Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 9,15

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Propun să începem, spre bucuria domnului Tinel, cu care m-am înţeles la lift. V-am anunţat de aseară că o să începem la ora 9 astăzi, cu scuzele de rigoare.

Are cuvântul domnul Dorin Silviu Petrea, dacă este.

Vă rog.

Domnul Dorin Silviu Petrea:

Ieri a fost Ziua Mondială a Sănătăţii, sărbătoare care surprinde România încă pe locuri fruntaşe în ceea ce priveşte decesele cauzate de boli cardiovasculare, numărul de bolnavi de TBC sau de supraponderali.

În fiecare zi vedem, auzim sau chiar ne lovim de problemele sistemului de sănătate. Tot mai mulţi români se întreabă care e normalitatea acestui sistem, ce principii trebuie reafirmate sau ce strategii trebuie implementate. Solidaritatea, profesionalismul, responsabilitatea, relaţia cu cetăţeanul, toate acestea sunt elemente practice pe care Guvernul României încearcă cu realism şi cu bună-credinţă să le definească şi să le facă funcţionale.

Nu este suficient să ne dorim schimbări majore în sistem. Ministerul Sănătăţii caută mereu să identifice finanţare, reanalizează legislaţia în domeniu şi urmăreşte armonizarea acesteia cu directivele europene. Cel mai important este însă ca sistemul de sănătate să fie reorientat către pacient, pentru că actul medical nu este despre serviciile medicale, ci despre oameni. Semnalarea problemelor apărute în sistem este dovada că tot mai mulţi români înţeleg faptul că neregulile trebuie combătute şi sancţionate, nu tolerate.

Performanţa sistemului sanitar, serviciile medicale decente şi eficiente pentru toţi, acestea sunt dovezi ale progresului României, iar noi suntem aici să luptăm pentru asta. Vă încurajez să participaţi la dezbateri în domeniu, să ascultaţi vocea celor implicaţi direct în sistem, oameni din colegiile dumneavoastră, pentru că doar împreună putem să contribuim la introducerea şi implementarea unor politici de reformă, esenţiale, de altfel, în domeniul sănătăţii.

Creşterea veniturilor medicilor şi ale echipelor medicale reprezintă nu doar o necesitate, ci şi o urgenţă a sistemului. Ştim cu toţii că etica profesională nu trebuie compromisă, iar sănătatea, educaţia, cercetarea sunt domenii în care trebuie să investim timp, strategie, finanţe.

Deficienţe vom constata mereu că există, dar este responsabilitatea noastră ca de la cheltuirea banilor publici până la serviciile oferite pacienţilor, toate acestea să transpună obiectivele de reformă asumate, altfel nu vom face o diferenţă. Acţiunile noastre trebuie să vizeze mai mult decât asistenţa medicală. Sănătatea trebuie să fie subiectul aflat mereu în agenda decidenţilor din toate domeniile. Munca, timpul liber, mediul înconjurător, toate acestea se interconectează cu apariţia unor probleme de sănătate sau sociale.

Guvernul, Parlamentul României, birocraţii, asistenţii sociali, specialiştii din sănătate, grupurile comunitare - cu toţii trebuie să conlucrăm la organizarea unui sistem care să îmbunătăţească starea de sănătate a românilor. Sectorul medical trebuie să-şi depăşească responsabilităţile şi să fie orientat către promovarea sănătăţii, lucru care presupune realizarea unor parteneriate.

Investiţiile în sănătate trebuie să reflecte nevoile categoriilor defavorizate, ale femeilor, copiilor, persoanelor vârstnice, ale celor săraci sau marginalizaţi. Tocmai de aceea, măsura unei schimbări este determinată şi de gradul de implicare activă a participanţilor, a grupurilor ţintă. Doar aşa putem vorbi de dezvoltare comunitară, de capacitate instituţională crescută, de practici pozitive şi de ce nu, am putea să devenim şi furnizori de expertiză în domeniu.

Şi planurile Comisiei Europene pentru anii viitori pun accent pe riscurile sistemului, în mod deosebit pe insuficienţa personalului din sănătate, estimând o creştere a numărului posturilor vacante pentru următoarea perioadă. Cu atât mai mult, consider că fondurile alocate pentru sănătate reprezintă o investiţie, iar această investiţie include şi educaţia şi trainingul medicilor. Cred că fiecare persoană trebuie să aibă acces egal la sănătate, iar instrumentele legislative sunt în mâinile noastre, deci responsabilitatea reducerii inegalităţilor este la noi.

Am cunoscut tineri medici români care ar vrea să se întoarcă în România dacă sistemul le-ar pune la dispoziţie condiţii de afirmare. Este momentul să încheiem exodul medicilor şi în ciuda faptului că PIB-ul nu este unul mare, trebuie să creştem procentul acordat sănătăţii.

Stimaţi colegi, închei cu o simplă şi sinceră urare: să fim sănătoşi!

Vă mulţumesc.

Deputat Dorin Petrea, Grupul parlamentar al PSD, Colegiul uninominal nr.1 Brăila.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Doamna Cristina Nichita are cuvântul.

Doamna Cristina Nichita:

Bună dimineaţa.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Importanţa dialogului social".

Dacă o dreaptă poate fi strâmbă, dreapta politică românească este strâmbă, de vreme ce garantează dreptul românilor la educaţie şi sănătate doar acelor dintre ei care pot plăti contravaloarea serviciilor respective.

Partidul Social Democrat nu admite logica strâmbă şi inumană a selecţiei pe bază de venituri materiale, PSD doreşte evoluţia societăţii româneşti în totalitatea sa. În această ordine de idei, consider că mecanismele dialogului social ar trebui să aibă importanţă majoră în elaborarea legislaţiei, deoarece dialogul social este calea cea mai scurtă şi mai nedeformată prin care mesajul societăţii şi informaţiile din viaţa reală pot ajunge la făuritorii legilor.

Pe 4 aprilie, la sediul ADV din Iaşi am organizat o şedinţă extraordinară a comisiei ONG din cadrul Consiliului de dezvoltare economică şi socială a judeţului Iaşi, la care au participat 37 de organizaţii neguvernamentale, dar şi doamna ministru delegat pentru dialog social, colega noastră Aurelia Cristea.

În cadrul lucrărilor, ambele părţi, şi cea guvernamentală, dar şi cea care reprezintă societatea civilă, au subliniat importanţa unei asemenea întâlniri, mai ales în contextul unei agende extrem de încărcate a acestei părţi din societatea civilă care activează în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului şi ale persoanelor cu dizabilităţi.

ADV este fundaţia "Alături de voi", înfiinţată în 2002, cu un program ambiţios de incluziune socială şi cu prezenţă consistentă în Iaşi, Constanţa şi Târgu Mureş. ADV a plecat de la protecţia persoanelor cu HIV/SIDA şi a ajuns în câţiva ani la un statut de societate cu activitate economică, plătitoare de taxe şi impozite, furnizoare de servicii sociale. Ideea esenţială este că persoanele iniţial asistate au fost integrate din punct de vedere social şi au devenit ele însele cetăţeni cu taxele şi impozitele plătite la zi. Un exemplu demn de urmat. Pot să afirm că atât doamna ministru, cât şi eu am fost de acord că dezbaterile şi concluziile desprinse din această întâlnire necesită să fie incluse într-un set de amendamente la Legea dialogului social.

Din punctul meu de vedere, un punct de vedere social democrat, evident, Legea dialogului social este esenţială dacă vrem să ajungem la construcţia unui adevărat stat social. Cred într-un asemenea stat, spre deosebire de colegii de dreapta, care sunt de dreapta, fără a fi avut vreodată experienţa şi iniţiativa vreunei realizări individuale. Este uşor să fii de dreapta, atunci când toată viaţa ai fost slujbaş la stat.

Deputat Cristina Nichita, PSD - Iaşi.

Şi depun la secretariatul şedinţei declaraţia politică "Scrisoare deschisă preşedintelui Traian Băsescu".

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, doamnă Nichita.

Are cuvântul domnul Virgil Guran de la Partidul Naţional Liberal.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc.

Declaraţia politică: "Despre impozitul forfetar".

În campanie discutam foarte hotărâţi că o să reducem anumite impozite, că o să ajutăm economia să se dezvolte şi sarcastic fiind, văd că ne ţinem de cuvânt. În ce sens? Mai nou, s-a trecut la acest impozit forfetar, s-a hotărât că trebuie să existe şi, într-adevăr, stupoare pentru unele societăţi, impozitul s-a redus. Dar pentru care societăţi? Pentru societăţile mari care au profit, care au lanţuri de hoteluri, care au service-uri mari în zone importante, care au vulcanizări sau lanţuri de spălătorii, într-adevăr, acest impozit s-a redus. Dar, dacă ne gândim la cei mici şi mulţi, de fapt, care au câte un restaurant mic la ţară sau o pensiune sau o spălătorie, sau chiar un service auto... Şi dau un exemplu, un service auto care are o suprafaţă de 1000 de metri pătraţi, că asta este, e un depozit acolo, un hangar acolo, trebuie să plătească în bani vechi un miliard două sute de lei pe an. De unde o să poată să facă acest lucru, nu ştiu.

Cred că ne-am gândit că trebuie să reiterăm acea celebră hotărâre prin care s-a impus un impozit forfetar pentru microîntreprinderi, atunci când s-au desfiinţat aproximativ o sută de mii de microîntreprinderi în România şi cred că ne-am gândit că, în momentul de faţă, ar fi cazul să mai desfiinţăm nişte mici întreprinderi, care de abia se descurcă şi care aşteptau, de fapt, un sprijin de la noi, nu să le dăm în cap din nou.

Şi uite că încă o dată se dovedeşte că în România peştii mari înghit peştii mici, încă o dată se dovedeşte că, de fapt, nu ne interesează cu adevărat să creăm locuri de muncă, ci doar să strângem, să colectăm taxe şi impozite şi să le ducem acolo unde ne gândim noi că este mai bine. Dar, mă întreb, pentru cine este mai bine, pentru cetăţeni sau pentru cei care manipulează, de fapt, aceşti bani. Răspunsul vine, în general, din realizările pe care le avem.

Din păcate, toate acest promisiuni sau o mare parte din aceste promisiuni văd că nu se materializează. Vorbeam de reducerea TVA-ului, când colo venim cu alte taxe şi biruri. Vorbeam de reducerea CAS-ului, vorbeam de impozit pe profitul reinvestit, toate acestea sunt amintiri.

Din păcate, aceste amintiri n-o să ajute deloc cetăţenii şi cred că avem o singură soluţie. Să începem totuşi la un moment dat să ne ţinem de cuvânt. Sper să apelăm la această soluţie cât mai repede.

Vă mulţumesc.

Deputat de Prahova, Guran Virgil.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc foarte frumos.

Domnule Gudu de la PDL, vă rog. Se pregăteşte domnul Firczak, că are o problemă internaţională.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi deputaţi.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Minciunile Guvernului Ponta 3 în sănătate".

Stimaţi colegi,

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Dacă ştiam, domnule Gudu, luam seama mai uşor...

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, încă o dată.

Schimbarea noii componenţe guvernamentale a Guvernului Ponta 3 nu a însemnat şi continuarea respectării promisiunilor din domeniul sănătăţii, promisiuni care cu câteva luni în urmă, erau priorităţi pe agenda premierului Victor Ponta.

Mă refer în mod special la introducerea listei de medicamente compensate, condiţionalitate a FMI începând cu data de 1 aprilie 2014, măsură ce reprezintă un angajament ferm pe care PSD, partid aflat la guvernare, şi l-a însuşit din programul fostei alianţe USL, program despre care premierul Victor Ponta afirmă, de câte ori are ocazia, că-l va respecta şi îl va duce la îndeplinire.

Introducerea listei de medicamente compensate de la 1 aprilie 2014 ar fi determinat o îmbunătăţire a calităţii vieţii pacienţilor şi o reducere a costurilor îngrijirilor de sănătate, prin perioade mai scurte de spitalizare, o refacere mai rapidă şi implicit o reintegrare mai uşoară în familie şi la locul de muncă.

Reamintesc domnului premier că în şedinţa de Guvern din data de 14 noiembrie 2013 afirma cât se poate de clar că sănătatea va primi mai mulţi bani în 2014 decât în 2013. Cu toate acestea, actualul ministru al sănătăţii Nicolae Bănicioiu invocă lipsa banilor ca principal argument pentru neintroducerea listei de medicamente compensate de la 1 aprilie 2014, angajament luat atât faţă de populaţia României, cât şi faţă de organismele financiare internaţionale.

Fosta guvernare USL promitea că se vor promova măsuri referitoare la separarea finanţării serviciilor de sănătate în: pachet de servicii de sănătate de bază pentru toţi cetăţenii, asiguraţi şi neasiguraţi, pachet care va cuprinde domeniile: urgenţă, prevenţie, programe naţionale de sănătate; pachet de servicii medicale suplimentare pentru cetăţenii asiguraţi în regim privat, asigurări deductibile într-o limită stabilită de Guvern. În realitate, pachetul de bază anunţat de fostul ministru al sănătăţii Eugen Nicolăescu este doar o altă bifare formală a angajamentelor faţă de FMI, măsură sublimă, dar care lipseşte cu desăvârşire.

Programul USL în domeniul sănătăţii prevedea, printre altele: "pregătirea şi atragerea de personal medical prin: revizuirea sistemului de salarizare; asigurarea formării unui număr adecvat de categorii de personal cu preponderenţă pentru specialităţile deficitare; reformarea rezidenţiatului în ceea ce priveşte admiterea, pregătirea şi obţinerea calificărilor de specialist, asigurarea de condiţii suplimentare/motivante, în vederea instalării de cabinete medicale în zonele defavorizate, rezidenţiatul pe post susţinut prin facilităţi din partea comunităţilor locale, acordarea unor facilităţi la deschiderea cabinetelor medicale ale medicilor de familie şi ale medicilor din ambulatoriul de specialitate.

O altă promisiune neonorată se referă la finanţarea unor politici publice în domeniul sănătăţii printr-o mai bună gospodărire a fondurilor europene. În fapt, au rămas doar noţiuni pe hârtie luate cu copy-paste, domeniu în care unii se pricep foarte bine.

Din aceeaşi serie mai amintesc promisiunea referitoare la depolitizarea managementului sistemului de sănătate prin asigurarea dezvoltării carierei profesionale pe baza unui cadru instituţional şi legislativ, fundamentat pe criterii de performanţă. În realitate, au fost numiţi în posturi de conducere în sănătate, chiar şi la nivel de director de spital doar membri ai partidelor aflate la putere, criteriul competenţei profesionale fiind eliminat în întregime.

Am enumerat doar câteva din promisiunile mincinoase ale fostei guvernării USL, preluate şi de actuala guvernare USD. Faptul că astăzi Guvernul Ponta 3 are o altă componenţă politică a cabinetului nu îi derobează de răspunderea şi obligaţia de a-şi respecta cuvântul dat în faţa populaţiei ţării. Un guvern responsabil nu şi-ar permite să se joace cu soarta a milioane de pacienţi invocând un fals pretext al lipsei fondurilor.

Politicile guvernamentale ale Guvernului Ponta 3 în domeniul sănătăţii demonstrează iresponsabilitatea şi neprofesionalismul decidenţilor din acest guvern, care au determinat emigrarea medicilor şi a cadrelor sanitare şi au lăsat categorii întregi de bolnavi fără medicamentaţia indispensabilă, periclitând astfel nivelul de sănătate şi speranţa de viaţă a românilor.

Vă mulţumesc.

Vasile Gudu, deputat PDL de Tulcea.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Domnule Firczak, vă rog, foarte pe scurt.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea se intitulează: "Rutenii nu vor destrămarea Ucrainei".

Se vede şi cu ochiul liber că, astăzi, Ucraina este într-un moment de răscruce. Ţinând cont de evenimentele care s-au derulat în ultimul timp, un aşa-zis reprezentant al rutenilor din Ucraina, preotul Dimitri Sidor din Uzgorod a făcut un anunţ, în numele rutenilor, spune el, prin care somează guvernatorul Potcarpaţi, că-i rus, sau al Zakarpatiei, cum se numeşte provincia în momentul de faţă, să organizeze un referendum pentru proclamarea iniţial a autonomiei acestei regiuni, după modelul Kosovo, vezi, Doamne, şi dacă până la 1 decembrie acest an nu se va realiza acest deziderat, atunci el, ca reprezentant al rutenilor, vrea să se pună în fruntea acestora pentru a se organiza manifestaţii care să ducă la proclamarea Transcarpatiei ca regiune autonomă iniţial şi independentă în final.

În momentul de faţă, Ucraina are nevoie de o serie de soluţii democratice care să fie în favoarea poporului ucrainean, în integralitatea sa, noi rutenii întotdeauna am spus că dorim o colaborare culturală pentru afirmarea identităţii noastre etnice. În Congresul mondial al rutenilor, în Consiliul mondial al rutenilor, organul care deliberează între congrese, de fiecare dată, acest deziderat a fost afirmat răspicat de reprezentanţii rutenilor din ţările vecine României şi Ucrainei.

De asemenea, Ucraina, în mod evident, trebuie să adopte un model privind atitudinea faţă de minorităţile naţionale şi cred că modelul românesc ar putea fi un exemplu foarte bun în viitor pentru atitudinea Guvernului de la Kiev faţă de minorităţile naţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnule Iacoban, vă rog. Tot aşa, foarte pe scurt, la cererea domnului Firczak.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică astăzi: "Dependenţa de păcănele face victime".

Dragi colegi,

În toamna anului 2013, la începutul celei de-a doua sesiuni parlamentare, am prezentat de la tribuna Parlamentului problematica dependenţei cauzate de jocurile de noroc în declaraţia politică: "România, o ţară vânată de ludomanie".

La finalul aceste declaraţii politice mi-am luat angajamentul elaborării unui act normativ care să contribuie la reducerea tragediilor sociale provocate de acest flagel extrem de periculos.

Săptămâna trecută am depus un proiect de lege prin care am urmărit interzicerea jocurilor slot machine şi în unităţile comerciale, unităţile de alimentaţie publică sau în sălile de jocuri care, în marea lor majoritate, nu respectau dispoziţii legale, Ffiind situate în imediata vecinătate a şcolilor, spitalelor, aşezămintelor culturale, iar tentaţia pentru tineri fiind accentuată, în special prin poziţionarea acestora în localuri care găzduiau ceea ce numim noi păcănele.

Dragi colegi, tema este de actualitate şi am speranţa că voi fi susţinut de fiecare dintre dumneavoastră pentru adoptarea acestui proiect de act normativ.

Statisticienii atrag atenţia că peste jumătate de milion de români joacă săptămânal la păcănele, profilul jucătorului pasionat având vârsta până în 29 de ani cu un venit mediu de 1200 de lei pe lună.

Conform unui studiu realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Europeană, România se află, la segmentul de vârstă între 15 şi 19 ani, printre primele locuri în Europa la rata sinuciderilor, cu un număr de 6,3 sinucideri la 100 de mii de locuitori, cu mult faţă de media europeană.

Mai mult, analizând ultimul barometru Eurostat, una din cauzele principale pentru rata ridicată de sinucideri este dependenţa patologică de jocuri, alături de sărăcie. Însă acelaşi barometru menţiona că unul din factorii determinanţi care concură la sărăcirea populaţiei este ludomania.

Principalul antidot găsit în rezolvarea acestei probleme este modificarea legislaţiei în vigoare, pentru că aşa cum s-a văzut, campania de educare a populaţiei şi de conştientizare a acesteia vizavi de pericolul ludomaniei nu a avut efect din cauza faptului că această dependenţă de jocuri de noroc este o afecţiune gravă, asimtomatică, de cele mai multe ori, negată de victime. Psihologii români susţin că, în cazul unei ludoman, salariul pe care îl câştigă la locul de muncă este epuizat după doar 3-4 zile, după care intervin cereri de împrumut la colegi şi cunoscuţi.

Principala caracteristică a subiectului vizat este p totală a logicii în timpul jocului, mintea fiind preocupată doar de problemele legate de joc. Deşi iese mereu în pierdere, ludomanul revine să joace, cu timpul devenind singura lui pasiune, familia apărându-i în universul său ca un element care-l disturbă sau în cel mai bun caz ca un element ocazional.

După ce elimină familia din grija lui zilnică, dependentul de jocuri de noroc este tot mai puţin preocupat de serviciu, studii recente arătând că un dependent îşi va pierde locul de muncă în maximum patru luni de la agravarea bolii. Lipsa jobului duce inevitabil la lipsa mijloacelor de existenţă şi deci la lipsa disponibilităţilor financiare pentru participarea la joc.

În acest sens, asemenea unui drogat care are nevoie de doză de drog şi ludomanul are nevoie de doza lui de joc, gândindu-se permanent la posibilitatea cea mai scurtă de a face rost de bani, chiar dacă această posibilitate ar însemna săvârşirea de infracţiuni cu un pericol social foarte ridicat, cum ar fi tâlhăria cu violenţă sau chiar omorul grav şi deosebit de grav.

Proiectul de lege pe care l-am promovat permite desfăşurarea jocului de tip slot machine doar în cazinouri şi agenţiile aparţinând Companiei Naţionale "Loteria Română". Sunt încredinţat de faptul că am ales cea mai bună soluţie şi una concretă pentru eradicarea acestui flagel deosebit de periculos care ar putea să transforme secolul XXI într-un secol al dependenţei foarte greu controlabile.

Îmi doresc, pe această cale, ca fiecare dintre dumneavoastră, înţelegând importanţa acestui act normativ, să-l susţină, să-l voteze, astfel încât societatea românească să fie apărată de această boală deosebit de periculoasă care ar putea pune stăpânire odată cu trecerea timpului şi cu intrarea în pasivitate a organelor reprezentative ale statului român.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi Sorin-Avram Iacoban.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc şi eu.

Domnul Crăciunescu de la PNL, vă rog.

Domnule Crăciunescu, vă rog.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Locurile de muncă pentru tineri o problemă a României".

Ca o măsură de creştere a competitivităţii Uniunii Europene la nivel global şi pentru reducerea impactului negativ al crizei financiare asupra economiei, Comisia Europeană a adoptat Strategia Europa 2020, în care a fost agreată ca ţintă generală pentru anul 2020 creşterea ratei ocupării forţei de muncă la nivelul Uniunii Europene până la nivelul de 75% pentru populaţia cu vârste cuprinse între 20-64 de ani.

România se confruntă astăzi cu un exod al tinerilor din ţară, ca urmare a acestui lucru statul pierde investiţiile alocate pentru formarea lor. Acestea ajung la 10.000 de euro pentru nivelul preuniversitar şi aproximativ 13.000 euro pentru absolvenţii care au urmat şi studii superioare.

Acest aspect, plecarea tinerilor, se regăseşte în domeniul învăţământului. Se cunoaşte foarte bine lipsa de personal didactice de care suferă sistemul românesc de învăţământ. În anul universitar 2011-2012, din totalul de 42.498 de posturi didactice din învăţământ, doar 56,79% dintre acestea au fost ocupate de titulari, restul de 43,21% fiind posturi ocupate de suplinitori. Această situaţie se datorează salariilor foarte mici, care nu sunt deloc atractive pentru tinerii absolvenţi. Politici din partea statului, care să atragă pe cei ce au terminat studiile cu rezultate deosebite către domeniul educaţiei, în acest moment, nu există.

Un alt domeniu care este afectat de lipsa specialiştilor este cel medical. Conform unui raport al Ministerului Sănătăţii, avem doar jumătate din numărul necesar de medici, fapt ce ne situează în coada Europei în privinţa numărului de medici raportat la numărul de locuitori.

Medicii, care doresc să lucreze în străinătate aleg în cele din urmă să părăsească România. Aproape 60% din numărul total al medicilor rezidenţi din România au solicitat actele necesare pentru a putea munci în alte state, care oferă salarii şi beneficii adecvate pentru o astfel de profesie. Ţările preferate sunt Franţa, Belgia, Germania, Marea Britanie care oferă salarii cuprinse între 5.000 şi 7.000 de euro.

Un alt segment din tineretul României care nu are nicio perspectivă este format din tinerii din mediul rural care nu au opţiuni avantajoase de a-şi construi o viaţă decentă la ţară. Ei aleg să-şi părăsească părinţii şi satul natal în favoarea marilor oraşe din România sau din străinătate. Vitalitatea satului românesc se stinge treptat din cauza oportunităţilor reduse de studiu şi de acces pe piaţa muncii în localităţile rurale. Tinerii care provin din sate şi comune au nevoie de motivaţie pentru a se întoarce în locurile natale, pentru a ajuta comunităţile lor să se dezvolte, participând la dezvoltarea socio-economică a mediilor din care provin.

Este o provocare această plecare a tinerilor din ţară pentru clasa politică şi trebuie găsită o rezolvare în această problemă.

Mulţumesc.

Grigore Crăciunescu, deputat de Iaşi.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc şi eu.

Domnule Urcan, PDL, vă rog.

Domnul Ionaş-Florin Urcan:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Vin astăzi din nou în faţa dumneavoastră cu o declaraţie politică şi o întrebare în acelaşi timp: "Azomureş va avea oare aceeaşi soartă ca şi Oltchim-ul?"

Din nefericire, asistăm astăzi la efectele măsurilor dezastruoase pe care incompetentul guvern al USL a decis să le ia referitor la liberalizarea preţului la gazele naturale.

Societăţi comerciale, mari consumatoare de gaz metan, precum Azomureş, din judeţul Mureş, anunţă astăzi sistarea activităţii şi trimiterea angajaţilor în şomaj, pentru motivul, lesne de înţeles, măsura liberalizării preţului la gaz, cu efectul creşterii acestor costuri, nu va putea fi suportată de către companie.

Ţin să fac precizarea că Partidul Democrat Liberal a solicitat în repetate rânduri Guvernului României, dar şi Fondului Monetar Internaţional şi altor instituţii europene abilitate, amânarea aplicării calendarului privind liberalizarea preţului la energie, pentru perioada 2015-2017, în vederea realizării unei analize comune, strategice şi corecte asupra impactului acestor măsuri asupra economiei, a industriei româneşti, a consumatorului vulnerabil, precum şi a explorării unor variante clare şi eficace de sprijin în acordarea de facilităţi comerciale, după caz.

De asemenea, PDL a propus eliminarea preţurilor discriminatorii aplicate capitalului autohton şi celui străin, renegocierea preţurilor reglementate în condiţiile nerealizării creşterii economice stabilite şi a creşterii deficitului bugetar, în condiţiile absenţei capitalului necesar pentru modernizarea şi eficientizarea tehnologică a industriilor mari consumatoare de energie electrică şi gaz metan.

Dar toate aceste propuneri au trecut ca vântul prin capul gol al premierului Ponta, care se va trezi cu mii şi mii de şomeri proveniţi din astfel de sectoare economice de producţie, precum Azomureş din Târgu Mureş.

Minciuna USL, promovată începând cu anul 2012, anul victoriei cuplului Ponta-Antonescu, nu numai că a prins contur, dar stă acum să explodeze, producând efecte dramatice în rândul industriei româneşti.

După ce lamentabil au eşuat cu privatizările CFR Marfă şi Oltchim, după ce au strangulat mediul de afaceri cu multiple biruri, taxe pe stâlp şi accize nejustificate, iată că măsurile luate de Guvern, prin delăsare, incapacitate şi incompetenţă, riscă să trimită multe companii spre faliment, sporind în mod masiv şomajul.

Să nu uităm nici faptul că bugetele locale ale localităţilor unde aceste companii îşi au sediul, vor fi pe deplin afectate, punând în dificultate previziunile bugetare ale primăriilor, care vor trebui să regăsească sau să-şi găsească alte surse pentru a acoperi golurile create.

Dar lui Ponta şi lui Antonescu nu le-a păsat, nu le pasă şi nici nu le va păsa vreodată de aceste inepţii şi distrugeri. Ei au doar un singur gând: cum să ajungă preşedinţi de ţară, continuând povestea mincinoasă a unor promisiuni în care nu mai cred nici măcar ei.

Ei vor să propage încontinuu incompetenţa, jaful şi imunitatea ca un zid de protecţie pentru apărarea grupurilor de interese ascunse sub umbrela protectoare ale propriilor partide, ale baronilor locali şi penali care aşteaptă banul public să-l trimită spre buzunarele firmelor de casă.

Guvernul socialist al lui Ponta va rămâne in istoria României ca cel mai incompetent Guvern, cel care a pus pe butuci întreaga industrie românească.

Nu pot să mai fac decât un apel public adresat tuturor românilor, mureşenilor în special, să nu mai creadă nimic din ceea ce spun aceşti doi păpuşari imberbi ai politicii româneşti, Ponta-Antonescu, să sancţioneze ori de câte ori vor avea ocazia promisiunile lor, demagogia lor, incompetenţa lor, baroniada lor şi minciuna lor.

Vă mulţumesc.

Deputat Florin Urcan, Mureş.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Moldovan de la Partidul Conservator.

Rugămintea mea fierbinte: încercaţi să vă încadraţi în vreo două minute, aşa, pentru că mai sunt încă 15 colegi care vor să vorbească.

Domnul Ioan Moldovan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Asta nu înseamnă că stau cu cronometrul, eu v-am rugat ca prieten.

Domnul Ioan Moldovan:

Declaraţia mea politică se intitulează "Banii din acciza pe carburanţi vor merge către construcţia de autostrăzi".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă declar un susţinător al măsurii luate de Guvern în vederea adoptării actului normativ în baza căruia transportatorilor care au licenţă de transport şi prezintă factura legală de alimentare cu motorină le va fi returnată, trimestrial, o parte din acciza de 7 eurocenţi pe litrul de carburant. În acest sens, transportatorii care operează legal vor suporta doar 3 din cei 7 cenţi ai accizei.

Stimaţi colegi, un lucru important de ştiut este că banii din acciza pe carburanţi vor merge către construcţia de autostrăzi. Această acciză poate fi o resursă cu care să asigurăm fie proiecte strict pe buget sau proiecte PPP, fie cofinanţarea pentru proiectele de autostrăzi.

Consider că acciza pentru autostrăzi nu va avea impact major asupra românilor, în contextul în care guvernul dă înapoi transportatorilor 4 eurocenţi din 7, impactul va fi mai redus deoarece aceştia nu vor mai ajunge în preţuri, iar lanţul de scumpiri va fi stopat. Impactul accizei ar fi astfel, practic, de doar 0,2 puncte procentuale.

Stimaţi colegi din opoziţie, am rugămintea ca atunci când arătaţi cu degetul spre deciziile actualei puteri, astăzi criticate de dumneavoastră, să vă uitaţi în urmă la dezastrul pe care l-aţi făcut prin tăierile de pensii şi salarii, disponibilizările în masă pe care le-aţi făcut şi lista poate continua.

Vă mulţumesc.

Ioan Moldovan, Cluj.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc foarte mult.

Are cuvântul domnul Dîrzu.

Domnul Ioan Dîrzu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Liderii Consiliului Judeţean Alba şi ai Primăriei Alba Iulia, PDL-PNL, trebuie cercetaţi penal pentru subminarea economiei locale".

Dragi colegi parlamentari,

Dragi prieteni şi români din toată ţara,

Declaraţia mea politică de astăzi are ca menire să tragă un semnal de alarmă asupra abuzurilor comise de către majoritatea PDL-PNL din Consiliul Judeţean Alba şi din Consiliul Local Alba Iulia. În absenţa de proiecte de dezvoltare locală, ambele partide şi liderii acestora, Mircea Hava, Ion Dumitrel şi Teodor Atanasiu, au reuşit să arunce judeţul într-un colţ de umbră.

Rata şomajului a ajuns la nivelul judeţului Alba la aproximativ 11%, aproape 20.000 de persoane fără un loc de muncă, din cauza acestor interese politice minore. Liderii PDL şi PNL se gândesc astăzi doar la alianţe politice în loc să caute soluţii de dezvoltare a judeţului şi a municipiului Alba Iulia. Miza acestor discuţii: împărţirea bugetului local şi judeţean.

Totul face parte dintr-un program, se pare bine pus la punct, de controlare a judeţului Alba. Prima etapă programată în acest sens este exercitarea unei presiuni enorme asupra primarilor PSD. Profitând de miza scăzută a alegerilor europarlamentare pentru aleşii locali, PDL şi PNL caută astăzi să preseze primarii PSD, ameninţându-i cu scăderea bugetelor şi controale abuzive din partea autorităţilor judeţene.

A doua etapă programată constă în sărăcirea judeţului. O rată ridicată a şomajului şi controlul asupra distribuţiei ajutoarelor sociale reprezintă mixul prin care PDL şi PNL au controlat judeţul Alba în ultimii aproape 20 de ani. Ei sunt adevăraţii continuatori ai practicilor vechi din politica românească. Singurul lucru care îi poate convinge să se modernizeze poate fi un vot de blam dat de cetăţenii încă prea speriaţi să lupte împotriva acestei reţele de interese locale.

A treia etapă programată este slăbirea reţelei politice a opoziţiei din Alba, şi în special a PSD. Se caută astfel a se influenţa membrii PSD să blocheze activitatea companiilor conduse de simpatizanţi ai opoziţiei din Alba sau se ameninţă familia liderilor opoziţiei. Aceste practici rămân din păcate ascunse, întrucât justiţia pare a fi controlată din exterior de către regimul Băsescu şi acoliţii săi. Obiectivul pentru PDL şi PNL este câştigarea alegerilor euro-parlamentare pentru a putea îndepărta prin diverşi interpuşi liderii PSD din Alba şi a plasa în locul lor marionete politice.

A patra etapă programată este promovarea la nivel central a alianţei între PDL şi PNL. Astfel, liderii din judeţ pot emite pretenţia de a controla şi influenţa politica naţională a partidelor lor. Prin această operaţiune Mircea Hava, Teodor Atanasiu şi Ion Dumitrel vor putea extinde această reţea şi acest posibil program la nivel naţional.

Ce se poate însă face pentru a bloca acest program?

Soluţia constă în a da curajul oamenilor să spună ceea ce ştiu şi cunosc.

Împreună cu premierul Victor Ponta căutăm soluţii pentru a aduce investiţii importante creatoare de locuri de muncă în judeţul Alba, capabile să reziste presiunilor şi intereselor locale. Un exemplu în acest sens este investiţia de la Daimler din municipiul Sebeş. Prin crearea acestor locuri de muncă se demonstrează că nu este nevoie de Hava, Atanasiu şi Dumitrel pentru ca judeţul să prospere. Dezvoltarea municipiului Sebeş devine o prioritate pentru că putem astfel arăta că opoziţia din judeţ poate face lucruri bune pentru cetăţeni. Un alt exemplu este finalizarea Autostrăzii Deva-Sibiu şi demararea construcţiei autostrăzii Sebeş-Turda. Astfel, judeţul este scos din izolare şi se observă ce poate face un guvern interesat de soarta cetăţenilor din judeţul Alba.

Pornind de la aceste reuşite şi de la afirmarea cu tărie a dorinţei Guvernului României de a se implica în judeţ, vrem să transmitem cetăţenilor că nu sunt singuri împotriva reţelei politice PDL-PNL. Suntem aici pentru a-i proteja, îndruma şi pentru a salva judeţul Alba de la prăbuşire şi sărăcie. Doar cu ajutorul lor putem elibera judeţul de portocaliu şi anexa gălbejită, iar primul pas este să afirmăm cu încredere că autorităţile statului trebuie să se sesizeze pentru a-i cerceta penal pe liderii acestor partide pentru subminarea economiei locale. Credem cu tărie că o altă majoritate la nivel local şi judeţean poate aduce dezvoltarea în judeţul Alba şi în municipiul Alba Iulia şi vom afirma acest lucru din ce în ce mai puternic în perioada care urmează.

În invit astfel pe toţi cei care cred cu sinceritate într-o nouă şansă pentru judeţul Alba, inclusiv membri PDL sau PNL, să vină alături de noi în încercarea noastră de a lupta împotriva acestei reţele cu tendinţe mafiote.

Ioan Dîrzu, deputat, Colegiul nr.5 Apuseni, Teiuş.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Doamna Varga, PNL. Vă rog.

La microfon, doamnă. Dacă vreţi să depuneţi fără să citiţi, n-am nimic împotrivă.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se referă la "Încălcarea dreptului de proprietate al proprietarilor de păduri de Guvernul Ponta 3".

Partidul Naţional Liberal a luptat şi luptă în continuare pentru respectarea drepturilor individuale şi în mod special pentru dreptul de proprietate. România, ca stat de drept, are obligaţia să asigure respectarea acestui drept garantat de Constituţie, legea fundamentală a ţării.

În timpul mandatului meu de ministru eforturile de respectare a dreptului de proprietate pentru proprietarii care au suprafeţe de pădure situate în siturile de importanţă comunitară "Natura 2000" s-a concretizat printr-un act normativ, respectiv o hotărâre de guvern privind adoptarea metodologiei de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat pentru compensaţii, reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor.

Practic, prin acest act normativ, se respectă de fapt dreptul de proprietate al persoanelor care deţin suprafeţe de pădure şi care nu puteau beneficia de uzufructul pădurii din cauza restricţiilor legislaţiei privind "Natura 2000". Ca ţară, ne-am asumat obiectivul european şi global de a proteja şi conserva biodiversitatea şi natura din aceste parcuri naţionale, dar pe de altă parte, este esenţial să respectăm dreptul de proprietate. Astfel, prin restricţiile pe cale le au, proprietarii trebuie să beneficieze de aceste compensaţii, iar numai bunele intenţii, fără rezultate concrete, duc la încălcarea acestui drept fundamental al cetăţenilor ţării.

Din păcate, în ciuda atitudinii şi declaraţiilor de susţinere a acţiunilor miniştrilor PNL, s-a dovedit că premierul Ponta acţiona şi acţionează favorabil numai la nivel declarativ şi că de la vorbă la faptă e cale lungă. Astfel, acest act normativ, deşi a fost aprobat atunci când Partidul Naţional Liberal era partener în alianţa de guvernare, în şedinţa de guvern din data de 12 februarie 2014, el nu a fost publicat nici până azi, deci practic nu a intrat în vigoare. Este o dovadă în plus că acest Guvern Ponta 3 foloseşte o dublă măsură, public îşi asumă lucruri, iar în practică, nu.

În aceste împrejurări, putem pune la îndoială dorinţa premierului şi partidului pe care îl reprezintă, Partidul Social Democrat, de a debloca o situaţie nedreaptă pentru proprietarii de păduri, situaţie care durează încă din anul 2009, de când au fost sistate aceste compensaţii.

Partidul Naţional Liberal, prin miniştrii săi, a impus practic în Guvern adoptarea legislaţiei necesare pentru acordarea de compensaţii pentru proprietarii de păduri care au suprafeţe în situri "Natura 2000".

Acum îl somăm pe primul-ministru şi Guvernul Ponta 3 şi, de asemenea, somăm Partidul Social Democrat să respecte Constituţia, hotărârile asumate şi adoptate şi să pună în aplicare acest act normativ dând proprietarilor ceea ce li se cuvine.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc.

Domnul Irimie. Şi pe urmă PDL-ul, domnul Matiuţa.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Ziua naţională a martirilor anticomunişti."

Regimul comunist a fost instaurat în România începând din anul 1945 şi a durat până în decembrie 1989, când a fost eradicat în urma Revoluţiei române.

Din punct de vedere teoretic, comunismul s-a pretins a fi o civilizaţie în care diferenţele de clasă ar dispărea, iar oamenii ar putea trăi într-o libertate şi egalitate. În schimb, milioane de români au fost forţaţi să trăiască într-un sistem represiv şi opresiv, iar toţi cei care se opuneau ideologiei sau regimului comunist erau declaraţi "duşmani ai poporului", fiind urmăriţi, arestaţi, condamnaţi şi deţinuţi în condiţii inumane.

În temniţele sistemului totalitar au fost încarceraţi peste o jumătate de milion de deţinuţi în lunga perioadă de opresiune, pentru care nicio persoană nu a fost trasă la răspundere.

Condamnarea atrocităţilor la care au fost supuşi martirii anticomunişti este astăzi o obligaţie morală a statului român.

În perioada comunistă au fost multe voci care au atras atenţia asupra modului agresiv şi represiv în care era condusă ţara, asupra lipsurilor şi suferinţelor în care trăia poporul român şi asupra cenzurii şi modului restrictiv în care era îngrădită presa şi libertatea de exprimare.

Măsura pentru cererea de drepturi şi libertăţi a fost anchetarea şi întemniţarea celor care se opuneau ideologiei comuniste şi foarte mulţi au murit în aceste temniţe.

Din păcate, constat astăzi că torţionarii şi nomenclaturiştii sunt răsplătiţi cu pensii foarte mari, iar martirii anticomunişti sunt pomeniţi tot mai rar.

Doamnelor şi domnilor,

Prin instituirea la data de 25 martie a Zilei naţionale a martirilor anticomunişti, se recunosc meritele şi lupta acestora împotriva regimului comunist şi se va aduce un omagiu jertfei lor.

În acelaşi timp, generaţia tânără va conştientiza atrocităţile şi abuzurile regimului totalitar comunist, sedimentând în suflet un sentiment de profund respect faţă de martirii anticomunişti.

Deputat al Partidului Conservator de Cluj, Mircea-Vicenţiu Irimie.

Domnilor colegi, depun totodată încă o declaraţie politică, care se intitulează "Programul internship organizat de Guvernul României".

Vă mulţumesc tuturor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

PDL-ul. Domnule Matiuţa, vă rog.

Domnul Liviu Laza-Matiuţa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de azi am intitulat-o "România, printre cele mai scumpe ţări europene."

Suntem, după Bulgaria, ţara cu cea mai slabă putere de cumpărare. După majorarea de la 1 aprilie, românii vor plăti printre cele mai mari tarife la combustibil. În România preţul mediu al unui litru de benzină a ajuns la 1,42 euro, iar la motorină a ajuns la 1,45 euro per litru.

Şi ţigările s-au scumpit cu circa 30 de bani pe pachet, potrivit noilor preţuri, afişate deja de comercianţi.

Un român care face plinul de două ori pe lună va avea de plătit de acum cu circa 40 de lei în plus, la un rezervor de 50 l. Dacă este şi fumător, va cheltui alţi 6 lei, suplimentar pe lună, pentru cumpărarea unui pachet de ţigări pe zi.

Doar aceste noi cheltuieli, care pot fi cuantificate, înseamnă circa 550 lei în minus, din bugetul unui român, într-un an.

În curând apar scumpirile la alimente, cel mai repede apar scumpirile la fructe şi legume proaspete, unde aprovizionarea se face zilnic. În afara acestor majorări, românii plătesc şi gaze mai scumpe cu 2%.

Consumul s-a redus drastic, nimeni nu îşi mai permite să aplice majorări peste cele necesare, pentru că nu se mai vinde marfa.

Toate aceste majorări au fost făcute la presiunea baronilor PSD şi PNL pentru a completa veniturile pentru puşculiţa de campanie.

O altă cauză a scumpirii carburanţilor este privatizarea Petrom, parafată de Adrian Năstase, care a eliminat posibilitatea ca Guvernul să poată interveni asupra preţului de piaţă intern al carburanţilor.

Guvernul nu face altceva decât să mintă şi să manipuleze în continuare, în timp ce românii asistă la o deteriorare din ce în ce mai gravă a nivelului de trai.

Deputat PDL de Bihor, Liviu Laza-Matiuţa.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Florin Tătaru, PSD. Vă rog.

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Integrarea europeană a Republicii Moldova este o datorie morală, o corecţie a unei nedreptăţi istorice şi o oportunitate economică pentru România".

Stimaţi colegi,

Expansionismul rusesc la Marea Neagră va reprezenta permanent o ameninţare la securitatea teritorială, politică şi fizică a poporului român. Amintirea nu îndepărtată a ocupării teritoriale de către Armata Roşie, lagărele de concentrare şi epurarea politică a elitei româneşti, desprinderea de teritorii şi trimiterea în Siberia vor fi un avertisment permanent a ceea ce reprezintă Rusia pentru popoarele vecine. Pentru secolul al XXI-lea, ocuparea militară a Crimeii reprezintă doar o trezire dureroasă pentru orice contemporan.

Suntem datori pentru poporul român lăsat în urmă în Uniunea Sovietică în 1944 să facem toate eforturile pentru ca sărăcia si precaritatea vieţii din Republica Moldova să fie întoarse către un alt tip de viitor, o altă viaţă, decentă şi cu mai multă certitudine fată de viitor. Este de ajuns că românii de la Cernăuţi, vechea noastră vatră a Bucovinei, nu vor avea acest privilegiu prea curând, dar poate că o deschidere reală a Ucrainei către Europa, şi chiar o integrare a sa, va duce la spaţiul liber economic, social şi politic necesar pentru corectarea nedreptăţilor istorice.

Trendul european al Republicii Moldova, integrarea în Uniunea Europeană nu mai pot fi întoarse. Vechea ordine a însemnat nu doar sărăcie şi pierderea demnităţii, dar şi menţinerea unui No man’s land tampon între cele două imperii, de răsărit şi apus. Mai mult, odată cu blocarea tuturor produselor agricole şi produselor viticole moldoveneşti pe piaţa rusească, moldovenii basarabeni sunt obligaţi să se integreze în piaţa europeană.

Avem de aceea acum o reală oportunitate de a cere, de a formula, de a anunţa, transparent şi cu curaj ceea ce naţiunea noastră ar fi trebuit să facă de mult. Acest lucru nu trebuie să pară doar romantic şi rupt de realitate, ci trebuie făcut pragmatic şi cu atenţie faţă de viitorul nostru geopolitic. Nu doar ruşii îşi anunţă spaţiul vital, Uniunea Europeană sau Turcia, ca actori regionali, dar şi România trebuie să facă acest lucru, ca stat care a evoluat în stabilitate şi dezvoltare în ultimii 20 de ani. Republica Moldova trebuie să fie o prioritate strategică a României, economic, politic, moral şi pragmatic.

Pentru a compensa subdezvoltarea de la graniţa estică a Uniunii Europene, pentru a ne coordona eforturile avem ocazia să solicităm partenerilor europeni sprijin.

Confruntată cu sărăcie şi lipsă de resurse, atât Moldova noastră, cât şi Moldova de dincolo de Prut, dacă este să deschidem către dezvoltare cele două Moldove vom avea nevoie de mult mai mulţi bani, iar această oportunitate bate la uşă. Uniunea Europeană este alături de noi nu numai în compasiune. A făcut pentru Republica Moldova un pas uriaş, liberalizând dreptul la liberă circulaţie a moldovenilor în Uniunea Europeană. Nimeni nu se aştepta ca Europa să deschidă uşa aşa de repede, însă realităţile au impus-o. Şi Uniunea Europeană are tendinţa de extindere, şi acest lucru trebuie folosit şi în favoarea noastră.

Guvernul României, şi chiar Parlamentul ar trebui să facă paşi transparenţi şi să anunţe măsuri concrete către ceea ce trebuie să fie reunificarea prin integrarea europeană a Republicii Moldova. De aceea, cer tuturor politicienilor de a ieşi din zona gri a lucrurilor spuse cu voce scăzută şi de a declara cu voce tare dreptul nostru la normalitate.

Să sperăm că criza ucraineană se va termina cu semnarea unui acord de aderare pentru românii de peste Prut.

Deputat PSD, Florin Tătaru.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Chirteş.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

"Salvaţi aurul verde al României!"

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Marele silvicultor Marin Drăcea, autorul primului tratat de silvicultură din România, a scris, citez: "În evoluţia pădurilor şi economiei forestiere a unei ţări vine o epocă, mai mult sau mai puţin lungă, în care poporul respectiv, cu o furie şi cu inconştienţă, uneori de proporţii uriaşe, îşi jefuieşte şi îşi mutilează singură patrimoniul său forestier, moştenit de la generaţiile anterioare... Numai conştiinţa forestieră a poporului respectiv în acel moment critic - dacă există şi atât cât există - poate pune stavilă furiei distrugătoare, care apare ca o dezlănţuire anarhică a elementelor naturii".

Ceea ce se întâmplă azi cu pădurile noastre nu este altceva decât o confirmare a acestui avertisment teribil. Astăzi în România s-a ajuns ca, din suprafaţa totală, pădurea să reprezinte doar 27,2%, comparativ cu 70 - 80% din suprafaţa existentă în vremea dacilor.

Dependenţa multor comunităţi de păduri, coroborată cu starea socială, nivelul de trai al multor cetăţeni, lipsa unei legislaţii coerente, dublată de interesul companiilor multinaţionale pentru lemnul din România, creează o presiune extraordinară asupra pădurii, care poate crea fenomene ce devin, pe zi ce trece, tot mai incontrolabile.

Corpul silvic are obligaţia de a identifica cauzele care au dus la situaţia gravă de astăzi a fondului forestier, iar noi, politicienii, avem obligaţia de a-i asculta şi de a face o legislaţie funcţională în sensul apărării fondului forestier naţional. Efectele erorilor umane care au loc în prezent în ceea ce priveşte administrarea pădurilor vor fi sesizate şi, mai ales, decontate în următorii 25-30 de ani de generaţiile următoare.

Principalele cauze care au determinat despăduririle, constituind astfel un adevărat dezastru ecologic produs prin aceste tăieri ilegale, atât din pădurile şi păşunile împădurite private, cât şi din proprietatea publică sunt: lipsa unui cadru legislativ silvic coerent, simplu şi clar, care să poată asigura protecţia şi paza fondului forestier naţional; subminarea autorităţii silvicultorului în păduri, prin acţiuni de intimidare, multe pornind de la factorul politic, care a intervenit direct şi nemijlocit în activitatea din sectorul silvic, precum şi atitudinea unor instituţii ale statului care în mod deliberat denigrează constant silvicultorul.

Orice intenţie de amânare a adoptării noului Cod silvic duce zilnic la dispariţia a zeci de hectare de pădure din toate regiunile ţării. Orice amânare a adoptării legislaţiei subsecvente duce la afectarea întregului patrimoniu forestier al României.

Nu vreau să acuz pe nimeni, însă prin modul cum acţionăm noi, toţi cei care ţinem în mâini frâiele legislaţiei româneşti, condamnăm generaţiile viitoare la un mediu poluat, dominat de peisajele dezolante ale fostelor noastre păduri seculare şi, cu siguranţă, copiii noştri ne vor condamna şi judeca aspru.

Vă întreb pe toţi: ce fel de ţară vreţi să lăsăm copiilor noştri? Uitaţi-vă la cum arată pădurile, apele noastre: murdare, depopulate, pline de reziduuri! Uitaţi-vă ce se întâmplă azi cu Delta Dunării, cu toate arealele naturale care, până mai ieri, erau mândria României! Am ajuns într-un punct în care orice nepăsare, orice ignorare a problemei este criminală, antinaţională şi inumană. Aici nu mai discutăm despre o problemă politică, discutăm doar despre viitorul copiilor acestei ţări.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Blăjuţ. Cu rugămintea, un minut, domnule Blăjuţ, cum mi-aţi promis de altfel.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să fiu foarte scurt.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Economia ieşeană abia-şi mai trage sufletul".

După cinci ani de criză şi doi ani de promisiuni neîndeplinite din partea actualilor guvernanţi, economia ieşeană continuă să dea înapoi. Marea majoritate a indicatorilor economici judeţeni sunt mult inferiori mediei naţionale.

Astfel, potrivit datelor furnizate de Direcţia judeţeană de statistică, în ultimul an, producţia industrială a Iaşiului a scăzut cu aproape trei procente. De asemenea, exporturile Iaşiului au stagnat. Totuşi, cum şi importurile au scăzut şi ele cu 18,5%, soldul balanţei comerciale a judeţului a ajuns pozitiv, în sumă reală de 100 de milioane de euro.

Dar aici trebuie făcută o observaţie: plusul balanţei comerciale provine aproape exclusiv din exportul de maşini, aparate, echipamente şi mijloace de transport, adică pe seama producţiei realizate de două firme cunoscute din Iaşi. Din păcate, la toate celelalte categorii de produse industriale, importurile judeţului nu au depăşit cu mult exporturile.

Nici la capitolul salariaţi, Iaşiul nu stă mai bine. Astfel, dacă pe ţară numărul salariaţilor a crescut în decurs de un an cu 16.400 de persoane, la Iaşi el a scăzut cu 436 de angajaţi.

De asemenea, deşi salariile din Iaşi au crescut conform unei medii naţionale, totuşi, salariul mediu net la Iaşi este de 1.492 lei, mai mic cu 8% faţă de media naţională.

Cât priveşte investiţiile străine înregistrate la Iaşi anul trecut, acestea au fost taxate drept "nesemnificative".

Trecând în revistă toate aceste date alarmante, descoperim cu tristeţe că distanţa dintre celelalte oraşe mari ale României şi Iaşi, la capitolul performanţă în economie, continuă să crească.

Şi când te gândeşti că principala promisiune a USL pentru ieşeni, lansată într-o manifestare de grandoare, doar în urmă cu un an şi jumătate, a fost tocmai scoaterea capitalei Moldovei din izolare.

Dar la alianţa mult votată să nu te duci cu sacul!

Deputat independent de Iaşi, Viorel Blăjuţ.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Domnul Alexe. Se pregăteşte domnul Bălan.

Domnul Costel Alexe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi priveşte insolvenţa persoanelor fizice şi aş vrea să vă reţin atenţia cu privire la unul dintre cele mai importante subiecte ale României, din punctul meu de vedere, noul Cod al insolvenţei şi poziţia Partidului Naţional Liberal în contextul politic actual.

Partidul Naţional Liberal susţine introducerea urgentă a legislaţiei privind insolvenţa persoanelor fizice ca parte integrantă a noului Cod al insolvenţei. Această măsură va avea ca efect dinamizarea economiei României.

Din 2010, proiectul a fost adoptat de Senatul României, iar Camera Deputaţilor este acum Cameră decizională. În repetate rânduri, reprezentanţii Partidului Naţional Liberal au solicitat adoptarea acestei măsuri, dar PSD s-a opus.

Îi solicităm lui Victor Ponta, din calitatea sa de preşedinte al PSD, să permită finalizarea şi punerea în practică a acestei pârghii care ar aduce sănătate în economia românească.

Este nevoie de o voinţă politică comună reală, nu doar declarativă, pentru adoptarea insolvenţei persoanelor fizice, care trebuie să aibă aceleaşi drepturi ca şi companiile. Orice individ are dreptul să o ia de la capăt, fără niciun alt stigmat sau istoric.

România trebuie să-şi asume ceea ce şi-a asumat o întreagă Europă: declararea falimentului persoanelor fizice care au credite la bănci. Creditele restante devin risc de ţară, consumul stagnează pe fondul lipsei de lichidităţi, riscul executărilor silite îi ameninţă pe tot mai mulţi români. Acestea sunt realităţile pe care Guvernul actual ar trebui să le aibă în vedere pentru a urgenta adoptarea măsurilor susţinute de Partidul Naţional Liberal.

Reducerea datoriilor persoanelor fizice, a căror supraîndatorare reprezintă o frână majoră pentru creşterea economică, este una din direcţiile principale pentru potenţarea creşterii economice, fapt încă semnalat de către directorul general al FMI, Christine Lagarde.

Insolvenţa personală este o procedură supravegheată judiciar pentru restructurarea situaţiei financiare a unui debitor, care se aplică în ţări precum: Marea Britanie, Franţa, Olanda, Portugalia, Germania, Polonia, Cehia, Letonia, Slovenia, Irlanda, Estonia sau Lituania, iar la recomandarea FMI, Ungaria se va alătura acestor state.

Lipsa unor asemenea reglementări speciale ar fi de natură să creeze o situaţie discriminatorie faţă de ceilalţi cetăţeni europeni nerezidenţi în România, dar care au credite în România, şi cărora li se aplică legislaţia din ţara de provenienţă.

Există un dublu standard împotriva căruia noi, liberalii, am ales să luptăm. Nediscriminarea este un atribut pentru care PNL militează şi dumneavoastră trebuie să îl protejaţi. Prin acest proiect, PNL dă şansa individului la un nou început, care construieşte avantaje pentru cetăţean, care pe termen lung nu dezavantajează sistemul bancar, iar pe termen mediu ajută în mod cert economia şi reinserţia socio-economică a debitorului insolvent de bună-credinţă.

Controversata Electorată propusă de domnul Victor Ponta amâna doar nişte datorii, stabilea un plafon care nu se sprijinea pe niciun argument financiar şi crea discriminări sociale nejustificate. Proiectul PNL creează condiţii ca oamenii să-şi plătească datoriile prin propriul lor efort, şi nu prin pomană. Aceasta este diferenţa între insolvenţa persoanelor fizice, proiect PNL, şi Electorata PSD.

Românii contează pe noi să-i reprezentăm în lupta cu partidul-stat - PSD. În prima bătălie electorală din acest an, cea pentru europarlamentare, avem obligaţia faţă de oameni să ne mobilizăm, să le demonstrăm că am rămas cei care le apără interesele.

Rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European are, dincolo de miza europeană, şi o putere simbolică în politica internă. Liberalii au capacitatea de a obţine un rezultat de 25% la europarlamentare, care va reînvesti PNL cu legitimitatea de a conduce lupta împotriva tendinţei de PSD-izare a României.

Acesta este obiectivul nostru de etapă, care ne va ajuta să ne atingem obiectivul final al PNL - câştigarea alegerilor prezidenţiale. Doar un preşedinte liberal reprezintă singura garanţie că România nu va fi la discreţia PSD.

Am demonstrat în repetate rânduri faptul că PNL este un partid unit, care îşi arată rezistenţa şi forţa mai ales în momentele cruciale ale politicii româneşti.

Deputat de Iaşi, Costel Alexe.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, domnul Alexe.

Domnul Bălan are cuvântul.

Domnul Aurelian mai este în sală?

Nu, deci domnul Bălan şi închidem.

Domnul Ion Bălan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Ziua Mondială a Sănătăţii".

Din 1950, Ziua Mondială a Sănătăţii este celebrată la 7 aprilie, cu o temă anuală care evidenţiază un domeniu prioritar pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ocazie pentru întreaga lume de a se concentra asupra unei probleme de sănătate publică la nivel global.

Anul acesta, tema campaniei este reprezentată de bolile transmise prin vectori - ţânţari, muşte, gândaci, căpuşe, melci - care pot transmite boli de la o persoană la alta, dintr-un loc în altul. Bolile transmise prin vectori reprezintă 17% din povara globală estimată pentru toate bolile infecţioase.

Această zi ne dă nouă, tuturor, ocazia să celebrăm contribuţia remarcabilă, eforturile şi progresele făcute de unii medici români şi să ne gândim cu mult mai bine la noi soluţii, care să facă din sistemul sanitar românesc unul european, competitiv şi în stare să răspundă nevoilor de asistenţă medicală ale românilor.

În această zi de sărbătoare, nu voi reveni asupra cifrelor care vorbesc despre exodul personalului medical şi nici despre lipsurile evidente din sănătatea românească. Vreau, în schimb, să amintesc de tinerii care continuă să se îndrepte în număr mare spre acest domeniu. Investiţia noastră în ei trebuie să se vadă peste ani, dar contextul naţional trebuie să fie altul. Este de datoria noastră, a celor care vorbim astăzi în Parlament, în Guvern, în autorităţi şi diverse organizaţii despre importanţa susţinerii sănătăţii, a programelor naţionale dedicate, a politicilor publice.

Astăzi aleg să nu amintesc de problemele generate de cazurile de malpraxis, ci să-i felicit pe acei medici cu adevărat remarcabili, pe aceia care salvează vieţi, care îşi pun în pericol propria sănătate epuizându-se fizic lângă pacienţii lor. Le mulţumesc celor care nu fac diferenţă între pacienţi şi acelora pentru care meseria pe care au ales-o şi jurământul depus contează mai mult decât orice interes material!

Pentru toţi aceşti oameni, pentru managerii instituţiilor spitaliceşti care au înţeles rolul lor acolo şi a căror contribuţie se vede astăzi, pentru întreg personalul medical şi nemedical din acest sistem de sănătate, este o zi obişnuită de muncă. Însă celebrarea Zilei Mondiale a Sănătăţii trebuie să fie, pentru cei care au putere de decizie, un argument în plus pentru a depune eforturi la găsirea soluţiilor de vindecare a bolilor sistemului însuşi.

Vă mulţumesc.

Deputat Ion Bălan, PSD Tulcea.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnul... Se pregăteşte domnul Ciuhodaru şi închidem.

Domnul Mihai Aurelian:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Primii ani după Revoluţie au însemnat un dezastru în plan economic şi social pentru statul român. Primii ani din acest secol, de asemenea, au însemnat o catastrofă, dacă ar fi să nu ţinem cont de integrarea statului român în NATO şi Uniunea Europeană.

Astăzi, când situaţia economică pe continent este una destul de complicată, 15% dintre cetăţenii români au ales să migreze; discutăm de această perioadă, a primilor 10 ani după începerea noului secol.

Rugămintea noastră, a românilor din afara graniţelor ţării, este ca Guvernul României să elaboreze un plan necesar pentru repatrierea cetăţenilor români. Este nevoie de un asemenea plan. Nu putem discuta că ar fi un plan bun, un plan slab sau un plan destul de puternic pentru ca noi să ne putem repatria în condiţii adecvate în România.

De asemenea, insistăm încă o dată asupra reducerii taxelor consulare destul de ridicate, înrobitor de ridicate pentru situaţia în care ne aflăm. Dacă tot avem aceste taxe, nu ne-am gândit nici la modernizarea sediilor consulare şi nici la înfiinţarea de noi sedii consulare pentru românii din străinătate.

Acestea fiind zise, pentru că săptămâna viitoare voi fi absent din plenul Parlamentului României, transmit urările mele de bine şi sărbători fericite românilor din afara graniţelor ţării.

Doamne-ajută!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Ciuhodaru, vă rog, şi am închis.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi profita de faptul că sunt mai mulţi parlamentari în sală la această oră. Aşa că vă invit pe toţi, dar în special pe cei din Vaslui, din Iaşi, din întreaga Moldovă, pe 26 aprilie, la Bârlad, la o dezbatere privind gazele de şist.

Pentru cei care nu aflat încă, pe 5 aprilie s-a reaprins flacăra luptei împotriva gazelor de şist la Pungeşti, iar pe 6 aprilie, în peste 60 de localităţi din România au avut loc mitinguri şi marşuri de protest.

Oamenii cer patru lucruri simple: interzicerea prin lege a extragerii gazelor de şist prin fracturare hidraulică, anularea concesionării către companii străine, respectarea voinţei cetăţenilor şi transparenţă în ceea ce înseamnă actul decizional şi, mai mult decât atât, ridicarea statutului de zonă specială de siguranţă publică din Pungeşti.

Vă aştept la Pungeşti, vă aştept la Bârlad, pe 26 aprilie, şi pe dumneavoastră, şi pe preşedinte, şi pe premier, pentru că atunci când aţi făcut moţiune de cenzură, când ne-aţi promis, în decembrie 2012, că se va schimba ceva, nu ne-aţi spus în niciun caz că ne veţi da gaze de şist.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

S-a închis sesiunea de declaraţii politice.

În 10 minute începem şedinţa de plen. Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Cornel Itu:

"Vrem bani pentru reforme? Avem nevoie de noul Cod al insolvenţei"

În această sesiune parlamentară, pe agenda Camerei Deputaţilor se află un subiect extrem de important, pe care suntem datori să-l tratăm cu maximă responsabilitate. Este vorba de legislaţia privind insolvenţa persoanelor juridice, un domeniu esenţial pentru economia naţională şi pentru mediul de afaceri.

După cum ştiţi, pe data de 25 octombrie 2013 a intrat în vigoare noul Cod al insolvenţei, iar o săptămână mai târziu, pe 1 noiembrie 2013, Curtea Constituţională publica în Monitorul Oficial al României decizia sa prin care a declarat codul, în integralitatea sa, neconstituţional.

Fără să mă erijez într-un judecător al judecătorilor de la Curtea Constituţională, decizia nu cred că a făcut decât să afecteze o mai bună colectare a impozitelor, ştiut fiind faptul că vechea Lege a insolvenţei îi favorizează pe cei care vor să fenteze statul şi creditorii. Este de notorietate acest aspect.

Guvernul ne-a transmis de această dată noul Cod al insolvenţei sub forma unui proiect de lege, proiect care nu mai prevede că procedura va fi aplicată şi dosarelor de insolvenţă deja deschise şi nici nu mai include un paragraf distinct legat de insolvenţa în audio-vizual, prevedere care a stârnit un întreg scandal din partea unor patroni de presă pe care îi caracterizează zicala "Fă ce spune popa, nu ce face popa".

Camera Deputaţilor este camera decizională pentru adoptarea proiectului de lege ce a intrat, de curând, în Comisia juridică, şi cred că ar trebui să ne gândim cu toţii la sprijinirea mediului de afaceri onest atunci când ni se va cere votul. Am fost absolut surprins de respingerea proiectului de către colegii liberali din Senat, în condiţiile în care legea a fost elaborată de Ministerul Finanţelor sub conducerea domnului Daniel Chiţoiu. Vă amintesc declaraţia făcută de Daniel Chiţoiu la vremea când Guvernul promova noul Cod al insolvenţei: "Fiecare beneficiază de prevederile Legii insolvenţei actuale şi pot să-şi ceară insolvenţa voluntară şi stau bine mersi, nu achită nici furnizorii, nici creditorii, dar nici bugetul de stat. Aceştia perturbă mediul economic, avem concurenţă neloială între cel care plăteşte şi cel care nu plăteşte". Cred că este o opinie de bun-simţ, al cărei adevăr nu ar trebui să fie condiţionat nici de culoarea politică, nici de tensiuni între membrii aceluiaşi partid.

Din discuţiile pe care le-am avut cu oamenii din colegiul meu, înţeleg că practicienii în insolvenţă şi judecătorii doresc acest Cod al insolvenţei, doresc stabilitate din punct de vedere legislativ. Actualul cod este o piedică în colectarea banilor, pentru că multe firme intră în insolvenţă pentru a evita plata impozitelor. E o adevărată modă, însă legea o permite, iar creditorii, adică furnizorii oneşti şi statul, au de pierdut. În schimb, câştigă evazioniştii.

Avem nevoie de reforme în educaţie, în sănătate, în justiţie, însă toate acestea sunt condiţionate de bani. Aşadar, totul porneşte de la reforme în domeniul economiei şi finanţelor, reforme care să ajute contribuabilul onest şi să-l descurajeze pe cel care încearcă să dea ţepe partenerilor de afaceri şi statului. Doar aşa vom reuşi să creştem nivelul de colectare a impozitelor şi să avem un stat bogat, care să întoarcă populaţiei servicii de calitate.

Domnul Ioan Munteanu:

"Populaţia României scade în mod alarmant"

Ce se va întâmpla cu România în anii care vor urma?

Dinamica creşterilor şi descreşterilor demografice este greu de prevăzut şi de stăpânit, lucru demonstrat de situaţia în care a ajuns acum ţara noastră. A fost destul să se deschidă piaţa muncii în ţările din vest, să fie lăsaţi tinerii să-şi facă studiile "afară", pentru ca nivelul populaţiei să fie în anul 2014 cel mai scăzut din ultimul sfert de secol.

Natalitatea unei naţiuni este foarte importantă pentru continuarea vieţii în acelaşi spaţiu geografic, pe baza comunicării în aceeaşi limbă şi a convieţuirii celor de acelaşi neam. Ea este cea care determină înlocuirea firească a generaţiilor, fără diminuări semnificative ale numărului de locuitori. Or, ceea ce se întâmplă în România este contrar acestor consideraţii. Cu o populaţie îmbătrânită, adică o populaţie de vârstă nefertilă, cu un număr alarmant de bolnavi, cu tot mai puţini nou-născuţi şi cu tot mai mulţi morţi, avem deja imaginea unei ţări care se depopulează în mod rapid şi ireversibil. Iar toate aceste situaţii au în comun lipsa mijloacelor de trai, a bunurilor de strictă necesitate. De asta se pleacă din ţară, de asta se moare, de asta nu se fac copii!

În condiţiile în care se înregistrează tot mai puţine căsătorii, în care costurile pentru creşterea şi educarea unui copil depăşesc bugetul familial, în care rata divorţurilor este foarte ridicată, la fel ca şi cea a şomajului, în care există un plus de atenţie acordată carierei, dar un soi de comoditate când vine vorba de copii, este lesne de înţeles că se alege varianta cu cele mai puţine complicaţii. Ce mai înseamnă astăzi familia? Aproape nimic faţă de imaginea ei de acum 2-3 generaţii, atunci când copiii reprezentau bunul cel mai de preţ din viaţa omului.

Dacă acestea ar fi posibilele explicaţii sociale şi existenţiale pentru criza demografică pe care o traversăm, să vedem ce noutăţi aduc datele statistice. Începând cu mijlocul secolului al XX-lea, populaţia României a cunoscut o creştere constantă. Astfel, la recensământul din 1948 erau aproape 16 milioane de români (15.872.624), la cel din ’56 - aproximativ 17 milioane şi jumătate (17.489.450), în 1966 - 19.103.163, în 1977 - 21.559.910, iar în 1992 numărul locuitorilor din ţara noastră a atins cifra-record de 22.810.035 persoane.

Din acest moment a început o descreştere rapidă şi ameninţătoare: 21,8 milioane locuitori la recensământul din 2002, pentru ca în 2013, anul în care s-au înregistrat şi cele mai puţine naşteri, să nu mai rămână decât în jur de 19 milioane români. Iar previziunile sunt destul de sumbre, din moment ce se estimează că în 2025 vor fi în jur de 18 milioane, iar în 2050 doar vreo 14 milioane, adică mult mai puţini decât după cele două războaie mondiale în care au murit sute de mii de oameni.

Efectele interminabilei perioade de criză prin care trecem sunt greu de îndreptat. Ravagiile morale care i-au afectat pe români, lipsa de orice perspectivă, neîncrederea în sistemul politic şi nesiguranţa zilei de mâine nu mai pot conduce spre un spor natural pozitiv. O politică corectă a statului român ar trebui să aibă în vedere tocmai înlăturarea acestor neajunsuri, adică: sprijin real acordat familiei, mai multe drepturi pentru copii, alocaţii mărite, burse, rechizite gratuite, transport şi uniforme subvenţionate, tabere şi excursii gratuite, condiţii igienico-sanitare normale în unităţile şcolare, învăţământ accesibil pentru toate categoriile sociale etc. Doar aşa se va reveni la o normalitate care să-i determine pe oameni să-şi mai dorească copii.

Cum va arăta România spre sfârşitul secolului? Un astfel de exerciţiu de imaginaţie nu este deloc optimist. Deschiderea graniţelor şi migraţia naţiilor asiatice spre Europa vor influenţa foarte mult şi structura populaţiei din ţara noastră, conducând spre o diversitate culturală şi lingvistică nemaiîntâlnită la noi până acum. Oare se va mai putea vorbi despre români ca despre o naţiune? Totul depinde de politicile pe care fiecare dintre viitoarele echipe guvernamentale trebuie să le pună în aplicare.

Doamna Rodica Nassar:

"7 aprilie - Ziua Mondială a Sănătăţii"

În 1948, prima Adunare Mondială a Sănătăţii a simţit nevoia creării unei zile mondiale a sănătăţii, iar din 1950 Ziua Mondială a Sănătăţii a fost celebrată pe 7 aprilie a fiecărui an, scopul acestei zile fiind acela de a creşte nivelul de cunoştinţe la nivel global pe o anumită temă de sănătate şi de a atrage atenţia asupra unei zone prioritare de care să se ocupe Organizaţia Mondială a Sănătăţii. De asemenea, această zi este folosită ca un punct de iniţiere pentru programe sau proiecte pe termen lung, ale căror acţiuni vor continua şi după această zi.

În România se celebrează această zi, având o temă reprezentativă la nivel mondial din punct de vedere al sănătăţii publice. Astfel, în ultimii 20 de ani au fost dezbătute teme ca "Bolile infecţioase" (1997), "Îmbătrânirea activă face diferenţa" (1999), "Mişcare pentru sănătate" (2002), "Fiecare mamă şi fiecare copil contează" (2005), "Împreună pentru sănătate" (2006), "Sănătatea şi îmbătrânirea" (2012) sau "Hipertensiunea arterială" (2013).

În acest an, tema este reprezentată de bolile transmise prin vectori şi are sloganul "Entităţi mici, pericol mare!".

Vectorii sunt entităţi mici (ţânţarii, muştele, gândacii, căpuşele, melcii de apă dulce) care pot transmite boli de la o persoană la alta şi dintr-un loc în altul. Aceştia ne pot pune sănătatea în pericol atât acasă, cât şi atunci când călătorim. Deoarece bolile transmise prin vectori încep să se răspândească dincolo de graniţele tradiţionale, acţiunile întreprinse trebuie să fie extinse şi în afara ţărilor în care aceste boli apar în prezent.

Bolile transmise prin vectori sunt răspunzătoare pentru 17 % din povara globală estimată pentru toate bolile infecţioase.

Boala transmisă prin vectori cu cea mai mare mortalitate, malaria, a cauzat în 2010 aproximativ 660.000 de decese. În România, în anul 2011 s-au înregistrat 40 de cazuri de malarie, iar în 2012 au fost 32 de cazuri confirmate, toate de import.

Totuşi, boala transmisă prin vectori cu cea mai mare creştere în lume este febra Denga, cu o creştere de 30 de ori a incidenţei în ultimii 50 de ani. În prezent, 40 % din populaţia lumii este ameninţată de febra Denga. În 2012, o izbucnire epidemică din insulele Madeira (Portugalia) s-a soldat cu peste 2.000 de îmbolnăviri şi identificarea a 80 de cazuri de import în alte 10 ţări europene. În România s-au raportat 2 cazuri confirmate în 2011 şi 3 cazuri în 2012 (călători în Thailanda şi Madeira).

