Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,34.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, iar în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi.

Daţi-mi voie să deschid şedinţa de astăzi, 10 septembrie, consacrată declaraţiilor politice făcute de membrii Camerei Deputaţilor.

Astăzi vom începe şedinţa cu puterea. Avem un număr foarte mare de parlamentari ai puterii înscrişi pentru a face declaraţii politice.

O să-l rog pe domnul deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să-şi prezinte declaraţia şi pe domnul deputat Mircea Lubanovici din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cu permisiunea dumneavoastră, doresc a face o declaraţie cu ocazia Zilei Internaţionale a Democraţiei, care va fi sărbătorită pe 15 septembrie, cu tema: "Să facem auzite vocile tuturor, în sprijinul democraţiei".

Permiteţi să vă prezint câteva elemente de suport.

În calitate de preşedinte al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, sunt onorat să mă adresez dumneavoastră, în plenul Camerei Deputaţilor, pentru a marca Ziua Internaţională a Democraţiei, eveniment sărbătorit în întreaga lume, începând cu 2008, la data de 15 septembrie.

Prin instituirea acestei zile internaţionale, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite şi-a propus să încurajeze participarea comunităţii internaţionale, a guvernelor şi parlamentelor, a societăţii civile şi cetăţenilor, în construirea şi consolidarea unor societăţi incluzive, fondate pe supremaţia legii şi pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Deşi se află abia la a şasea aniversare şi face parte dintr-o lungă listă de zile internaţionale pe care le marcăm an de an, Ziua Internaţională a Democraţiei este, fără îndoială, cea mai importantă pentru Parlament, instituţia centrală a democraţiei.

Este şi motivul pentru care Uniunea Interparlamentară - prima organizaţie parlamentară internaţională şi singura cu vocaţie mondială - invită parlamentele membre, în prezent în număr de 162, să valorifice acest eveniment pentru identificarea acţiunilor ce pot facilita schimbări pozitive în sprijinul democraţiei.

Tema pe care ONU şi UIP o propun pentru Ziua Internaţională a Democraţiei 2013 se intitulează: "Să facem auzite vocile tuturor, în sprijinul democraţiei" şi aduce în atenţie rolul primordial ce revine cetăţenilor în îmbunătăţirea calităţii, legitimităţii şi eficienţei democraţiei, amintind că opiniile acestora, exprimate atât direct, cât şi prin reprezentanţii lor aleşi, trebuie să se regăsească în dezbaterile politice şi în toate deciziile din sferele vieţii economice şi sociale.

Este evident că într-o lume din ce în ce mai fragmentată şi, în acelaşi timp, mai interdependentă, numeroase procese ce afectează vieţile oamenilor par a ocoli mecanismele echilibrului şi controlului reciproc al puterilor. Vorbim despre un deficit democratic care a fost reclamat adesea în raport cu mecanismele decizionale din sfera cooperării internaţionale. Dar el este perceput şi la nivel european şi naţional, cu precădere în ultimii ani, ca urmare a crizei economice şi financiare care a impus măsuri cu costuri sociale majore, accentuând şi mai mult nevoia de responsabilizare şi de legitimitate democratică a actului guvernării.

Nu întâmplător, anul 2013 a fost desemnat drept Anul European al Cetăţenilor, scopul fiind acela de a promova participarea activă a cetăţenilor la viaţa democratică a Uniunii Europene şi dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la comunitatea europeană.

Din perspectiva alegerilor de anul viitor pentru Parlamentul European, tema Zilei Internaţionale a Democraţiei 2013 - "Să facem auzite vocile tuturor, în sprijinul democraţiei" - trebuie înţeleasă şi ca un îndemn de a încuraja cetăţenii să-şi exercite drepturile electorale, ceea ce presupune din partea noastră eforturi sporite pentru a explica foarte bine opiniei publice semnificaţia şi impactul intern pe care le au deciziile adoptate la nivelul Uniunii Europene.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Întărirea accesului cetăţenilor la informaţie, consultare şi participare în elaborarea politicilor publice, toleranţa, dialogul, guvernarea onestă şi, nu în ultimul rând, parlamente puternice, sunt valori democratice universale vitale pentru pacea şi dreptatea socială.

Realitatea este însă că parlamentele se confruntă ele însele cu o criză de legitimitate, nu reuşesc să fie suficient de reprezentative pentru a reflecta interesele întregii societăţi şi au o contribuţie adesea modestă la stabilirea agendei politice şi chiar legislative. Mai mult, resursele de care dispun sunt limitate, făcându-le dificilă funcţionarea la parametri normali.

În aceste circumstanţe, consolidarea şi reformarea democratică a parlamentului - chiar dacă reprezintă o reală provocare - devin indispensabile. În fapt, ele sunt parte integrantă a democraţiei, înţeleasă nu doar ca obiectiv, ci şi ca un proces permanent.

Pentru a veni în sprijinul acestor eforturi, Uniunea Interparlamentară a lansat recent proiectul "Indicatori pentru parlamente democratice", prin care ne va pune la dispoziţie un instrument nou de măsurare a performanţei parlamentare şi un set de repere şi ţinte pentru programele de consolidare instituţională, având ca scop creşterea reprezentativităţii, transparenţei, accesibilităţii, responsabilităţii şi eficienţei parlamentului.

În ceea ce ne priveşte, după aproape un an de la alegerile care au condus la o creştere substanţială a numărului de parlamentari şi la o pondere mai mare a tinerilor parlamentari, nu ar fi lipsit de interes să evaluăm măsura în care sporul în procente se regăseşte într-un plus de reprezentativitate şi de viziune novatoare la nivelul instituţiei şi în relaţia cu cetăţenii, un demers cu atât mai necesar într-o perioadă în care pe agenda Parlamentului României se află teme cu impact semnificativ pentru consolidarea statului de drept, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, pentru accelerarea procesului de integrare în Uniunea Europeană, creştere economică şi dezvoltarea durabilă a ţării. Aş nominaliza revizuirea Constituţiei, reorganizarea administrativ-teritorială, încheierea unui nou acord cu instituţiile financiare internaţionale, reforma din sectorul sănătăţii, promovarea investiţiilor, crearea de noi locuri de muncă, protecţia mediului.

Stimaţi colegi,

Indicatorii UIP pentru parlamente democratice vor fi finalizaţi şi publicaţi în primăvara anului viitor. Vă propun, încă de pe acum, să-i folosim pentru o autoevaluare obiectivă a Parlamentului şi, în măsura în care timpul ne va permite, să dedicăm următoarea Zi Internaţională a Democraţiei unei dezbateri aplicate a rezultatelor acestei evaluări.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da, mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru stenogramă, aş vrea să mai anunţ că voi mai depune încă două declaraţii politice în scris, dar declaraţia politică cu care aş vrea să vă atrag atenţia în dimineaţa aceasta am intitulat-o: "Nu dorim să se mai repete vreodată".

Ziua de 11 septembrie 2001 a reprezentat pentru Statele Unite ale Americii una dintre cele mai negre zile ale istoriei sale, o zi încărcată de durere pentru întreaga naţiune, ca urmare a pierderii, într-un mod mai mult decât tragic, a aproximativ 3000 de oameni. Se spune că există momente în viaţa oamenilor care dăinuiesc în memorie şi pun amprenta pe viaţa noastră şi durează cât o veşnicie.

Cu siguranţă că 11 septembrie 2001 este una din aceste zile nefaste pentru omenire, o zi care a avut menirea să schimbe lumea şi în special să schimbe viaţa poporului american.

Anul acesta se împlinesc 12 ani de când naţiunea americană şi chiar lumea întreagă nu mai este la fel, ca urmare a impactului atât de profund al celor mai sângeroase şi tragice atentate teroriste din istoria Statelor Unite ale Americii.

Aşa după cum a fost menţionat în raportul comisiei însărcinate cu investigarea acestor atentate, în care a fost menţionat că "...o zi fără precedent ca şoc şi suferinţă în istoria Statelor Unite..." conturează importanţa tragică a acestei zile pentru Statele Unite, dar şi urmările ei asupra relaţiilor internaţionale din următoarea perioadă de timp şi până în prezent.

Urmărind cronologia tragicelor evenimente din acea zi de 11 septembrie, constatăm faptul că aceasta a debutat ca o zi perfect normală, însă această normalitate nu a fost altceva decât "liniştea dinaintea furtunii", o furtună menită să aducă durere, disperare, neputinţă şi doliu în multe familii de pe teritoriul celei mai importante democraţii ale lumii.

Bilanţul acestor atentate teroriste este cutremurător: peste 3.000 de victime.

Acest eveniment a şocat întreaga lume, producând solidaritate între oamenii de bine, dar în acelaşi timp declarând un război deschis terorismului din întreaga lume.

Vă reamintesc, stimaţi colegi parlamentari, că aceste fapte tragice petrecute în Statele Unite ale Americii se pot repeta oricând altui stat democratic din lume, constituind un precedent dramatic al pericolului real reprezentat de terorism în lume.

Lichidarea mai multor lideri ai terorismului internaţional nu a însemnat automat sfârşitul războiului împotriva terorismului, dar a unit multe popoare dându-le o motivaţie în plus de acţiune pentru continuarea luptei împotriva răului din lume.

Nu ne rămâne decât să avem în vedere acest pericol real al zilelor noastre şi, în unitate, să devenim parteneri în luptă pentru menţinerea democraţiei în ţara noastră şi în lume.

Stimaţi colegi,

Am scris această declaraţie politică cu gândul la cei care şi-au pierdut viaţa cu ocazia tragicului eveniment de la New York, cu gândul la familiile care au avut de suferit pierderi irecuperabile. Am scris această declaraţie politică cu gândul la românii care au plătit cu viaţa în acest tragic eveniment, deşi nu aveau nicio vină. Jertfa lor ne-a unit mai mult şi ne-a făcut mai vigilenţi la pericolul terorismului în lume.

Stimaţi colegi,

Nu uitaţi, vă rog, cuvintele lui Thomas Jefferson, care a spus că "Preţul libertăţii este eterna vigilenţă".

Vă mulţumesc.

Sunt Mircea Lubanovici, deputat PDL, Colegiul nr.3, Diaspora.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi se pregăteşte domnul Florin Secară din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

"Proiectul Roşia Montană scoate oamenii în stradă"

Am început această sesiune parlamentară de toamnă sub auspiciile unor ample acţiuni de stradă în toată ţara. Demonstraţiile sunt legate de proiectul de lege privind Roşia Montană, precum şi de tragedia unei familii care a pierdut un copil sfâşiat de câini.

Rezultatul: dezbateri furtunoase la toate posturile de televiziune, luări de poziţie ale Preşedintelui, ale primului-ministru, ale parlamentarilor, şi toate acestea ca urmare a faptului că aceste probleme nu au fost gestionate corespunzător şi la timpul cuvenit.

Trimiterea în Parlament a Proiectului Legii privind Roşia Montană a iscat foarte multe controverse, legate în primul rând de oportunitatea trimiterii la legiferare în Parlament a acestui act normativ, care putea fi rezolvat la nivelul Guvernului, după o analiză aprofundată, făcută de specialişti. Se discută mult conţinutul acestui proiect de lege care excede mult legislaţiei în vigoare. Se acordă în acest proiect de lege foarte multe facilităţi şi oportunităţi companiei Gold Corporation, ca de exemplu: dreptul de a expropria pentru cazuri de utilitate publică, în numele statului român, fără respectarea legislaţiei existente, luându-i-se expropriatului dreptul de a se adresa justiţiei în cazul când este nemulţumit de preţ. Se propune eliberarea de avize pentru deschiderea exploatării, fără a urma toţi paşii necesari prevăzuţi de legislaţia în vigoare. Cuantumul redevenţei de 6% şi cota de 23% din capitalul social al firmei sunt acordate Statului român condiţionat de primirea tuturor avizelor necesare în termen foarte scurt.

Ne trebuie locuri de muncă, avem nevoie de venituri la buget, avem nevoie de dezvoltarea unor sectoare ale mineritului; este nevoie să dezvoltăm anumite zone ale ţării prin investiţii străine, dar acest lucru cu respectarea legilor în vigoare, cu contracte avantajoase pentru statul român cu păstrarea unui mediu sănătos prin luarea unor măsuri care să ne asigure că nu vom avea probleme nici în perioada exploatării, nici în viitor.

Toate aceste acţiuni au loc, aşa cum am mai spus, pe fondul unei tergiversări nepermis de mari în realizarea acestui proiect, plus lipsa de transparenţă necesară în cazul unor proiecte de asemenea anvergură. Nu ne putem juca cu prezentul şi viitorul copiilor noştri.

Dacă acest proiect de lege rămâne în forma propusă de guvern, eu nu voi da votul meu, aşa cum nu îl vor da nici colegii mei, liberali. Sper să avem înţelepciunea necesară să luăm cele mai bune decizii pentru prezent şi viitor.

Vă mulţumesc.

Grigore Crăciunescu, deputat de Iaşi, Colegiul nr.11.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Florin Secară din partea Grupului parlamentar... Da, o să-l rog, în locul domnului... Haide că s-a reglementat. Atunci, domnule Florin Secară, vă rog foarte mult să vă prezentaţi declaraţia politică şi-l rog pe domnul Ion Răducanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească.

Stimate coleg, ai cuvântul.

Domnul Florin Mihail Secară:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte, declaraţie politică: "Tristul clinchet al clopoţelului".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mai sunt doar câteva zile până când sute de mii de copii vor răspunde la sunetul primului clopoţel care va anunţa începutul noului an şcolar. Puternica emoţie a primei zile de şcoală a rămas şi va rămâne în memoria noastră şi a copiilor noştri pentru totdeauna, graţie bucuriei şi veseliei cu care se umplu şcolile din toată ţara.

Din păcate, clinchetul clopoţelului de anul acesta nu va fi la fel de vesel în toate şcolile din România. La mai bine de un an şi jumătate de când au preluat puterea, starurile de televiziune ale Guvernului Ponta şi mai-marii judeţului USL au ascuns în beznă tot ce înseamnă investiţii în infrastructura şcolară.

Este lesne de înţeles tot acest dezinteres al lui Victor- Viorel Ponta, atâta vreme cât el şi majoritatea social-democraţilor îşi trimit copiii în instituţii de învăţământ private, din ţară şi străinătate, pe bani grei.

Este la fel de uşor să împrumuţi din demagogia lui Ion Iliescu şi, sub pretextul că eşti "sărac şi cinstit", să plângi de mila celor mulţi. Unde sunt râurile de lapte şi miere pe care le promiteau la căpătâiul falsei învăţătoare greviste? Din fericire, pentru că minciunile USL ies la suprafaţă una câte una, românii au înţeles că tot programul de guvernare al USL este o minciună.

Stimaţi colegi,

De parcă nu ar fi îndeajuns faptul că, la nivel naţional, sporul demografic negativ ne aduce în şcoală tot mai puţini copii, USL se străduieşte să îi îndepărteze de şcoală şi pe cei care trebuiau să ajungă în acest moment.

În Vrancea, ca şi în alte judeţe, prin grija Guvernului USL copiii vor avea şi anul acesta toalete la fel de igienice ca în urmă cu 20 de ani, încălzire centralizată cu mănuşi şi căciulă groasă şi cadre didactice recrutate din rândul suplinitorilor care nu au promovat examenul de titularizare. Sunt realităţi crunte, care nu mişcă însă niciun rid pe feţele guvernanţilor USL, care ne povestesc din zori şi până-n ziuă câtă grijă au ei de români.

Unde este ministrul educaţiei naţionale? Cum îl cheamă pe acesta?! Oare ştie cineva? Eu cred că este tot doamna Ecaterina Andronescu!

Îmi permit, stimaţi colegi, să-i solicit lui Victor-Viorel Ponta ca, dacă până la sosirea anotimpului rece, actualul ministru al educaţiei nu întreprinde măsurile necesare pentru ca toţi elevii de vârstă şcolară să poată avea în acest an condiţiile minime pentru a învăţa tainele cărţilor, să îl demită. Cred că poate găsi în USL o persoană căreia să-i pese de copii, de părinţi, de cadrele didactice din România şi mai puţin de ratingul de la TV.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Ion Răducanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, pentru a-şi prezenta declaraţia şi-l rog pe domnul profesor Vasile Popeangă, din acelaşi grup parlamentar, să se pregătească.

Stimate coleg, microfonul vă aparţine.

Domnul Ion Răducanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Corporaţia face legislaţia".

"Munţii noştri aur poartă/Noi cerşim din poartă-n poartă", aşa spunea Octavian Goga.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

România a fost, este şi va rămâne o ţară frumoasă şi bogată, cu resurse importante, cu oameni primitori, iubitori de patrie şi neam.

În planurile francmasoneriei mondiale de dominare a lumii prin deţinerea puterii cu ajutorul aurului, România este recunoscută ca fiind "pământul făgăduinţei", Noul Ierusalim sau viitorul centru spiritual al planetei.

După Revoluţia din decembrie 1989, unii politicieni români, transformaţi în oameni de stat, au înstrăinat tot ce se putea, de la petrol la gaze, ape şi resurse minerale, păduri, terenuri, fabrici, bănci, respectând cu umilinţă, îngenuncheaţi, ordinele venite de la forţele financiare şi politice externe străine fiinţei noastre naţionale.

Toate guvernele postdecembriste au vândut câte ceva din industria naţională şi băncile româneşti pe bani puţini, cu care au plătit pensii şi salarii sau au construit câţiva kilometri de autostrăzi la preţuri exorbitante. Privatizarea, la ordin, a resurselor energetice a pus în mâna capitalului străin, a corporaţiilor multinaţionale, bunăstarea românilor, care acum poate fi considerată o simplă lozincă.

Astăzi suntem în situaţia de a vinde corporaţiei Roşia Montană Gold Corporation cea mai de preţ bogăţie a ţării, aurul, exploatat din minele transilvănene de 2000 de ani.

Convingerea mea, este că proiectul Roşia Montană nu este unul de "utilitate publică şi de interes naţional deosebit", ci un proiect de siguranţă naţională.

Proiectul de lege trimis în Parlament este catalogat de Ministerul Justiţiei ca fiind vădit neconstituţional, de Academia Română ca fiind "o prostie, o mare greşeală, dacă nu chiar o crimă", iar de o mare parte din mass-media "un act de înaltă trădare naţională".

Proiectul de lege este uimitor prin conţinutul extrem de îngăduitor şi protector faţă de corporaţia care se consideră investitor strategic, încât oricine îl citeşte se întreabă instantaneu cine a făcut proiectul: statul român sau corporaţia RMGC? Pentru cine lucrează factorii decidenţi din ministerele care trebuie să avizeze tehnic şi juridic acest proiect: pentru RMGC sau pentru România? Cine-i plăteşte? Statul român sau RMGC?

Eu, deputatul Răducanu Ion, nu voi vota niciodată un astfel de proiect, cel puţin din următoarele motive:

1. Mediul natural şi patrimoniul naţional, odată distruse, nu mai pot fi înlocuite şi nici aurul înstrăinat nu mai poate fi adus înapoi.

2. Plaiurile lui Avram Iancu şi Horia nu trebuie să devină o gigantică rezervaţie de cianură, cauzată de utilizarea a peste 200 de mii de tone de cianură, lăsate libere în natură, în sol sau în apă. Zona Alburnus Major trebuie să rămână o oază de frumuseţe, un ţinut turistic de excepţie, încărcat de istorie, cultură şi arheologie. Posibilitatea certă ca zona să devină parc arheologic de patrimoniu mondial, sub protecţia UNESCO, contravine aberantei decizii guvernamentale de a declara zona monoindustrială.

3. Statul român şi instituţiile sale de specialitate pot şi trebuie să demonstreze poporului român că au capacitatea de a gestiona exploatarea aurului şi argintului cu forţe proprii. Avem puterea financiară pentru un astfel de proiect, fie şi numai prin reducerea evaziunii fiscale cu câteva procente, avem mineri care vor să muncească acolo, avem nevoie de aur pentru rezerva naţională, fie că Banca Naţională a României sau guvernatorul său vor sau nu vor să cumpere aurul românesc. Ţara Moţilor are nevoie de locuri de muncă, dar create de Guvernul României.

Nu cred că din doctrina liberalismului românesc a dispărut deviza "prin noi înşine".

4. Campania publicitară otrăvită şi bine plătită şi de o parte, şi de alta are drept scop să exploateze simbolic sărăcia locală, să creeze în subconştientul locuitorilor zonei ideea că această corporaţie este salvatoarea moţilor, nerealizând că locurile de muncă create vor fi temporare, iar corporaţia canadiană are intenţia vădită de a-şi multiplica valoarea acţiunilor cotate la bursa din Toronto, maximizându-şi profitul, pentru ca la un moment dat să-şi vândă drepturile de proprietate asupra capitalului său. E trist faptul că maximizarea profitului pe bursă va fi expresia sustenabilităţii afacerii de către statul român, cu ştiinţă sau fără ştiinţă.

5. Partea nevăzută a înţelegerilor dintre reprezentanţii statului şi reprezentanţii corporaţiei RMGC poate fi de natura clientelismului politic şi a corupţiei, dacă avem în vedere incredibilele favoruri legale propuse de proiect, precum şi conexiunile dintre persoanele implicate.

6. Nici logica economică sau setea de locuri de muncă, nici deciziile politice ad-hoc nu pot fi mai presus de interesul naţional adevărat, şi nu inventat.

Şi nu în ultimul rând, minereurile cu conţinut de metale rare din zona auriferă şi argintiferă, a căror valoare depăşeşte de peste patru ori valoarea aurului, constituie un motiv în plus ca problema Roşia Montană să fie o problemă de siguranţă naţională.

Cărbunii aprinşi sunt acum în mâna noastră, a parlamentarilor români, graţie unor politicieni care acum au încredere în Parlament.

Avem puterea şi conştiinţa să votăm în interes naţional? Cu certitudine! Dacă nu acum, atunci când?

Suntem în măsură să oferim moţilor o şansă pentru viaţă, într-o zonă dezvoltată durabil şi sănătos? Cu siguranţă, daca ne iubim ţara.

Merităm o ţară, nu o colonie!

Vă mulţumesc.

Ion Răducanu, deputat Colegiul nr.4 Timişoara.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Am rugămintea, stimaţi colegi, pentru că astăzi există un interes foarte mare din partea parlamentarilor puterii în sprijinul Guvernului, prin numeroase declaraţii politice, să vă încadraţi în termenul regulamentar de 3 minute, pentru a putea cât mai mulţi dintre dumneavoastră să vă prezentaţi declaraţiile de la microfonul Camerei.

Domnule profesor, domnule deputat Vasile Popeangă... şi se pregăteşte doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule profesor, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Reducerea TVA-ului la pâine, prima linie trasă".

După cum a recunoscut chiar ministrul agriculturii, Daniel Constantin, obiectivul principal al scăderii TVA-ului de la 24 la 9% este acela de a reduce evaziunea fiscală, de a crea un mediu concurenţial corect pentru cei care plătesc taxe şi impozite, cu scopul de a sprijini foarte mult industria, pentru că astăzi industria de panificaţie, din păcate, este pe marginea prăpastiei.

Reducerea TVA-ului la pâine a fost o măsură pe cât de îndrăzneaţă, pe atât de supusă preocupării publice. Atât înainte de aplicarea sa, dar mai ales după, au fost comentarii publice, deseori critice, referitoare la această măsură fiscală. Unele comentarii s-au focalizat pe fond, pe efectele macroeconomice, îndeosebi pe scăderea veniturilor la buget. Altele au contestat capacitatea ei de aplicare, argumentând faptul că, deşi, în principiu, este o intenţie onorabilă, totuşi realitatea microeconomică o va respinge. Multe voci au spus că unul din scopurile acestei măsuri fiscale, şi anume creşterea puterii de cumpărare a populaţiei prin scăderea preţului la pâine, nu va putea fi atins, pentru că actorii economici, fie ei producători de pâine, fie comercianţi, nu vor scădea preţurile, ci pur şi simplu vor încasa diferenţa rezultată din scăderea TVA în cont propriu. Iată suficiente motive pentru a ne arăta interesaţi dacă această măsură fiscală chiar a început să-şi facă efectul.

Garda Financiară a efectuat verificări la peste 300 de operatori economici care comercializează şi/sau produc sortimente de pâine. Surprinzător a fost faptul că, în vreme ce 71% dintre producători au scăzut preţurile la pâine, peste 82% din comercianţi au făcut acelaşi lucru, parcă dorind să se arate că evaziunea fiscală şi-a deplasat centrul de greutate de la comercianţi la producători. Autorităţile au promis controale şi amenzi dure, dar realitatea arată că nici măcar unul din cinci magazine nu oferă bon fiscal pentru produsele de panificaţie. O spun chiar agricultorii, care se plâng că, încă de când se discuta despre scăderea TVA-ului la pâine, ei se temeau că doar unii vor avea de câştigat. Mai precis, agricultorii spun că, până recent, fiecare kilogram de cereale se vindea cu 65 de bani. Acum, teoretic, brutăriile produc mai multă pâine şi ar trebui să aibă vânzări mai mari, tocmai pentru că TVA-ul a scăzut. Problema este că producătorii nu au primit comenzi în plus de la fabricile de pâine, astfel că acum kilogramul de cereale se vinde cu 55 de bani, şi asta într-un an care a fost bun pentru agricultură.

Indiferent de impactul micro şi macro al măsurii de reducere a TVA, va trebui să clarificăm, prin intermediul legii, anumite puncte privind aplicarea cotei de 9%, de exemplu, în ceea ce priveşte pâinea vândută la restaurant, care este, în principiu, o prestare de serviciu supusă unei cote de 24%. Reducerea cotei poate acţiona ca o pârghie necesară relansării economice, prin stimularea consumului. Pe o scară mai largă s-ar putea analiza avantajele implementării cotei reduse şi pentru alte produse sau servicii permise de Directiva europeană de TVA, cum ar fi serviciile de transport de pasageri, furnizarea de apă curentă sau serviciile de restaurant şi catering (pentru încurajarea turismului).

Din păcate, cum era de aşteptat, au fost însă şi producători şi comercianţi care nu doar că nu au scăzut preţul pâinii, ci, din contră, chiar l-au crescut, prin justificări penibile ori tertipuri uşoare. Numai că s-ar putea să aibă surprize: nu doar autorităţile au demarat controale, dar chiar şi brutarii fac deja lista neagră a comercianţilor care nu au scăzut preţurile.

Au apărut chiar şi noi strategii de marketing, marile companii din morărit şi panificaţie şi unele lanţuri de retail au semnalat deja reducerea preţurilor, un retailer practicând chiar o taxă de doar 4%. Iată deci, că, dacă se vrea, se poate!

A fost deosebit de interesant faptul că marii producători de pâine s-au raliat rapid acestei măsuri a Guvernului Ponta, luând chiar măsuri suplimentare ca să se poată pune în practică scăderea de TVA. Căci principalii câştigători ai reducerii TVA la pâine de la 24% la 9% vor fi fabricile de pâine, întrucât va creşte marja de profit. Ar putea avea de câştigat şi bugetul de stat în urma reducerii TVA la pâine, dar numai în cazul în care se vor lua şi măsuri severe de combatere a evaziunii în domeniu. Câştig vor avea şi clienţii, întrucât populaţia va mânca o pâine mai sigură din punct de vedere alimentar, pentru că pâinea care se produce ilegal nu este sigură.

Un efect surprinzător l-a avut scăderea TVA-ului la pâine asupra BNR, care vede o inflaţie în scădere, iar de la începutul lunii iulie dobânda de politică monetară s-a redus în total cu 0,75%. Măsura lasă locul unei ieftiniri a creditului în lei şi reducerii dobânzilor la depozite. Inflaţia este încă peste 5%, dar a primit o neaşteptată veste bună de la guvern, odată cu scăderea din septembrie a TVA-ului la pâine de la 24% la 9%. Cum ponderea acestui produs în coşul de consum după care se calculează inflaţia este de 6,7%, o scădere a preţului pâinii ca urmare a reducerii TVA ar genera o reducere a inflaţiei cu 0,6-0,7%, ducând acest indicator în preajma dobânzii de politică monetară. Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu inflaţia şi dobânzile dacă preţul pâinii nu scade vizibil (efectele sunt limitate de evaziunea mare), evaziunea nu se reduce spectaculos, iar măsura tăierii TVA, anunţată ca experimentală, va fi anulată.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit la microfon pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi-l rog să se pregătească domnul deputat Stelian Dolha, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Acum, la început de toamnă, după un an de muncă în şcoală, aş fi vrut să rostesc doar cuvinte frumoase despre noi, dascălii, despre munca şi rezultatele ei, despre nivelul de pregătire al copiilor şi tinerilor care învaţă, despre cât de frumoase şi bine îngrijite ne sunt lăcaşele educaţionale, despre cum merge reforma începută şi acceptată de noi, despre multe, multe alte aspecte cu care şcoala noastră se mândreşte prin tradiţie. Fiind şi reprezentant al colegilor mei în Parlament, discursul meu nu este uşor de construit, de aceea, văzând că nu pot să-mi laud şcoala, am preferat să tac pentru un timp, să aştept să se producă minunile promise.

Stimaţi colegi parlamentari,

Vă rog să mă credeţi că nu mai pot ieşi pe stradă. Nu există zi în care să nu fiu apostrofată - eram obişnuită cu astfel de reacţii când partidul din care fac parte se afla la guvernare! - pentru drama în care se află învăţământul românesc de toate gradele. Zilele trecute, o doamnă profesoară pensionară m-a acuzat că nu fac nimic pentru banii pe care profesorii pensionaţi în 2009 trebuie să-i primească, eşalonat, până în 2016. "Poate mor, doamnă deputat, şi nu voi mai vedea niciodată aceşti bani!". În aceeaşi zi, tatăl unui bun profesor, definitiv în învăţământ, a intrat în cabinetul parlamentar plângând şi acuzând sistemul de politizare, fiul său pierzându-şi locul de muncă pe care îl ocupa de 12 ani. Săptămâna trecută, mama mea, fostă profesoară de matematică, acum o pensionară de 82 de ani, a venit revoltată la mine spunându-mi: "Nu te-am rugat niciodată nimic de când eşti deputat. Te rog să faci ceva pentru disciplina în şcoală şi în afara ei. Nu se mai poate aşa! Mă cutremur ce văd în jurul marilor licee şi al şcolilor considerate de elită. Ce face şcoala cu aceşti tineri? Cum îi pregăteşte pentru muncă? Sau, mai bine zis, pentru ce îi pregăteşte şcoala astăzi pe urmaşii noştri?"

Degeaba răspund: am susţinut o reformă în educaţie, în care cred şi acum, şi care are şi o lege solidă: Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, dar asist la o contrareformă puternică, condusă de oameni ai şcolii care spun: "După noi, potopul!". Am iniţiat un proiect legislativ de interzicere a comercializării şi consumului de etnobotanice şi droguri. S-a ales praful de toate aceste iniţiative legislative în Parlamentul nostru. Am iniţiat un proiect de lege pentru introducerea ţinutei şcolare obligatorii, colegii profesori din comisiile de educaţie ale Parlamentului au votat împotrivă. Am făcut zeci de declaraţii politice şi intervenţii pe tema învăţământului, care ne doare sau ar trebui să ne doară pe toţi.

Rezultatul? Asistăm la cea mai violentă politizare a sistemului, urmărim sideraţi comunicatele aiuritoare ale ministerului nostru şi suntem neputincioşi în faţa majorităţii de 70% care votează, rând pe rând, toate iniţiativele unor oameni care nu mai au nimic de pierdut şi fac totul doar din orgolii politicianiste.

Cercetarea este în comă, pierdem milioane de euro din fondurile europene destinate acestui sector vital al oricărei societăţi, în schimb inventăm măsuri menite să ne destabilizeze şi să distrugă unul dintre domeniile performante altădată în România - educaţia. Educaţie nu se mai face, cercetare nici atât şi ajung la întrebarea mamei mele: "Pentru ce îi pregăteşte şcoala astăzi pe urmaşii noştri?"

Acum, în prag de început de nou an şcolar, simt nevoia unor atitudini determinate şi foarte puternice care să trezească guvernanţii la realitate: avem nevoie de stabilitate şi predictibilitate pentru şcoala românească, avem nevoie de disciplină pentru respectarea unei reforme ce are la bază o lege fundamentală, avem nevoie de reducerea birocraţiei, de profesori în faţa elevilor, şi nu prin birouri, completând sute de formulare inutile, avem nevoie să credem în cei care conduc destinele învăţământului nostru.

P.S.: În timp ce scriu aceste rânduri, ministrul educaţiei anunţă o nouă modificare în sistem.

Domnule ministru, vă implorăm să nu ne mai înnebuniţi cu câte o schimbare la fiecare oră!

Vă mulţumesc.

Pentru stenogramă am depus o declaraţie politică astăzi intitulată "Universitatea încotro?" Problemele învăţământului sunt cu adevărat grave.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat Ardelean.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Stelian Dolha, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Cosmin Necula, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Şi totuşi ce facem cu maidanezii?".

Camera Deputaţilor va trebui să găsească, şi încă foarte repede, o soluţie la întrebarea care a fracturat de câteva zile încoace opinia publică din România: eutanasiem maidanezii sau menajăm sensibilitatea iubitorilor de animale cu riscul ca tragedia băieţelului de 4 ani să se repete iar şi iar?

Dezbaterea s-a mutat în plenul Camerei Deputaţilor, pentru că aici este, acum, acel proiect de lege referitor la câinii fără stăpân, amendat la Curtea Constituţională şi care s-a tot plimbat prin birouri din 2007 încoace.

Senatul s-a pronunţat deja în mai anul acesta şi a amendat paragrafele indicate de judecătorii Curţii Constituţionale, fără alte comentarii şi fără presiunea şi responsabilitatea uriaşă care stă pe umerii noştri. Acum, după tragedia lui Ionuţ, noi va trebui să avem cu totul alte unităţi de măsură.

Şi pentru că, tehnic, ceea ce noi va trebui să facem se numeşte armonizarea legii cu textul deciziei Curţii Constituţionale, am trecut şi eu în revistă ce ne recomandă judecătorii Curţii Constituţionale.

Citesc acolo că eutanasierea ar trebui sa fie o măsura excepţională, în cadrul unor programe de control al bolilor şi că regula ar trebui să fie reducerea reproducerii acestora prin sterilizare. Sunt curios doar dacă judecătorii Curţii, şi ei oameni cu copii şi nepoţi, ar mai conchide la fel acum şi nu ar reevalua cumva caracterul excepţional al măsurii. Dincolo de aceasta însă, o altă constatare din textul deciziei mi s-a părut bizară şi cu siguranţă în contradicţie cu tot ce am citit în materie de câini vagabonzi.

Citez din decizia Curţii: "Eutanasierea în masă a câinilor fără stăpân va periclita însăşi existenţa rasei comune şi va produce dezechilibre previzibile, ceea ce încalcă dreptul populaţiei la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic".

Mărturisesc că mi-e greu să înţeleg cine le-a furnizat documentaţia ştiinţifică onorabililor judecători ai Curţii Constituţionale, dar ce spun ei aici frizează ridicolul. Adică, ar trebui să acceptăm că există o rasă comună a maidanezilor şi eutanasierea ar pune-o în pericol, ba chiar ar produce dezechilibre ecologice. Iertaţi-mă, dar o aberaţie mai mare n-am auzit în ultima vreme.

Dar pentru că oricâte argumente aş invoca, vocea unui profesionist în materie are altă greutate, aş vrea să-l citez aici pe un doctor în geografie, şef de lucrări la Facultatea de Geografie din Bistriţa. Domnul în cauză spune aşa: "Iubesc natura, iubesc animalele, dar o specie invazivă precum câinele maidanez nu-mi trezeşte decât repulsie şi cred în controlarea înmulţirii şi diseminării lor pe întinsul oraşelor din România, chiar prin eutanasiere. Specia nu este ameninţată, însă securitatea omului, da! Nu se distrug ecosisteme aşa, nici nu se modifică habitate. Câţi oameni vor mai muri, până să fie consideraţi periculoşi?" este semnul de alarmă lansat de un profesor universitar.

Ţinând cont de toate aceste argumente, votul meu va fi în favoarea unei soluţii radicale, care nu exclude eutanasierea.

Cu respect, Stelian Dolha, deputat liberal.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat Stelian Dolha, vă mulţumim şi noi.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cosmin Necula, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cosmin Necula:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează "Starea de normalitate politică".

În aceste momente este important pentru români să vadă adevăratul rol al Parlamentului ca for decizional suprem, ca instituţie definitorie pentru orice democraţie veritabilă. În ultimii ani Parlamentul a fost supus unor acţiuni repetate de discreditare. Acestea provin atât din exterior, cât şi prin aruncarea de noroi din toate direcţiile politice.

De asemenea, trimiterea în derizoriu a rolului Parlamentului reprezintă o altă acţiune prin intermediul căreia această instituţie a democraţiei a fost discreditată.

Acţiunile din interior, prin intermediul promovării unor indivizi care nu au niciun fel de legătură cu democraţia, ci doar cu interesele proprii, constituie în momentul de faţă unul dintre elementele pe care Parlamentul României va trebui să le depăşească.

Gestul de normalitate făcut de Guvernul Ponta, respectiv trimiterea către Parlament a proiectului Roşia Montană, reprezintă o acţiune de neînţeles pentru unii politicieni, capabili doar să speculeze suferinţele acestei ţări.

Parlamentul reprezintă principalul atu al unei democraţii în oricare dintre statele UE. Decizia colectivă a reprezentanţilor ţării le conferă în mod concret şi direct cetăţenilor posibilitatea de a-şi impune voinţa şi de a stabili destinul acestei ţări.

Există politicieni care votează în urma bileţelelor cu directive, fără a-şi utiliza discernământul. Aceştia nu înţeleg gestul de normalitate democratică al Guvernului Ponta, de a supune dezbaterii parlamentare proiectul Roşia Montană. Dacă USL ar fi dorit promovarea cu orice preţ a acestui proiect şi începerea exploatării fără acceptul populaţiei, atunci s-ar fi făcut aşa cum puterea portocalie a făcut în repetate rânduri, prin adoptarea ordonanţelor de urgenţă. În acest moment este evident că prin acest gest USL nu promovează interesele şi voinţa unui singur om şi este evident că se tine cont de părerea românilor, care sunt consultaţi prin intermediul celor pe care i-au ales.

Viitorul politic al României nu este asigurat de politicianul cu replicile cele mai tăioase sau glumele cele mai bune, cu votul de vânzare şi gata să renege orice pentru propriul beneficiu. Este nevoie de acel politician capabil să instaureze starea de normalitate democratică, care înţelege că voinţa cetăţenilor este suverană şi trebuie asumată indiferent de consecinţele imediate.

Gestul de normalitate politică al Guvernului Ponta este menit să confere opiniei publice consultarea şi dezbaterea asupra unei probleme de importanţă majoră, pentru ca Parlamentul, ca în orice democraţie sănătoasă, să fie garantul deciziilor care afectează întreaga ţară. Prin această acţiune a Guvernului USL se oferă posibilitatea ca fiecare parlamentar să-şi consulte electorii şi să se prezinte în plen în numele celor care au fost la vot, pentru a le reprezenta voinţa.

Cred cu tărie că Guvernul Ponta este singurul capabil să satisfacă nevoia de normalitate a acestei ţări în care timp de zece ani instituţiile au fost subminate. Este timpul ca profesionalismul şi viziunea să ia locul diletantismului şi al oportunismului politic.

Vă mulţumesc.

Numele meu este Cosmin Necula, deputat al Colegiului nr. 2, Circumscripţia electorală 4 Bacău.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu şi se pregăteşte domnul deputat Petru Daea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte "Dreptate până la capăt".

Evident, cu multe semne de întrebare şi câte semne de exclamare doriţi Domniile Voastre.

Am iniţiat două proiecte de lege ce stau de un an în sertarele Parlamentului. Ele se referă la interzicerea mineritului cu cianuri şi a fracturării hidraulice în gazele de şist, aşa cum aţi promis în moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Ungureanu, aşa cum aţi promis în compania electorală. Nu am văzut până acum vreo promisiune respectată, n-am văzut vreun parlamentar USL printre miile de oameni de la Bârlad, Banca sau Iaşi, ce vă cer să respectaţi aceste promisiuni. Însă...

Actualii guvernanţi ne arată zilnic că nu au nicio treabă cu guvernarea şi că se cred în continuare în opoziţie, pentru că nu ştiu ce să facă şi cum să o scoată la capăt şi pentru că nu au curajul să ia vreo decizie, "cei care ne conduc" încearcă tot felul de mişculaţii şi tertipuri ca să scape de problemele guvernării. Actualii guvernanţi au deja cel mai bogat portofoliu de ordonanţe din istoria guvernărilor, şi în loc să-şi dea demisia din cauza promisiunilor neonorate, continuă să bată apa în piuă, şi se agaţă de o pălărie care le este mult prea mare.

Şi până şi alegătorii acestor alianţe sunt nemulţumiţi când văd că cei pe care i-au votat copiază pe bandă rulantă măsurile Guvernului Boc. Actualii guvernanţi ne arată însă în fiecare zi că sloganul "dreptate până la capăt" înseamnă de fapt alegerea de miniştri care sunt tot mai prezenţi la DNA.

Cer, alături de zeci de mii de români, alături de mii de bârlădeni, dreptate până la capăt şi respectarea a ceea ce n-aţi promis atât în ceea ce priveşte Roşia Montană, cât şi gazele de şist.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Scurt şi la obiect, domnule deputat.

Mulţumesc foarte mult.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petru Daea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi-l rog să se pregătească pe domnul Cristian Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Petru Daea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică are o temă a inspiraţiei de moment, şi anume "Roşia Montană, obiectiv sau prilej?!"

Titlul acestei declaraţii este dat de vremurile în care trăim şi imaginea pe care o degajăm în momentul de consum maxim al unor decizii aflate în procesul de plămădire pentru un interes naţional, care după cum putem constata astăzi el nu poate primi sufragiile unanimităţii.

M-am gândit de multe ori în pelerinajul minţii dacă unanimitatea dezbină sau dezbinarea naşte unanimitate. Sincer nu este un joc de cuvinte, ci un nonsens al puterii mele de înţelegere.

Ca om, specialist într-un domeniu, ca parlamentar în vremelnicia existenţei, trebuie să decizi, să-ţi asumi răspunderi, să porţi poveri şi toate acestea pentru grija faţă de cei pe care trebuie să-i reprezinţi, ascultându-i, respectându-i, dându-le o şansă pe care ei ţi-au oferit-o când votul lor a înscăunat răspunderea individuală într-un loc unde majoritatea decide.

Din disputa de idei tot timpul iese ceva, dar, nu în toate cazurile este ceea ce trebuie pentru astăzi sau mâine, când analizele continue şi succesiunea vremurilor pun în conştiinţa fiecăruia binele primit sau răul evaluat sau simţit.

Iată de ce greutatea unei decizii te lasă antrenat în permanenţă la ideea dacă ai făcut bine sau nu, dacă a fost momentul sau nu, dacă majoritatea a funcţionat cu conştiinţa împlinirii şi a răspunderii individuale.

În largul liniştit din punct de vedere economic şi social orizontul ţi se pare mai apropiat şi imaginar posibil de atins, dar din nefericire nu ne aflăm în acest loc, strâmtoarea lui, vârtejul economic şi neliniştea socială apropie orizontul de stânca nevoii imediate de a te salva sau a-i salva pe toţi sau, dacă nu, pe cât mai mulţi.

Mi-a fost şi îmi este frică de răul pricinuit prin tergiversarea deciziei, cum, de altfel, mi-a fost şi îmi este frică de luarea unor decizii nefondate, dar câte temeri nu sunt şi câte vor mai apărea.

Totuşi, trebuie să hotărâm încotro pentru toţi sau în ce parte pentru cei mai mulţi, de aceea în inspiraţia sau nu a mea, am socotit să intitulez declaraţia politică "Roşia Montană obiectiv sau prilej", constatând astăzi cât mai mulţi dintre noi ca este şi una, şi alta.

Este obiectiv economic cu rezonanţă financiară, socială şi de mediu şi un prilej de analiză, interpretare sau, din nefericire, de speculaţii.

Doresc ca prin această intervenţie să-i îndemn şi să ne îndemnăm pe toţi cei interesaţi în fel şi chip să facem efortul de a ne detaşa de analize şi interpretări pătimaşe, pedalând de către toţi şi de fiecare în parte pe elementele de conţinut prinse în chingile cunoaşterii şi ale vremurilor, dând astfel posibilitatea unei decizii care să ajute pe toţi: şi pe cei care o iau, dar mai ales pe cei pentru care se ia o asemenea decizie.

Mă gândesc că atunci când te naşti există riscul să te îneci plângând, în timp ce plânsul este primul semn al sănătăţii.

În speranţa că intervenţia mea a prins măcar ecoul nevoii de reglementare în cunoştinţă de cauză şi pentru o cauză naţională, îngăduiţi-mi să vă mulţumesc pentru răbdarea ascultării.

Să ne dorim succes în demersul nostru de a decide!

Vă mulţumesc.

Deputat Daea Petru.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Cristian Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

"Neculai Onţanu, o demisie de onoare ce se lasă aşteptată".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cred că săptămâna trecută ar fi trebuit să aflăm de o demisie de onoare, cea a domnului general în rezervă, Neculai Onţanu, primarul Sectorului 2 din Bucureşti.

Motivul este ştiut de toată lumea: în sectorul 2, datorită dezinteresului Primăriei de sector în rezolvarea problemei câinilor vagabonzi, a avut loc o tragedie care a impresionat întreaga Românie: un copil de doar 4 ani a fost sfâşiat de câini.

Această tragedie s-a întâmplat într-un parc din sectorul 2, parcul Tei. Acum câţiva ani, primarul Onţanu a reamenajat acest parc, dedicând chiar o alee şi un monument, unui... să îi zicem "pitoresc" dictator asiatic.

Dar domnul Neculai Onţanu nu a avut aceeaşi grijă pentru cetăţenii sectorului 2. Dovadă chiar tragedia de acum câteva zile.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu sunt nici patru luni de când domnul primar Onţanu se lăuda în revista primăriei, "Foişorul de Foc", nr.62 din mai 2013, că se ocupă personal de problema câinilor vagabonzi, vizând sterilizarea acestora şi trimiterea lor în centrele de la Butimanu şi Tanganu. Aceasta după ce era ştiut faptul că sectorul 2 era un sector fruntaş în a nu face nimic în privinţa câinilor comunitari.

După tragica moarte a lui Ionuţ, domnul primar Onţanu a descoperit însă brusc că nu se mai ocupă personal de problema câinilor fără stăpân.

Vinovaţii au devenit brusc cu totul alţii. Cine? Oricine, numai Domnia Sa nu!

Au fost demişi director ADP Sector 2, şeful Poliţiei Locale din Sectorul 2 şi directoarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, acuzaţi de "lipsă de reacţie". Nu că domnul Neculai Onţanu s-ar fi remarcat prin altă reacţie decât cea a pasării responsabilităţii în curtea Primăriei Generale a Capitalei.

De altfel, aflu de curând că domnul Neculai Onţanu nici nu a binevoit să onoreze invitaţia făcută recent de primarul general, Sorin Oprescu, pentru a discuta, cu toţi primarii din Bucureşti, metode de rezolvare cât mai eficientă a problemei câinilor comunitari.

Genul acesta de atitudine, care alternează între minciuna preelectorală şi refuzul de a-ţi asuma responsabilitatea pentru propriile gesturi politice şi declaraţii trebuie să înceteze.

Şi toţi, mai ales în momente grave ca acesta, trebuie să ne asumăm consecinţa propriilor fapte până la capăt. Eu, alături de numeroşi alţi cetăţeni ai sectorului 2, aştept demisia de onoare a domnului Neculai Onţanu.

Cu stimă,

Dan-Cristian Popescu, deputat Colegiul nr.8, sectorul 2 Bucureşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

A fost Dan-Cristian Popescu, deputat PDL.

Urmează domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea: "Cine răspunde în România?"

Suntem frământaţi în momentul de faţă de Roşia Montană. Se analizează politic din toate punctele de vedere acest proiect. Multă lume nu vorbeşte despre latura economică a acestui proiect. Dacă ne uităm în el în cazul în care se votează o să avem probleme de mediu, o să se piardă bani, pentru că este logic, exploatarea este făcută de o firmă, iar acea firmă trebuie să câştige mult, iar tot cum este logic într-o ţară ca a noastră, de regulă, ţara pierde într-un contract de acest gen.

Dacă ne uităm în contract vedem că dacă o să se voteze împotrivă sunt nişte clauze penalizatoare şi o să se plătească nişte bani. Mă întreb: cine va răspunde de acest lucru? Cine şi-a asumat această răspundere acum nu ştiu câţi ani şi nu s-a gândit că o să se ajungă în situaţia în care statul din nou va pierde bani. Se iau măsuri de multe ori. Cresc taxele, cresc impozitele, dar ajungem la concluzia că aceşti bani, care sunt făcuţi greu de către oameni de afaceri sau de către oamenii de rând, nu pleacă acolo unde trebuie. De multe ori aceste taxe se duc în penalităţi pentru greşeli făcute de anumite foruri care au condus România acum, în trecut, acum mulţi ani. Cred că este cazul să se ajungă la o responsabilizare şi cred că noi, Parlamentul, ar trebui să gândim o lege prin care toţi cei care greşesc, indiferent de funcţiile pe care le au, să răspundă, să plătească şi, cred eu, să ne lase. Pentru că altfel vom ajunge în aceeaşi situaţie în care oamenii sunt nemulţumiţi, în care România pierde şi în care nu răspunde nimeni.

Mulţumesc.

Deputat Guran Virgil, Prahova.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invităm la microfon pe doamna deputat Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Se pregăteşte domnul deputat Verginel Gireadă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul, stimată colegă.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimate colege, stimaţi colegi,

În declaraţia de astăzi voi vorbi despre identitatea noastră naţională, o temă care ar trebui să devină una dintre cele mai importante preocupări ale noastre, atât pentru noi, politicienii, cât şi pentru cei care ne-au ales şi pe care îi reprezentăm, aici, în Parlamentul României.

Am auzit cu toţii de prea multe ori vorbe grele spuse despre ţara noastră, atât de des încât majoritatea românilor pare că s-a obişnuit ca România să aibă o imagine deseori negativă în plan extern, pierzându-şi astfel încrederea în identitatea şi demnitatea naţională.

Cred că este timpul să încercăm să schimbăm această stare de fapt. Soluţiile ne sunt la îndemână.

Schimbarea depinde şi poate fi produsă de noi, prin acţiunile şi faptele noastre, dar şi de modalitatea prin care România se reprezintă în afara ţării cu ajutorul diplomaţiei.

Este nevoie să ne facem auziţi şi cunoscuţi. Merită salutat faptul că, în primul an de mandat, premierul Victor Ponta a avut peste 30 de întâlniri la nivel înalt cu reprezentanţi ai unor state importante ale Uniunii Europene, aşa cum sunt Germania, Franţa, Austria, Italia, Polonia, Danemarca sau Spania, dar şi cu lideri ai Uniunii Europene.

De asemenea, premierul a promovat România şi interesele sale în state importante din Asia precum China, Uzbekistan, Kazahstan şi Azerbaidjan sau Statele Unite ale Americii. Vizitele întreprinse de premierul României au arătat o altă imagine a ţării noastre, în state în care România a ajuns să aibă o imagine neadecvată sau în state în care imaginea ţării noastre nu este încă pe deplin formată.

În egală măsură, merită salutate eforturile preşedintelui Camerei Deputaţilor de a promova interesele României în vizitele pe care domnia sa le-a efectuat în sesiunea precedentă şi care, cu siguranţă, vor continua şi în această sesiune parlamentară.

Din nefericire, este o realitate că, la construirea unei imagini negative a ţării noastre în plan extern, au contribuit şi politicieni pe care cetăţenii i-au ales să-i reprezinte şi să apere interesul naţional.

Mă refer aici, în principal, la intoxicările şi denigrările transmise de unii europarlamentari ai PDL instituţiilor europene sau cancelariilor occidentale. Jocurile lor politice, mărunte şi manipulative, au adus reale deservicii României şi românilor!

Promovarea României şi a interesului naţional reprezintă, în opinia mea, un proiect politic care nu trebuie să ţină cont de jocurile mărunte de partid. Este nedrept faţă de cei pe care îi reprezentăm aici, în Parlamentul României, să nu avem capacitatea de a depăşi luptele politice când vorbim de promovarea intereselor României.

Nu vreau să vorbesc de cunoscutele şi mult discutatele campanii de publicitate, scumpe de altfel, de promovare a României în exterior din timpul guvernării PDL. Pe lângă faptul că au fost risipitoare, au avut un neajuns la fel de mare. S-au concentrat doar pe forme fără fond, pe imagini frumoase, cu locuri deosebite - este adevărat - din ţara noastră. Însă, cei responsabili pentru ele au uitat un lucru foarte important. Ele nu pot funcţiona dacă noi, românii nu credem şi nu susţinem ceea ce transmitem despre România prin spoturi strălucitoare. Până nu vom învăţa să nu ne mai fie ruşine cu ce avem de oferit, să reacţionăm atunci când suntem arătaţi cu degetul, doar pentru că unora le este mai simplu aşa, lucrurile nu au cum să se schimbe. Pur şi simplu, nu au cum.

Cel mai bun scut de imagine pentru România sunt chiar românii, nu cei care vorbesc despre români.

Am crezut şi voi continua să cred că România poate şi trebuie să fie un jucător important în Uniunea Europeană, cu un rol esenţial în Europa Centrală şi de Sud Est. Asigurarea unei stabilităţi politice şi economice este necesară pentru a atrage investitori străini. Faptul că marile companii au început să vină în România arată încrederea acestora în ţara noastră, arătând o altă imagine a României.

Diplomaţia este importantă în conturarea strategiei de politică externă a unui stat, iar diplomaţia economică trebuie să joace un rol mult mai important în promovarea oportunităţilor de la nivel local - prin vizite organizate în colegiile pe care le reprezentăm, fie oportunităţile de la nivel naţional.

Contactul cu realitatea şi - de ce nu - cu frumuseţea locală, este cea mai eficientă modalitate de promovare, spre exemplu, a Colegiului nr. 5 Vaslui pe care îl reprezint în Parlament, faţă de ambasadori sau potenţiali investitori români sau străini.

Înainte de a aştepta ca alţii să ne facă bine, trebuie să fim noi dispuşi să ni-l facem singuri. Trebuie să învăţăm nu să ne denigrăm unii pe alţii în afara ţării, pentru că, de fapt, pe termen mediu şi lung nu câştigă nimeni.

În schimb, România pierde cu siguranţă, şi asta ne afectează pe toţi. Interesul naţional trebuie să fie unul singur, scos din disputele politice. Actuala clasă politică trebuie să înveţe să respecte această realitate.

Este momentul să arătăm loialitate faţă de ţara noastră şi să dăm dovadă de responsabilitate şi solidaritate pentru a clădi o Românie puternică.

În încheiere, aş vrea să fac apel către liderii partidelor politice din opoziţie, dar şi către, sau mai ales către preşedintele României, să lase deoparte disputa politică, ranchiuna şi obişnuinţa de a lupta cu toţi cei pe care nu îi poate controla.

Sabotarea efortului autorităţilor române de a deschide România în plan extern nu are efecte asupra politicienilor, ci asupra marii mase a românilor şi, mai ales, asupra românilor implicaţi în activităţi din zona economică. Niciun interes politic nu poate justifica o atitudine împotriva interesului naţional!

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr.5 Vaslui.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că durata regulamentară a unei intervenţii este de maximum trei minute şi vă rog să vă înscrieţi în această durată.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Verginel Gireadă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Victor Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, ai cuvântul.

Domnul Dumitru-Verginel Gireadă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Agricultorii noştri s-au săturat de muncă multă pe bani puţini".

Anul trecut a dat seceta! Oamenii au recoltat puţin şi au reuşit să-şi scoată, din vânzarea produselor, doar o parte din banii pe care-i dăduseră pe brazdă, în timpul campaniilor agricole. Cu chiu, cu vai şi mai ales pe datorie, oamenii şi-au înfiinţat în toamna lui 2012 culturi noi pe care le-au tratat, le-au udat, le-au îngrijit cum au ştiut ei mai bine. Muncă multă şi grea, de pe urma căreia scot acum, în 2013, recolte bogate. Din păcate însă, nici în acest an nu le este dat să se bucure de munca lor.

Cu puţini bani, agricultori au contracte ferme de livrare a recoltelor. Intermediarii români şi cei străini au prăbuşit piaţa de desfacere, ca să le poată cumpăra producţiile pe te miri ce, din cauza monopolului format pe piaţa de depozitare de către cei patru-cinci mari agricultori. Iar în situaţia în care oamenii plătesc, anual, cu 10 procente mai mult ca să înfiinţeze un hectar de cultură, devalorizările recoltelor îi duc direct în sapă de lemn! Nu se poate să investeşti în fiecare an mai mult şi să încasezi mai puţin!

Fără bani în conturi şi, deci, fără puterea financiară să cultive mai mult pământ, fermierul, care altădată aduna bani buni de pe câmpuri, a rămas acum la mâna celor care vor să-l strângă cât pot de tare cu uşa! Cine n-are siloz sau depozit frigorific şi nici nu-şi permite să închirieze, trebuie să-şi vândă recoltele repede, indiferent cât de puţin oferă cumpărătorul. Va merge fermierul în pagubă astăzi, va merge tot în pagubă şi mâine, până când îşi va trage utilajele pe dreapta şi îşi va agăţa ştiinţa şi meşteşugul în cui! Nu de alta, dar de muncă multă şi bani puţini e lesne să te saturi!

Şi atunci, mă întreb: Cum de greutăţile fermierilor noştri sunt mai acute decât ale agricultorilor europeni? Ei bine, în România, interesul producătorului din agricultură pare să fi fost pe ultimele locuri în agenda de lucru a actualului Guvern. Tonul în politică, inclusiv în cea agricolă, este dat de oameni ale căror interese nu pot fi decât bănuite în acest moment. Cu toţii ar trebui să ne dăm seama că, oricât de deasă ar fi plasa intereselor din agricultura anului 2013, în acest moment, importantă este bunăstarea fermierului, de care nu-i pasă nimănui!

Ne amintim cu toţii de cazurile de firme din alte judeţe, care au venit şi au cumpărat cereale sau alte produse agricole, plătind cu cecuri fără acoperire, iar fermierii nici până în ziua de azi nu şi-au mai recuperat banii! Ulterior, când s-au efectuat controale la aceste firme, s-a descoperit că pur si simplu dispăruseră, că adresele lor erau, de fapt, false şi că firmele erau, de fapt, fictive. Rugămintea mea este către agricultori să nu-şi vândă recoltele pe câţiva "arginţi"! Deci, foarte mare atenţie, oameni buni, la cei care dau târcoale muncii voastre!

Şi mă întorc acum la problemele fermierilor noştri. Producătorii agricoli vin după un an la fel ca anul trecut, în care seceta i-a decapitalizat. Iar anul acesta, când situaţia producţiilor este ceva mai bună, preţurile practicate pe piaţă acoperă cheltuielile de producţie doar în proporţie de 70-80%. Şi, bineînţeles, angrosiştii profită de faptul că producătorii agricoli nu au spaţii de depozitare sau sunt decapitalizaţi. Aşadar, rugăm Guvernul României să intervină cu programe viabile pe piaţă, după modelul celorlalte state europene. Atunci când angrosiştii deţin monopolul în achiziţia de produse agricole, cea mai mare parte a fermierilor români nu dispune deloc de spaţii de depozitare.

Se munceşte pe câmpurile României tot cu tractoarele "cârpite". Micii fermieri au rămas în urmă cu dotarea fermelor, pentru care nu au capacitatea financiară şi nici administrativă pentru a contracta credite sau a aplica pentru fonduri europene. Iar programul "Rabla pentru tractoare" este într-adevăr... o rablă! Consumă tone de hârtii birocratice şi are o primă eventual pentru un Logan, nu pentru un tractor! Cu 4.000 de euro primă, fermierii pot doar să-şi facă alţi nervi, nu pot să-şi cumpere un tractor. Un voucher la programul "Rabla pentru tractoare" înseamnă 4.000 de euro, însă un tractor bun, de 90-100 de cai putere, costă, ştim bine, chiar şi de şapte ori mai mult!

Deputat Dumitru-Verginel Gireadă, Botoşani.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumim şi noi.

Domnul deputat Victor Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul Sorin Stragea, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Victor Cristea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua, dragi colegi!

Declaraţia mea politică, care se intitulează "Şcoala politică de vară, clonarea tinerilor politicieni" se doreşte a face o paralelă între şcoala românească - prin perspectiva rezultatelor sale - şi învăţământul politic, organizat prin şcoala politică de vară a fiecărei formaţiuni politice.

Stimaţi colegi,

Potrivit legislaţiei româneşti, învăţământul constituie prima prioritate naţională. Este un serviciu public, prin care se urmăreşte realizarea idealului educaţional, întemeiat pe valorile umaniste, universal recunoscute, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti.

Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative, fundamentată pe asumarea reală de către toţi indivizii a unei şcoli de valori necesare societăţii cunoaşterii.

De asemenea, se ştie că, în învăţământul preuniversitar, sunt interzise activităţile care încalcă normele etice. Se interzic crearea şi funcţionarea partidelor, desfăşurarea activităţilor de organizare şi propagandă politică. Ar fi ideal să fie aşa!

Din păcate, învăţământul a fost implicat în jocuri politice.

Asumarea răspunderii pe Legea educaţiei naţionale este o confirmare a iresponsabilităţii faţă de societate a politicienilor, care au susţinut Guvernul Boc. Legea s-a dovedit a fi pentru ministrul timpului, şi nu o lege pentru copii, pentru părinţi şi profesori.

Situaţia învăţământului românesc, rezultatele obţinute la examene, arată că şcoala românească trăieşte o dramă. Este rezultatul reformei Boc-Funeriu, o reformă care nu s-a dovedit a fi una reală, ci un proiect de supravieţuire politică, fără viziune, iresponsabil faţă de societate.

Să nu ne mai jucăm cu şcoala! Istoria se răzbună.

Aşadar, calitatea vieţii românilor depinde, în mare măsură, de calitatea politicienilor. Apare, astfel, necesitatea unei şcoli pentru liderii politici, politicieni, politicienii tineri pentru a dobândi o cultură politică, o educaţie politică, în funcţie de trebuinţele societăţii româneşti.

Eşecul reformei statului, promovarea injustiţiei sociale sunt motive pentru care populaţia percepe negativ clasa politică, solicitând o restructurare a partidelor având la bază competenţa, ideologia şi selecţia pe criterii valorice.

Cred că, în acest scop, fiecare partid organizează şcoala politică de vară.

Mi-a atras atenţia activitatea desfăşurată în interiorul Partidului Democrat Liberal. S-a constatat că educaţia politică se face cu ură şi patimă faţă de adversarii politici, promovând defăimarea şi ridiculizarea lor, sub directa îndrumare a liderilor.

Este regretabil că tinerii politicieni sunt antrenaţi în astfel de activităţi josnice. Puşi într-o situaţie ingrată, tinerii, pentru a fi în graţia şefilor dezorientaţi, se debarasează de câteva virtuţi importante: respectul pentru celălalt, admiraţia autentică pentru calitatea şi reuşita umană, buna-cuviinţă, politeţea, bunătatea, promovând ura, în detrimentul cinstei şi corectitudinii.

Şansa revenirii este una singură: educaţia.

Educaţia politică este formula viitorului şi presupune construirea unui învăţământ pentru elite. Elitele trebuie apreciate pentru că elita adevărată este, prin definiţie, slujitoare.

Oare elitele şcolilor de vară au fost slujitoare tinerilor politicieni în perspectiva schimbului de generaţii? Cred că nu.

Asistăm mai curând la o clonare a cursanţilor în vederea schimbului de generaţii. Se creează un raport nesănătos între model şi învăţăcel. Modelul e vechi, nereformat, iar învăţăcelul îl reproduce ca atare pentru că este convins că aşa e bine sau pentru că realizează că aceasta este singura cale spre promovare.

Este vorba de impostură, una din bolile severe ale României.

Prea uşor oamenii abandonează demnitatea şi libertatea, devenind repede complici la diferite interese de grup.

Rousseau spunea: "Urăsc supunerea pentru că e sursa tuturor relelor."

Vă mulţumesc.

O zi bună!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte doamna deputat Camelia Bogdănici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Eutanasierea câinilor fără stăpâni - o necesitate absolută!"

În aceste zile, subiectul cel mai mediatizat este moartea violentă a unui copilaş de patru ani, produsă în urma atacurilor violente ale câinilor fără stăpân.

Şi eu, alături de dumneavoastră şi alte milioane de români, suntem iubitori sinceri de animale, dar se pare că o mare parte a ONG-urilor de profil au un regim special, banii publici şi privaţi - nu puţini - pe care îi au la dispoziţie, fiind folosiţi în interes personal în loc să rezolve alături de autorităţi această gravă problemă. Nu vreau să fac afirmaţii globale. Am un exemplu pozitiv chiar în oraşul meu natal, pe care îl reprezint în Parlament. Există o organizaţie care se intitulează "Free Amely 2007", care au o activitate meritorie, o bună colaborare cu administraţia locală, Lugojul fiind unul din oraşele care a rezolvat problema câinilor comunitari în proporţie de 90% chiar fără eutanasiere.

Dar ceea ce s-a întâmplat în Bucureşti este de neimaginat pentru o capitală europeană a anului 2013. Tragedia micuţului Ionuţ a şocat o ţară întreagă. Aceste lucruri nu trebuie să se mai repete niciodată! Viaţa oamenilor, a copiilor nu poate fi pusă pe picior de egalitate cu viaţa maidanezilor. Art. 22 din Constituţia României prevede în mod expres: "Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică a persoanei sunt garantate."

În aceste zile vedem că din acest subiect trist unii încearcă să câştige capital politic. Este o neruşinare, o nesimţire şi un cinism de neimaginat. Toată clasa politică, cu toţii suntem vinovaţi pentru faptul că această problemă delicată trenează de ani de zile.

S-a efectuat un balet între primari şi ONG-uri, să nu-i supărăm pe unii sau pe alţii. Dar s-a ajuns prea departe. Trebuie să tăiem - la figurat, bineînţeles - coada câinelui.

Doresc să relev faptul că toate ţările civilizate, cu democraţii consolidate: Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Irlanda prevăd în legislaţie eutanasierea după un număr de zile, între 5-14, timp în care animalul este găzduit în adăposturi şi poate fi revendicat de stăpân sau adoptat.

De aceea, voi vota fără nicio ezitare, în regim de urgenţă, noua lege europeană, care să rezolve definitiv această problemă care a creat atâta durere şi suferinţă.

Deputat PSD, Sorin Stragea, Colegiul nr.7, Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe doamna deputat Camelia Bogdănici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi îl rog să se pregătească pe domnul Ion Marocico, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Aveţi cuvântul, doamna colegă.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa, dragi colegi!

Declaraţia politică se intitulează "Priorităţi pentru programele de transplant din Iaşi".

