Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,45.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Adrian-Nicolae Diaconu şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 28 noiembrie 2013.

În mod normal, ar fi trebuit să începem cu reprezentanţii opoziţiei, dar văd că opoziţia astăzi nu se află în sală, aşa că am să încep cu reprezentanţii puterii şi-l invit la microfon pentru prima intervenţie, pentru prima declaraţie politică din această zi, pe domnul deputat de la PSD, Gheorghe Ciobanu.

Se pregăteşte, din partea Partidului Naţional Liberal, domnul Crăciunescu.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Bugetul pe 2014, şansa consolidării economiei româneşti. Blocarea sa de către preşedinte, un act nociv pentru ţară."

Bugetul de stat pentru anul 2014 a fost construit în jurul a trei principii majore:

1. Alocarea de resurse financiare pentru dezvoltarea infrastructurii şi crearea de noi locuri de muncă. În condiţiile în care preşedintele României şi opoziţia s-au plâns de faptul că, în 2013, au scăzut cheltuielile de capital cu aproape 10%, este absurd ca acum să existe o nemulţumire faţă de creşterea alocărilor financiare pentru proiecte de infrastructură.
2. Repararea unor inechităţi sociale grave, prin creşterea pensiilor, a salariului minim pe economie de la 800 de lei la 900 de lei, a veniturilor medicilor rezidenţi şi a salariilor profesorilor debutanţi. Suntem cu toţii de acord că măsurile de austeritate luate în vara lui 2010 au contribuit de o manieră decisivă la sărăcirea populaţiei şi acestea au avut efecte economice şi sociale negative. Dintr-o asemenea perspectivă, revenirea la o abordare economico-socială care îmbunătăţeşte nivelul de trai al românilor cu venituri mici ar trebui să fie încurajată, nu criticată.
3. Consolidarea creşterii economice, pe de o parte, prin cofinanţarea într-un grad mai mare a proiectelor cu fonduri europene, pe de altă parte, prin măsuri fiscal-bugetare care să încurajeze investiţiile firmelor private. Scăderea contribuţiilor sociale cu 5%, începând cu vara lui 2014, va contribui la o relaxare fiscală pentru toţi investitorii care vor să vină în România şi să creeze aici locuri de muncă. Lărgirea bazei de impozitare este, deci, un necesar care nu poate fi evitat.

Având în vedere faptul că România are, în 2013, datorită Guvernului Ponta, cea mai mare creştere economică de la începutul crizei în 2008, este cât se poate de firesc să se de acord gir propunerii de buget venită din partea Executivului. Sunt, deja, doi ani de zile de când USL guvernează România şi rezultatele au fost foarte bune. Ele sunt apreciate de economiştii din ţară, de Fondul Monetar Internaţional şi de Comisia Europeană. Financial Times vorbea de faptul că suntem ţara din Europa Centrală şi de Est cu cele mai bune perspective în perioada următoare, iar Standard & Poor's ne-a mărit recent ratingul, încurajându-i pe investitori să se orienteze către România. Luând în considerare aceste date brute, mi se pare absolut absurd modul în care este contestat bugetul pe 2014 de către Traian Băsescu şi PDL. Mai ales că, în perioada în care ei au guvernat ţara, nivelul de trai al populaţiei s-a prăbuşit de o manieră catastrofală, iar economia naţională a pierdut mult din competitivitate prin contracţii semnificative, aşa cum am mai întâlnit doar în primii ani de după revoluţie.

Stimaţi colegi,

Unde s-a mai pomenit, într-o ţară a Uniunii Europene, ca şeful statului să ameninţe Executivul cu blocarea bugetului pe criterii numai de el ştiute? Nicăieri! Şi asta în condiţiile în care România are, în 2013, cel mai mare avans economic din toate ţările Uniunii Europene. Este absurd şi de un politicianism inexplicabil, cu atât mai mult cu cât USL a fost validat prin vot de peste 60% dintre români, iar preşedintele Traian Băsescu a primit în vara anului trecut un vot de blam covârşitor, acţiunile sale actuale fiind total nelegitime.

Blocarea bugetului pe 2014 şi amânarea adoptării sale pentru începutul anului viitor va avea trei efecte puternic negative.

1. Va face imposibilă mărirea pensiilor şi a salariilor aşa cum au fost ele stabilite. Practic, bugetarii şi pensionarii vor fi din nou loviţi de dorinţa preşedintelui de a le păstra veniturile la un nivel foarte scăzut. Şi se va face acest lucru doar pentru că Traian Băsescu simte nevoia ca ultimul său an de mandat prezidenţial să fie marcat, din nou, prin conflict politic.
2. Se va transmite un mesaj profund negativ către eventualii investitori străini, care vor interpreta acest scandal drept un semnal de instabilitate politică. Or, aceasta este principala preocupare înainte de a veni şi a aduce bani într-o ţară. Se repetă povestea din vara lui 2012.
3. Se micşorează şansele de punere în aplicare a programelor guvernamentale posibil generatoare de creştere economică. În anii în care bugetul de stat a fost votat mai târziu - 2009 şi 2010 - performanţele economice au fost slabe. Când s-a votat la timp - 2011 şi 2013 - rezultatele au fost semnificativ mai bune, înregistrându-se un avans de cel puţin 2%. Deci, o amânare ar putea afecta puternic economia naţională.

Iată de ce acest joc politic, prin care se încearcă blocarea bugetului pe 2014, este deopotrivă politicianist şi nociv pentru România. Sper că şeful statului va înţelege că românii nu mai vor scandal, vor să simtă că au şanse să progreseze, să ducă o viaţă mai bună în ţara lor şi au încredere în USL, iar nu în domnia sa şi PDL. Piedica pe care încearcă să o pună în această perioadă dovedeşte lipsă de preocupare faţă de problemele naţionale cu adevărat grave şi faptul că Traian Băsescu nu a priceput absolut nimic din lecţia pe care oamenii i-au dat-o în vara lui 2012, dar şi în iarnă, la alegerile parlamentare.

Deputat Gheorghe Ciobanu, PSD, Timiş.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Înainte de a-l invita la tribună pe domnul deputat Grigore Crăciunescu, vreau să vă readuc aminte că, potrivit art.188 alin.(4), durata intervenţiei nu poate depăşi trei minute.

Vă rog să vă încadraţi în această limită de timp impusă de regulament.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu. Se pregăteşte domnul deputat Marian Avram.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Moldova trebuie scoasă din izolare şi subdezvoltare."

Moldova este cea mai săracă regiune din ţara noastă şi una din cele mai sărace din Uniunea Europeană. Sunt necesare decizii la nivel guvernamental şi parlamentar pentru a ieşi din această situaţie. Astăzi sunt în Parlamentul României 100 de parlamentari, deputaţi şi senatori, din cele şase judeţe ale Moldovei. Un front comun, dincolo de apartenenţa politică a acestor parlamentari, este mai mult decât necesar. Oameni politici puternici în diferite guvernări şi în anumite perioade au atras fonduri pentru investiţii importante în judeţe ca: Bacău, Suceava, Neamţ. Au fost investiţii necesare, dar judeţe ca Botoşani şi Vaslui au fost lăsate deoparte. Orgolii personale, patriotismul local sau poate lipsa ideii sau dorinţei de a se forma un grup unitar al tuturor parlamentarilor din Moldova pentru a promova proiecte, pentru a găsi soluţiile cele mai bune pentru dezvoltarea întregii regiuni au fost cauza.

În campania electorală au fost făcute promisiuni legate de construirea autostrăzii care leagă Moldova de Ardeal. În perioada 2008-2012, primăria Paşcani şi-a dat acordul pe un studiu întocmit la acea vreme, ca această autostradă să treacă pe administrativul municipiului Paşcani.

Deputatul Relu Fenechiu, în perioada cât a fost ministru al transporturilor, a demarat o serie de discuţii legate de refacerea studiului de fezabilitate, s-a discutat despre o nouă evaluare, care ar duce preţul, în această variantă, la jumătate din suma iniţială - 4,5 miliarde de euro în loc de 9 miliarde, cât a fost estimat iniţial.

Astăzi se vorbeşte tot mai puţin despre această autostradă. Mai există voci care vorbesc de legarea Moldovei cu Ardealul printr-o autostradă care să treacă prin Bacău şi Braşov, ceea ce ar însemna excluderea accesului la această investiţie a judeţelor Botoşani şi Suceava. Această autostradă ar trebui să aibă traseul Iaşi-Paşcani-Târgu Neamţ-Poiana Largului-Topliţa-Târgu Mureş, datorită faptului că Paşcaniul este la distanţă egală de cele şase reşedinţe de judeţ din Moldova: Iaşi, Botoşani, Suceava, Neamţ, Bacău.

Deputatul Fenechiu a depus un amendament la bugetul pe 2014, semnat de toţi deputaţii de Iaşi şi Botoşani, pentru alocarea a 60 de milioane de lei din fonduri europene pentru un nou studiu de fezabilitate şi pentru proiectul tehnico-economic la această investiţie.

De asemenea, s-a depus un amendament pentru alocarea a 20 de milioane de euro pentru dezvoltarea, modernizarea Aeroportului Iaşi, care reprezintă o altă soluţie care va scoate Moldova din izolare şi subdezvoltare.

Cred că este necesar, ca acum, când se dezbate bugetul pe anul 2014, cei 100 de parlamentari din judeţele Moldovei, indiferent de partidul politic, să solicite şi să aibă o întâlnire cu premierul Victor Ponta, cu ministrul transporturilor, Ramona Mănescu, şi cu ministrul delegat pentru infrastructură, Dan Şova, pentru susţinerea acestor proiecte vitale pentru viitorul acestei regiuni istorice.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Grigore Crăciunescu.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Marian Avram şi se pregăteşte domnul deputat Cătălin Drăguşanu.

Domnul Marian Avram:

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică de azi supune atenţiei dumneavoastră un lucru foarte important pentru România şi pentru români, şi anume comerţul cu produse alimentare tradiţionale.

Acesta este, din păcate, pe cale să dispară în ţara noastră din cauza supermarketurilor care exercită un control şi o poziţie dominantă asupra accesului pe care îl au agricultorii şi alţi distribuitori la consumator.

Deputatul Ion Mihalache, cunoscut pentru modul în care venea îmbrăcat în Parlament, şi anume în iţari şi cu cămaşa scoasă, spunea acum aproape un secol că "statul este în drept şi este obligat să sprijine în mod special elementul românesc". Foarte adevărate şi actuale vorbele lui.

Statul român este obligat să sprijine comerţul tradiţional pentru că tradiţiile deosebesc popoarele iar modul în care ţăranul român îşi duce produsele la piaţă pentru a le vinde trebuie apreciat şi sprijinit.

Doamnelor şi domnilor,

Se impun măsuri urgente pentru promovarea unor acte normative care să permită transparentizarea preţului cu care consumatorul achiziţionează produsele alimentare, limitarea taxelor pe care supermarketurile le impun producătorilor, eliminarea dependenţei economice a producătorilor şi furnizorilor primari faţă de aceste magazine, dar şi sprijinirea soluţiilor alternative pentru desfacerea produselor.

Consider că România trebuie să-şi alinieze legislaţia la legislaţiile altor ţări din Uniunea Europeană, de exemplu Germania nu admite programul de funcţionare al supermarketurilor duminica, în Franţa există o legislaţie specială pentru supermarketuri, care au posibilitatea să aplice Convenţia colectivă naţională a marilor magazine. De asemenea, aceste magazine nu sunt deschise duminica, cu anumite excepţii în cazul unor sărbători foarte mari, cum ar fi Crăciunul. În Marea Britanie există un Cod de bune practici, care reglementează relaţiile între supermarketuri şi furnizori. Acest cod a venit ca o necesitate la numeroase abuzuri semnalate de producători în relaţiile cu supermarketurile.

În România, programul de funcţionare al supermarketurilor este de luni până duminică, fiind prelungit cu ocazia sărbătorilor, pentru a face faţă numărului mare de clienţi. Relaţiile comerciale dintre supermarketuri şi furnizori sunt reglementate de Legea nr.321/2009, cunoscută sub denumirea de Codul de bune practici, dar cred că este loc de mai bine şi de o legislaţie care să reglementeze aceste relaţii.

În concluzie, stimaţi colegi, consider că o lege care să oblige administraţiile locale să ofere producătorilor primari şi procesatorilor primari spaţii în pieţe ambulante, deschise cel puţin două zile pe săptămână în zonele centrale ale oraşului, ar contrabalansa poziţia dominantă pe care o au supermarketurile în relaţiile lor cu furnizorii şi ar da posibilitatea producătorilor să ajungă direct la consumator.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Drăguşanu şi se pregăteşte domnul deputat Sorin Stragea.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Cadrele didactice - factori determinanţi pentru viitorul tinerilor"

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Rolul pe care profesorul îl are în formarea tinerei generaţii este fundamental. Educatorul, învăţătorul sau profesorul reprezintă principalul modelator al gândirii şi personalităţii elevilor, având numeroase prerogative în acest domeniu. În primul rând, cadrele didactice joacă un rol marcant în cristalizarea unei identităţi culturale a tinerilor, contribuind la lărgirea orizontului de cunoaştere al acestora, îmbogăţirea activităţii socioprofesionale, morale si cetăţeneşti.

În prezent, asistăm cu regret la o umbrire a adevăratelor valori naţionale, fiind promovate în schimb diferite "modele şi tipare" ce au o influenţă nefavorabilă asupra tinerilor. În schimb, un bun profesor, dedicat şi pasionat activităţii sale reprezintă o alternativă la aceste influenţe negative. Profesia de profesor are menirea de a contribui la progresul continuu al unui stat, prin formarea celui mai important pilon al societăţii: omul calificat şi pregătit prin studii.

Totuşi, în pofida rolului primordial pe care profesorii îl au asupra tinerilor, în ultimii 20 de ani, niciun demnitar ce a preluat portofoliul Ministerului Educaţiei nu a reuşit să elaboreze o politică eficientă, care să corijeze principalele probleme cu care se confruntă aceşti mentori. De aceea, doresc să trag un semnal de alarmă asupra statutului social deteriorat al cadrelor didactice din România determinat, în principal, de sistemul defectuos de finanţare a educaţiei.

Slaba remunerare a profesorilor constituie motivul esenţial care conduce la un exod considerabil al acestora în străinătate. Un studiu elaborat în anul 2011 de Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ relevă faptul ca 41% dintre profesorii cu vârste până în 35 de ani doresc să obţină un loc de muncă în unităţile şcolare din străinătate. Acest procent se poate explica la o simplă comparaţie a salariului mediu al unui profesor debutant din România, care are un cuantum de 223 de euro, cu salariul mediu al unui cadru didactic cu aceeaşi încadrare din Germania sau Spania, unde câştigă aproximativ 3.000 de euro pe lună.

Stimaţi colegi,

Educaţia trebuie să reprezinte întotdeauna un obiectiv naţional deoarece aceasta conduce la prosperitatea şi creşterea economică a României. În acest context, este imperios necesară o alocare mai mare de fonduri la bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale care, pe de o parte, să sprijine programele de formare a profesorilor în vederea dezvoltării competenţelor necesare pentru o predare de înaltă calitate, iar pe de altă parte, să susţină creşteri salariale solide.

În aceste zile, comisiile de specialitate analizează mai multe amendamente la Legea bugetului pentru 2014, prin care se solicită creşterea resurselor financiare alocate Ministerului Educaţiei Naţionale.

Vă rog, stimaţi colegi, să daţi dovadă de înţelepciune şi să aprobaţi aceste amendamente

Vă mulţumesc.

Cătălin Drăguşanu, deputat, Colegiul nr.1 Neamţ.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la tribună pe domnul deputat Sorin Stragea, din partea Partidul Social Democrat. Se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Bugetul României 2014 - un buget responsabil, dar grevat de datorii PDL-iste!

Obiectivele asumate de Guvernul Ponta prin proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2014 denotă clar responsabilitatea uriaşă a Executivului faţă de acest an financiar deosebit de greu, grevat de datorii iresponsabile făcute de guvernarea portocalie, datorii care nu au produs niciun efect asupra economiei reale datorii pe care românii le vor plăti cu sacrificii uriaşe.

Mai mult, în anul 2014, Guvernul va plăti circa 3 miliarde de lei despăgubiri pentru învăţământ, pentru restituirea proprietăţilor şi alte tipuri de despăgubiri de pe urma Guvernului din 2010.

Enumerând câteva din obiective, subliniem dorinţa de dezvoltare economică chiar şi în aceste condiţii excepţionale. Creşterea investiţiilor publice, în special creşterea cofinanţării pentru absorbţia fondurilor europene cu 0,5 puncte procentuale; creşterea finanţării programelor de investiţii la nivelul autorităţilor locale de la 3,2 miliarde de euro în anul 2013 la 4,1 miliarde de euro, respectiv o creştere de 26%; prioritizarea proiectelor de investiţii; creşterea cererii interne, în paralel cu încurajarea muncii prin creşterea salariului minim cu 12,5%; sprijinirea producătorilor agricoli prin alocarea de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a sumei de 2,1 miliarde de lei, respectiv 1,5 miliarde de lei subvenţii pentru sprijinirea producătorilor agricoli şi 0,6 miliarde reprezentând plăţi naţionale direct complementare în sectorul vegetal.

În ceea ce priveşte bugetul de stat, Guvernul propune pentru anul viitor venituri de 109 miliarde de lei, o creştere cu 4,7% faţă de programul actualizat din acest an.

În 2014 sunt alocate 40 de miliarde de lei pentru investiţii, adică 6% din PIB, reprezentând cea mai mare sumă alocată vreodată pentru investiţii.

Ca o comparaţie, în anul 2011 s-au alocat doar 35 de miliarde pentru investiţii. Aceşti bani, cu siguranţă, vor duce la crearea de noi locuri de muncă şi vor fi un imbold atât de necesar economiei noastre.

Acest buget este, cu siguranţă, un buget centrat pe cetăţean.

Creşterea salariului minim, indexarea pensiilor peste indicele de inflaţie, mărirea salariilor medicilor rezidenţi şi ale profesorilor debutanţi, luarea în calcul a reducerii CAS, sprijinirea producătorilor agricoli sunt dovezi indubitabile în acest sens.

Pachetul de măsuri fiscale propus de Guvernul Ponta în planul de guvernare ne face să privim cu optimism şi încredere în următoarea perioadă.

Concluzionând, Legea bugetului 2014 reprezintă modul în care Guvernul a înţeles să îndeplinească îndatoririle fundamentale ale unui Guvern, un mod de a accentua responsabilitatea şi legătura directă dintre cei care administrează în mod temporar funcţiile publice şi cetăţenii care plătesc taxe şi impozite şi care beneficiază şi trebuie să beneficieze de aceste servicii publice, absolut esenţiale intr-o societate modernă.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7, Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran. Se pregăteşte domnul deputat Aurelian Ionescu.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică "Când sunt corecte măsurile în România?"

În România, de regulă, orice măsură se ia este criticată, nu este bună. De ce nu s-a făcut aşa, trebuia făcut în alt fel.

Şi vă dau două exemple. După '90, terenurile care erau comasate, existau cooperativele agricole, s-au împărţit, pentru că s-a spus că nu trebuie să stea la un loc, pentru că nu asta este agricultură modernă. Şi n-a ieşit bine. În momentul de faţă, încep să se comaseze terenurile prin vânzări, prin asocieri. Din nou sunt cârcotaşi care spun că nu este bine că se vând terenurile, că ne vindem ţara.

Iar al doilea exemplu îl reprezintă investiţiile străine.

Tot timpul s-a vorbit că avem nevoie de investiţii străine. Ei, au venit, în acest moment, investitorii străini - este adevărat, chinezii - şi este foarte bine că au venit. Deja au început unii, mai ales din opoziţie, să critice, să spună că se va supăra Uniunea Europeană, că nu este bine, că o să vină cu muncitori din China, că ce-o să se întâmple în România.

Mă întreb, când este bine până la urmă, pentru că Uniunea Europeană - suntem alături de ei, suntem prieteni cu ei, suntem fraţi cu ei, dar n-au venit până acum cu fondurile necesare să facă aceste investiţii în autostrăzi. Pe ici pe colo da, în energie, că este interesant.

Ieri au venit chinezii şi vor să investească în autostrăzi, vor să investească în căi ferate, vor să investească în energie.

Este foarte bine. Cred că nu mai trebuie să ne gândim cine se supără pe noi, dacă se supără Uniunea Europeană, dacă se supără americanii, ruşii sau alţii.

Eu cred că foarte important pentru noi este să nu se mai supere poporul nostru, pentru că noi îi reprezentăm pe ei, iar ţara noastră este cea mai importantă pentru noi.

Când vom înţelege cu adevărat acest lucru, cred c-o să înceapă să fie mai bine în România.

Mulţumesc.

Deputat de Prahova, Guran Virgil.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe domnul deputat Aurelian Ionescu. Se pregăteşte domnul deputat Ion Bălan.

Domnul Aurelian Ionescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se numeşte "La Urziceni, sănătatea este ţintuită la pat."

Subfinanţarea cronică din sistemul naţional de sănătate este un subiect la ordinea zilei în ţară, indiferent de creşterea sau descreşterea anuală a bugetelor de stat, de proiectarea politicilor fiecărui ministru ajuns vremelnic la conducerea sectorului medical, ori de culoarea şi doctrina politică a partidelor de la Guvernare. Pe acest fond, sănătatea rămâne pe mai departe Cenuşăreasa alocărilor financiare, fie că e vorba despre cele operate la nivel central, fie despre transferurile bugetare din fonduri locale. Dintotdeauna, în România postdecembristă, Ministerul Sănătăţii a fost organul administrativ cel mai sărac, cu un buget ce a suportat, în mod repetat, rectificări negative de sume ori de câte ori un alt minister, reprezentativ mai degrabă din punct de vedere politic decât social, a avut nevoie să toace eficient sau nu suplimentări financiare consistente.

Situaţia şi aşa dramatică a instituţiilor spitaliceşti s-a acutizat imediat după primele măsuri guvernamentale aplicate în sensul descentralizării puterii administrative, atunci când spitalele publice au fost trimise în curtea autorităţilor locale. Astfel, chiar şi beneficiind teoretic de o dublă finanţare, spitalele funcţionează la cotă de avarie, la limita supravieţuirii financiare între două trimestre bugetare.

Spitalele nou construite nu fac excepţie de la regula prezentată mai sus. Din contră, aş putea spune. Se situează pe primele locuri în topul unităţilor medicale cu grave probleme financiare. La originea acestor dificultăţi stă prăpastia de strategie administrativă dintre momentul începerii construcţiei şi cel al dării în folosinţă, zeci de ani mai târziu, aşa cum este şi cazul Spitalului Municipal de la Urziceni.

În fapt, aici vorbim nu atât despre o lipsă de viziune pe termen lung a ministeriabililor din Sănătate, cât despre abandonarea proiectelor anterioare de dezvoltare a sistemului de către fiecare ministru desemnat la un moment dat la conducerea Sănătăţii. Aşa s-a ajuns ca, la Urziceni, un spital proiectat la începutul anilor ’90 să funcţioneze într-un ansamblu constructiv generos, cu o capacitate de 150 de paturi, deservind întreaga populaţie a zonei de vest a Ialomiţei, plus localităţile limitrofe din Ilfov, Prahova şi Buzău, să fie finalizat şi inaugurat forţat, doar din considerente electorale, în plină criză economică, la două decenii distanţă de momentul zero al construcţiei, având contractate cu Casa de Asigurări doar 127 de paturi şi mergând pe minus încă de la deschidere. După celebrele reduceri ale numărului de paturi operate în ultimii doi ani, spitalul din Urziceni funcţionează astăzi în sistem de subfinanţare, cu numai 97 de paturi, lucru care creează deficienţe majore în derularea actului medical şi condiţii umilitoare pentru medici, asistenţi şi pacienţi.

În contextul în care banii din contractul cu Casa de Asigurări sunt absolut insuficienţi pentru funcţionarea decentă a unităţii, instituţia spitalicească din municipiu a fost abandonată şi de administraţia locală, imediat după ce conducerea Primăriei a tăiat pamblica şi şi-a arogat meritele demersurilor de construire. În ultima perioadă, după ce s-a vorbit multă vreme despre pericolul iminent al închiderii spitalului din cauza situaţiei financiare dramatice în care se află, la unitatea spitalicească se experimentează sistemul funcţionării pe bază de donaţii.

Spitalul Municipal trăieşte din mila şi generozitatea oamenilor de afaceri din Urziceni, care trimit gratuit instituţiei produse de panificaţie, produse din carne şi legume.

Spitalul are datorii mari către furnizorii de produse medicale, restanţe la plata utilităţilor şi un buget cu deficit consistent, aşa cum o demonstrează datele financiare oficiale. În acest an, din bugetul local al Urziceniului, primarul Sava nu a propus alocarea vreunui leu ca transferuri şi subvenţii financiare pe componenta de funcţionare a spitalului, singurul sprijin financiar, în valoare de 100 de mii de lei, fiind acordat în luna iunie din fonduri publice judeţene. Cei 100 de mii de lei de la CJ Ialomiţa au ajutat unitatea spitalicească, însă nu i-au putut rezolva în totalitate problemele financiare, în condiţiile în care dublarea sprijinului judeţean, printr-un demers al Primăriei Urziceni, a lipsit cu desăvârşire. Primarul refuză orice alocare bugetară pentru spitalul deţinut în administrare, dar cheltuieşte sume ameţitoare pe documentaţii tehnice şi obiective de investiţii cu utilitate cel mult probabilă şi calitate îndoielnică a execuţiei: re-re-reasfaltarea străzilor, modernizarea clădirii Primăriei, nefinalizarea Halei Agroalimentare.

Unitatea spitalicească din Urziceni şi-ar revenit din punct de vedere financiar în situaţia în care ar beneficia de o suplimentare a numărului de paturi contractate cu Casa de Asigurări de Sănătate până la capacitatea pentru care fusese proiectat - 150 de paturi.

O altă soluţie de redresare financiară ar fi înfiinţarea Camerei de Primiri Urgenţe la nivelul Spitalului Municipal, aşa cum s-a mai discutat cu ceva vreme în urmă prin mediile decizionale judeţene. Administraţia locală nu vrea, însă, să facă demersurile necesare în acest sens, deşi o CPU la Urziceni ar rentabiliza unitatea spitalicească, mai ales că finanţarea acestei camere este una guvernamentală, fără legătură cu Casa de Asigurări de Sănătate. Spitalul înregistrează o adresabilitate mare în cazuri ce reprezintă urgenţe, proporţia acestora din totalul pacienţilor internaţi anul trecut fiind de 92%. Este de menţionat faptul că cheltuielile medii lunare în compartimentul de primiri urgenţe sunt de aproximativ 57 de mii de lei, acestea nefiind în acest moment nici contractate cu Casa şi nici finanţate din bugetul de stat. De asemenea, tot ca o soluţie pentru problemele financiare ale spitalului poate fi analizată şi varianta trecerii unităţii medicale în administrarea Consiliului Judeţean, care a demonstrat că poate contribui la finanţarea în comun a cheltuielilor instituţiei.

La Urziceni, cifrele pot demonstra abandonarea spitalului de către Administraţie şi primarul Sava Constantin, după modelul aplicat unei alte instituţii medicale din oraş, anume Policlinica Urziceni. Unitatea medicală are nevoie stringentă de intervenţii la nivel structural, de lucrări de igienizare care să se constituie într-o prioritate investiţională pentru primarul Sava, cel care, în acest moment, se arată preocupat mai degrabă de confortul propriu, cheltuind sume impresionante pentru schimbarea parchetului, a uşilor şi birourilor din sediul Primăriei.

Policlinica a beneficiat de atenţia financiară a Primăriei doar atâta vreme cât termopanele, acoperişul nou şi zugrăveala exterioară puteau ridica preţul de vânzare a cabinetelor medicale către doctorii chiriaşi. Când proiectul vânzării a picat, mai ales din cauza modificărilor repetate ale normativelor în domeniu şi a suspendării aplicării acestora, Policlinica a rămas să primească de la Primărie doar bani pentru utilităţi şi o pază sporadică.

Mă întreb dacă nu cumva se urmăreşte ca Policlinica să ajungă o ruină şi să se solicite în Consiliul municipal demolarea ei şi amenajarea pe terenul liber a unui parc, aşa cum s-a propus recent în cazul clădirilor cu valoare istorică ale vechiului spital.

În actuala stare de fapt, dificultăţile financiare ale Spitalului Municipal sunt extreme, iar rezolvarea lor necesită măsuri rapide aplicate de la nivel administrativ local. Din păcate însă, Primăria Urziceni e surdă şi oarbă la nevoile unităţii spitaliceşti, în vreme ce edilul îşi face concediile prin ţări exotice, pe zeci de mii de euro, iar oamenii de suflet din oraş fac chetă pentru asigurarea hranei pacienţilor. În aceste condiţii, devine evident faptul că, la Urziceni, interesul pentru sănătate al primarului Sava şi al consilierilor PNL se rezumă la abandonarea Policlinicii Urziceni, refuzul finanţării Spitalului Municipal şi demolarea vechii unităţi spitaliceşti din oraş.

Solicit public primarului din Urziceni ca, în calitatea de şef al instituţiei ce are în administrare spitalul, să prezinte, în cadrul unei dezbateri cu membri ai comunităţii locale, soluţiile şi demersurile concrete pe care autoritatea municipală le va întreprinde pentru rezolvarea problemelor unităţii medicale şi pentru salvarea ei de la dezastrul financiar iminent. De asemenea, pentru modul catastrofal în care se manageriază instituţia, solicit demisia membrilor Consiliului de Administraţie al Spitalului Municipal şi a directorului Neidoni Sabin, cel a cărui unică recomandare este legată de navetismul politic oportunist, singura competenţă fiind aceea a supunerii necondiţionate faţă de deciziile Administraţiei locale.

Consider că politica dusă de CA al spitalului nu poate fi în acest moment diferită de cea a Administraţiei municipale vizavi de unitatea medicală, atâta timp cât trei dintre cei cinci membri cu drept de vot din acest for sunt subalterni pe linie de partid ai primarului, iar directorul instituţiei spitaliceşti nu mai poate avea putere de decizie şi un punct de vedere ferm, în condiţiile în care, din informaţiile mele, se pare că este ţinut în funcţie pe baza unui mandat deja expirat.

Vă mulţumesc.

Deputat Aurelian Ionescu, Ialomiţa, Colegiul nr.4.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Da. Fără a discuta despre conţinutul acestei declaraţii, totuşi, aţi depăşit cu mult cele trei minute alocate.

Vă rog frumos ca altădată să vă încadraţi în acest timp pe care vi-l pune la dispoziţie Regulamentul.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Bălan. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Baltă.

Domnul Ion Bălan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Părinţii de serviciu au salarii insuficiente."

Asistenţii maternali au o misiune grea în România zilelor noastre, iar soarta copiilor crescuţi şi îngrijiţi de aceştia depinde de puterea de rezistenţă a noilor părinţi.

Pentru a creşte un copil, este nevoie de dragoste, dăruire şi pasiune, însă lucrurile devin imposibile în lipsa banilor pentru hrană, haine, cursuri şi alte cheltuieli care apar.

În momentul de faţă, un asistent maternal primeşte salariul minim pe economie, iar sumele pentru hrana şi îmbrăcămintea copilului crescut în casă, sunt insuficiente, după părerea mea, în condiţiile creşterii continue a preţurilor la alimente şi servicii, în general.

Consider că nu poţi responsabiliza un om 24 de ore din 24, plătindu-l pentru 8 ore şi cu un salariu mult prea mic. Iar ca mine au gândit mai mulţi asistenţi maternali care au ieşit din sistem în ultima perioadă, fiind constrânşi de lipsurile şi de faptul că se chinuiau şi ei, şi chinuiau şi copiii, însă nimic nu poate justifica drama acestor copii abandonaţi a doua oară, de data aceasta de părinţii de serviciu care şi-au pus speranţa că-i vor putea duce până la majorat şi chiar după vârsta de 18 ani.

Dacă întregul sistem ar fi regândit, iar sumele alocate acestuia s-ar actualiza periodic, în mod sigur s-ar diminua numărul copiilor din orfelinate şi ar creşte numărul de asistenţi maternali, pentru că sunt foarte multe familii, chiar şi la ţară care ar putea să beneficieze astfel de un loc de muncă, iar copiii, de un cămin în care să crească armonios.

În lipsa acestor condiţii, care să-i ajute pe copiii abandonaţi şi pe cei care s-au angajat să-i crească, familiile care îşi asumă această misiune grea fie se luptă cu provocările fiecărei zile şi fac faţă cum pot cheltuielilor, fie abandonează lupta, iar cei mici se reîntorc la orfelinat.

Mai există cazul în care asistenţii maternali aleg să-i adopte pe cei mici, renunţând să mai fie dependenţi de sumele şi aşa insuficiente primite de la stat, iar acesta din urmă este cazul fericit, în care ataşamentul dezvoltat este prea mare pentru a se mai putea despărţi familia nou-formată, însă este şi o excepţie, totodată.

Aşadar, în preajma discutării în Parlament a noului buget se cuvine să analizăm fiecare sector în parte, cu precădere pe cele mai sensibile, iar copiii abandonaţi reprezintă un capitol aparte, pe care suntem obligaţi să-l gestionăm cu toată atenţia.

Vă mulţumesc. Deputat PSD Ion Bălan, Colegiul 4, Tulcea.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la tribună pe domnul deputat Mihai Baltă şi se pregăteşte doamna deputat Oana Manolescu. Vă pregătiţi, nu, staţi puţin, nu. Nu.

Domnul Mihai Baltă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea se intitulează: "Nicolae Iorga".

Personalitate distinctă şi distinsă, academician, istoric, publicist şi om politic de anvergură, dovedind o erudiţie remarcabilă, Nicolae Iorga a lăsat în urma sa o operă impresionantă, inegalabilă, fiind unul dintre titanii culturii româneşti, ai culturii europene şi universale.

A fost unul dintre fondatorii Institutului de Studii Sud-Est Europene, a înfiinţat Academia Română de la Roma, a fost fondator şi director al Şcolii Române din Paris, un ambasador autentic al culturii româneşti şi al României, un patriarh al culturii române.

Scriind despre Nicolae Iorga şi opera sa, George Călinescu considera că "Schimbând ceea ce-i de schimbat, Nicolae Iorga a jucat în cultura română rolul lui Voltaire".

Discursurile sale susţinute cu diverse ocazii la congresele şi întâlnirile internaţionale sau sub cupola Ateneului Român şi în Parlament, erau adevărate evenimente culturale străbătute de înalt spirit patriotic, militând pentru unitatea neamului românesc.

Manifestările organizate la Botoşani - locul de naştere al lui Nicolae Iorga -, incluzând decernarea premiului Fundaţiei "Nicolae Iorga", vernisajul expoziţiei "Orizonturile mele", simpozionul "Nicolae Iorga şi Botoşani" au marcat împlinirea a 73 ani de la sfârşitul tragic al lui Nicolae Iorga.

"Cine uită nu merită" - scria Nicolae Iorga.

Să nu uităm că Nicolae Iorga a fost primul preşedinte al Camerei Deputaţilor în cadrul României Mari şi acum, în preajma zilei Marii Uniri, a Zilei Naţionale a României, folosesc acest prilej pentru a aduce un pios omagiu unui mare român.

Baltă Mihai, deputat colegiul 5 Botoşani.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Invit la microfon pe doamna deputat Oana Manolescu şi se pregăteşte domnul deputat Constantin Galan.

Doamna Oana Manolescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea se intitulează: "La mulţi ani, Albania, la mulţi ani, România!" Şi să spunem bună dimineaţa, Albaniei şi bună dimineaţa României, pentru că în decurs de 3 zile din această săptămână cele două ţări, cele două popoare aniversează: Albania, 101 ani de la proclamarea independenţei sale, şi România, 95 de ani de la Marea sa Unire, când trupul acestei ţări a devenit unul cu aproape toţi vorbitorii de limbă română.

Tot în acest an, 2013, se împlinesc 100, 100 de ani de relaţii diplomatice româno-albaneze. Şi să notăm că România a fost prima ţară care şi-a trimis reprezentanţii la Durrës după proclamarea independenţei Albaniei la Vlora, la 28 noiembrie 1912. Astăzi este ziua Albaniei.

Astfel, în conştiinţa celor două popoare sfârşitul de an rămâne zbuciumat şi fericit. Pentru că, tot într-un sfârşit de an, România şi-a scuturat jugul tiraniei comuniste şi minorităţile naţionale au putut să-şi manifeste identitatea etnică şi să trăiască, să-şi manifeste o viaţă spirituală cu posibilităţi nebănuite până atunci.

Existenţa şi activitatea Asociaţiei Liga Albanezilor din România este, iată, cea mai bună dovadă. În delegaţia din care am făcut parte la jumătatea lunii noiembrie şi care a mers la Tirana, delegaţia parlamentară, am avut întâlniri cu preşedintele Albaniei, cu preşedintele Parlamentului albanez, cu primul-ministru, cu viceprim-ministrul, cu ministrul de externe, ministrul agriculturii şi grupul parlamentar de prietenie albano-română.

Printre problemele puse de delegaţia română în discuţie au fost retrocedarea către statul român a casei lui Nicolae Iorga de la Saranda, recunoaşterea minorităţii aromâne din Albania ca minoritate naţională, nu lingvistică, cu toate drepturile ce derivă de aici, şi ajutorul legislativ, pe care România îl va da Republicii Albania pentru perfectarea legislaţiei albaneze, în vedere aderării, în vederea intrării acestei ţări în Uniunea Europeană.

Fiecare înaltă personalitate politică, cu care am avut întâlniri, a primit ca dar din partea Asociaţiei Liga Albanezilor cărţi bilingve, albume muzicale bilingve şi raportul, cum s-ar spune, a ceea ce lucrează Asociaţia Liga Albanezilor.

Să urăm poporului albanez, să urăm poporului român, care cu atâta căldură frăţească ne-a primit de-a lungul vremilor pe pământul său, să le urăm să aibă pace, lumină şi dragoste.

La mulţi ani, Albania, la mulţi ani, România!

Unë i uroj popullit shqiptar dhe popullit rumun të kenë paqe, dritë dhe dashuri inë!

Për shumë vjet Shqipëri!

Për shumë vjet Rumani!

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc. La mulţi ani şi din...

Doamna Oana Manolescu:

Oana Manolescu, deputat, Colegiul naţional.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

... din partea minorităţii albaneze. La mulţi ani şi din partea Camerei Deputaţilor pentru poporul albanez!

Invit la microfon pe domnul deputat Constantin Galan şi se pregăteşte domnul deputat Emil Niţă.

Domnul Constantin Galan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eurostat a confirmat că România are cea mai mare creştere trimestrială din Uniunea Europeană - 1,6% faţă de trimestrul II, o creştere anuală de 2,7%, o creştere economică bine-venită, pe care România nu a mai avut-o din anul 2008.

Este pentru mine personal un motiv de bucurie, deoarece aceste date confirmă faptul că Guvernul Ponta este un guvern care îşi respectă promisiunile şi care ia măsuri pentru cetăţean.

Din acest motiv aş dori să trec în revistă câteva din realizările acestui guvern şi să vă prezint succint cele mai importante angajamente asumate de USL în decembrie 2012 şi care astăzi, în noiembrie 2013, le vedem îndeplinite: am reîntregit salariile bugetarilor; am redat pensionarilor banii reţinuţi ilegal de Guvernul condus de Emil Boc; am stopat corupţia şi incompetenţa marca PDL din companiile de stat; am reziliat contractele păguboase din domeniul energiei; am redeschis 17 spitale închise abuziv în perioada 2010-2012 şi, în acelaşi timp, am deblocat posturile din sănătate; am deblocat şi am plătit subvenţiile din agricultură, iar acest domeniu l-am făcut o prioritate naţională; am redus TVA-ul la produsele de panificaţie de la 24% la 9%, iar efectele sunt pozitive; am deblocat toate programele de finanţare europeană, am crescut gradul de absorbţie al acestora de la 7% la 25%.

Acestea sunt câteva din promisiunile noastre şi pe care le vedem în acest moment îndeplinite. Vreau să vă asigur că facem tot posibilul să accelerăm ritmul realizărilor USL. Dorinţa noastră este să redăm speranţa şi încrederea românilor în puterea politică şi, în acelaşi timp, să le demonstrăm că interesul şi bunăstarea lor sunt obiectivele prioritare ale PNL şi ale partenerilor de alianţă.

Cu respect,

Constantin Galan, deputat PNL, Colegiul 6 Suceava.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Emil Niţă şi se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall.

Domnul Emil Niţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi poartă titlul: "Tupeul, politică de partid".

Ne aflăm la 18 luni de la momentul în care am început să tratăm microbul portocaliu, care a afectat greu, în ultimii ani, toate categoriile de români.

Nu reuşim totuşi să-i tratăm pe ei, propagandiştii şi activiştii portocalii, care au răspândit acest microb. Ei, posesori ai unui tupeu extrem, devenit emblematic, au început mai nou să ocupe studiourile televiziunilor încă aservite, de unde, din poziţia unor oameni relaxaţi, cu coatele pe masă, dau sfaturi Guvernului Ponta, în numele românilor şi al stării de bine pe care aceştia o merită.

Mă văd nevoit să le aduc aminte câteva dintre gândurile şi acţiunile cu care aceşti supuşi ai lui Traian Băsescu au condus România numai spre binele lor şi al acoliţilor şi total împotriva românilor.

Tătucul Traian i-a învăţat pe supuşii săi să plece de la premisa că nu statul este obligat să asigure bunăstarea românilor, ci aceştia trebuie să şi-o asigure singuri, într-o luptă fiecare pentru el însuşi, o luptă inegală, în care şanse au avut doar ei, portocaliii, supuşii tătucului.

Marea masă a românilor a rămas aşa cum ei, îndestulaţii regimului portocaliu, îi caracterizează: puturoşi, asistaţi, dar mai cu seamă săraci, nevoiţi să lucreze câte 16 ore pe zi sau, de ce nu, să plece din ţară.

În luna iunie 2010 tătucul Traian ordonă, iar supuşii săi în frunte cu Emil Boc execută planul de distrugere a statului social, deşi acesta era stipulat în Constituţie, legea fundamentală a ţării, încă din primul articol, la alineatul (3). Asistăm din acel moment la adâncirea tot mai accentuată a prăpastiei dintre prevederile constituţionale şi realitatea socială. Trecând de la economia centralizată şi etatizată la cea de piaţă, în locul industriei şi-au făcut loc predominant serviciile, numărul salariaţilor scăzând semnificativ. Sunt luate o serie de măsuri de austeritate, împreună cu altele aparţinând aşa-zisei reforme a statului, care au condus la dispersia rapidă a statului social. Era clar că România se îndepărtează de modelul societăţilor occidentale, devenind structural un amestec toxic între societăţile sud-americane - după polarizarea socială şi cele din Orientul apropiat - după creşterea corupţiei.

Guvernul Ponta încearcă de 18 luni să readucă în România noţiunea de stat social.

Guvernul Ponta încearcă de 18 luni să readucă România între statele importante ale Europei.

Guvernul Ponta încearcă de 18 luni să transforme România într-un stat activ, implicat, dar şi respectat pe plan mondial.

Ce ne facem însă cu ei, supuşii tătucului Traian, care au adus tupeul la rang de politică de partid?

Poate ar fi bine să ne ocupăm mai întâi de toate de ei şi de toate furtişagurile lor.

Vă mulţumesc frumos.

Deputat Emil Niţă, Circumscripţia electorală nr.8 Braşov, Colegiul uninominal nr.5.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe doamna deputat Ana Birchall, se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte de şedinţă.

"Forumul economic şi comercial China - Europa Centrală şi de Est deschide o nouă etapă a relaţiilor externe pentru România."

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Consider că este necesar să atrag atenţia, de fiecare dată când am ocazia, inclusiv de la această tribună, asupra oportunităţilor pe care România le are de a se dezvolta economic, prin consolidarea stabilităţii politice şi prin implementarea unei strategii externe inovatoare, bazată atât pe o diplomaţie economică eficientă, cât şi pe capitalizarea oportunităţilor noi care se deschid pentru România pe plan extern. Declaraţia mea politică de astăzi nu face excepţie de la această regulă şi tratează, printre altele, şi acest lucru.

Pe data de 1 octombrie, declaram în faţa dumneavoastră că România are misiunea de a-şi consolida o imagine pozitivă pe plan extern, atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi în faţa statelor cu putere şi potenţial economic de pe alte continente, cum ar fi SUA, China sau India, de exemplu. Este o condiţie necesară pentru atragerea investiţiilor importante în România. Tot atunci am criticat măsura de izolare externă care a fost, inoportun în opinia mea, implementată de fostele guvernări PDL. A fost nevoie de un efort susţinut al administraţiei USL pentru a restabili o relaţie externă funcţională cu multe dintre statele importante atât din cadrul Uniunii Europene, cât şi din afara comunităţii europene. Reamintesc aici vizitele pe care premierul Victor Ponta şi delegaţia Guvernului României le-a susţinut în Franţa, Germania, Spania, SUA, Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan şi, nu în ultimul rând, în China. Astăzi, la aproape 2 luni distanţă de la declaraţia mea din 1 octombrie, România este gazda celui mai important Forum economic şi comercial dintre China şi Europa Centrală şi de Est.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Ne aflăm astăzi în faţa unei schimbări majore de paradigmă în ceea ce priveşte relaţiile externe ale României. Cu pragmatism Guvernul USL a reuşit, în numai un an, să pună România pe harta lumii prin organizarea Summitului la nivel înalt la care, alături de premierul Chinei, Li Keqiang, participă alţi 15 premieri din regiune.

Deschiderea României spre pieţele din afara Uniunii Europene, concomitentă cu menţinerea unei relaţii eficiente şi consolidate cu partenerii noştri tradiţionali, reprezintă în opinia mea o atitudine pro-activă în ceea ce priveşte relaţiile externe, care vine în completarea nevoii noastre de investiţii străine în domenii vitale, cum ar fi agricultura, infrastructura, energia sau industria.

Mereu am susţinut că interesul naţional este cel care trebuie să primeze când vorbim despre dezvoltarea relaţiilor noastre externe şi de construirea unei imagini pozitive a României peste hotare. Vin astăzi să întăresc această idee în faţa dumneavoastră, spunându-vă, încă o dată, că indiferent de preferinţele noastre politice, indiferent de credinţele noastre ideologice şi indiferent de simpatiile sau antipatiile pe care le nutrim faţă de cei care au responsabilitatea decizională în România, avem obligaţia de a colabora instituţional pentru apărarea şi promovarea interesului naţional.

A venit momentul ca societatea civilă, împreună cu reprezentanţii mediului de afaceri din România, împreună cu instituţiile fundamentale ale statului, fie că vorbim de Guvern, Parlament şi, îndrăznesc să spun, şi de Administraţia prezidenţială, să lucreze împreună pentru a comunica, şi pe plan extern, că obiectivele pe care le avem sunt comune şi foarte bine conturate. Trebuie să construim un mediu politic stabil, economic şi fiscal, care să acţioneze ca un magnet pentru investitorii cu potenţial din punct de vedere economic din întreaga lume.

În cadrul întâlnirilor pe care le-am avut cu ocazia vizitei pe care am susţinut-o în India, în calitate de preşedinte al Grupului de prietenie cu această ţară, am constatat interesul pe care oamenii de afaceri din regiune îl au pentru oportunităţile pe care România le are la nivel investiţional. Trebuie să profităm de atractivitatea pe care mediul nostru economic o are faţă de investitorii din Est şi din Vest. România trebuie să fie o punte de legătură, o poartă între Asia, Europa şi SUA. Procedura de acordare a vizelor nu trebuie să fie o piedică în calea investitorilor.

Eu sunt de acord cu faptul că politica de vize a României trebuie să protejeze atât teritoriul României, cât şi cel al Uniunii Europene împotriva imigraţiei ilegale şi împotriva tuturor ameninţărilor la ordinea şi siguranţa publică, dar această barieră nu trebuie să se manifeste şi împotriva intereselor economice ale României. Atragerea de capital şi investiţii este o prioritate şi, în momentul de faţă, această prioritate este încurcată de proceduri mult prea greoaie şi absolut inutile pentru oamenii de afaceri nu numai din India, de exemplu, dar şi din alte state din afara Uniunii Europene, care sunt interesaţi să investească în economia noastră.

Ştiaţi că pentru acordarea unei vize pentru un om de afaceri din India, de exemplu, este nevoie de o invitaţie din partea unei companii române sau din partea unei instituţii publice, iar termenul de soluţionare a vizei este în primă instanţă de 60 de zile, la care se adaugă încă 30 de zile pentru procesarea vizei? Un reprezentant al unei companii indiene sau din altă ţară trebuie să aştepte cel puţin 90 de zile pentru proceduri birocratice de acordare a vizei. Oare în acest fel considerăm noi că trebuie să procedăm pentru atragerea investiţiilor străine în România?

De aceea, voi depune în scurt timp o iniţiativă legislativă, spre dezbatere şi adoptare în Parlament, prin care voi solicita simplificarea procedurilor de acordare a vizelor pentru investitori şi oameni de afaceri din ţări non-UE, cu potenţial investiţional mare. Aşa cum Germania, Franţa sau Bulgaria au reuşit să atragă investitori străini prin facilitarea accesului acestora pe pieţele interne, fără să încalce reglementările comunitare din domeniu, consider că şi România trebuie să facă paşi hotărâţi şi rapizi în această direcţie.

Summit-ul China - Europa Centrală şi de Est organizat zilele acestea la Bucureşti demonstrează capacitatea noastră de a deveni un jucător important pe plan regional. Importanţa evenimentului nu trebuie sub nicio formă subestimată. Bucureştiul a fost gazda şi locul de întâlnire a peste 1500 de oameni de afaceri din China, Europa Centrală şi de Est. În această săptămână, în Capitala României s-au întâlnit gestionarii a peste 15% din resursele economice ale planetei şi reprezentanţii a peste 20% din populaţia lumii. Îmi exprim speranţa că recentele contracte comerciale şi parteneriate încheiate cu ocazia acestui eveniment îşi vor arăta cât mai curând roadele şi în economia românească.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Şansa României de a se dezvolta la nivel economic, politic şi social depinde foarte mult de calitatea relaţiilor noastre externe cu partenerii noştri tradiţionali, dar şi de curajul şi tenacitatea de care dăm dovadă în dezvoltarea oportunităţilor noi care ni se prezintă, inclusiv de pe pieţele asiatice. Perspectiva creşterii schimburilor economice cu economii puternice cum este cea a Chinei sau a altor state din Asia sau din Orientul Mijlociu este extrem de pozitivă. Înclinarea balanţei comerciale dintre România şi aceste ţări în favoarea noastră este un obiectiv pe care trebuie să îl promovăm inclusiv prin politica noastră externă, inclusiv prin diplomaţia noastră economică.

Cred în şansa României de a deveni un jucător important pe plan extern şi o voce puternică pe plan regional. Acesta trebuie să devină obiectivul întregii clase politice şi, indiferent de culoarea predominantă a peisajului politic, trebuie să devină un obiectiv asumat de fiecare dintre noi, pentru că interesul naţional o cere.

Vă mulţumesc, Ana Birchall, deputat Colegiul nr. 5 Vaslui.

Şi mă iertaţi că am depăşit timpul, dar a fost o declaraţie extrem de importanţă, având în vedere evenimentele recent desfăşurate la Bucureşti. Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la tribună pe doamna deputat Cherecheş Florica şi se pregăteşte domnul deputat Sorin-Avram Iacoban.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "O femeie din trei a fost lovită sau abuzată sexual".

Luni, 25 noiembrie, a fost marcată Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei asupra femeilor. Violenţa împotriva femeilor cunoaşte o serie mare de manifestări, de la agresiuni verbale la cele fizice sau sexuale, de la ameninţări, hărţuire sexuală la locul de muncă, violenţă în cadrul familiei până la violenţe cauzate de necunoscuţi. Violenţa domestică sau cea de la locul de muncă nu ţine seama de educaţia sau condiţia socială sau financiară a agresorului sau a victimei, cea mai întâlnită formă de violenţă fiind cea exercitată în cadrul intim, familial. Zicala "femeia trebuie bătută zilnic, chiar şi fără motiv, că ştie ea de ce" - o auzim de multe ori, fiind fixată în memoria colectivă ca un fapt cert, normal. Un raport întocmit de Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că 30% dintre femeile din lume au fost supuse violenţei din partea unui partener intim, 38% dintre toate femeile ucise au fost ucise de parteneri, iar 42% dintre femeile abuzate fizic de parteneri au suferit răni ulterior.

Un studiu al organizaţiei arată faptul că în Europa 12 femei sunt ucise zilnic de partenerii lor. Se estimează că la nivel mondial 7 din 10 femei au avut de suportat agresiuni fizice din partea unor bărbaţi, parteneri sau nu. Mai mult de jumătate din femeile grav agresate suportă tacit situaţia şi nu sesizează organele de ordine sau organizaţiile de protecţie socială, fie dintr-un sentiment de jenă faţă de familie, fie de teama eventualelor repercusiuni din partea celui reclamat.

Un studiu realizat de Asociaţia "Transcena" în parteneriat cu mai multe organizaţii nonguvernamentale relevă faptul că în perioada mai 2012-ianuarie 2013 instanţele din România au emis 406 ordine de protecţie pentru femeile victime ale violenţei în familie. În total, la nivelul ţării s-au înregistrat 1009 cereri de ordine de protecţie, din care 953 au fost depuse de femei.

Deşi în România s-au făcut progrese mari sub aspect legislativ, principalele impedimente în combaterea acestui fenomen sunt reprezentate de mentalitate, lipsa adăposturilor de protecţie suficiente, insuficienta alocare bugetară pentru combaterea acestui fenomen şi insuficienta informare a victimelor cu privire la drepturile şi măsurile de protecţie de care pot beneficia.

Toleranţa faţă de violenţă împotriva femeii ar trebui să fie zero. Partidul Naţional Liberal a afirmat de nenumărate ori acest lucru. Din păcate, oamenii nu intervin în conflicte, cu atât mai puţin dacă le consideră dispute familiale. Să nu uităm de cazul recent al jurnalistei agresate în plină stradă, târâtă sub ochii trecătorilor, care nu au avut nicio reacţie, nici măcar nu au sunat la 112, crezând că este vorba de o dispută casnică, de parcă acest fapt ar justifica violenţa.

Majoritatea femeilor abuzate preferă să tacă, ascunzând ceea ce li se întâmplă, având ca principale motivaţii că le e ruşine de ceea ce se întâmplă, chiar învinovăţindu-se, sau pentru că depind financiar de agresor. Multe femei nu deţin informaţii că legile s-au schimbat şi că acum pot beneficia de mai mult sprijin din partea autorităţilor.

Statul, deşi depune eforturi în a asigura cadrul legislativ necesar, nu depune suficiente eforturi în a asigura mijloacele financiare necesare pentru a crea mai multe adăposturi, a finanţa consilierea victimelor şi serviciile de reeducare a agresorului, dar şi pentru a realiza campanii de informare asupra drepturilor şi asupra modalităţilor de apărare a victimelor.

Totodată, instituţiile implicate în combaterea violenţei, cum ar fi poliţia, instanţele de judecată, direcţiile judeţene de asistenţă socială şi protecţie a copilului şi familiei trebuie să aplice legea în conformitate şi cu celeritate, pentru a preveni producerea de consecinţe mai grave şi pentru a proteja demnitatea şi sănătatea persoanei agresate.

Fenomenul violenţei trebuie analizat şi combătut ca un întreg sub toate aspectele, începând de la cele mai fragede vârste, atât în mediile în care se produce, familie, şcoli, locuri de muncă, stradă, adresându-se tuturor persoanelor asupra cărora se poate manifesta, copii, femei bătrâni, chiar şi bărbaţi.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Sorin Avram Iacoban şi se pregăteşte, ultima intervenţie, domnul Iacob Puşcaş.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu voia dumneavoastră, astăzi, declaraţia politică: "Traian Băsescu - preşedintele care doreşte neapărat o Românie naufragiată".

Dragi colegi,

Ultimele ieşiri ale locatarului de la Cotroceni confirmă încă o dată faptul că Traian Băsescu este în pragul naufragiului şi că trage după el şi poporul român care a avut îndrăzneala să-l trimită înapoi pe mare la referendumul pentru demiterea Domniei Sale. După ce a iscat un cutremur cu iz de genocid social în ţară, cu propriii valeţi puşi în posturi-cheie ale statului, preşedintele s-a simţit în pericol, pentru că Guvernul USL a hotărât să ia măsuri reparatorii vizavi de măsurile fostului guvern condus de acesta. "Cucul de la ora 18,30" dorind probabil să arate că nu a renunţat la obiceiurile din timpul guvernării Boc, Udrea, Băsescu a apărut la posturile de televiziune numai pentru a anunţa că va trimite înapoi bugetul de stat pe anul 2014, dacă se va păstra creşterea accizei la benzină cu 7 cenţi şi dacă se va menţine şi creşterea bugetului Ministerului Dezvoltării condus de Liviu Dragnea.

Evident că domnul Băsescu nu a analizat temeinic, la timpul potrivit, alocările bugetare enorme către acelaşi minister, dar condus de şefa de facto a PD-L-ului, Elena Udrea, însă ceea ce este nedemocratic şi scoate în evidenţă latura dictatorială a preşedintelui este dispreţul vădit faţă de dispoziţiile constituţionale.

Probabil obosit nu numai de lupta cu Guvernul Ponta, ci şi de "reţeta cu cele patru cuburi de gheaţă", preşedintele s-a autopronunţat în ceea ce priveşte bugetul pe anul 2014, fie el şi în stadiu de proiect, încă neaprobat de Parlament.

Cu siguranţă că, înfricoşat de prezenţa delegaţiei statului chinez în România, consideră că aceştia doresc să se extindă spre est, tocmai către moşia prezidenţială de la Nana, oligarhul Băsescu inventează un CSAT care a durat doar 10 minute.

Motivele acestei întruniri nu le-a ştiut nici măcar preşedintele, care s-a grăbit să încheie şedinţa, probabil cu gândul de a-şi potoli setea, convins că nu poate rata sub nicio formă întâlnirea, la cel mai înalt nivel de-acum, cu cele patru celebre cuburi de gheaţă. Nesuportând ideea că tocmai poporul a fost acela care i-a dat de mai multe ori cartonaşul roşu, Traian Băsescu, cu o furie patologică, s-a năpustit asupra acestuia supărat, probabil, şi de faptul că poporul nu doreşte sub nicio formă să împărtăşească teza "conducătorului iubit" în ceea ce-l priveşte.

Cu alte cuvinte, a declarat că se va pune din nou indexării pensiilor, că se va opune măririi cu 10% a salariilor profesorilor debutanţi, că se va opune necondiţionat creşterii salariului minim pe economie la 900 lei, că nu este de acord cu bursele pentru rezidenţi şi că nu doreşte să ducă la îndeplinire hotărârile judecătoreşti care instituie drepturile de natură financiară pentru bugetari.

Dragi colegi,

Locatarul de la Cotroceni a naufragiat până şi în propriile argumente. Dumnealui nu cunoaşte, însă, faptul că această creştere a accizelor la combustibil nu s-a făcut prin Legea bugetului, ci s-a făcut printr-un act normativ distinct.

Mai mult ca sigur, preşedintele, urmărind cu fidelitate liniile politicii sale, cunoaşte mult mai puţin despre Legea bugetului, în comparaţie cu doctrina de bază a politicilor aplicate ale PDL-ului. Şi mă refer aici la rochiile Dolce&Gabbana ale şefei PDL-ului din timpul guvernării Guvernului portocaliu, Elena Udrea, în valoare de peste 15 mii de lire, sau la poşetele aceleiaşi dive, mai scumpe decât pensiile pe mai mulţi ani ale unui pensionar care s-a sacrificat în numele economiei de piaţă promovate de guvernele portocalii.

Ne aşteptăm la orice de la domnul preşedinte, atât timp cât Domnia Sa a declarat că a fost nevoit să facă ce trebuie, că populaţia ar trebui să-i fie recunoscătoare lui şi domnului Boc pentru tăierea salariilor, mărirea TVA-ului, supraimpozitarea pensiilor şi pentru că s-a realizat o stabilizare macroeconomică. Nu ştiu de ce stabilizare macroeconomică vorbeşte domnul Băsescu, probabil se referă la stabilizarea macroeconomică reuşită în propriile buzunare, ale lui şi ale acoliţilor săi, însă e mult prea devreme ca românii să uite ce s-a întâmplat în anul 2010, că singurele "realizări" ale primului-ministru de atunci, Traian Băsescu, au fost: diminuarea ajutoarelor de şomaj cu 15%, reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, reducerea masivă a subvenţiilor, majorarea TVA-ului de la 19% la 24%, peste 200 de mii de şomeri în domeniul privat, ca urmare a impozitului forfetar aplicat societăţilor cu răspundere limitată, zeci de mii de concedieri la stat, batjocorirea banului public şi nerespectarea intenţionată a zeci de hotărâri judecătoreşti definitive; prăbuşirea puterii de cumpărare a cetăţeanului.

Evident, cu asemenea set de măsuri, Traian Băsescu a transformat România într-un teren al experimentelor sociale cu rezultatele pe care le ştiţi deja.

Dragi colegi,

Este mai mult decât evident că domnul preşedinte a obosit sub greutatea celor 4 cuburi de gheaţă. Dându-şi seama că mai sunt doar câteva luni până când va trebui să elibereze atât locuinţa de la Palatul Cotroceni, cât şi scena politică românească, îşi manifestă agonia politică ameninţând poporul român cu politici antinaţionale cu care ne-a obişnuit în mandatul Domniei Sale.

Avem obligaţia să reparăm nedreptăţile făcute românilor de trioul de tristă amintire Băsescu, Boc şi Udrea. Dacă Băsescu a considerat că a făcut ce şi-a închipuit el că trebuie să facă, noi avem datoria să ducem la îndeplinire politicile cu raportare la cetăţean, în care interesul românului să primeze în faţa răfuielilor politice.

Avem, de asemenea, obligaţia să menţinem pacea socială pe care am adus-o poporului român după 8 ani de dictatură severă a ultimului autocrat din Europa.

Vă mulţumesc. Deputat de Iaşi Sorin-Avram Iacoban.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Şi ultima declaraţie susţinută de la tribună, din şedinţa de astăzi, este a domnului Puşcaş Iacob. Îl invit la tribună. Aveţi cuvântul.

Domnul Iacob Puşcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi vorbi astăzi despre "Forumul Oamenilor de Afaceri China-Europa Centrală şi de Est".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"România va deveni un tigru al Europei şi, dacă toţi tigrii se vor reuni şi vor colabora, se va dezvolta o piaţă uriaşă", a afirmat premierul Chinei la deschiderea Forumului Oamenilor de Afaceri China-Europa Centrală şi de Est de la Palatul Parlamentului.

Cu siguranţă, premierul Chinei nu a făcut întâmplător referire, în discursul Domniei Sale, la tigru, în China, fiind considerat regele animalelor şi simbol al puterii şi demnităţii.

România să devină o putere a Europei - aşa s-ar interpreta spusele premierului chinez. Ce român de bună-credinţă nu ar dori să-şi vadă ţara după atât timp în care a fost umilită, desconsiderată, marginalizată, o putere a Europei? Potenţialul economic al ţării noastre este enorm şi datorită capitalului uman preţios de care ţara noastră se bucură.

Forumul Oamenilor de Afaceri China-Europa Centrală şi de Est a fost, spun eu, cel mai important eveniment desfăşurat în România în ultimul deceniu şi care aduce o speranţă pentru România. Spun acest lucru, pentru că România are nevoie de redeschiderea relaţiilor comerciale cu China, devenită a doua cea mai puternică economie a lumii. România poate beneficia de dorinţa Chinei de a investi la noi în ţară, ceea ce ar duce la noi locuri de muncă şi o creştere a exporturilor sau, mai pe scurt, prosperitate pentru poporul român.

Cum era însă de aşteptat, acest eveniment a deranjat pe unii europeni şi nu numai, care "doresc binele ţării noastre". Aceasta nu înseamnă altceva decât un semn că lucrurile merg într-o direcţie bună.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După atâţia ani de la comunism, cred că România şi-a schimbat mentalitatea. Guvernul trebuie să demonstreze că România este într-adevăr tigru al Europei Centrale şi de Est.

În 1816, Napoleon, pe Insula Sfânta Elena, a rostit o profeţie-avertisment: Atunci când se va trezi China, va tremura lumea! Îmi doresc ca China să se fi trezit. Sper că şi România s-a trezit. Probabil va tremura Europa.

Vă mulţumesc. Deputat Iacob Puşcaş, Colegiul 4, Circumscripţia 34 Sibiu.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Înainte de a închide şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, am să dau citire colegilor parlamentari care au prezentat declaraţii politice în scris.

Am să încep cu Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat: domnul deputat Gheorghe Emacu, domnul deputat Gheorghe Frăticiu, domnul deputat Florin Tătaru, domnul deputat Ion Răducanu, domnul deputat Ioan Stan, domnul deputat Răzvan Ionuţ-Tănase, domnul deputat Constantin Mazilu, doamna deputat Rodica Nassar, doamna deputat Aurelia Cristea, domnul deputat Mihai Weber, domnul deputat Marian Enache, doamna deputat Camelia Khraibani, domnul deputat Adrian Mocanu, domnul deputat Ion Călin, doamna deputat Cristina-Ileana Dumitrache, domnul deputat Ioan Adam, domnul deputat Alin Petrache, domnul deputat Vasile Popeangă, domnul deputat Laurenţiu Nistor, Neculai Răţoi, Gavril Mîrza, Sergiu Vizitiu, Cătălin Tiuch, Dorel Covaci, Violeta Tudorie, Ion Mocioalcă, Iriza Scarlat, Florin-Costin Pâslaru, Natalia Intotero, Ionuţ Săvoiu, Dan Tudorache, Ioan Vulpescu, Mircea Drăghici, Tamara Ciofu, Cătălina Ştefănescu, Andrei Dolineaschi, Vlad Cosma, Daniel Suciu, Eduard Martin, Marian Ghiveciu, Ion Melinte, Manuela Mitrea, Eugen Constantin Uricec, Nichita Cristina, Arsene Ionel şi Podaşcă Gabriela.

Din partea Partidului Naţional Liberal, următorii parlamentari au depus declaraţii politice în scris: Anton Doboş, Costin Gheorghe, Gheorghe Dragomir, Daniel Iane, Raluca Surdu, Thuma Hubert, Ioan Cupşa, Mihai Lupu, Vasile Varga, Sorin Teju, Viorel Palaşcă, Daniel Budurescu, Constantin Enea, Nicu Marcu, Ionel Palăr, Gigel Ştirbu, Mircea Cazan, Dorinel Ursărescu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Ovidiu Raeţchi, domnul deputat Ion Diniţă - două declaraţii în scris, Constantin Avram - două declaraţii, Ioan Moldovan şi domnul Mircea-Vicenţiu Irimie - două declaraţii în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, Vasile Gudu, Sanda-Maria Ardeleanu, Florin Gheorghe, Claudia Boghicevici, Florin Mihail Secară, Ioan Balan, Lubanovici Mircea, Ioan Oltean şi Muntean Mircia.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD, Maria Dragomir, Luminiţa Adam, Constantin Moisii.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, Viorel Blăjuţ - două şi Aurelian Mihai este ultimul de pe lista din şedinţa de astăzi.

Cu aceasta, declar închisă prima parte a şedinţei de astăzi, cea consacrată declaraţiilor politice.

Vă mulţumesc şi vă doresc o zi bună.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Stop violenţei în familie!"

Trăim într-o societate din ce în ce mai agresivă şi, din păcate, repercusiunile se vor perpetua asupra generaţiilor viitoare. Manifestările violente devin parte din cotidian, le vedem pe micul ecran, le întâlnim pe stradă, se practică (chiar cu aroganţă, aş spune) în şcoli. Sub orice formă s-ar manifesta, violenţa - fizică sau verbală - afectează grav educaţia şi evoluţia copilului.

Este adevărat, la 25 noiembrie se marchează "Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor". Cel mai nou raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că violenţa fizică asupra femeii a devenit o problemă globală, una din cinci femei - potrivit datelor statistice europene - este agresată, 38% dintre acestea fiind agresate mortal chiar de către partenerii de viaţă. Anumite date relevă faptul că în România, la fiecare trei secunde o femeie este abuzată fizic sau psihic. Cu toate acestea, eu militez pentru stoparea violenţei de orice fel, în special în familie, care are efecte dezastruoase asupra copiilor.

Revoltător este faptul că la nivelul societăţii româneşti, aşa cum arată un studiu, 50% dintre români consideră că violenţa domestică reprezintă un fapt normal, percepţie care a făcut ca în 2012 infracţiunile intrafamiliale să crească cu 26%, faţă de 2009, în timp ce numărul loviturilor cauzatoare de moarte s-a dublat. Sigur, există tendinţa să dăm vina pe neajunsurile financiare, pe criză, să-i condamnăm pe cei cu venituri reduse pentru că ajung să comită acte de violenţă, mergând pe premisa că totul pleacă de la bani. Însă datele statistice relevă faptul că sursa violenţei asupra femeilor, de exemplu, nu o reprezintă neapărat banii, ci educaţia primită în familie, în şcoală, în societate, în general. De aceea, este necesar să nu uităm de copiii noştri, martori involuntari sau victime ale violenţei în familie şi societate.

Cercetările arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă, chiar dacă nu ei sunt victimele directe, este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părinţilor. Într-o familie bântuită de violenţă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate. În atmosfera de tensiune/violenţă, copilul devine cel mai adesea nebăgat în seamă, expus tuturor relelor, de fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur. Această situaţie este probabil şi explicaţia numărului mare de accidente domestice ale căror victime sunt copiii.

Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i face uşor de recunoscut. Pentru ei trebuie să luptăm împotriva violenţei de orice fel, pentru ei trebuie să spunem stop violenţei în familie!

În România, peste 800.000 de femei recunosc că sunt victimele violenţei domestice, actele de violenţă având loc în spaţiul locuinţei, fiind ascunse de cele mai multe ori de către victimă din cauza sentimentului de teamă faţă de agresor şi de jenă faţă de societate. În aceste condiţii nu se poate şti cu adevărat numărul real al victimelor acestui act de violenţă. La un an de la adoptarea Legii nr.25/2012 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, aproximativ 1.000 de persoane au depus cereri pentru ordin de protecţie împotriva partenerului de viaţă, pentru violenţă domestică, aşa cum rezultă dintr-o cercetare întreprinsă de mai multe organizaţii pentru drepturile femeilor.

Conform statisticilor, cele mai multe ordine de protecţie pentru violenţă domestică au fost date în judeţele Bacău, Prahova, Bucureşti, Vaslui, Iaşi, Neamţ, Constanţa, Argeş, Cluj, Suceava şi Sibiu. Aproape 400 de persoane din judeţul Constanţa au fost, în anul 2010, victime ale violenţei în familie, în majoritatea cazurilor victimele violenţelor fiind femei.

Femeile, care reprezintă marea majoritatea a victimelor unor asemenea abuzuri, preferă să suporte situaţia decât să recunoască că au o problemă. Astfel, acestea acceptă să trăiască sub teroare, la fel ca şi sute de mii de copii, victime directe sau colaterale ale acestui tip de violenţă. Funcţia principală a familiei, creşterea copiilor, este distorsionată cu largi şi dramatice consecinţe în viitor. Acesta este şi motivul pentru care, ca şi în declaraţiile mele anterioare, am încercat să atrag atenţia asupra unor fenomene din viaţa de zi cu zi - de pe stradă, de la şcoală, din familie - pe care le ştim şi care, într-un fel sau altul, îi afectează pe copii, le afectează evoluţia, le afectează viitorul. Un viitor pe care noi toţi îl clădim astăzi şi pe care nu-l dorim "mutilat". Aşadar, nu cred că ne putem permite să fim nepăsători faţă de nişte copii nevinovaţi, ei fiind primii care suportă consecinţele violenţei, sub orice formă s-ar manifesta ea.

Domnul Mihai Weber:

"Toleranţa, cuvântul cheie al unei societăţi echilibrate"

Atunci când valorile individuale, naţionale şi mondiale vor reuşi să conveargă, atunci când fundamentul comun al principiilor etice şi morale se va consolida şi extinde, atunci vom putea afirma că avem o societate echilibrată în sine, cu exteriorul şi interiorul său.

A fi tolerant înseamnă a respecta "unitatea în diversitate", a gândi şi acţiona în sensul "Declaraţiei Principiilor Toleranţei", Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, pactelor şi convenţiilor internaţionale, dar poate că, mai mult decât orice, un om tolerant este un om complex şi complet, cu viziune largă şi conştiinţă, o societate tolerantă este o societate echilibrată, iar o lume tolerantă este garanţia unui viitor pentru omenire.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului proclamă că "Orice persoană are dreptul la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei" (art. 18), "opiniei şi expresiei" (art.19) şi că instruirea "trebuie să favorizeze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate naţiunile şi toate grupurile rasiale sau religioase" (art.26).

În 1995, UNESCO a declarat data de 16 noiembrie drept Ziua internaţională a toleranţei şi au fost identificate nu mai puţin de 16 tratate, convenţii, declaraţii şi recomandări, toate legate de nevoia de toleranţă. ("Declaraţia principiilor toleranţei" proclamată şi semnată la 18 noiembrie 1995 de către Statele Membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, reunite de la 25 octombrie la 16 noiembrie 1995, la Paris, cu ocazia celei de a 28-a sesiuni a Conferinţei Generale).

În preambul documentului se precizează că declaraţia este în consens cu instrumentele internaţionale în domeniu, mai precis:

• pacte (Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice; Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale);
• convenţii (Convenţia internaţională cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială; Convenţia pentru prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid; Convenţia privind drepturile copilului; Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor şi protocolul acesteia din 1967 şi instrumentele regionale; Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare a femeii; Convenţia contra torturii altor pedepse ori tratări cu cruzime, inumane sau degradante; Convenţia şi recomandaţia UNESCO privind lupta contra discriminării în domeniul învăţământului);
• declaraţii (Declaraţia asupra eliminării tuturor formelor de intoleranţă şi de discriminare fondate pe religie sau convingere; Declaraţia asupra drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale sau etnice, religioase şi lingvistice; Declaraţia asupra măsurilor vizând eliminarea terorismului internaţional; Declaraţia şi programul de acţiune de la Viena, adoptate de către Conferinţa mondială asupra drepturilor omului; Declaraţia de la Copenhaga şi Programul de acţiune adoptat de către Summitul Mondial pentru Dezvoltare Socială; Declaraţia UNESCO asupra rasei şi prejudecăţilor rasiale).

Declaraţia principiilor toleranţei explică semnificaţia conceptului de toleranţă - art.1 punctul 1 "Toleranţa este respectul, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie şi manierelor de exprimare a calităţii noastre de fiinţe umane. Ea este încurajată prin cunoaşterea, deschiderea spiritului, comunicaţie şi libertatea gândirii, conştiinţei şi credinţei. Toleranţa este armonia în diferenţe. Ea nu e doar o obligaţiune de ordin etic, ea e, de asemenea, şi o necesitate politică şi juridică. Toleranţa e o virtute care face ca pacea să fie posibilă şi care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii".

În consens cu principiile toleranţei, marcăm zilele acestea Ziua Universală a Copilului (UNICEF) - 20 noiembrie, Ziua internaţională a filosofiei, Ziua mondială a televiziunii (instituită de ONU pe 17 decembrie 1996), Ziua mondială a salutului (World Hello Day) - 20 noiembrie, Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor - 25 noiembrie.

Întâmplător sau nu, din 15 noiembrie a început postul naşterii Domnului sau al Crăciunului, care reprezintă ajunarea de patruzeci de zile a proorocului Moisi, precum şi postul patriarhilor din Vechiul Testament, după care este aşteptată venirea lui Mesia, "Cuvântul lui Dumnezeu" născut din Fecioara Maria.

Deci acesta este un bun prilej să adăugăm "toleranţei" şi înţelesul creştin, să ne amintim că Sfântul Evanghelist Matei, la îndemnul Mântuitorului Hristos ne spunea: "Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura".

Peste secole, acelaşi mesaj al toleranţei ni-l adresa părintele Arsenie Boca, care vorbind despre post observa că fiecare dintre creştini trebuie să îi privească cu toleranţă pe ceilalţi şi să înţeleagă că "postul adică să fie măsurat după vârstă, după sănătatea rămasă... şi după tăria şi felul ispitelor. Aşa cere dreapta socoteală".

În concluzie, vă adresez mesajul şi îndemnul meu de a vă opri, a vă gândi şi de a acţiona ca oameni toleranţi!

Domnul Gheorghe Emacu:

"Ziua Mondială de luptă anti-SIDA"

Începând cu primele pandemii din anii `80, virusul HIV (care provoacă SIDA) a reuşit să se răspândească la scară mondială şi a curmat viaţa a peste 25 de milioane de oameni. În prezent numărul total al persoanelor infectate este de circa 60 de milioane, iar peste 6 mii de oameni se infectează zilnic cu HIV.

În România, primul caz de infectare cu HIV a apărut în 1985. Ţinerea sub tăcere a cazurilor din România a condus la agravarea situaţiei, astfel că în 1990 să fie semnalate 1.094 de cazuri de SIDA la copii, reprezentând jumătate din numărul total din Europa.

Conform datelor publicate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în România există în prezent circa 16.000 de persoane infectate cu HIV sau bolnave deja de SIDA.

Înfiinţată din 1988, Ziua mondială de luptă contra HIV/SIDA are ca scop să promoveze prevenţia, depistarea, tratamentul şi luarea în evidenţă a bolnavilor şi, în acelaşi timp, să promoveze lupta contra stigmatizării şi discriminării la care sunt supuse victimele acestei boli.

Între 2011 şi 2015, Ziua mondială de luptă contra SIDA are ca temă "Obiectiv zero - adică zero noi infectări cu HIV, zero discriminări şi zero decese cauzate SIDA" prin prevenţie, testare şi tratament.

În plan legislativ, Parlamentul României a adoptat Legea nr.584/2002 privind prevenirea, îngrijirea şi protecţia persoanelor infectate cu HIV. Totodată, prin lege a fost înfiinţată Comisia naţională pentru supravegherea, controlul şi prevenirea cazurilor de infecţie HIV/SIDA, organizată ca organism interministerial fără personalitate juridică, pe lângă Ministerul Sănătăţii Publice.

Este, de asemenea, important de menţionat demersul făcut de Guvern, care a lansat în anul 2004 prima Strategie naţională pentru supravegherea, controlul şi prevenirea cazurilor de infecţie cu HIV/SIDA, care s-a finalizat însă în anul 2007.

Cu toate acestea, în ultimii ani numărul cetăţenilor români bolnavi de HIV/SIDA a crescut. Conform Comisiei Naţionale de Luptă Anti-SIDA, numărul acestora a crescut în 2012, faţă de 2011, cu aproape 10 %.

De aceea, Ziua mondială de luptă contra SIDA trebuie să reprezinte un moment de profundă reflecţie pentru instituţiile responsabile în acest domeniu. Principiul care trebuie promovat este simplu: respectul faţă de cei bolnavi şi educaţia celor tineri.

Dacă în privinţa celor deja atinşi de HIV/SIDA nu se mai poate face altceva decât tratament corespunzător, informarea tinerilor cu privire la de acest virus şi modul de prevenire (depistare precoce, anonimă şi gratuită), precum şi cu privire la modul de transmitere a bolii trebuie să constituie priorităţi ale acţiunii instituţiilor abilitate ale statului.

