri în stat, în special împotriva justiţiei şi a Curţii Constituţionale - duşmanul tradiţional al puşcăriabililor parlamentari din Uniunea Social Liberală? Asta până la următorul pas firesc oricărei dictaturi: folosirea împotriva poporului însuşi.

Care popor a fost declarat ieri vinovat. Amendamentul PDL - "Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră" - a primit un singur vot pentru, din partea PDL, două abţineri din partea membrilor PP-DD şi 15 voturi împotrivă, ale PSD, PNL, UDMR şi minorităţilor naţionale. Asta deşi introducerea parlamentului unicameral cu 300 de parlamentari a fost aprobată de poporul român "suveran" conform Constituţiei ca urmare a referendumului din 2009. Însă USL şi-a găsit scuze ca să ignore voinţa "suverană" (încă) a poporului român. Iar cel mai dibaci a fost senatorul PNL Petre Roman, care a afirmat nici mai mult, nici mai puţin decât faptul că, în 2009, "poporul s-a pronunţat greşit, s-a pronunţat în afara Constituţiei", susţinând că referendumul a fost neconstituţional şi nu a avut parte de suficiente dezbateri.

În ritmul acesta, cei de la USL vor ajunge să propună desfiinţarea poporului. Să rămână numai ei, "aleşii" - că sunt "organ suprem".

Domnul Adrian Gurzău:

"Baronizarea României"

Specialiştii în zgomot ai Uniunii Social-Liberale au lansat teme de discuţie în spaţiul public privind legalizarea căsătoriei între persoanele de acelaşi sex şi dacă este nevoie să avem o gaură în steag sau o stemă. Asta numai pentru a nu se pune în dezbatere publică adevăratele probleme ale României. Trec - că nu-i subiectul interpelării de astăzi - peste faptul că nivelul de trai se prăbuşeşte văzând cu ochii, că investiţiile scad, că investitorii fug - că nu există predictibilitate fiscală, că finanţarea deficitului bugetar e improbabilă, că am ratat intrarea în spaţiul Schengen -, că a fost mai importantă tentativa de lovitură de stat de astă vară şi tentativa de acaparare a justiţiei, că însăşi prezenţa noastră în UE a fost periclitată la un moment dat. Dar nu pot să trec peste faptul că a risca să avem o Constituţie croită de către Crin Antonescu şi Liviu Dragnea, după interesele autodenumitului grup infracţional organizat care se joacă de-a guvernarea de peste un an, este ca şi cum ne-am bate joc de noi şi generaţiile viitoare.

De exemplu, cum se poate face regionalizare când nici măcar o secundă nu se pune problema descentralizării decizionale de la Bucureşti către aceste ipotetice regiuni? S-a pus problema că se doreşte regionalizarea pentru a se micşora numărul funcţionarilor din administraţia locală şi centrală şi de a atrage bani europeni. Dar dacă apucăm să mai auzim câte ceva în vacarmul mediatic propus de către USL, realizăm că praful s-a ales de aceste măreţe idei. Obişnuit ca până şi morţii din Teleorman să-i aprobe măreţele realizări, cel care se ocupă ca un adevărat satrap de această aşa-zisă regionalizare, ministrul Liviu Dragnea, despică ţara după interesele clienţilor politici. Aflăm că eficientizarea administraţiei este exact ca în povestea cu moş Ion Roată: cărăm în spate o administraţie inertă şi greoaie despre care nu prea ştim cum funcţionează, dar ca să o eficientizeze Dragnea, să o facă mai suplă, ni se mai pune în cârcă un bolovan.

Printre lozinci aflăm că nu populaţia va alege şefii de regiuni, ci aleşii locali. Cică a expirat timpul pentru democraţie. Apoi aflăm că doar se mai creează o nouă suprastructură birocratică, să se dea o pită şi clienţilor politici ai USL rămaşi în foame. Că nu se vor desfiinţa consiliile judeţene, ci vor coexista împreună cu consiliile regionale. Că nu pleacă acasă nici prefecţii, ei doar îşi schimbă numele în sub-prefecţi. Şi ca să nu rămână singuri pe lume, li se dă ca şef un prefect suprem al regiunii, care va face şi el ceva pe lângă "guvernator". Deci nu vom avea o administraţie mai suplă, nu vom plăti mai puţini funcţionari, ci vom simţi o mână în plus în portofele, deoarece vom avea mai multe guri de hrănit din taxe şi impozite.

Să nu uit, numărul funcţionarilor va creşte şi pentru că se va înfiinţa în fiecare regiune câte o autoritate de management al fondurilor europene. Grupul infracţional organizat speră că aşa va fi mai greu pentru Comisia Europeană să facă celebrele controale care au oprit finanţările din cauza fraudării fondurilor. Iar dacă UE va găsi nereguli la una dintre autorităţile de management, nu va opri programele la nivel naţional, ci regional, cel puţin asta speră actualii guvernanţi.

Şi că este vorba în continuare de sifonare de fonduri către clientela politică o dovedeşte şi faptul că de la şapte regiuni am ajuns la "opt sau nouă". Încă se mai negociază la nivel local de satrapie. De exemplu, Regiunea de sud-est nu poate înghiţi doi baroni de-ai PSD la aceiaşi bani. Nu coexistă pe aceleaşi fonduri de la guvern şi UE Radu Mazăre de la Constanţa şi Marian Oprişan de la Vrancea!

Deci: a risca să avem o Constituţie croită de către Liviu Dragnea şi Crin Antonescu, după interesele autodenumitului grup infracţional organizat care se joacă de-a guvernarea României de peste un an, este ca şi cum ne-am bate joc de noi şi generaţiile viitoare.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Revenirea la normalitate"

Săptămâna aceasta se regăseşte pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate. Proiectul de lege cuprinde printre modificări dorinţa ca serviciile de specialitate acordate copiilor autişti de către profesionişti în cadrul organizaţiilor neguvernamentale să poată fi decontate de Casa de Asigurări de Sănătate. Chiar dacă la această dată autismul este considerat o condiţie pe întreaga viaţă şi nu poate fi vindecat, nu înseamnă că nu se poate face nimic pentru persoanele cu autism, că acestea sunt irecuperabile. Diagnosticarea şi intervenţia timpurie, urmate de tratament specific şi individualizat pot face ca persoanele cu autism să progreseze, să atingă maximumul potenţialului lor şi să trăiască o viaţă demnă şi mulţumitoare. De aceea, acest prim pas făcut în Comisia pentru sănătate şi familie va fi urmat de alţii care sperăm că vor duce către îmbunătăţirea considerabilă a calităţii vieţii copiilor şi a părinţilor acestora.

A avea un copil autist înseamnă că în permanenţă cineva trebuie să fie în preajma lui, sunt părinţi care renunţă la serviciu pentru a se ocupa de nevoile acestora. Părinţii pot fi terapeuţi dacă au timp şi înclinaţie. Poate fi o metodă de a economisi banii şi, în mod sigur, oferă o cunoaştere mai bună a propriului copil şi a progreselor sale, dar acest lucru înseamnă şi diminuarea veniturilor considerabile. În prezent, serviciile de recuperare şi reabilitare constând în psihiatrie pediatrică, logopedie, kinetoterapie, terapie comportamentală, psihopedagogie sunt susţinute financiar de părinţii copiilor în cadrul centrelor specializate. Aceştia nu primesc decât suma de 500 de lei lunar ca şi însoţitor, atâta vreme cât costurile pentru serviciile enumerate mai sus se ridică lunar la aproximativ 1500 de euro.

Citeam recent despre autism că este o afecţiune mai des întâlnită decât cancerul, diabetul, SIDA sau sindromul Down. Center for Disease Control din SUA estimează că 1 din 150 de copii are autism. Sunt sigur că mâine, la votul final, vom reuşi cu toţii să aducem, prin adoptarea proiectului de lege, o mică rază în lumea cu puţine cuvinte a familiilor greu încercate.

Doamna Florica Cherecheş:

"Dezvoltarea durabilă - responsabilitatea noastră"

În data de 5 iunie s-a sărbătorit Ziua Mondială a Mediului. Această zi a fost marcată şi în Oradea, sub diverse forme: concurs tematic organizat în cadrul proiectului naţional "Bune practici în educaţia pentru protecţia mediului", de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor, acţiuni de conştientizare a importanţei protecţiei şi conservării mediului înconjurător organizate de Primăria Oradea, în parteneriat cu Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor şi Garda de Mediu - Comisariatul Judeţean Bihor, dar şi proteste pentru oprirea unor acţiuni cu impact negativ asupra sănătăţii populaţiei şi a mediului.

Datorită interesului crescut asupra componentei de mediu necesară asigurării unei dezvoltări durabile a oraşului, Primăria Oradea a creat un sistem de colectare selectivă în tot oraşul, investeşte constant pentru a asigura creşterea calităţii spaţiilor verzi existente, crearea de noi spaţii verzi, locuri de promenadă, piste pentru biciclişti, organizează periodic campanii de plantări de arbori şi a demarat construirea unei centrale pe gaz, prietenoasă cu mediul înconjurător.

Ca urmare a demersurilor întreprinse, Oradea a câştigat în anul 2012 titlul de "Capitala verde a României", având 25 de mp de spaţiu verde pentru fiecare cetăţean, cu doar 1 mp sub minimul cerut de UniuneaEuropeană, clasându-se pe locul 1 în rândul oraşelor din România.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului 2013, în Oradea a fost organizat un protest prin care autorităţile statului sunt rugate să trateze cu seriozitate şi responsabilitate problemele de mediu care afectează ţara şi locuitorii ei, să ia măsuri ferme, constante şi eficiente pentru stoparea defrişărilor, să se renunţe la exploatarea gazelor de şist, să renunţe la proiectul de exploatare cu cianuri a aurului de la Roşia Montană, să se alăture ţărilor în care este interzisă cultivarea plantelor modificate genetic, iar alimentele să fie etichetate corect şi transparent, pentru ca oamenii să ştie ce mănâncă şi să poată să-şi protejeze sănătatea.

Judeţul Bihor este implicat în această perioadă în disputa cu privire la exploatarea gazelor de şist, datorită celor două acorduri de concesiunepentru explorare-dezvoltare-exploatare a gazelor de şist în localităţile Tulca şi Tria, urmând a fi incluse şi localităţile Voivozi, Băile Felix, Sălacea, Otomani, Sudurău, Chişlaz şi Sâniob.

Modalitatea în care au fost aprobate aceste acorduri, fără o consultare publică a cetăţenilor din zonă, includerea pe lista potenţialelor locaţii de exploatare şi a unei importante staţiuni balneo-climaterice, Băile Felix, cu importante rezerve de apă termală, fapt ce ar conduce la distrugerea turismului dezvoltat în zonă, au intensificat temerile cetăţenilor cu privire la beneficiul acestor exploatări.

Totodată, informaţiile pe care le deţinem despre procedeul de obţinere a gazelor de şist nu reuşesc să înlăture aceste temeri. Cantitatea mare de apă folosită (între 10.000-60.000 m³ la un singur foraj), amestecată cu substanţe chimice, poate avea efecte imprevizibile în judeţul nostru datorită rezervelor de apă termală existente.

Explorarea şi exploatarea în astfel de zone sunt şi mai periculoase, putând avea consecinţe mult mai grave decât cele deja cunoscute: contaminarea apei potabile şi a apelor subterane, cutremure şi alunecări de teren, infrastructură distrusă, poluare fonică, soluri toxice şi radioactive, poluarea aerului, cancer şi boli incurabile (prin consumul apei din zona de exploatare), distrugerea florei şi a faunei.

De asemenea, este un fapt bine cunoscut că judeţul Bihor se situează pe primele locuri la incidenţa cazurilor de tumori maligne, iar efectele fracturării hidraulice pentru obţinerea gazelor de şist ar putea să contribuie şi mai mult la această sumbră statistică. Nu ştim cu certitudine, dar până acum informaţiile pe care le avem ne susţin această îngrijorare.

Eu vă cer ca, într-o perioadă de mari frământări, să fim echilibraţi, să ne aplecăm asupra doleanţelor tuturor cetăţenilor, să alegem corect şi cu responsabilitate, să fim transparenţi în deciziile pe care le luăm cu privire la politica de dezvoltare, să satisfacem nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi şi să alegem ceea ce asigură dezvoltarea durabilă, sub toate aspectele: mediu, social, economic.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Adio ... puşcărie! Sinucideri în zeghe"

Tot mai mulţi pacienţi din mediul instituţionalizat ajung la spital în urma tentativelor de sinucidere. Fenomenul există în întreaga lume, dar în România, într-un singur an, s-a dublat numărul deceselor din penitenciar datorat actelor suicidare. Şi profilul sociodemografic al deţinutului care recurge la tentative suicidare s-a modificat şi înregistrăm diferenţe semnificative între cei care recurg la metode chimice (intoxicaţii) şi cele fizice în realizarea actului suicidar.

La sfârşitul anului trecut în penitenciarele româneşti erau 31.817 deţinuţi şi s-au înregistrat 115 decese din care aproape un sfert (24%) au avut cauze violente, iar din acestea aproape 90% (mai precis 88%) au fost reprezentate de sinucideri.

Dacă în 2010 şi 2011 s-au înregistrat câte 10 cazuri de sinucideri, anul trecut 22 de deţinuţi s-au spânzurat, iar unul a murit prin intoxicaţie voluntară.

Pe o statistică parţială remarcam că, în cazul tentativei autolitice, există variaţii semnificative legate de vârstă, numărul de recidive, precum şi calendarul şi distribuţia săptămânală a actelor autolitice în penitenciarul de maximă siguranţă Iaşi.

Suicidarii din penitenciar sunt exclusiv bărbaţi, a căror vârstă este în medie de 25,22 de ani, dar cei care recurg la mijloace mecanice (plăgi mutilante, ingestie de corpi străini, spânzurare) sunt mai în vârstă (25-34 de ani) decât cei care recurg la intoxicaţii (sub 24 de ani), recidivează frecvent şi preferă lunea ca zi a actului suicidar, iar sinuciderile prin mijloace mecanice sunt mai frecvente în lunile februarie şi mai. Intoxicaţiile sunt preponderente sâmbăta şi în luna septembrie.

Indiferent de mijloacele folosite, actele suidicidare se produc adesea dimineaţa, când personalul de supraveghere este mai numeros şi, ţinând cont că mulţi deţinuţi refuză tratamentul sau este suficient tratamentul în ambulatoriu, se conturează ipoteza că multe dintre aceste acte sunt demonstrative.

Mediul penitenciar determină un risc suplimentar pentru suicid datorită vieţii în captivitate, măsurilor disciplinare, companionilor cu comportamente deviante, dar şi particularităţi ale actelor suicidare legate de restricţiile la mijloacele ce pot produce vătămarea.

Deţinuţii cu risc suidicidar major sunt:

• cei aflaţi prima dată în arest preventiv şi cei care în urma procesului de judecată au obţinut o sentinţă mai lungă decât se aşteptau sau cei al căror status s-a modificat de puţin timp (au trecut de la a fi în arest preventiv la ispăşirea unei sentinţe);
• cei ce au un istoric de tentative de suicid;
• cei ce au un istoric de consum abuziv de alcool sau alte droguri;
• cei ce suferă de boli fizice cronice sau foarte dureroase;
• cei ce sunt condamnaţi pentru crimă sau delicte sexuale;
• cei ce au dificultăţi în comunicare;
• cei ce au un istoric de agresiune sexuală sau abuz sexual;
• cei ce sunt izolaţi din punct de vedere social, atât în interiorul penitenciarului, cât şi în afara lui.

În aceste condiţii promovarea sănătăţii mentale în închisori ar aduce beneficii deţinuţilor, personalului, dar şi comunităţii, în general, şi dacă plecăm de la premisa că scopul final al sistemului este acela de a reintegra individul în societate, protejarea sănătăţii mentale a acestuia măreşte posibilitatea unei bune reacomodări în comunitate, după ispăşirea pedepsei, fapt ce reduce posibilitatea unei recidive. Acest lucru ar aduce beneficii comunităţii prin scăderea riscului producerii unor noi infracţiuni, reducerea numărului celor ce se reîntorc în închisori şi, implicit, scăderea costurilor determinate de întreţinerea acestora.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cinismul autorităţilor e inegalabil atunci când vine vorba de efectele gazelor de şist asupra oamenilor şi mediului"

România nu are în prezent un act normativ pentru reglementarea explorării şi exploatării gazelor de şist şi nici nu interzice explorarea şi exploatarea gazelor de şist. Moratoriul privind obţinerea de avize şi autorizaţii în acest domeniu a expirat în decembrie 2012. Cu toate acestea, autorităţile temporizează adoptarea unei soluţii legislative şi refuză arătarea unor studii de impact, deşi există controverse care se referă atât la efectele asupra mediului, fiind invocate consumul uriaş de apă de 35000 de metri cubi doar pentru iniţiere, poluarea apei freatice şi a aerului, distrugerea unei uriaşe zone de teren, a florei şi a faunei, scoaterea unor importante suprafeţe din circuitul agricol sau producerea de cutremure şi alunecări de teren, tratarea dificilă a apelor reziduale, precum şi efectele nocive asupra sănătăţii, întrucât fluidul utilizat conţine 750 de substanţe chimice, din care cel puţin 38 substanţe extrem de toxice şi 8 cancerigene.

La 14 iulie 2011, Franţa a adoptat Legea nr.2011-835 privind interzicerea explorării şi exploatării minelor de hidrocarburi lichide şi gazoase prin fracturare hidraulică şi anularea licenţelor de exploatare pentru proiectele în curs care folosesc această tehnică.

Măsura a fost urmată de Bulgaria, care a adoptat la 18 ianuarie 2012 un moratoriu, aprobat de Parlament prin rezoluţie, potrivit căruia fracturarea hidraulică este complet interzisă, în condiţiile în care compania Chevron obţinuse, în mai 2011, o licenţă de explorare pe 5 ani în N-E Bulgariei (Dobrudja, lângă Novi Pazar), un perimetru care se credea ca ar putea conţine resurse de până la 1 Tmc de gaz. În Bulgaria, explorarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică a fost interzisă în primul rând ca urmare a protestelor pe scară largă din partea populaţiei.

O interdicţie similară a fost anunţată şi de Cehia, ca urmare a unor ample proteste şi a unei petiţii semnate de un mare număr de cetăţeni. În primăvara anului 2011, două mari companii au obţinut licenţe, una pentru prospectarea depozitelor de gaze de şist în zona de lângă graniţa cu Polonia, cealaltă pentru începerea efectivă a extracţiei în Moravia de Est. Lipsa consultărilor cu guvernele locale şi protestele locuitorilor din zonele afectate au determinat, în aprilie 2012, retragerea licenţelor, iar in iunie 2012, un proiect de lege privind interzicerea oricărei activităţi prin procedeul fracturării hidraulice a fost adoptat, la prima lectură, în Senat.

Marea Britanie a suspendat temporar fracking-ul în 2011, iar Cuadrilla Resources Ltd. şi-a oprit forajele în Nord-Vestul Angliei, după ce, potrivit specialiştilor, o serie de cutremure minore au fost legate de operaţiunile de fracturare hidraulică. Reprezentanţii guvernamentali au convenit în mai 2012 că potenţialul gazelor de şist este profund controversat, fără a asigura beneficii majore în reducerea emisiilor de carbon sau în reducerea costurilor la energie.

În Germania ministrul federal al mediului declara pe 11 februarie 2013 că în cel mai scurt timp va prezenta un proiect de lege privind gazele de şist care va conţine multiple restricţii şi va interzice extracţia în zonele în care sunt depistate depozite de apă potabilă destinate consumului uman.

Şi în SUA situaţia este în continuă schimbare. În august 2010 statul New York a adoptat un moratoriu de un an asupra folosirii fracturării hidraulice, ce a fost prelungit ulterior până în iulie 2012, urmat de New Jersey, în august 2011. Moratorii asemănătoare există acum în 16 state şi 67 de oraşe din SUA, iar în mai 2012, Vermont a devenit primul stat american care a interzis complet şi definitiv gazele de şist. În SUA există tensiuni între guvernul federal şi cele statale privind reglementarea energiei şi între industria extractivă şi populaţie. Industria extractivă militează doar pentru reglementări la nivel statal, susţinând totodată că actuala legislaţie e suficientă pentru a proteja resursele de apă, fiind contrazisă de înregistrarea a tot mai multe solicitări din partea proprietarilor de terenuri, organizaţiilor de mediu şi grupurilor de cetăţeni pentru reglementarea la nivel federal şi demararea unor noi investigaţii privind posibila contaminare a apei în urma fracturărilor hidraulice.

În România, în decembrie 2012, guvernul a aprobat cinci acorduri petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare încheiate între ANRM şi cinci companii: acordul petrolier în perimetrul EX-2 TRIA, încheiat între ANRM şi East West Petroleum Corp, acordul petrolier în perimetrul EX-11 Buziaş, încheiat între ANRM şi Universal Premium SA, acordul petrolier în perimetrul EX-6 Curtici, încheiat între ANRM şi Mol Hungarian Oil and Gas Public Limited Company, împreună cu SC Expert Petroleum SRL, acordul petrolier în perimetrul EX-4 Tulca, încheiat între ANRM şi Clara Petrolem LTD şi acordul petrolier în perimetrul EX-9 Păuliş, încheiat între ANRM şi Universal Premium SA. Deciziile pe tema gazelor de şist trebuie să fie bazate în primul rând pe studii de impact serioase şi acceptate de toţi factorii, şi nu pe datele actuale adesea deficitare sau influenţate de politicile de lobby.

Proiectul legislativ prevede interzicerea utilizării fracturării/fisurării hidraulice pentru explorarea şi exploatarea hidrocarburilor gazoase sau lichide pe teritoriul României şi pe platforma teritorială a Mării Negre. Totodată, se prevăd sancţiuni pentru cei care utilizează această tehnică. Fapta de a utiliza fracturarea/fisurarea hidraulică constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la trei la cinci ani sau cu amenda de la 1.000.000 la 2.000.000 de lei pentru persoanele juridice sau de la 25.000 la 50.000 de lei pentru persoanele fizice.

Parlamentului European susţine dreptul fiecărui stat de a lua decizii privind valorificarea gazelor de şist, dar recomandă prudenţă maximă în avizarea exploatării combustibililor fosili neconvenţionali până la stabilirea exactă a riscurilor legate de utilizarea acestei tehnici şi a unei legislaţii europene adecvate în acest domeniu.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum vrem să arate sistemul de sănătate?"

Sistemul Naţional de Sănătate (SNS) trebuie să respecte două articole din Constituţie:

1. art.34 - dreptul la ocrotirea sănătăţii - (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

2. art.47 - nivelul de trai: (2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.

Pornim de la evidenţe - actualul sistem de sănătate reuşeşte o triplă performanţă negativă - nemulţumeşte pacienţii, cadrele medicale şi asigurătorii.

În aceste condiţii avem nevoie de o nouă lege a sănătăţii care să reglementeze atât Sistemul Naţional de Sănătate Publică (SNSP) cât şi cel pe privat (SNSp).

Principalele reglementări se referă la modul de finanţare şi organizare a sistemului de sănătate, precum şi serviciile medicale de care beneficiază cetăţenii români.

Avem 3 obiective majore ce vizează îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale şi reducerea exodului personalului medical:

ˇun alt sistem de colectare a asigurărilor de sănătate;

ˇstabilirea pachetelor de servicii;

ˇstabilirea tarifului unic pe caz ponderat.

Serviciile medicale pot fi furnizate în SNSP şi/sau de către SNSP, în funcţie de tipul de asigurări de sănătate şi de asigurători. Prin sistemul de colectare a asigurărilor de sănătate (similar celor auto) vom plăti ca până acum, dar vom şti pentru ce plătim (de ce servicii şi pachete medicale beneficiem), iar deductibilitatea asigurărilor de sănătate va creşte rata colectării şi va reduce numărul celor neasiguraţi.

16 deziderate în SNSP:

1. alocarea a 8,5% din PIB prin lege;
2. banii colectaţi la sănătate rămân la sănătate (nu în bugetul consolidat);
3. CAS pe sistemul RCA-CASCO deductibilă din impozitul pe venit (mai precis 5,5% din salariu minim va reprezenta "RCA" pachetul minimal de solidaritate pentru asigurarea gratuităţii urgenţelor; "franciza" între - 5,5% din salariul minim şi cel mediu - pachet de servicii medicale standardizate negociate de asigurat cu casa de asigurări de stat sau privată, iar "full CASCO" tot ce se plăteşte suplimentar peste 5,5% din salariul mediu şi include servicii medicale sau hoteliere în funcţie de opţiunile pacientului);
4. programe naţionale de prevenţie, imunizare şi stimularea natalităţii, gratuite;
5. programe naţionale pentru principalele patologii (cardiovasculare, oncologie, tbc, HIv/SIDA, hepatite, traumatologie);
6. asigurarea şi dezvoltarea programului naţional de transplant;
7. dezvoltarea medicinei şcolare;
8. dezvoltarea asistenţei medicale în mediul rural (centre de sănătate multifuncţionale);
9. asigurarea accesibilităţii în urgenţă prin înfiinţarea de noi UPU;
10. ambulanţa, considerată serviciu strategic;
11. deblocarea posturilor din sistem şi salarizarea corespunzătoare a personalului medical - inclusiv încadrarea în categoria a doua de muncă a specialităţilor de risc, precum medicina de urgenţă şi SMURD;
12 legea malpraxisului;
13. scăderea TVA la medicamente şi ieftinirea acestora;
14. eliminarea coplăţii;
15. criterii de management performant şi descentralizare;
16. depolitizarea sistemului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Inima de copil"

Paradox românesc ce poate provoca oricui un atac de cord: chirurgia malformaţiilor cardiace congenitale şi transplantul de cord nu se mai efectuează în România din cauza aberaţiilor legislative. Reînfiinţarea acestui institut nu presupune fonduri suplimentare şi va da posibilitatea aplicării unor politici eficiente de sănătate publică ce ţin de organizare, politica de personal, de felul cum ştii să ţii oamenii în sistem şi să le oferi satisfacţii profesionale, de dotare cu aparatură, de achiziţii, şi nu în ultimul rând politica de rezolvare "repede şi bine" a problemelor pacienţilor.

1.Reamintim celor de la ministerul sănătăţii că 8-10‰ dintre nou- născuţi vin pe lume cu malformaţii cardiace;

2.Trei copii au nevoie în fiecare zi de o intervenţie chirurgicală pentru corectarea malformaţiilor congenitale cardiace;

3.În fiecare an se nasc în România peste 1000 de copii cu malformaţii cardiace grave, care pentru a avea o şansă la supravieţuire trebuie operaţi până la vârsta de un an. Majoritatea copiilor pot duce o viaţă normală dacă aceste intervenţii sunt realizate la timp, dar dacă se întârzie cu intervenţia chirurgicală, prognosticul este sumbru: 3%-5% din decesele în prima săptămână de viaţă şi până la 33% din decesele survenite în decursul perioadei neonatale (0-28 zile) sunt determinate de cardiopatii congenitale nedepistate sau netratate la timp;

4.Institutul de Boli Cardiovasculare din Târgu Mureş era, înainte de a deveni nefuncţional prin comasare, singura clinică din ţară ce efectua aceste operaţii şi acoperea cu greu rezolvarea a o treime din toate aceste cazuri;

5.Institutul de Boli Cardiovasculare din Târgu Mureş era o instituţie medicală de referinţă în care se efectuau cu şanse maxime de reuşită (datorită celor 8 tipuri de intervenţii chirurgicale efectuate extrem de rapid, chiar în primele 28 de zile după naştere) şi la costuri extrem de reduse faţă de alte ţări (până de la douăzeci de ori mai mici, în special pe seama preţurilor reduse ale manoperei medicale) aceste intervenţii;

6.Desfiinţarea acestui institut a avut două consecinţe negative: pierderi de vieţi şi costuri suplimentare, întrucât, pe de o parte, nou-născuţii sunt obligaţi la un turism medical ce le pune în pericol viaţa, atât prin timpii de aşteptare pe listele extrem de lungi ale clinicilor europene sau prin trambalarea din primele zile de viaţă pe distanţe mari străbătute cu elicopterul sau cu ambulanţa, iar pe de altă parte, România plăteşte către spitalele occidentale sume ce depăşesc cu mult cele necesare pentru funcţionarea institutului de la Târgu Mureş;

7.Din informaţiile oficiale, până şi varianta de tratament în străinătate nu mai este accesibilă, pentru că sunt puţine clinici specializate în acest domeniu, iar decontările făcute de către stat sunt insuficiente.

De aceea, vă propun un proiect de act normativ ce prevede reînfiinţarea Institutului de boli cardiovasculare Târgu Mureş, în vederea asigurării tratamentului chirurgical pentru nou-născuţii cu malformaţii congenitale şi reluării activităţii de transplant de cord. Sper doar că inima puterii nu va rămâne împietrită...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Jaf geostrategic"

Suma "onestă şi corectă" plătită drept despăgubire de România americanilor de la Bechtel este de 30 de milioane de euro plus TVA. Sunt sume care sunt datorate pentru lucrări pe care le-au mai făcut ei... şi paza la şantier. Penalizările depăşesc câteva milioane de euro.

Proiectul autostrăzii Braşov-Borş, denumit Autostrada Transilvania, a început în 2004, în baza unui contract de 2,2 miliarde de euro încheiat cu Bechtel şi trebuia executat până cel târziu în 2012. Conflictele politice şi lipsa unui buget satisfăcător au făcut ca proiectul de 415 kilometri să fie derulat în ritm de melc. Până în prezent au fost executaţi doar 52 de kilometri, şi dacă se menţine aceeaşi politică de construcţie românii vor putea circula pe această autostradă din anul 2075.

Bilanţul după nouă ani de la semnarea contractului este tragicomic: din cei 415 km proiectaţi, au fost deschişi circulaţiei doar 52 de km, iar sumele încasate de Bechtel de la statul român se ridică la aproape 1,5 miliarde euro.

Cine plăteşte acest decont? Pentru ce să plătească contribuabilii românii incompetenţa managerială a celor care au negociat şi renegociat contracte? De ce nu pleacă lotul de miniştri ai transporturilor şi directori ai CNADR? Nu mai există răspundere ministerială? De ce DNA-ul nu se sesizează?

Nouă ne taie din medicamente, servicii medicale, dar zeci de politicieni se îmbogăţesc pe seama noastră. Avem nevoie de moralitate şi ne-am săturat să plătim slujbaşi ai statului care sunt incapabili să gestioneze asemenea conflicte.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Jeremy versus Eugen"

Ministrul britanic al sănătăţii, Jeremy Hunt, a cerut o anchetă în 14 spitale britanice după ce a constatat o rată a mortalităţii mai mare decât media. Ancheta a precizat că în aceste spitale existau cu 17% mai puţin medici decât numărul necesar pentru îngrijirea pacienţilor şi că numărul asistenţilor şi al infirmierilor este insuficient.

Patru dintre cele 14 spitale situate în Tameside, Dudley, Cumbria şi Blackpool au mai puţin de 50 de medici pentru 100 de pacienţi şi, prin comparaţie, unul dintre cele mai bine cotate spitale din Londra, cu o mortalitate cu 22% mai mică decât media, St Thomas', are 125 de medici pentru 100 de pacienţi.

Suntem ţara europeană cu cel mai mic număr de medici, doar 2 la o mie de locuitori, dar ministerul nu face nimic pentru ca acest lucru să fie corectat şi menţine posturile blocate în sistemul sanitar.

Nu vă temeţi, englezi, venim!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nu e nevoie de bani europeni la agricultură?"

Peste 800 de angajaţi ai Camerelor agricole judeţene nu au mai fost plătiţi din luna martie pentru ca ministerul ar fi oprit abuziv plata salariilor şi a dat o ordonanţă care le împiedică activitatea.

Întâi au desfiinţat Agenţia Naţionale de Consultanţă Agricolă şi au dispus ca personalul să fie împărţit în Camere agricole judeţene, având în fişa postului elaborarea de proiecte agricole bazate pe fonduri europene. Iniţial, acestea au fost finanţate în proporţie de 85% de consiliile locale, dar de când a fost modificată structura niciun angajat nu şi-a mai primit salariu.

În timp ce sute de proiecte europene bat pasul pe loc, ministerul face demersuri pentru desfiinţarea acestor Camere Agricole ce se ocupă chiar de desfăşurarea acestor proiecte.

Să înţeleg că nu mai este nevoie de bani europeni la agricultură sau că multiplele scandaluri pornite chiar din uşa ministerului au distrus definitiv agricultura românească şi că aşa nu mai e nevoie de personalul din Camerele agricole.

Reorganizează şi apoi desfiinţează tot ce mai funcţionează - se pare că e noua deviză a ministerului agriculturii. Poate de aceea au făcut contractul de colaborare cu patriarhia. Amin!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Panaceu de România"

Românii sunt extrem de inventivi atunci când e vorba de tratamente improvizate, iar numărul acestora e în creştere. S-a ajuns ca cel puţin o dată la două zile să tratăm câte un pacient ce utilizează tot felul de mijloace "neconvenţionale" pentru tot mai multe patologii.

Panaceul de România este variat: de la frunza de varză sau de patlagină, cerneala aplicată pe plăgi, iaurt sau miere cu sare pe arsuri până la peştele congelat utilizat în scop hemostatic sau laptele utilizat ca antidot în intoxicaţii. Aceste improvizaţii conduc adesea la agravarea leziunilor, dezvoltarea de complicaţii, la o evoluţie nefavorabilă şi la un prognostic rezervat, ce ar putea fi evitate dacă primul ajutor ar fi învăţat la educaţia pentru sănătate, introdusă ca materie obligatorie de studiu în unităţile de învăţământ, aşa cum prevede proiectul meu legislativ.

Un pacient de 61 de ani a utilizat ca antiseptic aproape 1 litru de ţuică. După ce şi-a tăiat piciorul cu faiul, pacientul nu a găsit altă soluţie pentru a dezinfecta plaga decât ţuica dublu distilată. Pacientul nu a ezitat să o folosească şi ca anestezic, ingerând-o.

Un alt pacient de 40 de ani cu arsuri de gradul III la nivelul antebraţelor; ca tratament "de urgenţă" pacientul a utilizat sare de bucătărie la nivelul arsurilor, iar prognosticul este rezervat şi din cauza aplicării necorespunzătoare a terapiei de urgenţă.

Recomandăm utilizarea cu prudenţă a soluţiilor improvizate, pentru că cele mai multe dintre ele îngreunează explorările şi tratamentul, cresc riscul septic şi complică evoluţia multor afecţiuni.

Reamintim că în arsuri este indicată doar spălarea abundentă cu ser fiziologic sau apă călduţă, precum şi aplicarea unui pansament steril sau a unui prosop curat.

Sunt interzise "tratamentele" prin aplicarea de ulei, iaurt, frunze de varză, cerneală, sare, miere de albine, ce pot agrava leziunile, cresc riscul septic şi îngreunează terapia arsurii, iar încercările de "neutralizare", mai ales în cazul varului nestins, duc adesea la formarea de compuşi chimici cu putere de distrugere crescută.

Din păcate, peste 15% din complicaţiile prezentate la urgenţe se datorează absenţei unui minim de cunoştinţe medicale şi măsuri de prim ajutor ce ar putea fi deprinse cu uşurinţă la orele de educaţie pentru sănătate făcute în instituţiile de învăţământ.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Panglicarii de pe autostradă"

România este ţara europeană cu cea mai redusă reţea de autostrăzi raportată la numărul de locuitori. Fiecare român are doar 2,4 cm de autostradă, în timp ce bulgarii au de trei ori mai mulţi kilometri de autostradă, iar germanii ne depăşesc de aproape opt ori.

În schimb avem cele mai multe inaugurări festive şi tăieri de panglică pentru marile proiecte. Până şi Coreea de Nord poate fi invidioasă pentru modul în care au fost inauguraţi cei 33 de kilometri de autostradă situaţi între Deva şi Orăştie de către ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură şi de directorul general al CNADNR.

În aceste condiţii putem spune cu mândrie patriotică: viitor de aur autostrada noastră are şi prevăd că în curând panglicile tăiate la inaugurare vor fi mai lungi decât autostrăzile din România.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Producţia de vaccinuri româneşti e o problemă de siguranţă naţională"

Reamintesc guvernanţilor că funcţionarea INCDMI "Cantacuzino" este de importanţă strategică pentru securitatea României. De aceea solicit preşedintelui Camerei Deputaţilor adoptarea urgentă a unui proiect legislativ blocat în parlament ce prevede ca această instituţie să fie subordonată Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi să fie considerată de importanţă strategică pentru România.

Reluarea producţiei de vaccinuri este esenţială pentru siguranţa epidemiologică a României şi consider inacceptabilă respingerea amendamentului pe care l-am propus la legea bugetului ce prevedea alocarea celor 10 milioane de euro necesare pentru reluarea producţiei. Regret că atunci când îmi copiază măsurile pentru salvarea Institutului Cantacuzino ministerul uită să copieze şi moneda, întrucât sumele pe care le discută ministerul sunt de 40 de ori mai mici decât cele necesare.

Multe zile serviciile de urgenţă nu au avut nici măcar vaccinul antitetanic de import. Pacienţii caută acest vaccin în farmacii, dar acest medicament nu se comercializează, fiind destinat doar instituţiilor medicale. Este momentul unor măsuri urgente care să asigure funcţionarea INCDMI "Cantacuzino", ce asigură securitatea epidemiologică a României şi independenţa faţă de producătorii externi:

• produce vaccinurile din programul naţional de imunizări şi pe cele din rezerva antiepidemică; România îşi poate proteja astfel populaţia atât în condiţii uzuale, cât şi în situaţia unor calamităţi, epidemii, pandemii;
• este singurul producător de vaccin BCG din Europa;
• este unul din cei 7 producători europeni şi 11 producători internaţionali de vaccin antigripal;
• dispune de laboratoare de referinţă capabile să realizeze un diagnostic precoce, rapid în caz de alertă epidemiologică.

Prin aceste elemente INCDMI "Cantacuzino" asigură independenţa faţă de resursele externe în prevenirea şi combaterea unor situaţii de criză ce pot apărea cu uşurinţă în contextual geopolitic actual. Costurile de producţie reduse oferă României preţuri de achiziţie mult mai mici pentru multiple produse biologice strategice şi implicit, cheltuieli bugetare reduse.

Cu toate acestea:

1. Încă din 2011 INCDMI "Cantacuzino" nu mai produce 21 de vaccinuri, din care unele esenţiale (difteric, tetanic, dizenteric).

2. România va fi nevoită să importe vaccinuri, conform Avocatului Poporului, pentru că datorită situaţiei critice în care se află INCDMI "Cantacuzino", OMS nu a mai transmis tulpinile pentru care trebuie produse vaccinurile anului următor.

3. Avocatul Poporului susţine că există o acţiune sistematică, coerentă, care vizează desfiinţarea INCDMI "Cantacuzino", pentru ca România să devină doar o piaţă de desfacere pentru medicamentele produse în alte ţări. Practic, producţia de vaccinuri va fi eliminată, iar activitatea de cercetare va rămâne fără suport financiar.

Reiese clar că INCDMI "Cantacuzino" nu poate fi considerat un simplu producător, ci o instituţie cu valoare strategică pentru România şi de aceea propunem printr-un proiect legislativ trecerea acestuia din subordinea Ministerului Sănătăţii în coordonarea CSAT.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Resursele naturale şi securitatea naţională"

Resursele naturale şi securitatea naţională vor fi mereu un subiect fierbinte de discuţie. Am astăzi doar două întrebări. Prima este dacă obţine România avantaje maxime din exploatarea acestor resurse de către români sau sunt avantaje mai mari din vânzarea sau concesionarea către străini ce deţin bani, tehnologie şi pieţe de desfacere?

Istoria OMV Petrom e un motiv de îngrijorare. În timp ce acesta are un profit anual uriaş de 800 milioane euro, noi plătim acelaşi preţ pentru litrul de benzină ca ungurii şi austriecii, care nu au resurse proprii de petrol, şi asta în condiţiile în care extragerea ţiţeiul din România costă OMV doar 16 $ barilul, adică de cinci ori mai puţin faţă de cei 100 $ din media mondială. Desigur, îmi veţi spune că OMV contribuie masiv la bugetul de stat, că a făcut investiţii masive şi că a creat peste 20000 de locuri de muncă.

Dar este cu adevărat o afacere bună pentru România? Sau este o afacere proastă pentru români?

Desigur, se poate argumenta că şi proprietarii români ar face acelaşi lucru.

Nu ar fi aşa ... dacă ar exista un colectiv de specialişti în dezvoltare durabilă care să elaboreze proiectele pe care să se ghideze politicile publice ale României. Sau poate există, dar stau ascunşi printr-o cameră de la Palatul Victoria, iar rezultatul muncii lor stă aruncat printr-un sertar.

Este păcat şi, totodată, o pierdere imensă faptul că lupta politică a întunecat raţiunea conducătorilor, ce s-au obişnuit doar să reacţioneze, şi nu să acţioneze şi să elaboreze politici de ţară pe termen mediu şi lung.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Top 10"

România este în primele 10 locuri din Europa la incidenţa infecţiilor cu transmitere sexuală, dar dimensiunea reală a problemei este probabil subevaluată, întrucât depinde de modalităţile de supraveghere epidemiologică, modul de raportare şi, implicit, de finanţare.

1. Un milion de români suferă de o infecţie cu transmitere sexuală.

2. Doi din 10 tineri cred că lipsa oricărui simptom vizibil e echivalentă cu lipsa bolii.

3. Numărul cel mai mare de cazuri (30 la suta de mii) se înregistrează la grupa de vârstă 15-45 de ani.

4. Sunt frecvente comportamentele sexuale de risc: precoce, cu parteneri multipli, neprotejat, mame minore, avorturi la cerere.

Peste jumătate (56,3%) din tinere sub 20 ani şi majoritatea (80,5%) dintre tinerii de aceeaşi vârstă şi-au început viaţa sexuală, iar peste o treime (34%) dintre femei şi majoritatea bărbaţilor (86%) declară relaţii sexuale cu parteneri multipli, mergând în cazul bărbaţilor la mai mult de patru partenere (62%) sau chiar mai mult de zece (27%). Riscul bolilor cu transmisie sexuală este subestimat, 75% dintre femei şi 69% dintre bărbaţi consideră foarte scăzut sau inexistent riscul infectării, iar adolescenţii le consideră foarte uşor curabile.

Cele 8500 de mame minore din fiecare an ne situează pe primul loc în Europa. S-a ajuns la situaţia în care din 1000 de femei care nasc 43 sunt minore. Mamele minore au risc crescut de avort, iar dacă reuşesc să ducă sarcina până la capăt există riscul major ca nou- născutul să fie abandonat, iar tânăra mamă să aibă dificultăţi de integrare socială. Cei peste 40000 de copii abandonaţi în România, la care se adaugă alţi 300000 lăsaţi în grija rudelor, sunt dovada amplorii acestui fenomen. În România o sarcină nedorită este întreruptă la fiecare cinci minute şi sunt peste 100000 de avorturi în fiecare an. În loc să ne preocupe politicile naţionale privind sănătatea reproducerii şi să alocăm fonduri pentru profilaxia sarcinilor nedorite, am ajuns în situaţia în care cheltuim peste cinci milioane de euro pentru avorturi, adică de zece ori mai mult decât suma alocată prevenţiei.

OMS indică principalele direcţii de acţiune: educaţie şi promovarea unui comportament sexual care să asigure sănătatea reproducerii, integrarea activităţilor de control în asistenţa medicală primară, educarea populaţiei pentru a apela la servicii medicale, precum şi intervenţii specifice la nivelul populaţiilor cu risc crescut.

În aceste condiţii, legea educaţiei pentru sănătate este o urgenţă grad zero, indiferent de majoritatea parlamentară sau coloratura politică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un actor falit"

Uneori mă duc la teatru. Veţi spune că "lumea e o scenă", dar eu ştiu în Iaşi şi în Bârlad, dar şi în alte oraşe din Moldova, câţiva actori tineri, unii abia absolvenţi, iar alţii încă studenţi. Îi văd jucând, îi văd revenind periodic pe afiş şi o să vă rog şi pe voi să-i iubiţi, mergând să-i vedeţi jucând.

Pentru că astfel s-ar putea să supravieţuiască... muncind şi jucând simultan în câte cinci proiecte pentru a-şi plăti chiria imposibilă, ce depăşeşte cu mult cei şase sute de lei pe care-i primeşte un actor debutant.

În realitate, "scena" este şi mai grea. Cei care studiază actoria, păpuşile şi chiar regia ar trebui să fie anunţaţi că teatrele sunt închise pentru angajări, posturile sunt blocate iar salariile sunt îngheţate. În aceste condiţii nu e de mirare că doar doi din şapte absolvenţi mai ajung să-şi valorifice talentul şi anii de studenţie printr-un teatru obscur.

Dar în deceniul în care vor deveni celebri vom fi cu toţii fericiţi că i-am cunoscut pe scena de la Bârlad, Iaşi, Bacău, Vaslui sau Piatra Neamţ...

Mai joacă cineva?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un mare proiect?!"

Aşa cum somnul raţiunii naşte monştri, şi puţul gândirii guvernanţilor naşte mari proiecte. Ele nu puteau fi lăsate fără un minister sau fără un ministru care să le coordoneze.

Aşa s-a născut departamentul pentru proiecte de infrastructură şi investiţii străine. Conform titulaturii, cel puţin, înţelegem că există undeva un departament care ar trebui să facă proiecte de infrastructură şi ceva legat de investiţiile străine.

Proiecte de infrastructură avem chiar din belşug şi, dacă am fi isprăvit toate proiectele de infrastructură discutate şi unele chiar demarate în ultimii ani, aş fi zis că se impune un departament să gândească şi alte proiecte. Până una-alta avem proiecte berechet, ce nu valorează nici măcar doi lei, atât timp ce nu există potenţă politică şi financiară pentru a le materializa.

Cât priveşte investiţiile străine, nu înţeleg de ce investiţiile străine ar trebui să fie în preocuparea unui departament, iar cele româneşti să nu preocupe pe nimeni. Nimeni nu a auzit de vreun departament al investiţiilor autohtone, în ciuda faptului că în campanie USL promitea că va încuraja investitorii autohtoni şi capitalul românesc. Economia românească este şubredă şi expusă toanelor multinaţionalelor din cauza sugrumării capitalului autohton şi de aceea îi întreb astăzi pe stimaţii tovarăşi de la USL de ce investiţiile străine ar fi mai importante decât cele româneşti?

În mod real, ministerul marilor proiecte e doar un domeniu SF şi o modalitate de a dirija resurse de la bugetul de stat atunci când nu constituie platforma de apariţii TV a unui ministru obişnuit să taie panglici la proiectele de începute de alţii.

În Occident, eşecul se plăteşte imediat, indiferent de partidul din care faci parte. La noi, eşecul nu se pierde, ci se perpetuează!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"USL sărăceşte Iaşiul"

Dezastru financiar la Iaşi în câteva cifre: peste 3.600 de firme falimentare şi alte 5.300 intrate în insolvenţă. Efectele crizei se simt cel mai acut în acest an, în condiţiile în care cifrele din prima jumătate a anului 2013 sunt comparabile, iar uneori chiar le depăşesc pe cele din anii anteriori, iar datoriile către bugetul de stat sunt de ordinul miliardelor de lei.

Pe lângă acestea există alte mii de firme ce şi-au suspendat activitatea în contextul introducerii forfetarului şi ne aşteptăm ca alte sute de operatori din turism să facă acelaşi lucru începând cu introducerea impozitului pe pat.

Primii cinci debitori aflaţi în procedura insolvenţei sunt Fortus SA (221 milioane lei), Construcţii Feroviare Moldova (aproape 150 milioane lei), Terom SA, Moldomobila şi Gold & Platin (fiecare cu o sumă de aproape 50 milioane lei).

În mai puţin de şase luni, în 2013, numărul firmelor care au dat faliment este cu 55% mai mare decât cel înregistrat pe întreg anul 2009.

Este adevărat că ele au tot aşteptat măsurile de relansare economică precum scăderea TVA-ului şi CAS-ului, dar aceste lucruri au fost şterse cu buretele de campanie electorală.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ce a refuzat maşinăria de vot a usl să facă pentru copiii cu părinţii plecaţi în străinătate au reuşit autorităţile din arad"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă arăta că din Guvernarea PDL au ieşit lucruri incredibile în domeniul asistenţei sociale.

În municipiul Arad, prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, a fost dat în funcţiune Centrul multifuncţional de consiliere şi educaţie pentru copiii ai căror părinţi muncesc în străinătate.

Peste 150 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate vor beneficia, alături de alţi copii aflaţi în dificultate, de un program de consiliere şi educaţie în cadrul unui centru specializat inaugurat la Arad, în urma unei investiţii de 2,4 milioane de lei.

Potrivit conducerii DGASPC Arad, centrul este dedicat copiilor aflaţi în dificultate sau celor care au săvârşit fapte penale, dar sunt prea mici ca să răspundă în faţa legii. Un număr de 75 de copii incluşi în programul de consiliere au comis fapte penale, iar 12 sunt copii "migraţi şi traficaţi".

De asemenea, peste 150 de beneficiari ai centrului sunt copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate.

Pe lângă beneficiarii direcţi ai centrului, vor exista 150 de beneficiari indirecţi, respectiv membri ai familiilor unora dintre copiii incluşi în programul de consiliere.

Actuala guvernare a ştiut să respingă un proiect legislativ pentru protecţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Astăzi le comunic faptul că şi aceştia au nevoie, poate mai mult decât oricând, de ajutor şi consiliere. Ceea ce s-a făcut la Arad se poate face în întreaga ţară printr-un program la nivel naţional.

Prin astfel de proiecte putem crea noi locuri de muncă şi putem ajuta şi una din categoriile de persoane ce au nevoie de ajutorul statului, mă refer la copii. Poate că ceea ce s-a putut realiza la Arad se va realiza în toată ţara, poate că vom avea în viitor şi un cadru legislativ pentru protejarea acestei categorii de copii.

Domnul Dan Bordeianu:

"România şi exigenţele aderării la spaţiul Schengen"

România s-a pregătit sistematic pentru aderarea la spaţiul Schengen, în paralel cu derularea activităţilor care au vizat integrarea în Uniunea Europeană. Acţiunile în acest domeniu au urmat cursul prevăzut de Planul de acţiune Schengen, document revizuit anual în cadrul Departamentului Schengen şi aprobat de Guvernul României.

Procesul de evaluare al României a fost finalizat, din punct de vedere tehnic, prin adoptarea, în data de 28 ianuarie 2011, a ultimului raport în domeniul SIS/SIRENE. Următorul pas al României în cadrul procesului de evaluare Schengen este adoptarea Deciziei de eliminare a controalelor la frontierele interne, act care va consfinţi aderarea noastră propriu-zisă la spaţiul Schengen. Procedura de consultare a Parlamentului European pe marginea proiectului textului deciziei a fost iniţiată în data de 12 noiembrie 2010, iar votul final pe marginea aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen a avut loc în data de 8 iunie 2011, acesta fiind unul pozitiv.

În data de 9 iunie 2011, au fost adoptate Concluziile Consiliului cu privire la finalizarea procesului de evaluare a stadiului de pregătire a României şi Bulgariei. După această etapă, Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) trebuia să voteze cu unanimitate, exclusiv România şi Bulgaria, ţări candidate, proiectul de decizie.

La data de 9 aprilie 2013, autorităţile române au finalizat pregătirile necesare pentru operaţionalizarea Sistemului de Informaţii Schengen de a doua generaţie (SIS II). Acesta este funcţional în România şi în cele 26 de state membre Schengen, fiind utilizat în activitatea zilnică a autorităţilor de aplicare a legii.

