Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16,19.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţi Deputaţilor.

Ultima parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Rog liderii grupurilor politice parlamentare să-şi invite colegii în sală, ca să putem începe dezbaterea pentru moţiunea simplă. Mai aşteptăm un pic până vin toţi ceilalţi. Cred că lumea nu e obişnuită să începem aproape la fix. Braşovul, dânsul e de la Braşov. L-a informat că am venit şi noi acolo? Am fugit, da, deci joi am fugit, da, da.

Mai aşteptăm un pic până semnează colegii, să avem cvorumul de şedinţă şi să vină toţi colegii noştri ca să putem începe dezbaterea.

După o scurtă pauză

Putem începe? Domnule secretar general, vă mulţumim că aţi venit în rândurile noastre. Suntem atât de emoţionaţi... liderii grupurilor politice parlamentare... domnule Fenechiu, da, am văzut şi Partidul Conservator. Noul lider de la Partidul Naţional Liberal. UDMR-ul e OK, da? PD-ul OK, domnul Ganţ am văzut.

A, bine aţi venit în cadrul nostru, aici, la partea social-democrată, am înţeles. Bun.

Daţi-mi voie să citesc procedura standard.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deschid şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 400 de deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 221, 186 sunt absenţi, 16 participă la alte acţiuni parlamentare. Cvorumul legal este îndeplinit.

La punctul 1 a ordinii de zi, numai o secundă vă rog frumos, că să termin procedura. Am văzut, e domnul deputat Scutaru şi după aceea dumneavoastră.

La punctul 1 al ordinii de zi, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţele în plen de astăzi şi mâine, 21-22 octombrie; programul de lucru pentru perioada 21-26 octombrie; lista rapoartelor depuse de către comisiile permanente sesizate în fond în perioada 14-21 octombrie; informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; sumarul, bineînţeles, partea... sumarul privind conţinutul fiecărui Monitorul Oficial. Bun.

Înainte de a intra în punctul 2 al ordinii de zi, aşa cum a stabilit Comitetul liderilor şi a aprobat Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, avem dezbaterea moţiunii simple iniţiată de cei 55 de deputaţi.

Vreau să vă informez că domnul Miron Alexandru Smarandache a depus la Biroul permanent o informare că îşi dă demisia din Grupul parlamentar al PP-DD şi se înscrie în continuare, se afiliază Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Este deputat ales în Colegiul uninominal nr. 7 din Circumscripţia electorală nr.4 Bacău.

Domnul deputat George Adrian Scutaru, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian George Scutaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau, conform procedurii, să anunţ că ţinând cont de vacantarea postului de lider prin desemnarea domnului deputat Andrei Dominic Gerea ca ministru al economiei, grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal a decis astăzi să mă nominalizeze în postura de lider al grupului parlamentar, aşa că fac acest formal anunţ în plenul Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă felicit, domnule preşedinte şi vă urez succes în activitate, sunteţi un vechi parlamentar deja. Sper să fiţi la fel de bun cum aţi fost coleg cu noi să fiţi şi în funcţia de lider al grupului parlamentar.

Domnul deputat Mircea Toader, înainte de a înscrie la punctul 2 al ordinii de zi.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Da, domnule preşedinte,

Ca o glumă, mi-a sărit inima, credeam că domnul Scutaru trece la PSD când am văzut că vine la tribună. Îl felicit şi eu şi sper să fie un coleg foarte bun în decizia pe care o ia în comitetul liderilor.

Eu vreau să ridic o problemă, domnule preşedinte. Colegii mei din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost anunţaţi să se prezinte de urgenţă la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice că-i convocată comisie în timpul plenului. N-am aprobat nimic, nu ştiu nimic de aşa ceva, şi vă rog să nu acceptăm aşa, fofilări de genul ăsta, că vrea...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu acceptăm, domnule deputat.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

E în regulă!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu există nicio aprobare a Biroului Permanent cu privire la activitate în paralel cu plenul. Aşa încât vă rog frumos să vă informaţi colegii. Avem moţiune simplă, cutumiar şi din respect pentru orice ministru, dar şi pentru dreptul opoziţiei, nu puteam să aprobăm acest lucru şi nici n-a cerut nimeni. Aşa încât, vă rog frumos să-i anunţaţi să vină în plen. Eu văd colegii mei din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice că sunt aici, nu cred că sunt la comisie. Cred că aveţi dumneavoastră o informaţie eronată.

Păi, îl văd pe domnul Munteanu îl văd aici, pe domnul... 3-4 deputaţi, domnul Mîrza... s-au vorbit între ei... informaţie eronată.

Bun, revenim la punctul 2 al ordinii de zi, dragi colegi.

Avem o moţiune simplă iniţiată de 55 de deputaţi.

În legătură cu timpul alocat pentru dezbaterea acestei moţiuni simple, de data asta liderii grupurilor parlamentare ne-am înţeles toţi, împreună cu membrii Biroului Permanent, procedura o ştiţi şi dumneavoastră. Propunerile Biroului Permanent şi al Comitetului liderilor sunt următoarele: moţiunea este citită de către unul din semnatari. O să rog frumos, cele două grupuri să-mi spună cine va citi, doamna deputat Liliana Mincă, Grupul parlamentar al PP-DD.

Guvernul are 50 de minute.

Domnul ministru Robert Cazanciuc este prezent, şi-i mulţumesc, pentru a prezenta punctul de vedere, 50 de minute pe care le utilizează la începutul şi la sfârşitul dezbaterii. Pentru dezbateri, 10 secunde pentru fiecare deputat.

Grupurile parlamentare au următorii timpi: PSD - 28 de minute, PNL - 17 minute, PDL - 8 minute. PP-DD - 5 minute, UDMR, minorităţilor naţionale şi PC - fiecare câte 3 minute. Deputaţii neafiliaţi - 2 minute.

Obiecţii? Nu sunt. Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Domnule Arsene, vă rog frumos să vă pregătiţi cartela. Ştiu că aţi venit din îndepărtatul judeţ Neamţ, dar am o rugăminte la dumneavoastră dacă vreţi să utilizaţi cartela de câteva ori pe zi aşa, lunea şi marţea... Mulţumesc foarte mult.

Să înceapă votul.

Cu 158 de voturi pentru, nicio abţinere, 21 de voturi împotrivă, cu o majoritate largă de voturi propunerile au fost aprobate.

Conform prevederilor regulamentului, întreb dacă este cineva dintre semnatari care îşi retrage semnătura de pe moţiune. În afară de domnul Smarandache care a trecut de un grup parlamentar la altul şi am vorbit cu Domnia Sa. Nu. Bun.

Atunci, cu 54 de deputaţi întrunim prevederile regulamentare, domnul Smarandache m-a informat că nu-şi menţine semnătura. Nu asta este important, important e următorul lucru, că înainte de a trece la prezentarea moţiunii de către doamna deputat Liliana Mincă, o să-i rog pe domnii lideri de grupuri parlamentare să trimită către secretarii de şedinţă lista cu numele deputaţilor care se înscriu la dezbatere pe minutele care sunt alocate conform aprobării Comitetului liderilor şi a grupurilor parlamentare şi votate de către dumneavoastră în plen.

Dau cuvântul doamnei deputat Liliana Mincă, Grupul parlamentar al PP-DD, pentru a citi textul moţiunii simple.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Liliana Mincă:

Moţiunea simplă se intitulează "Opriţi instituţionalizarea inchiziţiei audiovizualului şi manipularea democraţiei".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

România este măcinată în fiecare zi de probleme serioase la care premierul Victor Ponta nu găseşte nicio soluţie. Acţiunile coaliţiei de guvernare conduc ţara într-o direcţie greşită şi par a nu avea nimic în comun cu interesul naţional.

Avalanşa de taxe şi impozite, reinventarea forfetarului şi acum noul Cod al insolvenţei au transformat sistemul privat sănătos într-unul bolnav. Guvernul Ponta nu se pricepe la prea multe, dar cu siguranţă ştie ce trebuie să facă pentru a distruge România.

O parte din instituţiile statului par să aibă drept principal obiectiv, trasat politic, elaborarea şi dezvoltarea de instrumente, pârghii şi strategii care să îngenuncheze întreaga naţiune din punct de vedere economic, cultural, dar şi moral. Membrii Guvernului ignoră problemele reale ale românilor şi par a-şi dori să-i transforme pe aceştia în soldaţi teleghidaţi.

Începând din luna mai a anului 2012, Guvernele Ponta I şi II au condus ţara numai prin ordonanţe de urgenţă. Cea cu numărul 170, de pe 2 octombrie 2013, privind Codul insolvenţei, a întrecut însă orice limită. Nu numai că încalcă în mod grav principiile constituţionale, prejudiciază grav mediul economic şi atacă libertatea presei, dar încalcă şi acordurile asumate cu FMI şi Banca Mondială, pentru a doua oară chiar.

Potrivit angajamentelor luate în faţa FMI şi Băncii Mondiale, amendamentele Codului insolvenţei trebuiau transmise spre Parlament în vederea dezbaterii publice. Dar, în concepţia domnului Ponta nici nu avem nevoie de Parlament. Este suficient să avem un guvern stabil şi majoritar care face de toate. El legiferează, el execută! Cum? Prin ordonanţe de urgenţă. Din ce în ce mai multe. Vrem Legea Codului rutier? Nu avem nevoie. Avem ordonanţă! Ne deranjează criticile presei? Mai dăm o ordonanţă! Aşa înţelege Guvernul USL să-şi rezolve toate nemulţumirile. Scapă de tot ce îl incomodează.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu halucinanta Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013 care, probabil, are drept scop băgarea în insolvenţă a întregii ţări.

I. Guvernul Ponta a declarat război mediului de afaceri şi locurilor de muncă.

Mediul de afaceri a fost puternic zdruncinat de măsurile luate de-a lungul timpului de Guvernele Ponta I şi II, însă efectele acestui nou Cod al insolvenţei vor fi de-a dreptul dezastruoase pentru evoluţia ţării. Practic, acesta va arunca economia românească într-un proces de dezindustrializare accelerată.

Lipsa de viziune a premierului Ponta în domeniul economic, dar în special îndeplinirea unor sarcini comandate şi dorinţa de răzbunare pe trusturile de presă ostile puterii generează un semnificativ caracter subiectiv al variantei finale a Codului insolvenţei, şi nu unul bazat pe echitate, pe principii de drept şi de democraţie.

Guvernul USL joacă politica aruncatului în apă a celui care nu ştie să înoate. Intrarea în vigoare a Codului insolvenţei, în numai trei săptămâni de la publicare, înseamnă eforturi extraordinare atât pentru sistemul judiciar, cât şi pentru practicienii în insolvenţă şi agenţii economici implicaţi.

Lipsa de responsabilitate şi joaca de-a experimentele, care generează disfuncţionalităţi majore ale activităţii economice şi judiciare nu fac decât să afecteze profund bunul mers al societăţii.

În anul 2012, România a înregistrat cel mai mare număr de insolvenţe din ultimii 5 ani. 25.842 de firme au demarat procedura de insolvenţă, în creştere cu 20% comparativ cu anul 2011; aproape 9 din 10 firme aflate în această situaţie sunt IMM-uri. Alte 10.113 firme au intrat în insolvenţă în primele 8 luni ale acestui an, conform datelor ONRC. Practic, în fiecare zi a acestui an au intrat în insolvenţă aproape 43 de firme.

Sumele datorate de debitorii aflaţi în insolvenţă au crescut de 9 ori faţă de anul precedent şi s-au ridicat la 10 miliarde lei, conform datelor disponibile la începutul anului 2013. O companie aflată în insolvenţă are datorii, în medie, de 4,5 milioane de lei.

România se află pe locul 102 în lume şi pe ultimul loc în Uniunea Europeană la reglementarea insolvenţelor. Rezolvarea unui faliment durează 3 ani şi 4 luni, costă 11% din valoarea bunurilor firmei, iar rata de recuperare pentru creditori este de numai 29,2%, conform Raportului Doing Business din 2013.

II. Guvernul Ponta a declarat război libertăţii de exprimare în mass-media.

Actuala putere are nevoie de români care să primească zâmbind sărăcia şi lipsurile, are nevoie de cetăţeni care să aducă osanale celor care le iau şi focul din vatră, are nevoie de un popor cufundat în somnul raţiunii. Iar pentru ca această temelie a totalitarismului de tip nou să fie solidă, guvernul actual a găsit formula potrivită: eutanasierea câinilor de pază ai societăţii, adică presa, în general, şi a audiovizualului, în special. Altfel nu se explică cum, peste noapte, a apărut în Codul insolvenţei un articol care prevede suspendarea licenţei televiziunilor sau radiourilor aflate în insolvenţă, până la aprobarea planului de reorganizare. Pentru că actualilor membri ai guvernului nu le place să umble cu jumătăţi de măsură în misiunea lor de îngenunchere a acestui popor, s-au gândit şi ca noua prevedere din Codul insolvenţei să se aplice retroactiv.

În spatele intenţiei de reorganizare şi eficientizare a societăţilor care intră sub incidenţa Legii audiovizualului se află, de fapt, instituţionalizarea cenzurii de către actualii guvernanţi. Sătul să tot încerce a ţine în lesă presa neaservită, Guvernul a găsit metoda prin care cenzura să fie instituţionalizată. USL a adoptat noul Cod al insolvenţei prin ordonanţă de urgenţă, pentru ca nu cumva demersul său să se intersecteze cu opoziţia. Mutantul Cod al insolvenţei, adoptat de guvernul USL, a devenit astfel un ambalaj elegant al cenzurii. În felul acesta, actuala coaliţie de guvernare speră că îşi va asigura liniştea la Palatul Victoria, iar în teritoriu, armatele partinice, docile, vor putea să adoarmă conştiinţa şi raţiunea poporului, manipulându-l, intoxicându-l cu inexistentele realizări ale actualului guvern.

Doamna Maria Grapini, ministrul delegat pentru IMM, mediu de afaceri şi turism, a recunoscut într-o declaraţie pentru presă că, în ceea ce priveşte noul Cod al insolvenţei: "Guvernul a luat o decizie politică!" Mulţumim doamnei ministru pentru puseul de sinceritate, dar noaptea cenzurii USL şi instituţionalizarea ei pot deveni devastatoare pentru români.

Manipularea şi guvernarea unei ţări prin cenzură va conduce România către categoria ţărilor cunoscute ca făcând parte din lumea a treia. Românii au dreptul să ştie că, pe harta libertăţii presei în lume, în guvernarea USL, România figurează pe o poziţie inferioară statelor precum Botswana, Namibia, Mongolia, India sau Papua Noua Guinee.

Orice fel de încercare de suprimare a unei publicaţii sau post de televiziune reprezintă un atac direct la libertatea de exprimare, reprezintă o metodă folosită în trecut de "orânduirea" totalitaristă. În esenţă, reprezintă o teamă de aflare a adevărului, o dorinţă de a "ascunde sub preş" tot ceea ce nu convine puterii, putere ce azi are numele USL. Reprezintă, de asemenea, teama ca adevărul să ajungă la alegătorul care a crezut într-o alianţă ce i-a promis o viaţă mai bună sau măcar decentă. Dacă în concepţia CEDO presa a fost denumită "câinele de pază al democraţiei", în concepţia Guvernului USL trebuia dată o ordonanţă de urgenţă care să eutanasieze aceşti "câini".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

În opinia noastră, noul Cod al insolvenţei pune în pericol libertatea presei şi dreptul la informare al cetăţenilor, eutanasiază adevărul, dreptatea şi, până la urmă, democraţia. Pentru că nu are curajul şi demnitatea de a spune că suprimă ceea ce-l incomodează, USL se foloseşte de "pretexte" economice pentru a-şi motiva acţiunile. De fapt, realităţile politice sunt cenzurate de necesităţile economice. Pentru că, ne place sau nu, suntem o ţară membră a UE şi nu putem să comitem abuzuri, a fost nevoie de o ordonanţă care să "cenzureze" opiniile cetăţenilor. Au drept să se exprime doar cei pe care puterea îi lasă s-o facă! Preocupaţi de probleme majore - de exemplu exploatarea Roşia Montană, candidatura la prezidenţiale sau cuantumul amenzilor la trecerea pe culoarea roşie a semaforului - nu vedem că de fapt ni se încalcă unul din importantele drepturi constituţionale, dreptul la exprimare liberă. Aşteptăm nerăbdători programele în care ni se va impune să lăudăm şi să slăvim pe marii "conducători", doar avem experienţă.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

PDL şi Partidul Poporului-Dan Diaconescu critică dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă nr.91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (Codul insolvenţei) introduse "peste noapte", în mod iresponsabil de Guvernul Ponta, întrucât, pe de o parte, încalcă Constituţia României iar, pe de altă parte, sunt în totală contradicţie cu realitatea autohtonă şi globală, afectează incontestabil mediul de afaceri, sistemul bancar, precum şi buna desfăşurare a activităţii economice. Totodată, amendamentele aduse "peste noapte" formei iniţiale a Codului insolvenţei distrug şansele de redresare a societăţilor aflate în dificultate financiară şi pun în pericol libertatea presei.

1. Neconstituţionalitatea Codului insolvenţei

Ordonanţa de urgenţă nr.91/2013 încalcă indiscutabil dispoziţiile art.1 alin.(5): "În România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" şi ale art.115 alin.(4): "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora" din Constituţia României.

În sistemul român de drept, supremaţia Constituţiei şi a legilor a fost ridicată la rang de principiu constituţional, instituindu-se astfel o obligaţie generală impusă tuturor subiecţilor de drept, inclusiv puterii executive, care în activitatea de legiferare trebuie să respecte Legea fundamentală a ţării şi să asigure calitatea legislaţiei. Aceasta întrucât pentru a respecta legea ea trebuie cunoscută şi înţeleasă, iar pentru a fi înţeleasă, trebuie să fie suficient de precisă şi previzibilă, aşadar să ofere securitate juridică destinatarilor săi.