De aceea, consider că şcoala reprezintă un factor esenţial pentru educarea tinerilor şi aplicarea politicilor naţionale de luptă contra infectării cu HIV/SIDA.

Prin intermediul dascălilor, prevenirea infectării cu HIV/SIDA devine un subiect transversal, care poate fi abordat într-o manieră multidisciplinară: în domeniul ştiinţelor naturale - prin informaţii referitoare la virus; în domeniul educaţiei civice şi sociale - prin intermediul tematicilor referitoare la drepturile omului şi prevenirea discriminării.

La nivel naţional, succesul acţiunilor de prevenire a infestării cu HIV/SIDA poate fi asigurat printr-un parteneriat între Ministerul Educaţiei Naţionale cu Ministerul Sănătăţii şi organizaţiile care luptă împotriva acestui virus.

Având în vedere evoluţiile înregistrate pe plan naţional în privinţa numărului de persoane infectate cu HIV, consider că adoptarea unei noi strategii de prevenire şi combatere a infectării cu HIV/SIDA, adaptată situaţiei concrete din societatea românească, este esenţială.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"O demitere de urgenţă!"

Există demisii de onoare şi demiteri de onoare.

Pentru că mă îndoiesc sincer că directorul general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, domnul Narcis Neaga, îşi va prezenta demisia după recentele şi bizarele declaraţii făcute, ce pot aduce mari prejudicii Iaşiului, cer actualei puteri să acţioneze în consecinţă. Adică să-i găsească rapid un alt loc de muncă personajului mai sus numit.

Pentru conformitate, reamintesc faptul că actualul şef al CNADN a afirmat, nu cu mult timp în urmă, că proiectul autostrăzii care ar urma să lege Iaşiul de Ardeal este pe cale să fie înlocuit cu proiectul unei alte autostrăzi, care ar urma să conecteze Bacăul de Braşov. Declaraţiile lui Narcis Neaga vin în totală contradicţie atât cu recomandările Uniunii Europene, cât şi cu promisiunile electorale ale USL. Exact cu un an în urmă, actuala putere cerea votul ieşenilor, promiţând solemn Iaşiului o legătură rutieră rapidă cu Transilvania.

Ieşenii cer USL să se ţină de cuvânt. De aceea, prin demiterea lui Narcis Neaga, guvernanţii vor arăta ieşenilor că nu se pricep doar la manipulări şi la minciuni şi că există cu adevărat o viziune politică de ansamblu care-şi propune dezvoltarea echilibrată a ţării.

Dimpotrivă, păstrarea lui Narcis Neaga în funcţie ne va dovedi, fără putinţă de tăgadă, că adevăraţii conducători ai acestei ţări rămân baronii locali, cei care pot schimba oricând orice fel de proiect şi încălca fără niciun fel de sancţiuni orice promisiune făcută de guvernanţi românilor.

Eu sper că USL îşi va respecta promisiunile făcute ieşenilor.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Un buget al promisiunilor încălcate"

Eu nu mai cred în promisiunile actualei puteri şi nu mai cred în promisiunile USL, deoarece altceva spuneau reprezentaţii PSD şi PNL în campanie electorală şi cu totul altceva declară acum aceiaşi politicieni.

Doar cu un an în urmă, USL plângea în hohote pe umărul medicilor şi al dascălilor şi declara Educaţia şi Sănătatea priorităţi naţionale. Acum mă uit în proiectul de buget şi văd că nici Educaţia şi nici Sănătatea nu au primit cele şase procente din PIB, aşa cum cereau PSD şi PNL pe vremea mandatului lui Emil Boc şi aşa cum promiteau în campania electorală.

Doar cu un an în urmă, USL promitea Iaşiului autostradă, spital regional, aeroport internaţional etc. şi văd acum că guvernanţii dau din umeri şi spun că nu sunt bani. Păi cum să fie bani dacă nu aţi creat niciunul din cele un milion de locuri de muncă promise în campania electorală? Cum să fie bani dacă nu veniţi cu măsuri de stimulare economică, ci inventaţi noi taxe şi impozite pentru firmele din România? Cum să fie bani dacă alungaţi investitorii importanţi? Cum să fie bani dacă descurajaţi munca?

Doar cu un an în urmă promiteaţi românilor o viaţă mai bună, pentru ca acum să le pregătiţi doar o viaţă mai scumpă. Nu este aceleaşi lucru, domnilor guvernanţi!

Actualul proiect de buget este unul al promisiunilor încălcate. De aceea, eu nu mai cred în cuvântul USL.

Domnul Adrian Gurzău:

"Legea descentralizării - o lege dată în interes personal, împotriva interesului naţional"

Aşa-zisa lege a descentralizării este un amestec de rupturi în lanţul decizional şi de control asupra celor care iau decizii incoerente privind delegarea de atribuţii şi despre cum vor fi obţinute şi gestionate fondurile necesare acestor delegări. Este o lege pe care nu o văd aplicabilă. Sper să fie scoasă din joc de către Curtea Constituţională a României după sesizarea pe care o depune PDL. Altfel, la impactul cu realitatea, va avea soarta legii salarizării unice a bugetarilor, care nu s-a aplicat niciodată din cauză că s-a dovedit a fi inaplicabilă.

Aşa cum Victor Ponta şi Crin Antonescu au făcut pe genunchi primul guvern de preacinstiţi al Uniunii Social-Liberale, aşa şi-a făcut şi Liviu Dragnea o lege personală prin care să încerce să demonstreze că încă mai contează la vârful propriului său partid. Cele două dosare penale în care este implicat ca inculpat - în cel al fraudei de la tentativa de lovitură de stat din vara anului 2012, şi ca soţ al doamnei în cel pentru evaziune fiscală în care este cercetată Bombonica Dragnea -, nu-l clintesc şi nu-l doboară.

Dacă dorea reformă autentică în domeniul descentralizării, Dragnea şi Guvernul din care face parte puteau să înceapă cu o reorganizare administrativ-teritorială, în conformitate cu limitele impuse de către actuala Constituţie şi conform normelor impuse de către Uniunea Europeană, pornind de la comasări de comune şi alcătuirea unor zone metropolitane. Apoi se putea trece la desfiinţarea judeţelor actuale trasarea limitelor viitoarelor regiuni. Numai că piereau din cărţi şi li se luau din mână pâinea şi cuţitul bugetar la prea mulţi clienţi politici. Ar fi trebuit să fie maziliţi prea mulţi baroni locali.

Acesta este motivul pentru care într-o schemă mult prea încărcată cu funcţii politice s-au mutat la grămadă nişte atribuţii şi prerogative de la nivel central la nivel local. S-au trimis atribuţiile către "local", dar s-au trimis şi banii după atribuţii? Dacă s-au trimis, cum vor controla fostele deconcentrate autorităţile locale în a căror subordine intră? Cine răspunde, cine decide, cine dă banii ş.a.m.d.?

Descentralizarea chiar este necesară şi trebuie făcută, dar la modul profesionist şi cu bună-credinţă, trecută prin procedura parlamentară normală, cu dezbateri şi cu amendamente autentice, pe baza unor studii de impact. O majoritate de 70% nu ar fi trebuit să se teamă de aşa ceva. Numai că, în urma dezbaterilor ar fi ieşit la iveală interesele personale ale aleşilor şi ale partidelor din care fac parte, interese care primează interesului naţional, interese materiale care-i mai ţin uniţi atâta vreme cât ţara mai poate fi jefuită.

Domnul Adrian Gurzău:

"Gândirea fiscală a celor din USL nu o depăşeşte pe cea a miliţiei economice"

Cum vă ziceam şi ieri, conform unui ordin al ministrului de finanţe, Daniel Chiţoiu, indiferent de locul unde se desfăşoară verificarea fiscală, contribuabilii supuşi verificării fiscale vor avea obligaţia de a permite intrarea funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal. Această măsură face parte tot din categoria în care statul îşi vede cetăţenii numai ca potenţiali infractori - aceasta este marea aroganţă cu care eram trataţi de către funcţionarii statului ca cetăţeni pe vremea comunismului, sub regimul Ion Iliescu şi cel al lui Adrian Năstase.

O primă observaţie: procurorii şi poliţiştii pot intra în reşedinţele românilor să efectueze "constatări" numai pe bază de mandat emis de către un judecător, şi nu pe bază de delegaţie de serviciu. Cetăţeanul supus acestei "percheziţii fiscale" va fi obligat să-şi angajeze un avocat, sau percheziţia se va face de faţă cu martori ca pe vremea miliţiei economice şi a securităţii, când principala grijă a statului era să vadă dacă îşi ascunde românul valuta şi corespondenţa interzisă printre filele cărţilor din bibliotecă ş.a.m.d.? Cine ne garantează buna-credinţă a acţiunilor funcţionarilor statului când mandatarea lor se face prin producerea unui abuz?

A doua observaţie este că ordinele de ministru pot institui proceduri, obligaţii şi sancţiuni doar în aria de competenţă a ministerului pe care îl conduce. Toate acestea nu pot opera şi nu pot institui obligaţii asupra "civililor", iar în cazul de faţă, aria de competenţă a Ministerului de Finanţe nu se substituie celor ale Ministerului de Interne şi Justiţiei.

Deci fie asistăm la un nou "fâs" mediatic, fie la o nouă dovadă de incompetenţă şi nepăsare faţă de consecinţele unui abuz. Dacă teleguvernarea Ponta îşi asumă ordinul de ministru şi-l face ordonanţă de Guvern ca să nu mai poată fi atacat la CCR - în fond nu degeaba şi-au pus Avocat al Poporului lor atunci când au avut tentativa de lovitură de stat din vara anului 2012 - la primul proces individual pe o astfel de speţă, inculpatul poate cere excepţie de neconstituţionalitate şi o va obţine fără probleme.

Sunt convins că Guvernul Ponta va rămâne în istorie ca cel mai slab Guvern postdecembrist, cu mult sub cele ale lui Năstase, Văcăroiu, Ciorbea sau Radu Vasile. Victor Ponta stă pe la televiziuni cam 8-10 ore pe zi, corupţia este în floare, miniştrii săi sunt arestaţi şi condamnaţi pe bandă rulantă, pentru oficialii din UE şi SUA a devenit o persoană nefrecventabilă. E timpul să plece şi să ne lase în pace!

Doamna Rodica Nassar:

"25 noiembrie - Ziua Mondială pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeii"

În fiecare zi, milioane de femei şi fete din întreaga lume sunt bătute şi abuzate. Multe sunt agresate în casele lor de către membri ai familiei sau ale comunităţii lor. Unele sunt bogate, altele sunt sărace. Unele au studii, altele nu. Ele sunt mame, fiice, surori, prietene. Ele au un singur lucru în comun: sunt femei şi sunt abuzate tocmai din această cauză.

În memoria celor trei surori Mirabal, activiste pentru drepturile femeilor în Republica Dominicană, ucise la ordinele dictatorului Rafael Trujillo, activiştii pentru drepturile de gen au stabilit în 1981 ca pe 25 noiembrie să fie sărbătorită ziua împotriva violenţei asupra femeilor. Abia pe 17 decembrie 1999, prin Rezoluţia nr. 45/134, Adunarea Generală ONU a declarat ziua de 25 noiembrie ca Ziua Mondială pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeii.

În prezent există 89 de state care au o formă de prevedere legală privind violenţa în familie, violul marital poate fi pedepsit în 104 ţări, iar nouăzeci de state au o formă de prevedere legislativă împotriva hărţuirii sexuale.

Articolul 4 alin. (2) din Constituţia României prevede că: "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială", în timp ce articolul 48 stabileşte egalitatea între soţi în căsătorie.

România se numără printre statele care condamnă violenţa în familie, violul marital, hărţuirea sexuală şi traficul de fiinţe umane şi face progrese importante în fiecare an în aplicarea acestor legi. Violenţa în familie rămâne însă o problemă de amploare naţională. Conform Studiului Sănătăţii Reproducerii din 2004, o femeie din trei a fost victima violenţei verbale sau fizice a partenerului de viaţă, iar în 2006, 151 de femei au decedat ca urmare a actelor de violenţă în familie.

Noua legislaţie a modificat definiţia de violenţă în familie pentru a putea include şi violenţa verbală, fizică, psihologică, sexuală sau spirituală şi a permis victimelor să solicite şi să obţină un ordin judecătoresc de protecţie şi un ordin de restricţie faţă de agresor. Victima are dreptul la respectarea personalităţii, intimităţii, demnităţii şi beneficiază de protecţie specială, consiliere, reabilitare, reintegrare, asistenţă medicală gratuită şi asistenţă juridică. Poate cea mai importantă parte a acestor prevederi este cea care permite unei victime să solicite un ordin de protecţie şi de restricţie, care poate fi folosit pentru a interzice agresorului să revină în locuinţa familiei (chiar dacă aceasta este proprietatea lui) sau poate fi folosit pentru a-i interzice agresorului să contacteze victima. Agresorul trebuie să păstreze o distanţă minimă de proprietate şi să suporte unele costuri, cum ar fi cheltuielile medicale şi cele de judecată.

Conştientizarea societăţii asupra subiectului drepturilor omului, violenţei în familie şi politicilor democratice, transmiterea către populaţie a unui mesaj care afirmă că violenţa împotriva femeii (în cadru familial sau în relaţia de cuplu) este un comportament indezirabil, anomic şi deviant, informarea tinerilor cu privire la efectele negative (pe termen mediu şi lung) ale violenţei asupra femeii, educarea întregii societăţi prin promovarea unor politici afirmative şi nediscriminatorii pentru creşterea calităţii vieţii femeilor din România şi sprijinirea organizaţiilor care discută deschis aceste probleme şi iau atitudine împotriva violenţei domestice sunt factori care pot contribui la schimbarea datelor statistice îngrijorătoare din acest moment.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Nevoia de noi măsuri instituţionale de prevenire şi combatere a violenţei în familie"

Astăzi se încheie săptămâna împotriva violenţei în familie, un subiect atât de actual şi arzător pentru societatea românească, pentru familiile din România, pentru autorităţi locale şi centrale, dar şi pentru legiuitori. Scopul acestei săptămâni şi evenimentele asociate au marcat importanţa luptei împotriva violenţei faţă de femei, copii, dar mai presus de toate, lupta pentru un mediu sănătos, curat în care să ne putem creşte copiii în siguranţă.

Eforturile depuse pentru a asigura siguranţa familiilor din România nu sunt de neglijat. În ultimii ani, legislaţia s-a îmbunătăţit prin modificări legislative venite atât din partea parlamentarilor, cât şi din partea societăţii civile. Salut, în special, activitatea de informare şi conştientizare pe care reprezentanţii societăţii civile, asociaţiile victimelor abuzurilor în familie, organizaţiile nonguvernamentale pentru protecţia categoriilor vulnerabile au dus-o de-a lungul ultimilor ani. Cu siguranţă, aceste eforturi au avut rezultate importante.

Aş dori să îmi îndrept atenţia spre autorităţile statului şi asupra modalităţilor instituţionale de combatere a violenţei în familie. Modificările aduse la Legea nr.217 din 2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie aduc un nou instrument la mâna celor abuzaţi - ordinul de restricţie. Acest ordin este o plasă de siguranţă pentru persoanele abuzate şi o metodă în plus de a implica şi responsabiliza organele de ordine.

Cu toate acestea, măsurile de prevenire nu sunt încă implementate cu succes în comunităţile predispuse la aceste manifestări. Cu toate că ne bazăm pe societatea civilă pentru educaţie şi prevenţie, sunt convinsă că autorităţile locale, cu ajutorul organelor de ordine şi a celor juridice, pot implementa programe de conştientizare şi educaţie. Un exemplu în acest sens ar fi vizitele juriştilor şi ale organelor de poliţie în şcoli şi derularea unor campanii de informare în rândul copiilor.

Un sondaj recent arăta faptul că 43,5% dintre români susţin că, de la începutul acestui an, au auzit printre cunoştinţe sau în zona în care locuiesc de situaţii de violenţă în familie, iar 51,3% cred că violenţa în interiorul familiei este o problemă de interes public. Aceste cifre ne arată că nu mai putem fi martori tăcuţi la violenţa domestică.

Bătaia nu este ruptă din rai, iar drepturile victimelor abuzurilor nu sunt facultative. Cei vinovaţi trebuie pedepsiţi şi împiedicaţi să mai comită fapte de violenţă împotriva celor pe care ar trebui să îi protejeze. Obligaţia noastră este să ne asigurăm că aceste drepturi sunt respectate, iar cei vinovaţi sunt pedepsiţi pentru faptele lor aşa cum se cuvine. Parlamentul României trebuie să arate toleranţă zero faţă de violenţa în familie.

Domnul Dorel Covaci:

"Sfântul apostol Andrei, ocrotitorul românilor"

Sfântul apostol Andrei s-a născut în Betsaida, Galileea, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte. Pentru că Andrei era de origine evreu, nu se cunoaşte cu certitudine dacă numele său este real, acesta fiind de origine greacă ("andreas" = viteaz, bărbătesc). Pentru romani, numele Andrei este legat de lupi şi derivă din vechea denumire a dacilor (daoi-lupi) şi din simbolul lor, lupul. Legenda spune că cel care era căpetenia lupilor l-ar fi însoţit pe apostolul Andrei, pe drumul dinspre Dobrogea spre peştera, care i-a servit drept adăpost pe teritoriul ţării noastre.

Din Sfânta Scriptură aflăm că era fratele lui Simon Petru şi cel dintâi apostol chemat al Domnului. Înainte de a urma lui Hristos, a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Dorinţa de a-L urma pe Hristos se naşte în el, în momentul în care îl aude pe Sfântul Ioan rostind cuvintele: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan 1, 29).

Chemarea sa la apostolie se face mai târziu şi este relatată de Sfântul Evanghelist Matei: "Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon, ce se numeşte Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: "Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El" (Matei 4, 18-20).

Din acele momente, la fel ca şi ceilalţi apostoli, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului, i-a fost alături când a săvârşit minunile, s-a hrănit din cuvântul dumnezeiesc, a fost martor al Patimilor Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi şi s-a întărit în credinţă, în ziua Învierii.

Se cunoaşte că după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, apostolii au mai rămas câţiva ani la Ierusalim, punând bazele Bisericii creştine. La Sinodul Apostolic de la Ierusalim, din jurul anilor 49-50 d.C., s-au întâlnit şi au tras la sorţi pentru a decide unde va merge fiecare în misiunea de propovăduire a Evangheliei. După tradiţia Bisericii, apostolului Andrei i-a revenit Scyţia (Dobrogea), dar şi teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. Mai întâi, Andrei l-a însoţit pe fratele său, Petru, prin Asia Mică, apoi a ajuns în Peninsula Balcanică, prin Turcia de azi, până în Scyţia, unde s-a oprit un timp. Apoi şi-a continuat misiunea, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. După aceea s-a întors în Grecia, consolidând comunităţile creştine înfiinţate de către ceilalţi apostoli, ajungând până în Peloponezul grecesc, în oraşul Patras. Acolo a murit ca martir.

Deşi nouă ne este cunoscută tradiţia care relevă că apostolul Andrei a murit pe o cruce în forma de X (Crucea Sf. Andrei), istoricii susţin că această practică datează abia din secolul al XIV-lea. Nu se cunoaşte data martirizării. Unii istorici o fixează în timpul persecuţiilor împăratului Nero, prin anii 64-67, alţii în vremea lui Domiţian (81-96). Moaştele sale au fost duse la Constantinopole, în anul 350. În anul 850, împăratul Vasile I Macedoneanul a redat locuitorilor din Patras capul Sfântului apostol. În urma celei de-a patra cruciade, moaştele Sfântului Andrei au ajuns la Amalfi, în Italia, apoi, în 1462, ele au fost duse la Roma. În anul 1964, capul Sfântului Andrei a fost înapoiat locuitorilor din Patras.

Mărturie faptului că Sf. Andrei a predicat şi a încreştinat pe strămoşii noştri stau colindele, legendele, obiceiurile închinate Sfântului şi toponimele din zona Dobrogei: Peştera Sf. Andrei, acum loc de pelerinaj, unde se spune că a locuit o vreme, Apa Sfântului sau Pârâiaşul Sf. Andrei etc. Una dintre aceste colinde pomeneşte de "schitul" sau "mănăstirea" lui Andrei, la care veneau Decebal şi Traian, cel din urmă ascultând şi slujba săvârşită acolo. Peştera se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judeţul Constanţa. În actuala biserică din peşteră, în pronaos, într-o nişă, se află un fel de pat, scobit iniţial în piatră, despre care tradiţia spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. În anul 1944, Peştera, transformată în biserică, a fost sfinţită de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele ruseşti invadatoare au distrus-o. Abia după 1990, prin râvna cuviosului monah Nicodim Dinca, biserica a fost refăcută şi redată cultului.

Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1995, ca Sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roşie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat "Ocrotitorul României". Biserica primară a stabilit, încă de la sfârşitul secolului al II-lea, ca dată de prăznuire a pătimirii sale, ziua de 30 noiembrie. Această zi a fost declarată sărbătoare bisericească naţională, o adevărată celebrare a creştinismului românesc, prin Legea nr.147/2012. Ea premerge Zilei naţionale, 1 decembrie, a românilor de pretutindeni. Prin apropierea în calendar a celor două zile festive, se alătură sărbătoarea Bisericii cu cea a neamului, după cum Biserica şi poporul român au fost mereu una în tot decursul istoriei noastre. Recunoaşterea oficială a Sfântul apostol Andrei, ca patron spiritual al românilor şi cel care a "înnobilat fiinţa noastră naţională", aşa cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege adoptat în Parlament, arată că statul se asociază acestei dualităţi, într-o relaţie de sinergie pozitivă.

Domnul Dorel Covaci:

"1 decembrie - Ziua naţională a României"

1 decembrie 1918 reprezintă o pagină sublimă a istoriei României. Anul 1918 a fost un an providenţial pentru soarta românilor. La 27 martie, Basarabia revenea la Patria mamă, la 28 noiembrie era rândul Bucovinei, pentru ca la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, să se realizeze unul din visele seculare ale naţiunii române, desăvârşirea statului naţional unitar român, prin unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

Unirea Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei cu Vechiul Regat nu a fost un act politic rupt din contextul european, ci o consecinţă firească a luptei românilor pentru unitate naţională. Aceasta a început în anul 1600, când Mihai Viteazul a reuşit unirea militară a provinciilor pentru o perioadă scurtă de timp, şi a continuat prin unirea Ţării Româneşti cu Moldova, în anul 1859, sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza.

Potrivit istoricului Florin Constantiniu, "Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război, a obţinerii vreunei victorii militare, ci doar actul de voinţă al naţiunii române. O necesitate istorică s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoism sau incompetenţe şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă, ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional". Nici partizanii Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. După raţionamentul acestora: victoria Antantei ne-ar fi putut da Bucovina, Transilvania şi Banatul, iar cea a Puterilor Centrale - Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi fost cu putinţă ca toate aceste provincii să se alipească, aproape simultan, Vechiului Regat.

Conştiinţa desăvârşirii unităţii neamului nostru, a realizării statului naţional s-a aprins ca o flacără în mii şi mii de piepturi şi a generat un elan şi o forţă imensă, care au nimicit orice împotrivire. Din acel moment inimile tuturor românilor au început să bată într-un singur trup: acela al României - patria mamă regăsită.

Dintre toate manifestările suveranităţii naţionale - un crez şi un imn care pleca de pe buzele tuturor românilor asupriţi de stăpânirile nedrepte - cea mai măreaţă a fost, fără îndoială, Adunarea de la Alba Iulia. S-a distins nu numai prin covârşitoarea mulţime care a luat parte, dar şi prin însufleţire şi entuziasm, prin demnitatea cetăţenească a celor ce aduceau acum României întregite o parte preţioasă a vechii Dacii de acum 2.000 de ani, pământul şi poporul, care printr-un destin vitreg a fost ţinut timp îndelungat sub talpa cârmuirilor străini şi împiedicat să-şi urmeze cursul firesc al dezvoltării, la sânul patriei mamă.

Oraşul Alba Iulia a mai fost şi altădată martorul unor evenimente de seamă ale istoriei şi culturii româneşti. Aici a realizat Mihai Viteazul, în 1599-1600, prima unire politică a celor trei ţări româneşti; tot aici a apărut, în 1648, Noul Testament de la Bălgrad al mitropolitului Simion Ştefan; la Alba Iulia au suferit martiriul, în 1785, Horia şi Cloşca şi tot aici au fost încoronaţi, la 15 octombrie 1922, Regele Ferdinand şi Regina Maria, primii suverani ai României. "România nu poate fi întreagă fără Ardeal, România nu poate fi mare fără jertfă. Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoală care i-a făurit neamul... e scânteia care aprinde energia,... e întristarea care îndepărtează vrăşmaşul, e viaţa care cheamă viaţa", spunea Nicolae Titulescu în "Pledoarii pentru pace".

Statul român întregit trebuie preţuit ca unul dintre cele mai statornice, având fundamente adânci şi solide în esenţa poporului român, în legăturile lui sufleteşti, consolidate prin unitatea aceluiaşi grai, aceleiaşi credinţe, aceloraşi datini şi obiceiuri, în asemănarea aşezămintelor străbunilor, în geografia pământului strămoşesc şi, mai presus de toate, în puterea conştiinţei naţionale, cea care întregeşte şi întăreşte toate celelalte temeiuri.

După cum consemna marele istoric şi om politic, Nicolae Iorga: "Unirea românilor trebuie înfăţişată totdeauna, potrivit adevărului, ca urmarea firească a unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor de eroi şi de mucenici a izbutit să-şi apere cu uimitoare stăruinţă «sărăcia şi nevoile şi neamul»" (M. Eminescu - "Scrisoarea a III-a"), rămânând împotriva tuturor năvălirilor barbare şi vremelnicelor stăpâniri străine, în cea mai strânsă legătură cu pământul strămoşesc în care, ca într-un liman de mântuire, şi-a putut adăposti traiul de-a lungul vremilor de urgie".

Mihai Eminescu, poetul naţional, spunea despre poporul român: "Era un popor brav, acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii - Roma. Era un popor nobil, acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată".

Trăirile, simţirile şi faptele străbunilor noştri, cutezanţa lor, credinţa nestrămutată, dăruirea, unitatea, dragostea de ţară şi popor, spiritul de sacrificiu, grija pentru urmaşi şi respectul pentru înaintaşi trebuie să ne inspire în croirea drumului pe care-l avem de străbătut ca naţiune. Aşa cum ei au izbutit, putem schimba şi noi soarta României în bine, numai dacă suntem uniţi în adâncul sufletului, "în cuget şi-n simţire", dacă putem să ne privim ca fraţi, fără ură, ranchiună, egoism şi meschinărie.

În ziua în care tricolorul flutură pe toate continentele, acolo unde bate o inimă de român, fie ca Dumnezeu să-i ocrotească pe fraţii noştri, oriunde s-ar afla!

La mulţi ani, România! La mulţi ani, românilor de pretutindeni!

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Supraveghere sporită pentru deţinătorii de arme letale şi neletale"

În ultima perioadă de timp au fost intens mediatizate atacurile armate petrecute în România. Aceste cazuri de violenţă, în care au fost implicate arme letale şi neletale, au provocat o reală îngrijorare în rândul cetăţenilor şi au ridicat semne de întrebare în ceea ce priveşte siguranţa publică. Mai mult, aşa cum arată o statistică făcută de Ministerul de Interne, numărul persoanelor care deţin arme letale şi neletale a atins cifra de 250.000, iar dintre acestea trei sferturi sunt letale.

Anul trecut organele abilitate au verificat în toate judeţele toţi posesorii de arme şi au fost confiscate foarte multe arme neletale şi muniţie. Unele dintre persoanele care deţineau arme neletale aveau condamnări definitive, deşi legea interzice ca o persoană condamnată să deţină armă.

Am urmărit declaraţia domnului Marius Mihai Voicu, directorul adjunct al Poliţiei Capitalei, care a precizat că atacurile armate produse în Capitală, vineri şi sâmbătă seară, sunt evenimente care se petrec destul de rar, în comparaţie şi cu statisticile din alte capitale europene. Chiar dacă asemenea evenimente sunt rare în România, raportat la alte state europene, consider că trebuie să luăm atitudine cât mai repede, înainte ca situaţia să se înrăutăţească.

Faptul că anul trecut existau încă persoane care deţineau arme neletale, deşi aveau condamnări definitive, ne demonstrează existenţa unei probleme în ceea ce priveşte supravegherea cetăţenilor care pot solicita un permis de port-armă.

Astfel, consider necesară implicarea şi supravegherea mult mai atentă din partea Ministerului de Justiţie şi Ministerului de Afaceri Interne în procesul de eliberare a permisului de portarmă. La nivelul celor două ministere se poate constitui un comitet comun de lucru împreună cu Colegiul Psihologilor din România, pentru o mai bună supraveghere a emiterii avizelor psihologice persoanelor care solicită permis de portarmă aferent armelor letale şi neletale, cunoscându-se uşurinţa cu care se eliberează aceste avize.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Anul Şarpelui - benefic şi pentru investiţiile din România"

Am participat cu toţii zilele acestea la un eveniment istoric pentru ţara noastră. Este prima vizită a unui premier chinez în România după 19 ani, cu ocazia găzduirii de către România a Forumului Economic şi Comercial China-Europa Centrală şi de Est. Premierul chinez a sosit la Bucureşti însoţit de o importantă delegaţie oficială (miniştri de finanţe, externe, comerţ, pentru dezvoltare) şi de oameni de afaceri (200 de companii), reprezentând astfel cea mai mare delegaţie oficială chineză care vizitează Europa Centrală şi de Est. Întâlnirea a reprezentat un prilej extraordinar pentru semnarea de acorduri şi pentru a prezenta o ţară dornică de investiţii. De asemenea, şi pentru turism şi promovare a fost o bună oportunitate, fiind prezenţi în jur de 1.000 de reprezentanţi ai firmelor private şi de stat din China şi reprezentanţi din 16 state central şi est-europene.

Forumul de la Bucureşti a avut cinci teme majore: energie, agricultură, turism, IT&C şi infrastructură. La acest eveniment s-au purtat negocieri economice, între toate guvernele, pe proiecte ample de infrastructură, energie sau agricultură şi turism.

Acum, sincer, ce mi-ar plăcea să văd este un plan de acţiune care să ducă la îmbunătăţirea mediului de afaceri şi proiectele semnate zilele acestea cu ocazia Forumului Economic să devină o prioritate majoră pentru Guvern. Sunt companii care ar putea aduce mii de locuri de muncă şi pentru aceasta trebuie să ştie în ce direcţie evoluează fiscalitatea, în ce direcţie merge legislaţia, au nevoie de predictibilitate, iar acum consider că este cel mai bun moment pentru a începe dezvoltarea acestor proiecte.

Guvernul chinez promovează o politică "Go Global", care încurajează companiile chineze să investească în străinătate. România poate deveni astfel poarta de deschidere a Chinei către Uniunea Europeană, beneficiind astfel de dorinţa Chinei de a-şi lărgi influenţa în Europa, aceasta reuşind în trecut să ajute state europene să iasă din criză.

China ne întinde o mână şi sunt sigur că a găsit exact guvernanţii potriviţi care să ştie să implementeze toate proiectele. România trebuie să beneficieze de expertiza chineză în materia energiei atomice, construind mai multe reactoare nucleare, şi acest lucru nu ar fi o pierdere pentru nimeni. De asemenea, acest sprijin ar putea fi folosit pentru lucrări de infrastructură rutieră şi feroviară. Agricultura este mereu, consider eu, marele atu pe care l-am ţinut mereu în mânecă.

La finalul Forumului a fost adoptată o Declaraţie comună a Guvernului României şi a Guvernului R.P. Chineze privind aprofundarea cooperării bilaterale, parafând prietenia de nădejde între cele două ţări. Să nu uităm istoria pe care s-a construit relaţia de prietenie între cele două ţări, când după inundaţiile din România, din anul 1970, chinezii au făcut o propunere către Mao Zedong pentru a ne acorda un ajutor, iar pe documentul respectiv liderul Chinei a adăugat un zero şi a transformat sutele de mii în milioane, reuşind să ofere un ajutor extraordinar poporului român greu încercat la acea vreme. În acei ani, acestea sunt elemente care pot explica de ce anume şi cum s-a construit această relaţie specială pe care noi am preţuit-o de-a lungul anilor şi pe care am contat. Este o relaţie specială pe care noi am preţuit-o de-a lungul anilor şi pe care am contat chiar dacă în anii anteriori s-a mers mai mult către Uniunea Europeană. China se dovedeşte a fi un partener îndelungat şi bine intenţionat.

Domnul Romeo Rădulescu:

"România nu merită elite conducătoare cu antecedente penale!"

Înapoierea economică şi punerea sub semnul îndoielii a statului de drept în România, de către organismele Uniunii Europene şi cancelariile ţărilor cu o democraţie consolidată, se datorează în mare măsură slabei pregătiri şi necinstei unui mare număr de aleşi locali, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari sau consilieri.

Mulţi dintre ei candidează pentru aceste funcţii nu pentru dezvoltarea economică a localităţilor şi nici pentru salariile ce nu ajung să acopere cel puţin cheltuielile din campaniile electorale, ci pentru a avea acces la banul public, dovadă fiind numeroasele dezvăluiri din mass-media şi condamnările penale înregistrate.

Surprinzător, cei cu antecedente penale reuşesc, deseori, să convingă mai bine electoratul, dispunând de mai mulţi bani şi de mai puţină jenă în a fi populişti, iar insistenţele lor acerbe de a acapara puterea cu orice preţ, prin folosirea de mijloace ilicite, beneficiază uneori de îngăduinţa suspectă a clasei politice.

Spre deosebire de aceştia, cei oneşti şi capabili nu promit prea multe, având simţul demnităţii, iar majoritatea nu mai candidează, intuind lipsa şanselor egale şi nepermiţându-şi campanii ale căror costuri nu le-ar putea recupera din modestele salarii de aleşi locali.

După 23 de ani de furturi, corupţie şi dezastru economic, considerăm că a venit timpul ca în România să conducă numai cei ce respectă legea, astfel că nu poate fi de înţeles poziţia binevoitoare a unor politicieni (de multe ori uniţi în interese) care permit încă celor certaţi cu legea să aibă acces la demnităţile publice, chiar şi cu riscul întreruperii consolidării statului de drept.

Pentru o mai bună folosire a resurselor locale şi pentru dezvoltarea economiei în general, spre creşterea bunăstării tuturor, ar trebui ca demnitarii să fie aleşi dintre oamenii oneşti, capabili şi fără antecedente penale, care nu au în obişnuinţă şi în preocupare infracţiunea, iar celor care abuzează apoi de funcţie, săvârşind infracţiuni, să le înceteze mandatul.

Am credinţa sinceră că 99% din românii ce respectă legile ţării nu merită să fie conduşi de cei sub 1% care încalcă legea, indiferent dacă instanţele de judecată au decis executarea pedepselor în penitenciare sau în stare de libertate.

Drept pentru care am iniţiat trei proiecte de legi - privind Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată, Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, şi Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, actualizată -, ale căror expuneri de motive vor putea fi consultate în pagina mea din portalul electronic al Camerei Deputaţilor.

Considerăm că o lectură atentă a acestora ar fi de natură să convingă asupra oportunităţii modificării legilor arătate, venindu-se astfel şi în întâmpinarea aspectelor semnalate repetat în Rapoartele Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) ale Comisiei Europene privind respectarea statului de drept şi combaterea corupţiei, în special în rândul clasei politice, invocate până acum pentru a nu fi acceptaţi în spaţiul Schengen.

Dacă vrem să trăim într-o ţară civilizată, în care să fie respectate drepturile întregii comunităţi, iar noi, politicienii, să avem demnitate şi să fim trataţi cu respect, trebuie să asigurăm condiţii legislative pentru ca în funcţiile de conducere să ajungă numai oameni capabili şi corecţi, care să asigure dezvoltarea şi, implicit, prosperitatea tuturor prin salarii mai mari (inclusiv pentru demnitari), şi nu prin comiterea de fraude sau acte de corupţie, care generează, în plus, stres, dezonoare şi teama de răspundere penală pentru cei în cauză.

De aceea, rog respectuos pe stimaţii colegi parlamentari să devină cosemnatari şi să susţină aceste modificări legislative, care transcend doctrinele politice ale fiecăruia dintre noi.

De asemenea, rog organizaţiile neguvernamentale (ONG) interesate să susţină public proiectul, să mă contacteze în Camera Deputaţilor sau la cabinetul parlamentar din sediul PDL Vâlcea.

Domnul Constantin Avram:

"China, una din speranţele României"

Nu am înţeles încă de ce, după căderea dictaturii în 1989, toate guvernele, dar toate, nu au avut în vedere, absolut deloc, menţinerea relaţiilor economice cu doi dintre cei mai mari actori economici mondiali adică, Rusia şi China. Au fost voci care, într-un fel sau altul, au sfătuit, au influenţat factorii de decizie politică cei mai importanţi, adică Preşedinţia sau Guvernul, să adopte o politică externă de îndepărtare de spaţiile economice ale Rusiei sau Chinei. Diplomaţia românească a pus în practică această atitudine care, cred eu, ne-a afectat profund din punct de vedere economic. Am fost mai mult preocupaţi de a îndeplini criteriile de aderare la NATO sau UE, în plan extern, iar politicile interne s-au rezumat la reformarea instituţiilor statului, la privatizarea unităţilor economice cu capital de stat, care deveniseră neperformante şi nu mai constituiau un "burete de absorbţie" a forţei de muncă disponibilizate de la stat. Preocupările privind aderarea la NATO şi UE au fost atât de intense, iar negocierile cu NATO şi UE au fost atât de aspre, încât guvernele care au condus ţara în acea perioadă au neglijat aceste două uriaşe pieţe globale, cu care, culmea aveam deja acorduri economice în derulare şi destul de avantajoase.

Dacă faţă de Rusia, partenerul economic al României cel mai important, prin CAER, reticenţa era oarecum de înţeles în contextul menţinerii la putere în Rusia a unui regim procomunist cu tendinţe imperiale, relaţiile economice cu China, tot ţară cu regim comunist, erau cât se poate de avantajoase pentru ambele ţări. În timp însă relaţiile economice cu China s-au diminuat, la nivelul schimburilor economice, parteneriatul economic rezumându-se doar la atragerea unor investitori chinezi privaţi în diferite domenii de activitate, în special comerţul cu bunuri şi servicii. Nu s-au remarcat investiţii masive ale statului chinez în România, cum uşor am putut observa în alte zone de pe glob, unde investiţiile chineze se situau la nivelul zecilor de euro.

Dar iată că, odată cu schimbarea puterii politice la Bucureşti prin câştigarea alegerilor de Uniunea Social-Liberală în decembrie 2012, o altă abordare a relaţiilor cu CHINA s-a făcut simţită odată cu prima vizită a premierului Victor Ponta în China. Atunci s-au pus bazele unei noi colaborări economice între cele două state, a unei noi strategii de dezvoltare economică a ţării noastre, sper eu cât mai avantajoasă pentru România. Vizita de zilele acestea a premierului chinez reprezintă un răspuns pozitiv al Guvernului chinez faţă de dorinţa tot mai vizibilă a României de a dezgheţa relaţiile economice cu China, de a stabili noi condiţii ale acestei colaborări, de a creşte substanţial nivelul valoric al schimburilor comerciale, de a semna contracte şi memorandumuri de natură economică de aproximativ 10 miliarde de euro.

Cred că momentul acesta este o mare şansă de redresare economică a României, din moment ce în ultimii 20 de ani niciun prim-ministru al Chinei nu a mai vizitat România, iar alegerea Guvernului chinez de a alege Bucureştiul ca gazdă a Forumului Economic China-Europa Centrală şi de Est este un semn de mare încredere a partenerilor chinezi în noua conducere politică de la Bucureşti, deşi pe parcursul ultimilor 10 ani Preşedinţia României şi Guvernul PDL nu s-au arătat prea deschise noilor relaţii cu China.

Personal, îmi pun mari speranţe în reluarea relaţiilor economice cu China, la acest nivel. Noi, românii, trebuie să înţelegem că implicarea Chinei în proiecte majore în regiune, în energie sau agricultură, I.T. sau în domeniul feroviar, poate însemna pentru România punctul de plecare al unei revigorări economice substanţiale a mediului de afaceri din ţara noastră.

Este uimitor cum o ţară cu sistem politic unipartinic s-a impus în întreaga lume ca un jucător economic extraordinar, de care va trebui să ţină seama toate puterile economice ale lumii! Fenomenul este cel puţin impresionant, dacă nu de neînchipuit acum 10 - 12 ani în urmă.

De obicei, nu mă entuziasmez aşa uşor, dar ţinând cont de mediul politic intern de dezbinare, de scandal permanent, de contre politice nesfârşite, demersul Guvernului chinez de a investi în România aproape 10 miliarde de euro este unul care trebuie să bucure mai toţi românii.

Este o şansă uriaşă a clasei politice din România, a economiei ţării noastre, a diplomaţiei noastre de a redeveni, după revigorarea economică atât de aşteptată, un actor economic şi diplomatic demn de luat în seamă în Europa de Sud-Est.

Eu, sincer, sper că vom trăi acele vremuri, pentru că poporul român merită acest statut!

Domnul Constantin Avram:

"Fără unitate nu există putere"

Pe fondul ultimelor evenimente petrecute în interiorul Uniunii Social-Liberale, consider că avem nevoie de unele clarificări de nuanţă şi, nu în ultimul rând, de substanţă, în ceea ce priveşte poziţionarea Partidului Conservator în interiorul alianţei aflate la guvernare. Pentru început, aş vrea să reamintesc partenerilor noştri din USL, dar şi întregii opinii publice, şi mai ales votanţilor care ne-au propulsat la guvernare cu un an şi jumătate în urmă, că preşedintele fondator al Partidului Conservator, domnul Dan Voiculescu, a fost artizanul de facto al înfiinţării USL. Fără demersurile şi insistenţele lui Dan Voiculescu, schimburile de replici din ultimele săptămâni nu ar mai fi avut loc, România ar fi fost condusă tot ce camarila lui Băsescu, iar cel mai probabil românilor nu li s-ar fi făcut dreptate după umilinţele îndurate pe vremea Guvernelor Boc şi Ungureanu. În consecinţă, Partidul Conservator nu datorează niciunuia dintre partenerii de alianţă absolut nimic, ba, din contră, exponenţii PSD şi PNL ar trebui să ne mulţumească pentru faptul că USL există şi a reuşit să câştige încrederea marii majorităţi a românilor.

Mai mult decât atât, şi în răstimpul de un an şi jumătate de la preluarea guvernării de către USL, Partidul Conservator, fidel emblemei noastre care reprezintă balanţa, a asigurat în mod constant şi decisiv echilibrul necesar între principalele formaţiuni politice aşa-zis mari din alianţă. Partidul Conservator s-a comportat prin toate acţiunile sale politico-parlamentare ca un catalizator al Uniunii, menţinând un trend politic pozitiv şi optimist chiar şi în cazurile des anunţatelor rupturi iremediabile ale alianţei. Faptul că USL mai există acum şi se manifestă cu aceeaşi forţă precum cea de la început se datorează, să fim bine înţeleşi, şi acţiunilor politice şi de diplomaţie ale reprezentanţilor Partidului Conservator, şi cred că partenerii noştri trebuie să ne recunoască meritele avute în consolidarea alianţei de la guvernare. Doctrina noastră şi valoarea oamenilor care compun Partidul Conservator au făcut ca USL să reziste, să rămână unit şi să continue să se concentreze pe bătălia împotriva preşedintelui Băsescu, singurul nostru adversar şi unicul contestatar al unei guvernări promiţătoare.

Nu numai în plan politic Partidul Conservator şi-a demonstrat rolul de catalizator din interiorul USL. Şi în plan parlamentar noi am dovedit că suntem un factor de echilibru, poziţiile publice avute în acest an pe tema problemelor imperative dezbătute, de la regionalizare la proiectul Roşia Montană, şi de la modificarea Constituţiei la drepturile minorităţilor, fiind dintre cele mai pertinente şi apreciate de către români. Să nu uităm că Partidul Conservator a fost artizanul înfiinţării Comisiei parlamentare care a analizat proiectul minier de la Roşia Montană, soldat cu respingerea acestuia, după ce parlamentarii noştri au fost primii care au discutat la faţa locului cu toţi cei implicaţi. Să nu uităm că am avut numeroase propuneri constructive la capitolul modificarea Constituţiei, precum şi în ceea ce priveşte complexul proces de descentralizare şi regionalizare. La acest capitol, am susţinut scoaterea demersurilor proregionalizare de sub factorul politic şi am încurajat ca proiectul să fie conceput de specialişti în toate domeniile de referinţă, în aşa fel încât să rezulte un act normativ de necontestat, având în vedere că regionalizarea este un proces aplicabil în zeci de ani de acum înainte.

Ca un barometru de echilibru în USL, Partidul Conservator militează în continuare pentru menţinerea unităţii în interiorul alianţei. Doar dacă rămânem uniţi şi solidari, USL va putea să îşi păstreze imaginea de alternativă guvernamentală viabilă, construită nu fără eforturi, şi va putea realiza cu succes promisiunile făcute, pentru a ne respecta cuvântul dat românilor, acela că vom face "dreptate până la capăt!". Pentru că, aşa cum bine spunea marele Balzac, "fără unitate în acţiune nu există putere!"...

Domnul Ion Diniţă:

"Să învăţăm din modelul economic chinez!"

Vizita oficială a premierul Chinei Li Keqiang în România, prima după 19 ani, are dimensiunea unui eveniment de prim rang pentru ţara noastră. Delegaţia chineză, compusă din înalţi oficiali guvernamentali şi numeroşi oameni de afaceri, constituie o garanţie a faptului că România este o ţară eligibilă în contextul mult-doritei dezvoltări economico-sociale, care să ne permită să revenim acolo unde ne este locul, respectiv în prim-planul ţărilor din Uniunea Europeană. În al doilea rând, faptul că a doua mare putere economică a lumii şi-a îndreptat atenţia spre România, încercând să pătrundă mult mai aplicat pe pieţele europene cu ajutorul nostru, reprezintă, de asemenea, un semnal explicit al realităţii că drumul ascendent pe care se găseşte statul român nu mai poate fi deturnat.

Adoptarea declaraţiei comune a guvernelor celor două ţări, precum şi discursul primului-ministru Li Keqiang din plenul Parlamentului României, sunt în măsură să determine România să privească cu speranţă în viitor. De asemenea, parafarea numeroaselor documente de cooperare, în mai toate domeniile economice sensibile pentru noi, între care cel mai important este al energiei, constituie o premisă realistă de a spera că motoarele economiei româneşti vor porni din nou, iar românii vor trăi mai bine, adică exact ceea ce USL a promis când a venit la guvernare. De altfel, oficialii chinezi au apreciat că România a adoptat o politică externă echilibrată, dezvoltând relaţii pozitive atât cu ţările occidentale, cât şi cu China, iar nivelul foarte bun al relaţiilor politice bilaterale constituie o bază solidă pentru cooperarea practică.

Pe de altă parte, sunt de părere că întărirea cooperării economice dintre cele două ţări trebuie abordată de România cu responsabilitate şi pragmatism. Nu pot să afirm cu certitudine că promisiunile reprezentanţilor Guvernului chinez şi ale oamenilor de afaceri asiatici vor deveni realitate în cel mai scurt timp, şi nici că, odată cu venirea investitorilor chinezi, în România va curge numai lapte şi miere! Departe de mine ideea de a nu fi cu picioarele pe pământ din acest punct de vedere. Susţin însă că s-au deschis perspective extrem de favorabile pentru ca dezvoltarea ţării noastre în domenii precum infrastructura, energia şi agricultura să fie încununată de succes.

Pătrunderea capitalului chinez în dezvoltarea sectoarelor economiei româneşti este realmente benefică, în contextul actual. Energia, infrastructura, construcţiile, transporturile şi agricultura pot deveni mult mai competitive pe plan internaţional dacă vom beneficia de investiţiile chineze. Potenţialul real de cooperare economică este uriaş, iar România are drept obiectiv reducerea deficitului comercial, accelerarea investiţiilor şi facilitarea accesului companiilor noastre pe piaţa chineză. În acest context, un rol primordial îl va avea agricultura românească, ale cărei performanţe sunt deja bine-cunoscute inclusiv în Asia, iar creşterea nivelului investiţiilor şi a volumului schimburilor comerciale în domeniul agroalimentar sunt demersuri aşteptate de mii de fermieri români. Deja se află în derulare operaţiuni de comerţ cu carne de porc şi bovine vii pentru reproducţie între România şi China, iar piaţa chineză este interesată şi de creşterea investiţiilor în agricultura românească, precum şi de importul de ovine şi bovine din ţara noastră, având în vedere potenţialul existent. De asemenea, am intrat cu succes pe uriaşa piaţa chineză şi cu vinurile noastre renumite, şi avem speranţe să promovăm la superlativ şi alte produse tradiţionale, precum mierea, cerealele, carnea de vită şi de porc.

Una peste alta, vizita la nivel înalt a chinezilor în România reprezintă o oportunitate excelentă pentru statul român, dar şi o provocare pentru toţi românii care activează în sectoarele economice. Depinde doar de noi, stat şi oameni, să facem faţă cum trebuie acestor provocări, pentru a contribui la dezvoltarea României, mult dorită de toată lumea. Consider că avem multe de învăţat de la chinezi, şi nu numai, mai ales în ceea ce priveşte schimbarea mentalităţii învechite a românilor şi renunţarea la gândirea păguboasă potrivit căreia "merge şi aşa"! Comportamentul faţă de performanţă şi calitate al oamenilor din ţările dezvoltate, spre care tânjim şi noi, a demonstrat că fără muncă, dăruire şi profesionalism nu se poate reuşi.

Domnul Ion Diniţă:

"Accesarea fondurilor europene, o şansă istorică pentru România"

M-am adresat oficial reprezentanţilor Guvernului care au elaborat şi semnat Memorandumul privind aprobarea programelor operaţionale aferente fondurilor europene structurale şi de investiţii şi a structurii instituţionale de implementare pentru perioada 2014-2020. Consider că documentul respectiv trebuie revizuit, în sensul în care România a stabilit ca intervenţia prin FEADR să se realizeze prin intermediul unui program naţional de dezvoltare rurală, ceea ce este în conformitate cu prevederile propunerii de Regulament pentru dezvoltare rurală. Implementarea Programului de Dezvoltare Rurală propusă prin Memorandum vizează delegarea atribuţiilor privind selectarea şi aprobarea proiectelor, semnarea contractelor şi monitorizarea implementării tehnice şi financiare către organisme intermediare, prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru infrastructură publică în mediul rural.

Modificarea actualului cadru instituţional va atrage întârzieri majore în aprobarea PNDR 2014-2020, deoarece viitorul program trebuie să cuprindă şi descrierea mecanismului şi instituţiilor responsabile de implementare. În plus, întârzierile se vor reflecta şi în acreditarea Agenţiei de plată pentru PNDR şi, implicit, în lansarea şi implementarea programului. În opinia mea, delegarea anumitor funcţii către mai multe entităţi va determina un risc major pentru Autoritatea de Management în gestionarea programului, aceasta fiind direct responsabilă de "eficienţa şi corectitudinea gestionării şi realizării sarcinilor". Această opinie este justificată de problemele apărute în actuala perioadă de programare pentru o serie de Programe Operaţionale.

Prevederile propunerii de regulament pentru FEADR fac referire la necesitatea simplificării procesului de implementare, în special în relaţia cu beneficiarii Programului, în timp ce propunerea din Memorandum conduce spre o îngreunare a acestui proces. Aceasta întrucât în anexa "Structura instituţională de gestionare a fondurilor europene 2014-2020" nu se menţionează agenţia de plată (actuala APBRP) care este obligatorie prin prevederile propunerii de regulament FEADR.

Cerinţele Regulamentului de dezvoltare rurală solicită ca pentru gestiunea FEADR să existe o Agenţie de Plăţi acreditată în baza unor criterii prevăzute în regulament. Agenţia de Plăţi trebuie să îndeplinească anumite criterii de acreditare, iar funcţia de plată nu poate fi delegată către alte entităţi. De asemenea, propunerea de Memorandum nu defineşte detaliat infrastructura publică din mediul rural. Având în vedere cele prezentate, am întrebat reprezentanţii guvernamentali cum preconizează accesarea fondurilor europene pentru perioada 2014-2020 în contextul dublei subordonări a organismelor intermediare, atât faţă de MDRAP, cât şi fată de MADR. În răspunsul primit din partea ministrului fondurilor europene, Eugen Teodorovici afirmă că fondul FEADR nu se poate realiza decât prin intermediul unui program naţional de dezvoltare rurală care va fi definitivat în cel mai scurt timp. Acest răspuns constituie o veste bună pentru agricultorii şi micii fermieri din România, deoarece Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 prevede o serie de noi facilităţi pentru cei care vor investi în domeniul agricol.

Domnul Ion Diniţă:

Rândurile de faţă constituie o tristă aducere aminte a tragediei petrecute în acest an, de Rusalii, în 23 iunie a.c., când un autocar cu turişti români a căzut într-o prăpastie de pe podul Grlo din Muntenegru, în urma accidentului pierzându-şi viaţa 18 persoane, iar ceilalţi 29 de pasageri fiind răniţi. Imediat după această catastrofă, în paralel cu instituirea zilei de doliu naţional, am cerut oficial Preşedinţiei, în numele parlamentarilor Partidului Conservator, decorarea alpiniştilor care au salvat supravieţuitorii accidentului din Muntenegru. Am transmis atunci către Palatul Cotroceni mesajul nostru potrivit căruia statul român are datoria de onoare să recompenseze gestul eroic al alpiniştilor din Muntenegru, care au salvat vieţile românilor implicaţi în cumplitul accident.

Astfel, am cerut imperativ Preşedintelui României să facă demersurile necesare pentru recompensarea acelor bărbaţi, fără intervenţia cărora numărul victimelor din rândul turiştilor români ar fi fost mult mai mare. Eroismul şi curajul de care au dat dovadă alpiniştii din Muntenegru nu trebuie uitat, ci, din contră, trebuie onorat cu cele mai importante însemne ale statului român, acordate unor cetăţeni străini care au salvat vieţile unor cetăţeni români, în condiţii deosebite. Considerăm că eforturile şi proba de responsabilitate civică de care au dat dovadă alpiniştii trebuie respectate la adevărata lor dimensiune, iar prin decorarea acestor salvatori, România ar dovedi Europei că a înţeles pe deplin lecţia de solidaritate umană făcută de oamenii din Muntenegru. Cele mai nimerite recompense care ar putea fi acordate de preşedinţie ar fi fost Ordinul şi Medalia "Meritul Sanitar" sau Ordinul şi Medalia "Bărbăţie şi Credinţă".

Apelul nostru a avut ecoul scontat. Chiar dacă cu puţină întârziere, Preşedintele Traian Băsescu a decorat mai multe instituţii din Muntenegru, dar şi pe doctorul Ivan Todorovici de la Spitalul Municipal din Belgrad, pentru intervenţia în salvarea cetăţenilor români victime ale accidentului de autocar din 23 iunie 2013. Decoraţiile au fost acordate "în semn de înaltă apreciere şi recunoştinţă, pentru profesionalismul, umanismul şi abnegaţia" cu care s-a acţionat în salvarea cetăţenilor români victime ale accidentului din Canionul Morasa. Astfel, a fost decorat cu Ordinul "Meritul Sanitar" în grad de Comandor doctorul Ivan Todorovici de la Spitalul Municipal din Belgrad, iar Centrului Clinic din Podgorica i-a fost conferit Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de Comandor, aceeaşi decoraţie fiind acordată şi Centrului de Securitate din Kolasin, Centrului Operativ de Comunicaţii din Podgorica, Unităţii speciale antitero din Podgorica, Unităţii de Poliţie din Capitala muntenegreană, Unităţii Speciale de Elicoptere din Muntenegru, Serviciului Montan de Salvare (Salvamont) muntenegrean şi Serviciului de Protecţia Populaţiei (unitatea de pompieri civili) din Podgorica. Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de Ofiţer a fost conferit şi unităţii de pompieri civili din localitatea Kolasin, iar municipalităţilor din Kolasin şi Podgorica le-a fost acordat Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de Cavaler.

Salut pe această cale oferirea acestor decoraţii de către Preşedinţia României. Acest gest făcut la solicitarea noastră arată că societatea românească, cât şi decidenţii politici sunt capabili să treacă peste micile vendete personale şi politice atunci când este vorba de interesul naţional şi de normalitate. Sunt convins că luând ceea ce avem bun unii de la alţii, ca oameni şi ca politicieni, vom avea numai de câştigat în plan general, ca naţiune, ca popor, ca ţară.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

În declaraţia politică de astăzi voi dezbate un subiect foarte controversat şi disputat săptămâna anterioară, şi anume introducerea manualelor digitale în şcolile din România începând cu anul şcolar 2014-2015.

Încă de la zvonul pornit în legătură cu aceste manuale, au apărut păreri pro şi păreri contra cu privire la avantajele şi dezavantajele aduse de ele. Introducerea manualelor digitale are ca scop, în primul rând, compactarea manualelor din ghiozdanul elevilor într-o tabletă care poate conţine chiar şi o bibliotecă întreagă, dar şi reducerea cantităţii de hârtie folosită pentru tipărirea manualelor clasice, în favoarea protejării mediului înconjurător, şi nu numai.

În situaţia în care în ţara noastră se cheltuiesc o grămadă de bani pe diverse lucruri care nu se văd sau se deteriorează încă de la finalizare, considerăm că o astfel de investiţie va fi benefică nu numai copiilor care sunt pe băncile şcolilor, ci şi viitorului ţării.

Cel mai important lucru pe care trebuie să îl avem în vedere când vorbim de manualele digitale este faptul că elevii nu vor mai fi nevoiţi să care zilnic kilograme întregi de cărţi, fapt ce ducea indirect la nedezvoltarea lor, şi aducerea de îmbunătăţiri mult mai uşor şi cu cheltuieli mult mai mici manualelor, editurile nefiind obligate să tipărească un nou tiraj odată cu schimbarea metodologiei.

În al doilea rând, încă de la începutul anului şcolar 2013-2014, câteva şcoli din Capitală au introdus aceste manuale prin diferite sponsorizări, şi feedback-ul primit din partea elevilor care au adoptat acest tip de studiu a fost unul pozitiv. Prin introducerea manualelor digitale se poate realiza şi o cercetare ştiinţifică din care să rezulte dacă pregătirea elevilor cu ajutorul acestora este mai benefică decât cu manualele clasice.

Căutând documentaţie pentru această declaraţie politică am găsit un articol care se intitula "Ora la care toţi elevii pot răspunde în acelaşi timp" şi m-a făcut să îmi reamintesc perioada în care stăteam în spatele băncii, cu mâna sus, şi chiar dacă ştiam răspunsul la întrebare nu-l puteam spune pentru că alt coleg era pus să răspundă.

Din acest motiv considerăm că iniţiativa introducerii manualelor digitale este bună şi va îmbunătăţi nivelul de cunoştinţe al elevilor. Susţinem introducerea manualelor digitale în toate şcolile româneşti, pentru a deschide viziunea copiilor spre viitor şi a le uşura căutările în găsirea unui loc de muncă la sfârşitul absolvirii.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

Numeroase filme şi fotografii în care adulţi întreţineau acte sexuale cu copii au fost produse de o companie cu sediul în Canada, în ţara noastră şi în Ucraina, după cum a informat un reprezentant al Poliţiei din Toronto, inspector Joanna Beaven-Desjardins, citat de presa internaţională. Autorităţile au primit primele informaţii despre compania Azov Films cu sediul în Toronto în 2005, dar la momentul respectiv nu au fost formulate acuzaţii.

De abia în 2011, a avut loc o razie la birourile companiei. Ulterior, ancheta s-a extins în 50 de state şi au fost arestate 348 de persoane, în timp ce 346 de minori au fost scoşi din reţea.

Apariţia, pe Internet, a materialelor pornografice cu minori a dat naştere, în mod cu totul justificat, la o cercetare accentuată la nivel naţional şi internaţional, în vederea descurajării şi sancţionării în special a producerii şi răspândirii acestor materiale. Presiunea politică care a luat naştere, în ultimii ani, cu privire la această problematică a condus, treptat, la implementarea unor principii de acţiune, precum şi a unor norme juridice cu aplicabilitate extrateritorială, de natură să monitorizeze, cât mai precis, infracţiunile supuse sancţiunii penale şi să faciliteze cooperarea internaţională destinată combaterii fenomenului pornografiei infantile.

Acest tip de infracţiune, şi anume pornografia infantilă, exista şi se sancţiona penal încă înainte de apariţia spaţiului virtual. Implementarea noilor servicii a avut însă darul de a resuscita discuţiile cu privire la acest fenomen, în condiţiile în care tehnologiile din spaţiul virtual dispun de o capacitate mărită de a disemina pornografia infantilă, de a o reproduce, de a o face accesibilă tuturor utilizatorilor, inclusiv a minorilor, şi chiar de a facilita, pe diferite căi, oricât de ciudat ar părea, motivarea ei de către diverse grupuri interesate.

În lumina recentelor informaţii din presă aceste aspecte conexe problematicii pornografiei infantile propriu-zise lansează o nouă dispută între valori constituţionale aflate în concurs, şi anume libertatea de exprimare în Internet versus protecţia minorilor în faţa oricăror forme de exploatare pe cale electronică.

În acest context, organele abilitate trebuie sesizate, de îndată, pentru a lua măsurile necesare în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, precum şi restricţionarea accesului minorilor la materiale de acest gen.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Nedreptate în cazul proprietarilor deposedaţi abuziv de regimul comunist"

În România, în ultimii 20 de ani au fost aduse numeroase modificări legislaţiei privind restituirea proprietăţilor preluate abuziv în perioada comunistă. Totuşi, repunerea în drepturi a victimelor procesului de naţionalizare este departe de a fi soluţionată. Sute, chiar mii de persoane trăiesc de zeci de ani într-o continuă speranţă suspendată.

Aş vrea să ilustrez cele afirmate evocând cazul doamnei Susana Blau, supravieţuitoare a Holocaustului, care, în ultimii 12 ani, s-a luptat cu un sistem profund birocratic în încercarea de recuperare a drepturilor sale legitime. În pofida faptului că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis o decizie definitivă şi irevocabilă (nr. 2142 din 3 mai 2012) prin care obliga autorităţile competente la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul preluat de către statul român, doamna Blau se apropie astăzi de centenar fără a se putea bucura de propriile drepturi.

În cadrul statului de drept, unde autoritatea justiţiei nu poate fi pusă la îndoială, întreb public care sunt motivele pentru care conducerea Autorităţii Naţionale pentru Retrocedarea Proprietăţilor tergiversează punerea în executare a unei hotărâri emise de instanţa supremă a României?

Alarmant este faptul că acest caz nu este unul singular. Mii de foşti proprietari sunt practic obligaţi să facă faţă abuzurilor şi încălcărilor legilor în vigoare. Neexecutarea unei hotărâri definitive şi irevocabile reprezintă o încălcare a ordinii juridice şi conduce la obstrucţionarea unei bune funcţionari a justiţiei.

Statul român are obligaţia morală de a corecta nedreptăţile din ultimii 20 de ani şi de a răspunde pozitiv acestor doleanţe. Soluţionarea dosarelor constituie un minim gest de compasiune şi respect pe care îl datorăm supravieţuitorilor Holocaustului şi victimelor oprimării comuniste. Autorităţile publice trebuie încurajate să respecte principiul orientării către cetăţean, punând în executare cu celeritate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile. Tergiversările, indiferenţa, birocraţia şi managementul defectuos în soluţionarea cazurilor privind restituirea proprietăţilor nu reprezintă altceva decât un act de nedreptate pentru proprietarii deposedaţi abuziv de regimul comunist.

Domnul Ioan Moldovan:

Astăzi, pe lângă dezbaterile politice curente legate de bugetul de stat sau de criza economică mondială, uitam să privim calitatea mediului înconjurător, mediu care ne transmite permanent semnale de alarmă deoarece omenirea a uitat să convieţuiască armonios cu natura.

Recent, taifunul din Filipine a demonstrat că furia naturii nu cunoaşte limite şi că problema încălzirii globale este una extrem de îngrijorătoare, cu efecte imprevizibile pentru întreaga planetă, dar şi pentru viitorul generaţiilor ce vor veni.

Raportul ONU ne arată că fenomenul încălzirii globale s-a agravat în 2012, iar premisele pentru 2013 nu erau deloc îmbucurătoare, specialiştii aşteptându-se la creşterea concentraţiei de gaze cu efect de seră din atmosferă.

România resimte din plin efectele încălzirii globale, exemplele sunt la tot pasul, regiunile din partea sudică a ţării se confruntă cu fenomenul de aridizare, în nord-vestul ţării cercetătorii constată de la an la an diminuarea stratului de grosime a zăpezii, iar aceste tendinţe se vor amplifica în viitor, dat fiind faptul că raportul Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu preconizează o încălzire climatică de plus 2 grade Celsius. În ultimii 100 de ani, temperatura a crescut de două ori mai repede decât media aşteptată.

Având în vedere consecinţele devastatoare prezentate de specialiştii din domeniu, România trebuie să şi regândească obiectivele politicii de mediu în contextul noilor provocări climatice, scăderea ritmului defrişărilor, concomitent cu plantarea de puiet. Un prim pas în acest sens l-a făcut doamna ministru Lucia Varga prin noul Cod silvic. Reducerea gazelor cu efect de seră, reducerea consumului de energie, dezvoltarea şi modernizarea transportului colectiv, încurajarea ecoindustriilor printr-un TVA cât mai aproape de zero, încurajarea producerii energiei eoliene reprezintă un set minimal de posibilele măsuri active de stopare sau măcar încetinire a fenomenului.

În acest context, consider că este impetuos necesar ca la nivelul Parlamentului să existe o comisie care să trateze şi să dezbată problematica schimbărilor climatice, întrucât efectele acesteia pot fi dezastruoase. Un alt factor de care trebuie să ţinem cont este faptul că ridicarea temperaturii medii cu un grad Celsius peste temperatura optimă, reduce producţia de cereale cu 10%, aşadar, de la încălzirea globală şi până la criza alimentară nu este decât un singur pas.

Domnul Ion Melinte:

"Reconversia, oportunitate pentru pomicultura românească"

Pomiviticultura, una dintre cele mai eficiente ramuri ale agriculturii României, îndeletnicire tradiţională ale cărei origini se pierd în negura veacurilor, s-a prăbuşit în perioada de tranziţie văzând cu ochii.

Deşi ocupau doar 4% din suprafaţa agricolă a ţării, pomicultura şi viticultura, fiind ramuri intensive ale producţiei agricole, realizau mai bine de 1/3 din valoarea totală a producţiei vegetale, utilizând, de regulă (în multe cazuri pe nedrept), terenuri mai puţin propice pentru alte culturi.

La 23 de ani de la evenimentele din 1989, starea patrimoniului pomicol a ajuns într-o situaţie dezastruoasă, degradarea plantaţiilor devenind alarmantă.

Pomicultura în România avea în 1990 un patrimoniu de circa 300-325 de mii de ha, din care 10 mii de ha livezi intensive şi superintensive, 60.000 ha plantaţii tinere şi restul plantaţii clasice.

Pomicultura românească în perioada de tranziţie a suferit o puternică degradare, aceasta datorându-se următoarelor cauze:

• diminuarea patrimoniului la 120 mii de ha;
• au avut loc defrişări - în "duşmănie" fără niciun motiv tehnic sau economic -, indiferent de vârstă sau de gradul de intensivitate a acestora. Nu au scăpat de această "duşmănie" nici plantaţiile din institutele şi staţiunile de cercetare de profil;
• atacul bolilor şi dăunătorilor, lipsa tratamentelor, neaplicarea fertilizărilor, a lucrărilor solului, a tăierilor de formare, de fructificare sau de regenerare şi-au spus cuvântul, mai ales asupra stării generale a livezilor rămase în cultură;
• la toate acestea s-au adăugat problemele de ordin economic, şi anume: lipsa finanţării pentru înfiinţarea de plantaţii noi, pentru producţie şi pentru completarea de goluri, lipsa capitalului de exploatare pentru aplicarea tehnologiilor moderne, preţurile greu de suportat ale pesticidelor, ale îngrăşămintelor chimice, lucrărilor mecanice, irigaţii etc.

Se poate face ceva, totuşi, pentru stoparea căderii libere a pomiculturii româneşti şi revigorarea acesteia?

Răspunsul este da.

Pomicultura românească va avea din 2014 un program de reconversie şi replantare similar cu cel din viticultură. Pentru a îndeplini acest program este nevoie de o politică naţională adecvată în domeniu, pentru înlăturarea tabloului sumbru redat în această declaraţie politică, şi atingerea până în 2020 a obiectivului - 200.000 ha cu livezi.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Accesul la biotehnologii în agricultură, o şansă pentru creşterea producţiei agricole"

Organismele europene analizează cu exagerată şi iraţională prudenţă accesul agricultorilor europeni la cultivarea plantelor ameliorate genetic, iar deciziile sunt influenţate politic şi de interese economice.

În decursul a peste zece ani de cercetări, niciun semnal, fundamentat ştiinţific, nu vine în sprijinul prudenţei manifestate de organismele europene implicate în luarea acestor decizii.

Lucrările "ştiinţifice" la care se referă contestatarii acestor tehnologii nu au nicio fundamentare, iar oamenii de ştiinţă invocaţi nu au prestanţa şi obiectivitatea necesară unor concluzii ştiinţifice de asemenea importanţă şi anvergură.

Europa, inclusiv România, are nevoie de proteină vegetală. Europa importă, anual, aproape 40 milioane tone de şroturi de soia, majoritatea provenind de la plante modificate genetic. Europenii consumă, la nivelul necesarului, aceste produse, în special ca furaj, destinat fermelor de animale, ale căror produse ajung în consumul europenilor. Se estimează că la nivel global peste cinci miliarde de porţii alimentare, conţinând produse din plante modificate genetic, au fost consumate de populaţie, dar niciun semnal negativ de mediu sau sănătate nu s-a înregistrat până în prezent.

Europa are nevoie şi de alte culturi obţinute pe calea biotehnologiilor, culturi rezistente la secetă, la boli şi dăunători, cu un consum redus de apă şi mai puţine substanţe chimice folosite în combaterea buruienilor, a bolilor şi dăunătorilor.

De mai bine de zece ani, ţările lumii, cu excepţia celor europene, au înregistrat progrese excepţionale în agricultură prin utilizarea biotehnologiilor. Efectul economic al folosirii biotehnologiilor a fost şi este excepţional. Startul european însă întârzie în mod păgubos pentru toţi europenii.

Unii parlamentari români şi europeni, care resping utilizarea biotehnologiilor în agricultură, ignoră, în mod nejustificat, prin aceasta, urmările tragice ale stagnării producţiei agricole pentru urmaşii lor, inventând nejustificat pericole pentru mediu şi sănătatea oamenilor. În realitate, tehnologiile actuale sunt mult mai poluante, din cauza chimizării intensive.

În concluzie, fermierii români sprijină introducerea biotehnologiilor în agricultură, având o experienţă foarte bună cu acestea, până în 2007.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Drogurile - dependenţă letală"

Flagelul drogurilor este, din nefericire, unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi mai tragice ale lumii contemporane. An de an, milioane de tineri cad pradă drogurilor. Este de-a dreptul alarmant că o proporţie din ce în ce mai mare dintre ei sunt cu desăvârşire pierduţi pentru societate.

Din ce în ce mai des se realizează apeluri, întruniri, conferinţe care îşi propun să găsească cele mai adecvate metode pentru a pune capăt consumului de droguri. Pe măsură ce se agravează, situaţia devine şi mai cunoscută, sub toate aspectele ei.

În România, numărul toxicomanilor creşte de la an la an şi acest lucru este îngrijorător, în primul rând pentru că majoritatea consumatorilor sunt adolescenţi sau tineri.

Dependenţa de astfel de substanţe generează stări depresive, situaţii confuzionale, stări psihotice, precum şi sindromul nonmotivaţional. În plan comportamental se evidenţiază un comportament de tip antisocial, agresivitate verbală sau fizică, deteriorare fizică şi psihologică.

În ultimii trei ani, ţara noastră a înregistrat o creştere îngrijorătoare a prevalenţei la consumul de droguri de la 1,7% la 4,3%, ceea ce în cifre înseamnă aproape 650.000 de persoane. Datele statistice arată că în mediul preuniversitar peste 10% dintre elevi sunt consumatori de droguri, iar în mediul universitar numărul acestora tinde să depăşească 20%.

Media de vârstă în iniţierea consumării substanţelor psihoactive a scăzut de la 16 ani la 14 ani. Cel puţin 150.0000 de copii au încercat măcar o dată drogurile în 2012. Marijuana şi Extasy sunt considerate în mod eronat, de către tineri şi chiar şi de către o parte dintre familiile acestora, ca substanţe ce nu dau dependenţă în comparaţie cu heroina şi cocaina.

Drogul constituie, cel mai adesea, un refugiu temporar şi, totodată, tragic. Dorinţa de a avea o viaţă perfectă, lipsită de griji, nu are întotdeauna efectele scontate. În fuga de realitatea descoperită, adolescenţii slabi din punct de vedere emoţional pot apela la aceste alternative de "producere a viselor", această alegere devenind o modalitate facilă şi potrivită pentru rezolvarea tuturor problemelor.

De-a lungul timpului s-a demonstrat că un tânăr rezistă cu foarte mare greutate la presiunea grupului şi că este nevoie de mult curaj şi de multă tărie ca să rămâi ferm în ceea ce ştii că e bine pentru tine, să rezişti drogurilor atunci când prietenii încearcă să te convingă de faptul că toată lumea în ziua de azi face acest lucru.

De fapt, realitatea este că nu toţi tinerii consumă droguri, iar cei care o fac au mult mai puţine şanse să aibă o viaţă normală decât cei care nu recurg la astfel de practici, care, nu de puţine ori, au o finalitate tragică. Cel incapabil să adapteze lumea reală la aspiraţiile sale îşi creează o lume de vis în care speră să poată reuşi să îşi atingă obiectivele propuse.

Se spune că tinerii slabi sunt predispuşi la dependenţa de droguri. În realitate, opusul este adevărat: dependenţii de droguri devin indivizi slabi. Oamenii iau droguri din diverse motive, printre care dorinţa de a evada din realitate, de a se adapta vieţii cotidiene sau de a fi acceptaţi de ceilalţi. În cele mai multe cazuri, drogurile oferă în faza incipientă exact ceea ce caută drogatul, acest lucru fiind unul din factorii determinanţi care contribuie la dependenţă.

În ceea ce priveşte legislaţia, pentru a diminua amploarea fenomenului, Guvernul a adoptat recent Strategia Naţională Antidrog 2013-2020 şi Planul de acţiune în perioada 2013-2016 pentru implementarea Strategiei Naţionale Antidrog 2013-2020.

Prin urmare, autorităţile publice, trebuie să considere problema drogurilor o problemă prioritară şi, de asemenea, trebuie să se implice în prevenirea şi combaterea consumului de droguri. Consider că autorităţile statului ar trebui să pună accentul, în primul rând, pe aplicarea cadrului legislativ adecvat, menit să asigure prevenţia şi combaterea acestui fenomen. Pentru ca dependenţa să nu se instaleze, trebuie să ne concentrăm pe diminuarea accesibilităţii la substanţele psihoactive, pe informarea despre respectivele substanţe şi efectele lor, dar şi pe suportul psihologic şi feedback-ul pozitiv al familiei.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Guvernul pune în pericol activitatea ANOFM prin întârzierea nepermisă a procedurilor pentru realizarea reţelei securizate de comunicaţii"

Zilele acestea am fost cu toţii martori ai unei noi dovezi de incompetenţă şi ineficienţă a guvernării USL-iste. Astfel, cu o lună înainte de sfârşitul anului, Ministerul Muncii a emis o hotărâre de guvern prin care Serviciul de Telecomunicaţii Speciale este însărcinat să realizeze reţeaua securizată de comunicaţii de date pentru ANOFM, reţea care, teoretic, ar trebui să fie funcţională la 1 ianuarie 2014.

Este o nouă gafă managerială a ministrului Mariana Câmpeanu, care pune în pericol nu doar activitatea ANOFM şi a unităţilor din subordinea sa, ci în primul rând nevoile cetăţeanului român, pentru care această instituţie de stat a fost înfiinţată. Aceste prejudicii aduse cetăţenilor sunt recunoscute cu lejeritate de către persoanele responsabile din Ministerul Muncii, chiar în nota de fundamentare a respectivei hotărâri de guvern.

Este inacceptabil ca, de un an şi jumătate de când conduce acest minister, doamna Câmpeanu să nu fi făcut demersurile necesare pentru funcţionarea acestei reţele securizate de comunicaţii de date la ANOFM. Se ştia de foarte mult timp că actualul contract pentru aceste servicii expiră la sfârşitul acestui an şi, cu toate acestea, doamna ministru nu a mişcat un deget pentru a rezolva problema. Aşa am ajuns acum, în al doisprezecelea ceas, la o soluţie de cârpeală. Spun aceasta deoarece inclusiv în textul hotărârii de guvern se admite că STS ar putea fi nevoit să achiziţioneze servicii de comunicaţii prin procedura prevăzută de Ordonanţa nr.34/2006. Acest lucru nu va face altceva decât să întârzie şi mai mult operaţionalizarea sistemului şi va conduce la situaţia în care ANOFM să nu fie funcţională la 1 ianuarie 2014. Aşa cum este scris chiar în textul hotărârii, ministerul recunoaşte că, în cazul ANOFM şi al unităţilor din subordinea sa, "orice întrerupere a furnizării respectivelor servicii poate perturba grav activitatea acestor instituţii, cu consecinţe nefaste majore din punct de vedere social".

Acesta este rezultatul iresponsabilităţii şi delăsării actualului guvern, în condiţiile în care în perioada mandatului meu de ministru s-au făcut paşi importanţi pentru realizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Integrat, ce viza atât autorităţile din subordinea şi coordonarea Ministerului Muncii, cât şi pe cele cu care acestea urmau să facă schimb de date. Personal m-am preocupat şi am considerat că este important ca acest proiect să funcţioneze. Am continuat evaluarea şi reorganizarea sistemelor informaţionale existente în cadrul ministerului, am elaborat protocoale de colaborare, proceduri şi grupuri de lucru, formate din reprezentanţi ai tuturor instituţiilor implicate în schimbul de date, astfel încât munca celor care îl preluau să fie simplificată. Treaba actualului ministru era doar să fi continuat acest proiect numit Sistem Informatic Integrat şi astfel ar fi ştiut din timp că ANOFM-ul are contract ce expiră la final de 2013. Ministrul Câmpeanu nu are nicio scuză pentru această nouă gafă managerială şi pentru situaţia disperată în care aduce ANOFM-ul. Scuza invocată de directorul ANOFM conform căreia întârzierea procedurilor pentru noul sistem a fost generată de posibila includere a Agenţiei în proiectul de descentralizare este ridicolă, pentru că şi în acel caz reţeaua securizată de comunicaţii de date ar fi trebuit să fie funcţională, în toate judeţele, chiar de la 1 ianuarie 2014.

