Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Adrian-Nicolae Diaconu şi Eugen Nicolicea, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa de astăzi, 5 noiembrie 2013, consacrată declaraţiilor politice ale membrilor Camerei Deputaţilor.

Vom începe cu opoziţia, pentru a da răgaz puterii să-şi pregătească intervenţiile, şi o să-l rog pe domnul deputat Dan-Cristian Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să poftească la microfonul Camerei şi pe domnul deputat Ion Răducanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Bună dimineaţa.

Declaraţie politică: "Să desfiinţăm Institutul Cultural Român, o şansă pentru cultură".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Supun atenţiei dumneavoastră o chestiune care s-a transformat prea mult în ultimii ani de zile în subiect de scandal. Mă refer la Institutul Cultural Român.

Această instituţie a fost întemeiată cu scopul promovării culturii române în lume. Ea a devenit de-a lungul timpului doar o metodă de a plăti şi a răsplăti o clientelă politică.

Nu cred că e nevoie să vă aduc aminte de discuţiile legate de activitatea ICR în timpul administraţiei lui Horia Roman Patapievici. Dezastrul administrativ, financiar şi de imagine reprezentat de scurta administraţie Andrei Marga vă este de asemenea cunoscut.

Însă vă atrag atenţia asupra a ceea ce se întâmplă acum: Institutul Cultural Român - instituţie ce ar trebui să se ocupe de reprezentarea culturii române în lume este condus de o echipă ce nu se remarcă prin astfel de competenţe.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Conducerea instituţiei ce ar trebui să promoveze cultura română în lume, să iniţieze şi să menţină dialogul dintre oamenii de cultură şi artă din România cu cei din restul lumii este alcătuită dintr-un diplomat fără competenţă în domeniul managementului cultural, un fost consilier local din Bucureşti, cu studii de economie, şi un fost şef al unei direcţii sanitar-veterinare judeţene.

Dacă până acum am putut vorbi doar de cheltuieli greu justificabile şi suspiciuni că banii au fost direcţionaţi preferenţial, acum lucrurile capătă, suplimentar, o coloratură grotescă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cred că a sosit momentul să punem capăt acestei anecdote bugetofage care a fost istoria Institutului Cultural Român.

Mai întâi, pentru că este o instituţie inutilă: de facilitarea contactelor culturale dintre România şi alte ţări au obligaţia să se ocupe ataşaţii culturali din ambasadele României.

Apoi, pentru că este un efort bugetar inutil sau util pentru cei care beneficiază direct de sinecurile şi granturile acestei instituţii, iar statul român trebuie să se gândească pe sine ca mai puţin cheltuitor.

În sfârşit, cel mai puternic argument l-am găsit într-o petiţie de mult rătăcită. Vă voi cita din ea: "Artele nu se pot dezvolta decât acolo unde sunt amatori adevăraţi care pot plăti. Statul nepersonal nu poate fi amator de artă şi, pentru aceea, oricât ar cheltui nu ar putea face niciun serviciu artelor, cel mult ar putea pomănui persoane pretinse, cu mai puţină sau mai multă dreptate, artişti. Scurt. Vreţi să faceţi să se dezvolte cultura? Retrageţi mâna statului de deasupra ei. Să trăiască ce poate trăi; să nu susţineţi artificial ce n-are nicio putere de viaţă proprie". Am încheiat citatul. Autorul acestei petiţii de mult uitate este Ion Luca Caragiale.

Vă mulţumesc.

Dan-Cristian Popescu, deputat de Bucureşti.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, distinse coleg.

Domnul deputat Ion Răducanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Dîrzu, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Ion Răducanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se intitulează "Aşa nu se mai poate!".

Mihail Kogălniceanu îi spunea domnului Cuza următoarele: "Fii omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare; iar tu, Măria Ta, ca domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi".

Înainte de Primul Război Mondial România era condusă de politicieni responsabili, preocupaţi de binele ţării, de bunăstarea poporului, de progresul economic, social şi cultural.

Revoluţia din 1989, cea care a înlăturat o societate bazată pe un sistem compromis, a adus românilor speranţa unei noi societăţi ce va aduce, pe lângă libertate şi democraţie, progres şi bunăstare.

După 24 de ani de capitalism sălbatic specific românesc, România este o ţară cuprinsă de sărăcie, jefuită de bogăţiile sale, umilită şi îngenuncheată de marile puteri şi instituţiile sale, condusă de o oligarhie politico-economică transpartinică, dominată de corupţie generalizată.

Toate guvernele postdecembriste, fără excepţie, au asistat nepăsătoare sau poate interesate la jefuirea ţării de către diversele categorii de profitori ai Revoluţiei române.

În sânul clasei politice şi-au găsit culcuşul, cald şi primitor, profitorii economici şi parveniţii, care s-au îmbogăţit prin acţiuni şi mijloace ilegale în principal din bani publici, şi prin însuşirea prin diverse metode a bunurilor din patrimoniul naţional. Toleranţa de neînţeles faţă de marii corupţi, delapidatori, delincvenţi de drept comun şi şarlatani, care se strecoară în instituţiile statului de jos şi până sus, a condus la accentuarea stării de decepţie şi neîncredere a românilor în clasa politică, în guvernele României.

Printre acţiunile de distrugere deliberată şi cinică a României putem evidenţia implantarea, instalarea, plasarea, angajarea aşa-ziselor lipitori sau căpuşe, a şmecherilor zilei în consiliile de administraţie ale diverselor companii şi agenţii naţionale, servicii deconcentrate şi organisme nou-înfiinţate după revoluţie.

"Aceşti paraziţi naţionali, o adunătură josnică de profitori lacomi şi neruşinaţi, deghizaţi în specialişti sau consilieri", aşa cum îi numesc autorii cărţii "România - Acum ori niciodată!" sunt în realitate "marionete" de partid, recompensate pentru serviciile aduse partidului sau trimise acolo în scopuri prestabilite.

Recompensarea angajaţilor fideli cu salarii, prime, bonusuri, indemnizaţii, în diverse consilii de administraţie, comisii de privatizare sau de negociere, a devenit o operaţiune inimaginabilă, mai ales atunci când companiile sau agenţiile în cauză înregistrează pierderi imense.

Este statul cel mai prost administrator? Cine este statul? Semantic, statul este o instituţie suprastructurală care reglementează pe plan naţional şi internaţional organizarea social-politică, economică şi administrativă a unui teritoriu bine definit, a unei comunităţi, a unei ţări.

În realitate, în practică, statul se manifestă însă prin administraţia de stat, prin aparatul de stat, prin oamenii de stat, prin puterea acestora de a emana decizii în procesul de conducere şi control al treburilor ţării, al gestionării economiei naţionale pentru binele obştesc.

Noţiunile de profit politic sau profit economic deosebit sunt obiectivele determinante ale corupţiei politice.

În timp ce medicii, profesorii, poliţiştii, militarii şi oamenii de cultură sunt remuneraţi cu salarii penibile, "lipitorile politice", sprijinite de conducătorii clasei politice româneşti, încasează sume imense din banii publici, fără a avea performanţă în posturile în care sunt propulsaţi, fără să le pese că entităţile care-i plătesc sunt falimentare.

Aşa nu se mai poate!

România are nevoie de un nou sistem administrativ. Eficacitatea administrativă trebuie să aibă la bază eficienţa profesională. Abuzurile financiare şi etice ale angajaţilor şi "numiţilor" în funcţii în sectorul public trebuie să înceteze.

Răul trebuie tăiat din rădăcini.

Într-o ţară normală, condusă de un guvern responsabil, trebuie să se impună reguli clare şi precise: funcţionarii de stat nu pot fi numiţi în mai multe consilii de administraţie, la societăţi şi companii de stat; niciun conducător al unei entităţi în care statul este majoritar nu poate avea o retribuţie mai mare decât primul-ministru. Se pot acorda bonusuri pentru succesul companiei, acest lucru se poate. Aplicarea unei grile clare şi stricte pentru salariile bugetarilor este absolut necesară promovarea în funcţii de stat şi de guvern trebuie să aibă la bază pregătirea profesională specifică postului şi experienţa necesară. Nicio persoană condamnată sau urmărită penal nu poate ocupa funcţii publice. Nimeni nu este mai presus de lege. Cine a încălcat legea şi este urmărit penal demisionează sau este demis în 48 de ore. Ministrul sau conducătorul unui organism central răspunde cu funcţia pentru ceea ce se întâmplă în subordinea sa; cine aduce compania, agenţia, entitatea de stat în stare de insolvabilitate sau faliment, prin managementul neprofesionist şi iresponsabil, suportă pierderile cauzate. Pierderile înregistrate de agenţiile şi companiile de stat, din vina ministerelor care nu-şi plătesc datoriile, sunt imputabile ministrului şi decidenţilor din ministerul respectiv sau din Ministerul Finanţelor. Pagubele produse statului prin falimentarea intenţionată sau datorată incapacităţii profesionale sau manageriale sunt imputabile celor vinovaţi.

Dacă vom reuşi să eliminăm din activitatea guvernamentală şi ministerială dezorganizarea, incompetenţa, indolenţa, iresponsabilitatea, toleranţa sau nepăsarea care este egală cu complicitatea, putem recupera anual sute de milioane de euro necesare pentru investiţii adevărate într-o economie viabilă şi eficientă.

Marii artizani ai corupţiei, ai fraudelor şi ai îmbogăţirilor ilicite trebuie pedepsiţi de instituţiile abilitate ale statului, pentru că numai aşa va fi posibilă refacerea morală a societăţii româneşti.

România are nevoie de un nou model de guvernare, profesionist, drastic, curajos, realist, exigent şi autoritar.

Merităm o ţară!

Ion Răducanu, deputat Colegiul 4, Timişoara.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Am rugămintea, stimaţi colegi, să vă înscrieţi în termenul regulamentar de trei minute, durata unei declaraţii politice.

L-am anunţat pe domnul deputat Ioan Dîrzu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul Ovidiu Ganţ, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Dîrzu:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Localităţile din Munţii Apuseni şi zona Teiuşului merită statutul de zonă montană defavorizată."

Dragi colegi parlamentari,

Dragi prieteni români din toată ţara,

Declaraţia mea politică de astăzi este un apel pentru acordarea statutului de zonă montană defavorizată tuturor localităţilor din Munţii Apuseni şi zonei Teiuşului.

În perioada 2007-2013, mai multe localităţi din Apuseni au fost tăiate de pe listă din cauza unor criterii greu de înţeles. Unul dintre efecte a fost scăderea subvenţiei pentru agricultori, dar şi reducerea investiţiilor private în zonă.

Astfel, s-a ajuns în situaţii în care comunităţi întregi fără acces la oportunităţi de dezvoltare să fie lipsite de orice şansă de a ajuta populaţia. Un motiv pentru care s-a ajuns la această situaţie este datorat şi faptului că din 2007, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, criteriile pentru eligibilitate nu mai trebuiau îndeplinite pe localitate, ci pe întreaga comună. În consecinţă, numeroase localităţi întinse pe mai multe sate au fost şterse de pe lista celor care beneficiau de astfel de facilităţi.

În această perioadă însă se gândeşte metodologia pentru următoarea perioadă de finanţare europeană, 2014-2020. Astfel, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală - FEADR, aflat în negociere, propune următoarele, prin art. 32 - Plăţi pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice; susţine continuarea sprijinirii zonelor montane, prin acordarea de plăţi compensatorii utilizatorilor de terenuri agricole situate în zone eligibile.

Criteriile de desemnare a zonelor montane nu au suferit modificări faţă de actuala perioadă de programare, acestea vizând în continuare: o altitudine mare, caracterizată prin existenţa unor condiţii climatice foarte dificile, care au ca efect diminuarea substanţială a perioadei de vegetaţie; pante prea abrupte pentru utilizarea maşinilor agricole sau care necesită utilizarea unor echipamente speciale foarte costisitoare; o combinaţie a condiţiilor de altitudine şi pantă, acolo unde constrângerile generate de fiecare factor în parte sau mai puţin accentuate, în această combinaţie, generează constrângeri echivalente.

În consecinţă, Ministerul Agriculturii se gândeşte să menţină criteriile de desemnare a zonei montane defavorizate, acceptate de Comisia Europeană în urma procesului de negociere a PNDR 2007-2013 şi aplicabile în prezent: "altitudini medii calculate la nivelul UAT NUTS5 mai mari sau egale cu 600 m; altitudini medii între 400-600 m şi care au o pantă medie egală sau mai mare de 15".

O astfel de abordare însă nu va face decât să menţină situaţia prezentă, fără să permită într-adevăr ajutorarea populaţiei din toate zonele aflate în arii montane defavorizate.

Pentru o mai bună integrare a tuturor comunităţilor din aceste zone propun următoarele: revenirea la criteriul de analiză pe localitate sau cel puţin introducerea unui principiu de procentaj precum cel de minimum 50% din localităţi care corespund criteriilor generale; introducerea unui al treilea criteriu independent prin care să fie integrate toate comunităţile aflate la un nivel mai mare sau egal cu 300 metri şi care cunosc anumiţi indicatori de subdezvoltare, precum indicele ridicat de şomaj sau nivelul scăzut al investiţiilor.

Deputat PSD de Alba, Ioan Dîrzu.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Ganţ, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Şi rog să se pregătească domnul deputat Mircea Lubanovici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc.

Stimate, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se referă la "Sistemul dual de formare".

În ultimele decenii, România a pierdut milioane de concetăţeni români, germani, evrei, maghiari şi de alte naţionalităţi. Această situaţie, alături de tendinţa demografică negativă din ultimii 20 de ani, reprezintă un fenomen extrem de îngrijorător sub multe aspecte ale vieţii socioeconomice din ţara noastră. Un domeniu vital îl reprezintă economia, care are mare nevoie de forţă de muncă calificată.

Din nefericire în învăţământul românesc s-au luat decizii catastrofale din punct de vedere strategic, spre exemplu desfiinţarea şcolilor profesionale. Este lăudabil faptul că s-a revenit asupra acestui aspect, dar va mai dura până vom putea reface complet situaţia.

În prezent România reprezintă o destinaţie atrăgătoare, mai ales pentru investitorii germani, austrieci şi elveţieni, care regăsesc aici o parte din tradiţia industrială proprie, dar şi forţă de muncă calificată vorbitoare de limba germană. Totuşi numărul acestor potenţiali angajaţi a scăzut dramatic.

La 1 ianuarie 2014 piaţa forţei de muncă din UE va fi complet liberalizată şi pentru cetăţenii români, aşa cum prevede Tratatul de aderare al ţării noastre la Uniunea Europeană.

Sigur că salutăm acest fapt din perspectiva egalităţii de tratament a tuturor cetăţenilor din statele membre. Totuşi este foarte probabil că după acest moment va apărea un nou val de plecări din rândurile forţei de muncă calificate dornice să-şi caute un loc de muncă în străinătate.

Dacă acest lucru se va petrece, penuria de personal calificat se va accentua, influenţând o dată în plus în mod negativ economia României.

O certă posibilitate de reducere a efectelor negative o reprezintă introducerea în România cu sprijinul investitorilor din ţările germanofone a sistemului dual de formare, pe care aceste ţări îl practică cu deosebit succes. Au luat fiinţă iniţiative notabile la Braşov şi Timişoara, anunţându-se şi altele (spre exemplu, la Sibiu etc.).

Aceste iniţiative trebuie susţinute de către stat şi de aceea apelez la Guvernul României să acorde o deosebită atenţie acestui aspect.

Îmi exprim speranţa că aceste experienţe notabile se vor extinde şi în alte centre industriale ale României.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Ioan Oltean:

Stimate coleg, îţi mulţumim şi noi.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici. Şi-l rog pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi microfonul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Adopţia internaţională a copiilor, concepută şi abandonată".

Doresc să vă readuc în atenţie subiectul delicat al adopţiilor internaţionale. Avem în prezent aproximativ 60.000 de copii instituţionalizaţi, dintre care, până la mijlocul lunii trecute, aproximativ 2.300 au fost declaraţi adoptabili. Mai mult decât atât, numărul de copii adoptaţi până în octombrie 2013 a fost de 530, din care doar şapte au fost adoptaţi internaţional. Astfel, deşi România teoretic permite adopţiile internaţionale din aprilie 2012, nenumăratele deficienţe care există în sistem şi criteriile pe baza cărora se realizează adopţiile fac ca acest proces să fie extrem de lung şi dureros, atât pentru copilul ce urmează să fie înfiat, cât şi pentru părinţii adoptivi.

Cu mâhnire afirm că, dacă situaţia este incomodă pentru adopţii în ţară, pentru cele internaţionale aspectele sunt mult mai grave. Este îngrijorător că, din 2012, an în care s-a modificat Legea nr. 273/2004 astfel încât adopţiile internaţionale să devină posibile, nu s-au mai continuat eforturile de îmbunătăţire a acestui proces, deşi problemele din sistem au fost semnalate atât de ONG-uri, cât şi de cei care doresc să adopte un copil, de media sau chiar de unele instituţii abilitate în acest sens. Este alarmant că deşi s-au lansat apeluri către autorităţi pentru a facilita procesul adopţiilor, acestea preferă să abandoneze încă o dată aceşti copii şi să îi lase în grija unui sistem care, în mod evident, nu funcţionează.

Una dintre problemele critice care îngreunează în mod semnificativ adopţiile, atât pe plan intern, cât şi internaţional, constă în dorinţa exagerată a autorităţilor de a reintegra în familia naturală copiii instituţionalizaţi. Asta deşi ei au fost abandonaţi de către mame, fie dintr-o lipsă clară de interes, fie din disperarea acută a celor care nu au mijloacele necesare pentru a creşte aceşti copii. Sunt mame care îşi lasă copiii în maternitate în speranţa că, odată ce le va fi găsită o nouă familie, şansele copiilor lor la dezvoltare vor fi mai ridicate. Din păcate, sistemul eşuează şi aici - sunt extrem de multe cazuri în care copiilor din sistem le este negată orice şansă de educaţie şi cresc într-un mediu care nu face decât să îi abuzeze psihologic. Toate acestea au un impact negativ asupra temperamentului, comportamentului şi IQ-ului copilului şi îi cresc şansele de a rămâne în sistem. Mai mult decât atât, media şi ONG-urile au relatat pe larg cazuri tragice în care copiii abandonaţi au fost returnaţi membrilor familiei extinse, iar aceştia fie au continuat abuzul asupra lor - fizic şi psihologic -, fie nu au avut resurse pentru a-i creşte, cazuri încheiate prin moartea celor mici. Cum pot autorităţile, în faţa acestor probleme, să închidă ochii şi să legitimeze astfel un sistem viciat?!

Ca şi cum acest aspect nu ar fi fost suficient, există o serie de blocaje instituţionale şi legislative care împiedică sau fac ca procesul adopţiilor internaţionale să devină extrem de anevoios. Astfel, în cele mai multe cazuri, personalul este insuficient calificat, iar anchetele sociale sunt făcute cu superficialitate. La acestea se adaugă termenele date de instanţe foarte lungi, lipsa tribunalelor pentru minori şi prezenţa amplă a prejudecăţilor. Rezultatul? Un proces de adopţie extrem de îndelungat, în care lipsa de transparenţă nu face decât să descurajeze viitorii părinţi.

Adresez aşadar un apel atât colegilor parlamentari, cât şi guvernanţilor, pentru a analiza şi înţelege toate greutăţile pe care procesul de adopţie le presupune. Eforturile de îmbunătăţire a legislaţiei în acest domeniu trebuie să continue dacă vrem să asigurăm o şansă reală copiilor care au fost abandonaţi. În locul gâlcevei politice, cred că ar trebui să ne concentrăm pe mijloacele prin care putem îmbunătăţi viaţa acestor copii şi să eficientizăm procesul prin care ei se pot dezvolta normal într-o familie care îi doreşte şi îi apreciază.

Stimaţi colegi, aceşti copii au nevoie de o familie care să pună la dispoziţia lor un climat în care ei să se poată dezvolta normal. Copiii aceştia au nevoie de dragostea părintească atât de necesară în dezvoltarea lor. Au nevoie de noi să-i înţelegem ca oameni, în primul rând.

Va mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi o rog să se pregătească pe doamna Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat Guran, aveţi cuvântul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică: "Despre autostrăzi".

Am studiat puţin după '90 promisiunile electorale ale tuturor celor care au ajuns la putere, mai puţin în '90, când n-au avut timp să promită pentru că erau preocupaţi de sloganul "Nu ne vindem ţara", în rest, am văzut autostrăzi pe primul plan pentru toate partidele.

Este un obiectiv foarte important. O demonstrează istoria, o demonstrează dezvoltarea celorlalte ţări. Nu ştiu de ce întotdeauna punem pe planul doi-trei acest lucru. Mai nou, şi mă interesează în mod deosebit, sau cred eu că în mod deosebit este foarte important tronsonul de la Comarnic până la Braşov, este cel mai aglomerat, este zona cea mai dezvoltată. Este o cerere a tuturor să se realizeze acest lucru. Mai nou, această promisiune văd că este pusă pe planul doi.

Este foarte adevărat, sunt parlamentar USL, este foarte adevărat, am şi eu responsabilitate pentru că nu se face acest lucru, dar este tot atât de adevărat că trebuie să venim să spunem lucrurilor pe nume. Discutam cu oamenii de afaceri de pe Valea Prahovei şi îi întrebam cu ce putem să-i ajutăm. Oamenii ne spun foarte clar: primul şi primul lucru, faceţi autostrada, să poată să vină turiştii, să nu rămână câte trei-patru ore pe drum, să se enerveze, să le treacă acel chef de a veni să se distreze, să cheltuiască bani acolo. Să poată să vină turişti la aeroport, să ajungă în maximum o oră în obiectivele turistice şi să dezvoltăm cu adevărat turismul despre care vorbim de vreo 20 şi ceva de ani, că avem potenţial, că avem mare, că avem deltă, că avem munţi, că avem de toate, dar din păcate nu avem minte suficientă să dezvoltăm acest lucru cu adevărat, şi să vină banii de afară în loc să plece concetăţenii noştri în alte ţări să ducă banii acolo şi să trăiască mai bine cei care se ocupă de turism din alte ţări.

S-a discutat că o să înceapă construcţia autostrăzii anul trecut, la începutul acestui an, mai nou că se va semna contractul în octombrie, a trecut şi acest termen.

Nu ştiu de ce nu stăm, gândim, vedem care sunt soluţiile şi să avem curajul o dată să punem punctul pe i şi să începem măcar acest tronson foarte important care nu aduce numai turism, aduce locuri de muncă, aduce dezvoltare, aduce de fapt ceea ce trebuie să se facă în România: o economie modernă, o economie puternică.

Cred că acest deziderat va rămâne pentru viitor, sper să nu fie viitoarea promisiune a celor care vor veni la guvernare, eu sper, tot noi, peste doi-trei ani, şi să nu rămână doar o promisiune şi să rămânem dezamăgiţi în continuare şi fără realizările pe care le-am promis.

Vă mulţumesc.

Deputat de Prahova, Virgil Guran.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Guran.

O invit la microfon pe distinsa noastră colegă Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Tinel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Stimată colegă, aveţi microfonul.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimate colege, stimaţi colegi,

V-am vorbit recent despre rolul important pe care România îl poate avea în cadrul Uniunii Europene, în calitate de stat promotor al protecţiei drepturilor şi bunăstării copilului, prin susţinerea creării la Bucureşti a unei Agenţii Europene pentru Copii, Inovare şi Incluziune Socială.

Astăzi, aici, în Parlamentul României, aş dori să vă supun atenţiei o temă similară, vorbind despre rolul inovator pe care România îl poate avea şi însuşi, de data aceasta la nivel regional, pe baza aceleiaşi expertize de necontestat în domeniul protecţiei copilului. Voi demonstra că România poate să îşi întărească poziţia în regiunea Mării Negre, pornind de la un subiect important din punct de vedere politic şi diplomatic, şi care, cred eu, poate beneficia de consens politic la nivelul regional: bunăstarea copiilor.

Toate ţările din regiunea Mării Negre, o regiune în care România trebuie, în opinia mea, să îşi asume o poziţie de lider, se confruntă la nivel social cu provocări asemănătoare, în mare parte datorită trecutului totalitar care şi-a pus amprenta inclusiv în domeniul protecţiei copilului. Copiii vulnerabili din regiunea aceasta suferă la fel, fiind expuşi sărăciei, instituţionalizării, traficului, exploatării prin muncă. Ei sunt victimele unor sisteme sociale care nu au fost suficient reformate nici la 24 de ani după căderea comunismului.

Cu toate acestea, niciun stat în sine nu poate fi în întregime blamat pentru neglijarea copiilor, pentru că fiecare stat din regiune a încercat să îşi dezvolte serviciile şi sistemele de protecţie a copilului, investind fonduri şi făcând eforturi semnificative în încercarea de a crea un prezent şi viitor mai bun pentru copii. În ciuda acestor eforturi considerabile, la ora actuală, milioane de copii rămân flămânzi, abuzaţi şi exploataţi peste tot în regiunea Mării Negre.

Dar de ce au eşuat statele din regiune în încercarea de a reforma sistemele de protecţie a copilului? De ce nu a reuşit trioul‚ format din fonduri, voinţă politică şi reforme să dea cele mai bune rezultate? Unul dintre răspunsuri ni-l oferă ChildPact, coaliţia ONG-urilor active în domeniul protecţiei din arealul extins al Mării Negre.

ChildPact demonstrează faptul că, în regiunea Mării Negre, fiecare stat a avansat individual în procesele de reformă ale sistemelor de protecţie a copilului. Foarte rar au existat schimburi de experienţă. Foarte puţine state angrenate în procesele de reformă au solicitat asistenţa unui stat vecin care a parcurs deja o anumită etapă a reformei.

Este timpul să realizăm că eficacitatea în reformarea sistemelor de protecţie a copilului şi asigurarea bunăstării copiilor vulnerabili nu depind exclusiv de fiecare stat în parte, ci de acţiunea colectivă a tuturor statelor, cel puţin la nivel regional. Preocuparea colectivă pentru viitoarele generaţii de cetăţeni poate fi baza cooperării regionale.

Fiind un subiect căruia nicio formaţiune politică şi niciun lider politic nu i se poate opune, cooperarea regională pentru protecţia copiilor poate îmbunătăţi încrederea şi relaţiile dintre guvernele statelor din regiune, dând naştere la mai multe oportunităţi pentru asigurarea păcii şi a securităţii regionale.

ChildPact propune crearea unui mecanism de cooperare regională pentru protecţia copilului, şi eu cred că acest mecanism de cooperare ar trebui susţinut de noi toţi. România, una dintre ţările din UE care şi-a reformat complet sistemul de protecţie a copilului, are expertiza necesară pentru a-şi asuma rolul de promotor al cooperării regionale în acest domeniu şi ChildPact este exact vehiculul de care consider că avem acum nevoie.

Obiectivele ChildPact sunt realizabile şi măsurabile. Implementarea acestora va îmbunătăţi regional cadrul de dezvoltare al generaţiilor viitoare, iar beneficiile care derivă din acest lucru sunt incomensurabile acum.

În primul rând, se urmăreşte reducerea numărului de copii supuşi diverselor forme de exploatare prin muncă, deoarece exploatarea prin muncă îi privează pe copii de şansele la educaţie şi creează un cerc vicios de generaţii de adulţi analfabeţi şi necalificaţi. În al doilea rând, se doreşte reducerea numărului de copii care trăiesc în orfelinate, deoarece majoritatea copiilor care trăiesc în orfelinate se confruntă cu dificultăţi serioase în procesul de integrare socială, majoritatea ajungând beneficiari ai serviciilor sociale sau infractori - ajung să cerşească, să fure, să consume sau să traficheze droguri, să se prostitueze.

În al treilea rând, reducerea efectelor negative pe care migraţia le poate avea asupra copiilor lăsaţi acasă de părinţii care părăsesc ţara în căutarea unei vieţi mai bune, deoarece aceşti copii devin mai vulnerabili în faţa abuzurilor, exploatării, traficului, cu consecinţe negative grave pe termen mediu şi lung pentru întreaga societate.

Al patrulea obiectiv este creşterea integrării în mediul educaţional a copiilor cu dizabilităţi şi combaterea discriminării acestora în societate. Prin acest mecanism de cooperare, statele din regiune ar putea să colaboreze şi să înveţe unele de la altele, pentru accelerarea reformelor de protecţie a copilului.

Eu am semnat petiţia ChildPact pentru crearea acestui mecanism şi atingerea acestor obiective. Vorbim de o petiţie pe care au semnat-o deja 1.200 de experţi din regiune şi pe care vă rog foarte mult să o semnaţi şi să o promovaţi şi dumneavoastră. Petiţia se găseşte pe site-ul www.childpact.org: http://www.childpact.org/sign-our-petition/.

Grupurile de prietenie cu ţările din regiunea Mării Negre pot reprezenta un mecanism de cooperare, având în vedere că parlamentele naţionale au un rol esenţial în soluţionarea problemelor copiilor: pot adopta şi implementa o legislaţie solidă în domeniul protecţiei copilului, pot controla activitatea guvernelor, pot aloca resurse financiare şi pot atrage atenţia asupra sistemelor disfuncţionale de protecţie a copilului. Parlamentarii români pot schimba destinele copiilor vulnerabili din regiunea Mării Negre, pentru ca în final să contribuie la bunăstarea socio-economică pe termen lung a României.

În final, aş dori să reiterez ce am spus la începutul acestei declaraţii. Militez pentru formarea Agenţiei Europene pentru Copii, Inovare şi Incluziune Socială la Bucureşti. La nivel regional, aş dori să văd implementat un mecanism regional de cooperare pentru protecţia copilului. Ca politicieni şi părinţi, suntem datori, stimate colege şi stimaţi colegi, să construim o lume mai bună pentru viitoarele generaţii. Aceasta este adevărata bogăţie a României!

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr.5 Vaslui.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, stimată colegă.

Domnul deputat Tinel Gheorghe este următorul vorbitor. Se pregăteşte domnul deputat Mircea Dolha, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul, domnule.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică din această dimineaţă se intitulează "Cum a reuşit USL-ul într-un timp foarte scurt să privatizeze procesul legislativ din Parlamentul României".

Titlul declaraţiei mi-a fost inspirat în urma unei discuţii pe care am avut-o cu un amic de-al meu şi care-mi atrăgea atenţia că USL-ul este foarte aplicat şi hotărât când vine vorba de privatizare. El, adică USL-ul, mergând în paralel cu procedurile de privatizare: pe de-o parte, sectorul economic, iar pe de altă parte, domeniul legislativ din Parlamentul României.

Se pare că, spunea amicul ăsta al meu, de aceea merge şi aşa de greu şi cu multe rateuri procesul de privatizare economică demarat de guvernul Ponta. Vezi rateurile de la Oltchim, CFR Marfă, pentru că vezi Doamne, ei privatizează în acelaşi timp şi legile din Parlamentul României şi, deci, muncesc mai mult.

Au vrut ei Proiect de Lege pe Roşia Montană, imediat a venit Gold Corporation şi le-a depus proiectul. De ce să mai muncească Victor Ponta & Co.? Mai bine decât investitorul, nu ştie nimeni cum trebuie să arate legea!

Au vrut ei Codul insolvenţei? Repede, repejor, o pleiadă de interesaţi "i-au ajutat" să adopte prin ordonanţă de urgenţă un proiect care avea să fie atât de prost redactat, încât a fost floare la ureche pentru Curtea Constituţională să-l declare neconstituţional.

Au vrut ei să şteargă 400.000.000 de dolari datorie de la KazMunaigaz Rompetrol către statul român? Repede, repejor, au făcut un memorandum şi l-au adoptat prin lege în Parlamentul României.

Au vrut ei să satisfacă interesele unora de a achiziţiona terenuri agricole până la 1.000 de hectare de proprietar, cu sprijin de la bugetul statului? Au dat repede o ordonanţă de urgenţă şi au reglementat problema, că doar nu era să rămână băieţii fără pământ sau, Doamne fereşte, să-l cumpere cu banii lor!

Au vrut să-şi rezolve problemele de investiţii? Că tot nu vine nimeni aici să investească. Au modificat Legea pajiştilor şi şi-au creat facilităţi, în a scoate din circuitul agricol pajişti, suprafeţele aferente construcţiilor panourilor solare, păstrăvării, cabane şi căbănuţe care servesc pentru recreere, pardon, care servesc activităţilor agricole, precum şi pentru anexele la exploataţiile agricole, conform legii.

Adăugaţi la acestea proiectele de lege de modificare a Legii vânătorii. Trebuiau USL-iştii să se refugieze şi ei undeva după atâta muncă. Deşi, atenţie, că vânătoarea este periculoasă, dragi USL-işti. Dacă nu mă credeţi pe mine, întrebaţi-l pe Ilie Sârbu, socrul lui Victor Ponta. A Legii privind piscicultura şi acvacultura. Vânători şi pescari înrăiţi, USL-iştii! Precum şi multe alte proiecte de lege pe care din motive de timp nu le invoc.

Lăsând la o parte tonul ironic, trebuie să recunosc că fenomenul a devenit extrem de periculos, atentând, după părerea mea, la buna funcţionare a statului, foarte mulţi dintre politicienii de astăzi acţionând în calitate de reprezentanţi ai unor interese private, fără să aibă nici o legătură cu interesul general, public.

Ce să mai vorbim de interesul legitim al generaţiilor viitoare, pentru al cărui destin ar trebui să fim responsabili!

Actuala formă de legiferare în Parlamentul României presupune sau ar trebui să presupună dezbateri aplicate şi profesioniste în comisiile de specialitate, care să şi genereze actele normative de care societatea românească are nevoie.

Fără a pune sub presiune comisiile respective, de multe ori, Guvernul ţine cu tot dinadinsul să-şi impună punctul de vedere, deşi nu are întotdeauna dreptate. Iar dezbaterile generale din plenul Parlamentului ar trebui să nu mai fie limitate, ca durată şi număr de intervenţii. Şi poate că, astfel, am reuşi să depăşim acest moment cinic, al unei majorităţi de 70% în Parlament, pe care eu îl consider extrem de toxic şi periculos pentru tânăra democraţie românească.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Dolha, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Ionel Arsene, din partea grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică: "Fondurile pentru barajul de la Runcu trebuie cuprinse în bugetul pe anul 2014".

În Maramureş, mai precis, pe graniţa unităţilor administrativ-teritoriale Ocna Şugatag şi Deseşti, pe Valea Runcului, este în construcţie un baraj, obiectiv de o importanţă deosebită pentru zonă, fiindcă va rezolva problema alimentării cu apă în întreaga zonă, asigurând peste 50% din necesarul judeţului. Este vorba de barajul Runcu, de pe râul Mara, din munţii Gutâi, situat la mijlocul distanţei dintre Baia Mare şi Sighetul Marmaţiei.

Construcţia acestui baraj are, până acum, din păcate, o istorie aparte, pe care nu ne-am dorit-o. Este cea mai veche investiţie hidrotehnică din România, nefinalizată încă. Mai precis, are 30 de ani de la începuturile ei.

Acumularea Runcu face parte din amenajarea Firiza-Săsar care cuprinde acumularea Strâmtori-Firiza, aflată în exploatare din 1965, şi sistemul hidrotehnic Runcu-Firiza, cu scopul regularizării şi devierii râului Mara în lacul de acumulare Strâmtori.

Sistemul Runcu-Firiza a fost gândit de unul dintre pionierii hidrotehnicii româneşti, inginerul Aristide Teodorescu, iar construcţia barajului şi a acumulării de la Runcu, deasupra satului Mara, a început în anul 1986 şi nici până în ziua de astăzi lucrările nu au fost duse la bun sfârşit.

Imediat după decembrie 1989, timp de şapte ani, lucrările au fost abandonate efectiv, după care au fost reluate, dar într-un ritm foarte lent, la ora actuală, stadiul lucrărilor aflându-se undeva în jurul a 75% până la finalizare.

Guvernul Boc a promis o finanţare substanţială pentru finalizarea investiţiei, dar totul a rămas, bineînţeles, în faza de promisiuni.

În acest an, actualul ministru de resort, doamna Lucia Varga, a alocat 5.000.000 de lei pentru continuarea lucrărilor, însă mai sunt necesare fonduri importante pentru finalizarea acestora.

Importanţa finalizării lucrărilor este una deosebită. Se vor asigura reţele de apă pentru toate localităţile, de la Mara până la Sighet şi în zona Săpânţa-Remeţi, dar şi în municipiul Baia Mare, precum şi în unităţile administrativ-teritoriale învecinate.

Priza de apă care se va amenaja nu va avea doar rolul de alimentare cu apă, ci şi pe acela de priză energetică, extrem de importantă pentru zonă.

La finalizarea lucrărilor de la Runcu se va asigura un debit suplimentar de 3,55 mc/s. Volumul total de apă va fi de 26.000.000 mc, iar suprafaţa lacului va avea 100 de hectare.

Finalizarea barajului va avea efecte benefice şi în domeniul turismului. De la barajul Runcu se poate ajunge destul de lesne la Cheile Tătarului, singurele chei de andezit din România.

În această zonă s-a descoperit, în 2011, o deosebită creaţie a naturii, care seamănă cu un cap de dac şi care este denumită "Sfinxul de Maramureş".

Pentru ca barajul să fie finalizat în anul 2015, este imperios necesar ca fondurile pentru acest obiectiv să fie cuprinse în bugetul pe 2014 al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice.

Ştiu că vom avea şi în 2014 un buget de austeritate, dar investiţia pentru finalizarea barajului Runcu este una foarte importantă şi trebuie trecută la capitolul priorităţi.

Orice nouă amânare a finalizării lucrărilor poate conduce la degradarea a ceea ce s-a construit până în prezent, şi costurile, pentru că tot obiectivul va trebui finalizat, vor fi mult, mult mai ridicate.

Beneficiarul direct al lucrărilor este Societatea "Apele Române", iar beneficiarii indirecţi ar fi zecile de mii de maramureşeni şi nu numai.

În sfârşit, se vede, cum am spune, luminiţa de la capătul tunelului, şi această investiţie se poate finaliza până în 2015, deoarece pe lângă sursele proprii cuprinse în bugetele pe anii 2014 şi 2015, pe care sper că miniştrii responsabili le vor cuprinde în exerciţiile bugetare menţionate, mai există ca sursă de finanţare şi ajutorul financiar convenit prin memorandum cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, unde există bani care pot fi accesaţi imediat.

Finalizarea lucrărilor în 2015 va constitui pentru Guvernul USL o dovadă clară a măsurii capacităţii investiţionale de anvergură şi în acest domeniu, deci încă o bilă albă pentru imaginea guvernării USL.

Maramureşenii au încredere că în 2015 barajul Runcu va fi inaugurat.

Mircea Dolha, deputat de Maramureş.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ionel Arsene, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru, care se întreţine cu presa în timpul şedinţei.

Vă rog să poftiţi în faţă, domnule deputat.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ionel Arsene:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Atragerea fondurilor europene".

Orice om de bună-credinţă, dar mai ales un politician care se respectă are nevoie de un minim efort pentru a afla că, până la această dată, Ministerul Agriculturii, prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a plătit peste 5,5 miliarde de euro din fondurile alocate României de Uniunea Europeană. Aceasta înseamnă, stimaţi colegi, că prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, procentul de absorbţie din totalul fondurilor puse la dispoziţie de Uniunea Europeană se ridică la peste 62%. Ba, mai mult, în prezent, sunt selectate pentru a primi finanţare peste 89.000 de proiecte, cu o valoare ce se ridică la 6,3 miliarde de euro, adică un grad de angajare de 94,45% a fondurilor publice.

Am făcut această mică introducere în declaraţia mea politică de astăzi, pentru a aduce acest lucru la cunoştinţa aşa-zişilor trâmbiţaşi care susţin pe unde apucă faptul că nu sunt bani de investiţii, că nu atragem destui bani europeni şi câte şi mai câte. Printre cei care susţin aceste aberaţii, să le spun aşa, sunt lideri ai fostului partid de guvernământ, în frunte cu preşedintele lor, care a pierdut alegerile pe teritoriul României. Trebuie să vă precizez, stimaţi colegi, că Guvernul Ponta a trebuit, în primul rând, să scoată România din izolarea internaţională în care se afla, să arate cu argumente că în ţara noastră există stabilitate politică şi economică, astfel încât să poată fi atrase noi investiţii străine. Apoi, actualul Guvern a avut multe de îndreptat după dezastrul lăsat de Boc, ceea ce cetăţeanul de rând încă nu simte. Totuşi, România dispune în momentul de faţă de indicatori de performanţă destul de buni, exemplul fiind creşterea economică chiar peste prevederi. Revin şi spun că orice om de bună-credinţă, judecând raţional, observă de departe faptul că actualul Guvern este mult mai performant decât cel care l-a avut în frunte pe liderul PDL-ist Boc.

Simţind succesul, opoziţia atacă actuala putere în diferiţi termeni şi asta o face pentru supravieţuirea politică, deoarece vede cum zi de zi se prăbuşeşte în sondaje, în timp ce Guvernul Ponta rezistă, şi încă rezistă bine.

Deci, stimaţi colegi, nu aţi ales bine strategia de luptă împotriva Guvernului. Vârful de lance al dumneavoastră, omul din Dealul Cotrocenilor vede totul în negru în România. Ba că economia merge prost, ba că nu am accesat fonduri europene la nivelul cerut, ba că miniştrii nu au dosare corecte şi nu sunt pregătiţi pentru domeniul respectiv şi aşa mai departe. Toate aceste acţiuni ale opoziţiei nu fac decât să blameze Guvernul, partidele aflate la putere şi, de ce nu, chiar ţara noastră.

Am mai amintit aici, de la această tribună, despre acţiunile europarlamentarilor opoziţiei care nu fac deloc cinste alegătorilor care i-au trimis în Parlamentul European. Trebuie să ştiţi, stimaţi colegi din opoziţie, că modelul politic practicat de liderul vostru - preşedintele care a pierdut alegerile pe teritoriul României - este perimat, modelul lui nu mai există. Ar trebui să găsiţi ceva nou, care să mai atragă electoratul şi de partea voastră. Nu ne purtaţi voi de grijă, noi ştim ce am spus în campania electorală. Cu sau fără voia dumneavoastră ne îndeplinim promisiunile. Este destul să vă amintesc că numai în anul 2013 am atras mai mulţi bani europeni decât în toată perioada 2008-2012.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Ionel Arsene, deputat PSD de Neamţ.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu, şi se pregăteşte domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul, domnule doctor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă nu poţi să-i mai convingi, ameţeşte-i!

De altfel, văd că şi dumneavoastră vă bucuraţi că mai există încă libertatea presei, pentru că ieri telenovela teleguvernării ne-a dovedit încă o dată acest lucru şi nu ne-a lămurit dacă CAS-ul creşte sau scade.

De altfel, pentru care nu au încă memoria spălată de partid, pot să-şi mai amintească faptul că, în urmă cu puţin timp, actualul premier spunea că Acordul cu FMI este ca o crimă împotriva poporului, ca o sinucidere naţională şi că FMl-ul este ca un doctor din anii ‘80 ce operează fără anestezie, fără radiologie, fără analize şi chiar împotriva pacientului.

Tot actualul premier, dacă mai ţineţi minte, ne spunea că singura motivaţie a actualelor împrumuturi sunt de a mai menţine un an guvernul. Aşa o să fie!

De altfel, ne aducem aminte şi că liderul opoziţiei, domnul Antonescu ne spune sau compară actuala guvernare şi actualul Acord cu FMI-ul tot cu un doctor. Un doctor la care te duci din când în când, dar de la care mai şi pleci. Nu ştiu unde se va duce liderul opoziţiei să se trateze, pentru că în spitalele din România este jale.

Dar, pe de altă parte, îi amintim liderului opoziţiei că FMI-ul este o bancă, o bancă care, ca orice bancă, îţi dă umbrela atunci când este soare şi ţi-o cere atunci când plouă.

Până una-alta, văd că, în urma minunatelor acorduri cu FMI-ul, benzina se scumpeşte, salariile rezidenţilor vor creşte cu un leu pe zi şi se va pune şi taxa pe stâlp sau pe piscină.

Vă reamintesc, există în Parlament un proiect de lege care ar putea să rezolve problemele din Sănătate. El stă încă la Senat şi prevede alocarea a 6% din PIB pentru Sănătate şi dublarea salariilor medicilor rezidenţi. Până atunci, vă las în teleguvernare. Oamenii văd că pot cumpăra din ce în ce mai puţin.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule doctor.

Era bine dacă te consultai înainte cu antevorbitorul de la Iaşi, cu domnul Arsene. De la Neamţ.

Mulţumesc, domnule doctor.

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Se pregăteşte domnul deputat Cornel Itu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, ai cuvântul.

Domnul Vasile Gudu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Retragerea medicamentelor ieftine din sistemul de compensare".

Eliminarea medicamentelor ieftine din sistemul de compensare va avea efecte catastrofale asupra pacienţilor şi producătorilor locali de medicamente. Asupra acestui lucru atrage atenţia Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România. Şi ar avea efecte grave asupra populaţiei cu venituri reduse şi majoritatea pacienţilor cronici din România. În plus, o astfel de măsură poate avea efecte economice catastrofale asupra producătorilor de medicamente generice, care sunt singurii investitori din industria farmaceutică, cu capacităţi de producţie în România.

Într-o ţară în care salariul mediu net ajunge la doar 1.600 de lei, o cheltuială în plus cu medicamentele, fie că este vorba de 200 de lei, fie că este vorba de 50 de lei, poate reprezenta o povară financiară de nesuportat. Impactul bugetar al eliminării medicamentelor compensate ar fi extrem de redus, dar efectele asupra stării de sănătate a populaţiei ar fi extrem de grave, având în vedere că peste 50% din volumul de medicamente cu prescripţie medicală utilizate în România sunt medicamente cu preţ redus, de până la zece lei.

În tratamentul afecţiunilor sistemului cardovascular, care reprezintă o cauză majoră de mortalitate, medicamentele sub 30 de lei reprezintă peste 85% din numărul medicamentelor vândute. România ar putea avea pierderi economice importante, având în vedere că o astfel de măsură ar afecta grav producătorii de medicamente cu capacităţi de producţie în România: 60% din totalul acestor medicamente sub zece lei sunt produse în ţară. Aceşti producători, în exclusivitate producători de medicamente generice, asigură peste 8.000 de locuri de muncă şi contribuie cu circa 1,5% la PIB.

În luna septembrie, Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România a propus Guvernului României o serie de măsuri care, printr-o mai bună utilizare a variantelor generice de tratament, pot duce la economii de aproximativ 100 de milioane de euro pe an, care să permită inclusiv actualizarea listei medicamentelor compensate. Aceste măsuri includ aplicarea unei taxe clawback diferenţiate, care să protejeze industria producătoare de medicamente generice şi să asigure în continuare accesul populaţiei la medicamente cu preţuri accesibile.

În stilul caracteristic al guvernării USL, la câteva ore după declaraţia membrilor Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii precizau că nu şi-au exprimat intenţia de a elimina medicamentele generice din lista compensatelor, principalul obiectiv fiind reactualizarea listei pentru creşterea accesului pacienţilor la medicamente inovatoare.

Potrivit oficialilor Ministerului Sănătăţii, principalul obiectiv în ceea ce priveşte reactualizarea listei de medicamente compensate îl reprezintă de fapt creşterea accesului pacienţilor români la medicamente inovatoare, conform noilor tehnologii. Câtă grijă faţă de sănătatea populaţiei României!

Tot din categoria "promisiuni USL-iste neonorate" este şi aceea că: "O nouă listă a medicamentelor compensate trebuie adoptată până la 31 decembrie 2013, astfel încât să poată deveni operaţională la începutul anului viitor", - declara ministrul sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu, după ce anterior a dat ca posibile termene de intrare în vigoare 1 iulie şi 1 august 2013.

Guvernul USL actualizează lista de medicamente compensate prin limitarea accesului majorităţii populaţiei din ţară la tratament cu preţ accesibil, şi contribuie din plin atât la distrugerea industriei farmaceutice autohtone, cât şi a producătorilor de medicamente generice din România.

În încheiere, le reamintesc miniştrilor din guvernarea USL un citat celebru: "Societăţile nu se guvernează bine decât dacă se suprapun două forţe: inteligenţa şi puterea" - a spus-o marele om politic Nicolae Titulescu.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Cornel Itu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi următorul vorbitor, se pregăteşte domnul Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Cornel Itu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea se intitulează "Nu ne vindem ţara, o dăm gratis!"

Asistăm, de câţiva ani, la o mare eroare istorică ce va afecta iremediabil generaţiile viitoare şi siguranţa naţională a României. Procesul retrocedărilor include înstrăinarea gratuită a zeci, a sute de mii de hectare de terenuri agricole şi împădurite, precum şi a mii de imobile cu valoare deosebită, materială, culturală şi istorică, pe baza unei minciuni pe care o înghiţim fără discernământ. Nu ne vindem ţara, ci o retrocedăm! Sute de urmaşi ai aşa-zişilor proprietari de drept au luat cu asalt România, cerând statului să le înapoieze ceea ce deja le-a fost dat. Sate întregi din Transilvania şi Banat riscă să ajungă proprietatea unor străini. Practic asistăm la o reconfigurare a acestor zone importante ale ţării după harta din 1700, readucând în secolul XXI rânduirile feudale, un fenomen fără precedent în Europa! În România ultimilor 20 de ani au fost retrocedate ilegal peste 120.000 de imobile.

Stimaţi colegi,

Vă aduc în atenţie un fapt istoric: România a plătit cu vârf şi îndesat proprietăţile lăsate în urmă de grofi şi conţi. Toate acestea s-au întâmplat după Marea Unire, în urma unor litigii internaţionale în care statul român a fost apărat de Nicolae Titulescu. Marile proprietăţi latifundiare ale optanţilor au fost plătite de statul român în anii 1923-1927 şi 1931-1933, în coroane de aur echivalând, conform unor istorici, 3,2 tone de aur de 24 de karate, prin Fondul Agrar din Franţa. În urma reformei agrare pentru Transilvania, Banat şi Crişana, din 28 iulie 1921, prin lege, statul român a împroprietărit familiile sărace, veteranii de război şi orfanii. Prea puţin au beneficiat românii de aceste proprietăţi, pentru că, în 1940, când a fost ocupată Transilvania, s-a produs o nouă nedreptate istorică. După Dictatul de la Viena, Horthy a emis două ordonanţe guvernamentale prin care s-a anulat reforma agrară, iar proprietăţile pentru care statul român a plătit cu generozitate au fost reînscrise pe numele foştilor proprietari. După război, prin Legea nr.260 din 1944, România doreşte refacerea actelor şi a arhivelor, dar actul normativ nu mai este pus în aplicare, instaurându-se regimul comunist. Iar după 1990, statul român a început să-şi cedeze proprietăţile după cum au dictat ordonanţele lui Horthy. Sute de hectare de păduri, sate întregi, clădiri în care funcţionează şcoli sau spitale sunt cedate în baza unei minciuni de proporţii istorice.

Este obligaţia clasei politice să oprească acest tăvălug al restituirilor ilegale. Este obligaţia reprezentanţilor statului român, ai Guvernului României, să recupereze din Paris sutele de volume de documente care dovedesc toate litigiile pe care le-a avut România şi sumele pe care le-a plătit de la Fondul Agrar pentru proprietăţile lăsate în urmă de foştii ocupanţi.

Stimaţi colegi,

Închei citându-l pe marele om de stat Alexandru Vaida Voevod, fervent susţinător al drepturilor naţionale ale românilor din Transilvania şi înfăptuitor al Marii Uniri din 1918: "Trecem de la era frazelor la era faptelor".

Cornel Itu, deputat, Colegiul nr.6 Dej, Cluj.

Mulţumesc

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Se pregăteşte domnul Sorin Iacoban, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi parlamentari,

Declaraţia mea politică se intitulează "Vânzarea locuinţelor ANL cu plata în rate, sursă financiară pentru construcţia de noi locuinţe pentru tineri".

În România, pentru tinerii căsătoriţi există două posibilităţi pentru a-şi achiziţiona o locuinţă prin Programul "Prima casă" şi prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

Programul "Prima casă" are la bază o sumă alocată de către Guvern, care limitează numărul celor interesaţi pentru a cumpăra o locuinţă. Dobânda pentru un astfel de credit este de 5,5% până la 6,5%, în funcţie de banca de la care se ia creditul. În afara programului, dobânda pentru cumpărarea unei locuinţe se apropie de 10%. În cazul celor care au primit o locuinţă ANL, ei pot cumpăra această locuinţă, la solicitarea acestora, după expirarea a minimum un an de închiriere şi cu plata la zi a chiriei. Cum un apartament ANL costă în jur de 35-40 de mii de euro, dobânda pe un an la bancă se ridică la 10-12 mii de lei, ceea ce asigură plata unei rate lunare de 250 de euro pentru 8-10 luni. Mai precizăm că după vârsta de 35 de ani, aceste familii nu mai plătesc chirie subvenţionată şi doresc, cum este şi firesc, să mai pună câteva sute de lei la chirie, pentru a plăti rata pentru achiziţionarea locuinţei.

Agenţia Naţională pentru Locuinţe, conform Legii nr.152 din 15 iulie 1998, stipulează faptul că locuinţele pentru tineri destinate închirierii se pot vinde titularilor contractelor de închiriere în condiţiile Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii construite din fondurile statului. În această lege, cea din 1992, este stipulată şi posibilitatea cumpărării locuinţei cu plata în rate. În Legea nr.152/1998 se stipulează că pot fi achiziţionate locuinţele ANL doar cu plata integrală.

Acest alineat din lege nu a fost preluat în Legea nr.152 din 1998. În acest moment există 1600 de cereri; există tabele cu semnături, cu adresă, serie şi număr de buletin, care solicită să cumpere apartamentele în care locuiesc cu plata în rate. Se poate stabili un avans iniţial de 10-15% din valoarea apartamentului, iar restul să fie plătit în rate lunare de 250 euro pe o perioadă de 10-15 ani. Acum, numărul de locuinţe ANL care se vând cu plata integrală este foarte mic şi, ca urmare, fonduri pentru noi construcţii de blocuri cu bani de la ANL sunt foarte puţine.

Pentru a veni în întâmpinarea doleanţei celor care doresc să cumpere o locuinţă ANL, am înaintat spre dezbatere un proiect de lege de completare şi modificare a Legii nr.152/1998 cu un nou alineat care să permită familiilor tinere achiziţionarea unei locuinţe cu plata în rate.

Această modificare a Legii nr.152/1998 are la bază cererile tot mai mari de pe piaţa imobiliară, dar şi posibilităţile reduse ale tinerilor de a achiziţiona o locuinţă proprietate personală, datorită lipsei fondurilor băneşti. Prin vânzarea locuinţelor ANL în rate se poate acumula un fond, care va permite ulterior construcţia de noi locuinţe pentru tineri.

Vă mulţumesc. Grigore Crăciunescu, deputat de Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte doamna deputat Camelia Bogdănici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Bună ziua!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi, cu voia dumneavoastră, astăzi voi prezenta o declaraţie politică sub denumirea "E-ON România şi-a inaugurat un nou brand, şi anume, opacitate şi răceală totală în relaţia cu consumatorii".

E-ON România se remarcă încă o dată printr-o politică situată în afara prevederilor legale. Compania s-a specializat mai nou în adormirea vigilenţei ANRE prin specularea oricăror inadvertenţe din legislaţia naţională în materia furnizării de energie pentru populaţie. Beneficiind de prevederile Legii nr.193/2000 şi de prevederile Codului consumului, compania E-ON se ascunde în spatele dispoziţiilor contractelor-cadru uitând că există numeroase alte acte normative ale căror dispoziţii trebuie respectate. Cu întâietate, Parlamentul European şi Consiliul European au insistat asupra legiferării, în legislaţiile naţionale, a unor reglementări care să protejeze o anumită categorie de consumatori, în aceeaşi măsură în care instituţiile europene au impus transparenţa totală în ceea ce priveşte situaţia contractuală a consumatorilor.

Compania E-ON Energie România ne întâmpină cu mesaje "pro client" pe pagina de internet a companiei, dorind să creeze imaginea unui distribuitor/furnizor model. În acest sens, ultimul mesaj al domnului director general Dan Morar, este: "Căutăm mereu soluţii prin care să fim mai aproape de clienţii noştri prin rezolvarea optimă a diverselor solicitări pe care aceştia ni le adresează".

Domnule director general, singura noastră solicitare ar fi să respectaţi prevederile legislaţiei naţionale şi ale legislaţiei europene în domeniul energiei. În această ordine de idei, art.4 alin.(1) din Ordinul privind aprobarea standardului de performanţă pentru serviciul de furnizare a energiei electrice precizează: "Furnizorul pune la dispoziţia solicitanţilor prin intermediul serviciului clienţi, în scris, şi pe pagina proprie de internet, în format electronic, următoarele documente: a) condiţiile generale pentru asigurarea serviciului de furnizare a energiei electrice; b) ofertele standard pentru consumatorii mici sau casnici."

Dacă avem curiozitatea să urmărim pagina de internet a companiei, nu vom găsi nicio informaţie din cele redactate mai sus şi atunci adresăm legitim următoarele întrebări: din ce cauză, domnule director, nu respectaţi prevederile Ordinului precizat mai sus? Mai mult, dacă analizăm Regulamentul privind activitatea de informare a consumatorilor casnici de energie electrică şi gaze naturale, vom vedea că aveţi obligaţia, conform art. 4 şi 5, să afişaţi pe pagina proprie de internet drepturile şi obligaţiile consumatorilor, principalele clauze ale contractului de furnizare, principalele condiţii generale de contractare, preţurile şi tipurile de tarife reglementate practicate. De ce nu găsim aceste informaţii la secţiunea energie electrică pe pagina dumneavoastră de internet? Aveţi intenţia să ascundeţi ceva consumatorului?

De asemenea, acelaşi act normativ la art.10 precizează: "în vederea realizării activităţii de informare, furnizorii de energie electrică şi gaze naturale au obligaţia de a înfiinţa, menţine şi actualiza periodic o pagină proprie de internet în conţinutul căreia să se regăsească cel puţin date şi informaţii din domeniile prevăzute la art.6", adică tocmai datele privind condiţiile generale de contractare, preţurile, tipurile de tarife reglementate, modalităţi de măsurare, facturare, conţinutul facturii, mijloace de plată şi aşa mai departe.

Mai mult, Regulamentul prevede că neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor prevăzute în acesta constituie contravenţie.

În contextul dat, nu înţelegem cum puteţi afirma că doriţi să fiţi mai aproape de clienţii dumneavoastră când, în practică, dovediţi o politică de opacitate şi răceală faţă de obligaţiile legale pe care le aveţi.

Dragi colegi, compania E-ON Energie România practică, aşa cum am mai spus, o politică lipsită de transparenţă faţă de clienţii săi. Astfel, lecturând doar Ghidul de bune practici a Consiliului Autorităţilor de Reglementare Europeană din sectorul energetic, vom vedea că în ţările Uniunii Europene, furnizorii din domeniul energiei respectă obligaţia de transparenţă fixată de Consiliul European faţă de consumatori.

În Italia, furnizorii sunt obligaţi să ofere note informative către consumatori înainte de încheierea contractului, într-un limbaj obişnuit, din care să reiasă clar drepturile consumatorului şi obligaţiile furnizorului, plus date statistice privind reclamaţiile primite şi calitatea serviciilor furnizate.

În Olanda, furnizorii sunt obligaţi lunar să afişeze pe pagina de internet o fişă de punctaj cu performanţa furnizorului în activitatea cu consumatorul. Tot aici există un cod de procedură pentru consumatori, având ca raţiune protecţia acestora împotriva achiziţionării înşelătoare şi necinstite a serviciilor furnizorilor.

În Regatul Unit, este obligatoriu ca furnizorii să afişeze date statistice despre reclamaţiile la adresa lor şi modalitatea de rezolvare a acestora. În România, însă, deşi obligată de legiuitor să manifeste transparenţă totală în ceea ce priveşte condiţiile contractuale în relaţia cu consumatorul casnic, Compania E-ON România se ascunde de consumator.

Dacă analizăm contractele pe care Compania E-ON le prezintă ca ofertă posibililor clienţi, vom vedea că ele se rezumă doar la prevederile stricte ale contractelor-cadru, deşi nu există niciun text legal prin care să se interzică celor două părţi contractuale să stabilească şi alte clauze, atâta timp cât acestea nu încalcă prevederile legislaţiei în vigoare. În această ordine de idei, din analiza Ordinului pentru aprobarea Regulamentului privind furnizarea gazelor naturale la clienţii finali, observăm lipsa din contractele cu populaţia a unor clauze care sunt obligatorii, clauze care ar trebui să fie prezente la secţiunea "Drepturile şi obligaţiile părţilor contractului". Rezumând prevederile actului normativ menţionat, precizăm următoarele obligaţii ale furnizorului, obligaţii care nu se regăsesc întocmai în contractele finale cu populaţia:

Art. 23 lit. k) "Să recalculeze contravaloarea facturii reprezentând serviciile prestate, privind furnizarea gazelor naturale, în cazul în care se constată defectarea sistemului mijlocului de măsurare."

Art. 23 lit. i) "Să notifice clientului final orice intenţie de modificare a contractului şi să îl informeze pe acesta în momentul notificării cu privire la dreptul de a denunţa contractul, cu respectarea prevederilor contractuale în vigoare, în cazul în care nu acceptă noile condiţii."

Art. 23 lit. m) "Să reia furnizarea gazelor naturale limitate şi/sau sistate ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de plată la termenele prevăzute în contract, în termen de maximum 24 de ore de la data efectuării de către clientul final a plăţii integrale (...)."

Art. 25 lit. i) - Secţiunea drepturi şi obligaţii ale clientului final: "Să solicite furnizorului modificarea şi completarea contractului încheiat cu acesta, atunci când apar elemente noi ori când consideră necesară detalierea sau completarea unor clauze contractuale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare."

Dragi colegi,

Compania E-ON se remarcă nu numai prin lipsa de transparenţă în relaţia cu clienţii săi sau cu posibilii clienţi, ci şi prin manopere dolosive prin omisiune, prin care premeditează încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la perceperea de majorări de întârziere. În acest sens, punctele 6.3 din contractul E-ON cu clienţii, precum şi 7.1 lit.a) din anexa 2A intitulată "Condiţii standard pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici" sunt abuzive şi generatoare de situaţii defavorabile clienţilor, în dispreţul prevederilor legale.

În acest sens, în contract la punctul 6.3 se precizează: "Neachitarea facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale, în termen de 15 zile de la data scadenţei, atrage întreruperea furnizării şi perceperea de majorări de întârziere conform prevederilor din condiţiile standard; nivelul majorării de întârziere este de 0,04 % pe zi."

În condiţiile standard la punctul 7.1 lit.a) se precizează: "Perceperea de majorări de întârziere dacă obligaţia de plată nu a fost îndeplinită în termen de 15 zile calendaristice de la data scadenţei." Analizând cele două texte vom vedea că în anexa 2A la care trimite contractul nu este prevăzut nimic, iar cuantumul majorărilor de întârziere este stabilit în contract ca voinţă unilaterală a furnizorului.

Dacă analizăm prevederile condiţiilor standard emise de ANRE, vom vedea că la art. 10 din cadrul secţiunii "Răspunderea contractuală", se fixează ca elemente obligatorii în contractele cu populaţia date suplimentare, omise voit de E-ON România, prin care se stabileşte modalitatea de calcul pentru fiecare zi de întârziere, valoarea asupra căreia se calculează majorarea de întârziere, termenul de când aceasta se calculează şi precizarea esenţială că: totalul majorărilor de întârziere nu poate depăşi nivelul debitului, precizare care nu se găseşte în contractele cu populaţia.

Dragi colegi, acestea sunt doar unele din aspectele pentru care E-ON România se găseşte în culpă, evidenţiindu-se prin manifestarea unui dispreţ faţă de prevederile legale. Mai mult, amintim Companiei E-ON că există Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului European privind normele comune pentru piaţa internă, care, la art. 3 alin. (3), defineşte categoria clientului vulnerabil căruia îi este recunoscut un nivel ridicat de protecţie, în special în ceea ce priveşte: "transparenţa condiţiilor contractuale, a informaţiilor generale şi a mecanismelor de soluţionare a litigiilor", normă legală pe care E-ON refuză să o pună în aplicare.

De asemenea, Compania E-ON refuză să pună în aplicare şi anexa 1 a aceluiaşi act normativ intitulat: "Măsuri de protecţie a consumatorului", în care se precizează la secţiunea "Dreptul de a încheia un contract" literele c) şi i): "condiţiile trebuie să fie echitabile şi se comunică în prealabil. În orice caz, aceste informaţii ar trebui furnizate înainte de încheierea sau de confirmarea contractului:

c) "Primirea de informaţii transparente privind preţurile şi tarifele practicate, precum şi privind condiţiile generale de acces la serviciile de furnizare a gazelor naturale şi de utilizare a acestora."

i) "Informarea corespunzătoare cu privire la consumul real de gaze naturale şi la costurile reale, suficient de frecventă, încât consumatorii să aibă posibilitatea să-şi regularizeze propriul consum de gaze naturale. Informaţiile respective sunt comunicate la intervale de timp corespunzătoare, ţinându-se seama de capacitatea echipamentelor de măsurare ale clientului. Consumatorilor nu li se pot percepe costuri suplimentare pentru acest serviciu."

Nu în ultimul rând, trebuie să aducem aminte Companiei E-ON şi de Regulamentul nr. 994/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului European privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale, act normativ care a instituit noţiunea de consumator protejat pentru toţi consumatorii casnici racordaţi la o reţea de distribuţie a gazelor, precum şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi pentru serviciile sociale esenţiale care sunt racordate, de asemenea, la o reţea de distribuţie a gazelor. În baza acestei protecţii juridice, în condiţii de temperaturi extreme, în condiţii de cerere de gaze excepţional de mare sau în condiţii de afectare a infrastructurii unice principale de gaze, consumatorilor protejaţi li se recunoaşte dreptul de a fi aprovizionaţi cu gaz metan cu întâietate şi în mod obligatoriu.

Declar că voi continua analiza situaţiei contractuale dintre clienţii finali şi furnizorul E-ON România, pentru că, aşa cum s-a putut vedea din această analiză preliminară şi succintă, Compania E-ON caută să evite prevederile legale instituite de legiuitorul român, dar şi de legiuitorul european şi, mai mult, pregăteşte tot felul de "surprize" clienţilor printr-o politică opacă şi rece în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi condiţiile generale de încheiere a unui contract de furnizare. Mai mult, am constatat pe această cale politica prin manopere dolosive a E-ON în încercarea de a crea, prin omiterea unor dispoziţii legale obligatorii, în mod premeditat, o poziţie dominantă faţă de clientul final, care nu reprezintă altceva decât o tratare cu dispreţ atât a consumatorului, cât şi a legiuitorului român şi european.

Dragi colegi, vă invit să urmărim şi să acţionăm împreună, ca activitatea acestui furnizor să fie cât mai aproape de client, să devină transparentă şi caldă, astfel încât să nu mai fim nevoiţi să scoatem în evidenţă astfel de acţiuni ale companiei în raport cu consumatorii, situate în afara prevederilor legale.

Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Voi depune o declaraţie politică mai amplă la secretariat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Sper că nu aveaţi de gând să o citiţi şi pe aia. E bine.

Domnilor colegi, vă reamintesc că durata unei declaraţii politice este de maximum trei minute. Vă rog să respectaţi timpul, ca să putem da posibilitate cât mai multor colegi să se prezinte la microfonul Camerei.

Are cuvântul acum doamna deputat Camelia Bogdănici. Se pregăteşte domnul deputat Anton Doboş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică se intitulează "Paşi importanţi spre «Iaşi - Capitală Culturală Europeană»".

Dragi colegi,

Anul 2013 a fost marcat de numeroase evenimente cultural - artistice de anvergură internaţională, Iaşiul fiind gazda a trei manifestări prestigioase: Gala Premiilor UNITER 2013, Gala Premiilor Operelor Naţionale şi Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere, numit FILIT.

La cea de-a XXI-a ediţie a Galei Premiilor UNITER, eveniment organizat anual de Uniunea Teatrală din România, au participat peste 500 de invitaţi din întreaga ţară şi din străinătate.

Al doilea eveniment organizat la Iaşi, de asemenea, foarte important din punct de vedere cultural, este Gala Premiilor Operelor Naţionale. Pentru prima dată în România, capitala Moldovei a găzduit în luna iunie, în Sala Mare a Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri" Iaşi, Gala Premiilor Operelor Naţionale, un eveniment de excepţie la care au participat invitaţi din ţară şi străinătate, cărora li s-au alăturat alte câteva sute de spectatori.

Un al treilea eveniment de succes organizat anul acesta pentru prima dată la Iaşi este Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, FILIT. Prima ediţie a FILIT a îmbrăcat din nou capitala Moldovei în haine de sărbătoare. FILIT a fost dedicat întregii industrii editoriale naţionale şi internaţionale. Au fost organizate zeci de evenimente, în parteneriat cu majoritatea instituţiilor educaţionale şi culturale din judeţul Iaşi, precum expoziţii de carte, fotografie şi pictură, concerte, dezbateri.

Toate aceste grandioase evenimente culturale, desfăşurate pe parcursul anului 2013, reconfirmă valoarea istorică şi culturală a Iaşiului şi fac din acesta un candidat redutabil pentru titlul de Capitală Culturală Europeană 2021.

Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi, Camelia Bogdănici.

Domnul Ioan Oltean:

Super. În timp. Vă mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Anton Doboş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Amet Varol, din partea minorităţilor naţionale.

Aveţi cuvântul.

Domnul Anton Doboş:

Declaraţia politică se intitulează "Mutarea Vămii din zona Gării Nicolina, un proiect materializat".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Subiectul declaraţiei politice de astăzi este un motiv de bucurie pentru mine personal, dar mai ales pentru oamenii care locuiesc în colegiul meu şi faţă de care mi-am luat un angajament. Una dintre principalele teme din campania mea electorală a fost mutarea activităţii de vămuire a tirurilor din zona Gării Nicolina, iar acest lucru era necesar pentru că zilnic, aproximativ 70 de tiruri pline cu marfă efectuează verificările încărcăturilor, producând zgomot, praf şi disconfort ieşenilor care locuiesc în zonă.