Nimeni în secolul al XXI-lea nu ar trebui să moară din cauza unei muşcături de ţânţar, de muscă sau de căpuşă şi din acest motiv avem nevoie de creşterea fondurilor dedicate eradicării acestor boli, precum şi de un angajament politic de a susţine ţinerea vectorilor sub control. Avem nevoie de sporirea instrumentelor de diagnosticare şi a tratamentelor specifice, precum şi nevoia urgentă de a desfăşura activităţi de cercetare.

De Ziua Mondială a Sănătăţii 2014 avem nevoie de o strategie reînnoită asupra controlului vectorilor şi a factorilor de transmitere, precum şi de o mai bună furnizare a apei potabile şi a canalizării - strategii-cheie pentru controlul şi eradicarea bolilor tropicale neglijate.

Trebuie să desfăşurăm activităţi de informare a populaţiei, precum şi de mese rotunde sau întâlniri, moderate de personalul de specialitate, în unităţi de învăţământ şi nu numai, pe tema bolilor transmise prin vectori.

Scopul acestor activităţi de informare este de a sensibiliza populaţia, profesioniştii din domeniul sănătăţii şi autorităţile publice în privinţa ameninţării pe care o reprezintă vectorii şi bolile transmise prin aceştia şi stimularea familiilor şi comunităţilor pentru a acţiona şi pentru a se proteja.

Doamna Rodica Nassar:

"2 aprilie - Ziua mondială de conştientizare a autismului"

La 18 decembrie 2007, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat rezoluţia prin care data de 2 aprilie a fost declarată ca fiind Ziua mondială de conştientizare a autismului.

Autismul poate apărea în toate tipurile de familii, indiferent de mediul social, rasă, etnie sau nivel de instruire. Neidentificându-se până în prezent o cauză clară care poate provoca această tulburare, un copil poate fi suspectat de autism dacă are probleme în a percepe şi a procesa informaţia senzorială, dacă are activităţi repetitive/stereotipe, dacă face fixaţie pe un obiect anume, dacă pare mereu distras sau dacă nu are sentimentele de frică, ruşine, teamă sau afecţiune.

Potrivit statisticilor Ministerului Sănătăţii, în România, în anul 2012, erau declaraţi 7.179 de copii diagnosticaţi cu autism, însă numărul real al acestora este estimat de specialişti la peste 30.000 de copii.

Tulburările din spectrul autist, precum şi alte tulburări psihice în rândul copiilor aduc dificultăţi financiare semnificative familiilor acestora. Dat fiind că, în România, serviciile specializate se situează sub nivelul cererii, tulburarea de spectru autist (TSA) rămâne o afecţiune extrem de costisitoare pentru majoritatea familiilor afectate. În acest moment responsabilitatea recuperării copiilor cu autism - asigurarea intervenţiilor terapeutice necesare, integrarea copiilor în sisteme de învăţământ, acoperirea tuturor costurilor aferente acestui proces anevoios - revine aproape exclusiv familiei.

De asemenea, stigmatizarea şi discriminarea asociate acestei boli reprezintă obstacole importante în diagnosticul şi tratamentul corect, precum şi în integrarea acestora în instituţiile de învăţământ.

Un program de terapie individualizată facilitează dezvoltarea socială şi a limbajului, scade incidenţa problemelor comportamentale şi determină dezvoltarea unor aptitudini pentru o viaţă independentă. Totodată, prin consiliere, familia poate beneficia de suport psihologic, dar şi de informaţiile necesare implicării sale în procesul de recuperare.

O agendă de priorităţi pentru autism şi pentru alte tulburări psihice la copii ar trebui să genereze şi să consolideze baza de probe pentru strategii de prevenire şi de control cost-eficienţă, extinderea acestor servicii reprezentând o reală prioritate. Acest lucru va îmbunătăţi, de asemenea, nivelul de educaţie şi va contribui la o mai bună informare şi la generarea de copii sănătoşi.

În acest context, încă din 2010, Comisia pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor a promovat Legea nr. 151 care oferă cadrul legislativ pentru organizarea şi exercitarea activităţilor şi practicilor de terapie comportamentală. Această lege reglementează rolul Ministerului Sănătăţii, al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, precum şi al altor organizaţii profesionale, umplând un vid legislativ până la acea dată şi punând de acord practicarea terapiei comportamentale cu normele Uniunii Europene şi cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în materie.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Să ne amintim, din când în când, cât de importantă este sănătatea"

Începând cu anul 1950, la fiecare 7 aprilie comunitatea internaţională celebrează Ziua Mondială a Sănătăţii. Şi tot cu această ocazie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, forul care a decis, în 1948, instituirea evenimentului, foloseşte prilejul pentru a atrage atenţia asupra unora dintre pericolele majore care atentează la sănătatea populaţiei la nivel planetar.

Din păcate, de cele mai multe ori data de 7 aprilie trece aproape neobservată. Spre deosebire de alte evenimente de mai mică importanţă, însă mult mai intens mediatizate, Ziua Mondială a Sănătăţii pare a sensibiliza atât de puţin, încât manifestările dedicate acesteia şi reflectarea lor în mass-media lipsesc aproape în totalitate.

Pentru mine, această lipsă de interes faţă de o dată de o asemenea importanţă din calendarul internaţional rămâne, sincer vorbind, o enigmă. Nu pot înţelege, sub niciun motiv, cum este posibil ca, în timp ce acordăm o amploare disproporţionată unor întâmplări periferice, o zi de importanţa celei despre care vorbim să ne survoleze existenţa într-o discreţie absolută, neinteresându-ne decât puţin spre deloc.

Spre marele meu regret, asta se întâmplă, cu mici excepţii, an de an. În timp ce un câştig la extragerea Loto, spre exemplu, devine eveniment de dezbatere naţională, despre Ziua Mondială a Sănătăţii abia dacă reuşeşti să afli că a fost.

Nu cred că-i bine, ba chiar sunt convins că procedăm fundamental greşit. Este adevărat că viaţa celor mai mulţi dintre noi se desfăşoară, în general, într-un ritm foarte alert, că ne lasă prea puţin timp pentru lucruri care nu ţin de realitatea imediată, de microuniversul profesiilor sau familiilor noastre. Dar sănătatea ţine chiar de realitatea imediată. Ce poate fi mai important, oare, decât starea de sănătate? Cum am reuşit să inversăm atât de mult sistemul de valori încât o astfel de zi să ocupe un loc insignifiant în rândul preocupărilor noastre?

Ziua Mondială a Sănătăţii este celebrată doar o singură dată pe an, ceea ce înseamnă că ne rămân restul de 364 de zile pentru a ne ocupa de orice altceva credem noi că ar reprezentă vreo importanţă pentru viaţa noastră cotidiană.

Dar pe 7 aprilie - măcar pe 7 aprilie - haideţi să acordăm atenţia cuvenită acestui dar nepreţuit care este sănătatea!

Cu atât mai mult ar trebui ca sănătatea să fie una dintre preocupările de bază - ale tuturor şi ale fiecăruia dintre noi în parte - cu cât agresiunile asupra acesteia sunt, în ultimii ani, din ce în ce mai mari şi mai diversificate. Deşi poate părea paradoxal la o primă vedere, este de domeniul celei mai flagrante evidenţe faptul că, în ciuda progreselor incontestabile pe care le înregistrează, în mod constant, medicina, aceasta nu poate ţine pasul cu ritmul în care maladiile, mai ales cele cu rată mare de transmisibilitate, apar şi se răspândesc pe glob, făcând nenumărate victime în rândul semenilor noştri. Mereu apar tulpini noi de viruşi ale căror mutaţii prezintă un comportament atât de imprevizibil încât pot provoca adevărate dezastre la nivelul populaţiei globale, cu consecinţa a nenumărate îmbolnăviri şi decese. Aşa au fost, în ultimii ani, viruşii pestei porcine sau cei ai gripei aviare care, ne aducem aminte, au provocat zeci de mii de decese şi au produs o stare de panică greu controlabilă la nivelul concetăţenilor noştri.

Dar chiar unele dintre cele mai vechi maladii, cum sunt cancerul sau tuberculoza, spre exemplu, continuă să facă, anual, o mulţime de victime. Ca să nu mai vorbim despre banalele viroze gripale care, în mod aproape surprinzător, încă iau, la rândul lor, viaţa multora dintre locuitorii din diferite colţuri ale lumii.

Toate astea atestă faptul că medicina mai are mult, chiar foarte mult de lucru pentru a putea lupta, cu şanse mari de reuşită, împotriva provocărilor cu care se confruntă. Mai presus de orice însă înseamnă că educaţia sanitară la nivelul populaţiei mondiale este una destul de precară, că oamenii nu ştiu încă să aleagă momentul propice pentru a se adresa medicului şi că apelează la serviciile acestuia atunci când, de cele mai multe ori, se dovedeşte a fi prea târziu.

Pentru toate aceste motive, consider că ar fi absolut necesar ca de Ziua Mondială a Sănătăţii să lăsăm deoparte toate mărunţişurile care ne condimentează, zi după zi, existenţa şi să folosim prilejul pentru campanii de informare şi de educare a cetăţeanului. Personal, mi-aş dori, spre exemplu, ca în această zi Ministerul Sănătăţii şi direcţiile sanitare să prezinte ample rapoarte - ale lor sau ale unor foruri internaţionale de mare prestigiu, aşa cum este Organizaţia Mondială a Sănătăţii - din care să aflăm care este starea generală de sănătate, în ţară şi în lume, şi cu ce mari provocări este posibil să ne confruntăm în perioadele imediat următoare. Pentru că, oricât de preocupaţi am fi de alte subiecte, este greu de crezut că, în cel de-al XXI-lea secol al erei în care trăim, suntem incapabili de a valoriza corect riscurile globale pe care le reprezintă ignorarea stării de sănătate a populaţiei lumii.

Sunt sigur, aşadar, că nu cer deloc mult dacă odată pe an, pe data de 7 aprilie, îmi doresc ca atenţia planetei să se mute de la orice altceva către modul în care trebuie să ne apărăm sănătatea şi, implicit, viaţa. A noastră şi, mai ales, a copiilor noştri.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Opriţi păcăleala cu autostrăzile!"

Cred că nu a existat lună în ultimii doi ani în care măcar un reprezentant al actualei puteri să nu pomenească despre autostrăzile care vor scoate Iaşiul din izolare. Uimitor este faptul că de fiecare dată, cu fiecare intervenţie în presă, numărul autostrăzilor care legau Iaşiul de alte zone ale ţării creştea, traseul era altul, ca şi modalitatea de finanţare.

Zilele trecute, ieşenii au primit o nouă veste incredibilă. Cel puţin două autostrăzi vor lega Iaşiul de sudul şi vestul ţării. Vestea a fost dată chiar de către primarul PSD al Iaşiului, domnul Gheorghe Nichita, care ar fi discutat personal cu domnul Şova.

Din păcate, nu li s-a spus ieşenilor şi când va începe construcţia acestor autostrăzi, de vreme ce nu există niciun fel de studii de fezabilitate în aceste două cazuri şi nici fonduri pentru vreuna dintre ele. Există însă promisiunea domnului Şova, care de fiecare dată promite altceva.

Această veşnică păcăleală la care recurge actuala putere, ori de câte ori vine vorba de proiectul autostrăzii care să scoată Iaşiul din izolare, trebuie condamnată în cel mai vehement mod posibil, şi în primul rând chiar de către parlamentarii PSD ai Iaşiului, care trebuie să fie solidari cu cei care i-au trimis în Parlament. Nu vă mai bateţi joc de ieşeni, domnilor guvernanţi!

Nu eu, ci USL a promis solemn, în celebrul Manifest pentru Iaşi, construirea rapidă a unei autostrăzi între Iaşi şi Târgu Mureş, dar se vede treaba că, aşa cum s-a ales praful de USL, aşa se va alege praful şi de toate promisiunile lansate de PSD şi PNL.

Eu cred că a venit vremea să-i sancţionăm cât se poate de dur pe cei care lansează astfel de promisiuni fără acoperire! Ele nu pot fi acceptate nici măcar de 1 aprilie!

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Este evident că Proiectul Guvernului Ponta de dezvoltare a României este pe un drum ascendent"

O economie funcţională, o creştere a puterii de cumpărare reprezintă normalitatea unei societăţi. Este ceea ce construieşte Guvernul Ponta şi am convingerea că această construcţie va continua cu dezvoltarea de noi locuri de muncă şi, implicit, va duce la creşterea nivelului de trai.

O economie funcţională este o economie bazată pe investiţii serioase şi nu pot să nu amintesc aici de ultimul proiect în acest sens, inaugurat de premierul Victor Ponta la Sebeş. Premierul afirma zilele trecute că investiţia Daimler este o carte de vizită care arată că în România se pot face investiţii serioase, care creează locuri de muncă pentru 500 de familii şi un venit sigur şi stabil pentru acestea.

Iată cum un Guvern serios poate asigura un climat stabil pentru investiţii. Un astfel de climat este cel care generează deja noi locuri de muncă, care înseamnă nu doar salarii pentru angajaţii unei noi companii, ci şi un venit sigur la bugetele locale, prin colectarea de taxe şi impozite.

Cred că aceasta este direcţia către care trebuie să continue România. Avem nevoie de competitivitate şi de noi locuri de muncă unde să lucreze un personal calificat şi specializat.

În aceste condiţii targetul propus de doamna ministru Rovana Plumb, care face referire la o creştere reală a numărului de salariaţi cu cel puţin 400.000 până în 2016 şi de scoatere a unui număr de până la un milion de locuri de muncă din zona neagră şi gri a economiei, este un punct important din programul de guvernare.

Am vorbit mai sus de atingerea unei alte necesităţi a românilor, şi anume creşterea nivelului de trai. Dacă în guvernările anterioare s-a pus accent pe tăierile salariale, pe diminuarea veniturilor, ceea ce a dus atât la o sărăcire a populaţiei, cât şi la o scădere a puterii de cumpărare, Guvernul Ponta a încercat încă din 2012 să rezolve această problemă.

În anul 2012 a început creşterea salariului minim pe economie pentru cei cu veniturile mici, iar în cea de-a doua parte a acestui an va ajunge la 900 de lei şi se intenţionează ca, treptat, să ajungă, aşa cum este prevăzut, la 50% din venitul mediu pe economie. În momentul de faţă sunt 274.000 de persoane care beneficiază de creşterea salariului de bază minim brut pe ţară. În iulie 2014, creşterea acestuia faţă de decembrie 2013 va fi de 12,5%, iar în 2016 faţă de iulie 2014 va fi de 33%. Scopul Guvernului Ponta este ca până în 2016 salariul minim brut pe ţară să fie de 1.200 de lei.

România este într-o direcţie bună. Stabilitatea generată de o guvernare eficientă ne oferă premisele necesare pentru a profita din plin de oportunităţile provenite din accesarea fondurilor europene în vederea dezvoltării economiei şi creşterii nivelului de trai.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"10 ani de NATO - o Românie mai protejată. Trebuie mărit bugetul MApN"

Sărbătorirea a 10 ani de la aderarea României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord trebuie pusă în contextul evoluţiilor geopolitice şi militare care au loc în jurul nostru. Criza ucraineană, dublată de evoluţiile din zona statelor baltice sau de situaţia din Republica Moldova şi Transnistria arată că turbulenţele istorice ale Europei Centrale şi de Est nu s-au încheiat încă.

De aceea, un deceniu de când ţara noastră este membră NATO trebuie să reprezinte un dublu prilej de reflecţie, pe de o parte, la securitatea pe care ne-o garantează această organizaţie militară. Nu se pune în niciun moment problema unei agresiuni de natură militară împotriva ţării noastre. Suntem parte a celei mai puternice alianţe militare pe care globul pământesc a cunoscut-o vreodată. Amplasarea scutului antirachetă de la Deveselu reprezintă o garanţie suplimentară a securităţii naţionale, dar şi a importanţei pe care o jucăm în contextul geopolitic, România reprezentând frontiera de est a NATO.

Pe de altă parte, este un foarte bun prilej de a privi în urmă şi a marca progresele extrem de importante pe care le-a făcut România în ultimii 20 de ani: de la un stat fost comunist, aflat într-o tranziţie lentă la o economie de piaţă, la un stat care împărtăşeşte valorile şi principiile asumate de ţări cu o democraţie puternic consolidată, aşa cum sunt statele membre NATO şi UE. Oricât de pesimişti sau de nostalgici am fi, trebuie să constatăm drumul înainte pe care l-a înregistrat România, la fel cum trebuie să recunoaştem că a existat o strânsă şi semnificativă cooperare între clasa politică şi societatea civilă. Asta arată că, atunci când întreaga societate îşi asumă un drum, suntem în stare să facem lucrurile importante pentru a ne atinge ţintele asumate. De altfel, consider că, dincolo de stridenţele specifice unor actori publici de o culoare politică sau alta, manifestările la 10 ani de la aderarea la NATO arată că România este la fel de unită în asumarea cu tărie a principiilor şi valorilor comune la fel ca în urmă cu un deceniu.

Vreau să mă alătur şi eu corului de oameni publici care felicită progresele înregistrate în ultimii 15 ani de Armata Română. E o instituţie care a reuşit să se reformeze şi să se modernizeze la standarde occidentale, militarii români fiind extrem de apreciaţi la nivelul NATO. De altfel, aceştia ne-au reprezentat cu cinste şi onoare în absolut toate teatrele de operaţiuni în care Organizaţia Atlanticului de Nord este implicată. Sacrificiile făcute de soldaţii noştri pentru apărarea patriei şi a intereselor naţionale nu vor fi uitate, iar ei vor intra, cu siguranţă, în cartea de glorie a naţiunii române, pentru că au servit cu cinste şi onoare România.

Pentru că s-a născut o întreagă dezbatere privind nivelul de finanţare al Ministerului Apărării Naţionale, îmi exprim şi eu susţinerea faţă de ideea alocării unui minim de 2% din produsul intern brut pentru a se înţelege că, deşi există foarte multe priorităţi sociale şi economice, securitatea naţională este cel mai important lucru de care avem nevoie, mai ales că România se află la intersecţia a două lumi, aşa cum se poate vedea şi din evoluţiile recente din Ucraina.

Domnul Mihai-Răzvan Sturzu:

"Miza drepturilor de autor"

Drepturile de autor reprezintă salariul creatorilor, contravaloarea utilizării operelor lor, iar sumele colectate de organismele de gestiune colectivă sunt cuvenite celor a căror creaţie se utilizează. Principiul repartizării drepturilor proporţional cu utilizarea reală a operei este stabilit atât de legislaţia internă, cât şi de cea internaţională. Repartiţia sumelor colectate nu se poate face pe baza valorii artistice, a carierei, pregătirii sau a condiţiilor socioculturale. Drepturile de autor au devenit parte a economiei de piaţă şi produc un plus de valoare prin utilizare. Valoarea economică este diferită de valoarea artistică.

Gestiunea colectivă a drepturilor reprezintă un pilon fundamental al unui sistem eficient de protecţie a drepturilor de autor în societatea actuală. Din ce în ce mai multe sume sunt colectate prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, iar acestea trebuie să fie repartizate proporţional cu utilizarea conform legislaţiei şi practicii europene.

Sistemul de gestiune colectivă a drepturilor de autor este în continuare bulversat din cauza intervenţiei abuzive a Guvernului Boc prin fosta conducere de la ORDA, servilă unor interese personale.

Modelul de jaf de la ARAIEX - impus de conducerea numită de PDL la ORDA, prin alimentarea puşculiţelor grupurilor de interese, ale politicului sau ale foştilor funcţionari ORDA ale căror abuzuri au fost constatate şi de Corpul de Control al Guvernului şi trebuie verificate de organele de urmărire penală - devine ispititor şi pentru alte persoane sau grupuri de titulari, care speră să reaplice modelul pentru a putea avea acces abuziv la sumele generate de utilizarea reală a operelor altor titulari.

Această situaţie trebuie stopată urgent şi solicit tuturor autorităţilor competente să ia măsuri pentru aplicarea legii şi pentru ca sumele de bani să fie gestionate sub controlul titularilor în condiţii de legalitate şi transparenţă.

Am anunţat că doresc să iniţiez un proiect de modificare a legislaţiei drepturilor de autor tocmai pentru a pune capăt acestor metode de jaf inventate de Guvernul Boc, pentru a reda organismele titularilor de drepturi. Am amânat acest moment pentru corelarea cu noua directiva europeană cu privire la gestiunea colectivă. Voi iniţia o lege care să transpună standardele minime prevăzute de această directivă rezultată din consultările cu cei implicaţi şi specialiştii şi profesioniştii de la cel mai înalt nivel. Reglementările vor urmări ca sumele să fie gestionate în condiţii similare cu orice stat european, titularii să decidă asupra proprietăţii lor.

Susţin o transparenţă totală, implicarea efectivă a titularilor în activitatea de decizie, subordonarea managementului organismelor către titulari, sancţiuni eficiente conform modelului european şi eliminarea urgentă a modelului de jaf instituit de fosta guvernare PDL.

Domnul Costel Şoptică:

"Motorina pentru agricultură - necesitate sau agent electoral?!"

Partidul Naţional Liberal, chiar şi din opoziţie, a reuşit să facă Guvernul Ponta 3 să înţeleagă importanţa pe care o are motorina pentru agricultură şi, mai ales, să înţeleagă impactul negativ major pe care îl poate avea acciza suplimentară la carburanţi, pe care premierul Victor Ponta a luptat să o introducă de la 1 aprilie.

Codul fiscal modificat de Guvern impune o acciză suplimentară de 7 cenţi pe litrul de carburant, la care se aplică şi taxa pe valoarea adăugată, ceea ce duce la creşterea efortului financiar pentru utilizatori la 8,68 cenţi. În lei, acciza suplimentară a crescut cu 41 de bani.

Pentru motorina folosită în agricultură, încă din 2010, s-au introdus subvenţii astfel încât valoarea accizei plătite de către fermieri să fie 21 de euro/1000 litri, aşa cum se prevede în Directiva 2003/96/CE privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii. Decizia a fost luată după mari presiuni din partea agricultorilor, care au reclamat mereu avantajul concurenţial pe care îl au fermierii din celelalte state membre, pentru că beneficiază de o astfel de facilitate fiscală, cu mare impact asupra costurilor de producţie.

În toamna lui 2013, a fost promovat un act normativ prin care se stabileau fondurile bugetare ce urmau să susţină subvenţia la motorina pentru agricultură şi condiţiile în care fermierii pot beneficia de un astfel de sprijin. Prin acest act normativ, Guvernul Ponta, din care a făcut parte şi Partidul Naţional Liberal, a stabilit cele mai mari valori ale sprijinului pentru motorina pentru agricultură, subvenţia ajungând la 1,399 lei/litru, iar cantitatea ce intră în programul de subvenţionare atingând 410 milioane de litri pentru trimestrul IV din 2013 şi primele trei trimestre din 2014.

Decizia premierului Victor Ponta de a creşte acciza la carburanţi cu 7 cenţi pe litru presupunea reducerea sprijinul pentru motorina destinată agriculturii cu 33 de bani, conducând la diminuarea subvenţiei cu aproape 24%, fără a mai pune la socoteală cu TVA-ul suplimentar ce trebuie achitat de către beneficiari.

Luând în calcul toate efectele negative asupra agricultorilor, dar şi asupra bugetului de stat, PNL, cât şi eu personal, am întreprins toate măsurile de care dispune un partid de opoziţie ca să stopăm această decizie proastă. În cele din urmă, oficiali ai Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au anunţat că acciza suplimentară de 7 cenţi la motorina pentru agricultură va fi suportată din bugetul alocat pentru această formă de subvenţie, dar fără ca fondurile să fie suplimentate. Cât priveşte TVA-ul suplimentar, oficialii ministerului nu au nicio idee cum va fi rezolvată situaţia. Consider că mai au trei luni la dispoziţie ca să reglementeze situaţia.

Premierul Victor Ponta a realizat şi el, în cele din urmă, marea eroare pe care a făcut-o prin introducerea accizei suplimentare la motorina pentru agricultură. Guvernul Ponta 3 apelează la toate mijloacele ca să-şi asigure un rezultat cât mai bun la alegerile europarlamentare de la sfârşitul lunii mai. Cum votanţii din mediul rural s-au dovedit a fi cea mai bună ţintă a propagandei PSD, noua alianţă de guvernământ şi-a îndreptat atenţia asupra agricultorilor, iar acciza suplimentară ar fi sabotat eforturile PSD de a pune mâna pe voturile agricultorilor.

Ca să înlăture gafa, Guvernul Poanta 3 s-a repliat şi a anunţat că va creşte valoarea subvenţiei pentru acciza la motorina pentru agricultură la aproape 1,8 lei/litru, dar fără a majora şi bugetul alocat. În acest ritm, banii alocaţi se vor epuiza foarte repede, iar mulţi fermieri vor rămâne fără subvenţii. Numai că toate deciziile legate de aplicarea acestei măsuri sunt lăsate după data alegerilor europarlamentare, ca să nu se încurce în calcule şi bugete.

De aceea, Partidul Naţional Liberal, eu, personal, vom urmări cu maximă atenţie modul în care premierul şi Guvernul Ponta 3 vor aplica măsurile anunţate, pentru că să putem interveni din nou şi să corectăm greşelile acestora.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Suntem cu toţii de acord că România se confruntă cu probleme şi în ceea ce priveşte siguranţa traficului rutier: prea multe accidente de circulaţie, prea mulţi vitezomani şi teribilişti.

În toată Europa, pe lângă înăsprirea legislaţiei rutiere, la îmbunătăţirea situaţiei contribuie, indirect, şi plata diferenţiată a asigurărilor tip RCA.

Din această perspectivă, mi se pare rezonabilă decizia firmelor de asigurare de a-i "răsplăti" pe clienţii care circulă preventiv, de a le acorda bonusuri celor care, ani la rând, nu au făcut uz de poliţă şi, în anumite limite, chiar de a aplica tarife diferenţiate, în funcţie de vârsta clientului, puterea maşinii şi locaţie.

Dar informaţia care a inundat mass-media în această perioadă, respectiv aceea că, în România, tinerii plătesc, pentru RCA, sume de patru ori mai mari decât anul trecut şi de până la zece ori mai mari decât conducătorii auto în vârstă mi se pare îngrijorătoare.

Din câte ştiu, nu trăim într-o ţară de beizadele, ci într-una în care salariul mediu este modic, iar şomajul în rândul tinerilor, îngrijorător.

Dacă ar fi, oarecum, logic să le impui tarife foarte mari celor care îşi permit să deţină maşini foarte puternice, pentru că, nu-i aşa, dacă au bani să le plătească şi să le alimenteze, este foarte probabil ca nivelul RCA nici să nu conteze şi dacă, în condiţiile stării infrastructurii rutiere de la noi, au optat, totuşi, pentru bolizi, undeva, măcar în inconştientul lor, există intenţia de a circula cu viteze periculoase, nu acelaşi lucru se poate spune despre ceilalţi.

Am aflat că, de pildă, pentru un autoturism autohton de 1,6 litri şi 90 CP, costul RCA este de circa 2000 de lei pe an. Mult, prea mult!

Nu cred că firmele de asigurare trebuie să îşi rezolve problemele de concurenţă neloială, pierderile financiare sau fraudele proprii pe seama tinerilor care chiar muncesc pentru salariile lor, contând, probabil, pe faptul că această categorie de vârstă este prea ocupată şi prea puţin organizată din punct de vedere civic pentru a reacţiona.

Consider noile măsuri ca fiind discriminatorii şi prohibitive şi le solicit factorilor responsabili, inclusiv ASF, să intervină pentru remedierea situaţiei.

Domnul Ioan Stan:

Sunt deputat în Parlamentul României, deci unul dintre destinatarii scrisorii adresate de Domnia Voastră Camerei Deputaţilor.

Nu pot avea pretenţia ca, de la cota preocupărilor dumneavoastră cotidiene, să mă cunoaşteţi cu adevărat. Aşa încât vă declar că sunt un tip emotiv, cu sensibilităţi de care nu mă sfiesc şi care pot fi mărturisite public. Prima şi cea mai importantă manifestare ce mă caracterizează la provocări emoţionale este revigorarea memoriei afective, la nivel de mare precizie.

Nedezminţit, asta mi s-a întâmplat şi la citirea documentului ce ne-aţi trimis cu privire la acciza pe carburanţi.

Emoţia profundă pe care mi-a indus-o lectura prezidenţialului înscris, produs categoric de grija neabătută pentru binele şi prosperitatea poporului ce-l păstoriţi, mi-a readus, exploziv, în memorie evenimente gestionate de guvernele anterioare sub directa Domniei Voastre oblăduire. Şi ca să vedeţi că nu exagerez, le trec parţial în revistă, întru motivarea refuzului meu de a vă face pe plac.

- Ministru al transporturilor fiind, aţi introdus sistemul de avertizare a gropilor ce marcau drumurile României cu pancarte pe care scria clar unde ne-aţi îngropat banii, adică cei 14 eurocenţi pe litru la cât se traducea taxa pe drum ce vă poartă numele întru veşnică recunoştinţă din partea celor pe care acum, pe baza creşterii de 7 eurocenţi pe litru aplicată de Guvern, îi socotiţi destinaţi pieirii.

- Ne-aţi promis, atunci când taxa Băsescu chiar ne-a lovit la buzunar, că veţi folosi banii pentru construcţia de autostrăzi. Nici măcar un kilometru de autostradă n-aţi făcut cu banii aceia şi nici cu alţii în atâţia ani în care ni i-aţi luat. Până să aplice acciza pe care o declaraţi catastrofală pentru soarta noastră, actualul Guvern a inaugurat deja 230 de kilometri de autostradă, urmând ca în acest an să mai inaugureze încă 90 de kilometri.

- Adevărata preocupare pentru efectele aplicării accizei nu vă aparţine, domnule preşedinte, aparţine Guvernului care a decis ca, pe baza documentelor legal obţinute pentru alimentare corectă, să înapoieze transportatorilor 4 din cei 7 eurocenţi şi ca Ministerul Agriculturii să acorde subvenţii la motorină.

O reală grijă pentru sacrificiile celor mulţi ar fi pretins, domnule preşedinte, să nu ocrotiţi sub înalta voastră oblăduire manevre cu adevărat nocive ca tăierea salariilor cu 25%, mutilarea pensiilor, creşterea TVA de la 19 la 24%, pentru că actuala creştere a preţurilor combustibililor va avea un impact de abia 0,28 % asupra inflaţiei, conform BNR.

O reală grijă pentru cei mulţi manifestă de fapt actualul Guvern, care şi-a trecut în program pentru acest an creşterea cu 3,7% a pensiilor pentru 5,2 milioane de pensionari, creşterea cu 12,5% a salariului minim pentru 800.000 de angajaţi, creşterea cu 4,5% a venitului minim garantat pentru 200.000 de români, şi lista măsurilor guvernamentale cu adevărat benefice social ar mai putea continua. Numai că n-aş vrea să mă ostenesc degeaba. Atâta vreme cât protejaţii dumneavoastră au impus poporului taxe a căror contravaloare a fost utilizată pentru controlarea alegerilor electorale, veţi pretinde că şi actualii guvernanţi vor proceda la fel.

Nu generalizaţi, domnule preşedinte! Nu ne judecaţi după propriile dumneavoastră principii, ele nu sunt şi ale noastre.

Domnul Miron Ignat:

"Săptămâna «Şcoala altfel»"

De ieri, elevii au intrat în săptămâna "Şcoala altfel", săptămână dedicată activităţilor extraşcolare şi extracurriculare. Acest program oferă elevilor posibilitatea de a se recrea la teatru, film, muzee, de a învăţa lucruri noi prin activităţi culturale, educative, sportive, voluntariat, activităţi ecologice şi de protecţia mediului, sănătate, activităţi de educaţie rutieră, protecţie şi de situaţii de urgenţă.

Programul îşi propune să implice atât profesorii, cât şi elevii în diferite activităţi interesante pentru fiecare zi din săptămână, astfel încât să pună în valoare şi să încurajeze potenţialul creativ al elevilor. Până şi prezenţa părinţilor este benefică, deoarece ei pot contribui la alegerea activităţilor potrivite pentru educaţia cât mai apropiată de nevoile copiilor.

La sfârşitul anului şcolar, inspectoratele şcolare vor întocmi un raport pe baza celor primite de la unităţile de învăţământ, privind importanţa şi rezultatele formative ale activităţilor desfăşurate în cadrul programului "Şcoala altfel", evidenţiind gradul de interes manifestat de elevi şi cadre didactice faţă de organizarea şi derularea acestuia.

Săptămână "Şcoala altfel" va fi urmată de vacanţa de primăvară, care se va încheia pe data de 22 aprilie a.c.

Tot în această perioadă, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a organizat fazele naţionale ale olimpiadelor şcolare pe discipline de învăţământ, şi, după caz, concursurile şcolare. Astfel, la Iaşi, la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu", are loc Olimpiada naţională de limbă şi cultură rusă maternă. Pe această cale le doresc succes tuturor participanţilor la olimpiadă!

Domnul Varol Amet:

"Seminarul musulman de la Medgidia, între istorie şi anonimat"

Seminarul musulman a fost înfiinţat la Babadag, în anul 1610, din generozitatea donaţiei testamentare a comandantului militar Gazi Ali Paşa, acesta fiind şi cel care a ajutat la construirea celei mai vechi moschei de pe teritoriul României. În anul 1880, prim-ministrul Mihail Kogălniceanu a recunoscut limbile minoritare ca fiind limbi de studiu, astfel autorităţile române desemnând profesori numiţi "hogi" care să îi înveţe şi să le predea copiilor în limba turcă sau arabă. După o lungă perioadă de activitate sporadică, din ordinul lui Spiru Haret, în anul 1901, seminarul musulman a fost mutat la Medgidia, într-un spaţiu pus la dispoziţie în mod gratuit de către comunitatea locală. Seminarul musulman de la Medgidia oferea ore de arabă şi de interpretare a Coranului, pe lângă alte materii legate de păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor turco-tătare. Celor care urmau cursurile seminarului musulman ulterior li se conferea dreptul de a fi numiţi în clerul musulman. Seminarul a funcţionat timp de 66 de ani, până în anul 1967, după care s-a închis sub pretextul lipsei de participanţi.

După anul 1990, autorităţile române împreună cu cele din Turcia au realizat diverse întrevederi în scopul găsirii unei soluţii pentru reabilitarea şi conservarea seminarului musulman, ajungându-se astfel la semnarea unui protocol în care Turcia se angaja să finanţeze complet reabilitarea complexului de clădiri, însă lucrurile nu au luat niciun curs. În prezent, seminarul de la Medgidia, cel mai vechi centru cultural şi spiritual al comunităţii musulmane, se găseşte în aceeaşi stare, dar, în urma unui înţelegeri stabilite între Uniunea tătară şi cea turcă, se vor depune eforturi considerabile pentru obţinerea fondurilor necesare de susţinere a procesului de reabilitare. Seminarul musulman poate deveni o adevărată atracţie turistică a oraşului datorită încărcăturii istorice de care se bucură şi, totodată, simbolul comunităţii locale.

Sperăm ca în scurt timp să putem începe lucrările de restaurare a seminarului musulman de la Medgidia, acesta fiind unul dintre cele mai importante proiecte ce se vor derula în viitorul apropiat.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Vremurile actuale sunt, se pare, vremuri de grele încercări pentru categoriile active ale populaţiei acestei ţări, în condiţiile în care singura preocupare a actualului Guvern este introducerea de măsuri menite să îngreuneze traiul de zi cu zi al oamenilor: o nouă creştere a preţului la gaze, introducerea accizei suplimentare pentru benzină şi lista uriaşă de scumpiri ce decurg din acestea.

Cea mai importantă scumpire propusă de actuala guvernare este acciza de 7 eurocenţi la carburant. Cetăţenii vor fi nevoiţi să scoată din buzunar peste 40 de bani în plus pentru fiecare litru. Asta pentru că la cei 7 eurocenţi se mai adaugă şi TVA-ul.

În aceste condiţii, noul preţ al motorinei va "propulsa" România între primele 10 ţări europene cu cele mai mari preţuri la motorină. Totodată, Guvernul a decis că transportatorii vor putea beneficia de rambursarea unei părţi din valoarea acestei accize. Or, dacă taxa se doreşte a fi folosită pentru a construi drumuri, este firesc ca toate părţile să contribuie la acest efort. Interesant este că vor fi scutiţi tocmai cei care, teoretic, vor folosi cel mai mult aceste infrastructuri. Şi cu ce preţ! Şeful misiunii de evaluare a Acordului FMI cu România a declarat că orice exceptare acordată de la plata accizei suplimentare la carburanţi introdusă de la 1 aprilie trebuie compensată prin măsuri "cu impact puternic", adică noi taxe şi scumpiri. Una dintre cele mai tangibile consecinţe sociale ale acestui val de scumpiri va fi o creştere semnificativă a sărăciei în rândul populaţiei cu vârstă de muncă.

Pe lângă toate acestea, iată că românii trebuie să plătească mai mult şi pentru factura de curent. Practic, furnizorii de energie electrică vor fi nevoiţi să achiziţioneze o cantitate aproape dublă de certificate verzi aferente curentului livrat în 2013, preţul acestor certificate regăsindu-se, bineînţeles, tot în costul facturilor la curent pe care oamenii de rând trebuie să îl suporte lună de lună, adică tot aceia responsabili cu întreţinerea familiilor.

Şi pentru ca valul scumpirilor să fie întregit, a crescut şi preţul gazelor naturale. Aici există două majorări de preţ: una de 2% pentru populaţie şi cealaltă de 4% pentru sectorul industrial. Însă, în România, piaţa nu este suficient de matură pentru liberalizarea dublă, atât pe segmentul angro, cât şi pe cel cu amănuntul. O consecinţă directă a acestei scumpiri ar putea fi o reducere masivă a contribuţiei industriei la produsul intern brut, prin închideri de companii sau relocări în ţări cu o legislaţie care sprijină activitatea economică. Având în vedere estimările Comisiei Naţionale de Prognoză de creştere economică (2,3% în 2014, 2,5% în 2015, 3% în 2016 şi 3,3% în 2017), ne putem aştepta ca România să reintre în recesiune economică.

Îmi este greu să înţeleg motivul pentru care Guvernul actual gândeşte măsuri care afectează cel mai tare categoriile active ale populaţiei, pe cei care contribuie în cea mai mare măsură la bugetul de stat. În condiţiile în care celelalte categorii beneficiază de anumite forme de ajutor social, segmentul populaţiei active primeşte, în locul unor politici care să o sprijine, copleşitoarea povară a scumpirilor şi a taxelor.

Îmi este greu să înţeleg cum se poate ca noi taxe şi o serie de scumpiri în lanţ să servească relansării economice asumate de Guvern. Declaraţiile ministrului finanţelor, cum că banii din acciză pot ajunge la pensii şi salarii, ne îndreptăţesc să cerem Guvernului Ponta să spună românilor dacă există şi câţi bani sunt exact în Trezorerie pentru plata pensiilor şi salariilor din acest an.

Îi cerem încă o dată prim-ministrului să aibă curajul de a răspunde public, clar şi fără echivoc, la câteva întrebări: pe ce vor fi cheltuiţi banii colectaţi prin introducerea accizei? Cum se garantează faptul că aceştia nu vor fi alocaţi într-un mod netransparent sau distribuiţi clientelei politice? Ce autostrăzi vor fi construite din aceşti bani?

De aceea, astăzi, fac un nou apel către guvernanţi şi trag un semnal de alarmă asupra efectelor dezastruoase pe care acest val de scumpiri le va avea în rândul populaţiei active a României.

Solicităm prim-ministrului să reia toate angajamentele publice făcute în Programul de guvernare - program pe care pretindeau că îl păstrează şi respectă - şi să lase deoparte comportamentul duplicitar, refuzul de a răspunde la întrebări şi de a da termene precise, tactici de inducere în eroare a publicului cu care domnul Victor Ponta deja ne-a obişnuit.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"V.V. «Pompa» nu taie, pune taxe"

Domnişoara ministru al finanţelor are dreptate, românii trebuie să-şi plătească taxele şi impozitele cu sfinţenie. Sfinţenia înseamnă şi pomană, iar cele peste 400 de taxe şi impozite sunt cea mai tare pomană pentru guvernanţi. Oricum le plătim de pomană, pentru că nu ne alegem niciodată cu nimic din banii din impozite şi taxe. Teoretic, taxele, accizele şi impozitele ar trebui să se întoarcă la cetăţeni, dar ele se introduc cu graţie în buzunarul politicienilor.

Ei ştiu că suntem miloşi, că vom mai face şi noi câte o chetă, pentru că "obrazul subţire" al guvernanţilor şi al ghioceilor de partid se ţine cu multă, multă cheltuială.

Banii în plus de la "Pompa" le cam trebuie în campaniile electorale. Şi să nu uităm că avem două anul acesta, iar una este foarte importantă pentru "Pompa".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nu e păcăleală: zero eficienţă"

Pe 1 aprilie ministrul sănătăţii introducea coplata. Sumele strânse sunt derizorii, iar costurile legate de colectarea taxei depăşesc cu mult pe cele colectate. La Iaşi cea mai mare sumă e la Spitalul de Recuperare şi ajunge la 55.570 de lei. Spitalul Judeţean "Spiridon", la 1.200 de paturi şi 40.000 de pacienţi, a reuşit să colecteze doar 46.000 de lei, iar Institutul Regional de Oncologie a ajuns să impună şi pacienţilor cu cancer coplată în valoare de 34.620 de lei. Spitalul de Boli Infecţioase nu a adunat mai mult de 10.190 de lei, Institutul de Boli Cardiovasculare, 8.000 de lei, Spitalul de Pneumologie şi Spitalul "Socola" au adunat aproximativ 5.500 de lei fiecare.

Noua taxă guvernamentală doar a limitat accesul la sănătate, într-o ţară cu populaţie săracă şi bolnavă, şi tot cei care contribuie la asigurările de sănătate au fost puşi să plătească.

În plus, cele două principii pe baza cărora este introdusă sunt greşite. Primul dintre ele susţine limitarea internărilor abuzive, dar există deja suficiente mecanisme de control şi sancţionare şi este greu de crezut că sume de 5-10 lei vor fi mai eficiente în aceste situaţii. Al doilea pretinde că se vor colecta sume suplimentare pentru sistemul sanitar, dar în realitate valoarea acestora e nesemnificativă şi este iluzorie ideea că vor acoperi investigaţiile şi tratamentele necesare chiar şi pentru afecţiuni minore.

Practic, nu a existat vreun studiu de impact privind consecinţele de ordin medical şi financiar ale acestei noi taxe.

Grav este faptul că ea a generat disfuncţionalităţi şi cheltuieli suplimentare sistemului medical. Pacienţii, plătitori de taxe, au evitat să plătească şi au ajuns târziu la spital cu afecţiuni agravate, generatoare de investigaţii şi terapii suplimentare extrem de costisitoare sau au aglomerat serviciile de urgenţă, crescând riscul de eroare medicală şi malpraxis.

Nici măcar nu a fost prevăzut ce se va întâmpla atunci când la externare pacienţii vor refuza să plătească această taxă.

Pentru că limitarea accesului la sănătate este neconstituţională şi încalcă orice principiu etic, propun astăzi eliminarea acestei taxe introduse necugetat de actuala guvernare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"22.440 de argumente"

Un tânăr şofer băut a ucis doi oameni. Un breaking news pe toate posturile de ştiri. Dacă nu vrem să avem tot mai multe ştiri de acest gen trebuie adoptat urgent proiectul meu legislativ ce descurajează pe cei care mai au inconştienţa de a se urca băuţi la volan. Am alte 22.440 de argumente.

Proiectul meu legislativ prevede patru tipuri de măsuri: dublarea şi chiar triplarea pedepselor cu închisoarea pentru alcoolemie penală sau consum de stupefiante, creşterea duratei de suspendare a permisului (la 5-10 ani pentru alcoolemie penală şi la 6 luni-1 an pentru contravenţii), majorări în cazul recidivei în cinci ani de la restituirea permisului (cu 10 ani pentru alcoolemia penală) şi imposibilitatea reducerii sancţiunilor aplicate pentru alcool şi droguri.

Aceste măsuri sunt uşor de pus în practică, nu presupun niciun efort bugetar, iar eficienţa înăspririi legislaţiei rutiere e dovedită de scăderea cu 30-50% a numărului de evenimente rutiere soldate cu morţi şi răniţi în ţări precum Portugalia, Franţa, Anglia, Luxemburg, Olanda. În aceste ţări conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice (0,8 g/l) sau refuzul testării sunt pedepsite cu închisoarea până la doi ani, 4.500 de euro amendă, şase puncte de penalizare şi trei ani de suspendare a permisului, iar recidiva este pedepsită cu până la patru ani de închisoare, 9.000 euro amendă, şase puncte de penalizare si pierderea permisului pentru minimum trei ani.

Apreciem că adoptarea acestui proiect legislativ va duce la scăderea semnificativă a accidentelor rutiere şi va creşte siguranţa rutieră pe şoselele din România.

4 motive pentru înăsprirea pedepselor privind consumul de alcool şi stupefiante în trafic:

1. Între 3 şi 7% dintre accidente au drept cauză consumul de alcool; 30% dintre şoferii cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani afirmă că au condus cel puţin o dată sub influenţa băuturilor alcoolice, iar, în medie, din 25.000 de şoferi testaţi, 60% au dozări toxicologice pozitive pentru alcool, din care doar 10% au sub 0,8 g/l, restul depăşesc limita penală şi 40% au valori între 0,8 şi 2g/l, iar 10% între 2 şi 3g/l.
2. Unul din trei accidente mortale e direct legat de consumul de alcool şi în 85% din cazuri este vorba de băutori ocazionali. Totodată, consumul de alcool este responsabil de 40% din decesele survenite ca urmare a accidentelor de circulaţie şi de 25-35% din cazurile de accidente rutiere fără cazuri letale.
3. În fiecare oră cel puţin doi şoferi sunt pozitivi la dozările toxicologice pentru alcool. Datele INML din 2011 arată că, din cei 51.000 de şoferi testaţi la cererea Poliţiei Rutiere, aproape jumătate, mai precis 44%, aveau dozări toxicologice pentru alcool pozitive. În 7% din cazuri, adică la peste 3.500 de şoferi, alcoolemia depăşea 2 grame la mie, iar mai bine de jumătate, mai precis 68%, din cele 4.203 de expertize pentru calculul retroactiv al alcoolemiei, au indicat valori de peste 0,8g‰. În primele opt luni ale aceluiaşi an, şoferii în stare de ebrietate au provocat 669 de accidente soldate cu 112 decese şi 696 de răniţi grav.
4. Într-un singur an numărul celor depistaţi sub influenţa alcoolului a crescut cu 4.440.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Campanie incendiară"

Excesul de sare, grăsimi şi benzină dăunează grav sănătăţii. Se lansează şi albumul "Dublu V. Pompa"

V-aţi făcut poze cu Pompa? Aştept pozele şi comentariile voastre, legate de noile preţuri, pe adresa mea de e-mail sau la cabinetul parlamentar. Le voi include într-un album pe care îl voi arăta premierului. Va vedea cât sunt de "fericiţi" românii după această nouă taxă. Poate aşa va înţelege că noua taxă pe combustibil înseamnă tot o tăiere de salarii şi de pensii. Exact ca pe vremea PDL!

Albumul "Dublu V. Pompa", cu pozele şi comentariile dumneavoastră, va fi dat şi parlamentarilor. Poate aşa vor susţine şi proiectul de lege pentru eliminarea accizei suplimentare pe combustibil, pe care l-am depus în Parlament.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Şase ani de pensii"

Guvernanţii au decis să pedepsească femeile care muncesc. Creşterea vârstei de pensionare a femeilor la 65 de ani înseamnă tot o tăiere de pensii şi impune o nouă curbă de sacrificiu în rândul femeilor.

Nu pot accepta ca într-o ţară cu una din cele mai reduse speranţe de viaţă să se impună astfel de măsuri doar pentru că puternicii zilei nu vor sau nu pot să plătească pensiile. Este discutabilă şi eficienţa economică a unor astfel de măsuri, pentru că la 65 de ani, după ce ai adus pe lume şi ai crescut unul sau mai mulţi copii, rezervele biologice nu mai permit o activitate eficientă în multe sectoare de activitate. Mă pot întreba cum va alerga într-o unitate de primire a urgenţelor o asistentă sau o doctoriţă de 65 de ani sau cât de urgente vor fi intervenţiile salvării?

Nici impactul asupra natalităţii nu a fost evaluat. În România se înregistrează un declin demografic care va fi accentuat de astfel de măsuri.

De aceea, am iniţiat un proiect legislativ ce oferă tuturor femeilor care au muncit şi au realizat stagiul complet de cotizare la sistemul de pensii dreptul de a beneficia de reducerea vârstei de pensionare cu câte 2 ani pentru fiecare copil născut şi crescut în familie.

Dorim să corectăm forma actuală a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care nu mai prevede posibilitatea reducerii vârstei standard de pensionare pentru femeile care au realizat stagiul complet de cotizare, în funcţie de numărul de copii născuţi, aşa cum prevedea vechea Lege nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Consider că proiectul meu de lege va avea impact favorabil pe 3 segmente socioeconomice: asupra natalităţii, în general, dar cu precădere în familiile în care mamele muncesc, asupra reducerii evaziunii şi muncii la negru, angajatele având un motiv suplimentar în angajarea cu forme legale, şi va creşte şi speranţa de viaţă.

Acest proiect legislativ se alătură celorlalte măsuri pe care le-am iniţiat în sesiunea parlamentară precedentă şi prevăd sprijin pentru femei şi încurajarea natalităţii, prin facilităţi fiscale reale acordate în funcţie de numărul de copii în familiile care muncesc, cât şi prin asigurarea consultaţiilor gratuite pentru gravide şi nou-născuţi.

România are nevoie, în acest moment, de politici publice şi strategii clare care să ofere speranţe femeilor din România.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum scăpăm de «Pompa»"

Mergem la vot şi scăpăm de ei. E suficient. Mergem şi votăm soluţia cea mai bună. Pe cei care au arătat că ştiu, vor şi pot să facă ceva pentru această ţară.

Aceste măsuri făcute pe genunchi ne arată cât de capabili sunt să guverneze această ţară.

E proastă şi acciza mărită, dar, oare, de ce le-am dat petrolul austriecilor? Întrebarea mea nu are nicio legătură cu nimic din ceea ce bănuiţi şi asta sper că este evident pentru toţi cei care vor lua drumul DNA-ului.

O persoană care nu îşi asumă acţiunile şi dă vina tot timpul pe alţii nu poate conduce o ţară. Aşa este «Pompa»... încearcă să pară cocoş, dar e doar o găină pe cuibar. Ce "ouă de aur" va mai oua? Omul ăsta e imprevizibil şi periculos, ca orice neavenit.

După scumpirile ciumei portocalii urmează scumpirile caracatiţei roşiatice. Inapţi a conduce ţara, singura alternativă pentru a umple bugetul este căpuşarea omului obişnuit.

Am introdus 3 proiecte ce ne dau speranţă: reducerea TVA la 19%, eliminarea accizei suplimentare şi reducerea CAS.

Somnul ... naţiunii naşte monştri. Aşa că la europarlamentare nu sta în casă, dacă îţi pasă!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Limitarea numărului de mandate - soluţia împotriva baronilor locali"

Pe fondul rămânerii la putere din 1990 au apărut pe plan local reţelele de putere şi corupţie controlate de aleşii locali. Limitarea la două a numărului de mandate reduce posibilitatea baronilor locali, indiferent de partide, de a-şi crea în timp reţele mafiote, devenind un instrument anticorupţie.

Numărul nelimitat de mandate schimbă în fapt forma de guvernare a statului din democraţie în oligarhie pentru că:

1. cea mai mare parte a puterii politice ajunge să fie deţinută la nesfârşit de un număr restrâns de indivizi;
2. aceştia se constituie, prin legiferare şi influenţă, într-un grup social privilegiat, în faţa legii, indiferent de ce este scris în constituţie;
3. puterea fără nicio limitare temporală duce la abuzul de putere.

Este o constatare pe care logica teoriei politice, logica doctrinei statului de drept şi realitatea politică ne obligă să o acceptăm fără rezerve.

Un stat funcţionează pe două paliere: realitatea politică şi cea juridic-constituţională.

Realitatea politică ne arată că în ultimii douăzeci de ani am mers doar în direcţia formalizării juridice a unei situaţii informale: suntem conduşi de câteva sute de indivizi, mereu aceiaşi.

România este condusă de prea multă vreme de o oligarhie formată din aceiaşi oameni: preşedinţi de consilii judeţene, primari de mari localităţi, prefecţi, oameni de afaceri influenţi şi posesorii unor trusturi media.

Ecuaţia oligarhiei include în mod obligatoriu influenţa politică, accesul privilegiat la resursele statului, contul media şi îmblânzirea justiţiei.

S-a creat o societate închisă, în care bogăţia se distribuie de jos în sus, de la popor spre cei aflaţi la putere, incapabilă de a asigura o conducere eficientă în condiţiile în care promovarea nu ţine cont de criterii de performanţă, ci de cele de apartenenţă. Sunt bogaţi, prin accesul facil la banii publici, mărginiţi intelectual, deşi plini de titluri academice nemeritate, aroganţi şi dispreţuitori faţă de omul obişnuit şi faţă de elitele intelectuale autentice.

Am ajuns în momentul în care un grup social funcţionează după un statut special şi privilegiat faţă de ceilalţi cetăţeni, ceea ce pune sub semnul întrebării existenţa statului de drept.

Poporul le-a dat mijloacele, poporul i-a validat, poporul i-a legitimat şi poporul este deranjat de faptul că în acest moment avem două categorii de cetăţeni: cei privilegiaţi, deasupra operării normale a legii, şi cei aflaţi sub lege.

Sunt două modalităţi de a transforma oligarhia în democraţie. Una dintre ele este prezentată în acest demers legislativ ce limitează la două numărul de mandate pe care îl poate avea un ales local.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Incendiar"

Azi-dimineaţă, pe DN1, şoferul Ion Bascula s-a uitat cu bricheta în rezervorul maşinii să vadă dacă mai are benzină neaccizată. Mai avea.

Publicitate: Fă-ţi plinul şi primeşti cadou o maşină!

Pentru o viaţă sănătoasă, evitaţi consumul excesiv de sare, zahăr şi benzină. Victor "Pompa".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Primăvara la Pungeşti"

Pe 5 aprilie la Pungeşti, capitala luptei împotriva extragerii gazelor de şist, au avut loc primele proteste. Pe 6 aprilie 2014 au avut loc simultan în peste 60 de localităţi din România mitinguri şi marşuri împotriva fracturării hidraulice.

Timp de doi ani am reuşit la Pungeşti să împiedicăm extragerea gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Nu s-a terminat! Legea mea e în Camera Deputaţilor.

România nu are în prezent un act normativ pentru reglementarea explorării şi exploatării gazelor de şist şi nici nu interzice explorarea şi exploatarea gazelor de şist. Moratoriul privind obţinerea de avize şi autorizaţii în acest domeniu a expirat în decembrie 2012.

Cerem Parlamentului şi Guvernului:

1. Interzicerea prin lege a fracturării hidraulice în extragerea gazelor de şist.
2. Anularea hotărârilor de Guvern prin care s-au aprobat acordurile de explorare-exploatare-dezvoltare pentru gazele de şist.
3. Respectarea voinţei comunităţilor locale şi transparenta procesului decizional.
4. Anularea statutului de zonă specială de maximă siguranţă din Pungeşti.

Vă reamintesc că proiectul meu legislativ prevede interzicerea utilizării fracturării/fisurării hidraulice pentru explorarea şi exploatarea hidrocarburilor gazoase sau lichide pe teritoriul României şi pe platforma teritorială a Mării Negre. Totodată, se prevăd sancţiuni pentru cei care utilizează această tehnică. Fapta de a utiliza fracturarea/fisurarea hidraulică constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la trei la cinci ani sau cu amendă de la 1.000.000 la 2.000.000 de lei pentru persoanele juridice sau de la 25.000 la 50.000 de lei pentru persoanele fizice.

Parlamentul European susţine dreptul fiecărui stat de a lua decizii privind valorificarea gazelor de şist, dar recomandă prudenţă maximă în avizarea exploatării combustibililor fosili neconvenţionali până la stabilirea exactă a riscurilor legate de utilizarea acestei tehnici şi a unei legislaţii europene adecvate în acest domeniu, iar pe 9 octombrie 2013 a recunoscut riscurile legate de gazele de şist luând în considerare obligativitatea studiilor de impact şi a consultării populaţiei.

Deciziile pe tema gazelor de şist trebuie să fie bazate în primul rând pe studii de impact serioase şi acceptate de toţi factorii în acord cu dorinţele cetăţenilor, şi nu sub influenţa politicilor de lobby.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Liber la violenţă"

Statisticile privind violenţa în şcolile din România sunt sumbre. Dacă nu sunt suficiente cele 6 violuri comise de elevi, cele 597 de bătăi sau cele 70 de furturi, vă reamintesc că sunt şi 2 elevi prinşi cu pistoalele în şcoli.

Proiectele mele de lege privind introducerea butonului de panică şi a cartelei de acces în instituţiile de învăţământ pot fi răspunsul şi soluţia la violenţa din şcoli. Să vă spun şi de ce. Instalarea cartelei de acces permite, cu costuri minime, de doar 3-4 lei, accesul controlat şi individualizat în unităţile de învăţământ şi, implicit, descurajarea şi limitarea unor acte antisociale având drept consecinţă creşterea siguranţei în şcoli.

În plus, instalarea butonului de panică în unităţile de învăţământ permite apelarea mai rapidă a serviciului 112, scurtarea timpului de intervenţie a poliţiei, pompierilor şi a salvării.

Doar într-un singur an s-au înregistrat la inspectorate 15.358 de cazuri de violenţă în şcoli. Cele mai multe cazuri de violenţă sunt în Bucureşti şi judeţele Iaşi, Timiş, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Vaslui, Bihor, Constanţa, Bacău, Prahova, Mureş, Hunedoara, Vâlcea, Sălaj şi Neamţ.

Infracţionalitatea în şcoală îmbracă forme din ce în ce mai diverse: violenţa fizică (6.275 de acte de violenţă fizică uşoară, 143 de acte de violenţă fizică gravă), încălcarea normelor convieţuirii sociale (2.509 cazuri), acte contra bunurilor elevilor (3.261 de înşelăciuni, tâlhării, distrugeri), acte împotriva libertăţii (1.603 de ameninţări, şantaje, lipsiri de libertate) sau acte contra sănătăţii publice (373 de cazuri de consum de alcool, deţinere, consum de stupefiante, trafic cu substanţe interzise.

Proiectul-pilot funcţionează deja în Capitală. Nu văd de ce parlamentarii s-ar putea opune creşterii siguranţei în unităţile de învăţământ, mai ales că au 42 de motive în fiecare zi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Reţeta distrugerii neamului românesc"

Un rău nu vine niciodată singur. Vine de obicei în grupuri de 35... de taxe.

Aceasta e reţeta distrugerii neamului românesc: ruşine şi dispreţ cu garnitură de umilinţă, arşi la buzunare şi cu mult sos de trădare de ţară. Poftă bună!

Nici nu se compară cu oferta noastră: o naţiune mândră, istorie română, respect pentru valorile noastre, resurse româneşti, industrie, agricultură, sănătate şi educaţie românească.

Vă reamintesc că i-am oferit actualei guvernări toate aceste lucruri fără a cere în schimb nimic doar pentru noi.

PSD a preferat însă gulaş ... şi UDMR.

Nem tudom. Cine să-i înţeleagă şi mai ales de ce să-i mai trimitem în jilţurile puterii?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Româncele vor putea să aducă pe lume tot mai mulţi copii sănătoşi"

Aşa cum am prevăzut în proiectul legislativ al programului naţional de stimulare a natalităţii pe care l-am depus în Camera Deputaţilor, în cadrul căruia se asigură gratuitate pentru toate consultaţiile, investigaţiile necesare pentru evoluţia normală a sarcinii, programul va fi finanţat de le bugetul de stat, din taxa de viciu. Normele de aplicare se stabilesc prin hotărâre de guvern.

Astăzi peste 60% dintre femeile gravide din România nu se prezintă niciodată la medic în timpul sarcinii. Sărăcia şi lipsa de educaţie, prezente atât în zonele rurale, cât şi în marile oraşe, împiedică accesul femeilor însărcinate la control, investigaţii şi tratament.

Se ajunge la situaţia în care viitoarele mame trebuie să plătească toate serviciile medicale, iar cheltuielile pot ajunge până la peste şase salarii minime pe economie, adică vreo 5.300 de lei.

Aceste "politici demografice" au avut trei consecinţe nefaste. Pe lângă scăderea natalităţii la un minim istoric (1,3-1,4 copii/femeie, aproximativ 200.000 de nou-născuţi anual), creşterea numărului de avorturi la cerere (100.000 pe an, un avort la cinci minute) constatăm şi că gravidele cu risc ajung în ultima clipă la maternitate. Nu mai este o surpriză pentru nimeni numărul mare de naşteri premature sau de nou-născuţi cu malformaţii sau faptul că România rămâne ţara europeană cu cea mai mare rată a mortalităţii infantile, dublă faţă de media Uniunii Europene.

Proiectul meu de lege oferă tuturor gravidelor gratuitate pentru toate consultaţiile, investigaţiile şi tratamentele necesare unei evoluţii normale a sarcinii, în cadrul unui program naţional de asigurare a sănătăţii reproducerii şi stimulare a natalităţii. Finanţarea va fi asigurată de la bugetul de stat, din taxa pe viciu, precum şi realocarea a 25% din sumele obţinute în urma avorturilor la cerere.

Asigurarea accesului la servicii medicale gratuite pentru mamă şi copil va reduce la jumătate decesele din prima zi de naştere, crescând numărul gravidelor ce se prezintă la medic, şi va stimula natalitatea.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Supravieţuirea devine un lux"

România este ţara cu cele mai multe taxe şi impozite din Europa. Guvernul scumpeşte tot, în ciuda faptului că ştie că nivelul de trai este din ce în mai scăzut. O să ajungem o ţară în care supravieţuirea o să fie un lux.

Plătim de ne ies ochii pentru drumuri care ne omoară în fiecare zi maşinile sau ne scurtează viaţa. Plătim: acciza la combustibil, rovinietă, prin taxă pe maşină, ba mai susţinem şi aerul curat al Carpaţilor prin plata timbrului sau, mai bine zis, birului de mediu, atunci când ne cumpărăm maşina. Cu câtă seninătate acceptăm această taxă! Pentru cei care nu au înţeles încă, creşterea preţului carburanţilor înseamnă tot o tăiere de salarii şi pensii.

Eu şi cei pe care îi cunosc nu suntem dispuşi să mai tolerăm asta, aşa că vom căuta să votăm în loc de "Pompa" şi oamenii lui alţi oameni care ştiu să facă lucrurile să meargă ca într-un serviciu de urgenţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"V-aţi făcut poze la Peco?"

Trebuia să ne facem poze la Peco, având în spate preţuri mai mici de 6 lei. Acestea nu se vor mai vedea în România prea curând. Poate niciodată.

Plătim de ne ies ochii pentru drumuri care ne omoară în fiecare zi maşinile sau ne scurtează viaţa. Plătim: acciza la combustibil, rovinietă, prin taxa pe maşină, ba mai susţinem şi aerul curat al Carpaţilor prin plata timbrului sau, mai bine zis, a birului de mediu, atunci când ne cumpărăm maşina.

Cu câtă seninătate acceptăm această taxă!

Probabil că marele "Pompa" îşi muşcă acum degetele de ciudă că a mărit acciza doar cu 7 eurocenţi! Dacă era inspirat punea măcar 70. Oricum "votacii" vor plăti fără prea multe comentarii.

Singura şansă este să ne opunem, să facem şi să spunem, dar se pare că doar pe la Pungeşti au mai rămas câţiva luptători închişi în rezervaţia specială de siguranţă publică.

Pentru cei care nu au înţeles încă, creşterea preţului carburanţilor înseamnă tot o tăiere de salarii şi pensii. Pentru a scăpa românii de noile tăieri am depus un proiect de lege ce prevede eliminarea acestei noi taxe ce ne îmbolnăveşte cu un nou val de scumpiri.

Doamna Raluca Surdu:

Decizia doamnei ministru Rovana Plumb de a desfiinţa direcţia ce se ocupa de combaterea violenţei în familie reprezintă o măsură pripită, în condiţiile în care, în aproximativ o lună de acum încolo, nu va mai exista nicio instituţie care să aibă ca sarcină implementarea politicilor publice în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Ordonanţa de urgenţă nr. 11/2014 vine să acutizeze problemele sociale ale acestei categorii vulnerabile, în condiţiile în care, potrivit studiilor, până la 70% dintre femeile din România au fost supuse violenţei fizice şi/sau sexuale în timpul vieţii lor.

Prin desfiinţarea Direcţiei pentru protecţia copilului din Ministerul Muncii, domeniul violenţei în familie va rămâne într-un con de umbră, aceasta în condiţiile în care valorile reale ale fenomenului nu se cunosc şi nu există un sistem centralizat de colectare a datelor statistice relevante.

Lipsa unei instituţii cu atribuţii specifice în elaborarea de politici şi strategii, în dezvoltarea unui sistem coerent de prevenire şi combatere a violenţei în familie va face ca victimele violenţei domestice să rămână fără sprijin, fără servicii, iar România să îşi încalce responsabilităţile asumate prin ratificarea unor convenţii internaţionale.

Scrisoarea deschisă pe care 20 de ONG-uri au transmis-o către primul-ministru al României şi către ministrul muncii a tras un semnal de alarmă asupra problemelor sociale ale victimelor violenţei în familie, care se vor acutiza, în lipsa unui răspuns instituţional adecvat.

Violenţa împotriva femeilor este tot mai mult recunoscută ca fiind una dintre cele mai serioase şi urgente probleme ale tuturor timpurilor. În fiecare colţ al lumii, efectul real şi dăunător pe care violenţa îl are asupra femeilor împiedică drumul spre dezvoltare, pace şi egalitatea de şanse.

Prin această decizie, doamna ministru Rovana Plumb stopează măsurile care ar trebui să ducă la evoluţii în acest domeniu, înregistrând un inacceptabil regres instituţional.

Domnul Vasile Berci:

"Realitate şi percepţie publică"

Viaţa politică internă, în ultimul deceniu, a fost marcată puternic şi negativ de modul în care Traian Băsescu şi-a asumat exercitarea funcţiei de preşedinte - preşedinte-jucător, şi nu preşedinte-arbitru. Curat neconstituţional! Acest lucru i-a fost facilitat de Constituţia revizuită de Adrian Năstase în 2003, care era sigur că va fi beneficiarul revizuirii. Cât despre "sistemul ticăloşit", odată ajuns la Cotroceni, Traian Băsescu a făcut stânga împrejur, adică sistemul nu trebuia distrus, ci convertit şi controlat ca instrument al preşedintelui-jucător.

Starea de normalitate, de evoluţie a societăţii româneşti în direcţia democraţiei de factură occidentală şi a economiei de piaţă a devenit o ficţiune. Tensiunile politice, scandalurile şi încrâncenarea au luat locul bunei guvernări.

În acest context, la începutul anului 2011 s-a format USL, o construcţie politică puternică, având ca actori politici PSD şi PNL asociat cu PC în ACD. Construcţia avea la bază principiile păstrării identităţii partidelor din USL şi al parităţii, iar mesajul era fără echivoc, schimbarea în bine a paradigmei guvernării.

În opoziţie USL a devenit pentru români o construcţie credibilă, în care au investit un uriaş capital de încredere şi speranţă, capital păstrat inclusiv după căderea Guvernului M.R. Ungureanu. Pe cale de consecinţă, au urmat succesele electorale fără precedent, la locale şi parlamentare. A fost perioada fastă din istoria de trei ani a USL. Românii aveau în imaginarul lor o construcţie apropiată de marea coaliţie din Germania dintre creştin-democraţi şi social-democraţi, condusă de cancelarul Angela Merkel.

Din păcate, nu a fost să fie. Unul dintre parteneri, adică PSD, cu sacii în căruţă şi atins de beţia puterii, a pus pe raft, la prăfuit protocolul USL şi programul de guvernare. Prioritară a devenit pentru PSD strategia dobândirii întregii puteri, inclusiv a întâistătătorului de la Cotroceni. În optica lor protocoalele, programele sunt petice de hârtie, iar onoarea nu spune nimic în politică.

Strategia PSD se poate decripta, cu uşurinţă, pe întreaga durată a perioadei, de la instalarea Guvernului Ponta 2 şi până la scoaterea PNL de la guvernare şi ruperea USL. Să încercăm să descriem succint aceste acţiuni.

Imediat după anunţarea rezultatelor la alegerile parlamentare, Ponta doreşte UDMR la guvernare. Era o intenţie aberantă. Când ai o majoritate de 70%, de ce mai e nevoie de UDMR care a fost partener al guvernării Băsescu-Udrea-Boc? Sau, de ce nu, era mai bine să fie UDMR la guvernare pentru momentul când PNL va trebui să plece, după regula "maurul şi-a făcut datoria"?!

Modul în care s-a alcătuit Guvernul a fost ticălos. Miniştrii şi miniştrii delegaţi ai PNL au primit găurile negre, iar PSD, sectoarele viabile şi cu resurse. S-a ajuns la un Guvern stufos cu 28 de miniştri, când Guvernul Franţei are doar 16 miniştri.

A urmat apoi un masiv transfer de traseişti, îndeosebi de la PP-DD, spre PSD, UNPR şi PC, acţiune care a dus la o majoritate parlamentară fără PNL. Oare de ce?

PSD, UDMR şi PC au luat decizia formării USD, în interiorul USL. Cele două sigle sună interesant de apropiat. Soluţia era rudimentară, dar bună de prostit alegătorii.

Dublul limbaj a devenit o practică cotidiană. Ponta avea mesaje pro-USL şi candidatura la preşedinţie a lui Crin Antonescu. În paralel "poporul" PSD-ist, cu Ilie Sîrbu în prim-plan, ataca vârtos tema candidatului PSD la preşedinţie. Pe aceeaşi lungime de undă erau şi vectorii media Antena 3 şi OTV-ul lui Ghiţă Sebastian, adică RTV.

S-a trecut la politica faptului împlinit prin luarea unor decizii grele fără consultarea PNL. Exemple: pactul de coabitare, trocul cu numirea şefilor de parchete, proiectul de lege Roşia Montană, proiectul de amnistie şi graţiere etc. Pentru ca reţeta să fie completă, PSD a scos asul din mânecă, adică pe C.P. Tăriceanu. PNL trebuia nu doar scos de la guvernare, ci şi destabilizat.

Într-o mare măsură decizia PSD de a avea un candidat la Cotroceni a fost influenţată şi de Traian Băsescu, care a atacat la Curtea Constituţională modificarea Legii referendumului, care devenea valid cu 30% participare la urne. Ponta şi PSD refuzau un Antonescu preşedinte având prerogativele din Constituţia în vigoare.

S-au făcut greşeli şi la PNL. S-a crezut că întinerirea PSD îl face frecventabil ca partid social-democrat. S-a schimbat vârsta biologică, dar năravurile au rămas. Insistând exclusiv pe funcţia de vicepremier pentru Klaus Iohannis, s-a indus în percepţia publică că USL a fost ruptă pentru un lucru minor.

Categoric PSD, după europarlamentare, şi-ar fi anunţat candidatul pentru Cotroceni. PNL trebuia să plece, după metoda verificată a "tovarăşului de drum".

La proximele alegeri PNL va fi atacat extrem de dur, va face obiectul unor intoxicări şi manipulări fără precedent, asta pentru faptul că este singurul partid de opoziţie care are şansa de a câştiga alegerile pentru Cotroceni prin Crin Antonescu.

Varianta cu preşedinte PSD este egală cu un dezastru pentru devenirea democraţiei româneşti, a statului de drept şi a economiei de piaţă.

Domnul Sorin Teju:

"Trebuie să acordăm o mai mare atenţie procesului echivalării diplomelor obţinute în străinătate"

Anual, peste 3.000 de studenţi români plecă la studii în străinătate, iar 60% dintre aceştia îşi exprimă dorinţa de a se întoarce în ţară după terminarea studiilor. Cu toate acestea, procedurile pe care tinerii trebuie să le urmeze în echivalarea diplomelor obţinute în afara graniţelor ţării sunt anevoioase şi ineficiente, descurajând absolvenţii să îşi dezvolte o carieră pe teritoriul României.

Contrar legislaţiei în vigoare ce pare a fi destul de flexibilă şi cuprinzătoare, un număr din ce în ce mai mare de absolvenţi a atras atenţia asupra nerespectării prevederilor art. 12 alin. (3) din Ordinul nr. 4022/2008. Acest ordin priveşte aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Centrului Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor (CNRED) şi a Metodologiei de recunoaştere şi echivalare a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, care stipulează: "În cazul în care domeniul sau specializarea absolvite în străinătate nu se regăsesc în nomenclatorul românesc, CNRED va iniţia procedura pentru încheierea de acorduri bilaterale cu ţările în cauză sau împreună cu direcţiile de specialitate din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului va analiza şi propune oportunitatea modificării şi completării nomenclatorului românesc".

În consecinţă, absolvenţii unor specializări nerecunoscute în nomenclatorul românesc ar trebui, conform legii, să obţină o echivalare justă a diplomelor de studii, în urma unui proces mai îndelungat. Din nefericire, atât procedura de modificare a nomenclatorului, cât şi cea de încheiere de acorduri bilaterale cu ţările în cauză reprezintă proceduri minuţioase ce necesită timp, interes şi motivaţie, caracteristici ce lipsesc cu desăvârşire sistemului românesc de echivalare a diplomelor.

Mai mult decât atât, nesoluţionarea corectă a cererilor de echivalare a diplomelor de studii obţinute în străinătate are un efect dublu asupra ţării noastre. În primul rând, se refuză dreptul unor cetăţeni români de a se reîntoarce să profeseze în România, într-un context în care ţara noastră necesită noi politici prin care să readucă în ţară cetăţenii români. În al doilea rând, se evidenţiază o inadaptabilitate a sistemului la cerinţele actuale de pe piaţa muncii, la exigenţele acestora şi la sistemele educaţionale internaţionale, ignorându-se complet recomandările Consiliului Europei privind criteriile şi procedurile de evaluare a calificărilor străine, din 23 iunie 2010.