Nu este prima oară când doamna ministru Câmpeanu uită în sertare proiectele bune începute de guvernarea PDL. Cu aceeaşi nonşalanţă a tratat şi problema şomajului în rândul tinerilor. Personal, am anunţat în premieră Planul naţional de ocupare a tinerilor în aprilie 2012, la vremea aceea fiind ministru al muncii, un plan gândit în jurul obiectivului de creare de locuri de muncă. S-a schimbat Guvernul, însă, iar odată cu el s-a schimbat şi planul de scădere a şomajului în rândul tinerilor. Astăzi, Guvernul vrea să reducă şomajul în rândul tinerilor în următorii şapte ani doar prin consiliere, fără să contribuie decisiv la crearea de noi locuri de muncă, iar prin modul în care a tratat funcţionarea Sistemului Integrat Informaţional, atât în ceea ce priveşte ANOFM, cât şi la nivelul întregului Minister al Muncii, Guvernul USL pune în pericol oferta de locuri de muncă a României, atât de necesare în momentul de faţă.

Domnul Nuţu Fonta:

"Comisia Călăraşi" sau "numai cel fără de păcat să arunce cel dintâi piatra"...

O veche şi înţeleaptă vorbă românească, mai actuală ca oricând în zilele noastre, spune că dacă vrei să îngropi o problemă înfiinţează o comisie pentru rezolvarea ei! Asistăm în România, sub dominaţia guvernamentală şi parlamentară a "mamutului" PSD, la o gravă erodare a statului de drept şi a mecanismelor democratice, la care nu putem asista pasivi. Voinţa şi acţiunea politică s-au concentrat în mâinile acestei coaliţii numite USL, "Urmează Sărăcie Lucie", cum susţin unii cunoscători, care nu mai acceptă nici măcar în aparenţă puterea judecătorească. În acest context, demersul constituirii unei comisii parlamentare care să ancheteze un contract de vânzare-cumpărare, chiar dacă este vorba despre fiica lui Traian Băsescu, nu este altceva decât o chestiune de pamplezir, o acţiune deplasată, făcută cu scopul de a abate atenţia românilor de la adevăratele probleme cu care se confruntă.

Sunt siderat de intenţia actualei puteri de a transforma Parlamentul în instanţă de judecată, într-un organism de anchetă fără portofoliu, într-un mecanism de percheziţie fără mandat, de tip inchizitoriu! Instituţia fundamentală a democraţiei, puterea legislativă, a ajuns preş în faţa toanelor chiriaşului de la Palatul Victoria! În loc să dezbatem legi, să analizăm nevoile reale ale populaţiei, din punct de vedere al îmbunătăţirii legislaţiei şi al dezvoltării societăţii, care să aducă în cele din urmă acel plus mult dorit în buzunarele oamenilor şi creşterea nivelului de trai, am ajuns să ne ocupăm de tot felul de aiureli şi comicării, cum este şi cazul acestei comisii.

Parcă nu ar fi destul că suntem cu mult mai mulţi parlamentari decât ar fi nevoie în România, parcă nu ştim că aproape 40% din populaţia ţării este la limita sărăciei, parcă nu avem destule cheltuieli cu acest stat "gras", mai trebuie să dăm alţi şi alţi bani, şi nu puţini, pentru constituirea a tot felul de "comitete şi comiţii", vorba marelui Caragiale, ale căror rezultate sunt precum apa de ploaie, adică nule.

Am convingerea că acuzând ultima găselniţă a USL, aceea de a scoate cu forcepsul o comisie care să-l ancheteze pe şeful statului, sunt în asentimentul marii majorităţi a cetăţenilor români, care ştiu foarte bine cu ce necazuri se confruntă şi nu cred că le pasă de banii altora mai mult decât de eforturile lor de a trăi de la o lună la alta, de la o zi la alta, şi de a pune ceva pe masă copiilor, mai ales acum, în pragul sărbătorilor.

Din păcate, deşi mi-aş dori ca înfiinţarea comisiei respective să provoace o largă dezbatere publică în legătură cu necesitatea funcţionării ei, pentru a se crea un larg curent public şi o opinie pertinentă, acest lucru nu se va întâmpla din cauza majorităţii zdrobitoare a celor de la putere. În acest consens aproape dictatorial, atitudinea liderului liberal Crin Antonescu, care s-a opus deschis, ironic şi diplomatic în acelaşi timp, demersului pesedist de înfiinţare a comisiei respective, este atât salutară, cât mai ales benefică pentru salvarea brumei de democraţie la care mai speră românii. Preşedintele liberalilor a dovedit astfel că îşi poate păstra echilibrul politic şi profilul moral, într-o alianţă disproporţionată din punctul de vedere al majorităţii din majoritatea...parlamentară.

În opinia mea, în politică nu poţi să acţionezi, nu poţi să spui şi să faci exclusiv doar ce este garantat imediat de un număr de voturi. Într-un regim democratic, demersurile opoziţiei, care îşi propune să sancţioneze ori să avertizeze asupra unui derapaj al puterii sau să vină cu soluţii alternative, nu pornesc de la evaluarea şanselor de reuşită. Vorbim despre cu totul altceva, şi anume de principiul reprezentativităţii, al pluralismului şi, mai ales, de faptul că nu putem asista pasivi la distrugerea statului de drept. Sunt limite peste care nu se poate trece pur şi simplu, sunt fapte care nu au voie să rămână nesancţionate. Cred că reprezentanţii actualei guvernări trebuie să plece, să lase în pace poporul român să se ocupe de adevărata instaurare a democraţiei în România. Sunt aproape sigur că românii s-ar descurca mult mai bine fără conducători, fără atotştiutori şi fără comisii, comitete şi comiţii parlamentare de anchetă.

Cum spuneam, în loc ca guvernanţii să străbată ţara-n lung şi-n lat, pentru a vedea la faţa locului cum trăiesc românii şi ce nevoi au, dar şi să acorde atenţia cuvenită adevăratelor probleme economice şi sociale, ei fac politică "pentru oameni" doar din fotoliile confortabile ale birourilor lor din Bucureşti, şi nici că le pasă de sărăcie, lipsa îngrijirii medicale, pensionarii care trag să moară sau tinerii fără perspective de a obţine un loc de muncă. Nu le pasă guvernanţilor nici de acţiunile infracţionale de amploare care au loc, cum ar fi cazul de la Timişoara, unde un clan al ţiganilor a intrat în posesia a peste 100 de clădiri din patrimoniul naţional, nu le pasă nici de starea drumurilor, a şcolilor şi spitalelor, de debandada din instituţiile statului, din Poliţie, din Justiţie, din Sănătate, Educaţie, Cultură etc. Ei vor să facă doar comisii de anchetă şi procese de regionalizare de nepus în practică, timp în care au abandonat de tot modificarea Constituţiei, pe care au anunţat-o de un an încoace.

Cert este faptul că românii sunt minţiţi şi batjocoriţi în continuare, ca "răsplată" pentru votul lor uriaş de anul trecut. Iar în ceea ce îl priveşte pe premier, iniţiatorul comisiei de anchetă a tranzacţiei din Călăraşi, consider că nu e bine nici să dai cu piatra, nici să ataci copiii altora, pentru că, aşa cum bine spunea Iisus Hristos, "numai cel fără de păcat să arunce cel dintâi piatra"...

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Legea trebuie să fie lege şi pentru Traian Băsescu!"

Preşedintele Traian Băsescu se află în această perioadă într-un moment dificil, după recentul scandal al terenului cumpărat în Călăraşi. Nu mă pronunţ în niciun fel asupra legalităţii operaţiunii prin care fiica mai mare a preşedintelui a achiziţionat un teren în suprafaţă de 290,41 hectare în judeţul Călăraşi, de la o societate românească având asociat unic un cetăţean italian. Avem justiţie, avem instituţii abilitate ale statului care să cerceteze şi să ancheteze acest caz. Interesant este însă faptul că terenul respectiv a fost plătit de familia Preşedintelui României dintr-un credit bancar ipotecar, în valoare de 1.028.507,55 euro. Preşedintele statului a venit ulterior cu precizări, spunându-le românilor, pe şleau, că operaţiunea de creditare ar fi fost una corectă: "Vreau să vă spun că eu am convins-o pe Ioana să facă acest lucru, pentru că mi-am dorit eu să cumpărăm pământ. Creditul este luat de Ioana pentru că am încercat sa îl iau eu şi, din cauza veniturilor, banca nu mă putea finanţa. Singura din familie care a avut veniturile care să permită finanţarea a fost Ioana, datorită veniturilor ca notar, care au fost chiar la limită ca să ia un credit pe 30 de ani, ipotecar, garantat cu proprietatea, cu pământul care a fost evaluat la o valoare mai mare de experţii băncii decât valoarea care s-a plătit"...Aşa se explică şi următorul gest al lui Traian Băsescu, care l-a sunat pe vicepremierul Chiţoiu pentru a-l ruga să îl mai păsuiască pe şeful CEC Bank în funcţie, adică la conducerea băncii care a creditat-o pe Ioana Băsescu...

În opinia mea, acest caz care îl incriminează pe şeful statului presupune în mod clar o comisie de anchetă parlamentară referitor la "afacerea Călăraşi", din mai multe motive. În primul rând, pentru că e vorba de o verificare a întregii metodologii privind retrocedările dubioase care s-au petrecut în mai multe judeţe ale ţării, între care şi Călăraşi. În al doilea rând, comisia parlamentară trebuie să stabilească dacă instituţiile statului sau anumite persoane cu funcţii oficiale au fost implicate în activităţi private de verificare pentru achiziţionarea unor terenuri pentru persoane private. Nu în ultimul rând, deoarece în această speţă sunt implicaţi doi demnitari de rang înalt, preşedintele statului şi preşedintele CEC Bank, instituţie la care statul este acţionar.

Consider că este bine să se înfiinţeze cât mai repede această comisie, mai ales că, în cele din urmă, au fost de acord şi colegii liberali, reticenţi la început. Ca şi în cazul Roşia Montană, comisia de anchetă parlamentară are rolul de a clarifica aspectele litigioase apărute în această afacere cu iz neortodox, deoarece implicarea familiei preşedintelui într-un scandal de asemenea nivel, cu cointeresarea probabilă şi a altor instituţii, poate avea consecinţe nefaste inclusiv în planul imaginii externe a României. De asemenea, comisia ar putea stabili fără echivoc dacă instituţiile statului implicate în această tranzacţie, respectiv CEC, Parchet, Administraţia Prezidenţială, APIA etc., precum şi persoane oficiale din cadrul acestora au făcut abuz în funcţie şi în serviciu, adică au apărat sau nu interesele private ale vreunei persoane sau ale alteia, inclusiv ale preşedintelui. Constatarea unor astfel de fapte ar atrage de la sine întocmirea unui raport complet, care nu ar putea fi ignorat de către autorităţile abilitate ale statului în desfăşurarea ulterioară a cercetărilor.

În ultimii zece ani, preşedintele ţării a făcut mult rău românilor, prin acţiunile sale de continuă învrăjbire, atât a categoriilor profesionale unele faţă de altele, cât şi a oamenilor între ei, a instituţiilor, nefiind străin nici de anumite acuzaţii aduse copiilor unor oameni politici. Un străvechi proverb spune că "culegi ceea ce semeni", iar Băsescu a semănat furtună, de cele mai multe ori! Cred că "afacerea Călăraşi" a apărut într-un moment oportun pentru a-l determina pe preşedintele Băsescu să înţeleagă, chiar şi în al 12-lea ceas, că nimeni nu este mai presus de lege.

Domnul Daniel-Stamate Budurescu:

"România şi China - un nou parteneriat"

Zilele acestea, ţara noastră a găzduit cea de-a treia ediţie a Forumului Economic China-Europa Centrală şi de Est, eveniment de o mare importanţă pentru România, cu atât mai mult cu cât, pentru prima oara după 19 ani, a răspuns invitaţiei şi premierul uneia dintre cele mai mari puteri economice ale lumii: China.

Ce reprezintă China pentru România? Poate reprezenta o sursă de finanţare mult mai ieftină decât cele avute la dispoziţie până în momentul de faţă. Având în vedere ca vorbesc despre o ţară condusă de un regim pe care românii l-au condamnat în ’89, putem discuta despre principiile morale ale capitalismului: daca este sau nu moral să fim creditaţi de un regim comunist, dacă trebuie sau nu să apreciem că China a reuşit în 30 de ani ce multe ţări dezvoltate, ţări capitaliste, încă se luptă să atingă, o creştere economică spectaculoasă într-un timp ce sfidează parcă legile fizicii.

Această temă probabil că ar trebui să facă subiectul unui tratat de morală în economie, iar noi ar trebui să fim adevăraţi capitalişti, oameni pentru care banii nu au miros sau provenienţă, ci doar putere.

China reprezintă la ora aceasta o oportunitate pe care România trebuie să o fructifice, un partener pe care Guvernul USL a reuşit să-l intereseze şi, dacă nu sunt prea optimist, poate oxigenul de care ţara noastră are nevoie în acest moment pentru a se ridica şi a merge înainte. Dar cum niciun lucru bun nu rămâne nepedepsit, mai sunt acele voci pline de scepticism faţă de posibilul partener asiatic care recomandă României să nu încalce "clauzele contractuale" încheiate odată cu intrarea în Uniunea Europeană cu toate că, paradoxal, Uniunea Europeană este cel mai mare partener comercial al Chinei.

Cine ştie, poate că într-o zi România chiar va reuşi să ajungă Tigrul Europei!

Domnul Nicu Marcu:

"Arieratele, o problemă a economiei româneşti"

Dacă plecăm de la definiţia arieratelor am avea foarte multe de spus într-o eventuală dezbatere economică. Plecând însă de la ce sunt acestea în realitatea de care ne lovim în fiecare zi, arieratele nu pot reprezenta decât o culpă. O culpă asumată. Imposibilitatea recunoscută a statului, în cazul de faţă, de a-şi plăti datoriile faţă de creditorii săi.

Totul se reduce la mecanisme economice şi financiare absurde şi care îşi neagă chiar scopul care le justifică existenţa: satisfacerea intereselor contribuabililor.

Statul trebuie, în baza contractului social, să asigure anumite servicii pentru care a primit mandatul, printre care şi o bună administrare. Ce nu se înţelege este că o dată la patru ani se schimbă doar administratorul acestor interese, şi nu interesele în sine. Acestea rămân aceleaşi şi ţin de esenţa naţiunii, evoluează odată cu aceasta.

Revenind la arierate, acestea nu pot reprezenta decât eşecul unei administrări care, în primă instanţă, se reflectă în blocaje economice, în falimente, dar ăsta este doar vârful vizibil al efectelor, pentru că, profund, efectele se resimt ca un bumerang, în diminuarea numărului de plătitori, prin creşteri masive ale costurilor pe fondul de şomaj, prin sărăcie şi, evident, creşterea criminalităţii economice, a evaziunii fiscale şi, inevitabil, se resimte în scăderea nivelului de trai.

Iată cum, deşi la prima vedere datoria statului către agenţii economici nu reprezintă o problemă de interes imediat, ea ne afectează pe toţi, în fiecare moment, în fiecare zi.

Domnul Constantin-Cosmin Enea:

"România şi China, un nou început"

Ziua de 25 noiembrie 2013 poate fi cu uşurinţă trecută în cartea de istorie a României, când, pentru prima dată după 19 ani, un premier chinez vine într-o ţară devenită între timp membră a Uniunii Europene şi a NATO.

Lăsând la o parte scepticismul în ceea ce priveşte faptul că una dintre cele mai puternice economii ale lumii este a unei ţări comuniste, nu pot să nu recunosc faptul că această vizită reprezintă o şansă pentru ţara noastră să iasă din criza în care a intrat odată cu o altă mare putere a lumii: Statele Unite.

Organizarea la Bucureşti a Forumului Economic China-Europa Centrală şi de Est reprezintă un semnal clar în ceea ce priveşte atractivitatea României pentru marii investitori, dar şi credibilitatea Guvernului USL.

Deşi comerţul cu ţările din Europa Centrală şi de Est reprezintă doar 10% din volumul total al investiţiilor rezultat în urma relaţiilor comerciale dintre China şi Uniunea Europeană, premierul chinez afirmă că "România va deveni un tigru al Europei" semn că ţara noastră poate deveni o nouă poartă de intrare a Chinei în Europa.

China are nevoie de prieteni politici şi de încredere pe termen lung, precum şi de parteneri comerciali la nivel mondial. Poziţionarea geostrategică a României face ca proiectele importante din regiune să nu ocolească ţara noastră.

Domnul Mihai Lupu:

"Proiectele de dezvoltare a infrastructurii propuse de ministrul transporturilor, Ramona Mănescu, în cadrul Reuniunii de la Bucureşti a şefilor de guvern din Europa Centrală şi de Est - China"

Zilele trecute a avut loc la Bucureşti Reuniunea şefilor de guvern din Europa Centrală şi de Est - China, unde au avut loc întâlniri bilaterale între România şi celelalte state participante.

În acest sens, premierul chinez, omologi din 16 ţări din Europa Centrală şi de Est, 1.000 de reprezentanţi ai unor companii private şi de stat s-au reunit la Bucureşti pentru a discuta, negocia şi încheia contracte importante, sub supravegherea atentă a Uniunii Europene.

La acest eveniment, Forumul Economic şi Comercial China-Europa Centrală şi de Est - întâlnire importantă atât pentru Guvernul României, cât şi pentru o mare parte a mediului de afaceri -, a participat şi ministrul liberal al transporturilor, Ramona Mănescu, alături de primul-ministru al României, Victor Ponta, şi de premierul chinez Li Keqiang.

Cu această ocazie, ministrul transporturilor, Ramona Mănescu, a propus oficialilor din China câteva proiecte care vizează dezvoltarea infrastructurii feroviare şi rutiere din România.

În ceea ce priveşte infrastructura din România, aceasta nu a fost dezvoltată în mod real în ultimii 20 de ani, prin urmare bugetul pentru 2014 nu poate acoperi toate nevoile care nu au fost acoperite până în prezent. De asemenea, ştim foarte bine faptul că nici fondurile europene şi nici bugetul de stat nu pot acoperi integral nevoia pe care o avem în dezvoltarea proiectelor de infrastructură.

De aceea, un parteneriat între România şi China ne dă posibilitatea, într-un timp scurt, să rezolvăm o mare parte din problemele pe care le avem în domeniul acesta, al infrastructurii de transport feroviar, rutier şi naval.

În acest context, Ministerul Transporturilor a prezentat delegaţiei chineze o serie de proiecte, unul dintre cele mai importante fiind cel referitor la inelul feroviar al Capitalei, care ar facilita accesul în Bucureşti dinspre judeţul Ilfov. Inelul feroviar al Capitalei se desfăşoară pe o lungime de 82 de km, având 12 staţii CFR. Acest proiect s-ar ridica la aproximativ 350 de milioane de euro.

În urma discuţiilor avute de ministrul liberal al transporturilor cu partenerii chinezi, aceştia s-au dovedit a fi foarte interesaţi şi de dezvoltarea unor proiecte de infrastructură fie pe Dunăre, fie în portul Constanţa, şi anume: Molul III din Portul Constanţa, care presupune dezvoltarea capacităţilor logistice şi de transport intermodal, precum şi Canalul Dunăre-Bucureşti.

Considerăm că un astfel de demers, de găsire a unor soluţii alternative de finanţare a proiectelor de infrastructură din ţara noastră este deosebit de oportun, având în vedere faptul că Ministerul Transporturilor a avut în perioada postdecembristă şi are încă un buget insuficient necesar dezvoltării infrastructurii.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Bugetul anului 2014, un buget pentru dezvoltare"

Bugetul pentru anul 2014 a intrat de ieri în dezbaterea Comisiilor reunite de buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului, din care fac şi eu parte. Sperăm ca, până la finalul acestei săptămâni, să ne încadrăm în programul convenit, şi anume să finalizăm dezbaterea şi elaborarea rapoartelor asupra Proiectului legii bugetului de stat şi a Proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014, pentru a le putea apoi dezbate şi vota, până la sfârşitul săptămânii viitoare, în plenul comun al Parlamentului.

Cifrele bugetului pe anul 2014 ne indică destul de limpede faptul că, după patru ani de criză şi stagnare economică, România se află din nou pe o pantă ascendentă. Mai precis, datele statistice oficiale ne arată că în 2013 avem o creştere a PIB-ului de la 625,6 miliarde de lei la 658,6 de miliarde lei, iar veniturile bugetului consolidat sunt anticipate la 216,8 miliarde de lei, ceea ce înseamnă 32,9% din PIB.

Guvernul USL a estimat un total de încasări din economie de 201,9 miliarde lei la bugetul de stat (30,7% din PIB) şi o absorbţie de fonduri europene mai mare decât cea din strategia fiscal-bugetară, respectiv de 14,8 miliarde lei fonduri nerambursabile (2,23% din PIB), faţă de 14,4 miliarde lei.

De asemenea, estimăm faptul că, în 2014, numărul mediu de salariaţi va ajunge la 4,57 milioane persoane, de la 4,51 milioane angajaţi în 2013, iar câştigul salarial mediu net este în creştere de la 1.594 lei la 1.676 lei. În plus, o altă veste bună este cea referitoare la salariul minim brut, care va fi majorat anul viitor în două etape, respectiv de la 800 lei, în prezent, la 850 de lei, începând cu 1 ianuarie şi apoi, în a doua etapă, la 900 lei, începând de la 1 iulie.

Dar ceea ce este cel mai relevant pentru noi, ca liberali, referitor la bugetul pentru anul 2014, este faptul că avem un buget construit astfel încât să stimulăm în continuare creşterea economică prin investiţii, prin păstrarea cotei unice de impozitare, dar şi dând un semnal pozitiv mediului de afaceri, prin reducerea cu 5% a CAS la angajator, începând de la 1 iulie 2014.

Noi, parlamentarii liberali, împreună cu ceilalţi colegi ai noştri din USL, ne dorim ca acest buget să fie votat şi promulgat aşa cum am stabilit, în luna decembrie, deoarece orice tergiversare în acest sens - aşa cum ameninţă Preşedintele Traian Băsescu - nu ar face altceva decât să conducă la transmiterea unui semnal negativ atât mediului de afaceri şi cetăţenilor, dar şi să aducă, din nou, prejudicii nemeritate imaginii României.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Bugetul pe anul următor va stimula creşterea economică"

Filiala din Constanţa a Partidului Naţional Liberal consideră că dezbaterea cu privire la bugetul pe anul 2014 în cadrul comisiilor de specialitate reprezintă un moment important pentru Uniunea Social-Liberală. Am reuşit, astfel, să ne respectăm promisiunile către toţi cetăţenii României. Toate analizele arată faptul că ţara noastră se află pe o pantă ascendentă, iar noi nu vrem ca acest lucru să se oprească aici.

Printre principalele puncte discutate se numără şi creşterea PIB-ului de la 625,6 miliarde de lei, în 2013, la 658,6 de miliarde lei pentru 2014 şi veniturile bugetului consolidat anticipate la 216,8 miliarde de lei, ceea ce înseamnă 32,9% din PIB.

Guvernul USL a estimat un total de încasări din economie de 201,9 miliarde lei la bugetul de stat (30,7% din PIB) şi o absorbţie de fonduri europene mai mare decât cea din strategia fiscal-bugetară, respectiv de 14,8 miliarde lei fonduri nerambursabile (2,23% din PIB), faţă de 14,4 miliarde lei. Pentru partenerii noştri europeni, aceste procente sunt importante în ceea ce priveşte angajamentele noastre şi modalitatea în care le-am respectat în acest an.

Conform estimărilor noastre, numărul mediu de salariaţi va ajunge la 4,57 milioane persoane, de la 4,51 milioane angajaţi în 2013, iar câştigul salarial mediu net se află în creştere de la 1.594 lei la 1.676 lei. De asemenea, salariul minim brut va fi majorat anul viitor în două etape, respectiv de la 800 lei, în prezent, la 850 de lei începând cu 1 ianuarie şi la 900 lei de la 1 iulie. Încasările la buget din creşterea salariului minim vor ajunge la 344 milioane lei.

Ministerul Sănătăţii, prin ministrul liberal Eugen Nicolăescu, a primit o majorare de 2,5 miliarde lei faţă de anul anterior, ajungând astfel la 7,96 miliarde lei. De asemenea, în ceea ce priveşte bugetul de cheltuieli al Fondului naţional al asigurărilor sociale de sănătate (CNAS), acesta este estimat pentru anul 2014 la 22,55 miliarde lei, faţă de 19,8 miliarde lei, estimare din bugetul pentru 2013.

Medicii rezidenţi vor primi o bursă lunară neimpozitată în valoare de 670 lei sau 150 de euro.

În sectorul educaţiei avem o majorare de 1,43% faţă de anul anterior, ajungând la un buget de 8,5 miliarde lei. Vom realoca de la alte programe 300 de milioane de euro din fonduri europene pentru lucrări de infrastructură la şcoli şi statul plăteşte 2,06 miliarde lei titluri executorii salarii, din care 1,06 miliarde pentru învăţământul preuniversitar şi universitar, ceea ce înseamnă echivalentul unei creşteri salariale de 10%, în medie.

Considerăm că bugetul pe anul următor este construit astfel încât să stimuleze creşterea economică bazată în primul rând pe investiţii, pentru a stimula economia României.

Domnul Ioan Oltean:

"Oare trăim într-o societate normală?"

Săptămâna trecută, în cadrul şedinţei consacrate aprobării bugetului instituţiei pe care o reprezentaţi, aţi avut un discurs pe care îmi permit să-l cataloghez ca nedemn de un preşedinte al unei instituţii constituite pe principii şi reguli constituţionale, pe principii democratice şi pe bună morală. Aţi luat cuvântul pentru a ne solicita să aprobăm bugetul instituţiei, dar nu cu o precizare prealabilă a măsurilor pe care le-aţi implementat de când exercitaţi funcţia de preşedinte, ci acuzând, ca de fiecare dată, fosta guvernare pentru neajunsurile financiare ale instituţiei, ba, mai mult, invocând faptul că o parte dintre membrii Parlamentului au acces la funcţiile respective pe baza fraudei. Adică, domnule preşedinte, aţi solicitat unor parlamentari care au intrat în mod fraudulos în Parlament, potrivit spuselor dumneavoastră, să aprobe bugetul instituţiei pe care o reprezentaţi. Consider, domnule preşedinte, că afirmaţia dumneavoastră nu este numai o lipsă de respect la adresa noastră, a parlamentarilor, dar este condamnabilă şi are un caracter profund nedemocratic. Preşedintele este cel care asigură respectarea prevederilor constituţionale, care asigură respectarea legii şi reprezintă Camera Deputaţilor atât în plan intern, cât şi în plan extern. Reprezentaţi, domnule preşedinte, instituţia în însuşi raportul dintre Parlament şi cetăţenii ţării, aceia care ne-au oferit legitimitatea. Nu cred, domnule preşedinte, că discursul dumneavoastră va atrage aprecieri din partea cetăţenilor acestei ţări, care oricum oferă un grad de încredere destul de scăzut instituţiei pe care o reprezentaţi.

Mă simt obligat, domnule preşedinte, să vă aduc la cunoştinţă faptul că alegerile din decembrie 2012 s-au desfăşurat pe baza aceloraşi norme care au reglementat organizarea şi desfăşurarea alegerilor parlamentare din decembrie 2008. Aveţi posibilitatea, domnule preşedinte, în condiţiile în care consideraţi că legea trebuie schimbată sau îmbunătăţită, să aduceţi schimbările necesare, iar noi îmbrăţişăm această idee. Însă, având în vedere faptul că legea nu a fost declarată neconstituţională, consider că toţi cei 581 de parlamentari care au depus jurământul beneficiază de toate dispoziţiile legale pentru a-şi duce la bună îndeplinire mandatul, în condiţiile prevăzute de lege şi pe baza legitimităţii de care se bucură, în egală măsură, toţi aceşti parlamentari. Aşadar, indiferent că vorbim despre un parlamentar care şi-a câştigat colegiul cu 60% din voturi sau despre un parlamentar care nu a obţinut 50 plus 1% din voturi şi a intrat în urma redistribuirii, normele juridice care asigură ordinea de drept în statul român ne obligă să-i considerăm egali în drepturi şi obligaţii în exercitarea mandatului lor, ca purtători ai aceluiaşi grad de legitimitate. Nu există, domnule preşedinte, parlamentari care să se bucure de un grad de legitimitate într-o măsură mai mare sau mai mică, aşa cum nu consider că există, domnule preşedinte, parlamentari ai acestei instituţii democratice care îşi exercită legal mandatul şi alţi parlamentari care îşi exercită mandatul în mod fraudulos, aşa cum dumneavoastră v-aţi permis să afirmaţi. Oare acelaşi lucru consideraţi şi în 2008, domnule preşedinte, când mulţi colegi parlamentari au intrat în Parlament în urma redistribuirii? Consideraţi că au intrat fraudulos domnul preşedinte Crin Antonescu, domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu, domnul senator Şerban Nicolae sau domnul senator Gabriel Oprea (şi lista poate continua), care au intrat în urma redistribuirii (mulţi cu un număr destul de mare de voturi)?

În cadrul discursului aţi menţionat că "există astăzi colegii în România care au trei parlamentari. Este o ruşine pentru România, iar noi suntem obligaţi, conform legii, să-i plătim. Deci nu-i plătim nici pe pesedişti, nici pe penelişti, nici pe cei de la UDMR". Este o ruşine faptul că există parlamentari care au fost trimişi în Parlament în baza voturilor acordate de către cetăţenii acestei ţări? Cred, domnule preşedinte, că este o ruşine pentru noi toţi ca preşedintele instituţiei reprezentative pentru statul de drept să facă o asemenea declaraţie. Este inadmisibil să consideraţi bugetul instituţiei pe care o reprezentaţi ca fiind bugetul pe care dumneavoastră, domnul Zgonea, îl repartizaţi în funcţie de culorile politice. Noi toţi suntem plătiţi de cetăţenii acestei ţări, şi nu de către dumneavoastră, care deţineţi vremelnic această funcţie. De aceea nu se numeşte bugetul Zgonea, ci bugetul Camerei Deputaţilor! Regret, domnule preşedinte, că acuzele şi jignirile la adresa colegilor dumneavoastră, fie chiar şi persoane care au intrat în urma redistribuirii, sunt ridicate la tribuna Camerei Deputaţilor.

Niciodată discursul public în această instituţie nu a fost la un nivel mai scăzut. Domnule preşedinte, aveţi o funcţie foarte importantă în statul român, responsabilitatea dumneavoastră trebuie să fie pe măsură. Nu puteţi să aduceţi acuze grave fără probe sau fără să sesizaţi instituţiile responsabile în asigurarea ordinii de drept a statului român. Dreptului de a conduce şi reprezenta această instituţie cu bună-credinţă îi revine obligaţia corelativă, în condiţiile în care discutaţi despre un presupus act de fraudă, de a sesiza instituţiile statului abilitate cu asigurarea ordinii şi a statului de drept. Este îngrijorător faptul că preşedintele unei instituţii reprezentative a poporului român afirmă că a ales să conducă şi să gireze acţiunile unor deputaţi care îşi exercită în mod fraudulos funcţiile.

Avem nevoie de o societate normală, un termen destul de des invocat de către guvernanţii actuali, dar această societate normală trebuie să se fundamenteze pe solidaritate şi pe bun-simţ, dar nu doar la nivel de discurs în emisiuni televizate. Nu putem invoca bunul-simţ în faţa camerelor, iar în spatele acestora, când avem posibilitatea, să jignim şi să aducem acuze grave, fără temei legal. Noi toţi suntem obligaţi să respectăm legea şi să ne comportăm în consecinţă.

Doamna Raluca Surdu:

25 noiembrie a fost Ziua internaţională de luptă împotriva violenţei asupra femeilor.

Am ales să abordez acest subiect în cadrul declaraţiei mele de astăzi pentru că violenţa împotriva femeilor este atât un fenomen mondial, cât şi unul foarte prezent şi în România. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a prezentat în 2013, un raport pe tema violenţei împotriva femeii, ale cărui statistici şi concluzii sunt extrem de îngrijorătoare. Violenţa fizică sau cea sexuală afectează una din trei femei la nivel mondial, iar efectele sunt multiple şi negative: acestea pot suferi leziuni fizice grave, complicaţii asupra sarcinilor sau pot avea probleme psihice şi sociale în urma actelor de violenţă. Acelaşi raport precizează că 38% dintre femeile ucise au fost omorâte de către partenerii de viaţă, iar dacă discutăm despre cele care au suferit leziuni fizice grave, acestea sunt predispuse la depresie şi sunt de două ori mai expuse la o potenţială dependenţă de alcool sau de droguri în comparaţie cu persoanele de sex feminin care nu s-au confruntat cu acte de violenţă. O altă cifră prezentată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii precizează că în urma a 50 de sondaje, realizate la nivel mondial, o femeie din cinci a declarat că a fost abuzată sexual înainte de vârsta de 15 ani.

Din nefericire, fenomenul violenţei asupra femeii este unul destul de extins în România. Vreau să precizez că acest fenomen social îngrijorător are mai multe dimensiuni: o dimensiuni fizică, o dimensiune psihologică şi una sexuală.

În 2012, 953 de femei au obţinut un ordin de protecţie, acesta fiind introdus în martie 2012 în Legea privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Cu siguranţa numărul persoanelor de sex feminin victime ale violenţei domestice este cu mult mai mare, dar anumiţi factori informali descurajează raportarea actelor de violenţă. Astfel de factori constau în sentimente precum teama de blamare şi umilire publică din partea comunităţii, apariţia unui posibil sentiment de alienare socială sau existenţa unui grad de toleranţă din partea comunităţii locale cu privire la violenţa asupra femeilor. Aceşti factori, oricât de bună ar putea fi o lege de prevenire şi combatere a violenţei asupra femeilor, determină ca procesul de eradicare a acestui fenomen să fie unul foarte greoi.

O Românie puternică, cu o societate modernă, trebuie să funcţioneze pe baza libertăţii şi a egalităţii de şanse. Sexismul şi violenţa asupra femeilor trebuie eradicate, acestea fiind elemente care afectează atât principiile democratice, cât şi rolul esenţial pe care femeile îl au în dezvoltarea corectă a unei societăţi.

În final, consider că trebuie luat în serios semnalul de alarmă tras de Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi ar trebui în fiecare moment să identificăm soluţiile optime pentru a putea acţiona în vederea eradicării violenţei, nu numai asupra femeilor, ci asupra oricărei fiinţe umane.

Domnul Gheorghe Costin:

Ne aflăm în plină dezbatere parlamentară pe Legea bugetului de stat pentru anul 2014, un moment în care noi, cei trimişi în Parlament să reprezentăm interesele cetăţenilor, ar trebui să ne concentrăm din plin pe acest subiect.

Din păcate, constat că cea mai importantă dezbatere parlamentară anuală este virusată de războaiele politice pe care Preşedintele Traian Băsescu le poartă cu Executivul şi cu Parlamentul.

Uniunea Social-Liberală a propus un proiect de buget responsabil, echitabil şi robust, negociat cu partenerii financiari internaţionali, un buget ce conţine măsuri de relansare economică, de majorare a salariului minim şi a pensiilor, o atenţie deosebită fiind acordată profesorilor debutanţi şi medicilor rezidenţi care pentru prima dată după 5 ani primesc o bonificaţie salarială.

E adevărat că mai sunt multe de făcut, dar aceste măsuri reprezintă un semnal de normalitate dat românilor, semnal ce consemnează trendul ascendent pe care se plasează ţara noastră, în dorinţa de a recupera decalajele provocate de cei 3 ani de guvernare dezastruoasă marca PDL.

Preşedintele Traian Băsescu, foarte vocal în ultima perioadă, a uitat probabil că în perioada 2009-2011 patrona guvernarea PDL, o guvernare nocivă pentru România şi români, iar bugetele acelor ani, chiar dacă conţineau numai nenorociri pentru populaţie, au fost promulgate fără a pune în discuţie măsurile devastatoare pentru economie şi cetăţeni.

Această şicanare a Preşedintelui Traian Băsescu, care ameninţă cu retrimiterea proiectului bugetului de stat pentru anul 2014 în Parlament, nu are nicio legătură cu realitatea economică şi cu grija pe care şeful statului o mimează faţă de nivelul de bunăstare al românilor.

Este un gest politicianist, de imagine, care va împiedica însă punerea în aplicare a măsurilor de creştere salarială şi a pensiilor, prevăzute în Legea bugetului. Duplicitatea şefului statului este evidentă. Pe de o parte susţine la nivel declarativ toate aceste majorări, dar în schimb somează Parlamentul şi Guvernul să reducă din fondurile acordate pentru dezvoltarea locală stabilite prin buget şi să elimine acciza la carburanţi, ca o condiţie a promulgării legii.

Altfel, nu îmi explic cum, marţi 26 noiembrie, în cadrul şedinţei CSAT, preşedintele a avizat în doar 15 minute bugetele serviciilor secrete, atât de dragi lui, dar bugetul pentru anul viitor de aprobarea căruia depinde finanţarea celor mai importante sectoare economice şi destinul întregii ţări rămâne la aprecierea celui care ar trebui să-şi asume, măcar pe final de mandat, responsabilitatea de preşedinte al tuturor românilor.

Domnul Ionel Palăr:

Organizarea la Bucureşti a Forumului Economic China - Europa Centrală şi de Est reprezintă un semnal clar în ceea ce priveşte atractivitatea României pentru marii investitori, dar şi credibilitatea guvernării USL.

Prin reformele asumate în guvernarea USL s-a reuşit asigurarea stabilităţii şi crearea unui climat de predictibilitate a economiei româneşti, astfel s-a imprimat o linie de creştere economică.

Guvernul României are o strategie consistentă de reconstrucţie a încrederii investitorilor străini şi doreşte să dea un nou impuls investiţiilor străine directe cu valoare adăugată.

Astfel, această vizită trebuie privită ca o deschidere mai largă pe piaţa internaţională a extinderii cooperării în domeniul investiţiilor, economic şi comercial.

Domnul Daniel Iane:

Tema intervenţiei mele de astăzi vizează declaraţiile şi modul de abordare al Preşedintelui României, Traian Băsescu, cu privire la proiecţia bugetară pentru anul 2014.

În primul rând declaraţiile Preşedintelui României, Traian Băsescu, exced rolului şi atribuţiilor prevăzute în Constituţia României ale unui preşedinte. Traian Băsescu şi-a arogat rolul de a transmite indicaţii şi de a formula politici în zona fiscal-bugetară şi de dezvoltare economică. În al doilea rând, astfel de declaraţii le calific drept iresponsabile, politicianiste şi împotriva bunăstării. Persoanele ce vor beneficia de creşterea salariului minim la 850 de lei, respectiv la 900 de lei din trimestrul II al anului viitor, medicii rezistenţi care vor înregistra creşteri ale veniturilor de aproximativ 70%, profesorii debutanţi ale căror salarii vor fi indexate cu un procent substanţial şi, nu în ultimul rând, pensionarii care vor beneficia de indexarea pensiilor cu rata inflaţiei vor să simtă cât mai curând aceste creşteri. Dacă intenţiile Preşedintelui României vor deveni acţiuni concrete, toate aceste categorii menţionate vor avea de suferit.

Introducerea accizei de 7 eurocenţi la carburanţi, fapt pe care Traian Băsescu îl consideră un motiv temeinic pentru respingerea Legii bugetului pe anul 2014, este un demers cu un scop foarte clar definit: fondurile ce vor rezulta vor fi destinate exclusiv finanţării proiectelor de infrastructură - autostrăzi şi drumuri naţionale. Într-un fel, aceste menţiuni nu sunt chiar o surpriză având în vedere că Preşedintele României a manifestat de-a lungul timpului un interes extrem de scăzut cu privire la construcţia de autostrăzi, chiar menţionând de-a lungul celor şapte ani cât a fost ministru al Transporturilor că "România nu are nevoie de autostrăzi". Fără o infrastructură modernă dezvoltarea României din punct de vedere economic rămâne doar o dorinţă. În acelaşi timp vreau să precizez următoarele lucruri: această acciză de 7 eurocenţi va fi total absorbită de piaţă, întrucât formarea costurilor la carburanţi va fi influenţată semnificativ de concurenţa dintre companiile de profil, iar preţul benzinei şi motorinei a scăzut semnificativ în ultimul an faţă de perioadă când România era guvernată de Emil Boc.

Un alt subiect abordat zilele trecute de Traian Băsescu este legat de ceea ce Domnia Sa numeşte "clientela politică". Menţiunile cu privire la acest subiect mi se par de-a dreptul incalificabile. Clientela politică în timpul guvernării PDL a fost un element definitoriu al Guvernului Emil Boc şi girat de Traian Băsescu. Clientela politică şi baronii locali ai PDL au atins cote de "performanţă" extrem de înalte, căpuşarea bugetului de stat fiind în perioada 2009 - 2012 obiectivul principal al acestora. Concomitent cu "profesionalizarea" clientelei PDL, românii au fost obligaţi să înveţe să suporte austeritatea.

Prin toate aceste precizări vreau să vă demonstrez că Preşedintele României, Traian Băsescu, doreşte să îşi încheie mandatul într-un mod neplăcut şi conflictual. Politicianismul exacerbat, dezbinarea politică sau demersurile împotriva românilor au fost o constantă a acţiunilor lui Traian Băsescu.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Violenţa în societatea românească - un fenomen alarmant"

Violenţa în România a atins cote alarmante, iar efectele ei se văd aproape peste tot. Doar gândindu-ne la cele mai recente acte de violenţă petrecute în Capitală, la sfârşitul săptămânii trecute, unde persoane care au luat atitudine şi s-au implicat au devenit victime, putem realiza gravitatea situaţiei în care ne aflăm. S-a dovedit că forţa noastră, la nivel de societate, este încă mică. În continuare trăim într-o societate care tolerează şi încurajează diversele forme de violenţă asupra femeilor, şi nu numai. Cu toate acestea, aş dori să nu uităm faptul că pe români, ca popor, nu-i caracterizează violenţa, de aceea trebuie să luptăm pe toate planurile împotriva acestui fenomen.

Nu putem ignora nici statisticile privind violenţa domestică, recent făcute publice, care ne arată că încă avem o problemă în a controla fenomenul, cu toate că astăzi există cadrul legal care protejează femeia agresată. Este de-a dreptul tulburător că mai mult de jumătate dintre români consideră că violenţa fizică în familie este ceva normal. Această statistică ne duce cu gândul la două situaţii grave cu care ne confruntăm: indiferenţa faţă de actele de violenţă despre care avem cunoştinţă şi lipsa de educaţie. Mi-e teamă că nici faptul că avem în sfârşit, din 2012, după o armonizare legislativă pentru a completa şi modifica Legea nr.213/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei domestice, Legea nr.25/2012 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, o lege considerată de autorităţi mai bună, mai completă, nu este suficient, din cauza lipsei de educaţie.

Luni, 25 noiembrie, la Suceava, a fost marcată Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor prin Conferinţa Campaniei "16 zile de activism împotriva violenţei şi respectarea demnităţii - DAR". Sunt, alături de colegii mei parlamentari de Suceava, un om care consideră că lupta împotriva violenţei este un obiectiv major ce trebuie să treacă de planul legislativ spre cunoaşterea prevederilor legale pe această temă şi mai ales spre acţiune. Fără un front comun la nivelul întregii societăţi pe această problemă, nu vom putea niciodată stopa sau limita un flagel specific lumii moderne, cum este violenţa intrafamilială. Acest subiect însă, în lumina celor întâmplate în ultimul an în România, trebuie repus în discuţie, dar din alte perspective, pentru că, deşi avem prevederi legislative bune, fenomenul este în creştere.

Ca urmare a discuţiilor purtate cu autorităţile locale, cu reprezentanţi ai ONG-urilor implicate în combaterea fenomenului, cu psihologi, în cadrul seminarului organizat la Suceava, am preluat câteva probleme importante în vederea perfectării cadrului legislativ şi anume: introducerea unei prevederi legislative care să ofere posibilitatea eliberării gratuite a certificatului medico-legal necesar pentru probarea actului de violenţă şi obţinerea ordinului de protecţie, introducerea în Legea nr.504/2002 şi în Codul de reglementare a conţinutului audiovizual a unor prevederi ce ţin de demnitatea umană a femeilor, astfel încât prezentarea cazurilor de violenţă sexuală şi domestică să se realizeze cu deplină respectare a acestei demnităţi, eliminarea violului din Legea medierii, reînfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi la nivelul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Totodată, trebuie să cunoaştem importanţa ratificării de către România a Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Istanbul-2011). Obiectivele Convenţiei sunt acelea de a proteja femeile împotriva tuturor formelor de violenţă şi de a preveni, de a urmări în justiţie şi de a elimina violenţa împotriva femeilor şi violenţa domestică; de a contribui la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor şi de a promova egalitatea substanţială între femei şi bărbaţi, inclusiv prin împuternicirea femeilor; a proiecta un cadru cuprinzător, politici şi măsuri pentru protecţia şi asistenţa tuturor victimelor violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice; de a promova cooperarea internaţională în vederea eliminării violenţei împotriva femeilor şi violenţa domestică; de a furniza sprijin şi asistenţă organizaţiilor şi agenţiilor guvernamentale de aplicare a legii pentru a coopera în mod eficient în vederea adoptării unei abordări integrate pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Un gând de Ziua Bucovinei"

Deşi am sărbătorit dintotdeauna 28 noiembrie ca fiind o zi specială, marcând-o în Suceava, Rădăuţi, Cernăuţi prin diverse manifestări în care ne-am bucurat că Bucovina există şi va exista, anul acesta această zi capătă o însemnătate aparte, deoarece Senatul României a adoptat Propunerea legislativă privind declararea zilei de 28 noiembrie - Ziua Bucovinei. Aştept ca iniţiativa legislativă să ajungă şi în Camera Deputaţilor, pentru a-l vota, cu încrederea că din acel moment tot mai mulţi români, mai mulţi tineri din Muntenia, Transilvania, Banat, Dobrogea vor cunoaşte istoria Bucovinei, rolul ei în dezvoltarea Moldovei şi a României.

Ziua de 28 noiembrie este cea mai potrivită zi să combatem orice strategie politică care ar putea anula istoria Bucovinei, identitatea ei, ba mai mult, este cel mai bun prilej să milităm pentru reprezentarea Bucovinei pe noua hartă a Europei.

Istoria certifică faptul că Bucovina este un ţinut legitimat de marii împăraţi ai lumii, un spaţiu pomenit în documentele istorice internaţionale încă de la afirmarea sa. Nu întâmplător spaţiul bucovinean se identifică şi cu doi dintre cei mai mari şi mai iubiţi români: Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Mihai Eminescu. Marele Poet şi-a exprimat durerea cu privire la pierderea Bucovinei, considerând că aceasta va rămâne o pată veşnică şi o mare suferinţă în istoria României:

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină, / Geniu-ţi romantic, munţii în lumină, / Văile în flori, / Râuri resăltânde printre stânce nalte, / Apele lucinde-n dalbe diamante / Peste câmpii-n zori. [...] / Inima mi-i grea; / Astfel totdeauna, când gândesc la tine, / Sufletul mi-apasă nouri de suspine, / Bucovina mea!

Şi pentru că despre noi e bine să îi lăsăm pe alţii să vorbească, în dorinţa de a reîmprospăta memoria colectivă cu privire la ceea ce reprezintă Bucovina pentru români, voi "da cuvântul" unor mari personalităţi care au încercat să definească spaţiul bucovinean.

Franz Ioseph I, Împărat al Austriei, Rege al Ungariei: "Ca parte din Dacia Veche, Ţara aceasta, Bucovina, se număra sub stăpânirea Domnilor Moldovei la aşa-numita Ţară de Sus şi ajunsese sub eroul Ştefan cel Mare la un măreţ renume, prin biruinţele strălucite ale acestuia asupra duşmanilor creştinătăţii şi ai civilizaţiei (...)."

Ion Nistor: "Ţara de Sus a Moldovei, străjuită de codrii ei de fag - bucovine silvae faginales - contra invaziilor din Polonia (...) este partea cea mai bine cultivată a statului moldovenesc care îşi găsise leagănul pe aceste frumoase şi binecuvântate meleaguri. Viteji în război şi harnici în timp de pace, moldovenii din Ţara de Sus se învredniciră într-o vreme de cea mai gingaşă solicitudine din partea domnilor Moldovei. Ţinuturile acestea erau dintre cele mai bine dezvoltate din Moldova întreagă; sate şi oraşe înfloritoare, Siret, Suceava, Cernăuţi, adăposteau o populaţie gata oricând de luptă, dar şi iubitoare de artă şi literatură".

Geo Bogza: "De când românii şi-au afirmat fiinţa în lumina istoriei, întemeind o ţară, clădind oraşe, cărora le-au dat un nume, puţini au avut, de-a lungul vremii, o asemenea rezonanţă. Spuneau părinţii Suceava şi deodată cerul părea că se deschide şi că aerul se umple de un zvon de slavă. Suceava înseamnă lumina soarelui, împletită o clipă - prin geniul lui Ştefan cel Mare - în însăşi fiinţa şi fapta neamului nostru".

Nichita Stănescu: "Bucovina este aura nordică a Dunării ... Nu există om şi cetăţean al ţării să nu aibă dorinţa pură de a cerceta obcinile bucovinene atât de auroase şi de invidiat după aburul Deltei atât de argintiu".

Matei Vişniec: "Bucovina ca regiune seamănă cu provinciile Provence sau Toscana. Bucovina înseamnă unitate de spirit, (...) un pământ care a produs şi produce talente. Bucovina are un potenţial renascentist prin monumentele UNESCO şi celelalte mănăstiri şi biserici".

Vă rog să îmi permiteţi să închei cu un pasaj din volumul "Din trecutul Bucovinei", apărut în 1915, al autorului Dimitrie Onciul: "Nicăieri pe tot cuprinsul românesc nu se află, pe un spaţiu atât de mic, atâta bogăţie de istorie românească, atâtea amintiri scumpe ale trecutului nostru. Fără exagerare putem chiar zice, în ceea ce priveşte arta veche religioasă, Bucovina ocupă un loc din cele dintâi în toată lumea ortodoxă. Dacă Ardealul, cu resturile sale arheologice din epoca romană, este ţara clasică a trecutului român în Dacia, Bucovina este ţara clasică a trecutului românesc propriu-zis".

Domnul Constantin Moisii:

"În atenţia scepticilor care cred că România ar putea abandona calea sa europeană"

Nu mai departe de ieri, în sălile Palatului Parlamentului, a avut loc unul dintre cele mai importante evenimente economice din acest an, care s-au desfăşurat în România: Forumul Economic şi Comercial China - Europa Centrală şi de Est, la care au participat 16 prim-miniştri din Europa Centrală şi de Est, plus şeful Guvernului de la Beijing, dar şi 1.500 de oameni de afaceri - dintre care 300 din China.

Premergător desfăşurării Forumului, au avut loc convorbiri oficiale între premierul României şi premierul Chinei, prilej cu care au fost semnate numeroase memorandumuri, acorduri şi scrisori de intenţie în domeniile industriei energetice, transportului şi infrastructurii, agriculturii, sanitar-veterinar, precum şi în domeniul colaborării culturale.

Lucrările Forumului au scos în evidenţă disponibilitatea Chinei de a dezvolta relaţiile economice şi comerciale cu ţările din Europa Centrală şi de Est, în cadrul general al colaborării acesteia cu Uniunea Europeană.

Documentele semnate de România cu China deschid numeroase oportunităţi de investiţii, cifrate la miliarde de dolari, în domenii în care ţara noastră are posibilităţi mari de dezvoltare, iar experienţa, tehnologia şi determinarea partenerilor chinezi ar putea duce la obţinerea de importante realizări în domenii importante ale economiei naţionale.

Dar drumul de la intenţie la realizare este lung şi parcurgerea acestuia cere din partea celor implicaţi în relaţiile cu partea chineză multă muncă, seriozitate, predictibilitate şi maximă transparenţă.

Guvernul României trebuie să-şi respecte cuvântul dat, punctând că acordurile încheiate trebuie implementate cu rigurozitate şi sinceritate, nu să facă promisiuni deşarte. Prioritare trebuie să fie acordurile economice urmate de cele sociale.

De asemenea, România trebuie să acţioneze de o manieră fără cusur în acest context economico-comercial, respectând principiile şi cerinţele în materie ale Uniunii Europene, pentru a nu da prilejul scepticilor să aprecieze că ţara noastră ar putea abandona calea sa europeană.

România, având această experienţă a dezvoltării unor relaţii cu o mare putere economică mondială, ar putea să abordeze cu mai mult curaj şi alte noi pieţe, sau să reia relaţiile cu acele ţări cu care a avut schimburi comerciale importante.

Domnul Anton Doboş:

"Bugetul pentru anul 2014, un buget axat pe dezvoltare şi creştere sustenabilă"

În declaraţia politică de astăzi voi vorbi despre bugetul de stat pe anul 2014, un buget care este axat pe asigurarea investiţiilor pentru dezvoltare şi creştere sustenabilă, incluzând totodată şi măsuri de protecţie socială.

Putem constata că, la finele anului 2013, România dă semne de însănătoşire financiară, depăşind prognozele FMI referitoare la creşterea economică şi având cel mai mare PIB din istoria sa, de 140,5 miliarde de euro. Aceste realităţi se datorează unui set de politici publice eficiente, implementate de Guvernul USL.

Pentru a continua panta ascendentă, am construit un buget minuţios calculat, al cărui impact, sperăm noi, se va resimţi în viaţa cetăţenilor României cât mai curând. Având o abordare diferită faţă de guvernările precedente, Guvernul USL a ales să nu bazeze bugetul anului 2014 pe austeritate, ci pe relaxare fiscală şi pe creşterea veniturilor unor categorii sociale.

Astfel, începând cu anul 2014, pensiile vor creşte cu 3,76%, salariul minim cu 12,5%, iar venitul minim garantat cu 5%. De asemenea, de mai mulţi bani vor beneficia domeniul sănătăţii şi al educaţiei, unde medicii şi farmaciştii rezidenţi vor primi o bursă lunară neimpozitată de 150 euro, iar salariul lor va creşte cu 10%. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu salariile profesorilor debutanţi din învăţământul preuniversitar cu o vechime maximă de 6 ani, dar şi cu cele ale preparatorilor şi ale asistenţilor universitari. Mai mult, subvenţiile pentru cămin se majorează cu acelaşi procent de 10%, în încercarea de a oferi cât mai multor tineri, la costuri scăzute, şansa la o cazare decentă pentru perioada studiilor.

De remarcat este faptul că toate aceste măsuri de creştere se petrec în contextul relaxării fiscale; CAS-ul la angajator este programat să scadă cu 5 procente din vara anului viitor, cota unică se va menţine la actualul nivel, iar TVA-ul la pâine rămâne redus, cu menţiunea că avem în vedere reducerea TVA şi la alte categorii de produse.

Vom continua procesul de stimulare a mediului de afaceri prin scheme de garanţii de stat, ajutoare de stat, cu precădere pentru sectorul IMM-urilor, iar creşterea investiţiilor publice, în special cofinanţările la proiectele bazate pe fonduri europene, rămâne în continuare una dintre priorităţile noastre.

Conchid prin a spune că, deşi măsurile de creştere şi de asigurare a protecţiei sociale sunt extrem de importante, consider că predictibilitatea sistemului fiscal prin eliminarea oricăror posibilităţi de creştere a taxelor are, pe termen lung, potenţialul de impact cel mai mare. Fie că ne referim la TVA, fie că vorbim de cota unică sau CAS, taxele nu vor creşte şi astfel sistemul fiscal va deveni un factor cu ajutorul căruia România să se poată reinventa din punct de vedere economic şi să devină o poveste de succes.

Domnul Florin Gheorghe:

"Clientela politică cu indemnizaţie în AGA se ţine"

Dacă nu aş fi ştiut că este mincinos cu acte în regulă, aş fi fost tentat să îl cred pe Victor Ponta acum câteva săptămâni când spunea că va continua procesul de consolidare fiscală şi că va creşte eficienţa cheltuirii banilor publici, dar va consolida şi managementul societăţilor cu capital de stat. Frumoase vorbe, dar profund mincinoase! Acţiunea guvernamentală a lui Victor Ponta s-a dovedit a fi exact opusul afirmaţiilor sale.

Consolidarea finanţelor s-a prăbuşit. Chiar dacă se laudă că a menţinut deficitul sub pragul de 3%, scăderea drastică a veniturilor bugetare ne plasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană la ponderea veniturilor bugetare în PIB. A sacrificat investiţii şi a ucis programe viabile doar de dragul de a se lăuda la televizor că a realizat un deficit mic. Ferească Domnul ca Victor Ponta să meargă mai departe pe aceeaşi direcţie! La eficienţa utilizării banilor publici, nu mai vorbim! De când a modificat sumele minime pentru care rigorile de procedură şi transparenţă din Legea achiziţiilor nu operează, jaful la adresa banilor publici a devenit politică oficială de stat.

Şi pentru că a eşuat şi cu managementul privat, şi cu privatizarea mai multor societăţi cu capital de stat, Victor Ponta s-a hotărât să acopere toate obligaţiile pe care şi le-a făcut în campania electorală în rândul membrilor de partid prin trimiterea acestora în conducerile societăţilor de stat, căci, de!, clientela de partid cu cheltuială se ţine ... adică cu bani de la stat.

Şi pentru că toată lumea l-a avertizat pe Victor Ponta că Emil Boc a plafonat lefurile în AGA şi Consiliile de administraţie, Viorel Ponta a spus: "unde intră sute de ordonanţe ... mai intră încă una". Şi uite aşa se făcu că 1% se transformă în 25% pe şedinţă şi Victor Ponta a făcut cadou clientei de partid salarii uriaşe de mii şi mii de euro.

Soţii, amante şi majorete, copii sau nepoţi, membri de partid sau cunoştinţe, de ce nu simpli vecini sunt cu toţii în conducerea companiilor de stat. Singura calitate a acestora este aceea de a-l cunoaşte pe Victor Ponta!

Mii de euro indemnizaţii pentru tinere şi tineri care nu au profesat în viaţa lor o oră, aceasta este "dreptatea până la capăt" pe care a promis-o Victor Ponta în faţa medicilor, a cadrelor didactice sau cercetătorilor şi a pensionarilor. Îl înţeleg că nu poate da ochii cu oameni care au muncit să devină buni profesionişti, care nu şi-au furat diplomele, xeroxând tezele altora. Îl înţeleg că nu poate aprecia valoarea, atâta vreme cât nu cunoaşte valoarea şi nu o poate distinge. Numai din falsa identitate pe care şi-a creat-o poate tolera şi stimula ca ce a mai rămas din patrimoniul economic al statului român să încapă pe mâna oricui, un oricui plătit regeşte cu mii şi mii de euro lunar.

Domnul Florin Gheorghe:

"USL ucide programele pentru sprijinirea mediului de afaceri"

Am participat şi eu, la fel ca şi dumneavoastră, la discutarea proiectului de buget, în cadrul comisiilor de specialitate ale Parlamentului. Spre deosebire de anii precedenţi, în care opoziţia parlamentară, fie că s-a numit USL, fie că se numeşte PDL, depunea mii de amendamente la proiectul de buget, ca instrument de banalizare a intervenţiei parlamentare asupra construcţiei parlamentare, anul acesta numărul mic de amendamente extrem de importante au fost în totalitate ignorate, atât de majoritatea USL, cât şi de către reprezentanţii Guvernului. Mai mult, în semn de dispreţ faţă de Parlament sau faţă amendamentele parlamentarilor, mai mulţi miniştri nici măcar nu şi-au "deranjat" agenda ca să participe la discuţiile pe marginea proiectului de buget.

Amendamentele au fost avizate negativ în bloc, ca semn de autosuficienţă a Guvernului, considerând încă o dată că la Palatul Victoria s-a răsturnat căruţa cu înţelepciune, iar ameliorările proiectului în cadrul dezbaterilor parlamentare ar fi de prisos. Aceasta în contextul în care proiectul de buget este unul antisocial şi antieconomic, rezultatul uşor de anticipat fiind concretizat în reducerea potenţialului de creştere economică, îngroşarea numărului de şomeri şi îndepărtarea de standardul de viaţă european. Din simpla lectură a bugetului oricine poate constata că Guvernul Ponta aplică un dublu dos de palmă mediului de afaceri din România: pe de o parte, sufocă întreprinderile cu taxe şi impozite noi, care vor elimina şi ultima fărâmă de competitivitate a acestora; pe de altă parte, ucide, unul câte unul, toate programele guvernamentale care veneau în sprijinul mediului de afaceri, al dezvoltării şi creşterii economice şi în scopul reducerii numărului de şomeri.

Mai concret, USL a compromis creşterea economică prin anularea următoarelor programe guvernamentale:

• programul pentru tineri întreprinzători, care s-a demonstrat a fi cel mai de succes program pentru stimularea inţiativei private, adoptat în perioada Guvernului Boc, cu o rată de succes de aproape 99%;
• programele de sprijin pentru exportatorii români. Nu ştiu cum va mai guverna Victor Ponta din anul 2014, dacă exportatorii, cei care au contribuit la ieşirea din criză a României, vor considera că nu este profitabil să mai exporte;
• schemele de ajutor de stat pentru IMM-uri au rămas la un nivel asemănător cu anul 2013. Aceasta nu ar fi marea mea îngrijorare, deşi finanţarea acestor programe trebuia dublată. Marea mea preocupare este legată de teama ca ajutoarele de minimis să nu fie, ca în anul 2013, marcate de o corupţie fără precedent venită pe linie de partid, de anularea, ca în 2013, a programului, pentru ca, în final, nimeni să nu beneficieze de acest program;
• lipsesc cu desăvârşire programele de sprijin direct, pro-active, pentru agenţii economici din România, care doresc şi ar putea decide să îşi mărească numărul de angajaţi, reducând astfel şomajul.

În buget, am găsit în schimb mai multe măsuri care nu doar că nu sprijină mediul de afaceri, ci toarnă cianură şi asupra fărâmei de profitabilitate pe care o aveau acestea.

Am găsit creşterea salariului minim brut în plată, fără o reducere minimă a contribuţiilor sociale la angajator; am găsit impozite şi taxe adiţionale, pe combustibili sau pe clădiri speciale, care vor asasina toată competitivitatea prin preţ a firmelor româneşti.

Dacă ar fi să tragem o scurtă concluzie, numai prin prisma proiectului de buget pentru anul 2014, putem spune fără nicio reţinere că USL urăşte mediul privat şi prin politicile fiscal-bugetare promovate în ultimele 20 de luni îşi doreşte asasinarea acestuia, iar din perspectiva românului de rând anul 2014... "semne bune anul nu are! Românii, chiar şi cei cărora li se scot ochii cu o fărâmă de indexare a veniturilor, vor fi şi mai săraci şi tot mai mulţi vor îngroşa rândul şomerilor.

Domnul Ioan Balan:

"La mulţi ani, Bucovina! La mulţi ani, bucovineni!"

Vreau să vă citez numai câteva dintre cuvintele exprimate, la 28 noiembrie 1918 în Consiliul general al Bucovinei, atunci când a fost scrisă moţiunea de unire a Bucovinei cu România: "considerând că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul Scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceava, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; .... considerând că fii ai acestei ţări, umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori, au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcătorilor din afară şi a cotropirii păgâne; considerând că în 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei Habsburgilor; considerând că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii...". Aşa sunau dorinţele bucovinenilor, acum 95 de ani, exprimate în Adunarea Constituantă de la Cernăuţi, care a decis unirea cu patria-mamă, în cadrul unui stat naţional independent. La 28 noiembrie 1918, Bucovina devine cea de-a doua provincie care se uneşte cu România.

Unirea Bucovinei cu ţara, înfăptuită în anul 1918, este momentul aşteptat de secole de românii din toată ţara. Cu prea mult sânge şi cu prea multă suferinţă a fost plătită această unire. Din nefericire, evenimentele tragice din perioada celui de-al Doilea Război Mondial au separat din nou românii din Bucovina, prin deciziile nemiloase şi arbitrare luate împotriva românilor. Mii de bucovineni trăiesc astăzi dincolo de hotarele de nord ale României şi, prin ceea ce fac, nu şi-au pierdut nici identitatea şi nici simţămintele româneşti şi iubirea de ţară.

Este iluzoriu şi periculos să vorbim astăzi de reîntregiri teritoriale sau de modificări de frontiere. Sunt deziderate care aparţin trecutului şi care au făcut milioane de victime.

Cred cu putere că românii din Ucraina sau românii din Moldova s-ar putea regăsi în sânul Uniunii Europene, acolo unde, chiar dacă hotarele pierd în însemnătate, identitatea românească este respectată şi protejată. Îmi doresc ca Ucraina să nu abandoneze calea europeană pe care poporul ucrainean o susţine, iar Republica Moldova să continue demersurile de asociere la Uniunea Europeană. Uniunea Europeană vrea în interiorul ei şi Ucraina, şi Moldova, iar România va sprijini eforturile lor, aşa cum şi noi am fost sprijiniţi la rândul nostru. Este singura şansă pentru prosperitate şi singura cale către o lume mai bună în Europa.

Nu aş dori să închei înainte de a mulţumi bucovinenilor care au săvârşit unirea cu ţara şi înainte de a transmite tuturor la mulţi ani, bucovineni! La mulţi ani, Bucovina!

Domnul Ioan Balan:

"Mitomania nu salvează România!"

Disperarea Guvernului USL de a atrage resurse bugetare, prin majorarea unor impozite sau prin introducerea unor taxe absurde, nu poate fi privită astăzi decât în cheia nevoilor financiare pentru finanţarea celor două campanii electorale care vor marca anul 2014. Mai mulţi bani, Viorele! Mai mulţi! Aşa îl strâng cu uşa baronii USL pe prea-mincinosul prim-ministru Victor Ponta.

Cu sabia deasupra capului şi presat din toate părţile, Victor Ponta a început să uite şi să încurce minciunile între ele. Uită ce a minţit ieri şi inventează, cu ajutorul departamentului de propagandă de la Guvern, noi şi noi minciuni, care să le acopere pe cele de ieri.

La acelaşi capitol se încadrează şi minciunile legate de noile taxe pe care Viorel Ponta, acest "Dorel" al guvernării româneşti, le îndeasă pe gâtul românilor. De ce noi taxe şi impozite?! Pentru că USL nu colectează nici la 50% din potenţial pe cele deja existente! De ce aşa?! Din incompetenţă, ar sări unii grăbiţi să afirme!

Nicidecum, aş spune eu. De incompetenţă putem să-i acuzăm pe foarte mulţi dintre foştii miniştri din Cabinetul Ponta 1 şi pe unii remaniaţi din Guvernul Ponta 2. Pe cei care se află acum în funcţie nu-i putem acuza de incompetenţă, pentru că i-am exonera în parte de răspunderea politică şi, de ce nu, şi de cea vădit penală. Pe miniştrii din actualul Guvern îi putem acuza, în materie fiscală, de complicitate cu infractorul Guvernul Ponta este cel mai bun prieten al celor care nu plătesc impozitele şi taxele, pentru că acele firme cotizează la prosperitatea USL.

Pentru a proteja interesele evazioniştilor, Victor Ponta inventează zi de zi taxe şi impozite, jupuindu-i pe români. La capitolul "ultima inovaţie fiscală" Victor Ponta a adus taxa de 7 eurocenţi pentru fiecare litru de carburant. Ca scuză demagogică, Victor Ponta şi Dan Şova, acesta din urmă nici nu mai ştiu în ce calitate, de ministru sau de avocat al unor firme de stat sau al unor firme private ce vor încheia contracte cu statul, nefavorabile evident statului, îi mint pe români că banii din taxa de peste 50 bani pe litru va merge la autostrăzile imaginare ale Guvernului USL.

De ce iei pielea de pe români, Victor Ponta? De ce nu iei banii gratuiţi din fondurile europene? De ce nu vrei să construieşti autostrăzi pe programele POST şi preferi să introduci noi taxe?! Pentru că minţi! Banii gratuiţi de UE nu se pot duce către găleţi, făina şi uleiul din campanie, în vreme ce banii din taxa pe benzină se pot direcţiona către baroni şi aceştia vor şti ce trebuie să facă cu ei.

Am analizat cu mare atenţie proiectul bugetului de stat şi evident că nu am sesizat ca sumele colectate din această taxă să meargă la construcţia de autostrăzi. Am văzut în schimb că Viorel de la Guvern i-a suplimentat şefului baronilor locali, lui Liviu Dragnea, cu peste 300%, bugetul de campanie electorală! Curat murdar, domnule Ponta!

Încurcându-te în minciuni, ai declarat că "apocalipsa va veni în ţară" dacă Preşedintele României va solicita reexaminarea Legii bugetului pentru 2014 şi că nu vei putea plăti pensii şi salarii!

Eu cred că trebuie să aducem câteva clarificări la minciunile în care te-ai prins şi din care nu mai poţi ieşi.

În primul rând, nu tu, Victor Ponta, plăteşti pensii şi salarii! Românii care muncesc cinstit şi pe care i-ai împovărat cu taxele şi impozitele tot mai mari sunt cei care plătesc pensii şi salarii.

O a doua clarificare: dacă taxa pe combustibili este destinată infrastructurii de transport, cum de nu poţi plăti pensii şi salarii? Este o fractură logică, care scoate la suprafaţă minciuna grosolană şi modul de a guverna pe care tu l-ai brevetat. Pe principiul "gura păcătosului adevăr grăieşte" a ieşit la suprafaţă adevărul că prin bugetul pe 2014 îi taxezi mai mult pe români ca să dai baronilor bani de campanie şi să continui cârdăşia cu evazioniştii de partid.

Dacă iniţial credeam că "Dorel de la Guvern" este doar Victor Ponta, acum realizez că întregul Cabinet este plin de personaje de tipul acesta, care sparg conducta şi lasă un cartier fără apă. La Guvern este şi mai grav! Acţiunea lui Dorel a sărăcit o ţară şi a pus pe butuci tot mediul de afaceri.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Consideraţii asupra bugetului electoral al USL pentru anul 2014"

Intervenţia mea de astăzi se subsumează zecilor semnale de alarmă pe care le-am tras, numai în ultimul an, în legătură cu modul mizerabil în care USL înţelege să confunde bugetul public cu buzunarul de partid. La 1 ianuarie 2014 intrăm în al treilea an în care Victor Ponta se află la guvernare şi, dacă ar fi să analizăm performanţele sale, am putea spune că întreaga sa activitate se subsumează satisfacerii intereselor economice şi politice ale baronilor locali.

În fapt, nici nu ar fi putut fi altfel atâta vreme cât baronii au dărâmat, în aprilie 2012, Guvernul Ungureanu, baronii au scris lista cu miniştri şi tot baronii au trasat şi liniile directoare ale programului de guvernare al USL. În acest context nu mai trebuie să mire pe nimeni modul în care a fost scrisă pseudolegea descentralizării, de fapt a feudalizării României, nici modul aleatoriu în care se colectează taxele şi impozitele din economia românească. Marioneta mincinoasă de la Palatul Victoria nu este decât instrumentul util al baronilor locali, care, cu ajutorul unei minciuni atent măsurate, guvernează împotriva prosperităţii românilor. Care români o duc mai bine de când a venit USL la guvernare? Singurii care resimt beneficiile guvernării USL sunt preşedinţii consiliilor judeţene, această tânără generaţie de voievozi locali, versaţi în mizeriile politicii şi în cosmetizarea facturilor.

Şi pentru că zilele următoare plenul reunit va discuta pe marginea proiectului de buget pentru anul 2014, permiteţi-mi să vă fac cunoscute câteva dintre constatările personale care au reieşit numai la o lectură pe diagonală a principiilor şi parametrilor pe care e construit bugetul pentru anul viitor:

• în ciuda zecilor de taxe şi impozite, bugetul pe anul viitor este un buget construit pe anticipări de venituri mai mici şi decât în anul 2013 şi în 2012, de doar 32,9% din PIB. Oricine şi-ar da seama că prin acesta Viorel Ponta a selectat pentru anul viitor pe cei de la care va lua taxe şi cei care nu vor plăti taxe şi impozite, dar care au în schimb carnet de partid colorat în culorile USL;
• este un buget care ia toate sumele din bugetele multianuale ale investiţiilor publice de interes naţional şi le transferă în programe fără noimă, care stau în schimb în pixul şi interesele economice ale baronilor locali;
• este un buget care nu asigură finanţarea din fonduri europene nerambursabile pentru marile proiecte de infrastructură. Taxa de 7 eurocenţi nu am găsit-o la autostrăzi, ci în buzunarul baronilor locali, acolo unde bugetele au crescut şi cu 350%;
• este un buget bazat pe risipă şi pe consumul fără control al administraţiei publice. Nu am identificat măsuri de stimulare a creşterii economice sau de reducere a şomajului prin creare de locuri de muncă, ci dimpotrivă! Cele mai bune programe în sprijinul mediului de afaceri au fost desfiinţate!
• este un buget al răzbunării instituţionale, în sensul că, ordonatorilor de credite care nu sunt încă obedienţi USL li se taie finanţarea şi sunt puşi în imposibilitatea de a funcţiona la parametri normali. Este vorba despre ANI, SIE sau Curtea Constituţională.

Acestea nu sunt decât scurte observaţii pe marginea bugetului, observaţii care nu pot să nu ne ducă la concluzia că anul 2014 va reprezenta un an şi mai greu pentru români şi mediul de afaceri, iar la modul în care Victor Ponta gestionează banul public, este imposibil de sperat ca la rectificările bugetare din vara şi toamna anului viitor situaţia să nu se agraveze şi mai rău, scăzând standardul de viaţă al românilor şi perspectivele economice pe termen lung.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

"Salut cooperarea cu Republica Populară Chineză şi cred că va trebui extinsă şi spre alte economii puternice din Asia, inclusiv Taiwan"

Salut evoluţia pozitivă a relaţiilor economice dintre România şi Republica Populară Chineză, cu atât mai mult cu cât potenţialul de cooperare este uriaş şi acoperă o plajă largă de domenii. Raporturile dintre cele două ţări vor trebui, desigur, tratate cu maximă seriozitate, echilibru, pragmatism şi raţionalitate.

De altfel, relaţiile economice bilaterale dintre Uniunea Europeană şi Republica Populară Chineză sunt în creştere, la peste 1 miliard de euro pe zi (433 miliarde de euro în 2012), însă investiţiile sunt, deocamdată, relativ mici. Deşi această ţară este al doilea partener comercial al UE după Statele Unite, doar 2% dintre investiţiile europene merg deocamdată spre Republica Populară Chineză.

România poate reprezenta o cale deschisă către Uniunea Europeană pentru orice investiţii serioase din China şi din Asia, în general. De asemenea, ţara noastră poate acorda asistenţă pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu la standardele general acceptate în Uniunea Europeană, a industriei situate în zonele intens populate şi pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră responsabile pentru schimbările climatice. Vizita oficială a premierului Republicii Populare Chineze, însoţit de numeroşi investitori, reprezintă un pas înainte pentru o foarte bună cooperare pe viitor.

În acelaşi timp, sunt de părere că România nu ar trebui să dezvolte noi facilităţi pentru producerea energiei nucleare, ci să mizeze pe dezvoltarea surselor regenerabile de energie. Tot mai multe state renunţă la energia nucleară din cauza riscurilor majore implicate. Incidentele din ultimele 4 decenii de la centrale nucleare din Statele Unite, URSS şi Japonia arată că siguranţa nu este niciodată de 100%, iar impactul unui accident poate fi nu doar local, ci regional şi chiar global. De aceea, nu cred că ar trebui dezvoltată o cooperare dintre România şi Republica Populară Chineză în acest domeniu, aşa cum prevăd documentele recent semnate: Memorandumul de Înţelegere între Departamentul pentru Energie şi Administraţia Naţională pentru Energie din China pentru cooperare în domeniul proiectelor nucleare şi Scrisoarea de intenţie între SN Nuclearelectrica şi General Nuclear Power Corporation (CGN).

Un alt aspect important de avut în vedere este acela că investitorii români în Republica Populară Chineză vor trebui să beneficieze de protecţie garantată printr-un acord, aşa cum există între numeroase state, şi să aibă acces liber la legislaţia economică din această ţară într-o limbă de circulaţie internaţională.

Nu în ultimul rând, România, ca ţară democratică şi stat membru al Uniunii Europene, trebuie să îşi asume şi rolul de promotoare a democraţiei şi a drepturilor omului pretutindeni în lume şi să vorbească deschis despre încălcările libertăţilor fundamentale, oriunde s-ar petrece acestea, inclusiv în Republica Populară Chineză.

Pe lângă felicitări pentru demersurile recente în plan economic pe relaţia cu Republica Populară Chineză, adresez însă şi un apel către guvernul României de a-şi îndrepta atenţia spre o bună cooperare economică şi comercială cu toate entităţile economice chineze.

Urmând politica externă a Uniunii Europene, care recunoaşte Taiwanul drept "entitate economică", alături de principiul "o singură Chină", Rezoluţia Parlamentului European din 9 octombrie 2013 prin care se urmăreşte extinderea relaţiilor economice cu Taiwanul, exemplul celor 16 ţări membre UE care au deschis deja reprezentanţe economice la Taipei, dar şi pe al Republicii Populare Chineze, care a semnat deja cel puţin 19 acorduri cu Taiwanul, printre care şi cel de cooperare economică - Economic Cooperation Framework Agreement (ECFA) - în 2010, consider că ar trebui iniţiate demersurile necesare pentru a dezvolta o bună cooperare economică şi comercială, dar şi una în plan ştiinţific şi cultural, cu Taiwan.

Într-o lume cu o economie dinamică şi cu un flux masiv al capitalurilor şi investiţiilor în ţările asiatice, o dezvoltare permanentă a unor bune relaţii de natură economică şi comercială cu toate acestea va putea aduce beneficii însemnate pentru ţara noastră şi pentru Uniunea Europeană.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Republica Moldova şi viitorul său european"

Declaraţia de astăzi pleacă de la situaţia delicată a Ucrainei care ne arată, încă o dată, fragilitatea politică şi economică a fostelor state sovietice. Abandonarea de către oficialităţile ucrainene a eforturilor de apropiere de Uniunea Europeană, în favoarea concesiilor economice ale Rusiei, reprezintă un semnal de alarmă pe care trebuie să îl tratăm cu atenţie şi responsabilitate.

Consider că, în acest context, eforturile noastre diplomatice ar trebui canalizate în prezent către Republica Moldova - un eşec pe această linie ar însemna în primul rând eşecul României! Eşecul nostru ca stat, din perspectiva legăturilor istorice pe care le avem cu ţara-soră, eşecul serviciilor diplomatice române şi, nu în ultimul rând, eşecul nostru ca stat european.

Stimaţi colegi, suntem în situaţia în care se impune să ne asumăm statutul de ţară membră a UE şi să ne concentrăm atenţia nu doar pe semnarea de acorduri de cooperare, ci să avem un rol real în susţinerea şi implementarea politicilor comunitare de importanţă strategică. Este ruşinos că guvernanţii noştri refuză să acorde Summitului de la Vilnius importanţa care i se cuvine şi încadrează subiectul în categoria "şi altele"! Schimbarea atitudinii Ucrainei face dovada, dacă mai era necesar, faptului că presiunile economice ale Rusiei anulează, în câteva ore, perioadele lungi de negocieri şi intenţiile statelor ex-sovietice de apropiere de UE. Cu regret afirm că dezinteresul cu care Guvernul tratează această problemă arată lipsa de viziune şi înţelegere a domeniilor strategice! Din păcate, în afara de declaraţiile politice de susţinere, cu ocazia vizitei preşedintelui Parlamentului Moldovei, nu am văzut un efort real din partea guvernanţilor de susţinere a Moldovei. Domnilor miniştri, degustarea de vinuri moldoveneşti nu înseamnă că sprijinim această ţară în integrarea sa în Uniune! Da, este necesară promovarea bunurilor moldoveneşti în România, dar nu este suficientă! Acţiunile premierului în domeniu adună mai degrabă puncte la imaginea favorabilă pe care încearcă să şi-o construiască, dar nu demonstrează credibilitate şi profesionalism!