Din fericire, datorită unei bune colaborări între Consiliul judeţean, Consiliul local, Direcţia Regională Vamală Iaşi şi Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi, acest proiect a prins contur şi, după mai multe dezbateri, s-a găsit soluţia ca acesta să fie mutată la Tehnopolis, la capătul cartierului CUG. În acest sens au fost făcute demersurile necesare, iar în momentul de faţă s-a finalizat construcţia în curtea Tehnopolis a platformei pentru descărcarea produselor confiscate în vămile Iaşiului, operaţiunea de mutare în aceeaşi locaţie a activităţii de comisionariat vamal apropiindu-se de sfârşit. Astfel, tirurile care blochează circulaţia pe bulevardul Nicolae Iorga vor rămâne de domeniul trecutului, acestea ajungând la Tehnopolis pe şoseaua de centură, fără a mai deranja pe nimeni.

Dat fiind faptul că toate condiţiile tehnice şi logistice sunt îndeplinite, mai rămâne ca ultimele date să fie stabilite între Tehnopolis şi Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi, pentru a se putea semna contractul de preluare a spaţiilor în care comisionarii vamali îşi vor desfăşura activitatea, acesta fiind ultimul demers pentru mutarea Vămii.

Vreau să mulţumesc instituţiilor implicate, dar şi să insist ca această etapă să fie urgentată, pentru ca, în sfârşit, locuitorii din colegiul meu să aibă parte de linişte şi de o atmosferă respirabilă, lipsită de zgomot şi praf. Ştiu că mai sunt multe de făcut pentru ca ei să aibă viaţa pe care o merită, dar, aşa cum le-am promis acum un an, voi susţine orice demers care poate aduce un plus comunităţii, şi voi încerca în continuare să am un rol activ în viaţa lor.

Deputat Anton Doboş, de Iaşi. Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Amet Varol, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale şi se pregăteşte domnul Cătălin Tiuch, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Varol Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Celebrarea Anului Nou Islamic".

Anual, pe data de 4 noiembrie, musulmanii din întreaga lume celebrează Anul Nou Islamic, numit şi Hicri Yilbaşi, un eveniment plin de însemnătate şi conotaţie religioasă ce marchează momentul zero al naşterii unui nou ciclu de viaţă spirituală.

Povestea începuturilor Islamului este dată de călătoria Profetului Hazreti Muhammed de la Mecca la Medina alături de loialul său prieten Abu Bakr în vara anului 662, pe data de 16 iulie. Odată cu această dată semnificativă ia amploare extinderea Islamului prin truda propovăduirii şi a credinţei necondiţionate a trimisului lui Allah (Dumnezeu), Profetul Muhammed.

Pentru toţi adepţii musulmani, anul calendaristic islamic are doar 354 de zile, iar luna noiembrie, denumită şi Muharrem, este cea care vesteşte trecerea unui nou an şi începutul altuia. Pentru fiecare musulman credincios această dată este plină de solemnitatea începerii unui ciclu nou de prosperitate şi ascendenţă.

Înainte de a finaliza această alocuţiune, doresc să le urez tuturor musulmanilor un Nou An Islamic plin de realizări, împliniri şi sănătate.

Vă mulţumesc. Deputat minorităţi, Amet Varol

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul Cătălin Tiuch, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul Dumitru-Verginel Gireadă, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog.

Domnul Cătălin Tiuch:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la prospecţiunile seismice din judeţul Timiş, transparenţa şi proprietatea privată.

Despre explorările de petrol sau gaze din diferite colţuri ale ţării, despre procedurile şi tehnologiile folosite, impactul asupra mediului şi implicit asupra calităţii vieţii, dar mai ales despre îngrijorările şi nemulţumirile celor care locuiesc în zonele în care urmează să aibă loc aceste operaţiuni s-a tot discutat în ultimul timp. Unii ar putea spune că s-a vorbit prea mult şi că dezbaterile sau manifestările în stradă sunt suficiente. Personal, consider că fiecare dintre noi are dreptul de a dezaproba aceste acţiuni şi acele acţiuni care aduc atingere demnităţii şi proprietăţii sale, de a cere explicaţii şi de a-şi manifesta, în limitele legii, nemulţumirea.

Dacă celor mai mulţi le sunt cunoscute datorită mediatizării argumentele din dezbaterile care au vizat exploatările de gaze de şist prin fracturare hidraulică, vreau ca de această dată să aduc în prim plan situaţia din judeţul Timiş, unde au fost obţinute avize pentru demararea unor lucrări de prospecţiune seismică.

Pe scurt, în vecinătatea comunelor Dudeştii Noi, Becicherecu Mic, Cărpiniş, Checea, Săcălaz, Bogda, Cenei, Uivar, Giulvăz, Sânmihaiu Român, Parţa, Giroc, Şag, Sânandrei, Pădureni, Peciu Nou şi Jebel, adică toată zona ce înseamnă periurbanul municipiului Timişoara, vor începe în maximum două luni lucrări de prospecţiuni seismice pentru identificarea unor zăcăminte de petrol şi gaze. Scopul acestor lucrări este, evident, pentru a descoperi noi rezerve de hidrocarburi, în vederea exploatării lor în perioada următoare. Lucrările de prospecţiune seismică vor dura 2-3 luni, vor fi realizate de firma Prospecţiuni SA, pentru compania australiană ADX Energy, care a concesionat de la ANRM perimetrul de exploatare în cauză. Ele vor fi realizate exclusiv cu dinamită şi, conform Raportului ADX pentru acţionarii săi, pentru anul 2012, aceste costuri, şi atenţie!, ele vor fi cele mai mici din portofoliul companiei.

În calitate de membru al Parlamentului României, ales în Timiş, nu pot rămâne indiferent la acest gen de acţiuni şi nu vreau să mă ascund în spatele unor vorbe mari şi lipsite de conţinut. Nu am fost şi nu sunt genul de om care să-şi stabilească priorităţile în funcţie de interesele de moment, ci întotdeauna cred că instituţiile în care au fost aleşi oamenii sau numiţi au obligaţia să lucreze pentru a creşte calitatea vieţii cetăţeanului şi avem obligaţia de a fi alături de alegătorii noştri.

Nu fac lobby unor companii private, nu sunt ataşat de instituţii, ci de oameni, de cetăţenii de la care am primit un mandat şi în favoarea cărora acţionez. Nu vreau ca, din lipsă de transparenţă şi comunicare, să se ajungă şi în Timiş la o situaţie similară celei din Vaslui.

Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu mă opun acestor prospecţiuni, dar trebuie să fim foarte atenţi cum se fac ele, nu să ne lansăm în atacuri la adresa companiilor private, ci să fim atenţi doar.

La rândul meu, vreau să preiau din îngrijorările şi nemulţumirile cetăţenilor şi nu pot să nu mă întreb cât de mare va fi impactul şi cât de mult va fi afectată zona în urma folosirii prospecţiunilor seismice cu dinamită, cunoscând că ele au un mare potenţial distructiv. De ce nu s-a sesizat nimeni asupra procedurii folosite, mai ales după ce ADX spune că a ales această forare în aceste zone cu dinamită pentru a reduce costurile şi că ele sunt cele mai reduse din întreaga activitate a companiei? Cum a fost evaluat impactul de mediu asupra zonelor şi cine se preocupă de terenurile aparţinând localnicilor, astfel încât să nu se încalce proprietatea privată?

Au informat cei ce execută acest gen de lucrări consiliile locale din comunele vizate asupra riscurilor, li s-a adus la cunoştinţă locuitorilor că în timp, din cauza undelor seismice, structura de rezistenţă a caselor va fi slăbită, mai ales că vorbim despre cele mai mari comune din judeţ?

Cum de au fost demarate lucrările pe terenurile aparţinând localnicilor, încălcându-se astfel proprietatea privată?

Nu mă opun independenţei energetice a ţării, dimpotrivă; nici dezvoltării economice a Vestului. Nu sunt împotriva investiţiilor generatoare de locuri de muncă, de venituri la bugetele locale sau de ridicarea nivelului de trai al timişenilor. Mi se pare normal să avem informaţii despre resursele de care dispunem, să ştim pe ce bază şi pe ce suprafaţă trebuie să le exploatăm, şi subteran, şi suprateran, dar cu ce preţ, iar în goana unui profit a unor companii private, nu se pot accepta ca nemulţumirile oamenilor să fie trecute pe plan secundar.

Deputat Cătălin Tiuch.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Dumitru Gireadă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Se pregăteşte doamna Tamara Ciofu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Dumitru-Verginel Gireadă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se va numi "Doar dacă le luăm concesionarilor elicoptere, se poate aplica ordonanţa păşunilor. Dar ce facem cu cei care cresc doar câteva animale?"

Noile reglementări privind păşunile solicită primăriilor să concesioneze persoanelor fizice şi juridice interesate păşunea comunelor, pe o perioadă de maximum 5 ani.

Actul normativ creează însă discriminări între actualii şi viitorii crescători de animale şi cere practic imposibilul: împărţirea păşunilor din comune, pajişti care, în cele mai multe dintre situaţii, se află acum într-o bună administrare, fie la primării, fie la asociaţiile de crescători de animale.

Păşunea trebuie să rămână publică şi să aibă acces la ea întreaga comunitate. Gândiţi-vă că toţi care se vor prezenta la licitaţie vor solicita păşunea pe 5 ani. Şi atunci, după ce concesionăm păşunea, ce facem cu tinerii care vor să devină fermieri? Pe aceştia îi punem să-şi cumpere teren cu 2.000-3.000 de euro, în timp ce concesionarilor le solicităm preţul mediu de 100 lei/hectar? Păşunea trebuie să rămână publică şi să aibă acces la ea întreaga comunitate. Şi cum se va proceda cu delimitarea, astfel încât animalele să nu treacă pe porţiunea concesionată de alţii? Pentru că nu poţi să împrejmuieşti păşunea! Crescătorii de animale nu vor putea avea acces la porţiunile de păşune concesionate fără să nu treacă unul peste celălalt. Doar dacă le luăm concesionarilor şi elicoptere, pentru ca animalul să poată fi dus în mijlocul păşunii, în zona închiriată, putem spune că există o posibilitate de aplicare a prezentei ordonanţe.

Şi ce se va întâmpla cu localnicii care au doar câteva animale care le asigură traiul de zi cu zi? Ce le dai acestora? 500 de metri pătraţi de păşune?

Probleme mari vor fi în cazul crescătorilor de animale care nu sunt înscrişi în registrul fermierilor şi deţin în gospodărie un număr mai mic de animale, respectiv o vacă sau câteva oi. Ei cresc aceste animale pentru a asigura familiilor, copiilor din familie, lapte şi produse lactate proaspete. Aceştia nu vor putea să participe la procedura de concesionare, cu toate că ei sunt cei mai mulţi. Iar păşunile sunt fie în zone de valoare roditoare, fie în zona de coastă, aride la vreme de secetă.

În aceste condiţii, cum poţi să împarţi păşunea? Pentru ca celui căruia îi dai zona aridă, sigur îi vor muri animalele!

Şi atunci vă întreb: Cine va plăti paguba crescătorilor de animale?

Dumitru-Verginel Gireadă, deputat PNL Botoşani.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit - şi o să vă rog să sintetizaţi puţin, ca să mai dăm posibilitatea celor care mai sunt - pe doamna Tamara Ciofu să-şi prezinte declaraţia politică şi se pregăteşte domnul Viorel Blăjuţ, din partea parlamentarilor fără apartenenţă.

Vă rog, doamna colegă.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Distinşi colegi parlamentari,

În ultima perioadă, atenţia publicului a fost îndreptată spre condiţiile din sistemul de penitenciare şi asupra modului în care procesul de reeducare îşi atinge obiectivele. Cu toate acestea, problema tinerilor deţinuţi din sistem este ignorată, deşi cu toţii suntem de acord că educarea şi integrarea delicvenţilor juvenili este o problemă care ne priveşte pe toţi, ca şi comunitate şi societate.

În prezent, Administraţia Naţională a Penitenciarelor pune la dispoziţie două penitenciare pentru minori şi tineri, la Găeşti şi Craiova, şi două centre de reeducare, la Buziaş şi Târgu-Ocna.

Conform Raportului de Activitate pe 2012 al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, sunt privaţi de libertate peste 2000 de tineri cu vârste cuprinse între 14 şi 21 de ani, dintre care 444 sunt minori. În anul şcolar 2012-2013, doar 267 de minori au fost înscrişi la cursurile şcolare, adică 58% din totalul de minori deţinuţi, procentaj aflat în scădere faţă de anii anteriori. Totodată, un număr de doar 70 de minori privaţi de libertate urmează cursuri de calificare. Eforturile de reeducare şi reintegrare nu au rezultate reale, iar mulţi dintre tinerii deţinuţi se reîntorc în sistem în lipsa unor oportunităţi reale de a se adapta condiţiilor de viaţă din exterior.

Pentru o mai bună informare asupra problemelor din aceste instituţii, am întreprins o vizită la cele două penitenciare, cât şi la centrul de reeducare de la Buziaş. Cu ajutorul persoanelor din conducerea celor trei instituţii şi al personalului specializat cu care am intrat în contact am reuşit să trasez câteva direcţii pentru viitoare proiecte legislative şi de cooperare instituţională, astfel:

• crearea unui tribunal al minorului sau tribunal al copiilor la nivel naţional după modele din alte state europene, pentru o mai bună reprezentare şi apărare a drepturilor copiilor în justiţie;
• instituirea monitorizării sănătăţii deţinuţilor prin extinderea controalelor pentru boli metabolice, genetice, psihologice şi psihiatrice şi completarea schemelor de personal, în aşa fel încât măsura să poată fi aplicată în mod real;
• monitorizarea post-eliberare a minorilor prin anchete sociale şi consiliere specializată în vederea integrării socio-economice;
• identificarea de soluţii privind reducerea cheltuielilor bugetare pentru întreţinerea deţinuţilor. Extinderea şi adaptarea programelor de muncă în folosul comunităţii pentru tineri poate aduce imense beneficii relevante pentru eforturile de reintegrare şi reeducare cât şi pentru bugetul administraţiei penitenciarelor.
• redirecţionarea indemnizaţiilor pentru copii către penitenciare, nu către familii sau tutori, de vreme ce indemnizaţiile sunt destinate copiilor, atunci ele ar trebui sa revină administraţiei penitenciarelor pentru a fi folosite în folosul acestora şi nu al familiilor;
• dezvoltarea proiectelor pentru întreprinderi sociale în interiorul instituţiilor - Penitenciarul pentru Minori şi Tineret Craiova oferă un model de succes în acest sens;
• promovarea parteneriatelor public-privat - prin aceste parteneriate se urmăreşte acordarea de deduceri fiscale angajaţilor care recrutează foşti deţinuţi.

V-am adus la cunoştinţă toate aceste deficienţe ale sistemului, împreună cu o serie de soluţii adaptate la nevoile tinerilor aflaţi în detenţie, pentru că eu consider că noi, parlamentarii, suntem cei care trebuie să ne aplecăm asupra problemelor de sistem care pot avea repercusiuni serioase asupra societăţii în ansamblul ei.

În calitatea mea de preşedinte al Subcomisiei pentru egalitate de tratament şi nediscriminare şi de vicepreşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, vă solicit sprijinul pentru îndepărtarea obstacolelor din drumul tinerilor privaţi de libertate către o viaţă plină de oportunităţi şi şanse la eliberarea lor, în spiritul reeducării şi reintegrării acestora în societate.

Îmi exprim în final speranţa că soluţiile propuse se vor concretiza în proiecte reale, sprijinite de dvs. şi închei prin a spune că deţinuţii nu sunt doar ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, ci ai întregii comunităţi.

Iar, pentru stenogramă, am depus o declaraţie extinsă la secretariat.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Viorel Blăjuţ, din partea Grupului parlamentar de deputaţi fără apartenenţă, şi se pregăteşte domnul Florin Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul; pe scurt.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei politice de astăzi se numeşte "Nota zero la purtare pentru Guvernul USL".

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Dascălii se pregătesc de greva cea mare. De la Iaşi, oraşul care a dat României atâţia oameni învăţaţi, profesorii transmit guvernanţilor de azi următoarea listă de revendicări principale:

• alocarea, din anul 2014, a minimum 6% din PIB pentru educaţie;
• modificarea Legii Educaţiei Naţionale, care să prevadă reintroducerea normei de predare de 16 ore;
• decontarea cheltuielilor cu naveta; reintroducerea sporului de doctorat, dar şi posibilitatea pensionării anticipate cu cel puţin trei ani înaintea vârstei standard de pensionare, dar fără diminuarea cuantumului pensiei etc.;
• adoptarea unei legi de salarizare, care să prevadă majorarea salariilor profesorilor debutanţi, a personalului nedidactic, precum şi reîntregirea veniturilor personalului didactic la nivelul celui din 2009;
• depolitizarea învăţământului;
• debirocratizarea sistemului de învăţământ, dar şi regândirea programelor şcolare şi de evaluare a elevilor.

Dascălii consideră că acestea sunt singurele măsuri care, o dată aplicate, mai pot salva învăţământul din România. Este vorba de măsuri care oricum apar în promisiunile electorale ale USL, coaliţie care considera, în campanie, educaţia o prioritate naţională.

În cazul în care acest set de solicitări care nu este satisfăcut de către actualul Executiv, dascălii iau în calcul ample manifestaţii de protest, ce pot merge până la îngheţarea anului şcolar. Până atunci, domnilor guvernanţi de la USL, aveţi din partea dascălilor din Iaşi, pe care-i minţiţi de mai bine de un an, nota zero la purtare!

Deputat de Iaşi, Viorel Blăjuţ.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Repede, domnul deputat Florin Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul deputat Eugen Uricec, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Florin Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Simţul politic m-a îndemnat să am o foarte mare prudenţă, mai ales când cei care au făcut şi fac mult rău României încep să vorbească despre principii şi proiecte extrem de generoase. În acest context, aş încadra intenţia USL de a-şi asuma proiectul descentralizării administraţiei publice locale.

Astfel, sub pretextul unor principii extrem de actuale şi de moderne, precum eficientizarea actului administrativ sau apropierea deciziei publice faţă de cetăţean, USL ne bagă pe gât un proiect de lege privind descentralizarea care are mult prea multe mize imobiliare şi financiare ascunse decât principii de creştere a performanţelor administrative.

După ce am analizat cu atenţie textul proiectului şi mai ales cele aproximativ 100 de pagini de anexe, cu patrimoniul care va fi transferat către jupânii locali, am înţeles perfect de ce un guvern cu o majoritate de 75% în Parlament, evită procedura parlamentară a adoptării unei legi şi recurge la angajarea răspunderii.

Dacă se trezea cumva vreun parlamentar mai hărnicuţ şi onest să depună amendamente la proiect şi ar fi dispărut din cadoul vreunui baron local vreun port, vreo clădire sau nişte suprafeţe de teren intravilan? Vă daţi seama ce ar fi păţit bietul Victor Ponta sau Liviu Dragnea?!

Stimaţi colegi,

Proiectul asupra căruia Guvernul intenţionează să-şi angajeze răspunderea în Parlament până la sfârşitul acestei luni este deja public. Dacă fiecare dintre dumneavoastră îl va consulta, cu responsabilitate în primul rând faţă de cetăţenii care ne-au ales, vă veţi da seama de două lucruri evidente care transpar din textul acestuia:

1. Pe de o parte, este un proiect care nu se va putea implementa, iar dacă Guvernul se încăpăţânează să-l impună cu forţa, va crea un haos de nedescris în administraţia publică locală: nu se cunoaşte calendarul precis de implementare, soarta funcţionarilor publici, soarta proiectelor europene în derulare pe anumite obiective de investiţii ce se vor descentralizate etc.
2. este un proiect prin care se fac descentralizări de structuri şi servicii cu "dedicaţie" către anumiţi baroni locali ai USL şi nu este un proiect menit să creeze performanţă în administraţie. Miza este patrimoniul pe care baronii îl visează în domeniul privat al statului de unde îl pot transfera cu uşurinţă către hoteluri la Marea Neagră sau ansambluri rezidenţiale la Dunăre. Miza sunt banii! Miza nu este cetăţeanul!

Vă rog să nu interpretaţi greşit intervenţia mea de astăzi. Atât eu, cât şi Partidul Democrat Liberal am susţinut şi susţinem descentralizarea administraţiei româneşti. Stă dovadă proiectul pe care l-am elaborat în anul 2011, dar pe care nu am reuşit să-l finalizăm şi să-l implementăm în anul 2012, din motive pe care le cunoaşteţi: USL nu mai avea răbdare să vină la putere prin alegeri şi a dărâmat guvernul!

Cu toate acestea, în proiectul pe care l-am elaborat, noi ne-am consultat cu societatea civilă, cu structurile care urmau a fi descentralizate şi mai ales cu cetăţenii. Am făcut studii de impact cu ceea ce se poate şi ce nu se poate încă descentraliza. Nu poţi elabora un proiect de o asemenea importanţă "la secret", cum au procedat baronii din Uniunea Consiliilor Judeţene cu proiectul actual al vicepremierului Dragnea, şi apoi să-l bagi pe gâtul unei naţiuni, doar de dragul de a-i răsplăti pe Oprişan, Mazăre, Constantinescu, Nicolescu etc.

Eu cred că majoritatea de care dispuneţi dumneavoastră în Parlament va fi argumentul crucial pentru a aduce acest proiect aici, unde îi este locul, în Parlament, pentru a ne consulta cu toţi actorii implicaţi şi a legifera nu pentru baronii evocaţi, ci pentru viitorul unei naţiuni.

Vă mulţumesc.

Deputat PDL de Constanţa, Florin Gheorghe.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Eugen Uricec şi se pregăteşte doamna deputat Cristina Nichita din partea aceluiaşi grup parlamentar, adică al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Absorbţia fondurilor europene trebuie să crească".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Zilele trecute, domnul Eugen Teodorovici, ministrul fondurilor europene, ne aducea o veste extrem de bună, în legătură cu creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene nerambursabile, peste procentul de 25% din totalul celor aflate la dispoziţia României.

Este de departe o performanţă ce trebuie apreciată şi susţinută, luând în calcul faptul că, atunci când am preluat guvernarea, majoritatea programelor operaţionale sectoriale erau blocate indefinit în timp. Ar trebui să reamintim tuturor gurilor rele eforturile care s-au făcut pentru ca fiecare program sectorial să fie deblocat, prin înlăturarea tuturor anomaliilor moştenite. Astăzi, toate programele funcţionează la turaţie maximă, iar beneficiile ajutorului european sunt resimţite în toată România: de la infrastructura de transport, la mediu, la administraţii locale şi dezvoltare rurală şi până la formarea resurselor umane.

Cu toate acestea, procentul de 25% este încă un procent care trebuie să ne îndemne spre a-l depăşi. Ştim cu toţii că România şi românii nu au avut expertiza necesară în implementarea proiectelor cu finanţare externă. Ştim cu toţii că procedurile sunt destul de birocratice şi cei mai mulţi dintre potenţialii beneficiari abandonează înainte de a accesa aceste resurse. Mai ştim că administraţiile locale nu sunt suficient de informate şi pregătite în a solicita şi utiliza în interesul comunităţilor locale aceste fonduri.

Aşadar, acum, la încheierea exerciţiului bugetar 2007-2013, suntem obligaţi să tragem linie şi să evaluăm deficienţele sistemului şi piedicile majore care au stat în calea unei absorbţii de peste 60%. Acum este momentul să pregătim şi să informăm corect şi transparent pe toţi potenţialii beneficiari asupra oportunităţilor de finanţare care vor urma în perioada bugetară 2014-2020.

Nu cred că mai este cineva care să conteste utilitatea şi necesitatea accesării şi absorbţiei fiecărui euro pus la dispoziţia României. Nu cred că mai este cineva care să nu ştie că proiectele din fonduri europene aduc cu ele locuri noi de muncă, resurse bugetare suplimentare, dezvoltare şi modernizare pentru România şi rate mai mari de creştere economică. Personal, consider că investiţiile în educaţie şi formarea continuă, în realizarea coridoarelor de infrastructură, în modernizarea exploatărilor agricole şi în creşterea competitivităţii economice a IMM-urilor româneşti trebuie să reprezinte prioritatea finanţărilor viitoare.

Nu cred că mai este suficient timp de polemici, nici de vânători de vinovaţi, ci cred cu putere că timpul pe care îl mai avem la dispoziţie trebuie utilizat la maximă intensitate pentru pregătirea structurilor instituţionale şi a beneficiarilor, pentru ca următorul exerciţiu bugetar să fie un real succes pentru România.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD, Uricec Eugen Constantin.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit la microfon pe doamna deputat Cristina Nichita din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi se pregăteşte domnul deputat Sorin Teju din partea Grupului parlamentar PNL.

Aveţi cuvântul, stimată colegă.

Doamna Cristina Nichita:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Apel la Ministerul Educaţiei".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Vreau astăzi ca, pornind de la o chestiune particulară, care mi-a fost adusă la cunoştinţă de un grup de profesori şi învăţători de la Şcoala Gimnazială Specială "Constantin Păunescu" din Iaşi, să fac un apel la responsabilitate şi la grijă faţă de cadrele didactice, în general, şi faţă de cei care se ocupă de copiii cu dizabilităţi, în special.

Pentru început, daţi-mi voie să spicuiesc din metodologia - cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2013-2014:

"Cadrele didactice titulare în învăţământul special (...) care nu au specializări în concordanţă cu Centralizatorul, au obligaţia de a urma programe de conversie profesională pentru dobândirea unei noi specializări şi/sau ocuparea de noi funcţii didactice, studii universitare sau postuniversitare cu durata de cel puţin un an şi jumătate, aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - studii aprofundate, studii academice postuniversitare, studii postuniversitare de specializare, cu specializări în: psihopedagogie specială, psihologie, pedagogie ori studii universitare de masterat în domeniile psihologie sau ştiinţele educaţiei, în concordanţă cu Centralizatorul pentru învăţământ special".

În aparenţă, această prevedere este una care asigură rigoare şi profesionalism într-un domeniu extrem de sensibil şi, privită din punct de vedere al elevilor acestor forme de învăţământ, nu poate aduce decât lucruri bune. Privită însă din punctul de vedere al profesorilor, metodologia este mai mult decât îndoielnică, fiindcă, în chip concret, ea îi obligă pe profesorii care funcţionează deja în domeniu să mai facă încă un program de masterat. Situaţia e cu atât mai paradoxală cu cât mulţi dintre semnatarii documentului care a ajuns la biroul meu parlamentar de la Iaşi sunt deja titulari pe posturile respective şi se ocupă de copiii cu dizabilităţi. Într-un fel, această modificare legislativă vine să pună în umbră activitatea lor de până acum şi e cumva ca o afirmare a faptului că - hai să folosesc o exprimare colocvială - nu şi-au făcut treaba cum trebuie.

Trecând peste această nuanţă, ajungem însă la o problemă concretă şi mult mai gravă. Privind la lista cursurilor pe care ar trebui să le facă aceşti oameni, se remarcă, pe de o parte, faptul că acestea nu sunt deloc reprezentate la nivelul capitalelor de judeţ. Iaşiul, care este al doilea centru universitar al ţării, nu poate oferi asemenea cursuri, ele fiind disponibile doar la o universitate bucureşteană sau în străinătate. Este greu să condamni nişte oameni care au familie şi trăiesc dintr-un salariu de profesor să meargă timp de minimum trei semestre universitare să petreacă măcar o jumătate de săptămână la Bucureşti. Pe de altă parte, costul unor asemenea studii nu poate fi suportat în niciun fel de profesori, a căror poziţie în piramida salarială din România este cunoscută de toată lumea.

Cel mai grav lucru este însă că, având masterat sau nu, aceşti oameni fac o muncă extrem de delicată şi de specializată, în care experienţa este mult mai importantă decât în alte domenii. Chiar presupunând că în 2017, termenul-limită pentru absolvirea cursurilor cerute de metodologie, vom avea cadre şcolite corespunzător care să le ia locul - lucru de care eu mă îndoiesc sincer! Noul personal va avea nevoie de ani întregi pentru a acumula experienţa necesară şi nu prea va mai avea de la cine să înveţe lucrurile practice, dar care individualizează fiecare meserie. Şi ce vom face atunci cu copiii cu dizabilităţi? Îi vom pofti acasă fiindcă am hotărât noi brusc faptul că profesorii pe care i-au avut până acum au devenit incompetenţi?

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sunt convinsă că situaţia descrisă de mine aici nu e singulară şi ea se regăseşte şi în alte domenii afectate de reforme. Este însă de datoria noastră să facem legi sau să cerem ministerelor să elaboreze reglementări care să înlesnească activitatea de perfecţionare a personalului aflat deja în asemenea posturi. Nu e nimic rău să înveţi, nu eşti niciodată prea bătrân ca să înveţi, dar e de aşteptat de la acela care îţi modifică parametrii muncii să îţi dea ocazia să te perfecţionezi fără a împrumuta bani de la bancă şi fără să te mute din localitatea de domiciliu.

Fac deci un apel la Ministerul Educaţiei, în acest caz concret, dar şi la alte foruri abilitate să dea o cât mai mare atenţie felului în care reformele administrative îi afectează pe salariaţii angajaţi cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată şi care sunt titulare pe post. Să nu uităm că scopul oricărei reforme este obţinerea unui sistem bun şi funcţional, populat de oameni, şi nu a unui sistem perfect, dar pustiu.

Vă mulţumesc.

Cristina Nichita, deputat PSD Iaşi.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Domnul deputat Sorin Teju, din partea Grupului parlamentar PNL, şi ultimul vorbitor, domnul deputat Cosmin Necula, din partea Grupului parlamentar PSD.

Domnul Sorin Teju:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Promovarea elitelor din toate domeniile de specialitate reprezintă reţeta pentru dezvoltarea unei societăţi libere şi a unui mediu meritocratic".

În calitatea mea de reprezentant al Partidului Naţional Liberal, militez pentru o societate liberă şi pentru promovarea valorilor pe domenii de specialitate. Încurajez performanţa şi competiţia şi sprijin cetăţenii care reuşesc prin forţele lor proprii să devină modele demne de urmat.

În consecinţă, urmând această filozofie, nu pot decât să aplaud curajul dovedit de Cristian Sabbagh şi de echipa sa în operaţiunea de salvare a unui grup de 33 de muncitori români din Libia. Puţini sunt cei ce reuşesc să-şi transforme meseria într-o pasiune şi o luptă constantă pentru un set de valori etice şi morale cărora li se dedică în totalitate.

Având în vedere climatul politic din Libia, avântarea într-un astfel de mediu pentru descoperirea şi raportarea adevărului reprezintă asumarea unui risc enorm. De aceea, consider că această operaţiune trebuie privită într-o lumină pozitivă şi trebuie dată exemplu cu orice ocazie ca un act de patriotism şi de profesionalism pur.

De asemenea, după cum am afirmat în deschiderea unui festival anual din Vălenii de Munte, solicit numirea lui Cristian Sabbagh cetăţean de onoare al acestui oraş, tocmai pentru a promova elitele, cu atât mai mult cu cât acestea fac cinste colegiului pe care îl reprezint, Colegiul 5, Prahova.

În concluzie, doresc să felicit şi pe această cale contribuţia lui Cristian Sabbagh şi a întregii echipe şi conduceri Kanal D pentru curajul de care au dat dovadă şi încurajez astfel de realizări în vederea promovării elitelor cu care în mod cert trebuie să ne mândrim.

Vă mulţumesc.

Deputat PNL de Prahova, Sorin Teju.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Penultimul vorbitor, Cosmin Necula.

Şi ultimul, chiar ultimul va fi domnul deputat Ninel Peia, din partea Grupului parlamentar PSD.

Te rog, Cosmine, scurtează cât poţi de mult.

Domnul Cosmin Necula:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Carnetul de sănătate al copilului".

Sănătatea copiilor noştri este întotdeauna cea mai importantă. Cu toţii ne dorim ca ei să beneficieze în deplină siguranţă de actul medical începând cu primele ore de viaţă. Lipsa unui document în care să se regăsească toate informaţiile despre dezvoltarea şi starea de sănătate a copilului îngreunează munca medicilor şi pun părinţii în situaţia de a nu cunoaşte informaţiile despre copil de-a lungul timpului.

Acestea sunt o parte din motivele pentru care această iniţiativă legislativă pe care o să v-o prezint prevede ca nou-născutul să primească un carnet de sănătate în care medicul pediatru, medicul de familie să poată nota toate informaţiile privind evaluarea dezvoltării copilului şi a stării sale de sănătate.

Carnetul de sănătate al copilului reprezintă şi o sursă de informaţii pentru părinţi, prin informaţiile predictive ce sunt oferite acestora cu privire la necesităţile medicale ale copilului. Practic, foarte multe dintre afecţiunile pe care copiii le au sunt cauzate de o lipsă acută de informaţii cu privire la necesităţile pe care aceştia le au, cât şi de potenţialul patogen la care sunt expuşi copiii, în contextul în care nu se fac controale periodice sau nu se efectuează vaccinările specifice vârstei.

Principiul pe care acest document de natură medicală acţionează este unul pur profilactic şi încurajează cultura medicală a părinţilor, ce trebuie conştientizaţi cu privire la necesităţile medicale ale copiilor.

Un alt rol al carnetului de sănătate al copilului este susţinerea concretă a actului medical, a medicului pediatru, care în cazul prezentării copilului va reuşi să aibă o imagine generală cu privire la evoluţia stării de sănătate, intervenţii suferite de acesta şi măsuri medicale aplicate.

Prezenţa acestui carnet de sănătate reprezintă o stare de normalitate pentru celelalte ţări europene, Italia, Germania, Spania, care posedă acest tip de document medical chiar sub formă elaborată, menită să asigure părintelui o cantitate de informaţii ce-l va ajuta pe acesta să-şi crească copilul într-un mediu sănătos.

Impactul bugetar nu este, deoarece achiziţia acestor carnete de sănătate se va face de către unităţile medicale specializate, pe baza predicţiilor efectuate şi raportat la anul anterior. Vor fi predate maternităţilor şi ulterior vândute părinţilor, având doar un adaos comercial de maximum 5%.

De asemenea, se poate spune că beneficiile bugetare ale acestui document vor fi cuantificate prin scăderea numărului de servicii medicale ce nu vor mai fi efectuate, deoarece prevenţia oferită va determina o scădere a numărului de adresări în domeniul pediatric.

Profilaxia reprezintă principala armă a medicinei, iar menţinerea unei evidenţe corecte a stării de sănătate şi a necesităţilor medicale specifice copiilor va reprezenta un avantaj pentru noile generaţii de copii şi părinţi.

Vă mulţumesc.

Cosmin Necula, deputat de Bacău.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Ninel Peia.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ninel Peia:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia politică este intitulată: "A venit ceasul ca România să se ridice în sprijinul fraţilor de peste Prut".

Ştiţi cu toţii că, duminică, în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău zeci de mii de români de dincolo de Prut s-au strâns ca să declare public dorinţa de aderare la Uniunea Europeană şi să denunţe intenţia comuniştilor moldoveni de a readuce ţara, economic, dar şi politic, în sfere de influenţă şi decizie străine sufletului acestui neam. A fost, probabil, cel mai important miting de la Chişinău din ultimii ani. Populaţia, societatea civilă şi cetăţenii responsabili care doresc un viitor stabil şi prosper au ieşit în stradă ca să îşi revendice apartenenţa la Europa, să ceară o şansă corectă aspiraţiilor spre o societate condusă de principiile occidentale.

Aceasta este cauza pentru care cred că a sosit vremea ca România să îşi limpezească poziţia faţă de Chişinău, să se solidarezeze cu fraţii noştri şi să militeze deschis şi fără echivoc în favoarea integrării Moldovei în Uniunea Europeană.

Cred, de asemenea, că pentru această cauză este nevoie de această dată ca politicienii români de orice culoare şi ideologie să dea un semnal puternic care să vină în sprijinul năzuinţelor românilor de peste Prut.

Mai cred că această poziţie ar trebui susţinută public până la începerea Summitului de la Vilnius din 28-29 noiembrie, când se aşteaptă parafarea Acordului de asociere (AA) cu Uniunea Europeană şi a Acordului de liber schimb între Republica Moldova şi Uniunea Europeană.

Să fiu limpede: aici nu este vorba de a sfida sau a lucra împotriva intereselor Moscovei, ci despre susţinerea dreptului la autodeterminare a românilor de peste Prut, principiu de bază al democraţiei adevărate.

Nu cred că se mai poate pune problema ca o minoritate, mă refer aici la admiratorii doctrinelor radicale, să aibă puterea de a subjuga majoritatea proeuropeană de la Chişinău.

Vă mai amintesc un lucru: duminică, la Chişinău, s-a strigat "Unire". Păi integrarea în UE nu este altceva decât unire, unirea cu marea familie europeană.

Haideţi să construim împreună un viitor pentru toţi românii. Avem puterea să recunoaştem că a venit vremea să arătăm că am atins maturitatea politică cerută pentru decizii cu valoare europeană.

Aşadar, închei prin a face un apel la susţinerea unei poziţii politice în sprijinul fraţilor de peste Prut, o poziţie de care să nu ne fie ruşine în viitorul apropiat sau mai îndepărtat.

Haideţi să facem istorie şi să nu fim judecaţi de istorie!

Vă mulţumesc.

Ninel Peia, deputat PSD.

Domnul Ioan Oltean:

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnilor colegi,

Încheiem aici lista celor care şi-au exprimat dorinţa de a se pronunţa de la microfonul Camerei cu o declaraţie politică în favoarea stau în defavoarea Guvernului Ponta.

Pe lângă cei 28 de colegi care s-au perindat pe la microfonul Camerei, mai avem, stimaţi colegi, încă 85 care au depus în scris declaraţiile politice. A fost o zi extrem de fructuoasă.

Daţi-mi voie să-i nominalizez pe aceştia.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi: Ion Stan, Sorin Grindeanu, Florin Buicu, Manuela Mitrea, Vasile Popeangă, Vasile Mocanu, Laurenţiu Nistor, Iuliu Nosa, Florin Pâslaru, Natalia Intotero, Angel Tîlvăr, Cătălin Tiuch, Sorin Stragea, Ion Călin, Dorel Covaci, Dumitru Chiriţă, Aurelia Cristea, Vlad Cosma, Andrei Dolineaschi, Cătălina Ştefănescu, Ionuţ Vulpescu, Mircea Drăghici, Ioan Stan, Ciprian Nica, Adrian Mocanu, Marian Enache, Neculai Răţoi, Ion Bălan, Eparu Ion, Dan Tudorache, Viorel Dragomir, Marian Ghiveciu, Ion Melinte, Violeta Tudorie şi Dima Toader au susţinut Guvernul în scris prin declaraţiile depuse.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal a avut o prezenţă a următorilor deputaţi prin declaraţii depuse în scris: Sorin Teju, Graţiela Gavrilescu, Ştefan Băişanu, Mihai Donţu, Gheorghe Dragomir, Mihai Lupu, Verginel Gireadă, Paul Dumbrăvanu, Daniel Iane, Ioan Tămâian, Mircea Cazan, Raluca Ispir, Alexe Florin, Thuma Hubert, Mircea Roşca, Anton Doboş, Mircea Dolha, Raluca Surdu, Laurenţiu Ţigăeru, Dan Simedru, Daniel Iane, Costel Alexe, Carmen Hărău, Dorin Ursărescu, Anton Marin şi Maria Grecea.

Partidul Conservator, domnii deputaţi: Bogdan Liviu Ciucă, Constantin Avram, Ion Diniţă, Aurelian Ionescu, Ovidiu Alexandru Raeţchi, Cezar Cioată au depus şi ei declaraţiile în scris.

Opoziţia a fost reprezentată astăzi prin Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, deputaţii: Mircea Man, Sanda Ardeleanu, Daniel Geantă, Ioan Balan, Florin Secară, Iulian Vladu, Liviu Matiuţa, Florin Gheorghe, Maria-Andreea Paul, Claudia Boghicevici, Cornel Sămărtinean, Mircia Muntean, Ioan Oltean, Raluca Turcan care au depus declaraţiile în scris, precum şi domnul deputat Clement Negruţ, de la grupul parlamentar fără apartenenţă, precum şi Ioan Dumitru, Marioara Nistor din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu.

Statistic, a fost o zi foarte bună, stimaţi colegi, aşa cum vă spuneam, 28 de deputaţi şi-au prezentat declaraţiile de la pupitrul Camerei, 21 din partea puterii, 7 din partea opoziţiei. În scris, 85 de deputaţi au depus la secretariat declaraţiile, 67 din partea puterii, 16 din partea opoziţiei.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să vă mulţumesc pentru participarea dumneavoastră la prima parte a şedinţei de astăzi.

Vă doresc tuturor o zi bună.

Ne revedem peste aproximativ, ştiu eu, 5-6-7 minute, pentru a dezbate problemele înscrise pe ordinea de zi.

Să aveţi cu toţii o zi minunată!

Doamne ajută!

(Următoatrele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Gheorghe Emacu:

"17 noiembrie - Ziua mondială a comemorării victimelor accidentelor rutiere"

Trăim într-o lume în care transportul este imperios necesar funcţionării societăţii. Transportul, fie el naval, aerian, feroviar sau rutier a permis, începând cu revoluţia industrială, să evoluăm rapid şi fiecare individ să ajungă oriunde îşi doreşte, în decursul a doar câteva ore.

Cu toate progresele realizate în acest domeniu, transporturile nu sunt scutite de riscuri. Fiecare călătorie prezintă un anumit grad de pericol, iar în unele cazuri putem vorbi chiar despre riscul de pierdere a vieţii. Din păcate, acest risc este unul real în destul de multe state, inclusiv în România.

De aceea, la şedinţa din 26 octombrie 2005, a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, statele membre şi comunitatea internaţională au declarat cea de-a treia duminică din luna noiembrie a fiecărui an ca fiind Ziua mondială de comemorare a victimelor accidentelor de circulaţie şi de aducere a omagiului victimelor accidentelor rutiere şi familiilor acestora.

După această dată, din ce în ce mai multe state de pe toate continentele comemorează această zi. Ea a devenit, astfel, un element important în cadrul eforturilor ce se întreprind la nivel mondial pentru îmbunătăţirea securităţii rutiere.

Este o bună ocazie pentru a atrage atenţia asupra amplorii prejudiciilor economice şi sociale pe care le cauzează accidentele de circulaţie pe şosele şi de a aduce un omagiu victimelor, dar şi serviciilor de intervenţie ce acţionează în astfel de situaţii.

Conform statisticilor ONU, în 2012, circa 1,2 milioane de oamenii şi-au pierdut viaţa în accidente de circulaţie, iar circa 90% din acestea au avut loc în ţările cu venituri mici şi mijlocii.

În România, potrivit statisticilor poliţiei rutiere, în fiecare an, peste 2.000 de persoane îşi pierd viaţa în accidente de circulaţie. Deşi trendul general al accidentelor rutiere şi al deceselor este în scădere, cifra este îngrijorător de mare, mai ales dacă ne gândim că aceasta echivalează cu populaţia unei comune. Practic, în fiecare an din România mai dispare câte o comună.

La nivelul judeţului Iaşi, în primele 9 luni ale acestui an s-au produs 600 de accidente de circulaţie, dintre care 225 de accidente grave, în care şi-au pierdut viaţa 39 de persoane.

Conducerea sub influenţa alcoolului, precum şi viteza neadecvată la situaţia meteo sau la condiţiile de drum rămân principalele cauze de producere a accidentelor rutiere. Acestea, însă, sunt însoţite de factorii ce ţin de infrastructura învechită, lipsa mai multor benzi pe sens şi mai ales lipsa autostrăzilor. Nu mai departe de anul trecut s-au înregistrat 9.336 de accidente care au avut astfel de cauze, conform poliţiei române.

Pietonii reprezintă şi ei o componentă semnificativă a participanţilor la traficul rutier. Peste 800 dintre accidentele de anul trecut s-au produs ca urmare a neacordării priorităţii pe trecerea de pietoni, din care 743 au rezultat cu vătămări corporale. Unele dintre acestea sunt cauzele lipsei marcajelor şi indicatoarelor sau a amenajărilor pietonale corespunzătoare, sarcini ce revin autorităţilor locale şi, respectiv, administratorilor drumurilor.

Această zi de comemorare trebuie să ne aducă aminte că oameni dragi nouă au dispărut victime ale unor accidente de circulaţie. Să ne amintim numai unele dintre valorile culturii ţării noastre, precum: Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Teo Peter şi Laura Stoica, care şi-au găsit sfârşitul în accidente rutiere.

Fac un apel la toţi cei care sunt chemaţi să decidă asupra modificărilor propuse la Codul rutier să aibă în vedere ca măsurile pe care le promovează să fie de natură să reducă numărul victimelor accidentelor rutiere, fără însă a leza mobilitatea atât de necesară în condiţiile secolului XXI.

Fac apel, totodată, la solidaritate şi amintesc că atât timp cât modernizarea infrastructurii rutiere şi construirea de autostrăzi întârzie, suntem cu toţii, zi de zi, expuşi unui risc.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Abandonul şcolar"

Revin în atenţia dumneavoastră cu o problemă căreia îi acord o mare importanţă, aceea a abandonului şcolar. Cu toate modificările de ultimă oră sau, mai bine zis, cu alte modificări la modificări, învăţământul românesc se află într-o bizară degringoladă.

Calitatea din educaţie, reabilitarea unităţilor de învăţământ, informatizarea şcolilor, programele de perfecţionare continuă a dascălilor, restructurarea procesului de predare şi instruire a elevilor rămân doar simple notiţe pe hârtie, cu pretenţii de "valori legislative". Această situaţie se confirmă pe zi ce trece, deoarece de la o lună la alta creşte vertiginos abandonul şcolar, neexistând, cel puţin pentru moment, nicio situaţie de scăpare.

Reforma în învăţământ nu a reuşit să stopeze sau măcar să diminueze rata abandonului şcolar, care a ajuns la cote alarmante. Calitatea vieţii, gradul de cultură al părinţilor, nivelul de trai şi alte aspecte participă şi ele la încurajarea elevului de a renunţa la şcoală încă din ciclul primar.

Este foarte adevărat că în ultima perioadă s-au depus eforturi pentru sporirea calităţii în învăţământ, însă se pare că programele educaţionale, pentru a fi eficiente, trebuie să depăşească graniţele unităţilor de învăţământ şi să pătrundă în universul de acasă al copilului, în cadrul familial şi în mediul în care acesta se formează ca structură umană.

Personalul didactic s-a văzut ineficient, în condiţiile în care întreaga lor activitate s-a axat pe elevul din bancă, şi nu pe copilul pe care îl aşteaptă acasă munca şi alte responsabilităţi. În unele zone preponderent rurale, accesul la educaţie este îngrădit de însăşi mentalitatea părinţilor care încă mai consideră şcoala o formă ineficientă şi fără perspectivă pentru viitor.

Ca să ne alăturăm efortului Comisiei Europene, trebuie să facem şi noi sacrificii şi să investim în viitorul tinerilor noştri - un prim-pas este înlăturarea lipsei de perspectivă privind angajarea după terminarea studiilor, în special în zonele unde acest concept a determinat copiii să trudească alături de părinţi.

Inspectorii şcolari, aflaţi în controale prin diversele unităţi de învăţământ, au fost asaltaţi de părinţi şi au înregistrat nemulţumirile acestora. În primul rând, nemulţumirile sunt legate de: lipsa unor spaţii suficiente pentru a oferi spaţii de semiinternat, de programele şcolare foarte încărcate, de numărul mare de ore pe săptămână, de cantitatea mare de teme, de mobilierul vechi şi degradat, de iluminatul public în zona şcolii, de lipsa de deschidere a unor profesori în relaţiile cu elevii, de lipsa cabinetului medical şi stomatologic.

Trebuie intervenit prin măsuri şi programe care să preîntâmpine şi să genereze soluţii rapide pentru ca acest fenomen al abandonului şcolar să fie redus şi ţinut sub control. Este de datoria noastră să avem copii educaţi, pentru că ei sunt viitorul societăţii noastre.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cronica unei morţi anunţate"

Politicienii plâng şi deplâng moartea culturii româneşti ca în "Moartea căprioarei". Guvernul subordonează Senatului Institutul Cultural Român şi taie de la sănătate pentru a pune în buzunarele majorităţii.

Ce dacă stau bolnavii de cancer fără medicamente. Este mai important ca acei bieţi artişti de la Senat - "noaptea veseli, ziua trişti"- să aibă bani pentru ca USL să fie reprezentat cu noi şi noi "succesuri".

Sunt vremuri bolnave în care doctorii români sunt trataţi drept felceri în scheciul TV, cu pretenţii de guvernare, regizat de marele dottore.

Ne-am săturat de "profesioniştii" de partid ai guvernărilor postcomuniste. Ne-am săturat de faptul că noi numim oameni fără competenţe, ce trec doar la proba neputinţei şi a orbecăielii, proba funcţionării fără orizont, fără program, fără nimic. Tot ce se atinge de buget este numit sau direcţionat politic, mai ales în criza şi "foamea" de astăzi.

Din impostură şi din incompetenţă nu se iese ca din gripă, adică stând în pat. Planul de ţară a acestei naţiuni trebuie scos la lumină. Aşteaptă de 25 de ani.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum ne furăm căciula?"

În timp ce bugetul sănătăţii e tăiat fără milă, Agenţia Domeniilor Statului are de recuperat de la persoane fizice şi companii în jur de 85 de milioane de euro. 85 de milioane de euro sunt redevenţele, arendele sau chiriile pe care cei care exploatează pământul acestei ţări, în urma unor contracte cu statul, ar fi trebuit să le plătească. Unele dintre acestea, mai precis 38%, nu sunt plătite de peste 10 ani.

Este remarcabil că pe primul loc, cu 99 de milioane de lei neplătite, este firma unui preşedinte de partid aflat la guvernare şi totodată preşedinte de consiliu judeţean

Mă întreb, doar, câţi dintre noi, dacă nu ne-am plăti lumina, întreţinerea, căldura sau taxele şi impozitele, am putea sta câte zece ani fără a fi vizitaţi de organele statului,

Poate că nu e doar o coincidenţă că rectificarea bugetară negativă de 3 miliarde de lei este apropiată ca valoare datoriilor politicienilor către ADS.

Faptul că acest Guvern nu rezolvă aceste probleme este un nou semnal că trăim în ţara nimănui şi că este momentul unui nou plan de ţară.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De ce am crede oficialităţile?!"

Am aflat verdictul despre cauza cutremurelor de la Galaţi. Instituţiile dependente de putere spun că e vorba de mişcările tectonice. Localnicii spun că nu. Ei sunt convinşi că sunt minţiţi şi dau vina pe cauza antropică: exploatările petroliere din zonă.

Nu am căderea ţi nici intenţia de a-i contrazice, dar este cert că suspiciunile au fost alimentate de desele răzgândiri privind gazele de şist, precum şi de demiterea intempestivă a directorului Institutului Geologic Român.

Al doilea lucru cert este neîncrederea românilor în verdictele oficialităţilor. De 23 de ani minciuna a rămas aceeaşi, iar nerespectarea promisiunilor electorale a sădit în mintea şi în sufletele românilor multe suspiciuni.

Al treilea lucru cert este fractura între autorităţi şi popor. Românii văd un act de guvernare inept şi clientelar, cu reglementările făcute cel mai adesea doar pentru a-i avantaja pe unii, iar printre două asalturi asupra justiţiei şi libertăţii presei se conturează tot mai clar noul partid unic şi noua nomenclatură.

Suspiciunea faţă de stat este efectul discursului public şi al politicilor din ultimii douăzeci de ani. Li s-a spus oamenilor să nu aştepte nimic de la stat, să înoate sau să piară, să nu creadă că au drepturi împotriva intereselor celor mari. Li s-a spus că sunt puturoşi, asistaţi, incompetenţi, needucaţi şi oamenii au înţeles că trebuie să se apere singuri şi să-şi apere micul avut şi micile interese singuri, împotriva oricăror riscuri, deoarece statul nu intenţionează să-i apere cu nimic.

Fiecare pe cont propriu, aceasta a fost politica pseudopoliticienilor. Acest lucru s-a acutizat în actuala guvernare, în care statul a devenit jandarmul care apără doar interesele companiilor străine.

Doar pentru aducere aminte ... din vorbele de aur ale autorităţilor: "Calculele potenţialelor riscuri, din cauza pandemiei de gripă, indică o rată de deces de sub 0,1%, ceea ce înseamnă că România ar trebui să fie pregătită să trateze şi, eventual, să-şi asume circa 3.300, până la 6.000 de posibile decese", a declarat Adrian Streinu-Cercel.

Realitatea a fost cu totul alta şi exemplele pot continua. De ce am crede oficialităţile?!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Dezastrul continuă"

Ne-aţi zis că nu există rău mai mare ca guvernarea Boc, dar acum ne demonstraţi în fiecare zi contrariul. Aţi întors pe dos propriul program de guvernare şi încă mai speraţi să mai amăgiţi poporul cu promisiuni mincinoase la televizor. Şi asta în timp ce legile mele ce prevăd alocarea a 6% din PIB pentru sănătate şi dublarea salariilor rezidenţilor sunt blocate în Parlament de această majoritate toxică.

Economia însă nu poate fi manipulată şi nici nu se uită la televizor. Rectificarea bugetară negativă a dat o lovitură letală tocmai ministerelor cu cel mai puternic impact social, iar cifrele arată tot mai rău. Încasările înregistrează un deficit de 3 miliarde, iar măsurile de relansare economică, prin reducerea fiscalităţii, birocraţiei şi corupţiei, au rămas doar la nivelul promisiunilor de campanie. Şi în această guvernare "înţeleaptă" marile proiecte s-au concretizat doar în prăbuşirea mediului de afaceri şi reducerea investiţiilor străine la nivelul anilor ‘90. Evaziunea fiscală explodează şi tentaţia muncii la negru este uriaşă, deoarece pentru fiecare sută de lei dată angajatului cei care creează locuri de muncă trebuie să mai plătească încă 84 statului, ceea ce înseamnă că jumătate din fondul de salarii este luat de stat.

Românii nu stau să analizeze cifre, dar văd cum aceste cifre ne influenţează viaţa de fiecare zi. Salariul nu ne-a crescut - cumpărăm cu aceeaşi bani mai puţine lucruri faţă de acum un an, pentru că ceea ce v-aţi făcut că ne daţi cu o mână, ne-aţi luat cu treizeci de noi taxe şi impozite -, trăim cu frica locului de muncă, nivelul de trai e în cădere liberă şi ne aşteptăm la noi impozite şi tăieri de pensii şi salarii.

Chiar azi am vorbit cu cineva care are mama bolnavă şi e internată în spital. În spitale e dezastru, cozile la urgenţă sunt infernale, mizeria e maximă, nu sunt materiale şi nici personal, şi totul se plăteşte. Pentru că nu mai sunt bani decât pentru cei obedienţi, se modifică statutul spitalelor şi se modifică programul de lucru în UPU, pentru a transforma pe cei ce lucrează la urgenţă în sclavi în satrapia ministerială. Pentru a asigura confortul şi liniştea camarilei de partid ce conduce sănătatea se taie şi lista bolilor pentru care poţi să te internezi şi se va ajunge să fie externaţi pe capete toţi cei care sunt consideraţi că doar consumă "resursele" sistemului.

Doar pentru ministrul sănătăţii şi pentru premier mai poate fi o surpriză faptul că salariaţii din sistem s-au săturat şi au ieşit în stradă.

Morala: când nu te duci la vot e tot mai rău şi e din vina noastră.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Guvernul încalcă de trei ori legea"

Mereu aceeaşi placă: nu sunt bani! Guvernul încalcă de trei ori legea în cazul profesorilor, elevilor şi a bugetului alocat educaţiei.

În Iaşi sunt 14 comune în care nu se mai decontează de ani de zile naveta profesorilor. Este o obligaţie legală, nu un moft al profesorilor.

Şi elevii din rural sunt pedepsiţi de puternicii zilei. Conform legii, elevii din mediul rural care urmează cursuri la licee din oraş au dreptul să li se deconteze transportul. Deşi "unde-i lege, nu-i tocmeală", acest lucru nu e valabil pentru USL. Copiii nu mai vin la şcoală pentru că nu au bani de autobuz, iar mulţi sunt ameninţaţi cu exmatricularea pentru că au peste 40 de absenţe, chiar dacă nu e vina lor.

Bugetul educaţiei, de doar 3,2% din PIB, faţă de 6% cât ar fi legal, salariile mici, lipsa posibilităţii de pensionare anticipată pentru cadrele didactice care nu mai fac faţă stresului profesional sau cei 100 de euro pe care profesorii ar trebui să-i primească anual pentru cumpărarea de cărţi de specialitate s-au aflat şi ele pe lista nemulţumirilor.

E drept că există şi soluţii. Numai cu banii ce se aruncă pe un concert în Iaşi s-ar putea asigura transportul învăţătorilor pe câteva luni bune, iar cei destinaţi aşa-ziselor lucrări de înfrumuseţare ar fi suficienţi pentru ca elevii să nu mai frământe noroiul.

Mă interesează măcar anul în care aveţi de gând să respectaţi legea, iar până atunci poate intraţi într-o vacanţă prelungită prin demisie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ministerul bolii"

Cam aşa ar trebui să se numească ministerul ăsta al sănătăţii, întrucât noul pachet de servicii medicale, marca Nicolăescu, a primit deja un titlu "Opriţi dricul, mortul ăsta n-a dat plicul!"

Sistemul de sănătate e doar o altă rotiţă care nu mai merge. Nu mai merge şi e aproape gata. E vorba de un sistem care a fost tras pe linie moartă după 23 de ani de corupţie, minciună, subfinanţare, nepotism, şantaj şi manipulare.

Politicienii şi cei care beneficiază de pe urma lor, indiferent de guvernare, sunt răspândiţi la toate nivelurile sistemului medical, iar prada nu le mai ajunge. Facturile sunt multe şi neachitate.

Ieşirea în stradă a medicilor nemulţumiţi, a celor nemulţumiţi de proiectele tip Roşia Montană ori gaze de şist sunt doar semne că românul s-a săturat şi că oala dă în clocot.

Nemulţumiţii au ieşit în stradă, dar pot ieşi în stradă şi medicii, şi pacienţii, şi serviciile mortuare. Aveţi impresia că acest Guvern se uită la vocea poporului?

Românii sunt la manifestaţii, iar Guvernul execută după bunul-plac. Domnul Nicolăescu va trage repede un discurs cu promisiuni şi va cădea la pace cu tartorii din sănătate pe care îi va mulţumi cu proiectul-pilot de comercializare a spitalelor din România sau de bătând palma pe introducerea privatului în sistemul de urgenţă. Adică exact pe motivele pentru care românii au ieşit în stradă, iar domnul Arafat e tot acolo şi semnează pe bandă rulantă şi pentru achiziţii centralizate şi pentru instituirea cenzurii la Ministerul Sănătăţii pentru ca românii să nu poată afla cum banii le sunt direcţionaţi către clientela de partid ce ştie să aibă grijă şi de domnul Arafat.

Am fost trădaţi chiar şi de cei care ar fi trebuit să ne conducă. Aceştia au întors şi celălalt obraz pentru a fi pupat de USL şi au colaborat pentru a ajunge la putere. Privilegiile şi interesele personale au fost prioritare. Nu a contat nici măcar o clipă realizarea unei noi legi a sănătăţii sau binele pacienţilor şi colegilor din sistem.

Am fost trădaţi chiar şi de cei care ar fi trebuit să ne conducă. Vine momentul, fie că i-am votat sau nu, în care le vom cere socoteală.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"România protestează"

Guvernul TV nu are timp să vadă cum trăiesc românii. Între două promoţii şi o vizită de lucru pe agenda guvernamentală nu este loc pentru dialogul cu cei nemulţumiţi.

Guvernul TV spune că presa este rea atunci când prezintă manifestările românilor drept proteste. Mai e puţin şi vor încerca să ne convingă că de fapt dansăm hora fericirii pentru minunatele reuşite guvernamentale.

Realitatea este alta pentru românul obişnuit. Taxele şi impozitele cresc, metroul se scumpeşte cu 30%, dar pe cine deranjează, cine protestează, cine dă democratic jos Guvernul?

Încet, dar sigur, poporul prinde iar gustul protestelor şi se opune la măsurile economice diforme ale actualei puteri. Soluţii sunt, dar e nevoie de curaj şi determinare pentru a ne redobândi demnitatea şi pentru a da coaliţiei de guvernare acea palmă morală care să usture câte zile va mai avea.

Lipsa unei perspective este extrem de dăunătoare ţării şi reprezintă argumentul pentru care suntem ţinuţi în afara familiei europene. Vedem cu uşurinţă că România nu are un scop. De aceea nu ne mai interesează să vorbim de dreapta sau de stânga, ci esenţial este un nou proiect naţional.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sezonul distileriilor - o nouă victimă"

Explozia unui cazan de ţuică a mai făcut o victimă. Un pacient de 72 de ani a ajuns în stare critică după ce capacul unui astfel de cazan a cedat, iar pacientul a fost împroşcat de borhotul care fierbea.

De la începutul "sezonului distileriilor" cel puţin 20 de pacienţi au necesitat asistenţă de urgenţă în urma unor astfel de accidente.

Pacienţii cu această patologie necesită protecţie termică, suport respirator şi volemic, profilaxie antitetanică, urmate de intervenţie chirurgicală de urgenţă.

Prognosticul este rezervat din cauza sediului (faţă, gât, torace) şi profunzimii acestor arsuri, vârstei şi patologiei asociate, dar şi condiţiilor medicale de secol XVIII din Iaşi.

Pentru cei care îşi mai amintesc, înainte de desfiinţarea Spitalului de urgenţă "Sfântul Ioan" toate aceste manevre se desfăşurau în timp optim, pacienţii erau primiţi în echipa mixtă de medic de urgenţă, chirurg, plastician, anestezist şi ajungeau direct în sala de operaţii, iar centrul de traumă pe care am reuşit să-l înfiinţez ar fi putut trata, azi, optim întreaga paletă de patologie traumatică în condiţii de secol XXI.

Recomandăm prezentarea cât mai rapidă la urgenţe după producerea unei arsuri, întrucât există riscul de complicaţii imediate şi tardive, influenţând chiar prognosticului vital.

Nu recomandăm utilizarea soluţiilor improvizate pentru că cele mai multe dintre ele îngreunează explorările şi tratamentul, cresc riscul septic şi complică evoluţia multor afecţiuni.

Reamintim că în arsuri este indicată doar spălarea abundentă cu ser fiziologic sau apă călduţă, precum şi aplicarea unui pansament steril sau a unui prosop curat.

Sunt interzise "tratamentele" prin aplicarea de ulei, iaurt, frunze de varză, cerneală, sare, miere de albine, ce pot agrava leziunile, cresc riscul septic şi îngreunează terapia arsurii, iar încercările de "neutralizare", mai ales în cazul varului nestins, duc adesea la formarea de compuşi chimici cu putere de distrugere crescută.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un alt motiv pentru introducerea educaţiei pentru sănătate - 1.900 de localităţi vulnerabile"

În România, 1.900 de localităţi au vulnerabilităţi privind poluarea cu nitriţi, iar nouă dintre acestea sunt din Iaşi: Scânteia, Grajduri, Mironeasa, Voineşti, Miroslava, Cristeşti, Mirceşti, Cotnari, Deleni.

Principala cauză a intoxicaţiei cu nitriţi şi nitraţi este poluarea apei din fântână, iar în majoritatea satelor şi comunelor din România aceasta se datorează depozitării haotice a gunoiului de grajd sau amenajării necorespunzătoare a latrinelor din gospodărie.

Ea poate fi prevenită prin îmbunătăţirea cunoştinţelor privind utilizarea apei, precum şi dobândirea de practici şi abilităţi atât la nivel individual, cât şi la nivelul familiei sau comunităţii privind gestionarea gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere, a utilizării fertilizanţilor şi a pesticidelor, evaluarea toixicităţii apei de fântână, precum şi crearea premiselor pentru dezvoltarea durabila.

Methemoglobinemia poate fi acută sau cronică, iar manifestările clinice depind de concentraţia sangvină, rapiditatea instalării şi reactivitatea individuală, dar între 3 şi 15% apar modificările de coloraţie tegumentară (paloarea, tenta cenuşie sau albastră). La 15-20%, cianoza este prezentă frecvent chiar dacă simptomatologia este redusă, dar la 25-50% apare cefalea, dispnea, palpitaţiile şi durerea precordială, fotofobia, astenia şi sindromul confuzional, la 50-70% poate să apară statusul alterării mintale sau delirul.

Sugarii sunt cei mai susceptibili în a dezvolta manifestări clinice severe cu letargie, stupoare, comă, insuficienţă cardiocirculatorie şi deces.

De aceea, recomandăm mamelor care au sugari, dar şi copii mici, să nu folosească apa de fântână pentru prepararea ceaiului, a laptelui praf sau a oricăror alimente şi să-şi procure apa din surse sigure. Totodată, e necesar să hrănească sugarii la sân cât mai mult posibil şi să evite laptele de vacă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un taximetrist a fost înjunghiat în Bucureşti - câţi trebuie să mai moară?"

Şoferul a fost înjunghiat, vineri seara, în plină stradă, în Bucureşti, în urma unei altercaţii cu două persoane. Agresorii au reuşit să fugă, iar taximetristul a fost transportat la Spitalul Universitar, în stare gravă. A avut noroc, alţii nu au mai ajuns.

Vă întreb de câte breaking news-uri aveţi nevoie ca să vă treziţi şi să votaţi legea ce prevede dotarea taxiurilor cu sisteme de alarmă şi protecţie, a căror costuri sunt deductibile din impozitul pe venit.

Daca aţi fi lucrat vreodată în astfel de condiţii sau dacă aţi fi avut vreun frate, vreun prieten sau vreun cunoscut ucis în astfel de condiţii, legea ar fi fost adoptată de urgenţă?

Câţi şoferi trebuie să mai moară? Unul? Zece? O sută?

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Execuţia bugetară pe 2013, infinit mai bună decât în timpul Guvernului Boc"

În ultima perioadă, la nivelul opiniei publice din România a apărut un cor de bocitoare interesate care perorează cât este ziua de lungă despre "dezastruoasa execuţie bugetară pe 2013". Dincolo de manipularea explicită cuprinsă în această afirmaţie, constat cu oarecare surprindere că au început să existe şi membri ai majorităţii parlamentare care împrumută acest tip de discurs. Ceea ce este cu atât mai îngrijorător cu cât o astfel de atitudine se traduce printr-un semnal cum nu se poate mai negativ transmis către mediul de afaceri privat din ţara noastră, dar şi către posibilii investitori străini.

Înainte de a vorbi despre "dezastru", eu cred că am face mai bine să studiem datele care ne sunt puse la dispoziţie deopotrivă de Ministerul Finanţelor, dar şi de ANAF. Adevărul este că după 9 luni, din 2013, încasările bugetare au crescut cu 4,4% în termeni nominali. Dacă ne uităm la încasările fiscale, rezultatul este şi mai spectaculos: avem un plus de 6,2%, semn că ANAF-ul nu s-a mişcat deloc atât de prost pe cât spun unii. Încasările în creştere vin în condiţiile în care România nu a mai făcut importuri şi deci au scăzut veniturile din taxele vamale, iar TVA-ul redus la 9% pentru pâine a început să-şi facă efectul. Cheltuielile bugetare au crescut şi ele cu 4,8%, în acelaşi interval de timp, dar asta şi pe fondul faptului că anul acesta am mărit pensiile cu rata inflaţiei şi am reîntregit salariile. Ca să nu mai vorbim de faptul că a trebuit să începem să plătim datoriile făcute de Guvernul Boc prin împrumutul uriaş de 20 de miliarde de euro luat de la FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială.

Una peste alta, deficitul maxim pentru 2013 va fi de 2,5% din PIB, semnificativ sub cifra de 3% stabilită prin Pactul de Stabilitate şi Creştere Economică, adoptat la nivelul Uniunii Europene. Doar 8 ţări din totalul de 28 (27 + Croaţia) se pot lăuda cu acest lucru.

Dacă facem comparaţie cu ceea ce s-a întâmplat în anii trecuţi în România, cifrele sunt şi mai pozitive. Astfel, în 2012 deficitul bugetar a fost de 2,9%, cu Guvernul Ponta, ceea ce ne-a scos de sub procedura de "deficit excesiv" a Comisiei Europene. În 2011 Guvernul Boc, în cel mai bun an al său de creştere economică, a generat un deficit de 5,6%. În 2010, în pline tăieri bugetare, deficitul a fost de 6,8%, pentru ca în 2009 să atingem recordul de deficit de 9%. Prin comparaţie cu aceste rezultate ale guvernării PDL-Boc, execuţia bugetară de pe primele trei trimestre din 2013 este infinit mai bună.

Le transmit celor din PDL să meargă mai uşor cu pianul pe scări când vorbesc de felul în care s-a construit bugetul pe 2013 şi felul în care a fost acesta cheltuit. Nu au nici priceperea şi nici căderea morală să facă aprecieri calitative de vreme ce, atunci când au fost la putere, au gestionat un veritabil dezastru bugetar.

Colegilor din USL le recomand ca, înainte să accepte de bună o idee enunţată de unii sau alţii, să citească foarte bine cifrele publice ale Ministerului de Finanţe şi ale ANAF-ului, s-ar putea să aibă surpriza să constate că lucrurile, în realitate, stau mai bine decât se aşteptau. Şi se întâmplă asta într-un an în care am mărit pensiile şi salariile, dar şi ajutoarele sociale, am scăzut TVA-ul la pâine şi am obţinut cea mai bună absorbţie a fondurilor comunitare de la intrarea României în UE.

Închei această declaraţie politică într-o notă pozitivă: cifrele iniţiale ale ANAF arată o îmbunătăţire a colectării în octombrie 2013, faţă de lunile precedente. Pe de o parte, pentru că procesul de reorganizare a fost dus la bun-sfârşit cu bine de Gelu Ştefan Diaconu. Pe de altă parte, pentru că încep să apară efectele pozitive din reducerea TVA-ului la pâine - producţia fiscalizată de făină a crescut cu 10% şi cea de pâine cu 15% la două luni de la aplicarea acestei măsuri de Guvernul Ponta. Ceea ce înseamnă că se va acoperi şi în veniturile bugetare scăderea medie cu 12% a pâinii. Un nou semn că ANAF-ul începe, încet-încet, să-şi facă treaba.

În concluzie, sigur că ne-am fi dorit încasări bugetare mai mari decât cele pe care le avem confirmate în primele 9 luni, dar trebuie să fim realişti şi să admitem că un deficit de 2,5% - pentru o ţară care acum doi ani avea 5,6%, iar acum 4 ani un incredibil de rău 9%, - este un rezultat mai mult decât bun. Această reuşită nu s-a produs pe fondul scăderii calităţii vieţii românilor, ba, din contră veniturile acestora au crescut, în timp ce preţurile au stat pe loc.