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urmă cu puţin timp, acum o săptămână, am făcut parte din echipa de prelevare de organe şi ţesuturi din cadrul Centrului Regional de Transplant Iaşi, care a efectuat cu succes intervenţia desfăşurată în cadrul Spitalului Judeţean Bacău. Astfel, au fost prelevate de la un pacient aflat în moarte cerebrală corneea, rinichii, ficatul, dar şi grefe de piele şi os. În urma acestei prelevări multiple, doi nemţeni au primit şansa la o vedere mai bună. Un rinichi şi ambele cornee au mers la Iaşi, în timp ce ficatul, cel de-al doilea rinichi şi grefa de piele şi os au ajuns la Bucureşti.

Această intervenţie reprezintă cea de a şaptea prelevare din acest an, efectuată în cadrul Centrului Regional de Transplant Iaşi, situaţie ce ne demonstrează, pe de o parte, că a crescut gradul de receptivitate şi deschidere faţă de donarea de organe, dar şi capacitatea echipei de medici din cadrul Centrului Regional de Transplant Iaşi, dar, din păcate, transplantul renal este făcut la Spitalul Parhon numai pe banii acestora, şi Ministerul Sănătăţii nu contribuie deloc.

Readuc în atenţia Guvernului USL necesitatea înfiinţării unei bănci de cornee în România. Se simte nevoia înfiinţării unei asemenea bănci, cu atât mai mult cu cât, aşa cum spuneam, prelevările de cornee au crescut simţitor în ultima perioadă, iar numărul pacienţilor aflaţi pe listele de aşteptare este, de asemenea, foarte mare. La Iaşi, peste o sută de pacienţi aşteaptă şansa unui transplant de cornee numai la Clinica de Oftalmologie a Spitalului "Sf. Spiridon", unde îmi desfăşor activitatea didactică şi medicală, deci demersul referitor la înfiinţarea unei bănci de cornee devine extrem de necesar şi urgent pentru efectuarea, în condiţii bune, a intervenţiilor de prelevare şi transplant de cornee.

Pe de altă parte, fac apel la Ministerul Sănătăţii să ia urgent măsurile ce se impun în privinţa acreditării transplantului de ficat la Iaşi. Echipa de medici de la Iaşi a pregătit toate documentele necesare în vederea acreditării transplantului hepatic.

Iaşiul merită şi poate să aibă un centru de prelevare şi transplant hepatic de sine stătător, pe lângă cele de transplant renal şi de cornee, care deja dispun de funcţionare autonomă. Are potenţial pentru a efectua cu succes operaţii de transplant hepatic, având în vedere că dispune de o echipă medicală foarte bine pregătită. În acest moment, neavând acreditare, prelevarea şi transplantul se desfăşoară sub supravegherea unei echipe de medici de la Bucureşti, iar organele prelevate se împart între Iaşi şi Bucureşti.

Închei prin a-mi exprima speranţa că Ministerul Sănătăţii va acorda mai multă atenţie programului de transplant şi va aloca fondurile necesare desfăşurării acestuia în condiţii cât mai normale. Transplantul nu trebuie şi nu poate fi vitregit de strategiile politice efemere ale unui Guvern. Programul de transplant are nevoie de coerenţă şi de fonduri pentru a putea funcţiona normal!

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Camelia Bogdănici.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Îl invit la microfon este domnul deputat Ion Marocico, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Octavian Bot, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Ion Marocico:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează "Ziua Independenţei Ucrainei".

În fiecare an, pe 24 august, poporul ucrainean celebrează cea mai importantă sărbătoare naţională - Ziua Independenţei Ucrainei. În această zi, în 1991, statul ucrainean şi-a proclamat independenţa faţă de Uniunea Sovietică, devenind un stat liber, suveran, aşa cum se specifică şi în art.1 al Constituţiei.

Declaraţia de Independenţă a încoronat lupta de secole a poporului ucrainean pentru dreptul de a avea propriul lui stat, libertatea de a dezvolta cultura naţională, de a fi un membru cu drepturi depline al comunităţii internaţionale.

Independenţa statală a oferit oamenilor simultan drepturi şi libertăţi individuale, punând capăt sistemului totalitar sovietic. Formarea Ucrainei, ca un nou stat suveran, a avut loc în paralel cu consolidarea democraţiei şi crearea economiei de piaţă cu orientare socială.

Pe scena internaţională, Ucraina, de la bun început, s-a prezentat ca o ţară iubitoare de pace, care declară valorile civilizaţiei democratice, respectă principiile şi normele dreptului internaţional şi tinde spre cooperare reciproc avantajoasă cu toţi membrii comunităţii internaţionale.

Ucraina încearcă să consolideze, în continuare, legături cu milioanele de ucraineni din întreaga lume, care, întotdeauna, au contribuit, în mod activ, la cooperarea între patria lor istorică şi ţara de reşedinţă.

Pe teritoriul României, după ultimul recensământ din 2011, trăiesc peste 52 de mii de persoane de naţionalitate ucraineană, având un singur reprezentant legitim - Uniunea Ucrainenilor din România.

Scopul fundamental al uniunii constă în apărarea drepturilor privind păstrarea, exprimarea şi promovarea identităţii etnice, lingvistice, culturale şi religioase a cetăţenilor de naţionalitate ucraineană.

La ceas de sărbătoare, urăm poporului ucrainean prosperitate, viaţă lungă şi îmbelşugată, şi grabnică întâlnire în structurile europene.

Vă mulţumesc.

Reprezentantul minorităţii ucrainene în Parlamentul României, deputat Ion Marocico.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Octavian Bot, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Emacu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul.

Domnul Octavian Bot:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Văzând ultimele preocupări ale preşedintelui României, Traian Băsescu, mă fac să cred că acesta a uitat cu desăvârşire de prerogativele sale constituţionale, acelea de a reprezenta statul român şi de a se ocupa, cu precădere, de politica externă a României.

Traian Băsescu a găsit şi are o preocupare care-l obsedează, zi de zi trage semnale de alarmă de la o sirenă de la Cotroceni. Cred că Traian Băsescu a devenit al doilea Vasile Roaită al României. Vasile Roaită trăgea semnale de alarmă de la Griviţa, Traian Băsescu trage semnale de alarmă de la Cotroceni.

Eu cred că Traian Băsescu este obişnuit, în calitate de marinar, pe corabie, să se tragă semnale de alarmă. Nu contest calităţile sale de marinar, cu toate că se spune că a reuşit marea performanţă de a aduce o navă pe nisip. Numai că semnalele de alarmă trase de pe corabie nu trebuie să fie trase de pe corabia numită România, pentru că România nu este o corabie şi, cu atât mai puţin, nu este o corabie a nebunilor.

Printre semnalele de alarmă false - în totalitate false - trase de Traian Băsescu, se numără repetarea cu obstinaţie a faptului că, în România, a avut loc, într-o anumită perioadă o lovitură de stat. Fals! Cum ştim cu toţii.

Ne mai spune Traian Băsescu, trăgând semnalul de alarmă că, în România, au scăzut investiţiile străine cu 20%. Dacă ar fi consultat datele statistice şi-ar fi dat seama că este un semnal de alarmă fals.

Nu mai vorbesc despre ceea ce Traian Băsescu susţinea în legătură cu şomajul din România. Sigur că şomajul în România este o problemă dureroasă, numai că, dacă ar fi consultat preşedintele României - care avea această obligaţie să nu facă partizanat politic - dacă ar fi consultat datele emise de Eurostat, ar fi constatat că, dacă în România rata şomajului este de 7,6% şi el trăgea un semnal de alarmă că va ajunge la 8%, şi-ar fi dat seama că în Italia, de exemplu, rata şomajului - după cum ne spune Eurostat - este de 12,2%, în Portugalia 17,6%, în Ungaria 10,5%, în Bulgaria 12,7%, în Uniunea Europeană, în 17 state din zona euro rata medie a şomajului este de 12,1%.

Aşadar, constataţi dumneavoastră unde este falsitatea semnalului de alarmă tras de Traian Băsescu.

Zilele trecute, Traian Băsescu ne spunea că el nu este dădaca unui partid politic parlamentar. Îl cred. El nu este dădaca unui partid politic parlamentar, el este părintele unui fantomatic partid, care se vrea a se numi Mişcarea Populară.

Este tatăl acestui partid politic, pe care Traian Băsescu încearcă să-l construiască încălcând, în mod mascat, Constituţia, pentru că şi-a dat seama că n-ar fi putut să creeze un partid din poziţia de preşedinte. A creat o fundaţie - şi asta la limita Constituţiei - prin consilierii săi. Această fundaţie nu a avut ca obiectiv decât crearea unui partid politic, partid politic pe care Traian Băsescu încearcă să-l formeze furând, practic, parlamentari şi membri de la Partidul Democrat Liberal.

Pentru a împiedica această şmecherie, această încălcare mascată a Constituţiei, am depus la Tribunalul Bucureşti o cerere de intervenţie în interes propriu, prin care cer respingerea cererii de înregistrare a Partidului Mişcarea Populară, pentru încălcarea mai multor articole din Legea partidelor politice. Unul dintre aceste articole este art.5, care spune că: "Denumirea unui partid politic nou înfiinţat trebuie să se deosebească clar de cea a unui partid politic anterior înregistrat." Or, anterior a fost înregistrat Partidul Acţiunea Populară, iar cele două denumiri - Mişcarea Populară şi Acţiunea Populară - nu se deosebesc în mod clar. Cu atât mai mult cu cât substantivele "mişcare" şi "acţiune" sunt sinonime, dacă consultăm Dicţionarul de sinonime al limbii române.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg,

O să vă rog să încheiaţi declaraţia politică. Vă rog.

Domnul Octavian Bot:

Da.

Îi sugerez domnului Traian Băsescu ca partidul pe care vrea să-l înfiinţeze să poate o altă denumire - "Mişcarea Băsescu Tolomac" pentru că am constatat că sunt destui tolomaci care cred într-un proiect politic născut mort.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Domnul deputat Gheorghe Emacu este invitat să susţină. Şi, ultimul vorbitor, doamna deputat Andreea Paul. O să vă rog să încercaţi să vă sintetizaţi cât de cât intervenţiile.

Vă rog. Mulţumesc.

Domnul Gheorghe Emacu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi colegi,

Declaraţia politică a mea se numeşte "Ziua Internaţională a Păcii".

Conform Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, adoptată în 1945, promovarea păcii face parte dintre principalele obiective ale acestei organizaţii.

Pentru întărirea idealurilor de pace, la 30 noiembrie 1981, în cadrul celei de a 77-a sesiuni plenare, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a proclamat a treia zi de marţi din luna septembrie ca "Zi Internaţională a Păcii".

La originea acestui demers se află - nu întâmplător - o iniţiativă a unei organizaţii din domeniul educaţiei, respectiv Asociaţia Internaţională a Rectorilor de Universităţi care, la 28 iunie 1981, a propus proclamarea unei Zile internaţionale a Păcii.

Ulterior, la 7 septembrie 2001, Adunarea Generală a ONU a decis că Ziua Internaţională a Păcii va fi marcată în fiecare an la 21 septembrie.

Instituirea unei sărbători numite Ziua internaţională a Păcii oferă o ocazie unică de a face să înceteze violenţele şi conflictele în întreaga lume şi, de aceea, este important să fie cunoscută şi marcată ca atare cât mai larg posibil.

Această zi specială trebuie marcată ca zi mondială de încetare a focului, precum şi ca o zi fără violenţe, pe perioada căreia toate popoarele sunt invitate să înceteze ostilităţile.

Chiar dacă, din punct de vedere statistic, numărul conflictelor internaţionale a scăzut în ultima perioadă, omenirea continuă să fie frământată şi afectată grav de diferende şi războaie de amploare locală sau regională.

Iar uneori, conflictele interne şi războaiele civile, în special războaiele fratricide, au consecinţe dezastruoase. Putem observa cu toţii cum ţări care au cunoscut bunăstarea şi progresul în unele perioade, au ajuns în ruină datorită conflictelor şi războaielor!

Ceea ce cred că este mai grav este modul perfid în care - sub pretextul "umanizării" războaielor - este justificată producerea şi folosirea unor arme numite "inteligente", din ce în ce mai sofisticate şi mai eficiente.

Într-un asemenea context, cheltuielile - zise de apărare - ale unor state depăşesc cu mult bugetele unor ţări emergente.

Astăzi, în preajma deschiderii unui nou an şcolar, gândul meu se îndreaptă către tânăra generaţie care trebuie educată în spiritul păcii şi bunei înţelegeri. Noile generaţii trebuie să cunoască doar din cărţile de istorie ce orori poate aduce războiul!

Noile generaţii trebuie să înveţe ce înseamnă să-şi respecte semenii şi drepturile fundamentale ale omului, demnitatea şi valoarea persoanei umane, egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi a femeilor, precum şi a naţiunilor mari şi mici.

De aceea, cred că Ministerul Educaţiei Naţionale - luând exemplul Asociaţiei Internaţionale a Rectorilor de Universităţi - va găsi maniera adecvată pentru ca Ziua Internaţională a Păcii să fie marcată corespunzător în unităţile de învăţământ.

Aş încheia declaraţia mea evocând aici un pasaj din discursul Secretarului General al ONU dedicat acestui eveniment:

"Nu este suficient să învăţăm copiii să citească, să scrie şi să numere. Trebuie să-i învăţăm, de asemenea, respectul faţă de alţii, precum şi faţă de lumea în care trăim şi să susţinem astfel o societate mai justă, mai deschisă şi mai armonioasă".

Gheorghe Emacu, deputat UNPR, Colegiul nr.8, Iaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da, vă mulţumesc, domnule deputat.

O invit acum pe doamna Andreea Paul să-şi prezinte declaraţia politică şi o rog să se pregătească, mai facem... sărim peste program două-trei minute, o rog să se pregătească pe doamna deputat Aurelia Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Înainte de a vă da cuvântul, doamna deputat, daţi-mi voie să vă urez "La mulţi ani!", să vă dea Dumnezeu sănătate, putere de muncă şi să reprezentaţi electoratul cum ştiţi dumneavoastră mai bine. La mulţi ani!

Şi, acum, vă rog să vă prezentaţi şi declaraţia politică.

Doamna Andreea-Maria Paul:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Lunga vacanţă parlamentară de vară mi-a fost partener bun şi am pregătit două rapoarte ample - "Starea naţiunii tinere în România" şi "Starea naţiunii de vârsta a treia".

Pentru că este ziua mea astăzi, v-am pregătit cinci declaraţii politice şi daţi-mi voie să trec foarte rapid peste ele.

Prima se referă la "Starea naţiunii tinere în România" şi răspund la întrebarea: suntem noi, generaţia de politicieni, un model pentru tineri? Găsiţi răspunsul integral.

A doua declaraţie politică vizează starea naţiunii de vârsta a treia. Şi trag un semnal grav de alarmă: România intră în iarna demografică. 2,6 milioane de pensionari trăiesc cu o pensie de sub 800 de lei. Soluţia în care crede foarte tare Partidul Democrat Liberal este crearea de locuri de muncă. Şi toate pachetele de măsuri şi iniţiative legislative se substituie acestui obiectiv.

A treia declaraţie politică vizează economia blocată şi mediul de afaceri sufocat de taxele introduse de către USL.

Aşadar, titlul celei de a treia declaraţii politice este: "Zece croşee de stânga aplicate de USL economiei româneşti".

A patra declaraţie politică se adresează furtunii fiscale generate de USL, care goneşte investitorii şi face ca locurile de muncă să dispară în economie. "Legislaţia fiscală a fost modificată de 28 de ori şi Legea societăţilor comerciale de 7 ori în doar 16 luni de guvernare"

A cincea şi ultima declaraţie politică este legată de problema câinilor. "Haita de câini a îngenuncheat haita primarilor USL ai Bucureştiului. USL nu garantează dreptul la viaţă, USL nu respectă Constituţia".

Vă mulţumesc şi vă doresc tuturor sănătate şi "La mulţi ani!"

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Invit rapid la microfon pe doamna deputat Aurelia Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte chiar ultimul vorbitor, domnul Galan Constantin, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog. Aveţi cuvântul.

Doamna Aurelia Cristea:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Daţi-mi voie şi mie, înainte de toate, să-i spun şi eu "La mulţi ani!" colegei noastre Andreea Paul şi să-i urez multă sănătate şi bucurii.

Dragi colegi şi dragi colege,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Protestele împotriva proiectului de la Roşia Montană, un avertisment final că avem nevoie de un proiect naţional".

Bănuiesc că nu mai este un secret pentru niciunul dintre noi că în marile oraşe ale ţării, mii de tineri au ieşit paşnic în stradă, pentru a spune NU unui proiect de lege cel puţin controversat. Dar, credeţi-mă, am fi rău-intenţionaţi şi naivi să credem că mişcarea "Salvaţi Roşia Montană" se referă doar la un spaţiu fizic, la o zonă din Munţii Apuseni.

Protestele din stradă înseamnă mult mai mult, oricât am încerca să le minimizăm dimensiunea sau efectele. Şi e greşit, stimaţi colegi, să începem să etichetăm oamenii care participă la proteste. Aş vrea să înţelegem cu toţii că atunci când în Bucureşti şi Cluj şi alte oraşe ies zeci de mii de oameni în stradă, nu este important ce declarăm noi, indiferent de televiziune sau mediul de presă. Este important că oamenii aceia au ieşit în stradă în număr atât de mare. Evidenţa, realitatea sunt acolo, în număr şi voinţă. Şi în vârstă. Faptul că ei sunt în stradă înseamnă că noi greşim.

Şi pe drept cuvânt, putem să ne întrebăm: ce le-am oferit noi, în ultimii 20 de ani acestor tineri? Cu ce i-am ajutat, ce avantaje fundamentale le-am creat? Cum ne-am respectat, în aceşti ani, jurământul depus la începutul fiecărei legislaturi?

Ce motive de încredere am sădit în această generaţie? Ce vis le-am apropiat? Ce motiv de mândrie naţională, ce poveste de succes, ce proiect le-am propus noi, pe termen lung? Niciunul. Otrava de care se feresc zilele acestea tinerii care ies în stradă are şi o natură emoţională. "Oamenii de la Roşia Montană nu vor decât să muncească", spune o reclamă difuzată în exces zilele acestea la televizor. E normal ca oamenii să-şi dorească să muncească şi să aibă o viaţă liniştită de familie. Au fost, însă, abandonaţi în mirajul unei soluţii singulare: a aurului salvator de sub munţii Apuseni. Nimeni nu le-a spus că materia preţioasă e tocmai în ei înşişi, în jurul lor şi în potenţialul extraordinar al locurilor în care trăiesc.

"Legea distrugerii Roşiei Montane, NU în numele meu", spun protestatarii, în stradă. Şi sunt îndreptăţiţi să îşi dorească un viitor curat. Iar mediul politic arată că încă nu e suficient de matur să transforme această ură, această otravă care face ca românii să urască români, orice s-ar întâmpla cu exploatarea de la Roşia Montana.

Dragi colege, dragi colegi,

Ura nu este şi nu trebuie să fie un proiect. Semnalul acestor proteste din stradă este că avem o generaţie diferită de tot ceea ce am trăit din ’89 încoace. Şi dezamăgită de ce i s-a oferit. Nu le-am arătat, până acum, decât că trebuie să se descurce oricum, cu orice preţ, învăţându-i lecţiile unui sistem politic moştenit din dictatură. Nu le-am oferit decât umile posibilităţi de compromis, portiţe de scăpare, dar nimic trainic, nimic pe măsura lor. Nicio şansă să participe la o construcţie coerentă numită ţară.

Înainte să-i judecăm, să ne punem în pielea lor. Înainte să îi etichetăm, să ne întrebăm dacă nu cumva şi copiii noştri fac parte din această generaţie. Până să ştim ce vor, trebuie să ştim ce nu au. Şi putem măcar bănui. Aici doream să ajung. La nevoia unui proiect naţional.

Acum şi aici. Avem majoritatea politică, avem înţelegerea şi voinţa care ne permit să acţionăm în favoarea viitorului. Avem puterea să schimbăm întreg eşafodajul consolidat în ultimii ani, în care ne-am complăcut să facem politică. Modelul liderului care seamănă ură trebui să dispară. Altfel, fie ne schimbăm noi, fie ne vor abandona ei. A ajuns dublul limbaj, au ajuns toate şmecheriile, s-a umplut paharul. Cine are urechi de auzit, înţelege că asistăm la avertismentul final. Împreună, trebuie să învăţăm să ne ascultăm şi să ne iubim. Împreună trebuie să găsim soluţiile şi să creăm viitorul. "Uniţi, salvăm", strigă mii de oameni în stradă. Şi ei ne arate calea.

"Uniţi salvăm România", trebuie să fie răspunsul nostru! Şi eu mai adaug, stimaţi colegi: Dumnezeu să binecuvânteze România.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Ooff! Mulţumesc. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi.

Domnul deputat Galan Constantin, din partea Grupului parlamentar al PNL, ultimul vorbitor. Aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Tararache:

Declaraţie politică "România, ţara unde mor oameni când vor câinii."

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

În România europeană a anului 2013, un copil este ucis de nesimţirea autorităţilor locale care insistă în eterna frică de a lua decizii, de a găsi soluţii. De frica pierderii unui pumn de voturi, veşnicii aleşi, în stilul lor caracteristic, dar găunos pentru România, au lălăit-o în luarea unor decizii care privesc o gravă problemă socială: soarta câinilor fără stăpân.

Autorităţile locale s-au întrecut, în ultimii ani, în a se destrăbăla cu banul public, al celor care plătesc taxe şi impozite fără niciun rezultat. Câinii fără stăpân sunt tot acolo, pe străzi, şi fac breaking news pe toate canalele TV pe banii noştri, pe vieţile copiilor noştri, ale bunicilor noştri.

Susţin cu tărie găsirea unei soluţii pragmatice, găsirea unei soluţii de urgenţă în problema câinilor fără stăpân, o soluţie curajoasă, care să nu ţină seamă de văicărelile unora care nu fac nimic altceva de ani de zile.

În timp ce se cheltuieşte foarte mult pe nişte acţiuni fără rezultat, nu sunt bani pentru a trata bolnavii din spitale şi pentru multe altele.

E clar că avem nevoie de o soluţie pragmatică, pentru că, până la urmă, viaţa copiilor noştri, a oamenilor, în general, este mai importantă decât viaţa animalelor de pe străzi.

În timp ce politicienii latră, maidanezii ucid, domnilor colegi!

Să fim bine înţeleşi: nu sunt total pro eutanasiere, sunt deschis oricărei soluţii pragmatice care ar rezolva această problemă, care, până la urmă, ţine de viaţa oamenilor. Trebuie să ne decidem ce alegem, între oameni şi câini, să ne decidem dacă vrem să mai trăim într-o ţară în care mor oameni când vor câinii.

Domnilor veşnici, aveţi o lege - nr.227/2002, care vă dă dreptul de a acţiona pentru a asigura integritatea cetăţenilor care plătesc taxe şi impozite, lege care vă dă dreptul de a acţiona pentru a rezolva problema câinilor de pe străzi! Din laşitate, din prea multă laşitate, nu aţi făcut-o! Spun asta în numele miilor de constănţeni care sunt muşcaţi în fiecare an pe străzile din Constanţa.

Laşitatea dumneavoastră, în formă continuată, a creat în aceste zile o întreagă isterie, o isterie generală. Oamenii s-au transformat în vânători, iar câinii fără stăpân, a căror problemă putea fi rezolvată în linişte, au devenit principala problemă a românilor.

Pentru toate acestea, spun: ruşine!

Deputat Mihai Tararache.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Ruşine!

Stimaţi colegi,

Ne oprim aici cu declaraţiile pregătite pentru astăzi. Am avut o zi extrem de bogată în declaraţii citite şi în declaraţii depuse. Puterea şi opoziţia s-au întrecut în declaraţii, strada a oferit subiecte din plin. Noroc cu strada că oferă obiectul muncii pentru foarte mulţi parlamentari şi de la putere, şi din opoziţie.

Avem 24 de declaraţii citite de la microfonul Camerei, 8 reprezentanţi ai opoziţiei, 16 ai puterii, avem 76 de declaraţii prezentate în scris, 19 din partea opoziţiei şi 57 din partea puterii.

Daţi-mi voie să-i citesc pe toţi cei care astăzi au depus declaraţiile în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, deputaţii: Traicu Rodin, Marian Ghiveciu, Florin Buicu, Iacoban Sorin, Manuela Mitrea, Gheorghe Ciobanu, Mocanu Adrian, Violeta Tudorie, Ion Călin, Marian Enache, Tiuch Cătălin, Dan Tudorache, Neculai Răţoi, Vasile Mocanu, Nistor Laurenţiu, Mihai Weber, Cosma Vlad, Cătălina Ştefănescu, Dorel Covaci, Mircea Drăghici, Ileana Dumitrache, Sonia Drăghici, Ioan Munteanu, Iuliu Nosa, Iriza Scarlat, Constantin Rădulescu, Babuş Radu, Ioan Dîrzu şi cam atât, de la PSD.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, deputaţii: Ştefan Băişanu, Mihai Donţu, Gheorghe Dragomir, Andrei Gerea, Mihai Lupu, Constantin Galan, Raluca Surdu, Thuma Hubert Petru Ştefan, Erland Cocei, Ioan Cupşa, Ioan Tămâian, Dan Bordeianu, Vasile Horga, Verginel Gireadă, Paul Dumbrăvanu, Răzvan Mironescu, Dorinel Ursărescu, Gigel Ştirbu, Raluca Ispir, Octavian-Marius Popa şi Carmen Hărău.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, deputaţii: Raluca Turcanu, Ioan Balan, Claudia Boghicevici, Vasile Gudu, Vasile Iliuţă, Mircea Man, Alexandru Nazare, Liviu Laza-Matiuţa, George Ionescu, Gheorghe Florin, Petru Movilă şi Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu, deputaţii: Ion Melinte, Miron Smarandache, Ioana Dumitru, Maria Dragomir şi Dumitru Niculescu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi: Ion Diniţă, Avram Constantin, Andrei Tănăsescu, Mircea Irimie, Aurelian Ionescu şi Bogdan Ciucă.

Şi din partea Grupului de deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnii deputaţi: Clement Negruţ, Blăjuţ Viorel şi Tararache Mihai.

Cu aceasta, stimaţi colegi, declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Urmează dezbateri pe marginea proiectelor înscrise pe ordinea de zi.

Vă doresc tuturor o zi bună şi să auzim numai de bine!

Doamne ajută!

O rectificare: doamna deputat Tamara Ciofu a depus în scris declaraţia la Secretariatul Camerei. A fost o scăpare a mea. Îi cer scuze doamnei deputat pentru această scăpare şi-i mulţumesc pentru că m-a ajutat să înlătur această scăpare.

Încă o dată, mulţumesc, Doamne ajută, să auzim numai de bine!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

"Un an de chin pentru Oltchim"

Acum un an debuta "criza Oltchim". Ocupat prea mult să apară pe la televizor, premierul Victor Ponta, care este numai cu munca, după cum ştim, nu a rezolvat într-un an de zile nimic cu privire la acest scandal de incompetenţă administrativă şi furt calificat în formă continuată care durează de 23 de ani. Ba, greşesc, Ponta le-a "rezolvat" pâinea de pus pe masă câtorva mii de români lucrători ai combinatului, care vin şi se alătură altor câtorva zeci de mii care au rămas fără locuri de muncă, în pofida promisiunilor făcute în timpul campaniei electorale din decembrie 2012. Unde sunt cele un milion de locuri de muncă promise? În tăierile de investiţii şi în contractele oneroase negociate de către Dan Şova, din partea aşa-zisului Guvern al României, cu mama sa vitregă, din partea Bechtel şi Roşia Montană Gold Corporation.

Revenind la dezastrul Oltchim, gestionat personal de către premierul Victor Ponta, situaţia acestuia este rezultatul incompetenţei comune a mai multor miniştri ai economiei care şi-au numit oamenii pe criterii politice în sinecura numită Consiliu de Administraţie, un consiliu incompetent şi total aservit intereselor lui "Roibu împărat", primul feudal economic al României care a deţinut funcţia de director general timp de 21 de ani, indiferent de cine s-a perindat pe la guvernare şi, mai ales, indiferent de performanţele economice reale ale combinatului. Banii care intrau în diverse conturi, altele decât cele ale combinatului căpuşat, au contat!

Constantin Roibu a ocupat timp de 21 de ani funcţia de director general al combinatului, cumulată un timp cu cea de preşedinte al CA, lucru care nu se admite într-un management sănătos. Iar "directori" ai fostelor intreprinderi de stat, precum Constantin Roibu, nu sunt excepţia jefuirii fostei "averi a întregului popor" în interesul unui capitalism de cumetrie, ci regula. Directorii "statului" nu vin să facă profit acestuia, ci doar să se îmbogăţească ei şi cei care îi menţin în funcţie, altfel nu se poate explica o astfel de supravieţuire timp de 21 de ani într-un post de conducere al unei întreprinderi falimentare. România şi românii suferă azi din cauza intereselor financiare şi politice a unei clase de îmbogăţiţi ai tranziţiei.

Conform unui material din WallStreet.ro, în România există o adevărată clasă de feudali ai întreprinderilor cu acţionar majoritar statul român, numiţi şi menţinuţi în funcţii doar de interese financiare şi politice. Din articol aflăm despre veniturile anuale de zeci de mii de euro, terenuri, case, maşini şi depozite consistente făcute în bănci de către aceşti feudali, care în cele mai multe dintre cazuri şi-au falimentat companiile, fiind competenţi doar în a se îmbogăţi pe ei şi pe cei care i-au menţinut în funcţii. Din articol aflăm şi noi cât valorează în averi, nu în competenţe, Constantin Trihenea - Hidroelectrica, Marcel Piteiu - Romgaz, Dumitru Neagoe - Poşta Română, Ion Stoichescu- CFR, Constantin Roibu - Oltchim, Tiberiu Trotea - CE Rovinari, Cosma - Transgaz Mediaş, Ioan Wagner - Oil Terminal şamd. O parte dintre aceşti feudali de stat au fost schimbaţi din funcţii, alţii au rămas. Dar mai ales averile acumulate suspect au rămas. Articolul are o vechime de un an, poate cu ocazia acestui remake, se vor sesiza şi autorităţile competente ale statului!

În ceea ce priveşte soarta Oltchim, iar se dă vina pe "greaua moştenire". Actuala conducere a Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, care deţine pachetul majoritar de 54% din acţiunile Oltchim, susţine că situaţia de acum a companiei se datorează în primul rând deciziilor greşite ale conducerii executive şi aplicării greşite a strategiilor propuse de Consiliul de Administraţie. Conducerii Oltchim i se reproşează faptul că a avut mereu prognoze prea optimiste, care nu s-au realizat. Cu alte cuvinte, într-un mod pe care nu-l putem explica, Oltchim a consumat foarte multă materie primă pentru o producţie foarte mică.

Sunt solidar cu salariaţii Oltchim care au protestat în ultimele zile în faţa sediului companiei şi cer public efectuarea unui audit pentru a se afla unde au mers materiile prime ale Oltchim şi ce companii beneficiază de utilităţi de la Oltchim. Combinatul a fost căpuşat de firme, care ar avea legătură cu managementul. Ideea a fost susţinută în trecut şi de polonezii de la PCC, care au cerut ca Oltchim să elimine intermediarii prin care îşi vindea producţia în ţară sau în străinătate şi să vândă direct. Ce s-a întâmplat la Sidex Galaţi se întâmplă şi la Oltchim şi cred că se întâmplă cam peste tot la companiile de stat.

PS: foarte interesant este "traseul" profesional al fostului şef al OPSPI Gabriel Dumitraşcu (înlocuit nu demult); fost director în Ministerul Mediului (se ocupa direct de Gold Corporation); fost director general la Gold Corporation (pe faţă, nu cu ascunzişuri!); fost director la BTT; fost şef la un SRL (zile de restrişte, cu binefăcătorii în opoziţie); fost director general la Termoelectrica (pe care a reuşit să o falimenteze); fost şef la OPSPI; actualmente şef la Direcţia privatizare din Departamentul pentru Energie. QED!

Domnul Adrian Gurzău:

"Ponta să-şi asume responsabilitatea în faţa Parlamentului pentru proiectul Roşia Montană sau să-şi dea demisia!"

Nu pot decât să remarc cu stupoare bărbăţia de care dă dovadă în inconsecvenţa sa tele-premierul României Victor Ponta. Săptămâna trecută, marţi, Guvernul pe care el însuşi îl conduce, a aprobat un proiect de lege privind începerea exploatării miniere de la Roşia Montană, împreună cu compania canadiană Gabriel Resources. Acum, toţi cei care s-au lăsat amăgiţi de către promisiunile grupului infracţional organizat care de 15 luni mimează că guvernează România, trebuie să ştie că legea aceea care este normă facultativă pentru cei din Uniunea Social Liberală prevede ca proiectele iniţiate de Guvern să fie aprobate în şedinţa de Cabinet, prin votul membrilor acestuia, iar dacă nu se atinge consensul, premierul este cel care decide direct, indiferent de votul miniştrilor săi .

Legea nr.90/2001, art. 27: "(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe în prezenţa majorităţii membrilor săi. Hotărârile şi ordonanţele se adoptă prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăşte primul-ministru. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul documentelor şi al altor măsuri dezbătute în Guvern."

Când era în opoziţie, dar cu precădere în campania electorală din decembrie 2012, Victor Ponta şi restul liderilor USL s-au declarat împotriva proiectului Roşia Montană. Cu toate acestea, dovadă a circului mediatic pe care îl joacă acum, Guvernul Ponta a introdus acest proiect în Planul său pentru investiţii, prin care vrea să atragă 10 miliarde de euro până la sfârşitul anului 2013. După care s-a spălat pe mâini şi a cerut parlamentarilor USL să voteze "după propria lor conştiinţă". Însuşi el, într-un exerciţiu de imagine, a declarat: "Eu voi vota împotrivă, pe considerentele pe care le-am spus".

Cam care ar fi aceste "considerente"? Numai cele de imagine primează, deoarece Roşia Montană "e un proiect extrem de controversat, nici eu nu sunt convins de el, mă refer la Roşia Montană. Mă gândeam însă că tocmai un proiect atât de controversat nu poate fi decis de Guvern". Atunci, de ce a mai făcut şedinţă de guvern şi a aprobat proiectul în condiţiile legii, de ce l-a mai trecut în Planul de investiţii pentru anul 2013 şi, mai ales, de ce pasează (a câta oară?) responsabilitatea către Parlament? Ştie sigur că va trece, iar el va rămâne şi cu onoarea "reperată" şi cu banii luaţi.

Îi cer public tele-premierului să-şi asume, bărbăteşte, răspunderea în faţa Parlamentului pe acest proiect, să vedem cum le funcţionează "conştiinţa" parlamentarilor USL când va fi vorba despre un vot a cărui miză este însăşi existenţa acestui guvern. Dacă nu, să-şi dea demisia şi să nu mai paseze responsabilitatea asupra altora. Din lăcomie şi interes personal a băgat castanele în foc, cu mâna lui să le scoată!

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

Declaraţia mea politică vrea să sublinieze sentimentele de unitate, solidaritate şi colaborare dintre poporul român şi popoarele slovac şi ceh din trecut, prezent şi viitor.

Sentimentul de unitate, solidaritate sau colaborare trebuie să definească relaţia dintre statul român şi statele slovac şi cel ceh, dintre popoarele noastre şi dintre minoritatea etnică slovacă şi cehă din România şi comunitatea românească. Istoria certifică această relaţie de unitate, pe care eu o consider una specială şi pe care vreau să o invoc ori de câte ori am ocazia.

În perioada decembrie 1944 - mai 1945 armata română a avut o contribuţie decisivă în ceea ce priveşte eliberarea Slovaciei şi Cehiei de sub ocupaţie nazistă. Omagiem soldaţii români care au contribuit la acest fapt zi de zi, ne aducem de ei aminte zilnic când vedem troiţele, monumentele, obeliscurile sau cimitirele militare ce există în peste 50 de localităţi din Slovacia. Aceste însemne omagiale au creat o legătură adâncă, durabilă între cele două state, legătură pe care o simt şi azi şi vreau să continuăm în acelaşi mod.

Parcurgând documente istorice şi mărturii ale celor ce au participat la eliberarea Slovaciei îmi aduc aminte cu emoţie câteva pasaje: cum generalul român Gheorghe Avramescu îi atenţiona pe soldaţii români de faptul că intră "într-o ţară prietenă, care ne-a arătat întotdeauna cea mai mare şi sinceră prietenie şi fiecare ostaş trebuie să caute a fi cât mai blând şi corect cu populaţia, tratând-o ca şi când ar fi românească" sau cum o învăţătoare din localitatea Palanka spunea că "a aşteptat de multă vreme ziua de astăzi ca să vă primim aici, în ţara noastră slovacă, unde fraţii din munţii Tatra vă aşteaptă cu nerăbdare. V-am aşteptat fiindcă ştiam că ne aduceţi eliberarea de sub jugul ocupanţilor germani... Sfântă şi frumoasă este misiunea dumneavoastră de a reda poporului nostru libertatea şi posibilitatea de a-şi croi un destin propriu".

Un alt moment semnificativ al istoriei noastre comune, pe care nu am cum să nu îl menţionez, prin prisma importanţei gestului făcut de statul român la momentul respectiv, care a consolidat şi sporit colaborarea şi unitatea dintre slovaci şi români este refuzul categoric al României de a participa la invadarea Cehoslovaciei din 21 august 1968. Această poziţie a statului român a fost apreciată şi atunci, dar vreau să mai subliniez încă o dată gestul statului român prin care şi-a demonstrat solidaritatea cu statele şi popoarele slovac şi ceh.

Aceste momente semnificative ale istoriei, coroborate cu alte numeroase legături diplomatice, economice sau culturale au contribuit la o relaţie foarte strânsă, la o unitate între cele două popoare şi la stabilirea unor deziderate comune.

Am ratificat în martie 1994 Tratatul de prietenie şi colaborare dintre România şi Slovacia. Acest tratat este actul care a consfinţit oficial relaţiile de prietenie şi colaborare în domeniul securităţii, dezvoltarea şi consolidarea democraţiei în cele două state şi la nivel european, strânse relaţii economice pe toate segmentele, proiecte comune în domeniul cultural, ştiinţific şi al învăţământului. Ne-am propus împreună aderarea la NATO, aderarea la Uniunea Europeană şi am reuşit. Slovacia a fost primul stat membru al Uniunii Europene care a ratificat Tratatul de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană şi statul cu care România a avut consultări permanente în procesul de integrare al statului român în Uniunea Europeană.

Suntem membri în aceeaşi familie europeană, avem deziderate comune, credem cu tărie în aceleaşi valori democratice, avem proiecte comune în foarte multe domenii strategice de activitate şi colaborări strânse şi foarte productive pentru ambele state, pentru ambele popoare şi nu în ultimul rând pentru minoritatea slovacă şi cehă din România şi respectiv minoritatea română din Slovacia.

Domnul Adrian Mocanu:

"Moderaţia, transparenţa şi interesul naţional, cheile soluţionării problemei Roşia Montană"

Reacţiile politice şi civice faţă de proiectul Gold Corporation de la Roşia Montană au cuprins, în ultimele zile, întreaga ţară şi denotă un interes major din partea celor două tabere, formate din cei care susţin importanţa şi necesitatea realizării proiectului şi, respectiv, din cei care deplâng posibilitatea perturbării vieţii familiilor din zonă şi, mai ales, afectarea condiţiilor de mediu. Aşa cum văd eu situaţia, suntem în faţa a două opţiuni importante: una care vizează o sursă certă de creştere economică, prin unda verde dată afacerii derulate de Gabriel Resources, cealaltă care impune ca prioritară interzicerea demarării unei exploatări presupus dăunătoare mediului.

Cred că soluţia pe care România o va alege în acest caz nu trebuie să fie una emoţională, ci una echilibrată, una a concluziilor lucide, formate în urma unor dezbateri ample şi serioase. Nu prin jocuri politice de imagine, aşa cum se tot întâmplă zilele acestea, nu prin descărcări emoţionale în faţa camerelor de luat vederi se tranşează în mod profesionist situaţia, ci prin moderaţie, transparenţă, disponibilitate crescută de dialog şi, poate cel mai important, prin identificarea corectă a interesului naţional în această materie. Parlamentul României este locul cel mai potrivit pentru ca elementele enumerate mai sus să se transforme în soluţii reale la problema naţională ridicată de cazul Roşia Montană.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"USL a creat o furtună fiscală care goneşte investitorii şi face locurile de muncă să dispară; legislaţia fiscală a fost modificată de 28 de ori şi legea societăţilor comerciale de 7 ori în 16 luni de guvernare"

USL a adus 17 modificări asupra Codului Fiscal, 11 asupra Codului de Procedură Fiscală şi 7 asupra Legii societăţilor comerciale în numai 16 luni de guvernare. Lipsa de predictibilitate a legislaţiei fiscale sufocă mediul de afaceri din România şi sperie investitorii străini. Solicit guvernării USL rescrierea Codului Fiscal, a Codului de Procedură Fiscală şi a Legii Societăţilor Comerciale într-un format final simplu şi mai clar, integrat, coerent şi neinterpretabil.

Stabilitatea legislativă este cea mai importantă cerinţă pentru un mediu de afaceri sănătos. România suferă serios din acest punct de vedere. Codul Fiscalşi Codul de ProcedurăFiscalăau fost modificate de 119 ori, de la intrarea lorîn vigoare,în anul 2004 pânăîn prezent. Dintre acestea 48 de modificări s-au produs asupra Codului Fiscal şi 71 asupra Codului de Procedură Fiscală. Legea societăţilor comerciale a suferit şi ea 38 de modificări din 1990 până astăzi.

Niciodată România nu a excelat la capitolul predictibilitate fiscală, dar acum USL ne-a readus într-o adevărată demenţă fiscală şi legislativă. În numai 16 luni de guvernare, executivul condus deVictorPonta a produs 28 modificări asupra legislaţiei fiscale, din care 17 modificări asupra Codului Fiscal şi 11 asupra Codului de Procedură Fiscală. Adică aproape două modificări făcute în medie pe lună asupra celor două coduri. De asemenea, din cele 38 de modificări aduse legii societăţilor comerciale, în cei 23 de ani de când este în vigoare, 7 s-au produs în cele 16 luni de guvernare USL.

Mediul de afaceri nu are cum să respire într-un asemenea corset birocratic şi să ţină pasul cu viteza ameţitoare a schimbărilor operate, fără niciun fel de consultare publică. În asemenea condiţii, revolta oamenilor de business este de la sine înţeleasă. De exemplu, din cauza lacunelor de formulare, oamenii de afaceri interpretează legislaţia fiscală şi fac impozitarea într-un anumit fel, după care vine un inspector fiscal care are altă părere. Aceste echivocuri trebuie să dispară. În prezent, unui client de bună-credinţă de pe piaţa locală îi este foarte greu să se descurce fără un specialist în fiscalitate. Dar chiar şi aceşti specialişti sunt nevoiţi să citească în medie cinci ore pentru a soluţiona o problemă simplă.

Lipsa de predictibilitate a speriat investitorii. România are nevoie de un cadru legislativ predictibil. Imposibil când produci 28 de modificări asupra legislaţiei fiscale şi 7 asupra Legii societăţilor comerciale în numai 16 luni de guvernare, aşa cum a făcut-o Guvernul USL. Efectele nu uimesc. Investiţiile şi consumul scad, şomajul, preţurile şi falimentele cresc, relansarea economică întârzie. România a fost singura ţară din Europa Centrală şi de Est care a ratat intrarea pe un trend pozitiv în atragereainvestiţiilor străine directe(ISD)în anul 2012. Scăderea de 11% a ISD-urilor în 2012 faţă de anul precedent a reprezentat minimul ultimilor 10 ani. Mai mult, în primele şase luni ale acestui an ISD-urile şi-au continuat scăderea cu încă 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Consumul românilor a scăzut, iar şomajul a atins un nivel record. Veniturile încasate la bugetul public în anul 2013 au fost rectificate semnificativ în jos.

Prin urmare, solicit Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Justiţiei, simplificarea şi asigurarea predictibilităţii legislative prin:

1. Aplicarea măsurilor de relaxare fiscală propuse de PDL în 2014: reducerea cotei unice la 12%, reducerea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale, creşterea salariului minim la 1.000 de lei şi scutirea de la impozit a profitului reinvestit.

2. Rescrierea Codului Fiscal, a Codului de Procedură Fiscală şi a Legii Societăţilor Comerciale într-un format final integrat, coerent şi neinterpretabil în cel mult 3 luni. Este aproape imposibil pentru un om de afaceri să parcurgă aceste legi în formatul actual, cu trimiteri la trimiteri şi cu excepţii la excepţii. Aceste legi trebuie să rămână nemodificate cel puţin un an de zile, pentru a garanta stabilitatea regulilor de joc.

3. Respectarea legilor în vigoare de responsabilitate, transparenţă şi predictibilitate, deschiderea spre dialoguri constructive cu mediul de business, opoziţia şi societatea civilă, pentru crearea unui mediu fiscal confortabil dezvoltării, investiţiilor şi creării de noi locuri de muncă.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"România intră în Iarna Demografică. 2,6 milioane de pensionari trăiesc cu o pensie de sub 800 de lei"

PDL este partidul reformelor vitale, în timp ce USL este partidul care nu-şi respectă nicio promisiune făcută pensionarilor. La Şcoala de Vară a Pensionarilor PDL am prezentat Starea Naţiunii de Vârsta a Treia: România intră în Iarna Demografică.

Bătrâneţea este un privilegiu şi o virtute. O naţiune fără bătrâni este o naţiune slabă. Avertizez însă că România intră în iarna demografică. Naţiunea îmbătrâneşte. Astăzi 1 din 7 români are peste 65 de ani. În mai puţin de 50 de ani, 1 din 3 români va avea peste 65 de ani. Populaţia stabilă scade numeric cu o viteză mare. Doar în ultimul deceniu am pierdut 1,5 milioane de români.

În loc de soluţii, Guvernul USL ne oferă o economie îngheţată. Ponta e imatur şi iraţional. Nu-i pasă nici de copii, nici de bătrâni. E populist şi nu susţine nici interesele copiilor, nici pe cele ale bătrânilor noştri. Ponta susţine exclusiv interesele mafiei PSD. Ponta ştie doar să crească taxele şi productivitatea celor două noi fabrici marca USL: fabrica de şomeri şi fabrica de minciuni.

Realitatea unei ţări care îşi pierde populaţia este devastatoare. România are nevoie disperată de a înţelege lucrurile. USL e incapabil să înţeleagă prezentul şi să plănuiască viitorul. Noi trebuie să o facem. Economia noastră are nevoie de locuri de muncă şi de investiţii în capitalul uman. Cer azi public o comisie parlamentară serioasă care să dezbată soluţiile la problemele îmbătrânirii populaţiei în România.

Altfel, în anul 2060, România va fi cea mai în vârstă naţiune din UE. Vom depăşi mult ţările care azi sunt cele mai în vârstă: Germania, Italia şi Finlanda.

Speranţa de viaţă a românilor este printre cele mai mici la nivel european.

Populaţia României îmbătrâneşte din două motive:

• speranta de viata creste,
• rata natalitatii scade.

La fiecare jumătate de oră, speranţa noastră de viaţă creşte cu 9 minute. Chiar şi aşa, speranţa de viaţă a românilor este printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Speranţa de viaţă la naştere a bărbaţilor din România este de 71 de ani, a patra cea mai mică din UE, cu aproape 6 ani şi jumătate sub media europeană. Speranţa de viaţă la naştere a româncelor este de 78,2 ani, a doua cea mai mică din UE, cu 5 ani sub media europeană. Lipsa unor politici publice eficiente menite să asigure sănătatea naţiunii amplifică aceste decalaje.

România devine tot mai vulnerabilă.

Îmbătrânirea populaţiei duce la încetinirea creşterii economice, ca urmare a scăderii potenţialului productiv şi de consum. Pe termen mediu şi lung creşte presiunea asupra bugetului de stat. Corelăm aceste ameninţări cu evoluţiile prezente ale unei economii sufocate de fiscalitate, îngheţate de lipsa investiţiilor şi dependentă de stare.

Un salariat susţine din contribuţiile sale pensia a 1,2 pensionari. Soluţia: crearea de locuri de muncă!

De 15 ani numărul pensionarilor este mai mare decât cel al salariaţilor. În timp ce numărul salariaţilor aproape s-a înjumătăţit în ultimii 22 de ani, numărul de pensionari aproape s-a dublat. Numărul salariaţilor a scăzut de la peste 8 mil. în anul 1990 la 4,8 mil. în anul 2012. În acelaşi timp, numărul pensionarilor a crescut de la 3,6 milioane la 5,5 milioane persoane.

În primul trimestru din acest an erau înregistraţi 5,4 mil. de pensionari şi doar 4,4 mil. de salariaţi, din care puţin peste 3 mil. activează în sectorul privat. Dacă nu ne centrăm tot efortul pentru a relua creşterea locurilor de muncă prin relaxare fiscală şi debirocratizare, România rămâne blocată în capcana demografică, în sărăcie şi în şomaj.

Pensia medie pe economie a ajuns la 778 lei în anul 2012, mai mare cu aproape o treime faţă de anul 2008. 2,6 milioane de pensionari trăiesc cu o pensie de sub 800 lei. Dintre aceştia, aproape un milion de pensionari primesc lunar o pensie medie cuprinsă între 400 şi 600 de lei; alţi aproape 900.000 de pensionari primesc o pensie între 600 şi 800 de lei, conform ultimelor date disponibile din luna iulie 2013. Disparitatea pensiilor încasate în judeţele ţării este mare. În primul trimestru din anul 2013, pensia medie variază de la 1010 lei în Bucureşti la 653 lei în Botoşani.

Capcana îmbătrânirii populaţiei are un impact major social:

1. Economie: taxe mai mari asupra generaţiilor tinere; încetinirea creşterii economice;
2. Venituri: pensii mai mici şi o putere de cumpărare mai mică la bătrâneţe; creşterea sărăciei;
3. Muncă: vârsta de pensionare creşte; persoanele disponibilizate cu o vârstă de peste 45 de ani au dificultăţi mari în a se reintegra în muncă;
4. Educaţie: copiii şi tinerii trebuie educaţi pentru o viaţă mai lungă de muncă; copiii ne cresc pentru că părinţii merg la muncă în străinătate;
5. Familie: conflictul dintre muncă şi familie; singurătatea;
6. Sănătatea: medicii şi profesioniştii ne pleacă; costuri mari cu sănătatea din lipsa prevenţiei.

PDL vs. USL

Sub guvernarea PDL pensia medie a crescut cu 14%, iar sub guvernarea USL cu 4,4%. Creşterea pensiei sub guvernarea USL a fost posibilă pentru că PDL a adoptat legea de indexare a pensiei cu rata inflaţiei şi cu jumătate din creşterea salariului mediu brut pe economie.

PDL a făcut reforme vitale pentru România, prin adoptarea Legii nr.263, conform căreia calculul pensiei se bazează pe principiul contributivităţii, şi elimină sistemele speciale prin care se ieşea la pensie la vârste fragede sau având ca bază de calcul veniturile din ultimul an sau pe ultima lună:

• Stagiul de cotizare este de minimum 15 ani si maximum 35 de ani, atât pentru femei, cât si pentru barbati;
• Vârsta de pensionare creste la 63 de ani la femei si 65 de ani la barbati pâna în anul 2030;
• Cei care împlinesc vârsta de pensionare si vor sa ramâna în câmpul muncii primesc o bonificatie de 0,5% pentru fiecare luna la punctul de pensie, fata de vechea lege în care bonificatia era de 0,3%. Daca USL creste vârsta de pensionare la femei la 65 de ani, asa cum a anuntat public, atunci elimina automat aceasta bonificatie pentru femeile între 63 si 65 de ani.
• Vârsta de pensionare pentru cei din sistemul de siguranta nationala si politie este 60 de ani atât pentru femei, cât si pentru barbati.
• PDL a introdus pensia minima de 350 lei.

USL a promis că va elimina aplicarea CAS la pensiile între 740 lei şi 1000 lei, dar pensionarii au rămas cu promisiunea neonorată. Mai mult, le sunt impozitate cu CAS veniturile suplimentare obţinute din chirii sau din agricultură. PDL a reuşit să evite măsurile drastice de îngheţare şi diminuare a pensiilor care s-au luat în alte state europene, precum Grecia, Irlanda, Letonia sau Lituania.

USL nu a făcut nimic pentru majorarea pensiilor, aplicând doar legea redactată şi adoptată de PDL. Ba din contră, la sfârşitul lunii iunie 2012, la guvernare, USL a votat împotriva propriei legi de majorare a pensiilor, pe care o iniţiase în februarie 2012, fiind în opoziţie. La rectificarea bugetară, Guvernul USL taie cei mai mulţi bani exact de la Ministerul Muncii: 1,1 miliarde lei şi nu îi investeşte pentru a crea locuri noi de muncă, ci îi direcţionează spre SRI, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării sau SIE.

Niciuna din promisiunile USL pentru pensionari nu a fost onorată:

• Compensarea medicamentelor în mod real cu 90% pentru pensionarii cu pensii sub 1000 de lei.
• Cresterea responsabilitatii individuale privind pensiile: introducerea sistemului conturilor individuale de economisire pentru pensia publica (Pilon I).
• Multiplicarea resurselor de venit pentru batrânete prin introducerea sistemului facultativ de pensii ocupationale. Sustinerea veniturilor pentru stimularea pe termen lung a profesiilor cu grad mai mare de uzura.

Ponta nu şi-a respectat promisiunile faţă de pensionari. Ponta a îngheţat în schimb ţara. Deja nu-i mai merge jocul cu taxele şi telemania sa cronică. Este momentul să cadă şi să se rupă alianţa incompetenţilor. Pentru copiii şi bătrânii noştri.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Suntem noi, generaţia de politicieni, un model pentru tineri? Starea Naţiunii Tinere în România"

Îmi propun să fac o analiză privind starea naţiunii, de fapt, privind poziţia mea ca om politic faţă de realităţile din România.

Starea Naţiunii Tinere în România:

• Populaţia stabilă tânără a scăzut cu un sfert în ultimul deceniu, la 5,3 milioane români cu vârsta între 15 şi 34 de ani.
• jumătate de milion de tineri sunt plecaţi, oficial, pe perioade îndelungate în străinătate.
• 8 din zece tineri caută afară un salariu mai bun. 2 din 10 tineri pun dezvoltarea personală şi educaţia pe primul loc.
• 6 din 10 tineri s-ar întoarce acasă, iar restul de 4 s-ar stabili afară.
• 1 din 5 persoane tinere au studii superioare. Dintre aceştia, marea majoritate lucrează în alt domeniu decât în cel pentru care s-au pregătit (80%). 15% din tineri sunt "prea educaţi" comparativ cu cererile pieţei, peste media celor din Germania sau Marea Britanie.
• Peste 65 de mii de tineri sunt analfabeţi.
• 1 din 4 tineri sub 25 de ani sunt şomeri. România are de cheltuit o jumătate de miliard de euro din bani europeni în următorii doi ani pentru absorbţia şomajului în rândul tinerilor, dar nu are un plan convingător de măsuri pentru a-l înainta CE.
• 8 din 10 români sub 30 de ani au o atitudine pozitivă faţă de munca pe cont propriu (antreprenoriat), peste media europeană.
• Două treimi din tineri îşi declară intenţia de a participa la alegerile europarlamentare din 2014.

Întrebarea pe care mi-o pun este:suntem noi, generaţia de politicieni, un model pentru tineri?

Voi privi înarena politică.Un partid, PDL, care a reuşit câteva reforme vitale pentru România. Apoi, o coaliţie de partide, USL, care a speculat prin minciună şi oportunism criza pentru a câştiga Puterea. Ce fac cu Puterea? Au oprit ţara din mers, pentru a satisface foamea mafiei. Au oprit ţara din drumul ei economic pentru că nu se pricep. Afacerile curate în România sunt împovărate. Mai bine nu faci afaceri, decât să fii taxat aberant. Apoi, o ţară nu se conduce prin parade televizate? Seducţie şi manipulare. USL este o gogoaşă care se dezumflă.

Voi privi iarăşi în arena politică.Cine ne sunt politicienii?Parlamentul plin de invizibili, o majoritate ineficientă şi nepregătită, selectată pe criterii de partid sau notorietate publică. Alţii, căutaţi de DNA sau puşcăriaşi susţinuţi de o cohortă media. Este de râs cât de mult se chinuie USL să dea câte un ministru nepătat. A trecut o lună până a găsit un nume necăutat de DNA pentru Transporturi, dar fără nicio brumă de experienţă sau profesionalism.

Educaţia la noi este o vânătoare de diplome. Competenţa este invizibilă în majoritatea domeniilor. Din păcate, privind în urmă lucrurile în România nu sunt altfel. Avem tradiţie în corupţie, în proasta guvernare. Avem tradiţie în suspendarea dezbaterii publice în favoarea vocii autoritare, dictatoriale. De ce-şi caută mereu obsesiv românul o voce autoritară în a fi condus?Pentru că succesiv generaţii de politicieni au dat tinerilor drept moştenire un viitor amanetat.

Educaţia temeinică, adaptată la nevoile reale, specializată este viitorul.România noastră trebuie să fie cea a realizărilor. Din nefericire, continuăm să avem carenţe de funcţionare moştenite din vremuri uitate. Noi n-avem drumuri, încă mai vânăm "credite cu buletinul", încă sperăm că ne aranjăm cu o relaţie viitorul. Poate unii o vor face în continuare, altfel nu se poate, veţi spune!

Eu cred însă că o educaţie adevărată, temeinică ne va facestăpâni pe o realitate pe care o vom cuceri şi respinge în acelaşi timp. Vom putea să arătăm puterea, fiindcă societatea are nevoie de specialişti - priviţi spre obsesia continuă a societăţilor de stat ineficiente, a licitaţiilor trucate, a nevoii unui management străin - şi putem arăta că respingem pilele, corupţia, o societate mâncată de rele mentalităţi şi deprinderi. Putem impunepolitica "de caracter".

Ce contează astăzi? Imaginea! Dar să fim serioşi, fapta de ce nu are valoare?Neîncrederea, circul ieftin mereu fac regulă. Tineri ai dreptei, vă iau parteneri la acest demers. Fapta va fi recunoscută mereu dacă în jur sunt oameni de calitate. Noi avem datoria să ne recunoaştem limitele şi să descoperim oameni mai buni ca noi.Specialiştii României de mâine au datoria, dintotdeauna, să constituie şi o societate civilă, nu doar o imagine publică. Haideţi să continuăm drumul meu!

Propun crearea unui corp comun împotriva manipulării ieftine în România. Un corp care să dea soluţii la îndemână, invizibile pentru oamenii politici de astăzi, dar cunoscute de tineri, prin specializarea lor şi viziunea europeană-globală.

România se va sufoca în propriile rele, ei vor copia încă un drum pe care va trebui să-l ia de la zero. Ce sens are? Să ia comisioane şi să nu-l duceţi la capăt? Nu este cazul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Haita de câini a îngenuncheat haita primarilor USL ai Bucureştiului. USL nu garantează dreptul la viaţă. USL nu respectă Constituţia"

Haita de câini a îngenuncheat haita primarilor USL ai Bucureştiului, în frunte cu Sorin Oprescu, politicienii pasivi şi societatea românească în faţa sicriului unui copil de 4 ani. Ne e tuturor teamă pe străzile Bucureştiului.

Dacă viaţa oamenilor nu are importanţă, atunci ce are? Ce e mai urgent pentru noi? Cum îşi respectă statul român legea fundamentală? Cum ne garantează dreptul la viaţă, integritatea fizică şi psihică stipulată încă din primul articol al Constituţiei?

Într-o capitală europeană cu 60.000 de maidanezi şi nicio măsură primează pasivitatea primarilor USL. Sub mandatul lui Sorin Oprescu incidentele cu câini au crescut de la 11 mii la 16 mii pe an. Peste 6.000 de persoane, dintre care 1.000 de copii, au fost muşcaţi, în primele patru luni ale anului 2013, în Bucureşti. Se pare că totuşi aceste date nu au fost suficiente pentru a atrage atenţia autorităţilor. A fost nevoie ca un copil să plătească cu viaţa pentru a se trage un semnal de alarmă.

Nu se ştie cum, câinii nu muşcă în campanie. Ne mor românii, muşcaţi de câini pe spaţii publice sau private. Ne mor copiii. E semnul clar al lipsei de civilizaţie. Putem opri aceste nenorociri. În prima săptămână a acestei sesiuni parlamentare am sperat că se înţelege urgenţa acestui proiect. Nici vorbă. USL doarme. Vor trece alte zile şi USL speră că interesul public va dispărea.

Câinii latră, caravana demagogică trece, aşa cum au făcut-o cei de la USL atunci când au blocat legea susţinută de PDL. Totuşi, până când?

Societatea în sine poate să-şi pună dinţi pentru a impune rezolvarea acestei probleme, dacă politicienii eşuează pentru a nu ştiu câta oară.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"10 croşee de stânga aplicate de USL economiei româneşti"

În 16 luni de zile, domnul premier Victor Ponta ne-a arătat ce înseamnă guvernul condus de el: incompetenţă în formă agravată, performanţă zero, clientelă politică recompensată cu locuri de muncă în organismele guvernamentale, lipsă de transparenţă a instituţiilor publice, economie sugrumată. USL persistă în a se juca inconştient cu economia românească. Vă este chiar atât de indiferentă soarta românilor?

USL a dat 10 croşee de stânga economiei româneşti şi bunăstării românilor:

1. USL a promis "un milion de locuri de muncă", dar în realitate şomajul a crescut. Numărul şomerilora crescut cu 38.000 persoane în luna iulie a acestui an, comparativ cu aceeaşi lună a anului precedent, ajungând la 739.000 persoane,calculat conform criteriilor Biroului Internaţional al Muncii (BIM). Rata şomajului a ajuns la 7,5%, identică cu cel mai ridicat nivel al şomajului din timpul celei mai dure crize economice (din martie 2010).

Numărul şomerilor înregistraţi a crescut şi el cu 8,8%, adică cu aproximativ 38.000 persoane, în luna iulie 2013, comparativ cu aceeaşi lună a anului 2012 şi se ridică la 466.932 persoane, conform anchetelor realizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM).

2. Inflaţia este o luptă pierdută de USL, care îi costă usturător pe români. Rata anuală a inflaţiei a fost de 4,4% în luna iulie, a doua cea mai mare din UE. Mărfurile alimentare s-au scumpit cu 3,9%, cele nealimentare cu 5,5%, iar serviciile cu 3% în luna iulie 2013 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.Vă reamintesc că în luna aprilie 2012 (ultima luna de guvernare a PDL) inflaţia anuală era de două ori şi jumătate mai mică, de 1,8%.

Preţul carburanţilor a crescut în România sub guvernarea USL, în timp ce în UE a scăzut. Benzina s-a scumpit cu peste 6% şi motorina cu aproape 1% de când este USL la guvernare, iar în UE preţurile au scăzut cu 3-4%.

3. Creşterea economică nu se resimte în puterea de cumpărare a românilor. Degeaba au fost reîntregite salariile bugetarilor şi au fost crescute salariul minim şi pensia, dacă preţurile s-au majorat şi ele foarte mult. Degeaba se anunţă creştere economică de 1,8% în primul semestru al acestui an dacă consumul românilor şi investiţiile scad. În luna iulie a acestui an, doar anul agricol extrem de bun a dus la o diminuare a ratei inflaţiei. Aşa se face că, pe fondul acestei ieftiniri temporare a alimentelor, puterea de cumpărare a românilor a crescut uşor, cu 0,7% (creşterea cu 5,1% a salariului mediu net a depăşit rata inflaţiei de 4,4% în luna iulie a acestui an). În schimb, creşterea pensiei cu 4,4% a fost complet anulată de scumpirea preţurilor de consum cu acelaşi procent. Vă reamintesc că luna precedentă, când încă nu se vedeau roadele anului agricol bun, puterea de cumpărare a unui salariat scăzuse cu 1,8%, iar cea a unui pensionar cu 1%.

4. Consumul românilor s-a diminuat.România a înregistrat a opta cea mai slabă evoluţie anuală a cifrei de afaceri din comerţul cu amănuntul din UE în luna iulie a acestui an, faţă de aceeaşi lună a anului precedent, cu o scădere de 0,2%. În plus, resursele de energie primară au scăzut cu 12,4%, iar cele de energie electrică cu 7,2% înprimele şapte luni ale acestui anfaţă de aceeaşi perioadă a anului 2012.

Ceva de mirat? Era şi normal după ce USL a introdus sau majorat nu mai puţin de 28 de taxe şi impozite în doar 16 luni de guvernare. Nu a scăpat nimeni neimpozitat, nici micul fermier, nici micul antreprenor, nici românul de rând. Reamintesc USL că taxarea este cea mai perversă formă de tăiere a salariilor şi pensiilor tuturor românilor.

5. 1 din 5 români îndatoraţi la bancă au întârzieri mari la plata ratelor.Creditele neperformante, adică întârzierile mai mari de 90 de zile la plata creditelor, au ajuns la o pondere de 20,9% în total credite şi dobânzi în luna iulie 2013, în creştere cu 4,6 puncte procentuale faţă de luna aprilie 2012.

6. Românii construiesc mai puţin.Lucrările de construcţii au scăzut cu 2,2% în primele şapte luni ale acestui an, faţă de aceeaşi perioadă din 2012, ca urmare a diminuării cu aproape 12% a volumului lucrărilor de construcţii noi.În luna aprilie 2012 (ultima lună de guvernare a PDL) construcţiile erau în plin avânt, înregistrând o creştere de 27% faţă de luna precedentă şi de 23% faţă de luna aprilie 2011.

7. Deficit înregistrat de administraţiile locale în anul 2012 pentru prima dată în ultimii ani. În anul 2012, administraţiile locale au înregistrat pentru prima dată în ultimii ani deficit bugetar, de peste 200 milioane de euro, adică în jur de 1 miliard de lei.Deficitul înregistrat în anul 2012 se datorează în principal creşterii cheltuielilor cu bunuri şi servicii cu 1,15 miliarde lei, a cheltuielilor de personal cu 650 milioane de lei şi a cheltuielilor cu asistenţa socială cu 70 milioane lei.

8. Execuţia bugetară este un permanent semnal de alarmă al ineficienţei cu care USL gestionează bugetul statului. Cheltuielile cu investiţiile au scăzut cu 14,4% şi cheltuielile de personal au crescut cu 16,4% în primele şapte luni ale acestui an faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Un buget care pune accent pe cheltuielile aparatului birocratic,în detrimentulinvestiţiilor, nu duce la creştere economică sustenabilă pe termen lung.

Sumele primite de la UE au scăzut şi ele cu 0,6%, în condiţiile în care USL anunţase că se bazează pe o creştere considerabilă a acestor venituri bugetare în anul 2013, pentru a putea face faţă cheltuielilor şi a putea menţine sub control deficitul bugetar.