Partidul pe care îl reprezint a luptat întotdeauna pentru aderarea la marea familie europeană; am susţinut mereu investiţiile româneşti în Moldova, am stimulat manifestările democratice, am încurajat promovarea şi răspândirea culturii româneşti şi europene în ţara-soră! Repet ce am afirmat în nenumărate rânduri: de pe întreaga scenă politică, noi am fost singurii care am acţionat mereu în interesul european al fraţilor de peste Prut. Iar acţiunile Guvernului Ponta, sau mai curând lipsa lor, demonstrează din plin acest fapt! Cred cu tărie că misiunea de modernizare pe care ne-am asumat-o cât timp am fost la guvernare a avut la bază convingerea că succesul nostru în Uniunea Europeană nu poate fi complet fără prezenţa cetăţenilor moldoveni în proiectul european. Cu mândrie afirm că am încercat din răsputeri să continui această menire şi în actualele condiţii, iar interesul Comisiei pe care o conduc în chestiunea moldovenească susţine din plin afirmaţiile mele!

Stimaţi guvernanţi, vă invit să trataţi cu seriozitate acest subiect şi să nu cădeţi în capcana minimizării impactului politic a schimbării de macaz a Ucrainei. În aceste momente, asigurarea Republicii Moldova de susţinerea noastră reală este vitală. Vă rog, aşadar, să acţionaţi conform declaraţiilor dumneavoastră: locul Moldovei este în Uniunea Europeană, alături de România! Din nefericire, integrarea fraţilor noştri nu se poate face doar din vorbe!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Guvernul USL, guvernul ordonanţelor"

Mulţi dintre noi ne aducem aminte de Guvernele de după anul 2000, începând cu "Guvernul Năstase", continuând cu, "Tăriceanu" şi "Boc", care erau criticate de către opoziţie pentru faptul că guvernează prin ordonanţe de urgenţă şi se folosesc prea puţin de proiecte de lege (care să fie dezbătute pe larg în Parlament), aşa cum se întâmplă în celelalte ţări democratice din Europa.

Cred şi acum că toate aceste "critici" erau îndreptăţite, indiferent din partea cui au venit, pentru că aşa este normal să se facă propuneri, respectiv, proiecte de lege, nu să se impună Parlamentului hotărâri sub formă de ordonanţe de urgenţă, dacă nu este absolut necesar.

Ceea ce face însă actualul Guvern USL le întrece pe cele pe care le-au amintit, cu toate că nu a trecut nici măcar un an de zile de la guvernare în actuala formulă.

Mă surprinde că actualul Guvern apelează atât de des, aproape în totalitate, la această procedură, şi nu alege calea cu adevărat democratică şi sănătoasă. Respectiv proiecte de lege pe care să şi le poată însuşi fiecare parlamentar şi să-şi exprime punctele de vedere, atât în cadrul comisiilor de specialitate, cât şi în şedinţele de plen, odată cu dezbaterea acestora.

Mai mult, aproape nici una dintre propunerile legislative venite din partea parlamentarilor nu este susţinută de către actualul Guvern, care deţine majoritatea covârşitoare în Parlament. Acest lucru face ca iniţiativele noastre legislative la care se lucrează, uneori, luni de zile, să fie aproape 100% respinse (în cele mai multe cazuri fără motive întemeiate), pe traseul discutării şi dezbaterii lor în cele două Camere ale Parlamentului.

Nu e de mirare faptul că mulţi colegi parlamentari renunţă la a mai face propuneri legislative, limitându-se în activitatea lor din Parlament la declaraţii politice, întrebări şi interpelări adresate Guvernului.

Şi totuşi, oare, cei puţini (Guvernul) pot gândi şi hotărî, mai bine decât cei mulţi (Parlamentul), care din punct de vedere profesional acoperă toate domeniile de activitate ale societăţii româneşti şi sunt aleşi direcţi ai poporului?

Am auzit de mai multe ori şi replica Guvernului, care susţine că toate ordonanţele parcurg şi etapa de discuţii şi dezbateri în Parlament. Este adevărat, numai că ordonanţele, la fel ca şi hotărârile de guvern, intră în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial şi în conformitate cu voinţa Guvernului; cu efecte imediate, care nu întotdeauna concordă cu voinţa Parlamentului.

Apoi, perioada de timp de la sesizarea Parlamentului şi până la forma finală, când devine lege o ordonanţă de urgenţă, este de la câteva luni până la ani de zile, timp în care produce efecte de multe ori neagreate de către investitori (fie străini, fie autohtoni), mediul de afaceri în general şi cetăţenii acestei ţări.

Stimaţi colegi, lucrurile trebuie să se schimbe! Altfel, lunile viitoare vor fi similare celor de la începutul anului trecut, dar de această dată se va cere demisia actualului Guvern.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Educaţia financiară - un pas spre normalitate"

Doresc să salut pe această cale lansarea de către Banca Naţională a României a materialelor care susţin cursurile de Educaţie financiară în ciclul primar şi gimnazial. Recunoaşterea de către Ministerul Învăţământului a necesităţii acestei materii şi susţinerea sa financiară reprezintă, din punctul meu de vedere, un act de normalitate şi aliniază învăţământul românesc cerinţelor globale actuale.

Este îngrijorător că, în clasamentul Băncii Mondiale, ţara noastră se poziţionează sub medie în privinţa educaţiei financiare. Din nefericire, acest nivel scăzut arată cât de puţin înţeleg românii atât din politicile financiare promovate de BNR, cât şi din contractele pe care mulţi le-au semnat în interacţiunile lor cu băncile. Aşa se explică, pe de o parte, lipsa de informare şi înţelegere a condiţiilor puse de bancă, iar pe de altă parte, abuzurile realizate de către unele bănci în relaţiile cu clienţii.

Faptul că deja mai bine de 10.000 de părinţi şi-au îndrumat copiii spre această materie nu poate fi decât îmbucurător. Consider că predarea unei materii în şcoli care să contribuie la formarea unei culturi financiare va ajuta generaţiile viitoare să crească în adevăratul spirit al economiei de piaţă şi al democraţiei. Cetăţenii români de mâine vor cunoaşte mai bine mecanismele economice, vor avea modele clare de antreprenori de succes, ceea ce nu poate decât să încurajeze activităţile antreprenoriale eficiente şi comportamentele economice responsabile.

Mă văd nevoit să adaug că un cetăţean informat va fi întotdeauna mai dificil de manipulat şi nu se va încrede orbeşte în speculaţiile şi declaraţiile pur politice ale guvernanţilor. Cred cu tărie că dacă românii de astăzi ar fi beneficiat de aceleaşi cursuri de educaţie financiară, măsurile de austeritate pe care noi ni le-am asumat în perioada de criză ar fi fost înţelese mai bine şi acceptate mult mai uşor; mai mult decât atât, un buget precum cel de anul viitor nu ar fi fost niciodată aprobat - nici de populaţie, nici de politicieni!

Pe lângă multitudinea de greşeli în guvernare care vor afecta viaţa românilor pe termen lung iată şi o iniţiativă bună a autorităţilor. Sper ca acest curs, care este în prezent unul opţional, să cunoască o răspândire cât mai mare şi să devină cât mai curând unul obligatoriu. O asemenea măsură avantajează în special mediul rural şi diminuează discrepanţele în raport cu mediul urban, crescând şansele la dezvoltare a copiilor de la sate. Personal susţin acest proiect, dar problema nu va fi rezolvată cu adevărat până ce nu vom face o revizuire a legislaţiei în ce priveşte sistemul bancar din România.

Domnul Sorin Teju:

Supun atenţiei şi analizei dumneavoastră prevederile referitoare la introducerea în Codul de procedură fiscală a unor termene speciale pentru scadenţa şi declararea creanţelor fiscale din OUG nr. 84/2012, publicată în M.Of. nr. 845/13.12.2012.

Consider că legislaţia în vigoare ar putea fi uşor modificată pentru a facilita buna funcţionare a companiilor din România. În urma unei adrese primite la cabinetul parlamentar din teritoriu, doresc să vă aduc la cunoştinţă situaţia actuală cu care se confruntă mediul de afaceri românesc.

Conform articolelor 111 şi 111ą din OUG nr. 84/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 845/13.12.2012, creanţele fiscale pentru care scadenţa şi termenul de declarare se împlinesc la 25 decembrie trebuie declarate şi sunt scadente până la data de 21 decembrie. Mai mult decât atât, conform acestor articole din Codul de procedură fiscală, dacă data de 21 decembrie este zi nelucrătoare, creanţele fiscale sunt scadente şi se declară până în ultima zi lucrătoare anterioară datei de 21 decembrie. Aceasta situaţie reprezintă o excepţie, deoarece în cazul celorlalte termene de plată şi de depunere a declaraţiilor programate pentru o zi nelucrătoare, scadenţa se amână până în prima zi lucrătoare de după această dată.

Având în vedere faptul că acesta este al doilea an în care se aplică procedura menţionată, sprijin revizuirea acesteia, deoarece forma sa actuală îngreunează activitatea societăţilor comerciale şi împiedică respectarea obligaţiei de a achita plăţile obligatorii scadente în decembrie mai repede decât în celelalte luni.

Susţin acest lucru deoarece toate companiile lucrează de obicei în baza unor relaţii comerciale rezultate din contracte ce conţin termene de plată clare şi care trebuie respectate. Acest fapt conduce la întocmirea unui calendar de încasări şi plăţi în baza căruia se desfăşoară întreaga activitate a firmei.

Respectarea acestui calendar de încasări şi plăţi conduce la o activitate normală a firmei, însă face imposibilă aplicarea actului normativ şi implicit atrage aplicarea de majorări de întârziere sau pierderea unor facilităţi fiscale acordate.

În consecinţă, susţin reanalizarea situaţiei actuale şi propun ca la nivelul plăţilor obligatorii pentru luna decembrie 2013 să se aplice principiul general conform căruia dacă termenul de plată este într-o zi nelucrătoare, scadenţa să fie amânată până în prima zi lucrătoare de după data programată şi să nu fie decalată la o dată anterioară.

Această solicitare o fac pentru susţinerea mediului de afaceri din România. Ne aflăm încă într-o perioadă grea din punct de vedere economic şi trebuie să luăm în calcul orice modificare ar putea contribui la bunăstarea generală. Interesul nostru nu trebuie să fie în a îngreuna buna funcţionare a mediului de afaceri, ci în facilitarea acesteia. Companiile trebuie să respecte termene limită, iar penalizarea acestora în situaţii ce nu ţin de nesupunerea voită în faţa legii, ci de circumstanţe speciale, ar trebui reanalizată.

În concluzie, promovez politicile care contribuie la o mai bună funcţionare a sistemului fiscal, dar îmi doresc, în acelaşi timp, o productivitate mai mare pentru ţara noastră, fapt ce mă determină să apelez la susţinerea dumneavoastră în modificarea OUG nr. 84/2012.

Domnul Dumitru-Verginel Gireadă:

Declaraţie politică despre Forumul Economic şi Comercial China-Europa Centrală şi de Est, desfăşurat la Palatul Parlamentului.

După ce s-au încheiat lucrările Forumului Economic şi Comercial China-Europa Centrală şi de Est, desfăşurat la Palatul Parlamentului, consider că: "Statele din Europa Centrală şi de Est dispun de produse din carne, lapte şi băuturi alcoolice de înaltă calitate, iar procesul de urbanizare din China va conduce în mod cert la sporirea cererii pentru carne de vită, oaie, brânzeturi, vinuri etc. Europa Centrală şi de Est va deveni, astfel, o importantă sursă a importului de produse agricole pentru China. Altfel spus, comerţul reciproc cu produse agricole va creşte la un nou nivel cantitativ. Sunt convins că, dacă Guvernul USL îşi fructifică şansa, România a scăpat de criză. Nu anul viitor, dar în 2015, cu siguranţă.

Noi, ca parlamentari, după aceste zile de discuţii, ne simţim într-adevăr utili. Eu mă simt util acum, când pot să le spun oamenilor din teritoriu că nu va mai munci nimeni pe nimica toată, nici în agricultură, nici în domeniul creşterii animalelor! Se va face export de animale şi carne şi automat va creşte şi cererea de cereale, automat vor creşte şi preţurile pentru produsele agricole. Investiţiile chineze în România sunt acum în valoare de 160 de milioane de dolari, în timp ce investiţiile româneşti în China sunt de 280 de milioane de dolari. Exporturile româneşti în China au crescut de la 360 de milioane de dolari, în 2008, la aproape un miliard de dolari, anul trecut. Iar numai în primele 10 luni ale anului 2013, schimburile comerciale între China şi România s-au ridicat la 3,27 miliarde de dolari.

Premierul Consiliului de Stat al R. P. Chineze a fost însoţit la lucrări de o delegaţie guvernamentală şi de numeroşi oameni de afaceri. Şi este, de fapt, prima vizită în România a unui premier al Consiliului de Stat al R.P. Chineze după 19 ani.

Doamna Cristina Nichita:

"USL iubeşte Iaşiul"

Recunosc şi îmi asum faptul că experienţa mea politică nu este prea vastă şi de aceea poate că am uneori uimiri pe care colegii mei mai experimentaţi le-ar putea trata cu un zâmbet. Cu riscul de a stârni asemenea surâsuri, trebuie să vă mărturisesc faptul că sunt absolut siderată de retorica pe care unele organe mass-media, inspirate de gânditorii politicilor de dreapta şi cei care le cântă în strună pe bani mulţi, le aruncă în ultima vreme în dezbaterea publică.

Dacă e să mă refer la chestiunile politice de la nivel central, nu pot să nu observ discursul găunos al liderilor PDL, care, fiindcă tot sunt campioni la schimbat culori politice, în aceste zile au devenit verzi de furie din cauza succesului fenomenal pe care l-a avut vizita delegaţiei chineze în România. Corifeii capitalismului absolut, lăudătorii necondiţionaţi ai investiţiilor străine, campionii ideii că trebuie să facem orice pentru ca în ţara noastră să vină investiţii fie şi de un dolar, au devenit astăzi primii critici ai investiţiilor chineze. E greu de imaginat mai multă ipocrizie decât cea a acelor oameni politici şi jurnalişti care în luna octombrie criticau Guvernul Ponta pentru lipsa investiţiilor străine, iar astăzi au o problemă cu cele zece miliarde de dolari care vor fi investite în România de companiile chinezeşti. Când aţi fost sinceri, domnilor şi doamnelor? Oare nu vă ajunge sancţiunea electorală pe care aţi primit-o din partea unui popor care nu vă mai înghite tertipurile mediatice şi propagandistice? Oare chiar credeţi că românii, după 23 de ani, nu-şi dau seama că investiţiile străine, indiferent de unde vin ele, au mereu un preţ? E de înţeles că un succes diplomatic şi economic precum cel de la începutul acestei săptămâni nu vă convine, fiindcă el demonstrează diferenţa de calibru dintre politicienii USL şi cei din PDL, dar e oare necesar să vă mai acoperiţi şi de ridicolul ipocriziei?

În acelaşi context, am un mesaj politic şi pentru colegii din opoziţie care provin din regiunea de nord-est şi din Iaşi în special. USL n-a promis niciodată că va acţiona în aşa fel încât resursele ţării să fie alocate în mod preferenţial. USL a militat pentru normalitate, iar platforma-program cu care candidatul USL la primăria Iaşiului, domnul primar Gheorghe Nichita, a câştigat la scor alegerile din Iaşi, a avut pe un loc central ideea că fiecare comunitate trebuie să primească resurse proporţionale cu capacităţile ei administrative, cu nevoile şi cu ponderea populaţiei. A pretinde că întâlnirea dintre Gheorghe Nichita şi premierul Victor Ponta, în urma căreia guvernul USL şi-a reafirmat programele importante pentru regiunea de nord-est, este fie inutilă, fie se înscrie într-o logică feudală, aşa cum pretind unii colegi din PDL, este o atitudine care, iertat fie-mi cuvântul, sună a neghiobie. Suntem în concurenţă mai ales cu noi înşine şi multe dintre resursele necesare dezvoltării regiunii de nord-est şi Iaşiului trebuie asigurate pe cele două căi cuprinse în strategia USL: atragerea de fonduri europene şi alocarea după criterii clare a fondurilor de la buget. Asta a promis USL. Este desigur greu ca parlamentarii noştri, primarii noştri să poată repara într-un an distrugerile pe care le-a produs pedeapsa pe care Boc şi Băsescu au aplicat-o Iaşiului fiindcă a fost mereu o oază a social-democraţiei într-o mare portocalie de oameni care scriu cu oi pe dealuri ca să se vadă frumos din elicopterele portocalii. Guvernul Ponta nu trebuie să aloce discreţionar resurse Moldovei, ci trebuie să se uite la nevoile şi capacitatea noastră organizatorică, fiindcă doar aşa vom ajunge în situaţia de normalitate în care comunităţile locale nu vor mai primi finanţări în funcţie de culoarea politică a celor care le conduc.

USL iubeşte Iaşiul, fiindcă a redat ieşenilor demnitatea, fiindcă a restrâns drastic abuzurile grosolane ale preşedintelui, fiindcă a reîntregit salariile şi a mărit pensiile. USL iubeşte Iaşiul fiindcă Guvernul Ponta oferă oraşului din care vin şanse corecte cu cele ale altor mari oraşe, locuite tot de români plătitori de taxe şi impozite. USL iubeşte Iaşiul pentru că guvernul condus de Victor Ponta recunoaşte necesitatea unei autostrăzi care să lege Iaşiul de Târgu Mureş. USL iubeşte Iaşiul pentru că pentru prima dată în istorie despre autostrăzi nu se mai vorbeşte doar în Transilvania. Acei care se prefac că nu văd aceste lucruri joacă o carte politicianistă, de-a dreptul jalnică.

Nu pot încheia altfel decât întrebându-mă, cu referire la evenimente foarte recente, cine iubeşte mai mult Iaşiul, Botoşaniul, Suceava, Focşaniul sau chiar Clujul? Guvernul Ponta, care dă ţării un buget la timp, sau preşedintele Băsescu, tătucul PDL, care promite că-l va întârzia cu orice preţ? Şi nu, domnilor şi doamnelor din PDL, întrebarea nu e nicidecum una retorică!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ne luaţi până şi dreptul de a protesta"

În loc să pună în aplicare promisiunile din campanie, mai ţineţi minte, acela cu o nouă Lege a sănătăţii, deblocarea posturilor din sistem, spitale regionale, redeschiderea zecilor de spitale închise, ministrul sănătăţii, contabil de meserie, îşi găseşte şi competenţe juridice şi ne arată, ca un adevărat liberal, că cine nu mai este cu noi este împotriva noastră. Pe scurt ne spune că acţiunile noastre sunt ilegale...

"Eu cred că greva generală este mai degrabă o sperietoare decât un lucru care se poate realiza şi, din punctul nostru de vedere, în acest moment este ilegală. (...) Noi trebuie să discutăm despre lucrurile legale în ţara asta. Că unii vor să încalce legea este problema lor, sunt instituţii ale statului care trebuie să îşi facă datoria".

Oare ce e ilegal? Să ceri fonduri pentru sănătate, condiţii mai bune pentru pacienţi sau să fii plătit după nivelul de pregătire şi după cât munceşti?

Sunt nişte revendicări normale ce ţin de 3 articole din Constituţie pe care domnul ministru le-a uitat după decembrie 2012 - dreptul la sănătate, dreptul la muncă şi la un nivel de trai decent. Ne-am săturat cu toţii de reforma TV a sănătăţii, în care dincolo de glagorie, achiziţii centralizate în buzunarele ministerului şi secretizări nu se văd decât cele două tăieri succesive ale bugetului sănătăţii.

Sau sub USL, pe tăcute, dreptul la protest şi grevă au fost suprimate? Spune-o pe şleau, domnule ministru, ca să ştim şi noi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Patru motive pentru care nu vom vota bugetul USL"

Săptămâna trecută, comisiile parlamentare din Senat şi Camera Deputaţilor s-au reunit pentru a discuta Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2014. Amendamentele mele referitoare la alocarea pentru sănătate a 6% din PIB, 6 % din PIB pentru educaţie şi majorarea bugetului de la justiţie, apărare şi ordine publică au fost respinse.

Din cele 23 de amendamente depuse la Comisia pentru sănătate, pe probleme punctuale, patru au fost depuse de mine. Ele sunt doar patru motive pentru care nu voi vota bugetul coaliţiei de guvernare, ce nu mai e de mult bugetul României.

Concret:

Primul amendament propunea alocarea sumei de 80.600 mii lei pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi - a fost respins cu două abţineri şi două voturi favorabile. USL a respins fără nicio remuşcare punctul 6 al manifestului pentru Iaşi semnat de cel mai numeros grup parlamentar al puterii din istoria postdecembristă - cei 17 parlamentari de Iaşi. Cu un ministru ieşean al sănătăţii, Iaşiul, cu parlamentari câtă frunză şi câtă iarbă, ei nu reuşesc să facă nici măcar ce am reuşit eu ca deputat independent - înfiinţarea prin hotărâre de guvern a unui nou spital de urgenţă în Iaşi. Ieşenii care mor aşteptând la urgenţă sau prin sălile de aşteptare trebuie să ştie că tot guvernarea USL a distrus şi acest proiect, pentru a satisface mizere orgolii politice sau interese locale.

Al doilea amendament propunea alocarea sumei de 31.500 mii lei (7 milioane de euro) pentru Spitalul "Sfântul Spiridon" Iaşi - a fost respins cu o abţinere şi două voturi favorabile. Cei care ajung să se trateze la UPU "Spiridon" ştiu la fel de bine ca şi mine de ce este nevoie de aceşti bani. Ne miră doar că Guvernul USL refuză un amendament favorabil unui spital aflat în subordinea ministerului.

Al treilea propunea alocarea sumei de 40.000 mii lei (10 milioane de euro) pentru repunerea în funcţiune la parametri optimi a Institutului "Cantacuzino" - a fost respins cu două abţineri şi un vot favorabil. Ministerul preferă să importe vaccinuri pentru patru ani, pe bani grei, şi să cumpere lenjerie de pat, dar ne-a amintit că în situaţia în care se vor realiza economii la bugetul ministerului, banii vor fi direcţionaţi către acest institut. Probabil de la achiziţiile centralizate ce blochează fondurile şi care nu vor face posibilă adaptarea la noi apariţii de medicamente sau la noi necesităţi.

Al patrulea propunea alocarea sumei de 1.000 mii lei pentru achiziţionarea şi montarea unui computer tomograf la Spitalul de Urgenţă "Elena Beldiman" din Bârlad - a fost respins cu 3 abţineri. Mai e nevoie să spun, după accidental groaznic din această dimineaţă, de ce spitalul din Bârlad, şi nu vreun privat oarecare, are nevoie de CT? Până una alta, cel mai bun tratament din Bârlad se face la Iaşi, Galaţi şi Bucureşti.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"150 pe zi"

Iniţiativa legislativă ce prevede introducerea coplăţii pentru terapia abuzului de alcool şi stupefiante a intrat în dezbaterea Camerei Deputaţilor. Vedem că se vor consuma 30 milioane de litri de vin în perioada sărbătorilor, ceea ce explică şi dublarea numărului celor ce ajung la urgenţe în urma consumului de alcool. De aceea consider că cei 60.000 de consumatori de alcool prezentaţi la urgenţă ar trebui să compenseze, la sfârşitul terapiei, măcar o parte eforturile făcute de noi toţi pentru terapia acestei forme de abuz ce ne costă în fiecare an cel puţin 25 de milioane de euro. Nu mi se pare normal să introduceţi coplata pentru vârstnicii cu afecţiuni majore, în timp ce beţivii se tratează gratuit de câte ori doresc. Proiectul de lege prevede ca sumele colectate să fie folosite pentru ameliorarea condiţiilor din unităţile sanitare.

Concret, coplata pentru abuz de alcool şi droguri se decontează la ieşirea din spital, are valoarea de 500-1.000 de lei sau 50 -100 de ore de muncă la prima prezentare şi se dublează la repetarea abuzului în mai puţin de un an, iar sumele colectate vor fi utilizate de unităţile sanitare. Ea reprezintă decontarea examenului clinic şi paraclinic, a determinărilor toxicologice şi a măsurilor terapeutice efectuate în unităţile sanitare în cazul pacienţilor cu abuz de alcool sau consum de stupefiante şi poate fi modificată prin ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al justiţiei.

Precizăm că:

1. Numărul urgenţelor medicale legate de consumul de alcool este în continuă creştere. Am ajuns să tratăm la nivel naţional zilnic în medie peste 150 de pacienţi în urma consumului de alcool. Mai precis, consumul excesiv de alcool reprezintă între 20 şi 40% din cazurile de solicitare a asistenţei medicale şi peste 50.000 de pacienţi au beneficiat de tratament gratuit în unităţile de primire a urgenţelor.
2. Ne situăm peste media europeană, cu cei 18,5 litri de alcool consumaţi anual, şi pe locul doi la binge drinking (o formă episodică de consum excesiv de alcool). În aceste condiţii, un sfert din cele 2.000.000 de persoane ce consumă excesiv alcool ajung cel puţin o dată pe an la spital.
3. Şi numărul urgenţelor medicale legate de consumul de droguri este în continuă creştere. Am ajuns să tratăm zilnic la nivel naţional în medie cinci pacienţi pe zi. Mai precis, 2.163 de pacienţi au beneficiat de tratament gratuit în unităţile de primire a urgenţelor şi ambulatoriu, iar mai bine de jumătate din aceştia au necesitat internare (mai precis 64%), chiar dacă nu plătesc niciun fel de asigurări de sănătate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Abia aştept să îmi petrec revelionul cu domnul Antonescu"

Bugetul coaliţiei de guvernare nu mai e de mult bugetul românilor, ci un buget amputat şi neconstituţional. Luăm în considerare sesizarea CCR pe buget.

Săptămâna trecută, comisiile parlamentare din Senat şi Camera Deputaţilor s-au reunit pentru a discuta Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2014. Niciun amendament al opoziţiei nu a fost adoptat. USL a preferat să amputeze sănătatea, educaţia şi justiţia, apărarea şi ordinea publică şi a respins tot ceea ce ne-a promis în campania electorală.

Taxa Ponta, în varianta USL, acciza de 7 eurocenţi pe litru de benzină, e neconstituţională. O nouă taxă peste taxă a fost taxată similar de CCR în cazul Legii taxei clawback şi reîntoarsă Parlamentului.

Valoarea şi modul de calculare al acesteia vor duce, alături de cele peste 30 de taxe, accize şi impozite, la micşorarea veniturilor cu aproape 25% - ca pe vremea domnului Boc. Bugetul României a fost transformat în bugetele intereselor politicienilor din coaliţia de guvernare. Astfel, ne-au ciuruit, pentru că nimeni nu poate scăpa de scumpirile în lanţ generate de noua taxă pe benzină.

Mă bucur că domnul Antonescu ne-a confirmat că "Nu există nimic mai important pentru un parlamentar USL decât Proiectul Legii bugetului" şi că, în varianta sesizării la CCR, "Nu rămâne decât ca într-o perioadă dificilă, de sărbători, parlamentarii să vină la muncă". Domnia Sa ne asigura că: "Nu e niciun fel de scuză că e incomod, şi dacă ar fi să fie seara de Revelion, parlamentarii vor veni să voteze bugetul".

Noi luam în calcul sesizarea CCR pe Legea bugetului. Deşi am mari rezerve că îşi vor respecta promisiunile, ne vom permite fără jenă să îi deranjăm din tihnita vacanţă a puterii. Sau faceţi un buget pentru România. Daţi acolo unde e nevoie şi scoateţi această taxă neconstituţională.

Eu oricum lucrez la urgenţă în fiecare an în perioada sărbătorilor, aşa că invitaţia preşedintelui Senatului mi se pare de nerefuzat. Ne vedem pe 31 decembrie, domnule Antonescu? Poate vă faceţi timp atunci să vorbim şi despre grevele din sănătate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Asumarea asomarii"

O lege majoră pentru viaţa noastră, precum descentralizarea, nu se dezbate, ci se "asomează" în Parlament, în schimb se dezbate în Parlament o lege făcută pentru o societate comercială particulară - Roşia Montană.

Este clar ca bună ziua că actuala majoritate guvernează pentru propriile interese, aruncând câteva firimituri către clientela de partid. Puţin îi pasă de propriii cetăţeni. Asumarea răspunderii de către o majoritate parlamentară de 70% înseamnă lipsa deschiderii spre dialog şi asomarea a ceea ce mai reprezintă separaţia puterilor şi democraţie.

Unde sunt libertăţile noastre?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Băile Felix - alt şist pe şest. Cerem desecretizarea acordului!"

Condamn fără rezerve decizia guvernamentală de a permite extragerea gazelor de şist în perimetrul de la Băile Felix înainte de a se termina dezbaterea parlamentară a legii ce interzice utilizarea fracturării hidraulice.

Pe 6 noiembrie, Senatul nu a reuşit respingerea iniţiativei ce prevede interzicerea utilizării fracturării/fisurării hidraulice pentru explorarea şi exploatarea hidrocarburilor gazoase sau lichide pe teritoriul României şi pe platforma teritorială a Mării Negre. Aceasta a intrat în dezbaterea Camerei Deputaţilor, dar pe şest, pe 14 noiembrie, Guvernul s-a grăbit să dea drumul extragerii gazelor de şist la Băile Felix.

Guvernul a aprobat prin HG nr. 887 din 14.11.2013 Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare în perimetrul EX - 3 Băile Felix, încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi East West Petroleum Corp, în calitate de concesionar, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, ce intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial.

Anexa nu se publică, fiind clasificată, potrivit legii.

Aceeaşi companie a mai obţinut acordul Guvernului pentru exploatarea gazelor de şist în perimetrele 8 Biled şi 7 Periam din judeţul Timiş.

Revin cu solicitarea către Ministerul Sănătăţii şi cel al Mediului de a preciza lista substanţelor utilizate în această tehnologie pentru că, până azi, în ciuda insistenţelor, nu am primit niciun răspuns.

Românii au dreptul să ştie ce li se pregăteşte şi de aceea vom interpela Guvernul pentru desecretizarea acestui acord.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Bugetul Iaşiului, amputat de USL"

USL suferă de amnezie. Nu contează ce a promis în campanie sau oamenilor care le-au adus victoria în alegeri. Sumele defalcate pentru sprijinirea bugetelor locale în 2014 au fost amputate în mai toate zonele de interes.

Să ne amintim... Iaşiul a beneficiat în 2010, când era în opoziţie, de 68 de milioane de lei, dar s-a trezit că în plină guvernare USL nu mai primeşte decât 60 de milioane de lei. Nici 2014 nu va fi mai vesel, pentru că suma de doar 62 de milioane lei este insuficientă pentru nevoile autorităţilor locale. Se taie de la infrastructura rutieră, de la protecţia copilului, de la persoanele cu handicap, şi nu sunt uitate de la tăieri nici laptele şi cornul şi nici învăţământul special.

Iaşiul a primit chiar mai puţin decât judeţele Suceava, Botoşani... mai mici ca populaţie şi ca număr de parlamentari ai coaliţiei de guvernare.

Oare de ce USL urăşte Iaşiul?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"CCR a făcut dreptate românilor"

Am condamnat mereu Legea de aprobare a Memorandumului de înţelegere între statul român şi Rompetrol. CCR a consfinţit acest lucru şi a declarat legea USL neconstituţională.

Este reprobabil modul în care USL a încercat să ascundă sub preşul Parlamentului eşecul negocierilor guvernamentale.

Guvernul a acceptat ca statul să încaseze în 10 ani doar 270 din cele 760 de milioane de dolari cu care a creditat Rompetrol în 2003, primind în schimb perspectiva incertă că, din cei 18% cu care rămâne acţionar în companie, va mai scoate cândva profit.

Până şi un copil de grădiniţă ar fi avut mai mult succes şi nu ar fi cedat, după o lună de negociere, pentru 200 de milioane de dolari, 26,69% din pachetul de 44,6% pe care Rompetrol i l-a pus pe masă în 2010 în contul datoriei de 690 de milioane la acea vreme. Până şi un copil nu ar fi acceptat doar compensaţii pe hârtie, în fonduri de investiţii iluzorii, care să susţină financiar dezvoltarea rafinăriei.

Dar doar un copil ar fi fugit de răspundere şi ar fi pasat eşecul printr-o lege în Parlament, Aşa că în octombrie, Proiectul de Lege privind aprobarea Memorandumului de înţelegere încheiat între statul român şi The Rompetrol Group N.V. a fost adoptat de coaliţia de guvernare prin votul a 79 de senatori.

Transmit azi condoleanţe hrăpăreţei clientelei de partid a USL, ce nu va mai putea profita de banii sifonaţi în defavoarea poporului român, şi cer Guvernului Ponta să-şi asume răspunderea nu doar pe descentralizare, ci şi pentru afacerile păguboase: Oltchim, CFR Marfă, Roşia Montană şi Rompetrol.

Consider că decizia CCR este binevenită pentru că aduce speranţa într-un moment fără corupţie şi clientelism politic.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cele 348 de amendamente arată că nu acordăm niciunui guvern un cec în alb"

PP-DD a depus amendamente la bugetul de stat. Centralizarea finală arată 284 amendamente iniţiate de deputaţi şi 64 de amendamente ale senatorilor.

Sunt cinci amendamente majore legate de sănătate - 6% din PIB, educaţie - 6% din PIB, justiţie, apărare, ordine publică.

Cele mai multe amendamente de la Camera Deputaţilor sunt cele de la Ministerul Dezvoltării Regionale, 197 de la deputaţi şi 16 de la senatori, urmate de cele 38 depuse la buget.

PP-DD condamnă faptul că guvernanţii nu găsesc bani pentru sănătatea şi educaţia românilor, în timp ce se găsesc oricând bani pentru clientela politică din consiliile de administraţie sau pentru politicieni.

PP-DD prognozează că prin alocarea unuia dintre cele mai mici procente din PIB din UE pentru sănătate nu se va asigura pacienţilor accesul echitabil la îngrijiri medicale de calitate şi nici locuri de muncă sau motivaţia salarială pentru personalul medical. Aceste alocări bugetare vor duce doar la creşterea numărului de bolnavi şi la menţinerea României pe primele locuri din UE la TBC, cancer, hepatita B şi C, mortalitate infantilă şi perinatală, precum şi înmulţirea cazurilor de malpraxis sau a personalului medical ce alege să plece în străinătate.

Fiind lucruri importante pentru viaţa fiecărui român, pe care şi coaliţia de guvernare le-a promis în campania electorală, sperăm că vor primi votul tuturor celor care văd interesul cetăţeanului mai presus de cel de partid.

Nu acordăm niciunui Guvern vreun cec în alb şi ne rezervăm dreptul de a nu vota acest buget, în condiţiile în care amendamentele noastre nu sunt adoptate

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"CFR, ce faci românilor?"

Domnule Ponta... ce ne mai pregăteşti?

În cifre seci: CFR Marfă - 200 de disponibilizaţi, deficit de 220 de milioane de lei, pierderi de patru ori mai mari decât cele estimate.

Tot în cifre seci, dar previzibile: vor creşte bonusurile celor aflaţi în conducerea companiei. Pentru măreţele realizări pe care le-aţi văzut!

După ce i-au fost şterse cu buretele datoriile, citiţi eşecurile de gestionare, companiei, în vederea unui eşec al privatizării, aceeaşi companie a cerut o rectificare de 100.000 de lei... şi asta pe fondul disponibilizărilor.

Nu este singura majorare de cheltuieli. Conducerea va încasa aproape dublu, adică 1,12 milioane de lei, iar asta în condiţiile în care veniturile scad cu aproape 10%.

Rupt de grija poporului, USL dă oamenii afară, dar găseşte oricând bani pentru şefi numiţi politic. Cât să vă mai suportăm?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Formula apei chioare"

Am trăit să o vedem şi pe asta. Al doilea om în stat şi în USL, domnul Antonescu susţine că oameni influenţi din servicii fac presiuni ca premierul Ponta să candideze la prezidenţiale. "Eu, să nu-mi cereţi detalii, că eu chiar nu le am, eu cred că există presiuni şi din afara partidului, nu numai din interiorul partidului. Eu cred că există presiuni poate şi din zona unor oameni influenţi în servicii, cred. Nu acuz pe nimeni, până la urmă nu-i decât normal (...) Să candideze domnul Ponta, că aici nu se fac experimente (cu un alt candidat din partea PSD, n. r.). Domnul Ponta e un om care, fiind şi prim-ministru, arătând destule calităţi în această perioadă, e un candidat. Nu poţi lua aşa, pe oricine, pe motiv că e partidul mare, că am văzut în 2009 un candidat destul de celebru"

Voalat şi discret, ca să nu supere securitatea, domnul Antonescu ne-a dezvăluit de fapt formula apei chioare cu care suntem îmbătaţi de vreo 24 de ani...

Ca şi în decembrie1989, iar intervin "agenturile", şi îmi vine să cred că au dreptate pentru că şi alţii spun că "nu mai ştiu câţi mai suntem" sau că ei "au furat mai mult ca noi".

Vor să ne inducă ideea că nu contează dacă ne ducem la vot, că tot cine se decide va ieşi. Oare preşedintele va ieşi din primul tur, cu 70%, aşa cum spun unii? A alege între personaje extrem de controversate - repetenţi şi plagiatori - e doar varianta umilitoare pentru România.

Noi, cei care plătim taxe cu 25% mai mari, ştim însă că nu va fi aşa.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Mama clientelei de partid"

Ca preambul al anului electoral 2014 Guvernul face alocări bugetare importante. Nu pentru sănătate, nu pentru educaţie, nu pentru ordine publică sau pentru alocaţiile pentru copii.

O ordonanţă de urgenţă a Guvernului permite mărirea indemnizaţiilor de şedinţă a reprezentanţilor în Adunările Generale ale Acţionarilor din companiile neperformante, de la 47 de lei, cât iau în prezent, până la 25%, din cât primeşte şeful companiei. Vom avea astfel mii de euro alocaţi clientelei de partid.

Şi dacă vă întrebaţi unde se duc banii din noile taxe, accize şi impozite vedem că douăzeci de milioane de români sunt puşi la biruri pentru a umple buzunarele nomenclaturii care munceşte din greu pentru partidul unic.

Nesimţirea, după cum se vede, nu are limite... medicii muncesc pentru un salariu de nimic, profesorii sunt daţi uitării, copiii nu mai există pentru guvernanţi. Nu putem închide ochii când milioane de euro vor fi alocaţi anual pentru cei care sifonează banii statului.

Vom înainta un proiect de lege care să limiteze salariile celor numiţi politic, dar, până atunci, solicit administraţiei prezidenţiale să nu promulge un astfel de proiect.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Măsura ce va duce la scăderea vârstei pensionării femeilor cu cel puţin doi ani"

În forma actuală, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice nu mai prevede posibilitatea reducerii vârstei standard de pensionare pentru femeile care au realizat stagiul complet de cotizare, în funcţie de numărul de copii născuţi, aşa cum prevedea vechea lege, în prezent abrogată, Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Conform proiectului meu de lege, toate femeile care au muncit şi au realizat stagiul complet de cotizare la sistemul de pensii au dreptul de a beneficia de reducerea vârstei de pensionare cu câte 2 ani pentru fiecare copil născut şi crescut în familie.

Considerăm că acest lucru va avea impact favorabil pe 3 segmente socio-economice:

1. asupra natalităţii în general, dar cu precădere în familiile în care mamele muncesc;
2. asupra reducerii evaziunii şi muncii la negru, angajatele având un motiv suplimentar în angajarea cu forme legale;
3. asupra speranţei de viaţă.

În 2012, rata totală de fertilitate (numărul mediu de copii născuţi vii de către o femeie în cursul întregii sale perioade fertile) din România a scăzut sub pragul critic (de 2,1, sub care are loc scăderea populaţiei), ajungând la un minim istoric de 1,428, la care vorbim de un declin demografic în care dispar câte cinci români în fiecare oră.

Modelul actual de fertilitate arată o scădere de un copil pentru fiecare româncă, iar tot mai multe femei, salariate sau nu, amână aducerea pe lume a unui copil, din considerente economice.

În ultimii 20 de ani înregistrăm un dezastru demografic în ceea ce priveşte evoluţia natalităţii atât la nivel de ţară, cât şi în zonele care asigurau tradiţional un sport natural pozitiv.

La nivel naţional, scăderea natalităţii la 195.000 de copii reprezintă un minim istoric al României moderne, ce va fi urmată de mari probleme sociale. Dacă se menţine acelaşi ritm, în 15-20 de ani va fi pusă în dificultate atât piaţa muncii, ce va ajunge fără salariaţi, cât şi bugetele de sănătate şi de pensii, care vor avea nevoie de sprijin tot mai important de la bugetul de stat.

Moldova a înregistrat în ultimii douăzeci de ani o reducere la jumătate a natalităţii. În 1990, în Vaslui se năşteau 8.377 de copii, dar în 2010 numărul acestora a ajuns la doar 4.464. Practic, se înregistrează o prăbuşire a natalităţii de 47%, ce a făcut ca Vasluiul să ajungă pe ultimul loc între judeţele Moldovei. Scăderi majore se înregistrează şi în restul judeţelor, Vasluiul fiind urmat în prăbuşirea natalităţii de Botoşani (46%), Neamţ (44%), Bacău (42%) şi Galaţi (40%).

Acest proiect legislativ se alătură celorlalte măsuri pe care le-am iniţiat în sesiunea parlamentară precedentă, ce prevăd încurajarea natalităţii prin facilităţi fiscale reale acordate în funcţie de numărul de copii în familiile care muncesc, cât şi prin asigurarea consultaţiilor gratuite pentru gravide şi nou-născuţi, pentru că România are nevoie în acest moment de politici publice şi strategii clare, concretizate într-un program naţional de stimulare a natalităţii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Domnul Ponta pentru noi este Ceauşescu doi"

Ca pe vremea lui Ceauşescu, ministrul marilor proiecte, Dan Şova, a decis să asfalteze drumul Ciolpani-Snagov în onoarea premierului Chinei. Guvernul a scos imediat din puşculiţă banii necesari pentru marele proiect de interes local şi a preluat peste noapte, prin HG nr.881 din 14 noiembrie, de la Consiliul Judeţean Ilfov, o porţiune de drum judeţean pe care a botezat-o de interes naţional.

În timp ce angajaţii parlamentului vopsesc şi frunzele şi gardul, românii aşteaptă nerăbdători autostrada Cheia - Vălenii de Munte, aeroportul de la Cornu şi portul de la Mila 23.

Toţi cei care ne-am săturat de măreţele nerealizări ale celor 3 miniştri ieşeni şi ale celor 17 parlamentari iubitori de Iaşi îl rugăm pe domnul Li Keqiang să nu uite să viziteze Iaşiul.

Va avea ocazia să strige "Banzai!" la aterizarea pe aeroportul ieşean, să îşi dovedească curajul şi să se trateze la spitalele din Iaşi şi să se plimbe pe şoseaua de centură în drum spre Târgu Mureş... sau poate ar fi mai simplu, să îi ia pe micul Ceauşescu şi pe Meşterul Manole al marilor proiecte şi pe toţi maidanezii politici în cantonament în China vreo zece mii de ani.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ne întoarcem în anii ‘60 la Sănătate"

În timp ce legea mea ce prevede alocarea a 6% din PIB sănătăţii stă uitată prin sertarele Senatului şi în ciuda faptului că ne-a promis combaterea subfinanţării sistemului sanitar, Guvernul taie o cincime din bugetul şi aşa firav al Sănătăţii.

Asta înseamnă că pentru sănătatea fiecărui român se vor găsi doar aproximativ 300 de euro, o sumă "exorbitantă", dar de 10 ori mai mică decât media europeană.

Până şi oficialii din Ministerul Sănătăţii sunt nevoiţi să recunoască faptul că în ceea ce priveşte alocările pentru sănătate România a rămas la nivelul Europei anilor ’60, în condiţiile în care media europeană alocă Sănătăţii 8,9% din PIB, fiind de peste două ori mai mare decât cea romanească.

Chiar şi Albania alocă un procent mai mare decât noi. Nu se precizează şi probabil că nu se pune problema redeschiderii celor 182 de spitale închise sau construirii de spitale noi, iar cele care au mai rămas vor fi închise prin declasificare.

Mai mult decât atât, vorbim de PIB-ul României, incomparabil mai mic decât în celelalte ţări europene, şi de o populaţie bolnavă şi săracă. În condiţiile insuficienţei fondurilor, nici nu se poate pune problema unui sistem de sănătate competitiv şi accesibil şi a unui personal plătit cu salarii decente.

Guvernanţii schimbă fără jenă programele din campania electorală cu alte realităţi bugetare. După ce ne-a promis "acces liber şi egal la educaţie şi sănătate", USL ne tratează doar cu noi taxe şi scumpiri.

Domnul Vasile Gudu:

"Bugetul de stat 2014 - cadoul lui Moş Nicolae Ponta pentru baronii locali"

Bugetul pe anul 2014 este un buget tipic al stângii socialiste, bazat pe introducerea de noi impozite şi taxe, pe mărirea unora existente şi reflectă eşecul politicii economice a Guvernului USL, eşec certificat prin Acordul încheiat cu Fondul Monetar Internaţional. Se invocă din nou, în mod laş, Acordul cu FMI şi cu Comisia Europeană ca fiind forţa care a determinat Guvernul USL să propună noi impozite şi taxe sau să le crească pe cele existente. Situaţia economică nu a cerut un acord cu FMI, aşa cum a fost situaţia din anul 2009, când România nu a avut nicio altă şansă de a supravieţui decât un acord cu FMI şi cu Comisia Europeană. România nu avea atunci altă opţiune.

Astăzi, însă, România nu se află într-o situaţie care să o oblige să încheie un acord cu FMI-ul. Negocierile purtate de către Guvernul USL nu au făcut decât să consemneze eşecul politicii economice a acestui guvern.

Bugetul pe anul 2014 arată că USL guvernează România în absenţa unor strategii esenţiale pentru dezvoltare, provocând prejudicii importante cetăţenilor şi economiei. Reprezentanţii Guvernului s-au prezentat nepregătiţi la negocierile cu Comisia Europeană pe tema priorităţilor României pentru perioada 2014-2020, irosind ocazia de a arăta ce dorim să finanţăm cu cele 40 de miliarde de euro alocate.

Bugetul întocmit de Guvernul USL demonstrează neputinţa absorbţiei fondurilor europene şi lipsa unor strategii pe termen mediu şi lung, cu efecte din ce în ce mai negative pentru economie. Incompetenţa guvernului condus de Victor Ponta se datorează şi faptului că România nu are la ora actuală masterplanul pentru transporturi, nu are o strategie în domeniul energiei, lipseşte strategia pentru agricultură şi cea pentru dezvoltare rurală.

Munca, Educaţia şi Sănătatea vor primi mai puţini bani comparativ cu anul 2013. Economia, Internele, Justiţia şi SRI vor avea şi ele mai puţine fonduri la dispoziţie, în raport cu anul anterior.

În schimb administraţiile locale primesc anul viitor cu 1,2 miliarde de lei mai mult faţă de 2013 doar prin majorarea transferurilor pentru Programul Naţional de Dezvoltare Locală (coordonat de nimeni altul decât de vicepremierul Liviu Dragnea). Din banii trimişi în teritoriu la consiliile judeţene, consiliile locale şi primării prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice se propun investiţii în: infrastructura din mediul rural, în săli de sport şi cămine culturale, se construiesc şi se reabilitează şcoli, dispensare etc.

Destinaţia sumelor se stabileşte de către vicepremierul Liviu Dragnea, potrivit Ordonanţei de urgenţă pentru aprobarea PNDL din 10 aprilie 2013, care abrogă Legea PNDI-ului. Conform acestei ordonanţe, vicepremierul este cel care întocmeşte şi aprobă prin ordin al ministrului, repartizarea sumelor pentru program pe judeţe, pe fiecare subprogram şi pe domenii specifice. Pentru PNDL s-au alocat fonduri totale de la bugetul de stat însumând 492,94 milioane de lei, sumă la care se adaugă şi resursele prevăzute în bugetele locale pentru acest program, în timp ce construcţia de locuinţe beneficiază de 44,17 milioane de lei.

Pentru a completa sumele la bugetul de stat pe anul 2014, Guvernul USL a luat noi măsuri fiscale, şi anume:

• indexarea cu rata inflaţiei a cursului euro de anul trecut la care se calculează acciza şi adăugarea unui plus de 7 eurocenţi pe litrul de carburant.
• un impozit de 1,5% din valoare pentru clădirile cu destinaţie specială din economia privată, din care Guvernul a calculat că poate aduna la buget circa 120 de milioane de euro.

Introducerea de noi poveri fiscale nu face decât să frâneze şansa de relansare economică a României, opinie total contrară politicii fiscale a Guvernului USL. Această taxă va duce la creşterea inflaţiei. Inflaţia va fi anul viitor între 3,5-3,6%, Banca Naţională estimând o inflaţie de 3%.

Ca urmare a punerii în aplicare a acestor noi biruri în anul 2014, circa 300 de milioane se duc ca supliment faţă de 2013, ca fonduri de împărţit la ministerul vicepremierului Liviu Dragnea!

Bugetul pentru anul 2014 este o imagine vie a unei contabilităţi macroeconomice accentuată de populismul unui viitor an electoral, prin faptul că nu urmează un obiectiv economic, ci doar o promisiune electorală. De exemplu, Guvernul USL promite că salariul minim va creşte de la începutul anului, dar CAS-ul se va reduce doar de la mijlocul anului "în măsura posibilului". Dacă s-ar fi urmărit un obiectiv de politică economic reală, atunci cele două măsuri ar fi trebuit introduse în acelaşi timp, pentru a încuraja mediul de afaceri.

Partea cea mai nocivă în bugetul USL o reprezintă agresiunea de proporţii la adresa contribuabilului, a omului de rând care munceşte şi îşi plăteşte la timp taxele şi impozitele. Tocmai de aceea, pentru populaţia României creşterea accizei cu 7 eurocenţi pe litrul de carburant este un bir inutil şi toxic pus de Guvernul USL.

Guvernul USL dă dovadă de cinism atunci cînd afirmă că au fost indexate accizele cu "inflaţia medie anuală" de 4,77%, iar pensiile cu "inflaţia medie anuală "de 3,3%. Pun impozite mai mari, susţinând că în acest fel avem asigurate salariile şi pensiile, dar, de fapt, ce dau cu o mână iau înzecit cu alta.

Guvernul USL îşi arogă şi în anul 2014 pactul cu evazioniştii. Bugetul pentru anul 2014 alimentează doar zonele sensibile ale următoarelor alegeri, mai exact clientela de partid: consiliile judeţene, consiliile locale şi primăriile USL-iste, precum şi firmele "prietenoase", sponsori importanţi ai viitoarelor alegeri, care vor beneficia de atribuiri directe.

Bugetul USL pe anul 2014 este construit pe principiul tăierii finanţărilor tocmai de la acele programe care generează locuri de muncă, stimulează investiţiile, dau o şansă tinerilor antreprenori şi conduc la formarea unei clase de mijloc solide.

Acest buget menţine pentru încă cel puţin un an de zile economia României într-o zonă de mediocritate, de creştere economică slabă, sub potenţialul ţării. Acest buget arată din nou victoria evaziunii fiscale asupra celui mai "cinstit" guvern care se afundă, de fapt, pe zi ce trece, în corupţie. Acest buget nu este numai o dovadă a lipsei de strategie, dar şi a lipsei de expertiză în înţelegerea problemelor şi nevoilor economiei reale, având la bază o politică fiscală haotică, incoerentă, lipsită de orice minimă predictibilitate, ostilă mediului de afaceri şi economiei în general.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

"Noi, parlamentarii PP-DD, dorim un buget orientat mai mult spre nevoile oamenilor, şi nu dedicat obţinerii bunăvoinţei FMI"

Copleşiţi de semnificaţia Summitului premierilor din Europa Centrală şi de Est şi China, dar mai ales de speranţa că derularea acestor relaţii se va face şi în folosul nostru, suntem dispuşi să uităm cu lejeritate gravele probleme ale bugetului ce urmează să fie adoptat.

Noi, parlamentarii PP-DD, facem această semnalare întrucât mai este timp, chiar dacă puţin, pentru ca, printr-o activitate parlamentara susţinută, să aducem corecţii modului în care ne vom împărţi sărăcia în anul următor.

Aflate sub imperativele FMI, cadrele bugetare par a fi de neschimbat. Cu toate acestea, în interiorul acestor cadre se pot aduce acele modificări de care în primul rând să beneficieze toţi cetăţenii. Să nu uităm că aceştia au dreptul, conform Constituţiei, ca statul să le asigure un nivel de trai decent.

Este adevărat că secţiunea veniturilor bugetare cuprinde o notă de idealism în ceea ce priveşte speranţa absorbţiei fondurilor europene, precum şi a colectării taxelor şi impozitelor. Dar, chiar şi în aceste condiţii, alocările de cheltuieli se pot îndrepta spre ţinte mai eficiente.

Creşterea deosebită a fondurilor alocate Ministerului Dezvoltării, ce nu reprezintă o premieră în practica bugetară a ultimilor ani, se justifică de data aceasta şi prin asumarea răspunderii guvernului pentru Legea descentralizării.

Întrebarea pe care noi, parlamentarii PP-DD, ne-o punem este dacă era necesară în acest moment o descentralizare prin asumarea răspunderii guvernului, descentralizare ce este păguboasă pentru bugetul sărac al anului 2014.

Nu ne rămân bani pentru învăţământ, nu ne rămân bani pentru sănătate, nu avem bani pentru pensii.

Un buget orientat mai mult spre nevoile oamenilor, şi nu dedicat obţinerii bunăvoinţei FMI, ar trebui să fie scopul real şi benefic al întregii construcţii bugetare.

Spre acest scop militam noi, parlamentarii PP-DD, prin amendamentele constructive pe care le-am depus, pe care le susţinem şi prin care încercăm să facem ceva pentru cetăţeni.

Doamna Maria Dragomir:

"Cel mai mare duşman al românilor - sărăcia! Sărăcia cuprinde România!"

Cu siguranţă nu este necesar să faci studii de specialitate pentru a constata că problema sărăciei este una dintre cele mai grave, având şi cauzele cele mai profunde pentru tot ceea ce se întâmplă, de atâta vreme, în România. Pe măsura trecerii timpului, gravitatea situaţiei devine tot mai vizibilă, sărăcia se adânceşte, în condiţiile în care măsurile necesare pentru o potenţială relansare economică, pentru crearea de noi locuri de muncă, pentru creşterea salariilor, toate implicând o nevoie de creştere a nivelului de trai, nu sunt realizate, din păcate...

Cu toate acestea, cifrele pe care le dăm publicităţii sunt extrem de severe pentru că ele confirmă câteva realităţi foarte grave pentru situaţia din România. România este, în ultimii ani, una dintre cele mai sărace ţări din Europa! Am ajuns să ne situăm pe ultimul loc, în condiţiile în care Bulgaria a avut şi are o creştere din acest punct de vedere, chiar dacă acum 10 ani situaţia părea în favoarea României.... Deşi, desigur, între România, Bulgaria şi celelalte ţări europene diferenţele sunt, în continuare, foarte mari! Cercetările scot în evidenţă că gradul de sărăcie al românilor se adânceşte, iar perspectivele pentru anul 2014 nu sunt nici ele prea fericite.

O hartă a sărăciei în România scoate în evidenţă faptul că judeţele în care situaţia este foarte gravă din punctul de vedere al sărăciei sunt situate în partea de est a României, aici implicând atât Moldova, cât şi zone din Sudul Munteniei, chiar dacă (în mod cu totul paradoxal) la distanţe nu foarte mari de aceste zone se găsesc oraşe cum este municipiul Bucureşti de exemplu, în care nivelul de trai cunoaşte cote substanţial avansate în raport cu ceea ce se întâmplă în spaţiul judeţelor celor mai sărace. Dacă se ia în calcul criteriul beneficiului de venit minim garantat, constatăm că există judeţe precum: Vaslui, Buzău, Mehedinţi, Dolj sau Teleorman care se clasează pe primele locuri la dimensiunea sărăciei şi, deşi beneficiază de suprafeţe agricole însemnate, majoritatea cetăţenilor nu pot beneficia de avantajele acestei plasări extrem de importante, în timp ce zonele industriale care asigurau un nivel de trai cât de cât decent au dispărut, la rândul lor, în ultimii 20 de ani.

Pentru locuitorii de la ţară, proprietatea fărâmiţată a terenurilor este, la rândul ei, o explicaţie a sărăciei care cuprinde satele româneşti, dar subdezvoltarea zonei rurale are şi cauze mult mai profunde. În egală măsură una dintre cauzele şi explicaţiile situaţiei foarte grave care există în aceste zone în privinţa sărăciei se află în directă legătură cu situaţia educaţiei. Dacă suprapunem harta educaţiei peste harta sărăciei, vom constata că există similitudini vizibile. Desigur, există o serie de explicaţii, dar în egală măsură pot exista şi soluţii, iar noi nu trebuie să avem doar un rol de simpli constatatori!

Dincolo de rezultatele macroeconomice, este evident că pentru rezolvarea problemei sărăciei trebuie asigurate, în primul rând, locuri de muncă! Pentru spaţiul rural soluţia este legată de dezvoltarea agriculturii rurale, iar din acest punct de vedere s-au cheltuit foarte mulţi bani, de-a lungul timpului, pentru proiecte care nu au adus mare lucru pentru viaţa oamenilor de la sate! Desigur, există şi mulţi locuitori proveniţi din mediul rural care s-au pomenit orfani de economie, de industrie, de locuri de muncă, de o existenţă firească, oameni ale căror perspective nu mai există de foarte mulţi ani! Aceştia îngroaşă rândul săracilor de la oraşe, ei neavând nici o motivaţie pentru a se întoarce acasă, în spaţiul rural, chinuindu-şi şi copiii care, la rândul lor, termină câte şcoli reuşesc să termine, fără nici o altă perspectivă...

În egală măsură se poate afirma, fără frica de a comite o eroare, că spaţiile cele mai sărace sunt cele care nici nu se pot dezvolta numai printr-o simplă intervenţie în agricultură, fiind necesare proiecte importante pentru evoluţia zonelor respective, prin abordarea de proiecte de interes economic ce nu pot fi dezvoltate numai cu forţele locale.

Românii ocupă, încă, un loc pozitiv la nivelul de trai datorită cifrelor proprietăţii, ei beneficiind, majoritatea, de apartamentele pe care le-au moştenit de la regimul socialist şi pe care le-au cumpărat la preţuri simbolice. Dar dacă se dau la o parte aceste proprietăţi şi se iau în calcul cifrele exacte ale nivelului de trai, situaţia va fi, cu siguranţă, şi mai gravă pentru sărăcia din România!

De parcă situaţia nu ar fi fost suficient de gravă prin involuţia economică a ţării care a pierdut peste 1200 de unităţi economice în ultimii 24 de ani, s-a adăugat tuturor acestor cauze majore şi criza economică, ea aducând în situaţia de a da piept cu sărăcia şi o parte din potenţiala clasă mijlocie ce părea a începe să se dezvolte în România la jumătatea anilor '90.

Din toate aceste puncte de vedere, denunţarea situaţiei actuale şi concentrarea pe rezolvarea problemelor economice, pe viaţa românilor, reprezintă un atribut fundamental, necesar oricărui proiect politic ce poate fi aplicat în România, în tot acest timp.

Vom denunţa sărăcia din România şi vom căuta soluţii pentru că o simplă constatare a situaţiei existente în ţară nu este suficientă!

Domnul Marian Enache:

"Un institut al memoriei intelectuale şi morale a românilor"

Un număr de personalităţi publice au iniţiat un proiect de act normativ prin care propun înfiinţarea unui Institut naţional, în subordinea Academiei Române, care să revigoreze memoria naţională a poporului român după experienţa totalitară comunistă.

Activitatea Institutului, prin lucrările pe care le va realiza, îşi propune să restituie creaţia şi opera unor personalităţi istorice ale ţării noastre din domeniile culturii, religiei, educaţiei, politicii, medicinei, economiei etc., care au luptat pentru păstrarea şi promovarea identităţii poporului român, dar şi promovarea dialogului intercultural la nivel european şi global.

Institutul îşi propune apărarea memoriei naţionale prin cunoaşterea şi valorizarea personalităţilor de frunte ale ţării, în consonanţă cu demersurile fundamentale ale Academiei Române de recuperare a tradiţiei istorice a elitelor naţionale, a contribuţiei acestora la dezvoltarea instituţiilor fundamentale ale statului român, a vieţii parlamentare şi democratice din România.

O atenţie specială va fi acordată aprofundării ştiinţifice a activităţii personalităţilor publice care au luptat pentru unitate naţională, independenţă statală, modernizare, progres social şi democraţie, pentru apărarea valorilor culturii româneşti şi promovarea interesului naţional în Europa şi în lume.

Institutul va promova programe de cercetare ştiinţifică, activităţi cu caracter public (simpozioane, conferinţe, mese rotunde, dezbateri, expoziţii etc.) şi acorduri de colaborare şi expertiză în elaborarea strategiilor guvernamentale sectoriale, la nivel naţional şi local. Ca misiunea academică, Institutul va fi responsabil de strângerea datelor, informaţiilor, documentelor, dosarelor, reprezentărilor şi imaginilor despre personalităţile publice marcante ale istoriei naţionale.

Activitatea publicistică-editorială a Institutului se va reflecta în publicaţia periodică pe care o va realiza, în indexul personalităţilor publice, biografii ale personalităţilor publice, monografii, precum şi colecţii de documente.

Pentru început, Institutul îşi propune câteva programe de interes: "Identificarea personalităţilor publice reprezentative la nivel naţional", "Recuperarea memoriei personalităţilor publice din provinciile istorice româneşti", "A doua Românie - personalităţi publice din ţinuturile locuite de români din afara graniţelor ţării şi din diasporă", "Personalităţi publice încarcerate şi victime ale regimurilor totalitare din România", "Dezvoltarea cooperării bilaterale cu instituţii similare din Europa şi din lume (Franţa, Polonia, Slovacia, Moldova etc.)", "Personalităţi ale vieţii parlamentare româneşti", "Galeria primilor-miniştri", Şefii de stat ai României", "Personalităţi academice din toate timpurile", "Personalităţi ale cultelor din România", "Personalităţi militare şi comandanţi", "Personalităţi ale culturii şi artei româneşti".

Institutul va organiza anual o conferinţă naţională, iar în anul 2019 va organiza Conferinţa omagială "100 de ani de la Marele Război de Reîntregire".

Totodată, Institutul va realiza o colecţie de monografii biografice, colecţia "Recuperare culturală şi memorie istorică", precum şi diverse dicţionare tematice şi "Enciclopedia Panteonului Românesc".

Domnul director, dr. Radu Ciuceanu, personalitate distinsă a vieţii noastre publice, este coordonatorul de suflet al acestei nobile şi necesare întreprinderi intelectuale şi morale pentru istoria poporului român.

În cadrul acestui Institut îşi vor desfăşura activitatea specialişti şi experţi de prestigiu care, potrivit unor programe de cercetare, vor realiza lucrări de certă valoare ştiinţifică.

Precizăm faptul că această iniţiativă are sprijinul Academiei Române, sub egida căreia a fost constituită Fundaţia "Panteonul României", ca organizaţie nonprofit. Fundaţia are printre cei 27 de membri fondatori o seamă de personalităţi marcante: academician Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, academician Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române, academician Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române, dr. Radu Ciuceanu, directorul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, ES Arhiepiscopul Ioan Robu şi alte personalităţi importante ale vieţii academice şi culturale din România.

Ca deputat în primul Parlament democratic al României, din anii 1990-1992, şi membru al Parlamentului actual, consider că este momentul ca Parlamentul nostru să se solidarizeze în susţinerea unui astfel de proiect, iar Guvernul României să se implice în găsirea unor soluţii financiare adecvate pentru înfiinţarea acestui Institut naţional.

Domnul Marian Enache:

"Procesul descentralizării"

În data de 19 noiembrie 2013, Guvernul României şi-a asumat în Parlamentul României răspunderea pentru un act normativ de importanţă deosebită: Legea privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică.

Trebuie precizat chiar de la început faptul că Programul de Guvernare 2012-2016 asuma faptul că procesul de descentralizare "trebuie realizat la nivelul tuturor unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv judeţe, municipii, oraşe şi comune, astfel încât majoritatea serviciilor publice deconcentrate din judeţe să devină instituţii de interes judeţean/local, în coordonarea/subordonarea autorităţilor locale."

Este cunoscut faptul că descentralizarea, ca proces de redistribuire a funcţiilor, puterilor, oamenilor şi resurselor de către autoritatea centrală către autorităţile locale, este o temă controversată şi actuală nu doar pentru România, ci la nivel mondial. Însuşi premierul Victor Ponta a menţionat că a existat şi există "o mare reticenţă faţă de ideea de descentralizare, apărută îndeosebi din aparatul birocratic din ministere. Au fost bătălii importante cu armatele de funcţionari din ministere care, evident, nu vor să dea nimic din puterile pe care le au." Tot domnia sa preciza că "statul român rămâne un stat unitar", unul dintre obiectivele descentralizării fiind acela "ca noua programare europeană să ia în calcul şi autorităţile locale în vederea accesării de fonduri europene."

Din conţinutul legii, rezultă că domeniile care vor fi "descentralizate ca şi competenţe, atribuţii şi instituţii, sunt sănătatea, agricultura, mediul, cultura, tineretul şi sportul, autorizarea şi clasificarea în turism, cluburile şi bazele sportive, taberele şcolare, precum şi competenţele teritoriale legate de pescuit." Aproximativ 14.000 de angajaţi vor fi transferaţi în instituţii descentralizate, păstrând, conform proiectului, statutul şi drepturile pe care le deţin în acest moment, iar după implementarea descentralizării, "taxele locale vor fi decise de primari şi de consiliile locale."

În plenul Camerei Deputaţilor şi Senatului, premierul României a precizat că se "transferă la autorităţile locale oameni şi cu buget, şi cu imobile, însă anul viitor, pentru că e în programul nostru de guvernare, toate autorităţile publice locale trebuie să-şi facă nişte norme, nişte norme cu standard european, câte persoane, de ce buget au nevoie şi atunci, în mod sigur, administraţia locală va face sigur şi reduceri. Dar nu acum, probabil pentru bugetul din 2015." Anterior, ministrul finanţelor a subliniat faptul că "procesul de descentralizare şi de reorganizare administrativă va reduce cu cel puţin 10% numărul de personal din structurile reorganizate."

Ca aspect pozitiv trebuie menţionat faptul că proiectul de lege prevede modul în care sunt stabilite bugetele instituţiilor descentralizate, respectiv pe baza standardelor de cost. Dar, până la aprobarea acestor standarde, bugetul se va realiza pe baza bugetului pe anul anterior, actualizat cu indicele preţurilor de consum. Se precizează că finanţarea atribuţiilor şi competenţelor descentralizate la nivel judeţean/local se face integral de la bugetul de stat, iar sumele alocate pentru fiecare judeţ pentru finanţarea cheltuielilor publice transferate se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale "prin hotărârea consiliului judeţean, adoptată după consultarea primarilor".

În acest mod, descentralizarea va permite autorităţilor locale să utilizeze noile puteri şi resurse puse la dispoziţie pentru a rezolva problemele specifice ale regiunii. Eficienţa activităţii ar trebui, cel puţin teoretic, să crească, deoarece autorităţile locale ar trebui să deţină o viziune mai bună asupra nevoilor şi cerinţelor stringente ale zonei de care devin direct responsabili.

Proiectul prevede, la articolul IX, că "personalul instituţiilor publice şi structurilor care fac obiectul prezentei legi îşi păstrează drepturile salariale avute la data intrării în vigoare a acesteia".

Descentralizarea realizată în ţările Uniunii Europene, Franţa fiind considerată ca referinţă în domeniu, s-a realizat printr-un proces derulat pe parcursul mai multor decenii şi după analize economico-sociale aprofundate. Cu toate acestea, Franţa continuă să se confrunte şi astăzi cu trei probleme majore: cooperarea pe orizontală, articularea competenţelor între cele trei nivele descentralizate (independente, dar fără competenţe exclusive) şi angajarea acţiunilor care necesită coordonare şi redistribuire a măsurilor economico-sociale.

În România, riscurile ce pot apărea datorită discontinuităţii de decizie şi a competiţiei interne între judeţe pot fi mult mai mari decât în celelalte ţări membre ale Uniunii Europene. În condiţiile în care există mari discrepanţe în dezvoltarea economică a judeţelor ţării, afectarea proiectelor strategice de anvergură poate reprezenta un risc major. Ţara noastră nu are tradiţii de tip autonomist, precum Spania sau Italia, modelul francez fiind cel mai viabil întrucât atât România, cât şi Franţa sunt state unitare, cu o tradiţie administrativă şi constituţională asemănătoare.

În Franţa, descentralizarea s-a făcut în proporţie de 95% înspre prefecturi, prefectul fiind reprezentantul guvernului în teritoriu; în Polonia, prim-ministrul exercită monitorizarea activităţilor administraţiei judeţene, iar Camera Regională de Audit supraveghează activităţile financiare şi revocă deciziile care contravin legii.

Proiectul de lege pune Consiliul judeţean în centrul dezvoltării locale, acestuia dându-i-se posibilitatea de a avea venituri proprii (prin taxe încasate, până în prezent, de direcţiile deconcentrate ale ministerelor), respectiv patrimoniu (prin preluarea activelor fostelor instituţii deconcentrate, clădirile şi bunurile intrând în patrimoniul, actualmente inexistent, al judeţului). Viziunii unei dezvoltări sustenabile, cu scenarii de îmbunătăţire a calităţii serviciilor publice în jurul centrelor urbane - singurele entităţi capabile să genereze o dezvoltare dinamică, i se contrapune o întărire a rolului şi importanţei Consiliilor judeţene. Municipalităţile şi localităţile mari ar putea fi descurajate în iniţierea proiectelor de anvergură, în condiţiile în care nu le este recunoscut potenţialul de coagulare a proiectelor pe modelul dezvoltării urbane policentrice.

În toate ţările Uniunii Europene, statul (central) păstrează tot ceea ce înseamnă coordonare, omologare, standardizare şi control, pentru că aceste criterii sunt unice. Statul nu poate delega în mod exclusiv nici o competenţă. Tocmai din aceste considerente, poliţia, agenţia de prestaţii sociale, porturile şi chiar cinematografele vor rămâne în structurile centrale, deşi ele au fost prevăzute iniţial în proiectul Legii descentralizării. Dacă decizia construirii unui patinoar, a unei piscine sau a unui dispensar poate şi trebuie luată pe plan local, pe bază de fonduri care merg direct acolo unde s-a promis în campania electorală, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre dreptul Consiliului judeţean şi, implicit, preşedintelui acestui consiliu de a decide, de exemplu, numirea conducătorilor fostelor instituţii deconcentrate (circa 35 de persoane pe judeţ) sau gestionarea clădirilor de patrimoniu. Orice act de modificare a patrimoniul public şi privat al statului este administrat şi reglementat prin hotărâre de Guvern care, sub sancţiunea nulităţii absolute, se publică în Monitorul Oficial. Transferarea patrimoniului la consiliile judeţene înseamnă că, pe viitor, orice modificare a patrimoniului nu se mai face prin hotărâri de guvern, ci prin hotărâri ale Consiliului judeţean. Or, regimul de publicitate al hotărârilor de consiliu judeţean este substanţial diferit faţă de cel al hotărârilor de guvern (pot fi publicate pe site-urile web ale consiliilor judeţene, în publicaţii locale sau pot fi afişate la avizier).

Deşi teoria descentralizării este unanim acceptată, trebuie precizat faptul că în practică au fost constatate unele limite legate îndeosebi de învestirea cu autoritate suplimentară şi masivă a autorităţilor locale alese. Descentralizarea făcută în această manieră a determinat o dezvoltare dezechilibrată a regiunilor, tocmai datorită faptului că nevoile şi resursele nu sunt uniforme pentru fiecare regiune. Nu trebuie uitat nici un moment că principalul scop al descentralizării este de a oferi servicii publice de o mai bună calitate, la un preţ mai redus, concomitent cu modernizarea instituţiilor care sunt responsabile de furnizarea acestor servicii.

Considerăm că pentru demararea procesul de descentralizare trebuia elaborată şi o metodologie de inventariere a proprietăţii publice locale, fără de care este dificil de separat şi de înregistrat proprietatea publică. În fapt, problemele ce pot apărea nu ţin atât de conceptul de descentralizare, ci de implementarea efectivă a acestuia. O schimbare majoră la nivel naţional, cum este aceasta, va necesita o perioadă de tranziţie şi de adaptare la noua situaţie de fapt. Este crucial ca în această perioadă să se facă toate eforturile pentru a asigura o cât mai bună înţelegere din partea populaţiei a efectelor reale ale descentralizării şi pentru a se evita abuzul de putere din partea unor persoane mai puţin bine intenţionate.

Dacă va fi adoptată în forma actuală, legea va trebui imediat completată prin alte acte normative prin care să se introducă unii indicatori de performanţă ai serviciilor publice şi pentru constituirea, aşa cum s-a realizat în Franţa prin Legea din 6 februarie 1992 şi apoi Legea din 12 iulie 1999 (cunoscută ca legea lui Chevenement) a unor comisii pentru "cooperarea intermunicipală", a unor "curţi administrative, tribunale" şi a unor "camere regionale de conturi", care să atenueze puterea acordată prin prezenta lege Consiliilor judeţene.

Domnul Marian Enache:

"Un buget «aproape» nedescentralizat"

Guvernul României a prezentat Parlamentului Proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2014 şi Proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2014.

Analizând coordonatele construcţiei bugetare pe anul 2014, se poate constata că Guvernul a îndeplinit obiectivele politicii bugetare în 2013: au crescut salariile bugetarilor cu 15%, pensiile cu 4%, salariul minim cu 15%, venitul minim garantat cu 8%; s-au plătit arierate în sănătate în valoare de 2,6 miliarde de lei, iar arieratele administraţiei locale s-au diminuat cu 600 milioane de lei, pe fondul acordării unor împrumuturi din Trezorerie pentru plata arieratelor; au crescut cheltuielile pentru cofinanţarea proiectelor europene cu 3,3 miliarde de lei, acordându-se împrumuturi temporare din Trezorerie de peste 8 miliarde de lei pentru plata beneficiarilor de proiecte finanţate din fonduri europene, în contul plăţilor ce vor fi efectuate de UE.

Cu toate aceste creşteri de cheltuieli şi în pofida unor realizări sub aşteptări ale veniturilor fiscale, deficitul bugetar s-a încadrat în ţintele propuse. Pe parcursul anului 2013, România a ieşit din procedura de deficit bugetar excesiv şi a avut o politică bugetară caracterizată de un management prudent al cheltuielilor publice şi de o îmbunătăţire semnificativă a managementului datoriei publice. Pe metodologia europeană de angajamente, deficitul bugetar în anul 2013 a scăzut la 2,6% din PIB, faţă de 3% din produsul intern brut.

Din analiza obiectivelor generale ale politicii bugetare pentru anul 2014 rezultă că se urmăreşte continuarea consolidării fiscale, prin reducerea deficitului de la 2,6% din produsul intern brut în anul 2013, la 2,2% în anul 2014, stimularea creşterii economice, prin creşterea investiţiilor publice, stimularea mediului de afaceri, prin schemele de garanţii de stat şi ajutoare de stat, sprijinirea producătorilor agricoli, asigurarea protecţiei sociale pentru categoriile de populaţie cu venituri reduse (prin indexarea pensiilor cu 3,75%, creşterea salariului minim cu 12,5% şi creşterea venitului minim garantat cu 4,5%). Sintetizând indicatorii macroeconomici ai construcţiei bugetare se constată că produsul intern brut va fi în anul 2014 de 658.615 milioane de lei, creşterea economică va fi de 2,2%, inflaţia medie anuală de 2,4%. Deficitul este estimat la 14.490 milioane de lei, câştigul salarial net lunar la 1.676 lei, iar numărul total de şomeri de 435.000 de persoane.

Este cunoscut faptul că importanţa bugetului naţional este dată de cele trei dimensiuni ale sale: etalon pentru gradul de îndeplinire a obiectivelor strategice stabilite de Guvern în anul precedent; imagine de ansamblu pentru situaţia economică actuală şi hartă a priorităţilor naţionale pentru perioada următoare. Analizat din acest punct de vedere se poate constata că, având în vedere rectificările bugetare realizate pe parcursul anului în curs, nu toate obiectivele pentru 2013 au fost realizate, printre obiectivele realizate numărându-se creşterea salariului minim pe economie, scăderea inflaţiei şi stabilizarea leului. Cu toate că Eurostat a arătat că România are cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană pe trimestrul al III-lea 2013, efectele crizei economice nu au fost înlăturate, indicatorii economici pentru anul 2014 fiind, încă, sub nivelul anului 2008. O serie de entităţi administrative centrale vor primi în anul 2014 bugete mai mici decât cele din anul 2013: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei, Ministerul Societăţii Informaţionale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Culturii, dar şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Agenţia Naţională de Integritate, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Academia Română, Curtea de Conturi, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciu de Pază şi Protocol, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Ca membru al Comisiei pentru învăţământ, trebuie să constat că nici domeniul educaţiei nu a fost finanţat în conformitate cu prevederile legale. Conform art. 8 din Legea educaţiei, învăţământul ar trebui să beneficieze de un buget de 6% din produsul intern brut, dar implementarea efectivă a acestui articol a fost din nou amânată. Asupra proiectul Legii bugetului în forma prezentată pot fi exprimate şi alte rezerve.

Riscurile asumate prin proiectul de buget prezentat vizează, în primul rând, extrapolarea rezultatelor economice obţinute după un an agricol foarte bun. Dacă producţia agricolă în anul 2014 ar înregistra o contracţie accentuată din cauza unor condiţii climatice defavorabile, efectele se vor resimţi direct în inflaţie şi creşterea economică.

În al doilea rând, există un risc cu impact în toate sectoarele economice şi cu deosebire asupra întreprinderilor mici şi mijlocii datorită politicii restrictive de creditare a sectorului bancar. Pentru atingerea obiectivelor de creştere economică din anul 2014 este nevoie de o extindere semnificativă a creditării agenţilor economici şi a populaţiei.

În al treilea rând, nu este cuantificat riscul generat de stresul de pe pieţele financiare şi reactivarea unor percepţii negative cu privire la riguroasa aplicare a politicilor economice. Materializarea previziunilor depinde de viitoarele evoluţii din mediul de business şi de încrederea consumatorilor, implementarea unui mecanism unic de supraveghere financiară constituind o cerinţă a înfăptuirii uniunii bancare. Anumite provocări afectează piaţa financiară şi sectorul bancar, ipoteza de reducere a incertitudinii şi cea de îmbunătăţire a condiţiilor de finanţare nu exclud slăbirea încrederii financiare, mai ales pe fondul unui ritm mai lent de continuare a reformelor.