Domnul Adrian Gurzău:

"Solicit Guvernului răspuns cu privire la preluarea datoriei de un miliard de euro provenită din «deficienţe în sistem» în legătură cu fondurile europene şi acuz posibile fapte de favorizare a infractorului"

Cea mai bună dovadă a faptului că cei care sifonează banii publici aparţin unor găşti politice transpartinice care se înţeleg perfect, ne-o dă declaraţia ministrului fondurilor europene. Care "fonduri", când sunt la cel mai supercalifragilistic nivel de absorbţie, când trebuie să returnăm un miliard de euro pentru nu ştiu ce deficienţe în sistem.

Ministrul fondurilor europene, Eugen Teodorovici, a declarat, joi, la Mediaş, că: "Nu puteam lăsa primarii să plătească pentru chestiuni făcute sau datorate sistemului de stat. Faptul că acei primari au dat drumul la o licitaţie pentru care au avut aprobare de la Agenţia Naţională de Achiziţii sau de la o structură de management a statului, nu puteam să îi imputăm acestei primării un astfel de cost".

Aşa că, în loc să plătească vinovaţii paguba, o vor plăti tot românii din buzunarul lor, deoarece Guvernul Uniunii Social-Liberale a hotărât ca datoria imensă să fie preluată de către bugetul de stat. Astfel se împuşcă doi iepuri pe spinarea românilor: cei vinovaţi nu plătesc, iar Fondului Monetar Internaţional i se dă o explicaţie cu privire la deficitul care va apărea în raportul de ţară.

Rămânem şi cu o nedumerire: parcă fondurile au fost blocate anul trecut. S-au făcut verificări, ajustări, apoi, în 2013, Victor-Viorel Ponta s-a lăudat pe toate televiziunile că a făcut nefăcutul şi a deblocat venirea fondurilor. Ceea ce s-a găsit în neregulă, prin verificări, nu s-a plătit. De unde apar acum aceste noi "retrageri de fonduri"? De unde apar acum aceste "deficienţe în sistem", domnule ministru? Dintr-o dată ne trezim că am grevat bugetul statului cu o penalizare de un miliard de lei.

Pentru a nu acuza degeaba Guvernul USL de tentativă de direcţionare a acestor bani către baroniile tradiţionale, "Oprişan" şi "Mazăre", îi solicit ministrului Eugen Teodorovici răspuns în scris cu privire la mecanismele care au dus la aceste "deficienţe în sistem": care sunt autorităţile locale (nume, prenume, oraş, judeţ, lucrare şamd) cărora li se pot imputa sumele provenite prin manipularea defectuoasă a fondurilor europene - dacă aceste situaţii nu concură faptei de fraudare a fondurilor europene, abuzului în serviciu şamd - şi în temeiul căror legi sau acte normative acoperă Guvernul eventuale fraude cu fonduri europene, fapte de abuz în serviciu şamd?

Domnul Adrian Gurzău:

"Solicit stoparea practicii abuzive a Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă pe bandă rulantă"

Pe parcursul zilei de ieri, Victor-Viorel Ponta a fost înfrânt în numele legii şi al legalităţii de două ori. Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţională Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind Codul insolvenţei, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 a fost declarată neconstituţională pe cale judecătorească, în faţa instanţelor. Curtea Constituţională a României a decis că sunt neconstituţionale dispoziţiile art.III alin.(2) şi alin.(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Lovitura cea mai dură vine de la declararea ca neconstituţională a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind Codul insolvenţei pe invocarea art. 115 alin. (4) şi alin. (6) din Constituţie, în sensul că nu se justifică urgenţa adoptării ordonanţei de urgenţă a Guvernului şi că Guvernul nu poate adopta ordonanţe care afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului:

• alin. (4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
• alin. (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

Avocatul Poporului, pus de către USL, cu ocazia tentativei de lovitură de stat din vara anului 2012, a invocat în faţa CCR doar articolele 1 alin. (5) şi 15 alin. (2) - făcând o sesizare de dragul sesizării, jucând practic rolul de "grăjdan" al lui Ponta în faţa Curţii Constituţionale, adică a fost sesizată Curtea, dar mai subţirel aşa, încât aceasta să respingă sesizarea. N-a fost să fie aşa şi, practic, exact cum s-a exprimat ieri şi preşedintele CCR, domnul Zegrean, Ponta a fost "agăţat" cu această sentinţă. Practic, toate ordonanţele de urgenţă date de către acest Guvern, în regim de rafală, de s-a sesizat cu privire la acest aspect inclusiv Comisia de la Veneţia, vor putea fi luate la puricat cu privire la dacă "se justifică urgenţa adoptării ordonanţei de urgenţă a Guvernului" şi dacă, atunci când au fost adoptate de Guvern, nu cumva aceste ordonanţe au afectat "regimul instituţiilor fundamentale ale statului". De aceea era aşa de grăbit Victor Viorel Ponta să declare, în mod ticălos, că reprezentanţii CCR ar încuraja evaziunea fiscală.

Poate ar trebui ca juriştii cu experienţă în domeniul Constituţiei să înceapă să analizeze posibilitatea de a utiliza jurisprudenţa CCR legată de conflictele juridice de natură constituţională împotriva ordonanţei de urgenţă a Guvernului emisă de regimul Ponta. Asta ar fi o nouă cale de atac care să scurtcircuiteze instituţia politizată de către USL a Avocatului Poporului. Asta deoarece ordonanţa de urgenţă a Guvernului intră în vigoare de la adoptare şi oricum nu pot fi atacate decât de către Avocatul Poporului şi numai după aprobarea lor ca lege. Numai că, între timp, ele produc efecte. Trebuie văzut care dintre aceste ordonanţe de urgenţă ale Guvernului au afectat sau pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului - cum s-a întâmplat, de altfel, chiar cu instituţia Avocatului Poporului sau cu schimbarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului în vara anului 2012. Fără găsirea unei noi căi de atac, CCR nu poate să se pronunţe pentru că nu are cine să o sesizeze. Or, o cale ar fi invocarea art. 115 alin. (6) din Constituţia României.

"Conflictul juridic de natură constituţională între autorităţi publice presupune acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor (Decizia 53/2005)."

Asta nu înseamnă că neg dreptul Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă. Cer doar respectarea legii şi stoparea abuzului acestei practici.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Lupta împotriva traficul de persoane - o preocupare a Parlamentului României"

În data de 2 noiembrie 2013 a avut loc, la Berna, conferinţa internaţională cu tema: "Stoparea traficului de fiinţe umane", organizată de către mişcarea elveţiană StopArmut 2015, care are drept obiectiv identificarea de măsuri concrete în lupta împotriva traficului de fiinţe umane.

La conferinţă au participat reprezentanţi ai organizaţiilor de profil elveţiene, înalţi oficiali, precum consilierul federal responsabil pentru justiţie şi poliţie, doamna Simonetta Sommaruga, dar şi politicieni din alte state europene, precum: Germania, Bulgaria, Regatul Ţărilor de Jos, România. Am participat la acest eveniment în calitate de membru al Grupului pentru combaterea traficului de persoane din Parlamentul României.

Pe parcursul dezbaterilor am prezentat Raportul de evaluare elaborat de Grupul parlamentar român pentru combaterea traficului de persoane, România fiind singura ţară din Europa care a realizat un astfel de raport. La conferinţă am răspuns la toate întrebările legate de traficul de persoane, dat fiind faptul că România este plasată în rândul ţărilor de origine pentru multe dintre persoanele afectate de acest flagel.

Deoarece complexitatea fenomenului impunea o abordare integrată şi multidisciplinară - care să reunească prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, protecţia, sprijinul şi asistenţa acordată victimelor, precum şi evaluarea politicilor publice în domeniu - Parlamentul României a înfiinţat, în martie 2009, Grupul parlamentar român pentru combaterea traficului de persoane. Totodată, a fost primul dintre parlamentele naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene care a iniţiat o procedură menită să contureze parteneriatul şi schimbul informaţional dintre actorii relevanţi din toate sectoarele administraţiei publice şi societatea civilă, în scopul prevenirii şi combaterii eficiente a traficului de persoane.

Grupul pentru combaterea traficului de persoane din Parlamentul României a contribuit la activitatea comună de monitorizare, prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane prin revizuirea propunerilor Uniunii Europene privind acest fenomen, fără angajarea procedurii de control cu privire la propunerile specifice.

În contextul cooperării cu Parlamentul European şi parlamentele naţionale, pentru publicarea anuală a unui raport comun privind traficul de persoane, Grupul a propus crearea unor canale de comunicare şi organizarea de întâlniri cu omologii din parlamentele naţionale şi alţi participanţi cheie la prevenirea şi combaterea traficului, precum şi cu instituţii ale Uniunii Europene şi cu alte instituţii relevante la nivel internaţional.

Traficul de fiinţe umane, ca activitate criminală, alimentează munca ilegală sau clandestină, prostituţia, exploatarea sexuală a femeilor şi copiilor, traficul de organe. Înţelegerea fenomenului, în vederea combaterii sale, presupune nu numai un instrument de lucru, precum legea, care să reglementeze din punct de vedere penal definirea şi incriminarea faptei în sine. O foarte bună cunoaştere a tuturor factorilor care determină existenţa traficului de persoane este esenţială pentru găsirea şi altor modalităţi de combatere, în afara celor penale. Prevenirea şi combaterea diverselor forme ale traficului de persoane a descurajat promotorii traficului internaţional de fiinţe umane, iar presiunea societăţii civile a determinat guvernele statelor lumii să ia măsuri individuale în acest sens, să regândească strategii regionale şi globale de luptă împotriva infracţionalităţii transfrontaliere de acest tip.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

În data de 4 iunie 2011, la sala Parlamentului, Uniunea Social-Liberală a lansat viziunea sa pentru educaţie. În discursul susţinut în faţa celor prezenţi la eveniment, preşedintele PSD, Victor Ponta a afirmat că priorităţile viitorului Guvern USL vor fi: educaţia, educaţia, educaţia. Liderul USL a mai susţinut atunci că fără educaţie tinerii nu pot dobândi valorile unui sistem social.

Şi iată că după un an de guvernare, deja, se văd progrese majore în această direcţie. Odată cu instalarea Guvernului Ponta pensiile şi salariile au fost reîntregite; au fost deblocate angajările în sistemul de stat, cu precădere în domeniile educaţiei şi sănătăţii; au fost majorate pensiile, iar din 2014 acestea vor fi majorate din nou cu aproape 4%; a fost înregistrată, de asemenea, o creştere de 5%, faţă de iulie 2012, în sistemul educaţiei şi sănătăţii ajungând până la 8% creşteri salariale.

Diferenţa majoră dintre Guvernul Ponta şi guvernele anterioare este tocmai această determinare de a realiza şi de a pune în practică strategii pe termen lung. Astfel, dacă din punct de vedere economic, Guvernul USL a identificat trei domenii majore asupra cărora îşi apleacă atenţia, respectiv: energia, agricultura şi fondurile europene. Din punct de vedere social, educaţia şi sănătatea sunt pe primul loc, aşa cum a fost promis.

În acelaşi timp, suntem conştienţi că realizarea unor strategii economice viabile şi pe termen lung nu se pot face fără cetăţeni bine educaţi şi sănătoşi. Din acest motiv, spre exemplu, au fost deblocate angajările, în principal, în aceste două domenii.

Sunt convins că şi în 2014 bugetele pentru educaţie şi sănătate vor creşte, aceasta fiind o măsură ce face parte din strategia Guvernului de a sprijini cele două domenii de activitate prioritare pentru societatea românească. Însă, românii trebuie să aibă încredere că şi de acum înainte Guvernul Ponta va face tot ce îi stă în putinţă să ducă la bun sfârşit angajamentele asumate.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"O şansă pentru oamenii străzii!"

Nu ştiu dacă vom trece şi anul acesta printr-o iarnă deosebit de grea, dar, indiferent de vreme, problema rămâne aceeaşi: cum îi putem ajuta pe oamenii străzii în sezonul rece. O ştim cu toţii: cu cât oraşul în care trăim este mai mare şi mai important pe harta ţării, cu atât numărul celor fără adăpost aflaţi în perimetrul său creşte exponenţial.

În municipiul Iaşi au fost identificaţi, până în acest moment, peste 500 de persoane fără adăpost, din care circa 25% provin de pe raza judeţului. Probabil există însă mai mulţi oameni fără adăpost, dar întrebarea rămâne aceeaşi: cum îi vom ajuta pe oamenii străzii, când va veni iarna cea grea?

În ultimii ani m-am implicat personal, căutând soluţii. Le-am oferit adăpost, hrană, îmbrăcăminte, şi chiar primul ajutor. Dar oricât m-am străduit, de sprijinul meu nu au putut beneficia decât un număr redus de oameni.

Din păcate, am descoperit cu tristeţe că, deşi numărul oamenilor străzii a crescut permanent, măsurile autorităţilor au rămas mereu aceleaşi, insuficiente şi uneori chiar nepotrivite cu situaţia fiecărui individ în parte. De fapt, poate că tocmai lipsa măsurilor înţelepte - care să meargă la cauze şi nu la efecte, şi care să considere fiecare individ în parte un caz social diferit - reprezintă unul dintre motivele principale pentru care oamenii străzii devin tot mai mulţi.

Eu cred că a venit vremea să ne implicăm mai mult şi să renunţăm la a-i mai trata cu dispreţ pe cei care, pur şi simplu, au avut parte doar de ghinion pe această lume. Haideţi să le oferim o şansă, propunând un program social veritabil, clar şi eficient în sprijinul acestor oameni, eventual, după modelul celor mai dezvoltate şi mai civilizate ţări europene.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Fac din nou apel la atenţia şi interesul dumneavoastră faţă de o problemă delicată ce necesită o rezolvare cât mai rapidă. Declaraţia de astăzi poate fi privită ca o revenire asupra declaraţiei din data de 12 martie 2013, prin care vă solicitam sprijinirea persoanelor cu handicap din România, prin modificări legislative menite să eficientizeze sistemul de asistenţă socială.

Din luna martie şi până în prezent am primit în teritoriu numeroase semnale de alarmă cu privire la situaţia ingrată în care sunt puse persoanele cu handicap. Reglementarea actuală, Legea nr. 448/2006, creând un cadru pe alocuri discriminatoriu în rândul diferitelor categorii de handicap fizic.

Principiul egalităţii de şanse şi tratament trebuie respectat şi aplicat întotdeauna nu doar pentru anumite categorii de persoane sau în anumite circumstanţe. Astfel, nu am putut ignora că legea acordă persoanelor cu handicap vizual posibilitatea de a opta pentru indemnizaţie de însoţitor acordată lunar din bugetul de stat. În acelaşi timp, decontarea indemnizaţiei pentru persoanele cu handicap grav, altul decât cel vizual, se realizează din bugetul local, intervenind întârzieri în plata indemnizaţiei ce ajung până la 5 luni.

Mai mult decât atât, indemnizaţia cuvenită persoanelor cu handicap nu a mai fost indexată din anul 2008, ajungându-se ca, în prezent, suma aferentă unei luni să fie cu mult mai mică decât suma necesară, în mod real, întreţinerii unei persoane cu handicap.

Este momentul să ne asumăm responsabilitatea unui cadru legislativ corect şi complet, menit să sprijine persoanele cu handicap, aparţinătorii acestora şi organizaţiile ce au ca unic scop bunăstarea acestor persoane. Contez pe sprijinul dumneavoastră în acest demers şi sper ca pe viitor ziua de mâine să fie o zi mai bună pentru aceşti oameni.

Domnul Mircea Man:

"Evaziune în industria cărnii"

Una dintre marile probleme ale agriculturii româneşti rămâne evaziunea fiscală, iar astăzi, sub guvernarea USL, acesta creşte mai mult ca oricând. Chiar dacă legislaţia privind combaterea evaziunii fiscale a fost modificată, înăsprind pedepsele, acest lucru nu îi sperie pe evazionişti, pe şmecherii care se îmbogăţesc în defavoarea statului şi fac bani pe sănătatea noastră, a tuturor.

Conform spuselor unui secretar de stat din Ministerul Agriculturii, evaziunea fiscală în sectorul cărnii se ridică la peste 230 milioane de euro. Cu toate acestea, cred că datele Domniei Sale sunt subevaluate, deoarece sunt zeci de mii de tone de carne şi produse din carne care se găsesc în economia subterană.

Aduc în prim-plan cel mai mare dosar de evaziune fiscală din industria alimentară. Peste 160 de percheziţii, un senator şpăgar urmărit penal, un procuror arestat, o întreagă reţea evazionistă şi fraudă de peste 50 milioane euro, o întreagă reţea protejată de acest domn senator Bădălău şi de funcţionari din Ministerul de Finanţe.

Aceşti oameni care aveau legături directe cu reţeaua de evazionişti livrau produse alterate, care ne periclitează viaţa noastră şi a copiilor noştri, cantităţi uriaşe nesupravegheate şi neverificate de medicii veterinari.

Oare cum vor reuşi marii specialişti din Ministerul Agriculturii să anihileze mafia din industria alimentară?! Acest scandal îi va determina pe majoritatea românilor, care o duc din ce în ce mai greu, să nu mai aibă încredere în produsele din carne din marile magazine, iar cel care va pierde va fi statul, prin scăderea consumului.

Încă o dată subliniez faptul că sub USL economia agricolă nu doar că se destramă, ci primeşte lovituri, zi de zi, din toate părţile. Incapacitatea guvernării se transpune în prea multe scandaluri de corupţie, de evaziune, inventarea de noi taxe şi impozite.

Domnul Mircea Man:

"Să adoptăm Legea insolvenţei persoanei fizice"

De trei ani a fost adoptat în Senat Proiectul Legii falimentului personal şi de trei ani stă blocat la Camera Deputaţilor acest proiect de lege.

În România, peste 850.000 de persoane sunt falite şi nu au posibilitatea de a se pune sub protecţia Tribunalului, precum nici creditorii lor nu au aceste facilităţi fiscale sau contabile.

Debitorii supraîndatoraţi nu au la îndemână nicio pârghie pentru a se elibera de datoriile pe care nu le mai pot achita şi singurele soluţii oferite de bănci în acest moment nu fac decât să ridice costul total al creditului.

Preţurile cresc, investiţiile scad, domnul prim-ministru nu a reuşit să creeze noi locuri de muncă, oamenii sunt din ce în ce mai amărâţi şi lipsiţi de resurse financiare. Ce trebuie să se mai întâmple ca să dăm drumul la o lege care este clar absolut necesară, o lege pe care ţările din vest o au de dinaintea căderii comunismului în est şi care funcţionează în aproape întreaga Europă pentru protejarea cetăţenilor.

Ţările europene merg spre o legislaţie care să ofere mai multă protecţie pentru debitorii supraîndatoraţi, astfel încât aceştia să fie reintegraţi economic în cazul în care nu-şi mai pot achita datoriile mari acumulate şi să echilibreze relaţiile între necesitatea creditorilor de a-şi recupera creanţele şi imposibilitatea debitorului de a-şi achita datoriile. România nu merge însă în această direcţie. România nu are o legislaţie în vigoare care să prevadă posibilitatea persoanelor fizice - spre deosebire de cele juridice - de a intra în procedura de faliment personal şi de a beneficia de reducerea poverii datoriei, în situaţia în care aceştia nu-şi mai permit să plătească în întregime datoriile.

Legea actuală permite creditorilor să urmărească debitorii persoane fizice pentru sumele datorate până la sfârşitul vieţii, indiferent de situaţia acestora, şi soluţiile de ameliorare sunt puţine. Executarea silită este haotică, dezordonată şi nu duce la recuperarea creanţei de către bănci - debitorul poate să îşi ascundă din bunuri. În faliment, lichidarea bunurilor este ordonată, sub supravegherea administratorului judiciar şi a judecătorului-sindic. Dacă debitorul încearcă să îşi ascundă din bunuri şi acestea se întorc în patrimoniul lui în următorii trei ani, acestea vor fi lichidate.

Colegii de la putere când erau în opoziţie spuneau că vor aproba legea când vor ajunge la guvernare. Sunt curios ce face actualul Guvern. Nevoia de aprobare a acestei reglementări este de o maximă urgenţă.

Haideţi să ne facem treaba, să adoptăm, în cea mai bună formă, această lege atât de necesară sutelor de mii de oameni afectaţi grav de criza financiară şi de greutăţile vieţii, oameni disperaţi care riscă să-şi piardă casele şi întreaga agoniseală.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Rectificarea bugetară negativă = incompetenţa guvernării USL"

Prima rectificare bugetară a fost avizată de Guvernul USL în iulie a.c., cu un PIB mai mare cu 2,6 miliarde de lei şi cu un deficit majorat de la 2,1% din PIB la 2,3% din PIB, prin folosirea banilor care erau alocaţi PNDI-ului către alte proiecte. Bună rectificare!

Cea de-a doua rectificare bugetară ne arată că deficitul bugetar va creşte de la 2,3% la 2,5% din PIB şi multe ministere au primit mai puţini bani, iar cea mai gravă problemă a acestei execuţii bugetare negative o găsim în nivelul slab al încasărilor, coroborat cu creşterea cheltuielilor de bunuri şi servicii. Halal rectificare!

Domnilor guvernanţi, nu uitaţi că nu trebuie să încurajaţi doar cheltuielile de consum, ci trebuie să sprijiniţi şi investiţiile, iar dumneavoastră nu aţi făcut altceva decât să omorâţi mediul privat, evaziunea fiscală reprezentând astăzi 14% din PIB, iar oameni de afaceri şi marile companii continuă să evite plata taxelor, să păcălească cum pot şi prin orice artificii statul român.

Ştim bine şi nu am uitat că aţi găsit bani pentru protecţie socială şi pentru înfiinţarea de ministere şi structuri de stat atunci când aţi preluat mandatul, dar fiţi atenţi, pentru că România se va prăbuşi curând!

Optimismul cu care încercaţi să ne obişnuiţi nu ne ţine nici de foame, dar nici de frig, rectificarea bugetară este un dezastru şi arată, încă o dată, slaba guvernare şi incompetenţa acestui Guvern, disperat pentru că vistieria ţării este goală, iar economia stagnează de luni bune, şi inconştienţi că fără investiţii economia românească va muri.

Optimişti aţi fost când aţi declarat că anul 2013 se va încheia cu o creştere economică de 2%. Atunci cum explicaţi că încasările la buget sunt mult mai mici ca în 2012? Optimişti sunteţi şi pentru anul viitor? Care este adevărul?

Românii sunt extrem de dezamăgiţi de proasta guvernare, de acest guvern mincinos, care continuă să dea vina tot pe Băsescu şi pe fosta guvernare, ascunzând în continuare ineficienţa şi managementul defectuos, iar mulţi dintre cetăţenii acestei ţări s-au trezit la realitate şi continuă să iasă în stradă, din ce în ce mai mulţi. Nu prea îi luaţi în seamă!

În prag de iarnă veţi sărăci mai mulţi români, iar viitorul buget de stat sunt convins că se va construi doar pe majorarea de taxe şi impozite, nu pe dezvoltare economică, iar acest lucru va genera doar sărăcie şi iar sărăcie.

Aşteptăm cu interes să ne îngenuncheaţi şi cu cota unică de impozitare de 22% pe care o luaţi în calcul în viitorul apropiat cu un efect devastator asupra tuturor, dar şi cu faimosul Proiect de Lege a descentralizării, făcut pentru partidul dumneavoastră, şi nu pentru cetăţeni.

Oare ce ne mai aşteaptă? Ştim. Taxe şi impozite cât mai multe!

Domnul Florin Mihail Secară:

"Doi miniştri, un sigur rezultat - dezastrul politicii fiscal-bugetare"

Când s-a constituit Guvernul Ponta 2, cea mai mare parte a opiniei publice s-a revoltat, în mod justificat, în legătură cu numărul mare de miniştri şi ministere şi, mai ales, în legătură cu incompetenţa vădită a ocupanţilor de portofolii. Să ştiţi că încă de pe atunci am afirmat că foamea baronilor USL e mare şi că cel mai cinstit guvern promis de USL se va dovedi curând cel mai corupt şi mai incompetent guvern.

Am mai spus, încă de la învestitura acestui cabinet, şi de ce au spart politica fiscal-bugetară între cele două ministere. Logica a fost simplă: jumătate din banii publici trebuia să meargă sub pixul PNL, jumătate la PSD.

Astfel, ministrul liberal al finanţelor a primit cadou posibilitatea de a-i selecta pe plătitorii de taxe şi de a-i împărţi pe aceştia între contribuabili USL-işti şi ceilalţi contribuabili. În aceste condiţii, oare cine îşi mai pune întrebarea de ce guvernul nu are bani la buget?! De ce veniturile au scăzut dacă economia creşte? E simplu. Pe de o parte, marele ministru liberal impune câte o taxă pe săptămână, iar, pe de altă parte, a ridicat bariera fiscală şi a dat undă verde evazioniştilor. La furat, USL-işti, la furat!

Ce mai contează că povara fiscală din România a ajuns să o depăşească pe cea din ţările africane? Lăsaţi-l pe Chiţoiu să ia pielea de pe românul de rând şi să ucidă firmele de bună-credinţă, pentru că se pricepe de minune! Important este ca firmele de partid să poată fura în linişte.

Pe de altă parte, ministrul social-democrat al bugetului nu se lasă nici el mai prejos. Ani la rând s-a lăudat pe la televiziuni cât de milostiv este el şi cât de mult îi iubeşte el pe români. Ani la rând le-a promis românilor că va înmulţi resursele bugetare ca peştele şi pâinea în Evanghelia după Matei. Acum, că este la putere, junele ministru al bugetului fără bani taie voiniceşte, cu secera ascuţită a neosocialismului, orice investiţie publică cu potenţial de multiplicare în economie şi împarte mărunţişul colectat de liberalul Chiţoiu doar către firme care "mulţumesc" pe diverse căi Guvernului.

Ce creştere economică?! Ce bunăstare pentru români?! Ce vor ăştia din opoziţie? Ce se plâng că facem rectificări bugetare negative? Nu înţelegeţi că USL e mare şi foamea lor e pe măsură?!

Politica fiscal-bugetară falimentară promovată de duetul fără voce Voinea-Chiţoiu a îngropat deja orice şansă de dezvoltare a economiei româneşti. Creşterea economică este mult sub potenţialul economiei româneşti, numărul firmelor intrate în insolvenţă sau în faliment creşte galopant, ca şi numărul de şomeri, iar puterea de cumpărare a românilor este măcinată de politica "nicio zi fără o nouă taxă".

"Să-mi plătiţi taxele!", mie, Victor Ponta. Aceasta este şi va rămâne atitudinea unui prim-ministru cu atitudine profund suburbană, care sare la beregata oricui îi spune că greşeşte, indiferent dacă este vorba despre judecătorii Curţii Constituţionale, presă sau societatea civilă.

Stimaţi colegi din USL, dacă aveţi o fărâmă de milă faţă de români, vă rog să-i luaţi lui Victor Ponta guvernarea, pe care o tratează, asemenea unui copil răzgâiat, ca pe o jucărie. Fiecare zi cu Victor Ponta la guvernare provoacă şi mai multă durere românilor şi înfundă definitiv încrederea externă în economia românească.

Domnul Laurenţiu Ţigăeru Roşca:

"Siguranţa cetăţenilor trebuie să fie pe primul plan"

Pe de 22 noiembrie 2011, Primăria Focşani informa cetăţenii municipiului, printr-un comunicat de presă, că vor începe lucrările de reabilitare a sistemului de termoficare, lucrări ce au ca termen de finalizare luna decembrie a acestui an, urmând a fi monitorizate până la sfârşitul anului 2014. Primarul Decebal Bacinschi declara că "obţinerea acestei finanţări din fonduri europene a fost o etapă necesară în dezvoltarea Focşaniului, pentru că ne-am angajat să ne dezvoltăm cu înţelepciune, fără să afectăm viitorul copiilor noştri. (...) Bani europeni înseamnă reguli de execuţie europene, aşa că vă invit să fiţi alături de noi pas cu pas în progresele pe care le vom face."

Situaţia tragică în care un om a fost găsit decedat într-una din excavaţiile realizate cu prilejul acestor lucrări m-a făcut să mă întreb dacă acestea sunt regulile de execuţie europene şi modul de dezvoltare înţelept sau focşănenii au fost minţiţi în legătură cu modul în care se vor desfăşura aceste lucrări.

Principiul "Paza bună trece primejdia rea" trebuie să stea la baza oricărei iniţiative a unei autorităţi locale, atunci când începe un proiect a cărui desfăşurare poate pune în pericol siguranţa cetăţenilor.

Mai există un aspect la fel de important ca siguranţa cetăţeanului, curăţenia. Focşănenii sunt oameni civilizaţi, gospodari. Nu de puţine ori am văzut grădini cu flori în jurul blocurilor. Acum florile au fost înlocuite de deşeurile rezultate din lucrările desfăşurate.

Şi, bineînţeles, un aspect economic. Proprietarii magazinelor, cei care nu au avut reţineri în a discuta deschis despre problemele pe care le au, s-au plâns de lipsa totală sau parţială a punţilor de acces, timp îndelungat de execuţie a lucrărilor, accesul la parcare blocat total sau parţial, vânzări reduse până la limita subzistenţei, afaceri închise sau care urmează să se închidă.

Care sunt, în opinia mea, aspectele pe care ar trebui să le urmărească un primar atunci când în oraşul lui, reşedinţă de judeţ, se desfăşoară lucrări de asemenea amploare? În primul rând, acesta are obligaţia morală şi legală ca în autorizaţia de construcţie pe care o emite să specifice normele de siguranţă a cetăţenilor, pe care executantul lucrărilor trebuie să le respecte întocmai. Acestea trebuie să fie chiar superioare celor specificate de lege, pentru că siguranţa oamenilor este cel mai important aspect, nu costul pe care-l are executantul. În al doilea rând, trebuie să se asigure că termenele de execuţie se respectă întocmai, că pe şantier se păstrează exemplar curăţenia şi că activitatea comercianţilor se poate desfăşura în condiţii normale. În calitate de beneficiar al lucrării, Primăria trebuie să verifice periodic că lucrările se desfăşoară conform legii şi autorizaţiei de construcţie şi să aplice sancţiuni drastice executanţilor de lucrări care nu respectă normele. Obligaţia primarului este să sesizeze organele de specialitate atunci când Primăria nu are arie de competenţă să aplice sancţiuni.

Ţin să specific că, într-adevăr, sunt coleg de alianţă cu primarul Focşaniului, însă, aşa cum spunea şi preşedintele Crin Antonescu, USL nu s-a format doar pentru ca partidele noastre să câştige împreună nişte alegeri. Uniunea Social-Liberală s-a făcut pentru ca să construim împreună, cu mijloacele legislativului, administraţiei şi ale guvernării, o Românie puternică, care să aibă pe primul plan cetăţeanul.

Am constatat cu dezamăgire că măsurile de siguranţă pe şantiere nu au fost sporite după tragicul accident de săptămâna trecută. Somez autorităţile cu atribuţii de control în domeniu să demareze controale şi anchete riguroase, să facă publice rezultatele acestora şi să sancţioneze drastic executanţii lucrărilor care nu respectă prevederile Ordinului comun al ministrului de interne şi al ministrului transporturilor nr. 1112/411 din aprilie 2000. La fel cum se întâmplă în majoritatea ţărilor europene, transmit autorităţilor locale că au obligaţia de a acţiona proactiv în folosul cetăţeanului, şi nu reactiv, după ce astfel de evenimente tragice au loc.

Mă întreb dacă Primăria Municipiului Focşani are soluţii pentru a compensa pierderile înregistrate de comercianţii a căror activitate a fost afectată de lucrările din oraş, deoarece, cu siguranţă, pentru firmele care şi-au închis porţile, cât şi pentru oamenii care şi-au pierdut locurile de muncă, nu se mai poate face nimic. Vor reuşi într-un final autorităţile locale să impună executanţilor securizarea completă a şantierelor, conform legii?

Aştept cu interes soluţia pe care o va da justiţia în cazul accidentului de pe strada Constructorului din Focşani.

Doamna Raluca Surdu:

Subiectul declaraţiei mele politice de astăzi este legat de actuala reformă a sistemului de sănătate. Cu toţii suntem interesaţi de sistemul de sănătate din România, fiecare dintre noi ne dorim servicii medicale de mai bună calitate, iar practicienii acestui sistem îşi doresc condiţii mai bune de lucru, respectiv salarii mai bune.

Sănătatea este cel mai important lucru pentru fiecare dintre noi. În campania electorală le-am promis oamenilor din colegiul meu că USL va depune toate eforturile pentru a transforma sistemul de sănătate într-unul cu adevărat performant, pentru ca accesul la servicii medicale de bună calitate să fie la îndemâna tuturor cetăţenilor, şi nu un lux pe care şi-l permit doar câţiva. În acest sens, chiar în cursul acestui an, am propus public să redirecţionăm impozitul pe venit de 2% către sistemul de sănătate. Din nou vă reiterez această propunere: redirecţionaţi 2% către sănătate.

Îmbunătăţirea sistemului de sănătate din România este unul dintre obiectivele primordiale ale USL, iar în această perioadă o schimbare pozitivă în sănătate începe să prindă contur, să devină o realitate. Încă de la preluarea guvernării, USL a încercat să prioritizeze rezolvarea problemelor, iar subiectul sănătăţii, în perioada lunii mai 2012, era unul extrem de sensibil pentru oameni. Printre primele măsuri luate de Guvernul USL au fost redeschiderea celor 17 spitale închise absolut abuziv de către Guvernul condus de Emil Boc şi deblocarea a 4000 de posturi în sănătate. Am continuat prin extinderea serviciului SMURD, prin deschiderea a cinci noi centre în întreaga ţară. În perioada imediat următoare, Ministerul Sănătăţii are drept principale linii de acţiune, dezvoltarea centrelor de permanenţă, întărirea rolului medicilor de familie în a asigura consultaţii de urgenţă, gruparea tuturor programelor naţionale de sănătate într-o structură de specialitate a Ministerului Sănătăţii, urmând ca acestea să fie astfel mai bine coordonate şi unitar gestionate, pentru a evita repetarea unor crize precum cea a citostaticelor de la începutul anului 2013.

Aceste linii de acţiune ale Ministerului Sănătăţii vor fi coroborate cu implementarea noului pachet de bază de servicii sanitare, care de altfel este un angajament politic pe care actualul guvern şi l-a asumat în Programul de guvernare. Principiile de funcţionare ale acestuia sunt următoarele:

• Pachetul de bază este gratuit pentru toţi cetăţenii, asiguraţi şi neasiguraţi. Serviciile esenţiale sunt asigurate prin pachet.
• Pachetul are o componentă semnificativă de prevenţie.
• Drepturi reale şi aplicate pentru toţi pacienţii. Până acum pacientul avea drepturi doar pe hârtie, deoarece în realitate acesta trebuia să plătească pentru aproape orice. Odată aplicat, acest nou pachet de bază va stipula clar care sunt serviciile asigurate gratuit şi care sunt cele pentru care pacientul trebuie să plătească, iar acest demers va elimina plăţile informale pentru serviciile gratuite.

În aceste zile putem observa şi auzi cerinţele sindicatelor sanitare cu privire la creşterea alocării bugetare către sistemul de sănătate publică şi în acelaşi timp creşterea veniturilor funcţionarilor acestui sistem.

Vreau să vă aduc câteva detalii despre un proiect-pilot desfăşurat de Ministerul Sănătăţii care vizează tocmai creşterea veniturilor medicilor şi ale echipelor medicale. Proiectul constă în scoaterea profesiei de medic din categoria personalului bugetar şi creşterea veniturilor pentru medici şi echipa medicală în două forme: prin salarizarea pe performanţă (pe baza unor criterii care vor fi descrise în normele de aplicare) sau prin posibilitatea de a consulta şi trata pacienţii proprii, în regim privat, în spitalul public. Pacientului i se oferă posibilitatea alegerii medicului chiar în spitalul public, dacă doreşte acest lucru, iar medicului i se oferă posibilitatea de a trata pacienţii proprii în spitalul unde lucrează, aceasta fiind o formă prin care ambele părţi implicate, pacient şi medic, au de câştigat. Medicul care optează să aibă pacienţi privaţi în spitalul public poate face acest lucru strict în afara orelor de program, trebuie să fie angajat al spitalului şi să nu lucreze concomitent şi în mediul privat. Este reglementat şi procentul paturilor ocupate de pacienţii în regim privat, acesta neputând depăşi 20%, dar şi cum sunt distribuite sumele obţinute în urma plăţilor făcute de către pacienţii privaţi: în acest moment 50% din venituri merg către medic, 30% către echipă şi 20% către spital. Situaţiile de urgenţă, şi anume medicii cu specialitatea medicină de urgenţă şi ATI, nu pot avea pacienţi privaţi.

Domnul Ioan Balan:

"Lecţia de manipulare nesimţită"

Este greu de acceptat cum, zi de zi, prin minciunile şi strategiile de comunicare milimetric măsurate, Guvernul României, prin vocea lui Victor Ponta, ne consideră proşti.

Nu a trecut o zi, nu a trecut o lună, ci ne apropiem de doi ani de când Victor Ponta a preluat Guvernarea României. În tot acest răstimp, nu am putut identifica niciun fel de realizare concretă a unui guvern cu aproape 30 de miniştri fără nume şi o susţinere parlamentară invidiată de orice cabinet occidental.

Dacă la capitolul realizări nu am putut cuantifica nimic, la cel al politicii falimentare şi al eşecurilor programate să ştiţi că nu mi-ar ajunge tot timpul alocat şedinţei de astăzi să le enumăr.

Dincolo de incompetenţa demonstrată faptic, la guvernare, la fel de grav este modul în care Victor Ponta şi departamentul său de imagine îi sfidează pe români şi îi consideră o masă amorfă de ignoranţi. Când spun aceasta mă refer la minciunile şi manipularea plătită regeşte din bani publici, care au un singur obiectiv - să mintă populaţia că Guvernul Ponta nu este unul falimentar, ci unul deosebit de performant.

Şi, după cum bine ştiţi, nu fac acuzaţii fără să aduc şi argumente. Vă amintiţi eşecul răsunător al privatizării CFR Marfă, pe care inclusiv experţii FMI îl anchetează pentru suspiciunea intenţiilor rele ale Guvernului? Ar trebui să vi-l amintiţi, pentru că nu au trecut decât două săptămâni! Lecţia de manipulare a Guvernului Ponta s-a tradus în mângâierea pe creştet a miniştrilor pentru "marele succes" şi pentru "respectarea procedurilor". Adică marele eşec al privatizărilor este de fapt un mare succes al României şi noi nu înţelegem!

O altă lecţie de manipulare grosolană, transmisă în direct de televiziuni, a fost cea legată de rectificarea bugetară negativă de săptămâna trecută, prin care ministerele au pierdut sume semnificative de bani. De ce? Ştim cu toţii. Tripleta Ponta-Voinea-Chiţoiu au dat liber la evaziune pentru firmele de partid.

În acest context, Victor Ponta, cu discursul fabricat de către departamentul oficial de manipulare al Guvernului, i-a lăudat de o manieră comunistă pe toţi miniştri, pentru "marea lor performanţă" de a fi lăsat bugetul fără bani.

Pentru Victor Ponta, vinovat de dezastrul bugetar nu este în niciun caz Guvernul USL, vinovatul este, ca şi în perioada comunistă, inamicul extern!

Vinovaţii lui Ponta sunt fie Curtea Constituţională, care-şi permite neobrăzarea de a respinge ordonanţele care încalcă Legea fundamentală, fie firmele care se zbat în agonie şi nu-i plătesc lui, lui Ponta, taxele, fie guvernul trecut, adică Ponta 1, care a estimat greşit veniturile bugetare. Vinovaţi în Guvernul Ponta 2 nu există! Toţi miniştrii săi fără nume şi fără performanţe sunt premianţi, iar ei fac zi de zi viaţa mai bună românilor!

Murdară propagandă, domnule Ponta! Manipularea nesimţită la care apelaţi l-ar face invidios şi pe Emil Bobu şi pe Nicolae Ceauşescu. Să ştiţi că nici minciuna lor nu a ajuns prea departe...

Să ştiţi că aţi avut o şansă enormă pe care aţi ratat-o, iar minţindu-i constant şi consecvent pe români, nu veţi rezolva problemele fundamentale ale economiei.

Opriţi-vă din minciună! Opriţi-vă să-i mai jigniţi pe români!

Domnul Florin Gheorghe:

"USL şi cele 4 rectificări negative ale bugetului"

La peste 17 luni de guvernare sub Victor Ponta şi USL, singurele elemente tangibile ale acţiunii guvernamentale sunt cele patru rectificări bugetare negative şi cele peste 30 de taxe majorate şi impozite noi. Cu toate că USL, pentru prima dată în ultimele două decenii, nu a putut acuza "greaua moştenire a guvernării", pentru că a moştenit o creştere economică de 2,5% şi o rezervă în trezorerie de peste 5 miliarde de euro, asemenea "fiului risipitor" a spulberat toate eforturile de consolidare fiscală făcute de români în plină criză economică.

Dacă ne-am grăbi să calificăm rectificările bugetare negative ale Guvernului şi incapacitatea acestuia în a asigura colectarea veniturilor bugetare doar ca simple acte de incompetenţă cred că am fi victimele unei erori. USL şi Victor Ponta nu sunt doar incompetenţi, ci demonstrează zi de zi cinism faţă de români, guvernând doar în interesul membrilor săi de partid. În plus, incompetenţa nu mai poate reprezenta o scuză infinită care să îi menţină pe Victor Ponta şi miniştrii săi la putere.

Oricine cunoaşte principiile minimale ale finanţelor publice şi guvernării ştie că, atunci când economia creşte, veniturile bugetare reale, nu doar cele nominale, ar trebui să crească şi ele şi ar trebui să aducă beneficii tangibile românilor. Or, şi în anul 2012, precum şi în 2013, economia a crescut, însă veniturile bugetare s-au aşezat pe o curbă de scădere greu de oprit.

Nu incompetenţa guvernului este cauza, ci faptul că miniştrii USL nu doresc să colecteze taxele de la firmele de partid. USL a dat undă verde evaziunii fiscale chiar de a doua zi de când a venit la guvernare, iar acum găseşte tot felul de scuze şi minciuni copilăreşti pentru a ascunde furtul constant din bugetul public.

Din fericire pentru români şi România mai există instituţii care mai au curajul să spună Guvernului că este mincinos, neperformant şi nociv pentru mediul de afaceri şi pentru standardul de viaţă al românilor. Este vorba despre Consiliul Fiscal, o instituţie care nu a fost blândă nici cu cel care a înfiinţat această structură, Emil Boc, nici cu Răzvan Ungureanu şi nici cu fostul ministru al finanţelor, Florin Georgescu. Acum însă Consiliul Fiscal nu doar că atrage atenţia asupra anumitor erori de proiecţie şi execuţie bugetară uşor de surmontat, ci asupra violării brutale a tuturor regulilor fiscale şi bugetare, precum şi asupra compromiterii definitive a unei creşteri economice de peste 2%. Vă imaginaţi că, la cât de mult "iubeşte" USL şi Victor Ponta critica unor instituţii, nu au mai rămas prea multe zile până când vom auzi că toată conducerea Consiliului Fiscal va fi înlocuită.

USL a promis prosperitate pentru români şi, de aproape doi ani de când guvernează, nu împarte decât sărăcie şi taxe mai mari.

USL a demonstrat a fi cea mai puternică forţă politică creată în ultimii douăzeci şi patru de ani, dar şi cea mai puternică iluzie, în care românii au învestit atâta încredere. USL a dezamăgit exact pe măsura ei! A ajuns la guvernare prin minciună, a câştigat alegerile prin minciună şi guvernează numai prin minciuni şi manipulare.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Lipsa opoziţiei constructive din România"

Liderul PDL, Vasile Blaga, a făcut săptămâna trecută o serie de declaraţii care nouă, celor din USL, ne-au demonstrat că opoziţia nu este numai tăcută, ci şi oarbă. Acest lucru a fost remarcat şi de preşedintele Traian Băsescu, care prin vocea consilierului său prezidenţial, Cristian Diaconescu, susţine că "opoziţia nu este un job pentru leneşi, amatori sau visători" şi că în acest moment, în România, opoziţia lipseşte cu desăvârşire.

În cadrul unor declaraţii de presă preşedintele PDL a afirmat că premierul Victor Ponta va fi obligat de "dezastrul economic spre care îndreaptă România" să candideze la preşedinţie, deoarece astfel va scăpa de funcţia de prim-ministru.

Nu ştiu cum arată realitatea în care trăieşte domnul Vasile Blaga, dar pot să vă garantez că dezastrul economic a existat în trecut, în guvernarea PDL-istă. România, condusă de Guvernul Ponta, se împrumută la cele mai reduse dobânzi din istorie, atingând constant minime istorice ale ratei dobânzilor. Dinamica de creştere a plăţilor cu dobânzile este de 4 ori mai mică decât în primele şapte luni din 2011 şi de circa 8 ori mai mică decât în aceeaşi perioadă din 2009. Mai mult, la finalul primelor zece luni ale anului, leul este cea mai performantă monedă din UE, fiind singura care înregistrează o creştere în faţa euro, comparativ cu cotaţia din ianuarie.

Dacă aş fi fost în locul lui Vasile Blaga mi-ar fi fost ruşine să vorbesc despre situaţia fondurilor europene. Liderul PDL acuză actuala putere că nu este în stare nici măcar în ceasul al 12-lea să prezinte Comisiei Europene o strategie care să stea la baza acordului pentru absorbţia fondurilor pentru perioada 2014-2020. Îi aduc la cunoştinţă domnului Blaga că România se clasează pe primul loc în rândul tuturor statelor membre în ceea ce priveşte creşterea sumelor rambursate de Comisia Europeană în primele nouă luni ale acestui an şi că în acest moment rata de absorbţie a fondurilor europene a depăşit 25%, în timp ce, la momentul preluării guvernării de către USL, aceasta era în jurul cifrei de 7,4 procente. De asemenea, România a încasat în acest an aproximativ 2,4 miliarde de euro de la Comisia Europeană, mai mult decât în întreaga perioadă 2007-2012, când ţara noastră a primit doar 2,2 miliarde de euro din finanţările alocate. PDL trebuie să fie ultimul actor politic care să mai vorbească despre fonduri europene în ţara noastră, pentru că din cauza acestui partid România trebuie să plătească UE peste un miliard de euro pentru deficienţele în sistem din perioada 2009-2011.

În ceea ce priveşte candidaţii pentru alegerile prezidenţiale şi opinia acestuia conform căreia Victor Ponta va fi obligat să candideze, nu pot spune decât că Vasile Blaga ar trebui să se ferească pe viitor de asemenea remarci. Cum poţi să vorbeşti despre candidatura altcuiva la prezidenţiale, când tu, liderul principalului partid de opoziţie, dai dovadă de laşitate, nu candidezi niciodată la nicio funcţie şi încerci să-i împingi mereu pe alţii în faţă?!

Doamna Claudia Boghicevici:

"Declararea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2013, emisă de Guvernul Ponta, ca neconstituţională de către Curtea Constituţională a României"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră cu o nouă declaraţie legată de incompetenţa actualului titular de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Săptămâna trecută, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţonalitate sesizată de trei cetăţeni simpli ai acestei ţări, într-un dosar privind recalculările pensiilor după intrarea în vigoare a legii care obligă Guvernul să indexeze anual pensiile. Această decizie în sine ar trebui să reclame scuze din partea Guvernului Ponta, pentru că decizia de neconstituţionalitate se referă la una din cele o sută de ordonanţe de urgenţă date de un guvern cu majoritate parlamentară de 70%. Paradoxal, e vorba chiar de Ordonanţa de urgenţă nr. 1/2013, deci putem spune că acest Guvern a început anul cu încălcarea grosolană a Constituţiei. Este însă şi mai strigător la cer că, în loc să recunoască această eroare, în loc să explice pensionarilor de ce a recalculat greşit pensiile celor care au ieşit la pensie în perioada ianuarie 2011-ianuarie 2013, actualul ministru al muncii foloseşte aceeaşi retorică păguboasă în care nu îşi asumă nimic, în care "greaua moştenire" este vinovată pentru tot, în care până şi Curtea Constituţională este de vină pentru această decizie. Aşa ceva nu se poate tolera şi cred că noi, ca parlamentari aleşi prin vot direct de cetăţeni, inclusiv de pensionarii afectaţi de gafa doamnei Câmpeanu, avem datoria să sancţionăm aceste derapaje.

În cele ce urmează, vă voi explica de ce ministrul Câmpeanu şi Guvernul Ponta au greşit când au emis Ordonanţa de urgenţă nr.1/2013, declarată acum neconstituţională, şi de ce reacţiile responsabililor de această ordonanţă neconstiuţională sunt demagogice şi politicianiste.

La începutul acestui an, Guvernul USL a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. În această ordonanţă de urgenţă a Guvernului, deşi în preambul se prevede că "având în vedere că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinde reglementări potrivit cărora pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a actului normativ, la punctajul mediu anual al acestei categorii de pensionari se aplică un indice de corecţie calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la acea dată", în articolele propriu-zise se menţionează că: "Art. 170. - (1) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condiţiile art. 95 se aplică un indice de corecţie calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflaţiei pe anul 2011."

Tot în articolele propriu-zise, la art. III se prevăd următoarele:

1. În anul 2013, indicele de corecţie care se aplică punctajului mediu anual determinat conform prevederilor art. 95 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, este 1,06.
2. Indicele de corecţie prevăzut la alin. (1) se aplică şi punctajelor medii anuale calculate pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis începând cu luna ianuarie 2011.
3. În situaţia persoanelor prevăzute la alin. (2), indicele de corecţie se aplică asupra punctajului mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Practic, alineatele 2 şi 3 din acest articol se bat cap în cap, pentru că indicele de corecţie pentru cei care s-au pensionat începând cu ianuarie 2011 se aplică asupra punctajului mediu anual cuvenit la data intrării în vigoare a ordonanţei, adică ianuarie 2013, şi nu la data prevăzută de alineatele anterioare.

Cum ar fi trebuit de fapt aplicată Legea nr. 263 din acest punct de vedere?

Pentru persoanele înscrise iniţial la pensie începând cu 1 ianuarie 2012, la punctajul mediu anual determinat trebuia să se aplice un indice de corecţie, calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la acea dată. Indicele de corecţie menţionat se aplică o singură dată, la înscrierea iniţială la pensie. Având în vedere faptul că valoarea punctului de pensie a fost stabilită prin această lege la 732,8 lei (urmând ca, de la data aplicării legii, aceasta să fie indexată anual, cu 100% rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, înregistrate în anul precedent, procentul de 50% urmând a se diminua anual, până ce indexarea se va face doar cu 100% rata inflaţiei), rupându-se legătura între acesta şi câştigul salarial mediu brut, s-a considerat că este necesar, pentru noii pensionari, să existe o legătură directă între punctajul personal obţinut la momentul pensionării şi câştigul salarial mediu brut din anul precedent calculării punctajului (câştig salarial mediu brut la care s-au raportat contribuţiile sociale în ultimul an).

Prin această corelaţie noii pensionari primeau un plus de punctaj (indicele respectiv fiind întotdeauna supraunitar şi în creştere), iar noii pensionari, putem spune, de asemenea, că erau stimulaţi să amâne momentul pensionării.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 Guvernul USL nu a aplicat acest indice de corecţie, pentru cei care au intrat la pensie după 1 ianuarie 2011, asupra punctajului mediu anual de la data pensionării, ci asupra punctajului aflat în plată la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă nr. 1/2013, adică ianuarie 2013.

Din toate aceste motive, PDL i-a cerut public doamnei ministru Mariana Câmpeanu să îşi asume răspunderea pentru emiterea unui act normativ neconstituţional şi să înceteze a mai da vina pe alţii pentru propria culpă. Cred că această ţară nu va ajunge acolo unde ne dorim dacă guvernanţii nu vor înţelege, odată pentru totdeauna, că responsabilitatea lor în fruntea ţării este de a reprezenta interesele cetăţenilor şi de a da socoteală acestora atunci când acest lucru nu se întâmplă. Din păcate, în ceea ce priveşte această Ordonanţă de urgenţă nr. 1, decizia CCR spune ferm: Guvernul Ponta a înşelat încrederea cetăţenilor.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Marele handicap al României este USL, focarul de corupţie din fruntea ţării, şi evaziunea fiscală, nu FMI"

În aceste zile, la Bucureşti, Guvernul Ponta discută cu FMI bugetul pe anul 2014, într-o secretomanie totală, de-a dreptul paranoică, dacă dăm crezare veştilor privind bruiajul telefoanelor din Ministerul Finanţelor.

PDL consideră că USL trebuie să renunţe la secretomania aceasta totală. Când negociezi cu FMI de pe poziţiile pe care se află astăzi Guvernul Ponta nu ne putem aştepta decât la o singură soluţie: noi biruri pe veniturile românilor. Şi FMI ştie că anul 2014 este an electoral, cu miză mare, şi că este în firea PSD şi PNL să ascundă totul sub preş pentru a nu îşi afecta scorul electoral. Marele handicap nu este FMI, aşa cum ne spunea azi domnul Antonescu. Marele handicap al României este USL.

Negocierile cu FMI de acum vin după o rectificare dureroasă şi după ratarea spectaculoasă a unei privatizări de către Guvernul Ponta, la CFR Marfă.

Credibilitatea Guvernului Ponta este zdruncinată în faţa FMI - bugetul pe 2013 a fost prost făcut, avem un minus de 8,2 miliarde de lei la încasări, iar privatizarea CFR Marfă a decurs de parcă Guvernul Ponta dorea să o rateze.

FMI nu impune niciodată nimic cu forţa guvernelor. FMI îţi spune care este problema finanţelor şi a economiei şi aşteaptă soluţii credibile.

În acest moment, negocierile Guvernului Ponta cu FMI nu pot fi foarte plăcute. Guvernul Ponta a ratat 2 ani de creştere economică. Pentru anul viitor, trebuie acoperită o gaură de 12 miliarde de lei la bugetul de stat (8,2 venituri nerealizate anul acesta + 3,5 aferente creşterilor de pensii şi salarii). Întrebarea pe care cu siguranţă o pune acum FMI este: de unde scoate România 12 miliarde de lei? Iar răspunsul ni l-au tot sugerat Ponta şi Voinea în ultimul timp - din noi taxe şi impozite. Dar România are nevoie de un buget al dezvoltării, nu de un buget al socialismului primitiv.

Amintiţi-vă episodul scăderii TVA la pâine. Guvernul USL a vrut, FMI nu s-a opus, dar a zis că veniturile pierdute de bugetul de stat, adică circa 100 de milioane de euro, trebuie compensate - aşa că Guvernul USL a venit cu taxe şi impozite suplimentare pe aur, ambarcaţiuni, alcool.

România are acum securea deasupra capului din cauza guvernării incompetente, dezinteresate şi corupte. PDL face un apel la Guvernul Ponta să schimbe pentru anul 2014 filozofia bugetară demonstrat falimentară în acest an şi anul trecut.

Întreaga filozofie bugetară a USL până acum demonstrează că banii din taxele şi impozitele noi aplicate românilor se duc în achiziţii publice atribuite direct firmelor de partid, banii de investiţii sunt tăiaţi, iar cheltuielile cu salariile la stat cresc. Mai exact, numai în 2012 valoarea achiziţiilor publice directe a fost de 2,1 miliarde de euro, de 8 ori mai mult decât în 2011. Pe anul 2013 nu avem cifre disponibile încă, dar putem să ne închipuim că după creşterea de 7 ori a sumei limită pentru acordarea directă a unui contract, valoarea va ajunge la peste 5 miliarde de euro. Vorbim de circa 5 miliarde de euro bani publici cu care românii habar nu au ce s-a făcut. Sifonarea banului public către firmele de partid a devenit mult mai uşoară, prin grija Guvernului Ponta. Să luăm un exemplu simplu - deputatul PSD Eduard Martin are 500 de contracte cu statul încheiate prin intermediul firmelor sale. Ponta dă bani cu găleata firmelor de partid prin intermediul atribuirilor directe, în schimb bagă mâna în buzunarul românilor adânc.

Guvernul Ponta trebuie să rezolve în 2014 problema evaziunii fiscale. Sub guvernarea USL, evaziunea fiscală a înflorit, depăşind bugetul educaţiei şi sănătăţii într-un an. Ieri şi mâine avem proteste de stradă ale medicilor rezidenţi şi profesorilor. Rezolvarea problemei evaziunii fiscale ar mări bugetele educaţiei şi sănătăţii la un nivel decent. Este important ca Guvernul Ponta să aibă voinţă politică, şi nu mentalitate de clan.

PDL cere Guvernului Ponta să pună accent pe investiţii, pe stimularea muncii, nu a asistenţei sociale în plin an electoral. Guvernul Ponta a tăiat investiţiile publice la jumătate din nivelul anului 2011. Acest lucru se vede în creşterea numărului de şomeri cu 56.000 într-un an şi în creşterea firmelor intrate zilnic în insolvenţă: 74 firme pe zi în anul 2013, faţă de 59 firme pe zi în anul 2011.

PDL cere premierului respectarea promisiunilor sale din întâlnirea cu PDL de a analiza în regim de urgenţă proiectele pentru crearea Autorităţii Naţionale de Protecţie a Investitorilor şi pachetul de măsuri pentru relansare economică prin relaxare fiscală.

PDL cere PSD şi PNL să înceteze să mai vândă resursele ţării pe doi bani, aşa cum a făcut Năstase în guvernarea sa, fie că e vorba de aur, gaze de şist, lemn, ape minerale sau alte resurse. Ponta vinde resursele şi companiile româneşti pe doi lei pentru a mai plăti încă un an electoral pensiile şi salariile, în speranţa că le va primi voturile anul următor. Ce facem după alegeri? Ce lăsăm generaţiilor viitoare? Unde sunt locurile de muncă promise, având în vedere că şomajul creşte lună de lună?

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Bugetul Ponta este pur electoral pentru 2014"

Guvernul Ponta îşi bate joc de o ţară întreagă cu un proiect de buget pur electoral pentru anul 2014. Premierul bagă mai întâi mâna adânc în buzunarele românilor prin taxe noi, scumpeşte viaţa românilor, apoi dă înapoi foarte puţin şi doar unora. Premierul dă liber motoarelor de partid - adică primăriilor - să cheltuiască anul viitor mult şi pe datorie prin creşterea plafonului de datorie la autorităţile locale. Vom avea din nou în anul electoral 2014 o ţară plină de şantiere pe datorie. Firmele vor fi din chemate să lucreze din nou pe datorie şi banii îi vor vedea la Sfântul aşteaptă, plătiţi, eventual, de următorul Guvern.

Remarcăm, din păcate, din nou, absenţa oricărei măsuri pentru însănătoşirea mediului de afaceri sau pentru crearea de locuri de muncă. Atenţie la ordinea măsurilor luate: creştere explozivă a preţurilor prin taxare agresivă şi apoi, infim, creştere a salariilor şi a pensiilor.

Concluzie? Guvernul Ponta se va baza în continuare pe suprataxare, tradusă birocratic prin proasta colectare. Economia neagră va încuraja mafia USL. Însuşi Crin Antonescu a recunoscut ieri-seară că Guvernul din care face parte nu face nimic pentru mediul de afaceri. Pentru mediul de afaceri, singurul beneficiu este menţinerea cotei unice. "Din păcate, nu am putut acum să ameliorăm starea mediului de afaceri", a spus cu seninătate şeful PNL. Pentru cei de la putere mediul de afaceri nu există decât pentru a fi ameninţat şi taxat.

În an electoral, USL va mări salarii şi pensii electoral atât de puţin încât să se poată lăuda. Creşterile au loc pe fondul scumpirilor stimulate de noile taxe introduse. După cele 30 de taxe noi şi impozite majorate se anunţă altele noi: accize indexate cu inflaţia, taxe pe clădirile speciale, inclusiv pe reţelele electrice, taxe suplimentare pe combustibili, care înseamnă preţuri mai mari la toate produsele şi facturile.

Taxarea galopantă înghite orice majorare. Taxarea înseamnă de două ori tăierea banilor românilor: o dată prin plata lor directă, a doua oară prin preţuri mai mari plătite pentru toate produsele cumpărate.

PDL a cerut în repetate rânduri Guvernului Ponta relaxare fiscală, dereglementare legislativă şi debirocratizare, pentru a oxigena mediul de afaceri. PDL a cerut crearea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Întreprinzătorului gâtuit de stat. PDL a cerut CAS diminuat cu 5 puncte procentuale la angajator în paralel cu creşterea salariului minim pe economie la 1000 lei.

Avem o certitudine: Ponta anunţă creşterea salariului minim la 850 lei de la 1 ianuarie, fără diminuarea CAS. Asta înseamnă taxe pe muncă mai mari pentru angajatori şi locuri de muncă noi tot mai puţine.

Avem şi o incertitudine: Ponta anunţă că după alegerile europarlamentare va creşte salariul minim la 900 lei de la jumătatea anului 2014 şi va diminua CAS cu 5 puncte procentuale. Mă tem că este o promisiune pur electorală. Vor să treacă alegerile alimentând speranţele românilor, iar imediat după alegeri mă tem că vor găsi argumentele necesare să rectifice din nou negativ bugetul pe anul 2014 şi să nu-şi onoreze promisiunile. Nu ar fi nici prima, nici ultima promisiune electorală neonorată. Aşa au ajuns la putere, aşa guvernează: prin minciună şi aşteptări neonorate.

Cum să se dezvolte clasa de mijloc sub asaltul guvernului socialist primitiv care ştie doar să taxeze? Cum să avem mai multe locuri de muncă sub puhoiul de taxe impuse de USL, căruia nu-i pasă defel de cei ce muncesc şi contribuie la buget, ci doar de împărţirea sărăciei către bugetari şi pensionari? Cum să crească nivelul de trai al românilor când corupţia endemică din fruntea ţării acoperă evaziunea fiscală de proporţii, iar corupţia e acoperită, la rândul ei, de taxe noi şi impozite majorate?

Business-ul privat nu este produs de lux, ci şansa de a îmbunătăţi în fiecare zi viaţa românilor. Dezvoltarea economiei negre încurajează doar mafia de partid. Mediul de afaceri se va întâlni cu Guvernul Alternativă al PDL pe data de 18 noiembrie, ora 15,00, la World Trade Center. Vom discuta despre problemele şi soluţiile reale ale celor chemaţi să creeze noi locuri de muncă şi bunăstare.

Guvernul actual a dovedit în trei ani la rând că este incapabil să impulsioneze creşterea economică peste nivelul celui înregistrat în anul 2011.

Domnul Iulian Vladu:

"Promisiuni, promisiuni, promisiuni!"

Premierul Victor Viorel Ponta încă reuşeşte să uimească prin declaraţiile şi intervenţiile sale publice, deşi, graţie istoriei recente, sunt puţine surprizele care mai pot să apară în ceea ce priveşte guvernarea USL. Neadevărurile înflorite în laboratoarele de propagandă le ies atât de natural reprezentanţilor puterii, încât ai senzaţia că deosebesc cu mari dificultăţi adevărul de fantezie.

Aflat recent într-o vizită electorală la Arctic Găeşti, unde singurul său merit este că nu a blocat un proiect demarat în 2011 de Guvernul Boc, premierul s-a trezit promiţând că va susţine extinderea DN 7 Bâldana - Găeşti pe 4 benzi! Ca şi cum nici usturoi nu a mâncat şi nici gura nu-i miroase, a uitat să spună că tot Guvernul pe care cu onoare îl conduce a tăiat finanţarea pentru această importantă investiţie în două rânduri: în 2012, când ar fi trebuit, de fapt, să demareze, dar şi în 2013, când nici măcar nu a mai luat-o în considerare, deşi ar fi trebuit să fie deja dată în folosinţă.

Proiectul extinderii DN 7 pe 4 benzi, pe teritoriul judeţului Dâmboviţa, face parte integrantă din negocierile purtate de către autorităţile române cu firma franceză Renault, care a înfiinţat în oraşul dâmboviţean Titu cel mai mare Centru tehnologic din Europa Centrală şi de Est. Deşi investiţia angajată de Guvern se afla într-un stadiu avansat şi primise finanţare, primul-ministru Victor Viorel Ponta şi-a permis să o taie de la capitolul "priorităţi" încă din anul 2012, atunci când a preluat puterea în România. Iată că acum, ca prin minune, a scos-o de la naftalină, ca pe-o revelaţie, în lumina reflectoarelor şi în obiectivele camerelor de filmat.

Lipsa de seriozitate, dar şi modul haotic în care au fost suprimate proiectele importante ale României, sub o guvernare superficială şi imatură, ne-au costat, în ultimul an şi jumătate, foarte multe puncte de credibilitate în faţa partenerilor şi a investitorilor străini. De aceea, promisiunile şi declaraţiile domnului Ponta, neînsoţite niciodată de fapte, nu sunt decât un cal troian şi un spectacol ieftin de imagine, care nu mai reuşesc să emoţioneze pe nimeni.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Strategia naţională în caz de cutremur"

În ultima perioadă România s-a confruntat cu un număr impresionant de mici seisme care au trezit urâtele amintiri ale marilor cutremure din anii ‘40 şi ’77. Dezastrele produse în acei ani au fost unele de proporţii, care au lăsat adânci răni fizice, spirituale şi materiale. Acum însă cred că a venit momentul să concepem un plan la nivel naţional prin care am putea face faţă unor tragedii de o asemenea amploare.

Întotdeauna am susţinut faptul că prevenţiei îi trebuie acordată o mai mare importanţă. A preveni, în cazul de faţă, înseamnă a micşora panica, a te simţi pregătit pentru neprevăzutul prevăzut. A preveni înseamnă a salva vieţi. Această strategie naţională trebuie să fie una complexă, realistă, bine calculată şi studiată de către specialişti, pentru ca prin componentele sale să ofere un sprijin cât mai mare în caz de seisme. Printre acestea se pot număra metodele şi echipamentele de intervenţie şi descarcerare, oferirea de servicii medicale de urgenţă, furnizarea de apă şi electricitate cel puţin în cadrul spitalelor, iluminarea stradală în cazul producerii unor seisme în timpul nopţii, alimente şi spaţii de refugiu dacă temperaturile exterioare sunt foarte scăzute. Senzaţia de neputinţă este îngrozitoare.

Cred că nu este prea târziu ca prin acţiuni hotărâte să reducem efectele unui posibil cutremur. Este esenţial un sistem educaţional de informare, prin care, în şcoli, licee, universităţi, dar şi prin intermediul mass-media să se facă cunoscut modul corect de reacţie în caz de seism. Autorităţile trebuie să acorde o importanţă majoră consolidării locuinţelor înainte de asigurarea lor, pentru că în cazul unor daune majore nu ştiu în ce măsură firmele de asigurări nu vor da ele însele faliment.

Separat de strategia naţională, consider că fiecare dintre noi îşi poate stabili propria strategie: stabilirea unui loc de întâlnire cu familia, atenţie la lucrurile care pot cădea şi te pot răni, de avut mereu la îndemână o sursă de lumină pe baterii, să ştim de unde putem lua rapid câteva alimente şi chiar, de ce nu, pregătirea unui mic rucsac cu necesităţi. Toţi în acele momente care sper că nu vor veni niciodată va trebui să dăm dovadă de altruism.

Dintre toate cele de mai sus totuşi cele mai importante mi se par a fi comunicarea şi intervenţia medicală. Dacă totul se întâmplă pe o beznă aproape totală, nu ştii unde eşti, unde să te duci, ce te poate lovi oricând, iar comunicarea este esenţială. Toate acestea, completate cu o modalitate de alertă în masă a populaţiei, pot duce la o Românie pregătită în caz de seisme, atât din punctul de vedere al reacţiilor autorităţilor, cât şi din punctul de vedere al reacţiilor cetăţenilor. Cu siguranţă o asemenea strategie naţională poate fi costisitoare şi necesită multă muncă, dar beneficiile acesteia în cazul unui seism de proporţii o fac cu adevărat necesară.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

În acest sfârşit de săptămână, fraţii noştri de peste Prut au dat Uniunii Europene un exemplu de civism, de curaj, determinare şi entuziasm cum aproape că nu credeam că vor reuşi să o facă, având în vedere boicotul continuu, politic şi economic, la care sunt supuşi.

La Chişinău, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, 100 de mii de moldoveni au strigat, în limba română, sub steagurile tricolore şi sub cele albastre ale UE, că îşi doresc, din tot sufletul, integrarea în marea familie europeană.

Văzând aceste imagini, mi-am amintit de propriile noastre demersuri, speranţe şi eforturi, de optimismul nostru extraordinar, de dorinţa noastră aproape unanimă de a deveni, în cel mai adevărat înţeles al cuvântului, cetăţeni europeni.

Sub impresia acestor imagini şi a acestor gânduri, vă rog, astăzi, să ne pese!

Mesajul românilor moldoveni este nu doar unul civic, ci şi unul cu o uriaşă încărcătură politică, de care atât Uniunea Europeană, cât şi Federaţia Rusă ar trebui să ţină cont.

Manifestarea de la Chişinău a fost expresia dorinţei legitime, suverane a unui popor, pe care, cu mândrie şi dragoste, ca români, avem bucuria să o salutăm şi datoria să o susţinem pe toate căile democratice.

Aşa cum ştiţi, la sfârşitul acestei luni, în cadrul Summitului de la Vilnius, dacă nu vor interveni probleme majore, Republica Moldova va putea parafa acordul, pe care urmează să îl semneze în 2014.

Cu alte cuvinte, dacă lucrurile vor merge bine, dacă vom susţine cu aceeaşi seriozitate eforturile fraţilor noştri pentru reformarea ţării şi pentru punerea de acord a legislaţiei proprii cu cea europeană, dacă le vom fi alături, în continuare, dându-le informaţiile de care au nevoie, ferindu-i de a face greşeli pe care, din neştiinţă, noi le-am făcut, susţinându-i moral şi, pe cât posibil, material, aşa cum am făcut-o, de pildă, în cazul embargoului vinurilor moldoveneşti, 2014 va fi anul în care parcursul european al Republicii Moldova va deveni ireversibil.

Apreciez eforturile excepţionale depuse, în acest sens, până acum, de Guvern, de parlamentarii şi europarlamentarii români militanţi, de ONG-urile active şi de toţi românii, între care şi foarte mulţi prahoveni, care au făcut, fac şi vor face ca acest vis să devină realitate.

Domnul Marin Anton:

"Dezvoltarea integrată a zonelor rurale are scopul de a întări economia şi de a limita depopularea acestora"

Situat în Câmpia Dunării, judeţul Giurgiu şi-a păstrat caracterul său predominant agricol, cu consecinţe negative referitoare la fenomenul depopulării rurale.