Publicarea intempestivă a Codului insolvenţei, într-o formă substanţial diferită de cea propusă de comisia de specialişti ce au conlucrat la redactarea conţinutului său, fără consultări şi dezbateri publice, fără opinia Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar Internaţional, precum şi intrarea în vigoare a acestuia la doar 3 săptămâni după publicare încalcă în mod grav principiile fundamentale constituţionale şi contrazice în mod evident direcţia de acţiune a legiuitorului, precum şi încercările de reformare a cadrului legislativ din ultimii ani.

Într-un comunicat transmis de Uniunea Naţională a Judecătorilor din România s-a arătat că: "Adoptarea unui cod juridic, aşa cum este Codul insolvenţei, prin ordonanţă de urgenţă este un act fără precedent, care nesocoteşte flagrant dispoziţiile art.115 din Constituţia României, ce limitează în mod expres situaţiile în care Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă".

Astfel, Guvernul Ponta a transformat peste noapte un proiect de lege într-o ordonanţă de urgenţă fără însă a motiva urgenţa, obligaţie imperativ prevăzută de Constituţia României, încălcând în acelaşi timp acordul cu Fondul Monetar Internaţional, prin care şi-a asumat răspunderea că va trimite amendamentele pentru Codul insolvenţei la Parlament, după o consultare adecvată a tuturor actorilor relevanţi.

Apreciem caracterul pripit al adoptării Codului insolvenţei ca fiind în totală contradicţie cu tendinţa manifestată de legiuitorul român în cazul noilor Coduri (civil şi penal), concretizată printr-un proces laborios de redactare, cu consultarea specialiştilor consacraţi în domeniu, ce s-a întins pe o perioadă de mai bine de 4 ani, urmată de un proces de implementare, sprijinit de o Lege de punere în aplicare ce trasează o perioada tranzitorie de câteva luni.

Guvernul Ponta a înţeles să adopte Codul insolvenţei printr-o ordonanţă de urgenţă, încălcând în mod flagrant principii fundamentale constituţionale, respectiv principiile nediscriminării, transparenţei şi accesului la libera informaţie, a previzibilităţii legii şi stabilităţii juridice, după cum vom arăta în continuare.

2. Încălcarea principiului transparenţei.

Transparenţa este un principiu democratic care s-a manifestat pentru prima dată în societăţile civile democrate şi constituie una dintre cele mai remarcabile consecinţe ale amplificării presiunii şi controlului social asupra instituţiilor de stat.

Transparenţa este un element primordial într-un stat democratic, iar acceptarea sa trebuie să faciliteze trecerea de la un sistem al hotărârilor centralizate şi "opace" la cel al deciziilor adoptate democratic, într-un cadru transparent.

În luna mai a acestui an ministrul de justiţie, domnul Robert Cazanciuc declara: "Am desemnat un secretar de stat din Ministerul Justiţiei pentru a coordona o echipă care să elaboreze un nou Cod al insolvenţei. (...) Eu aş vrea ca în cursul lunii iulie să putem trimite la Guvern un proiect de lege consolidat, un proiect de lege elaborat în consultare cu mediul de afaceri. Nu trebuie să ne fie frică de Parlament. Cu siguranţă vom susţine punctele de vedere referitoare la nevoia unei codificări a tot ce înseamnă dispoziţii."

Or, la mai puţin de 5 luni, proiectul de lege "s-a transformat", fără precedent, într-o ordonanţă de urgenţă, fără dezbateri publice cu instituţiile care trebuie sa asigure aplicarea corectă, unitară şi eficientă şi fără respectarea obligaţiilor de consultare asumate faţă de forurile internaţionale. Mai mult decât atât, ministrul justiţiei nu a explicat public motivele pentru care a avizat actul normativ fără realizarea studiului de impact asupra mediului economic şi a sistemului judiciar şi nici măsurile de ordin administrativ şi logistic avute în vedere pentru a asigura implementarea dispoziţiilor din noul Cod al insolvenţei.

Oficialii PwC Romania (consultanţii care au contribuit la redactarea iniţială a Codului) au declarat că: "Proiectul Codului insolvenţei recomandat şi transmis de comisia de specialişti către Ministerul Justiţiei a avut în vedere elaborarea unei reglementări unitare pentru toţi subiecţii supuşi procedurii insolvenţei şi a urmărit crearea unui regim mai echilibrat, transparent şi predictibil, între creditori şi debitori precum şi remedierea deficienţelor identificate în practică la nivelul vechii reglementări.

De asemenea, au fost integrate principiile şi recomandările Băncii Mondiale, universal acceptate în mediul de afaceri internaţional, precum şi prevederile Comisiei Naţiunilor Unite în domeniul Dreptului Comercial Internaţional (UNCITRAL Model Law)".

Consternată de decizia Guvernului Ponta, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România a precizat: "La fel de grav este şi faptul că, încălcând principiul transparenţei, Guvernul a adoptat un act normativ într-o formă ce a suferit modificări faţă de cea iniţială care a fost afişată pe site-ul Ministerului Justiţiei, creând astfel suspiciuni în legătură cu motivaţiile reale ale adoptării acestui act normativ."

Măcar în acest ultim ceas, având în vedere semnalele venite din partea mediului de afaceri, din sistemul judiciar şi din partea practicienilor în insolvenţă care sunt chemaţi să aplice noile dispoziţii legale în pripă şi fără a avea timp suficient pentru cunoaşterea şi aprofundarea lor, se impune luarea unor decizii pentru a se evita disfuncţionalităţi majore cu consecinţe nefaste directe pentru România.

3. Încălcarea principiului nediscriminării

Prin aprobarea dispoziţiilor art.81 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 91/2013, Guvernul Ponta a încălcat principiul fundamental constituţional prevăzut de art.16 alin. (1), respectiv principiul nediscriminării.

Prin art.81 alin. (3) s-a instituit un tratament discriminatoriu între debitorii din domeniul audiovizual şi restul debitorilor cărora li se aplică prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013. Astfel, suspendarea licenţelor de emisie pentru televiziunile sau posturile de radio care intră în insolvenţă, până la momentul în care este aprobat planul de reorganizare, va conduce în mod direct la intrarea în procedură de faliment, fără a mai exista posibilitatea revigorării societăţii printr-un plan viabil de reorganizare. În mod practic, suspendarea licenţei lipseşte debitoarea aflată în procedură de posibilitatea de a avea venituri din activitatea curentă, întrucât licenţa este condiţie sine qua non pentru derularea procedurii. Acest abuz al puterii îi afectează pe toţi românii pentru că astfel vor fi izolaţi, expuşi unei societăţi vidate de informaţie reală, corectă, obiectivă. Dispoziţia legală asigură că cenzura instituţionalizată şi manipularea grosolană îşi vor face pe deplin efectul. În urma unei verificări, la ora actuală vor fi afectate de acest abuz peste 20 de televiziuni din toată ţara.

Consiliul Naţional al Audiovizualului nu a fost consultat în prealabil cu privire la conţinutul art.81 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă nr.91/2013, aşa cum prevede art.10 alin. (2) din Legea audiovizualului: "Consiliul Naţional al Audiovizualului este autoritate unică de reglementare în domeniul serviciilor media audiovizuale", respectiv art. 17 alin. (3): "Consiliul este consultat cu privire la toate proiectele de acte normative prin care se reglementează activităţi din domeniul audiovizual ori în legătură cu acesta".

Mai mult decât atât, în cadrul intervenţiilor sale pe această temă Consiliul Naţional al Audiovizualului a atras atenţia că "Ordonanţa de urgenţă privind procedurile de insolvenţă operează cu noţiunea de suspendare a licenţei, iar în Legea audiovizualului această noţiune nu este nici definită şi nici prevăzută."

Prin adoptarea art.81 Guvernul s-a substituit practic Consiliului Naţional al Audiovizualului, autoritate independentă, impunând o nouă procedură, respectiv suspendarea licenţei. Potrivit art. 10 din Legea audiovizualului nr.504/2002, CNA este autoritate publică autonomă sub control parlamentar, garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale şi unica autoritate de reglementare în domeniul serviciilor media audiovizuale. Prin Noul Cod al insolvenţei, Guvernul încalcă Legea nr.504/2002 şi contravine prevederii care stabileşte lipsa raporturilor de subordonare ierarhică între Guvern şi autorităţile administrative autonome aflate sub control parlamentar.

Art. 115 alin. (4) din Constituţia României prevede în mod limitativ situaţiile ce pot face obiectul reglementării prin ordonanţe de urgenţă, doar în măsura în care caracterul excepţional al măsurii şi urgenţa necesităţii adoptării acesteia impun delegarea legislativă.

În plus, delegarea legislativă nu poate opera, în lumina alineatului (1) al articolului 115, în domeniile ce fac obiectul legilor organice. Având în vedere că Legea nr. 504/2002 este o lege organică, potrivit art.31 alin. (5), raportat la art. 73 alin. (3) lit.t) din Constituţia României, intervenţiile asupra acesteia sunt acceptate doar dacă sunt venite din partea Parlamentului, nu şi din partea Guvernului.

4. Încălcarea principiului neretroactivităţii actului normativ

"Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile"- art.15 din Constituţia României.

Ca urmare a consacrării sale constituţionale, acest principiu a devenit obligatoriu nu doar pentru judecătorul care aplică legea, ci şi pentru legiuitor, care este ţinut deopotrivă să-l respecte în procesul de legiferare, neretroactivitatea legii constituind o garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale, îndeosebi a libertăţii şi siguranţei persoanei. În numeroase cauze împotriva României, de exemplu cauza Brumărescu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuţie.

Curtea Constituţională, în exercitarea competenţei sale prevăzute de Constituţie şi de legea sa de organizare şi funcţionare, a sancţionat în numeroase rânduri, prin constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale cu privire la care a fost sesizată, încălcarea principiului neretroactivităţii legii, contribuind, totodată, la definirea lui. Atunci însă când o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.

Dincolo de faptul că actul normativ nesocoteşte un alt principiu de rang constituţional, şi anume principiul neretroactivităţii legii, derivat din nevoia socială a previzibilităţii legii, aplicarea Codului în procedurile pendinte ar crea dificultăţi faptice imediate, deoarece toţi cei care au iniţiat procedura de insolvenţă pe vechiul cod vor trebui să se adapteze noilor proceduri. Specialiştii în insolvenţă consideră că aplicarea ordonanţei pentru toate procedurile în curs, de la momentul intrării sale în vigoare, va destabiliza planurile de reorganizare deja adoptate, care prevăd reorganizarea pe o perioadă de trei ani şi pentru care au fost deja demarate negocieri cu creditorii principali.

Retroactivitatea prevăzută de Codul insolvenţei este aprig criticată şi de Avocatul Poporului în cadrul expunerii excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă nr.91/2013 arătând "....la stabilirea sferei de acţiune în timp a legii trebuie să se ţină cont atât de prioritatea noii legi faţă de cea veche, dar şi de siguranţa raporturilor juridice, care presupune că acestea nu trebuie desfiinţate sau modificate fără un motiv de ordine publică. A da o interpretare diferită principiului neretroactivităţii înseamnă, pe de o parte, a-i solicita subiectului de drept, încă de la data introducerii cererii, o anumită conduită care nu era prevăzută de lege, iar pe de altă parte, a admite faptul că soluţionarea cererii acestuia este supusă unor factori aleatori, interveniţi în perioada de observaţie specifică procedurii insolvenţei."

5. Încălcarea caracterului concursual şi colectiv ce guvernează orice procedură de insolvenţă sau faliment

În recomandările primite de România de la Banca Mondială s-a insistat pe prevenirea dezmembrării premature a activelor debitorilor de către creditorii individuali, pe stoparea în cadrul procedurii, atât în faza de observaţie, cât şi ulterior, a permisiunii de valorificare individuală a activelor debitorului şi s-a indicat expres eliminarea sau limitarea priorităţii creanţelor bugetare raportate la cele private - principiul C1 2pct.3 ( Public Stakeholders).

Astfel, forurile internaţionale susţin cu insistenţă teza potrivit căreia debitorii aflaţi în procedură de insolvenţă trebuie să beneficieze de o protecţie judiciară efectivă fiind de neconceput o procedură de insolvenţă sau de faliment în lipsa concursualismului şi a caracterului colectiv al acesteia.

Or, dispoziţiile art.75 din Codul insolvenţei introduse de Guvernul Ponta permit executarea silită a debitorului în afara procedurii de insolvenţă sau de faliment de către deţinătorii creanţelor născute ulterior deschiderii procedurii insolvenţei prin intermediul altor organe de executare (executor judecătoresc/fiscal).

Astfel, un creditor curent poate executa silit societatea debitoare cu prioritate absolută, chiar şi faţă de creditorii garantaţi, care nu ar putea interveni în procedura de executare silită. În această ipoteză, creditorul curent primeşte suma de bani necesară satisfacerii creanţei sale, iar restul creditorilor, inclusiv cei garantaţi, rămân să împartă diferenţa de bani rămasă. Aceasta duce la o contradicţie flagrantă faţă de ordinea de prioritate stabilită atât de Codul de procedură civilă, cât şi de însăşi Ordonanţa de urgenţă nr.91/2013. Aplicarea normelor de executare silită individuală ar fi una trunchiată, aşa încât creditorii din cadrul procedurii de insolvenţă, mai ales cei garantaţi, nu îşi vor putea proteja garanţiile în procedura de executare silită.

În forma recomandată de comisia de consultanţi care au participat la redactarea Codului insolvenţei şi care a fost publicată iniţial pe site-ul Ministerului Justiţiei se asigurase protecţia categoriei creditorilor cu creanţe curente prin dreptul de a fi plătiţi la scadenţă, conform documentelor din care rezultă, iar dacă debitorul nu se conforma a fost prevăzut dreptul expres al fiecărui creditor deţinător de creanţe curente de a cere intrarea în faliment a debitorului.

Sub nicio formă nu se poate concepe executarea silită a debitorului în afara procedurii de insolvenţă sau faliment, întrucât creditorii trebuie să beneficieze de cota falimentară aferentă ce li se cuvine din executarea colectivă şi concursuală a întregii averi a debitorului.

Nu trebuie neglijat faptul că executarea silită va genera costuri semnificative, în unele cazuri ajungând până la sau chiar depăşind cuantumul creanţei de recuperat, astfel încât o astfel de măsură, demarată sub auspiciile procedurii judiciare de insolvenţă, împovărează pasivul debitoarei şi diminuează şansele de redresare.

6. Reducerea duratei planului de reorganizare de la trei ani la un an şi mărirea procentului de aprobare a planului de reorganizare de la 30% la 50% din total masă credală

În primul rând această modificare va afecta în mod grav societăţile mari şi mijlocii, întrucât este practic imposibil ca perioada de reorganizare a acestora să dureze doar un an de zile. În acest context, pe acest segment vom asista la un număr semnificativ de falimente, cu consecinţa firească a desfiinţării unui număr important de locuri de muncă.

Aşa cum se ştie, numărul reorganizărilor aprobate şi în derulare nu a depăşit niciodată 5% din totalul procedurilor de insolvenţă aflate pe rolul instanţelor la orice moment în timp. Un plan de reorganizare, odată acceptat, se asumă a fi în interesul unei mai bune recuperări făcute în favoarea creditorilor. Prin urmare, durata unor astfel de planuri nu ar trebui limitată (de exemplu, Franţa are ca termen de reorganizare 10 ani, SUA nu are termen în care companiile să iasă din insolvenţă).

Este evident că şi din perspectiva reducerii substanţiale a perioadei planului de reorganizare ordonanţa Guvernului Ponta este un regres faţă de precedenta Lege a insolvenţei, fiind în dezacord cu tendinţele europene care susţin cu efervescenţă ideea de redresare.

Pe de altă parte, majorarea procentului de vot pentru aprobarea planului de reorganizare de la 30% la 50% nu va face altceva decât să blocheze şi mai mult aprobarea planurilor de reorganizare, cu consecinţa imediată a intrării societăţilor respective în procedura de faliment.

Aşa cum s-a putut observa în ultimi doi ani băncile şi, în general, creditorii, au manifestat un profund interes în cadrul procedurilor de insolvenţă a debitorilor lor, căutând soluţii viabile în vederea creşterii şanselor de reorganizare fie prin acordare de finanţare, fie chiar prin diminuarea propriilor creanţe.

Din păcate, cele două dispoziţii legale criticate diminuează în mod drastic şansele de a propune şi implementa un plan de reorganizare funcţional.

7. Efectele dezastruoase ale aplicării procedurii Codului insolvenţei regiilor autonome

Întotdeauna s-a considerat că tratamentul juridic al regiilor autonome în cadrul procedurii de insolvenţă trebuie să fie unul special, datorită importanţei în cadrul economiei româneşti.

Extinderea domeniului de aplicare a procedurii de insolvenţă la toate regiile autonome, fără distincţiile şi derogările necesare, poate conduce la consecinţe economice importante. Şi aici avem în vedere regiile autonome de interes naţional, de exemplu Regia Autonomă de Transport Bucureşti, Regia Autonomă Monitorul Oficial şi altele.

8. Intrarea în vigoare în termen de trei săptămâni de la publicarea în Monitorul Oficial

În condiţiile în care Codul insolvenţei va intra în vigoare în termen de 20 de zile, aprofundarea lui în principal către judecătorii-sindici şi practicienii în insolvenţă, dar şi de către participanţii la procedură, în general, nu va putea fi făcută în mod temeinic, astfel încât să poată fi asigurată aplicarea lui în mod unitar.

În aceste condiţii, vom asista la crearea unei practici juridice diferite care va afecta în final atât situaţia debitorilor aflaţi în procedură, dar şi şansele creditorilor în realizarea creanţelor.