Iniţial, termenul asumat de autorităţile române pentru realizarea acestui deziderat a fost luna martie 2011. În ciuda îndeplinirii exigenţelor de ordin tehnic prevăzute în acquis-ul Schengen, au trecut mai bine de doi ani de la depăşirea acestui termen, de când România se confruntă cu tergiversarea partenerilor europeni în a vota cu unanimitate, în Consiliul JAI, aderarea efectivă la acest spaţiu de liberă circulaţie. Ceea ce s-a întâmplat cu aderarea României la spaţiul Schengen în intervalul martie 2011-martie 2013 a constituit subiect de controverse politice atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, între partenerii europeni.

În afara îndeplinirii criteriilor de ordin tehnic necesare eliminării controalelor la frontierele interne ale României cu statele membre ale Acordului Schengen, partenerii europeni au invocat adesea necesitatea respectării unor condiţionalităţi de ordin politic, cum ar fi reforma justiţiei, lupta împotriva corupţiei, respectarea statului de drept. Toate aceste condiţionalităţi au fost reunite "simbolic" sub imperativul necesităţii adoptării a două rapoarte consecutive în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) pe Justiţie, care ar certifica progresele României în domeniul asigurării independenţei justiţiei şi luptei împotriva corupţiei.

Recent, Comisia Europeană, şi-a reafirmat sprijinul pentru aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, până la finele acestui an. Stabilitatea politică şi economică, la care se adaugă preocupările constante ale Guvernului României pentru respectarea acquis-ului Schengen, dar şi a condiţionalităţilor impuse prin MCV, constituie premise pozitive pentru realizarea acestui obiectiv strategic al ţării noastre. Un lucru este cert: România a aderat la NATO în timpul guvernării PSD (2004), la UE în timpul guvernării PNL (2007) şi va adera la spaţiul Schengen în perioada guvernării USL (PSD+PNL).

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Guvernul Ponta a reuşit să schimbe în bine percepţia României în cadrul Uniunii Europene"

Vara trecută, în perioada referendumului de suspendare a preşedintelui Băsescu, s-a vorbit foarte insistent de faptul că România şi Guvernul de la Bucureşti ar fi pierdut foarte mult din imaginea pozitivă pe care o aveau în rândurile cancelariilor europene. S-a ajuns până acolo încât s-a spus chiar că reprezentanţii Executivului USL sunt "indezirabili".

Iată că, la mai puţin de un an distanţă de la acel moment, situaţia s-a schimbat în mod radical în bine. România a devenit un exemplu pozitiv în rândurile Uniunii Europene. La acest lucru a contribuit decisiv evoluţia economiei româneşti, care, cu 2,2% creştere în primul trimestru al lui 2013, s-a clasat pe locul trei în rândul statelor europene, semn că Guvernul Ponta reuşeşte să gestioneze corect o situaţie dificilă, dat fiind faptul că Zona euro se află în continuă contracţie. Dacă la asta adăugăm stabilitatea monedei naţionale, costurile mici de împrumut pentru finanţarea deficitului bugetar (mai mici decât ale multor ţări din Zona euro), ducerea la îndeplinire a acordului cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană şi atragerea investitorilor străini, avem un tablou mai larg al motivelor care stau la baza percepţiei că lucrurile evoluează bine la noi în ţară.

Stabilitatea politică de la Bucureşti este un alt motiv care stă la baza îmbunătăţirii imaginii noastre în Europa. România este una dintre puţinele ţări europene care nu au guverne contestate şi majorităţi parlamentare fragile. Ceea ce ne permite să luăm decizii importante şi să impunem reforme necesare, precum reorganizarea administrativ-teritorială şi revizuirea Constituţiei, lucruri care nu ar putea fi realizate în alte state europene. E un semnal că ne ocupăm de progresul naţional.

Analizând lucrurile în această cheie, cred că pactul de coabitare dintre preşedinte şi premier a fost de bun augur pentru România. A potenţat imaginea de compromis şi înţelegere internă şi a lăsat suficient spaţiu de exprimare Executivului. Cred că aceste relaţii instituţionale fireşti care produc efecte politice şi administrative vor duce, într-un final, şi la un raport MCV pozitiv. Sunt încrezător în şansele noastre ca, la sfârşitul anului, să se ia o decizie pozitivă cu privire la acceptarea noastră în Spaţiul Schengen.

Dincolo de toate acestea, motivul major care stă la baza percepţiei de îmbunătăţire a situaţiei de la Bucureşti este efortul major făcut de reprezentanţii Guvernului în faţa cancelariilor europene. Ministrul de externe şi premierul României au purtat discuţii cu responsabili europeni, au întreprins vizite extrem de importante din perspectiva semnalelor şi au schimbat în mod substanţial discursul. Când un prim-ministru, aşa cum este Victor Ponta, se întâlneşte cu preşedintele Franţei, François Hollande, cu cancelarul german, Angela Merkel, cu fostul premier britanic, Tony Blair, şi cu alţi şefi de guverne europene, este clar că acesta se bucură de relaţii foarte bune. Nu este nici pe departe un politician izolat, aşa cum a încercat să impună imaginea actuala opoziţie. Din contră, devine un lider politic influent la nivelul Uniunii Europene, iar asta s-a văzut şi la ultimul Consiliu European, când România a reuşit cu succes să pună pe tapet subiectul independenţei energetice şi să se discute în viitor despre o legislaţie privind exploatarea gazelor de şist.

Nu aş vrea să închei această analiză a motivelor care stau la baza îmbunătăţirii percepţiei faţă de România în Europa fără să fac referire şi la munca depusă de europarlamentarii români din PES şi ALDE. Conlucrarea dintre ei a început să se vadă şi se generează deja lucruri bune pentru noi. Semnalez introducerea mecanismului de verificare privind acquis-ul Schengen, care va face ca mai multe state să fie verificate din perspectiva siguranţei graniţelor. cum România stă foarte bine la acest capitol faţă de multe alte state europene, cu siguranţă se va impune imaginea că avem tot dreptul să fim primiţi în Schengen. De asemenea, merită subliniat faptul că s-au definit foarte clar cazurile excepţionale în care un stat poate decide să reintroducă temporar controalele la frontieră, migraţia nenumărându-se printre motivele care ar putea fi invocate. Deci nu se pune problema ca românii să nu poată călători liber în Europa.

Concluzia este simplă: România a făcut progrese semnificative în domeniul percepţiei sale de către celelalte state europene, iar acest lucru se datorează în mare măsură Guvernului Ponta şi majorităţii parlamentare a USL.

Domnul Nechita-Adrian Oros:

"Traian Băsescu exercită presiuni asupra CCR"

Vreau să vă supun atenţiei două declaraţii. Prima: "Am aflat cu adâncă îngrijorare de numeroasele încercări de a exercita presiune asupra Curţii Constituţionale din România şi de a-i submina independenţa". Îşi aduce aminte cineva de această declaraţie, când şi de cine a fost făcută? Declaraţia aparţine domnului Gianni Buquicchio,preşedintele Comisiei de la Veneţia, şi a fost făcută la începutul lunii august 2012. Domnul Buquicchio a dat această declaraţie în urma intoxicărilor primite din ţară atât din partea preşedintelui Curţii Constituţionale, cât şi ale propagandei portocalii referitoare la aşa-zisele presiuni făcute de lideri ai USL. Pentru cine nu îşi aduce aminte, USL era acuzat inclusiv şi de celebrele scrisori de ameninţare cu moartea pe care o judecătoare a Curţii Constituţionale le primise de la un infractor bolnav mintal încarcerat la Jilava.

A doua declaraţie: "În mâinile Curţii Constituţionale va fi noua Constituţie a României. Nu preget să menţionez că, în momentul de faţă, Constituţia României şi-a pierdut rostul de a fi revizuită. Singurul element care a stat la baza intenţiei de revizuire a Constituţiei a fost legat de politica de simplificare a statului şi, ca urmare, de a răspunde votului de la referendumul din 2009, exprimat într-un referendum valid. (...)Vreau să subliniez - nu pentru că aş critica pe cineva, dar în faţa judecătorilor Curţii Constituţionale am obligaţia să spun ce gândesc - revizuirea Constituţiei în baza referendumului era singura justificare a acestei revizuiri. (...) Aş spune că revizuirea actuală reprezintă un risc de blocare a statului.(...) Exprim acest punct de vedere pentru că am şi o altă îngrijorare, dacă un referendum poate fi considerat un simplu sondaj, făcându-se abstracţie de prevederile din art.1, art.2, art.60 din Constituţie. (...) Aceasta este una din marile mele îngrijorări şi profit că sunt aici toţi judecătorii Curţii Constituţionale, cu certitudine voi reacţiona decent, în spiritul Constituţiei, dar voi reacţiona la neluarea în consideraţie a referendumului din 2009".

Cred că nu mai este nevoie să spun cui aparţine această declaraţie. Oricine îl recunoaşte pe Traian Băsescu în postura de autor. Dar, analizând spusele preşedintelui şi mai ales contextul - declaraţia a fost făcută în faţa judecătorilor Curţii Constituţionale, cu ocazia depunerii jurământului celor trei noi judecători -, oare nu suntem în faţa unei presiuni asupra Curţii Constituţionale? Preşedintele le atrage atenţia judecătorilor că în mâna lor este viitoarea Constituţie, după care pur şi simplu o desfiinţează.

Înainte de decembrie 1989 formulările utilizate de preşedinte se numeau "indicaţii preţioase." Acum, preşedintele României nu mai are acest atribut, termenul nu se mai foloseşte, în schimb se poate utiliza, fără teama de a greşi, termenul de "exercitarea de presiuni".

Când mă refer la exercitarea de presiuni de către Traian Băsescu nu mă refer doar la tonul şi conţinutul declaraţiilor domniei sale. Mă refer, în primul rând, la faptul că Traian Băsescu nesocoteşte o formulare din dispozitivul Deciziei CCR nr.799 din 17 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.440 din 23 iunie 2011, decizie dată în urma examinării proiectului de revizuire a Constituţiei concepute de Guvernul Boc şi de Traian Băsescu. Referindu-se la propunerea din text care viza trecerea la un parlament unicameral, judecătorii CCR au arătat, negru pe alb, că modificarea structurii parlamentului "nu pune în discuţie niciuna dintre limitele revizuirii prevăzute în art. 152 din Constituţie, ci reprezintă o opţiune politică asupra căreia se vor pronunţa participanţii la procedura de revizuire a Constituţiei". Cu alte cuvinte, problemele legate de structura sistemului parlamentar nu au nicio legătură cu limitele revizuirii Constituţiei (nu poate fi legată nici de rezultatul vreunui referendum cu caracter consultativ), deci judecătorii CCR în acest caz nici nu se pot pronunţa, totul fiind la latitudinea voinţei politice a celor care votează revizuirea.

Sunt curios dacă preşedintele reales al Curţii Constituţionale, domnul Augustin Zegrean, va remite preşedintelui Comisiei de la Veneţia o informare/reclamaţie, aşa cum a făcut în 4 iulie şi 3 august 2012, privind presiunile exercitate asupra Curţii Constituţionale de către Traian Băsescu.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Curtea Constituţională recomandă parlament bicameral"

"Nu trebuie ignorate totuşi, în exprimarea acestei opţiuni, tradiţia statului român şi avantajele pe care le oferă o structură bicamerală a Parlamentului în raport cu cea unicamerală.

În mod tradiţional, Parlamentul României a avut o structură bicamerală. Această structură a forului legiuitor, consacrată în anul 1864, prin «Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris» al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a continuat să existe sub imperiul Constituţiilor din 1866, 1923 şi 1938, fiind întreruptă doar în perioada regimului comunist, când reprezentanţa naţională era unicamerală - Marea Adunare Naţională. După revoluţia din decembrie 1989, prin Decretul-lege nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.35 din 18 martie 1990, act în baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost reintrodusă formula bicameralismului. Constituţia din 1991 a preluat, cu unele modificări, această structură a Parlamentului, menţinută cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003. Modificarea textelor incidente în materie, realizată cu prilejul revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism funcţional.

Avantajele pe care structura bicamerală a forului legiuitor le prezintă sunt evidente. Astfel, se evită concentrarea puterii în Parlament, întrucât Camerele acestuia se vor împiedica reciproc să devină suport al unui regim autoritar. Totodată, se asigură dezbateri şi un cadru de analiză succesivă a legilor de către două corpuri diferite ale forului legiuitor, ceea ce oferă o mai mare garanţie a calităţii actului legislativ. Adoptarea legilor în cadrul unui parlament unicameral se face după mai multe lecturi succesive ale unui text. Fiind realizate însă de acelaşi corp legiuitor, lecturile pot deveni o formalitate artificială sau pot fi suprimate din raţiuni de urgenţă. Bicameralismul determină ca a doua lectură a legii să se facă, întotdeauna, de o altă adunare, ceea ce este de natură să determine o percepţie critică accentuată. Se oferă astfel oportunitatea unei mai bune cooperări critice, a dezbaterii comune şi colective de luare a deciziilor, conferindu-se amploare formării voinţei statului parlamentar.

În plus, bicameralismul minimizează riscul dominaţiei majorităţii, favorizând dialogul între majorităţile din cele două Camere, precum şi între grupurile parlamentare. Cooperarea şi supervizarea legislativă sunt extinse în acest mod, demonstrându-se astfel că sistemul bicameral este o formă importantă a separaţiei puterilor, care nu funcţionează doar între puterile legislativă, executivă şi judecătorească, ci şi în interiorul celei legislative. Atât tradiţia care, fiind legată de fiinţa statului român, îl defineşte şi îl reprezintă, cât şi avantajele enunţate constituie puternice motive de reflecţie cu prilejul opţiunii pentru una dintre cele două formule: unicameralism sau bicameralism."

Trebuie să precizez că textul de mai sus nu-mi aparţine. Îl susţin 100%, dar nu sunt eu autorul. Textul reprezintă un extras din dispozitivul Deciziei CCR nr.799 din 17 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.440 din 23 iunie 2011, decizie dată în urma examinării proiectului de revizuire a Constituţiei concepute de Guvernul Boc şi de Traian Băsescu.

De ce am prezentat acest extras? Pentru a demonstra două aspecte:

1. structura parlamentară decisă de membrii din Comisia parlamentară specială pentru revizuirea Constituţiei este una corectă şi în concordanţă cu recomandarea din dispozitivul Deciziei CCR.

2. preşedintele Traian Băsescu, cu toate declaraţiile făcute luni, la Palatul Cotroceni, cu ocazia învestirii a trei noi judecători ai CCR, nu poate trece peste recomandările dintr-un dispozitiv al unei Decizii a CCR.

Senatorii şi deputaţii din Parlamentul României trebuie să ţină cont de recomandările din dispozitivul Deciziei CCR şi, în acelaşi timp, şi judecătorii CCR sunt obligaţi să ţină cont de propria jurisprudenţă. De asemenea, şi preşedintele Traian Băsescu trebuie să ţină cont de respectivele recomandări, iar faptul că acestea se regăsesc într-o decizie a CCR anulează definitiv teza preşedintelui Băsescu privind obligativitatea punerii în aplicare a rezultatelor referendumurilor din noiembrie 2009.

Preşedintele Traian Băsescu trebuie să citească şi actuala variantă a legii referendumului, unde se precizează foarte clar că rezultatul referendumului naţional - cu excepţia celui privind revizuirea Constituţiei şi celui privind demiterea preşedintelui ţării - propus este unul consultativ, şi nu obligatoriu.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Elena Băsescu, în campanie electorală în Valea Timocului"

Despre situaţia deosebit de dificilă a minorităţii române din zona Valea Timocului, din Serbia se ştie de mai mulţi ani. Am văzut în stenogramele parlamentelor anterioare luări de poziţie ale unor colegi de-ai mei din PNL vizavi de marile probleme pe care le au românii din Timoc, în presă au curs râuri de cerneală pe această temă.

Din păcate, indiferent de luările de poziţie, indiferent de gradul de virulenţă al unor articole de ziar, rezolvarea problemei se află exclusiv în mâna autorităţilor de la Belgrad.

Cu aceste autorităţi s-a discutat şi se va mai discuta. Din păcate, persoana care şi-a asumat gestionarea problemei românilor din Valea Timocului, preşedintele Traian Băsescu, nu a performat deloc. Mai mult, Traian Băsescu nici măcar nu vrea să audă de o înăsprire a tonului României atunci când se va pune problema aderării Serbiei la Uniunea Europeană, în situaţia - cerută generic şi de Comisia Europeană - de reglementare a drepturilor minorităţilor naţionale de pe teritoriul Serbiei.

Ei bine, mai nou, s-a înregistrat o altă situaţie aberantă pentru românii din Valea Timocului. Au fost în sfârşit descoperiţi şi de europarlamentara PDL Elena Băsescu şi de parlamentarii PDL pentru diaspora, deputatul Eugen Tomac şi senatorul Riceard Badea.

Cei trei nu ar fi descoperit nici acum problemele cu care se confruntă românii din zona respectivă, dacă la anul nu ar fi alegeri pentru Parlamentul European, iar Elena Băsescu face eforturi deosebite de a-şi conserva fotoliul de europarlamentar.

Să nu ne ascundem după vorbe: Elena Băsescu şi cei doi locotenenţi ai ei au ajuns în Valea Timocului în campanie electorală. Şi nu neapărat pentru a colecta voturi din zonă - acest lucru nu este posibil, pentru că majoritatea românilor de acolo nu au şi cetăţenie română -, dar pentru o acţiune de campanie electorală dă foarte bine să mimezi că eşti interesată de soarta românilor de acolo, pentru că mulţi dintre ei au rude sau prieteni de cealaltă parte a Dunării, unde, evident, se pot stoarce nişte voturi.

Cum altfel decât campanie electorală poate fi catalogată următoarea declaraţie dată în faţa românilor dintr-o localitate din Valea Timocului: "Din păcate, USL a creat un post de ministru pentru românii de pretutindeni exclusiv din considerente politice: pentru a-i oferi lui Cristian David un portofoliu şi a echilibra astfel balanţa între PSD şi PNL!"

Dar un astfel de post - este adevărat, la nivel de secretar de stat, dar cu rang de ministru - a existat şi în perioada guvernului de tristă amintire, condus de Emil Boc. Evident, însă, românii din Valea Timocului trebuiau informaţi de faptul de cât de răi şi hulpavi de putere sunt cei din USL.

Atenţie însă, dacă tot a făcut referire la postul "special creat de USL", de ce doamna Elena Băsescu nu le-a spus românilor cu care s-a întâlnit că fostul deţinător al portofoliului, adică Eugen Tomac, a utilizat fonduri imense de bani pentru a-şi face campanie electorală în Republica Moldova? Nu o spun eu, a spus-o presa, iar un raport al Curţii de Conturi a descoperit fraude în valoare de peste un milion de euro în finanţări dubioase pentru Moldova.

Tot de resortul campaniei electorale este şi afirmaţia fiicei preşedintelui României, "executivul (cel al USL, bineînţeles) nu a făcut niciun efort pentru românii timoceni". Îmi pun o întrebare retorică: de ce nu s-a referit mezina preşedintelui la ce a făcut guvernul Boc şi tatăl ei pentru românii timoceni? Răspunsul este simplu de dat: nu a făcut nimic.

Nu în ultimă instanţă, crede oare doamna Elena Băsescu că o icoană făcută cadou unei biserici din zonă ţine locul unor intervenţii energice şi repetate de la microfonul Parlamentului European pe tema românilor din Valea Timocului?

Domnul Cezar Cioată:

"Valea Bistriţei, următoarea vale a plângerii"

Frumuseţea acestei zone turistice este mai puţin cunoscută şi mai puţin promovată. Ea se bucură de numeroase avantaje, de numele localităţilor legându-se numeroase legende. Mi-ar fi plăcut ca astăzi să vă vorbesc despre farmecul acestor frumuseţi naturale, şi nu despre declinul ei.

De istoria acestei zone îşi leagă numele Casa Regală. în jurul anilor 1900, Broşteniul era reşedinţa plasei de munte şi avea instituţii precum primăria, jandarmeria, subprefectura, judecătoria de pace, oficiul telegrafic şi poştal, spital, şcoala de meserii. Oraşul Broşteni a fost descris de marele nostru povestitor Ion Creangă drept o zonă de munte sălbatică, "un sat împrăştiat ca mai toate satele de munte", în care nu se ruşinau "lupul şi ursul a se arăta ziua-miaza mare prin el". Din păcate, lucrurile nu s-au schimbat prea mult de la vizita scriitorului.

Localitatea a cunoscut o dezvoltare remarcabilă în timpul regimului comunist, dar această înflorire s-a ofilit în faţa diferitelor guvernări. Fiecare guvernare a închis, rând pe rând, toate uşile şi a îngenuncheat-o din toate punctele de vedere. Prima lovitură a reprezentat-o închiderea Exploatării Miniere Leşu Ursului, în urma căreia au rămas fără locuri de muncă peste 3500 de întreţinători de familii. Niciun guvern, indiferent de culoarea lui politică, nu a avut o continuitate în implementarea proiectelor destinate fostelor zone miniere sau zonelor defavorizate. Mai mult de atât, nu a contat nici din punct de vedere turistic în niciunul dintre proiectele demarate de fosta guvernare în zonă. Ni s-a reproşat faptul că nu suntem bucovineni!

Astăzi, de numele oraşului Broşteni nu se mai leagă nimic. Jumătate dintre locuitori au plecat, iar cei rămaşi aşteptă un colac de salvare. Disperarea lor e dată de lipsa locurilor de muncă, slaba promovare turistică, lipsa unui proiect de dezvoltare durabilă a unei zone monoindustriale, slaba absorbţie a fondurilor europene nerambursabile, deoarece satul a fost declarat oraş în anul 2003, lipsa unor condiţii decente de trai, accesul dificil la orice informaţie, infrastructură depăşită.

Cu siguranţă, nu e singurul loc din ţară care se află într-o astfel de situaţie. Diferenţa constă în faptul că oamenii de la munte au fost mereu mai răbdători, dar şi mai rezistenţi, poate datorită aerului tare şi curat.

Domnul Dinu Giurescu:

"Privind alocarea, prin planul de învăţământ, a două ore la disciplina istorie"

Ţinând cont de recomandările europene în predarea istoriei care prevăd:

• centrarea învăţării pe elev, pentru crearea de competenţe şi capacităţi intelectuale necesare analizării şi interpretării critice a informaţiei istorice;
• înţelegerea rolului istoriei în viaţa prezentă ca unul dintre factorii esenţiali ai schimbărilor în societate;
• studierea istoriei prin asumarea critică a rolurilor ce decurg din apartenenţa la diferite identităţi - istoria celuilalt (etnie, confesiune, naţiune, sex, profesiune etc.);
• stabilirea unui raport corespunzător între evenimentele şi valorile pozitive şi cele controversate, sensibile sau chiar tragice;
• interacţiunea între studiul evenimentelor politice şi cele de civilizaţie, mentalităţi, viaţă cotidiană etc.

Ţinând cont:

• de faptul că istoria, ca disciplină de învăţământ, asigură conservarea identităţii naţionale, formarea spiritului de toleranţă, promovarea şi înţelegerea adecvată a termenilor de "patrie" şi "patriotism", cultivarea memoriei înaintaşilor, dezvoltarea unei conştiinţe a valorii proprii în plan european;
• de rolul fundamental al istoriei, şi anume promovarea valorilor civice democratice, îmbinând armonios apartenenţa la comunitatea locală, la naţiunea română şi la Uniunea Europeană;
• că după 1990 a avut loc reducerea cu 50% a numărului de ore alocate disciplinei istorie în învăţământul gimnazial şi liceal, involuţie care singularizează România la nivel european;
• de faptul că o singură oră de istorie pe săptămână este absolut insuficientă pentru realizarea obiectivelor educaţionale ale acestei discipline;
• că, pe cale de consecinţă, profesorii întâmpină mari greutăţi în a-i deprinde pe elevi să judece procesele istorice complexe, iar conştiinţa civică şi participarea tinerilor la procesele democratice sunt în declin vizibil.

Solicităm:

• asigurarea unui minim de două ore pe săptămână la disciplina istorie la toţi anii de studiu, în primul rând la nivelul învăţământului gimnazial şi, în perspectivă, la cel liceal teoretic;
• realizarea unui dialog constructiv şi eficient între cadrele didactice, asociaţiile profesionale din educaţie, mediul academic şi responsabilii din Ministerul Educaţiei Naţionale în ceea ce priveşte problemele curriculumului naţional.\

Domnul Mircea Man:

"Guvernul USL îi împovărează pe agricultori"

După ce anul trecut seceta prelungită a sărăcit agricultorii şi ţara, după ce că avem numai 4,6 milioane de ferme, cu o suprafaţă medie de 3,5 faţă de 5 în statele Uniunii Europene, guvernul aduce alte taxe şi impozite şi ameninţă cu tăierea subvenţiilor şi nu face eforturi pentru accelerarea absorbţiei de fonduri europene.

Grav este că agricultura românească, în cea mai mare parte, se face tot cu sapa, cu plugul tras de cai, pentru că mulţi nu îşi permit achiziţionarea de utilaje performante, nu îşi permit să investească în irigaţii, iar birurile impuse de acest guvern prin Codul fiscal îi îngenunchează.

Creşterea economică bazată pe agricultură este incertă. se anunţă un an secetos şi agricultorii trăiesc cu speranţa ca Dumnezeu să îi ajute şi pierderile să nu fie aşa de mari ca în anul trecut. Deja culturile de primăvară şi toamnă sunt afectate, iar fermierii sunt nemulţumiţi de politica guvernului, pentru că primesc cu o mână bani şi dau cu două, că sistemul actual de impozitare îi împovărează, iar după un an de muncă nu mai rămân cu nimic.

Depunerea declaraţiilor pentru plata impozitului agricol până la data de 27 mai este o altă povară pe umerii acestora, iar mulţi dintre ei nu au fost informaţi corect în privinţa acestui termen. Ce este de făcut, stimaţi guvernanţi? Ce veţi decide pentru cei care nu au ştiut? Îi veţi penaliza şi le veţi lua şi ultima speranţă. În urmă cu câteva zile aţi prelungit termenul de depunere până la 25 iunie. o lună în plus sau în minus nu cred ca va rezolva ceva!

Unde sunt sistemele de irigaţii promise? Unde sunt investiţiile în aducţiunile de apă? Unde sunt finanţările europene pentru sprijinirea fermierilor? Pe toate le-aţi promis, însă realizările se lasă aşteptate.

Agricultura trebuie să rămână o ramură importantă a economiei româneşti, însă ea trebuie să devină modernă. Numai cu ajutor de la stat putem să avem o agricultură performantă, care să facă din România un concurent serios pe piaţa europeană şi regională.

Domnul Dumitru Niculescu:

"România, confiscată politic, fără perspective de progres economic"

Guvernul României oferă informaţii reduse cu privire la modul în care cheltuieşte banul public - fiecare informare pe care o face prim-ministrul Victor Ponta fiind de fapt o vorbărie goală de substanţă, adevăr şi conţinut, presărată cu glumiţe, fără nicio intenţie serioasă de guvernare în interesul românilor. Deocamdată guvernul profită de inerţia şi buna-credinţă a celor care plătesc taxe, în speranţa că banii lor vor fi bine folosiţi şi că liderii politici pe care i-au ales chiar le doresc binele.

Cum se numeşte politica de guvernare în România, ţară care a fost confiscată încă de anul trecut în numele a 7,4 milioane de nemulţumiţi ipotetici, care au conferit actualei puteri o majoritate covârşitoare, care s-a dovedit a fi nu numai degeaba, dar şi dăunătoare poporului?! Biruri peste biruri şi taxe peste taxe gândite numai pentru a salva aparatul birocratic şi afacerile călduţe ale clientelei de partid. Dau exemplul impozitului forfetar, prin care pătura de mijloc a României este spoliată chiar şi de jumătate din ceea ce obţine prin muncă. Deocamdată, veştile sunt proaste pentru românii fără nicio perspectivă de progres economic.

• România nu se poate baza pe o creştere economică sănătoasă. Scăderea economică este mai probabilă, mai ales când "lărgirea bazei de impozitare" s-a dovedit un fiasco, la fel ca şi aşa-zisa reformă a statului. Asta deoarece nimeni nu face nimic pentru a stopa privilegiile şi risipa hrănite din banul public.
• Din cauza impredictibilităţii politice şi fiscale în care se zbate România de aproape un an, investiţiile străine au scăzut de la 9 miliarde de euro la sub un miliard. Sunt mai mulţi cei care pleacă, decât cei care vin. Iar cei care pleacă au ştiut să lase în urmă numai ruine - utilităţi vândute la fier vechi, zeci de mii de oameni fără o pâine pe masă.
• Banii care vin de la românii care lucrează în străinătate, au scăzut de la 5 miliarde de euro la jumătate. Mai mult, dacă până acum muncitorii plecaţi trimiteau bani pentru familii ca să-şi construiască case, acum îşi iau familiile cu totul şi chiar îşi vând proprietăţile. România se confruntă cu o pierdere a forţei de muncă mai tragic decât dacă s-ar afla într-un război. De fapt, din punct de vedere al respectului faţă de muncă şi al recompensării meritelor reale, România se află într-un război: al statului împotriva propriilor săi cetăţeni.
• Valoarea creditelor noi acordate de către bănci este mai mică decât valoarea ratelor lunare încasate. Pe partea de creditare privată, românii s-au transformat în cei mai buni rău-platnici ai Europei, cu aproape 20% credite neperformante.
• Banii care ar trebui să intre de la UE şi despre care se presupune că vor compensa măcar parţial celelalte scăderi au venit cu ţârâita sau chiar deloc. Or, rata de absorbţie este de numai 10% şi urmează reduceri cu 25% ale sumelor alocate. România plăteşte către UE mai mulţi bani decât încasează.
• România are scadenţă anul acesta şi pentru 16 miliarde de euro în contul retrocedărilor batjocorite de către politicieni şi funcţionari corupţi. După cum arată Legea retrocedărilor propusă de Guvernul Ponta, devine clar că banii nu vor fi plătiţi. Cauzalitatea este directă: cei care ar putea să dea bani statului având un motiv în plus să nu o facă.

Este timpul să scăpăm de minciuni, să obligăm acest guvern care se bucură de o majoritate politică covârşitoare chiar să guverneze, în interesul românilor, nu al grupurilor politice organizate în cârdăşiile relaţiilor de faceri şi a contractelor pe bani publici.

Domnul Ion Călin:

"Lupta împotriva exploatării prin muncă a copilului"

în luna iunie 2002, Organizaţia Internaţională a Muncii, cu sediul de la Geneva, a declarat ziua de 12 iunie Zi Mondială Împotriva Exploatării prin Muncă a Copilului, în scopul de a atrage atenţia lumii întregi asupra necesităţii imperioase de a eradica exploatarea prin muncă a copiilor sub toate formele ei. Exploatarea copiilor este un rezultat al condiţiilor economice din ţările în curs de dezvoltare şi al concurenţei dintre acestea şi statele industrializate. Mai mult, transformarea copiilor în sclavi este întotdeauna o urmare a sărăciei. În aproape toate ţările exploatarea copiilor este interzisă prin lege, dar este folosită în lumea interlopă ca mijloc de a evita plata de taxe, de a reduce costurile cu angajaţii şi de a folosi avantaje în lupta cu concurenţa.

În majoritatea ţărilor din lumea a treia, şomajul în masă este normalitate. Nu există ajutor de şomaj sau alte forme de ajutor de la stat. În aceste circumstanţe, exploatarea copiilor este o formă de suplimentare a veniturilor familiei, uneori chiar singura sursă de venit. Dar angajarea copiilor creşte şomajul în rândul adulţilor, adânceşte şi mai mult inegalitatea de venituri şi de bunăstare.

În foarte multe ţări, copiii nici măcar nu ajung la şcoală, ei fiind trimişi direct la muncă. Exploatarea copiilor este una din cele mai controversate şi scandaloase probleme din lumea actuală.

Aceştia sunt deseori victime ale accidentelor de muncă, din cauza condiţiilor proaste de protecţia muncii, a pregătirii şi experienţei profesionale defectuoase sau pentru că lucrează cu maşini şi unelte construite pentru adulţi. Există însă şi alte ocupaţii pe care copiii sunt obligaţi să le facă - prostituţie, cerşit, furturi din buzunare. Ca la orice alt tip de acţiune de exploatare a copiilor, şi aici cei care organizează aceste activităţi şi profită de pe urma lor sunt adulţii.

Exploatarea copiilor scandalizează nu doar pentru că acestora li se refuză plata cuvenită muncii lor, ci pentru că, odată cu banii, le este furată şi copilăria. Lucrează la fel ca adulţii, dar încep mult mai devreme, trăiesc în condiţii care le periclitează atât sănătatea, cât şi dezvoltarea fizică şi intelectuală. Aceşti copii trăiesc despărţiţi de părinţii lor, precum nişte sclavi, la locul de muncă. Fără vreo perspectivă pentru un viitor mai bun, mulţi dintre ei sunt ameninţaţi de o moarte timpurie. Doar cu apeluri de încetare a acestor practici nu se rezolvă nimic. de multe ori trebuie identificate şi eliminate cauzele economice şi sociale ale acestui fenomen.

Deşi este bine ca acest fenomen să fie combătut prin toate mijloacele disponibile, este clar că lupta nu poate fi câştigată cu declaraţii şi rezoluţii. Din acestea există deja destule, cum este şi Declaraţia privind drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU încă din 1959. În acest document se spune că minorii nu pot fi lăsaţi sau obligaţi să muncească până la atingerea vârstei majoratului, că nu pot exercita nicio activitate ocupaţională care să le pericliteze sănătatea, educaţia şi dezvoltarea viitoare. O convenţie a Organizaţiei Internaţionale a Muncii consideră că 12 ani este vârsta de la care copiii pot efectua muncă uşoară. Pentru copiii mai tineri, orice fel de muncă este interzisă.

Constituţia României prevede că "exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise"..., iar "minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi".

Deci copiii au dreptul de a fi protejaţi împotriva oricăror forme de exploatare economică, de a nu fi constrânşi la vreo muncă ce implică un risc potenţial sau care să le compromită educaţia ori să dăuneze sănătăţii, dezvoltării lor fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

Sărbătorirea acestei zile pe plan mondial are ca scop oferirea de informaţii privind cauzele reale şi consecinţele exploatării copiilor care cerşesc şi de a lansa un apel către cetăţeni pentru o implicare activă în protecţia acestora. Nu putem rămâne indiferenţi atunci când copiii muncesc pentru a supravieţui sau sunt expuşi celor mai dificile condiţii de muncă pentru ei, inclusiv sclaviei şi implicării în conflicte militare.

Nu putem permite ignorarea problemei exploatării copiilor. Toate ţările ar trebui să se străduiască să combată acest flagel, atât individual, cât şi colectiv.

Domnul Daniel Iane:

Procesul de regionalizare a României este unul dintre cei mai importanţi paşi pentru o dezvoltare echilibrată a României. Privind în urmă, putem spune că există regiuni importante din ţară care au cunoscut un parcurs inegal în evoluţia lor.

Tocmai de aceea, introducerea regiunilor în structura administrativă este de natură să asigure o atragere corectă a finanţării - atât din bani europeni, cât şi de la bugetul de stat - astfel încât proiecte importante pentru locuitorii zonei respective să poată fi puse în practică. Faptul că se intenţionează introducerea unei autorităţi de management pentru fiecare regiune în parte va scurta drumul banilor către proiectele ce se va dori a fi finanţate corect şi rapid.

Tocmai de aceea salut primul pas important pentru demararea proiectului privind regionalizarea: introducerea acestei structuri administrative în proiectul noii Constituţii. Este foarte important să se înţeleagă faptul că la baza structurării regiunilor trebuie să stea criterii administrative şi de dezvoltare economică a ţării, şi în niciun caz criteriile etnice. Ca liberal, cred cu tărie în faptul că naţiunea este un concept civic, şi nu unul etnic, astfel încât diversitatea etnică, lingvistică şi/sau religioasă trebuie respectată, dar nu trebuie să ne separe.

Mai mult, prin intenţia de a introduce votul direct pentru conducerea regiunilor, începând cu anul 2016 se va consolida, practic, procesul democratic în România, cetăţenii fiind aceia care vor decide care este cel care va fi responsabil de dezvoltarea viitoare a zonei.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Cadrul general intern al României de astăzi, la nivel sociopolitic şi economic, este caracterizat prin stabilitate politică, concretizată în relansarea economiei, o încredere mai mare a investitorilor, disciplină bugetară şi reducerea risipei, fiind înregistrate progrese pe linia realizării unui echilibru corect între consolidarea fiscală sustenabilă şi relansarea economică, între economic şi social, asigurarea credibilităţii şi predictibilităţii politicii economice a Guvernului şi finanţarea la costuri rezonabile a deficitului bugetar şi a celui extern, premise pentru realizarea unor finanţe publice sănătoase.

Conform datelor furnizate de experţii Ministerului de Finanţe şi cuprinse în strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2014 - 2016, dezechilibrele fiscale acumulate înainte de criza financiară internaţională au fost în cea mai mare parte corectate. Deficitul bugetar în anul 2012 s-a situat la 2,9% din PIB, iar ţinta de deficit în termeni cash pe anul 2012, conform datelor preliminare, s-a situat la 2,5% din PIB. Bugetul anului 2013 ţinteşte un deficit de 2,4% din PIB şi 2,1% în termeni cash.

Au fost implementate gradual trei măsuri extrem de importante în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale populaţiei: majorarea salariilor în sectorul public în aşa fel încât acestea să poată reveni la nivelul dinaintea perioadei de criză, o indexare cu 4% a pensiilor şi creşterea salariului minim. De asemenea, a fost adoptat un nou pachet de măsuri fiscale care aduce un plus de 2,9 miliarde lei, din care 1,8 miliarde lei au fost alocate pentru creşterea cheltuielilor de investiţii şi 1,1 miliarde lei au fost folosite pentru reducerea deficitului bugetar estimat pentru anul 2013.

În încheiere aş vrea să vă transmit convingerea mea că formula actuală de guvernare a Uniunii Social Liberale este cea mai potrivită pentru România de astăzi şi singura care, cu sprijinul legislativului, este capabilă să readucă economia românească printre cele puternice ale Europei.

Domnul Ioan Balan:

"Poporul suntem noi. Adică USL!"

Modificările aduse în data de 29 mai 2013 de către monstruoasa majoritate a Uniunii Social-Liberale la prevederile Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului nu arată decât dispreţul pe care liderii USL îl arată unui popor care, din nefericire, le-a acordat o încredere uriaşă la ultimele alegeri.

Din păcate, opinia publică din România a fost destul de reţinută în a comenta critic aceste modificări, care, în fapt, presupun modificarea majorităţilor de validare a referendumurilor ce se vor organiza pe viitor în România, precum şi a numărului necesar pentru validarea rezultatelor acestora.

S-a ajuns, astfel, ca pentru validarea rezultatelor unui referendum să fie suficient dacă a votat valid unul din patru români, iar pentru a decide să fie suficientă voinţa unui român din opt.

Da, pentru validarea rezultatelor este suficient ca 25% dintre cetăţenii români înscrişi în listele electorale permanente să fi votat valid şi noua majoritate impusă de USL pentru decizia prin referendum este de 12,5% plus 1.

Marea mea mirare este că USL nu a decis să modifice Legea referendumului în sensul în care să fie suficient doar dacă votează numai membrii USL sau doar telespectatorii Antenelor, căci, oricum, potrivit comportamentului antidemocratic deja demonstrat de aceştia, cealaltă parte a cetăţenilor României nu contează. Pentru USL poporul român există doar dacă este "poporul USL" şi doar dacă este de acord cu deciziile USL.

Pentru aceste motive am reacţionat prompt şi, împreună cu majoritatea colegilor mei din opoziţie, ne-am adresat Curţii Constituţionale a României, înaintând o sesizare de neconstituţionalitate în legătură cu modificările aduse legii referendumului.

Motivele de neconstituţionalitate invocate de noi sunt nenumărate şi ele vizează atât nerespectarea principiilor statului de drept, nerespectarea Constituţiei României şi a supremaţiei sale, încălcarea suveranităţii poporului român în a decide liber pentru propria soartă, precum şi nesocotirea deciziilor anterioare ale Curţii Constituţionale a României.

Mai mult, aş spune că gestul făcut de USL a fost foarte bine anticipat de legiuitorul constituant atunci când acesta a interzis expres prin Constituţie că "Niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu." Or, prin ceea ce a promovat şi adoptat USL în Parlament tocmai acest se lucru face. USL a fost votată în decembrie 2012 de aproximativ 25% dintre alegătorii înscrişi în listele electorale, motiv pentru care doar pe aceştia îi consideră reprezentativi pentru poporul român.

Deciziile pompieristice ale USL sunt făcute strict sub impulsul momentului, de teamă că revizuirea Constituţiei României la care lucrează pretendentul la funcţia supremă în stat ar putea fi refuzată de mai mult de jumătate dintre români.

Toţi cetăţenii trebuie să înţeleagă faptul că Uniunea Social- Liberală nu a schimbat majoritatea de dragul şi în interesul românilor, ci strict în interes propriu, pentru că trebuie să aduc aminte tuturor că în anul 2009 românii s-au pronunţat prin referendum pentru un parlament unicameral, compus dintr-un număr redus de parlamentari, de maximum 300. Dacă USL ar fi respectat voinţa poporului român, ar fi ţinut cont de această decizie a românilor, însă domniile lor evaluează poporul în funcţie de propriile interese.

Şi ca să mai aduc un argument suplimentar în acest sens, vă aduc aminte că săptămâna trecută Crin Antonescu se lăuda, în conferinţe de presă, că a înscris în proiectul de revizuire a constituţiei că rezultatele referendumului nu vor mai fi obligatorii pentru Parlamentul României.

Altfel spus, poporul şi voinţa sa nu mai contează pentru USL. Contează doar ce vrea USL, contează doar ce vrea Ponta, Antonescu, Voiculescu sau Dragnea! USL vrea să transforme instituţia referendumului într-un fard cosmetic al democraţiei româneşti, cu care se speră să păcălească partenerii europeni că în România se ţine cont de voinţa poporului.

Ar trebui să ştie domnul Crin Antonescu, mai ales în calitate de preşedinte al comisiei de revizuire, dar şi în postura de pretendent şi candidat al USL la şefia statului, faptul că democraţia directă este superioară celei indirecte, reprezentative, şi că oricâtă încredere ne-a acordat electoratul la un moment dat, în alegeri, voinţa sa, a cetăţeanului, nu poate şi nu va putea fi îngrădită nici de domnia sa, nici de Victor Ponta, nici de antenele lui Voiculescu şi nici de majoritatea păpuşată a USL din Parlament.

Vă mai aduc aminte că oamenii politici care au desconsiderat voinţa poporului lor au intrat, mai devreme sau mai târziu, în istorie, însă în capitolele negre ale acesteia.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Dacă nu respectăm voinţa poporului, măcar să avem o stemă pe steag"

În general evit să fac o comparaţie directă cu Statele Unite ale Americii, deoarece este evidentă diferenţa de evoluţie a celor două societăţi. Cu toate acestea, faptul că americanii au de mici un respect dovedit faţă de Constituţie nu poate evidenţia decât faptul că aceasta urmăreşte voinţa generală a populaţiei şi că oferă soluţii agreate de majoritate.

La noi, însă, revizuirea Constituţiei ne-a confirmat faptul că voinţa poporului, exprimată prin referendum în 2009, este aruncată la gunoi. În schimb, ce facem?

Ieşim în faţă cu nişte nevoi nedeclarate şi, în opinia mea, inexistente la nivelul populaţiei, cum ar fi stema de pe steag. În loc să reducem numărul de parlamentari şi să găsim un mecanism de selecţie a aleşilor mult mai eficient şi mai bine închegat sau în loc să ne preocupe lucrurile importante, cum ar fi locuri de muncă pentru români, noi ieşim în faţă cu o stemă pe steag.

De ce este vitală această stemă de pe steag, când nimeni nu face referire la ea, nu înţeleg nici eu.

De ce atunci când problemele economice, cele sociale sau cele din justiţie ne strică imaginea în afara graniţelor, noi găsim soluţii la o nevoie inventată?

Mai grav este faptul că într-o ţară în care gradul de corupţie este foarte mare şi, din cauza acestuia, suntem adesea stigmatizaţi în alte ţări, noi nu ne concentrăm asupra corupţiei ca fenomen general, ci asupra pedepsirii aspre a procurorilor şi judecătorilor. Acestea trebuie reglementate prin legi, aşa cum se face la ora actuală, nu prin intermediul principiilor şi mecanismelor de bază ale unui stat, fixate prin Constituţie.

Este ciudat şi total neproductiv ceea ce face majoritatea cu această Constituţie. Ai avea aşteptări ca un partid de orientare socialistă să fie ghidat integral de voinţa poporului, nu de interesele conducerii. Într-adevăr, nu este uşor să impui idei noi, reguli aspre şi corecte într-o societate care încă păstrează frustrările comunismului şi este reticenta la orice schimbări, dar principiul după care se revizuieşte această Constituţie trebuie să rămână binele îndelungat al românilor, evoluţia statului românesc.

În speranţa că observaţiile mele şi cele ale colegilor mei vor servi luării de atitudine împotriva măsurilor total irelevante care sunt dezbătute şi acceptate în fiecare şedinţă pentru noua Constituţie, vă cer să luaţi în considerare măcar o mică parte din propunerile noastre, exprimate în multe forme şi de multe ori, pentru că ele sunt vocea românilor, iar noi avem datoria de a le pune în practică.

Domnul Mircea Lubanovici:

"România trebuie promovată în toată lumea!"

Salut iniţiativa Autorităţii Naţionale pentru Turism de a promova România tot mai mult şi mai vizibil în afara graniţelor, în special în state în care imaginea ţării a avut de suferit din cauza infracţiunilor puternic mediatizate şi a rapoartelor nefavorabile despre justiţie.

Pentru cei care nu sunt la curent cu activitatea Autorităţii Naţionale pentru Turism, de curând a fost anunţat faptul că se va începe o campanie outdoor de promovare a turismului local în 6 ţări din Europa - Germania, Rusia, Franţa, Austria, Italia şi Spania - în zone puternic populate, precum staţii de metrou, de autobuz şi alte spaţii publice cu vad mare de oameni. Conform declaraţiilor oficiale, în prezent sunt aşteptate ofertele partenerilor străini, însă proiectul urmează să fie implementat în această vară.

Orice iniţiativă ce are ca obiectiv final îmbunătăţirea imaginii României în afara graniţelor mă bucură şi sunt sigur că nu este apreciată doar de românii din diaspora pe care îi reprezint, ci şi de dumneavoastră, stimaţi colegi. Iar de la an la an, în ciuda greşelilor care ne cresc notorietatea negativă, putem observa un interes tot mai mare al străinilor pentru frumuseţile ţării noastre. Conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică, dacă în luna aprilie a anului trecut erau 130.000 de turişti străini în România, dintre care 100.000 proveneau din Europa, anul acesta în aceeaşi lună numărul lor a crescut cu aproximativ 4 procente.

Am susţinut întotdeauna că promovarea României prin valorile ei, prin cultură şi prin turism, sunt poarta noastră spre un statut superior, spre o imagine pozitivă de care românii din diaspora au atât de mare nevoie şi pe care într-adevăr o merităm.

De aceea, consider că astfel de campanii de promovare ar trebui desfăşurate în viitor şi în alte ţări mai îndepărtate. În campaniile noastre de promovare a turismului nu putem să excludem ţări ca Statele Unite ale Americii, Canada şi chiar şi Australia. Sunt convins că ele ar atrage un număr semnificativ de turişti din colegiul pe care-l reprezint, dar şi din alte colţuri ale lumii. România are un potenţial imens de creştere economică prin turism, iar beneficiile promovării turismului în mod profesionist se vor vedea în economie în scurt timp. Suntem datori să promovăm potenţialul României.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Prezenta declaraţie politică este generată de îngrijorarea faţă de extinderea fenomenului consumului abuziv de alcool. Nu există aproape nicio zi fără a vedea în relatările mass-media din România ştiri terifiante privind efectele consumului de alcool: fie sunt consumate de minori care ajung în situaţii medicale limită, fie sunt relatate acte de violenţă domestică, abuzuri şi accidente de circulaţie.

Relevant pentru această situaţie este o statistică ce se poate regăsi pe site-ul http://www.aliatong.ro/posdru şi care este de natură să ne alerteze: Astfel, consumul abuziv de alcool se asociază cu:

• 40% din crime;
• 1 din 6 cazuri de suicid;
• 40% din cazurile de înec;
• 70% din cazurile de violenţă în familie;
• 25% dintre decesele înregistrate la bărbaţii tineri (15 - 29 de ani);
• 60% din cazurile de viol;
• 30% din accidentele fatale prin cădere;
• 46% din arsurile accidentale, cu consecinţe fatale;
• 25% din accidentele petrecute la locul de muncă.

În aceste condiţii, consider că este necesar ca toate autorităţile în domeniu, inclusiv cei care au atribuţii în spaţiul de reglementare, să întărească normele, prevenţia, sancţiunile, dar şi modalităţile de consiliere pentru cei care sunt victime ale abuzului de alcool. Şi mă refer aici nu numai la cei care consumă în mod frecvent, ci şi la familiile şi copiii acestora, victime tăcute, de cele mai multe ori, ale violenţei şi care dezvoltă multiple traume fizice, dar mai ales psihice.

Domnul Titi Holban:

Vin la tribuna Parlamentului pentru a evidenţia demersurile pe care autorităţile române le fac pentru a rezolva una dintre gravele probleme lăsată moştenire de fosta guvernare PDL: absorbţia fondurilor europene.

În condiţiile în care România a fost afectată de o criză economică severă, care a limitat intrările de capital pe piaţa românească şi a diminuat veniturile şi încasările la buget, fondurile europene au devenit vitale pentru relansarea economiei româneşti şi, totodată, una dintre provocările şi preocupările majore ale actualului Guvern.

Astfel, după un an de guvernare, Guvernul USL a reuşit dublarea ratei de absorbţie a fondurilor europene, la 15,18%, ceea ce demonstrează că măsurile adoptate de actuala majoritate au avut un impact pozitiv asupra absorbţiei fondurilor europene. Acest rezultat este cu atât mai important cu cât nu trebuie să uităm că o parte din programele europene erau suspendate sau presuspendate - în momentul în care USL a venit la guvernare -, ca urmare a neregulilor din perioada 2009-2011.

Am reuşit să reparăm erorile şi incompetenţa guvernărilor PDL, care au generat blocaje majore în absorbţia fondurilor, reuşind într-un singur an să atragem la fel de mulţi bani cât au atras guvernele PDL între 2009 şi 2011.

Spre exemplu, din momentul deblocării fondurilor de la Comisia Europeană, în urmă cu 4 luni, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) din subordinea Ministerului Muncii a atras sume mai mari decât toţi banii rambursaţi în perioada 2007-2012, reuşind o creştere a ratei absorbţiei de peste 3 ori, de la 5,51% în aprilie 2012, la 16.27%. Numai în perioada martie - aprilie 2013 s-au verificat şi achitat peste 1.000 de cereri de rambursare în valoare totală de peste 400 milioane lei, ceea ce înseamnă rambursarea la zi a cheltuielilor către beneficiari. Acest lucru a fost posibil datorită remedierii deficienţelor de sistem care au dus la presuspendarea programului în perioada august 2012 - ianuarie 2013.

De altfel, o dovadă în plus că AMPOSDRU a reuşit să corecteze şi să eficientizeze sistemul de accesare a fondurilor este şi deschiderea recentă a noilor linii de finanţare. Ca element de noutate, AMPOSDRU şi OI POSDRU oferă acum beneficiarilor posibilitatea ca timp de 2 săptămâni să studieze în detaliu Ghidul Solicitantului şi să pregătească documentaţia necesară pentru sistemul electronic ACTIONWEB, care va fi deschis între 17 iunie 2013, ora 10.00, - 1 iulie 2013, ora 16.00, conform precizărilor din fiecare ghid de condiţii specifice.