9. Companiile de stat sunt puse pe butuci. Promisiunea salvării a adus pierderi şi disperare în patru mari companii de stat: Oltchim, Hidroelectrica, CFR Marfă şi CFR Călători. LaOltchim şi CFR Marfă s-au înregistrat pierderi duble, respectiv cvadruple în anul 2012 faţă de anul precedent. La Hidroelectrica şi CFR Călători profiturile înregistrate în anul 2011 s-au transformat în pierderi. Această situaţie dezastruoasă a celor patru mari companii de stat a dus la disponibilizarea a câte aproximativ 1.000 de oameni de la Oltchim şi Hidroelectrica. La CFR Călători şi CFR Marfă s-au anunţat alte 4.500 de disponibilizări noi.

10. Investitorii străini ne evită. Investiţiile străine directe (ISD) au scăzut cu aproape 20% şi au ajuns la 666 mil. euro în primul semestru al acestui an. Diferenţa faţă de cele 10 miliarde euro promise de Ponta e uriaşă. Acest guvern este total decuplat de la realitatea economică.

Cel mai mare regres este însă cel de-al XI-lea. Nu este încurajată munca şi dezvoltarea, ci mâna întinsă, arbitrariul, consumul iraţional al resurselor naţionale şi taxele cu care sancţionează proprietatea şi iniţiativa.

Domnul Claudiu-Andrei Tănăsescu:

"Câinii fără adăpost - o problemă ce trebuie rezolvată"

Tragedia petrecută de curând într-un parc din Bucureşti, când un copil de 4 ani a fost sfâşiat de un câine fără stăpân, a ridicat, încă o dată, numeroase controverse cu privire la identificarea soluţiei optime ce trebuie adoptată pentru ca astfel de evenimente să nu mai aibă loc.

Moartea lui Ionuţ a declanşat o indignare publică uriaşă, dar şi critici cu privire la eşecul autorităţilor locale de a rezolva această problemă.

Consider că siguranţa cetăţenilor trebuie să fie pusă pe primul plan, însă aceasta nu trebuie să fie condiţionată de luarea unor decizii rapide, radicale, cum este cea a eutanasierii în masă a câinilor fără adăpost.

Soluţia pe care o susţin este cea care vizează construirea unor adăposturi provizorii speciale, cu o capacitate mare, unde câinii fără stăpân să fie castraţi, trataţi de paraziţi şi vaccinaţi împotriva rabiei, susţinute atât de comunitate, ONG-uri, cât şi de primării.

Constrângerile financiare ce împiedică autorităţile locale să construiască astfel de adăposturi pot fi acoperite prin gestionarea unui spor la impozitul local de aproximativ 50 bani pentru fiecare locuitor, dar şi printr-o mai bună gestionare a fondurilor, urmărite prin organele de control ale statului.

Diminuarea sau chiar eradicarea evenimentelor neplăcute cauzate de câinii comunitari trebuie să fie o prioritate pe agenda autorităţilor locale. Însă, trebuie ţinut cont de faptul că şi câinii au, asemenea oamenilor, dreptul de a trăi.

Domnul Aurelian Ionescu:

"Curentul public de opinie decide: România spune nu exploatării miniere de la Roşia Montană"

În urmă cu o săptămână, de la această tribună, mi-am exprimat public punctul de vedere în legătură cu proiectul de lege pe tema deschiderii exploatării de la Roşia Montană. În acest context, am afirmat că nu voi susţine această iniţiativă şi mi-am bazat argumentaţia pe considerente ce ţin de protejarea mediului şi de conservarea patrimoniului natural şi cultural pe care îl reprezintă această zonă pentru România şi pentru Europa.

Vin astăzi şi declar că rămân consecvent poziţiei deja exprimate săptămâna trecută, adăugând motivelor de ordin cultural şi de mediu unele argumente de ordin social. Acestea s-au cristalizat vineri, în urma participării la evenimentele dedicate Zilei Minerului, organizate la Roşia Montană. Am decis să ajung la Roşia Montană pentru a lua act în mod direct, prin discuţii cu locuitorii din zonă şi cu reprezentanţii autorităţilor locale, de ceea ce ar însemna deschiderea exploatării miniere. De asemenea, am ţinut să îmi formez un punct de vedere cât mai complet şi obiectiv în legătură cu problematica Roşiei Montane, prin dialoguri purtate cu specialiştii prezenţi la manifestări, pentru a putea să exprim în Parlament un vot fără dubii.

Sunt mulţumit să constat că nu m-am înşelat atunci când m-am exprimat împotriva proiectului de lege. Îmi reiterez astăzi poziţia, bazându-mă, aşa cum am afirmat, şi pe argumente de ordin social. Vocea Roşiei Montane nu este unanim în favoarea deschiderii exploatării miniere, aşa cum încearcă să ne convingă de ani buni spoturile TV şi emisiunile pe această temă. Oamenii din zonă vor să trăiască mai bine, dar nu cu orice risc. Îşi doresc un loc de muncă, dar l-ar refuza fără să clipească dacă, în schimbul lui, ar trebui să-şi ducă viaţa în vecinătatea unui peisaj selenar şi a unui lac de cianuri întins pe sute de hectare. Locuitorii nu vor să le fie dărâmate casele şi bisericile şi să le fie strămutate cimitirele.

Roşia Montană e alta decât cea prezentată în reclame. Roşia Montană înseamnă mai mult decât sutele de tone de aur şi mia de tone de argint din zăcăminte. Ea reprezintă chiar mult mai mult decât preţiozitatea celorlalte metale despre care niciun oficial pro-exploatare nu vorbeşte. Este un sistem socio-cultural şi istoric ce nu trebuie otrăvit. Aceasta este opinia din ce în ce mai puternic exprimată la Roşia Montană de cei ce nu se văd la televizor şi înclin să cred că este punctul de vedere corect pe care îl aşteaptă de la noi o ţară întreagă.

Închei cu o concluzie desprinsă tot după vizita la Roşia Montană: şi aici, ca şi la Bucureşti, specialiştii şi oficialii care susţin deschiderea exploatării miniere au un subiect tabu. Cel al problematicii de mediu. Aceasta reprezintă un detaliu tehnic foarte important şi, în fapt, nişte garanţii pe care, aşa cum o demonstrează ultimele declaraţii ale liderilor politici, statul nu poate sau nu are de gând să le dea în cazul Roşia Montană.

Domnul Dan Bordeianu:

"Atacurile cu arme chimice împotriva civililor din Siria trebuie condamnate printr-o acţiune internaţională"

Începând din martie 2011, Siria se confruntă cu revolte reprimate violent şi un conflict armat între forţele insurgente ale opoziţiei şi serviciile de securitate subordonate regimului Bashar Al-Assad. Bilanţul confruntărilor este, potrivit estimărilor ONU, de cel puţin 100.000 de morţi. Mişcarea de contestare fără precedent a început la 15 martie în Siria, după ce pe o pagină de Facebook, intitulată "Revoluţia siriană împotriva lui Bashar al-Assad 2011", a fost lansat un apel la manifestaţii pentru "O Sirie fără tiranie, fără lege de urgenţă sau tribunale excepţionale".

După un an de zile de război civil, bilanţul morţilor din Siria era estimat la 8.500 de persoane, majoritatea civili, potrivit Observatorului sirian pentru drepturile omului. Cifrele la 15 martie 2011 erau: 8.500 morţi, 1,5 milioane de persoane aveau nevoie de ajutor alimentar, 25.000 de refugiaţi erau înregistraţi în ţările vecine şi între 100.000 şi 200.000 de persoane sunt strămutate în interiorul ţării, conform ONU. De asemenea, Comisariatul ONU pentru Migraţie estimează că peste un milion de sirieni au părăsit această ţară din cauza războiului civil, punând presiune pe ţările vecine (Irak, Liban, Iordania) cu extindere spre zona ţărilor mediteraneene ale Uniunii Europene.

Bombardamentele executate de forţele loiale regimului Bashar Al-Assad, la sfârşitul lunii august, asupra bastioanelor rebelilor localizate în periferia Damascului, soldate cu peste 1300 de morţi şi aproximativ 3600 de persoane care au fost tratate de diverse "simptome neuropsihice" (conform. "Organizaţiei Medici fără Frontiere"), precum şi imaginile video cu copii decedaţi care au făcut înconjurul lumii, au determinat reacţii ferme din partea Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii, Franţei şi ale altor ţări membre UE. În momentul de faţă, o comisie ONU, care a efectuat o deplasare în Siria, analizează probele culese de pe teren pentru a confirma ipoteza atacului cu arme chimice asupra populaţiei civile. Consiliul de Securitate încă nu a aprobat o acţiune militară internaţională în Siria din cauza opoziţiei Rusiei care, prin vocea preşedintelui Vladimir Putin, solicită prezentarea unor dovezi indubitabile care să demonstreze că regimul preşedintelui Bashar Al-Assad a utilizat arme chimice împotriva forţelor rebele şi civililor. Recentul Summit G20 de la Sankt Petersburg, care a avut pe ordinea de zi şi "problema siriană", nu a produs un consens între principalii actori internaţionali.

România este printre puţinele state membre UE care nu şi-au închis ambasada de la Damasc, motivat de faptul că un număr însemnat de cetăţeni români se află la muncă în această ţară. Recent, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, au fost repatriaţi la cerere câteva grupuri de cetăţeni români. În continuare, rămâne valabil avertismentul MAE de a nu călători sau a părăsi de urgenţă Siria aflată în plin război civil.

Poziţionarea României faţă de conflictul sirian este o problemă care merită a fi dezbătută în forurile parlamentare, aşa cum a susţinut recent şi preşedintele Senatului Crin Antonescu. România condamnă cu vehemenţă utilizarea armelor chimice în orice confruntări armate, aşa cum prevăd toate acordurile internaţionale. Prin urmare, România va rămâne ferm angajată alături de partenerii săi strategici, NATO, UE şi SUA, şi apreciază că lumea civilizată nu trebuie să rămână indiferentă faţă de tragedia umanitară care se petrece în Siria. Majoritatea liderilor G20 sunt de acord cu faptul că preşedintele Siriei Bashar Al-Assad este responsabil de atacul cu gaze chimice asupra civililor şi trebuie sancţionat printr-o ripostă internaţională.

Cu siguranţă, o decizie militară internaţională în Siria va fi amânată până în momentul în care Comisia de experţi ONU se va pronunţa cu privire la utilizarea gazelor chimice împotriva civililor. Concluzia acestei comisii va constitui fundamentul discuţiilor viitoare din cadrul Consiliului de Securitate al ONU.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Unul dintre obiectivele esenţiale asumate de USL în actul de guvernare este finalizarea procesului de regionalizare a României, după tentativele firave şi eşuate de către fosta guvernare PDL. De la începutul anului şi până acum, dezbaterea publică pe acest subiect a fost mai mult sau mai puţin intensă, şi pentru că grupul interministerial desemnat în acest sens a operat şi încă mai operează cu variante de lucru, urmând ca Parlamentul să dezbată şi decidă asupra formei adoptate în Guvern.

Totuşi, până a cunoaşte forma finală asumată de Guvern, se impun câteva consideraţii pe care doresc să le supun atenţiei dumneavoastră şi a opiniei publice de la această tribună.

În primul rând, regionalizarea este şi trebuie să fie un proiect al României, în slujba României şi al cetăţenilor, şi nu apanajul clasei politice. Este nevoie de un consens din partea societăţii, a factorilor implicaţi în bunul mers al cetăţii - politicieni, societate civilă, cetăţeni.

În al doilea rând, România, ca stat membru al Uniunii Europene, are nevoie de regiuni, pentru a fi înglobate ca factori activi în îndeplinirea celui mai important obiectiv de dezvoltare al ţării noastre, mai ales după criza economică, absorbţia fondurilor europene.

Deja vorbim de exerciţiul bugetar al UE pentru perioada 2014-2020, prin care ne sunt puse la dispoziţie fonduri europene consistente, iar implicarea regiunilor devine obligatorie pentru a accelera acest proces şi a depăşi modestele rate de absorbţie înregistrate până în 2011.

În al treilea rând, procesul de regionalizare trebuie gândit ca parte componentă şi esenţială a unui alt concept asumat de USL - modernizarea şi descentralizarea administraţiei publice.

Ca deputat de Hunedoara, nu pot să nu amintesc modalitatea în care au fost stabilite sediile direcţiilor regionale de finanţe, prin reorganizarea ANAF în contextul descentralizării şi regionalizării, decizie care printre altele a nedreptăţit acest judeţ, în urma protestelor la limita legalităţii ale unor funcţionari din Timişoara. La momentul respectiv, am luat atitudine împreună cu factorii de decizie locali, mai ales că Hotărârea de Guvern care a stabilit această măsură a intrat în şedinţa de Guvern cu sediul direcţiei regionale de finanţe la Deva şi a ieşit cu sediul la Timişoara, fapt care a dat o notă de inconsistenţă şi care poate umbri în viitor procesul de regionalizare.

În acest sens, cred că regionalizarea trebuie să ţină cont de specificul fiecărei regiuni, de realităţile economico-sociale, istorice, culturale ale judeţelor, care vor fi incluse într-o parte sau alta, de greutăţi locale şi de oportunităţi, pentru a putea genera formule echilibrate şi adecvate de dezvoltare pentru toate zonele şi pentru toţi cetăţenii.

Acestea sunt principiile generale pe care aştept să le regăsesc în proiectul de regionalizare şi pe care voi încerca să le impun în dezbaterea parlamentară în numele Hunedoarei, pentru că acest judeţ, municipiul pe care îl reprezint aici, hunedorenii merită o soartă mai bună, respect şi atenţia cuvenită.

Domnul Cătălin Tiuch:

"Ţinte pentru 2013: investiţii de minim 10 miliarde euro şi crearea de 50.000 de noi locuri de muncă"

Deşi pentru mulţi era perioada de vacanţă, în luna iulie, premierul Victor Ponta a prezentat Planul Naţional de Investiţii Strategice şi Crearea de Locuri de Muncă. Aş vrea să nu trecem cu vederea acest lucru, deoarece documentul în cauză arată că ne-am ţinut de cuvânt până în acest moment şi mai ales, că avem o strategie coerentă care ne va permite să ne respectăm în continuare promisiunile făcute. Ca partid aflat la guvernare, vreau să reamintesc, cu riscul de a mă repeta, că avem nu numai această datorie faţă de electoratul nostru, ci şi un angajament de respectat faţă de toţi românii. Pentru Guvernul Ponta vorbesc faptele, iar rezultatele pozitive deja au început să apară. Pentru noi, cetăţeanul cu problemele sale de zi cu zi este mai presus decât interesul politic.

Este cunoscut că după mai mulţi ani de guvernare PDL în care economia ţării noastre a avut puternic de suferit, anul trecut, Guvernul Ponta a făcut ca România să devină una dintre cele mai sigure ţări europene din punct de vedere economic, situându-se printre puţinele state membre ale UE care au înregistrat creştere economică. Anul trecut s-a înregistrat o creştere de 0,7% faţă de 2011, iar cursul pozitiv este menţinut şi în acest moment, ultimele date furnizate de INS arătând o creştere economică în trimestrul al doilea al acestui an cu 0,5% faţă de primul trimestru.

Dacă 2012 s-ar defini, în linii mari, prin consolidare macroeconomică, (ieşirea din procedura de deficit excesiv, fiind recunoscută oficial de instituţiile europene), reluarea creşterii economice, luarea de măsuri de dreptate socială şi oprirea risipei din banii publici, 2013 a adus stabilitate economică şi politică la nivel guvernamental şi parlamentar, deblocarea programelor operaţionale, relansarea luptei anti-evaziune şi reforma salarizării administraţiei.

După primele şase luni de la alegerile din decembrie 2012, nu cu modestie putem spune că am înregistrat o creştere economică de 2,2%, avem o monedă stabilă, am reuşit să ne împrumutăm pe pieţele financiare private la cele mai mici costuri de după 1989, iar la nivel internaţional România a fost scoasă din izolarea externă. Referitor la acest ultim aspect, aş vrea să subliniez că au fost relansate relaţiile politice şi economice, atât în cadrul Uniunii Europene, şi mă refer aici la ţări ca Germania, Franţa, Italia, cât şi cu parteneri extrem de importanţi, dar neglijaţi în ultimii ani, cum ar fi statele din zona asiatică. România trebuie să caute noi parteneri economici, noi investiţii, noi pieţe de desfacere.

Asigurarea unui climat politic de linişte, de stabilitate şi de cooperare instituţională a făcut ca economia să se dezvolte, iar investitorii să abordeze cu mai multă încredere piaţa românească.

În acest context, până la sfârşitul lui 2013, Guvernul USL şi-a stabilit ca ţinte clare crearea a 50.000 de noi locuri de muncă şi investiţii de minim 10 miliarde de euro în cinci domenii cheie.

Planul Naţional de Investiţii Strategice şi Crearea de Locuri de Muncă prevede ca în perioada următoare să se investească strategic în domeniul energetic, căutându-se astfel un grad mai mare de independenţă energetică, dar şi scăderea preţului la factura de energie, al resurselor minerale prin descoperirea de noi resurse şi derularea de noi proiecte cu standarde ridicate de mediu, în agricultură, vizate fiind dezvoltarea rurală şi stimularea investiţiilor pentru fermieri, în industrie, accentul punându-se pe o competitivitate mai mare în domenii de excelenţă ca cel auto, IT, comunicaţii, parcuri industriale, dar şi pe sprijinul pentru IMM-uri şi, nu în cele din urmă, în infrastructură.

Contextul actual arată că, în mod incontestabil, USL a venit la guvernare aducând o nouă viziune economică, a abordat cu seriozitate problemele românilor şi provocările externe şi a luat măsurile care să ne aducă economia pe plus.

USL va continua să găsească cele mai bune soluţii şi să ia acele măsuri care se impun pentru ca România să continue tendinţa de creştere economică pe care s-a aflat în ultimul timp. Aceste rezultate pozitive obţinute în plan macroeconomic vor fi resimţite şi de români în viaţa de zi cu zi.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Introducerea bacalaureatului internaţional ca opţiune în toate liceele din România"

Aş dori să vă supun atenţiei principalele schimbări pe care le vizează propunerea privind introducerea bacalaureatului internaţional ca opţiune în toate liceele din România. Astfel, consider că şi elevii români merită un bacalaureat internaţional.

Legea educaţiei naţionale s-a schimbat de prea multe ori pentru a mai fi schimbată încă o dată de către USL. S-au făcut modificări pe anumite chestiuni legate de finanţare şi de statutul profesorilor pensionari, care fuseseră eliminaţi din sistem de Legea Funeriu, însă nu s-a umblat la sistemul de educaţie în sine.

Nu mai putem schimba încă o dată sistemul de educaţie, dar putem adăuga opţiuni pe lângă schema de bază a învăţământului. Dacă unităţile de învăţământ, elevii, părinţii, profesorii aderă la aceste forme opţionale, atunci ele vor deveni forme de bază, iar sistemul se va schimba în mod natural, nu în mod forţat, artificial, cum s-a întâmplat până acum.

Pe lângă bacalaureatul naţional, în forma cunoscută în prezent, am în vedere să introducem ca opţiune bacalaureatul internaţional, iar liceele pot opta, cel puţin din clasa a X-a, pentru ce formă de bacalaureat doresc să pregătească elevii. Dacă părinţii, elevii, profesorii vor dori la un moment dat să urmeze modelul bacalaureatului internaţional, atunci schimbarea se va realiza natural, de la un ciclu la altul, fără să mai agităm sistemul.

Schimbările pe care doresc să le introduc vor fi sub forma de opţiuni, ca alternative care coexistă cu etapele şi formele din sistemul actual. Dacă aceste opţiuni devin dominante, atunci înseamnă că sistemul s-a modificat de la sine, dacă nu, nu, însă ele nu deranjează pe nimeni dacă există în lege. Schimbarea intră în vigoare doar pentru cei care încep un nou ciclu şcolar. O schimbare care vizează susţinerea şi evaluarea bacalaureatului internaţional nu mai trebuie să-i afecteze pe cei care deja sunt în liceu şi au studiat după procedura anterioară schimbării. Se va aplica doar la cei care vor intra în liceu în anul şcolar imediat următor după publicarea legii.

La finalul anului 2012 existau deja 4.359 programe de bacalaureat internaţional în toată lumea, peste 340 de noi programe fiind adăugate şi 57.000 de profesori instruiţi pentru a preda materiile necesare bacalaureatului internaţional. Bacalaureat internaţional lucrează cu 3.597 de şcoli, în 145 de ţări pentru a oferi trei programe unui număr aproximativ de 1.107.000 de elevi. În prezent, bacalaureatul internaţional se desfăşoară în peste 2.000 de licee din lume.

În România sunt mai multe licee care au solicitat organizarea bacalaureatului internaţional, dar numai trei licee de stat şi două private au primit acordul: Colegiul Naţional "Mircea cel Bătrân" din Râmnicu Vâlcea, Liceul Pedagogic "Matei Basarab" din Slobozia şi Colegiul Naţional "Barbu Ştirbei" din Călăraşi, precum şi Şcoala Americană şi Şcoala Internaţională "Mark Twain".

Bacalaureatul internaţional este structurat în trei programe distincte, care pot fi parcurse şi independent, pentru trei mari categorii de vârste: Programul Anilor Primari (PYP - Primary Years Programme), pentru intervalul 3-12 ani; Programul Anilor de Mijloc (MYP - Middle Years Programme), gândit pentru elevii de 11-16 ani şi Programul de Diplomă (DP - Diploma Programme) oferit celor de 16-18 ani.

Cel mai important lucru constă în faptul că bacalaureatul internaţional urmăreşte dezvoltarea creativă, psihologică şi socială a personalităţii elevilor, promovând învăţarea prin descoperire, prin acţiune manifestată logic, creativ, fizic şi psihic. Elevii sunt încurajaţi să-şi etaleze talentele sociale, energiile, pasiunile în sprijinul întregii comunităţi, experienţe multiple în urma cărora vor reuşi să-şi consolideze anumite convingeri, să-şi descopere anumite laturi ale personalităţii, să lucreze în echipă, să-şi asume noi roluri în existenţa lor. În acelaşi timp, bacalaureatul internaţional presupune dezvoltarea unei părţi din timpul liber al elevului, prin implicarea acestuia în domeniul artelor, sportului şi în special serviciului în folosul comunităţii.

Scopul organizării acestui tip de bacalaureat este acela de a-i ajuta pe elevii care doresc să îşi continue studiile în străinătate. Elevii români care vor să urmeze studiile în străinătate trebuie să susţină, în prezent, numeroase examene care să le ateste calităţile, echivalând astfel diploma de bacalaureat, în funcţie de ţara în care vor să studieze.

În perioada următoare voi organiza consultări cu elevii, profesorii şi părinţii din mai multe judeţe pentru a culege cât mai multe opinii cu privire la propunerea legislativă de a introduce bacalaureatul internaţional ca opţiune în toate liceele din România.

Această propunere legislativă nu presupune alocări bugetare suplimentare de la bugetul de stat.

Vă rog aşadar, stimaţi colegi, din Parlament şi din Guvern, să luaţi în considerare introducerea bacalaureatului internaţional ca opţiune în toate liceele din România şi să susţineţi această iniţiativă legislativă.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Reducerea şomajului în rândul tinerilor - problemă pe agenda G20, nu şi a Guvernului USL"

Cu fiecare săptămână care trece guvernarea USL dă tot mai multe dovezi de nepricepere, de inacţiune, de somnolenţă. Au trecut 16 luni de la preluarea guvernării, timp în care responsabilii USL din domeniul muncii şi al protecţiei sociale nu au făcut altceva decât să şomeze. În puţinele momente în care au promovat câte un proiect de lege, au făcut-o cu mare întârziere sau după ce au plagiat proiectele fostei guvernări, inclusiv ale mele. Exemplele sunt nenumărate, dar astăzi vreau să revin la o problemă crucială pentru dezvoltarea României şi tratată complet neserios de actuala guvernare: problema şomajului în rândul tinerilor.

În această săptămână am avut prilejul să ascult două declaraţii care se bat cap în cap şi care ilustrează perfect inadecvarea responsabililor din Guvernul de la Bucureşti. Pe de o parte, directorul general al Organizaţiei Mondiale a Muncii, domnul Guy Ryder, a tras, în cadrul Summit-ului G20 de la Sankt Petersburg, semnale serioase de alarmă privind şomajul foarte ridicat în rândurile tinerilor în Europa, declarând: "Dacă nu îi aduci pe aceşti tineri în câmpul muncii, ai de-a face cu o bombă cu ceas din punct de vedere demografic. Şomajul în rândul tinerilor este dublu sau triplu faţă de nivelurile normale şi trebuie să găsim rapid locuri de muncă, din foarte multe motive". Asta în condiţiile în care şomajul în rândul tinerilor se apropie de 25% la nivelul UE, inclusiv în România, şi trece de 50% în statele afectate de criză din sudul zonei euro.

De cealaltă parte, avem declaraţia stupefiantă a ministrului muncii din Guvernul USL, care ne anunţă propagandistic că rata şomajului a scăzut la 5.03% în luna august, faţă de 5.29% înregistrat în luna iulie, când, de fapt, conform INS, rata şomajului în luna iulie este de 7,5%, 739.000 de persoanefiind fără un loc de muncă. Cifra INS este mai mare decât cea anunţată de ministrul muncii, ea cuprinzând toţi românii fără serviciu, inclusiv pe aceia care nu primesc indemnizaţie de la stat, deci este cifra mai aproape de realitate.

Doamna ministru nu ne anunţă însă lucruri mai importante, de exemplu ce face Guvernul USL pentru a aborda problema ridicată de şeful Organizaţiei Mondiale a Muncii la Summit-ul G20. În faţa acestei absenţe compromiţătoare de soluţii, eu nu pot să nu remarc lipsa de eficienţă şi pricepere a guvernanţilor actuali. Pe de o parte, se vorbeşte de încercarea de elaborare a unor programe menite să reducă şomajul la persoanele tinere, iar de altă parte, Guvernul USL vine cu un plan naţional de ocupare a tinerilorcare nu este altceva decât o strategie de consiliere a tinerilor şomeri. Personal, am anunţat în premieră planul naţional de ocupare a tinerilor, în aprilie 2012, la vremea aceea fiind ministru al muncii, un plan gândit în jurulobiectivului de creare de locuri de muncă. S-a schimbat Guvernul, însă, iar o dată cu el s-a schimbat şi planul de scădere a şomajului în rândul tinerilor.Astăzi, Guvernul vrea să reducă şomajul în rândul tinerilor, în următorii şapte ani, doar prin consiliere, fără să contribuie decisiv la crearea de noi locuri de muncă.

Mai mult, începând cu anul 2014, România are şansa accesării de fonduri europene pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor cu vârste între 15 şi 24 de ani prin Programul "Garanţia pentru tineri", un program cu un buget, iniţial, de şase miliarde de euro la nivelul întregii Uniuni Europene. Garanţia pentru tineri prevede ca în termen de patru luni, după ce un tânăr a absolvit o formă de învăţământ, să i se găsească o formă de ocupare: să îşi continue studiile, să participe la cursuri de recalificare sau să fie angajat. În acest fel se încearcă reducerea posibilităţilor ca tinerii să devină şomeri de lungă durată. României îi reveneau 400 de milioane de euro, în perioada 2014-2015, din programul de 6 miliarde de euro stabilit de Consiliul European. Alocarea pentru ţara noastră ar putea urca la aproximativ 470-500 de milioane de euro în urma redistribuirii la nivel european a altor două miliarde de euro, sursele urmând să fie identificate de Comisia Europeană, în următorii doi ani, din programele nefinalizate sau pe care au loc dezangajări de fonduri.

Temerea mea apare, însă, într-un context de neîncredere faţă de actuala conducere, în condiţiile în care, pentru accesarea fondurilor, Guvernul român trebuie să prezinte Comisiei Europene, până în ianuarie 2014, "un program corespunzător" privind utilizarea acestor bani. Se va pune accentul pe utilizarea fondurilor europene pentru proiecte de ucenicie şi formare profesională a tinerilor la locul de muncă, iar România are legislaţia adecvată prin Legea educaţiei asumată de Guvernul Boc în 2011.

România mai are doar câteva luni la dispoziţie pentru a construi programele necesare accesării acestor fonduri pentru reducerea şomajului în rândul tinerilor. Este nevoie să punem presiune pe acest guvern şi pe responsabilii din Ministerul Muncii, în special, pentru a preveni un nou dezastru legat de absorbţia fondurilor europene. Este tot mai evident că avem un guvern care şi-a pierdut raţiunea existenţei sale, nu trebuie, însă, să avem şi o generaţie întreagă pierdută şi sacrificată.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Adoptarea legii pentru eutanasierea maidanezilor - o victorie tristă pentru PDL, o palmă pe obrazul USL, o şansă pentru siguranţa românilor"

Votăm în această săptămână, cu o întârziere de cel puţin 2 ani, o lege care ar putea salva vieţi. Legea care permite eutanasierea câinilor maidanezi, după 14 zile în care nu au fost revendicaţi sau adoptaţi, este un pansament pentru o boală acută a României. Această lege nu acoperă însă rănile adânci aduse de dezinteresul, politicianismul şi cinismul unor parlamentari care în legislatura trecută au preferat să câştige voturi decât să salveze vieţi.

Tragedia din Bucureşti ne-a arătat încă o dată ce înseamnă iresponsabilitatea şi populismul unor politicieni. Cei care spun acum că noi, cei din opoziţie, suntem cinici atacând administraţiile USL-iste pe acest subiect, uită că aceste tragedii puteau fi evitate tocmai prin decizii politice. Să ieşim din fariseism şi să recunoaştem că e de datoria oamenilor politici să fie responsabili şi să ia deciziile necesare pentru a preîntâmpina asemenea tragedii, pentru asta sunt votaţi şi învestiţi cu încredere de către cetăţeni. Iată de ce este absolut normal să cerem cu toată fermitatea demisia primarului Oprescu pentru modul în care a sfidat atâta vreme dorinţa oamenilor de a fi în siguranţă pe străzi. Lacrimile mai mult sau mai puţin teatrale nu pot şterge cu buretele populismul acestui primar care de 5 ani de zile cheltuieşte bani pe recorduri şi alte extravaganţe, dar nu alocă fonduri pentru rezolvarea problemelor de maximă necesitate.

Referendumul din 6 octombrie este un alt tertip propagandistic, o perdea de fum care să mai acopere din ruşinea acestui primar. Pe lângă că este inutil - fiind consultativ, iar decizia se va lua în cele din urmă în Parlament, după ce Ponta a fugit din nou de răspundere şi nu a dat ordonanţă de urgenţă -, acest referendum mai costă şi 5-6 milioane de lei, bani care ar fi putut fi dirijaţi spre cauze mult mai importante.

Ceea ce s-a întâmplat în această tragedie din Bucureşti ne arată încă o dată unde poate duce un populism exacerbat al politicienilor, unde poată duce goana permanentă după imagine şi puncte electorale. Imaginaţi-vă că noi, în guvernarea PDL, nu ne-am fi asumat răspunderea pentru reformele dureroase. Nu am mai fi fost atât de blamaţi pe moment, dar ţara ar fi alunecat în prăpastie, în faliment. Un om politic responsabil şi cu dragoste de ţară trebuie să îşi asume răspunderea, altfel e doar un bibelou într-o vitrină.

În concluzie, salut adoptarea, chiar şi tardivă, a acestei legi care va proteja populaţia şi va preveni tragedii similare ca cea din Bucureşti. Este însă şi un moment bun pentru noi, toţi parlamentarii, să ne uităm în oglindă. Să avem puterea să admitem că este regretabil şi condamnabil modul în care USL a tergiversat un an şi jumătate această propunere legislativă, trezindu-se abia după ce s-a întâmplat o tragedie. Este o victorie tristă pentru PDL, pentru că ea vine prea târziu şi după apariţia unor tragedii. Este în acelaşi timp o palmă pe obrazul USL. Dacă această lege nu ar fi fost blocată de USL, în 2011, probabil nu am mai fi avut aceste tragedii.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Guvernul USL respinge orice propunere de mărire a alocaţiilor copiilor"

Săptămâna trecută, în Senat, s-a respins o propunere legislativă de modificare a Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată, în sensul majorării cuantumului acesteia. Proiectul care presupunea majorarea alocaţiei de stat pentru copii, de la 42 de lei la 50 de lei, ar fi avut efecte benefice asupra parcursului şcolar al elevilor care se descurcă greu cu suma de 10 euro ce nu acoperă nici măcar o parte din necesităţile unui tânăr.

În prezent cuantumul alocaţiei de stat pentru copii se acordă diferenţiat, astfel:

a) 0,4 ISR (200 lei) pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani (sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap);

b) 0,084 ISR (42 lei) pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani şi 18 ani, precum şi pentru tinerii prevăzuţi la art. 1 alin. (3);

c) 0,168 ISR (84 lei) pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani şi 18 ani, în cazul copilului cu handicap, conform prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca deputat, iniţiator al unui proiect legislativ asemănător, cred că este necesară modificarea acestei legi. Scopul iniţiativei pe care am înaintat-o, alături de alţi colegi ai Parlamentului, este de a majora nivelul alocaţiei de stat pentru copii, pentru toţi copiii, astfel încât cuantumul acesteia să fie în acord cu realităţile economice din prezent, având în vedere că nu şi-a modificat valoarea în ultimii ani şi, de asemenea, pentru a încuraja natalitatea.

Prin lipsa de reacţie la nevoile semenilor a fost demonstrată, încă o dată, nepăsarea de care dau dovadă parlamentarii USL. Comportamentul acestora nu a făcut decât să scoată la iveală minciunile rostite în campanile electorale. Spunem asta pentru că, după ce au păcălit electoratul să-i voteze, USL-iştii au devenit nepăsători, uitând de toate promisiunile făcute populaţiei.

Guvernul USL, deşi arată că munceşte pentru oameni, că lucrează la o legislaţie mai bună pentru salariaţi şi pensionari, referindu-mă aici la cele două proiecte legislative de care vorbesc, dar care nu are nicio formă publică şi cu privire la care societatea civică nu e consultată, nu găseşte preocupare pentru viitorii contribuabili ai ţării să le ofere în prezent un sprijin. Avem speranţa ca aceşti copii să rămână să lucreze în ţară şi să contribuie la sistemul public de contribuţii, dar în prezent nu putem să le oferim o alocaţie decentă, ba mai mult Guvernul susţine, în punctul de vedere transmis Parlamentului cu privire la proiectul respins, că "în condiţiile financiare actuale este foarte greu de susţinut o majorare a nivelului alocaţiei de stat pentru copii".

Domnul Constantin Avram:

"Dezechilibrul puterilor în stat - pericol de destabilizare a instituţiilor statului român!"

Constituţia Românieise bazează pe modelul Constituţiei celei de a cincea Republici Franceze, fiind ratificată prin referendum naţional la data de8 decembrie 1991. În anul 2003 a avut loc un plebiscit, prin care Constituţiei i-au fost aduse 79 de amendamente, devenind astfel conformă cu legislaţia Uniunii Europene. Conform Constituţiei, statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor — legislativă, executivă şi judecătoreasc㠗 în cadrul unei democraţii constituţionale. Preşedinteleeste ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Parlamentul Românieiestebicameral, având un rol legislativ, analizând şi votând legile ordinare şi organice atât în comisiile de specialitate, cât şi în plen. Guvernul Românieieste autoritatea publică a puterii executive, care funcţionează în bazavotului de încredereacordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Numirea Guvernului se face de către Preşedintele României, pe baza votului de încredere acordat Guvernului de către Parlament.

Potrivit principiuluiseparării puterilor în stat, sistemul judiciar din România este independent de celelalte ramuri ale guvernului şi este compus dintr-o structură de instanţe organizate ierarhic. În România, justiţia se înfăptuieşte numai de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, respectiv curţile de apel, tribunalele, tribunalele specializate şi judecătoriile.

Cea mai normală separare a acestor puteri este cea tripartită, care se întâlneşte la majoritatea naţiunilor moderne, puterilelegislativă,judiciarăşiexecutivă neavând voie să se afle în aceeaşi mână. Prin transmiterea funcţiilor către Parlament, Guvern, administraţie, precum şi către judecători independenţi, puterea statală este ţinută în echilibru prin intermediul unor controale reciproce (echilibrul puterilor), apărând astfel pe cetăţeni de eventualele abuzuri sau acţiuni despotice ale statului.

Propovăduitorii separării puterilor în stat afirmă că această limitare a responsabilităţilor protejează democraţia, blochează apariţia dictaturii, în timp ce criticii ideii susţin că, indiferent de realizări, separarea puterilor încetineşte procesul de guvernare, promovează dictatura executivului, respectiv consfinţeşte imposibilitatea tragerii acestuia la răspundere, tinzând totodată să marginalizeze legislativul.

În realitate, nu există niciun sistem democratic care are o absolută separare a puterilor sau, la celălalt capăt al spectrului, nu există niciun sistem politic având aceste puteri "total integrate". Numai unele dintre sistemele politice actuale sunt fondate declarat pe acest principiu al separării, în timp ce altele sunt clar bazate pe interconectarea şi întrepătrunderea lor. În acelaşi timp, în zilele noastre, federalismul reprezintă deseori o formă de separare a puterilor, dar nu garantează echilibrul puterilor statale. Nu putem în acest moment să apreciem în ce măsură procesul de regionalizare anunţat păstrează separarea puterilor statului, ca să nu mai vorbim de echilibrul atât de necesar dintre acestea.

Cu toate acestea, în practică, separaţia puterilor nu a fost niciodată (şi nici nu ar trebui să fie) una perfectă, absolută, deoarece ar fi condus la un blocaj instituţional. Rigiditatea înţelegerii şi aplicării acestui principiu în cadrul raporturilor instituţionale ar produce dezordine şi dezechilibre, lăsând frâu liber tendinţelor naturale de tip autoritarist. De aceea, în funcţionarea sistemului politic, principiul separaţiei puterilor în stat ia forma delimitării unor autorităţi publice independente (una faţă de cealaltă), cu prerogative diferite (prin care se realizează activităţi specifice), dar şi a colaborării dintre puteri, dublat de controlul reciproc.În faţa tendinţelor de autonomizare şi autoritarism ale unei puteri s-a contrapus practica colaborării şi echilibrului puterilor. Din nefericire, asistăm de vreo şapte-opt ani la încercări repetate de decredibilizare reciprocă a puterilor statului, de tendinţe de substituire, chiar de subordonare a acestora.

În România, principiul separării puterilor în stat a fost, din păcate, grav încălcat, în ultimii ani, tocmai de cel care trebuia să fie garantul acestui element fundamental constituţional: preşedintele României. Acesta a promovat în ultimii nouă ani o politică destabilizatoare greu de înţeles pentru orice mare specialist în politică, şi cu atât mai greu de digerat de către omul de rând. Preşedintele României nu a reuşit să dea funcţiei prezidenţiale o dimensiune istorică. Decredibilizând permanent Parlamentul, Guvernul (când a fost interesat) şi sistemul judiciar, a reuşit în aceşti aproape nouă ani să alăture funcţiei prezidenţiale o dimensiune exclusiv politică.

Domnul Constantin Galan:

"Alături de oameni"

Dragi colegi, în lumina ultimelor evenimente, doresc să vă reamintesc de ce suntem aici. Votul de încredere oferit de cetăţeni în ultimele alegeri a fost dovada clară că a fost nevoie de o schimbare, că cetăţenii doreau să fie reprezentaţi de oameni responsabili, eficienţi, cu alte cuvinte muncitori şi gospodari.

Mandatul care ne-a fost încredinţat prin voinţa cetăţenilor ne-a trimis într-o misiune ce trebuie să fie mai presus decât disputele politice, orgoliile şi interesele personale. Misiunea noastră este de a reprezenta, apăra şi promova comunităţile locale şi întregul popor al României.

În perioada grea prin care trecem trebuie să dăm dovadă de responsabilitate şi să fim alături de cetăţeni atât prin proiecte legislative, cât şi prin susţinerea proiectelor de dezvoltare locală. În activitatea mea de până acum am încercat să găsesc soluţii pentru problemele cetăţenilor cu care am vorbit. În acest sens, am participat la elaborarea unor proiecte legislative care vizează stimularea inserţiei tinerilor pe piaţa muncii, completarea Legii voluntariatului, revizuirea Constituţiei României, comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă. De asemenea, o prioritate am considerat că este siguranţa cetăţenilor ce trăiesc în localităţile Milişăuţi, Bădeuţi şi Islovăţ de pe malurile râului Suceviţa, încercând să pun pe primul plan nevoile oamenilor.

Vin dintr-un colegiu de munte, un colegiu cu oameni gospodari şi cinstiţi. Oameni, care asemenea tuturor românilor, vor să ne vadă luptând pentru interesele şi nevoile lor. Atât noi, cât şi Guvernul am pornit într-o direcţie bună, am încercat şi, în unele cazuri, am găsit soluţii la problemele cetăţenilor, dar acesta este doar un prim-pas. Suntem răspunzători pentru nivelul de trai al românilor, de aceea servicii, precum: siguranţa, educaţia şi accesul la servicii de sănătate trebuie să reprezinte prioritatea administraţiei publice locale şi centrale. Avem înainte un drum greu, un drum ce trebuie privit pe termen lung. Ne trebuie o constituţie puternică, integratoare, ne trebuie o viziune concretă asupra Europa anului 2020 şi rolul României în cadrul acesteia, dar, în special, ne trebuie un program amplu de relansare economică.

Ceea ce vă propun astăzi este să stăruim asupra rolului pe care îl avem şi asupra răspunderii pe care o avem faţă de electorat. Conjunctura prin care trecem nu este deloc una ideală şi pentru asta ar trebui să fim mai solidari.

Trebuie să recâştigăm încrederea oamenilor în politic, demonstrându-le că suntem responsabili şi ne respectăm angajamentele. Opinia publică reprezintă fundamentul activităţilor noastre, dialogul cu cetăţenii reprezintă puntea de comunicare pentru a deveni funcţionali şi mai atenţi cum votăm.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Liderul Jobbik, în campanie electorală!"

Declaraţia mea politică se referă la un subiect pe care nu am avut ocazia, datorită vacanţei parlamentare, să îl abordez într-o declaraţie politică scrisă. Acum exact o lună, în cadrul Taberei Tineretului Maghiar din Ardeal, liderul Jobbik, Vona Gabor, a declarat că partidul pe care îl conduce va apăra drepturile şi interesele maghiarilor din Transilvania, asumându-şi responsabilitatea unui conflict cu România. Ceea ce a dorit liderul Jobbik şi ceea ce era de prevăzut, s-a întâmplat. Vona Gabor a obţinut o publicitate nesperată, bonus internaţionalizarea unei presupuse dispute româno-maghiare.

Ministerul de Externe al Ungariei a încercat să explice că Jobbik este un partid de opoziţie şi nu participă la guvernare făcând menţiunea că Guvernul Ungariei respectă principiile de bază şi obiectivele parteneriatului strategic încheiat între cele două ţări. Lăsând la o parte faptul că libera circulaţie a cuvântului nu trebuie să învrăjbească naţiuni şi înţelegând că totul se doreşte a fi planul unei campanii populiste în vederea obţinerii de electorat pentru alegerile din 2014, ceea ce mă deranjează cu adevărat este că îl şi plătim pe liderul Jobbik să ia cuvântul. Manifestarea a fost finanţată din bani publici de Consiliul Judeţean Harghita, implicit de noi toţi, contribuabilii României. Dacă minoritatea maghiară doreşte autonomie să nu o facă pe banii bugetului de stat. Că domnul Vona bate câmpii se ştie, că se joacă de-a soldaţii, îl priveşte, dar să o facă la el acasă. Înţeleg campania peste hotare, dar trebuie respectate limitele şi autonomia noastră, pentru că este a noastră. Ca şi o precizare "autonomie" vine din limba greacă, de la "auto", sine, şi "nomos", lege. A fi autonom, adică a-ţi da singur legea, a fi creatorul legii tale. Nu a face ce vrei, cum se poate înţelege la o interpretare grăbită sau infantilă, ci a face conform legii tale, nu conform legii altuia. Există o lege, şi nu un vid. Autonomia şi libertatea nu pot fi niciodată disociate de responsabilitate.

Domnilor, nu putem să tratăm cu indiferenţa pe care ar merita-o un asemenea subiect, însă mi-ar plăcea să le dăm maghiarilor din ţara noastră, care susţin ideile liderului Jobbik, un pic de autonomie la bugetul de stat din 2014. Să înţeleagă că ţara românească le susţine traiul şi educaţia copiilor lor. Cât de bine ar fi să convieţuim fără asemenea ură instigată de fel de fel de căutători de voturi extremiste! Să fim lucizi şi să ne bucurăm de ţara minunată şi de ţinuturile deosebite.

Doamnelor şi domnilor colegi doresc să vă urez o sesiune parlamentară cu proiecte benefice pentru cetăţenii noştri!

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Recuperarea marilor personalităţi istorice: Aurel Vlaicu"

În data de 13 septembrie se împlinesc 100 de ani de la moartea marii personalităţi a ştiinţei şi tehnicii româneşti, Aurel Vlaicu.

Cu această ocazie, Consiliul Judeţean Prahova a luat decizia de a reabilita monumentul de la Băneşti, ridicat în cinstea lui Aurel Vlaicu, pe locul unde, pe 13 septembrie 1913, acesta s-a prăbuşit cu avionul "Vlaicu-2", construit şi pilotat de el, în încercarea de a trece în zbor Munţii Carpaţi pentru prima oară de un aviator român.

Autorităţile locale şi cele judeţene doresc ca, prin restaurarea monumentului şi amenajarea unui muzeu al aviaţiei în această zonă, să promoveze viaţa şi opera lui Aurel Vlaicu pentru a reprezenta un model, în special pentru tineri. Aceştia trebuie să înţeleagă din astfel de exemple că nimic nu se obţine fără pasiune, dăruire şi muncă.

Aurel Vlaicu a fost un simbol şi o sintetizare a aspiraţiilor noastre. Aurel Vlaicu ne-a înălţat moralul, ne-a întărit conştiinţa naţională. Aurel Vlaicu a murit încercând să treacă Carpaţii şi prin moartea lui ne-a lăsat moştenire privirea aţintită spre culmile înalte.

Aurel Vlaicu a scris istorie. Prin zborul său a început calea unirii României cu Transilvania. Totodată, prin performanţele sale a situat România pe primele locuri în utilizarea avionului cu destinaţie militară. Prin această realizare aeronautică, România a devenit a treia ţară din lume, după Statele Unite ale Americii şi Franţa, pe teritoriul căreia s-a zburat cu un aparat original, inventat, construit şi pilotat de un român.

Consider că dorinţa lui Aurel Vlaicu de a stabili o punte de legătură aeriană între românii de pe ambele părţi ale munţilor Carpaţi reprezintă o faptă de patriotism.

Aşadar, vă solicit sprijinul pentru a promova în continuare viaţa şi activitatea lui Aurel Vlaicu, realizările de pionierat în domeniul aviaţiei cu care s-a remarcat la începutul secolului XX şi aportul pe care l-a adus la dezvoltarea aeronauticii.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu câteva aspecte referitoare la un important subiect, din punctul meu de vedere: promovarea medicinei şcolare şi introducerea educaţiei sanitare în şcoli.

Partidul Naţional Liberal a început o reformă profundă a sistemului sanitar românesc care trebuie continuată.

Intenţia Ministerului Sănătăţii, condus de liberalul Eugen Nicolăescu, este ca începând cu 2014 să fie introdusă educaţia sanitară în programa şcolară. O asemenea măsură trebuie legată de obiectivul pe termen lung al Ministerului Sănătăţii, de a pune accent pe prevenţie şi de a responsabiliza cetăţenii în legătură cu sănătatea lor.

În paralel, Ministerul Sănătăţii are în vedere promovarea şi regândirea rolului medicinei şcolare, neglijată în ultimii ani, care să fie complementară cu medicina de familie şi de specialitate. Medicina şcolară trebuie construită pe direcţia prevenţiei şi pusă în practică de asistenţi medicali foarte bine pregătiţi, chiar cu studii superioare, care să aibă o legătură directă cu medicul de familie.

Ne dorim continuarea dezvoltării activităţii de prevenţie şi promovarea unui stil de viaţă sănătos prin dezvoltarea de programe de promovare a sănătăţii în domeniul reducerii obezităţii, consumului de tutun, alcool şi droguri, prin promovarea de programe de depistare precoce a diferitelor riscuri la copii, tineri şi grupuri populaţionale ţintă, conform riscogramei naţionale, prin iniţierea şi continuarea dezvoltării şi implementării de programe privind promovarea activităţii fizice, în special dezvoltarea de comportamente sănătoase, stil de viaţă sănătos la grupe de vârstă mici (copii şi adolescenţi).

Viziunea liberală asupra sistemului românesc de sănătate rămâne în continuare orientată către realizarea unui sistem integrat pentru îmbunătăţirea indicatorilor sanitari: - sănătate, sport, protecţia consumatorului, siguranţa alimentului -, factori care contribuie la o abordare integrată a sănătăţii publice; către restructurarea modului de finanţare prin renunţarea la forma actuală a asigurărilor sociale de sănătate, la birocraţia Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate şi introducerea finanţării pentru pachetul de bază de servicii medicale din bugetul naţional, a unei contribuţii de solidaritate şi dezvoltarea asigurărilor private sub forma de conturi personale de sănătate; către organizarea şi funcţionarea unui sistem sanitar cu efect social pentru cetăţean şi liberal pentrupersonalul medical.

Principalele ţinte pentru atingerea efectelor preconizate ale reformei sunt: îmbunătăţirea indicatorilor sanitari; creşterea finanţării la un nivel care să asigure sustenabilitatea sistemului şi la nivelul mediei europene; asigurarea demnităţii cetăţeanului şi a medicului; reformarea consecventă, corectă, eficace a elementelor sistemului de sănătate.

Mai mult decât atât, ne propunem dezvoltarea chirurgiei cardiace, incluzând aici reluarea transplantului de inimă, accentul fiind pus pe chirurgia cardiacă pediatrică, ca o preocupare majoră a Ministerului Sănătăţii.

Ministerul Sănătăţii a luat o serie de măsuri concrete în acest sens: reînfiinţarea Institutului Inimii de la Târgu Mureş, ceea ce va permite reluarea transplantului de cord; schimbarea managementului de la spitalul Marie Curie, după ce ani de zile noua secţie de chirurgie cardiacă pentru copii, complet utilată, a stat nefolosită; semnarea parteneriatului cu o clinică de prestigiu din Italia, care să pregătească echipe medicale din România, pentru a face operaţii pe inimă la copii.

Ministerul Sănătăţii va face toate demersurile pentru includerea Institutului Inimii în programele naţionale de sănătate. Astfel, în luna noiembrie, vom putea spune că se face transplant de cord la Institutul Inimii.

Domnul Cătălin-Marian Rădulescu:

"Eu votez omul!"

A trebuit să asistăm la tragedia lui Ionuţ, un copil nevinovat, a altor bătrâni sau copii, sau a unui cetăţean japonez, ca să hotărâm, o dată pentru totdeauna, că în România omul este important, nu căţeii care stau pe străzi. Câte tragedii ar mai trebui să se întâmple ca să devenim umani, ca să înţelegem că problema câinilor fără stăpân, a câinilor maidanezi reprezintă o prioritate naţională? Am ajuns ultima ţară din lume în care câinii fac legea străzilor, în care protejarea cetăţenilor, aşa cum prevede Constituţia, nu se mai poate face.

Am asistat timp de 23 de ani la nepăsarea autorităţilor şi politicienilor, însă eu, ca medic, ca om, ca tată, ca deputat, nu accept să fiu nepăsător, nu accept ca oamenii în vârstă, copiii să fie terorizaţi şi să se teamă pentru viaţa lor când merg pe străzi, când se joacă în parcuri, când se întorc seara la casele lor. Pe mine m-au votat oamenii, nu câinii şi am promis că voi face în aşa fel încât să se rezolve o dată pentru totdeauna această problemă, că nu vor mai fi câini pe străzi. Refuz abordările demagogice şi ipocrite ale falşilor iubitori de câini şi ale asociaţiilor, ONG-urilor, care nu fac decât să spună cât de mult iubesc câinii pe care nu-i adoptă sau după ce-i adoptă le dau drumul din nou pe străzi. Am ajuns, în România europeană, să iubim mai mult câinii care omoară oameni pe străzi, şi nu pe semenii noştri?

Am ales să depun un amendament care să clarifice felul în care iubitorii de câini pot adopta câini într-o perioadă de timp determinată şi să-i ţină pe proprietatea privată, iar cei care nu vor fi luaţi, după această perioadă vor fi eutanasiaţi. Vreau o Românie cu oraşe şi comune fără câini pe străzi, cu bătrâni şi copii care să poată merge în parcuri, pe alei, pe străzi fără teamă.

Votez pentru eutanasiere, votez pentru oameni!

Domnul Dorel Covaci:

"Siguranţa copiilor în şcolile din România"

Începerea noului an şcolar reprezintă o etapă importantă în plan social, încărcată de emoţie şi aducătoare de schimbări numeroase atât pentru copii, cât şi pentru părinţi, bunici şi toţi cei responsabili de educaţia lor. Acest eveniment, ca de fiecare dată, constituie un prilej potrivit pentru a încerca schiţarea unui portret al sistemului educaţional din România, în context european, mai precis a problemelor pe care le întâmpină la ora actuală.

Provocările cu care se confruntă fiecare stat al UE sunt multiple, complexe şi interdependente. Consecinţele crizei economico-financiare au fost resimţite în toate statele membre, în unele mai mult, în altele mai puţin, în funcţie de priceperea şi interesul conducătorilor. Aşadar, sistemul de educaţie şi formare trebuie să fie regândit pentru a putea pregăti cetăţeni europeni, posesori de competenţe, cunoştinţe, abilităţi adaptate cerinţelor şi provocărilor pieţei muncii postcriză. Ca semn al importanţei, începând cu 2010, educaţia şi formarea devin priorităţi ale Strategiei UE - Europa 2020, în vederea asigurării unei creşteri economice inteligente, durabile, favorabile incluziunii.

Dezvoltarea sistemelor de asigurare a calităţii în învăţământ este un necesar ce are ca obiectiv creşterea calităţii şi eficienţei educaţionale şi se implementează la nivel naţional, al şcolilor sau al cadrelor didactice individuale. În ceea ce priveşte ultimele, se au în vedere îmbunătăţirea educaţiei şi formării cadrelor didactice şi atragerea unui personal calificat corespunzător în domeniu. Ca exemplu negativ, în România, în acest an, 30% din posturile titulare au fost ocupate de suplinitori. Astfel, apar situaţii nedrepte, chiar ciudate, în care profesori cu note sub nivelul de trecere ajung să suplinească în şcoli, în timp ce dascăli cu note de 10 la examen nu au posturi stabile şi sunt încorporaţi categoriei celor mai puţin merituoşi educatori.

În continuare, ţin să felicit măsura Guvernului privind creşterea ponderii mediei de la Evaluarea Naţională la admiterea în licee, un pas important spre asigurarea unei evaluări obiective a elevilor şi eliminarea discrepanţelor interunităţi de învăţământ.

O altă problemă pe care aş dori să o semnalez este, potrivit analizei domeniului educaţiei Eurostat 2012, o lipsă de corelaţie între programelor de învăţământ, calificările educaţionale ale tinerilor şi oportunităţile reale de pe piaţa muncii. Realitatea arată că un număr crescut al tinerilor par a fi supracalificaţi pentru locurile de muncă disponibile. Mai mult de unul din cinci absolvenţi sunt în această situaţie, iar proporţia a crescut din 2000. În acest sens, sunt necesare prognozări mai eficiente, referitoare la cerinţele pieţei muncii, cu scopul orientării parcursului educaţional al tânărului spre o carieră solidă.

Unul dintre aspectele extrem de importante, care trebuie abordate, acum în prag de început de an şcolar, este problema violenţei în şcoli. Acest fenomen a evoluat în sens negativ în ultimii ani. 7% dintre şcoli nu au garduri, 75% nu au pază. Deficienţele organizatorice au făcut posibilă pătrunderea într-o instituţie de învăţământ ieşeană a unui individ cu o bombă artizanală.

Totuşi, autorii actelor violenţe rămân, în majoritate, elevi cu vârste între 14 şi 18 ani. De curând s-a întâmplat şi o tragedie: un elev din clasa a 7-a, din judeţul Dolj, a murit la spital, în urma unei altercaţii cu un coleg în incinta şcolii.

Copiii de o anumită vârstă sunt uşor impresionabili şi influenţabili. Televizorul şi Internetul abundă de materiale uşor de accesat, pline de violenţă şi agresivitate. În acest sens, salutăm măsurile CNA, cu privire la reducerea expunerii copiilor la imagini neadecvate vârstei, precum şi autocenzura aplicată pe această temă de unele dintre instituţiile media!

Potrivit informaţiilor oficiale, 75% dintre şcoli au probleme de violenţă, fie atac la persoană, atentat la securitatea unităţii şcolare, atentat la bunuri, alte acte de violenţă şi atentate la securitate în spaţiul şcolar. Potrivit datelor UNICEF, 60% dintre profesori ceartă copiii atunci când greşesc, 33% dintre profesori jignesc sau umilesc copiii şi 7% bat copiii în şcoală. Activitatea de prevenţie trebuie derulată, în aceste condiţii, pe 3 paliere: cu elevii, cu profesorii şi cu părinţii.

În februarie 2013 s-a încheiat un protocol de colaborare între Ministerul Educaţiei şi Direcţia de Ordine Publică, în timp ce parteneriatul cu MAI funcţionează încă din 2002. Ministerul Educaţiei va implementa Strategia pentru Combaterea Violenţei, care va urmări, în primul rând, o colaborare mai bună între autorităţile responsabile, îmbunătăţirea acţiunilor de monitorizare a actelor de violenţă în timp real, o armonizare cu legislaţia actuală şi noi propuneri legislative pe această temă.

Dorim copiilor României un an şcolar bun, fructuos, cu rezultate excepţionale şi îi felicităm pentru păşirea pe o nouă treaptă a evoluţiei lor! Nu în ultimul rând, noi, adulţii, responsabili de creşterea şi dezvoltarea generaţiei tinere trebuie să ne implicăm, să conştientizăm şi să operăm o schimbare de atitudine faţă de fenomenul violenţei împotriva copiilor din societatea românească, să realizăm că suntem obligaţi să ne supunem schimbării de paradigmă în educaţia copiilor, să înlocuim metodele educative violente cu cele pozitive, orientate spre respect şi grijă faţă de aceştia.

Domnul Dorinel Ursărescu:

"PNL nu s-a «sucit» şi nu a cedat «presiunilor străzii»"

Grupurile reunite ale parlamentarilor PNL au votat luni seara, cu o foarte largă majoritate, să nu susţină în Senat şi în Camera Deputaţilor proiectul de lege referitor la Roşia Montană. La puţine minute după decizia luată de parlamentarii PNL, a început să plouă cu acuzaţii de genul "liberalii s-au sucit", "liberalii nu mai vor ca proiectul să se discute în Parlament", "liberalii au cedat în faţa presiunilor străzii" etc.

Mă văd nevoit să clarific unele aspecte şi să expun care este poziţia mea, care de altfel este în concordanţă cu decizia luată în grupurile parlamentare.

În primul rând, trebuie să precizez că "liberalii" (deci implicit subsemnatul) "nu s-au sucit". Niciodată PNL nu s-a pronunţat împotriva sau în favoarea exploatării de la Roşia Montană. PNL a avut în perioada de opoziţie o atitudine negativă referitoare la proiectul de lege promovat de guvernele Boc şi Mihai-Răzvan Ungureanu, pe care l-a considerat ca fiind controversat şi păgubos pentru statul român. În ceea ce priveşte actualul proiect elaborat de Cabinetul Ponta 2, PNL a anunţat că se va pronunţa, într-un sens sau altul, după analizarea temeinică a documentului în sine.

Proiectul de lege ne-a parvenit la acest început de săptămână şi în urma analizării lui s-a ajuns la concluzia că nu poate fi susţinut. Cred că avem libertatea noastră să ne pronunţăm în Parlament, într-un fel sau altul, şi nu văd niciun fel de legătură între opţiunea noastră pentru un vot sau altul. Sunt unele aspecte care nu sunt în favoarea statului român, sunt unele elemente ce intră în coliziune cu Constituţia şi aş aminti doar prevederea care dă dreptul unei entităţi private, RMGC, să efectueze exproprieri.

Faptul că parlamentarii PNL au luat o decizie, nu înseamnă că proiectul nu se va mai discuta în Parlament. Iar în ceea ce priveşte "cedarea în faţa presiunilor străzii", nu este vorba de aşa ceva. PNL nu a cedat niciunei presiuni, dar, în acelaşi timp, PNL a ţinut întotdeauna cont de ce spun oamenii, de vocea societăţii civile, atunci când opiniile exprimate au fost corecte şi au fost susţinute cu argumente pertinente. De altfel, opiniile corect argumentate nu pot fi ignorate de nimeni.

S-a vehiculat în unele medii de informare - probabil pentru creşterea audienţei - că în acest moment este un imens scandal în USL, pe tema Roşia Montană. Nimic mai fals. Nu este niciun fel de scandal. În plus, în această chestiune, PNL nu a fost legat de niciun angajament, nici la nivelul USL, nici în raport cu alegătorii, nici în raport cu Gabriel Resources Gold Corporation şi nici ca partid, nici în numele statului român.

Sunt conştient de doleanţele, aşteptările şi argumentele susţinătorilor Proiectului Roşia Montană din zona Apusenilor, ele nu sunt de ignorat, dar, în acelaşi timp, susţinătorii proiectului trebuie să ştie că nu este vorba de o problemă locală, Proiectul Roşia Montană este o problemă de ordin naţional şi care trebuie să fie rezolvat la nivel naţional, nu local.

Domnul Dumitru Niculescu:

"Pământul este pentru ţăranul român o fiinţă vie"

Mă adresez dumneavoastră, în mod public, prin această declaraţie politică, încercând să vă readuc în memorie un personaj celebru din atât de actualul roman al inegalabilului Liviu Rebreanu, "Ion - blestemul pământului...

Numeroasele şi controversatele ştiri despre producţia de cereale a anului 2013 mi-a amintit discursul de recepţie la primirea în Academia Română a marelui nostru romancier Liviu Rebreanu, care şi-a lăudat strămoşul său şi al nostru, al tuturor românilor, ţăranul român. "Înaintaşul meu - spunea romancierul -, e sărac şi slab, iar munca şi suferinţele lui hrănesc pe cei bogaţi. A avut parte tot de ocări şi proboziri, şi prea rar de vorbe bune. Pământul este, pentru ţăranul român, o fiinţă vie faţă de care nutreşte un sentiment de adoraţie. Pământul are glas pe care ţăranul îl aude şi-l înţelege".

De acest glas s-a pătruns Ion al Glanetaşului din Pripasul "pitit într-o scrântitură de coline" şi mereu s-a înarmat cu hotărârea pătimaşă de a avea cât mai mult pământ. Pentru eroul romanului, a avea pământ însemna să scapi de umilinţă, să ai demnitate, să fii respectat în sat. Vă reamintiţi probabil: "Se opri în mijlocul delniţei. Lutul negru, lipicios îl atrăgea ca braţele unei iubite pătimaşe. Apoi, încet, cucernic, fără să-şi dea seama, se lăsă în genunchi, îşi coborî fruntea şi-şi lipi buzele cu voluptate de pământul ud."

Ţăranii s-au bucurat în 1945, când au primit pământ, fără răscumpărare, prin reforma agrară înfăptuită de Guvernul Groza. L-au îmbrăţişat cu aceeaşi patimă şi l-au lucrat cu aceeaşi dragoste şi cu acelaşi sentiment de adoraţie până în momentul colectivizării agriculturii. Fără pământ, ţăranii şi-au pierdut o parte din sufletul lor, şi-au pierdut identitatea.

Au venit evenimentele din decembrie 1989, CAP-urile s-au destrămat, România a fost primită în Uniunea Europeană, graniţele ţării s-au deschis. Dragostea de pământ a Glanetaşului a reînviat, dar puterea de muncă i-a scăzut din cauza anilor adunaţi. Copiii l-au părăsit, au ales să cultive căpşuni şi legume în Spania sau să îngrijească bătrâni în Italia. Azi, în guvernarea USL, Glanetaşul trăieşte drama singurătăţii şi cea a neputinţei de a-şi cultiva ogorul, aşa cum făcea altădată. Nu mai cade în genunchi pentru a săruta pământul, ci, rotindu-şi privirea peste câmp, oftează cu durere: "Doamne, cât vezi cu ochii, numai pământ nelucrat şi câtă pagubă pentru ţară!"

Însumându-le, suprafeţele de teren rămase în paragină, la nivelul întregii ţări, ajung la peste 3 milioane hectare. Aici sunt mai multe zăcăminte de aur decât la Roşia Montană, numai că trebuie să fie scoase la suprafaţă.

În multele măsuri luate la Ministerul Agriculturii, consider că ţara asta are nevoie de un Ion al Glanetaşului, care să-şi fixeze, pentru un mandat, un singur obiectiv: cultivarea întregii suprafeţe de pământ a ţării. Sigur, pe suprafeţe întinse şi cu mijloace mecanizate, aşa cum se întâmplă în majoritatea ţărilor europene, urmărind şi valorificarea produselor pe măsura investiţiei şi muncii. În acest fel, România ar putea deveni, cu adevărat, ce a fost cândva: grânarul Europei unite. Cer prea mult, domnule ministru, domnilor guvernanţi?!

Domnul Dumitru Niculescu:

"Roşia Montană nu este o distilerie pe care să o ascunzi în pădure..."

Domnule prim-ministru, domnilor guvernanţi, doamnelor şi domnilor colegi parlamentari de la putere, am considerat că este de datoria mea să uzez de una dintre puţinele "puteri" ale unui parlamentar de opoziţie şi nu întâmplător am ales ca temă a prezentei declaraţii politice proiectul pasat nouă de către Guvernul Ponta - Roşia Montană. Am făcut această alegere dintr-un singur considerent, şi anume, acela că cel mai bun argument despre abuzurile din Proiectul Roşia Montană l-a produs Guvernul Ponta, prin vocea premierului şi bâlbele unui ministru din cabinetul său, mă refer la Rovana Plumb de la Mediu.

Consider îndreptăţită şi pe deplin justificată nemulţumirea protestatarilor şi nu numai. Poporul român, ca de altfel şi noi, parlamentarii, suntem parţial şi foarte puţin informaţi cu privire la Proiectul RMGC, asupra căruia ni se cere să ne pronunţăm. Ambiguităţile, de aici şi suspiciunile, vizează trei părţi esenţiale ale proiectului.

1. Partea economică, aproape deloc explicată, cu excepţia redevenţei de 6% pe care o consider infimă, un procent de 50%, chiar majoritar, îndrăznesc să afirm, considerându-l corect. Doar vorbim despre aurul nostru românesc, nu-i aşa?! Vă întreb, domnule prim-ministru, unde sunt tehnicienii profesioniştii Agenţiei de Resurse Minerale?! Care este punctul lor de vedere?! Care este propria lor expertiză pe exploatarea de la Roşia Montană, că doar reprezintă statul?! Până acum, ce a dat Guvernul Parlamentului sunt doar datele Companiei RMGC, fără a avea o expertiză şi un punct de vedere oficial al Agenţiei de Resurse Minerale, căreia îi stă în atribuţii şi obligaţie să aibă o poziţie oficială pe proiect.