Considerând de o gravitate deosebită blocajul economic în urma deciziilor greşite luate de guvernarea USL, eşecul noului Cod al insolvenţei în a-şi atinge scopul principal al insolvenţei, acela de a da companiilor o şansă la reorganizare, dar şi falimentul democraţiei în România prin instituţionalizarea cenzurii, prin modificările aduse Codului insolvenţei, în măsură să suprime inclusiv dreptul constituţional la liberă exprimare, superficialitatea decidenţilor actuali, lipsa de respect faţă de români, lipsa de dialog şi de transparenţă în reglementările adoptate abuziv, care nu sunt justificate spre adoptare în regim de urgenţă, cerem primului-ministru şi membrilor Guvernului USL următoarele măsuri reparatorii:

1. Încetarea imediată a atacurilor Guvernului condus de Victor Ponta asupra mediului de afaceri şi a presei independente din România;

2. Revocarea imediată a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind Codul insolvenţei; şi

3. Punerea în dezbatere publică a acestui subiect deosebit de important şi adoptarea acestuia de Parlament prin lege, şi nu prin ordonanţă de urgenţă.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Îl invit în continuare la tribună pe domnul ministru Robert Cazanciuc, din partea Guvernului.

Domnule ministru, aşa cum am spus, aveţi 50 de minute la începutul şi la sfârşitul dezbaterii pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Aveţi cuvântul.

Domnul Robert-Marius Cazanciuc (ministrul justiţiei):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În primul rând, vreau să vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat prilejul să vin în faţa dumneavoastră pentru a explica raţiunile, mecanismele şi principiile care stau la baza unui act normativ care va contribui în mod fundamental la îmbunătăţirea mediului economic, îi va încuraja pe cei care cred în respectarea legii, pe cei care-şi respectă partenerii de afaceri, pe cei care în mod onest vor să-şi desfăşoare activitatea într-un mediu economic neviciat de cei care utilizează un instrument legal, pentru a nu-şi executa obligaţiile faţă de stat sau faţă de parteneri.

Acuzaţiile aduse Ministerului Justiţiei şi Executivului sunt nefondate, dar cred că aceste acuzaţii au fost formulate şi pentru că noi, ca iniţiatori ai acestui act normativ, am fi putut explica mai bine de ce a fost nevoie de o nouă Lege a insolvenţei şi, mai ales, de ce s-a apelat la soluţiile propuse în cod.

În primul rând, trebuie înţeles că elaborarea acestui cod a fost răspunsul la o necesitate, dat fiind că, în perioada de criză economică pe care România a traversat-o în ultimii ani, au devenit tot mai vizibile slăbiciunile mecanismelor de insolvenţă, instrumente preinsolvenţă nefuncţionale, lipsa de echilibru între protecţia intereselor în concurs, creditori şi debitori, existenţa posibilităţii manipulării mecanismelor de vot pentru aprobarea unor planuri de reorganizare neviabilă, cu consecinţa prelungirii artificiale a procedurii, creşterii costurilor procedurale şi a riscului nerecuperării creanţelor de către creditori, durata mare a proceselor de insolvenţă asociată cu nivelul redus al recuperării creanţelor în procedură.

S-a dovedit în unele cazuri că principiile în materia reorganizării judiciare pot fi deturnate de la intenţia de reglementare, devenind un instrument de ocolire şi chiar de anulare a creanţelor înscrise la masa credală.

Am declarat încă de la preluarea mandatului de ministru al justiţiei că justiţia are o datorie faţă de mediul economic, iar această datorie înseamnă în primul rând să fim atenţi la nevoile mediului economic, inclusiv în ceea ce priveşte iniţiativele legislative.

Semnalele mediului de afaceri legate de aceste inconsistenţe ale cadrului normativ în domeniul insolvenţei au devenit tot mai clare şi mai puternice în ultimii ani. În cursul anului 2012, Banca Mondială reţinea în raportul său de evaluare a sistemelor de insolvenţă şi a mecanismelor de protecţia drepturilor creditorilor din România o serie de deficienţe ale cadrului normativ actual care influenţează eficienţa procedurii insolvenţei şi formula recomandări ce vizau: echilibrarea intereselor debitor-creditor în procedura insolvenţei; limitarea cauzelor ce generează reducerea şanselor de recuperare a creanţelor; operaţionalizarea instrumentelor preinsolvenţă; încurajarea înţelegerilor extrajudiciare creditor-debitor pentru depăşirea dificultăţilor financiare.

Acestor semnale din mediul de business li se adaugă cele venite din sistemul judiciar, jurisprudenţa neunitară a instanţelor de judecată în interpretarea şi aplicarea anumitor prevederi din legislaţia insolvenţei fiind în mare măsură generată de unele lacune şi neclarităţi ale cadrului normativ.

Statistica legată de durata procedurilor judiciare de insolvenţă continuă să fie îngrijorătoare. Astfel, chiar dacă un număr important de proceduri se închid într-o perioadă rezonabilă, până la un an de zile, 64%, există cauze în care procedura continuă să fie lungă, 13%.

Putem privi statistica din diverse unghiuri. Ceea ce este important e tocmai să avem un act normativ care să ne arate câte societăţi cu probleme avem şi câte abuzează de cadrul normativ actual. Pe lângă aceste semnale clare că este necesară îmbunătăţirea cadrului normativ, se impune ca procedura insolvenţei să fie, la rândul ei, racordată la reformele recente ale instanţei civile şi procesual-civile realizată prin intrarea în vigoare a noilor coduri, civil şi procedură civilă.

Se cuvine, de asemenea a fi semnalat contextul general european în care se înscrie această iniţiativă a Guvernului României de codificare a instanţei insolvenţei. Astfel, Comisia Europeană a lansat în decembrie 2012 un program privind o reglementare adecvată şi funcţională. În cadrul acestui program, comisia îşi propune măsuri ambiţioase pentru a simplifica legislaţia cu scopul de a ajuta întreprinderile şi cetăţenii în înţelegerea şi aplicarea acestor norme şi de a stimula creşterea economică.

Preşedintele Comisiei Europene arăta într-un comunicat din 2 octombrie că prin intermediul acestui program comisia a iniţiat cel mai amplu exerciţiu întreprins până în prezent menit să simplifice legislaţia Uniunii. Mai mult, în domeniul insolvenţei, chiar în această perioadă, este într-o etapă avansată de dezbatere în cadrul Consiliului Uniunii Europene o iniţiativă de modernizare a regulamentului european în materia insolvenţei transfrontaliere, care îşi propune să-şi îmbunătăţească coordonarea între procedurile de insolvenţă împotriva unui debitor deschisă în mai multe state membre ale Uniunii.

Se poate observa aşadar că iniţiativa Guvernului de îmbunătăţire a legislaţiei în domeniul insolvenţei, de codificare şi simplificare a acesteia, este un demers integrat unei tendinţe generale europene, un demers a cărei necesitate nu poate fi pusă la îndoială, în condiţiile în care la acest moment în materia insolvenţei şi preinsolvenţei sunt în vigoare şase legi distincte şi un regulament european, fiecare act normativ fiind strâns legat de evoluţia celorlalte, şi în condiţiile în care au devenit evidente deficienţele de adoptare ale actualului cadru normativ la provocările economiei româneşti.

Care sunt, aşadar, principalele obiective urmărite prin noua reglementare: reunirea într-un singur instrument legislativ a tuturor normelor în domeniul insolvenţei şi preinsolvenţei; adaptarea, corelarea şi îmbunătăţirea prevederilor legale existente; completarea cadrului normativ cu reglementări în domenii ce nu au fost până acum abordate: insolvenţa grupurilor de societăţi, insolvenţa regiilor autonome; eficientizarea procedurilor existente, inclusiv a celor de prevenire a insolvenţei; eliminarea în măsura posibilului, evident, a surselor de abuz în folosirea de către debitor sau creditor a procedurilor de insolvenţă; protecţia adecvată a creditorilor, întrucât actuala reglementare avea o perspectivă relativ dezechilibrată, în sensul favorizării debitorului, perspectivă care totuşi nu a fost de natură a dezvolta planuri de reorganizare reală, ci, dimpotrivă, a furnizat mijloace de tergiversare a momentului intrării în faliment pentru afaceri cu şanse minimale de redresare, cu reducerea posibilităţii de acoperire a creanţelor pentru debitor, urmărind, de asemenea, reducerea duratei procedurii insolvenţei.

Ce soluţii au fost identificate şi promovate: pentru asigurarea echilibrului intereselor în concurs, se egalizează regimul deschiderii procedurii în cazul concursului dintre cererea debitorului şi a creditorului la zece zile de la depunerea cererii debitorului; se instituie o valoare prag şi pentru debitor, aceeaşi cu cea stabilită pentru creditor, respectiv 40 de mii de lei; se introduce ideea acordării unui termen pentru plata creanţei creditorului declanşator; pentru a îmbunătăţi şansele de reorganizare în avantajul atât al debitorului, cât şi al creditorului, se introduce o prioritate pentru finanţările acordate în timpul procedurii; pentru evitarea aprobării unor planuri de reorganizare susţinute de un număr mic de creditori, se introduce un criteriu suplimentar pentru aprobarea planului, respectiv 50% din total masă credală; pentru o mai bună protecţie a angajaţilor, s-a prevăzut că o eventuală concediere colectivă de către angajatorul în insolvenţă va fi supusă regulilor din Codul muncii, cu reducerea la jumătate a termenelor etapelor procedurale; pentru eficientizarea procedurii s-a înlocuit termenul de continuare a procedurii cu un termen administrativ de control, care va permite judecătorului-sindic să gestioneze mai eficient dosarul de insolvenţă, nefiind necesară organizarea unor şedinţe publice de judecată dacă nu există cereri în procedură contencioasă sau necontencioasă.

Acţiunile incidentale se judecă în conformitate cu noul Cod de procedură civilă, dar cu reducerea termenelor pentru asigurarea celerităţii procesului. S-a introdus posibilitatea judecătorului-sindic de a debloca anumite situaţii. Atunci când creditorii nu sunt activi în procedură, dacă nu se poate lua o hotărâre în adunarea sau comitetul creditorilor, administratorul judiciar poate sesiza instanţa în vederea pronunţării unei hotărâri. S-a prevăzut expres obligaţia judecătorului-sindic de a se pronunţa asupra viabilităţii planului de reorganizare propus de debitor sau creditor şi aprobat de adunarea creditorilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

O primă critică adusă proiectului de act normativ se referă la promovarea actului normativ prin ordonanţă de urgenţă. Noul Cod al insolvenţei este rezultatul unei colaborări active a instituţiilor publice iniţiatoare cu experţi în domeniul insolvenţei şi cu reprezentanţi ai principalilor actori ai procedurii insolvenţei, colaborare care a durat mai mult de un an de zile. La iniţiativa Ministerului Justiţiei, pentru elaborarea proiectului s-a creat un grup tehnic extern de experţi, format din reprezentanţi ai instanţelor de judecată, CSM, Băncii Naţionale, Ministerului Finanţelor, ASF-ului, unind toate cererile de insolvenţă, reprezentanţi ai mediului universitar juridic, specialişti recunoscuţi în domeniul dreptului insolvenţei şi dreptului comercial, reprezentanţi ai mediului de afaceri.

Aşadar, în etapele sale intermediare, proiectul a fost larg circulat, iar marea majoritate a soluţiilor au fost creionate ca urmare a acestei colaborări. Anterior finalizării proiectului de act normativ, au fost organizate numeroase dezbateri, conferinţe şi mese rotunde. Actul normativ, odată finalizat, a fost supus dezbaterii publice timp de 30 de zile, fiind publicat pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei.

După finalizarea perioadei de dezbatere publică, actul normativ a fost promovat ca ordonanţă de urgenţă, dar această decizie a avut la bază tocmai motivele care ne-au obligat să trecem la elaborarea acestui cod.

În condiţiile în care în perioada de criză economică şi în etapa actuală de relansare a economiei a devenit evident că actualul cadru normativ nu a fost de natură să dezvolte planuri de organizare reală, ci dimpotrivă, a furnizat mijloace de tergiversare a momentului intrării în faliment pentru afaceri cu şanse minimale de redresare, s-a impus cu necesitate modificarea rapidă a cadrului normativ.

Neadoptarea în regim de urgenţă a noii reglementări ar fi condus la perpetuarea lipsei de sistematizare a cadrului normativ în vigoare şi la conservarea unei proceduri a insolvenţei percepute ca fiind îndelungată, costisitoare şi cu efect de depreciere a valorii activelor debitorului.

S-a impus cu necesitate modificarea rapidă a unei reglementări care a condus la dezvoltarea unei conduite a debitorilor în frauda creditorilor şi la o reducere substanţială a interesului creditorilor de a susţine reorganizarea unor operatori economici viabili.

Actualul context economic impune în regim de urgenţă luarea măsurilor necesare pentru reducerea duratei procedurii insolvenţei, prin eliminarea principalelor cauze care generează prelungiri nejustificate.

Nu în ultimul rând, un corpus legislativ complex, cu deficienţe de sistematizare şi corelare, generează dificultăţi majore în aplicare şi interpretări neunitare în practica judecătorească, aspecte negative pentru care trebuie identificate soluţii care să fie implementate cât mai urgent. Toate aceste argumente pledează în favoarea promovării rapide, pe calea ordonanţei de urgenţă, a noilor soluţii legislative.

Motivele acestei opţiuni au fost cuprinse în nota de fundamentare a ordonanţei, astfel cum impune Constituţia, şi doar după amplă consultare publică.

Aş vrea, cu această ocazie, să vă mulţumesc pentru sprijinul acordat în adoptarea propunerii normative care va permite Ministerului Justiţiei, împreună cu CSM, să înfiinţeze, în perioada următoare, instanţe specializate în materie comercială, ce vor avea ca atribuţii şi materia insolvenţei.

A fost o altă măsură pentru pregătirea adoptării noului Cod al insolvenţei, tocmai pentru a veni în sprijinul mediului de afaceri şi a găsi soluţii concrete care să permită soluţionarea rapidă a cauzelor, de judecători specializaţi, în baza unei legislaţii moderne şi adaptate momentului economic în care ne aflăm.

O altă critică adusă actului normativ se referă la încălcarea principiului discriminării, mai exact soluţia de suspendare a licenţei audiovizuale de la data primirii comunicării de către CNA a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei până la data confirmării planului de reorganizare, plan care trebuie să prevadă condiţiile de exercitare a drepturilor decurgând din licenţa audiovizuală, condiţii supuse aprobării prealabile a CNA.

Societăţile din domeniul audiovizualului sunt într-o situaţie particulară care le diferenţiază de alţi debitori supuşi procedurii insolvenţei.

Specificul acestor entităţi este dat de obiectul lor de activitate care presupune exercitarea drepturilor şi respectarea obligaţiilor corelative pe care le include libertatea de exprimare.

Astfel, cum se arată constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, libertatea de exprimare include nu numai dreptul de a transmite, ci şi dreptul de a recepţiona informaţii, idei, opinii, ceea ce presupune existenţa unei obligaţii corelative de informare corectă a opiniei publice, de respectare a exprimării pluraliste de idei şi opinii în cadrul conţinutului serviciilor media audiovizuale, de protecţie a minorilor, de respectare a demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine, de respectare a unei politici nediscriminatorii.

La respectarea obligaţiei de informare corectă de către societăţile din audiovizual veghează CNA, care, potrivit Legii audiovizualului, este garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.

Pentru exercitarea acestei competenţe legale, se impune ca instituţia să aibă pârghii de verificare şi în cazul unei entităţi aflate în insolvenţă, în caz contrar interesului public pe care îl garantează, care nu poate fi urmărit în mod efectiv în situaţia specifică acestei societăţi.

Intrarea în insolvenţă a unei entităţi din domeniul audiovizualului generează schimbări importante în ceea ce priveşte direcţiile de acţiune ale acesteia, direcţii de acţiune care sunt orientate acum pe principiile procedurii insolvenţei: maximizarea gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor de către creditori; adoptarea deciziilor importante legate de activitatea societăţii de către adunarea creditorilor; supravegherea sau conducerea activităţii de către practicianul în insolvenţă desemnat.

Aşadar, odată cu intrarea în insolvenţă a unei societăţi din domeniul audiovizualului, intervin modificări importante ale condiţiilor de exercitare a licenţei audiovizualului.

În această situaţie, societatea trebuie să dovedească faptul că-şi poate îndeplini în continuare obligaţiile asumate faţă de publicul larg, obligaţii a căror respectare este monitorizată de CNA.

Autorii moţiunii critică soluţia ordonanţei de a face aplicabile prevederile acesteia şi proceselor în curs de derulare, susţinând că se încalcă principiul neretroactivităţii.

Se impune sub acest aspect a se face precizarea că ordonanţa reglementează proceduri de prevenire a insolvenţei şi proceduri de insolvenţă.

Reglementarea criticată pentru retroactivitate este aşadar eminamente o normă de natură procesual-civilă.

Prin urmare, prevederile articolului 348 sunt expresia principiului aplicării imediate a legii procesual-civile, nereprezentând o aplicare retroactivă a legii.

În acest sens s-a exprimat în mod constant Curtea Constituţională, reţinând asupra unor alte norme procesual-civile că acestea îşi limitează incidenţa exclusiv la situaţii juridice cu persistenţă în timp, aşadar integrate domeniului său temporar de aplicare legitim.

Suntem într-o asemenea circumstanţă în care legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

Semnalăm, totodată, în dreptul procesual-civil mai există precedente legislative care prevăd soluţia aplicării imediate a normei. Aş menţiona cu titlu de exemplu art. 81 din Legea privind falimentul societăţilor de asigurare, procedura de faliment deschisă împotriva societăţilor de asigurare-reasigurare şi aflată pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să se desfăşoare şi se închide în condiţiile prezentei legi.

Precizăm, de asemenea, că reglementarea în vigoare a insolvenţei nu are o normă de ultraactivitate a legii vechi.

Aşadar, legea nouă s-a aplicat şi proceselor în curs de derulare, la momentul edictării ei, iar această soluţie nu a fost declarată neconstituţională.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Există în moţiunea simplă a opoziţiei şi critici aduse anumitor soluţii punctuale din Codul insolvenţei, din perspectiva efectelor negative asupra derulării procedurii sau asupra şanselor de reorganizare a debitorilor aflaţi în insolvenţă, după cum urmează: extinderea aplicării Legii insolvenţei la regiile autonome.