Mai mult, pentru noile call-uri, procedurile vor fi simplificate şi termenele de plată către beneficiari vor fi reduse, ceea ce va duce la micşorarea numărului de documente pe etape de verificare a unor cheltuieli, lucrări executate sau activităţi desfăşurate, şi la scurtarea timpului între momentul plăţii facturilor şi momentul în care se trimit cererile de rambursare către Comisia Europeană.

Toate acestea demonstrează că autorităţile române sunt hotărâte să atingă obiectivul de 50% grad de absorbţie a fondurilor puse la dispoziţie de Uniunea Europeană în anul 2016.

Domnul Erland Cocei:

A trecut deja un an de la preluarea guvernării de către USL, moment care a fost marcat de bilanţuri realizate de o parte şi de alta a baricadei luptei politice. Opoziţia a criticat, bineînţeles, politica guvernamentală asumată de USL în această perioadă, în timp ce reprezentanţii Guvernului şi ai majorităţii parlamentare au punctat îndeplinirea obiectivelor legate de creşterea salariilor, de indexarea pensiilor, de stoparea risipei banului public, de plata arieratelor lăsate moştenire de fosta guvernare. Iată că datele economice prezentate zilele trecute de Institutul Naţional de Statistică, după primul trimestru al acestui an, contrazic criticile opoziţiei, demonstrând că politicile guvernamentale încep să producă efecte benefice pentru economia românească.

Astfel, salariul mediu net a crescut în luna aprilie, faţă de luna martie, cu 2,7%, ajungând la 1.661 lei. Comparativ cu luna aprilie a anului precedent, salariul mediu net a crescut cu 7%. De asemenea, Produsul Intern Brut a crescut în primul trimestru al acestui an cu 2,2%, faţă de perioada similară a anului trecut, şi cu 0,7% comparativ cu rezultatele înregistrate în ultimul trimestru din 2012. Creşterea economică s-a datorat exportului net - cu o contribuţie de +3,0% -, consecinţă a creşterii cu 3,9% a exporturilor de bunuri şi servicii corelată cu reducerea volumului importurilor de bunuri şi servicii cu 1,7%. Contribuţii mai importante la creşterea PIB au avut industria (+0,7%), cu o pondere de 28,8% la formarea PIB şi al cărei volum de activitate s-a majorat cu 2,6%; comerţul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor, transport şi depozitare; hoteluri şi restaurante (+0,4%), cu o pondere de 12,7% la formarea PIB şi al cărui volum de activitate s-a majorat cu 3,2%; activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice; activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport (+0,4%).

Evoluţia favorabilă a economiei româneşti se datorează măsurilor adoptate de Guvernul USL, care a creat, astfel, condiţiile unui mediu de afaceri predictibil, capabil să atragă investiţiile şi să creeze noi locuri de muncă.

Mai mult, în raportul anual Ernst & Young European Attractiveness Survey, publicat de curând, România se află pe locul 10 în Europa şi pe locul 4 în Europa Centrală şi de Est (CEE) după numărul locurilor de muncă create în urma proiectelor de investiţii străine realizate în ţară în 2012. Potrivit raportului, România a atras anul trecut 7.114 locuri de muncă generate de investiţiile străine, cu 18,9% mai mult decât în 2011, în condiţiile în care Europa Centrală şi de Est şi-a recăpătat forţa de atracţie pentru investiţiile străine în 2012, după doi ani dezamăgitori. Regiunea a atras cu 26,1% mai multe locuri de muncă, depăşind Europa de Vest.

Companii din Europa şi din întreaga lume îşi extind tot mai mult capacităţile de producţie în Europa Centrală şi de Est, aşa cum se întâmplă şi la noi, unde tot mai multe companii internaţionale anunţă investiţii care vor genera locuri de muncă: Daimler, Michelin, OMV Petrom, Siemens, Holzindustrie Schweighofer, Oracle, Bosch, De'Longhi.

Toate aceste exemple demonstrează că politicile promovate de Ministerul Finanţelor Publice şi de Ministerul Economiei sunt viabile pe termen scurt, contribuind pe termen mediu şi lung la relansarea economiei româneşti şi la îmbunătăţirea nivelului de trai al cetăţenilor.

Domnul Mihai Lupu:

"Guvernul USL a reuşit rezilierea contractului cu Bechtel"

Rezilierea celui mai păgubos contract pe care l-a încheiat România vreodată a fost în sfârşit efectuată de către Guvernul USL. Acest lucru s-a întâmplat după aproape 10 ani de la încheierea acestuia, în 2004, timp în care România a plătit sume enorme, adică au fost risipiţi foarte mulţi bani publici, fără să poată beneficia, în schimb, de obiectul acestui contract: autostrada Transilvania.

Putem spune că, prin această reziliere, USL a rezolvat una dintre cele mai mari şi controversate probleme contractuale din ultimii ani, reuşind astfel deblocarea celui mai important proiect de infrastructură al României: Autostrada Transilvania.

Mai mult decât atât, despăgubirile pe care statul român le va plăti firmei Bechtel pentru rezilierea contractului nu sunt, în niciun caz, de un miliard de euro, aşa cum au dezinformat unii foşti miniştri ai PDL, ci vor fi de numai 30 de milioane de euro, plus TVA. Considerăm că rezilierea contractului este mai avantajoasă pentru statul român deoarece se elimină astfel atât tergiversările de până acum, cât şi perpetuarea unor costuri suplimentare, fără nicio finalitate, urmând ca fondurile respective să fie concentrate pe dezvoltarea infrastructurii.

Continuarea proiectului poate fi demarată încă din acest an, prin scoaterea la licitaţie a tronsonului Sebeş-Câmpia Turzii, pentru a putea lega Clujul de autostrada Arad-Sibiu.

Cred că rezilierea acestui contract rămăsese singura soluţie viabilă, ca urmare a modului defectuos în care contractul a fost gestionat după anul 2005, adică prin negocieri ineficiente şi păguboase pentru statul român, care au condus la creşteri repetate ale preţului de construcţie a autostrăzii Transilvania.

Nu cred că trebuie uitat nici faptul că o contribuţie majoră în acest sens a avut-o însuşi preşedintele Traian Băsescu când, în anul 2005, prin ministrul Gheorghe Dobre, a întrerupt timp de aproape doi ani lucrările la autostradă, motiv pentru care contractul s-a triplat, având în vedere că echipamentele fuseseră deja aduse în ţară, iar preţurile la ciment, beton, fier beton sau exproprieri se aflau într-o continuă creştere.

Mă întreb de ce nu au sistat guvernele PDL acest "contract-dezastru" pentru România şi de ce comentează acum tocmai acei foşti miniştri - Berceanu, Boagiu sau Nazare - ale căror măsuri au sporit nepermis costurile autostrăzii?

Concluzia este simplă: în timp ce miniştrii pdl-işti au complicat şi tergiversat un contract şi, implicit, au aruncat cu banii românilor în vânt, guvernul USL a avut curajul să oprească acest "contract-problemă" din care statul român avea numai de pierdut.

Cred că această reziliere a celebrului contract Bechtel, dar extrem de defectuos, ar trebui să o încadrăm fie la realizări guvernamentale majore - deoarece statul român a fost îndelung grevat de un contract ultracostisitor, care a mai şi ţinut România pe loc nepermis de mult, din punctul de vedere al dezvoltării infrastructurii sale, pe cel mai aşteptat tronson de autostradă -, fie la îndeplinirea uneia dintre cele mai importante promisiuni făcute de către USL românilor şi îndeplinită după numai un an de guvernare.

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"Necesitatea revizuirii Constituţiei"

În contextul în care se discută tot mai des despre aderarea României la spaţiul Schengen, România are nevoie de instituţii reformate, iar acest lucru se poate face, în primul rând, pornind de la actualizarea legii fundamentale a statului. Modificarea Constituţiei ar putea constitui premisa reformării sistemului politic românesc.

În condiţiile actualei dezbateri în ceea ce priveşte regionalizarea, o nouă Constituţie se impune pentru a reflecta realităţile instituţionale şi pentru a garanta o mai bună funcţionare a acestora.

Consider că noua Constituţie ar trebui să răspundă voinţei cetăţenilor şi să fie adaptată contextului european. O Românie europeană înseamnă în primul rând partide stabile, care să propună soluţii menite să rezolve problemele cu care se confruntă în prezent Europa. Stabilitatea se poate realiza numai prin blocarea traseismului politic, iar această prevedere este una absolut necesară în noul text constituţional.

Prin prezenta declaraţie doresc să îmi arăt susţinerea faţă de propunerile USL de modernizare a Constituţiei, în vederea clarificării unor teme importante, cu consecinţe asupra funcţionării statului, ce au lăsat adesea loc de interpretări, cum sunt competenţele instituţiei prezidenţiale şi cele ale Curţii Constituţionale. Este necesară o delimitare clară a atribuţiilor ce revin instituţiilor de decizie ale statului, dar şi de o reflectare mai accentuată a puterii ce revine cetăţenilor.

De-a lungul timpului, cu precădere în ultimii an, actualul text constituţional şi-a arătat limitele ce au condus, într-un final, la blocaje instituţionale. În lipsa unei tradiţii constituţionale democratice, poate că în 1991, România nu era pregătită să renunţe la modelul paternalist, preferând o tranziţie uşoară de la un şef al statului foarte puternic, spre unul cu atribuţii reduse, pentru a ajunge, într-un final, în rând cu majoritatea ţărilor Europei Occidentale. Se pare, însă, că preşedintele Băsescu, prin acţiunile sale, a încercat lărgirea atribuţiilor constituţionale, încălcând pe rând limitele prevăzute de aceasta.

Evenimentele din 2012 ne-au arătat slăbiciunile legii fundamentale a României. O amânare a modificării acesteia poate avea consecinţe nefaste asupra democraţiei în România contemporană. Pe de altă parte, acest proiect nu trebuie făcut în pripă, ci trebuie să fie susţinut de un dialog permanent, nu doar între partide politice, ci între mass-media, cetăţeni şi specialiştii în domeniu.

Domnul Cătălin Tiuch:

"Şcoala trebuie să fie în centrul societăţii"

Despre sistemul de învăţământ românesc s-a tot vorbit. Au existat subiecte care au ţinut prima pagină şi au apărut în regim de breaking news la posturile de ştiri, zile la rând, subiecte pe care toţi cei direct implicaţi sau interesaţi - elevi, cadre didactice, părinţi, jurnalişti, şi, nu în ultimul rând, politicieni - le consideră deosebit de importante, le aduc în dezbatere şi pentru care încearcă să identifice soluţii. Uneori, aceste soluţii sunt apreciate, dar de cele mai multe ori sunt criticate. Criticat a fost, de mai bine de 20 de ani, întregul învăţământ românesc, în special pentru reformele succesive din sistem şi pentru nivelul de finanţare. Dezbateri aprinse au avut loc, aproape în fiecare an, şi pe marginea rezultatelor slabe înregistrate la bacalaureat sau despre grupa pregătitoare. În schimb, din păcate, despre copiii talentaţi, despre rezultatele excepţionale obţinute la olimpiadele internaţionale s-a vorbit mai puţin, pentru că asemenea subiecte nu aduc rating şi nu vând.

Nu vreau să aduc în prim-plan nici cât de pregătiţi pentru viaţă sunt sau nu tinerii români care termină liceul şi nici pe cei care aleg să îşi continue studiile în străinătate, nici punctele slabe sau punctele tari ale sistemului de învăţământ românesc. Vreau doar să subliniez că şcoala, fie segmentul preuniversitar, fie cel universitar, trebuie să fie în centrul societăţii şi pe unul din primele locuri ca importanţă pe agenda publică. Fiecare dintre noi ar trebui să vadă şcoala ca una dintre instituţiile centrale ale comunităţii locale, care nu se poate dezvolta fără a ţine cont de contextul social imediat, de specificul comunităţii în care funcţionează, comunitate care furnizează elevii, şi care are, în acelaşi timp, o serie de aşteptări cărora instituţia şcolară trebuie să le răspundă. Se conturează astfel, între şcoală şi comunitate, o relaţie de tip parteneriat care trebuie să aibă ca premisă principiul complementarităţii.

Suntem conştienţi că un astfel de parteneriat este un proces îndelungat, ce implică abordări specifice, strategii şi cunoştinţe pe care părţile implicate trebuie să le managerieze în vederea obţinerii de rezultate cât mai bune. Succesul relaţiei şcoală - comunitate locală este bazat pe legătura permanentă, constantă, între toţi factorii comunitari şi reprezentanţii şcolii realizându-se, astfel, un echilibru între schimbare şi continuitate, între individual şi general. Numai prin dezvoltarea unui simţ al comunităţii în jurul şcolii, în care să fie antrenaţi toţi cei interesaţi să participe la îndrumarea tinerilor, vom avea generaţii mai educate, care vor valorifica cunoştinţele obţinute şi vor fi animate de dorinţa de a acumula în permanenţă informaţii noi, generaţii cu spirit civic şi dorinţă de participare la viaţa publică.

De aceea, consider că despre educaţie nu trebuie să vorbim doar când se deschid şcolile sau când începe anul universitar, relaţia dintre şcoală şi comunitate trebuie consolidată zi de zi. Cred cu tărie că trebuie să conştientizăm importanţa acestui lucru, că trebuie să acţionăm cu responsabilitate, fiecare în propria comunitate, chiar dacă vine vara şi încep vacanţele şcolare.

Deschiderea comunităţii locale către problemele şcolii este esenţială dacă ne dorim învăţământ de calitate şi performanţă. Comunitatea trebuie să fie cât mai aproape de şcoală, iar şcoala, la rândul ei, trebuie să ia pulsul comunităţii, să fie alături de realităţile economice şi sociale prezente ale comunităţii în care ea există, dar şi în mijlocul evoluţiilor viitoare ca punct central, pentru că în funcţie de cum se prezintă sistemul educaţional acum, vom putea proiecta evoluţia ţării. Schimbările de pe scenele politice româneşti şi europene, fluctuaţiile economice, modificarea priorităţilor noastre de zi cu zi se reflectă şi în sistemul de educaţie. Şcoala trebuie să fie racordată la toate aceste schimbări, trebuie să se situeze în centrul evoluţiei societăţii, să vină pe criteriile europene care trebuie să genereze o forţă de muncă aptă să atingă obiectivele agendei Lisabona, o societate bazată pe cunoaştere. Calitatea educaţiei determină în mare măsură calitatea vieţii şi creează oportunităţi pentru dezvoltarea fiecărui individ. În contextul schimbărilor accentuate ale societăţii contemporane trebuie, mai mult ca oricând, să percepem şcoala ca principala instituţie care are rolul de definire a identităţii şi de fructificare a potenţialului uman.

Nu în ultimul rând, doresc să amintesc că Legea educaţiei naţionale precizează că: "Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nicio formă de discriminare."

Educaţia rămâne cel mai important instrument pe care o societate îl are pentru a schimba în bine nu numai destinul fiecărui individ în parte, ci şi al comunităţii, în ansamblu. Pentru România, educaţia constituie factorul de bază în transmiterea şi crearea de noi valori, de formare a conştiinţei şi identităţii naţionale, şi, nu în ultimul rând, are un rol esenţial în crearea premiselor pentru dezvoltarea umană şi construirea unei societăţi. Să nu uităm că educaţia reprezintă o prioritate naţională!

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declaraţie privind "politica externă a româniei"

Victor Ponta şi Guvernul USL lucrează la construirea profilului internaţional al României. Actuala putere este conştientă că statutul României de membru UE şi NATO poate fi folosit pentru a ne valorifica eficient beneficiile economice, politice şi de securitate care derivă din apartenenţa la cele două organizaţii. Vizitele oficiale desfăşurate de premier, precum şi întâlnirile politice la care a participat, demonstrează că România nu mai este doar un executant, ci a devenit un jucător activ în Europa şi un partener respectabil, credibil şi de încredere.

România redevine un stat cu un cuvânt de spus în politica internaţională. În ultimul an, prim-ministrul Victor Ponta a bifat o serie de întâlniri şi vizite oficiale în Franţa, Danemarca, Austria, Italia, Belgia şi Polonia. Săptămâna aceasta este marcată de două evenimente speciale, şi anume vizita premierului în Germania şi în Slovacia. Deplasarea premierului în Germania este cu atât mai importantă cu cât ultima vizită a unui premier român în această ţară, şi la acest nivel, a avut loc în 2006.

Această întrevedere vizează dincolo de aspectele politice şi o dimensiune economică, punând accent pe dinamizarea cooperării economice şi atragerea de investiţii străine, acest lucru însemnând crearea de locuri de muncă şi venituri sporite pentru cetăţenii ţării noastre. Germania este un partener economic deosebit de important pentru România; pot menţiona în acest sens investiţiile Daimler, de 300 de milioane, cele de la Bosch, Continental şi cele de la Kirchhoff Automotive. De asemenea, o serie de companii germane şi-au manifestat intenţia de a investi în ţara noastră.

Politica externă este încă un domeniu în care guvernul condus de Victor Ponta a demonstrat că are competenţele necesare pentru a-l gestiona, având şi voinţă politică în acest sens. În timpul guvernării portocalii, politica externă a fost total abandonată şi batjocorită. Aşa s-a întâmplat, de altfel, cu toate domeniile cheie din România: fonduri europene, energie, economie. Cei din PDL nu numai că ne-au izolat în plan internaţional, dar au şi întreprins toate măsurile necesare pentru a ne discredita în faţa partenerilor noştri externi. Exemplu stau chiar acţiunile Monicăi Macovei şi ale Elenei Băsescu, care au pus piedici României de fiecare dată când au avut ocazia. Chiar dacă guvernul USL a trebuit să întreprindă mai multe măsuri pentru a corecta aceste exemple de rea-voinţă, am încredere că actuala putere poate valoriza la maximum relaţiile externe ale României.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Dacă nu poţi învinge, poţi preveni"

Azi vreau să abordez un subiect pe cât de actual şi de grav, pe atât de periculos.

De zile întregi Europa se confruntă cu fenomene meteorologice extreme, în timp ce judeţe întregi ale ţării noastre riscă să ajungă sau au ajuns deja sub ape.

Motivul pentru care adresez această declaraţie politică, pe care vreau să o trataţi drept un apel cât se poate de serios, nu este numai atenţia pe care o acord judeţului Suceava, unul puternic afectat de furtuni şi de inundaţii, ci pentru că situaţia Sucevei este una similară, generalizată în multe alte zone ale ţării. Locuri în care oamenii îşi pierd casele, gospodăriile, îşi văd munca distrusă şi, ce e şi mai important, viaţa lor este în pericol.

Ştim că vremea reprezintă elementul căruia nu i ne putem opune şi că, din păcate, anul acesta nu face excepţie de la fenomene meteorologice extrem de delicate. Cu atât mai mult, pentru că este aşa, este necesar să conştientizăm că, dacă nu putem comanda vremea, putem preveni, însă, efectele sale, iar acest lucru trebuie făcut nu numai în momentele în care suntem ameninţaţi.

Se vede bine că este mai mult decât necesar să ne definim o strategie în acest sens, una realistă, dar mai ales una în care să se înţeleagă că în astfel de momente, cu atât mai mult, autorităţile naţionale, locale şi cetăţenii formează un întreg, nu entităţi separate, eventual, unele cu rol de călăi şi altele pe post de victimă.

Astfel, doamnelor şi domnilor reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, vă rog ca în aceste zile să trataţi cu adevărat situaţia, pe măsura importanţei sale.

Doamnelor si domnilor reprezentanţi ai autorităţilor publice naţionale, chiar dacă anumite situaţii nu vă afectează în mod direct, vă rog să nu uitaţi de ce ocupaţi sau ar trebui să ocupaţi funcţiile pe care le deţineţi.

Cetăţeni, autorităţile care vă vin în ajutor au datoria să facă tot ce le stă în putinţă, nu pot, însă, face minuni, de aceea colaborarea şi înţelegerea voastre sunt esenţiale!

Domnul Clement Negruţ:

"Guvernul Usl: ce a promis şi ce oferă!"

În 2012, în plină campanie electorală, Uniunea Social- Liberală le promitea românilor de toate: pensii mai mari, o inflaţie mai mică, locuri de muncă, o educaţie mai bună, justiţie corectă şi mult mai multe fonduri europene.

După ce ne-au împuiat urechile timp de un an cu "crearea locurilor de muncă", evitând să răspundă la întrebări privind situaţia exploatărilor de la Roşia Montană sau legat de gazele de şist, Guvernul Ponta vine şi ne anunţă că în loc să fie vorba de locuri de muncă, e vorba de concedieri, iar în loc să dea locuri de muncă, au loc disponibilizări.

Locurile de muncă atât de mult invocate, când vine vorba de Roşia Montană sau de gazele de şist, nu vor reuşi să ofere celor peste zece mii de oameni, disponibilizaţi din cadrul companiilor de stat, locurile de muncă de care vor avea nevoie. Să ne aducem aminte că guvernele PDL au susţinut constant necesitatea demarării investiţiilor care să genereze locuri de muncă şi creştere economică, însă USL, atunci în opoziţie, striga în gura mare că PDL vinde ţara. Acum ei ce fac? Nimic, îi mint pe români.

Oltchim Râmnicu Vâlcea, la care se adaugă Arpechimul, conglomerate unde protestele sunt tot mai puternice, rămân ca un spin în coasta Guvernului Ponta.

Tentativa caricaturală de privatizare eşuată a lăsat asupra combinatului Oltchim o imagine de neşters, iar acest eşec lamentabil a fost ca un cui bătut în coşciugul combinatului. În această lună 900 de salariaţi ai societăţii vor fi disponibilizaţi pe motivul intrării combinatului în insolvenţă, dar nu este cazul şi pentru directorii şi şefii de divizie al căror număr este în creştere, la fel ca şi salariile acestora. Soluţii de reorganizare şi de finanţare a combinatului au existat şi vor exista, numai că acestea nu au coincis, mai mult ca sigur, cu interesele unor grupuri sau persoane din cadrul Ministerului Economiei.

Dar situaţia de la Oltchim nu este singulară. Cupru Min Abrud este o altă victimă a guvernării USL. Societatea are aproximativ 500 de angajaţi şi gestionează cea mai mare exploatare de cupru din ţară, de la Roşia Poieni, un zăcământ care a fost evaluat la 900 de milioane de tone. Ca şi în cazul Oltchim, societatea a trecut printr-o procedură eşuată de privatizare în 2012. Schimbarea de dragul jocurilor de culise nu a ocolit nici societatea Cupru Min, iar victime ale acestui război nu sunt alţii decât angajaţii.

Ministrul Vosganian anunţa săptămânile trecute că SC Cupru Min Abrud se va închide până la sfârşitul anului fără o infuzie consistentă de capital. În acelaşi timp, o luptă fără menajamente se ducea între grupările PNL Alba pentru ocuparea funcţiei de director general. Învingătoare a ieşit gaşca lui Crin Antonescu, care a paraşutat la Abrud un director general care a îngropat o exploatare minieră din Nordul Moldovei.

Astfel, Guvernul Ponta şi USL îşi pun în practică programul de guvernare conducând către sacrificiu una dintre societăţile emblematice nu doar pentru Munţii Apuseni şi judeţul Alba, ci pentru întreg mineritul românesc.

Guvernul Ponta nu face nimic pentru stimularea creşterii economice, în afară de a se plânge de greaua moştenire. Şi de ce e el mai bun decât fostele cabinete pe care USL le atacă cu promisiuni care se dovedesc nefezabile?

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Crearea de noi locuri de muncă - obiectiv de importanţă majoră al politicilor USL"

Unul dintre cele mai importante obiective pe care le are USL în această guvernare este cel legat de crearea de noi locuri de muncă, fie prin atragerea de noi investiţii, adică prin promovarea unor măsuri de consolidare fiscală şi de relansare a unei economii sustenabile, fie prin privatizarea eficientă a unor companii aflate în portofoliul statului sau prin obţinerea, pentru acestea, a unor contracte de producţie de durată, care să aibă ca prim efect cel puţin o dublare a activităţii şi, implicit, o creştere a numărului de locuri de muncă.

Guvernul USL a dovedit, prin cele întreprinse până în prezent, că este permanent preocupat de promovarea unor politici macroeconomice coerente, menite să susţină mediul de afaceri, să refacă atractivitatea investiţională a României, să conducă la crearea de noi locuri de muncă, dar şi să ofere o evoluţie favorabilă nivelului de trai al populaţiei.

În acest sens, ministrul liberal al economiei, domnul Varujan Vosganian, a prezentat recent strategia ministerului pe care-l conduce, privind privatizarea unor companii cu capital de stat şi crearea de noi locuri de muncă.

Astfel, prin contractele încheiate, în judeţul Alba vor fi create 300 de noi locuri de muncă. Fabrica de Arme Cugir a încheiat un contract pentru livrare de arme uşoare către o ţară membră NATO, iar acesta îi va permite dublarea capacităţii şi angajarea a 300 de persoane. În Bihor, 100 de noi locuri de muncă vor fi create în urma asocierii în participaţiune, la S.C. Băiţa fiind încheiat un contract cu două companii care să furnizeze o sumă de bani destinată modernizării şi capitalului de lucru, inclusiv plăţii unor datorii restante. În schimb, jumătate din producţie va fi livrată acestor două companii. Numărul de locuri de muncă create poate părea nesemnificativ, dar acesta contează la nivelul unor localităţi care numără doar câteva mii de locuitori.

De asemenea, astfel de acţiuni de angajare de personal vor avea loc şi la Metrom Braşov, precum şi la alte companii ale statului din judeţul nostru. Mai mult decât atât, ministrul economiei a convenit cu Ministerul Finanţelor ca de fiecare dată când ministerul încheie contracte suplimentare faţă de capacitatea unor unităţi economice care au datorii, să i se permită angajarea de personal pe perioada contractului şi în numărul necesar pentru îndeplinirea obiectului respectiv.

Evaluând oportunităţile de privatizare şi piaţa din domeniul aeronautic, Ministerul Economiei a demarat şi procedurile de privatizare ale unor companii valoroase şi cu foarte multă expertiză din acest domeniu, a căror funcţionare este grevată de foarte multă vreme fie de datorii, fie de o reducere dramatică a producţiei sau alte probleme. Printre aceste companii se află şi IAR Ghimbav.

Într-un an de guvernare USL, numărul de salariaţi stabili în economie a crescut cu 70.000 faţă de anul anterior. Dar acest lucru trebuie continuat într-un ritm susţinut de politici guvernamentale viabile, prin implementarea unor măsuri concrete şi îndelung aşteptate de mediul de afaceri, cum sunt reducerea CAS sau a TVA, măsuri care să aibă un impact major din punctul de vedere al creării de noi locuri de muncă.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Procesul de revizuire a Constituţiei este unul total transparent"

Aşa cum am menţionat recent, principalul obiectiv al USL pentru anul 2013 este încheierea procesului de reformă constituţională pe care ni l-am asumat ferm în faţa românilor şi pe care l-am demarat deja odată cu finalizarea dezbaterilor din cadrul Forumului Constituţional şi cu deschiderea lucrărilor comisiei parlamentare de specialitate.

Lucrările din cadrul Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României se desfăşoară într-un mod foarte transparent, având în vedere că sunt dezbătute absolut toate amendamentele depuse atât de către parlamentari, cât şi de către societatea civilă.

În plus, putem spune că, până în prezent, ne aflăm chiar în calendarul propus pentru acest proces de revizuire a Constituţiei, deşi în cadrul dezbaterilor comisiei de specialitate nu este trecut cu vederea niciun amendament, indiferent de consistenţa şi importanţa lor. Cu alte cuvinte, nu este nimeni împiedicat să-şi spună punctul de vedere referitor la viziunea sa asupra noii Constituţii şi nici să şi-l susţină în faţa membrilor comisiei pentru a putea primi votul de adoptare sau respingere.

Până în acest moment lucrările în comisia parlamentară au avansat suficient de bine şi putem spune că s-au operat destule modificări de substanţă într-un timp relativ scurt, care aduc la zi Constituţia României, mai ales sub aspectul drepturilor cetăţeneşti, al drepturilor individuale şi al garantării lor.

Mai mult decât atât, este foarte important de remarcat faptul că marea majoritate a deciziilor, fie de admitere a unor amendamente, fie de respingere, au fost luate cu unanimitate sau cu o largă majoritate de voturi. Deci aceste decizii pot fi considerate fără probleme, fiind unele consensuale în direcţia întăririi şi diversificării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Constituţia revizuită va întări şi dreptul la apărare şi egalitate procesuală. Considerăm că prin aceste noi prevederi corectăm nişte greşeli pe care le-au plătit până acum doar cetăţenii din buzunarele proprii, suportând, astfel, integral costul incompetenţei achitată din bani publici.

De asemenea, una dintre cele mai importante propuneri de modificare a Constituţiei pe care am înaintat-o noi, parlamentarii USL, este cea prin care se va limita numărul deputaţilor la 300, la care se vor adăuga cei din partea minorităţilor naţionale, iar senatorii vor reprezenta regiunile administrativ-teritoriale.

O altă modificare pe care o avem în vedere şi care este făcută la propunerea PNL se referă la creanţele împotriva statului, care în noua Constituţiei vor avea acelaşi regim juridic ca şi contribuţiile fiscale ale cetăţenilor sau ale companiilor, întrucât noi considerăm că statul trebuie să aibă aceeaşi responsabilitate ca şi ceilalţi contribuabili. De asemenea, şi alte principii la care noi, ca liberali, ţinem foarte mult, rămân garantate şi în viitoarea Constituţie, şi anume: dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, dar şi o lărgire a prevederilor constituţionale împotriva discriminărilor de orice fel.

Cred că este suficient de limpede pentru toată lumea faptul că principala caracteristică a acestui proces de modificare a Legii fundamentale, pe care l-a iniţiat USL, are la bază transparenţa totală, dacă ţinem cont că toate discuţiile şi consultările organizate de Forumul Constituţional s-au realizat cu maximă deschidere şi că dezbaterile din cadrul Comisiei parlamentare de resort se desfăşoară transparent şi foarte aplicat, fără derapaje demagogice si politicianiste, atunci când se discută despre principii generale de nivel constituţional.

De asemenea, cel mai important lucru, după părerea mea şi a colegilor mei din USL, pe care trebuie să-l avem în vedere la finalizarea acestui proces amplu de modificare a Constituţiei, este ca proiectul respectiv să întrunească un larg consens, pentru a putea fi validat apoi, fără probleme, în cadrul referendumului!

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Efectele benefice ale politicilor USL în plan economic şi social"

În urma analizelor indicatorilor economici ai primului trimestru din acest an, datele statistice confirmă încă o dată faptul că politicile implementate de către Guvernul USL, în plan economic şi social, au deja efecte pozitive.

Măsurile pe care guvernul nostru le-a luat până în prezent au avut impact benefic atât în plan social, deoarece salariul mediu net a crescut în luna aprilie, faţă de luna martie, cu 2,7%, ajungând la 1.661 lei, mai precis, comparativ cu luna aprilie a anului precedent, salariul mediu net a crescut cu 7%, cât şi în plan economic, dacă ţinem seama de faptul că produsul intern brut a crescut în primul trimestru al acestui an cu 2,2% faţă de perioada similară a anului trecut şi cu 0,7%, comparativ cu rezultatele înregistrate în ultimul trimestru din 2012.

Mai mult decât atât, în condiţiile în care aproape în toată Europa şomajul este în creştere continuă de ceva vreme, România se află pe locul 10 în Europa şi pe 4 în Europa Centrală şi de Est, după numărul locurilor de muncă create în urma proiectelor de investiţii străine realizate în ţară în 2012.

Astfel, România a atras anul trecut 7.114 locuri de muncă generate de investiţiile străine, cu 18,9% mai multe decât în 2011. De aici putem trage concluzia că măsurile luate de Guvernul USL au dat un suflu nou mediului de afaceri, creând un cadru investiţional atractiv şi predictibil, lucru care va continua să fie întărit şi prin alte politici, cum sunt reducerea contribuţiilor de asigurări sociale (CAS) cu 5 puncte procentuale sau revenirea TVA de la 24% la 19% din 2014, decizie pe care Guvernul USL o va lua în această toamnă, în funcţie de rezultatele economice ale primelor două trimestre ale acestui an.

Creşterea economică peste aşteptările previzionate înregistrată în primul trimestru s-a datorat în primul rând unei creşteri semnificative a exporturilor româneşti, ceea ce înseamnă că industria din România funcţionează încă şi că avem toate şansele să dăm curs cu succes proiectului nostru, al USL, de reindustrializare a ţării, bineînţeles, cu condiţia să continuăm să sprijin activ acest sector, prin implementarea unei strategii de competitivitate şi dezvoltare durabilă care să se deruleze pe termen lung şi care să redea României locul meritat pe piaţa europeană din acest punct de vedere.

Această strategie se află deja în lucru la nivelul Ministerului Economiei, minister condus de colegul meu liberal, domnul Varujan Vosganian, şi ea va fi finalizată până la sfârşitul acestui an. Prin procesul de reindustrializare a României - proces pe care-l vom implementa pas cu pas în următoarea perioadă -, urmărim patru direcţii principale de acţiune: evaluarea resurselor ţării şi asigurarea finanţării, alinierea exportului din toate ramurile la nivelul standardelor UE, dar şi corelarea activităţii industriale cu politicile din domeniul educaţiei şi al ocupării forţei de muncă, în special prin crearea condiţiilor de specializare a tinerei generaţii.

Doamna Marioara Nistor:

"Opriţi dictatura aplicării legii după bunul plac al directorului CJAS Brăila!"

De aproape o lună de zile, Brăila vuieşte în mijlocul unui scandal care pare fără sfârşit, izbucnit din cauza unor decizii cel puţin controversate ale conducătorului Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate, Luciana Boboc. Zeci de mii de brăileni, de la copilaşi până la bătrâni nedeplasabili, au fost somaţi să se prezinte la sediul instituţiei pentru a face dovada plăţii impozitelor aferente anului 2011. "Pelerinajul" de la CJAS a depăşit orice închipuire, oamenii stând la cozi imense, mai ceva ca pe vremea deja prea mult regretatului Ceauşescu. Această stare de fapt care i-a înnebunit pe brăileni este strâns legată de gestionarea defectuoasă a activităţii de către directoarea CJAS Brăila, care, aidoma altor conducători de unităţi deconcentrate din ţară, nu şi-a pierdut originile politice după schimbarea majorităţii. Directoarea, fost consilier municipal PDL, a fost demisă în iunie anul trecut şi repusă în funcţie în decembrie, în baza unei hotărâri a justiţiei. În incapacitatea lor deja recunoscută în a prelua şi puterea după ce au câştigat guvernarea şi majoritatea parlamentară, bazată pe blaturi, trocuri şi coabitări, cei de la USL nu au reuşit nici în ruptul capului să scape de persoana respectivă. Sau, cine ştie, poate nu au vrut... În consecinţă, brăilenii au ajuns astfel, fără voia lor, victimele unei legi absurde, a unui management slab şi a ahtierii statului după eventualii câţiva lei pe care-i au de achitat persoanele fizice. În plin avânt tehnologic mondial şi european, în care România este parte a UE şi NATO, suntem incapabili să punem în funcţiune un sistem care să coreleze bazele de date ale instituţiilor, pentru a nu mai batjocori la infinit contribuabilii, obligaţi să stea la cozi zile întregi pentru a răspunde unor somaţii de multe ori fără obiect.

Nebunia de la CJAS Brăila este arhicunoscută de toţi factorii decizionali ai oraşului şi judeţului. Nimeni însă nu rezolvă situaţia, spre disperarea marii majorităţi a brăilenilor, care, probabil, se întreabă acum pe bună dreptate la ce le-or fi folosit voturile date USL în scrutinele anului trecut...Toată lumea se prevalează de existenţa unui proces pe rolul instanţelor, în litigiu fiind ordinul de demitere al şefei CJAS. Prefectul Mihaela Marcu recunoaşte că şi-a anunţat superiorii despre situaţia creată şi susţine că: "există aspecte de ordin penal, pentru că pe declaraţiile «pe proprie răspundere» ale asiguraţilor, persoane angajate acolo taie cu pixul şi trec alte date, iar asta se numeşte fals sub semnătură privată. Aceste aspecte, personal, le-am adus la cunoştinţa ministerului".

În ultima lună s-au întâmplat în Brăila anomalii dintre cele mai halucinate pe această temă. Au fost puşi pe drumuri părinţi ce încasează alocaţiile copiilor în cont bancar, deşi alocaţia de stat reprezintă un venit neimpozabil, dar şi bătrâni care au obţinut acum doi ani dividende de 35 de lei, spre exemplu, iar acum au de plătit peste 500 de lei la fondul de sănătate. "Jaful" din instituţia respectivă, aşa cum l-a numit prefectul de Brăila, este dublat şi de indolenţa directoarei CJAS care, în dispreţul miilor de oameni ce stau ore întregi la cozi, nici măcar nu catadicseşte să se prezinte la şedinţele organizate pe această temă.

Nu trece o zi fără ca o persoană, cel puţin, să nu vină la sediul PP-DD din Brăila pentru a reclama situaţia existentă la CJAS şi pentru a întreba de ce "legea lui Boc", cea care permite asemenea aberaţii şi bătaia de joc la adresa oamenilor, nu este schimbată. Spre exemplu, doi petenţi pensionari au reclamat faptul ca au fost nevoiţi să plătească CAS calculat în mod abuziv, la o sumă pe care o aveau la CEC, depusă pe numele lor! Incredibil! După ce au plătit sumele respective la CAS, oamenii şi-au retras pur şi simplu banii rămaşi la bancă şi îi ţin acum în casă. Alte două persoane, mame casnice, care trăiesc oficial din alocaţia copiilor, au reclamat că au fost nevoite să plătească CAS la alocaţia primită, pentru că banca unde aveau contul deschis a raportat CJAS ca au ...cont în bancă alimentat lunar. Toţi petenţii care au trecut pragul sediului PP-DD, împreună cu miile de brăileni batjocoriţi în aceste zile, se întreabă pe bună dreptate dacă toate aceste măsuri sunt legale. Iar dacă nu sunt, de ce CJAS Brăila le aplică fără să dea socoteală nimănui...

Ca parlamentar de Brăila, am înaintat personal o interpelare ministrului sănătăţii, Eugen Nicolăescu, pe care l-am rugat să se implice în rezolvarea problemelor care aruncă brăilenii cu 25 de ani înapoi în istorie. Până la primirea unui răspuns, constat însă, cu amărăciune, că schimbarea dorită de români şi de brăileni se întoarce ca un bumerang împotriva oamenilor. Viaţa românilor devine tot mai grea pe zi ce trece, iar responsabilii unor instituţii îşi fac în continuare de cap, în dispreţul legii şi al populaţiei, fără ca nimeni să le poată face nimic.

Vai de ţara asta şi de noi toţi, locuitorii ei!

Domnul Nuţu Fonta:

"Nici un leu pentru continuarea lucrărilor la DN 18 Baia Mare-Iacobeni!"

După doi ani de la semnarea contractului, reabilitarea Drumului Naţional 18 Baia Mare-Iacobeni se lasă încă aşteptată, spre disperarea autorităţilor şi a zecilor de mii de maramureşeni.

Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a stabilit încă din iunie 2011 câştigătorii licitaţiei pentru reabilitarea DN 18 Baia Mare-Iacobeni, respectiv firmele Aktor (Grecia), Spedition UMB Tehnostrade (companie română-italiană) şi Shapir Structures (Israel). Între timp, deşi lucrările au fost demarate, autorităţile judeţene s-au văzut blocate din cauza faptului că... nu mai sunt bani.

Mii de şoferi din Maramureş aşteaptă zadarnic, de ani de zile, să fie reparată această arteră de maximă importanţă pentru traficul intern şi internaţional din nordul ţării. Lucrările sunt blocate, drumul arată infernal, dar reprezentanţii Guvernului nu au alt răspuns decât cel al lipsei fondurilor. Mass-media din Maramureş a prezentat în repetate rânduri imagini cu starea deplorabilă în care a ajuns acest "drum naţional", plin de gropi transformate în adevărate cratere. Oamenii care nu au alte alternative şi trebuie să circule pe DN 18 sunt nevoiţi să piardă timp preţios şi bani buni pentru repararea maşinilor. Îi pasă cuiva de această situaţie? După cum evoluează lucrurile, nu-i pasă nimănui, iar bătaia de joc la adresa şoferilor şi a locuitorilor aşezărilor aflate pe acest drum este la cel mai înalt nivel!

Personal, am adresat o interpelare pe această temă ministrului marilor proiecte de infrastructură Dan Şova, în care am accentuat că situaţia dificilă a infrastructurii din judeţul Maramureş pune în pericol dezvoltarea locală. L-am informat pe ministru că Maramureşul este unul din ultimele judeţe în care au fost modernizate drumuri naţionale. Doar în 2012 a fost finalizată singura legătură cu sudul ţării, DN 1C, Baia Mare-Dej, iar drumul spre Satu Mare nu se ridică la standarde europene, lipsind de avantaje competitive judeţul, care are potenţial real de dezvoltare pe o serie de sectoare.

Ca deputat al Colegiului nr. 5 Maramureş, i-am scris ministrului că zona Borşa este izolată de restul ţării şi condamnată la subdezvoltare, prin lipsa investiţiilor în infrastructură. Considerată cândva o staţiune căutată în nordul României, Borşa a ajuns aproape o ruină, pierzând constant investiţii, din cauza stării infrastructurii. Pe marginea drumului care străbate oraşul este un şantier permanent, care perturbă serios traficul şi cauzează puternice nemulţumiri la nivel local, motiv pentru care cetăţenii din Borşa ameninţă că vor bloca drumul spre Iacobeni. În răspunsul său, ministrul Şova susţine că reabilitarea DN 18 Baia Mare - Iacobeni cuprinde trei contracte de lucrări care au fost semnate în baza Acordului de împrumut nr. 23.840 "Reabilitarea Drumurilor Naţionale Etapa a VI-a", astfel: Reabilitare DN18, Baia Mare - Sighetul Marmaţiei, având stadiul fizic 15,45%; Reabilitare DN18, Sighetul Marmaţiei - Moisei, având stadiul fizic 28,30%; Reabilitare DN18, Moisei - Iacobeni: având stadiul fizic 13,23%. "Din cauza faptului că lucrările de reabilitare se execută sub trafic, sunt înregistrate anumite inconveniente în ceea ce priveşte derularea circulaţiei, însă disconfortul se va diminua pe măsură ce lucrările se vor apropia de finalizare. De asemenea, bugetul alocat tuturor acestor contracte în anul 2013 este zero, acest fapt determinând întârzieri în execuţia lucrărilor", se arată în răspunsul sec al ministrului.

E greu ca maramureşenii să îşi imagineze că aşa trebuie să arate un răspuns din partea unui ministru al Guvernului României. Acesta mi-a răspuns practic, pentru ca oamenii din judeţul Maramureş să înţeleagă exact, că nu există nici un ban în buget pentru continuarea lucrărilor la DN 18. În aceste condiţii, nu ne rămâne decât să aşteptăm anul viitor, pentru a vedea dacă Guvernul actual, care şi-a demonstrat din plin incompetenţa în ceea ce priveşte "marile proiecte", va catadicsi să aloce vreun ban pentru continuarea lucrărilor.

Domnul Romeo Rădulescu:

"Fondurile europene - baza creşterii economice durabile"

Bunăstarea prezentă şi viitoare a naţiunii noastre depinde de măsurile economice implementate de guvernanţi, dar mai ales de capacitatea de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune în toate sectoarele economiei. În ultima perioadă, pe fondul crizei economice începută în 2009, România a suferit o reducere semnificativă a investiţiilor străine. Investitorii, după ce şi-au analizat posibilităţile, au părăsit piaţa românească, îndreptându-se către economii mai predictibile, cu dezvoltare rapidă, care le asigură stabilitatea, profitul şi succesul aşteptat.

Ultimul studiu realizat de compania specializată în audit intern şi consultanţă KPMG scoate la iveală o realitate dureroasă pentru noi toţi. În urma unei cercetări amănunţite privind gradul de absorbţie a fondurilor europene în Europa Centrală şi de Est, în rândul membrilor UE ce au aderat în perioada 2004-2007, ţara noastră este ocupanta ultimei poziţii, pe primul loc aflându-se Polonia.

Stabilitatea economică a Poloniei ar trebui să ne fie un bun exemplu, succesul polonez provenind din modul în care s-au folosit banii europeni, cât şi din găsirea celor mai bune metode de privatizare a companiilor de stat. România mai are de lucrat mult la ambele capitole. În privinţa fondurilor europene, în 2012, ţara noastră nu a reuşit să atragă nici 10% din cuantumul total disponibil. În plus, din cauza neregulilor găsite în derularea proiectelor pe zona achiziţiilor publice, am fost obligaţi de Comisia Europeană să plătim corecţii financiare pe patru programe operaţionale. La capitolul privatizări, actualul guvern a eşuat lamentabil, dosarul Oltchim, dar şi CFR Marfă şi Poşta Română fiind adevărate contraexemple în domeniu.

Când discutăm despre accesarea banilor europeni, avem nevoie de o abordare unitară atât din punct de vedere profesional, a celor implicaţi în mecanismul de gestionare a fondurilor, dar şi din perspectiva socială a celor care aşteaptă rezultatele accesării programelor financiare şi rămân doar cu dezamăgirea unor oportunităţi nevalorificate.

Ca parlamentar, este atributul meu să susţin comunitatea locală, dar şi să abordez problemele la nivel global, semnalând derapajele şi întârzierea angajamentelor asumate de executiv. Astfel, la începutul acestei săptămâni am adresat o întrebare Ministrului Fondurilor Europene, Eugen Orlando Teodorovici, solicitând un punct de vedere cu privire la strategia adoptată de Domnia sa pentru accelerarea absorbţiei fondurilor structurale şi de coeziune. În acelaşi timp, am comunicat deplina mea disponibilitate şi interesul pentru susţinerea oricărei modificări legislative prin care băncile comerciale autorizate de BNR să funcţioneze pe teritoriul României devin principalul instrument de analiză a proiectelor eligibile pentru finanţarea din fondurile europene. În majoritatea cazurilor, entităţile economice şi administraţiile aplicante au nevoie de cofinanţare, iar astfel s-ar putea reduce birocraţia şi timpul de reacţie pentru un proiect depus. Convergenţa criteriilor de eligibilitate şi selecţie a proiectelor cu criteriile de finanţare bancară ar degreva Agenţiile pentru Dezvoltare Regională (ADR), care, împreună cu Autorităţile de Management (AM), se pot concentra exclusiv pe responsabilităţile ce decurg din evaluarea on-line centralizată, reglementarea, controlul şi supervizarea procesului de absorbţie, conform modelului de succes deja experimentat în Polonia.

Domnul Constantin Avram:

"Constituţia României trebuie să definească căsătoria ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie"

La modul explicativ al subiectului, căsătoria între persoane de acelaşi sex, cunoscută şi sub numele decăsătorie gaysau căsătorie homosexuală, este căsătoria între doi indivizi care sunt de acelaşi sex legal sau biologic. Înanii 2000, căsătoriile între persoane de acelaşi sex au devenit un subiect controversat, în contextul în care au fost legalizate în numeroase ţări. În România, căsătoriile dintre persoane de acelaşi sexnu sunt legale, în ciuda existenţei unor propuneri venite în ultima perioadă pentru a se implementa acest drept.După ieşirile publice ale preşedintelui Traian Băsescu, care declarase în campania electorală că nu are nimic împotriva căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, comunitatea gay a primit speranţe că România va fi prima ţară dinEuropa Centralăşide Est, dar totodată şi prima ţară majoritarortodoxă, care ar putea legaliza căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

În opinia mea, şi a Partidului Conservator, trebuie să luăm atitudine clară şi neechivocă atât faţă de intenţiile privind legalizarea căsătoriei între persoanele de acelaşi sex, cât şi faţă de solicitarea acestora de a adopta copii. În această perioadă de dezbateri privind adoptarea unei noi Constituţii, Partidul Conservator susţine în continuare cu tărie valorile care stau la baza unei societăţi sănătoase, respectiv familia şi credinţa, ca forme de coeziune socială, ordinea de drept şi legalitatea, ca şi garanţii ale instituţiilor fundamentale ale statului. Consider că opţiunile sexuale ale oricărui cetăţean sunt acceptate şi respectate în România, dar de aici şi până la a adopta legi speciale pentru aceste categorii minoritare este o cale mult prea lungă, de neatins în perioada următoare de către societatea românească. Ca român ortodox, nu pot fi de acord cu recunoaşterea juridică forţată a căsătoriilor dintre homosexuali. Dincolo de tradiţie, familia are ca prim scop asigurarea continuităţii noastre pe aceste meleaguri, şi voi susţine în continuare dezvoltarea ei, cu atât mai mult cu cât ne confruntăm cu un proces accentuat de îmbătrânire şi cu o scădere importantă, de la an la an, a populaţiei.

Având în vedere aspectele menţionate, subliniez respingerea categorică a legiferării căsătoriei între homosexuali. În paralel, susţin definirea clară a căsătoriei în noua Constituţie ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie. De asemenea, reiterez implicarea activă a Partidului Conservator în dezvoltarea armonioasă a familiei, prin iniţiative legislative care vin în sprijinul creşterii natalităţii şi a încurajării căsătoriilor normale. De altfel, aceeaşi poziţie este împărtăşită şi de Biserica Ortodoxă Română, care a propus ca amendament la Constituţie ca întemeierea familiei să se facă pe căsătoria liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie. BOR propune, astfel, completarea articolului 48 cu prevederi referitoare la rolul familiei pentru prezentul şi viitorul poporului român, având următorul conţinut: "Familia, elementul natural şi fundamental al existenţei şi dezvoltării societăţii, se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor şi beneficiază de sprijin şi ocrotire din partea statului şi a societăţii". De asemenea, românii au moştenit şi cultivat un respect deosebit faţă de familie, respect concretizat în grija pentru o viaţa curată şi echilibrată în orice împrejurări, ajutorarea reciprocă a soţilor şi naşterea de prunci. Toate aceste valori au rămas peste veacuri trăsătura fundamentală a societăţii româneşti, aşa cum mai susţin, pe bună dreptate, reprezentanţii BOR.

În asentiment perfect cu Biserica noastră strămoşească, sunt de părere că drepturile minorităţilor sexuale sunt respectate în România. Este dreptul respectivilor să facă ce vor cu viaţa lor, dar trebuie să ne gândim mai departe, respectiv ce se va întâmpla cu copiii lipsiţi de apărare care ar putea fi înfiaţi de astfel de familii, mai exact cum vor fi protejaţi aceştia. Sunt pe deplin încrezător că reprezentanţii Comisiei de revizuire a Constituţiei vor analiza şi decide cu discernământ şi în conformitate cu normele creştine acest subiect delicat, în aşa fel încât să nu expună societatea românească, încă fragilă din punctul de vedere al democraţiei, unor reacţii controversate şi greu de gestionat pe termen lung.

Domnul Călin Potor:

"Să salvăm ceea ce a mai rămas din «aurul verde» al României!"

A fost nevoie de o recentă vizită a ministrului delegat pentru ape, păduri şi piscicultură, Lucia Ana-Varga, în judeţul Alba, pentru ca autorităţile abilitate să iasă la rampă şi să raporteze confiscarea cantităţii de aproximativ 150 de metri cubi de material lemnos abandonat pe marginea drumurilor! Poliţia şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare (ITRSV) nu au reuşit însă să identifice proprietarul materialului lemnos, precum şi vinovaţii de exploatările haotice ale pădurilor din judeţul Alba.