2. Partea ecologică este, de asemenea, ambiguă şi la fel de puţin explicată şi detaliată de Corporaţia Roşia Montană, de aici şi protestele vehemente împotriva exploatării. Fiindcă o avea, domnule prim-ministru, corporaţia, după cum se susţine, tehnologie de înaltă clasă şi ultimă generaţie, dar la noi în ţară încă se lucrează cu "Dorel" şi oamenii nu mai au încredere. Amintiţi-vă gravul accident ecologic din 2000, când 100 de tone de cianuri s-au scurs la Baia Mare, accidentul fiind cotat ca unul dintre marile dezastre ecologice după Cernobîl, după un an de la închiderea exploataţiei din zonă. Cinci săptămâni mai târziu, o altă scurgere, de astă dată cu metale grele, a lovit regiunea. Un dig a cedat în Baia Borşa şi 20.000 de metri cubi de apă contaminată cu zinc, plumb şi cupru s-au deversat în Tisa. Un an mai târziu, o altă scurgere de cianuri s-a produs în mod deliberat în România, în râul Siret. O exploataţie de metale rare nu este o distilerie pe care să o ascunzi în pădure!

3. Partea juridică şi cea mai deloc explicată, cu informaţii care se anulează între ele şi care arată, negru pe alb că decizia Guvernului nu există, deci nu poate fi asumată, ci este pasată nouă, parlamentarilor, şi nu sunteţi în stare să ne dumiriţi. Ne-aţi băgat pe sub nas o lege fuşărită, cu avize de la Ministerul Justiţiei, când da, când ba, cu aviz de la Ministerul Mediului la fel de fuşărit ca şi legea pe care ne-aţi anunţat, săptămâna trecută că ne-aţi trimis-o de la Guvern. Şi acum stăm să perorăm pe este sau nu este avizul Ministerului Justiţiei?! Premierul zice că este, preşedintele Senatului zice că nu este, ministrul Vosganian refuză să dea avizul, ministrul Rovana Plumb zice că Ministerul Mediului îl dă numai după ce votează Parlamentul... şi jocul cu cine ia leapşa e în continuă desfăşurare.

Închei prin a vă întreba, domnule prim-ministru, cine îşi asumă proiectul exploatării?! Rămânem cantonaţi în procedura "tot prin spate, cu omul nostru din guvern" în care ne aflăm de 15 ani?! Din punctul acesta de vedere şi-o merită şi RMGC iar dumneavoastră, recomandaţi, înţelept, parlamentarilor puterii să voteze "după cum le dictează conştiinţa". Declaraţia asta cu votul "după conştiinţă" s-a pierdut prin tăvălugul ultimelor zile, chiar dacă reprezintă ditamai confesiunea vinovată.

Extrem de important rămâne documentul guvernamental NR6/697040 o scrisoare (aviz negativ) adresată ministrului "marilor proiecte" Dan Şova, de Ministerul Justiţiei, sub semnătura secretarului de stat, Florin Aurel Moţiu - "pentru ministrul justiţiei, Robert Marius Cazanciuc". Care spulberă punct cu punct proiectul de lege propus de Guvernul Ponta. Şi observaţiile făcute de Ministerul Justiţiei sunt obiective, coerente şi foarte pertinente. Ele vizează numeroaseleaspecte neconstituţionale identificate, dar mai alestehnicalităţile juridice cu referire strict la dreptul de proprietate. Documentul guvernamental este e datat 13 august 2013! Dovadă că se ştia despre toate aceste abuzuri grave încă de acum trei săptămâni! Vi-l recomand spre lecturare pentru edificare.

În ceea ce vă priveşte, domnule prim-ministru Victor Ponta, îmi permit şi eu o recomandare înţeleaptă: demonstraţi că sunteţi premiantul generaţiei dumneavoastră... Aveţi ocazia!

Domnul Erland Cocei:

Începutul de an şcolar de săptămâna viitoare constituie un bun prilej pentru a transmite în calitate de deputat un mesaj de felicitare către dascăli care încep un nou drum al iniţierii copiilor noştri în tainele formării şi educării profesionale, precum şi un mesaj de bucurie pentru cei mici, mulţi dintre ei păşind pentru prima oară într-o sală de clasă, ţinuţi de mână de părinţi emoţionaţi. Fac acest gest conştient de importanţa şi însemnătatea momentului pentru că, la rândul nostru, am fost şi suntem cuprinşi de emoţie în această zi, în diferite ipostaze: copii, dascăli, părinţi.

Mesajul din acest an nu poate trece cu vederea însă greutăţile dascălilor şi dificultăţile pe care le întâmpină şcoala românească după dezastrul provocat în acest domeniu de guvernarea PDL. De aceea, dincolo de momentul festiv, începutul de an şcolar trebuie să fie un prilej de analiză din partea celor care conduc acest sistem care are menirea de a pregăti generaţiile viitoare ale României.

Combaterea abandonului şcolar, supravegherea şi siguranţa copiilor în şcoli, reducerea decalajelor şcolare dintre mediile urban şi rural, îmbunătăţirea relaţiei dintre instituţia şcolii şi părinţi, o salarizare atractivă pentru dascăli, care să-i aducă în sânul şcolii şi să nu-i îndepărteze, crearea condiţiilor materiale şi suficiente în şcoli care să permită copiilor să aibă şanse egale în procesul educaţional sunt câteva dintre temele de actualitate cărora trebuie să le găsim rezolvare, la fel de importante ca proiectul Roşia Montană sau subiectul câinilor vagabonzi.

Suntem conştienţi că este un moment greu pentru tot sistemul de învăţământ din România, dar nu trebuie să ne pierdem speranţa. Este motivul pentru care mesajul din acest an către dascăli este de solidaritate, de încredere în ziua de mâine şi că împreună putem trece peste toate dificultăţile ridicate de fosta guvernare iresponsabilă.

Ca reprezentant în Parlament al unui partid care a investit în şcoala românească şi care în perioada 2005-2008 a redat demnitatea dascălilor, fac în acelaşi timp şi un apel la conducerea ministerului de resort pentru a găsi soluţiile adecvate la problemele şcolii româneşti şi a readuce şcoala cu adevărat printre priorităţile României.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Ce va găsi clopoţelul în şcoală când va suna luni?"

Prima zi de şcoală este de departe cea mai emoţionantă zi, atât din viaţa copiilor, cât şi a părinţilor. An de an, la început de toamnă, clopoţelul invită copiii să descopere din tainele cărţilor şi să le clădească personalităţile către o societate corectă, onestă şi bazată pe cunoaştere.

Cu toate acestea, în multe din şcolile României, bucuria primei zile de şcoală este umbrită de probleme administrative ce au tergiversat din decembrie 1989 şi până în prezent. Când spun aceasta mă refer în primul rând la faptul că multe din şcolile primare şi gimnaziale, în special în mediul rural, nu au fost modernizate de dinainte de căderea regimului comunist. Băncuţe rupte, pardoseli găurite, toalete neigienice şi sisteme de încălzire ineficiente. Chiar şi acolo unde s-au mai făcut ceva investiţii, lucrările prost executate, cu materiale de slabă calitate şi în batjocură, copiii continuă să poarte mănuşi în miezul iernii şi să utilizeze săli de clasă greu de imaginat.

O altă problemă gravă cu care se confruntă învăţământul preuniversitar de ani buni este reprezentată de exodul cadrelor didactice competente, care abandonează în fiecare an cea mai importantă meserie din societatea românească. Ei nu pot şi nu trebuie judecaţi pentru părăsirea sistemului, ci guvernele din ultimii 20 de ani, care nu au găsit suficiente resurse financiare pentru o salarizare decentă a cadrelor didactice. Am ajuns astfel în situaţia în care dascăli cu experienţă pleacă de la catedră şi ajung în sistem suplinitori care au promovat examenul de titularizare cu nota minimă sau care chiar nu au trecut acest examen.

Mai mult, România rămâne şi în anul 2013 în topul european nefericit din perspectiva abandonului şcolar. Este lesne de înţeles că la baza acestui fenomen se află precaritatea condiţiilor materiale în care se nasc şi trăiesc mult prea mulţi copii români. O pereche de pantofi noi sau o uniformă de şcolară sunt un lux pentru copiii care vor să înveţe să citească şi să socotească.

Cele trei probleme sesizate sunt doar o parte dintre problemele care umbresc clinchetul vesel al clopoţelului. Tragic este că toate aceste probleme sunt de notorietate în societatea românească şi pentru clasa politică, însă acţiunea s-a lăsat aşteptată.

Pentru acest motiv, stimaţi colegi, vă propun ca, atunci când Guvernul va trimite în Parlament noua lege-cadru a salarizării personalului plătit din fonduri publice, să încercăm să aşezăm dascălul pe scara de valori pe care o merită în societatea românească.

De asemenea, pentru toţi acei copii care, din pricina condiţiilor materiale, nu pot ajunge să frecventeze şcoala sau ajung în situaţia de abandon şcolar, să intensificăm măsurile de protecţie socială, ţintindu-le către ei şi în folosul lor.

Mai mult, fiecare dintre noi să colaborăm mai bine cu edilii locali, pentru ca în România să nu mai existe şcoli în paragină sau în lipsa minimelor utilităţi.

Şcoala trebuie să fie o a doua casă pentru copii, în care să se dezvolte sănătos şi sigur.

Domnul Florin Gheorghe:

"Pavilionul românesc, o afacere marca USL"

Băieţii deştepţi din energie au fost copiaţi de băieţii deştepţi din transporturi. Aceştia au lăsat, pentru o perioadă, România, fără pavilionul maritim naţional. Acesta a fost vândut unei firme înregistrată în Cipru, ţară atât de iubită de afaceristul Mazăre, chiar Radu Mazăre, nimeni altul decât soarele şi luna PSD-ului constăţean.

Toată această afacere de milioane de euro, pagubă pentru statul român şi profit pentru băieţii deştepţi, a fost posibilă cu girul premierului Victor Ponta şi al ministrului transporturilor, deja penalul şi condamnatul Relu Fenechiu. Nu înţeleg, cum o firmă cipriotă, înfiinţată de doar o lună de zile, poate cumpăra pavilionul maritim românesc pe o perioadă de 30 de ani, printr-un contract semnat de un amărât de director de autoritate, numit în această funcţie cu câteva zile înainte de semnarea contractului şi demisionar după alte câteva zile de la semnarea lui. Să înţeleg că respectivul director şi-a îndeplinit misiunea şi poate sta liniştit la soare pe plajele însorite ale unei insule exotice?

După ce unele instituţii ale statului au intrat pe firul acestei poveşti şi după ce unele publicaţii au prezentat pe larg această problemă, contractul a fost reziliat. Însă firma cipriotă a reclamat România la Curtea de Arbitraj de la Londra, cerând statului român daune de 22,5 milioane euro.

Probabil că acesta era şi scopul iniţial: nu vânzarea pavilionului, ci posibilitatea câştigării unor daune materiale rapid şi sigur, datorită unui contract păgubos pentru România.

Un lucru este sigur, vânzarea pavilionului maritim românesc vine în contradicţie cu interesul naţional.

Domnul George Ionescu:

"Sărbătoarea castanilor"

Duminică, 8 septembrie 2013, în comuna Măneşti, judeţul Prahova a avut loc Sărbătoarea castanilor, eveniment care marchează Ziua comunei Măneşti.

Sărbătoarea se desfăşoară întotdeauna pe 8 septembrie, când se celebrează Naşterea Maicii Domnului, fiind un eveniment de tradiţie pentru locuitorii comunei, un prilej de bucurie şi de reîntoarcere la valorile autentice ale satului românesc.

De ce Sărbătoarea castanilor la Măneşti? "Pentru că şi aici, la noi, în comună, avem castani la fel de frumoşi precum cei de pe Bulevardul Independenţei din Ploieşti", a declarat primarul comunei Măneşti, Constantin Niţoi.

Castanii seculari aliniaţi pe ambele margini ale şoselei care duce către satul Coada Izvorului au fost plantaţi aproximativ în aceeaşi perioadă în care a fost amenajat şi bulevardul ploieştean. Primăvara, când înfloresc castanii, zona este locul preferat pentru plimbări. Şi ce poate fi mai răcoritor vara decât o alee umbroasă cu castani?

Concursurile, muzica populară şi uşoară, dar şi dansurile populare susţinute de ansambluri folclorice au încântat participanţii la manifestarea cultural-artistică aflată la cea de a VIII-a ediţie.

Mă alătur şi eu tuturor locuitorilor comunei Măneşti cu urări de sănătate şi fericire cu ocazia Zilei Comunei.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"PNL propune Guvernului USL adoptarea unor măsuri de relaxare fiscală, începând cu anul 2014"

În cadrul şedinţelor PNL de la sfârşitul acestei veri, am luat hotărârea de a mandata miniştrii noştri liberali, membri ai Guvernului USL, să susţină promovarea unor măsuri de relaxare fiscală, precum şi alte politici fiscale, care să reprezinte priorităţi pentru construcţia bugetară pe anul 2014.

Luând în considerare faptul că primul an de guvernare USL s-a axat, în primul rând, pe corectarea greşelilor fostelor guverne ale PDL - greşeli sau, mai bine zis, incompetenţe flagrante, cu efecte dezastruoase în plan economic, social şi instituţional -, dar şi pe repararea nedreptăţilor făcute diferitelor categorii sociale, obiective pe care le putem bifa ca fiind deja îndeplinite, considerăm că anul 2014 trebuie să se evidenţieze prin implementarea celorlalte angajamente din programul economic de guvernare pe care ni le-am luat în faţa electoratului.

Astfel, odată ce în anul 2013 Guvernul USL a reuşit să asigure o consolidare a creşterii economice, iar perspectivele pentru 2014 sunt, de asemenea, pozitive, putem vorbi în acest moment şi despre aplicarea acelor măsuri economice liberale din programul de guvernare, măsuri mult aşteptate nu numai de către angajaţi, ci, mai ales, de către angajatori, cu alte cuvinte, de către întreprinzătorii privaţi.

În acest sens, principala noastră propunere pe care o vom susţine în mod categoric în această toamnă, în cadrul Guvernului USL, se referă la reducerea contribuţiilor de asigurări sociale cu trei puncte procentuale, în anul 2014, concomitent cu îmbunătăţirea colectării impozitelor şi taxelor.

Conform programului de guvernare, USL şi-a asumat reducerea, în cadrul mandatului, până în 2016, a CAS la angajator cu 5 puncte procentuale şi revenirea TVA la 19%, astfel încât să fie valorificate pe deplin avantajele competitive în plan fiscal ale României.

Credem că prin această importantă măsură fiscală susţinută de către noi, liberalii, şi solicitată intens, de-a lungul timpului, de către întreg mediul de afaceri, vor fi stimulate în mod real atât crearea de noi locuri de muncă, cât şi atragerea de noi investiţii.

Un alt obiectiv pe care-l vizăm prin adoptarea acestor măsuri de relaxare fiscală este, bineînţeles, reducerea evaziunii fiscale - o povară semnificativă aflată pe umerii economiei noastre naţionale - şi, implicit, a economiei subterane practicată încă, într-o pondere destul de mare pe piaţa muncii.

Noi, liberalii, credem că acest gen de măsuri fiscale, cum sunt: revederea impozitării în sensul reducerii contribuţiilor de asigurări sociale şi a taxei pe valoarea adăugată este necesar acum să fie implementat!

De ce susţinem asta? Deoarece ştim foarte bine cu toţii că România are nevoie stringentă de o economie competitivă şi atractivă, iar acest deziderat poate fi realizat numai prin măsuri consistente, cu impact puternic, care să aibă într-adevăr menirea de a o repune, pentru o lungă perioadă de timp de acum înainte, pe un trend ascendent solid.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Scăderea TVA-ului la pâine se dovedeşte o măsură de succes, atât în plan social, cât şi economic"

Scăderea TVA-ului la pâine până la 9% a reprezentat unul dintre angajamentele asumate de Uniunea Social-Liberală în discursul său public al ultimilor ani. El a fost gândit deopotrivă ca o măsură socială, în condiţiile în care unul dintre efectele dorite ar fi fost micşorarea preţului pâinii, dar şi ca o măsură economică, având ca finalitate reducerea evaziunii fiscale. Cu toate că au existat îndoieli atât din partea FMI, cât şi din partea opoziţiei privind atingerea acestor două obiective, iată că datele iniţiale arată că analiza Guvernului USL a fost corectă, iar această măsură de reducere a fiscalităţii produce efecte pozitive deopotrivă în societatea şi economia românească.

Având în vedere că ultimii ani au reprezentat o perioadă dificilă pentru foarte mulţi români, care, din cauza incompetenţei guvernării PDL, şi-au văzut scăzute veniturile, pensii şi salarii, reducerea preţurilor la principalul produs alimentar reprezintă o decizie inspirată. Pentru cei mulţi şi săraci, după atâtea scumpiri, o ieftinire reprezintă o adevărată binecuvântare, o dovadă a faptului că Executivul guvernează în interesul românilor. Şi pentru a nu exista imaginea faptului că vorbim doar din perspectiva unor percepţii ale realităţii, fac precizarea că există date ale Ministerului Agriculturii care arată că 71% din producătorii de pâine au scăzut preţul cu valori cuprinse între 10% şi 20%. Deci drobul de sare anunţat de opoziţie nu a căzut - românii cumpără astăzi pâinea cu bani mai puţini, dovadă a faptului că USL oferă pâine, iar PDL doar circ.

Dincolo de aspectul social, nu pot să nu constat faptul că 82% dintre comercianţi s-au alăturat măsurii noastre, scăzând TVA-ul. Vorbim de un procent covârşitor, care poate fi interpretat în două feluri. A) Pe de o parte, o dovadă concludentă că întreprinzătorii privaţi au mare nevoie de o reducere a poverii fiscale. E un semnal important pentru Guvern, intuindu-se disponibilitatea scăderii evaziunii în măsura în care taxele şi impozitele sunt şi ele scăzute. B) Pe de altă parte, asistăm la un dialog mult mai eficient între stat şi mediul de afaceri. Faptul că premierul Ponta şi ceilalţi responsabili guvernamentali au reuşit să-i convingă pe comercianţi că acesta este drumul de urmat reprezintă un progres uriaş faţă de guvernarea precedentă - avem de-a face, în sfârşit, cu o normalizare a relaţiilor din societate şi economie.

După doar 10 zile de la reducerea TVA-ului la 9%, este greu de spus dacă încasările bugetare se vor situa la acelaşi nivel ca atunci când această taxă era la 24%. Vorbim, totuşi, de o reducere la o treime şi de aplicarea acestei măsuri la un produs alimentar care are o cerere pe piaţă relativ inelastică, în măsura în care fluctuaţiile de preţ nu sunt foarte mari. O astfel de analiză poate fi făcută, deşi şi atunci ar fi mai degrabă prematură, odată cu sfârşitul anului 2013. Subliniez însă că indiciile iniţiale sunt pozitive: reacţia producătorilor şi a comercianţilor este foarte bună, iar volumul vânzărilor a crescut. Nu ştiu dacă suficient cât să acopere acel minus 15% la TVA, dar suficient cât să arate posibila eficienţă a unei alte paradigme economice - încasări mai mari dintr-un consum mai mare. Şi, în acest timp, mai facem şi protecţie socială pentru categoriile defavorizate pe spatele cărora s-a pus de multe ori responsabilitatea nereuşitelor guvernanţilor.

Dincolo de aceste aspecte foarte la îndemână, aş vrea să subliniez un efect mai puţin discutat, dar cu potenţial absolut uriaş. Scăderea TVA la pâine cu 15% se traduce şi printr-o motivaţie suplimentară pentru cei care doresc să investească în agricultură. Cunosc cazuri care şi-au anunţat intenţia de a lua în arendă terenuri altfel lăsate în pârloagă, pentru că, dintr-o dată, cultivarea cerealelor devine foarte profitabilă. Or, în măsura în care tot vorbim despre necesitatea stimulării agriculturii naţionale, despre independenţa alimentară şi despre nevoia de a stimula un sector economic cu potenţial de dezvoltare major, care poate genera venituri şi de 15 miliarde de euro anual, scăderea TVA-ului reprezintă un argument foarte important. Obţinem chiar mai mult decât ne-am fi aşteptat.

Dintr-o asemenea perspectivă în care protejăm categoriile sărace, ajutăm mediul privat să respire şi oferim motive posesorilor de capital să investească masiv în agricultura românească, cred că trebuie să începem încă de pe acum să calculăm în ce măsură putem reduce TVA-ul la toate alimentele de bază. Începutul lunii iulie 2014, practic al doilea semestru al anului viitor, poate să devină o ţintă realistă pentru o astfel de măsură. Nu există niciun motiv care să facă în aşa fel încât reacţia producătorilor de materie primă, a procesatorilor, a comercianţilor sau a posibililor investitori în agricultură să fie diferită de cea de acum. De aceea, cer Guvernului, în ansamblul său, şi Ministerelor Agriculturii şi Finanţelor să aibă în vedere analiza impactului pe care l-ar avea această reducere generalizată a TVA-ului la alimente asupra bugetului de stat.

Dacă oamenii vor avea mai mulţi bani, vor mânca bine şi vor fi, deci, mai sănătoşi, cei din mediul privat vor respira mai uşor şi vor putea genera locuri de muncă, iar agricultura va primi un avânt semnificativ, iar încasările la buget nu se vor diminua dramatic. Sunt şanse foarte mari ca o asemenea decizie să producă progresul pe care România îl aştepta.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Roşia Montană - dezbateri aprinse, decizii greu de luat"

Membrii Partidului Naţional Liberal, filiala Constanţa, consideră că proiectul de lege referitor la exploatarea minieră de la Roşia Montană trebuie să facă obiectul unei analize serioase şi aplicate la nivelul Parlamentului. Orice decizie adoptată rapid, fără a se studia în prealabil efectele acesteia pe termen îndelungat, ar aduce cu sine efecte dezastruoase atât pentru economia statului, cât şi pentru mediu. În aceste condiţii, susţinem înfiinţarea unei comisii parlamentare speciale pe tema proiectului Roşia Montană, deschisă tuturor celor interesaţi.

PNL Constanţa este de părere că deciziile importante adoptate sub presiunea străzii, fără o bază temeinică şi fără prezenţa obligatorie a tuturor părţilor implicate, ar însemna un eşec categoric pentru România. Propunem ca exploatarea auriferă să fie momentan amânată, pentru ca atât mediul, cât şi locuitorii zonei respective să nu fie afectaţi din cauza unui proiect ce s-a dovedit actualmente eronat.

Guvernul USL nu a adoptat pur şi simplu proiectul Roşia Montană realizat în 2011, ci a renegociat condiţiile în care s-ar putea face exploatările miniere, punând accentul pe trei aspecte esenţiale: investiţii suplimentare în mediu, mărirea participaţiei statului până la 25% şi creşterea redevenţelor. Guvernul a realizat partea de negociere tehnică, asumându-şi apoi responsabilitatea de trimite proiectul de lege în Parlament pentru dezbatere. În caz contrar, statul român riscă fie acţionat în judecată de companiile implicate şi să plătească despăgubiri estimate la 2 miliarde de dolari.

Proiectul presupune ca 4 masive muntoase să dispară pentru a se putea face exploatarea. Problema cea mare o reprezintă inversiunea antropică de relief creată, care va duce la modificarea tuturor procesele morfogenetice locale. Mai pe larg, se creează aici fondul propice pentru inundaţii, eroziuni, alunecări masive de teren. Or, acestea reprezintă un pericol real pentru zonele învecinate şi pentru siguranţa barajului construit pentru lacul de decantare.

Se cunoaşte faptul că acest proiect presupune folosirea a peste 200.000 tone de cianură şi alte aproximativ 1.000.000 tone de alte materiale chimice şi crearea unui lac de decantare de 600 ha pe Valea Cornei, în locul actualului sat. Menţionăm şi că 27 de rezervaţii naturale vor fi afectate la nivel de specii şi vor fi supuse poluării, pentru că acidul cianhidric nu rămâne doar deasupra lacului, ci va fi transportat, pe distanţe variabile, de vânt (Detunata Flocoasa, Detunata Goală, Muntele Vulcan, cheile Văii Morilor, Feneşului, Uibăreştilor, Galdei, Între Galde, Tecşeşti, Albacului, Mândruţului, Râmeţului, Pravului, Piatra Bălţii, Geogelului, Ordâncuşei, Ribiţei, Lacul Iezerul Ighiel, Piatra Ceţii, Dealul cu Melci, Cascada Pişoaia, Calcarele de la Ampoiţa, Vânătarele Ponorului, Peştera Huda lui Papară, Scăriţa, Belioara, Poiana cu narcise de la Negrileasa, Poiana cu narcise din Tecşeşti). În plus, ceea ce îngrijorează la noua lege specială pentru Roşia Montană, este faptul că limitele exploatării RMGC nu sunt clar fixate, ba, mai mult, noua lege permite ca acestea să fie modificate la cererea RMGC.

Trecând peste efectele pe termen scurt descrise mai sus, trebuie evidenţiate şi riscurile pe termen lung ale acestui proiect. În cazul în care barajul va ceda sau lacul se va deversa din orice motiv, viaţa tuturor locuitorilor Abrudului este condamnată, iar oraşul Câmpeni ar dispărea, aproximativ 7.000 oameni fiind relocaţi în aceste condiţii.

Există şi o problemă de la nivelul costurilor de ecologizare, subestimate la 135 milioane de euro. De asemenea, apare riscul real ca ecologizarea să nu mai poate fi realizată. Mai mult, statul riscă să asigure din bugetul de stat miliarde de euro pentru ecologizare sau pentru plata despăgubirilor către statele învecinate în cazul în care are loc un accident.

Se cunoaşte faptul că Roşia Montană îndeplineşte toate criteriile pentru a fi declarată sit UNESCO. Includerea pe lista UNESCO este susţinută de ICOMOS (International Council on Monuments and Sites), Academia Română şi cele mai mari universităţi din ţară, dar blocată repetat de către autorităţile locale.

Problemele economice din Roşia Montană şi scăderea nivelului de trai au drept cauză directă faptul că majoritatea populaţiei nu are un loc de muncă. Acest fapt nu reprezintă o noutate în mediul montan, însă apare şi o cauză excepţională. O piedică în calea dezvoltării localităţii a fost faptul că autorităţile locale nu au accesat niciun fel de fonduri pentru proiecte sociale sau de infrastructură. Mineritul în această zonă va distruge Roşia Montană, pentru că locurile de muncă reale sunt de fapt mult mai puţine decât cele promise iniţial. Ultima cifră declarată de RMGC este de aproximativ 600 de locuri de muncă. În plus, acestea nu se adresează neapărat şomerilor roşieni. Studiile de impact din fostele zone miniere din întreaga lume arată acelaşi lucru: de cele mai multe ori la exploatările miniere nici nu se angajează şomeri, ci oameni calificaţi, care vin de la firmele mici locale, distrugând economia reală din zonă. Având în vedere aceste date, considerăm că nivelul de trai nu se va îmbunătăţi, dimpotrivă, el va scădea simţitor. Se va produce în timp depopularea zonei, datorată exproprierilor propuse în proiect. Va urma migrarea locuitorilor din apropierea Văii Corna, datorită stresului psihologic cauzat de prezenţa lacului de cianuri, şi cel mai probabil chiar a angajaţilor companiei miniere, odată ce exploatarea se va încheia.

La nivel de stat, exploatarea resurselor naturale creează instabilitate economică în mai toate ţările în curs de dezvoltare. Economiştii arată că exploatarea resurselor concurează practic direct cu economia reală.

În plus, banii aduşi la bugetul de stat de exploatarea resurselor nu pot genera bunăstare pentru cetăţenii de rând, şi nici aurul nu va merge la rezerve, BNR declarând deja că rezervele de aur ale României sunt suficiente.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Care sunt argumentele susţinătorilor proiectului Roşia Montană"

Am constatat cu mâhnire că după exprimarea în primă instanţă de către preşedintele PNL a unei poziţii personale privind controversatul proiect numit generic Roşia Montană şi după ce în mod oficial parlamentarii PNL au luat o decizie, spiritele s-au inflamat la maximum.

Nu am să mă refer la poziţia mea faţă de respectivul proiect, ea va fi cunoscută în momentul dezbaterilor şi al votării lui în Camera Deputaţilor.

Mă voi referi însă la modul în care decurg dezbaterile publice pe tema proiectului. Am asistat, în faţa televizorului la o astfel de dezbatere care a avut loc la o televiziune de ştiri. O dezbatere în care au fost prezenţi numeroşi exponenţi ai societăţii civile şi parlamentari care se opun proiectului, pe de o parte, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile şi mai mulţi localnici din zona Roşia Montană care agreează proiectul, deci o reprezentare completă cu participarea tuturor părţilor sau, mă rog, a ambelor tabere implicate.

Din păcate, am ajuns la o concluzie amară. Cei care se opun proiectului au prezentat argumente solide ale poziţiilor lor, în timp ce susţinătorii proiectului au demonstrat că nu sunt deschişi dialogului, că sunt intransigenţi. Am să vă prezint doar două exemple.

O doamnă - care nu face parte din vreun partid politic şi care nu ştiu dacă a votat USL la alegeri, dar care a criticat USL pentru unele stângăcii, sau pentru ce a considerat dânsa că USL nu a rezolvat, deci o persoană care nu poate fi acuzată de partizanat politic - şi-a exprimat poziţia susţinând că, în situaţia demarării exploatării de la Roşia Montană, patrimoniul turistic de acolo va fi afectat. Respectiva persoană a propus preopinenţilor să încerce să dezvolte turismul în zonă, a explicat că străinii sunt interesaţi de vechile construcţii miniere romane şi că turismul ar putea fi o soluţie pentru creşterea numărului de locuri de muncă în zonă. O poziţie corectă a unui cetăţean şi care a propus şi o soluţie. Care au fost contraargumentele susţinătorilor proiectului aflaţi într-o locaţie la Roşia Montană: "Cine este această persoană care vine să ne dea nouă lecţii?".

Un senator PNL a explicat trei motive foarte simple, din care rezultă de ce nu se poate vota proiectul: lipsa avizului de mediu, încălcarea a şase acte normative în vigoare în situaţia în care este adoptat proiectul, neconstituţionalitatea prevederii care acordă dreptul unei companii private de a efectua exproprieri. Practic, senatorul PNL a preluat câteva dintre argumentele de ordin tehnic, pe care le-a prezentat şi preşedintele PNL.

Proiectul denumit Roşia Montană nu este doar unul controversat, ci şi unul extrem de complex şi cu implicaţii pe multe paliere. Este o înşiruire de excepţii, o lege specială cu multe derogări. De aceea, atât susţinătorii proiectului, cât şi adversarii lui trebuie să prezinte argumente pertinente atunci când îşi susţin poziţiile. Care au fost argumentele susţinătorilor aţi văzut. Personal nu cred că doar în baza unor astfel de argumente poate fi susţinut un proiect de genul celui numit Roşia Montană.

Domnul Răzvan Horia Mironescu:

"Despre oameni şi câini"

Ca de obicei, este nevoie de o tragedie pentru ca societatea să se mobilizeze în rezolvarea unei probleme a comunităţii. Din păcate, este prea târziu pentru cei care au suferit deja traume fizice sau psihice, dar este la timp pentru cei care vor fi astfel scutiţi de calvarul unei agresiuni din partea câinilor străzii.

Este uşor să spui că nu avem legi sau că avem dar nu le aplicăm. Sunt puţini cei care ştiu că şi acum, după tragedia copilului ucis de câini în sectorul 2, părerile încă sunt împărţite referitor la necesitatea sau nu a eutanasierii câinilor comunitari. Am constatat această contradicţie eu însumi, cutreierând străzile din cartierul Militari şi discutând cu cetăţenii pe care îi reprezint în Parlamentul României. Şi am fost surprins de empatia direcţionată mai mult către animalele fără stăpân decât către semenii care au fost agresaţi, unii dintre ei purtând urmele vizibile ale muşcăturilor. În Militari este de departe cea mai mare densitate de câini comunitari din Bucureşti. Şi de aici se îndreaptă către Primăria Capitalei cele mai multe sesizări şi solicitări de a fi ridicaţi, care însă au rămas fără răspuns din motive care mie personal îmi scapă.

Parteneriatul încheiat de Primăria sectorului 6 cu ONG-ul "Vier Pfoten" a dat rezultate parţiale, în sensul că un număr mare de câini au fost sterilizaţi, iar cei bolnavi preluaţi în adăposturi, dar din păcate populaţia canină se schimbă permanent datorită celor care aduc animale din zonele limitrofe ale Bucureştiului şi le părăsesc pe străzile din sectorul 6.

Trebuie să luam o decizie democratică, ca cetăţeni ai unei capitale europene care are o problemă ce ţine de lumea a treia, şi să facem o dată pentru totdeauna ordine în acest domeniu. Iar rediscutarea legii animalelor fără stăpân în Parlament va da o dimensiune naţională unei soluţii care va putea rezolva problema oriunde în ţară, iar cei care nu o vor aplica n-au decât să dea socoteală în faţa cetăţenilor care i-au ales.

De aceea, ca deputat dar şi ca locuitor al Capitalei consider că rezolvarea problemei câinilor fără stăpân, precum şi măsurile de prevenţie privind dezvoltarea necontrolată a populaţiei canine trebuie să fie legiferate fără întârziere şi fără echivoc de către Parlament, iar autorităţile locale, cele care trebuie să aplice această lege, să fie responsabilizate imediat pentru ca localităţile României să capete un aspect european, lipsite de priveliştea dezolantă a câinilor care participă la paradele militare sau populează locurile de joacă şi parcurile, şi de aici toate beneficiile care decurg pentru locuitorii ţării, dar şi pentru turism, sănătate etc.

Soluţia nu va mulţumi pe toată lumea, vom fi acuzaţi de barbarie, lipsă de omenie sau de viziune, dar şi cei mai înverşunaţi adversari vor recunoaşte în final că s-a ajuns într-un punct fără întoarcere, în care doar soluţiile radicale mai au efect. În definitiv, este un exerciţiu democratic, în care voinţa şi interesul majorităţii trebuie să prevaleze şi avem datoria să rezolvăm acum şi definitiv problema animalelor fără stăpân printr-o lege corectă, eficientă şi în acelaşi timp de bun-simţ.

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Câinii fără stăpân - o afacere de multe milioane de euro în România"

Nu este nicio îndoială, ştim cu toţii care este situaţia câinilor fără stăpân, deoarece ne confruntăm cu aceeaşi problemă în toată ţara.

Primăriile din marile oraşe ale ţării au alocat sume foarte mari pentru programele de prindere, transport şi gestionare a populaţiei canine, însă rezultatele sunt departe de a fi satisfăcătoare şi aceasta, pentru că, de cele mai multe ori, în spatele câinilor fără stăpân s-a dezvoltat o industrie ineficientă, controlată de afacerişti controversaţi, tolerată de autorităţi.

Suntem acuzaţi că nu ne facem datoria şi, ca urmare, s-a creat falsa impresie că parlamentarii sunt cei care împiedică asigurarea cadrului legal pentru funcţionarea civilizată a comunităţii.

Reglementări legale există, poate nu sunt cele mai bune, ele sunt perfectibile, dar trebuie aplicate. De cele mai multe ori, aplicarea legii lasă de dorit, şi aici nu mai este vina noastră.

Până una-alta, zeci de persoane sunt muşcate zilnic, iar haitele de câini continuă să facă legea pe maidan. Şi totuşi nu este vina patrupedelor că stau pe străzi şi nu există voinţă pentru implementarea unui program ce ar rezolva situaţia lor. Adăposturi s-au mai construit, e drept, însă insuficiente pentru numărul câinilor care "nu au auzit de contracepţie" şi în rândul cărora natalitatea creşte exponenţial în fiecare an. Fonduri s-au cheltuit, însă cei care au administrat şi au beneficiat de aceste fonduri au dat dovadă de iresponsabilitate atât faţă de cetăţeni, cât şi faţă de animale. Sumele care se cheltuie cu tratamentul celor muşcaţi de câini pot fi utilizate pentru alte tratamente şi vaccinuri.

Spre exemplu, la Constanţa, câinii maidanezi îşi duc veacul pe străzile oraşului, printre blocuri, pe lângă şcoli şi în parcuri. În fiecare an, la Spitalul Municipal de Boli Infecţioase ajung în jur de 3.000 de persoane, conform datelor publicate în presa locală. În primele nouă luni ale anului în curs, a fost acordată asistenţă medicală unui număr de 1.840 de persoane, dintre care 214 sunt copii de până la 15 ani, iar 1.079 - adulţi. Din totalul de 1840 de persoane muşcate de câini, 1.144 provin din mediul urban.

Pentru un singur pacient aflat în această situaţie, cheltuielile se ridică la suma de 1000 de lei. O doză de vaccin antirabic costă 60 de lei, la care se adaugă şi serul antirabic, iar două doze care trebuie administrate unui adult costă 500 de lei. În plus, pentru orice intervenţie mai este nevoie de mănuşi, seringi, dezinfectant, astfel că, numai pentru tratamentul persoanelor care se prezintă de urgenţă cu plăgi muşcate se cheltuie 10% din bugetul unităţii sanitare de boli infecţioase din municipiul Constanţa.

Aceste statistici nu spun prea mult, în schimb realitatea ne loveşte cu exemple nedorite în fiecare zi. O astfel de situaţie nu mai poate fi tolerată, suntem o ţară europeană şi dacă o problemă aparent minoră ca cea a câinilor fără stăpân nu poate fi gestionată, cum putem demonstra celorlate ţări europene că România reprezintă un partener de dialog, responsabil, în probleme de importanţă globală?!

Domnul Ioan Balan:

"Despre primarii fără stăpân... când vorbim?"

O ţară întreagă a fost puternic marcată de tragedia care s-a produs săptămâna trecută în Bucureşti, în urma căreia un copil de 4 ani a căzut pradă nu exclusiv câinilor fără stăpân, ci şi incompetenţei şi nepăsării edilului-şef al sectorului 2 din Bucureşti şi a primarului general.

Din nefericire, problema nerezolvată a câinilor fără stăpân nu este o problemă pe care o întâlnim exclusiv în capitala ţării sau doar în zonele adiacente Parcului Tei, ci ea afectează cea mai mare parte a localităţilor slab administrate din România. Chiar şi în zona în care locuiesc eu, în municipiul Suceava, în ciuda promisiunilor făcute de actualul primar, mai ales în campania electorală, nu-i stradă sau loc în oraşul meu în care să nu existe încă numeroşi câini fără stăpân. Mulţi primari, printre care şi actualul primar al Sucevei, s-au tot plâns de absenţa cadrului legal care le-ar permite să gestioneze eficient o astfel de problemă.

Nu cred că vreun membru al USL poate vorbi astăzi de absenţa unei legi care să le permită administraţiilor locale să gestioneze problema câinilor fără stăpâni. USL a boicotat legea adoptată în Parlament în primăvara anului trecut şi tot USL ţine la sertar legea respinsă parţial ca neconstituţională de Curtea Constituţională. Dacă le-ar fi păsat de miile de oameni muşcaţi zilnic de câinii fără stăpân, nu ar fi blocat demersul Partidului Democrat Liberal de anul trecut.

Există administraţii publice în România care, chiar în absenţa unui cadru legal specific, au reuşit să administreze eficient problema câinilor fără stăpân. Asta pentru că sunt în România primari care au renunţat la chermezele publice, la spectacole, la sarmale şi fasole în pieţele publice şi au construit adăposturi, au sterilizat câinii şi au oferit cetăţenilor condiţii de siguranţă şi de trai superioare. Primarii din România, inclusiv domnul Ion Lungu, primarul municipiului Suceava, ar trebui să îl întrebe pe domnul Ponta, pe domnul Zgonea şi pe toţi ceilalţi parlamentari ai USL de ce în anul 2012 au respins legea care ar fi sprijinit administraţiile publice locale şi mai apoi au contestat-o la Curtea Constituţională.

Dacă la nivel central USL a demonstrat că nu ştie să guverneze, nici la nivel local primarii alianţei nu au demonstrat că ar vrea şi ar şti să administreze.

Am toată convingerea că evenimentul nefericit produs săptămâna trecută în Bucureşti va convinge atât Guvernul, cât şi administraţiile locale să nu mai trateze cu nepăsare această problemă. Cred că nici problemele de ordin financiar şi nici cele de ordin legal nu mai pot fi invocate de nimeni, dacă se declară un primar responsabil.

Domnul Ioan Cupşa:

"Concurs naţional versus medie ponderată"

Ni se spune deseori, în ultimul timp, că resursele naturale ale României sunt limitate şi că, pentru binele nostru, trebuie exploatate de îndată. Desigur, este vorba de resursele naturale şi de interesul imediat al unora. În aceste momente se dezbate intens subiectul resurselor naturale, însă nu se vorbeşte aproape deloc despre cea mai importantă resursă a acestei ţări: resursa umană.

Obişnuim să ne batjocorim ca oameni şi ca popor, iar nu de puţine ori din discursul zilnic al românului face parte şi afirmaţia că suntem neputincioşi, inculţi, leneşi, necinstiţi, neserioşi... Necivilizaţi cum s-ar zice, nedemni adică de civilizaţia europeană!

Este vădită neîncrederea în noi înşine, este evident că nu reuşim să conştientizăm potenţialul pe care îl avem, nu reuşim să ne apreciem obiectiv, pozitiv.

Rareori ni se întâmplă - dar ne place când auzim acest lucru! - să afirmăm sau să acceptăm afirmaţiile altora despre potenţialul nostru uman nativ, "noi, românii, suntem poporul care are una dintre cele mai mari medii ale coeficientului de inteligenţă a individului". Aşadar, suntem ba "proştii Europei", ba "cei mai inteligenţi". Cred că amândouă abordările sunt greşite.

Cea mai importantă resursă a unui popor este resursa umană. Acesta este un truism care merită a fi repetat, până când nu va fi prea târziu!

Resursele noastre naturale nu sunt puţine, ba sunt chiar foarte importante în comparaţie cu suratele noastre ţări europene şi constituie o bază importantă a devenirii noastre viitoare. Dar consider că nu - repet -, nu acum trebuie exploatate, în condiţii economice improprii pentru România.

În schimb, da, trebuie să conştientizăm şi să reevaluăm uriaşa resursă umană pe care o avem şi pe care din nefericire nu o exploatăm la adevărata sa valoare. Capacităţile noastre individuale trebuie, în mod necesar, exploatate acum şi intens.

Deşi resursa umană este o resursă cu un rezervor ce pare inepuizabil, spre deosebire însă de resursele naturale, care, dacă astăzi nu sunt exploatate, mâine vor valora mai mult şi vor putea fi valorificate mai bine, resursa umană, însă, dispare în mod inevitabil cu fiecare om care trece în nefiinţă fără să îşi fi dat măsura aptitudinilor, capacităţilor sale. Noi, ca popor, şi fiecare dintre noi, ca individ, pierdem ceva în fiecare secundă care trece fără a putea să ne manifestăm la adevărata noastră "valoare", fără ca aptitudinile noastre înnăscute să fi fost cizelate, antrenate în aşa fel încât să devină calităţi şi mijloace de acţiune, fără să ne manifestăm la potenţialul lăsat nouă de Dumnezeu şi, tot cu voia Lui, folosit deplin în interesul nostru al fiecăruia şi al tuturor.

Este o afirmaţie general acceptată precum că am putea mai mult, că avem oarece calităţi moştenite. Dacă este adevărată această afirmaţie, rămâne ca acest dat sau aceste calităţi înnăscute să fie transformate în aşa fel încât să fie utile, să ne ajute în viaţa de zi cu zi. Dacă acceptăm că suntem inteligenţi, ne rămâne doar să cultivăm această inteligenţă, să devenim cât mai performanţi ca indivizi. Sigur, măsura oricărei performanţe trebuie să fie omul, şi nu alte false şi nocive măsuri. În această privinţă învăţarea este un proces psiho-intelectiv perpetuu, care ţine de existenţa şi de natura noastră, prin care acumulăm informaţii şi deprinderi în mod necesar şi natural. Observând beneficiile acestui proces, omul, pe parcursul existenţei sale, l-a transformat, l-a instituţionalizat. Procesul nu trebuia să mai ţină de întâmplare, de succesiunea în timp a unor evenimente de necontrolat, trebuia învăţat mai repede, mai mult şi trebuie învăţat ceea ce era necesar cu adevărat.

În acest context era şi este foarte important ca învăţarea să ţină cont de aptitudinile obiective ale omului, în acord cu datul său, fiecare dintre învăţăcei trebuie să fie îndrumat spre acea modalitate de învăţare şi să primească acele învăţături care să îl facă util sieşi şi altora, împlinit ca om - ca individ şi parte a societăţii.

Aşadar, un rol important îl are justa, corecta, obiectiva selectare a şcolii de urmat de către actualii învăţăcei, prin prisma aptitudinilor lor dovedite. Niciuna dintre modalităţile eventuale de selectare nu poate fi perfectă, fiecare păcătuieşte, pentru că încă noi nu avem înţelepciunea, metoda şi mijloacele de a evalua corect aptitudinile intrinseci ale omului în momentul evaluării, aşa cum nu putem şti nici care va fi, cu exactitate, evoluţia viitoare a acestor aptitudini. Însă suntem datori a încerca să facem o selecţie, cu mijloacele intelectuale şi materiale pe care le avem, iar această selecţie trebuie să fie în mod necesar obiectivă. De vreme ce selecţia noastră oricum este una imperfectă a priori (aşa cum arătam mai sus), măcar să fie una obiectivă.

Actualmente, alegerea şcolii de urmat ulterior terminării studiilor gimnaziale se face printr-o metodă care este departe de a fi obiectivă. Astfel, în esenţă, se face o medie ponderată între media notelor primite în clasele V-VIII cu media obţinută la un examen naţional numit evaluare.

Dacă în ceea ce priveşte evaluarea, caracterul obiectiv subzistă, fiind vorba de subiecte naţionale, baremuri naţionale, în ceea ce priveşte media notelor obţinute în clasele V-VIII lucrurile se schimbă întru totul.

Această medie, criteriu de selecţie a "şcolii" de urmat, este în mod vădit un criteriu subiectiv, care perverteşte complet procesul de selecţie. Mediile se calculează folosindu-se notele obţinute la clasă de către fiecare dintre elevi timp de 4 ani de studiu. Însă instituţiile în care se acordă aceste note sunt complet diferite, fiecare şcoală având propriile ştachete. Nivelurile de pretenţie, standardele şcolilor diferind foarte mult, notele care se obţin nu pot fi comparate în mod obiectiv. Astfel, prin prisma instituţiei de învăţământ urmate, notele capătă un caracter subiectiv, fiind proprii fiecăreia dintre ele, nu se aplică aceeaşi măsură pentru fiecare dintre subiecţii supuşi evaluării.

Pe de altă parte, evaluarea periodică, prin notarea elevilor, este influenţată în mod decisiv de persoana, personalitatea profesorului care acordă aceea notă. Este vădit că exigenţele, precum şi capacitatea proprie a fiecăruia dintre profesori diferă foarte mult. Fără a aduce în discuţie mizeria morală - corupţia care este, din păcate, prezentă peste tot în societatea noastră, afirm doar că zeci de mii de profesori dau milioane de note pe parcursul celor 4 ani, note care sunt influenţate de nivelul pregătirii profesionale a fiecăruia dintre profesori, de starea lor emoţională prezentă în momentul notării, de flexibilitatea curriculei, de dorinţa de a proteja interesele instituţiei, profesorului şi ale elevului, interese care, deseori, sunt în conflict cu interesele sociale de urmat, să generalizăm. Notarea elevului se transformă dintr-un formidabil instrument de evaluare continuă a stării de moment şi a evoluţiei procesului de învăţare, într-un scop în sine, astfel încât "copilul trebuie să ia note maxime, că altfel, deşi la evaluarea naţională va lua note bune, nu va ajunge la un liceu bun."

În mod evident, media notelor obţinute pe parcursul celor 4 ani de studiu nu constituie un criteriu obiectiv, obiectivitatea fiind pierdută prin influenţa factorilor profesor şi instituţie de învăţământ, ambii factori influenţând, particularizând notele obţinute, iar notele acestea nu mai pot fi comparate, nu mai reflectă fidel nivelul de pregătire şi aptitudinile elevilor supuşi evaluării.

Ca o concluzie, pentru că evaluarea trebuie să fie obiectivă, media notelor obţinute pe parcursul celor 4 ani de studiu gimnazial nu mai poate fi reţinută drept criteriu de selecţie a şcolii de urmat. Pentru că procedura evaluării naţionale - fiind vorba de subiecte unice şi baremuri de corectare unice - are un caracter obiectiv, ea trebuie păstrată ca un criteriu de selecţie. Cred că se impune, aşadar, organizarea unui concurs naţional, care nu necesită alocată nicio altă resursă umană sau materială (alta decât cea deja alocată), având subiecte unice, baremuri de corectare unice, repartizare naţională.

Un caz aparte îl reprezintă liceele confesionale, liceele cu predare în limbi străine sau cele vocaţionale, acestea urmând, desigur, să îşi poată particulariza selecţia adăugând notei obţinute la concursul naţional şi criterii specifice de selecţie.

În încheiere, despre subiectele concursului şi baremurile de corectare, îi rog, cu respect, pe profesori, pedagogi, psihologi, sociologi să se aplece asupra lor cu mare atenţie. Le doresc înţelepciune şi putere pentru a face funcţional acest concurs naţional, aşa cum le doresc să aibă înţelepciune şi putere pentru a perfecta şi curricula naţională (mai precis curriculele)!

Domnul Ioan Dîrzu:

"Implicarea medicilor veterinari în problematica câinilor maidanezi"

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la recenta dezbatere publică despre problema câinilor maidanezi şi la nevoia de a găsi o soluţie prin care ţara noastră să arate ca o ţară civilizată, iar cetăţenii săi să fie protejaţi de un stat care trebuie să aibă ca principală prioritate siguranţa acestora.

Am dorit să mă exprim pe acest subiect pentru că dincolo de atenţia publică acordată acestei teme am considerat oportun să fie auzită şi vocea unui medic veterinar. Această profesie a fost oarecum stigmatizată în cadrul acestei dezbateri, ca şi cum în ultimii 20 de ani medicii veterinari au fost vreodată întrebaţi cum se poate rezolva această problemă.

Vreau să menţionez că din păcate problema porneşte tocmai de la lipsa de implicare a veterinarilor de către autorităţile locale şi naţionale în rezolvarea acestei probleme, ca şi cum câinii nu puteau fi trataţi decât de anumiţi iubitori de animale, şi nu de adevăraţii profesionişti în domeniu.

În acest sens, intervin pentru a spune astăzi că în calitate de deputat consider că este nevoie de o implicare şi o intervenţie rapidă a autorităţilor care să rezolve problema câinilor maidanezi. Lipsa de control şi de implicare a condus la multiplicarea numărului de câini fără stăpân în marile oraşe la limite incontrolabile şi care afectează chiar şi viaţa cetăţenilor din zonele unde aceştia locuiesc. Parcurile au devenit teritorii ocupate de câini, iar cartierele au devenit mai periculoase odată cu nepăsarea autorităţilor.

În realitate foarte multe persoane au considerat că ignorând problema ea va dispărea. De fapt astăzi, doar prin prisma unui eveniment cu adevărat tragic, ne-am trezit parcă dintr-un somn brusc şi am realizat că pe lângă noi trăiesc nişte animale al căror comportament nu mai poate fi controlat, devenind de multe ori agresive.

În calitate de medic veterinar şi de iubitor de animale consider că principala problemă nu sunt câinii, ci situaţia la care am ajuns. Agresivitatea lor poate fi explicată, dar din păcate nu poate fi tolerată atâta timp cât afectează viaţa unor cetăţeni. În acest context o intervenţie a autorităţilor devine mai mult decât necesară.

Din acest considerent propun o implicare a medicilor veterinari în procesul de rezolvare a problemei câinilor maidanezi. Aceştia se pot implica atât în realizarea soluţiei de eutanasiere a câinilor fără stăpân, cât şi în creşterea gradului de sterilizare şi înregistrare a acestora. Opinia mea în calitate de medic veterinar este însă că situaţia actuală necesită o implicare în reducerea rapidă a numărului de animale agresive, pentru ca cel de-al doilea proces să poată funcţiona şi rezolva definitiv problema câinilor maidanezi din România.

Domnul Ioan Munteanu:

"Începe şcoala"

Mai sunt doar câteva zile până la începerea şcolii şi febra pregătirilor a pus stăpânire pe toate casele în care sunt elevi. Părinţi, bunici, copii, cu toţii îşi fac planuri şi trăiesc cu speranţa unui an mai bun. Din păcate, speranţe deşarte, dacă ţinem seama că lipsurile care se întrevăd acum, în 2013, sunt cele din anii anteriori, adică: lipsa autorizaţiilor de funcţionare, lipsa apei potabile şi a canalizării din şcoli, spaţii de învăţare nereparate şi neigienizate, lipsa împrejmuirilor, lipsa combustibilului pentru încălzire, mai exact toate acele lipsuri generate de insuficienţa fondurilor. Dar lucrul cel mai grav, cu urmări dezastruoase pentru procesul instructiv-educativ, este lipsa cadrelor didactice calificate. Încadrarea şcolilor cu suplinitori necalificaţi atrage după sine creşterea numărului de elevi cu o pregătire slabă, incapabili să facă faţă examenelor.

Toată lumea cunoaşte aceste necazuri cu care se confruntă şcolile, cu toţii avem soluţii, dar asta doar în timpul campaniilor electorale. Dacă întrebi pe oricare politician, fie el de la nivel judeţean sau naţional, care sunt priorităţile unui guvern, răspunsul va fi unul singur: educaţia şi sănătatea. Şi totuşi, acestea rămân cele mai vitregite dintre toate domeniile. Atâta vreme cât niciodată în aceşti ultimi 24 de ani nu s-a ajuns la cele şase procente din PIB promise învăţământului, este imposibil să vorbeşti despre bază materială corespunzătoare, despre gratuitatea învăţământului, despre atragerea elevilor la şcoală, despre salarii decente acordate cadrelor didactice. Este mult mai lesne să vorbeşti despre abandonul şcolar îngrijorător (aproximativ 18% dintre elevi), absenteism, şcoli lipsite de condiţii igienice şi materiale elementare, profesori demotivaţi şi elevi căzuţi la bacalaureat în proporţie de 80%.

Ce face România pentru învăţământ? Exact ceea ce arată rezultatele la examene, adică aproape nimic. Ce pretenţii ar trebui să avem de la elevi şi de la oamenii şcolii? Cele care rezultă din investiţiile materiale şi umane făcute în domeniu. Ce performanţe poţi pretinde de la elevii unei şcoli în care sunt încadraţi suplinitori cu note de 2 şi 3 la examenele de titularizare?

Nu-i deloc de mirare faptul că în astfel de şcoli se înregistrează situaţii în care profesorii sunt agresaţi de către elevi şi în care actele de violenţă sunt destul de frecvente. Nimic nu mai aminteşte de dascălul respectat de altădată, prin faţa căruia elevul nici nu îndrăznea să treacă.

Rezultatele unui sondaj efectuat în şcoli din Norvegia sunt în măsură să ne uimească: un sfert dintre elevii chestionaţi asupra viitoarei meserii au răspuns că vor să devină profesori. În această ţară profesorii se bucură de un statut special şi de respectul cuvenit din partea statului. Ca să nu mai vorbim de salariul care contribuie, şi el, la asigurarea statutului de om respectabil: aproximativ 2000 de euro pe lună, faţă de cei 200-300 primiţi de colegul lor din România. Acolo şcoala e şcoală, adaptată la nevoile şi aptitudinile fiecărui copil, sistemul de învăţământ este unul dintre cele mai performante din lume, iar rezultatele sunt de-a dreptul impresionante. Şi asta chiar dacă nu se dau teme şi nu se fac evaluări decât spre vârsta adolescenţei (primul test adevărat se dă la 16 ani, spre deosebire de România unde la clasa I se dau deja teste de nivel local şi naţional).

Vă promit că viitoarea mea intervenţie va fi despre modelul norvegian de educaţie, bazat pe o reformă educaţională implementată acum 40 de ani, dar aplicată în mod serios şi consecvent. Până atunci, însă, permiteţi-mi să adresez celor care încep un nou an şcolar - elevi, părinţi, cadre didactice, autorităţi locale, sănătate, putere de muncă şi cât mai multe satisfacţii în această activitate care nu-i deloc uşoară!

Domnul Ioan Oltean:

"Guvernul Ponta, un guvern al ne-urgenţelor"

Cu toţii am remarcat zilele acestea, în lumina tăvălugului nesfârşit de evenimente, unele dintre acestea mai mult sau mai puţin mediatizate, ambiţia neclintită a Guvernului Ponta de a atinge paroxismul deficitului de competenţă profesională şi lipsa nesimţită a măsurii în dozarea penibilului şi cinismului, îndreptate cu o aroganţă cruntă împotriva bieţilor cetăţeni români.

Am asistat mediatic, neputincios, la drama copilaşului sfâşiat de maidanezi în plină zi, într-un parc din Bucureşti, capitala României, capitală europeană. Nu am cuvinte să-mi exprim regretul şi tristeţea care mă încearcă, doar amintind în scris, acum, despre acest teribil incident. Într-o asemenea situaţie tragică, în orice stat de drept autentic, ar fi fost luate, în cel mai scurt timp de la producerea unui astfel de incident, măsuri de natură a identifica vinovaţii şi, mai ales, de remediere urgentă a situaţiei grave.

Guvernul Ponta a emis 161 de ordonanţe de urgenţă de la venirea USL la putere, în mai 2012, din care 80 de ordonanţe de urgenţă doar în anul 2013. Potrivit art. 115 alin. 4 din Constituţie - Delegarea legislativă - "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora".

Cu toate că i-au fost adresate nenumărate solicitări privind emiterea unei ordonanţe de urgenţă în acest sens, premierul Victor Ponta, într-o asemenea situaţie tragică, moartea unui copil nevinovat, a lăsat să se înţeleagă că pentru dânsul acest aspect nu reprezintă o prioritate ce trebuie urgent reglementată, deci remediată, declarând "nu eu decid, ci Parlamentul". Domnul fost procuror Victor Ponta pare să fi uitat de jucăria preferată, instrumentul său favorit, ordonanţa de urgenţă, de care a abuzat în cel mai nejustificat şi grotesc mod în măsurile luate, în scurt timp de la preluarea puterii. Sau poate că modificarea şi adoptarea cu celeritate a ordonanţei de urgenţă privind legea referendumului sau legea de funcţionare a Curţii Constituţionale au avut o mai mare greutate în jocurile politice murdare ale USL decât o are moartea unui biet băieţel, în conştiinţa de fier a premierului Victor Ponta.

La o simplă analiză a ordonanţelor de urgenţă emise de Guvernul Ponta, putem constata că, în accepţiunea umilă a premierului Ponta, au constituit reale şi serioase "situaţii extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată", măsuri referitoare la serviciile poştale (OUG nr.13/2013), modificarea unor acte normative din domeniul sănătăţii (OUG nr.7/2013), modificarea legislaţiei privind azilul în România (OUG nr.16/2013); organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente (OUG nr.34/2013), în acest ultim caz, o astfel de situaţie extraordinară care nu suferea amânare, şi deci, necesita adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, fiind generată în mod penibil de înlocuirea sintagmei "păşuni şi fâneţe" cu termenul "pajişti".

Vă aduc la cunoştinţă, pe această cale, că această declaraţie politică nu este menită să transforme tragedia, durerea şi neputinţa părinţilor şi familiei lui Ionuţ, copilul sfâşiat de maidanezi, într-o suită de atacuri politice. Menirea acestei declaraţii este, în esenţă, aceea de a trage un semnal de alarmă asupra faptului că noi, parlamentarii, am fost aleşi de bună-credinţă de poporul român şi că misiunea noastră cea mai importantă este aceea de hotărî asupra direcţiei politice a statului prin intermediul legilor. Responsabilitatea noastră majoră este aceea de a asigura, din punct de vedere legislativ, plenitudinea exercitării drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţeanului român, aceea de a-l proteja realmente, de a-i reprezenta interesele şi valorile, desigur traduse prin norme de drept adecvate.

Să nu uităm că la data de 25 noiembrie 2011, la scurt timp după adoptarea Legii privind eutanasierea maidanezilor, 124 de deputaţi USL, printre care şi domnul premier Victor Ponta, au contestat această lege la Curtea Constituţională. Astăzi am reparcurs motivările contestaţiei celor 124 de deputaţi USL şi am avut de fapt senzaţia că noi, oamenii, suntem de fapt câini şi trebuie să ne protejăm de oameni, ca atare. Întreaga pledoarie a deputaţilor USL nu este decât o suită de nonargumente, care de fapt, apără câinii, şi nu oamenii, şi că, în mod dezolant, nu se poate traduce decât prin disperarea acestora de a fi preluat puterea, pe atunci aceştia aflându-se într-o nefericită opoziţie.

Îmi permit, pe această cale, să exemplific, o mică părticică din această capodoperă de protejare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale rasei canine: "Eutanasierea câinilor fără stăpân contravine demnităţii umane, întrucât eutanasierea este o măsură violentă, traumatizantă, care împiedică libera dezvoltare a personalităţii umane. O asemenea măsură este lipsită de proporţionalitate în raport cu situaţia care a determinat-o, deoarece se înlătură dreptul la viaţă al acestora."

Guvernarea USL, o guvernare sufocată de gafe, erori magistrale, abuzuri şi mult prea puţine soluţii practice de oferit, a încetat să mai surprindă în procesul său deosebit de agresiv şi persuasiv de denigrare a tuturor valorilor unui stat de drept democratic. Guvernarea USL, o guvernare care nu pune niciun preţ pe însuşi dreptul la viaţă al cetăţeanului, nu poate şi nu trebuie să mai supravieţuiască. USL nu mai are dreptul la viaţă.

Domnul Ioan Tămâian:

Proiectul Roşia Montană a devenit în ultimele zile una dintre problemele analizate de clasa politică, experţii şi practicienii din planul economic, mass-media, dar şi de populaţia din România. În nenumărate locaţii din ţara noastră au avut loc ample proteste împotriva finalizării procedurilor de avizare în vederea demarării proiectului de extragere a metalelor preţioase aflate în zona Roşia Montană.

În ultimul timp, compania Roşia Montană Gold Corporation, iniţiatoarea proiectului minier de exploatare a zăcămintelor, a reiterat public dorinţa de a obţine toate avizele necesare începerii exploatării, sub rezerva unor condiţionări asupra formei acordului de mediu şi unor acţiuni juridice menite a aduce prejudicii financiare majore statului român prin plata unor despăgubiri în valoare de aproximativ 2 miliarde de dolari. Se pune aşadar problema impactului pozitiv sau negativ pe care l-ar putea avea aprobarea acestui proiect prin cadrul legislativ. În acest sens, nu negăm faptul că un proiect de exploatare de o asemenea anvergură ar aduce avantaje ţării, respectiv o anumită cotă din profit, ca urmare a calităţii de acţionar a statului, precum şi dividende obţinute de către statul român şi impozitul pe dividende aferente potenţialului profit realizat şi repartizat acţionarilor companiei. De asemenea, un alt avantaj prezentat este acela al încasării redevenţei stabilite prin cadrul legal, încasării taxelor şi impozitelor locale, precum şi crearea de locuri de muncă.

Dar, în schimb, dezavantajele realizării unui astfel de proiect sunt mult mai multe şi cu un mai amplu impact asupra întregii societăţi. În primul rând, în calitate de deputat, sunt în asentimentul colegilor parlamentari care susţin ideea că este necesar ca proiectul de lege referitor la exploatarea minieră de la Roşia Montană să facă obiectul unei analize serioase la nivelul Parlamentului. Astfel, sunt întru totul de acord cu înfiinţarea unei comisii parlamentare speciale care să aibă ca temă de lucru proiectul Roşia Montană, comisie în dezbaterile căreia să fie analizate toate discuţiile şi argumentele pro sau contra proiectului în speţă. Astfel, iniţiativa legislativă supusă dezbaterii în Parlament trebuie analizată cu obiectivitate prin prisma raportului dintre riscuri şi beneficii, de către specialişti competenţi şi dezinteresaţi. De asemenea, trebuie avut în vedere şi faptul că veniturile obţinute de statul român pot fi, printr-o gestionare neprofesionistă a condiţiilor contractuale, afectate de scutirea de impozite şi taxe vamale a firmei, ceea ce ar însemna un profit derizoriu pentru stat. Crearea de aproximativ 2300 de locuri de muncă în prima perioadă a proiectului şi apoi de aproximativ 900 de locuri de muncă în perioada de procesare a minereurilor reprezintă un număr minor pentru anvergura proiectului, totalul acestora fiind comparabil cu al unei companii private cu un nivel al activităţii şi al investiţiilor la un nivel mult mai scăzut decât al companiei investitoare în proiectul Roşia Montană.

Un aspect impetuos necesar pentru o eventuală aprobare a acestui proiect minier este dat de necesitatea unui studiu de mediu transparent, în vederea posibilităţii cuantificării unui posibil impact ecologic negativ. Pentru aceasta, societatea exploatatoare ar trebui să efectueze o serie de investiţii majore pentru protejarea mediului, conform atât normelor europene, cât şi normelor interne ale statului în acest domeniu, fapt ce ar duce cu siguranţă la o scădere a profitului companiei şi implicit la o scădere a unor eventuale taxe şi impozite care ar trebui să fie încasate de către stat.

Se pune, de asemenea, problema exproprierilor şi relocării unui număr mare de familii din zona afectată. Conform studiilor efectuate, proiectul se întinde şi afectează 38% din suprafaţa comunei Roşia Montană şi ar fi necesară o relocare de aproximativ 1800 de persoane, precum şi demolarea unui număr important de clădiri. Această stare de fapt a stârnit nemulţumirea şi o reacţie negativă din partea unui număr de localnici, chiar dacă unii dintre aceştia au acceptat ofertele aparent atrăgătoare din partea firmei privind compensarea financiară.

Nu în ultimul rând, se pune problema compatibilităţii proiectului cu legislaţia europeană. Este necesar a fi amintită incompatibilitatea acestuia şi a procedurilor specifice cu Directiva 80/68/EEC din 17 decembrie 1979 referitoare la protecţia apelor subterane. De asemenea, proiectul mai încalcă şi prevederile Convenţiei de la Berlin din 10 octombrie 2001, care prevede interzicerea cianurii în exploatările miniere pe teritoriul Uniunii Europene.

Reiterând, pot afirma că sus-amintita comisie parlamentară specială trebuie să aibă în vedere toate aceste aspecte, mai ales cele negative, care, nestudiate într-un mod transparent şi profesional, ar putea aduce mult mai multe prejudicii decât avantaje statului român, mediului, precum şi populaţiei României.