Unul dintre motivele pentru care a fost introdusă o asemenea reglementare constă în faptul că există situaţii în care aceste entităţi pur şi simplu acumulează datorii, iar măsurile de executare silită şi-au dovedit ineficienţa. Modificarea adusă legislaţiei în această materie vine doar să stopeze acumularea de datorii curente, prin continuarea unei activităţi defectuoase, atât în perioada de observaţie, cât şi în perioada de reorganizare.

Având în vedere că patrimoniul regiilor autonome este format în mare majoritate din bunuri proprietate publică a statului, aflate în administrarea regiilor autonome, şi în mică măsură dintr-un patrimoniu privat, constituit din bunuri achiziţionate din venituri proprii ale regiilor autonome, este evident că aplicarea Codului insolvenţei nu va influenţa patrimoniul public al statului, ci efectele se vor resimţi numai cu privire la bunurile proprietate privată ale acestora.

O altă critică se referă la ridicarea procentului din masa credală necesar pentru aprobarea planului de reorganizare, de la 30%, cum apărea în proiectul supus dezbaterii publice, la 50% în formă finală.

Planul de reorganizare reprezenta până acum un instrument prin care debitoarea putea tăia efectiv creanţele debitorilor de bună-credinţă, ajungându-se la situaţia în care orice debitor care nu mai dorea să-şi achite facturile şi obligaţiile, să se folosească de umbrela insolvenţei pentru a-şi regla contabilitatea şi pentru a scăpa de datorii.

Reorganizarea nu mai era o măsură de revitalizare a unui debitor, ci devenise preponderent o măsură de cvasifraudare a bugetului de stat şi a creditorilor de bună-credinţă.

În strânsă legătură cu aprobarea unui plan de reorganizare este şi ridicarea procentului necesar pentru acceptarea planului de la 30% din totalul valoric al masei credale la 50%.

Majorarea pragului la 50% vine în concordanţă cu spiritul întregului proiect de act normativ, asigurându-se egalitatea de tratament şi echitatea întregii proceduri de insolvenţă.

Trebuie menţionat şi faptul că în raportul de evaluare al Băncii Mondiale, despre care am făcut vorbire anterior, s-a recomandat ca o alternativă care poate fi luată în considerare pentru a se asigura un tratament echitabil tuturor creditorilor majorarea procentului necesar pentru aprobarea de către creditori a planului de reorganizare la 50% din totalul valoric al masei credale.

Cu privire la reducerea duratei de executare a planului de reorganizare de la trei ani la un an, în ceea ce priveşte şansele de reorganizare a unei societăţi într-un termen de un an de zile, se poate observa că noul act normativ consolidează şi procedurile de preinsolvenţă, etapă în care debitorii pot beneficia de prevederile privind mandatul ad-hoc şi concordatul preventiv.

Scopul noului act normativ este de a preveni situaţiile în care societăţile debitoare s-ar sustrage de la plata obligaţiilor, folosind o perioadă lungă de timp în care devin intangibile prin simpla intrare în procedura de insolvenţă şi, eventual, prin derularea unui plan de reorganizare.

Cu privire la executarea silită individuală ca modalitate de recuperare a creanţelor curente, arătăm că deşi legea prevede obligaţia achitării datoriilor curente conform actelor din care rezultă, chiar şi cele născute în cursul unei reorganizări, de cele mai multe ori, debitorii au ignorat plata creanţelor curente, ajungându-se la situaţia paradoxală în care creanţele născute în cursul procedurii de insolvenţă sunt mai mari decât cele înscrise la masa credală.

În condiţiile noii reglementări, orice creditor, nu doar cel bugetar, va putea lua astfel de măsuri faţă de debitor, în situaţia în care acesta din urmă continuă să genereze pierderi.

Modificarea adusă legislaţiei în materie vine doar să stopeze acumularea de datorii curente prin continuarea unei activităţi defectuoase, atât în perioada de observaţie, cât şi în perioada de reorganizare.

Instrumentul pus la dispoziţia creditorilor le dă acestora posibilitatea de a recupera prin forţe proprii creanţele noi generate, iar debitorul aflat în procedura insolvenţei este astfel tratat ca o societate care activează într-un cadru normal. Astfel, s-ar crea numai beneficii în favoarea debitorilor aflaţi în procedura de insolvenţă, în detrimentul celorlalte societăţi comerciale care activează în viaţa economică.

În plus, trebuie făcută precizarea că, în cazul acestor creanţe scadente, creditorul nu poate trece la executarea silită imediat, ci doar după trecerea a 90 de zile de la scadenţă, deci debitorul are timpul necesar asigurării plăţii benevole a acestora.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Închei sperând că explicaţiile pe care le-am furnizat au fost de natură să vă convingă că noua reglementare creează premisele legale ale unei proceduri de insolvenţă care asigură echilibrul între interesele creditorilor şi cele ale debitorilor.

Nu este un mod de a redresa un debitor prin efortul creditorilor condamnaţi să suporte din propria avere pierderile generate de societăţile cărora le-au acordat suport în derularea relaţiilor comerciale.

Noua reglementare nu este niciun mijloc prin care să se eludeze plata taxelor şi a impozitelor datorate statului şi creditorilor.

Vreau să vă asigur din nou de întreaga disponibilitate a Ministerului Justiţiei de a avea un dialog cu Parlamentul, cu societatea civilă, cu organizaţiile profesionale, cu mediul de afaceri, aşa cum s-a întâmplat şi până în prezent.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule ministru, vă mulţumesc foarte mult.

În jur de 23 de minute...

Dacă greşesc, colegii mei din opoziţie să mă contrazică... şi secretarii care au această obligaţie.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Adam Ion, aveţi cuvântul domnule deputat.

Se pregăteşte doamna deputat Raluca Turcan, Partidul Democrat Liberal.

Domnul Adam Ioan:

Mulţumesc, domnule preşedinte...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

... Partidul Naţional Liberal, scuzaţi-mă, domnul Theodor- Cătălin Nicolescu, scuzaţi-mă, şi după aceea doamna deputat Raluca Turcan, aveţi dreptate domnule deputat!

Domnule deputat Adam, aveţi cuvântul.

Domnul Adam Ioan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să-mi structurez discursul meu pe două paliere. Am să explic, în primul rând, de ce regretă cei care au formulat această moţiune vechea lege, vechea reglementare, iar în a doua parte voi arăta ce punem noi în loc ca să corectăm vechea reglementare.

1. Este fără putinţă de tăgadă că vechea reglementare, actuală până în 25, Legea nr.85/2006 era o lege prodebitor. Şi acum care e supărarea redactorilor acestei moţiuni... Ei vor în continuare să afecteze bugetul statului prin această metodă de a folosi procedura insolvenţei în aşa fel încât să scape de obligaţiile către stat şi către creditori.

Mecanismul era următorul: ca să faci terenuri în pantă, să construieşti centre SPA în localităţi unde nu este canalizare şi unde nu sunt drumuri asfaltate, ca să faci parcuri în localităţi unde pasc vitele, îţi creai o societate, o firmă. Această firmă beneficia de o sumă importantă pe care o foloseai în actul de realizare a acelor obiective. Apoi îţi venea ideea: ce-ar fi să nu plătesc obligaţiile către stat?

În felul acesta, domnul debitor, care avea o serie de mari datorii către stat sau către creditori, proceda la intrarea în insolvenţă, pe baza cererii debitorului.

Vechea reglementare, o reglementare prodebitor, permite debitorului să desemneze şi administratorul judiciar.

Foarte frumos, de la momentul intrării în insolvenţă, se obstaculau dobânzile şi obligaţiile către stat. Începea sarabanda procedurii, unde domnul debitor, în loc să fie supusul creditorilor, manipula pe administratorul judiciar de aşa manieră încât această perioadă de observaţie să dureze cât mai mult, chiar câţiva ani.

În felul acesta se realiza ceea ce-şi propuneau: pe de-o parte, să nu mai plătească obligaţiile fiscale, iar pe de altă parte, să creeze noi datorii în timpul insolvenţei, pe care niciodată nu le mai plăteau, pentru că fie adoptau un plan de reorganizare fictiv, pe o majoritate redusă de până la 30%, fie, după ce se plictiseau de creanţe, de datorii pe care le acumulau în timpul procedurii, lăsau firma de izbelişte, să intre în faliment.

Care e regretul lor? Regretul lor este că nu mai păstrăm această oportunitate şi că vrem să obstaculăm abuzurile care s-au săvârşit şi jaful care se practica faţă de creditori şi faţă de bugetul statului.

Ce propunem noi prin legea care va veni prin acest cod, acest mănunchi de legi?

Ştiu că vă e greu, ştiu că vă va deranja acest lucru, dar n-am mai permis debitorului să fie titularul procedurii.

De data aceasta, procedura n-o mai conduce debitorul, ci o conduc creditorii, sub supravegherea judecătorului sindic.

Ce înseamnă asta? În actuala legislaţie, în actuala lege, nu mai pot debitorii să propună administratorul judiciar.

Apanajul propunerii administratorului judiciar îi aparţine direct judecătorului sindic. Pot doar... atenţie, pot doar creditorii... şi de-aia vă doare, pot doar creditorii ca ulterior, dacă au 50% din creanţe, să înlocuiască administratorul judiciar provizoriu, propus de judecătorul sindic, cu un administrator judiciar propus de ei, sau lichidator.

Sigur că în felul acesta am luat un instrument puternic din mâna debitorilor, care făcea ca toţi creditorii să asiste neputincioşi cum li se diluau creanţele.

2. Vă deranjează foarte mult faptul că am statuat în lege că de la momentul depunerii cererii şi până la deschiderea procedurii am creat posibilitatea pentru creditori să formuleze pe cale de ordonanţă o cerere prin care să sisteze toate operaţiunile de înstrăinare, adică din clipa în care s-a depus cererea, creditorul poate formula cerere, şi judecătorul, pe calea urgenţei ordonanţei, sistează orice înstrăinare. Ce înseamnă asta? Că nu-i mai permit debitorului să prăduiască firma până începe administratorul judiciar să lucreze.

Vă deranjează foarte mult faptul că am statuat nişte termene foarte scurte. De exemplu, perioada de observaţie de la deschiderea procedurii este de doar 20 de zile, în care administratorul judiciar - unde-i cazul, lichidatorul -, trebuie să întocmească raportul, adică nu mai permitem nişte ani de zile de analize.

3. Vă deranjează foarte mult faptul că nu vă mai permitem să faceţi datorii în timpul procedurii. Adică, după deschiderea procedurii, nu mai e posibil, în actualul context legislativ, să acumulezi datorii imense pe care să nu le plăteşti. Şi atunci legiuitorul spune următoarele: de data asta, dacă ai datorii acumulate în timpul procedurii mai mari de 90 de zile, noutate în procedură, pot fi executate silit în timpul procedurii de către creditorul care are acea creanţă.

Sigur că da, până acum era o lăfăială generală, în timpul procedurii furnizorii de energie erau obligaţi să-ţi furnizeze, dar nimeni nu plătea. Acum lucrurile s-au schimbat. 90 de zile dacă nu ţi-ai achitat obligaţiile către furnizori, faţă de creditori, nu mai poţi, nu mai poţi să... nu mai poţi să continui activitatea şi poţi fi executat silit.

Vă mai deranjează faptul, domnilor redactori, că am statuat că un plan de reorganizare se votează doar dacă este acoperit de 50% din masa credală. Ştiu, înainte era următoarea metodă: aveai trei salariaţi, mai aranjai cu unul de la furnizarea de energie şi cu doi chirografari şi înlăturai o bancă.

Noi spunem acum, nu, haideţi să fim raţionali, şi un plan de reorganizare să poată fi votat doar dacă 50% dintre creditorii... din valoarea masei credale votează pentru plan.

Vreau să mai adaug că această lege, închei, această lege are o viziune integratoare. Se referă la agenţi economici, se referă la societăţi de credit, la insolvenţă, la insolvenţa societăţilor de asigurare-reasigurare, la insolvenţa grupurilor de societăţi, la insolvenţa transfrontalieră şi la insolvenţa regiilor autonome.

Iată că asta este o viziune integratoare. Tocmai asta urmărim, să îi responsabilizăm şi să creăm un mediu de afaceri sănătos.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aţi vorbit nouă minute, vă mulţumesc foarte mult.

Din partea grupului parlamentar al PNL, domnul Theodor-Cătălin Nicolescu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Grupul parlamentar al PNL, dacă nu mă înşel, are 17 minute.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Mulţumesc frumos.

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Încep prin a afirma că Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota împotriva moţiunii simple supusă astăzi dezbaterii.

În plan personal, mărturisesc faptul că lecturând documentul dumneavoastră, mi-a revenit în minte motto-ul romanului lui Mateiu Caragiale, "Craii de Curte Veche", de altfel, un citat dintr-un politician francez: "Ce vreţi, noi suntem aici la porţile Orientului, unde totul este luat uşor".

Faptul că nu votăm moţiunea este, nu este, bănuiesc, o surpriză. Ceea ce este însă important este că aceasta este o moţiune care nici măcar nu poate fi votată. Şi am să mă explic.

Primul lucru ce trebuie studiat cu privire la această moţiune este ce cer iniţiatorii. Şi citez: "Revocarea ordonanţei de urgenţă guvernamentale".

Revocarea, din punct de vedere juridic, poate privi numai actele administrative care nu au intrat în circuitul juridic civil. Probabil, iniţiatorii, dacă ar fi înţeles ceva din dreptul constituţional, ar fi dorit să vorbească despre abrogare. Dar forma finală a moţiunii cere revocarea. Este un exemplu al faptului că, în ciuda aparenţelor, nu oricine se pricepe la drept constituţional.

Despre "ordonanţa de urgenţă guvernamentală", din respect pentru instituţia Parlamentului, daţi-mi voie să nu comentez această formulare.

Cu toate acestea, să presupunem prin absurd că moţiunea ar trece. Evident, un guvern de bună-credinţă ar trebui să transpună hotărârea Parlamentului în practică. Ce ar trebui să facă Guvernul cu această moţiune? Să "revoce o ordonanţă"? Aşa cum v-am spus, aşa ceva nu se poate. Să revoce "o ordonanţă guvernamentală"? Aşa cum ştim cu toţii, o astfel de ordonanţă nu există.

Acesta este un prim motiv pentru care moţiunea, spunem noi, nu poate fi votată.

Un al doilea motiv, la fel de important, este acela că în întreg textul se prezintă o mulţime de argumente, mai mult sau mai puţin pertinente, privind constituţionalitatea unor texte de lege.

Doamnelor şi domnilor iniţiatori,

Camera nu poate decide cu privire la neconstituţionalitate.

Şi aici, dacă moţiunea ar trece, am fi într-un conflict, într-un dublu conflict instituţional. Pe de o parte, Guvernul ne-ar acuza, pe drept cuvânt, că am declara neconstituţionale nişte texte dintr-o ordonanţă, lucru pe care, aşa cum v-am spus, nu-l putem face, pe de altă parte, Curtea Constituţională ne-ar spune că am uzurpa atribuţiile sale constituţionale.

Parcă o văd pe doamna europarlamentar Macovei spunându-ne că aceasta nu este nimic altceva decât o lovitură de stat.

Regret că apostolii statului de drept susţin o astfel de moţiune.

Argumentele invocate arată că cei care au redactat moţiunea nu au prea multă legătură cu dreptul şi cu mecanismele constituţionale. Firesc se ridică o întrebare cu caracter general: cum puteţi să protejaţi statul de drept atunci când nici măcar nu-l înţelegeţi?

Spuneam mai devreme că moţiunea este tratată cu lejeritate. Vă rog să-mi permiteţi să adaug că este tratată şi cu superficialitate. Mi se aduc nişte argumente, cifre din Raportul Doing Business 2013 al Băncii Mondiale. Aici trebuie să le dau dreptate colegilor noştri care au formulat moţiunea, însă îi rog să nu se grăbească să se bucure.

E adevărat, raportul respectiv declară că suntem pe locul 102 în lume în ceea ce priveşte procedurile insolvenţei şi pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Ceea ce colegii noştri care au iniţiat moţiunea nu au avut timp să verifice este la ce date se referă acel raport.

Şi, cu titlu de cancan, vă spun că, pe pagina cu cuprinsul acelui raport, în stânga jos - dacă vreţi să verificaţi - se stabileşte, se spune foarte clar că datele utilizate sunt cele până la 1 iunie 2012. Aţi auzit bine, 2012. De fapt, raportul priveşte întreaga perioadă 1 iunie 2011 - 1 iunie 2012.

Îmi pare rău, cred că în luna mai Guvernul Ponta a fost votat în Parlament.

De fapt, perioada aceasta de un an este perioada Guvernelor Boc şi Guvernului Ungureanu.

Sunt de acord cu dumneavoastră, doamnelor şi domnilor iniţiatori, că cifrele acestea sunt dezastruoase. Culmea e că guvernele pe care le-aţi susţinut sunt cele ce fac obiectul raportului. Daţi-mi voie să vă felicit. Guvernele dumneavoastră, cu largul dumneavoastră sprijin, au reuşit să falimenteze până şi falimentul. Felicitări, e o performanţă!

Dincolo de aceste discuţii, cifrele pe care le-aţi citat în moţiune mai arată ceva: era cu adevărat nevoie de un nou Cod al insolvenţei.

Cât despre manipularea democraţiei despre care vorbiţi în moţiune, nu prea am înţeles la ce se referă textul moţiunii.

Vă pot spune însă cu certitudine că manipularea este un domeniu la care colegii din PDL, semnatarii moţiunii de astăzi, se pricep de minune, aşa cum au demonstrat în perioada de guvernare 2009-2011, atunci când au încercat să ascundă prin astfel de metode incompetenţa în actul de guvernare.