Din nefericire pentru judeţ, atât din Munţii Apuseni, cât şi din Munţii Sebeşului, în continuare se fură lemn conform zicalei "ca-n codru". Ministrul delegat Lucia Ana-Varga şi-a exprimat părerea că realitatea este mult mai dură decât şi-a imaginat, din punctul de vedere al tăierilor ilegale de păduri.

În România s-a furat şi continuă să se fure lemn în toate judeţele, chiar cu complicitatea celor plătiţi să păzească pădurile. Aşa s-a ajuns la situaţia incredibilă ca din 1990 până în 2011 ţara noastră să rămână fără 80 de milioane de metri cubi de masă lemnoasă tăiată ilegal şi cu o pagubă estimată la 5 miliarde de euro. Nimeni nu a plătit cu libertatea sau cu vreo amendă cât de cât consistentă pentru acest jaf naţional, nimeni nu a ajuns în închisoare pentru astfel de acţiuni care pot fi considerate atentate la siguranţa naţională. Tăierea pădurilor şi furtul necontrolat al lemnului a îmbogăţit anumite persoane, cu directa complicitate a unor reprezentanţi ai autorităţilor statului, dar, pe de altă parte, fenomenul a provocat distrugeri şi pierderi de alte sute de milioane de euro, rezultate în urma inundaţiilor catastrofale, a alunecărilor de teren şi a perioadelor de secetă prelungită care au lovit România după 1990. Tocmai din acest punct de vedere trebuie să înăsprim legislaţia, să pedepsim exemplar autorii acestor acte de vandalism de pe urma cărora suferă nu numai statul român, dar şi oameni nevinovaţi, rămaşi deseori fără agoniseala de-o viaţă în urma inundaţiilor produse de defrişările perdelelor forestiere.

Majorarea sancţiunilor ar putea salva din acest punct de vedere România, având în vedere avertizarea conţinută de un recent studiu al Greenpeace, care susţine că în următorii zece ani ţara noastră riscă să rămână fără pădure. Prestigioasa organizaţie afirmă că în fiecare an dispar 28.000 de hectare de pădure şi în fiecare oră sunt retezate trei hectare. Locurile defrişate rămân golaşe, nu se mai plantează nimic în schimb, exploatatorii se îmbogăţesc, iar statul român continuă să cuantifice pierderile. Măsuri drastice trebuie îndreptate şi împotriva slujbaşilor statului plătiţi să păzească fondurile forestiere, nici unul nefiind depistat ca fiind vinovat până acum, din cauza incoerenţelor legislative. În acest timp, mafia lemnului are deja 30.000 de dosare penale deschise în doi ani, dar acţiunile în justiţie durează la nesfârşit, timp în care "aurul verde" al României continuă să se fure şi să se taie haotic, în mod aproape industrial.

Distrugerea cu bună ştiinţă a pădurilor din Alba şi de pe întreg teritoriul al României nu mai este o noutate pentru nimeni. Cu atât mai lăudabil este efortul ministrului liberal de resort de a face odată pentru totdeauna curăţenie în acest domeniu aducător de venituri imense pentru anumiţi potentaţi ai zilei, cu cât nici un guvern de după 1989 nu a reuşit să limiteze fenomenul despăduririlor şi al defrişărilor pădurilor.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Maramureşenii din Ucraina trebuie ajutaţi să iasă din izolare!"

În Maramureşul Istoric, în regiunea Transcarpatia, la nici doi paşi de frontiera de nord-vest a României, se află borna care atestă că Maramureşul este inima geografică a Europei, încă din anul 1887. În Maramureşul istoric, Societatea Geografilor din Austro-Ungaria a amplasat în anul amintit un obelisc care certifică zona ca fiind centrul Europei! O piatră de hotar, mai multe plăcuţe scrise în limba latină, rusă sau engleză, şi un obelisc nou ridicat de ucraineni certifică apartenenţa istorică a celor două ţări vecine la Europa, chiar dacă nu la partea ei considerată a fi fost cea mai civilizată. Turiştii vin totuşi aici în număr mare şi se fotografiază lângă obeliscul care marchează kilometrul zero european, deasupra căruia trece un pod de fier ruginit şi o cale ferată.

Pe graniţa de nord-vest a României, de-a lungul regiunii Transcarpatia, se întinde o salbă de sate şi comune româneşti cu specific maramureşean, cu totul deosebite. Un lanţ de perle româneşti la marginea României, la limita istoriei, ce adăposteşte peste 40.000 de suflete de maramureşeni lăsaţi în voia sorţii de strategiile politicilor externe ale MAE din ultimii ani. În ciuda unei bunăstări aparent afişate, moroşenii din Ucraina se plâng, pe bună dreptate, că sunt uitaţi şi neglijaţi fără motiv de către autorităţile din "patria mamă". Consider că autorităţile române au obligaţia de suflet şi de sânge să scoată din izolare această zonă istorică din imediata apropiere a judeţului Maramureş. Nu ar fi vorba de o investiţie de nerealizat pentru ca oamenii din comunităţile româneşti aflate acum pe teritoriul Ucrainei să poată fi reincluşi în viaţa şi tradiţia românească.

Am participat recent la o vizită a unei delegaţii a judeţului Maramureş în Ucraina, iar principale obiective propuse de partea română şi agreate de oficialităţile ucrainene sunt construcţia unui nou pod peste Tisa şi înfiinţarea unor birouri consulare în Sighetu Marmaţiei şi Slatina. Noul pod este absolut necesar pentru asigurarea traficul rutier de tonaj, în vederea dezvoltării schimburilor comerciale dintre cele două state şi a creşterii gradului de accesibilitate în zona tranfrontalieră. Proiectul îşi propune să realizeze o legătură rutieră între judeţul Maramureş şi Ucraina, în apropierea celei mai importante localităţi din nordul judeţului - Sighetu Marmaţiei. Obiectivul proiectului este creşterea gradului de accesibilitate în zona transfrontalieră, prin dezvoltarea şi managementul infrastructurii de graniţă din regiunea Maramureş-Zakarpatia-Ivano-Frankivsk.

În acest context, în cazul realizării acestui obiectiv important, s-ar impune şi deschiderea unui nou punct de trecere a frontierei. De menţionat este faptul că proiectele aferente construcţiei noului pod şi deschiderii punctului de trecere a frontierei au fost deja elaborate, ele îndeplinind toate obiectivele asumate de România din punctul de vedere al legislaţiei comunitare, dar şi din perspectiva criteriilor Schengen. Construcţia podului şi deschiderea punctului de trecere a frontierei de stat vor avea drept rezultat direct accesul judeţului Maramureş la culoarele pan-europene I, V şi VI, cu legături imediate spre partea de nord şi vest a continentului european. Mai mult, investiţia va putea fi integrată într-un proiect finanţat prin instrumentele Programului de Cooperare Transfrontalieră, în cadrul exerciţiului bugetar al Uniunii Europene 2014-2020. Autorităţile judeţene din Maramureş au solicitat Ministerului Afacerilor Externe, prin adresele nr. 10410/11.10.2012 şi nr.1410/29.11.2012, declanşarea unor demersuri concrete pentru deschiderea unui nou punct de trecere a frontierei româno-ucrainene la Sighetu Marmaţiei, dar răspunsul încă se lasă aşteptat...

Ultimele discuţii purtate cu reprezentanţii autorităţilor ucrainene s-au finalizat cu parafarea unui proiect de colaborare tranfrontalieră care prevede demersuri comune, atât pentru construcţia noului pod peste Tisa şi deschiderea noului punct de trecere a frontierei, cât şi derularea unor acţiuni comune pentru eficientizarea relaţiilor economice, sociale, cultural-umanitare şi turistice. De asemenea, s-a propus înfiinţarea unei echipe mixte de specialişti care să coordoneze acţiunile pentru implementarea obiectivelor propuse de cele două părţi în cadrul colaborării tranfrontaliere.

Consider că autorităţile statului român trebuie să se implice mult mai activ în reluarea legăturilor dintre românii din ţară şi cei din zonele istorice, rămaşi în izolare şi supuşi unor procese clare de integrare în ţările de adopţie. Aidoma românilor din Valea Timocului, maramureşenii din Ucraina au nevoie de noi, au nevoie de legături cu neamurile din România, au nevoie de iniţiative concrete care să-i ajute să nu-şi piardă originile, tradiţiile şi limba maternă. Cred că ideea României Mari nu trebuie abandonată definitiv, iar sprijinirea comunităţilor româneşti aflate dincolo de graniţele ţării reprezintă un semn de normalitate şi de respect, atât la adresa românilor din diaspora, cât şi pentru recunoaşterea trecutului, conservarea prezentului şi gândirea viitorului nostru comun în spaţiul european.

Domnul Mihai Weber:

"Absorbţia fondurilor europene - o problemă prioritară pentru România"

Potrivit datelor Ministerului Fondurilor Europene, rambursările efective făcute de către Comisia Europeană pentru contribuabilii din România, respectiv rata de absorbţie a fondurilor europene, a ajuns la sfârşitul lunii mai la 15,18 %, în creştere cu 1,75 puncte procentuale faţă de luna anterioară.

Mai concret, până în prezent, sumele care au fost rambursate de Comisia Europeană au ajuns la 2,9 miliarde de euro, în creştere cu 16% faţă de luna anterioară, respectiv cu 56% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, când plăţile Uniunii se situau în jurul sumei de 1,6 miliarde de euro.

Comparativ cu 2012, rata de absorbţie a fondurilor europene a crescut cu 6,4 puncte procentuale. Practic, pe 30 aprilie 2012, figura cu o valoare de 7,46%, urmând ca în decembrie să ajungă la 11,47%.

În ultimele zile din luna mai, Comisia Europeană a rambursat României fonduri noi în valoare de aproximativ 155 milioane de euro, acest lucru fiind în mod direct benefic.

Este foarte important ca România să continue să urmeze programul FMI, absorbţia fondurilor europene fiind, fără discuţie, un avantaj foarte important pentru România. În acest fel se pot implementa proiecte care să contribuie în mod eficient atât la modernizarea, cât şi la creşterea economică a ţării. Un alt avantaj îl constituie şi modernizarea infrastructurii (reabilitarea şi modernizarea drumurilor naţionale şi judeţene existente între municipii, străzilor urbane, inclusiv construcţia/reabilitarea şoselelor de centură), precum şi crearea unui număr de locuri de muncă.

Vom continua să menţinem o rată de absorbţie a fondurilor europene foarte ridicată şi să dăm naştere unor noi programe dedicate absorbţiei acestor fonduri, pentru că numai în acest mod, România se poate moderniza pe plan economic, industrial şi agricol.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Războiul televiziunilor şi alternativele politico-mediatice ale lui Victor Ponta"

Scandalul prezumtivului şantaj la care s-ar fi pretat directorul Antena TV Group, Sorin Alexandrescu, a bulversat viaţa cotidiană a televiziunilor de ştiri toată săptămâna trecută. După trei zile de arest, managerul trustului deţinut de Dan Voiculescu va fi cercetat în continuare în libertate în dosarul în care este acuzat că l-a şantajat pe administratorul RCS&RDS Ioan Bendei, aşa cum a decis definitiv Tribunalul Bucureşti. Acest uriaş scandal dă însă o nouă dimensiune luptei pentru supremaţie în România, atât din punct de vedere politic, cât şi mediatic, domenii strâns legate sub umbrela intereselor. Dacă în mod firesc ar fi trebuit să fie de aceeaşi parte a baricadei, respectiv a susţinerii alianţei aflate la guvernare, în detrimentul adversarului numărul 1, Traian Băsescu, televiziunile controlate de Sebastian Ghiţă şi Dan Voiculescu au început un război în toată regula, cu consecinţe nefaste atât pentru USL, cât şi pentru publicul larg. Miza pentru care se loveşte în fondatorul USL Dan Voiculescu de către alţi exponenţi importanţi ai alianţei din zona PSD, este crearea unui nou pol de putere mediatică, dar şi începutul sfârşitului acestei întovărăşiri politice de circumstanţă.

În opinia mea, justiţia nu are nevoie de nici un fel de presiuni pentru a rezolva cazul de faţă, precum şi altele similare. Nu pot să judec dacă am asistat la un act de şantaj în acest caz, dar vreau să remarc faptul că nu prea am auzit, nici unde în lume, ca instituţii ale statului să se interfereze în relaţiile dintre firmele private. Astfel de speţe se rezolvă între societăţi, iar în situaţiile în care apar litigii şi aspecte oneroase sau ilegale se ajunge în instanţele de judecată. Scandalul dintre cele două parţi nu este unul nou, dacă ne aducem aminte repetatele întreruperi ale emisiei televiziunilor lui Voiculescu pe reţeaua RCS&RDS, unele dintre ele chiar în mijlocul campaniilor electorale. Adevărul este la mijloc, iar eu personal sunt încrezător că justiţia va face lumină şi în acest caz, cu celeritate şi imparţialitate.

Pe de altă parte însă, turnura pe care a luat-o scandalul şantajului a fost una distorsionată din punctul de vedere al libertăţii presei. Bine spunea cândva un mare preşedinte american, că ar prefera să stea o lună de zile fără Congres decât o zi fără presă! Consider că libertatea presei în România nu a avut de suferit în nici un fel de pe urma acestui scandal. Din contră, toate părţile implicate şi-au prezentat cât se poate de transparent şi amplu argumentele şi punctele de vedere pro şi contra. De asemenea, nu cred că arestarea preventivă a unui manager de trust media se poate încadra în "atac la independenţa şi libertatea presei", aşa cum au proferat anumiţi analişti şi jurnalişti aflaţi de partea opusă a baricadei. Să fim bine înţeleşi. Sorin Alexandrescu nu a fost şi nu este jurnalist, el nu a scris în viaţa lui nici un articol de presă! Pe cale de consecinţă, arestarea lui nu are de-a face cu libertatea presei din România, care, în treacăt fie spus, suferă încă la capitolul deontologie profesională şi la instrumentele de verificare, în lipsa unei legi clare a presei şi a unei activităţi de monitorizare dinamice din partea CNA.

După cum am spus, bătălia s-a dat şi se va da în continuare pe supremaţia politică în cadrul USL. Este de necontestat ipoteza conform căreia postul TV al lui Ghiţă nu atacă Antenele lui Voiculescu fără ştirea şi aprobarea premierului Ponta. Acest duel are reverberaţii adânci asupra stării de fapt din interiorul USL. Disoluţia acestei alianţe de conjunctură, prin care milioane de români au fost minţiţi, este tot mai vizibilă în fiecare zi. După coabitarea de înalt nivel cu preşedintele-jucător, premierul Ponta îşi ghidează acţiunile politice şi guvernamentale conform dictonului "nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase". Pe de o parte, nu vrea să supere pe nimeni, iar pe de altă parte, tace şi face! Primul-ministru vrea să-şi creeze o alternativă mediatică cel puţin la fel de redutabilă precum Antena 3, televiziune care, în realitate, l-a propulsat în înalta demnitate actuală. În acest fel, la o eventuală şi previzibilă rupere a USL, Ponta vrea să aibă pregătit un nou instrument de putere mediatică, necesar majorităţii pe care şi-o pregăteşte de ceva vreme.

Domnul Sorin Teju:

"Problemele legate de sistemul feroviar necesită o rezolvare rapidă şi temeinică"

În ciuda eforturilor depuse, în cei douăzeci şi trei de ani de la căderea sistemului comunist nu s-a reuşit o îmbunătăţire considerabilă sau o eficientizare a transporturilor feroviare. Spre deosebire de vecinii din vest, România nu a finalizat programul de reformare a sistemului feroviar care să vizeze toate rutele existente. Atât traseele, cât şi maşinăriile utilizate în special pe rutele dinspre mediul rural sunt învechite şi neperformante, într-un secol al competiţiei şi vitezei. Paradoxal, chiar dacă utilizarea mijloacelor de transport în comun a atins cote considerabile, din ce in ce mai puţini cetăţeni optează pentru tradiţionalul tren. În consecinţă, o dezbatere transparentă pe tema transporturilor feroviare este o necesitate.

Mai mult decât atât, problema anulării multor rute feroviare, cât şi starea deplorabilă a acestora au stârnit diverse reacţii nesatisfăcătoare la adresa actualei guvernări. De exemplu, ruta feroviară Ploieşti-Măneciu, rută permanent închisă relativ recent este o rută importantă pentru numărul mare de cetăţeni dependenţi de călătorii zilnice. Înţelegând problemele economice cu care România se confruntă momentan, sugerez o includere a unui plan temeinic, de lungă durată, a îmbunătăţirii călătoriilor pe rute feroviare şi redeschiderea tronsoanelor considerate ca având un potenţial satisfăcător de a face profit.

În altă ordine de idei, aş dori, de asemenea, să amintesc problemele legate de funcţionalitatea Legii nr.147/2000 pentru un sector larg de cetăţeni, pensionari în special prahoveni, fiind convins că problemele lor sunt împărtăşite de majoritatea locuitorilor din zonele rurale. Pentru anumite persoane, reducerile şi/sau gratuităţile CFR călători se dovedesc adesea a fi inutile deoarece nu există modalităţi facile de a beneficia de aceste posibilităţi. Majoritatea cetăţenilor pensionari din zonele rurale ar prefera poate alte modalităţi de utilizare a bugetului alocat pentru aceste servicii. De aceea, consider că doleanţele cetăţenilor şi presiunile unei epoci competitive obligă actuala putere să ia în considerare nevoia arzătoare de a soluţiona problemele legate de sistemul feroviar actual.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Ţara arde şi Zgonea dărâmă garduri!"

Stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am avut un sfârşit de săptămână plin în teritoriu, unde am străbătut mai multe sate şi comune din Giurgiu pentru a sta de vorbă cu oamenii, a le afla păsurile şi necazurile. Aidoma altor deplasări în judeţ, şi acum cele mai stringente doleanţe ale locuitorilor din Giurgiu s-au dovedit aceleaşi: lipsa cronică a locurilor de muncă, sărăcia accentuată, accesul dificil la asistenţa medicală, imposibilitatea de a se angaja, îndeosebi a tinerilor şi a celor care au depăşit 50 de ani. De fapt, cea mai mare problemă este cea a oamenilor fără nici un fel de venit, nici salariu, nici pensie, nici ajutor de şomaj, nici ajutor social, nimic, nimic, nimic! Situaţia este cu atât mai tristă cu cât democraţia de tip USL loveşte în continuare crunt în cele mai năpăstuite categorii ale românilor de după 1989 tinerii şi persoanele în vârstă. Oamenii sunt într-o stare de disperare vecină cu moartea: nu au nici un venit, dar au în schimb datorii la bănci, la utilităţi şi la impozitele locale. E greu să îţi păstrezi psihicul nezdruncinat atunci când vezi tineri şi oameni încă în floarea vârstei că se plâng că nu-i angajează nimeni, că nu au din ce trăi şi nici ei nu mai ştiu cum reuşesc să pună pe masă un codru de pâine pentru copii. Copii care şi ei resimt crunt situaţia în care se află părinţii, mulţi dintre ei fiind nevoiţi să renunţe la şcoală din pricina lipsei banilor. Aceasta este România reală: o ţară uitată de autorităţi, un stat neguvernat, cu oameni săraci, flămânzi şi fără perspectivele unui trai decent!

În acest timp, ce fac aşa-numiţii politicieni care se prefac că ne conduc ţara? Orice, numai să nu muncească! Orice, numai să nu scape românii de criza interminabilă în care se zbat de cinci ani încoace! Orice altceva, numai guvernare nu! Nu vreau să fiu prea dură cu vremelnicii conducători din România de astăzi, dar, după cum evoluează lucrurile, aceşti oameni stau pur şi simplu cu spatele la oameni. Nu merg în ţară, iar dacă merg, se duc doar unde au invitaţii la "băi de mulţime", drept pentru care efectiv nu cunosc realitatea, nu ştiu cu ce probleme se confruntă românii, nu cunosc agenda cetăţeanului. Ei, respectiv cei de la putere, sunt preocupaţi sau, mai bine spus, prea ocupaţi acum de noua Constituţie şi de regionalizare, de parcă asemenea demersuri sunt menite să le dea românilor mâncare şi locuri de muncă.

Adevărul este că ceea ce se întâmplă în prezent cu reprezentanţii majorităţii parlamentare şi ai guvernării depăşeşte orice imaginaţie din punct de vedere al contribuabililor plătitori de taxe şi impozite. Ce văd românii în loc de o viaţă mai suportabilă? Ei bine, îl văd pe preşedintele Camerei Deputaţilor că îşi doreşte să reamenajeze esplanada din faţa Palatului Parlamentului, acţiune ce va implica şi dărâmarea unei părţi din gardul ce împrejmuieşte clădirea. Fără supărare, dar în 2009, exponenţii puterii de atunci au avut aceeaşi idee, iar actualii guvernanţi, pe atunci în opoziţie, s-au opus vehement! Este de întrebat, în acest context, de unde vor apărea fondurile pentru demolarea gardului Parlamentului, în condiţiile în care toată presa vuieşte că nu sunt bani pentru hârtie igienică?

În tot acest timp, parlamentarii au lucrat de la începutul anului în total doar 36 de zile, având la dispoziţie un buget anual de peste 50 milioane de euro. În timp ce legi importante, cum ar fi reforma sănătăţii, strategia pentru învăţământ, fonduri europene, turism şi agricultură sau circulaţia pe drumurile publice zac de ani de zile în sertare, preşedintele Camerei Deputaţilor confirmă zicala "Ţara arde şi baba se piaptănă!" sau cea cu... tichia de mărgăritar, şi se ocupă de... demolarea gardului Parlamentului, într-o campanie de imagine deşănţată şi sfidătoare pentru majoritatea oamenilor care nu reuşesc să scape de sărăcie.

Mai mult, potrivit unui sondaj de dată recentă, românii muncesc aproape exclusiv pentru taxe şi mâncare. Raportul venituri-cheltuieli, calculat de Institutul Naţional de Statistică, indică fără echivoc că aproape 90% din câştigurile unei familii se duc pe impozite la stat şi produse de consum. Pentru a face faţă cheltuielilor cu mâncarea de zi cu zi, românii au fost nevoiţi să renunţe la alte lucruri importante, cum ar fi sănătatea, transportul sau activităţile culturale, să nu mai vorbim de vreo şuetă la o cafenea sau o masă luată la restaurant.

Ar mai fi multe de spus despre situaţia românilor, în general, şi a locuitorilor din Giurgiu, în special. Aş vrea să-l invit pe domnul Zgonea şi pe miniştrii USL să vină în Giurgiu, să viziteze câteva localităţi aflate la o aruncătură de băţ de Capitală, să vadă cum trăiesc oamenii. Să vină domnul Zgonea şi domnii miniştrii în Letca, Schitu, Toporu, Singureni sau Răsuceni, să îşi dea seama ce înseamnă adevărata Românie a anului 2013, la un an de guvernare a noii puteri. Şi apoi să mai vorbească, sau să tacă pe vecie...

Domnul Ioan Oltean:

"USL la un an de guvernare, minciuni cu zâmbetul pe buze!"

În ultima lună de guvernare USL, după majorările de taxe de la începutul anului, doar scandalurile şi scumpirile au ţinut capul de afiş în şi aşa agitata noastră societate. Pe data de 7 iunie s-au împlinit treisprezece luni de când USL guvernează în România. Mai bine de un an de zile de minciuni şi de prefăcătorie cu zâmbetul pe buze! Ne reamintim că primul guvern USL a apărut pe 7 mai 2012, fiind urmat de un al doilea, imediat după alegerile parlamentare. În total, mai bine de un an de guvernare aşa-zis "altfel".

Dar să vedem ce a făcut USL de când este la putere? Ce a făcut pentru România, pentru români, cum ne-a schimbat viaţa "în bine", după cum promiteau liderii aflaţi atunci pe culmile politicii. Cu ce se pot lăuda astăzi liberalii şi social-democraţii? Analizând cu obiectivitate, în total, în cele 13 luni, am identificat 162 de măsuri şi efecte ale guvernării USL. Obiectiv vorbind, nu au fost nici multe, nici puţine, şi nu numărul lor ne interesează, de fapt. Important este că dintre acestea, 11 sunt incerte - adică au atât efecte pozitive, cât şi negative, dar fără să încline balanţa definitiv în direcţia prosperităţii populare, doar 22 sunt măsuri bune, însă 129 au fost măsuri cu impact negativ asupra economiei României, după cum precizează şi site-ul de informaţii şi analiză economică econtext.ro. Iar în urma analizei ultimei luni din guvernarea USL, concluziile pot fi uimitoare mai ales pentru cetăţenii care şi-au pus mari speranţe în... schimbare!

Întotdeauna când guvernul Ponta este criticat, oamenii sunt tentaţi să arate cu degetul către guvernarea Boc, afirmând că aceasta a fost de mult mai multe ori mai rea decât coaliţia care se află actualmente la putere. Nimic mai fals! Guvernarea Emil Boc a dus la stabilitate macroeconomică, la scoaterea ţării din criză, iar preţul plătit pentru aceasta a fost drastic, scăderea popularităţii şi pierderea alegerilor. Doar comparând punctual cele două guvernări se vede clar care dintre ele a avut efect pozitiv asupra vieţii oamenilor.

Stimaţi colegi, din cei 15 indicatori economici care se analizează uzual şi se raportează de către INS, cei mai mulţi au înregistrat o evoluţie negativă în această perioadă. Una dintre cele mai îngrozitoare evoluţii negative se remarcă la datoria externă, care s-a dublat de când a început criza şi până în prezent. În octombrie 2008, datoria externă, mai precis- total datorie externă pe termen scurt, mediu şi lung -, se ridica la 48,1 miliarde de euro, pentru ca în acest an să ajungă la 101,08 miliarde euro. Adică, un avans de 110%! Sau aproape 53 miliarde euro! Rata şomajului a crescut de la 4% la 5,29% în iunie 2013. Preţul benzinei a crescut şi el de la 4,06 la 5,72, adică aproximativ cu 40% în prezent. Doar numărul de pensionari a scăzut, de la 5.695.000 la 5.455.529, adică avem mai puţin cu 240.000 de vârstnici. Este evidentă diferenţa între estimări şi realitate la indicatorii economici. Iar informaţiile, stimaţi colegi, provin de la institutul de statistică. Dar, de frica prăbuşirii în sondaje, guvernanţii nu spun pe nume acestor lucruri. Preferă să se eschiveze şi să ocolească adevărul.

În mod clar, cea mai mare discrepanţă este la nivelul produsului intern brut. În 2008 se estima că PIB-ul va ajunge la 918,1 miliarde lei în 2013. Din nefericire, aşteptările actuale sunt de doar 623,3 miliarde lei, deci cu aproape 300 miliarde de lei mai puţin, iar calculată în euro, pierderea este de aproape 50%! De asemenea, cursul de schimb era prognozat pentru acest an la 4,3 lei/euro, dar acum ne aşteptăm la 5 lei/euro. Diferenţe enorme sunt şi la inflaţie, la numărul de angajaţi sau la salariu.

Să nu uităm că această criză a reprezentat un dezastru pentru mai toate ţările lumii, deci şi pentru cele din Uniunea Europeană. Şi nu doar la nivel macroeconomic, ci şi la nivelul populaţiei, la nivelul bunăstării cetăţenilor. Iar o lovitură puternică a venit prin intermediul preţurilor, mai ales al celor la alimente, care efectiv au explodat în ultimul an. Cu toate că preţurile au urcat uşor şi înaintea crizei, se ştie că bunăstarea de atunci, datorată în bună parte măsurilor guvernului PDL, ne-a făcut să trecem mai uşor peste acest impediment.

Degeaba vă ascundeţi după deget, stimaţi guvernanţi, fiindcă aşa cum bine spune românul, minciuna are picioare scurte! Guvernul USL nu va mai putea minţi la nesfârşit, cu zâmbetul pe buze, pentru că oamenii, oricât vă par ei a fi de creduli, nu vor mai suporta ca peste sărăcia lor să se presare cu cinism vorbe în doi peri şi promisiuni!

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Cine va aproba medicamentele pentru spitalele publice?"

În urmă cu doar câteva săptămâni, în timpul dezbaterilor din plenul Camerei Deputaţilor referitoare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată, atrăgeam atenţia asupra dezavantajelor create prin adoptarea acestui act normativ, motive pentru care am şi votat împotriva acestei ordonanţe.

Mai concret, susţineam că circuitul de achiziţie a medicamentelor şi materialelor sanitare va fi anevoios, îndelungat şi excesiv birocratizat, iar punerea în aplicare a acestei ordonanţe va genera adevărate probleme în ceea ce priveşte stocurile de medicamente din spitalele publice din România. Chiar am venit cu o alternativă concretă la această măsură. Am propus uniformizarea şi scăderea preţului medicamentelor achiziţionate de spitalele publice din România, mai exact, stabilirea de către Minister a unui plafon la preţul de achiziţie a medicamentelor, pe care niciun spital să nu îl poată depăşi.

Impunerea de către Ministerul Sănătăţii a unui preţ obligatoriu (convenabil atât pentru producătorul/furnizorul de medicamente, dar şi pentru Minister) şi includerea acestui preţ obligatoriu în Catalogul naţional al preţurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piaţă, ar permite achiziţionarea medicamentelor necesare de către fiecare spital public din România la acelaşi preţ, ceea ce ar înlătura discrepanţele foarte mari dintre spitale în ceea ce priveşte preţurile de achiziţie a medicamentelor, aspect în dezavantajul sistemului de sănătate.

Nu a trecut mult timp de la aprobarea acestei ordonanţe, iar efectele negative produse de această măsură a Guvernului USL încep să se simtă în spitalele publice.

Aşadar, în multe spitale publice, stocurile de medicamente se vor epuiza în scurt timp, iar Ministerul Sănătăţii nu a demarat încă procedurile de reînnoire a acestora. Ştim cu toţii că orice procedură de achiziţie durează mult timp. În aceste condiţii, dacă Ministerul Sănătăţii mai stă mult pe gânduri pentru a hotărî cum să facă să îşi aplice propria ordonanţă, în spitale se va declanşa o adevărată criză de medicamente.

Mai mult decât atât, asistăm cu uimire la modul în care sunt desemnaţi de Ministerul Sănătăţii experţii care urmează să facă parte din Comisia Medicamentului din spitalele publice. Sunt desemnaţi oameni fără experienţă în ceea ce urmează să facă în cadrul acestei comisii şi, în plus, unii dintre aceştia nici nu îşi doresc să facă parte din această Comisie. Consider că toate aceste lucruri contravin misiunii acestei comisii pe umerii căreia apasă o responsabilitate mare. Fără expertiză şi împotriva voinţei lor, oare cum vor reuşi să ia hotărâri în cadrul acestei comisii?

Este dificil să înţelegem criteriile în baza cărora domnul Nicolăescu a desemnat aceşti "experţi".

Domnul Dorel Covaci:

"Ziua Eroilor - Asigurarea unui trai decent pentru veterani, invalizi şi văduvele de război"

"Neamul este etern prin Cultul Eroilor" spunea Nicolae Iorga. Ziua Eroilor este principalul reper comemorativ al eroilor şi o sărbătoare naţională a poporului român.

Primele preocupări în acest sens au avut ca început anul 1919, când s-a înfiinţat "Societatea Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război", având nobila misiune de a îngriji şi păstra mormintele şi operele comemorative de război, a descoperi noi morminte ale ostaşilor căzuţi pentru patrie, a aduce îmbunătăţiri cimitirelor eroilor şi a organiza ceremoniale religioase şi militare la mormintele eroilor. Preşedinte de onoare era Regina Maria, iar preşedinte executiv, Episcopul de Caransebeş, începând cu 1925 Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea.

Istoria sărbătorii naţionale are ca dată de început 20 aprilie 1920, când Guvernul României, prin Decretul-lege nr.1693/1920, aprobă propunerea Bisericii Ortodoxe Române şi a Ministerului de Război de a se sărbători în fiecare an Ziua Eroilor, odată cu Sărbătoarea Înălţării Domnului Iisus Hristos. În consecinţă, Societatea "Cultul Eroilor" a adunat în cimitirele eroilor osemintele a 200.000 de eroi români şi străini care se aflau în morminte izolate sau grupuri de morminte răzleţe, a repatriat din şi în străinătate rămăşiţele a peste 1.500 eroi, pe baza convenţiilor stabilite, a construit 106 cimitire militare definitive şi 14 mausolee, s-au asimilat mormintele de război şi cele ale ostaşilor şi civililor căzuţi în timp de pace în luptele pentru apărarea graniţelor, a ordinii publice şi a siguranţei de stat.

Prin Decretul Consiliului de Stat nr.117/1975, eroii patriei au fost comemoraţi până în 1995 în data de 9 mai, Ziua Independenţei de Stat a României şi Ziua Victoriei împotriva fascismului. Tot la propunerea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe, la data de 30 mai 1995, prin Legea nr. 48, Parlamentul României a proclamat sărbătorirea Zilei Eroilor odată cu Înălţarea Domnului Iisus Hristos, revenindu-se după 75 de ani la tradiţia din perioada interbelică.

Un simbol al ostaşilor români, al tuturor celor care au făcut minuni de vitejie pentru apărarea patriei, care şi-au dat jertfa supremă pentru existenţa şi propăşirea neamului românesc, plătind cu sângele dezrobirea şi unitatea naţională a românilor este Eroul Necunoscut, ce se odihneşte în Parcul Carol din Bucureşti. Aşa cum scrie pe monumental funerar: "Pe oasele lui, odihneşte pământul României întregite". Iată povestea lui, a eroului fără nume.

La 14 mai 1923, la Mărăşeşti, ministrul de război şi ofiţeri superiori ai Armatei Române au asistat la momentul emoţionant al alegerii eroului, de către elevul fruntaş şi orfan de război, Amilcar Săndulescu, fiul sublocotenentului Constantin Săndulescu, căzut la datorie şi aşezat în mormânt comun. Din 10 sicrie identice, acesta l-a ales pe cel cu numărul 4, dintr-o pornire lăuntrică, numai de el ştiută: "M-am dus înaintea celor zece sicrie tremurând şi stăteam la îndoială pe care să pun mâna. Dar, deodată, m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conştiinţă, am pus mîna pe el. În momentul acela, un mare fior mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele: Acesta este tatăl meu! Îngenunchind, m-am rugat: Doamne, Dumnezeul meu, ai in pază pe toţi eroii neamului, ai şi pe tatăl meu!".

Cuvintele Regelui Ferdinand din 17 mai 1923, rostite cu ocazia reînhumării în Parcul Carol I a rămăşiţelor Eroului Necunoscut, rămân unele dintre cele mai frumoase adresate vreodată celor care sunt tăria şi dăinuirea acestui neam: "Cu cununi de laur erau întâmpinaţi în vechime biruitorii sub arcuri de triumf şi tot cu cununi de laur se cinsteau mucenicii credinţei mântuitoare. Cununa de laur ce-ţi aduce întâiul Rege al României Mari, ţie ostaşului fără nume, care întrupezi, de acum şi până în veac, jertfa sutelor de mii de vieţi închinate pe altarul patriei pentru mărirea şi unitatea naţională, este şi cununa muceniciei, şi cununa biruitorului. Toată suflarea românească, în clipa aceasta îşi îndreaptă gândurile patriotice spre tine, simbolul jertfei şi al vitejiei; toţi ochii lăcrămează, toate inimile bat, acum, pentru cei iubiţi ai lor, cari, singuri sub cerul lui Dumnezeu, sau în vitejia luptelor au închis ochii departe de orice mângâiere. Iar înaintea locaşului tău de veci se închină azi, cu adâncă recunoştinţă, Ţara întreagă, căci fără nume fiind, eşti al neamului întreg."

În calitate de creştini, de nepoţi şi strănepoţi ai acestor eroi, cinstim, cu tot respectul şi preţuirea care se cuvin, vitejia, devotamentul, spiritul de sacrificiu dovedite în luptele pentru apărarea fiinţei naţionale, a poporului şi a gliei străbune. Biruitori sau înfrânţi, anonimi sau figuri de legendă, vor rămâne veşnic în sufletele noastre şi vor continua să trăiască, prin întreg poporul pe care l-au făurit, pe plaiurile pe care le-au apărat cu preţul vieţii.

Ne înclinăm cu emoţie în faţa mormintelor lor, aducem jerbe de flori şi lacrimile recunoştinţei, îi pomenim veşnic şi împărtăşim urmaşilor noştri faptele de vitejie şi eroism, spre a sădi în inimile lor sentimental patriotismului, mândriei şi demnităţii naţionale.

Dumnezeu să îi odihnească pe toţi martirii neamului, acolo unde îi primeşte pe cei curajoşi, merituoşi şi neprihăniţi!

Acum, mai avem norocul şi onoarea de a mai avea printre noi astfel de eroi, care însă îşi duc traiul de pe o zi pe alta, marcaţi de răni, suferinţă, amintiri teribile, boală, bătrâneţe, dar şi sărăcie. Au luptat pe front pentru apărarea patriei şi a neamului românesc în războaiele mondiale, dar beneficiază de drepturi băneşti de mizerie. Pentru patru ani de front ca soldat, un veteran de război din România primeşte 350 de lei în plus la pensie. Prin comparaţie, un veteran de război sârb, care a luptat în Armata de eliberare a lui Tito, are în jur de 2.800 de euro lunar.

Mai exact, invalizilor de război, veteranilor de război şi văduvelor de război li se acorda o indemnizaţie, după cum urmează:

• invalizilor de război: 148 de lei lunar (marii mutilaţi şi cei încadraţi în gradul I de invaliditate), 132 de lei lunar (cei încadraţi în gradul II de invaliditate), 112 lei lunar (cei încadraţi în gradul III de invaliditate);
• veteranilor de război: 92 de lei lunar;
• văduvelor de război, dacă nu s-au recăsătorit: 92 de lei lunar.

Stimaţi colegi, într-adevăr, timpul trece, noi toţi suntem trecători, dar faptele lor de eroism nu se vor şterge niciodată, căci rămân săpate la temelia acestei ţări. A-i onora, a-i preţui pe aceşti fii de seamă ai poporului român, a le mulţumi, a le glorifica vitejia înseamnă, în primul rând, a le oferi o bătrâneţe liniştită şi un trai decent, atâta cât le-a mai permis Dumnezeu să rămână pe pământul stropit cu sângele lor şi al camarazilor lor. De aceea, se impune cu celeritate reanalizarea situaţiei veteranilor, invalizilor şi văduvelor de război şi acordarea acestora a unui cuantum corespunzător al drepturilor băneşti! Noi nu avem dreptul să rămânem nepăsători, să stingem flacăra aducerii aminte şi să-i lăsăm părăsiţi în uitare!

Domnul Dorel Covaci:

"Promovarea excelenţei în activitatea educativă"

Legea nr. 289 din 29 octombrie 2007 prevede celebrarea anuală, în data de 5 iunie, a Zilei Învăţătorului. Începând cu anul şcolar 2013-2014, zilele de 5 iunie - Ziua Învăţătorului şi 5 octombrie - Ziua Internaţională a Educaţiei vor fi marcate special în structura de învăţământ.

Ţara noastră se poate mândri cu dascăli de seamă, care ne-au călăuzit tot parcursul istoric al naţiunii: Gheorghe Lazăr, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Aurel Popovici, Mihail Kogălniceanu, Spiru Haret, Barbu Catargiu, Gheorghe Asachi, Vasile Pârvan, Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Densuşianu, Ion Brătianu, Nicolae Paulescu, Ionel Brătianu, Nae Ionescu, Tache Ionescu, Grigore Moisil, Costin Neniţescu, Gheorghe Ţiţeica etc.

Educatorul este factorul fundamental al viitorului tinerei generaţii, formatorul conştiinţei acesteia, modelatorul sufletelor şi al minţilor. Roadele sale se măsoară în ani, în decenii şi depind de pasiunea, dăruirea de sine, tenacitatea, perseverenţa, măiestria, sensibilitatea, dragostea şi lumina pe care o transmit. El deschide drumurile spre cunoaştere, spre înţelepciune, descoperă abilităţile copiilor şi le conduce spre profesiunile cele mai potrivite.

Sectorul educaţiei s-a confruntat cu multiple probleme în ultimii ani, în special datorită salarizării reduse, deloc motivantă şi neatractivă pentru cei care îşi încep o carieră, şi a consecinţei directe a reducerii numărului cadrelor didactice calificate. Spre exemplu, în anul şcolar 2010-2011 a scăzut numărul cadrelor didactice cu 1.000 faţă de anul anterior, iar raportul copii/cadru didactic a crescut, la nivelul din 2000.

Totuşi, consider că nu este corect să comparăm salariile nominale plătite în România cu cele din alte ţări, atâta timp cât capacitatea economiilor de a susţine un anumit nivel al salariilor diferă (ponderea veniturilor în PIB este de 32% în România, faţă de 40% în UE). Este mai potrivit să analizăm comparativ ponderile în PIB ale salariilor profesorilor. Din nefericire, la acest capitol, în ţara noastră nivelul de retribuţie al profesorilor este unul dintre cele mai scăzute din UE, cu un salariu de bază raportat la PIB/cap de locuitor sub 50%. În plus, pentru a ajunge la salariul maxim, un cadru didactic trebuie să aştepte în jur de 34 de ani.

Între 1995 şi 2013, Bugetul alocat Educaţiei nu a depăşit niciodată 4,5% din PIB. În 2011, bugetul Educaţiei a fost de 4,1%, în 2012 4%, iar în 2013 4,2%. Comparativ, media europeană era, în 2011 de 5,3%, cu Danemarca (7,8%), Cipru şi Suedia în fruntea topului şi Bulgaria (3,6%) şi Slovacia (4%), singurele pe care am reuşit să le devansăm. În prezent, Finlanda se află pe prima poziţie, cu 10% din PIB alocat acestui domeniu.

Tot în 2011, cheltuielile cu salariile în domeniul educaţional au fost de doar 1,9% din PIB, procent scăzut dramatic faţă de anii anteriori, odată cu reducerea salariilor din 2010, plasându-ne pe ultimul loc în UE. La fel, ponderea salariilor în totalul cheltuielilor educaţionale a fost, în acelaşi an, de doar 46%, comparativ cu 61%, media europeană.

Un aspect pozitiv este constatarea că România face parte din grupul ţărilor în care profesorul îşi poate dubla veniturile, pe parcursul carierei, şi are posibilitatea de a fi recompensat în funcţie de performanţele pozitive ale actului pedagogic sau în funcţie de performanţele elevilor.

Potrivit Raportului Comisiei Europene "Salariile şi sporurile profesorilor şi directorilor de şcoli din Europa 2011/2012", la nivel mondial, 16 ţări din UE au blocat sau redus salariile profesorilor, începând cu cea de-a doua jumătate a lui 2010. Cele mai grav afectate au fost Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia şi Slovenia. Acelaşi document constată că în România "salariile profesorilor au ajuns la nivelurile dinainte de criză". În Grecia s-a redus salariul de bază al cadrelor didactice cu 30% şi s-au eliminat primele de sărbători. În Irlanda a scăzut cu 13% în 2011 şi cu încă 20%, în 2012, pentru noii intraţi în sistem. În cazul Spaniei şi Portugaliei, salariile din întreg sistemul public au scăzut cu 5% în 2010 şi au rămas blocate la acest nivel.

Compania Globală pentru Educaţie este o iniţiativă a societăţii civile, susţinută de ONG-uri şi organizaţii guvernamentale, începută în 1999 cu scopul de a eradica criza mondială în domeniul educaţiei. În fiecare an se organizează Săptămâna Globală de Acţiune, în care se derulează diverse evenimente şi dezbateri pe anumite teme. Anul acesta, sloganul este: "Fiecare copil are nevoie de un profesor. Profesori pregătiţi pentru toţi copiii", aducându-se în prim-plan problemele din educaţie şi nevoia copiilor de a beneficia de profesori bine calificaţi.

Stimaţi colegi, să nu uităm că nepăsarea şi remarcile cinice ale unui mare prim-ministru interbelic, Nicolae Iorga ("dascălii sunt sfertodocţi", "Dacă învăţătorii sunt disperaţi, ... să cultive grădini, să cânte la nunţi ... sau să se arunce în mare,"), adresat reprezentanţilor Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România care i-au cerut să ia atitudine pentru îndreptarea situaţiei dificile a cadrelor didactice, au fost cele care i-au retras brusc uriaşa susţinere de care se bucura din partea poporului.

Având în vedere contextul actual, este necesar să iniţiem derularea unor programe de stabilizare a cadrelor didactice la nivel naţional, cunoscându-se faptul că, în anul şcolar 2011-2012, 1 din 6 cadre didactice erau noi, iar fluctuaţia cadrelor didactice se situează undeva între 30-40% anual, potrivit Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. De asemenea, este extrem de importantă atragerea celor mai buni candidaţi către profesia de cadru didactic, sprijinul acestora şi dezvoltarea maximă a competenţelor lor, promovarea excelenţei în predare, pentru că o educaţie iniţială corespunzătoare a profesorului şi evoluţia profesională continuă cresc calitatea educaţiei şi asigură premisele unei calificări înalte a forţei de muncă.

Doamna Lucreţia Roşca:

"Clasificarea ocupaţiilor din România"

Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaţilor a dat un raport de respingere a PL-x 587/2003.

Proiectul doreşte legiferarea profesiei de kinetoterapeut şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea unui Ordin a Kinetoterapeuţilor din România.

Iniţiatorii doreau să dea o definiţie profesiunii de kinetoterapeut şi să creeze un ordin precum cele existente, tip OAMR sau Ordinul Psihologilor.

Proiectul a fost respins de Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaţilor în unanimitate, considerându-se că este vechi şi neadaptat legislaţiei româneşti în vigoare, dar mai ales şi necorelat cu legislaţia europeană privitoare la această profesie.

Departe de mine să nu recunosc necesitatea acestei profesii, fiind o specialitate conexă unui act medical complet pentru serviciul de medicină de reabilitare medicală.

În PL-x, art. 4, specifică în alin.(1) "kinetoterapeutul lucrează individual sau în echipă ...."; şi în alin.(2) "profesia de kinetoterapeut este inclusă în COR, la grupa de bază 2229 - medici asimilaţi".

În martie 2013 Ministerul Sănătăţii a elaborat două hotărâri de Guvern prin care defineşte kinetoterapia ca pe o procedură specifică, alături de altele, pentru un tratament complet de reabilitare medicală.

Să profesezi individual într-un act medical înseamnă să ai liberă practică atestată de Ministerul Sănătăţii şi asigurare de malpraxis.

Pentru asta, în România, trebuie să absolvi Facultatea de Medicină cu specializările ulterioare, adică un învăţământ de lungă durată de 6 ani plus 4 -5 de specializare.

În România însă, trebuie să recunoaştem că acolo unde legea nu interzice, înseamnă că este permis, există cabinete unde chiropracticieni, români sau de alte naţionalităţi, practică proceduri terapeutice fără indicaţie de la medic.

Între tehnicile de reabilitare medicală practicate în kinetoterapie există manipulări vertebrale, tracţiuni vertebrale şi elongaţii. Tehnicile ca atare au incidente şi, mai grav, accidente foarte grave, şi anume pot duce la parapareze sau tetrapareză, adică la handicap foarte grav, generat de fracturarea măduvii spinării. Se fac cu deosebită monitorizare, în baze de tratament şi strict supravegheate de medic; dar şi în cabinete ilegale, de aşa-zişi kinetoterapeuţi.

Este doar un exemplu pentru care nu putem legifera posibilitatea să existe astfel de cabinete.

În COR reactualizat în februarie 2013 de către Ministerul Muncii, la grupa de bază 2229 şi în indexul în ordine alfabetică litera "K" nu există, adică profesia de kinetoterapeut în ocupaţiile din România nu există. Există în index la litera "P" cu număr de grupă şi subgrupă 22904 profesia - profesor de cultură fizică medicală.

Aşadar, personalul medical care îşi exercită meseria în baze de tratament de reabilitare medicală, în sălile de gimnastică medicală şi în bazine terapeutice, conform COR, şi cheamă profesor de cultură fizică medicală.

Problemele acestei specializări sunt multiple, atâta timp cât în România se acordă diplome de absolvire pentru studii superiore de scurtă durată din facultăţi de medicină, facultăţi de sport sau masterate la facultatea de educaţie fizică, diplome prin care se atestă profesia de kinetoterapeut.

De curând, căutând pe internet referire la subiect, am descoperit idei exprimate de foarte mulţi tineri, studenţi în curs sau absolvenţi, care se întrebau unii pe alţii unde li se recunoaşte diploma, unde şi cum îşi pot exercita profesia, însă în afara graniţelor României.

Recunoaştem necesitatea legiferării acestei profesii, în sensul unificării formei de învăţământ şi curriculei, unificării denumirii, acceptării şi de clasificarea ocupaţiilor din România. tocmai de aceea Comisia pentru sănătate a Camerei deputaţilor a decis formarea unei subcomisii care, împreună cu comisia de specialitate de pe lângă Ministerul Sănătăţii, cu Comisia pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor, Ministerul Învăţământului, Comisia pentru muncă şi Ministerul Muncii să elaboreze o lege corespunzătoare pentru această profesie.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

Declaraţie politică având subiectul "Cetăţenia activă şi participarea tinerilor la viaţa politică din România."

Aş dori să vă supun atenţiei ceea ce se întâmplă în prezent în legătură cu gradul de participare politică şi civică a tinerilor din România.

Procesul politic actual se caracterizează printr-o fază calitativ nouă de dezvoltare, cu mecanisme participative în continuă transformare, prin multiple provocări valorice, de esenţă, structurale şi funcţionale.

Cum se derulează însă comunicarea, ce finalitate are schimbul informaţional între politicieni şi tineri, ce putere de facto au tinerii atunci când negociază cu guvernele şi, nu în ultimul rând, cum pot schimba tinerii politica? Toate aceste întrebări reprezintă deocamdată o latură prea puţin explorată nu numai a mecanismelor de dialog şi negociere, ci chiar a realităţii sociale din România.

Conform ultimilor sondaje şi barometre de opinie publică realizate în România, tinerii evaluează încrederea în instituţii ca fiind la un nivel minim. De fapt, se pare că tinerii au internalizat ideea că în România instituţiile nu funcţionează în beneficiul cetăţeanului sau al societăţii. Sentimentul general este că sunt supuşi la sfidare din partea funcţionarului care ar trebui să le furnizeze în mod profesionist diverse servicii.

În prezent, tinerii sunt mai înclinaţi să considere că formele de protest public, în special demonstraţiile sunt mai eficiente decât participarea la vot pentru a influenţa deciziile luate la nivel de societate. În ceea ce priveşte încrederea în instituţii, după cum era de aşteptat, tinerii care evaluează într-un sens negativ faţă de direcţia de evoluţie a lucrurilor din ţara noastră, manifestă o încredere scăzută în instituţiile statului (Preşedinţie, Parlament, Guvern), în instituţiile locale (Primărie), dar şi în organizaţii nonguvernamentale sau instituţiile Uniunii Europene.

În rândul tinerilor se păstrează tendinţa generală de pesimism în raport cu evoluţia ţării şi de neîncredere faţă de instituţiile din domeniul politicului. Se poate spune că această neîncredere, asociată instituţiilor politice ale statului, atrage după sine un interes scăzut faţă de domeniul politic în general. Tinerii se declară într-o mică măsură interesaţi de subiecte politice şi de dezbaterea unor astfel de subiecte în cercul de apropiaţi, atribuie o importanţă redusă informării cu privire la domeniul politic sau înscrierii într-un partid.

Climatul social general existent într-o societate poate încuraja sau, dimpotrivă, inhiba comportamentele de implicare activă în aspectele ce ţin de interesul colectiv. Cu cât membrii unei comunităţi au mai multă încredere unii în alţii şi se află în relaţii de cooperare, cu atât acţiunile comune sunt mai uşor de realizat, de pus în practică.

Gradul de participare politică şi civică depinde cu siguranţă nu doar de încrederea interumană generală, ci şi de interesul manifestat de tineri faţă de aspectele ce ţin de politic.