Pentru o protejare a bogăţiilor ţării noastre, păstrate şi păzite de milenii de către conaţionalii noştri şi de înaintaşii acestora, în multe rânduri chiar cu preţul vieţii, consider că este necesar ca o investiţie de asemenea amploare ar trebui demarată cu capital românesc, iar dacă se doreşte atragerea unor investitori străini, acest lucru trebuie întreprins cu o cotă de participare a statului în proporţie de 75-80%, nicidecum cu una de aproximativ 20%. Printr-o asemenea cotă de participare a statului, în forma actuală în discuţie, nu mai putem vorbi despre interes public în beneficiul economic al ţării, ce ar putea justifica unele măsuri de strămutare şi expropriere, o asemenea formă fiind neobişnuită în practica internaţională a valorificării bogăţiilor subsolului. Este necesar a fi avute în vedere şi proiectele de aceeaşi anvergură ale ţărilor europene dezvoltate, cum sunt Germania, Anglia, Franţa, spre modelul cărora trebuie să tindem, precum şi raporturile de concesionare ale acestor ţări în valorificarea acestor bogăţii, un exemplu deosebit de elocvent fiind acela din industria petroliferă, unde raportul de concesionare faţă de investitorii străini este de 85% cota de participare din partea ţării-gazdă şi 15% cota de participare din partea investitorilor respectivi.

Bogăţiile ţării noastre trebuie exploatate astfel încât şi generaţiile viitoare să se bucure de ele, lucru care nu s-ar mai întâmpla dacă acest proiect de exploatare va fi pus în aplicare.

Sper, în sensul celor precizate anterior, că şi colegii din Uniunea Social Liberală sunt în asentimentul meu şi cer pe această cale întregii populaţii a ţării şi a colegiului pe care îl reprezint să nu fie de acord cu proiectul Roşia Montană, deoarece, în ritmul acesta, ajungem să conştientizăm existenţa unei loterii la care se joacă bogăţiile ţării noastre.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Câinii fără stăpân sunt o problemă de care întreaga clasă politică fuge"

Suntem cu toţii martori la atrocităţi, crime şi tragedii, dar tot ceea ce am făcut este să asistăm neputincioşi la desfăşurarea evenimentelor. Mulţi dintre dumneavoastră au fost aici când legea a căpătat nuanţe ucigaşe, dar niciunul dintre dumneavoastră nu ştiaţi acest lucru.

Tragedia care s-a petrecut nu mai devreme de săptămâna trecută a fost ca un duş rece pentru mulţi dintre noi. Nu ne-am fi gândit niciodată că un astfel de eveniment poate avea loc în Capitala ţării. Mă refer desigur la moartea neaşteptată a unui copil nevinovat de numai 4 anişori care a sfârşit sfârtecat de colţii unei haite de câini maidanezi din Bucureşti.

Nu pot să exprim în cuvinte ceea ce simt, ca mamă, în primul rând, când mă gândesc la nefastul eveniment. De când mi-am început mandatul, în 2012 am chemat cu fiecare ocazie clasa politică la responsabilitate. Responsabilitate pentru deciziile bune sau proaste, responsabilitate pentru câştig, cât şi pentru pierderi, dar constat, pe zi ce trece, faptul că responsabilitatea este un concept depăşit în viaţa noastră politică.

M-aş fi simţit mult mai în siguranţă ştiind că există o administraţie publică locală şi centrală formată din oameni responsabili care sunt pregătiţi să îşi dea demisia sau să fie demişi de fiecare dată când onoarea şi cinstea o cere. M-am înşelat. Astăzi asist neputincioasă la sfârşitul unei vieţi fragede şi inocente care s-a petrecut, câte puţin din vina dumneavoastră, a celor care aţi fost aici şi aţi votat, în cunoştinţă de cauză, o lege strâmbă, neaplicabilă şi aberantă.

Legea nr. 9 din anul 2008 a fost votată cu o largă majoritate, fără ca niciun membru al acesteia să observe aberaţia la care se supune legislaţia noastră. În acel moment a fost pecetluită soarta tuturor celor care aveau să treacă în lumea celor drepţi, în mijlocul unor oraşe populate, chinuiţi de câini flămânzi şi sălbăticiţi.

Fiarele nu au discernământ, dar oamenii da. Fiarele nu pot fi decât obiectul unei crime, arma cu care s-a comis atrocitatea, dar în niciun caz autorul moral al acesteia. În opinia mea autorul moral este întreaga clasă politică, care a fugit de responsabilitatea de care vorbeam înainte fără să se uite înapoi.

Pentru cei care nu ştiu sau se fac că nu ştiu, Legea nr.9/2008 a instituit definitiv împiedicarea eutanasiei de către autorităţi pentru, atenţie, toate animalele. Un lucru aparent admirativ şi meritoriu pentru toţi cei care iubesc necuvântătoarele a ajuns să fie practic condamnarea la moarte pentru 4 copii sub 6 ani, pentru un expat japonez şi pentru o femeie în vârstă care lucra al Administraţia Domeniilor Publice din Sectorul 5, Bucureşti.

Nu vreau să aduc în discuţie numele acestor persoane aici, nu este demn să încerci să aduci în acest for care, în opinia mea, poartă toată responsabilitatea pentru cele petrecute, numele acestor persoane. Ceea ce vreau să vă întreb însă este cum s-a ajuns aici? Cum s-a ajuns ca o aberaţie legislativă care a fost piedica în faţa unor programe coerente de gestionare a câinilor fără stăpân să ia vieţi. Răspunsul cred că este mult mai simplu decât întrebarea: indiferenţă, nepăsare şi incompetenţă.

Eu salut decizia, care cred că este unanimă, de a acţiona pentru schimbarea legii privind gestionarea câinilor fără stăpân. Cred că cu responsabilitate putem trece repede prin Parlament acest proiect şi putem restabili ordinea firească socială în problema câinilor vagabonzi. Eu vreau să văd cum oameni ca noi, responsabili pentru faptele lor, vin aici, la această tribună, şi îşi asumă neputinţa, dacă mai există şi alte tragedii de acest gen.

Ne confruntăm cu o problemă de sănătate publică pe care peste 65.000 de câini vagabonzi o perpetuează pe străzile Capitalei. Vorbim de boli răspândite, vorbim de milioane, dacă nu zeci de milioane cheltuiţi pentru tratarea celor peste 15.000 de victime, anuale, ale muşcăturilor de câine, vorbim despre copii decedaţi pentru că se jucau prea departe de părinţii sau bunicii lor. Despre asta vorbim. Şi vina nu poate sta nicăieri.

Asumaţi-vă public votul asupra Legii nr.9/2008, asumaţi-vă public, aşa cum voi face şi eu, adoptarea unei legi care să consfinţească o dată pentru totdeauna regimul în care câinii vor fi luaţi de pe străzile în care copiii noştri cresc şi în mine veţi găsi un suporter. Depărtaţi-vă de acest subiect odată ce scandalul se diminuează şi eu voi fi aici să susţin punctul de vedere al celor muţi.

Domnul Ion Călin:

"Alfabetizarea - o problemă majoră a lumii"

Pe 8 septembrie în fiecare an se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Alfabetizării. Sărbătorirea are ca obiectiv promovarea alfabetizării ca fiind cea mai bună soluţie pentru îmbunătăţirea nivelului de trai şi pentru menţinerea unei sănătăţi bune.

Această zi se marchează din anul 1966, la iniţiativa Congresului Mondial pentru Lichidarea Analfabetismului, desfăşurat la Teheran, în 1965. La 19 decembrie 2001, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a numit perioada 2003-2012 drept Deceniul ONU pentru Alfabetizare: educaţie pentru toţi. Adunarea Generală a ONU a cerut tuturor guvernelor să dezvolte baze de date reale privind alfabetizarea şi să conceapă noi strategii pentru îndeplinirea obiectivelor Deceniului ONU pentru Alfabetizare.

Alfabetizarea este un proces de instruire a unor persoane cu scopul obţinerii abilităţii (capacităţii) de a scrie şi de a citi. Starea de alfabetizare (ca rezultat), prin scriere şi citire, ajută la transmiterea mesajelor în spaţiu şi timp. Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte cuvântul "alfabetizare" ca fiind: Acţiunea de a alfabetiza; instruirea analfabeţilor; combatere a analfabetismului. Acelaşi dicţionar defineşte verbul "a alfabetiza" astfel: a învăţa pe un analfabet să scrie şi să citească. Din punct de vedere social, alfabetizarea este un drept fundamental al omului, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru procesul de învăţare şi dobândire a unor cunoştinţe şi competenţe esenţiale în dezvoltarea omului modern.

Scrierea a apărut în Mesopotamia în mileniul al IV-lea î.H. şi apoi în forme originale şi în Egipt, India, China şi Fenicia. În Europa scrierea a apărut pentru prima dată în Creta, dar acest fapt nu a avut nicio influenţă pe continent, dispărând odată cu declinul civilizaţiei minoice. Pe continent, grecii sunt primii care au dezvoltat un alfabet sub influenţa scrierii feniciene. De aici a fost preluat de etrusci şi de latini, care au dezvoltat propriile variante, iar mai apoi germanicii au adaptat alfabetul la scrierea runică. În Orient, alfabetizarea a avut un specific local şi era accesibilă numai unor anumite categorii relativ restrânse de iniţiaţi (scribi). În Europa însă alfabetizarea a devenit un fenomen de masă, astfel că, în special, în lumea greacă şi romană, scrisul şi cititul au devenit un lucru comun, mai ales în zonele urbane.

La început scrierea a fost considerată ca fiind de origine divină, de aceea era monopolizată de o elită de scribi în serviciul templelor, dar şi în serviciul suveranilor. Era un instrument de putere şi de control. Aceasta constituie una dintre multiplele cauze ale analfabetismului.

Se consideră că alfabetizarea este una dintre cele mai mari realizări obţinute de către omenire, drept argument fiind alfabetizarea a peste 4 miliarde de locuitori ai planetei. Cu toate acestea, la nivel global, peste 700 milioane de locuitori continuă să fie analfabeţi, iar peste 60 milioane de copii nu frecventează şcoala.

Dacă în ţările dezvoltate scrisul şi cititul sunt activităţi comune, pe continente ca Asia şi Africa situaţiile sunt dramatice. Raporturile anuale ale UNESCO arată că ţările din Asia de Sud şi cele arabe au cel mai mare procent de persoane analfabete. S-a observat că există o legătură clară între economia unei ţări şi coeficientul persoanelor care nu ştiu să scrie şi să citească.

Din punct de vedere social, alfabetizarea este un drept fundamental al omului, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru procesul de învăţare.

Alfabetismul este un indicator al cunoaşterii într-o ţară şi este un factor în plus când se stabileşte gradul de dezvoltare al acelei ţări. Există o mare diferenţă de alfabetizare şi de acces la învăţământ între ţările dezvoltate şi cele care sunt cuprinse în aşa-zisa lume a treia. Numărul de persoane analfabete era contabilizat în anul 2000 de către UNESCO la cifra de 90 milioane de oameni.

Dragi colegi, România se situează pe locul 56 în lume, cu o rată a alfabetizării de 97,6%, ceea ce înseamnă că aproximativ 520.000 de români sunt analfabeţi.

Dintre ţările membre ale Uniunii Europene, doar Grecia (cu o rată de 97,1%) şi Portugalia (94,9%) se află în urma României.

Directorul general UNESCO, Ko∩chiro Matsuura, considera cπ "O persoană analfabetă are mult mai multe şanse să aibă o sănătate precară şi foarte probabil că nu va căuta asistenţa medicală pentru propria persoană, pentru familie sau pentru comunitate. Alfabetizarea este o soluţie foarte puternică pentru a rezolva ameninţările la adresa sănătăţii, pentru a promova o nutriţie bună sau pentru a preveni şi a trata îmbolnăvirile. Dar această soluţie este adesea trecută cu vederea.

Eu sper ca şi România să înţeleagă că alfabetizarea stă la baza oricărei educaţii şi că este esenţială pentru a eradica sărăcia, pentru a reduce mortalitatea infantilă, a încetini creşterea populaţiei, a obţine egalitatea între sexe şi a crea o societate democrată, iar lumea cu ştiinţă de carte este o lume mai paşnică, armonioasă şi mai sănătoasă.

Domnul Ion Diniţă:

"România, un sat cu mulţi câini şi mai puţini oameni!"

Că România a ajuns un "sat" populat mai mult de câini decât de oameni nu cred că mai este o noutate pentru nimeni din vieţuitorii acestei ţări. Cred că nici pentru politicieni, mai exact pentru o parte dintre ei, responsabili, prin funcţiile deţinute, de viaţa noastră, a tuturor. Drama băieţelului care a plătit cu viaţa ignoranţa autorităţilor din Bucureşti, incapabile să rezolve de 23 de ani problema câinilor fără stăpân, a depăşit prin dimensiuni orice închipuire. În consecinţă, toată lumea s-a pus pe comentat şi pe analizat, de la preşedinte la ultimul sătean dintr-o comunitate îndepărtată, dar nimeni nu îşi asumă un verdict concret.

Ceea ce văd că scapă din vederea şi luările de poziţie ale celor îndreptăţiţi să rezolve situaţia jenantă în care am ajuns ca ţară, ca naţiune, ca popor democratic, european şi civilizat, este chiar... soluţia. Domnilor, haideţi să nu mai vorbim vorbe, bla-bla-uri fără noimă, să nu mai lăcrimăm şi să plângem ca nişte babe slabe în faţa televizoarelor, doar-doar ne va mai crede şi ne va mai vota cineva! Haideţi să luăm taurul de coarne, respectiv câinii de pe străzi, să rezolvăm odată pentru totdeauna problema, până nu ne vom trezi cu o altă tragedie, cu un nou copil mâncat de câinii flămânzi, cu un nou caz Ionuţ...

Cu tot respectul pentru toţi primarii din această ţară, subliniez că nu pot fi de acord cu cheltuirea unor sume colosale de bani pentru un referendum care conţine o întrebare cu un răspuns arhi-cunoscut, cel puţin bucureştenilor. Majoritatea covârşitoare a oamenilor se pronunţă categoric pentru identificarea unei soluţii în măsură să scape Capitala de câinii de pe străzi. Şase milioane de euro ar fi de folos pentru rezolvarea problemei câinilor fără stăpân nu numai din Capitală, ci chiar din toată ţara. Am asistat la ani buni de batjocură din acest punct de vedere, astfel încât devenim şi mai penibili, mă refer la întreaga clasa politică, continuând să amânăm la nesfârşit soluţionarea problemei.

Cu câteva luni în urmă, parcă anticipând catastrofa declanşată de moartea lui Ionuţ, am abordat acest subiect delicat într-o interpelare adresată viceprim-ministrului Liviu-Nicolae Dragnea, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice. Afirmam atunci că autorităţile locale din oraşele României nu reuşesc să colaboreze activ cu ONG-urile care se ocupă de adopţiile câinilor comunitari, astfel încât numărul românilor care ajung la spital, muşcaţi de maidanezi, este în continuă creştere. De asemenea, spuneam că autorităţile locale trebuie determinate să se implice mai mult în rezolvarea problemei, eventual prin găsirea unor spaţii pentru câinii comunitari, dar situaţia a rămas în suspensie.

Vicepremierul Dragnea mi-a răspuns clar şi fără echivoc: "Stimate domnule deputat, Referitor la întrebarea dumneavoastră privind implicarea autorităţilor locale în diminuarea fenomenului câinilor comunitari, vă aducem la cunoştinţă următoarele: Amenajarea adăposturilor pentru câinii fără stăpân reprezintă o obligaţie legală a consiliilor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, cu modificările şi completările ulterioare, este actul normativ care prevede obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale privind gestionarea câinilor fără stăpân. Astfel, potrivit art. 2 alin.(l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, cu modificările şi completările ulterioare, «Consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale au obligaţia de a amenaja din fonduri proprii, în funcţie de necesităţi, (...) adăposturi pentru câinii fără stăpân, respectiv pentru acei câini care circulă liberi, fără însoţitor, în locuri publice.»"

Cred că este clar pentru toată lumea. Primarii şi consiliile locale trebuie să gestioneze corespunzător această problemă. Strict pentru Bucureşti, soluţiile adoptate de primarul Oprescu după moartea lui Ionuţ mi se par cel puţin neavenite. "Iubiţi şi câinii vagabonzi" s-a transformat dintr-un hit într-o oroare! Sunt cu totul de acord cu iubitorii de câini, dar aceştia trebuie ţinuţi în casă, în curte sau în locurile special amenajate. Niciunde în lume nu găsim câini liberi pe străzi, doar la noi. Este o situaţie scăpată de sub control. Cred că a sosit timpul să tăiem în carne vie, să rezolvăm repede această problemă, deoarece amânarea la nesfârşit a unor soluţii radicale nu va face decât să determine adoptarea altor soluţii de compromis, doar pe moment, dar care nu vor fi în măsură nici să mulţumească populaţia, nici să aducă liniştea mult dorită.

Domnul Ion Melinte:

"Economia României, în respiraţie artificială"

Aflându-mă în opoziţie consider că Guvernul Ponta ar trebui, după un an de guvernare, să-şi asume responsabilitatea faptelor şi acţiunilor.

Consider că trebuie să critic constructiv puterea şi să o ajut acolo unde are dreptate.

Referitor la măsurile financiare, necesare în această perioadă în toată lumea, afirm că acestea trebuiau realizate inteligent de la început până la sfârşit, şi nu secvenţial. A economisi în sine este greşit, pentru că se obţin mai puţini bani. Reformele financiare actuale nu trebuiau să afecteze creşterea economică şi utilizarea cât mai completă a forţei de muncă.

Economisirea trebuie să se facă prin închiderea robinetelor risipei generate de politici false. În România legile aberante ale unei fiscalităţi desuete, agresive, macabre, au anulat legile dezvoltării şi ale creşterii economice.

Nu o dată mi-am pus firesc întrebarea: Cine are interesul ca România să nu se dezvolte?

De ce există un sprijin intern, din partea actualei puteri, atât de susţinut pentru menţinerea în subdezvoltare a României? Subdezvoltarea va putea pune în pericol statul naţional.

Există oare interese ca statul naţional român să difuzeze într-un globalism nedefinit? Se observă, cu fără prea multe analize, că lumea devine din ce în ce mai încordată şi că se pare că a sosit timpul unor "noi revoluţii".

Naţiunile mai puţin dezvoltate, printre care se numără şi România, ale căror guverne au fost supuse unor presiuni formidabile de distrugere fără discernământ, fără analize ale propriilor economii, au devenit o uşoară pradă atât a iniţiatorilor "Noii ordini mondiale", cât şi a organizaţiilor mafiote, care par a nu se deranja una pe alta.

În ultima perioadă, situaţia economico-socială a României a devenit extrem de sumbră.

Atrag atenţia celor care nu-şi asumă încă nicio responsabilitate de guvernare că România se afundă în mocirla subdezvoltării.

În România cine poate să trăiască e bine, cine nu, e bine să moară.

Rău am ajuns, nu?

Domnul Iulian Vladu:

"Diferenţa dintre a fi şi a nu fi om de stat"

De un an de zile, nu trece zi în care să nu asistăm la declaraţii contradictorii oferite de către marii oameni de stat care ne conduc, ce-i drept, mai mult din faţa camerelor de filmat, declaraţii care îşi schimbă culoarea şi sensul în funcţie de momentul în care sunt oferite sau de persoana care face declaraţiile. Astfel, aflăm spre exemplu, că domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta nu este acelaşi cu domnul deputat Victor-Viorel Ponta, ori nu au aceeaşi conştiinţă despre sine.

În fapt, lipsa de respect pe care membrii cabinetului Ponta o afişează neîncetat la adresa instituţiilor statului român, implicit a românilor, este fără margini, precum este lista membrilor USL, cei care aşteaptă să intre la Direcţia Naţională Anticorupţie pentru a-şi citi dosarele de acuzare sau pentru a da declaraţii. Motivul invocat de către guvernanţii USL este acelaşi cu acela pe care-l invocau în perioada în care se aflau în opoziţie: dosare politice. Adică, "trădare să fie, dar s-o ştim şi noi!", pare a striga din gură de şarpe liderii care conduc astăzi destinele ţării pe culmile sărăciei şi ale neputinţei. Căci despre cele un milion de locuri de muncă create prin "angajamentul" asumat în timpul campaniei electorale nici nu poate fi vorba!

Ce dovadă mai mare de iresponsabilitate, de respect pentru cetăţenii acestei ţări cărora, în loc să le ofere condiţii de muncă pentru un trai decent, prin măsuri de stimulare economică, le oferă doar un circ al afirmaţiilor iresponsabile. Astfel, aflăm de la domnul premier Ponta că nu poate fi de acord cu domnul deputat Ponta în Proiectul Roşia Montană, aflăm de la doamna ministru al muncii că-i îndeamnă pe tineri să nu mai alerge după diplome, că oricum nu-i ajută la nimic, adică degeaba îşi doresc să înveţe că nu vor avea niciun avantaj în plus faţă de cei care preferă să stea acasă sau, mai mult, să fure.

Tristeţea este nemăsurată atunci când 70% din populaţia acestei ţări a avut încredere în promisiunile deşarte ale acelora care, când au ajuns mari oameni de stat şi au preluat frâiele puterii, nu au ştiut cum să gestioneze problemele ţări. În fapt, nimic nu poate fi mai trist decât afirmaţia unui premier al unei ţări care se confruntă cu mari probleme economice şi sociale care, odată întors din concediu, cu o indiferenţă fără margini, declară că a avut telefonul închis în perioada concediului şi că nu a citit presa. Cum este posibil ca un şef de stat să-şi închidă telefonul zile întregi pentru că este plecat în concediu? Asta pentru a nu mai aduce în discuţie faptul că domnul Boc nu a fost plecat nici măcar o zi în concediu! Dar, nepăsarea şi lipsa de respect sunt nemăsurate... În fapt, însăşi prezenţa dumneavoastră în guvern, ca prim-ministru, este un atac la siguranţa naţională. Lipsa de responsabilitate pe care domnul Ponta o afişează, cu o nepăsare chinuitoare pentru bunul-simţ şi greutăţile românilor, este greu de tolerat, cel puţin la fel de greu tolerat precum este această întreagă uniune social-liberală construită probabil pentru bunul mers al propriilor afaceri, şi nicidecum pentru bunul mers al societăţii româneşti. În fapt, de un an de zile minciuna, neasumarea propriilor acţiuni sau declaraţii, infatuarea, nepăsarea şi iresponsabilitatea reprezintă peisajul vitreg al unei aspre guvernări social-liberale. Nu este de mirare că, numai în anul 2012, investiţiile străine directe au scăzut cu 11%, atingând cel mai înalt nivel de 20 de ani, iar în 2012, procentul acestora a crescut cu alte 9%. Oare lipsa de predictibilitate a mediului de afaceri şi lipsa de încredere a investitorilor străini faţă de politica de Dâmboviţa USL-istă să reprezinte o problemă?

În fapt, eşecul de a nu fi om de stat nu vă afectează pe dumneavoastră, dar afectează bunul mers al societăţii, implicit viaţa fiecărui cetăţean român, atât prin lipsa de măsuri de natură socio-economică, cât şi prin neseriozitatea de care daţi dovadă zi de zi.

Din nefericire pentru poporul român, acţiunile dumneavoastră, ca să nu mai vorbim despre declaraţiile halucinante oferite zi de zi la diverse televiziuni, pot fi cu siguranţă clasificate la categoria "d-ale penibilului" şi incompetenţei de a fi om de stat, a unui politician care şi-a dorit o funcţie care depăşeşte cu mult capacitatea acestuia de a acţiona în acord cu interesul naţional.

Domnul Iulian Vladu:

"Politicienii USL - între infatuare şi inutilitate"

Deşi anunţată de către liderii ei soluţia salvatoare pentru România, Uniunea Social-Liberală şi-a demonstrat inutilitatea în rezolvarea problemelor de zi cu zi ale cetăţenilor. De la declaraţii halucinante la acţiuni lipsite de sens şi de utilitate, linia de demarcaţie pare că lipseşte cu desăvârşire din raţionamentul politicienilor USL, mânaţi de o dorinţă acerbă de a câştiga, din orice acţiune întreprinsă, lacrimi şi puncte electorale. Astfel, aşa cum precizam şi săptămâna trecută, de la lipsa de coerenţă şi responsabilitate a domnului Ponta până la lacrimile "la comandă" ale domnului Oprescu nu este decât un pas, adică neputinţa de a gestiona treburile publice. Astfel, susţinut de această mare uniune social-liberală care are menirea temporară de a gestiona treburile publice, domnul primar Oprescu nu se abate de la politica promovată de către liderii USL, aceea a indiferenţei şi a dezinteresului manifestat pentru binele public. Nepăsarea politicienilor USL se manifestă chiar şi în condiţiile în care un cetăţean şi-a pierdut viaţa, de data aceasta fiind vorba despre un copil de 4 anişori, muşcat de câinii aducători de profit pentru unii politicieni şi aducători de nenoroc pentru nefericiţii care se încumetă să circule pe străzile capitalei europene Bucureşti.

Domnul primar general Oprescu are timp să organizeze conferinţă de presă la maximă audienţă, ce-i drept la mult timp după producerea nefericitului eveniment, dar nu are timp să ajungă la căpătâiul acelui îngeraş care şi-a pierdut viaţa. Este primarul care vorbeşte de masterplanuri pentru Bucureşti, pasează responsabilitatea Guvernului sau Parlamentului sau, de ce nu, cetăţenilor care, în cazul în care nu se vor prezenta peste 50%+1 la referendum, ei înşişi vor fi vinovaţi pentru lipsa de acţiune a primarului. Cinismul fără margini este o caracteristică a unui conducător care nu se sfieşte să declare public că va fi "viitorul preşedinte al României pentru că simte că poate", dar nu are timp să meargă să prezinte condoleanţe familiei victimei. Oare, aşa cum au dezvăluit diversele articole de presă, să fie o coincidenţă între afacerile pe care prietenii fiului domnului primar le au în ceea ce priveşte câinii fără stăpân, şi care au realizat în Giurgiu un adăpost-mamut care stă însă mai mult gol, şi domnul primar Oprescu? Dar, aşa cum declara un alt viitor preşedinte (în opinia dumnealui), domnul Antonescu, decizia domnul primar Oprescu de a organiza un referendum este o altă dovadă a cheltuirii ineficiente a banului public, chiar jenant, în lipsa unor măsuri prompte care să vizeze siguranţa cetăţenilor unei capitale europene.

Care este soluţia oferită de politicienii USL pentru ca aceste nefericite evenimente să nu se mai producă?! Foarte simplă: niciuna sau pasarea responsabilităţilor dintr-o tabără în cealaltă. Este politica promovată de către liderii USL încă de la preluarea guvernării. Astfel, nimic din ceea ce era de criticat cât timp erau în opoziţie nu mai este de criticat, ci, din contră, este de apreciat ca fiind bine făcut, şi nimic din promisiunile din timpul campaniei electorale nu poate fi onorat deoarece nu există suport legislativ sau financiar. Adică, "să se modifice primesc, dar atunci să nu se schimbe nimic". Lipsa de respect faţă de noi toţi, cetăţenii acestei ţări, a atins cote alarmante în politica promovată de această uniune a neputinţei. Mai mult, se pare că înşişi politicienii din arcul guvernamental tânjesc după politicienii sau politica promovată de Guvernul Boc. Aşadar, aroganţa politicienilor USL şi modul nepotrivit în care se prezintă în faţa parlamentarilor reprezentanţii Guvernului sunt la un stadiu incalificabil. "Punctul de vedere al Guvernului e sacrosanct, iar ordonanţele sunt bătute în cuie. Poate la dumneavoastră la Senat e o atmosferă mai vivace dar la noi, la Cameră, să fim sinceri... PSD-ul decide, iar domnul Zgonea este mai important decât un preşedinte". Prin urmare, politica promovată de către dumneavoastră, domnilor politicieni ai Uniunii Social-Liberale, este calificată drept una a neputinţei, a ignoranţei şi a infatuării de înşişi parlamentarii Uniunii Social-Liberale. Restul, e poezie...

Imoralitatea şi lipsa de respect pe care le manifestă liderii USL sunt fără margini. Cum altfel ne putem explica declaraţiile ilogice pe care le exprimă politicienii care astăzi deţin puterea în România?! Vă întreb, domnilor guvernanţi, în condiţiile în care domnul Antonescu se proclamă liderul opoziţiei, deşi partidul pe care-l reprezintă deţine toate pârghiile puterii, iar domnul prim-ministru Ponta votează împotriva proiectelor guvernului pe care-l reprezintă, cine guvernează această ţară?

Domnul Iuliu Nosa:

"Trebuie să ne stabilim cu atenţie priorităţile pentru această sesiune parlamentară"

În intervenţia mea de astăzi aş vrea să vorbesc despre priorităţile pe care ar trebui să le avem în vedere noi, parlamentarii, acum, la început de sesiune parlamentară. Săptămâna trecută vorbeam despre nevoia de solidaritate socială. Acum aş vrea să atrag atenţia asupra proiectelor mari legislative pe care le avem de dezbătut şi pe marginea cărora trebuie să luăm decizii în deplină cunoştinţă de cauză. Avem proiecte pe care oamenii pe care îi reprezentăm le aşteaptă şi pentru care ne-au acordat încrederea lor prin votul masiv de la sfârşitul anului trecut.

În primul rând ar trebui să ne îndreptăm serios atenţia spre modificarea Constituţiei României, iar apoi să avem în vedere regionalizarea. Noua Constituţie trebuie să asigure realizarea deplină a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului - libertăţile economice, dreptul la apărare în justiţie şi principiul egalităţii de arme între acuzare şi apărare, dreptul la viaţă privată şi secretul corespondenţei.

Trebuie să realizăm un cadru constituţional propice consolidării caracterului democratic al statului român. În acest sens, sunt necesare prevederi constituţionale astfel încât Parlamentul să redevină principalul for de dezbatere şi decizie al naţiunii.

În noua ei formă, Legea fundamentală va prevedea reorganizarea administrativă a statului prin înfiinţarea regiunilor, potrivit principiului subsidiarităţii.

Reîmpărţirea administrativ-teritorială se referă la descentralizarea regională, care presupune crearea unor noi colectivităţi teritoriale la un nivel superior celui al actualelor judeţe, calificate ca regiuni. Regionalizarea va aduce în România mai mulţi bani de la Bruxelles, pentru dezvoltarea economică şi socială a ţării. Vom folosi fondurile europene pentru dezvoltarea economică a României la nivelul ţărilor Uniunii Europene.

Nu în ultimul rând, trebuie să avem în vedere bugetul României pentru anul 2014. Legea bugetului trebuie să fie, de asemenea, una dintre priorităţile acestei sesiuni parlamentare. Necesitatea de a avea un buget solid şi la timp legiferat este una stringentă, pentru a putea readuce românilor bunăstarea, după perioada de sărăcie cruntă pe care au fost obligaţi să o suporte în timpul guvernelor Boc.

Voi aminti aici şi despre importanţa unor dezbateri serioase pe marginea proiectului Roşia Montană şi a Legii câinilor fără stăpân, cu precizarea că toate proiectele menţionate anterior mi se par mult mai importante. Nu că acestea din urmă nu ar fi, dar consider că agenda parlamentară trebuie să ne-o facem noi, cei aleşi, şi nu să ne fie impusă de mass-media sau de altcineva.

Sunt convins că fiecare dintre noi suntem conştienţi că alegătorii noştri ne-au trimis în Parlament pentru a le reprezenta interesele, iar interesele lor sunt legate de locurile de muncă, de o infrastructură de calitate, de o administraţie eficientă şi, în general, de o viaţă mai bună şi mai demnă.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

"Punem Bihorul pe primul loc"

În urmă cu un an şi câteva luni, mai precis în iunie 2012, USL în judeţul Bihor a câştigat alegerile cu sloganul "Punem Bihorul pe primul loc", dar constat că judeţul Bihor a fost părăsit de liderii USL din conducerea judeţului şi de cei de la Bucureşti.

Nu numai că nu au fost finanţate investiţii noi, dar au fost oprite şi cele în curs de derulare şi aş aminti aici D.N. 76 Oradea-Deva, a cărui modernizare a început în anul 2011 şi a fost oprită de Guvernul USL în 2012 din lipsă de fonduri. Pentru locuitorii din zonă Beiuş-Ştei nu există altă investiţie de amploare mai mare decât modernizarea DN76, pentru că este principal lor drum de legătură cu ţara şi cu lumea. Dacă nu se modernizează acest drum, în zonă nu are cum să se dezvolte turismul şi investiţiile, pentru că toate depind de modernizarea acestui drum.

Guvernul USL nu are fonduri pentru modernizarea DN76, dar are fonduri pentru achiziţie de veste reflectorizante, pantaloni matlasaţi, mănuşi, cizme din cauciuc şi alte materiale necesare pentru a putea hiberna liniştită conducerea CNADNR şi la căldură.

Locuitorii judeţului Bihor care au votat USL au votat împotriva investiţiilor, au votat pentru sărăcie şi creşterea şomajului, pentru noi taxe şi impozite.

În concluzie, judeţul Bihor a fost pus pe ultimul loc de conducerea judeţului, la ora actuală nu se derulează nicio investiţie în judeţ, toate investiţiile au fost oprite din lipsă de fonduri, nu se lucrează la niciun obiectiv de investiţii.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Drama copilului ucis de câini: mortul e de vină!"

La o săptămână de la tragedia din Capitală, când un suflet nevinovat de patru ani a plătit cu viaţa din cauza nepăsării autorităţilor abilitate şi a ignoranţei unor aşa-zise asociaţii iubitoare de câini, problema gestionării câinilor fără stăpân a rămas nerezolvată. Primăria dă vina pe asociaţiile pentru protecţia animalelor, acestea arată cu degetul spre autorităţi. Ca de obicei în România mortul e de vină, iar cei care trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru drama familiei Anghel stau bine mersi în funcţii şi "veghează" la liniştea populaţiei care i-a ales să nu facă nimic.

Toată lumea ştie că din bugetele naţionale şi locale se alocă anual sume imense pentru rezolvarea problemei câinilor comunitari, dar este evident că banii au fost folosiţi în cu totul alte scopuri decât cele de destinaţie, respectiv diminuarea numărului câinilor fără stăpân. A trebuit acum să moară un copil - şi, după cum ştiţi, nu este singurul caz - pentru ca responsabilii de destinele acestei ţări să reacţioneze. Au reacţionat însă tardiv şi doar la nivel declarativ, deoarece în practică, adică pe străzile României, câinii continuă să semene teroare şi teamă. Sunt mii de sesizări ale cetăţenilor din această ţară, indiferent de localitate, fie ea oraş sau ultimul sătuc, dar problema câinilor continuă să fie una nerezolvabilă. Toţi primarii cunosc situaţia, dar cred că s-a împământenit ideea nefirească ca nu cumva să-i "supărăm" pe aşa-zişii iubitori de animale. Mai bine ne ascundem după deget sau devenim părtaşi la "golăniile" unora care au tot felul de ONG-uri, fundaţii şi asociaţii dubioase şi poate ilegale, dar care dispun de sume colosale pentru "hrană şi adăposturi pentru câinii comunitari". Inclusiv asociaţia responsabilă de moartea acelui copil nevinovat s-a dovedit că nu există în realitate!

Adevărul adevărat din ultimii 23 de ani arată că autorităţile locale din oraşele României nu au reuşit să colaboreze activ cu ONG-urile care se ocupă de adopţiile câinilor comunitari, astfel încât numărul românilor care ajung la spital muşcaţi de maidanezi este în continuă creştere. Când însă se ajunge la moartea unor copii nevinovaţi, care ar fi putut constitui mlădiţe ale viitorului României, cred că nimeni nu are scuze, nimeni nu e exonerat de vina de a perpetua până la paroxism această situaţie incredibilă.

Niciunde în lume nu vezi câini vagabonzi pe străzi. Doar la noi. Pe plajă, în vârful munţilor, în parcuri, lângă şcoli şi grădiniţe, peste tot câini şi haite întregi. Cum Dumnezeu să progresăm, să avem o imagine pozitivă în lume, să atragem turişti, dacă tot ce e mai frumos în această ţară este înconjurat de câini hămesiţi, aproape sălbatici. Înrăirea acestor animale cred că este direct proporţională cu două aspecte. În primul rând, oamenii din această ţară s-au înrăit la rândul lor, pe fondul crizei, sărăciei, al disponibilizărilor şi al nivelului de trai în continuă scădere din ultimii ani. În al doilea rând, creşterea numărului românilor săraci, dar şi a celor care nu mai aruncă mâncarea ca pe vremuri, a condus la înfometarea drastică a câinilor fără stăpân, care, spun cunoscătorii, fac eforturi disperate de a-şi găsi hrana zilnică. În acest condiţii, nu este de mirare că animalele s-au transformat în adevărate sălbăticiuni, din câini în lupi aproape, iar orice vietate, chiar şi copiii, poate fi un potenţial "ospăţ". Asta se întâmplă în România europeană a anului 2013, într-o ţară cu pretenţii de democraţie occidentală.

Există multe asociaţii care pregătesc câinii de pe străzi pentru adopţie, aceştia trebuind să fie deparazitaţi şi educaţi. Pe fondul faptului că autorităţile locale nu s-au implicat suficient în găsirea unor spaţii pentru câinii comunitari, s-a ajuns la un ping-pong între acestea, la un fel de "suveică", după cum s-a recunoscut oficial în ultimele zile. ONG-urile luau câinii sterilizaţi din adăposturile primăriilor şi îi aruncau din nou în stradă, chipurile pentru a suplini numărul insuficient de locuri. În acelaşi timp însă, asociaţiile primeau banii cuveniţi pentru operaţiunile de gestionare a câinilor fără stăpân, sume imense din contribuţiile la stat ale românilor îmbogăţind oameni care nu făceau nimic pentru rezolvarea situaţiei. În opinia mea, cei care nu şi-au făcut treaba şi au profitat de pe urma acestei afaceri trebuie să fie traşi la răspundere şi aspru pedepsiţi, atât pentru banii încasaţi degeaba, cât şi pentru imaginea deplorabilă creată asupra tuturor ONG-urilor, inclusiv a celor puţine care au dat dovadă de corectitudine şi şi-au dus misiunile la bun sfârşit. Ce dovadă mai grăitoare de ipocrizie putem avea când o vedem pe responsabila ONG-ului care deţinea câinele ucigaş cum râdea ca proasta, iertaţi-mi exprimarea, şi spunea că nu are nicio vină pentru moartea copilului, că aşa trebuia procedat, că aşa era convenţia, că era un compromis ş.a.m.d.

Am cerut public primului-ministru să dispună un control riguros şi responsabil, care să verifice organizaţiile care se ocupă de gestionarea câinilor fără stăpân, iar cele dovedite în ilegalitate să fie trase la răspundere şi să plătească. Consider că nu avem nevoie de dezbateri suplimentare, nici de vreun referendum pentru a rezolva această problemă delicată. Autorităţile trebuie să ia măsuri dure, să taie în carne vie, să stârpească odată pentru totdeauna câinii de pe străzi. Le cer acest lucru şi în calitate de parlamentar, şi de mamă, deoarece cred că tragediile de până acum au fost suficiente.

Domnul Longher Ghervazen:

În zilele de 5-7 septembrie 2013, Uniunea Polonezilor din România a organizat a XV-a ediţie a Zilelor Culturii Polone, al cărei început a fost iniţiat în septembrie 1999, la împlinirea a 60 de ani de la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial şi de la refugiul polonezilor în România (înalte oficialităţi, militari şi civili aproximaţi la 100.000).

De la an la an, Zilele Culturii Polone au căpătat amploare, ele cuprinzând un simpozion ştiinţific pe tema relaţiilor româno-polone, desfăşurat sub deviza "Mai aproape unii de alţii", care ilustrează scopul acestor manifestări - apropierea celor două popoare polon şi român legate printr-o istorie comună, iar uneori asemănătoare.

De câţiva ani simpozionul este completat cu Sărbătoarea Roadelor - manifestare tradiţională de mulţumire pentru roadele obţinute printr-o muncă deloc uşoară.

Deschiderea Zilelor Culturii Polone a avut loc la Muzeul de Istorie, în prezenţa oamenilor de ştiinţă şi profesorilor din Polonia, Moldova şi România. Ne-au onorat cu prezenţa: delegaţia voievodatului Podkarpacie cu Tadeusz Pióro - voievodat înfrăţit cu judeţul Suceava, delegaţia voievodatului Małopolska, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Cătălin Nechifor, prefectul judeţului Suceava, Florin Sinescu, şi primarul municipiului Suceava, Ion Lungu.

După deschiderea oficială a avut loc vernisarea expoziţiei "Patru oraşe: Chişinău-Liov-Bucureşti-Cracovia" - expoziţie de fotografii care ilustrează viaţa şi refugiul în România al lui Tadeusz Gaydamowicz, care a fost prezent la manifestările noastre.

Manifestarea a continuat cu simpozionul "Bogăţia multiseculară a legăturilor istorice şi culturale polono-române", desfăşurat pe trei secţiuni: istorie, filologie şi cultură, problematica minorităţilor naţionale.

În după-amiaza zilei de 6 septembrie a avut loc lansarea de cărţi în prezenţa ministrului pentru problemele combatanţilor şi persoanelor supuse represiunii - Jan Stanisław Ciechanowski, care a prezentat volumul "Iar pământul vostru a devenit casa noastră" (refugiaţii polonezi în România în anii 1939 - 1945), volum editat de Centrul Karta din Varşovia. Cu acest prilej au fost înmânate 12 medalii Pro Patria. Din partea autorităţilor locale a fost prezent domnul primar Ion Lungu.

Ziua de 6 septembrie s-a încheiat cu spectacolul ansamblului "Resovia Saltans" şi al ansamblului "Ciprian Porumbescu" din Suceava.

De mai mulţi ani, ultima zi a manifestărilor din cadrul Zilelor Culturii Polone s-a desfăşurat în localitatea Soloneţu Nou - majoritar poloneză. Aici a avut loc Sărbătoarea Roadelor, care a început cu o Sfântă Liturghie oficiată de episcopul auxiliar al Diecezei de Iaşi - Aurel Percă, iar cocelebranţi au fost 18 preoţi. După Sfânta Liturghie, participanţii s-au îndreptat către noua Casa Polonă, unde a avut loc partea oficială la care a fost prezent şi ambasadorul Republicii Polone, Marek Szczygieł. A urmat programul artistic prezentat de ansamblurile artistice din Polonia şi România. Fiecare comunitate poloneză a expus produse culinare tradiţionale având standul său propriu. Ca în fiecare an, Voievodatul Podkarpacie a avut şi el standul său.

Considerăm că cea de-a XV ediţie jubiliară a Zilelor Culturii Polone a promovat România, Bucovina şi comunitatea poloneză de aici, pentru o mai bună cunoaştere a celor două popoare - polon şi român.

Domnul Mihai Lupu:

"Necesitatea unei vizite de lucru a parlamentarilor din comisiile de specialitate la Roşia Montană"

Unul dintre subiectele fierbinţi ale acestui început de toamnă este cel legat de proiectul trimis de către Guvernul USL Parlamentului, proiect legat de o posibilă exploatare la Roşia Montană. Cred că este foarte important de făcut câteva precizări referitoare la acest proiect care a stârnit atât de multe discuţii şi care a generat doar tergiversări nesfârşite în guvernele anterioare: Guvernul USL nu a adoptat pur şi simplu proiectul Roşia Montană realizat în 2011, ci a renegociat condiţiile în care s-ar putea face exploatările miniere, punând accentul pe trei aspecte esenţiale: investiţii suplimentare în mediu, mărirea participaţiei statului până la 25% şi creşterea redevenţelor. Guvernul USL a realizat partea de negociere tehnică, asumându-şi acum responsabilitatea de a trimite proiectul de lege în Parlament pentru dezbatere.

Din acest motiv, săptămâna trecută, împreună cu colegii mei, parlamentarii Partidului Naţional Liberal, cei care facem parte din Comisia pentru industrii şi servicii, precum şi cei din Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, am solicitat organizarea unei deplasări la Roşia Montană a membrilor celor două comisii parlamentare permanente.

Aceste propuneri ale parlamentarilor PNL au fost înaintate preşedinţilor celor două comisii, în vederea luării cât mai rapide a unei decizii în acest sens.

Noi, liberalii, am avut această iniţiativă de organizare a unei deplasări a membrilor comisiilor mai sus menţionate la Roşia Montană, deoarece considerăm că este firesc ca, înainte de intrarea în dezbatere parlamentară a Proiectului de Lege privind exploatarea minieră de la Roşia Montană - proiect trimis de Guvern Parlamentului -, să cunoaştem, într-adevăr, toate problemele locale, pentru a ne putea pronunţa ulterior în Parlament în cunoştinţă de cauză, în urma unei analize temeinice şi corect argumentate.

Ţinând cont de faptul că acest proiect are un impact economic şi social major, iar implicaţiile unei posibile viitoare exploatări asupra mediului reprezintă cea mai sensibilă şi importantă parte a acestuia, credem că aceste aspecte nu trebuie deloc neglijate şi cunoscute doar teoretic, ci, dimpotrivă, trebuie analizate în mod documentat, pe teren, la faţa locului, consultând în acest sens atât factorii locali implicaţi, dar mai ales comunitatea din zonă.

Dacă după atâta vreme, nici preşedintele României, nici numeroase alte guverne susţinute de dumnealui nu au avut niciodată curajul de a duce până la capăt acest proiect sau măcar de a se pronunţa, în mod decisiv, asupra oportunităţii deschiderii acestei exploatări miniere de la Roşia Montană, ci doar l-au vehiculat verbal, exclusiv pentru mediatizare, iar acum, ne revine nouă, parlamentarilor din acest mandat, sarcina de a dezbate şi, în final, de a aproba sau respinge acest proiect în comisiile de specialitate şi în plenul Parlamentului României, considerăm că avem obligaţia şi responsabilitatea de a-l amenda şi de a-l vota numai după o documentare aplicată şi serioasă, în cunoştinţă de cauză!

Doamna Manuela Mitrea:

"Copiii hipoacuzici merită şansa unei vieţi normale"

Hipoacuzia reprezintă o gravă deficienţă de auz şi afectează aproximativ 400 de copii nou-născuţi anual în România. Hipoacuzia congenitală are o incidenţă de 1-2 cazuri la 1.000 de naşteri, dar hipoacuzia secundară este mai frecventă, având în vedere că otita medie supurată afectează 10% din copiii sub 7 ani.

Conform specialiştilor, pentru a micşora suferinţa unui copil hipoacuzic, ideală ar fi diagnosticarea cât mai timpurie şi intervenţia corespunzătoare, fie prin protezare auditivă clasică, fie prin implantare cohleară.

Din cauza faptului că în România nu există un screening de auz neonatal generalizat, diagnosticarea copiilor hipoacuzici din naştere se face cu întârziere. Nedepistarea şi netratarea la timp a acestor probleme de auz pot duce la mutitate.

În cazul în care protezarea cu implanturi clasice nu poate fi o soluţie, singura şansă la o viaţă normală o reprezintă implantul cohlear, un dispozitiv medical care înlocuieşte funcţia urechii interne afectate. Acest dispozitiv medical costă însă 25.000 de euro, iar în România această sumă este plătită integral, prin intermediul unui program naţional de sănătate, pentru un singur implant. În situaţia implantării bilaterale, beneficiarul trebuie să suporte costurile celui de-al doilea implant, sume pe care nu orice familie şi le poate permite.

Dacă reuşesc să strângă banii pentru operaţie, problemele părinţilor nu se termină, deoarece terapia post intervenţie este extrem de scumpă.

Salut şi sprijin iniţiativa unor mame din Constanţa care au înfiinţat Asociaţia "Să auzim glasul mamei" cu scopul de a veni în sprijinul şi a asigura reprezentarea copiilor cu deficienţe de auz din România, dar cred că statul român trebuie să se implice mai mult în a susţine familiile ce au copii cu probleme de auz.

Copiii hipoacuzici merită şansa unei vieţi normale, iar noi avem obligaţia de a crea cadrul legal pentru ca ţara noastră să aibă un sistem de sănătate capabil să depisteze şi să trateze problemele copiilor noştri.

Domnul Marian Enache:

"Referendumul- o armă cu două tăişuri"

Sfâşierea de câinii fără stăpân a unui copil de patru ani într-o capitală a unei ţări membre a Uniunii Europene a zguduit nu numai societatea românească, ci şi comunitatea internaţională, ştirea fiind preluată şi în numeroase publicaţii cunoscute din lume.

Pe fondul unor dezbateri interne extrem de polemice, în care s-au implicat şi cele mai înalte personalităţi politice ale României, primarul general al municipiului Bucureşti, în fapt, responsabilul legal al gestionării problemei câinilor abandonaţi pe străzile capitalei, a propus Consiliului general al municipiului Bucureşti organizarea unui referendum pe această problemă.

Organizarea unui referendum este reglementată în Constituţia României la art. 90: "Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.", precum şi de Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului stipulează la art. 2, că: "se poate organiza şi desfăşura şi referendum local asupra unor probleme de interes deosebit pentru unităţile administrativ-teritoriale."

Consiliului general al municipiului Bucureşti a aprobat organizarea referendumului pentru data de 6 octombrie 2013, întrebarea fiind: "Sunteţi de acord cu eutanasierea câinilor fără deţinător capturaţi pe domeniul public al municipiului Bucureşti şi neadoptaţi în termenul prevăzut de lege? Da sau nu?".

Pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului, cheltuielile vor fi suportate în totalitate din bugetul municipalităţii din 2013, acesta fiind suplimentat cu şase milioane de lei pentru finanţarea cheltuielilor necesare pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Trecând peste problemele financiare şi de organizare rămâne, totuşi, întrebarea Qui prodest?

Dacă populaţia capitalei va vota contra unei măsuri radicale împotriva câinilor fără stăpân lucrurile vor rămâne aşa cum sunt?

Dar dacă bucureştenii, profund revoltaţi de moartea tragică a unui suflet nevinovat, vor vota pentru eutanasiere, cum vor fi priviţi locuitorii unei capitale europene de către lumea civilizată?

Deşi ar exista cadrul legal pentru ca primarul general să organizeze un referendum pe tema eutanasierii câinilor străzii, joaca de-a referendumul trebuie curmată din faşă de către Parlamentul României.

De altfel, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr.1 din 11 ianuarie 2012 că: "Eutanasierea este deci individuală, şi nu colectivă, iar comunităţile nu pot decide în niciun caz eutanasierea câinilor, mai ales dacă acestea vor fi tentate să opteze ab initio pentru această măsură. Se susţine că aplicarea măsurii eutanasierii nu poate depinde de puterea de decizie a comunităţilor locale, întrucât în România legea trebuie să se aplice în mod unitar, la nivel naţional."

Dacă acest referendum nu va fi stopat, ne-am putea trezi într-o zi şi cu ideea năstruşnică a vreunui edil de a organiza un "referendum pe tema eutanasierii copiilor străzii".

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 794 din 13 decembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 227/2002 şi completată şi modificată prin Legea nr. 391/2006, precum şi alte reglementări existente în domeniu (Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, Ordinul nr. 536/2009 pentru aprobarea Listei raselor de câini admise la vânătoare în România etc.) asigură cadrul legal pentru soluţionarea acestei probleme şi fără a se organiza un referendum.

Oricum, neputinţa aleşilor locali de a soluţiona problemele comunităţii, prin pasarea responsabilităţilor pe umerii alegătorilor, nu va funcţiona, fiind foarte probabil ca bucureştenii, cu un grad ridicat de conştiinţă civică, să nu se prezinte la referendum pentru a face jocul de imagine a municipalităţii Bucureşti.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Se impune trecerea de la reducerea TVA la etapa produse de panificaţie de calitate"

Guvernul Ponta a reuşit ceea ce şi-a propus în campania electorală: reducerea TVA-ului de la 24% la 9% la produsele de panificaţie. Acest lucru a determinat în sfârşit şi micşorarea preţurilor la produsele de panificaţie.

Însă următoarea fază ce trebuie numaidecât urmată o constituie instituirea unor reguli pentru producerea unor produse de calitate.

Producerea şi comercializarea unor sortimente de produse agroalimentare (pâine, biscuiţi, paste făinoase etc.) de o foarte proastă calitate, care nu asigură nutrienţii minim necesari pentru o alimentaţie sănătoasă (un necesar minim de proteine, glucide sănătoase, microelemente, vitamine, enzime, care sunt vitale metabolismului uman), cu influenţe malefice directe asupra stării de sănătate a populaţiei, a condus la creşterea alarmantă a bolilor cardiovasculare, a bolilor de cancer de colon (printre cele mai mari din Europa), datorită consumului de pâine şi produse de panificaţie necorespunzătoare calităţii, care conduce la supraponderabilitate şi obezitate.

Starea de sănătate a populaţiei este o dimensiune importantă a calităţii vieţii. Starea de sănătate este influenţată în proporţie de circa 45% de modul de viaţă: alimentaţie, condiţii de locuit şi de muncă etc.

Alimentele cele mai importante la noi la români sunt pâinea şi alte sortimente de panificaţie. Acestea ar trebui să fie o sursă foarte importantă de vitamine, minerale, proteine şi calorii. Din păcate, constatăm zilnic diferenţe calitative foarte mari între produse, în funcţie de locul de producere, depozitare şi făina utilizată.

Consider că prin stabilirea exactă a parametrilor de calitate ai produselor finite, prin legiferare, se va elimina flagelul contrafacerilor din industria noastră, se va asigura creşterea calităţii produselor şi a siguranţei alimentelor.

Legislaţia trebuie să susţină, în continuare, accesul la o alimentaţie sănătoasă, sigură şi controlată.

Cetăţenii acestei ţări au dreptul de a fi informaţi asupra riscurilor diferitelor obiceiuri alimentare şi a căilor de a le elimina.

Participanţii la procesul de producere a alimentelor de panificaţie şi morărit, operatorii economici din domeniu trebuie să-şi asume răspunderea pentru furnizarea unor produse alimentare sănătoase, lipsite de riscuri pentru consumatori.

Pentru a putea atinge aceste deziderate Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale trebuie să aibă o iniţiativă în acest sens.

Doamna Marioara Nistor:

"Câinii ucigaşi şi amatorismul politic postdecembrist"

De 23 de ani, societatea românească se mândreşte cu o nouă invenţie: încă o clasă socială, clasa politică! Nimic mai nociv şi mai nesăbuit decât o clasă sub formă de castă închisă, mai presus de lege, de principii, de valori, cu idei dominate de dispreţ şi nepăsare. Consider că politicienii nu sunt o clasă socială, sunt reprezentanţii unei comunităţi şi trebuie să respecte voinţa, drepturile şi interesele acestei comunităţi.

Personal, am intrat în politică nu pentru a face parte dintr-o clasă, dintr-o castă, ci pentru a fi vocea celor 7.000 de voturi primite la alegerile parlamentare din decembrie 2012. Pe cale de consecinţă, astăzi voi fi vocea care spune că statul român, statul de drept a ajuns în mod paradoxal şi poate hidos să reprezinte mai degrabă milioane de câini de pe străzi, şi nu oamenii, dacă a ajuns să aloce lunar aproximativ 300 lei/cap de câine pentru întreţinere şi doar 42 de lei lunar pentru un copil.

Art.22 din Constituţia României garantează: "(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant". La art.34, se arată: "(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice", iar art. 35 susţine că "(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic".

Se spune că o Biblie tocită arată că omul este hrănit sufleteşte! Constituţia noastră are paginile lucioase, noi, parcă nedezlipite din tipografie, tocmai pentru că reprezentanţii statului, guvernanţii noştri politici, nu fac decât să jure pe ea şi nimic mai mult, nimic în plus. Astfel s-a ajuns în situaţia dramatică din România anului 2013, în care un suflet nevinovat de nici patru ani este devorat de câinii vagabonzi şi flămânzi, iar autorităţile nu au capacitatea managerială şi administrativă de a lua deciziile imediate care se impun. Ei varsă lacrimi "amare", menite să impresioneze publicul telenovelist, dar câinii sunt în continuare pe străzi, gata-gata să mai curme unul sau mai multe suflete nevinovate...

Cât să mai permitem ca amatorismul politic să guverneze România în mod josnic? Cât să mai permitem ca tavanele şcolilor să cadă peste copii, ca profesorii să fie luaţi în derâdere pentru rezultatele de la evaluările naţionale, când ei câştigă într-o lună cât un pahar din cea mai proastă şampanie din Bamboo, cât să mai trecem indiferenţi pe lângă medicii care operează cu un instrumentar ce trebuia casat de mult?... Cât să mai privim nepăsători la cei care vând pe nimic resursele ţării, infrastructura, la şmecherii care "sifonează" banii de autostrăzi, care se vaită şi imploră în genunchi să se vândă Roşia Montană tot pe nimic? Ne-am întrebat: oare câţi români au rămas fără suflet, care le-a murit definitiv în urma disponibilizărilor masive şi fără noimă? Se întreabă cineva de ce trebuia să moară cineva, un copil nevinovat, pentru ca responsabilii ţării şi ai comunităţilor să fie determinaţi să ia măsurile minime, de bun-simţ, pentru protecţia celor care i-au ales? Şi uite că măsurile se lasă încă aşteptate, chiar şi în cel de-al 12-lea ceas... Aceeaşi vinovaţi o dau acum la întors, storc lacrimi în faţa camerelor de televiziune şi se fac că nu au soluţii, deşi cea mai la-ndemână dintre ele, demisia, nu le face cu ochiul...

Nu sunt un om insensibil, nu sunt un om care nu respectă natura, dar sunt un om care-şi asumă, indirect, greşeala comună de a lăsa bietele animale în stradă, ale nimănui. Acest lucru nu înseamnă însă că trebuie să persistăm într-o greşeala veche de 23 de ani şi să privim nonşalant cum oraşele şi satele noastre sunt decimate de câinii sălbăticiţi. S-au făcut campanii de adopţii, cu rezultate mai bune sau mai puţin bune, şi felicit pe cei care şi-au luat acasă un animal de companie, oamenii comportându-se ca bunul samaritean. Dar ce facem cu restul de zeci de mii de câini, oameni buni, îi lăsăm pe străzi, în condiţiile în care adăposturile sunt arhipline, sau mai ales pentru că perpetuarea acestei stări de fapt a devenit o afacere extrem de profitabilă pentru mulţi??!!

În concluzie, consider că nu avem nevoie de nici un fel de referendum. Ne lipseşte pur şi simplu o decizie fermă: exterminarea câinilor care nu îşi găsesc stăpân. Aceasta ar fi decizia corectă, atât pentru asigurarea sănătăţii şi igienei publice, cât şi, mai ales, pentru viitorul naţiei noastre. În condiţiile în care oricum România stă prost la capitolul natalitate, cred că stă în puterea noastră, a parlamentarilor, să emitem repede o lege bună şi corectă în acest sens. Iar după ce vor rezolva problema câinilor maidanezi şi ucigaşi de copii, poate guvernanţii se vor decide să majoreze şi alocaţia copiilor, acum de doar 42 de lei, şi poate vor lua şi alte măsuri în folosul românilor, pentru a justifica votul popular masiv care i-a propulsat la putere. Până acum, degeaba!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Anul 2014 trebuie consacrat relaxării fiscale"

Este demonstrat prin datele statistice oficiale, înregistrate pe primele trimestre ale anului în curs, faptul că România va încheia acest an cu o creştere economică peste previziunile iniţiale.

În acest context favorabil, putem sublinia că măsurile luate de către Guvernul USL în domeniul economic şi fiscal, atât în anul 2012, cât şi anul acesta, în 2013, au avut impactul scontat asupra economiei, având ca rezultat o creştere economică consolidată!

Ca urmare, putem discuta deja într-un alt registru, şi anume despre paşii următori pe care Guvernul USL îi are de făcut, acei paşi importanţi şi decisivi de care are nevoie în perioada imediat următoare economia românească şi pe care noi, cei din PNL ne-am angajat în faţa electoratului nostru, prin programul de guvernare pe care ni l-am asumat, că îi vom face imediat ce datele economice ne vor permite acest lucru! Şi mă refer aici, bineînţeles, la reducerea marilor poveri fiscale generate de CAS şi TVA.

Conform programului de guvernare, ne-am asumat reducerea, în cadrul mandatului de 4 ani, a CAS la angajator cu 5 puncte procentuale. Referitor la acest aspect, PNL şi-a mandatat miniştri săi, la sfârşitul acestei veri, de a susţine ca pe o prioritate fiscal-bugetară, pentru 2014, reducerea CAS la angajator, într-o primă etapă cu 3 puncte procentuale.

Lăsând la o parte faptul că acest tip de măsură - de relaxare fiscală - face parte din obiectivele prioritare ale programului nostru liberal, considerăm că o astfel de decizie este imperios necesară pentru a le putea da o reală gură de oxigen întreprinzătorilor privaţi!

Reducerea contribuţiilor sociale a fost îndelung solicitată în ultimii ani de către întreg mediul de afaceri din România, deoarece, pe bună dreptate, analizele fiscale arată că în ţara noastră, taxarea totală a salariilor este una dintre cele mai împovărătoare din UE, România aflându-se, din acest punct de vedere, pe primele locuri în UE în ceea ce priveşte impozitarea salarială totală!

Acest pas important de reducere a contribuţiilor sociale, parte a unui plan de relaxare treptată a fiscalităţii din România, va da României un avantaj de competitivitate fiscală în zonă şi va avea, în consecinţă, un impact favorabil, atât asupra atragerii de noi investiţii, cât şi a acumulării de capital şi creării de noi locuri de muncă, dar şi asupra reducerii evaziunii fiscale şi, evident, asupra pieţei muncii, prin reducerea economiei subterane de pe acest segment!

Domnul Mihai Weber:

"Pentru Guvernul USL, absorbţia fondurilor europene rămâne o prioritate"

După cum ştim, zilele trecute, doamna deputat Elena Udrea a acuzat Guvernul Ponta că a provocat un dezastru în absorbţia fondurilor europene şi că USL a irosit un an în care România ar fi putut accesa bani comunitari, programele principale fiind suspendate.

Aceste afirmaţii făcute în spaţiul public au o bază falsă, adevărul fiind altul.

Datele Ministerului Fondurilor Europene arată că rata de absorbţie a fondurilor a crescut vizibil din 2012 până în prezent.

Astfel, România a încasat de la Comisia Europeană fonduri în valoare de peste 1,46 miliarde de euro doar în primele 7 luni ale acestui an. În iulie, valoarea fondurilor structurale şi de coeziune rambursate de Comisie a fost de peste 730 de milioane de euro.

Beneficiari ai fondurilor europene sunt şi în sectorul privat, dar şi în sectorul public. Potrivit datelor publicate de Ministerul Finanţelor Publice, privind execuţia bugetară pe primele 7 luni, observăm că sectorul public a încasat 876 milioane de euro, diferenţa până la 1,46 miliarde de euro fiind încasată de sectorul privat.

Trebuie adăugat şi că, până la 28 august 2013, Comisia Europeană a rambursat sectorului privat fonduri de peste 1,1 miliarde de euro pentru agricultură, acest lucru fiind evidenţiat şi în comunicatul semnat de ministrul fondurilor europene, Eugen Teodorovici.

Consider că Guvernul o să se preocupe de absorbţia fondurilor, aşa cum a făcut şi pană în prezent, dovada clară fiind, aşa cum am mai spus, creşterea vizibilă a rambursării fondurilor europene de către Comisia Europeană, creştere înregistrată în decursul unui singur an, rata de absorbţie fiind triplată, iar în luna iulie înregistrându-se un record în materie de atragere a banilor europeni.

De altfel, decizia Guvernului de a împrumuta suma de 850 de milioane de lei de la trezoreria statului pentru a fi achitate facturile către beneficiarii de fonduri este o măsură eficientă, care contribuie la creşterea ratei de absorbţie.

Dorim să menţinem această rată de absorbţie ridicată şi să dăm naştere unor programe noi dedicate acestui proces, pentru că numai în acest mod vom dezvolta infrastructura, vom creşte competitivitatea pe termen lung a economiei româneşti, vom face posibilă dezvoltarea şi folosirea mai eficientă a capitalului uman, precum şi modernizarea agriculturii şi, nu în ultimul rând, vom da naştere unui număr variat de locuri de muncă.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declaraţie privind creşterea exporturilor

Institutul Naţional de Statistică a publicat luni, 9 septembrie, datele privind comerţul internaţional cu bunuri al României în luna iulie şi pentru perioada cumulată de la începutul anului. Potrivit datelor INS, exporturile FOB ale României au atins un nivel record în luna iulie, de 19,935 miliarde lei (4,482 miliarde euro), iar importurile CIF au însumat 22,467 miliarde lei (5,056 miliarde euro). Comparativ cu luna iulie 2012, exporturile au crescut cu 16,1% la valori exprimate în lei (18,1% la valori exprimate în euro), iar importurile au crescut cu 9,3% la valori exprimate în lei (11,3% la valori exprimate în euro).

Deficitul balanţei comerciale (FOB/CIF) a fost în luna iulie 2013 de 2,532 miliarde lei (574 milioane euro), mai mic cu 867,7 milioane lei (171,5 milioane euro) decât cel înregistrat în luna iulie 2012. Deficitul comercial FOB-CIF în primele şapte luni din 2013 a fost de 13,741 miliarde lei (3,126 miliarde euro), mai mic cu 9,917 miliarde lei (2,23 miliarde euro) decât cel înregistrat în perioada ianuarie-iulie 2012.

Dincolo de aceste cifre, datele publicate de INS arată foarte clar că actuala guvernare a reuşit recâştigarea pieţelor tradiţionale de export ale României şi s-a concentrat pe promovarea unei abordări complementare între măsurile de sprijin intern şi promovare externă. Iată că sectorul extern devine unul dintre principalele motoare de creştere economică.

În calitate de parlamentar argeşean nu pot să nu sesizez faptul că această creştere a exporturilor este susţinută în primul rând de industria de automobile, în special de compania Dacia. În primele opt luni ale acestui an, vânzările de autoturisme Dacia în Franţa au înregistrat o creştere de 7%, aceasta fiind cea de-a treia creştere procentuală înregistrată de un constructor auto pe piaţa franceză.

În perioada de când suntem la guvernare, ne-am ţinut de cuvânt: am scos ţara din izolare externă, am sprijinit pensionarii, militarii, agricultorii şi industria românească. Am introdus dreptatea în sistem, taxând luxul şi risipa şi oferind ajutoare pentru cei vulnerabili. Chiar dacă mai avem multe lucruri de făcut, este important să vedem că direcţia este bună, iar rezultatele au început să apară.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Independenţa totală a procurorilor, necesară pentru o justiţie fără subordonare de orice fel"

De ani buni de zile, una dintre principalele probleme structurale ale României este funcţionarea justiţiei. Modul în care se produce actul de justiţie, precum şi modul în care sunt abordaţi infractorii lasă în continuare de dorit, deşi, indubitabil, s-au înregistrat progrese notabile în acest domeniu. Însă de foarte multe ori, şi chiar nu cu mult timp în urmă, organismele internaţionale partenere ale ţării noastre, lideri politici marcanţi ai Europei sau alte entităţi relevante din societatea civilă au tras multe semnale de alarmă la adresa ţării noastre din perspectiva funcţionării Justiţiei.

Aşa cum am mai spus, progrese s-au făcut, însă există în continuare, în regulile interne de funcţionare a justiţiei, o pârghie importantă prin care actul de justiţie poate fi direcţionat, obstrucţionat şi, în cele din urmă, complet anulat. Mă refer la modalitatea în care sunt distribuite dosarele în interiorul parchetelor, fie că vorbim de parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale sau chiar Parchetul General, DNA sau DIICOT.