Să vă reamintesc cum aţi manipulat voturile în această sală, la Legea pensiilor? Eu sunt un parlamentar la primul mandat, dar vă mărturisesc că, în calitate de cetăţean care vă vedea la televizor, am fost la fel de şocat, aşa cum au fost o mulţime de colegi de-ai noştri din întreaga Europă.

Aduceţi în discuţie, iarăşi, în mod greşit şi nedocumentat, numărul mare de ordonanţe de urgenţă adoptate de Guvernele Ponta I şi Ponta II şi criticaţi adoptarea codului prin ordonanţă de urgenţă, de parcă dumneavoastră, cei de la PDL, aţi fi fost sau aţi fi nişte sfinţi în această materie. Mai mult, insinuaţi că, pe timpul guvernării dumneavoastră, numărul acestora ar fi fost mai mic.

În primul an şi jumătate de mandat, Guvernele Boc I şi II au emis mai multe ordonanţe de urgenţă decât guvernarea USL în perioada similară, în condiţiile în care aproximativ trei luni de zile - octombrie, noiembrie şi decembrie 2009 - primul Cabinet Boc nu a emis nicio ordonanţă de urgenţă, fiind demis prin moţiune de cenzură.

Vă daţi seama că, dacă Parlamentul nu lua acea măsură înţeleaptă, legislaţia românească ar mai fi contabilizat câteva zeci de ordonanţe de urgenţă în cele aproximativ trei luni.

Precizez că acest calcul nu este făcut de doamna deputat Roberta Anastase, ci reiese din baza legislativă a Camerei Deputaţilor.

În fine, ultima afirmaţie mă intrigă.

Susţineţi că extinderea legislaţiei insolvenţei la regiile autonome este un dezastru. De ce? Ce vă deranjează?

Vă reamintesc faptul că ani întregi aţi promis FMI şi Băncii Mondiale că veţi restructura acest sistem şi, de fiecare dată, fără excepţie, aţi amânat reformele.

E drept, aţi promis şi aţi trecut imediat la tăieri de pensii şi de salarii, dar de sectorul regiilor autonome nu v-aţi atins.

Aş vrea să vă văd explicând oamenilor de ce disciplinarea regiilor şi de ce îndepărtarea senzaţiei că orice ar face cu banii nu se poate întâmpla nimic sunt incorecte.

Explicaţi-le oamenilor de ce verificarea deciziilor regiilor care vor intra în insolvenţă de către administratorul judiciar sub controlul judecătorului-sindic nu este bună. De ce nu e bine să atragem răspunderea vinovaţilor pentru insolvenţă şi de ce nu e corect să se verifice - repet - sub controlul judecătorului-sindic dacă transferurile patrimoniale din ultimii doi ani înainte de declanşarea stării de insolvenţă au fost sau nu în favoarea regiei.

Chiar nu vă interesează că toate pierderile acestor regii sunt plătite de noi toţi? Nu vreţi o economie concurenţială în care cine nu este atent cu modul în care-şi conduce afacerile plăteşte?

Nu vă interesează aceste lucruri şi chiar nu doriţi să se întâmple. De ce? Înţelege toată lumea.

Astăzi însă, când Guvernul USL spune "Stop joc!", nu se mai poate aşa cu regiile autonome, e timpul să le eficientizăm pentru a le da o şansă chiar cu preţul insolvenţei, PDL sare ca ars şi depune moţiune.

Atitudinea dumneavoastră privind acest subiect demonstrează faptul că un partid nu poate deveni de dreapta peste noapte şi printr-un simplu vot într-un congres.

Trebuie să acceptaţi, în primul rând, principiile dreptei, iar protejarea liberei concurenţe este unul dintre acestea. Mergeţi şi explicaţi-le firmelor private de ce lor trebuie să le fie aplicabile normele privind insolvenţa, iar regiilor autonome nu.

Spuneţi-le că regiile pot întârzia orice plăţi, chiar cele către firmele private, dar dacă firmele private întârzie vreo plată, vor intra în insolvenţă.

Spuneţi-le că, în felul acesta, sprijiniţi investitorii.

Nu-i aşa că n-o credeţi nici dumneavoastră?

PNL este conştient că preocuparea sa principală în actul de guvernare trebuie să fie sănătatea mediului de afaceri, sănătate care se va traduce printr-o situaţie economică mai bună a României.

În mod evident, creşterea economică sănătoasă şi dezvoltarea unui mediu concurenţial corect, care să stimuleze mediul de afaceri, nu pot fi gândite în afara respectării regulilor democratice şi a întăririi statului de drept.

Consolidarea democraţiei nu poate fi concepută în niciun caz în afara asigurării unei depline libertăţi a presei.

Partidul Naţional Liberal a precizat de la bun început că nu acordă credit niciunei încercări de îngrădire a presei.

Ordonanţa de urgenţă vizată de moţiunea simplă a opoziţiei a intrat în dezbaterea Senatului şi este supusă controlului Curţii Constituţionale în urma sesizării Avocatului Poporului.

Acest gest demonstrează încă o dată cât de importantă a fost votarea de către USL a unui Avocat al poporului fără partizanate politice, în spiritul solicitărilor partenerilor europeni.

În mod cert, PNL va proteja libertatea de expresie şi mediul de afaceri, indiferent de decizia Curţii Constituţionale.

În cazul în care Curtea va dovedi neconstituţionalitatea prevederilor contestate, PNL va sprijini în Parlament, cu bună-credinţă, adoptarea măsurilor corecte.

Până la decizia Curţii şi până la dezbaterea parlamentară pe marginea acestui act normativ, nu poate exista nicio altă soluţie decât aceea ca superficiala dumneavoastră moţiune să fie respinsă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult.

Şapte minute aţi vorbit, mai aveţi zece minute Grupul parlamentar al PNL.

Doamna deputat Raluca Turcan, Grup parlamentar al PDL. Aveţi opt minute.

Doamna Raluca Turcan:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Domnule ministru,

Am ascultat cu maximă atenţie intervenţia dumneavoastră şi vă mărturisesc că nu am primit niciun argument concret care să justifice includerea articolelor referitoare la mass-media în această ordonanţă a insolvenţei.

Victor Ponta continuă, din acest motiv, politica de intimidare a mass-media, brevetată de Adrian Năstase şi, din nefericire, modul de operare s-a perfecţionat, iar metodele s-au diversificat.

Îmi pare rău să constat, dar, domnule ministru, sunteţi părtaş alături de Victor Ponta la această politică de intimidare a mass-media.

De aceea, Victor Ponta este un pericol mai mare decât Adrian Năstase pentru democraţie, prin simplul fapt şi că nu respectă nimic. Statul devine un simplu instrument în mâna fostului procuror politic Victor Ponta. Se dau legi în interes politic. Se dau ordine televiziunilor afiliate să linşeze oameni politici şi să nu relateze despre acţiunile opoziţiei.

Ordonanţa privind insolvenţa reprezintă un atac grav la libertatea de exprimare. Prin articolele exprese privind presa conţinute de acest text al ordonanţei, ca şi prin controalele cu dedicaţie trimise la unele publicaţii, este devoalată preocuparea bolnăvicioasă a lui Victor Ponta de a distruge critica legitimă, democratică la adresa acestei guvernări incompetente.

Conform lui Victor Ponta, rolul presei este să-l laude şi să nu pună întrebări incomode.

Victor Ponta şi-a creat, prin această ordonanţă, un instrument personal, nu doar de presiune politică, ci şi de şantaj şi este vorba de şantaj instituţionalizat, coordonat chiar din capul Guvernului.

După intervenţia brutală în justiţie, decizia Guvernului de a închide instituţii de presă reprezintă un alt indiciu al comportamentului profund nedemocratic al lui Victor Ponta. Două derapaje: atac la justiţie şi atac la presă confirmă lipsa de valori a celui care a ajuns în fruntea Guvernului prin păcălirea colegilor de alianţă.

Cu Victor Ponta la Palatul Victoria, statul român nu are nici cea mai mică şansă să-şi păstreze ascendentul moral. Şi de aceea este de datoria noastră, a opoziţiei - şi cred că la acest lucru încep să rezoneze şi colegii din PNL - să apărăm deopotrivă presa şi statul de tentaţiile autoritariste şi nedemocratice ale lui Victor Ponta.

Suntem în 2013, la şase ani de la aderarea la Uniunea Europeană şi nu vom tolera ca România să regreseze democratic din pricina capriciilor şi dorinţei de putere a urmaşului lui Adrian Năstase.

Vă rog, dragi colegi, să analizaţi cu maximă atenţie şi să vă solidarizaţi prin votul pentru această moţiune. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, doamnă deputat.

Mai sunt cinci minute din Grupul parlamentar al PDL. Aţi utilizat doar trei minute.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul cinci minute.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Încep cu o întrebare. De ce ne trebuie Parlament? De ce suntem noi astăzi aici?

Nu e suficient că avem Guvern, că e stabil? Că e majoritar? El legiferează, el execută, pe repede înainte. Se legiferează prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. Din ce în ce mai multe.

Vrem o lege a Codului rutier? N-avem nevoie, avem ordonanţă.

Ne deranjează presa? Avem ordonanţă.

Şi aşa, Guvernul USL îşi rezolvă problemele.

Poporul e fericit, bunăstarea e ceea ce-l caracterizează, iar cei care nu văd acest lucru, desigur, sunt duşmanii poporului.

Există duşmanii poporului? Vor da o ordonanţă. Cine? Domnii de la guvern, ca să-i reducă la tăcere pe toţi, fie că sunt televiziuni, fie că sunt ONG-uri, fie că sunt simpli cetăţeni. Pentru că presa trebuie să înţeleagă că menirea ei este a-i slăvi pe marii conducători şi minunata alianţă USL s-a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.91/2013.

Aşa au crezut că, prin nebăgare de seamă, vor scăpa elegant de cei care, la un moment dat, îi deranjează, de cei care au curajul să spună adevărul.

Deşi în ultimele zile subiectul preferat a fost unde, de unde şi cât de legal emite OTV-ul, dacă se destructurează sau nu PP-DD-ul, îi invităm pe guvernanţi să-şi facă o analiză a propriilor decizii. Şi, din dorinţa de a-şi ascunde eşecul guvernării, să nu-ndrepte atenţia opiniei publice spre false probleme.

Celebra expresie latină "Circ şi pâine" a fost mult vehiculată şi la noi în ţară, dar constatăm că actualul Guvern ne dă numai circ, nu ne dă şi pâine!

Amintim pe această cale Guvernului că suntem un stat democratic, nu unul totalitarist. Că un proiect de asemenea anvergură şi cu asemenea consecinţe, ar fi trebuit supus dezbaterii opiniei publice.

Oare ce a uitat Guvernul când a ascuns asta? Ce-a urmărit Guvernul prin celebrul de acum articol 81 alin. (3)?

Pentru cei care nu-i cunosc prevederile, acesta precizează: "În cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului nr.504/2002 ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licenţa audiovizuală în sensul Legii nr.504/2002."

De ce trebuia discriminată presa faţă de toate celelalte societăţi comerciale aflate în aceeaşi situaţie?

Desigur, sunt întrebări retorice, dar cred că trebuie puse, poate ne ajută să înţelegem pe ce drum vrea actuala putere să ne ducă.

Consideră oare că ne-au fost suficienţi 23 de ani de democraţie?

Consideră că ar trebui să ne întoarcem de unde am plecat?

Noi, parlamentarii Partidului Poporului - Dan Diaconescu, sperăm să nu se întâmple asta şi vom face tot ce vom putea pentru a împiedica acest atentat - spunem noi - la democraţie.

Deşi în campania electorală USL a promis că diminuează impozitele, se pare că acum vine să diminueze numărul societăţilor comerciale prin această ordonanţă de urgenţă.

Dacă continuăm în acest mod, libertatea presei, libertatea justiţiei, libertatea de exprimare vor rămâne doar expresii lipsite de substanţă şi conţinut.

Ne preciza domnul ministru că sunt multe societăţi în insolvenţă. Aşa e. Dar nu ne-a precizat domnul ministru şi cauzele care le-au adus la insolvenţă. Lipsa de strategie economică a Guvernului, numeroasele impozite, lipsa unui program real şi sustenabil pentru IMM-uri - acestea sunt cauzele falimentului. Şi, uneori, chiar întârzierea plăţilor pentru unele societăţi comerciale, întârziere pe care statul o face, a dus de multe ori la trimiterea societăţilor respective în faliment.

În loc să găsească soluţii, Guvernul propune o lege care să mărească numărul societăţilor ce vor intra în faliment. Dacă ordonanţa propusă era aşa de bună, nu înţelegem de ce nu s-a dorit dezbatere pe tema ei, de ce n-a fost consultată societatea civilă.

Domnul ministru nu ne-a explicat cum anume, în perioada de la deschiderea procedurii de insolvenţă şi până la data confirmării planului de reorganizare, se pot încălca drepturile şi libertăţile cetăţenilor la informare. Simplele afirmaţii nu reprezintă probe, şi asta ar trebui s-o ştie un ministru al justiţiei.

Nu ne explică de ce se suspendă licenţa audioviziuală, dar nu se suspendă, de exemplu, şi licenţa de producţie.

Nu toate societăţile se supun legii? Nu tuturor trebuie să li se aplice aceleaşi acte normative?

Vreau să precizez, în încheiere, că Partidul Poporului - Dan Diaconescu, iniţiatorul acestei moţiuni, nu a făcut guverne, dar suportă de mai mult de un an de zile incompetenţa acestui guvern.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Aţi vorbit patru din cele cinci minute.

Are cuvântul domnul Máté András-Levente, liderul Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Máté András-Levente:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Trebuie să recunosc că în Grupul UDMR am avut o dilemă cum să privim şi ce să facem cu această moţiune simplă.

Dar trebuie să recunoaştem că întotdeauna UDMR a spus că nu este nevoie de ordonanţe de urgenţă şi credem că, mai ales în acest domeniu privind insolvenţa, nu este nevoie de ordonanţă de urgenţă.

Speram însă că iniţiatorii moţiunii vor veni şi cu o soluţie, dar, din păcate, în această moţiune n-am văzut nicio soluţie propusă.

Nu suntem de acord cu acea intervenţie prin care se aduce atingere şi se viciază libertatea presei. Credem că n-ar fi trebuit să facem deosebire între persoanele juridice în ceea ce priveşte insolvenţa şi credem că ar fi fost corect atât în moţiune, cât şi Guvernul să fi venit cu soluţii în ceea ce priveşte revigorarea economiei naţionale.

Votul pe care-l vom da la această moţiune este de abţinere şi vă spun şi de ce, stimaţi colegi.

La propunerile formulate la pagina 14 din moţiune, înainte de semnături, se spune la punctul 2: "Revocarea imediată a ordonanţei de urgenţă guvernamentală privind Codul insolvenţei." Nu putem accepta, pentru că este un nonsens. Nu se poate vorbi despre revocarea ordonanţei. Eventual se poate spune despre abrogarea ordonanţei, dar credem că în Parlament vom putea modifica această ordonanţă de urgenţă.

Mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Mircea Grosaru, reprezentând minorităţile naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Grosaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Ordonanţa de urgenţă nr.91/2013, cunoscută sub numele de Codul insolvenţei, a fost un proiect mult mediatizat şi aşteptat, în egală măsură, de toate părţile implicate în procedură, şi nu numai.

Aşteptările au fost atât de mari, încât fiecare dintre cei interesaţi în apariţia codului au sperat de la acesta că odată cu apariţia legii se vor rezolva multe dintre problemele lor.

Toţi s-au gândit la apariţia Codului insolvenţei ca la salvatorul naţiunii, însă mai puţini sunt cei care au gândit codul ca o prioritate naţională din punctul de vedere al bugetului de stat, astfel că iniţiatorul proiectului finanţat de Banca Mondială, şi anume Guvernului României, a fost nevoit, în ultimă instanţă, să pună piciorul în prag şi să-l adopte sub formă de ordonanţă de urgenţă, din păcate - recunoaştem şi noi - cu unele erori.

Argumentele Guvernului în adoptarea de urgenţă a codului au fost următoarele:

• în primul rând, evitarea evaziunii fiscale prin declanşarea la cererea debitorilor a procedurii de insolvenţă;
• în al doilea rând, accelerarea procedurilor de reorganizare judiciară şi faliment prin scurtarea termenelor;
• trei - maximizarea cuantumului creanţelor, cel puţin a celor bugetare;
• patru - responsabilizarea tuturor părţilor implicate în procedură,
• dar mai ales - cinci - stoparea unui fenomen care a apărut într-o piaţă de circa 35-36 de mii de firme anual, ceea ce înseamnă circa 100 de firme pe zi, şi anume inventarea băieţilor deştepţi din insolvenţă, despre care promit să revin cu alte detalii, şi aceasta cât de curând.

S-a vorbit mult despre apariţia Codului insolvenţei, însă sunt multe de spus, mai ales că toţi cei interesaţi de acest fenomen, din diverse motive, au aşteptat ca acest cod să le rezolve toate problemele,

şi anume: creditorii aşteptau ca prin modificările din Codul insolvenţei să recupereze cât mai mult din valoarea creanţelor; debitorii aşteptau o procedură mai uşoară, din care să-şi poată transfera, dacă este posibil, cât mai rapid activele de pe o firmă pe alta sau să scape de datoriile bugetare sau bancare.

Practicienii în insolvenţă au aşteptat să li se rezolve problemele legate de numirea în dosare şi să nu răspundă solidar cu debitorul pentru diverse acte procedurale întocmite, de multe ori, cu premeditare. Şi, nu în ultimă instanţă, judecătorii-sindici au aşteptat şi ei modificări prin care să li se recunoască atributul de magistrat în procedura insolvenţei, cel puţin la numirea practicienilor în insolvenţă.