Menţionez că recomandările Consiliului Europei stipulează la Capitolul III, Principii Generale, punctul 7, următoarele: "În evaluarea calificărilor străine privind educaţia universitară, cadrul legal naţional şi internaţional trebuie aplicate într-o manieră flexibilă, cu scopul de a face posibilă recunoaşterea acestor calificări. În situaţiile în care legislaţia naţională existentă intră în conflict cu prezentele Recomandări, statele sunt încurajate să aibă în vedere modificarea legislaţiei naţionale."

În concluzie, solicit instituţiilor competente să îşi asume responsabilitatea şi să găsească o formulă prin care echivalarea diplomelor de studii obţinute în străinătate să se poate efectua într-o manieră justă. Avem nevoie de remedierea urgentă a problemei în cauză pentru a ne asigura că tinerilor ce au studiat în străinătate le sunt recunoscute meritele, pentru a-i încuraja să vină să lucreze în România şi pentru a asigura o coerenţă între cerinţele angajatorilor, sistemul de învăţământ internaţional şi sistemul românesc de recunoaştere academică.

Domnul Ioan Balan:

"Circ televizat şi pâine scumpă!"

Prin comportamentul său la guvernare, Victor Ponta a reuşit să modifice până şi sintagme şi proverbe tradiţionale româneşti. Am ajuns ca, după doi ani de guvernare a baronilor, celebra sintagmă "circ şi pâine" să se transforme în "circ televizat cu Victor Ponta" şi "pâine mai scumpă pentru români".

Când vorbesc despre circ televizat cred că toţi românii înţeleg la ce mă refer. 24 de ore din 24 de ore pe zi Victor Ponta şi propagandinştii din Guvernul său lustruiesc scaunele din studiourile televiziunilor de partid, încât orice om raţional s-ar întreba, în mod legitim, când Dumnezeu mai guvernează oamenii ăştia! Unii chiar mai glumesc spunând: "guvernează doar în pauzele de publicitate". Economia şi societatea resimt din plin cei doi ani în care Victor Ponta s-a făcut că a guvernat România. Cât a cheltuit Victor Ponta din bani publici, din banii românilor, ca să apară de dimineaţă şi până seara la televizor? Câţi bani, din banii românilor, din cei pe care îi ia prin 37 mai multe taxe şi impozite, îi cheltuieşte pentru propagandă, minciună şi sfidarea românilor? Victor Ponta trebuie să răspundă la aceste întrebări, pentru că circul televizat nu este pe banii lui, ci pe banii românilor.

Pâine mai scumpă? Da, pâine mai scumpă! După ce ani de zile Dan Voiculescu i-a amăgit pe români că le va da "pâine mai ieftină", Victor Ponta a încercat să-i păcălească pe români că le va da pâine mai ieftină. Victor Ponta nu ştie că românii nu au fost prostiţi, pentru că Victor Ponta nu ştie nici măcar cât costă o pâine. Altfel ar fi aflat că din septembrie, de când s-a redus TVA-ul la pâine, nicio pâine, la niciun magazin nu s-a ieftinit nici măcar cu 2 bani! De ce? Pentru că producătorii de pâine oricum nu plătesc TVA, ci, potrivit patronatelor din domeniu, peste 70% operează în economia subterană. Acum, după ce a introdus 37 de taxe şi a scumpit şi benzina, preţul pâinii a crescut, ca urmare a transferului acestor costuri suplimentare către preţ, către cumpărătorul de pâine, către românul sărac, care aştepta ca pâinea să se ieftinească.

Săptămâna trecută, delegaţia FMI care a venit la Bucureşti l-a luat de urechi pe Victor-Viorel Ponta, pentru că nici măcar ei nu se aşteptau ca, după ce a introdus încă 37 de taxe şi impozite, să colecteze şi mai puţine venituri bugetare. Ştiu şi experţii FMI că Ponta este protectorul evazioniştilor. Ştiu şi ei că reorganizarea ANAF nu a fost decât politizarea structurilor de administrare fiscală, care să răspundă instantaneu la comanda de partid. Drept consecinţă, aceiaşi experţi FMI îi strâng mâna în uşă lui Ponta ca să revină, de la 1 ianuarie 2015, la un TVA de 24% pentru pâine şi produse de panificaţie. Rezultatul îl poate anticipa orice român. Scăderea TVA nu a ieftinit pâinea, dar cele 37 de taxe şi revenirea la un TVA de 24% vor face din pâine un produs de lux. Aşa că ... nu am greşit deloc când am spus că Ponta oferă nu doar "circ televizat", ci şi "pâine mai scumpă"!

Domnul Mihai Lupu:

"PNL nu va vota pentru scumpirea benzinei şi a motorinei"

În şedinţa de plen a Camerei Deputaţilor de marţea trecută, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, din care fac parte, a cerut retrimiterea proiectului privind Ordonanţa de urgenţă nr. 111/2013 ce prevede intrarea în vigoare a majorării accizei pe combustibil de la 1 aprilie 2014 la Comisia de buget, finanţe şi bănci a Camerei, pentru a fi rediscutat împreună cu Ordonanţa nr. 102/2013, prin care guvernul a hotărât creşterea acestei accize.

PNL a făcut acest demers parlamentar deoarece a decis să nu-şi dea girul pentru scumpirea benzinei şi a motorinei, în condiţiile în care angajamentele de anul trecut ale premierului Victor Ponta în privinţa utilizării fondurilor colectate prin introducerea accizei de 7 eurocenţi pe litrul de carburant nu mai au nicio legătură cu declaraţiile dumnealui de azi sau cu cele ale miniştrilor săi. Aceste declaraţii - una mai bulversantă decât alta pentru români - devin acum un semn al incompetenţei mult lăudatului nou guvern: "Da. Sunt 2 miliarde. Gândiţi-vă! Evident că există un pericol foarte mare, pentru că o mare parte din cheltuielile pe care le avem la buget sunt de genul celor descrise de dumneavoastră - salarii, pensii -, vrând-nevrând trebuie acoperite", a declarat, recent, ministrul de finanţe, doamna Ioana Petrescu, şocând şi presa, dar şi cetăţenii. Mai mult decât atât, însuşi premierul Ponta reclamă inconsecvenţa ministrului transporturilor în privinţa demarării lucrărilor unor tronsoane de autostrăzi: "Domnul ministru Şova să vorbească, nu să scrie pe blog despre autostrăzi. Nici el nu mai ştie ce scrie".

Din declaraţiile de mai sus reiese clar faptul că PSD una a spus anul trecut şi alta are acum în planul guvernamental, iar construcţia de autostrăzi nu mai reprezintă o prioritate a Guvernului Ponta 3. Intenţiile guvernului actual sunt acum cu totul altele, destinaţia acestor bani, împovărători atât pentru transportatorii români, cât şi pentru cetăţeni, reprezintă, în fapt, doar cârpirea bugetului pe ici, pe colo, pe unde s-a întins prea mult plapuma PSD-istă şi s-a cam rupt.

Majorarea accizei pe carburanţi de la 1 aprilie a.c. a făcut ca România să urce în topul ţărilor cu cele mai mari preţuri la carburanţi din Europa, fapt ce va genera preţuri mai mari pentru alimente şi servicii, deci şi o creştere a inflaţiei, dar a reuşit, în acelaşi timp, să pună sub semnul discriminării şi decizia Guvernului Ponta 3 în privinţa favorizării unei categorii de transportatori. Mă refer la faptul că, a returna 4 eurocenţi din această taxă doar companiilor corecte, aşa cum doreşte domnul Ponta, conduce la o concurenţă neloială şi defavorizeză în mod evident o serie de alte categorii, care sunt nevoite să suporte întreaga taxă: persoanele fizice, Salvarea, Pompierii, CFR Călători, transportul public în general etc.

Mă întreb care mai este oare rostul acestei taxe, dacă statul nu mai are drept prioritate investiţională autostrăzile, de care are atât de multă nevoie România şi care ar fi meritat orice sacrificiu, iar modul de aplicare a acesteia nu va aduce nicidecum alte beneficii, ci va complica birocraţia şi va conduce la împovărarea suplimentară a cetăţenilor, dar şi la falimentarea unor companii ale aceluiaşi stat, cum este CFR Călători.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Despre oportunitatea finanţărilor europene şi nu numai"

Republica Moldova vrea să ne ajungă din urmă. A spus-o clar, răspicat, la Bucureşti, săptămâna trecută, ministrul agriculturii de la Chişinău, Vasile Bumacov, care, destul de plastic, nu s-a codit să declare că succesul în Uniunea Europeană al României i-a "înrăit pe moldoveni să depună eforturi să meargă înainte".

Fraţii noştri de peste Prut sunt de lăudat: nu doar că sunt conştienţi de imensul potenţial de finanţare pe care îl reprezintă apartenenţa la comunitatea europeană, cu accesul la o piaţă liberă şi avidă de produse agroalimentare ecologice şi mult mai puţin procesate. Adică exact acele produse cu care România încearcă acum, la toate târgurile internaţionale, să îşi câştige un statut consolidat de ţară "verde".

România are în faţă încă şapte ani în care, cu siguranţă, va continua să beneficieze de acces la fonduri europene menite să contribuie la atingerea unui nivel unitar, cel puţin egal cu cel din statele membre din Vest. Din acest punct de vedere, aş putea fi de acord cu poziţia anunţată recent de către ministrul fondurilor europene, domnul Eugen Teodorovici, care susţine că un nivel de absorbţie de 80% va plasa ţara noastră "în grupul ţărilor fruntaşe".

Este momentul decisiv, ultimul tren pe care ţara noastră îl mai are pentru a-şi depăşi statutul neclar în faţa partenerilor internaţionali, având oportunitatea să acceseze finanţări semnificative pentru proiectele de amploare de care România are nevoie. La fel ca şi moldovenii, românii trebuie să urmeze exemplul celor care au reuşit pornind de la condiţii similare (aşa cum este, de exemplu, Polonia), dar cu multă voinţă, perseverenţă, corectitudine şi, foarte important, cu muncă.

În raport cu Republica Moldova, România stă, cu siguranţă, mai bine, analizând sectoarele economice, nivelul de trai, proiectele realizate şi cele începute. România nu trebuie să îşi piardă însă determinarea de a merge mai departe, de a grăbi pasul, de a nu lăsa problemele interne, pornite, de cele mai multe ori, de dispute politice, să interfereze cu atingerea ţelurilor esenţiale bine conturate şi asumate. România trebuie, la fel ca şi Moldova, să se uite la vecinii din Europa, să se "înrăiască", să depună eforturi pentru a se autodepăşi şi, foarte important, să îşi regăsească entuziasmul cu care a reuşit să mute munţii din loc pentru a deveni stat membru NATO şi, ulterior, al Uniunii Europene.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Partidul Naţional Liberal doreşte majorarea alocaţiei pentru copiii României"

Peste 30 de senatori liberali, inclusiv preşedintele PNL Crin Antonescu, au depus alături de alţi parlamentari o iniţiativă legislativă privind alocaţia de stat pentru copii, în sensul stabilirii sumei fixe de 200 lei lunar pentru fiecare minor din România şi a eliminării raportării la indicele social de referinţă. Proiectul încearcă să concretizeze un angajament electoral al Uniunii Social Liberale.

În expunerea de motive, iniţiatorii afirmă că "alocaţia copiilor nu a fost actualizată din 2009, nu este corelată în niciun fel cu inflaţia, cu puterea de cumpărare, cu coşul zilnic şi, mai ales, cu necesităţile de hrană ale unui copil, întreţinere şi studii".

Un copil român primeşte o alocaţie în valoare de aproximativ 7 euro, adică "de 35 de ori mai mică decât alocaţia unui copil din statele UE, care beneficiază în medie de 210 euro". Senatorii liberali susţin în expunere că "în multe dintre statele europene, cuantumul alocaţiei creşte începând de la al doilea sau al treilea copil". "Pentru exemplificare, Germania alocă 184 euro pentru primii doi copii, apoi 190 euro şi 215 euro. Şi restul ţărilor europene pornesc de la sume decente alocate primului copil: Irlanda - 148 euro, Danemarca - 145 euro, Marea Britanie - 105 euro, Franţa - 120 euro, Norvegia - 129 euro".

România se află pe locul 168 în lume în ceea ce priveşte raportul dintre alocaţia anuală primită de copii şi produsul intern brut. Dacă această iniţiativă legislativă ar fi adoptată, România ar urca pe locul 89 în această ierarhie.

Guvernul Ponta nu se poate scuza la nesfârşit că nu are bani. Premierul se laudă cu o creştere economică de 3,5%, astfel că acum poate dovedi că ea se va reflecta în creşterea nivelului de trai al românilor şi nu reprezintă de fapt decât un număr într-o statistică.

În ultima săptămână, Victor Ponta şi Traian Băsescu au făcut amândoi un spectacol jalnic pe tema accizei, invadând spaţiul media naţional. Amândoi sunt două personaje obsedate de putere şi de imagine, când de fapt altele sunt problemele de fond ale României. Senatorii liberali au încercat prin modificările aduse Legii aduse nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii să aducă un strop de normalitate în viaţa românilor.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Cum îi respectaţi pe români şi legea fundamentală, domnule premier Victor Ponta?"

"România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil", spune legea fundamentală a României, şi acest articol al Constituţiei noastre nu este şi nici nu va fi negociabil vreodată, domnule prim-ministru Victor Ponta! Şi nu o spun eu, domnule premier, ci o spune oricare român din ţara asta şi o spun chiar şi românii care au ales să trăiască în afara graniţelor, oricând sunt întrebaţi.

Sunt bucovinean, deci m-am născut şi trăiesc aproape de graniţele ţării, iar în judeţul pe care-l reprezint în Parlament, şi anume Suceava, români sunt şi ucrainenii şi polonezii, români sunt şi moldovenii sau albanezii şi romii, precum şi toţi cei care aparţin celor peste 12 minorităţi etnice din judeţ. Niciodată vreunul dintre ei nu a contestat statul naţional şi unitar român, niciodată vreuna dintre aceste comunităţi de minoritari etnici nu a avut pretenţii de autonomie, fie ea şi aşa-zisă autonomie culturală, permanent reclamată de UDMR, pentru că nu este cazul.

În România sunt reprezentate în Parlament 18 minorităţi etnice, plus cea maghiară, prin UDMR. În România se pot da în şcoli examene în limba maternă. Şi tot în România sunt integrate social şi respectate toate manifestările culturale ale tuturor acestor minorităţi, de secole.

Dar dumneavoastră aveţi, în guvernul pe care-l conduceţi, un vicepremier - deci un prim ajutor al dumneavoastră - domnul Kelemen Hunor, care a susţinut înaintea intrării la guvernare a UDMR faptul că "România nu este stat unitar", deşi Constituţia ţării stipulează ferm acest lucru. Acum, după intrarea la guvernare a UDMR, dumnealui susţine un lucru şi mai grav, intolerabil pentru orice stat de drept aş putea spune, şi anume că "trebuie să aducem Catalonia şi Tirolul de Sud în Ardeal".

Cum le explicaţi, domnule Ponta, românilor faptul că guvernul dumneavoastră are în echipa sa oameni care reclamă necesitatea unor conflicte interetnice în Ardeal? Oare aceste declaraţii ale unui vicepremier al României sunt fireşti, când aproape de graniţele României, în Ucraina, tocmai "au fost aduse Catalonia şi Tirolul de Sud" în Crimeea!

Înţeleg că UDMR a intrat alături de PSD la guvernare "pentru a-şi apăra propriile interese", după cum declară preşedintele acestei formaţiuni.

Dar, domnule Ponta, credeam că un guvern are datoria de a guverna pentru români şi pentru România, pentru interesul său naţional şi pentru unitatea acestei ţări. Sau putem înţelege că v-aţi răzgândit între timp, dacă nu aveţi nici măcar o opinie în această privinţă?!

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Bucovina aşteaptă mai mulţi turişti"

Vă mărturisesc sincer faptul că sunt foarte mândru că m-am născut, trăiesc şi reprezint Bucovina în Parlamentul României. Această zonă a ţării a contribuit şi contribuie în mod fundamental la patrimoniul cultural românesc şi, când vorbim despre istoria românilor, Bucovina are un rol central în ceea ce reprezintă tradiţii, identitate, limbă şi dorinţă de unitate românească.

Astăzi, parcă mai mult decât niciodată, turiştii români şi străini deopotrivă iau cu asalt Bucovina. Mă bucură nespus faptul că românii renunţă la vacanţele exotice pentru a vizita lanţul de mănăstiri bucovinene, iar turiştii străini care au gustat măcar o dată din bucatele noastre parcă nu vor să se mai întoarcă acasă.

Am urmărit cu mare atenţie modul în care a evoluat turismul bucovinean în ultimii ani şi, deşi numărul de turişti este în creştere, multe lucruri s-ar mai putea face pentru a-i stimula pe turişti să vină până în nordul extrem al ţării. Nu vă ascund faptul că cea mai mare parte a acestora reclamă calitatea modestă a infrastructurii rutiere. Deşi la Suceava avem un aeroport internaţional de călători aflat în plină modernizare, care poate satisface chiar şi exigenţele străinilor, aceştia spun că sunt sătui să călătorească cu avionul şi că îşi doresc să ajungă în Bucovina pe cale terestră, fără să rateze frumuseţile ţării noastre. Îmi este greu să le explic cum se face că în 25 de ani de la căderea comunismului infrastructura rutieră şi feroviară către Bucovina este încă insuficient modernizată şi, pe anumite porţiuni, chiar îi sperie pe cei care s-ar încumeta să plece cu autoturismul sau cu trenul de la Bucureşti sau Arad până la noi. Cu toate acestea, turiştii reuşesc să depăşească acest obstacol şi vin cu deosebită consecvenţă în casele noastre.

Trag toată speranţa ca viitoarele lucrări de infrastructură promise românilor să meargă până în Bucovina. Vor câştiga atât bucovinenii, dar şi toţi românii, pentru că o infrastructură modernă de transport va intensifica şi comerţul cu această parte a ţării şi cu această parte a Europei.

Probabil că vă întrebaţi de ce am adus în discuţie turismul şi Bucovina. În primul rând pentru că dezvoltarea turismului înseamnă şomaj mai mic, venituri mai mari şi prosperitate pentru români. Oare nu asta ne dorim cu toţii? Consider că turismul românesc este o resursă mult mai valoroasă decât multe alte resurse şi, faţă de resursele naturale, de pildă, turismul se pune repede pe picioare şi este o resursă aproape inepuizabilă.

Cunoaşteţi, poate la fel de bine ca mine, că Bucovina şi nordul Moldovei nu se bucură de aceleaşi avantaje economice precum Bucureştiul, Timişoara, Aradul, Constanţa sau Braşovul. Industria oferă puţine locuri de muncă, iar serviciile nu sunt foarte bine dezvoltate. Pentru aceasta, consider că turismul ar fi resursa cea mai ieftină şi cea mai eficientă de pus în valoare pe termen scurt, mediu şi lung. Este resursa cea mai valoroasă şi cu cel mai puternic aport la creşterea valorii adăugate brute. Apoi, chiar dacă sunt bucovinean şi chiar dacă m-aţi suspecta de subiectivism, Bucovina este fără echivoc nu doar una dintre cele mai frumoase regiuni ale României, ci este şi parte a patrimoniului cultural mondial, lucru pe care nu-l poate contesta nimeni. Pentru acest motiv Bucovina este un adevărat magnet pentru turiştii europeni şi americani.

Nu închei înainte de a vă invita în Bucovina să petreceţi Sfintele Sărbători de Paşte. Vă garantez că veţi reveni apoi în nenumărate rânduri în locurile unde m-am născut şi unde trăiesc şi voi trăi eu.

Domnul Gheorghe Emacu:

"25 aprilie 2005 - Ziua semnării Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană"

Revoluţia din decembrie 1989 a generat deschiderea necesară pentru ca România să-şi redefinească locul între naţiunile Europei. De aceea, anii ‘90 au fost caracterizaţi de ezitări, căutări, dar mai ales de reorientare spre valorile democratice autentice.

Dacă din perspectivă militară, România a identificat soluţia orientării spre o apărare comună în cadrul NATO, din punct de vedere politic şi economic, soluţia raţională a reprezentat-o Uniunea Europeană.

Astfel, România a început drumul său istoric către Uniunea Europeană în februarie 1993, când fost semnat Acordul de Asociere la Uniunea Europeană. A urmat apoi cererea de aderare la Uniune, care a venit în iunie 1995, iar în decembrie 1999 Consiliul European decidea deschiderea negocierilor de aderare cu România.

În următorii 5 ani, întreaga ţară s-a mobilizat pentru alinierea la acquis-ul european, în cadrul a 32 de capitole de negociere.

Eforturile făcute de factorii guvernamentali, dar mai ales de poporul român au fost răsplătite, astfel că la 1 ianuarie 2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene, un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, care funcţionează pe baza unor valori unanim recunoscute la nivel mondial şi pe mecanisme sociale şi economice care asigură o dezvoltare economică durabilă.

Cel mai important moment în acest demers l-a reprezentat data de 25 aprilie 2005, ziua semnării tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană. Acesta a reprezentat, alături de semnarea Tratatului de aderare NATO, unul dintre cele mai mari succese ale politicii româneşti de după 1989.

Accederea în Uniunea Europeană a fost doar momentul iniţial al unui parcurs spre valori democratice, iar nu punctul terminus. Mai avem încă de depăşit unele etape ce reprezintă paşi esenţiali în drumul spre integrarea completă a României în UE: continuăm eforturile pentru aderarea la spaţiul Schengen şi introducerea monedei unice.

Ca urmare a aderării la UE, românii sunt azi cetăţeni europeni care beneficiază de drepturile conferite de Tratatele Uniunii Europene.

Din punct de vedere politic, am intrat în familia unor naţiuni cu tradiţie democratică solidă, iar prin aderarea noastră la Uniunea Europeană putem conchide că, ne-am asigurat şansa unui viitor mai bun atât pentru noi, cât şi pentru copiii noştri.

De aceea, consider că trebuie să marcăm cum se cuvine ziua de 25 aprilie, data semnării Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană.

Domnul Gheorghe Emacu:

"Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor"

Din vremuri străvechi, oamenii şi-au respectat eroii şi au cinstit memoria şi faptele lor de vitejie, ridicându-le monumente pentru a-i venera şi a le asigura recunoştinţa eternă.

Monumentele poartă într-o manieră tangibilă memoria unei părţi a evoluţiei societăţii umane şi participă într-o formă specifică la transmiterea valorilor istorice.

De aceea, în 1982 UNESCO a stabilit data de 18 aprilie pentru a sărbători "Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor". Sărbătoarea are ca obiectiv informarea şi educarea cetăţenilor în spirit patriotic şi de respect faţă de înaintaşi, precum şi faţă de valorile naturale. Astfel, într-o lume a afacerilor, s-a găsit timp şi pentru reculegere sau momente emoţionante.

În fiecare an este aleasă o temă a sărbătorii. Cea de anul acesta este "Patrimoniu de Comemorare", fiind inspirată, parţial, de împlinirea unui secol de la începutul Primului Război Mondial.

România este o ţară bogată din perspectiva monumentelor şi siturilor şi - la figurat vorbind - este o adevărată perlă ce trebuie pescuită. Aceasta deoarece avem o istorie foarte bogată în evenimente, un număr important de monumente, precum şi un potenţial peisagistic şi turistic deosebit dar, din păcate, insuficient exploatat.

Monumentele sunt mărturia faptelor de vitejie ale strămoşilor noştri, dar şi a unor momente istorice ale vieţii şi culturii noastre. Siturile, în special cele naturale, sunt încă dovezi palpabile ale bogăţiei noastre culturale.

De aceea, cred că autorităţile statului trebuie să facă mai mult pentru conservarea şi întreţinerea monumentelor istorice şi a siturilor. Monumente precum Moara lui Assan, cazinoul de la Constanţa, Castelul Sturdza din Iaşi sau atâtea şi atâtea altele - ce fac parte din patrimoniul cultural naţional - trebuie ocrotite, iar nu lăsate în paragină.

Realizarea unor obiective economice nu trebuie să se facă în dauna culturii, a monumentelor istorice sau a siturilor. În marile oraşe ale ţării, adesea, monumentele şi casele memoriale cad pradă intereselor imobiliare sau planurilor urbanistice. Aşa s-a întâmplat în Bucureşti, unde Hala Matache, monument al arhitecturii inginereşti din secolul al XIX-lea, a fost sacrificată pentru a se construi bulevardul Uranus, iar reconstrucţia acesteia a rămas deocamdată doar o promisiune.

De multe ori, siturile arheologice de o valoare extrem de importantă, care dovedesc prezenţa şi evoluţia noastră pe aceste meleaguri, au devenit spaţii de păşunat pentru animale.

Astfel de situaţii trebuie să înceteze. Tineretul trebuie educat în spiritul respectului faţă de istorie şi faţă de înaintaşii noştri. Şcoala poate să contribuie la formarea şi dezvoltarea sentimentelor patriotice, în primul rând prin organizarea de vizite la aceste monumente şi situri. Tinerii trebuie să cunoască valorile societăţii româneşti şi să le respecte.

De Ziua monumentelor şi siturilor, şcolile ar trebui să organizeze vizitarea unor monumente care marchează momente cruciale din istoria noastră, precum Mausoleul de la Mărăşeşti sau a monumentului Tropaeum Traiani de la Adamclisi ori Muzeul Unirii din Alba Iulia.

Ca stat membru UE, trebuie să valorificăm în context comunitar valorile pe care ni le oferă monumentele şi siturile noastre. Dar poate reuşim să ne inspirăm şi din modul în care unele state europene cu tradiţii înţeleg să-şi valorifice patrimoniul de care dispun. Aş menţiona în acest sens exemplul Belgiei, unde în fiecare an este refăcută lupta de la Waterloo.

În concluzie, doresc să subliniez că este nevoie de mai multă implicare din partea autorităţilor competente atât în domeniul culturii, cât şi al educaţiei, pentru valorificarea potenţialului de care România dispune în materie de monumente şi situri, care să sublinieze identitatea noastră naţională.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Mult prea mult pentru români - creşterea accizei a generat mărirea preţurilor"

Am asistat săptămâna trecută cum Guvernul Ponta a majorat acciza, fără nicio justificare. Pe Ponta nu l-a obligat nimeni să crească acciza, poate doar baronii locali, ale căror cheltuieli de campanie trebuie să le finanţeze.

După ce timp de 2 ani de zile nu a ştiut decât să teleguverneze şi să promită pâine şi circ populaţiei, premierul Ponta îi pune de la 1 aprilie pe români să plătească factura incompetenţei sale. Şi această factură va durea în toate buzunarele.

PDL este singurul partid care s-a împotrivit puternic acestor măsuri, am propus chiar în Parlament proiecte pentru anularea lor, dar frăţia PSD-PNL a fost mult prea solidă şi propunerile noastre au fost respinse. Aceste scumpiri vor aduce în medie creşteri de aproape 400 de lei pe an pentru fiecare familie, iar guvernele Ponta 1, 2 şi 3 sunt singurele vinovate pentru acest lucru.

PDL va organiza ample acţiuni de conştientizare în toată ţara, le vom explica oamenilor ce se întâmplă cu preţul benzinei de la 1 aprilie şi cine este vinovat pentru acest lucru.

Prin minciunile proferate în ultima perioadă de timp, Victor Ponta şi Ioana Petrescu vor să ascundă românilor cele 2,7 miliarde de lei care se adună la buget prin introducerea acestei taxe şi să-i folosească în campaniile electorale, alimentând buzunarele clientelei politice a USD.

Domnul Ponta iese şi spune că transportatorii nu vor fi foarte afectaţi, dar nu spune nimic de populaţia ţării, de oameni. Desigur că firmele mari nu vor fi afectate, căci le restituie 4 eurocenţi, dar micile afaceri de familie, oamenii simpli vor suporta totul. Această categorie nu există, nu există decât marile firme ce vor putea beneficia de o rambursare de 4 eurocenţi. Sunt singurii care vor face un sport din această restituire, un sport uşor de practicat, având în vedere ca sistemul nu e pregătit pentru aceasta şi nici nu va putea fi pregătit rapid.

Cred că sadismul politic de care actuala guvernare dă dovadă nu are limite, şi totul pentru a strânge fonduri de campanie, pentru a face jocul baronilor locali.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Strategia cu privire la persoanele cu dizabilităţi - un afront adus acestora"

Acum mai bine de o lună de zile atrăgeam atenţia că nu avem încă elaborată o strategie pentru persoanele cu dizabilităţi. În prezent văd că, deşi există un draft cu privire la ceea ce doreşte ministerul să facă pentru aceştia, conţinutul acestuia este total dezamăgitor. Este un proiect total neperformant. Chiar ONG-urile trag un semnal de alarmă şi arată că nu a existat procesul de consultare la elaborarea acestuia.

Documentul pus in dezbatere nu are avizul Consiliului de analiză a problemelor persoanelor cu handicap. Conform prevederilor Legii nr. 448/2006, trebuia convocat şi consultat Consiliul de analiză care, printre altele, "emite avize consultative cu privire la proiectele de acte normative care au ca obiect protecţia persoanelor cu handicap, iniţiate de MMFPSPV sau de alte autorităţi competente" (art. 92), acţiune omisă de DPPD.

Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România (ONPHR) acuză la rândul său slaba calitate a documentului, făcând referire la faptul că acesta conţine termeni şi concepte dintr-o bibliografie caducă în mare parte şi reia direcţiile de acţiune din Strategia europeană, dar fără să le fundamenteze pe analiza punctelor slabe ale sistemului românesc, deşi acest mod de lucru este recomandat: "UE şi statele sale membre dispun de un mandat ferm pentru îmbunătăţirea situaţiei sociale şi economice a persoanelor cu handicap. Prezenta strategie furnizează un cadru de acţiune la nivel european, care, împreună cu acţiunile la nivel naţional, este menit să abordeze problemele diverse ale bărbaţilor, femeilor şi copiilor cu handicap" - Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap - un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere (COM(2010) 636 final.

ONPHR consideră de asemenea grav faptul că nu reiese din text voinţa implementării Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. În plus, aceeaşi organizaţie reprezentativă argumentează că la 4 ani de la ratificarea de către România a Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, în contextul existenţei Strategiei Europene privind Dizabilitatea 2010-2020, drepturile persoanelor cu dizabilităţi continuă a fi ignorate şi încălcate.

În România sunt peste 700.000 de persoane ce sunt înregistrate ca persoane beneficiare ale sistemului de protecţie socială specială, conform datelor statistice prezentate la nivelul lunii septembrie a anului 2013. Fac referire la acestea, întrucât date statistice mai recente nu se găsesc pe site-ul Ministerului Muncii.

Vă reamintesc că, deşi am avut peste 50 de propuneri legislative pentru modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, la propunerea Ministerului Muncii, care a precizat că există deja în lucru o nouă lege, Parlamentul le-a respins la pachet încă din toamna lui 2012.

Acum modul în care Guvernul PSD vine pentru a ajuta această categorie socială reprezintă modul în care acest Guvern tratează românii în general. Totul pentru membrii de partid, nimic pentru oameni.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Medicamentele compensate - o discuţie tabu pentru actuala guvernare"

Săptămâna trecută am votat în Parlament pentru moţiunea simplă ce a fost făcută pentru ministrul sănătăţii. Una dintre principalele probleme ridicate a fost lista de medicamente compensate.

Lista de medicamente compensate reprezintă o decizie foarte importantă care afectează viaţa a milioane de pacienţi din România şi a familiilor lor. Amânarea actualizării acesteia îngrădeşte grav dreptul la sănătate al pacienţilor români, fiind încă o dovadă a incompetenţei guvernului Ponta de a-şi împlini promisiunile asumate faţă de români.

Pe de altă parte, lista de medicamente compensate trebuie adaptată problemelor medicale care afectează populaţia românească şi trebuie să aibă în vedere raportul cost-eficienţă a tratamentului, bazat pe protocoale de practică medicală.

Metodologia de evaluare a fost una complexă şi îndelungată, însă puţin adaptată la problemele româneşti, deoarece nu sunt cunoscute suficient aceste nevoi. Programul de evaluare al stării de sănătate a populaţiei nu are concluzii ferme şi un plan de acţiune raportat la respectivele concluzii. Niciun medicament vechi nu a fost scos de pe listă, ceea ce dovedeşte lipsa unei analize atente, şi anume dacă toate cele de până acum sunt în continuare necesare.

Din cele 144 molecule noi propuse pentru a fi introduse, doar maxim o cincime sunt absolut justificate şi potenţial salvatoare de vieţi. Multe dintre acestea doar aduc îmbunătăţiri marginale tratamentului bolii. Din păcate, se constată în continuare lipsa unei orientări profilactice, astfel că sistemul investeşte prea mult în partea curativă, pe molecule şi pe tehnologii foarte scumpe şi investeşte foarte puţin în partea profilactică, acolo unde ar fi marele câştig.

Chiar dacă ar fi încă multe observaţii legate de modul în care această listă a fost întocmită, este important ca pacienţii români să beneficieze de medicamente cât mai eficiente şi de tratamente care să-i reintegreze în societate cât mai rapid, de aceea consider că o astfel de listă trebuie să fie actualizată cât mai repede.

Sănătatea populaţiei trebuie să fie o prioritate maximă, deoarece aceasta reprezintă garanţia viitorului României şi toate măsurile guvernului Ponta care lezează accesul cetăţeanului român la sănătate trebuie sancţionate.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"PNL persistă în eroarea deprofesionalizării şi a politizării agresive a nominalizărilor pentru ASF"

PDL a sesizat Curtea Constituţională a României în urma numirii ilegale a liberalului Victor Ciorbea în funcţia de membru neexecutiv la ASF. PNL persistă în eroarea politizării agresive a nominalizărilor pentru ASF, şi cu votul majorităţii parlamentare PSD-PNL-PC-UNPR-UDMR, distruge din nou încrederea în instituţia menită să reglementeze şi să supravegheze piaţa financiară românească.

PDL consideră numirea lui Victor Ciorbea ilegală, pentru că nu respectă Legea nr. 260/2013 privind pregătirea şi experienţa profesională minimală de 9 ani pentru a putea fi desemnat în calitatea de membru executiv sau neexecutiv în cadrul ASF. Experienţa de procuror şi de lider sindical a liberalului Ciorbea nu are nicio legătură cu piaţa de capital, a asigurărilor sau a pensiilor private din România.

PNL trimite în ASF un om care nu a avut nicio legătură cu bursa de valori, cu asigurările sau cu pensiile private. Ne-am obişnuit ca majoritatea USL, care încă mai funcţionează când e vorba despre fripturism politic, când e vorba să deprofesionalizeze şi să politizeze instituţiile barometru ale statului român. PNL nu a învăţat nimic din erorile trecutului recent şi din nominalizarea eşuată a lui Dan Radu Ruşanu la ASF, anchetat acum pentru grave prejudicii aduse chiar domeniului pe care trebuia să-l protejeze.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Restanţele românilor la credite au crescut cu 35% sub guvernarea USL"

Românii îşi plătesc tot mai greu datoriile la bănci. Rata restanţelor la credite a atins un nou record la sfârşitul lunii februarie din acest an. Creditele cu restanţe mai mari de 90 de zile reprezintă 22,5% din totalul portofoliilor de credite din sistemul bancar, în creştere cu 3,5 puncte procentuale faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Aproape un sfert din totalul creditelor înregistrează restanţe. Grav este că ponderea acestora este în continuă creştere. Sub guvernarea USL, restanţele s-au majorat cu aproape 35%.

Dacă majorarea restanţelor la credite în perioada 2011-2012 poate fi pusă pe seama impactului resimţit de români în urma crizei, creşterea alarmantă a restanţelor din ultima perioadă nu mai are nicio justificare. În anul 2013 am înregistrat o creştere economică de 3,5%. Iată încă o dovadă că cifrele de pe hârtiile Guvernului Ponta nu au nicio valoare în buzunarul românilor.

România are cea mai mare rată a creditelor neperformante din regiune, mult peste următoarele clasate, Ungaria şi Bulgaria, conform FMI. Mai mult, România a înregistrat şi cea mai mare creştere a ratei creditelor neperformante din 2011 până în prezent dintre ţările analizate.

În scopul recuperării creanţelor, banca iniţiază proceduri juridice care se finalizează cu executarea silită a persoanelor în cauză. Situaţia este critică pentru românii şi firmele care se regăsesc în această situaţie, mai ales că în luna februarie 2014 s-a înregistrat o rată a şomajului de 7,2% şi numărul şomerilor s-a majorat cu 7.000 de persoane faţă de aceeaşi lună a anului precedent. Adăugăm la aceasta şi ultimele creşteri ale fiscalităţii, care afectează semnificativ atât bugetul cetăţenilor, cât şi al firmelor.

Soluţia Guvernului Ponta? Niciuna. Este prea ocupat cu pregătirea campaniei electorale. Nu îl interesează soarta românilor şi a firmelor.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Competitivitatea economică a României e în picaj"

O analiză lucidă asupra regreselor majore în competitivitatea economică a României ar trebui să vindece autismul politic. Când vă uitaţi la caracterul unui decident public căutaţi inteligenţa, energia, pasiunea, empatia, curajul şi integritatea. Dacă nu are integritate, celelalte atuuri devin inutile. Ele servesc răul şi corupţia. Nu întâmplător am ales prost în ultimii 25 de ani şi spun mereu: să nu se laude politicienii prea tare, deoarece competitivitatea economică a României e în picaj. Suntem mici şi devenim tot mai mici. Ponderea PIB-ului României în PIB-ul mondial a scăzut simţitor: de la 0,33% în anul 2008 la 0,25% în anul 2013, ceea ce înseamnă că ţările lumii evoluează semnificativ mai repede decât noi. Dacă politica ultimelor două decenii şi jumătate ar fi luat deciziile economice corecte, am fi avut un nivel de trai de cel puţin trei ori mare decât în prezent. Interesele meschine, cumetria, hoţia şi incompetenţa îşi dau în continuare mâna în fruntea ţării. Mai mult de atât, când cineva îşi trădează familia politică, nu are nicio problemă să îşi trădeze naţiunea. Şi invers e valabil.

I. PIB-ul României a reprezentat atât în anul 2008, cât şi în anul 2013 doar 1,1% din PIB-ul UE

Ponderea PIB-ului României în PIB-ul mondial a scăzut simţitor: de la 0,33% în anul 2008 la 0,28% în anul 2009, până la 0,25% în anii 2012 si 2013, ceea ce înseamnă că ţările lumii au evoluat semnificativ mai repede decât noi. România a înregistrat o creştere economică de 3,5% în anul 2013. Nu este suficient. Nici la nivelul UE nu am reuşit să ne îmbunătăţim poziţia.

II. Exportăm mai mult

Ponderea exporturilor româneşti în exporturile globale au crescut de la 0,31% în anul 2008, la 0,33% în anul 2009, iar apoi a scăzut la 0,32% în anul 2012 şi îşi reia creşterea la 0,35% în anul 2013, conform ultimelor date disponibile ale OMC. La nivelul UE, situaţia s-a îmbunătăţit uşor: exporturile româneşti reprezintă 1% din totalul exporturilor europene în anul 2013 faţă de 0,8% în anul 2008.

III. Industrie şi agricultură

Pe de o parte, asistăm la creşterea uşoară a industriei româneşti în industria europeană, de la 1,5% în anul 2008 la 1,9% în anul 2013. În schimb, ponderea agriculturii româneşti în agricultura europeană a scăzut de la 4,8% în anul 2008, la 4,1% în anul 2013.

IV. O analiză lucidă asupra regreselor majore în competitivitatea economică a României ar trebui să vindece autismul politic

România a pierdut 8 poziţii în clasamentul global în ultimii 6 ani. Indicatorul Competitivităţii Globale a rămas la 4,1 puncte atât în anul 2008, cât şi în anul 2014, dar România a coborât de pe locul 68 în anul 2008 până pe locul 76 în 2014, ceea ce înseamnă că ţările lumii au evoluat semnificativ mai repede decât noi.

Cel mai grav semnal dat de Raportul de Competitivitate Globală este în cazul poverii administrative, unde indicele s-a diminuat de la 3,4 puncte în anul 2008 la 2,8 puncte în anul 2014 şi a coborât România de pe locul 54 până pe locul 127 în lume.

În cazul independenţei justiţiei, indicele s-a diminuat de la 3,3 puncte în anul 2008 la 2,8 puncte în anul 2014 şi a coborât România de pe locul 88 până pe locul 114.

De asemenea, ţara noastră se poziţionează mai slab în anul 2014 decât în anul 2008 la încrederea în politicieni (locul 141 în 2014 faţă de locul 106 în 2008).

Indicele privind protecţia proprietăţii intelectuale s-a diminuat serios în această perioadă, coborând România de pe locul 64 ocupat în anul 2008, până pe locul 110 ocupat în prezent.

Calitatea infrastructurii rutiere din ţara noastră a scăzut, motiv pentru care România a coborât în clasament de pe locul 126 pe locul 145 în perioada 2008 - 2014.

Calitatea sistemului educaţional s-a diminuat, coborând România în clasamentul global de pe locul 71 pe locul 99 în aceeaşi perioadă.

Intensitatea competiţiei pe piaţa locală a scăzut, astfel că România a coborât până pe locul 115 în clasament la acest indicator în anul 2014, faţă de locul 86 ocupat în anul 2008.

Eficienţa politicii antimonopol s-a diminuat, iar România a coborât pe locul 113 în anul 2014, faţă de locul 64 ocupat în 2008.

Exodul creierelor din ţara noastră a crescut, astfel că România a coborât în clasament şi la acest indicator, de pe locul 102, ocupat în anul 2008, până pe locul 138 în anul 2014.

Accesul la credite s-a diminuat din 2008 până în prezent, motiv pentru care ţara noastră a coborât în clasament la acest indicator de pe locul 56, ocupat în anul 2008, până pe locul 78 în anul 2014.

Capacitatea de inovare s-a micşorat în perioada 2008 - 2012, coborând România de pe locul 58 în anul 2008, pe locul 90 în anul 2014. Indicele cheltuielilor companiilor cu cercetare-dezvoltare a scăzut, coborând România de pe locul 74 în anul 2008, până pe locul 104 în anul 2014 la acest capitol. Colaborarea între universităţi şi industrie în cercetare - dezvoltare a înregistrat o uşoară creştere a indicelui, dar progresul altor ţări la acest capitol a coborât România de pe locul 72 în anul 2008, până pe locul 88 în anul 2014.

V. Să faci afaceri în România a devenit tot mai greu

• Uşurinţa de a face afaceri a coborât România de pe locul 47 ocupat în anul 2008, până pe locul 73 ocupat în anul 2014. În UE ne poziţionăm în prezent pe locul 24, înaintea Italiei, Greciei, Croaţiei şi a Maltei, conform ultimului Raport "Doing Business".
• Uşurinţa înfiinţării unei noi firme - locul 60 din 189 în 2014, faţă de locul 26 din 181 ocupat în 2008. Înfiinţarea unei afaceri necesită în prezent în medie 5 proceduri, durează 8,5 zile, costă 2,4% din venitul mediu pe locuitor şi necesită un capital minim de 0,7% din venitul mediu anual pe locuitor.
• Uşurinţa de a obţine autorizaţia de construcţie - locul 136 din 189 în 2014, faţă de locul 88 din 181 ocupat în 2008. Obţinerea unui permis de construcţie presupune astăzi 15 etape, 287 de zile şi costă 71,2% din venitul mediu pe locuitor.
• Uşurinţa de a închide o firmă - locul 99 din 189 în 2014, faţă de locul 85 din 181 ocupat în 2008. Rezolvarea unei insolvenţe durează în prezent 3 ani şi 4 luni, costă 11% din valoarea bunurilor firmei, iar rata de recuperare pentru creditori este de numai 30%.
• Plata taxelor - locul 134 din 189 în 2014, faţă de locul 146 din 181 în anul 2008. Firmele au de efectuat 39 de plăţi pe an şi sunt necesare 8,3 zile pentru achitarea taxelor.

În fine, singurul indicator la care putem observa un progres de 7 poziţii în clasamentul global este Indicele Libertăţii Economice. Acesta a crescut de la 61,7 în anul 2008 la 65,5 în anul 2013, urcând în clasamentul mondial de pe locul 69 până pe locul 62 în această perioadă.

Pot să aduc stabilitatea fiscală şi un pachet de măsuri stimulatorii pentru crearea de noi locuri de muncă în România împreună cu PDL. Acest pachet de măsuri este axat pe cota unică de 10%, CAS diminuat cu 5 puncte procentuale, profitul reinvestit scutit de impozit, salariul minim pe economie de 1.000 lei, înjumătăţirea perioadei necesare pentru plata taxelor, scăderea costurilor cu energia şi reindustrializarea accelerată cu un plan coerent de acţiuni în România. Altfel pierdem şi cursa competitivităţii regionale, nu doar pe cea europeană sau mondială.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Când Ponta ne va obliga să ne tundem ca el... va fi prea târziu!"

Fumigene! Aşa pot fi catalogate declaraţiile premierului Victor-Viorel Ponta de la finalul săptămânii trecute, în care voia să ne convingă că a trecut în rândul octogenarilor şi îi va lăsa pe tinerii socialişti să se afirme în politică. Ce putem spune cu certitudine este că, Victor-Viorel Ponta nu a făcut şi nu face cinste generaţiei de 40 de ani. Este drept că o retragere a sa din politică astăzi, nu la iarnă, ar mai şterge din ruşinea pusă pe obrazul seniorilor sociali-democraţi care au investit în tineri ca Ponta, Şova sau Corlăţean.

Comentatorii politici, cu mic cu mare, s-au îmbulzit deja să plângă de mila lui. Alţii s-au hazardat să-l şi vadă preşedinte de ţară. Pentru mine personal mesajele dubiose scrise pe Facebook de cărătorii de servietă ai premierului nu reprezintă decât o parte a strategiei perfide de comunicare, pentru a distrage atenţia mass-mediei de la efectele dezastruoase ale introducerii accizei suplimentare la benzină şi de la actele normative pe care le-a pregătit pe furiş la Guvern şi vrea să le adopte prin ordonanţă de urgenţă.

Victor Ponta nu se retrage din politică. Victor Ponta este doar invidios pe Kim Jong-un. Victor Ponta visează să ne oblige pe toţi să ne tundem ca el. Acest vis nu i se trage nici de la ultima vizită din China, nici de la pozele pe care le-a făcut cu dictatorii la Soci. Este în structura sa genetică un inamic al democraţiei şi statului de drept şi o demonstrează faptic în fiecare zi. Totul a început cu Monitorul Oficial al României care a fost transferat către propria sa autoritate, iar acum jurnalul oficial publică doar la comanda sa, ce vrea, când vrea, cum vrea. Este acum şef peste autostrăzi, peste procurorul general, peste finanţe şi chiar şi peste Parlament.

Dar pentru Viorel nu-i îndeajuns! S-a căţărat pe tragedia aviatică din Apuseni, de care este principalul responsabil, pentru a trece sub propriul condei Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Proiectul de lege a trecut prin Camera Deputaţilor la fel ca postarea sa pe reţeaua de socializare, fără comentarii, fără observaţii, adică prin adoptare tacită.

La presiunea baronilor i s-a pus pata şi pe Direcţia Generală de Informaţii a Apărării şi pe Serviciul de Protecţie şi Pază. Îşi doreşte să-i numească personal şi să-i mângâie pe creştet pe şefii acestor instituţii. Este cert că nu se va opri nici aici, iar dacă forţele de dreapta nu îl vor împiedica, Victor-Viorel Ponta chiar îşi va realiza visul. Va căpăta atâta putere discreţionară încât, după modelele asiatice atât de drage lui, ne va obliga pe toţi să ne tundem ca el. Atunci, din păcate, va fi prea târziu!

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Elevii şi studenţii, adevăraţii ambasadori ai României"

Deşi trăim într-o societate măcinată de numeroase probleme în care, din nefericire, nici sistemul de învăţământ nu este avantajat, constat cu bucurie faptul că încă mai există elevi şi studenţi care se încăpăţânează să nu renunţe la ideea de a face performanţă.

Este uimitor că aceşti copii minunaţi, care, fie sunt sprijiniţi de părinţi, fie fac acest lucru din pasiune şi dorinţă proprie, conştientizează faptul că într-o lume a superficialităţii, educaţia reprezintă singura opţiune ce poate sta la baza unei cariere strălucite.

Din fericire, în acest an elevii şi studenţii românii ne-au demonstrat încă odată că într-un sistem de învăţământ cu reale carenţe, dacă există perseverenţă, voinţă, dorinţă şi pasiune, rezultatele nu întârzie să apară.

Astfel, anul acesta liceele din capitală au avut nu mai puţin de 41 de olimpici internaţionali, care au obţinut 12 medalii de aur, 17 de argint şi 12 de bronz în diverse domenii precum matematică, astrofizică şi astronomie, informatică, chimie, biologie, ştiinţe pentru juniori etc.

Cei 41 de merituoşi, parte a elitei internaţionale, de la Liceul Teoretic Internaţional de Informatică, Colegiul Naţional de Informatică "Tudor Vianu", Colegiul Naţional "Sfântul Sava", Colegiul Economic Viilor, Şcoala Gimnazială nr. 56 şi The International School Bucharest au primit diplome In Honoris oferite de primarul-general Sorin Oprescu în cadrul Galei Olimpicilor. Pe lângă obţinerea acestei diplome, care este cea mai înaltă distincţie a municipalităţii, ambasadorii şcolii româneşti au primit, ca recunoaştere a efortului şi rezultatelor de excepţie, o excursie la Lisabona şi vor avea posibilitatea să colaboreze permanent cu echipa Centrului de Proiecte şi Programe Educaţionale şi Sportive Bucureşti.

Pe de altă parte, nici studenţii nu s-au lăsat mai prejos. Astfel, cea de-a VIII-a ediţie a Olimpiadei Internaţionale de Matematică pentru Studenţi, South Eastern European Mathematical Olympiad for University Students - SEEMOUS 2014 - care s-a desfăşurat în martie 2014 la Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi, a adus studenţilor români nu mai puţin de 32 de medalii.

Olimpiada Internaţională de Matematică pentru Studenţi este o competiţie universitară care se adresează studenţilor din anul I şi II, cu aptitudini şi performanţe înalte în domeniul matematicii. La Olimpiadă au participat 99 de studenţi din Bulgaria, Grecia, Iran, România, Turcia, Turkmenistan şi Ucraina, totalizând 25 de echipe. Studenţii din România s-au clasat pe primul loc, obţinând 5 medalii de aur, 12 medalii de argint şi 15 medalii de bronz. Pe lângă rezultatele individuale, care au fost recompensate cu diplome şi medalii, românii au primit şi următoarele trofee:

• Cupa pentru locul I pe naţiuni;
• Cupa pentru locul I absolut, câştigată de studentul Curcă Eduard Valentin de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, acesta obţinând totodată şi premiul pentru cea mai originală şi frumoasă soluţie dată problemei 4 din concurs.

Sunt foarte bucuros să constat faptul că şcoala românească are capacitatea de a-şi reconfirma valoarea demonstrată de-a lungul anilor, în ceea ce priveşte competiţiile internaţionale destinate elevilor şi studenţilor.

Consider că este foarte important să ne sprijinim adevăratele valori care duc mai departe numele României şi care sunt ambasadori merituoşi ai ţării noastre.

Domnul Florin Gheorghe:

"Cel mai mare pericol pentru democraţie - absenteismul la vot"

Unul dintre citatele politice celebre, cu rezonanţă încă din secolul al XVIII-lea, ne atenţionează că "pentru ca răul să triumfe, este destul ca oamenii buni să nu facă nimic". Au trecut mai bine de trei secole de când importantul politician irlandez Edmund Burke anticipa unul dintre principalele pericole la adresa democraţiei - dezinteresul faţă de treburile cetăţii.

Chiar dacă sunt un politician tânăr, nu pot să nu-mi aduc aminte entuziasmul pe care l-au încercat românii la primele alegeri libere de după căderea comunismului. Din păcate, eşecurile repetate pe care le-au înregistrat partidele politice după anul 1990, lipsa responsabilităţii oamenilor politici faţă de încrederea pe care electoratul a exprimat-o direct, prin vot, precum şi prosperitatea care, în loc să se apropie, s-a îndepărtat tot mai mult de români, a asasinat pas cu pas orice speranţă a cetăţenilor că momentul alegerilor este cel mai important moment în democraţii şi că votul lor chiar contează.

De la aproape 90% prezenţă la vot la primele alegeri organizate în România postdecembristă, s-a ajuns la situaţia în care unii se declară mulţumiţi dacă la urne se prezintă 25-30% din electoratul cu drept de vot. Da! În România, astăzi, un român decide pentru alţi 3 români, ceea ce ridică puternice semne de întrebare asupra calităţii democraţiei româneşti. Mulţi s-ar hazarda să spună... şi la nivel european absenteismul este mare. Este, dar nicăieri la fel de mare ca în România.

Faptul că cetăţenii merg în ziua alegerilor la iarbă verde sau preferă să îşi dedice timpul oricăror activităţi şi nu îşi rup mai puţin de 10 minute pentru a se informa şi a vota, este în totalitate vina partidelor politice. În ultimii 25 ani partidele politice româneşti au schimbat doar culori, nume şi, pe alocuri, unii lideri. Putem spune, fără mari riscuri, că marele FSN s-a spart în mai multe FSN-uri, marketizate ca partide reformate. Din păcate, metehnele FSN au rămas prezente în toate partidele care s-au desprins şi în mentalităţile liderilor vechi şi noi. Cele spuse de mine nu sunt decât reflecţia oamenilor care strigă în piaţă, fără să fie auziţi, USL, USD, PSD... aceeaşi mizerie ... Asta spun oamenii. Aşa percep ei lipsa modernizării clasei politice şi a partidelor politice din România.

Dacă ar fi să acordăm încredere studiilor cantitative efectuate de institutele de sondare a pieţei politice, nici la alegerile pentru Parlamentul European din 25 mai 2014 trendul prezenţei la vot nu se va modifica, anticipându-se un record absolut al absenteismului. Cred cu putere că absenteismul este palma pe care alegătorii o dau pe obrazul clasei politice româneşti. Mai cred, de asemenea, că oamenii trebuie convinşi, nu forţaţi după reţeta Dragnea, să vină la vot şi să-şi delege puterea. Puterea este, în democraţie, la oameni. Ei o dau. Dacă nu vin la vot, cei care exercită puterea nu sunt pe deplin legitimaţi. Am convingerea că există partide care merită votul românilor. Sunt puţine, ce-i drept, iar ele s-au ridicat de la zero şi nu au nimic de a face nici cu PCR, nici cu FSN. Acestora trebuie să li se acorde măcar o dată încrederea. Mai cred că şi în interiorul partidelor nereformate există oameni de bună calitate, care nu sunt nici foşti lucrători ai poliţiei politice, nici foşti nomenclaturişti, ci sunt tineri, profesionişti, politicieni de bună calitate, ale căror voci însă fie nu se aud, fie nu sunt lăsaţi să vorbească.

Personal voi face toate eforturile să-i conving pe români să vină la vot. Voi lupta ca să-i conving că votul lor contează. Dacă mă vor întreba cu cine să voteze, nu o să le sugerez un partid sau o alianţă, ci o generaţie. Să voteze tineri. Să voteze tinerii care au demonstrat profesionalism, sinceritate şi, cel mai important, că-şi iubesc ţara. Numai aşa ne vom rupe de relele trecutului. Vă mulţumesc.

Domnul Florin Gheorghe:

"Unde se duc banii publici!? Rechizitoriile încep să ne spună"

Vă mai aduceţi aminte de epoca în care la CFR se cumpărau costume de scafandru şi tuburi de oxigen pentru scufundări? Dar şaibe la preţ de autoturism la mâna a doua? Nu a trecut foarte mult timp de atunci, însă constatăm cu un gust amar că practicile au trecut de la administraţia centrală la cea locală şi invers, fără nici o jenă, fără pic de ruşine faţă de românii storşi de bani prin sute de taxe şi impozite, unele tot mai absurde.

Îi înţeleg pe români că nu mai vor să audă de nici un reprezentant al clasei politice. Îi înţeleg. De exemplu miercuri, nu mai puţin de 1.000 de localnici din comuna Peştera din judeţul Constanţa au protestat faţă de subdezvoltarea la care i-a condamnat cneazul Nicuşor Constantinescu. M-am întrebat de ce constănţenii, pe care-i reprezint cu mândrie, nu s-au răzvrătit până acum împotriva nedreptăţilor, ilegalităţilor şi actelor de corupţie pe la care le-a săvârşit ani la rând baronimea locală. Mi-am dat singur răspunsul. Nu au crezut. Probabil că nu m-au crezut nici pe mine atunci când le spuneam despre nivelul de corupţie la care a ajuns administraţia publică din Constanţa. Au crezut însă justiţia, investigaţiile procurorilor şi deciziile tranşante ale judecătorilor. De acolo au aflat despre elicoptere şi macarale cumpărate de Consiliul Judeţean Constanţa, despre milioanele de euro sifonate în fiecare an în beneficiul firmelor de casă sau de partid.

8 din 40! Aşa deschidea un priceput jurnalist un articol cu privire la arestările, anchetările sau sentinţele decise asupra baronilor de la Consiliile Judeţene din ţară, în mai puţin de 2 ani de când au preluat noul mandat. Este vorba despre 8 preşedinţi de consilii judeţene care au furat din banii publici, mai mult decât are bugetul Ministerul Educaţiei într-un an.

Şi, de parcă nu ar fi îndeajuns, caracatiţa corupţiei pe care au dezvoltat-o baronii locali, preferaţii şi susţinătorii lui Victor Ponta, a atins cote inimaginabile. Încrengăturile sunt greu de descifrat chiar şi pentru procurorii cu experienţă. După principiul "dai într-unul ţipă trei", anchetele au scos la iveală reţele infracţionale care au grupat laolaltă poliţişti, magistraţi, funcţionari publici şi chiar şi interlopi.

De când a venit Victor Ponta la guvernare, mai precis de doi ani de zile, auzim cu o insistenţă demnă de efectul dureros al picăturii chinezeşti, faptul că nu are bani la buget. Orice cetăţean de bună credinţă l-a crezut în primă instanţă. Astăzi, mai ales după ce a sacrificat încă o dată prosperitatea românilor prin introducerea taxelor pe combustibili, nimeni nu poate să-i mai dea crezare.

Victor-Viorel Ponta şi dacă ar avea pe mână bugetul de stat al Germaniei nu i-ar fi îndeajuns. Pe de o parte, firmele evazioniste înfipte bine în influenţa politică a PSD, vor şi mai multe miliarde de euro nefacturate. Pe de altă parte, baronii locali, care nu au ajuns la standardul lui Nicuşor Constantinescu, vor şi ei elicoptere. Cei care deja şi-au luat elicoptere vor avioane, navete spaţiale sau fie vapoare la Vrancea, fie pârtii de schi la Brăila. Lui Victor Ponta nu-i va ajunge niciun buget din lume pentru a satisface foamea de furat a baronilor locali.

Pentru acest motiv, dar luând în considerare şi avertismentele delegaţiei FMI, am convingerea că Victor-Viorel Ponta nu se va opri la taxa suplimentară şi nedreaptă pe benzină, plătită din buzunarele românilor oneşti. Victor-Viorel Ponta pregăteşte deja în laboratoarele antenelor alte taxe şi impozite, alte găuri în buzunarele românilor, doar pentru a-şi mai păstra câteva luni scaunul nemeritat de prim-ministru.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Creşterea numărului de salariaţi - obiectivul Guvernului Ponta"

O analiză făcută la sfârşitul anului trecut arăta că România a pierdut un milion de salariaţi în ultimii 15 ani. Aşa cum precizează studiul, în ţara noastră lucrează mai puţin de 4,4 milioane de angajaţi la o populaţie activă de 10 milioane de persoane. De asemenea, între 1 şi 2 milioane de angajaţi ar lucra în economia informală fără contract de muncă sau având trecut pe contractul de muncă doar o parte a salariului.

Având în vedere problema mai sus enunţată, este important faptul că Guvernul condus de Victor Ponta şi-a asumat ca principal obiectiv de guvernare creşterea reală a numărului de salariaţi cu 400.000 până în 2016. Mai mult, se doreşte scoaterea din zona neagră şi gri a economiei a unui număr de până la un milion de persoane.

Toate măsurile pe care actualul Executiv le va lua în perioada imediat următoare vizează stimularea creării de noi locuri de muncă pentru români. Se doreşte scăderea impozitelor pe forţa de muncă (reducerea CAS cu 5 puncte procentuale), măsură care va fi acoperită prin creşterea taxelor pe capital, adică a companiilor. Firmele care aveau angajaţi la negru sau la gri au acuzat deseori fiscalitatea crescută, numind-o o adevărată povară. Această măsură pe care Guvernul intenţionează să o ia, va reduce în primul rând munca informală.

O veste bună pentru salariaţi este şi creşterea, începând cu 1 iulie 2014, a salariului minim de la 850 de lei la 900 de lei. Până în 2016, vrem să aducem salariul minim până la valoarea de 1.200 de lei.

O altă decizie bine-venită atât pentru angajaţi, cât şi pentru companii, o reprezintă o nouă schemă de ajutor prin care statul va acoperi o parte din cheltuielile salariale pentru aproximativ 1.500 de companii care trebuie să creeze în total 30.000 de locuri de muncă, bugetul noii scheme de ajutor de stat valabile şapte ani fiind de 2,7 miliarde de lei (circa 600 milioane de euro). Aceasta va fi valabilă de la 1 iulie 2014 până în 2020. Prin noua schemă, statul va susţine o parte din cheltuielile salariale ale unei companii care creează minimum 20 de noi locuri de muncă.

Măsurile mai sus enumerate continuă seria angajamentelor luate de actuala putere pentru a încuraja crearea de noi locuri de muncă. Astfel, în 2013 au fost consolidate 78.000 de locuri de muncă. Suntem primii care respectăm legea conform căreia IMM-urile sunt susţinute de la buget cu minimum 0,4% din PIB şi am derulat programele start: Tineri întreprinzători, Stimularea femeilor manager şi Programul de dezvoltare pentru IMM-uri. Toate acestea vor susţine micii întreprinzători şi tinerii care vor să debuteze în afaceri.

Domnul Mihai Deaconu:

"Violenţa în şcoli - vor face guvernanţii ceva pentru a stopa acest fenomen?"

Acum o săptămână, mai mulţi elevi de la Grupul Şcolar Auto din Curtea de Argeş s-au bătut în incinta şcolii cu pumnii, cu o ţeavă metalică şi cu picioarele de la un scaun, atât de rău, încât unul dintre ei a ajuns la spital cu traumatism cranio-cerebral, iar alţi doi doar cu scoriaţii uşoare.

Cum s-a întâmplat de fapt? În urma unor confruntări anterioare pe reţelele de socializare, circa 20 de elevi de la profesională, înarmaţi cu obiectele amintite, au pătruns într-o clasă a XI-a în recreaţie şi au început să-i lovească pe trei dintre elevii din acea clasă. Scandalul s-a înteţit atât de tare, încât au fost chemate forţele de ordine şi salvarea. Un astfel de caz nu este o raritate în ţara noastră.

Într-un studiu citat în 2007 de "Salvaţi Copiii", România, ţara noastră, se situa pe locul doi dintr-un total de 37 ţări, în ceea ce priveşte violenţa în şcoli. Deşi studiul la care fac referire este din 2007, în anul 2009-2010 situaţia nu se îmbunătăţise. În acest interval de timp, numai în Bucureşti au fost raportate 55 cazuri de violenţă în şcoli. În 2012, un raport realizat chiar de Ministerul Educaţiei vorbea despre 4.000 cazuri de violenţă, consum de alcool, discriminare şi furturi înregistrate în perioada martie-mai 2012 în şcolile din România.

Cele menţionate mai sus sunt argumente doar pentru cei care nu vor să deschidă ochii şi să recunoască faptul evident, acela că violenţa în şcolile din România este de ani de zile un fenomen real, împotriva căruia trebuie să începem să luăm măsuri. Cu toate că problema este stringentă, parlamentarii majorităţii nu par îngrijoraţi. Astfel, refuză pe bandă rulantă orice proiect al opoziţiei menit să stopeze acest flagel. Dau ca exemplu proiectul de lege al colegului meu, deputatul Tudor Ciuhodaru, care viza introducerea cartelei de acces în instituţiile de învăţământ, sau cel care prevedea înfiinţarea de posturi ale jandarmeriei în şcoli, pentru asigurarea ordinii şi protecţiei. Ambele au primit vot negativ, fără ca măcar să deschidă calea către o dezbatere reală asupra soluţiilor împotriva fenomenului. Este deosebirea de culoare politică mai importantă decât problemele reale ale copiilor noştri?

Pe lângă parlamentarii majorităţii, nici ministerul nu pare a dori să se implice în această problemă. Este deja clar faptul că sancţiunea clasică, scăderea notei la purtare, nu mai are niciun efect şi nicio valoare în şcoala românească. Este nevoie de sancţiuni cu efecte palpabile, precum răspunderea civilă sau penală, după caz, a părinţilor, dar şi a profesorilor pentru faptele elevilor, în funcţie, desigur, de gravitatea faptei, şi răspunderea directă a celor care au 18 ani împliniţi şi sunt implicaţi în cazuri de violenţă. Pentru ca elevii să înţeleagă gravitatea morală a violenţei, în general şi în şcoli, trebuie să începem să acordăm noi, ca profesori, părinţi, guvernanţi şi parlamentari, atenţia cuvenită fenomenului şi nu să uităm de el imediat după ce s-a petrecut.

De asemenea, pe lângă sancţiunile mai drastice care tratează efectul, pentru a trata cauza acestui flagel, este nevoie şi de consiliere psihologică reală în şcoli, dar şi de măsuri de siguranţă şi de supraveghere mult mai eficiente. A se lăsa totul doar în seama profesorului de serviciu pe şcoală nu este o rezolvare. De menţinerea ordinii şi disciplinei într-o instituţie de învăţământ sunt responsabili toţi factorii implicaţi în acest sens. Educaţia nu se face doar atât timp cât profesorul are catalogul sub braţ. Elevii, mai ales cei aflaţi la vârsta adolescenţei, au nevoie din ce în ce mai mult de prezenţa educatorilor în mijlocul lor. Lipsa comunicării, atât de acasă, cât şi de la şcoală, lăsarea nesupravegheată pe motivul că stau cuminţi la calculator, nepăsarea faţă de problemele specifice vârstei lor sunt unele dintre cauzele care dau naştere violenţei între elevi.

Aşadar, până când ne vom face că acest fenomen nu există şi că nu periclitează viitorul copiilor noştri? Elevii care se bat astăzi în şcoli vor fi delincvenţii adulţi de mâine, dacă lăsăm această boală netratată.

Domnul Radu Zlati:

"Noi experimente în învăţământul românesc"

Azi, spre surprinderea mea, am avut ocazia să aflu, prin cea mai autorizată sursă din interiorul Guvernului României, şi anume premierul Victor-Viorel Ponta, că Ministerul Educaţiei Naţionale intenţionează să coboare cu încă un an vârsta şcolarităţii obligatorii. Nu apare clar din intervenţia domnului premier dacă este vorba despre un proiect serios sau este doar o încercare din partea acestuia de a evita nişte răspunsuri clare date unor ziarişti curioşi să afle amănunte despre o postare, cel puţin nefericită a domnului Ponta, pe Facebook.

În ideea că domnul premier nu se joacă cu cuvintele, ţin să atrag atenţia în mod respectuos, atât domnului ministru al educaţiei, Remus Pricopie, cât şi şefului său de partid şi de stat, premierului Victor Ponta, că tinerele generaţii din România nu ar trebui să fie obiectul de experiment al guvernanţilor. Guvernul Boc a impus clasa 0 fără o reală dezbatere cu societatea civilă, cu experţii în educaţie şi în management educaţional, cu profesorii şi cu directorii de unităţi şcolare, astfel încât o încercare de reformă ce se clama a fi în interesul elevilor, a familiilor, a şcolii şi societăţii româneşti, nu a făcut decât să creeze haos în sistemul educaţional românesc în toamna lui 2012, iar efectele unei implementări grăbite se mai pot observa şi acum.

Să învăţăm din greşelile trecutului recent şi, din graba de a copia unele tendinţe şi instituţii şcolare din state în care bugetul acordat educaţiei naţionale nu este unul de mizerie, nu cumva să facem mai mult rău decât bine. Să măsurăm de mai multe ori, dacă este nevoie, şi să tăiem o singură dată. Şi, mai ales, să nu luăm decizii politico-administrative fără consultarea experţilor şi, îndeosebi, a principalilor actori implicaţi în procesul de reformă a învăţământului românesc: familiile elevilor, cadrele didactice, managerii şcolari.

În fapt, replica premierului Ponta cum că a fost "aproape convins" de domnul ministru Pricopie, mai ales că fiica domniei sale nu mai are 5 ani, adică a scăpat experimentului, mă scuteşte de a comenta în continuare despre seriozitatea celor care iau decizii de maximă importanţă în privinţa celor care reprezintă viitorul României.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"7 aprilie - Ziua Mondială a Sănătăţii"

În anul 1948, la 7 aprilie, lumea a sărbătorit, pentru întâia oară, Ziua Mondială a Sănătăţii. Iniţiativa a aparţinut Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, după o perioadă grea în care purtătorii halatelor albe se străduiseră să repare, atât cât se putea, pe front şi în spatele frontului, urmările catastrofale asupra fiinţei umane ale celui de-al Doilea Război Mondial.

Se dorea ca această zi să fie un omagiu adus tuturor acelora care făcuseră din îngrijirea şi vindecarea semenilor aflaţi în suferinţă o ocupaţie zilnică. Dată fiind importanţa ei pentru societate şi pentru fiecare individ în parte şi faptului că boala nu este previzibilă când loveşte, nici din punct de vedere al momentului şi nici din punctul de vedere al persoanei afectate, medicina este o profesie care cere sacrificiul disponibilităţii cvasitotale, cere dăruire şi har. Perioada de şcolarizare până la dobândirea calităţii depline de a putea profesa ca medic este cea mai lungă, în comparaţie cu oricare altă profesie din toate ţările lumii. Pe de altă parte, lucrătorii în sistemul sanitar, medici, asistente, infirmiere nu sunt între cei mai bine plătiţi angajaţi, din punct de vedere salarial, în nicio ţară din lume.

În opinia mea, alături de multe alte lucruri prost "croite" în lume, acesta este un paradox asupra căruia ar trebui să zăbovim cu mintea şi să-l înlăturăm cu fapta, noi, toţi cei care ne bucurăm să primim şi să oferim urări de mulţi ani şi sănătate, care ne sunt date de Dumnezeu prin profesioniştii din domeniul medical.

Mi se pare potrivit să zăbovim, în legătură cu această sărbătoare, asupra sănătăţii românilor şi a sistemului sanitar românesc, altfel decât o facem în mod obişnuit, cu atât mai mult cu cât tocmai s-a dezbătut în Parlamentul României o moţiune simplă, susţinută de PNL pe bună dreptate, în legătură cu starea sistemului de sănătate şi amânarea măsurilor iniţiate de ministrul Nicolăescu.

Am privit ieri, cu amărăciune, care au fost temele de discuţie si dezbatere în mass-media românească, inclusiv la televiziunea publică. Am consultat grilele de programe. N-am găsit nimic, sau aproape nimic care să recompenseze, cel puţin în modul acesta ieftin, din punct de vedere social, urându-le sănătate şi putere de muncă acelora care muncesc ca noi, ceilalţi, să fim sănătoşi. În ultimul timp, profesioniştii sănătăţii româneşti nu au parte decât de popularizarea "uscăturilor" pe care sistemul sanitar le are, ca orice alt sistem. Mulţi dintre ei se plâng că sunt sistematic jigniţi în propriul cabinet şi se simt în nesiguranţă în faţa valului de revoltă nejustificat şi inconştient, indusă publicului de către mass-media aflată în goana după evenimente negative care au rating. Despre cei care fac adevărat apostolat, muncind din greu pe bani puţini, care se încăpăţânează să rămână în România, deşi au variante de trai mult mai bun pe orice meridian al lumii, nu se vorbeşte, iată, nici în zi aniversară.

Haideţi, deci, să nu ne mai mirăm că pleacă din România, în medie, 5 medici pe zi. Că vor fi mai prost plătiţi decât specialişti din alt domeniu, cei mai mulţi dintre tineri ştiu atunci când îşi aleg profesia de medic. Dar că nu au parte nici măcar de o brumă de respect într-o societate bolnavă, de însănătoşirea căreia ar trebui să ne ocupăm mai mult noi, politicienii, află abia atunci când sunt înjuraţi în propriul cabinet!

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

"Cine a colaborat şi colaborează de fapt cu Traian Băsescu& Co"

Asistăm aproape zilnic la mai toate posturile tv de ştiri la declaraţii făcute de către politicieni din PSD care afirmă - în continuarea manipulărilor şi dezinformărilor începute în ianuarie la televiziunile prietene - fără să le tresare conştiinţa că PNL şi Crin Antonescu au rupt USL pentru a se îndrepta spre cei care au distrus România, Traian Băsescu şi PDL (de ce nu şi spre PMP, pentru că acesta este mai nou partidul de suflet al preşedintelui?).

Manipulările din ultimele zile aduc totuşi o noutate: cine va vota la prezidenţiale Antonescu, va vota de fapt Udrea, Blaga şi M.R. Ungureanu.

În zadar invitaţii PNL de la diverse emisiuni demonstrează cu subiect şi predicat că declaraţiile foştilor noştri colegi de alianţă nu sunt decât fumigene de campanie electorală, avalanşa de acuzaţii pe aceste teme continuă.