Astfel, dragi colegi, conform reglementărilor actuale, prim-procurorul unui parchet decide modul în care sunt distribuite dosarele, spre cercetare, procurorilor. Mai mult decât atât, tot şeful parchetului îi poate lua unui procuror dosarul de care s-a ocupat poate chiar luni de zile, pentru a îl da altui procuror. Teoretic, această reglementare a fost elaborată pentru a preveni monopolizarea dosarelor de urmărire penală de către un procuror, însă fiindcă reglementarea nu este suficient de precisă, s-a transferat, practic, monopolul asupra dosarelor de la procurorul de caz la procurorul care conduce parchetul.

Aşadar, dragi colegi, putem avea următoarea situaţie: un procuror începe, pe bună dreptate, urmărirea penală împotriva unei anume persoane, iar fiindcă s-a luat de cine nu trebuie, şeful parchetului poate dispune ca acest dosar să fie mutat la alt procuror, care să dea o soluţie cât mai favorabilă, eventual o scoatere de sub urmărire penală sau uitarea printr-un sertar. Astfel, un tandem format dintr-un prim-procuror aservit altor interese decât cele pentru care a depus jurământul şi un procuror obedient, eventual uşor influenţabil, poate dirija cauzele sensibile dintr-un parchet, protejându-i pe infractori şi lăsându-i în libertate.

Sunt convins că nu avem în ţara noastră astfel de cazuri, însă este de datoria noastră, ca reprezentanţi aleşi ai Parlamentului României, să prevenim asemenea situaţii catastrofale pentru justiţie, care ar putea vicia în mod profund şi irecuperabil actul de justiţie.

În aceste condiţii, dragi colegi, vă adresez un apel de susţinere a unei viitoare iniţiative legislative a Grupului parlamentar al Partidului Conservator, de modificare a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, prin care să stipulăm în mod clar că procurorul care s-a autosesizat pe o speţă poate duce cercetarea şi urmărirea penală până la trimiterea dosarului în judecată sau soluţionarea de alt tip. Evident că, în cazul unei neglijenţe flagrante a procurorului, adică tergiversarea urmăririi penale sau incapacitatea acestuia de a soluţiona speţa (concediu, lipsă de competenţă, transfer, delegare) şeful parchetului va putea dispune mutarea dosarului la un alt procuror.

Însă situaţia pe care o ţintim noi şi vrem să o prevenim prin această nouă reglementare este cea în care un şef de parchet ar dori să îşi protejeze apropiaţii prin dirijarea dosarelor de la procurorii serioşi, competenţi şi incoruptibili către alţii obedienţi. Prin această modificare legislativă, le dăm putere procurorilor curajoşi din sistem, care sesizează situaţii de o infracţionalitate flagrantă. Le oferim garanţia că, indiferent de afinităţile politice sau prietenii prim-procurorului, nimeni nu îi poate lua dosarul de care s-a apucat. Nimeni nu va mai putea obstrucţiona înfăptuirea actului de justiţie, prin intermediul şefilor de parchete.

Practic, dragi colegi, prin această propunere legislativă mergem mai departe cu promisiunile USL de independenţă totală a justiţiei, aşa cum a spus chiar premierul Victor Ponta de nenumărate ori, mai ales ca fost procuror, că nu este oportună pentru o justiţie independentă această subordonarea ierarhică a procurorilor faţă de şefii parchetelor.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"NU exploatării cu cianură la Roşia Montană"

Roşia Montană, efortul constant al societăţii civile de a salva această valoare a Apusenilor şi datele ştiinţifice furnizate de Academia Română, de cercetători români mă aduc astăzi în faţa dumneavoastră pentru a-mi face publică opinia vizavi de acest subiect fierbinte.

Înainte de toate, în Parlamentul României sunt un fiu al Ardealului, fapt pentru care nu pot rămâne pasiv la intervenţiile propuse de proiectul RMGC. Este vorba despre cel mai mare proiect de exploatare auriferă la nivel mondial.

Se doreşte escavarea a 500 milioane de tone de steril, ceea ce înseamnă că patru masive muntoase: Cârnic, Cetate, Orlea şi Jig vor fi rase de pe faţa pământului cu ajutorul a 10 tone de dinamită/zi ! Rezultatul va fi un crater cu diametrul de cca. 8 km, utilizarea a 13.000 tone de cianuri de sodiu/an pentru prelucrarea şi extragerea aurului, adică ne vom pricopsi cu un iaz de decantare cu o suprafaţă de cca. 600 ha, conţinând peste 200 milioane de m³ de cianuri şi metale grele. Intervenţiile proiectului şi inversiunea antropică de mediu pe care am putea să o autorizăm în zonă va duce la modificarea tuturor proceselor morfogenetice locale. Mai concret, se va crea acolo un fond propice pentru inundaţii, eroziune, alunecări masive de teren etc., fenomene incontrolabile care reprezintă un pericol real pentru zonele învecinate şi pentru siguranţa barajului de la lacul de decantare propus. Cine şi ce ne legitimează să autorizăm o astfel de intervenţie mutilatoare atât pentru mediu, cât şi pentru viaţa celor ce trăiesc în zonă?

Cianura stagnantă în iazul de decantare este re-emisă în aer sub formă de acid cianhidric, care se ataşează de particulele de praf şi rămâne în atmosferă între 1 şi 3 ani, în timp ce lacul de cianură va reprezenta un pericol permanent pentru secole de acum încolo. În cazul în care barajul va ceda sau lacul se va deversa din orice motiv, cei 6.200 de locuitori ai Abrudului sunt condamnaţi la moarte sigură, având o soartă asemănătoare cu cei din Pompei, iar oraşul Câmpeni ar deveni de nelocuit, deci alţi aproximativ 7.000 oameni ar trebui relocaţi. În contextul fenomenelor climatice extreme din ultimii ani şi ţinând cont de faptul că Munţii Apuseni nu sunt o regiune tectonică stabilă, nimeni nu poate da asigurări că accidente nu se vor produce; nu mai vorbesc despre faptul că, într-un relief profund modificat de om, alunecările de teren sunt aproape sigure.

Aceste riscuri ar fi eliminate prin exploatarea în subteran, fără cianură, însă aşa exploatarea ar dura mai mult, iar RMGC nu pare dispusă la o astfel de abordare.

Trebuie să fac cunoscute şi costurile de patrimoniu în cazul autorizării acestui proiect, şi anume:

• 2064 de proprietăţi anulate
• 975 case distruse, dintre care 41 de patrimoniu
• 2000 de persoane relocate
• 7 biserici demolate, dinamitate sau acoperite de lacul de cianură
• 11 cimitire strămutate
• distruse galeriile trapezoidale romane, unicat în lume
• 2 monumente ale naturii distruse: Piatra Despicată şi Piatra Corbului
• o rază de 25-30 km pe care vor fi destructurate habitatele, în 27 de arii naturale
• 235 ha de pădure şi fauna aferentă şterse de pe faţa pământului, la fel 12 ha de râuri şi lacuri şi 740 ha de fânaţe.

Toate acestea pentru un număr de locuri de muncă, că sunt 600 sau 1000 sau 2000!, dar doar pentru 16 ani, cât este perioada de exploatare estimată. Or, cu voia lui Dumnezeu, viaţa nu se va sfârşi pentru cei din zonă peste 16 ani. Ce se va întâmpla cu acei angajaţi după cei 16 ani, ce se va întâmpla cu copiii şi nepoţii lor, ce va fi Roşia Montană peste 16 ani?

Cu siguranţă nu aceasta este viziunea mea în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă a zonei Roşia Montană. Este foarte adevărat că locurile de muncă sunt cele care permit dezvoltarea unei zone, creşterea nivelului de trai al populaţiei, creşterea stimei de sine (şi enumerarea poate continua). Dar cred că soluţiile pentru Roşia Montană sunt altele. Roşia Montană are un peisaj natural, antropic şi cultural unic, fiind una dintre locaţiile cu cele mai multe situri istorice din Transilvania. Are 51 de monumente istorice, dintre care 7 de valoare naţională şi universală, în cadrul judeţului Alba fiind depăşită doar de Alba Iulia. Sunt susţinătorul fervent al faptului că Roşia Montană îndeplineşte toate criteriile pentru a fi declarată sit UNESCO, iar includerea pe lista UNESCO este susţinută de ICOMOS (Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor), Academia Română şi cele mai mari universităţi din ţară, dar blocată, se pare, chiar de către autorităţile locale şi Ministerul Culturii.

Preţul ce trebuie plătit pentru locurile de muncă create temporar de RMGC este prea mare! Va trebui să plătim cu o comunitate îmbătrânită, cu tendinţa de a părăsi zona la încheierea exploatării, cu un număr crescut de probleme de sănătate în zonă şi în ariile de influenţă naturală, cu depopularea zonei, datorată în primul rând exproprierilor presupuse de proiect, cu costuri generate de încetarea altor activităţi economice în zonă precum şi cheltuieli enorme pentru mediu şi mentenanţa la baraj, pentru că lacul de cianură va trebui securizat ad infinitum et ultra.

Pentru Roşia Montană există alternative, dacă ar fi să amintesc doar:

• dezvoltarea turismului (aici reamintesc că introducerea Roşiei Montane pe lista UNESCO ar putea duce la creşterea impresionantă a numărului de turişti, iar însuşi eşecul proiectului poate genera o publicitate masivă, Roşia Montană putându-se transforma într-un simbol al activismului civic, unde să se organizeze workshop-uri, seminarii sau festivaluri),
• exploatarea raţională a lemnului (ca ramură complementară), ori
• creşterea animalelor în ferme moderne, aşa cum nu exclud nici mineritul prin exploatarea în subteran, fără cianuri.

Intervenţia post factum a Parlamentului ori Guvernului României, după ce răul va fi fost autorizat ori chiar făcut, va fi sterilă şi lamentabilă. De aceea, sunt determinat să susţin deciziile preventive în ceea ce priveşte Roşia Montană şi, în consecinţă, nu voi susţine proiectul de exploatare minieră pe bază de cianuri propus de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC).

Domnul Mircea Lubanovici:

"Roşia Montană - între responsabilitate şi duplicitate"

În calitate de reprezentant al românilor de pretutindeni, am fost mereu interesat în a face auzite preocupările şi interesele celor care au ales să îşi construiască viaţa în afara României, dar au rămas legaţi de plaiurile natale. Sunt oameni care îşi asumă alegerile cu demnitate şi responsabilitate, pentru care câştigul cu consecinţe grave pentru oameni şi pentru mediu nu reprezintă o opţiune, deci nu este acceptabil.

Mă simt onorat că asemenea oameni mi-au acordat votul lor de încredere şi îmi anunţ pe această cale solidaritatea şi sprijinul necondiţionat faţă de protestatarii împotriva proiectului Roşia Montană.

Faptul că manifestaţiile din ţară au fost susţinute la nivel internaţional de acţiuni asemănătoare ne arată îngrijorarea reală a românilor din ţară şi din afara graniţelor pentru viitorul României. Proiectul Roşia Montană are consecinţe nefaste asupra mediului, fapt ce determină mii de români să iasă în stradă, acuzând pe bună dreptate guvernul USL de duplicitate în fapte şi declaraţii, precum şi faptul că nu respectă voinţa cetăţenilor care l-au ales. Declar deschis că un proiect precum Roşia Montană nu poate fi votat pe considerente politice, ci trebuie luate în considerare efectele dezastruoase ale exploatării cu cianuri asupra mediului şi a calităţii vieţii celor care vor fi nevoiţi să suporte aceste consecinţe. Promisiunea amăgitoare a locurilor de muncă pentru mulţi cetăţeni din zonă, comparată cu consecinţele grave şi pe termen lung la care vor fi supuşi oamenii care vor fi angajaţi la acest proiect, nu numai că nu este avantajoasă pentru ei, ci este chiar condamnabilă - este o jucărie otrăvită!

În calitate de candidaţi pentru Parlamentul României, stimaţi guvernanţi, aţi condamnat vehement proiectul Roşia Montană, dar, odată aflaţi la guvernare, aţi hotărât să nu mai ţineţi cont de nimeni şi de nimic. Este o incoerenţă specifică guvernării dumneavoastră.

În plus, un om politic care exprimă opinii contradictorii în funcţie de poziţiile de putere pe care le ocupă - respectiv, prim-ministru al ţării sau simplu deputat - arată lipsa acută de principii etice şi de raţiune! Neasumarea unei poziţii de răspundere clare decredibilizează atât clasa politică, cât şi instituţiile statului, prin lipsa de coordonare.

Iar incoerenţa legii privind începerea exploatării cu cianuri, prin derogările nenumărate de la legile existente, nu face decât să confirme ceea ce am afirmat anterior!

Spun aşadar un NU! hotărât acestui proiect şi îi asigur pe cei care mă susţin că, din funcţia de preşedinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, voi fi la fel de determinat în a transmite mesajele lor atât decidenţilor politici, cât şi celor pe care i-au lăsat în urmă. În calitate de om politic, nu am uitat funcţia primordială ce îmi revine - aceea de a reprezenta în mod real persoanele care m-au votat, preocupările şi opţiunile lor, interesele românilor şi ale României.

Vă întreb, aşadar, stimaţi parlamentari de la guvernare, dacă dumneavoastră veţi urma aceeaşi cale sau veţi întoarce spatele celor ce v-au ales?

Domnul Mircea Lubanovici:

"Mobilizarea trebuie să aibă loc la timp, nu în urma tragediilor!"

Am asistat cu dezamăgire la spectacolul trist al ignorării de către autorităţi a problemelor zilnice cu care cetăţenii se confruntă - mă refer la câinii maidanezi.

Lipsa repetată de acţiune a oficialităţilor în acest domeniu nu a făcut decât să mărească populaţia maidanezilor, iar efectele se văd: de la începutul anului şi până în prezent, numai în Bucureşti au fost muşcate 8.600 de persoane, din care 1.700 au fost copii.

În asemenea condiţii, evenimentul dramatic care a dus la moartea lui Ionuţ Anghel a marcat începutul unor proteste fireşti de stradă pentru găsirea de soluţii astfel încât acest lucru să nu se mai repete. Din păcate, moartea tragică a unui copil nevinovat a atras atenţia lumii întregi asupra incompetenţei guvernării actuale de a găsi o soluţie favorabilă pentru rezolvarea situaţiei câinilor fără stăpân. Vinovaţii pentru aceste acte de disperare sunt doar cei care, aflaţi în poziţiile de putere, au hotărât să nu facă nimic, în speranţa că lucrurile se vor rezolva de la sine. Iar atunci când au fost în opoziţie au jucat politic, în loc să acţioneze în interesul naţional al cetăţenilor.

Sunt nevoit să solicit autorităţilor urgentarea identificării şi aplicării de măsuri raţionale şi eficiente privind problema câinilor maidanezi. Este inadmisibil ca în România secolului XXI să mai existe cazuri de persoane sfâşiate de câini! Înţeleg că ne confruntăm cu eterna problemă a resurselor limitate, dar asigurarea condiţiilor decente pentru trai şi siguranţă cetăţeanului sunt şi trebuie să fie o prioritate pentru toţi.

Vă rog, aşadar, să nu asistaţi impasibili la moartea fără sens a unui copil şi să vă mobilizaţi la acţiune! Tărăgănarea luării deciziilor corecte pentru rezolvarea situaţiei, dar şi duplicitatea declaraţiilor politicienilor - care una au declarat când erau în opoziţie, şi alta declară acum, când sunt la guvernare - ne-au adus la limită. Nu mai putem să punem în pericol viaţa cetăţenilor români sau a turiştilor care ne vizitează ţara. Lipsa de acţiune a guvernanţilor actuali, dar şi a primarului general al capitalei este periculoasă şi dăunătoare naţiunii române.

Pe străzile noastre întâlnim deseori sloganul: "Viaţa are prioritate!" Dar dacă nu acţionăm rapid şi unitar în rezolvarea situaţiei create de câinii fără stăpân, riscăm să avem doar slogane care sună frumos, dar în realitate vom încălca Constituţia ţării noastre prin neasigurarea siguranţei cetăţenilor români.

Domnul Mircea Man:

"La muncă, nu la şcoală ! Dar unde!!!"

Problema lipsei locurilor de muncă în România se accentuează, mai mult ca niciodată, aşa-zisele proiecte economice ale Guvernului Ponta pentru crearea de noi locuri de muncă nu prea există, iar creşterea economică estimată de acesta nu se vede în traiul de zi cu zi al populaţiei.

Principala prioritate a dumneavoastră, stimaţi colegi de la putere, ar trebui să fie crearea de locuri de muncă pentru tineri, pe lângă investiţii şi agricultură. Dar care investiţii? Acestea au scăzut în anul 2013, pentru că acest guvern nu încurajează investiţiile, iar tendinţa de creştere a şomajului se va păstra.

Aţi promis în campania electorală că veţi crea în 4 ani peste 1 milion de locuri de muncă. Fals. Adevărul a ieşit la suprafaţă! Aţi distrus Oltchimul şi Arpechimul, aţi închis porţile combinatului de la Mechel, iar multe IMM-uri au dat faliment. Nu sunteţi capabili nici să menţineţi locurile de muncă existente, iar disponibilizările în sistemul de stat şi cel privat continuă.

Stimata doamnă ministru Mariana Câmpeanu a cerut tinerilor să meargă la muncă, nu la şcoală. Un sfat incredibil, care m-a uluit. Oare şcoala românească strică educaţia copiilor noştri? Aşa îi încurajaţi dumneavoastră pe tineri? Să înţeleg că învăţământul nu pregăteşte tinerii pentru viaţă, ci numai munca? Sistemul educaţional trebuie să fie cel care trebuie să-i doteze pe tineri cu competenţe, cunoştinţe, abilităţi şi aptitudini, adică o bună pregătire pentru piaţa muncii, dar şi pentru societate şi viaţă.

Oricine poate constata că există serioase probleme de adecvare ale şcolii româneşti la noile realităţi ale pieţei muncii. Din nefericire, şcoala românească nu a avut capacitatea de a răspunde prompt noilor cerinţe ale pieţei muncii din România, fiind nevoiţi să constatăm că tinerii absolvenţi îşi găsesc din ce în ce mai greu un loc de muncă, iar pregătirea lor profesională nu satisface nici măcar în mică măsură exigenţele angajatorilor. Dar ce aţi făcut în acest sens. Nimic!

Guvernul şi ministerul pe care îi conduceţi, Ministerul Învăţământului, precum şi alte instituţii ale statului trebuie să găsească urgent soluţii concrete pentru aceşti tineri, printr-o corelare a pieţei muncii cu oferta educaţională, pentru că există mari dezechilibre.

Dacă le cereţi tinerilor să renunţe la şcoală, creaţi şi locuri de muncă, pentru că proiectul prin care bunicii şi bunicuţele vor sta la muncă până la 65 de ani nu va rezolva problema locurilor de muncă pentru tineri. Şi vă întreb, doamna ministru, dacă noua Strategie Naţională Pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pusă în dezbatere publică, prin care vârsta de pensionare să crească din nou din 2015, este o soluţie viabilă?

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Istoria se repetă degeaba la Roşia Montană!"

Subiectul arzător al exploatării aurului şi a celorlalte zăcăminte nepreţuite de la Roşia Montană a fost întors pe toate feţele în ultima perioadă. Folosesc acest prilej şi privilegiu parlamentar pentru a-mi exprima punctul de vedere, dar, în acelaşi timp, opinia mea reprezintă un îndemn la calm, la prudenţă, la moderaţie socială şi politică, în condiţiile în care multă lume s-a trezit în necunoştinţă de cauză să "atace" politicianist problema. Fără a mă pronunţa în mod categoric despre viabilitatea acestui proiect, care trenează, iată, de aproape 20 de ani, aduc în faţa domniilor voastre câteva argumente de ordin istoric, economic, şi, nu în ultimul rând, logic.

În primul rând, aş sublinia că Roşia Montană este un alt exemplu al incompetenţei şi incapacităţii statului român, reprezentat evident de politicienii care au condus ţara după 1989. Tergiversarea acordării unei soluţii privitoare la exploatarea aurului din Munţii Apuseni este ruşinoasă pentru clasa politică responsabilă de guvernarea României din ultimii 18 ani, de când datează povestea fără de sfârşit a Roşiei Montane. Istoria derulării acestui proiect controversat cuprinde numeroşi potentaţi politici ai anilor trecuţi şi prezenţi, dar, ca de obicei în România, nimeni nu a fost cercetat şi nimeni nu răspunde pentru cele petrecute.

Până la a ne pronunţa pro sau contra, sunt o sumedenie de întrebări legate de Roşia Montană ale căror răspunsuri rămân învăluite în mister, necunoscute opiniei publice. Unul dintre cele mai importante este redevenţa pe care o va obţine statul român de pe urma realizării investiţiei din Apuseni. Mai pe înţelesul tuturor, mă refer la banii pe care ţara noastră îi va câştiga după ce canadienii vor scoate tot aurul din munţi. Deşi a fost majorată, redevenţa cuvenită statului român este în continuare una nesemnificativă, comparativ cu valoarea aurului care va lua drumul... buzunarului investitorului. Am putea asista astfel la repetarea poveştii privatizării Petrom, afacere deloc profitabilă pentru România, în urma căreia, după cum am mai afirmat, zeci de mii de oameni au rămas fără locuri de muncă, iar statul nu câştigă mai nimic. În opinia mea, există un real pericol pentru a se repeta istoria şi la Roşia Montană, mai ales din cauza faptului că nimeni nu se grăbeşte să informeze corect românii despre prevederile acestui contract de asociere în urma căruia este foarte probabil ca noi să rămânem cu un dezastru ecologic, iar canadienii cu profiturile... Consider aşadar că un prim pas înspre normalizarea situaţiei ar fi desecretizarea acestei investiţii, pentru ca românii să ştie conţinutul contractului şi să poată emite păreri pertinente. Până atunci, ambele tabere, atât cei pentru, cât şi contestatarii, sunt într-o sensibilă eroare în ceea ce priveşte exprimarea opiniei hamletiene, a fi sau a nu fi...

O altă nebuloasă a acestei investiţii cu origini în anul 1995 se referă la utilizarea cianurilor în procesul de extracţie a aurului şi a celorlalte metale preţioase. De-a lungul timpului, canadienii s-au străduit din răsputeri, graţie unor politici de lobby plătite cu bani mulţi, să creeze o opinie potrivit căreia cianuraţia nu este nocivă într-o asemenea exploatare de mari dimensiuni. Specialiştii afirmă contrariul şi susţin că după investiţie nu va mai rămâne decât un deşert arid în mijlocul Apusenilor. Acum însă, proiectul trimis de Guvern în Parlament nu răspunde nici acestei întrebări, iar demersul este de la bun început unul sortit eşecului, cel puţin din punct de vedere politic...

Pentru că am vorbit de aspectul pur politic al subiectului, nu pot decât să dezavuez asemenea manifestări ale guvernanţilor, care votează în Guvern proiectul, iar în Parlament se pronunţă invers! Nu poţi să votezi azi în Guvern un proiect, oricare ar fi, şi mâine să-l pui la "stâlpul infamiei" tot tu, şi să votezi împotriva lui, dar de data asta în Legislativ.

Nu în ultimul rând, vreau să accentuez asupra realităţii conform căreia românii au dreptul să ştie ce conţine contractul, mai exact clauzele de reziliere ale acestuia. Vom asista la un nou caz Bechtel? Vom fi din nou ţapi ispăşitori, pe bani mulţi? Fiecare român va plăti din nou taxe şi impozite mai mari din cauza incompetenţei celor de la guvernare? Probabil ca da, Doamne-ajută să mă înşel...

Ca o posibilă soluţie, găsesc de cuviinţă că, dacă nu vrem acest proiect, trebuie să găsim alternativa. Oamenii din Apuseni au nevoie de locuri de muncă, nu de poveşti pe pâine. Guvernanţii sunt obligaţi să desecretizeze proiectul, să identifice cea mai bună soluţie pentru locuitorii din Roşia Montană, şi apoi să ne apucăm de treabă! De această dată serios!

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră astăzi o problemă aparent minoră şi căreia de-a lungul timpului nu i-a fost acordată importanţa necesară. Vorbesc despre situaţia sutelor de cinematografe de pe întreg teritoriul României, cinematografe care înainte de 1990 şi chiar şi câţiva ani după au rulat filme importante, adevărate capodopere cinematografice, şi au ajutat astfel la formarea din punct de vedere cultural a publicului.

Din păcate, numai un număr mic din cele 600 de săli aflate iniţial în administrarea RADEF Romaniafilm se mai află în administrarea acestora şi încă îşi păstrează destinaţia iniţială. Majoritatea sălilor de spectacole au fost, de-a lungul anilor, date în administrare către diverse societăţi comerciale, în schimbul unor chirii ce nu au reflectat niciodată valoarea reală a imobilelor respective.

Mai mult decât atât, în cazul multora, destinaţia iniţială a spaţiului, aceea de proiecţie cinematografică, a fost schimbată de noii administratori, astfel că în vechile cinematografe şi săli de spectacole se găsesc în prezent magazine, săli de jocuri de noroc, discoteci şi chiar case de amanet. În acest fel s-a ajuns la situaţii nedemne de un stat european, ca de exemplu cea a judeţului Sălaj, unde în momentul de faţă nu mai există niciun cinematograf, sau chiar a municipiului Bucureşti, unde din 54 de săli, doar 6 mai distribuie film în momentul de faţă.

Consider că este cazul să luăm atitudine faţă de această situaţie şi să întreprindem demersurile necesare pentru redarea acestor săli întregului public din România, nu doar pentru proiecţia de filme, ci poate şi pentru organizarea de evenimente culturale, prin transformarea acestora şi în centre culturale şi educaţionale atât de importante pentru dezvoltarea societăţii în care trăim!

Domnul Petru Movilă:

"Filiala Iaşi a Institutului Cantacuzino trebuie redeschisă urgent!"

Aproape o sută de ani de istorie, excelenţă şi performanţă sunt astăzi egali cu zero. Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie Cantacuzino, filiala Iaşi, se află în moarte clinică.

Producţia este oprită încă din 2010, iar cercetătorii care au inventat vaccinuri unice în lume sunt în şomaj tehnic, şi nimeni nu îi mai angajează pentru că sunt supracalificaţi. Un astfel de exemplu de excelenţă este al regretatului cercetător al Institutului Cantacuzino din Iaşi, medicul Nicolae Lascu, care a făcut ani de cercetări prin care a demonstrat că Polidinul, împreună cu vitamina B6, poate fi folosit cu succes împotriva oricărui tip de cancer în faza incipientă. Astăzi, cercetările sunt abandonate.

Cel mai grav, stimaţi colegi, este faptul că actualul Guvern nu pare să ştie dacă acest institut îşi va mai redeschide porţile sau dacă va fi închis. În 2010, Agenţia Naţională a Medicamentului a retras Institutului Cantacuzino licenţa de producţie pentru toate ariile, inclusiv pentru subunitatea din Iaşi, deoarece acestea nu îndeplineau standardele europene. Mai apoi, angajaţii Institutului Cantacuzino din Iaşi, singura filială care producea vaccinuri, au fost trimişi în şomaj tehnic fără prea multe explicaţii şi fără precizarea unei date de reîntoarcere la munca lor de cercetare.În laboratorul din Iaşi se produceau vaccinuri imunomodulatoare şi imunostimulatoare vitale pentru sănătatea celor care suferă din cauza alergiilor.

Chiar dacă proprii noştri colegi de la Guvernare fie nu înţeleg importanţa acestui institut, fie au alte interese, contrare siguranţei naţionale, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recunoscut rolul Institutului Cantacuzino, explicând faptul că acesta are o importanţă strategică. În caz de epidemie sau, mai grav, de pandemie, aşa cum s-a întâmplat în cazul gripei porcine, Institutul Cantacuzino Iaşi poate asigura producţia urgentă de vaccinuri necesare unei intervenţii rapide şi eficiente.

Nu sunt multe ţările în Europa care se pot lăuda cu astfel de institute de cercetare, însă la noi acest lucru înseamnă prea puţin. Faptul că institutul român ar putea produce mai rapid şi mai ieftin produse, în comparaţie cu producătorii mondiali de medicamente, ar trebui să fie cel mai puternic argument pentru ca Institutul Cantacuzino să existe şi să fie repus în funcţiune pentru a putea asigura o unitate de producţie eficientă şi funcţională.

Polidinul, un produs cunoscut de toţi românii, care a adus renumele institutului din Iaşi şi care mai este căutat şi acum, a fost inventat de cercetătorii de aici.

Astăzi, nici Polidinul şi nici alte produse fabricate în laboratoarele de la Iaşi nu mai pot fi găsite în farmacii de mai bine de doi ani. Singura alternativă pentru pacienţi sunt vaccinurile din import, care sunt mult mai scumpe. Broncodinul era un vaccin care putea fi achiziţionat, în medie, cu 10 lei. Un vaccin asemănător de la companiile farmaceutice din afară are un preţ ce variază între 80 şi 120 de lei.

Deşi este cât se poate de limpede că lucrurile nu func?ionează deloc, mai ales la Iaşi, nu s-a făcut nimic concret pentru reorganizarea şi repunerea în funcţiune a institutului. Principala cerinţă sunt banii necesari unei investiţii serioase, de aproape 10 milioane de lei, cu care să se poată îndeplini standardele de produc?ie europene.

Guvernul Ponta a promis că va reporni activitatea institutului, însă toate au fost promisiuni goale şi încercări care au mascat interese imobiliare. Institutul Cantacuzino, cu strictă referire la situaţia de la Iaşi, suferă de câteva boli care poartă, simplu, numele de incompeten?ă şi ineficien?ă.

Stimaţi colegi din USL, nu lăsaţi una din cele mai importante unităţi strategice să fie închisă din cauza nepăsării şi a lipsei de interes. Indiferenţa costă.

Aveţi şansa să continuaţi ceea ce s-a început în 1921 şi care nu a însemnat nimic altceva decât recunoaştere internaţională, excelenţă şi profesionalism la cele mai ridicate cote.

Domnul Octavian-Marius Popa:

"Reabilitarea bazilicii paleocreştine de la Niculiţel"

Prezervarea siturilor arheologice reprezintă datoria de căpătâi a fiecărei naţiuni, fiindcă acestea reprezintă valori intrinseci, irepetabile, veritabile comori de informaţii privind viaţa şi activitatea oamenilor dintr-o anumită perioadă istorică şi dintr-o anumită zonă sau regiune.

Monumentul paleocreştin de la Niculiţel, judeţul Tulcea, se înscrie, ca importanţă, printre cele mai valoroase vestigii de cult creştin din România, acesta datând, conform aprecierii arheologilor, de la sfârşitul secolului al IV-lea. Tot aici au fost dezgropate osemintele martirilor Attalos, Kamasis, Phillipos, Zottikos, (sfinţii Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel - aşa cum apar ei în calendarul creştin ortodox), în numele cărora se fac procesiuni religioase în ziua de 4 iunie.

Dată fiind valoarea acestei bazilici, din punct de vedere istoric şi religios, reabilitarea şi consolidarea acestui sit arheologic descoperit în anul 1971 erau prioritare. De aceea, salut faptul că, în cadrul Consiliului Judeţean Tulcea, a fost semnat, săptămâna trecută, contractul de finanţare nerambursabilă, în cuantum de peste 11 milioane lei, din fonduri europene, pentru proiectul de la basilica paleocreştină de la Niculiţel.

Această finanţare are un dublu rol: contribuie, pe de o parte, la conservarea patrimoniului naţional, iar pe de altă parte, prin repunerea sitului în circuitul turistic, aduce plusvaloare turismului cultural şi religios din judeţul Tulcea.

Domnul Radu Babuş:

"Câini vs. copii"

Constituţia României, art. 22 alin (1)

"(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate."

Câinele este cel mai bun prieten al omului. Câinii maidanezi nu sunt animale de companie. Ochii umezi şi blajini se transforma când vine vorba de teritoriu şi hrană. Au un comportament imprevizibil, dictat de legile de haită. Un câine este blând atunci când este sătul sau cunoaşte persoanele care se apropie.

Nu mai putem pierde timp şi vieţi omeneşti din motive tâmpite! Câinii maidanezi sunt o problemă reală. Întâi a a fost ucis un japonez - "pentru că nu era destul de înalt" a spus un "specialist" - pe urmă femei, bărbaţi, iar acum un copil de 4 ani, şi nota de plată creşte pe măsură ce, în fiecare zi, apar noi maidanezi.

"Specialiştii" de la protecţia animalelor "învaţă" oamenii "tehnici de supravieţuire" în cazul unui atac al maidanezilor. Te apuci să cânţi, îţi bagi mâinile în buzunare, rămâi nemişcat, te arunci pe burtă etc. Dacă totuşi eşti muşcat este din vina ta. Ce căutai pe teritoriul lor? Dar ce se întâmplă când sunt atacaţi bătrâni sau copii? Se aplică regula selecţiei naturale?

Străzile şi parcurile sunt pline de fecale de câini, cuşti în grădinile blocurilor, iar oriunde te uiţi sunt haite de câini maidanezi. Există mulţi iubitori de animale. A iubi un animal nu înseamnă a-l hrăni cu resturi de la masă şi să-l mângâi 5 minute. Trebuie să îţi asumi anumite responsabilităţi precum un adăpost, să-l tratezi, să-l vaccinezi, să strângi după el când este scos în locurile publice etc. Iubitorii de animale să îi adopte, să îi ţină în casă sau curte, iar dacă se întâmplă ceva, să răspundă în faţa legii.

Cu ce sunt mai presus câinii faţă de alte animale. Oamenii sacrifică zilnic vaci, oi, porci, găini. Omoară de secole gândaci şi şobolani. Pe când vor apărea ONG-uri pentru acestea?

Pentru a scăpa de câinii maidanezi soluţia este eutanasirea. Poate este o soluţie brutală, dar ce poate fi mai brutal decât "un copil de 4 ani sfâşiat de câini în parc"?

Costul eutanasierii este mai mic decât costul castrării şi întreţinerii unui câine. Totuşi, eutanasierea este o măsură temporară atât timp cât nu avem o lege şi posesorii de câni nu sunt educaţi. Degeaba se eutanasiază toţi câinii, dacă oamenii aruncă puii lor pe străzi.

Locul câinilor nu este pe străzi! În nici o ţară civilizată nu există!

Închei cu o întrebare: Copiii noştri vor deveni hrană pentru câini?

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Vreau să salut astăzi progresele făcute de economia românească în coordonarea guvernului condus de Uniunea Social-Liberală. Toate estimările specialiştilor indică faptul că prognozele acestui an vor fi revizuite pozitiv, ceea ce demonstrează că angajamentele luate de guvernul condus de Uniunea Social-Liberală au început să dea roade la mai puţin de un an şi jumătate de la salvarea ţării din mâinile fostei puteri.

Şi analiştii europeni, conform prognozelor publicate de aceştia, estimează o creştere mai mare decât cea prevăzută pentru economia românească în acest an şi pentru anul următor. Timp de patru ani, până în anul 2017, creşterea economică va avea, anual, o medie de 3 procente. Totodată, rata inflaţiei va scădea în România în următorii ani, ajungând de la 3,3% în 2012 la 2,9% în 2017. Analiştii estimează că deficitul bugetar nu va depăşi pragul de 3% din PIB în următorii trei ani. În prima jumătate a acestui an, creşterea economică a României a fost de 1,7%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS). Faţă de acelaşi trimestru din anul 2012, economia a crescut cu 1,3%. În primul semestru din acest an, economia a fost susţinută de creşterile de circa 6% înregistrate în primul semestru de exporturi şi de producţia industrială. Ritmul de creştere a fost însă limitat de stagnarea consumului intern, dar şi de lipsa lucrărilor de infrastructură şi de scăderea investiţiilor - cele străine, cât şi cele realizate de către stat.

Am avut întotdeauna încredere că economia românească este capabilă să crească susţinut, şi acest lucru s-a dovedit o realitate. Consider că suntem pe deplin responsabili, ca legislativ, alături de colegii de la Guvern, pentru identificarea celor mai bune soluţii pentru ca viitorii paşi să fie mai mari şi mai vizibili. Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai curând, astfel încât să demonstrăm alegătorilor noştri că nu ne-au acordat încrederea gratuit.

Doamna Raluca Turcan:

"Eşecul USL în Educaţie"

PDL afirma astăzi fără echivoc că educaţia este cel mai mare eşec al celui mai slab guvern de după 1989.

USL a pus educa?ia sub zodia improviza?iei şi a intereselor de partid, iar rezultatul este un eşec general al politicilor în domeniu. În ultimul an, haosul şi frauda au fost cuvintele la ordine, plecând de la clasa pregătitoare, la examenele de BAC şi de definitivat, până la licitaţia legată de cheltuirea a 150 de milioane de euro, bani europeni pentru manuale şi pregătirea cadrelor didactice.

De un an şi jumătate, interesul USL se concentrează pe împăr?irea puterii la nivel naţional, pe cum să aibă baronii PSD feude mai mari. Dezinteresul pentru educaţie este maxim pentru că sunt ocupaţi cu împărţirea feudelor. În pauzele de împărţire a puterii, atunci sunt interesa?i de: trasul sforilor, aranjarea licita?iilor pe fonduri - şi sper ca justi?ia să ne spună cine e vinovat de tentativele de direc?ionare politică a celor 150 de milioane de euro, pierdu?i în cele din urmă din cauza manevrelor de culise.

Din aceste motive, la început de an şcolar situaţia e dramatică în multe judeţe ale ?ării. Zeci de şcoli nu au avize sanitare de funcţionare, iar ministerul nu a alocat bani pentru igienizarea acestora.

Din acest an şcolar, accesul copiilor şi profesorilor din mediul rural la şcoală este îngreunat chiar prin decizia Guvernul USL.

Vorbim de:

• neplata abonamentelor restante ale elevilor şi profesorilor navetişti;
• plafonarea sumelor cuvenite pentru aceste abonamente.

Au promis că vor asigura politici de echitate socială, dar prin neplata restanţelor şi plafonarea abonamentelor încurajează abandonul şcolar.

În prezent sunt 100.000 de copii în afara şcolii. Avem cea mai mare rată de părăsire timpurie a şcolii, de 17.5%, nu au soluţii pentru violenţa în şcoli, pentru programele de alimentaţie sau after-school, ceea ce va duce la creşterea abandonului şcolar.

USL încalcă astfel articolul 32 din Constituţia României, care garantează: "Dreptul la învăţătură" şi ignoră Legea educaţiei naţionale, care spune clar că: "Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ" (art. 2. alin. (4) din LEN nr.1/2011).

În plus, Guvernul USL îngrădeşte drepturile Constituţionale ale copiilor la învăţătură şi prin:

• tăierea banilor pentru reabilitarea şi continuarea lucrărilor de construcţii a şcolilor;
• risipa banilor prin programul "Cornul şi laptele" - un program care trebuia să combată abandonul şcolar, nu să facă risipă;
• menţinerea alocaţiilor elevilor la nivelul anului 2009;
• locuri insuficiente în clase;
• deficit de cadre didactice şi personal auxiliar în multe instituţii de învăţământ.

În concluzie, repet, Educa?ia este cel mai mare eşec al celui mai slab guvern de după 1989. USL a minţit populaţia! USL a desfigurat învăţământul românesc prin politizare excesivă, tăierea banilor de la bugetul educaţiei şi cercetării şi prin ascunderea plagiatului premierului Ponta.

PDL cere USL să-şi asume eşecul în educaţie prin demiterea responsabililor de proasta pregătire a începutului de an şcolar şi nerespectarea niciunui angajament din programul electoral.

În plus, PDL cere:

1. Rezolvarea problemei transportului şcolar pentru elevii şi profesorii navetişti, plafonarea decontului nerezolvând această problemă.
2. Intervenţia promptă în igienizarea şcolilor şi pregătirea corespunzătoare pentru începutul de an şcolar, plecând de la asigurarea combustibililor până la manualele necesare elevilor.
3. Găsirea unor soluţii la risipa programului "Cornul şi laptele" şi la lipsa func?ionării la nivel na?ional a programului "After-school".
4. Interven?ia promptă a Ministerului pentru a opri universită?ile în aplicarea de criterii diferite la completarea numărului de studen?i, prin folosirea de standarde diferite la evaluare în sesiunea din toamnă.
5. Respectarea angajamentelor din programul de guvernare al USL pe educaţie.

Doamna Raluca Turcan:

"PDL cere ministrului educaţiei să prezinte modul de pregătire a celor trei noi evaluări naţionale introduse începând cu anul şcolar 2013-2014"

Ministrul educaţiei a anunţat că se vor introduce, începând cu noul an şcolar, evaluări naţionale şi la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a, aşa cum este prevăzut în Legea educaţiei naţionale.

Aceste evaluări sunt extrem de necesare, dar ministrul educaţiei trebuie să răspundă la câteva întrebări pentru a demonstra că sunt suficient pregătite şi că impactul lor este evaluat.

Decizia ministerului educaţiei de a include aceste evaluări din anul şcolar 2013-2014 era o decizie aşteptată şi previzibilă. Însă este extrem de important pentru viitorul şcolii româneşti cum este ea aplicată. USL are deja o tradiţie în a bulversa sistemul de învă?ământ, şi România nu îşi mai permite acest lucru.

Prin urmare, PDL îi solicită ministrului educaţiei următoarele:

1. Să facă publice rezultatele examenelor pilot şi concluziile specialiştilor privind acest tip de evaluare. În momentul în care PDL a plecat de la guvernare, ministerul educaţiei efectua o serie de testări pilot pentru a realiza un studiu de impact asupra introducerii evaluărilor naţionale la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a. Aceste rezultate trebuie sa stea la baza aplicării deciziei şi ele trebuie date publicităţii.

2. Să facă public planul concret prin care aduce la cunoştinţă profesorilor şi părinţilor aplicarea acestor măsuri care prevăd implementarea sistemului de evaluare. Este pregătit sistemul educaţional pentru astfel de evaluări?

3. În ce stadiu este reforma curriculei? Câte manuale noi există? Sunt finalizate manualele transdisciplinare?

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Baronul Münchhausen (Baronul Mincinos) trăieşte în România"

Nu m-aş fi gândit niciodată că ipocrizia poate să fie ridicată la rang de lege de fostul primar general al capitalei, domnul Adriean Videanu. Cu toţii ne aducem aminte de declaraţiile făcute de domnia sa şi liderii actualei opoziţii după nenorocirea din 2006 când, un cetăţean japonez în vârstă de 68 de ani, preşedinte al reprezentanţei Koyo, şi-a pierdut viaţa în urma muşcăturii unui câine comunitar.

Conferinţele şi declaraţiile de presă se succedau într-un ritm ameţitor, toate pentru a anunţa strategia puterii de atunci în ceea ce priveşte problema câinilor fără stăpân: "În acest moment gândim măsuri ferme, fără nici un fel de compromis în problema câinilor comunitari" declara fostul primar general al capitalei, Adriean Videanu.

De asemenea, domnul Răzvan Murgeanu, viceprimar general al capitalei în 2006, declara, parcă la concurenţă cu domnul Videanu, că trebuie să fie luate măsuri radicale pentru strângerea câinilor comunitari: "Lucrurile au scăpat de sub control, este nevoie de multă responsabilitate şi fermitate" anunţa, cam în acelaşi registru politicianist, domnul Murgeanu.

Rezultatele acestei strategii lucrate cu "deosebită seriozitate" în laboratoarele politice ale Partidului Democrat de atunci au fost comunicate de directorul Administraţiei pentru Supravegherea Animalelor la câteva zile după incidentul regretabil, aşa, în mod pompos, de parcă ar fi trebuit să sărbătorim ceva: "Au fost capturaţi 25 de câini fără stăpân din zona bulevardului Nicolae Titulescu".

Şi uite aşa, acum 7 ani, problema a fost "rezolvată" de domnul Videanu prin capturarea a 25 de câini comunitari şi fondurile pentru ecarisaj din bugetul primăriei generale creşteau ca Făt-Frumos.

Credeam că între timp am scăpat de aceste excese de ipocrizie. Astăzi însă vedem că măsura găsită de domnul Videanu, măsură trâmbiţată pe la toate posturile TV, nu a reprezentat, nici pe departe, o soluţie care să rezolve problema câinilor fără stăpân.

Astăzi, consilierii generali din PDL, în frunte cu Baronul Münchhausen de Videle, fug de răspunderea incompetenţei cu care ne-au obişnuit în cei 8 ani de tristă guvernare. Astfel că, dacă soluţia prinderii a 25 de câini comunitari nu a dat roade, apelează la ultimul as din mânecă, fuga ruşinoasă de răspundere!

Anunţarea retragerii tuturor consilierilor generali PDL din Consiliul General al municipiului Bucureşti şi revenirea asupra deciziei la numai o zi după celebrul model "5 minute" patentat de domnul "profesor" Traian Basescu, un alt fost primar general învins de câinii comunitari, nu reprezintă altceva decât măsura neputinţei, a degringoladei şi a lipsei de responsabilitate.

Fuga ruşinoasă de răspundere este singura soluţie pe care PDL o propune electoratului, deşi a beneficiat din belşug de o experienţă de 8 ani de guvernare de tristă amintire.

Este mai mult decât evident că eşecul în politică face "casă bună" cu PDL-ul şi că ipocrizia, aşa cum am amintit deja, este ridicată la rang de lege.

Domnule Videanu, nu aţi făcut nimic pentru rezolvarea acestei probleme, deşi aţi avut toate pârghiile la îndemână. S-a mai pierdut o viaţă de om, iar nepăsarea de care aţi dat dovadă vă caracterizează!

Aşa cum Baronul Münchaussen este trecut pe lista neagră a celebrei familii nobiliare, tot aşa şi dumneavoastră veţi rămâne pe lista neagră a vieţii politice româneşti.

Transmit sincere condoleanţe familiei lui Ionuţ şi să dea Dumnezeu ca asemenea tragedii să nu se mai întâmple vreodată.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Legile din România trebuie respectate şi aplicate în mod ferm!"

Oare a trebuit ca România să treacă printr-o astfel de tragedie inimaginabilă, cum este această moarte îngrozitoare a unui copil sfâşiat de câini, ca să ne trezim brusc la realitate şi să ne mobilizăm imediat pentru a urgenta finalizarea unor legi aflate de prea mult timp în tergiversare?! Cred că această întâmplare, puţin spus tragică, este un zguduitor semnal de alarmă care trebuie să ne facă să înţelegem că nu mai putem avea de ales, că trebuie să respectăm întocmai nu numai legile, ci şi Constituţia, care garantează dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică, că trebuie să facem, de acum înainte, absolut tot ce este posibil, ca stat membru al Uniunii Europene, pentru ca şi în România legile aflate în vigoare să fie respectate şi aplicate întocmai!

Şi cred că aici este nevoie de toată implicarea noastră, a parlamentarilor, a guvernanţilor şi a aleşilor locali, de a lua toate măsurile necesare pentru a nu mai permite ca în România să se întâmple astfel de tragedii, cauzate, de cele mai multe ori, de rabatul, sau, mai bine zis, de ocolitul sau interpretatul legilor!

În Legea nr.227/2002 privind gestionarea câinilor fără stăpân este stipulat foarte clar faptul că, după 14 zile, un câine care nu a fost adoptat, poate fi eutanasiat! Cu toate acestea, respectiva lege nu a fost aplicată de către autorităţi, deşi problemele în acest sens au fost cu duiumul în toate judeţele ţării!

De aceea, cred că am toate motivele să întreb, ce se ascunde, de fapt, în spatele unor ONG-uri implicate în demersurile de presiune asupra autorităţilor pentru a aplica numai o parte a legii?

Consider că ceea ce s-a întâmplat zilele trecute este mult prea mult pentru o ţară europeană şi, datorită acestui fapt, consider că nu mai putem tolera la nesfârşit nici astfel de manevre de presiune ale unor ONG-uri sau ale altor organisme care îşi pun mereu în funcţiune toate "armele din dotare", - fie ele mediatice, emoţionale sau de trimitere în instanţe, atunci când autorităţile încearcă să pună în aplicare litera legii în orice domeniu care poate genera şi interese financiare -, şi nici nu mai putem accepta nerespectarea legilor sau neaplicarea acestora întocmai, din varii motive!

În acest sens, în calitate de parlamentar voi solicita în Parlament înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă care să verifice activitatea ONG-urilor care se ocupă de câinii fără stăpân! Fac acest demers deoarece cred că avem dreptul să ştim adevărul! Avem dreptul, ca parlamentari, să aflăm ce au făcut aceste asociaţii şi fundaţii cu banii primiţi de la bugetele locale, de la bugetul naţional sau din străinătate, precum şi să putem constata eficienţa cheltuirii acestor fonduri!

Eu sunt la primul meu mandat de parlamentar, dar cu toate acestea, consider că România are destule legi bune şi, bineînţeles, chiar şi pe acestea le putem îmbunătăţi substanţial, dacă ne dorim cu adevărat! Ba, mai mult decât atât, România are deja, într-o mare măsură, o legislaţie modernă, adaptată la cea europeană! Dar, din păcate, noi, spre deosebire de celelalte ţări europene, stăm foarte prost la capitolul respectarea şi aplicarea legilor aflate în vigoare, iar această deficienţă majoră - care, vedem acum, poate genera şi tragedii cumplite -, trebuie eliminată odată pentru totdeauna!

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"De ce avem nevoie de regionalizare"

Vreau să explicăm cetăţenilor că reforma de regionalizare şi descentralizare este necesară pentru buna dezvoltare a ţării şi este strict în interesul naţional al României să-şi modernizeze administraţia publică în beneficiul propriilor cetăţeni.

Principalul motiv pentru care se face regionalizarea este dezvoltare echilibrată a României. Avem o ţară dezechilibrată cu un mare pol economic la Bucureşti, aflat într-un deşert de dezvoltare economică. În ultimii 10-15 ani, România a cunoscut o îmbunătăţire economică la nivel naţional, dar discrepanţele dintre localităţi şi judeţe au crescut substanţial în această perioadă.

De ce e nevoie de regionalizare?

• Pentru că România se dezvoltă inegal în actuala formulă administrativă: avem în Bucureşti şomajul de 3%, în timp de în alte judeţe şomajul e de două sau trei ori mai mare. Judeţele se luptă între ele pe resurse, în loc să colaboreze într-o strategie regională.
• Pentru că birocraţia este una din principalele probleme ale românilor, în toate sondajele de opinie. Regionalizarea este esenţială pentru reducerea birocraţiei. Toate instituţiile deconcentrate ale ministerelor vor fi incluse în consiliile judeţene şi regionale.
• Pentru că regionalizarea nu se poate fără descentralizare şi nici descentralizarea fără regionalizare. Nu poţi face o descentralizare completă fără structuri regionale administrative.
• Pentru a scoate administraţia locală de sub dictatura alocării resurselor pe criterii politice. Toate guvernele de după 1989 au fost tentate să utilizeze puterea centrală pentru a-şi crea avantaje politice, în defavoarea comunităţilor conduse. Regionalizarea, însoţită de descentralizare, permite auto-administrarea comunităţilor, independent de culoarea politică de la Bucureşti.
• Pentru că actuala formulă administrativă a fost foarte ineficientă în absorbţia fondurilor europene. România are una dintre cele mai scăzute rate de absorbţie, pentru că toate proiectele cu fonduri europene trebuiau să fie avizate şi verificate de la Bucureşti. În noul exerciţiu financiar, fiecare regiune îşi va putea administra singură proiectele cu fonduri europene.
• Pentru că e nevoie de o structură administrativă intermediară între Guvern şi judeţ - Guvernul central are viziune strategică, dar e prea departe de problemele locale, în timp ce consiliul judeţean e suficient de aproape de problemele locale, dar e prea mic pentru a avea o viziune de dezvoltare regională. Regiunea este singura care poate veni în acelaşi timp cu o viziune strategică şi cu o bună cunoaştere a problemelor locale.

Judeţul Botoşani, pe care îl reprezint în Parlamentul României, reprezintă unul din locurile care a pierdut cel mai mult în actuala formă administrativă. Bucureştiul este cel mai puternic pol de dezvoltare din România şi atrage cele mai multe resurse umane şi economice. Problema e că se află în altă regiune de dezvoltare şi absoarbe resursele din Botoşani fără a întoarce nimic în acest judeţ. Astfel, specialiştii bine pregătiţi din Botoşani se multă sau lucrează la Bucureşti, unde contribuie la creşterea PIB pe locuitor, dar acest profit rămâne la nivelul capitalei, şi nu se distribuie către alte judeţe. În urma regionalizării, majoritatea oraşelor din ţară vor deveni poli de dezvoltare regională în viitoarea structură. Scopul principal al regionalizării este reducerea decalajelor de dezvoltare. Acest lucru înseamnă că vor fi sprijinite zonele sărace pentru a le ajunge din urmă pe cele prospere.

Având în vedere argumentele prezentate cu privire la necesitatea realizării descentralizării, vă propun ca fiecare dintre noi să organizăm în fiecare judeţ mai multe consultări publice, pentru a le explica cetăţenilor beneficiile regionalizării şi pentru a corecta prejudecăţile cu privire la această problemă.

În acest sens, este important să le transmitem cetăţenilor că judeţele nu se desfiinţează, dimpotrivă, preiau noi competenţe de la administraţia centrală. În acelaşi timp, birocraţia nu creşte, dimpotrivă va fi redusă substanţial birocraţia centrală, prin transferarea competenţelor la nivel local, judeţean şi regional. De asemenea, statul unitar nu e pus în discuţie, dimpotrivă, se va asigura o dezvoltare unitară a României.

Oamenii trebuie să ştie că regionalizarea nu costă, dimpotrivă, costurile administrative vor scădea prin reducerea aparatului birocratic. Nu cresc distanţele administrative, cetăţenii nu vor merge la regiune, dimpotrivă, nu va mai fi nevoie de intervenţii la Bucureşti, iar cetăţenii vor merge la primărie să-şi rezolve problemele.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Toate măsurile impuse de fostele guverne PDL au dus la sărăcirea sistemului sanitar românesc. Ne referim la reducerea cheltuielilor din sănătate, reducerea paturilor de spital, închiderea de unităţi medicale, trecerea în şomaj a medicilor şi asistenţilor medicali, deteriorarea activităţii medicilor de familie, la interpretările ticăloase la adresa clasei medicale în general, lipsa de acces la tratamente, medicamente, la micşorarea salariilor, la diminuarea puterii de cumpărare a pensionarilor şi a salariaţilor.

După o perioadă în care nu s-a mai făcut nimic pentru sănătate, se pare că anul 2013 este favorabil acestui domeniu. Astfel, ministerul condus de domnul Eugen Nicolăescu vine cu propuneri concrete şi soluţii pentru reformarea în domeniu, introducând un pachet de modificări legislative menite să transforme sistemul dintr-unul falimentar şi ineficient într-unul corect şi performant.

Ministerul Sănătăţii a asumat şi pus în dezbatere publică aceste proiecte care fac parte din pachetul de măsuri legislative de reformă: reorganizarea şi restructurarea sistemului sanitar, creşterea veniturilor medicilor, statutul spitalelor, combaterea malpraxisului, precum şi setul de principii şi elemente componente ale pachetului de bază de servicii sanitare.

Reforma sănătăţii, asumată de USL prin obiectivele cuprinse în Programul de guvernare, se va face pe baza unui acord cât mai larg, prin consultarea cu toţi partenerii din sistem, precum şi cu autorităţile şi toţi cei implicaţi în gestionarea sistemului sanitar.

Modificările au drept scop principal creşterea volumului şi calităţii serviciilor acordate în sectorul medicinei de familie şi în ambulatoriu, în condiţiile în care este mai ieftin să previi decât să tratezi. Se doreşte, de asemenea, regândirea structurii spitalelor, reconsiderarea numărului de paturi, pe tipuri de activităţi şi de spitale, pe criterii de eficienţă.

Salut propunerile Ministerului Sănătăţii şi voi fi alături de acesta în încercarea sa de a găsi soluţii şi direcţii de acţiune, astfel încât să redresăm situaţia în care se află sistemul de sănătate din România.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vasluiul în noul an şcolar: aceleaşi vechi probleme"

Una din cinci şcoli nu are autorizaţie sanitară de funcţionare. Concret, 168 din cele 782 de unităţi şcolare existente la această dată în judeţul Vaslui nu au autorizaţie sanitară şi nici nu o vor putea obţine în noul an şcolar, iar cele mai multe dintre acestea sunt grădiniţe şi şcoli primare.

Apa curentă sau grupurile sanitare rămân doar un vis pentru mulţi copii ce mai au curajul şi puterea de a merge la şcoală, iar condiţiile improprii pot fi oricând cauza declanşării multor boli digestive sau respiratorii.

De douăzeci de ani, riscându-şi viaţa şi încălcând legea ce interzice funcţionarea şcolilor în condiţii de ev mediu, sute de elevi vasluieni învaţă în cocioabe, că în Constituţia acestei ţări dreptul la educaţie este garantat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum se scumpeşte şi laptele..."

Minimum 200 de euro pentru un mulgător electric şi alţi 600 de euro pentru un răcitor. Cam atât vor trebui să scoată din buzunare ţăranii pentru a se alinia regulilor europene privind calitatea laptelui.

Ce-i drept, regulile le sunt cunoscute încă din 2007, dar România a obţinut până acum trei derogări în aplicarea lor. În lipsa unui program naţional de stimulare a producătorului agricol prin subvenţii şi facilităţi în procurarea utilajelor, vom vedea cum dispare şi laptele românesc de pe piaţă, fiind înlocuit rapid de importuri şi mai scumpe şi mai proaste.

La şcoală ni se spunea că suntem grânarul Europei. Astăzi, guvernarea înţeleaptă se împopoţonează fără sens că a scăzut TVA-ul la pâine şi ne transformă cu mândrie naţională în consumatori de lapte de import ...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ministrul sănătăţii a trecut în opoziţie"

Două probleme trebuiau rezolvate urgent de ministerul Sănătăţii în primul an de mandat, în conformitate cu promisiunile electorale:

1.la nivel naţional - deblocarea posturilor şi salarizare corespunzătoare pentru personalul medical;

2.la Iaşi: construcţia noului spital regional de urgenţă, pentru ca cei 6 milioane de locuitori ai Moldovei să aibă pentru urgenţe mai mult decât o iesle pavilionară cu timpi enormi de aşteptare şi plimbări între spitale.

Declaraţia de dragoste "USL iubeşte Iaşiul" a fost înlocuită de noi taxe pe sănătate şi noi tăieri: coplata, eliminarea gratuităţilor pentru asistenţa stomatologică a copiilor, lipsa medicaţiei oncologice, tăierea finanţării destinate asistenţei medicale a nou-născuţilor, eliminarea testelor medicale gratuite pentru preşcolari, iar lista "succesurilor" poate continua cu o nouă lege a sănătăţii, legea malpraxisului, redeschiderea spitalelor închise şi a Institutului Cantacuzino, introducerea cardului naţional de sănătate şi a dosarului electronic al pacientului, asigurarea medicaţiei ieftine şi compensate.

Considerând că au rezolvat toate problemele legate de propriul minister şi de Legea 95/2006, cei care ne conduc sănătatea şi-au suflecat mânecile de la halatul de contabil şi au trecut la Ministerul Educaţiei afirmând că "din 2014 se vor introduce în programa şcolară ore de educaţie sanitară, în care va intra şi primul ajutor".

Constatăm că ministrul sănătăţii a trecut de partea opoziţiei, susţinându-mi astfel iniţiativa legislativă ce prevede introducerea educaţiei pentru sănătate ca disciplină obligatorie în instituţiile de învăţământ, înregistrată la Camera Deputaţilor încă din aprilie 2013 cu numărul 110/14.04.2013. Suntem surprinşi de acest lucru, întrucât toţi cei 77 de deputaţi PNL, cât şi guvernul din care face parte au decis pe 29 mai 2013 să respingă această iniţiativa legislativă.

Sper ca ministrul să nu se limiteze doar la declaraţii de presă, ci să susţină în Senat această iniţiativă legislativă atât de necesară în condiţiile în care România deţine cel puţin 10 locuri negative:

1.locul 1 în Europa la mortalitate cauzată de întreruperi de sarcină;
2.locul 1 în lume la abandonul de copii în maternităţi;
3.locul 1 în lume la rata mortalităţii infantile;
4.locul 1 în Europa şi 2 în lume la avorturi primitive;
5.locul 1 în Europa la bolnavii de hepatită B şi C;
6.locul 1 în Europa şi 3 la nivel mondial la bolnavii de tuberculoză;
7.locul 1 în Europa la cancerul de col uterin;
8.locul 1 în lume la incidenţa bolilor cardio-vasculare;
9.ultimul loc în Europa la donatori de organe;
10.ultimul loc în Europa la prevenirea gripei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ministrul sănătăţii face gargară cu generice"

Ministrul sănătăţii face gargară cu medicamente generice pentru "a-i feri pe pacienţi de abuzuri". Ministrul ascunde repede sub preşul guvernamental recentele abuzuri asupra pacienţilor români legate de introducerea coplăţii, subfinanţarea programului de neonatologie, tăierea gratuităţilor pentru asistenţa stomatologică a copiilor sau cele legate de testele necesare înscrierii copiilor la grădiniţă, la care se adaugă disfuncţionalităţile din programele de oncologie, hepatită sau HIV/SIDA, precum şi lipsa vaccinului antitetanic sau antigripal autohton.

Apărătorul pe un cal alb al pacientului român doreşte să introducă în contractul cadru o prevedere prin care medicul este "obligat să prescrie cu prioritate medicamente generice" şi să facă acest lucru "în scris pe reţetă", uitând că, în acest moment, medicii scriu pe reţetă doar denumirea comună internaţională, fără a preciza un medicament produs de o anumită companie farmaceutică, fie original sau generic.

Evident că e mai simplu să bagi din nou mâna în buzunarele pacienţilor sau să găseşti acarul Păun din prescripţia medicală decât să aloci fonduri necesare pentru sănătate în paralel cu reducerea TVA-ului la medicamente şi modificarea clawbackului.

Pentru a fi înţeles cu uşurinţă şi de contabilul de la sănătate, economia românească pierde circa 18,6 miliarde euro (15% din PIB-ul din 2010) în termeni de PIB pe termen mediu şi lung, ca urmare a stării de sănătate precară a populaţiei, dar creşterea secvenţială a cheltuielilor cu sănătatea cu 5% din PIB în următorii 10 ani ar face ca starea de sănătate a populaţiei din România să ajungă la media europeană.

Ce ziceţi, domnule ministru? Guvernăm şi noi ceva?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Preţul pâinii politicienilor"

În spatele declaraţiilor utopice şi al câştigurilor electorale legate de preţul pâinii stau interesele directe ale unor politicieni. Oficialii Băncii Naţionale a României afirmă că guvernanţii clamează cu ipocrizie apărarea intereselor celor mai puţin favorizaţi şi ascund sub preş efectele negative asupra economiei în ansamblu. Producătorii şi comercianţii vor băga în buzunar diferenţa de la 9 la 24 la sută, estimată la 100 de milioane de lei în primele patru luni de la aplicare, iar românii vor plăti din plin noi dări pentru această nouă gaură bugetară.

Mai mult decât atât, noile taxe şi accize vor duce la creşterea evaziunii fiscale, închizând astfel prin noi "succesuri" cercul vicios al pierderilor bugetare.

Pentru cei care au uitat sau nu au ştiut vreodată abecedarul economiei de piaţă, le aducem la cunoştinţă că preţul oricărui produs este reglat de cerere şi ofertă. Oferta politicienilor puterii a fost măreaţă în zilele de campanie, dar, din păcate, noi plătim un preţ prea mare pentru pâinea celor care ne conduc spre sărăcie lucie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Programul naţional de contracepţie"

Nu vă faceţi griji. Nu funcţionează. E doar pe hârtie. Dispozitivul intrauterin care ar trebui să fie oferit gratuit în maternităţi costă astăzi 500 de lei. Cu asemenea preţ cred că nu va mira pe nimeni creşterea numărului de sarcini nedorite în familiile sărace şi cu mulţi copii din rural, creşterea numărului de copii abandonaţi prin maternităţi sau înmulţirea cazurilor de copii prost trataţi, flămânzi şi săraci sau vânduţi pe o maşină veche sau câteva sute de euro.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Puieşti versus Chevron"

Chevron nu se limitează la Vaslui la trei zone de explorare a gazelor de şist. Ignorând dorinţa vasluienilor, compania americană a obţinut sonde de explorare în comunele Găgeşti, Băceşti şi Pungeşti şi mai vrea una la Puieşti.

Pe 22 iulie sonda din Puieşti a primit certificatul de urbanism din partea Consiliului Judeţean, în ciuda faptului că în consiliul local Puieşti s-a decis interzicerea acestor explorări. Din toamnă vom asista deja la ridicarea primelor sonde în judeţ, primele trei din cele 2.800 prevăzute a fi ridicate în tot Vasluiul. Găgeştiul a fost primul bastion Chevron, iar terenul unde se va ridica sonda de explorare şi exploatare a gazelor de şist a fost îngrădit şi nivelat. Pe 15 mai cei de la Chevron România au încercat să învingă şi la Puieşti, dar s-au lovit de refuzul categoric al celor 13 consilieri, care nici n-au vrut să se uite la ce pregătiseră cei de la Chevron.

Am respectat promisiunile făcute vasluienilor şi am iniţiat un proiect legislativ privind interzicerea explorării şi exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică, dar actualii guvernanţi blochează adoptarea acestei legi.

Propun ca la alegerile europarlamentare să avem şi un referendum local privind exploatarea gazelor de şist pentru a lămuri definitiv pe cei care ne conduc care este decizia noastră.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Puterea plagiază iniţiativele opoziţiei"

Asistăm la o premieră naţională. Puterea susţine o iniţiativă a opoziţiei. Apreciez faptul că echipa guvernamentală a ajuns să vadă necesitatea creşterii salariilor rezidenţilor şi să-mi susţină iniţiativa legislativă ce prevede posibilitatea transformării salariilor rezidenţilor în burse pentru a creşte veniturile rezidenţilor şi a stimula tinerii medici să rămână în ţară.

Am arătat în repetate rânduri că România este ţara cu cei mai puţini medici din UE (doar doi la mia de locuitori, la jumătate din media europeană), dar totodată şi cea mai mare exportatoare de medici.

Lipsa unei strategii în acest domeniu ne costă vieţi şi bani. Suprapunerea cu nivelul redus de trai duce la recorduri nedorite de morbiditate şi mortalitate legate de diverse patologii. Numărul mic de medici, absenţa unor anumite specialităţi în mai multe judeţe sau chiar absenţa medicilor în peste 100 de localităţi duce la temporizarea intervenţiilor, plimbarea pacienţilor între spitale sau chiar între marile centre medicale, supraaglomerarea serviciilor medicale, risc de complicaţii şi malpraxis.

Gaura bugetară provocată de pregătirea celor 8.000 de medicinişti care au ales străinătatea ajunge la 64 de milioane de euro, dar este mult mai mare faţă de cele 40 milioane cât ne-ar fi costat dublarea salariilor pentru menţinerea lor în ţară.