Datorită transformărilor intervenite în sectorul agricol din ţară după anul 1990, agricultura judeţului nostru rămâne caracterizată prin cuvântul subzistenţă. În urma fărâmiţării excesive a exploataţiilor agricole s-a accentuat înclinaţia producătorilor agricoli individuali spre autoconsum, iar capacităţile de prelucrare din industria alimentară au rămas în mare parte în urma celor europene. Gradul redus de utilizare a capacităţilor de producţie a determinat să se înregistreze costuri mari pe unitatea de produs, în paralel cu diminuarea drastică a puterii de cumpărare a populaţiei, conducând la diminuarea cererii interne de produse alimentare.

Problemele identificate în regiune constau într-o infrastructură slab dezvoltată, unităţi administrativ-teritoriale fără alimentare cu apă în sistem centralizat, iar reţeaua de canalizare este aproape inexistentă în zona rurală. De aici se poate deduce o incoerenţă în adoptarea unor strategii locale.

De asemenea, agricultura ineficientă practicată în judeţul Giurgiu este caracterizată printr-o piaţă de desfacere greu funcţională, acces greu la credite şi un mediu de afaceri necompetitiv şi, nu în ultimul rând, un preţ scăzut al produselor agricole.

În cadrul politicilor de dezvoltare trebuie pus accent pe eficientizarea structurilor administrative prin formarea personalului, având drept consecinţă directă eliminarea disfuncţionalităţilor pieţei funciare. Ajutoarele de preaderare în domeniul agricol au permis subvenţionarea unei serii de măsuri precum creşterea calităţii producţiei, prelucrării şi comercializării produselor agricole, înfiinţarea grupurilor de producători şi, nu în ultimul rând, dezvoltarea infrastructurii şi reabilitarea satelor.

Din păcate, la 7 ani de la aderare şi în faţa provocărilor adoptării noii Politici Agricole Comune, anul 2014 devine un an de referinţă în domeniul agriculturii, chiar dacă noi nu suntem pregătiţi corespunzător.

O strategie agricolă comună, prin alinierea la normele comunitare, trebuie să permită o dezvoltare a tuturor ţărilor membre, iar strategia să nu conţină simple fraze în proiectele noastre comune cu Europa. Trebuie să ajungem la nivelul european de agricultură competitivă, trebuie să ne dezvoltăm în zona rurală, chiar dacă acum suntem foarte aproape de conceptul de zonă defavorizată.

Există perspective bune în ceea ce priveşte exporturile alimentare pe pieţele internaţionale, deoarece în judeţul Giurgiu avem o pondere mare a terenului agricol, cu fertilitate ridicată a solului, putem folosi irigaţiile cu costuri mai mici decât în alte zone ale ţării. Dezvoltarea punctelor tari, în paralel cu eliminarea slăbiciunilor constituie propunerile noastre pentru reforma politicilor comunitare actuale.

Domnul Ion Diniţă:

"Avertismentul Prinţului Charles"

Ceea ce eu personal am subliniat în repetate rânduri, respectiv faptul că statul român trebuie să fie extrem de preocupat de protecţia mediului, a fost întărit zilele trecute de către moştenitorul Coroanei Britanice. Prinţul Charles de Wales al Marii Britanii a transmis autorităţilor române un mesaj extrem de sugestiv, referitor la pericolul dispariţiei pădurilor româneşti şi la distrugerea biodiversităţii, capitole care încă ne plasează pe primele locuri la nivel mondial. Cunoscut susţinător al României, prinţul Charles de Wales a afirmat, cu prilejul lansării unui film excelent de promovare a ţării noastre, că pierdem trei hectare de pădure virgină pe oră, iar jumătate din acest fenomen are loc tocmai în zonele care ar trebui să fie protejate prin lege şi prin intervenţia autorităţilor statului.

În opinia mea, protejarea pădurilor virgine şi cvasivirgine trebuie să constituie o prioritate pentru Ministerul Mediului, cu atât mai mult cele existente în parcurile şi rezervaţiile naturale.

Moştenitorul tronului britanic a lansat un avertisment extrem de concret pentru noi, afirmând că una dintre comorile României, pădurile, denumite de Excelenţa Sa "frumuseţea neatinsă", sunt în pericol iremediabil de dispariţie. Prinţul Charles, fără îndoială un personaj mult mai important pentru noi decât orice minister sau orice ambasador extern, a reiterat că România este unul dintre puţinele locuri în care mai există întinderi uriaşe de păduri virgine, care sunt o adevărată sărbătoare a biodiversităţii şi găzduiesc o treime din populaţia Europei în ceea ce priveşte urşii bruni, lupii şi râşii. "Aceasta face din Carpaţii româneşti o comoară nepreţuită pe un continent care demult şi-a pierdut astfel de comori sălbatice. Ceea ce dumneavoastră aveţi aici, în România, a devenit de o raritate extremă. Pădurile înfloritoare pot fi înlocuite însă cu peisajele mohorâte pe care le vedem în ultimul timp în multe locuri din Europa", ne-a transmis Prinţul Charles în mesajul său. De altfel, chiar nepotul Excelenţei Sale, micul prinţ George de Cambridge, a primit recent o pajişte cu flori sălbatice pe dealurile Transilvaniei, din partea contelui Tibor Kalnoky, un mare prieten ecologist al prinţului Charles, care are grijă de o proprietate din Transilvania a fiului cel mare al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Dacă nu vom avea grijă, s-ar putea ca micul prinţ să nu mai poată beneficia la maturitate de cadoul primit.

Militant activ pentru dezvoltarea agriculturii ecologice a României, precum şi pentru menţinerea în starea actuală a bogăţiilor naturale unice în lume pe care noi le avem de la natură şi de la Dumnezeu, prinţul Charles a tras un serios semnal de alarmă pentru România: "Unul din motivele pentru care întotdeauna mi-a făcut mare plăcere să revin în România este frumuseţea naturală extraordinară a peisajelor sale şi a pădurilor sălbatice virgine din Munţii Carpaţi, însă toate acestea pot să dispară cu rapiditate. În anumite zone deja este prea târziu şi situaţia se înrăutăţeşte în fiecare zi", a subliniat oficialul britanic.

Îmi doresc foarte mult ca avertismentul venit de la Londra să nu fie tratat cu indiferenţă de către oficialii guvernamentali. Din contră, responsabilii statului în domeniul mediului trebuie să acţioneze cu rapiditate şi fermitate pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat din rezervele de "aur verde" ale României. Pierderea acestor bogăţii inestimabile ar fi o tragedie pentru noi, aşa cum bine spunea şi marele şi dezinteresatul nostru promotor, prinţul Charles, fapt ce ne-ar atrage desconsiderarea şi dispreţul viitoarelor generaţii. Sper să nu avem această soartă şi nici să ajungem la adevărul conţinut de celebrele versuri "Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă!"...

Doamna Marioara Nistor:

"In memoriam Corneliu Caranica - sau Cine mai ascultă vocile dascălilor?"

Încă din primele zile ale deja îndepărtatului an 1990, dascălii români şi-au dorit o lege a educaţiei sănătoasă, onorabilă, care să le reprezinte interesele, atât ale lor, profesionale, cât şi ale elevilor şi părinţilor, ca un tot unitar, în fapt ale întregii societăţi româneşti. Sindicalişti de marcă precum brăileanul Corneliu Gheorghe Caranica şi-au dedicat întreaga luptă sindicală acestui crez. Mai mult, Corneliu Caranica a trecut la cele veşnice cu această durere şi dorinţă în suflet: însănătoşirea sistemului de învăţământ românesc.

Corneliu Caranica a fost prima voce sindicalistă vie şi notabilă care a luptat pentru elaborarea şi adoptarea unei legi speciale de salarizare pentru învăţământ, în scopul de a asigura salarizarea echitabilă a tuturor categoriilor de salariaţi şi, în mod special, a personalului nedidactic şi a personalului debutant. Astăzi, după 13 ani de la moartea lui Caranica, învăţământul românesc este în aceeaşi situaţie deplorabilă: un sistem bolnav, nereformat, plin de vicii de procedură, inechitabil, instabil, bulversant deopotrivă pentru elevi, părinţi şi cadrele didactice.

Şi astăzi, în 2013, revendicările dascălilor sunt onorabile şi de bun-simţ: alocarea, începând cu 2014, a minimum 6% din PIB pentru educaţie şi creşterea ponderii cheltuielilor de personal pentru învăţământ din totalul cheltuielilor de personal din sectorul public; modificarea Legii educaţiei naţionale, inclusiv în ceea ce priveşte statutul personalului didactic; adoptarea unei legi de salarizare prin care salariile profesorilor debutanţi să crească cu 50%, iar raportul dintre salariul de bază maxim al funcţiei didactice şi cel minim să fie 2:1; elaborarea şi adoptarea unei legi speciale de salarizare pentru învăţământ, care să asigure remunerarea corespunzătoare a tuturor categoriilor de salariaţi şi, în mod special, a personalului nedidactic.

Sindicaliştii din educaţie mai cer în mod expres depolitizarea învăţământului, astfel încât în dobândirea funcţiei de director al unei unităţi de învăţământ rolul determinant să revină colectivului unităţii, şi nu factorilor politici, aşa cum nefast s-a întâmplat în ultimii ani, atât în educaţie, în sănătate, cât şi în toate celelalte domenii ale societăţii. Sindicaliştii mai vor, pe bună dreptate, regândirea programelor şcolare şi a sistemului de evaluare a elevilor, pentru ca ponderea să fie accentuată pe latura formativă, şi nu pe cea informativă, iar prin evaluare să se verifice capacitatea elevilor de a aplica practic cunoştinţele dobândite, pentru a face faţă cerinţelor în schimbare şi competiţiei de pe piaţa forţei de muncă.

Am mai spus şi cu alte ocazii de la această tribună de opinie parlamentară că elevii români, altfel extrem de capabili şi performanţi comparativ cu cei din orice ţară a lumii, trebuie să fie învăţaţi în şcoală şi să gândească pragmatic, să decidă, să ia hotărâri în regim de criză, nu doar să memoreze. Şi mai sunt multe alte aspecte de îmbunătăţit...

Sunt convinsă de realitatea conform căreia copiii României merită să primească o educaţie sănătoasă şi o instruire profesională clară, coerentă, competentă, iar dascălii României merită respect. Şi nu numai respect, merită o salarizare conform cu pregătirea lor, precum şi cu marile eforturile depuse în transformarea morală şi educativă a unui copil de la şase ani până la maturitate. Pentru aceste deziderate aş vrea să nu politizăm revendicările cadrele didactice şi aş solicita actualului Guvern să le satisfacă, cel puţin, doar o mică parte a cererilor lor, până când nu va fi prea târziu, iar educaţia va derapa şi mai mult pe panta descendentă pe care se află de ani buni.

L-aş întreba, şi îl voi întreba şi oficial, pe domnul ministru al educaţiei - care, după cum oamenii văd la televizor, fuge de presă şi de întrebările ei -, ştie Domnia Sa câţi copii olimpici, excepţionali mai are ţara noastră şi câţi am pierdut în ultima perioadă? Îl întreb astăzi cum i se par vorbele lui Rareş Buhai, care la doar 17 ani a câştigat deja opt medalii de aur la olimpiadele internaţionale de informatică, care spune că se va întoarce în România numai dacă se schimbă ceva? Poate ministrului nu ar trebui să i se pară nicicum aceste vorbe. Poate ar trebui doar să tacă şi să facă! Atât el, cât şi guvernul din care face parte, condus de un prim-ministru care are destui bani încât să îşi dea copiii să înveţe la şcoli străine.

Până nu vom aloca educaţiei procentul de 6% din PIB, aşa cum de fapt există o lege în vigoare, niciodată însă aplicată, guvernanţii vor rămâne nişte demagogi, la prezent, şi nişte ignoranţi, la viitor.

Neîncadrându-mă din principiu în aceste categorii, vreau să cinstesc cum se cuvine memoria brăileanului meu, cel care a fost Corneliu Caranica, şi mă declar susţinătoare până la capăt a revendicărilor dascălilor. Las lista deschisă pentru toţi cei care mai simt şi mai gândesc româneşte în această ţară.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Ministrul muncii şi (ne)folosirea bugetului"

După cum onor Guvernul ne-a anunţat, vom avea zilele următoare o rectificare bugetară negativă. Cu alte cuvinte, primul-ministru recunoaşte că nu s-au colectat destui bani la bugetul de stat, astfel încât, pe lângă impunerile de ultimă oră dictate de FMI, o serie lungă de ministere trebuie să dea înapoi sume importante din bugetul pe acest an. Astfel, bugetele Ministerelor Muncii, Dezvoltării, Mediului, Transporturilor, Economiei, Agriculturii, Sănătăţii, Societăţii Informaţionale şi Apărării vor fi tăiate la a doua rectificare din acest an, iar Ministerul Muncii pierde cele mai multe fonduri, respectiv suma de 520,4 milioane lei. În mod cinic, întrebată de ce au fost tăiaţi atâţia bani de la muncă, ministrul Mariana Câmpeanu a susţinut că oricum nu avea ce să facă cu toţi banii: "Păi, dacă aici am făcut economii şi am gestionat bine banii pe această perioadă, ce era să facem, să ţinem banii în cadrul ministerului?"...

Dacă nu aş cunoaşte realitatea, aş fi zis că doamna ministru al muncii are dreptate. De fapt şi de drept, Mariana Câmpeanu induce în eroare populaţia României, aşa cum o face şi şeful ei din Guvern, Victor-Viorel Ponta. Şefa Ministerului Muncii susţine răspicat că toate drepturile persoanelor sunt acoperite până acum, pentru tot restul anului, din bugetul din care Domnia Sa a dat înapoi o jumătate de miliard de lei. Nimic mai fals! Este o mare aberaţie! Am cel puţin trei exemple care îi demonstrează doamnei ministru că avea o sumedenie de alte posibilităţi de a folosi aceşti bani trimişi îndărăt bugetului de stat.

În primul rând, ministrul muncii putea să facă demersurile necesare pentru majorarea alocaţiilor copiilor, aflate acum la un nivel de 42 de lei, jalnic pentru o ţară europeană care îşi respectă prezentul şi viitorul. De altfel, atât noi, partidele din opoziţie, cât şi parlamentari din coaliţia de guvernământ, am cerut imperativ creşterea valorii alocaţiei copiilor. În opinia mea, dar şi a multor milioane de părinţi din această ţară, faptul că alocaţia de stat pentru copii nu s-a mai majorat din anul 2008, respectiv de aproape şase ani, îndeplineşte elementele constitutive ale unei discriminări. Alocaţiile copiilor au stagnat, pe fondul înmulţirii din ultima perioadă a familiilor cu mari probleme de supravieţuire, din cauza închiderii a numeroase societăţi comerciale şi a creşterii consistente a numărului părinţilor rămaşi fără locuri de muncă. Putem vorbi astfel de un act de discriminare la adresa copiilor români, nevoiţi să beneficieze de cuantumul ruşinos de 42 de lei de aproape şase ani, timp în care cheltuielile cu costurile instrumentarului de strictă necesitate pentru ca un copil să meargă la şcoală au crescut de câteva ori, pentru a nu mai aminti de preţurile produselor alimentare.

De altfel, pe acest subiect am înaintat o interpelare preşedintelui Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, încă din data de 5 iunie a.c., la care încă nu am primit răspuns, deşi legea spune că se răspunde în termen de 30 de zile. Probabil activitatea preşedintelui CNCD se înscrie în "linia directoare" a acestui Guvern, care nu catadicseşte să răspundă problemelor delicate. Acesta este unul dintre subiectele stringente din România, unde doamna ministru putea cheltui nişte bani, şi nu puţini!

Al doilea caz îl constituie copiii aflaţi în grija asistenţilor maternali, care în multe judeţe ale ţării nu şi-au primit banii pentru mâncare de câteva luni. Oare trebuia doamna ministru să dea banii Guvernului, nu să plătească aceşti bani cuveniţi unor copii oricum bătuţi de soartă? Şi erau banii de mâncare, doamnă, nu de dulciuri sau de jucării!

Un al treilea aspect în care doamna ministru trebuia să intervină şi să folosească banii din buget este legat de neplata însoţitorilor persoanelor cu handicap. Ca şi în cazul copiilor, statul, adică bugetul de stat, adică bugetul Ministerului Muncii, este dator la mii de astfel de oameni care nu şi-au primit sumele restante de luni de zile.

Sunt profund uimită de modul în care Guvernul României, în frunte cu premierul şi miniştrii, desconsideră cetăţenii acestei ţări. Oare aceşti vremelnici chiar ne cred proşti pe toţi? Cum Dumnezeu să dai banii înapoi dacă ai atâtea probleme nerezolvate şi spui apoi, cu seninătate, că ţi-ai terminat treaba pe tot anul? De fapt, oameni buni, vorbim despre cinism şi ipocrizie.

Acest Guvern nu a guvernat niciodată mai departe de televizor şi de nu ştiu ce tăieri de panglici la investiţii neterminate. Nu a făcut nimic pentru oameni, nu a guvernat, nu şi-a respectat promisiunile cu care USL a minţit românii anul trecut. Cu alte cuvinte, au minţit şi şi-au bătut joc de oameni, cu o retorică incredibil de deşănţată şi contrafăcută. Să ne facem o mare cruce şi să ne rugăm să scăpăm cât mai repede de ei şi de guvernarea lor miştocărească.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Copii sănătoşi sau câini odioşi?"

Din nefericire pentru societatea noastră, asistăm în ultima perioadă la un paralelism nefondat între situaţia copiilor aflaţi în ocrotirea statului şi chestiunea delicată a câinilor comunitari. După cum se poate observa fără a face un studiu aprofundat, atât în Capitală, cât şi în alte oraşe din ţară, ba chiar şi în localităţile rurale, autorităţile locale nu reuşesc să rezolve subiectul înmulţirii peste măsură a animalelor care se numeau cândva "cei mai buni prieteni ai omului", a căror înrăutăţire comportamentală a avut, din păcate, victime omeneşti, fapt de neconceput într-o ţară europeană în anul 2013. În ciuda faptului că legea a fost modificată după tragedia micuţului Ionuţ, normele de aplicare ale acesteia încă se lasă aşteptate, drept pentru care Primăriile nu au altă soluţie decât să lanseze ample campanii prin care oamenii sunt îndemnaţi să adopte câinii de pe străzi, sau, dacă bugetele locale permit, să construiască alte adăposturi.

În acelaşi timp, consider că situaţia copiilor aflaţi în grija statului, precum şi a resurselor financiare necesare creşterii şi educaţiei acestora este cu mult mai alarmantă decât cea a câinilor fără stăpân. În bunul stil dâmboviţean, însă, gradul de reflectare mediatică a acestui fenomen, lăsat pe undeva de izbelişte chiar şi de către autorităţi, este unul inferior celui al câinilor maidanezi. Sigur, se "vinde" mai bine o muşcătură de câine decât tragedia neştiută a unui copil îngrijit de un asistent maternal, căruia nu i se dau la timp banii cuveniţi pentru mâncare. Din acest punct de vedere, se poate spune că trăim într-o lume întoarsă pe dos, lucrurile cu adevărat serioase fiind eclipsate de unele mărunte, percepute însă mai acut în rândul românilor...

Pentru a exemplifica acest ministudiu de caz, trebuie să spunem că statul cheltuie anual circa 2,8 milioane de euro pentru tot ceea ce presupune cazuistica acestor câini fără stăpân, un adevărat blestem pe capul României postdecembriste. Astfel, muşcătura unui câine maidanez produce costuri usturătoare pentru autorităţi: o doză de vaccin antirabic - 68 lei, o doză de ser antirabic - 200 lei, o doză de vaccin antitetanic - 49 lei. La toate acestea se mai adaugă şi alte cheltuieli, care, toate adunate, şi în funcţie de gravitatea leziunilor suferite, ridică costul suportat de stat pentru muşcătura unui câine de pe stradă la circa 600 de lei. Dacă amintim că numai în Bucureşti sunt muşcate, zilnic, în medie, circa 35 de persoane, cărora li se administrează tratamentele amintite, rezultă suma de 21.000 lei zilnic, pe care onor statul trebuie să o deconteze. Enorm şi revoltător! Statisticile oficiale mai arată că doar în Bucureşti sunt 64.000 câini maidanezi, iar îngrijirea unuia într-un adăpost special amenajat costă 375 lei/lunar. Dacă ar fi să adăugăm la aceasta cuantumul plătit pentru fiecare muşcătură şi însănătoşirea victimelor ajunse la spital din cauza câinilor, cred că fiecare dintre noi suntem capabili să tragem concluzii dintre cele mai alarmante pentru situaţia în care se găseşte România din acest punct de vedere.

În acest an, 2013, ţara noastră are, potrivit unor date statistice, circa 60.000 de copii aflaţi în grija statului. Potrivit unor calcule realizate de publicaţia "Gândul", pentru fiecare minor statul cheltuie zilnic 32 lei, din care 25 lei se reîntorc în sistem pentru plata angajaţilor. Legile în vigoare existente în prezent în România menţin o greutate nejustificată privind derularea proceselor de adopţie. Din această prismă, mai avem multe de corectat din punct de vedere legislativ, procedura de adopţie fiind încă una extrem de dificilă. De asemenea, familia adoptatoare are nevoie nu doar de răbdare infinită, ci şi de multă forţă psihică pentru a duce până la capăt lupta cu aparatul birocratic inexpugnabil. În condiţiile în care gradul de succes al adopţiilor interne este extrem de redus, fapt ce presupune menţinerea copiilor potenţial adoptabili în sistemul de protecţie al statului, ar fi de dorit ca autorităţile să fie cel puţin preocupate de a avea în îngrijire aceşti copii sănătoşi, dezvoltaţi fizic, psihic şi intelectual corect conform vârstei lor, însă aceste cerinţe de minim bun-simţ presupun inevitabil o sumă mai mare decât acei amărâţi de 32 de lei, sumă infimă pentru o bună dezvoltare a acestor micuţi.

În concluzie, această paralelă disproporţionată ca efect social dintre întreţinerea unui maidanez, un subiect intens mediatizat în România zilelor noastre, şi ...întreţinerea unui copil aflat în grija statului, comportă din start anumite corecţii fundamentale. Consider că trebuie să facem un efort conjugat pentru a înlesni şi încuraja procesul de adopţie, dar şi pentru majorarea sumei alocate îngrijirii copiilor din sistemul de ocrotire al statului. În acelaşi timp, cred că este imperios necesar să găsim soluţiile potrivite şi pentru rezolvarea problemei câinilor fără stăpân, pentru a diminua posibilitatea apariţiei altor cazuri Ionuţ, care produc României un prejudiciu de imagine greu de cuantificat în străinătate.

Susţin cu tărie şi fără discriminare că avem nevoie de un mai mare grad de responsabilitate atunci când vine vorba despre copiii fără părinţi sau abandonaţi, decât de preocuparea faţă de câinii străzilor, care se pot uşor transforma în ucigaşii propriilor noştri copii...

Statul nu poate trata cu egalitate copiii şi câinii, după principiul nesănătos, în cazul paralelei de faţă, a dictonului: "din bucata mea de pâine, am hrănit un om şi-un câine"!

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Negocierile cu FMI în materie de fiscalitate şi buget trebuie să se desfăşoare în mod transparent, cu respectul opiniei tuturor celor afectaţi"

Am vorbit şi cu alte ocazii de nevoia de transparenţă în procesul decizional al Guvernului. Consultările cu membrii opoziţiei, cu membrii comisiilor de specialitate din Parlament, cu reprezentanţii societăţii civile, dar şi cu reprezentanţii structurilor asociative sunt imperios necesare atunci când Guvernul este pus în situaţia de a opera modificări în sistemul fiscal, datorită unor negocieri la nivel de top cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană.

Acum sunt pusă din nou în situaţia de a atrage atenţia Guvernului asupra lipsei de transparenţă în procesul decizional, cel puţin în ceea ce priveşte negocierile cu FMI. Constatăm cu părere de rău că acest set de întâlniri se petrece fără a ţine la curent publicul plătitor de taxe, care, cel puţin în opinia mea, este cel mai în măsură să-şi exprime o opinie informată asupra cuantumului taxelor pe care va fi nevoit să le plătească pe parcursul unui an fiscal. Neclaritatea şi incertitudinea este chiar mai dăunătoare pentru mediul privat decât o creştere a cuantumului lunar al taxelor pe care trebuie să le plătească fiecare operator economic, persoană juridică, sau persoană fizică autorizată. Structura bicefală a guvernării USL dă naştere unor seturi de mesaje total concurente. Cei doi lideri ai actualei coaliţii de guvernământ au în mod evident păreri diferite despre ceea ce ar trebui să conteze pentru sistemul fiscal din România şi acest lucru se vede.

Capacitatea de decizie a Guvernului este lovită în legitimitate în primul rând de mesajele diferite pe care liderii USL le emit pe probleme de importanţă naţională, cum ar fi sistemul de taxare, dar şi de o lipsă acută de comunicare a măsurilor care urmează a fi luate în acest sens. România este din nou pusă în faţa faptului împlinit şi cei care au încă puterea de a se exprima asupra acestor probleme, fie că vorbim de structurile socioprofesionale, fie că vorbim de opoziţie, sunt reduşi la a constata un rău deja făcut, în loc de a emite teorii constructive cu privire la acest subiect atât de important.

Dacă ar fi avut loc o dezbatere publică asupra negocierilor cu FMI, BM şi CE, Guvernul ar fi aflat, din timp, că măsurile de indexare a pensiilor şi a unor salarii cu un cuantum puţin peste rata inflaţiei este o măsură socială benefică şi bine primită. De asemenea, creşterea salariului minim, anunţată la 900 de lei, până la începutul verii, ar fi produs atât simpatie pentru actualul Guvern, cât şi o creştere a consumului, care este întotdeauna de dorit şi de apreciat pentru un mediu economic sănătos. Dar dacă Guvernul ar fi introdus în dezbatere publică măsurile preconizate pentru menţinerea unei ţinte de deficit de 2,2%, atunci ar fi ajuns la concluzia că nici chiar măsurile de mai sus nu mai au o relevanţă socială atât de mare. Calculele sunt destul de simple, creşterea preţurilor la bunurile de consum se estimează a fi de 3% pentru anul viitor, iar inflaţia va depăşi cuantumul de 3%. Dacă scădem din procentul de creştere a pensiilor de 3,75% cei 3% reprezentând inflaţia, obţinem un 0,75% creştere reală a veniturilor pensionarilor şi a unor salariaţi din domeniul bugetar. La un venit de 1000 de lei lunar creşterea este de mai puţin de 1%, deci, mai exact, de 7,5 lei pe lună. Dacă spunem lucrurilor pe nume observăm că o creştere de 7,5 lei pentru un venit mediu de 1.000 de lei este total insuficientă şi practic anulată de orice creştere a accizelor aplicate pe bunurile de consum şi pe combustibil. Astfel, o altă măsură "clandestină" a guvernului este creşterea accizelor atât ca valoare, cu rata inflaţiei, cât şi ca număr, pentru combustibili, va declanşa o scumpire în lanţ pentru toate produsele destinate întregului lanţ economic. Cei 7,5 lei pe care un român pensionar îi va economisi vor fi spulberaţi de preţurile mari pe care comercianţii le vor practica după creşterea accizelor la combustibil.

Taxarea benzinei cu 7 cenţi pe litru pentru proiectele din infrastructură va avea poate un efect benefic pentru finanţarea proiectelor cu efect multiplicator, dar, de cealaltă parte, va genera un val de scumpiri în lanţ pe care populaţia le va suporta foarte greu.

Acum, scenariul cotei unice crescute devine din ce în ce mai plauzibil, bugetul de stat, dar şi bugetul personal al majorităţii românilor vor avea de suferit în viitorul apropiat şi dacă lucrurile vor continua în acest fel, este posibil ca o creştere considerabilă a taxelor să fie inevitabilă.

Din filozofia măsurilor anunţate de Guvern putem extrage câteva idei foarte clare. În primul rând, ţintele de deficit sunt foarte dificil de obţinut. În cel de-al doilea rând, veniturile la bugetul de stat nu au crescut, ba chiar este posibil să scadă vertiginos în perioada următoare. Guvernul nu mai are soluţii de relaxare fiscală care să se reflecte în scăderi de preţuri. Până şi reducerea TVA la alimente de bază, dacă va fi acceptată vreodată de FMI, nu va putea să acopere găurile pe care preţurile bunurilor le vor face în buzunarele românilor.

Situaţia este departe de a fi una stabilă, şi acest lucru se observă. Privatizările eşuează şi suntem nevoiţi să recurgem la restructurări şi rearanjări ale managementului, lucru care nu este decât un plasture pus peste o rană la bugetul de stat.

Arieratele cresc din nevoia de menţinere a unui buget suficient pentru cheltuielile recurente şi mi-e teamă că ne aflăm în situaţia de a ne mişca înapoi în loc să ne mişcăm înainte când vorbim de un mediu privat sănătos şi predictibil. Transparenţa decizională sau dezbaterile publice sunt soluţii prin care Guvernul ar putea să culeagă informaţii şi opinii diferite din partea celor implicaţi direct în economia reală. Filozofia economică a USL pare să nu dea randament, mai ales pentru că nu este unitară. Probabil cu timpul lucrurile se vor rezolva pe cale naturală, dar, până atunci, România este captiva unor politici publice fiscal-bugetare confuze care generează nelinişte în loc de stabilitate în sistem.

Fac un apel către Guvern pentru a-şi creşte disponibilitatea de a comunica public cu opoziţia şi cu societatea civilă pe probleme de interes naţional, cum ar fi acordul cu FMI. Este greu de spus dacă acest acord se bucură de susţinerea întregului Guvern sau doar de susţinerea PSD, dar indiferent de răspuns susţinerea publică pentru acest acord începe uşor-uşor să scadă şi această iarnă şi poate şi următoarea vor fi concludente din acest punct de vedere.

Domnul Nuţu Fonta:

"De la «nu ne vindem ţara» la nu mai avem ce vinde din ea"

La aproape 23 de ani de ani de la evenimentele din decembrie 1989, România arată, la propriu, ca un morman de fiare vechi. Globalizarea democratică şi economia de piaţă cu faţa spre vest ne-a lăsat fără fabrici, fără uzine, fără brăţările dacice, fără ciment, fără flota maritimă, şi, mai grav, fără bunurile de patrimoniu. Aşa am ajuns ca România să înstrăineze pe mai nimic aproape tot ce s-a construit trainic de-a lungul timpului. Fabricile au fost rase de pe faţa pământului, mai ales cele din industria strategică, iar acum suntem dependenţi de mila investiţională a altora. Mineritul din Apuseni şi din Maramureş l-am pus pe "butuci", autostrăzile sunt aproape aceleaşi pe care le-a construit "răposatul", navele noastre comerciale au ajuns pe mâna piraţilor, pădurile se taie cu o frenezie de neoprit, privatizările strategice bat pasul pe loc...

Contrar sloganului "Nu ne vindem ţara", am vândut tot ce se putea vinde, pe un leu, pe un euro şi pe nimic, numai să nu mai avem. Am înstrăinat fără cruţare unităţi economice recunoscute în toată lumea, îndeosebi pentru valoarea terenurilor de sub ele, afaceri din care s-au îmbogăţit şmenari autohtoni sau străini, îmbogăţiţi peste noapte de comisioanele grase. Am ajuns să nu mai avem ciment, tractoare, armele de provenienţă românească, resursele subsolului, şi astfel să depindem de alţii în spaţiul nostru vital economic.

Strigător la cer este faptul că am ajuns să cedăm chiar şi pavilionului României pentru 30 de ani, unui offshore din Cipru, printr-un contract mai puternic decât legea, încheiat împotriva oricăror interese strategice ale României. Am ajuns astfel să ne vindem dreptul de a folosi tricolorul, unul dintre însemnele fundamentale ale statului român!

Poporul român a fost obişnuit, de milenii, să i se ia. Ne-au luat romanii, turcii, tătarii, hoţii, hunii, vizigoţii şi alte naţii tot ce au apucat. Acum ne-au luat industriile şi pământurile. Străinii sunt majoritari în mai toate societăţile care ne dau energia, aluminiul, oţelul şi chiar banii. Aproape că nu mai avem nimic al nostru. Nicio ţară din lume nu şi-a permis, precum România, să privatizeze ramurile strategice. Aşa procedează doar cei care-şi grăbesc pieirea...

Înainte de 1989, am strâns cureaua pentru a plăti datoriile lui Ceauşescu cu marea industrializare şi marea înfometare. Acum am rămas fără nimic strategic. Trebuie să găsim timp să ne reorientăm din mers, să facem cu adevărat o ţară productivă, nu doar de consum. Este necesar ca responsabilii destinelor acestei ţări să se trezească la realitate, să se deplaseze prin frumoasa noastră ţară promovată doar de prinţul Charles şi să vadă că am rămas în urmă, din toate punctele de vedere. Să vadă ruinele celor 23 de ani de democraţie prost înţeleasă şi ineficient gestionată. Pentru că, aşa cum spunea un mare poet, "Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă!"...

Domnul Dorel Covaci:

"Incluziunea socială şi teritorială a romilor"

Obiectivul egalizării condiţiilor de dezvoltare socioeconomică intră în conflict cu realităţile subsumate unei economii de piaţă, ce instituie asimetrii inevitabile de putere.

Sărăcia, nedreptatea, inechitatea şi inegalitatea reprezintă cele mai importante probleme într-o societate divizată. Vorbim de realităţi la ordinea zilei, care trebuie tratate prioritar, analizate în profunzime şi rezolvate prin identificarea şi implementarea unor pachete de măsuri, care să facă obiectul unui proces de comunicare amplu şi eficient.

Deşi discursul în cheie morală al susţinătorilor drepturilor omului este asumat instituţional cu uşurinţă, realitatea capitalistă a segregării rămâne încă dificil de corectat.

În ceea ce priveşte, în mod specific, cazul romilor din România, aceştia se confruntă cu o situaţie complexă de sărăcie şi excluziune socială, fapt pentru care problema lor trebuie tratată printr-un efort concertat al tuturor factorilor de decizie şi al actorilor implicaţi în dezvoltarea socioeconomică.

Iată câteva date, care evidenţiază profilul demografic al romilor: reprezintă a doua minoritate a ţării (între 618.000 şi 969.000 persoane); 64% locuiesc în mediul rural; o populaţie mai tânără decât cea majoritară, dar cu o speranţă de viaţă mult mai redusă; jumătate dintre ei se află în sărăcie absolută (de 4 ori mai mult decât populaţia majoritară); rata de ocupare este de 45% (faţă de 54% nonromii), rata de ocupare pentru grupa de vârstă 15-64 ani este de 30% (faţă de 44% majoritarii); doar 19 % dintre femeile rome sunt angajate; dintre cei ocupaţi, doar 2% deţin posturi care necesită studii superioare; populaţia de peste 16 ani analfabetă este de 10 ori mai numeroasă decât în cazul nonromilor; 25% dintre copiii de ciclul primar şi gimnazial şi 23% dintre cei de liceu nu sunt înscrişi în sistemul de învăţământ (de 4 ori mai mulţi decât nonromii). Comunităţile de romi cele mai sărace sunt şi izolate, greu accesibile, datorită insuficientei dezvoltări a infrastructurii tehnico-edilitare, cu rezerve foarte scăzute de capital. Ele sunt spaţii ale concentrării sărăciei şi privaţiunilor materiale, stigmatizate de către populaţia majoritară, marginalizate, astfel încât locuitorii nu au şansa participării egale la viaţa economică, politică, culturală şi socială a localităţii.

Prin urmare, dezvoltarea economiei sociale trebuie corelată cu programe-suport de dezvoltare a infrastructurii, a educaţiei şi a serviciilor sociale. Iniţiativele cu potenţial de creştere a nivelului de ocupare, de reducere a sărăciei şi marginalizării trebuie susţinute prin măsuri financiare adecvate (granturi, subvenţii etc.).

Un element important în acest sens l-au constituit fondurile structurale: Fondul Social European - Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane POSDRU, cu Axa 6, Promovarea Incluziunii Sociale. Prin intermediul acestuia, am avut o dinamică pozitivă a proiectelor care dezvoltă în ţara noastră diverse întreprinderi sociale, orientate pe obiective sociale şi vizând anumite grupuri-ţintă. Cu alte cuvinte, acestea nu sunt focalizate pe maximizarea profitului, ci pe dezvoltarea unor capacităţi sociale, într-un mod care să răspundă nevoilor insuficient acoperite ca: ocuparea forţei de muncă, dezvoltarea serviciilor sociale şi consolidarea coeziunii sociale (economie fundamentată pe principiul incluziunii sociale şi dezvoltarea unor reţele de solidaritate la nivel familial, comunitar, regional). În mod concret, se referă la constituirea unor cooperative, proiecte de întrajutorare, mutualităţi, uniuni de credit, asociaţii pentru creşterea accesului la locuinţe, parteneriate, afaceri sociale, întreprinderi comunitare.

În urma întâlnirilor cu lideri ai comunităţilor rome, recunoscuţi la nivel naţional sau doar local, am reţinut câteva aspecte importante, pe care le aduc în discuţie.

Aceştia au apreciat programele naţionale de tipul "Laptele şi Cornul" ca fiind un factor important, mobilizator şi stimulativ pentru frecventarea şcolilor de către copiii din familiile rome. Se consideră că această masă minimală oferită în mod gratuit elevilor atârnă greu în decizia familiilor rome sărace, de a-şi trimite în continuare copiii la şcoală.

O altă problemă este aceea a cetăţenilor de etnie romă, inexistenţi în mod oficial, care nu deţin acte de identitate, întrucât nu pot face dovada unei locuinţe. Ei sunt posesorii aşa-numitului buletin de câine. Aceştia sunt stabiliţi în acelaşi loc de mai multe generaţii, şi-au construit case acolo, dar nu au reuşit să se înscrie în Cartea funciară, din considerente financiare. Cei care şi-au rezolvat problema au făcut-o în instanţă, cu o cheltuială majoră.

O dezvoltare durabilă în acest domeniu necesită fonduri multiple, intervenţii multisectoriale şi multianuale, coordonate şi corelate, care îmbină măsurile asupra populaţiei defavorizate cu cele asupra majoritarilor sau cu reformele instituţionale la nivel de administraţie. Aceste programe de dezvoltare şi planuri de măsuri trebuie elaborate şi implementate, prin consultarea şi participarea beneficiarilor, a celor afectaţi de ele, prin capacitarea acestora, dar şi prin cunoaşterea realităţilor de către autorităţile locale.

În vederea dezvoltării sociospaţiale a zonelor şi a comunităţilor defavorizate trebuie avute în vedere intervenţii pe plan local: educaţia antirasistă a populaţiei majoritare; asigurarea unor locuinţe; îmbunătăţirea condiţiilor de trai; programe de dezvoltare şi educaţie comunitară; crearea condiţiilor necesare participării şcolare; facilitarea accesului la transportul în comun; îmbunătăţirea infrastructurii de transport; elaborarea şi implementarea unor planuri de dezvoltare socioteritorială pentru zonele de locuire defavorizate; implementarea unor programe permanente de informare, consiliere şi mediere şcolară şi ocupaţională, dedicate membrilor comunităţii marginalizate; asigurarea unor locuri de muncă, prin facilitarea angajării membrilor acestor comunităţi în meserii utile realizării lucrărilor publice; susţinerea întreprinderilor sociale; asigurarea asistenţei medicale, sociale pentru membrii comunităţilor defavorizate.

La nivel naţional se impune: alocarea unor fonduri multiple pentru dezvoltarea infrastructurii (locuinţe, utilităţi, transport în comun, drumuri), dezvoltarea resurselor umane şi derularea unor programe de asistenţă socială şi medicală; combaterea discriminării în domeniul locativ şi al ocupării; realizarea locuinţelor sociale în cartiere mixte din punct de vedere social şi etnic; repartizarea unor locuinţe accesibile; combaterea marginalizării în domeniul locativ, în vederea prevenirii/eliminării evacuărilor forţate; sprijinirea de către stat a întreprinderilor sociale, înfiinţate de membrii unor comunităţi marginalizate (asigurarea unei pieţe de desfacere a produselor realizate, implicarea beneficiarilor locuinţelor sociale în construirea acestora); înfiinţarea unor unităţi interministeriale şi a unor organisme deconcentrate în teritoriu, care să gestioneze programele de incluziune şi coeziune socială şi teritorială.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Descentralizare în regim de urgenţă?"

Descentralizare prin asumarea răspunderii Guvernului, în noiembrie, înainte de adoptarea bugetului - anunţă premierul. De ce acum, de ce descentralizare fără regionalizare? De ce prin asumarea răspunderii Guvernului, şi nu trecând legea prin Parlament? Două aspecte sunt clare: graba şi faptul că liderii locali urmează ca, după descentralizare, să preia atribuţii esenţiale din câteva domenii şi să intre în posesia unor fonduri generoase.

Descentralizarea este un proces cu consecinţe politice, administrative şi economice pe termen lung, nu poate fi făcută oricum. Graba e suspectă, în condiţiile în care tema descentralizării administraţiei publice a fost repusă intempestiv pe agenda publică, fără dezbatere publică, fără consultarea experţilor, fără o analiză a consecinţelor, fără o analiză cost-beneficiu. Într-un mediu administrativ majoritar clientelist, o astfel de hotărâre, trecută prin procedură de urgenţă poate fi catastrofală.

O explicaţie pentru această grabă ar putea fi încercarea primului-ministru Victor Ponta de a-şi consolida relaţia cu aleşii din teritoriu - descentralizarea implică o politizare şi o clientelizare a structurilor administrative judeţene. Deşi nu recunoaşte, relaţia Guvernului USL cu aleşii din teritoriu nu este deloc roz. Mulţi aleşi locali nu au primit banii pentru investiţiile promise în campania electorală şi în vară a existat o situaţie tensionată creată de aleşii locali cu probleme de integritate.

Referitor la ultima situaţie, premierul Victor Ponta a găsit o soluţie de avarie: "Vreau să vedem ce se întâmplă pe final şi după aceea ne punem cu toţii la masă, şi cu Ministerul Justiţiei, şi cu ANI, şi cu toţi ceilalţi, cu Parlamentul, să vedem care e soluţia". Asta deşi Ministerul Justiţiei a avizat negativ proiectul de lege iniţiat de vicepremierul Liviu Dragnea, care scotea din regimul incompatiblităţii calitatea primarilor de membri în consiliile de administraţie ale unor servicii deconcentrate. Copreşedintele USL, Crin Antonescu, a venit cu propunerea privind amnistierea primarilor găsiţi în conflict de interese, transferând totodată responsabilitatea către premierul Victor Ponta.

Nu e certă doar graba cu care se vrea a fi pusă în aplicare descentralizarea. E cert şi faptul că liderii locali - din 36 de preşedinţii de consilii judeţene ale USL, 22 sunt conduse de PSD - urmează să preia atribuţii esenţiale de la sănătate, agricultură, mediu, muncă şi cultură, deci fonduri suplimentare şi mai multă putere. USL s-a gândit cum să le dea mai multă putere şefilor de consilii judeţene şi primarilor, nu şi să-i instruiască pe aceştia cum să facă faţă noilor atribuţii. Iniţiatorii, prea preocupaţi să negocieze ce pleacă la consiliile judeţene şi ce mai rămâne, totuşi, la ministere, au expediat în doar o pagină modul în care se va face implementarea acestui proiect.

Propunerea USL de descentralizare nu este un text de lege, ci un proiect în care se schimbă un şef cu un alt şef, pentru baronii locali, şi nu pentru cetăţeni, nu se iau în considerare problemele reale cu care se confruntă cetăţenii, se doreşte în fapt, un transfer de putere a autorităţilor. O descentralizare fără reformă administrativă reală la nivel local şi central este "un praf în ochii românilor".

Proiectul de descentralizare propus de vicepremierul Liviu Dragnea transformă baronii locali în nişte mici zei. Fondurile pe care le vor avea la dispoziţie vor fi mult mai mari ca acum, iar distribuirea acestora va depinde de bunăvoinţa lor. De asemenea, vor avea de împărţit şi zeci de funcţii în plus, care până acum ţineau de centru.

Vor mai "împărţi" avize de mediu, autorizaţii pentru pensiuni, certificate de import-export pentru fructe şi legume, autorizaţii pentru agricultura ecologică. Pe scurt, vor controla îndeaproape cam toate domeniile de activitate din judeţ. În plus, se va lăsa loc multor abuzuri cu terenuri şi clădiri de patrimoniu, care, pentru a fi scoase din proprietatea statului, aveau până acum nevoie de autorizaţie de la ministere.

Halucinant este faptul că nu există un plan pe luni şi pe zile despre ce se va întâmpla în perioada de tranziţie, cum se va face transferul şi cum vor funcţiona noile structuri. Un mare haos - un nou proiect marca USL!

Doamna Raluca Turcan:

"Guvernul USL loveşte din nou în educaţie"

Dacă la prima rectificare bugetară USL a tăiat fără milă de la bugetul educaţiei banii pentru investiţiile în infrastructură (235,6 milioane lei), săptămâna trecută nu a mai avut de unde lua, dar nici nu a dat. Guvernul nu a prevăzut bani pentru finalizarea lucrărilor de construcţie sau reabilitare a şcolilor şi grădiniţelor, nu a adus bani pentru decontarea transportului şcolar, a manualelor sau fonduri pentru cercetare.

Educaţia românească funcţionează, oricum, la cote de avarie. Cu cel mai mic buget din Europa, România nu va putea face performanţă. Cu toate acestea, prin lipsa de acţiuni şi proiecte concrete pentru educaţie, USL este mulţumit de situaţia în care se află învăţământul românesc, adică în coada tuturor clasamentelor europene la: abandon şcolar (17,5%), analfabetism (6%), nivelul salariilor profesorilor (de 20 de ori mai mici decât cele ale dascălilor din Europa de Vest), accesul la formare continuă a profesorilor (1,5%).

Dacă USL ar avea politici de combatere a evaziunii fiscale, ar putea dubla bugetul educaţiei şi sănătăţii. Evaziunea fiscală este 14% din PIB, iar bugetul educaţiei este în jur de 4%. Din păcate, USL nu are nici politici educaţionale şi nici economice viabile pentru România. Continuând în acest ritm, prin subfinanţarea educaţiei nu ne vom creşte şansele de a avea o economie prosperă. Fără oameni şcoliţi, fără know-how, România este condamnată la sărăcie.

Guvernul Ponta nu are o strategie pentru educaţie, nu are soluţii şi nici specialişti care să poată rezolva problemele din învăţământul românesc.

• Au promis manuale şi nu au prevăzut bani pentru ele;
• Au promis că vor asigura politici de echitate socială, dar prin neplata restanţelor şi plafonarea abonamentelor navetiştilor încurajează abandonul şcolar;
• Au promis microbuze şcolare, dar nu au cumpărat încă niciun vehicul - au defilat cu microbuzele cumpărate tot de guvernele precedente;
• Au promis proiecte majore pentru educaţie, dar nu au implementat niciunul;
• Au promis proiecte din bani europeni, dar au încercat să fraudeze licitaţii de milioane de euro;
• Au promis laboratoare şi biblioteci, dar nu au prevăzut bani pentru dotarea acestora;
• Au promis şanse egale, dar îngrădesc drepturile constituţionale ale copiilor la învăţătură prin tăierea banilor pentru reabilitarea şi continuarea lucrărilor de construcţie a şcolilor. Mai mult decât atât, prin neplata datoriilor către constructori, au trimis în faliment mai mulţi agenţi economici şi au închis şcoli;
• Au promis manuale digitale şi stimulente pentru profesori pentru a-şi procura cărţi sau programe educaţionale, dar nu au alocat niciun leu în buget;
• Au promis că vor scădea abandonul şcolar, dar, în prezent, sunt peste 100 000 de copii în afara şcolii;
• Au promis că vor diminua risipa banilor făcută prin programul "Cornul şi laptele" - un program care trebuia să combată abandonul şcolar, dar nu au făcut nimic în acest sens;
• Au menţinut alocaţiile elevilor la nivelul anului 2009;
• Au promis depolitizarea învăţământului, dar continuă să numească directori de şcoli pe criterii politice;
• Au promis proiecte de cercetare, dar nu au numit un alt Consiliu Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS) ca urmare a demisiei în bloc de acum aproape şase luni a membrilor acestui Consiliu. Ca urmare, întreaga activitate de sprijinire a cercetării ştiinţifice universitare este blocată.

USL a abandonat finanţarea universităţilor pe criterii de performanţă. A bulversat clasificările universităţilor şi a menţinut o stare de ambiguitate pentru a nu se şti care universitate este mai bună şi, în consecinţă, care merită mai mulţi bani. Aceştia urmează a fi distribuiţi pe alte criterii.

În concluzie, USL a făcut foarte mult rău sistemului educaţional românesc: au modificat legea după bunul lor plac, au tăiat bani şi au bulversat întreg sistemul, de la grădiniţă până la cercetare.

Există foarte multe probleme în învăţământul sibian. Solicit USL să ia măsuri de urgenţă:

1. În anul şcolar 2013-2014 unul din patru dascăli este suplinitor sau pensionar.
2. Există mari probleme legate de posturile pentru personalul didactic auxiliar şi nedidactic declarate blocate, posturi ce îngreunează foarte mult desfăşurarea procesului educativ (informaticieni, şoferi, contabili, secretari, femei de serviciu, paznici etc.) - peste 320 de posturi vacante.
3. În judeţul Sibiu sunt 2.219 elevi navetişti. Anul trecut, decontul a fost făcut doar în proporţie de 32%. Suma totală aferentă transportului şcolar pe anul 2012-2013 este de 3,241,236 de lei, din care s-au achitat, în două tranşe, doar 97,076 de lei.
4. Absenteismul rămâne o problemă nerezolvată pentru multe dintre unităţile şcolare, atât în mediul urban, cât şi în cel rural. Numărul total de absenţe ale elevilor a fost de 4.249.164 în anul şcolar 2012-2013.
5. În multe şcoli din mediul rural situaţia este deficitară (şcoli fără apă curentă, canalizare, clase înghesuite, şcoli foarte vechi etc.).
6. Mita de la BAC: fostul inspector şcolar Sorin Joantă este urmărit penal de procurorii DNA pentru luare de mită la examenul de bacalaureat.
7. Din cele 339 de unităţi şcolare din judeţ, 21 nu au în prezent autorizaţia sanitară de funcţionare.
8. 152 de elevi care au terminat clasa a VIII-a (4,2% din totalul elevilor care au absolvit clasa a VIII-a) nu s-au mai înscris la liceu sau la o şcoală profesională.

Domnul Mircea Roşca:

Cei care în ultima săptămână au încercat să acrediteze ideea creşterii cotei unice, dezinformând şi manipulând opinia publică, sunt ori inconştienţi, ori din prea multă demagogie şi dorinţă de afirmare publică pot fi catalogaţi drept subminatori ai acestei ţări.

Ca vechi liberal, vă pot spune că Partidul Naţional Liberal nu va abdica de la această teză economică şi acesta va fi şi mandatul pe care miniştrii liberali din Guvernul USL îl vor promova în întâlnirile cu reprezentanţii FMI.

În anul 2005, când a fost introdusă cota unică de 16%, cei care apar azi să-i ia apărarea, şi mă refer în principal la colegii de la PDL, în frunte cu fostul premier Emil Boc, nu erau atât de convinşi de beneficiile ei pentru economie, pentru mediul de afaceri sau pentru nivelul de trai al populaţiei. Ca atare, imediat după ce au preluat guvernarea, în anul 2009, au introdus impozitul forfetar, care s-a dovedit un cancer pentru sectorul IMM-urilor prin modul grosier în care a fost aplicat, iar apoi ştim cu toţii ce a urmat în anul 2010... o nouă avalanşă de măsuri dezastruoase pentru populaţie şi noi frâne puse în calea relansării economice, prin creşterea TVA, scăderea veniturilor bugetarilor etc.

Din acest motiv, colegii noştri nu pot fi credibili.

Un tablou succint a ceea ce a reprezentat cota unică pentru economia României poate fi creionat plecând de la rezultatele concrete înregistrate în ultimii ani: fiscalizarea unei părţi importante a economiei, noi locuri de muncă, descurajarea agenţilor economici în a căuta soluţii de evitare a impozitelor, uşurarea poverii fiscale, un mediu economic mai atractiv pentru investitori etc.

Cred că nimeni din actualul Guvern nu îşi poate asuma o altă direcţie decât cea a păstrării cotei unice de impozitare, cu atât mai mult cu cât este şi un semnal de seriozitate, de predictibilitate pe care îl dăm investitorilor, fie ei români sau străini, potenţiali sau reali.

Pentru noi, liberalii, menţinerea cotei unice nu a fost şi nu va fi un subiect de negociat cu partenerii de guvernare sau cu cei internaţionali. Pentru următorii ani, cel puţin până în 2016, cât timp PNL se află la guvernare, va exista şi garanţia că va fi păstrată cota unică.

Nu este vorba de critici aduse FMI-ului sau guvernului, este doar un apel la consecvenţă şi profesionalism din partea celor ce mă aştept să fie solidari în actul de guvernare. Câtă vreme ne aflăm sub stricta monitorizare a partenerilor financiari internaţionali - şi nu din vina noastră, a celor ce guvernăm azi România, ne aflăm în această situaţie - trebuie să dăm adevărate bătălii prin care să-i convingem că deciziile luate ne vor relansa economia şi nu vor adânci deficitul.

Modul în care gestionăm situaţia depinde însă şi de jocul antiguvernare pe care îl fac cei din opoziţie sau din alte medii ostile. Cred că este cazul ca aceste voci să se abţină, mai ales pe problematici sensibile cum este cea de faţă. Spaţiul fiscal în care suntem constrânşi să ne mişcăm astăzi este de fapt rezultatul guvernării falimentare dintre anii 2009-2011, când s-a reuşit contraperformanţa de a ne împrumuta cu suma record de aproape 20 mld. euro, cel mai mare împrumut din istoria României.

Am luat măsuri curajoase de când suntem la guvernare, aşa cum a fost şi cea privind reducerea TVA-ului la pâine, şi vom continua să identificăm soluţii care să încurajeze iniţiativa privată şi să deschidă noi perspective economice, cea mai discutată în ultimele luni fiind cea referitoare la reducerea cu 3% a contribuţiilor sociale pentru angajator. Sperăm ca din 2014 această măsură să se regăsească în pachetul fiscal pe care îl propunem mediului antreprenorial din România.

Domnul Ion Bălan:

"Învăţământul gratuit... costă"

Zilele acestea, Parlamentul este vizat de protestele sindicaliştilor din învăţământ, iar noi trebuie să răspundem unor întrebări care se tot pun, neîncetat, de ani buni, legate de finanţarea educaţiei în România.

Ştim cu toţii ce efecte a avut asupra învăţământului faptul că acest sector a fost subfinanţat ani la rând - dascăli mai puţini, suplinitori mai mulţi şi cu rezultate mai slabe, demotivarea inclusiv a acelora care obişnuiau să pregătească olimpici, bază materială precară în şcoli şi, prin urmare, creşterea costurilor cu educaţia suportate de părinţi şi, nu în ultimul rând, amplificarea unui fenomen periculos - corupţia corpului didactic - şi dovadă stau cazurile de profesori anchetaţi la examenele naţionale.

Lipsa banilor nu este o scuză pentru lipsa de interes, de acord cu cei care susţin acest lucru, însă reprezintă o cauză clară a scăderii nivelului de pregătire al dascălilor şi al copiilor. Or, acest lucru ne va afecta pe termen lung, iarăşi un lucru ştiut şi acceptat de toată lumea.

Şi totuşi nu reuşim, ca ţară, să mobilizăm resursele necesare pentru acest sector, iar astăzi suportăm consecinţele.

Şi, aşa cum spuneam, lipsa banilor acordaţi învăţământului afectează, inevitabil, copiii şi bugetele familiilor acestora.

Deşi legea prevede gratuitatea învăţământului public, realitatea ne arată că părinţii trebuie să facă faţă unor cheltuieli strâns legate de şcolarizarea copiilor. Fie că este vorba despre uniformă, manuale gratuite, dar pe care părinţii le cumpără, manuale alternative, rechizite, fondul clasei şi al şcolii, transportul spre şcoală şi dinspre şcoală sau meditaţii, "costurile ascunse" ale învăţământului reprezintă obstacole greu de depăşit în calea dreptului la educaţie al tuturor copiilor, mai ales pentru familiile sărace. Iar acest lucru va acutiza o anomalie pe care o trăim deja în prezent, respectiv că fiecare copil va avea acces la un învăţământ de calitate dacă situaţia socioeconomică a familiei sale îi va permite asta.

Având în vedere realitatea de care mă lovesc zilnic în colegiul pe care îl reprezint, nu pot să nu susţin cererile personalului didactic şi să nu fiu de acord cu acordarea suplimentară de resurse materiale vitale educaţiei în România.

Şi am încredere că proiecţiile bugetare pentru 2014 vor fi corelate cu condiţiile reale din şcolile româneşti.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Cine face românilor dreptate până la capăt?"

Au trecut 14 luni de când în fruntea Guvernului României se află Victor-Viorel Ponta şi 10 luni de când Uniunea Social Liberală a preluat destinele românilor printr-o majoritate zdrobitoare în Parlamentul României.

Românii au votat într-o proporţie deosebit de mare cu cei care, în urmă cu aproape un an, le-au promis locuri de muncă, reduceri de taxe şi impozite, continuarea investiţiilor, finalizarea marilor proiecte, cu cei care au blamat categoric măsurile de modernizare a statului român, reformele din sănătate şi educaţie începute de guvernarea PDL, lupta împotriva politizării, succesele obţinute în războiul împotriva corupţiei. Şi spun acestea deoarece, în răstimpul scurs de la preluarea frâielor statului, politicile USL-iste s-au dovedit benefice ... doar la nivel de discurs.

Realitatea din România de astăzi este una dramatică: nu există locuri de muncă, ci zeci de mii de şomeri în plus faţă de anul trecut, au fost blocate toate investiţiile, au fost oprite lucrările deja începute, au fost introduse şi majorate 30 de taxe şi impozite, s-a umflat aparatul bugetar din ministere, se fac disponibilizări în masă sub pretextul reorganizării administrativ-teritoriale, banii publici sunt dirijaţi către clientela politică, actele de corupţie se înmulţesc, iar politizarea învăţământului, şi nu numai, are dimensiuni fără precedent.

A doua rectificare bugetară a acestui an a fost prezentată de prim-ministrul Victor-Viorel Ponta săptămâna trecută şi constă în tăieri semnificative pentru sănătate, muncă, dezvoltare regională, transporturi, mediu, agricultură, finanţe, apărare. Starea României, redată de această rectificare bugetară, a fost ambalată de Guvernul României în explicaţii superficiale şi confuze ca cele referitoare la TVA-ul de 22%, la impozitul pe benzină şi motorină sau la impozitul diferenţiat.

În ultima perioadă, tot mai mulţi români constată, pe propria piele, sub o formă sau alta, că au fost minţiţi. Săptămâna trecută, în premieră absolută, studenţii, elevii, sindicatele, părinţii, profesorii şi rectorii s-au întâlnit într-o dezbatere comună pentru a găsi modalitatea prin care să salveze sistemul de învăţământ românesc. Se solicită, la pachet: alocarea, începând cu anul 2014, a minimum 6% din PIB pentru educaţie, modificarea Legii educaţiei naţionale, inclusiv în ceea ce priveşte statutul personalului didactic, adoptarea unei legi de salarizare, prin care salariile profesorilor debutanţi să se majoreze cu 50%, depolitizarea învăţământului, regândirea programelor şcolare şi a sistemului de evaluare a elevilor, renunţarea la finanţarea per elev, acordarea gradaţiei de merit şi personalului didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar, decontarea cheltuielilor cu naveta pentru tot personalul din învăţământ de la bugetul de stat, prin MEN, reintroducerea diverselor drepturi şi facilităţi reglementate pentru salariaţii din învăţământ şi copiii acestora, realizarea unui Pact pentru educaţie între toate partidele din România, care să fie respectat de toţi cei ce ajung la guvernare, pentru cel puţin 15-20 de ani, debirocratizarea actului educaţional, deblocarea reală a posturilor didactice, didactice auxiliare şi nedidactice, interzicerea suprapopulării claselor cu un număr prea mare de elevi.

Voi susţine toate revendicările colegilor mei menite să asigure stabilitatea şi predictibilitatea sistemului, să oblige guvernanţii la respectarea legii, să încurajeze creşterea calităţii pregătirii tinerilor noştri şi să redea demnitatea cuvenită profesiei de dascăl.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Lista bunului-simţ în sănătate"

Mişcările greviste ale "halatelor albe" au impresionat o ţară întreagă, speriindu-i pe cei în suferinţă, dar şi pe ceilalţi români, conştienţi de gravitatea situaţiei în care se află sistemul de sănătate, atâta vreme cât cadrele medicale, prin reprezentanţii lor, de multe ori iluştri, au ieşit în stradă.

Fac parte dintr-o familie care are trei generaţii de medici şi ştiu cât de greu se hotărăşte un cadru medical să-şi abandoneze pacienţii. Legaţi prin Jurământul lui Hipocrate de cel în suferinţă, membrii corpului medical din România sunt condamnaţi de guvernanţi, de ani de zile, la un statut profesional nedemn şi lipsit de recunoaşterea firească a importanţei actului medical.

Am auzit vorbe mari în ultimii ani legate de reforma în sănătate. Vă asigur că aşteptarea în sistem este foarte mare, iar sprijinul populaţiei este total. Dincolo de lipsa de continuitate în viziunea de reformă, de măsurile haotice, deseori intempestive, luate de un ministru sau altul, de frica inoculată în oameni care se văd fără medicamente, dar mai ales fără resursele de a şi le procura, dincolo de declaraţiile contradictorii şi de exemplele de rele practici larg mediatizate, grija guvernanţilor pentru sistemul de sănătate nu a produs nimic. Cel mult o birocraţie infernală, în detrimentul actului medical şi al timpului pe care un cadru medical îl mai acordă bolnavului. Cât de mult seamănă situaţia din educaţie cu cea din sănătate!

Acum câteva săptămâni am transmis, de la tribuna Parlamentului, apelul colegilor din învăţământ şi revendicările lor pentru salvarea educaţiei în România.

Zilele trecute, Coaliţia Profesioniştilor din Domeniul Sănătăţii, prin vocea profesorului univ. dr. Ioan Lascăr, preşedintele Colegiului Medicilor din Bucureşti, ne-a adresat nouă, tuturor parlamentarilor, apelul cu privire la situaţia dramatică şi la blocajul în care se află sistemul de sănătate românesc. Îl cunosc pe distinsul profesor Ioan Lascăr, un profesionist desăvârşit şi un om de o rară calitate. M-a impresionat apelul semnat şi de Domnia Sa în care se exprima, la final, speranţa şi încrederea în politicieni şi guvernanţi de a găsi "pilula magică", de care este nevoie în sănătate.

În textul apelului transmis se invocă faptul că "politicile sanitare şi finanţarea nu pun în centrul lor nevoile pacienţilor, ci mai degrabă sunt centrate pe calcule bugetare cinice." De asemenea, ni se atrage atenţia cu privire la faptul că ne aflăm în capcana de a nu mai permite Ministerului Sănătăţii, prin profesioniştii din sănătate, să facă politica în domeniu, aceasta ajungând să fie decisă exclusiv de finanţişti, specialişti din cadrul Ministerului de Finanţe, pentru care accesul la tratament se traduce doar în linii bugetare. La fel de dureroasă este şi situaţia cadrelor medicale care părăsesc sistemul românesc pe bandă rulantă, lăsând descoperite spitalele noastre, sau cea a tinerilor profesionişti care pleacă în afara României "în căutarea unei societăţi care respectă pacienţii, munca şi etica profesională".

Vă rog să îmi permiteţi să redau în cele ce urmează revendicările celor peste 100.000 de profesionişti semnatari ai acestui apel, sub forma unei Liste a bunului-simţ în sănătate, aşa cum a fost denumită de către aceştia:

1. Finanţarea sistemului de sănătate cu 6% din PIB începând cu anul 2014 şi instituirea unor mecanisme de corelare a alocărilor bugetare în sănătate cu creşterea anuală a PIB-ului;
2. Creşterea veniturilor salariale pentru toate categoriile de personal sanitar, începând cu 2014, precum şi elaborarea unei legi a salarizării în sectorul sanitar care să preia principiile şi coeficienţii de ierarhizare privind clasele de salarizare din Legea nr. 284/2010, dar care să fie adaptată cerinţelor şi particularităţilor sectorului medical.
3. Includerea, de drept, în Colegiului ministerului din cadrul Ministerului Sănătăţii a reprezentanţilor corpurilor profesioniştilor din sănătate începând cu 2014.
4. Îmbunătăţirea sistemului actual de organizare a spitalelor publice, pentru asigurarea unor servicii prompte şi de calitate pentru toată populaţia României, indiferent de puterea economică sau statutul social al cetăţenilor;
5. Stabilirea unor măsuri clare, neechivoce şi concrete de încurajare şi sprijinire reală a investiţiilor private în sectorul sanitar românesc, concomitent cu instituirea unor mecanisme de garantare a investiţiilor private, de către statul român;
6. Stabilirea unor coordonate strategice transpartinice de perspectivă care să permită o reformă completă a sistemului de sănătate, la un orizont de timp predictibil.
7. Semnarea până la sfârşitul lunii noiembrie a unui memorandum între reprezentanţii coaliţiei şi Guvern cu privire la mecanismele, condiţiile, termenele şi modul concret de implementare a revendicărilor de mai sus. După semnare, memorandumul va fi făcut public şi deschis aderării tuturor formaţiunilor politice.

Cred că suntem cu toţii de acord că sănătatea românilor reprezintă un obiectiv de siguranţă naţională, că ea nu este negociabilă, iar accesul nostru, al fiecăruia dintre noi, la sănătate, garantat prin Constituţie, trebuie asigurat de profesionişti cu un puternic sprijin instituţional pentru concretizarea căruia trebuie să punem şi noi umărul, aici, în Parlamentul României, conform prerogativelor pe care le avem.

Doamna Manuela Mitrea:

"Refuzul vaccinării, un fenomen ce trebuie stopat"

Bolile contagioase cu mortalitate ridicată au speriat medicii încă din cele mai vechi timpuri, existând încercări de a le preveni prin diferite procedee de imunizare. Astfel a luat naştere vaccinul în anul 1796, când medicul generalist englez Edward Jenner a descoperit vaccinul împotriva variolei.

Aşa cum este normal, în prezent toate ţările şi-au elaborat propriile scheme naţionale de vaccinare împotriva bolilor infecţioase. După introducerea vaccinării în masă, numărul de cazuri de îmbolnăvire prin agenţi infecţioşi acoperiţi de vaccinuri a scăzut foarte mult, demonstrând astfel eficienţa vaccinării. Multe dintre boli au fost eradicate în urma unor procese de vaccinare de ani de zile.

Deşi vaccinarea este una dintre cele mai eficiente şi de succes intervenţii pentru sănătate ce previne 2-3 milioane de decese anual, aceasta a stârnit cele mai mari controverse din istoria medicinei. În prezent, statisticile indică faptul că în România doi din zece nou-născuţi nu sunt vaccinaţi, pentru că părinţii refuză această procedură, vaccinarea fiind gratuită prin lege, însă nu şi obligatorie. Astfel, din cauza refuzului părinţilor, anual peste 1,4 milioane de copii mor din cauza unor boli care pot fi prevenite prin vaccinare. Acest refuz nu face decât să permită apariţia de noi patologii în România, ceea ce este o mare greşeală.

Ţara noastră are cea mai scăzută rată de vaccinare a copiilor din Europa şi cel mai propice teren pentru reapariţia unor boli eradicate precum poliomielita. Conform statisticilor, România se află pe primul loc în Europa ca incidenţă a rubeolei (de 27 de ori mai ridicată faţă de media Uniunii Europene) şi pe locul al doilea la frecvenţa pojarului (diagnosticat de 7 ori mai des, faţă de rata medie europeană).

Specialiştii susţin că beneficiile vaccinării se extind de la sugar şi adolescent până la adult şi vârstnic, prin protecţia la bolile ce ameninţă viaţa. Cu toate acestea, tot mai mulţi români, inclusiv personalul medical, refuză să se vaccineze. Un exemplu este vaccinarea împotriva gripei: doar 4,2% din populaţie s-a vaccinat anul trecut împotriva acestui virus, motivul fiind frica de reacţii adverse sau, pur şi simplu, credinţa că vaccinul nu are niciun efect. Un alt vaccin pe care românii refuză să îl facă este cel care ar contribui la scăderea îmbolnăvirilor şi a deceselor datorate cancerului genital, vaccinul anti-HPV, pe care mulţi părinţi refuză să îl administreze fiicelor lor din aceleaşi motive.

În ceea ce priveşte eficienţa şi siguranţa vaccinurilor, probabil că nu există un adevăr absolut. Problema este că mulţi părinţi nu culeg informaţiile exclusiv din surse oficiale şi astfel ajung să facă alegeri care îi poate costa viaţa copiilor lor.

De câţiva ani, în România creşte treptat numărul celor care refuză vaccinarea. Acest fenomen alarmant care ia amploare trebuie stopat. Consider că ar fi necesară o regândire a sistemului de vaccinare, o identificare a cauzelor ce au dus la această situaţie şi eliminarea acestora, astfel încât românii să poată să aibă din nou încredere în prevenţie.

Domnul Mihai Lupu:

"Investiţiile vor reprezenta în 2014 o prioritate bugetară pentru USL"

După acest an 2013 în care USL, prin guvernul său, a reuşit să pună economia românească pe un trend ascendent important în comparaţie cu alte ţări europene, în anul următor, 2014, facem demersuri pentru a trece, aşa cum este firesc, la etapa următoare, şi anume la prioritizarea construcţiei bugetare, cu un accent evident pe investiţii.

Încă din acest trimestru, în contextul rectificării bugetare, Guvernul USL a negociat cu partenerii financiari internaţionali majorarea deficitului bugetar cu 0,2% din PIB, bani care vor fi destinaţi exclusiv cofinanţării proiectelor europene. Astfel, o parte din banii luaţi de la ministere vor fi îndreptaţi spre cofinanţarea proiectelor europene, cu alte cuvinte, spre investiţii.

Este vorba despre proiecte europene în care statul român va avea sumele necesare pentru cofinanţare, proiecte care înseamnă investiţii noi în România, prin utilizarea celei mai ieftine şi accesibile surse de finanţare, fondurile europene.

De ce ne dorim ca în etapa următoare Guvernul USL să pună accentul pe dezvoltare, adică pe investiţii? Cred că este destul de limpede faptul că, în primul rând pentru noi, ca liberali, cel mai important deziderat - şi acest lucru este ilustrat de către prevederile programului nostru de guvernare şi de politicile liberale pe care le susţinem, în mod consecvent, în plan guvernamental - îl reprezintă consolidarea economiei de piaţă şi atragerea semnificativă a investiţiilor de capital.