Mă văd obligat - scripta manent - să demonstrez, cu probe de această dată, că de fapt, nu PNL şi Crin Antonescu, ci PSD şi Victor Ponta s-au îndreptat spre Traian Băsescu şi PMP, şi nu de azi, de ieri. În opinia mea aşa arată un top 5 al colaborării dintre PSD şi Traian Băsescu+PMP.

1. Semnarea pactului de coabitare Ponta-Băsescu (consecinţele s-au văzut în nenumărate retractări şi indecizii ale premierului Ponta)
2. Propunerea de către Victor Ponta a procurorului de "serviciu" al lui Traian Băsescu, doamna Kövesi în fruntea DNA ("Trocul politic făcut în ceea ce priveşte funcţiile de conducere din parchete reprezintă un grav atentat la statutul procurorului, la independenţa acestuia" - declaraţia aparţine Asociaţiei Magistraţilor din România şi nu mai necesită niciun alt comentariu).
3. Relegitimarea lui Traian Băsescu prin sondaje fictive sau măsluite efectuate de case de sondare conduse de consilieri sau amici ai premierului Ponta (IRES, CSCI ş.a.), scoaterea la "lumină" a PMP prin acordarea de procente generoase tot prin sondaje fictive sau măsluite efectuate de case de sondare conduse de consilieri sau amici ai premierului Ponta (IRES, CSCI ş.a.).
4. Sprijinul direct dat PMP pentru a putea desemna candidaţi la alegerile parlamentare parţiale (prin OUG nr.12/2014 care permite partidelor neparlamentare să participe la alegerile parţiale, deşi prin Decizia nr. 61/2010, CCR a declarat ca fiind neconstituţională participarea acestora la parţiale).
5. UNPR şi UDMR au fost cooptate în Cabinetul Ponta 3, deşi ambele formaţiuni politice au avut în perioada 2010 - aprilie 2012 acelaşi rol pe care l-a avut şi PDL în "distrugerea" României.

Locul 5 din acest top trebuie dezvoltat:

• pe 23 decembrie 2009, guvernul Boc 2 a obţinut în Parlament la învestire 276 de voturi; fără cele 31 ale UDMR şi 24 ale grupului "progresist", guvernul Boc 2 ar fi strâns maxim 221 de voturi, insuficiente pentru validare şi astfel nu ar mai fi existat un guvern de tristă amintire;
• în 2010, parlamentarii UNPR şi UDMR au girat curba de sacrificiu inutilă şi ilegală (a se vedea reparaţiile obţinute în justiţie de pensionari, de profesori) luate de tandemul Băsescu-Boc;
• în 2010 şi 2011, deputaţii UNPR şi UDMR au votat toate abuzurile comise de Roberta Anastase şi colegii de partid, mai mult, cei din UNPR au fost şi autori şi coautori a unor modificări aberante ale regulamentelor parlamentare;
• pe 27 aprilie 2012, Guvernul Ungureanu a fost demis prin moţiune de cenzură cu 235 de voturi, cu doar 4 peste cvorumul de 231 de voturi. Senatorii şi deputaţii UNPR şi UDMR nu au răspuns chemării USL de a se dezice de guvernul Boc 2 şi, împreună cu senatorii şi deputaţii PDL, nu au fost prezenţi în plen, tocmai pentru a forţa căderea moţiunii. Legenda sprijinului acordat de UNPR la moţiunea de cenzură a fost lansată de Victor Ponta tocmai pentru ca aducerea încă din 2012 a UNPR în Cabinet, sub pulpana PSD, să fie justificată;
• Pe 29 iulie 2012, dacă liderii UDMR nu ar fi indicat propriului electorat să boicoteze referendumul, în proporţie de 99% Traian Băsescu ar fi fost demis.

Despre toate acestea, din luna ianuarie 2014 nu am mai auzit niciun membru al PSD să mai sufle vreun cuvânt. În schimb, mai mulţi membri ai PSD susţin că încă din luna septembrie 2013, preşedintele PNL nu a mai avut o atitudine critică faţă de Traian Băsescu. Le reamintesc că pe 12 decembrie 2013 Crin Antonescu a reproşat direct unor mari ambasade de la Bucureşti protejarea regimului Băsescu. O astfel de atitudine face cât 100 de reproşuri aduse lui Traian Băsescu, iar cine chiar are curiozitatea, poate căuta în media, în arhive şi ar vedea că au existat reproşuri, şi nu puţine, în perioada amintită de foştii noştri colegi de alianţă.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Victor Ponta sugerează că justiţia e politizată, dar cine a propus-o pe dna Kövesi, în virtutea unui pact cu Traian Băsescu?"

Domnul Victor Ponta a făcut în ultimele zile două declaraţii legate de faptul că mai mulţi lideri judeţeni ai PSD fac obiectul unor anchete penale. "Eu nu mă dezic nici de Adrian Duicu, nici de Prioteasa, nici de toţi ceilalţi care, doar pentru că sunt din judeţe unde PSD stă foarte bine, au probleme. Ştiam cu toţii acest lucru, că asta se va întâmpla pana în noiembrie", a afirmat premierul luni, la o reuniune politică şi "Eu cred că vom lua mai multe voturi, pentru că oamenii ştiu foarte bine despre ce este vorba. Sunt absolut convins că, în România preşedinţii de consilii judeţene sunt oamenii cei mai votaţi şi în care românii au cea mai mare încredere, chiar dacă sunt şi ţintă pentru procurori, asta vine odată cu popularitatea şi cu faptul că sunt votaţi şi, atunci, e şi o meserie periculoasă", a spus săptămâna trecută Victor Ponta la o discuţie cu oficiali din Republica Moldova.

Faptul că Victor Ponta declară că nu se dezice de nişte colegi de partid care sunt sub cercetarea organelor judiciare poate fi de înţeles şi de apreciat, dacă acest "nu mă dezic de ei" are înţelesul: "Da, sunt colegii mei, îi consider nevinovaţi până la o sentinţă definitivă care să spună altceva". Consider că până aici este corect ce a spus Victor Ponta.

Dar teza a doua a declaraţiei de luni este scandaloasă. Este inacceptabil ca un prim-ministru, un şef de partid, să spună că respectivii colegi de-ai Domniei Sale sunt cercetaţi penal doar din cauză că au obţinut rezultate foarte bune cu PSD în judeţele respective.

Din declaraţia premierului se poate înţelege că justiţia este politizată. Este posibil. Dar cine este de vină în acest caz? România nu mai este condusă 100% de PDL, prin Traian Băsescu - preşedinte, Emil Boc - premier şi majoritate parlamentară controlată de PDL. Din vechea echipă doar Traian Băsescu se mai află pe poziţie. PDL nu mai este la guvernare, iar în Parlament nu contează atunci când este vorba de propuneri sau numiri.

Dacă Victor Ponta sugerează că justiţia este politizată, atunci cine este de vină pentru faptul că doamna Kövesi a fost adusă înapoi de la o funcţie călduţă de la Bruxelles şi pusă în fruntea DNA? Nu cumva acelaşi Victor Ponta, ca urmare a pactului de coabitare semnat cu Traian Băsescu? În niciun caz România nu s-ar fi scufundat, nu ar fi încetat să mai existe, dacă Victor Ponta nu ar fi numit-o pe doamna Kövesi, la înţelegere cu Traian Băsescu, lucru recunoscut cu nonşalanţă într-o emisiune TV pe 23 februarie a.c.: "Aveam o mare situaţie de blocaj şi eu am spus că eu propun procurorul general (...) şi domnul Băsescu va propune la DNA" de parcă ar fi fost vorba de o bravadă.

Dar declaraţiile scandaloase ale premierului Ponta trebuie privite şi dintr-un alt unghi de vedere, cel al copierii tehnicii de manipulare utilizată de Traian Băsescu din momentul în care a ajuns la Palatul Cotroceni. Cum a procedat şi procedează Traian Băsescu, se ştie. Personaje din stafful său, sau, mai grav, personaje din diverse servicii aruncă o ştire negativă privind un adversar politic în presa portocalie, după care vine Traian Băsescu şi, de la microfonul prezidenţial sau într-un talk-show tv, lansează acuzaţii grave la adresa respectivului adversar politic. Când este întrebat de probe, Traian Băsescu răspunde cu nonşalanţă, "a apărut în presă".

La fel procedează acum şi Victor Ponta. După ce televiziunile sale de casă lansează o ştire - acum ţinta principală este PNL şi Crin Antonescu - vine premierul şi pe un ton diplomatic, lansează acuzaţii, dă verdicte pe baza ştirii respective. La fel a procedat şi în cazul subiectului "dosare penale pentru liderii judeţeni ai PSD cu rezultate bune". Terenul a fost pregătit de televiziunile de casă - s-au prezentat situaţii, cu grafice, cu tabele etc. - iar vineri şi luni premierul a făcut declaraţiile mai sus citate. Dacă va fi întrebat de cineva de probe, Victor Ponta se va spăla în stilul său clasic pe mâni şi va face trimitere la presă.

Şi pentru ca să fie şi mai credibil, vinerea trecută Victor Ponta a mai aruncat odată, înainte, "buzduganul", care s-a întruchipat în persoana unui sociolog, care a declarat presei: "Ceea ce se întâmplă la ora actuală în urma acestei aşa-zise campanii a DNA, este că PSD-ul a ajuns la un scor la care n-a fost niciodată înainte de alegeri". Spusele unui sociolog - o cauţiune clară pentru premier. Numai că sociologul în cauză nu este altcineva decât Vasile Dâncu, unul dintre PSD-işti cu state vechi de servicii, membru al celebrului grup de la Cluj, considerat ca fiind unul dintre pilonii ideologici ai PSD.

În încheiere, îi atrag atenţia premierului Victor Ponta, că până la o întoarcere la detestabila perioadă 2000-2004 a guvernării Năstase nu mai sunt decât câţiva paşi.

Doamna Elena-Ramona Uioreanu:

"Să preţuim mai mult aurul verde"

În timp ce unii fură aurul verde, noi facem împăduriri. Aşa înţelegem noi să ne construim viitorul. Acest lucru s-a întâmplat la sfârşitul săptămânii trecute când am participat la o amplă campanie de împăduri, organizată de către organizaţiile PNL din Huedin şi Călăţele, la care au subscris şi membrii TNL Cluj-Napoca. Campania a fost susţinută în primul rând de Primăria Călăţele, căreia îi aparţine terenul unde s-au plantat peste 1500 de puieţi de salcâm şi molid. Zona în care s-a derulat activitatea de împădurire este una dezafectată, pe locul unei foste cariere, aflată la ieşirea din Călăţele spre localitatea Beliş.

Consider că implicarea mea în această campanie de împădurire este un răspuns în fapte la ceea ce astăzi se întâmplă în pădurile României. Vreau să trag un semnal de alarmă asupra defrişărilor masive, pentru că cei care taie copaci în neştire, ilegal, nu încalcă numai legile ţării, ci îşi bat joc de viitorul nostru, calcă în picioare, fără nicio urmă de remuşcare, dreptul nostru şi al copiilor noştri de a respira. Nicio lege din lumea asta nu e suficient de aspră pentru a pedepsi asta, dar noi, prin acţiunea pe care am făcut-o sâmbătă, fără a ne erija în justiţiari, intentăm celor ce măcelăresc pădurile un proces de conştiinţă. Îi punem doar să îşi imagineze că ei şi copiii lor vor fi nevoiţi să respire câteva minute într-o pungă plină cu gaze de eşapament. Rezistă? Pentru că noi nu vrem să facem nici măcar acest exerciţiu imaginar, ne folosim de armele pe care le avem pentru a contracara efectul acţiunilor lor: răspundem cu bine la rău.

De asemenea, cred că mesajul campaniei, "Vino să plantezi un copac!", este adresat tuturor celor ce le pasă de aerul pe care îl respiră şi este, totodată, un îndemn către moţii din Colegiul 9 Cluj să nu se lase subjugaţi de mirajul banilor şi să-şi abandoneze averea cea mai de preţ, pădurea.

Şi cum va fi cea de la Marisel de la sfârşitul acestei săptămâni când voi susţine o nouă campanie de împădurire pe trei hectare cu peste 3000 de puieţi, alături de Terramont Carpaţi şi voluntari din Cluj.

Cel mai mare păcat este acela să nu te implici. Doresc să transmit acest mesaj şi copiilor şi tinerilor şi îi rog să înveţe că implicarea civică a lor poate schimba viitorul.

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"O Românie neadaptată"

Într-o realitate în care România nu mai produce nimic, nu mai poate influenţa nicio piaţă, pentru că întreaga industrie este privatizată, sistemul bancar este subordonat unor interese private şi bazate pe câştig propriu, se face o agricultură de subzistenţă, iar producţia depinde de condiţiile meteo, sistemul educaţional şi investiţia în formarea tinerilor reprezintă singura şansă de redresare.

Principiul învăţării pe tot parcursul vieţii într-o societate bazată pe cunoaştere devine fundamentul sistemului de învăţământ. Iar o reformă reală a sistemului educaţional ar trebui să vizeze ajustarea cadrului legislativ, dar şi adaptarea continuă a curriculumului şi a pedagogiei la schimbările economice şi sociale. Educaţia furnizată de instituţiile de învăţământ secundar şi universitar ar trebui corelată cu noile cerinţe, astfel încât tinerii ieşiţi de pe băncile şcolilor să se poate integra în societate şi în piaţa muncii actuale. Iar în acest sens, trebuie realizat un parteneriat între unităţile de învăţământ şi mediul de afaceri, lucru care nu se întâmplă în prezent.

Realitatea ne arată că multe şcoli profesionale şi facultăţi de profil scot pe bandă rulantă tineri care nu reuşesc să se integreze pe piaţa muncii. Cu cât creşte numărul absolvenţilor, cu atât creşte şi şomajul în rândul tinerilor. Şi toate acestea în condiţiile în care există domenii care duc lipsă de personal pregătit. Această situaţie este generată fie de faptul că sunt arii de activitate mai puţin atractive pentru tineri, fie de faptul că există profesionişti în domeniu, dar îi pierdem pentru că ei aleg să plece în afara graniţelor. Toate aceste lucruri pornesc de la politica educaţională greşită, perpetuată în ultimii ani. Nu se investeşte în consilierii psihopedagogi care ar putea ajuta la o mai bună orientare profesională şi nu se oferă stimulente pentru ca mediul de afaceri să se implice mai activ în formarea de profesionişti. La acestea se adaugă curricula greşit concepută, extrem de exagerată şi o abordare pedagogică învechită şi neadaptată la realităţile societăţii.

Dacă în ultimii 24 de ani România a renunţat rând pe rând la toate industriile producătoare, dacă a spus pas atragerilor de investiţii, atragerilor de fonduri europene, alocării banilor pentru infrastructură, politicienii ar trebui să conştientizeze că nu mai pot renunţa la resursa umană şi nu mai pot spune pas educaţiei. Dacă autostrăzi şi drumuri încă se mai pot construi, dacă încă mai avem o şansă în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene, în ceea ce priveşte învăţământul, dacă continuăm să ratăm formarea corespunzătoare a generaţiilor de tineri actuale şi viitoare, vom contribui la crearea unui decalaj care nu mai poate fi recuperat. Or, dacă strategia economico-financiară a ultimilor 24 de ani a fost subordonată unor scopuri politice şi unor grupuri de interes, aducând România în situaţia dezastruoasă de azi, în ceea ce priveşte educaţia, obiectivele şi planificarea acţiunilor de urmat, ar trebui stabilite pe termen lung, ar trebui să ţină cont de interesul general al beneficiarilor şi al celor care activează în domeniu, şi nu supuse unui mecanism politic specific românesc, în care lupta dintre putere şi opoziţie nu are reguli, iar strategia este la fel de efemeră ca şi funcţia de ministru.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Ziua Mondială a Sănătăţii"

În fiecare an, în data de 7 aprilie, sărbătorim Ziua Mondială a Sănătăţii. Este un prilej pentru a ne reafirma, ca liberali, dorinţa de a construi o societate prosperă, care să poată oferi cetăţenilor săi servicii de sănătate corecte şi performante.

În perioada în care Partidul Naţional Liberal a deţinut portofoliul sănătăţii, am iniţiat un proces amplu şi profund de reformă prevăzut în Programul de guvernare, program care a întrunit acordul politic al foştilor noştri parteneri de la guvernare şi pe care îl susţinem în continuare, chiar dacă acum el a fost abandonat.

Nu este o soluţie să te prefaci că problemele din sistem nu există şi nici să amâni la nesfârşit implementarea unor soluţii concrete şi corecte într-un domeniu care reclamă o reformă radicală şi care nu mai suportă nicio întârziere.

Investiţia în sănătate este o investiţie în oameni, în societate şi în viitorul ei, iar politicile liberale pe care le-am gândit noi înseamnă o folosire eficientă şi corectă a banilor publici acolo unde trebuie şi unde este nevoie.

Sănătatea ar trebui să fie dincolo de orice jocuri politicianiste şi facem un apel la actuala guvernare să îşi respecte angajamentele şi să trateze cu prioritate adevăratele necesităţi şi probleme ale românilor.

De Ziua Mondială a Sănătăţii, PNL asigură cetăţenii români că va întreprinde toate demersurile potrivite ca sistemul sanitar românesc să se schimbe cât mai repede şi numai în folosul oamenilor, al respectării demnităţii profesiei de medic şi asistent medical.

Domnul Constantin Galan:

Prin intermediul declaraţiei mele politice de astăzi doresc să salut iniţiativa legislativă depusă de colegii noştri liberali din Senat, al cărei obiectiv este majorarea alocaţiei pentru copii.

În prezent cuantumul acestei alocaţii este unul insignifiant, având în vedere că o sumă de 42 de lei înseamnă aproximativ 9 euro. Această cifră este de 10 ori mai mică decât media europeană. La nivelul Uniunii Europene, suma medie destinată cheltuielilor cu minorii aflaţi în întreţinere depăşeşte 100 de euro şi creşte considerabil dacă într-o familie există mai mult de doi copii. De exemplu, în Germania pentru primii doi copii alocaţia este de 184 de euro pe lună, iar în cazul celui de-al treilea sau al patrulea, suma creşte la 190, respectiv 215 euro, pentru fiecare copil. În două dintre ţările nordice, regiune a Europei care poate fi considerată un reper cu privire la politicile ce vizează creşterea copiilor, alocaţia lunară pentru fiecare copil este de 145 de euro în Danemarca şi 129 de euro în Norvegia. În Franţa cuantumul alocaţiei este de 120 de euro, iar în Marea Britanie minorii beneficiază de o alocaţie de 105 euro. În Italia, dacă veniturile familiei sunt sub pragul de 1000 de euro, fiecare copil primeşte o alocaţie de 250 de euro.

În România, alocaţiile pentru copii au rămas la acelaşi nivel de aproximativ 9 euro, din 2009 şi până în prezent, iar la această ultimă modificare din 2009, mărirea a fost una de doar 2 lei, de la 40 la 42 de lei. Aceste cifre demonstrează o mare lipsă de preocupare cu privire la politicile guvernamentale care să sprijine creşterea natalităţii în România. Studiile despre rata şi nivelul natalităţii din România ne prezintă o serie de statistici care ar trebui să ne dea de gândit. De exemplu, în ultimii doi ani a fost un adevărat record negativ pentru rata natalităţii, înregistrându-se cel mai scăzut nivel din ultimii 65 de ani.

Consider că este momentul să ne mobilizăm serios, atât noi cei din legislativ, cât şi reprezentanţii executivului, în vederea elaborării unui pachet de măsuri care să conducă la creşterea natalităţii în România. Personal, consider că trebuie făcut acest efort bugetar prin care alocaţia pentru copii să crească de la actualul nivel de 42 de lei la unul de 200 de lei. Poate şi acest cuantum de 200 de lei este unul insuficient în comparaţie cu media europeană, dar ar fi o sumă prin care copiii vor avea mai multe şanse pentru un trai mai bun.

În plus, un astfel de efort bugetar creează premisele, pe termen lung, ale unei dezvoltări generale a României, având în vedere că o investiţie în interesul copiilor înseamnă apariţia premiselor unei forţe de muncă pregătite. Când vorbim de copiii noştri, un efort bugetar care să conducă la bunăstare pentru aceştia, în cazul în care situaţia economică o permite, trebuie să facă parte dintr-un pachet de legi prioritare.

Trebuie spus că aceeaşi iniţiativă au avut-o şi foştii noştri parteneri din PSD, dar în momentul votului din Senat, pentru o astfel de iniţiativă, cei care au decis să susţină şi la momentul respectiv o astfel de măsură am fost doar noi, liberalii.

În concluzie, doresc să vă transmit faptul că o astfel de iniţiativă nu trebuie să fie nici a PNL, nici a PSD, nici a UDMR. O astfel de iniţiativă trebuie să aparţină tuturor partidelor şi votată în consecinţă, creşterea alocaţiilor copiilor noştri trebuie să fie o prioritate transpartinică.

Domnul Daniel Iane:

Putem observa din ce în ce mai clar cât de avid de putere este liderul Partidului Social Democrat, Victor Ponta, care, vremelnic, din nefericire pentru români, încă ocupă şi poziţia de premier.

Atât personal, cât şi în numele Partidului Naţional Liberal, consider că atitudinea şi demersurile sale actuale trebuie condamnate public de către români, cu ocazia alegerilor europarlamentare din 25 mai. Putem observa, chiar în fiecare zi, că Victor Ponta are drept principal obiectiv acapararea întregii puteri.

Cea mai recentă tentativă în acest sens constă în modificarea sistemului de conducere a Ministerului Apărării Naţionale, într-o măsură în care şeful Direcţiei Generale a Informării Armatei va fi numit, în mod direct şi posibil discreţionar, de către prim-ministrul Victor Ponta. Înainte de adoptarea unei iniţiative legislative, menită să îi extindă puterile actualului lider al PSD, şeful acestei Direcţii de Informare a Armatei era numit într-un mod firesc pentru un stat membru al NATO şi anume ministrul apărării desemna o persoană ce urma a fi avizată de CSAT.

În atribuţia directă a lui Victor Ponta va fi şi desemnarea şefului Departamentului pentru înzestrarea armatei, care urmează a fi comasat cu Departamentul patrimoniu din cadrul armatei. Totul poate deveni posibil în urma acestei propuneri de modificare legislativă iniţiată, printre alţii, de apropiaţii lui Victor Ponta, mai precis de Ilie Sârbu, Gabriel Oprea, Mircea Duşa.

Această iniţiativă legislativă va intra în această săptămână în dezbaterea Comisiei de apărare a Senatului şi apoi în dezbaterea Plenului Parlamentului. Partidul Naţional Liberal va vota împotriva acestei propuneri, atât în cadrul comisiei de specialitate, cât şi în cadrul plenului reunit. Suntem de părere că desemnarea unor şefi pentru structuri din cadrul Armatei Române trebuie să rămână în apanajul ministrului apărării, a cărui nominalizare este avizată de CSAT. Un politician, oricare ar fi acesta, dar mai ales Victor Ponta nu trebuie să aibă nici cea mai mică legătură cu nominalizarea sau impunerea politicianistă în rândul Armatei Române.

Trebuie reamintit şi faptul că actualul premier nu este la prima încercare de acaparare a puterii în rândul ministerelor sau instituţiilor de forţă.

De curând, prim-ministrul Victor Ponta a modificat, prin ordonanţă de urgenţă, organizarea şi modul de funcţionare din cadrul Ministerului de Interne, astfel încât şeful DGIPI şi adjuncţii acestuia să fie numiţi prin decizia directă a premierului, şi nu prin ordin al ministrului de resort, aşa cum este firesc să se întâmple.

Din încercările de acaparare a puterii în cadrul instituţiilor de forţă de către Victor Ponta, a făcut parte şi intenţia premierului de a-l numi direct pe şeful Poliţiei Române, căruia intenţiona să îi ofere statut de secretar de stat.

Actualul premier pare să fi lăsat în spate şi principiile transparente de funcţionare şi când a fost vorba de funcţionari publici, mai precis de numire a prefecţilor. De curând, am constat că premierul Victor Ponta a schimbat prefectul capitalei, înlocuind un funcţionar public cu un procuror de la DNA.

În concluzie, Partidul Naţional Liberal condamnă atacul la democraţie al premierului Victor Ponta şi încercarea acestuia de a acapara întreaga putere şi de a schimba legile astfel încât să-şi asigure dreptul de a fi el cel care face numirile în tot mai multe poziţii importante în stat.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Ziua Mondială a Sănătăţii 2014 - «Entităţi mici, pericol mare!»"

Ieri, 7 aprilie 2014, a fost sărbătorită Ziua Mondială a Sănătăţii, eveniment ce marchează apariţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), în anul 1948.

Sloganul sub care se desfăşoară campania din acest an este: "Entităţi mici, pericol mare!", tema campaniei fiind reprezentată de bolile transmise prin diferiţi vectori, precum ţânţarii, muştele, gândacii, căpuşele sau melcii de apă dulce. Făcând parte dintr-un partid politic încă mic, dar cu perspective mari şi extrapolând mottoul acestei campanii, doresc să transmit colegilor din partidele politice mari că activitatea desfăşurată în acest an de Partidul Mişcarea Populară va fi puternic inspirată de sloganul OMS.

Scopul acestei campanii mondiale este de a sensibiliza populaţia, pe de o parte, dar şi profesioniştii din domeniul sănătăţii şi autorităţile publice, pe de altă parte, cu privire la ameninţarea pe care o reprezintă aceşti vectori şi la bolile transmise prin aceştia.

La iniţiativa mea, tinerii din Partidul Mişcarea Populară Iaşi au donat sânge, ceea ce reprezintă un semnal pozitiv dat cu această ocazie importantă atât pentru întreaga comunitate de tineri din Iaşi, dar şi pentru populaţia din municipiul şi judeţul Iaşi.

Acest context deosebit ar fi trebuit să reprezinte pentru Ministerul Sănătăţii un bun prilej de prezentare a reuşitelor înregistrate în timpul guvernării USL şi PSD.

În calitate de cadru medical, dar şi ca parlamentar, remarc cu mâhnire că atât în timpul guvernării USL, dar şi acum, când la cârma Ministerului Sănătăţii se află PSD, nu putem vorbi decât de nereuşite şi insuccese care au marcat în mod negativ funcţionarea sistemului sanitar, ceea ce a dus mai degrabă, la înregistrarea unor regrese în sistem. Din păcate, prin măsurile pe care le-a luat până acum şi le ia chiar şi actualmente Guvernul PSD, Ministerul Sănătăţii acţionează împotriva sistemului sanitar românesc, măsuri ce degradează tot mai mult un sistem ce trebuie modernizat şi reformat urgent.

Amânarea la nesfârşit a aprobării listei de medicamente compensate, amendarea repetată şi de multe ori fără noimă a Legii privind reforma în domeniul sănătăţii, deşi este cunoscut faptul că România are nevoie de o nouă lege care să guverneze sistemul sanitar, modificările de rău augur aduse Contractului-cadru din sănătate, elaborarea defectuoasă şi în detrimentul sănătăţii românilor a pachetelor privind serviciile medicale, nealocarea de către Ministerul Sănătăţii a sumelor necesare implementării programelor naţionale de sănătate sunt doar câteva măsuri grave luate de Ministerul Sănătăţii în detrimentul întregului sistem sanitar.

În încheiere, doresc să urez întreg corpului medical din România sănătate, putere de muncă şi multe succese în activitatea medicală pe care o desfăşoară. De asemenea, permiteţi-mi să felicit toţi profesioniştii din Sănătate pentru succesele lor, la care au ajuns de cele mai multe ori cu resurse foarte puţine şi precare, dar cu multă determinare şi pasiune!

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Vreau să salut astăzi, aici, acţiunea a peste 30 de colegi senatori, inclusiv a preşedintelui Partidului Naţional Liberal, domnul Crin Antonescu, de a depune o iniţiativă legislativă privind alocaţia de stat pentru copii. Această iniţiativă urmăreşte stabilirea sumei fixe de 200 lei, lunar, pentru fiecare minor din România şi a eliminării raportării la indicele social de referinţă. Deşi nu mai facem parte din USL, liberalii nu îşi uită angajamentele luate în timpul campaniei electorale. Drept urmare, proiectul încearcă să concretizeze o astfel de promisiune, iar Guvernul nu se poate scuza că nu are bani. Dacă tot ne lăudăm cu o creştere economică de 3,5%, ar trebui să dovedim că aceasta se va reflecta în creşterea nivelului de trai al românilor şi nu reprezintă doar un număr într-o statistică.

Aşa cum au declarat şi alţi colegi liberali, noi ne dorim ca această iniţiativă să reprezinte un sprijin real pentru familiile cu copii. Conform datelor în vigoare, în acest moment, în România, un copil primeşte o alocaţie în valoare de aproximativ 7 euro anual, adică de 35 de ori mai mică decât alocaţia unui copil din statele UE, care beneficiază în medie de 210 euro. Mai mult, în timp ce în România cuantumul indemnizaţiei lunare este acelaşi pentru toţi copiii, în ţările dezvoltate alocaţia reprezintă între 8 şi 15% din salariul mediu lunar al unui părinte.

Astăzi România se află pe locul 168 în lume în ceea ce priveşte raportul dintre alocaţia anuală primită de copii şi Produsul Intern Brut. Dacă această iniţiativă legislativă ar fi adoptată, România ar urca pe locul 89 în această ierarhie. Acestea sunt cifre seci, mai mult sau mai puţin importante. Dar noi nu avem voie să uităm, înainte de orice clasament, că trebuie să ne gândim la viitorul ţării, iar viitorul ţării depinde inclusiv de sprijinul material pe care Guvernul îl poate pune la dispoziţie pentru cei care vor reprezenta România în numai câţiva ani.

Doamna Marioara Nistor:

"Acciza la combustibili, un nou bir pus pe capetele românilor de Guvernul Ponta"

Parlamentarii Partidului Poporului-Dan Diaconescu nu vor vota acciza pe benzină şi motorină impusă de Guvernul Ponta. De altfel, săptămâna trecută PNL nu ar fi reuşit să retrimită la comisie Ordonanţa de Urgenţă referitoare la intrarea în vigoare a accizei majorate cu 7 eurocenţi pentru combustibil, fără ajutorul voturilor deputaţilor PP-DD. Consider că mesajul adresat parlamentarilor de către preşedintele Băsescu este unul pertinent. Eu personal nici nu aş fi avut nevoie de vreo recomandare pentru a vota împotriva acestui nou bir pus pe capetele românilor de către Guvernul Ponta.

La doar câteva zile de la majorarea preţurilor la carburanţi, deja au apărut primele scumpiri, iar acestea sunt doar începutul. Nu cred că este moral să le spui românilor în fiecare zi că România are o creştere economică importantă şi, în paralel, să inventezi şi introduci noi taxe şi noi majorări. Explozia preţurilor la combustibili este păguboasă pentru majoritatea populaţiei, care va avea de suferit la toate capitolele privitoare la nivelul de trai. Chiar şi românii care nu deţin autoturisme, deci nu cumpără carburanţi, vor fi afectaţi de această măsură, deoarece preţurile la principalele produse agroalimentare vor creşte pentru toată lumea. Din păcate, oamenii o duc din ce în ce mai greu, iar aceste scumpiri îi lezează din plin, cu atât mai mult cu cât se apropie sfintele sărbători pascale.

Din păcate, 1 aprilie nu a fost doar data la care a crescut preţul combustibililor, dar au fost majorate şi preţurile energiei electrice şi a gazelor naturale. Astfel, majorarea accizei la combustibil, coroborată cu celelalte majorări, are un efect negativ, de bumerang asupra populaţiei, a transportului de persoane şi de marfă, asupra bugetului celor aproape 6 milioane de proprietari de automobile, a costurilor lucrărilor agricole, şi în final al tuturor preţurilor pe care românii le simt în buzunare.

După cum arată realitatea, Guvernul Ponta acţionează în mod catastrofal în detrimentul siguranţei şi confortului psihic şi material al românilor. Am mai spus şi în alte intervenţii că premierul şi miniştrii din Guvern se întrec în declaraţii contradictorii, iar cele pe tema folosirii banilor colectaţi din această taxă suplimentară nu diferă cu nimic de haosul de până acum. De la lansarea ideii, au fost mai multe variante despre cum se vor folosi banii, dar atât premierul, cât şi ministrul de finanţe şi cel al transporturilor nu s-au pus de acord în ceea ce priveşte modul de utilizare a acestor sume. Este încă incert dacă banii respectivi vor fi folosiţi exclusiv pentru construcţia de autostrăzi, ceea ce ar fi bine pentru români, dar tare mi-e teamă că fondurile acumulate vor acoperi găurile existente în prezent pentru plata salariilor, pensiilor, arieratelor şi a celorlalte datorii ale Guvernului Ponta. Sper totuşi ca românii să se trezească, chiar şi în cel de-al 12-lea ceas, pentru a-şi da seama că actuala coaliţie guvernamentală nu este o soluţie pentru agenda publică a populaţiei.

Doamna Marioara Nistor:

"Drepturile copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate nu sunt respectate!"

M-am adresat oficial ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, Rovana Plumb, precum şi ministrului afacerilor externe, Titus Corlăţean, cărora le-am cerut să respecte drepturile copiilor din România, ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. În interpelările trimise celor doi demnitari, am adus o serie de argumente în favoarea demersului, arătând că există un document oficial al Consiliului Europei care prevede acordarea unor drepturi băneşti copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate.

Sănătatea demografică a unei ţări stă în politica de susţinere a familiei şi a copiilor. Ca români, stăm şi asistăm neputincioşi la scăderea masivă a numărului de copii, atât ca urmare a naşterilor tot mai puţine, cât şi a plecărilor oamenilor în străinătate, cu pericolul de a fi martorii prăbuşirii sistemului de asigurări sociale pe termen lung. PP-DD a reclamat în mai multe rânduri necesitatea creşterii alocaţiilor de stat pentru copii, tocmai ca măsură de prevenire a unui dezastru demografic. Din raţionamente care însă ne scapă, propunerile noastre au fost sistematic tratate cu dispreţ sau considerate măsuri cu impact mare politic şi lăsate deoparte pentru vremuri politice mai cu miză pentru actuala guvernare, pentru că, nu-i aşa?, un partid ca PP-DD nu poate da lecţii de bune practici unor partide deja istorice într-o conjunctură socio-politică marcată de nenumărate gafe guvernamentale.

Sunt convinsă că foarte puţini români care lucrează legal în străinătate ştiu că pot primi pentru copiii lor alocaţii destul de consistente din ţara în care sunt angajaţi. Astfel, potrivit Regulamentului Consiliului Europei nr. 1408/1971, copiii ai căror părinţi lucrează legal în străinătate, într-o ţară din UE, pot primi alocaţiile care se dau în acea ţară, în locul celor din România, care sunt evident mult mai mici. Copiii au dreptul la această alocaţie, indiferent dacă locuiesc în România sau în ţara în care muncesc părinţii lor. Mai pe româneşte, dacă noi nu o facem, cel puţin să o facă alţii în locul nostru, şi să ne ajute să ne îngrijim copiii aşa cum merită. Din păcate, ne mulţumim cu faptul că România ocupă locul 168 în lume, "în coada Africii", în ceea ce priveşte raportul dintre alocaţia anuala primită de copii şi produsul intern brut.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Fondurile europene, şansa României pentru dezvoltare"

România are şansa să reducă simţitor decalajele sociale şi economice dintre est şi vest în interiorul UE. Această şansă este dată de fondurile europene nerambursabile, care pot ajuta la crearea de politici procreştere, la crearea de investiţii cu efect multiplicator care pot schimba radical poziţia economică pe care România o are astăzi în regiune şi în Europa.

Apreciez organizarea de dezbateri coerente în interiorul Parlamentului pe această temă. Ceea ce dezaprob însă este politizarea excesivă a discuţiei pe fonduri europene. Obţinerea unei rate mari de absorbţie trebuie să devină un proiect de ţară pentru România, indiferent cine sunt cei care asigură guvernarea.

Trebuie să învăţăm din greşeli. Nu ne ajută deloc faptul că am avut doar 9% din fondurile europene după 5 ani de la aderarea la UE. Nu ne ajută deloc faptul că am avut suspendate plăţile pe toate programele operaţionale din cauza suspiciunilor de fraudă şi în mod cert nu ne ajută că am avut un draft de acord cu UE pe exerciţiul bugetar 2014-2020, considerat de Comisia Europeană imatur şi lipsit de obiective clare.

România are datoria de a reveni. Datele ne arată că se poate. Avem astăzi peste 34% din fondurile europene din exerciţiul bugetar 2007-2014 absorbite. Proiecţiile ne arată capabili să reuşim şi mai mult. Din păcate, suntem pe ultimul loc în Europa la acest capitol. Totuşi, nu putem să nu remarcăm faptul că România este prima din UE la creşterea ratei de absorbţie din 2012 şi până în prezent. Sigur, am reuşit să creştem cu 130%, dar acest lucru nu este neapărat un titlu de glorie, pentru că în primii ani pe care i-am pierdut, practic din cauza gestionării ineficiente şi ultrabirocratizate, România a avut o rată de absorbţie cu mult sub media europeană.

Soluţiile există. Avem nevoie de o resursă umană pregătită şi bine plătită. Avem nevoie de voinţă politică şi nu de blocarea pe astfel de motive a eventualelor finanţări sau cofinanţări. Pentru că am ajuns la subiectul cofinanţare, trebuie spus că Guvernul este dator să asigure cofinanţarea proiectelor plătite din bani europeni. Fie că vorbim de infrastructură, de dezvoltare regională sau de mediu, autorităţile publice din România trebuie să se străduiască să profite la maxim de şansa FEN-urilor.

Nu avem voie să mai ratăm ocaziile care se prezintă în faţa noastră. Trebuie să înţelegem că fondurile europene nu sunt un privilegiu, ci sunt un drept pe care România îl are şi la care contribuie an de an, cu obligaţia de a-şi plăti contribuţiile. Suntem aproape de crearea unui sistem care să meargă în sfârşit în avantajul românilor în ceea ce priveşte absorbţia de fonduri europene.

Dacă vom intra în logica performanţei şi vom părăsi lupta politică în acest domeniu, succesul trebuie să se prezinte pe termen mediu şi lung. Eu am încredere că avem posibilitatea să demonstrăm acum, în acest exerciţiu bugetar european, că putem să facem din România un stat care primeşte ceea ce merită.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Dacă dorim să trăim într-o lume mai bună, trebuie să contribuim la crearea ei"

Declaraţia mea este prilejuită de sărbătorirea la nivel mondial a Zilei Sănătăţii, împlinindu-se 64 de ani de când prima Adunare Mondială a Sănătăţii, în prezent Organizaţie, a decis crearea acestui eveniment, cu scopul de a lărgi aria de cunoştinţe la nivel global pe teme de sănătate.

Indisolubil legată de demnitatea umană, sănătatea constituie condiţia fundamentală a existenţei însăşi. Societatea are obligaţia de a proteja, menţine şi restabili sănătatea tuturor cetăţenilor şi de a asigura condiţii corespunzătoare unei vieţi sănătoase. Ocrotirea sănătăţii nu constituie numai o problemă de asistenţă medicală, ci şi o problemă cu un profund caracter social, care face parte din ansamblul condiţiilor social-economice de dezvoltare.

Asigurările sociale de sănătate constituie principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei, prin care se asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi. Finanţarea unui sistem de sănătate include modul de colectare a fondurilor necesare desfăşurării activităţii în sectorul sanitar, precum şi modalitatea în care aceste fonduri sunt alocate şi apoi utilizate. Rezultatele gestiunii corecte determină rezultatele finale ale oricărui sistem de sănătate: starea de sănătate a populaţiei, protecţia financiară împotriva riscurilor şi gradul de satisfacţie a consumatorilor de servicii.

În fiecare an, pe 7 aprilie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii lansează programe anuale sau proiecte pe termen lung, fiecare an având o temă reprezentativă la nivel mondial, iar anul acesta tema campaniei de informare, educare a populaţiei este reprezentată de bolile transmise prin vectori. Vectorii, pentru cei nefamiliarizaţi cu termenii, sunt entităţi mici (ţânţarii, muştele, gândacii, căpuşele, melcii de apă dulce) care pot transmite boli de la o persoană la alta şi dintr-un loc în altul. Scopul acestei campanii este de a sensibiliza populaţia, profesioniştii din domeniul sănătăţii şi autorităţile publice în privinţa ameninţării pe care o reprezintă vectorii şi bolile transmise prin aceştia.

În România, Campania de celebrare a Zilei Mondiale a Sănătăţii, având sloganul "Entităţi mici, pericol mare!", coordonată de Ministerul Sănătăţii, prin Institutul Naţional de Sănătate Publică, îşi propune sensibilizarea populaţiei, stimularea factorilor decidenţi, a autorităţilor publice, pentru a acţiona şi a proteja populaţia. Performanţa sistemului sanitar românesc în contextul internaţional, ţinând cont de conceptul de performanţă al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care se axează în jurul a trei piloni fundamentali: ameliorarea sănătăţii; creşterea capacităţii de răspuns faţă de aşteptările populaţiei şi asigurarea echităţii în ceea ce priveşte contribuţia financiară, este în creştere şi încep să se vadă îmbunătăţirile sistemului de sănătate din România.

Anul 2014 pare să fie anul schimbărilor pentru sistemul de sănătate românesc, asta pentru că oficialii din Ministerul Sănătăţii şi cei de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi-au propus să finalizeze mai multe proiecte importante, printre care noua listă de medicamente compensate, pachetul de bază şi pachetul minim de servicii medicale, o nouă lege a salarizării, cardul de sănătate sau dosarul electronic al pacientului. Sistemul de sănătate românesc trebuie să devină unul care ajută oamenii să fie mai sănătoşi, un sistem care este corect, în care oamenii să aibă încredere şi care este acolo când e nevoie de el şi unul în care se ţine cont de nevoile şi preferinţele comunităţilor pe care guvernanţii îl deservesc. Cetăţeanul trebuie să participe la deciziile legate de propria lui sănătate. iar atâta vreme cât informaţiile de calitate disponibile stimulează alegerea informată, se sporesc şi şansele de menţinere sau recăpătare a stării de sănătate.

Nu trebuie să uităm niciodată că dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, trebuie să contribuim la crearea ei!

Doamna Ana Birchall:

În această declaraţia vreau să vă vorbesc despre noul Program Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), perspectivele României privind viitoarea reformă a Politicii Agricole Comune (PAC) şi modul în care România poate beneficia de oportunitatea de a ridica nivelul economic al unor zone mai sărace, dezavantajate economic, prin folosirea oportunităţilor pe care agricultura le oferă.

Noua Politică Agricolă Comună, precum şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pentru 2014-2020 permit armonizarea utilizării fondurilor pe nevoile specifice ale României şi pot astfel contribui semnificativ la creşterea productivităţii în agricultura naţională. Trebuie precizat că o particularitate a noii politici PAC este faptul că, pentru prima dată, s-a luat în considerare specificul statelor membre şi s-au integrat multe elemente de flexibilitate care permit acestora să echilibreze modul de aplicare a plăţilor directe, în funcţie de nevoile agriculturii din statul membru respectiv.

Consider că România se află în faţa unei provocări pe care nu are voie să o rateze, şi anume: armonizarea fondurilor europene la specificitatea agriculturii româneşti şi a problemelor cu care ne confruntăm, cu precădere în zonele mai sărace şi dezavantajate economic, cum este şi judeţul Vaslui, de exemplu.

În calitatea mea de deputat şi reprezentant al vasluienilor de pe Valea Tutovei, o zonă defavorizată economic, consider că adaptarea Politicii Agricole Comune şi aplicarea noului PNDR oferă o şansă reală celor din mediul rural, care să nu uităm că reprezintă peste 50% din populaţia activă, de a-şi ridica nivelul de trai, de a-şi consolida micile ferme de familie, de a nu mai fi nevoiţi să sporească exodul forţei de muncă şi de a simţi că trăiesc cu adevărat într-un stat european şi aici, acasă.

Investiţiile şi afacerile din agricultură, în judeţul Vaslui, au început să se dezvolte din ce în ce mai mult în ultimii ani. Întreprinzătorii vasluieni au absorbit fonduri nerambursabile pentru agricultură şi dezvoltare rurală în sumă totală de 157.139.370 euro pe ultimii 6 ani, sumă importantă care începe, puţin câte puţin, să transforme sectorul agricol din judeţul Vaslui în principala sursă de dezvoltare economică a zonei, cu perspective bune pentru viitorul de multe ori incert al acestei zone. Apreciez în mod special tenacitatea cu care vasluienii au înţeles să investească în agricultură, să profite de resursele pe care le au la dispoziţie, pentru a încerca să schimbe inclusiv reputaţia şi imaginea judeţului. Am fost de fiecare dată dezamăgită când judeţul Vaslui a fost prezentat la coada clasamentelor economice din România. Mă bucur că avem perspective reale acum să ajungem fruntaşi în acest domeniu de bază: agricultura.

Urmărirea şi implementarea celei de-a şasea priorităţi inclusă în noul PNDR, ce prevede promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei şi a dezvoltării economice în zonele rurale, reprezintă, din punctul meu de vedere, o oportunitate de continuare a acestor demersuri, prin facilitarea diversificării, a înfiinţării şi a dezvoltării de întreprinderi mici şi a creării de locuri de muncă, prin încurajarea dezvoltării locale în zonele rurale.

Agricultura de subzistenţă a reprezentat pentru judeţul Vaslui un atu important, prin care s-au putut diminua semnificativ efectele crizei economice de la nivel european. Este o realitate faptul că, în această perioadă, produsele ţărăneşti au salvat foarte multe familii vasluiene de la faliment. Tocmai de aceea, discuţiile legate de finanţarea fermelor de familie în noul exerciţiu bugetar al Uniunii Europene sunt extrem de importante pentru micii producători.

În acest demers consider că o responsabilitate importantă revine fiecăruia dintre noi, indiferent din ce partid politic facem parte pentru ca românii, în special cei care trăiesc în mediul rural, să fie informaţi, susţinuţi şi încurajaţi pentru a dezvolta noi afaceri în domeniul agricol. Descongestionarea procesului birocratic privind accesul la fondurile speciale destinate sectorului agricol şi realizarea unei legislaţii mai suple în cofinanţarea proiectelor europene sunt doar câteva exemple de măsuri care se impun pentru accelerarea modernizării agriculturii, un domeniu strategic al economiei româneşti.

Aşa cum a declarat inclusiv ministrul agriculturii, domnul Daniel Constantin, ferma de familie este şi va fi întotdeauna o prioritate pentru MADR, iar eu susţin acest demers, nu numai pentru locuitorii vasluieni care m-au mandatat să îi reprezint în Parlament, ci şi pentru ceilalţi români din zonele sărace ale ţării, pentru care acest program poate constitui o şansă reală la o viaţă mai bună.

În prezent, fermele familiale pot asigura independenţa alimentară a României; depinde de noi ca acestea să prospere sau să dispară. În mod concret, până la sfârşitul lui iulie, România trebuie să aleagă cum foloseşte elementele de flexibilitate în politica agricolă pe care le oferă reglementările comunitare. Trebuie să ştim să alegem în favoarea noastră oportunităţile pe care ni le oferă apartenenţa la spaţiul european. Fermele familiale pot asigura o agricultură durabilă, nu numai din punct de vedere al producţiei, ci şi din punct de vedere social şi al stabilităţii economice.

Există aşadar soluţii pentru românii aflaţi în zonele defavorizate, există fonduri, mai avem nevoie de voinţă politică din partea noastră, a tuturor, indiferent de partidul din care facem parte, de a sprijini astfel de demersuri şi de a încerca să ridicăm nivelul de trai al românilor.

Cred că şi dumneavoastră consimţiţi, alături de mine, că ne aflăm în faţa unei oportunităţi, dar şi a unei obligaţii deopotrivă: agricultura românească poate şi trebuie să devină competitivă. Pentru aceasta noi, clasa politică şi cei care ne-au votat, trebuie să ne coordonăm acţiunile pentru ca România să devină un partener european de bază şi în politica agricolă comună.

Doamna Ana Birchall:

"Fondurile europene sunt şansa noastră"

Dacă vrem să reducem decalajul economic şi social al României faţă de alte state din Vestul Europei, dacă vrem să dezvoltăm durabil România, dacă vrem să avem o infrastructură puternică, un sistem privat performant, o educaţie eficientă, locuri de muncă şi un sistem de asistenţă socială echitabil, suntem obligaţi să ne folosim la maxim de fondurile care ne sunt puse la dispoziţie de către Uniunea Europeană.

Din 2007, această şansă a fost permanent ratată de o administraţie centrală ineficientă şi lipsită de viziune. Este foarte grav că timp de 5 ani România nu a reuşit să-şi găsească modelul potrivit pentru creşterea graduală a ratei de absorbţie a fondurilor europene nerambursabile. Este grav că frauda a fost cuvântul de ordine în accesarea fondurilor europene, fapt care a dus şi la blocarea eventuală a Programelor Operaţionale. Ceea ce este şi mai grav este că la 7 ani de la intrarea noastră în Uniunea Europeană, încă nu reuşim să separăm factorul politic de dezbaterea asupra absorbţiei fondurilor europene.

Vă dau un scurt exemplu personal despre ceea ce înseamnă preocuparea pentru un domeniu vital în dezvoltarea României: fondurile europene. Încă din 2006, în perioada în care România era eligibilă pentru fondurile de preaderare, am sesizat nevoia pe care o vom avea pe termen lung, de a construi o resursă umană pregătită în atragerea eficientă a finanţărilor din fonduri europene. Sunt mândră că în anul 2006 am iniţiat programul "Şcoala de proiecte", cu obiectivul de a atrage către domeniul fondurilor europene tineri pregătiţi care, din timp, să contribuie la construirea unui sistem eficient de absorbţie a banilor europeni. Mulţi dintre participanţii la acest program sunt astăzi experţi în fonduri europene, oameni cărora ar trebui să le mulţumim pentru faptul că România a reuşit să atragă peste 34% din fondurile europene.

Dacă opoziţia de astăzi ar fi dat dovadă de responsabilitate atunci când s-a aflat la guvernare, atunci România s-ar fi putut lăuda astăzi cu o poziţie privilegiată în rândul statelor beneficiare ale fondurilor europene.

De unde am plecat?

În mai 2012, România reuşea contraperformanţa de a accesa numai - atenţie - 8,53% din totalul fondurilor europene alocate în exerciţiul financiar. Suma totală solicitată de România CE până la 1 mai 2012 s-a ridicat la ruşinoasa valoare de 1,64 miliarde de euro. Transporturile şi Mediul, două direcţii de maximă importanţă pentru România, au fost neglijate total de fosta guvernare PDL-ista. Mediul nu a acumulat nici măcar 6% din fondurile alocate, în timp ce Transporturile abia au depăşit pragul de 6%.

În 5 ani o rată de absorbţie de 8,56%, acesta este rezultatul unei guvernări strâmbe şi slabe care a instituit un sistem ineficient de distribuţie, pe criterii politice, a fondurilor europene, un sistem care a perpetuat incompetenţa şi delăsarea, un sistem care nu a avut nimic în comun cu performanţa.

Pe motivul fraudelor sesizate în perioada 2010-2011, CE a suspendat toate programele operaţionale. Ca şi cum piedica absorbţiei anemice din perioada guvernării Boc nu era suficientă, în 2012 a intervenit şi blocarea tuturor liniilor de finanţare europeană, fapt care a completat tabloul incompetenţei guvernării portocalii.

Este grav că imaginea României a fost afectată de blocarea programelor operaţionale, este grav că mediul privat a avut mult de suferit din cauza blocării finanţărilor şi este foarte grav că România s-a îndatorat şi mai mult de la creditorii externi, pentru că nu a fost în stare să atragă la timp nici măcar 9% din fondurile europene nerambursabile.

Guvernarea Băsescu-Boc nu a învăţat nimic din experienţa obţinută de România în perioada de preaderare. S-au creat reguli complicate, s-a crescut birocraţia, banii s-au împărţit discreţionar, pe criterii politice şi România a pierdut prin îngreunarea absorbţiei banilor europeni. Guvernul Ponta nu a avut deloc o misiune uşoară. Este greu să repari răul făcut de guvernarea Băsescu - Boc.

Unde ne aflăm acum?

Nu numai că la sfârşitul anului 2012 Guvernul USL a reuşit aproape să dubleze rata de absorbţie acumulată în ultimii 5 ani, aducând-o la 14,91%, în prezent Guvernul Ponta şi Ministerul Fondurilor Europene a reuşit să crească rata de absorbţie la 34,25%.

Diferenţa de abordare, plecând de la deblocarea tuturor Programelor Operaţionale şi până la direcţionarea fondurilor în proiecte relevante, atât pentru sectorul public, cât şi pentru cel privat, a reuşit să aducă România pe primul loc în Uniunea Europeană la creşterea ratei de absorbţie a fondurilor europene.

România a reuşit să-şi crească eficienţa absorbţiei fondurilor europene cu 130%. Ca termen de comparaţie, trebuie spus că Italia a reuşit să crească absorbţia din 2012 şi până astăzi cu doar 59%, fiind pe locul 2 în clasament, după România.

Un alt record al anului 2013 a fost reprezentat de fondurile solicitate Comisiei Europene pentru a fi rambursate României: peste 3,56 miliarde de euro.

Toate acestea arată că actualul Guvern, spre deosebire de guvernele Boc, are capacitatea de a atrage fondurile europene cu succes.

Când îi auzim pe cei din opoziţie că doresc, de azi pe mâine, să creştem cofinanţarea cu minimum 25% a programelor din fonduri europene, când palmaresul lor se ridică la o rată de 8,56% absorbţie în 6 ani, ne dăm seama de măsura demagogiei cu care iniţiatorii dezbaterii de ieri tratează problematica fondurilor europene.

Ne este greu să acceptăm lecţii de la un regim, care împreună cu preşedintele Băsescu, în loc să ia banii cuveniţi României de la UE, a tăiat veniturile românilor cu 25% şi a taxat pensiile cu 5,5%. Ne este greu să acceptăm lecţii de finanţare şi cofinanţare de la cei care au crescut peste noapte TVA-ul la 24%, fără să considere măcar importantă absorbţia fondurilor europene, ca soluţie pentru a depăşi criza.

Ce facem de acum încolo?

Am reuşit să extindem perioada de execuţie a exerciţiului financiar 2007-2013 cu un an. Şi vă pot spune cu mândrie că am început acest an foarte bine: numai în luna februarie, România a încasat peste 1,2 mld euro din banii europeni, deci mai mult decât s-a reuşit să se atragă în oricare din anii guvernării Băsescu - Boc. România a demonstrat că se poate plasa în topul statelor care utilizează la maxim fondurile europene.

Poate pentru mulţi, reprezentanţi ai celor care nu au reuşit să obţină mai mult de un ruşinos 8,56% absorbţie, acest lucru este greu de conceput. Noi însă, cei care am susţinut un Guvern capabil şi eficient, care a reuşit în doar doi ani de guvernare să absoarbă de aproape 5 ori mai mulţi bani decât în ultimii 6 ani, avem încredere în capacitatea sistemului public de a folosi la maxim banii alocaţi pentru infrastructură, pentru tineri, pentru educaţie, într-un cuvânt, pentru români.

Ne-am pregătit să aducem o schimbare de paradigmă în absorbţia fondurilor europene pentru exerciţiul financiar 2014-2020. Ministrul Fondurilor Europene, domnul Teodorovici, are tot sprijinul nostru pentru a-şi atinge obiectivele propuse, pentru că a demonstrat, alături de Guvernul Ponta, că se poate ca România să devină fruntaşă în absorbţia fondurilor europene.

Până la urmă în cine credeţi că ar trebui să aibă Parlamentul şi românii încredere când vorbim despre eficienţa în absorbţia fondurilor europene? În ministrul Teodorovici şi în Guvernul Victor Ponta, care a reuşit să-şi demonstreze eficienţa în doar doi ani de guvernare crescând cu 130% rata de absorbţie, sau în reprezentanţii Guvernului Băsescu - Boc, care au reuşit să blocheze prin fraudă programele operaţionale, care au taxat românii şi le-au tăiat veniturile şi care, deşi aveau la dispoziţie peste 19 miliarde de euro nerambursabili de la UE, au preferat să se împrumute de la FMI cu 21 de miliarde de euro? Eu am încredere în Guvernul Victor Ponta, care a demonstrat că România este capabilă să redevină un stat puternic, un stat care nu ratează oportunităţile care se prezintă. Guvernul Ponta şi-a demonstrat eficienţa în absorbţia fondurilor europene, până la proba contrarie Guvernul Boc şi-a demonstrat pe acelaşi domeniu incompetenţa.

Exerciţiul bugetar 2014-2020 va demonstra românilor, încă o dată, că ţara lor este capabilă să beneficieze cu adevărat de banii pe care Uniunea Europeană îi pune la dispoziţie şi pe care îi merităm, atât prin prisma statutului de membru al UE, cât şi prin prisma contribuţiilor anuale pe care România le aduce Uniunii.

Totuşi, prin eforturile negocierii fantastice a preşedintelui Băsescu, România a reuşit să pornească în acest exerciţiu bugetar cu un nou handicap: mai puţini bani.

În fapt, alocarea bugetară a UE pentru România este dată de un cumul de 2 factori: în primul rând, proasta gestionare a fondurilor europene în exerciţiul financiar anterior, graţie dezastrului PDL şi proasta negociere pentru alocările din noul exerciţiu bugetar, graţie lui Traian Băsescu.

În concluzie, dialogul cu opoziţia este un principiu pe care actuala putere se bazează. Apreciez foarte mult dezbaterile pe aceste subiecte foarte importante pentru români, pentru că ne dau ocazia să demonstrăm de fiecare dată cât de mult rău a făcut guvernarea PDL românilor, prin blocarea dezvoltării României, pe toate planurile.

Poate este prematur să spunem acum care va fi măsura performanţei Guvernului Ponta în absorbţia fondurilor europene în acest exerciţiu bugetar, dar vă rog să îmi daţi voie să fiu printre cei care dau votul meu de încredere unei administraţii centrale corecte în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor europene şi printre cei care apreciază rezultatele Ministerului Fondurilor Europene până în momentul prezent.

Îmi doresc să ieşim din logica conflictului politic pe subiecte de interes naţional, cum este cel al fondurilor europene. PDL este cu siguranţă ultima forţă politică care poate încerca să dea lecţii de absorbţie şi gestionare a fondurilor europene. Nu este un atac politic, este o stare de fapt pe care o dau cifrele.

Guvernarea bună sau proastă se contabilizează în cifre, nu în vorbe. Cifrele care exprimă rata de absorbţie a fondurilor europene, cifrele care exprimă numărul de proiecte finanţate şi finalizate, aceste cifre contează şi ne arată clar cel puţin două lucruri.

1. Guvernarea Băsescu - Boc a fost o guvernare proastă, care a făcut mult rău românilor.

2. Guvernarea Victor Ponta începe să aducă România pe drumul cel bun în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor europene.

Domnul Ion Diniţă:

"Prezenţa României în NATO, un factor de siguranţă pentru fiecare dintre noi"

Aniversarea a zece ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică constituie, pe lângă momentele festive petrecute în aceste zile, şi un bun prilej de a reaminti auspiciile prin care ţara noastră a reuşit să înregistreze acest succes important. Românii trebuie să ştie că aderarea noastră la NATO a fost rodul coeziunii şi solidarităţii tuturor partidelor politice, un gest de inteligenţă şi maturitate politică fără precedent după 1989. Evenimentul din urmă cu zece ani a demonstrat că România nu este o ţară oarecare, ci una orientată spre civilizaţie, democraţie şi progres, deoarece intrarea în NATO a fost unul din momentele istorice ale ţării noastre din ultimii 24 de ani, alături de aderarea la Uniunea Europeană.

Fără îndoială însă, gestul de unitate al forţelor politice şi al tuturor factorilor implicaţi în demersul de acum zece ani trebuie continuat şi dezvoltat. Mai ales acum, în contextul evenimentelor desfăşurate la graniţa de est a României, a controverselor violente dintre Rusia şi Ucraina, faptul că ţara noastră se bucură de statutul conferit de prezenţa cu drepturi depline în NATO este o realitate extrem de benefică.

Din nefericire, după euforia primirii României în NATO, clasa politică a cam lăsat deoparte bugetul apărării, abia în ultimii doi ani actuala guvernare apreciind în mod mai consistent programul de înzestrare a armatei, prin alocarea unor bugete mai mari. Şi pentru acest an, avem nevoie de o rectificare pozitivă a bugetului Ministerului Apărării, în vederea continuării procesului vital al modernizării şi înzestrării Armatei Române. Clasa politică autohtonă trebuie să asigure însă continuitatea prezenţei noastre în Alianţa Nord-Atlantică, prin luarea unor măsuri conforme cu evenimentele nefaste petrecute în apropierea graniţelor noastre. În acest context, este extrem de important să asigurăm un buget corect pentru apărare, în aşa fel încât să nu avem sincope din punctul de vedere al strategiei de siguranţă naţională. Sunt evidente progresele înregistrate în ultima perioadă, dar aflându-ne la graniţa estică a Uniunii Europene, avem nevoie de consolidarea securităţii la frontierele cu Ucraina şi Moldova, iar acest proces presupune şi un efort bugetar pe măsură. Sigur că deţinem în prezent capabilităţi solide de apărare antiaeriană, la Deveselu, Bucureşti, Constanţa, dar avem nevoie de îmbunătăţiri pe segmentul aviaţie militară şi la capitolul modernizarea şi înzestrarea fregatelor, având în vedere provocările de securitate maritimă existente la Marea Neagră. Avem nevoie de resurse dinamice şi continue pentru Armata Română, deoarece provocările prognozate pentru anii următori sunt extrem de serioase. O Alianţă Nord-Atlantică puternică este în interesul naţional românesc, iar o Românie pregătită din punct de vedere militar, după modelul polonez, spre exemplu, poate conferi un grad sporit de siguranţă pentru fiecare cetăţean al ţării.

Nu în ultimul rând, trebuie să aducem un omagiu familiilor militarilor români decedaţi în teatrele de operaţiuni la care România a participat sub egida NATO. În aceşti zece ani, 26 de militari români şi-au pierdut viaţa, 23 în Afganistan şi trei în alte teatre de operaţii, iar peste 150 de soldaţi au fost răniţi. Este o jertfă umană importantă dată de România în aceşti ani alături de NATO, care trebuie apreciată şi respectată aşa cum se cuvine de fiecare român.

Domnul Ioan Moldovan:

"Partidul Conservator sprijină măsura Guvernului de scădere a preţului la energia electrică"

Partidul Conservator este un susţinător al Guvernului în ceea ce priveşte scăderea pentru consumatorii casnici şi industriali a preţurilor privind energia regenerabilă care va fi subvenţionată. În acest sens, Guvernul a pus în discuţie eliminarea taxei de cogenerare pentru export, pentru a promova exporturile pe piaţa regională.

În baza pachetului de sprijin pentru industrie, care a fost aprobat de Guvern, pe toată piaţa liberă preţul de referinţă la gaze la care se vor putea raporta producătorii şi consumatorii industriali va fi preţul de la 1 ianuarie 2014, 230 de dolari la mia de metri cubi. În acest fel, pe de-o parte, partidele de guvernământ îşi menţin angajamentele de a liberaliza preţul la gaze, pe de altă parte, impactul va fi minor sau chiar în baza competiţiei libere, aşa cum s-a întâmplat la energie electrică, vor scădea aceste preţuri şi practic marii consumatori vor putea să fie în continuare competitivi. Preţul la gaze este legat de preţul la energia electrică, pentru că marii consumatori nu consumă doar gaze, ci şi energie electrică, iar la energie electrică s-a adoptat hotărârea de Guvern în baza noii legi care stabileşte cota de piaţă pentru certificate verzi identică cu 2013, de 11,1%.

Domnul Constantin Avram:

"Republică sau monarhie?"

De la Revoluţia din 1989 şi până în zilele noastre, întrebarea "republică sau monarhie?" a rămas una retorică numai în ceea ce priveşte forma de guvernământ a monarhiei constituţionale, din moment ce în majoritatea cercetărilor sociologice, forma de guvernământ de tip republican întrunea o majoritate confortabilă. Iată că desele încălcări ale Constituţiei de către preşedintele Băsescu, readuce în spaţiul dezbaterilor publice, tema monarhiei constituţionale. Nu sunt convins încă dacă această temă va fi tranşată în perioada preelectorală, pentru că e greu de crezut că Legea fundamentală va fi modificată atât de rapid, iar organizarea unui referendum este practic imposibilă. Am ferma convingere că această temă va fi folosită ca subiect de campanie electorală, atât la cele pentru Parlamentul European, cât şi alegerile prezidenţiale din toamna acestui an. Tocmai pentru a antrena electoratul pro sau contra monarhiei, în speranţa prezenţei la vot a unei mai mari părţi a populaţiei cu drept de vot la alegerile din 25 mai 2014, dar şi pentru a profita formaţiunile politice, în urma vidului comportamental constituţional creat de derapajele preşedintelui României, care, vedem cu toţii, se implică direct în promovarea Partidului Mişcarea Populară! Din punctul meu de vedere, mă aşteptam la aşa ceva de mai mult timp, dar se pare că problemele zonale create de Rusia, prin anexarea Crimeii, au decalat oarecum aceste mişcări politice.

Readucerea în spaţiul public a temei legate de reinstalarea monarhiei în România este şi efectul acţiunilor antiromâneşti ale extremiştilor unguri prin Jobbik, un fel de PRM românesc care adună adepţi pentru a-şi creşte procentele electorale la alegerile legislative din Ungaria. Este un efect şi pentru că o parte a populaţiei României, cu precădere cea din Ardeal, a catalogat reacţia autorităţilor guvernamentale republicane ca fiind lipsită de fermitate. Fermitate care, în opinia unora, nu ar fi lipsit unei forme de guvernământ monarhice furnizoare, spun unii, de o mai mare stabilitate în zona noastră.

Nu ştiu dacă aşa ar fi fost, dar reacţia întârziată a autorităţilor statului român, de Ziua Naţională a Ungariei, când extremiştii unguri şi-au făcut de cap la Târgu Mureş, a creat premisele unei astfel de opinii în rândul populaţiei majoritare româneşti. Aceleaşi probleme le are statul spaniol în Ţara Bascilor, periodic manifestate, uneori cu violenţe extreme, deşi Spania este o monarhie constituţională de multă vreme. Şi pe meleaguri britanice sunt probleme de acest fel, în Irlanda de Nord de foarte mulţi ani. Iată doar două exemple ale faptului că forma de guvernământ monarhică ne rezolvă problemele cu minorităţile naţionale şi cu extremismul.

Eu personal am fost dintotdeauna adeptul "privilegiilor dobândite", nu al "privilegiilor înnăscute", deoarece am fost format şi educat într-un mediu social promotor al dobândirii unui anume confort social prin munca directă, prin participarea la plusvaloarea socială cu aport direct, nu indirect. Probabil nu aici este întregul adevăr, pentru că nu am avut când să cunoaştem, să evaluăm, să simţim binele social adus de o formă de guvernământ monarhică, să percepem avantajele acestui sistem de guvernare, dintre care stabilitatea socială, economică sau chiar politică ar putea fi probate mult mai operativ.

Ca şi concluzie, întrebarea referitoare la monarhie poate genera în continuare dezbateri publice aprinse, dar nu va căpăta răspuns decât prin organizarea unui referendum naţional explicit şi singular ca temă, dar şi într-un context social şi politic de încredere şi stabilitate. Altfel, o să ne aducem aminte de referendumul care avea ca temă, reducerea numărului de parlamentari şi a Parlamentului unicameral din 2007, odată cu referendumul de suspendare al preşedintelui României!

Care a fost rezultatul acelui referendum, se vede...!

Domnul Constantin Avram:

"Riscurile implicării cetăţeanului în viaţa publică"

În contextul politic actual, dinamizat de apropierea campaniei electorale pentru alegerile în Parlamentul European, tot mai frecvent constatăm că lupta politică a căpătat noi valenţe, noi spaţii de exprimare publică, noi actori politici, deci o nouă formă de exprimare politică. Nu ştiu dacă această nouă formă de exprimare a confruntării politice este specifică unei societăţi democratice, din moment ce instituţiile intervin şi influenţează în mod direct jocul politic, dar este cel puţin bizar cum au început procedurile juridice pentru unii lideri judeţeni, tocmai înainte de campania electorală. Am putea crede că este o simplă coincidenţă, dar numărul mare de dosare penale întocmite până acum pentru preşedinţi de consilii judeţene sau primari de municipii reşedinţă de judeţ, majoritatea de la PSD sau PNL, ne contrazice în această ipoteză.

Declanşarea acestor anchete exact cu o lună înaintea campaniei electorale, urmate de adevărate spectacole televizate, ar putea rotunji punctele electorale ale unor formaţiuni politice şi nu ştiu dacă ar avea urmări majore în configuraţia de clasament al rezultatelor finale. Ştiu sigur, însă, că această metodă de furnizare către presă a unor elemente compromiţătoare a unor lideri politici ar avea drept rezultat un mare procent al absenteismului la scrutinul din 25 mai 2014. Acesta ar avea, în opinia mea, un efect de bumerang ce ar putea fi declanşat în societatea civilă, dar cel mai periculos ar fi conservarea convingerilor tinerilor de a nu se mai implica în viaţa publică prin alăturarea la unele structuri politice sau comportamentul rezervat al acestora în accesul la o funcţie sau demnitate publică.

Competiţia electorală trebuie să se rezume doar la promovarea unor programe specifice fiecărei doctrine politice în parte, nu la atacuri la persoană sau la scormonirea vieţii private ale unor politicieni sau la prestaţia profesională a unor lideri de opinie, dar mai ales a neimplicării directe sau indirecte ale unor instituţii ale statului în desfăşurarea campaniei electorale. În democraţiile occidentale, pentru că tot le dăm ca exemplu în diferite situaţii, nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Oricum aşa-zisa justiţie televizată nu face bine acestei naţiuni şi aşa destul de şubrezită şi dezbinată. Pentru a construi o societate stabilă şi sănătoasă din punct de vedere social şi economic, trebuie neapărat să avem în vedere un climat politic articulat conceptului democratic occidental, nu alăturat principiului "care pe care".

Nu putem avea speranţa împrospătării clasei politice româneşti într-un astfel de context, care defineşte numai dorinţa unora de a distruge familiile şi carierele politice ale altora, indiferent prin ce mijloace, pentru că am putea aluneca uşor în convingerea că justiţia a devenit un actor politic foarte influent. Se poate remarca şi încrâncenarea cu care se prezintă publicului, prin mijloacele de informare în masă, aceste subiecte care sunt rulate pe majoritatea canalelor de ştiri. Continuând astfel, noi românii riscăm să fim identificaţi ca un popor care a reuşit să scape în decembrie 1989 de o dictatură şi după 25 de ani de democraţie, să alunece într-o altă dictatură. Ar fi regretabil să fim cu toţii părtaşi la construcţia unei astfel de imagini a naţiunii române, chiar dacă forţele politice sunt antrenate în acest fel de campanie electorală, în scopul declarat al unui rezultat electoral cât mai bun.

Nu ne putem permite, prin crearea unui astfel de mediu politic în care unele instituţii ale statului devin actori, să avem o percepţie negativă asupra aspectului democratic al desfăşurării unui scrutin electoral, să stopăm astfel întinerirea şi împrospătarea clasei politice actuale. Ar fi un risc prea mare, evident, pentru tânăra noastră democraţie!

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Programul de internship organizat de Guvernul României"

În această declaraţia politică voi vorbi despre Programul de internship organizat de Guvernul României, program ce vine în sprijinul tinerilor absolvenţi sau studenţi ai programelor universitare de licenţă din România.

Nevoia constantă de suflu nou, dar mai ales tânăr în cadrul administraţiei publice centrale şi locale este permanent necesară, un astfel de angajament pe care Guvernul şi l-a asumat pentru promovarea tinerilor studenţi şi absolvenţi denotă responsabilitatea pe care Guvernul condus de Victor Ponta o acordă tinerei generaţii, de aceea considerăm că viitorul tinerilor de astăzi depinde de noi şi România depinde de viitorul lor.

Prin promovarea programului de internship organizat de Guvernul României ne dorim ca viitoarea generaţie să aibă posibilitatea să activeze în administraţia centrală, aplicând cunoştinţele dobândite pe parcursul programelor academice şi oferindu-le posibilitatea de a contribui cu propuneri, în vederea îmbunătăţirii actului de guvernare.

Pe 16 martie se lansa pentru al doilea an consecutiv programul de internship extins la nivelul tuturor ministerelor şi departamentelor reprezentate în executiv. Dat fiind succesul primei ediţii, numărul participanţilor la cea de-a doua sesiune este semnificativ mai mare, oferind posibilitatea tinerilor cu potenţial să se familiarizeze cu metodele de lucru din cadrul instituţiilor selectate. Pe parcursul a două luni de practică, stagiarii vor activa în cadrul structurilor alese pe acelaşi program de lucru cu angajaţii instituţiei.

Crearea unui sistem real de internship este de apreciat, deoarece un astfel de program reprezintă o metodă recunoscută, prin intermediul căreia organizaţiile publice oferă tinerilor oportunitatea de a experimenta lucrul în mediu organizat, dar şi oportunitatea de a selecta posibilii angajaţi de care instituţia are nevoie. Prin această acţiune guvernamentală am reuşit, alături de premierul României, să facem paşi mărunţi, dar siguri, spre eliminarea blocajului de care se lovea frecvent tânărul apolitic în urmarea unui cariere în instituţiile administraţiei publice, fie ea locală sau centrală.

Seria de măsuri menite să ajute tinerii să găsească stabilitatea ce le permite dezvoltarea personală şi profesională nu se opreşte aici, deoarece tinerii sunt baza cea mai importantă pentru viitorul României, dar şi pentru că societatea are nevoie de restabilirea echilibrului social normal pe care l-a pierdut în guvernarea PDL.