Proiectul legislativ asigură o strategie de menţinere a mediciniştilor în ţară prin măsuri de natură economică. Concret, se introduce o nouă opţiune pentru absolvenţii admişi la rezidenţiatul pe loc la care remuneraţia se va asigura sub formă de bursă de studii acordată de Ministerul Educaţiei. Această formă de plată va duce la dublarea salariilor rezidenţilor, condiţionată de obligaţia de a lucra minimum cinci ani în ţară la o unitate sanitară publică din momentul obţinerii titlului de specialist.

Cei care optează pentru această formă de rezidenţiat vor avea condiţii mai bune pe perioada studiilor, se vor putea pregăti mai bine şi vor rămâne în România. Statul va câştiga prin faptul că aceşti oameni vor asigura specialităţile deficitare în zone deficitare, vor plăti taxe şi impozite şi, nu în ultimul rând, se vor menţine în ţară banii cheltuiţi pe formarea profesională.

Fără o astfel de strategie exportul de medicinişti va continua să crească. Analizele din ultimii ani arată clar că acest lucru are condiţionare economică. Salariile mici, blocarea posturilor şi condiţiile de muncă au făcut ca în 2012 numărul de medici să scadă sub nivelul critic de 40.000 medici. La acest început de an mai avem doar 39.813 medici, cu aproape 15.000 mai puţini faţă de 1990. Medicii rezidenţi câştiga doar cinci lei (1,38 euro) pe oră, de zece ori mai puţin decât un coleg din occident şi, după 3-7 ani de umilinţe, aleg o altă ţară în care pot avea un trai decent.

Acest proiect legislativ ne dă şansa de a ne trata chiar în această ţară.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Româncele sunt condamnate la moarte la locul de muncă"

Româncele au una din cele mai scăzute speranţe de viaţă din Uniunea Europeană. E dificil să fii şi mamă şi angajată şi soţie în această ţară, în condiţiile în care sărăcia şi precaritatea asistenţei medicale fac parte din existenţa cotidiană. Creşterea vârstei de pensionare reprezintă un nou atac pentru cele care încearcă să supravieţuiască după anii în care au avut în fiecare zi trei slujbe.

Scăderea natalităţii la 195.000 de copii reprezintă un minim istoric al României moderne şi o mare problemă demografică. În acest ritm, în 15-20 de ani, va fi pusă în dificultate atât piaţa muncii ce va ajunge fără salariaţi, cât şi bugetele de sănătate şi de pensii care vor avea nevoie de sprijin tot mai important de la bugetul de stat.

Intenţionăm să depunem un nou proiect legislativ care să prevadă reducerea vârstei de pensionare în funcţie de numărul de copii născuţi şi crescuţi într-o familie. Aceasta se va alătura celui pe care l-am iniţiat în sesiunea parlamentară precedentă, ce prevede încurajarea natalităţii prin stimulente fiscale reale acordate în funcţie de numărul de copii în familiile care muncesc, cât şi a gratuităţii consultaţiilor şi tratamentelor medicale pentru gravide, pentru că vreau ca România să adopte politici publice şi strategii clare pentru rezolvarea acestei probleme.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Siniştrii sănătăţii"

O pacientă din Văleni a fost dată afară din spitalul din Vaslui imediat după intervenţia chirurgicală.

Legea lui Nicolăescu e dură: scapă cine poate şi plăteşte. Pacienta Pancescu nu are niciun venit, deşi ar vrea să muncească. Legea lui Nicolăescu nu-i asigură nici măcar cheltuielile de înmormântare.

În tot acest timp siniştrii sănătăţii se plimbă prin ţară pe banii noştri şi fac dezbateri publice.

Mulţumim din inimă partidului!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ţara te vrea prost"

Aflăm din când în când că avem copii geniali, copii superdotaţi care ajung la olimpiadele internaţionale şi câştigă medalii. Politicienii se împăunează şi îi folosesc adesea ca vehicul mediatic, dar din cauza deficienţelor din sistemul de învăţământ, peste 90% din aceşti copii se pierd prin diluţie în mediocritatea care-i înconjoară sau sunt forţaţi să-şi părăsească ţara.

Învăţământul românesc oferă exemple de excelentă, atipice şi paradoxale. Examenele naţionale arată incompetenţa şi frauda, nu avem nici măcar o universitate în topurile europene şi mondiale şi ne putem "lăuda" cu un analfabetism funcţional de peste 50%.

Rezultatele deosebite se datorează atât eforturilor proprii, cât şi celor ale părinţilor care pot oferi mai mult decât ceea ce statul le oferă.

În schimb, copiii dotaţi, dar fără posibilităţi, uitaţi de guvernanţi prin cele mai sărace zone din Europa, nu au nicio şansă în actualul sistem de învăţământ.

Politicile inepte bazate pe obedienţă şi înregimentare partinică cultivă mediocritatea şi alungă din ţară elitele din multe domenii de activitate.

Am vrut doar ca legea să fie respectată şi am propus alocarea în buget a cel puţin 6% din PIB, aşa cum e prevăzut în legea învăţământului. Am sperat ca proiectul noii Constituţii va include alocarea sumelor necesare pentru educaţie şi sănătate.

Cei care în 2012 am mai crezut în Moş Crăciun, vedem doar că ţara te vrea prost şi dependent de ajutorul statului ca să rămâi captiv şi fără discernământ la vot.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Toamna medicală"

Trăim şi murim într-un paradox românesc. Suntem pe ultimul loc în UE la numărul de medici, dar pe primul loc la exportul de cadre medicale.

Putem cuantifica pierderile bugetare legate de exodul personalului medical. Pregătirea celor 8.000 de medicinişti care au ales străinătatea ne-a costat 64 de milioane de euro. E un exemplu clasic de cum ştim să ne furăm căciula pentru că menţinerea lor în ţară prin dublarea salariilor ne-ar fi costat doar 40 de milioane.

Nimeni nu poate cuantifica cu exactitate dezastrul medical provocat de lipsa unei strategii în acest domeniu. Numărul mic de medici, absenţa unor anumite specialităţi în mai multe judeţe sau chiar absenţa medicilor în peste 100 de localităţi duce la temporizarea intervenţiilor, plimbarea pacienţilor între spitale sau chiar între marile centre medicale, supraaglomerarea serviciilor medicale, risc de complicaţii şi malpraxis. Suprapunerea cu nivelul redus de trai duce la recorduri nedorite de morbiditate şi mortalitate legate de diverse patologii.

Guvernanţii stau cu braţele încrucişate şi nu fac nimic pentru ca această situaţie critică să beneficieze de tratament de urgenţă. În acest timp, peste cele trei proiecte legislative ce prevăd deblocarea posturilor din sănătate, dublarea salariilor şi plata gărzilor rezidenţilor se aşterne praful.

Vă propun să transformăm această sesiune de toamnă într-o sesiune dedicată rezolvării problemelor din sistemul medical şi să ţineţi cont doar de interesele românilor când veţi utiliza cartela de vot.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un nou argument pentru educaţia pentru sănătate"

O botoşăneancă de 27 de ani, mamă a doi copii, a murit electrocutată în timp ce scotea rufele din maşina de spălat defectă. Soţul a încercat să o ajute, a pus mâna pe ea şi s-a electrocutat şi el. Câteva noţiuni simple despre cum trebuie procedat în astfel de situaţii şi cum trebuie acordat primul ajutor ar fi salvat patru vieţi.

Se aude, domnule ministru?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un tramvai numit dorinţă"

Tramvaiele regiei locale de transport public sunt scoase la licitaţie de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru că regia nu şi-a mai putut onora obligaţiile bugetare.

Prin vânzarea celor 22 de tramvaie se doreşte acoperirea unei găuri bugetare de aproape 39 de milioane de lei. În loc să devină o modalitate ieftină şi ecologică de transport pentru ieşeni, această modalitate de deplasare a fost transformată într-o gaură neagră a economiei prin neachitarea de către administraţia locală a celor 20 de milioane de lei pentru gratuităţile oferite pensionarilor.

Pentru cetăţean este de neînţeles de ce avem un preţ exorbitant la transportul în comun, în timp ce condiţiile de transport sunt deficitare, dar vedem că se oferă, fără acoperire, pomeni unui electorat captiv, în timp ce studenţii, veteranii sau persoanele cu handicap sunt trimişi prin praf şi prin căldură la un marş forţat pe colinele Iaşiului.

După ce am rămas fără industrie, spital de urgenţă, aeroport şi autostradă, putem vedea doar un nou fel în care politicienii "iubesc" Iaşiul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"USL - Unde sunt locurile de muncă din Vaslui?"

Valul disponibilizărilor mătură rând pe rând instituţiile publice vasluiene. După ce a lovit poşta şi finanţele publice, acesta se aproprie şi de ultimele locuri de muncă de la stat.

Aici sunt însă numeroşi membri de sindicat care ar trebui să se lupte şi să vină cu soluţii viabile pentru menţinerea locurilor de muncă.

Surprinzător sau nu, chiar liderii de sindicat au renunţat la apărarea membrilor şi chiar susţin că disponibilizările sunt necesare datorită numărului prea mare de funcţionari.

Înregimentaţi politic şi obişnuiţi doar cu discursuri goale şi interminabile, aceştia preferă să fie orbi şi muţi în faţa dramelor vasluienilor. Sunt aceiaşi oameni care au trăit şi trăiesc din cotizaţiile a mii de vasluieni şi care plângeau cu lacrimi de crocodil pe vremea guvernării PDL.

Disponibilizaţii nu mai au încredere în nimeni şi nimic. În locul milionului de locuri de muncă, li se oferă şomaj şi sărăcie şi mulţi dintre ei, abandonaţi de cei care le promiteau marea cu sarea, nu mai au nici măcar curajul să îşi ceară drepturile.

Acum câteva zile, un funcţionar cu preavizul în mână spunea: "Poate aţi auzit că la noi au ajuns la spital cu ambulanţa doi salariaţi după ce li s-a dat preaviz. E o dramă. Au credite, copii de întreţinut. Trist este că nu ai cui să te plângi. Sindicate, partid, cui? Toţi ridică din umeri. I-am întreba unde putem să câştigăm un ban într-un judeţ cu mii de şomeri şi fără locuri de muncă. Nici nu ai curajul să mai vorbeşti. E ca pe vremuri".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vaslui: infernul concedierilor"

119 din cei 377 de salariaţi ai Direcţiei Finanţelor Publice au primit preavize. Adică peste 30%. Pe lângă personalul contractual, care pleacă direct acasă, preavize au primit şi personalul de la audit şi cel de la contabilitate şi cel administrativ. Mai puţin de 80 de posturi vor fi disponibile pentru cei disponibilizaţi, iar în aceste condiţii, nimeni nu este sigur de locul de muncă şi de traiul zilnic.

Nu a existat niciun criteriu în acordarea preavizelor. Nici vârsta, nici experienţa, nici studiile, nici anii lucraţi în acelaşi serviciu nu au contat. Cert este că în judeţul Vaslui sunt cei mai mulţi angajaţi ai finanţelor din Moldova ce au primit semnalul că vor fi daţi afară. Explicaţia halucinantă a autorităţilor este că reorganizarea finanţelor din Vaslui a vizat mai multe structuri de servicii.

În locul promisiunilor de campanie privind crearea unui milion de locuri de muncă, vasluienii primesc astăzi doar disponibilizări. În locul luptei cu evaziunea fiscală şi corupţia, actuala majoritate preferă soluţia facilă de a băga mâna în buzunarul locuitorilor din cea mai săracă regiune a Europei.

Urmează Sărăcie Lucie nu mai e doar un simplu acronim. Până când?

Domnul Vasile Gudu:

"Încă un cadou de la stat: sisteme de irigaţii cedate gratuit"

Ministerul Agriculturii vrea să ofere gratuit dreptul de folosinţă asupra sistemelor de irigaţii unor firme controlate de oamenii de afaceri Ioan Niculae şi Culiţă Tărâţă, cunoscuţi pentru facilităţile primite de la stat.

Incapabil să gestioneze eficient sistemul de irigaţii, Ministerul Agriculturii a găsit cea mai "bună" soluţie pentru a rezolva problemele din sector. Astfel, instituţia vrea să cedeze cu titlu gratuit, pentru 30 de ani, dreptul de folosinţă asupra instalaţiilor de irigare unor firme din domeniul agricol, printre care şi cele ale oamenilor de afaceri Ioan Niculae şi Culiţă Tărâţă. Cei doi sunt cunoscuţi pentru facilităţile consistente pe care le-au primit de-a lungul timpului de la stat, într-o formă sau alta.

Beneficiarii măsurii spun că oricum sistemul de irigaţii este distrus, poziţie comunicată şi de oficialii ministerului. "Sistemele nu sunt în stare bună şi trebuie să investească în ele", a declarat Achim Irimescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii. Conform proiectelor de hotărâre de Guvern, ar urma să se constituie dreptul de folosinţă gratuită în favoarea a cinci organizaţii, printre care Organizaţia de Desecare şi Drenaj InterAgro nr. 13 Seaca, judeţul Teleorman, dar şi Organizaţia de Desecare şi Drenaj Insula Mare a Brăilei. Aceste organizaţii sunt înfiinţate de firmele care exploatează terenurile deservite de sistemele de irigaţii, desecare şi drenaj.

Potrivit proiectelor, iniţial, sistemele de desecare şi drenaj vor putea fi folosite pe o perioadă de cinci ani, cu obligaţii de modernizare şi exploatare. În cazul respectării obligaţiilor, la finalul celor cinci ani, perioada poate fi extinsă cu până la 25 de ani.

Deşi neagă că ar mai avea vreo legătură cu Insula Mare a Brăilei, pe care a avut-o în concesiune din 2001 prin firma TCE 3 Brazi, Ministerul Agriculturii spune că susţine cauza actualilor proprietari. Insula Mare a Brăilei rămâne cel mai râvnit teren agricol din România.

Din august 2012, întregul teren a fost concesionat firmei Agricost, deţinută de Constantin Duluţe, care este un apropiat al lui Culiţă Tărâţă. În plus, administratorul Agricost, Gheorghe Buzdugan, este în acelaşi timp şi directorul general de la TCE 3 Brazi. Grupul InterAgro este deţinut de omul de afaceri Ioan Niculae, care a beneficiat ani la rând de gaze ieftine de la stat, afacere verificată de DIICOT, prejudiciul fiind estimat la 126 milioane euro.

În primăvara acestui an, s-a încercat obţinerea unor sume de bani de la Guvern pentru irigaţii. Este vorba despre modernizarea unei staţii de pompare din comuna Stăncuţa, lângă Insula Mare a Brăilei, staţie care, potrivit presei locale, este una dintre cele mai mari din Europa şi ar putea deservi 320.000 hectare.

În timp ce oferă instalaţiile pentru uz gratuit, ministrul agriculturii, Daniel Constantin, afirmă că statul vrea să modernizeze sistemul de irigaţii cu bani europeni. Astfel, vrea ca un miliard de euro din fondurile structurale alocate României să fie alocate pentru modernizarea sistemelor de irigaţii, însă abia din 2014. În condiţiile secetei din ultimii ani, accesul la irigaţii face diferenţa între profit şi pierdere pentru agricultori. Agricultorii se plâng de preţul prea mare al electrităţii. Dacă ar folosi irigaţiile, producţia ar creşte cu 30- 50%.

Din cele 2,9 milioane de hectare amenajate pentru irigaţii până în 1989, doar pe 500.000 de hectare încă mai sunt sisteme viabile economic. Restul a fost distrus aproape total, în condiţiile în care Ministerul Agriculturii susţine că în 2013 au fost încheiate contracte pentru 400.000 hectare în vederea irigării. Realitatea este însă alta. Total diferită de cea prezentată de Ministerul Agriculturii şi de reprezentanţii ei.

Domnul Vasile Iliuţă:

"Preţul corect!"

Am ajuns la paradoxul nefericit ca fermierii din România să se roage ca producţia legumicolă sau cerealieră să fie slabă şi de proastă calitate, doar aşa vor obţine un preţ mai bun pentru munca lor.

Anul acesta condiţiile meteorologice au sprijinit fermierii să umple hambarele, însă, din pricina lipsei reformelor reale, preţul recoltelor s-a înjumătăţit. Vedeam zilele trecute că, de mai mult timp, Consiliul Concurenţei analizează situaţiile de concurenţă neloială pe piaţa comerţului cu cereale. Este o iniţiativă lăudabilă care nu va rezolva însă problema de fond.

Fermierii au nevoie de programul "Primul siloz", pe care PDL îl declanşase, însă USL l-a dat imediat uitării.

Fermierii au nevoie de sprijin pentru a-şi valorifica recolta atât la nivel naţional, cât şi la export, în condiţii avantajoase.

Fermierii au nevoie de sprijin ca să prelucreze recoltele în mediul rural şi să introducă pe piaţă făină şi nu grâu, conserve şi nu legume neprelucrate, compoturi şi nu fructe perisabile. Altfel spus, valoarea adăugată brută trebuie să coboare în mediul rural.

Fermierii au nevoie de un sistem de irigaţii modern, ca să nu mai depindă de "mila lui Dumnezeu" şi să nu-şi mai expună culturile riscurilor de secetă.

Dar toate aceste lucruri nu sunt posibile decât cu investiţii puternice, susţinute şi calibrate către cei care produc în condiţii concurenţiale. USL a demonstrat că urăşte investiţiile, detestă agricultorii harnici care muncesc pentru recolte mai mari şi mai bune calitativ şi nu este preocupată de niciun sector care contribuie la creşterea PIB.

Susţin orice măsură care ar sprijini o reformă reală a sectorului agricol din România, care să aibă impact nu numai la nivel declarativ asupra fermierilor din România.

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"Cine critică Guvernul?"

Desprinşi din altă realitate decât cea în care trăim şi trăiesc milioane de români, câteva personaje cu memorie scurtă şi selectivă depăşesc zilnic recordurile de ridicol fredonând aiurea sentinţe la adresa membrilor Guvernului Ponta. Abundă refrenul (dorit ironic) cu "cel mai cinstit guvern" şi suntem sufocaţi cu păreri despre un ministru sau altul venite din gura unor personaje sinistre, altminteri lideri de opinie ai unei triste opoziţii.

Cine sunt recitatorii aleşi pe sprânceană? Cei a caror guvernare iresponsabila şi aservita total clientelei de partid a ipotecat prezentul şi viitorul României. Domnii Blaga, Boc, Funeriu, Lăzăroiu şi doamna Udrea, ca să-i numesc rapid pe cei mai agitaţi. Vieţuind în alt spaţiu decât cel al decenţei, numele de mai sus oferă zilnic lecţii "preţioase" despre capacitate managerială, eficienţă guvernamentală, pricepere în gestionarea banilor publici şi, în general, tot tacâmul de competenţe la care au rămas repetenţi în trecutul recent. E mostră de tupeu incorigibil sau, pur şi simplu, ridicol grotesc asumat ca atare?

Cum să-l asculte cineva la modul serios pe domnul Boc, atunci când critică performanţa guvernamentală? Cum să plece urechea cineva la spusele unui Funeriu mai arogant decât atunci când era la putere? Cum să nu te revolţi când o auzi pe Elena Udrea predicând absorbţia fondurilor europene, tocmai ea, cea care a părăsit Ministerul Dezvoltării pârjolind toate programele în domeniu?! Despre Sebastian Lăzăroiu mă abţin să vorbesc fără cunoştinţe temeinice despre basme şi poveşti nemuritoare.

Revenind la ideea de bază, cum să ofere credibilitate unui mesaj dinspre opoziţie tocmai aceia care au umilit şi batjocorit milioane de români, tăindu-le salarii şi pensii, jignindu-le copiii, părinţii şi bunicii şi tratându-i pe toţi cu o aroganţă de neuitat? Astfel de personaje aruncă în derizoriu ideea de opoziţie, ceea ce, în virtutea unei democraţii normale, e profund nesănătos. Guvernul are nevoie de voci critice, are nevoie să i se arate, mai ales cu credibilitate când greşeşte şi unde greşeşte.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"La muncă egală - salariu egal"

În zilele de 7 şi 8 septembrie 2013, în municipiul Oradea, s-a desfăşurat seminarul OFSD Bihor "La muncă egală - salariu egal", având ca temă egalitatea de şanse a femeilor cu bărbaţii în ceea ce priveşte salarizarea. Au participat doamna Zita Gurmai, europarlamentar, preşedinta femeilor socialiste din Parlamentul European, vicepreşedinta pentru Afaceri Constituţionale din Parlamentul European şi doamna Rovana Plumb, ministrul mediului şi schimbărilor climatice, preşedinta Organizaţiei Femeilor Social Democrate, vicepreşedinte PSD.

La dezbateri, în cadrul seminarului, au fost invitate şi au răspuns două delegaţii de femei social-democrate din judeţele vecine, din Ungaria, alături de delegate OFSD din şase judeţe din Transilvania.

Tema propusă pentru dezbateri constituie una dintre priorităţile Comisiei Europene, diferenţele de salarizare pe criteriu de gen existând în toate ţările UE, la nivel european media fiind de 17%, iar în România de numai 13,5%.

Criza a accentuat această diferenţă şi a erodat mult indicatorii de protecţie socială, scazând nivelul de trai al tuturor cetăţenilor. Un lucru semnificativ pentru România este faptul că, începând cu anul 2012, odată cu venirea la guvernare a USL, s-au ameliorat diferenţele în ceea ce priveşte ocuparea de către femei a funcţiilor de decizie din administraţie, dar şi în alte domenii. Acest lucru este consemnat în Raportul Comisiei Europene, Unitatea 2, privind egalitatea între femei şi bărbaţi. Studiul prezintă faptul că România a făcut paşi importanţi în această direcţie, fiind pe locul trei după Slovenia şi Spania, depăşind state precum Anglia, Germania, Franţa şi chiar ţările nordice.

Diferenţele de salarizare între femei şi bărbaţi au cauze multiple şi necesită soluţii multiple. Pentru a le combate este necesară o acţiune la toate nivelurile şi un angajament din partea tuturor părţilor implicate - de la angajatori, sindicate şi autorităţi naţionale, până la fiecare dintre cetăţeni.

Cred că este o datorie comună pentru partenerii de ambele sexe, angajatori sau angajaţi, atât în sistem public, cât şi privat, să acorde o importanţă sporită diminuării şi eliminării tratamentului discriminator de gen de pe piaţa forţei de muncă, pentru a contribui la dezvoltarea unei societăţi evoluate, sănătoase şi eficiente.

Domnul Daniel Tudorache:

"Roşia Montană"

Eu îmi doresc ca oamenii de acolo să aibă locuri de muncă, la fel de mult cât îmi doresc ca mediul înconjurător să fie protejat. Trebuie găsită o soluţie corectă. Decizia pentru Roşia Montană se va lua în mod transparent. Faptul că Guvernul a trimis proiectul de lege pentru Roşia Montană în Parlament reprezintă garanţia că proiectul va fi dezbătut în cel mai mic detaliu şi în cea mai transparentă formă posibilă.

În cadrul acestor dezbateri vor fi prezentate argumente pro şi contra, iar parlamentarii, în calitatea lor de reprezentanţi ai poporului, vor lua o decizie. Fiind un proiect de interes naţional, este normal ca Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului român, să ia decizia finală.

Doamna Violeta Tudorie:

"Creşterea economică 2013-2017"

Dacă anul trecut, România a ieşit din recesiune, în 2013, creşterea economică, graţie conducerii politice a USL, s-a instalat ca o tendinţă statornică. Aprecierea aceasta nu o facem numai noi, ci aparţine, mai nou, şi prestigiosului grup de economişti de la The Economist Intelligence Unit, care şi-a făcut cunoscut raportul la sfârşitul săptămânii trecute. Ieşirea din recesiune şi trecerea pe creştere economică este cea mai importantă realizare a Guvernului Ponta şi a Uniunii Social-Liberale. O realizare pe care o putem raporta cu bucurie şi care va fi argumentul nostru forte prin care vom aborda în viitor problemele economice şi sociale, precum şi campaniile de alegeri din 2014.

Potrivit Economist Intelligence Unit se prognozează o creştere economică de 2,5% pentru România în 2013 şi o creştere în medie anuală de 4% între 2014-2017.

Faptul că economia românească va înregistra în 2013 o creştere de 2,5% reflectă atât bunele practici şi politici guvernamentale, cât şi - pentru că este vorba de o creştere de doar 2,5% - recesiunea persistentă din zona euro. Dar vestea cea mai bună este aceea că în anii care vin urmează ca ritmul de creştere să se accelereze. Astfel că în perioada 2014-2017 vom avansa către o rată medie anuală de 4% (se arată în raportul pe luna septembrie al Economist Intelligence Unit, citat de Agerpres). De precizat că prognoza din septembrie a E.I.U. este uşor în creştere comparativ cu raportul publicat în luna iulie, care menţiona o creştere economică de 2,4% pentru 2013 şi o rată medie anuală de creştere de sub 4% în perioada 2014-2017.

Prin venirea USL la guvernare, România a evitat intrarea în recesiune în 2012, înregistrând la sfârşitul anului o creştere a PIB-ului de 0,7%, iar revenirea pe creştere economică se va consolida cu certitudine în mod moderat în 2013. Totodată, după ce zona euro va ieşi din recesiune şi sunt semnale în acest sens, de anul viitor ritmul de creştere se va accelera gradual în jurul unei medii anuale de 4%.

Acestea sunt anticipările unor instituţii internaţionale pentru intervalul 2014-2017. Argumentele celor de la Economist Intelligence Unit au în vedere faptul că PIB-ul României este susţinut de exporturi şi de creşterea cererii interne (se menţionează în Raportul Economist Intelligence Unit).

Pentru ca prognozele să se confirme este necesar ca Guvernul Ponta să se încadreze în ţinta de reducere a deficitului bugetar, stabilită la 2,1% din PIB în 2013 şi să ţină la fel de bine sub control cheltuielile publice. Totodată, trebuie să continue privatizarea şi restructurarea companiilor de stat. Prin urmare, sunt perspective credibile de o creştere mai mare pentru 2013 decât anticipările anterioare, dar acestea cer măsuri guvernamentale judicioase.

Pe parcursul acestei legislaturi, Guvernul şi-a propus să reducă TVA de la 24% la 19% sau cotele de contribuţii sociale pentru 2014. Deocamdată se va merge pe reducerea cu 3% a contribuţiei angajatorilor, însă fiecare din aceste reduceri vor fi efectuate în funcţie de condiţiile fiscale. Odată cu măsurile de consolidare şi creştere economică, guvernarea USL va avansa în realizarea reformelor din administraţia publică, din sistemul de sănătate şi de învăţământ, aşa cum sunt acestea prevăzute în Programul de (guvernare şi în înţelegerile cu finanţatorii internaţionali.

În îndeplinirea acestora şi pentru a nu ne lovi inutil de o opoziţie politică şi socială populistă, va trebui să îmbunătăţim dialogul social cu partenerii sociali, cu societatea civilă, cu diferitele categorii profesionale şi cetăţeneşti.

Contăm şi acţionăm ferm pentru îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor UE, care vor contribui la investiţiile în infrastructură, ceea ce ar putea duce la o creştere a potenţialului exporturilor pe termen mai lung. S-au luat măsuri importante, aşa că este foarte probabil ca absorbţia să se îmbunătăţească cu fiecare lună care trece de acum înainte.

Garanţia politică a consolidării evoluţiilor pozitive înregistrate până acum şi cele prognozate pentru anii care vin, din economia şi societatea românească, o constituie continuarea guvernării USL, îmbunătăţirea colaborării dintre partidele reprezentate de această coaliţie în vederea unei mai bune funcţionări a instituţiilor, a serviciilor publice, a satisfacerii interesului naţional şi cerinţelor legitime ale cetăţenilor.

Domnul Rodin Traicu:

"RAAN, victima unui jaf inimaginabil"

Zilele trecute mi-a fost înmânată o sinteză a constatărilor rezultate în urma controlului efectuat de Camera de Conturi Mehedinţi la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare din Drobeta-Turnu Severin, colegiul pe care îl reprezint.

Concluziile raportului, cutremurătoare, de altfel, scot la iveală o serie de nereguli care au aruncat în impas financiar nu doar RAAN, ci pot arunca în aer întreaga industrie din Turnu Severin. Sume de ordinul sutelor de miliarde au fost date efectiv fără acoperire, au fost emise bilete la ordin de milioane de euro fără a fi justificate cu documente, au fost efectuate plăţi nedatorate pentru echipamente neachiziţionate.

La vârsta pe care o am, credeam că le-am văzut pe toate, dar acest raport mi-a arătat că nu există nicio limită în ceea ce priveşte lăcomia şi prostia. Cu bună ştiinţă, directori ai RAAN, numiţi şi coordonaţi politic de fosta guvernare, au distrus nu numai un agent economic de importanţă strategică pentru România, ci şi vieţile a peste 3000 de salariaţi care riscă acum să rămână pe drumuri.

Vă prezint mai jos o sinteză a constatărilor rezultate în urma controlului efectuat. Din considerente de timp, vă voi reda doar valorile mari despre care se vorbeşte în raport, pentru că atunci când un singur tun se ridică la peste 400 miliarde lei vechi (aprox. 10.000.000 de euro), sumele între 1 şi 10 miliarde lei vechi aproape că par insignifiante.

• Efectuarea de plăţi nelegale în sumă de aproximativ 1.130.000 lei, din alocaţii bugetare, precum şi neregularizarea cu bugetul de stat a avansurilor în sumă de 1.130.000 lei, pentru lucrări de investiţii nejustificate până la sfârşitul anului 2011 cu lucrări executate.
• Angajarea de lucrări de investiţii supraevaluate, cu suma totală de aproximativ 670.000 lei la care se adaugă TVA în sumă de 160.000 lei prin negocierea unor cheltuieli fără bază legală.
• Efectuarea de plăţi nedatorate în sumă de aproximativ 54.000.000 lei pentru echipamente neachiziţionate (9.500.000 lei) precum şi pentru facturi neevidenţiate în contabilitate pentru care au fost emise 24 bilete la ordin (în valoare totală de 44.370.000lei).
• Efectuarea de plăţi nedatorate în sumă de aproximativ 338.000 lei (inclusiv TVA) prin decontarea unor lucrări la alte preţuri decât cele stabilite în contract.
• Necalcularea şi nerecuperarea penalităţilor de întârziere în sumă de 200.000 lei, pentru neexecutarea lucrărilor la termenul contractual.

Semnale de alarmă am tras cu mult timp în urmă. Am încercat în mai multe rânduri să avertizez atât salariaţii cât şi organele competente asupra a ceea ce se întâmplă în această unitate, dar, din păcate, feedback-ul dorit s-a lăsat aşteptat. Acum nu mai este timp pentru semnale de alarmă. Acum se impun cercetări penale serioase asupra vinovaţilor, dar şi, din păcate, măsuri reorganizatorice extreme în speranţa că prejudiciul creat de către un management ignorant şi incompetent se mai poate recupera într-o oarecare măsură şi mai pot fi găsite soluţii viabile de continuare a activităţii.

Consider că este de datoria noastră, a celor care ne aflăm acum la guvernare, să scoatem la lumină aceste lucruri în speranţa că vinovaţii vor fi pedepsiţi de lege şi să facem în aşa fel încât ele să nu se mai repete.

Domnul Scarlat Iriza:

"Accent pe viaţă"

Problema maidanezilor ne-a ajuns din urmă, ani de zile am ascuns gunoiul sub covor, acum nu se mai poate.

Interese, politici de imagine, toate trebuie să ia sfârşit, măcar acum, în ceasul al doisprezecelea. Legea maidanezilor nu mai poate suferi amânare şi, ca atare, trebuie şi va fi votată în Parlament. Nu vă grăbiţi să mă judecaţi, sunt un mare iubitor de animale. Am fost în acelaşi timp şi în postura omului muşcat de maidanezi.

Este o decizie dificilă, dar pe care nu putem să ezităm să o luăm. Nu putem pune în balanţă viaţa omului cu cea a unui animal.

Comisiile de administraţie şi cea juridică vor începe dezbaterile în prezenţa tuturor părţilor implicate, de la ONG-uri până la reprezentanţii Autorităţii Sanitare Veterinare. Sunt multe etape de parcurs, dar nu vom da înapoi.

Copiii noştri au nevoie să se simtă în siguranţă, noi avem nevoie de asta şi este în puterea noastră să schimbăm actuala lege.

În toate ţările din Europa, legea oferă opţiunea eutanasierii în cazul în care câinii nu sunt adoptaţi în timp rezonabil. Acest lucru îl cerem şi noi şi pentru asta vom vota.

Vreau ca România să fie ţara unde viaţa unui copil este pusă deasupra vieţii unui maidanez.

Domnul Neculai Răţoi:

"Câinele - prieten sau duşman?"

În ultima săptămână a ajuns o prioritate în agenda cetăţeanului problema câinilor comunitari. Deşi zi de zi sunt muşcaţi sute de oameni, a produs o emoţie foarte puternică moartea lui Ionuţ, îngeraşul de numai patru anişori, care a fost victima atât a câinilor fără stăpân, cât şi a nepăsării multor autorităţi ori a unor inşi venali, camuflaţi în spatele unor ONG-uri aşa-zise de protecţie a animalelor.

Cu această ocazie, lumea şi-a reamintit de ceea ce este cunoscut sub numele de "Legea Marinescu", un act normativ care s-a rătăcit prin întortocheatele meandre ale procesului legislativ românesc, urmând ca aceasta să intre în dezbatere cu o prioritate al cărei motiv nu a putut fi văzut decât în momentul în care a avut loc o tragedie. Dacă această lege ar fi fost operaţională în timp util, multe drame ar fi fost evitate. Însă românul e obişnuit să ia măsuri numai după ce au loc nişte nenorociri, capacitatea sa de prevenţie fiind invers proporţională cu importanţa reală a problemei. Iată cum, încă o dată, se reliefează faptul că amânarea la calendele greceşti a unei probleme care nu pare a avea, pe moment, o însemnătate majoră la nivel naţional, nu duce la soluţionarea problemei, ci la agravarea sa.

S-a insistat, mai ales de către ONG-urile care şi-au propus să aibă grijă de câinii fără stăpân, ca principalele direcţii de acţiune să fie sterilizarea tuturor câinilor fără pedigree din toată ţara şi reteritorializarea câinilor comunitari blânzi, adoptarea tuturor câinilor de pe stradă şi din adăposturi, adăpostirea iniţială a tuturor câinilor reclamaţi şi crearea unei comisii pentru ei, compusă din specialişti în comportament canin şi din protectorii de zonă.

S-a ajuns până acolo încât s-a propus chiar ca respectiva comisie să investigheze cauzele agresivităţii, şi anume motivele pentru care câinii au muşcat, iar cei care au muşcat datorită unor conjuncturi trebuie să fie trataţi, sterilizaţi şi, după caz, să fie propuşi spre adopţie ori reteritorializaţi. S-a plecat de la ideea că dacă dispare conjunctura, ei nu mai sunt agresivi. N-a spus niciun ONG măcar că, prin reteritorializare, un câine care pare blând în faţa comisiei, poate redeveni un animal feroce, întrucât sterilizarea ori microciparea sa nu îl va împiedica să muşte oamenii până la sfârşitul vieţii lui!

Un alt lucru rămas nespus de către ONG-uri a fost că aceste animale au, prin natura lor, un comportament de tip social, având tendinţa instinctivă de a trăi în haite. Iar în haită, precum în colectivităţile umane, trebuie să existe obligatoriu o ierarhizare, care, din păcate, în rândul animalelor nu poate fi făcută decât prin demonstraţii de putere, adică prin mostre de agresivitate şi violenţă! Să nu uităm că şi noi suntem îngrijoraţi de posibilitatea intrării propriilor copii în anumite anturaje care pot strica toată munca educaţională făcută cu grijă în ani de zile. Tot astfel, şi în rândul câinilor, fie ei cât de blânzi, se vor dezvolta tendinţele agresive şi, implicit, vor deveni periculoşi pentru cetăţenii care au ghinionul să ajungă în raza lor de acţiune, mai ales după lăsarea serii.

Trebuie să ne ferim de momentul în care să ajungem să ne întrebăm dacă s-a ajuns într-o etapă în care câinele s-a transformat din prieten în duşman. Câinele a fost unul dintre primele animale domesticite de către om şi sute de mii de ani i-a stat alături ca un prieten credincios. Bunul patruped a devenit periculos tot din cauza omului, care l-a abandonat şi l-a lăsat să se înmulţească necontrolat, care l-a părăsit ori chiar relocat din adăposturi (ce nu mai aveau bani pentru întreţinerea lor) prin păduri, obligându-i să îşi creeze haite mai periculoase decât cele de lupi, întrucât câinele nu se mai teme instinctiv de om, neezitând chiar să îl atace cu ferocitate.

Iată de ce trebuie urgent găsită o soluţie inteligentă, viabilă şi universal valabilă, "bătută-n cuie" printr-o lege care, pe de-o parte, să redea siguranţa cetăţenilor, aşa cum garantează însăşi Constituţia, dar, pe cealaltă parte, nici să nu fim arătaţi ca barbarii, cu degetul, că ne-am ucis poate singurul prieten care ne-a fost alături la greu în toată istoria noastră, câinele...

Domnul Vasile Mocanu:

"Piţurcă a băgat steagul secuiesc în bernă"

Vineri seara, echipa naţională de fotbal a României a reuşit încă o dată să aducă bucurie, fie şi doar pentru câteva ore, inimilor pătimite ale românilor. De la vlădică la opincă am stat cu sufletul la gură în faţa televizoarelor - căci doar fericiţii au putut să aibă un loc în tribunele Arenei Naţionale - încercând, chiar şi doar pe această cale, să fim alături de cei unsprezece tricolori care apărau onoarea ţării noastre. Care, în limitele sportivităţii, au arătat de partea cui este dreptatea, inclusiv în sfera politicii, băgând în bernă steagurile secuieşti aduse de către hoardele de huligani maghiari ca să mai pună nişte gaz peste focul unei situaţii şi-aşa tensionate în autointitulatul Ţinut secuiesc. Hoarde ce nu s-au dat în lături ca să arate că sunt, chiar şi în secolul XXI, mai aproape de mentalităţile lor ancestrale, pe care le-am simţit pe pielea noastră la Ip şi Treznea decât de cele de la Bruxelles ori Strasbourg.

Ciudate au fost însă afirmaţiile Ministerului ungar de Externe, care într-un comunicat, vineri, îndemna autorităţile române să nu acţioneze pe criterii etnice, în urma unor ciocniri. Iar potrivit MTI, ministerul afirma, în comunicat, că se aşteaptă ca Asociaţia Ungară de Fotbal să escorteze şi să protejeze suporterii unguri... Cu alte cuvinte, diplomaţia maghiară îndemna autorităţile române ca, având două părţi, una română şi cealaltă maghiară, dacă românii nu se implică în conflicte cu musafirii-suporteri unguri, iar aceştia se poartă de parcă hoardele ar mai fi conduse încă de Attila şi dau cu sticle-n jandarmii români, aceştia să nu riposteze doar asupra ungurilor, că-i discriminează etnic! Să înţelegem că diplomaţia maghiară, când nu este reprezentată de Eva ca vârf de lance, îndeamnă jandarmii români ca, dacă suporterii unguri cer să fie aduşi la normalitate doar prin măsuri energice, să tragă câteva bastoane pe spinare şi unor pensionari români din zonă, ca să nu zică vreun Csibi Barna că iar sunt discriminări pe criterii etnice?

După cum la fel de ciudată este şi solicitarea ministerului că se aşteaptă ca Asociaţia Ungară de Fotbal să protejeze suporterii unguri - sună cunoscut: cu foarte puţin timp în urmă, mai ţipa un prieten al lui Băsescu că vrea protectorat pentru maghiarii din România... Or, pe un plan mai subţire, diplomaţia maghiară zice că prin România mişună tot soiul de indivizi care n-au altceva mai bun de făcut decât să-i muşte pe furiş de călcâie pe sfinţii suporteri unguri, aşa că n-ar fi rău dacă aceştia ar fi protejaţi - probabil de către garda maghiară afiliată la Jobbik...

Curios este însă faptul că acelaşi Minister ungar de Externe a rămas mai mut decât o lebădă referitor la faptul că aceiaşi suporteri unguri fâlfâiau steagul aşa-zisului Ţinut secuiesc într-un domeniu în care fairplay-ul ar trebui să fie predominant. Nu a auzit nimeni vreun protest dinspre guvernul de la Budapesta despre faptul că această manifestare a hoardelor de suporteri din ţara vecină poate fi una provocatoare pentru cetăţenii români! Hoarde care, până la ieşirea din România, s-au tot manifestat antiromâneşte, ajungând în lipsa lor de civilizaţie chiar până la a arunca sticle în cetăţeni români nevinovaţi, lucru nu doar nejustificat în vreun fel logic ori sportiv, ci chiar supus pedepselor prevăzute de către Codul penal! Poate că diplomaţia maghiară ar trebui să prezinte nişte scuze românilor pentru comportamentul neanderthalian al cetăţenilor unguri care au făcut deplasarea în România sub masca suporterilor echipei roşu-alb-verde. Deoarece, în caz contrar, ar fi regretabil să se creadă, după cum zice o maximă latină, că "cine tace, consimte", ori chiar mai rău, că încurajează...

Ar fi de aşteptat însă ca şi diplomaţia română să înainteze un protest oficial autorităţilor maghiare, măcar pentru faptul că peste 60 din cei aproximativ 900 de aşa-zişi suporteri ai naţionalei ungare au fost reţinuţi şi sancţionaţi de către organele în drept din cauza faptelor lor, 16 fanatici primind chiar interdicţie pe stadioane pe timp de un an şi vreo 50 primind sancţiuni penale. Poate fi privită această serie de incidente ca o seminormalitate în tensiunea provocată de aşteptarea confruntărilor din teren dintre cele două echipe, numai că normalitatea aceasta (prost înţeleasă, de altfel) încetează în momentul în care nu mai este vorba de lupta între echipe de club, ci de confruntarea între reprezentativele sportive ale unor ţări. Iar când aceasta este precedată de provocări politice prin agitări de steaguri ori strigături antiromâneşti, sau când cetăţeni români paşnici sunt răniţi de sticle aruncate intenţionat în ei de către aşa-zişi "suporteri", deja nu mai poate fi vorba despre "normalitate", indiferent de cât de multă ori puţină ar fi, pentru că aici nu mai este vorba despre vreo manifestare sportivă, ci de cu totul altceva, care deja intră sub incidenţa Codului penal...

Domnul Constantin Rădulescu:

Apropierea datei de 1 ianuarie 2014 a început să nască unele temeri în rândul majorităţii populaţiei, nu numai rurale, ci şi urbane, în legătură cu liberalizarea pieţei vânzării terenurilor agricole, obligaţie asumată de România prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, semnat în anul 2005, an în care nu se ştia, din păcate, care va fi evoluţia României şi a cetăţenilor ei din toate punctele de vedere, dar mai ales economic. Iar evoluţia în acest domeniu nu a fost tocmai bună. De aceea am depus la Guvernul României, domnului prim-ministru Victor Ponta, un demers personal legat de liberalizarea funciară.

Ştiu că Guvernul României are în vedere un proiect de lege care vizează limitarea speculaţiilor cu terenurile agricole, prin măsuri care interzic:

- cumpărarea terenurilor de către persoane fizice care nu au studii şi experienţă în domeniul agriculturii. (Dar de ce nu aceeaşi restricţie şi pentru persoane juridice care nu au experienţă în domeniul agriculturii?);

-transformarea terenurilor extravilane în terenuri intravilane timp de 20 de ani de la cumpărare;

-revânzarea terenurilor agricole timp de 10 ani de la cumpărare.

De ce însă un proiect de lege care să vizeze doar limitarea şi nu interzicerea clară şi fără echivoc a oricărei speculaţii funciare ?

Ştiu de asemenea că, în general, nicio măsură nu este respectată dacă nu este dublată de sancţiuni foarte aspre, penale, cu privare de libertate pe mai mulţi ani şi confiscarea bunurilor dobândite în mod fraudulos în cazul încălcării acelei măsuri, dacă măsura respectivă este una de importantă majoră.

Ştiu în acelaşi timp că puterea de cumpărare a românilor, persoane fizice, este în continuare, din păcate, foarte mică în comparaţie cu oricare alt cetăţean al Uniunii Europene, ceea ce va însemna că pentru ei, românii persoane fizice, liberalizarea pieţei vânzărilor de terenuri nu va reprezenta vreun beneficiu, ci dimpotrivă. Mai exact, ar putea însemna doar schimbarea destinaţiei pe piaţa muncii: din culegători de căpşuni în afara ţării, în beneficiul strict al străinilor, în culegători de căpşuni în România, dar tot în beneficiul străinilor, deveniţi între timp proprietari de terenuri agricole în ţara noastră. Putem înlocui "culegătorii de căpşuni" cu oricare altă activitate în agricultură.

Mă refer, cu alte cuvinte, evident, la acei români care doresc să dezvolte o afacere în domeniul agricol şi nu au încă forţa financiară necesară şi nu la acei români care trăiesc în sărăcie, au terenuri agricole pe care nu le pot munci, fie din lipsă de bani fie din neputinţă (boală, bătrâneţe, lipsă urmaşi etc.) şi care doresc mai degrabă să scape de o povară şi să-şi vândă proprietăţile în orice condiţii, fără să le pese de ce va urma.

Ştiu totodată că alte ţări din spaţiul Uniunii Europene au liberalizat piaţa vânzării terenurilor agricole, dar în condiţii care nu au permis străinilor să cumpere decât foarte puţin teren agricol, ceea ce a dus la protecţia certă a cetăţenilor din ţările respective. Un exemplu este Cehia, ceea ce s-a dovedit a fi foarte bine şi pentru Cehia, ca stat suveran, dar şi pentru cetăţenii ei, în calitatea lor de agricultori autohtoni. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Marea Britanie, în Danemarca, în Irlanda şi în alte ţări europene, unde preţul minim de vânzare al unui hectar de teren agricol a fost impus de statele respective la un nivel foarte ridicat tocmai pentru descurajarea speculaţiilor cu terenuri agricole şi evident pentru protecţia fermierilor autohtoni şi a populaţiei ţărilor respective.

În virtutea celor de mai sus şi a altora asemenea, am propus domnului prim-ministru să dispună reanalizarea proiectului de lege propus de Guvern, în speţă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, înainte de intrarea acestuia în dezbaterea Parlamentului, astfel încât descurajarea speculaţiilor legate de liberalizarea pieţei vânzării-cumpărării terenurilor agricole, speculaţii inerente în mintea unora, să funcţioneze efectiv, fără drept de apel, chiar de la aplicarea legii şi să aibă în vedere nu numai persoanele fizice, ci şi persoanele juridice, iar în cazul încălcării măsurilor prinse în proiect, să se aplice sancţiuni penale, nu contravenţionale, dublate de trecerea automată a terenurilor agricole care au făcut obiectul oricărei speculaţii funciare în domeniul public de interes naţional, urmând regimul clar prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi anume: inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.

Sunt convins că şi dumneavoastră, ca şi mine şi ca foarte mulţi oameni din România, patrioţi adevăraţi, aveţi în vedere binele României şi, implicit, al românilor, încă necăjiţi şi nepregătiţi pentru a face faţă conjuncturii politice şi crizei economice care macină în continuare Europa şi, aş zice, aproape întreaga planetă, şi, prin urmare, veţi fi alături de mine în susţinerea demersului înaintat de subsemnatul domnului prim-ministru Victor Ponta, privind reanalizarea proiectului de lege care vizează liberalizarea pieţei vânzării-cumpărării terenurilor agricole.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Proiectul Roşia Montană"

Parlamentul, reprezentatul suprem al poporului român, se află în aceste clipe într-un moment în care-i sunt testate capacităţile de a răspunde alegătorului. Acest moment este, de fapt, o şansă; o şansă de a demonstra electoratului, poporului român, un mod responsabil de a gestiona un subiect de importanţă deosebită pentru România.

În calitate de deputat, îmi doresc ca proiectului minier de la Roşia Montană să nască o dezbatere reală, în care atât susţinătorii, cât şi oponenţii proiectului minier să poată discuta deschis despre argumentele pro şi contra iniţierii lui. Am speranţa unor discuţii constructive care să ducă la elemente comune, pentru ca, într-un final, să facem ceea ce este mai bine pentru România.

Spuneam că acest moment este o şansă pentru că ne asigură prilejul de a demonstra românilor că Guvernul României îşi poate asuma decizii. Avem exemplul domnului Boc, în calitatea sa, la vremea respectivă, de prim-ministru al României, care din laşitate, a ţinut ascuns ani de-a rândul acest proiect. Suntem primul guvern care-şi asumă în mod deschis şi transparent proiectul Roşia Montană, iar această asumare vine în numele cetăţeanului, în acord şi cu respectarea nevoilor românilor.

Închei prin a spune că avem conştiinţa şi puterea de a vota în interesul poporului român şi al României.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Universitatea, încotro?"

Pe tot parcursul verii, presa a semnalat opiniei publice permanent măsurile destabilizatoare promovate de Ministerul Educaţiei şi susţinute de Guvernul Ponta. Asistăm la cea mai violentă politizare a sistemului de învăţământ din ultimii ani, cel mai mare şi mai înflăcărat susţinător al acestui proces fiind fostul ministru al învăţământului românesc, doamna Ecaterina Andronescu, ale cărei măsuri, luate în ultimele zile de mandat sau dictate din umbră ulterior, rămân ca nişte lovituri de trăsnet aplicate sistemului. Din păcate, ele au făcut deja şi înconjurul lumii, doamna Ecaterina Andronescu, preşedinta Comisiei de învăţământ a Senatului, fiind catalogată drept autoarea contrareformei în învăţământ şi în domeniul cercetării.

Guvernul României a susţinut derapajele grave din educaţie prin ordonanţe de urgenţă, distrugând principiile unei reforme coerente şi care strânsese în jurul ei majoritatea dascălilor, părinţilor şi elevilor: anularea incompatibilităţii rector-parlamentar, reintroducerea posibilităţii ca profesorii pensionari să fie rectori şi directori, introducerea posibilităţii ca profesorii universitari să îndrume la doctorat câţi studenţi-doctoranzi aprobă senatul universitar, anularea obligaţiei ca aplicaţiile pentru granturi să fie examinate de către cercetători din afara României.

Aceste măsuri sunt "completate" de o altă serie de modificări aduse de Guvernul Ponta în ultimul an şi care nu fac altceva decât să pună sub semnul întrebării calitatea sistemului de învăţământ, să panicheze părinţii, să descurajeze elevii şi studenţii, să ducă în derizoriu activitatea universitarilor şi practic să desfiinţeze cercetarea românească: nealocarea, aşa cum prevede legea, a 6% din PIB pentru învăţământ şi cercetare, trecerea clasei a IX-a de la gimnaziu înapoi la liceu, ceea ce înseamnă acceptarea abandonului şcolar după clasa a VIII-a; bulversarea calendarului anual şcolar; sistarea finanţării diferenţiate a universităţilor, pe criterii de performanţă; îngroparea activităţii de cercetare prin eliminarea evaluatorilor străini şi prin tăieri drastice de buget.

Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 a fost gândită de Guvernul PDL ca un garant pentru stabilitate, pentru ridicarea standardelor, pentru încurajarea performanţei, împotriva conflictelor de interese şi împotriva fraudei. Ghinionul României este că Guvernul a făcut şi face orice îi stă în putinţă pentru a promova nepotismul, lipsa de credibilitate, impredictibilitatea, condamnând o societate întreagă la mediocritate, scăzând standardele la toate nivelurile.

Rupţi parcă de tot ce înseamnă standarde europene, cei responsabili de destinul sistemului de învăţământ ignoră recomandările Uniunii Europene în ceea ce priveşte învăţământul universitar. Mă refer aici, în mod concret, la un raport al Comisiei Europene care arată că numeroase instituţii de învăţământ superior pun accentul prea puţin pe calitatea predării. Recomandările Uniunii Europene către autorităţile publice responsabile cu învăţământul superior precizează nevoia asigurării unui cadru durabil, bine finanţat, care să sprijine eforturile instituţiilor de învăţământ superior în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii predării şi învăţării. De asemenea, acelaşi document al UE atrage atenţia cu privire la faptul că deciziile privind intrarea, avansarea şi promovarea personalului didactic ar trebui să ţină seama şi de o evaluare a competenţei de predare, pe lângă alţi factori.

În timp ce specialiştii europeni fac asemenea recomandări, în România, ministerul de resort propunea, pentru a doua oară în 6 luni, o modificare privind Standardele minimale pentru ocuparea posturilor de conferenţiar sau profesor universitar. Modificarea nefiind altceva decât o relaxare a condiţiilor de acces în învăţământul superior, noile condiţii propuse fiind mai puţin stricte, viitorii conferenţiari şi lectori nemaifiind nevoiţi să treacă prin filtrul Consiliului Naţional al Cercetării. Ce să înţelegem? Că brusc calitatea de profesor universitar împreună cu tot bagajul de cunoştinţe, experienţe, calificări cu care funcţia vine, s-a golit de importanţă?

Stimaţi guvernanţi, considerăm că învăţământul nostru traversează cea mai neagră perioadă din istoria sa postdecembristă şi am simţit nevoia să fac un nou apel, rugându-vă să salvăm ceea ce se mai poate salva în acest moment, solicitându-vă să vă respectaţi cuvântul dat.

Vă rog să luaţi în considerare o voce care vine din interiorul sistemului, fără nicio umbră de populism sau demagogie. Vocea mea este vocea colegilor mei de la catedră, activi sau pensionari.

Domnul Alexandru Nazare:

"Brăila - capitala indiferenţei guvernării USL"

Iată-ne pe toţi la începutul unei noi sesiuni parlamentare, o sesiune care, în clasicul stil USL-ist, debutează cu dovezi de iresponsabilitate şi indiferenţă a guvernanţilor faţă de nevoile oamenilor care i-au votat.

Am asistat vara aceasta cu toţii la o serie de evenimente care au adus activitatea de a guverna la noi culmi ale ridicolului, numiri de miniştri incompatibili sau cu dosare penale, privatizarea operatorului naţional de transport feroviar de marfă făcută pe genunchi şi neasumată nici de premierul, nici de ministrul interimar Ponta, contractul cu Bechtel, cel mai păgubos contract al statului, a devenit "acul din carul cu fân".

Toate acestea au culminat în ultimele zile cu o serie de frământări existenţiale ale unui premier care nu se poate decide încă dacă e mai bine să fii prim-ministru sau deputat şi cu preţul plătit pentru inconştienţa de care a dat dovadă USL când a condamnat vehement legea ce permitea eutanasierea câinilor fără stăpân.

Dar atunci când eşti prea ocupat să guvernezi din studiourile de televiziune, este greu să vezi care sunt nevoile cetăţenilor care te-au votat. Este greu să vezi ce nevoi au, spre exemplu, locuitorii Brăilei, care, după marea regionalizare, vor pierde sediile regionale ale deconcentratelor, direcţiile de finanţe, vămile şi ambulanţa fiind doar începutul acestui proces de marginalizare a Brăilei, capitala, cel puţin până acum, a Regiunii de Dezvoltare Sud-Est.

Mă întreb dacă premierul care a promis un milion de locuri de muncă este la curent cu faptul că rândurile şomerilor din Brăila s-au îngroşat cu cei 380 de muncitori de la Laminorul, care au primit preaviz de concediere şi, mai mult decât atât, nu şi-au încasat nici măcar salariile restante de 3 luni. Pe lângă locuri de muncă, prin punerea lacătului la porţile combinatului siderurgic, Brăila a pierdut şi şansa salvării industriei şi nu am văzut nici măcar o tentativă a Guvernului de a evita acest lucru.

În acelaşi timp, mă gândesc cu groază la faptul că în curând vine iarna şi brăilenii vor fi iarăşi nevoiţi să se încălzească la aragaz şi să se spele cu apă de la lighean. E o situaţie incredibilă pentru un oraş dintr-un stat membru al Uniunii Europene în secolul XXI şi, în acest sens, am atras atenţia guvernanţilor de nenumărate ori. Am primit în schimb impasibilitate, vorbe goale, praf în ochi.

Aştept cu nerăbdare următoarele alegeri pentru ca podul rutier peste Dunăre să devină din nou obiectiv de interes naţional. Stimaţi guvernanţi, acest pod este de interes naţional de peste 30 ani, studiul de fezabilitate a fost revizuit anul trecut şi a devenit eligibil pentru finanţare din fonduri europene prin includerea în reţeaua TEN-T! Ce vă ţine în loc? în trei ani, cei care merg spre Polonia, Ucraina sau Rusia puteau să nu mai fie nevoiţi să meargă cu bacul sau să ocolească peste 100 km pentru a traversa pe podul de la Giurgeni-Vadu Oii. Aveţi toate pârghiile necesare de când aţi preluat guvernarea, dar de la alegeri nu a mai auzit nimeni nimic de acest obiectiv, chiar dacă în programul de guvernare se spune că acest proiect va fi realizat în concesiune.

Mă gândesc că ministrul marilor proiecte (pe hârtie şi din vorbe) este încă ocupat cu găsirea contractului cu Bechtel şi poate de aceea a uitat şi de posibilitatea finanţării rutei Buzău - Brăila din fonduri europene, ca să nu ne fi zbătut degeaba să includem acest traseu în componenta globală a Reţelei Transeuropene de Transport, pentru a fi eligibilă spre finanţare din fonduri europene nerambursabile.

În guvernarea USL Brăila riscă să fie marginalizată şi exclusă din lista priorităţilor executivului. Şi cea mai mare dovadă de indiferenţă şi incompetenţă s-a petrecut tot aici. Reprezentantul Guvernului în Brăila este un fost poliţist local din comuna Tărlungeni din judeţul Braşov cu vechime de 3 luni în funcţia publică, şi nu 5 ani, după cum prevede legea, care a fost "uns" prefect al judeţului prin bunăvoinţa domnului Ponta.

După un an şi jumătate, USL nu încetează să înregistreze noi recorduri în indiferenţă, incompetenţă şi minciună. De un an şi jumătate brăilenii o duc mai greu, nu s-a demarat nicio investiţie care să genereze locuri de muncă, nu s-a făcut nimic pentru salvarea industriei, a crescut numărul şomerilor, dar şi al taxelor ce trebuie plătite. Guvernul vorbeşte doar în studiourile de televiziune, dar tace şi ridică din umeri în faţa adevăratelor probleme ale oamenilor. Guvernanţii au uitat că Brăila a fost "vama" dintre Occident şi Orient, cel mai mare port şi că aici a funcţionat singura bursă de cereale din Europa.

Cum Brăila pierde şi poziţia de capitală a Regiunii Sud-Est, singura consolare este aceea de a fi proclamată capitala indiferenţei guvernării USL.

Doamna Maria Dragomir:

"Statul are obligaţia să preia grâul agricultorilor români la rezerva naţională de stat!"

În această perioadă în care agricultura din România trăieşte paradoxul că, deşi a fost un an agricol foarte bun, se află în pragul falimentului datorită jocului preţurilor de achiziţie la cereale, constatăm cu indignare că această gravă problemă naţională s-a transformat într-un ping-pong politic fără nicio finalitate pentru destinele pozitive ale României.

Toate măsurile luate de guvernul Boc, de genul subvenţiilor acordate în mod preferenţial, sistemul de tip mafiot, în numeroasele contracte cu APIA, impozitarea aberantă a producţiei agricole, sunt acţiuni care au influenţat slăbirea fermierului român.

Aceste realităţi au fost agravate şi de modul incoerent în care au fost şi sunt trataţi agricultorii, care plătesc o redevenţă minimă pentru terenurile preluate de la Agenţia Domeniilor Statului, în timp ce fermierii care lucrează în arendă terenurile populaţiei plătesc o arenda incomparabil mai mare, situaţie care generează un dezechilibru foarte grav.

În anul 2013 s-a realizat cea mai mare recoltă din ultimii 50 de ani, iar preţurile s-au prăbuşit, la ordin, într-o singură zi, cu 40% faţă de anul precedent. Comentariile guvernanţilor au fost de o simplitate devastatoare - "aşa este în economia de piaţă, producţia a fost foarte mare şi, firesc, preţurile sunt mici". Să nu se fi ştiut că în timp ce în România preţul grâului este de 140 euro/tonă, la bursa europeană preţul era de 200 euro/tonă?! Este evident şi pentru un copil că România a fost supusă unui atac speculativ, un atac la adresa economiei naţionale, fără nicio legătură cu economia de piaţă.

Ca să nu spunem că în Kazahstan, marele producător de grâu care asigură piaţa concurenţială, deşi recolta anului 2013 s-a prăbuşit la jumătate faţă de recolta anului trecut (13 milioane de tone faţă de 26 milioane tone), preţul a scăzut cu doar 6%! Să nu fi ştiut Guvernul şi serviciile de informaţii (cărora le-a majorat bugetul anul acesta) de această situaţie?! De exemplu, pe piaţa materiilor prime din Paris preţul grâului a coborât în ultima lună cu 5%, la 180 euro/tonă pe acelaşi fond de producţie pentru nivelul înregistrat în anii anteriori, deci cu 5%, nu cu 40% ca în România.

Constatăm că, de-a lungul timpului, s-a tolerat politica agresivă a traderilor de cereale care speculează lipsa de bani a producătorilor şi îi determină să vândă grâul imediat după recoltare la preţuri minime, care nu le acoperă nici măcar cheltuielile.

În aceste condiţii, în al doisprezecelea ceas, Guvernul României are datoria să intervină preluând cantităţile de cereale, care se mai află în posesia agricultorilor români, la Fondul Naţional de Rezervă al Statului, cu un preţ echivalent celui de la bursa europeană, preţul real al cerealelor.

Pe această cale, atragem atenţia că se impune o politică eficientă şi coerentă pentru agricultori, în favoarea producţiei româneşti şi a poporului român şi nu în bătaia de joc din aceşti ultimi 20 de ani, când interesele străine au fost prioritare pentru conducătorii vremelnici din România.

Domnul Clement Negruţ:

"Reorganizarea în varianta USL, măcelul instituţiilor publice şi disponibilizările"

"Somnul raţiunii naşte monştri" spunea artistul spaniol Francisco Goya. Să sperăm că raţiunea românilor nu va adormi în faţa promisiunilor neîmplinite ale unor politicieni. Trebuie să fim atenţi şi să reacţionăm faţă de ceea ce vor să ne pregătească cei care se află acum la putere.

Aşa cum am afirmat în mai multe rânduri, îmi voi arăta preocuparea şi mă voi implica activ în ceea ce priveşte regionalizarea şi modificarea Constituţiei. Nu mă voi lăsa împiedicat de faptul că în momentul de faţă mă aflu în opoziţie. O lipsă de reacţie, o lipsă de atitudine faţă de ceea ce pun la cale actualii guvernanţi ar putea duce la erori grave şi cu efecte pe termen lung pentru ţara noastră.

Tocmai din aceste raţiuni consider că este de datoria mea să vă informez în legătură cu modalităţile nu tocmai ortodoxe prin care cei aflaţi acum la putere vor să pună în practică regionalizarea ţării. După ce au criticat vehement ordonanţele Guvernului Boc, social-democraţii şi liberalii le găsesc acum foarte utile în atingerea intereselor lor.

Aşa cum aţi putut vedea, USL a început deja să bulverseze activitatea mai multor instituţii printr-o aşa-numită reorganizare, care nu este deloc caracterizată de un principiu esenţial, şi anume, creşterea eficienţei. Acest proces este lipsit de asemenea de un alt atribut important: transparenţa. Este uşor de înţeles că în urma acestor schimbări făcute fără prea multe explicaţii, un număr mare din cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiilor supuse reorganizării îşi vor pierde locurile de muncă. Lipsa de transparenţă de care dau dovadă actualii guvernanţi este foarte probabil generată de teama faţă de reacţia pe care o vor avea oamenii după ce se vor trezi fără slujbe. Nu aveţi curaj, domnilor guvernanţi, să vă asumaţi aceste măsuri antipopulare! Aţi promis un milion de locuri de muncă! Faceţi exact opusul a ceea ce aţi promis în campania electorală!

Se fac economii la bugetul statului pe spatele românilor. Direcţiile judeţene din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au fost desfiinţate, iar, în judeţul Alba, numărul celor care vor fi afectaţi de aceste schimbări este însemnat. O altă instituţie ce a căzut victimă în mâinile USL-ului este Direcţia de Sănătate Publică. Reorganizarea propusă de cei de la Ministerul Sănătăţii reprezintă un adevărat atac la sănătatea publică din judeţul nostru, dar şi la nivel naţional.

Vreau să vă asigur că nu voi lăsa deoparte preocuparea faţă de aceste subiecte importante şi, la fel ca şi până acum, voi taxa derapajele actualei puteri, în interesul cetăţeanului.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Abuzul instituţiei prefectului asupra consiliilor locale care au adoptat un act administrativ ce nu a fost pe placul Guvernului"

Vreau să vă aduc la cunoştinţă un fapt fără precedent întâmplat în judeţul Vaslui privind implicarea instituţiei prefectului într-un caz clar de abuz de putere. Poate vă întrebaţi de ce un parlamentar din Iaşi este interesat de ce se întâmplă într-un judeţ vecin? Având în vedere că abuzul de putere s-a făcut împotriva unor consilii locale care au votat un act administrativ ce nu a fost pe placul Guvernului României (interzicerea explorării şi exploatării gazelor de şist) este normală îngrijorarea mea, fiind vorba de o încălcare a principiilor descentralizării şi autonomiei locale, tocmai acum când vorbim de regionalizare şi de transferarea a cât mai multe atribuţii administraţiei locale. Mai mult, problema gazelor de şist a generat un val de proteste la nivel naţional şi cum un perimentru de extracţie va fi la graniţa cu judeţul Iaşi (localitatea Păltiniş din comuna Băceşti, unde se va amplasa o sondă, este situată la 70 de km de Iaşi) este normală îngrijorarea mea, cât şi a oamenilor din colegiul meu.

Nu vreau să aduc în discuţii pericolul pentru mediu al exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică şi nici faptul că exploatarea acestor importante resurse se face pe redevenţe de nimic (în jur de 3,5% ) şi modalitatea prin care se avizează aceste exploataţii şi modul cum Guvernul României, prin instituţia prefectului, intimidează unităţile administrativ-teritoriale care au luat decizia prin hotărâri ale consiliilor locale de interzicere pe teritoriul comunelor lor a explorării şi exploatării gazelor de şist prin metoda fracţionării hidraulice.

Mai exact, un număr de 25 de comune printre care şi cele de unde se vor extrage gazele de şist (Băceşti, Găceşti şi Pungeşti) au primit adrese de la prefectura prin care li se cerea negru pe alb să abroge hotărârile cu pricina. Acest lucru dovedeşte clar că se doreşte o subordonare a consiliilor locale faţă de guvern şi că executivul se implică în sugerarea luării unor decizii de către aleşii locali.

Citez dintr-o adresă trimisă de această instituţie primăriei unei localităţi care a dispus o astfel de hotărâre: "(...) vă rugăm ca în prima şedinţă de consiliu local să prezentaţi autorităţii deliberative aspectul de nelegalitate menţionat mai sus, pentru a reanaliza şi dispune revocarea actului administrativ privind interzicerea explorării şi exploatării gazelor de şist".