Or, acest lucru se poate efectua atât prin consacrarea unor sume importante investiţiilor prevăzute concret în construcţia bugetară, dar şi prin luarea unor măsuri susţinute de relaxare fiscală, măsuri care să aibă efectul scontat în crearea unui mediu de afaceri predictibil şi atractiv şi, implicit, în atragerea investitorilor importanţi.

Bineînţeles că noi, liberalii, am sprijinit întotdeauna şi măsurile guvernamentale cu impact social şi aş da ca exemplu aici faptul că noi am luat, alături de partenerii noştri din USL, încă din primele noastre zile de guvernare, prin miniştrii liberali de resort, decizii importante, în acest sens, cu privire la pensii şi salarii, decizii care au avut rolul de reîntregire a salariilor la cuantumul din 2010, precum şi de returnare a sumelor reţinute abuziv pensionarilor de către fostele guverne ale PDL.

Mai mult decât atât, susţinem ca în bugetul de stat pentru anul 2014 să fie prevăzute creşteri de salarii şi pensii, astfel: toate pensiile să fie crescute cu 3,75% - fiind vorba de mărirea punctului de pensie în urma indexării cu rata inflaţiei, iar bugetarii cu venituri mici să primească majorări - urmând a se mări fie salariul minim, fie venitul unor categorii specifice care câştigă prea puţin în prezent, precum medicii rezidenţi şi profesorii debutanţi.

Dar, în acelaşi timp, noi, ca liberali, considerăm că România are nevoie de o economie solidă şi de cât mai multe locuri de muncă, iar locurile de muncă stabile pot fi create numai prin măsuri concrete şi susţinute de relaxare a fiscalităţii şi de atragere a unor investiţii majore.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PNL nu poate susţine sub nicio formă îngrădirea libertăţii de exprimare"

Partidul Naţional Liberal, prin însăşi esenţa doctrinei sale ca partid liberal, promovează libertatea individuală şi egalitatea în drepturi a fiecărui cetăţean în parte, deci, implicit, neîngrădirea libertăţii de exprimare, libertate care este oricum foarte clar stipulată în Legea fundamentală şi garantată de aceasta, în articolul 30 alineatul 1: "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile".

Din acest motiv, ca liberali, noi nu putem susţine, sub nicio formă, cenzurarea libertăţii de exprimare, mai ales atunci când vine vorba de libertatea opiniei jurnalistice. De aceea, am considerat absolut necesar demersul nostru, ca parlamentari liberali, de a elabora şi susţine în timp util o iniţiativă legislativă care să aibă rolul de a corecta, în opinia noastră, o mare eroare a noului Cod penal, cel care va intra în vigoare de la 1 februarie 2014, şi anume de a abroga art. 276 din acesta, articol care ar putea crea pe viitor mari disensiuni în societatea românească în privinţa libertăţii de exprimare.

În acest sens, noi, parlamentarii PNL, am depus săptămâna trecută în Parlamentul României o iniţiativă legislativă de abrogare a art. 276 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, pentru a elimina orice fel de suspiciune de îngrădire a libertăţii presei.

Această propunere legislativă liberală este susţinută şi de domnul Crin Antonescu, preşedintele PNL şi preşedinte al Senatului României, precum şi de majoritatea colegilor mei, parlamentari liberali, deputaţi şi senatori.

Potrivit acestui articol controversat, declaraţiile oricărei persoane, dar în special cele ale jurnaliştilor, ar putea fi interpretate în orice moment ca fiind o presiune la adresa unui judecător sau a unui alt organ de urmărire penală. Acest fapt nu face decât să creeze posibilitatea pronunţării unor soluţii arbitrare, care să aducă atingere libertăţii de exprimare.

De asemenea, dispoziţia este de natură să îngrădească libertatea de exprimare, instituind sancţiuni pentru o serie de fapte care fac parte din demersurile jurnalistice uzuale.

Acesta este unul dintre cele mai puternice motive pentru care PNL consideră că trebuie adoptată această iniţiativă legislativă, în alte condiţii putându-se crea premisele îngrădirii dreptului fundamental la liberă exprimare.

Atâta vreme cât la nivel legislativ este deja reglementată obligaţia jurnaliştilor de a supune dezbaterii publice şi de a transmite numai informaţii reale şi întemeiate, şi amintesc aici doar art. 4 al Rezoluţiei nr.1003 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind etica jurnalistului, sancţiunea pentru încălcarea acesteia putând fi atrasă la momentul actual sub forma răspunderii civile delictuale, apare ca nejustificată şi fără sens apariţia unei incriminări în domeniul penal a aceleiaşi încălcări.

Ca liberal, consider că după 1989, noi, românii, am reuşit să câştigăm un lucru extrem de important: libertatea! Libertatea de a ne exprima liber, de a ne informa neîngrădit şi de a circula fără nicio restricţie, atât timp cât respectăm legile aflate în vigoare! Nu putem şi nici nu avem dreptul ca, după 24 de ani de libertate cu mari sacrificii câştigată, să renunţăm din nou la ceea ce am obţinut mai de preţ: libertatea de exprimare!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Cota unică trebuie să rămână la 16%!"

Filiala din Constanţa a Partidului Naţional Liberal sprijină afirmaţia de săptămâna trecută a preşedintelui PNL, Crin Antonescu, privind retragerea oricărei măsuri de creştere a cotei unice de 16%, după cum prevede şi programul de guvernare prezentat.

Nivelul de 16% al cotei unice asigură competitivitatea pentru economia românească şi va rămâne neschimbat în perioada 2013-2016 pentru garantarea unei stabilităţi economice în România.

Menţionăm faptul că, la nivelul conducerii Uniunii Social-Liberale, a avut loc o discuţie informală privind construcţia bugetului pe 2014, în ceea ce priveşte creşterea veniturilor.

Toate măsurile prezentate până acum în presă nu sunt cuprinse în prevederile programului de guvernare, iar PNL rămâne fidel angajamentelor făcute prin acest document de bază al Guvernului USL, aprobat de Parlamentul României.

Economic vorbind, Guvernul României va păstra cota unică iar principala preocupare pe care trebuie să o urmăm o reprezintă reducerea semnificativă a evaziunii fiscale, şi nicidecum o creştere a fiscalităţii.

Actualmente, în lupta cu evaziunea fiscală, miniştrii liberali îşi concentrează eforturile pe eficientizarea măsurilor administrative şi legislative. Pentru o mai bună absorbţie a resurselor financiare la bugetul de stat PNL are în plan o colectare mai bună a veniturilor, şi nicidecum o majorare a taxelor si impozitelor, iar acest lucru presupune în fapt o povară fiscală mai blândă impusă mediului de afaceri.

PNL este de părere că întregul set de politici economice liberale a fost identificat încă din 2005 cu introducerea cotei unice de 16% inclusiv pe dividende. Cota unică reprezintă un apanaj al politicilor de dreapta.

Reorganizarea ANAF va duce la îmbunătăţirea colectării veniturilor statului. În prezent, ne bucură faptul că se desfăşoară o reformă serioasă a sistemului de administrare, colectare şi de control al veniturilor şi, pe măsură ce acest proces va fi implementat, o să putem avea o colectare eficientă.

Bunăstarea cetăţenilor impune o viziune fiscală liberală, cu alte cuvinte, măsuri clare de simplificare fiscală şi de stimulare a mediului de afaceri şi a întreprinzătorilor care creează locuri de muncă şi generează prosperitate şi dezvoltare. Pentru a îndeplini aceste puncte, PNL şi-a afirmat hotărât intenţia de a susţine şi promova reducerea CAS cu 3 puncte procentuale pentru început, care să reafirme interesul antreprenorial pentru investiţii şi creare de locuri de muncă.

Interesul nostru este acela de a crea un mediu de afaceri solid, care să atragă investitori, iar România să se dezvolte. Investitorii doresc să aibă siguranţa că România este o ţară sigură din punct de vedere economic, cu un trend ascendent.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"PNL nu poate fi de acord cu cenzurarea libertăţii de opinie!"

A fi liberal înseamnă în primul rând a susţine pe toate căile libertatea de opinie, deci exprimarea liberă, neîngrădită şi neameninţată cu sancţiuni penale în urma unor critici sau observaţii pe o cauză aflată în instanţă. Acesta este motivul pentru care, ca parlamentar liberal, mă aflu printre semnatarii unei iniţiative legislative de abrogare a articolului 276 din Codul penal, iniţiativă depusă, săptămâna trecută, împreună cu alţi colegi parlamentari liberali, dar şi cu preşedintele PNL şi al Senatului României, domnul Crin Antonescu.

Indiferent dacă ne referim în general la libertatea de opinie a unui cetăţean sau, în particular, a unui jurnalist - libertatea de expresie fiind garantată în articolul 30 din Constituţia României -, aceasta reprezintă oricum un drept natural, pe care nicio putere nu-l poate impieta în vreun fel. De aceea, chiar dacă în legislatura trecută fosta Guvernare Boc şi-a angajat răspunderea în Parlamentul României în privinţa Codului penal, noi, liberalii, considerăm că sunt şi greşeli impardonabile în acest nou cod, greşeli care trebuie de urgenţă corectate sau chiar abrogate!

Una dintre aceste mari greşeli este cea cuprinsă în articolul 276 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care incriminează fapta unei persoane care pe durata unei proceduri judiciare în curs face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida. Mai mult decât atât, sancţiunea ce se poate aplica persoanelor care ar intra sub incidenţa acestui articol este chiar închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.

Cu alte cuvinte, potrivit acestui articol controversat şi, bineînţeles, contestat de reprezentanţii mass-mediei şi ai societăţii civile, declaraţiile oricărei persoane, dar şi cele apărute în mass-media, ar putea fi interpretate în orice moment ca fiind o presiune la adresa unui judecător sau a unui alt organ de urmărire penală.

De aceea, noi, liberalii, considerăm că această situaţie nu ar face altceva decât să creeze posibilitatea pronunţării unor soluţii arbitrare, care să aducă ulterior atingere libertăţii de exprimare.

De asemenea, noi credem că o astfel de prevedere a Codului penal este una de natură să îngrădească în mod vădit libertatea de exprimare, instituind sancţiuni penale pentru o serie de opinii care fac în mod curent parte din demersurile jurnalistice uzuale.

Mai mult decât atât, trebuie subliniat că nicio putere a statului, fie ea şi cea judecătorească, nu trebuie să beneficieze de o protecţie suplimentară, dreptul la opinie, la liberă exprimare trebuind să fie garantate pentru toţi cetăţenii României.

Ne exprimăm convingerea că acest proiect va primi aviz favorabil de la Ministerul Justiţiei şi sprijin în conducerea celor două Camere ale Parlamentului pentru a urma procedura de urgenţă. Deşi adoptat, noul Cod penal va intra în vigoare la 1 februarie 2014, dată până la care trebuie obligatoriu să fie adoptată şi modificarea susţinută de PNL, pentru a intra în vigoare la aceeaşi dată cu Codul penal.

Ca liberal, şi eu, şi colegii mei parlamentari, considerăm că libertatea de exprimare, alături de garantarea proprietăţii, sunt cele mai importante drepturi câştigate în perioada postdecembristă, drepturi care trebuie să rămână întotdeauna nenegociabile şi, evident, inviolabile de către vreo putere aflată pe val!

Domnul Călin Potor:

"Adoptarea noului Cod silvic, un pas uriaş pentru salvarea pădurilor României de la dispariţie"

România a fost avertizată oficial chiar de unul dintre cei mai de seamă ambasadori ai săi, prinţul Charles de Wales, care a subliniat că suntem în pericol de a pierde bogăţia inestimabilă a pădurilor virgine şi cvasivirgine, domeniu în care încă deţinem supremaţia la nivel european. Prinţul Charles a arătat că România este unul dintre puţinele locuri în care mai există întinderi uriaşe de păduri virgine, care reprezintă o adevărată "sărbătoare a biodiversităţii", şi găzduiesc o treime din populaţia Europei în ceea ce priveşte urşii bruni, lupii şi râşii. "Aceasta face din Carpaţii româneşti o comoară nepreţuită pe un continent care demult şi-a pierdut astfel de comori sălbatice. Ceea ce dumneavoastră aveţi aici în România a devenit de o raritate extremă. Pădurile înfloritoare pot fi înlocuite însă cu peisajele mohorâte pe care le vedem în ultimul timp în multe locuri din Europa", a subliniat acest mare şi dezinteresat prieten al României.

Consider că mesajul moştenitorului casei regale britanice este unul extrem de serios, iar autorităţile române sunt nevoite să îl ia în considerare cu cea mai mare atenţie. În acest context, este de salutat stadiul actual privind promovarea noului Cod silvic, aflat în dezbatere în regim de urgenţă în Parlament. Principala modificare adusă Codului silvic este trecerea de la vânzarea lemnului estimat, din pădure, la vânzarea lemnului măsurat, din rampe şi depozite. Măsura va intra în vigoare progresiv, începând cu 1 ianuarie 2014, pentru 50% din masa lemnoasă, iar din 2015 pentru cealaltă parte de 50%. Alte modificări la proiectul de lege se referă la sprijinul acordat proprietarilor de păduri, prin asigurarea gratuit a pazei micilor proprietăţi de până la 30 de hectare, şi plata de către stat a întocmirii amplasamentelor silvice, pentru a-i ajuta pe micii proprietari de păduri să beneficieze legal de dreptul de proprietate.

Proiectul de Lege de modificare şi completare a Codului silvic, trimis recent Parlamentului pentru dezbatere şi adoptare, este un act normativ care a fost adoptat de Guvern după o consultare publică susţinută şi după ce ministrul de resort a văzut la faţa locului jaful comis în pădurile României, inclusiv în cele din judeţul Alba. Sunt convins că noile reglementări vor fi de natură de a stopa jaful din pădurile ţării, tăierile ilegale care s-au perpetuat ani la rând, fără ca cineva să ia atitudine şi să tranşeze printr-un act normativ situaţia. Noul Cod silvic a fost gândit în aşa fel încât să vină în sprijinul proprietarilor de păduri, pentru a nu-şi tăia lemnul din pădure, prin introducerea unor stimulente în acest sens. Mai mult, aceştia sunt încurajaţi să-şi extindă suprafaţa împădurită, beneficiind astfel de fonduri provenite din sechestrarea forestieră (valorificarea certificateloe emisiilor de bioxid de carbon).

Un alt aspect se referă la reglementarea dreptului de preempţiune al operatorilor din industria mobilei la cumpărarea de masă lemnoasă. Astfel, este încurajată la nivel local încheierea de forme de asociere între agenţii economici şi administratorii de păduri, fiind descurajat exportul de buşteni. Vorbim despre o măsură liberală de susţinere a iniţiativei private, prin crearea de noi locuri de muncă, în beneficiul administraţiilor publice locale, care vor beneficia astfel de taxe şi impozite suplimentare la bugetul local, un impact semnificativ regăsindu-se şi la nivel naţional. De asemenea, se studiază modificare legii în aşa fel încât să fie interzisă exploatarea masei lemnoase până la soluţionarea litigiilor din instanţă pe retrocedarea terenurilor forestiere, precum şi încurajarea înfiinţării la nivel local a unor centrale de producere a energiei termice şi electrice, cu folosirea deşeurilor din exploatarea de masă lemnoasă.

După cum declara zilele trecute prinţul Charles, într-un mesaj transmis la lansarea părţii a treia a documentarului "Wild Carpathia", România pierde trei hectare de pădure virgină pe oră, iar jumătate din acest fenomen se petrece în zone care ar trebui sa fie protejate. Să sperăm că adoptarea cât mai urgentă a noului Cod silvic de către Parlament va duce la stoparea acestei situaţii alarmante, în aşa fel încât şi generaţiile următoare să beneficieze de "aurul verde" pe care ni l-a lăsat din belşug natura şi bunul Dumnezeu.

Domnul Marian Enache:

În judeţul Neamţ, starea infrastructurii este deplorabilă. Consilierii judeţeni au reclamat starea dezastruoasă în care se află DN 15 (Piatra Neamţ - Roman) şi DN 17 B (Piatra Neamţ - Bicaz - Poiana Teiului - Borca) pe o rută ce traversează practic tot judeţul, de la est la vest. Or, pentru o dezvoltare economico-socială durabilă, primul lucru la care va trebui să intervenim în mod radical va fi infrastructura rutieră. Vă reamintesc faptul că începând cu anul 2014 Uniunea Europeană ne va acorda iarăşi fonduri pentru dezvoltare, or, noi va trebui să gestionăm situaţia de aşa natură încât să putem accesa aceste fonduri în proporţie cât mai mare, în special pentru infrastructură deoarece, cum putem constata cu toţii, fără infrastructură, economia de piaţă nu este viabilă.

Cheia pentru atragerea acestor fonduri este cooperarea. Ne vom sufleca cu toţii mânecile şi vom pune mâna la treabă, şi având o strategie convergentă, primarii vor primi sprijinul necesar mult mai uşor. Este inadmisibil să nu avem drumuri, spitale, dispensare şi şcoli.

Dacă autostrada Târgu Mureş-Iaşi este un proiect despre care responsabilii în domeniu afirmă că este foarte scump şi nu se poate realiza, măcar drumurile naţionale din judeţ să fie reabilitate.

Nu putem pretinde activitate economică susţinută atâta timp cât oamenii nu pot primi din partea statului un minim de servicii. Spre exemplu pe DN 17 B, de la viaductul din Poiana Teiului şi până la ieşirea din judeţ, spre Suceava, nu s-a mai turnat covor asfaltic din 1989. Dezvoltarea infrastructurii va duce inevitabil la dezvoltarea turismului în zonă. Aşa cum am mai subliniat şi cu altă ocazie, judeţul Neamţ tezaurizează importante monumente turistice, având un bogat fond etnofolcloric şi o diversitate de resurse turistice naturale, un întins domeniu schiabil, resurse de ape minerale, or, toate acestea au forţă de atracţie foarte mare pentru turism, în special în rândul străinilor.

Neavând drumuri de acces, întâlnim foarte des situaţii în care turiştii vin o singură dată, admiră toate frumuseţile judeţului Neamţ, dar nu se mai întorc şi nici nu recomandă zona, din cauza stării drumurilor, dar serviciilor care lasă de dorit în cadrul pensiunilor agro-turistice din zonă, din lipsa personalului specializat, care ar trebui format pe plan local, în cadrul unor programe speciale.

Ar trebui, în primul rând, modernizate sau reabilitate drumurile judeţene, iar DN 17 B este un drum turistic important pe valea râului Bistriţa, foarte important pentru dezvoltarea turismului în judeţul Neamţ şi, mai departe, spre judeţul Suceava.

Nu trebuie neglijate însă drumurile comunale, reabilitarea sau crearea (acolo unde nu există) sistemelor de alimentare cu apă şi a sistemelor de canalizare. Mai mult, trebuie amenajate obiectivele cu potenţial turistic, cât şi restaurate obiectivele de patrimoniu, personal specializat care să prezinte aceste obiective turistice vizitatorilor străini într-o limbă pe care aceştia o cunosc. Nu trebuie neglijate nici spaţiile de cazare (acestea având, de asemenea, nevoie de reabilitare) prin punerea în valoare a pensiunilor turistice şi a specificului gastronomic al zonei, deoarece au un rol determinant în dorinţa turistului de a revizita şi de a recomanda altor persoane vizitarea acestor zone.

Este imperios necesar să fie avute în vedere şi activităţile ce pot fi desfăşurate de turişti, or, pentru asta trebuie create, modernizate şi diversificate dotările de agrement. Dotarea cu ATV-uri, crearea de drumuri şi poteci prin pădure pentru plimbări, dezvoltarea de activităţi cum ar fi: hipismul, paraşutismul, încurajarea practicării sporturilor extreme prin organizarea de evenimente şi facilităţi în zonă şi prin promovarea lor la nivel european.

În concluzie, este necesară o colaborare strânsă între administraţiile publice locale, consiliul judeţean, prefectură, cât şi Guvernul României, în sprijinul comunităţilor locale, dar şi participarea activă a cetăţenilor la accesarea fondurilor europene disponibile începând cu anul 2014.

Domnul Marian Enache:

"Laptele şi... cornuta"

Retragerea din magazinele din Bucureşti, Braşov şi Cluj-Napoca a peste 17 tone de carne infestată cu salmonella produse la Combinatul avicol Călăraşi şi destinate iniţial exportului, precum şi retragerea din magazinele din Marea Britanie a unui lot de conserve de carne de vită feliată provenind din România, după ce analizele au confirmat că produsul conţine ADN de cal şi antiinflamatorul Fenilbutazonă, folosit pentru cai, au constituit în săptămâna trecută lovituri pentru crescătorii de animale din ţara noastră. Tot săptămâna trecută s-a anunţat că începând cu 1 ianuarie 2014 va fi interzisă comercializarea sau livrarea laptelui către unităţile de colectare sau procesare care nu respectă cerinţele Uniunii Europene.

Pentru locuitorii de pe Valea Muntelui, respectiv Colegiul uninominal nr. 8, judeţul Neamţ, creşterea animalelor constituie principala activitate economică, alături de exploatarea şi prelucrarea lemnului.

Pe Valea Muntelui, o zonă favorizată de suprafaţa mare de păşuni, cu disponibil de resurse umane în mediul rural şi specialişti în domeniul creşterii, reproducţiei şi ameliorării raselor de animale, starea de sănătate a efectivelor de animale nu reprezintă o problemă. Dimpotrivă, animalele crescute în această zonă se caracterizează prin absenţa bolilor majore ca BSE, Blutongue, precum şi prin existenţa programelor de eradicare a TBC-ului şi LEB-ului. În plus, în concordanţă cu recomandarea Uniunii Europene, conducerea Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Neamţ realizează de multă vreme campanii de informare a populaţiei despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească laptele crud pentru a putea fi exportat pe piaţa unică europeană.

Valea Muntelui are potenţialul de realizare a unei producţii care să acopere atât necesarul intern, cât şi să reprezinte o sursă pentru export la carne şi lapte.

Acest potenţial al zonei nu este, însă, realizat. Printre cauzele cele mai importante enumerăm:

• producătorii din această zonă nu primesc un sprijin corespunzător din partea statului;
• slaba organizare a crescătorilor de bovine, ovine şi caprine în ceea ce priveşte valorificarea producţiei;
• funcţionarea defectuoasă a sistemului de reproducţie;
• lipsa unui sistem organizat de aprovizionare a abatoarelor cu animale;
• costul ridicat al procesării cărnii şi laptelui;
• inexistenţa unor pieţe stabile şi organizate pentru comercializarea cărnii şi produselor din carne etc.

În toate ţările Uniunii Europene, pentru creşterea animalelor se acordă subvenţii. În condiţiile în care pe un hectar de teren, un fermier de munte realizează doar două tone de fân, în timp ce la câmpie, pe un hectar se produc 50-60 de tone de porumb siloz, costul de producţie al unui litru de lapte este de circa 1,8 lei, preţul oferit de procesator fiind de 1,3 lei, acordarea de către stat a subvenţiilor este cu atât mai necesară. Numai pentru o fabrică de brânzeturi care să promoveze, de exemplu, brandul caşcavalului Ceahlău este nevoie de un milion de euro pentru procesarea a 1.000 de litri pe zi.

Preţul de achiziţie a unei vaci este de circa 2.000 de euro, dar subvenţia acordată este de doar 90 de euro. Băncile nu sunt dispuse să acorde credite pentru fermele de familie, iar crescătorii de animale nu au dreptul să liciteze pentru păşuni, acest drept fiind rezervat asociaţiilor.

Pe Valea Muntelui există prea puţine ferme înfiinţate din fonduri europene. Locuitorii îşi cumpără singuri animalele şi tot singuri îşi organizează stânile şi plătesc chiria pentru păşuni. Păşunile au constituit dintotdeauna mărul discordiei între crescătorii de animale şi consiliile locale. Legea nr. 214/2011 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor nu poate fi corect aplicată în absenţa încheierii procesului de cadastrare. Calitatea păşunii şi nivelul redevenţei datorate pentru concesionarea terenului cu destinaţia de păşune variază de la 10 la 60 euro/hectar, în funcţie de situarea geografică a păşunii, existenţa unor drumuri de acces, a surselor de apă, a existenţei suprafeţelor de teren degradate sau predispuse la alunecări de teren. Aceste sume trebuie plătite de consiliul local care are, după cum se cunoaşte, bugete extrem de mici, cu care nu poate acoperi nici cheltuielile curente de funcţionare.

O activitate care ar trebui să aducă venituri mari producătorilor şi să asigure stabilitatea forţei de muncă în zonă reprezintă în prezent doar o formă de subzistenţă, circa 80% din efectivul de taurine regăsindu-se în gospodăriile populaţiei. Locuitorii care cresc vaci în gospodării, colectează laptele în doniţe, ca pe vremea dacilor.

Fără pretenţia de a fi o prezentare exhaustivă enumerăm câteva dintre obligaţiile care trebuie să revină statului în sprijinirea crescătorilor de animale de pe Valea Muntelui:

• sprijinirea înfiinţării unor mici fabrici de procesare a laptelui şi pentru produse tradiţionale, care să deservească anumite areale; de exemplu, o fabrică dotată cu tehnologia necesară, cu o capacitate de procesare de 3.000 de litri de lapte pe zi, realizată în comuna Bicaz-Chei va putea deservi şi comunele Dămuc şi Bicazu Ardelean;
• stimularea organizării exploataţiilor eficiente şi competitive, prin trecerea de la producţia destinată autoconsumului la producţia comercială, precum şi creşterea producţiei de lapte în vederea acoperirii cotelor de producţie ce au fost negociate cu Uniunea Europeană în momentul integrării; recâştigarea pieţelor externe pentru carnea de oaie, pe relaţia ţărilor arabe şi a comunităţii europene;
• asigurarea integrării activităţii de ameliorare a efectivelor de animale la normele şi standardele Uniunii Europene;
• asigurarea alinierii la standardele Uniunii Europene privind modul de acordare a subvenţiilor şi de valorificare în funcţie de clasele de calitate reglementate de sistemul EUROP de clasificare a carcaselor de animale; susţinerea financiară pentru echilibrarea preţului de valorificare la producător cu cel realizat în UE;
• asigurarea suportului financiar pentru echilibrarea preţului de valorificare la producătorul intern cu cel realizat în Uniunea Europeană şi pentru asigurarea securităţii alimentare a populaţiei cu lapte şi produse lactate;
• identificarea şi înregistrarea bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor şi înscrierea întregului efectiv de animale în Registrul genealogic al rasei;
• aplicarea efectivă a schemei de ajutor specific acordat producătorilor de lapte şi de carne de ovine/caprine din zonele defavorizate, finanţată din Fondul European de Garantare Agricolă; cuantumul subvenţiei de 6,5 euro pe cap de animal, reprezentând ajutorul specific pentru ovinele şi caprinele de lapte şi de carne din zonele defavorizate, trebuie acordate anual, în conformitate cu prevederile legale;
• distribuirea de tăuraşi şi material seminal, pentru reproducţie din rase specializate pentru producţia de carne; sprijinirea fermierilor în vederea creşterii efectivului matcă şi a natalităţii, în vederea sporirii efectivului de tineret bovin destinat îngrăşării şi sacrificării la greutăţi optime;
• organizarea programului de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, a protecţiei animalelor şi a protecţiei mediului etc.

Doamna Violeta Tudorie:

"Cresc şansele ca Bucureştiul să fie port la Dunăre"

Deşi nu este capitală dunăreană, Bucureştiul a găzduit la sfârşitul lunii octombrie a.c. Forumul Anual al Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (SUERD). Evenimentul este important în sine, dar şi prin prisma oportunităţilor pe care le oferă dezvoltării zonelor mai mult sau mai puţin riverane.

Uniunea Europeană, prin cei doi comisari europeni participanţi la forum, austriacul Johannes Han, comisar pentru politica regională, şi domnul Daniel Cioloş, comisar pentru politica agrară comună, s-a arătat favorabilă programelor Strategiei Dunării şi dispusă să contribuie la finanţarea lor.

Din partea României, ţară gazdă a evenimentului, au participat organizatoric şi au prezidat dezbateri domnii Titus Corlăţean, ministrul afacerilor externe, domnul Liviu Dragnea, viceprim-ministru şi ministru al dezvoltării regionale şi administraţiei publice, şi primarul general al Capitalei, domnul Sorin Oprescu.

Referindu-se la zona acoperită de Dunăre în România şi Bulgaria, primarul general al capitalei, Sorin Oprescu, a susţinut că legătura dintre Bucureşti şi Dunăre reprezintă pilonul unei investiţii majore, care dezvoltă o viitoare regiune de aproximativ 8.000 km˛. Domnul Sorin Oprescu s-a arătat favorabil includerii Programului "Bucureştiul - port la Dunăre" şi canalului care să-l facă posibil între obiectivele Strategiei Uniunii Europene privind Regiunea Dunărea.

Participarea împreună, pentru prima dată, la acest forum, a miniştrilor de externe cu aceia ai dezvoltării regionale din statele riverane Dunării, însoţiţi de cei doi comisari europeni, demonstrează mai mult ca în alte dăţi nu numai voinţa politică favorabilă programelor subiacente strategiei în discuţie, ci şi hotărârea de a se trece la implementarea unor programe naţionale, transfrontaliere sau europene cu mare impact pentru viitorul acestei zone. Pentru realizarea acestui lucru este necesară, aşa cum sublinia ministrul nostru de externe "includerea obiectivelor strategiei în programele operaţionale derulate cu fonduri europene, dar şi alocarea de fonduri din bugetele naţionale şi regionale, precum şi atragerea de fonduri private şi o mai mare implicare a instituţiilor financiare".

La rândul său, comisarul Dacian Cioloş a subliniat importanţa alocării de resurse în cadrul exerciţiului financiar multianual 2014-2020 pentru Strategie: "Este important ca în documentele strategice de orientare ale statelor membre să existe referinţe clare la Strategia Dunării, precum şi în programele operaţionale ale ţărilor din regiune", a subliniat acesta. Totodată, Dacian Cioloş a apreciat că evenimentul de la Bucureşti este o dovadă a faptului că există un angajament politic clar pentru Strategia Dunării şi a exprimat sprijinul din partea Comisiei Europene în ceea ce priveşte implementarea acesteia.

Concluziile forumului sunt mult mai bogate şi interesante decât se pot sintetiza în cuprinsul unei declaraţii politice, dar am dorit să vă reţin atenţia cu acest eveniment deoarece cred că ne oferă mari oportunităţi de afirmare atât a Bucureştiului între capitalele dunărene, cât şi a unor mari zone din ţara noastră şi a celorlalte state învecinate cu valurile Dunării albastre. Avem de lucru pentru a valorifica şansele care ni se deschid pe această cale.

Domnul Ion Călin:

"Marea Neagră - un vecin care ne iubeşte"

Pe data de 31 octombrie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Mării Negre, Marea Neagră fiind unul dintre cei mai importanţi vecini ai ţării noastre. Din anul 1996, toate cele şase ţări riverane - Bulgaria, Georgia, România, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina - au semnat Planul Strategic de Acţiune pentru Reabilitarea şi Protecţia Mării Negre împotriva Poluării. Astfel, în fiecare an, la 31 octombrie, este serbată cea mai izolată mare a lumii. Marea Neagră este aproape în totalitate separată de restul oceanelor lumii. Ea atinge o adâncime de până la 2.212 metri şi are un bazin hidrografic de 420.000 km², suprafaţă ce corespunde unei treimi din zona continentala a Europei. În ultimele decade ale secolului XX, Marea Neagră a suferit deteriorări puternice ale condiţiilor de mediu, datorate, în cea mai mare parte, eroziunii costiere, eutrofizării, insuficientei tratări a apelor uzate, introducerii de specii exotice, pierderii de habitate şi managementului neadecvat

Situaţia ecologică a Mării Negre s-a înrăutăţit în ultimii 35 de ani din cauza reziduurilor transportate de râurile din 17 ţări, pescuitului excesiv şi a deversărilor necontrolate de produse petroliere. Principalele probleme ce determină această categorisire sunt: declinul stocurilor comerciale de peşte, supraexploatarea resurselor biologice, fără a se ţine cont de potenţialul de refacere al speciilor cu utilitate economică; pierderea de habitate, în special zonele umede şi plajele; degradarea peisajului şi reducerea valorii turistice a acestuia; protecţia neadecvată a resurselor marine şi de coastă faţă de accidentele maritime; introducerea, accidentală sau intenţionată, în ecosistemele marine de specii străine care, dacă găsesc condiţii optime de viaţă, pot înlocui speciile autohtone; poluarea apei, aerului şi solului cu diferite substanţe chimice provenite din activitatea antropică şi care duce la alterarea habitatelor ocupate de diferite specii.

O mare contribuţie la poluarea mării o au şi fluviile care se varsă în Marea Neagră, între care şi Dunărea (se vehiculează că circa 60.000 de tone de deşeuri industriale sunt deversate anual). Studii recente au arătat că Marea Neagră se confruntă cu probleme majore - din cele 26 de specii de peşti cu valoare comercială care trăiau aici odinioară nu au mai rămas decât 5.

Corectarea celor câteva decenii de utilizare excesivă a resurselor Mării Negre este un deziderat care necesită eforturi uriaşe din partea tuturor factorilor de decizie, ca şi a publicului larg din regiunea Mării Negre. Acţiuni internaţionale concentrate, cum este Programul de Mediu pentru Marea Neagră, finanţat de Fondul Global de Mediu, au permis realizarea cadrului de stabilire a strategiilor regionale, naţionale şi locale, precum şi al strategiilor de coordonare. Adoptarea, pe 31 octombrie 1996, a Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră, în cadrul Conferinţei Interministeriale, a fost încununarea activităţii de trei ani a Programului de Mediu pentru Marea Neagră. Acest plan strategic recunoaşte importanţa participării tuturor sectoarelor societăţii la implementarea şi aplicarea principiilor planului, precum şi obţinerea dezvoltării durabile în regiune.

Poluarea marină nu ţine cont de graniţe. Marea Neagră poate fi salvată doar dacă cele 6 ţări vor conlucra pentru acest scop comun. Astfel, se impune ca autorităţile, sectorul de afaceri, organizaţiile neguvernamentale şi cetăţenii să-şi asume o parte din responsabilitatea faţă de protecţia mediului marin şi costier, prin schimbarea atitudinii, şi să înţeleagă necesitatea unor acţiuni privind dezvoltarea durabilă a Mării Negre.

În ciuda progreselor considerabile care s-au produs în multe domenii, evoluţiile care au loc asupra mediului nu pot fi separate de tendinţele majore din politica mondială în această eră a globalizării, iar cum Marea Neagră a avut întotdeauna o mare importanţă geopolitică pentru statele riverane, România are avantajul de a beneficia de o poziţie geostrategică ofertantă în zona Mării Negre, fiind frontiera orientală a Uniunii Europene, dar şi al treilea element geografic important al ţării noastre. Aceste avantaje ar trebui să ne centreze atenţia către o redefinire a priorităţilor şi să punem accentul pe o cooperare mai responsbilă şi mai intensă pentru combaterea acţiunilor care ameninţă diversitatea biologică, habitatul, comunitatea locală şi identitatea unei naţiuni.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Ordinea constituţională şi administrativă a României nu se negociază în stradă"

Am privit cu interes recentele manifestaţii ale unor cetăţeni români şi străini în favoarea autonomiei aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Contrar părerii acestor manifestanţi, exprimate de unii lideri, nu îi ignorăm deloc. Dimpotrivă, le urmărim cu interes şi mai ales cu îngrijorare manifestările. Deoarece distingem în ele, tot mai vizibil, germenele unei gândiri profund antidemocratice, care în zadar face apel la norme europene şi la exemple din Occident, că tot antidemocratică rămâne.

Ni se reproşează, de către organizatorii aşa-zisului "lanţ viu" secuiesc, că noi, expresia politică a naţiunii, îi ignorăm. Fals. Domniile Lor ignoră ordinea constituţională a unui stat democratic. În nici un stat democratic şi european, ordinea constituţională şi administrativă nu este discutată în stradă şi nu este decisă de stradă.

Mai mult, agitatorii ideii de autonomie a unui inexistent Ţinut Secuiesc par a face abstracţie de faptul că, prin propria lor decizie, secuii sunt parte a naţiunii maghiare şi, în această calitate, din minoritatea maghiară din România. Or, minoritatea maghiară din România nu numai că are toate drepturile individuale prevăzute de normele europene (şi câteva colective, neprevăzute): ea este reprezentată cu demnitate şi profesionalism în Parlamentul României, de către distinşii noştri colegi din Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, care au fost prezenţi în Parlamentul României într-o proporţie egală cu cea a minorităţii maghiare în ansamblul populaţiei din ţara noastră, neîntrerupt, din 1990 încoace. Mai mult, colegii din UDMR au fost în mai multe rânduri la guvernare şi nu mă îndoiesc că vor fi şi în viitor.

În această calitate, de deputaţi şi de senatori, ei au participat şi participă la dezbaterile legate de organizarea administrativă a ţării şi şi-au exprimat politic opinia atât în momentul elaborării Constituţiei din 1991, în cel al amendării ei din 2003, cât şi acum, în momentul elaborării unei noi legi fundamentale şi a reformei administrative. În toate aceste momente, opinia lor a fost ascultată şi luată în considerare, la fel ca a oricărui alt parlamentar. De fiecare dată, propunerile formulate de UDMR au fost examinate şi supuse la vot cu toată seriozitatea.

Democraţia înseamnă că majoritatea nu are dreptul de a reprima şi desconsidera minoritatea. Dar atât. Când, în final, se ajunge la vot, majoritatea decide. Nu pretindem că este un sistem perfect şi desigur că nu noi, românii, l-am inventat. Dar sistemul democratic este indiscutabil cel mai bun pe care l-a cunoscut omenirea până acum. Ajunsă la vot, ideea autonomiei pe criterii etnice a unei părţi din teritoriul naţional a căzut şi va cădea mereu.

Le amintesc şi reamintesc organizatorilor mitingurilor şi altor manifestaţii al căror scop este, în final, încălcarea ordinii constituţionale a României, că nici o normă europeană nu le permite asta. Noi nu îi oprimăm pe maghiarii din România! Nimeni nu poate pretinde că este discriminat şi împiedicat în dezvoltarea sa personală, în România, de faptul că este maghiar. Nimeni nu poate pretinde că în statul român este silit să fie altceva decât este, ca urmare a unor legi şi a unui cadru administrativ discriminatorii. Dacă sunt discriminaţi de ceva unii dintre concetăţenii noştri maghiari, acel ceva este refuzul de a stăpâni la un nivel decent limba oficială a ţării în care trăiesc. Înţelegem că au dificultăţi, pentru că nu este limba lor maternă, dar de aici şi până la refuz, până la respingerea apartenenţei la naţiunea română este cale lungă.

Rog să nu fie insultată inteligenţa parlamentarilor români. Vom discuta despre organizarea administrativă a statului român în cadru constituţional. În stradă şi cu strada nu putem dialoga, pentru că etnicii maghiari sunt reprezentaţi legitim în Parlament, şi cu acei reprezentanţi am dialogat şi dialogăm de mai bine de două decenii. Strada poate doar transmite un număr de mesaje. Le-am auzit, dar de aici înainte funcţionează legile obişnuite ale statului democratic.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

Declaraţie politică privind starea căminelor culturale din mediul rural.

Doresc să vorbim astăzi despre o situaţie gravă în România secolului XXI, care mi-a atras atenţia în urma unui accident care s-a petrecut vara aceasta în Colegiul nr.3, Iaşi pe care îl reprezint în Parlamentul României.

În luna iulie 2013, minora Vasilica Bârliga din satul Suhuleţ, comuna Tansa, a suferit un accident cumplit în urma căruia a rămas fără 3 degete de la mâna stângă. Tragedia a avut loc la sfârşitul unei zile de joacă petrecute în curtea Căminului Cultural din satul Suhuleţ. Fetiţa a încercat escaladarea unei porţi metalice ruginite de pe care a alunecat pe o porţiune de tablă metalică ascuţită, care i-a amputat cele 3 falange de la mâna stângă. În urma intervenţiei unor medici inimoşi de la Spitalul Sf. Maria din Iaşi, degetele fetiţei au fost parţial refăcute, necesitând un tratament reparatoriu pe mai mulţi ani, care să reducă la minim efectele accidentului.

În paralel, cercetările întreprinse de organele de poliţie privitoare la împrejurările acestui incident nu au avut finalitate, în timp ce Consiliul Local Tansa, în frunte cu primarul Daniel Voinescu, au reuşit cu brio fuga de responsabilitate, pe principiul "victima este vinovată".

Prin prezenta declaraţie doresc să militez pentru reabilitarea căminelor şi a oricăror tipuri de aşezăminte culturale din mediul rural, dar şi pentru amenajarea unor locuri de joacă adecvate pentru copiii de toate vârstele.

Motivul pentru care am ales astăzi susţinerea acestui subiect vine tot din comuna Tansa, unde primăria a luat în cele din urmă măsuri: speriaţi de oprobiul public, edilii comunei au decis amenajarea unui parc de joacă nou-nouţ în curtea căminului cultural cu pricina. Asta în timp ce nu s-au sinchisit să repare poarta şi gardul care încă reprezintă un pericol pentru copii.

Domnul Adrian Mocanu:

"Aderarea la spaţiul Schengen"

În luna decembrie, cu prilejul Consiliului JAI, miniştrii de interne şi justiţie din statele membre UE pot decide favorabil asupra aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen. Cu această ocazie, PDL şi Traian Băsescu au şansa de a face, pentru prima oară în activitatea lor politică, un bine foarte mare României. Pot realiza acest lucru prin două metode. Una dintre ele este ca, renunţând la orgolii şi la minciunile pe care s-au obişnuit să le spună cu privire la evoluţia sistemului de justiţie din România, să lupte, cot la cot cu majoritatea clasei politice de la noi, pentru o decizie favorabilă a Consiliului JAI. Cealaltă metodă prin care echipa Basescu-PDL poate face în premieră un bine pentru România este să tacă, să nu mai prolifereze şirul lung de aberaţii marca Monica Macovei, care nu pierde nicio şansă de a face neplăceri ţării sale.

Majoritatea cetăţenilor români cunosc faptul că aderarea la spaţiul Schengen este un deziderat la care, în mod normal, se ajunge prin îndeplinirea de către autorităţile ţării solicitante a unor condiţionalităţi de natură strict tehnică. Prin mijlocirea preşedintelui Băsescu şi a purtătorilor de mesaje din PDL, eforturile susţinute ale autorităţilor române de a îndeplini criteriile cerute de Bruxelles au fost trecute cu vederea, pe primul plan trecând o lectură politică şi politizată a evenimentelor din ţara noastră.

Este cunoscut că, sub preşedinţia lituaniană a UE, chestiunea aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen a fost înscrisă cu câteva luni în urmă ca proiect de decizie pentru Consiliul JAI din decembrie. În opinia mea, este nevoie ca toată clasa politică de la Bucureşti să susţină munca depusă de specialiştii Ministerului Afacerilor Externe pentru îndeplinirea obiectivului ca miniştrii de interne şi justiţie din statele membre UE să decidă favorabil asupra aderării ţării noastre la spaţiul Schengen în luna decembrie.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Elaborarea unui cadru legislativ pentru promovarea educaţiei împotriva dezastrelor"

Consider că trebuie să existe o educaţie specializată a ceea ce ar trebui să facem şi cum să ne comportăm în caz de dezastru. În acest sens, apreciez că este important să promovăm un cadru legislativ prin care toate categoriile sociale să fie informate şi pregătite din punct de vedere al instruirii şi al cunoaşterii procedurilor tehnice, pentru a şti cum să se protejeze şi cum să intervină în caz de inundaţii, cutremure, alunecări de teren, poluarea mediului sau alte tipuri de accidente.

Pe parcursul ultimilor 30 de ani, atât frecvenţa, cât şi intensitatea dezastrelor au crescut. Numărul total de dezastre raportate a crescut de la 73 în 1975 la aproximativ 440 în 2007. Numărul de catastrofe climatice aproape s-a triplat, de la 1.280 în perioada 1978-1987, la 3.435 în perioada 1998-2007. Reducerea eficace a riscului de dezastre poate limita pierderile umane şi materiale.

Reducerea riscului de dezastre implică pregătire, limitarea efectelor şi prevenire. Aceasta vizează creşterea gradului de rezistenţă la dezastre şi se bazează pe cunoştinţe privind modalităţile de gestionare a riscului, de consolidare a capacităţilor şi utilizare a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, precum şi a instrumentelor de observare a pământului.

În prezent, în ţara noastră există o serie de factori de vulnerabilitate în ceea ce priveşte pregătirea şi intervenţia în cazul producerii unor dezastre de orice natură: lipsa sistemului de avertizare şi alarmare la scară naţională, neinstruirea populaţiei prin informări periodice şi organizarea de cursuri şi materiale informative care să fie distribuite către toate categoriile sociale, necunoaşterea şi nerespectarea legislaţiei în domeniu de către cetăţeni.

În momentul de faţă, există la nivelul Ministerul Educaţiei un curriculum opţional privind un curs despre dezastre naturale, care se adresează în special copiilor din ciclul preşcolar şi gimnazial şi care poate fi aplicat la nivelul mai multor arii curriculare.

De aceea, consider important de elaborat un cadru legislativ adecvat, care să promoveze o cultură de prevenire a dezastrelor şi de implementare a unor normative care să fie distribuite la nivelul comunităţilor locale.

În urma mai multor cercetări care s-au efectuat în ţara noastră în ultima perioadă s-a constatat că responsabilităţile specifice instituţiilor abilitate să intervină în situaţii de urgenţă şi/sau dezastre le sunt necunoscute atât copiilor, cât şi adulţilor. Astfel, se remarcă lipsa de experienţă a acestora în domeniul prevenirii şi intervenţiei în cazul producerii unor dezastre, şi acest lucru arată că există o necorelare între informaţii şi ceea ce au studiat copii în şcoală.

În primul rând, consider că este foarte importantă cunoaşterea principalelor tipuri de risc, a formelor de manifestare a acestora, precum şi a terminologiei specifice în ceea ce priveşte situaţiile de urgenţă şi dezastrele. De asemenea, apreciez că este obligatorie formarea şi perfecţionarea unor atitudini şi comportamente responsabile în situaţii de urgenţă. În acelaşi timp, se dovedeşte a fi oportună dezvoltarea capacităţii de a folosi cunoştinţele în domeniul situaţiilor de urgenţă pentru reglarea şi influenţarea comportamentului propriu şi de grup în vederea promovării spiritului de solidaritate.

Doamna Aurelia Cristea:

"Creşterea absorbţiei fondurilor europene, un succes care trebuie potenţat şi susţinut"

O analiză exhaustivă a guvernării USL de până acum arată că am înregistrat creşteri economice importante şi am reuşit deblocarea tuturor programelor de finanţare suspendate şi am crescut gradul de absorbţie a fondurilor europene la 21%.

Şi aceasta în condiţiile în care guvernele PDL ale ultimilor ani au înregistrat o ruşinoasă rată de absorbţie de circa 6-7% şi sub auspiciul faptului că, o bună bucată de vreme, Comisia Europeană a blocat sume importante de bani din cauza jafului şi a incompetenţei administraţiei PDL. Dacă urmăriţi în aceste zile presa, veţi vedea că se vorbeşte de milioane de euro sifonaţi pur şi simplu, şi pe care importanţi politicieni ai PDL sperau ca Uniunea Europeană să-i deconteze. Ei bine, Uniunea nu i-a mai decontat. Şi, realizând dimensiunea acestui jaf, a cerut importante corecţii financiare.

Însă, prin eforturi repetate, Guvernul USL a reuşit să redreseze această situaţie. Astfel, 150 de experţi din mediul privat au fost puşi la dispoziţia Autorităţii de Management şi a Organismelor Intermediare POS CCE, printr-un program al Ministerului Fondurilor Europene, finanţat din bani europeni. Aceştia vor evalua cele 4.700 de proiecte depuse în trecut, unele fiind depuse încă de acum 2 ani. În acelaşi timp, alţi experţi vor evalua cererile de rambursare depuse de beneficiarii POS CCE.

În acest fel, USL demonstrează o grijă politică deosebită faţă de fondurile europene. Am dorit să deblocăm programele europene suspendate ca urmare a neregulilor descoperite în timpul guvernărilor PDL, am reuşit asta, iar acum toată atenţia noastră se va concentra pentru a continua creşterea absorbţiei acestor bani în economia romanească.

Acesta este, stimaţi colegi, unul din succesele USL despre care vorbim, poate, prea puţin. Şi eu aş vrea să înţelegem că acest succes nu ar fi putut fi posibil fără muncă asiduă, fără seriozitate şi fără responsabilitate.

Iată deci că Guvernul USL a reuşit nu doar să deblocheze programele sectoriale esenţiale, dar a reuşit şi o triplare a ratei de absorbţie. Trebuie ca noi toţi să conştientizăm valoarea acestei creşteri şi să susţinem Guvernul în eforturile sale asidue de a aduce cât mai mulţi bani europeni. În fond, aceşti bani se traduc în infrastructură mai bună, programe sociale mai largi, investiţii durabile şi propria noastră bunăstare.

Doamna Aurelia Cristea:

"Evaziunea fiscală, un fenomen împotriva căruia trebuie să luptăm împreună"

Din ce în ce mai des avem de-a face cu investigaţii răsunătoare care aduc în faţa legii cazuri de evaziune fiscală. Cel mai cunoscut caz din ultima vreme este cel în care au fost efectuate 160 de percheziţii şi a fost dispusă urmărirea penală a 50 de persoane, printre care se numără angajaţi ai Ministerului Finanţelor Publice. Aici, prejudiciul este estimat la peste 50 de milioane de euro. Numeroase alte cazuri au ajuns în atenţia mass-media, după ce procurorii DNA sau DIICOT au efectuat percheziţii, au solicitat arestări preventive şi au dispus începerea urmăririi penale în mai multe astfel de acţiuni. Şi, să nu uităm că inclusiv fostul şef al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Sorin Blejnar, este implicat într-un dosar de evaziune fiscală

Cotidianul "Gândul" a publicat recent un material din care rezultă că România ar fi pierdut, în 2012, 18 miliarde de euro din evaziunea fiscală, cauza principală fiind neîncasarea TVA (60% din valoarea totală a pierderilor înregistrate de bugetul naţional). Munca la negru a generat o pierdere de 4 miliarde de euro. De altfel, materialul publicat de Gândul oferă şi o trecere în revistă a metodelor folosite cel mai des în evaziunea fiscală, pe care nu mai are sens să le amintesc aici.

Aş vrea, totuşi, să reţinem suma: 18 miliarde de euro. Aceştia sunt banii pe care i-am pierdut, noi, toţi, anul trecut, din cauza evaziunii fiscale. Este un fenomen care, stimaţi colegi, ne afectează pe toţi: ea presupune măsuri suplimentare apoi din partea statului pentru a recupera prejudiciile create bugetului. Şi aceste măsuri ni se aplică tot nouă, sub forma creşterii taxelor şi impozitelor. Adică pierdem pe de o parte investiţiile şi serviciile care s-ar fi putut crea prin aceste fonduri, şi de care am fi beneficiat, şi mai pierdem şi banii pe care statul ni-i va percepe în plus pentru a acoperi pierderile. E un preţ cam pipărat, cred.

În acest context, nu mă pot opri să nu mă întreb de ce nu înţelegem să acţionăm chiar noi, cetăţenii, în scopul blocării tentativelor de a frauda bugetul statului. Angajaţii firmelor care prejudiaciază statul ar trebui să înţeleagă că, pe termen lung, faptele pe care le ascund se vor întoarce împotriva lor şi a familiilor lor, prin taxe crescute şi servicii mai puţine şi mai proaste. Cu bani mai puţini la buget, nu avem nicio şansă să creştem performanţa în educaţie sau să susţinem sistemul medical, astfel încât să acopere costurile necesare asigurării unui trai sănătos. Responsabilitatea individuală este un prim pas în rezolvarea acestei probleme care ne afectează serios.

Şi mai este o întrebare serioasă pe care suntem datori să o punem: ce fac celelalte instituţii ale statului pentru a preveni şi a stopa evaziunea fiscală? De ce mereu justiţia este cea care demantelează astfel de structuri, şi nu instituţiile clasice abilitate pentru a controla şi a reglementa încasarea sumelor? Oare nu cumva avem de-a face cu o problemă de sistem? Cum a ajuns chiar şeful ANAF din perioada Guvernului Boc să fie cercetat pentru evaziune fiscală?

Din acest punct de vedere, poate că ar bine ca fiecare dintre noi să transmitem un mesaj, la nivel local. Să arătăm că vremea marilor fraudări ale bugetului a trecut. Să arătăm că noi, puterea USL, refuzăm să fim părtaşi la un jaf naţional care are efecte dezastruoase pentru toţi oamenii, inclusiv pentru noi înşine.

Poate că acesta este primul pas în combaterea evaziunii fiscale. Să înţelegem că ea ne costă pe fiecare dintre noi din ce în ce mai mult, indiferent de cine câştigă. Lipsa acelor bani o resimţim în lipsa investiţiilor. Gândiţi-vă doar că ne-am fi rezolvat, din aceşti bani, într-un singur an, reţeaua de autostrăzi. Gândiţi-vă câte beneficii am fi avut de pe urma acestei sume.

De aceea, cred că e important să acţionăm, fiecare dintre noi, prin tot ceea ce putem, în primul rând, în sensul conştientizării că evaziunea e un fenomen care ne afectează, ca ţară, pe toţi. Că astfel fiecăruia dintre noi îi sunt răpite oportunităţi. Şi în al doilea rând, să avem curajul să afirmăm public că nu e suficient să aşteptăm ca justiţia să fie mereu cea care reglementează aceste situaţii. Că împreună putem să dăm un semnal care să fie înţeles de către restul instituţiilor abilitate: şi acela este că nu vom mai tolera pierderi la acest nivel. Că nu ne mai permitem să facem asta!

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Descentralizarea - o măsură absolut necesară!"

Reforma profundă a administraţiei publice este un angajament important al Guvernului României.

Creşterea autonomiei colectivităţilor locale reprezintă un pas necesar pentru a aduce serviciile publice şi deciziile mai aproape de cetăţeni şi implicit pentru a folosi mai judicios resursele existente.

În conformitate cu Programul de Guvernare 2012-2016, procesul de descentralizare trebuie realizat la nivelul tuturor unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv judeţe, municipii, oraşe şi comune, astfel încât majoritatea serviciilor publice deconcentrate din judeţe să devină instituţii de interes judeţean/local, în coordonarea/subordonarea autorităţilor locale.

A fost aprobat în şedinţa de Guvern din data de 19.02.2013 Memorandumul cu tema "Adoptarea măsurilor necesare pentru demararea procesului de regionalizare-descentralizare în România!

Continuarea procesului de descentralizare, cu respectarea principiului subsidiarităţii, poate fi realizată numai printr-o serie de măsuri susţinute care să sporească legitimitatea autorităţilor publice în proiectarea şi îndeplinirea unor obiective strategice în plan economic, social, cultural, cu efect asupra modernizării societăţii româneşti.

Proiectul de Lege privind descentralizarea stabileşte măsurile de descentralizare a competenţelor de la nivel central la nivel local, prin înfiinţarea unor structuri în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale, şi reorganizarea unora dintre serviciile publice deconcetrate ale ministerelor sau ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, în următoarele domenii: agricultură, cultură, turism, învăţământ preuniversitar, muncă, sănătate, mediu, pescuit şi agvacultură, sport şi tineret, transporturi.

Structurile nou înfiinţate sau reorganizate exercită competenţele avute în prezent de instituţiile publice supuse reorganizării, cu excepţia celor de inspecţie şi control.

Finanţarea structurilor descentralizate la nivel judeţean/local se va face de la bugetul de stat şi se apreciază faptul că acest proiect va avea un impact social pozitiv.

Apreciem faptul că acest proiect urmăreşte favorizarea dezvoltării comunitare echilibrate, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, crearea unei viziuni de dezvoltare în acord cu priorităţile locale, precum şi reducerea birocraţiei, prin eliminarea paralelismelor instituţionale.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Crearea unui cadru legislativ pentru promovarea de noi competenţe şi locuri de muncă"

Consider că este datoria noastră, ca oameni politici, să ne implicăm direct în crearea unui cadru de selecţie obiectiv, care să permită atragerea tinerilor cu aptitudini către calificările care asigură implementarea unui model predeterminat de dezvoltare economică, pentru creşterea performanţelor profesionale ale absolvenţilor şi gradului de ocupare a forţei de muncă.

În acest sens, consider că avem nevoie în primul rând de o mai bună funcţionare a pieţelor forţei de muncă la nivel local.

În al doilea rând, trebuie să promovăm o forţă de muncă mai competentă, capabilă să contribuie şi să se adapteze la schimbările tehnologice, prin noi modele de organizare a muncii. Aceasta este o provocare considerabilă, date fiind competenţele în rapidă schimbare necesare şi neconcordanţele de competenţe persistente pe piaţa forţei de muncă din România. Investiţia în sisteme de educaţie şi formare, anticiparea necesităţilor de competenţe, serviciile de concordanţă şi orientare reprezintă factori fundamentali în creşterea productivităţii şi competitivităţii, în accelerarea creşterii economice şi, în sfârşit, în creşterea ocupării forţei de muncă.

În al treilea rând, apreciez că este oportună o mai bună calitate a locurilor de muncă şi a condiţiilor de muncă, care să se realizeze prin politici mai puternice de promovare a creării de locuri de muncă şi a cererii de forţă de muncă.

În ceea ce priveşte sistemul educaţional românesc, pentru învăţământul superior se impune o corelare strânsă a specializărilor universitare cu cerinţele pieţei forţei de muncă şi o transferare într-o măsură cât mai mare a rezultatelor sistemului de cercetare universitară către economie. De asemenea, componenta teoretică prea puternică a învăţământul superior trebuie înlocuită cu stagii de practică din ce în ce mai numeroase, pentru a oferi absolvenţilor abilităţi şi competenţe în domeniul în care vor activa pe piaţa muncii.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Falimentul cotei unice - o realitate"

În opinia mea, sistemul de impozitare a veniturilor pentru persoanele fizice şi juridice prin cota unică de 16%, "şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul". În esenţă, introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor i-a avantajat în mod deosebit pe cei bogaţi şi i-a afectat foarte grav pe cei săraci, fapt care a accentuat polarizarea societăţii şi a desfiinţat sistemul de solidaritate socială.

Păstrarea actualului mod de impozitare a veniturilor ne va aduce şi în situaţia în care bugetul public consolidat nu va avea resursele pentru susţinerea sistemului de asigurări sociale, respectiv pentru realizarea unor investiţii publice care să permită dezvoltarea economică a României.

După cum se ştie, sectoare importante ale economiei sunt deţinute de companii transnaţionale care realizează profituri excesive, pe care le repatriază în ţările de origine, în detrimentul cetăţenilor români, sărăcind astfel şi mai mult economia.

Un exemplu în acest sens sunt companiile de utilităţi din domeniul energiei electrice şi gazelor naturale, care fac profituri de sute de milioane de euro, pe baza unor venituri reglementate, şi pentru care plătesc un impozit pe profit de doar 16%.

În acelaşi timp, sunt companii care extrag petrol şi gaze naturale şi care, pe lângă plata a 16% din profiturile de miliarde de euro, sunt în situaţia de a plăti redevenţe minuscule statului român, ca urmare a exploatării bogăţiilor subsolului aflate în proprietatea statului.

Întotdeauna am fost un susţinător al sistemului de impozitare progresivă a veniturilor şi al introducerii impozitului pe venitul global

Menţinerea cotei de 16% s-ar impune pentru un profit realizat de persoanele juridice de până la, de exemplu, 50 de milioane de euro, iar pentru ce depăşeşte această sumă, pe trepte de profit, să fie stabilite impozite mai mari.

În privinţa redevenţelor, este necesară, în regim de urgenţă, o dezbatere legată de cuantumul pe care trebuie să-l plătească cei care exploatează resursele, astfel încât, de la 1 Ianuarie 2014, să ieşim din zona redevenţelor stabilite la nivelul abaterilor de contor sau de cântar.

Prin aceste două măsuri, România ar putea să aibă o altă perspectivă în direcţia dezvoltării economiei şi a creşterii nivelului de trai al populaţiei.

Domnul Ion Melinte:

"Atenţie! Cum se aplică Legea nr. 165/2013!"

Promovarea acestei legi poate avea consecinţe grave asupra cercetării agricole naţionale şi asupra absorbţiei fondurilor europene alocate cercetării.

Începând cu anul 1990, cercetarea agricolă din ţara noastră a fost supusă unor presiuni negative, astfel că:

• reducerea suprafeţelor unităţilor de cercetare va duce la imposibilitatea protejării tezaurului naţional de germoplasmă (conservat de unităţile de cercetare-dezvoltare începând de la înfiinţare până în prezent) şi asigurării producerii seminţelor din soiurile româneşti, adaptate la condiţiile specifice din ţara noastră, prin rezistenţa sporită la temperaturi extreme, boli şi dăunători, libere de patogeni sistemici;
• importul de sămânţă, soiuri şi hibrizi neadaptaţi condiţiilor ecoclimatice din ţara noastră va însemna creşterea fără limite a preţurilor la seminţe şi material săditor. Experienţa ultimilor 10 ani a demonstrat că introducerea fără "bariere" a soiurilor, hibrizilor străini a condus la introducerea şi răspândirea unor boli virotice şi criptogramice de carantină (microplasmoze la cereale păioase, focul bacterian, cancerul bacterian, fitoplasmoze, viroze şi alte boli sistemice), cu consecinţe grave asupra producţiei agricole pe suprafeţe mari.

Apreciez că este o stringentă nevoie să se acorde cercetării agricole atenţia cuvenită, pe care programul de guvernare a considerat-o prioritate naţională susţinută de stat, indispensabilă dezvoltării durabile a agriculturii româneşti, fiind activitatea generatoare de progres economic şi social.

Potrivit Declaraţiei de la Lisabona şi a Politicii Agricole Comune 2014-2020, Uniunea Europeană îşi propune să dezvolte în decurs de un deceniu cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere, principalele direcţii de acţiune fiind societatea informaţională, educaţia şi cercetarea; pentru politica europeană în domeniul cercetării, devine esenţial conceptul de "spaţiu european de cercetare".

Integrarea României în Uniunea Europeană a impus susţinerea şi perfecţionarea activităţii de cercetare, înlăturarea obstacolelor existente în finalizarea procesului de reconstrucţie şi revigorarea întregului sistem de cercetare-dezvoltare din agricultură, pentru ca ştiinţa, pe bază de cunoaştere, conform conceptului european, să devină factor promotor în modernizarea agriculturii ţării noastre.

Menţionez că Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi unităţile subordonate au retrocedat peste 126.000 ha din 1990 şi până în prezent. Pentru protejarea cercetării din domeniul agricol, actuala suprafaţă de 30.000 ha reprezintă suprafaţa minimă, absolut indispensabilă pentru buna funcţionarea a activităţii de cercetare-dezvoltare, astfel ca aceasta să-şi realizeze obiectivele propuse.

Deoarece, în prezent, Agenţia Domeniilor Statului mai administrează aproximativ 400.000 ha de teren la nivelul ţării, consider oportun să se retrocedeze cu prioritate aceste terenuri şi să fie protejate terenurile aflate în administrarea institutelor şi staţiunilor de cercetare-dezvoltare pe care statul are investiţii mari şi pe care să se desfăşoare activitatea de cercetare din domeniul agricol.

În concluzie, trebuie analizată cu atenţie situaţia prezentată, şi, potrivit respectului şi sprijinului care sper că vor fi acordate activităţii de cercetare agricolă, instituţiile statului vor acţiona în favoarea cercetării agricole româneşti.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Codul insolvenţei, un haos instrumentat"

O să încep declaraţia politică de astăzi cu o afirmaţie a domnului Victor Ponta din septembrie 2012, adică înainte de alegerile electorale: "Trebuie să ne gândim la un sistem constituţional în România în care să nu mai fie strânsă puterea constituţională în mâna unui singur om. Cine garantează că după ce Băsescu îşi va termina mandatul, nu poate să vină Antonescu, Ponta sau Ungureanu şi să folosească instrumentele inventate de Băsescu?".

Teoria este bună, însă practica ultimului an ne-a demonstrat că puterea poate să te îndemne foarte uşor către derapaje care pun sub semnul întrebării valorile democratice consacrate prin Constituţie. Ce am văzut în ultima lună este un Guvern care, probabil în ideea afirmaţiei devenită deja celebră "acum noi suntem la putere", încalcă principiul dezbaterilor publice şi rolul Parlamentului de a legifera în domenii de interes naţional. Idealurile susţinute în campania electorală, care le-au adus voturi masive celor aflaţi azi la putere, au fost uitate complet. Un exemplu elocvent în acest sens este Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire şi de insolvenţă.

Salut intenţia Guvernului de a aduna întreaga legislaţie în materie de insolvenţă într-un cod, pentru o aplicare unitară şi eficientă a acesteia, însă modul în care a fost adoptat codul, prin ordonanţă, şi nu prin proiect de lege care să fie dezbătut şi adoptat în Parlament, precum şi forma finală, au ridicat mari semne de întrebare. În acest sens, sunt în asentimentul deciziei luate de către judecătorii CCR care au declarat neconstituţional întreg actul normativ, invocând încălcarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României, în sensul că nu se justifică adoptarea de urgenţă a noilor prevederi şi că Guvernul nu poate emite ordonanţe care afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului.

Decizia Guvernului de a emite această ordonanţă cu intenţia de a creşte urgent veniturile la un buget de stat sărăcit, urmată de o hotărâre a CCR care a venit după ce noile prevederi şi-au produs deja efectele, precum şi aplicabilitatea imediată a dispoziţiilor, statuată prin art. 348 din OUG nr.91/2013, au creat un haos în cazul proceselor de insolvenţă aflate deja pe rol.

Deşi ordonanţa a fost declarată neconstituţională, iar Guvernul va trebui să vină în Parlament cu un nou proiect de lege, pus în acord cu decizia CCR, sunt sigur că textul OUG nr.91/2013 va fi punctul de plecare al dezbaterilor parlamentare. În acest sens, rolul nostru, al parlamentarilor, va fi să corectăm acele prevederi care, în opinia mea, infirmă câteva dintre principiile care au stat la baza elaborării Codului insolvenţei. Şi mă refer aici la două modificări importante propuse de iniţiator, aceea de a reduce implementarea planului de reorganizare de la 3 ani la 1 an şi introducerea posibilităţii executării silite a creanţelor născute ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă, care încalcă procedura concursuală. Astfel, modificările operate încalcă principiile enunţate în cuprinsul art. 4 pct. 1 şi 2 din OUG nr.91/2013, care se referă la "acordarea unei şanse debitorilor oneşti de redresare eficientă şi efectivă a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenţei, fie prin procedura de reorganizare judiciară" şi la "maximizarea gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor de către creditori",

Eu mă întreb în ce fel sprijinim mediul de afaceri într-un context de criză dacă tot ceea ce facem este să creăm un climat dur şi, în ultimă instanţă, să negăm orice şansă la redresare?

În încheiere, îmi exprim speranţa ca nu numai la nivel de reglementări, dar şi în practică, noile prevederi privind insolvenţa să răspundă necesităţilor actuale, cele de acordare a unei şanse reale de redresare a debitorului şi o recuperare maximizată a creanţelor de către creditori.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Privatizarea la români"

În ultimii ani, în România, privatizările par să urmeze acelaşi tipar: se fac pe ultima sută de metri şi doar la presiuni internaţionale, negocierile sunt anunţate cu fast şi catalogate ca fiind de succes pentru ca finalizarea lor să reprezinte, de cele mai multe ori, un eşec. Astfel se face că nu există nicio privatizare fără scandal. Vorbim de o incapacitate a administraţiei publice de a duce la bun sfârşit un proces care să fie în interesul statului şi care să împiedice falimentarea unor companii care odată aduceau beneficii României şi care ar putea s-o facă în continuare dacă ar exista o strategie naţională bine pusă la punct şi un interes pentru un management eficient.

Din două, una! Dacă privatizările nu sunt anulate, cum s-a întâmplat în cazul CupruMin, Oltchim sau CFR Marfă, şi ajung totuşi a fi finalizate, atunci ele sunt în detrimentul statului. Este şi cazul recentei privatizări a 15% din acţiunile Romgaz. Acţiunile autorităţilor care au coordonat listarea la bursă şi procesul de vânzare a acţiunilor, în speţă reprezentanţii Departamentului pentru Energie condus de domnul ministru PSD, Constantin Niţă, sunt denunţate chiar de colegii liberali, prin vocea domnului Dan Radu Ruşanu, şeful unei autorităţi, respectiv ASF, care la rândul ei a aprobat prospectul de ofertă publică realizat de consultanţi.

Lăsând la o parte înţepăturile dintre aliaţii aflaţi la Guvernare, cu care ne-am obişnuit deja, declaraţiile preşedintelui ASF, potrivit cărora preţul de vânzare al acţiunilor şi suma obţinută de stat ar fi la jumătate decât s-ar fi putut obţine, sunt deosebit de grave. Dacă acestea se dovedesc a fi adevărate, iar statul, potrivit cifrelor anunţate, a obţinut 386 milioane euro, în loc de 600 de milioane de euro, atât cât susţine Ruşanu că ar fi fost preţul real, mă întreb de ce această declaraţie este făcută abia acum, după ce procesul a fost încheiat? Şi dacă vinovaţi sunt consultanţii de la Goldman Sachs, Erste, Raiffeisen şi BCR, care au acţionat pentru propriul interes, şi nu al statului, subestimând piaţa locală şi stabilind un preţ de vânzare între 24 şi 32 de lei/acţiune, aşa cum susţine domnul Ruşanu, de ce nu a fost denunţat acest contract de intermediere care a costat statul nu mai puţin de 7,56 milioane de euro? Şi, în final, cine plăteşte?

Acestea sunt întrebări care probabil vor rămâne fără răspuns, şi, cu siguranţă, fără rezolvare. Trebuie să conştientizăm însă că nu este un caz singular, aşa cum spuneam şi în începutul declaraţiei mele, şi că ar trebui să existe o reacţie, având în vedere că vorbim de o companie care deţine rezerve de peste 60 miliarde de metri cubi de gaz, reprezentând 50,1% din producţia internă de gaze naturale, şi care ar acoperi consumul de gaze naturale al României pentru aproape 5 ani.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"România turistică trebuie să fie pitorească, culturală şi spirituală"

"Poate oamenii nu văd asta, dar România este o ţară minunată" spune prinţul Charles al Marii Britanii într-una din părţile documentarului "Wild Carpathia", difuzat de Travel Channel.