În al patrulea rând, având în vedere stocul în descreştere al garanţiilor de stat emise în trecut pentru împrumuturile contractate de companii şi gradul foarte redus al plăţilor efectuate de Ministerul Finanţelor Publice în calitate de garant, în contul garanţiilor emise în cadrul programelor guvernamentale, estimările privind plăţile ce urmează a se efectua din bugetul de stat în contul acestor garanţii se situează sub 0,1% din produsul intern brut în perioada 2014-2017. Ipotezele acestui scenariu au în vedere şi garanţiile de stat emise în cadrul Programului guvernamental "Prima casă", a programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanţate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României, a Programului pentru reabilitarea termică a ansamblurilor de locuinţe, a programului de sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi a Programului guvernamental cu privire la măsuri pentru îmbunătăţirea arhitecturală şi a cerinţelor de mediu a ansamblurilor de locuinţe. Or, la estimarea plăţilor în contul garanţiilor emise nu au fost luate în considerare eventualele plăţi în contul noului Program guvernamental pentru garantarea liniilor de credit destinate capitalului de lucru al întreprinderilor mici şi mijlocii, întrucât pentru acest program nu a fost elaborată legislaţia secundară.

În al cincilea rând, în opinia noastră nu sunt suficient cuantificate riscurile generate de nerealizarea veniturilor la nivelurile stabilite în programul bugetar în anul 2013, reflectat în pierderile din sectorul bancar, scăderea TVA aferentă importurilor, veniturilor fiscale mai mici şi colectării mai slabe. Cauzele care au stat la baza nerespectării ţintelor de venituri pot continua să producă efecte şi pe parcursul exerciţiului bugetar 2014, generând constrângeri suplimentare pe partea de cheltuieli şi impunând, totodată, prudenţă sporită în ceea ce priveşte respectarea ţintelor fiscale şi a angajamentelor asumate de România cu organismele financiare internaţionale.

În al şaselea rând, deşi s-au înregistrat progrese în absorbţia fondurilor Uniunii Europene, nu rezultă că s-ar fi corectat iregularităţilor trecute din sistem, mai ales în ceea ce priveşte problemele legate de achiziţiile publice.

În fine, există îndoieli asupra modului cum au fost soluţionate riscurile cauzate de cheltuielile legate de îmbătrânirea populaţiei, având în vedere procentul scăzut al contribuabililor care sunt activi pe piaţa muncii, faţă de procentul persoanelor care beneficiază de drepturi de pensie.

Pe de altă parte, trebuie relevate aspectele pozitive desprinse în urma analizei proiectului de buget pentru anul 2014. Este de salutat decizia executivului de a creşte salariul minim de la 800 lei/lună la 850 lei/lună începând cu luna ianuarie 2014 şi la 900 lei/lună în luna iulie 2014, majorarea valorii punctului de pensie cu 3,75% pentru anul 2014, precum şi plata tranşei de 25% din titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. De asemenea, este de salutat decizia de relaxare a politicii privind ocuparea posturilor vacante din instituţii şi autorităţi publice, revenindu-se la ocuparea posturilor vacante pe baza principiului "unu la unu", respectiv la un post ocupat devenit vacant, un post ocupat. Este foarte importantă şi decizia de stabilire a unei ţinte de ocupare la nivel naţional de 70% în anul 2020 pentru populaţia din grupa de vârstă 20-64 de ani, precum şi instituirea venitului minim de inserţie ca principală formă de intervenţie pentru prevenirea sărăciei, în scopul garantării unui venit minim fiecărei persoane din România. Nu în ultimul rând, trebuie apreciată intenţia asumată explicit de guvern pentru simplificarea sistemului de taxe, creşterea colectării veniturilor bugetare şi reducerea evaziunii fiscale.

Domnul Marian Enache:

"Ziua naţională a României"

Prima aniversare postdecembristă a Zilei naţionale s-a desfăşurat la 1 Decembrie 1990, în cetatea Marii Uniri, Alba Iulia, într-un cadru care a reconstituit atmosfera de la 1 decembrie 1918. La marea adunare populară au rostit discursuri preşedintele României, Ion Iliescu, preşedintele Senatului, Alexandru Bârlădeanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Dan Marţian, primul-ministru, Petre Roman, Corneliu Coposu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, Radu Câmpeanu, preşedintele Partidului Naţional Liberal, Sergiu Cunescu, preşedintele Partidului Social-Democrat Român, Szöcs Géza, secretarul general al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, înalţi reprezentanţi ai cultelor.

Am avut, atunci, onoarea de a fi desemnat să dau citire textului Declaraţiei solemne a Parlamentului României, în faţa celor peste două sute de mii de români participanţi la adunarea populară de celebrare a Zilei naţionale, veniţi din toate judeţele ţării.

Primul Parlament al României, ales liber şi democratic la 20 mai 1990, adoptase în iulie 1990, legea prin care ziua de 1 decembrie a fost declarată zi naţională a României.

Articolul 12 alin. (2) din Constituţia României din anul 1991 a statuat că "Ziua naţională a României este 1 Decembrie".

După ce Basarabia (la 27 martie 1918) şi Bucovina (la 28 noiembrie 1918) s-au unit cu România, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a decis desăvârşirea statului naţional unitar român, prin unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

Au fost prezenţi 1.228 deputaţi şi delegaţi oficiali, cei cinci episcopi, patru vicari, zece delegaţi ai consistoriilor ortodoxe şi ai capitlurilor greco-catolice, 129 protopopi, precum şi o sută de mii de români veniţi din toate părţile unde se vorbea limba română. Astăzi, să ne amintim de măreţia acelui moment şi să încercăm să ne ridicăm la înălţimea lui.

Să acordăm mai mult respect istoriei noastre naţionale şi Zilei naţionale. Să renunţăm la unele inerţii şi tendinţe cosmopolite, să nu ne fie ruşine că suntem români, aşa cum, din păcate, auzim tot mai des în mass-media. Să rămânem patrioţi, păstrându-ne identitatea noastră românească în cadrul familiei mari europene la care am aderat în urmă cu şapte ani.

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"Preşedinte anti-jucător"

România este, începând de marţi, gazda unui eveniment major din punct de vedere politic şi economic - Forumul Economic şi Comercial China - Europa Centrală şi de Est. Manifestarea este uriaşă cu adevărat prin implicaţiile pe care le propagă. Contribuie la aceasta participanţii de calibru, începând cu premierul chinez Li Keqiang, continuând cu oficiali din guvernele a 16 ţări din Europa Centrală şi de Est, premieri, miniştri, şi peste 1.000 de oameni de afaceri, reprezentanţi ai companiilor private şi de stat.

Poate tocmai acesta e motivul pentru care, consecvent unor atitudini pe valul cărora a făcut carieră, preşedintele Traian Băsescu a ţinut cu tot dinadinsul să ne aducă aminte că are permanent o abordare total neprofesională şi nepoliticoasă faţă de partenerii instituţionali. Căci cum altfel am putea califica o convocare a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) în inima Forumului Economic şi Social, tocmai când premierul Victor Ponta avea programate mai multe întâlniri bilaterale cu omologi din Europa Centrală şi de Est?! Ce eclipsă de raţiune să-ţi sugereze că ai putea, astfel, să deviezi (fie şi pentru câteva secunde) atenţia de la un moment esenţial pentru România?!

Trist pentru Traian Băsescu este nu nivelul la care se comportă, cu el ne-am obişnuit, ci faptul că nu înţelege (şi acţionează în consecinţă) că modelul lui (permanent agresiv şi dispreţuitor sau generator de ură) este acoperit zilnic de un altul. Traian Băsescu nu poate pătrunde această realitate şi, în nepoliteţea gesturilor care l-au consacrat, ia decizii de prea multe ori ridicole. Şi face asta cu toate reflectoarele pe el, fără ruşine sau minimă responsabilitate pentru interesul naţional.

În linia acestor gesturi se înscrie convocarea iraţională a CSAT. Şi tot aşa, blocarea descentralizării sau a bugetului. Toate indică un preşedinte care nu are drept reper nici modernizarea statului, nici stabilitatea politică, nici dezvoltarea economică, ci propriul lui joc. Care, în fapt, a devenit un anti-joc. Iar el, Băsescu, din preşedinte-jucător ne convinge că este de fapt un preşedinte anti-jucător.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

"Preşedintele Traian Băsescu - singur împotriva tuturor"

În ultimele sale luni de mandat, domnul preşedinte rămâne consecvent în tentativele sale de poziţionare a ţării către regres, începând cu contestarea Memorandumului de Înţelegere încheiat între Guvern şi compania Rompetrol, prin care grupul se obligă a crea un fond de investiţii în România cu valoare de un miliard de dolari, opoziţia domniei sale cu privire la descentralizare şi amânarea, pe cât este constituţional posibil, a promulgării Legii referendumului, şi ajungând la ultima, dar nu cea din urmă iniţiativă a sa, respingerea proiectului de buget al anului viitor.

Sub motivarea că nu este de acord cu creşterea accizei la carburanţi, domnul Traian Băsescu doreşte să clatine stabilitatea economică, declarând că nu va aproba bugetul pe 2014 dacă această prevedere, menţionată mai sus, nu va fi eliminată.

Ne amintim cu ce naturaleţe a aprobat legile Guvernului Boc în care salariile erau tăiate cu 25 la sută, taxa pe valoare adăugată era mărită până la 24 la sută, iar pensiile celor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională erau recalculate cu scopul de a fi reduse.

Bugetul promovat de către Guvernul USL vine în preîntâmpinarea dificultăţilor categoriilor vulnerabile şi stabileşte mărirea salariului minim în două etape, de la 800 la 900 de lei, creşterea salariilor profesorilor debutanţi şi acordarea burselor pentru medici rezidenţi, cât şi măsura propusă de scădere a contribuţiei asigurărilor sociale cu 5 la sută în a doua parte a anului următor.

Având aceste elemente în vedere, devine lesne de observat unde se dă adevărata luptă a Preşedintelui. Traian Băsescu duce o bătălie politică nu doar cu noi, cei din USL, iar atitudinea sa ostilă, ce are ca scop opoziţia faţă de acţiunile Guvernului, nu este singura carte pe care Preşedintele o joacă.

În spatele cortinei, Traian Băsescu îşi pune în aplicare planul de răzbunare asupra acelor 7,4 milioane de cetăţeni care au votat pentru demiterea sa din funcţie. Aceasta este dorinţa sa primordială, şi nu îşi va preda mandatul în linişte şi pace până când nu va mai aplica câteva lovituri de coasă tuturor locuitorilor acestei ţări.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Identificarea de soluţii pentru finanţarea unităţilor de primiri urgenţe şi dezvoltarea sistemului de asistenţă primară din domeniul sănătăţii"

Finanţarea unităţilor de primiri urgenţe şi SMURD reprezintă 5,5% la sută din bugetul alocat sănătăţii, ceea ce este insuficient atât pentru tratarea pacienţilor, cât şi pentru personalul medical care activează în acest sistem.

Cea mai bună soluţie pentru degrevarea sistemului de urgenţe constă în dezvoltarea sistemului de asistenţă primară, care va permite medicilor să asigure consultaţii de calitate în acest sistem, iar în spitale să ajungă adevăratele cazuri grave. Astfel se maximizează nu doar gradul de acoperire cu servicii medicale pentru populaţie, dar şi folosirea finanţării pe care o are la dispoziţie spitalul.

În acelaşi timp însă, apreciez că este nevoie de alocarea unor resurse suplimentare pentru centrele de primiri urgenţe. În acest sens, mă alătur poziţiei exprimate de secretarul de stat din Ministerul Sănătăţii, Raed Arafat, care susţine ca fondurile alocate unităţilor de primiri urgenţe (UPU) să fie utilizate exclusiv pentru pacienţii trataţi în aceste secţii, şi nu pentru plata utilităţilor sau a serviciilor de pază din spitale.

Cu toate că România se numără printre ţările europene cu un sistem de urgenţă avansat, care se bazează pe un management integrat, iar acest lucru se datorează în mare parte medicului Arafat, care a pus bazele SMURD, consider că dezvoltarea asistenţei medicale de urgenţă trebuie să fie considerată în permanenţă o prioritate naţională, alături de educaţie. În acest sens, consider că trebuie făcute toate eforturile pentru extinderea accesului populaţiei la servicii de asistenţă medicală urgentă de calitate, în scopul diminuării impactului urgenţelor medico-chirurgicale asupra sănătăţii cetăţenilor.

Consider că în prezent mecanismele de motivaţie materială şi de protecţie socială ale medicilor din sistemul de urgenţă care desfăşoară activităţi în condiţii nefavorabile şi stresante de muncă trebuie susţinute prin alocări suplimentare de fonduri. Astfel, în calitate de parlamentari, avem obligaţia să asigurăm cadrul normativ pentru motivarea personalului medical din sistemul de urgenţă, asigurarea condiţiilor optime de muncă şi de dezvoltare a competenţelor profesionale, prin asigurarea unui management raţional, în scopul creşterii satisfacţiei şi stabilităţii personalului în acest domeniu.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Viitorul copiilor nu are culoare politică"

O retrospectivă în timp este uneori necesară pentru a putea vedea în ce direcţie mergem. La începutul anilor 1990, imaginea României în lume era dată, între altele, şi de reportajele despre situaţia disperată în care trăiau orfanii instituţionalizaţi. România s-a aflat atunci printre primele state semnatare ale Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, adoptată în anul 1989.

Timpul a trecut. Guvernele s-au succedat la putere. Dar, dincolo de frământările politice, economice şi sociale care au marcat toată această perioadă de tranziţie către democraţie, astăzi putem constata că s-au făcut numeroase progrese în domeniul drepturilor copilului.

Mă voi limita doar la patru exemple concrete, absolut edificatoare în acest sens. Numărul deceselor în rândul copiilor sub cinci ani a scăzut de la 16.000 de decese în 1990, la 3.000 în 2012. Desigur că fiecare viaţă este sacră, dar scăderea deceselor în rândul copiilor este în sine un mare progres. De asemenea, numărul copiilor aflaţi în instituţii s-a diminuat de la 100.000 în 1990 la 24.000 în prezent. Iar numărul copiilor care beneficiază de asistenţă maternală şi tutelă a crescut de la zero la 42.000. Şi, nu în ultimul rând, rata de cuprindere în sistemul de educaţie preşcolară a copiilor cu vârste între 3 şi 6 ani a crescut de la 54% în 1990, la 77% în 2010.

Toate acestea confirmă că suntem pe un drum bun, pe care trebuie să continuăm să mergem. Desigur, nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Dincolo de toate statisticile, oricât de îmbucurătoare sunt ele, în România trebuie să schimbăm mentalităţi. Fiecare dintre noi a auzit măcar o dată în viaţa expresia "bătaia este ruptă din rai", o expresie adânc înrădăcinată în mentalul colectiv. Atitudinea care a generat această expresie este şi ea responsabilă pentru nivelului ridicat al toleranţei faţă de violenţa împotriva copiilor. Iar mulţi dintre copiii care sunt victime ale violenţei în familie ajung în cele din urmă să abandoneze şcoala. Anual, peste 300.000 de copii abandonează şcoala, ceea ce este foarte grav, mai ales că cei mai afectaţi sunt copiii foarte săraci din mediul rural, copiii de etnie romă şi cei cu dizabilităţi.

Înţelegând importanţa şi urgenţa unei schimbări în abordarea politică a acestei probleme, Parlamentul României a decis să realizeze un parteneriat cu UNICEF în beneficiul copiilor vulnerabili.

"Dincolo de opţiunile doctrinare de partid, viitorul copiilor nu are culoare politică" un adevăr evident şi simplu rostit de Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, cu ocazia Zilei Internaţionale a Drepturilor Copilului.

Toţi trebuie să schimbăm ceva în societatea românească, departe de discursul politic, de ambiţia de a fi cât mai vizibili în spaţiul public şi dincolo de obsesia pentru cicluri electorale. De aceea, consider că este necesar ca Strategia privind Drepturile Copilului, în curs de elaborare sub coordonarea Ministerului Muncii, să fie întocmită pentru următorii 20 de ani. Apoi documentul să fie dezbătut şi adoptat prin consens de către toate partidele politice, iar punerea lui în practică să reprezinte un obiectiv politic comun, asumat consecvent, cu seriozitate şi responsabilitate, dincolo de rezultatul alegerilor care vor avea loc între timp. Doar aşa putem demonstra că ne pasă de viitorul copiilor, că dorim să îi ajutăm să devină cetăţeni sănătoşi, educaţi şi activi. Altfel spus, că dorim un viitor mai bun pentru România de mâine.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Arta de a fi diplomat - între protocol diplomatic, lipsă de politeţe şi ofensă"

Chinezii au un proverb care spune că "unde e prea multă politeţe e şi ceva minciună". Dacă stăm puţin şi ne gândim, cam aşa este. Dar unde este prea puţină politeţe, ce mesaj este transmis?

În 26 noiembrie 2013, a avut loc la Bucureşti a treia ediţie a Forumului Economic şi Comercial China-Europa Centrală şi de Est. La forumul organizat marţi, pe lângă oficialităţi guvernamentale din 17 ţări, au participat peste 1.500 de oameni de afaceri, dintre care 800 români, 300 de chinezi şi 400 oameni de afaceri din celelalte ţări din regiune (Albania, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Estonia, Lituania, Letonia, Macedonia, Muntenegru, Polonia, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria).

China a fost cel mai important jucător economic pe plan mondial prezent la acest eveniment. Prim-ministrul chinez Li Keqiang a ajuns la Bucureşti pentru prima vizită în România a unui premier al Chinei după 19 ani, împreună cu o importantă delegaţie de oameni de afaceri. Au fost semnate cu România nu mai puţin de 13 acorduri de colaborare în diferite domenii şi mai multe documente de colaborare în energie, inclusiv în domeniul nuclear şi termoelectric. Primele pe listă sunt proiecte energetice de 8,7 miliarde de euro, printre care se numără reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă sau hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti, Complexul Energetic Oltenia - şi mă bucur nespus că pot să anunţ, pentru că sunt de acolo - şi cu Complexul Energetic Hunedoara.

Prim-ministrul chinez Li Keqiang este un oaspete de excepţie. În aceste condiţii, este de neînţeles cum preşedintele României, în loc să îl întâmpine cu o urare de "Bine aţi venit" poate declara că "Am auzit şi veselia că 8,5 miliarde vor fi investite în România, nu aşa se va întâmpla". O astfel de afirmaţie este din păcate nu atât nepotrivită, dar lipsită de respect faţă de reprezentantul unui alt stat. Oricare ar fi el, mare sau mic. Este regretabil că până acum domnul preşedinte al României nu a reuşit, în raport cu China - după cum el însuşi a declarat -, decât să plimbe o listă de proiecte de la Bucureşti la Beijing, fără să obţină nicio semnătură. Poate că România merita ceva mai mult în mandatul Domniei Sale.

Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici şi tot ar fi fost mai bine, dar în mod cu totul inexplicabil, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării fost convocat de pe o zi pe alta, în condiţiile în care se ştia clar că programul Premierului Victor Ponta era dedicat minut cu minut agendei oficiale a Forumului, şi acest lucru făcea imposibilă prezenţa lui la şedinţa de la Palatul Cotroceni. Gestul pare cu atât mai bizar cu cât pe ordinea de zi a Consiliului s-au aflat propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, ceea ce impunea ca şeful Guvernului să fie de faţă la discuţii. Dacă este doar o lovitură de imagine personală, nu este o lovitură de imagine prea bună pentru România.

Revenind, "arta de a fi diplomat" capătă dimensiune mai ales în situaţiile complicate şi stânjenitoare. Eleganţa şi deferenţa sunt calităţile unui politician de înaltă clasă. Exemplul cel mai la îndemână este replica premierului chinez, un răspuns adresat indirect tuturor celor care au avut un reproş de adresat Chinei: "Am ascultat prezentarea premierului Ponta despre economia României. Cred că România va deveni un tigru al Europei şi, dacă toţi tigrii se vor reuni şi vor colabora, se va dezvolta o piaţă uriaşă". Ceea ce ne dorim, suntem siguri, cu toţii, pentru că înseamnă progres economic şi prosperitate pentru toţi românii.

Domnul Cornel Itu:

"Clujul aduce România în elita lumii academice"

Fără falsă modestie vă amintesc că România a fost onorată, din nou, cu un loc pe lista scurtă a excelenţei în educaţie, graţie unui academician clujean, domnul Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai. Într-un sistem de educaţie mereu subfinanţat, despre ale cărui lipsuri auzim zilnic, un profesor universitar clujean a primit o înaltă distincţie, fiind nominalizat de către o prestigioasă universitate din Statele Unite ale Americii în topul celor mai buni 14 dascăli din întreaga lume. Topul aparţine Universităţii Oklahoma Outreach şi are o tradiţie de aproape 20 de ani în a aduce recunoaştere internaţională personalităţilor academice care au avut contribuţii deosebite în domeniile educaţiei adulţilor şi învăţării continue. Profesor, cercetător, dar şi administrator al uneia dintre cele mai mari universităţi din România, Ioan Aurel Pop a fost premiat de Universitatea Oklahoma Outreach, instituţie din Top Shanghai 500, pentru studiile ştiinţifice şi cărţile publicate în domeniul istoriei medievale, precum şi pentru activitatea sa de coordonator al unor instituţii româneşti şi europene de cultură. După ceremonia care a avut loc săptămâna trecută în Florida, profesorul Ioan Aurel Pop, care a predat, la rândul său, în multe universităţi din străinătate, este întrebat cum s-ar putea îmbunătăţi calitatea învăţământului românesc, iar răspunsul său este: "Fără fonduri nu se poate face performanţă!". Rectorul UBB a amintit şi rezultatele lăudabile ale colegilor săi de la Facultatea de Chimie, care au descoperit un nou tip de sânge artificial, inovaţie care a adus, din nou, Clujul şi România în rândul elitei mondiale a educaţiei şi cercetării. Astfel de proiecte au nevoie de bani, iar cei care le coordonează trebuie să aibă, pe lângă posibilitatea de a atrage fonduri europene, o centură de siguranţă din partea statului român.

România nu are în momentul de faţă nicio universitate în prestigiosul Top Shanghai 500, deşi, cu o bună strategie de finanţare, pe criterii de performanţă, şi nu în raport de numărul de studenţi sau de alte considerente, am putea avea cel puţin două sau trei instituţii universitare în acest clasament de elită, subliniază academicianul clujean. Universitatea Babeş-Bolyai aşteaptă în anticameră pentru a intra în acest top al primelor 500 de universităţi din lume.

Unii se arată foarte obosiţi atunci când profesorii români cer ceea ce i se cuvine sistemului de educaţie, adică bani, iar stindardul acestei atitudini dispreţuitoare l-a ţinut Traian Băsescu, cel care, de la înălţimea funcţiei sale de preşedinte de stat i-a persiflat pe dascăli, plângându-se că el este mai slab plătit pe oră! Iar asta imediat după tăierile de salarii care au adus dascălii în pragul disperării, în situaţia de a nu avea ce să le pună pe masă propriilor copii. Doar un om fără respect pentru educaţie poate să creadă că munca unui profesor se rezumă doar la orele petrecute la catedră. Pus faţă în faţă cu realitatea, mai exact cu salariile mici ale tinerilor profesori, acelaşi Băsescu a "scăpat" o nouă replică ce defineşte un mod de gândire lipsit de viziune, o mentalitate îmbibată de dispreţ faţă de educaţie. "Aşa e viaţa în capitalism" a găsit Băsescu de cuviinţă să spună. Ei bine, aşa a fost viaţa în capitalismul tandemului Băsescu-Boc. Acum, misiunea noastră este să le redăm oamenilor merituoşi din şcolile, liceele şi universităţile româneşti respectul pe care îl merită!

Domnul Cornel Itu:

"Autorităţile locale au tot dreptul la un procent din redevenţe"

Bogăţiile din subsolul României sunt răspândite în numeroase zone ale ţării, cum ar fi judeţele Alba, Prahova, Constanţa, Hunedoara, Bihor, Cluj sau Gorj, însă autorităţile locale nu au nici un beneficiu de pe urma exploatării acestor resurse naturale. În schimb, comunele, oraşele în care se fac lucrări de prospecţiune, explorare şi exploatare propriu-zisă rămân cu nota de plată pentru infrastructura supusă permanent unui mare grad de uzură din cauza traficului greu, cu poluarea mediului şi cu disconfortul creat locuitorilor din acele zone. Redevenţele plătite conform legii de către titularii de licenţe şi permise pentru exploatare ajung exclusiv în bugetul de stat, actele normative în vigoare făcând un ocoliş nedrept faţă de autorităţile locale din ariile respective.

O nouă Lege a redevenţelor, prin care să se aducă o motivaţie financiară şi perimetrelor afectate de exploatări, vine ca o necesitate firească în urma procesului de descentralizare. Este de domeniul evidenţei faptul că descentralizarea va aduce o mai mare responsabilitate administraţiilor locale, implicit din punct de vedere al investiţiilor. Iar pentru investiţii ştim cu toţii că e nevoie nu doar de putere de decizie, ci şi de fonduri. În acest context, cred că un anumit procent din redevenţele încasate de statul român din exploatarea gazelor, minereurilor feroase şi neferoase, a petrolului, a sării, a cărbunelui şi a celorlalte resurse naturale ale României ar trebui direcţionat spre unităţile administrativ-teritoriale aferente. Totodată, cred că primăriile spre care va merge acel procent din redevenţe ar trebui să fie obligate prin lege să investească acele fonduri în lucrări de mentenanţă a infrastructurii rutiere, în construirea şi reabilitarea unităţilor şcolare, a dispensarelor şi a spitalelor. Nu cred că actualul sistem de direcţionare a redevenţelor, exclusiv către bugetul de stat, este adecvat pentru dezvoltarea regională spre care ţintim.

Având în vedere aceste considerente, cred că o creştere a redevenţelor, avută în vedere de Guvernul Ponta, este o măsură cât se poate de binevenită pentru economia României. Însă, pentru o înţeleaptă gestionare a sumelor ce se încasează de la companiile care exploatează resursele României trebuie avute în vedere şi administraţiile locale din perimetrele vizate.

Fac un apel către dumneavoastră - indiferent de culoarea politică, avem datoria de a sprijini mediul economic şi social al zonei pe care o reprezentăm în Parlamentul României. Direcţionarea unei cote din redevenţe către autorităţile locale este un imbold pe care îl putem da dezvoltării regionale.

Domnul Ion Călin:

"25 noiembrie - Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor"

Pe data de 17 decembrie 1999, prin Rezoluţia nr. 54/134, Adunarea Generală ONU a declarat ziua de 25 noiembrie - "Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor" şi a invitat guvernele, organizaţiile naţionale şi internaţionale să marcheze această zi prin activităţi care să trezească conştiinţa publică în faţa acestor probleme. Cu acest prilej se comemorează asasinarea, în 1961, la ordinul preşedintelui Rafael Trujillo, a celor trei surori Mirabal, activiste pentru drepturile femeilor din Republica Dominicană.

Combaterea violenţei împotriva femeilor se află şi printre valorile ocrotite de Consiliul Europei. Aceasta trebuie să fie o prioritate a tuturor structurilor, fie ele naţionale, europene sau mondiale, deoarece în lume violenţa domestică este principala cauza a mortalităţii la femeile între 19 şi 44 de ani, surclasând victimele războiului, ale cancerului sau ale accidentelor rutiere.

Conform Declaraţiei pentru Eliminarea Violenţei Împotriva Femeilor, adoptată de Adunarea Generală ONU în decembrie 1993, violenţa contra femeilor este "orice act de violenţă bazată pe deosebirea de sex din care rezultă sau este posibil să rezulte pentru femei traumatisme sau suferinţe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv ameninţările cu astfel de acte, constrângerea sau lipsirea arbitrară de libertate săvârşite fie în viaţa publică, fie în viaţa privată". Cea mai cunoscută formă de violenţă este violenţa familială, adică "utilizarea constrângerii fizice sau emoţionale asupra unui alt membru al familiei în scopul impunerii puterii şi a controlului asupra acestuia, precum şi ansamblul conflictelor din grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului sau al copilului".

Condiţiile care favorizează apariţia actelor de violenţă sunt: disfuncţiile şi carenţele educative ale mediului familial, educaţia sexuală lacunară, carenţele socio-economice, creşterea gradului de permisivitate socială, incidenţa tulburărilor psihice.

Şi din punct de vedere social, victimele sunt izolate treptat şi în cele din urmă total de familia de origine, grupul de prieteni, colegii de serviciu sau de serviciile de asistenţă socială. Izolarea socială a victimei reprezintă unul dintre cei mai severi factori de eşec în încercarea acesteia de ieşire din această dependenţă.

În ceea ce priveşte violenţa domestică, aceasta reprezintă o serie repetată de comportamente coercitive şi de atac fizic, sexual şi psihic pe care o persoană le manifestă faţă de partener, în scopul controlării şi dominării acestuia, utilizând forţa şi/sau profitând de incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relaţii de cuplu. Aceasta include şi abuzurile de tip economic şi social.

Datele unui studiu realizat de INSCOP în iulie 2013 la nivel naţional arată că 37,5% din cetăţeni consideră că violenţa împotriva femeii nu este pedepsită serios de autorităţi, în plus, 32,6% din subiecţi cred că acest gen de violenţe se datorează mai ales sărăciei, iar 23,2% susţin că fenomenul s-a întâlnit dintotdeauna în România. Violenţa în familiile persoanelor cu educaţie şi venituri peste medie creşte anual cu 20-30%.

Privind aceste date, putem spune că ne confruntăm cu un fenomen semnificativ şi foarte îngrijorător, chiar în condiţiile în care cadrul legislativ şi de reformă în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie a evoluat foarte mult în ultimii ani.

Prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor - iar într-un cadru mai general a violenţei în familie - reprezintă în România o parte integrantă a politicii de stat pentru protecţia familiei şi de sănătate publică, constituind - şi pe mai departe - o prioritate de interes naţional, inclusiv de ordin legislativ, pentru că, aşa cum susţinea Mahatma Ghandhi (părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente): "Violenţa este arma celor slabi".

Domnul Ioan Vulpescu:

"De la politica externă a «licuricilor» la cea a interesului naţional"

Summitul Economic Europa Centrală şi de Est - China constituie un eveniment cu semnificaţii profunde şi multiple atât în viaţa economică şi socială a ţării noastre, cât şi în cea a regiunii şi chiar a Europei.

Nu doresc să mă refer aici la toate implicaţiile lui, cele economice fiind, desigur, de cea mai mare relevanţă pentru rezolvarea unora dintre problemele structurale ale României, ca şi pentru dezvoltarea ulterioară a ţării noastre.

Am să mă refer, însă, la altceva, şi anume la reintroducerea firescului în politica externă românească.

După 10 ani în care politica externă a României a fost rezumată în câteva formule inepte, de genul "marelui licurici" sau al "lacului rusesc", ţara noastră s-a trezit izolată, ocolită de marile dezbateri şi acorduri economice regionale şi continentale, ca şi de consultările puterilor europene care contează. Rezultatul, pentru populaţie, chiar dacă legătura între aceasta şi politica externă e mai subtilă, l-a reprezentat un nivel de trai mai scăzut şi o dezvoltare a infrastructurii necorespunzătoare. Plătim un preţ enorm la gaze din cauza declaraţiilor deplasate ale preşedintelui României, am fost lipsiţi de investiţii chineze din cauza pretenţiilor oneroase ale unor foşti decidenţi (din zona PDL), am refuzat mari proiecte de infrastructură (poduri, autostrăzi) pe motivul aberant că, fiind membri ai UE, nu putem face afaceri cu puterile comuniste ş.a.

Acum, noi am arătat că această politică externă este nu numai neproductivă, ci este chiar contrară intereselor naţionale. Că România poate fi reprezentată cu demnitate dacă oamenii care o reprezintă sunt ei înşişi demni. Că, dacă abandonăm autismul, putem fi parteneri către care lumea să privească plină de încredere. În fine, că trebuie să abandonăm tactica de a ne spăla rufele în public, înlocuind-o cu o politică de respect şi de mândrie pentru culorile naţionale.

Absenţa preşedintelui României de la principalele momente ale Summitului nu ne miră. Ea este în concordanţă cu absenţa sa permanentă de la îndeplinirea îndatoririlor prezidenţiale în materie de politică externă, ca şi, din păcate, cu sensul votului dat de majoritate la referendumul din vara anului trecut.

Domnul Ioan Adam:

"Absorbţia fondurilor europene"

Fondurile europene alocate României de către UE reprezintă o resursă importantă pentru dezvoltarea pe termen scurt, mediu şi lung a economiei şi societăţii româneşti, iar prin prisma caracterului nerambursabil al acestor fonduri constituie un element central al sustenabilităţii bugetare. Absorbţia de fonduri structurale şi de coeziune reprezintă un domeniu care aduce în ţară sume importante pentru realizarea de investiţii, pentru finalizarea şi demararea proiectelor de infrastructură, pentru dezvoltarea resurselor umane şi, nu în ultimul rând, pentru crearea de locuri de munca. Din acest motiv, ţara noastră nu îşi permite să irosească oportunitatea să folosească integral şi eficient aceste fonduri, mai ales în contextul efectelor crizei economice.

Încă de la preluarea mandatului guvernamental, USL a avut ca prioritate deblocarea programelor stopate din cauza neregulilor identificate în perioada 2009-2011 şi mărirea gradului de absorbţie a fondurilor europene. Obiectivul numărul unu al guvernului USL a fost acela de a remedia toate deficienţele constatate în acea perioadă, astfel încât toate programele operaţionale să fie deblocate.

În momentul de faţă, datorită măsurilor eficiente luate de către autorităţile române pentru a remedia această problemă, toate programele sunt deblocate, fără niciun fel de excepţie. Astfel, la sfârşitul lunii aprilie 2013, Comisia Europeană a hotărât deblocarea a patru din cele cinci axe presuspendate în cadrul Programului Operaţional Regional (POR), pe 25 iunie a fost ridicată şi presuspendarea celor două axe de pe Programul Operaţional Sectorial Transport (POS Transport), iar ca urmare a eforturilor susţinute de Guvernul USL, în urma evaluării pozitive a măsurilor luate, pe data de 8 octombrie a acestui an, executivul european a decis să deblocheze şi Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice pentru România.

Valoarea fondurilor structurale şi de coeziune rambursate României în perioada 1 ianuarie - 7 noiembrie 2013 a ajuns la peste 2,6 miliarde de euro. Suma rambursată în acest an este mai mare decât cea încasată în perioada 2007-2012, în care România a atras doar 2,2 miliarde de euro, ajungând în prezent la un nivel dublu faţă de anul 2012.

Valoarea fondurilor structurale şi de coeziune returnate României în acest an se ridică la peste 4,8 miliarde de euro, echivalentul a peste 25% din totalul fondurilor structurale şi de coeziune alocate. În acelaşi timp, valoarea sumelor solicitate Comisiei Europene pentru a fi rambursate României, prin intermediul celor şapte programe operaţionale, se ridica la peste 5 miliarde de euro în acest moment, rata de absorbţie curentă depăşind nivelul de 26%. Aceste cifre situează ţara noastră pe primul loc la nivelul statelor membre UE, ca urmare a creşterii valorii fondurilor structurale şi de coeziune primite din partea Comisiei Europene de la începutul anului şi până în prezent.

Cea mai mare sumă a fost rambursată în cadrul Programului Operaţional Regional - peste 726 milioane de euro. Pe locul al doilea se clasează Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, pentru care au fost rambursate fonduri în valoare de peste 625 milioane de euro. Prin Programul Operaţional Sectorial Transport a fost returnată României o sumă de peste 514 milioane de euro, prin Programul Operaţional Sectorial Mediu - peste 511 milioane de euro, iar prin Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice - peste 196 milioane de euro.

Toate aceste cifre şi statistici demonstrează eficienţa măsurilor implementate şi a metodelor pragmatice adoptate de Guvernul USL şi Ministerul Fondurilor Europene în acest an.

Progresele au fost realizate datorită creării unei structuri centrale - Ministerul Fondurilor Europene - prin simplificarea şi unificarea cadrului legislativ, dar şi prin eliminarea birocraţiei din domeniu.

Pentru România, fondurile europene vor reprezenta în continuare unul dintre cele mai importante instrumente ce vor fi utilizate pentru reducerea disparităţilor regionale, precum şi promovarea creşterii economice la nivel regional şi local, consolidarea competitivităţii şi creşterea ocupării forţei de muncă, obiective de referinţă la nivelul Uniunii Europene.

Astfel, în perioada 2014-2020 avem oportunitatea de a accesa 40 de miliarde de euro, asta înseamnă 5,71 miliarde de euro pe an. O absorbţie a fondurilor europene de 100% ar însemna creştere economică generată de absorbţie, care ar genera noi locuri de muncă, noi venituri la stat, apoi reducerea fiscalităţii, care să genereze altă creştere.

Închei prin a sublinia faptul că toate măsurile adoptate sunt menite să demonstreze nu numai determinarea autorităţilor române, dar şi capacitatea de a implementa şi de a eficientiza funcţionarea sistemului de gestionare a fondurilor europene.

Domnul Cătălin Tiuch:

"Bugetul de stat pentru 2014 - un buget axat pe investiţii"

Voi începe consideraţiile asupra Legii bugetului de stat pentru 2014 cu o nemulţumire provocată de afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu. După aprobarea în şedinţa de Guvern a bugetului de stat pentru anul 2014 şi trimiterea acestei legi deosebit de importante în Parlament spre dezbatere şi aprobare, Traian Băsescu, dornic de a-şi face imagine, a declarat că-l va trimite înapoi dacă se păstrează creşterea accizei la benzină cu 7 cenţi şi a bugetului Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice cu o mie de miliarde. Ceea ce a omis să spună preşedintele României este că respingerea promulgării bugetului pe 2014 de către Domnia Sa va avea ca rezultat neindexarea pensiilor, blocarea majorării salariilor şi oprirea începerii unor noi investiţii, precum şi riscul major ca acordul cu FMI să fie afectat.

Nu pot înţelege cum este posibil ca un şef de stat, prin ameninţările făcute în conferinţă de presă, la o oră de maximă audienţă, să se opună creşterii salariilor şi pensiilor, să afecteze vieţile a milioane de români, să pună România într-o lumină proastă în ochii instituţiilor europene şi internaţionale şi, în general, să fie împotriva bunului mers al lucrurilor din această ţară. Nu pot accepta nici că, la rândul lor, reprezentanţii opoziţiei, fără a vrea să admită trendul pozitiv pe care se află România în timpul guvernării USL, se limitează la a susţine clişee de genul "actualul Guvern este incapabil să impulsioneze creşterea economică", "acest buget reflectă eşecul politicii economice a USL şi lipsa unei strategii pe termen mediu şi lung, cu efecte din ce în ce mai negative pentru oameni şi economie", ""un buget fanariot, de involuţie, un buget parşiv".

Din păcate pentru colegii din opoziţie, ţin să subliniez că Guvernul Ponta şi-a făcut treaba şi obiectivele bugetare pentru 2013 au fost atinse, astfel încât în acest moment putem spune că România este stabilă din punct de vedere macroeconomic. Creşterea economică a depăşit prognozele FMI şi a ajuns la 2,7%, iar anul acesta ne putem mândri cu cel mai mare PIB din istoria României. Inflaţia a înregistrat o scădere record, până la 1,8% de la 4,95%, cât era în 2012, iar deficitul a continuat să scadă, de la 3% din PIB la 2,6% din PIB. La acestea se adaugă plata arieratelor, în valoare de 2,6 miliarde lei în sănătate şi de un miliard lei pentru autorităţile locale, creşterea cu 15% a salariului minim, măsură de care au beneficiat 690.000 de persoane, creşterea de 15% a salariile bugetarilor, pentru 1,2 milioane de persoane, creşterea pentru 210.000 de beneficiari a venitului minim garantat şi, nu în ultimul rând, majorarea pensiilor a 5,3 milioane de români. Acestea nu sunt doar cifre, sunt realităţi! Este limpede pentru oricine că, prin promovarea unor politici eficiente puse în practică de Guvernul USL, România îşi revine.

Bugetul de stat pentru 2014 este unul prin care Guvernul Ponta arată că are grijă de cei mulţi, este un buget echitabil, care asigură o echilibrare şi completare a măsurile de protecţie socială cu necesarul de fonduri pentru derularea proiectelor de investiţii. Ceea ce acest buget prevede şi nu poate fi trecut în spatele unor declaraţii populiste este că pensiile vor creşte cu 3,76%, salariul minim cu 12,5%, venitul minim garantat cu 5%, salariile profesorilor debutanţi se vor majora cu 10%, iar veniturile medicilor rezidenţi cresc cu 150 de euro pe lună sub formă de burse şi să reţinem că toate acestea se petrec în contextul relaxării fiscale. Mai mult, CAS-ul la angajator este prevăzut să scadă cu 5% din vara anului viitor.

În concluzie, depăşind cele susţinute de preşedintele Băsescu sau de unele voci din PDL, este clar chiar şi pentru cei care nu vor să vadă, că în trimestrul al treilea al acestui an România a avut cea mai mare creştere economică din UE, potrivit unei estimări preliminare a EUROSTAT, iar acum avem un buget axat pe stimularea economiei, a investiţiilor, una dintre axele prioritare fiind creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, obiectiv important pentru relansarea pe termen lung.

Nu în ultimul rând, reiau afirmaţiile premierului Victor Ponta pentru a sublinia diferenţa clară între realităţile evidente şi propaganda ieftină a unor voci din opoziţie din ultimele zile: "noi nu am pus nicio taxă pe niciun cetăţean al României. Nicio persoană fizică din România nu plăteşte nicio taxă în plus. Dimpotrivă, au scăzut anumite lucruri."

Aşadar, Guvernul USL şi-a făcut treaba, şi-a respectat angajamentele asumate şi datorită măsurilor economice promovate, în 2014, România va înregistra cel mai mare PIB din istoria postdecembristă!

Doamna Violeta Tudorie:

"Pentru o societate mai echitabilă"

În dezbaterea publică din ţara noastră se vorbeşte adesea despre necesitatea unui nou proiect de ţară. După aderarea la Uniunea Europeană, pare că nu mai avem o ţintă de urmărit şi că societatea şi statul funcţionează fără a le putea evalua dacă progresează sau bat pasul pe loc.

Deşi nu împărtăşesc în întregime acest punct de vedere, pentru că după aderare avem de lucru cu integrarea mai profundă în procesele social-economice şi în sistemul de valori specifice Uniunii Europene, iar acest proces durează mult după momentul afilierii, astfel încât consolidarea pe direcţia europeană poate încă să ne ofere un sens pe care mai avem de parcurs încă paşi importanţi, totuşi, trebuie să analizăm şi să pătrundem mai atent ce se întâmplă în lumea de azi şi în societatea noastră pentru a ne fundamenta mai bine opţiunile şi politicile pe care le avansăm.

În acord cu precizările de mai sus, doresc să vă reţin atenţia cu o pledoarie pentru o societate mai echitabilă. Şi o fac nu dintr-o pornire strict subiectivă, ci am în vedere o serie de evoluţii faţă de care nu ar trebui să rămânem indiferenţi. Mă refer, în primul rând, la faptul că în ultimele decenii societăţile mai mult sau mai puţin dezvoltate au acumulat o serie de inegalităţi şi de contradicţii cu un impact greu de anticipat asupra păcii sociale.

O serie de date vin să pună în lumină faptul că mai peste tot în lume polarizarea socială nu numai că s-a adâncit, dar a antrenat şi o îngroşare a polului sărăciei sau a celor mai puţin avuţi. Dacă secolul XX a fost definit, printre altele, şi ca secolul maximei inegalităţi dintre naţiuni, iată că în acest secol, deşi bogăţia pe ansamblu creşte, ne îndreptăm totuşi către maxima inegalitate dintre indivizii şi grupurile sociale din interiorul naţiunilor. Altfel spus, odată cu dezvoltarea economico-financiară a naţiunilor, chiar şi a celor sărace, are loc şi o dezvoltare a subdezvoltării interne.

Prăpastia dintre bogaţi şi cei foarte săraci e din ce în ce mai mare - chiar dacă neuniform. Tendinţa a fost inaugurată în anii ’90, epocă în care prăpastia de venituri din China creştea spectaculos, în tandem cu cea a Rusiei postsovietice.

Un studiu al FMI-ului arăta că, la nivel global, singurul grup ale cărui venituri au crescut pe parcursul anilor ’90 a fost acela al celor mai bogaţi 20%, atât în ţările cu venituri mari, cât şi în cele cu venituri mici per capita. Tot restul de 80% a pierdut. Cele mai importante schimbări s-au petrecut chiar la vârful scalei de venituri -10% cei mai avuţi. Din 1986 până în 2006, cei mai bogaţi 0,1% au înregistrat o creştere a procentului deţinut din veniturile americane cu şase la sută; restul de 0,9 al mult-hulitului procent (de 1%) şi-a văzut veniturile crescând cu numai 4 procente. Ceilalţi care alcătuiesc 9 procente, aflate sub acest top (de 1%) şi-au păstrat veniturile, în vreme ce restul de nouă zecimi din populaţie a pierdut teren. Într-un an de redresare modestă, imediat după criza din 2008-2009, cel mai bogat procent al populaţiei şi-a adjudecat uluitoarea sumă de 93 la sută din toate creşterile de venit din Statele Unite.

Aceleaşi tendinţe inegalitariste pot fi constatate în China şi India, deşi procentul care revine celor mai bogaţi 1% dintre cetăţeni este mult mai mic decât în SUA: aproximativ 10% în India şi 6% în China. "Miracolul" indian n-a făcut mare lucru pentru cei mai săraci 20% dintre copii indieni, în 2009, două treimi dintre aceştia având greutatea sub cea normală - la fel ca în 1995.

Creşterea economică rapidă care s-a produs în cea mai mare parte a fostei lumi a treia de-a lungul primului deceniu al secolului XXI n-a avut un impact asupra foametei la nivel mondial - între 2000 şi 2007, numărul persoanelor subnutrite a sărit de la 618 la 637 de milioane, iar preţurile alimentelor sunt în continuă creştere. La celălalt capăt al spectrului, revista Forbes saluta recordurile bătute de clasa miliardarilor în luna martie 2012: aceştia fiind mai numeroşi ca niciodată - 1226, dintre care 425 americani, 95 de chinezi şi 96 de ruşi - cu o avere totală de 4,6 trilioane de dolari, care depăşeşte PIB-ul Germaniei.

Personal, nu cred că astfel de evoluţii sunt inevitabile, iar dacă nu se vor face corecţiile necesare şi la timp, aşa cum spuneam mai sus, pacea socială este continuu ameninţată.

Din această perspectivă, apreciez viziunea social-democrată şi măsurile Guvernului Ponta de corectare a nedreptăţilor făcute de regimul Băsescu - Boc prin tăierea veniturilor şi a ajutoarelor celor mulţi şi aflaţi pe segmentul inferior al veniturilor. În aceeaşi viziune a unei societăţi mai echitabile se înscriu şi măsurile pentru anul viitor - de creştere a salariului minim, a salariilor profesorilor tineri, a indemnizaţiei medicilor rezidenţi, a ajutorului pentru încălzirea locuinţei şi de indexare a pensiilor, concomitent cu eliminarea scutirii marilor firme comerciale de la plata unor taxe, aşa cum este aceea pe construcţiile special, a accizei sau creşterea redevenţei la exploatarea resurselor naturale ale statului.

Domnul Ion Mocioalcă:

Încep această declaraţie politică prin a-l cita pe cunoscutul umanist şi istoric Thomas Fuller, care acum câteva sute de ani spunea că: "Acela care plantează copaci, îi iubeşte şi pe alţii, nu numai pe el".

Revenind la vremurile noastre, într-un Raport din acest an al Curţii de Conturi, ni s-a adus oficial la cunoştinţă ceea ce ştiam deja din mass-media, şi anume faptul că peste 366.000 de hectare de pădure au fost tăiate ilegal în ultimii 23 de ani. Astfel, în perioada 1990-2011 au fost defrişate ilegal 366.000 de hectare de pădure, atât din ocoalele silvice de stat, cât şi din cele private, cauzând un prejudiciu de peste 5 miliarde de euro, potrivit aceluiaşi raport.

Potrivit unui alt studiu realizat de Greenpeace, în ţara noastră se taie peste 3 ha de pădure în fiecare oră, în timp ce din datele/informaţiile prezentate de Romsilva, rezultă că zilnic se exploatează în medie 41 ha, dintre care o mare parte o reprezintă tăierile ilegale.

De altfel, oriunde am merge în Carpaţii noştri, vom vedea munţi întregi defrişaţi, care stau mărturie a jafului care s-a săvârşit. De aceea pierdem în fiecare zi hectare întregi de pădure, iar în locul lor nu punem nimic. Nici măcar o speranţă!

Însă şi mai grav este faptul că puţini dintre noi ştiu că pentru a ajunge la vârsta maturităţii, unui copac îi trebuie 70 de ani. O viaţă de om!

Din toate aceste statistici şi rapoarte prezentate, atât de către instituţiile statului, cât şi de către cele internaţionale, rezultă o situaţie îngrijorătoare care atestă nepăsarea tuturor guvernelor aflate în funcţie până acum. Dacă niciun Guvern aflat în funcţie până acum nu a găsit o rezolvare a acestei situaţii, haideţi, stimaţi colegi, ca printr-un efort comun să luăm atitudine şi să gândim un cadru legal care să pedepsească şi să descurajeze fenomenul tăierilor ilegale de pădure.

Este foarte limpede că acum şi nu peste ani ne trebuie un alt Cod silvic. Trebuie să spunem răspicat că dacă defrişările vor continua, acest fenomen poate fi considerat un atentat la siguranţa naţională! Totodată, vom rămâne fără păduri, iar cu toţii vom regreta mai târziu, fie noi, direct, fie urmaşii noştri.

Gândiţi-vă că sunt ţări unde oamenii tânjesc după acest sentiment de apartenenţă, de înrădăcinare care oferă un sens în viaţă, iar noi avem şansa de a avea o ţară care să ne ofere un mediu curat, nepoluat!

Închei prin a vă prezenta un citat relevant pentru această situaţie: "Fiecare societate are nevoie de indivizi care să planteze copaci de mango, fără să se gândească dacă vor apuca sau nu să mănânce fructele’’ - Sadhguru Jaggi Vasudev.

Vă mulţumesc şi sper ca asta să ne dea nu numai de gândit, ci şi imboldul de a acţiona, acum, când încă nu este prea târziu!

Domnul Ion Răducanu:

"Feriţi-vă de fapte de ruşine!"

"Ruşinea se poate defini o întristare şi tulburare pentru cele rele, care parcă aduc dezonoare, şi aceste rele pot fi sau prezente, sau trecute, sau viitoare. Iar neruşinarea este o nepăsare şi indiferenţă pentru aceste lucruri". Aristotel

Săptămâna trecută, toate canalele media au tăvălit în noroi şi bălăcărit din nou Parlamentul român pentru trecerea ca "lebăda prin apă" a OG 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la operatorii la care statul este majoritar.

Motivul, art. 14 - prin care membrii AGA sau ai CA nu pot primi indemnizaţii fixe lunare mai mari de 25% din indemnizaţia fixă lunară a directorilor generali.

Faţă de 47 lei/şedinţă, cât era în legislaţia de până acum, adică din 2010, creşterea este uluitoare şi neruşinată, dacă avem în vedere salariile actuale ale directorilor din companiile în care statul este majoritar şi chiar pe cele care vor fi acordate începând cu 1 ianuarie 2014 - de 6 salarii medii pe economie (200 €).

Ordonanţa se aplică şi în cazul multor companii de stat, chiar şi cu pierderi, care au trecut la rangul de "companii cu management corporatist şi criterii de performanţă", unde directorii au salarii năucitoare, care facilitează indemnizaţii tot atât de năucitoare şi pentru membrii AGA sau CA, numiţi de Guvern sau ministere pentru "profesionalism, patriotism şi ataşament partinic".

Pl-x nr. 353/2013 a trecut în Camera Deputaţilor cu 255 voturi pentru, 66 contra şi 18 abţineri (339 prezenţi). La momentul dezbaterii nimeni nu a comentat, pentru că nimeni nu a sesizat (nici măcar opoziţia) faptul că am votat ca membrii AGA şi CA din cele peste 157 companii de stat, plus câteva sute de la nivel local, să aibă câştiguri nemeritate şi sfidătoare la adresa românilor din ce în ce mai săraci. Proiectul de lege avea avizul favorabil de la cinci comisii şi raportul Comisiei de buget-finanţe.

Avem oare curajul şi dreptul să ne întrebăm:

1. Cine îşi asumă bălăcăreala în media a forumului legislativ, în toată media românească?
2. Cine se face vinovat de reintroducerea în legislaţie a unor asemenea "nemernicii" favorabile unor specialişti care în realitate nu sunt decât nişte "lipitori" sau căpuşe", fără bun-simţ, ce-şi trag seva bunăstării lor din bani publici? Este adevărat că acest lucru datează de ani buni şi a bântuit toate guvernele României postdecembriste.

În declaraţia mea politică din 24 septembrie 2013, intitulată "Să ne trezim, parlamentari români" spuneam că pentru credibilizarea Parlamentului este nevoie să ne trezim, pentru că România are nevoie de o legislaţie bună şi larg acceptată, nu de una rapidă şi plină de ascunzişuri şi parşivităţi.

Se vede însă că nu ne-am trezit şi acum ne este ruşine să recunoaştem că am greşit fie din superficialitate, fie din grabă, sau chiar cu bună ştiinţă.

Un proverb românesc spune: "Cel ce nu se ruşinează, acela nu se mai îndreptează". Suntem aproape de finele primului an din mandatul 2012 - 2016 şi nu putem să ne debarasăm de sintagma "Una spunem, alta facem". Nu ne mai putem scălda între "ruşine şi nesimţire", sfidând voinţa românilor.

Declaraţia mea politică "Nevoia unor îndreptări" e mai actuală ca oricând. Dictonul "merge şi aşa" nu mai poate fi tolerat.

Cred că în cazul de faţă trebuie să cerem scuze românilor care ne-au votat pentru că în mod cert "am greşit".

Închei spunând că mi-e ruşine de neruşinarea noastră.

Domnul Ionel Arsene:

Săptămâna aceasta voi aborda tema bugetului realizat de Guvernul USL pentru 2014. Adoptarea acestuia este esenţială pentru ca măsurile pe care Guvernul le-a anunţat să poată fi puse în aplicare.

Noul buget a dat naştere la o serie de dezbateri în urma cărora oameni politici care până recent se chinuiau să construiască un buget au început să dea lecţii. Nu trebuie să uităm modul în care era construit bugetul ţării noastre în anii trecuţi, când păstrarea puterii politice era mai importantă decât interesul cetăţeanului român. Anul acesta, bugetul a fost stabilit în aşa fel încât să asigure premisele necesare unei continuări a creşterii economice înregistrate până în acest moment şi pentru anul următor.

Pentru prima dată după mulţi ani, avem un buget care să răspundă cât mai bine intereselor cetăţeanului. Guvernările PDL ne-au obişnuit să aşteptăm până în ultimele zile ale anului pentru a şti cum şi ce bani vor fi alocaţi pentru anul următor. Bugetele construite în timpul acestor guvernări erau unele făcute în urma unor înţelegeri care să le permită menţinerea majorităţii politice.

USL s-a ţinut de cuvânt, iar în noul buget se regăsesc măsuri pentru creşterea salariilor şi indexarea pensiilor cu inflaţia, lucruri care până la venirea la putere a actualei majorităţi nici nu erau luate în calcul. Demonstrăm prin această formă a bugetului că, fiind într-o perioadă dificilă, reuşim să ducem o politică economică al cărei principal obiectiv este creşterea şi nu austeritatea.

Situaţia actuală a României este una bună, stabilă din punct de vedere macroeconomic, cu un trend ascendent al evoluţiei economice. În 2013, potrivit datelor pe care Institutul Naţional de Statistică le-a furnizat, ţara noastră are o creştere economică de 2,7%.

Şi la nivel european România a confirmat prognozele economice pozitive pe care Comisia Europeană şi instituţiile financiare internaţionale, precum Banca Mondială şi FMI, le-au prezentat de-a lungul acestui an. Conform Eurostat, România a înregistrat cea mai mare creştere din Uniunea Europeană, cu 1,6% faţă de trimestrul doi, cu o rată de expansiune de 4,1% în comparaţie cu trimestrul trei din 2012. Tot în anul 2013, România va avea cel mai mare PIB din ultimii ani, depăşindu-l pe cel din 2008. PIB-ul pentru 2013 va fi de 148 miliarde euro, iar PIB-ul din 2008 a fost de 139,8 miliarde euro.

Aşadar, criticile aduse actualului model economic pus în practică de guvernarea USL trebuie raportate la datele oficiale ale partenerilor internaţionali. Putem constata astfel că cei care aduc aceste critici fac declaraţii doar pentru a se păstra în atenţia cetăţenilor pe care i-au dezamăgit şi cărora le-au înşelat aşteptările. De la preluarea guvernării, USL a realizat tranziţia de la un model greşit al austerităţii, promovat de fosta putere, la unul de creştere echilibrată, care a asigurat repararea nedreptăţilor, a instituit disciplina bugetară şi a dus la un echilibru între creşterea economică şi echitatea socială.

Bugetul pentru 2014 este unul construit în vederea stimulării creşterii economice bazate pe investiţii. Totodată, planul bugetar pentru anul viitor vizează continuare consolidării fiscale şi asigurarea protecţiei sociale.

Multe dintre criticile aduse actualului buget au vizat banii alocaţi către investiţii, existând persoane care au dezinformat, afirmând că se taie de la acest sector. Cetăţenii trebuie să ştie că adevărul este cu totul altul, iar suma alocată în bugetul pentru anul următor este cea mai mare alocată pentru investiţii. Avem 40 miliarde pentru investiţii, ceea ce reprezintă 6% din PIB. Pentru a le aminti celor care acum spun că am tăiat de la investiţii, le spun că în 2011 au fost alocate 35,4 miliarde pentru acest sector.

Guvernul a demonstrat prin pregătirea bugetului pentru 2014 că se ţine de cuvânt în faţa cetăţenilor care ne-au învestit cu încrederea lor. Elementul care a stat la baza formulării noului buget a fost cetăţeanul şi îmbunătăţirea nivelului de trai al românilor.

În primul rând, trebuie să avem în vedere că numărul mediu de salariaţi va ajunge la 4,57 milioane de persoane, conform prognozelor prezentate. De asemenea, vom avea o creştere a salariului mediu de la 1.594 lei la 1.676 lei.

Românii trebuie să fie principalii beneficiari ai bugetului ţării noastre. După creşterea salariului minim în acest an la 800 lei, vom continua mărirea sa în anul 2014 în două etape, astfel încât va ajunge la suma de 900 lei. Încă nu este suficient, dar este un pas în plus spre o salarizare care să asigure un trai decent unei părţi importante a salariaţilor din România.

Banii alocaţi pentru sănătate şi educaţie au creat foarte multe confuzii. Nu vorbim în niciun caz de o micşorare a bugetelor acestor două domenii esenţiale pentru ţara noastră. Ministerul Sănătăţii va primi o majorare de 2,5 miliarde lei faţă de anul curent, urmând să aibă un buget de aproximativ 8 miliarde. La Educaţie va fi o creştere cu 1,43% a bugetului faţă de anul anterior, astfel că suma alocată să fie de 8,5 miliarde lei.

Totodată, sunt încurajate două categorii sociale neglijate de fostele guvernări, dar care sunt foarte importante pentru viitorul statului român. Medicii rezidenţi vor primi lunar o bursă neimpozitată în valoare de 670 lei, iar salariile profesorilor debutanţi vor creşte cu 10%. Pentru că noi credem că Educaţia şi Sănătatea sunt domenii primordiale pentru cetăţenii noştri.

O măsură care a fost negociată şi acceptată de partenerii internaţionali a fost reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, care ar putea avea loc în 2014. Această reducere nu va avea un impact ridicat asupra bugetului. Este vorba de o măsură care vizează relansarea economiei. Prin această decizie, se asigură stimularea creării locurilor de muncă, dar şi creşterea gradului de conformare voluntară la plata contribuţiilor către buget.

Prin bugetul pentru anul următor, Guvernul a propus măsuri corecte şi necesare pentru România. Cred că acestea vor ajuta Uniunea Social-Liberală ca în anul 2014 să continue să-şi îndeplinească obligaţiile asumate în faţa românilor anul trecut. Vă reamintesc faptul că nu trebuie să uităm de ce am primit voturile lor în 2012. Suntem aici pentru că oamenii au crezut în noi şi în capacitatea noastră de a îndrepta răul care li s-a făcut şi de a le aduce un trai mai bun.

Domnul Adrian Mocanu:

"Bugetul pe 2014 asigură creştere economică şi repararea nedreptăţilor sociale"

Bugetul pe anul 2014 este, fără îndoială, unul care vizează creşterea economică. Acesta este aspectul pe care l-aş remarca în primul rând atunci când vine vorba despre construcţia bugetară.

Cabinetul Victor Ponta a avut în vedere, în sensul stimulării creşterii economice, creşterea investiţiilor publice (mai ales în ceea ce priveşte cofinanţarea fondurilor europene), stimularea mediului de afaceri, prin scheme de garanţii de stat şi ajutoare de stat destinate în special IMM-urilor, creşterea suportului acordat producătorilor agricoli, reducerea CAS, proiectată ca şi posibilitate în semestrul II al anului 2014, menţinerea cotei unice, menţinerea TVA-ului redus la pâine şi analizarea oportunităţii extinderii acestei măsuri la alte produse. Apreciez în mod deosebit faptul că în 2014 avem 40 de miliarde de lei pentru investiţii, adică aproximativ 6% din PIB. Aceasta demonstrează nu numai că nu au fost tăiaţi banii de la investiţii, aşa cum au afirmat unii, ci, mai mult, a fost alocată cea mai mare sumă pentru investiţii de până acum.

O altă notă specifică a bugetului pe 2014 este sporirea măsurilor de asigurare a protecţiei sociale, o marcă recunoscută a social-democraţiei. Astfel, vorbim despre creşterea salariului minim cu 12,5%, creşterea pensiilor cu 3,76% şi creşterea venitului minim garantat cu 5%.

Prioritizarea investiţiilor publice şi continuarea consolidării fiscale, prin stabilirea deficitului la 2,2%, faţă de 2,6% sunt, iarăşi, chestiuni de apreciat la noul buget.

Două elemente de forţă ale noului buget, care respectă şi spiritul dezbaterilor din Comisia de buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor sunt alocările bugetare către Sănătate şi către Educaţie. La Sănătate, avem în proiecţia bugetară pe 2014 o creştere de peste 30 de miliarde de lei. Pe lângă bursa neimpozabilă de 150 de euro acordată lunar pentru medicii şi farmaciştii rezidenţi, ţin să remarc faptul că Ministerul Sănătăţii a primit cu 2,5 miliarde de lei mai mult decât în 2013, de la 5,2 la 7,8 miliarde. De asemenea, CNAS are un buget mai mare decât în 2013.

Bugetul creşte şi pentru Educaţie, ţinând cont de măsurile prin care s-a hotărât creşterea cu 10% a salariilor profesorilor debutanţi, preparatorilor şi asistenţilor universitari.

Este esenţial că pentru vasta majoritate a contributorilor la bugetul de stat nu cresc taxele şi impozitele, România rămânând ţara cu cel mai mic grad de împovărare fiscală din Uniunea Europeană. Dimpotrivă, cine citeşte cu atenţie şi cu bună-credinţă proiectul de buget îşi dă seama rapid că există acolo măsuri de creştere a veniturilor persoanelor afectate de criză, repararea anumitor nedreptăţi sociale, şi de întărire a disciplinei bugetare.

În final, doresc să fac câteva precizări în legătură cu intenţia anunţată de preşedintele Băsescu, aceea de respingere a bugetului. Nu aş dori ca vederile politice ale preşedintelui ţării să blocheze indexarea pensiilor, creşterea salariilor, stoparea investiţiilor şi să genereze probleme extrem de dificile în raporturile pe care România le are cu FMI şi cu Banca Mondială. Adoptarea noului buget este un aspect extrem de important, partenerii noştri se aşteaptă la seriozitate din partea României, iar lipsa de responsabilitate ne poate aduce prejudicii enorme.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Stop violenţei împotriva femeilor!"

Luni, 25 noiembrie, am sărbătorit "Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor", zi stabilită de Adunarea Generală a ONU încă din decembrie 1999. În fiecare an, în această zi, guvernele, organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale organizează activităţi de informare şi conştientizare a problemelor cu care femeile din întreaga lume se confruntă.

Pretutindeni în lume, chiar şi în acest moment, violenţa împotriva femeilor le împiedică acestora drumul spre bunăstare, dezvoltare şi afirmare. Nu există circumstanţe atenuante pentru violenţa împotriva femeilor. Fiecare act de violenţă, fie vizibil, fie ascuns, este o încălcare a drepturilor omului.

Să nu uităm că violenţa împotriva femeilor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului: potrivit unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la nivel mondial, în 2013, 35% dintre femeile din întreaga lume s-au confruntat cu situaţii de violenţă fizică şi/sau sexuală. Cazul ţării noastre este unul şi mai îngrijorător: conform studiilor, până la 70 % dintre femeile din România au fost supuse violenţei fizice şi/sau sexuale.

O Românie cu adevărat europeană trebuie să lupte permanent pentru combaterea violenţei împotriva femeilor. Efectele crizei economice au vulnerabilizat şi mai mult această categorie şi aici mă refer în primul rând la salarizare, locuri de muncă şi participare la viaţa socială. Nu este un secret pentru nimeni că multe dintre victimele violenţei domestice continuă să trăiască în aceste condiţii întreaga viaţă, deoarece nu au o slujbă care să le ofere independenţa financiară.

Mai mult, în România încă există o atitudine tolerantă faţă de violenţa domestică - atât din partea bărbaţilor, cât şi, surprinzător, din partea femeilor. Trebuie să facem tot posibilul să schimbăm această atitudine. Nu este normal să ne obişnuim cu violenţa împotriva femeilor, nu avem voie să închidem ochii la asemenea acte. De ce spun asta? Pentru că, iată, la nivel naţional, peste un milion de femei sunt anual victime ale violenţei, dar mai puţin de 1% dintre acestea depun plângeri oficiale.

De aceea, este esenţial este ca măsurile din domeniu să creeze un climat de siguranţă şi încredere. România se îndreaptă în direcţia bună şi fiecare pas înainte trebuie privit ca o cărămidă aşezată la fundaţia egalităţii de şanse din ţara noastră. Unul dintre principalele elemente de progres înregistrate în acest domeniu a fost aprobarea Legii nr. 25/2012, prin care a fost introdus mult-aşteptatul ordin de protecţie. Efectele benefice ale acestei legi sunt deja vizibile: în perioada mai 2012 - ianuarie 2013 au fost emise 406 ordine de protecţie în întreaga ţară, totalul de cereri depăşind 1000. Dintre acestea, 94% au fost depuse de femei.

Încă o veste îmbucurătoare este că pe masa Ministerului Muncii se află în acest moment Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei, document a cărui ratificare va reprezenta un pas important pentru România.

Pentru a crea o societate echilibrată, care să respecte principiile egalităţii de gen, este important să responsabilizăm toţi factorii de decizie, precum şi societatea civilă. Principiile europene fundamentale ce derivă din egalitatea de gen nu sunt simple fraze pe care le găsim în documentele UE, cu toţii avem datoria de a veghea asupra respectării lor.

În încheiere, vă invit pe toţi să vă faceţi o tradiţie personală din a nu lăsa ziua de 25 noiembrie să treacă fără a vă gândi la nenumăratele victime ale violenţei domestice şi, mai ales, la cum putem pune capăt acestor abuzuri.

Îmi doresc să trăiesc într-o Românie care protejează şi respectă drepturile femeilor. Îmi doresc să le oferim femeilor respectul cuvenit!

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Ping-pong cu bugetul de stat pe 2014 între Băsescu şi Parlament"

Dezbaterea bugetului de stat pe anul 2014 a intrat în linie dreaptă. Dacă s-ar urma procedura îndeplinită din anul 1990 şi până în prezent, legea ar trebui să ajungă la preşedinte pentru promulgare, iar la 1 ianuarie 2014 aceasta să fie în vigoare.

Însă ca o premieră în istoria noastră, în aceste zile a fost invocată posibilitatea nepromulgării Legii bugetului de stat pe 2014, ba chiar mai mult, atacarea acesteia la Curtea Constituţională a României. Se pare că în această perioadă, preşedintele Traian Băsescu şi-a focalizat întreaga atenţie asupra primului-ministru şi a Guvernului pe care acesta îl conduce. După ce CCR a admis sesizarea făcută de şeful statului, referitor la legea de aprobare a Memorandumului de înţelegere între statul român şi Rompetrol, acesta îşi continuă "ameninţările", în vizorul său aflându-se acum Legea bugetului de stat pe 2014.

În "bătălia politică" dusă cu Guvernul, Traian Băsescu pune în joc atât evoluţia investiţiilor din ţara noastră, dar şi viaţa milioanelor de cetăţeni români, care vor plăti cu vârf şi îndesat pentru ambiţiile preşedintelui.

Această premieră postdecembristă, marcată de nepromulgarea bugetului de stat şi retrimiterea la Parlament, se doreşte a fi o acţiune a preşedintelui în interes naţional. Însă, analizând faptul că Traian Băsescu a apelat în acest "război politic" la cea mai puternică armă a sa, şi anume nepromulgarea bugetului, folosind drept argument nemulţumirile referitoare la creşterea accizei pe combustibil, Domnia Sa doreşte satisfacerea dorinţelor poporului, în detrimentul intereselor reale ale acestuia. Dacă până acum testul pe care bugetul trebuia să îl treacă era strict legat de viabilitatea sa, acum acesta se confruntă cu probleme de ordin politic.

Consider că aceste "ambiţii politice" vor afecta inclusiv imaginea României la nivel mondial, şi astfel efectele negative se vor răsfrânge asupra acordurilor cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, datele bugetului fiind convenite cu reprezentanţii instituţiilor mai sus menţionate. În cifre, această amânare s-ar putea traduce prin pierderi de 1,7 miliarde de lei anul viitor. Nu trebuie să neglijăm nici probabilitatea apariţiei unor dobânzi mai mari pentru ţara noastră pe pieţele internaţionale, ca urmare a întreruperii acordului cu Fondul Monetar Internaţional. Astfel, eforturile de credibilizare a României din punct de vedere financiar vor fi nimicite.

Conchizând, posibilitatea respingerii bugetului de către Traian Băsescu se va resimţi din plin, iar cel care va pierde va fi din păcate tot poporul, şi aşa destul de chinuit. Un lucru este cert, preşedintele nu este mulţumit de actualul Guvern şi probabil îşi doreşte unul mai apropiat, aşa cum a fost Guvernul condus de Emil Boc, dar dorinţele domnului preşedinte nu trebuiesc să fie mai presus de binele poporului.

Doamna Camelia Khraibani:

"Resursele umane şi cerinţele pieţei muncii"

În ultimele zile am dezbătut în plenul Camerei Proiectul de lege privind stagiul de pregătire aplicativă pentru absolvenţii învăţământului superior, în contextul în care în statele Uniunii Europene 25% din tinerii sub 25 de ani nu-şi pot găsi un loc de muncă. Şi această reglementare a noastră se încadrează în preocupările statelor UE definite atât prin Strategia 2020, care stabileşte ca prioritară angajarea tinerilor, cât şi prin iniţiativa "Tineretul în mişcare". Sunt acţiuni guvernamentale prin care se dă posibilitatea absolvenţilor de învăţământ superior să acumuleze o primă experienţă de muncă prin stagii în întreprinderi şi instituţii de profil.

Apreciind că noua lege cuprinde o reglementare detaliată a modalităţii de efectuare a stagiului, că va avea un impact pozitiv asupra pregătirii profesionale a tinerilor absolvenţi, că va facilita angajarea acestora în profesiile pentru care sunt bine pregătiţi din punct de vedere practic-aplicativ, consider ca aceasta ar trebui continuată de o strategie naţională care să conducă la un grad mai ridicat de ocupare a forţei de muncă din ţara noastră. Spun aceasta pentru că aşa cum se poate observa, deşi avem puţini bani pentru educaţie, pentru reconversia celor aflaţi în căutarea unei angajări, continuăm să cheltuim sume importante din bugetele publice pentru o resursă umană care nu are căutare pe piaţa internă a muncii.

Prin declaraţia prezentă vreau să-mi exprim acordul cu toţi cei care susţin că o îmbunătăţire semnificativă a politicilor sociale, inclusiv a celei ocupaţionale, se poate realiza doar în contextul unei strategii sau plan de investiţii pe termen lung şi cu un aport consistent la crearea de valoare, care duce la crearea de locuri de muncă mai multe şi, în cele din urmă, la creşterea prosperităţii oamenilor.

Din aceste motive apreciez iniţiativa primului-ministru al Guvernului României, domnul Victor Ponta, de a prezenta în luna iulie a anului curent un "Plan naţional de investiţii strategice şi creare de locuri de muncă".

Deşi eu cred că tuturor ne este clară legătura dintre mersul economiei şi beneficiile sociale sau bunăstarea oamenilor, iar investiţiile făcute inteligent constituie unul din factorii cei mai importanţi de dezvoltare economică, vedem că în viaţa noastră politică şi civică, atunci când se pune problema implementării unor obiective investiţionale, ne întâlnim cu reacţii dintre cele mai greu de explicat şi de acceptat. Oamenii, fie ei cetăţeni obişnuiţi sau politicieni, vor salarii mărite, pensii indexate şi plătite la timp, stat social cu învăţământ şi sistem medical avansate, stat care să protejeze categoriile defavorizate, dar, când să dezvoltăm mediul de afaceri, inclusiv prin investiţii de valorificare a resurselor ţării, se opun şi instigă la revoltă împotriva celor care le promovează sau care doresc să bage bani în economia reală.

Să nu uităm că la sfârşitul mandatului, când ne vom duce din nou în faţa electoratului, trebuie să avem rezultate performante de guvernare pe care să le prezentam şi să demonstrăm ca am acţionat eficient pentru dezvoltarea economică şi pentru creşterea calităţii vieţii românilor. Totodată, să nu uităm că ne aflăm în momentul în care Uniunea Europeană acordă în viitorul exerciţiu bugetar 2014-2020 prioritate absolută angajării, mai ales a tinerilor, din statele membre.

Pentru aceasta, consider ca Guvernul USL trebuie să pornească hotărât la pregătirea aplicării planului naţional de investiţii strategice cu parteneri care doresc acest lucru şi, în acelaşi scop, să adopte o strategie de comunicare cu publicul şi comunităţile care au o implicare în implementarea unuia sau altuia din obiectivele de investiţii viitoare.

Domnul Constantin Mazilu:

Permiteţi-mi să marchez, prin declaraţia de astăzi, sărbătoarea Sfântului Andrei, care precede Ziua Naţională sau a unităţii românilor de pretutindeni, unind la nivel spiritual festivitatea Bisericii cu cea a României. De asemenea, ţin să le urez un călduros la mulţi ani cu sănătate şi multe împliniri! şi celor peste 660.000 de cetăţeni români care îi poartă numele Sfântului apostol Andrei.

Consider că ne putem întrerupe puţin din activitatea noastră pentru a-i acorda importanţa care i se cuvine zilei Sfântului apostol Andrei, având în vedere că îi datorăm acestuia credinţa care a stat la baza unităţii ca neam, Biserica şi naţiunea fiind un tot comun în decursul istoriei poporului român.

Potrivit tradiţiei şi celor scrise de unii istorici şi teologi din primele veacuri creştine, Sfântul apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Sciţia), dar şi în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. Sfântul Andrei a fost frate al lui Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului. Erau originari din Bersaida, localitate situată pe ţărmul Mării Galilei, din nordul Ţării Sfinte. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Ambii s-au numărat printre "ucenicii" Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând timp îndelungat predicile acestuia în pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăinţă şi proorocia despre venirea lui Mesia. Sfântul Andrei a fost şi el martor, alături de alţi ucenici, la botezul Domnului.

Împreună cu ceilalţi ucenici, Sfântul Andrei a fost trimis de către Mântuitor să predice Evanghelia tuturor neamurilor. Înainte să-i creştineze pe daci, el a predicat în Asia Mică. Fără îndoială că Sfântul apostol Andrei nu s-a mărginit numai la predicarea Evangheliei şi la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre grecii şi geto-dacii din teritoriile amintite, ci a hirotonit pe unii dintre ei ca episcopi şi preoţi, aşa cum făcea şi Sfântul apostol Pavel în călătoriile sale misionare. Astfel se poate explica faptul că cea mai veche episcopie cunoscută pe teritoriul ţării noastre este cea de la Tomis (Constanţa). Episcopii binecuvântaţi de Sfântul apostol Andrei au hirotonit, la rândul lor, alţi episcopi, preoţi ori diaconi pentru noile comunităţi creştine de la Pontul Euxin, ca să se asigure "succesiunea" neîntreruptă a preoţiei şi care au devenit propovăduitori ai noii credinţe, prin predică şi botez, în rândul autohtonilor geto-daci, iar mai târziu daco-romani.

Îmi închei pledoaria, urându-le încă o dată tuturor doamnelor şi domnilor la multe şi fericite zile onomastice!

Doamna Aurelia Cristea:

"Spiritul competitiv şi performanţa tinerilor, şansa viitorului României"

Am vorbit de la acest pupitru de mai multe ori despre viitorul României, despre nevoia de proiecte naţionale care să creeze coeziune la nivelul comunităţilor, înţelegere, muncă organizată şi, în final, plusvaloare şi linişte socială. De fiecare dată, în aceste intervenţii, am subliniat nevoia familiilor din România de a se simţi sprijinite în planurile de viitor pe care şi le conturează: or, acest sprijin vine prin crearea unui mediu social şi economic predictibil, prin promovarea unor planuri naţionale de prevenţie în domenii precum sănătatea, sau prin stabilizarea şi menţinerea pe o linie constantă a sistemului fiscal. Am subliniat de fiecare dată că familiile fericite şi încurajate să muncească în scopul bunăstării lor şi al bunăstării comunităţii au ca efecte, în timp, creşterea contribuţiilor la bugete, creşterea investiţiilor şi dezvoltarea.

Există sute şi mii de feluri simple, creative şi cu impact major prin care putem crea condiţiile propice de a ajunge la acel viitor în care România este o sumă de comunităţi active şi prospere, însă toate aceste modalităţi izvorăsc, la o primă mână, din educarea spiritului în sensul preţuirii valorilor precum munca, performanţa şi gestionarea creativă a propriilor aptitudini.

Educaţia este şi trebuie să fie mai mult decât simpla memorare a unor informaţii, ea are ca scop final crearea de personalităţi independente şi cu spirit antreprenorial. Şi atunci când ne referim la educaţie, trebuie să ne referim la un sens deja lărgit al acesteia, care presupune şi orientarea către o viaţă sănătoasă, practicarea sportului, cultivarea acelor trăsături care duc tinerii noştri înspre competiţie şi performanţă.