Primele trei instanţe în care tinerii între 15-35 de ani din România tind să aibă încredere sunt, în ordine: Biserica, Uniunea Europeană şi Internetul. Alte instituţii cu un nivel de încredere peste 50% sunt: Armata, Radioul, Televiziunea, Naţiunile Unite. Cele mai puţin creditate instituţii sunt cele politice (naţionale), adică: Partidele politice, Guvernul, Parlamentul.

Interesul pentru viaţa politică este în general foarte scăzut în rândul tinerilor (aproximativ două treimi dintre ei fiind foarte puţin sau deloc interesaţi de aceasta), deşi există discuţii pe teme politice în rândul unui segment destul de important de tineri (40-50%). Probabil că aceste discuţii sunt foarte mult influenţate de agenda mass-mediei, care prezintă în mod regulat informaţii din această sferă socială.

Aici, cred că intervine rolul nostru, al parlamentarilor de a promova legi care să garanteze participarea tinerilor la decizie sau măcar implicarea tinerilor în procesul decizional.

În prezent sunt 13 ţări europene unde există o lege a participării tinerilor la nivel naţional: Austria, Belgia, Cipru, Franţa, Germania, Letonia, Lichtenstein, Lituania, Luxemburg, Olanda, Malta şi Norvegia. Alte două ţări, Croaţia şi Spania dispun de asemenea legi ale participării numai la nivel regional, în timp ce Grecia, Italia şi Ucraina au prevederi legale numai în privinţa participării tinerilor la deciziile locale ale municipalităţilor. Dintre ţările menţionate, există un număr de patru, Belgia, dar numai prin comunitatea flamandă, Lituania, Letonia şi Norvegia care asigură participarea tinerilor la decizie la toate cele trei niveluri: naţional, regional şi local.

Pe ansamblu, din totalul celor 34 de state europene luate în considerare, un număr de 17, adică exact jumătate, au legislaţie de asigurare a participării tinerilor la decizie, cel puţin la unul dintre cele trei niveluri administrative. Din păcate România nu se găseşte printre ele, prevederile prezente în legea tineretului fiind apreciate ca mult prea vagi pentru a putea fi luate în considerare.

Participarea tinerilor la procesul electoral, atunci când au vârsta legală, este de asemenea una dintre principalele modalităţi democratice de influenţare a deciziei politice.

Întrebarea este dacă tinerii profită de această oportunitate. România apare cu o rată de participare la vot a tinerilor de 50,3%, faţă de 72,6% cât se înregistrează pentru restul populaţiei.

Numai o minoritate dintre tineri se declară a fi interesaţi de participarea la viaţa politică. Se pare că principalul obstacol pentru tineri este gradul scăzut de înţelegere de către ei a politicii şi a politicienilor.

În final, vreau să vă propun câteva modalităţi prin care tinerii români pot să înveţe să participe la viaţa politică.

Introducerea în curricula şcolară a instituţiilor de învăţământ din România, aşa cum este în alte state europene, a informaţiilor şi cunoştinţelor despre sistemele electorale, prevederile constituţionale, instituţiile politice şi felul în care se votează. O problemă care se profilează ca fiind aproape generală este că asemenea cunoştinţe sunt furnizate la vârste la care deja o parte dintre componenţii generaţiei au finalizat şcoala, trecând deja în câmpul muncii şi rămânând astfel lipsiţi de cunoştinţele civice elementare. Tot în şcoli se învaţă participarea, prin organizarea de alegeri interne pentru reprezentanţii clasei, anului sau şcolii, sau sunt organizate întâlniri cu politicieni, cu cercetători sau prin implicarea şcolilor în comunitate.

O altă formă de încurajare a participării, care poate fi folosită în România şi care funcţionează în prezent în Finlanda, o reprezintă forumurile, care pot fi organizate sub mai multe forme: întâlniri periodice ale cluburilor de tineri cu reprezentanţii comisiilor parlamentare; Parlamentul Tinerilor; Parlamentul Copiilor (cu participare reală şi virtuală); Conferinţe anuale ale Consiliilor locale ale tinerilor în cadrul Parlamentului; Forumul Tinerilor şi Copiilor. Scopul acestor forumuri este de a întreţine dialogul între copii, tineri şi adulţi (chiar dacă impactul local este dificil de evaluat).

De asemenea este importantă realizarea unui "Canal de Iniţiativă" (Initiative Channel) care să ofere tinerilor oportunitatea de a prezenta în localităţile lor propriile idei. În Finlanda, deja un număr de 50 de localităţi utilizează această metodă de participare directă. De asemenea, fiecare municipalitate ar trebui să aibă un grup de acţiune al tinerilor, un sistem de iniţiativă şi un comitet al Centrului de tineret sau un echivalent al acestuia.

În ceea ce priveşte încurajarea participării tinerilor la deciziile politice şi implicarea directă a acestora în elaborarea politicilor publice pot fi implementate programe de tipul "Intră în contact", (Come in contact) care stimulează tinerii să-şi expună propriile proiecte politice şi să le dezbată cu autorităţile publice centrale şi locale.

În acelaşi timp, consider importantă implementarea în România a programului "YOUrope-YOUvote", lansat în preajma alegerilor europene cu scopul de a pune în dezbaterea tinerilor problematica europeană.

Ca un exemplu de bună practică în domeniul educaţiei pentru participare este şi proiectul "Active citizenship", proiect finanţat din fonduri europene care urmăreşte să dezvolte rolul tinerilor de actori activi în viaţa publică prin formare adecvată. Acest program încearcă aducerea în contact a politicienilor cu organizaţiile de tineret şi cu experţii (cercetătorii).

Toate propunerile de mai sus presupun realizarea unui cadru instituţional la nivelul culturii participative în întreaga societate. Pe de altă parte, neasigurarea deplină a participării la nivelul aşteptărilor tinerilor poate conduce la grave consecinţe sociale.

Vă rog aşadar, stimaţi colegi din Parlament şi din Guvern, să luăm în considerare aceste propuneri şi să promovăm iniţiative legislative prin care să asigurăm implicarea tinerilor în deciziile politice şi în elaborarea politicilor publice, prin creşterea oportunităţilor de participare la viaţa politică.

Vă mulţumesc.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Obiectul declaraţiei: reglementarea şi organizarea ocupaţiilor de bonă şi babysitter în România, ca sistem complementar la cel existent prin intermediul creşelor şi grădiniţelor.

În prezent există un deficit de peste 150.000 de locuri în grădiniţele din România. Astfel, conform datelor prezentate de Ministerul Educaţiei Naţionale, la data de 1 iulie 2011, în România erau 858.359 de copii cu vârsta între 3 şi 6 ani, în timp ce în toate grădiniţele de stat şi particulare există un număr total 704.226 de locuri disponibile. Din acest total, grădiniţele private oferă doar 17.133 de locuri, ceea ce demonstrează că acest sector nu va putea acoperi într-un viitor rezonabil deficitul existent. Rezultă de aici că mulţi părinţi sunt obligaţi să rişte prin angajarea unei bone, fără garanţia unei educaţii corespunzătoare pentru copiii lor. Cred aşadar că e nevoie de o reglementare urgentă a acestei activităţi, pentru a da o şansă celor 150.000 de copii rămaşi în afara sistemului preşcolar.

Aceste date constituie un argument important în susţinerea proiectului de lege pe care îl voi depune săptămâna viitoare în Parlament, pentru recunoaşterea oficială a meseriei de bonă şi babysitter şi pentru formarea profesională a acestora, astfel încât copiii care nu pot fi înscrişi la grădiniţă să poată beneficia de o îngrijire şi o educaţie corespunzătoare. În ceea ce priveşte familiile cu venituri mici, în propunerea legislativă se prevede ca o bonă să poată supraveghea simultan mai mulţi copii, la domiciliul unuia dintre aceştia.

În prezent există şi o problemă privind distribuţia locurilor existente în grădiniţele de stat. Există zone mai izolate, unde nu se ocupă locurile din grădiniţe, în timp ce în oraşele mai mari, cum e şi municipiul Botoşani, sunt mii de copii care nu au nicio şansă să obţină un loc la grădiniţă.

Cu toate că Ministerul Educaţiei Naţionale a precizat că, în următorul an, intenţionează să construiască 425 de grădiniţe şi să reabiliteze alte 395 de unităţi existente, nu vor exista suficiente locuri pentru copiii de vârstă preşcolară.

Iniţiativa legislativă prevede o serie de reglementări cu privire la modul de organizare a ocupaţiilor de bonă şi babysitter.

Bonele vor avea pregătire teoretică şi practică, prin participarea obligatorie la cursuri de formare profesională acreditate de Ministerul Muncii, care vor presupune deprinderea activităţilor de prim-ajutor calificat şi de îngrijirea copiilor cu nevoi speciale şi handicap. Astfel, se va implementa un model standardizat de formare profesională a bonelor şi babysitterului, după modelul european "tagesmutter" (Germania, Austria) sau "childminder"(Irlanda, Marea Britanie).

Organizarea unui organism de monitorizare pentru asigurarea calităţii serviciilor de supraveghere şi îngrijire a copiilor la domiciliu în timpul zilei.

Monitorizarea serviciilor de supraveghere şi îngrijire la domiciliu a copiilor pe timpul zilei, prin supervizori care vor activa în cadrul Biroului Naţional al bonelor şi babysitterilor din România.

Bona va putea să ofere activităţi la domiciliul propriu sau la domiciliul copilului pentru cel mult patru copii cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi vârsta de şcolarizare, iar pentru copiii cu vârsta de peste 6 ani, la domiciliul său, pentru cel mult şase copii.

Reglementarea condiţiilor pentru a fi bonă sau babysitter: vârsta minimă de 18 ani şi certificarea capacităţilor depline de exerciţiu, absolvirea învăţământului obligatoriu, atestarea unei stări de sănătate bună, prin dovada unui certificat eliberat de medicul de familie, realizarea unei evaluări sociale şi psihologice cel puţin o dată pe an.

Autofinanţarea serviciilor, prin veniturile din contribuţii sociale, impozite, taxe, prin angajarea în muncă a persoanelor interesate să ofere servicii de îngrijire şi supraveghere a copiilor la domiciliu, pe timpul zilei. Astfel, vor fi acumulate contribuţiile reprezentaţilor legali ai copiilor, în calitate de angajatori, pentru plata serviciilor de care beneficiază. În lipsa acestor reglementări, un număr important de femei şomere sau fără ocupaţie au şanse scăzute de integrare pe piaţa muncii.

Diminuarea costurilor cu indemnizaţia de şomaj, prin creşterea veniturilor cu contribuţiile la asigurările sociale aferente salariilor bonelor/babysitterelor angajate.

La sfârşitul lunii mai a.c. a fost înfiinţată şi înregistrată legal Asociaţia Naţională a Bonelor şi Babysitters Profesioniste din România (ANBBPR). Aceasta va elabora codul de etică şi conduită pentru persoanele care practică meseria de bonă/babysitter, va oferi oportunităţi de formare şi dezvoltare profesională şi informaţii utile bonelor, părinţilor, agenţiilor de babysitting şi autorităţilor publice interesate de implementarea serviciilor de babysitting în comunitate. Registrul naţional al bonelor calificate va fi găzduit pe pagina de internet a Asociaţiei şi va oferi gratuit, tuturor celor interesaţi, acces la baza de date cu bonele calificate din România.

Consider că este important ca parlamentari să facem mai mult pentru această categorie de femei şi pentru recunoaşterea acestui domeniu important al protecţiei copilului, prin reconcilierea vieţii de familie cu viaţa profesională, inclusiv prin dezvoltarea acestor servicii, astfel încât să avem garanţia unor servicii de calitate şi sigure pentru copiii noştri.

Dacă va fi votată această iniţiativă legislativă va exista garanţia pentru comunitate/societate şi familie că îngrijirea şi supravegherea pe care o primesc copiii sunt de calitate şi atent monitorizate.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

Obiectul declaraţiei: stabilirea periodică de către Ministerul Transporturilor a unui tarif mediu naţional pe kilometru care să devină plafonul maxim permis operatorilor pentru transportul elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu.

În prezent, conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a învăţa într-o unitate de învăţământ sunt sprijiniţi prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată unitate de învăţământ sau primesc cazare şi masă gratuite în internatele şcolare, cu excepţia celor înscrişi în învăţământul postliceal.

Fondurile pentru decontarea cheltuielilor de transport ale elevilor sunt estimate de Ministerul Educaţiei Naţionale în funcţe de execuţia bugetară a anului precedent, numărul de elevi şi ţinând cont de restanţele aferente anului precedent.

Date fiind aceste facilităţi, anumiţi transportatori încearcă să speculeze situaţia de cvasi-monopol pe care o deţin pe anumite rute pe care operează fără niciun alt competitor, ca urmare a faptului că la licitaţiile organizate de Ministerul Transportului sau de Consiliul Judeţean nu s-a prezentat decât un singur ofertant. În multe din aceste cazuri, transportatorii respectivi practică tarife mult mai mari decât pe rutele unde există mai mulţi operatori de transport. Aceasta este una din principalele cauze pentru epuizarea fondurilor prevăzute de Ministerul Educaţiei la acest capitol bugetar.

În prezent există mai multe judeţe unde decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu nu s-a mai realizat din 2012. Cu toate că Ministerul Educaţiei Naţionale a început să aloce fonduri pentru decontarea cheltuielilor aferente transportului elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, acestea nu sunt suficiente şi nu s-a ajuns cu plata la zi.

De asemenea, familiile cu venituri mici nu pot asigura plata abonamentelor de călătorie pentru elevi. Drept urmare, în aceste judeţe se manifestă o creştere a ratei abandonului şcolar în rândul elevilor care domiciliază în altă localitate decât cea în care sunt şcolarizaţi. Apare astfel o situaţie de discriminare în raport cu prevederile constituţionale privind accesul la educaţie.

Având în vedere că licenţele de trasport public de persoane reprezintă un monopol de stat şi că transportul elevilor din localitatea de domiciliu către localitatea în care se află unitatea de învăţământ reprezintă o activitate de interes public finanţată din bugetul de stat, este justificat şi imperios necesar ca autorităţile publice să intervină pentru stabilirea unui plafon maxim care poate fi aplicat strict în cazul elevilor pentru care se decontează astfel de călătorii.

Acest plafon maxim nu trebuie însă să afecteze capacitatea transportatorului privat de a opera pe anumite rute de transport. Drept urmare, propunerea legislativă pe care am depus-o la Camera Deputaţilor prevede ca Ministerul Transporturilor, împreună cu autorităţile publice locale, să centralizeze toate tarifele practicate de operatorii rutieri care realizează transport public de persoane interurban şi să calculeze tariful mediul naţional pe kilometru practicat pentru acest tip de activitate.

Acest tarif mediu naţional va deveni plafonul maxim care va fi permis operatorilor pentru transportul elevilor, fără ca această impunere să se reflecte şi în cazul tarifelor stabilite pentru celelalte categorii de călători.

Astfel, pentru operatorii care practică tarife mai mici sau egale cu tariful mediul naţional, va exista un singur tarif atât pentru elevi, cât şi pentru ceilalţi călători. În schimb, operatorii care practică tarife mai mari decât media naţională vor fi obligaţi ca în cazul elevilor să stabilească un tarif egal cu tariful mediu naţional.

În acest fel se protejează atât interesele comerciale legitime ale operatorilor privaţi de transport public de persoane, cât şi interesul public privind asigurarea accesului la educaţie pentru elevii care au domiciliul în altă localitate decât cea în care pot fi şcolarizaţi.

Adoptarea prezentei propuneri legislative va produce următoarele schimbări benefice.

Ministerul Educaţiei Naţionale va putea să stabilească suma anuală pentru decontarea cheltuielilor de transport ale elevilor în funcţie de preţul mediu naţional pe kilometru pe care îl va comunica Ministerul Transporturilor. Vor fi prevenite disfuncţiile care există în prezent în decontarea călătoriilor pentru elevi.

Va fi combătut eficient abandonul şcolar cauzat de lipsa resurselor materiale pentru transportul elevului.

Va fi asigurat accesul egal la educaţie pentru toate categoriile de şcolari.

Autorităţile publice vor putea evita efectele negative ale situaţiei de monopol rezultate în situaţiile în care la licitaţiile pentru acordarea licenţelor de transport se prezintă un singur operator.

Se protejează interesul comercial privat al operatorului de transport, prin impunerea unui plafon rezonabil, care permite realizarea unei marje de profit (fapt demonstrat de ceilalţi operatori care obţin profit în condiţiile în care oferă aceleaşi servicii sub tariful mediu naţional).

Nu vor mai exista situaţii în care să se depăşească sumele alocate pentru transportul elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu şi să se întârzie decontarea abonamentelor, întrucât în fiecare an execuţia bugetară pentru acest capitol va fi calculată în funcţie de preţul mediu naţional pe kilometru pe care îl va stabili Ministerul Transporturilor.

Este limitată specularea poziţiei de monopol în cazul operatorilor de transport care operează singuri pe anumite rute şi aplică tarife semnificativ mai mari decât cele practicate pe rutele cu mai mulţi competitori. Limitarea se aplică doar în cazul elevilor, pentru care operatorii vor fi obligaţi să nu depăşească tariful mediu naţional, calculat periodic de Ministerul Transporturilor.

Este necesar ca Ministerul Transporturilor să stabilească procedura de centralizare a datelor privind tarifele practicate de operatorii rutieri de transport public de persoane pe rute interurbane, astfel încât să poată calcula periodic tariful mediu naţional.

Periodicitatea actualizării tarifului mediu naţional va fi stabilită de Ministerul Transporturilor în funcţie de capacitatea administrativă de centralizare a datelor şi de negocierile cu transportatorii vizaţi de această măsură.

În acest sens, având în vedere argumentele prezentate mai sus, vă solicit sprijinul pentru a adopta iniţiativa legislativă pe care am depus-o la Camera Deputaţilor, privind stabilirea periodică de către Ministerul Transporturilor a unui tarif mediu naţional pe kilometru care să devină plafonul maxim permis operatorilor pentru transportul elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, fără ca această impunere să se reflecte şi în cazul tarifelor stabilite pentru celelalte categorii de călători.

Domnul Mihăiţă Calimente:

"Tricolorul"

Roşu, galben şi albastru - spune poetul. Tricolorul românesc îşi are originea pe plaiurile transilvane. Cele trei culori se regăsesc în stema transilvană. Revoluţia de la 1848, prin evenimentele care s-au produs, au transformat cele trei culori dintr-un simbol al Transilvaniei într-un simbol al românilor transilvăneni. Culorile erau aşezate pe lung. Tot atunci tricolorul trece Carpaţii şi este abordat la Islaz de revoluţionarii munteni. La 1859 el este adoptat ca drapel naţional al Principatelor Unite şi, mai departe, al României.

În secolul al XIX-lea, ca multe monarhii şi imperii, drapelele europene poartă şi stema respectivei ţări, care de multe ori se confundă cu stemele familiilor domnitoare din acele ţări.

După cel de-al Doilea Război Mondial, majoritatea ţărilor europene abordează drapele fără stemă ca o identificare a fiecărei ţări cu aceste culori.

Prăbuşirea comunismului, fărâmiţarea unor state, apariţia unor state noi aduc în Europa drapele noi cu stemă. Ele revendică fiecare moştenirea din ceea ce au fost înainte. Roşu, alb, albastru este disputat de vreo 12 ţări în Europa. Franţa nu şi-a pus nicio stemă, nici Rusia! Şi-au pus stemă mici ţări balcanice sau central-europene ca să facă distincţia între ele.

Cred că şi România poate fi identificată cu cele trei culori - roşu, galben şi albastru - şi nu are nevoie de un semn suplimentar pentru a fi identificată sau pentru a nu fi confundată cu o altă ţară.

Domnul Ion Diniţă:

"Să lăsăm copiii să se bucure de copilărie!"

Dorinţa ministrului educaţiei de a scădea vârsta pentru începerea învăţământului obligatoriu la cinci ani nu cred că este sustenabilă în momentul de faţă. În opinia mea, seria de modificări efectuate în ultima perioadă în învăţământul românesc sunt în măsură să confere responsabililor de destinele educaţiei un timp de respiro pentru armonizarea la noile condiţii impuse. Mă refer, în primul rând, la introducerea clasei pregătitoare şi transferarea acesteia de la grădiniţe, o decizie care a afectat numeroşi copii ai românilor, obişnuiţi în ultimii ani să îşi trimită odraslele la şcoală doar de la şapte ani. Cred, în consecinţă, că vârsta la care copiii sunt îndrumaţi spre cărările şcolii este deja prea scăzută, deci trebuie să mai avem răbdare cu alte modificări în acest sens.

Pe de altă parte, am depus la Parlament un proiect legislativ pentru modificarea şi completarea Legii privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ. Violenţa în şcolile româneşti a cunoscut o escaladare îngrijorătoare în acest an, fapt ce constituie un serios motiv pentru ca vârsta de debut a învăţământului obligatoriu să rămână aşa cum este în prezent. Trebuie să urmărim mai întâi evoluţia proiectului în statele care au implementat deja această măsură, deoarece sistemul educaţional autohton nu este pregătit pentru un asemenea demers.

Din păcate, nu cred că ţara noastră, mai exact copiii noştri ar putea fi pregătiţi în următorii ani pentru o asemenea ajustare. Este adevărat că alte ţări europene au implementat deja modelul, dar cred că mai indicat ar fi să aşteptăm să vedem cum se desfăşoară lucrurile în Occident şi abia apoi să ne gândim să-l implementăm şi la noi. Anglia este una dintre ţările în care copiii merg la şcoală de la o vârstă fragedă, dar nu ne putem compara cu condiţiile oferite acolo de sistemul de învăţământ şi cu măsurile de securitate.

Vârsta de cinci ani este prea scăzută şi este evident că micuţii nu vor fi pregătiţi să facă faţă şcolii. Este o realitate că există copii cu probleme de adaptare şi la şase, poate chiar şi la şapte ani, sunt copii care asimilează mai greu şi au nevoie de timp pentru a se armoniza cu rigorile şcolii. Pe de altă parte, agreez ideea potrivit căreia micuţii trebuie formaţi în clasele pregătitoare, însă, în acelaşi timp, repet, şcolile noastre nu sunt pregătite pentru a primi copiii de la cinci ani. Pentru realizarea unui asemenea deziderat trebuie îndeplinite o serie de criterii, trebuie aduse o serie de modificări, atât în infrastructura şcolilor, cât şi în ceea ce înseamnă abordarea didactică a dascălilor, nevoiţi să fie mult mai atenţi cu aceşti copii. Nu cred că putem să ne permitem să ţinem un copil de cinci ani patru ore în acelaşi loc, într-o bancă, în loc să-i oferim libertatea de a se mai putea bucura de copilărie.

În concluzie, consider că acest demers nu este funcţional în acest moment, o asemenea schimbare fiind de succes doar dacă este tratată cu maximă responsabilitate şi cu concursul tuturor celor implicaţi - părinţi, copii şi cadrele didactice.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Regionalizarea, un cumul de interese politicianiste"

Dacă în intervenţiile mele anterioare pe subiectul reorganizării administrativ-teritoriale invocam întrebarea care planează în jurul subiectului, şi anume care este scopul real al acestui proces, prin declaraţiile domnului Liviu Dragnea din ultimele zile am primit răspunsul: alegerile pentru regiuni sunt principala preocupare a USL, odată ce noţiunea de "regiune" va fi introdusă în Constituţia României. Dar nu doar alegerile pentru viitori guvernatori ai regiunilor îi preocupă pe reprezentanţii USL, ci şi viitoarele restructurări din ministere, deci practic viitoarele disponibilizări, ca urmare a trecerii unor competenţe din responsabilitatea ministerelor în cea a judeţelor, trecere dorită şi anunţată tot de domnul Dragnea.

Dar revenind la scopul şi transparenţa decizională privind procesul de regionalizare, revenind la "rolul populaţiei în luarea deciziilor" şi la mult invocatul "suport public", unde sunt aceste principii atunci când se dezbat propuneri ce privesc reorganizarea administrativ-teritorială şi modificarea Constituţiei?

după cum ştiţi deja, săptămâna trecută, în Comisia pentru revizuirea Constituţiei s-a adoptat un amendament care prevede introducerea noţiunii de regiune. Amendamentul, formulat de PSD şi susţinut de PNL şi Grupul minorităţilor naţionale, prevede ca la articolul 3, intitulat Teritoriul, alineatul 3, să se prevadă că "Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe, judeţe şi regiuni". Acest amendament a fost adoptat cu 18 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Propunerea formulată de PP-DD care, pe lângă introducerea noţiunii de regiune, cerea ca la art. 3 alin. 3 să se prevadă că "acestea nu vor putea fi organizate pe criterii de naţionalitate, origine etnică sau limbă", a fost respinsă.

În acest context, PDL a anunţat că susţine introducerea noţiunii de regiune, dar a solicitat ca la dispoziţiile finale ale art. 3 să se prevadă că "împărţirea administrativă în regiuni se stabileşte prin lege, în baza principiilor: istoric, geografic, sociocultural, economic, de mediu şi al populaţiei".

În continuare, aştept viitorul raport al CONREG pentru a vedea dacă criteriile istorice, geografice, socioculturale sau economice vor fi cele care vor sta la baza procesului de reorganizare.

În declaraţiile domnului Dragnea am identificat, după informaţiile referitoare la alegerile pentru regiuni, la reducerea aparatului de lucru din ministere, şi anunţul privitor la o noţiune realmente în folosul populaţiei, şi anume ghişeul unic. Momentan el a fost plasat într-o fază cu mulţi de "dacă", rămânând un deziderat. Mă aşteptam să fie o prioritate introducerea acestui concept şi deja să existe informaţii clare cu privire la funcţionalitatea lui.

reprezint cetăţenii Colegiului nr. 1 Suceava, reprezint un grup puternic de oameni a căror voce nu este ascultată, ale căror argumente nu sunt luate în considerare. Ministerul Dezvoltării al Poloniei oferă României asistenţă în acest proces, dar îmi doresc ca modelul polonez să nu fie folosit doar atunci când le convine guvernanţilor noştri. Şi în Polonia, ca şi în România, există zone mai puţin dezvoltate. Polonia nu a fost ferită de criza economică, iar faţă de anii trecuţi, gradul de absorbţie, atât de mult invocat, a scăzut şi acolo, prin urmare, criteriile care ar trebui să stea la baza regionalizării, un proces care ne va aduce beneficii pe termen lung, trebuie să ţină cont de istorie şi mai ales de experienţa noastră proprie, iar "Moldova de Nord" desenată de USL din pix, fără a lua în calcul realităţile zonei, este încă din 1998 cea mai săracă regiune a ţării. De ce să o păstrăm? Cui serveşte menţinerea sărăciei? Cât despre Bucovina, ea a dispărut complet de pe această hartă imaginară, harta "intereselor politicianiste".

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Regionalizarea şi modificarea Constituţiei - priorităţi pe agenda politică a baronilor USL"

Nu pot să nu observ cum, peste noapte, regionalizarea şi modificarea Constituţiei, vehement criticate în anul 2011, au devenit angajamente ale domnilor Antonescu şi Dragnea.

În privinţa revizuirii Constituţiei sau, mai bine spus, "viitoarea Constituţie", aşa cum iese din mâinile comisiei parlamentare de resort, este "socotită" strict pentru interesele politicienilor.

Am sperat ca azi, în secolul al XXI-lea, să avem o Constituţie modernă care să ne ţină 50 de ani, însă observ cum membrii comisiei adoptă fel şi fel de amendamente populiste care speră să le atragă voturi şi elaborează documente având ca scop satisfacerea preocupărilor politice de moment, decât să modernizeze legea fundamentală, lege care nu îngrădeşte, ci asigură drepturile şi libertăţile fundamentale ale fiecărui cetăţean. La fel se întâmplă şi cu drapelul naţional, pe care să fie repusă stema, ce înseamnă familia şi ce înseamnă căsătoria, lucruri care sunt importante, dar nu cântăresc atât cât să monopolizezi dezbaterile, însă văd cum pentru membrii comisiei este foarte important.

În ceea ce priveşte regionalizarea, aflăm că joi erau opt regiuni, vineri erau nouă, iar dacă vreun baron puternic din PSD doreşte şi el să-şi facă regiune proprie, mâine vor fi zece sau câte va fi nevoie.

Stimate domnule Dragnea, reorganizarea administrativă într-un termen atât de scurt, precum cel pe care guvernul dumneavoastră şi l-a propus, este unul foarte ambiţios. Obiectivul regionalizării ar trebui să fie, înainte de toate, găsirea celei mai bune configuraţii pentru dezvoltarea regională, pentru creşterea eficienţei administrative, pentru utilizarea cea mai eficientă a resurselor financiare nerambursabile. Or, acest lucru este doar în parte compatibil cu pretenţiile baronilor din subordinea dumneavoastră.

Astfel, pentru o regionalizare rapidă este nevoie de o repartizare cât mai largă a întinderii regiunilor, întrucât există riscul ca sisteme precum sănătatea, educaţia (în regiuni mari) sau energia şi transporturile (în regiuni mici), să fie aproape nereconstruibile, pentru că nu pot fi conduse la scară potrivită sau doar cu mari obstacole procedurale şi legale.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Suntem pregătiţi pentru 2014 - 2020?"

Europa anului 2020 îşi propune trei priorităţi care se susţin reciproc şi vorbim aici despre creştere inteligentă prin dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare, creştere durabilă prin promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive, şi creştere favorabilă incluziunii prin prisma promovării unei economii cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, care să asigure coeziunea socială şi teritorială. Dar, în scopul concretizării acestor priorităţi, nu trebuie să uităm că avem de trecut prin perioada 2014 - 2020, o perioadă pe care România trebuie să o fructifice la maximum.

În contextul în care ani la rând fondurile europene au fost numai o himeră pentru noi, românii, perioada care urmează ne poate transpune în lumea reală a europenilor, din acest punct de vedere.

În prezent privim cu încredere spre perioada 2014 - 2020 numai dacă ne gândim că rata absorbţiei fondurilor europene prin POSDRU s-a dublat în ultimele 4 luni şi s-a triplat în ultimul an.

Îmbunătăţirea semnificativă şi imediată a gradului de absorbţie a fondurilor structurale, cea mai ieftină sursă de finanţare externă,reprezintă o condiţie esenţială pentru asigurarea creşterii economice sustenabile şi limitarea datoriei externe.

La şase ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România trebuie să răspundă unei provocări majore, mai ales în contextul crizei economice şi a unui nivel scăzut de trai - de la o rată de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune nerambursabile de aproximativ 10% trebuie să ajungă, până la sfârşitul lui 2015, în intervalul 50%-80% bani europeni utilizaţi şi returnaţi de Comisia Europeană.

Din momentul deblocării fondurilor de la Comisia Europeană, în urmă cu 4 luni, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) din subordinea Ministerului Muncii a atras sume mai mari decât toţi banii rambursaţi în perioada 2007-2012, reuşind o creştere a ratei absorbţiei de peste 3 ori, de la 5,51% în aprilie 2012, la 16,27%. Suma totală rambursată de Comisia Europeană este de 566 milioane euro.

Numai în perioada martie - aprilie 2013 s-au verificat şi achitat peste 1.000 de cereri de rambursare în valoare totală de peste 400 milioane lei, ceea ce înseamnărambursarea la zi a cheltuielilor către beneficiari. Acest lucru a fost posibil datorită remedierii deficienţelor de sistem care au dus la presuspendarea programului în perioada august 2012 - ianuarie 2013.

Cereri de rambursare în valoare de 127 de milioane lei sunt în prezent trimise spre verificare la Ministerul Finanţelor Publice, spre a fi ulterior transmise Comisiei Europene, totodată, o nouă cerere de rambursare de peste 140 milioane lei, care va fi transmisă cel târziu săptămâna viitoare.

De altfel, o dovadă în plus că AMPOSDRU a reuşit să corecteze şi să eficientizeze sistemul de accesare a fondurilor este şi deschiderea recentă a noilor linii de finanţare.

Mai mult, procedurile vor fi simplificate şi termenele de plată către beneficiari vor fi reduse, ceea ce va duce la micşorarea numărului de documente pe etape de verificare a unor cheltuieli, lucrări executate sau activităţi desfăşurate şi la scurtarea timpului între momentul plăţii facturilor şi momentul în care se trimit cererile de rambursare către Comisia Europeană.

Dacă privim spre viitor numai prin prisma celor prezentate mai sus, avem convingerea că suntem pregătiţi pentru 2014 - 2020.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Îmbunătăţirile funciare, într-o situaţie deplorabilă"

Odată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, a fost disponibilizat 75% din personalul ANIF. În prezent ANIF este obligată să lucreze cu câte un om în staţia de pompare. În această situaţie salariaţii nu pot beneficia de drepturile recunoscute de legislaţia muncii - concedii de odihnă, zile de repaus săptămânal, ore de noapte, ore suplimentare, fapt ce încalcă prevederile legislaţiei muncii.

Cei 1500 de salariaţi, atât cât prevede ordonanţa, nu pot asigura în acest moment, exploatarea, întreţinerea, funcţionarea şi integritatea sistemului stufos de îmbunătăţiri funciare, şi anume a:

• peste 3200 staţii de pompare de desecare şi irigaţii;
• 3.085.026 ha suprafaţă desecată;
• 1.500.000 ha posibil de irigat din 3.000.000 ha amenajate;
• 2.217.822 ha suprafaţă amenajată cu lucrări de combatere a eroziunii solului;
• 87.500 km canale; 40.410 drenuri; 19.936 km canale şi debuşee; 28.125 km drumuri antierozionale; 64.430 km drenuri; 65.199 km consolidări de mal;
• 160.000 construcţii hidrotehnice (poduri, podeţe, stăvilare, vane, căderi, deversoare);
• 23.000 ha plantaţii silvice antierozionale.

Numărul mic de salariaţi nu permite înfiinţarea formaţiilor de intervenţie atât pentru staţiile de pompare (intervenţii la agregate, motoare, instalaţii electrice, protecţiile de relee şi aparate de măsură), cât şi pentru infrastructura de îmbunătăţiri funciare (intervenţii la baraje, poduri, podeţe, stăvilare, canale, drenuri, debuşee).

În prezent la nivelul fiecărui judeţ există 2-3 specialişti de îmbunătăţiri funciare, care au sarcina de a coordona şi supraveghea dar, lipseşte personalul care execută lucrările de întreţinere şi reparaţii. Trebuie menţionat că personalul nu beneficiază de mijloace de transport pentru deplasare în teren, în condiţiile în care au şi datoria de a menţine legătura cu toţi beneficiarii şi colaboratorii din judeţ (consilii locale, primării, OUAI, mii de persoane fizice cu care să încheie contracte).

În bugetul ANIF nu sunt prevăzute sume de bani pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, iar încasarea tarifelor nu a fost reglementată.

Lipsa banilor va conduce la neexecutarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, cu consecinţe deosebit de grave datorate calamităţilor naturale, şi anume excesul de umiditate şi inundaţii, cât şi de lipsa apei, respectiv seceta în următoarele zone ale ţării:

• în Câmpia de vest a României - datorită nivelului ridicat al pânzei de apă freatică şi regimului pluviometric bogat, periodic terenul agricol este inundat, fapt ce face indispensabilă efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii;
• în sudul ţării - în afara necesităţii măsurilor de combatere a secetei (există zone în care s-a instalat deşertificarea), 77 de staţii de pompare de desecare asigură păstrarea nivelului apei în amenajările situate de-a lungul celor 1100 km de dig pe Dunăre;
• în Dobrogea - nivelul apei din Canalul Dunăre - Marea Neagră afectează siguranţa circulaţiei pe calea ferată ce merge în paralel cu acesta;
• digul inelar cu o lungime 150 km, ce protejează Insula Mare a Brăilei, cu cele 11 localităţi din incintă, de cei aproximativ 3 metri de apă ce se află deasupra suprafeţei solului şi necesitată funcţionarea permanentă a celor 30 de staţii din incintă;
• neîntreţinerea lucrărilor va duce la colmatarea cursurilor de apă, compromiţând lucrările hidrotehnice existente pe râuri şi la înrăutăţirea calităţii apei din acestea;
• alunecările de teren afectează artere principale de circulaţie rutieră şi aşezămintele umane.

De asemenea, practica a demonstrat că aproximativ 90% din preţul apei pompate este constituit din valoarea energiei electrice.

Având în vedere cele prezentate, conducerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale trebuie să se gândească la următoarele măsuri:

1. majorarea numărului de personal al ANIF;
2. stabilirea unei taxe simbolice, plătită de toţi beneficiarii lucrărilor de îmbunătăţiri funciare;
3. obţinerea licenţei de furnizor energie electrică pentru ANIF.

Domnul Ion Melinte:

"Interzicerea totală a vânătorii în Delta Dunării este iraţională"

Adoptarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2010 pentru adoptarea unor măsuri destinate dezvoltării economico-sociale a zonei "Delta Dunării" este tergiversată, în Parlament, de 6 luni pentru că Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice doreşte să interzică vânătoare raţională pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".

Consider că degradarea echilibrului ecologic în spaţiul Rezervaţiei este un fapt real şi îngrijorător, care se datorează dezvoltării unor activităţi de exploatare exagerată a resurselor naturale din Delta Dunării, a turismului haotic şi luarea unor măsuri contraproductive de protecţie şi conservare a ecosistemului de către factorii decizionali, de cele mai multe ori sub presiunea gălăgioasă a unor pretinse ONG-uri de protecţie iraţională a naturii şi, probabil, a unor decizii politice interesate.

Interzicerea totală, pe întreaga suprafaţă a Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", a vânătorii, activitate tradiţională cu influenţă benefică, de necontestat în privinţa obiectivului conservării echilibrului ecologic în acest teritoriu, nu ar fi doar contraproductivă, ci de-a dreptul iraţională.

Prin vânătoarea raţională reglementată - în privinţa metodelor, limitelor, perioadelor şi locurilor în care se practică - pot fi menţinute, în echilibru relativ cu mediul rural, efectivele anumitor specii invazive sau a căror înmulţire poate dăuna conservării echilibrului ecologic în Delta Dunării.

Prin vânătoare raţională reglementată poate fi pusă în valoare şi introdusă în circuitul economic o resursă naturală regenerabilă, anume "vânatul" şi poate fi dezvoltat turismul cinegetic, cu influenţe pecuniare benefice asupra protecţiei şi conservării echilibrului ecologic în Delta Dunării şi a vieţii societăţii autohtone.

În concluzie, vânătoarea ca activitate tradiţională, raţional reglementată şi corect practicată în Delta Dunării, poate constitui un important factor de protecţie şi conservare a faunei sălbatice şi a mediului natural de viaţă al acesteia.

Din contră, interzicerea totală a vânătorii în Delta Dunării ar putea conduce spre haos ecologic în această zonă, generat în primul rând de expansiunea speciilor invazive.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

În cazul declarării unilaterale a independenţei regiunii Kosovo, România a avut încă din 2008 o poziţie corectă, anume de a nu recunoaşte un act de secesiune impus, care încalcă normele dreptului internaţional.

Din punctul de vedere al dreptului internaţional, aşa-numita declaraţie de independenţă este o secesiune unilaterală de Serbia şi un act ilegal în sine. În istoria politică a lumii, dreptul la autodeterminare s-a aplicat unor popoare şi nu unor minorităţi naţionale. Cazul Kosovo creează un precedent extrem de periculos, în care nu un popor în sine, ci o minoritate îşi declară independenţa. Mai periculos decât asta mi se pare faptul că această secesiune s-a făcut cu spijinul marilor puteri democratice şi, faţă de Serbia, prin constrângerea acestei ţări să nu se opună ruperii uneia din provinciile sale istorice. Acest lucru aminteşte de înţelegerea de la München din 1938, în care două mari puteri democratice, Anglia şi Franţa, au constrâns Cehoslovacia să cedeze Regiunea Sudetă Germaniei naziste.

Din acest punct de vedere, mă îngrijorează unele afirmaţii ale ministrului de externe şi ale primului-ministru care sugerează că România ar trebui să recunoască Kosovo.

Consider că România nu trebuie să recunoască independenţa aşa-numitului stat Kosovo, în ciuda oricăror presiuni şi "recomandări" primite.

Doamna Manuela Mitrea:

"Gândeşte. Mănâncă. Economiseşte!"

Pe 5 iunie, în fiecare an începând cu 1972, întreaga umanitate celebrează la chemarea Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ziua Mondială a Mediului.

Anul acesta, motto-ul sub care s-a desfăşurat această zi a fost "Think. Eat. Save!". Subiectul ales este rezultatul conlucrării dintre Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) şi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO), avându-se în vedere legătura indisolubilă dintre oameni şi mediul înconjurător.

Dacă termenii "Think" şi "Eat" înseamnă "Gândeşte" şi "Mănâncă", cuvântul "Save", care se traduce prin "Salvează", în acest context este mai bine să fie definit ca "Economiseşte" sau "Nu risipi".

Subiectul este foarte bine ales în condiţiile în care anual se aruncă aproximativ 1,3 milioane de tone de alimente, în timp ce aproape un miliard de oameni nu au ce mânca, dintre care aproximativ 170 de milioane sunt copii.

Deşi nivelul sărăciei extreme a scăzut la jumătate faţă de anul 1990, de la o treime la aproximativ 16%, la fiecare cinci secunde moare un copil cu vârsta de sub 5 ani, iar în total, anual mor aproximativ 30 de milioane de oameni din cauza subnutriţiei.

Din aceste motive ne îndeamnă ONU să economisim imensa cantitate de hrană pe care o aruncăm, să n-o mai transformăm în deşeuri şi să ne gândim la cei care au nevoie de ea, dar şi la mediu.

Deşi nu ne face nicio plăcere s-o recunoaştem, îndemnul acesta ni se adresează direct şi nouă, românilor, pentru că la noi în ţară se întâlnesc ambele situaţi: unii aruncă hrana, în timp ce altora le lipseşte.

Aceste dezechilibre trebuie să dispară din societatea noastră, dacă dorim să construim una mai echitabilă pentru toţi românii, mai ales în această perioadă de criză economică.

Este inacceptabil ca într-o ţară bogată ca a noastră, să existe oameni care nu au ce mânca, cum de altfel este inacceptabil ca pe planetă să existe oameni care mor de foame.

Stimaţi colegi, dacă ne pasă de semenii noştri, vremea semnalelor de alarmă a trecut. Acum este momentul să trecem la acţiune, pentru că lipsa hranei nu este ceva ce se marchează într-o singură zi, ci este o problemă de zi cu zi.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

"Modificarea Constituţiei, statul laic şi libertatea de conştiinţă, de gândire şi de religie pentru toţi cetăţenii"

Cum ar fi ca un ortodox să fie obligat să jure cu "Aşa să-mi ajute Allah!"? Cum ar fi ca un musulman să fie forţat să îşi abjure credinţa? Cum ar fi ca un adept al religiei mozaice să fie forţat să treacă la creştinism? Cum ar fi ca un ateu sau un liber-cugetător să fie convertit cu forţa? Astfel de lucruris-au întâmplat desîn istorie şi se întâmplă şi astăzi. Ieri,în Siria, un tânăr a fost împuşcat mortal pe stradă în oraşul Allepo,doar pentru că a afirmat că nu este credincios. Tendinţa unora de a-şi impune religia în faţa altora este aşadar un lucru des întâlnit şi care ia forme extreme.

La ce bun să avem o Constituţie, în România,care să fie discriminatorie din acest punct de vedere? O constituţie care să contrasteze cu principiul unui stat laic, o constituţie care să limiteze accesul la unele demnităţi publice pe motiv religios...

Spre exemplu,art. 82 alin. (2) şi 104 alin.(1) privind jurământul de credinţă depus de persoanele care nu au o credinţă religioasă monoteistă sau nu au nicio religie, în calitate de preşedinte al României, prim-ministru, ministru sau de membru al guvernului.

Am propus la Comisia pentru revizuirea Constituţieica formula religioasă "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" de încheiere a jurământului de credinţă prevăzut de Constituţie la art. 82 pentru preşedintele României să fie înlocuităcu jurământul pe onoare şi conştiinţă, versiune prevăzută de Legea nr. 8 din 2002 privind jurământul parlamentarilor, în cazul acelor persoane care nu au religie monoteistă sau care nu aunicio religie, fiind atei, agnostici, sceptici sau liber-cugetători.Astfel, la art. 82 propun adăugarea unui alineat, nr. 3, cu următorul conţinut:

"Art. 82 alin. (3): Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă, aceasta putând fi înlocuită cu formula: "Jur pe onoare şi conştiinţă", care prefaţează jurământul."

Motivaţie:articolul 82, alineatul (2) şi articolul 104, alineatul (1) din Constituţie se referă la jurământul de credinţă faţă de patrie şi popor pe care trebuie să-l depună membrii Guvernului, miniştrii, secretarii de stat, primul-ministru şi preşedintele României. Acest jurământ se încheie cu formula religioasă <Aşa să-mi ajute Dumnezeu!> şi este obligatoriu pentru preluarea mandatului.

Ţările din Europa nu mai au această formulă obligatorie a jurământului. Ea este prevăzută în unele legislaţii naţionale, dar ca formulă opţională. Acele persoane care nu au o religie sau care nu au o religie monoteistă (de exemplu, sunt budişti, religie în care nu există Dumnezeu, sau hinduişti, sau şintoişti unde sunt mai mulţi zei) sau care sunt atee, agnostice, liber-cugetătoare, aşadar nu au o religie, îşi pot vedea drepturile politice restricţionate pentru că ele nu-şi pot prelua mandatul dacă nu depun jurământul. Ar fi un conflict al acestei prevederi cu libertatea lor de gândire, conştiinţă şi religie prevăzută deart. 9 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede următoarele:

Art. 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie

1). Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.

2). Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege, care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor altora."

Accesul la înalte funcţii publice, precum cea de preşedinte, prim-ministru, ministru sau membru al Guvernului este rezervat prin Constituţie (art. 82 alin. (2) şi art. 104) numai persoanelor care împărtăşesc o credinţă religioasă monoteistă, fiind aşadar vorba de o gravă discriminare pe motiv de gândire, conştiinţă şi religie. Este încălcat astfel art. 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România.

Constituţia României, adoptată în 1991 şi revizuită în 2003, la art. 82 alin. (2) şi art. 104 stipulează că numai persoanele care împărtăşesc o credinţă monoteistă pot să ocupe înalte demnităţi în stat precum cele de preşedinte al României, prim-ministru, ministru sau membru al Guvernului României. Jurământul cerut demnitarilor conţine o formulă religioasă obligatorie:

"(2)Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ: "Jur să-mi dăruiesc toata puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

Nu sunt prevăzute derogări de la depunerea acestui jurământ, astfel că un ateu, un agnostic, un liber-cugetător, un deist sau un credincios budist este exclus din start unei demnităţi publice precum cele menţionate.

Acest lucru reprezintă o discriminare politică gravă pe motiv de religie. Articolele din Constituţie menţionate intră în conflict cu alte articole din legea fundamentală. Constituţia României garantează egalitatea cetăţenilor "în faţa legii şi a autorităţilor publice,fără privilegii şi fără discriminări"(art. 16alin. 1)şi afirmă laart. 4 alin. (2):"România, patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă,de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială"(s.n.). De asemenea, prinart. 29 alin. (2) este garantată libertatea conştiinţei.

O astfel de prevedere discriminatorie este rară în ţările U.E. Chiar şi înPolonia, ţară în care Biserica Catolică joacă un rol important social şi politic, formula "Aşa să-mi ajute Dumnezeu" este doar opţională.

DoarGrecia, dintre ţările cu o Constituţie recentă, are stipulat un jurământ obligatoriu cu caracter religios pentru şeful statului, dar nu şi pentru alţi demnitari. Jurământul de credinţă nu conţine referiri religioase nici în cazul unora dintre monarhiile europene precum cea dinBelgia.

De asemenea,Irlanda, care însă are o Constituţie ce datează din 1938, care prevede însă separarea dintre stat şi biserică, prevede un jurământ cerut preşedintelui republicii, consiliului de stat (care include prim-ministrul, viceprim-ministrul, ministrul de justiţie, preşedintele Înaltei Curţi, procurorul general şi preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului), înalţilor magistraţi care are un conţinut religios discriminatoriu faţă de persoanele care nu împărtăşesc credinţa în Dumnezeu.

Ţări membre ale Uniunii Europene care nu au o formulă religioasă în jurământ pentru înalţii demnitari ai statului:Belgia, Bulgaria, Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, Franţa, Letonia, Slovacia, Slovenia, Spania, Portugalia, Luxemburg, Olanda.

Ţări membre ale UE care au un conţinut religios opţional în jurământul înalţilor demnitari: Austria, Germania, Lituania, Polonia, Regatul Unit, Malta.

După cum se observă, în majoritatea cazurilor, ţările membre ale Uniunii Europene au înţeles că o astfel de prevedere precum obligativitatea unui jurământ cu conţinut religios pentru un demnitar al statului este discriminatorie.

Va trebui ca şi România să reglementeze astfel de teme în luminabunelor practici şi principii nediscriminatorii asumate de către statele membre UE. Orice fel de luare de poziţie a Parlamentului European şi a altor instituţii europene va fi deosebit de utilă şi, suntem convinşi, va grăbi luarea unor măsuri.

Domnul Ioan Munteanu:

"Despre falimentul personal"

Ideea acestei declaraţii politice a pornit de la un mail care mi-a parvenit la sfârşitul săptămânii trecute. Primesc multe astfel de scrisori şi, de fiecare dată, răspund celor care mi se adresează cu diverse probleme. Cazul de faţă este tipic pentru o bună parte a populaţiei din ţara noastră, de aceea mă voi baza, în principal, pe relatarea profesorului Staicu Ionel:

"Eu şi soţia suntem profesori de 22 de ani, avem 3 copii şi aveam înainte de 2010 credite ipotecare pentru construcţia locuinţei. După 2010 salariile au scăzut cu 25%, dar veniturile anuale au scăzut cu peste 50% (eliminarea sporurilor, creşterea TVA, eliminarea celui de al 13-lea salariu, inflaţie). Această situaţie, perpetuată timp de 2 ani şi jumătate, ne-a condus la faliment personal. Am avut zeci de somaţii de la bănci şi ca să nu rămânem fără casă, ne-am îndatorat la rude şi cunoştinţe.

Ce şanse de supravieţuire poate să aibă o familie cu mai mulţi copii, care are credit ipotecar pentru locuinţă - 50% din venit - şi începând cu 2010, pierde încă 50% prin austeritate excesivă? ...Vă spun eu: zero! O asemenea familie plăteşte azi dobândă la dobânda neachitată timp de 2 ani şi jumătate şi se află într-o situaţie disperată, deşi ambii părinţi lucrează.

Pentru că nu putem trăi în stare de faliment personal, am căutat o soluţie de rezolvare care să nu afecteze pe nimeni şi, în cele din urmă, am găsit-o. Statul român descoperă zilnic situaţii de cheltuire ilegală a banilor publici sau de evaziune fiscală. Este corect ca toţi banii să fie recuperaţi, lunar sau dintr-o dată, dacă este posibil. Folosind aceşti bani, statul poate stabili o convenţie cu o bancă, iar în schimbul depozitării de către stat a acelor bani la banca respectivă, ea să acorde împrumuturi pe termen lung, cu o dobândă rezonabilă, familiilor abuzate financiar prin măsuri de austeritate excesivă.

Pot beneficia de o asemenea facilitate datornicii care lucrează şi pot plăti lunar rate în concordanţă cu venitul. Convenţia dintre stat şi bancă este necesară, deoarece băncile nu sunt dispuse să-i împrumute pe cei aflaţi pe lista datornicilor, chiar dacă statul i-a supus unei exterminări financiare.

Fără o mediere a statului, nu există o rezolvare şi familiile afectate nu îşi pot continua existenţa! Această soluţie nu afectează pe nimeni şi ne ajută să ieşim din starea de faliment personal!"