Partidul Conservator alături de partenerii săi de guvernare, sunt partizanii unor măsuri concrete pentru viitoarea generaţie, precum stimularea angajări tinerilor în sectorul privat, prin acordarea de facilităţi fiscale, stimularea mobilităţii tinerilor prin acordarea de subvenţii pentru chirie pentru cei care se mută în alt judeţ pentru primul loc de muncă, prin programul "Noua Casă", ce le permitea achiziţionarea unei locuinţe, iar seria poate continua.

Aşadar, tinerii reprezintă o prioritate pentru actualul Guvern, viitorul nostru constă în formarea şi integrarea acestora în câmpul muncii, însă mai presus de toate Guvernul Ponta a demonstrat că oferă o grijă sporită acestui segment al populaţiei, în contextul noilor provocări. Spre deosebire de guvernele precedente, nepotismul este un fenomen al societăţii de tranziţie încheiat în decembrie 2013. Odată cu învestirea executivului PSD, PNL, PC am stopat seria loviturilor sistematice aplicate sectorului public din ţara noastră, ieşind astfel din paradigma nepotismului, instaurat în urma pedelizării României.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Discurs politic privind sprijinirea românilor din Serbia"

Aflăm din ce în ce mai des, cel puţin la nivelul Comisiei pentru românii de pretutindeni, faptul că accesul la educaţie în limba maternă pentru românii din Serbia, în special a celor din Valea Timocului, suferă o serie de atingeri din partea autorităţilor. Ori, într-un stat care funcţionează după principii democratice, normele constituţionale garantează protecţia drepturilor tuturor persoanelor, deasupra oricărei bariere etnice.

În martie 2013, în zona amintită, aproape două mii de familii au solicitat introducerea în cadrul programei şcolare a cursului de limbă şi cultura română pentru anul şcolar 2013-2014. Măsurile luate de oficialii sârbi în urma acestor solicitări nu corespund spiritului Legii fundamentale şi celui al Protocolului privind respectarea reciprocă a drepturilor minorităţilor:

• Pentru a reduce numărul de copii care optează pentru studiul în limba română, Ministerul Educaţiei de la Belgrad a introdus o nouă prevedere în Legea educaţiei, prevedere care stipulează că doar cadrele didactice care au urmat studii în limba română obţin dreptul de a preda. Legislaţia anterioară permitea şi cadrelor didactice care cunoşteau limba română, fără a avea studii în acest sens, să fie titularii unor cursuri de limbă şi cultură română. Aceste măsuri nu se aplică în mod egal tuturor categoriilor de minorităţi naţionale. În cazul profesorilor care predau limba romani, de pildă, această restricţie nu se aplică.
• Cursurile de limba română sunt programate la ore târzii, atipice, îngreunând accesul copiilor la mijloacele de transport şcolar. În aceste condiţii, elevii ar putea renunţa la ore, fără alte constrângeri directe.

Vă reamintesc - răspunzând unui apel venit din partea românilor din Serbia - că asigurarea respectării drepturilor minorităţilor naţionale reprezintă un criteriu ferm pentru aderarea la Uniunea Europeană. România, cred eu, trebuie să monitorizeze atent progresul Serbiei în această direcţie, iar românii din Serbia trebuie să vadă cauza lor pledată cu fermitate la Bucureşti.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Excedent comercial al României în domeniul agricol, prima dată după 20 de ani"

România a avut anul trecut un excedent comercial de produse agroalimentare de 324,9 milioane euro, faţă de un deficit de 745,5 milioane euro în 2012, conform datelor oficiale ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Este un rezultat pe cât de surprinzător pe atât de notabil, fiind primul an în care se înregistrează o asemenea performanţă şi pentru prima dată în ultimii 20 de ani când România are un excedent comercial agroalimentar. Această realitate în premieră confirmă nu numai faptul că am avut un an agricol bun, ci şi progresele înregistrate de agricultori, care au beneficiat şi de fondurile europene în continuă creştere din ultima perioadă care le sunt destinate.

Excedentul comercial al schimburilor României de produse agroalimentare în anul 2013 a fost de 324,9 mil. euro, în creştere faţă de nivelul de 301,1 mil. euro la finele lunii noiembrie 2013 şi comparativ cu un deficit de 745,5 mil. euro în anul 2012. Astfel, România a exportat în 2013 produse agroalimentare în valoare totală de 5.098,1 mil. euro, cu 1.183,2 mil. euro mai mult faţă de anul precedent (plus 30,2%), în timp ce importurile, în sumă de 4.773,2 mil. euro, au depăşit cu doar 2,4% valoarea înregistrată în anul 2012. Raportat la anul anterior, livrările intracomunitare s-au majorat cu 10,9%, iar exporturile în ţări terţe au crescut cu 72,4%.

Livrările externe de grâu, principalul produs exportat, au adus un plus de 433,6 mil. euro faţă de valoarea exporturilor de grâu din 2012, rezultat al dublării cantităţii exportate (4.773,3 mii tone). Comparativ cu anul precedent, în 2013 s-au obţinut venituri suplimentare la majoritatea grupelor de produse agroalimentare exportate: seminţe de floarea-soarelui (+215,1 mil. euro), seminţe de rapiţă (+150,8 mil. euro), porumb (+134,5 mil. euro), orz (+69,6 mil. euro), ţigări (+51,2 mil. euro), turte din extracţia grăsimilor vegetale (+33,1 mil. euro), produse de brutărie, patiserie (+17,3 mil. euro), preparate şi conserve din carne (+16,3 mil. euro), brânzeturi (+10,0 mil. euro). Carnea de porc, zahărul, şroturile de soia, produsele de brutărie, patiserie şi preparatele alimentare s-au situat pe primele locuri în structura importurilor din anul 2013. Comparativ cu anul 2012, factura importurilor a fost mai scăzută, în principal la zahăr (-82,1 mil. euro), porumb (-70,0 mil. euro), ulei de floarea-soarelui (-51,6 mil. euro) şi tutun brut (mai puţin cu 12,4 mil. euro), creşteri fiind înregistrate la unele grupe de produse, cum ar fi: citrice, boabe de soia, brânzeturi, ciocolată, banane, ţigări, preparate pentru hrana animalelor şi carne de porc.

Deficitul comercial agricol al schimburilor intracomunitare, în scădere faţă de anul 2012, a fost supracompensat de surplusul obţinut din comerţul cu ţările terţe (1.207,6 mil. euro), ceea ce a condus la rezultatul pozitiv al balanţei pentru anul 2013. De remarcat este faptul că Uniunea Europeană a fost principalul partener în comerţul agricol al României: livrările de produse agroalimentare către această destinaţie au avut o pondere valorică de 58,4%, iar achiziţiile din statele membre UE au deţinut o pondere de 80,9%.

În concluzie, aceste cifre, coroborate cu noile prevederi ale Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, constituie premise optimiste privind continuarea dezvoltării sectorului agricol din România, una dintre şansele reale de revitalizare a economiei naţionale.

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

"Preşedintele demagog"

Întotdeauna am apreciat lecţiile pe care le-am primit, de la cele predate de dascălii mei la şcoală, până la lecţiile pe care mi le-a oferit viaţa. Sunt o persoană care a beneficiat permanent de pe urma lecţiilor şi care s-a desăvârşit prin ceea ce i-a fost oferit în şcoală sau în afara acesteia. Cu toate acestea, în ciuda aprecierii pe care o am pentru învăţătură, nu suport să primesc lecţii de la ipocriţi şi demagogi, indiferent cine sunt aceştia.

Săptămâna trecută, aici în Parlament, am primit o scrisoare deschisă pe tema accizei la carburanţi, semnată de Traian Băsescu. Sunt convins că aţi lecturat-o cu toţii. În spatele apelului se ascunde o lecţie pe care încearcă să ne-o ofere preşedintele şi care poate fi catalogată fără tăgadă drept cinică.

Vă aduc în atenţie doar câteva idei.

Preşedintele demagog Traian Băsescu vorbeşte în scrisoare despre interesul românilor. E interesant cum, brusc, la finalul mandatului, îşi aduce aminte de popor, cel care în anii guvernării portocalii a fost bătaia de joc a echipei Boc-Videanu-Udrea. Acelaşi preşedinte demagog vorbeşte despre baronii locali şi interese. Cum poţi să fii atât de ipocrit să aduci în discuţie această temă, când ai girat un guvern care a împărţit discreţionar bani pe proiecte care au sifonat sute de milioane de euro: toate la preţ de şcoli, spitale care nu au funcţionat niciodată, drumuri construite în pustiu, centre de afaceri în sate, în contrapartidă cu tăierea pensiilor pentru peste două sute de mii de români.

Consider că domnia sa ar trebui să evite să vorbească despre abuzuri şi ilegalităţi.

Nu în ultimul rând, preşedintele demagog Traian Băsescu uită cum în timpul guvernării PDL, între ianuarie 2009 şi mai 2012, preţul carburanţilor a crescut cu 70-90%. În perioada amintită nu a considerat de cuviinţă să facă apel la Parlament şi nici la guvernanţi, în interesul românilor.

Consider că preşedintele Traian Băsescu face un exerciţiu populist pe faţă. Ştim cu toţii că îi lipseşte foarte mult practica de preşedinte-jucător, iar ieşirea la rampă nu este deloc întâmplătoare, într-un an electoral cu miză considerabilă, însă acest lucru nu ne impresionează. Traian Băsescu afişează astăzi o figură de preşedinte demagog, postură din care crede că ne poate administra lecţia marelui apărător al poporului. Eu nu o accept!

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Apartenenţa României la NATO, un motiv de linişte pentru toţi românii"

Poate abia acum, când am omagiat zece ani de la aderarea României la NATO şi 65 de ani de existenţă a Alianţei Nord-Atlantice, ne dăm cu adevărat seama cât de mult contează această asociere pentru fiecare dintre noi. Conflictele sângeroase din estul Europei şi alte zone din Balcani, precum şi controversele armate dintre Rusia şi Ucraina, respectiv în imediata apropiere a graniţelor, sunt de natură să îngrijoreze toţi responsabilii cu siguranţa noastră naţională. În acest context, statutul de membru cu drepturi depline al României la NATO a fost reconfirmat oficial, în aceste zile, chiar de purtătorul de cuvânt al Alianţei, care a precizat că "pentru România, aderarea la NATO în 2004, urmată de aderarea la Uniunea Europeană în 2007, au reprezentat doi mari paşi înainte, răspunzând aspiraţiei fireşti a românilor de a trăi în libertate, democraţie şi prosperitate". Acelaşi oficial sublinia că vocea României contează la fel de mult ca a oricărei alte ţări din cei 28 de aliaţi, drept pentru care "România câştigă prin apartenenţa la NATO, după cum şi NATO câştigă prin apartenenţa României".

La ceas aniversar, consider de asemenea că trebuie să-i omagiem cum se cuvine pe eroii noştri militari căzuţi la datorie în teatrele de operaţiuni la care România a participat sub emblema NATO. Din păcate, în aceşti zece ani, 26 de militari români şi-au pierdut viaţa, iar peste 150 de soldaţi au fost răniţi, adevăraţi eroi care vor rămâne în istoria modernă.

Dincolo de manifestările omagiale din aceste zile, care au culminat cu şedinţa solemnă a celor două camere ale Parlamentului, trebuie să remarcăm că strategia naţională de apărare a României are nevoie de un buget mult mai consistent decât până acum. De altfel, după momentul istoric de solidaritate interpartinică care a dus la finalizarea cu succes a demersurilor de integrare în NATO, politicienii români au cam uitat că armonizarea capacităţii Armatei române la cerinţele euroatlantice presupune un buget considerabil sporit. Abia în ultimii doi ani, după plecarea guvernelor controlate de preşedintele Băsescu, actualul Executiv a considerat oportun să aloce sume mai importante către apărare, deoarece modernizarea şi înzestrarea structurilor militare sunt procese de amploare, cu costuri considerabile.

Dacă în 2012, MApN avea alocat 1,12% din PIB, procentul a crescut în următorii doi ani, la 1,38% în 2013 şi la 1,42% în acest an.

Intenţia actualului Guvern şi a majorităţii parlamentare este ca în următorii ani să reuşim să facem eforturile necesare pentru ca bugetul Apărării să ajungă la minim 2% din PIB, aşa cum îi stă bine unei ţări membre NATO şi UE.

Pe de altă parte, România mai are încă de lucru în ceea ce priveşte securitatea frontierelor, mai ales pe zona de est, cu Ucraina şi Moldova, care s-au dovedit până acum a fi destul de vulnerabile. Vestea bună vine însă tot din partea NATO, mai ales după ce Statele Unite au anunţat suplimentarea numărului militarilor americani dislocaţi în baza de la Mihail Kogălniceanu şi avansarea lucrărilor la scutul anti-rachetă de la Deveselu.

De asemenea, pe fondul crizei din regiune, implicarea militară terestră şi maritimă a NATO în zona noastră reprezintă în mod cert o garanţie a respectării şi protecţiei securităţii statelor aliate din estul Europei.

Iată, deci, tot atâtea motive ca românii să se simtă în siguranţă în această perioadă conflictuală la nivel european, iar acest sentiment de securitate trebuie dublat şi de un comportament modern, civilizat şi în spirit nord-atlantic al fiecăruia dintre noi.

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"Aplicarea accizei de 7 eurocenţi susţine dezvoltarea României"

Guvernul trebuie să găsească soluţii să dezvolte accelerat programul de autostrăzi, pentru a cataliza schimburile economice între România şi celelalte state ale Uniunii Europene, să atragă activitatea economică din centrul Europei către portul Constanţa şi, implicit, pe întreg teritoriul naţional.

Aplicarea accizei de 7 eurocenţi este o măsură necesară pentru reducerea deficitului structural la 1%, conform înţelegerilor cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar, în acelaşi timp cu asigurarea în continuare a programului de dezvoltare de autostrăzi, a cofinanţării programelor europene şi a programului naţional de dezvoltare locală.

În ciuda faptului că Traian Băsescu înţelege foarte bine efectul pozitiv şi imediat pentru creşterea economică şi, implicit, a înfiinţării de noi locuri de muncă fără tăieri de pensii şi de salarii, caută motive de opoziţie vrând să blocheze, aşa cum a făcut dintotdeauna, orice iniţiativă de însănătoşire economică şi dezvoltare a României. În cazul preşedintelui şi al corului de fluierători din opoziţie, vorbim de pură demagogie şi, mai grav, de frica de rezultate macroeconomice pozitive în dreptul Guvernului Ponta.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Impactul redus al accizei"

România a înregistrat o considerabilă creştere economică, faţă de indicii care erau prezentaţi de către guvernele anterioare. Am întreprins eforturi pentru a depăşi piedicile şi pentru a soluţiona greşelile comise de predecesorii acestui Guvern. Bineînţeles, ne-am fi dorit ca un Guvern nou învestit în funcţii să construiască şi să întreprindă mai departe proiectele ce anterior au fost concepute şi implementate. Expresia "greaua moştenire" a devenit, din nefericire, un laitmotiv ce nu poate fi ignorat, în condiţiile în care liderul statului considera că "ţara nu are nevoie de autostrăzi", iar partidul care l-a propus spre candidatură a refuzat cu vehemenţă în toţi anii săi de guvernare să acceseze fonduri europene pentru dezvoltare.

Aşa cum afirmam şi mai devreme, Guvernul Ponta, la scurt timp de când a preluat puterea executivă, a întreprins acţiuni pentru a scăpa ţara din strânsoarea corupţiei. Doresc să amintesc aici procesul lung şi dezbaterile aproape interminabile pentru rezilierea contractului de construcţie a autostrăzii Transilvania cu firma Bechtel.

Autostrăzile din România au constituit întotdeauna un motiv întemeiat de dezbatere, ţinând cont de posibilitatea propulsării economice a ţării, de îndată ce reuşim să depăşim acest obstacol şi să le construim. Turismul, investitorii, dezvoltarea locală şi naţională depind de realizarea acestor rute de acces, reprezentate de drumuri europene, naţionale şi judeţene.

În spiritul dorinţei de dezvoltare rurală şi urbană Guvernul a adoptat măsura de creştere a accizei la combustibil cu 0,7 eurocenţi. Aş vrea să punctez faptul că pentru dezvoltarea reţelei de infrastructură rutieră, fondurile europene nu sunt suficiente, întrucât aceste proiecte au nevoie de cofinanţare din partea statului român.

Dacă iniţial parlamentarii naţional-liberali au susţinut în totalitate acciza, în prezent s-au aliniat propagandei democrat-liberale, participând la dezinformarea oamenilor şi incriminarea Guvernului. Aceste demersuri ridică multe semne de întrebare, deoarece ele nu sunt numai reprezentate de demagogie, ci de ceva mult mai adânc. PDL a înrădăcinat în conştiinţa poporului sentimentul de frică şi atitudinea pesimistă, politică ce, din păcate, şi astăzi o promovează neîncetat.

În realitate, impactul acestei accize este drastic redus, având în vedere Ordonanţa de urgenţă adoptată de Guvern prin care 0,4 eurocenţi vor fi returnaţi autovehiculelor transportatoare de marfă sau de pasageri. În acelaşi context, Ministerul Agriculturii va acoperi creşterea accizei la motorină pentru fermieri din bugetul propriu, estompând astfel creşterea preţului la produsele alimentare.

Cât despre demersurile politice, în prag de alegeri ale PDL, am speranţa că nu şi-au şters din memorie majorarea accizei la benzină cu 35% în anii 2010-2011, urmând ca până în luna ianuarie a anului 2012 preţul la carburant să fie majorat cu 84%.

PDL nu este în măsură să ofere lecţii nimănui, cu atât mai puţin să joace rolul de reprezentanţi ai dreptăţii.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Integrarea europeană a Republicii Moldova"

Doresc să îmi exprim sentimentul de bucurie pentru că Republica Moldova are parte, în sfârşit, de meritul şi recunoaşterea ce i se cuvin. Asistăm la o perioadă istorică în care puterile internaţionale apreciază valoarea acestui stat şi, astăzi, mai mult ca oricând, se stabilesc obiective şi priorităţi pentru parcursul european pe care îşi doreşte să îl urmeze.

Sunt mândru să afirm faptul că România a fost şi este în continuare partenerul acestei ţări şi că îşi pune la dispoziţie resursele şi expertiza în domeniile de dezvoltare, educaţie, absorbţie a fondurilor europene, securitate, precum şi altele, pentru a facilita procesul de integrare europeană.

În scopul aplicării strategiei guvernamentale de asistare a Republicii Moldova, până ce va obţine statutul de ţară membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, o serie de vizite diplomatice şi acorduri bilaterale au fost întreprinse şi validate între cele două ţări, concomitent cu finanţarea acordată pentru dezvoltare, de exemplu, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, cât şi prin alte instituţii de stat, dar şi prin elaborarea, finanţarea şi punerea în practică a unor proiecte transfrontaliere susţinute cu fonduri europene.

Depăşind obstacolele ce i-au fost aşezate în cale de către preşedintele României, prin exprimarea dorinţei sale de unificare a celor două ţări, afirmaţii ce puteau pune în pericol stabilitatea internă a Republicii Moldova, dar şi piedicile venite de la Moscova, prin care cea mai mare piaţă de desfacere a Republicii a fost blocată, vinurile din această zonă fiind interzise în Rusia, Republica Moldova şi-a îndeplinit un scop ce fusese stabilit încă din 2005, odată cu semnarea Planului de Acţiuni Moldova-UE, pentru realizarea obiectivelor integrării, şi anume, eliminarea vizelor de călătorie până la o perioadă de 90 de zile.

La nivel european, Comisia Europeană a propus eliminarea acestor vize pentru cetăţenii Republicii Moldova, iar în urma adoptării acestor amendamente, până la sfârşitul lunii vor putea călători în România şi spaţiul Schengen, fără a mai fi necesar depozitul bancar de 500 de euro sau de viză.

Având în vedere trecutul şi istoria care ne leagă de acest popor, doresc să îi felicit pentru realizările obţinute cu multă trudă şi răbdare şi să le urez bun venit tuturor cetăţenilor ce vor călători în România şi Europa, fără viză, ci doar cu paşaportul.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Startul la europarlamentare"

Mediul politic, în cea mai recentă perioadă, a cunoscut o serie de trăsături aberante şi contradictorii care conduc detaşat în defavoarea intereselor naţionale.

Dacă ne întrebăm care este rostul vuietelor şi acuzaţiilor aduse de diverşi actori politici, răspunsul este unul singur: cursa pentru alegerile europene.

În pregătirea alegerilor din data de 25 mai, când locurile în Parlamentul European vor fi mai reduse decât în anii precedenţi, fiecare partid şi-a ascuţit ghearele şi şi-a atacat adversarii pentru a câştiga un loc pe liste, în loc de a-şi demonstra abilităţile de reprezentanţi internaţionali, aşa cum ar fi firesc.

Prin intermediul voturilor, ce vor fi obţinute în această cursă, vechile partide îşi măsoară puterea, iar noile partide îşi evaluează şansele pe eşichierul politic. Aceasta este perioada în care criticile virulente joacă rolul de armă prioritară, iar afirmaţiile eronate şi acuzaţiile nefondate sunt deviza grupurilor parlamentare.

Dacă Partidul Democrat Liberal s-a opus iniţiativei de înjumătăţire a ratelor bancare, intenţie care permite consumatorului o perioadă de relaxare financiară, şi celei de majorare a 234.000 de pensii, în urma deciziei Curţii Constituţionale, acuzând Guvernul de faptul că adoptă măsuri populiste pentru a obţine un avantaj la europarlamentare, înseamnă oare că nicio măsură în favoarea cetăţenilor nu trebuie să mai fie luată din cauza acuzaţiilor de intenţii machiavelice?

Prins în această horă, Partidul Naţional Liberal a "întors armele" împotriva partidului pe care odinioară îl susţinea şi alături de care a elaborat politici de organizare şi dezvoltare sănătoasă a mediului românesc. Ameninţările conform cărora moţiunea de cenzură este deja pusă în perspectivă, iar iniţierea sa în rândul partidelor de opoziţie făcută prin intermediul moţiunii simple pe tema sănătăţii, au la bază acelaşi scop fundamental: alegerile europarlamentare.

Ce logică a stat la baza elaborării unei moţiuni în jurul temei de dezbatere reprezentată de noua listă a medicamentelor compensate, în condiţiile în care un membru PNL a deţinut cele mai multe mandate în acest minister, iar măsurile întreprinse au fost implementate sau abandonate chiar de domnia sa?

Nu avem de-a face cu un demers al apărării drepturilor cetăţeneşti sau veghere asupra legislaţiei, ci un interes electoral, în cea mai pură formă.

Concomitent cu această campanie furibundă de denigrare a partidului social-democrat, Guvernul s-a preocupat cu identificarea unor mijloace de susţinere financiară a oamenilor pe care îi reprezintă. In această ordine de idei, ministrul dezvoltării a semnat, în vizita sa în China, un acord ce vizează începerea analizelor şi studiilor de fezabilitate, de către specialiştii chinezi, pentru construcţia liniei feroviare de mare viteză spre Constanţa şi modernizarea inelului feroviar Bucureşti. Pe plan intern, ministrul agriculturii a hotărât creşterea subvenţiilor la motorină pentru agricultori, în timp ce Guvernul va aplica un set de măsuri fiscale pentru a permite transportatorilor recuperarea unei părţi considerabile din acciza la carburanţi.

Prin cele exprimate în această declaraţie, doresc a solicita membrilor opoziţiei să candideze pentru locurile în Parlamentul European prin metode onorabile, şi nu prin a pune piedici Guvernului şi PSD-ului în tentativa de a consolida, pe plan economic, România.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Copiii educaţi vor forma o naţiune educată"

Misiunea noastră în Parlament este de a facilita viaţa cetăţeanului acestui stat, prin toate mijloacele legale posibile. Educaţia este unul dintre factorii principali care asigură viitorul ţării şi cu ajutorul căreia poate face un pas înainte într-o lume modernă, prosperă şi sigură.

Având în vedere situaţia cu care se confruntă un număr ridicat de studenţi care provin din familii defavorizate, de a renunţa la şcoală şi studii din motive financiare, propun ca alături de echipa guvernamentală să găsim o soluţie pentru a garanta accesul către educaţie.

Bănci şi fundaţii din România au avut iniţiativa de a finanţa studenţii care doresc să îşi continue studiile, asemenea modelului internaţional, punându-le la dispoziţie diverse oferte adaptate situaţiilor celor mai des întâlnite. Dar în toate aceste variante suma împrumutată trebuie a fi returnată împreună cu o dobândă, metodologie specifică sistemului bancar.

Considerând admiraţia fondată a cetăţeanului român pentru Republica Federală Germania, doresc să ofer succint, drept exemplu, sistemul de acordare a ajutorului de stat elevilor şi studenţilor germani.

Guvernul german a dezvoltat un program complex de finanţare a elevilor din şcoli profesionale şi a studenţilor, pe bază de împrumut ce va fi returnat fără dobândă.

Nu voi insista asupra întregului program, ci voi puncta scurt elementele componente, pe care şi România le poate adopta conform situaţiei sale economice.

În acest program de finanţare este eligibil orice student sau elev care nu dispune de mijloacele financiare pentru a face şcoala sau studiile universitare. Suma acordată lunar este de până la 643 de euro şi urmează a fi înapoiată de către beneficiar imediat după întreruperea studiilor sau la maxim un an de la finalizarea lor, în unele cazuri se acceptă şi prelungirea până la obţinerea efectivă a unui loc de muncă. Pe parcursul anilor de studiu studenţii şi elevii vor fi supuşi unor controale periodice asupra performanţelor acestora, iar dovada participării la cursuri va trebui prezentată, în caz dezamăgitor, ajutorul de stat nu va mai fi acordat.

Din orice perspectivă dorim să privim, ne este clar faptul că tinerii sunt viitorul nostru şi aceştia trebuie instruiţi, educaţi şi protejaţi. De aceea, provoc la gândire şi la găsirea de soluţii, în acest nou exerciţiu financiar 2014-2020, pentru a fonda programe de stimulare a tinerilor şi de a le facilita mersul la şcoală şi finalizare a studiilor.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"7 aprilie, Ziua Mondială a Sănătăţii"

Încă din anii ‘50, Organizaţia Mondială a Sănătăţii marchează ziua de 7 aprilie ca Ziua Mondială a Sănătăţii. Fiecare an este dedicat unei probleme importante ce afectează sănătatea şi integritatea fizică a milioane de oameni din toată lumea. Principalul rol al Zilei Mondiale a Sănătăţii este informarea asupra unui pericol pe care oamenii nu îl conştientizează, dar şi asupra metodelor de prevenţie şi tratament. Sprijinul pe care Organizaţia Mondială a Sănătăţii îl oferă guvernelor prin campaniile de informare şi conştientizare este unul important.

Poate cea mai importantă idee care se desprinde din dezbaterile privind sănătatea este faptul că boala se naşte în sărăcie şi generează sărăcie, în timp ce sănătatea generează dezvoltare şi prosperitate. Fără îndoială, ţările cu cele mai sănătoase populaţii sunt ţările cele mai dezvoltate, iar acest lucru nu este întâmplător. Educaţia, prosperitatea economică, stabilitatea politică, gradul de democratizare sunt toate elemente ce contribuie la dezvoltarea unei populaţii sănătoase, apte de muncă.

În ţara noastră, îmbunătăţirea stării de sănătate a românilor, cât şi îmbunătăţirea întregului sistem de sănătate încă reprezintă ţintele, provocările, dar şi datoriile noastre. Cu toate că ultimii ani au adus multe schimbări, este încă nevoie de măsuri proactive, susţinute atât la nivel guvernamental şi parlamentar, dar şi la nivelul societăţii civile. România are nevoie de un pachet minimal de servicii de sănătate, de o listă de medicamente compensate, de aparatură performantă în toate spitalele, de o salarizare echitabilă pentru medici şi alte cadre medicale. Dar, toate aceste deziderate se pot atinge prin respectarea unor principii pe care eu, ca medic, le consider primordiale: respectul faţă de medic şi pacient, un sistem curăţat de corupţie şi discriminare, responsabilitatea actului medical, asumarea răspunderii atunci când situaţia o impune.

Sănătatea nu trebuie să fie un business, să creeze bunăstare doar pentru o anumită categorie de oameni. Dar cred în misiunea sa de a oferi servicii medicale de calitate cetăţenilor săi. Statul trebuie să fie mai orientat către posibilele parteneriate care generează soluţii pe termen mediu şi lung, parteneriatele cu societatea civilă, asociaţii de pacienţi şi medici, pot aduce nevoile şi cerinţele cetăţeanului pe agenda publică. Parteneriatele dintre instituţiile statului şi sectorul privat pot aduce competitivitatea unui sistem care astăzi, mai mult ca niciodată, trebuie adaptat secolului XXI şi provocărilor medicale pe care le aduce.

Cred cu tărie că sistemul de sănătate nu este şi nici nu poate fi o misiune umanitară pentru mase. Cred că sistemul de sănătate este cel care întăreşte securitatea globală, aduce stabilitate şi creştere economică şi, pe termen lung, este o sursă valoroasă de dezvoltare durabilă.

Domnul Dorel-Gheorghe Căprar:

"Şi cadrele militare au drepturi constituţionale"

După părerea mea Armata este şi rămâne un pion de bază al statului de drept, al siguranţei naţionale, actualii şi foştii militari merită din plin respectul nostru, la fel cum ne plecăm cu pioşenie în faţa veteranilor de război. Ei au făcut istorie. Este nedrept să ne facem că nu vedem cum fostul guvern Boc şi-a bătut efectiv joc de aceşti oameni care au stat zeci de ani în slujba uniformei militare.

Doresc să trag un semnal de alarmă cu privire la pensiile cadrelor militare şi pensiile de serviciu cuvenite militarilor. Nu trebuie să uităm că acum facem parte din cea mai mare alianţă militară a lumii, NATO, alianţă care ne asigură securitatea statală, însă, ca membri ai acestei alianţe, avem şi obligaţii. Şi astăzi militarii români se remarcă cu devotament şi profesionalism în teatrele militare ale lumii, acolo unde participă alături de soldaţii NATO. Unii dintre ei vin acasă în ţară şi ne povestesc despre ororile războiului, alţii sunt avansaţi în grad post-mortem, vărsându-şi sângele în numele dreptăţii şi al ţării pe care o reprezintă, România.

Începând cu 2009, guvernarea PDL a abrogat, cu încălcarea principiilor neretroactivităţii, drepturile legal câştigate, a proprietăţii şi a dreptului la muncă, legile organice care reglementau pensiile cadrelor militare şi al cumului pensie - salariu. Prima mare nedreptate s-a făcut prin Legea nr. 329/2009 unde, printre altele, se prevedea abrogarea cumului pensie - salariu reglementat de Legile nr. 164/2001 şi 179/2004 şi mai ales Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, acte normative ce prevedeau unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil care s-au aplicat din perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naţionale.

În nicio ţară membră NATO ori UE nu a fost adoptată ca măsură anticriză interzicerea dreptului la muncă sau cumularea pensiei cu salariul. Această lege adoptată de către PDL a condus la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, a principiului păstrării drepturilor câştigate şi implicit a prevederilor constituţionale şi drepturilor fundamentale ale omului.

O altă mare nedreptate s-a comis şi atunci când, în 2010, prin Legea nr. 263 s-au abrogat pensiile de serviciu cuvenite militarilor. Armata, cadrele militare au avut drepturi de rentă, pensie de serviciu încă de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Este un evident gest de recunoaştere pentru faptul că militarii se angajează să-şi jertfească propria viaţă pentru ţară. La toate acestea se mai adaugă şi privaţiunile serviciului militar, disponibilitatea soldaţilor 24 de ore din 24, ei nu pot face politică, nu pot participa la greve ori alte forme de manifestaţii şi chiar nu pot desfăşura activităţi economice.

În anul 2011 un grup numeros de parlamentari USL a iniţiat un proiect de lege pentru abrogarea articolelor referitoare la cumulul pensiei cu salariul în sistemul bugetar. În prezent, după ce a trecut de Senat, proiectul se află în dezbatere la Camera Deputaţilor, fiind retrimis pentru raport suplimentar la Comisiile de buget, finanţe şi muncă şi protecţie socială. De pensii de serviciu beneficiază toate armatele NATO, mai puţin România, prin decizia Guvernului BOC.

În calitate de deputat şi reprezentant în Parlamentul României şi al acestei categorii de cetăţeni, solicit Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci şi muncă şi protecţie socială să fie reanalizată cererea care a fost retrimisă pentru raport suplimentar la cele două comisii sus amintite.

Domnul Mihăiţă Găină:

"Populismul politic, singura preocupare a opoziţiei actuale"

Opoziţia actuală ţine să ne demonstreze tot timpul că nu are habar care este rolul adevărat al celor care nu fac parte din arcul de guvernământ. Zi de zi, ceas de ceas, nu auzi din gura reprezentanţilor opoziţiei decât declaraţii care mai de care mai bombastice, populiste, ca să nu le numesc deşănţate, adresate unor miniştri sau unor colegi de bancă din Parlament. Ce exemplu mai bun să vă dau, decât ultima găselniţă a fostului ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu, de a depune în Parlament o moţiune simplă pe o temă pe care chiar domnia sa a neglijat-o timp de un an şi jumătate cât a condus ministerul de resort?! Stau şi mă întreb cum e posibil să afirmi că Guvernul Ponta 3 ameninţă viaţa pacienţilor pentru că ar amâna lista de medicamente compensate când tu însuţi, până mai ieri, ai fost cel care a avut suficient timp la dispoziţie să definitiveze şi să statueze această listă şi nu ai făcut acest lucru? Dar e mai la îndemână să critici decât să lucrezi... Şi, de cele mai multe ori, redutele opoziţiei îţi oferă falsul avantaj de a denigra mai uşor o persoană, decât o strategie pe care acela a iniţiat-o.

"Să criticăm opera, iară nu persoana", sublinia Titu Maiorescu şi se pare că a rămas cu remarca marele scriitor şi politician român, iar actuala opoziţie cu dezinteresul cras faţă de aprecierea acestuia. Este facil pentru oricine, să nu mai vorbim despre politicieni, să arunce cu noroi în foştii parteneri cu care au mers la braţ şi la guvernare, şi pe stradă, prin mulţime.

Şi mai surprinzător este că, probabil din lipsă de teme viabile pentru electorat, opoziţia noastră s-a apucat de autocanibalism. Unul dintre liderii marcanţi ai opoziţiei a ieşit în faţa opiniei publice cu dezvăluiri şocante despre cum stau treburile în opoziţie, în partiduleţele rupte din PDL, dar şi despre cum se insultă cu grosolănie între ei. "Se clamează foarte mult unificarea dreptei. Resping absolut toate aceste poziţii ipocrite, false, perfide, că se doreşte unificarea dreptei şi că PDL ar face volte. Mincinoşi ordinari. Aş aduce aminte opiniei publice că n-am auzit că această dreaptă fărâmiţată să fie unită şi singurul în afară să fie PDL.

Unificarea dreptei este o marotă de care se folosesc politicienii perfizi şi ipocriţi şi care manipulează ordinar opinia publică. Eu cred că nu poţi să fii atât de nesimţit încât să furi butelia din casa omului şi să-l cerţi apoi că nu face mâncare la copii. Asta face PMP cu PDL", declara recent un coleg de-al nostru cu state vechi în Parlament.

Dar tematica vorbelor aruncate în vânt către urechile celor care nu au obosit încă să asculte imprecaţiile oferite cu dărnicie de diverşi membri ai opoziţiei nu se opreşte aici. Promisiunile fără pic de noimă şi de aplicabilitate prin pieţe şi pe străzi sunt încorporate cu asiduitate în fel şi fel de proiecte de legi care mai de care mai... îndepărtate de adevăr şi realitate. Din acest motiv, respectivele proiecte de acte normative nu ajung niciodată să devină legi. Nici măcar în situaţia nefericită când se întâmplă să treacă prin adoptare tacită de vreo Cameră a Parlamentului.

Astfel, populaţia nu este doar păcălită cu tot felul de soluţii minune lansate pe bandă rulantă de opoziţie, ci şi de-a dreptul jignită pentru speranţele sale. Permiteţi-mi să vă dau încă un exemplu. Cât de politically correct este să încingi spiritele proferând acum din banca opoziţiei în mass-media nişte sume astronomice pe care tu le-ai acorda ca şi alocaţii pentru copii când tu însuţi, până de curând, ca ministru în funcţie sau parlamentar al puterii, ai contribuit la proiecţia bugetară şi ştii exact că bugetul ţării nu poate susţine sub nicio formă o astfel de măsură demnă de basmele lui Petre Ispirescu sau Ion Creangă?! Să nu mă înţelegeţi greşit că nu aş susţine majorarea acestei sume oferite pentru creşterea copiilor! Din contră, sunt de acord cu această soluţie, dar trebuie să avem în vedere că guvernul are în plan acordarea alocaţiilor diferenţiate, măsură care ar elimina orice formă de inechitate şi care va demonta falsul demers politicianist al opoziţiei.

Noi, cei din PSD, am demonstrat, pe perioada cât am fost în opoziţie, că ne-am însuşit criteriile democratice prin deciziile pe care le-am pus în practică şi ale căror rezultate nu s-au lăsat deloc aşteptate. Opoziţia pe care PSD a făcut-o este o lecţie de democraţie care va rămâne în istorie. Nu acelaşi lucru se poate afirma despre actuala opoziţie şi jocurile ei de glezne, "povară" sub care gâfâie din răsputeri. Aşadar, dragi colegi din opoziţie, constat că populismul dumneavoastră a început să vă joace feste la care nu vă aşteptaţi şi că vă scindaţi în partiduleţe care mai de care mai lipsite de legitimitate şi de şanse în alegeri. Păcat! Opoziţia este un exerciţiu pe cât de frumos pentru cei experimentaţi, pe atât de dificil pentru cei cu gura mare şi cam atât.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Revistele de cultură, victimele tranziţiei din mass-media românească"

Am arătat, de mai multe ori în ultimele luni de zile, că situaţia financiară şi instituţională a presei culturale din România a devenit foarte gravă. Ne aflăm, din nefericire, foarte aproape de momentul în care mai multe reviste importante, cu vechime de peste 100 de ani şi cu merite inestimabile în construirea culturii şi a statului modern, îşi vor înceta definitiv apariţia.

Am atras, de asemenea, atenţia că se impune intervenţia statului, pentru a proteja acest patrimoniu cultural imaterial, care este totodată şi ultimul spaţiu profesionist de dialog intelectual din ţară, în care se manifestă universitari, cercetători, oameni de cultură, ce dezbat teme fundamentale privind trecutul, prezentul şi viitorul României.

Reiau apelul către Ministerul Culturii şi către administraţia centrală şi locală, care sunt singurele ce mai pot interveni pentru a opri prăbuşirii presei culturale din România. O fac bazându-mă nu numai pe intervenţiile recente, în această chestiune, ale Uniunii Scriitorilor, ale domnului preşedinte Nicolae Manolescu, ci şi pe concluziile la care au ajuns, în cadrul unei dezbateri organizate de către Revista "Arca" din Arad, redactorii-şefi ai mai multor reviste de cultură naţionale şi regionale. Presa culturală nu poate rezista singură, în condiţiile în care reţeaua naţională de difuzare de presă nu mai există, firmele private de difuzare nu sunt interesate de aceste publicaţii necomerciale, iar comisioanele care se percep nu pot fi suportate de către redacţiile acestor reviste. Cum toată presa serioasă din România suferă din cauza deficienţelor în sistemul de difuzare, dar şi din cauza unei deculturalizări accentuate a societăţii româneşti, e limpede că nu ne putem permite să asistăm la o dispariţie a unor reviste de prestigiu şi de tradiţie, de un nivel calitativ european. Cu atât mai mult cu cât sprijinirea lor nu înseamnă decât un efort bugetar absolut neînsemnat, în raport cu alte cheltuieli care s-au făcut şi, din păcate, se vor mai face.

Fără o presă culturală puternică, nu se poate vorbi de o cultură română modernă şi nici de o viaţă culturală în adevăratul înţeles al cuvântului. Trebuie să dăm societăţii româneşti un semnal clar de susţinere a instituţiilor culturale care au dat României moderne identitate şi valoare.

Domnul Mihai Weber:

"Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic"

Pe lângă faptul că reprezintă o valoare în sine, sănătatea poate fi catalogată şi o condiţie necesară pentru prosperitate. Ea trebuie să fie pentru fiecare dintre noi o prioritate.

Atunci când eşti sănătos, eşti cu adevărat fericit şi poţi să îţi duci la îndeplinire tot ce ţi-ai propus. Însă, ce faci atunci când din lipsa timpului şi din prea multă ignoranţă, inevitabil, ajungi să te îmbolnăveşti?

Cu toţii ştim că în ultimul timp apar tot mai multe complicaţii în ceea ce priveşte sănătatea corpului uman, numărul bolnavilor crescând cu rapiditate de la un an la altul.

Cauza? Alimentaţia necorespunzătoare, viciile, programul încărcat, precum şi lipsa mişcării sunt principalele cauze care duc la apariţia problemelor de sănătate.

Prevenţia, aşa cum spune şi o vorbă veche, dar şi înţeleaptă, este "mama sănătăţii noastre". Cel mai bine este să previi, decât să tratezi. În acest sens, cel mai indicat este să se urmeze un program echilibrat de alimentaţie, dar şi un program periodic de vizite la medic pentru efectuarea tuturor analizelor.

Pentru orice guvern, sănătatea, ca şi educaţia, reprezintă principalele priorităţi permanente. În acest sens, Guvernul vine în ajutorul tuturor românilor cu programe noi destinate îmbunătăţirii actului medical, stării de sănătate, se lucrează la modernizarea, dar şi reformarea sistemului de sănătate din România. Cred în ideea unei ţări care poate asigura fiecărui cetăţean român servicii medicale eficiente, perspectivele de dezvoltare ale sistemului de sănătate fiind prioritare.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

"Declaraţie politică de susţinere a comunităţilor de romi din Colegiul nr. 3 Iaşi"

În fiecare an, pe data de 8 aprilie sărbătorim Ziua Internaţională a Romilor din întreaga lume, iniţiativă care a luat naştere în 1971 la Londra cu prilejul primului Congres Internaţional al Romilor. Tot atunci a fost adoptat imnul internaţional al romilor, melodia "Gelem, gelem" din filmul iugoslav "Am întâlnit şi ţigani fericiţi" şi steagul internaţional al romilor, un amestec de culori care aminteşte de spaţiul de geneză al acestui popor, India.

Nu voi face astăzi o analiză globală a acestei comunităţi, întrucât se află printre noi suficienţi colegi care reprezintă etnia şi au şi expertiza şi căderea morală pentru a vorbi despre acest subiect. Doresc, în schimb, să omagiez comunităţile de romi din localităţile Colegiului nr. 3 Iaşi, Circumscripţia electorală nr. 24, adică o parte din cetăţenii care mi-au acordat încrederea în 2012 pentru a-i reprezenta în Camera Deputaţilor.

Una dintre cele mai interesante comunităţi de romi din judeţul Iaşi este alcătuită din cea mai mare parte a locuitorilor satului Glodenii-Gândului, comuna Ţibăneşti, iar asta dintr-o curioasă semnificaţie istorică: locuitorii de astăzi sunt urmaşii robilor ţigani de pe vechea moşie a familiei Carp, din care a făcut parte fondatorul Partidului Conservator şi prim-ministru al României, junimistul P.P. Carp. O dovadă clară a bunăstării de care se bucură această străveche familie boierească este faptul că robii ţigani care au fost eliberaţi prin reforma de la 1856 au întemeiat această aşezare care astăzi poartă denumirea metaforică "Glodenii-Gândului".

În sudul Colegiului 3, în comuna Dagata există două sate cu importante comunităţi rome, satele Poienile şi 10 Prăjini, acesta din urmă făcut celebru în lumea întreagă de fanfara Ciocârlia şi alte trupe de lăutari din tată-n fiu.

Dacă la 10 Prăjini romii îşi urmează fireasca vocaţie artistică, în satul Slobozia din comuna Voineşti cei 2000 de locuitori de etnie romă trăiesc într-o sărăcie lucie care pe vremuri i-a transformat în vestiţi hoţi de cai, iar în prezent în primitori ai credinţei creştine-penticostale, care se pare că îi îndreaptă către preocupări cu impact social pozitiv.

Cunosc bine aceste comunităţi care prezintă în genere aceleaşi simptome ca şi satele locuite de români, de obicei probleme pe fondul sărăciei şi al lipsei locurilor de muncă. Dacă ar fi însă să nominalizez o trăsătură evidentă care mi-a rămas întipărită în minte în urma contactelor cu aceste comunităţi, atunci aceasta ar fi optimismul lor omniprezent care ne-ar fi de folos şi nouă, majoritarilor.

Îmi doresc ca această etnie să-şi continue drumul către integrarea în spiritul valorilor româneşti şi a celor europene. Să nu uităm însă că acest drum este ambivalent şi depinde de noi crearea unor condiţii pentru ca această etnie să-şi depăşească condiţia, păstrându-şi specificul tradiţional.

Domnul Adrian Mocanu:

"Liberalii dau cărţile pe faţă"

Nu este prima oară când fac remarci critice la adresa atitudinii PNL-ului, condus de Crin Antonescu, indiferent de statutul acestei formaţiuni, de participant la guvernare sau de membru al opoziţiei. O serie de poziţii anunţate de Antonescu, în perioada existenţei USL, nu au fost onorate prin asumare la vot şi nu am ezitat să critic răzgândelile fostului lider liberal al Senatului.

Ultimele declaraţii şi acţiuni ale preşedintelui PNL îmi oferă prilejul de a demonstra, prin intermediul acestei declaraţii politice, ambivalenţa PNL, neseriozitatea liderilor săi şi incapacitatea de a menţine un curs fluid al deciziilor sale politice, al angajamentelor luate faţă de partenerii politici şi faţă de alegători.

• În primul rând, este evident pentru toată lumea că Antonescu a întors armele îndreptate iniţial spre Palatul Cotroceni şi le-a poziţionat în direcţia Palatului Victoria. "Băsescu nu mai este o ţintă, Ponta mă interesează mai mult", afirmă fără pic de jenă fostul îndârjit luptător împotriva regimului Băsescu. Să ne amintim că acelaşi om afirma, în consacratul stil prezidenţial al celor cinci minute, că se va retrage din viaţa politică dacă Băsescu nu va fi demis la Referendum.
• Continuând colecţia de răzgândeli, ne amintim şi de poziţia fluctuantă a PNL în legătură cu cazul Roşia Montană, în această situaţie lui Antonescu fiindu-i suficient să treacă pe lângă grupul de ecomanifestanţi pentru a anunţa renunţarea la angajamentul de a susţine proiectul.
• Cooperarea la guvernare cu UDMR, agreată de şeful PNL prin semnarea Protocolului din 2012, a fost un angajament aruncat la coş după alegerile parlamentare. În acea perioadă, simpla aducere în discuţie de către PSD a ideii de respectare a înţelegerii iniţiale a fost atacată brutal de Antonescu.
• Deşi actor determinant în cazul pactului de coabitare, din postura de participant la actul semnării de la Cotroceni, Antonescu nu a ezitat nicio clipă să se disocieze de acest pact, să sugereze că nu a avut nicio implicare şi să-l atace constant pe premier, aplicând perfect proverbul "Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase".
• În urmă cu câteva luni, preşedintele PNL a afirmat explicit că STS ar trebui să fie la CSAT, la scurt timp după ce proiectul de trecere a STS la MAI fusese aprobat şi lansat de dânsul, împreună cu Victor Ponta, într-o conferinţă de presă.
• Legea minelor este un alt exemplu perfect al modului în care PNL a făcut politică în ultima perioadă. După ce au moşit proiectul, din postura de autori, parlamentarii PNL nu şi-au mai votat propriul proiect de lege.
• Comisia Nana este un alt caz care demonstrează ambivalenţa PNL. În vreme ce tună şi fulgeră împotriva unei aşa-zise conjuraţii Băsescu-PSD împotriva sa, liberalii care fac parte din Comisia Nana, un organism creat pentru a investiga posibilele matrapazlâcuri comise în afacerea achiziţionării de terenuri de către fiica preşedintelui, au hotărât să nu se mai prezinte la lucrările acestei comisii, demonstrând încă o dată că sunt capabili să se facă fraţi cu Băsescu pentru a trece de alegeri.
• Ultima mare realizare politică a lui Crin Antonescu este aceea că a reuşit să-i pună din nou într-o situaţie penibilă pe liberali, impunându-le să voteze împotriva aplicării accizei la carburanţi, o măsură pe care PNL nu numai că a susţinut-o explicit, ci a şi negociat cu FMI pentru implementarea acesteia.

Aproape toate schimbările de decizie amintite mai sus au o legătură directă cu punctele de vedere ale lui Traian Băsescu şi cu interesele personale şi electorale ale acestuia. Este suficient ca şeful statului să critice o măsură a Guvernului pentru ca liberalii lui Antonescu să îmbrăţişeze ideea preşedintelui, indiferent că în prealabil s-au angajat să susţină acea măsură. Pentru PSD este trist să constate că a avut încredere într-un personaj politic atât de instabil precum Crin Antonescu, atât de asemănător cu modelul politic brevetat de Traian Băsescu. Pe lângă capacitatea sa uriaşă de a se răzgândi, pot fi observate şi alte trăsături comune, dintre care menţionez doar schimbarea de macaz în legătură cu apartenenţa politică europeană a PNL (după modelul trecerii PD de la Internaţionala Socialistă la PPE) şi declaraţia potrivit căreia, în cazul improbabil în care va ajunge preşedintele ţării, Victor Ponta nu va mai fi premier. Ultima afirmaţie are la bază o mentalitate perfect băsesciană, potrivit căreia şeful statului este deasupra legilor şi aplică textele Constituţiei după bunul-plac.

În încheiere, regret evoluţia post-USL a PNL şi remarc o posibilă explicaţie pentru care Băsescu a renunţat la PDL: Partidul Naţional Liberal a devenit mai atent la semnalele de la Cotroceni decât PDL, iar Crin Antonescu se dovedeşte a fi mai Emil Boc decât originalul.

Domnul Constantin Mazilu:

"De ce refuzăm să ne elogiem eroii?"

"Fără eroi suntem toţi nişte oameni simpli fără să avem habar până unde putem ajunge", cugeta scriitorul american Bernard Malamud, iar mulţi dintre soldaţii români din Afganistan au ajuns să identifice un astfel de drum lung care i-a condus spre nemurire. Cazul plutonierului-major Claudiu-Constantin Ştefan Vulpoiu nu mai este de multă vreme deloc singular. Românii au ajuns, din păcate, să vorbească din ce în ce mai puţin despre eroii noştri, probabil pentru că, în epoca demitizărilor pe bandă rulantă pe care o parcurgem, a devenit stânjenitor să vorbim despre eroi. În România, moştenirea eroilor este încă şi mai grea decât în alte părţi ale lumii din cauza folosirii excesive a acestora de către propaganda regimului comunist. Şi totuşi trebuie să vorbim despre eroii noştri, fie ei din istoria îndepărtată a neamului românesc, fie aparţinând celei recente.

Vă întrebaţi de ce fac acest demers. Nu doar pentru a le aduce un omagiu în plus soldaţilor deveniţi eroi în teatrele de operaţiuni în care au activat, ci şi pentru a-i anula pe aşa-zişii eroi ai momentului cu care suntem asaltaţi zi şi noapte de pe toate căile informaţionale. Nu în ultimul rând, pentru a ne reaminti de patriotismul pe care mulţi dintre noi l-au cam abandonat în 1989.

Dintotdeauna poveştile cu zei, eroi sau varianta lor modernă, supereroii, au fost folosite de oameni pentru a sintetiza modele de comportament considerate exemplare. Aventurile unui erou erau capabile să simplifice complexitatea gândurilor şi situaţiilor, oferind un model de urmat celor care aveau nevoie de el, şi cu toţii avem nevoie de un erou, din când în când. Fictiv sau real, eroul inspiră, motivează, fiind acel factor care întrerupe cursul lucrurilor sau luptă pentru a restabili ordinea. Contextul geopolitic ne oferă astfel de modele demne de urmat chiar din rândul conaţionalilor noştri. Şi cu toate astea, noi îi cufundăm în uitare, ca să nu spun că negăm cu vehemenţă cam tot ceea ce am avut de excepţie. Are prioritate, însă, cultul găunos al unor falşi eroi.

O naţiune nu poate supravieţui raportându-se numai la aşa-zişi eroi, care sunt, ca şi substanţă, doar negativi. "Eroii" momentului sunt oameni care se remarcă prin cu totul alt tip de calităţi decât Decebal, Mihai Viteazul, Horea, Cloşca şi Crişan sau Claudiu-Constantin Ştefan Vulpoiu, iar a vorbi despre valorile pentru care Ecaterina Teodoroiu a cerut să lupte în prima linie este ridicol pentru mulţi dintre noi. Un astfel de subiect pare desuet, prăfuit, provincial, deconectat de la tumultul lumii civilizate, ceea ce este în mare măsură o impresie falsă. Americanii, francezii, italienii, turcii îşi folosesc eroii reali sau imaginari cu toată forţa pentru a-şi promova imaginea şi valorile în lumea întreagă, la fel se procedează şi cu patriotismul, doar că la noi nu mai interesează pe nimeni dacă eşti sau nu patriot.

Aş îndrăzni să spun că patriotismul reprezintă, după credinţă, puterea unui popor, iar când acesta uită de propriile sale valori, începe descompunerea lui socială şi culturală. Nu am pretenţia că pot fi în asentimentul tuturor, căci unii mă vor combate că nu ne ţin de foame noţiunile de eroi, patrie şi patriotism, că ele nu ne plătesc facturile sau ratele la bănci. E adevărat că au o oarecare dreptate, dar parcă fără apartenenţa la un neam, la o istorie, devenim şi mai săraci, şi mai înfometaţi, şi mai datori. Patria ne face să simţim că aparţinem unui popor, că avem obârşii. Apărându-ne identitatea, ne apărăm pe noi înşine şi pe strămoşii noştri, al căror sânge ne curge prin vene, dar, deopotrivă, ne menţinem uniţi prin aceeaşi credinţă, a celor adăugaţi deja eternităţii. Când unui popor îi slăbeşte puterea de a-şi iubi şi de a-şi respecta valorile, atunci se află în declin. Când viaţa poporului începe să se descompună din cauza rătăcirilor, a indiferentismului religios, a luptelor încrâncenate pentru putere, uitându-şi credinţa strămoşească şi istoria, atunci patria se stinge. Sufletul neamului pare că se spulberă. Fără acesta trebuie să subliniez cu mult regret că amintirile sfinte se şterg, tradiţiile multiseculare se uită, iar sub ochii noştri nu rămâne decât cadavrul unui popor, alături de mormântul unei patrii.

Să nu uităm că atât pacea noastră interioară sau cea internă a statului necesită cea mai eroică muncă şi cel mai greu sacrificiu, presupune mai mult eroism decât războiul, cere o mai mare fidelitate pentru adevăr şi o puritate a conştiinţei aproape perfectă.

Doamna Violeta Tudorie:

"Lista medicamentelor compensate"

Partidul Social Democrat apreciază că actualizarea şi adoptarea listei medicamentelor compensate este o acţiune necesară şi oportună. Ea va fi aprobată de Guvernul Ponta în cel mai scurt timp, după ce noua echipă a ministerului va face ultimele corelări şi corectări în cuprinsul său. Până în prezent, introducerea unei noi liste de medicamente compensate a fost mult întârziată din nepăsarea foştilor miniştri ai sănătăţii, în frunte cu promotorul acestei moţiuni, domnul contabil Eugen Nicolăescu.

Conform noii orientări politice a liberalilor, până acum o lună, când erau la guvernare, în sistemul de sănătate era numai lapte şi miere, toate lucrurile mergeau strună. Numai că, forţat de şeful său de la partid să plece din fruntea ministerului, domnul deputat, fost ministru al sănătăţii, îşi aduce subit aminte că bolnavii au nevoie de noi medicamente compensate, întrucât lista actuală este în vigoare de 6 ani. Astfel de piruete politice arată încă o dată că fostul ministru suferă de complexul impotentului, sindrom diagnosticat prin mecanismul de transfer al propriilor neputinţe şi lipsei de realizări pe seama altora. Domnul Nicolăescu ne spune prin această moţiune cam aşa: de ceea ce nu am putut face eu, este vinovat actualul ministru. Acesta este mecanismul de gândire şi strategie politică, de opoziţie - să nu introduci lista medicamentelor compensate când deţii puterea pentru a-i acuza pe cei care vin după tine că vor să condamne pacienţii la moarte.

De altfel, autorii moţiunii au mai multe premoniţii de natură muribundă. Ei scriu la un moment dat că: "Moartea nu aşteaptă!" Se referă probabil la politicile liberalilor din opoziţie. Dacă moartea nu aşteaptă, ce a făcut domnul fost ministru, cât a condus politicile în domeniul sănătăţii, românilor? Doar să aştepte moartea acestora. Mi se pare o aroganţă neruşinată că, după ce s-a scremut doi ani să scoată o listă de medicamente compensate, vrea acum să realizăm noi totul într-o lună. Dacă lista era aşa cum afirmă, la cheie, iar lipsa banilor este un fals pretext, cine l-a oprit să şi-o asume când era ministru? Vrea să ne convingă de faptul că nu poate la guvernare, dar poate din opoziţie?!

Domnul Nicolăescu îşi ascunde propria incompetenţă şi impotenţa administrativă sub aşternutul asociaţiilor de bolnavi şi a profesionalismului specialiştilor care au lucrat la alcătuirea listei de medicamente compensate şi la fundamentarea celorlalte politici sanitare. Dar se pare că lauda privind consultarea unui mare număr de specialişti se reduce la o singură persoană care a făcut toată treaba. Insă actualul ministru, domnul Bănicioiu, nu pune la îndoială buna intenţie şi profesionalismul specialiştilor, ci modul defectuos în care a fost condus Ministerul Sănătăţii şi instituţiile subordonate acestora.

Un exemplu penal al stilului contabilicesc al domnului Nicolăescu, de a conduce un minister al sănătăţii, este dat de presiunile făcute asupra Institutului Cantacuzino de a livra la comandă politică un vaccin dăunător sănătăţii, pentru că, nu-i aşa, moartea nu aşteaptă!, iar liberalii voiau şi ei să iasă în faţă cu o realizare.

Aceeaşi presiune doriţi să puneţi acum pe noua echipă guvernamentală pentru a da rezultate imediate de natura vaccinului cu probleme. Nu veţi reuşi! Vom face lucrurile temeinic şi la timpul potrivit, iar ultima dovadă în acest sens vine de la Banca Mondială care a aprobat, vineri 28 martie a.c., României un împrumut în valoare de 338,8 milioane de dolari, destinat îmbunătăţirii accesului, calităţii şi eficienţei serviciilor de sănătate publică, potrivit comunicatului instituţiei financiare internaţionale.

Moţiunea de faţă este mincinoasă şi necredibilă câtă vreme acuză foştii aliaţi de dezinformare, bătaie de joc la adresa bolnavilor, lipsă de responsabilitate, nepăsare, înşelarea încrederii electoratului, după ce singuri s-au scos de la răspunderea guvernării. Că nu-i credibilă, reiese şi din faptul că nu mai puţin de 18 deputaţi liberali nici nu au catadicsit să o semneze.

În legătură cu înşelarea încrederii electoratului, oare ce va zice acesta la viitoarele alegeri după ce v-a votat o dată ca să guvernaţi, iar acum v-aţi refugiat în situaţia mai comodă a opoziţiei? De ce mai participaţi la alegeri, dacă nu vă place sau nu vă pricepeţi să vă asumaţi răspunderea guvernării, numai de dragul de a fi în opoziţie?

Moţiunea nu exprimă preocupare pentru sănătatea bolnavilor, aceasta fiind ultima problemă care-i frământă pe liberali şi pe celelalte partide de dreapta în acest moment, ci se vrea a fi un exerciţiu electoral pentru a-i mai determina încă o dată să-i trimită la putere, de unde nu reuşesc decât să sacrifice drepturile românilor prin incompetenţă administrativă şi aroganţă politică.

Doamna Violeta Tudorie:

"Reforma administraţiei"

Moţiunea despre reforma administraţiei este o încercare de a reîncălzi aceeaşi ciorbă pe care deputaţii PDL şi cei care au mai rămas din PP-DD ne-au servit-o acum trei-patru luni după ce a fost adoptată Legea privind unele măsuri de descentralizare. Numai o epuizare a inspiraţiei politice poate să explice de ce într-un interval atât de scurt se tot revine cu o moţiune la aceeaşi temă. De data aceasta PP-DD-iştii au fost înlocuiţi de PMP-işti, aşa-zisul grup de neafiliaţi, în fond afiliaţii lui Traian Băsescu, acei mincinoşi ordinari, ca să folosesc caracterizarea unui semnatar din primul tabel al moţiunii, domnul Cezar Preda. Iată că, de data aceasta, domnul deputat nu şi-a făcut scrupule şi a semnat alături de nişte mincinoşi ordinari şi perfizi, slugile perfecte ale lui Băsescu.

Este de tot hazul apelul la o aşa-zisă moţiune constructivă, când autorii săi, în loc să se oprească asupra observaţiilor Curţii Constituţionale, îi dau din nou înainte cu generarea de haos instituţional, de haos general, de blocaj financiar, de reformă strâmbă, de cedare la presiunile baronilor şi altele de felul acesta.

În aparenţă, plină de bunăvoinţă, în fapt, noua-veche moţiune este folosită de parlamentarii PDL ca un prilej de a-şi strecura pretenţia de oameni grijulii cu administrarea statului, de a toate ştiutori într-ale politicii administrative, de a se lăuda cu ce au făcut şi chiar cu ce nu au făcut în domeniu atunci când erau la guvernare. Aşa se face că-şi prezintă scrierea moţiunilor şi sesizarea Curii Constituţionale ca pe o faptă măreaţă, chiar eroică, o dovadă de responsabilitate, că ne oferă nouă un proiect de regionalizare pe care nu au fost în stare nici măcar să-l scoată din sertar în anii guvernării de cea mai tristă amintire Băsescu-Boc. Acestea ar fi, preiau din textul moţiunii: "fapte, nu glumiţe".

Neînţelegând dinamica societăţii actuale, autorii moţiunii îşi acoperă superficialitatea cu o abundenţă de termeni precum modernizarea statului, regionalizare, reforma administrativă sănătoasă, structură flexibilă, toţi utilizaţi ca pe nişte lozinci la modă. Totodată, colegii domnului Tinel se oferă ca, din prea-plinul ştiinţei lor, să ne recomande: "sensul logic şi firesc al reformei". Dacă vă puneţi problema în ce constă acesta, deputaţii PDL şi slugile neafiliate, după ce au aprobat desfiinţarea spitalelor şi a şcolilor, ne recomandă să facem noi restul, adică să tăiem localităţile mici, oricum, cele mai mici de 5.000 de locuitori, şi apoi să ne punem în pielea unui Gâgă care se întreabă: "Ce face comuna? Ce face oraşul? Ce ar trebui ele să facă?". După ce le desfiinţăm ne întrebăm ce ar trebui să facă şi apoi le informatizăm pentru ca ţăranul român să nu mai fie nevoit să meargă la ghişeu. În final, se atrage atenţia că abia după ce vor găsi dumnealor răspuns la aceste probleme, să ne apucăm de descentralizare.

În ce mai constă sensul logic şi firesc al reformei în viziunea opoziţiei moţionare?! Păi, ni se cere să facem o reformă care să nu convină primarilor, consilierilor şi preşedinţilor de consilii judeţene, nu una care să răspundă la problemele presante din prezent, ci una dreaptă, care să fie valabilă peste 40-50 de ani. Observaţi cât de vizionari sunt colegii noştri.

Moţiunea nu aduce vreo clarificare în materia reformei administrative. Nu pentru consens se zbat semnatarii, ci pentru a se mai face auziţi înainte de începerea campaniei electorale. Noi nu ne vom lăsa seduşi de preţiozitatea celor care prin truisme, lozinci şi formule fără fond se autoprezintă ca mari reformatori ai statului român. Apelul dumnealor la dezbateri şi consens este formulat de politicieni necredibili, care în tot timpul cât au fost la guvernare, potrivit unui fost PDL-list, au condus România spre un stat poliţienesc şi falimentar. Sunt aceeaşi politicieni care-şi luau lumina ştiinţei lor politice şi administrative de la Cotroceni şi o impuneau autoritar, cu aroganţă unui popor întreg.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Dacă voi nu îi vreţi, ei vă vor!"

În 2012, poporul român a spus "stop!" dictaturii lui Traian Băsescu şi camarilei sale. Democraţia şi-a spus cuvântul şi a demonstrat încă o dată că locul acestor personaje este doar într-o eroare a istoriei. Însă cum conceptul de democraţie sau de stat de drept le este complet străin, fiind util doar în discursuri demagogice, care ne arată doar că românii sunt consideraţi la nesfârşit o masă de manevră, compusă din indivizi cu un IQ cel puţin dubios, atât Traian Băsescu, cât şi partidele sale nu se opresc şi nici nu vor sa renunţe.

Ipocrizia a devenit starea de fapt a acestor aşa-zişi oameni politici care nu mai au nicio limită. Zilnic, opinia publică este de-a dreptul asaltată şi otrăvită de tot felul de declaraţii prin care se doreşte să se arate că exact ceea ce au făcut ei cade în culpa altora, "vinovaţi" doar pentru că au eliberat românii de cea mai gravă perioadă din 1989 încoace.

Peste noapte, în toate aceste personaje, s-au trezit interesul faţă de popor, grija faţă de bunăstarea lui şi sentimentul răspunderii ce le-a fost complet străin ani şi ani de zile.

Înţeleg că singura dumneavoastră preocupare este aceea de a demonstra că sunteţi cei mai buni şi cei mai cinstiţi, însă, doamnelor şi domnilor ce vă consideraţi opoziţia politică a acestei ţări, vă aflaţi într-o mare eroare şi tot ceea ce faceţi nu reprezintă un boicot la adresa noastră, a puterii, ci la adresa românilor, iar pentru aceasta sunteţi de condamnat.

Sub blana oii pe care aţi îmbrăcat-o, sunteţi, de fapt, aceiaşi. Lupi feroci, fără niciun respect şi nicio consideraţie la adresa celor care nu vă mai vor şi care au arătat acest lucru şi continuă să îl arate.

În calitatea pe care o deţin, ca reprezentant al zeci de mii de români în Parlament, vă transmit că este timpul să vă opriţi, să vă reconsideraţi rolul, acceptând o dată pentru totdeauna că românii nu sunt prostimea dumneavoastră şi că nu v-aţi aflat şi nu vă aflaţi, unii dintre dumneavoastră, în poziţiile pe care le-aţi deţinut sau pe care le deţineţi pentru propriile scopuri, ci pentru cetăţenii României.

Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu:

"10 ani de la aderarea României la NATO"

Cei 65 de ani care au trecut de la înfiinţarea Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord au condus la schimbarea considerabilă a relaţiilor internaţionale, dar principiile care au stat la baza alianţei au rămas constante prin asigurarea integrităţii teritoriale a statelor membre şi asigurarea securităţii şi sprijin militar reciproc. De-a lungul timpului, alianţa a depus eforturi pentru stabilirea unei ordini de pace durabile, bazată pe valorile comune ale democraţiei şi pe cooperarea mutuală dintre ţările membre. Obiectivul comun al celor 28 de state care alcătuiesc Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord îl reprezintă menţinerea păcii şi apărarea propriei independenţe, atât prin mijloace politice, cât şi prin forţe militare defensive, capabile să răspundă oricăror forme de agresiune.

În urmă cu zece ani, la 29 martie 2004, România devenea membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice, iar astfel se îndeplinea un deziderat urmărit de întreg poporul român. Succesul atingerii acestui obiectiv reprezintă un moment de referinţă în istoria naţională. Integrarea în structura NATO a reprezentat rezultatul unui proces îndelungat, derulat încă din 1993, când ţara noastră şi-a depus candidatura la NATO. Nouă ani mai târziu, România a primit invitaţia de a adera la Pactul Nord-Atlantic în cadrul Summitului NATO de la Praga, statul român dovedind astfel că este un candidat puternic care îndeplineşte standardele euroatlantice.

Aderarea la NATO a marcat o schimbare esenţiala a statutului şi a prestigiului internaţional al României, iar calitatea sa de membru reprezintă un factor important în garantarea stabilităţii politice, a integrităţii teritoriale şi a securităţii naţionale. De asemenea, apartenenţa României la NATO şi la Uniunea Europeană conferă siguranţă şi investitorilor străini, al căror număr s-a mărit considerabil în ultimul deceniu.

Integrarea în structurile Alianţei Nord-Atlantice a contribuit la creşterea responsabilităţilor României, statul român având o importanţă strategică deosebită, ţinând cont şi de amplasarea sa geografică. De-a lungul celor zece ani, au fost necesare aplicarea unor politici pragmatice şi a unor reforme în cadrul Armatei Române, în vederea atingerii standardelor NATO, valorificarea potenţialului militar şi creşterea profesionalismului cadrelor militare asigurând participarea României la numeroase operaţiuni de menţinere a păcii. Profesionalismul personalului Armatei Române, capabilitatea şi experienţa corpului de cadre militare, dar şi modernizarea armatei cu tehnică aliniată la nivelul celorlalte state membre au condus la rezultate de excepţie în toate Teatrele de Operaţiuni ale Alianţei Nord Atlantice.

Cooptarea Armatei Române în cadrul Forţei de Pace din Afganistan confirmă încrederea pe care alianţa o are în profesionalismul militarilor români, iar aprecierea unanimă a reprezentanţilor statelor membre NATO demonstrează că România deţine un rol important şi activ în cadrul organizaţiei. Putem afirma cu certitudine că prin aportul de substanţă adus evoluţiilor NATO, pe parcursul acestui deceniu, am câştigat respectul partenerilor noştri, profilul statului român în cadrul organizaţiei fiind definit de contribuţia concretă la menţinerea securităţii spaţiului aliat. De asemenea, doresc a omagia militarii români, eroii al căror sacrificiu reprezintă o demonstraţie clară a loialităţii, devotamentului şi curajului cu care şi-au servit ţara în timpul misiunilor.

În concluzie, cei zece ani, de când România este membră a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, au dovedit că integrarea a avut un impact pozitiv, ţara noastră beneficiind în prezent de cele mai solide garanţii de securitate din întreaga sa istorie. Astfel, actualul context internaţional, marcat de provocări importante, a crescut responsabilităţile statul român, care în calitate de membru al alianţei a întărit frontierele estice ale comunităţii euroatlantice şi a devenit un furnizor de securitate nu doar pentru cetăţenii săi, ci pentru întreaga regiune.

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Ministerul Sănătăţii consolidează colaborarea cu sindicatele"

Ieri, 7 aprilie, am sărbătorit Ziua Mondială a Sănătăţii. Ministerul Sănătăţii a marcat evenimentul prin semnarea unui acord de colaborare cu Federaţia Sanitas privind reorganizarea sistemului medical. Pe această cale, s-a consolidat colaborarea între Ministerul Sănătăţii şi sindicate, astfel încât să fie identificate cele mai potrivite soluţii pentru salarizarea personalului şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă din domeniu.

Conform documentului, Ministerul Sănătăţii se angajează să ia măsuri în vederea salarizării corecte, în funcţie de performanţe, precum şi a îmbunătăţirii condiţiilor de lucru. În acest mod ne vom asigura că pacienţii beneficiază de servicii de calitate, iar personalul sanitar este recompensat adecvat pentru munca depusă. Salut angajamentele pe care Ministerul Sănătăţii şi le-a asumat prin reînnoirea acestui acord. Guvernul Ponta va face toate demersurile pentru a creşte veniturile angajaţilor din domeniul medical şi pentru a le oferi pacienţilor îngrijirea pe care o merită.

Trebuie să ne preţuim medicii, ei sunt investiţia cea mai sigură în sănătatea naţiunii. Şcoala românească de medicină este faimoasă peste hotare pentru seriozitatea şi pasiunea cu care specialiştii noştri tratează actul medical. Din păcate, foarte mulţi medici aleg să profeseze în străinătate după finalizarea studiilor, iar România pierde în fiecare an un număr semnificativ de specialişti. Conform statisticilor, aproape 14.000 de medici au părăsit ţara în ultimii şase ani, iar anul trecut au plecat 3.000 de medici. Drept urmare, clinicile şi spitalele din România au tot mai puţini profesionişti care pot oferi servicii medicale specializate.

Nu este suficient să investim în educaţie, trebuie să luăm în continuare măsuri pentru a stopa acest exod îngrijorător. În momentul de faţă, statul român alocă aproximativ 30.000 de lei pentru formarea unui singur medic, timp de şase ani, iar studiile de specializare costă încă 21.000 de mii de lei. La un simplu calcul, observăm că pentru un singur medic specialist costurile pregătirii ajung la 51.000 de lei. O asemenea investiţie trebuie protejată, este important să oferim personalului medical motive să rămână şi să profeseze în ţară.

Guvernul Ponta a făcut, în noiembrie 2013, un pas decisiv în această direcţie prin Ordonanţa de urgenţă nr. 103/2013 ce prevede că medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi din unităţile sanitare de stat beneficiază de o bursă specială lunară, în cuantum de aproximativ 150 euro. Cea mai bună dovadă că Executivul Ponta îşi duce la îndeplinire promisiunile este semnarea de către domnul Bănicioiu, chiar din perioada interimatului, a hotărârii de Guvern privind acordarea burselor. Astfel, începând cu luna martie, 12.000 de rezidenţi cu venituri sub 3.000 de lei au intrat în posesia lor.