În acest context, trebuie să remarc că avem deja o serie de exemple consacrate care prin muncă asiduă, exerciţiu şi implicare au ajuns la performanţe excepţionale. Şi mai trebuie să remarc că, în sprijinul acestor programe de învăţare nonformală vin tot mai mulţi actori din sectorul antreprenorial, care doresc să se implice în schimbarea de care România are nevoie. Aceşti oameni deosebiţi, care insistă să ofere comunităţii valoarea experienţei şi a cunoştinţelor lor, trebuie susţinuţi şi promovaţi de către noi, ajutaţi să-şi pună ideile în aplicare. În fond, dacă au reuşit pentru ei înşişi, şansele sunt maxime ca programele lor să fie o reuşită şi pentru noi, ceilalţi.

Şi nu sunt doar aceştia. Vorbesc acum şi despre ONG-urile care dezvoltă programe remarcabile, atingând prin activitatea lor segmente de populaţie cu nevoie foarte mare de susţinere. Aici, parteneriatul cu societatea civilă este esenţial şi trebuie să fie tratat cu seriozitate, sectorul nonguvernamental fiind capabil, prin natura lui, să ajungă în zone ale societăţii în care sistemul administrativ nu are încă dezvoltate instrumente de lucru sau măcar empatie pentru anumite tipuri de probleme.

Vorbesc, de exemplu, despre tinerii manageri de top sau middle management din multinaţionalele româneşti, care au întâlniri periodice la Bucureşti în vederea susţinerii de proiecte educative pentru studenţi. Sunt convinsă că peste tot în România există astfel de neobosiţi susţinători ai schimbării prin educaţie continuă. Ei merită tot efortul nostru de a-i sprijini în proiectele şi ideile lor.

În ultimele luni mi-au fost aduse la cunoştinţă mai multe astfel de idei, de proiecte bazate pe educaţie prin implicarea directă şi am decis să ofer tot sprijinul în realizarea lor. Fie că e vorba de crearea de infrastructură inteligentă pentru susţinerea sectorului IT, fie că e vorba de cooptarea copiilor şi tinerilor din mediul rural în programe de educaţie prin sport, am considerat că toate ideile au şanse să devină succese reale, pentru că ele îşi propun să acţioneze acolo unde există nevoia reală de sprijin şi susţinere, dublată de potenţialul de creare a unei mentalităţi de învingător. Viitorul României are nevoie de învingători, de tineri care nu renunţă la visurile lor şi au aptitudinile competitive de a şi le realiza. Aceşti copii şi tineri au acum mai mult ca oricând nevoie de sens în viaţa lor şi nevoie de modele de succes.

Şi pentru a le oferi un ajutor real, consistent, avem datoria de a crea programe naţionale care să vină în sprijinul şi în completarea actului educaţional, oferindu-le, în plus faţă de modelul tradiţional al şcolii, şansa să aibă mentori, modele, şansa să se dezvolte armonios, în sincronizare perfectă cu tinerii din zonele dezvoltate ale Europei.

Imaginaţi-vă doar cât de mult ar însemna pentru copiii din zonele rurale şansa de a practica într-un mediu organizat sport, susţinuţi şi ghidaţi de personal calificat, care să le ofere în plus informaţii valoroase privitoare la oportunităţile nenumărate pe care le pot avea prin performanţă, în orice domeniu.

Pot să vă mărturisesc că la Cluj s-au derulat astfel de proiecte, prin grija unor inimoşi oameni. Rezultatele sunt excepţionale, ele arată câtă deschidere şi schimbare a mentalităţii pot genera astfel de activităţi. Imaginaţi-vă ce ar însemna pentru România cooptarea în astfel de programe naţionale a sute de mii de copii. Influenţa programelor s-ar translata asupra familiilor lor, care ar simţi într-un mod direct ajutorul şi susţinerea oferite de stat.

Schimbarea mentalităţilor nu este niciodată un proces uşor, dar el poate fi obţinut prin idei de o simplitate uimitoare. Primul pas este să acceptăm noi înşine potenţialul simplităţii lor. Lansez, pe această cale, un apel la dumneavoastră! Un apel pentru a susţine, a promova şi a încuraja ideile şi proiectele care urmăresc educarea spiritului de competiţie şi performanţă al copiilor şi tinerilor noştri! Viitorul României depinde în mod direct de sprijinul dumneavoastră!

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Descentralizarea, un pas pentru România"

În lumina ultimelor evenimente, putem afirma că România face paşi vizibili în eradicarea urmelor comunismului, prin diminuarea puterii colecţionate la nivel central şi difuzarea ei către autorităţile locale. Dezvoltarea şi modernizarea ţării au fost considerabil împiedicate din cauza procesului prin care unui document trebuie să i se aplice numeroase semnături de la diverse instituţii, supranumit şi birocraţie.

Guvernul USL a elaborat proiectul descentralizării prin care o parte relevantă a autorităţii şi responsabilităţii de la nivelul Executivului este transferată către autorităţile locale, tocmai pentru ca puterea de decizie să aparţină, în definitiv, cetăţeanului. Prin Legea descentralizării sunt asigurate regulamente clare şi simple asupra atribuţiilor de la nivel central şi local, etapele de decizie sunt considerabil reduse, în aşa fel încât fondurile europene vor fi mai uşor atrase şi proiectele zonale importante realizate fără blocaje şi timp irosit.

Descentralizarea este un proiect considerat necesar şi adus în discuţie de către multe partide de-a lungul vremii. Chiar Partidul Democrat Liberal a fost susţinătorul acestei propuneri de reformare a sistemului administrativ, dar astăzi ne surprinde cu opoziţia asupra unei idei pe care odinioară o considera indispensabilă şi benefică statului român. Dar fireşte, PDL era de acord cu descentralizarea în anii săi de guvernare, pentru că aceea era perioada când oferea drept răsplată posturi în administraţia locală clientelei sale politice. Clientelă pe care şi-a consolidat-o atunci când a avizat ocuparea a aproape 700 de posturi în administraţia locală, în special în localităţile conduse de PDL, cheltuielile de personal aferente acestei decizii au depăşit 8 milioane de lei, în timp ce bugetarilor salariile le-au fost reduse cu 25%. Şi tot pentru întărirea structurilor votante ale PDL, partidul a dăruit din Fondul de rezervă primăriilor conduse de democrat-liberali peste 11 milioane de euro în 2010, în timp ce localităţilor conduse de primari PSD a alocat sume de până la 3,19 milioane de euro, iar primăriilor PNL 1,48 milioane de euro.

Acesta este motivul pentru care PDL a refuzat să participe la procesul de descentralizare realizat de USL. Nemaiavând posibilitatea de a-şi întreţine clientela politică, fiindu-le cunoscut faptul că funcţiile de conducere şi ale adjuncţilor structurilor deconcentrate vor fi ocupate prin concurs, proiectul acesta al modernizării statului nu mai reprezintă nicio urmă de interes.

Conform criteriului de transparenţă şi deschidere către dialog politic, ministrul dezvoltării regionale a elaborat şi dezbătut reforma administrativă cu autorităţile locale şi toţi membrii grupurilor parlamentare. PDL-ul a fost invitat să participe la cea mai mare reformă administrativă a ultimilor ani, a avut oportunitatea de a veni cu propuneri şi amendamente, cel puţin pentru a pune în aplicare nevoile cetăţenilor pe care Partidul Democrat Liberal încă îi mai reprezintă, dar au preferat să absenteze de la această lucrare importantă, întorcând spatele încă o dată oamenilor ce le-au acordat votul de încredere.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Necesitatea implementării de programe comunitare pentru românii din diaspora"

Fenomenul migraţiei românilor către ţări europene nu mai este de mult o noutate şi nici nu putem spune că ar fi un subiect care nu a fost dezbătut intens în Parlamentului României. Toţi parlamentarii, indiferent de colegiile din care provin, se confruntă cu această problematică în comunitatea pe care o reprezintă. Deşi criza economică a făcut ca mulţi dintre cei plecaţi în străinătate să se întoarcă în România, fenomenul este încă unul important şi de luat în seamă în propunerea de politici publice. De altfel, disensiunile politice din Europa, care depăşesc spectrul românesc, nu fac decât să sporească nevoie de măsuri instituţionale pentru românii din străinătate.

Guvernul României a ţinut cont de aceste nevoi şi a creat Departamentul de Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, un instrument instituţional bine-venit şi aşteptat, atât de diaspora, cât şi de cei rămaşi acasă. Programele departamentului sunt corelate cu priorităţile înscrise în programul de guvernare: apărarea drepturilor şi libertăţilor românilor, afirmarea identităţii culturale şi lingvistice, susţinerea procesului de integrare, apropierea de familiile din ţară şi promovarea imaginii şi intereselor românilor care trăiesc în afara hotarelor României.

Cu toate acestea, încă mai există nevoi neîndeplinite şi aşteptări din partea diasporei. Românii din străinătate au punctat nevoia de ajutor din partea instituţiilor statului român pentru integrarea în noile comunităţi. O mai mare apropiere faţă de vecini, colegi şi membri ai comunităţii în general se poate obţine prin programe corelate şi incluzive, programe special concepute pentru cei care au cea mai mare nevoie de ele.

Consider că nu este suficient să organizăm conferinţe şi mese rotunde în ţară pentru a promova cultura românească în diaspora. Programe precum ARC 2013, Diaspora Estival sau Cunoaşte-ţi vecinii, care se desfăşoară în ţară, sunt bine-venite, însă ele nu satisfac nevoile românilor din străinătate.

De aceea, propun Departamentului de Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni să se aplece asupra posibilităţii elaborării de programe cu şi pentru românii din străinătate, în parteneriat cu autorităţile locale, cu scopul integrării acestora în comunitatea adoptivă.

Sunt convins că o mai mare aplecare asupra problemelor celor plecaţi la muncă în străinătate poate reduce un decalaj semnalat la nivelul UE între comunităţile de români şi cetăţenii ţărilor de rezidenţă.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Promovarea drepturilor şi libertăţilor copiilor prin materiale educaţionale şi campanii de interes public în şcoli"

Săptămâna trecută Parlamentul României a marcat Ziua Drepturilor Copilului prin activităţi, evenimente şi declaraţii politice. Toate acestea au avut rolul de a reliefa importanţa unei legislaţii coordonate cu norme şi standarde europene şi nu numai. Salut pe această cale eforturile Parlamentului României şi ale celorlalte instituţii publice de a menţine treaz interesul legiuitorilor şi opiniei publice faţă de problematica drepturilor copilului.

De-a lungul ultimilor ani, România a făcut progrese în respectarea şi promovarea drepturilor copilului. Corelarea legislaţiei cu acquis-ul comunitar, dar şi o mai mare atenţie acordată educaţiei şi prevenirii situaţiilor de abuz au adus beneficii în garantarea drepturilor copilului. Astăzi, principiile Declaraţiei Drepturilor Copilului sunt cunoscute, respectate şi promovate în România.

Nu pot să nu menţionez efectele benefice ale politicii de dezinstituţionalizare aplicate încă de la mijlocul anilor 90. Astăzi, numărul de copii aflaţi în grija serviciilor de protecţie socială este în scădere şi, mai mult, numărul copiilor protejaţi în familii îl depăşeşte cu mult pe cel al copiilor protejaţi în servicii de tip rezidenţial publice şi private, deci instituţionalizaţi. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără aportul consiliilor locale care, prin serviciile de prevenire a separării copiilor de părinţi, precum centre de zi, centre de recuperare sau centre de consiliere, au contribuit la reducerea intrării copiilor în sistemul de protecţie specială.

Cu toate acestea, nu putem spune că situaţia nu poate fi îmbunătăţită, atât la nivel legislativ, cât şi la nivelul administraţiei publice centrale şi locale prin politici publice corelate cu nevoile copiilor. Un punct important în discuţia despre drepturilor copiilor îl reprezintă abuzul acestora în şcoli. Studii recente au arătat că abuzul asupra copiilor în mediul şcolar tinde să devină o problemă generalizată şi îngrijorătoare în şcolile româneşti. Potrivit acestor studii, 86% dintre copii sunt certaţi de către cadrele didactice atunci când greşesc, 33% dintre copiii sunt jigniţi şi etichetaţi la şcoală de către cadrele didactice, iar 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi de către profesorii lor.

Toate aceste realităţi au un numitor comun - lipsa de informaţii şi de programe educaţionale adaptate la nevoile copiilor. De aceea, propun ca soluţie demararea de campanii de interes public şi elaborarea de materiale educaţionale pentru părinţi, elevi şi cadre didactice. Prin parteneriate între instituţii ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Educaţiei Naţionale şi autorităţile locale se pot elabora programe adaptate pentru toate cele trei categorii menţionate. Astfel, copiii îşi vor cunoaşte drepturile mai bine şi vor şti cum să acţioneze atunci când ele sunt încălcate. Mai mult, cadrelor didactice li se vor aduce la cunoştinţă obligaţiile şi sancţiunile pentru nerespectarea acestor obligaţii.

Cred cu tărie că aceste carenţe ale sistemului pot fi îndepărtate. Comportamentul abuziv nu îşi are locul în şcoli, profesorii nu pot insufla comportamente nesănătoase elevilor, iar părinţii nu pot impune atitudini negative în mediul familial. Datoria noastră este de a ne îndrepta atenţia asupra acestor nereguli şi neconcordanţe nu doar cu ocazia Zilei Drepturilor Copilului, ci în fiecare zi a anului.

Parlamentul României are datoria de a reprezenta toate categoriile sociale, însă în mod special pe cele vulnerabile şi lipsite de protecţie prin măsuri administrative incluzive şi orientate către soluţii pe termen lung.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

În ultima vreme au existat voci, sporadic, care afirmă că avem o colectare dezastruoasă la nivel de finanţe. Daţi-mi voie să le transmit că se află într-o uriaşă necunoştinţă de cauză, motiv pentru care lansează cu o foarte mare uşurinţă astfel de dezinformări.

E de preferat ca înainte să se pronunţe pe subiectul "colectare", să studieze măcar cifrele oficiale. În primele 10 luni din 2013 am colectat cu 6,5 miliarde lei (1,4 miliarde euro) mai mult decât în aceeaşi perioadă din 2012. Ceea ce înseamnă o creştere de 4,65%. Or, dacă ţinem cont de faptul că atât economia mondială, cât şi cea românească încă nu şi-au revenit complet din şocul crizei şi absolut toţi specialiştii recunosc că, deşi ultimul an marchează un reviriment al economiei, în continuare este o perioadă grea pentru toate companiile, cele 6,5 miliarde lei colectaţi în plus se traduc, pentru orice om de bun-simţ cu minime cunoştinţe de economie, doar prin îmbunătăţirea colectării.

Mai mult decât atât, în octombrie 2013 veniturile bugetare colectate de ANAF au fost cu 7,38% mai mari faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi cu 2,66% mai mari faţă de program. În primele 10 luni din 2013 încasările din impozitul pe profit au urcat cu 1,5% faţă de perioada similară din 2012, iar cele din impozitul pe venit cu 7,8% datorită creşterii veniturilor salariale, ca urmare a reîntregirii salariilor personalului bugetar, a creşterii punctului de pensie şi a majorării salariului minim de la 1 februarie 2013 şi respectiv 1 iulie 2013.

Încasările din contribuţiile de asigurări sociale au fost mai mari cu 5,2%, susţinute de creşterea veniturilor salariale.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Partidul Naţional Liberal continuă să-şi respecte angajamentele asumate în faţa cetăţenilor. Încă din primele momente de la intrarea în echipa care guvernează România, reprezentanţii PNL au făcut demersuri susţinute pentru ca persoanele care au lucrat în condiţii speciale în grupa I de muncă să-şi recapete drepturile luate abuziv de Guvernul Boc. Drept urmare, la nivelul legislativului, parlamentarii liberali au susţinut necesitatea adoptării unui cadru legislativ pentru repunerea în drepturi a celor care se încadrează în această categorie.

Să nu uităm că din cauza unei decizii absurde luate în 2010 de guvernarea PDL, oamenii care au muncit în condiţii grele, în oţelării, combinate siderurgice, în industria chimică, în turnătorii de fontă, pe şantiere, nu au mai putut ieşi la pensie anticipat. S-a creat astfel o situaţie de discriminare între persoanele pensionate până la 31 decembrie 2010, care au beneficiat de acest drept, şi persoanele pensionate ulterior acestei date.

Parlamentarii liberali au insistat să intre pe ordinea de zi a Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor proiectul legislativ care să elimine inechităţile Legii nr. 263/2010, adoptată în mod iresponsabil de PDL.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor a adoptat miercuri, 27 noiembrie 2013, un raport favorabil cu amendamente la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care reglementează această situaţie. În conformitate cu aceste amendamente, la un stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă de şase ani, de exemplu, persoanele în cauză beneficiază de o reducere a vârstei standard de pensionare cu un an şi 3 luni. La 35 de ani cotizaţi pentru această grupă de muncă, reducerea vârstei standard de pensionare este de 12 ani.

De modificările aprobate astăzi vor beneficia peste 60.000 de persoane.

Domnul Ioan Tămâian:

"Stop atacurilor din USL!"

În acest moment în care România începe să îşi revină din perioada negativă în care s-a aflat, atât din punct de vedere economic, cât şi politic, consider că este importantă unitatea în cadrul Uniunii Social-Liberale. Acum mai mult ca niciodată, parlamentarii USL trebuie să colaboreze coerent în îndeplinirea platformei electorale şi a ţelurilor propuse prin aceasta. În acest sens, domnul Mircea Geoană, prin experienţa sa politică, trebuie să tempereze avântul declarativ al membrilor PSD mai tineri la adresa colegilor liberali, conştietizând în acelaşi timp că Partidul Naţional Liberal este un aliat important şi în acelaşi timp indispensabil.

De la început, ţin să subliniez că PNL îşi menţine coloana vertebrală în cadrul USL, participând activ la promovarea intereselor României. Consider că atacuri între membrii USL nu îşi au rostul în aceste momente în care România se pare că intră pe drumul cel bun în ceea ce priveşte redresarea economiei. Afirmaţiile dure şi neadevărate la adresa colegilor liberali, fie ei simplii membri, parlamentari sau preşedintele partidului, nu vor duce la nicio finalitate pozitivă. Oare cei care comunică mai departe zvonuri auzite în anumite circumstanţe şi lansează atacuri nefondate bazate pe aceste zvonuri nu conştientizează că pot fi victimele unor diversiuni menite a şubrezi alianţa de guvernare? Oare nu s-au gândit niciodată că aceste tehnici se doresc a fi, poate, instrumente electorale?

Fără a dori să fiu interpretat în niciun fel, consider că afirmaţiile şi acuzele de felul celor din ultimele zile nu pot fi decât o posibilă cădere în cursă a PSD, în sensul împingerii liberalilor spre ruperea Uniunii, lucru nedorit de actualul guvern şi nici de parlamentarii Uniunii Social-Liberale. Mai mult decât atât, în cazul unor conflicte interne în cadrul alianţei, se poate ajunge la o criză de încredere a populaţiei votante, tocmai aceea care prin vot ne-a acordat încrederea pentru a gestiona politica României.

În concluzie, îndrum colegii din PSD, PNL şi PC să nu dea curs niciunor diversiuni politice, pentru a face, cu sau fără voie, jocul unor interese.

Domnul Nechita-Adrian Oros:

"Niciun eveniment major fără reacţii negative din partea lui Traian Băsescu şi PDL"

Timp de trei zile toată Europa, şi nu numai, a stat cu ochii pe România, pe ce se întâmplă la Bucureşti la Forumul chino - centro-est european. Da, Bucureştiul s-a aflat în centrul unui eveniment major, unul dintre cele mai importante, dacă nu chiar cel mai important eveniment politico-economic din ultimii ani. Ce s-a discutat, dar mai ales ce documente s-au semnat la Bucureşti, şi mă refer exclusiv la cele în care părţi au fost România şi China, a generat şi o serie de reacţii externe, unele nu tocmai amabile, dar nu este problema mea să le comentez. Cu siguranţă diplomaţii români vor avea prilejul să lămurească pe deplin toate neclarităţile.

Din păcate, exact în perioada în care la Bucureşti se afla unul dintre cei mai puternici oameni ai planetei, mă refer la premierul Chinei, exact când se discutau şi se parafau cu partea chineză numeroase documente care să aibă drept finalitate o îmbunătăţire a climatului economic al României, au existat voci şi luări de poziţie pe care nu ezit să le încadrez în categoria "Gică-contra".

Tonul l-a dat, nici nu se putea să fie altcineva Traian Băsescu. Într-un interviu acordat postului public de radio, preşedinte a spus: "Sigur, am auzit şi veselia că 8,5 miliarde vor fi investite în România, nu ştiu ce se va întâmpla. Nu e aşa. (...) Dacă vom înşira iarăşi lista de proiecte cu care m-am plimbat şi eu la Beijing, pe care i-am dat-o şi preşedintelui Chinei, când a fost la Bucureşti în 2008, Tarniţa, Cernavodă, Canalul Bărăgan-Siret, Siret Bărăgan, Canalul Dunăre-Marea Neagră, autostrăzi ş.a.m.d., dacă vor fi numai nişte înşiruiri, o listă de proiecte şi memorandumuri de genul <ne vom îndrepta atenţia spre Canalul Siret-Bărăgan, spre reactorul 3 şi 4>, vor rămâne literă moartă".

Această declaraţie a preşedintelui Traian Băsescu a fost dată pentru a fi "tradusă" în două registre. Primul ar reprezenta o minimalizare a eforturilor actualilor guvernanţi şi acreditarea ideii că, de fapt, el, Traian Băsescu, se află la originea proiectelor şi documentelor discutate şi semnate la Bucureşti. Al doilea, tot ce fac actualii guvernanţi este lipsit de şanse de reuşită.

Declaraţia preşedintelui a fost însă şi una riscantă. Pentru că poate fi citită şi într-un al treilea registru, mult mai aproape de adevăr: se poate spune fără echivoc că Traian Băsescu îşi recunoaşte - evident, involuntar - un eşec într-un demers de acum câţiva ani. Şi consider că, de fapt, aceasta este interpretarea cea mai apropiată de adevăr a spuselor preşedintelui, deşi el a vrut să demonstreze cu totul altceva.

Evident că după ce "tonul la cântec" a fost dat, "orchestra" a început să cânte. Fostul premier Mihai-Răzvan Ungureanu a ieşit în presă - cea de o anumită coloratură - şi a anunţat că reuniunea de la Bucureşti i se datorează lui şi că exact în preziua demiterii prin moţiune de cenzură "a fost pentru prima dată când un premier român s-a întâlnit cu un premier chinez". Aici trebuie în primul rând să-i amintesc istoricului MRU, că în urmă cu peste 50 au mai existat astfel de întâlniri. Nu contest faptul că un astfel de eveniment nu se programează de pe o zi pe alta, dar dacă reuniunea de la Bucureşti a fost programată de un Guvern PDL, de ce atunci politicieni din acest partid au aruncat cu noroi în tot ce s-a întâmplat în aceste zile la Bucureşti, au minimalizat evenimentul.

"Eu nu cred că trebuie să ne entuziasmăm copilăreşte că ne vin ploi de bani din China. E şi o formă de a ne dezice de rigoare din UE", a declarat la un post TV europarlamentarul PDL Cristian Preda, iar un alt fruntaş PDL a fost şi mai direct, spunând că "până acum 5 ani nu am auzit ca în China să se fabrice vreo maşină, iar construcţiile lor nu sunt de calitate, dovadă fiind numeroasele poduri care se prăbuşesc". Şi nu au fost acestea singurele declaraţii de tip "Gică-contra". Evident, dreptul la opinie este liber, dar înclin să cred că toate aceste declaraţii demonstrează un sentiment de invidie pentru faptul că fosta putere nu a reuşit acolo unde USL reuşeşte.

Un comunicat de presă, tot din categoria "Gică-contra", al unuia dintre locotenenţii ex-premierului Emil Boc, este vorba de Adrian Gurzău, are un pasaj pe care chiar trebuie să-l apreciez: " toate aceste proiecte (cele discutate şi semnate acum la Bucureşti n.a.) au existat şi au fost discutate încă din anul 2008". Din câte ştiu, în 2008 la Palatul Victoria se afla un guvern PNL, Tăriceanu II şi în acest cabinet nu se afla picior de PDL-ist. Ca liberal sunt deci mândru că deschizător de drum a fost un guvern liberal.

Domnul Dorinel Ursărescu:

"Ministerul Culturii trebuie să sprijine refacerea Casei Celibidache"

România s-a mândrit şi se mândreşte mereu cu mari personalităţi din diferite domenii care au activat în ţară şi în străinătate. Numele unor Eugen Ionesco, Brâncuşi, George Enescu, Sergiu Celibidache ş.m.a.d. au constituit şi constituie o garanţie pentru o imagine pozitivă a României în lume.

Din păcate, această imagine nu ştim să o utilizăm chiar la noi în ţară, nu ştim să preţuim memoria acestor mari valori care au făcut cinste României. Avem o situaţie pe care cu siguranţă nu o regăsim în alte ţări.

În municipiul Roman din judeţul Neamţ se află casa în care s-a născut marele dirijor Sergiu Celibidache. Imobilul se află într-o stare de degradare avansată. Clădirea în care a copilărit unul dintre cei mai importanţi şefi de orchestră din secolul trecut este construită în stilul conacelor boiereşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea şi în urma cutremurului din 1940 a avut de suferit. Regimul comunist, considerându-l pe Sergiu Celibidache un transfug, nu a acordat nicio atenţie casei natale a marelui dirijor şi, drept urmare, nu s-au efectuat lucrări de consolidare. Cutremurele din 1977 şi 1986 şi-au pus şi ele amprenta asupra edificiului.

După 1990, autorităţile locale din municipiul Roman au avut în intenţie consolidarea şi refacerea clădirii, mai ales că până în anul 2000, aici a funcţionat o şcoală de muzică şi s-a încercat a se reda casei Celibidache măcar funcţia ei de odinioară. Din păcate, lipsa fondurilor necesare a făcut inutile intenţiile autorităţilor locale.

Pentru reabilitarea şi consolidarea clădirii, dar cu păstrarea aspectul specific de casă boierească românească, este necesară o sumă de 2 milioane de lei. Este o sumă mare, într-adevăr, dar scopul pentru care ar fi utilizată este şi mai mare.

Acesta este şi motivul pentru care fac un apel la Guvernul României, în speţă la Ministerul Culturii, să găsească o soluţie de a ajuta Primăria din Roman să strângă banii necesari salvării casei Celibidache, aflată, conform ultimelor informaţii, în pericol iminent de prăbuşire. Ministerul Culturii mai poate obţine aceste fonduri şi dintr-un parteneriat public-privat, sau, de asemenea, Ministerul Culturii poate apela la diverse fundaţii cu profil muzical din ţară şi din străinătate pentru a rezolva această problemă.

Consider că pentru cinstirea celui care a fost Sergiu Celibidache şi ce a însemnat el pentru cultura română şi mondială, niciun efort nu este prea mare.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Chinezii ne dau, dar noi trebuie să ne băgăm în traistă"

Vizita premierului chinez Li Keqiang la Bucureşti şi Forumul chino - centro-est european pot fi socotite unul dintre cele mai importante evenimente din ultimii ani. Astăzi, China este a doua mare putere a lumii şi este curtată de aproape toată planeta spre a atrage investiţii, cooperări şi sprijin de orice fel. Din acest punct de vedere, România are o poziţie privilegiată, mai ales dacă ţinem cont de declaraţia premierului Li Keqiang, care a spus: "China alege România ca un pilon important pentru cooperarea cu Europa Centrală şi de Est şi pentru cooperarea cu Uniunea Europeană".

Trebuie văzut însă ce se întâmplă şi dincolo de graniţele noii relaţii româno-chineze. Cu siguranţă această relaţie nu va fi privită în termeni favorabili nici în Vest şi nici în Est. În Vest din două motive: dacă tot ce s-a semnat la Bucureşti (mă refer doar la acele documente în care părţi au fost România şi China) va deveni realitate, Vestul pierde un procent (îmi este greu să-l cuantific acum) însemnat de fonduri care ar putea fi atrase din China; în al doilea rând este de estimat ca şi schimbul de mărfuri dintre cele două ţări să se dezvolte şi în acest fel se îngustează, într-un fel, o parte din piaţa de desfacere calculată de Occident pentru zona României. Nu în ultimul rând, s-ar putea să existe şi temeri ale unor companii din Vest că nu vor mai prinde contractele scontate în România sau că vor suporta concurenţa extrem de serioasă a companiilor din China.

Estul s-ar putea simţi lezat de poziţia relativ privilegiată a României - mă refer la statele care au un parteneriat cu China la o scară mai redusă, iar Federaţia Rusă s-ar putea simţi îngrijorată de faptul că România îşi întăreşte relaţiile cu a doua putere a lumii.

Ţinând cont de toate aceste considerente, este absolut necesar ca de azi înainte diplomaţia română să desfăşoare în ambele direcţii Est şi (mai ales) Vest o activitate susţinută, să înlăture temerile altor state privind traiectoria României şi să dea garanţii că noile relaţii ale României cu China nu vor conduce spre o răcire cu nici măcar un grad a relaţiilor ţării noastre cu statele din UE. Ştiu că diplomaţia românească urmează să facă o adevărată echilibristică, dar ea este neapărat necesară.

De asemenea, trebuie văzut şi ce se întâmplă în "interiorul" graniţei noilor relaţii româno-chineze. Premierul Victor Ponta, parafrazând un proverb popular, a spus un adevăr: "Chinezii ne dau, dar nu ne bagă în traistă". Da, lucrurile aşa stau. Sunt convins ca toată lumea, de altfel, chinezii sunt disciplinaţi şi se ţin de cuvânt. Dar în acelaşi timp, nu vor să arunce cu bani în necunoscut şi să-i piardă. De aceea noi - şi când spun noi, mă refer, în primul rând, la entităţile care urmează să beneficieze de acordurile semnate la Bucureşti, nu trebuie doar să stea cu mâinile în sân. Fără proiecte definitivate, fără iniţiativă, fără o eliminare a păgubosului sistem birocratic, acordurile semnate nu vor produce efecte. Şi ca să citez din mass-media, "Ei, chinezii, au decis o strategie, o urmează. Au anunţat un plan. Îl aplică. Depinde numai de interlocutori". Cu alte cuvinte, chinezii ne dau, dar noi trebuie să băgăm în traistă.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

"Domnul Geoană poate obţine o locuinţă printr-o chetă pe Facebook"

Domnul Mircea Geoană se roagă şi aşteaptă să primească de la premierul Victor Ponta un post. Important. De ce vrea domnul Geoană un astfel de post, nu mai este un secret pentru nimeni: Domnia Sa vrea să-şi legalizeze situaţia locativă, adică să poată rămâne în locuinţa de protocol în care de ani buni stă ilegal.

Dar de ce a apelat acum domnul Geoană la premierul Ponta ca la un Mesia este inexplicabil la prima vedere. Cu siguranţă, mai demult, nu ar fi făcut-o. Pentru că în urmă cu doi ani de zile, mai precis duminică, 4 decembrie 2011, domnul Geoană, iată ce declara la televizor (şi nu la un post local din colegiul Dăbuleni, ci la ditamai Pro TV): "Eu anticipez că în câteva luni de zile nu o să avem nici pe domnul Ponta, nici pe domnul Antonescu conducând partidele lor, aşa cum nu cred că îl vom mai avea pe domnul Emil Boc prim-ministru. Aceasta este prognoza mea pentru 2012". Cu Emil Boc a ghicit-o - poate a fost informat din surse foarte sigure, ceea ce nu ar trebui să îi mire pe cei care mai apleacă o ureche sau pe amândouă la câte-o bârfă. Cu celelalte două anticipări, domnul Geoană a dat-o în bară. Sau poate nu a fost vorba de anticipări, ci de dorinţe sincere ale domnului Geoană. Care dorinţe, cel puţin în privinţa primului ministru, acum nu ştie cum să le ascundă mai bine.

Deci, după cum se ştie, postul vizat de domnul Geoană este acela de "Înalt reprezentant al Guvernului pe probleme de diplomaţie". După cum se ştie, atât Guvernul Ponta 1 (cel instalat pe 7 mai 2012), cât şi Ponta 2 (cel rezultat în urma alegerilor din decembrie 2012) este un guvern al USL. Oare aşa să fie? Domnul Geoană vrea să reprezinte Guvernul USL? Înainte sigur nu avea această intenţie. Să revenim la fatidica dată de 4 decembrie 2011 şi să vedem ce mai "anticipa" (sau dorea sincer) domnul Geoană la Pro Tv în emisiunea "După 20 de ani": "USL a fost creată să facă peste 50%. Semnale că are sub 50% apăruseră de ceva vreme, acum este o precipitare a acestei situaţii, cred că a pornit o avalanşă care va afecta USL".

Ar mai fi o problemă. Postul de care se vorbeşte nu poate fi ocupat de domnul Mircea Geoană. Pentru un motiv cât se poate de serios. L-ar arunca în braţele celor de la ANI, din cauză că statutul de senator este incompatibil cu postul respectiv. Deci, este o situaţie dificilă pentru domnul Geoană şi este posibil să nu-şi poată păstra locuinţa de protocol. Există însă două soluţii pentru rezolvarea problemei locative a domnului Geoană. Prima, să apeleze la Facebook. "După ce am fost exclus din PSD, am un trafic pe Facebook cum nu am avut niciodată", mai spunea domnul Geoană pe 4 decembrie 2011.

Deci, după ce nu va putea obţine funcţia mult dorită şi deci va trebui să părăsească locuinţa de protocol, este posibil să bată recordul traficului pe Facebook şi este de aşteptat ca "like"-urile să se transforme într-o chetă pentru achiziţionarea unei locuinţe. Iar dacă nici cu "like" record nu va rezolva ceva, atunci să apeleze la mine şi poate îl voi ajuta cu o locuinţă.

Domnul Florin Iordache:

"Recunoaşterea grupei I de muncă, o necesitate a Parlamentului"

Asimilarea stagiului de cotizare anterior datei de 01.04.2001, de angajaţii care şi-au desfăşurat activitatea în grupa I de muncă cu stagiul de cotizare în condiţii speciale de muncă, trebuie să devină o prioritate a Parlamentului.

Spun asta şi ca o măsură reparatorie faţă de ceea ce s-a întâmplat în 2010, în timpul guvernării Emil Boc, a fost adoptată o măsură care elimină practic recunoaşterea grupei I de muncă.

Este vorba de oameni care şi-au sacrificat mai mulţi sau mai puţini ani de activitate în condiţii grele aferente grupei I de muncă şi ar fi normal ca aceşti oameni să se poată pensiona mai devreme cu stagiu de cotizare complet.

Sunt mai multe propuneri în dezbatere la Camera Deputaţilor de recunoaştere a grupei I, dar consider că este esenţial să facem "dreptate până la capăt", aşa cum am promis acum un an.

Fiecare grup politic trebuie să îşi asume măsura şi să spună dacă susţine sau nu ca acestor oameni să li se facă dreptate. Mai bine mai târziu decât deloc.

Domnul Vasile Varga:

"Podul peste Dunăre de la Brăila, o necesitate naţională"

În contextul Reuniunii de la Bucureşti a şefilor de Guvern din Europa Centrală şi de Est - China, este de menţionat faptul că, încă de la sfârşitul acestei veri, Compania China Road and Bridge s-a arătat interesată de construirea podului peste Dunăre de la Brăila. În funcţie de fezabilitatea economică şi financiară a proiectului, precum şi de modalitatea sa de implementare, partea chineză şi-a reiterat interesul de a se implica în construirea podului peste Dunăre.

Este, de asemenea, bine ştiut faptul că Ministerul Transporturilor are alocate fonduri bugetare mult prea mici pentru a acoperi necesarul în ceea ce priveşte infrastructura, care nu a fost modernizată în perioada postdecembristă, prin urmare bugetul de stat pentru anul următor nu poate susţine toate proiectele pe care ni le-am dori.

Ştim foarte bine că din fondurile europene şi din bugetul de stat nu se poate susţine integral dorinţa pe care o avem în dezvoltarea proiectelor de infrastructură. Poziţionarea geostrategică a României face ca proiectele importante din regiune să nu ocolească ţara noastră. România poate fi cu adevărat o poartă de legătura între piaţa europeană şi statele din regiunea asiatică.

Menţionez că Guvernul României are o strategie consistentă de reconstrucţie a încrederii investitorilor străini şi doreşte să se dea un nou impuls investiţiilor străine directe cu valoare adăugată.

Consider că, prin parteneriatul România - China vom reuşi într-un timp scurt să rezolvăm o mare parte din problemele pe care le avem în domeniul infrastructurii de transport naval, rutier sau feroviar, iar ca brăilean nu pot să nu îmi exprim speranţa că podul peste Dunăre de la Brăila îşi va găsi finanţare şi executare cu sprijin consistent şi din partea partenerilor chinezi.

Domnul Ioan Cupşa:

"Relaţia România-Coreea sub semnul diplomaţiei parlamentare"

În calitatea mea de preşedinte al Grupului de prietenie cu Republica Coreea, am deosebita onoare să urez bun venit în România delegaţiei parlamentare coreene, conduse de către domnul deputat Woo Song-ho.

Cu această ocazie îmi exprim satisfacţia pentru stadiul actual şi ritmul tuturor relaţiilor bilaterale dintre România şi Republica Coreea (stabilite acum 23 de ani) şi mă refer inclusiv la relaţiile şi schimburile existente între parlamentele ţărilor noastre. Totodată, trebuie să menţionez faptul că România conferă o importanţă deosebită Parteneriatului strategic cu Republica Coreea, semnat în 2008 - primul document de acest gen încheiat de România cu o ţară din Asia - şi Planului de acţiune semnat în 2010.

În contextul ultimelor evenimente care au avut loc la Bucureşti, în Palatul Parlamentului, mă refer aici la Forumul Economic şi Comercial China - Europa Centrală şi de Est, suntem foarte hotărâţi să încurajăm dezvoltarea continuă a relaţiilor noastre în toate domeniile şi să reînnoim angajamentul nostru în vederea consolidării pe mai departe a realizărilor bazate pe legăturile noastre de până acum, inclusiv cea privind aplicarea planului de acţiune comun. Acest fapt este parte integrantă din măsurile concrete menite să dea un impuls cooperării noastre generale în plan bilateral, mai ales în domeniile economic şi cultural.

România îşi doreşte să devină unul din principalii parteneri ai Coreei în Europa, în special în Europa Centrală şi de Est, având în vedere poziţia geostrategică specială în regiunea Deltei Dunării şi la Marea Neagră. În această ordine de idei, relaţiile bilaterale, de asemenea, au contribuit semnificativ la aprofundarea relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Republica Coreea. Menţionez faptul că, în urmă cu câteva zile (pe data de 8 noiembrie), a fost sărbătorită - într-o atmosferă extrem de specială creată de întâlnirea la nivel înalt dintre cele două părţi care a avut loc la Bruxelles cu ocazia vizitei excelenţei sale doamna preşedinte Park Guen-hye - cea de-a 50-a aniversare a relaţiilor dintre UE şi Republica Coreea.

Nu greşesc dacă afirm că în relaţia noastră cu Coreea ar trebui să ne concentrăm mai mult atenţia asupra unor domenii cum ar fi: IT şi Comunicaţii, agricultură şi prelucrarea alimentelor, produse industriale, servicii medicale, turism, încurajând în acest sens firmele sud-coreene să participe la proiecte economice majore în România.

Cu acest prilej, aş dori totuşi să accentuez nevoia şi importanţa dezvoltării relaţiilor culturale între Coreea şi România. Aici mă refer în special la relaţiile între instituţiile de învăţământ coreene şi româneşti, de stat sau private, între institutele culturale coreene şi româneşti.

Prin alocarea unei atenţii mai mari relaţiilor culturale vom reuşi să ne cunoaştem mai bine valorile culturale şi spirituale care ne caracterizează. Cunoscându-ne mai bine aceste valori şi bazându-ne pe relaţiile personale care se creează între reprezentanţii ţărilor noastre, vom reuşi să creştem nivelul încrederii între cele două naţiuni: coreeană şi română. Cu un nivel crescut al încrederii între cele două state, relaţiile economice şi relaţiile politice vor cunoaşte niveluri mult mai înalte.

România şi Coreea au împărtăşit, în istoria lor modernă şi contemporană, perioade de durere, de ocupaţie, dar şi de divizare a naţiunilor. Mă refer aici la faptul că fraţii noştri români din Basarabia au fost rupţi de la sânul patriei mamă de acelaşi regimul comunist stalinist care a divizat şi Coreea, în anii `50.

Totodată, trebuie să amintim un lucru extrem de interesant, şi anume faptul că în ultimii ani a avut loc o creştere semnificativă a schimburilor noastre economice bilaterale. În anul 2011 s-a trecut un prag psihologic, şi anume s-a depăşit volumul total de un miliard USD. Mai mult, anul acesta vorbim de o echilibrare a balanţei comerciale, când importurile sunt practic aproximativ egale cu exporturile. Valoarea schimburilor comerciale reprezintă doar 0,1% din toate schimburile comerciale pe care Coreea le are cu toate statele lumii, prin urmare pe viitor există loc şi de mai bine.

Ca reprezentant al cetăţenilor municipiului Oradea şi al locuitorilor judeţului Bihor, ţin să punctez în mod deosebit vizita pe care a făcut-o zilele trecute ambasadorul Republicii Coreea la Bucureşti, E.S. Di Im Han-taek în oraşul nostru. Evidenţiem faptul că Oradea se află pe locul trei pe ţară în ceea ce priveşte investiţiile făcute de coreeni. În continuare, îi asigur pe oamenii de afaceri din Coreea că se vor bucura de toată deschiderea noastră, atât la Primăria Oradea şi la Consiliul Judeţean Bihor, cât şi în celelalte judeţe ale ţării.

Vorbind strict de Oradea, pot afirma că suntem conştienţi că politica de impozite şi taxe a municipiului este foarte importantă pentru investitori, dar la fel de importante sunt şi celelalte facilităţi pe care le oferă comunitatea locală coreenilor care vin, investesc şi muncesc în Oradea, cum ar fi: infrastructura medicală, infrastructura culturală, parcurile amenajate pentru petrecerea timpului liber, spaţiile verzi, spaţiile de joacă pentru cei mici. Având în vedere că în Oradea s-au stabilit deja mai multe familii de coreeni, am primit cu deosebit interes dorinţa acestora pentru copiii lor de a putea studia la o şcoală internaţională în Oradea (aflată în stadiul de proiect), dar şi de a participa la evenimente socio-culturale care să promoveze cultura coreeană. Aceste aspecte sunt extrem de importante pentru crearea unui mediu propice vieţii de familie.

În plan parlamentar consider vizita delegaţiei oficiale coreene din aceste zile ca fiind un moment important pentru continuitatea colaborării dintre cele două foruri legislative, evidenţiind-se astfel rolul deosebit al diplomaţiei parlamentare şi, în mod special, al Comisiilor pentru politică externă şi al Grupurilor parlamentare de prietenie în strângerea şi extinderea cooperării româno-coreene, în multiple domenii, la aprofundarea colaborării româno-coreene mai ales în domeniul economic.

Sperăm ca sesiunea anuală a Comisiei Mixte pentru Cooperare Industrială între ţările noastre, care trebuia să aibă loc anul acesta şi a fost amânată pentru primăvara anului viitor, la Bucureşti, va constitui un nou impuls în domeniul cooperării economice bilaterale.

Conchizând, putem afirma că vizitele oficiale în România ale celor două delegaţii ale Chinei şi ale Coreei vin să ne confirme importanţa de care se bucură ţara noastră în rândul statelor din Asia.

Aş dori să mulţumesc în mod deosebit, cu această ocazie, şi Direcţiei Generale pentru Afaceri Externe - Centrul de cooperare internaţională bilaterală din cadrul Camerei Deputaţilor, care mi-a pus la dispoziţie o documentaţie bine elaborată, necesară pentru organizarea acestor întrevederi.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

"1 Decembrie"

O zi naţională nu presupune doar raportarea la un moment istoric important. O zi naţională presupune mai ales raportarea la prezent şi la viitor. Privind spre trecut, înţelegem prezentul şi luăm lecţii pentru viitor.

De aceea, şi atunci când ne raportăm la 1 Decembrie, ziua noastră naţională, este bine să nu ne gândim doar la momentul istoric desfăşurat pe 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, ci la sensul mai profund pe care îl are acesta pentru noi, românii.

La 1 Decembrie serbăm împlinirea unui proiect istoric esenţial pentru poporul român: adunarea majorităţii românilor între graniţele unui singur stat - Regatul României Mari. Proiectul de ţară iniţiat de generaţia paşoptistă a fost dus la îndeplinire. Românii de la 1918 ne-au oferit România mare, regat puternic, stat modern, european, racordat la valorile şi la civilizaţia occidentală.

Care este proiectul de ţară al României de acum? Ce dorim pentru naţiunea română în acest moment istoric? Acestea sunt întrebările pe care trebuie să le ridicăm de fiecare dată când serbăm ziua naţională!

România zilelor noastre este o ţară membră a Uniunii Europene cu drepturi şi răspunderi depline. Este obligaţia şi răspunderea noastră să facem ca acest statut să fie respectat de toţi partenerii noştri şi nimeni să nu mai poată să-i considere pe români drept cetăţeni europeni "de mâna a doua".

România zilelor noastre este o ţară bogată în resurse naturale, care, exploatate inteligent, ne pot oferi prosperitatea economică de care acest popor trebuie şi merită să se bucure. Este obligaţia şi răspunderea noastră să facem posibilă o bună exploatare a resurselor naturale.

România zilelor noastre se găseşte în NATO şi în diverse parteneriate strategice. Este obligaţia noastră să arătăm că România este un partener loial, curajos, fără de care nu se poate concepe nicio strategie occidentală.

România zilelor noastre este a şaptea ţară ca mărime din Uniunea Europeană. Este obligaţia noastră să o ducem să fie a şaptea putere economică a Europei.

Acestea cred că pot fi premisele unui proiect de ţară la care să ne gândim acum, în preajma lui 1 Decembrie.

Pe 30 noiembrie, ca o îmbogăţire a Zilei naţionale, serbăm pe Sfântul apostol Andrei, deci, implicit şi venirea creştinismului pe aceste meleaguri.

Să nu uităm că suntem un popor creştin şi valorile moralei creştine trebuie să stea la baza societăţii noastre.

Să nu uităm că deviza României de la 1918, aceeaşi cu deviza Casei Regale, a fost: Nihil sine Deo! Nimic fără Dumnezeu!

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua românilor de pretutindeni"

Ziua Românilor de Pretutindeni a fost instituită în urmă cu şase ani prin Legea nr. 299 adoptată de Parlamentul României şi este sărbătorită în mod simbolic, în data de 30 noiembrie, de ziua Sfântului Andrei, cunoscut şi ca apostolul românilor.

Fie că sunt cetăţeni români care locuiesc pe teritoriul ţării, fie că sunt plecaţi în Europa sau pe alte continente, fie că sunt românii din Republica Moldova sau sunt românii constituiţi ca minoritate în alte state precum Serbia, Bulgaria, Ungaria, Ucraina, românii au o zi a lor, pentru că oriunde s-ar afla românii, nu uită niciodată că sunt români. Noi, românii din ţară, şi statul român avem obligaţia de a fi alături de fraţii noştri din statele vecine şi de a-i ajuta să-şi păstreze şi să-şi conserve identitatea culturală şi tradiţiile milenare.

De asemenea, avem o datorie faţă de toţi românii cinstiţi care au fost nevoiţi să plece în lume pentru a munci, a se realiza profesional, în condiţiile în care statul român nu le-a oferit condiţiile necesare pentru o dezvoltare adecvată.

De Ziua Românilor de Pretutindeni, trebuie să ne exprimăm recunoştinţa faţă de toţi fraţii noştri care ne-au făcut mândri că suntem români, care au făcut să ne curgă lacrimi de bucurie când se intona imnul naţional, când au inventat ceva sau când au luat premii la concursuri ştiinţifice şi sportive.

Într-o astfel de zi, nu putem uita de înaintaşii noştri care s-au jertfit pentru neamul românesc şi pentru România. Lor le aducem un pios omagiu.

Dar cea mai mare datorie pe care noi, românii, o avem este aceea de a recâştiga demnitatea numelui de român. Trebuie să facem în aşa fel încât să schimbăm actuala percepţie şi toţi europenii şi oricare străin să vorbească despre români cu respect! Aceasta este datoria fiecăruia dintre noi!

La mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla pe Pământ!

Domnul Neculai Răţoi:

"Pe cine mai reprezintă?"

Afacerea de la Nana, în care Traian Băsescu a devenit fermier prin intermediul fiicei sale Ioana. Specializat în diversiuni de proporţii, una dintre ele însă îi este cea mai dragă guvernatorului de la Cotroceni - când intră într-un scandal răsunător, creează altele cel puţin la fel de răsunătoare ca să îl acopere pe primul. Fiecare dintre noi are o sumedenie de exemple în memorie, aşa că nu le mai reamintesc. Tot astfel şi acum, ca să acopere (mă rog, măcar încearcă...) megascandalul achiziţiei tarlalei de 291 de hectare, Traian Băsescu este în stare, după propriile declaraţii, să pună batista pe ţambal trimiţând nu doar bugetul înapoi, cu diverse motivaţii aiuritoare, dar a promis şi că va bloca toate hotărârile care vor ieşi de pe masa Guvernului - mizând probabil pe cei de la Curtea Constituţională, care s-au dovedit, atunci când a venit indicaţia de la Cotroceni, nişte excelenţi executanţi întocmai şi la timp!

Este mai mult decât îngrijorător faptul că, pentru a-şi acoperi urmele, Traian Băsescu a fost în stare să procedeze întocmai cum fac femeile rome când vin cei de la compania de electricitate care să-i debranşeze pe cei ce nu au contract: dau cu copiii mici în capul poliţiştilor. Tot aşa, Ioana Băsescu a fost scoasă la înaintare, chiar dacă există o mare probabilitate ca ea să intre în colţii legii. Ce vrea să sublinieze însă Traian Băsescu procedând astfel? Că este determinat să facă absolut orice ca să scape basma curată!

Însă se pune o întrebare pe care se vede că toată lumea o ocoleşte: pe cine mai reprezintă Traian Băsescu? Şi mai ales cui folosesc faptele sale, căci poporului român - puţine şanse să-i folosească! Cui foloseşte faptul că bugetul pe anul viitor va fi întors de multe ori de la promulgare? Pentru că, după justificarea sa - cea cu creşterea accizei -, asta este o ingerinţă de politică portocalie în politica formaţiunii de guvernământ, lucru care îi este interzis prin Constituţie!

Din păcate, mai nimic din acţiunile care vin de la Cotroceni nu mai este în interesul naţiunii române. Nici măcar menţinerea Ordinului "Steaua României", acordat lui László Tökés! Nici indicaţiile sale date - indirect, prin mass-media, ori direct, prin telefon - instituţiilor de forţă ale statului, care se comportă mai mult decât ciudat, hipnotic, când este vorba de Traian Băsescu, deşi toate acestea au depus jurământul de credinţă faţă de ţară, nu de familia Băsescu!

Şi atunci, dacă locatarul de la Cotroceni nu mai reprezintă poporul român, de ce mai stă acolo, când acţiunile sale deja au devenit antinaţionale?

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"La 95 de ani de la înfăptuirea României Mari: La mulţi ani, România! La mulţi ani, români!"

Ziua de 1 decembrie a fiecărui an se suprapune parcă implacabil peste evenimente politice, economice şi sociale de mare intensitate. Nici anul 2013 nu a făcut excepţie de la această regulă.

Pe de o parte, agenda parlamentară a fost extrem de încărcată cu acte deosebit de importante precum adoptarea legii descentralizării unor servicii publice sau avizarea bugetului de stat al României pentru anul 2014. Pe de altă parte, vizita istorică a prim-ministrului Republicii Populare Chineze a născut o puternică efervescenţă în mediul de afaceri şi în activitatea guvernamentală românească, în scopul consolidării relaţiilor economice reciproce şi creşterii prezenţei capitalurilor româneşti în Asia şi invers, precum şi acorduri comerciale de export extrem de consistente. Nu în ultimul rând, din punct de vedere social, greva de avertisment a medicilor semnalizează mai puternic ca niciodată că reforma din sistemul de sănătate nu mai poate aştepta, ci trebuie implementată ferm, începând cu anul 2014, după obţinerea avizelor Comisiei Europene.

Chiar dacă aceste probleme cotidiene sunt extrem de importante şi necesită atenţia maximă a instituţiilor româneşti, ele nu trebuie să umbrească în niciun fel momentul unic din viaţa poporului român - Ziua Naţională a României - Ziua Marii Uniri.

1 decembrie 1918 este ziua cea mai aşteptată de neamul românesc. Este ziua la care au visat deopotrivă majoritatea voievozilor români, începând cu Mihai Viteazul şi culminând cu Alexandru Ioan Cuza sau Carol I de Hohenzolern.

De fericitul moment aveau să se bucure milioane de români, precum şi regele Ferdinand, primul rege încoronat deopotrivă rege al Valahiei, Moldovei, Dobrogei, Banatului, Transilvaniei şi Bucovinei. După această unificare, ştim cu toţii ceea ce a urmat: cea mai puternică dezvoltare din istoria românilor, consolidarea proprietăţii şi mediului de producţie, creşterea standardului de viaţă al populaţiei, modernizarea instituţiilor statale, poziţionarea României ca putere regională în zona Mării Negre.

Pe data de 1 decembrie nu celebrăm doar împlinirea unui vis al naţiunii române, vis care dăinuia de peste 3 secole în inimile românilor. La fiecare 1 decembrie comemorăm, cu durere în suflet, sutele de mii de soldaţi români credincioşi celor trei culori ale steagului românesc, care au plătit cu sângele lor pentru ca noi, astăzi, să ne bucurăm de România.

Ziua de 1 decembrie nu trebuie să fie singura zi în care ne aducem aminte că în afara frontierelor României trăiesc români. Din cauza evenimentelor politico-militare din timpul şi după cel de-al Doilea Război Mondial sute de mii de fraţi români au fost separaţi într-un mod arbitrar de ţara lor mamă. La sud de Dunăre ori la est de Prut, la vest de Banat sau la nord de Bucovina, ziua de 1 decembrie este sărbătorită deopotrivă de toţi fraţii noştri români.

Cred cu putere că este de datoria noastră de a păstra legătura cu toţi românii din afara frontierelor româneşti. Să ştiţi că ei nu au uitat niciodată România şi, din generaţie în generaţie, duc mai departe limba română, obiceiurile şi cultura poporului român.

Pentru ei, pentru românii din ţară şi pentru toţi cei în care bate o inimă de român, vă rog să-mi permiteţi să le spun la mulţi ani, români! La mulţi ani, România!

Domnul Gheorghe Frăticiu:

"Un punct de vedere privind Statutul aleşilor locali"

Am depus în urmă cu câteva săptămâni o propunere legislativă privind modificarea şi completarea art.9 alin. (4) din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Modificarea se referea la încetarea de drept a mandatului de consilier local sau consilier judeţean, în condiţiile retragerii sprijinului politic prin excludere din partid.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 393/2004, art.9 alin. (2) lit h/l, alin. (3) şi (4), calitatea de consilier local sau de consilier judeţean încetează de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în cazul pierderii calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales, hotărârea consiliului putând fi atacată de consilier la instanţa de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare.

Se constată în practica diverselor consilii locale sau consilii judeţene că fie primarii, respectiv preşedinţii consiliilor judeţene, refuză să prindă pe ordinea de zi a şedinţelor ordinare proiectul de hotărâre privind încetarea mandatului, fie că proiectele de hotărâre nu se aprobă de consilieri locali sau judeţeni din diverse motive. Astfel, consilieri locali sau judeţeni cărora li s-a retras sprijinul politic fiind excluşi de partidul pe lista căruia au candidat, rămân în funcţie pentru că locurile lor nu sunt vacantate.

Am întâlnit astfel de situaţii în colegiul în care am fost ales, dar şi în alte localităţi din ţară. Un caz mai rar întâlnit este cel în care viceprimarului i-a fost retras sprijinul politic, încetarea mandatului nu a fost aprobată de consiliul local, persoana rămânând în funcţie întreg mandatul.

Propunerea mea a fost aceea ca încetarea de drept a mandatului de consilier local sau judeţean să fie constatată de către prefectul judeţului, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Adică aşa cum se întâmpla în cazul încetării de drept a mandatului de primar. Propunerea nu a fost acceptată de comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor pe motiv ca s-ar încălca un principiu democratic care spune ca validarea consiliului local/judeţean se face prin hotărâre, şi atunci ar fi necesar ca şi încetarea înainte de terminarea mandatului consilierilor să fie aprobată tot prin adoptarea unei hotărâri.

Consider că prin respingerea propunerii legislative nu s-a rezolvat de fapt o situaţie care provoacă multe probleme în teritoriu şi care pune într-o lumină proastă partidele politice din care şi noi deputaţii facem parte. Rezolvarea problemei ar duce la evitarea situaţiilor de eludare a Legii nr.393/2004 şi o responsabilizare a consilierilor locali, respectiv a consilierilor judeţeni în exercitarea mandatului.

Cred că se impune o reanalizare şi amendare a Legii nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004, iniţierea unei dezbateri în acest sens cu administraţiile publice locale, existând în acest moment o serie de nemulţumiri şi greutăţi ale primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene în desfăşurarea activităţii.

Domnul Vasile Popeangă:

"Băncile nu renunţă în România la politica profiturilor uriaşe cu risc minim"

Fie măcar şi teoretic, dezvoltarea unei firme prin finanţarea peste nivelul resurselor proprii stimulează consumul, clienţii putând să cheltuiască mai mult decât veniturile obţinute şi nu în ultimul rând poate sprijini guvernul la echilibrarea deficitului bugetar. Acest lucru se poate obţine prin credit, care mobilizează economia.

Din păcate, de o bună perioadă de timp, băncile de la noi nu se mai înghesuie să acorde credite firmelor şi cu atât mai puţin persoanelor fizice. Creditarea în lei stagnează în raport cu anul trecut în jurul valorii de 49 de miliarde de lei, în timp ce creditarea în valută a scăzut cu peste două miliarde. Însă, ca să fie şi mai greu de obţinut creditul, iar pe de altă parte avantajele băncii să fie cât mai substanţiale, acestea subevaluează potenţialul afacerii finanţate, iar garanţiile suplimentare cerute sunt supraevaluate.

Soluţia pentru lipsa cronică de capital în piaţă poate apărea dinspre fondurile de garantare sau băncile de stat. Însă acestea sunt prea preocupate de salariile proprii ori de acordarea de credite preferenţiale în afara regulilor comune, cu substrat politic, aşa cum demonstrează şi ultimul caz de creditare notoriu al CEC, care a acordat în timp record un împrumut de peste un milion de euro fiicei preşedintelui în vederea achiziţionării de teren agricol.

În România, băncile nu vor să renunţe la politica de a obţine profituri mari şi sigure cu un risc cât mai scăzut. Principiu economic sănătos altminteri, dar până la un punct şi nu atât timp cât se face pe spatele sănătăţii economice pe termen lung. Pentru că o astfel de metodă sugrumă economia. Este suficient să ne uităm la modul în care finanţează aceleaşi bănci firmele din ţările-mamă, ca să pricepem că discriminarea este la limita nepăsării, la limita neîndeplinirii rolului pentru care au fost create băncile. S-a preferat - iar aici este o bilă neagră şi pentru autorităţile statului - ca ministerele să se împrumute de la băncile care mai mult pentru împrumutat statul mai stau pe aceste meleaguri, în loc să se caute soluţii alternative şi mai convenabile, întrucât realitatea arată că dobânzile pe care le iau băncile străine sunt mai mari dacă împrumuturile ar veni din alte surse.

În continuare suntem trataţi ca o ţară de mâna a doua, în care oricine îşi poate face de cap cum doreşte, atâta vreme cât are bani în buzunar şi poziţii de oligopol, pentru că regulile în România sunt mai mult decât flexibile. Iar dacă privim la scară mare, putem vedea că tot cine ne-a cumpărat sau dărâmat industria, implicit economia, acum ne condiţionează, ne îngreunează sau chiar împiedică refacerea ei, caz în care din ce în ce mai multă lume se întreabă, de fapt, ce planuri are Uniunea Europeană pentru România, ştiut fiind că băncile, mai ales cele străine, care au sursele lor de informaţii foarte bine puse la punct, sunt cel mai sensibil barometru al politicilor internaţionale, de anvergură.

Aşadar, dacă Europa îşi schimbă atitudinea în ce ne priveşte, poate n-ar fi rău să ţinem cont şi de acest lucru...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"O problemă controversată"

În ultima săptămână, mass-media a fost plină de cele două cazuri de împuşcături din Bucureşti. În primul caz, împuşcăturile au fost efectuate cu o armă reală, letală, cu glonţ, în cel de-al doilea caz, un bărbat a intervenit trăgând câteva bile de cauciuc dintr-o armă de autoapărare.

Reacţiile au fost diverse, în funcţie de cum vedea fiecare interlocutor aspectul - inclusiv ministrul de interne, Radu Stroe, menţionând că "Devine o problemă care trebuie regândită, modul de deţinere a armelor".

Din păcate, tot ce reuşeşte înăsprirea legii deţinerii şi uzului de armament (deja cea mai restrictivă din Europa!) este să facă aproape imposibilă autoapărarea cu astfel de mijloace. În condiţiile în care statul nu poate asigura protecţia fiecărui cetăţean punând câte un poliţist de pază lângă acesta, atunci, pentru autoapărare, cetăţeanului simplu nu îi rămân decât metode personale şi mai ales improvizate: o piatră culeasă de pe jos, un ştachete rupt din gard, o mână de praf aruncată-n faţa agresorului...

Asta este: ne îndreptăm valvârtej către o mentalitate total neadecvată secolului XXI şi Europei civilizate: nu te putem apăra, noi, statul, dar îţi interzicem şi să te aperi singur! Nu se ştie de ce, dar parcă statul ar dori neapărat să îşi ştie cetăţenii victime - economice, sociale, politice şi acum, iată, chiar cu viaţa într-un pericol important. Pentru că e uşor să dai o lege: gata, de azi încolo nu mai sunt admise decât pistoalele cu apă. Dar ne gândim oare şi la consecinţe? Prima ar fi aceea că, dacă omul de rând, cinstit, nu va mai putea să se apere cu armă, înseamnă că rămâne victimă sigură şi la bunul-plac al oricărui infractor înarmat! Pentru că acesta nu ţine cont de lege, deci nici de cea care-i interzice armamentul - de aceea este infractor! A doua consecinţă? Ştiind că nu mai sunt posibilităţi să fie deranjaţi de către proprietari cu altceva decât cu un pistol cu capse, infractorii vor da năvală să profite de ocazie, ceea ce va avea ca şi rezultat creşterea într-o măsură mai mult decât îngrijorătoare a criminalităţii, mai ales a celei produse cu violenţă.

Dacă tot doreşte ministrul de interne modificarea acestei legi, n-ar fi rău să ţină cont şi de cele menţionate anterior şi, pe de-o parte, să permită şi autoapărarea oricărui cetăţean, dar pe de altă parte şi ca această autoapărare să fie eficientă. Momentan, dacă ai un pistol cu gaze şi stai în Bucureşti, trebuie să-ţi ţii arma într-un seif la Vaslui si muniţia într-un alt seif la Oradea. Dacă vrei să-ţi aperi familia, cum faci ca să respecţi legea, să respingi agresorul şi să scapi şi cu viaţă?

Căci, până la urmă, acesta este rolul autoapărării, când statul se dovedeşte neputincios, dar nici măcar nu vrea să recunoască asta...

Domnul Gavril Mîrza:

"Argumentele mele în favoarea descentralizării"

Avem de şapte ani o lege - cadru a descentralizării. Avem şapte ani de când se discută din plin despre reforma statului român fără a se face mai nimic pentru trecerea reală a statului spre reformă. Teoretic toate partidele ce s-au aflat la guvernare au susţinut această temă, declarându-se, în principiu, în favoarea descentralizării. Acum, Guvernul USL este pregătit să facă la modul pragmatic primii paşi reali în această reformă democratică, ce este însăşi esenţa descentralizării administrative şi financiare propuse de proiectul de lege prezentat Parlamentului de premierul României.

Personal, după un timp îndelungat de muncă în plan local, susţin cu toată tăria proiectul de lege şi, cu voia dumneavoastră, argumentez această susţinere astfel:

• prin descentralizare USL pune în practică o promisiune electorală;
• proiectul de lege a fost îmbunătăţit, faţă de forma sa iniţială, pe baza amendamentelor şi observaţiilor transmise Guvernului de către participanţii la analiza publică naţională, specialişti, societate civilă;
• descentralizarea administrativă este susţinută de descentralizarea financiară, autorităţilor locale oferindu-li-se nu numai puterea de a decide, ci şi resursele cu care să-şi pună în practică deciziile;
• pentru prima dată sunt stabilite clar competenţele transferate şi nivelurile de descentralizare;
• descentralizarea scurtează distanţele administrative în folosul cetăţeanului, evitându-se blocajele şi tergiversările cauzate nu o dată de nepăsarea sau chiar de reaua-credinţă a unor personaje convinse că locul pe care-l ocupă într-un minister este similar cu cel de veci;
• transferul deciziei către autoritatea locală, transfer susţinut şi de asigurarea resurselor financiare la acelaşi nivel, va face posibilă atragerea de către aceasta a fondurilor europene care până acum nu-i erau accesibile;
• descentralizarea aduce decizia mai aproape de cetăţeni, simplificând sistemul şi reducând birocraţia;
• transferarea majorităţii competenţelor către autorităţile locale va conduce la o mai mare responsabilizare a liderilor locali, la gestionarea operativă a unor probleme evident mai uşor de cunoscut de la nivel local decât de la nivel naţional.

Nu mi-ar fi greu, doamnelor şi domnilor colegi, să merg în continuare cu eşafodajul de argumente. Asta şi pentru faptul că descentralizarea, ca şi regionalizarea sunt factori vitali ai modernizării reale a statului român, a unei Românii moderne, membră a comunităţii europene. Închei totuşi cu un ultim argument. Toată viaţa am crezut în înţelepciunea celor cu care am muncit, pe care i-am condus, pe care îi reprezint împreună cu dumneavoastră. Or, descentralizarea este gândită de proiectul USL a se implementa chiar pe baza înţelepciunii celor care ne-au ales pe noi şi care au împuternicit prin vot şi autorităţile locale.

Argumentând în favoarea descentralizării aşa cum este ilustrată de proiectul de lege al USL, îmi exprim, cu consideraţie, încrederea şi în înţelepciunea dumneavoastră!

Domnul Daniel Tudorache:

"Politicianul modern - comunicare, conştientizare şi asumarea vieţii în slujba cetăţeanului"

Aş vrea să vorbesc astăzi despre omul politic, despre ceea ce reprezintă acesta, despre cum se face remarcat şi despre cum îşi pune amprenta pe viata cetăţeanului de rând. Politicianul român şi-a pierdut din esenţă, de aceea trebuie să reamintim publicului că el nu s-a stins, doar şi-a pierdut drumul. Trebuie să redăm omului politic ceea ce e al său: puterea, puterea de a educa, de a schimba, de a modela, de a lua decizii în favoarea oamenilor de rând!

"Lumea în care intrăm nu este deloc cea la care visăm, nu este deloc cea la care gândim, nu este decât ce ni se oferă". Fernando Savater.

Procesul de comunicare reprezintă un motor al performanţei, în politică jucând un rol cheie în relaţia pe care vârful/conducerea o stabileşte cu masele. Grupările formale şi informale în cadrul cărora au loc procesele de socializare politică joacă un rol important în evoluţia individului. Persoanele cu care acesta vine în contact reprezintă factorii care au un puternic impact afectiv. De aceea, rolul pe care îl au reprezentanţii politici este unul foarte important. Prezenţa lor în viaţa concetăţenilor nu trebuie să fie una superficială, ci trebuie marcată prin acţiuni concrete care să ducă la dezvoltarea caracterului politic al acestora.

Deşi scopul unui actor politic, în principal, este acela de a-şi "clădi" o imagine bună şi/sau de a-şi repara imaginea în cazul în care aceasta este negativă, politicianul este o persoană cu un rol important în activitatea politică, fiind direct implicat în viaţa oamenilor.

Înainte de a se face cunoscut publicului, omul politic trebuie să se cunoască pe sine pentru a fi sigur pe acţiunile şi gândurile sale. Pentru a da mai departe, acesta trebuie să cunoască cu adevărat ceea ce împarte în materie de informaţie. Politicianul trebuie să îşi stabilească doleanţele şi aşteptările pe care le are de la societatea în care trăieşte şi în interesul căreia îşi desfăşoară activitatea, şi abia apoi poate răsplăti electoratul dând dovadă de deschidere şi comunicare. Acesta trebuie să înveţe ca mai apoi să se afle în postura învăţătorului, dar rolul său trebuie să fie clar.

Omul este capabil să se lase educat şi să educe la rândul său. Această certitudine marchează convenţia nescrisă dintre omul politic şi omul de rând, marchează relaţia de interdependenţă dintre cei doi.

Nu trebuie să minimizăm importanţa politicianului. Lumea este în continuă schimbare şi la nivel de ţară există scepticism şi ironie în ceea ce îl priveşte pe omul în costum, aliat la putere. Dar nu trebuie să ne lăsăm conduşi de acest impuls de discreditare. Oamenii sunt temători, sunt îndreptăţiţi, dar trebuie atraşi, trebuie să înveţe să aibă din nou încredere, astfel încât împreună să putem face o diferenţă.

Vorbim despre tot felul de subiecte, dezbatem teme şi situaţii, dar uităm ceea ce este mai important: noi! Nu putem schimba nimic în această ţară dacă schimbarea nu pleacă de la noi. Trebuie să ne analizăm comportamentul, discursul, atitudinea, postura şi apoi să vedem cum putem acţiona astfel încât să ne punem amprenta pe societatea modernă.

Nu trebuie să propovăduim în van şi să ignorăm influenţa pe care o avem asupra oamenilor. Omul politic trebuie să fie omul de bază, comunicarea trebuie să existe şi oamenii trebuie să aibă încredere şi să sprijine!

Domnul Scarlat Iriza:

"Descentralizarea, un pas important în modernizarea statului român"

Angajarea răspunderii Guvernului Ponta asupra proiectului privind descentralizarea este un pas important, concret şi pragmatic de modernizare a statului român. Se doreşte crearea unui serviciu public mai aproape de cetăţean, coordonat de aleşii locali, cu mai puţină birocraţie şi corupţie. Domeniile care vor fi descentralizate, ca şi competenţe, atribuţii şi instituţii, sunt sănătatea, agricultura, mediul, cultura, tineretul şi sportul, autorizarea şi clasificarea în turism, cluburile şi bazele sportive, taberele şcolare, precum şi competenţele teritoriale legate de pescuit.

Descentralizarea este un concept neoliberalist şi constă în transferul autorităţii şi puterii în planificare, management şi luarea deciziei de la niveluri superioare la niveluri inferioare de guvernare şi reprezintă de obicei o reformă politică, destinată să modernizeze statul prin reducerea influenţei centralului şi promovarea autonomiei locale. Aceasta reprezintă procesul prin care se transferă responsabilităţi şi competenţe de la nivelul administraţiei centrale la nivelul administraţiei publice locale în ceea ce priveşte soluţionarea şi gestionarea, în numele şi interesul colectivităţii, a treburilor publice.

Este începutul unui proces natural, firesc, în toate ţările Uniunii Europene fiind respectate principiile subsidiarităţii şi descentralizării. Eficientizarea şi modernizarea administraţiei publice poate să impună societăţii un anumit ritm şi standard de dezvoltare.

Creşterea calităţii serviciilor publice prestate comunităţii se poate realiza în primul rând prin oferirea acestor servicii de către autoritatea cea mai apropiată de cetăţean, respectiv de către administraţia publică locală. De aceea, descentralizarea este un element de bază al reformei administraţiei publice în România, acţiune care duce la întărirea puterii şi rolului autorităţilor administraţiei publice locale în gestionarea serviciilor publice.

Astfel, prin descentralizare, se urmăreşte de fapt creşterea calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor, lucru ce se poate realiza prin responsabilizarea şi eficientizarea administraţiei publice locale, aleşii locali primind autoritatea şi resursele cu care să poată lua decizii în privinţa furnizării de servicii publice.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii"

În fiecare an, la 25 noiembrie este marcată, în întreaga lume, Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii.

În 1979 a fost adoptată Convenţia ONU pentru Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor, principalul instrument internaţional al drepturilor femeilor şi fetelor. Convenţia, alături de alte instrumente legale cu rezultate negociate în cadrul conferinţelor internaţionale, statuează drepturile femeilor şi fetelor la o viaţă fără violenţă.

Activiştii pentru drepturile femeii sărbătoresc Ziua împotriva violenţei începând cu 1981. Această dată comemorează asasinarea, în 1961, la ordinele preşedintelui Rafael Trujillo (1930-1961), a celor trei surori Mirabal, activiste din Republica Dominicană. Alianţele secrete ale generalului Leónidas Trujillo cu biserica, aristocraţia, intelectualii şi presa au stat la baza controlului său absolut. În timpul regimului său mai mult de 30.000 de persoane au fost executate.

Adunarea Generală a ONU a stabilit, prin rezoluţia din 54/134 din 17 decembrie 1999, data de 25 noiembrie drept Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi a invitat guvernele, organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale să organizeze activităţi menite să trezească conştiinţa publică în faţa acestor probleme.

Violenţa împotriva femeilor şi fetelor este tot mai mult recunoscută ca fiind una dintre cele mai serioase şi urgente probleme ale tuturor timpurilor. În fiecare colţ al lumii, efectul real şi dăunător pe care violenţa îl are asupra femeilor împiedică drumul spre dezvoltare, pace şi egalitatea de şanse. Acest fenomen, din păcate, este des întâlnit în societatea contemporană în ultimul timp, fiind una din problemele cele mai grave. Este un fenomen social care ridică foarte multe probleme la ora actuală şi pe care îl întâlnim la nivelul tuturor claselor sociale, fără excepţie. Copiii, ca şi femeile, sunt partea vulnerabilă în cadrul familiei, devenind victime ale agresiunii din partea părinţilor, a membrilor unei familii, simţindu-se lipsite de speranţă şi fără valoare, tinzând să creadă că nu pot face decât foarte puţin pentru a schimba multe din aspectele importante ale vieţii.

Din studiile realizate, s-a constatat că situaţia economică a familiilor în care copiii şi femeile sunt supuşi unor dure tratamente fizice ar fi de vină. Sărăcia reprezintă cel mai grav factor la acest nivel, ajungându-se la concluzia că familiile care au venituri reduse nu pot asigura un trai bun membrilor lor. Aceste familii sărace sunt expuse la acte de violentă din cauza stresului economic, a dificultăţilor materiale cu care se confruntă. De asemenea, se observă că în familiile dezorganizate şi cele cu număr mare de copii, rata creşterii abuzului împotriva minorilor şi a femeilor este ridicată.

În România, în spatele uşilor închise, o familie din trei se confruntă cu situaţii de violenţă domestică, alături de abuzurile faţă de copii, o dată la trei zile o femeie fiind ucisă în bătaie. Deşi violenţa domestică este una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă societatea contemporană, există multe lacune instituţionale pentru sprijinirea victimelor directe - femei şi copii şi foarte puţine resurse alocate pentru asigurarea unor servicii primare de asistenţă şi suport.

Comunitatea internaţională şi societatea civilă au ajuns la concluzia că nu există circumstanţe atenuante pentru violenţa împotriva femeilor şi fetelor: când are loc, aceasta este de fiecare dată o încălcare a drepturilor lor, este un act criminal şi este un lucru inacceptabil.

Domnul Sergiu-Constantin Vizitiu:

"Guvernul susţine mediul de afaceri prin măsurile bugetare luate pentru 2014"

În declaraţia mea politică de astăzi o să aduc în atenţia dumneavoastră măsurile pe care actualul Guvern le-a prevăzut în proiecţia bugetară pentru anul 2014 pentru susţinerea mediului de afaceri.

Şi asta pentru că fără o susţinere a mediului de afaceri România nu s-ar putea bucura de investiţii în infrastructură, sănătate sau educaţie. De aici porneşte totul. Motorul dezvoltării îl reprezintă mediul de afaceri. Revenind la măsurile care duc la stimularea creşterii economice, ele au la bază mai multe principii solide. Vorbim despre creşterea investiţiilor publice, în special creşterea cofinanţării fondurilor europene, stimularea mediului de afaceri prin scheme de garanţii de stat şi ajutoare de stat - în special schema de garanţii pentru IMM-uri şi sprijinirea producătorilor agricoli.

La toate acestea adăugăm măsurile colaterale care fac ca mediul de afaceri din România să beneficieze de un sprijin solid. Aici intră în discuţie decizia Guvernului de a reduce contribuţia la asigurările de sănătate, din semestrul II al anului 2014, dar şi menţinerea cotei unice la nivelul actual. Sectorul producătorilor de pâine şi produse de panificaţie va beneficia în continuare de susţinere din partea Executivului, măsura menţinerii TVA scăzut la pâine având efecte nu numai asupra producătorilor, ci şi asupra bugetului cetăţeanului. În plus, Guvernul se pregăteşte ca anul viitor să introducă şi măsura reducerii TVA şi la alte categorii de produse.

Acestea sunt doar câteva dintre liniile directoare ale programului de susţinere a economiei naţionale, iar dacă este să privim în urmă, sigur că putem sublinia multe lucruri, dar aş dori să aduc în atenţia dumneavoastră doar următorul aspect: dacă în urmă cu 2-3 ani investiţiile erau egale cu deficitul, acum investiţiile ajung să depăşească de 3 ori deficitul, ceea ce arată că actualul Guvern acordă o atenţie maximă investiţiilor. Iar toate acestea rezultă şi din cifrele oficiale atât ale instituţiilor din ţară, cât şi din statisticile oficiale europene.

Conform Eurostat, România are cea mai puternică creştere economică din Europa, de 1,6% în trimestrul al treilea din 2013. Tot statisticile arată că România are un plus de 2,7% creştere economică la 9 luni faţă de anul trecut.

La toate acestea se adaugă măsurile luate în sectorul absorbţiei de fonduri europene. Triplarea cotei absorbţiei de fonduri europene a adus efecte de multiplicare în economia naţională.

Statisticile arată că, la ora actuală, creşterea economică a adus un plus de 94.000 locuri de muncă, dacă ne referim la perioada mai 2012 - septembrie 2013.

Efecte pozitive s-au înregistrat astfel şi în zona bancară, BNR reducând dobânda cheie la un minim de 4%, iar analiştii prevăd, de asemenea, posibilitatea reducerii dobânzii cheie la 3,75% pentru anul viitor.

Comisia Europeană confirmă trendul pozitiv al economiei româneşti, prognozând că România va înregistra o creştere economică de 2,2% în finalul acestui an.

Toate aceste măsuri au făcut ca atât partenerii externi, cât şi presa occidentală să aducă în prim plan efectul pozitiv al demersurilor actualului Guvern în privinţa susţinerii economiei naţionale şi a sectorului de afaceri.

Închei prin a preciza că acest demers este unul continuu şi are ca scop susţinerea şi readucerea în faţă a interesului general în ceea ce priveşte dezvoltarea sănătoasă şi echilibrată a economiei acestei ţări.