Aceste rânduri dintr-o scrisoare mai lungă exprimă disperarea unui om onest care nu mai întrevede nicio soluţie pentru a-şi achita datoriile şi care adresează un apel politicienilor să ofere alternative rezonabile pentru revenirea la normalitate.

Plecând de la situaţia relatată, am adresat o interpelare domnului ministru delegat pentru buget. Daca voi primi un răspuns favorabil din partea Guvernului, intenţionez să preiau sugestia primită pentru a iniţia o propunere legislativă pe această temă.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Revizuirea Constituţiei este un deziderat, dar şi o necesitate a poporului român în vederea asigurării unei dezvoltări economice, sociale şi spirituale a României.

În acest sens, discuţiile legate de prevederile ce trebuie să le conţină noua Constituţie trebuie tratate cu maximă seriozitate şi, pe cale de consecinţă, legea fundamentală a statului trebuie să conţină doar acele drepturi şi idei politice pe care statul se întemeiază, pentru a fi cu adevărat şi eficientă.

În calitate de membru în Comisia comună de elaborare a propunerii legislative de revizuire a Constituţiei am auzit şi am analizat o multitudine de propuneri privind reglementările din legea fundamentală.

Astfel, consider că e necesar să facem precizarea că o serie de propuneri, cum sunt cele legate de căsătorie, nu au ce căuta în Constituţia unui stat. Căsătoria în ţara noastră este deja reglementată de Codul civil, iar dacă vreodată se va dori schimbarea unor prevederi privind căsătoria, va fi necesară modificarea legii, dar nu Constituţia.

Consider că prima regulă pentru ca o Constituţie să fie funcţională, ea trebuie să fie suplă, iar din acest motiv procesul revizuirii trebuie tratat cu maximă seriozitate şi nu transformat într-un show TV.

Şi eu personal am făcut propuneri vizavi de prevederile constituţionale, însă trebuie să ţinem cont de faptul că există în România şi legi organice.

Modificarea Constituţiei trebuie să prevadă mai multe drepturi pentru cetăţenii români, nu să le îngrădească pe cele deja existente. Vieţile cetăţenilor trebuie protejate, trebuie responsabilizate mai mult autorităţile locale.

O altă prevedere pe care o consider necesară face referire la menţionarea în preambulul Constituţiei a faptului că poporul român este un popor creştin.

Consider că toate propunerile care pot fi introduse în legea fundamentală a României trebuie analizate cu maximă seriozitate.

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul declaraţiei mele de astăzi este "Politica şi mass-media"

În următorul text este vorba despre rolul mass-media în relaţia cu partidele. Mass-media a fost deseori considerată "cea de-a patra putere" în stat (alături de executiv, legislativ şi justiţie), iar democraţiile moderne au fost poreclite "democraţii mass-media".

Dar ce se ascunde în spatele acestor consideraţii? Care este puterea reală de care dispune mass-media? Cum pot fi descrise funcţiile acesteia în contextul cooperării cu celelalte organisme din cadrul sistemului intermediar şi mai ales cu partidele politice?

Politica ar fi de neconceput în statele moderne de astăzi fără mass-media. Altfel decât în vechea Atenă, cetăţenii nu se mai adună pe agora pentru a dezbate asupra deciziilor ce urmează a fi luate.

Politica este prezentată prin intermediul mass-mediei. Ceea ce ştim despre politica din ţara noastră am aflat de cele mai multe ori prin intermediul televizorului, al radioului şi al ziarelor. Mass-media ocupă prin urmare un rol central în cadrul sistemului intermediar.

Asociaţiile şi partidele au o activitate publică, ele încearcă permanent să facă uz de mass-media. Acesta este un alt argument care arată cât de strâns conectate şi interdependente sunt aceste părţi ale sistemului intermediar.

Creatorii Constituţiei americane au considerat că o presă liberă este o componentă esenţială a unei guvernări democratice. Astfel, ei au stipulat în primul din cele zece Amendamente ale Drepturilor Omului: "Congresul nu va elabora nicio lege care să limiteze libertatea cuvântului sau a presei." Nu s-a spus însă nimic despre datoria presei de a fi "fair play", obiectivă sau reprezentativă.

Ideea presei ca reprezentantă a poporului a devenit un lucru de la sine înţeles, cu care majoritatea jurnaliştilor operează şi care pătrunde în fiecare detaliu al muncii lor de zi cu zi. Astfel, presa ajunge să aibă un rol asemănător aspectelor formale ale unei guvernări reprezentative, cum ar fi legislativul şi executivul. De fapt, ideea presei ca a patra putere în stat este direct legată de presupoziţia reprezentativităţii presei.

În societatea contemporană, pericolul apare atunci când saturaţia informaţională îl împiedică pe cetăţean să înţeleagă evenimentele. Presa noastră, şi mai ales televiziunea, se insinuează în viaţa publică ca protagonist şi reuşeşte să o transforme, inevitabil, în "spectacol pur". Cu toate acestea, politica nu ar putea exista fără spectacolul oferit de mass-media.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Aş dori să folosesc acest prilej pentru a prezenta Parlamentului câteva teme importante de discuţie cu Knesset-ul, Parlamentul israelian, în vederea unei cât mai eficiente şi mai corecte reprezentări a cetăţenilor români cu domiciliul în Israel.

În primul rând, aş vrea să spun că am trimis recent Knesset-ului o scrisoare prin care propun înfiinţarea unui grup comun de lucru cu Parlamentul României în vederea revalorificării şi promovării importantei contribuţii a evreilor din România la formarea statului Israel şi a tezaurului său cultural. Reprezentanţii Knesset-ului au răspuns pozitiv acestei idei, sugerând ca grupul de lucru să fie alcătuit în baza propunerilor Grupurilor de prietenie Israel - România din Parlamentul României şi Knesset. În acest scop, împreună cu preşedintele Grupului de prietenie România - Israel din Camera Deputaţilor, domnul deputat Petru Vlase, vom face primele propuneri Knesset-ului în cursul săptămânilor viitoare.

O altă problemă a comunităţii românilor din Israel la care vreau să fac referire implică subiectul lucrătorilor români cu actele de muncă expirate. În prezent, după expirarea termenului de valabilitate a actelor de şedere, cetăţenii care au lucrat până mai ieri cu forme legale pe teritoriul statului israelian şi care nu părăsesc în mod voluntar Israelul, vor fi expulzaţi, ajungându-se uneori la situaţia în care ei preferă să eludeze legea şi să se ascundă de autorităţi. Această situaţie nu se datorează întotdeauna unei voinţe asumate de a încălca legea, ci unei necunoaşteri a acesteia, hrănită de speranţe neîntemeiate de «rezolvare miraculoasă». Cu timpul, pe măsură ce şederea ilegală se cronicizează, soluţiile amiabile de soluţionare în sensul legii sunt înlocuite de o spaimă iraţională faţă de autorităţi. Necunoaşterea legii lasă loc unor «mituri urbane» despre tratamentul dur la care sunt supuşi cei care nu mai beneficiază de acte valide de şedere.

Plecând de la premisa că cei mai mulţi dintre cetăţenii români aflaţi în această situaţie nu au acces la informaţii şi sunt în mare parte muncitori necalificaţi, am considerat necesară găsirea unei soluţii care să servească inclusiv scopului autorităţilor române şi israeliene de respectare a legii. O posibilă variantă ar putea-o reprezenta acordarea unei perioade de graţie de o lună de zile în care cetăţenii români să aibă posibilitatea să se adreseze ambasadei şi consulatelor României pentru a beneficia de consiliere în vederea întoarcerii în ţară. Astfel, românii şi-ar putea pregăti plecarea voluntară de pe teritoriul statului israelian, fără a se simţi în mod subiectiv «ameninţaţi» de autorităţi pentru nerespectarea legii. În acest interval, ei ar urma să fie informaţi şi li s-ar explica consecinţele rămânerii peste termenul legal prevăzut de legislaţia israeliană şi ar fi ajutaţi în identificarea unor mijloace financiare necesare întoarcerii în ţară.

În sfârşit, referitor la condiţiile şi durata vizei de lucru a românilor din Israel, aceasta este în prezent acordată pe o perioada de timp de 5 ani. În cazul îngrijitorilor de bătrâni, de exemplu, nu este vorba doar de o relaţie contractuală, ci şi de o relaţie personală care se stabileşte între cele două părţi. Există frecvente situaţii în care bătrânii comunică doar cu îngrijitorul, schimbarea acestuia putând genera dezechilibre psihice şi emoţionale severe pentru bătrâni. În situaţia în care persoana îngrijită decedează înainte de expirarea vizei de 5 ani, îngrijitorul este nevoit să părăsească Israelul, fără a mai avea posibilitatea să îşi caute un alt loc de muncă. Deşi au lucrat cu contracte legale de muncă, românii nu se pot întoarce în Israel, nici măcar în scop turistic, decât după o perioadă de cel puţin un an de la părăsirea teritoriului israelian.

În acest sens, am scris Parlamentului israelian, Knesset-ului, propunând dezvoltarea unui cadru juridic în domeniul circulaţiei forţei de muncă care să protejeze lucrătorii români din Israel şi care săle dea oportunitatea de a rămâne pe teritoriul Israelului atât timp cât doresc să muncească, în condiţiile prevăzute de lege.

În toate cele trei teme aşteptăm un dialog cu partea israeliană după înfiinţarea Grupului de prietenie România - Israel.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Vrea să vă aduc în atenţie astăzi strategia fiscal - bugetară pentru perioada 2014 - 2016.

În dimensiunea sa financiar-bugetară, modelul economic de dezvoltare va fi axat pe investiţii publice de antrenare, acele investiţii menite să susţină infrastructura, agricultura şi dezvoltarea rurală, energia şi tehnologia avansată. Va fi avută în vedere o nouă abordare a finanţării investiţiilor, diferită de cea aferentă anilor 2010-2011, cu o filozofie mult mai corectă, limitarea finanţărilor de la bugetul de stat şi orientarea către acele proiecte finanţate în primul rând din programe europene, din fonduri rambursabile pentru care există un audit şi o perspectivă de multiplicare a modului de investire a banilor publici.

Se are în vedere elaborarea unui nou cadru de reglementare a parteneriatului public-privat, apreciindu-se rolul economic extrem de pozitiv pe care l-ar putea juca o dinamizare a sectorului public prin promovarea de proiecte de dezvoltare a infrastructurii cu atragerea de finanţare privată semnificativă. Avantajul acestei soluţii îl reprezintă degrevarea presiunii asupra bugetului de stat (mai ales în contextul unui spaţiu fiscal predeterminat de acordurile de finanţare în vigoare şi de efectul crizei economice), în măsura în care complexităţile şi riscurile aferente sunt gestionate avizat, transparent şi fundamentat.

Consider că proiectul de strategie fiscală pentru 2014-2016 reprezintă un obiectiv absolut necesar de atins şi realizabil, atâta vreme cât vom lucra împreună, susţinut, în vederea transformării economiei româneşti într-una puternică, viabilă şi competitivă la nivel european.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Investiţiile străine directe trebuie resuscitate"

Cea mai mare parte dintre cetăţenii români îşi aduc aminte despre perioada scurtă de prosperitate pe care a traversat-o România în perioada 2002-2008, despre creşterile salariale constante, despre puterea de cumpărare superioară celei din prezent, despre optimismul pe care îl aducea creşterea economică foarte mare din acea perioadă. Puţini dintre noi au uitat faptul că acele evoluţii dezirabile erau în cea mai mare parte rezultatul intrărilor masive de capital, ca urmare a unui apetit fără precedent al investitorilor străini pentru mediul de afaceri şi oportunităţile pe care le oferă România.

Anul 2009 a coincis cu cea mai dramatică reducere a fluxului investiţional, nu numai în România, ci în cea mai mare parte a statelor membre ale Uniunii Europene, cu efecte devastatoare asupra echilibrului bugetar, asupra numărului locurilor de muncă, asupra trendului crescător al economiei. Cu toate acestea, aliaţii noştri în lupta cu efectele crizei economice au fost chiar investiţiile străine care, chiar cu dificultăţi, au susţinut exporturile şi au păstrat numărul de locuri de muncă.

Astăzi, la aproape cinci ani de la instalarea crizei economice, trebuie să reconsiderăm poziţia faţă de investitorii străini care ar dori să desfăşoare afaceri în România şi care totuşi se lovesc de piedicile puse de noi, românii. Ar trebui să le ascultăm mai atent vocile şi să încercăm să ajustăm aceste probleme la exigenţele investitorilor străini şi autohtoni.

Astfel, cea mai mare parte a acestora sunt puternic nemulţumiţi de birocraţia excesivă încă prezentă în sistemul public din România, sunt îngrijoraţi de numărul excesiv al modificărilor legilor fiscale, în special al Codului fiscal, sunt nemulţumiţi de numărul excesiv de taxe şi impozite şi mai ales de progresele modeste înregistrate în modernizarea infrastructurii de transport pentru mărfuri.

Ne bucurăm, ce-i drept, că gigantul Daimler-Benz a venit în România ca să producă piese de schimb şi există o foarte mare probabilitate ca producătorul de autoturisme să extindă producţia şi către producţia de maşini. Este un semnal deosebit de puternic pentru toată lumea faptul că cel mai prestigios investitor din lume vine în România.

Trebuie apreciată şi lăudată activitatea Guvernului României în anul 2013, însă mă simt dator să spun că o singură investiţie publică mare nu este îndeajuns pentru a determina schimbări majore în dinamica produsului intern brut al României pe termen scurt şi mediu.

Guvernul a demarat deja cele mai multe dintre politicile care răspund direct şi eficient problemelor invocate de investitori: lucrările de infrastructură demarate de USL ne vor lega de Europa până în anul 2016, prin intermediul Autostrăzii A1; regimul fiscal este analizat în sensul flexibilizării acestuia şi diminuării numărului de taxe.

Ceea ce trebuie însă realizat de urgenţă este înlăturarea tuturor piedicilor birocratice care ar îngreuna activitatea agenţilor economici, nu numai străini, ci şi români.

Investiţiile directe străine, cu bunele şi relele lor, sunt şansa României către o creştere economică superioară, diminuarea şomajului şi creşterea standardului de viaţă. Aşa că, dragi colegi, haideţi să facem tot ce stă în competenţa noastră ca să le aducem în România şi să genereze prosperitate pentru români.

Domnul Miron Ignat:

"12 iunie - Ziua Rusiei"

Ziua de 12 iunie este Ziua Naţională a Federaţiei Ruse. În urmă cu 23 de ani, popoarele Federaţiei Ruse au păşit pe calea democratizării ţării şi dezvoltării economice bazate pe reguli ale economiei de piaţă şi ale liberei concurenţei.

În politica sa externă, Rusia şi-au stabilit anumite priorităţi bazate pe păstrarea unităţii şi suveranităţii sale statale. Toate eforturile politicii externe vor fi orientate în câteva direcţii prioritare, şi anume:

• Asigurarea securităţii ţării, păstrarea şi întărirea suveranităţii statului, a integrităţii sale teritoriale, păstrarea poziţiilor sale de pace în lume, întărirea capacităţii Rusiei ca un centru de stabilitate în lumea contemporană.
• crearea unor condiţii externe pentru creşterea mai dinamică a economiei Federaţiei Ruse, modernizarea tehnologică şi implementarea în economie a tehnicilor noi şi a noilor descoperiri inovatoare. Totodată, se urmăreşte întărirea statului, ridicarea nivelului de trai al populaţiei şi a calităţii vieţii.
• Contribuţia mai activă a Rusiei la întărirea păcii şi stabilităţii în lume.
• Respectarea prevederilor şi principiilor Cărţii ONU şi întărirea relaţiilor de parteneriat între diferite state pe baza respectării suveranităţii fiecărui stat.
• Păstrarea şi întărirea relaţiilor de bună vecinătate între state, rezolvarea pe cale de bună înţelegere a unor conflicte şi preîntâmpinarea apariţiei de noi surse de instabilitate.
• Dezvoltarea relaţiilor bilaterale şi multilaterale bazate pe principiul de parteneriat şi avantaj reciproc cu diferite state ale lumii. Participarea la diferite forumuri, summituri, congrese, conferinţe internaţionale cu respectarea principiului suveranităţii, bunei înţelegerii şi a respectului reciproc.
• Întărirea şi respectarea poziţiei Rusiei în relaţiile economice şi comerciale cu diferite corporaţii internaţionale, neacceptarea discriminării partenerilor ruşi şi a mărfurilor realizate şi a serviciilor prestate de firmele ruseşti în relaţiile cu alte state sau corporaţii multinaţionale.
• Apărarea drepturilor legitime şi a intereselor, atât ale populaţiei ruse, cât şi ale celor ce trăiesc în afara graniţelor Federaţiei Ruse. Respectarea drepturilor cetăţenilor ţării, ale conaţionalilor în respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor moştenite.
• Întărirea poziţiei şi importanţei limbii ruse în lume. Folosirea limbii ruse în lucrările unor forumuri, conferinţe şi congrese internaţionale. Popularizarea culturii şi realizărilor cultural-ştiinţifice şi literare ale popoarelor Federaţiei Ruse. Consolidarea diasporei ruse în lume şi respectarea drepturilor, tradiţiilor, obiceiurilor conaţionalilor ruşi.
• Utilizarea unui dialog constructiv şi a unui parteneriat reciproc, manifestarea unui respect în relaţiile cu alte culturi şi religii ale diferitelor popoare.

În cadrul politicii sale externe, Federaţia Rusă pune un deosebit accent pe respectare acestor principii.

La mulţi ani, Rusia!

La mulţi ani ruşilor de pretutindeni!

Domnul Ioan Vulpescu:

"Comentariile diletante pe tema învăţământului românesc nu rezolvă problemele din sistem"

În mod normal, comentariile privitoare la situaţia din învăţământul românesc ale cuiva care nu a înregistrat niciun fel de performanţe academice n-ar trebui să intereseze pe nimeni. Şi cu atât mai puţin Parlamentul României.

Când însă persoana care face aceste comentarii are o înaltă funcţie în stat, părerile sale, oricât de neinformate şi de diletante, capătă o necuvenită rezonanţă publică şi cer un răspuns hotărât din partea noastră, a celor pe care Legea fundamentală ne-a însărcinat cu elaborarea politicilor în materie de educaţie.

Aşadar, trebuie să facem o dată pentru totdeauna distincţia între 1) sistemul de învăţământ, public şi privat, în sine şi managementul politic al învăţământului şi 2) potenţialul sistemului şi resursele pe care i le alocăm.

Departe de mine gândul de a susţine că avem un sistem de învăţământ dintre cele mai performante. Însă: 1) sistemul de învăţământ românesc este mult mai bun decât managementul politic pe care i l-am oferit, cel puţin în ultimul deceniu şi jumătate şi 2) sistemul de învăţământ românesc obţine rezultate superioare resurselor pe care statul român le investeşte în el. Orice luare de poziţie care ignoră aceste adevăruri elementare este, repet cuvântul, diletantă şi neavenită.

Vă reamintesc câteva fapte. Noi, administratorii lui politici, am supus sistemul educaţional celui mai mare număr de reforme în ultimii 15 ani. Nu am dus până la capăt niciuna, pentru că niciuna nu a pornit de la necesităţile reale ale învăţământului, ci de la premise false, ieşite din minţile unor "reformatori de profesie". Niciuna nu a fost, în prealabil, dezbătută pe larg cu specialiştii din sistem şi nu s-a ţinut cont de niciuna dintre sugestiile venite de la ei.

Cei din Ministerul Finanţelor au avut întotdeauna un cuvânt mai greu de spus în elaborarea politicilor din educaţie decât educatorii. Nimeni nu poate explica, astfel, cu adevărat de ce clasa pregătitoare a trecut de la grădiniţă la şcoală, de ce clasa a 9-a a fost mutată de la liceu la şcoală şi înapoi sau de ce ciclul de studii la Drept are 4 ani, iar la Chimie sau Fizică doar 3. Sunt exemple simple (pot da şi unele mai complicate) de "reforme" făcute după ureche, pe colţul mesei, dar care au generat grave convulsii şi au dat peste cap un sistem care până în 1989, excluzând componenta ideologică, funcţionase foarte bine.

Alte fapte incontestabile: profesorii şi învăţătorii noştri au printre cele mai mici salarii din Europa. Există state din afara UE, ca Serbia, Turcia, Muntenegru sau Macedonia, în care salariul mediu în învăţământ este cu 50-100% mai mare decât la noi. Avem o lege a salarizării din 2009 care nu se aplică nici azi, avem şoferi şi portari de instituţii centrale care câştigă mai mult decât un profesor. Şi, în aceste condiţii, cerem învăţământului performanţă. E o ipocrizie. Sau o iresponsabilitate.

Este momentul ca actorii politici să înceteze cu declaraţiile defăimătoare la adresa unui sistem de învăţământ pe care oamenii politici l-au transformat în teren de joacă pentru tot felul de experimente. E timpul responsabilităţii: să ne consultăm cu specialiştii şi să punem în aplicare politici publice care să scoată din criză sistemul, spre binele viitorului acestei naţiuni. Politicile în domeniu trebuie făcute acolo unde spune Constituţia, adică în Parlament, nu prin comisii ale unor instituţii fără drept de iniţiativă legislativă. Şi cu atât mai puţin pe Facebook.

Domnul Florin Iordache:

"Recunoaşterea externă a unei bune guvernări"

La recenta vizită a premierului Victor Ponta în Germania, România a fost tratată ca "o ţară cu potenţial şi o ţară foarte importantă pentru Germania", ca o recunoaştere a rezultatelor bune economice înregistrate în ultima perioadă.

Se demonstrează că avem un guvern eficient şi care cunoaşte, dar şi rezolvă problemele interne şi externe ale ţării.

În România au fost respectate standardele de drept, există transparenţă decizională şi combaterea corupţiei este o temă importantă pe agenda publică.

România ultimului an a demonstrat că poate fi un partener credibil în construirea unui viitor european.

Doamna Violeta Tudorie:

"«Statul minimal» - o utopie periculoasă"

Faptul că statul, oricare ar fi acesta, pune nişte obligaţii de contribuţii pe cetăţeni şi oricâtă înţelegere s-ar înregistra pentru necesitatea şi utilitatea acestora, trebuie să recunoaştem că este un lucru care creează disconfort. Nimănui nu îi face plăcere să cedeze o parte din venitul său sau să plătească o taxă pe averea personală. La rândul lor, investiţiile şi serviciile pe care statul le oferă cetăţenilor (siguranţă naţională, ordine publică, legislaţie, infrastructură etc.) au de cele mai multe ori un caracter impersonal, ceea ce creează iluzia că impozitele şi taxele nu se întorc în favoarea lor. Pentru ca acest disconfort să nu se transforme în refuz, revoltă sau grevă fiscală intervin cultura, comunicarea şi educaţia politică.

Acestea au menirea de a restabili echilibre, dialogul şi colaborarea dintre stat şi cetăţenii contribuabili, ştiut fiind că statul nu poate funcţiona fără contribuţiile cetăţenilor, iar viaţa cetăţenilor nu poate fi asigurată în afara organizării statale. Dar, în ciuda acestei meniri pozitive, în diferite momente, s-au găsit politicieni şi ideologi cu o precară conştiinţă politică şi fără caracter, care au speculat inapentenţa cetăţenilor de a plăti impozite şi taxe, instigându-i împotriva statului. Cea mai cunoscută, populistă şi politicianistă teză a acestor politicieni este aceea cunoscută sub denumirea de statul minimal.

Prin prezenta declaraţie politică îmi propun să demonstrez că această doctrină este nu numai o utopie politică, o prostie politică, ci şi un pericol suveran.

În fapt, astăzi ca şi în trecut, toată lumea îşi doreşte un stat puternic. Statul minimal este o lozincă politicianistă utopică, deoarece nicicând şi niciunde în lume nu s-au luat decizii politice voluntare de reducere sau slăbire a statului. La ora actuală nu se poate găsi niciun exemplu de conducere statală sau de uniune de state care să-şi propună acest lucru, în ciuda faptului că doctrina statului minimal mai are încă un potenţial de manipulare. Observă cineva tendinţe politice de alunecare spre statul minimal la Kosovo, la China, la SUA, la Rusia sau Uniunea Europeană? Crede cineva că pentru statul minimal se duc lupte în Siria şi se revoltă oamenii în Turcia? Statul minimal este o lozincă de campanie electorală, de ascundere a reducerii unor drepturi sociale şi chiar mult mai rău decât atât.

Că este o utopie nu cred că ar mai fi necesar să insist. Că este o prostie politică o arată toată mascarada televizată a regimului Boc-Băsescu despre slabul şi grasul purtat în cârcă. Ce s-a urmărit şi ce s-a ales din toată această mare trăncăneală am văzut: TVA-ul a urcat la 24%, salariile bugetarilor şi drepturile sociale amputate, discrepanţa dintre săraci şi bogaţi s-a adâncit. Dacă statul era acela gras, de ce i s-a mai pus un strat de osânză de 5% din TVA? De ce s-a mai împrumutat cu zeci de miliarde de euro, de ce nu s-au plătit datoriile şi despăgubirile pe care cetăţenii le aveau de încasat de la statul gras? Nu cred că s-a spus o mai mare prostie politică decât aceea că statul român era unul gras în anii 2009-2011.

Nu ar fi prima dată când oamenii politici şi propagandiştii lor se afundă în utopii şi prostii politice. Însă cele despre statul minimal, manipulate de oameni care exercită puterea, sunt foarte periculoase. Precaritatea serviciilor sociale, de la sănătate, educaţie, justiţie, ordine publică, transporturi, comunicaţii, baze de date credibile şi pană la infrastructură îşi găseşte explicaţia ideologică tocmai în doctrina statului minimal. Să ne oprim doar la un singur exemplu. Spunem că proprietatea este sfântă şi garantată. De cine este garantată, de fapt. Doamne fereşte să îţi spargă hoţii casa sau să-ţi fure autoturismul! Apoi, cât de sfântă şi de garantată a fost proprietatea publică în ultimii 23 de ani? Sau numai ce este al meu e sfânt? Dacă statul român este prea gras, să-1 facem atunci minimal, adică fără armată, fără poliţie, fără justiţie, fără preşedinte, guvern sau parlament!

Nu de statul minimal au nevoie românii, ci de un stat puternic care să poată aplica legile, apăra valorile naţionale şi impune cu demnitate şi competenţă autoritatea atât în plan intern, cât şi internaţional. În acest sens consider că acţionează Partidul Social Democrat, Guvernul pe care îl susţine şi Parlamentul pe care îl onorăm în această legislatură.

Domnul Scarlat Iriza:

"Discreditarea imaginii României pe plan internaţional"

Un nou scandal, care are în centru numele României, a izbucnit săptămâna trecută la Bruxelles. Responsabili pentru această nouă lovitură dată ţării noastre sunt reprezentanţii Partidului Democrat Liberal, cărora li se aduc acuze foarte grave. Astfel, raportorul Comisiei pentru control bugetar din Parlamentul European, europarlamentarul spaniol Ines Ayala Sender, şi-a manifestat săptămâna trecută dezgustul faţă de atitudinea şi intervenţiile nervoase, bazate pe ranchiună, ale europarlamentarilor PDL Monica Macovei şi Elena Băsescu. Domnia Sa a explicat că de fiecare dată când au existat audieri pentru alegerea unui candidat român la Curtea Europeană de Conturi, cele două au dat adevărate spectacole de resentiment politic. Mai mult decât atât, Ines Ayala Sender afirma că atât Monica Macovei, cât şi Elena Băsescu recurgeau la tot felul de metode penibile prin care încercau să îi intoxice pe membrii Comisiei de control bugetar şi, eventual, să îi determine să refuze candidatura persoanei propuse de Guvernul român.

O asemenea atitudine este tipică pentru reprezentanţii PDL, care ne-au obişnuit deja cu acţiunile şi discursurile lor manipulatoare, numai că, de data aceasta, nu se mai poate vorbi despre o luptă împotriva Partidului Social Democrat sau a Partidului Naţional Liberal, ci despre o adevărată campanie împotriva României şi a intereselor sale naţionale.

Este inacceptabil ca un europarlamentar, votat de cetăţenii români pentru a-i reprezenta în cel mai important for al Uniunii Europene, să aibă un comportament în care să primeze interesele partidului din care provin sau cele ale lui Traian Băsescu. în mod normal, după astfel de dezvăluiri, Monica Macovei şi Elena Băsescu ar trebui să îşi prezinte demisia din Parlamentul European şi să îşi ceară scuze public pentru deserviciul de imagine adus ţării noastre, însă este puţin probabil ca acest lucru să se întâmple, având în vedere persoanele aflate în discuţie.

Sper, totuşi, ca până la următoarele alegeri europarlamentare electoratul să nu uite acest episod jenant şi să nu mai permită accesul la un nivel atât de înalt a unor astfel de personaje, care nu fac decât să distrugă imaginea României pe plan internaţional.

Domnul Neculai Răţoi:

"Băiete, un rom mare, te rog...!"

Sfântă înţelepciunea din bătrâni: ţara arde şi baba se piaptănă...! Rom sau ţigan - iată care este ultima dilemă existenţială a Parlamentului European în viziunea extraordinară şi plenipotenţiară a celebrei europarlamentar de renume european care răspunde, precum o maşină de fiţe, la apelativul EBa... Asta a fost principala activitate de reprezentare a României la Uniunea Europeană a fetei lu' tata, care s-a grăbit să-şi pârască la tanti Viviane Reding ţara ce a trimis-o în înaltul for: cică "e unii" care vor să interzică prin Constituţie denumirea de "rom"! Doi deputaţi PNL, Mircea Dolha şi George Crăciunescu, s-au făcut purtătorii de cuvânt ai unui segment important din populaţia ţării care se simte deranjată că, după 1989, printr-o conjunctură dubioasă, unii dintre cei pe care îi cunoşteam de secole ca fiind ţigani, au ajuns la concluzia că ar fi bine dacă şi-ar schimba denumirea în... romi. Probabil pentru faptul că, precum românii, de la Râm se trag şi ei, aşa că era normal să figureze acest lucru în apelativ...

Culmea este că pe ţiganii cinstiţi nu îi deranjează să fie apelaţi la fel ca acum sute şi sute de ani. După cum nici pe ţiganii germani nu îi deranjează că sunt numiţi "zigeuner", pe cei din Franţa că li se zice "gitanes", ori că vorbitorii de limbă engleză îi numesc "gipsy". Numai unii dintre ţiganii români s-au considerat deranjaţi de faptul că nu sunt apelaţi după noul model, ca să-i poată lumea confunda pe unde migrează. Probabil este mai rentabil, dacă te duci la furat, să induci în eroare poliţia decât să stea pe capul tău dacă aude că eşti ţigan...

Nu s-a gândit însă nimeni că această nouă denumire luată de unii dintre ţigani ar putea să deranjeze populaţia românească, deoarece asemănarea foarte mare şi intenţionată poate aduce deservicii originii române. Lucru, de altfel, observat în multe ţări europene, în care între denumirile "rom" şi "român" s-a pus semnul egalităţii, românii cinstiţi fiind fugăriţi la fel ca şi ţiganii care au fost prinşi la furat.

S-a mai pus problema şi că, în limba română, termenul de "ţigan" ar avea o conotaţie negativă. Din fericire, nu stă în picioare acest argument pe care fata lu' tata îl punea în faţa Vivianei Reding. Pe de-o parte, cu toţii ştim mulţi ţigani mândri că numiţi sunt astfel - un frumos exemplu este cel al lui Mădălin Voicu, unul dintre cei care te-ar înfrunta pe loc dacă i-ai zice "rom".

Pe de altă parte, dacă, în anumite contexte, termenul de ţigan a căpătat şi nuanţe peiorative, nu este altceva decât o consecinţă a unor apucături de secole pe care le-au avut unii membri ai acestei etnii. Iar aici nu este vina populaţiei majoritare româneşti şi trebuie să fie asumarea responsabilităţii fiecăruia pentru faptele sale. După cum nu este nimic peiorativ, de exemplu, în cuvântul "ţigănie", acesta nefiind mai prejos ca, de exemplu, cuvântul "chinezărie", care nu face referire la o etnie sau naţionalitate, ci la cu totul altceva.

Aşa că este, ca de obicei, penibilă "îngrijorarea" fetei lu' tata că, vai, mare deranj va fi în rândul ţiganilor dacă vor fi apelaţi cu acelaşi apelativ folosit de secole, ca să nu mai existe vreo confuzie în capul cuiva, chiar dacă se numeşte EBa... În schimb, deranjantă este catalogarea acestei iniţiative a reprezentanţilor PNL ca fiind "fascistă". E un salt înainte, e semn că fata lu' tata învaţă cuvinte noi. Dar ar fi şi mai bine dacă ar învăţa şi ce înseamnă... În plus, chiar dacă ar fi adevărat, prea neexperimentata doamnă europarlamentar n-ar trebui să se simtă rău, fascismul fiind, de multă vreme, din ce în ce mai bine aspectat în secta portocalie, multe din acţiunile băsiştilor purtând această marcă, din păcate, mai ales în perioada când au crezut că au guvernat România. Pentru că nu guvernare a putut fi numită acea succesiune de acţiuni şi mai ales inacţiuni ale unor Videanu, Berceanu, Igaş, Funeriu ori Macovei, cât timp au ocupat (inutil pentru memoria istoriei) fotoliile unor miniştri, ci de-a dreptul exterminare în masă, adică exact una din acţiunile favorite ale fasciştilor...

Ar fi fost însă şi ceva de apreciat, cu toată denigrarea Elenei Băsescu, în caz că ar fi avut inspiraţia necesară, dacă nu de a emite, măcar de a împrumuta de la alţii fie şi o singură soluţie viabilă pentru rezolvarea problemelor reale cu care se confruntă această minoritate. După cum ar fi putut căpăta credibilitate dacă, atâta vreme cât ori ea, ori taică-su ar fi venit, de exemplu, cu dezvoltarea de programe de integrare socială. Însă cum n-a văzut nimeni aşa ceva în vreunul dintre mandatele seniorului, nu putem discuta despre credibilitate în vorbele denigratoare ale junioarei...

Încă un aspect: n-o fi cumva mai jignitor pentru un ţigan cinstit să fie apelat cu numele unei băuturi alcoolice care se ştie că este favorita piraţilor - oameni deloc prieteni cu legea, ordinea şi disciplina? Să fii ţigan corect, să stai într-un bar şi să vină unu' să comande: "Băiete, vreau un rom mare!", e ceva care să te facă să te simţi confortabil? Parcă nu...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Locul întâi la exportul de mahala"

Am mai relatat şi cu alte ocazii nemulţumirea, atât a mea, cât şi a unei semnificative majorităţi a românilor în ceea ce priveşte modul mahalagesc în care se comportă cei care, din partea PDL, se consideră a fi reprezentanţii României în Parlamentul European. Am observat că foarte mulţi dintre dumneavoastră şi-au exprimat, în timp, insatisfacţia nu doar că oamenii PDL la înaltul for european "strălucesc" numai prin lipsa calităţilor profesionale şi etice necesare pentru funcţiile de reprezentare a României la un asemenea nivel, ci şi prin acţiunile lor îndreptate împotriva intereselor noastre naţionale.

Au fost afectate serios atât imaginea, cât şi credibilitatea României, doar pentru simplul motiv că aceşti pseudoreprezentanţi ai ţării nu sunt în stare să îşi reprime umorile specifice sectei portocalii, conform cărora "un adversar politic bun este un adversar politic mort". Pentru pedelişti tot ce contează nu este decât accesul nemeritat la putere cu orice preţ şi, dacă nu ar avea frică suficientă de lege, ar pune mâna pe pistoale mai rapid decât Garda de Fier, iar acţiunile lor cotidiene dovedesc că nu s-ar da în lături de la astfel de "soluţie finală", fără mari remuşcări.

Din păcate, mahalaua politică pe care au adus-o pedeliştii în viaţa parlamentară şi nu numai din România, odată cu intrarea ţării noastre în UE a fost exportată de către aceiaşi vectori virali portocalii şi în Parlamentul European. Dacă a existat o anumită toleranţă absolut interesată la adresa pedeliştilor din partea celorlalţi membri ai PPE în înaltul for european, lucru devoalat în timp, dar mai ales cu ocazia referendumului de demitere a celui care încă nu devenise guvernatorul Băsescu, ceilalţi europarlamentari au început, încet-încet, să se cam lămurească şi sature de comportamentul şi carenţele portocaliilor rătăciţi prin Parlamentul European.

Ca urmare, au început să apară tot mai des reacţii din partea reprezentanţilor celorlalte state europene, oameni normali, care au înţeles ce nu pricep PDL-iştii: că, indiferent de doctrina politică pe care o apără, sunt în primul rând cetăţenii aceleiaşi ţări şi că rolul lor în Parlamentul European este interesul naţiunii care i-a trimis acolo, luptând deci cot la cot pentru binele patriei lor, indiferent de culorile steagului politic sub care s-au înregimentat.

Ultima reacţie a unei normalităţi politice europene împotriva mahalalei portocalii exportate este cea a raportoarei Comisiei pentru control bugetar din Parlamentul european, europarlamentarul spaniol Ines Ayala Sender, care şi-a manifestat dezgustul faţă de atitudinea şi intervenţiile nervoase, bazate pe ranchiună, ale europarlamentarelor PDL Monica Macovei şi Elena Băsescu. Ajunsă la limita răbdării, eurodeputata a explicat cum cele două, de fiecare dată când au existat audieri pentru alegerea unui candidat român la Curtea Europeană de Conturi, au dat adevărate spectacole de resentiment politic, pe care eurodeputata din Spania le-a calificat, elegant, drept "lamentabile".

Mai mult, Ines Ayala Sender mărturiseşte că respectivele PDL-iste recurgeau la tot felul de metode penibile prin care încercau să îi intoxice pe membrii Comisiei de control bugetar şi, eventual, să îi determine să refuze candidatura persoanei propuse de guvernul român. La fiecare propunere a guvernului nostru în privinţa unui candidat, de fiecare dată se primeau tot felul de scrisori anonime, provenind din biroul Monicăi Macovei, care încercau să discrediteze absolut aiurea persoana propusă de executivul de la Bucureşti. Ines Ayala Sender recunoaşte că a rămas blocată de luările de poziţie absurde din partea celor două europarlamentare PDL, de faulturile din spate venite mereu din partea eurodeputaţilor PPE, mobilizaţi de o manieră iresponsabilă de colegii lor din România, dublate de o ranchiună personală greu de explicat în mod normal.

Un astfel de mesaj nu a mai fost spus vreodată de un străin în legătură cu doi oameni politici din România! E cu atât mai nemeritat pentru noi să avem pe post de reprezentanţi ai naţiei pe aceste două pupile ale lui Băsescu. Este însă un rechizitoriu de excepţie, un soi de măsură sanitară de deparazitare, este o reacţie de apărare a organismului european faţă de viruşii portocalii Monica Macovei şi Elena Băsescu.

Am încercat să îmi închipui ce ar fi avut de spus reprezentanţii celorlalte ţări europene despre activitatea lui Nicolae Titulescu, de exemplu, un alt reprezentant al României într-un for european. Însă am alungat repede acest gând al comparaţiei: numele marelui Titulescu nu merită să fie maculat astfel. Rămâne doar speranţa că, la anul, românii vor reuşi să împiedice accesul băsiştilor în Parlamentul European. Ar fi un semn că şi naţiunea română s-a trezit...

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"A reînviat «garda pretoriană»? "

Am asistat, în ultimul timp, la reînvierea băsismului din justiţie, la reactivarea "gărzii pretoriene". Cu paşi mici, dar siguri, justiţia a fost repreluată de către obedienţii simpatizanţi ai lui Băsescu. Astfel, începând cu punerea oamenilor guvernatorului de la Cotroceni în posturile-cheie din parchete (s-a văzut că, deşi s-a crezut în faptul că măcar jumătate din procurori au scăpat de timona lui Băsescu, realitatea a demonstrat că a fost doar o iluzie), continuând apoi cu revenirea altor doi băsişti celebri în rândul CSM - Alina Ghica şi cunoscutul karatist între judecători Vasilică Danileţ, şi terminând (pe moment doar...) cu reînceperea prigoanei asupra mass-media, toţi cei care trebuiau s-au întors la locurile lor şi s-a redemarat vânătoarea opozanţilor lui Băsescu. Hilar a fost doar momentul în care judecătorul Danileţ, autorul unui articol din regulamentul CSM atât de profesionist făcut, încât s-a dovedit a fi total neconstituţional, a declarat într-un interviu că, din faptul că peste 1600 dintre colegii săi, judecătorii, au decis că nu-i mai reprezintă şi că e momentul să plece acasă, să nu mai încurce treaba pe la CSM, el a înţeles că poate să facă dragoste cu de-a sila, luându-şi doar angajamente de bună purtare faţă de colegii ce-l doreau dispărut definitiv din Consiliu.

Au reînceput, bineînţeles, şi abuzurile. După cum era de aşteptat încă de când la conducerea CSM s-a instalat un procuror, n-a trebuit să treacă mult până însăşi şefa CSM să-şi dea-n petic, comportându-se iarăşi ca pe moşia proprie, uzând de instituţiile statului ca de poşetele personale. Astfel, nu mai departe de săptămâna trecută, pe 7 iunie, s-a trezit că, în numele conducerii Consiliului Superior al Magistraturii, sesizează Inspecţia Judiciară "în vederea dispunerii şi efectuării de verificări privind posibila încălcare a independenţei justiţiei", pe motiv că un trust de presă a demarat "o campanie susţinută, agresivă şi cu depăşirea oricăror reglementări şi standarde în materia libertăţii de exprimare, împotriva unor instituţii ale sistemului judiciar, precum şi împotriva unor magistraţi, în legătură cu activităţile desfăşurate în cadrul procedurii penale" privind persoana unui cetăţean făcut cu forţa inculpat şi băgat la zdup doar c-aşa vor DNA-ul şi cei din spatele acestei sulfuroase afaceri. Cel mai alarmant însă este faptul că, în demersul său, "conducerea CSM-ului" - alias doamna Hăineală în persoană - se foloseşte de instituţiile statului pentru rezolvarea unor chestiuni personale. Şi în niciun caz acuzaţiile făcute de către şefa CSM nu se susţin în forma în care au fost ele prezentate în comunicatul emis pentru mass-media. Să le luăm băbeşte...

În primul rând, conform legii, Inspecţia Judiciară nu poate fi sesizată decât de plenul CSM şi nu are atribuţii legale decât asupra magistraţilor, nu şi a presei. Să nu ştie doamna Hăineală aceste lucruri? Sau e doar un abuz banal, atât de des uzitat de către orice băsist cu funcţie care se respectă? Dacă doamna Kovesi îşi doreşte poliţia ei, la DNA, doamna Hăineală de ce să nu vrea şi ea una? De menţionat şi că plenul CSM n-a discutat până acum despre nicio sesizare a Inspecţiei Judiciare...

Iată cum, în loc să cerceteze abuzurile procurorilor DNA şi PÎCCJ, Consiliul este folosit ca mijloc de cenzură a presei, prin antrenarea Inspecţiei Judiciare într-o acţiune mai mult decât ilegală şi antidemocratică, CSM realizând chiar şi un atac premeditat la jurisprudenţa CEDO pe libertatea de exprimare! Judecătorii de la Strasbourg au lămurit de multă vreme pe cine a vrut să priceapă că libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi una din condiţiile primordiale ale progresului sau/şi ale dezvoltării fiecărei persoane şi, indiferent pe cine deranjează acest lucru, ea se aplică nu numai "informaţiilor" sau "ideilor" primite în mod favorabil sau considerate ca inofensive, ci şi celor care lovesc, şochează sau neliniştesc o persoană sau o parte a populaţiei, în baza pluralismului, toleranţei şi spiritului de deschidere fără de care o societate democratică nu poate exista! Nimeni şi nimic nu poate interzice discutarea sau diseminarea informaţiei primite, chiar dacă există suspiciuni puternice că această informaţie nu ar fi adevărată ori o altă soluţie ar priva o persoană de dreptul de a-şi exprima opiniile şi părerile despre afirmaţii făcute în mass-media şi ar constitui o restrângere nerezonabilă a libertăţii de exprimare. Jurisprudenţa CEDO dixit!

Şi cum legislaţia internaţională prevalează asupra celei româneşti, cum deciziile CEDO sunt aplicabile integral pe teritoriul României, rămâne gustul amar al faptului că însăşi portocalizata şefă a CSM nu cunoaşte nu doar regulile elementare ale democraţiei, dar nici ce ar fi obligată să ştie prin statutul poziţiei publice pe care o ocupă şi din care cu sârg se străduieşte să încurce lucrurile în favoarea băsismului.

În al doilea rând, este foarte interesant cum doreşte şefa CSM să stabilească ea limitele disciplinei discursului public, în funcţie de reperele proprii sau primite... telepatic. Nu ştim în ce calitate anume doreşte asta şi nici care este temeiul legal al dorinţei, întrucât nicio lege de pe lumea asta nu stabileşte limitele între care poate să gliseze discursul public. Iar ce este cu adevărat periculos este faptul că justiţia română a început să găsească o agravantă în faptul ca o personalitate publică este un formator ori un vector de opinie.

Contrar tuturor legilor europene ori româneşti, mai pe faţă sau mai camuflat sub alte cuvinte, a început să fie iarăşi pedepsit delictul de opinie. Cât despre faptul că mass-media ar încerca să decredibilizeze justiţia, ca putere a statului, nu e nevoie de presă pentru asta: o fac însăşi organismele justiţiei suficient de bine ca să nu mai aibă nevoie de o mână de ajutor în acest sens. Când îţi baţi joc de lege, de regulile profesiei ori de voinţa proprie a 1600 de judecători, nu presa te decredibilizează...

Comunicatul CSM este proba materială cum se poate încălca grav şi la cele mai înalte niveluri ale justiţiei băsiste însăşi deciziile CEDO şi ale Parlamentului European. Din informaţiile de până acum, acest fapt nu va rămâne fără urmări, întrucât vor fi sesizate forurile europene în drept în legătură cu demersul abuziv al doamnei Hăineală. Iar pentru toate acestea, cineva va trebui să dea socoteală, căci aşa nu se mai poate...

Domnul Vasile Popeangă:

"Românii au ajuns cei mai naivi şi mai fraieri dintre traci?"

Am supus atenţiei dumneavoastră data trecută comportamentul unor investitori care, odată ajunşi în România în poziţii dominante de piaţă, s-au transformat din investitori în jefuitori, sub nişte motive mai mult decât puerile, care sfidau nu numai comportamentul economic normal din ţările lor de origine, ci chiar şi logica şi bunul-simţ comun, comportându-se în ţara noastră mai rău decât într-o colonie din lumea a paişpea, găsind aici, pe meleagurile noastre, satul fără câini şi ţara tuturor fanteziilor posibile şi imposibile.

Mai aminteam tot atunci şi că acestea nu puteau fi realizate decât cu ajutorul cozilor de topor strecurate - politic sau nu - ba prin ministere, ba prin tot soiul de agenţii guvernamentale, care au facilitat abuzurile companiilor străine. Continuăm şi acum cu o privire asupra altor aşa-zişi investitori ce au rămas cu impresia că românii sunt cei mai naivi şi mai fraieri dintre traci...

În 1999, falimentul mai mult decât telecomandat al IMGB a atras atenţia unor speculatori puşi pe făcut bani uşor, din nepriceperea unora ajunşi în funcţii-cheie fără să aibă pregătire suficientă pentru postul pe care i-a pus partidul ajuns la guvernare. Kvaerner, unul dintre participanţi, o companie foarte bine cotată pe plan internaţional până la acel moment, a făcut o ofertă care a fost considerată de aşa-zişii reprezentanţi ai părţii române ca fiind cea mai bună: o jumătate (sic!) de milion de dolari cash plus promisiunea că va investi alţi 54 milioane de dolari într-un viitor incert. Consecinţa? Din 1.700 de muncitori rămaşi în anul achiziţiei, au mai "supravieţuit" doar 600, restul fiind puşi de "investitor" pe spatele bugetului de asigurări sociale.

Nu multă vreme după achiziţie, doar prin vânzarea cantinei, Kvaerner bagă-n buzunare un milion de dolari, adică dublul investiţiei iniţiale. Cât despre promisiunea cu investiţia a altor zeci de milioane - băieţi parolişti: vorbă-a fost, vorbă-a rămas... încă un amănunt colorat: văzând cum merg lucrurile în România, Kvaerner a rămas repede restanţier la plată ba la curentul electric, ba la taxe şi impozite... întrebat ce s-a întâmplat, replica unuia din conducere a fost stupefiantă: "Păi, dacă aşa am văzut la alte mari companii că se face în ţara dumneavoastră, ne-am adaptat şi noi regulilor din România"... Tot acestei firme trebuie să îi fim "recunoscători" şi pentru închiderea, în 2002, a şantierului naval din Tulcea, deşi avea o cifră de afaceri de 48 milioane de dolari, închidere ce a adus aceluiaşi "investitor" un profit de peste 5 milioane dolari. Din păcate, nu a contabilizat nimeni cât a pierdut ROMÂNIA din aceste "afaceri"...

Şi pentru că a venit vorba: nu credeţi că, după aproape un sfert de secol de... "capitalism" - fie el "sălbatic", "de cumetrie" ori cum a mai fost el botezat de diverşi oameni politici şi nu numai - a cam venit vremea să tragem o linie de bilanţ, să vedem, cum zice românul, ce-am avut şi ce-am pierdut? N-ar fi rău, eventual, dacă am putea reuşi, presupunând că procurorii şi-ar mai face timp, printre trasul mâţei de coadă în două dosare de ziarişti şi trei dosare de votanţi puşi să jure cu mâna pe biblia de pe capota maşinii, să găsim şi nişte vinovaţi şi să-i mai tragem la răspundere, fie şi doar simbolic, chiar dacă la cârma justiţiei încă se mai lăfăie băsimul, înainte de a ne râde-n nas, cu doamna Kovesi în frunte, că s-au prescris faptele? După cum n-ar fi de vise rele nici dacă parchetele ar începe să se mişte mai cu talent fie chiar şi în dosarele pe care le-au înaintat ba ministerele, ba Curtea de Conturi, şi unde am putea găsi inclusiv cozile de topor de care menţionam anterior. Să mai pomenim cam cât bănet ar putea veni la buget în urma soluţionării acestor cauze?

Poate că ar trebui, pentru câţiva ani, măcar până rezolvă principalele cauze, ca parchetele să se autofinanţeze din dosarele rezolvate. Să vedeţi atunci celeritate, profesionalism, operativitate şi alte caracteristici, absolut necesare acestor profesii, dar atât de absente în activitatea procurorilor din ziua de astăzi...

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Combaterea sărăciei şi excluziunii sociale"

Pentru combaterea sărăciei şi excluziunii sociale trebuiau să contribuie, prin creşterea gradului de implicare, toţi actorii din sistem, inclusiv cetăţenii, ceea ce ar conduce la găsirea de noi soluţii pentru iniţierea şi dezvoltarea de măsuri concrete pentru combaterea sărăciei, numai că, din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat.

În anul 2012, au fost identificate următoarele grupuri ca fiind expuse unui risc de sărăcie ridicat: copiii (între 0-15 ani) cu 24,7%; populaţia din zonele rurale, 29,9%; lucrătorii pe cont propriu (inclusiv agricultorii) cu 39,9% şi şomerii cu 37,9%; gospodăriile cu doi adulţi şi trei sau mai mulţi copii 40%.

În acest sens, ministerul muncii şi protecţiei sociale trebuie să aibă în vedere o serie de proiecte ce pot fi susţinute financiar din Fondul Social European pentru a răspunde obiectivelor strategice prevăzute în Raportul naţional strategic privind protecţia socială şi incluziunea socială, în scopul dezvoltării sectorului de economie socială, ca soluţie pentru integrarea pe piaţa muncii a persoanelor defavorizate, precum şi proiectarea şi implementarea unui program complex de formare/calificare/recalificare pentru creşterea competenţelor antreprenoriale pentru şomerii şi tinerii din mediul rural.