Avem într-adevăr o ţară frumoasă, dar se pare că este nevoie ca lucrul acesta să ne fie reamintit din când în când de călători străini, aflaţi în vizită pe meleagurile noastre.

În ochii lor, România este un ţinut de poveste, cu privelişti uimitoare ale Munţilor Carpaţi, cu peisaje medievale, cu regiuni rurale de o frumuseţe spectaculoasă şi, mai presus de orice, locuite de oameni plini de căldură sufletească.

România este un leagăn de cultură şi civilizaţie. Acum aproximativ 7.000 ani, cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate aşezările umane din Sumer şi Egiptul Antic. Cucuteni, una dintre cele mai misterioase civilizaţii ale preistoriei, a lăsat în urmă vestigii impresionante, care ar putea fi scoase la lumină în peste 1.800 de situri arheologice din România. În prezent, lumea ştiinţifică a ajuns să recunoască cultura Cucuteni drept prima civilizaţie a Europei.

România este şi un loc spiritual. Cum altfel am putea înţelege gestul Papei Ioan Paul al II-lea atunci când, în mai 1999, coborând din avion la Bucureşti, s-a aplecat şi a sărutat pământul românesc, explicând că pe acest pământ ştie Sanctitatea Sa că se va ridica "grădina lui Dumnezeu".

Cele trei perspective pe care le-am menţionat mai sus pot constitui pilonii unei noi strategii de promovare a imaginii României în lume, pot crea cadrul necesar prin care să dezvoltăm un turism durabil, un turism în care să fie prioritare atât salvarea identităţii culturale, a tradiţiilor naţionale şi a patrimoniul spiritual românesc, cât şi conservarea biodiversităţii, a frumuseţii naturale a peisajelor şi a pădurilor sălbatice virgine.

Putem face împreună ca prorocirea potrivit căreia România va deveni cândva "grădina Maicii Domnului" să se împlinească. Putem face împreună ca România turistică să fie în acelaşi timp pitorească, culturală şi spirituală. Putem face ca frumuseţea de picior de rai a acestor plaiuri să devină nu numai cea mai cunoscută emblemă a ceea ce suntem azi ca naţiune, într-o continuitate milenară venită din începuturile istoriei umanităţii, dar şi o sursă de prosperitate, bucurie, mândrie şi speranţa pentru toţi românii.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Elaborarea unui cadru legislativ pentru promovarea incluziunii sociale şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă"

Criza financiară a avut un impact puternic asupra capacităţii întreprinderilor şi administraţiilor locale de a finanţa proiecte de investiţii şi inovare. În vederea promovării incluziunii sociale şi a creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă consider că avem nevoie de un cadru de reglementare care să garanteze eficienţa şi siguranţa pieţei financiare din România, precum şi de o serie de instrumente inovatoare pentru a finanţa investiţiile necesare, inclusiv parteneriatele dintre sectorul public şi privat.

România se confruntă cu o serie de dificultăţi în ceea ce priveşte competitivitatea economică, productivitatea în sectorul industrial şi al serviciilor fiind scăzută. Principalele probleme sunt un mediu de afaceri slab dezvoltat şi o susţinere insuficientă a cercetării şi dezvoltării. Îmbunătăţirile aduse mediului de afaceri ar trebui integrate într-o strategie mai largă şi coerentă de politici publice, care să promoveze o cultură administrativă a transparenţei şi a securităţii juridice şi să furnizeze servicii online mai bune pentru public.

Parlamentul, prin reglementarea cadrului legislativ ar trebui, de asemenea, să depună eforturi pentru a facilita accesul IMM-urilor la finanţare şi pentru a reduce sarcina administrativă care le revine acestora. Eficienţa şi eficacitatea investiţiilor trebuie îmbunătăţite, şi trebuie acordată prioritate activităţilor care ar putea atrage investiţii private. România ar trebui, de asemenea, să consolideze cadrul de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală, pentru a asigura o mai bună comercializare a rezultatelor cercetării.

Consider că este important ca prin modificările legislative din Parlament să asigurăm o mai bună participare pe piaţa muncii şi o sporire a capacităţii de inserţie profesională şi productivitate a forţei de muncă, prin revizuirea şi consolidarea politicilor active în domeniul pieţei forţei de muncă, prin asigurarea de servicii de formare şi îndrumare individualizate şi prin promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii.

În acelaşi timp, apreciez ca fiind esenţială consolidarea capacităţii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru a spori calitatea şi acoperirea serviciilor acesteia, în vederea combaterii şomajului în rândul tinerilor.

De asemenea, în opinia mea este obligatoriu să facem eforturi pentru îmbunătăţirea accesului la învăţare de-a lungul vieţii, pentru a-i ajuta pe oameni să se reorienteze către sectoare cu înaltă valoare adăugată şi pentru extinderea ocupaţiilor, cum sunt cele rezultate din politicile de "creştere durabilă", politicile şi legislaţia referitoare la egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi locurile de muncă din sectoarele sănătăţii şi serviciilor sociale. Astfel, trebuie identificate şi adoptate căi mai flexibile de învăţare pentru a facilita tranziţiile între faze de muncă şi de învăţare, inclusiv prin modularizarea programelor de învăţare. Aceste căi ar trebui să permită, de asemenea, validarea învăţării nonformale şi informale şi să se bazeze pe rezultatele învăţării, ca şi pe integrarea învăţării cu sistemele de orientare profesională.

În perioada următoare, consider că ar trebui să se acorde o prioritate specifică îmbunătăţirii competenţelor lucrătorilor mai în vârstă, care sunt vulnerabili în mod special la restructurarea economică, refacerii competenţelor părinţilor care se întorc la muncă după o perioadă în care au avut în grijă persoane dependente din familie şi refacerii competenţelor muncitorilor, în vederea tranziţiei către locuri de muncă ecologice.

Doamna Adriana-Doina Pană:

"Modificarea legislaţiei muncii fără un studiu de impact asupra pieţei muncii ar fi nocivă pentru România"

Dialogul social nu se poartă numai de la centru, chiar dacă, într-adevăr, un procent uriaş se poartă la ministere. Am ajuns la concluzia că de fapt o confederaţie, fie că e patronală, fie că e sindicală, înseamnă o umbrelă atât de mare încât nu poate să reprezinte cu exactitate cerinţele fiecărui membru, acesta fiind motivul pentru care, la solicitarea lor, mă întâlnesc zilnic şi cu reprezentanţii federaţiilor sindicale şi chiar ai sindicatelor. În calitate de ministru delegat pentru dialog social, primesc numeroase mesaje din teritoriu, mai ales de la prefecturi. Ei îmi transmit ce s-a discutat, iar pe baza acelui material noi ajungem să punem un diagnostic legat de problematica existentă. Din rapoartele primite ne dăm seama exact unde se ţine cu adevărat dialogul social şi unde se ţine pentru că trebuie să se ţină. Din aceste rapoarte vom publica un anuar privind şi dialogul social la nivelul prefecturilor. Intenţionăm ca până în luna decembrie să scoatem acel anuar. Le dau şansa prefecturilor să vadă ce se întâmplă în alte judeţe, iar la anul vom scoate alt anuar, şi aşa se va vedea dacă o prefectură şi-a îmbunătăţit activitatea sau nu.

Obiectivul meu este să arăt partenerilor sociali cât este de importantă o cultură a dialogului, şi nu a conflictului, aşa cum se manifestă astăzi în România. Aceasta e o durere generală la nivelul UE, mai ales în ţările care provin din fostul bloc socialist. Înainte, dacă sindicatele cereau ceva şi nu primeau, blocau Guvernul. Acum, la privat nu mai poţi să blochezi activitatea firmei. Trebuie să existe un dialog social real şi predictibilitate pe piaţa muncii.

Consider că în situaţia actuală avem nevoie în primul rând de locuri de muncă, de aceea e extrem de important să venim cu ceva predictibil, inclusiv pe legislaţia muncii. Nu putem ieşi brusc şi să zicem că de luna viitoare schimbăm legislaţia muncii. Ca să facem o modificare, avem nevoie de concluzii din piaţa muncii. Ar fi foarte nociv pentru România ca brusc să modificăm legislaţia muncii. De aceea am propus partenerilor sociali un moratoriu de un an şi formarea unei comisii tripartite care să analizeze, să facă un studiu legat de impactul legislaţiei muncii asupra pieţei muncii şi, în baza rezultatelor acestui studiu, să se facă propuneri de modificare.

Domnul Iuliu Nosa:

"Nu toate firmele intrate în insolvenţă sunt de rea-credinţă!"

În ultimele săptămâni, se vorbeşte extrem de mult despre fenomenul insolvenţei şi, din păcate, ca orice subiect, şi acesta are tendinţa de a se extinde în zone particulare, care nu au legătură cu fondul economiei reale. S-a vorbit în ultima vreme mult prea mult despre insolvenţa unui anumit post de televiziune şi, din păcate, încercând să-şi susţină punctul de vedere, unii formatori de opinie au apelat la argumente care nu au legătură cu realitatea.

Nu putem fi de acord cu ideea că 90% din cei aflaţi în insolvenţă doresc să scape de creditori, fiindcă şi-au devalizat propriile firme, aşa cum este ea vehiculată chiar la vârful politicii româneşti. Dacă ar fi să o fac, ar însemna să neg întreaga componentă economică a mesajului meu electoral şi, într-o mare măsură, toată experienţa de două decenii de antreprenoriat.

USL a venit la putere criticând politica iresponsabilă a Guvernului Boc, un cabinet duşmănos cu românii, care a tăiat salariile, strangulând astfel brutal consumul, a făcut, cu scopuri electorale, înţelegeri subterane cu marile bănci europene şi a acceptat jugularea creditului, a mărit TVA şi a dus blocarea conturilor la rang de politică de stat. În acest peisaj economic vitreg, în care se manifestă încă şocul intrării pe piaţa unică europeană, în care preţurile energiei şi ale materiei prime urcă zi de zi, nu trebuie să fii hoţ ca să intri în insolvenţă.

Să ne aducem aminte de execuţiile economice pe care lacheii zeloşi ai regimului Băsescu-Boc le puneau în practică împotriva oamenilor de afaceri care refuzau să cotizeze la PDL. Să ne aducem aminte de valul de controale abuzive aruncat de prefecţii lui Boc împotriva celor care refuzau să se vopsească în portocaliu. Să ne aducem aminte cum afaceri în România făceau doar câţiva asfaltatori, cu aprobare directă de la interpusul blond al Cotrocenilor! Acestea au fost realităţile, şi în insolvenţă au intrat şi firme care au încercat să facă afaceri cu onestitate şi cu respectarea legii.

Insolvenţa este un aspect al economiei de piaţă, la fel ca şi falimentul. Nu putem avea capitalism fără insolvenţă şi fără faliment. Şi nu putem presupune că toţi cei ce înregistrează un eşec în afaceri sunt de rea-credinţă. Fac, deci, un apel către toţi cei care se exprimă public în aceste zile cu privire la Legea insolvenţei, să-şi amintească de contextul economic al ultimilor ani şi să aibă un minimum de încredere în clasa antreprenorială română, cu bunele şi cu relele ei.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Reglementarea activităţii de lobby"

Termenul de "lobby" a fost deseori folosit fie de către liderii politici, fie de către reprezentanţii societăţii civile, cu înţelesul de influenţare a deciziei politice prin trafic de influenţă. Activitatea de lobby trebuie înţeleasă ca o modalitate transparentă de influenţare a deciziilor legislative şi executive prin orice acţiuni care au scopul de a susţine drepturi şi interese legitime în promovarea, adoptarea, modificarea sau abrogarea unor acte normative ori administrative, de către autorităţile publice.

Termenul de "lobby" provine dintr-o expresie a generalului Grant, preşedinte al Statelor Unite ale Americii la sfârşitul secolului al XIX-lea, după incendiul ce distrusese prima Casă Albă.

Lobby-ul, unul din fundamentele democraţiei americane, este o noţiune veche care are rădăcini în chiar civilizaţia greacă. Lobby-ul este integrat în spiritul american chiar înainte de Constituţia din 1789, care stipula că acesta este un drept.

Lobby-ul trebuie să aducă un plus de competitivitate, armonizând raporturile dintre stat şi operatorii economici, definind mai clar programele şi, în orice caz, devenind campionul transparenţei.

De asemenea, lobby-ul este o parte din afacerile publice.

Activitatea de lobby a luat amploare şi în România, tot mai multe grupuri de operatori economici, organizaţii neguvernamentale, sindicate, asociaţii profesionale sau patronale, implicându-se în influenţarea procesului decizional. Mai mult decât atât, au apărut şi funcţionează în România societăţi care oferă servicii specializate de consultanţă de lobby clienţilor interesaţi de protejarea ori promovarea intereselor lor prin influenţarea politicilor publice.

Prin urmare, se pune problema reglementării acestei activităţi de lobby. Cu alte cuvinte, îmi pun întrebarea: Cine va reuşi să ia decizia de reglementare a acestei activităţi, printr-o lege, printr-un set de norme sau printr-un cod de conduită şi bune practici?

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Instituirea Zilei Naţionale a Literaturii Române"

Am depus recent - şi vom discuta în comisii cât de curând - un proiect de Lege care îşi propune să instituie Ziua Naţională a Literaturii Române. Motivul acestui demers - motiv care mă face să cer şi sprijinul opiniei publice în favoarea sa - este evident de la sine: literatura constituie un domeniu reprezentativ al excelenţei creative româneşti. Încă din secolul al XIX-lea, indiferent de context - politic, economic ori geostrategic - România a oferit, graţie literaturii, repere valorice de vocaţie europeană: Eminescu, Eliade, Arghezi, Cioran sunt doar câteva nume care ţin astăzi de patrimoniul universal al artei. Şi sunt relativ puţine ocaziile în care caracterul universal al producţiilor româneşti este indubitabil.

În formarea intelectuală a unui copil, întâlnirea cu literatura se poate dovedi decisivă - transformându-i profund destinul. E şi datoria noastră, a legiuitorilor - nu doar a dascălilor - să favorizăm pe cât se poate posibilitatea unei astfel de întâlniri - care astăzi, din motive evidente, a devenit din ce in ce mai rară. Iar o sărbătoare oficială a literaturii romane, care să ofere şansa unor lecturi mai libere şi mai creative, a unor întâlniri speciale cu scriitori, cu critici, cu memoria unor clasici - o astfel de sărbătoare poate schimba mentalitatea unui tânăr.

Şi nu doar copiii ar avea de câştigat - pentru că noi înşine, universul editorial românesc, viaţa culturală autohtonă se pot dezvolta in jurul respectului - de altfel unanim - pentru literatura română.

Iată de ce invitaţia mea publică în următoarele două săptămâni va fi să sprijiniţi şi să promovaţi acest proiect de lege.

Domnul Aurelian Ionescu:

"Construcţia de autostrăzi - prioritate naţională"

Dezvoltarea la nivel macro a României este imposibil de realizat separat de cea a reţelei rapide de transport rutier naţional. Necesitatea şi oportunitatea investiţiilor în construcţia de autostrăzi sunt două elemente ce nu mai au nevoie de explicaţii pentru niciun palier social sau economic românesc, cu atât mai puţin cu cât, aşa cum o demonstrează şi cele mai recente rapoarte ale Institutului Naţional de Statistică şi ale Consiliului Concurenţei, de 23 de ani încoace, autostrăzile s-au rezumat a fi în România doar teme de discuţie pentru guvernanţi şi tunuri financiare pentru constructorii agreaţi. Ce oferă în prezent România la nivel de autostrăzi? Aproape nimic. Termenul de "autostradă" este perceput doar ca principiu al unui instrument de transport fluent fără corespondenţă în realitatea cotidiană. Cele două axe rutiere de acest gen de care beneficiază azi şoferii în ţară sunt insuficiente pentru a prelua fluxul de transport în continuă creştere.

Cifrele oficiale pe subiectul reţelei de transport rutier naţional în general, şi pe cel al autostrăzilor în special, prezintă o imagine catastrofală pentru România ca stat european de secol XXI. Aproximativ 13% din drumurile publice - 11.275 de km - sunt drumuri de pământ, peste 40% din reţeaua de transport reprezintă şosele neasfaltate, iar aproape jumătate din arterele de circulaţie care au fost asfaltate au deja durata de serviciu depăşită. România se plasează astfel la coada clasamentului european privind densitatea drumurilor pe mia de kilometri pătraţi şi pe ultimul loc în ierarhia ţărilor est-europene la acelaşi capitol. La autostrăzi, România stă la fel de prost. Cu doar 1,5 km de autostradă/1.000 km pătraţi, ţara noastră ocupă locul 27 din 31 de ţări europene analizate şi ultima poziţie între statele din Europa de Est.

Toate aceste cifre mai sus prezentate nu fac altceva decât să ne demonstreze propria incapacitate administrativă de a ne uni regiunile istorice printr-o reţea modernă de transport rutier şi de a ne conecta la Uniunea Europeană prin autostrăzi. Practic, suntem capăt de linie pentru traficul rutier european, în condiţiile în care avem pretenţii de stat de tranzit al fluxurilor comerciale dinspre UE către Moldova, Ucraina, Turcia şi Serbia.

Din păcate, cel puţin deocamdată, chiar şi soluţiile pe termen mediu pentru rezolvarea situaţiei dramatice a autostrăzilor lipsesc, în condiţiile în care cei responsabili în domeniu continuă să avanseze în acest sens teme false. România dispune astăzi de numai 562 km de autostradă la o suprafaţă totală a ţării de 239.000 de kilometri dar, cu toate astea, ţara cheltuieşte pentru construcţia de autostrăzi cât pentru achiziţionarea de piuneze şi agrafe de birou la instituţiile publice şi companiile de stat.

Traversarea României durează cât traversarea restului Europei dar, cu toate astea, construim drumuri de 3 ori mai scumpe decât Bulgaria şi Germania. Bucureştiul este singura capitală europeană fără şosea de centură şi probabil singurul oraş din lume în care s-ar putea construi vreodată pe sub pământ o autostradă suspendată dar, cu toate astea, strategia naţională în domeniul transporturilor include acum ca prioritate nu investiţii în lucrări concrete, ci înfiinţarea unei alte agenţii la nivel guvernamental. Dar să nu uităm şi pe cea mai recent avansată temă falsă în sfera transporturilor, anume ideea referitoare la construcţia a 4.000 de kilometri de autostradă în 12 ani, din banii rezultaţi la buget în urma creşterii accizei la carburant cu 10 eurocenţi. Printr-o astfel de iniţiativă, guvernanţii nu vor face altceva decât să împovăreze şi mai mult populaţia, din moment ce această creştere va dicta imediat pe cale de consecinţă o scumpire a tarifului carburantului şi o majorare a preţurilor tuturor produselor. În plus, în ritmul impus de o asemenea măsură graficului de lucrări, vom ajunge ca în 2025 să vorbim despre transportul rutier naţional doar la timpul trecut.

Aşa stând lucrurile, solicit Guvernului să găsească resurse financiare rapide şi soluţii reale, nu fantasmagorice, pentru a asigura încheierea construcţiei tronsoanelor de drum aflate în execuţie şi pentru a finaliza cel puţin cei 1.736 de kilometri de autostradă pe care România s-a angajat să-i realizeze până în 2015.

Domnul Cezar Cioată:

Voi aborda astăzi o problemă controversată şi devenită incomodă: problema minorităţilor.

Ar fi interesant de urmărit factorii care au determinat accentuarea acestei moşteniri comuniste. Indiferent de măsurile luate la un moment dat de anumite guvernări, importantă este situaţia actuală şi avem responsabilitatea deciziilor pe care le luăm.

În contextul actual, minoritatea maghiară pare să stârnească dezbateri aprinse, cu toate că se bucură de o mare toleranţă, atât civică, dar mai ales politică. Practic, maghiarii au făcut parte neîntrerupt din spectrul forţelor guvernamentale, indiferent de schimbările care au avut loc la conducere, cu excepţia actualei guvernări.

Nemulţumirile minorităţii maghiare par să se amplifice după anul 2012. Aceştia nu vor independenţă, ci autonomie, aşa cum declara un reprezentant marcant al acestora: "Cerem (...) să avem puterea de a decide singuri în chestiunile care ne privesc." Nu putem trece cu vederea la nesfârşit această cerere a poporului pe care îl găzduim cu generozitate de atâţia ani!

Poate că politica dusă de partidul comunist faţă de această minoritate nu a fost în totalitate negativă! Obişnuinţa de a trimite cetăţeni români, bine pregătiţi profesional, în punctele fierbinţi şi pe posturi cheie din zonele populate în majoritate de minorităţi, a dat în timp rezultatele dorite.

Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi români. România poate fi considerată un model european al relaţiilor interetnice, deoarece are legi care sancţionează aspru discriminarea, permite minorităţilor să devină politicieni profesionişti, acceptă învăţământul în limbile diferitelor etnii şi universităţile multiculturale. Se pare că nu este suficient! Se doreşte recunoaşterea dreptului minorităţilor naţionale la identitate, adică dreptul colectiv la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii. Când însă se vorbeşte despre "dreptul la identitate" el este valorizat ca un drept individual. Orice drept sau libertate colectivă este la origine un drept sau libertate individuală numai că el nu se poate exercita decât prin asociere. "Dreptul colectiv" poate genera şi "dreptul la separatism", la izolare, opus solidarităţii şi mai ales în contradicţie cu art. 4 alin.(1) din Constituţie: "Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi".

Domnul Constantin Avram:

"Referendumul popular - instrument de consultare folosit insuficient sau exclusiv partizan?"

Referendumul, ca formă expresivă a consultării populare, pe diferite teme ce privesc naţiunile şi folosit în diferite momente istorice, a fost utilizat mai mult în era modernă a dezvoltării sociale, ca ultim procedeu de tranşare a unor probleme de interes naţional, care nu au putut fi rezolvate pe canale şi măsuri guvernamentale sau pentru care partidele sau alianţele politice aflate la guvernare nu şi-au asumat răspunderea, de teama erodării popularităţii lor sau din negăsirea soluţiei politice potrivite unei anumite probleme care a divizat societatea civilă. Pe vremuri i se spunea plebiscit. Am avut şi noi, românii, de-a lungul milenarei noastre istorii, destule momente în care clasa politică ar fi trebuit să iniţieze, să organizeze consultări populare.

Cel mai recent, am fi avut ocazia după Revoluţia română din 1989, dar nu ştiu din ce motive nu s-a apelat la această formă de consultare populară, deşi problemele care trebuia să facă obiectul unui referendum aveau o importanţă deosebită pentru societatea românească. Unii spun că nu aveam încă un cadru legal de desfăşurare, alţii spun că nu a existat interes în a fi consultată populaţia României.

Mă refer aici la două dintre marile probleme cu care ne-am confruntat la sfârşitul anilor ’90: intrarea României în NATO şi Aderarea României la Uniunea Europeană, proiecte politice de anvergură care, în opinia mea, stabileau foile de parcurs ale României, privind securitatea zonală şi dezvoltarea ţării pe zeci de ani înainte. Dar importanţa covârşitoare a celor două proiecte politice, preluate succesiv de mai toate guvernările, impuneau o consultare populară largă pe măsura importanţei acestora în viaţa de zi cu zi a românilor. Deci acest lucru nu s-a întâmplat, nu s-a organizat niciun referendum, niciun guvern nu şi-a asumat aşa ceva, nimeni nu a iniţiat o propunere legislativă în acest sens.

Totuşi, datorită eforturilor diplomatice, am devenit membri cu drepturi depline ai Tratatului Organizaţiei Atlanticului de Nord (NATO) în anul 2004, şi am devenit ţară membră a Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007.

În schimb am organizat două consultări populare pentru demiterea Preşedintelui României, ca urmare a încălcării repetate a prevederilor constituţionale. Unul dintre ele, cel din 2007, a fost respins, preşedintele rămânând în funcţie, al doilea, cel din 2012, nu a întrunit cvorumul de peste 50% cum a stabilit Curtea Constituţională a României, preşedintele rămânând pentru a doua oară în funcţie.

Mai nou, avem în vedere procesul de descentralizare şi regionalizare administrativ-teritorială a ţării, deziderat asumat de USL în campania electorală. Evident că trebuie modificată Constituţia. Dar dacă tot organizăm referendum de modificare a Constituţiei, de ce să nu consultăm populaţia dacă este de acord cu regionalizarea mai întâi, şi apoi să modificăm Constituţia, pentru că Legea referendumului intră în vigoare în toamna anului 2014. Şi oare n-ar fi bine să consultăm populaţia şi pe chestiunea votului obligatoriu, odată cu problema regionalizării?! Nu ştiu, dar întreb şi eu, cu speranţa să mă lămurească cineva.

Pentru că, oricum, ne împiedicăm de cvorumul de validare a unui referendum.

Oricum, tema regionalizării ţării este una extrem de importantă, la fel şi tema votului obligatoriu, pentru a le cuprinde, la grămadă, în procesul de modificare a Constituţiei.

Am ferma convingere, că trebuie să mai reflectăm, că USL trebuie să reevalueze impactul social major pe care îl va avea procesul de regionalizare, şi într-un sens, şi într-altul, pentru că altfel există riscul apariţiei dezechilibrelor regionale, de ordin economic, dar şi social. Şi nimeni, nu-i aşa, nu doreşte acest lucru.

Domnul Constantin Avram:

"Cui foloseşte pactul de coabitare dintre preşedinte şi premier?"

Dicţionarele explicative ale limbii române transpun verbul francofon "a coabita" în câteva definiţii aplicate, precum "a locui, a trăi împreună (în aceeaşi casă!) cu cineva, a convieţui, a conlocui", în cazul unui bărbat şi al unei femei, sau "a popula acelaşi habitat, în cazul unor specii diferite". Coabitarea este deci acţiunea de a coabita, care ar presupune automat existenţa unui cămin comun.

În habitatul politic autohton, preşedintele şi primul-ministru nu împart aceeaşi casă, ei având locuri de muncă diferite, în două instituţii separate de câţiva kilometri şi mii de orgolii. Coabitarea dintre cei doi se numeşte oficial Acordul de colaborare instituţională între preşedintele României şi primul-ministru al Guvernului, un document de şase pagini, discutat, parafat şi semnat la ceas de seară târzie, la ora 22,50, şi în mare taină, în prezenţa celuilalt "actor" politic de seamă al ţării, preşedintele liberalilor şi al Senatului.

De la data semnării acestui document, o zi parcă desprinsă din cele cu semnificaţii numerologice, 12 decembrie 2012, au trecut, iată, zece luni de aşa-zisă coabitare. Textul are ca obiect crearea mecanismul funcţional al coabitării şi asigurarea guvernanţei eficiente a ţării: "Acordul de colaborare instituţională este destinat păstrării stabilităţii ţării şi asigurării unui climat funcţional, bunei guvernări şi asigurării încrederii pieţelor internaţionale, prin armonizarea poziţiilor comune în cadrul puterii executive, cu respectarea atribuţiilor constituţionale ale preşedintelui şi Guvernului României."

Din nefericire pentru responsabilitatea celor două instituţii ale statului român, fundamentale pentru rolul democratic şi al progresului naţiunii, şi mai puţin pentru semnatari ca persoane, acest acord de colaborare instituţională nu a fost respectat de niciuna dintre cele două părţi. Oricum, preşedintele a fost de fiecare dată cel care a redeschis conflictul. Românii au fost martori ai repetatelor încălcări ale prevederilor coabitării tocmai în cel mai sensibil punct al său - capitolul 2 - "Angajamente comune". Iată ce prevede acest document: "Părţile convin că vor respecta şi se vor abţine în a lansa dispute politice pe temele legate de angajamentele României faţă de instituţiile internaţionale. De asemenea, se angajează să respecte un set de reguli comune în relaţiile cu partenerii externi. Astfel:

• părţile se angajează să se abţină de la atacuri la adresa instituţiilor statului de drept şi a celor cuprinse în angajamente externe, de natură financiară şi politică, optând să coopereze în poziţiile comune faţă de FMI, BM, CE, NATO, MCV, Schengen etc;
• părţile se angajează să menţină coeziunea mesajului extern;
• toate componentele guvernanţei României îşi asumă coeziunea mesajului intern pe temele convenite;
• părţile vor stabili spaţiile de competiţie politică în mod concret, elementele asupra cărora nu se convine în negociere directă şi asupra cărora opiniile divergente vor fi oferite ca opţiuni în spaţiul public;
• părţile se angajează să evite confruntările publice inutile, să încerce soluţionarea diferenţelor pe temele asupra cărora nu s-a convenit în consultări, să respecte preeminenţa uneia dintre părţi convenite în tipologia de problematică abordată şi să propună public opţiunile alternative acolo unde diferenţele de abordare apar, iar subiectele expuse public nu sunt în măsură să aducă prejudicii la nivel naţional, ci doar dezbatere pentru perfecţionarea opţiunilor şi creşterea consultării publice pe aceste teme;
• părţile convin asupra necesităţii de a se consulta ex/ante în privinţa mandatelor care vizează dezvoltarea/punerea în aplicare a politicilor europene: reuniunile de consultare în vederea armonizării unor poziţii comune vor avea loc înainte de reuniunile ordinare ale Consiliului UE şi ale Consiliului European, precum şi ori de câte ori este necesar (cu prilejul reuniunilor cu caracter excepţional). În cazul mandatelor generale sau al temelor complexe de mare sensibilitate, părţile convin să desfăşoare inclusiv consultări în formatul preşedinte, pe de o parte, şi partidele politice din coaliţia de guvernare/parlamentară, de cealaltă parte."

Populaţia ţării a observat de-a lungul acestui an cum preşedintele şi premierul s-au duelat acerb şi direct de la distanţă, prin mesaje şi comunicări televizate, la ore de maximă audienţă, într-un război surd al nervilor, nedemn de responsabilitatea funcţiilor deţinute. Cei doi semnatari ai "păcii de la Cotroceni" parcă au uitat de acord aproape imediat după semnarea lui, opiniile lor diametral opuse făcând poate deliciul telespectatorilor, dar aruncând pete de neşters pe blazonul celor două instituţii marcante ale fragilei noastre democraţii.

La niciun an de la încheierea acordului, unui observator neutru i-ar trebui sute de ore de studiu pentru a înşira toate derapajele protagoniştilor de la angajamentele pe care ei singuri şi le-au luat unul faţă de celălalt. Să nu mai vorbim de epitetele reciproce pe care şi le-au aruncat în piaţa publică, de la ieşirea la ore fixe a "cucului", la "bebeluş", "începător", "mincinos" etc.

Confruntaţi cu o situaţie destul de precară pe fondul crizei pe care o traversăm cu toţii, românii se întreabă, pe bună dreptate, dacă înţelegerea dintre preşedinte şi premier a folosit cuiva la ceva, în condiţiile în care nu s-au respectat termenii conveniţi de comun acord. Ambii semnatari au ameninţat, în repetate rânduri, că vor denunţa şi anula documentul, ambii au revenit tot de atâtea ori, însă discuţiile pe marginea analizei pactului de coabitare s-au oprit pe moment, în aşa fel încât să-i determine pe oamenii de bună-credinţă care urmăresc subiectul să concluzioneze că respectivul acord de colaborare este nefast pentru bunul mers al României. De fapt, acest acord semnat pentru a fi doar încălcat se înscrie în "bunele practici" româneşti de genul "dacă vrei să rezolvi o problemă, înfiinţează o comisie sau încheie o înţelegere scrisă". Efectul este acelaşi de fiecare dată, problema rămâne nerezolvată.

Pactul de coabitare dintre preşedinte şi primul-ministru poate fi salvat, susţin anumiţi oameni politici, culmea, chiar din anturajul premierului, ba chiar de Victor Ponta însuşi, dar suntem convinşi că Traian Băsescu nu doreşte acest lucru. Chestiunea de esenţă este însă modalitatea prin care acest acord ajută românul de rând să o ducă mai bine, să supravieţuiască, să ajungă la un standard de viaţă cât de cât decent. Aici cred că se impune un moment de reflecţie din partea celor doi conducători ai României. Mi se pare mai puţin important cine merge la Bruxelles sau care dintre cei doi vine în faţa românilor cu acuze mai belicoase decât ale celuilalt. Precum sugestiv spunea marele nostru Titu Maiorescu, "nu există prieteni în politică, există numai prieteni politici". Pactul de coabitare îi dă perfectă dreptate.

Doamna Maria Grecea:

Dacă în trecut educaţia reprezenta o pârghie prin care clasele sociale privilegiate îşi menţineau influenţa în societate prin limitarea accesului la cunoaştere, evoluţia societăţii a făcut ca în prezent educaţia să fie unul din drepturile fundamentale ale omului, datorită beneficiilor recunoscute pe care le aduce la dezvoltarea societăţii.

Androulla Vassiliou, comisar european pentru educaţie, cultură, multilingvism şi tineret, sublinia importanţa investiţiei în educaţie: "Statele membre recunosc că investiţiile în educaţie sunt o cerinţă necesară pentru viitorul Europei şi prosperitatea pe termen lung. Datele arată, în mod clar, că în acest domeniu beneficiile sunt superioare costurilor".

Finanţarea sectorului educaţional este una dintre premisele unui învăţământ de calitate care asigură, printre altele, o bază materială corespunzătoare şi o remunerare a resursei umane care să permită încadrarea specialiştilor în sistem.

Având în vedere prevederile art. 8 din Legea educaţiei naţionale, care reglementează alocarea a minimum 6% din produsul intern brut pentru educaţie şi a politicilor din domeniu, asumate prin Strategia fiscal-bugetară 2014-2016, consider că este oportun ca finanţarea educaţiei să devină o prioritate în bugetul naţional, contribuind astfel la calitatea şi funcţionalitatea sistemului din România.

Deşi prin Legea educaţiei naţionale se prevede un prag minimal de finanţare pentru educaţie, cifra nu a fost niciodată atinsă de la promulgarea legii, termenul fiind prorogat pentru 31 decembrie 2013. Sunt conştientă de faptul că, în contextul economic actual, este o valoare nerealistă, neraportată la bugetul naţional. Însă, doresc ca în 2014 finanţarea educaţiei să ajungă la cotele necesare susţinerii unui învăţământ de calitate şi să fie identificate variante complementare pentru creşterea bugetului alocat.

Solicit şi susţin creşterea limitelor de cheltuieli care se stabilesc pentru Ministerul Educaţiei Naţionale, astfel încât să se poată soluţiona numeroasele probleme cu care sistemul de învăţământ românesc se confruntă: creşterea salariilor pentru cadrele didactice, creşterea alocaţiei de stat, îmbunătăţirea bazei materiale, alocarea burselor pe perioada de practică, creşterea subvenţiei pentru cămine-cantine, raportarea burselor sociale la o valoare realistă, mărirea subvenţiei pentru cazare a studenţilor cu boli sau handicap de grad ridicat.

Totodată, la nivelul judeţului Braşov, prin proiectul de ordonanţă de urgenţă cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2013, au fost alocate doar 5.776 milioane lei, în condiţiile în care doar la nivelul municipiului Braşov suma necesară pentru plata salariilor personalului din învăţământ pentru lunile noiembrie şi decembrie este de aproximativ 8 milioane lei.

Astfel, pe lângă o evaluare realistă a bugetului alocat educaţiei pentru anul 2014, solicit Guvernului şi alocarea sumelor necesare pentru plata salariilor personalului din învăţământ pentru lunile noiembrie şi decembrie ale anului 2013.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Actualii reprezentanţi ai opoziţiei şi apropiaţi ai fostei puteri care a dus ţara în pragul colapsului continuă să refuze realitatea pe care o demonstrează statisticile, şi anume faptul că, în momentul actual, economia românească urmează un trend ascendent.

Unii dintre stimaţii noştri colegi aflaţi de cealaltă parte a baricadei încearcă să-i convingă pe români că, de fapt, se trăia bine pe vremea Guvernului condus de Partidul Democrat Liberal. Dar oare chiar îşi închipuie Domniile Lor că cetăţenii au uitat că în perioada guvernării Boc-Băsescu s-au tăiat salariile şi pensiile, s-a majorat TVA, taxele au crescut semnificativ, sporurile au dispărut, oamenii şi-au pierdut locurile de muncă, iar firmele au fost închise?

Aceasta este de fapt realitatea sumbră a regimului PDL. Şi pentru că românii şi-au dorit la guvernare o alianţă care să aibă alt mod de face a politică, o politică favorabilă ţării, i-au sancţionat dur la urne pe democrat-liberali şi au votat USL.

După cum demonstrează de un an şi jumătate, Uniunea Social-Liberală are ca obiectiv principal identificarea soluţiilor pentru redresarea ţării. După măsuri menite să reîntregească salariile şi pensiile, după scăderea TVA-ului la pâine şi sprijinirea tinerilor întreprinzători, USL, un proiect politic naţional de anvergură, s-a dovedit a fi alternativa la un regim ilegitim, corupt şi nepăsător faţă de cetăţeni.

Mai mult, proiectele pozitive, în favoarea României continuă. Anul 2014 va aduce creşterea salariului minim pe economie, progresiv, până la 900 lei pe lună, dar şi scăderea CAS în cel de-al doilea semestru.

Astfel, o simplă comparaţie între rezultatele economice înregistrate de Uniunea Social-Liberală din mai 2012 şi până în prezent şi cele din timpul PDL (ianuarie 2009 - aprilie 2012) arată fără echivoc diferenţele enorme între cele două guvernări.

Domnul Daniel Iane:

Anul 2013 a fost unul foarte bun din punct de vedere agricol, iar acţiunile guvernanţilor demonstrează atenţia sporită pe care USL-ul o acordă acestui domeniu, în care România poate excela. În acest an am ales să reducem TVA-ul la pâine de la 24% la 9%, iar rezultatele sunt deja vizibile şi pot fi simţite atât de consumatori şi producători, cât şi de bugetul de stat. Consumatorii plătesc mai puţin pe produsele de panificaţie, fiind estimată o scădere de aproximativ 12% la preţul pâinii, iar gradul de fiscalizare la făină a crescut cu 10%, iar la vânzările de pâine cu 15%. Alături de această decizie majoră care este una extrem de benefică pentru toate părţile implicate în producţia şi consumul produselor de panificaţie, Guvernul USL depune eforturi continue pentru a asigura premisele dezvoltării agriculturii româneşti. A fost acordat sprijin financiar pentru producătorii de lapte şi carne din zone defavorizate, au fost plătite subvenţiile în agricultură, blocate de PDL, am încurajat agricultura ecologică şi am fost desemnaţi în cadrul Tărgului Internaţional de la Nürnberg "Ţara anului 2013 în agricultura bio".

Anul 2013 a fost un an bun agricol pentru că au existat condiţiile meteo favorabile, dar şi pentru că USL a decis să plătească în avans, în toamna anului 2012, pentru anul agricol 2013, subvenţiile acordate fermierilor. Guvernul USL acţionează în interesul agricultorilor şi a ales să procedeze la fel şi în această perioadă, începând deja să plătească subvenţiile pentru anul viitor, astfel încât fermierii au acum banii necesari pentru a începe lucrările. În această perioadă suma de 600 de milioane de euro a început să fie repartizată către agricultori.

Agricultura este un segment unde avem deja rezultate foarte bune, iar dezvoltarea acestuia este una accelerată. De curând Guvernul USL a reuşit să stabilească politici de colaborare internaţională cu implicaţii directe asupra domeniului agriculturii. A fost primit un răspuns favorabil din partea Chinei cu privire la furnizarea de produse din România, în special exporturi de carne de porc şi de bovine. Protocolul de colaborare prevede, momentan, exportul a 500.000 de vaci către piaţa chineză în următorii 7-10 ani. Chiar în luna ianuarie a anului 2014 vor fi primele exporturi de animale către China, acest prim lot însumând aproximativ 5000 de vaci. Vom fi singura ţară europeană care exportă vaci către China şi una dintre cele patru de la nivel mondial care au acest protocol cu China. Deschiderea pieţei de consum a Chinei pentru România este o provocare uriaşă şi o şansă extraordinară pentru agricultura românească şi pentru fermierii români, prin dimensiunea uriaşă a pieţei chineze. La un preţ de aproximativ 1000 de euro pentru fiecare vacă exportată putem spune că avem o premisă reală pentru o creştere fără precedent a segmentului agricol din România.

Aceste demersuri ale USL vizează acordarea sprijinului necesar agricultorilor în vederea maximizării activităţii lor şi, în acelaşi, timp este un ajutor pentru întreaga populaţie. Agricultura românească, bine susţinută, are capacitatea de a asigura propriile necesităţi pentru întreaga populaţie a României şi, mai mult de atât, putem deveni şi un exportator serios, atât pe plan european, cât şi internaţional. Am promis în campania electorală că agricultura va fi o prioritate naţională şi am tratat-o ca atare. Acest domeniu este un motor pentru dezvoltarea economiei noastre naţionale, creşterea numărului locurilor de muncă şi, totodată, poate fi un domeniu care, bine administrat, poate transforma imaginea României la nivel internaţional într-una de adevărat reper de performanţă în agricultură.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Partidul Naţional Liberal a susţinut mereu promovarea unui cadru legislativ propice dezvoltării microîntreprinderilor, dar şi promovarea iniţiativelor întreprinzătorilor tineri care doresc să-şi deschidă afaceri proprii. Ca tânăr politician, nu pot să nu-mi exprim bucuria în ceea ce priveşte adoptarea în Senat a Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2013 privind completarea art. 9 din O.U.G. nr.6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri.

Noua reglementare stabileşte că facilităţile oferite pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de microîntreprinderi de către întreprinzători tineri nu mai sunt recuperate în cazul în care societatea respectivă îşi schimbă calitatea de microîntreprindere, aşa cum se întâmpla până acum.

Este o măsură bine-venită care alege să premieze competenţa şi managementul performant. Dacă un tânăr a beneficiat de un sprijin pentru a pune pe picioare o afacere, iar această afacere s-a dezvoltat, trecând la un stadiu superior de dezvoltare, înseamnă că sprijinul a avut efect şi nu e logic să îi ceri înapoi sprijinul acordat.

Prin intermediul acestui program, tinerii întreprinzători primesc alocaţii financiare nerambursabile reprezentând cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 euro echivalentul în lei, din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri, pentru care face dovada surselor de cofinanţare.

O altă facilitate constă în scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult 4 salariaţi, angajaţi pe perioadă nedeterminată.

Întreprinzătorii care se încadrează în program sunt scutiţi şi de la plata taxelor pentru operaţiunile de înmatriculare efectuate la Oficiile Registrului Comerţului, pentru înregistrarea microîntreprinderii, precum şi de la plata tarifului pentru publicarea în Monitorul Oficial.

În condiţiile în care programul s-a bucurat de un larg interes în rândul tinerilor întreprinzători şi a condus la crearea a peste 10.000 de locuri de muncă, salutăm decizia Guvernului de a-l îmbunătăţi şi sperăm ca şi pe viitor să existe iniţiative care să susţină tinerii şi să le ofere un trai decent.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

"În ciuda celor care au îngropat cota unică, negocierile cu FMI au confirmat procentul de 16%"

Ziua de luni, 4 noiembrie, a fost una relativ tensionată - aşa au fost întotdeauna cele decisive în negocierile cu FMI - şi nu puţine voci din anturajul adversarilor PNL şi USL au cântat prohodul alianţei şi al guvernării. În absurditatea lor, aceste voci chiar se bucurau de un eventual eşec al negocierilor, ignorând faptul că un eşec s-ar fi răsfrânt în primul rând asupra României şi românilor.

Spre dezamăgirea acestora - nu vreau să dau nume, pentru că îmi este jenă de jena lor - negocierile cu FMI s-au încheiat cu rezultatele scontate şi chiar pot să afirm, în cunoştinţă de cauză, că actualii negociatori şi-au făcut datoria, spre deosebire de cei din guvernarea Boc care au negociat în genunchi.

Înmormântată şi dată sigur ca fiind crescută cu trei sau şase procente de vocile care ne cântau prohodul, cota unică s-a menţinut la 16%, acest aspect fiind un beneficiu pentru mediul de afaceri. Şi se poate spune că menţinerea cotei unice la 16% reprezintă un succes al negocierilor cu FMI. Şi dacă după un an foarte dificil s-a reuşit menţinerea procentului de 16%, previziunile pentru anii viitori pot fi catalogate ca fiind optimiste.

Aşa cum anticipam, s-a obţinut şi creşterea salariului minim şi urmează noi discuţii, cu şanse mari de reuşită pentru creşterea salariilor medicilor rezidenţi şi a profesorilor debutanţi. Indexarea pensiilor cu rata inflaţiei - aici suntem, de fapt, în faţa unui aspect prevăzut de lege - se va pune în aplicare, spre deosebire de una din guvernările PDL care a ignorat-o

Chiar dacă nu s-a obţinut o scădere cu 3% a CAS de la 1 ianuarie 2014, negocierile au condus spre varianta scăderii cu 5% începând probabil cu luna iunie sau iulie 2014, ceea ce reprezintă un câştig, iar impactul va fi infinit mai mare.

Chiar dacă FMI a impus o creştere a accizei la carburanţi - aparent este vorba de o scumpire a acestora, dar preţul rămâne redus faţă de multe alte state - există şi aici o parte pozitivă: sumele rezultate vor fi utilizate pentru dezvoltarea infrastructurii, pentru drumuri regionale, naţionale şi autostrăzi.

Nu trebuie omis din aceste negocieri nici faptul că s-a obţinut un nou calendar pentru privatizarea CFR Marfă, în plus s-au reglementat o serie de aspecte privind vânzarea de acţiuni la Hidroelectrica şi Electrica.

Nu în ultimul rând, trebuie menţionat că negocierile cu FMI s-au desfăşurat exact într-o perioadă dificilă pentru finanţele statului, stat care, după cum se ştie, trebuie să plătească organismelor europene sume importante din cauza neregulilor din perioada guvernării portocalii. Şi faptul că s-au obţinut rezultatele scontate şi în aceste condiţii demonstrează o dată în plus profesionalismul negociatorilor, precum şi activitatea miniştrilor din cabinet şi evident liberalii trebuie să fie mândri că fac parte dintr-un guvern care şi-a atins ţintele preconizate.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la unele aspecte referitoare la cel mai important subiect al României, din punctul meu de vedere, în prezent şi pentru următorii ani: reducerea CAS.

Reducerea contribuţiilor de asigurări sociale (CAS) de la 1 ianuarie 2014 ar avea implicaţii productive în economie şi ar reprezenta o gură de oxigen pentru mediul de afaceri.

Introducerea acestei măsuri va scoate la suprafaţă, din economia subterană, zeci de mii de locuri de muncă. Mai mult, vor creşte investiţiile şi se vor crea noi locuri de muncă, ceea ce va ameliora, în acelaşi timp, inclusiv încasările bugetare.

Prin cota unică de impozitare de 16%, România beneficiază de competitivitate fiscală în raport cu majoritatea ţărilor UE. În schimb, impozitarea muncii este cea mai importantă povară cu care se confruntă întreprinzătorii.

În România, salariile sunt mici, în timp ce costurile cu forţa de muncă sunt mari. Din cheltuiala salarială totală pe care angajatorul o efectuează, doar 55% intră în buzunarul salariatului, restul de 45% fiind partea statului.

Pentru ca un angajat să încaseze suma de 1.604 lei, cât reprezintă în prezent câştigul salarial mediu net, angajatorul va trebui să suporte o cheltuială salarială totală de 2.897 de lei. Astfel, diferenţa de 1.293 de lei reprezintă impozitarea forţei de muncă. Se ajunge, aşadar, ca impozitarea totală a salariilor să fie peste 80% din salariul net.

În esenţă, astfel de măsuri, precum reducerea CAS, care avantajează economia, afectează, la o primă vedere, bugetul statului. Dacă vom căuta doar acele măsuri care nu afectează bugetul statului, acestea nu vor avea potenţialul de a stimula relansarea economică şi mediul de afaceri.

Pe un calcul strict contabil, reducerea CAS la angajator cu trei puncte procentuale va avea un impact bugetar net de circa două miliarde de lei. Impactul bugetar net pentru un punct de reducere a CAS este de circa 680 de milioane de lei. Suma provine din faptul că, pe de o parte, veniturile bugetare se vor reduce cu circa un miliard de lei, în timp ce, pe de altă parte, va interveni o reducere a cheltuielilor cu CAS la angajator în sectorul bugetar de 320 de milioane de lei.

În 2012, povara fiscală asupra muncii, exprimată ca procent din costul total al forţei de muncă, este de 33,6% în Bulgaria, 35,5% în Polonia, 40,4% în Estonia, 39,6% în Slovacia, 41,4% în Spania, 42,4% în Cehia, 38,6% în Olanda, 32,3% în Marea Britanie.

În România, o povară fiscală de 45% arată o supraimpozitare a muncii, chiar în comparaţie cu multe din ţările dezvoltate ale UE. În ţările nordice, recunoscute prin profilul redistributiv al "statului bunăstării", impozitarea muncii este mai redusă, astfel Danemarca - 38,6%, Finlanda - 42,5%, Suedia -42,8%. În Bulgaria, pentru a fi plătit salariul mediu net de 320 de euro, costul total cu forţa de muncă este de 482 de euro. În România, pentru a fi plătit salariul mediu net de 352 de euro, costul total cu forţa de muncă este 644 de euro.

Asemenea decalaje în privinţa impozitării muncii dezavantajează nu doar piaţa muncii, ci reduc inclusiv stimulentele investiţionale.

Consider că formarea capitalului şi fluxurile de capital ar susţine mai puternic crearea de noi locuri de muncă în condiţiile reducerii contribuţiilor sociale la angajator.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Inechităţi în calculul pensiilor pentru cei pensionaţi în perioada 2001-2013 şi au lucrat în grupele de muncă I, II, condiţii deosebite şi speciale

Doresc să vă atrag astăzi atenţia asupra unui fenomen periculos cu care noi, parlamentarii USL, ne confruntăm din ce în ce mai mult: nemulţumirea votanţilor noştri, unii dintre aceştia chiar activişti de partid, generată de orizontul de aşteptare enorm care ne-a adus la putere cu 70% scor electoral. Voi prezenta un material referitor la o gravă inechitate privind calculul pensiilor, descoperită de un activist al USL.

Menţionez că autorul materialului pe care vi-l voi prezenta în continuare este o persoană matură politic şi social, care a avut un rol important în obţinerea victoriei USL în municipiul Hunedoara. Vă rog să observaţi, pe lângă rigoarea şi coerenţa analizei, dezamăgirea care însoţeşte aceste rânduri.

"Stabilirea vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare pentru cei care au lucrat în grupele I şi II de muncă, cât şi pentru cei care au lucrat în condiţii speciale şi deosebite şi s-au pensionat în perioada 2004-2013 s-a făcut greşit după tabelul din Anexa nr.5, ce conţine data naşterii, din Legea nr.263/2010.

Această anexă este, de fapt, Anexa nr.9 a Ordinului MMSSF nr.340/04.05.2001, act juridic de grad inferior unei legi care a stat la baza calculării greşite a vârstei standard de pensionare a celor care au lucrat în grupele de muncă mai sus menţionate şi şi-au deschis dreptul la pensie în perioada 2003-2011, deşi, potrivit Legii nr.19/2000, acest calcul trebuia făcut după prevederile Anexei nr.3 din Legea nr.19/2000 care menţiona vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare la data deschiderii dreptului de pensie, adică data cu care s-a emis decizia de pensionare pentru cei în cauză.

Ce este şi mai grav este faptul că această anexă cu data naşterii a fost inclusă în textul Legii nr.263/2010 în loc să fi fost păstrată Anexa nr.3 din Legea nr.19/2000. În acest fel, practica de stabilire a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare pentru cei care au lucrat în grupe de muncă altele decât grupa III sau condiţii normale se face şi în prezent în detrimentul pensionarilor ce vor ieşi la pensie până în 31.12.2014, bărbaţi şi până în anul 2035, femei.

Recursul în interesul legii prin Decizia nr.4/04.04.2011 a ÎCCJ condamnă şi incriminează această practică, însă CNPAS nu a luat şi nici nu vrea să ia în considerare această decizie. În ce ţară trăim dacă deciziile celui mai înalt for judecătoresc din România nu sunt respectate tocmai de o instituţie publică ai cărei salariaţi sunt plătiţi din banii contribuabililor?

Prin HG nr.261/2001 s-a decis ca cei care au lucrat în grupele I şi II de muncă o perioadă mai mică de 20 de ani să fie consideraţi că au lucrat în condiţii deosebite de muncă, potrivit noilor reglementări legale de atunci ale Legii nr.19/2000, ceea ce înseamnă din punct de vedere al ieşirii la pensie condiţii mai nefavorabile decât fosta grupă a II-a de muncă din vechea legislaţie. Această problemă ar trebui rezolvată urgent pentru toţi cei care s-au pensionat în perioada 2001-2013.

De fapt, toţi pensionarii nu doresc decât eliminarea inechităţilor făcute de legiuitori şi apoi de funcţionarii CNPAS în detrimentul unora sau altora care de fapt au lucrat în aceleaşi condiţii de muncă şi au ieşit la pensie la date apropiate potrivit calendarului prevăzut în Anexa nr. 3 din Legea nr.19/2000.

În ceea ce priveşte persoanele care au lucrat în condiţii speciale de muncă, altele decât cele prevăzute în art.20 alin.(1) din Legea nr.19/2000, prin Legea nr.226/2006, ce face referire la condiţii speciale de muncă, s-au creat două inechităţi, şi anume: faţă de beneficiarii condiţiilor speciale de muncă prevăzute în art.20 din Legea nr.19/2000 cărora stabilirea punctajului mediu anual se face utilizând stagiul total necesar prevăzut în Anexele nr.4 şi 5 la data ieşirii la pensie, cât şi faţă de beneficiarii prevederilor art.100 şi art.169 din Legea nr.263/2010 cărora li se majorează punctajele anuale pentru perioadele lucrate în grupa I şi condiţii speciale cu 50%, iar pentru perioadele lucrate în grupa II şi condiţii deosebite cu 25%.

Dacă adăugăm la aceste inechităţi faptul că pentru condiţiile speciale, potrivit Legii nr. 226/2006, la data apariţiei legii trebuia să ai un stagiu efectiv de 25 de ani lucraţi în condiţii speciale faţă de un stagiu de 21 de ani lucraţi în condiţii speciale stipulat de Anexele nr. 4 şi 5 din Legea nr.19/2000 pentru condiţiile speciale prevăzute de art.20 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 se vede clar caracterul discriminatoriu al prevederilor Legii nr.226/2006 privind condiţiile speciale în raport cu cele prevăzute de art.20 alin. (1) din Legea nr.19/2000, deşi în art. 6 din Legea nr.226/2006 se stipulează că: prevederile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr.19/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

Păi, dacă în Legea nr.226/2006 se recunoaşte că prevederile ei se completează cu prevederile Legii nr.19/2000 oare ele nu se completează în domeniul condiţiilor speciale de muncă? Atunci de ce prevederile ei sunt mai dezavantajoase decât ale Legii nr. 19/2000 la 1 ianuarie 2007, când efectiv a intrat în vigoare Legea nr.226/2006, pentru că la acea dată stagiul complet pentru grupă specială după Legea nr.19/2000 era de 21 de ani faţă de 25 de ani cât prevede Legea nr.226/2006, iar stagiul total necesar la care se împărţea punctajul total era de 21 de ani, la acea dată, faţă de 25 de ani cât prevede Legea nr.226/2006 pentru împărţirea punctajului total pentru a obţine punctajul mediu.

Adică după anexa cu data naşterii împărţim la 25 în anul 2007 un punctaj total care, după Legea nr. 19/2000, ar trebui să-l împărţim la 31 decembrie 2014. Nu vi se pare că este o ticăloşie prea mare împotriva contribuabililor pensionaţi după Legea nr.226/2006, furaţi într-un mod grosolan prin prevederi golăneşti şi discriminatorii? Aici, în această speţă, hoţia are la bază tot anexa cu data naşterii. Oare nu sunteţi curioşi cine este autorul acestei ticăloşii din Ministerul Muncii sau CNPAS de-atunci?

Vă exemplific pe concret prin două decizii de pensii emise de CJPAS Hunedoara în anul 2003: Decizia nr.184956/01.08.2003 care stabileşte drepturile de pensionare cu data 21.04.2003 ale unui pensionar ce avea 26 de ani şi 3 luni lucraţi în grupa I de muncă, grupă care a devenit ulterior, potrivit Legii nr.226/2006, grupă specială de muncă. Punctajul acestui pensionar la data ieşirii sale la pensie în anul 2003 era mai mare decât al posesorului Deciziei de pensie nr.185361/01.09.2003 care stabileşte drepturile de pensie posesorului său tot de la data de 21 aprilie 2003, ca şi primului exemplu, dar care nu îndeplinea la acea dată condiţii de 25 de ani vechime pentru grupă specială.

Cel cu prima decizie având peste 25 ani în grupă specială a beneficiat de prevederile Legii nr.226/2006 şi i s-a împărţit punctajul total la 25 în 2007, rezultând un punctaj mai mare decât în 2003. Menţionăm că punctajul din 2003 era deja mai mare decât al celui ieşit la pensie la data 1 septembrie 2003. După aplicarea Legii nr.263/2010 cel cu punctajul mai mic în 2003 şi ulterior în 2007 a ajuns la un punctaj mai mare decât al celui care avea grupă specială după prevederile Legii nr.226/2006, adică cel cu Decizia nr.185261/1 septembrie 2003 în 2011 are punctaj mai mare decât cel cu Decizia nr.184956/1 august 2003, deşi acesta, la data ieşirii la pensie, avea punctaj mai mare decât primul, care apoi s-a majorat în 2007 prin trecerea la grupă specială, potrivit Legii nr. 226/2006. Mai pe şleau: unul cu grupă specială şi cu contribuţie mai mare la fondul de pensii are pensie mai mică decât unul fără grupă specială şi cu contribuţie mai mică la fondul de pensii, deşi au ieşit la aceeaşi dată la pensie.

Poate cineva să justifice această anomalie şi chiar ticăloşie?"

Închei subliniind importanţa rezolvării, chiar şi pe etape, a inechităţilor în calculul pensiilor pentru cei pensionaţi în 2001-2013 şi au lucrat în grupele de muncă I, II, condiţii deosebite şi speciale, problemă foarte importantă în judeţul Hunedoara pentru păstrarea credibilităţii USL, cu atât mai mult cu cât actualul ministru al muncii, d-na Mariana Câmpeanu, este senator votat într-un colegiu din Hunedoara şi a făcut promisiunea că va rezolva această problemă în timpul campaniei electorale, promisiune care este prevăzută în programul USL de guvernare.

Domnul Dorinel Ursărescu:

"Viviane Reding acuză din nou fără dovezi România"

În perioada iulie-septembrie 2012, comisarul european pentru justiţie, doamna Viviane Reding, influenţată de delaţiunile Monicăi Macovei şi ale propagandei portocalii, s-a comportat ca un adevărat inchizitor şi a făcut presiuni extraordinare asupra Guvernului USL şi a Parlamentului României, venind cu acuzaţii total neîntemeiate la adresa celor două instituţii. Am crezut, ca foarte multă lume că a fost vorba doar de o acţiune de sprijinire a lui Traian Băsescu din partea unui exponent de frunte al PPE.

La sfârşitul săptămânii trecute, doamna comisar a recidivat. Într-un interviu acordat unei publicaţii germane, doamna Viviane Reding şi-a manifestat nemulţumirea că pentru ţările UE care nu respectă "statul de drept" trebuie găsite şi alte sancţiuni "mai sofisticate" decât cea a suspendării dreptului de vot.

Întrebată de ziariştii germani dacă atunci când se referă la ţările care nu respectă statul de drept, se gândeşte la Ungaria şi România, Viviane Reding a dat un răspuns halucinat: "Da, dar nu numai. În mai multe state membre ar face bine să aruncăm o privire mai atentă la modul de funcţionare a statului de drept".

O astfel de declaraţie este impardonabilă şi ar fi trebuit să fie urmată de reacţii pe măsură. În primul rând, afirmaţia "în mai multe state membre" reprezintă o jignire la adresa Uniunii Europene. Reiese din declaraţia comisarului că Uniunea Europeană are în componenţă "mai multe" state în care nu se respectă regula jocului democratic. Rezultă că Uniunea Europeană este un organism putred. Suntem în faţa unei aberaţii, iar oficialii UE trebuie să-i ceară explicaţii doamnei Reding. Care deşi deţine şi funcţia de vicepreşedinte al CE, face o declaraţie cu un grad mare de laşitate - nu nominalizează statele încriminate şi, în acelaşi timp, o declaraţie discriminatorie, pentru că nominalizează doar două din cele "mai multe state".

Nu în ultimă instanţă - şi mă refer acum strict la nominalizarea României - comisarul european nu vine cu vreo probă. Când aduci o astfel de acuzaţie unui stat, trebuie să prezinţi şi probe. Evident, doamna comisar nu a prezentat vreo probă pentru un motiv foarte simplu: statul de drept este respectat în România. Dar în Occident - publicaţia care a găzduit interviul, "Die Zeit", este una de largă circulaţie - imaginea României va avea de suferit foarte mult.

O astfel de declaraţie şi modul în care a fost făcută nu trebuie trată cu lejeritate. Parlamentul României trebuie să ia atitudine şi printr-o declaraţie oficială să dezavueze comportamentul comisarului european Viviane Reding.

Într-o altă declaraţie de luni, 4 noiembrie, acelaşi comisar european readuce în discuţie, printre altele, şi "criza statului de drept din România, din vara lui 2012, când nerespectarea unor decizii ale Curţii Constituţionale a ameninţat să submineze statul de drept. Ar trebui ca MAE să solicite doamnei Viviane Reding să dea un singur exemplu - nu din 2012, ci din perioada 2000 - 2012 - de nerespectare a vreunei decizii a Curţii Constituţionale.

Domnul Ioan Tămâian:

"Bogăţia reală a zonei miniere Roşia Montană"

În ultima perioadă, în România, unul dintre cele mai mediatizate subiecte, tratate de la grupurile de presă şi televiziune până la diverse categorii sociale, este acela al exploatării de la Roşia Montană. Cea mai mare parte a persoanelor care tratează prezentul subiect discută despre ce ar trebui să facă România, dacă este corectă exploatarea celor aproximativ 300 de tone de aur şi cele aproximativ 1600 de tone de argint împreună cu firma canadiană sau ar fi mai nimerit ca ţara noastră să încerce singură o exploatare a propriilor resurse.

Însă, datorită atenţiei sporite faţă de acest subiect special, apar elemente noi care pot schimba miza exploatării şi care prezintă aspecte inedite ale acestui subiect. Ca urmare a studiului diverselor materiale şi a discuţiilor purtate cu specialişti în domeniu, părerea personală, stimaţi colegi parlamentari, este că nici aurul şi nici argintul (metale valoroase, de altfel, dar care se găsesc în zăcăminte aflate în mai multe părţi ale lumii) nu constituie adevărata valoare a zonei care se află în discuţie în vederea exploatării resurselor.

Pe lângă metalele de valoare amintite mai sus, conform studiilor specializate, în zona Roşia Montană se află minereuri de arseniu, titan, molibden, cobalt, galiu, crom, nichel şi germaniu. Dar poate cea mai importantă resursă a zonei este constituită de prezenţa unui semimetal rar de o valoare deosebită, denumit telur, folosit în tehnologia de vârf, de la bombe atomice la celulele fotovoltaice care alimentează navele spaţiale. Din informaţiile pe care mass-media le aduce în atenţia publicului, fizicianul Robert Jaffe de la Institutul Tehnologiei din Massachusetts, citat de publicaţia New Scientist, a afirmat că telurul are o importanţă mai mare decât a aurului, fiind privit în ultimul timp ca fiind mai preţios decât acesta.

Pentru a înţelege rolul acestei resurse, este necesar a aduce în faţa dumneavoastră câteva explicaţii în ceea ce priveşte semimetalul de care am făcut vorbire, precum şi oportunitatea de a-l exploata. Telurul, ca resursă, a intrat în atenţia oamenilor de ştiinţă încă de acum 10 ani, dar în ultimii ani importanţa acestuia a luat un avânt deosebit. După unele studii ştiinţifice, ar fi fost descoperit în zona Sibiului în urmă cu 231 de ani, mai precis în anul 1782 la Zlatna, de către Franz Joseph Muller, baron von Reichenstein. Conform profesorului dr. geolog Gheorghe Popescu, care a studiat acest semimetal rar, telurul este preţuit în lume mai mult decât metalele preţioase comune, România având al doilea zăcământ din lume ca volum, după China. Avantajul nostru, însă, este dat de faptul că putem beneficia de respectiva resursă foarte uşor, aflându-se la suprafaţa pământului în toate zonele în care a fost exploatat aurul, zăcămintele de telur însoţind aurul şi argintul în stare brută. În China, în schimb, telurul se află la adâncimi importante, punând astfel pe locul doi în lume importanţa respectivelor zăcăminte.

Tratând subiectul şi din punct de vedere economic, inginerul Neagu Florea, fostul director al IPROMIN, societatea care a proiectat minele de aur din România începând cu anii 60, a afirmat că valoarea celor 300 de tone de aur din zăcământ este de 9,5 miliarde de euro, cele 1600 de tone de argint valorează 800 de milioane de euro, iar zăcămintele de metale rare valorează de aproximativ patru ori mai mult decât valoarea aurului şi argintului la un loc, aproximativ 41 de miliarde de euro. După calculele inginerului Florea, din exploatarea totală ar rezulta o valoare de peste 51 de miliarde de euro, pe când datoria publică a României ar fi de 37 de miliarde de euro.

Faţă de aspectul prezentat mai sus, consider că orice comentariu ar fi de prisos, luând în calcul faptul că doar din exploatarea zonei Roşia Montană, conform studiilor elaborate, ar putea rezulta plata totală a datoriilor publice şi ar exista şi un profit de aproximativ 14 miliarde de euro, sumă care ar putea contribui într-o anumită măsură la relansarea economiei naţionale. Pentru acest lucru, se impune o prospectare actualizată, prin forare, a zonei Roşia Montană, sub atenta supraveghere a statului prin comisiile şi institutele de specialitate, pentru a cunoaşte cantităţile reale de rezerve de telur prezente, în vederea unor calcule de eficienţă în exploatare.

Totodată, o prospectare actualizată ar ajuta şi elaborarea unor proiecte viitoare, deoarece în ultimul timp au apărut în presă o serie de articole care aduc în discuţie discrepanţe între hărţile de prospecţiuni prezentate de Roşia Montană Gold Corporation şi hărţile întocmite şi informaţiile deţinute de către reprezentanţii Institutului Geologic Român. De asemenea, este absolut necesar să fie studiate şi celelalte resurse prezente, fie ele metale sau semimetale, în stare nativă sau sub formă de compuşi, materiale care până nu demult erau considerate deşeuri miniere la fel ca şi telurul, în vederea identificării soluţiilor de exploatare şi a valorii acestora, pentru o mai bună fructificare a bogăţiilor solului românesc.

Putem afirma aşadar că noi, românii, avem o ţară cu bogăţii deosebite, o zestre de o valoare incontestabilă lăsată moştenire de către înaintaşii noştri, care au păzit-o în anumite momente chiar cu preţul vieţii şi consider că nu trebuie să ne lăsăm pradă fricii, neştiinţei, poate în anumite cazuri şi naivităţii, pentru a vinde străinilor zăcăminte deosebit de valoroase, pe sume derizorii.

Vă solicit, aşadar, să vă îndreptaţi atenţia în mod obiectiv asupra temei şi materialului prezentat, pentru a putea găsi o soluţie viabilă de exploatare a acestor incontestabile bogăţii în mod eficient, pentru a putea asigura generaţiilor viitoare posibilitatea de a trăi într-o ţară prosperă şi pentru a putea realiza împreună dezideratul pentru care ne aflăm aici, în Parlamentul României.

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

"Vizita oficială în România a domnului Josip Leko, preşedintele Parlamentului Republicii Croaţia"

După patru ani, Războiul de Independenţă al Croaţiei a fost câştigat, iar în anul 1991, pe data de 25 iunie, Republica Croaţia îşi declara independenţa.

La 1 aprilie 2009, îndeplinind unul din cele mai importante obiective strategice de politică externă, Croaţia devenea membru cu drepturi depline al NATO, invitaţia de aderare fiind primită la Summitul de la Bucureşti (aprilie 2008).

La 30 iunie 2011, Croaţia a încheiat negocierile de aderare cu Uniunea Europeană, iar la 9 decembrie 2011, a avut loc semnarea Tratatului de aderare.

După aproape un deceniu de negocieri cu UE şi după mai bine de două decenii de la războiul care a dus la desprinderea de fosta Iugoslavie, anul acesta trăim un eveniment istoric, la 1 iulie 2013 Republica Croaţia a devenit cel de-al 28-lea stat membru al Uniunii Europene intrând oficial în familia Uniunii Europene.

Începând cu 2000, Guvernul croat a investit în infrastructură, mai ales în dezvoltarea infrastructurii de transport situată pe traseele coridoarelor pan-europene, astfel s-a dezvoltat turismul, ajungând o sursă importantă de venituri în timpul verii, şi clasându-se pe locul 18 în clasamentul celor mai populare destinaţii turistice din lume. Sectorul serviciilor domină economia Croaţiei, fiind urmat de industrie şi agricultură. Croaţia îşi asigură cea mai mare parte din necesarul energetic şi de electricitate din surse interne, diferenţa fiind importată. Croaţia este o ţară cu importante contribuţii culturale, artistice, ştiinţifice şi în domeniul sportului, la nivel mondial.

Dorinţa comună de consolidare a relaţiilor dintre România şi Croaţia a dus, zilele acestea, mai exact în data de 3 şi 4 noiembrie, la prima vizită oficială în România a unei delegaţii croate, de când Republica Croaţia este stat membru al Uniunii Europene cu drepturi depline.

Domnul Josip Leko, preşedintele Parlamentului Republicii Croaţia, împreună cu domnii deputaţi Marian Skvaric şi Jaksa Baloevic, care este şi preşedinte al Grupului de prietenie Croaţia-România şi alte persoane din stafful tehnic au avut o serie de întrevederi cu preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Valeriu Zgonea, cu preşedintele Senatului României, domnul Crin Antonescu, cu domnul Titus Corlăţean, ministrul afacerilor externe şi cu domnul viceprim-ministru Gabriel Oprea, în scopul menţinerii bunelor relaţii de prietenie pe plan diplomatic, economic, cultural etc.