Crearea condiţiilor pentru revenirea în ţară a medicilor este, de altfel, una dintre priorităţile ministrului Bănicioiu. Desigur, acest obiectiv trebuie corelat cu creşterea transparenţei, reducerea arieratelor, modernizarea unităţilor sanitare, investiţii utile în infrastructură şi stimularea performanţelor personalului medical. Mai mult, ministrul Nicolae Bănicioiu susţine deblocarea posturilor din sănătate, urmând să propună Guvernului, în scurt timp, un memorandum în acest sens.

Ieri, Ministerul Sănătăţii a făcut din nou dovada profesionalismului şi consecvenţei sale. Semnarea acordului cu Santitas, într-o zi atât de importantă precum Ziua Mondială a Sănătăţii, este un semnal pozitiv pe care Guvernul Ponta îl transmite sistemului medical. Am încredere că actualul guvern va reuşi printr-un dialog constructiv cu sindicatele să identifice soluţii sustenabile care să le dea medicilor din România încredere că pot avea un viitor aici, în ţară.

Domnul Ion Răducanu:

"Pledoarie pentru posibile îndreptări"

Motto: "Făţarnicul are într-un buzunar bani, iar în altul o carte de rugăciuni; făţarnicul serveşte atât lui Dumnezeu, cât şi diavolului, minţindu-i pe amândoi". A.S. Makarenko - "Cartea pentru părinţi".

După 24 de ani de neocapitalism, România este o navă care navighează fără busolă sau Radar, îndreptându-se într-o direcţie greu de stabilit.

Astăzi, românul are libertatea, dar nu-şi găseşte dreptatea, este muncitor, dar n-are angajator, este manipulat şi veşnic înşelat.

Disoluţia autorităţilor, politizarea actului de justiţie, generalizarea corupţiei, cât şi apariţia manifestărilor de banditism şi a celor anarhice (atacuri armate, crimă organizată, trafic de droguri şi armament) reprezintă fenomene societale negative, care se manifestă din plin în societatea românească actuală, într-o societate care se vrea europeană, dar care mai degrabă, seamănă cu una din lumea a treia.

La prima vedere se pare că ne-am întors în trecut. Care trecut?

Perioada instaurării comunismului bolşevic după cel de-Al Doilea Război Mondial, când procuratura şi securitatea arestau la comandă politică, când drepturile omului nu mai reprezentau nimic, când grupurile de putere comunisto-bolşevico-cominterniste dictau viitorul naţiunii, aşa cum credeau ele de cuviinţă, călcând adesea pe cadavre şi impunând naţiunii regimul politic inventat de ei.

Mai este oare cineva care să nu vadă că în România s-au instaurat anarhia, comanda politică, corupţia, manipularea, nepotismul, clientelismul şi, mai presus de toate, incompetenţa generalizată în administraţia politică culturală şi locală, sau, mai bine spus, de sus până jos.

În toate guvernele şi în structurile autorităţilor administraţiei politice centrale şi locale şi-au făcut loc multe personaje lipsite de profesionalism şi competenţă managerială, dar recomandate cu căldură fie de liderii de partid, "aşa-zişii şefi", sau de "ataşamentul" lor personal de tip financiar sau de alt tip faţă de partid, de liderii săi sau de grupurile de interese din spatele lor.

Toate aceste anomalii constituie factori distructivi pentru societatea românească, pentru viaţa economică şi socială.

Din cauza lipsei de viziune, a lipsei de profesionalism, de competenţă, de aptitudini manageriale, de voinţă politică sau de consens, s-au luat decizii care nu s-au transformat în legi sau nu au fost transpuse în fapt, pentru că erau greşite, disputabile, cu dedicaţie, sau chiar nepotrivite cu prevederile constituţionale.

Nu mai avem nevoie de a aşa ceva. O democraţie autentică nu poate fi construită decât prin reducerea diferenţelor dintre conducători şi conduşi. A venit timpul ca raţiunea să prevaleze şi în politica românească!

Populismul şi cinismul trebuie limitate la maximum dacă nu pot fi înlăturate definitiv. Trebuie să ne îndeplinim promisiunile făcute în campania electorală din 2012.

Atunci când "săracii" acestui popor îşi vor reconştientiza drepturile de cetăţeni, pretinzând să primească ceea ce li se cuvine, potrivit Constituţiei, şi nu cerşind generozitatea clasei conducătoare, Guvernului, Parlamentului, Preşedinţiei, democraţia va deveni cu adevărat expresia "putere a poporului".

Reformele promise şi mult aşteptate de români trebuie urgent implementate. Ce ar trebui să facem cu prioritate?

1. Să instaurăm meritocraţia în politica de cadre de conducere.
2. Să reducem CAS-ul la angajator.
3. Să nu mai impozitam profitul reinvestit.
4. Să sprijinim efectiv IMM-urile, singurele creatoare efectiv de locuri de muncă productive.
5. Să reducem preţurile la utilităţi: gaz, combustibil, curent electric, energie termică, transport în comun, apă, canalizare, pentru ca românii să poată trăi normal.
6. Să reducem cheltuielile publice cu personalul bugetar neproductiv.
7. Să reducem TVA-ul.
8. Să diminuăm cu energie şi intransigenţă evaziunea fiscală şi contrabanda.
9. Să ne debarasăm cât mai curând de corupţi, devoratori ai banului public, de oportunişti şi impostori, de trădători şi vânzători de neam şi ţară.
10. Să diminuăm puterea de influenţă a baronilor locali în deciziile politice ale clasei conducătoare.
11. Să facem legi pentru întreaga naţiune, nu pentru grupuri şi grupuleţe.
12. Să redăm credibilitatea Parlamentului, exercitându-ne mandatul de aleşi ai poporului, de reprezentanţi supremi ai acestuia, ai voinţei acestuia atunci când dezbatem şi adoptăm legi.
13. Să demonstrăm că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, şi nu o anexă a partidelor sau guvernelor.

Daca dorim să stopăm, cât nu e prea târziu, neîncrederea în Parlament şi în partide, în Guvern şi autorităţile administraţiei publice trebuie să îndreptăm urgent ceea ce e de îndreptat, să coborâm cu picioarele pe pământ, să realizăm că nu suntem la putere pentru veşnicie.

Închei cu câteva versuri dintr-o fabulă scrisă de Fedru: "Cei ce îndrăgind minciuna îşi fac o tristă faimă, zadarnic adevărul pe urmă-l mai îngână, că nu mai au crezare".

Domnul Flavius-Luigi Măduţa:

"Să evităm impunerea unor obligaţii suplimentare asociaţiilor de locatari!"

Un proiect de lege aflat în dezbaterea Parlamentului îşi propune să reglementeze suplimentar relaţia dintre administratorii de bloc şi asociaţiile de locatari. Iniţiativa a pornit de la îngrijorarea faţă de situaţiile în care administratorii de bloc fură banii asociaţiilor de locatari: oamenii de bună-credinţă plătesc cheltuielile de întreţinere, dar se trezesc cu restanţe de luni de zile. Astfel, proiectul presupune obligarea administratorilor de bloc la demersuri suplimentare prin care să dovedească îndeplinirea obligaţiilor faţă de asociaţiile de locatari.

Deşi intenţia este lăudabilă, consider că proiectul de lege produce mai multe efecte nedorite. Reglementările propuse vor creşte semnificativ volumul de muncă al administratorilor de bloc şi, în consecinţă, vor ridica nivelul indemnizaţiilor administratorilor de bloc. În condiţiile în care oricum plata cheltuielilor de întreţinere este o povară grea care apasă asupra multor români, o creştere a obligaţiilor financiare nu este de dorit.

Există soluţii alternative care să reducă riscul păgubirii asociaţiilor de locatari. Cea mai simplă soluţie este ca locatarii, prin preşedintele asociaţiei şi cenzori, să verifice plata facturilor către furnizori. Cred că este oportună o campanie de informare, prin intermediul primăriilor, cu privire la obligaţiile asociaţiilor de locatari şi bunele practici care reduc riscul producerii unor fraude.

Din păcate, ingeniozitatea celor care doresc să comită fraude este foarte mare. Nu cred că vom putea limita prin lege spaţiul folosit de cei care încearcă să fure. Soluţia este întotdeauna la cel care plăteşte şi care trebuie să fie vigilent, să verifice destinaţia banilor asociaţiei de locatari. De altfel, în cele mai multe asociaţii de proprietari, oamenii ştiu să se păzească împotriva fraudei. Evităm astfel excesul de suprareglementare, evităm impunerea unor formalităţi birocratice, în cele mai multe cazuri inutile, şi evităm obligaţii financiare suplimentare impuse cetăţenilor.

Domnul Ion Călin:

"Despre romi de ziua lor"

Pe 8 aprilie se sărbătoreşte Ziua internaţională a romilor. Ideea de a marca o astfel de zi a luat naştere la Londra, in 1971, la primul congres internaţional al romilor. Tot atunci a fost adoptat imnul internaţional şi steagul internaţional al romilor, având jumătatea de jos verde, simbol al câmpurilor înverzite, şi jumătatea de sus albastră, simbol al cerului senin, iar la mijloc o roată, simbolizând, pe de o parte, soarta, roata succesiunii vieţilor, iar pe de alta parte nomadismul, în relaţie cu spaţiul originar al Indiei. Două decenii mai târziu, la Congresul Mondial al Romilor din aprilie 1990, Comisia lingvistica a Uniunii Internaţionale a Romilor a oficializat alfabetul internaţional standardizat al limbii romani.

O legendă care a circulat la nivelul anului 950 vorbeşte despre monarhul persan Bahram Gur ce şi-a încheiat domnia în jurul lui 438. De aici aflăm primele mărturii despre nişte nomazi care se ocupau cu muzica, cunoscuţi sub numele de luri. Astfel, regele Persiei îi va cere suveranului Indiei 12.000 de luri care ar fi urmat să distreze auditorii şi să se stabilească acolo pentru a deveni agricultori şi a munci pământul, primind în schimb vite, măgari şi grâne. 50 de ani mai târziu, în poemul epic naţional persan Şah (Cartea Regilor) aflăm că lurii au mâncat grânele şi vitele refuzând munca pământului, şi drept urmare au fost izgoniţi de către regele Bahram Gur.

Nu se cunoaşte exact locul romilor în societatea indiană. O ipoteză este aceea că ei ar fi făcut parte din clanul războinic al rajpuţilor (casta Kşatriya). O altă teorie susţine ca strămoşii romilor erau locuitori ai oraşului indian Kannauj, care au părăsit acest oraş în urma atacurilor lui Mahmoud din Ghazni.

În secolul al XI-lea romii se aflau în Imperiul Bizantin, de unde au pătruns în sud-estul şi centrul Europei (secolele XIV-XVI), cât şi în nordul Africii. Migraţia masivă a romilor în Europa a început, însă, în secolul al XIV-lea, odată cu cucerirea de către turci a portului grecesc Gallipoli. De altfel, ascensiunea triburilor nomade indiene a fost strict legată de victoriile turceşti şi de făurirea puternicului Imperiu Otoman, romii prosperând în interiorul lui.

În secolul al XV-lea au pătruns în Europa apuseană (în special în peninsula iberică), iar din secolul al XIX-lea în cele două Americi. Poporul rom stabilit în ţările Europei, a fost supus în timpul celui de al Doilea Război Mondial unor persecuţii şi acţiuni de epurare etnică şi culturală. Alături de evrei, romii au fost prădaţi, lipsiţi de bunuri şi averi (în special aur) şi trimişi în lagărele de concentrare de la Birkenau şi Auschwitz, în vederea ştergerii oricărei urme a prezenţei acestor averi.

Prima atestare documentară a romilor de pe teritoriul României actuale datează din anul 1385, când domnitorul Ţării Româneşti, Dan I, dăruieşte mănăstirii Tismana posesiunile care aparţinuseră mai înainte mănăstirii Vodiţa, între acestea menţionându-se şi 40 de sălaşe de "aţigani". În Evul Mediu, majoritatea romilor din ţările române erau robi boiereşti, domneşti sau mănăstireşti, ocupaţiile lor principale fiind acelea de căldărari, fierari, aurari, spoitori, cântăreţi etc. Realizată la presiunea Europei, dezrobirea romilor a fost un proces dificil şi relativ îndelungat: la 20 februarie 1856, Legiuirea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti elibera ultima categorie de robi, cei ai particularilor, acordându-se despăgubiri foştilor proprietari. Puţine au fost familiile de boieri care i-au eliberat pe romi din sclavie fără despăgubire.

Romii formează azi o comunitate aparte, care alimentează în mod regulat dezbaterile privind insecuritatea şi imigraţia din Uniunea Europeană în general şi în special din unele ţări ale acesteia.

În ciuda tuturor acestor lucruri, romii, cetăţeni europeni, sunt în continuare consideraţi cetăţeni ai unei zone secundare, persona non grata". Problema romilor, departe de a fi insolubilă, nu se poate rezolva decât cu o voinţă politică europeană crescută. Privită puţin mai de aproape, problema este una de drept, care pune în mod fundamental "întrebarea respectului demnităţii umane" pentru Uniunea Europeană şi statele sale membre.

În plus, practicile discriminatorii faţă de minoritatea romă din Europa nu încetează să se multiplice, cum o arată mai multe studii. În toate societăţile europene există un rasism care stârneşte tensiuni etnosociale, pe fondul crizei economice, acest lucru explicând, în parte, de ce romii sunt persecutaţi.

Mai mult ca oricând este urgent să se acţioneze, trebuind să fie create condiţiile care permit romilor să se integreze profesional. În plus, Uniunea Europeană trebuie să se afirme, într-o manieră determinantă, precum o "Uniune de drept" care garantează protecţia drepturilor fundamentale ale indivizilor, cu precădere ale minorităţilor. Este la fel de important ca statele membre UE să respecte dreptul de liberă circulaţie a persoanelor. Orice limitare va fi contrară tratatelor europene, de aceea România promovează ideea că UE ar trebui să adopte o strategie pentru minoritatea romă.

Romii sunt fiinţe umane, au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca noi, tocmai de aceea noi trebuie să-i ajutăm pe romi pentru a-şi rezolva problemele. Este o ruşine pentru Europa că o întreagă minoritate este tratată ca un grup criminal, este deportată şi mutată cu forţa dintr-o parte în alta, iar autorităţile şi ţările vest-europene se poartă urât cu romii.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

"PDL - la lecţia de absorbţie a fondurilor europene"

Scopul întrunirii la dezbaterea privind nivelul de absorbţie a fondurilor europene nu este doar acela de a prezenta Partidului Democrat Liberal modalitatea de repartizare a fondurilor din noul exerciţiu bugetar 2014-2020, ci el este, de fapt, o reacţie la rugăminţile emoţionante, formulate cu subînţeles şi timiditate, de către membrii PDL, pentru a le dezvălui ingeniozitatea PSD de a accesa în timp record fonduri europene.

Nu este pentru prima oară când PDL se află în totală necunoştinţă de cauză cu privire la un subiect de importanţă fundamentală, îndeosebi modalitatea de absorbţie a fondurilor europene, care a reprezentat pentru Domniile Lor întotdeauna un mare mister, un abis financiar, sau o fata morgana a domeniului economic. Apreciez interesul pe care domnii şi doamnele din PDL îl exprimă cu privire la acest subiect. Este adevărat că au avut nevoie de numai 6 ani pentru ca atenţia să le fie atrasă de fondurile europene nerambursabile, prin intermediul cărora România ar fi avut astăzi autostrăzi sau măcar drumuri mai bune, construite de PDL, dar mai bine mai târziu decât niciodată.

Aşadar, astăzi li se va desluşi misterul prin care Guvernele Ponta au întreprins aceste măsuri grozave şi acrobaţii economice pentru a depăşi momentul de criză financiară naţională datorat insuficienţei intelectuale, a incompetenţei economice, dar şi a regresului profesional al membrilor PDL.

Performanţele înregistrate de Guvernul neinstruit democrat-liberal în anii săi de glorie s-au reflectat în suspendarea şi presuspendarea, mai precis "blocarea" programelor operaţionale de către Comisia Europeană, în urma "deficienţelor grave de gestionare" a sumelor, a neregulilor constatate în achiziţiile publice, precum şi din motive de "detectare şi prevenire a fraudei". Cinci mari programe operaţionale au fost blocate la încheierea întregului exerciţiu 2009-2011, precum cel de Mediu, Regional, cel pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Transporturi şi Creşterea Competitivităţii Economice, perioadă la sfârşitul căreia PDL a atras rambursări de numai un miliard de euro, iar penalizările aplicate de Comisia Europeană din cauza corupţiei semnalate au fost tot în valoare de 1 miliard de euro.

Chiar trebuie să reamintesc faptul că Guvernele Ponta au salvat sume importante de bani, când datorită implicării şi responsabilităţii membrilor săi au determinat Comisia Europeană de a aplica regula "n+3", adică posibilitatea ca România să aibă la dispoziţie încă un an pentru a cheltui fondurile aferente anilor 2011-2012. Guvernul Ponta, care a urmat dezastrului lăsat de Guvernele PDL şi Ungureanu, nu doar a deblocat absolut toate programele suspendate şi presuspendate, ci a înregistrat recorduri demne de menţionat în această dezbatere.

Întâi de toate România se afla, în 2011, pe ultimul loc în clasamentul ţărilor care au beneficiat de rambursări europene, iar în prezent se află pe locul întâi, cu o creştere de 131% a sumelor încasate. La sfârşitul anului 2013, România înregistra o creştere a absorbţiei de fonduri de la valoarea infimă atrasă de către membrii PDL de 7%, la indicele de peste 33% iar la începutul anului 2014 rata era deja la 34%. Dacă sumele rambursate în aceeaşi perioadă ajungeau la valoarea de aproximativ 6,5 miliarde de euro, în acest an, într-o singură săptămână s-au mai rambursat încă 1,2 miliarde de euro, mai mult decât a obţinut PDL în toţi anii adunaţi.

Putem, cu siguranţă, să afirmăm că Guvernul Ponta, precum în basmele populare, a atras într-o săptămână fonduri cât PDL în 3 ani.

Doresc să precizez că prin descrierea membrilor PDL ca fiind incompetenţi le ofer, de fapt, oportunitatea de a se justifica în faţa cetăţenilor pentru erorile comise, deoarece, dacă i-aş fi acuzat de rea-voinţă, mai exact de faptul că intenţionat nu au utilizat fonduri europene, ţinând cont de existenţa Curţii de Conturi Europene care verifică modalitatea de investiţie a fondurilor rambursate, şi că motivul pentru care aceste fonduri nu au reprezentat niciun interes pentru PDL este pentru că niciun ban nu ar fi putut fi furat din aceste alocări, era posibil să rămânem fără opoziţie, care este şi aşa anemică.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Evaziunea fiscală - un fenomen îngrijorător"

Aşa cum ştim cu toţii, România are o evaziune în jurul a 7% din PIB, adică 10 miliarde de euro. Rapoartele europene estimează însă că economia subterană din România ar fi de aproximativ 40 de miliarde de euro.

Evaziunea fiscală este o problemă gravă, o problema cu care ne confruntam noi, dar şi o problemă a întregului continent. Faptul că pe ordinea de zi a Consiliului European de la Bruxelles, principala temă de discuţie a fost combaterea evaziunii fiscale, dovedeşte amploarea acestui fenomen, şi totodată un semnal că liderii statelor membre vor să reducă drastic pierderile cauzate de fraudele financiare, care se ridică la aproape 1.000 de miliarde de euro în fiecare an, ceea ce înseamnă pentru buzunarul cetăţeanului de rând cam 2.000 de euro anual, aşa după cum arată estimările. Rezolvarea acestei probleme este posibilă numai prin eliminarea breşelor din legislaţie, şi aici trebuie să acţionăm ca parlamentari pentru eliminarea "portiţelor" legislative de eludare a taxelor legale. După cum ştiţi, printre măsurile adoptate până acum de Executiv se numără impozitarea cu 50% a veniturilor obţinute de nerezidenţi, dar şi creşterea pedepselor pentru evaziune. Sunt primii paşi făcuţi în lupta cu evazioniştii.

Renunţarea la secretul bancar, ca mecanism de luptă împotriva evaziunii fiscale. Este o măsură pe care o susţinem şi noi, dar, din păcate, mai sunt ţări care nu achiesează la această ideie, cum ar fi Austria şi Luxemburgul. Comisia Europeană pregăteşte un sistem pentru a facilita schimbul automat de informaţii între autorităţile fiscale cu privire la veniturile indivizilor şi profiturile firmelor, fapt care ar crea un sistem integrat de depistare şi eradicare a fenomenului infracţional financiar în statele membre. Există două mari modalităţi principale prin care se practică evaziunea fiscală pe plan local. Prima sursă este comerţul intracomunitar. Cu alte cuvinte, se cumpără foarte multă materie primă de către un agent economic, care nu plăteşte TVA. O a doua sursă este agricultura, care nu intră în circuitul fiscal, din mai multe motive. Printre acestea se numără suprafaţa de teren agricol "fărâmiţată". Practic, producţia de grâu sau alte cereale se adună de către intermediari şi intră în flux, dar fără să apară în acte. Cu alte cuvinte, evaziune fiscală 100%.

Economia subterană şi evaziunea se hrănesc din TVA enorm. Reducerea TVA la alimente ar putea fi o măsură care va conduce la o stagnare a preţului la alimente, dar ar putea conduce şi la reducerea evaziunii fiscale.

Soluţii de combatere a evaziunii fiscale trebuiesc găsite de urgenţă! Este de datoria noastră, a tuturor parlamentarilor, să facem în aşa fel încât să diminuăm acest fenomen, efectele fiind benefice românilor şi întregii ţări!

Doamna Camelia Khraibani:

"Singurătatea politicii de forţă"

Criza Crimeii nu s-a încheiat încă. Federaţia Rusă stă faţă în faţă cu Europa şi Statele Unite ale Americii. La mijloc, Ucraina. S-a trecut de la operaţiuni militare tactice de anvergură la ameninţări cu sancţiuni şi sancţiuni efective.

Confruntarea are loc acum în alt "câmp de bătălie", dar este tot un dialog de forţă, alimentat de o politică în forţă.

Pe termen scurt, o politică de forţă dă sentimentul puterii absolute, implacabile, radicale. Pe termen mediu şi lung, asumarea acţiunii şi a discursului politic de forţă creează o vulnerabilitate subtilă, care îşi găseşte cea mai elocventă expresie în izolarea politică. Acţiunile sunt practic suspendate. Dialogul devine o formalitate fără conţinut. Esenţa puterii deţinută în mod real scade. Totul "îngheaţă". Eficacitatea acţiunii devine retorică, dacă nimeni nu mai doreşte o interacţiune.

Toate acţiunile produc consecinţe. Şi desigur, într-o lume atât de interdependentă cum este cea de azi, izolarea politică are un preţ - declinul economic. Au apărut deja şi primele efecte concrete. Săptămâna trecută, Banca centrală a Rusiei a redus estimarea de creştere economică a ţării pentru anul acesta la sub 1%, iar ministrul rus al Economiei, Alexei Uliukaiev, a estimat la sfârşitul lunii martie că creşterea economică ar putea încetini la 0,6% în 2014, dacă ieşirile de capital vor depăşi 100 de miliarde de dolari.

De partea cealaltă, Banca Mondială anticipează, în varianta cea mai pesimistă, că în cazul agravării crizei ucrainene ieşirile de capital din Rusia ar putea atinge nivelul de 150 de miliarde de dolari în acest an şi vor provoca o contracţie a PIB de 1,8%.

Şi aceste efecte sunt financiare şi ele se produc într-o sferă în care nu mai pot fi contracarate prin manevre militare demonstrative sau tactice, un loc în care numărul de focoase nucleare strategice nu mai are nicio relevanţă practică. Banii alunecă fluid din cont în cont, cu rigurozitatea şi rigiditatea celor mai simple operaţii aritmetice.

Din păcate, dincolo de cifrele specialiştilor se află însă oamenii obişnuiţi, a căror viaţă nu este atinsă de armamentele strategice, dar a căror prosperitate este condiţionată de buna funcţionare a economiei şi de capacitatea guvernului de a gestiona eficient funcţionarea ei. Liderii politici ar trebui să nu uite că deţin puterea de a decide în numele celor care i-au delegat prin vot, iar deciziile politice ar trebui să fie luate în beneficiul acestora. Bunăstarea propriilor cetăţeni este cea mai înaltă şi importantă responsabilitate a unui conducător politic vizionar, care doreşte binele oamenilor ale căror destine le are în mână. Orice demers împins dincolo de această responsabilitate devine doar o putere iluzorie şi temporară, aşa cum istoria a demonstrat-o de atâtea ori până acum.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Ordinul de protecţie pentru victimele violenţei în familie, un instrument care salvează vieţi"

Violenţa în familie reprezintă poate una dintre cele mai dureroase şi distructive boli ale societăţii în care trăim. Modul în care autorităţile, fie ele executive sau legislative, aleg să abordeze o problemă atât de delicată precum violenţa în familie, separă comunităţile dezvoltate de cele în curs de dezvoltare. Cu toate că mentalitatea indivizilor nu poate fi schimbată peste noapte, există numeroase pârghii prin care vinovaţii să fie traşi la răspundere şi descurajaţi, iar victimele să fie protejate.

O asemenea pârghie o reprezintă Legea nr.25/2012, prin care se instituie ordinul de protecţie pentru victimele violenţei în familie. La doi ani de la implementare, un grup de asociaţii pentru apărarea drepturilor omului a publicat un studiu care relevă efectele Legii nr. 25/2012.

Astfel, din 139.401 apeluri înregistrate la 112 privind cazuri de violenţă în familie, doar 2.543 s-au concretizat în cereri de emitere a unui ordin de protecţie înregistrate la instanţele judecătoreşti, iar din aceste cereri, 43,6%, adică 1.070, au fost admise şi s-au emis ordine de protecţie.

Problematică este însă durata de soluţionare a acestor cereri. Judecarea unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecţie este, în medie, de 33 de zile, iar cel mai lung proces de judecare a durat şi 281 de zile. Mai mult, în 24 de judeţe, pentru 84 de ordine de protecţie încălcate s-au deschis doar 5 dosare penale.

La implementarea Legii nr.25/2012 există probleme nerezolvate şi la nivelul serviciilor de protecţie pentru victimele violenţei în familie. Astfel, conform datelor colectate prin intermediul organizaţiilor nonguvernamentale, nu există servicii specializate de tip rezidenţial sau adăposturi pentru victime în 14 judeţe ale ţării, iar în adăposturile existente sunt doar 600 de locuri.

Toate aceste date au fost colectate de la inspectoratele de poliţie, de la parchetele de pe lângă judecătorii şi tribunale, de la serviciul de urgenţă 112 şi de la Direcţia de ordine publică din IGPR.

Monitorizarea punerii în aplicare a Legii nr. 25/2012 constituie un prim pas în adaptarea legislaţiei în aşa fel încât ordinul de protecţie să servească scopului pentru care a fost instituit. Ordinul de protecţie reprezintă modalitatea prin care victimele violenţei în familie recapătă controlul şi puterea asupra propriei vieţi. Ordinul de protecţie poate însemna de multe ori şansa la viaţă pentru persoanele abuzate.

De aceea, consider că este datoria puterilor executive şi legislative să se asigure că victimele şi potenţialele victime ale violenţei domestice sunt informate şi protejate.

Domnul Vlad-Alexandru Cosma:

"Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic, un nou pas pentru stimularea iniţiativelor legislative din domeniul protecţiei mediului"

În luna februarie a acestui an, Camera Deputaţilor a înfiinţat Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic. Domeniile de activitate ale comisiei nou-înfiinţate sunt influenţa mediului asupra dezvoltării durabile, utilizarea resurselor naturale, calitatea aerului, apei, solului, conservarea biodiversităţii, gospodărirea bazinelor hidrografice, managementul sistemelor ecologice, schimbările climatice, reconstrucţie ecologică, prevenirea dezastrelor, managementul deşeurilor şi al substanţelor periculoase, poluarea fonică, tehnologiile prietenoase mediului, tehnologiile pentru controlul şi reducerea emisiilor poluante, acordurile internaţionale pentru protecţia mediului. Înfiinţarea acestei comisii reprezintă importanţa şi atenţia cu care problemele de mediu trebuie tratate de instituţiile statului.

Consider că este important să punctăm contextul în care Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic a Camerei Deputaţilor se constituie. Potrivit Raportului pe Schimbări Climatice întocmit de Comisia Europeană în martie 2014, 16% dintre europeni consideră schimbările climatice o problemă majoră, pe când doar 10% dintre români sunt de aceeaşi părere.

Doar 10% dintre români consideră combaterea schimbărilor climatice drept o responsabilitate personală, spre deosebire de media UE de 25%. De altfel, 25% dintre români declară că au luat măsuri pentru protecţia mediului, spre deosebire de suedezi, care, în proporţie de 80% au acţionat în această direcţie.

Atâta timp cât 9 din 10 europeni consideră că schimbările climatice reprezintă o problemă gravă, este clar că nevoia de acţiune a guvernelor naţionale şi a instituţiilor Uniunii Europene este din ce în ce mai acută. De altfel, problema schimbărilor climatice este plasată în top 4 al celor mai grave probleme ale societăţii moderne, după sărăcie şi situaţia economică.

Chiar dacă problemele economice, recesiunea din spaţiul european şi criza globală au ţinut capul de afiş al întrunirilor internaţionale la nivel înalt de-a lungul ultimilor ani, este evident că problemele de mediu şi cele ce ţin de schimbările climatice nu numai că nu au dispărut, dar s-au şi accentuat.

Clasa politică, alături de experţi şi lideri de comunităţi trebuie să dea un semnal pentru repornirea dezbaterilor pe probleme de mediu. De la colectarea selectivă a deşeurilor până la stimularea domeniului energiilor regenerabile, cu toţii avem responsabilităţi la fel de importante şi de necesare pentru protejarea mediului înconjurător, asigurarea echilibrului ecologic şi combaterea schimbărilor climatice.

Domnul Cătălin Tiuch:

"Fonduri nerambursabile alocate României prin Mecanismul Financiar Norvegian şi Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European"

Nu de puţine ori am adus în discuţie subiectul finanţărilor nerambursabile şi am atras atenţia asupra importanţei atragerii fondurilor europene pe care le avem la dispoziţie şi implicit asupra valorificării la maximum a unuia dintre avantajele faptului că România este stat membru al Uniunii Europene. De data aceasta aş vrea să aduc în prim plan alte două surse de finanţare pe care România le are la dispoziţie, şi anume fondurile nerambursabile alocate în baza Memorandumurilor de Înţelegere privind asistenţa acordată ţării noastre prin Mecanismul financiar al Spaţiului Economic European şi Mecanismul Financiar Norvegian.

Aderarea României la UE şi implicit la Spaţiul Economic European (din care fac parte Norvegia, Islanda şi Liechenstein) a conferit o nouă abordare relaţiilor româno-norvegiene şi a introdus noi teme de interes reciproc pe agenda bilaterală: deschiderea pieţei muncii din Norvegia pentru muncitorii români, interacţiunea pe subiectele de actualitate ale agendei comunitare, consolidarea cooperării în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, stimularea pătrunderii pe piaţa economică românească a companiilor norvegiene etc. Aceste teme vin în completarea dorinţei de intensificare a dialogului politic bilateral la toate nivelurile dintre ţara noastră, ca stat membru relativ nou al structurilor europene, şi Regatul Norvegiei în mod particular.

Din 2007, România a devenit beneficiara a numeroase proiecte finanţate de Norvegia prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European şi Mecanismul Financiar Norvegian, cunoscute sub denumirile de Granturile SEE şi, respectiv, Granturile norvegiene. Scopul fondurilor cuprinse în aceste două mecanisme financiare este de a contribui atât la reducerea decalajelor economice şi sociale, cât şi la dezvoltarea şi consolidarea unor relaţii stabile şi de durată între părţile donatoare, în sectoarele prioritare vizate.

La o succintă trecere în revistă, trebuie remarcat că pentru prima etapă, şi anume perioada 2007-2009, contribuţia Norvegiei pentru susţinerea proiectelor din mecanismele financiare amintite a fost de 98,5 milioane de euro. În cadrul Programului finanţat exclusiv de Norvegia au fost aprobate 30 de proiecte bilaterale, în valoare totală de 48 de milioane de euro, ce urmează a fi implementate în domenii prioritare precum mediu, eficienţă energetică, producţie sustenabilă şi sănătate. În aceeaşi perioadă, în cadrul celui de-al doilea program, Mecanismul Financiar SEE, au fost acceptate pentru finanţare nerambursabilă 40 de proiecte, valoarea totală ajungând la 50,5 milioane de euro, din care 47,5 milioane de euro a reprezentat contribuţia Norvegiei.

Pentru ciclul de cooperare 2009-2014, extins până în 2016, sunt prevăzute a fi alocate nu mai puţin de 305,95 milioane euro, pentru susţinerea proiectelor din 23 de domenii de finanţare. Dintre acestea, 9 domenii sunt cu finanţare exclusivă din Granturile Norvegiene, reprezentând o asistenţă totală de 115,20 milioane euro, iar 14 domenii cu finanţare prin Granturile SEE (190,75 milioane euro). De precizat că din totalul celor aproximativ 306 milioane euro, partea acoperită de Norvegia este 97%, fondurile alocate prin cele două mecanisme contribuind în mod direct la îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele în care proiectele sunt implementate, la dezvoltarea acestor zone, precum şi la reducerea diferenţelor de status economic şi social.

În general, asistenţa financiară se îndreaptă cu precădere spre captare şi stocare de carbon, inovare industrială nepoluantă, managementul şi protecţia mediului, schimbări climatice şi energie regenerabilă, dar, în acelaşi timp, un procent semnificativ este orientat spre justiţie şi afaceri interne, dezvoltarea socială şi a resurselor umane, protejarea patrimoniului cultural, cercetare şi burse de studiu. Şi un detaliu deloc de neglijat: din suma totală, 40 de milioane sunt destinate pentru proiecte ce vizează populaţia romă, în sectoare precum sănătate, educaţie, copii/tineret, societate civilă, cultură şi diversitate, ceea ce reprezintă mai mult de 13% din întreg ciclul de finanţare.

Dacă pentru prima perioadă de finanţare am beneficiat de aproape 100 milioane de euro, suma totală a asistenţei prevăzute în actualul interval de finanţare prin intermediul Granturilor SEE şi norvegiene reprezintă încă un sprijin substanţial acordat României în vederea implementării de proiecte în domenii cheie, în care necesitatea acestora este evidentă. Fondurile nerambursabile alocate României în perioada 2009-2014 (extinsă până în 2016), prin cele două mecanisme financiare sunt de trei ori mai mari decât cele alocate pentru perioada anterioară, 2007-2009, România fiind al doilea beneficiar de astfel de granturi, după Polonia, căreia îi sunt alocaţi 578,1 milioane de euro. În consecinţă, consider că se impune a fi gândite proiecte fezabile pe fiecare dintre segmentele supuse finanţării, proiecte de impact pentru comunităţi şi de importanţă naţională, astfel încât aceste fonduri să fie atrase în procent cât mai mare.

Domnul Dorel Covaci:

"România în structurile NATO"

Aniversarea a 10 ani de la aderarea României la NATO coincide cu 65 de ani de la crearea Alianţei.

Consiliul Nord-Atlantic, la nivel de miniştri de externe, a adoptat o declaraţie care marchează aniversarea ultimelor trei valuri de extindere a NATO, reafirmând deschiderea pentru noi membri pe viitor; o abordare extrem de importantă, mai ales acum, în aceste momente de criză la frontiera de est a Alianţei.

Declaraţia comună aniversează extinderea de acum 15 ani (prin aderarea Cehiei, Ungariei şi Poloniei), pe cea din urmă cu zece ani (când s-au alăturat România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia), precum şi pe cea care a avut loc în urmă cu cinci ani, a Albaniei şi Croaţiei, în urma deciziilor luate la Summitul NATO de la Bucureşti.

Declaraţia precizează că, în cadrul NATO, aliaţii şi-au arătat "angajamentul pentru libertate, securitate, valorile şi principiile, care reprezintă fundaţia comunităţii euroatlantice" şi accentuează că, prin aderarea şi contribuţiile lor, "NATO a devenit mai puternic".

Relaţiile diplomatice ale României cu NATO au fost iniţiate în 1990. În 1993, preşedintele Ion Iliescu i-a transmis oficial secretarului general dorinţa României de a adera.

În 2002, Ion Iliescu a fost prezent, în calitate de şef de stat, la Summitul de la Praga, unde România a fost invitată să adere în 2004.

La 29 martie 2004, România a aderat la NATO, prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului României la sediul NATO din Bruxelles, în marja reuniunii miniştrilor aliaţi.

Revoluţia din decembrie 1989 a fost punctul de cotitură din istoria noastră contemporană. O prevedere importantă a programului de reformă revoluţionară era tocmai scoaterea ţării noastre din izolarea externă şi orientarea către Occident.

Acest deziderat, integrarea euroatlantică, a fost susţinut de toate forţele politice ale vremii, într-o coaliţie informală transpartinică, şi a fost rezultatul unui proces lung şi complex de reforme economice, politice şi militare.

Contextul dificil din jurul României a creat necesitatea aderării la un sistem de securitate colectivă. În perioada de până la aderarea efectivă, România a dovedit că este un stat stabil, matur, capabil să devină un furnizor de securitate, de soluţii pentru rezolvarea problemelor la nivel mondial.

Armata română s-a adaptat într-un mod rapid şi profesionist, devenind capabilă să coopereze la cele mai înalte standarde cu armatele ţărilor membre. În cei 10 ani de NATO, România a participat cu 40.000 de militari la misiuni în Afganistan, Kosovo, Irak sau Bosnia. Militarii români se află şi acum pe frontul de operaţiuni din Afganistan.

România a fost invitată să adere la NATO, ca o confirmare a succesului reformelor economice, politice şi militare, ca o consecinţă a gradului său superior de pregătire pentru acest proces. La evidenta schimbare a naturii ameninţărilor la nivel global, România s-a adaptat rapid, a reacţionat prompt şi şi-a îndeplinit angajamentele, în acord cu cerinţele impuse.

În prezent, în situaţia atât de apropiatei geografic crize din Ucraina, parcă suntem tot mai conştienţi de importanţa cooptării noastre în structurile NATO, sub aspectul securităţii naţiunii române, în general, dar şi al fiecărui individ în parte.

Consider că se cuvine, cu acest prilej, să aducem omagiu celor căzuţi sau răniţi în teatrele de operaţiuni NATO, sacrificaţi pentru libertatea şi democraţia la nivel planetar!

Aducem mulţumiri tuturor acelor personalităţi, diplomaţi, oameni politici, din ţară şi din afara ţării, care şi-au asumat decizii curajoase şi au adus o contribuţie importantă în realizarea obiectivelor noastre de integrare în structurile euroatlantice! De această dată, îi voi nominaliza pe domnii preşedinţi Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, Majestatea Sa Regele Mihai I, domnii Adrian Năstase, Mircea Geoană şi Petre Roman.

România trebuie să-şi asume responsabilităţile proprii în domeniul apărării şi, mai ales, cele care îi revin, ca frontieră strategică a NATO într-o zonă fierbinte! România trebuie să transpună, la nivelul întregului corp militar, ceea ce a învăţat şi aplicat în teatrele de operaţiuni din afara ţării, să stabilească o prioritate pentru pregătirea resurselor umane, dotarea cu armament şi tehnică de luptă modernă a armatei!

În acest sens, salutăm propunerea Guvernului Ponta de creştere a alocării din PIB pentru Armată cu câte 0,2% în următorii trei ani, în aşa fel încât în anul bugetar 2016-2017 să se ajungă la 2% din PIB, o medie pe care, pentru moment, în regiunea noastră, doar Polonia o deţine!

Domnul Dorel Covaci:

"Acciza la carburanţi"

Războiul accizei a lansat în spaţiul public o sumedenie de fabulaţii despre "vinovăţia" preţului ridicat al carburanţilor în România. Traian Băsescu a lansat războiul accizei, pentru a avea o platformă de atac împotriva Guvernului, dar şi o trambulină pentru noul partid prezidenţial, care trebuia să se arate un apărător al portofelului românilor.

Preşedintele şi partidul său, în prag de campanii electorale, au deturnat discuţia reală privind cauzele creşterii de preţuri şi au plasat-o în zona populismului rudimentar şi a ipocriziei.

Principala cauză a creşterii preţurilor la pompă a fost trecerea, în 2009, la TVA de 24%. Suplimentarea cu 5 puncte procentuale a acestei taxe a plasat România între ţările cu cel mai înalt nivel de TVA din UE, fiind depăşită doar de Ungaria (27%), Danemarca şi Suedia (25%). Acciza, altă componentă a preţului, a fost negociată cu autorităţile europene, aşa încât suplimentarea de la 1 aprilie este infimă în comparaţie cu ceea ce ne-a servit Guvernul Boc.

După o analiză a perioadei 2009 - 2012, este demonstrat prin cifre că preţul benzinei, sub guvernele domnului preşedinte, a crescut cu 70%, iar al motorinei cu 91%. În timpul guvernării USL, preţul motorinei a scăzut cu 2%, iar al benzinei cu 3%.

O analiză succintă a structurii preţurilor în statele UE arată că Traian Băsescu interpretează lucrurile după bunul plac. Diferenţele de preţ în defavoarea României provin nu din acciză, ci din diferenţele de TVA şi din marjele de profit aplicate de furnizorii de combustibili. De exemplu în Ungaria, chiar dacă au cel mai mare TVA din UE, de 27%, preţurile sunt mai mici decât în România, datorită marjei de profit reduse, de doar 0,155 euro/litru, aplicată de Mol, principala companie de stat din Ungaria. Prin comparaţie, furnizorii de combustibili din România sunt doar firme private cu capital majoritar străin, care aplică o marjă de profit de 0,291 euro/litru, aproape dublu faţă de vecinii noştri.

În urma discuţiilor finale cu reprezentanţii misiunii FMI, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale, de la 1 aprilie se aplică acciza suplimentară la carburanţi de 7 eurocenţi, care generează o scumpire de, în medie, 42 de bani pe litru. Potrivit estimărilor BNR, această creştere va avea un impact minim asupra inflaţiei, de 0,28%.

Până acum România avea cel mai mic preţ la benzină din UE şi era pe locul 23 la motorină.

Prin aplicarea acestei măsuri se urmăresc trei obiective fundamentale: finanţări pe termen lung, cofinanţarea proiectelor de infrastructură pentru autostrăzi, durata şi consumul pentru transportatori şi persoane private vor scădea, la fel numărul de accidente rutiere produse de lipsa infrastructurii de transport.

Aceste obiective se realizează gradual şi prin eforturi comune, pentru a avea atât construcţie de autostrăzi, cât şi pachete de relaxare fiscală, măsuri de dreptate socială faţă de salariaţi şi faţă de pensionari.

Ca măsuri de compensare, Guvernul va rambursa trimestrial 4 eurocenţi pe litru transportatorilor, care vor prezenta facturi pentru combustibilii achiziţionaţi, o măsură de creştere a competitivităţii transportatorilor din România, dar şi de combatere a evaziunii fiscale.

De asemenea, pentru consumul în agricultură, Ministerul Agriculturii va subvenţiona 94% din valoarea accizei pe care o conţine preţul motorinei la pompă, adică 1,8 lei/ litru, în loc de 1,51 lei, ca şi până acum, începând cu trimestrul al doilea din 2014, tocmai pentru a compensa această creştere.

Această măsură a fost inclusă în Proiectul Legii bugetului pe 2014, a fost votată de Parlament şi promulgată de preşedintele Băsescu.

Dacă ne amintim bine, acelaşi preşedinte Băsescu, pe vremea când era ministru al transporturilor a introdus, fără rezerve, celebra Taxă de Drum - Taxa "Băsescu", care echivala cu 14 eurocenţi pe litrul de combustibil (faţă de cei 7 ai Guvernului Ponta). Mai mult, în vreme ce Guvernul Ponta a inaugurat 230 km de autostradă în ultimii 2 ani, şi va finaliza încă 90 km în 2014, Traian Băsescu a încasat banii din respectiva taxă şi nu a făcut nici măcar un kilometru.

Guvernul Ponta a căutat să neutralizeze impactul creşterii accizei asupra populaţiei cu venituri reduse, prin măsurile sociale adoptate: creşterea cu 3,76% a pensiilor pentru 5,2 milioane pensionari, creşterea cu 12,5% a salariului minim de care beneficiază 800.000 de angajaţi, creşterea cu 4,5% a venitului minim garantat pentru 200.000 de români, creşterea, de la 1 iulie, a salariului minim, de la 850 la 900 lei, şi intrarea în vigoare a schemei de reducere a ratelor la jumătate, de care vor beneficia 900.000 de oameni.

Guvernul şi-a propus să reducă cheltuielile acolo unde pot fi reduse, şi să obţină venituri suplimentare, acolo unde este posibil.

Guvernul Ponta a realizat creştere economică în 2013, iar anul acesta previziunile specialiştilor arată că trendul se păstrează. Din această creştere economică s-a reuşit reducerea deficitului bugetar şi sporirea veniturilor profesorilor debutanţi, a medicilor rezidenţi, a salariilor mici şi a pensiilor şi se urmăreşte scăderea CAS cu 5 procente şi a TVA.

Avem nevoie de creştere economică, de o dezvoltare graduală, raţională, care să ne asigure stabilitate şi siguranţă pentru viitor! România încă este ţara în care, pentru a te deplasa dintr-un loc în altul îţi ia cu 40% mai mult timp faţă de media europeană, avem cu 30% mai multe accidente produse de tirurile care intră în oraşe şi consumăm cu 30% mai multe piese de schimb pentru autovehicule. Acciza pe carburanţi va asigura finanţarea pe termen lung pentru construcţia de autostrăzi. Avem mare nevoie de infrastructură rutieră modernă, din mai multe raţiuni.

Ne miră faptul că domnul preşedinte Băsescu şi partidul domniei sale s-au gândit tocmai acum să îşi exprimă îngrijorarea cu privire la efectele negative ale suplimentării accizei. De ce n-au făcut-o şi în perioada 2009-2012, când românii plăteau un preţ în continuă creştere pentru combustibil? De fapt, în timpul mandatelor domnilor Băsescu şi Boc, începând cu 2010, preţurile au explodat, situaţie ce a provocat o catastrofă economică şi bugetară pentru ţara noastră. Oare au dreptul să critice actualul executiv cei care au fost artizanii dezastrului naţional, cei care au crescut TVA cu 5 procente, cei care au tăiat pensiile, salariile, alocaţiile?

Doamna Roberta Alma Anastase:

"Şomaj până la capăt!"

Săptămâna trecută cu toţii am asistat la o nouă dovadă de incoerenţă şi incompetenţă specifică miniştrilor Guvernului condus de premierul Victor Ponta.

În data de 3 aprilie, cel mai talentat ministru al transporturilor din istoria României, domnul Dan Şova, ne anunţa prin intermediul unui comunicat de presă următorul lucru: "În data de 28 martie 2014, conform angajamentului către FMI, Consiliul de Administraţie al CFR Marfă a demarat procedurile de disponibilizare a unui număr de 2.500 de salariaţi". Această disponibilizare, stipulată de altfel şi în scrisoarea de intenţie semnată cu FMI, ar urma să uşureze procesul de privatizare al companiei. Despre privatizarea CFR Marfă, sau mai bine spus despre neprivatizarea CFR Marfă, presa a scris pagini întregi, iar Partidul Democrat Liberal a depus şi o moţiune simplă, care, aşa cum era de aşteptat, a fost respinsă de coaliţia de atunci a USL. Privatizarea CFR Marfă, o companie cu pierderi de 405,08 milioane de lei (la nivelul anului 2012) este cel mai răsunător eşec al actualei guvernări. Niciun ministru, de la Ovidiu Silaghi şi până la Ramona Mănescu, nu a avut curajul să îşi asume responsabilitatea acestui proces de privatizare, plasând vina dintr-o ogradă în alta. Dincolo de acest spectacol televizat, cei mai afectaţi de situaţie au fost angajaţii companiei, cărora li s-au promis soluţii. Se pare însă că singura soluţie găsită de toţi miniştrii ce s-au plimbat pe holurile ministerului a fost elaborarea pe ascuns a unui plan de disponibilizări.

Lăsând un timp precaut pentru "vindecarea rănilor" provocate de comunicatul pictorului de autostrăzi Şova, ministrul muncii, doamna Rovana Plumb, ne anunţa cu bucurie, într-o emisiune, duminică dimineaţă, că ţinta Guvernului Ponta este crearea de noi locuri de muncă. Concret, doamna Plumb ne povestea cum, în 2013, România a avut 78.000 de locuri de muncă consolidate. Mai mult decât atât, ţinta asumată prin programul de guvernare al Executivul din care domnia sa face parte este crearea unui milion de noi locuri de muncă.

Bâlbâiala celor doi miniştri a rămas fără ecou în îndepărtatul Israel, locul de refugiu şi pace sufletească al domnului Ponta, care, epuizat emoţional după anunţul făcut vineri pe Facebook a considerat că merită o mini vacanţă.

În orice guvern obişnuit al unui stat membru UE, contradicţia celor doi miniştri ar fi fost taxată şi corijată imediat de premier. Din păcate pentru România, actualul Executiv are în frunte un om iresponsabil şi incapabil să pună interesele ţării deasupra intereselor familiei sale şi ale prietenilor săi apropiaţi.

Concluzionând, pot afirma, fără teama de a greşi, că singura politică promovată de Guvernul PSD este aceea a creşterii numărului de şomeri pentru că, nu-i aşa?, nivelul de 7,2% al ratei şomajului este un procent OK.

Domnul Romeo Rădulescu:

"Legea descentralizării nu se poate face după ureche!"

Proiectul de Lege privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică, a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014 de către Curtea Constituţională a României (CCR).

Această lege a fost adoptată în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din data de 19 noiembrie 2013, fiind contestată ulterior la CCR de 70 deputaţi PDL şi PP-DD.

În esenţă, CCR constată că legea nu respectă art. 5 alin. (1) din Legea-cadru nr. 195/2006, care prevede că "transferul competenţelor este fundamentat pe analize de impact şi realizat pe baza unor metodologii specifice şi a unor sisteme de indicatori de monitorizare elaborate de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, în colaborare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale".

Prin urmare, ne aflăm în faţa unei încălcări a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la obligaţia de respectare a legilor, căci CCR caracterizează materialele furnizate de Guvern a fi doar o colecţie de documente eterogene prin conţinut, ce vizează informări generale în privinţa problematicii regionalizării şi descentralizării.

În plus, reglementarea juridică supusă Parlamentului spre adoptare cu procedura prevăzută de art. 114 alin. (1) din Constituţie, instituie de facto o structură paralelă cu cea a prefecturii la nivelul Consiliilor Judeţene, iar prin transferarea competenţelor către aceasta, de la nivel central la cel local, goleşte de conţinut rolul şi atribuţiile Instituţiei Prefectului în teritoriu.

Mai mult, CCR consideră că Guvernul a transmis nepregătit "Documentul strategic privind măsurile necesare accelerării procesului de regionalizare - descentralizare în România 2013-2016", fără ca acesta să aibă semnificaţia juridică a unui studiu sau a unei analize serioase de impact.

De altfel, art. 5 alin. (2) din Legea-cadru nr. 195/2006 stipulează organizarea de "faze-pilot în vederea testării şi evaluării impactului soluţiilor propuse pentru descentralizarea competenţelor pe care le exercită în prezent", operaţiune nerealizată în majoritatea domeniilor propuse reorganizării prin prezenta lege.

De asemenea, art. 9 din Legea-cadru nr. 195/2006 prevede obligativitatea elaborării unor standarde de cost pentru finanţarea serviciilor publice şi de utilitate publică descentralizate, cât şi standarde de calitate aferente asigurării furnizării acestora de către autorităţile administraţiei publice locale. Permiteţi-mi să citez din Decizia CCR: "Curtea reţine, însă, că în privinţa domeniilor descentralizate prin prezenta lege nu au fost elaborate astfel de standarde nici măcar la nivel estimativ; or, având în vedere importanţa şi complexitatea acestora, elaborarea standardelor era necesar să fie realizată anterior adoptării prezentei legi", mai punctează judecătorii constituţionali.

Prin urmare, stimaţi colegi, vă propun adoptarea unei poziţii comune în faţa Executivului, pentru a-i cere acestuia să trateze proiectul descentralizării cu mai mult profesionalism şi responsabilitate, această legiferare fiind obligatorie pentru a satisface atragerea cu mai mult succes a fondurilor de coeziune puse la dispoziţie de Comunitatea Europeană în perioada 2014-2020.

Domnule prim-ministru Victor-Viorel Ponta, tehnica teleordonanţelor de urgenţă, care vă caracterizează întreaga guvernare, nu poate trece nesancţionată prin instituţiile statului de drept, iar prezenta mea luare de poziţie sunt sigur că exprimă şi opţiunea tot mai multor români ce doresc ca Parlamentul României să-şi îndeplinească corect menirea sa de for legislativ al ţării!

Domnul Liviu Harbuz:

"Grupurile de Acţiune Locală - motorul dezvoltării rurale"

Ţăranul român este înţelept şi cu simţ practic, ceea ce-mi permite să fac o comparaţie care să ilustreze dimensiunea şi efectele istorice ale PNDR 2014 - 2020.

"Daţi-mi un punct de sprijin şi voi muta Pământul", strigă ţăranul român, ca şi Arhimede. Doar că ţăranul român vrea şi poate să dea rod pământului, cel care l-a hrănit şi ne dă putere tuturor. Mai trebuie punctul de sprijin, pe care îl puteţi acorda dumneavoastră, stimaţi colegi, distinşii reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii şi Comisia Europeană, căreia tocmai ce i-a fost remis Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

România rurală este reprezentată în proporţie de 87% de comune şi sate, unde munceşte şi trăieşte peste 45 % din populaţia ţării, populaţie îmbătrânită şi în scădere, iar tinerii nu sunt atraşi de agricultură. Mai sunt necesare activităţi nonagricole, precum cele de procesare, servicii, turism rural, dar şi activităţi tradiţionale - meşteşuguri, artizanat. Nivelul de instruire scăzut, abandonul şcolar şi lipsa de interes pentru formarea profesională agricolă sunt neatractive pentru investitori. Suferinţa tuturor este dată de precaritatea infrastructurii şi serviciilor educative, medicale, sociale.

În plus, accesul şi participarea limitate la cultură şi viaţă spirituală fac greu posibile conservarea şi dezvoltarea aşezămintelor de cultură şi a celor monahale.

Toate aceste minusuri pot avea, psihologic şi matematic, valoare pozitivă, ca să ne menţinem în comparaţia cu legile lui Arhimede. De legislaţie şi deciziei ferme şi rapide este nevoie ca satul românesc să renască şi motorul dezvoltării agriculturii să aibă aceeaşi viteză ca în ţările dezvoltate ale Uniunii Europene.

Programul LEADER propune şi susţine dezvoltarea echilibrată a teritoriilor rurale, iar acest deziderat se poate atinge prin guvernare locală şi strategii pe termen lung. Sectorul agricol şi economia rurală au un potenţial de dezvoltare uriaş, insuficient cunoscut, evaluat şi utilizat. Implementarea cu succes a PNDR 2014 - 2020 nu va depinde numai de existenţa sprijinului financiar - şi în acest sens am solicitat 1 miliard de euro sprijin de la Ministerul Agriculturii, apreciind disponibilitatea domnului ministru Daniel Constantin, dar şi a comisarului Dacian Cioloş -, ci va depinde, de asemenea, şi de existenţa de idei, de soluţii şi proiecte care să lanseze şi să promoveze dezvoltarea afacerilor rurale şi a comunităţilor rurale.

Sărăcirea continuă a populaţiei rurale, lipsa de informaţii şi, de aici, lipsa de interes şi încredere, fărâmiţarea proprietăţilor, accesul dificil, dacă nu imposibil, la credite, lipsa mijloacelor de producţie fac un tablou sumbru, dar înviorat de trecerea de la agricultura de subzistenţă şi semisubzistenţă, prin exemple de bune practici, la mici afaceri, ferme agricole, centre de procesare, infrastructură rutieră, apă-canal, Internet, intrastructură socială, medicală, educativă.

Cele enumerate s-au realizat prin puterea de asociere, prin deschiderea comunităţilor rurale către lume, către viitor. Aşa s-a născut, după model european, Grupul de Acţiune Locală - GAL -, formă prin care mai multe comunităţi locale fac parteneriat public-privat, pun idei şi soluţii cap la cap, formează specialişti, folosesc experţi în managementul de proiecte, lansează şi susţin proiecte locale specifice unei arii mai largi de interese şi locuitorii unei zone geografice extinse au acces la dezvoltarea durabilă.

Am atins circa 70% din capacitatea de asociere de tip GAL, prin formarea celor 163 de GAL-uri în cele 8 regiuni de dezvoltare ale României. Iar prin aceste GAL-uri s-au accesat, în perioada 2007-2013, circa 445 milioane de euro, afacerile şi serviciile furnizate locuitorilor din aceste zone rurale fiind cu mult mai valoroase. Succesul, cred, este altfel dimensionat: am câştigat încredere, experienţă, avem experţi, un sistem instituţional funcţional şi credibil, avem probe concrete că se poate.

Revin la citatul din Arhimede şi vă invit să acordaţi punctul de sprijin de care au nevoie comunităţile rurale. Acordaţi credit GAL-urilor, promovaţi continuitatea şi recunoaşteţi expertiza celor care au reuşit. Comunităţile care, din varii motive, nu au achiesat la aceste forme de asociere o pot face fie prin iniţierea de noi GAL-uri, fie prin alipirea la cele existente.

Motorul dezvoltării durabile a fost pornit, trebuie mărită viteza şi dezvoltate abilităţile, de la cele tehnice - de consiliere, management, finanţare, exploatare, cercetare, marketing - până la cele de comunicare.

Închei prin a vă aminti că o corectă stabilire a priorităţilor garantează succesul şi că un om informat face cât doi, butade care au fost principii de dezvoltare ale economiei SUA şi Japoniei, după cel de-al Doilea Război Mondial.

În plin război al supremaţiei pe piaţa alimentară, agricultura românească poate şi trebuie să dovedească încă o dată că este cheia succesului economiei României.

Doamna Raluca Turcan:

"PDL va sesiza Comisia Europeană în legătură cu intenţia parlamentarilor PSD şi PNL de a desfiinţa Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI)"

Deputaţii PSD şi PNL din Comisia pentru învăţământ au respins, săptămâna trecută, în numai 30 de secunde, Ordonanţa de urgenţă nr. 74 prin care s-a înfiinţat, în 2010, UEFISCDI, instituţia de bază a gestionării fondurilor din cercetare.

În educaţia românească se produce un fenomen foarte grav: regresul şi anularea pas cu pas a fiecărui punct de reformă realizat de guvernarea PDL.

În cazul acestei instituţii nu vorbim numai despre cei 129 de angajaţi care rămân fără loc de muncă, ci despre faptul că PSD şi PNL distrug tot ce este bun în educaţia şi cercetarea din România. PSD îşi continuă vocaţia de a călca educaţia în picioare pentru că socialiştii români, în general, nu pun preţ pe educaţie.

În cei patru ani de funcţionare, UEFISCDI a câştigat respectul partenerilor europeni prin modul în care a gestionat selecţia şi finanţarea proiectelor de cercetare-inovare şi a reuşit să pună ordine în finanţarea cercetării româneşti. În această perioadă nu au mai existat suspiciuni de fraudare a concursurilor de proiecte, de alocare a fondurilor pe criterii politice.

80% dintre evaluatorii de la UEFISCDI lucrează la universităţi şi institute de prestigiu din străinătate iar acest lucru a asigurat corectitudinea, relevanţa şi succesul proiectelor evaluate.

UEFISCDI a ocupat primul loc din România în 2012 în ceea ce priveşte accesarea proiectelor FP7, adică fonduri de cercetare în biotehnologie, nanotehnologie, informaţii şi comunicaţii - domenii în care România a câştigat recunoaştere internaţională. Prin desfiinţarea acestei instituţii, PSD şi PNL arată că doresc reintroducerea clientelismului, arbitrarului şi politizării în cercetarea românească.

PDL cere majorităţii încă existente a PSD şi PNL să respingă în Parlament desfiinţarea UEFISCDI, să nu sacrifice cercetarea românească de dragul unor interese meschine.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Cum ar trebui să funcţioneze modelul francez în politica românească?"

Prezent la Reuniunea Preşedinţilor Adunării Parlamentare a Francofoniei (APF) - Regiunea Europa, la Bucureşti şi Suceava, René Dosičre, deputat francez în regiunea Aisne, cunoscut combatant pentru transparenţă în gestiunea publică, autor, printre altele, al lucrării care a făcut epocă, intitulată "L’Argent de l’etat" (tr.: "Banul Statului"), mi-a lăsat ca amintire două cărţi: "L’Etat au régime. Gaspiller moins pour dépenser mieux" (tr.: "Statul pus la regim. Să risipim mai puţin pentru a cheltui mai bine"), apărută în 2012 la prestigioasa editură du Seuil, la Paris, în colecţia "Points", actualizată în 2013, şi "Le métier d’élu local" (tr.: "Meseria de ales local"), publicată la aceeaşi editură, în ianuarie 2014.

Ambele lucrări frapează prin francheţea punctelor de vedere exprimate dar, mai ales, prin dezvăluirile din culisele politicii franceze pe care demnitarul-autor le face într-o perfectă obiectivitate transpartinică şi transideologică, echidistant, recunoscând şi bunele şi relele guvernărilor de stânga sau de dreapta.

Cu o scrupulozitate demnă de un finanţist cinstit, dar şi cu o tenacitate respectabilă ( să nu uităm că în 2007 René Dosičre publica "L’Argent caché de l’Elysée" - tr.: "Banul ascuns de la Elysée"), parlamentarul francez scrutează conturile statului francez, descoperind, de fapt calculând că în fiecare oră acesta împrumută 21 milioane de euro, că datoria statului antrenează plata a 100.000 de euro dobândă în fiecare minut, întrebându-se dacă un guvern cu 37 de ministere nu este oare unul supraponderal...

Nelimitându-se doar la "a critica" politica financiară a statului francez, René Dosičre avansează propuneri concrete de economii, între 15 şi 20 de miliarde de euro, întrebându-se retoric, în acelaşi timp, cum e posibil să pretinzi eforturi din partea cetăţenilor francezi, atâta timp cât cei ce conduc ţara nu fac nici unul, mai mult, afişându-şi prosperitatea.

În 1982, în cadrul marii Legi a descentralizării, se are în vedere în Franţa aplicarea condiţiilor exerciţiului mandatelor locale, care avea să înceapă din 1992. De atunci, legislaţia franceză recunoaşte rolul banului în viaţa publică locală, iar motivaţia candidaturii este dată din ce în ce mai mult de remuneraţiile prevăzute pentru aleşi. Sursele oculte de finanţare ale campaniilor electorale s-au înmulţit odată cu Legea descentralizării, deoarece puterea locală a devenit hotărâtoare. Iată una din raţiunile pentru care responsabilii politici francezi au fost nevoiţi să stabilească mai multă claritate şi transparenţă în finanţarea vieţii politice.

Cât despre mandatul local, René Dosičre afirmă că acesta nu mai e perceput ca un angajament cetăţenesc, ci, mai degrabă ca o meserie, primarul fiind, în acelaşi timp, finanţator, antreprenor şi unul dintre cei mai importanţi angajatori în comunitate. Ţinând cont de experienţa sa în domeniul public, demnitarul francez demonstrează cât de periculoasă este pentru democraţie această evoluţie a alesului local. Lucrarea "Le métier d’élu local" îşi sprijină concluziile pe o analiză a îmbunătăţirilor aduse exerciţiului mandatelor locale şi susţine cu argumentele faptelor convingerea autorului că aleşii locali trebuie să rămână în slujba interesului general în cadrul unei misiuni publice. Alesul local nu trebuie să se profesionalizeze în această calitate deoarece astfel există pericolul creşterii distanţei dintre el şi populaţia pe care o reprezintă.

Se ştie că Franţa a permis cumulul de mandate (primar şi parlamentar, de exemplu), dar că există acum un proiect politic, susţinut şi de René Dosičre, prin care se solicită suprimarea urgentă a cumulului de mandate, în aceeaşi logică a unei societăţi democratice.

Născute din interiorul clasei politice franceze, textele lui René Dosičre se citesc pe nerăsuflate, suspansul şi dezvăluirea mergând pe schema textului jurnalistului de investigaţie, a literaturii gen roman poliţist, dar şi a fabulei ce conţine mereu morala. Fără apropouri, fără pseudonime sau iniţiale, lucrările politicianului francez poartă amprenta curajului de a spune lucrurilor pe nume, cu dată, cu serie de buletin...

M-am întrebat, la finalul lecturii celor două cărţi, când va apărea René Dosičre în variantă românească. Deocamdată, a vorbi despre moralitate în politică poate, cel mult, să stârnească ilaritate. Într-o societate care riscă să-şi piardă, rând pe rând, reperele valorice, moralitatea politică ar putea reprezenta un colac de salvare. Dar pentru aceasta este nevoie de efortul comun al tuturor responsabililor politici, de transparentizare a vieţii publice şi, de ce nu, chiar de o lege a "moralităţii vieţii politice", aşa cum şi-o doreşte şi René Dosičre.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Masacrul de la Fântâna Albă trebuie să apară în manualele de istorie"

Pe 1 aprilie am comemorat 73 de ani de la masacrul care a avut loc la Fântâna Albă, în Ucraina. În anul 1941, aproximativ 3000 de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să ajungă în România, părăsind Bucovina răpită de URSS. Puţini români cunosc povestea acestui tragic eveniment deoarece subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii '90, fiind interzis de autorităţile sovietice şi ulterior de cele ucrainene să se facă orice referire la el şi cu atât mai puţin să se organizeze vreo comemorare. Abia începând cu anul 2000 autorităţile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor morţi pe 1 aprilie 1941.

Revenind la evenimentul denumit şi "Katynul" românesc, acesta a avut loc în contextul ocupării, în 1940, în urma pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, de către URSS, a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa. În acea perioadă, numeroşi români bucovineni au fost arestaţi, omorâţi, deportaţi, bisericile au început să fie închise, aşa încât multe familii au început să treacă noua graniţă şi să vină în România. Un astfel de grup, despre care puţinii martori supravieţuitori spun că ar fi cuprins aproximativ 3000 de persoane, a fost cel care a căzut pradă masacrului de la Fântâna Albă, la 1 aprilie 1941. Românii bucovineni din satele de pe Valea Siretului: Pătrăuţii de Sus, Pătrăuţii de Jos, Igeşti, Crasna, Ciudei, Budineţ, Cireşul, Crăsnişoara Veche, Crăsnişoara Nouă, Bănila Moldovenească, Dăvideni, Carapciu, Cupca, Trestiana, Suceveni, Iordăneşti au plecat către România, fiind decişi mai bine să moară decât să mai trăiască sub stăpânirea Uniunii Sovietice. Detalii impresionante relatate de martori relevă faptul că cei din fruntea grupului purtau trei cruci, icoane şi steaguri albe, arătând că nu doresc să facă niciun rău, ci doresc libertatea. La doar 3 km de graniţă, în locul numit Poiana Varniţa, grănicerii sovietici au somat coloana să stea pe loc, dar grupul de români a ignorat ordinul şi a mers mai departe, moment în care s-a declanşat iadul: sovieticii - echipaţi cu mitraliere performante - au început să tragă în plin, secerând laolaltă copii, femei şi bătrâni. După încetarea focului, răniţii rămaşi în viaţă au fost aruncaţi împreună cu cei morţi în gropi comune. Cei care au reuşit să fugă au fost căutaţi în împrejurimi, astfel încât foarte puţini participanţi au rămas în viaţă. Ulterior, la 13 iunie 1941, 13.000 de familii din aceste sate au fost deportate în Siberia şi Kazahstan, doar circa 10% dintre ele supravieţuind deportării.

Această pagină de istorie care nu se regăseşte în manualele de specialitate nici până în ziua de astăzi capătă o însemnătate aparte, având în vedere noul context internaţional. Conflictele sângeroase care au avut loc la începutul acestui an în Ucraina şi care au culminat cu anexarea Crimeii de către Rusia, semnarea Acordului de asociere cu UE de către Ucraina, gândul la menţinerea celor peste 600 de km de graniţă cu Ucraina sunt nişte subiecte care ne îndeamnă să reflectăm profund la impactul pe care prezenţa evenimentelor de la Fântâna Albă din 1941 în manualele de Istorie ale elevilor români l-ar avea asupra tinerilor noştri.

De asemenea, este important să avem în vedere şi atenţia pe care autorităţile au început să o acorde evenimentului tragic din 1941. Din 2011, 1 aprilie este Ziua Naţională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, Nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie. Totodată, pentru a cinsti memoria celor dispăruţi în acest tragic eveniment, pe 1 aprilie 2011, la iniţiativa Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, în faţa Mănăstirii Putna a fost ridicată o troiţă-monument unde, în fiecare an, este rememorat acest trist moment al istoriei noastre.

Eforturi de rememorare şi de informare a românilor cu privire la acest episod care trebuie cunoscut se fac în continuare, şi anul acesta, pentru prima dată, membri ai Comisiei românilor de pretutindeni din Senatul României au venit în Bucovina, la Rădăuţi, unde a fost organizată o manifestare dedicată evenimentului, iar ulterior s-au deplasat în Ucraina, la Fântâna Albă, unde a avut loc slujba de comemorare şi au fost depuse coroane de flori la monumentul ridicat acolo în memoria victimelor.

Prezentă pentru a doua oară la comemorarea victimelor masacrului de la Fântâna Albă, am simţit că era nevoie să marcăm ziua de 1 aprilie şi în Parlamentul României, prin declaraţii politice şi momente de reculegere atât în Senatul României, cât şi în Camera Deputaţilor. Trebuie să ne folosim de orice prilej pentru a evoca istoria tragică a românilor bucovineni care au luptat pentru libertate, şi-au pus viaţa în pericol pentru a demonstra că lupta pentru dreptate trebuie susţinută cu orice preţ, chiar şi cu preţul vieţii. Este realmente nevoie să regăsim şi această importantă întâmplare în manualele de Istorie pentru ca tinerii noştri să conştientizeze că nu mai trebuie să lăsăm istoria să se repete şi că trebuie să folosim valorile europene în favoarea noastră şi că sprijinim deschiderea europeană a vecinilor noştri. Pentru a funcţiona ca un partener politic, economic, cultural al vecinilor noştri, trebuie întâi de toate să cunoaştem istoria noastră comună.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Şcoala, astăzi"

Primăvara, odată cu florile de măr şi cais, anul acesta, cu livezile în întregime înflorite, dar şi cu răchitele înverzite, se desfăşoară în şcoli şi marea majoritate a inspecţiilor în vederea obţinerii gradului didactic I de către profesori şi învăţători. Pe lângă simulările la examenele naţionale, inspecţiile curente, Ziua Internaţională a Francofoniei, care se lasă cu cel puţin o săptămână de manifestări francofone şi francofile, "Şcoala altfel", care presupune o mobilizare generală la nivelul întregii societăţi româneşti, şcolile primesc comisiile de grad care rămân vreo şase-şapte ore în unităţile de învăţământ preuniversitar.

Pentru mine, aceste zile, în medie cam zece într-un an universitar, se transformă de ani buni în adevărate momente de graţie deoarece îmi îngăduie un dialog real cu colegii, cu conducerile şcolilor, cu copiii.

Săptămâna trecută, la început de aprilie, m-am aflat în Şcoala Roşiori, cu clasele I-VIII (câte 2 rânduri de clase plus clasa pregătitoare), din comuna Răchiţi, judeţul Botoşani. Poate nu întâmplător nu este prima oară când simt nevoia de a scrie despre o şcoală din această zonă a ţării, bogată în spiritualitate românească, dar, vai, atât de săracă uneori în casele oamenilor...

Profesorul nostru ghid ne avertizează, încă înainte de a ajunge la Roşiori: "E foarte frumoasă şcoala noastră, veţi vedea. Satul Roşiori a găzduit regimentul de Roşiori al Armatei Române, desfiinţat după Primul Război Mondial. Comuna Răchiţi îşi trage numele de la răchitele care mărgineau odată râul Sicna, afluent al Jijiei. Suntem nu departe de Popăuţi, locul unde se află ctitoria lui Ştefan cel Mare, Mănăstirea Popăuţi, cu Hramul Schimbarea la Faţă (1496)". Îi înţelegem imediat mândria locală a profesorului de istorie care îşi iubeşte atât de mult şcoala.

Într-adevăr, Şcoala din Roşiori pare a fi scoasă din paginile unui album. Deşi construită în anii ’70, arată ca o şcoală nouă: clasele mari, luminoase, culoarele la fel. Un alb imaculat te învăluie imediat, o ordine perfectă, o ambianţă culturală "de zile mari"- frescele murale (am văzut doar două), în care Eminescu, Creangă, membrii Junimii literare şi alţi iluştri înaintaşi ţin locul sfinţilor părinţi în această şcoală ("Soţul unei colege a realizat aceste lucrări", ni se spune şoptit). Curăţenia este impecabilă. "Ştiţi, la noi în şcoală se practică voluntariatul", mărturiseşte doamna directoare. "Văzând că echipa de muncitori constructori ne termină renovarea şcolii, ne-am mobilizat, toţi oamenii şcolii, educatori, învăţători, profesori, părinţi, copii, şi ne-am zugrăvit şcoala, am terminat reparaţiile". "Primarul nu ne prea ajută, spune că nu are bani, dar ne înţelegem bine cu el", glumeşte un alt coleg, la un moment dat. Toaletele sunt în curte, oamenii nici nu se gândesc deocamdată la ziua în care le vor avea în şcoală. Li se pare prea îndepărtat proiectul...

O curte imensă se deschide în jurul şcolii. Nu există teren de sport amenajat, e încă un vis îndepărtat, orele de educaţie fizică se desfăşoară totuşi afară, pe iarba mătăsoasă.