Este necesar să se investească atât în familie, dar mai ales în valorificarea potenţialului intelectual şi social al copiilor. Astfel, se vor crea premisele ca aceşti copii să devină adulţi cu competenţe profesionale sporite cu ajutorul cărora să se depăşească situaţia de sărăcie cu care se confruntă familiile lor.

Domnul Dorel-Gheorghe Căprar:

"Descentralizare prin regionalizare"

Indiscutabil, cel mai important proiect al României de după decembrie 1989 este proiectul regionalizării ţării, semn clar al despărţirii definitive de perioada comunistă şi de împărţirea administrativ-teritorială gândită înainte de 1989. Cu ochii spre viitor, dar şi observând o dezvoltare dezechilibrată a multor zone ale României, tocmai pentru că lipsesc aceste regiuni, actuala guvernare militează spre o clară descentralizare administrativă.

Descentralizarea, doamnelor şi domnilor, înseamnă în primul rând să luăm din atribuţiile de administrare şi dezvoltare locală şi regională, să le luăm de la Guvern, ministere şi să le ducem către aleşii locali, către regiuni, judeţe, autorităţi locale. Pe scurt, simplificarea sistemului administrativ şi reducerea birocraţiei şi a costurilor. Totul privit prin prisma faptului că fiecare regiune devine astfel autoritate de management. Asta înseamnă, în sfârşit, mai mulţi bani la regiune, o dezvoltare echitabilă, în timp ce autorităţile publice centrale vor fi mult mai aproape de oameni, un alt argument ce conduce către dorinţa regionalizării. Ca să nu mai pomenesc de faptul că, indiscutabil, cel mai mare avantaj va fi capacitatea reală pe care o vor avea regiunile, de absorbţie a fondurilor europene, cu atât mai mult cu cât ne pregătim pentru ciclul bugetar european 2014-2020. Iar într-o perioadă de criză mondială, speranţa de a avea mai mulţi bani la buget este legată indiscutabil de absorbţia fondurilor europene.

În tot acest context politic şi administrativ, este necesar să vorbim în acelaşi timp şi de revizuirea Constituţiei, fără doar şi poate noua Constituţie a României, printre altele, va trebui să cuprindă şi aceste unităţi administrativ-teritoriale, ele fiind statuate prin legea fundamentală a statului. S-a creat un fals mit legat de faptul că prin regionalizare va scădea numărul angajaţilor consiliilor judeţene. Nimic mai fals, în contextul în care aceste unităţi administrativ-teritoriale vor avea competenţe mult sporite.

Cuvântul de ordine al judeţului din care provin şi pe care îl reprezint, Arad, este descentralizare prin regionalizare. Oamenii din colegiul meu au o reală nevoie de garanţii sociale şi cred că pachetul minim de investiţii obligatorii pe care îl aduce această abordare strategică reprezintă o soluţie viabilă. În întâlnirile pe care le am periodic cu cei pe care îi reprezint am constatat că oamenii sunt interesaţi de cum va arăta regiunea, sunt interesaţi să afle care sunt argumentele pentru care regionalizarea aduce dezvoltare.

Nu numai că discutăm despre faptul că în mai puţin de 10 ani vom reuşi să realizăm o echilibrare a şanselor, dar avem şi garanţia asigurării unui nivel minim obligatoriu de civilizaţie. Mă refer aici la apă, canalizare, şcoală, dispensar, farmacie, drumuri asfaltate. Privesc optimist la ideea că, de ce nu, comunele, prin asociere, vor fi şi ele atrase, în aşa fel încât, încet-încet, să avem un nivel minim de civilizaţie şi dezvoltare garantat în judeţul Arad şi în ţară. Extinzând un pic cadrul, mi se pare deosebit de important faptul că exclusiv în grija regiunii va reveni întreţinerea autostrăzilor şi drumurilor naţionale.

Concluzionând, stimaţi colegi, indiferent de orientarea politică, cred că obiectivul central este unul comun, şi anume dezvoltarea echilibrată a acestei ţări. Trebuie să înţelegem cu toţii că nu se descentralizează autoritatea şi caracterul unitar al statului român, regionalizarea nu presupune federalizare şi nu este un atentat la temelia şi fibra statului român, ci o poartă spre un viitor echilibrat, modern, european.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Guvernul Ponta protejează interesele consumatorilor de energie electrică"

În şedinţa Guvernului din 4 iunie 2013 a fost adoptată o ordonanţă de urgenţă prin care au fost luate o serie de măsuri legate de activitatea producătorilor de energie electrică din surse regenerabile şi de impactul asupra consumatorilor.

În esenţă, prin acest act normativ a fost stabilit faptul că se amână temporar acordarea unui număr de certificate verzi, în perioada 1 iulie 2013-31 martie 2017, urmând ca recuperarea acestora să înceapă cu 1 aprilie 2017, respectiv 1 ianuarie 2018, eşalonat cel mult până la 31 decembrie 2020.

Prin această măsură, Guvernul Ponta a redus presiunea creată de acordarea certificatelor verzi pentru producerea energiei din surse regenerabile asupra facturii la consumatorii casnici şi industriali.

Totodată, prin acest act normativ se creează premisele unei reduceri a facturii de energie electrică până la 5% pentru perioada următoare, fapt care reprezintă un avantaj pentru toate categoriile de consumatori.

În acelaşi timp, această OUG vine să protejeze terenurile agricole şi stabileşte că, pentru centralele electrice fotovoltaice, construite după apariţia acestui act normativ pe acest tip de terenuri, nu se acordă certificate verzi.

O altă prevedere importantă se referă la faptul că toate certificatele verzi se vor tranzacţiona în mod transparent, centralizat şi nediscriminatoriu, pe piaţa OPCOM, eliminându-se astfel speculaţiile care afectau grav interesele consumatorilor şi care au adus prejudicii bugetului de stat.

În opinia mea, reducerea la jumătate a numărului de certificate verzi ar fi fost o soluţie mai bună, care repunea în echilibru interesele consumatorilor cu cele ale producătorilor de energie electrică din surse regenerabile şi cu angajamentele de mediu.

În schimb, soluţia Guvernului a fost una de compromis, care ţine cont şi de faptul că, până la această dată, au fost realizate investiţii importante în producerea de energie din surse regenerabile.

Domnul Mircia Muntean:

"Noua Constituţie - legea fundamentală de apărare a penalilor"

Urmărind activitatea de revizuire a Constituţiei din ultimele zile, constat cu regret că ne îndreptăm către o altă formă de democraţie - democraţia infracţionalităţii. Comisia parlamentară pentru revizuirea Constituţiei a adoptat un amendament prin care se sporeşte imunitatea miniştrilor, mai exact "Parlamentul, în şedinţă comună a celor două Camere, are dreptul exclusiv de a cere urmărirea penală a primului-ministru şi a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor".

Vă reamintesc că Guvernul e învestit de Parlament, deci majoritatea în Parlament aparţine Guvernului. Nimeni, niciodată, nu va vota anchetarea propriului ministru, este total lipsit de sens.

Ceea ce faceţi acum nu este altceva decât să impulsionaţi ţara către o direcţie vicioasă, în care Guvernul să poată să-şi desfăşoare în deplină libertate activităţile penale, după bunul său plac! Revizuirea Constituţiei nu înseamnă nici să aplicăm libertatea totală a bunului plac şi nici guvernarea statului după legea haosului!

Doriţi să transformaţi Constituţia statului român într-un instrument care să le ofere linişte penalilor şi corupţilor. Cum puteţi face asta altfel decât prin metodele cele mai la îndemână vouă: imunitatea greşit aplicată, tărăgăneală excesivă, minciuna prezentată ca adevăr şi manipulările. Ăsta-i specificul guvernării dumneavoastră, stimaţi colegi ai puterii.

În final, doresc să vă adresez o întrebare simplă, domnilor din USL, cum veţi vota în cazul anchetării penale a unui ministru din propriul Guvern, în contextul în care aveţi majoritate de 70% ?

Nu, nu-i nevoie să-mi răspundeţi. Este evident. Se apropie vremuri grele pentru poporul român, dar nu uitaţi, românii nu mai pot fi batjocoriţi aşa uşor, iar minciunile voastre sunt atât de exagerate, încât nu mai pot fi ascunse nici după paravanul Constituţiei şi nici sub pretextul imunităţii!

Domnul Iacob Puşcaş:

"Opriţi războiul psihologic şi biologic împotriva nenăscuţilor şi a nou-născuţilor!"

Când vă aduc acum în prim-plan poate cea mai "arzătoare" problemă a României contemporane, mă refer la războiul psihologic şi biologic împotriva nenăscuţilor şi a nou-născuţilor, aş vrea să fac un apel nu doar la conştiinţa dumneavoastră, ci la conştiinţa tuturor cetăţenilor acestei ţări aflate în plin proces de îmbătrânire (din cauza natalităţii scăzute), ca să medităm lucid cu toţii - nu numai pentru o clipă - la următoarea întrebare: oare cine altcineva de pe acest pământ, dacă nu chiar acele fericite mame care nasc, ne-ar putea spune mai în cunoştinţă de cauză ce mare bucurie se poate revărsa în suflet când ţii în braţe pentru prima dată pruncul zămislit din propriul pântec? Practic, aceste fiinţe fericite sunt şi mamele noastre, ale tuturor!

Constat însă cu tristeţe şi durere că împotriva acestei bucurii fără de margini care însoţeşte nou-născutul lăsat de părinţi să vadă lumina zilei, spre a aduce înmugurire şi vigoare întregului nostru neam, un întreg sistem criminal se pune legal în mişcare pentru a-1 distruge pe copil mai întâi din mentalitatea maternă şi paternă, apoi "din pântecul" mamei rămase gravide şi, în cele din urmă, chiar "din faşă". este bine de reţinut că în România, una din cele mai vaccinate ţări şi singura ţară din UE unde se mai practică vaccinarea la naştere, sugarii de până la un an sunt supuşi la nu mai puţin de 27 de vaccinuri în diferite combinaţii - ceea ce înseamnă că medicina intervine în mod brutal în sistemul imunitar al copilului şi ajunge să îi transforme pe copiii noştri în cobai ai marilor companii farmaceutice aflate într-o nebună goană după bani.

Astfel, ori că vorbim de nenăscuţi ori de nou-născuţi, principalii responsabili de uciderea pruncilor fie din dorinţele oamenilor, fie din pântec sau supuşi la tot felul de vaccinări dubioase încă din faşă, sunt părinţii (sau, după caz, partenerii de sex opus necăsătoriţi). Cu a lor minte ajunsă la stricăciune datorită unor false iluzii, prin care îşi provoacă de fapt o rană de moarte vieţii lor conjugale, călăuziţi de ideea de a împrumuta şi ei "stilul" de viaţă din Occidentul european (unde dominantă este plăcerea facilă, dar nu şi dragostea adevărată), ei bine, mulţi din aceşti părinţi sau potenţiali părinţi iresponsabili nu mai vor pur şi simplu să aibă copii (evident, cauzele fiind multiple) sau, dacă totuşi îi au, nu ştiu că vaccinurile în UE sunt recomandate şi nu obligatorii ori nu fac tot ce le stă în putere ca să evite în temeiul legii complicaţiile grave postvaccinale prin refuzarea vaccinurilor şi astfel să-şi protejeze copiii de a nu mai fi victime ale unui marketing perfect al industriei farmaceutice.

Ca să înţelegem corect politica demografică dezastruoasă din ultima jumătate de secol a statului român, când regimul comunist a forţat creşterea natalităţii prin Decretul din 1966 privitor la limitarea condiţionată a numărului avorturilor, iar regimul "democrat" a concurat nepăsător la scăderea natalităţii prin legalizarea posibilităţii avortului, pe "ritmurile sexy ale Lambadei", la 26 decembrie 1989, vă aduc la cunoştinţă că numărul statistic oficial al avorturilor în România (în perioada 1958 - 2010) este de 22.391.278! Cu alte cuvinte, "înotând" cu toţii în sânge printr-un păcat strigător la cer şi ameninţaţi fiind în dăinuirea fiinţei noastre naţionale, iată că ne facem complici în felurite forme la uciderea unei alte Românii, nenăscute!

Vin acum şi vă întreb, într-un moment când, iată, numărul avorturilor este mai mare decât populaţia actuală a ţării, când se vehiculează atât de des conceptul de siguranţă naţională, de raţiune de stat, de sănătate ca prioritate naţională în programul de guvernare, ce este de făcut?

Cum s-a ajuns aici? Cine sunt vinovaţii? Mai toţi dintre noi ar spune fără ezitare că responsabilitatea pentru pruncuciderea în masă, de fapt, un genocid organizat pe o scară ce transcede graniţele, este sistemul. Şi dacă cineva ar avea curiozitatea şi exigenţa să înţeleagă cine anume formează acest sistem, atunci ar observa că sistemul nu este nicidecum o forţă implacabilă şi exterioară nouă, ci suntem chiar noi toţi, căci fiecare om în parte a contribuit cu câte o "cărămidă" personală pusă cu o conştinciozitate parcă inumană la ridicarea "zidului" păcatului general.

Personal, fără să am intenţia cumva de a stabili o ierarhie a gradului de vinovăţie pentru depistarea cauzelor generalizării acestei crime colective a avortului, consider că potenţialele mame sau mamele propriu-zise sunt principalele responsabile de viaţa lor şi a urmaşilor lor. Ele sunt în primul rând acele fiinţe care trebuie să-şi poarte de grijă atât pentru ele însele, cât şi pentru pruncii din pântece, să îşi dorească să trăiască frumos, curat, alături de bărbaţii lor, într-o familie creştină, clădită pe iubire veşnică, fără să-şi plece vreodată urechea la acei "binevoitori" care vor să le "sfătuiască" anume că ar fi "mai bine" să încerce şi opţiunea unei "sarcini nedorite", o exprimare specifică medicilor din planingul familial!

Iar medicii, în general, s-ar cuveni să fie corecţi ştiinţific, să prezinte familiilor şi tinerilor implicaţi în acte sexuale consecinţele nefaste ale suferinţelor fizice şi psihice pricinuite de orice măsură de curmare a altei vieţi prin aşa-numitele "metode preventive", să le spună adevărul cum că noua fiinţă umană se formează în momentul concepţiei şi nu să le adoarmă vigilenţa că nu ar fi vorba de formarea embrionului (a copilului) la 10-14 zile după concepţie - minciună care, de fapt, este o tactică de management, un compromis, ca astfel să se justifice folosirea metodelor contraceptive şi abortive (toate avorturile din această perioadă sunt considerate în mod eronat de către unii medici ca fiind "pierderi" neimportante de "gheme de celule", dar, în realitate, şi acest avort este echivalent pruncuciderii, indiferent că este efectuat prin intermediul contracepţiei în prima zi, prin contracepţie şi sterilet la două săptămâni, la fel numindu-se şi cel prin avort chirurgical legal la două-trei luni şi cel prin avort terapeutic mai târziu. şi nu în ultimul rând, medicii ar trebui să respecte cu adevărat atât Jurământul lui Hippocrate ("eu nu voi da nimănui otravă... nu voi da niciunei femei un pesar abortiv"), cât şi Jurământul medical de la Geneva din 1948 ("voi avea respectul absolut al vieţii umane, chiar din momentul concepţiunii").

Pe lângă medici, responsabilitatea pentru avorturi o mai au şi alţii, cum ar fi: politicienii (pentru că nu adoptă măsuri legislative menite să încurajeze creşterea natalităţii, nu ocrotesc suficient pe mamele gravide - eu propun ca acestora să li se asigure un loc de muncă timp de 7 ani -, nu iniţiază prin Ministerul Sănătăţii o campanie naţională concludentă împotriva sancţionării violului, a avorturilor şi a altor mijloace de prevenire a sarcinilor, nici nu fac demersurile necesare prin Ministerul Educaţiei ca în învăţământ elevii în loc să li se ofere posibilitatea să studieze efectele unor anomalii intim-comportamentale la disciplina Educaţie sexuală, ar fi mult mai bine ca aceştia să studieze cauzele păcatelor prin introducerea Moralei ca disciplină nouă; nu sancţionează autorităţile sanitare când acestea fac presiuni pe lângă medicii de familie să-i determine pe părinţi ca fiii şi fiicele lor să se vaccineze, trecând totodată cu vederea şi pe unii directori de şcoli care fac presiuni asupra părinţilor în ce priveşte vaccinarea copiilor acestora la şcoală etc.); jurnaliştii (pentru că nu mediatizează punctele de vedere critice ale unor personalităţi din domeniile medicinei şi psihologiei, prin care ne atrag atenţia asupra "atentatelor oficiale" care aduc sau pot aduce prejudicii integrităţii morale a corpului social, nici nu se ocupă de educaţia publică şi se limitează să promoveze subcultura unei lumi a instinctelor primare reduse până la vulgaritate); poliţiştii (pentru că unii dintre ei au pactizat cu "crima organizată", în sensul larg al tematicii pe care o abordez); avocaţii (pentru că apără în instanţă cauze injuste şi imorale); procurorii (pentru că nu întocmesc corect dosare pentru ca unele persoane să fie încadrate la articolele referitoare la culpe ca: prostituţia, traficul de carne vie, şantajul, ameninţarea, scriind pe ele prea uşor neînceperea urmăririi penale); judecătorii (pentru că unii dintre ei sunt corupţi sau intimidaţi, înainte de a-şi formula sentinţele); profesorii (pentru că au fost discreditaţi şi mulţi dintre ei au clacat moral şi nu mai sunt un exemplu de urmat pentru elevi); directorii de fundaţii (pentru că au ca obiect de activitate diferite acţiuni publice prin care subminează morala creştină şi tradiţiile noastre bimilenare); companiile farmaceutice (pentru că au alte scopuri decât cele de apărare a vieţii şi menţinerii securităţii oamenilor, organizând şi finanţând multe studii şi strategii publicitare favorabile promovării produselor contraceptive) etc.

Eu cred că dacă iubim cu adevărat viitorul acestei ţări, dacă ne interesează efectiv salvarea noastră ca popor, ca neam, în faţa lui Dumnezeu şi a lumii, este momentul să ne oprim din năucitorul zbucium cotidian, să luăm aminte la noi înşine şi să înţelegem cum de s-a ajuns să avem un tineret bolnav şi suferind de boli netratabile, cum de este posibil ca statisticile oficiale să indice că în România sunt peste 1.000.000 de oameni care suferă de o boală rară, din care 75% sunt copii! Şi dacă vom conştientiza că s-a greşit până acum, să nu mai greşim de acum încolo! încă nu este prea târziu să ne împăcăm cu Dumnezeu şi să ne întoarcem în Biserica Sa, de la învăţătura căreia ne-am îndepărtat! Nu contează că noi trudim cu osul frunţii noastre la legile ţării, sau că alţii lucrează în agricultură, sau oriunde altundeva, fiecare dintre noi să îi "educăm" pe cei din apropiere care nu ştiu, sau poate că au neglijat - aşa cum, de altfel, Biserica are misiunea să condamne păcatul şi să-l salveze pe păcătos -, că apărarea vieţii ne este un drept garantat constituţional, că oricine îşi dă concursul sub diferite forme la practicile avortive săvârşeşte păcate grele şi este socotit de Dumnezeu în rând cu ucigaşii, călcători ai poruncii "Să nu ucizi"!

Aş fi foarte fericit să ştiu că intervenţia mea parlamentară referitoare la stoparea măsurilor contraceptive a pus pe cineva pe gânduri în sensul de a ne aduce aportul cu toţii, cei în drept, la schimbarea concepţiei de viaţă mai ales a tinerilor (a elevilor, a studenţilor, dar şi a familiilor, a medicilor, profesorilor, asistenţilor medicali, jurnaliştilor etc.). Cât ne priveşte pe noi, ca organ legislativ al ţării, se cuvine să fim foarte atenţi ca nu cumva legile promovate de noi să se raporteze contradictoriu cu legile divine. Un prim-pas la nivel declarativ îl fac eu, acum, propunând responsabililor din Ministerul Sănătăţii demararea în regim de urgenţă a reformei în domeniul medicinei preventive, prin intermediul căreia să se poată apăra şi mai mult demnitatea femeii, sănătatea ei, aşa încât să-şi poată îndeplini misiunea sfântă de a se mântui prin naştere de prunci crescuţi în frică de Dumnezeu şi dragoste de ţară, fără să mai fie nevoite a se confrunta cu traumele nevrotice şi somatice generate de anticoncepţionale şi postconcepţionale etc.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Aurelian Mihai:

Pentru că a fost discuţia acestor zile, referitor la revizuirea constituţiei, s-a luat în calcul modificarea articolului 48, alineatul (1) care are conţinutul următor: "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor".

Textul pe care l-am propus pentru modificare, împreună cu alţi şapte colegi, este cel pe care îl aveţi mai jos:

"Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, prin bărbat înţelegând persoana care a fost declarată de sex masculin la naştere, iar prin femeie înţelegând persoana care a fost declarată de sex feminin la naştere, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor".

Nu consideraţi că este mai explicit şi complet cu privire la definiţia clară a căsătoriei? Am adăugat cele două completări privitor la explicaţia legată de naştere tocmai pentru a evita alte interpretări.

Dacă biserica, cât şi cei care astăzi compun Comisia pentru revizuirea constituţiei ar fi judecat corect situaţia şi ar fi analizat chestiunea căsătoriei strict tehnic, atunci am fi avut astăzi un articol modificat, iar discuţiile penibile din ultimele zile ar fi fost înlocuite cu discuţii adevărate, cum ar fi cele despre şomajul în creştere, pregătirile necesare pentru problemele care vor fi generate de inundaţiile care vor exista în următoarele zile, probleme legate de situaţia românilor din diaspora, pentru că am avea enorm de lucrat numai în acest domeniu etc.

Domnul George Ionescu:

"10 iunie - Ziua Paraşutiştilor Militari"

Trupele de paraşutişti sunt o componentă specializată de intervenţie discretă şi rapidă a armatei, menită să execute, în deplin secret şi cu mare precizie, o gamă largă de misiuni cu caracter deosebit, fiind structuri pe care orice armată le doreşte şi le pregăteşte cu seriozitate.

Istoria paraşutismului românesc începe în 1925, când, la 19 septembrie, a avut loc primul salt cu paraşuta dintr-un avion din ţara noastră, în condiţiile în care aviaţia militară română fusese dotată cu paraşute "Heinecke". Constructorul german de paraşute Heinecke a executat 2 salturi dintr-un avion pilotat de locotenentul aviator Paul Dumitrescu.

O lună mai târziu, la Tecuci, locotenentul aviator Jean Nicolescu a devenit primul aviator român care a sărit cu paraşuta din avion. în acelaşi an, cu o paraşută de construcţie proprie, la mitingul de aviaţie de la Băneasa, mecanicul de marină Eugen Sziklay a sărit de la 1000 de metri.

Smaranda Brăescu devine, în 1928, prima femeie din România care a sărit cu paraşuta. în 1931 ea câştigă titlul european la paraşutism cu un salt de la 6000 metri, iar în 1932, la Sacramento, California, devine campioană mondială la paraşutism, în urma unui salt de la înălţimea de 7400 de metri realizat cu o paraşută de construcţie românească, doborând, astfel, recordul mondial de înălţime al vremii.

În 1937 a fost creată prima şcoala de paraşutişti din România, având drept scop pregătirea piloţilor. în acelaşi an, o firmă americană a câştigat licitaţia pentru fabricarea paraşutelor ce aveau să intre în dotarea aeronauticii şi a montat la Flotila 1 Aerostaţie un turn de paraşutare de 80 metri pentru pregătirea practică a piloţilor. în 1948, fabrica de paraşute avea să fie naţionalizată sub denumirea Fabrica de paraşute "Aurel Vlaicu".

La 10 iunie 1941 s-a înfiinţat Şcoala de paraşutişti constituită în Compania de paraşutişti, în conformitate cu ordinul D. M. nr 93/16 iunie 1941, semnat de Subsecretarul de Stat al Aerului, cu un efectiv de 130 elevi. La 20 octombrie 1941 Statul Major al Aerului a ordonat transferul companiei de paraşutişti la Flotila 1 Aerostaţie de la Pantelimon.

Pe parcursul anilor, în urma modernizării armatei, corpul de paraşutişti suferă modificări şi transformări: în 1942, conform ordinului dat Statului Major al Aerului de către Mareşalului Antonescu, s-a constituit batalionul de paraşutişti; la 1 noiembrie 1950 se înfiinţează, în cadrul Centrului de Instrucţie al Aviaţiei din Tecuci, Batalionul 1 Paraşutişti (numit apoi Batalionul 597 Paraşutişti şi din 1974, Regimentul 60 Desant-Paraşutare "Băneasa-Otopeni"); la 1 februarie 1958 a fost înfiinţată compania cercetare specială; în 1980 s-au înfiinţat alte trei unităţi similare; în 1990 s-a înfiinţat Comandamentul Trupelor de Paraşutişti, subordonat Statului Major al Forţelor Aeriene, prin restructurarea regimentelor şi a secţiei paraşutişti; în anul 1997 a fost înfiinţata Şcoala de Aplicaţie pentru Paraşutişti.

Armata României dispune de o brigadă aeromobilă, cu comandamentul la Clinceni, de 3 batalioane de paraşutişti şi de Şcoala de Aplicaţie pentru Paraşutişti "General maior Grigore Baştan" aflată la Buzău.

Paraşutismul a fost şi a rămas o armă discretă, care intervine şi se retrage în linişte. Pregătirea specială, constanta stare de disponibilitate, dar şi dăruirea şi spiritul patriotic conferă trupelor de paraşutişti o însemnătate aparte.

Paraşutiştii asigură îndeplinirea unor misiuni complexe, de o însemnătate hotărâtoare în evoluţia acţiunilor trupelor de uscat, având posibilitatea de a intra rapid în luptă în zone improprii celorlalte categorii de forţe. Trupele de paraşutişti sunt capabile să acţioneze la distanţe mari, să ocupe puncte strategice, operative sau operativ-tactice ori să îmbunătăţească raportul de forţe într-o zonă de operaţii sau pe o direcţie operativă.

La mulţi ani tuturor paraşutiştilor militari români! La mulţi ani tuturor celor care şi-au câştigat locul lor prin muncă şi curaj!

Domnul Marian Enache:

Declaraţia politică se referă la situaţia fondului forestier din localităţile aflate pe Valea Muntelui, care constituie Colegiul uninominal nr. 8, judeţul Neamţ.

Administrarea pădurilor în condiţii de rentabilitate şi cu respectarea regimului silvic este dificilă în condiţiile fărâmiţării proprietăţii. În funcţie de tradiţie şi modele culturale, în ţările europene s-au dezvoltat diferite sisteme de administrare menite să compatibilizeze interesele generale ale societăţii şi interesele proprietarilor, fiind adoptate sisteme de administrare bazate pe asociere sau în care statul preia asupra sa funcţia administrării (ocoalele de regim silvic). România a optat pentru menţinerea unui sector public semnificativ, gestionarea durabilă a pădurilor în interes general.

Legile de retrocedare, elaborate în trepte, confuze şi lipsite de viziune au facilitat abuzurile, conflictele, litigiile etc., iar legislaţia administrării şi controlului pădurii a fost decuplată de cea a reconstituirii drepturilor de proprietate, cu efecte negative în pădurile proprietate publică a statului. Confuziile şi carenţele din legislaţia ce priveşte retrocedările de fond forestier au fost speculate prompt în favoarea lor de către entităţi, forme asociative şi persoane fizice care nu aveau niciun drept şi au indus în eroare unele instanţe de judecată.

Proprietatea publică a statului asupra pădurilor s-a diminuat prin reconstituiri sau, mai bine zis, de cele mai multe ori, prin constituiri abuzive de drepturi de proprietate, autorităţile publice manifestând adeseori o inexplicabilă indiferenţă şi pasivitate.

Condiţiile naturale de relief, coroborate cu defrişări şi cu modul de gospodărire a fondului funciar, au dus la accentuarea proceselor de torenţializare a reţelei hidrografice şi de eroziune a solului. În multe comune din Colegiul uninominal nr. 8, judeţul Neamţ (oraşul Bicaz şi comunele Bicazu Ardelean, Ceahlău, Fărcaşa, Grinţieş, Hangu şi Poiana Teiului), aceste procese afectează grav sistemele de lucrări pentru gospodărirea apelor şi de interes hidroenergetic, căile de comunicaţii, localităţile, drumurile forestiere etc.

Pe Valea Muntelui, Colegiul uninominal nr. 8 din judeţul Neamţ, s-au făcut solicitări de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţe mult mai mari decât cele deţinute în mod real în anul 1948 de către autorii deposedaţi; suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră expropriate de stat prin legile de reformă agrară sau pentru care statul a plătit despăgubiri sume uriaşe în raport cu valoarea reală a terenurilor expropriate; păduri grevate de sarcini în favoarea statului şi care fuseseră preluate de acesta în contul unor creanţe, în special credite contractate de la instituţii de credit deţinute de statul român sau terenuri forestiere incluse prin legile de armistiţiu în categoria "bunurilor inamice". De asemenea, s-au făcut solicitări de reconstituire de către persoane fără vocaţie succesorală, reprezentanţi nelegali sau contestaţi ai unor forme asociative de proprietate, împuterniciţi prin procuri a căror autenticitate nu poate fi verificată întrucât sunt emise în străinătate etc.

Multe dintre cereri nu au fost susţinute de documente din care să rezulte drepturi de proprietate propunându-se proba cu martori şi expertize extrajudiciare, iar înscrisurile nu constituiau titluri de proprietate (cărţi funciare, documente eliberate de arhivele statului) ci informaţii relative sau chiar eronate. Totodată, s-au prezentat şi documente vechi (chiar înainte de 1920) a căror relevanţă este mai mult decât discutabilă, deoarece proprietăţile, în majoritatea cazurilor, au suferit modificări semnificative (exproprieri, vânzări făcute de proprietari, partaje etc.), astfel încât la nivelul anului 1948, suprafeţele de pădure deţinute de autorii deposedaţi erau mult mai mici sau nu mai existau deloc. Dosare de acest tip au fost soluţionate favorabil sau prin procedură administrativă prevăzută de Legea nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare sau prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.

Comisiile judeţene au validat, în unele situaţii, suprafeţe de teren forestier mai mari decât cele deţinute în mod real de autorii deposedaţi şi chiar decât cele consemnate în dispozitivul hotărârilor judecătoreşti sau pe alte amplasamente, deşi, acestea, la momentul pronunţării hotărârilor, erau libere. Unele instanţe au dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafeţe mai mari decât cele deţinute în mod real de autorii deposedaţi şi chiar decât cele cuprinse în limitele naturale (culmi, văi, cursuri de apă etc.) indicate în acte ca limite ale proprietăţii, neţinând cont de faptul că astfel de limite nu puteau fi modificate în timp. în dispozitivul hotărârilor judecătoreşti sunt indicate amplasamente pe care fuseseră reconstituite în mod legal drepturi de proprietate sau pe care se aflau construcţii, amenajări forestiere (active corporale realizate din fonduri publice) care nu erau retrocedabile, ci numai transmisibile cu titlu oneros.

Faţă de cele prezentate, considerăm că instituţiile statului trebuie să revizuiască atât cazurile în care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea unor forme asociative, la care statul român, care deţinea în indiviziune proprietăţi forestiere, a fost exclus de la reconstituirea dreptului de proprietate, cât şi cazurile de reconstituire, în mod abuziv, a dreptului de proprietate în favoarea unor persoane fizice.

Domnul Vasile Horga:

"Resursele naturale şi politica de redevenţe a statului român"

Mă adresez astăzi dumneavoastră pe tema redevenţelor la resursele naturale, în general şi la cele privind exploataţiile de petrol şi gaze, în special.

Acesta este anul în care toţi împreună, legislativ şi executiv, va trebui să îndreptăm o altă injustiţie a trecutului şi să ne dovedim capacitatea de a genera politici publice în folosul cetăţeanului român şi al României, în ceea ce priveşte exploatarea în folosul statului român şi implicit a cetăţenilor săi a tuturor resurselor naturale ale subsolului ţării noastre.

După cum bine ştiţi, resursele subsolului, cele de interes public, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi sunt date în administrare sau sunt concesionate, în condiţiile legii, de către Guvernul României în calitatea sa de administrator al acestor resurse.

De mai bine de 10 ani asistăm pasivi la o adevărată fraudă naţională făcută în numele legii privind exploatarea resurselor naturale de interes naţional şi în special resursele de petrol şi gaze care au fost concesionate împreună cu vânzarea Petrom grupului austriac OMV, total dezavantajos pentru România şi în dauna cetăţeanului român şi a economiei naţionale. Redevenţele, pentru că despre ele vă vorbesc astăzi, au fost fixate, fără alte condiţionalităţi pentru compania privată OMV, la un nivel extrem de redus, fără a se face nicio legătură între evoluţia preţului mondial la petrol şi nivelul redevenţelor pe care le încasează statul român, ţinând seama că în această evoluţie costurile interne de exploatare a ţiţeiului sunt în general constante, astfel încât de beneficiul creşterii preţului mondial la petrol beneficiază doar compania OMV. În tot acest timp, însă, privim neputincioşi, legaţi de clauzele de neatins ale unui contract, aprobat, ce-i drept, prin lege de Parlamentul României, în care redevenţa pare o nestemată de neatins, o cloşcă cu mulţi pui de aur pentru cei care au pregătit această afacere păguboasă pentru statul român.

Vă reamintesc că într-un viitor apropiat avem datoria faţă de ţara şi poporul nostru să luăm o decizie importantă, stabilirea noilor niveluri ale redevenţelor la resursele naturale de petrol şi gaze, şi nu numai, în concordanţă cu preţurile mondiale la ţiţei şi gaze. Acest demers al nostru trebuie să respecte deviza prin care populaţia ne-a dat votul covârşitor la alegerile generale trecute, aceea de a face dreptate până la capăt, în aşa fel încât cetăţeanul român să se simtă demn şi mândru că este condus de o clasă politică responsabilă. De aceea, fac un apel la toţi deputaţii, indiferent ce culoare politică reprezintă, pentru că noi suntem în primul rând în serviciul cetăţeanului şi numai al lui, să punem această chestiune pe primul loc în agenda noastră, pentru ca acest subiect să fie dezbătut cu responsabilitate şi spirit de dreptate în interesul poporului român.

Fiecare dintre noi avem obligaţia faţă de cetăţenii români, asumată prin jurământul depus, să apărăm cu întreaga noastră fiinţă ţara şi cetăţenii ei, prin implicare activă în deciziile importante care se iau în acest for de dezbatere, care este Parlamentul României, inclusiv pe problemele de renegociere a redevenţelor privind resursele naturale ale subsolului României. Niciunul dintre noi nu poate spune că nu îl preocupă problema negocierii care se duce în prezent pentru creşterea nivelului redevenţelor, pentru că aceasta este o chestiune de interes naţional care priveşte în mod direct nivelul de viaţă al cetăţenilor României.

În prezent, statul român încasează redevenţele pentru concesionarea resurselor de petrol şi gaze atât sub forma unei cote din valoarea producţiei brute extrase prin aplicarea unui procent de 5% asupra veniturilor brute realizate din operaţiuni petroliere de transport şi tranzit al ţiţeiului prin sistemele naţionale de transport ale petrolului, cât şi din operaţiunile petroliere efectuate prin terminalele petroliere aflate în proprietatea publică a statului.

Cotele redevenţei din valoarea producţiei brute extrase, la ţiţei, variază între 3,5% şi 13,5%, iar la gaze între 3,5% şi 13%. Cotele se diferenţiază în funcţie de producţia brută, astfel cu cât producţia brută, în tone/metri cubi, este mai mare, cu atât şi cotele sunt mai mari. Trebuie spus de la început că aceste redevenţe sunt inacceptabil de reduse. Statele Unite al Americii practică redevenţe la petrol începând de la 12,5% pentru exploatări pe uscat, mergând până la 18,75% pentru cele off-shore (maritime) şi doresc, după unele surse, uniformizarea redevenţei la 18,75%. Canada are o redevenţă de 25%, ca să nu menţionăm că statele din golful Persic practică redevenţe mult mai mari. în acest context, ce putem spune despre redevenţa minimă de 3,5% practicată de România?

Prin deciziile strategice pe care le vom lua cu privire la revizuirea redevenţelor pentru resursele de petrol şi gaze şi corelarea lor cu cele practicate de ţările cu cele mai bogate resurse de acest fel, trebuie să avem în minte, în primul rând protejarea acestor resurse strategice printr-o exploatare raţională a lor, cât şi interesul companiilor din sectorul energetic, cu referire directă la compania Petrom, de cointeresare în exploatarea acestor resurse. Rolul nostru, al parlamentarilor trebuie să fie acela de a stimula activitatea economică privată cu respectarea deplină a regulilor concurenţei, doar în folosul cetăţeanului român, ale căror interese suntem ţinuţi să le apărăm. Nu trebuie negat că s-au întâmplat lucruri bune ca urmare a privatizării Petrom, atât pentru bugetul public naţional, cât şi pentru companie, care a fost salvată şi deparazitată de "căpuşele" care o sufocau cât timp a fost sub administrarea ineficientă a sectorului de stat.

Totodată, vreau să vă reamintesc comportamentul concesionarului acestor resurse naturale, în speţă compania Petrom, care a fost unul axat pe maximizarea profitului, ceea ce nu este prin sine un lucru de criticat într-o economie concurenţială, ignorând însă aproape total responsabilitatea socială pe care şi-a asumat-o în domeniul în care activează, odată cu preluarea pachetului majoritar de acţiuni de la statul român şi fără a ţine seama de specificul acestuia şi importanţa sa pentru economia naţională şi implicit pentru toţi cetăţenii României. De pildă, numărului de angajaţi a scăzut, conform raportărilor anuale ale companiei, de la 50.000 de angajaţi în 2004 la 21.650 de angajaţi în 2012, în condiţii de profitabilitate foarte mare şi la care a contribuit substanţial şi statul român prin nivelul redevenţelor practicate, precum şi poziţia monopolistă a companiei pe piaţă. O întrebare trebuie pusă, ce se va întâmpla dacă resursele naturale naţionale de ţiţei şi gaze se vor epuiza? Suntem convinşi că şi în această situaţie de perspectivă îndelungată, Compania Petrom îşi va găsi drumul său, iar statul român va fi alături de această companie ca întotdeauna.

După cum aţi putut urmări în cele afirmate până la acest moment, scopul declaraţiei mele este de a conştientiza atât factorul politic din România, cât şi deţinătorii licenţelor de exploatare a resurselor naturale de interes public ale României, pentru că numai împreună vor câştiga şi vor putea satisface atât interesele publice ale statului, cât şi interesele de afaceri ale companiilor de exploatare a resurselor subsolului ţării, spre binele cetăţenilor români.

Voi încheia pledoaria mea amintind celebrele cuvinte ale unui mare savant şi om politic român, Nicolae Iorga, care spunea un mare adevăr care are şi astăzi rezonanţe adânci în sufletul poporului român "istoria îşi bate joc de cei ce nu o cunosc, repetându-se", iar noi, în majoritate, cu siguranţă că nu ne dorim acest lucru.

După pauză

După pauză, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Continuăm lucrările şedinţei de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 409 deputaţi în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 221, sunt absenţi 188, din care 46 participă la alte acţiuni parlamentare.

Datorită faptului că ne-au venit rapoartele, începem cu punctul nr.3 de pe ordinea de zi, şi anume Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.15/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", a imobilelor proprietatea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Raportul e la mine în faţă.

Dacă din partea grupurilor vrea cineva să intervină pe procedură?

Domnul Tinel. Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Nu e suficient să aveţi numai dumneavoastră raportul, domnule preşedinte, trebuie să-l avem şi noi, cei care-l dezbatem. Şi aş solicita, dacă dumneavoastră îl aveţi, să cereţi staffului tehnic fie într-un timp rezonabil să ni-l pună şi nouă la dispoziţie, dacă nu, să amânăm dezbaterea pe cele trei proiecte de acte normative până când apar rapoartele, spre finalul şedinţei, dacă tot ziceţi că rapoartele s-au tipărit, dar n-au ajuns să fie împărţite şi la grupurile parlamentare.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat,

Domnule Toader,

Sunt informat că rapoartele au fost date tuturor liderilor de grup conform...

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Acum.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu, păi aşa a fost decizia de ieri, domnule preşedinte. Deci, ieri s-a votat, s-a introdus pe ordinea de zi, sub rezerva ca rapoartele să ajungă. Rapoartele au ajuns în sală, au ajuns la preşedinţi.

Domnule Tinel, sunt informat că de aseară au fost puse pe site şi că astăzi aţi primit. Îmi pare rău, eu am încredere în colegii mei de la Departamentul tehnic. Au fost depuse la casetele liderilor de grup şi au fost puse pe site aseară.

Intrăm pe proiectul de lege.

Guvernul. Vă rog, aveţi microfonul, domnişoară.

Doamna Andreea Ioana Lambru (secretar general adjunct al Guvernului):

Bună ziua!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul susţine adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.15/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", a imobilelor proprietatea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiilor sesizate în fond, vă rog, doamnă deputat, aveţi microfonul. Comisia juridică.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.15/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", a imobilelor proprietatea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 28 mai 2013.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

În conformitate cu prevederile art.61 şi ale art.63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, comisiile şi-au desfăşurat activitatea în şedinţe separate. Membrii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrul ecologic au examinat proiectul de lege în şedinţa din 10 iunie 2013, iar membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au examinat proiectul de lege în şedinţa din 10 iunie 2013.

În urma examinării intervenţiei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiilor s-a hotărât cu unanimitate de voturi aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.15/2003, cu amendamentele admise, prezentate în anexa nr.1 la prezentul raport.

În raport de obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există colegi care vor să intervină.

Domnule deputat Toader, aveţi microfonul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Am o neclaritate. Practic, ordonanţa de urgenţă pe care a promovat-o Guvernul Boc, vreau să întreb, nu ştiu, n-am niciun fel de informaţie, dacă până la această dată a fost aplicată la ceva. Şi pe urmă să fie modificată de ordonanţa care va veni, după aceasta, tot la dezbatere. Şi dacă ne poate explica...acolo au fost prevederi foarte clare şi dacă până în prezent a fost vreun spaţiu, vreun teren, vreo clădire care a fost vândută din fondul RAPPS. Dacă se poate.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Sigur că da. Guvernul.

Doamna Andreea Ioana Lambru:

Mulţumesc.

Ordonanţa nr.101 a fost aplicată de la momentul adoptării ei şi s-au vândut spaţii în condiţiile prevăzute de ordonanţă.

Domnul Mircea-Nicu Toader (din bancă):

Cam câte?

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog să nu purtaţi dialog cu sala, doamnă secretar de stat.

Vă mulţumesc că aţi dat răspunsul la întrebare.

Doamna Andreea Ioana Lambru:

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Înţeleg că nu.

Rog birourile comisiilor să facă propunerea de timpi pentru dezbatere. Este procedură de urgenţă.

Vă rog, timpul pe articole şi timpul total.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Cinci minute, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Pe articole cât solicitaţi?

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Un minut.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Deci, unu cu cinci.

Dacă există puncte de vedere..., altele? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei.

Vă rog, votaţi.

88 voturi pentru, două abţineri. S-a aprobat.

Trecem la dezbaterea pe articole a proiectului de lege. Lucrăm pe raportul comisiei şi începem cu nr.crt.1, bineînţeles, nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu. S-a adoptat.

Nr.crt.2. Dacă există intervenţii? Există amendament al comisiei. Nu. Adoptat.

Nr.crt.3, nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.4, nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.5. Amendament al comisiei. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.6, nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.7 şi 8, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.9 şi 10, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.11, nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.12 şi 13, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.14 şi 15, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.16 şi 17, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu sunt intervenţii. Adoptate.

Nr.crt.18, nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.19 are amendament admis al comisiei. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.20, amendament al comisiei. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.21 şi 22, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.23, nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.24, amendament al comisiei. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.25, 26 şi 27, 28, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.29, 30, 31, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.32, nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Nr.crt.33, nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Trecem la anexe.

Anexa nr.1. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptată.

Anexa nr.2. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptată.

Anexa nr.3. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptată.

Proiectul de lege a fost adoptat pe articole. Urmează să meargă la votul final.

Poziţia 4 de pe ordinea de zi: Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Guvernul.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Alexandru Voicu (ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul):

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege aflat astăzi în dezbatere este elaborat în temeiul art.115 din Constituţia României care instituie competenţa Parlamentului pentru a adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe.

Sunt zece domenii de abilitare pe care le propunem spre dezbatere şi aprobare, domenii care nu fac parte din obiectul legilor organice.

Menţionez faptul că în şedinţa Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor a fost elaborat un raport de adoptare cu amendamente, amendamente pe care Guvernul şi le însuşeşte şi, în consecinţă, vă propunem spre vot prezentul proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog, comisia.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Cu voia dumneavoastră voi da citire raportului asupra Proiectului de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

În conformitate cu prevederile art.95 şi ale art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a dezbătut şi adoptat proiectul de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Proiectul de lege stabileşte următoarele domenii de reglementare pentru care se solicită abilitarea: finanţele publice şi economie, dezvoltare regională, administraţie publică, afaceri interne, transporturi, infrastructură, investiţii de interes naţional, societate informaţională, protecţie, incluziune socială, educaţie, cercetare, mediu, achiziţii publice, fonduri externe şi nerambursabile şi prorogarea sau modificarea unor termene prevăzute în actele normative cu putere de lege.

Proiectul de lege prevede ca ordonanţele emise de Guvern să fie supuse spre aprobare Parlamentului potrivit procedurii legislative, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2013.

Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii Comisiei juridice au examinat proiectul de lege în şedinţa din data de 10 iunie. În urma dezbaterii, aceştia, cu unanimitate de voturi, au hotărât să propună Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, cu amendamentele admise, redate în anexa la acest raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare şi urmează a fi adoptat în conformitate cu prevederile art.76 alin.(2) din Constituţia României, republicată.

Timpul: doi cu cinci.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mi-aţi făcut şi propunerea de timp.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să intervină? Înţeleg că nu.

Domnule Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Din ce a spus domnul ministru delegat cu Parlamentul, domnul Voicu, a spus că nu sunt modificări ale legilor organice. Totuşi sunt anumite legi care sunt în domeniul legilor organice. Cum procedaţi cu ele? Umblaţi la ele? Cum e 34, de exemplu.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule ministru, vă rog.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Da. Mulţumesc.

Domnule deputat,

Stimaţi colegi,

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr.548/2008, se prevede că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, citez acum: "...şi norme de natura legii ordinare, fără ca acestea să capete natură de lege organică". Este decizia Curţii Constituţionale şi la acest subiect se referă eventualele modificări pe care le va face Guvernul în timpul vacanţei parlamentare.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai există intervenţii din partea grupurilor?

Vă rog, doamnă deputat.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Potrivit prevederilor art.115 alin.(1) din Constituţia României, republicată, Parlamentul României poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

În practica parlamentară asemenea legi de abilitare sunt adoptate, de regulă, înainte de încheierea sesiunilor parlamentare ordinare, Guvernul fiind împuternicit de către Parlament să emită ordonanţe pe durata vacanţei parlamentare în domenii limitativ prevăzute de actul normativ care reglementează acest lucru, domenii care nu fac obiectul legilor organice stabilite de art.73 din Constituţie sau în alte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.

În urma examinării lui, Partidul Naţional Liberal susţine acest proiect al cărui iniţiator este Guvernul României şi care stabileşte domeniile în care Guvernul va putea emite ordonanţe pe perioada vacanţei parlamentare, începând din iulie până în august 2013.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.

Dacă mai există intervenţii? Înţeleg că nu.

Comisia ne-a făcut propunerea de timpi, doi cu cinci.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei.

Cine este pentru? Vă rog, votaţi.

47 voturi pentru, 3 abţineri, 56 voturi împotrivă. Timpii au căzut.

Rog comisia să facă altă propunere. Comisia juridică, vă rog, faceţi altă propunere privind timpii. Doi cu cinci a căzut.

Doamnă deputat, vă rog, timpii. Doi cu şapte, doi cu nouă...

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Trei minute.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu. Daţi-mi două cifre. Unul cu şapte, unul cu trei, unul cu cinci.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Trei cu doi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu, cu doi nu poate fi, că e mai mic. Trebuie trei cu... mai mare.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Trei cu patru.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Trei cu patru. OK! Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei. Trei cu patru.

Cine este pentru?

109 voturi pentru, 4 voturi împotrivă. S-au aprobat timpii aprobaţi.

Trecem la discutarea pe articole a proiectului de lege.

Lucrăm pe raportul comisiei.

Nr.crt.1, 2, 3, 4 şi 5, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.6, 7, 8, 9 şi 10, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu există intervenţii. Adoptate.

Nr.crt.11, 12, 13, 14 şi 15, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Nr.crt.16, 17, 18 şi 19, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Fără intervenţii. Adoptate.

Numerele curente 20, 21, 22, 23 şi 24? Nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 25, 26, 27, 28 şi 29? Nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 30, 31 şi 32? Nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 33, 34 şi 35? Nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Numărul curent 36, amendament admis al comisiei. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 37, amendament admis al comisiei. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 38, amendament admis al comisiei. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Numerele curente 39 şi 40 nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 41, 42, 43, 44 şi 45. Nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 46, 47, 48 şi 49. Nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 50, 51, 52, 53, 54 şi 55. Nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 56, 57, 58, 59 şi 60. Nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Numărul curent 61. Nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Proiectul de lege a fost adoptat pe articole, trece la votul final.

5. Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului de împrumut (Proiectul de modernizare a Administraţiei Fiscale) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 8 mai 2013.

Guvernul?

Domnul Florin Tunaru (vicepreşedinte, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală):

Bună ziua! Mă numesc Florin Tunaru, sunt vicepreşedinte al ANAF.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin prezentul act normativ se supune aprobării Parlamentului actul normativ prin care se ratifică Acordul de împrumut încheiat de România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 8 mai 2013.

Împrumutul, în valoare de 70 de milioane euro, care se va derula pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul 2013, are drept scop sprijinirea proiectului de modernizare a administraţiei fiscale, ale cărui obiective sunt: creşterea eficienţei şi eficacităţii în procesul de colectare a impozitelor şi contribuţiilor sociale; îmbunătăţirea conformării fiscale şi reducerea poverii contribuabililor pentru asigurarea conformării.

Responsabilitatea pentru implementarea proiectului revine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în calitate de Agenţie de implementare care, prin intermediul unei unităţi de management al proiectului, va asigura planificarea, coordonarea, managementul, monitorizarea şi raportarea stadiului de îndeplinire a activităţilor derulate în cadrul acestui proiect.

Ministerul Finanţelor Publice va încheia cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală un acord subsidiar, prin care se vor stabili drepturile şi obligaţiile părţilor, în aplicarea prevederilor acestui acord.

Pe toată durata de implementare a proiectului vor fi alocate anual sume de la bugetul de stat, prin bugetul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru finanţarea activităţilor convenite în cadrul acestuia, iar ANAF va raporta periodic Ministerului Finanţelor Publice progresul fizic şi financiar al proiectului.

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice propune adoptarea Legii de adoptare a actului normativ de ratificare a celor două scrisori, în forma promovată de Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci sesizată în fond.

Aveţi cuvântul, domnule deputat, vă rog.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Voi prezenta raportul asupra Proiectului de Lege privind ratificarea Acordului de împrumut între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 8 mai 2013.

În conformitate cu prevederile art. 95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond în procedură de urgenţă cu Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului de împrumut (Proiectul de modernizare a Administraţiei Fiscale) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 8 mai 2013, trimis cu adresa PL-x 197/10 iunie 2013, înregistrat sub nr. 22/255/10 iunie 2013.