Precizez de asemenea, că, în vechea lege, nimeni nu avea niciun fel de responsabilitate sau avea o responsabilitate redusă, iar în această privinţă toate sunt prevăzute în noul Cod al insolvenţei, în Ordonanţa nr.91/2013, care, în ultimă instanţă, va trece prin Parlament, mai puţin anumite texte - şi mă gândesc în acest moment la acele texte care au fost atacate de către Avocatul Poporului la Curtea Constituţională. Vom vedea ce se va întâmpla, nu putem aprecia ceea ce va decide Curtea Constituţională.

Stimaţi colegi,

Nu am luat cuvântul pentru a critica şi nici pentru a lăuda moţiunea, ci pentru mult mai mult, şi anume pentru a interveni la timp noi, Parlamentul României, în stoparea unui fenomen de care ştim cu toţii: este vorba de evaziunea fiscală.

Aşadar, pot declara oricând că noul Cod al insolvenţei, aşa cum a fost el adoptat prin Ordonanţa de urgenţă nr.91/2013, este mult mai bun decât vechea lege, chiar dacă personal nu-l văd adoptat decât la pachet cu insolvenţa persoanelor fizice.

În final, doresc să vă transmit faptul că necesitatea trecerii prin Parlament a Codului insolvenţei este dată şi de faptul că anumite erori ale proiectului de lege nu pot fi corectate decât de Parlament. Şi vă dau un exemplu concret şi de mare actualitate. Este vorba de art.21 alin.(1) lit.k) din Ordonanţa de urgenţă nr.46/2013, prin care - şi atenţie: "Administratorul judiciar poate deveni chiar primar", fără a participa la alegeri.

Aşadar, cine dintre partidele politice doreşte să schimbe primarii care nu fac treabă, să o facă acum, repede, până la trecerea prin Comisia juridică a Ordonanţei nr.46/2013, pentru că apoi e prea târziu.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale nu susţine moţiunea "Opriţi instituţionalizarea inchiziţiei audiovizualului şi manipularea democraţiei!", iar personal doresc să-i transmit primului-ministru şi Guvernului Victor Ponta putea de a merge până la capăt şi în insolvenţă, aşa cum a promis cetăţenilor "Dreptate până la capăt!"

Consider că este momentul ca şi în ţara noastră, de asemenea, să fie înfiinţată în Parlament o comisie specială Camera Deputaţilor - Senat, o comisie specială mixtă, care să se ocupe de fenomenul criminalităţii organizate, spălării de bani, evaziunii fiscale şi traficului de influenţă, omoloagă comisiei CRIME din Parlamentul European, cu care să coopereze permanent, precum în alte domenii de interes reciproc în Europa.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Aţi vorbit peste şapte minute, domnule deputat.

Pe procedură, domnul deputat Ionuţ Şcheau.

Domnule deputat, înainte de a-i da cuvântul, după aceea îi dau cuvântul domnului Aurelian Ionescu, Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Ion Şcheau:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să vă anunţ că, începând cu data de astăzi voi activa în Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Aurelian Ionescu, Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

Aveţi trei minute, vă rog frumos.

Domnul Aurelian Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Distinşi colegi,

Prin dezbaterea moţiunii simple citite azi, colegii din opoziţie ne propun, o dată în plus, să luăm act de încă un episod din serialul "Discuţii, nu soluţii!".

Probabil că Domniile Lor au deja întocmită o strategie riguroasă în acest sens şi un tipar strict la care nu au de gând să renunţe, oricât de forţate şi superficiale ar fi demersurile.

Am analizat în detaliu textul moţiunii depuse de parlamentarii PP-DD şi PDL, iar concluzia ce s-ar desprinde în urma consultării documentului ar fi că grija iniţiatorilor pentru mediul de afaceri românesc şi libertatea presei s-ar traduce, în cazul unora, la încercarea disperată de a-şi proteja instrumentarul media de partid, iar în cazul altora, la tentativa de a pune în cârca guvernanţilor de azi responsabilitatea pentru punerea pe butuci a zecilor de mii de firme închise în perioada 2009-2012.

Suntem de acord cu o singură propoziţie a moţiunii simple dezbătute azi, anume aceea că România este măcinată în fiecare zi de probleme serioase. Aşa este. Însă moţiunea în sine nu face parte din această categorie, pentru că documentul atacă tocmai un instrument dedicat măsurilor gândite să însănătoşească mediul de afaceri şi să răspundă cerinţelor Fondului Monetar Internaţional.

Bugetul de stat are nevoie de aplicarea rapidă a unui sistem care să îmbunătăţească semnificativ rata de colectare a taxelor. De asemenea, guvernanţii sunt obligaţi să pună în practică decizii urgente prin care să combată evaziunea fiscală şi fraudarea statului prin intrarea deliberată în insolvenţă a debitorilor.

Acestea sunt problemele serioase, distinşi colegi din opoziţie, şi aşa trebuie explicată legalitatea hotărârii de adoptare a noului Cod de insolvenţă prin ordonanţă de urgenţă.

Mai departe. Motivele pentru care considerăm că argumentaţia pe moţiunea simplă nu stă în picioare sunt şi mai clare.

Nu este vina Guvernului USL că preşedintele de facto al PP-DD a promovat în propriile firme un management de eficienţă soră cu insolvenţa, că televiziunea de garsonieră a ales să emită ilegal pe alte canale şi să o strige pe Elodia prin platourile altor instituţii TV.

În aceeaşi ordine de idei, nu Guvernul USL este responsabil pentru faptul că unele posturi de televiziune au fost atât de preocupate să fluture pe sticlă mostre aşa-zise ale incapacităţii Executivului de a-şi încasa taxele şi a stopa evaziunea fiscală, încât au neglijat realitatea propriei insolvabilităţi.

Revenind la moţiune, vă mărturisim, stimaţi colegi iniţiatori, că am sperat până la citirea ultimelor paragrafe ale textului elaborat de dumneavoastră să găsim şi referiri la ceea ce înseamnă în cifre pentru bugetul de stat practica firmelor de a intra în insolvenţă. N-am identificat astfel de înscrisuri însă. V-aţi rezumat la a prezenta statistici şi previzioane legate de actualii şi eventualii viitori agenţi economici insolvabili, omiţând din nefericire un aspect ce v-ar fi făcut moţiunea credibilă şi obiectivă măcar în parte.

Acest aspect este că foarte mulţi dintre bieţii insolvabili, a căror soartă o deplângeţi pe parcursul a zece pagini, sunt responsabili pentru neîncasarea la bugetul de stat a 10 miliarde de euro.

La o valoare aproximativ egală se ridică şi gaura din conturile creditorilor, iar acestui prejudiciu i se adaugă şi cele circa 4 miliarde de euro datorate băncilor de societăţile debitoare.

Aşa stând lucrurile, considerăm că este mai constructiv pentru România să luăm măsuri împotriva ţepelor financiare şi a fraudării statului de către speculanţii economici de conjunctură, decât să lăcrimăm în stil caţavencian pe la tribune de oful presei isterizate şi al firmelor pentru care noul Cod de insolvenţă este doar o reglementare căreia trebuie să i se conformeze şi nimic mai mult.

Vă mulţumesc, dragi colegi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Tudose Mihai, Grupul parlamentar al PSD. Mai aveţi 18 minute. Grupul este emoţionat, nu v-a văzut de mult la pupitru.

Domnul Mihai Tudose:

Mulţumesc, domnule preşedinte şi dumneavoastră, de asemenea.

Domnule ministru,

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noul Cod al insolvenţei este un răspuns necesar la necesitatea protejării intereselor, atât a creditorilor, cât şi a debitorilor aflaţi în procedura insolvenţei, în condiţiile în care prevederile şi principiile legii trecute, Legea nr.85 privind reorganizarea societăţilor comerciale, s-au dovedit a fi deturnate de la intenţia de reglementare, devenind un instrument de evitare până la anulare a creanţelor înscrise la masa credală.

Astfel, ştiind că pot beneficia de o prevedere legală care să le permită să ajusteze sau chiar să anuleze creanţele creditorilor, practica a consacrat două situaţii des întâlnite în care debitorii de rea-credinţă acţionează după cum urmează:

1. planul de reorganizare se derula pe o perioadă de 3 ani, prevedea achitarea tuturor creanţelor, însă nu în tranşe egale, ci progresive, lăsând ca ultima sau ultimele tranşe să fie cele mai însemnate din punctul de vedere al cuantumului acestora. Planul însă nu era niciodată dus la bun sfârşit, odată cu începerea obligaţiei de a plăti sumele substanţiale, debitoarea solicita intrarea în faliment sau pur şi simplu sista plata tranşelor, creditorii fiind astfel obligaţi să solicite intrarea în faliment;
2. având în vedere că Legea nr.85/2006 reglementa votarea planului pe categorii de creditori, de cele mai multe ori creanţa bugetară, chiar dacă era vorba de un creditor majoritar, era defavorizată prin vot de categoriile de creanţă nesemnificativă, ajungând până la reducerea acesteia la procente apropiate de zero absolut. Se ajungea la situaţia paradoxală în care creditorul majoritar era doar un spectator care nu putea decât să constate că prin planul de reorganizare creanţa sa certă, aceea lichidă şi exigibilă a fost pur şi simplu anulată.

Ca şi o consideraţie generală, până la data intrării în vigoare a noului Cod al insolvenţei, planul de reorganizare reprezenta un instrument eficient prin care debitoarea putea tăia efectiv creanţele creditorilor de bună-credinţă, ajungându-se la situaţia în care orice debitor care nu mai dorea să achite facturile şi obligaţiile, să folosească umbrela insolvenţei pentru a-şi regla contabilitatea şi pentru a scăpa de datorii.

Reorganizarea nu mai era nicicum o măsură de revitalizare a unui debitor, ci devenise preponderent o măsură de cvasifraudare a bugetului de stat şi a creditorilor de bună-credinţă.

De asemenea, deşi legea prevedea obligaţia achitării datoriilor curente, conform actelor din care rezultau, chiar şi cele născute în cursul unei reorganizări, de cele mai multe ori debitorii au ignorat plata creanţelor curente, ajungându-se la situaţia paradoxală în care creanţele născute în cursul procedurii de insolvenţă sunt mai mari decât cele înscrise la masa credală. Astfel, devenise evident că un astfel de plan nu poate fi numit succes decât, eventual, pentru debitori.

Concluzionând şi având în vedere practica în materie, a devenit un fenomen generalizat practica societăţilor comerciale care înţeleg să relanseze prin implementarea unui plan de reorganizare bazat exclusiv pe tăierea creanţelor înscrise la masa credală.

Se pune astfel întrebarea, ce interes mai avea un debitor să-şi achite obligaţiile, cunoscând faptul că prin procedura de insolvenţă poate fi scutit de plata datoriilor.

Efectul imediat al unor astfel de măsuri a fost unul de domino, mulţi dintre creditori devenind la rândul lor debitori sau societăţile care activează în acelaşi domeniu sunt practic paralizate de practica neloială, în sensul că neparcurgând o procedură de insolvenţă care să le cureţe contabilitatea de datorii, nu pot face faţă concurenţei unui debitor care implementa cu "succes" un astfel de plan.

Insolvenţa a devenit un mod de a evita plata datoriilor acumulate, dar şi un instrument de a ocoli plata creanţelor curente, principiul insolvenţei fiind încălcat în sensul că lacune legislative actuale au devenit facilităţi pentru debitori, generând un dezechilibru major în piaţă cu impact direct asupra bugetului consolidat.

Cifrele oficiale arată că în anul 2011 au fost 4.070 de cereri introduse de către ANAF, faţă de 15.174 de cereri deschise de către debitori sau alţi creditori.

În 2012, scorul a stat aproape la fel, 4.412 ANAF, faţă de 1.9732 debitori plus creditori. Deci, în niciun caz nu este vorba, stimaţi colegi, de o presiune a statului, ci de o reglare a pieţei, normală.

În lupta cu organele fiscale, nu sunt cele care iniţiază procedurile de insolvenţă decât în măsura în care sunt în prezenţa unor societăţi de tip fantomă sau cu profil evazionist şi asupra cărora măsurile de executare silită nu au avut niciun efect.

Mai mult, verificând cele de mai sus, deşi creditorul fiscal este privit întotdeauna ca fiind un creditor incomod, rezultă că organele fiscale au solicitat în medie, pe perioada analizată şi invocată, de altfel, în moţiune, doar în aproximativ 19 la sută din cazurile de deschidere a procedurilor de insolvenţă.

O concluzie ar fi şi faptul că, de cele mai multe ori, debitorii sunt cei care-şi deschid singuri procedura.

În anul 2011, din totalul creanţelor înscrise la masa credală aferentă societăţilor radiate în sumă de 4.145,35 de milioane de lei nu s-au recuperat 3.993,1 milioane de lei, gradul de recuperare fiind un spectaculos 3,67 la sută.

În 2012, lucrurile au stat şi mai bine, gradul de recuperare crescând la 5,55 la sută, pierderea fiscală fiind de 4.730,12 milioane de lei. Cât de mult i-a păsat lui Boc şi companiei despre ceea ce se întâmplă cu bugetul s-a văzut. Au tăiat pensii, au tăiat salarii, au tăiat tot.

Aplicând dispoziţiile Legii nr.85/2006, conform celor de mai sus, se constată că gradul de recuperare a sumelor datorate bugetului consolidat nu a depăşit procentul de 6 la sută, rezultând astfel un impact major asupra gradului de colectare.

Cât priveşte distorsionările produse asupra mediului economic generate de debitorii aflaţi benevol în procedura de insolvenţă, acestea sunt, în opinia noastră, absolut incomensurabile.

Stimaţi colegi,

Textul moţiunii abundă atât de argumentaţii hilare, cât şi de expunerea unor "realităţi", cu ghilimelele de rigoare, ale ultimilor ani, care ţin mai mult de un autodenunţ al celor care au susţinut guvernele Boc şi Ungureanu.

Câteva exemple. Se impută Guvernului Ponta faptul că România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la reglementarea insolvenţelor. Proba invocată în moţiune fiind un raport din 2013, pomenit şi de colegul de la Partidul Naţional Liberal, raport care analizează datele din 2010-2012. Era altcineva la guvernare, nu, dragi colegi, nu sună asta a un autodenunţ, ca o cenuşă în cap?

Pentru a fi sublimi, autorii continuă argumentaţia cu date statistice despre faliment, moţiunea fiind despre insolvenţă... semnatarii moţiunii invocă faptul că prevederile noului Cod al insolvenţei "Sunt în totală contradicţie cu realitatea autohtonă şi globală". Da, aveţi dreptate, sunt în totală contradicţie cu realitatea Guvernelor Boc şi Ungureanu. Acea tragică realitate economică promovată de guvernele pe care le-aţi susţinut.

Se acuză rapiditatea cu care s-a intervenit în legiferarea insolvenţei şi lipsa dezbaterii publice. Pentru ca, tot în textul moţiunii, să fie invocate poziţiile rezultate în dezbaterea publică pe această temă.

În fapt, pentru ca lucrurile să fie clare, autorii moţiunii invocă ei singurei cele 5 luni de când proiectul este în dezbatere publică. Este drept că termenul de 5 luni este invocat la pagina 7 a moţiunii, iar la pagina 5 este folosită sintagma "Noapte bună".

Bună dimineaţa, stimaţi semnatari! (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mai sunt 10 minute, Grupul parlamentar al PSD, alocate grupului parlamentar.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, nu vor.

Grupul parlamentar al PDL, doamna Andreea Paul. Aveţi 5 minute la dispoziţie, distinsă doamnă.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună seara! Şi sper în răbdarea dumneavoastră pentru a asculta argumente de fond, pe care vi le-am dat şi în cazul Autorităţii de Supraveghere Financiară. Aţi fost orbi, surzi, nu le-aţi ascultat şi în mai puţin jumătate de an, Guvernul a revenit cu o nouă propunere de act legislativ.

Guvernul foloseşte, din păcate, astăzi, Codul insolvenţei pentru a face poliţie politică şi nu pentru a diminua evaziunea fiscală.

Citez din ceea ce a spus recent premierul şi astăzi ministrul Cazanciuc: " Sunt prea mulţi cei care intră în insolvenţă ca să fraudeze statul".

Daţi-mi voie să vă întreb dacă prin această declaraţie asistăm cumva, practic, la autodenunţul "premierului insolvenţă" Victor Ponta şi a ministrului Cazanciuc, insolvenţă în cazurile OLTCHIM şi Hidroelectrica pe care USL le-a împins intenţionat spre faliment? Cine a câştigat din intrarea în insolvenţă a acestor companii, vă întreb? Răspunsul este simplu. Gaşca lui Ponta de consultanţi şi de lichidatori. În niciun caz cei două mii de şomeri noi de la OLTCHIM şi Hidroelectrica. Nici creditorii sau partenerii comerciali serioşi care au asistat pasivi la diluarea creanţelor.

Vă reamintesc, domnule ministru, pierderile la OLTCHIM s-au dublat în anul 2012 sub USL faţă de anul 2011 sub PDL.

Vă reamintesc, domnule ministru Cazanciuc, că în cazul Hidroelectrica aţi abuzat de procedura insolvenţei. Profiturile din anul 2011 de la Hidroelectrica, sub guvernare PDL, se transformă în anul 2012 în pierderi, sub guvernarea USL, şi intră în insolvenţă.

Premierul şi cu întregul dumneavoastră guvern se spală astăzi pe mâini de orice legătură cu valul de insolvenţe generat de hoţia şi de incompetenţa Guvernului.

Vă reamintesc că aproape 9 din 10 firme aflate în insolvenţă astăzi sunt întreprinderi mici şi mijlocii, adică exact cele care creează locuri de muncă şi care susţin pe spinarea lor bugetul public. Cifrele le-aţi auzit.

Guvernul Ponta a generat cu 20 la sută mai multe insolvenţe în anul 2012 decât cele înregistrate cu un an anterior. Sumele datorate de debitorii aflaţi în insolvenţă au crescut de nouă ori. În fiecare zi, în acest an, din păcate, 43 de firme intră în insolvenţă. Care este răspunsul dumneavoastră la această stare de fapt deloc de lăudat? O ordonanţă de urgenţă care să le grăbească sfârşitul celor care au reuşit să supravieţuiască în haosul economic pe care USL l-a creat.