Domnul Ioan Stan:

Din anul 1997, de când sistarea lucrărilor la edificarea spitalului municipal din Fălticeni a devenit preocupare de interes major pentru cei cărora lipsa unor servicii medicale decente era subiect de neodihnă, am pledat, după priceperea mea, pentru reluarea şi finalizarea investiţiei. În timpul a trei mandate de deputat încheiate, am venit în plenul Camerei, servind această cauză, cu 11 declaraţii politice şi 6 interpelări adresate miniştrilor de resort din acele vremuri. Reiau subiectul şi în cel de al patrulea mandat de deputat din motivul, deja intuit de Domniile Voastre şi răbdat cu umilinţă de fălticenenii mei, că spitalul tot nu e gata şi bani să-l terminăm tot nu avem.

Am fost, de-a lungul acestor ani, agresiv, paşnic, ironic ori condescendent, politicos până la limita suportabilului, uneori brutal, dar mereu animat de dorinţa de a convinge de nevoia vitală a acestui aşezământ. M-am adresat plenului, dar şi direct miniştrilor de domeniu, de cele mai multe ori cu umilinţa celui care acceptă acest sacrificiu moral dacă e pentru binele câtorva zeci de mii de suflete. De fapt, a peste 150.000 de prezumtivi beneficiari ai acestor servicii medicale, locuitori ai Fălticeniului şi ai zonelor limitrofe arondate aceluiaşi centru medical.

Domnului ministru Nicolăescu m-am adresat de câteva ori în decursul mandatelor prestate de Domnia Sa de-a lungul mai multor guvernări, motivat mai ales de faptul că se numără şi Domnia Sa printre cei care au făcut promisiuni dătătoare de speranţă legate de terminarea edificării spitalului fălticenean. Rămase nematerializate din moment ce astăzi port către Ministrul Sănătăţii acelaşi mesaj patetic: avem nevoie vitală de acest spital, ajutaţi-ne, domnule ministru!

Cu tot respectul, aş vrea să fiu, măcar de această dată, bine înţeles! Eu, Ioan Stan, cetăţean al municipiului Fălticeni, ajuns prin voia concetăţenilor mei deputat, rog ordonatorul de buget în domeniul de referinţă să permită continuarea unor lucrări începute în anul 1991. Rog să se permită administraţiei fălticenene să continue ceea ce a realizat în acest an la obiectivul devenit laitmotivul tuturor demersurilor noastre în ideea asigurării fondurilor necesare. Rog respectuos să se permită continuarea lucrărilor alocându-se sumele necesare pentru a valorifica angajamentele constructorilor şi a îngădui activitate la interioare în timpul sezonului rece. Eu, Ioan Stan, rog respectuos toate acestea care înseamnă de fapt un singur lucru - alocare bugetară.

Concetăţenii mei, fălticeneni ca şi locuitori ai localităţilor arondate Fălticeniului pentru servicii medicale, îndreptăţiţi de promisiunile făcute lor în anul 2012, prin vocile copreşedinţilor USL prezenţi la Fălticeni într-o întâlnire reper istoric pentru locuitorii zonei, cer acest lucru, cu speranţa că acum, în sfârşit, aşteptările lor vor fi împlinite. Este timpul ca banul public să nu mai fie risipit prin tergiversarea unor lucrări ce puteau fi terminate demult dacă finalizarea acestui obiectiv n-ar fi fost folosită ca argument electoral, aşa cum s-a făcut timp de 12 ani. Pentru că asta s-a întâmplat, s-a promis, uneori s-au şi alocat unele fonduri. Dar, prin "grija" autorităţilor locale şi judeţene ale timpului, s-au reluat licitaţii care nu s-au finalizat, s-au refăcut studii de fezabilitate care şi-au pierdut valabilitatea, s-a pierdut timpul favorabil lucrărilor şi, într-un cuvânt, mult aşteptatul nostru spital a rămas la stadiul de vis amar şi neîmplinit!

Am ţinut să adresez aceste rugăminţi domnului ministru Nicolăescu în plen, nu ca o interpelare, ci în speranţa că dumneavoastră, doamnelor şi domnilor colegi, veţi sprijini demersul meu, ca unii ce sunteţi conştienţi de valoarea unei promisiuni făcute celor care ne-au acreditat să-i reprezentăm.

În ceea ce mă priveşte, deşi nu-mi doresc nicicum acest lucru, voi reveni la această pledoarie până când spitalul municipal fălticenean va fi pus la dispoziţia celor care şi-au dovedit cu prisosinţă răbdarea aşteptându-l de 22 de ani!

Domnul Mircia Muntean:

"Bugetul pe 2014, an bielectoral: mai multe taxe şi impozite"

Declaraţia mea politică de astăzi vine în întâmpinarea recent mediatizatei creşteri cu 7 eurocenţi a accizei la carburanţi. Am urmărit declaraţiile USL-ului din ultima perioadă şi nu pot să nu fiu din ce în ce mai indignat de caracterul elucubrant al acestora!

Am văzut cu toţii că de când se află la guvernare, USL a reuşit să arunce România în plin dezastru şi la capitolul taxe şi impozite! În loc să gândească politici economice sănătoase, Guvernul se ocupă cu politici prin care să umple buzunarele unor membri de partid, deţinători de funcţii în propriul Guvern sau baroni locali, arătându-se deloc preocupat şi de buzunarele cetăţenilor de rând! A impune o nouă taxă, o creştere cu 7 eurocenţi a accizei la carburanţi, atunci când consumul şi producţia sunt în scădere, este una dintre cele mai absurde decizii economice posibile, care nu denotă altceva decât incompetenţă!

În ultimele zile am asistat la o serie de declaraţii ale Guvernului care nu au reuşit altceva decât să mă facă să-mi pun un mare semn de întrebare în ceea ce priveşte destinaţia banilor colectaţi din această nouă taxă! Primul-ministru şi ceilalţi membri ai Guvernului par să fie prinşi într-un fel de reţea a minciunilor. Când a fost FMI-ul, primul-ministru a garantat românilor că aceşti bani se vor duce într-un fond special destinat infrastructurii şi autostrăzilor. Între timp s-au transformat în bani pentru hotărârile judecătoreşti, iar acum, conform ministrului delegat pentru buget, Liviu Voinea, sunt bani pentru evitarea deflaţiei.

Suspiciunea creşte, deoarece toate aceste variante ne sunt date în timp ce domnul ministru Şova declară că nu ştie unde se vor duce aceşti bani. Într-adevăr, posibilităţile în privinţa destinaţiei pot fi diferite, stimaţi domni ai puterii, mai ales când vorbim de un buget pentru un an bielectoral.

Această creştere a accizei la carburanţi nu mi se pare a fi altceva decât un caz premeditat, întrucât destinaţia banilor proveniţi din ea va fi cu siguranţă alta decât oricare din cele declarate.

Cer public Guvernului să nu mai pună presiune pe buzunarele cetăţenilor printr-o nouă taxă pe drumuri şi autostrăzi care nu există! Este inadmisibil să creşti presiunea pe societatea civilă mai ales atunci când declari în mod public că nu eşti în măsură să oferi garanţii legate de utilizarea banilor. Nu mai vorbesc de ignoranţa de care trebuie să dai dovadă ca să creşti taxele şi impozitele, în timp ce oferi cetăţenilor privatizări eşuate, un nivel de investiţii străine foarte scăzut ş.a.m.d.

Dar ce mai contează politicile economice ori nevoile cetăţenilor când avem două rânduri de alegeri şi un Guvern care se bucură de 70% din sufragii? E strigător la cer cât de clar este că USL doreşte să se folosească de această nouă taxă pentru a-şi îndeplini scopurile ascunse, total contrare principiilor morale şi bunăstării economice.

Bugetul nostru e acum pătat de o şaradă, care în esenţă nu reprezintă altceva decât trista inventare a unei noi taxe de către Guvern, cu bună ştiinţă, ai cărui membri au pus economia la pământ şi au mai dat o taxă!

Domnul Viorel Palaşcă:

"Funcţionarea RAAN, vitală pentru judeţul Mehedinţi"

Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare este organizată ca regie naţională de interes strategic, cu specific deosebit, având în componenţă sucursale de producere a apei grele, a energiei electrice şi termice.

În cadrul RAAN, sucursala Romag Prod este cea care produce apă grea şi are aproximativ 1400 de angajaţi, iar sucursala Romag Termo, cu un număr de peste 1000 de angajaţi, produce agent termic pentru încălzirea municipiului Drobeta Turnu Severin, pentru instalaţiile de la Romag Prod şi energie electrică pentru sistemul energetic naţional.

Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare cu sediul în Drobeta Turnu Severin este în insolvenţă, decizie luată pentru evitarea executărilor silite care ar fi dus la incapacitatea de continuare a activităţii curente. Această decizie de intrare în insolvenţă dă o şansă de funcţionare, situaţia regiei fiind una destul de complicată, fapt care influenţează în mod direct activitatea economică a judeţului Mehedinţi.

În fapt, de soarta RAAN nu depind doar cei aproximativ 3000 de angajaţi ai săi, în acelaşi timp, depind angajaţii tuturor societăţilor a căror activitate este în directă legătură cu funcţionarea RAAN, angajaţii carierei Husnicioara, cea care asigură în mare parte necesarul de cărbune pentru funcţionarea Romag Termo, locuitorii şi agenţii economici ai municipiului Drobeta Turnu Severin, dependenţi de agentul termic furnizat de RAAN.

Continuarea funcţionării RAAN este importantă pentru judeţul Mehedinţi şi trebuie să fie un obiectiv prioritar pentru Departamentul Energiei, implicit pentru Guvernul României, astfel încât să fie asigurată finanţarea pentru ca activitatea regiei să continue.

Cel mai important aspect pentru ca producţia de apă grea să continue şi ieşirea din insolvenţă a RAAN să se producă este ca eforturile Guvernului României în direcţia găsirii de investitori pentru realizarea unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă să se materializeze.

Realizarea celor două noi reactoare este de o importanţă deosebită pentru producţia de energie electrică a României, dar este vitală din punct de vedere economic şi social pentru locuitorii judeţului Mehedinţi.

Domnul Aurelian Mihai:

"Ziua naţională a României pentru românii din diaspora"

Mai există cineva care pune la îndoiala patriotismul românilor? Milioane de cetăţeni români au sărbătorit la sfârşitul săptămânii două zile de importanţă deosebită "Ziua românilor de pretutindeni" şi "Ziua Naţională a României", cum, de altfel, şi sărbătoarea religioasă Sfântul Andrei, apostolul neamului românesc!

Dacă ar fi să aduc în discuţie numai românii care trăiesc în Europa de Vest, după toate statisticile oficiale, depăşind trei milioane ca număr, aproximativ 15% din populaţia României, este clar că avem motive să reflectăm cu toată seriozitatea asupra importanţei zilei de 30 noiembrie, dar câţi dintre noi, stimaţi colegi, cei care alcătuim clasa politică, realizăm importanţa statistică prezentată de atâtea ori în mass-media, câţi realizăm că peste trei milioane de inimi numai în Europa de Vest şi peste zece milioane de inimi în toată lumea în afara statului român bat şi simt româneşte în aceste zile?

Suntem pregătiţi să ne asumăm faptul că românii din străinătate au în permanenţă nevoie de sprijinul nostru, al celor care îi reprezentăm, noi care avem puterea să le rezolvăm problemele, noi cei care beneficiem oarecum împreună cu restul României de suportul pe care îl acordă românii noştri necondiţionat financiar ţării mamă?

A sosit timpul să demonstrăm maturitate politică şi dincolo de urările de felicitare din când în când, să ne aducem aminte că indiferent unde ne-am situa politic, avem forţa necesară să demonstrăm că ne pasă de ei. Chestiuni cum ar fi reducerea taxelor consulare, menţinerea dialogului permanent cu aceste comunităţi de români din diaspora, găsirea de soluţii şi aplicarea acestora acolo unde este cazul pentru a veni în sprijinul dumnealor ar însemna nu numai că ne pasă, ci că apreciem faptul că avem una dintre cele mai interesante şi onorabile comunităţi de imigranţi din lume, de care trebuie să fim mândri.

Tuturor va spun din partea câtorva români care mi-au transmis de curând din Spania, unde m-am aflat în vizită zilele trecute, un sincer La mulţi ani!, lucru pe care şi noi ar trebui cât mai mulţi să îl facem pentru dumnealor, amintindu-ne că români suntem toţi cetăţenii acestei ţări şi egali, oriunde ne-am afla!

Eu mai adaug însă o urare: La mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla!

După pauză

În continuare, lucrările au fost conduse de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Adrian-Nicolae Diaconu şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am rugămintea să luaţi loc. Cu o întârziere pe care o înţelegeţi şi dumneavoastră, o să intrăm în ordinea de zi de astăzi.

Deschid şedinţa de azi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 407 deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat prezenţa 206; sunt absenţi 201, din care 72 participă la alte acţiuni parlamentare.

Sunt şi două comisii în paralel cu plenul.

Cvorumul legal este îndeplinit, fiind de 204.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţa în plen de azi, joi, 28 noiembrie 2013, programul de lucru pentru perioada 27 noiembrie-1 decembrie 2013, lista rapoartelor depuse în perioada 18-28 noiembrie 2013 de comisiile permanente sesizate în fond, informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente, lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale şi, nu în ultimul rând, sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.

Trecem la dezbaterile de la punctele înscrise pe ordinea de zi şi începem cu prezentarea moţiunii.

Vă rog, domnule Toader. Bineînţeles că aşteptăm o problemă de procedură din partea dumneavoastră.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă bucur că am intrat în Uniunea Europeană, cel puţin simbolişti, văd că apare şi drapelul Uniunii Europene.

Suntem foarte mulţi. Aici este o problemă, totuşi, când hotărâm să desfăşurăm activităţi joia, haideţi să găsim şi o soluţie să fie prezenţi şi colegii noştri.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă referiţi la ... sunteţi autocritic.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Aşa. Facem în procent de 25%, cât suntem noi, cu 25, cât sunteţi dumneavoastră, nici 25 nu sunteţi, dacă supuneţi la vot, cred că aveţi vreo surpriză astăzi. Dar, motivul prezenţei mele nu este asta, ştiţi că v-am anunţat la asumare, când noi nu am participat la dezbateri, că dorim foarte mult să facem o dezbatere pe descentralizare, motiv pentru care vă depunem moţiunea simplă "Descentralizarea USL, feudalizarea României" şi sper că, după ce rezolvăm problema bugetului, să facem o dezbatere reală pe această descentralizare, trebuie să cunoască toată România cu ce îi ajută sau cu ce nu-i ajută pe cetăţeni.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Primesc moţiunea dumneavoastră. O să mă uit la ea, să vedem dacă o şi acceptăm.

Vă învederez faptul că nu merge sistemul de vot astăzi. Aşa că dorinţa domnului Toader de a supune la vot nu am cum să o îndeplinesc.

La ordinea de zi avem dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 72 de deputaţi.

Pentru dezbaterea acestei moţiuni, vă prezint următoarele propuneri ale Biroului permanent şi Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. Guvernului i se rezervă 50 de minute, pe care le utilizează la începutul şi la încheierea dezbaterilor. Pentru dezbateri, luându-se în calcul câte 10 secunde pentru fiecare deputat, timpul maxim alocat grupurilor parlamentare, precum şi deputaţilor neafiliaţi se prezintă astfel: Grupul parlamentar al PSD - 28 de minute; PNL - 17; PDL - 8; PP-DD - 5; Grupul parlamentar al UDMR - 3; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale -3; Grupul parlamentar al Partidului Conservator - 3; deputaţi neafiliaţi - două. Total, 69 de minute.

Dacă aveţi obiecţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Supun votului această propunere.

Vă rog să votaţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Nu, nu, nu merge, v-am explicat. Datorită intemperiilor, sistemul este sensibil, să ştiţi. (Aplauze)

Vă mulţumesc.

În unanimitate, propunerile au fost acceptate.

Conform prevederilor regulamentului, întreb dacă este cineva dintre semnatari care îşi retrage semnătura. Aici aştept surprize. Deci, aştept, vorba domnului Preda, nu sunt surprize. Toată lumea îşi menţine semnătura, nu?

Vă mulţumesc.

Vă reamintesc faptul că la moţiunea simplă nu pot fi propuse amendamente. Ştiţi, pentru cei care doresc să facă acest lucru.

Înainte de a trece la prezentarea moţiunii, rog liderii grupurilor parlamentare să depună la secretarii de şedinţă lista cu numele deputaţilor înscrişi la dezbatere.

Vă reamintesc, domnule Toader, că aveţi doar 8 minute, ca să nu vă bateţi prea mult pentru cuvânt.

Pentru citirea textului moţiunii, dau cuvântul doamnei deputat Andreea Paul.

Doamna Andreea-Maria Paul:

Bună ziua, domnule preşedinte şi vă mulţumesc.

Daţi-mi câteva minute de răgaz, pentru că este o moţiune lungă şi consistentă.

Partidul Democrat Liberal şi PP-DD susţin moţiunea simplă "Taxare până la capăt! USL te vrea sărac."

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

După 18 luni de guvernare, Victor Ponta ne-a demonstrat că problemele României nu sunt şi problemele lui.

Guvernul neputincios al USL nu a adus nimic bun pentru români, ci asigură supravieţuirea României exclusiv din munca angajaţilor şi pensionarilor şi din puţinii bani ai mediului privat.

Partidul Democrat Liberal a oferit Guvernului, în nenumărate rânduri, soluţii concrete şi fezabile pentru relansarea economică, pentru crearea de locuri de muncă, pentru sprijinirea mediului de afaceri şi pentru stimularea consumului.

Cu toate că Victor Ponta s-a angajat că va implementa aceste măsuri, USL a continuat şi continuă să promoveze acelaşi tip de politici falimentare - noi şi noi taxe, noi şi noi impozite sau majorarea celor existente.

În luna mai 2012, Victor Ponta a fost numit în funcţia de prim-ministru al României şi a promis că va schimba direcţia ţării prin aplicarea unor politici de stimulare a creşterii economice şi creării de noi locuri de muncă, în conformitate cu opinia progresivă europeană. De la promisiuni la fapte e, însă, o cale foarte lungă.

Politicile economice promovate de Guvernul USL în ultimele 18 luni de guvernare demonstrează dezinteresul total faţă de români. Starea precară a economiei româneşti, cauzată de incompetenţa guvernării USL este demonstrată de cele patru rectificări bugetare negative ale Guvernului şi de blocajul în care a fost adus întreg mediul de afaceri. Şi, de parcă nu ar fi fost de ajuns, proiectul de buget pe anul 2014 este clădit pe aceeaşi indiferenţă crasă faţă de nivelul de trai al românilor şi pe aceeaşi filozofie fiscală - luăm de la toţi românii şi dăm clientelei USL.

18 luni de guvernare USL, patru rectificări bugetare negative.

USL a făcut patru rectificări bugetare negative în cele 18 luni de când este la guvernare, simbol al eşecului guvernamental şi al lipsei proiectului economic de ţară. Creşterea economică nu se regăseşte în buget la nivelul scontat. Guvernul Ponta a pierdut în total 8,6 miliarde lei din veniturile estimate şi a produs un deficit suplimentar de 5,3 miliarde lei, prin cele patru rectificări bugetare negative succesive.

Ultima rectificare bugetară scoate la iveală incapacitatea Guvernului USL de a colecta banii de la buget. Diferenţa uriaşă de 3,8 miliarde lei dintre estimări şi realizări a obligat Guvernul Ponta să rectifice negativ veniturile bugetare cu 2,9 miliarde lei, iar cheltuielile bugetare cu 1,6 miliarde lei, suplimentând astfel deficitul prognozat cu încă 1,3 miliarde lei.

Guvernul Ponta a creat haos financiar. A introdus noi taxe şi impozite sau le-a majorat pe cele existente. Acum se aşteaptă ca românul să-şi dea sufletul şi să plătească.

De remarcat este faptul că au fost efectuate rectificări negative tocmai la acele elemente din buget, unde se aştepta o colectare ridicată, ca urmare a majorării accizelor şi taxelor, dar şi introducerii noilor impozite.

Astfel, au fost rectificate negativ încasările din accize cu 648 milioane lei, din impozitul pe venit şi salarii minus 205,9 milioane lei, din impozitul pe profit 64,8 milioane lei, la care se adaugă rectificările în minus la TVA - minus 635 milioane lei, comparativ cu prima rectificare bugetară, demonstrând astfel ceea ce PDL a semnalat deja. Nu împovărarea cu noi taxe şi impozite, ci stimularea mediului de afaceri aduc încasări suplimentare la buget şi un nivel de trai mai ridicat.

Pe lângă proasta colectare, USL se poate lăuda şi cu risipa banului public. De la începutul guvernării USL şi până în prezent, s-au cheltuit zilnic, în medie, cu 7,7 milioane euro mai mult decât s-a încasat, adică echivalentul unui deficit bugetar de circa 35 milioane lei, generat pe zi.

Întreaga filozofie bugetară a USL demonstrează că banii din taxele şi impozitele noi aplicate românilor se duc în achiziţii publice atribuite direct firmelor de partid, banii de investiţii sunt tăiaţi, iar cheltuielile cu salariile la stat cresc.

Grav este că sănătatea, munca, investiţiile sunt sacrificate din nou la a doua rectificare bugetară negativă. La ultima rectificare bugetară, cheltuielile cu investiţiile au fost diminuate din nou cu 1,2 miliarde lei faţă de nivelul înregistrat la anterioara rectificare.

Dacă la prima rectificare bugetară USL a tăiat fără milă de la bugetul educaţiei 235,6 milioane lei, la a doua rectificare nu a mai avut de unde lua, dar nici nu a dat. Guvernul nu a prevăzut bani pentru finalizarea lucrărilor de construcţie sau reabilitare a şcolilor şi grădiniţelor, nu a identificat bani pentru decontarea transportului şcolar, achiziţionarea manualelor sau repornirea cercetării.

Educaţia românească funcţionează acum la cote de avarie. Avem al treilea cel mai mic buget pe educaţie din Uniunea Europeană. USL se complace în situaţia în care se află învăţământul românească, adică în coada tuturor clasamentelor europene - abandon şcolar, analfabetism, nivelul salariilor profesorilor, de 20 de ori mai mici decât cele ale dascălilor din Europa de Vest, sau accesul la formare continuă.

USL bate pasul pe loc şi la absorbţia fondurilor europene. La bugetul statului ar fi trebuit să intre 9,5 miliarde lei sub formă de fonduri de la Uniunea Europeană în primele 9 luni din acest an, după cum se lăuda USL. În schimb, nu a fost atras decât jumătate din această sumă - 5 miliarde lei, identic cu suma primită în perioada similară a anului trecut.

Practic, USL nu a accelerat cu niciun leu absorbţia fondurilor europene. Mai mult, Guvernul a cheltuit 8,5 miliarde lei pentru proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile. Pentru că nu a fost în stare să acopere întreaga sumă prin atragerea banilor de la Uniunea Europeană, USL s-a văzut nevoit să majoreze deficitul bugetar de 2,3% la 2,5% din PIB.

Cifrele dovedesc incompetenţa USL în gestionarea fondurilor europene. Au reuşit să ramburseze în primele 9 luni la fel ca anul trecut. Guvernul primeşte rambursări de la Comisia Europeană pe baza contractelor şi facturilor din perioada guvernării PDL.

Singura politică a USL în domeniul fondurilor europene a fost, de fapt, să taie la fiecare rectificare din sumele alocate proiectelor pentru a le redirecţiona către cheltuieli cu bunuri şi servicii şi către asistenţă socială.

La a doua rectificare din acest an, USL a tăiat 200 de milioane de lei de la Ministerul Mediului, pe partea de fonduri nerambursabile. La prima rectificare a tăiat un miliard de lei de la Ministerul Transporturilor şi 400 de milioane lei de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, tot din fondurile nerambursabile.

După ce s-a văzut cu sacii în căruţă, USL ia căruţa. Au promis mai mulţi bani pentru agricultură, iar anul acesta s-a redus bugetul alocat agriculturii de două ori. Au promis un sprijin pentru fermieri. Acum fermierii îşi vând produsele pe preţuri de nimic. Au promis sprijin pentru tinerii fermieri, iar acum tinerii de la sate sunt şomeri. Au promis reducerea taxelor pentru fermieri. Acum, USL taxează pentru orice animal şi hectar în plus. Au promis securitate alimentară. Acum, fermierii nu-şi vând produsele datorită scandalurilor - salmonela, aflatoxină sau a cărnii de cal.

În schimb, USL se preface indiferent la dimensiunea ridicată a evaziunii fiscale care căpuşează România cu cel puţin 14 procente din PIB, mai mult decât bugetul cumulat al educaţiei şi sănătăţii pentru acest an. Doar din TVA-ul necolectat, statul pierde 10 miliarde euro anual. Cu aceşti bani ar putea fi majorate cu câte 100 euro pe lună fiecare pensie şi fiecare salariu al angajaţilor la stat şi ar mai ajunge pentru construcţia a 350 de kilometri de autostradă pe an.

O rectificare bugetară de amploarea celei realizate zilele trecute de USL are impact şi asupra construcţiei bugetare pe anul viitor. USL a estimat fantasmagoric încasările bugetare. Or, asta dovedeşte atât lipsa de conectare a USL la realitatea economică, cât şi măsurile proaste luate de tipul creşterii fiscalităţii, care nu au cum să dea roade într-o economie secătuită de criză.

Economia românească este blocată. Cele 18 luni de guvernare înseamnă, de fapt, o listă lungă de nerealizări care au pus frâu economiei şi oricărei iniţiative antreprenoriale.

Cert este că sub guvernarea USL România devine ţara şomerilor, a taxelor şi a firmelor în insolvenţă. Dovezile sunt clare. Fabrica de şomeri a USL lucrează la foc continuu. Avem 747 de mii de şomeri în luna septembrie a acestui an, cu 56 de mii persoane mai mult decât anul trecut.

Guvernarea Ponta a produs 4.667 şomeri în medie pe lună în ultimul an. Rata actuală a şomajului, de 7,5 procente este identică cu cel mai ridicat nivel al şomajului din timpul crizei economice din martie 2010.

Dacă strategia economică a Guvernului nu se schimbă radical, ritmul de creştere al şomajului din ultimul an va continua. Prin urmare, la sfârşitul anului 2014, vom avea încă 70 de mii noi şomeri. Riscăm să închidem anul următor cu 817 mii de şomeri. Cine va mai plăti impozitele şi taxele USL? Sau, domnule premier Ponta, veţi introduce şi taxa pe aerul pe care-l respirăm, ca să adunaţi bani la buget? În plus, USL va concedia peste 10% din funcţionari prin descentralizare, conform declaraţiilor ministrului de finanţe Daniel Chiţoiu.

Una din mizele importante ale Guvernului USL în acest proces de descentralizare este tăierea cheltuielilor salariale în administraţie. Aceasta se va întâmpla pe două căi: concedierea a peste 10% din angajaţi şi tăierea salariilor angajaţilor care prin trecerea în subordinea consiliilor judeţene vor intra pe o nouă treaptă de salarizare, evident, una inferioară aceleia de acum. Singura miză a descentralizării pentru USL este sporirea puterii baronilor locali şi înlocuirea conducerii diferitelor instituţii, în niciun caz reducerea birocraţiei sau o mai bună gestionare a fondurilor europene.

Mediul de afaceri este îngheţat. În fiecare zi din acest an, 74 de firme intră în medie zilnic în insolvenţă, faţă de circa 59 de firme pe zi în anul 2011, sub guvernarea PDL şi în plină criză economică. Numărul de firme intrate în insolvenţă în primele nouă luni ale acestui an a ajuns la peste 20.200 firme.

USL tratează cu dispreţ şi aroganţă iniţiativa privată. Dacă glasul economiei reale nu se va reauzi într-un program coerent de creştere economică, prin reluarea investiţiilor şi prin relaxare fiscală, cu actualul blocaj economic riscăm să avem încă 34.000 de firme noi intrate în insolvenţă până la sfârşitul anului 2014.

Guvernul Ponta a instaurat impredictibilitatea fiscală. În 18 luni de guvernare au fost introduse sau majorate nu mai puţin de 30 de taxe şi impozite. Au fost aduse 32 de modificări legislaţiei fiscale. Ne întrebăm: cât mai supravieţuiesc firmele în acest haos fiscal şi economic? USL a devenit lider în topul guvernelor care au adus cele mai multe schimbări legislaţiei fiscale din ultimii zece ani. A fost impozitat tot românul, de la micul fermier la micul antreprenor. Cel mai grav este faptul că aceste impozite şi taxe alimentează mafia USL, nu bugetul ţării. Creşterile de taxe nu au însemnat nici drumuri, nici spitale, nici şcoli mai bune. Înseamnă însă scăderea nivelului de trai şi a puterii de cumpărare a românilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

Economia nu are cu ce să se finanţeze. Creditarea este blocată. Fondurile structurale nu sunt absorbite. Investiţiile străine directe ocolesc România. Românii şi firmele nu-şi mai pot plăti datoriile la bănci. Rata creditelor neperformante, adică întârzierile mai mari de 90 de zile la plata creditelor, a crescut vertiginos, cu 5,3 puncte procentuale în lunile de guvernare ale USL. Rata riscului de credit s-a majorat cu peste 6 puncte procentuale. Creditarea este pe butuci şi în cazul firmelor, şi în cazul gospodăriilor. Creditul acordat sectorului privat a cunoscut o scădere cu 7,8 miliarde lei în ultimul an. În prezent, volumul de credite acordate sectorului privat a scăzut sub nivelul înregistrat la venirea la putere a USL.

În aprilie 2012, creditul acordat sectorului privat se ridica la 224,7 miliarde de lei. Creditul acordat gospodăriilor s-a diminuat cu 2,4 miliarde de lei, la 103 miliarde lei în luna septembrie a acestui an. Creditele pentru consum acordate gospodăriilor au cunoscut cea mai drastică scădere, de 8 procente, adică 5,6 miliarde de lei. Până şi în aprilie 2012, la venirea USL la guvernare, românii aveau curajul să contracteze mai multe credite, deşi abia ieşiseră dintr-o perioadă foarte grea de criză. Volumul creditelor pentru consum se ridica la 70 de miliarde de lei, faţă de 63 de miliarde de lei în prezent.

Creditul acordat societăţilor nefinanciare s-a diminuat cu 5,3 miliarde de lei în ultimul an, adică cu 4,4 procente. În aprilie 2012, firmele aveau curajul să apeleze mai mult la creditare, luând de la bănci 117 miliarde de lei.

Acordarea ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii a eşuat. USL a încercat să îşi alimenteze propriile firme cu bani publici. Prima sesiune a acordării ajutoarelor de minimis pentru investiţiile realizate de întreprinderile mici şi mijlocii, organizată în august 2013, s-a soldat cu un eşec răsunător pentru USL. Procesul a fost închis la numai cinci minute de la lansare. Mulţi dintre beneficiarii ajutoarelor, atâţia câţi au reuşit să se înscrie în acea sesiune ratată, au fost firme apropiate USL. Beneficiarul principal, evident, puşculiţa de partid a USL. Numai revolta întreprinderilor mici şi mijlocii şi reacţia fermă a opoziţiei au blocat alocarea banilor. Ulterior, autorităţile au decis anularea acelei sesiuni şi organizarea alteia noi, însă cu schimbarea schemei de minimis privind finanţarea nerambursabilă acordată IMM-urilor, şi anume reducerea ajutorului de minimis de la maximum 200 de mii de euro la 100 de mii de euro şi acordarea sprijinului pe o perioadă de doi ani fiscali, şi nu trei, diminuarea valorii ajutorului de minimis la 90% de la 100%, ceea ce înseamnă că beneficiarii vor veni cu bani de acasă, adică cu o contribuţie proprie de zece procente.

Specific USL, principalele modificări înjumătăţesc beneficiile pentru cei meniţi să creeze locuri de muncă în România şi le dublează pentru cei care le pot fura. Ţinta pentru absorbţia fondurilor europene a fost ratată. USL a estimat că va atrage în acest an de la Uniunea Europeană 12 miliarde lei din fondurile europene postaderare. Mai sunt trei luni din acest an, conform cifrelor oficiale disponibile, iar la buget au intrat doar 5 miliarde lei. În aceste condiţii mai avem de încasat mai mult de jumătate din suma estimată pentru întreg anul, adică peste 7 miliarde lei. USL a preferat să servească clientela politică şi să piardă toate fondurile europene alocate proiectelor de infrastructură.

Una din primele preocupări ale guvernării USL în anul 2012 a fost chiar tăierea banilor pentru infrastructură. Dar Guvernul USL a avut nevoie de ei în campania electorală şi a preferat să-i lase pe români fără drumuri. Rata de absorbţie cu care se laudă USL se datorează decontării plăţilor de pe şantierele demarate de PDL până în anul 2011.

Datoria românilor creşte exponenţial, deşi, în opoziţie fiind, aţi promis că nu vă veţi mai îndatora. Victor Ponta a minţit când a spus că odată cu venirea USL la guvernare România nu se mai împrumuta. Datoria publică guvernamentală a crescut cu 3 miliarde euro de la începutul lunii iunie 2012 până la sfârşitul lunii octombrie 2013. De la 1 iunie 2012, Victor Ponta a îndatorat fiecare român cu 700 de lei. PSD şi PNL au în tradiţie finanţarea cheltuielilor din împrumuturi, şi nu din colectarea eficientă a impozitelor şi taxelor, chiar şi în condiţii economice favorabile.

Guvernul Năstase şi Guvernul Tăriceanu au dublat datoria publică a României în condiţiile privatizării unor întreprinderi şi bănci care le-au asigurat resurse financiare suplimentare.

În plus, în anul 2013, Guvernul USL ne îndatorează zilnic cu împrumuturi de 42 de milioane de euro pe zi. Pe lângă asta, românii pierd prin evaziune fiscală peste 49 milioane euro pe zi, bani pe care românii trebuie să-i suporte din noi impozite şi taxe şi din noi împrumuturi. Cele 49 milioane euro pe zi din evaziune se duc în buzunarele clientelei USL, în loc să meargă în bugetul de stat pentru salarii, pensii şi investiţii. Din aceste motive, USL a blocat activitatea structurilor ANAF în anul 2013, structuri care aveau ca scop tocmai prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Reamintim că Guvernul Boc în perioada de vârf a crizei financiare a împrumutat de la organismele financiare internaţionale 8 miliarde euro pentru perioada 2009-2011, cu rambursare într-o perioadă de 12 ani, până în anul 2023. Banii luaţi cu împrumut au fost utilizaţi pentru susţinerea efortului investiţional al Guvernului.

În anul 2011 am avut al doilea cel mai mare buget alocat investiţiilor din Uniunea Europeană, de peste 7 procente din PIB, lucru reflectat în ieşirea din recesiune şi intrarea României pe creştere economică. Împrumuturile obţinute de Guvernul Boc au fost contractate în condiţii extrem de avantajoase, aşa cum se chinuieşte acum Victor Ponta să obţină împrumutul de un miliard de euro de la Banca Mondială.

USL şi-a propus şi în perioada 2014-2016 să se împrumute cu încă aproximativ 30 miliarde euro, conform datelor de la Ministerul de Finanţe, deşi România va avea creştere economică, spun dânşii, de peste două procente.

Banii românilor sunt alocaţi aparatului birocratic, în locul dezvoltării. Cheltuielile cu investiţiile au scăzut cu 13% şi cheltuielile de personal au crescut cu 15% în primele 9 luni din anul 2013, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Or, tocmai investiţiile mai mari de 6,5% din PIB în anul 2011, dublu faţă de nivelul de 3,1% din PIB în primele nouă luni din anul 2013, au dus la o creştere economică de 2,3% în anul 2011, creştere care nu a putut fi egalată nici în 2012, nici în 2013, şi se anunţă că nici în 2014, de către Guvernul USL.

Lipsesc programele guvernamentale cheie menite să redreseze economia. Deşi avem un ministru pentru IMM-uri, nu a venit cu nicio soluţie pentru mediul de afaceri. Ba, din contră, singurul lucru demn de remarcat este lovitura dată întreprinderilor mici şi mijlocii prin impozitul forfetar aflat în continuare pe rol, cu posibilitate ridicată de a intra în vigoare. Proiectul de lege se află acum pe masa comisiilor din Senat.

Programele majore de investiţii naţionale au fost ratate, în contextul în care pentru prima dată în istoria României Guvernul are un ministru al marilor proiecte de infrastructură şi investiţii străine. Singura performanţă a acestui minister rămâne aceea de a inaugura segmente de autostradă, pentru care nu are niciun merit, şi a demara noi proiecte la costuri de tipul Bechtel.

PDL a lăsat la Ministerul Transporturilor 434 kilometri de autostradă, 263 de kilometri de centuri ocolitoare şi 2300 kilometri de drumuri naţionale în lucru. În cei doi ani de guvernare, Cabinetul Ponta nu a fost în stare să pornească niciun proiect propriu, niciunul, de construcţie de infrastructură. Mai mult, nu au fost în stare nici măcar să ducă la capăt ceea ce a început PDL. Astăzi USL se laudă cu câteva zeci de kilometri de autostradă începuţi de guvernarea PDL. Nici aceştia nu au fost finalizaţi la timp. Termenul de finalizare pentru toţi cei 434 de kilometri de autostradă era aprilie 2013. Dar pentru asta era nevoie de un guvern preocupat de soarta oamenilor, şi nu de îmbogăţirea clientelei politice.

USL habar nu are că suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană la calitatea infrastructurii, ceea ce reprezintă un dezavantaj important cu efecte directe asupra competitivităţii economice a companiilor din România.

USL nu a fost capabil să realizeze masterplanul pe transporturi sau poate că nu a dorit, pentru că banii europeni nu se pot fura aşa cum se întâmplă acum cu banii de la bugetul statului, pe care USL îi distribuie discreţionar şi netransparent, fără licitaţie publică, doar pentru clientela de partid. Tot românii şi mediul de afaceri au de suferit. Guvernul USL a tăiat banii pentru construcţia metroului din Drumul Taberei şi a pierdut fondurile alocate de BI şi BERD pentru acest proiect.

PDL a început modernizarea Aeroportului "Henri Coandă", care trebuia să devină un hub regional. A fost deschis circulaţiei un nou terminal, o investiţie de 60 milioane de euro. Au început lucrările la modernizarea terminalului plecări, a fost modernizat corpul C al Aeroportului Băneasa, o investiţie de 2,5 milioane euro.

Guvernul USL nu a făcut nimic, dar nimic, decât să taie toate aceste investiţii şi să-şi angajeze clientela politică în cât mai multe instituţii ale statului. Acum, Aeroportul "Henri Coandă" este lăsat de izbelişte, infrastructura în paragină, iar una dintre piste va fi cel mai probabil închisă pentru că nu mai este funcţională.

În domeniul naval, PDL a lăsat în derulare la Ministerul Transporturilor proiecte de 1,3 miliarde euro pe strategia Dunării. Banii de cofinanţare au fost însă tăiaţi de două ori, iar prin descentralizare porturile vor ajunge sub coordonarea consiliilor judeţene. Prin aceste măsuri, porturile dunărene nu numai că nu vor ajunge niciodată să fie o punte spre Europa, ci se vor transforma în afaceri de familie, în curtea consiliilor judeţene.

USL alocă numai 500 de milioane de lei pentru continuarea programelor de investiţii în infrastructură cu finanţare externă. Această alocare infimă este o dovadă în plus că singura preocupare a guvernării USL este baronizarea ţării.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamna Paul, numai o clipă, vă rog.

Am rugămintea la colegii noştri să fie atenţi la citirea moţiunii şi la dumneavoastră, pe cât posibil, un rezumat, dacă aţi fi de acord, ne-ar ajuta pe toţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Va trebui să-l citesc pentru că e prima dată când am şansa în acest plen parlamentar să discutăm cu argumente, şi nu cu politicianisme. Or, haideţi să vedem care este realitatea dovedită de cifre, realitatea de pe teren, realitatea din bugetul USL, ca să ştim cu adevărat ce se întâmplă în România de doi ani.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, eu sunt absolut de acord cu dumneavoastră. Numai dacă ar fi şi valabile cifrele ar fi bine.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Într-o dezbatere de studio televizat nu ai cum să livrezi aceste argumente, şi vă rog să-mi permiteţi măcar aici, în plenul Parlamentului...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Corect. Sigur. Vă şi filmăm, să ştiţi, nu e o problemă asta. Sărut-mâna! Vă rog.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Vă mulţumesc.

Măcar aici să discutăm pe fond lucrurile şi cu argumente.

Aşadar, permiteţi-mi să continui.

USL alocă numai 500 milioane lei pentru continuarea programelor de investiţii în infrastructură cu finanţare externă. Această alocare infimă este o dovadă în plus că singura preocupare a guvernării USL este baronizarea ţării şi direcţionarea resurselor către clientela de partid. Pentru a vedea dimensiunea batjocurii USL este suficient să ne uităm cât a alocat PDL în bugetul pe anul 2012 la Ministerul Transporturilor, pentru proiectele cu fonduri rambursabile: peste 2 miliarde lei.

PDL a creat peste 100 de mii de locuri de muncă pe şantiere. USL a trimis muncitorii în şomaj. De unde încasări la buget dacă sunt tăiate toate investiţiile la care clientela USL nu poate lua şpagă?

Investitorii străini ne ocolesc. Investiţiile străine directe au scăzut cu 36% în primele opt luni din acest an şi au ajuns la 1,1 miliarde euro în august 2013. Sigur că au apărut între timp cifrele la nouă luni. Scăderea este tot semnificativă, de 10 procente, în condiţiile în care premierul promitea 10 miliarde euro investiţii străine în România. Unde sunt?

Vina scăderii investiţiilor nu mai stă în criza internaţională, ci în incapacitatea Guvernului de a pune România pe harta destinaţiilor atractive pentru investiţii străine directe. Guvernul Ponta nu numai că a reuşit contraperformanţa celor mai scăzute investiţii străine din ultimii 10 ani, ci a fost incapabil să frâneze exodul investiţiilor străine deja existente în România.

Programele de privatizare au fost ratate. Atât Oltchim, cât şi CFR Marfă au scris cronicile unor dezastre de proporţii. Privatizarea Oltchim de anul trecut a fost doar un circ de ochii FMI, după cum a recunoscut chiar fostul ministru al economiei, Varujan Vosganian. Situaţia e similară la CFR Marfă. Nu este de mirare că în cazul Oltchim şi CFR Marfă s-au înregistrat pierderi de două ori, respectiv de patru ori mai mari în anul 2012, faţă de anul anterior. În cazul Oltchim, pierderea a crescut de la 278 milioane lei în anul 2011, sub guvernarea PDL, la 569 milioane lei în anul 2012, sub guvernarea USL. În cazul CFR Marfă, pierderea s-a majorat de la 94 milioane lei în anul 2011, sub guvernarea PDL, la 405 milioane lei în anul 2012, sub guvernarea USL.

Incompetenţa USL a însemnat disponibilizarea a aproximativ 1000 de oameni de la Oltchim în vara acestui an. Alţi peste 1400 de angajaţi ai CFR Marfă vor fi concediaţi în perioada noiembrie-decembrie 2013. Companiile feroviare sunt aproape de faliment, iar asupra lor se fac presiuni pentru închiderea unor rute care aşteaptă să fie preluate de către privaţii care reuşesc imediat să le facă profitabile.

Guvernul USL a vrut să vândă CFR Marfă unui prieten politic, a trucat licitaţia, a schimbat condiţiile în timpul procesului de privatizare, numai pentru ca CFR Marfă să ajungă la cine trebuie. Eşecul privatizării companiei de transport feroviar de stat se va vedea tot în buzunarele românilor, pentru că statul trebuie să returneze aproape 40 milioane euro, 10 milioane garanţia de participare la licitaţie şi 30 milioane avansul plătit de investitor.

Economia nu mai poate produce. Ne-o semnalează scăderea resurselor de energie primară cu 12 procente, a celor de energie electrică cu 6 procente şi a consumului final de energie electrică cu peste 7 procente în primele nouă luni din acest an.

Concluzia este că Guvernul USL a pornit atacul împotriva românilor şi a mediului de afaceri cu singurul scop de a-şi umple buzunarele. Nu se iau măsuri proactive, ci doar reactive. Executivul este deosebit de inventiv la taxe noi sau la mascarea unor taxe şi impozite, doar pentru a acoperi găurile din buget. Vina pentru banii mai puţini colectaţi la buget nu aparţine românilor sau mediului de afaceri. Vina este exclusiv a guvernului care a suprataxat constant economia şi a îngroşat substanţial numărul evazioniştilor.

Mai mult, Guvernul USL este total lipsit de idei atunci când trebuie să creeze noi locuri de muncă şi foarte inventiv atunci când vrea să lovească sub centură întreprinzătorii români.

Guvernul USL îngroapă viitorul tinerilor din România. De 18 luni de zile, Guvernul USL nu întreprinde nicio măsură pentru stimularea ocupării pieţei muncii. Fenomenul şomajului în rândul tinerilor, deşi conştientizat la nivelul întregii Uniuni Europene, se cronicizează şi în România sub guvernarea USL. Un tânăr român din patru nu are un loc de muncă, deşi îl caută, iar Guvernul USL nu face nimic pentru a inversa acest trend.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am o rugăminte la domnul Ialomiţianu să fie atent. Vă rog frumos.

Vă rog să continuaţi.

Mulţumesc.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Dacă la nivel european se fac eforturi considerabile, se vorbeşte de un "New-deal" pentru rezolvarea acestei probleme, se alocă 8 miliarde de euro pentru programe speciale pentru ocuparea tinerilor, în România Guvernul USL transformă tinerii într-o "generaţie pierdută". Uniunea Europeană alocă României până la 600 milioane euro pentru următorii doi ani în cadrul programului "Garanţia pentru tineri", bani care pot fi cheltuiţi de ţara noastră pentru crearea de locuri de muncă pentru tinerii din trei regiuni de dezvoltare eligibile. Aceşti bani vor fi pierduţi dacă Guvernul nu trimite la Comisia Europeană până la începutul anului 2014 programe profesionist făcute pentru absorbţia fondurilor pentru tineri. Şi nu s-a întâmplat, evident, nimic.

Aşa cum o face de 18 luni, ministrul muncii şomează şi pe această temă şi lasă tinerii fără niciun orizont în această ţară. Deşi este puternic contestat şi din PSD, şi din PNL, ministrul muncii este păstrat în funcţie doar pentru a nu fi scos la pensie, aşa cum poate ar merita.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

România are acum securea deasupra capului din cauza guvernării incompetente, dezinteresate şi corupte. USL continuă să aplice aceeaşi filozofie bugetară demonstrat falimentară şi pentru anul care urmează. Dar România are nevoie de un buget al dezvoltării, nu de un buget al socialismului primitiv.

USL ne anunţă cu nonşalanţă că bugetul pe anul 2014 este înţesat cu noi impozite şi taxe, însă în data de 17 septembrie 2013, atunci când a prezentat în faţa Parlamentului scrisoarea de intenţie înaintată FMI, Victor Ponta a spus că nu va majora taxe şi impozite şi nici nu va introduce altele noi. Stenograma şedinţei stă drept mărturie pentru minciuna lui Ponta girată de către majoritatea parlamentară. Ponta minte din nou atunci când anunţă că taxele şi impozitele noi sunt impuse de FMI. De fapt, taxele şi impozitele noi sau cele majorate sunt răspunsul benevol al Guvernului la incompetenţa şi incapacitatea de a atinge ţintele asumate în acord.

Îi reamintim primului-ministru că situaţia economică actuală nu a cerut un acord cu FMI, aşa cum s-a întâmplat în anul 2009. La momentul respectiv, România nu avea altă opţiune.

Astăzi, însă, România nu se află într-o stare de dezechilibru economic şi financiar care să ne oblige să facem un acord cu FMI. USL putea să negocieze acest acord mult mai avantajos pentru România, însă negocierile nu fac decât să consemneze eşecul politicii economice a Guvernului USL.

Singurul principiu care funcţionează este că acela care plăteşte deja impozite şi taxe să plătească şi mai mult. Iar premierul Ponta declară că este mulţumit de cum le îngreunează viaţa românilor. Pentru că toţi românii trebuie să ştie, taxele şi impozitele noi sau cele majorate sunt preţul plătit de românul de rând, atât pentru incompetenţa Guvernului de a genera creştere şi a colecta taxe, dar, mai mult de atât, preţul plătit de români pentru furtul din bugetul public pe care îl face zi de zi clientela de partid a USL, furt pe care Victor Ponta îl tolerează şi încurajează. Acolo sunt banii dumneavoastră, dragi români.

Considerăm că măsurile anunţate de Guvern în urma negocierilor cu FMI au un impact dezastruos asupra românilor şi ne îndepărtează tot mai mult de nivelul de trai european. Le trec succint în revistă:

1. Acciza suplimentară de 7 eurocenţi pe litrul de benzină şi motorină. Această acciză înseamnă de fapt un plus de 8,7 eurocenţi pe litru după aplicarea TVA, adică 39 de bani plătiţi suplimentar de români pe fiecare litru de benzină sau motorină la un curs mediu de 4,5 lei/euro. Prin urmare, dacă astăzi un şofer poate alimenta cu 100 de lei o maşină cu 18 litri din cea mai ieftină benzină, la anul, cu aceeaşi sumă de bani va mai putea cumpăra doar 17 litri. La fel, dacă azi, cu 100 de lei, o maşină este alimentată cu 17 litri din cea mai ieftină motorină, la anul, rezervorul va mai fi umplut cu doar 16 litri, cu aceeaşi sumă de bani.

Creşterea preţului la carburanţi va duce la scumpiri în lanţ. Reprezentanţii patronatelor anunţă deja scumpiri ale produselor alimentare de până la 10% la carne, de 3% la legume, ulei şi zahăr, de 2% la lapte şi de 1% la pâine. Justificarea lui Ponta pentru introducerea acestei noi accize pe carburanţi este că banii vor fi investiţi în infrastructură, o nouă minciună marca USL. Reprezentanta FMI a spus foarte clar că veniturile din noua taxă sunt vărsate la bugetul general, deci, vor fi practic utilizate pentru a cârpi găurile din proasta colectare bugetară sau vor fi utilizate pentru pomeni electorale, nicidecum pentru noi proiecte de infrastructură. În plus, taxa de 7 eurocenţi se varsă tot în buzunarele USL, pentru că în Proiectul de buget pe anul 2014 nu se prevede înfiinţarea niciunui fond special, aşa cum s-a lăudat Guvernul. USL nu face altceva decât să dubleze o taxă de drum deja plătită de români.

Mediul de afaceri critică aspru această măsură "Taxa va determina o creştere a preţului benzinei, întrucât aceasta este o componentă importantă a foarte multor produse. Urmarea va fi creşterea preţurilor produselor. Aceasta va fi un factor de inflaţie în economia românească, iar pentru multe firme va fi şi un factor de afectare a solvabilităţii lor, pentru că această creştere înseamnă că firmele care au nevoie de mult combustibil să-şi mărească şi capitalul circulant", conform declaraţiilor lui Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România.

Acestei declaraţii i se adaugă şi Consiliul Fiscal, prin vocea preşedintelui Ionuţ Dumitru: "Taxa specială pe carburanţi exprimă neputinţa de a atrage fonduri europene. Din 4 miliarde de euro disponibili pentru Programul operaţional de transport nu au reuşit să atragă decât circa 700 milioane euro. Nu cred că aveam nevoie de o taxă specială pentru a finanţa cu banii colectaţi lucrările de infrastructură. Nu are nicio logică economică."

2. Accizele vor fi indexate cu rata inflaţiei, de la 1 ianuarie 2014. Guvernului USL nu-i pasă de soarta românilor, ci de propriile-i buzunare. Prin urmare, USL vrea să schimbe sistemul de accizare pentru 2014. Accizele nu vor fi calculate în funcţie de cursul valutar al Băncii Centrale Europene, din 1 octombrie 2013, ci în funcţie de rata inflaţiei. Cu alte cuvinte, în loc să se reducă accizele, datorită scăderii cursului de schimb, cu 1,65%, conform sistemului actual, acestea vor creşte prin ajustarea cu rata medie a inflaţiei pe anul 2013.

Aşadar, acciza suplimentară de 7 eurocenţi pe litrul de benzină şi motorină, la care se adaugă TVA, va fi indexată cu încă 4,77%, rata inflaţiei pe acest an. Astfel, preţul carburanţilor va creşte cu circa 41 de bani pe litru, deci, cu aproximativ 7%. În cazul ţigaretelor, indexarea va conduce la o scumpire medie cu 32 de bani pe pachetul de ţigări şi la încă un impuls pentru creşterea contrabandei cu ţigarete.

Scumpirile nu se opresc aici. Majorarea accizelor la carburanţi, energie electrică, gaze naturale şi la restul produselor accizabile va determina o explozie a preţurilor pentru aceste produse şi va antrena scumpiri în lanţ. Mai mult, indexarea accizelor contravine directivelor europene în vigoare şi România riscă declanşarea procedurii de infringement.

3. Impozit pe construcţiile speciale deţinute de persoane juridice: parcări, stâlpi, baraje, diguri, centrale hidroelectrice, termoelectrice, nuclearo-electrice, reţelele electrice, eoliene şi hidroelectrice ş.a.m.d. Această măsură este păguboasă din cel puţin două puncte de vedere. În primul rând, va descuraja investiţiile. Şi aici amintim marile proiecte de energie. În al doilea rând, înseamnă o impunere fiscală nejustificată ce se va răsfrânge tot asupra cetăţeanului bun contribuabil, pentru că fiecare societate din domeniul utilităţilor îşi va recupera impozitele din preţul final al serviciului.

Tot sub paravanul FMI, USL a anunţat că toate companiile care deţin construcţii speciale vor fi impozitate, E.ON, Enel, Transelectrica, Transgaz, Romgaz, toate. Ce uită se ne spună Guvernul Ponta este că orice taxă suplimentară care intervine pe astfel de reţele va trebui să fie recunoscută de ANRE şi automat introdusă în tariful final plătit de român.

PDL reaminteşte că în timpul guvernării sale, societăţile vizate au menţionat că preţul la energie - mă refer la curent electric sau gaze - va fi majorat cu până la 20% în cazul aplicării unei măsuri similare. Prin urmare, impozitul de construcţii speciale este o nouă lovitură dată mediului de afaceri şi populaţiei. Concluzia este clară: vom avea majorări mari, mari, majorări ale facturilor.

Preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Germane, Radu Merica, critică lipsa de predictibilitate a măsurilor convenite deja de Guvern cu finanţatorii externi: "Le văd cu oarecare rezerve, în sensul că dacă punem impozit pe construcţii, altele decât clădiri, trebuie să se stabilească exact modul de aplicare. Trebuie să vedem care este impactul, dacă spui despre electricitate, despre cablul de internet, e o mare nebuloasă."

Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, consideră că "majorarea taxelor se va traduce, din păcate, în nivelul de trai al cetăţenilor normali. Oamenii nu vor mai folosi maşinile proprii. Nu cred că într-o societate care în momentul de faţă are încă probleme de criză, de capacităţi de producţie nefolosite, deci, în care există, pe de altă parte, impulsuri deflaţioniste foarte puternice, vor vedea o inflaţie semnificativă. Sunt luat prin surprindere de o taxare a stâlpilor de electricitate", spune Florin Pogonaru.

4. Redevenţele pentru resursele naturale cresc cu 25%, cu excepţia celor la petrol şi gaze. Măsura nu înseamnă altceva decât noi scumpiri la apă minerală, sare ş.a.m.d. Creşterile la pensii şi salarii sunt doar firimituri care nu vor acoperi creşterea în lanţ a preţurilor.

5. Salariul minim brut va fi majorat în două etape, până la 900 lei. Creşterea acestui salariu minim neînsoţită de reducerea CAS are efect negativ asupra locurilor de muncă, creşte povara fiscală pe muncă şi implicit presiunea pe angajator. Evaziunea va lua din nou proporţii, ca urmare directă a creşterii muncii la negru.

Creşterea salariului minim brut la 900 de lei înseamnă o creştere cu 70 de lei a venitului net al angajatului. În schimb, costul cu salariile suportat de angajator, cel chemat să creeze locuri de muncă, ca urmare a acestei creşteri, este de aproape 13% faţă de nivelul actual. În plus, creşterea salariului minim majorează toată grila salarială din companie. Preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din România, Ovidiu Nicolescu, atrage atenţia că majorarea salariului minim pe economie va afecta direct mii de microîntreprinderi. "Există o parte dintre IMM-uri decapitalizate de criză, unde mai sunt şi datorii la bugetul statului, cu o cerere scăzută de piaţă, care sunt la limita subzistenţei. La aceste firme, aceste creşteri care sunt foarte mici, cumulate, pot să creeze probleme, inclusiv de supravieţuire. O să fie vorba de nişte mii de firme."

6. Guvernul a anunţat creşteri salariale pentru o parte din bugetari, în special pentru profesorii debutanţi şi medicii rezidenţi. Fondul de salarii creşte cu 3%. Guvernul USL a majorat în 2013 salariul minim brut pe economie cu 14%, această creştere a fondului de salarii cu 3% fiind doar praf în ochi pentru bugetarii cu cele mai mici salarii. Plătesc mult mai mult taxele majorate şi facturile crescute.

Situaţia reală stă de fapt astfel: salariile nete au crescut cu 14% în timpul guvernării PDL, în perioada ianuarie 2009-aprilie 2012 şi cu doar 3,6% în cele 18 luni de guvernare a USL. Dacă guvernarea USL chiar ar vrea să aducă salarizarea bugetarilor pe principiul echitabilităţii, ar pune în aplicare Legea salarizării unitare. Preferă în schimb această variantă simplistă, în care aruncă din nou câteva firimituri. Avalanşa scumpirilor de anul viitor la gaze, la electricitate, la carburanţi va anula complet această creştere infimă.

7. Indexarea pensiilor cu 3,7%. Indexarea tuturor pensiilor nu este un cadou al USL, ci o obligaţie legală. Grav este că Guvernul Ponta refuză să crească pensiile în anul 2014 în conformitate cu prevederile legale, adică 100% din rata inflaţiei şi 50% din creşterea reală a salariului mediu brut pe anul 2013. Or, pentru acest an, numai rata prognozată a inflaţiei este de 4,1%. Unde este, aşadar, creşterea legală a pensiilor? USL se joacă cu legile după cum îi place. La accize, ştie că inflaţia e de 4,7%, la pensii uită, inflaţia scade la 3,3 la sută. În plus, Guvernul USL reuşeşte prin noile taxe pe carburanţi şi energie, care vor avea un efect de domino asupra tuturor preţurilor la produsele de consum, să anuleze această indexare şi chiar să mai ia din buzunarele pensionarilor.

Să nu uităm că, sub guvernarea PDL, pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut cu 30%, de la 593 de lei în anul 2008, la 773 de lei în anul 2011. Aceeaşi tendinţă a fost urmată şi de pensia medie cu stagiu complet de cotizare, care s-a majorat cu 23%. În schimb, sub guvernarea USL, pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut cu numai 4,4%, de la 778 lei în aprilie 2012 la 811 lei în septembrie 2013.

USL joacă teatru ieftin în privinţa diminuării CAS cu 5 procente. Ca să acopere măsurile dezastruoase pentru traiul românilor, USL ne amăgeşte în privinţa diminuării cu 5 puncte procentuale a nivelului CAS, minciună menită să alimenteze speranţele românilor până după alegerile europarlamentare. Reprezentanta FMI a spus clar că această măsură nu este inclusă în bugetul pe anul 2014 şi, într-adevăr, nu este. Am trecut Legea bugetului de stat, aseară, prin Comisia de finanţe, buget şi bănci. Reducerea CAS din iulie 2014 este condiţionată de obţinerea unor venituri la bugetul de stat de peste un miliard de euro, în perioada ianuarie-iulie 2014.

Şefa misiunii FMI, doamna Andrea Schaechter, a spus cu subiect şi predicat că reducerea CAS se va implementa de la 1 iulie doar dacă se va lărgi baza de impozitare sau se vor adopta noi măsuri fiscale de creştere a veniturilor bugetare. Or, acest lucru nu trebuie să mai bucure pe nimeni, pentru că promisa reducere a CAS se va regăsi tot în alte majorări de taxe şi impozite. Liderii USL doar au mimat păstrarea cotei unice, susţinând că sunt apărătorii acestei cote. În fapt, liderii USL şi-au bătut joc de români şi de mediul de afaceri, deoarece măsurile fiscale luate sub pretextul păstrării cotei unice sunt la fel de dăunătoare pentru mediul de afaceri şi puterea de cumpărare a populaţiei ca şi majorarea cotei unice.

Proiectul de buget pe anul 2014 este unul pur electoral, este unul parşiv, ia mult prin taxe şi dă puţin înapoi românilor. Taxele suplimentare din anii 2013 şi 2014 scot din buzunarele românilor şi ale firmelor încă 8 miliarde lei. Investiţiile de 6% din PIB anunţate de USL în bugetul pe anul 2014 sunt nesigure pentru că se bazează pe fonduri europene, or, USL ne-a demonstrat până acum că nu ştie să absoarbă bani europeni. Singurul lucru la care se pricepe este tăierea continuă a cheltuielilor cu investiţiile. Chiar preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara şi membru al PNL, Mircea Moloţ, a declarat că nu a primit niciun leu pentru investiţii noi şi, prin urmare: "Pentru investiţiile pe care le-am făcut anul acesta, nici eu nu m-aş vota".

Măsurile anunţate de Guvernul USL vor avea drept efect aruncarea în prăpastie a economiei României, creşteri de preţuri în lanţ şi scăderea puterii de cumpărare a fiecărui român. Premierul bagă mai întâi mâna adânc în buzunarele românilor prin taxe noi, scumpeşte viaţa românilor, apoi dă înapoi foarte puţin şi doar unora. În an electoral, USL va mări salarii şi pensii atât de puţin încât să se poată lăuda. Cu alte cuvinte, USL va jupui contribuabilii români pentru a înapoia o mică parte din încasări prin creşteri de salarii şi pensii, în speranţa că va câştiga capital electoral. Infima creştere a pensiilor şi majorarea derizorie a salariilor unor bugetari nu vor însemna nimic în faţa avalanşei de creşteri ale preţurilor care ne aşteaptă sub povara noilor taxe. Efectul acestor măsuri disperate este sărăcirea şi mai mult a românilor.

Mediul de afaceri îşi exprimă îngrijorarea profundă asupra efectelor noilor taxe şi impozite. Camera de Comerţ Americană atrage atenţia că, citez: "împreună cu creşterile de fiscalitate impuse deja în legislaţie, fără o consultare prealabilă şi transparentă cu mediul de afaceri, astfel de decizii determină o agravare fără precedent, în ultimii 20 de ani, a poverii fiscale pe care contribuabilii români vor fi obligaţi să o suporte. În plus: "în lipsa unei strategii de ţară căreia să i se circumscrie, sistemul fiscal românesc, în loc să se modernizeze prin mecanisme eficiente şi echitabile, în sprijinul dezvoltării ţării şi al eforturilor mediului de afaceri, în condiţiile actuale, grele, de piaţă, este în pericol să devină un factor de obstrucţie insurmontabil, mai ales sub distorsiunile cauzate de corupţie, evaziune fiscală şi creşterea comerţului ilicit cu produse accizabile." (Vociferări.)

Poate n-ar fi rău să ascultaţi vocea economiei reale, la ce rezultate economice aţi marcat.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Aţi văzut că i-am rugat şi eu, dar domnul Ialomiţianu nu vrea deloc să asculte.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Acestei declaraţii i se adaugă avertizarea preşedintelui Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru: "Mare parte a măsurilor anunţate au impact semnificativ asupra inflaţiei. Impactul direct, matematic, este de 0,6%. Noile taxe menţin economia într-o zonă de creştere economică slabă". În plus, reprezentanţii mediului de afaceri reclamă absenţa studiilor de impact cu privire la măsurile prezentate în Proiectul de buget pe anul 2014 şi lipsa consultării mediului de afaceri în luarea acestor decizii, aşa cum prevede legea.

Baronii USL sunt principalii beneficiari ai bugetului pe 2014. Românii trebuie să ştie că din majorarea de impozite şi taxe de 5 miliarde lei, în puşculiţa baronilor USL se vor duce 2,7 miliarde lei prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Dezvoltării Regionale, condus de şeful baronilor locali, Liviu Dragnea.

Pe Victor Ponta nu îl interesează că economia se prăbuşeşte, că locurile de muncă se reduc şi şomajul creşte, şi puterea de cumpărare a populaţiei scade. Singura linişte a lui Victor Ponta o reprezintă satisfacerea clientelei politice prin sufocarea economiei şi a românilor prin supraimpozitare.

Rectificările bugetare negative care au reprezentat eşecul negru al Guvernului Ponta şi bugetul sărăciei pe 2014 nu îi afectează pe baronii locali ai USL. La rectificările bugetare din 2013, în ciuda tăierilor banilor din bugetul de asigurări sociale, învăţământ şi investiţii, Guvernul Ponta a majorat bugetul ministerului condus de Liviu Dragnea de la 2 miliarde lei la 3,5 miliarde de lei, cu aproximativ 1,4 miliarde lei. Aceşti bani au fost distribuiţi baronilor locali ai USL, pe baza criteriilor politice, pentru satisfacerea clientelei USL.

Acelaşi model specific USL se va aplica şi în anul 2014, prin majorarea bugetului Ministerului Administraţiei şi Dezvoltării Regionale de 2,4 ori faţă de bugetul iniţial, de la începutul anului 2013. Astfel, bugetul acestui minister în anul 2014 va fi de 4,8 miliarde lei, cu 2,6 miliarde mai mult faţă de bugetul iniţial din 2013.

Singura explicaţie privind majorarea exagerată a bugetului Ministerului Administraţiei şi Dezvoltării Regionale pentru 2014 o reprezintă faptul că USL se pregăteşte de campaniile electorale din 2014 prematur, pe banii plătiţi de români prin impozite şi taxe.

Victor Ponta a uitat de promisiunile electorale atunci când spunea că priorităţile USL sunt învăţământul şi sănătatea. Ministerul Sănătăţii, din păcate, este cel mai afectat, primind în anul 2014 cu 19% mai puţin faţă de anul 2013, şi anume 7,9 miliarde lei, faţă de 9,8 miliarde lei în anul anterior, în condiţiile în care au fost majorate contribuţiile sociale de sănătate pentru veniturile din chirii şi arendări.

Suma de 100 milioane lei primită în plus de Ministerul Învăţământului nu înseamnă că pentru Victor Ponta învăţământul ar fi o prioritate, deoarece aceşti bani reprezintă majorarea salariului minim şi majorarea cu 10% a salariilor mici din învăţământ.

Victor Ponta minte când spune că nu poate să majoreze salariile tuturor bugetarilor din cauza plăţii drepturilor salariale de 2 miliarde lei câştigate de către personalul din învăţământ şi justiţie. Adevărul este că majorarea salariilor bugetarilor nu poate fi făcută din cauza modului în care au fost distribuiţi banii publici în bugetul din 2014.

Dacă Victor Ponta ar fi dorit cu adevărat să majoreze salariile bugetarilor, ar fi renunţat să dubleze bugetul lui Dragnea, bani care se vor duce pentru satisfacerea clientelei politice a USL.

Românii buni plătitori de taxe sunt pedepsiţi. Prin Proiectul de buget pe anul 2014, guvernarea USL ne arată clar că intenţionează să îngroape mediul privat şi clasa de mijloc, care generează valoarea adăugată în economie. Executivul nu s-a remarcat decât prin absenţa măsurilor pentru însănătoşirea mediului de afaceri sau pentru lipsa măsurilor pentru crearea de locuri de muncă.

Ministrul de finanţe a recunoscut că românul cu un salariu mediu va plăti anul viitor mai mult pentru funcţionarea statului. Chiar dumneavoastră, domnule ministru Chiţoiu, aţi făcut această declaraţie. A recunoscut că aceasta este de fapt politica USL, compatibilă cu programul de guvernare. Guvernul Ponta se va baza în continuare pe suprataxare, tradusă birocratic prin proasta colectare. Tăvălugul taxelor şi impozitelor ne semnalează un buget fanariot.

USL dă liber majorării taxelor locale în anul 2014. În primul rând, motoarele de partid, adică primarii, vor putea să cheltuiască anul viitor mult şi pe datorie. Vom avea din nou în anul electoral 2014 o ţară plină de şantiere pe datorie. Firmele vor fi chemate să lucreze din nou pe datorie şi banii îi vor vedea la Sfântul Aşteaptă, plătiţi eventual de următorul guvern.

Este clar că, prin Proiectul de buget pentru anul 2014, USL sacrifică interesul economiei naţionale pentru a-şi urma propriul interes, şi anume câştigarea alegerilor în 2014.

În al doilea rând, în Proiectul de buget pe anul 2014 se pune toată presiunea pe autorităţile locale, pentru că nu au inclus plata salariilor nici măcar pentru profesori. De aceea USL a dat liber la majorarea taxelor locale.

Proiectul de buget pe anul 2014 este cea mai criticată construcţie bugetară din istoria României. România este condamnată la socialism, la subdezvoltare şi la regres.

USL a demonstrat că pentru el business-ul privat românesc este un produs de lux, gata doar să-l taxezi şi să-l strangulezi prin birocraţie. Însuşi Crin Antonescu a recunoscut că Guvernul USL nu face nimic pentru mediul de afaceri. Dacă o spune Antonescu, noi ce să mai spunem?

De fapt, cea mai mare parte a electoratului care a votat USL la ultimele alegeri a ajuns deja la concluzia că USL nu înseamnă ce însemna în campania electorală, ci a prins noi valenţe, precum USL - "unde sunt liberalii?".

Dacă mai aveţi o brumă de liberalism pe rever şi considerând de o gravitate deosebită blocajul economic în urma deciziilor greşite de guvernare ale USL, absenţa măsurilor pentru însănătoşirea mediului de afaceri sau pentru crearea de locuri noi de muncă, sabotarea dezvoltării economiei româneşti în anii 2012 şi 2013 şi indiciile clare că şi anul 2014 va fi ratat, considerând superficialitatea decidenţilor actuali, nerespectarea promisiunilor cu care USL a câştigat alegerile parlamentare şi lipsa de respect faţă de români, cerem primului-ministru şi membrilor Guvernului USL următoarele măsuri reparatorii. Şi de data asta, vă solicit atenţia.

1. Retragerea imediată a proiectului de buget pe anul 2014.

2. Stoparea furtului din banul public şi transparentizarea tuturor cheltuielilor şi veniturilor bugetelor centrale şi locale.

3. Diminuarea evaziunii fiscale cu acţiuni ferme.

4. Încetarea atacurilor Guvernului condus de Victor Ponta asupra mediului de afaceri şi a nivelului de trai al românilor.

5. Reconsiderarea măsurilor pentru anul 2014, care afectează traiul românilor, şi adoptarea de urgenţă a măsurilor de stimulare a creşterii economice şi de creare a noi locuri de muncă.

Vă mulţumesc pentru răbdare şi abia aştept să vă aud argumentele.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi noi vă mulţumim.

Ţin să vă învederez faptul că pentru dezbaterea moţiunii am avut alocate două ore, doamna Andreea Paul a vorbit 75 de minute, Guvernul mai are 50 de minute, luările de cuvânt înseamnă 69 de minute, 70 de minute.

Pentru a ne încadra în cele două ore, o să vă propun şi vă supun votului înjumătăţirea timpilor de dezbatere, de la 10 secunde, la 5 secunde.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru înjumătăţirea timpilor de dezbatere? Vă mulţumesc.

Vă rog să votaţi încă o dată. Cine este pentru?

Cine este împotrivă?

Cu 17 voturi împotrivă şi 80 de voturi pentru...

Cine se abţine, pardon! Trei abţineri. E şi domnul Cernea...

Cu 82 de voturi pentru, 17 împotrivă şi trei abţineri s-a aprobat înjumătăţirea timpilor de dezbatere.

Vă mulţumesc.

Înainte de a da cuvântul domnului viceprim-ministru Chiţoiu vreau să vă mai fac un anunţ. Am respins moţiunea cu descentralizarea, pe care a depus-o PDL-ul, pentru că nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 160 alin. (1) din Regulament, întrucât aceasta nu exprimă poziţia deputaţilor PDL şi PP-DD într-o problemă de politică internă, ci moţiunea este structurată şi exprimă poziţia deputaţilor faţă de o lege asupra căreia ar fi trebuit să fie depusă o moţiune de cenzură. Dat fiind faptul că domniile lor n-au avut semnăturile pentru moţiune de cenzură, pur şi simplu moţiunea de cenzură au transformat-o într-o moţiune simplă, astfel că în interiorul moţiunii se vorbeşte de constituţionalitate şi alte chestiuni care ţin de domeniul legiferării. Am respins moţiunea, în virtutea drepturilor pe care le am, conform Regulamentului, rugămintea mea către colegii noştri fiind să facă o moţiune simplă, într-adevăr, pentru că, altfel, vedeţi, citim câte 75 de minute aici şi e păcat... În loc să facem dezbateri, citim moţiuni pe care oricum le-am mai citit toţi de două, trei ori singuri acasă.

Vă mulţumesc.

Domnule viceprim-ministru Daniel Chiţoiu, aveţi cuvântul pentru răspunsurile pe care le aşteaptă doamna Adreea Paul.

Domnul Daniel Chiţoiu (viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice):

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Răspunsul meu la moţiunea simplă depusă de Partidul Democrat Liberal şi Partidul Poporului - Dan Diaconescu va aborda fiecare acuzaţie din textul acestei moţiuni, atât cu cifre, cât şi cu explicaţii, fapt pentru care va fi un răspuns mai mult tehnic şi, la fel, cred că va presupune un timp mai îndelungat.

După 18 luni de guvernare, Uniunea Social-Liberală a demonstrat că are soluţii bune pentru România. În această perioadă am luat mai multe măsuri pozitive decât au făcut-o Guvernele Boc în cei tei ani şi jumătate de guvernare. Am reparat o serie de nedreptăţi, am îndeplinit o parte din promisiunile făcute şi am guvernat în interesul românilor.

Răspunsul scurt, decent, la o moţiune care utilizează o argumentaţie forţată, alarmistă, presărată cu destul de mult populism, în condiţiile în care datele economice contrazic o astfel de imagine apacaliptică, ar putea fi acesta: dreptate până la capăt, USL respectă promisiunile făcute românilor.

Vă rog, stimaţi colegi, să priviţi intervenţia mea şi ca pe un bilanţ al măsurilor Uniunii Social-Liberale, de la începutul guvernării şi până astăzi.

Stimaţi colegi ai Partidului Democrat Liberal,

Vă respect munca şi intenţia de a fi o opoziţie activă, dar moţiunea de astăzi, a cărei paternitate v-o asumaţi, împreună cu colegii de la Partidul Poporului - Dan Diaconescu, vizează exact domeniul în care v-aţi arătat limitele.

Politicile economice, fiscale şi bugetare ale Guvernelor Boc au avut un singur laitmotiv: tăierea din pix! Aţi tăiat pensiile, salariile, puterea de cumpărare a românilor, firmele afectate de criză şi speranţele. La un astfel de procedeu s-a redus arta guvernării dumneavoastră! Aceasta a fost inovaţia economică şi politicile de dreapta luate în anii glorioasei dumneavoastră guvernări.

Am încercat să nu mai invocăm greaua moştenire, chiar dacă facem în continuare reparaţii. După 18 luni de guvernare, deşi suntem partide politice cu orientări diferite, unul de stânga, altul de dreapta, demonstrăm că Uniunea Social-Liberală este o construcţie politică ce şi-a propus şi reuşeşte să aducă România pe drumul cel bun.

Astăzi ţara este guvernată în interesul tuturor cetăţenilor: profesori, medici, mici întreprinzători, bugetari, tineri, al celor care lucrează în corporaţii străine, cât şi în interesul celor care au nevoie de protecţie socială şi de sprijin: pensionari, şomeri, mame, categorii aproape abandonate în epoca nefastă a Guvernelor Boc.

După 18 luni de guvernare, Uniunea Social-Liberală rămâne fidelă principiului bunei guvernări, o guvernare în folosul cetăţenilor, o guvernare deschisă, transparentă.

În cuprinsul moţiunii dumneavoastră criticaţi tot ce am făcut noi în materie de politici-economice, fiscale, bugetare, zugrăviţi o imagine apocaliptică şi încercaţi să induceţi românilor un sentiment de iminent pericol.

Ne acuzaţi că am blocat economia, că mediul de afaceri este îngheţat, că scăderea contribuţiilor de asigurări sociale este o minciună a guvernării USL, că măsurile negociate cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană au un impact dezastruos asupra românilor, că bugetul pe anul 2014 este un buget pur electoral.

O astfel de partitură nu poate fi respinsă decât într-un singur fel: cu fapte şi promisiunile noastre îndeplinite.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Voi lua fiecare acuzaţie şi o voi respinge şi în final vom realiza cu toţii că nu există nici un pericol iminent, iar imaginea apocaliptică pe care doriţi să o transmiteţi românilor nu este decât o mişcare în stil Dan Diaconescu.

Ni se spune în conţinutul moţiunii că economia românească este blocată. Dar haideţi să vedem, pe bază de cifre, cine a blocat şi cine a deblocat economia?

În ultimii ani de politici economice, aşa-zis de dreapta, ale guvernărilor Boc sau mai degrabă ale guvernărilor Băsescu-Boc, economia românească părea că se sufocă sub povara arieratelor publice şi private.

Sectorul întreprinderilor de stat a fost exemplul perfect de management defectuos, de gestiune neeconomică, prin care statul şi-a căpuşat cu bună ştiinţă activele sale cele mai valoroase. Nu s-a făcut nici privatizare, dar nici guvernanţă corporatistă eficientă.

Reformele structurale ale Partidului Democrat Liberal, care ar fi trebuit să asaneze pierderile şi arieratele, au fost, de fapt, reformele "băieţilor deştepţi". Pe fondul acestui marasm economic, Guvernul USL a deblocat economia, am plătit arierate, am decuplat "băieţii deştepţi" de la robinetul banilor publici, am accelerat absorbţia fondurilor europene, am adoptat reforme structurale centrate pe management şi pe proprietate, am luat măsuri ferme de întărire a guvernanţei financiar-bugetare, în cadrul sectorului public şi la nivelul administraţiei publice locale.

Astfel, evoluţia economică în 2013 marchează, fără dubii, consolidarea creşterii economice.

Până în prezent, evoluţia economică din 2013 este mult superioară estimărilor. De exemplu, potrivit ultimilor date publicate de Institutul Naţional de Statistică, creşterea economică este de 2,7%, faţă de perioada similară a anului 2012, ceea ce arată, fără echivoc, că România este pe primele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte creşterea economică. De exemplu, pe primele nouă luni din 2013, dinamica PIB-ului real în cele 28 de state ale Uniunii Europene a consemnat o reducere cu 0,3 puncte procentuale.

S-a spus adesea că România înregistrează o creştere economică volatilă, bazată pe factori conjuncturali, cum ar fi agricultura şi exporturile. Acest lucru nu este adevărat. De exemplu, contribuţiile la creşterea PIB-ului, de 2,7%, sunt de 1 procent din partea agriculturii şi 1,4 procente din partea industriei, iar industria este cel mai dinamic sector economic.

Producţia industrială a României înregistrează cel mai înalt ritm de creştere din Uniunea Europeană. Pentru perioada primelor nouă luni ale anului 2013, faţă de perioada similară a anului precedent s-a înregistrat o creştere cu 6,2 puncte procentuale a producţiei industriale, în condiţiile în care, la nivelul celor 28 de state ale Uniunii Europene, s-a înregistrat o reducere cu 1,1% a producţiei industriale pe primele nouă luni ale anului curent.