Nivelul de excelenţă al relaţiilor între România şi Croaţia este susţinut prin consistenţa şi dinamica dialogului politico-diplomatic la nivel înalt, dinamizând şi dezvoltând dialogul politic bilateral la toate nivelurile şi identificarea de noi domenii de cooperare economică între cele două ţări.

În calitatea mea de deputat în Parlamentul României din partea Uniunii Croaţilor din România şi preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Croaţia, nu pot decât să mă bucur şi să salut importanţa dialogului româno-croat, cu atât mai mult acum, când Republica Croaţia face parte "cu acte în regulă" din Uniunea Europeană, şi ţine doar de noi să ne ajutăm ca într-o mare familie.

Consider că această vizită a fost una foarte importantă pentru găsirea unor noi soluţii la problemele comune cu care ne confruntăm în viaţa de zi cu zi, pentru dezvoltarea economică pozitivă a ambelor ţări, România şi Croaţia, pentru întărirea relaţiilor de prietenie, pentru un viitor mai bun, fiind totodată şi o mare oportunitate în atragerea şi obţinerea unor noi fonduri europene 2014-2020, ca ţări partenere.

Domnul Petru Movilă:

"Republica Moldova, o ţară europeană"

La sfârşitul săptămânii trecute am fost martorii unui eveniment care a făcut istorie. Aproape o sută de mii de moldoveni au participat la o manifestaţie de amploare în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău pentru a-şi exprima susţinerea faţă de procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. Evenimentul a avut loc cu doar câteva săptămâni înainte de Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, unde fosta republică sovietică va parafa Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, şi în contextul unor presiuni sporite din partea Rusiei pentru a deturna Chişinăul de la traseul proeuropean.

Manifestaţia, organizată ca protest împotriva măsurilor anunţate de opoziţia comunistă de stânga care a iniţiat recent aşa-numita "revoluţie de catifea" şi a anunţat că va organiza o amplă manifestaţie numită "Marşul spre Chişinău", este un mesaj clar al faptului că Republica Moldova este vie şi că viitorul ei este în Uniunea Europeană. Aşa cum au subliniat şi manifestanţii din Piaţa Marii Adunări Naţionale, a fi european nu este un atribut geografic, ci o alegere care nu poate fi schimbată nici de embargouri şi nici de represalii şi ameninţări.

Astăzi, Guvernul USL şi factorii politici din România trebuie să se gândească cum putem să susţinem integrarea în UE a Republicii Moldova. Acum este esenţială o atitudine raţională cu privire la atitudinea europeană a Republicii Moldova şi consider că este un moment de răscruce. Presiunile Rusiei împotriva tendinţei de împrietenire cu Uniunea Europeană sunt bine-cunoscute şi mai ales inacceptabile.

Ce am văzut sâmbătă la Chişinău a fost o dovadă reală, vie de democraţie, iar vremea podurilor de flori a trecut, fiind înlocuită astăzi de proiecte reale, concrete, aşa cum este gazoductul de la Ungheni.

În ultimii ani, prin eforturi susţinute, serioase şi consistente, Moldova şi-a câştigat dreptul de a fi mai aproape de Europa. România, alături de Polonia, Republica Cehă, statele baltice şi nu numai, susţin întru totul această orientare, cu argumente solide, în ciuda faptului că în ultima vreme criza economică a ridicat nivelul de euroscepticism, inclusiv entuziasmul unor state membre faţă de procesul de extindere a Uniunii.

Din 2007, odată cu deschiderea cabinetului meu parlamentar de la Chişinău, în calitate de deputat în Parlamentul României, am sprijinit multe dintre proiectele care astăzi au devenit realitate, lucruri şi fapte pe care moldovenii le văd acum în viaţa lor de zi cu zi. Din acel moment, am simţit cu adevărat dorinţa puternică a românilor de peste Prut de a fi acolo unde le este locul, într-o Europă unită, alături de fraţii lor din România. Este deopotrivă meritul românilor de pe cele două maluri ale Prutului.

Ceea ce s-a întâmplat în aceste zile la Chişinău nu poate fi decât o dovadă vie a faptului că Republica Moldova este o ţară europeană! Felicitări moldoveni, felicitări Republica Moldova! Vă felicit pe toţi, români, moldoveni, păstrători ai ginţii latine!

Domnul Petru Movilă:

"Guvernarea USL, sub zodia rateurilor spectaculoase"

Săptămâna trecută, Guvernul a aprobat a doua rectificare bugetară din acest an, printr-o reducere a veniturilor bugetare cu 2,9 miliarde de lei şi prin diminuarea cheltuielilor cu 1,6 miliarde de lei. Din mai 2012 până în prezent, Guvernul USL şi-a pus parafa pe patru rectificări bugetare negative, demonstraţie simplă a eşecului guvernamental, a unei lipse totale de viziune economică şi mai ales a incapacităţii de gestionare a fondurilor publice, în condiţiile în care colectarea veniturilor nu este în parametrii planificaţi din cauza supraestimării acestora. Astfel, Guvernul Ponta, deşi a introdus sau a mărit 28 de noi taxe şi impozite şi a reorganizat ANAF, nu a reuşit să încaseze nici măcar 50% din TVA.

Această ultimă rectificare arată clar dezastrul financiar în care se găseşte astăzi România. Expert în cheltuieli necugetate şi în proasta colectare a banilor la buget, USL a pierdut din veniturile estimate aproape 9 miliarde de lei, dar, mai ales, a spus stop tuturor investiţiilor din ţară.

Remarc două situaţii care îmi ridică o serie de semne de întrebare serioase. USL a tăiat bani de la Ministerul Sănătăţii şi de la Ministerul Transporturilor, unde de fiecare dată când s-au cerut bani pentru diverse investiţii ni s-a explicat că nu sunt bani. Săptămâna trecută, de la Transporturi au plecat 134 milioane lei. O parte din banii aceştia puteau fi alocaţi, de exemplu, pentru şoseaua de centură a Iaşiului, unde nici anul aceasta şi probabil nici anul viitor nu se vor aloca bani pentru finalizarea investiţiei.

În acelaşi timp, zeci de spitale din România funcţionează la cote de avarie, cadrele medicale sunt în stradă, câteva programe naţionale sunt oprite din cauza lipsei de finanţare, iar întreg sistemul medical funcţionează de pe o zi pe alta. Însă, din solidaritate pentru colegul Radu Stroe, Nicolăescu a renunţat la 54 milioane lei, sumă alocată iniţial pentru modernizarea unor maternităţi.

Cum se face că în doar câteva săptămâni, cei din ministere au identificat bani pentru rectificarea bugetară, dar pentru copiii şi bătrânii care au nevoie de asistenţă stomatologică, sau pentru programul de transplant care nu a primit aproape niciun ban anul acesta nu s-au putut găsi fondurile necesare? Rectificarea bugetară de la sănătate a venit cu o explicaţie foarte simplă din partea ministrului: banii de la investiţii tot la investiţii trebuie să ajungă.

De când sănătatea nu mai are nevoie de investiţii? De ce erau nefolosite 54 milioane lei, când în ţară sunt spitale care au nevoie de reparaţii, modernizări sau dotări cu aparate de ultimă generaţie? Chiar dacă, prin absurd, nu mai erau necesare investiţiile, nu era nevoie decât de o hotărâre de Guvern pentru a direcţiona aceşti bani pentru programele naţionale sistate, în beneficiul a mii de pacienţi.

Sunt convins că banii aceştia îşi puteau găsi un scop mai bun. Sănătatea şi transporturile sunt domenii de maxim interes. Nu sunt împotriva solidarizării cu alte ministere, atunci când este nevoie, dar nu trebuie să se taie bani de la sistemul de sănătate, unde întotdeauna este nevoie de bani şi unde procentul alocat din PIB este cu mult sub necesităţile reale şi sub media europeană.

De la instalarea sa oficială la începutul lui mai 2012, Executivul condus de premierul Victor Ponta pare să stea sub zodia rateurilor spectaculoase. Nu doar că mai nimic din ce-şi propune Executivul USL nu se realizează, dar, adesea, Guvernul face cu seninătate exact ceea ce le-a reproşat adversarilor politici, aşa cum s-a văzut mai ales în ultimele luni.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Alianţa Social-Liberală şi nedreptăţile sale din sistemul social"

Prin declaraţia de astăzi doresc să evidenţiez abuzurile pe care actuala Alianţă Social-Liberală le realizează asupra sistemului social. Cu părere de rău am asistat săptămânile trecute la votul negativ al Senatului şi al Guvernului privind majorarea alocaţiilor de stat acordate copiilor de la 42 de lei la 200 de lei. În moneda europeană, alocaţia unui copil român este de şapte euro, de 35 de ori mai mică decât nivelul mediu existent la nivelul Uniunii Europene. Cum putem spera la şanse egale la dezvoltare pentru copiii români, cum puteţi avea pretenţia unui învăţământ performant când îi jigniţi cu asemenea sume ridicole? E absurd că majoritatea USL a refuzat creşterea sumei alocaţiilor în condiţiile în care printre iniţiatorii proiectului s-au numărat şi parlamentari din rândurile acesteia!

Un alt aspect pe care sunt nevoit să îl remarc vizează modul în care Guvernul se foloseşte de descentralizare şi de categoriile vulnerabile existente în ţară pentru a recompensa clientela politică de la nivel local. Astfel, liderii USL susţin trecerea Agenţiilor Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi a Agenţiilor Judeţene pentru Prestaţii Sociale în subordinea consiliilor judeţene. Măsura reprezintă în mod cert un cadou pentru baronii locali pentru că, în acest mod, fondurile de formare profesională destinate categoriilor vulnerabile - precum şomerii, persoanele cu dizabilităţi sau foştii deţinuţi - vor fi destinate actorilor politici locali ce trebuie recompensaţi. Nu pot să nu remarc astfel că un proces care în teorie ar fi trebuit să aibă un impact benefic asupra României şi birocraţiei, ajunge în actualul context să aibă conotaţii negative şi să arunce suspiciuni de corupţie asupra modului de proiectare şi implementare a descentralizării.

Ca şi cum aceste două exemple nu ar fi fost suficiente, trebuie să vă aduc în atenţie şi spectacolul trist pe care premierul ţării l-a creat în jurul indexării pensiilor. Lipsa de responsabilitate cu care prim-ministrul aruncă declaraţii în spaţiul public - ba măreşte numai anumite pensii, ba sunt mărite toate -, precum şi motivele penibile cu care justifică aceste contradicţii - confundarea cu situaţia salariilor - nu face decât să confirme, dacă mai era necesar, modul incompetent în care guvernanţii aleg să ne conducă.

În speranţa că mesajul meu a fost ascultat, vă rog să trataţi cu seriozitate şi profesionalism aceste probleme şi să guvernaţi în interesul bunăstării românilor, nu al dumneavoastră!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Guvernul a mai «bifat» o rectificare"

Aşa cum am aflat cu toţii, după multe calcule şi tatonări, Guvernul USL a aprobat în urmă cu o săptămână a doua rectificare bugetară din acest an.

Ca de fiecare dată, şi această rectificare de buget era aşteptată cu mari emoţii de foarte mulţi beneficiari, deoarece nu se ştia dacă vor mai primi ceva, ori li se va lua şi ceea ce au...

Cu amărăciune constat că s-a întâmplat şi una şi alta!

Marea "tragedie" constă însă în faptul că rectificarea a fost una negativă. Simplificat, s-a luat aproape de la toţi şi s-a mai dat la câţiva. Iată ce prevede ordonanţa de rectificare. În primul rând, reducerea veniturilor estimate ale bugetului general consolidat cu 3,4 miliarde lei şi a cheltuielilor cu 2,2 miliarde lei. În al doilea rând, creşterea deficitului bugetar la 15,9 miliarde lei (mai mare cu 1,2 miliarde lei sau 0,2 puncte procentuale din produsul intern brut al României, respectiv 2,54% din PIB (evaluat la 625,6 miliarde lei).

La prima vedere aceste cifre poate nu exprimă foarte multe, însă marea problemă este că s-au luat bani de la sănătate şi din sistemul social, domenii care au mare nevoie de finanţare, atât pentru dotare (mai ales în spitale), cât şi pentru salarii şi indemnizaţii.

Nu putem uita un alt domeniu care şi de această dată a fost "vitregit" -învăţământul, pe care ani de zile actuala putere îl prezenta ca fiind subfinanţat. Ceea ce constatăm acum este trist, dar adevărat, alocaţia bugetară pentru învăţământul românesc a scăzut la cel mai de jos nivel din ultimul deceniu. Vorba unor profesori - "mai rău decât atât nu se poate! Nu dotare, nu condiţii de funcţionare pentru elevi..., nu salarii decente. Nu ne mai rămâne decât să aşteptăm pensionarea, dar nu ştim cum va fi şi atunci."

Domnilor guvernanţi, cu o asemenea finanţare nu ne putem aştepta la niciun progres al economiei româneşti, întrucât totul porneşte de la educaţie şi cercetare, respectiv de la pregătirea şi formarea tinerei generaţii pentru ceea ce urmează, însă acest lucru nu se poate face decât investind, serios şi în permanenţă.

Cu părere de rău o spun că se tot încearcă schimbări în sisteme, atât la sănătate, cât şi în învăţământ. Este bun şi lucrul acesta şi trebuie să fie o preocupare permanentă, însă repet, în primul rând fiind domenii prioritare, tot cu prioritate trebuiesc alocate şi sursele bugetare - pe măsura cerinţei societăţii româneşti, pentru acum, dar mai ales pentru viitor.

În continuare nu rămâne altceva de făcut decât să reflectaţi mult mai atent asupra problemelor rămase nerezolvate, dar şi asupra celor care vin în mod curent. Mai ales acum, când se lucrează la bugetul pentru anul 2014.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Fac cunoscut un eveniment care a avut loc la Alba Iulia, vineri, 1 noiembrie a.c. Este vorba despre sărbătorirea a 414 ani de la intrarea triumfală în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul, la 1 noiembrie 1599, după victoria de la Şelimbăr din 28 octombrie împotriva oştilor conduse de Andrei Bathory, realizându-se astfel prima unire politică a Ţărilor Române, eveniment care a marcat simbolic începutul luptei poporului român pentru unitate naţională.

În cadrul activităţilor ocazionate de acest moment aniversar, la Alba Iulia a avut loc şi simpozionul cu tema "Regionalizarea şi descentralizarea competenţelor administraţiei publice în contextul revizuirii Constituţiei României", eveniment la care au participat academicieni, universitari, personalităţi ale vieţii culturale şi politice de la nivel naţional şi local, oficiali ai administraţiei judeţene şi locale, precum şi reprezentanţi ai mass-mediei şi societăţii civile.

Simpozionul de la Alba Iulia, din Sala Unirii, a generat un document apel care a fost înaintat primului-ministru, Guvernului României, dar şi celor două Camere ale Parlamentului. Acest document doresc să-l prezint, în cele ce urmează, de la tribuna Parlamentului:

APEL

"Întruniţi în Sala Unirii, la 1 noiembrie 2013, cu ocazia împlinirii a 414 ani de la intrarea triumfală în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul, primul înfăptuitor al Unirii Principatelor Româneşti - Moldova, Transilvania şi Ţara Românească - participanţii la simpozionul "Regionalizarea şi descentralizarea competenţelor administraţiei publice în contextul revizuirii Constituţiei României" au dezbătut problemele actuale ale organizării teritorial-administrative ale României, cele privind competenţele noilor autorităţi publice regionale şi ale celor judeţene_, ca urmare a preconizatelor măsuri de descentralizare.

Participanţii la simpozion - personalităţi ale vieţii politice, culturale şi spirituale, istorici, reprezentanţi ai bisericilor, ai autorităţilor publice naţionale şi locale, jurişti, reprezentanţi ai mass-media - au apreciat că procesul de regionalizare a teritoriului României trebuie să se înfăptuiască cu respectarea strictă a caracterului unitar şi indivizibil al statului naţional român.

În acest context, nu pot fi acceptate propunerile de regionalizare a teritoriului pe criterii etnice, de înfiinţare a unor regiuni de genul defunctei regiuni autonome maghiare.

Participanţii la simpozion consideră că noile autorităţi ale administraţiei publice regionale, care se vor înfiinţa ca urmare a revizuirii Constituţiei României şi adoptării legii organice de organizare teritorial-administrativă a ţării, trebuie să preia o parte din competenţele autorităţilor administraţiei publice centrale, privind dezvoltarea regională, fără a diminua rolul şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice judeţene şi de la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor.

Prin regionalizare trebuie să se asigure o mai bună dezvoltare economico-socială a localităţilor, o mai bună legătură cu organismele Uniunii Europene şi o mai hună absorbţie a fondurilor europene.

Regionalizarea nu trebuie să îndepărteze cetăţeanul de autorităţile publice, prin transferarea atribuţiilor de la autorităţile locale şi judeţene la autorităţile regionale.

Regionalizarea să se facă în interesul cetăţeanului, indiferent de naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, apartenenţă politică, avere sau origine socială, să reprezinte o garanţie în plus a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului consacrate în norme internaţionale.

Participanţii la simpozion apreciază că municipiul Alba lulia întruneşte toate condiţiile pentru a fi declarat prin lege reşedinţă regională. Alba Iulia este leagănul formării şi continuităţii poporului român, a fost capitală a Transilvaniei voievodate, a Principatului Autonom, a celor trei Ţări Româneşti unite sub sceptrul lui Mihai Viteazul, a ţinutului Mureş. La Alba Iulia s-a desăvârşit la 1 Decembrie 1918 Marea Unire. Alba Iulia este un simbol al românilor de pretutindeni, un model de convieţuire etnică şi religioasă.

La Alba Iulia funcţionează cu bune rezultate de peste două decenii 10 instituţii de rang regional, între care: Agenţia de Dezvoltare Regională, Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Centre regionale pentru programul POSDRU, Direcţia Regională de Statistică, Curtea de Apel Alba Iulia, Biroul Teritorial Alba Iulia al Instituţiei Avocatul Poporului, Camera Executorilor Judecătoreşti, Camera Notarilor Publici.

În Alba Iulia există spaţii disponibile pentru funcţionarea Consiliului Regional şi alte instituţii regionale. Alba Iulia este susţinută şi de Ansamblul Regiunilor Europei pentru a deveni reşedinţă regională, aceasta având o îndelungată şi rodnică colaborare cu regiunile Europei.

Participanţii la simpozion, indiferent de convingerile politice, adresează domnului prim-ministru Victor Ponta, Guvernului României, senatorilor şi deputaţilor din Parlamentul României rugămintea ca în procesul de elaborare şi adoptare a legislaţiei privind regionalizarea şi descentralizarea să ţină seama de propunerile făcute şi să declare municipiul Alba Iulia ca reşedinţă regională."

Domnul Clement Negruţ:

"USL - aurul, gazele şi românii"

USL a numit anul 2012 anul victoriei totale, victorie obţinută, de altfel, dacă privim această majoritate nesănătoasă din Parlament, prin minciună şi demagogie. Şi-au construit strategia acestei victorii prin trădare şi o încercare nereuşită de lovitură de stat.

Discursurile politice ale USL-ului s-au axat pe doi piloni principali, două idei măreţe: "Nu ne vindem ţara!", "Opriţi jaful de la Roşia Montană!", "Noi nu susţinem acest proiect!" şi "Nu gazelor de şist în România!", "Noi ne opunem exploatării gazelor de şist!".

Aceste lozinci demagogice au fost bine asezonate cu multiple manifestaţii de stradă, cele mai multe din ele bine regizate de politicienii USL. Românii au fost încă o dată păcăliţi. Şi-au pus mari speranţe în aceşti politicieni care au mimat atât de bine, dar care s-au dovedit doar nişte saltimbanci falşi. Au speculat situaţia grea a românilor care au parcurs o perioadă dificilă şi pe care au reuşit să o depăşească cu mari sacrificii. Guvernele anterioare USL-ului au plătit tribut măsurilor nepopulare, dar au salvat ţara de la un dezastru greu de imaginat.

Ce s-a ales însă de speranţele românilor? Doar praful, pentru că aşa cum zice un vechi proverb românesc "minciuna are picioare scurte". USL merge de un an şi jumătate din minciună în minciună, iar tot ceea ce au promis s-a transformat în discursuri fără acoperire, ba mai mult, acum toate se întorc împotriva lor.

Vedem cum aceşti guvernanţi iresponsabili au transformat ţara într-un "teatru de război", generând un conflict intern între români care produce efecte greu de anticipat şi totodată mari deservicii României pe termen lung.

Un Guvern care îşi dovedeşte incompetenţa zilnic a transformat un contract comercial într-o bombă civică greu de dezamorsat. Aurul de la Roşia Montană a înfierbântat minţile acestor politicieni, iar gazele de şist i-au făcut să nu mai fie cu picioarele pe pământ. Au reuşit încă o dată să discrediteze Parlamentul României, târându-l într-o mocirlă a neputinţei şi minciunii în care se scaldă USL, aruncând asupra acestei instituţii întreaga responsabilitate, deşi unii dintre ei, politicieni cu state vechi în politică, ar trebui să cunoască că Parlamentul are atribuţii eminamente legislative. Au reuşit parţial să-l compromită prin înfiinţarea unei comisii speciale, care şi-a atins nivelul maxim de incompetenţă nereuşind, după mai bine de o lună de la înfiinţare şi cu expirarea termenului de emitere a unui raport, să nu facă nimic.

Guvernul Ponta este însă perseverent şi în data de 22 octombrie 2013, printr-o şedinţă ad-hoc a celor două Camere reunite ale Parlamentului, prelungeşte termenul de emitere a raportului până în 15 noiembrie. Disensiunile din cadrul USL ies astfel la iveală, PNL-ul anunţă prin întâiul absent din Senat, Crin Antonescu, că părăseşte această comisie. Între timp a "explodat" în capul guvernanţilor şi problema gazelor de şist, angajaţii de la o firmă americană fiind fugăriţi de localnicii din zona unde urma să înceapă explorarea. Aceiaşi care, în 2012, îşi rupeau hainele de pe ei, se legau cu lanţuri şi scoteau lumea în stradă, atunci când guvernul de la aceea vremea anunţa intenţia de a începe explorarea în zonă, pozează acum în apărători ai mediului. Anunţau chiar corecţii fizice asupra celor care se declarau susţinători ai proiectului de la aceea vreme.

Acum, PSD şi PNL se luptă între ei care să pozeze în salvatorul mediului în România, dar, totodată, iau măsuri privind exploatarea aurului şi a gazelor de şist pe care, până să ajungă la putere, le-au criticat. În acelaşi timp, în multe zone ale ţării au loc manifestaţii publice care îmbracă diferite forme, de la neliniştea firească a cetăţenilor din acele zone până la acţiuni ale unor ONG-uri şi pseudo-ONG-uri care militează cu atâta sârg în România pentru protejarea mediului.

Iată cum înţeleg Ponta şi Antonescu să respecte ceea ce au promis în campania electorală şi îşi împart "pumni" politici pe probleme care converg, prin abordare şi manifestare, înspre zona de securitate naţională.

Între timp, s-au format tabere pro şi contra acestor proiecte, mare parte a clasei politice se comportă iresponsabil apărând diferite interese internaţionale, generând astfel o curată nebunie şi fobie, iar cei care au de suferit sunt cetăţenii acestei ţări.

Îmi închei declaraţia politică de astăzi prin lansarea unui apel la dialog, o informare corectă şi o decizie fermă în folosul întregii ţări.

Domnul Ioan Oltean:

"Incompetenţa, marca guvernării USL"

Nu trece săptămână fără ca această guvernare să nu-şi atingă limitele competenţei în a gestiona problemele ţării în acord cu interesul naţional. Mai mult, chiar şi dacă nu sunt probleme, guvernanţii noştri par a fi hotărâţi să lupte cu toate forţele posibile pentru a le crea. Astfel, putem vorbi despre greşeli repetabile ale guvernanţilor noştri.

În acest sens, dacă domnul Ponta declara că a învăţat din greşelile din vara anului 2012 şi susţinea cu tărie la Washington că în România statul de drept este respectat, iar instituţiile statului funcţionează potrivit principiilor constitutive, nu mai târziu de acum câteva zile, acelaşi, "repetabilul" reprezentant al inconsecvenţei domn prim-ministru Ponta acuza Curtea Constituţională că sprijină evaziunea fiscală şi nu lasă Guvernul să combată acest fenomen. Mai mult, în stilul caracteristic, după ce atacă o instituţie a statului de drept, instituţie ale cărei decizii sunt obligatorii, iar dumnealui, ca şef al Guvernului, ar trebui să fie primul care să respecte independenţa instituţiilor statului român, declara "sincer" că nu ştie, în fapt, ce a decis Curtea. În fapt, domnul prim-ministru ne-a obişnuit să-şi "dea cu părerea" cu privire la multele acte normative al căror conţinut nu-l cunoaşte, ba mai mult, acte normative adoptate de însăşi Domnia Sa. Cine este respectabilul domn Ponta? Este şeful Guvernului care, "potrivit programului de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice", potrivit art. 102 din Constituţie. Este premierul care se autodefineşte ca fiind depăşit de realitatea şi de eficienţa instituţiilor al căror reprezentant este.

Însă, din păcate pentru cei cărora le-a oferit legitimitate, adică guvernaţii românii, incompetenţa guvernanţilor nu rămâne doar la stadiul declarativ, ci se propagă în viaţa de zi cu zi a noastră, a tuturor. Astfel, nu mai departe de săptămâna trecută, USL a făcut a patra rectificare bugetară negativă, ceea ce nu poate fi decât proiecţia unei ineficiente guvernări. Aceasta se traduce prin risipa şi proasta colectare a banilor la bugetul de stat, ceea ce nu poate însemna decât alte taxe şi impozite pentru cetăţeanul de rând.

Instituţiile statului îşi dovedesc incapacitatea în colectarea a 8,6 mld lei, ceea ce presupune că evaziunea are o traiectorie pozitivă. Şi nu cred că îşi imaginează cineva ca domnul Ponta, îngrijorat fiind de propria proastă guvernare, să aloce mai mulţi bani pentru investiţii? Nici gând. În fapt, investiţiile străine directe au scăzut cu 36% în acest an, iar impozitele pe profit colectate la buget au scăzut cu 1,3% în primele 9 luni ale acestui an.

Astfel, în lipsa vreunei investiţii majore anul acesta, este mai mult decât previzibil ca fluxul ISD să reprezinte un record negativ al ultimilor zeci ani. Aceasta nu este decât replica lipsei credibilităţii Guvernului Ponta în ochii investitorilor. Iar "roadele" îşi fac simţită prezenţa zi de zi în rândul vieţii cetăţenilor: 56.000 de noi şomeri în ultimul an, 30 de taxe şi impozite noi sau majorate, special pentru cetăţeni.

Dar incompetenţa şi inconsecvenţa guvernanţilor în respectarea regulilor bugetare nu sunt criticate doar de mine, prin această declaraţie care are menirea de a trage un semnal de alarmă guvernanţilor, ci de către reprezentanţii instituţiilor statului, care acuză lipsa de conectare a USL la realitatea economică, cât şi măsurile proaste luate care nu dau roade într-o economie afectată de criză. În acest sens, principalul supraveghetor al comportamentului bugetar al Guvernului, Consiliul Fiscal, a constatat că modul în care s-a desfăşurat execuţia bugetară din 2013 "pune sub semnul întrebării relevanţa regulilor bugetare şi angajamentul faţă de disciplina fiscală, pune în pericol încadrarea în nivelul de 3% din PIB şi alterează semnificativ perspectivele pentru bugetul din 2014".

Domnilor guvernanţi, nu cred că puteţi aduce bunăstare în această ţară printr-o guvernare fără principii. Într-o ţară în care însuşi şeful Guvernului nu crede în eficienţa şi independenţa instituţiilor şi nu-şi respectă nici măcar cuvântul dat, ba mai mult, îşi nuanţează discursul de la o ora la alta şi îşi permite să critice acte normative sau decizii al căror conţinut nu-l cunoaşte, nu putem vorbi despre guvernare eficientă, aşa cum nu putem vorbi despre o ţară bogată.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

În ultima vreme se vehiculează ideea reducerii contribuţiilor de asigurări sociale de la 1 ianuarie 2014. Consider că o astfel de iniţiativă ar avea implicaţii productive în economie şi ar reprezenta o gură de oxigen pentru mediul de afaceri. Conform analizei specialiştilor de la Ministerul de Finanţe, introducerea acestei măsuri va scoate la suprafaţă, din economia subterană, zeci de mii de locuri de muncă, vor creşte investiţiile şi se vor ameliora, în acelaşi timp, inclusiv încasările bugetare.

În momentul de faţă, prin cota unică de impozitare de 16%, cu a cărei creştere Partidul Naţional Liberal nu va fi niciodată de acord, România beneficiază de competitivitate fiscală în raport cu majoritatea ţărilor UE. În schimb, impozitarea muncii este cea mai importantă povară cu care se confruntă întreprinzătorii.

Aşa cum ştim cu toţii, din păcate, în România, salariile sunt mici, în timp ce costurile cu forţa de muncă sunt mari. Din cheltuiala salarială totală pe care angajatorul o efectuează, doar 55% intră în buzunarul salariatului, restul de 45% fiind partea statului. Acesta este un alt motiv pentru care sunt de acord cu cei care susţin scăderea contribuţiilor de asigurări sociale de la 1 ianuarie 2014.

Pe lângă aceste motive, să nu uităm că acţiunile economice ale formaţiunii pe care o reprezint sunt baza de la care pornesc politicile liberale sănătoase, care conduc la creştere economică reală şi autentică.

Având în vedere nevoia statului român de modernizare, Partidul Naţional Liberal nu îşi va găsi scuze, ci îşi va asuma în continuare responsabilităţi, chiar şi într-un context dificil. Trebuie să menţinem permanent ideea de dezvoltare a unui capitalism românesc şi să încurajăm întreprinzătorul român mic şi mijlociu.

Domnul Ioan Stan:

Cu siguranţă problema la ordinea zilei şi în consecinţă cea mai discutată este rectificarea bugetară. Aşteptată de cei mai mulţi dintre noi din motive categoric diferite, rectificarea cu pricina a stârnit, culmea, patimi surprinzătoare din partea celor care nu aveau nimic de primit şi nici de pierdut.

Din partea unor autorităţi locale care aşteaptă fonduri să-şi continue ori să finalizeze proiecte preocuparea este justificată. Din partea populaţiei care aşteaptă indexare de pensii şi salarii, ca şi uşurarea unor taxe iar cred că se justifică starea de preocupare manifestată constant. Ciudat, însă, ori deloc ciudat, cele mai vocale manifestări se lansează din partea unora care se cred grăniceri ai drepturilor cetăţeneşti, neobosiţi veghetori ai binelui public, desigur, în accepţia personală a conceptului respectiv.

Aşa se face că citim producţii cu titluri care mai de care mai patetice, debordând de grija faţă de cetăţean, dar mai ales faţă de ţărişoară. Exprimarea stil Caţavencu este absolut justificată de metaforele mânuite de autorii respectivi cu intenţia precisă de a ne induce certitudinea sosirii sfârşitului pământului.

Acestor îngrijoraţi "de meserie" le spunem să bea un pahar mare de apă rece, după care să ia aminte:

• de la Ministerul Muncii a fost disponibilizată o sumă pe care acesta nu mai avea timp s-o cheltuiască anul acesta. Dacă nu se făcea acest lucru, banii erau pierduţi anul acesta de titular şi, conform legii, nici altcineva nu-i putea folosi, neavându-i alocaţi. Aceasta înseamnă implicit şi că plata tuturor ajutoarelor sociale, a pensiilor şi salariilor este garantată. Iar banii disponibilizaţi vor acoperi necesarul MAI şi vor completa veniturile însoţitorilor persoanelor cu handicap.
• banii disponibilizaţi de la Ministerul Sănătăţii se vor utiliza la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

La fel ca şi în casa fiecăruia dintre noi, nu blocăm bani în aşteptare că ne-or trebui peste ceva vreme. Îi alocăm pentru rezolvarea problemelor ce pot fi rezolvate la timpul prezent.

Să nu omitem nici faptul că, în contextul rectificării bugetare, Guvernul a reuşit să negocieze cu partenerii financiari internaţionali majorarea deficitului bugetar cu 0,2% din PIB, bani care vor fi destinaţi exclusiv cofinanţării proiectelor europene. Concret, vorbim despre faptul că statul român va avea banii necesari pentru cofinanţarea acestor proiecte, ceea ce înseamnă investiţii noi în România, prin utilizarea celei mai ieftine şi accesibile surse de finanţare - fondurile europene.

După aceste precizări, invit pe cei preocupaţi cu disperare de blamarea activităţii Guvernului să afle că pentru bugetul viitor se discută deja cele mai bune soluţii de construire a acestuia. Şi nu, nu va exista presiune pe salarii şi pensii. Toate pensiile, cu excepţia celor speciale, şi toate salariile mici vor fi indexate. Şi nu, lărgirea bazei de impozitare nu va însemna creşterea numărului de taxe şi impozite, ci mărirea numărului de contribuabili. Dar da, va continua lupta cu evaziunea fiscală, cu tot "sprijinul" acordat Guvernului în această direcţie de unele instituţii ale statului. Ale statului la Cotroceni, desigur! Victoriile ce le va obţine Guvernul în această luptă sunt surse sigure de acumulări la buget şi necondiţionat de mai bune condiţii de viaţă pentru noi, ca şi pentru îngrijoraţii profesionişti, chiar dacă în veci nu vor recunoaşte aceasta!

Trag nădejde ca spusele mele să ofere celor atât de preocupaţi de rectificarea bugetară, ca şi de bugetul anului următor răgazul necesar pentru a-şi trage sufletul întru pregătirea următorului atac asupra Guvernului. Deja cred că aceste demersuri sunt privite de guvernanţi ca metode certe de păstrare a condiţiei fizice, ceea ce poate determina chiar mulţumiri. De genul "mulţumim şi vă dorim asemenea!".

Domnul Toader Dima:

"Judeţul Vaslui are cea mai săracă populaţie din Uniunea Europeană. E nevoie de o mai bună folosire a fondurilor europene, dar şi a resurselor proprii"

Declaraţia mea politică de astăzi face referire la o situaţie nedorită şi nemeritată în cazul judeţului Vaslui - după ultimele date ale Oficiului European de Statistică, vasluienii sunt cei mai săraci locuitori din toată Uniunea Europeană. Luând în calcul produsul intern brut pe cap de locuitor, în funcţie de puterea de cumpărare, acesta are în judeţul Vaslui o valoare de numai 20% din media spaţiului comunitar. Acest lucru nu este o noutate, în ciuda eforturilor de a reduce acest decalaj, dacă nu este posibilă eliminarea lui în totalitate.

Situaţia are cauze complexe, unele fiind reprezentate de puţinele resurse naturale de care dispune judeţul. O altă cauză, de acum cronică, o reprezintă lipsa investiţiilor masive în infrastructură, lucru care face ca Vasluiul să fie destul de izolat pe harta comercială a României.

Merită Vasluiul un astfel de loc? Sigur că nu, pentru că ştiu foarte bine situaţia şi eforturile care se fac şi există şi soluţii pentru ca judeţul să nu mai fie în această situaţie.

Locul codaş în statisticile europene nu este dat de lipsa de acţiune la nivel local şi nici de o eventuală amânare la nivel central a proiectelor care privesc Vasluiul. Judeţul ştie să folosească fondurile europene care îi sunt puse la dispoziţie, lucru dovedit şi de rata mare de absorbţie a acestora. Vorbim, numai în cazul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, de o rată de absorbţie care nu demult era de 62 de procente, iar acum a ajuns la 70%. Iar cifrele oficiale sprijină declaraţia mea.

Acum doi ani, Vasluiul ocupa locul 5 în ierarhia naţională în ceea ce priveşte atragerea fondurilor europene în acest caz. În urma proiectelor depuse şi aprobate de forurile europene, judeţul Vaslui a câştigat în ultimii ani peste 220 de milioane de euro. Aici sunt cuprinse şi fondurile care se alocă prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, unde este inclusă şi Măsura 3.2.2, care a adus în judeţ 66 de milioane de euro, şi Proiectul privind Sistemul Integrat de Management al Deşeurilor, în valoare de aproximativ 40 de milioane de euro. Numai pe Programul Operaţional Regional, judeţul Vaslui a atras în ultimii ani 123 de milioane de euro.

Aşadar, stimaţi colegi, problema nu e dacă Vasluiul ştie sau nu să folosească fondurile europene. Problema cea mai mare rămâne, aşa cum spuneam, lipsa unei infrastructuri moderne rutiere şi feroviare. În lipsa resurselor naturale, o regiune se poate dezvolta folosind la maximum pe cele umane sau încurajând domenii care aduc plusvaloare, cum ar fi turismul. Dar e greu să te dezvolţi în această direcţie, când în judeţul Vaslui putem vorbi de un singur proiect în domeniul turismului.

De aceea susţin mereu că e nevoie de investiţii în proiecte mari, de anvergură, şi aici vorbesc inclusiv de exploatarea resurselor neconvenţionale. E adevărat că uneori e greu de făcut o alegere sau alta, dar cred că în acest caz Vasluiul nu are decât de câştigat din exploatarea acestui fel de resurse.

Nu e prima dată când fac referire la situaţia drumului naţional 24A, cel care, pe o distanţă de 120 de kilometri prin Vaslui, face legătura Iaşi şi Galaţi. Acest drum ar putea fi adevărata punte de legătură între nordul Moldovei şi regiunile din sudul României, dar şi o ieşire spre Republica Moldova şi, implicit, spre râul Prut, care reprezintă o adevărată bogăţie în domeniul agroturismului.

Mai există un domeniu în care Vasluiul are multe de oferit şi care ar putea să reducă decalajul faţă de alte regiuni europene -agricultura. Un judeţ cu peste 360.000 de hectare de teren agricol, din care 233.000 de hectare de pământ arabil şi 4.700 de hectare de vie, nu este un judeţ sărac. Problema e că aceste terenuri nu produc la adevărata lor valoare, pentru că proprietăţile sunt fărâmiţate şi pentru că nu întotdeauna lucrările se fac cu utilaje moderne. Iar modern în acest domeniu înseamnă, de exemplu, şi un sistem performant de irigaţii, care să permită evitarea problemelor climatice.

Aici e însă mult de lucru, pentru că judeţul Vaslui are doar 18.000 de hectare de teren irigat. De aceea e nevoie, aşa cum am susţinut mereu, de comasarea terenurilor, de apariţia exploataţiilor agricole pe mari suprafeţe. Acest lucru ar însemna şi folosirea mai bună a banilor europeni şi transformarea agriculturii dintr-una de subzistenţă într-una care aduce profit.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Consumul de alcool în rândul tinerilor"

Am vorbit despre droguri, despre violenţa în rândurile tinerilor şi acum voi vorbi despre consumul de alcool din ce în ce mai des întâlnit şi de la o vârstă foarte fragedă.

Statisticile sunt din ce în ce mai îngrijorătoare, iar efectele deloc de neglijat: aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional. Dintre aceştia, 28% relatează episoade cu consum exagerat de alcool (mai mult de 5 băuturi tari, într-un interval de câteva ore). Una din cauzele principale de deces în rândul adolescenţilor sunt accidentele auto cauzate de consumul excesiv de alcool.

Consumul de alcool scade inhibiţiile sexuale ale vârstei şi predispun adolescentul la o viaţă sexual necorespunzătoare (sexul neprotejat) şi care cresc riscul contactării unei boli cu transmitere sexuală (HIV-SIDA etc.) sau apariţiei unei sarcini nedorite, efecte care la rândul lor generează probleme social-economice grave, infracţionalitate, bineînţeles, costuri pentru protecţia copiilor abandonaţi la naştere de către părinţii minori, marginalizare şi excluderea socială.

Consider că accesul prea uşor al minorilor la băuturile alcoolice, în ciuda legislaţiei referitoare la comercializarea lor şi interzicerea amplasării magazinelor, barurilor care comercializează astfel de produse în apropierea unităţilor şcolare, reprezintă un pericol major pentru sănătatea şi dezvoltarea psiho-somatică a noilor generaţii.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Dreptul la viaţă"

Aş dori să vă atrag atenţia asupra unuia dintre fenomenele care încalcă absolut orice regulă legislativă sau de moralitate în ceea ce priveşte drepturile copilului şi protecţia copilului - traficul cu copii nou-născuţi.

Potrivit unor date oferite de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, ponderea copiilor în totalul populaţiei de victime identificate a crescut la 27%, începând cu anul 2010, şi este în continuă creştere. Pe lângă ponderea din total, creşterea se resimte şi numeric, de la 307 copii identificaţi în 2010 la 319 în 2011.

În România, copiii, chiar şi nenăscuţi, au ajuns o marfă şi pentru că mii de cupluri infertile descoperă o realitate cruntă: să adopţi legal un copil este o misiune imposibilă.

Maternităţile din România sunt pline de copii abandonaţi. Spitalele şi centrele de plasament adăpostesc în total 40 de mii de orfani. Ei mai au o şansă să ajungă într-o familie, sunt însă copii vânduţi de părinţi, şi locuri în care se vând cu cinci mii de lei "bucata".

Mii de femei care doresc să adopte un copil se împiedică de un sistem lipsit de suflet, care nu oferă alternativă. Iar negustorii de copii profită din plin.

Aceste fenomene se întâlnesc cu preponderenţă în mediul rural, în comunităţile sărace, în familiile de rromi care trăiesc din vânzarea propriilor copii sau intermedierea acesteia. Din nefericire, acestea se întâmplă cu concursul autorităţilor, care dau o mână de ajutor la soluţionarea acestor tranzacţii.

Astfel, în considerarea celor afirmate, se impune intervenţia promptă pentru un control social centralizat şi consecvent, cu acţiuni susţinute de informare şi prevenire, alături de cele de descoperire şi sancţionare. Este imperios necesară adoptarea actului normativ incriminator specializat, precum şi intervenţia instituţiilor coercitive româneşti.

Domnul Daniel Tudorache:

"Libertatea de exprimare a presei - între ciocan şi nicovală"

Pare că în România europeană a anului 2013 conflictele care au la bază libertatea de exprimare sunt din ce în ce mai dese şi consider că este necesar să punctez câteva idei referitoare la atitudinea pe care ar trebui să o adoptăm în vederea rezolvării lor.

Dacă aruncăm o privire fugitivă asupra problematicii libertăţii presei în societatea actuală, cred că putem observa cu toţii nereguli care ajung să afecteze realitatea cotidiană. De aceea am ales să vorbesc astăzi despre presiunile cu care această presupusă a patra putere a statului este subjugată.

Libertatea presei nu presupune doar recunoaşterea dreptului jurnalistului de a căuta informaţii şi de a exprima opinii, ci presupune şi asumarea rolului de a înregistra şi exprima evenimentele într-o formă cât mai exactă şi conformă cu importanţa acestora. Modul în care presa informează publicul larg este cu atât mai important cu cât datoria acesteia este de a elimina confuziile, complicarea datelor realităţii sau scăparea unor fapte esenţiale.

Fiind considerată "expresie a naţiunii", presa reprezintă liantul între populaţie şi aparatul de conducere. Înaintea oricărui conflict de orice natură între aceasta şi reprezentanţi ai statului sau oameni de afaceri, presa trebuie văzută ca ceea ce este de fapt: câine de pază.

Trebuie ţinut cont de faptul că presa este cea care semnalează nereguli şi cataloghează atitudini. Este imposibil ca acest fapt să nu atragă cu sine şi reacţii negative, reacţii de dezaprobare sau dezminţire, care să stea la baza unor conflicte ulterioare. Fiecare politician în parte, fiecare personaj public îşi asumă zi de zi responsabilitatea pentru imaginea sa, pentru ceea ce spune şi face, pentru ceea ce susţine, iar presa nu poate fi condamnată pentru toate alegerile sau paşii greşiţi pe care noi, din funcţiile noastre, nu îi putem prevedea.

Sunt situaţii normale în care presa este obligată să tragă un semnal de alarmă, chiar dacă asta se întâmplă să nemulţumească. Trebuie să ne salvăm integritatea şi să putem fi capabili să acceptăm critici, să putem fi capabili să răspundem pertinent la întrebările care ne sunt adresate zilnic.

Chiar dacă acestea sunt situaţii pe care trebuie să le acceptăm, totuşi, libertatea presei nu poate fi invocată abuziv sau excesiv. Libertatea presei, prezumţia de nevinovăţie, dosarul politic, sunt termeni la care se apelează din ce în ce mai des, dar nu sunt termeni care să descrie neapărat realitatea.

Suntem bombardaţi de informaţii, de acuzaţii şi de reacţii pro sau contra; important este ca acestea să fie probate şi demonstrate, iar presa are nevoie de spaţiul propice pentru a-şi desfăşura activitatea. Nu trebuie să existe un lanţ la gâtul acesteia pentru a fi strunită la orice pas pe care unii sau alţii îl consideră ca fiind nepotrivit.

Nu putem cataloga orice acţiune a presei ca fiind din start manifestată cu rea-voinţă. Nu se poate pune pumnul în gura presei, aşa cum nici presa nu poate abuza de menirea sa de observator. În felul acesta vom ajunge să trăim o realitatea denaturată pe care cetăţenii nici nu o vor putea înţelege, nici nu o vor putea accepta.

Jurnalistul nu deţine adevărul suprem, dar nici nu poate fi acuzat că transmite informaţia în proporţii denaturate. Presa trebuie să îndeplinească rolul de apărător al valorilor democratice, iar jurnalistul este dator să semnaleze neglijenţa, injustiţia şi abuzul de orice fel.

Nu putem considera că întreaga presă din România a devenit o sursă de scandal, dar nici nu trebuie să trecem prea uşor cu vederea aplecarea acesteia asupra unor conflicte fabricate sau minore. Trebuie să ne punem încrederea în imparţialitatea jurnalistului modern, chiar dacă acest lucru pare aproape imposibil. Avem nevoie de o bază, de un punct de plecare în bătălia noastră împotriva apucăturilor necinstite atât din presă, cât şi din politică. Educarea publicului trebuie să plece de sus, noi suntem cei care pot da un exemplu! Avem dreptul şi trebuie să învăţăm să primim şi informaţiile care ofensează, şochează sau chiar deranjează.

Thomas Jefferson, autor al Declaraţiei de independenţă, afirma că "libertatea noastră depinde de libertatea presei, iar aceasta nu poate fi limitată fără a fi pierdută".

Suntem o ţară aflată într-un proces permanent de schimbare, iar schimbarea trebuie să plece de la noi. Suntem cu adevărat mulţumiţi de cum ne prezentăm în acest moment, de ce vedem în jur? Indiferent care este răspunsul pe care ni-l dăm, cuvintele nu trebuie să aibă de suferit, iar cei care sunt responsabili de transmiterea corectă a informaţiei sunt şi cei care ne oferă sau ne limitează libertatea.

Nu putem considera că jurnaliştii care pun întrebări incomode sunt împotriva a ceva, aşa cum nu putem considera că fiecare problemă pe care ei o ridică este un atac vădit. Trebuie să încercăm să găsim echilibrul şi să apelăm la respect pentru ca fiecare dintre noi, politicieni şi jurnalişti, deopotrivă, să ne putem duce la bun sfârşit sarcinile.

Această concepţie trebuie să caracterizeze clasa politică. Singurii care taxează în această ţară cu adevărat sunt cetăţenii: nu noi, nu presa, ci oamenii de rând cărora li se prezintă amalgamul de informaţii, oamenii de rând care sunt afectaţi într-o manieră pozitivă sau negativă de modul în care noi şi presa ne desfăşurăm activitatea.

Cu toţii muncim în virtutea unor idealuri. Trebuie să ne arătăm solidaritatea şi sprijinul moral faţă de reprezentanţii presei ca o garanţie în plus a apărării acestui drept la libera exprimare de către toţi reprezentanţii aleşi ai poporului, un drept constituţional obţinut în urmă cu 24 de ani.

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Căi ferate, moţiuni şi demagogie ieftină"

Moţiunea depusă de PDL şi PP-DD poate fi considerată un exerciţiu de imagine doar pentru PP-DD, iar pentru PDL propria condamnare, o recunoaştere a incompetenţei anilor de guvernare în care ei au condus la dezastru şi CFR Marfă.

Textul moţiunii este un amalgam presărat cu cifre şi date, care doreşte să conducă către ideea unei analize. După citire, se observă că se prezintă nu ceea ce trebuie, ci, trunchiat, ceea ce vor.

PDL uită să prezinte cum în vremea guvernării lor au condus societatea către faliment, ce pierderi fabuloase au avut: 169 milioane lei în 2008 (în condiţiile în care, în anul 2007, societatea înregistra profit), 341 milioane lei în 2009 şi 535 milioane lei în 2010.

PDL uită să prezinte cum pe timpul Guvernului PDL au disponibilizat 6.400 de angajaţi în 2010 şi 3.000 de angajaţi au primit decizii de disponibilizare în 2011.

PDL trimite să prezinte moţiunea pe unul dintre cei responsabili de dezastrul CFR Marfă, iar acesta începe prezentarea luând în băşcălie nu doar pelerinii pe care îi bălăcăreşte cu titulatura de "exaltaţii de rând", ci şi credinţa strămoşească a unui popor, doar pentru a arăta muşchii opoziţiei pe care în timpul guvernării îi lăsase la frigider în minister.

PDL ne povesteşte despre responsabilitate, demisii de onoare, dar uită să le aplice pentru ei, inclusiv la cazurile celebre ale CFR Marfă, Oltchim, Poşta Română, pentru că dacă ei şi-ar fi prezentat demisiile de onoare, nu ar mai fi fost în Parlament şi nu mai pierdeam timpul cu problemele create chiar de ei.

Bunul simţ şi competenţa nu au loc la PDL, la ei primează doar minciuna şi incompetenţa, aceleaşi virtuţi false care i-au adus în opoziţie.

Domnul Vasile Mocanu:

"Câteva posibilităţi ignorate de a aduce bani la buget..."

Iarăşi ne-am plâns, şi la această rectificare bugetară, că nu sunt bani. Am uitat însă să facem bani şi singuri, fără să ne împrumutăm înrobitor la alţii!

Prima, cea mai rapidă şi cea mai simplă metodă este cea de rentabilizare, de revenire pe profit, a ceea ce se mai găseşte în portofoliul statului. Şi ar trebui să se înceteze definitiv cu acea sintagmă pe care mulţi aşa-zişi politicieni o adoră: "Statul este cel mai prost administrator". Este nu numai o justificare deplorabilă pentru prostia politică aplicată în administraţie, ci şi o recunoaştere a incompetenţei. De ce nemţii nu spun că statul german este cel mai prost administrator? Dar americanii? Numai în România trebuie să găsim aşa-zişi politicieni care să arunce cu noroi în munca altora şi să se mai şi laude cu asta. Se pare că modelul Macovei a făcut mulţi pui...

Un bun exemplu de rentabilizare este cel de la Hidroelectrica. Deci, se poate. De ce nu s-ar face la fel şi cu CFR-ul, de exemplu? Şi cu toate celelalte unităţi economice rămase în proprietatea statului. Nu se poate, ori nu se vrea? Dacă se vrea, nu există "nu se poate"! Le-am promis oamenilor că ştim să facem, că vrem să facem - acum trebuie să facem, iar absenţa banilor nu este o scuză.

Pentru a aduce bani la stat, mai demult a fost creată acea industrie mică locală. Astfel, dacă ne amintim, înfloriseră activităţile tradiţionale. Nu exista judeţ în care să nu fie confecţionate costume naţionale, să nu se ţeasă aba, sau cergi, sau pânză de in, sau covoare. Se făcea export cu astfel de produse ce făceau furori în străinătate. OK, nu se mai fac astea de către stat, dar ce a făcut statul ca să încurajeze continuarea acestor surse de venit? Tot pentru valorificarea potenţialului zonei, altă dată se umpluse ţara cu silozuri şi fabrici de conserve. După 1989, o idee bună, dar fără să fie cu cap dusă mai departe (ba dimpotrivă, a fost îngropată chiar de către "gânditor"), a fost acţiunea "Primul siloz". Pornită cu surle şi trâmbiţe, a fost omorâtă-n faşă, pentru că nu s-a ştiut continua. Dar asta nu ne împiedică pe noi să preluăm ideea şi să o facem aplicabilă pe scară largă! După cum nimic nu ne împiedică să umplem ţara de fabrici de conserve. Trebuie doar să ajustăm legislaţia, ca să fie încurajatoare, şi să acordăm maximum de sprijin celor care doresc să acceseze fondurile europene pentru aşa ceva!

Şi pentru că a venit vorba de atragerea de fonduri europene... Cred că România este ţara cu condiţiile cele mai restrictive pentru acordarea acestora. S-a creat o birocraţie atât de stufoasă, special ca acestea să fie foarte greu accesibile, dacă nu imposibil de accesat. Iar ca să fie tacâmul complet, se găsesc pe traseu tot soiul de inşi care, dacă nu "cotizezi" important, de parcă ţi-ar da banii din buzunarele personale, nu te lasă să treci mai departe!

Cred că dacă instituţiilor care lucrează cu fonduri europene li s-ar stabili un target minimal anual rezonabil de acordare de fonduri, absorbţia fondurilor europene prin intermediul firmelor particulare ar cunoaşte o revigorare importantă. În plus: ar trebui să reorientăm atragerea de fonduri - mai puţin către conferinţe şi şcoli de vară, mai mult spre producţie şi servicii, care să permită colectarea de la ele de taxe şi impozite pe o perioadă lungă de timp şi care să ducă şi la crearea de locuri de muncă. Da, sunt bune şi finanţările externe facile (dar modeste!) pentru vorbit discuţii, dar sunt şi mai bune cele care aduc bani pentru investiţii, care aduc, la rândul lor, alţi bani - pe termen lung, de această dată.

Alt aspect. Trebuie să facem de aşa manieră încât să ne reorientăm modul de a ne împrumuta. Poate nu ar fi rău dacă, pentru anumite necesităţi, guvernul s-ar împrumuta de la populaţie pe termen de 10 ori 20 de ani. Japonia aşa a făcut şi nu i-a mers rău! Este inexplicabilă onorabil cerbicia Ministerului de Finanţe în a nu emite certificate de trezorerie pentru populaţie. Dacă o parte din economiile populaţiei din bănci ar fi transferate în certificate de trezorerie, cum se obişnuia în urmă cu câţiva ani, băncile n-ar mai sta atât de confortabil pe lichidităţi şi ar căuta şi alte oportunităţi de plasament în economia reală. Deocamdată, împrumutul de stat de la bănci (care au făcut astfel un profit mai mare decât cel meritat, dar n-au sprijinit şi economia!) are două consecinţe puternic negative: pe de-o parte, sunt mai scumpe decât alte variante alternative. Pe de altă parte, în aşteptarea afacerilor cu statul, împrumuturile băncilor către întreprinzătorii privaţi sunt mai mult decât prohibitive, sugrumând astfel o bună parte din afaceri.

O altă variantă de a mai crea nişte locuri de muncă şi de a mai aduce nişte bani la buget este schimbarea modului de a privi lucrurile. Un exemplu doar. S-au licitat sute de kilometri de autostradă de către o singură firmă. În loc de asta, ar fi fost mai bine dacă autostrada s-ar fi împărţit pe tronsoane de câte 15-20 de kilometri şi acestea ar fi fost cele licitate. Una este să facă o firmă, cu vreo sută-două de oameni, o autostradă în 20 de ani, alta e să facă mai multe firme aceeaşi autostradă în 2-3 ani şi să dea de muncă câtorva mii de oameni, cu toate avantajele care decurg de aici.

Iată doar câteva metode de a mai aduce nişte bani la buget. Aude cineva?

Domnul Neculai Răţoi:

"Provocările UDMR-iste recidivează"

Sfântă învăţătura din bătrâni: dacă-i dai nas lui Istvan, el se suie pe divan! Cum altfel se poate concluziona manifestaţia de zilele trecute realizată de câteva mii de UDMR-işti, prin care au cerut, nici mai mult, nici mai puţin, decât autonomie teritorială pe criterii etnice? Deşi beneficiază de cele mai multe drepturi ale minorităţii maghiare din toate ţările în care această naţiune este dispersată, acţiunile făcute pentru autonomie teritorială pe criterii etnice sunt la un pas de limita înţelegerii pentru orice om normal.

Văzându-se aruncaţi de la guvernare, UDMR-iştii trec la presiuni. Cele câteva mii de "pro-secui" care s-au desfăşurat în marş sau încercând să facă un lanţ uman care să enclavizeze aşa-numitul "ţinut al secuilor", s-au autodeclarat a fi "secui", deşi, în urma ultimului recensământ, nu au mai figurat şi secui ca făcând parte din naţionalităţile din România, adevăraţii secui nemaifiind, după ultimele statistici oficiale, mai mult de 300-400, şi dintre aceştia cred că jumătate sunt la muncă peste hotare. Cu alte cuvinte, puţini au fost, mulţi au rămas...

Drăguţ a fost când s-au declarat ca fiind secui inclusiv nişte cetăţeni din Ungaria, care veniseră să sprijine şi ei manifestaţia. Iac-aşa, ca să se vadă cât de lipsiţi de simţul ridicolului pot fi tot soiul de revanşarzi şovini care se fâlfâie liniştiţi pe sub mustăţile serviciilor secrete româneşti, mult prea ocupate ca să tragă cu urechea pe cine mai înjură românii şi care politician ar mai putea fi şantajat un pic.

Am încercat să privesc însă şi din unghiul de vedere al celor care îşi doresc autonomia pe criterii etnice, dar nu mi-a plăcut ce-am văzut! Căci am văzut doar minciuna şi ticăloşia propagandei şovine maghiare. Haideţi să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să zicem că de la 1 ianuarie le oferim această autonomie atât de largă, încât să le facem chiar o ţară a secuilor, desprinsă total de România. Având în vedere sărăcia acestei zone, dacă n-ar avea sprijin şi de la sacul bugetar la care contribuie şi restul ţării, doar din veniturile colectate de pe acest teritoriu s-ar putea achita pensiile, salariile bugetarilor şi celelalte cheltuieli maximum până de Paşte, restul rămânând în aer. Ţară nouă fiind, nu le va da nimeni niciun euro împrumut, deci până prin luna august vor cere spăşiţi iertare şi reintegrarea în România. Ungaria are şi ea problemele ei, şi nu este în stare să susţină financiar această populaţie suplimentară. Da, nişte bani pentru propagandă ca să bage băţul prin gard e una, să menţină zona fierbinte, dar ca să sponsorizeze zilnic atâţia oameni în plus, e prea mult chiar şi pentru ţări mai bogate decât Ungaria...

Un alt aspect. Ca ţară nouă, am putea să acordăm vize de tranzit a României înspre şi dinspre aceasta şi la 6 luni de la solicitare. Până s-ar putea racorda la curent electric, la gaze şi celelalte utilităţi absolut necesare ar mai trece vreo jumătate de an. Fiind ţară nouă, pentru orice activitate trebuie să se încheie diverse acorduri şi protocoale. Iar oricare dintre acestea pot fi încheiate liniştit şi după unu, doi sau mai mulţi ani, pot fi impuse şi anumite condiţii ş.a.m.d., care ar putea fi realizate doar într-o perioadă lungă de timp ...

Un ultim punct de vedere. Hai să zicem că, după ce s-au văzut ţară nouă şi liberă, Ţara Secuilor ar dori să adere cât mai repede la Ungaria. E complicat! Noua ţară nu este membră nici a NATO, nici a Uniunii Europene, deci cade iute şi varianta asta. Chiar dacă s-ar putea, ar trebui refăcute toate acordurile existente între România şi Ungaria, iar ţara vecină nu ar fi destul de încântată dacă ar trebui să renegocieze nişte lucruri care ne-au fost impuse cu forţa de către UE în favoarea sa, la aderarea la UE, dar care acum n-ar mai fi posibil să se întâmple. Deci, se vede din cele de mai sus că aceste zgomote mari făcute cu sprijinul Budapestei în vederea "autonomiei teritoriale pe criterii etnice" sunt doar pentru înveninarea atmosferei şi pentru stârnirea unor "europeni" (care, în campanie electorală fiind, devin mai antiromâni chiar decât băsiştii), neavând niciodată posibilitatea să fie transpuse în practică...

Ca o bună dovadă a provocărilor maghiare permanente, dar şi o dovadă de neglijenţă a noastră pe acest subiect: un proiect de lege care prevede că limba maghiară ar putea deveni, chiar în ciuda Constituţiei, limbă oficială în justiţie a trecut tacit de Camera Deputaţilor. Însuşi Peter Ecstein Kovacs recunoaşte însă că ar fi bine ca reprezentanţii minorităţii maghiare să înveţe să vorbească limba română corect. Dar, spun liderii UDMR, că maghiarii au nevoie de această lege pentru că mulţi dintre ei nu stăpânesc bine limba română şi nu se pot face înţeleşi în instanţe. Scopul este, însă, altul, dar pare pavat cu bune intenţii ca să fie mai uşor asimilat de către români. Căci cuvintele au fost inventate ca să ascundă gândurile...

Domnul Vasile Popeangă:

"Descentralizarea - necesitate sau povară?"

Descentralizarea, procesul de transfer de atribuţii din plan central în plan local, a ajuns la cea de-a treia sa etapă. Prima s-a referit la transferul de competenţe şi responsabilităţi administrative şi financiare de la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale la nivelul autorităţilor locale, element realizat de câţiva ani. A urmat a doua etapă, cea de deconcentrare prin delegare de responsabilităţi în teritoriu, în funcţie de necesităţile de pe plan local, a unor servicii din cadrul aceleiaşi structuri administrative şi acestea sunt serviciile deconcentrate care funcţionează în subordinea ministerului care le-a delegat responsabilitatea. A treia etapă, care este în curs de realizare, se referă la transformarea serviciilor deconcentrate din teritoriu, în funcţie de necesităţile cetăţenilor şi pentru eficientizarea acestora, în servicii descentralizate în responsabilitatea totală, şi administrativă şi financiară a autorităţilor locale.

O descentralizare de succes trebuie să realizeze două deziderate majore ale statului de drept, în primul rând trebuie să realizeze o mai bună guvernare locală, prin faptul că procesul de descentralizare duce la întărirea democraţiei prin participarea publică şi prin pluralism politic. Participarea cetăţenească, responsabilizarea cetăţeanului din punct de vedere social (fie prin participarea în procesul de luare de decizii locale, fie prin monitorizarea furnizării serviciilor publice), trebuie să conducă implicit la creşterea răspunderii administraţiei publice. Iar în al doilea rând, descentralizarea trebuie să conducă la beneficii economice care presupun îmbunătăţirea sistemului de alocare a resurselor şi eficienţa administraţiei, prin prisma principiului subsidiarităţii, adică prin transferul de responsabilităţi la nivelul administrativ cel mai potrivit să asigure performanţa maximă. În plus, în mod normal, un sistem descentralizat este benefic pentru că poate atrage la nivel local mai multe resurse, dar numai în condiţiile în care managementul local este performant şi cetăţenii sunt responsabili, adică au dobândit conştiinţă economică şi socială.

În plan concret, avem deja nişte concluzii trase de la primele două etape ale descentralizării. Atât pozitive, cât şi negative. Aşadar, până se va vota legea bugetului pe anul viitor, trebuie ca proiectul descentralizării să devină realitate. Dar şi în acest caz o să trebuiască procedat cu multă atenţie pentru că există posibilitatea ca să se strice unele lucruri. Trecerea unor unităţi (de exemplu, agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă şi agenţiile judeţene pentru prestaţii sociale) la consiliile judeţene ar putea afecta şi pune în pericol finanţările externe, ceea ce sigur nu este de dorit. Or, trecerea cinematografelor din patrimoniul culturii în cel judeţean ar putea să ducă, în majoritatea judeţelor, la dispariţia acestora sau transformarea lor în cu totul altceva decât ce sunt acum.

Există mari riscuri ca, prin această etapă finală de descentralizare, cu foarte multe dintre unităţile care vor trece în subordinea consiliilor judeţene să se întâmple adevărate catastrofe, în principal cu justificarea "din lipsa banilor". Pentru că, dacă odată cu descentralizarea nu vor fi alocate prin buget şi resursele financiare necesare şi suficiente, foarte puţine administraţii locale îşi vor putea permite ţinerea în viaţă a activităţilor respective.

Dispariţie la care vor contribui şi grupări interesate: în România postdecembristă întotdeauna s-a dovedit mai rentabil să dărâmi, să strici, să falimentezi ceva decât să construieşti ori să menţii. Şi există un mare risc de a se reîncepe o nouă... "Daciadă" în a pune mâna pe sedii şi pe terenuri ale unor unităţi proaspăt descentralizate care nu mai pot supravieţui financiar...

Să ne amintim cum a fost cu spitalele. Au fost lăsate în administraţia locală, iar aceasta, nefiind peste tot în stare să le menţină în funcţiune măcar la parametri minimali, a ajutat la închiderea lor. Acum, le dau târcoale tot soiul de şacali imobiliari... Ar fi păcat să vedem cum baze sportive şi de tineret, tabere şcolare şi centre de agrement, cluburi sportive şi case de cultură ale studenţilor îşi schimbă într-un an-doi destinaţia şi le regăsim ulterior în averea personală a şmecherilor locali.

Deci, trebuie să avem o grijă deosebită ca să prindem în bugetul pe 2014 şi resursele necesare şi suficiente pentru buna funcţionare a unităţilor descentralizate. Singura întrebare este: dacă în ultimii ani nu s-au găsit banii necesari pentru acoperirea în totalitate a necesităţilor acestor unităţi, cum vom face rost de ei pentru viitor, începând chiar de la 1 ianuarie?

Domnul Cornel Itu:

"Marşul secuilor"

Săptămâna trecută am urmărit cu toţii şi am comentat "Marele marş al secuilor" în judeţul Covasna. Reacţiile la această manifestare au fost diferite, dar pot spune că, în esenţă, ele s-au sistematizat pe două paliere, şi anume: cei care privesc cu superficialitate situaţia, bagatelizând importanţa ei şi dând dovadă astfel de iresponsabilitate; şi al doilea palier format din cei care privesc şi tratează cu aplecare şi cu seriozitate realitatea din judeţele Covasna şi Harghita.

Poziţia celor dintâi, între care sunt persoane cu putere de decizie şi instituţii fundamentale ale statului, este inadmisibilă, neproductivă, lipsită de profesionalism şi păguboasă, duce la disoluţii în ceea ce priveşte autoritatea statului.

Palierul celălalt include eşalonul celor preocupaţi de înţelegerea fenomenului, de examinarea lui cu seriozitate şi de soluţionarea lui, dar şi pe cei care sunt partizani ai unor idei naţionaliste contradictorii, fiind incapabili să dialogheze şi să trăiască în prezent. Dificultăţile de înţelegere provin din modul în care se raportează etnicii secui la trecutul istoric, plin de nostalgii medievale lipsite de consistenţă în lumea modernă pe care o trăim, fapt ce se răsfrânge în educaţia secuilor şi în contradicţiile mesajului transmis de documentele pe care le elaborează şi în acţiunile pe care le desfăşoară.

Astfel, proclamaţia lansată cu ocazia marelui marş conţine inadvertenţe flagrante. Se folosesc cuvinte ca: dialog, comunicare, înţelegere, autonomie iar nu independenţă, pace. Toate acestea, mână în mână cu ameninţări de continuare şi intensificare a acţiunilor de protest, mergând până la nesupunerea civică, ba chiar implicarea Guvernului Ungariei. Manifestanţii afirmă că România este ţara lor, dar îşi încheie marşul cu intonarea imnurilor Ungariei şi secuilor, uitând cu desăvârşire că în proclamaţie declaraseră solemn că "România este şi ţara noastră."

Spre deosebire de alte ţări, România este un stat european cu una dintre cele mai evoluate legislaţii şi practici privitoare la drepturile minorităţilor. Întrucât, de-a lungul istoriei, o parte din ea, şi anume Transilvania, a trăit din plin lipsa de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi mai ales datorită faptului că a înţeles prezentul şi lumea modernă în care trăieşte, România este o ţară în care multitudinea de minorităţi împreună cu majoritatea română au aceleaşi drepturi, libertăţi şi îndatoriri.

În aceste condiţii, apare evident interesul politic al unor lideri maghiari care folosesc toate mijloacele, mai cu seamă educaţia tinerei generaţii, în scopuri şi interese partizane, manipulatorii, întrucât o generaţie crescută în izolare faţă de statul în care vieţuieşte, faţă de concetăţenii de alte naţionalităţi devine dependentă şi poate fi manipulată după bunul plac al unora. Or, eu consider că statul român are obligaţii faţă de toate minorităţile tocmai în ideea creării condiţiilor unei vieţi materiale şi spirituale neîngrădite de niciun fel de prejudecăţi.

Asta înţeleg eu că înseamnă dialog, înţelegere, comunicare, convieţuire paşnică, armonie, adică valori europene de necontestat.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Corect o fi?"

A trecut şi această rectificare de buget. Aşa cum era de aşteptat, a fost tot una negativă, pentru că iarăşi "băieţii deştepţi" au fost mai deştepţi decât administraţia de stat, reuşind să nu îşi achite obligaţiile la fisc, preferând să-i la lu' Mimişor nişte Vuitoane noi de la Paris decât banii respectivi să salveze vieţi prin spitale ori să îmbrace nişte copii prin orfelinate.

Nici ANAF-ul nu s-a înghesuit prea tare cu colectarea, nu care cumva să-i deranjeze rău pe "băieţii deştepţi" + prietenii ştiu de ce. A fost, iniţial, un pic de heirupism, dar ca orice minune din România a durat doar trei zile. În aceste condiţii, nu e de mirare că un miliard a fost "recuperat", la rectificare, de la doar două ministere: de la Muncă şi de la Finanţe. Dacă de la Finanţe nu-i o mare problemă că s-au luat, la Muncă e jale! Pe de-o parte, arată că nu s-a făcut treabă bună, dacă au rămas bani atât de mulţi necheltuiţi. Înseamnă că proiectele au rămas pe hârtie, în loc să fie transpuse în practică. Iar acest lucru nu este nici liniştitor, nici mulţumitor: am preluat guvernarea ca să facem lucruri bune pentru cetăţeni, să ne ducem proiectele la capăt, nu să le lăsăm tot pe hârtie, asta o puteau face chiar cu mai mult succes şi PDL-iştii. Pe de altă parte, la câte se mai puteau face cu banii aceştia la Muncă, mi se pare incorect să cedezi atâţia bani (de la protecţie socială, de exemplu), ca să dai la STS ori SIE!