O mai bună reglementare a insolvenţei se impune. Admitem asta. Însă prin dezbatere publică şi prin dezbatere parlamentară. Ea nu trebuie să fie folosită ca un instrument politic de represiune a presei. Deblocarea mediului economic, o nouă lege a insolvenţei trebuie să rezolve adevăratele puncte nevralgice. Aici suntem în acord. Trebuie diminuate perioadele, simplificate procedurile, diminuate costurile. Dar cum puteţi dumneavoastră, vă întreb, restructura un risc precum un iminent faliment al Sidex Arcelor Mittal într-un an de zile? Cum puteţi restructura activitatea unui astfel de complex?

Dumneavoastră aţi spus la un moment dat că prin manipularea votului pentru intrarea în insolvenţă, că s-a abuzat foarte mult de procedura de manipulare a votului. Vă întreb la OLTCHIM şi Hidroelectrica statul român a manipulat acest vot? Aţi spus, la un moment dat, abuzând de o greşeală materială, v-aţi legat excesiv cu toţii în intervenţiile dumneavoastră, şi anume prima solicitare, revocarea ordonanţei. Daţi-mi voie să vă spun că este o greşeală materială şi în loc de "revocare", acolo trebuia să apară "retragerea ordonanţei de urgenţă".

V-aţi legat de regiile autonome, spuneţi că vă propuneţi să stopaţi acumularea de datorii în urma managementului defectuos. Daţi-mi voie să vă spun că soluţia este depolitizarea managementului. Este just să ridicăm acest argument în cazul regiilor autonome, pentru că ele sunt de cele mai multe ori monopoluri. Nu veţi face altceva decât, şi în aceste cazuri, să omorâţi partenerii corecţi. Depolitizaţi managementul lor.

Prin actualul cod, Guvernul USL nu face altceva decât să grăbească falimentul. Şi le refuză viitorul firmelor care se pot restructura pentru a-şi relua activitatea. Prin actualul cod, "Victor insolvenţă" şi "Guvernul insolvenţă" anulează în egală măsură şansele creditorilor şi ale furnizorilor serioşi de a-şi recupera datoriile.

Guvernul "Ponta insolvenţă" ignoră în mod iresponsabil cu încăpăţânare criminală realităţile economice şi sociale. Afectează ireversibil climatul economic, mediul de afaceri şi sistemul bancar. Şi nu numai atât, "Ponta în insolvenţă" îi rezolvă dintr-o lovitură şi pe cei care ar putea transmite populaţiei că în fruntea Guvernului nu se află cel mai luminat om de stat.

Mai mult, demersul "Guvernului insolvenţă", pe care niciun ministru nu a avut curajul să şi-l asume, duce pe noi culmi cenzura comunistă prin articolul care prevede suspendarea intempestivă...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna deputat, aveţi 7 minute de când vorbiţi, cu tot respectul, 8 de când vorbiţi, o să vă rog frumos să finalizaţi discursul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Cu permisiunea dumneavoastră...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să finalizaţi discursul, este a 7-a mia oară când dumneavoastră, numai dumneavoastră personal vă dau permisiunea peste minute. Deci, cu mare plăcere vă dau, dar să nu zică colegii că am ceva personal doar cu dumneavoastră să vă favorizez.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, că-mi permiteţi să închid, invocând adevăratele urgenţe.

Domnule "Ponta insolvenţă", cinci la număr. 1. amendarea marilor finanţatori politici care sunt cei mai mari evazionişti fiscali şi de la care pleacă penibila colectare a taxelor în România; 2. eliminarea corupţiei din contractele alocate de către stat şi transparentizarea lor; 3. eliminarea procedurilor ilogice ale insolvenţei şi scurtarea lor pentru a permite restructurarea companiilor şi reluarea activităţii, nu doar falimentul; 4. dezbaterea în Parlament, retragerea ordonanţei de urgenţă a Guvernului şi nu adoptarea celei de-a 170-a ordonanţă de urgenţă printr-o lege; aţi creat o adevărată demenţă legislativă şi fiscală; 5. pregătirea sistemului economic şi juridic al instanţelor şi al aplicării acestui nou Cod al insolvenţei, eliminarea abuzurilor statului asupra mediului economic.

Aţi invocat dialogul cu ei. În realitate, dezbatere ioc, transparenţă ioc, profesionalism ioc, faliment sigur.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aţi avut onoarea să vorbiţi 9 minute mai mult decât Grupul parlamentar al PNL şi, împreună cu Grupul parlamentar al minorităţilor, mult mai mult decât PNL plus PSD la un loc. Asta ca să pot să vă reamintesc şi o spun şi în stenogramă. N-aş vrea să compar cu vremurile trecute.

Din partea Grupului parlamentar... PP-DD şi-a încheiat misiunea...

Domnul Máté András-Levente, UDMR-ul mai are un minut şi jumătate. Nu mai...

Minorităţile naţionale au vorbit şi pentru data viitoare.

Din partea Partidului Conservator mai există un minut, dacă mai e cineva, nu? Bun.

Deputaţii neafiliaţi nu au luat cuvântul. Deputaţii neafiliaţi.

Dumneavoastră vorbiţi în numele deputaţilor neafiliaţi, da?

Domnul Mihai Tararache:

Da, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos, aveţi două minute, aveţi cuvântul. Domnul deputat Tararache, dacă nu mă înşel, da?

Vă rog.

Domnul Mihai Tararache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor miniştri,

Dragi colegi,

Mediul economic românesc are nevoie astăzi mai mult ca oricând de un cadru legal care să ajute, iar nu să încurce societăţile româneşti să răzbească în aceste vremuri grele.

Materia insolvenţei avea nevoie de o unificare a legislaţiei elaborate în acest domeniu, atât pentru corelarea procedurilor de prevenire a incapacităţii de plată, dar şi pentru accelerarea procedurilor de reorganizare sau faliment.

Deputaţii independenţi consideră că această iniţiativă este necesară, dar nu agreează lipsa dialogului cu Parlamentul prin emiterea unei ordonanţe de urgenţă, fără a da posibilitatea dezbaterii prezentului text în comisiile de specialitate înainte ca textul să-şi producă efectele.

Ne exprimăm totuşi speranţa că se va permite amendarea proiectului în Parlament şi că iniţiatorul va fi deschis dialogului cu toate forţele politice, având în vedere că vorbim de un subiect de interes, de un subiect sensibil pentru întreaga societate românească şi cu un puternic impact asupra mediului de afaceri.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Mulţumesc foarte mult. La un minut, la alt Parlament. Aici, la Parlamentul ăsta, două minute grupul deputaţilor neafiliaţi, când vă convingeţi care vorbiţi, cu mare drag. Nu, că mă ceartă toţi colegii, domnule deputat, eu v-aş da cuvântul, dar deja am sărit coarda. Nici asta cu procedura nu merge.

Eu o să vă rog frumos altceva, vreau să vă informez, liderii grupurilor politice parlamentare şi membrii Biroului permanent am decis cu domnul preşedinte Crin Antonescu, 9,45 Birou permanent reunit. La ora 10,00 un plen reunit, dragi colegi. Mâine dimineaţă la ora 10 avem plen reunit Camera Deputaţilor cu Senatul. Bun.

Domnul deputat Răducanu, aveţi ultimul cuvânt. Aş vrea să vă încadraţi în 3-4 minute, ca după aceea să-i dau cuvântul domnului ministru Cazanciuc.

Domnul Ion Răducanu:

Domnilor miniştri,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Moţiunea de astăzi ne dezvăluie fără tăgadă apariţia pe scena mult zbuciumată a politicii româneşti postdecembriste a unui nou curent ideologic care s-ar putea intitula "fariseismul democrat liberal popular".

Acest curent ce se manifestă în ultimele luni a apărut prin simbioza papagalismului populist, născut în televiziune şi reînviat prin voinţa unei divinităţi în preajma Vaticanului de câteva zile, cu moralismul PDL-ist ca scop al vieţii politice în opoziţie, născut din ipocrizia unora care acum predau lecţii şi ţin predici ca nişte îngeri neprihăniţi. Dacă cei cărora le datorăm afirmarea papagalismului populist sunt în mare parte tineri parlamentari neprihăniţi şi a multe neştiutori, dar cu dorinţa de a învăţa şi a se manifesta, chiar şi fără folos, adepţii moralismului sunt cei care confirmă justeţea adevărului că lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba. Adică povestea cu lupul care vâna oi şi dojenea alţi lupi că le mănâncă.

După ce ai devorat oaia, nu mai poţi să predici despre dieta vegetariană decât dacă ai o memorie scurtă sau îţi lipseşte conştiinţa. Nu numai că predica este în zadar, dar şi ruşinea e pe măsură. Restul e făţărnicie.

Acestea fiind zise, consider că ar fi timpul să vorbim mai pe înţelesul tuturor semnatarilor acestei moţiuni, pentru că sunt convins că mare parte din aceştia nu ştiu bine ce au semnat şi nici nu ştiu cu ce se tratează incapacitatea de plată şi falimentul.

Doresc să vă precizez faptul că vin din mediul de faceri, de 40 de ani şi că ştiu ce vorbesc. Inadvertenţele Legii insolvenţei care va fi abrogată au dus ca în ultimii 5 ani să apară peste 90 de mii de firme în insolvenţă. Câte oare din acestea au intrat în insolvenţă din cauza statului? V-aţi întrebat vreodată? Dragi colegi, cu siguranţă că printre cauzele care au determinat incapacitatea de plată a unor firme, efectele crizei economice au dus la scăderea drastică a consumului, precum şi la incapacitatea statului de a-şi plăti datoriile.

Realitatea crudă este însă următoarea: în insolvenţă intri din cauză că managementul ori este slab calificat, ori este de rea-credinţă. A venit timpul să punem punct capitalismului românesc de tip neosocialism, care are principiul să-i salvăm pe toţi, chiar dacă sunt hoţi. Nu se mai poate ca proştii să plătească sau creditorii să suporte hoţiile şi ingineriile financiare ale debitorilor intraţi voit în incapacitate de plată, în timp ce ei, insolvenţii şi falimentarii, să o ducă bine mersi, conducându-şi firmele de rezervă şi petrecându-şi concediile cu soţiile sau cu amantele la Monaco, la Paris sau în ţările calde.

Nu eşti capabil să-ţi menţii firma pe linia de plutire, te predai cu arme cu tot, plăteşti cu averea ta personală şi a familiei datoriile şi intri în faliment. De ce să aştepte creditorii să-şi încaseze banii după ce te reorganizezi tu 3-4 ani de zile? Şi atunci dacă mai apuci să închei reorganizarea...

Moţiunea curentului politico-ideologic "fariseismul democrat liberal popular" susţine că noul Cod al insolvenţei favorizează falimentul, iar Guvernul Ponta a declarat război mediului de afaceri şi locurilor de muncă. Nimic mai fals. Nimic mai manipulator. Cele 25 de mii, peste 25 de mii de firme intrate în insolvenţă în 2012 citate în moţiune şi la care au făcut referire şi cei care au vorbit din cei care au semnat sunt cele pe care guvernarea Boc, dumneavoastră, dragi colegi, foşti miniştri în anii 2009-2011 le-aţi adus aici.

Starea de incapacitate de plată a firmelor nu apare de azi pe mâine, ea îşi are rădăcinile în timp şi este direct proporţională cu neîncasarea datoriilor de la clienţi, printre care principalul client e statul român care le-a pus să execute lucrări publice pe gratis, pe banii lor, în detrimentul plăţii datoriilor proprii către furnizori şi creditori.

Disponibilitatea dumneavoastră excesivă, a celor care aţi condus România în perioada 2008-2012, pentru subvenţionarea societăţilor de stat ce înregistrau pierderi halucinante, combinate cu teama de răspundere în cazul eventualului faliment al acestora au dus economia în dezastru, în dezechilibru, determinând insolvenţe în cascadă, declarate sau nedeclarate încă.

Nu vreau să vi le amintesc, pentru că le ştiţi şi îmi e ruşine mie să spun, să povestesc despre toate acestea.

Acum vorbiţi, vorbiţi, repetaţi la infinit, susţinând alături de principalii beneficiari ai procedurilor de insolvenţă că există pericolul falimentului pentru multe firme, şi ce dacă. În Statele Unite şi oraşul Detroit a intrat în faliment şi primarul a luat 28 de ani de puşcărie. Foarte bine. Cine nu rezistă economiei de piaţă, să intre în faliment, pentru că e mai bine să intre cel vinovat şi să plătească decât să intre câteva zeci, sute, mii sau zeci de creditori nevinovaţi.

După părerea mea, asanarea mediului de afaceri nu se mai poate face decât prin aplicarea întocmai şi cu exigenţă a legilor acestei ţări. Codul insolvenţei şi Legea pentru combaterea evaziunii fiscale trebuie să fie aplicabile şi aplicate tuturor celor care au venituri, care sunt entităţi înregistrate la fisc, care au drepturi şi obligaţii fiscale, pentru că toţi trebuie să fim egali în faţa legii.

Asimilând înăsprirea procedurii insolvenţei prin noul cod cu o formă de inchiziţie sau de manipulare a democraţiei n-aţi făcut altceva decât să vă demascaţi interesul vădit de a-i proteja pe cei care nu au capacitatea managerială necesară sau sunt de rea-credinţă, pe cei care vă sunt datori cu ceva, pe cei care vă apără interesul şi imaginea, pe cei care trebuie să răspundă cât mai curând pentru devalizarea societăţilor cu capital de stat aflate în incapacitate de plată sau chiar faliment.

Şi închei reamintindu-vă pentru ce suntem în Parlament, pentru a face legi pentru o economie de piaţă adevărată, desfăşurată în condiţii de corectitudine şi profesionalism, în care făţărnicia şi făţarnicii nu mai au loc. Pentru că făţarnicul are într-un buzunar bani, iar într-altul o carte de rugăciuni. Făţarnicul serveşte atât lui Dumnezeu, cât şi Diavolului, minţindu-i pe amândoi. Aşa spunea Makarenko.

În speranţa că v-am convins că ar trebui să regretaţi ce aţi scris în această moţiune inodoră, incoloră, insipidă, vă doresc să aveţi mai multă inspiraţie şi mai mult bun simţ data viitoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Márton Árpád, pe procedură.

Vă mulţumesc foarte mult. După aceea o să-i dau cuvântul domnului ministru Cazanciuc.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Este adevărat că încă nu avem un cod de conduită, dar regulamentul nostru clar interzice folosirea cuvintelor injurioase.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ca de exemplu?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

E şi mai condamnabil...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ca de exemplu, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Staţi să termin ideea şi poate o să vă daţi seama dacă veţi citi şi stenograma acestei şedinţe. Că aveaţi obligativitatea, domnule preşedinte, să interveniţi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dar nu fiţi nervos. Staţi calm.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Este şi mai regretabil când într-o înşiruire de cuvinte născocite de un intervenient mai este implicat şi Sfântul Scaun. Nu vă supăraţi, este inadmisibil. Deci, într-o dezbatere politică, să se lege autoritatea papală de activitatea unor grupuri parlamentare şi intenţiile acestora. Este inadmisibil. Şi, domnule preşedinte, trebuia să interveniţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat,

În primul rând, nu aveţi dreptate. Cunosc la fel de bine ca şi dumneavoastră regulamentul. A fost o comparaţie de tip pamflet şi nu a fost acuzat sub nicio formă şi nu i s-a adus atingere Sfântului Scaun. Nu voi permite de la acest microfon ca Biserica Ortodoxă Română sau orice alt cult recunoscut în România să fie jignit. Interpretarea dumneavoastră este departe de orice...dacă vreţi, de orice conservatorism pe care ar putea să-l aibă un parlamentar.

În al treilea rând, domnul deputat nu a jignit pe nimeni. Nu a jignit pe nimeni şi nu a avut vreo manifestare injurioasă la adresa vreunui coleg. Dacă a avut-o, vă rog frumos s-o spuneţi, şi eu personal, o să-i atrag atenţia. Eu cunosc colegi în ultimele mandate care au venit aici şi au vorbit altceva. Chiar au avut manifestări, aşa cum aţi spus dumneavoastră, la adresa altor colegi. Dar dacă pe dumneavoastră vă deranjează, eu îmi cer scuze personal în numele domnului deputat, pentru că dumneavoastră sunteţi atât de sensibil. Dar mai înainte cu cinci minute n-aţi fost la fel de sensibil. Poate n-aţi fost atent.

Poate n-aţi fost atent, domnule deputat, dar ştiindu-vă rigurozitatea, bănuiam că trebuia să fiţi şi atent.

Domnul ministru Cazanciuc, vă rog frumos, conform regulamentului, ultima parte este la dispoziţia dumneavoastră. Aveţi 20 de minute. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Robert-Marius Cazanciuc:

Două minute, cu înţelegerea dumneavoastră, nimic mai mult.

N-aş vrea să mă refer la societăţi comerciale importante din economia românească care sunt departe de procedura insolvenţei şi nici la altele care tocmai au ieşit din insolvenţă şi la beneficiarii acestora.

Aş vrea să rămânem în cadrul propus astăzi al noului cod al insolvenţei cu două lucruri pe care aş vrea să le punctez. Nu vorbim de libertatea presei astăzi, ci vorbim de societăţi comerciale care nu-şi respectă obligaţiile către stat, către furnizor, către angajaţi. Discutăm de falimentul unor societăţi comerciale şi nu de libertatea presei.

Au fost câteva lucruri interesante spuse astăzi aici şi cu siguranţă vor fi reflectate şi în forma finală a textului supus dezbaterii parlamentare. Ministerul Justiţiei va fi în Parlament la dezbaterea parlamentară pe acest nou Cod al insolvenţei şi, cu siguranţă, vom sprijini orice iniţiativă de natură să aducă claritate textului supus dezbaterii, de natură să contribuie la intenţia Guvernului, aceea de a avea un mediu economic sănătos în care să-şi găsească locul doar cei care vor să respecte legea şi să-şi respecte partenerii de afaceri.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aici se închide dezbaterea pentru moţiunea simplă.