Productivitatea muncii în industrie a consemnat, de asemenea, evoluţii record. În primele nouă luni ale anului 2013 creşterea productivităţii muncii în industrie a fost de 6%, ritmul fiind unul tot mai favorabil de la un trimestru la altul.

În acelaşi timp, datele înregistrează că şi creşterea numărului de salariaţi în sectorul industrial a cunoscut evoluţii superioare faţă de perioadele anterioare.

Suntem, deci, consecvenţi cu programul de guvernare, în care am arătat că nu statul trebuie să fie principalul angajator, căci sectorul privat şi economia competitivă creează, de fapt, locuri de muncă sustenabile.

Exportul de bunuri s-a majorat cu 8% pe primele opt luni, conform cifrelor EUROSTAT, ceea ce face ca România să fie poziţionată pe locul 3, în rândul celor 28 de state membre ale Uniunii Europene, după Marea Britanie şi Lituania, în condiţiile în care exporturile europene au înregistrat o creştere de numai 4%, respectiv jumătate din creşterea exporturilor româneşti.

O asemenea evoluţie a ameliorat semnificativ balanţa comercială, care pe primele nouă luni s-a redus la circa 4,1 miliarde de euro, în scădere cu 42,4%, faţă de perioada similară a anului 2012.

Ca evoluţie interesantă, schimburile comerciale derulate în afara Uniunii Europene s-au soldat în primele nouă luni cu un excedent de 1,3 miliarde de euro, faţă de deficitul de 940 de milioane de euro, cât s-a înregistrat în perioada similară a anului trecut.

Evoluţii favorabile sunt consemnate şi în domeniul construcţiilor, trimestrul al treilea având un avans de 8,5%, faţă de perioada similară a anului 2012; domeniul serviciilor, precum şi domeniul agriculturii, care a înregistrat în acest an o performanţă deosebită, prin producţiile record, atât la grâu, cât şi la secară, cele mai mari producţii din ultimii opt ani.

În aceste condiţii vă întreb, stimaţi colegi, care sunt oare semnalele alarmiste şi cataclismice ale stării economice a României? Fireşte, este o întrebare retorică, la care opoziţia nu trebuie să răspundă decât prin invocarea realităţii economice, una mai favorabilă chiar decât am anticipat în planul creşterii economice, consemnată, aşa cum v-am spus, atât în datele Institutului Naţional de Statistică, cât şi în statisticile europene.

Stimaţi colegi,

Cu privire la acuzaţia că "fabrica de şomeri a USL lucrează la foc continuu." În condiţiile în care economia creşte susţinut, "fabrici de şomeri" lucrează doar în imaginaţia colegilor noştri de la opoziţie.

Spun autorii moţiunii că în prezent rata şomajului este de 7,5%, aceeaşi ca în martie 2010, când s-a înregistrat cel mai ridicat nivel al şomajului din timpul crizei economice.

Fireşte, este vorba de o confuzie ori din neştiinţă, ori din dorinţa de dezinformare. De exemplu, valoarea de 7,5% a ratei şomajului invocată, corespunde ratei şomajului calculată conform metodologiei BIM din luna septembrie 2013. Rata şomajului BIM din luna martie 2010 este luată ca referinţă, 7,6%, de fapt, şi reprezintă un argument pentru ca autorii moţiunii să înţeleagă care este adevărata evoluţie a şomajului. Rata şomajului înregistrată a fost de 8,5% în martie 2010, pentru ca la sfârşitul lunii septembrie 2013 să ajungă la 4,73%, deci mai mică cu 3,77% decât cea înregistrată în martie 2010, conform datelor Institutului Naţional de Statistică.

Putem merge mai departe cu expunerea şi vom vedea, dacă ne referim la întreaga perioadă de guvernare a Uniunii Social- Liberale, mai 2012 - septembrie 2013, că efectivul salariaţilor din economie, echivalent cu numărul net de noi locuri de muncă, create şi ocupate, s-a majorat cu 100.400 persoane. Prin urmare, din mai 2012 şi până în prezent, numărul salariaţilor plătitori de impozite şi taxe s-a majorat substanţial, spre deosebire de ceea ce a făcut Guvernul Boc. La sfârşitul anului 2011, efectivul salariaţilor era cu 646.000 de persoane mai mic decât în ianuarie 2009, însemnând tot atâtea locuri de muncă desfiinţate şi tot atâţia plătitori de impozite şi taxe lipsă.

Cu privire la afirmaţia: "mediul de afaceri este îngheţat", de asemenea vorbesc cifrele... În anul 2010 se înmatriculau lunar 9.921 firme şi ieşea de pe piaţă, prin insolvenţă, dizolvări şi radieri un număr de 17.946 de firme. Spre deosebire, în primele nouă luni din anul curent s-au înmatriculat, în medie, în fiecare lună, 11.187 de firme şi au ieşit de pe piaţă un număr de 10.772 de firme. Fireşte, piaţa se reaşează, însă trendul este clar, de creştere a numărului celor care se înregistrează, faţă de cele care se dizolvă sau se radiază.

Ne-am asumat şi aproape am finalizat rescrierea Codului fiscal şi a Codului de procedură fiscală. În acest context, prin consultarea permanentă a mediului de afaceri, am introdus numeroase propuneri menite să contribuie la simplificarea fiscalităţii şi la creşterea competitivităţii fiscale a mediului economic.

Prin unificarea actelor normative din domeniul fiscal, într-un Cod fiscal clar, coerent, fără loc de interpretări, vom obţine inclusiv creşterea eficienţei administrării fiscale, precum şi simplificarea procedurilor de administrare a creanţelor fiscale. Vreau să vă precizez că aceste două acte normative vor fi depuse în Parlament şi vor intra în dezbatere la începutul sesiunii viitoare.

Am adoptat măsuri clare în domeniul eşalonării la plată, menite să dezgheţe raporturile economice dintre întreprinzători şi stat, precum şi în sfera exclusivă a mediului de afaceri. De exemplu, Ordonanţa de urgenţă nr. 50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale, precum şi instituirea unor facilităţi fiscale pentru contribuabilii care au de încasat sume de la autorităţile competente în gestionarea fondurilor europene, facilităţile au fost de a amâna la plată obligaţiile fiscale administrate de ANAF şi transmise spre recuperare acesteia.

Am aşezat pe alte baze, mai coerente şi prietenoase, raporturile stat-contribuabil. De exemplu, am redus penalităţile de întârziere la plata taxelor şi impozitelor, prin înlocuirea penalităţilor de 5%, respectiv 15% pe an, cu o penalitate de 0,02% pe zi de întârziere, adică 7,3% pe an. Astfel, venim în întâmpinarea dificultăţilor mediului de afaceri, printr-un tratament fiscal mai puţin împovărător.

Am adoptat Legea nr. 72/2013 privind obligativitatea ca societăţile să-şi plătească facturile în cel mult 30 de zile, care constituie, de asemenea, o altă măsură pentru sprijinirea mediului de afaceri şi combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor la plată.

Cu privire la afirmaţia "Economia nu are cu ce să se finanţeze, creditarea este blocată, fondurile structurale nu sunt absorbite"... Ştim, de asemenea, că în planul finanţării mediului de afaceri sistemul financiar bancar nu susţine, cât ne-am dori noi, creditarea proiectelor de investiţii şi capitalul de lucru solicitat aproape obsesiv de mediul antreprenorial, în special de către întreprinderile mici şi mijlocii.

Semnatarii moţiunii spun că activitatea de creditare este blocată sau pe butuci, însă trebuie să fie limpede că nu din vreo vină a Guvernului USL! În acest context, noi tocmai am adoptat Ordonanţa nr. 92/2013 privind programul de garantare a creditelor pentru întreprinderi mici şi mijlocii. Este vorba de un program multianual de încurajare şi de stimulare a dezvoltării IMM-urilor, care constă în acordarea unei linii de credit, în valoare maximă de 5 milioane de lei pe firmă, pentru o perioadă de maxim 24 de luni, şi garantarea creditului de către stat în procent de maxim 50% din valoarea finanţării.

Programul vizează sprijinirea accesului IMM-urilor la obţinerea de credite destinate capitalului de lucru, cu posibilitatea prelungirii pe o perioadă de maxim 12 luni, în vederea rambursării liniei de credit. Plafonul de garanţii pe acest program este de 2 miliarde de lei, bani meniţi să dinamizeze un sector extrem de important pentru economia românească.

Am continuat Programul "Prima Casă". În anul 2013 au fost acordate 19.279 de garanţii pentru locuinţe, în valoare de 360,4 milioane de euro.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 565 din 7 august 2013 a fost introdusă obligativitatea acordării de garanţii numai în lei şi s-a alocat un plafon de 1.200 milioane de lei, din care 500 de milioane de lei numai pentru locuinţele construite de ANL.

Tot în favoarea mediului de afaceri funcţionează şi schemele de ajutor de stat, fie că ne referim la cele dedicate IMM-urilor, fie la cele destinate marilor proiecte de investiţii.

Am instituit o schemă de ajutor de stat care are ca obiectiv acordarea ajutoarelor de minimis pentru investiţiile realizate de IMM-uri, bugetul alocat programului fiind de 500 de milioane de lei şi provine din fonduri de la bugetul de stat, schemă aflată în curs de implementare în prezent, prin Ministerul Economiei, ministrul delegat pentru IMM-uri.

Avem în derulare programe pentru IMM-uri finanţate de la bugetul de stat. În cursul anului 2013, pentru sprijinirea activităţii antreprenorilor, precum şi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii; sunt finanţate de la bugetul de stat, prin Ministerul Economiei, o serie de programe naţionale care presupun un efort bugetar de 86 de milioane de lei: Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri; Programul "Kogălniceanu" pentru IMM-uri; Programul pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în rândul femeilor manager; Programul pentru dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale în rândul tinerilor şi facilitarea accesului acestora la finanţarea start; Programul de dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor din piaţă; Programul pentru susţinerea meşteşugurilor şi a artizanatului; Programul de înfiinţare şi dezvoltare de incubatoare tehnologice şi de afaceri.

În sfera ajutorului de stat destinat marilor proiecte de investiţii au fost aprobate spre finanţare un număr de 32 de proiecte în valoare totală de 1,6 miliarde de euro, care vor genera un număr de peste 12.000 de locuri de muncă, pentru care Ministerul Finanţelor Publice va acorda un ajutor de stat în valoare totală de maxim 464 de milioane de euro, din care s-au plătit deja 184,7 milioane de euro pentru investiţiile realizate.

În anul 2013 se vor finaliza un număr de 16 proiecte de investiţii, în valoare totală de 705 milioane de euro, care vor genera peste 6.000 de noi locuri de muncă.

Doamnelor şi domnilor,

Cu privire la afirmaţia "investitorii străini ne ocolesc". Summit-ul economic şi comercial China - Europa Centrală şi de Est, găzduit în aceste zile chiar la Bucureşti, duce în derizoriu afirmaţia că investitorii străini ne ocolesc. În două zile, România a fost pusă pe "harta destinaţiilor atractive pentru investiţii străine directe." Deja au fost semnate câteva memorandumuri de investiţii care privesc domenii strategice.

Ministerul Transporturilor a discutat despre posibilitatea realizării unei linii feroviare de mare viteză, care leagă vestul ţării de Constanţa. Reprezentanţii companiilor chineze BAOTA Petrochemical Group şi JUNLUN Petroleum şi administratorii judiciari de la Oltchim au semnat o scrisoare de intenţie, în vederea participării consorţiului chinez la procedura de vânzare a Combinatului Oltchim.

A fost semnată o scrisoare de confort pentru Tarniţa-Lăpuşteşti, între Compania de proiect Hidro-Tarniţa şi Compania chineză Sinohydro. Proiectul este evaluat la peste 1,2 miliarde de euro.

Complexul energetic Oltenia, semnat cu China Huadian Corporation un acord de intenţie de cooperare pentru realizarea proiectului termoelectric de la Rovinari. Investiţia se ridică la un miliard de dolari, pentru construirea unui nou grup energetic de 500 megawaţi la Rovinari.

A fost semnată o înţelegere pentru reabilitarea grupurilor 3 şi 4 de la Centrala termoelectrică Deva. Documentul s-a semnat între Complexul Energetic Hunedoara şi China National Electric Engineering. Proiectul este evaluat la 120 de milioane de euro.

Vă rog să-mi permiteţi să scot în evidenţă şi alte exemple care duc şi mai mult în derizoriu afirmaţia că investiţiile străine ne ocolesc. Cea mai importantă investiţie a anului 2013 este cea legată de explorările energetice din offshore: Exxon, OMV şi Romgaz, o investiţie de circa 1 miliard de dolari.

De asemenea, OMV Petrom investeşte 200 de milioane de euro pentru exploatarea zăcământului matur de la Suplacul de Barcău şi 300 de milioane de euro în noi sonde, pentru a duce mai departe independenţa energetică a României.

Daimler va investi 300 de milioane de euro într-o uzină unde va produce cutii de viteză şi va crea peste 400 de locuri de muncă.

Compania Bosh va investi la Cluj peste 75 de milioane de euro, urmând să creeze peste 2000 de locuri de muncă.

Este adevărat că volumul investiţiilor străine a înregistrat o uşoară rămânere în urmă - de la 1,6 la 1,5 miliarde euro pentru primele 9 luni ale anului 2013, faţă de perioada similară a anului anterior, însă performanţele economice recente transmit din nou semnale favorabile investitorilor străini.

În continuare, spun colegii noştri de la Partidul Democrat Liberal că "ţinta pentru absorbţia fondurilor europene a fost ratată", dar vă asigur că nici dumneavoastră nu ştiţi ce spuneţi. Au dreptate doar prin faptul că am ratat ţinta de absorbţie în ritm de melc, cu care Guvernul Boc ne obişnuise.

Iată ce spun cifrele.

În acest an, absorbţia fondurilor structurale şi de coeziune s-a accelerat semnificativ, ca urmare a măsurilor implementate de Guvernul USL.

În perioada 1 ianuarie - 15 noiembrie 2013, România a încasat aproximativ 2,7 miliarde de euro din fonduri structurale şi de coeziune. Prin comparaţie, în întreaga perioadă 2007-2012, suma încasată de România a fost doar de 2,2 miliarde de euro.

De exemplu, în perioada mai 2012 - mai 2013, gradul de absorbţie a fondurilor Uniunii Europene la nivelul Programului Operaţional Regional gestionat prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a crescut de la 17,6% la 46,5%, respectiv de la 656 milioane euro, în perioada ianuarie 2007 - mai 2012, la circa 1,1 miliarde euro, mai 2012 - noiembrie 2013.

După ce Comisia Europeană a suspendat plăţile către România din cauza deficienţelor de sistem din perioada 2009-2011, ca urmare a măsurilor implementate, s-au reluat plăţile la 4 programe operaţionale - POSDRU, POR, POST şi POSCCE.

Suma încasată de România în primele 9 luni ale anului 2013, din fondurile structurale şi de coeziune alocate, de peste 1,86 miliarde de euro, a fost rambursată în contul proiectelor implementate de beneficiarii din sectorul privat - companii, ONG-uri, dar şi din sectorul public, respectiv administraţia publică locală şi administraţia centrală.

Totalul sumelor solicitate Comisiei Europene pentru a fi rambursate din fondurile structurale şi de coeziune alocate pentru perioada 2007-2013 este de peste 5 miliarde euro, ceea ce reprezintă o rată de absorbţie curentă de peste 26%. Subliniem că din această sumă doar în perioada 1 ianuarie - 15 noiembrie 2013 au fost transmise Comisiei Europene declaraţii de cheltuieli în valoare de 2,2 miliarde euro.

Cu privire la afirmaţia "datoria românilor creşte exponenţial",

potrivit cifrelor publicate la 23 octombrie 2013 de către EUROSAT, România se află pe locul 4 în topul ţărilor cu cea mai scăzută datorie publică din Uniunea Europeană. În trimestrul II din 2013, România are o datorie publică de 38,6% din PIB, comparativ cu ţări, precum: Italia - 133,3%, Portugalia - 131,3%, Grecia - 169,1%, sau Irlanda - 125,7%.

Comparativ cu primul trimestru din 2013, un număr de 19 state membre au avut creşterea datoriei publice în aprilie-iunie 2013. în 6 ţări membre, datoria a fost în scădere, iar România nu a înregistrat nicio modificare.

Performanţele economiei româneşti în anul 2013, ieşirea României din procedura de deficit excesiv în iunie 2013, includerea titlurilor de stat în indicii de referinţă regionali sunt factori care au contribuit în perioada decembrie 2012 - octombrie 2013 la scăderea randamentelor titlurilor de stat emise în lei, cu circa 2,7% la certificatele de trezorerie cu scadenţă la un an, şi cu 1,5% până la 2,2% pentru obligaţiunile emise pe termen mediu şi lung.

Şi pe pieţele externe de capital au fost emise obligaţiuni de stat la cele mai reduse costuri înregistrate până în prezent, respectiv în luna februarie 2013, a fost lansată o emisiune de euroobligaţiuni denominată în dolari, în valoare de 1,5 miliarde, cu scadenţă de 10 ani şi cupon de 4,375%, iar în luna septembrie, România a atras cu succes, prin Ministerul Finanţelor Publice, 1,5 miliarde euro, la cel mai scăzut randament aferent unei emisiuni de obligaţiuni de stat denominate în euro, respectiv de 4,769%.

Emisiunea de euroobligaţiuni a fost redeschisă în luna octombrie 2013, când s-au atras de pe pieţele internaţionale de capital 500 milioane de euro, la un randament în scădere de 4,15%.

Referitor la împrumuturile contractate de la instituţiile financiare internaţionale, facem menţiunea că în septembrie-octombrie 2013, au fost încheiate acorduri de împrumut de tip preventiv atât cu Fondul Monetar Internaţional, cât şi cu Uniunea Europeană, în valoare cumulată de 4 miliarde de euro pe doi ani, ca o măsură de siguranţă pentru eventuale şocuri externe neprevăzute şi care reprezintă angajamentul Guvernului de a menţine politici macroeconomice sănătoase şi stabilitatea sectorului financiar, precum şi continuarea reformelor structurale.

Referitor la bugetul pe anul 2014, noi avem o altă viziune fiscal-bugetară, de la austeritate la dezvoltare. Avem un buget pe 2014 pe care-l putem numi un buget al investiţiilor şi al dezvoltării; 40 de miliarde lei, adică 6% din produsul intern brut, sunt alocate investiţiilor.

În ultimele 18 luni, românii au văzut că se poate renunţa la modelul absurd al austerităţii, al tăierilor de salarii sau al creşterii de TVA şi că USL şi-a îndeplinit obiectivele de stabilizare macroeconomică şi de reluare a creşterii economice.

Iată că în 2014 avem toate premisele de stimulare a creşterii economice bazată pe investiţii, acest buget fiind primul după mulţi ani construit pentru a marca o îmbunătăţire a calităţii vieţii cetăţenilor.

Stimaţi colegi,

Cu privire la afirmaţia "proiectul de buget pe anul 2014 este pur electoral".

Haideţi să desluşim care este substanţa electorală a bugetului pe 2014. De exemplu, dacă în urmă cu doi-trei ani de zile, investiţiile erau egale cu deficitul, acum investiţiile ajung să depăşească de trei ori deficitul, ceea ce arată faptul că Guvernul acordă o atenţie maximă investiţiilor.

Observăm că afirmaţi în textul moţiunii că în 2011 investiţiile au fost de 6,5% din PIB, ceea ce a condus la o creştere economică de 2,3%, mai mare decât în 2013.

Acest mic exerciţiu de manipulare a cifrelor poate sta în picioare doar în faţa unor persoane care nu sunt familiarizate cu mecanismul economic.

Este uşor să te lauzi cu astfel de cifre, atunci când laşi în urmă arierate de 935,6 milioane lei în luna aprilie 2012.

Noi am diminuat arieratele din sectorul public de aproape 4 ori, acestea fiind de 245 de milioane de lei, înregistrate în luna octombrie 2013.

În plus, în ceea ce priveşte investiţiile publice, am înlocuit mecanismul complet ineficient de alocare a fondurilor publice prin prioritizarea investiţiilor, ceea ce înseamnă criterii clare, transparente şi monitorizare a acestora.

În continuare, am să fac o scurtă trecere în revistă a principalelor obiective specifice politicii bugetare pe anul 2014.

În primul rând, urmărim continuarea consolidării fiscale, prin reducerea deficitului calculat conform metodologiei ESA, de la 2,6% din PIB în 2013, la 2,2% din PIB în 2014, respectiv a deficitului cash de la 2,5% din PIB în 2013 la 2,2% din PIB în anul 2014. Aceste ţinte includ o ajustare pentru investiţii de 0,2 puncte procentuale din PIB faţă de strategia fiscal-bugetară pe 2013-2015, în scopul creării unui spaţiu fiscal pentru stimularea investiţiilor.

Susţinem creşterea economică prin creşterea investiţiilor publice, în special prin creşterea cofinanţării pentru absorbţia fondurilor europene, cu 0,5 puncte procentuale din PIB. Acestea cresc de la 2,6 până la 3,1% din PIB.

Creşterea finanţării programelor de investiţii la nivelul autorităţilor locale, de la 14,6 miliarde lei în anul 2013 la 18,4 miliarde lei în anul 2014, respectiv o creştere de 26%.

Pentru autorităţile locale, plafonul de împrumuturi din trezorerie pentru investiţii va creşte de la 800 de milioane lei la nivelul anului 2013 până la 1,2 miliarde lei în anul 2014.

Direcţionarea creşterilor salariale în sectorul bugetar s-a făcut către tinerii absolvenţi din sănătate şi educaţie care rămân în sistem: medici rezidenţi, profesori debutanţi, preparatori şi asistenţi în învăţământul universitar, pentru a facilita investiţiile, atât în sănătate, cât şi în educaţie, investiţiile în resursa umană.

De asemenea, sprijinim producătorii agricoli, prin alocarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a sumei de 2,1 miliarde lei, respectiv 1,5 miliarde lei subvenţii pentru sprijinirea producătorilor agricoli şi 0,6 miliarde lei reprezentând plăţi naţionale directe către sectorul vegetal.

Prioritizarea investiţiilor publice se va face prin aprobarea şi publicarea listei investiţiilor publice prioritare, din rândul investiţiilor semnificative, peste 100 de milioane de lei. Această listă facilitează finalizarea investiţiilor respective prin concentrarea finanţărilor către investiţiile selectate, cât şi creşterea transparenţei în decizia de alocare a cheltuielilor de investiţii, precum şi monitorizarea implementării acestora.

Introducem obligativitatea raportării lunare a stadiului fizic de execuţie în unităţi de măsură pentru creşterea calităţii execuţiei bugetare.

De asemenea, asigurăm protecţia socială pentru populaţia cu venituri reduse prin: indexarea pensiilor cu 3,75%, creşterea salariului minim cu 12,5% şi creşterea venitului minim garantat cu 4,5%.

Cu privire la bugetul educaţiei: în 2014, 300 de milioane de euro din fondurile europene vor fi realocate de la alte programe pentru lucrări de infrastructură în şcoli; cresc cu 10% salariile profesorilor debutanţi din învăţământul preuniversitar cu vechime maximă de 6 ani şi cu 10% salariile preparatorilor şi asistenţilor universitari. Cresc, de asemenea, cu 10% subvenţiile pentru cămin. În plus, în anul 2014, statul va plăti 2,06 miliarde lei titluri executorii reprezentând salarii, din care 1,06 miliarde lei pentru învăţământul preuniversitar şi universitar.

Stimaţi colegi parlamentari,

Cu privire la afirmaţia "Cabinetul Ponta nu a fost în stare să pornească niciun proiect propriu de construcţie de infrastructură", precizăm că în perioada 2012-2013 au fost lansate proceduri de atribuire pentru contracte de finanţare externă, rambursabilă şi nerambursabilă, totalizând un număr de 189,72 kilometri autostrăzi şi 347,44 kilometri drumuri naţionale şi centuri ocolitoare.

A fost transmisă la ANRMAP în vederea lansării documentaţia de atribuire pentru următoarele proiecte finanţate în cadrul FEDR, varianta de ocolire Caracal, relicitare, reabilitare DN 6 Alexandria-Craiova, Lot 2 - relicitare, şi varianta ocolitoare Braşov-Lot 2.

În perioada 2012-1013 au fost semnate contracte de finanţare externă, rambursabilă şi nerambursabilă, totalizând un număr de 189,72 kilometri autostrăzi şi 402,27 kilometri drumuri naţionale şi centuri ocolitoare.

De asemenea, urmează a fi semnate, până la sfârşitul anului 2013, contracte de lucrări pentru obiectivele: Autostrada Timişoara-Lugoj Lot 2, Autostrada Nădlac-Arad Lot 1, relicitare, şi Autostrada Sebeş-Turda.

În anul 2012, au fost recepţionaţi 126,29 kilometri de autostradă, iar în anul 2013, vor fi recepţionaţi 105 kilometri de autostrăzi.

În acelaşi context al acuzaţiilor fără fundament, cu privire la investiţiile în infrastructură se invocă faptul că USL alocă numai 500 de milioane de lei pentru continuarea programelor de investiţii în infrastructură cu finanţare externă. În realitate, suma totală alocată în anul 2013 pentru programe de investiţii în infrastructură cu finanţare externă rambursabilă este de 1,6 miliarde de lei, din care, pentru obiectivele finanţate în cadrul împrumutului BEI etapa a VI-a, 604 milioane de lei pentru Autostrada Cenravodă-Constanţa.

De asemenea, o serie de proiecte din cadrul etapei a V-a de reabilitare a drumurilor naţionale, finanţate prin împrumutul BEI, au fost acceptate la finanţare prin fonduri FEDR.

Cu privire la afirmaţia: "18 luni de guvernare USL, patru rectificări bugetare negative".

În primul rând, trebuie să se înţeleagă limpede că cel puţin în ceea ce priveşte ultima rectificare bugetară, aceasta a fost realizată în contextul existenţei unor economii în execuţie, un aspect extrem de important, dar omis în mod convenabil de semnatarii acestei moţiuni. Iar aici vă pot da câteva exemple. La Ministerul Muncii, în urma controalelor de verificare a eligibilităţii persoanelor îndreptăţite să primească bani de asistenţă socială au fost suspendate drepturile celor care au abuzat de sistem.

Din aceste economii, a fost făcută rectificarea. De asemenea, au fost reduse cheltuielile cu bunuri şi servicii, o abordare care reflectă prudenţă şi chibzuinţă în folosirea banului public.

De asemenea, la Ministerul Finanţelor, economiile de aproximativ 450 de milioane de lei au fost realizate în urma scăderii cheltuielilor cu dobânzile, în condiţiile în care România se împrumută mult mai ieftin pe pieţele internaţionale, ca urmare a creşterii credibilităţii României pe plan extern.

O parte din banii tăiaţi de la unele ministere, în urma economiilor realizate de acestea, vor fi utilizaţi pentru cofinanţarea proiectelor europene.

De asemenea, s-au acordat suplimentar 110 milioane de lei la bugetele locale pentru plata drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi au fost suplimentate cheltuielile cu investiţiile pentru Metrou cu suma de 190 de milioane de lei.

Arătaţi că înregistrăm un deficit de 35 de milioane de lei pe zi. Este adevărat, dar haideţi să ne uităm şi în perioada 2009-2011, când înregistram următoarele deficite: în 2009 înregistram 124 de milioane de lei pe zi; în 2010 - 97 de milioane pe zi, iar în 2011 - 85 de milioane pe zi. Deci de aproape de la 3 până la 5 ori mai mult decât înregistrăm noi astăzi.

Prin urmare, considerăm că cifrele de astăzi demonstrează o evoluţie pozitivă, mai degrabă decât una pozitivă, aşa cum în mod nefundamentat o prezentaţi.

Cu privire la afirmaţia "s-a redus bugetul alocat agriculturii de două ori; au promis un sprijin pentru fermieri, acum, fermierii îşi vând produsele la preţuri de nimic; au promis sprijin pentru tinerii fermieri, iar acum tinerii de la sate sunt şomeri".

În ce priveşte aceste acuzaţii aduse USL legate de finanţarea agriculturii, considerăm că acestea nu fac decât să evidenţieze încă o dată lipsa de documentare şi chiar ruperea completă de realităţile României.

Vreau să subliniez doar câteva aspecte care, prin simpla lor enumerare, vor arunca în derizoriu acuzaţiile aduse.

În primul rând, bugetul agriculturii în 2014 va fi de 19,4 miliarde lei, comparativ cu 17,1 miliarde lei execuţie preliminată pe anul 2013.

De asemenea, producătorii agricoli sunt sprijiniţi în 2014 prin alocarea de la bugetul de stat a sumei de 2,1 miliarde lei.

Am plătit subvenţiile în agricultură blocate de PDL. S-a aprobat plata a 2,7 miliarde lei pentru 1.072.289 de beneficiari ai schemelor de plăţi unice pe suprafaţă. Am redus cheltuielile cu livrarea apei destinate irigaţiilor pentru agricultori. Am acordat despăgubiri de la buget pentru fermierii afectaţi de secetă în vara anului 2012, oferind sprijin financiar pentru producătorii de lapte şi carne de vită din zonele defavorizate, în limita unui plafon de 30 de milioane de euro. Am constituit fondul pentru acordarea de microcredite în agricultură pentru cei care au nevoie de accesarea unui împrumut neeligibil prin alte programe.

Începând cu octombrie 2013, acordăm peste 500 de milioane de euro drept plăţi anticipate pentru pregătirea campaniei agricole de anul viitor.

În privinţa afirmaţiei "baronii locali USL sunt principalii beneficiari ai bugetului pe 2014..."

Primul lucru care trebuie spus este că afirmaţia este complet neadevărată.

Vreau să precizez că pentru anul 2014, în bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice este alocată suma de 1,6 miliarde de lei pentru finanţarea programelor care au destinaţia bugetele locale.

După cum lesne se poate observa, suma este net inferioară celei menţionate în moţiune şi, în plus, vizează finanţarea unor proiecte stringente pentru administraţia publică locală, multe dintre acestea începute, dar fără să le fie asigurată finanţarea în timpul guvernelor Boc.

Sumele alocate prin programele prezentate mai sus se repartizează către bugetele locale, pentru prima dată pe baza unor criterii obiective, fără să se ţină cont de culoarea politică, care au ca ţintă finalizarea cât mai multor obiective şi sunt stabilite prin Ordonanţa nr.28/2013 privind aprobarea Programului Naţional de Dezvoltare Locală, contrar repartizărilor făcute de guvernările PDL, care erau total netransparente şi exclusiv la discreţia ministrului.

Finalizarea obiectivelor de investiţii este o prioritate a Guvernului USL în vederea diminuării arieratelor acumulate ca urmare a subfinanţării cronice din perioada guvernării PDL, aspect constatat şi de finanţatorii externi.

Din nou, suntem obligaţi să demonstrăm cu cifre o altă afirmaţie falsă, lansată în spaţiul public.

Pe parcursul anului 2013, prin cele două rectificări bugetare, bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a fost suplimentat cu 1,23 miliarde lei, din care 1,22 miliarde lei au fost alocaţi pentru a asigura cofinanţarea proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile prin POR.

Menţionăm că această măsură a fost benefică, deoarece la POR gradul de absorbţie a crescut de la 17,6% la 46,5%, de circa 3 ori mai mult.

Afirmaţia că bugetul Ministerului Dezvoltării şi Administraţiei Publice, în anul 2014, este de 2,4 ori mai mare decât în 2013 este complet falsă.

Bugetul Ministerului Dezvoltării în 2014 este 4,8 miliarde lei, iar cel din 2013 a fost de 3,8 miliarde lei.

Cu privire la afirmaţia: "Guvernul Ponta a creat haos financiar, a introdus noi taxe şi impozite sau le-a majorat pe cele existente".

Stimaţi parlamentari,

Ajunşi la capitolul "taxe şi impozite", aş vrea să lămurim odată pentru totdeauna...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule ministru, numai o clipă, vă rog! Am rugămintea la colegii noştri deputaţi să ia loc în bănci. Vă rog din suflet!

Vrem să facem numărătoarea pentru votul final care urmează.

Vă rog, bineînţeles. Vă mulţumesc, domnule ministru. Vă rog.

Domnul Daniel Chiţoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă apropiaţi de sfârşitul celor 50 de minute, ca să ştiţi.

Domnul Daniel Chiţoiu:

Vă mulţumesc. Încerc să mă concentrez să termin cât mai repede.

Bugetul pe anul 2014 este orientat către investiţii, prin susţinerea cheltuielilor în domenii favorabile creşterii economice. De aici şi necesitatea creşterii veniturilor într-un ritm superior creşterii cheltuielilor.

Astfel se explică preocuparea noastră de a extinde baza de impozitare în domenii care nu afectează semnificativ populaţia şi nici performanţa economică generală.

Acuzaţiile PDL reprezintă o denaturare brutală a adevărului în ceea ce priveşte politica fiscală a Guvernului.

Politica fiscală a Uniunii Social-Liberale nu a fost şi nu va fi exactă pe introducerea sau majorarea taxelor şi impozitelor, ci, dimpotrivă, pe menţinerea unei competitivităţi fiscale a mediului de afaceri din România cu celelalte state europene.

Stimaţi colegi,

Toate măsurile reale de creştere economică adoptate au nevoie de finanţare. Bugetul nu este un sac fără fund, iar USL a încercat şi a reuşit şi să găsească surse suplimentare de finanţare, astfel încât să nu afecteze mediul de afaceri şi contribuabilul de rând.

Pentru unii dintre dumneavoastră sintagma "extinderea bazei de impozitare" nu este tocmai clară, în timp ce pentru alţii este echivalentă cu impozite şi taxe noi.

Lucrurile nu stau tocmai aşa, distinşi colegi.

Spre deosebire de soluţiile găsite în perioada 2009-2011, măsurile fiscale alese au căutat să împovăreze cât mai puţin mediul de afaceri, în special sectorul IMM-urilor şi masa mare a contribuabililor.

Dumneavoastră aţi ales să măriţi taxa pe valoarea adăugată de la 19 la 24%.

Noi am ales să impozităm şi construcţiile speciale, care, până acum, erau scutite de impozitare. Noi am ales să taxăm veniturile suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale, care se aplică numai marilor companii şi doar după ce măsura respectivă a fost convenită cu acestea, în timp ce Guvernele Boc au ales să taie salariile şi să reducă pensiile.

IMM-urile nu plătesc redevenţe, în schimb vor beneficia de programul de garanţii de stat în valoare de 2 miliarde de lei.

Am crescut accizele la bunuri de lux, iahturi şi arme de vânătoare, în încercarea noastră de a găsi surse de finanţare care să nu împovăreze marea masă a cetăţenilor sau a firmelor.

Însă cadrul fiscal general rămâne în continuare stimulativ. România nu va retrograda la capitolul competitivitate fiscală. Abordarea fiscal-bugetară rămâne, în continuare, una a consolidării finanţelor publice, însă nu ca un exerciţiu singular, ci în pas cu evoluţia de consolidare a economiei şi a creşterii economice.

Prin abordarea fiscală aleasă, Uniunea Social-Liberală nu s-a atins de impozitele cele mai importante din viaţa unei firme: impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe dividende şi impozitul pe forţa de muncă.

Cu privire la acuzaţia că "măsurile anunţate de Guvern în urma negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional au un impact dezastruos asupra românilor şi ne îndepărtează tot mai mult de nivelul de trai european", permiteţi-mi câteva observaţii generale despre Acordul cu Fondul Monetar Internaţional, pentru ca apoi să vă răspund punctual la fiecare dintre criticile pe care le-aţi redactat în cuprinsul moţiunii în mod ingenios, dar, recunosc, departe de adevăr.

Acordul cu Fondul Monetar este în interesul României şi este unul de tip preventiv, similar celui încheiat şi de Guvernul Boc, dar în condiţii mai avantajoase.

Angajamentele luate de Guvernul USL în cadrul negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional sunt în interesul României.

Raţiunea încheierii unui nou acord nu a fost niciodată de a introduce noi impozite şi taxe, aşa cum eronat aţi înţeles sau în mod intenţionat aţi încercat să manipulaţi opinia publică.

Acordul cu Fondul Monetar Internaţional prevede o întreagă serie de măsuri necesare realizării reformelor în domenii precum sănătatea, transporturile, sectorul energetic, absorbţia fondurilor europene, continuarea restructurării companiilor de stat, precum şi alte măsuri cu efecte pozitive pentru economia românească.

Aceasta este adevărata valoare a Acordului cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană.

Prin acest acord, ne propunem să consolidăm avantajele macroeconomice, să asigurăm o rezervă tampon şi să stimulăm reformele structurare orientate spre creştere, şi nu să impozităm nejustificat.

Se spune în textul moţiunii că măsurile anunţate de Guvern în urma negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional au un impact dezastruos asupra românilor. Nimic mai fals! Cât de dezastruoase pot fi măsurile care privesc creşterea salariului minim brut sau creşterile salariale pentru profesorii debutanţi şi medicii rezidenţi sau indexarea tuturor pensiilor cu 3,75%? Nici nu este nevoie de un răspuns din partea dumneavoastră, întrucât cei vizaţi înţeleg mai bine decât dumneavoastră cât de anormale sunt aceste măsuri.

Daţi-mi voie să vă explic pe rând măsurile specifice, cele pe care dumneavoastră le consideraţi dezavantajoase pentru români.

Să începem chiar cu cea mai controversată dintre acestea, şi anume accizarea suplimentarea a combustibililor.

Acciza suplimentară de 7 eurocenţi/litru de combustibil

Au apărut imediat motive de îngrijorare cu privire la explozia preţurilor benzinei şi motorinei. În legătură cu aceasta, de la bun început, merită să introducem în ecuaţie câteva raţionamente economice. Este un adevăr elementar să afirmi că preţurile nu se formează de la costuri, ci pe baza raportului dintre cerere şi ofertă.

Suntem convinşi că preţurile la pompă nu vor creşte cu 0,4 lei/litru, adică atât cât s-ar adăuga din calculul aritmetic acciza suplimentară plus taxa pe valoare adăugată.

Cel mai probabil, preţurile la carburanţi vor creşte cu 3-4%, adică undeva la jumătate din nivelul accizei. Acesta este efectul pieţei.

În acest sens, merită să menţionez următorul exemplu.

În 2010, preţul petrolului (Brent) a crescut cu 35,7%, iar al produselor petroliere cu 26,3%.

În 2011, creşterile au fost de 31,1% şi respectiv de 38%.

Preţurile carburanţilor la pompă s-au majorat în România cu 13% în 2010 şi cu 12,8% în 2011. Deci o treime din nivelul creşterii preţului petrolului.

Revenind la acciza de 7 eurocenţi, aceasta va fi, în bună măsură, amortizată şi prin trendul descrescător al preţului petrolului de pe piaţa internaţională.

Actualmente, preţul petrolului a coborât chiar sub 100 de dolari pe baril, iar estimările converg către aceeaşi evoluţie descendentă. De exemplu, Comisia Europeană estimează pentru anul 2014 reducerea preţurilor internaţionale cu 4,9% la petrol şi 2,8% la produsele petroliere.

În aceste condiţii, estimăm că ţinta de inflaţie nu va fi afectată semnificativ. Fireşte, o astfel de evoluţie depinde, în bună măsură, şi de o eventuală acomodare monetară prin politicile monetare de către BNR.

Este posibil, în condiţiile unei coordonări eficiente între politicile fiscale şi cele monetare, ca ţinta de inflaţie să nu sufere decât abateri neglijabile.

Accizele vor fi indexate cu rata inflaţiei de la 1 ianuarie 2014.

În ceea ce priveşte indexarea accizelor cu rata inflaţiei, trebuie să se înţeleagă limpede că scopul introducerii acestor prevederi a fost acela de a asigura predictibilitate pentru valorile reale ale veniturilor din accize.

Măsura nu contravine normelor europene, întrucât potrivit legislaţiei europene în domeniul accizelor, în sarcina statelor membre sunt instituite condiţii pentru respectarea nivelurilor minime obligatorii de impozitare, iar statele membre sunt libere să-şi stabilească propriile niveluri naţionale de taxare, cu condiţia ca acestea să fie mai mari decât cuantumul minim stabilit la nivelul Uniunii Europene.

Impozit pe construcţiile speciale deţinute de persoane juridice

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule ministru,

Am rugămintea să vă apropiaţi de final, pentru că aţi epuizat timpul alocat pe care l-aţi avut.

Domnul Daniel Chiţoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doresc doar să mai punctez două aspecte.

Legat de reducerea contribuţiilor de asigurări sociale la angajatori cu 5 puncte procentuale de la 1 iulie 2014.

În privinţa celei mai importante măsuri de stimulare a mediului de afaceri, prin care ar avea loc reducerea consistentă a costului impozitării forţei de muncă şi refacerea competitivităţii economiei româneşti, am fost consternaţi să aflăm că, în viziunea semnatarilor moţiunii, reducerea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale nu este nici mai mult nici mai puţin decât un teatru ieftin. Ne aşteptam, dimpotrivă, ca măcar în această privinţă a reducerii contribuţiilor sociale, Partidul Democrat Liberal şi ceilalţi semnatari ai moţiunii să aprecieze importanţa măsurii, să o susţină în calitate de soluţie liberală de dreapta la problemele actuale ale mediului de afaceri.

Realizăm, însă, că întrebarea din finalul moţiunii, "Unde sunt liberalii?" se aplică îndeobşte PDL şi opoziţiei autointitulate "liberale", căci astfel inclusiv PDL ar fi trebuit să susţină, în contextul negocierilor cu partenerii internaţionali, reducerea contribuţiilor sociale.

Vreau să vă precizez că actul normativ privind reducerea cu 5 puncte procentuale a contribuţiilor sociale la angajatori va fi adoptat în luna aprilie 2014, cu aplicabilitate de la 1 iulie.

Stimaţi parlamentari,

În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, consider că a fost realmente oportun să reiau, în calitate de viceprim-ministru şi reprezentant al Guvernului USL, o serie de argumente şi raţionamente economice menite să clarifice neliniştile, acuzele şi poate chiar confuziile de documentare şi interpretare, prin care semnatarii moţiunii au căutat să schiţeze apocaliptic starea economică a naţiunii şi direcţia guvernării USL.

Noi suntem convinşi nu doar de faptul că direcţia este bună, ci mai ales de buna-credinţă care ne îndeamnă să mergem mai departe, uniţi în cadrul aceluiaşi proiect de dezvoltare a României, care se numeşte Uniunea Social-Liberală, proiectul pentru care milioane de români ne-au dat voturile lor şi ne acordă încredere în continuare.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi noi vă mulţumim, domnule viceprim-ministru.

Dat fiind faptul că timpul alocat moţiunii - mă refer la cele două ore - a fost epuizat, o să dăm cuvântul în continuare câte unui singur reprezentant din partea fiecărui partid.

Are cuvântul domnul Mircea-Titus Dobre. Vă rog, domnul Toader, procedură.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Da, Mircea Toader vorbeşte.

Vreau să vă spun că vă depunem acum moţiunea pe care am rectificat-o şi, sigur, ceea ce aţi spus dumneavoastră am refăcut. Grupurile noastre, Partidul Democrat Liberal şi PP-DD, vă depun moţiunea simplă cu acelaşi titlu: "Descentralizarea USL, feudalizarea României", n-o să mai vedeţi lege, n-o să vedeţi decât Guvernul Ponta.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Titus Dobre are cuvântul. Se pregăteşte domnul Dragomir de la PNL.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

USL nu-i vrea săraci nici măcar pe membrii Partidului Democrat Liberal.

Această moţiune este o adunătură de fraze politicianiste, un amalgam de idei şi cifre răspândite şi amestecate în aşa manieră încât firul logic lipseşte cu desăvârşire. Ar trebui ca accesul la hârtie să fie restricţionat colegilor din PDL, deoarece produc o risipă uriaşă.

Aş putea să demontez fiecare teorie scrisă pe aceste pagini, dar să enunţ din nou absurdităţile PDL-ului ar însemna că efortul lor a avut un minim de câştig. Nu voi polua fonic atmosfera cu minciunile democrat-liberalilor, ci voi contura, în mod raţional, imaginile de ansamblu ale celor două guvernări, în funcţie de câţiva factori ce indică starea naţiunii.

În anul de debut al Guvernării PDL, produsul intern brut a scăzut cu 7,1%, exportul s-a redus cu 13% şi importul cu 32%.

S-au înregistrat în schimb creşteri la deficitul bugetar în valoare de 8,3%, inflaţia a urcat la 5,6%, iar datoria externă pe termen mediu şi lung a crescut cu 26,5%, datoria publică a României a crescut cu 23,7% din PIB, BNR avertizând la acea dată că această creştere alarmantă de îndatorare cu 10% într-un singur an va avea efecte negative ce se vor extinde şi pe următorii ani.

În următoarea perioadă, democrat-liberalii şi-au construit pas cu pas şi taxă cu taxă tabloul guvernării PDL ce va rămâne consemnat în istorie ca cea mai întunecată perioadă a României de după 1989.

Numărul de salariaţi a scăzut în primă instanţă cu 266.000 de persoane, investiţiile au scăzut cu 28% faţă de anul 2009, lucrările în construcţii au scăzut cu peste 10%, salariile au fost diminuate cu 25% şi s-au inclus în sfera de impozitare alte venituri de tip salarial, cât şi veniturile de investiţii salariale.

Acest partid a încercat să scadă cu 15% pensiile şi, pe această cale, mulţumim Curţii Constituţionale pentru intervenţie, altfel un număr semnificativ de pensionari ar fi renunţat la pâine şi apă.

Indemnizaţia pentru creşterea copilului a scăzut prin Ordonanţa de urgenţă nr.111/2010 cu 15%. S-au sistat subvenţiile pentru agricultură şi s-a introdus faimoasa regulă de angajare a unui funcţionar la şapte posturi eliberate, măsură ce a şi generat plecarea a 5.000 de persoane din sistemul de sănătate.

De asemenea, prin adoptarea Hotărârii de Guvern nr.1019/2010, s-au recalculat pensiile ce depăşesc nivelul mediu, fiind vizaţi militari, poliţişti, piloţi şi judecători, în urma ei acestor oameni le-au scăzut pensiile şi au avut de plată zeci de milioane pe ultimii doi ani.

Regimul democrat-liberal a acumulat şi creşteri în perioada în care persecuta poporul român, dar numai de natură împovărătoare, precum o datorie externă pe termen mediu şi lung mărită în 2010 cu 10% faţă de 2009, iar datoria pe termen scurt s-a mărit cu 23%.

După doar un an de guvernare PDL, datoria publică a urcat până la 30% din produsul intern brut, inflaţia a crescut la 6,1% şi valoarea adăugată a crescut de la 19% la 24%.

De asemenea, preţurile volatile alimentare s-au majorat de la -2,74% - atenţie foarte mare la 16,2% - iar la combustibil, creşterea a fost de la 11,7% la 15,4%, inflaţia crescând în aceeaşi perioadă până la 7,96%, ceea ce a cauzat intrarea ţării în procedură de deficit excesiv.

Aşa cum se precizează şi în moţiune, PDL a alocat, într-adevăr, investiţii, precum cele prin Hotărârea de Guvern nr.977/2010, atribuindu-se finanţări în valoare de peste 53 de milioane de lei în mediul rural pentru terenuri de handbal, baschet, volei, tenis, adică sporturi deloc practicate în zona rurală, şi fonduri pentru stadioane comunale în localităţi în care nu există echipe de fotbal.

Tot sub tutela renumitului Partid Democrat Liberal, asistăm la decăderea companiilor de stat. Şi aici vom aminti fraudele săvârşite la Hidroelectrica prin contractele cu "băieţii deştepţi", ce au creat pierderi ale companiei în valoare de 190 de milioane de lei şi au forţat intrarea acesteia în insolvenţă.

CFR a intrat în anul 2008 pe pierderi, şi la încheierea mandatului renumitului premier Boc sucursala înregistra deja pierderi de 92 de milioane de euro şi cu un număr de salariaţi pe jumătatea celui din 2008.

Oltchim a intrat în faliment din cauza faptului că a înregistrat pierderi de 1,1 miliarde de roni pe perioada 2009-1 februarie 2012.

Poşta Română a însumat pierderi pe perioada 2008-2010 în valoare de 485 de milioane de lei şi obligaţii de plată în valoare de 400 de milioane de lei.

Şi, în ultimul rând, din fondurile de coeziune absorbite de către democrat-liberali, în valoare de 515 milioane de euro, 505 milioane de euro sunt suspectate de fraudă, conform unui raport al Comisiei Europene.

De asemenea, programele europene, Programul Operaţional Sectorial Mediu, POS Transporturi, POR, POSDRU şi creşterea competivităţii economice au fost presuspendate sau suspendate din cauza unor deficienţe grave în domeniul achiziţiilor publice, al bunei gestiuni financiare, precum şi de prevenire şi detectare a fraudei şi a conflictelor de interese pentru sumele decontate până în anul 2011, explica la acea dată domnul Jose Manuel Barroso.

Presupun că la aceste soluţii concrete şi fezabile pentru relansare economică, creare de locuri de muncă şi sprijinirea mediului de afaceri se referea Partidul Democrat Liberal în această moţiune.

Creşterea economică de 2,3% în 2011, pe care Grupul PDL o menţiona, s-a realizat pe fondul reducerilor salariale, a creşterii taxelor şi impozitelor, dar şi datorită împrumutului efectuat la Fondul Monetar Internaţional, în valoare de 8,2 miliarde de euro, pe care PDL l-a folosit pentru a astupa găurile din economie, fraudele şi corupţia regimului, împrumut pe care cetăţenii români îl vor plăti an de an până în 2023.

Haideţi să aruncăm o privire asupra Guvernării USL la doar un an după instalarea la conducerea statului.

S-au reîntregit salariile tuturor bugetarilor, s-a majorat indemnizaţia de creştere a copilului de la 75 la 85% din venitul net, pensiile au crescut până la nivelul ratei inflaţiei, s-a adoptat Legea privind indemnizaţia lunară pentru unul dintre bunici, care a luat în îngrijire copilul, s-a avizat proiectul legislativ pentru reîntregirea pensiilor...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Dobre, mai aveţi un minut, vă rog.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

...pensiilor militare, din care 18.600 de militari au beneficiat, s-a restituit taxa de poluare reţinută ilegal în 2011, în valoare de 400 de milioane de euro, s-a efectuat plata arieratelor, în valoare de 800 de milioane de lei, s-a adoptat decizia prin care venitul minim garantat a fost majorat cu 8,5% în luna iulie şi de la 1 ianuarie 2014 va mai creşte cu 4,5% pentru 307 mii de familii, iar prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.27/2013 se oferă sprijin categoriilor vulnerabile pentru consumul de electricitate în sezonul rece, prima măsură de acest gen. Ordonanţa de urgenţă nr.77/2013...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Dobre, timpul dumneavoastră a fost epuizat, vă mulţumesc foarte mult.

Are cuvântul domnul Dragomir.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

În încheiere vreau să spun un singur lucru, că o foarte mare greşeală a Grupului PDL este că au lăsat-o pe doamna fost consilier Andreea Paul să prezinte această moţiune, ţinând cont de faptul că dânsa l-a consiliat pe premierul Boc de la acel moment cu tăierea salariilor şi pensiilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dragomir. Se pregăteşte domnul Ialomiţianu.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule viceprim-ministru,

Stimaţi colegi,

O să-mi reduc foarte mult acest discurs. O să-l prezint într-o sesiune alocată declaraţiilor politice, pentru că oricum timpul este înaintat şi avem bugetul de dezbătut la comisie. Sunt lucruri mai importante de făcut, oricum şi acolo trebuie să dăm ascultare elucubraţiilor pe care le-am tot auzit şi aici.

După ce aproape patru ani de zile a servit României şi românilor modelul austerităţii şi sărăciei, PDL-ul, unul dintre iniţiatorii moţiunii de astăzi, aduce în dezbatere publică o nouă filozofie bugetară, caracterizată de populism şi amatorism, de lipsa argumentelor economice, de date şi cifre inexacte şi neconforme cu realitatea, dar mai ales fără soluţii la problemele economice.

Aceste atribute caracterizează, de altfel, toate moţiunile iniţiate de colegii din opoziţiei după pierderea alegerilor, textul de astăzi fiind o nouă dovadă de ipocrizie şi demagogie.

De ce ipocrizie şi demagogie? Pentru că deputaţii PDL vor să acrediteze ideea şi să ne convingă de faptul că Guvernarea lor a adus doar lapte şi miere în casele românilor, iar România a ajuns, "mulţumită priceperii lor" - sigur, cu ghilimelele de rigoare - pe culmile prosperităţii. Fals! Perioada 2009-2011 este cel mai trist şi cenuşiu capitol economic din istoria recentă a României, unii dintre semnatarii moţiunii de astăzi fiind părtaşi, în calitate de miniştri, la dezastrul economic provocat României în acei ani.

PDL a dus România pe culmile disperării, în timp ce USL face eforturi s-o readucă deasupra liniei de plutire, să relanseze economia, să repare nedreptăţile provocate românilor pentru a le oferi speranţă şi încredere ca să se poată afirma aici, în ţara lor, situaţie de neacceptat între anii 2009 şi 2011.

PDL dovedeşte că a uitat prea repede votul masiv de blam pe care l-a primit de la cetăţeni pentru modul jalnic în care a guvernat.

Ipocrizia şi demagogia nu pot fi şterse cu buretele şi nu pot şterge prestaţia dezastruoasă din acea perioadă. E clar că memoria le joacă feste deputaţilor PDL, motiv pentru care le reamintim pe scurt câteva dintre măsurile guvernării lor, cu impact devastator pentru economia României şi bunăstarea cetăţenilor.

Stimaţi colegi,

Grija faţă de români, atât de invocată în această perioadă de domnul Boc şi de subalternii săi, astăzi parlamentari semnatari ai moţiunii, a însemnat tăierea lefurilor cu 25%, tăierea ajutoarelor de orice fel cu 15%, reţinerea ilegală a 5,5% din pensii drept contribuţie la sănătate deja achitată de pensionari în timpul perioadei active.

Cinic, dar adevărat! Guvernarea de atunci şi-a făcut socoteala cu deficitul bugetar chiar pe seama copiilor şi mamelor ale căror indemnizaţii au fost reduse, în timp ce toate rapoartele de specialitate, dar mai ales propaganda cotrocenistă şi comisiile domnului preşedinte Băsescu menţionau problema natalităţii ca factor de siguranţă naţională.

Aşa cum v-am promis, mă opresc pentru că mai sunt câteva pagini bune de citit, nu vreau să... - şi aşa am ieşit din program, dar închei spunând că sunt statistici care confirmă evoluţia pozitivă a economiei româneşti sub guvernarea USL, studii care demontează suplimentar criticile aduse de opoziţie în cadrul unui demers demagogic superficial şi imoral, motiv pentru care Grupul PNL va vota împotriva acestei moţiuni.

Dezbaterea de astăzi mai demonstrează un lucru: această moţiune este oglinda guvernării PDL din perioada 2009-2011, cu un singur amendament referitor la titlu - Guvernarea PDL a tăiat până la capăt, Guvernarea PDL te-a făcut sărac.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Ialomiţianu. Vă învederez faptul că aveţi patru minute, domnul Ialomiţianu. Patru aveţi rotunjind în plus, să ştiţi.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Moţiunea depusă de către opoziţie este ca răspuns la apelul disperat al mediului de afaceri şi al românilor din cauza proastei guvernări a USL-ului.

Oamenii de afaceri ne-au spus că trebuie să intervenim, să oprim genocidul fiscal pe care l-aţi început.

Oamenii de afaceri spun că aşa nu se mai poate. Nu mai pot să-şi desfăşoare activitatea economică. Locurile de muncă dispar. Puterea de cumpărare a oamenilor se diminuează pe zi ce trece. Cei din mediul de afaceri vor să-şi mute investiţiile în altă ţară. Este pentru prima dată când mediul de afaceri vorbeşte în cor: "Domne, aşa nu se mai poate!" şi culmea, speranţele au fost altele, că veniţi cu relaxare fiscală, că veniţi cu măsuri de relansare economică.

Domnule ministru Chiţoiu,

Aţi prezentat foarte frumos. Cui îi este bine în România?

Sper că în momentul în care vă duceţi să număraţi stâlpii - pentru că nu ştiu dacă cunoaşteţi numărul stâlpilor pe care-i impozitaţi - sau când o să măsuraţi parcările pentru a le impozita, o să discutaţi cu oamenii cum trăiesc, dacă pot să-şi plătească facturile la utilităţi, dacă pot să mai suporte preţurile care s-au dublat. Sau vorbiţi cu firmele. Cred că nici nu le mai găsiţi, pentru că ele vor intra în insolvenţă. Cred că vorbiţi singuri pe la firme.

Care sunt performanţele Guvernului Ponta în ultimii aproape doi ani de guvernare?

România a devenit campioană la impozite şi taxe.

România este campioană europeană la creşterea preţurilor.

Inflaţia, în ianuarie 2013, a fost pe primul loc în Uniunea Europeană.

Acestea sunt rezultatele guvernării USL.

Domnule ministru,

Aţi spus că aţi avut o filozofie la întocmirea bugetului. Sigur, v-aţi strâns într-un birou şi aţi spus: "Ce mai impozităm? Pe cine să mai impozităm?" Mă aştept ca în 2014 să puneţi impozit pe fum şi pe aer.

Spuneţi că nu avem încredere în măsurile de relansare. Sigur, aţi spus că reduceţi cota unică, aţi introdus acciza de 7 eurocenţi.

Aţi spus că reduceţi contribuţiile sociale la angajator, aţi pus impozitul pe stâlp.

Şi ultima performanţă a Guvernului Ponta, cum să credem atunci când spuneţi că reduceţi contribuţiile sociale la angajatori? Chiar ieri, Guvernul Ponta a dat un aviz negativ la un proiect de lege depus de către PDL privind reducerea contribuţiilor sociale la angajatori.

Unde erau liberalii din Guvernul Ponta? Sau nu aveţi niciun cuvânt de spus?

PDL-ul insistă încă o dată să votaţi această moţiune, pentru că nu vrem ca România să se scufunde odată cu USL-ul.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul doamna Luminiţa Adam-Pachel, de la PP-DD. Aveţi două minute, doamna Pachel, două minute jumătate - trei, hai.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Eu îmi apăr sărăcia, şi nevoie şi neamul" zicea Mihai Eminescu acum foarte, foarte mulţi ani înainte.

A vorbi despre sărăcie în România a ajuns, în ultimii ani, un lucru comun. Astfel că titulatura moţiunii este de o tragică banalitate pentru locuitorii României.

Noţiunea de sărăcie a devenit familiară, însoţindu-i pe tot parcursul vieţii lor, în ciuda faptului că, prin prevederile Constituţiei, trăiesc într-un stat social, iar statul, deci guvernanţii, este obligat să asigure un nivel de trai decent. Articolul 47, Constituţia României.

S-au furnizat o serie de explicaţii, unele din ele neîntemeiate şi de neluat în seamă, cu privire la fenomenul de masă al sărăciei populaţiei din România. De la încheierea primului acord cu Fondul Monetar Internaţional şi, evident, la indicaţiile acestuia, s-au luat o serie întreagă de măsuri pentru asigurarea unor venituri bugetare echilibrate care de care mai fanteziste şi de nepus în practică.

În cursul derulării acestor acorduri s-a vorbit despre lărgirea bazei de impozitare şi am tot lărgit această bază de impozitare, în primul rând, pe seama oamenilor, îngreunând şi mai mult povara sărăciei. De la impozitări alandala şi de un egalitarism demn, nu de socialism, ci de comunism, s-a ajuns la forma aberantă a impozitării pe stâlpi şi pe piscină. Bineînţeles, în condiţiile în care piscina nu este confundată cu cada de baie.

Un aspect care nu este subliniat în moţiunea prezentată, dar care face parte integrantă din ea şi din scopul pentru care aceasta a fost declanşată constă în găsirea unor soluţii, unor soluţii care să se repercuteze direct şi să înlăture sărăcia oamenilor. Nu lărgirea bazei de impozitare propusă de Fondul Monetar Internaţional şi adoptată cu atâta largheţe de guvernele ce s-au succedat, inclusiv acest guvern USL, este panaceul universal, ci este de fapt panaceul care omoară.

Beneficiile aduse pe taxa de stâlpi şi pe cada de baie sunt bugetar infinit mai mici decât suma rămasă nerecuperată din creanţele asupra taxelor şi impozitelor. Modul defectuos sau chiar rău intenţionat prin care organele statului lasă nerecuperate taxele şi impozitele din considerente politice sau de interes personal este cauza principală pentru care am ajuns să plătim impozit pentru cada de baie.

E adevărat că secţiunea veniturilor bugetare cuprinde o notă de idealism în ceea ce priveşte speranţa absorbţiei fondurilor europene, precum şi a colectării taxelor şi impozitelor, dar chiar şi în aceste condiţii, alocările de cheltuieli se pot îndrepta spre ţinte mai eficiente.

Creşterea deosebită a fondurilor alocate Ministerului Dezvoltării, ce nu reprezintă o premieră în practica bugetară a ultimilor ani, se justifică de această dată şi prin asumarea răspunderii Guvernului pentru Legea descentralizării. Întrebarea pe care noi, parlamentarii PP-DD, ne-o punem este dacă era necesară în acest moment o descentralizare prin asumarea răspunderii Guvernului, descentralizare ce este păguboasă pentru bugetul şi aşa sărac al lui 2014.

Nu ne rămân bani pentru învăţământ, nu ne rămân bani pentru sănătate, nu avem bani de pensii. Un buget orientat mai mult spre nivelul nevoilor oamenilor şi nu dedicat obţinerii bunăvoinţei Fondului Monetar Internaţional ar trebui să fie scopul real şi benefic al întregii construcţii bugetare.

Dacă este vorba de lărgirea bazei de impozitare, este necesară instituirea unui mecanism legislativ dur în ceea ce priveşte impozitarea suportată în funcţie de nivelul de trai garantat.

Pe şoselele făcute din impozitele plătite de noi şi de pensionari circulă "merţane" ale unora care nu au scos niciun ban pentru întreţinerea drumurilor pe care merg. În locul impozitelor pe stâlp şi pe cada de baie, în locul impozitelor care pot să urmeze, ştiu eu, pe coşerit, pe fumărit, atenţie colegii care fumează, este necesar să se introducă imediat şi fără niciun fel de rezervă impozitele pe turnuleţe şi pe gazele de eşapament ale "merţanelor". Numai în acest mod se va stopa sfidarea acelor care nu plătesc impozite faţă de noi, cei care plătim oricât de absurde ar fi impozitele pe care le plătim.

Acesta este motivul pentru care Grupul parlamentar al PP-DD se alătură moţiunii depuse, acesta este motivul pentru care o vom vota, încercând să sprijinim astfel omul de rând.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc. Cred că vă refereaţi la "merţanul" domnului Dan Diaconescu, bănuiesc, nu, sau... da, sau la Rolls Royce-ul lui.

Da. Vă mulţumesc.

Din partea Partidului conservator, domnule Avram aveţi două minute. Luaţi o pagină, auziţi ce vi se recomandă.

Domnul Constantin Avram:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

18 pagini de vorbe goale! Da, domnilor semnatari ai acestei moţiuni mincinoase. Aţi redactat un document plin de greşeli statistice, exagerări şi informaţii eronate pe care astăzi îl dezbatem pierzând timp preţios ce ar fi putut fi alocat discuţiilor pe temele cu adevărat serioase ale României. V-au trebuit 18 pagini pentru a radiografia cele 18 luni de guvernare ale USL, stranie coincidenţă, respectiv o pagină pentru fiecare lună.

În opinia deputaţilor Partidului Conservator, credem că ar fi trebuit să scrieţi 18 pagini numai despre performanţa Domniilor Voastre, distinşi semnatari ai prezentei moţiuni, de a tăia drepturile fundamentale ale românilor, salariile şi pensiile, de a reduce până la limita sărăciei drepturile oamenilor la o viaţă decentă, de a lua bani de la gura copiilor prin tăierea indemnizaţiei mamelor şi a persoanelor cu handicap.

Cu asta trebuia să începeţi. Să recunoaşteţi că aţi luat măsuri disperate, că aţi batjocorit milioane de români, că aţi închis şcoli şi spitale, că aţi îngrădit chiar şi dreptul la speranţă al românilor.

În plus, majorarea TVA a dus la creşterea tuturor preţurilor şi a pus o altă presiune greu de suportat de către români. Aţi greşit destinatarul, stimaţi colegi. Trebuia să folosiţi aceste pagini pentru a vă adresa colegilor dumneavoastră Boc şi Ungureanu, adevăraţii responsabili ai dezastrului despre care amintiţi în acest document funebru.

E plictisitor pentru oricine să lectureze un document nerealist. Guvernul Ponta a creat haos financiar, se spune la un moment dat în materialul Domniilor Voastre, dragi foşti guvernanţi. Când spuneţi haos, vă referiţi cu siguranţă la rezultatul politicii lui Băsescu şi Boc de a tăia încontinuu de peste tot, fapt ce a condus la un dezastru instituţional şi social, o degradare incredibilă a instituţiilor statului şi la distrugerea încrederii în viitor a românilor.

În urma reducerilor de personal decise în ultimii ani de guvernare a PDL, instituţiile statului au funcţionat în regim de avarie şi este o utopie să vii acum să ceri performanţe de tip minuni peste noapte.

Cum cred că vă amintiţi, distinşi colegi semnatari ai moţiunii, România lui Boc, un stat european, a ajuns în situaţia paradoxală de a nu se mai vorbi deloc despre prosperitate, dezvoltare şi viitor, totul fiind rezumat la administrarea sărăciei, la tăieri, la renunţări, la austeritate, la împrumuturi costisitoare - şi amintesc aici cele 20 de miliarde de euro contractate, atât în plan economic, şi la nesfârşite abuzuri şi aservirea statului către propria clientelă, în plan politic. Acesta este rezultatul guvernării PDL-iste. Haideţi să ne aducem aminte, stimaţi colegi, şi permiteţi-mi să presupun că am dreptate.

Stimaţi iniţiatori,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La instalarea primului guvern condus de Victor Ponta, România se afla în stare de blocaj general economic, social şi politic. Sub guvernarea PDL românii nu au văzut decât reduceri de salarii, de pensii, neîndeplinirea responsabilităţilor fundamentale ale statului, fără ca aceste sacrificii să se vadă în cea mai mică ameliorare a vieţii lor. Românii au fost condamnaţi cu încăpăţânare la austeritate, la disperare chiar, în vreme ce fosta putere, în speţă, dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, nu aţi luat nicio măsură pentru a salva veniturile cetăţenilor pentru o creştere economică, pentru a spori numărul de locuri de muncă.

De altfel, chiar forurile internaţionale au recunoscut public că în perioada 2008-2012 s-au luat măsuri eronate care nu au avut rezultatul scontat. Acesta este adevăratul haos despre care vorbiţi al României. Faptul că v-aţi încăpăţânat să rămâneţi atât de mult la guvernare, în ciuda tuturor preceptelor de conduită politică şi morală.

Vorbiţi din nou fără acoperire...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am rugămintea să vă apropiaţi de final, domnule Avram.

Domnul Constantin Avram:

Imediat, domnule preşedinte.

Vorbiţi din nou fără acoperire despre fonduri europene, despre Oltchim, CFR Marfă şi fabrica de şomeri. În fapt, repetaţi ceea ce aţi mai spus şi cu prilejul moţiunilor anterioare depuse în acest an, a căror soartă a fost aceeaşi cu a celei de astăzi. Nimic nou sub soare, sub această cupolă.

Din păcate, statisticile vă contrazic. Mai ales în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, capitol la care actualul Guvern a deblocat toate plăţile aferente domeniilor blocate pe vremea guvernării de tristă amintire a PDL şi, mai mult, într-un an şi jumătate, România a tras bani europeni aproape cât în întreaga guvernare anterioară.

Ca să nu mai vorbim de previziunile pentru viitoarea perioadă de referinţă 2014-2020, când vom atrage în mod real bani europeni care să ne permită o dezvoltare sustenabilă.

Aş mai aminti ultimul raport al Eurostat care a relevat că România a înregistrat în trimestrul al treilea din acest an cea mai puternică creştere economică din întreaga Uniune Europeană, de 1,6 la sută, timp în care economia zonei euro a încetinit. Acestea sunt fapte, domnilor, nu vorbe.

Cât despre "fabrica de şomeri" pe care o evocaţi, şi aceasta poartă semnăturile Domniilor Voastre, în închiderea a 200 de mii de IMM-uri, ca urmare a măsurilor luate de fostul ministru Gheorghe Pogea.

Un singur argument în plus mai aduc, un raport realizat de celebra bancă elveţiană Credit Suisse a relevat că averea populaţiei României a scăzut cu 36 la sută, tocmai în perioada iulie 2011-iunie 2012, respectiv în ultimul an la guvernărilor Boc-Ungureanu. Fapt care ne-a situat pe primul loc pe plan mondial în ceea ce priveşte scăderea drastică a nivelului de trai. Acest nedorit testament este rezultatul guvernării dezastruoase a PDL din ultimii ani.

În concluzie, voi aţi vrut şi aţi reuşit să transformaţi, aşa cum se intitulează şi moţiunea de astăzi, "românul într-un om sărac". Să fiţi sănătoşi şi cât mai departe de guvernare! Şi cum proverbul românului: "Foaie verde băţ, n-ai de treabă, fă-ţi!" e mai actual ca oricând, Grupul parlamentar al Partidului Conservator nu va vota această moţiune.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Luările de cuvânt s-au epuizat.

Ce solicitaţi, doamna Andreea, că nu v-a pronunţat nimeni numele? Nu, nu... aveţi un minut.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Aţi acuzat că informaţiile nu sunt corecte. Îmi pare rău că nu spuneţi adevărul şi că jignirile şi minciuna sunt singurele reguli de funcţionare a guvernării USL şi a majorităţii parlamentare.

PSD-iştii sunt mândri de acest ministru al finanţelor aşa- numit liberal, domnul ministru Chiţoiu. Dacă el ar fi fost căpitanul navei numită România, dar nu este el...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, e Băsescu, e corect aici.

Doamna Maria-Andreea Paul:

...astăzi am fi avut explicaţii în plenul Parlamentului la cum să diminuăm evaziunea fiscală, cum să absorbim mai bine banii europeni, cum să avem mai multe parteneriate publice-private...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Doamna Andreea, vă mulţumesc. Minutul s-a epuizat.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Daţi-mi voie, vă rog.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu vă mai dau voie. E minutul dumneavoastră, s-a epuizat.

Vă mulţumesc. Poftiţi în bancă. (Doamna Maria-Andreea Paul insistă să ia cuvântul.) (Aplauze.)

Nu. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, trecem în continuare la ordinea de zi, pentru că timpul s-a epuizat. Avem la ordinea de zi trei proiecte de legi, am rugămintea să fiţi extrem de atenţi.

Primul proiect de lege pe care îl supun...

Da, înainte de a lua cuvântul, eram dator doamnei Oana Manolescu cu un minut.

Vă rog, doamna Manolescu.

Doamna Oana Manolescu:

Stimate domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vreau doar să vă anunţ că astăzi este Ziua naţională a Republicii Albania. (Aplauze.)

Se împlinesc 101 ani de la declararea independenţei sale şi tot în acest an se împlinesc 100 de ani de relaţii diplomatice neîntrerupte româno-albaneze. (Aplauze.)

Să urăm poporului albanez să aibă pace, lumină şi dragoste, iar României, a cărei Zi naţională este abia peste trei zile, să-i urăm, de asemenea, să aibă pace, lumină şi multă iubire şi această urare este şi din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, ai cărui reprezentanţi, ai cărui membri sunt reprezentanţi ai cetăţenilor români de altă etnie, trăitori în această ţară care cu atâta dragoste şi frăţie caldă ne-a primit.

La mulţi ani, Albania! La mulţi ani, România! (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumim.

Domnule Cernea, nu aveţi la ce să luaţi cuvântul. Trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2014.

Din partea comisiei, dau cuvântul domnului Dragomir.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de Lege pentru aprobarea plafoanelor pentru indicatorii specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2014.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 27 noiembrie. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

Obiectul de reglementare al proiectului de lege îl reprezintă aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2014, indicatori care sunt obligatorii la elaborarea proiectului Legii bugetului de stat şi al Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2014 şi reprezintă limitele maxime care pot fi atinse.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să înainteze plenului Camerei Deputaţilor un raport de admitere cu amendamentele admise prezentate în anexă.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Dacă aveţi observaţii la amendamentele admise de la punctul 1 la punctul 5. Nu sunt. Vă mulţumesc.

Dacă la Anexa nr. 1 aveţi observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Dacă la Anexa nr. 2 aveţi observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Proiectul de lege merge la votul final.

Următorul proiect de lege este Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism.

Din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, domnule Dragomir? La 656, vă rog, raportul.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, îmi cer scuze. Domnul Ciucă.

Domnul Nica, vă rog.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

În luna octombrie a fost dezbătut împreună cu Comisia pentru buget, finanţe şi bănci proiectul de Lege privind Oficiul spălării banilor. În urma discuţiilor s-a votat în unanimitate ca să treacă la votul final aşa cum a fost votat proiectul de lege cu amendamentele propuse. În funcţie de lege, este lege organică.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Eu înţeleg că improvizaţi, înţeleg că bugetul e foarte important, dar haideţi să nu transformăm în băşcălie şedinţele plenului. Haideţi să dăm citire rapoartelor, măcar atât lucru. Înţeleg că nu mai vreţi ca membrii Guvernului să prezinte iniţiativele legislative ale căror iniţiatori sunt. Dar măcar reprezentanţii comisiilor de specialitate, preşedinţii sau raportorii să citească rapoartele în plen.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă aveţi observaţii la amendamentele admise de la punctul 1 la punctul 16. Nu sunt observaţii. Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

Şi ultimul proiect de lege pentru astăzi este proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, domnul Ciprian Nica, vă rog.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Consiliul Legislativ avizat favorabil proiectul de lege. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a dezbătut şi adoptat proiectul de lege în şedinţa din 27 noiembrie 2013.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în perioada dintre încheierea celei de-a doua sesiuni ordinare a anului 2013 şi până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2014.

Proiectul de lege stabileşte următoarele domenii de reglementare pentru care solicită abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă pe perioada vacanţei parlamentare, şi anume: economie şi finanţe, afaceri interne, fonduri externe nerambursabile, agricultură şi dezvoltare rurală, educaţie şi cercetare, prorogarea sau modificarea unor termene prevăzute în acte normative cu putere de lege.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, cu amendamentele admise, redate în anexă la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă aveţi observaţii la amendamentele admise de la punctul 1 la punctul 8?

Vă rog, domnule Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

S-ar putea să aibă intenţii foarte bune şi la obiect şi conform Constituţiei Guvernul României, totuşi în Legea de abilitare să-i permitem să intervină pe legi organice, e cam riscant. Şi ar fi bine ca să se gândească de două ori Guvernul înainte de ..., este vorba de punerea în aplicare a codurilor... Justiţiei... ar fi bine să fie atent Guvernul ca nu care cumva printr-o ordonanţă simplă să se implice în domeniul legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc.

Domnule ministru Voicu, vă rog să răspundeţi.

Domnul Mihai Alexandru Voicu (ministru delegat pentru Relaţia cu Parlamentul):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Îi răspund domnului deputat prin a invoca Decizia nr.548 din 2008 a Curţii Constituţionale, care prevede că în cadrul unor legi organice se poate interveni pe anumite prevederi care nu sunt de natură organică prin ordonanţe simple şi vă asigur că atât Ministerul Justiţiei, cât şi Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul vor da toată atenţia pentru a nu încălca Constituţia în aceste cazuri.

Mulţumesc pentru observaţii, oricum.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule ministru.

Dacă aveţi observaţii la amendamentele admise de la punctul 1 la punctul 8? Nu sunt observaţii.

Proiectul de lege trece la votul final.

Stimaţi colegi,

Mă adresez liderilor de grup. Aveţi două minute pentru a vă convoca sau trecem direct la votul final? Sunteţi de acord? Vă mulţumesc.

Doar o clipă. Deci. Supun votului dumneavoastră proiectul de Lege pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2014.

Vă rog, domnule Toader, procedură.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Pe primul punct era moţiunea simplă, domnule preşedinte, o punem la urmă, că ...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, o punem la urmă... Vreau să vă învederez faptul că nu funcţionează sistemul de vot, deci vom vota prin ridicare de mâini.

Doamna Roberta văd că nu este de acord, dar asta este situaţia, m-au anunţat de dimineaţă, dumneavoastră aţi venit mai târziu şi aflaţi abia acum acest lucru, îmi pare rău. Data viitoare nu se mai întâmplă.

Deci, cine este pentru? Indicatorii fiscali.

Împotrivă?

Deci cu 210 voturi pentru, 56 de voturi împotrivă, proiectul de lege... abţineri, iertaţi-mă. Nu sunt abţineri.

Deci, 210 voturi pentru, 56 de voturi împotrivă. Proiectul de lege a fost votat.

Următorul proiect de lege este proiectul de Lege...

Da, vă rog, domnule Cernea, spre simpatia colegilor dumneavoastră, vă dau cuvântul.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc foarte mult.

A da cuvântul pe procedură nu este un gest de bunăvoinţă, ci este conform regulamentului. Aşadar, vă rog să respectaţi acest drept în cazul fiecărui deputat, indiferent că este vorba de mine sau de oricine altcineva.

Vă atrag atenţia că din nou nu s-a urmărit acordarea informaţiilor pentru colegii deputaţi în privinţa ordinii de zi. Aproape nimeni nu a primit-o. Ar trebui, aşa cum am mai spus, prezentată pe hârtie reciclată şi postată pe site. Nu este nici pe site, n-am primit-o nici pe hârtie reciclată.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, şi noi vă mulţumim. Poate vă schimbaţi discursul, că aveţi acelaşi discurs de fiecare dată, că nu primiţi ordinea de zi. Poate veniţi mai des pe la Parlament.

Următorul proiect de lege este proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, lege ordinară.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Da, cu 210 voturi pentru, 57 de voturi împotrivă, proiectul de lege ... abţineri, iertaţi-mă, da. Nu sunt abţineri. Aveţi încredere în flerul meu. 57 de voturi împotrivă, proiectul de lege a fost admis.

Ultimul proiect de lege este proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism.

Cine este pentru? Da. Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Vă mulţumesc. O abţinere.

Cu 266 de voturi pentru şi o abţinere, proiectul de lege a fost trecut.

Şi acum votăm, vă supun votului moţiunea simplă iniţiată de deputaţii PDL şi PP-DD .

Cine este pentru? Da. Vă mulţumesc.

Cine este împotrivă? Da. Vă mulţumesc.

Abţineri? Da. Vă mulţumesc.

Cu 210 voturi împotriva moţiunii, 55 de voturi pentru moţiune şi 10 abţineri, moţiunea simplă a fost respinsă. Vă mulţumesc.

Doar o clipă să citesc legile care au fost supuse atenţiei Curţii Constituţionale.

Avem Legea pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2014, Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi Legea privind modificarea şi completarea Legii nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism.

Vă mulţumesc.

Urmează Biroul permanent.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,50.