Este un abuz de putere care contravine Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale (administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi ale consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit). Potrivit Cartei Europene, autonomia locală reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice. Acest drept se exercită de consilii prin vot liber, secret, egal, direct şi universal.

Mai mult, instituţia prefectului sugera că exploatarea resurselor este de competenţa strictă a Guvernului şi că autorităţile locale nu au niciun drept să dispună interzicerea exploatării lor. Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 îi contrazice (autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului, după caz).

Sper ca acest lucru să fie unul sporadic şi că Guvernul României nu foloseşte astfel de metode la scară naţională. Poate problema sensibilă a gazelor de şist şi a influenţelor puternice a Companiei Chevron din SUA faţă de Guvern a generat acest abuz de putere şi de aceea am considerat absolut necesar ca Parlamentul României să ia act de acest lucru şi să ia măsuri urgente pentru soluţionarea acestui conflict instituţional.

Instituţia prefectului are un instrument bine definit atunci când hotărârile de consiliu local nu contravin legislaţiei în vigoare, şi anume: acordarea vizei de legalitate (care are caracter consultativ) şi atacarea în contencios administrativ, singura instanţă care poate anula o hotărâre de consiliu local. Atunci, de ce încearcă Guvernul României să joace rol şi de instanţă de judecată, încercând printr-o manevră ingenioasă anularea unei decizii luate prin vot şi care are la bază sutele şi miile de proteste ale oamenilor din comunităţile respective? Nu ar fi mai comod să convoace un referendum pe tema gazelor de şist, pentru a se vedea clar dacă românii doresc sau nu exploatarea gazelor de şist în România, pe nişte redevenţe de nimic?

Domnul Vasile Horga:

"Viaţa - un dar divin"

Se spune că Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa, iar în marea Sa bunătate, a revărsat întreaga iubire printre oameni, pentru a da armonie vieţii pe pământ.

Ce a vrut însă să facă Dumnezeu, tatăl nostru ceresc, a fost un gest de mare nobleţe sufletească, a creat diversitatea vieţii, indiferent unde sălăşluieşte aceasta.

Oamenii au fost aşezaţi, cum de altfel era firesc pentru asemănarea lor cu Creatorul divin, în vârful piramidei vieţii pământene, pentru că ei vor fi cei care vor veghea permanent echilibrul acestei vieţi.

De aceea, de la momentul în care oamenii au fost creaţi şi până în prezent, în jurul lor au gravitat forme infinite de viaţă pe care aceştia le-au dezvoltat şi ocrotit în mod constant.

Vor continua să facă acest lucru cât pământul va fi binecuvântat de Dumnezeu şi fără greş vor găsi suficiente resurse pentru a trăi în armonie deplină cu toate celelalte forme de viaţă lăsate de Dumnezeu pe pământ.

Au fost etape grele în devenirea omenirii, adevărate pietre de încercare lăsate de Dumnezeu pentru a-i întări pe oameni şi a-i face să trăiască împreună cu alte vieţuitoare, iar omul nu s-a dat bătut, a reuşit să trăiască şi el şi vieţuitoarele, care de cele mai multe ori îi erau ostile.

Oamenii nu au dus niciodată în devenirea lor nicio cruciadă de pedepsire a animalelor, dimpotrivă, au găsit cele mai bune căi de a convieţui împreună şi de a-şi fi de folos unii altora. Aşa s-a ajuns ca omul dotat cu inteligenţă de către Dumnezeu să atragă în jurul său o mare parte a vietăţilor pământului şi să le folosească în scopuri pe care, singur, doar omul şi le-a putut propune.

Cred cu tărie în oameni, îi consider trimişii lui Dumnezeu pe pământ şi de aceea nimic nu poate fi mai presus decât respectul faţă de fiecare om în parte. Mai mult, trebuie să ne aplecăm cu multă gingăşie către copii, care sunt îngerii Domnului trimişi pe pământ şi lor trebuie să ne închinăm, pentru că prin ei, Dumnezeu ne va arăta calea de urmat în viitor.

Trebuie să plângem când o viaţă de om este curmată, trebuie să plângem de două ori când o viaţă de copil este curmată, trebuie să facem orice pentru ca nici viaţa de om şi nici viaţa de copil să nu mai poată fi curmate.

Înţelegem durerea omenească pentru orice viaţă pierdută, înţelegem şi mai mult când această viaţă este a unui copil nevinovat, ne solidarizăm cu toţii cei care o deplâng şi suntem gata să găsim căile pentru ca aceste lucruri să nu se mai repete.

Vinovaţii de această dată pentru această tragedie umană au fost haitele de câini fără stăpâni, lăsate libere printre oameni. Se pune tot mai mult întrebarea dacă pentru această tragedie, pentru care suferim alături de familia îngerului dispărut în mari chinuri şi ajuns în împărăţia lui Dumnezeu, trebuie pedepsiţi toţi câinii fără stăpân din România, indiferent unde se află aceştia.

Există un principiu pe care omenirea l-a cultivat din timpuri imemorabile, şi anume acela că fiecare răspunde doar de fapta sa, fie el om, fie el animal. Evident că acest principiu se aplică doar la oameni, animalele nu-şi pot permite un atare lux. Totuşi, cred cu tărie că vom găsi cu inteligenţa noastră acele mijloace prin care să nu pedepsim o întreagă populaţie, fie ea şi cea a câinilor, pentru câţiva câini vagabonzi care au atacat şi omorât un înger al lui Dumnezeu.

Viaţa este de natură divină, nu poate fi luată oricând şi de către oricine, indiferent în ce trup sălăşluieşte vremelnic aceasta.

Starea emoţională nu trebuie să ne conducă, în nicio situaţie, la fapte de care să ne fie ruşine mai târziu sau pe care să le regretăm că le-am rezolvat într-un fel şi nu într-altul mai bun. Câinii ca vietăţi au şi ei drepturi de care noi, oamenii, trebuie să ţinem seama, ei au trăit cu noi mii de ani şi trebuie să trăiască în continuare, pentru că suntem strâns legaţi de trecut şi viitor.

Pledez cu tărie pentru ca niciun om şi mai ales niciun copil nu mai trebuie să sufere din cauza niciunui animal, în general, şi a niciunui câine, în special. În acelaşi timp, însă, trebuie să conştientizăm că nici animalele, în general, şi nici câinii, în special, nu trebuie să fie abuzaţi de oameni în niciun fel. Simbioza dintre om şi animal trebuie să funcţioneze în ambele sensuri, iar avantajele trebuie să fie reciproce.

Câinii, în general, şi cei fără stăpân, în special, au fost neglijaţi constant de către administraţiile publice locale, de către asociaţiile canologice şi de către oameni, în general. Ne-am mulţumit să trecem nepăsători pe lângă ei, de multe ori cu teamă, fără să ne dăm seama că şi ei sunt parte din viaţa noastră, şi lor le e foame şi poate şi ei ar dori un trai mai liniştit. Timp să gândim la aceste aspecte avem doar atunci când se întâmplă ca un om, un copil, să cadă devorat de aceste animale, cele mai multe însă inofensive. Atunci şi doar atunci, pentru câteva zile, vociferăm, propunem soluţii, ieşim în evidenţă, după care uităm şi ne ocupăm în continuare de cancanurile noastre de zi cu zi.

Poate că a venit momentul să ne aplecăm cu seriozitate asupra problemei câinilor fără stăpân şi să o rezolvăm definitiv. Trebuie să-i ascultăm pe specialişti şi să facem exact cum spun ei, chiar dacă vom sacrifica pentru această acţiune mai mulţi bani.

Desigur, mă gândesc la forme umane de tratament al animalelor, pentru că eu, ca şi mulţi alţii, cred în viaţă şi nu aş putea măcar să mă gândesc că cineva ar putea utiliza alte mijloace de tratament pentru aceste nobile animale decât cele de a fi îngrijite decent, în adăposturi, până ce viaţa le va părăsi în mod natural.

Nu trebuie să ne limităm doar la costurile întreţinerii câinilor fără stăpân, au şi ele importanţa lor, atâta timp cât în această ţară se cheltuie mulţi bani pe lucruri mult mai inutile care nu au nicio legătură cu siguranţa cetăţenilor noştri. Noi, oamenii, trebuie să găsim soluţia cea mai bună pentru aceste animale lipsite de apărare şi ocrotire, trebuie să le oferim şansa de a trăi şi ele, chiar dacă noi, oamenii, vom împărţi cu ele o parte din ce ne-ar reveni nouă, numai aşa putem arăta că suntem fiinţe superioare şi că ne-am desprins cu mult timp în urmă de mentalitatea de turmă.

Cred cu tărie în judecata celor mulţi, cred cu tărie în bunătatea acestui popor, cred cu tărie în toleranţa lui şi mai cred că va găsi calea de convieţuire paşnică cu câinii fără stăpân, dându-le o nouă şansă, şansa pe care, de altfel, o merită.

Doamna Raluca Surdu:

Vă solicit atenţia pentru a privi la următoarele cifre: 52.000 de absolvenţi au fost înregistraţi ca şomeri din cei 87.000 de absolvenţi care s-au înscris în a doua sesiune a examenului de bacalaureat din această toamnă, puţin peste 20% au şi promovat.

Toate aceste date trebuie să aibă capacitatea de a ne face să privim cu responsabilitate demersul de implementare a unei noi strategii în domeniu educaţiei, astfel încât procesul de învăţare să fie corelat cu cerinţele din viaţa reală şi mai ales din câmpul muncii. Indiferent de partidul politic din care facem parte, va trebui să ne asumăm cu toţii răspunsurile la câteva întrebări deosebit de importante: care este direcţia către care se îndreaptă învăţământul românesc? Care sunt domeniile de interes atât pentru elevi, cât şi pentru viitorii angajatori? Ce se întâmplă cu cei care nu promovează examenul maturităţii şi ce şanse au aceştia de a depăşi statutul de asistat social?

Primele răspunsuri pot veni din asumarea ca priorităţi pentru această toamnă parlamentară a câtorva proiecte deosebit de importante în domeniul educaţiei: proiectul de modificare şi completare a Legii nr. 132/1999 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, proiectul de lege referitor la Legea educaţiei naţionale şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, Legea nr. 660/2011, proiectul de lege privind asigurarea calităţii educaţiei, precum şi proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Fără cianuri in minerit"

Aş dori să abordez o temă de actualitate în ultimele zile, extracţia aurului prin metoda folosirii cianurilor.

Mulţi dintre noi cunoaştem, dar foarte puţin conştientizăm faptul că cianura şi compuşii derivaţi din aceasta, folosiţi îndeosebi în extracţia de minereuri aurifere, sunt distructivi pentru sănătatea umană şi pentru mediu, cianura folosită, chiar în cantităţi mici, în procesul de extracţie a minereurilor putând fi fatală pentru oameni. Fiecare etapă istorică, fiecare orânduire socială îşi pune amprenta specifică asupra naturii şi ansamblului regulilor de protecţie a mediului, ca urmare a modului diferit şi nestatornic în care se desfăşoară relaţiile omului cu natura. Faptul are mare însemnătate îndeosebi pentru componenta cea mai fragilă, care este în acelaşi timp determinantă pentru echilibrul mediului înconjurător, componenta de protecţie.

Mediul înconjurător nu a ajuns la înfăţişarea lui actuală, apt de a susţine întreaga dezvoltare a civilizaţiei umane, decât prin acţiuni responsabile şi corecte ale omului în raport cu mediul. Natura Terrei nu este doar o aglomerare întâmplătoare de elemente aflate în diferite stări, ci o îmbinare în deplină ordine a raporturilor reciproce şi într-o complexă structurare de amănunt, care reprezintă un echilibru rar întâlnit în Univers. Suprimarea sau degradarea unui element din alcătuirea acestui ansamblu, aflat în echilibru dinamic, atrage după sine schimbări în lanţ în celelalte componente cu care se află într-o interdependenţă aproape totală.

Având în vedere necesitatea protecţiei mediului şi a vieţilor omeneşti, fără frica unui eventual dezastru ecologic major, considerăm că ne revine obligaţia de a asigura cetăţenilor pe care îi reprezentăm o protecţie împotriva minciunii şi demagogiei. România poate rezista din punct de vedere economic şi fără proiecte miniere unde minereurile aurifere sunt extrase folosindu-se cianurile şi compuşii derivaţi din acestea. Este mai uşor să prevenim un dezastru decât să ne tratăm de efectele lui. Proiecte ca Roşia Montană ţin de trecut, nu ţin de viitor. În secolul XXI, aurul adevărat se va afla în acele ţări în care va fi păstrată natura aşa cum a creat-o Dumnezeu, şi nu acolo unde se mutilează peisajul sau se degradează ireversibil mediul.

La nivel comunitar, exploatările miniere au obligaţia de a-şi desfăşura operaţiunile la cele mai înalte standarde, cu respectarea criteriilor de dezvoltare durabilă care includ protecţia mediului, performanţa economică şi dezvoltarea socială. Tratarea aurului cu soluţii de cianură de sodiu este foarte puţin controlată prin măsuri specifice de siguranţă pentru a preveni incidentele şi impactul asupra mediului. Evaluările de risc nu fac întotdeauna parte din procesul de proiectare a minelor şi a uzinelor de prelucrare a minereurilor şi nu asigură implementarea unor soluţii tehnice menite să prevină accidentele şi impactul asupra mediului. Nu toate minele din Europa, şi cu atât mai puţin din România, care folosesc compuşi ai cianurii pentru a prelucra minereul, utilizează cea mai bună tehnologie disponibilă. În prezent se utilizează aproximativ 1200 de tone de cianură de sodiu în sectorul minier aurifer din Uniunea Europeană, în fiecare an.

Cu toţii trăim într-un mediu care îşi pune amprenta asupra vieţii noastre, iar prin distrugerea bogăţiilor naturale şi exploatarea lor pe bază de cianuri nu se poate întâmpla altceva decât un dezastru natural

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Programe privind sporirea gradului de ocupare a forţei de muncă"

Din analizele prezentate de către autorităţi, România şi-a propus realizarea unei creşteri economice bazate pe ocuparea unei forţe de muncă înalt calificate, în contextul asigurării, dintr-o perspectivă durabilă, a coeziunii economice, sociale şi teritoriale. Pentru realizarea acestora, eu cred că România trebuie să se concentrează pe anumite direcţii de acţiune, cum ar fi: echilibrarea pieţei muncii şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, creşterea gradului de flexibilitate a pieţei muncii, întărirea dialogului social la toate nivelurile, în scopul creşterii aportului acestuia la dezvoltarea economică şi socială.

Pentru creşterea gradului de ocupare la nivel naţional trebuie urmărită aplicarea unor măsuri integrate, ce trebuie focalizate pe îndepărtarea constrângerilor din calea creşterii ocupării forţei de muncă, vizând: îmbunătăţirea funcţionării pieţei muncii, facilitarea tranziţiilor de la şomaj sau inactivitate către ocupare şi consolidarea competenţelor profesionale ale forţei de muncă.

Pentru îmbunătăţirea funcţionării pieţei muncii, în contextul abordării naţionale a flexisecurităţii, măsurile de flexibilizare a relaţiilor de muncă trebuie să urmărească, în principal, modificarea unor acte normative, mă refer la Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, legislaţia privind sindicatele şi patronatele şi cea privind negocierile colective şi soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi elaborarea legislaţiei privind Codul dialogului social.

Pentru facilitarea tranziţiilor de la şomaj sau inactivitate către ocupare, în perioada 2013 - 2015, pachetul de măsuri destinate stimulării ocupării forţei de muncă trebuie să se focalizeze pe sprijinirea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, în sensul consolidării capacităţii individuale de ocupare prin programe de informare şi consiliere în carieră personalizate, formare şi perfecţionare profesională şi stimularea iniţiativei antreprenoriale individuale şi pe modificarea cadrului legal privind sistemul asigurărilor pentru şomaj.

În acest context, modificarea cadrului legislativ privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă trebuie să implice acordarea de servicii gratuite de evaluare a competenţelor dobândite pe alte căi decât cele formale, susţinerea financiară a şomerilor.

După pauză

În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Eugen Nicolicea şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Îl salutăm şi pe domnul Manda, care a venit, în sfârşit, şi domnia sa la plen, ca şi ieri, dealtfel. Îi mulţumim foarte mult pentru prezenţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Din păcate, astăzi, nu din cauza mea am întârziat, ci ca să putem avea cvorum. Cvorumul de şedinţă este 204. Acum, suntem aproape 225 de colegi care au semnat prezenţa. Putem să începem lucrările. Şi nu numai eu am luat această decizie, ci şi colegii mei, preşedinţii de comisii şi liderii grupurilor parlamentare, toţi aşteptând această..., să fim atât de mulţi prezenţi.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Deschid lucrările Camerei Deputaţilor de astăzi şi anunţ că din totalul celor 407 deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa 226. Să sperăm că o să mai crească. Sunt absenţi 154; 15 sunt în activităţi parlamentare aprobate. Cvorumul legal este îndeplinit.

Începem dezbaterea.

Primul proiect de lege este şi cel mai important - le mulţumesc colegilor din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, pentru efortul pe care l-au făcut aseară până la ora 11,30, audiind toate părţile implicate şi luând o decizie foarte bună, aproape majoritatea, grupurile politice parlamentare au avut o viziune, să zicem, de ansamblu, şi s-au înţeles toţi asupra completării acestui text de lege.

Deci, discutăm reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Pl-x 912/2007; are caracter organic; raportul conţine amendamente.

Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul?

Bun. Din partea comisiilor sesizate în fond.

Domnul deputat Liviu-Bogdan Ciucă, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, prezintă Raportul comun făcut împreună cu domnul deputat Almăjanu, preşedintele Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Le mulţumesc amândurora pentru efortul pe care l-au făcut.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Daţi-mi voie, în debut, să mulţumesc şi eu membrilor Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, că au depus un efort deosebit aseară, până târziu, să putem da raportul astăzi.

Raportul este comun - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Este un raport comun asupra cererii de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.53 din 23 ianuarie 2012.

În conformitate cu prevederile art.134 alin.(1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, precum şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, au fost sesizate, spre reexaminare, cu acest proiect de lege.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.75 şi 76 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi a fost trimisă spre promulgare Preşedintelui României, la data de 28.XI.2011.

Curtea Constituţională a admis, în parte, obiecţiile de neconstituţionalitate formulate şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.8 din Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.227/2002, sunt neconstituţionale.

Astfel, Curtea Constituţională constată că textul art.I pct.8 din lege nu îndeplineşte cerinţele de previzibilitate impuse de art.1 alin.(5) din Constituţia României, republicată.

Curtea reţine că textul art.I pct.8 din lege stabileşte soluţiile preconizate cu privire la obligaţia autorităţilor publice de a gestiona problema câinilor fără stăpân, fără a ţine seama de ordinea în care trebuie aplicate aceste soluţii, astfel încât autorităţile publice chemate să aplice legea criticată au ocazia să fie puse în situaţia de a alege aleatoriu una sau mai multe din aceste soluţii.

În urma reexaminării, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a admis cererea de reexaminare formulată şi, în consecinţă, a adoptat legea sus-amintită în şedinţa din 12 martie 2013.

În conformitate cu prevederile art.61-63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au dezbătut acest proiect de lege în şedinţa comună din data de 9 septembrie 2013.

Legea supusă examinării face parte din categoria legilor organice.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma dezbaterilor şi a opiniilor formulate, membrii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, precum şi membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât, cu majoritate de voturi, admiterea cererii de reexaminare ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale şi propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, cu amendamentele admise; aceste amendamente sunt redate în anexa de la acest raport.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Dezbateri generale. Colegii care vor să ia cuvântul la dezbateri generale.

Nu sunt dezbateri generale.

Intrăm pe amendamentele admise înainte.

Vreţi la dezbateri? Liderul grupului parlamentar, domnul deputat... Aş da prioritate prieteniei dintre noi, dar sunt obligat să dau liderului grupului.

Domnule Toader, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iarăşi dezbatem şi discutăm o lege foarte importantă, cu impact mediatic foarte puternic, ceea ce cred că ne-a adus într-o situaţie de a rediscuta această lege care a fost aprobată în Parlament, tot după discuţie de doi ani de zile, a fost un tragic accident, de care suntem cu toţii responsabili.

Cu regret o spun, dacă în 2011, când a trecut legea, este adevărat, şi trebuie să subliniez, cu aportul câtorva colegi din fosta opoziţie; unul este chiar primar de sector - mă refer la domnul Negoiţă... Acea lege care a trecut, dacă nu era contestată, astăzi nu mai aveam acel tragic accident şi nu eram puşi într-o situaţie de a redezbate o problemă pe care toţi o simţim în casele noastre.

Sigur că modificările care au fost aduse acum, trebuie să recunoaştem că sunt mult mai clare. La vremea respectivă, presiunea făcută de ONG-uri, presiunea făcută de zona mediatică şi până la urmă, de unii colegi de-ai noştri, ne-au făcut ca acea lege să aibă o fisură pe care Curtea Constituţională a constatat-o.

Cred că, de data asta, există pârghia, există şi acea prevedere în lege care, până când sunt eutanasiaţi câinii, chiar dacă trec cele 14 zile, permite o adopţie, şi cred că prin acest semnal pe care îl dă legea, cei care doresc şi suntem iubitori de câini, putem să ne organizăm şi putem să creăm noi padocuri, putem să creăm noi modalităţi de a menţine câinii, dar, nicidecum să fie pe stradă.

Grupul nostru, aşa cum a susţinut în 2011 legea, la solicitarea expresă a tuturor asociaţiilor de primari, că sunt de comune, că sunt de oraşe sau de municipii, acea lege trebuia să intre în vigoare în 2011. Sunt foarte mulţi colegi de-ai noştri primari care au plângeri penale cu zecile. Şi-au asumat unii răspunderea în faţa legii, dar cred că prin o astfel de lege care trece azi prin Parlament - şi eu sunt convins că toţi vom fi de acord cu ea -, putem să elucidăm, să terminăm odată această problemă care a creat... şi numai acel accident tragic, pe care nu cred că poate cineva să-l cuantifice, ne-a adus din nou în Parlament şi cred că e bine să încheiem odată pentru totdeauna, urmând ca, într-un termen de - şi aici fac un apel şi către Guvern, până la urmă, şi către administraţiile locale, să găsească resursele de a-i aduna. Dacă adunăm câte 10 câini pe zi, nu se termină nici în 20 de ani.

Acum trebuie să fie făcut un efort financiar, un efort şi al asociaţiilor care sprijină animalele, pentru a găsi o soluţie comună, pentru că o dată pentru totdeauna să încheiem această, până la urmă, soluţie pe care am fost obligaţi s-o luăm, fiindcă toate celelalte n-au putut să fie aplicate.

Încă o dată, grupul nostru va susţine legea aşa cum a ieşit din comisie. Mulţumesc colegilor mei şi tuturor colegilor din Parlament care au muncit până la 11 noaptea, 11,30, dovedind încă o dată că şi Parlamentul, atunci când este un interes public major, se subordonează acestor cetăţeni care solicită în mod expres apariţia unei astfel de legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnule deputat, după aceea Grupul parlamentar liberal. Să lăsăm lucrurile să curgă mai mult...

Domnul Ioan Adam:

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost pusă într-o postură inedită, generată de faptul că ar trebuit să răspundem imperativelor impuse de Decizia nr. 1/2012 a Curţii Constituţionale. Era absolut necesar ca această lege de modificare a Ordonanţei nr. 155/2001 privind regimul câinilor fără stăpân să fie pusă în acord cu exigenţele deciziei Curţii Constituţionale.

Decizia Curţii a statuat că articolul I punctul 8 din Legea nr.227 este neconstituţional, datorită faptului că nu sunt criterii clare în baza cărora să se reglementeze regimul acestor câini fără stăpân. Şi, atunci, legiuitorul constituţional a statuat că se impune ca legea să stabilească aceste criterii clare şi nu criterii aleatorii care să creeze confuzie. Şi, atunci, într-un travaliu, aşa cum a remarcat şi antevorbitorul meu, comisia, până în miez de noapte a statuat asupra criteriilor în baza cărora să se stabilească regimul acestor câini fără stăpân.

s-a ajuns, unanim s-a ajuns la un punct de vedere în urma căruia am redus termenul de aşteptare de la 30 de zile la 14 zile, am statuat 7 zile pentru cei care vor să-şi revendice animalele, să se prezinte la adăposturi să şi le ridice, am mai statuat încă 7 zile după primele 7 zile pentru cei care vor să adopte câini, intern sau internaţional, să vină la padocuri şi să facă cereri în acest sens, să întocmească documentaţia necesară, iar după trecerea acestor 14 zile, atenţie, 14 zile lucrătoare, aşa am calculat, am stabilit modul de calcul, am statuat în lege posibilitatea eutanasierii celorlalţi câini. Însă, aşa cum ne-a cerut Curtea, ca o măsură prealabilă, eutanasierea este ultima măsură, exact cum a decis Curtea. Ca o măsură prealabilă, în funcţie de limitele bugetului, fiecare unitate administrativ-teritorială îşi poate stabili posibilităţi de a construi padocuri şi a caza aceste animale, dar numai în limitele fondurilor.

Şi, atunci, am creat posibilitatea pentru iubitorii de câini care nu sunt dispuşi să adopte, dar pentru aceste asociaţii mărinimoase, să vină şi să contribuie pe lângă autorităţile locale şi să-şi arate afecţiunea pentru aceste animale cu fonduri pentru a putea să salvăm un număr mai mare de animale. Pentru că numărul de locuri posibil de cazat fiind limitat, ceilalţi câini, atenţie, domnilor colegi, vor fi eutanasiaţi.

Mai fac o precizare. Vor fi eutanasiaţi câinii bolnavi şi cei care sunt violenţi şi care au năravuri, fără să treacă prin această filieră la care am făcut referire. Este o chestiune pe care o stabilesc specialiştii care dau, medicii specialişti veterinari, care dau verdictul pentru cei bolnavi, iar pentru ceilalţi, când se constată că au produs stricăciuni sau au creat, mă rog, au muşcat şi au generat vătămări.

Astfel credem noi că răspundem imperativului major şi, în felul acesta, creăm posibilitatea pentru autorităţile locale să facă efort, un efort mare acum, iar în viitor să eradicheze acest fenomen, să nu ne mai trezim în situaţia în care să avem asemenea drame.

Vă propun să votaţi acest proiect de lege, Grupul PSD îl votează şi, în felul acesta, să estompăm ceea ce s-a întâmplat această imagine creată prin incidentul despre care s-a vorbit atât de mult.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Laurenţiu Ţigăeru Roşca:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Iată că, într-o situaţie controversată, cred că am ajuns la o soluţie rezonabilă. Ăsta este primul lucru pe care vreau să vi-l spun, şi anume că în urma discuţiilor de aseară din comisie s-a ajuns la un termen de 14 zile lucrătoare, termen în care pot să decurgă toate etapele, şi anume recuperarea, adoptarea.

De asemenea, foarte important este că aceste lucruri se vor rezolva în mod gratuit, ceea ce până acum era cu bani şi îngreuna practic posibilitatea de a recupera aceşti câini. În momentul acesta s-a renunţat la această taxă şi discutăm de o recuperare gratuită.

De asemenea, este foarte important, considerăm că este foarte important faptul că după expirarea termenului, rămâne la latitudinea aleşilor locali să hotărască ce se va întâmpla cu aceşti câini. Şi anume, dacă au posibilitatea de cazare sau dacă au disponibilităţi materiale, disponibilităţi materiale care pot fi din bugetul local, pot fi din donaţii sau implicarea ONG-urilor care au fost atât de vocale în această perioadă, există posibilitatea de a prelungi viaţa acestor câini. Un lucru pe care noi îl salutăm şi cu care suntem absolut de acord.

Ca o concluzie foarte importantă, iarăşi, este că nu mai există posibilitatea returnării în teritoriu. Acest lucru era deosebit de... şi periculos şi incontrolabil. Pentru că nu aveam nicio posibilitate să ştim de câte ori pot fi întorşi aceşti câini în teritoriu şi iar recuperaţi şi iar, şi implicit nu puteam controla costurile.

Dar, dragi colegi, rămâne în continuare o problemă sterilizarea câinilor din gospodăriile cetăţenilor, pentru că, de fapt, sursa acestor câini fără stăpân sunt câinii din zona rurală care au stăpâni şi care se înmulţesc. De aceea, va trebui în perioada următoare să ne concentrăm şi în această zonă.

În concluzie, susţinem amendamentele făcute, Grupul Partidului Naţional Liberal susţine amendamentele şi susţinem proiectul de lege. Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Alte luări de cuvânt la dezbateri generale? Nu sunt.

Domnule Nica, domnule deputat, am înţeles că trebuie să faceţi o corelare la articole.

Bine, oricum soluţia e mai mult decât... 7 zile, 14 zile lucrătoare înseamnă 21 de zile. E o chestiune suficientă pentru orice cetăţean care are un câine şi a fost ridicat de pe stradă, să poată să şi-l recupereze. Organizaţiile neguvernamentale ca şi părţile implicate, administraţiile locale au fost prezente la dezbateri şi vreau să le mulţumesc pentru eforturile pe care le-au făcut ieri, cum le-am mulţumit şi colegilor mei din cele două comisii.

Intrăm pe amendamentele admise.

Dacă la amendamentul nr.1 sunt obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul nr.2. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul nr.3. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul nr.4. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul nr.5. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul nr.6. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul nr.7. Obiecţii, comentarii? Acesta este articolul care a fost dezbătut cel mai intens aseară. Mulţumesc. Admis.

Amendamentul nr.8. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul nr.9. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Amendamentul nr.10. Obiecţii, comentarii? Şi acesta a fost dezbătut aseară. Nu. Admis.

La nr.11, articolul 8, există o corelare.

Domnule ... aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Domnule preşedinte, deoarece în cadrul dezbaterilor din şedinţă s-a stabilit că revendicarea, adopţia şi cheltuielile suportate în padoc cu ocazia cazării sunt gratuite, tocmai pentru a stimula populaţia în vederea adopţiei acestor câini, trebuie să corelăm de la punctul 23 şi Anexele nr. 4 şi 5, în sensul că se elimină, deoarece în anexa iniţială erau cu taxe...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ce se elimină?

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Se elimină prevederea că este cu taxă adopţia şi se suportă cheltuielile ocazionate de cazare şi de tratamentul medical.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule Nica, vă rog frumos să-mi spuneţi în textul pe care-l citesc eu de la nr.crt.11, da?

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Da, este la alineatul (2) textul: "Revendicarea şi adopţia câinilor de către solicitanţi se fac pe baza unei declaraţii angajament al cărui model este propus în Anexele nr.4 şi 5."

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Perfect.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

În anexele respective s-a prevăzut, după textul iniţial, "plata taxelor de adopţie, de revendicare şi suportarea cheltuielilor ocazionate de cazare". Din adoptarea...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Adică vreţi să spuneţi aşa: că punctul 5 de la Anexele nr. 4 şi 5, deci punctul 5: "se achită serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân..." trebuie eliminat. Adică anexele trebuie refăcute.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Da. Anexele, da.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Astfel încât să apară că este gratuit, perfect.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O să rog stafful tehnic de la comisii, împreună cu dumneavoastră să corelaţi cu articolul 8, aşa cum aţi spus.

Dacă sunt obiecţii, comentarii la această chestiune? Eu o să vă rog frumos, pentru că e o corelare care înseamnă eliminarea, ştergerea, de fapt, a unor părţi din cele două anexe ... punctul 5, da, punctul 5 din Anexa nr. 4, am văzut eu la prima privire aşa... şi la Anexa nr. 5 acelaşi lucru. Punctul 5, da?

Doriţi să supunem la vot. E corelare tehnică. Eu vă propun să supunem la vot ca să nu avem nicio problemă. E corelare, dar s-o spunem la vot, să nu am eu vreun comentariu. Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Domnule Ciolacu, bine aţi veniţi, pregătiţi-vă cartela dumneavoastră. Şi-l aşteptăm şi pe domnul Călin...

Domnule ministru Fenechiu, vă rugăm frumos.

Toată lumea şi-a pregătit cartelele? Să înceapă votul.

167 de voturi pentru, trei abţineri, opt voturi împotrivă, alineatul acela (5) din Anexele nr. 4 şi 5 se elimină şi se recorelează textul de către stafful tehnic.

Mergem mai departe.

Nr.crt.12. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Nr.crt.13. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Punctul 14 din amendamente admise. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Punctul 15 din amendamente admise. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Punctul 16 din amendamentele admise de către comisii. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Punctul 17. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Punctul 18. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Punctul 19. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Punctul 20. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Punctul 21. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Punctul 22. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Punctul 23, Anexa nr. 4, obiecţii, comentarii, cu modificarea pe care am şi votat-o? Nu. Admis.

Punctul 24, Anexa nr. 5. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis. La fel, cu modificarea pe care am stabilit-o.

Vă rog. Domnule Remus Cernea, domnule deputat, la 24 sau la 25?

Domnul Remus-Florinel Cernea:

La 26.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La 26, staţi să ajungem acolo.

Punctul 25. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Punctul 26, articolul III, domnul deputat Remus Cernea.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vorbesc în numele Grupului independenţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Neafiliaţi.

Vorbiţi, dar în numele Grupului de deputaţi neafiliaţi, pe care-i văd pe toţi acolo şi-i salut.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Da. Opinia pe care am mai exprimat-o în public este că această modificare, inclusiv cea de la articolul 26, nu răspunde necesităţii de a rezolva într-un mod eficient şi civilizat problema câinilor comunitari de pe străzi.

Cu toţii ştim ca deputaţi, mulţi dintre dumneavoastră au o experienţă politică, cu toţii ştim că această decizie, acest vot de astăzi doar vine să dea satisfacţie unei emoţii de moment, dar nu problemei pe fond. De aceea, vă adresez rugămintea să judecăm această problemă cu maximă atenţie, consultându-i pe specialişti.

am propus un proiect de lege depus ieri la Senat. Sper ca în următoarea perioadă cât de scurtă să votăm asupra lui, să avem o discuţie aprofundată asupra lui, pe soluţii concrete, eficiente şi civilizate. Nu cu buldozerul se va rezolva această problemă, nu ucigând în masă câinii. S-au ucis în masă câini de 200 de ani în România şi iată unde am ajuns.

Vă mulţumesc foarte mult şi vă cer să votaţi împotriva acestui proiect de lege.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

n-am înţeles nimic. Da, nu suntem la dezbateri generale, vă rog frumos să continuăm dezbaterile, dacă aveţi procedură, dacă nu, nu vă dăm... dacă spuneţi despre ce este vorba pe procedură...

Domnule deputat, aveţi cuvântul pe procedură.

Domnul Clement Negruţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să vă rog, în spiritul regulamentului, atunci când unul din colegi face o intervenţie şi vorbeşte în numele altor colegi, cel puţin să ne ceară părerea.

Eu, de o săptămână, sunt deputat independent şi vreau să vă spun că părerea mea n-a fost cerută de domnul Cernea şi, ca atare, domnul Cernea nu mă reprezintă în ceea ce a declarat.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc. Nu există deputaţi independenţi. (Aplauze.)

Există deputaţi neafiliaţi, conform Statutului deputatului şi senatorului votat de dumneavoastră, lege organică. Urmează ca în viitor să modificăm şi articolele din regulamentul nostru care, aşa cum a ieşit Decizia Curţii, multe nu mai sunt... Drept la replică, la final, domnule deputat. Bun.

Punctul 26. Obiecţii, comentarii, articolul III? Nu. Admis.

Punctul 27, articolul IV. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Punctul 28. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Dragi colegi, acest proiect de lege merge la votul final. Este lege organică.

Am să fac un singur comentariu. O să-mi permiteţi de la acest microfon, cu scuzele de rigoare.

am primit acum un întreg set de sms-uri că o parte din organizaţiile neguvernamentale ar fi vrut să intre, să fie prezente aici la ora 10, fără să depună cerere. Şi că cineva ar fi interzis prezenţa lor.

Vreau să fac această declaraţie în numele preşedintelui Camerei şi în numele dumneavoastră. Nu a fost depusă pe perioada zilei de ieri nicio cerere din partea organizaţiilor neguvernamentale să participe la şedinţa de plen de astăzi. Organizaţiile neguvernamentale şi reprezentanţii administraţiei publice locale au fost prezenţi la dezbateri. Sunt martori membrii celor două comisii.

Au fost anunţaţi ad-hoc de către noi ieri dimineaţă, inclusiv Primăria Generală a Capitalei şi a fost prezentă şi Asociaţia Municipiilor din România, pentru că este cea mai preocupată de această problemă, dar şi organizaţiile neguvernamentale. Orice altă discuţie şi orice altă afirmaţie este lipsită de realitate şi nu are niciun fundament. Nu există niciun coleg din Biroul permanent - şi eu personal - care să interzică sau să blocheze prezenţa la o astfel de dezbatere care este importantă.

Am făcut această precizare pentru că se fac anumite afirmaţii, pe care eu, în numele dumneavoastră, nu le agreez. Şi trebuie să le clarificăm să le ştiţi şi dumneavoastră ca să ştiţi care este realitatea.

Mergem mai departe.

3. La următorul proiect de lege, reexaminare, la cererea preşedintelui României, a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Procedură de urgenţă.

Iniţiatorii, dacă vor să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul Liviu-Bogdan Ciucă, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, are cuvântul. A, vorbiţi dumneavoastră în numele domniei sale.

Vicepreşedintele comisiei, domnul Ciprian Nica.

Domnule vicepreşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Şi în numele comisiei, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bineînţeles că şi în numele comisiei.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

În conformitate cu prevederile art.137 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere cu cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, formulată de preşedintele României.

Această lege, adoptată de Senat şi Camera Deputaţilor, cu respectarea prevederilor art.75 şi art.76 alin.(2) din Constituţia României, republicată, a fost trimisă spre promulgare preşedintelui României la data de 6 iunie 2013.

În conformitate cu dispoziţiile art.77 alin.(2) din Constituţia României, republicată, preşedintele României a formulat o cerere de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, pentru următoarele considerente:

1. Preşedintele României consideră că în lipsa unei participări de cel puţin jumătate plus unu din corpul electoral, noua variantă de reglementare a cvorumului de participare aleasă de legiuitor nu asigură o reprezentativitate suficientă, de natură a conferi deciziei adoptate forţa care să reflecte voinţa şi suveranitatea poporului.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a dezbătut cererea de examinare formulată de preşedintele României în şedinţa din 3 septembrie, fără a lua în considerare obiecţiunile preşedintelui României şi a adoptat Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.3 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului în forma adoptată iniţial de Camera Deputaţilor şi Senat şi care a fost trimisă preşedintelui României spre promulgare.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În conformitate cu prevederile art.61 şi 137 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au examinat cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000, din totalul de 26 de membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au participat la şedinţă 22 de deputaţi.

În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi, numai două voturi împotrivă, adoptarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului în forma prezentată de Senat, care este redată în Anexa nr. 1 la prezentul raport.

Amendamentul respins se regăseşte în Anexa nr.2 la prezentul raport. Este lege organică.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Înainte de a începe dezbaterile generale, o să rog liderii grupurilor politice parlamentare să se apropie de prezidiu pentru o discuţie. (Consultări.)

Bun. Este, m-am înţeles cu... m-am reînţeles cu colegii mei, liderii grupurilor politice parlamentare, pe formula pe care o avem.

Dacă la dezbateri generale colegii doresc să ia cuvântul sau mergem direct în... doriţi să luaţi cuvântul la dezbateri generale.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Adam:

Stimaţi colegi, trebuie să remarcăm promptitudinea cu care cele două Camere au răspuns exigenţelor sau nonexigenţelor pe care le-a cuprins cererea de reexaminare.

Aş vrea să relev în faţa dumneavoastră că, în ultimul timp, de la Palatul Cotroceni s-au întors cam multe legi, au fost returnate către Parlament. Din diferite motive, mai mult sau mai puţin întemeiate. Este o procedură deliberată a Cotroceniului de a încetini procesul de legiferare.

Eu cred că trebuie să fim foarte atenţi şi în viitor să reacţionăm cu promptitudine, mai ales când foarte multe din aceste cereri de reexaminare sunt pro-forma, sunt formale, sunt nefundamentate, doar din dorinţa de a frâna acest proces de legiferare.

Cred că se impune ca în viitor să manifestăm reacţie şi acolo unde nu se impune reexaminarea, ca în acest caz, să fim prompţi şi să accelerăm procesul de legiferare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu. Alte luări de cuvânt?

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Să fim un fel de particule rapide. Gata.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Grupul Partidului Naţional Liberal susţine raportul venit de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Din punctul nostru de vedere proiectul de lege este constituţional.

Cererea de reexaminare nu avea obiect şi, prin urmare, vom vota în favoarea raportului propus.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Alte luări de cuvânt?

Domnule deputat Tinel Gheorghe, ştiţi că aveţi mai puţin de un minut.

Domnul Tinel Gheorghe:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Mie îmi pare rău că majoritatea, ieri, în înţelepciunea solomonică, n-a găsit de cuviinţă să se aplece asupra cererii de reexaminare şi să aprofundeze principiile pe care preşedintele României le-a invocat în cererea de reexaminare. Se referea la civism, la participarea electoratului într-o proporţie cât mai mare pentru a valida un referendum. Dintr-o dată coborâm pragul la 30 la sută. Ceea ce mi se pare inacceptabil pentru o tânără democraţie, aşa cum este democraţia românească în momentul de faţă.

Participarea într-un număr cât mai mare a electoratului la deciziile politice şi publice cred că e garanţia unei democraţii consolidate pe care ar trebui, ştiu eu, s-o implementăm, pentru că de 23 de ani nu facem altceva decât încercăm să cosmetizăm o democraţie autentică sau originală, cum îi plăcea să spună unui lider politic de-al dumneavoastră. Şi asta facem şi acum. Ne întoarcem la democraţia originală, o să coborâm pragul, poate, o altă majoritate de peste 50 la sută va considera de cuviinţă să coboare pragul la 15 la sută. Pentru că noi, clasa politică, care avem responsabilitatea aducerii şi implicării cetăţenilor în viaţa publică şi politică nu mai suntem credibili.

Din acest moment şi din acest motiv aţi coborât pragul la 30 la sută. Suntem vinovaţi pentru absenteismul electoratului în ciclurile electorale la vot, la scrutin. Suntem principalii vinovaţi şi cum mascăm această vinovăţie? scăzând pragul electoral. Să ne fie ruşine.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Deja eu sunt emoţionat, îmi curg şi lacrimile. Ca preşedinte şi coleg cu dumneavoastră, deja încep să plâng, am văzut că e la modă.

Domnul deputat Árpád are cuvântul, vă rog frumos.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

N-am dorit să intervin la acest microfon, dar, evident, dezbaterea politică a făcut ca unul dintre intervenienţi să facă nişte afirmaţii pe lângă Constituţie.

Articolul 1 mult citat are un alineat 4 care vorbeşte despre următorul lucru: statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului politic. Şi eu de foarte multe ori sunt nemulţumit că parte dintr-o altă autoritate, să nu zic putere, ne blochează activitatea noastră parlamentară. Dar, dacă suntem într-un stat de drept, trebuie să acceptăm existenţa acestui echilibru, frânele, contraponderile diferitelor autorităţi şi puteri sunt în beneficiul oricărei ţări democratice.

Ca atare, nu trebuie să avem o astfel de argumentare.

Pe de altă parte, în mod evident, din punct de vedere politic, şi al importanţei referendumului, eu nu cred că toate tipurile de referendumuri trebuie să fie votate cu aceeaşi majoritate, cu aceeaşi prezenţă. În continuare, nu credem că putem să modificăm Constituţia ţării doar cu o majoritate de prezenţă de 30%, nu putem să modificăm limitele teritoriale ale judeţelor, comunelor şi oraşelor noastre doar cu o prezenţă de 30%, pentru că asta, în concepţia noastră, contravine spiritului constituţional. Dar Curtea Constituţională a decis astfel. Ca atare, noi ne supunem acestei decizii. Acceptăm această decizie cu o condiţie: să fie inclus în acest text de lege ceea ce a spus Curtea Constituţională, că intră în vigoare la un an de la publicarea în Monitorul Oficial.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Deşi sunt coiniţiator al acestui proiect legislativ, nu ţineam în mod deosebit să vin la acest microfon pentru a susţine din nou acest proiect legislativ care a parcurs un circuit de aprobare, de dezbatere până în acest moment, dacă n-aş fi fost într-un fel sau altul revoltat de opinia colegului meu de la opoziţie care îşi punea extrem de multe întrebări legate de viitorul şi de consistenţa fragilei noastre democraţii.

Un lucru pe care n-am reuşit să-l înţeleg, şi asta încercam, să mi-l explic, să-l explicitez de la acest microfon, este că atunci când avem o decizie a Curţii Constituţionale care în urma controlului de constituţionalitate a decis într-un fel, cineva care moare de grija fragedei democraţii vine şi contestă, în sensul că nu este de acord cu textul pe care noi l-am propus în acest proiect legislativ şi cu textul care a fost cenzurat de Curtea Constituţională, nu pot decât să înţeleg că este într-o procedură anticonstituţională discursivă şi nimic altceva.

Mai mult decât atât, am văzut în ultima vreme o vocaţie deosebită de a veni şi a susţine de la acest microfon, dintr-o anumită parte a zonei politice, anumite persoane, sau aceeaşi persoană, care susţine tot soiul de aberaţii, tot soiul de chestiuni nedocumentate, tot soiul de chestiuni trunchiate, din dorinţa de a se exprima, de a putea apărea în zona publică, pot şi asta s-o înţeleg. Până la urmă unul din lucrurile importante aici, în Parlament, este şi vizibilitatea, dar mi se pare firesc ca această vizibilitate s-o creezi printr-un studiu aprofundat, printr-o seriozitate a discursului, printr-o competenţă şi consistenţă a mesajului. În alte condiţii, asta nu este decât demagogie.

Aş vrea, în final, pentru că este vorba de o lege extrem de importantă, să remarc poziţia antevorbitorului meu, un distins coleg cu o experienţă vastă care, dacă vreţi, a apărut ca o contrapondere la ceea a prezentat antevorbitorul domniei sale şi afirmaţia domnului Márton că unele dintre lucruri poate că n-ar fi trebuit rezolvate cu un cvorum de 30% ar putea să frizeze puţin neconstituţionalitatea. Dar în condiţiile în care Curtea Constituţională s-a exprimat în acest sens, domnia sa înţelege. Vreau să apreciez în mod personal această abordare, mi se pare una care este demnă de acest microfon şi de această cupolă. Şi aş vrea să-i invit pe toţi colegii mei atunci când vin la acest microfon, indiferent de ce parte a spectrului politic, să încerce să-şi cenzureze poziţiile... să încerce să-şi cenzureze poziţiile, fie că sunt de aici, fie că sunt din bancă, măcar în limita elementarului bun- simţ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Pe procedură. Îmi explicaţi şi mie, da? Ce procedură şi despre ce discutăm?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Pe procedură vreau să ridic o problemă. Dreptul unui deputat de a-şi spune punctul de vedere, indiferent dacă este divergent cu tot Parlamentul, este un drept pe care-l are şi prin Constituţie, şi prin Regulament. chiar dacă ni se pare că se prezintă la microfon şi susţine lucruri pe care le consideră dânsul bune, şi alţii nu, cred că nu trebuie să apostrofăm pe un coleg de-al nostru că are o opinie care este chiar contrară tuturor. Deci nu vreau să depăşim niciodată această limită, e dreptul nostru să ne spunem punctul de vedere şi, sigur, ca atare, dumneavoastră îl ascultaţi şi ce consideraţi, prin vot, dumneavoastră să-l aplicaţi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Deci procedura dumneavoastră este aceea de a-l apăra pe colegul dumneavoastră şi a-l critica pe liderul de grup de la PSD. Asta e procedura pe care dumneavoastră...

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu. Eu am spus că în procedură oricine poate să spună ceea ce doreşte...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Păi, normal, dacă eu i-am permis şi i-am dreptul la microfon...

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Am înţeles, dar mi se pare...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ce vi se pare, domnule Toader? Că a avut o opinie care e contrară opiniei Partidului Democrat Liberal şi că îl atinge şi pe cel care este parlamentar şi are un discurs? Dar nu l-a jignit.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu, nu.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi atunci dumneavoastră de ce veniţi la microfon ca lider să spuneţi că este procedură?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Păi am să vă spun de ce...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ia spuneţi-ne de ce.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Practic, am dreptul să vin la microfon, sau să vină la microfon orice parlamentar...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Practic, aveţi dreptul când spuneţi despre regulament.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

În regulament spune...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule Toader, a încălcat liderul Grupului parlamentar al PSD regulamentul? A adus jigniri domnului Tinel Gheorghe, dumneavoastră personal sau unui membru?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Deci, dacă mă lăsaţi, vă explic. Dacă nu, nu.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Păi nu, ne tot explicaţi.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Deci, am vrut să spun că e dreptul fiecăruia să spună ceea ce gândeşte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Păi ăsta este şi dreptul domnului Marian Neacşu. Păi de ce trebuie să veniţi la microfon să-l certaţi pe domnul Neacşu şi să vă daţi mare în faţa viceliderului grupului parlamentar, dacă eu i-am permis să ia cuvântul şi nu am văzut nimic. Dacă era o jignire la adresa domnului Tinel Gheorghe, îi atrăgeam atenţia domnului Neacşu.

Aţi venit la microfon să spuneţi că n-are voie să ia cuvântul domnul Neacşu, dar are voie să ia cuvântul domnul Tinel Gheorghe. Păi, vă rog frumos să interpretaţi altfel. Eu vă dau cuvântul şi de şapte ori. Dacă un coleg consider că aduce jigniri altui coleg, îi opresc microfonul, ştiţi foarte bine. Şi aţi văzut că nu s-au mai întâmplat astfel de cazuri, nu am mai avut cazuri de acest gen în ultima perioadă. Mai ales din partea guvernanţilor.

(Domnul deputat Emil Niţă, din partea Grupului parlamentar al PSD, doreşte să intervină.)

Domnule deputat, nu vă dau cuvântul, pentru că vreau să mergem mai departe la amendamentele admise.

Grupurile parlamentare au luat cuvântul pe tot ce trebuie.

Să-i urăm la mulţi ani doamnei Vass pentru că a venit de ziua domniei sale astăzi. După Sfânta Maria... v-aţi aşezat foarte bine în luna septembrie. Ca orice Fecioară, am înţeles.

La mulţi ani, în numele colegilor!

Dragi colegi,

Intrăm pe amendamentele admise ale Comisiei juridice. Anexa nr. 1. Primul amendament admis. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Al doilea amendament admis. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admis.

Al treilea amendament admis. Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Admis.

Al patrulea amendament admis. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Al cincilea amendament admis. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Al şaselea amendament admis. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Pentru amendamentul respins... el ar trebui să vină la finalul textului.

Îi dau cuvântul domnului deputat Máté.

Domnul Máté András-Levente:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Îmi susţin amendamentul: "Dispoziţiile prezentei legi intră în vigoare la un an de la data publicării în Monitorul Oficial.", şi în acest sens suntem de acord cu decizia Curţii Constituţionale... punem de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Supun votului acest amendament.

Să înceapă votul.

184 de voturi pentru, trei abţineri, patru voturi împotrivă.

Să nu mai zică cineva că nu suntem o ţară cu democraţie. Preşedintele statului are garantat mandatul până la finalul anului 2014. Asta am spus-o pentru stenogramă.

Dragi colegi,

Proiectul a fost dezbătut pe articole. Este o lege organică. Merge la votul final.

Înainte de a închide şedinţa de astăzi - şi ne vedem la ora 12,30 la votul final - daţi-mi voie să citesc o Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

E o chestie foarte simplă. Se referă la locurile rămase vacante la Comisia de afaceri europene, prin demisia din cadrul Parlamentului României a domnului deputat Raul Eduard Hellvig şi Ioan Ovidiu Silaghi. În locul domniilor lor, domnul Relu Fenechiu, membru al Grupului parlamentar al PNL, şi domnul Daniel-Cătălin Zamfir, membru al aceluiaşi grup, sunt desemnaţi să fie membri ai Comisiei pentru afaceri europene în locurile rămase vacante prin demisia celor doi colegi.

Dacă sunt obiecţii, comentarii la această hotărâre? Nu. Bun.

Va fi şi ea pe votul final.

Dragi colegi,

Nu avem niciun alt proiect de lege decât proiectele de legi cu respingeri care sunt într-o sesiune specială, aşa cum au decis liderii grupurilor parlamentare.

Ne vedem la ora 12,30 pentru votul final.

După pauză

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnelor şi domnilor colegi,

vă rog frumos să luaţi loc în bănci pentru a vota proiectele de lege care sunt pe ordinea de zi.

Pregătiţi-vă cartelele să facem o verificare.

Domnule Mazilu, vă rog frumos să luaţi loc în bănci, în banca dedicată judeţului Vâlcea, vă rog frumos.

Domnule Merka, începem şi noi votul final? Aţi vrut să vă vadă liderul de grup parlamentar. Am înţeles.

Domnule Rizea, domnul ministru întotdeauna e prezent la votul final, aveţi posibilitatea să vă vedeţi cu el, ţine cu Dinamo...

Vă rugăm frumos să pregătiţi cartelele de vot.

Facem o verificare a votului. Liderii grupurilor parlamentare, da? O verificare a votului.

Să înceapă votul.

Domnule Popeangă, aţi pierdut cartela.

Suntem suficienţi pentru votul final? Liderii grupurilor... dacă vor să ia extrasul. Domnule Gerea, vă rugăm frumos. Acum, fiind şef, delegaţi şi dumneavoastră pe un vicelider, să se ducă domnul vicelider. Nu vorbesc cu publicul, vorbesc cu liderul Grupului parlamentar PNL, adică nu cu... Dacă pierd suportul, mă aşez în bancă lângă dânsul acolo...

Domnule Gerea, daţi-i un loc în grupul dumneavoastră şi domnului Tudose, nu-şi găseşte locul. Ştiu, locuri înalte n-avem, doar acesta pe care stau eu, dacă vrea domnul Tudose...

Liderii grupurilor parlamentare.

UDMR-ul, e OK? Da. A spus domnul Pambuccian că e şi pentru dumneavoastră OK. El este liderul minorităţilor din România, nu domnul Máté Andras.

PSD-ul? OK.

Domnule Gerea? PNL-ul? Perfect.

Domnule Ciucă? Perfect.

Şi PP-DD-ul? Da.

Putem începe, da? Bun.

1. Primul proiect: Proiectul de Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Să înceapă votul.

298 de voturi pentru, două abţineri, trei voturi împotrivă.

2. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Statului Kuwait privind dobândirea, pe bază de reciprocitate, a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru buna funcţionare a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, semnat la Kuwait City, la 11 iunie 2012.

Legea este ordinară. Procedura este de urgenţă.

Comisia juridică propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

307 voturi pentru, două abţineri, niciun vot împotrivă.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2010 privind reglementarea unor măsuri în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Tot lege ordinară.

Comisiile pentru sănătate şi pentru muncă propun adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc.

274 de voturi pentru, cinci abţineri, 30 de voturi împotrivă.

4. Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei între România şi Republica Orientală a Uruguayului pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti, la 14 septembrie 2012.

Legea este ordinară.

Comisia pentru buget propune adoptarea.

Să înceapă votul.

315 voturi pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă.

5. Proiectul de Lege pentru completarea art. 286 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Tot lege ordinară. Comisia pentru buget vă propune adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

317 voturi pentru, o singură abţinere, niciun vot împotrivă.

6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.59/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru eficientizarea activităţilor de prevenire şi combatere a corupţiei.

Este lege organică.

Comisia juridică şi Comisia pentru apărare vă propun adoptarea proiectului de lege.

Să înceapă votul.

224 voturi pentru, 14 abţineri şi 80 de voturi împotrivă.

7. Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, reexaminată ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.53 din 23 ianuarie 2012.

Este lege organică.

Comisia pentru administraţie publică şi Comisia juridică propun admiterea cererii de reexaminare şi adoptarea legii cu amendamente.

Să înceapă votul.

Vă mulţumesc foarte mult.

266 voturi pentru, 20 de abţineri şi 23 voturi împotrivă.

Explicarea votului, domnul deputat Ioan Oltean.

Prima dată grupurile parlamentare, domnule deputat, după care deputaţii neafiliaţi. Cu mare plăcere vă dau cuvântul.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Astăzi Parlamentul realizează o performanţă. Un act normativ care a fost înregistrat acum şase ani, astăzi a întrunit aproape consensul. Este un lucru foarte bun pentru că atunci când se doreşte şi când interesul general e mai presus decât interesul de partid sau interesul de grup, atunci parlamentarii pot să se unească şi să voteze aproape în consens un act normativ atât de important.

De dimineaţă, un coleg la declaraţii politice îşi începea declaraţia spunând că nu mor oamenii când vor câinii. Din păcate, vorba vine, spune cineva din sală, din păcate, săptămâna trecută această afirmaţie a fost contrazisă: un băieţel a murit când au vrut câinii.

Iată că a trebuit să se întâmple un eveniment absolut regretabil, un eveniment de maximă durere, care să mobilizeze Parlamentul pentru a adopta un act normativ ce putea fi în vigoare de cel puţin doi ani.

Mi-amintesc, stimaţi colegi, şi eraţi mulţi dintre cei ce astăzi aţi votat pentru în sală şi aţi votat împotrivă, că dacă acest act normativ ar fi fost adoptat în 2011 atunci când Partidul Democrat Liberal l-a susţinut în Cameră astăzi, evenimentul care s-a întâmplat săptămâna trecută nu se întâmpla şi multe altele, astăzi nu erau mulţi în doliu, astăzi nu erau mulţi muşcaţi de câini. Dar mai bine mai târziu decât niciodată.

Este regretabil că trebuie să se întâmple asemenea evenimente care să mobiliezeze. Parlamentul pentru a adopta acte normative de maximă importanţă.

Partidul Democrat Liberal a susţinut şi atunci şi a votat şi astăzi pentru acest act normativ şi sperăm ca începând de astăzi cei ce sunt mandataţi în temeiul actului normativ să facă ordine în acest domeniu atât de important să o facă.

Sper ca începând de astăzi expresia distinsului coleg de dimineaţă că nu mor oamenii când vor câinii să fie o realitate şi în România de acum încolo şi pentru totdeauna. Evident că acest lucru nu înseamnă să nu avem grijă de animale. Va trebui să ştim să îmbinăm grija pentru animale cu grija pentru om, protecţia animalelor cu protecţia pentru oameni. Şi acest act normativ care astăzi a fost adoptat va crea acest cadru legal prin care în primul rând omul să fie protejat şi pe urmă şi animalul.

Eu mă bucur că astăzi am avut ocazia cu toţii să votăm în sfârşit acest act normativ şi sper el să fie de bun augur în ce priveşte interesul general care trebuie să unească toţi oamenii politici.

Vă mulţumesc. (Aplauze. Vociferări.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat Daniel Fenechiu, aveţi cuvântul.

O să vă rog frumos să păstraţi liniştea, dacă nu, vă evacuăm din sală. Asta este rugămintea mea. Asta este obligaţia dumneavoastră.

(Invitaţii continuă să vocifereze împotriva votului dat de parlamentari.)

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este regretabil că am ajuns în situaţia în care să fie nevoie să avem pe rolul Parlamentului o lege prin care să omorâm în masă animalele ca să putem masca incompetenţa primarului municipiului Bucureşti şi a altor primari care nu şi-au făcut treaba, nici ei, nici predecesorii lor, şi am ajuns în această situaţie.

Neîndoielnic, trebuie luate măsuri. (Vociferări de la balcoane.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule Fenechiu, continuaţi.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Dar credem că de regulă măsurile totalitare, măsurile care prevăd exterminarea în masă nu sunt măsuri care să facă cinste unui popor european în secolul XXI. PP-DD s-a abţinut şi a votat împotrivă. Colegii mei au fost liberi să aleagă cum doresc ei, pentru că aceste măsuri nu sunt măsuri care să crească prestigiul naţiei române.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Remus Cernea.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Majoritatea membrilor Grupului independenţilor s-a abţinut...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, nu există grupul independenţilor în Parlamentul României, există deputat neafiliat. Majoritatea membrilor grupului deputaţilor neafiliaţi s-au abţinut. Asta este fraza corectă.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

...întrucât această lege este luată sub imperiul emoţiei momentului. Este o falsă soluţie, este o decizie populistă care doar va amăgi cetăţenii. Peste ani de zile, în absenţa unor măsuri care să rezolve această problemă pe fond, vom avea din nou cazuri dramatice de oameni muşcaţi pe străzi.

Eu însă am votat, împreună cu alţi câţiva colegi, împotriva acestui proiect de lege, pentru că este o falsă soluţie aceea de a extermina în masă.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a şi declarat într-un studiu, concluzia unui studiu al acestei organizaţii este că eutanasierea este cea mai scumpă şi cea mai ineficientă metodă de gestionare a acestei probleme.

Dimpotrivă, însă, fac un apel la înţelepciunea dumneavoastră. Am depus ieri un proiect de lege care poate să aducă o rezolvare pe fond, pentru că e nevoie de un complex de măsuri. Atunci când ne trezim cu o inundaţie în casă, nu începem să scoatem apa; prima măsură este să oprim robinetul.

Pentru a reuşi acest lucru, avem nevoie să aplecăm urechea la ceea ce ne spun experţii, să aplicăm planuri la nivel naţional, este o utopie să credem că vom rezolva...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Vă mulţumesc foarte mult. Aţi depăşit timpul alocat.

Liderul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să vorbesc în nume personal, astăzi. Şi o să vă spun următorul lucru, pentru că ce se întâmplă acum este simptomatic pentru felul în care acţionăm în general. Şi lucrul acesta nu este bine. Lăsăm lucrurile să se strângă, le lăsăm, neglijându-le, lăsându-le să se adauge, aşa, unul peste altul, după care se întâmplă ceva iraţional, avem o acţiune iraţională, nu rezolvăm nimic cu ea, lăsăm din nou lucrurile să se strângă şi, periodic, facem câte un lucru de genul acesta.

Din păcate, asta facem şi ucigând, şi distrugând - economie facem cam în foarte multe lucruri şi riscăm să ajungem să avem un comportament anormal, care să însemne pentru noi normalitatea.

Eu cred, sper ca acest vot să fie ultimul vot dat pe o situaţie de genul acesta, cu lucruri lăsate să scape de sub control, cu reacţii iraţionale, fără niciun fel de încercare de a prevedea lucrurile rele care vin în viitor.

Şi spun asta pentru că o să se apropie şi un al doilea proiect, în care tare mi-e teamă - şi mă refer la Roşia Montană - tare mi-e teamă că tot lăsând lucrurile aiurea, negândindu-ne la ce e bine pe termen lung, tot iraţional o să reacţionăm şi tot un lucru rău o să facem.

Mă tem că aşa o să tratăm şi agravarea crizei care se întrevede, mie, cel puţin, mi-e foarte clară. Şi sper că, până la urmă, din toate lucrurile astea, măcar o parte din noi vor învăţa ceva şi vor încerca să facă ce pot, ca ele să nu se repete în felul acesta, pe tiparul acesta, iraţional şi aberant.

Eu am votat împotriva acestui proiect, aşa cum voi vota şi împotriva proiectului cu Roşia Montană.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Înainte de a da cuvântul domnului deputat Mircea Dolha, dacă nu mai sunt alte luări de cuvânt, o să am şi eu o intervenţie de 30 de secunde, după aceea.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Dolha:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru a-mi explica votul, vreau să vă spun că, din funcţia de viceprimar şi primar interimar la Baia Mare, ştiu că situaţia este scăpată de sub control, iar autorităţile publice locale au nevoie de sprijinul dumneavoastră, domnilor parlamentari. Şi, de aceea, consider că acesta este un lucru bun, ceea ce am votat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Am să fac şi eu o singură scurtă consideraţie.

(coboară la tribună.)

Doamnelor şi domnilor colegi,

Acum, pentru că presa este ocupată de organizaţiile neguvernamentale, eu aş vrea să vă mulţumesc tuturor că aţi luat o decizie rapidă, ceea ce nu au fost în stare fostele parlamente în 7 ani, cu alte majorităţi, să decidă.

Aş vrea să vă spun că acest proiect de lege este unul mult mai corect şi pentru animale şi protejează omul, aşa cum suntem obligaţi prin Constituţie.

Dacă conform fostului text de lege aveai doar 7 zile, după care autorităţile locale puteau să-i eutanasieze, acum ai 14 zile lucrătoare, aproape 21 de zile.

Mai mult decât atât, colegii mei din cele două comisii - şi vreau să le mulţumesc că au găsit soluţia prin care cine doreşte să adopte un câine să nu plătească niciun ban.

Deci, avem toate măsurile cerute de Constituţie şi decizia Curţii puse în aplicare,

Responsabilitatea autorităţilor locale era şi până la aprobarea acestui proiect de lege. Pentru că aveam Legea din 2001 care era în vigoare pentru câinii comunitari, cei fără stăpân. pentru cei cu stăpân era Legea de protecţie a animalelor, în care era scris foarte clar, fiecare articole începe cu "deţinătorul de animal". Asta înseamnă cel care este proprietar.

Şi vreau să fim corecţi cu noi înşine, acest Parlament mare, de 407 parlamentari, dacă promitem un lucru în ultimele 7 luni de zile şi spunem că în săptămâna X sau în luna Y vom face acel lucru, spre deosebire de alte parlamente, în care eu am fost membru, ca şi dumneavoastră, stând în bănci, ne-am ţinut de cuvânt. Şi acesta este un pas important în restabilirea poziţiei Parlamentului României şi al parlamentarismului între instituţiile fundamentale ale statului român. Şi cu ocazia aceasta, este un moment, vreau să le mulţumesc tuturor, de la PDL, UDMR, până la PP-DD şi deputaţilor neafiliaţi.

În momentul în care trebuie să luăm decizii, suntem prezenţi şi ne facem treaba.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

(Îşi reia locul la prezidiu.)

Şi ultimul proiect de lege - Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, reexaminată la cererea Preşedintelui României

Legea este organică, procedură de urgenţă.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune adoptarea legii, cu amendamente.

Să înceapă votul!

Vă mulţumesc foarte mult.

223 de voturi pentru, 23 de abţineri, 72 de voturi împotrivă

Explicarea votului, domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Voi fi foarte scurt. Am fost consecvenţi în vot, am votat împotriva proiectului de lege, pentru că noi considerăm că, în acest moment, tânăra democraţie românească are nevoie de vot majoritar în tot ceea ce înseamnă vot şi, din acest punct de vedere, nu cred că era necesar ca acum să vă aplecaţi asupra Legii referendumului şi cu prioritate să o modificaţi. Şi pe colegul meu de la PSD îl rog ca atunci când vine la această tribună, să spună în numele cui vorbeşte. Al primului-ministru Victor Ponta, sau al deputatului Victor Ponta, preşedinte PSD?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult pentru declaraţie.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă informez că, în conformitate cu prevederile Legii nr.47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în vederea exercitării dreptului dumneavoastră de contestare la Curtea Constituţională, au fost depuse următoarele proiecte de lege: Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân şi Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

Declar şedinţa de azi închisă.

Membrii Biroului permanent sunt invitaţi la şedinţa de Birou permanent.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,55.