O atmosferă caldă, prietenoasă, de dragoste faţă de acele locuri, ne copleşeşte din primul minut. Întreaga şcoală participă la "momentul zilei" - inspecţia pentru gradul I la profesoara de franceză.

Intrăm în clasa a VI-a, a III-a, a VIII-a. Copiii curaţi nu au uniforme. Aflăm că familiile lor sunt foarte sărace, mulţi dintre copii fiind crescuţi de rude, de bunici, părinţii lor muncesc în străinătate. Doamna directoare ne povesteşte că au avut un singur elev în pericol de a abandona şcoala, dar s-au dus acasă la el şi, punând mână de la mână, toţi colegii, le-au cumpărat încălţăminte celor şase copii ai familiei. Băieţelul nu venea la şcoală din cauză că nu avea cu ce să se încalţe. România anului 2014.

O profesoară ne dezvăluie o scenă care ne-a făcut să lăcrimăm: de 8 martie, unul dintre copii i-a scris o scrisoare mamei sale, plecată departe, la muncă: "Draga mea mamă, nu te-am văzut de cinci ani. Te rog vino acasă să te mai văd măcar o dată..." Cutremurător. România 2014...

O şcoală în care copiii trăiesc, de fapt, ca în familie. Dascălii le sunt părinţi, şcoala le este Casa.

Orele de limba franceză au fost la limita sublimului. Profesoara ne-a uluit, copiii ne-au făcut să mergem printre ei în timpul orelor, să ne "infiltrăm" în grupele lor de lucru, să cântăm împreună, să participăm, în afara oricărei regii, la dialogul cultural şi educativ desfăşurat aproape în totalitate în limba franceză. Elevii de clasa a III-a vorbeau şi scriau la tablă enunţuri complicate în limba franceză. Mi-am amintit brusc de nepoţii mei, elevi într-un mare oraş din Transilvania, şi i-am spus colegei universitare că mi-aş dori ca şi ei să aibă nivelul de limbă franceză al copiilor din Roşiori-Răchiţi. Dezinvolţi, inteligenţi, informaţi, copiii din Roşiori se bucurau că participau la o "inspecţie", treceau de la o activitate la alta într-un ritm ameţitor, uimindu-ne în fiecare minut prin nivelul pregătirii şi prin pasiunea pentru cunoaştere, iubirea de şcoală şi profesoara lor.

În pauză, nu ne puteam desprinde de micuţi. La întrebarea dacă ar vrea cineva sa devină profesor de franceză, au exclamat surprinşi, li se părea mult prea "înaltă" această profesie. La o altă întrebare legată de experienţa lor internaţională, ne-au spus cu o mândrie greu de prins în cuvinte că: "Doamna a fost în Franţa!". Ştiau tot, doreau să afle multe, să comunice cu musafirii, cu oricine le-ar fi putut aduce un plus de cunoştinţe.

Întoarsă acasă, am simţit că sunt alt om. Renăscusem, împreună cu copiii din Roşiori. M-am grăbit să-i povestesc mamei mele, fostă profesoară de matematică, acum pensionară care îşi creşte şi educă strănepoţii, aşa cum a făcut cu copii si nepoţii, despre "miracolul de la Roşiori". M-a ascultat emoţionată, a vibrat, a spus că am făcut-o fericită cu această poveste. La schimb, însă, mi-a relatat tristeţea unei alte bunici, fost medic care acum trăieşte pentru nepoata sa, elevă la una dintre şcolile de prestigiu dintr-un municipiu reşedinţă de judeţ. Impresionată neplăcut de modul în care arată şcoala nepoatei, de dirigintele care nu a avut decât cuvinte urâte despre elevii clasei la o şedinţă cu părinţii, de lipsa de grijă pentru clasă, pentru curăţenie, doamna doctor i-a mărturisit mamei mele că s-a hotărât să ofere un steag tricolor nou şi o icoană pentru clasa în care învaţă nepoata sa.

Aşa e şcoala noastră, astăzi, acum ca altădată. Unde există oameni de şcoală, care continuă să investească din puţinul lor în copiii pe care îi modelează, suplinind lipsurile din dotare (manualele, material didactic) ... - aşa că la Roşiori, şcoala merge bine şi copiii sunt fericiţi că sunt elevi.

Acolo unde nu e dragoste de şcoală, nimic nu e!

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Acciza la carburanţi peticeşte bugetul, nu construieşte autostrăzi!"

România a intrat în campanie electorală cu mult înaintea termenelor legale. Luatul cu zece mâini şi datul cu o jumătate de mână, pe criterii strict electorale, s-a demarat deja, sub înaltul patronaj al lui Victor Ponta. Cu toate acestea, viaţa românilor se degradează zi de zi, deşi propaganda Guvernului încearcă să-i convingă pe români că trăiesc mai bine, dar ei încă n-au aflat. Şi cum Victor Ponta îi vede pe români atât de bogaţi, i-a mai taxat o dată, prin acciza pe carburanţi, sub pretextul fals că va construi mii de km de autostradă. Ponta nu construieşte autostrăzi, ci doar peticeşte bugetul zdrenţuit de evazionişti.

Astfel, România se poate "mândri" cu unul dintre cele mai ridicate preţuri la carburanţi din Uniunea Europeană, ca urmare a introducerii accizei suplimentare de 7 eurocenţi. Este pentru prima dată, cel puţin în ultimii ani, când preţul carburanţilor creşte ca urmare a unei decizii guvernamentale directe. Nu din cauza creşterii preţului barilului de petrol, nu din cauza unor decizii ale companiilor din domeniu sau a cursului de schimb, ci din cauza introducerii acestei taxe suplimentare.

Din păcate, nici o declaraţie oficială nu ne lămureşte care ar fi, până la urmă, destinaţia sumelor colectate în urma acestei suprataxe. Domnul Ponta ne spune că astfel va creşte venitul la bugetul de stat, fapt care va permite noi investiţii, noi autostrăzi. Dar, de fapt, asistăm la declaraţii contradictorii în rândul miniştrilor cabinetului pe care îl conduce, respectiv al finanţelor şi al transporturilor.

Nu se înţelege din nicio declaraţie în ce fel veniturile provenite din această taxă vor îmbunătăţi substanţial viaţa românilor, fapt care ne-ar putea duce cu gândul la o nouă şmecherie financiară, pe care încă nu o desluşim. Şi aici ne gândim la pensii, salarii, ba chiar la 2-3 metri de asfalt pe o stradă.

Aş vrea tare mult să aflu cât de mult vor creşte încasările la buget din această acciză, precum şi cum se va proceda în cazul rambursării ei către transportatori. Dar, dincolo de aceasta, la modul cum funcţionează corupţia în România, riscul să ni se întâmple precum în cazul rambursărilor de TVA, care se fac şi în baza unor documente false, este uriaş, şi mă tem că reţelele de fraudare în cazul accizei vor apărea ca ciupercile, exact ca şi în alte cazuri.

Astfel, solicit domnului prim-ministru Victor Ponta să indice explicit destinaţia sumelor colectate. Altfel, va fi doar un alt "abur" pe ţeava de eşapament a guvernului care adânceşte nivelul de trai, şi aşa scăzut, al românilor.

Domnul Tinel Gheorghe:

"Am trăit s-o văd şi pe-asta - Victor Ponta nu poate sta alături de Ştefan cel Mare"

Senatul şi Camera Deputaţilor au marcat marţea trecută, într-o şedinţă solemnă, 10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi 65 de ani de existenţă a NATO. La acest eveniment au fost invitaţi şi preşedinţii României, fiind prezenţi atât preşedintele în exerciţiu, Traian Băsescu, cât şi foştii preşedinţi, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, alături de alte personalităţi ale vieţii publice româneşti, dar şi de primul-ministru, Victor-Viorel Ponta.

Nu mi-am propus să comentez discursurile celor care au luat cuvântul, pentru că toate s-au circumscris evidenţierii importanţei extraordinare a deciziei luate de statul român în urmă cu 10 ani, aceea de a deveni ţară membră NATO, şi a punctării beneficiilor de care România s-a bucurat în tot acest timp, ca efect al acestui pas important.

Un lucru însă mi-a ridicat un semn de întrebare şi m-a surprins. Victor Ponta nu s-a aşezat pe locul conferit de protocol şi uzanţă primului-ministru. Acesta nu a stat la prezidiu. Răspunsul aveam să-l aflu a doua zi chiar de la domnia sa: chipurile, "Nu se simţea confortabil să stea lângă un domn cu jilţul care îi aminteşte ori de Ştefan cel Mare, ori de vreun personaj ridicol care uită că trăim în secolul XXI". Ba, mai mult, "I se pare absolut comic să vadă pe cineva pe un jilţ".

Domnule Victor Ponta, afirmaţia dumneavoastră jigneşte profund memoria şi personalitatea de excepţie în istoria naţională a marelui domnitor Ştefan cel Mare şi Sfânt, cel mai important domnitor al Moldovei din perioada medievală, jignindu-ne, în acelaşi timp, pe noi, pe toţi românii. Vasile Alecsandri spunea într-una din poeziile sale: "Ştefan, Ştefan, domn cel mare/Seamăn pe lume nu are/ Decât numai mîndrul soare..."

Sau să înţeleg că pentru dumneavoastră Ştefan cel Mare şi Sfânt este un biet, un mărunt voievod regional, în timp ce Domnia Voastră sunteţi ditamai prim-ministrul unei ţări pentru care jilţul pe care stătea Traian Băsescu şi pe care l-aţi asemuit cu tronul marelui domnitor ar reprezenta suprema umilinţă a decăderii politice a secolului al XXI-lea?

Deci, care va să zică, Victor Ponta, acest domn Goe al politicii româneşti contemporane, consideră că a sta alături de Ştefan cel Mare şi Sfânt nu este confortabil, ci chiar ridicol. Măi să fie! Şi pe lângă cine aţi vrea să staţi, domnule Victor Ponta? Lângă Năstase, Oprişan, Mazăre, Nicuşor Constantinescu, Nicolescu, Cozma cu tot neamul şi, mai nou, Duicu cu toată "liota" şi încrengătura mafiotă de la Mehedinţi? Lângă aceştia vă simţiţi în largul dumneavoastră, vă simţiţi confortabil? Păi, atunci, ce căutaţi în fruntea ţării, în fruntea guvernului? Duceţi-vă lângă ei!

Dar, mam’mare, adică Ion Iliescu, ce părere are, domnule Goe, pardon, domnule prim-ministru? Este el de acord cu gafele, din ce în ce mai multe, pe care le faceţi? Acceptă domnul Iliescu aceste derapaje comportamentale, unele chiar prosteşti, fie-mi iertată duritatea cuvântului folosit, dar aşa par şi nu sunt singulare, ci din ce în ce mai multe.

Parcă nu vă mai maturizaţi, domnule prim-ministru. Parcă nu vreţi să depăşiţi etapa aceasta de domn Goe, de răsfăţat al mătuşii Tamara şi al bunicuţei. Şi, apropo, pe când umplerea şoşonilor cu dulceaţă? Căci, oricum, nu vi se întâmplă nimic şi nu vi se reproşează nimic de către nimeni pentru acest tip de comportament şi acest limbaj, care numai demn de al patrulea om în stat nu este.

Să înţeleg că începe să ardă scaunul de prim-ministru? Părăsiţi-l, domnule Ponta! Nimeni şi nimic nu vă poate ţine captiv, chiar şi în această funcţie, dacă simţiţi că nu mai puteţi face faţă sau nu reuşiţi să vă ridicaţi la înălţimea demnităţii şi poziţiei publice atât de onorabile într-un stat.

Sau să înţeleg că râvniţi jilţul şi, conform unui proverb românesc "Vulpea unde nu ajunge zice că îi pute", încercând să adormiţi vigilenţa celor care vă suspectează că veţi candida în această toamnă la alegerile prezidenţiale "sacrificându-vă", dacă poporul PSD vă va cere, pentru binele întregii naţiuni.

Orice veţi dori să faceţi, domnule Ponta, un lucru este deja elucidat sau începe să se clarifice. Nu aţi reuşit şi nici nu veţi reuşi să depăşiţi etapa de "cârlan" în politică şi riscaţi să îmbătrâniţi aşa. Chinezii au o vorbă veche legată de politică - "Politica este ca o curtezană care se uită galeş la tineri şi se oferă bătrânilor". La dumneavoastră s-a uitat deja, domnule prim-ministru, dar nu fiţi sigur că vine şi ziua în care vi se va oferi...

Domnul Gheorghe Udrişte:

"Programul «Management privat la companiile de stat» nu funcţionează"

România s-a angajat în faţa Fondului Monetar Internaţional (FMI) să numească o serie de manageri privaţi la instituţiile de stat aflate în colaps economic. Deşi este o soluţie de mijloc, pe care statul român a preferat-o privatizării, s-a plecat de la ideea redresării economice a companiilor aflate pe pierdere, prin numirea unei conduceri profesioniste şi cu expertiză în domeniu.

Uşor de imaginat, greu de realizat. Implementarea Programului "Management privat la companiile de stat" nu funcţionează în România din cauza influenţei politice tot mai mari în procesul de numire a managerilor privaţi. Guvernul se face vinovat de nerespectarea condiţiilor impuse de Ordonanţa de urgenţă nr. 109/2011, care cere transparenţă şi imparţialitate în numirea managerilor companiilor de stat.

Cunoaştem rezultatele şi mă tem că ajungem mereu la aceeaşi concluzie - redresarea economică a companiilor aflate pe pierdere va fi imposibil de atins atât timp cât managementul privat rămâne subordonat politicului, numirile se fac în funcţie de obscure interese de grup, iar cei care ajung să ocupe aceste funcţii sunt fie foşti membri de partid, fie foşti directori ai unor companii de stat aflate tot în pierdere, în ambele cazuri fără nicio experienţă în mediul privat. Programul nu ne garantează astăzi transparenţa şi obiectivitatea cerute în procesul de selecţie a managerilor privaţi.

Anul trecut, Ministerul Transporturilor a înlăturat de la şefia companiilor subordonate managerii privaţi străini, la un interval de câteva luni de zile. Vorbesc de instituţiile CFR şi de Tarom, prima companie de stat cu manager privat din România. Zilele trecute a fost numit un nou director interimar la CFR SA, iar la CFR Infrastructură va urma o nouă procedură pentru selecţia unui manager privat.

Reprezentanţii ministerului au susţinut că au existat neînţelegeri între consiliile de administraţie şi managerii străini. Schimbările dese au avut loc în contextul în care Tarom a înregistrat pierderi de 231 milioane de lei, CFR Călători 395 milioane lei, iar CFR Marfă, după eşecul privatizării, a terminat anul trecut cu o pierdere de 220 de milioane de lei. Toate companiile au înregistrat pierderi mai mari decât în anul precedent. Managerii obedienţi faţă de putere au fost păstraţi, ceilalţi au fost forţaţi să demisioneze. Guvernul nu crede şi nu înţelege ce înseamnă management privat la companiile de stat şi îl practică doar pentru a bifa încă unul din angajamentele luate în faţa FMI. Chiar şi în aceste condiţii, nu toate companiile deţin astăzi manageri privaţi, deşi s-au aflat pe lista negociată cu FMI.

Numirile politice reprezintă noua metodă de a căpuşa instituţiile statului român. Guvernul are datoria să reia procedurile pentru numirea conducerilor la acele companii de stat unde au fost desemnate persoane implicate politic şi fără experienţă în domeniul de activitate.

De altfel, managementul privat nu poate produce efectele scontate dacă guvernul nu permite privatizarea completă a acestor companii problemă. Cer Guvernului ca în actualele negocieri cu FMI să propună privatizarea completă a companiilor de stat aflate în colaps economic. Sunt companii cu mari datorii la stat, iar pe o piaţă economică corectă şi competitivă ar intra direct în faliment. Statul român s-a dovedit incapabil să-şi susţină propriile companii. Trecerea unei companii din subordinea unui minister în a altuia sau ştergerea datoriilor şi creanţelor nu vor aduce niciun profit. Au ajuns o gaură în bugetul naţional şi mă tem că nu mai pot fi salvate dacă nu se declanşează rapid proceduri de privatizare.

De asemenea, cer guvernului ca listarea şi privatizarea companiilor să fie făcută corect şi transparent! Actualele demersuri, de privatizare a companiilor energetice, aduc grave prejudicii sistemului energetic naţional, iar Guvernul trebuie să reia aceste proceduri după stabilirea unei strategii energetice la nivel naţional. Nu mai vrem privatizări eşuate sau în detrimentul intereselor ţării noastre!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Condamn limitarea acţiunilor justiţiei"

Nu pot să nu remarc că, de fiecare dată când justiţia îşi face treaba în ţară, reprezentanţii puterii găsesc noi metode de a răspunde agresiv la acţiunile justiţiei. Ultimul exemplu evident în acest sens vizează declaraţiile vicepremierului privind modul în care Agenţia Naţională de Integritate anchetează problemele de incompatibilitate ale primarilor.

Care sunt condiţiile care au dus la asemenea afirmaţii publice? Rezultatele anchetelor ANI sunt vizibile: 95 de primari au fost declaraţi ca fiind deja în stare de incompatibilitate, încă 1.200 de aleşi locali se pot găsi în aceeaşi situaţie, iar ultimele cazuri instrumentate aduse în atenţia noastră vizează baronii locali. În acest context, este clar de ce presiunile asupra puterii în vederea limitării acţiunilor justiţiei sunt atât de ample. Ce este aberant, însă, este faptul că guvernanţii dintr-o ţară democratică ce apără statul de drept cedează la influenţele marilor corupţi şi caută să schimbe legile astfel încât să apere interesele baronilor locali!

Este regretabilă încercarea Guvernului de a promova o ordonanţă de urgenţă prin care regimul incompatibilităţii primarilor să se rezolve. Este şi mai revoltător că, deşi acest proiect a fost amânat în urma criticilor Comisiei Europene, tema a fost reluată în Parlament. Deşi propunerea iniţiată de senatorii PSD a fost criticată de ANI, iată că reprezentanţii puterii fac tot ce este posibil pentru a soluţiona problemele celor corupţi. Să fie aceasta o dovadă de ironie din partea celui mai cinstit guvern? Desigur, suntem în an electoral, iar guvernanţii actuali ne arată cât de importantă este susţinerea primarilor şi a baronilor locali în alegeri. Atât de importantă încât modifică legi şi regimul incompatibilităţilor numai să se bucure din nou de ajutorul lor!

Mă văd nevoit să condamn public aceste acte de restrângere a acţiunilor justiţiei, contrare principiilor democratice şi normelor europene!

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă aduc în atenţie studiul Băncii Mondiale privind necesitatea incluziunii romilor în România. În prezent, minoritatea romă este caracterizată de sărăcie, veniturile familiilor rome fiind la jumătate faţă de restul populaţiei. Mai mult decât atât, discriminarea la care sunt expuşi exclude sau face dificilă integrarea romilor pe piaţa muncii.

Ca şi cum excluziunea economică nu ar fi suficientă, copii romi sunt deseori discriminaţi în şcoli, fie prin neintegrarea lor în colectivul şcolar, fie chiar prin izolarea lor prin crearea de clase distincte. În aceste condiţii, acestor copii le sunt limitate în mod clar şansele la educaţie, la integrare socială şi dezvoltare. Ne mai miră astfel că aproape 90% dintre elevii de etnie romă abandonează şcoala înainte de terminarea studiilor? Sau că jumătate din romii activi lucrează în economia informală?

Problema intoleranţei şi a discriminării este una reală în România, iar conştientizarea şi asumarea acesteia este mai mult decât necesară. Deşi guvernanţii au discursuri de incluziune şi de susţinere a minorităţii rome, în realitate acţiunile acestora sunt limitate şi cu un impact redus. Mai mult decât atât, atitudinile de respingere din instituţiile publice reprezintă încă una din principalele cauze ale neintegrării romilor. În acest sens, Banca Mondială prezintă României câteva direcţii clare de acţiune, cu rezultate clare pe termen mediu şi lung, şi anume: eliminarea diferenţei privind dezvoltarea timpurie a copiilor romi prin investiţii specifice în sănătate, alimentaţie şi educaţie; realizarea de investiţii în dezvoltarea competenţelor tinerilor adulţi romi pentru a le facilita inserţia pe piaţa muncii; susţinerea măsurilor de îmbunătăţire a condiţiilor de locuit şi accesul la infrastructura de bază pentru a îmbunătăţi bunăstarea familiilor rome.

Cred cu tărie că dacă aceste recomandări ar fi implementate cu bună-credinţă de către decidenţii politici, şi nu spre beneficiul economic al unora dintre baronii locali, şansele României şi ale minorităţii rome la dezvoltare şi bunăstare cresc considerabil. Ţine doar de voinţa politică asumarea acestor proiecte cu impact pe termen lung, dar cu rezultate atât de benefică pentru întreaga societate românească!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Dezbaterile publice în domeniul agricol sunt mai mult decât necesare"

În urmă cu ceva timp vă atrăgeam atenţia asupra Raportului Curţii Europene de Conturi, în care România era atenţionată cu privire la inadvertenţele existente în cazul sistemelor de supraveghere şi de control al plăţilor din cadrul Politicii Agricole. Iată că acum Comisia Europeană ne solicită restituirea a 4,51 milioane de euro, fonduri europene cheltuite incorect în domeniul agricol. Motivaţiile pentru impunerea unei astfel de măsuri sunt clare: nedefinirea unor condiţii agricole şi de mediu, controale ineficiente şi deficienţele sistemului de sancţiuni.

În acest context, nu pot să nu vă întreb, stimaţi guvernanţi, care sunt măsurile concrete pe care doriţi să le implementaţi pentru soluţionarea problemelor existente şi evitarea restituirii altor fonduri europene? La sfârşitul lunii februarie, ministrul agriculturii anunţa că se lucrează deja la proiecte ce urmează a fi finanţate din fondurile europene din perioada 2014-2020. Pot fi considerate aceste proiecte viabile dacă deficienţele de sistem semnalate de Comisia Europeană persistă? Deşi subiectul atragerii de fonduri europene este unul de interes naţional, mă văd nevoit să remarc cum reprezentanţii puterii îl folosesc strict în termeni cantitativi, omiţând însă aspectele negative şi incongruenţele existente care duc, iată, la returnarea acestor bani. În condiţiile în care problemele nu sunt discutate, cum vor putea fi ele soluţionate?

Pentru a întări ceea ce am afirmat anterior, voi mai da încă un exemplu care arată clar lipsa de transparenţă care există la nivelul acestui minister. În urmă cu câteva zile, acelaşi ministru ne informa despre introducerea conceptului de fermier activ şi realizarea unei liste negre, astfel încât instituţiile şi proprietarii de terenuri agricole care nu îşi lucrează suprafeţele, să nu mai beneficieze de subvenţii. Măsura, aparent corectă, a dus la o serie de dispute cu instituţiile de cult, în condiţiile în care acestea deţin o suprafaţă agricolă de aproximativ 24.000 hectare, pentru care APIA a efectuat plăţi de circa 4,9 milioane de euro.

Aşadar, consider că dezbaterile publice în domeniul agricol sunt mai mult decât necesare şi aceasta cu atât mai mult cu cât agricultura şi-a adus o contribuţie majoră la creşterea economică.

Domnul Mircea Man:

"Logica reformei în administraţia publică şi compromiterea ei de către Guvernul Ponta"

Moţiunea PDL pe problematica reformei în administraţie diferă de tiparele obişnuite: ineditul, originalitatea derivă din aceea că ea nu critică o lege, un program, un proiect politic, ci o inacţiune, pasivitatea Guvernului Ponta faţă de un deziderat de maximă importanţă pentru România - o reformă administrativă fundamentată în toate componentele şi palierele sale structurale, având ca scop modernizarea şi eficientizarea administraţiei publice şi a instituţiilor sale, orientată către cetăţean şi comunităţile locale, ca beneficiari finali.

Formal, la nivelul retoricii, USL lasă impresia unei disponibilităţi pentru consens politic în acest domeniu, neconfirmat însă de fapte. Mai mult, instalat la guvernare în urmă cu doi ani, printr-o uriaşă manipulare emoţională a dificultăţilor generate de criza economică gestionată cu sacrificii politice, dar cu responsabilitate de guvernele Boc şi Ungureanu, USL a dat în clocot cu promisiunile, promiţând reforme în toate domeniile. Cu ce s-au ales sau ne-am ales: cu o sumă de eşecuri răsunătoare, dând măsura incompetenţei prin substituirea priorităţilor reale ale societăţii cu cele ale clientelei politice şi printr-o patologică sete de imagine şi populism, sugestiv surprinsă în expresia teleguvernare.

N-am să insist pe chestiuni tehnice ale reformei în administraţie, foarte bine concretizate în moţiunea PDL, ci mă voi limita la câteva constatări accesibile cetăţeanului obişnuit.

Atunci când domnul Ponta l-a numit pe domnul Liviu Dragnea ministru al dezvoltării rurale şi administraţiei publice, mulţi dintre cei care au avut în carieră funcţii şi demnităţi în administraţie - mă număr printre ei, au fost tentaţi să creadă că Domnia Sa, cu experienţa de preşedinte al Consiliului judeţean Teleorman în mai multe mandate, va fi capabil să promoveze proiecte legislative menite să producă o reformă reală, o schimbare în bine în sistemul administraţiei publice, bazată pe o largă consultare politică şi publică, pe principii şi concepte europene, sustenabilă şi pe termen lung. Mare dezamăgire, însă!

Retorica despre reformă s-a concretizat într-o lege privind unele măsuri de descentralizare şi de reformă în administraţia publică, cu multe incoerenţe şi inconsecvenţe, promovată prin asumarea răspunderii în 19 noiembrie 2013. Contestată de PDL la Curtea Constituţională, aceasta a fost declarată în totalitatea ei neconstituţională, cu un scor negativ de 9-0! Eşec răsunător - încă unul! în portofoliul unei guvernări susţinute parlamentar de o majoritate de 70%. Explicaţiile ţin de aroganţa şi de logica vicioasă, strâmbă a guvernelor Ponta, cu evidente tendinţe autoritariste şi totalitare, în viziunea cărora un guvern cu o astfel de susţinere îşi poate permite orice, sfidând Constituţia, instituţiile legale, dialogul politic.

În particular, domnul ministru Liviu Dragnea, învestit cu misiune reformatoare, a demonstrat că experienţa îndelungată din administraţia de Teleorman nu l-a ajutat şi n-a valorificat-o, fie datorită unor limite ce ţin de competenţa personală, fie n-a fost lăsat să facă o reformă autentică de baronii şi de caracatiţa din sistem, dominată de PSD. Un eşec şi un motiv suficient pentru o demisie onorabilă, dacă onorabilitatea ar fi un atribut asumat de guvernarea Ponta.

Să nu uităm însă şi tentativa de regionalizare, promisă şi abandonată, minţind, dacă nu chiar şantajând că fără regionalizare pierdem fonduri europene pentru mari proiecte. Fals! O astfel de condiţionare n-a fost ridicată de UE, dar se aşteaptă o reformă reală în administraţia publică. Însă actuala putere mai are de luptat pentru a recupera capitalul de încredere risipit cu inconştienţă la referendumul din 2012, în "marţea neagră" din decembrie 2013 sau prin declaraţiile infantile şi agresive ale liderilor USL la adresa unor demnitari şi instituţii europene.

Moţiunea noastră face recurs la eşecurile de notorietate, la ceea ce impropriu Guvernul a crezut că înseamnă reforma, descentralizarea, autonomia, regionalizarea, dar ea are, în fond, prin excelenţă o raţiune pozitivă: cere actualului Guvern Ponta să facă reformă, să analizeze şi să-şi asume cu responsabilitate eşecurile şi să înţeleagă că o reformă administrativă pe verticală şi pe orizontală angajează reformarea unităţilor administrativ-teritoriale, a administraţiei centrale şi a celei locale, niveluri şi paliere care se condiţionează reciproc.

În administraţia centrală prea mulţi bani stau în pixul unui ministru, practică nefericită la toate guvernările, de altfel, iar cei din administraţiile judeţene şi locale fac cozi la cabinete. Descentralizarea presupune nu doar transfer de competenţe, cum aţi intenţionat, ci şi de resurse. În realitate, aţi atentat la patrimoniul public şi instituţional, dorind să-l afectaţi la discreţia unor baroni, fapt sesizat şi de Curtea Constituţională.

Autonomia se exprimă în strategii, proiecte şi decizii, conform cu aşteptările cetăţenilor şi comunităţilor, nicidecum prin practici şi comportamente abuzive ale unor lideri locali, preşedinţi, primari sau majorităţi politice conjuncturale, umilind interesul şi banul public.

Regionalizarea trebuie fundamentată pe principii europene, fixând numărul de regiuni după aprofundate studii de impact şi oportunitate, singurele în măsură să argumenteze dacă e nevoie de 8, 10, 12, 16 sau 20 de regiuni.

Avem în sistemul administrativ multe instituţii neperformante, un număr de unităţi administrativ-teritoriale excesiv de mare. De aici trebuie să înceapă reforma, dar din timp, pe etape bine definite, pregătind administraţiile şi informând populaţia, după studii şi analize temeinice. Dar PSD este responsabil şi de faptul că ori de câte ori s-a aflat la putere, a înfiinţat o puzderie de comune şi pseudooraşe, care nu corespund unor standarde minimale europene pentru un astfel de statut.

Este un populism costisitor pentru ţară, în schimbul unor beneficii electorale pentru PSD. O corigenţă morală, care nu-l prea califică ca partid reformator în domeniul administraţiei.

Şi totuşi, domnilor guvernanţi, vă cerem să faceţi reforma în administraţia publică, dar cu faţa la cetăţean şi la comunităţi, nu la baronii locali. Nu mimaţi guvernarea, nici reforma. Sună stânjenitor, constrângător. Revizuiţi-vă conceptele ce definesc o reformă, viziunea şi responsabilitatea necesare într-un demers reformator. PDL, în respect pentru cetăţean, dedicat proceselor de reformă şi modernizare a statului, vă propune şansa unui dialog constructiv şi a unei acţiuni coerente politic şi pragmatic, într-un domeniu de care depinde bunăstarea cetăţenilor, viitorul şi imaginea României ca ţară membră a UE.

Votând pentru această moţiune legitimaţi nevoia de reformă, dar şi disponibilitatea Guvernului pentru ea. În caz contrar, confirmaţi inconsecvenţa, incompetenţa, indisponibilitatea acestui Guvern pentru interesele majore ale cetăţenilor în numele cărora pretindeţi şi că guvernaţi.

Din păcate, confortul autosuficienţei şi al mulţumirii de sine, propagat pe reţelele de socializare de primul-ministru Victor Ponta, poate fi încă un obstacol la logica unei reforme autentice în administraţia publică din România. Să sperăm că doar până în noiembrie 2014!

Domnul Adrian Gurzău:

"Bilanţul la doi ani de teleguvernare - chin şi vai prin buzunare!"

După doi ani de guvernare din studiourile de televiziune, în ciuda declaraţiilor triumfaliste lansate dinspre Palatul Victoria şi a statisticilor contrafăcute, viaţa în România nu s-a schimbat deloc în bine.

Din contră, mult lăudata creştere salarială, din cauza deprecierii monedei naţionale, este de numai 4 euro în doi ani. Cele un milion de locuri de muncă promise s-au materializat într-o creştere a numărului de şomeri. Sunt cu 100.000 mai mulţi români care nu mai pun nimic pe masa familiei din momentul în care a venit Victor-Viorel Ponta la putere. Telepremierul se poate lăuda cu o avalanşă de taxe şi impozite, cu un ritm susţinut în care companiile intră în insolvenţă şi cu faptul că mult prea lăudata creştere economică nu se vede în buget. În doi ani de guvernare, Guvernele Ponta au introdus sau majorat peste 35 de taxe şi impozite. Ultimele, şi cele mai devastatoare, sunt impozitul pe veniturile din agricultură, CAS pentru chirii şi arendă, "taxa pe stâlp" şi acciza suplimentară la carburanţi. La acestea se adaugă privatizările eşuate ale Oltchim şi CFR Marfă, precum şi selecţia şi sprijinul acordat personal de către Victor Ponta puşcăriabililor din "cel mai cinstit Guvern de după 1989" - de la cei acuzaţi de probleme la CV sau de plagiat, la cei cu dosare penale pe rol.

Cea mai mare problemă a României din cauza lui Victor-Viorel Ponta este credibilitatea externă. Când una spui la Washington şi alta faci la Bucureşti, când te mândreşti cu o fotografie în care apari alături de Victor Ianukovici şi un demnitar nord-coreean, când predici parteneriate strategice cu Rusia şi China cu puţin timp înainte de invadarea Crimeii, nu mai poţi să aştepţi să te mai ia cineva în serios în Occident.

O simplă trecere în revistă a mass-mediei de azi ne arată cum sărbătoreşte Victor Ponta doi ani de guvernare: prin pierderi şi penalizări din partea organismelor internaţionale. România riscă să piardă peste 1,7 miliarde de euro finanţare nerambursabilă europeană pe infrastructură şi să plătească această sumă chiar din buzunarul propriu dacă nu reuşeşte să termine mai multe lucrări feroviare şi tronsoane de autostrăzi până la finalul anului 2015. În loc să găsească modalităţi pentru accelerarea lucrărilor şi absorbţia fondurilor europene, Victor Ponta inventează zile libere.

De atâtea zile libere şi muncă în zadar, conform unui studiu GfK, care analizează piaţa bancară din Europa Centrală şi de Est, în România există de două ori mai multe credite decât economii.

Domnul Adrian Gurzău:

"Cât valorează promisiunile de bunăstare ale lui Victor Ponta: în medie, un leu"

"Reparăm ce s-a stricat, facem un milion de locuri ce muncă" - acesta era sloganul sub care s-au câştigat alegerile din 2012 care ni l-au dat premier în al doilea guvern ce-i purta numele pe un plagiator care minte după cum respiră. Ce s-a ales din promisiunile Guvernului Ponta 1 şi Ponta 2 sub Guvernul Ponta 3? "Stricăm tot ceea ce s-a stricat, vă lăsăm pe drumuri pe toţi"! Pe clădirea Guvernului ar trebui să fie puse avertismente: "Români, feriţi-vă buzunarele, Ponta vă lucrează"!

Datele statistice ne arată că în februarie salariul mediu brut a fost de 2.247 lei, în scădere cu 0,1% faţă de ianuarie, iar salariul mediu net a fost în creştere cu un leu faţă de luna anterioară, ajungând la nivelul de 1.629 lei. Pentru o ţară care se doreşte destinaţie turistică - şi trebuie să-i mulţumim pentru aceasta şi ex-ministrului certat cu limba română al turismului, Maria Grapini, avem cele mai mici câştiguri în activitatea de hoteluri şi restaurante: 957 lei.

De asemenea, nu mă miră deloc faptul că într-o ţară în care furtul intelectual, copiatul, falsificare de CV şi mimarea grijii faţă de interesele cetăţeanului sunt la loc de cinste, avem scăderi ale câştigului salarial mediu net în învăţământ cu 1,2%, în sănătate şi asistenţă socială cu 0,5%. În administraţia publică salariul s-a menţinut constant.

Toate acestea sunt rezultatul teleguvernării şi al avalanşelor de taxe, impozite şi accize noi inventate de către Victor-Viorel Ponta cu scopul de a alimenta conturile de campanie ale Partidului Social Democrat.

Domnul Erland Cocei:

Prin comportamentul şi acţiunile din ultimul timp, PSD-ul şi-a dat arama pe faţă, semănând pe zi ce trece cu partidul condus în urmă cu câţiva ani de Adrian Năstase. Astăzi, minciuna şi demagogia fac din nou casă bună în politica românească, la PSD, acolo unde s-au simţit cel mai bine în perioada 2001-2004. Dacă adăugăm şi incompetenţa miniştrilor din noul Cabinet Ponta, avem ingredientele PSD-ului devenit partid-stat în acea perioadă, un factor de risc la adresa democraţiei româneşti.

Începerea lucrărilor pentru autostrada Piteşti - Sibiu, pe cine să credem? Pe ministrul Şova care a anunţat că în 24 de luni lucrările vor fi gata sau pe premierul Ponta, care a promis un termen mai rapid de finalizare? În realitate, proiectul stagnează, în timp ce autostrada către Alexandria domnului Dragnea, deşi nerentabilă din punct de vedere economic, se va face cu siguranţă...

Pe cine să credem? Pe ministrul finanţelor Ioana Petrescu, care spune că fără acciza la carburanţi nu avem bani pentru salarii şi pensii sau pe primul-ministru Victor Ponta, care ne traduce a doua zi, asigurându-ne că România are aceşti bani?

Să o credem oare pe noul ministru al muncii Rovana Plumb, care se laudă cu mărirea pensiilor, în condiţiile în care noi, liberalii, ştim că nu este vorba de o mărire, ci de o măsură de corecţie asumată de ministrul Câmpeanu după o decizie a Curţii Constituţionale?

Oare când se aplică electorata, acea măsură de amăgire a oamenilor? Din 2016, aşa cum a anunţat ministrul finanţelor, sau de la 1 iulie anul acesta, cum promite Victor Ponta, chiar dacă nu este prevăzută în programul de guvernare?

Pentru astfel de măsuri există voinţă politică din partea PSD, în timp ce măsurile de relaxare fiscală şi de stimulare economică propuse de PNL (scutirea de impozit a profitului reinvestit şi reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator) vor fi aplicate "dacă cadrul fiscal bugetar o va permite".

Să-l mai credem pe cuvânt pe premierul Ponta în legătură cu aceste angajamente asumate în numele USL, după ce fondurile încasate în urma accizei la carburant nu se regăsesc în buget pentru construcţia de autostrăzi, aşa cum s-a discutat iniţial?

Să-l credem oare pe Victor Ponta, care a anunţat pe un site de socializare că după ultima bătălie pe care o va da în noiembrie 2014, va lăsa locul celor mai tineri în politică şi va aloca mai mult timp familiei?

Răspunsul este nu. În realitate, anunţul este o nouă perdea de fum mediatică prin care PSD şi Victor Ponta încearcă să deturneze atenţia opiniei publice de la incompetenţa din actul de guvernare şi incapacitatea de a duce la îndeplinire angajamentele asumate, precum şi de la problemele penale ale baronilor locali.

În realitate, singurul scop al premierului Ponta şi al PSD este să guverneze strict în interes propriu şi al clientelei politice, nu pentru români şi doar pentru a-şi duce la capăt proiectul lor ascuns. Acest proiect este ca Victor Ponta să ajungă preşedinte, iar PSD să acapareze puterea totală, chiar dacă pentru asta vor duce ţara la dezastru.

PNL, în calitate de cel mai mare partid parlamentar de opoziţie, va folosi toate pârghiile pentru a opri puterea discreţionară a PSD şi pentru a sancţiona iniţiativele Guvernului Ponta care încalcă programul de guvernare şi promisiunile asumate în numele USL în faţa cetăţenilor. Săptămâna trecută, printr-o mobilizare exemplară, deputaţii PNL au reuşit să impună în plen retrimiterea la Comisia pentru buget a OUG nr. 111/2013, prin care s-a stabilit data de 1 aprilie pentru intrarea în vigoare a accizei pe carburant.

Din moment ce nu mai este clară destinaţia acestor sume, fiind evident că Guvernul PSD are alte interese prin scumpirea carburanţilor, PNL se opune în mod categoric introducerii acestei accize şi va vota atât împotriva Ordonanţei de urgenţă nr. 102/2013, care prevede intrarea în vigoare a accizei majorate cu 7 eurocenţi pentru benzina cu plumb, benzina fără plumb, motorină şi kerosen, cât şi împotriva OUG nr. 111/2013, care prevede intrarea în vigoare a majorării accizei pe combustibil de la 1 aprilie 2014.

Domnul Anton Doboş:

"PNL, dreapta autentică"

Suntem în situaţia în care trebuie să facem o analiză foarte clară în legătură cu tipul guvernării. Anii electorali aruncă în spaţiul public tot felul de discursuri, cele mai multe dintre ele neavând nicio legătură cu realităţile economice şi nici cu posibilităţile financiare ale cetăţenilor de rând. Devine din ce în ce mai clar pentru toată lumea că acest Guvern nu are un program clar şi coerent pentru aşteptările populaţiei. Premierul Ponta şi miniştrii săi au uitat de locurile de muncă promise, de investiţiile în infrastructură, de dreptate până la capăt.

Noua coaliţie de guvernare, imorală şi ilegitimă, demonstrează că acţiunile de origine politică au ajuns la un nivel foarte jos, că nu mai există niciun fel de responsabilitate faţă de alegători şi că nu vedem decât o mână de mici şefi, care se străduiesc să rămână în funcţii nemeritate. Mulţi dintre liderii partidelor din această coaliţie, încropită în grabă şi din oportunism, n-au câştigat niciodată o bătălie politică în mod real, faţă în faţă cu electoratul.

Ne aflăm în situaţia rearticulării partidului-stat, care, prin conducătorii săi, vrea să deţină puterea absolută şi ajunge la corupţie absolută. Un partid care nu mai ţine cont de principii sau de valori sociale, ci ţinteşte spre acapararea tuturor poziţiilor de decizie la nivel administrativ naţional şi local. Partidul Social Democrat devine încet, încet o organizaţie care nu răspunde decât intereselor unui mic grup, o afacere manevrată de câţiva politicieni desprinşi de starea reală a societăţii.

Trebuie să ştiţi că Partidul Naţional Liberal ştie să facă opoziţie! Suntem pregătiţi să atragem atenţia asupra derapajelor populiste la care este supusă guvernarea de către baronii social-democraţi. PNL este sigurul partid autentic de opoziţie, cel mai mare şi organizat, din zona de dreapta a vieţii politice româneşti. Noi, liberalii, vă asigurăm că vom face tot ceea ce ne stă în putinţă, pentru a asigura echilibrul, în raport cu această ascensiune a grupurilor de interese care mişună în zona puterii.

În viaţa politică românească, tot mai mulţi oameni se îndreaptă către valorile liberale. Spun asta din propria experienţă, pentru că am văzut cum electoratul de stânga s-a săturat să fie dus cu vorba, de la un guvern la altul, cu promisiuni şi discursuri frumos ambalate. Vă atrag atenţia că românii încep să deosebească ceea ce se poate face de ceea ce se promite. Ei au învăţat că nimic nu produce bunăstare şi dezvoltare fără muncă şi capital. Până şi cei mai puţin avizaţi în domeniul economic îşi dau seama acum că populismele nu înseamnă altceva decât o cheltuială nejustificată, care se răsfrânge în buzunarul fiecăruia.

Eu vă solicit să fim raţionali când proiectăm politici publice şi să acţionăm corect faţă de cei care ne-au trimis aici. Sper ca în acest spaţiu să fie vreodată supusă dialogului o strategie naţională pe mai multe domenii şi să evităm, pe cât este posibil, patimile de partid, individualiste şi îndepărtate de cetăţean. Noi, liberalii, suntem acum în perioada în care trebuie să asigurăm echilibrul, pentru că PSD continuă cu tendinţa de a se reconfigura ca partid-stat.

Domnul Ioan Oltean:

"Scumpirile şi recomandările guvernanţilor"

Luna aprilie a debutat cu noi scumpiri pentru români. Guvernul promitea o guvernare corectă, o guvernare în interesul românilor, o guvernare ce va urmări dezvoltarea şi consolidarea pieţelor, crearea de noi locuri de muncă, stimularea sectorului privat, scăderea şi simplificarea fiscalităţii, atragerea investiţiilor străine şi sprijinirea capitalului autohton, creşterea competitivităţii economice, care nu s-au dovedit a fi decât promisiuni populiste, demagogice şi existente doar pe hârtie.

Deşi românii au început de săptămâna trecută să plătească mai mult pentru o serie de produse, guvernanţii ne recomandă să ne păstrăm calmul şi să nu pierdem din vedere ceea ce s-a făcut bine. În fapt, ceea ce probabil guvernanţii doresc a ne transmite este însuşi faptul că de când domnul Ponta este şeful administraţiei publice centrale, ceea ce s-a făcut bine este inexistent pentru omul de rând. Nu ştim ce s-a realizat bine pentru firmele sau oamenii care au susţinut partidul Domniei Sale în campania minciunilor, dar pentru cetăţenii acestei ţări, fiecare zi de guvernare nu a însemnat decât noi taxe şi impozite, dispreţ şi dezinteres la problemele de zi cu zi ale cetăţenilor. În fapt, domnul premier este mult prea preocupat de apariţiile media de zi cu zi ale Domniei Sale, mai mult decât a gestiona treburile ţării.

Guvernanţii ne recomandă să nu "intrăm într-o isterie a scumpirilor", pentru că acestea "nu sunt dramatice". Astfel, de săptămâna trecută, românii plătesc mai mult pentru o serie de produse, fie că vorbim despre acciza la combustibil, care va însemna un preţ mai mare cu 0,41 de lei pentru litrul de carburant de la pompă, fie că vorbim despre o nouă creştere cu 2% a preţului plătit de consumatorii casnici pentru gazele naturale, cu toate acestea guvernanţii recomandându-ne să ne păstrăm calmul. Se pare că nu contează pentru guvernanţii noştri că această creştere a carburantului, la care se adaugă şi TVA pentru fiecare litru de carburant, a plasat România în primele zece ţări europene din punct de vedere al preţului la carburant. Nu acelaşi lucru putem spune şi despre salariul minim pe economie. Şi aşa cum deja ne-au obişnuit, guvernanţii, în frunte cu domnul premier Ponta, nu ne-au putut explica unde vor merge banii colectaţi în urma creşterii accizei.

Dacă domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta informa că banii din acciză merg către autostrăzi, doamna Firea declara că banii din acciză merg către MDRT, fiind distribuiţi apoi în funcţie de interesele politice ale momentului, în urma deciziilor din cadrul "comisiilor politice", primarilor, că doar urmează alegeri, iar la final, domnişoara proaspăt-uns ministru al finanţelor ne informează că banii din acciză merg către salarii şi pensii, altfel România având o mare problemă cu plata acestora. În aceste condiţii, dacă românii mai aveau o urmă de îndoială cu privire la ignoranţa şi dezinteresul manifestat de guvernanţii noştri cu privire la binele comun, aceasta a fost spulberată în negura vremii.

Doar domnul premier crede că această ţară poate fi guvernată de la televizor. Pentru domnul premier a guverna coincide cu faptul de a se afla într-o veşnică campanie electorală. Domnule premier, din păcate, cetăţenii devin dezinteresaţi de politică mai mult pe zi ce trece, din cauza proastei guvernări, dar nu sunt dezinteresaţi cu privire la viitorul copiilor lor.

Domnul Ion Cupă:

"Eliberarea titlurilor de proprietate - primii 25 de ani"

Legătura puternică dintre român şi pământul strămoşesc este una multimilenară. S-au dus lupte crâncene cu diverşi cotropitori, dar şi cu anumite structuri care au încercat să-l deposedeze de cel mai trainic bun al său: pământul.

Perioada nefastă din a doua jumătate a secolului trecut a însemnat o nouă ruptură şi o nouă acutizare a acestei problematici. Redobândirea pământului, dar şi a altor drepturi a fost suflul şi imboldul care l-au călăuzit pe luptătorii Revoluţiei din 1989.

În 1990 debutează un proces care s-a dovedit foarte anevoios, presărat cu foarte multe obstacole şi care a generat foarte multe litigii. Este vorba de punerea în posesie a titularilor de terenuri.

S-au emis numeroase legi, s-au adus destule modificări la acestea, problema spinoasă fiind că după aproape 25 de ani nu s-a putut finaliza această corvoadă. Interpretarea şi aplicarea greşită a legilor, reaua voinţă, trenarea punerii în posesie şi lipsa specialiştilor în cadastru şi topografie sunt doar câteva dintre motivele care au dus la această stare de fapt. Fiecare din motivele enumerate anterior au dus la blocarea autorităţilor locale şi judeţene printr-un număr imens de petiţii şi reclamaţii (numai în judeţul Gorj în anul 2013 au fost aproximativ 2000), dar şi a instanţelor de judecată.

De altfel, marea majoritate a problematicilor ridicate la audienţele de la cabinetele parlamentare de către cetăţenii pe care îi reprezint din Colegiul 1, judeţul Gorj, au ca obiect probleme legate de procesul de restituire a proprietăţilor şi alte probleme conexe acestuia.

Liberalismul a pus întotdeauna la loc de preţ noţiunea de proprietate pe care o consideră, de altfel, forma esenţială de manifestare a libertăţii. Proprietatea şi libera iniţiativă sunt ingredientele minim necesare pentru susţinerea ideii de dezvoltare economică sustenabilă.

Este imperios necesară finalizarea cât mai rapidă, în spiritul şi norma legii, a procesului de eliberare a titlurilor de proprietate. Această suspendare a eliberării titlurilor pentru întocmirea situaţiilor centralizatoare la nivel local trebuie încheiată la sfârşitul celor 180 de zile prevăzute în actele normative.

Un sistem al proprietăţii bine definit şi delimitat, cu cât mai puţine litigii reprezintă premisa principală pentru o dezvoltare economică şi socială durabilă, dar şi pentru atingerea unei armonii în comunităţile locale.

Domnul George Ionescu:

"Ziua Mondială a Sănătăţii"

În fiecare an, pe data de 7 aprilie, este celebrată Ziua Mondială a Sănătăţii, care marchează înfiinţarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) în anul 1948. Organizaţia Mondială a Sănătăţii este o organizaţie internaţională cu rolul de a păstra şi a coordona situaţia sănătăţii populaţiilor pe glob.

Prima dată această zi a fost celebrată începând cu anul 1950, România fiind una dintre primele ţării care a pus în practică recomandarea ONU.

În ţara noastră, în acest an, evenimentul se realizează sub sloganul "Entităţi mici, pericol mare!" şi este coordonat de Ministerul Sănătăţii prin Institutul Naţional de Sănătate Publică.

În fiecare an se desfăşoară diferite evenimente şi activităţi de informare şi educare a populaţiei prin publicarea de articole în presa scrisă, emisiuni tv/radio, organizarea de seminarii, distribuirea de materiale informative ş.a.

Tema campaniei din acest an o reprezintă vectorii şi bolile transmise prin aceştia. Vectorii sunt entităţi de dimensiuni mici, ţânţari, muşte, gândaci etc., care pot transmite boli de la o persoană la alta sau dintr-un loc în altul. Această campanie are rolul de a trage un semnal de alarmă cu privire la importanţa bolilor pe care aceştia le pot transmite, cum ar fi: malaria, infecţia cu virusul West Nile, febrele hemoragice ş.a.

În România, în anul 2011, au fost înregistrate 40 cazuri de malarie, aceasta fiind considerată cu cea mai mare rată de mortalitate, iar în 2012 au fost semnalate 32 cazuri confirmate, toate de import.

Din păcate, constatăm că nu foarte mulţi conştientizează importanţa acestor boli, deşi cercetările şi statisticile ne dovedesc că acesta este un aspect căruia ar trebui să-i acordăm mai multă importanţă.

Această zi nu trebuie să treacă neobservată, fiind ziua în care sărbătorim lucrul cel mai de preţ pentru viaţa noastră, sănătatea.

Doamna Maria Dragomir:

"Românii se întreabă şi ne întreabă: «Nouă ce ne-a adus integrarea europeană?!»"

Trebuie să precizez de la bun început că sunt unul dintre oamenii cei mai convinşi de avantajele integrării europene a României. Atât din necesităţile de dezvoltare pentru o evoluţie reală către o zonă bine aşezată din punct de vedere economic şi cultural, dar şi pentru liniştea noastră şi a copiilor noştri în contextul atât de dificil al actualelor realităţi geopolitice.

Privind la ceea ce se întâmplă în ultima perioadă în Ucraina, realizăm că românii stau liniştiţi şi nu au mai pus în practică celebrul proverb al unor vremuri trecute: "când se strănută la Moscova, se răceşte la Bucureşti". Prin Uniunea Europeană, prin NATO, România este o ţară care poate sta liniştită în aceste vremuri tulburi. Şi din acest punct de vedere, se confirmă că toate acţiunile de integrare în lumea civilizată a unei Românii care a avut mult de suferit, prin înapoiere, o lungă perioadă a istoriei sale reprezintă un avantaj incontestabil.

Cu toate acestea, însă, atât în calitatea mea de om care trăieşte printre oamenii obişnuiţi, dar şi prin desele incursiuni pe care le fac ca parlamentar în diferitele localităţi, inclusiv sau mai ales în mediul rural, constat că oamenii au ajuns să se izbească de nişte realităţi deosebit de dificile, iar din experienţele nu prea fericite apar şi foarte multe semne de întrebare. Una dintre întrebările repetate pe care le-am întâlnit, mai ales în ultima vreme, se poate rezuma la aceasta: "Până la urmă, nouă ce ne-a adus integrarea asta europeană?!". Firesc, am adresat la rândul meu această întrebare oamenilor pentru a vedea care sunt punctele lor de vedere, cum resimt ei integrarea europeană. Iar constatările nu au fost, din păcate, prea optimiste, mulţi, foarte mulţi dintre cetăţenii cu care am dialogat având puncte de vedere critice, constatări care nu sunt în beneficiul intereselor lor, până la urmă, acesta fiind obiectivul fiecărui om în orice ţară civilizată.

De exemplu, din punctul de vedere al multor primari de comune, satul românesc a fost cel mai lovit de modul în care s-a realizat integrarea europeană a României. Pornind de la negocierile improprii, fără o gândire în beneficiul satului românesc, s-au acceptat o serie de condiţii care blochează evoluţia economică şi potenţialul de dezvoltare al satului românesc şi al ţăranului din România.

Sunt constatările oamenilor care au ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea valorifica rodul pământului, de a nu mai putea ieşi pe piaţă cu produsele tradiţionale ale satului românesc - de la ouă şi găini, la lapte şi brânzeturi şi toate cele care reprezentau punctul de atracţie pentru orice orăşean, atunci când intra în contact cu satul românesc. Ţăranii nu mai au voie să vândă nimic, iar condiţiile tot mai dificile pe care le întâmpină ultimii întreprinzători care mai au puterea de a ajunge la piaţă, îi îndepărtează şi pe aceştia din sistem. Pe bună dreptate se întreabă şi ne întreabă: "Dar ce au ouăle noastre pe care le-am vândut atâţia ani fără niciun fel de problemă?... Dar ce are laptele nostru de nu mai putem să-l ducem la piaţă, când au crescut atâtea generaţii sănătoase cu laptele vacilor noastre?!..."

Într-adevăr, constatăm că modul în care s-a negociat integrarea europeană nu a urmărit în primul rând interesele românilor, ci mai mult ale celor care ne-au primit, dar în ce condiţii? Să nu uităm că printre elementele care ne-au fost solicitate au fost aşa-zisele privatizări, când am cedat rând pe rând petrolul, siderurgia, băncile, cimentul, toate zonele prin care constituiam un real interes pe piaţa mondială şi pe care le-am pierdut în numele acestei integrări. Şi ce ne reamintesc oamenii? "Când s-au văzut cu sacii în căruţă şi ne-au luat totul, au început să ne pună din nou alte condiţii, astfel că integrarea Schengen - deşi s-au îndeplinit toate condiţiile stabilite - se amână fără niciun fel de perspectivă pentru noi!". Această sfidare este resimţită negativ de foarte mulţi români!... Ca să nu mai vorbim, în subiectul băncilor, că atât oamenii simpli, dar mai ales societăţile comerciale, IMM-urile se văd în situaţia de a nu mai putea să-şi propună acţiuni de dezvoltare, atâta timp cât băncile îi umilesc, ele având garantate afacerile cu... statul român. Cel mai bun şi mai sigur client, acţiune care distruge perspectivele dezvoltării economiei naţionale.

Ce a mai pierdut România prin această integrare? Păi, aproape 4 milioane de oameni, în general, cei mai buni specialişti, oameni de valoare, de calitate care nu au uşurat de asistenţă socială România, cum s-a vehiculat în mod fals, ci au umplut găurile profesionale din Vest şi au întinerit populaţia acelor ţări. Aceasta este realitatea şi cine nu vrea să o recunoască, nu gândeşte în beneficiul naţional!

Desigur, unii dintre dumneavoastră mă vor întreba: "Şi ce le-ai răspuns acestor oameni?" Păi, în primul rând, că soluţiile se găsesc aici, în Parlamentul României, unde o clasă politică românească trebuie să gândească în beneficiul României, al românilor! Trebuie adoptate de urgenţă măsuri în beneficiul economic al întreprinzătorilor români, al perspectivelor de dezvoltare pentru România! Clasa politică trebuie să adopte acele măsuri menite a realiza o protecţie reală a economiei naţionale, a spiritului naţional, a oamenilor care locuiesc în această ţară! Trebuie să demarăm ample proiecte în această perspectivă, pentru că sunt sigură că şi dumneavoastră, atunci când staţi de vorbă cu oamenii, primiţi aceleaşi întrebări. Să nu fim ipocriţi, să fim cinstiţi cu noi înşine şi cu ţara noastră care are nevoie de acţiunile unor politicieni conştienţi de necesitatea promovării intereselor naţionale! Pentru că, vă asigur, oamenii se vor întreba în continuare şi cu siguranţă din ce în ce mai hotărât: "Şi, până la urmă, nouă ce ne-a adus integrarea asta europeană?!"...

Doamna Manuela Mitrea:

"Sprijinirea pensionarilor, un act de normalitate!"

Invocând criza economică, Guvernul de dreapta a luat unele măsuri de austeritate îndreptate împotriva propriilor cetăţeni, tăind salarii, calculând şi reţinând ilegal CASS la pensii.

Aceste măsuri aberante au fost reparate de către Guvernul social-democrat, care, în etape, a readus salariile la valoarea de dinaintea tăierilor şi a restituit pensionarilor sumele reţinute ilegal la CASS. De asemenea, pensiile au fost majorate cu rata inflaţiei, lucru care nu s-a mai întâmplat de ani buni, măsura urmând a fi păstrată şi pentru anul 2014 şi nu numai.

O altă iniţiativă menită să vină în sprijinul persoanelor vârstnice este aplicarea indicelui just de corecţie şi suplimentarea punctajelor în cazul persoanelor care s-au pensionat după 1 ianuarie 2011. Astfel, din luna martie, peste 230.000 de pensionari beneficiază de pensii mai mari.

Sigur, măsurile Guvernului social-democrat au rolul unor reparaţii morale, pentru că, din păcate, în România nici pensiile şi nici salariile nu pot fi numite decente, fiind cele mai mici din Uniunea Europeană.

În acest moment, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice lucrează împreună cu Banca Mondială la elaborarea Strategiei Naţionale privind Persoanele Vârstnice şi Îmbătrânirea Activă. Obiectivele acestei strategii sunt schimbarea mentalităţii populaţiei şi a decidenţilor politici privind abordarea, în principal din perspectivă pasivă şi de viaţă asistată a vârstnicilor, promovarea unui stil de viaţă sănătos şi activ după retragerea de pe piaţa muncii şi recunoaşterea rolului în societate al persoanelor vârstnice, precum şi avantajele promovării şi dezvoltării aşa-numitei "silver economy".

Sprijinirea pensionarilor este un act de normalitate şi avem datoria morală de a le oferi părinţilor şi bunicilor noştri o bătrâneţe liniştită!

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Cum ne aşteptam... inevitabilul s-a produs"

Aşa cum spuneam şi într-una dintre declaraţiile politice susţinute în plenul Camerei Deputaţilor, care făcea referire la războiul dintre premier şi preşedintele României, se pare că inevitabilul s-a produs, iar disputele au reapărut odată cu 1 aprilie, acestea remarcându-se prin afirmaţii dure, întemeiate sau nu, adresate fie direct, fie prin intermediul mass-media sau al reţelelor de socializare, scoţând la iveală atitudini care nu stârnesc neapărat admiraţia poporului faţă de cele două personalităţi.

Părerile privitoare la majorarea accizei cu 7 eurocenţi sunt, bineînţeles, împărţite. De o parte, susţinătorii care salută creşterea preţului la carburanţi, văzând-o drept o importantă modalitate prin care vom reuşi atingerea obiectivelor fiscale pentru anul 2014, care presupun un deficit bugetar de 2,2% din PIB, şi, de cealaltă parte, cei care nu concep majorarea accizei, percepând-o drept un atac la adresa şoferilor care vor fi nevoiţi să scoată din buzunar cu aproximativ 80-100 lei mai mult în fiecare lună. Făcând însă o retrospectivă a preţului pentru combustibili, observăm, de fapt, că o creştere cu 40 de bani pe litru nu se poate compara cu evoluţiile din perioada cuprinsă între luna ianuarie a anului 2009 şi luna ianuarie a anului 2012, când motorina s-a scumpit cu 90%, iar benzina cu 70%.

Este adevărat că aceste preţuri s-au modificat în direcţia precizată anterior ca urmare a aplicării graficului de creştere a accizelor la carburanţi, care a fost convenit prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, însă şi majorarea accizei a fost amintită în cadrul înţelegerii cu FMI, care deja a atras atenţia asupra deciziei de restituire către anumiţi transportatori a unei fracţiuni reprezentând 4 eurocenţi, susţinând că este necesară implementarea altor măsuri care să compenseze respectiva rambursare şi care să asigure atingerea obiectivelor asumate pentru 2014.

Nu consider că este de neglijat faptul că acciza va influenţa creşterea cheltuielilor românului de rând, dar acest lucru nu ar trebui să reprezinte "paravanul" în "lupta" dintre premierul Victor Ponta şi preşedintele Traian Băsescu. Cu siguranţă, cei care vor avea de suferit sunt consumatorii, care îşi vor permite sau nu să plătească mai mulţi bani pentru acelaşi consum de carburanţi ca şi până la 1 aprilie, ceea ce s-ar putea reflecta în reducerea vânzărilor de benzină şi motorină şi în creşterea tuturor preţurilor.

Nu se cade însă ca acest lucru să fie folosit doar pentru lupta politică în acest an electoral. Ar fi fost mult mai bine ca principalii "actori" politici să găsească împreună cele mai bune soluţii, astfel încât să avem autostrăzi fără a apăsa şi mai mult pe populaţia şi aşa destul de săracă, ca să nu mai asistăm la "suferinţe inutile pentru economie şi pentru populaţie".

Cum ne-am obişnuit deja, mitingurile şi protestele au devenit o practică normală în ţara noastră în momentul în care ne considerăm nedreptăţiţi. Aşa s-a întâmplat şi în cazul de faţă, cetăţenii servind drept "înaintaşi" în războiul politic al conducătorilor statului. Principala problemă care trebuie să ne preocupe cu adevărat şi care ar putea avea de asemenea efecte negative asupra tuturor este reprezentată de modul în care vor fi gestionate veniturile din majorarea accizei, dar şi destinaţia acestora.

Deşi în luna februarie reprezentanţii Rompetrol şi ai Petrom estimau scăderea vânzărilor de benzină şi motorină de care aminteam cu l%-3%, în primele trei luni de la aplicarea modificărilor, se pare că gigantul petrolier OMV a luat o decizie care susţine consumatorii din România, şi anume reducerea preţului pentru combustibil. Însă, cum evoluţiile preţurilor, dar şi strategiile aplicate momentan de către companiile petroliere sunt imprevizibile, nu putem avea siguranţa că respectiva măsură va produce efecte în favoarea cetăţenilor pe termen lung.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Campanie electorală pe seama alocaţiei pentru copii"

Subiectul privind majorarea alocaţiei pentru copii a fost intens dezbătut, fără a se ajunge la o decizie care să favorizeze cea mai inocentă categorie a populaţiei. "Situaţia sumelor acordate lunar de către stat copiilor ar trebui să fie o prioritate pentru oricare dintre noi, cei care îi reprezentăm, însă în aceste zile am constatat cu dezamăgire că mulţi actori de pe scena politică sunt interesaţi doar de atingerea propriilor obiective, fiind dispuşi să apeleze la tot felul de tertipuri, pe care probabil le consideră cheia pentru un succes răsunător."

Fac aici referire la iniţiativa senatorilor PNL depusă în cursul săptămânii trecute şi care propune creşterea indemnizaţiei de la 42 de lei la 200 de lei lunar, afirmând faptul că măsura este una absolut necesară. Susţin acest lucru, personal am semnalat, în nenumărate rânduri şi sub diverse forme, faptul că sumele acordate lunar pentru copii sunt foarte mici în raport cu nevoile lor reale. Aceste iniţiative ar trebui să pornească doar de la realitatea dureroasă pe care o observăm cu toţii, scopul să fie acela de a îmbunătăţi situaţia oamenilor, de a-i ajuta şi nu de a-i manipula prin demersuri populiste. Consider că astfel de acţiuni electorale nu ar trebui să-şi pună amprenta asupra acestei categorii a societăţii, şi anume copiii, lucru pe care încearcă de fapt să îl facă acum senatorii PNL.

Ştim cu toţii că în decursul anului trecut, Senatul a respins o iniţiativă care propunea exact acelaşi lucru, creşterea alocaţiei la 200 de lei, decizia acestora fiind susţinută şi de ministrul muncii din perioada respectivă, care afirma că nu există nicio posibilitate de majorare a sumelor oferite lunar pentru copii, invocând lipsa fondurilor la bugetul de stat, scuză pe care o auzim de fiecare dată când vine vorba de alocarea banilor pentru acoperirea diferitelor lipsuri. Ba chiar mai mult, atunci s-a ridicat şi problema acordării diferenţiat a indemnizaţiei în funcţie de veniturile fiecărei familii.

Un nou an electoral a dat naştere, cum era de aşteptat, unor noi acţiuni populiste, care la suprafaţă expun preocuparea pentru copiii din România, însă în interior ascund interese personale. Dacă intenţia este cu adevărat aceea de care iniţiatorii proiectului încearcă să ne convingă, de ce în momentul în care partidul respectiv deţinea controlul Ministerului Muncii, nu s-a luat nicio măsură în acest sens? De ce stimabilii care acum doresc să pară cu adevărat interesaţi de situaţia copiilor nu şi-au impus cu tărie punctul de vedere şi atunci când doamna Câmpeanu respingea orice idee de majorare a alocaţiilor?

Să înţelegem deci că, în acea perioadă, pentru PNL nu conta atât de mult "investirea în viitorul României", pe care acum o invocă arzător pentru a-şi argumenta acţiunea?

În plus, dacă acest demers ar fi unul cu adevărat cinstit, aşa cum se doreşte a fi perceput din exterior, iar iniţiatorii proiectului ar fi preocupaţi doar de situaţia alocaţiilor copiilor din România, nu ar avea altceva de făcut decât să susţină proiectul care deja se află pe ordinea de zi a Comisiei pentru muncă de la Camera Deputaţilor şi care reglementează acelaşi obiect.

Nu se cade să profităm de pe urma unor nedreptăţi săvârşite la adresa micuţilor, ci ar trebui să îi punem pe primul loc, iar împreună să acţionăm pentru a găsi o rezolvare în favoarea lor.

Domnul Gavril Mîrza:

"Ipocrizia ca principiu călăuzitor"

Dacă omul este făcut aşa, va fi ipocrit în văzul lumii, chiar dacă, măcar o vreme, reuşeşte să-şi înfrâneze pornirile şi să mai păcălească pe cei cu care are de a face. O regulă uşor de observat în comportamentul ipocriţilor este schimbarea de atitudine determinată de interes, la modul declarativ, desigur, căci, în realitate, nici ei, ipocriţii, nu mai pot spune ce cred cu adevărat. Ca să nu las loc de falsă înţelegere, afirm că atât cât pofta le-o cere, ipocriţii afişează o anume faţă de care năpârlesc fără scrupule dacă interesul li se schimbă. Şi am argumente solide să afirm că în politică acest lucru se vede mai clar şi cu atât mai hidos decât în alte domenii. Iar în politica românească avem de a face cu adevăraţi performeri în branşă.

Nu mă pot lăuda că aş fi în stare să ierarhizez politicienii ipocriţi într-un clasament. Sunt atât de uluitori în ceea ce spun, încât ceea ce fac rămâne fără calificative. Din acest punct de vedere, aş putea fi tentat să mă întreb, desigur, retoric, când a fost sincer un aliat care nu s-a ruşinat să trădeze o masă uriaşă a electoratului românesc, electorat care i-a acordat cu speranţă votul. Cu speranţă în ceea ce promitea alianţa în care era parte. Spunea adevărul atunci când afişa amiciţie, comuniune de idei şi idealuri, adversitate făţişă, agresivă faţă de aceiaşi adversari politici, ţeluri comune inalienabile? Sau acum când declară "pus pe furat" fostul aliat. Cum de n-a băgat de seamă neschimbarea PSD-ului în raport cu anul 2004, în vremea îmbrăţişărilor publice şi a apariţiilor la diverse tribune umăr la umăr cu acest PSD "pus pe furat tare"! I-au trebuit mai bine de doi ani de la înfiinţarea USL-lui să bage de seamă că a bătut palma cu unii care n-au mai evoluat din 2004 ?Asta da perspicacitate politică!

A stat lângă nişte hoţi mai bine de doi ani fără să-i simtă? I-a simţit şi nu i-a oprit? Atunci este la fel ca ei şi n-are creditul moral să-i acuze! În aceeaşi idee se declară împotriva a ceea ce susţinea cu tărie până mai ieri. A semnat scrisoarea către FMI în care acciza pe carburanţi era susţinută, a clamat că nu renunţă la acciză nici în ruptul capului, a votat bugetul în care acciza era declarată şi luată în considerare şi acum, ca un veritabil isonar al Cotroceniului, se declară împotrivă şi încearcă s-o blocheze! Ba mai şi pretinde, la modul imperativ, scăderea CAS-ului în vară. Cum să adopţi măsurile de relaxare fiscală, între care reducerea CAS, dacă blochezi acciza?

Să privim atenţi aceste comportamente, doamnelor şi domnilor! Nu ne va fi greu să convenim asupra celor afirmate la începutul intervenţiei mele. Atâta vreme cât alianţa părea să fie cel mai potrivit vehicul în escaladarea Cotroceniului, alianţa era bună, adică, de folos, iar aliaţii, vorba lui Caragiale, "pupat toţi piaţa endependenţi". Dacă interesul n-a mai fost servit de aliaţi la cotele dorite de ipocrit, ba chiar aceştia şi-au îngăduit manifestări ale coloanei vertebrale proprii, atunci s-a făcut vizibilă o altă faţă a aceluiaşi individ. Cea care huleşte pe cei cu care se înfrăţea şi pe care astăzi îi dezavuează cu dispreţ.

Nu sunt bucuros în faţa unor atari adevăruri, sunt mâhnit de dezamăgirea celor ce au crezut în USL şi l-au votat, sunt mâhnit la gândul politicienilor respectaţi şi respectabili pe care partidul fost component al USL îi numără şi care vor fi asociaţi în conştiinţa electoratului cu ipocrizia.

Sunt în acelaşi timp încrezător în discernământul omului de rând aflat în cabina de vot cu ştampila în mână şi cu Dumnezeu deasupra!

Domnul Neculai Răţoi:

"Armată cu cai de lemn şi pistoale cu apă?"

Evenimentele petrecute de curând în Ucraina au băgat în fibrilaţie pe mulţi dintre factorii de decizie care au în responsabilitate armata. Căci nu e de colea ca, după şaptezeci de ani de pace, în care ai uitat cum arată războiul la tine acasă, acesta mai-mai că îţi bate la uşă. Şi s-a început a se da o atenţie mai mare armatei...

Armată care, până acum, a fost văzută ca o Cenuşăreasă. Armată care era considerată ca o posibilitate de chiul pe viaţă din banii statului, pe timp de pace, şi a fost tratată ca atare. S-a trecut la profesionalizarea ei, asta însemnând reducerea drastică a efectivelor militare. Abia s-a aşteptat ca armata să nu mai fie obligatorie, tineretul patriei ferindu-se de militărie de parcă ar fi fost ciumată, ca pe vremea când erau aduşi la oştire cu arcanul, nedemonstrând o mentalitate demnă de secolul XXI. Să ne uităm doar cu câtă plăcere se înrolează voluntar soldaţii în alte ţări, unde tot nu există obligativitatea serviciului militar. Trupele de elită ale altor ţări pe care le vedem şi le admirăm cu diverse ocazii sunt alcătuite din voluntari căliţi prin voia proprie, fără să fie obligaţi. Iar tineretul nostru nu mai ştie să-şi apere familia şi ţara nici măcar cu o praştie, darămite să ia o linie de ochire cu vreo armă...

Însă aceeaşi armată a fost, în mintea poporului român, şi - după cum mai era denumită - o "şcoală a vieţii". Să nu uităm că, foarte multă vreme, părinţii de fete nu îşi dădeau odraslele la măritiş decât după băieţi care făcuseră armata. Oare de ce?

Însă nici statul nu se grăbeşte să acorde mare atenţie armatei, de-a lungul timpului neglijând problema salariilor şi a dotării total necorespunzătoare, ajungându-se în popor chiar la expresii gen "armată cu cai de lemn şi pistoale cu apă". Din păcate, aceasta se dovedeşte a fi realitatea când este cazul unei confruntări serioase. In teatrele de operaţii în care armata noastră este prezentă, neadecvarea este şi ea acolo, dovadă faptul că au murit militari români. Cu o grenadă inamică de câţiva lei, nu doar că se poate distruge echipament de milioane, dar ne vin acasă tinerii în sicrie! Sunt doar câţiva cei care activează peste hotare, însă nu putem să le asigurăm condiţiile nici măcar lor, cu eterna justificare că nu sunt bani. Cum am putea face faţă unor ameninţări pe teritoriul nostru, unde frontul poate fi mult mai larg decât cel din Kandahar, de exemplu? Da, vom avea sprijinul NATO, însă până se decide acesta trec, totuşi, câteva zile, dar nu avem garanţia că putem rezista şi atât. N-avem cu cine, n-avem cu ce. În plus, muniţia de AKM nu prea e compatibilă cu cea de Ml6, deci tot noi trebuie să ne-o producem. Însă de industria noastră de armament s-a cam ales praful...