Conform prevederilor art. 75 alin. (1) din Constituţia României, republicată şi ale art. 92 alin. (9) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ, prin avizul nr. 389 din 14 mai 2013 a avizat favorabil proiectul de lege.

Proiectul de lege are ca obiect ratificarea Acordului de împrumut între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 8 mai 2013.

Acordul de împrumut între România şi Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare este în valoare de 70 de milioane de euro şi a fost semnat la Bucureşti la data de 8 mai 2013.

În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii comisiei au examinat proiectul de lege menţionat mai sus în şedinţa din 10 iunie 2013.

Din totalul de 32 de membri ai Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, au fost prezenţi la dezbateri 32 de deputaţi.

La dezbaterea acestei propuneri legislative a fost prezent, în calitate de invitat, domnul Gherghina Gheorghe, secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de iniţiator.

În raport cu obiectul şi conţinutul său iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Vasile Popeangă:

Timpii, am înţeles, trei şi patru minute.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu, nu este procedură de urgenţă, vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare...? Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Erland Cocei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest acord de împrumut între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare are ca scop implementarea proiectului de modernizare a administraţiei fiscale. Realizarea acestui proiect de modernizare reprezintă un pas necesar pentru reformarea procesului de administrare fiscală şi a fost recomandat în mai multe rânduri de către misiunile FMI, Uniunii Europene şi Băncii Mondiale.

Proiectul se va derula pe o perioadă de 5 ani, începând din acest an, din 2013 şi este structurat pe patru componente: dezvoltare instituţională, creşterea eficienţei operaţionale, îmbunătăţirea serviciilor şi coordonarea managementului proiectelor.

Împrumutul este în valoare de 70 de milioane de euro, este acordat pe o perioadă de 12 ani, cu 5 ani perioadă de graţie, la o dobândă de EURIBOR plus marjă fixă.

Grupul parlamentar al PNL susţine Proiectul de modernizare a administraţiei fiscale şi va vota pentru ratificarea Acordului de împrumut între România şi BIRD.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc şi îmi cer scuze. Mai devreme am spus că nu este procedură de urgenţă. Domnule deputat, iertaţi-mă, este procedură de urgenţă, dar neavând amendamente n-am mai supus timpii la vot. Îmi cer scuze pentru faptul că v-am contrazis nemotivat.

Neexistând amendamente, proiectul de lege se duce direct la votul final.

Vă mulţumesc.

6. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Guvernul?

Domnul Constantin Marius Banu (secretar de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni,

Guvernul susţine acest proiect, inclusiv amendamentele care au fost aduse în Comisia pentru administraţie la Camera Deputaţilor.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Comisia?

Doamna Raluca Surdu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art. 137 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată spre reexaminare cu Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, trimisă cu adresa nr. 187 din 2011 din 27 mai 2013.

Această lege, adoptată de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată, a fost transmisă spre promulgare preşedintelui României la data de 27 februarie 2013.

În temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţia României, republicată, preşedintele României a formulat o cerere de reexaminare, din următoarele motive: în art. 2 al legii înaintate spre promulgare se reglementează avizarea şi aprobarea documentaţiei de urbanism elaborată în baza unor certificate sau avize depuse la autoritatea locală competentă şi neaprobate până la data intrării în vigoare a legii. Această avizare se va face având în vedere documentaţiile depuse "urmând ca actualizarea avizelor expirate şi a certificatelor de urbanism să se facă la faza de autorizare a construirii". În acest fel se poate ajunge ca aprobarea unei documentaţii de urbanism să se realizeze în baza unor avize expirate, ceea ce ar contraveni reglementărilor şi principiilor consacrate de dispoziţiile art.64 alin.(2) din Legea nr.350/2001. De asemenea, prin această reglementare se creează o confuzie între activitatea de avizare necesară pentru documentaţia de urbanism şi activitatea de avizare necesară pentru aprobarea executării lucrărilor de construcţii.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a reexaminat şi adoptat Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, în şedinţa din 21 mai 2013, cu respectarea prevederilor art.76 alin.(2) din Constituţia României, republicată.

Textul art.II alin.(1), adoptat de Senat, prevede ca: "Actualizarea avizelor expirate se va face fără achitarea de taxe sau tarife de analiză, în termen de maximum 15 zile de la depunerea solicitărilor. În condiţiile neemiterii unui aviz sau răspuns în termen de 15 zile, se consideră aprobare tacită."

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au dezbătut legea sus-menţionată în şedinţa din 4 iunie 2013, având în vedere considerentele cererii de reexaminare şi proiectul de lege adoptat de Senat.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi (4 voturi împotrivă şi 2 abţineri), admiterea cererii de reexaminare trimisă de Preşedintele României şi propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul cu amendamente admise şi amendamente respinse prezentate în anexa la raportul nr.26/228 din 5.06.2013.

Conform art.137 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, raportul a fost transmis membrilor Camerei Deputaţilor, în vederea depunerii unor amendamente.

Constatând că după împlinirea termenului pentru depunerea amendamentelor nu au fost depuse amendamente, comisia a supus dezbaterii un raport înlocuitor asupra cererii de reexaminare în şedinţa din data de 10 iunie 2013.

Din totalul de 33 de membri ai comisiei, la şedinţă au participat 31 de deputaţi.

La dezbateri au participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, domnul Iulian Matache - secretar de stat şi doamna Anca Ginavar - director în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi admiterea în parte a cererii de reexaminare trimisă de Preşedintele României şi propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu amendamente admise şi un amendament respins prezentate în anexa la prezentul raport înlocuitor.

În raport de obiectul şi conţinutul reglementării, legea face parte din categoria legilor ordinare, iar Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să intervină?

Vă rog.

Domnul Gheorghe Udrişte:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Într-adevăr, aşa cum se precizează în raportul comisiei, cererea de reexaminare transmisă de către preşedintele României a fost doar parţial admisă, însă cel puţin trei observaţii care au fost făcute sunt foarte importante în ce priveşte această importantă Lege pentru amenajarea teritoriului şi urbanism.

Fac referire la faptul că s-a trecut uşor peste acea prevedere în care coeficientul de utilizare a terenului poate fi majorat la planul de urbanism zonal cu până la 20%. Fac referire la faptul că din legislaţie, la acelaşi articol, atunci când se condiţionează autorizarea investiţiei pentru elaborarea unui plan urbanistic zonal pentru construirea de parcuri industriale, parcuri tehnologice, supermagazine şi altele, se elimină suprafeţele în limita cărora pot fi modificările făcute şi, de asemenea, se elimină posibilitatea ca autorităţile publice centrale să intervină, sunt cele care gestionau până în prezent activitatea de turism la nivel naţional, se elimină posibilitatea ca acestea să intervină şi să avizeze documentaţiile respective.

Menţionez că, prin acest mod de a se respinge cel puţin cele trei cereri, asemenea dispoziţii pot genera dezvoltarea unui plan urbanistic derogatoriu lipsit de coeziune şi impus de argumente financiare, pe de o parte, pe de altă parte, reglementările respective pot genera o dezvoltare haotică şi nejustificată în intravilanul localităţilor, dezvoltarea urbanistică nemaiavând caracter durabil. Şi, de asemenea, în legătură cu eliminarea posibilităţii ca autorităţile centrale să avizeze documentaţiile de urbanism pentru obiectivele importante turistice de interes naţional din zona costieră, zone montane şi alte categorii, există posibilitatea ca să fie generate modificări necontrolate ale documentaţiilor de urbanism referitoare la aceste zone turistice, cu impact negativ la nivelul politicilor naţionale referitoare la dezvoltarea turismului. Pentru acest fapt solicit ca documentaţia să fie retrimisă la comisie pentru două săptămâni, în vederea reanalizării acestor aspecte la care am făcut menţiune mai înainte.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Am să supun votului plenului propunerea Grupului parlamentar al PDL de retrimitere la comisie a proiectului de lege.

Vă rog votaţi.

Cu 35 de voturi pentru şi 83 împotrivă propunerea a fost respinsă. Continuăm.

Dacă din partea grupurilor parlamentare mai există luări de cuvânt? Nu.

Rog comisia să facă propunerile de timpi. Comisia? Doamna deputat? Propunerile de timpi? Procedură de urgenţă.

Doamna Raluca Surdu:

Trei cu doi. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu. Trei cu mai mare, vă rog.

Doamna Raluca Surdu:

Trei cu cinci.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Trei cu cinci este corect. Se ia în seamă. Vă mulţumesc.

Supun votului propunerea comisiei - trei cu cinci.

Cine este pentru? Vă rog votaţi.

Cu 118 voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.

Intrăm la dezbaterea pe articole. Lucrăm pe raportul comisiei.

Numerele curente 1, 2 şi 3 nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu există. Adoptate.

Numărul curent 4. Nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

Numerele curente 5 şi 6 nemodificate. Intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 7, 8 şi 9 nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptate.

Numărul curent 10. Nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 11. Nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 12. Nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 13. Nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numerele curente 14, 15 şi 16. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 17 şi 18 nemodificate. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptate.

Numărul curent 19 nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 20 nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 21 nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numerele curente 22, 23, 24, 25 şi 26. Nemodificate. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptate.

Numărul curent 27, amendament admis al comisiei. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numerele curente 28, 29 şi 30 nemodificate. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 31, 32 şi 33 nemodificate. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 34 şi 35 nemodificate. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 36 şi 37 nemodificate. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 38, 39 şi 40 nemodificate. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptate.

Numărul curent 41 nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 42 nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 43 nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 44 nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 45 nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 46 nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 47 nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 48 nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 49 nemodificat. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numărul curent 50. Avem un amendament respins din partea Grupului PNL. Îl susţine cineva? Nu. Atunci avem amendamentul admis de către Comisia pentru administraţie. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numerele curente 51 şi 52 nemodificate. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptate.

Numărul curent 53, amendament admis al comisiei. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

Numerele curente 54, 55 şi 56 nemodificate. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptate.

Numerele curente 57, 58 nemodificate. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptate.

Am parcurs proiectul de lege pe articole, îl trimitem la şedinţa de vot final.

Trecem la poziţia 17 din ordinea de zi săptămânală, restul au fost adoptate ieri. Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor de creştere, îngrijire şi educare a copiilor în vârstă de 0-3 ani.

Iniţiatorul? Nu este.

Raportul? Comisia? Nu vă vedeam, domnule deputat Călin.

Aveţi microfonul, domnule deputat. Vă rog.

Domnul Ion Călin:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În şedinţa din 5 martie 2013 a plenului Camerei Deputaţilor s-a hotărât retrimiterea Propunerii legislative privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor de creştere, îngrijire şi educare a copiilor în vârstă de 0-3 ani Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic în vederea reexaminării şi depunerii unui nou raport.

Informez colegii că propunerea legislativă a fost respinsă de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată; Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea unui sistem de servicii de îngrijire, creştere şi educare a copiilor în vârstă de 0 - 3 ani, propunându-se abrogarea actualei reglementări în domeniu, anume Legea nr.263/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor, cu modificările şi completările ulterioare.

În urma reexaminării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei s-a hotărât, cu majoritate de voturi (o abţinere), să se supună plenului Camerei Deputaţilor, respingerea Propunerii legislative privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor de creştere, îngrijire şi educare a copiilor în vârstă de 0-3 ani din următoarele considerente: întrucât această propunere legislativă are implicaţii asupra prevederilor bugetului de stat şi sunt aplicabile dispoziţiile art.138 alin.(5) din Constituţia României, republicată, precum şi cele ale Legii nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare...? Domnule deputat Tinel, vă rog, aveţi cuvântul. Da, domnule doctor, o să vă dau şi dumneavoastră cuvântul, am văzut.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Am în faţă expunerea de motive a proiectului de lege pe care astăzi îl dezbatem. Am să vă citesc la sfârşit şi lista iniţiatorilor, pentru că e foarte important.

Pe lângă faptul că iniţiativa făcea o trimitere directă la Programul de guvernare 2009-2012 şi la angajamentele pe care Guvernul Boc şi le asumase pe partea aceasta de îngrijire a copiilor până la vârsta de 3 ani, iniţiatorii, cu argumente, zic eu, solide acum, cereau pentru cei aproximativ 650.000 de copii care beneficiază de mai puţin de 15.000 de locuri în creşe acordarea unor accesibilităţi, a unor servicii care să nu depăşească 15% din veniturile brute ale familiei.

Paradoxal este că, în acea perioadă de criză, argumentul nostru a fost că n-avem resurse financiare. Iată însă că perioada de criză a trecut. Iniţiatorii proiectului de act normativ de atunci se găsesc şi astăzi în Parlamentul României: Florin Iordache - preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, Drăghici Sonia, Nassar Rodica - preşedintele Comisiei pentru sănătate şi familie. Dintr-o dată, iată că nu suntem în perioadă de criză, dar acest proiect de act normativ, pe care noi îl considerăm important, dumneavoastră nu-l susţineţi.

Şi eu v-aş propune, pentru că tot duceţi lipsă, şi veţi vedea, în continuarea proiectelor de acte normative pe care urmează să le analizăm cu propunerea de respingere, unele aparţinându-vă, pentru că duceţi, repet, lipsă de proiecte viabile, să le reîntoarcem la comisie şi să vă aplecaţi, cu ponderea celor 70% pe care le aveţi în Parlamentul României, asupra acestei iniţiative. Pentru că această argumentare, că nu sunt bani, că n-aveţi resurse, în condiţiile în care, şi vă spun, am analizat şi aţi aprobat aici, bine, n-am dat votul final, proiectul de modificare a Ordonanţei nr.101/2011 privind vânzarea spaţiilor RAPPS, şi veniţi cu eşalonări, scăderi de preţuri de 10% la prima licitaţie, de 20% la a doua licitaţie, de 30% la a treia licitaţie, şi tot aşa, şi cu plata în rate, de parcă RAPPS-ul se transformă în ANL.

Şi veniţi şi spuneţi că n-aveţi bani. Păi, nu o să aveţi bani niciodată, dacă, pe de o parte, faceţi acte normative pentru clientela politică, iar pe fond proiectele majore, cele cu impact social le respingeţi pe bandă rulantă. Şi n-am ascultat aici, n-am auzit poziţia Guvernului, a Ministerului Finanţelor, care într-adevăr să vină să spună: "da, domnule, impactul financiar este atât, Guvernul Ponta, în momentul de faţă, Guvernul Ponta II, nu-l poate susţine, nu-l suportă". Dar să spună, cu subiect şi predicat, că n-aveţi bani, şi că banii îi duceţi în altă parte, în alte proiecte. Din păcate, nu veniţi cu niciun fel de proiect.

Vă propun, domnule preşedinte, să reîntoarcem la comisie, pentru două săptămâni, acest proiect de act normativ, pentru că sunt ferm convins că, în înţelepciunea celor 70% în Parlamentul României, se vor găsi soluţii să implementeze, poate nu la nivelul celor 15% solicitaţi, dar poate într-un cuantum mai mic, dar o soluţie trebuie găsită.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ciuhodaru.

V-am văzut, doamna Drăghici.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Consider că problema stimulării natalităţii este o problemă de securitate naţională. În acest moment, asistăm, practic, la un dezastru demografic, iar scăderea nivelului de trai a avut repercusiuni crâncene în ceea ce priveşte numărul de români care mai sunt la ora actuală în România.

Proiectul acesta de act normativ stimulează o altfel de natalitate. Este chiar natalitatea pe care ne-o dorim, a oamenilor care muncesc şi care încearcă să aducă un copil pe lume în această ţară.

Vă reamintesc că într-o singură lună românii sunt cu 7.500 mai puţini şi fără măsuri ferme în acest domeniu nu vom mai putea să mai contăm în Europa. Ne place sau nu, contăm în Europa pentru că suntem a şaptea ţară ca populaţie, iar fără măsuri de acest gen, de stimulare a natalităţii în mod activ, nu avem nicio şansă.

În plus, vă reamintesc, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, că aţi promis că veţi ajuta mama şi copilul. Nu suntem toţi posesorii unei bone filipineze, aşa că acest proiect de act normativ va fi adoptat de către Grupul nostru parlamentar şi vom susţine, într-o primă instanţă, propunerea de retrimitere la comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Drăghici.

Aveţi microfonul, stimată doamnă deputat.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Deci, nu împărtăşesc părerea colegului deputat de la PDL, întrucât aceste iniţiative, într-adevăr, de natură socială, aparţin, în special, Partidului Social Democrat. Şi noi am făcut-o în momente când lucrurile trebuiau să se întâmple aşa.

Acum am ajuns cu vistieria goală, suntem într-o situaţie economică dificilă, în care măsurile noastre sociale, care costă, totuşi, nişte bani, nu se pot aplica.

Pe de altă parte, ministerul de resort are în vedere proiecte pentru perioada următoare, pentru a reabilita această situaţie, deoarece într-adevăr acest tip de măsuri ne preocupă pe noi, şi nu v-au preocupat pe dumneavoastră atunci când aţi fost la guvernare şi aţi avut toate posibilităţile şi capabilităţile ca să le duceţi la îndeplinire.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul deputat Horia Cristian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Horia Cristian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum spunea domnul deputat al cărui nume nu îl pronunţ: România a ieşit din criză.

Probabil că România aceea în care dânşii au câştigat alegerile a ieşit din criză. În mod sigur, România în care trăim noi, astăzi, nu a ieşit din criză, şi Europa nu a ieşit din criză.

Şi n-aş vrea eu să vorbesc despre resursele bugetare necesare aprobării unei asemenea proiect de lege, ci aş vrea să vorbesc despre aceia pe care noi nu îi băgăm în seamă, şi dumneavoastră nu îi băgaţi în seamă, şi mă refer aici la antreprenorii care creează plusvaloare în România. Un asemenea proiect de lege nu are repercusiuni numai asupra bugetului de asigurări sociale, ci are repercusiune şi asupra antreprenorilor şi a modului în care aceştia produc plusvaloarea în România.

Poate că dumneavoastră vă aflaţi în necunoştinţă de cauză, dar vă spun că, pentru crearea fiecărui loc de muncă şi pentru calificarea fiecărui om la locul de muncă sunt necesari bani, bani pe care antreprenorii români îi plătesc.

Şi un asemenea proiect de lege, chiar dacă este generos din punct de vedere social, şi chiar dacă este, în opinia unora, de natură a creşte natalitatea în România, vă spun că el nu este decât de natură de a scădea profiturile pe care le au antreprenorii români şi apetenţa lor de a mai face afaceri în România. Şi vorbesc aici nu numai de români, vorbesc şi de străini.

Ca atare, un asemenea proiect de lege, chiar dacă este, din nou spun, foarte bine-venit din punct de vedere social, el nu-şi află momentul de aplicare în România anului 2013.

De aceea, Grupul parlamentar al PNL va vota împotriva adoptării acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai există intervenţii din sală? Înţeleg că nu mai sunt.

Supun votului dumneavoastră propunerea Grupului parlamentar al PDL, de retrimitere la comisie a proiectului de lege.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

43 de voturi pentru, 7 abţineri, 71 voturi împotrivă.

Proiectul de lege, cu raport de respingere, se duce la sesiunea de voturi finale.

18. Mergem mai departe: Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment.

Iniţiator? Nu avem.

Comisia?

Domnule deputat Ştirbu, aveţi microfonul.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Bună ziua, domnule preşedinte.

Bună ziua, doamnelor şi domnilor.

Raport asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.35 /1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1994 a fost transmis Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, cu PL-x 249 din 12 iunie 2012.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege, spre avizare, fiind transmis şi Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care au avizat negativ proiectul de lege.

Comisia a examinat avizul favorabil, cu observaţii şi propuneri, emis de Consiliul Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului nr.312 din 15 martie 2013, care nu susţine adoptarea acestui proiect.

Iniţiativa legislativă a fost adoptată în Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în şedinţa din 29 mai 2012, în condiţiile art.75 alin. (2).

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea de voturi ale celor prezenţi în sală.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii? Înţeleg că nu.

Proiectul de lege, cu raport de respingere, se duce la votul final.

19. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2007 privind instituirea Programului naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului, prin realizarea de spaţii verzi din localităţi.

Iniţiatorul?

Comisia, vă rog.

Domnul Almăjanu, vă rog.

Stimată doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Raluca Surdu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În şedinţa plenului Camerei Deputaţilor, din ziua de marţi, 16 aprilie 2013, în temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, s-a hotărât retrimiterea Proiectului de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2007 privind instituirea Programului naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului, prin realizarea de spaţii verzi în localităţi.

Pentru acest proiect de lege s-a întocmit raportul nr.26/140 din 6 martie 2013, prin care s-a propus respingerea proiectului de lege.

Senatul a adoptat proiectul de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a hotărât, cu majoritate de voturi, menţinerea raportului de respingere a proiectului de lege.

În raport de obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea grupurilor parlamentare, domnul deputat Tinel Gheorghe. Aveţi cuvântul.

Nişte parcuri prin pădure, nişte terenuri în pantă ...!

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte de şedinţă, mulţumesc frumos.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al PDL nu este de acord cu raportul de respingere al acestui proiect de act normativ, şi am să vă spun de ce. Nu pentru faptul că, vezi Doamne, iniţiativa aparţine sau ar aparţine, printre alţii, şi unora dintre colegii noştri care acum ocupă portofoliile ministeriale - este vorba de Lucia Varga, ministru pentru ape şi păduri; Mariana Câmpeanu, ministru pentru muncă; domnul Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor; Chiţoiu Daniel, ministrul finanţelor, Fenechiu Relu, ministrul transporturilor - ci datorită, eu ştiu, importanţei actului normativ, şi noi credem, aşa cum rezultă şi din expunerea de motive, că, într-adevăr, programul început prin Ordonanţa nr.59/2007 trebuie să continue.

Cine cunoaşte prevederile Ordonanţei nr.59/2007 vizavi de implementarea spaţiilor verzi în localităţi ştie că el s-a aplicat pe o perioadă de 2 ani de zile, cu o sursă de finanţare din Fondul de mediu, de 25 milioane de lei.

Proiectul de act normativ, pe care îl dezbatem astăzi, şi, din păcate, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic dă un raport de respingere, şi nu înţeleg de ce, are termen de aplicabilitate 10 ani de zile de acum încolo şi propune o sumă de 75 milioane din fondul de mediu.

Nu văd de ce îl respingem, mai ales că el se adresează numai mediului urban. De ce dăm un vot de respingere? Încă o dată, discutăm de mari proiecte pentru România. De ce n-am găsi soluţie să-l adoptăm? Noi nu venim aici pentru, eu ştiu, aşa, la, ca să nu folosesc un termen foarte dur, că e de la actuala putere şi hai să le băgăm, să zgândărim cu băţul prin gard. Nu, venim şi discutăm că este un proiect de act normativ bun, mai ales că ştiu, necesitatea implementării şi a adoptării Directivei 50/2008 a Comisiei Europene rămâne în vigoare şi trebuie să ne raportăm la condiţiile europene de minim necesar de spaţiu verde pe cap de locuitor.

Or eu, aici, chiar că nu înţeleg raţiunea pentru care Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic dă un vot de respingere.

Şi aş întreba Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, aş întreba şi ministerele de resort, şi Ministerul Mediului, şi Ministerul Apelor, şi Ministerul Finanţelor, e chiar atât de greu să identificăm 75 de milioane în 10 ani de zile, prin Fondul de mediu?

Eu nu cred că este imposibil să găsim o soluţie. Poate nu 75 de milioane, poate 50 de milioane, poate 25, dar proiectul în sine este viabil, este necesar pentru România.

Şi eliminăm şi - cum spunea domnule preşedinte de şedinţă - posibilitatea de a face spaţii verzi în păduri, în alte locuri improprii, între ghilimele, acolo unde n-ar trebui să discutăm de astfel de oportunităţi.

Vă propun retrimiterea la comisie, şi poate, domnule preşedinte de şedinţă, că sunteţi membru al Biroului permanent, când dispuneţi analiza în comisiile de specialitate, nu transmiteţi unei singure comisii, cu un rol unic diriguitor pentru raport, pentru că, iată, asistăm la astfel de expuneri de motive care n-au logică şi n-au relevanţă, şi n-au acoperire faptică reală în practică, să ştiţi.

Vă propun retrimiterea la comisie pentru două săptămâni.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Înainte de a da cuvântul colegului Ciuhodaru, supun votului dumneavoastră propunerea pe care a făcut-o colegul nostru, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

39 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 90 de abţineri. Nu, invers, 39 de voturi pentru, 3 abţineri şi 90 de voturi împotrivă, îmi cer scuze.

Propunerea a fost respinsă.

Domnule deputat Ciuhodaru, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Reamintesc colegilor parlamentari că poluarea urbană nu a dispărut, că sunt mai multe particule în aer cauzate de praf, de când nu mai există poluarea industrială, că vin dintr-un oraş în care, în fiecare zi, ajung la urgenţă pacienţi cu afecţiuni alergice determinate de praful de pe stradă, într-un oraş în care nu mai există industrie.

Acest context, acest plan naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului ce transpune, practic, directivele europene, este un lucru bun.

Şi vom vota pentru adoptarea acestui proiect de act normativ.

Nu voi citi la final lista pe care a spus-o domnul deputat Tinel, ai parlamentarilor puterii, care au propus un lucru cândva şi acum se dezic şi se contrazic, spunând cu totul alt lucru. Este o practică pe care o faceţi în fiecare zi.

Nu uitaţi, că s-ar putea să vă îmbolnăviţi pe stradă, tocmai de alergenii prezenţi în praful de pe stradă, şi vă veţi gândi, poate, cândva, că nu aţi votat acest proiect de act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul deputat Mircovici, intervenţie din partea grupului.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vreau să fac o singură observaţie: s-au spus multe lucruri aici, care unele seamănă a politicianisme. Guvernul anterior Guvernului Ponta nu susţine un astfel de amendament, şi la vremea respectivă şi cei care au vorbit aici erau în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi erau influenţi în guvernul respectiv. Semnătura este a domnului prim-ministru Mihai Răzvan Ungureanu.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Dacă nu mai există intervenţii, proiectul de lege cu raport de respingere se trimite la votul final.

20. Propunerea legislativă privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Herghelii de Stat". Nu de cai?! De stat, nu de cai. OK!

Iniţiatorul?

Comisia?

Domnul Marin Anton:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă pentru înfiinţarea Companiei Naţionale "Herghelii de Stat".

Proiectul de lege are ca obiect înfiinţarea Companiei Naţionale "Herghelii de Stat", persoană juridică cu capital de stat, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin preluarea patrimoniului Direcţiei de Cercetare, Exploatare şi Ameliorare a Cabalinelor din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor "Romsilva".

În urma dezbaterilor, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, cu majoritate de voturi, 3 voturi împotriva respingerii şi o abţinere, propune respingerea propunerii legislative din motivul următor: propunerea legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat.

Propunerea este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor şi face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Acesta este un proiect de lege care ne arată ce înseamnă mâna lungă a Parlamentului, a Legislativului. Este depusă în 2008, şi sunt aici semnături care nu mai există demult în Parlamentul României.

Domnul Steriu, vă rog, la dezbateri generale.

Domnul Valeriu-Andrei Steriu:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

Nici Grupul parlamentar al PSD nu susţine acest proiect de lege, într-adevăr, depus la începutul anului 2008, din acelaşi motiv. Practic, în 2008, erau anumite priorităţi legislative în construcţia instituţională. Astăzi ne este greu să susţinem înfiinţarea unei companii cu 17 subunităţi, cu activitate la centru, cu directori, contabili şi medici veterinari.

Este un proiect care modifică în mod semnificativ bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Cum spuneam la început, Grupul parlamentar al PSD nu susţine acest proiect.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Kelemen Atilla, primul iniţiator al acestui proiect de lege.

Cu stimă, îmi face plăcere să vă revăd, domnule deputat.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Kelemen Atilla-Béla-László:

Da, plăcerea este de partea mea, domnule preşedinte, că vă revăd în scaunul pe care staţi.

Stimaţi colegi,

Puteam să iau cuvântul, într-adevăr, şi ca iniţiator, la această lege, şi bineînţeles nu am luat fiindcă înţeleg mersul lucrurilor în România, şi înţeleg şi argumentaţia.

Că nu sunt de acord cu această argumentaţie, că nu există bani pentru 16 subunităţi, şi nu 17, domnule coleg, 16 sunt (13 herghelii şi 3 depozite de armăsari).

Totuşi, fiindcă este în Parlament această iniţiativă din 2008, că am zăbovit atât de mult pentru a da un verdict provine din alt punct de vedere, nu numai din punct de vedere pecuniar.

Dar eu am fost acela care în ’97, când hergheliile de stat, care au existat de fapt, autoritatea hipică şi hergheliile de stat, au fost în mare problemă: au avut 54 de miliarde de lei datorii, pe care nu aveau de unde să le plătească, şi atunci, consultându-mă cu mai mulţi factori, primul-ministru, bineînţeles, am vrut să salvez hergheliile.

Nu ştiu dacă mulţi dintre dumneavoastră cunoaşteţi acest citat vestit, care vine de vreo două-trei sute de ani: "Ce-i mai frumos pe lume, decât un tânăr moldovean pe un cal arab". Sper că unii dintre dumneavoastră cunoaşteţi citatul. Dacă nu, o să vă spun de la cine am citat.

Într-adevăr, calul de rasă din România este o avuţie naţională şi, din cauză că, bineînţeles, sunt în probleme de vreo 50 de ani în ceea ce priveşte creşterea calului în România, bineînţeles că am simţit că am această datorie, să salvez hergheliile de stat, fiindcă erau două soluţii: ori mutăm undeva, într-o subunitate unde sunt nişte bani, sau facem privatizarea.

Bineînţeles că privatizarea... Eu am văzut destul de multe herghelii în Europa privatizate, dar dacă un mare întreprinzător care credea că dacă la familia regală a Angliei se discută despre cal, şi el trebuie să aibă nişte cai, şi a cumpărat o herghelie, dacă a avut probleme, prima dată nu şi-a vândut Mercedesul nevestei, ci a vândut herghelia.

Şi această muncă de cercetare, de sute de ani, care există la aceste herghelii de stat - creştem 13 rase de cabaline şi suntem lăudaţi din toate părţile şi pentru înfiinţarea Autorităţii Hipice, care bineînţeles, iarăşi, pentru motive pecuniare a fost desfiinţată de câţiva ani. Şi nu vreau să vă dau exemple, dar în Germania, în Austria, în Ungaria există comisii parlamentare separate pentru problemele creşterii cabalinelor, nu trebuie să vă vorbesc despre vestitele rase nemţeşti - Hanoveranul, Holsteinerul, Bavarezul sau Essenul -, care sunt rase recunoscute, dar şi multe rase din acele rase de Mezohegyes din Ungaria au fost salvate chiar de hergheliile din România, unde am păstrat nişte nuclee vechi, care astăzi nu mai există în alte ţări în afară de noi.

Cu această grijă am înfiinţat această lege. Înţeleg şi cred, cel puţin sper că acea unitate unde acum 17 sau 16 ani am mutat din cauza datoriilor "Romsilva", deci de "Romsilva" este vorba, atunci Romsilva avea foarte mulţi bani.

Situaţi de astăzi nu mai este chiar aşa şi, de aceea, m-am tot gândit dacă este bine să facem această companie sau nu.

Eu am înţeles mersul lucrurilor. Eu cred că pentru calul românesc şi noi trebuie să ne simţim responsabili, şi sper că "Romsilva" şi în continuare va fi o gazdă bună sau şi mai bună pentru rasele istorice de cai din România.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Tinel, de la PDL.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Colegul nostru, domnul Kelemen, v-a prezentat câteva argumente pentru care compania aceasta a cailor de rasă ar trebui să funcţioneze.

Eu am să vă reamintesc, pentru cei care sunteţi mai vechi, şi am să spun celor care sunteţi noi, la primul mandat, că în 2002, printr-o Ordonanţă de guvern, nr.139, Guvernul Năstase a dispus preluarea Societăţii Naţionale "Cai de Rasă" de către Regia Naţională a Pădurilor "Romsilva", fără ca în obiectul de activitate al Regiei Naţionale a Pădurilor să apară vreun cuvinţel legat de caii de rasă.

Dar, aşa cum spunea colegul meu, domnul Kelemen, raţiunile au fost pur economice, pentru a salva calul românesc. Era o perioadă în care Romsilva - Regia Naţională a Pădurilor - societate cu capital integral de stat, funcţiona bine.

Iată însă că perioada de criză a afectat şi Regia Naţională a Pădurilor. Este supusă unor reorganizări, disponibilizări, iar din acest motiv cred şi susţin cu tărie că este momentul ca, eu ştiu, calul românesc să aibă o viaţă de sine stătătoare într-o structură de sine stătătoare. Cred că putem să punem umărul, nu sunt costurile atât de mari pentru înfiinţarea Companiei "Cai de Rasă", în aşa fel încât să spunem, haideţi să omorâm şi cealaltă societate de stat, Regia Naţională a Pădurilor.

Mai devreme sau mai târziu, vă spun, vom aproba în Parlamentul României o lege care să ducă la înfiinţarea Companiei "Cai de Rasă". De ce?

Pentru că va veni Regia Naţională a Pădurilor care va spune: nu mai avem bani să susţinem şi aceste costuri, nu avem personal calificat. Efectiv, ce a mers din 2000 până acum, a mers din inerţie din 2002, de 11 ani de zile.

Dar ca să ai performanţă, să poţi concura în marile concursuri internaţionale, să te poţi bate, pentru că asta este raţiunea acestei societăţi nou înfiinţate, trebuie mult mai mult decât pune la dispoziţie, în momentul de faţă, Regia Naţională a Pădurilor.

Vă propun reîntoarcerea la comisie, pentru două săptămâni, pentru a găsi, împreună cu colegii noştri, o soluţie de compromis, în aşa fel încât această companie să poată să-şi intre în drepturi.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Chiar vă mulţumesc din suflet pentru observaţia cu ROMSILVA, care mergea foarte bine în 2002. Vă mulţumesc. Mergeau mai multe lucruri bine, dar era înainte de Guvernul Boc.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Grupul PNL va vota pentru respingerea acestui proiect de lege, din următoarele raţiuni: astăzi, ne punem problema dacă este normal sau nu să salvăm calul românesc. Cum spunea şi colegul meu Kelemen, da, calul românesc trebuie să fie salvat, iar, acolo, la Regia Naţională a Pădurilor... cred că astăzi, datorită acestor condiţii, până la urmă, economice, este bine să rămână la ROMSILVA.

Pe această cale, vă aduc şi mulţumirile angajaţilor din Direcţia de cai de rasă, care erau foarte îngrijoraţi că vor pleca de sub tutela Regiei Naţionale a Pădurilor şi chiar dacă obiectul de activitate al RNP ROMSILVA este cu totul altul, eu cred că nu este momentul să înfiinţăm separat o companie naţională de stat. Era în trecut să desfiinţăm acest genofond al ţării, dar ideea de a trece în structura ROMSILVA a fost una bine-venită.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea Grupului parlamentar al PNL, de retrimitere la comisie.

Vă rog să votaţi.

Cu 40 de voturi pentru, trei abţineri, 99 de voturi împotrivă, propunerea a fost respinsă.

Propunerea legislativă cu raport de respingere merge la votul final.

21. Urmează Propunerea legislativă pentru înfiinţarea Muzeului Naţional "Constantin Brâncuşi".

Iniţiatori? Nu avem.

Comisia?

Domnul deputat Ştirbu. Aveţi microfonul.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport înlocuitor asupra Propunerii legislative pentru înfiinţarea Muzeului Naţional "Constantin Brâncuşi".

Propunerea legislativă pentru înfiinţarea Muzeului Naţional "Constantin Brâncuşi" a fost trimisă Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă cu Pl-x 229 din 2 mai 2011.

Propunerea legislativă a fost retrimisă la comisie de plenul Camerei Deputaţilor în 14 iunie 2012.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată în fond cu această propunere legislativă, spre avizare fiind transmisă, potrivit prevederilor art.65 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Până la redactarea raportului, toate cele trei comisii au transmis avize negative pentru această iniţiativă legislativă.

Comisia a examinat avizul favorabil însoţit de observaţii şi propuneri, emis de Consiliul Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului emis cu nr.95 din 14.01.2011, care nu susţine.

Propunerea legislativă a fost respinsă şi la Senat, în şedinţa din 27 aprilie 2011, în calitate de primă Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a propus respingerea Propunerii legislative pentru înfiinţarea Muzeului Naţional "Constantin Brâncuşi", cu Pl-x 229/2011.

Propunerea legislativă a fost dezbătută în şedinţa de plen a Camerei Deputaţilor din 12 martie 2012, iar din data de 14 iunie 2012, a fost retrimisă la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă îşi menţine punctul de vedere şi propune plenului respingerea Propunerii legislative pentru înfiinţarea Muzeului Naţional "Constantin Brâncuşi".

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii? Nu sunt.

În acest caz, propunerea legislativă, cu raport de respingere, se trimite la votul final.

Este ora 12,00. Conform programului, luăm o pauză de 30 de minute. La ora 12,30... suntem la ora 12,00.

Este vreo urgenţă...? Am o problemă. Iar mă critică colegii de la PDL. Săptămâna trecută m-au criticat că am depăşit cu 5 minute programul.

Vă mulţumesc foarte mult.

La ora 12,00 s-a închis programul şedinţei de dimineaţă.

La 12,30, vorbim despre votul final. Vă rog să fiţi prezenţi în sală.

După pauză

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să luaţi loc în bănci. Rog liderii de grupuri să solicite colegilor să se prezinte în sală.

Până la începerea votului final, am două cereri de intervenţie.

Vă rog, domnule deputat. Vă rog, aveţi microfonul.

Domnul Mihai Deaconu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am deosebita plăcere, deputat Mihai Deaconu mă numesc, să vă fac o invitaţie. Vă rog să participaţi, după ce se termină votul final, în faţa sălii de plen, la un spectacol oferit de Ansamblul "Hora" din localitatea Albeştii de Argeş din judeţul Argeş şi de "Rapsozii" de la Casa de cultură din Curtea de Argeş; un minispectacol care cred că o să vă placă.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Miron Ignat:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mâine, 12 iunie, este Ziua Naţională a Federaţiei Ruse.

Acum 23 de ani, Adunarea Parlamentară a Dumei de Stat a proclamat ziua de 12 iunie Ziua Naţională a Federaţiei Ruse. Această sărbătoare este cea mai recentă şi cea mai tânără sărbătoare a poporului rus.

În aceşti 23 de ani, Rusia a traversat o perioadă de tranziţie, de transformare a instituţiilor statului, de trecere de la o economie superplanificată şi centralizată la o economie de piaţă. Nivelul produsului intern brut a crescut cu 3,4%, iar şomajul a scăzut la 5,5%. Sectorul energetic a cunoscut o creştere semnificativă, înregistrând un ritm de creştere de 12,7%. Rusia a devenit un exportator de cereale important în Europa, iar rezervele valutare ale Rusiei, numai în luna mai au crescut cu 4,7 miliarde de dolari.

Pe plan mondial, Rusia a devenit un actor din ce în ce mai activ. Este membru al Grupului G8, statele cu cele mai dezvoltate economii. Este membru al Grupului BRICS, din care fac parte Brazilia, Rusia, India, China, Republica Sud-Africană. A fost creată Uniunea Vamală Comună, din care fac parte Rusia, Kazahstan, Belarus.

Economia Rusiei se adaptează pieţei mondiale. Rusia deţine locul 2 ca ritm de creştere economică în cadrul Grupului celor 20 de state şi este al treilea partener comercial al Uniunii Europene.

Rusia se bucură de un prestigiu din ce în ce mai mare pe plan mondial. Numai în acest an, Moscova a fost vizitată de şefii de stat din Japonia, China, Republica Sud-Africană, Israel, Serbia, Vietnam, Kazahstan şi de secretarul general american, iar şeful Statului Rus a efectuat o vizită în Germania şi Olanda.

În cadrul relaţiilor Rusia-Uniunea Europeană, pe data de 4-5 iunie, în oraşul Ekaterinburg, s-a desfăşurat Summitul Federaţia Rusă-Uniunea Europeană.

În mai puţin de o lună, pe 6 iulie, se va deschide Universiada Sportivă din oraşul Kazan, la care vor participa şi studenţii sportivi români.

În luna iulie a acestui an, un număr de 50 de copii din România sunt invitaţi să petreacă vacanţa în taberele şcolare din Federaţia Rusă.

În februarie 2014, în oraşul de pe malul mării, Soci, se va desfăşura Olimpiada de iarnă, iar în martie 2014, vor avea loc Jocurile paraolimpice de iarnă.

În anul 2018, Rusia va găzdui Campionatul Mondial de Fotbal. Dorim ca şi echipa naţională a României să fie prezentă la acest campionat mondial.

Pentru schimburile comerciale între România şi Federaţia Rusă există un mare potenţial. Nivelul acestor schimburi, anul trecut, a atins 4,4 miliarde de dolari, cu o creştere de 1,8%.

Pe data de 18 şi 19 aprilie a acestui an s-a desfăşurat la Bucureşti cea de a XI-a Sesiune interguvernamentală româno-rusă pe probleme economice, comerciale şi de colaborare tehnico-ştiinţifică, iar în documentul final au fost evidenţiate perspectivele viitoarei colaborări şi s-a stabilit ca următoarea sesiune - cea de a XII-a - să aibă loc în anul 2014, în Rusia.

Oraşul Constanţa este înfrăţit cu oraşul Sankt Petersburg, capitala culturală a Federaţiei Ruse. În oraşul Sankt Petersburg există un bulevard cu o lungime de 10 km, care poartă denumirea de Bukarest. De asemenea, există o staţie de metrou cu numele capitalei României. În luna septembrie, în oraşul Constanţa, se va desfăşura Conferinţa româno-rusă a istoricilor.

În Duma de Stat a Federaţiei Ruse activează Grupul de prietenie cu parlamentarii români şi o delegaţie parlamentară condusă de domnul senator Viorel Arcaş a efectuat anul trecut o vizită la Moscova, iar Grupul de prietenie dintre Parlamentul României şi cel al Federaţiei Ruse, condus de domnul deputat Viorel Ştefan, a primit vizita unei delegaţii din Federaţia Rusă, condusă de domnul Constantin Iosevici Kasaciov, deputat din Duma de Stat.

Stimaţi colegi,

Cu ocazia zilei de 12 iunie, Ziua Rusiei, consider că a sosit momentul ca România să revină pe piaţa enormă a Federaţiei Ruse cu mărfurile sale tradiţionale pe care le-am exportat acum două-trei decenii.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă urăm sărbătoare frumoasă, La mulţi ani!

Trecem la votul final.

Vă rog să vă pregătiţi pentru votul de control.

Vă rog să votaţi.

Liderii de grup, vă rog să poftiţi să vă luaţi listele.

Este în regulă? Liderii de grup?

Vă mulţumesc.

Intrăm în votul final.

Vom începe cu poziţia nr.8.

Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe; lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

231 de voturi pentru, trei abţineri, 51 de voturi împotrivă.

Adoptat.

Vă informez că, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, astăzi, 11 iunie 2013, s-a depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, adoptată în procedură de urgenţă de ambele Camere ale Parlamentului, termenul constituţional de două zile curge de astăzi.

1. Continuăm cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.16/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.122/2006 privind azilul în România; lege ordinară.

Vă rog, votaţi!

304 voturi pentru, două abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.22/2013 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare. Lege ordinară. Procedură de urgenţă.

Vă rog să votaţi.

244 de voturi pentru, 26 abţineri, 31 împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

3. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin. Lege ordinară. Raport de adoptare.

Vă rog să votaţi.

308 voturi pentru, o abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

4. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate. Lege ordinară. Raport de adoptare.

Vă rog să votaţi.

306 voturi pentru, două abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Domnule deputat, explicarea votului.

Aveţi cuvântul.

Domnul Victor Cristea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate şi stimaţi colegi,

Această completare la Legea nr.151 este bine-venită, întrucât caută, în felul acesta, să rezolve o serie de probleme din procesul de integrare a copiilor cu autism în învăţământul de masă, şi anume: la această dată, asistăm la un număr insuficient al învăţătorilor şi profesorilor de sprijin. Programa şcolară nu este adecvată posibilităţilor intelectuale ale acestor copii, nu există criterii de evaluare diferite. Toţi copiii primesc aceleaşi sarcini de lucru şi aceleaşi teste de evaluare. Colegii au tendinţa, în clasele mici, să copieze comportamentul copiilor cu elemente de autism.

Integrarea acestor copii în învăţământul de masă ar trebui să se facă în baza unei evaluări iniţiale reale a gradului de autism, dacă sunt integrabili sau nu şi trebuie să devină subiectul unei monitorizări în timp a progreselor integrate.

Cu această completare la Legea nr.151, factorii de răspundere vor putea, într-adevăr, să rezolve aceste probleme importante ale învăţământului special.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

5. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă. Lege ordinară. Raport de adoptare.

Vă rog să votaţi.

287 de voturi pentru, 24 de abţineri, un vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.20/2012 privind instalaţiile portuare de preluare a deşeurilor generate de nave şi a reziduurilor mărfii. Lege ordinară. Raport de adoptare.

Vă rog să votaţi.

288 de voturi pentru, 24 de abţineri, un vot împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

7. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.15/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", a imobilelor proprietatea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", precum şi pentru modificarea unor acte normative. Lege ordinară. Raport de adoptare.

Vă rog să votaţi.

232 de voturi pentru, 18 abţineri, 62 de voturi împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Domnul deputat Tinel, explicarea votului.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am votat împotriva acestui proiect de lege, pentru că modificarea Ordonanţei nr.101/2011 serveşte, din punctul dumneavoastră de vedere, clientelei politice. Modificarea art.8, în sensul că reduceţi valoarea de începere a licitaţiei, după prima licitaţie, cu 10%, după a doua licitaţie, dacă nu se adjudecă, cu 20%, după a treia licitaţie, cu 30%, introduceţi un prag de 50 de mii de euro, peste care plata poate fi făcută şi în rate. Să mă ierte Dumnezeu, ce raţiune mai aveţi dacă le vindeţi, în condiţiile în care aţi argumentat că vânzarea acestor spaţii se face datorită faptului că nu aveţi bani să le întreţineţi, când voi aţi scăzut valoarea de începere la licitaţii, până la mai mult de jumătate din valoarea de începere. Cui serveşte actul normativ? Clientelei dumneavoastră politice.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumim, domnule deputat.

9. Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului de împrumut (Proiectul de modernizare a Administraţiei Fiscale) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti, la 8 mai 2013. Lege ordinară. Raport de adoptare

Vă rog să votaţi.

293 de voturi pentru, trei abţineri, 26 de voturi împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

10. Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, reexaminată la cererea Preşedintelui. Lege ordinară. Raport de admitere a cererii de reexaminare.

Vă rog să votaţi.

237 de voturi pentru, 9 abţineri, 79 de voturi împotrivă.

Proiectul de lege a fost aprobat; de fapt, raportul privind reexaminarea.

11. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment. Lege ordinară. Raport de respingere.

Vă rog să votaţi.

284 de voturi pentru, trei abţineri, 37 de voturi împotrivă.

Proiectul de lege a fost respins.

12. Propunerea legislativă privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Herghelii de Stat". Lege ordinară. Raport de respingere.

Vă rog să votaţi.

Cu 266 de voturi pentru, două abţineri, 54 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

13. Propunerea legislativă pentru înfiinţarea Muzeului Naţional "Constantin Brâncuşi". Lege ordinară. Raport de respingere.

Vă rog să votaţi.

Cu 224 de voturi pentru, 19 abţineri, 80 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

Vă rog, explicarea votului. Doamnă deputat, aveţi microfonul.

Doamna Oana Manolescu:

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Explic votul "nu", pentru respingerea respingerii, pentru că Constantin Brâncuşi este cea mai mare personalitate culturală a lumii şi a României. Numele României rămâne luminos în artă datorită lui Constantin Brâncuşi.

Se spune că nu-i românul ca olteanul şi olteanul precum gorjeanul. Gorjenii din sală ar fi trebui să se gândească mai bine, în cazul în care au votat "da".

Noi vom relua această iniţiativă legislativă şi sunt convinsă că patriotismul care ne animă pe toţi, cu atât mai mult minorităţile naţionale care-şi iubesc ţara care i-a adoptat, poate mai mult ca alţii, şi sperăm să avem succes, pentru că autorităţile locale din Gorj pun la dispoziţie locaţia pentru muzeu şi tot ceea ce trebuie.

Să sperăm că Muzeul Constantin Brâncuşi va fi o lege ordinară adoptată în sesiunea următoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat Udrişte, motivarea votului.

Domnul Gheorghe Udrişte:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Membrii Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal au votat împotriva respingerii şi este ruşinos, ca măcar oltenii care sunt aici, în sală, să fi votat pentru aprobarea înfiinţării acestui muzeu.

Este personalitatea secolului. Sau, dacă vreţi, a veacurilor, a românilor. E un om cu care toată lumea se mândreşte.

Mai mult decât atât, am văzut că sunt iniţiative de sprijin, inclusiv a domnului prim-ministru Victor Ponta, de aducere în ţară a osemintelor marelui Brâncuşi şi noi nu suntem în stare sau nu vrem... să lăsăm dracului o dată pentru totdeauna metehnele astea politice. Măcar pentru asemenea situaţie să ne unim eforturile şi să fim de acord cu înfiinţarea unui muzeu naţional al lui Constantin Brâncuşi.

Am fost o sută care am votat pentru respingere. Poate că data viitoare, când vom veni, vom aborda altfel această problemă, cu o nouă iniţiativă, ca să înfiinţăm, în sfârşit, şi noi ceea ce alţii au făcut cu mult înaintea noastră.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vorbesc şi în calitate de oltean. Rar mi-a fost dat să văd atât de multă ipocrizie. Vreţi să ştiţi că, în 2011, guvernul condus de preşedintele dumneavoastră de atunci nu a susţinut această iniţiativă legislativă. S-a trezit oltenismul astăzi în dumneavoastră? Da?

Vreau să vă explic următorul lucru: toată lumea este de acord că Brâncuşi a fost şi este şi va fi o mare personalitate a culturii mondiale şi universale.

Ce vreţi să facem? Un muzeu al lui Constantin Brâncuşi, care să funcţioneze într-o căzătură de casă? Sau vreţi să facem o lege a acestui muzeu a marelui Constantin Brâncuşi, care să fie vizitat de mii sau milioane sau zeci de mii de turişti? Vreţi asta?

Domnule deputat, dacă aveţi puţin sânge oltenesc în dumneavoastră, ar trebui să lăsaţi puţin ipocrizia la o parte.

Vă mulţumesc tare mult. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

14. Lege privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene.

Lege organică.

Raport de adoptare.

Vă rog votaţi.

269 de voturi pentru, 18 abţineri, 37 de voturi împotrivă.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Doamna deputat, aveţi microfonul, explicarea votului.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Am votat pentru această lege pentru că, prin adoptarea astăzi a acestei legi, se stabileşte cooperarea instituţională între puteri importante ale statului român, şi anume Guvern şi Parlament.

Prin această lege, Parlamentul are un rol mai mare în ceea ce priveşte exercitarea controlului parlamentar asupra Guvernului în domeniul afacerilor europene.

Îmi exprim speranţa că instituţia prezidenţială va accepta, va respecta şi se va alătura eforturilor noastre de a credibiliza activitatea Parlamentului şi în acest domeniu şi va promulga cât mai repede această lege.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor de creştere, îngrijire şi educare a copiilor în vârstă de 0-3 ani.

Lege organică.

Raport de respingere.

Vă rog votaţi.

228 de voturi pentru, cinci abţineri, 86 de voturi împotrivă.

Proiectul de lege a fost respins.

Vă urez o după-amiază plăcută!

La ora 13,00 Birou permanent unit la Senat, al celor două Camere.

La revedere.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,58.