Dar cel mai rău este că, dacă pleacă atâţia bani de la Muncă, rămân în urmă măcar două impresii negative. Una ar fi că pe-acolo domneşte o stare de nepăsare şi de lene, iar cealaltă ar fi că la acel minister lipseşte imaginaţia, creativitatea. Hai să zicem că nu se puteau mări pensii ori salarii. OK, se poate înţelege! Hai să zicem că nu mai era timp pentru nişte proiecte, până la finele anului. OK, se poate înţelege. Dar vine iarna. Ajutoarele pentru achiziţia de centrale şi arzătoare, pentru încălzirea locuinţei, pentru apa caldă menajeră, astea puteau fi suplimentate semnificativ. Persoanele cu handicap puteau să fie alţi beneficiari ai jumătăţii de miliard plecate de la minister, sau persoanele de etnie romă, sau persoanele vârstnice aflate în cămine, sau protecţia copilului. Ar fi stricat ca pentru toate aceste categorii să existe, de exemplu, nişte pachete de Crăciun mai consistente? Probabil că sunt mărunţişuri care n-au importanţă la nivelul unui minister, dar, la nivelul omului de rând, acestea sunt gesturi nepreţuite.

Tot aşa, sănătatea a disponibilizat nişte sume care te trimit cu gândul ca şi la muncă: că şi acolo domneşte o stare de nepăsare şi de lene, iar cealaltă, că ar fi şi la acest minister o lipsă de imaginaţie. Am închis inclusiv filiala ieşeană a Institutului "Cantacuzino", pentru că lipseau nişte bani ca să o punem, în funcţiune după toate normele europene, dar dăm bani de la Sănătate la SRI! Oamenii încă mai vin de acasă cu medicamentele, feşele şi alte lucruri ce ar trebui să fie obligatoriu în spitale, dar Sănătatea scoate bani din sistem! În foarte multe spitale, lenjeria şi păturile sunt din al Doilea Război Mondial, căci altfel nu se explică găurile măreţe şi arsurile din ele, dar Sănătatea dă bani înapoi! Au fost mediatizate câteva spitale care au rămas fără nici măcar un ban pentru nimic, iar altele au datorii încât sunt aproape la limita nefuncţionării! Situaţia a rămas cam la fel, dar Sănătatea dă bani altora... Sunt o grămadă de autosanitare care au ieşit din toate termenele de garanţie, au depăşit şi termenul de casare, sunt adevărate pericole publice, dar continuă să meargă pe drumuri. Altele stau pe dreapta din lipsa pieselor de schimb. Altele nu mai au carburant. Dar în loc să le alocăm bani, mai bine-i dăm să ne asculte unii când vorbim cu copiii la telefon şi să mai facă nişte stenograme incomplete cu care să bage oameni la puşcărie...

Însă cine sunt beneficiarii rectificării bugetare? Păi, prieteni de-ai lui Băsescu: SRI, SIE, STS, Justiţia, cei de la externe... Din păcate, justiţia s-a transformat în România într-o gaură neagră mai mare decât era, pe vremuri, Sidex Galaţi. Nu numai că produce un val crescând de nemulţumire în societate prin bunul-plac cu care-şi desfăşoară activitatea, nu numai că statul bagă în justiţie movile de bani, dar nu recuperează mai nimic din ce ar trebui să recupereze, mai şi pierde alte mormane de bani la CEDO din sentinţele date aiurea de justiţie. Corect o fi?

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

Regionalizarea, proiectul vital pentru dezvoltarea României, este suspendată între mersul în pas cadenţat al PSD şi pasul piticului ezitant al partenerilor de alianţă. Trebuie să ieşim din zona retoricii şi să decidem în folosul celor care ne-au votat.

Guvernul a iniţiat un amplu proces de descentralizare şi regionalizare a României. Fazele de conceptualizare, fundamentare şi dezbatere trebuie să se încheie şi este absolut necesar să trecem la etapa decizională. Toată lumea este conştientă, şi nu din 2012, ci de mult mai mult timp, că forma actuală de organizare administrativ-teritorială a României este anacronică şi nefuncţională, iar calea cea mai potrivită spre normalitate este regionalizarea.

Regionalizarea este o măsură care va avea rolul de a micşora timpii de întârziere, de a micşora birocraţia şi de a stimula dezvoltarea. Scopurile evidente sunt cele ale reducerii fărâmiţării teritoriale şi a cheltuielilor bugetare, precum şi crearea unor unităţi administrativ-teritoriale la nivel local, capabile să se autofinanţeze şi să dezvolte servicii publice la standarde cât mai înalte.

În Europa, ne comparăm cu Franţa, Germania sau Spania ca număr de unităţi administrative la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor, în jur de 3180, cu diferenţa că celelalte ţări europene au o suprafaţă şi o populaţie de două-trei ori mai mare. Această fragmentare administrativă exagerată este consumatoare de resurse şi, din motive birocratice, nu asigură unitar servicii comunitare elementare: iluminat public, curăţenie, drumuri, şcoli, spitale.

Este important să ne detaşăm de discursuri politicianiste şi să acţionăm în folosul comunităţilor locale, să fim pragmatici. Pentru a avea un stat care să funcţioneze pe baze corecte şi stabile, transparente, responsabile, competitive şi eficiente, trebuie să decidem regionalizarea şi, în acelaşi timp, descentralizarea. Responsabilitatea trebuie să se regăsească în decizii şi în acţiuni. Este injust şi dramatic să transformăm soarta României în temă de demonstraţii demagogice, aşa cum înţeleg unii colegi să acţioneze, de dragul motivării unei inerţii nejustificate.

Am observat la unii dintre partenerii de alianţă un cameleonism ce ar putea stârni invidie în Madagascar, o inconstanţă cu atitudine de ping-pong, pro şi apoi contra, pe tema regionalizării.

Fac apel la luciditate şi decenţă. Vă rog să priviţi cu maximă responsabilitate adoptarea şi aplicarea acestui proiect vital pentru dezvoltarea României. Vă atrag atenţia că teoria haosului funcţionează până şi în politică. Instabilitatea face ca anticiparea efectelor pe termen lung să fie imposibilă. Cu alte cuvinte, riscăm să pierdem o şansă istorică, şansa de a deveni un stat european modern, ceea ce cred că ne dorim cu toţii atât pentru noi, cât şi pentru copiii noştri.

Domnul Ion Stan:

"Apel pentru salvarea învăţământului românesc"

Întreaga societate traversează o perioadă dificilă. La nivelul diferitelor categorii sociale au apărut nemulţumiri. Ca reprezentant al cetăţenilor judeţului Dâmboviţa în acest for legislativ, este de datoria mea să mă transform în vocea lor şi să supun atenţiei dumneavoastră solicitările acestora.

Vin astăzi, în faţa dumneavoastră, cu un Apel pentru salvarea învăţământului românesc, apel ce a sosit pe adresa cabinetului meu parlamentar. Mi-a fost adresat de mai multe şcoli din judeţul Dâmboviţa. Enumăr aici: Şcoala Gimnazială Teleşti, Şcoala Gimnazială Scheiu de Jos, Şcoala Gimnazială Ungureni, Şcoala Gimnazială Pătroaia Vale, Şcoala Gimnazială nr. 1 Hulubeşti, Şcoala Gimnazială Gura Foii, Şcoala Gimnazială Râncaciov, Şcoala Gimnazială Voineşti, Şcoala Gimnazială Suduleni, Şcoala Gimnazială Măneşti, Şcoala Gimnazială Drăgăeşti, Şcoala Gimnazială "Matei Vlădeanu" Cândeşti, Şcoala Gimnazială Căprioru Tătărani, Şcoala Gimnazială Valea Mare.

De asemenea, menţionez faptul că fiecare apel este însoţit şi de un tabel ce cuprinde semnăturile salariaţilor unităţii de învăţământ respective.

În ceea ce urmează, vă voi reda conţinutul acestuia, care se referă la rezolvarea următoarelor revendicări:

• "respectarea Legii educaţiei naţionale, în sensul acordării, începând cu 2014, a minimum 6% din PIB pentru educaţie şi creşterea ponderii cheltuielilor de personal din sectorul public;
• modificarea Legii educaţiei naţionale, inclusiv a statutului personalului didactic, astfel încât să se ţină cont de realităţile sistemului, să fie retrocedate drepturile din Legea nr.128/1997 şi Legea învăţământului nr.84/1995, anulate prin Legea educaţiei din 2011, pentru a se elimina discriminările existente în prezent;
• adoptarea unei legi a salarizării, prin care salariile profesorilor debutanţi să crească cu 50%, iar raportul dintre salariul de bază maxim al funcţiei didactice şi cel minim să fie de 2:1. Aceasta este singura soluţie pentru ca meseria de dascăl să fie motivantă şi tinerii performanţi să fie atraşi de cariera didactică. De asemenea, se impune majorarea salariilor personalului nedidactic, având în vedere faptul că actualele venituri ale acestei categorii de salariaţi nu le asigură nici pe departe un trai decent;
• depolitizarea învăţământului, în sensul că, în alegerea directorilor unităţilor de învăţământ rolul determinant să revină colectivului unităţii, şi nu factorilor politici;
• modificarea Legii nr.62/2011, în aşa fel încât să redea demnitatea salariatului în raport cu patronatul şi să se refacă statutul real de partener social al sindicatului".

Acestea au fost solicitările a numeroase persoane din sistemul de învăţământ de la nivelul judeţului Dâmboviţa. Am semnale că, în cel mai scurt timp, numeroase astfel de solicitări similare vor sosi pe adresa biroului meu parlamentar.

Vă rog să analizaţi cu maximă atenţie aceste doleanţe. Este datoria noastră, a tuturor, să avem un sistem educaţional de calitate, cu un personal bine pregătit şi plătit. Nu ne face cinste să lăsăm pe un plan secund aspectele ce ţin de învăţământul românesc. Vreau să redăm demnitatea acestor oameni. Vreau să stăm cu fruntea sus, în Europa, atunci când ne referim la sistemul de învăţământ românesc. Să ştergem acea nefericită imagine de dascăli ponosit îmbrăcaţi, prost salarizaţi, care îşi caută alte variante pentru a-şi putea duce traiul zilnic la un nivel de minimă decenţă. Să îi motivăm şi să le redăm demnitatea.

Nu uitaţi că ei sunt cei ce pregătesc viitorul acestei ţări, de care suntem direct răspunzători.

Domnul Ion Eparu:

"Nu este loc de haos în cercetare"

Trăim într-o epocă în care minţile sclipitoare sunt cel mai de preţ bun al fiecărei naţii. Din păcate, România a irosit decenii întregi nevalorificând această resursă de care, e limpede pentru toată lumea, nu ducem lipsă. În timp ce alte state aşază educaţia, în general, şi cercetarea, în special, printre priorităţi, noi am abordat o cale greşită, induşi în eroare de faptul că ştiinţa nu oferă rezultate palpabile, imediate. Să spunem că noi, românii, am fost prinşi într-un context care ne-a presat să ne ocupăm de problemele imediate. Numai că, de atâţia ani, acestea nu încetează să apară, fapt care a făcut ca cercetarea să fie mereu lăsată la urmă.

Am ajuns, în ziua de azi, când elitele din şcolile româneşti sunt recrutate de universităţi de renume chiar cu un an - doi înainte de absolvirea liceului. Câţi dintre aceştia au refuzat o asemenea oportunitate?

Am ajuns în ziua de azi, când cei mai buni studenţi, cei care au mai rămas în universităţile din România după ce mulţi din generaţia lor şi-au luat lumea în cap, sunt deschişi oricărei oferte venite de peste hotare, şi numai pentru că asta le aduce bani mai mulţi decât salariul pe care l-ar avea în ţara lor după o viaţă de muncă. Pur şi simplu, condiţiile în care îşi pot desfăşura activitatea, şansa de a avansa, de a evolua, de a se face remarcaţi sunt altele.

Şi dacă tot vorbim despre ştiinţă şi cercetare, mă duc cu gândul la un celebru concept ştiinţific, desprins din Teoria haosului. "Efectul fluturelui" susţine, într-o abordare simplistă, pe înţelesul tuturor, că mişcarea aripilor într-o parte a lumii poate provoca un taifun de cealaltă parte a planetei. Minţile geniale ale românilor, în care investim de la naştere până la majorat, ajung să îşi dovedească valoarea la mii de kilometri distanţă de casă, aducând renume statelor adoptive, şi nu României.

De aceea, în ceea ce priveşte educaţia şi cercetarea ar trebui să fim extrem de categorici. Noi discutăm despre un sistem de învăţământ care a produs zeci de ani la rând specialişti care şi-au găsit locuri de muncă oriunde. Acum pe cine să trimitem în cercetare sau, mai degrabă, cine se va duce să vândă un aşa lucru de preţ, o minte sclipitoare, pe doi bani? Educaţia şi cercetarea sunt, cu adevărat, priorităţi naţionale. Şi ar trebui tratate ca atare! Nu sunt un moft, nu sunt o aliniere la un trend. Plasarea lor pe această poziţie este o necesitate, dacă vrem să ne considerăm, dar mai ales să fim un stat modern. Consider că primul pas în acest sens a fost făcut, prin prorogarea termenului pentru intrarea în vigoare a noii ordonanţe privind finanţarea, permiţând, astfel, institutelor de cercetare să beneficieze tot de procedura cunoscută ca finanţare-nucleu. Practic, ne aflăm în pragul unui blocaj în acest sector şi, poate pentru prima dată după mulţi ani, cercetarea a primit atenţie la timp. Este un semn că vrem să fim un stat civilizat, modern, şi că vrem să aşezăm cercetarea între priorităţile noastre. De acum trebuie să confirmăm însă că avem o politică realistă şi consecventă, iar anul viitor nu vom mai vorbi despre o nouă amânare, ci despre introducerea noii proceduri de finanţare care va revigora acest domeniu, unul dintre cele cu mari şanse să promoveze România de la statutul de sursă ieftină de oameni geniali la o piesă importantă în competiţie pentru supremaţia ştiinţifică şi tehnologică.

Am documentat, de curând, subiectul şi am constatat cu surprindere că în domeniul cercetării au mai rămas în total doar 46 de instituţii de nivel naţional. Dar nu numărul lor este ceea ce m-a frapat, ci nivelul extrem de redus al finanţării de la buget. Ştiu că se pot găsi cu uşurinţă motivaţii ale acestei stări de lucruri. Cred însă că dacă nu găsim, mai întâi, resurse în noi înşine pentru a ne centrifuga din cercul cu adevărat vicios în care e prinsă educaţia, în general, şi cercetarea în particular, ne putem considera învinşi în această competiţie de top, a celor care stabilesc direcţii, nu a celor care sunt obligaţi să le urmeze. Am constatat, de asemenea, că majoritatea instituţiilor din domeniul cercetării au sediile în Bucureşti. Indiferent de profilul activităţii. Este, cu siguranţă, un alt efect al supercentralizării statului comunist. Îndrăznesc să sper că apropiatul şi inevitabilul proces al regionalizării, pe care cu toţii ni-l dorim, indiferent care va fi forma finală, va aduce o rază de speranţă şi în domeniul cercetării, pentru că nimic nu mi se pare mai firesc decât ca activităţile de cercetare să se apropie decisiv de locul în care punerea noului în practică este posibilă.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

"Nerealizări şi gafe ale Guvernului USL"

Pe zi ce trece populaţia din toate structurile sociale este tot mai nemulţumită de deciziile pe care le ia Guvernul USL, dar asta nu se vede din Palatul Victoria sau din studiourile de televiziune, aceste nerealizări se văd dacă stai de vorbă cu populaţia şi dacă trăieşti în mijlocul ei.

Profesorii au ieşit în stradă, aproximativ 300 de cadre didactice afiliate Federaţiei Sindicatelor Libere (FSL) din învăţământ au pichetat sediul Guvernului şi al USL. Ei au cerut alocarea, din 2014, a minimum 6% din PIB pentru educaţie, 1% pentru cercetare şi creşterea ponderii cheltuielilor de personal din învăţământ din totalul cheltuielilor de personal din sectorul public.

• Reducerea TVA la carne, de la 24% la 9% nu se va aplica de la 1 ianuarie 2014;
• Eşecul privatizării CFR Marfă. Guvernul Ponta înregistrează un al 3-lea eşec major într-o privatizare mult trâmbiţată.
• Asumarea răspunderii Guvernului pentru procesul de descentralizare, fără o consultare publică şi dezbaterea proiectului în Parlament;
• Şpagă la Hidroelectrica, cadou Bechtel - 30 milioane euro;
• Prin noua acciză la carburanţi creşte preţul carburanţilor, plătim din nou pentru incapacitatea Guvernului de a colecta taxele şi pentru incompetenţa Guvernului;
• Rectificarea bugetară negativă, creşterea deficitului bugetar şi scăderea veniturilor cu 3,8 miliarde de lei sunt alte nerealizări ale Guvernului USL;
• Cifrele pe nouă luni arată scăderea cu 11% a cheltuielilor pentru investiţii, în acest timp cheltuielile de personal au crescut cu 35%, iar cele cu bunuri şi servicii cu 12%, această realitate aruncă în aer povestea de succes a consolidării fiscale.
• Imunizarea nou-născuţilor a devenit o problemă naţională, după ce mai mulţi medici de familie au semnalat faptul că nu mai au seruri pentru imunizarea micuţilor împotriva hepatitei B şi a poliomielitei.

În concluzie, Guvernul USL nu deţine fonduri pentru sănătate, învăţământ, cercetare, domenii vitale pentru populaţie, dar măreşte şi sporeşte taxele şi impozitele. Una a promis în campanie, alta face acum!

Domnul Mircia Muntean:

"Cutremurele cresc, bugetul pentru consolidarea clădirilor scade drastic"

Ştim cu toţii că România este o ţară activă din punct de vedere seismic, însă ceea ce se petrece în ultima perioadă a devenit, din punctul meu de vedere, o reală problemă naţională. Mă refer aici la numărul ridicat al cutremurelor ce au avut loc în aceste ultime două luni. Este de notorietate faptul că activitatea seismică din Vrancea nu va înceta niciodată şi ştim la fel de bine că structura a numeroase clădiri, în special cele din Capitală, constituie un real pericol pentru viaţa şi siguranţa multor români.

Permiteţi-mi să spun că sunt indignat de atitudinea Guvernului în ceea ce priveşte problema clădirilor cu risc seismic. Ţara se zguduie, iar Guvernul taie jumătate din bugetul pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic pentru anul 2013. Poate ar trebui să facem nişte precizări şi să reamintim actualului Guvern că în Bucureşti sunt aproximativ 600 de clădiri cu risc seismic, din care aproape jumătate au bulină roşie.

Cred că trebuie să găsim o soluţie pentru a garanta cetăţenilor siguranţă în caz de cutremur. Primăria Capitalei a luat decizia de a oferi truse de prim ajutor celor care locuiesc în clădirile cu bulină, însă acest lucru nu este nici pe departe suficient. Trusele de prim ajutor în caz de cutremur major conţin lucruri elementare, precum pastile de purificare a apei, trei doze a câte 250 de mililitri de apă, batoane energizante, fluiere, o lanternă, un încărcător pentru celular, şerveţele şi un semnalizator cu lumină verde. Da, trusa de prim ajutor reprezintă un lucru elementar, dar nu poate înlocui în niciun caz un program eficient de consolidare a clădirilor cu bulină. Este inadmisibil să se taie drastic din banii pentru reabilitarea clădirilor, când România este zguduită de cutremure!

Ce concluzie să tragem, că viaţa cetăţenilor care v-au votat nu are nicio importanţă, că bugetul este mai presus de siguranţa oamenilor!

Cu tristeţe, constat că acest lucru este adevărat. Pentru actuala guvernare nu contează nici evenimentele seismice din ultimul timp şi nici siguranţa cetăţenilor. Guvernul dă dovadă de iresponsabilitate şi reduce bugetul pentru reabilitarea construcţiilor cu risc seismic la jumătate, dar le dă la schimb fluiere şi şerveţele pentru igienă. Atrag atenţia încă o dată asupra nevoii primordiale de a reabilita aceste clădiri şi rog Guvernul să acţioneze asupra acestei probleme strict în interesul oamenilor.

Şedinţa a fost condusă în continuare de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Adrian-Nicolae Diaconu şi Eugen Nicolicea, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Invit liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sală. Colegii pe care-i găsesc să-i invite în sală. Am înţeles, deci Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport e aici.

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 407 deputaţi, 206 sunt aici, 201 sunt absenţi, din care 21 participă la acţiuni parlamentare. Cvorumul legal este îndeplinit, 204.

Începem dezbaterea iniţiativelor legislative. De ieri am rămas cu un proiect de lege pe care îl avem la poziţia 13.

13. Proiect de Lege pentru modificarea alin.(1) din art.11, Capitolul II din Titlul VII al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Guvernul României.

Domnule ministru, aveţi cuvântul. Scurt şi concis.

Domnul Nicuşor Marian Buică (secretar de stat, Ministerul Transporturilor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect are ca obiect reglementarea şi modificarea alin.1 art.11 şi vizează prorogarea termenului până la care se pot finaliza tranzacţiile şi, respectiv, cotarea la bursa de valori.

Ţinând cont că am intrat pe descentralizare, noi ne-am propus ca finalizarea privatizărilor pe bursă să se proroge până la data de 31 decembrie 2014. Guvernul susţine această dată.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Comisia, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Varga:

Domnule preşedinte,

Raport comun asupra proiectului de Lege privind modificarea alin.1 al art.11 al Capitolului din Titlul VII al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea alin.1 al art.11, Capitolul II din Titlul VII.

În temeiul art.75, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul a adoptat proiectul de lege. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a avizat favorabil proiectul de lege.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea alin.1 art.11, Capitolul II din Titlul VII al Legii nr.247.

În conformitate cu prevederile art.61-63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au examinat proiectul de lege în şedinţe separate.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a examinat proiectul de lege în şedinţa din 22 octombrie, iar Comisia pentru buget, finanţe şi bănci în ziua de 29 octombrie.

În urma dezbaterilor, membrii celor două comisii au hotărât cu majoritate de voturi supunerea spre dezbatere şi adoptare în plenul Camerei Deputaţilor a proiectului de Lege pentru modificarea alin.1 al art.2 al Capitolului II din Titlul VII al Legii nr.247, cu amendamentele prezente în anexă.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale.

Domnule deputat Andronescu, Partidul Naţional Liberal, aveţi cuvântul.

Domnul Gabriel Andronache:

Da. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Conţinutul acestui proiect de lege este unul specializat, în sensul că prorogă termenul până la care pot fi admise la tranzacţionare o serie de acţiuni ale unor societăţi cu capital de stat, stabilite prin Legea nr.247/2005, urmând să fie acordate ca despăgubiri pentru foştii proprietari care primesc înapoi proprietăţile.

De asemenea, în cadrul procesului legislativ, au intervenit o serie de amendamente care vizează reglementarea mai în detaliu a procedurii de numire a directorului general şi a directorilor adjuncţi de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, sens în care se poate observa, în tabelul cu amendamente admise, că se modifică şi titlul acestui proiect de lege.

Deoarece considerăm ca fiind utile şi necesare aceste amendamente, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Înţeleg că motivul real este lipsa banilor. O ducem până în 2014 că nu sunt bani. Dar ne uitam aici, în text, vedeam că introduceţi la art.2 şi posibilitatea creşterii numărului de posturi cu adjuncţi. Am impresia că la prima analiză şi alin.(4) este neconstituţional, pentru că modifică textul Senatului, şi eu cred că proiectul ăsta de act normativ, domnule preşedinte, ar trebui să-l reîntoarcem la comisie, să-l mai analizăm o dată.

Fac propunerea, în numele Grupului parlamentar al PDL, să-l reîntoarcem la comisie să-l mai discutăm, două săptămâni.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunt de acord cu ultima dumneavoastră cerere, dar să ştiţi că dacă modificăm un text al Senatului, asta nu înseamnă că suntem neconstituţionali.

Domnul deputat Máté András.

Nu-mi permiteţi să supun la vot cererea colegului? Că după aceea creăm un precedent.

Vă rog.

Domnul Máté András-Levente:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, cred că sunt anumite probleme de constituţionalitate în text, pentru că, faţă de Senat, în Camera Deputaţilor s-au adus modificări la nişte articole care n-au fost dezbătute de loc la Senat şi se încalcă astfel principiul bicameralismului din România şi există multe decizii ale Curţii în acest sens.

Se poate corecta dacă se dezbate acest punct şi de către Senat, şi atunci, într-adevăr, va fi o lege constituţională. Urmează ca decizia s-o luăm împreună, să vedem, retrimitem la comisie sau o lăsăm aşa, să meargă mai departe pe procesul legislativ şi vedem dacă de la Preşedinţie se reîntoarce sau nu.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aţi spus ce trebuia să spuneţi. Avem filtre acum, avem un filtru întors foarte bine pus la punct, aşa că va reveni. Mai discutăm şi în sesiunea viitoare. Dar dumneavoastră ştiţi la fel de bine ca şi mine că nu e... controlul constituţional nu-l facem noi, îl face Curtea Constituţională.

Domnul Mircea-Nicu Toader (din bancă):

Dacă cere cineva.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dacă cere cineva, bineînţeles. Iar domnul Toader nici nu poate să încalce această chestiune că e de jure şi de facto. Orice trebuie contestat.

Domnul Tinel Gheorghe, în numele Grupului parlamentar al PDL, a cerut retrimiterea la comisie.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Termen, o săptămână, nu? Bun.

Retrimiterea la comisie, termen, o săptămână.

Să înceapă votul.

29 de voturi pentru, 63 de voturi împotrivă.

Rămâne în dezbatere pe ordinea de zi.

La dezbateri generale? Nu mai e nimeni.

Atunci intrăm pe amendamente. Sunt şase amendamente. Calupuri de cinci, aşa cum suntem obişnuiţi.

1-5. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

6. Obiecţii, comentarii? Nu. Admis.

Merge la votul final.

Vă mulţumesc foarte mult.

Intrăm acum pe proiectele de lege cu rapoarte de respingere.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Pe procedură, domnul deputat Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Noi, în această dimineaţă, am avut o întâlnire a Comitetului liderilor, şi am de anunţat şi vă rog să supuneţi plenului, spre atenţie şi vot, două propuneri: prima dintre ele este referitoare la o serie de proiecte legislative pe care noi am convenit că ar fi necesar să fie întoarse la comisie, deoarece în fond sunt iniţiative valoroase, chiar dacă propunerile comisiilor sunt de respingere, şi credem că rediscutate şi reanalizate am putea să găsim soluţii ca ele să fie în final transformate în proiecte legislative cu propunere de adoptare, şi am să vi le citesc pe cele pe care le-am convenit; iar al doilea lucru, determinat de o solicitare a Grupului colegilor noştri de la Partidul Naţional Liberal, o să vă rugăm iarăşi să supuneţi plenului spre aprobare ca programul să se încheie la ora 12, cu vot final la ora 12, pentru că dumnealor au altă activitate la care trebuie să participe.

Deci, acestea sunt cele două propuneri. Şi acum o formulez pe prima dintre ele. O să vă rugăm să supuneţi la vot retrimiterea la comisie a următoarelor proiecte legislative: Proiectul legislativ 561/2009 pentru modificarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. În conformitate cu lista mea are poziţia 15. De pe ordinea de zi, da.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Deci, haideţi s-o luăm...Poziţia 15 vreţi s-o retrimiteţi?

Domnul Marian Neacşu:

Pl-x 561/2009. Deci, am să precizez şi...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aşa. Mai departe. Mai aveţi şi altul?

Domnul Marian Neacşu:

Da, sunt 7, domnule preşedinte, sau 8.

Poziţia 23. PL-x 109/2012 pentru abrogarea Cap.IV...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Gata. Mergem mai departe.

Domnul Marian Neacşu:

Nu. V-aş ruga frumos, dacă nu vă supăraţi, pentru stenogramă, e bine să le precizez şi titlurile...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Le citesc eu.

Domnul Marian Neacşu:

OK! Atunci le citiţi dumneavoastră. E-n regulă.

Poziţia 24, PL-x 149/2012.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles.

Domnul Marian Neacşu:

Poziţia 34, Pl-x 271/2013.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da.

Domnul Marian Neacşu:

Poziţia 42, Pl-x 330/2012.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da.

Domnul Marian Neacşu:

Poziţia 56, Pl-x 279/2013.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da.

Domnul Marian Neacşu:

Poziţia 59, Pl-x 293/2013.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da.

Domnul Marian Neacşu:

Poziţia 66, Pl-x 280/2013.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da. Şi?

Domnul Marian Neacşu:

Şi poziţia 75, Pl-x 331/2013.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Retrimitere la comisie.

Domnul Marian Neacşu:

Da, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles.

Ştiţi că trebuie să supun la vot pe fiecare, n-am ce să fac, asta e procedura, să vă cer permisiunea.

15. Începem cu Pl-x 561/2009, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Retrimiterea la comisie. Termen, două săptămâni.

Să înceapă votul.

113 voturi pentru, un singur vot împotrivă. Aprobat.

23. Proiectul de Lege pentru abrogarea Cap.IV (art.17 - 26) din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, PL-x 109.

Retrimiterea la comisie. Termen, două săptămâni.

Să înceapă votul.

Mulţumesc.

118 voturi pentru, un singur vot împotrivă.

24. Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru stimularea comasării terenurilor agricole, PL-x 149/2012.

Retrimiterea la comisie. Termen, două săptămâni.

Să înceapă votul.

120 voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.

Retrimis la comisie.

34. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Pl-x 271.

Retrimitere la comisie. Termen, două săptămâni, la propunerea liderilor grupurilor parlamentare.

Să înceapă votul.

Mulţumesc.121 voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere

42. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii petrolului nr.238/2004, Pl-x 330/2012.

Retrimitere la comisie la propunerea grupurilor parlamentare.

Să înceapă votul.

Mulţumesc.

121 voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.

56. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.3 din Legea nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, Pl-x 330/2013.

Retrimitere la comisie. Termen, două săptămâni.

Să înceapă votul.

Mulţumesc.

123 voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abţinere.

59. Propunerea legislativă privind încurajarea absolvenţilor sistemului de învăţământ superior, subvenţionat de către stat, de a activa în cadrul economiei autohtone, Pl-x 293/2013.

Retrimitere la comisie, două săptămâni.

Să înceapă votul.

126 voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.

66. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.407/2006 - Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, Pl-x 280/2013.

Retrimitere la comisie. Termen, două săptămâni.

Să înceapă votul.

128 voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abţinere.

75. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.8 din Legea nr.198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe şi nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate, Pl-x 331/2013.

Retrimitere la comisie. Două săptămâni.

Să înceapă votul.

Mulţumesc. Totul aprobat.

130 voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.

Închiderea programului la ora 12. Ora 12, votul final.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele. Să înceapă votul.

130 voturi pentru, un singur vot împotrivă, nicio abţinere.

La ora 12 se închide şedinţa de plen. Începe votul final.

14. Continuăm cu Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Iniţiatorul. Nu doreşte să ia cuvântul.

Din partea comisiei, domnul Iordache. Celebrul domn Iordache, preşedintele comisiei. Azi e ziua în care nu e celebru, nu? Am înţeles.

Cine vorbeşte în numele comisiei? Din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. Vă rog frumos, stafful tehnic, vă rog frumos să-i daţi documentele. Scurt.

Să-i pregătiţi şi pentru poziţia 16, da? Mulţumesc mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Baltă:

Raport asupra Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată prin adresa Pl-x 212 din 17 iunie 2013 cu dezbaterea pe fond în procedură obişnuită a Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere: avizul favorabil al Consiliului Legislativ nr.216 din 29.III.2013; avizul negativ al Consiliului Economic şi Social nr.813 din 21.III.2013; avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci nr.22/274 din 26.VI.2013; avizul negativ al Comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi nr.37/345 din 19.VI.2013; punctul de vedere negativ al Guvernului nr.620 din 30.IV.2013.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea reglementării într-un mod echitabil a condiţiilor de ieşire la pensie anticipată şi pensie anticipată parţială, în sensul creării posibilităţii cumulării celor cinci ani de reducere a vârstei standard de pensionare cu anii de reducere a vârstei pentru perioade lucrate în condiţii de muncă deosebite şi/sau speciale, respectiv grupa I şi II de muncă.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art.73 alin.(3) din Constituţia României, republicată.

La dezbaterile care au avut loc în şedinţa comisiei din 4 iulie 2013, a participat, în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, doamna Georgeta Bratu, secretar de stat în cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

La lucrările comisiei şi-au înregistrat prezenţa 25 de deputaţi din totalul de 27 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 10 iunie 2013.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

În urma finalizării dezbaterilor, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea iniţiativei legislative din următoarele considerente: modificarea art.63 şi art.66 din Legea nr.263/2010, în forma propusă, vine în contradicţie cu art.62 alin.(1), respectiv art.65 alin.(1) din lege, conform cărora pentru pensia anticipată şi pensia...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mai scurt, domnule deputat. Este o respingere. Nu trebuie să ascultăm tot ce-a făcut comisia. Concluziile.

Domnul Mihai Baltă:

Acum, domnule preşedinte.

...se cuvin cu cel mult cinci ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare. Soluţia legislativă preconizată va determina o scădere a vârstei medii de pensionare în sistemul public de pensii şi, implicit, o creştere a numărului de pensionari şi a deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri generale.

Domnul Vladu, aveţi cuvântul. Domnule deputat, aveţi cuvântul la dezbateri generale.

Domnul Iulian Vladu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu am venit să susţin această iniţiativă, dar mi s-a părut foarte interesant punctul de vedere al Guvernului Ponta. Remarc că după trei ani de zile, domnul prim-ministru şi USL-ul recunosc că Legea nr.263, legea pensiilor, este o lege echitabilă şi are un principiu sănătos la bază.

Cred că este normal ca domnul prim-ministru să iasă să-şi ceară scuze faţă de toţi cetăţenii, că timp de trei ani a blamat această lege, atunci când se afla în opoziţie, şi acum recunoaşte că într-adevăr avem o lege echitabilă în domeniul pensiilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

La dezbateri generale nu mai doreşte nimeni.

Proiectul de lege nu are nici un amendament. Raportul comisiei propune respingerea. Merge la votul final. Are caracter organic

16. Următorul proiect, Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Punctul 16.

Pe 15 am retrimis-o.

Domnilor colegi, este PL-x 422, poziţia 16. N-am retrimis la comisie. Am trimis Pl-x 561.

Pot să mă fac şi eu înţeles? Suntem la poziţia 16. Poziţia 15 am retrimis-o. Eu citesc PL-x 422. Textul iniţial este identic în sunetul dumneavoastră cu textul de la poziţia 15. De aceea am şi pronunţat PL-x 422. Vă rog frumos să fiţi atenţi. Aţi înţeles, da?

Iniţiatorul. Nu doreşte să ia cuvântul.

Din partea comisiei, doamna deputat Nassar, preşedintele Comisiei pentru sănătate şi familie.

Discutăm despre iniţiativa PL-x 422.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, a fost retrimis Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi Comisiei pentru sănătate şi familie, în vederea reexaminării şi întocmirii unui nou raport.

În urma reluării discuţiilor, membrii celor două comisii au hotărât cu majoritate de voturi menţinerea soluţiei de respingere a propunerii legislative prezentată în raportul comun din 2 octombrie 2012.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art.73 alin.(3) din Constituţia României, republicată.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în condiţiile art.75 alin.(2) teza 3 din Constituţia României, vorbim despre o adoptare tacită.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Prin urmare, raportul comun suplimentar solicită respingerea iniţiativei legislative.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri generale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi anunţe colegii că la ora 12 este votul final, da?

Domnul Florian Daniel Geantă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Problema drepturilor persoanelor cu handicap nu a constituit din păcate niciodată o temă principală în spaţiul public, şi cu atât mai puţin în cel politic românesc. Avem nevoie nu numai de soluţii pentru problemele punctuale, ci de o viziune pe termen mediu şi lung, iar acest lucru nu poate fi realizat decât dacă ne unim forţele, reprezentanţii politici şi societatea civilă.

Ştim cu toţii cu ce trebuie să se confrunte zi de zi o persoană cu handicap, de la problemele transportului în comun la accesul în locuinţe, la învăţământ, sau restricţiile pe piaţa forţei de muncă. Multe din aceste proiecte de lege au zăcut prin sertare în ultimii ani, unele se suprapun.

Sunt convins că super-majoritatea va funcţiona impecabil şi în cazul acestor proiecte. Dar cred că nu avem voie să uităm această temă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult. Emoţionant.

Domnul Ciuhodaru, Grupul parlamentar al PP-DD.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Remarc că problemele persoanelor cu dizabilităţi sunt doar teme de campanie electorală. De altfel, sunt legi pe care le dezbatem încă din 2009. Şi una dintre legile pe care le-aţi retrimis astăzi la comisie se referă la asigurarea pensiei sociale minime pentru persoanele cu dizabilităţi. Şi în acest proiect de act normativ se prevăd reduceri la tarifele de cazare şi masă pentru studenţi, în funcţie de gradul de handicap.

Vă întreb, domnule preşedinte, dumneavoastră aţi putea trăi cu 200 de lei pe lună? Iar dumneavoastră sunteţi o persoană sănătoasă.

Aşa că, din punctul meu de vedere, această lege trebuie adoptată şi să nu ne mai uităm doar în campania electorală, când se vorbeşte despre drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Raportul comisiei sesizată în fond propune respingerea acestei iniţiative. Are caracter organic. Nu sunt amendamente. Merge la votul final.

Următorul proiect, poziţia 17, Propunerea legislativă privind declararea Zilei de 9 Mai, Ziua Independenţei Naţionale a României, sărbătoare naţională legală zi nelucrătoare, Pl-x 220/2013.

Iniţiatorul. Nu vrea să ia cuvântul.

Domnul Iordache a revenit în sală? Nu.

Din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Domnule deputat.

Doamna Violeta Tudorie. Doamna Violeta Tudorie, aveţi cuvântul. Scurt.

Doamna Violeta Tudorie:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată prin adresa Pl-x 220/17 iulie 2013.

În urma finalizării dezbaterilor, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea iniţiativei legislative întrucât prevederile acesteia conduc la un efort bugetar suplimentar, fiind încălcate prevederile art.138 alin.(5) din Constituţia României, republicată, potrivit cărora nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art.7 din Legea responsabilităţii fiscale bugetare nr.69/2010, cu modificările ulterioare, ar fi trebuit elaborată fişa financiară, potrivit prevederilor art.15 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, însoţită de declaraţia conform căreia majorarea de cheltuială este compatibilă cu obiectivele şi priorităţile strategice specifice în strategia fiscală bugetară.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dezbateri generale. Nu sunt.

Merge la votul final.

Vă reamintesc că este propunere de respingere din partea comisiei sesizată în fond.

18. Următoarea este Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.

Iniţiatorii. Nu doresc.

Iniţiatorul. Aveţi cuvântul.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prevederile art.11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, cu modificările şi completările ulterioare, stipulează că începând de la 1 martie 2012 dacă ambii părinţi îndeplinesc condiţiile pentru acordarea concediului pentru creşterea copilului, indiferent de tipul concediului pentru care optează, ei vor trebui să stea acasă pe rând cu copilul.

Astfel, în virtutea transpunerii în dreptul intern a unei directive europene, s-a introdus obligativitatea ca şi părintele care nu a solicitat concediu pentru creşterea copilului să se implice pentru cel puţin o lună în creşterea şi educarea copilului, şi deci să stea acasă cu acesta.

În cazul nerespectării acestei prevederi, sancţiunea constă în reducerea cu o lună a concediului de creşterea copilului pentru părintele care l-a solicitat. Sau în pierderea indemnizaţiei pe luna respectivă.

Ca iniţiator, am solicitat prin acest proiect legislativ ca obligaţia celui de-al doilea părinte de a intra în concediu de creşterea copilului să se transforme în posibilitatea de a lăsa la latitudinea celor doi părinţi dacă intră sau nu ambii în concediul de creşterea copilului.

Respingerea proiectului pe motiv că se încalcă o directivă europeană, şi anume 18/2010, după părerea mea nu se justifică deoarece această directivă a fost transpusă în legislaţia naţională, iar dacă şi cel de al doilea părinte vrea să intre în concediu are cadrul legal şi procedural să o facă.

Să facem şi un exerciţiu: dacă unul dintre dumneavoastră, un domn sau o doamnă deputat, s-ar afla în situaţia de a intra pentru cel puţin o lună în concediu de creşterea copilului, ce facem atunci? Practic, mandatul de parlamentar trebuie întrerupt, aşa cum cere OUG nr.111/2010, pentru cel puţin o lună, fapt care nu este posibil deoarece mandatul de parlamentar nu poate fi întrerupt, suspendat sau revocat, conform Legii nr.96/2006.

Prin urmare, eu aş propune retrimiterea la comisie pentru amendarea corespunzătoare a acestui proiect legislativ.

Mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Sunteţi lider sau vicelider de grup parlamentar?

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Nu.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu puteţi să retrimiteţi la comisie. Vă învaţă colegii dumneavoastră.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Atunci v-aş ruga frumos să votăm împotriva raportului de respingere a acestui proiect legislativ.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Din partea comisiei sesizată în fond, cine prezintă raportul? L-am văzut pe domnul preşedinte Iordache, să-i spunem bună dimineaţa. Domnule preşedinte? Aţi delegat-o pe doamna Tudorie. Am înţeles.

Doamna Tudorie.

Doamna Violeta Tudorie:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată prin adresa Pl-x 213 din 17 iunie 2013.

În urma finalizării dezbaterilor, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea iniţiativei legislative întrucât aceasta contravine prevederii Directivei Consiliului European din 8 martie 2010.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri generale. Nu sunt.

Merge la votul final. Are raport de respingere.

Comitetul liderilor vă rog frumos să veniţi până la prezidiu. După aceea mergem mai departe cu proiectul de lege Pl-x 224 de pe poziţia 19. (Consultări.)

Mulţumesc foarte mult Comitetului liderilor.

19. Propunerea legislativă pentru modificarea art.139 alin.(1) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii.

Iniţiatorii? Iniţiatorul, scuzaţi-mă!

Nu doreşte.

Din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Doamna Tudorie, aveţi cuvântul.

Doamna Violeta Tudorie:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată prin adresa nr. Pl-x 224 din 17 iunie 2013 cu dezbatere pe fond, în procedură obişnuită, a Propunerii legislative pentru modificarea art. 139 alin. (1) din Legea nr.53/2003, Codul muncii.

În urma finalizării dezbaterilor, Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea iniţiativei legislative, întrucât prevederile acesteia conduc la un efort bugetar suplimentar, fiind încălcate prevederile art.138 alin.(5) din Constituţia României.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Mulţumesc foarte mult.

Vă reamintesc, Comisia sesizată în fond propune respingere. Are caracter organic. Merge la votul final.

20. Următorul proiect de lege, poziţia din ordinea de zi 20, Proiectul de Lege privind protecţia minorilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate.

Iniţiatorii?

Nu doresc.

Domnul Avram, din partea Comisiei. Domnul deputat Avram, haideţi!

Sunt două comisii care au făcut raportul sesizat în fond, Comisia pentru administraţie publică şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul Constantin Avram:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În temeiul art. 70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Proiectul de Lege privind protecţia minorilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate a fost retrimis Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, precum şi Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, în vederea reexaminării şi întocmirii unui raport.

Proiectul de lege a fost adoptat la Senat. Camera Deputaţilor este cameră decizională. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar în conformitate cu prevederile art. 61 şi 63 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisiile au dezbătut proiectul de lege în şedinţe separate. La şedinţa Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din data de 8 mai 2013, au fost prezenţi 29 de deputaţi din totalul de 32. La şedinţa comisiei pentru muncă şi protecţie socială, din data de 27 august 2013, s-a înregistrat prezenţa a 26 de deputaţi din totalul de 27 de membri.

În urma finalizării dezbaterilor, membrii celor două comisii au hotărât, cu unanimitate de voturi, menţinerea soluţiei iniţiale de respingere a proiectului de lege transmisă prin raportul nr.27/456, respectiv 26/588 din 2 octombrie 2012, întrucât măsurile legislative propuse au fost cuprinse în cadrul Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, aflat pe ordinea de zi din plenul Camerei Deputaţilor într-o secţiune distinctă, intitulată Protecţia copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri generale.

Domnul Vladu, domnul deputat Vladu, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Vladu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Observ că de dragul de a respinge toate iniţiativele opoziţiei aţi blocat această iniţiativă, aţi copiat-o, aţi venit cu altă iniţiativă asemănătoare cu această iniţiativă, aţi aprobat-o şi această iniţiativă bună pe care PDL-ul a făcut-o aţi respins-o.

Sper ca în viitor să nu mai procedaţi la fel cu toate iniţiativele opoziţiei.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

La dezbateri generale, domnul Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Este clar că ne confruntăm cu un fenomen social. Cum protejăm copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate?

Lucrez într-un serviciu de urgenţă şi de multe ori acel sindrom Italia, suicidul legat de plecarea părinţilor în străinătate, creează probleme atât la nivelul serviciilor medicale, cât şi al celor sociale.

Actul normativ porneşte dintr-o necesitate reală. Dar, din păcate, exact cum remarca şi colegul meu, toate iniţiativele parlamentare sunt sortite eşecului. Pentru că, vedem cu toţii, Guvernul legiferează şi nici nu ne mai miră că atunci când avem o ordonanţă de urgenţă la trei zile nicio iniţiativă parlamentară, chiar dacă rezolvă o problemă reală, nu are nicio şansă.

Eu cred că am fost trimişi în Parlament pentru a aduce în dezbaterea publică problemele oamenilor. Iar chiar dacă vă place sau nu, acestea sunt reale şi sper să fie tot mai multe iniţiative legislative ale parlamentarilor opoziţiei, care să vă reamintească ce-aţi promis în campania electorală.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Nu mai sunt alte dezbateri. Propunerea comisiilor sesizate în fond este de respingere a acestei iniţiative. Merge la votul final.

21. Propunerea legislativă pentru modificarea art.13 din Legea nr.148/2000 privind publicitatea.

Iniţiatorul? Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizate în fond, preşedintele comisiei, domnul deputat Ştirbu.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunerea legislativă pentru modificarea art.13 din Legea nr.148/2000 privind publicitatea a fost transmisă Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, cu Pl-x 194 din data de 5 iunie 2013 şi înregistrată la comisie cu nr.30/127 din 5 iunie.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizate în fond cu această propunere legislativă spre avizare, fiind transmisă Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, care a transmis un aviz negativ şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care a transmis un aviz favorabil.

Comisia a examinat avizul favorabil emis de Consiliul Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului din 30 aprilie 2013, care nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Potrivit prevederilor art. 73 din Constituţia României, republicată, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Propunerea legislativă a fost respinsă la Senat, în şedinţa din 4 iunie, în calitate de primă Cameră sesizată.

Raportul Comisiei a fost adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votului. Pentru această propunere legislativă Camera Deputaţilor este cameră decizională. În conformitate cu art.75 alin.(1) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi prevederile art.92 alin.(9) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, în urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea Propunerii legislative pentru modificarea art.13 din Legea nr.148/2000 privind publicitatea.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunerea legislativă trebuie respinsă fără echivoc, pentru că nu putem acorda derogări pentru a permite publicitatea la alcool pe panouri stradale, în mijloacele de transport în comun sau în orice alt loc public, în ideea în care prezenţa acestor spoturi pe panourile stradale doar în intervalul orar 2,00 şi 6,00 dimineaţa ar fi benefică pentru producători, producătorii de alcool, fără a influenţa adolescenţii.

Considerăm că o asemenea iniţiativă este hazardată. Este cel mai blând cuvânt care îmi vine în minte acum şi, de asemenea, este şi periculoasă, în condiţiile în care România se află pe primele poziţii în topul mondial al consumului de alcool.

Mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Mai sunt luări de cuvânt? Nu.

Raportul Comisiei sesizate în fond e de respingere. Merge la votul final.

22. Proiectul de Lege privind protejarea patrimoniului cultural imaterial - PL-x 769/2010.

Iniţiatorii?

Nu doresc.

Domnul preşedinte Ştirbu, aveţi cuvântul.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport înlocuitor asupra Proiectului de Lege privind protejarea patrimoniului cultural imaterial.

Proiectul de Lege privind protejarea patrimoniului cultural imaterial a fost transmis Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, cu PL-x 769 din 29 noiembrie 2010 şi înregistrat la Comisie cu nr.30/567 din 2 decembrie 2010.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege spre avizare, fiind transmis Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi şi Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO.

Primele trei comisii au transmis avize negative, iar cea din urmă a transmis un aviz favorabil cu amendamente.

Comisia a examinat avizul favorabil cu observaţii şi propuneri, emis de Consiliul Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului, emis în 15 martie 2013, care nu susţine această iniţiativă legislativă.

Proiectul de Lege a fost adoptat de Senat, în calitate de primă cameră sesizată, în şedinţa din 9 noiembrie 2011. Iniţiativa legislativă a fost dezbătută iniţial în şedinţa comisiei din data de 1 noiembrie 2011.

În data de 15 noiembrie, comisia a depus un raport de respingere, înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor din data de 21 noiembrie 2011.

În data de 6 martie 2012, raportul comisiei a fost dezbătut în plenul Camerei, fiind apoi înscris pe lista de vot final.

În data de 19 iunie 2012, în cadrul şedinţei de vot final a plenului Camerei Deputaţilor, proiectul de lege a fost retransmis la comisie, pentru o nouă dezbatere şi întocmirea unui raport înlocuitor.

În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune plenului respingerea Proiectului de Lege privind patrimonial cultural imaterial.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu foarte mult, domnule preşedinte.

Dezbateri generale. Nu sunt.

Merge la votul final.

Vă reamintesc că are propunere de respingere a iniţiativei, caracter ordinar.

23. Proiectul de Lege pentru abrogarea Cap.IV (art.17-26) din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice... Ăsta e retransmis. Corect. 109 este retransmis, scuzaţi-mă!

24. PL-x 149, retrimis şi acesta.

25. PL-x 101/2012, Proiectul de Lege privind transmiterea unor terenuri din domeniul privat al statului şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului în domeniul privat al comunei Fundulea şi în administrarea Consiliului Local al Comunei Fundulea, judeţul Călăraşi.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Din partea comisiilor sesizate în fond.

Domnul vicepreşedinte Nica.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Proiectul de Lege are ca obiect de reglementare transmiterea unei suprafeţe de teren din domeniul privat al statului şi din administrarea Agenţiilor Domeniilor Statului în domeniul privat al oraşului Fundulea, judeţul Călăraşi, şi în administrarea Consiliului Local al oraşului Fundulea.

În urma dezbaterilor, membrii celor două comisii au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare raportul de respingere. În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu.

Dezbateri generale.

Domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Am mai explicat de la acest microfon, stimaţi colegi, că e vorba de 900 metri pătraţi şi blocăm un proces de retrocedare, de intrare în drepturi a unor proprietari de imobile, apartamente, pentru simplul fapt că terenul de sub blocul de locuinţe nu poate face obiectul retrocedării. El iniţial a avut raport de adoptare. S-a schimbat puterea şi nu ştiu care a fost argumentul pentru care s-a inversat punctul de vedere al noii puteri.

Cred că nu impietează cu nimic dacă cei 900 de metri pătraţi vor fi trecuţi în administrarea Consiliului Local Fundulea, în aşa fel încât procesul de reconstituire a dreptului de proprietate pentru cei care solicită intrarea în proprietate pentru imobilele apartamente să poată fi finalizat, iar aplicarea Legii nr.165, pe care dumneavoastră ar trebui s-o finalizaţi în momentul de faţă, n-ar avea cu nimic de suferit din cauza celor 900 de metri pătraţi.

A fost retrimis la comisie cred că de trei ori şi de atâtea ori onor actuala putere a refuzat să susţină proiectul de lege. Aşa că vă rog ca la votul final să daţi un vot împotriva raportului de respingere pe proiectul de act normativ.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Nu mai sunt alte luări de cuvânt. Merge la votul final.

Pl-x 270/2013, poziţia 26, Propunerea legislativă privind modificarea articolului 23 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Iniţiatorii.

Nu doresc să ia cuvântul.

Din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul deputat Iordache, doamna deputat Tudorie.

Domnul deputat, sunteţi de serviciu.

Doamna Tudorie nu a fost atentă, vorbea cu colega Domniei Sale din îndepărtatul Gorj. Am înţeles, vă puneţi bine cu Gorjul.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Baltă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra Propunerii legislative privind modificarea articolului 23 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată prin adresa Pl-x 270/2013 cu dezbaterea pe fond, în procedură obişnuită, a Propunerii legislative privind modificarea articolului 23 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ nr.180 din 20 martie 2013, avizul negativ al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională nr.4c-12/271 din 3 septembrie 2012, punctul de vedere negativ al Guvernului nr.543 din 19 aprilie 2013.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea art.23 din Legea nr.44. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art.73 alin.(3) din Constituţia României, republicată.

La dezbaterile care au avut loc în şedinţa comisiei din 10 septembrie 2013, a participat, în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, domnul Marius Răduţ, consilier în cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

La lucrările comisiei s-a înregistrat prezenţa a 26 de deputaţi din totalul de 27 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, o abţinere.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat, în şedinţa din 26 iunie 2013.

Camera Deputaţilor este cameră decizională, potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României şi ale art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

În urma finalizării dezbaterilor, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea iniţiativei legislative din următoarele considerente.

În prezent, veteranii de război şi văduvele de război care locuiesc în mediul rural beneficiază de 12 călătorii interurbane, dus-întors, în cursul unui an calendaristic, pe mijloace de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe cale ferată.

Potrivit dispoziţiilor art.1 pct. 6 din Legea nr.211/2012, privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.8/2011, Ministerul Transporturilor şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice vor întreprinde măsuri necesare pentru ca, până la data de 31 decembrie 2014, veteranii de război, pensionarii din sistemul public de pensii, precum şi pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale să intre în posesia legitimaţiei de transport tip card, personalizată cu numele şi codul numeric personal al fiecărui beneficiar.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri. Aveţi dezbateri la chestia asta?

Vă rog frumos, nu ştiu dacă vă favorizează.

Dacă dumneavoastră consideraţi.

Pe domnul Ciuhodaru, cu siguranţă, da.

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, prezentul proiect de lege prevede acordarea subvenţiilor pentru transportul auto şi în afara judeţului, nu doar în interiorul acestuia. În prezent, în mediul rural se beneficiază de 12 călătorii interurbane, dacă nu... doar că nu pot fi folosite pe calea ferată.

Din păcate, vedem că actuala guvernare întârzie şi în acest domeniu unele politici foarte utile şi necesare, cum ar fi introducerea acelor carduri personalizate care ar reduce evaziunea în domeniul subvenţiilor pentru transportul rutier.

Domnule preşedinte, am lăsat la cheie, în guvernarea PDL, un asemenea proiect şi ar fi ajutat la o mai bună cheltuire a banilor publici alocaţi pentru aceste facilităţi, astfel, acum, să avem resurse pentru a extinde acest proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

L-aţi promovat, proiectul, când eraţi ministru?

Doamna Claudia Boghicevici:

Nu eu, colegii mei care...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Păi eu ştiu că dumneavoastră aţi prorogat termenul, PDL-ul, în 2011. Şi l-aţi mai prorogat o dată, în 2012, că dacă tot m-aţi provocat... deci de-aia vă spun. Ce-aţi lăsat la cheie?

Doamna Claudia Boghicevici:

Un proiect privind cardurile personalizate, pe care nu am apucat să-l ducem la îndeplinire.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles. De aceea aţi prorogat termenele.

Doamna Claudia Boghicevici:

Dacă proiectul nostru ar fi fost continuat, eu cred că ar fi fost o măsură bună.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Eu o să vă fac cadou o ordonanţă de urgenţă semnată de Guvernul dumneavoastră, prin care aţi prorogat termenele şi aţi blocat această idee şi în 2011, şi în 2012.

Mulţumesc foarte mult.

Doamna Claudia Boghicevici:

Domnule preşedinte, discutăm de două proiecte diferite, cred. Noi vorbim acum... ceea ce am spus eu se referă la cardurile personalizate. Nu ştiu dacă dumneavoastră vă referiţi la acelaşi lucru.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

La acelaşi lucru.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamnelor şi domnilor,

Dacă mai sunt dezbateri?

Domnul deputat Ciuhodaru, vă rog frumos.

Există o chestie foarte simplă şi apreciez toţi colegii mei care vin la microfon şi abordează politicianist sau politic un anumit text de lege şi îi respect. Dar singura chestiune pe care o rog, fiindcă suntem parlamentari într-un stat democratic, este să nu mistificăm adevărul şi să spunem, da, domnule, s-a prorogat fiindcă a lovit criza, am prorogat de două ori, am încercat să facem cardurile şi n-am reuşit. Pentru că altfel rămânem în textul acesta şi dăm sentimentul că guvernul care a venit - că e al dumneavoastră, că este guvern din care fac eu parte sau altul din care va face parte domnul Ciuhodaru - a schimbat ceva împotriva celor care sunt astăzi pensionari. Şi putem să discutăm lucrurile, dacă vreţi, şi pot să cobor şi la microfon, să vă aduc argumente mult mai complexe.

Asta e singura mea rugăminte la dumneavoastră, să nu schimbaţi textele pe care le-am votat noi şi le-au propus guvernele în ultimii ani.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Deci, dacă tot vorbiţi despre politicianism, nu ştiu cu ce v-au greşit copiii, pentru că refuzaţi să le măriţi şi alocaţiile, şi indemnizaţiile, şi să le acordaţi acel trusou nou-născuţilor, nu ştiu cu ce v-au greşit persoanele cu dizabilităţi, pentru că acea pensie socială minimă este tot amânată. Şi mă întreb şi eu astăzi, câţi pensionari şi câţi veterani şi câte văduve de război mai sunt în România.

Este un proiect de lege care nu cred că ar costa prea mult statul român şi ar fi un semn minimal de respect faţă de ce înseamnă aceşti oameni în România.

Aşa că grupul meu parlamentar va vota împotriva respingerii acestui proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu foarte mult.

Dezbateri generale, celelalte grupuri politice parlamentare. Nu sunt.

Vă reamintesc că are propunere de respingere şi merge la votul final.

Vă anunţ că la ora 12 fix avem un Birou permanent reunit. Liderii grupurilor parlamentare, vă rog frumos să vă anunţaţi colegii din Biroul permanent să fie prezenţi. Imediat după Biroul permanent reunit, cu siguranţă, va fi un plen reunit, urmând ca votul final să-l facem după plenul reunit.

Acestea sunt informaţiile pe care le am în acest moment şi am vrut să vi le transmis şi dumneavoastră.

27. Propunerea legislativă privind stabilirea unor mecanisme economice pentru stimularea introducerii etichetei ecologice în scopul promovării şi dezvoltării unui turism durabil.

Din partea iniţiatorilor. Nu sunt luări de cuvânt.

Din partea preşedintelui Comisiei pentru industrii sau...

Domnule preşedinte Iulian Iancu, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbateri şi avizare în fond cu propunerea legislativă. Aş vrea să vă spun că Senatul a respins propunerea, Guvernul nu susţinere adoptarea propunerii legislative. De asemenea, Comisiile juridică, de disciplină şi imunităţi, pentru buget, finanţe şi bănci şi administraţie publică au avizat negativ această propunere legislativă.

Propunerea are ca obiect de reglementare stabilirea unor mecanisme economice, respectiv acordarea unor facilităţi şi înlesniri persoanelor fizice autorizate, asociaţiilor familiale, societăţilor comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice.

Pentru aceasta, propune introducerea unei etichete ecologice, pentru serviciile de cazare pentru turişti.

Membrii Comisiei pentru industrii şi servicii, examinând legislaţia în vigoare şi prevederile existente deja în legislaţia privind reglementarea activităţi de turism, propun Camerei respingerea acesteia.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Merge la votul final. Nu sunt amendamente admise sau respinse.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Daţi-mi voie să fac mai întâi o scurtă rectificare.

Această propunere legislativă a primit un aviz favorabil din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Cred că este o propunere foarte bună, cred că ar trebui să primească girul nostru, pentru că degeaba transpunem în legislaţia noastră directive europene dacă nu creăm un cadru pentru ca aceste directive să capete substanţă şi ca ele să aibă un efect real în economia României.

O astfel de etichetă ecologică ar fi un stimul pentru operatorii mici din turism, pentru cei care au spaţii de cazare limitate, dar ar fi un stimul atât pentru ei, să se dezvolte, cât şi pentru turiştii care caută spaţii de cazare ecologice, verzi, în care există surse regenerabile de energie, există o gestionare la standarde înalte de mediu a deşeurilor.

Aşadar, eu aş considera şi consider că o astfel de propunere este de bun augur şi ar fi regretabil ca, pe linie, absolut toate propunerile care privesc mediul să fie respinse şi, dimpotrivă, în foarte multe situaţii să votăm legi care sunt ostile mediului.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Mai sunt alte luări de cuvânt?

Domnul deputat. Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a dat aviz favorabil.

Aş vrea, însă, să vă spun că înregistrăm - şi o să vedeţi şi la celelalte propuneri pe care le avem în discuţie astăzi, o suprareglementare a domeniului turistic şi mai ales încercarea de a aduce criterii noi la cele existente şi pe care mulţi dintre operatorii din turism nu le îndeplinesc încă, deşi există reglementare, inclusiv pe domeniul ecologic, care este stabilită în baza unor criterii foarte clare pentru care operatorii trebuie să aplice. Nu este nevoie de încă o reglementare în acest sens.

Acesta a fost motivul pentru care celelalte comisii şi comisia noastră propun respingerea. Există cadru legislativ deja.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Nu mai sunt alte dezbateri. Merge la votul final.

28. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, PL-x 601/2009.

Din partea iniţiatorilor? Nu se doreşte.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul pentru a prezenta raportul.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Este ceea ce spuneam puţin mai înainte, o încercare de suprareglementare a activităţii în turism.

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată, în dezbaterea în fond, şi cu acest proiect de lege.

Guvernul României nu susţine adoptarea propunerii.

De asemenea, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic avizează negativ proiectul, proiect care încearcă să reglementeze, să organizeze activitatea de turism, introducând o noţiune nouă, respectiv cea de case tradiţionale. Este exact ceea ce spuneam puţin mai înainte, respectiv pensiunile agroturistice sunt definite ca fiind structuri de primire turistică, având capacitate de cazare de până la 8 camere, funcţionând atât în locuinţele cetăţenilor, cât şi în clădiri independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor.

Deci, există criterii prin care sunt reglementate aceste aspecte. Nu este nevoie de încă o lege cu o denumire nouă, cu un concept nou. Drept pentru care, membrii comisiei propun plenului respingerea propunerii legislative.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Merge la votul final.

Vă reamintesc că are propunere de respingere.

29. Propunerea legislativă - Legea staţiunilor privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de turism în staţiuni turistice şi zone turistice - Pl-x 604/2009.

Iniţiatorul? Nu doreşte.

Domnule preşedinte Iancu, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Iancu:

Aici avem o lege care se adresează deja staţiunilor, în ansamblul lor. Comisia a fost sesizată pentru dezbaterea şi avizarea în fond.

Guvernul nu susţine adoptarea.

Senatul a respins propunerea.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, precum şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au vizat negativ.

Propunerea are ca obiect de reglementare organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în staţiuni turistice şi zone turistice.

Membrii comisiei, pentru raţiunile prezentate anterior şi pentru cele care aici fac un subiect distinct privind analizarea din punct de vedere financiar, colectarea taxelor, impozitelor locale, reglementarea iniţiativei la taxa hotelieră şi toate celelalte aspecte, propun plenului respingerea acestei propuneri.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dezbateri generale? Nu sunt.

Merge la votul final. Are propunere de respingere; caracter ordinar.

30. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.526/2003 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a turismului "Schi în România" - PL-x 180/2011.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Domnule preşedinte Iancu, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Şi pentru schi, în România, există o legislaţie deja aplicabilă şi care produce efecte. Comisia pentru industrii şi servicii, însă, a preluat în dezbatere şi avizare în fond propunerea legislativă.

Guvernul nu susţine adoptarea proiectului.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au avizat favorabil proiectul de lege, proiect care are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii pentru aprobarea Programului naţional "Schi în România." Respectiv, beneficiarii scoaterii definitive din fondul forestier a terenurilor destinate realizării pârtiilor pentru practicarea schiului şi a altor sporturi de iarnă, precum şi a celor destinate realizării instalaţiilor de transport pe cablu vor fi exceptaţi de la plata obligaţiilor băneşti.

Şi alte propuneri care sunt în acelaşi sens, respectiv excepţii de la plata obligaţiilor băneşti, drept pentru care membrii comisiei propun respingerea proiectului de lege.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Merge la votul final. Are propunere de respingere.

31. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.523/2003 privind aprobarea Programului naţional de dezvoltare a turismului "Schi în România."

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Domnule preşedinte, vă dau din nou cuvântul.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Argumentele sunt aceleaşi. O nouă propunere, tot pentru programul de schi, Guvernul nu susţine.

Senatul a respins.

Şi, în consecinţă, membrii comisiei, în urma dezbaterilor, tuturor argumentelor, propun plenului respingerea acestei propuneri.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Dezbateri generale?

Domnul vicelider Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte, nu am vrut să intervin la primul proiect cu programul "Schi în România", dar, după acest al doilea proiect, vreau să vă spun că tot avem în dezbatere la Senat Codul silvic şi eu cred că aspectele sesizate în iniţiativele legislative, domnul Iancu chiar este la al doilea, la ultimul proiect de act normativ iniţiator, să le găsim soluţie prin proiectul de act normativ de modificare a Codului silvic.

Haideţi să demonstrăm un pic de înţelegere pentru ceea ce înseamnă obiective de interes naţional. Şi poate că, prin noua reglementare, impunerea de taxe exorbitante pentru cei care vor să dezvolte investiţii, inclusiv în fondul forestier, vor găsi sprijin.

Sunt silvicultor, vă spun, dar cred că, în momentul de faţă, sunt prea dure, prea drastice, prea draconice reglementările, aşa cum sunt ele prevăzute, în momentul de faţă, în Codul silvic şi omoară mediul de afaceri, care vrea sincer să investească, inclusiv în fondul forestier.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

La dezbateri mai sunt? Nu mai sunt colegi. Merge la votul final.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Iancu:

Este adevărat, stimaţi colegi, şi eu am fost iniţiator, însă, între timp, Guvernul României a reglementat domeniul respectiv. Nu era nevoie să mai susţinem noi şi propunerea respectivă. Însă, ceea ce spuneţi, legat de Codul silvic, este foarte adevărat şi este în atenţia comisiei noastre pentru o dezbatere foarte amplă şi vă invităm şi pe dumneavoastră la discuţii.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul vicelider Gheorghe Tinel este în comisia în care se va dezbate pe fond acest proiect şi nu va scăpa ocazia.

32. Propunerea legislativă pentru abrogarea Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Iniţiatorul? Nu doreşte să ia cuvântul? Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul legislativ prevede abrogarea Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

În expunerea de motive, am arătat şi comisiilor că vorbim de patru lucruri importante. Această taxă, această suprataxă a avut şi are în continuare impact negativ asupra înnoirii parcului auto. Practic, se vede că este încurajată achiziţionarea de maşini vechi şi poluante, non-euro, sau euro 1 şi 2, la care timbrul de mediu a fost mai mic decât taxa de primă înmatriculare.

Nu este de neglijat faptul că la un parc auto de 5,4 milioane de maşini, în mare parte îmbătrânit, avem înmatriculate 932 de mii de unităţi mai vechi de 20 de ani; 1,3 milioane de unităţi vechi între 6 şi 10 ani şi doar 640 de mii de unităţi de maxim doi ani, iar consecinţele sunt, pe termen lung, previzibile. Încet, dar sigur, România devine parcul şi cimitirul de maşini vechi ale Europei.

Pe de altă parte, această taxă a avut impact negativ asupra economiei. Legea încurajează achiziţionarea de maşini vechi, ceea ce a dus la reducerea producţiei şi a comercializării de maşini noi, cu răsunet negativ şi asupra locurilor de muncă şi asupra mediului economic, în general.

Şi ţin să vă reamintesc că doar în primele 7 luni din 2012, vânzările de maşini noi au scăzut cu 18,5%, ajungând doar la 50 de mii de unităţi.

Această taxă a avut şi efect discriminatoriu. Practic, a funcţionat ca o protecţie socială pentru cei bogaţi, care dau zeci de mii de euro pentru maşini puternice, care, prin consumul mare, sunt nocive pentru mediu, deoarece aceştia vor plăti mai puţin, chiar dacă sunt cei care achiziţionează o maşină de oraş cu mic litraj.

Au fost taxate diferit vehiculele comerciale. Au fost taxaţi suplimentar tocmai cei care au dat în judecată statul pentru recuperarea taxei de primă înmatriculare, plătită chiar înainte de 2007 pentru maşinile euro sau euro 3 şi euro 4.

Pe de altă parte, au fost încălcate chiar normele europene, fiind doar o taxă abuzivă ce nu respectă principiul "poluatorul plăteşte", iar atacarea în instanţă a unei taxe similare, cea de prima înmatriculare, a dus doar la restituirea acesteia în proporţie de 99% din cazuri şi neajunsurile date de funcţionarea instanţelor.

Aşa că, domnule preşedinte, eu cred că acest proiect este un proiect bun, deşi văd că, începând din această guvernare, aţi băgat o nouă taxă auto, timbrul verde, şi în urma acordurilor cu FMI se va scumpi şi benzina.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, propunerea este foarte bună, însă ea a fost deja soluţionată de Guvern care, prin art.19 lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.9/2013, a abrogat Legea nr.9, iar propunerea legislativă în speţă rămâne fără obiect.

Aş vrea, însă, să vă mai spun că propunerea a fost respinsă de Senat, a fost avizată negativ de Consiliul Legislativ. De asemenea, are aviz negativ de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Având în vedere deja soluţionarea problemei prin abrogarea articolului respectiv, membrii comisiei propun plenului respingerea propunerii legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dezbateri generale?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Remarc încă o dată faptul că propunerile legislative sunt rele atunci când vin de la parlamentarii opoziţiei, dar sunt bune când le preia Guvernul.

Cred că ar fi momentul să ne înscriem şi proiectele legislative la OSIM, pentru că, altfel, Guvernul văd că are o mână extrem de lungă şi în ceea ce priveşte propunerile legislative. Mă bucur că domnul Iancu a confirmat că proiectul legislativ este bun. El a fost depus în Parlament înaintea hotărârii de Guvern, aşa că trageţi dumneavoastră concluziile.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc.

Alţi colegi la dezbateri generale? Nu sunt.

Merge la votul final. Are raport de respingere.

33. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.349 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor de tutun.

Iniţiatorul? Domnule Ciuhodaru, doriţi să luaţi cuvântul? Normal. Aveţi cuvântul.