O să-l rog pe domnul vicepreşedinte Mitrea să preia sesiunea de răspunsuri şi prezentarea interpelărilor. Dacă rămâne cineva.

Membrii Biroului permanent, mâine dimineaţă, la ora 9,45, aşa cum am discutat. La ora 10, plenul reunit.

Vă mulţumesc.

După pauză

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Stimaţi colegi,

Să începem ultima parte a şedinţei de astăzi.

Domnul Pâslaru Florin. Aveţi de primit un răspuns de la Ministerul Mediului.

Doamna Jugănaru e prezentă? Vă rog.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Domnule preşedinte,

Mulţumesc mult de tot.

Doamna secretar de stat mi-a înmânat acum jumătate de oră, cu scuzele de rigoare pentru că am înţeles că e singură la minister, iar eu am primit răspunsul şi-i mulţumesc mult.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

E în regulă. Mersi.

Domnul Tinel de la ministrul delegat pentru ape, păduri.

Domnul Tinel a plecat.

Domnul Aurel Vlădoiu. Are de primit răspuns de la Ministerul Transporturilor.

Domnul Buică. Aveţi microfonul.

Domnul Nicuşor Marian Buică (secretar de stat, Ministerul Transporturilor):

Bună ziua, domnule preşedinte.

Domnului deputat Vlădoiu Aurel,

Referitor la întrebarea înregistrată la Camera Deputaţilor nr.2040/2013, vă comunicăm următoarele: în perioada 2005-2008 au fost efectuate investigaţiile necesare elaborării noilor soluţii tehnice şi reactualizarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului "Linie nouă de cale ferată Vâlcele-Râmnicu-Vâlcea, astfel încât în Monitorul Oficial al României nr.87 din 4.II.2008, Partea I, a fost publicată Hotărârea Guvernului României nr.104 din 30.I.2008 pentru aprobarea schimbării soluţiilor tehnice şi reactualizarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii "Linie nouă cale ferată Vâlcele-Râmnicu-Vâlcea".

În acest sens, Ministerul Transporturilor, în parteneriat cu CNCF CFR SA are inclus în proiectele prioritare pentru anul 2013 precum şi în anul 2014 obiectivul de investiţii "Linie nouă cale ferată Vâlcele-Râmnicu-Vâlcea".

Alocaţia bugetară pentru acest obiectiv în anul 2013 este de 19.983 mii lei.

Cu stimă.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, dacă vreţi să comentaţi.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Domnule preşedinte,

Sunt mulţumit de răspunsul pe care l-a dat domnul Buică. Este o investiţie de mare importanţă. Dumneavoastră ştiţi, aţi fost prezent în 2004 acolo, când am demarat lucrările pentru acest obiectiv de interes naţional şi ar fi mare păcat pentru că investiţia era într-un stadiu avansat de finalizare să abandonăm acest obiectiv strict necesar pentru economia judeţului Vâlcea şi economia naţională.

Mă bucur că ministerul s-a gândit la acest lucru şi vom fi şi noi lângă minister aproape pentru a finaliza acest obiectiv.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Pentru domnul Florin Pâslaru. Ministerul Tineretului şi Sportului.

Aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Cosmin (secretar de stat, Ministerul Tineretului şi Sportului):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În legătură cu întrebarea adresată de domnul deputat Florin Pâslaru legat de sumele alocate pentru judeţul Galaţi, vreau să vă precizez următoarele: pentru Direcţia judeţeană pentru sport şi tineret Galaţi a fost alocată suma de 200 de mii de lei pentru reparaţii capitale pe indicativul 71.03. Calendarul alocării bugetare prevede ca această sumă să fie virată în trimestrul IV.2013.

Pentru Clubul sportiv municipal "Dunărea" Galaţi, pentru acelaşi capitol bugetar 71.03 "reparaţii capitale", "lucrări de reparaţii capitale hidroizolaţii Baza sportivă sala de tenis" a fost alocată suma de 115.600 şi calendarul alocărilor bugetare prevede că va fi alocată această sumă tot în trimestrul IV al anului 2013. Iar pentru Casa de cultură a studenţilor din Galaţi sunt două capitole de cheltuieli 71.01.02, "maşini, echipamente şi mijloace de transport" în sumă de 2100 de lei şi 71.01.30 "alte active fixe, programe informatice, licenţe, cheltuieli pentru studii de fezabilitate", cu suma de 17.900 de lei. Este aceeaşi problemă: pe calendarul alocărilor bugetare suma va fi virată pentru trimestrul IV al anului 2013.

Total general alocări bugetare pentru anul 2013 - 335.600 lei.

Cu permisiunea dumneavoastră, domnule preşedinte, o să-i înmânez răspunsul domnului deputat.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog.

Domnule deputat, sunteţi mulţumit de răspuns? Vreţi să mai interveniţi?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule secretar de stat,

Mulţumesc mult. Răspunsul este bun. Sigur că pe mine nu mă mulţumeşte, aş fi vrut sume mult mai mari, dar din punct de vedere al răspunsului, vă mulţumesc mult. Este la obiect.

Mulţumesc mult.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Un grup de 9 parlamentari PC. Îi reprezintă cineva?

Ministerul justiţiei, domnul secretar de stat Sorin Aurel Moţiu. Aveţi microfonul.

Deci, nu doriţi, înţeleg, să mai prezinte răspunsul oral, ci v-a prezentat răspunsul în scris, din câte sunt informat.

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Domnul Vladu Iulian de la PDL este prezent? Nu este. Iulian Matache este aici. Mulţumim pentru efort. Domnul deputat n-a mai avut nevoie de răspunsul dumneavoastră. Am discutat astăzi această situaţie şi vom lua măsuri să nu se mai întâmple. Aşa cum nu suntem bucuroşi când nu veniţi, nu suntem bucuroşi nici când colegii mei nu sunt prezenţi.

Bogdănici Camelia, PDL. Este prezentă doamna deputat.

Ministerul Sănătăţii este prezent. Vă rog să-i prezentaţi răspunsul doamnei deputat.

Aţi primit răspunsul în scris şi vreţi doar să comentaţi.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună seara, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Am primit răspunsul şi vreau să-i mulţumesc domnului ministru secretar de stat Vulcănescu pentru deschiderea pe care o are. Întrebarea era referitoare la metodologia de evaluare a copiilor preşcolari şi de starea medicinei şcolare şi, aşa cum am stabilit, sunt lucruri pe care le putem îmbunătăţi, pe de o parte, prin scăderea costurilor atunci când evaluăm aceşti copii, şi pe de altă parte, prin reevaluări care vor duce la creşterea calităţii vieţii copiilor.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat.

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Ministerul Sănătăţii. Doamna Tuşa. N-o văd pe doamna deputat în sală. Deci, nu ştiu dacă este cineva de la Ministerul Sănătăţii să-i răspundă. Înţeleg că este. Îmi cer scuze, domnule Vulcănescu, înţeleg, pentru faptul că doamna deputat nu a fost prezentă. Vă mulţumesc mult pentru că aţi venit aici.

Nu mai am nici un răspuns de primit pe ordinea de astăzi.

Trecem la partea a doua, lista deputaţilor care vor să depună şi să prezinte interpelări.

Cei care vor să le prezinte pe scurt, dacă sunt prezenţi. Am să citesc lista. O să încerc să mă uit şi în sală.

Mircea Man. Nu este. Două interpelări. Sorin Mihai Grindeanu, o interpelare. Daniel Geantă, o interpelare. Alexandru Nazare, o interpelare. Marian Ghiveciu, o interpelare. Sorin-Avram Iacoban, o interpelare. Anton Doboş o interpelare. Este domnul Doboş? Nu este.

Vreţi să prezentaţi interpelarea? Cum doriţi dumneavoastră, domnule deputat.

Dacă doriţi, vă rog să faceţi o prezentare scurtă a interpelării.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să fiu cât se poate de scurt.

Interpelare domnului ministru Daniel Constantin, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale. Subiectul: "Situaţia juridică a achiziţiilor efectuate de către APIA în cadrul Programului european de ajutoare cu alimente pentru persoanele fără venituri sau cu venituri foarte mici ca urmare a aplicării Planului european de ajutoare pentru persoanele cele mai defavorizate din România - PEAD 2013".

Stimate domnule ministru,

Situaţia licitaţiilor organizate de APIA ridică mari semne de întrebare şi probleme de asemenea. Am dori să ştim care este valoarea reală a contractului atribuit pe data de 8 august 2013 Societăţii Aftico Fine Food SRL din Bragadiru Ilfov. Astfel, potrivit APIA, pe data de 8 august, prin mijloacele financiare puse la dispoziţie de Comisia Europeană în cadrul aplicării programului mai sus menţionat, se solicită achiziţionarea de miere de albine. Pentru această achiziţie s-au pus la dispoziţie 9,8 milioane lei, din care 146 de mii erau numai cheltuieli de transport. Defalcat, ar rezulta un preţ de 13,2 lei pe kilogram, un preţ exagerat, ţinând cont că pe piaţă, produsul vizat, mierea polifloră achiziţionată direct de la producători şi autentic, în acelaşi timp, are un preţ care variază între 8,5 şi 9 lei conform APICOLA.

În urma analizelor efectuate, a rezultat că s-a achiziţionat un produs cu o concentraţie de HMF, component care se formează când fructoza se degradează, de 5 ori mai mare decât valoarea normală. De asemenea, produsul nu prezintă cantitate enzimatică, adică nu a trecut prin guşa albinei, deşi s-au primit asigurări necesare că este autentic. În realitate, aţi achiziţionat sirop de glucoză în combinaţie cu zahăr, tocătură de scaieţi, praf de porumb şi gelatină. N-am înţeles de ce în caietul de sarcini nu au fost cuprinse standarde de calitate şi autenticitatea produsului. Nu e posibil ca în caietul de sarcini să nu se prevadă obligaţia firmei distribuitoare de a cere producătorului indicii privind falsificarea produsului. Şi nu înţelegem cum a fost desemnată câştigătoare o societate care are ca domeniu de activitate fabricarea produselor de morărit, dar care este un client fidel la APIA, furnizând an de an produse ca: bulion, mazăre, zahăr şi, mai nou, sirop de glucoză.

Având în vedere cele precizate, vă rog să aveţi amabilitatea să răspundeţi la următoarele întrebări: cine se face responsabil de achiziţionarea produsului sirop de glucoză în locul produsului miere de albine şi care au fost măsurile luate de minister cu privire la acest fapt? De ce în caietul de sarcini nu au fost trecute şi condiţii privitoare la calitatea produsului, autenticitatea produsului şi valoarea nutriţională a acestuia? Care este valoarea reală a contractului atribuit pe data de 8 august 2013 societăţii mai sus menţionate, care este strategia Ministerului Agriculturii de promovare a produsului românesc miere de albine, ţinând cont că România ocupă locul patru în Europa în ceea ce priveşte producţia de miere şi ţinând cont că acelaşi produs calitativ, dar unguresc primeşte cu cel puţin zece cenţi în plus la kilogram tocmai pentru faptul că Guvernul maghiar a dezvoltat o strategie de marketing comercial care să crească încrederea consumatorului european în calitatea, autenticitatea şi valoarea nutriţională a acestui produs.

Solicit răspuns scris şi oral.

Cu respect, deputat Sorin-Avram Iacoban, Colegiul nr.10 Iaşi.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Ion Morocico. Vă rog. E ceva în neregulă cu numele dumneavoastră scris aici şi-mi cer scuze.

Domnul Ion Marocico:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Interpelarea adresată Ministerului pentru Societatea Informaţională, domnului ministru Dan Nica.

Stimate domnule ministru,

În calitate de reprezentant al minorităţii ucrainene în Parlamentul României, am fost sesizat de către locuitorii localităţilor Lupcina, Măgura şi Ploscii din judeţul Suceava cu o serie de probleme legate de reţeaua telefonică mobilă Orange.

Începând cu data de 24 aprilie anul curent, au apărut probleme tehnice referitoare la calitatea semnalului telefonic, semnalate prin pasaje lipsă în cadrul convorbirilor, întreruperi ale apelurilor sau imposibilitatea efectuării acestora către utilizatorii din aceeaşi reţea sau reţele diferite.

În acest sens, am procedat la contactarea reprezentanţilor Orange pentru a sesiza şi efectuarea verificărilor necesare rezolvării acestor defecţiuni. Aceştia susţin că defecţiunea a fost remediată, iar reţeaua funcţionează la standardele de calitate cerute, iar alte operaţiuni de soluţionare a problemei nu se impun.

Cu toate acestea, locuitorii din zonă continuă să se confrunte cu această situaţie care pare că nu s-a remediat nici măcar în parte prin intervenţia efectuată de către reprezentanţii Orange.

De aceea, vă rog, stimate domnule ministru, să dispuneţi o verificare a situaţiei prezentate şi luarea măsurilor ce se impun pentru soluţionarea acesteia, subliniind faptul că locuitorii din zonă se confruntă cu această problemă de aproape 6 luni.

Vă rog, stimate domnule ministru, ca răspunsul dumneavoastră să-mi parvină.

Vă mulţumesc.

Reprezentantul Uniunii Ucrainenilor din România, deputat Ion Marocico.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul Eugen Tomac, două interpelări. Alina Gorghiu, o interpelare. Camelia Bogdănici, o interpelare. Petru Movilă, o interpelare. Sanda-Maria Ardeleanu, două interpelări. Diana Tuşa, o interpelare. Marian Neacşu, o interpelare. Dorel Covaci, o interpelare. Natalia Intotero, o interpelare. Mihăiţă Găină, o interpelare. Ana Birchall, o interpelare. Cătălin Rădulescu, o interpelare. Radu Babuş, o interpelare. Ovidiu Iane, o interpelare. Rodin Traicu, o interpelare. Florin Pâslaru, trei interpelări. Ioan Sorin Roman, trei interpelări. Aurelian Mihai, o interpelare. Liviu Laza, trei interpelări. Claudia Boghicevici, o interpelare. Iulian Vladu, două interpelări. Mircea Sămărtinean, o interpelare.

Eusebiu Pistru, două interpelări.

Sunteţi aici? Vă rog s-o prezentaţi.

Domnul Eusebiu-Manea Pistru-Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este adresată doamnei ministru Rovana Plumb, iar obiectul interpelării este "Blocajul în programul de stimulare a înnoirii parcului auto naţional pentru anul 2013".

Stimată doamnă ministru,

Vă rog să-mi comunicaţi numărul de tichete pe care le-aţi decontat până în acest moment şi când se va face decontarea tuturor tichetelor către dealerii auto, având în vedere că cererile de decontare s-au depus încă din luna iulie a acestui an şi cunoscându-se faptul că această situaţie generează costuri suplimentare cu finanţarea deficitului generat de contravaloarea acestor tichete, blocaje de lichidităţi financiare majore în special la dealerii auto din provincie, ce vând preponderent către persoane fizice datorită cash-flow-ului negativ.

Solicit răspuns scris şi oral.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vasile Suciu, o interpelare. Ileana Dumitrache, o interpelare. Ion Bălan, o interpelare. Ovidiu Dumitru, o interpelare.

Florin Gheorghe, trei interpelări.

Vă rog.

Domnul Florin Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Am o interpelare adresată domnului Daniel Constantin, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale.

Obiectul interpelării este "Interzicerea exporturilor intracomunitare de carne de porc".

Domnule ministru,

În ultimele zile, la nivelul Comisiei Europene, s-a cristalizat deja decizia interzicerii exporturilor de carne de porc provenind din România. Motivul adoptării acestei măsuri, extrem de nocive pentru producătorii români, este legat atât de experienţele precedente cu care s-a confruntat România în privinţa pestei porcine, dar şi de incapacitatea statului român în a garanta eradicarea acestei boli. Altfel spus, în actualele condiţii instituţionale, România nu va putea obţine, până la începutul anului 2014, statutul oficial de ţară liberă de această boală care afectează efectivele de porcine.

Având în vedere această realitate şi luând în considerare impactul negativ semnificativ pe care-l va avea această decizie asupra producătorilor români de carne, vă rog, domnule ministru, să faceţi următoarele precizări: care este cauza principală care a condus la incapacitatea structurilor ANSVSA în a monitoriza eficient boala invocată? De ce au fost reduse alocările bugetare tocmai pentru monitorizarea acestei boli? Ce măsuri intenţionaţi să întreprindeţi pentru a preîntâmpina interzicerea importurilor intracomunitare de carne de porc provenind din România?

Solicit răspuns scris.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Fejér László. Aveţi o interpelare. Vă rog s-o prezentaţi.

Domnul Fejér László Ödön:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Atunci ca să fiu şi scurt, numai citesc către cine m-am adresat: Ministrului delegat pentru întreprinderile mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism, doamna ministru Maria Grapini. Şi către domnul ministru al finanţelor publice, domnul ministru Daniel Chiţoiu.

Tema este "Impozitarea mediului de afaceri".

Şi atunci citesc numai întrebările: care este viziunea Guvernului despre eficienţa impozitării micilor întreprinzători versus aplicare reguli privind impozitul pe profitul tuturor agenţilor economici? Aveţi în lucru şi alte tipuri de impozite axate pe diverse coduri CAEN sau pe dimensiunea firmelor? Care este impactul asupra mediului economic, numărului de locuri pierdute, numărului de firme împinse în faliment etc. a introducerii impozitului forfetar?

În condiţiile în care expunerea de motive se bazează pe date din 2011, un an deosebit de greu pentru întreprinzători, şi nu pe date din primul semestru al anului 2013, vă rog să-mi detaliaţi efectele impozitului forfetar asupra firmelor care până în decembrie datorează către bugetul de stat impozit de 3% pe veniturile microîntreprinderilor introdus în februarie 2013.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul Mihai Tararache. O interpelare.

Vă mulţumesc.

Aceasta a fost lista.

Declar închisă şedinţa de astă-seară. Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,10.