Cele întâmplate în ultima perioadă în Ucraina ne demonstrează că, atunci când eşti în zonă de graniţă, trebuie să fii pregătit oricând să te aperi. Deci, poate vom reuşi să dăm cezarului ce este al cezarului, acordând şi armatei toată atenţia pe care o merită. în caz contrar, vom avea parte doar de regrete, ca neam şi ca ţară...

Domnul Daniel Tudorache:

"Acciza la carburanţi - beneficii şi lămuriri"

Începutul lunii aprilie a fost, în mod evident, unul controversat din cauza deciziei şi utilităţii introducerii accizei la carburanţi. Vocile care nu susţin această mişcare se pot auzi peste tot, din toate părţile, neauzindu-se astfel ceea ce este mai important: beneficiile acestei decizii.

Discutăm aici despre o strângere suplimentară la buget în valoare de 2,4 miliarde de lei, în alte cuvinte 600 de milioane de euro care ar reprezenta cofinanţarea adusă de statul român, care împreună cu fondurile europene să fie utilizată pentru a finaliza tronsonul Sibiu-Piteşti. Destinaţia finală a sumelor încasate la buget ca urmare a creşterii accizei la carburanţi este una clara: investiţiile în infrastructura de care avem atâta nevoie.

Există o diferenţă uriaşă între această măsură şi atitudinea pe care Guvernul a avut-o în 2009. Aceasta constă în faptul că noi nu ne ascundem, nu minţim oamenii, chiar dacă şi acum suntem în an electoral, ci le spunem direct că această măsura de creştere a accizei este necesară, că nu a descoperit nimeni o formulă magică pentru a rezolva toate problemele cu care ţara se confruntă, că ne asumăm aceste decizii care în anul 2009 au fost complet ignorate doar din motive de campanie electorală.

Efectul atitudinii din 2009 a avut un ecou răsunător în 2010 când, ştim cu toţii, austeritatea era cuvântul de ordine în declaraţiile şi apariţiile celor de la guvernare, la momentul respectiv.

Ceea ce se face acum este evitarea unei astfel de situaţii prin comunicare şi exemplificare. Noi vrem ca oamenii să ştie unde se duc aceşti bani, vrem să realizeze importanţa acestor bani la nivel de investiţie în infrastructură.

Da, banii încasaţi la bugetul de stat în urma creşterii accizei la carburanţi vor finanţa lucrările de infrastructură, menite să uşureze viaţa fiecărui cetăţean din această ţară, să scurteze timpul de tranzit între oraşele cheie ale ţării, să evite numeroase accidente rutiere etc.

Proiectul acesta trebuie să îşi urmeze cursul în conformitate cu obiectivele pe termen lung pe care le avem stabilite pentru România. Întreg procesul va fi monitorizat îndeaproape, astfel încât toată atenţia să fie concentrată în mod pozitiv către ducerea la bun sfârşit a ceea ce ne-am propus.

Putem spune că această creştere reprezintă un demers guvernamental necesar, util dezvoltării ariei de infrastructură. Şi este absurd şi denotă o rea-voinţă gratuită să afirmi că interesele personale ale unora sau altora primează în acest caz. Este absurd să invoci astfel de motive doar pentru a te juca de-a Gică contra cu posibilităţile de viitor ale românilor. Este absurd să dezinformezi doar pentru că te afli în opoziţie sau doar pentru că eşti supărat pe guvernare.

Nu puteţi spune că această taxă este abuzivă sau nocivă, pentru că ea caută să aducă beneficii. Este cel mult un compromis, un compromis menit să aibă consecinţe pozitive atât în infrastructură, cât şi în ochii românilor care trebuie să înţeleagă şi să vadă că da, se poate!

România nu pierde "la pompă", ea câştigă!

Domnul Vasile Popeangă:

"Nu întotdeauna obraznicul mănâncă praznicul!"

Când 1-a auzit lumea pe Crin Antonescu vorbind despre revoluţia bunului-simţ, după ani şi ani în care a avut parte doar de maidanezi politici, a crezut că 1-a apucat pe Dumnezeu de-un picior. Iar dovada cea mai bună a fost că electoratul s-a înghesuit să voteze USL într-un procent nemaivăzut de multă vreme, semn că nu hinghereala politică trebuie să fie cea care conduce ţara. Însă Crin Antonescu a demonstrat votanţilor USL că de la revoluţia bunului-simţ la contrarevoluţia şmecheriei de tip Băsescu este un singur pas. Iar ca proba acestei afirmaţii să fie cât mai vizibilă, asistăm - măcar de la ruperea USL încoace - la o campanie furibundă împotriva... PSD, deşi duşmanul declarat al lui Antonescu ar fi trebuit să fie Traian Băsescu. Şi atunci, ce credibilitate poate avea încă actualul lider liberal în faţa alegătorilor, când face promisiuni pe care nu are de gând să şi le ţină?

Este surprinzător atacul din ce în ce mai împins spre extrem la adresa PSD şi a principalilor săi conducători. Că nu s-a recunoscut nici măcar o singură clipă faptul că liberalii au rupt USL, e de înţeles, s-a văzut din sondaje lipsa de încântare a electoratului faţă de acest lucru, dar s-a putut observa şi faptul că oamenii au înţeles exact cine este vinovatul, chiar dacă acesta neagă. Nu este însă ceva neobişnuit, când vrei să faci o politică înaltă, trebuie să fii obişnuit şi cu responsabilităţile, dar este greu de găsit în memorie vreun moment în care Crin Antonescu a dat dovadă de o astfel de calitate. În schimb, am văzut cu toţii cum se-adună cei care se aseamănă, fuga de răspundere aducându-l în mod natural pe Antonescu alături de Băsescu, alt personaj politic recunoscut de-o viaţă pentru acest lucru. Tocmai această iresponsabilitate 1-a făcut pe încă liberalul-şef să declare la Buzău: "L-am făcut pe Ponta prim-ministru, fără noi nici PSD şi nici Ponta nu ar fi venit la guvernare". Ei, uite că numai Dumnezeu nu se crezuse Crin Antonescu...

E bine când un partiduleţ care, alături de noi, şi-a dublat numărul de voturi, devine mândru şi vocal, zicând că el ne-a făcut mari şi puternici, noi fiind deja aşa înainte de realizarea USL... întotdeauna s-a găsit un melc care să fie antrenor pentru recordmanii mondiali la suta de metri plat, de ce nu s-ar împăuna şi Antonescu cu nişte merite inexistente, că nici aşa n-ar fi primul? "I-am adus la guvernare şi l-am tăcut pe Ponta din mai nimic ditamai prim-ministrul", mai zicea acelaşi personaj. Păi bine, măi, omule, noi suntem şi acum la guvernare şi fără voi, deci s-ar fi putut şi altfel, însă fără noi nu cred că aţi fi depăşit 10 procente din sufragiile alegătorilor, şi alea aduse de pe vremea lui Tăriceanu! Asta dacă nu v-ar fi măcelărit Băsescu cu pârghiile sale obediente din instituţiile statului şi nu aţi mai fi intrat deloc în Parlament! Iar pe Victor Ponta l-au făcut premier acelaşi electorat, convenţia din USL şi semnătura finală al lui Băsescu, la îndemnul Europei care se enervase deja de situaţie! Aşadar, nici vorbă de ce ziceţi voi în laudele voastre. În plus, a spune despre un om de calibrul lui Ponta că a fost un nimic până nu l-ai făcut tu premier, nu e doar o dovadă de grobianism, ci şi a faptului că îţi foloseşti oglinda doar când îţi îndrepţi cravata... Este mai mult decât regretabil că, în numele unor victorii electorale iluzorii, un om îşi poate pierde atât de mult din omenie. După cum este la fel de regretabil că prea puţini sunt cei care, în anturajul său fiind, nu îl trezesc pe Crin Antonescu la realitate.

Este păcat că liberalii au ajuns să aibă o astfel de conducere, care se potriveşte cu tradiţiile lor, precum usturoiul în prescure. Care dintre înaintaşii liberalilor a mai avut un astfel de comportament deviant? Şi unde se va duce Partidul Naţional Liberal cu un astfel de trend? Deja se vede în sondaje o scădere accentuată a PNL, iar rezultatele din alegerile europarlamentare vor arăta dezastruos pentru cei care acum se cred "păuni", fiind astfel necesară convocarea structurilor de conducere pentru luarea măsurilor care se impun.

Căci e limpede ca apa de izvor că şansele lui Crin Antonescu la preşedinţia României nu doar că sunt aproape zero, ci tind să devină negative, dacă s-ar putea asta! Şi că preşedintele actual al PNL a sacrificat totul pentru interesul său, chiar dacă asta a însemnat plecarea partidului de la guvernare. Dacă un partid serios acceptă asta, n-are decât: e cea mai bună cale pentru ieşirea sa din Parlament, rămânând să chibiţeze de pe margine pentru că n-a ştiut să spună un nu şefului, la momentul potrivit...

Domnul Daniel Florea:

"Ziua Mondială a Sănătăţii"

Începând cu 7 aprilie 1948, Ziua Mondială a Sănătăţii se celebrează în fiecare an pentru a marca întemeierea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pe o temă care evidenţiază un domeniu prioritar pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi reprezintă o oportunitate pentru ca toţi indivizii din orice comunitate să se implice în activităţi care pot duce la o sănătate mai bună.

În 1948, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a găzduit prima întrunire la nivel mondial dedicată sănătăţii, în cadrul căreia s-a hotărât aniversarea la 7 aprilie a Zilei Mondiale a Sănătăţii, zi care s-a marcat din 1950. OMS este o instituţie specializată a Naţiunilor Unite, fiind creată la 22 iulie 1946, cu sediul la Geneva. Această zi este folosită şi ca un punct de lansare pentru programele sau proiectele pe termen lung ale OMS.

Tema pentru anul 2014 o reprezintă bolile transmise prin vectori, scopul campaniei fiind de a sensibiliza populaţia, profesioniştii din domeniul sănătăţii şi autorităţile publice în privinţa ameninţării pe care o reprezintă vectorii şi bolile transmise prin aceştia şi stimularea familiilor şi comunităţilor pentru a acţiona şi a se proteja. Deoarece bolile transmise prin vectori încep să se răspândească dincolo de graniţele tradiţionale, acţiunile întreprinse trebuie să fie extinse şi în afara ţărilor în care aceste boli apar în prezent.

Vectorii sunt entităţi mici (ţânţarii, muştele, gândacii, căpuşele, melcii de apă dulce) care pot transmite boli de la o persoană la alta şi dintr-un loc în altul. Aceştia ne pot pune sănătatea în pericol atât acasă, cât şi atunci când călătorim. Bolile transmise prin vectori sunt afecţiuni cauzate de aceşti agenţi patogeni în populaţiile umane.

Potrivit OMS, bolile transmise prin vectori sunt răspunzătoare pentru 17% din povara globală estimată pentru toate bolile infecţioase. Boala transmisă prin vectori cu cea mai mare mortalitate, malaria, a cauzat în 2010 aproximativ 660.000 de decese.

În România, în anul 2011, s-au înregistrat 40 de cazuri de malarie, iar în 2012 au fost notificate 32 cazuri confirmate, toate de import.

Campania organizată de Ziua Mondială a Sănătăţii în ţara noastră este coordonată de Ministerul Sănătăţii prin Institutul Naţional de Sănătate Publică şi are sloganul: "Entităţi mici, pericol mare!"

Sănătatea este şi va fi una dintre priorităţile guvernului actual alături de învăţământ, protecţie socială şi combaterea sărăciei, apreciind şi susţinând astfel toate programele de informare şi prevenţie în acest domeniu.

Consider că România are nevoie de mult mai multe programe de informare şi prevenire, iar faptul că de multe ori nenorocirile ce se întâmplă în ţara noastră au la bază necunoaşterea şi slaba informare, am încredere că împreună trebuie să încurajăm toate organismele guvernamentale şi neguvernamentale să implementeze mai multe programe de informare şi prevenţie.

Domnul Daniel Florea:

"Fondurile europene, o prioritate a Guvernului României"

Este binecunoscut faptul că pentru fostul Guvern PDL absorbţia fondurilor europene a fost o problemă de-a dreptul spinoasă pe care nu a reuşit şi nu a ştiut să o gestioneze şi să o rezolve, menţinută şi de slaba comunicare publică şi privată şi de lipsa transparenţei dovedite pe parcursul întregului proces decizional.

Ţara noastră era pe ultimul loc la capitolul absorbţie de fonduri europene în cadrul perioadei de programare 2007-2013, cu un procent de 12%, iar grupul de experţi ai Societăţii Academice Române (SAR) prognozează că "ţara noastră riscă să piardă o sumă substanţială de fonduri din cauza gestiunii deficitare din primii ani" se arată în Raportul anual de analiză şi prognoză - România 2014.

În perioada 2007-2013, România a plătit către bugetul UE 9,2 miliarde euro, dar a primit prin intermediul tuturor tipurilor de fonduri nerambursabile peste 21 miliarde euro. Fondurile structurale şi de coeziune care ar fi putut fi folosite în mod real pentru a susţine dezvoltarea socioeconomică pe termen scurt, mediu şi lung reprezintă sub 6 miliarde euro pentru toată perioada 2007-2013, deci sub un miliard euro pe an până în 2012 şi 2013 când, însumat, s-a atras suma de 4 miliarde euro.

România a reuşit sub actualul Guvern să crească rata absorbţiei fondurilor structurale şi de coeziune de la 6,3% la 33,7%, ceea ce reflectă o politică axată spre creştere economică şi o viziune responsabilă asupra viitorului ţării. Pentru anul acesta şi anii următori trebuie să avem ţinte realiste, dar cel puţin la fel de ambiţioase.

Fondurile europene nu înseamnă doar bani, înseamnă spitale, înseamnă şcoli, drumuri, înseamnă o agricultură modernă, înseamnă apă, canalizare şi electricitate în satele noastre, înseamnă scăderea şomajului, astfel că, pentru perioada 2014-2020, sistemul de implementare si de accesare a fondurilor europene va fi mult mai eficient, datorită simplificării structurii instituţionale. Astfel, se facilitează şi accesul beneficiarilor la aceşti bani.

Consider că este o prioritate în cursul mandatului pe care îl avem să susţinem şi să adoptăm toate iniţiativele ce vor privi armonizarea procedurilor de accesare a fondurilor europene cu normele promovate de Comisia Europeană.

Domnul Iriza Scarlat:

"Băsescu se vrea premier"

Ultima găselniţă a preşedintelui Traian Băsescu este oferta de a rămâne, după terminarea mandatului său, premier cu contract pe un an de zile. Aceasta a fost lansată în direct la una din televiziunile agreate, săptămâna trecută.

Cu alte cuvinte, Domnia Sa ne-a adus la cunoştinţă că, în ideea în care cineva l-ar ruga să pună ţara "pe şine", nu l-ar lăsa sufletul să ne lase baltă. A întărit cele spuse, subliniind că nu este în vârstă pentru un astfel de proiect şi că are cunoştinţele şi determinarea necesare pentru a-l duce la bun sfârşit. Mai mult, el se declară în stare să lucreze cu oricine, în afară de actualul premier Victor Ponta.

Tabloul pe care ni-l creionează cuprinde o acţiune de curăţenie a tuturor instituţiilor statului pe care le conduce de atâta amar de vreme. Preşedintele se vrea peste noapte un erou care salvează ţara, la a cărei îngropare a contribuit într-o mare măsură. Băsescu găseşte că ar fi extraordinar de bun în această funcţie. Peisajul descris ar urma să fie întregit de umilul său colaborator, Emil Boc, care s-ar încadra perfect la... Cotroceni.

Propunerea nu este altceva decât modul prin care preşedintele vrea să îşi hrănească setea de putere, de care este atât de dependent. După zece ani în care a condus ţara după bunul plac, Băsescu mai vrea încă o rundă la butoane, crezând probabil că mai poate distruge ceva. Aberanta idee pare să prindă contur şi în minţile susţinătorilor apropiaţi din rândul Partidului Mişcarea Populară. Formaţiunea politică în cauză a declarat în nenumărate rânduri că acesta este unul dintre principalele sale obiective pentru viitorul apropiat.

Scenariul apocaliptic trebuie privit cu maximă seriozitate de clasa politică românească aflată de cealaltă parte a baricadei, şi nu în ultimul rând de cetăţenii cărora li se cer voturile la fiecare tur de scrutin. Nu putem permite să fim înşelaţi încă o dată, desemnarea lui Băsescu în fruntea Guvernului fiind echivalentă cu un adevărat colaps.

Domnul Marian Enache:

"Tinerii fermieri - coloana vertebrală a agriculturii româneşti"

Declaraţia politică se referă la situaţia tinerilor fermieri din România, la piedicile cu care se confruntă, măsurile ce sunt luate în prezent în vederea sprijinirii acestora, cât şi măsurile ce ar putea fi luate în viitor.

România este o ţară care se bucură de un potenţial important de dezvoltare care, însă, nu este suficient valorificat. Cu o suprafaţă totală de 238 mii km² şi o populaţie de 19,041 milioane de locuitori, România este, ca mărime, cel de-al doilea nou stat membru al UE după Polonia. Ea reprezintă 6% din suprafaţa totală a Uniunii Europene şi 4% din populaţia acesteia. În ceea ce priveşte resursele de teren, resurse umane şi apă, România se află printre statele europene care se bucură de o bună înzestrare, având toate avantajele necesare unei dezvoltări semnificative în ceea ce priveşte agricultura.

Zonele rurale dispun de un potenţial substanţial de creştere, acestea acoperind 87,1% din teritoriul ţării, cuprinzând 45,5% din populaţie. Restul populaţiei aparţine în procent de 43,9% regiunii intermediare şi 10,6% zonei urbane. Conform Studiului Comisiei Naţionale de Prognoză 2011, contribuţia agriculturii la PIB a fost întotdeauna ridicată, valoarea adăugată brută a agriculturii reprezentând 6,5% din totalul VAB. Însă, această valoare rămâne scăzută datorită resurselor neutilizate. Îmbătrânirea forţei de muncă active din agricultură este o problemă cu care se confruntă întreaga Uniune Europeană, România nefiind o excepţie. Tinerii fermieri necesită stimulare pentru a se instala în mediul rural şi pentru a porni o afacere în agricultură, însă în calea acestui lucru se află multe piedici:

• În primul rând, trebuie făcută o referire la sărăcia din zonele rurale. Aproximativ 70% din populaţia săracă a României trăieşte în aceste zone.
• Suprafaţa agricolă neutilizată; aproximativ 953 mii ha în repaus şi 896 mii ha care nu au îndeplinit condiţiile de a putea fi considerate exploataţii agricole.
• Investitorii străini şi politicile de piaţă liberă impuse de către Uniunea Europeană şi de statul român(în ultimul deceniu, circa un milion de hectare de teren românesc au fost cumpărate de către companii străine).
• Lipsa pregătirii în domeniul agricol; doar 2,5% din fermieri (şefi de exploataţii) au o educaţie de bază sau completă în domeniul agricol, iar majoritatea deţine doar experienţă practică în acest domeniu.
• Dotarea tehnică; parcul de maşini agricole din România rămâne încă deficitar, lucru ce creează un decalaj destul de ridicat între aceasta şi alte state membre ale Uniunii Europene.
• Politica fiscală; un agricultor român datorează statului următoarele taxe: taxa pentru a-i fi atestată calitatea de producător, contribuţia pentru asigurări sociale, contribuţia de 5,5% pentru asigurări de sănătate şi impozitul din norma de venit de 16%.
• Lipsa dorinţei tinerilor de a avea acest stil de viaţă.

Cu toate acestea, pentru perioada de programare 2014-2020, prin intermediul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, România va avea la dispoziţie fonduri europene de 8,15 miliarde de euro. Acest program va fi structurat pe 12 măsuri, dintre care doar câteva vor avea alocări mai importante. Măsurile sunt: investiţii în active fizice pentru modernizarea fermelor, unităţilor de procesare şi a infrastructurii; dezvoltarea exploataţiilor şi a întreprinderilor pentru instalarea tinerilor fermieri, start-up, microîntreprinderi şi întreprinderi mici nonagricole; servicii de bază şi reînnoirea satelor; transfer de cunoştinţe şi acţiuni de informare; împădurirea şi crearea de perdele forestiere; agromediu şi climă; agricultura ecologică; delimitarea zonelor confruntate cu constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice; cooperare; gestionarea riscurilor; LEADER - Mobilizarea comunităţilor locale în dezvoltare, asistenţă tehnică, inclusiv reţeaua de dezvoltare rurală.

În cadrul Măsurii 2, şi anume dezvoltarea exploataţiilor şi a întreprinderilor pentru instalarea tinerilor fermieri, start-up, microîntreprinderi şi întreprinderi mici nonagricole, a fost alocată o sumă de 1,032 miliarde de euro, iar înfiinţarea întreprinderilor pentru tinerii fermieri va primi un sprijin de 619 milioane de euro, comparativ cu perioada 2007-2013, pe parcursul căreia s-au alocat 320 de milioane de euro. Tinerii vor beneficia de câte o sumă de 70.000 de euro, terenuri gratuite pentru a-şi construi case şi subvenţii cu 25% mai mari pe suprafaţă faţă de ceilalţi fermieri.

Deşi paşii făcuţi pentru a veni în sprijinul tinerilor fermieri nu sunt de ignorat, o atenţie mai mare ar trebui acordată tinerilor fermieri. Pericolul iminent este că tinerii vor părăsi zonele rurale pentru a căuta o viaţă mai comodă. Obiectivul ar trebui să vizeze ponderea tinerilor capi de exploataţii agricole ce ar trebui să înregistreze creşteri în continuare, lucru ce va genera continuitatea acestui sector. Măsurile de stimulare a activităţii tinerilor fermieri trebuie să le asigure acestora posibilitatea de a oferi produse populaţiei în regim competitiv faţă de produsele importate.

Domnul Gheorghe Şimon:

"Managementul fondurilor europene"

În declaraţia mea politică doresc să subliniez importanţa unui bun management al fondurilor europene, mai ales că programul politic al Guvernului Ponta cuprinde această prioritate strategică.

Ce înseamnă un bun management al fondurilor în viziunea social-democrată? Înseamnă folosirea fondurilor existente până la sfârşitului lui 2015 şi implementarea fondurile aferente perioadei viitoare de programare, 2014-2020.

Astfel, obiectivul Guvernului este acela de a creşte absorbţia fondurilor europene prin mărirea cofinanţării pentru absorbţia fondurilor europene cu 0,5 puncte procentuale. Ţin să reamintesc că rata de absorbţie a fondurilor europene s-a mărit de peste patru ori în aproximativ un an şi jumătate şi au fost deblocate toate programele cu fonduri europene suspendate din cauza fraudelor din perioada guvernării PDL. În mai 2012, rata de absorbţie era undeva la 8%, procent la care s-a ajuns după mai bine de 5 ani. În doar un an şi jumătate am adus această rata la cca 33,6%.

În prezent, România se clasează pe primul loc în rândul tuturor statelor membre în ceea ce priveşte creşterea sumelor rambursate de Comisia Europeana în 2013. Astfel, la începutul anului 2014, Comisia Europeană a rambursat României o sumă record de peste 1,2 miliarde de euro din fondurile structurale şi de coeziune. Suma reprezintă aproape 25% din încasările din perioada 2007-2013. Într-o singură zi, 20 februarie, s-au rambursat 830 de milioane de euro fonduri europene. Apoi, pe 21 februarie, încă 304,6 milioane euro. De asemenea, la începutul lunii martie 2014, a fost transferată de către Comisia Europeană suma de 55 de milioane de euro.

Sumele rambursate de Comisia Europeană în lunile februarie şi martie se datorează măsurilor adoptate de către Guvernul României. De aceea, este nevoie ca, în perioada următoare, toate instituţiile care gestionează fonduri europene să continue eforturile pe zona implementării proiectelor şi absorbţiei fondurilor.

Evident, să nu uităm problemele care îngreunează procesul de absorbţie. În acest sens, trebuie să avem în vedere reducerea birocraţiei atunci când vorbim despre elaborarea documentaţiilor ce stau la baza proiectelor care sunt finanţate din banii publici. Nu trebuie neglijate celelalte probleme apărute, cum ar fi "deficienţele" constatate de către Ministerul Fondurilor Europene în implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU). Prin colaborarea cu societatea civilă, cu reprezentaţii ONG-urilor, toate aceste probleme pot fi remediate.

Numai prin astfel de iniţiative România poate vitaliza sectorul proiectelor europene, îşi poate atinge obiectivul major - acela de a creşte rata de absorbţie a fondurilor europene. În final, le-aş sugera colegilor de la PDL, chiar şi PNL, să facă nişte moţiuni pe tema: "Noi de ce nu am fost în stare să facem aşa?" şi să nu mai vină în plen cu tot felul de invenţii politice.

Domnul Vasile Mocanu:

"Inteligenţa românească trebuie mereu confirmată mai întâi afară?"

Una dintre problemele acute ale României, dar pe care nimeni din cei care ar trebui să fie preocupaţi nu o ia în seamă, este aceea că, pe de-o parte, inteligenţa românească migrează spre alte zări, iar pe de altă parte, cea care rămâne în ţară nu este tratată cum ar trebui. Mereu se găsesc şefi care cred că doar ei sunt posesorii inteligenţei şi adevărului absolut, dar ei, săracii, sunt puşi acolo nu pentru că năpârlesc de atâta inteligenţă şi profesionalism, ci pentru că s-au gudurat pe lângă un lider al unui partid aflat la putere.

Din fericire, inteligenţa care a mai rămas în ţară are parte de recunoaştere tot peste hotare, unul dintre locurile favorite ale românilor fiind Salonul Internaţional al Invenţiilor, Tehnicilor şi Produselor Noi de la Geneva, unde ai noştri sunt mereu în top. De exemplu, anul acesta, pentru prima dată în istoria Salonului, s-a întâmplat ca un grup de inventatori să ia a treia oară marele premiu. Iar aceştia sunt români! După cum la actuala ediţie a Salonului, cercetătorii şi inventatorii români au fost distinşi cu 17 premii speciale, 18 medalii de aur, opt medalii de argint şi patru medalii de bronz. Un rezultat la care nu reuşesc să ajungă naţiuni de renume, dar care s-au specializat mai mult în cumpărarea de inteligenţă decât de cultivarea ei.

Un moment de glorie a fost astfel şi pentru ministrul Costoiu: practic, toate cele 30 de invenţii prezente la Geneva, 24 sub auspiciile Ministerului Educaţiei Naţionale, în cadrul unui stand naţional cu o suprafaţă de 32 m², şi şase înscrise în regim independent, au fost premiate.

Deci, dacă se vrea, iată că se poate. Oare domnul Costoiu nu le-ar fi putut spune şi dânsul celor 30 de expozanţi că nu sunt bani şi pentru ei? N-ar fi putut să privească, aşa cum au făcut guvernările anterioare, cu toată detaşarea încercările inventatorilor români de a ieşi din anonimatul românesc, care a căzut peste cercetarea noastră ca o plapumă de plumb peste reactorul de la Cernobîl?

Ştim din Biblie că încă de pe vremea lui Iisus se spunea că nimeni nu e profet în ţara lui. De ce însă mereu trebuie ca recunoaşterea valorilor noastre să vină doar din exterior? Inteligenţa trebuie recunoscută mai întâi în afara ţării. Hărnicia, priceperea, la fel. Până şi resursele noastre naturale sunt privite mai bine în afară decât de posesorii lor de-o eternitate.

Oare n-ar fi timpul să ne părăsească toţi aceia care nu sunt în stare să recunoască valorile acestui neam nici dacă dau nas în nas cu ele? Pentru că recunoaşterea unei valori nu poate fi făcută decât tot de către o valoare, după cum un diamant căzut în noroi nu poate fi recunoscut decât de către un cunoscător, care nu-l va confunda cu un ciob de sticlă oarecare. Însă şi pentru asta avem nevoie de voinţă politică...

După pauză

În continuare, lucrările au fost conduse de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor. Am rugămintea să luaţi loc.

Bine v-am regăsit!

Domnul Ştirbu, bine aţi venit şi dumneavoastră. Eu am mai fost o dată astăzi, aici, ca să ştiţi.

Domnul Vlase, dacă doriţi să luaţi loc împreună cu domnul Tîlvăr. Nu am nimic împotrivă să vorbiţi, dar totuşi, în bancă, vă rog frumos.

Continuăm lucrările de azi ale Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 402 deputaţi...

Domnul Tinel, vă rog să fiţi atent.

Sunt absenţi 198, din care 65 participă la alte acţiuni parlamentare.

La punctul 4, avem Proiectul de Hotărâre privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Un cadru pentru politica privind clima şi energia în perioada 2020-2030.

Este distribuit. Aveţi observaţii? Nu sunt. Trece la votul final.

La punctul 5, de asemenea, avem un Proiect de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Nu avem observaţii. Trecem la votul final.

La punctul 6, procedurile de urgenţă, avem Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

O să am... din partea Guvernului, cine? Domnul ministru, vă rog, şi bine aţi venit în acest cadru.

Am rugămintea la Grupul liberal să ia loc.

Domnul Scutaru, vă rog să vă aşezaţi colegii în bancă, vă rog din suflet. Nu cu forţa, cu rugăminţi... Ca lider de grup, vă rog frumos, măcar atâta lucru să... În afară de faptul că criticaţi puterea, vă rog, totuşi...

Vă rog, domnul ministru.

Domnul Florin-Nicolae Jianu (ministru delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Bună dimineaţa!

În primul rând vă mulţumesc pentru invitaţia făcută. E o onoare pentru mine, ca ministru tânăr, să mă aflu astăzi în faţa dumneavoastră cu o lege extrem de importantă, poate cea mai importantă lege a mediului de afaceri.

Cred că orice ministru şi-ar dori să fie în faţa dumneavoastră pentru susţinerea acestei legi.

Nu o să am astăzi un discurs citit, ci mai degrabă o să vă spun câteva elemente pe care le consider importante şi pe care sunt conştient de faptul că fiecare dintre dumneavoastră le aveţi în vedere când veţi acorda votul dumneavoastră astăzi.

După cum spuneam, reglementările acestei legi a IMM-urilor practic transpun setul de politici europene cuprinse în Small Business Act şi toate cele 10 principii care au incidenţă asupra mediului de afaceri.

Prin introducerea acestor principii vom asista la ceea ce mediul de afaceri cere în mod constant, adică un mediu de afaceri predictibil şi prietenos.

Câteva chestiuni tehnice legate de noile reglementări ale legii. Se introduc o serie de reglementări care privesc..., spre exemplu, "testul IMM", ceea ce înseamnă că orice tip de reglementare nouă care se dă şi are incidenţă asupra IMM-urilor va avea un test de impact, şi această reglementare se va realiza sau nu în funcţie de rezultatele testului.

Există o altă reglementare care se numeşte "numărul constant" sau "one-in, one-out", o reglementare care intră, cu incidenţă asupra întreprinderilor mici şi mijlocii, va trebui să fie echilibrată de o altă reglementare care iese, aşa încât principiul să rămână constant... al reglementărilor.

Foarte important. Ceea ce înseamnă accesul la achiziţii al întreprinderilor mici şi mijlocii, o problemă de finanţare care va presupune două chestiuni. Pe de o parte, faptul că la participarea la o licitaţie un contractant va trebui să pună elemente specifice asupra subcontractorilor cu care va lucra, privind modalităţile de plată, timpii de plată ş.a.m.d., ca să nu mai asistăm la o dezechilibrare în general a întreprinderilor mici şi mijlocii care sunt subcontractanţi la contractele unor companii de anvergură şi care după aceea nu mai încasează în lanţul plăţilor plăţile care li se datorează.

O altă chestiune foarte importantă e faptul că în lege se specifică faptul că întreprinderile mici şi mijlocii vor trebui să vină cu 50% din ceea ce înseamnă condiţiile de participare la o licitaţie, tocmai pentru a asigura un tratament egal cu companiile mari şi a da accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la licitaţii ale statului sau pe fonduri europene.

Aşa cum şi primul-ministru a declarat, Guvernul actual va fi primul guvern care va aloca 0,4% din PIB, fonduri europene şi fonduri nerambursabile pentru programele destinate întreprinderilor mici şi mijlocii.

Încercăm prin această lege să aducem mai aproape reglementările Europa 2020 prin introducerea posibilităţii unor fonduri destinate întreprinderilor mici şi mijlocii, de tipul micro-granturi, micro-creditări, fonduri de cercetare-dezvoltare ş.a.m.d.

Acesta este numai un prim pas din ceea ce noi ne propunem în crearea unui ecosistem de afaceri în care şi alte programe vor veni în sprijinul întreprinderilor mici şi mijlocii.

Vă solicit astăzi votul dumneavoastră, pentru că incidenţa acestei legi nu este una punctuală, ea are conotaţii asupra a 720.000 de întreprinderi mici şi mijlocii şi a aproximativ 60% din angajaţii din România, adică 2,5 milioane de angajaţi.

Încă o dată, m-aş bucura ca toate grupurile parlamentare să susţină această lege.

Vă mulţumesc încă o dată pentru oportunitatea de a o susţine în faţa dumneavoastră. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule ministru.

Domnul Iancu, din partea Comisiei pentru industrii şi servicii, vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte, mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Avem într-adevăr în dezbatere un act normativ extrem de important care se adresează unei categorii din zona economică aflată într-un lung proces de austeritate de-a lungul celor 24 de ani.

Să sperăm că prin actul normativ propus plenului astăzi vom putea repara o greşeală istorică.

Ca atare, stimaţi colegi, Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond, în procedură de urgenţă, cu actul normativ menţionat. Aş vrea să vă spun că atât Consiliul Legislativ, Senatul, Comisia pentru afaceri europene, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia juridică, Comisia pentru administraţie publică, Comisia pentru buget, cu toţii au avizat favorabil proiectul de lege, proiect de lege care se adresează, aşa cum s-a prezentat aici prin intervenţia domnului ministru, îmbunătăţirii mediului de afaceri, prin actualizarea legislaţiei naţionale şi transpunerea unor acte normative europene în domeniu, respectiv Small Business Act for Europe şi Strategia Europa 2020.

Prin aceste modificări se introduc în corpul legii principii care, statuate prin actele europene, conduc la dezvoltarea IMM-urilor, dezvoltarea activităţii acestora. De asemenea, reglementează atribuţiile Grupului pentru evaluarea impactului economic al actelor normative asupra IMM-urilor.

De asemenea, în atribuţiile Guvernului şi ale altor autorităţi publice intră acţiuni comune pentru dezvoltarea sistemului educaţional privind dezvoltarea competenţelor antreprenoriale şi se fac precizări privind programele destinate finanţării IMM-urilor, precum şi unele completări privind implementarea acestora.

În consecinţă, în urma dezbaterilor, membrii comisiei propun plenului, în unanimitate, adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise prevăzute în Anexa nr.1, şi amendamentele respinse, prevăzute în Anexa nr.2, care fac parte integrantă din prezentul raport.

Şi, domnule preşedinte, dacă îmi permiteţi, aş vrea să propun şi timpii: două minute pentru dezbateri generale, un minut, pe articole. Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră timpii propuşi de domnul preşedinte Iancu. Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc. Au fost...

Nu-ţi funcţionează? Votăm încă o dată. Haideţi să mai încercăm o dată.

Aveţi grijă cum băgaţi cartela. Vot.

144 de voturi pentru. Au fost aprobaţi timpii de antenă.

Din partea grupurilor parlamentare.

Vă rog, domnul Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

În primul rând, o să vă rog să-mi permiteţi să-l felicit pe tânărul ministru Florin Jianu, pentru că în 3 săptămâni de mandat de la numire vine în faţa Parlamentului cu o nouă lege pentru IMM-uri, un demers care n-a mai fost făcut din 2004. Este primul lucru.

Al doilea. Sunt convins că toate grupurile parlamentare vor găsi că este o iniţiativă normală şi necesară. Este sectorul cel mai văduvit în acest interval de timp în care s-a manifestat plenar criza economică şi este sectorul pe care s-au descărcat de fiecare dată nerealizările guvernelor.

Faptul că acum vine cu o serie de iniţiative în faţa dumneavoastră, iniţiative preluate, este foarte adevărat, în mare măsură şi din legislaţia europeană, mi se pare un gest şi de bun augur, şi util, şi de susţinut.

Implementarea în România a Strategiei 2020 presupune valorificarea în mai mare măsură a potenţialului IMM-urilor pentru a crea locuri de muncă şi a realiza creşteri favorabile incluziunii sociale.

Iar acel Small Business Act de care a făcut vorbire ministrul aici cuprinde 10 principii pe care mă bucur să le regăsesc în conţinutul acestui proiect legislativ, motiv pentru care vom susţine, şi în numele grupului parlamentar asigur de acest lucru, această iniţiativă legislativă pentru că, aşa cum am amintit, mediul de afaceri are nevoie de ea. Suntem în avangarda celor... şi programul de guvernare atestă acest lucru, iar această iniţiativă legislativă promovată de Guvern nu face decât s-o dovedească o dată în plus, că suntem în avangarda celor care luptă pentru mediul de afaceri.

Sunt o serie de principii, de reguli, de alocări bugetare şi, dacă vreţi, încă o dată, şi eu subscriu, pentru că împreună cu ministrul am avut o discuţie pe această temă cu primul-ministru şi trebuie să recunosc şi rolul extrem de pozitiv al acestuia în aprobarea alocării de 0,4% din PIB pentru IMM-uri.

Este pentru prima dată când se formalizează acest lucru, deşi această prevedere exista încă din legea votată în 2004, niciodată până acum IMM-urile nu au beneficiat de susţinerea guvernamentală, aşa cum se va produce începând de după ce dumneavoastră, cu siguranţă, îndrăznesc să cred lucrul acesta, veţi vota acest proiect legislativ.

Vă mulţumesc şi vă invit pe toţi şi la dezbaterea generală, dar mai ales vă invit pe toţi ca la votul final de la ora 12 şi 30 să susţineţi acest proiect legislativ.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Cine mai doreşte din partea grupurilor?

Domnul Mironescu, vă rog.

Se pregăteşte domnul Ganţ şi nu în ultimul rând doamna Andreea Paul.

Domnul Răzvan Horia Mironescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Prezentul proiect de lege pe care îl avem în discuţie acum aduce completări importante Legii nr.346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor, în acord cu reglementările europene în materie, respectiv Small Business Act for Europe şi Strategia Europa 2020.

Se legiferează astfel principii importante, regăsite în legislaţia europeană, cum ar fi principiul "Gândiţi mai întâi la scară mică", "Principiul numărului constant de raportări" şi "Aplicarea testului IMM".

În acest sens, se arogă prerogative importante Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii denumită sau, mă rog, se introduce de asemenea sintagma de "Autoritate Centrală Responsabilă pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii" şi pentru aplicarea principiilor enunţate mai înainte, precum şi în ceea ce priveşte implementarea programelor de formare profesională şi antreprenorială enunţate la Capitolul II, Secţiunea a 6-a din lege.

O altă secţiune importantă a legii se referă la facilităţile privind posibilităţile de finanţare ale IMM-urilor prin constituirea de fonduri de contragarantare, acordarea de sprijin şi stimulente pentru crearea de locuri de muncă şi de suport, prin înfiinţarea unui fond de micro-finanţare pentru IMM-uri, precum şi a altor fonduri pentru finanţări sectoriale.

În ceea ce priveşte programele de formare profesională şi de educaţie continuă antreprenorială, în lege sunt prevăzute atribuţii şi pentru Ministerul Educaţiei Naţionale privind includerea în programa şcolară a claselor de liceu superioare a unor cursuri de educaţie antreprenorială.

Pot afirma în cunoştinţă de cauză că aceste cursuri ar fi sau vor fi foarte apreciate, având în vedere că Partidul Naţional Liberal, prin Clubul Oamenilor de Afaceri şi în parteneriat cu ONG-uri de profil, a realizat în unele unităţi de învăţământ, la clasele terminale ale liceului, programe pilot prin care elevii au fost informaţi despre avantajele, dar şi provocările activităţii de antreprenoriat, programe care au fost foarte apreciate.

Ponderea activităţilor de educaţie antreprenorială continuă, ar trebui însă să fie derulate prin autoritatea centrală responsabilă, bineînţeles, utilizând la maximum finanţările europene disponibile pe diverse axe.

Menţionăm că în acest moment pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii apar ca inactive toate programele referitoare la IMM-uri, fiind însă în derulare prin Programul Operaţional Regional Axa 4-3 de Finanţare Nerambursabilă pentru Microîntreprinderi.

Este important faptul că modificările aduse prin prezentul proiect de lege au un impact bugetar semnificativ, impact bugetar care ar putea fi considerabil diminuat printr-o alocare judicioasă şi coerentă a fondurilor europene disponibile încă prin POS CCE, precum şi prin regândirea activităţii Autorităţii de Management şi a organismului intermediar, în aşa fel încât activitatea în acest domeniu să fie sensibil debirocratizată şi să fie asigurate criterii de transparenţă de natură să încurajeze antreprenorii să aplice pentru finanţări în acest program operaţional.

Totodată, este important de semnalat că valoarea contractelor semnate pe POS CCE, aşa cum este prezentat pe site-ul Autorităţii, acoperă integral valoarea alocării europene de 2,5 miliarde de euro, în timp ce valoarea rambursărilor efective pe acest program operaţional reprezintă doar 36,4% din această sumă, ceea ce arată că în continuare sunt dificultăţi în implementarea contractelor de finanţare semnate, iar motivele care au dus la acest blocaj trebuie identificate şi eliminate pentru ciclul de finanţare viitor.

În general, problema finanţării IMM-urilor, a cărei posibilă rezolvare, chiar şi parţială, se regăseşte în prevederile actului normativ pe care îl dezbatem, este de departe una dintre cele mai mari provocări pentru mediul de afaceri.

De aceea, autoritatea centrală cu atribuţii în domeniul IMM-urilor are ca principală atribuţie aplicarea prevederilor prezentului proiect de lege în tot ceea ce priveşte constituirea de fonduri şi surse de finanţare şi cofinanţare la dispoziţia IMM-urilor.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota în favoarea acestui proiect de lege, considerându-l un instrument legislativ deosebit de util pentru întărirea IMM-urilor şi implicit a clasei mijlocii din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Vă rog, doamnă Andreea Paul, din partea Grupului Partidului Democrat Liberal.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună ziua.

Sigur că România avea obligaţia de a transpune în legislaţia românească aceste reglementări europene dedicate întreprinderilor mici şi mijlocii. Daţi-mi voie însă să vă semnalez că partea de schimbări preconizate din actul normativ nu face altceva decât să prezinte care este rolul iniţiativei europene şi a importanţei Small Business Act şi reia informaţiile deja cunoscute. Aici ar fi trebuit să aflăm ce intenţionează Guvernul român să facă prin transpunerea Small Business Act în legislaţia românească, dar nu se indică care sunt obstacolele din legislaţia românească care vor fi îndepărtate prin implementarea Small Business Act. Sunt numai abordări normative care spun, de fapt, ce ar fi trebuit să aducă prezentul act normativ.

De pildă, citez: "În virtutea principiului 3, care presupune definirea regulilor după principiul «gândiţi mai întâi la scară mică», UE şi statele membre ar trebui să elaboreze norme în conformitate cu acest principiu", dar nu le regăsim nicăieri. Ba, mai mult decât atât, la impactul acestui act normativ, la modificări normative avute în vedere, măsuri normative necesare pentru aplicarea prevederilor actului normativ, Guvernul Ponta ne spune: "nu este cazul". La fel regăsim şi impactul macroeconomic absent pe următorii patru ani şi asupra PIB-ului, şi asupra locurilor de muncă, şi asupra întreprinderilor mici şi mijlocii.

Sau un alt principiu european: "Reglementarea inteligentă trebuie să devină o realitate pentru IMM-urile europene".

Haideţi să vedem cum arată impactul macroeconomic definit de Guvernul Ponta. Citez: "IMM-urile - fiţi foarte atenţi, pentru că ridicolul formulării depăşeşte orice limită -, IMM-urile funcţionează în medii locale foarte diferite, fiind ele însele de natură foarte diversă".

Măi, oameni buni, asta înseamnă definirea unei politici publice pentru întreprinderile mici şi mijlocii? Continui: "Politicile publice care vizează nevoile IMM-urilor trebuie, prin urmare, să ţină seama pe deplin de această diversitate".

Dragi colegi, aţi citit acest proiect de lege? Daţi-mi voie să citesc. Cred că acest proiect de lege a preluat, de fapt, un act normativ redactat de doamna ministru Grapini, pentru că are greşeli gramaticale.

La punctul 2 - "Impactul asupra mediului de afaceri" - citez: "Rolul întreprinderilor mici şi mijlocii în societate va deveni din ce în ce mai important, în calitatea lor de creatoare de oportunităţi de angajare".

Oameni buni, vă rog frumos, citiţi proiectele de lege înainte să le adoptaţi, pentru că ele sunt mai necesare ca oricând.

Aşadar, nu ne spune ce măsuri sunt avute în vedere pentru sprijinirea nevoilor de finanţare şi de inovare ale întreprinderilor mici şi mijlocii, nici pentru dezvoltarea educaţiei antreprenoriale sau pentru simplificarea administrativă, deşi acestea sunt menţionate în document cu imperativul "este necesară reglementarea".

Deşi sprijinul pentru întreprinderile mici şi mijlocii este invocat de nenumărate ori, lipseşte din proiectul de act normativ tocmai impactul financiar asupra bugetului.

Şi acum să vă dau patru exemple de ţări europene care au înţeles cum să transpună această reglementare europeană a Small Business Act. De pildă, Olanda introduce piaţa antreprenorilor formată din fuziunea dintre Camera de Comerţ şi un centru de inovare. Marea Britanie introduce acceleratorul de creştere, adică un pachet multimodal de măsuri care vizează problemele cu care se confruntă întreprinderile mici şi mijlocii. Ungaria introduce proceduri mai rapide de achiziţie publică on-line, inclusiv One stop shop pentru administrare centralizată, sau Letonia, ultimul exemplu, simplifică înregistrarea angajatorilor ca plătitori de taxe şi a circulaţiei informaţiilor referitoare la înregistrarea pentru plata TVA. Se reduce considerabil, astfel, timpul înfiinţării unei noi întreprinderi şi permite plata on-line a taxelor.

Stimaţi colegi,

Vă rog frumos, citiţi proiectul de act normativ. Nu face decât să traducă în limba română principiile europene. Nu vine cu nicio schemă-suport. Impactul financiar, repet, macroeconomic, este zero. Nu se spune câte firme beneficiare sunt avute în vedere, ce scheme-suport se introduc, ce măsuri birocratice se elimină, cum introducem procedura "gândiţi mai întâi la scară mică" în reglementarea viitoarelor politici publice, câte locuri de muncă noi se creează, câte bariere administrative se elimină? Nimic. Nu încercaţi doar să bifaţi obligaţiile europene, este nevoie de această lege, repet, şi Partidul Democrat Liberal vrea să o susţină. Dar, vă rog, luaţi în calcul aceste critici constructive pe care vi le aduc şi corectaţi, vă rog frumos, erorile gramaticale moştenite în Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu vă mulţumesc.

Aţi depăşit cele două minute, dar eraţi prea avântată ca să vă întrerup.

Vă rog, domnule Ciuhodaru. Domnul Ganţ şi pe urmă domnul Ciuhodaru.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul nostru parlamentar salută iniţiativa ministerului de resort. Credem că preocuparea este legitimă, dincolo de transpunerea reglementărilor europene şi sigur că orice demers poate fi perfecţionat. Nu contestă nimeni că poate să aibă un follow-up, nişte urmări, un astfel de act normativ şi am convingerea că aşa va fi.

Totodată, suntem convinşi că a fost discutat acest proiect cu reprezentanţii din domeniu, pentru că orice reglementare pe care am face-o trebuie să ţină cont şi de practica pe care, ştiu şi eu, IMM-urile o au şi contribuţia acestora la economia României.

Credem că demersul e foarte important, pentru că urmând exemplul celei mai puternice economii europene, aceea a Germaniei, în care sectorul IMM-urilor este cel puţin la fel de important ca acela pe care îl gestionează marile concerne şi România continuă demersurile de integrare în piaţa europeană.

Sigur că e util să facem cursuri pentru antreprenoriat, dar, stimate domnule ministru, vin în faţa dumneavoastră rugându-vă să mai susţineţi un demers strâns legat de acesta, al IMM-urilor, şi anume sistemul dual de formare pe care România, după părerea mea şi a noastră, ar trebui să-l introducă după modelul economiei germane, austriece, pentru că dincolo de antreprenori, performanţă, avem nevoie de o forţă de muncă foarte bine calificată, care în momentul de faţă ne lipseşte.

De aceea, sper, domnule ministru, că veţi susţine împreună cu ceilalţi membri ai Cabinetului transpunerea în România a acestui sistem dual de formare.

În concluzie, vreau să vă spun că grupul nostru parlamentar va vota în favoarea iniţiativei dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnule Ciuhodaru, vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Noroc cu recomandările Comisiei Europene de a transpune în legislaţia românească astfel de măsuri, pentru că altfel realitatea economică românească şi evoluţia locurilor de muncă seamănă tot mai mult cu un banc de la Radio Erevan. Este adevărat că se creează un milion de locuri de muncă? Este adevărat, dar nu e vorba de un milion, ci de 100.000, şi nu se înfiinţează, ci se desfiinţează.

Sunt convins că cele 36 de noi taxe şi impozite, acciza suplimentară la combustibil, taxa pe stâlp şi pe rufe murdare vor fi tot atâtea măsuri de stimulare a IMM-urilor.

Noi vom susţine un astfel de demers legislativ dacă veţi pune şi măsuri concrete. Iar eu sper că, în înţelepciunea dumneavoastră, veţi vota şi proiectul de lege privind scăderea TVA-ului la 19%.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Árpád Márton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

E bine să avem un astfel de ghid, chiar pentru noi, legislativ, deşi aici doamna Paul are dreptate: sunt articole de lege care nu sunt articole de lege, ci declaraţii de intenţie. Totuşi, este bine să fie acolo, măcar de ne-am ţine de ele. Adică dacă introducem printr-o altă lege alte obligaţii acestor întreprinderi mici şi mijlocii, aşa cum este prevăzut în textul de lege, într-adevăr să eliminăm alte obligaţii, deci să nu le împovărăm.

E bine că ne impunem nouă să avem o activitate legislativă, doar atunci să adoptăm legi când am prospectat impactul major asupra acestor întreprinderi mici şi mijlocii al actelor noastre legislative.

E bine că ne obligă această lege să avem un astfel de demers, dar în continuare sper să ne şi ţinem de aceste obligaţii prevăzute de aceste legi. Şi voi avea două intervenţii de ordin gramatical, de fapt de punctuaţie, pentru că se regăsesc în două locuri două paranteze care nu sunt admise în formularea legislativă din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva?

Domnule Iancu, vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi, mulţumesc pentru intervenţii. Apreciez punctele de vedere prezentate, mai ales ultimul punct de vedere. Sunt uşor surprins de faptul că atunci când avem, într-adevăr, în dezbatere acte normative extrem de importante, nu ratăm momentul să le transformăm într-un prilej de a valorifica acea dezbatere într-un simplu atac politic, dar fără substanţă. S-a spus la acest microfon că acest act normativ nu are prevederi concrete, nu face referiri punctuale, nu cuantifică modalitatea în care trebuie ajutate întreprinderile mici şi mijlocii. Absolut firesc! Absolut firesc, pentru că în faţă, stimaţi colegi, aveţi un ghid. Prin acest act normativ vi se spune cum să faceţi actele normative pentru întreprinderi mici şi mijlocii.

Aveţi aici o dezbatere care vă invită la studii de impact, adică vi se spune explicit şi daţi-mi voie să citez, este cât se poate de clar, este un act normativ care transpune principii europene care se adresează modalităţii în care noi, de aici încolo, suntem obligaţi să le preluăm... pe care trebuie să le preluăm, să le avem în vedere când realizăm acte normative care se adresează întreprinderilor mici şi mijlocii. Şi ni se spune aici: "Evaluarea sistematică a impactului proiectelor de acte normative prevăzute la alin. (1) se face prin aplicarea testului IMM. Testul IMM se efectuează de către iniţiatorul actului normativ înainte de demararea procesului...", adică ce poate fi mai explicit de atât, dacă vrem să citim corect un act normativ?

Dar vreau să am şi un element totuşi nou, adică este ceva care vine ca o noutate absolută şi cred că ar trebui să fim cu toţii bucuroşi. Dacă vă uitaţi la pagina 11 o să vedeţi că există o prevedere chiar clară, explicită, privind susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii, în care se spune că acestea beneficiază de reduceri cu 50% pentru criteriile legate de cifra de afaceri, de garanţia pentru participare, de garanţia de bună execuţie, cerută în achiziţiile de produse şi lucrări şi servicii. Şi o să vedeţi, în intervenţiile colegilor noştri, la amendamente, că au fost, de asemenea, amendamente foarte înţelepte propuse de colegii noştri parlamentari care sper să fie, de asemenea, preluate de dumneavoastră. Adică, avem în faţă un ghid, de la acest ghid ştim cum trebuie să intervenim în sprijinul întreprinderilor mici şi mijlocii.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule .... Vă rog.

Domnul Aurel Vainer:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Eu vă iau cu bună ziua şi bună să ne fie ziua.

Am vrut şi eu să spun câteva cuvinte, în completarea celor arătate de colegul meu Ovidiu Ganţ, cu care sunt întru totul de acord.

Întâmplător sau neîntâmplător m-am aflat implicat în toată istoria întreprinderilor mici şi mijlocii de până astăzi, mai mult însă până în 2005. Eu cred că această lege-cadru, eu nu i-aş spune ghid, ci lege-cadru, aduce noutăţi. Aduce noutăţi şi bine-venite, pentru că după zece ani o lege cere să fie împrospătată. Aici nu e vorba numai de o împrospătare. Se aduc, în activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii, principiile, regulile Uniunii Europene. De aici încolo putem aduce orice noi legi care să sprijine întreprinderile mici şi mijlocii, dar care să fie în spiritul acestei legi-cadru.

Mie mi se pare esenţială cerinţa testului de impact, dar nu doar în lege, ci să fie o realitate ori de câte ori se întreprind măsuri vizând întreprinderile mici şi mijlocii, favorabile sau mai puţin favorabile. Aş aminti, de exemplu, Proiectul de Lege de aprobare a Ordonanţei privind modificarea Codului fiscal, o nouă lege, şi sunt atât de multe de modificare a Codului fiscal, vizează mult întreprinderile mici şi mijlocii, nu sunt teste de impact.

Deci cred că cerinţa principală este să respectăm principiile care sunt în această lege şi să facem efectiv să funcţioneze noile instrumente arătate.

Susţin întru totul votarea acestei legi, cu o discuţie şi cu votul corespunzător la amendamente. Nu avem decât să iniţiem cât de multe, ca să le fie mai bine.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog, doamna Andreea Paul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Vă mulţumesc.

Ce bine ar fi fost să avem acest prim impact asupra întreprinderilor mici şi mijlocii evaluat chiar de la legea-cadru, dar nu-l avem. Vom cere reglementatorului ca în viitor să aplice testul IMM, dar uităm să-l facem, adică dumneavoastră, domnule ministru, tânăr, proaspăt, exact la legea-cadru. Aveţi impact macroeconomic zero. Nu spuneţi câte întreprinderi mici şi mijlocii potenţial beneficiare există în urma măsurilor pe care le declaraţi doar pe hârtie. Nu spuneţi câte locuri de muncă aveţi în vedere să generaţi.

Oameni buni, impactul nu există în însăşi legea-cadru dedicată întreprinderilor mici şi mijlocii, care vrea să impună această procedură în viitor. Cum să vă credem? Cum, domnule ministru?!

Dacă spuneţi că la măsurile normative viitoare ce derivă din această lege-cadru dedicată întreprinderilor mici şi mijlocii, spuneţi clar "nu este cazul", păi atunci despre ce discutăm aici, despre principiile obligatorii europene pe care le cunoaştem din anul 2008?!

Haideţi să spunem lucrurilor pe nume, în Guvernul anterior cu dumneavoastră împreună am colaborat când am croit programul dedicat tinerilor debutanţi în afaceri şi am aplicat principiul, nu doar l-am redactat într-o lege, ca să mai bifăm o obligaţie europeană. Haideţi cu fapte, nu cu vorbe!

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva?

Trecem la amendamentele admise. Dacă aveţi observaţii la amendamentele admise?

Domnule Niţă, vă rog.

Domnul Emil Niţă:

Domnule preşedinte de şedinţă, o să am rugămintea, la art. 26, paginile 29-30, s-au introdus câteva alineate noi, de la 6 la 9, pe care le-am lăsat la amendamente admise, dar avem rugămintea ca alin. (8) şi alin. (9), în urma discuţiilor din comisie noi le-am respins, dar din eroare ele au rămas la amendamente admise şi am rugămintea să le treceţi la amendamente respinse. Deci numai 8 şi 9. Rămân 6, 7, iar 8 şi 9 le trecem la respinse.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnule Iancu, sunteţi de acord cu propunerea domnului Niţă? Vă mulţumesc.

Dacă aveţi alte observaţii?

Domnule Márton Árpád, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am aceeaşi observaţie la două puncte şi îmi pare bine că domnul preşedinte al Comisiei juridice este de faţă.

La pagina 9, punctul 7 alin. (3), există obligaţii de raportare, conformare puse între paranteze, ceea ce nu se admite la noi, trebuie să punem între virgule. Deci în loc de paranteză puneţi virgulă.

La fel, la punctul 10, pagina 14, 2¹, deci alin. 2¹ lit. e), la fel, între paranteze este pus textul "simpozioane, conferinţe, forumuri, expoziţii, cluburi de discuţie, schimburi de experienţă, clasamente şi concursuri cu premii sau alte asemenea", deci o virgulă înaintea parantezei şi evident se termină cu punct şi virgulă, deci eliminaţi paranteza, la fel, pentru că nu se admite în formularea legislativă din România folosirea parantezelor.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnule Neacşu, vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Am asistat la ultima prezentare, a formalizării unor amendamente şi nu cred că e nicio problemă, dar ceea ce cred că vă pregăteaţi să faceţi, domnule preşedinte, cred că totuşi amendamentele sau propunerea colegului nostru, domnul Niţă, trebuie supusă votului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Aşteptam reacţia comisiei şi după aceea supuneam la vot.

Vă rog, domnule Iancu, da.

Şi am rugămintea la domnul Ţîmpău, preşedintele Comisiei pentru afaceri europene, să se pregătească să ia cuvântul după ce terminăm această lege, pentru că nu i-am dat cuvântul când am pus proiectele de hotărâre la primele puncte în discuţie.

Vă rog, domnule Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Da, două aspecte. Susţinem observaţiile făcute de colegul nostru. Într-adevăr, alineatele 8 şi 9 puse în discuţie erau la amendamente respinse, din păcate ele au rămas admise.

Şi mai avem o intervenţie la art. 2, un amendament respins pe care îl susţine o colegă de-a noastră. Iar la referirile făcute de domnul Márton, din păcate nu este adevărat, tehnica legislativă permite paranteze. Dacă am pune virgulă am schimba sensul. De aceea, legiuitorul a şi permis să introducem în paranteze pentru detalii, amănunte.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Suntem la capitolul de amendamente admise. Mai aveţi observaţii?

Domnul Tinel, vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte, daţi-mi voie o chestiune procedurală să vă reamintesc: dacă tot intrăm în dezbaterea pe articole, începeţi cu titlul legii, articolul 1 şi la fiecare poziţie puteţi să luaţi poziţiile de la 1 la 5, de la 1 la 10 şi acolo fiecare să-şi exprime poziţia. Aşa ne-am dus la art. 24, ne-am întors la art. 7, vine domnul Iancu şi spune art. 2, nu mai ştie nimeni ce votează, ce susţine, ce propuneţi!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Fiţi atent, ca să ştiţi ce votaţi!

Domnul Tinel Gheorghe:

Daţi-mi voie, ce susţineţi acum, propunerea de la art. 24, eliminarea...?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Dar de ce nu mă lăsaţi, să vedeţi dumneavoastră ce susţin...

Domnul Tinel Gheorghe:

Aţi creat un haos procedural, domnule preşedinte, e genul dumneavoastră de a conduce şedinţa!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am impresia că haosul este în mintea dumneavoastră, domnule Tinel, cu tot respectul!

Vă mai întreb dacă aveţi observaţii la capitolul de amendamente respinse... admise. Scuze, că mă încurc acum!

Deci, supun votului dumneavoastră propunerea domnului Niţă, de trecere a art. 8 şi 9, vorbesc din memorie, domnule Tinel, la capitolul de amendamente respinse.

Cine este pentru? Vă rog să votaţi.

Cu 159 de voturi pentru, 3 abţineri şi zero voturi împotrivă, propunerea domnului Niţă, de trecere a articolelor 8 şi 9 de la capitolul de amendamente admise la capitolul amendamente respinse, a fost aprobată.

Celelalte chestiuni, cu parantezele şi virgulele nu sunt de supus la vot, mergem pe mâna şefului Comisiei pentru industrii şi servicii.

Trecem în continuare la capitolul de amendamente respinse.

Dacă la punctul 1 al capitolului aveţi observaţii, domnule Tinel? Nu aveţi observaţii. Vă mulţumesc.

Dacă la punctul 2 aveţi observaţii? Nu aveţi observaţii. Vă mulţumesc.

Dacă la punctul 3 aveţi observaţii?

Nu ştiu la ce vă uitaţi, că aveam un singur punct, dar, în sfârşit, dumneavoastră vă uitaţi în continuare... (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Dacă mai aveţi observaţii alţi colegi? Nu aveţi...

Doamna Nichita, vă rog.

Doamna Cristina Nichita:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La art. 2, amendamentul propus de mine a fost respins şi vă rog să fie trecut la art. 2, ca un nou alineat, alin. 2: "Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi asociaţiilor şi fundaţiilor, cooperativelor agricole şi societăţilor agricole care desfăşoară activităţi economice".

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule...

I-am dat cuvântul pentru că avea o observaţie la capitolul de amendamente respinse, în afară de punctul 1 la care am făcut referire.

În afară de acel punct, dumneaei a avut o observaţie.

Domnule Tinel, lăsaţi-mă să conduc aşa cum ştiu, că am făcut-o bine până acum, bănuiesc eu, şi aveţi încredere în capacitatea mea de discernământ.

Domnule Iancu, aveţi observaţii, susţineţi punctul de vedere? Vă rog, la microfon, că altfel avem probleme cu domnul Tinel.

Din sală:

Regulamentul...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu mai spun de regulament, se subînţelege, domnul Tinel este regulamentul, domnule Ialomiţianu.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi, susţinem acest amendament, pentru că el de fapt se adresează acelor organisme neguvernamentale care desfăşoară activităţi economice şi în special activităţile economice în special în zona incluziunii sociale şi e firesc să beneficieze de acelaşi cadru legislativ.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul propus de doamna Cristina Nichita. Vă rog să votaţi.

Cu 106 voturi pentru, două abţineri, 57 de voturi împotrivă, amendamentul a fost admis.

Dacă mai aveţi alte observaţii? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

Vă rog, domnul Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

După cum ştiţi, la dezbaterea care a fost acum două săptămâni în prezenţa domnului prim-ministru, toate grupurile parlamentare am convenit supunerea spre aprobare plenului Parlamentului a unei declaraţii privind susţinerea măsurilor de relaxare fiscală şi stimulare economică. Respectând procedurile, astăzi, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a discutat, a făcut un raport pozitiv, în unanimitate, asupra declaraţiei. Este distribuit.

Având în vedere importanţa ei şi cele convenite, vă propun, domnule preşedinte, să o dezbatem acum.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte,

În principiu, în numele Grupului parlamentar al PSD, nu avem nimic împotrivă să fie dezbătută în această sesiune de dezbatere şi de vot de astăzi şi v-aş propune să fim de acord cu toţii - durează cinci minute susţinerea ei - să o dezbatem înainte de închiderea şedinţei, la ora 11,55.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă supun votului aceste propuneri, care devin una.

Cine este pentru?

Cu 170 de voturi pentru, nicio abţinere şi un vot împotrivă, propunerea a fost aprobată.

Vă rog, domnule Neacşu.

Domnule Ialomiţianu, dacă aveţi o problemă de procedură, vă rog să ridicaţi mâna disciplinat - lucru care nu prea vă caracterizează - şi să poftiţi la microfon. Vorbitul din bancă nu vă face bine, să ştiţi.

Vă rog, domnule Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă-mi permiteţi, cred că anticipez întrebarea domnului ministru Ialomiţianu. Propunerile au fost cumulate, aşa cum a precizat preşedintele de şedinţă şi am fost de acord prin vot să dezbatem la ora 11,55 respectivul document.

Domnule preşedinte,

Noi, ieri, în şedinţa de Birou permanent, am aprobat o solicitare a Comisiei pentru apărare pentru a lucra în paralel cu plenul, având în dezbatere proiectul legislativ nr.114/2014 privind modificarea şi completarea Legii nr.346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale.

Am fost informaţi şi cred că şi ceilalţi cunosc, au fost informaţi la fel ca şi mine, că raportul respectiv a fost depus, motiv pentru care vă propun ca el să fie dezbătut şi introdus în ordinea de zi pe poziţia 9, după legea privind intabularea.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, domnule Ialomiţianu, vă rog.

După care voi supune la vot propunerea domnului Neacşu. Vă rog să vă pregătiţi de vot.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Domnule preşedinte,

Au fost două propuneri referitoare la declaraţia aprobată de către Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi, conform Regulamentului, trebuia să supuneţi într-o ordine cele două propuneri, asta am spus.

Dacă v-a deranjat că am spus-o din sală, am spus din sală că aţi încălcat Regulamentul, n-ar trebui să vă deranjeze atât de tare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

M-a deranjat faptul că nu sunteţi atent. Eu am explicat că cele două propuneri devin una pentru că erau acelaşi lucru. Asta m-a deranjat, faptul că nu sunteţi atent.

Vă rog, domnul Scutaru.

Domnul Adrian George Scutaru:

Asta am vrut să precizez. Grupul liberal este de acord cu propunerea făcută în acest fel, să discutăm înainte de votul final propunerea noastră privind declaraţia pentru măsurile fiscale.

Referitor la propunerea făcută de domnul deputat Neacşu, Grupul liberal este de acord să punem acest proiect de lege pe ordinea de zi pentru a nu trece prin adoptare tacită, chiar dacă la momentul dezbaterilor poziţia noastră va fi să votăm împotrivă şi o să vă explicăm motivaţia noastră.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră trecerea pe ordinea de zi a acestui proiect de lege.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 157 de voturi pentru, nouă abţineri şi un vot împotrivă, proiectul de lege a fost trecut pe ordinea de zi.

Are cuvântul în continuare domnul Ţîmpău pentru a ne citi poziţia Comisiei pentru afaceri europene vizavi de primele două proiecte de hotărâre pe care le-am supus dezbaterii dumneavoastră astăzi.

Domnule Ţîmpău, aveţi cuvântul.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia a fost sesizată la data de 4 februarie 2013. Până la data dezbaterii proiectului de opinie s-au primit propuneri de opinie de la Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic.

Comisia pentru afaceri europene apreciază accentul pus pe necesitatea de a intensifica semnificativ eforturile actuale pentru a valorifica potenţialul considerabil de creştere a eficienţei energetice a unor sectoare cum ar fi locuinţele şi aminteşte, în acest context, capacitatea arhitecturii tradiţionale şi a celei numite verde de a contribui la atingerea obiectivelor.

Comisia pentru afaceri europene recomandă Comisiei Europene să includă Parteneriatul Estic în viziunea sa strategică pe termen lung în domeniul propuneri ca scenarii analizate. O astfel de abordare ar însemna un semnal concret şi puternic al dorinţei de a primi noi membri în familia europeană.

Comisia pentru afaceri europene consideră că obiectivul de a atinge 27% pondere energie regenerabilă la nivelul Uniunii până în 2030 de la 20%, cât este în prezent, este nerealist şi dificil de atins, având în vedere capacităţile diferite ale statelor membre.

În concluzie, Comisia pentru afaceri europene sprijină pe fond propunerea în discuţie cu o contribuţie relevantă pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă şi de asigurare a calităţii vieţii cetăţenilor europeni.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Ţîmpău.

Trecem mai departe. La punctul 7 avem Proiectul de Lege privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Liviu Stancu (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Distinse domnule preşedinte,

Distinse doamne,

Distinşi domni deputaţi,

Executivul s-a prezentat în faţa Domniilor Voastre cu un proiect de lege foarte discutat, foarte dezbătut în comisia de specialitate. Perspectivele de la care am pornit în iniţierea acestui act normativ au fost multiple.

Prima condiţionare de natură internă a fost nevoia permanentă de a manageria modul de desfăşurare a activităţii judiciare şi a dimensiona în mod permanent capacităţile judiciare la nevoia socială.

Al doilea imperativ a fost de natură externă, şi anume recomandarea Comisiei Europene cuprinsă în Raportul privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare.

Comisia, în raportul final elaborat, care a fost denumit "Determinarea şi implementarea volumului optim de muncă al judecătorilor şi grefierilor şi asigurarea calităţilor activităţilor instanţelor de judecată", menţionând necesitatea refacerii numărului de instanţe de judecată şi parchete în legătură cu elementele pe care Domniile Voastre le-aţi avut în documentele pe care le-aţi putut studia în legătură cu acest subiect.

În analiza soluţiei date prin proiectul de lege s-a avut în vedere o serie de criterii, cum ar fi: volumul de activitate în perioada de referinţă 2009-2012, cu stabilirea unui prag de 3500 de cauze per instanţă; circumscripţiile teritoriale şi posibilităţile de rearondare a localităţilor în cadrul instanţelor şi parchetelor posibil desfiinţate; infrastructura rutieră feroviară, distanţele de parcurs până la sediile instanţelor şi parchetelor potenţial desfiinţate; situaţia sediilor instanţelor sub aspect juridic şi funcţional; şi cheltuielile instanţelor.

De asemenea, nu s-a trecut peste chestiuni extrem de importante, cum ar fi numărul de locuitori deserviţi de instanţa respectivă, schema de personal şi gradul de ocupare al instanţei, acestea reprezentând o formulă de ordin geografic de arondare şi de stabilire a unor criterii de funcţionare a instanţelor, care au provocat cele mai mari dezbateri în Comisia juridică.

Acestea au fost, foarte pe scurt, premisele.

Din discuţiile care au avut loc împreună cu colegii Domniilor Voastre din Comisia juridică, am înţeles imperativele pe care legislativul le are în legătură cu această chestiune.

Am înţeles problemele pe care Domniile Voastre le-au susţinut în cadrul comisiei. Pot spune că ele se armonizează în parte cu proiectul iniţiat de noi, motiv pentru care solicităm admiterea şi, pe cale de consecinţă, un vot pozitiv în legătură cu propunerile care au fost făcute în proiectul legislativ.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Bogdan Ciucă, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Vă rog.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Cu permisiunea dumneavoastră o să prezint raportul asupra proiectului de Lege privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea.

Am fost ca şi Comisie juridică, de disciplină şi imunităţi sesizaţi legal şi regulamentar spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu acest proiect de lege ce vizează desfiinţarea instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor.

Suntem primă Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea în scopul asigurării, aşa cum spune iniţiatorul, a unui sistem judiciar performant din perspectiva unor criterii: volum de activitate, distanţe, scheme de personal.

Cu toate acestea, şi în urma unor dezbateri publice şi a mai multor dezbateri în cadrul comisiei, s-a hotărât cu unanimitate de voturi, luând în calcul argumentele pe care le-au adus reprezentanţii autorităţilor locale şi membrii Parlamentului au hotărât respingerea proiectului de Lege privind desfiinţarea unor instanţe judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea.

Legea este organică.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte...? Vă rog, domnule Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mărturisesc că am urmărit cu multă atenţie parcursul acestui proiect legislativ de la data depunerii lui în Parlament şi până în momentul ăsta, când preşedintele Comisiei juridice, aşa cum ne-a amintit aici, a venit şi a prezentat un raport de respingere.

Opinez că soluţia găsită de colegii de la Comisia juridică este cea corectă. Asta cu atât mai mult cu cât, dacă-mi aduc aminte bine, la un moment dat, au şi solicitat prelungirea termenului pentru depunerea raportului tocmai pentru a putea să coaguleze mai multe păreri, mai multe opinii legate de acest proiect legislativ. Iar faptul că ministerul pare să accepte o soluţie - şi sunt convins că împreună şi cu ministerul, şi cu comisiile de la Senat se va agrega o soluţie care, într-un final, să acopere foarte bine această problematică - pleacă tocmai de la acest raport negativ, dar mai ales de la dezbaterile care au avut loc în cadrul Comisiei juridice.

Sunt o serie de instanţe şi sunt o serie de criterii, aşa cum a prezentat aici reprezentantul Guvernului. Poate că viziunea este uşor funcţionărească şi cred că mai degrabă modalitatea în care s-a lucrat la Comisia juridică este mai apropiată de realitate şi în mod cert este mai apropiată de necesităţile locale şi de voinţa şi de dorinţele cetăţenilor din raza teritorială a acestor judecătorii.

Poate că într-un final unele dintre instanţele respective nu justifică menţinerea în activitate şi sunt convins că este foarte posibil să se realizeze lucrul ăsta. Dar o bună parte dintre ele şi prin încărcătura de dosare, şi prin activitate, şi prin repartizarea teritorială sunt viabile şi merită să rămână în funcţiune.

Sunt convins, aşa cum am spus ceva mai devreme, că, într-un final, soluţia, cea corectă, se va degaja în urma dezbaterii şi în comisia similară din Senat, iar într-un final, acele judecătorii care merită să fie desfiinţate, să fie desfiinţate, iar cele care trebuie să rămână, pentru că este justificat să rămână în activitate, să rămână în activitate.

Vă mulţumesc.

Noi vom susţine punctul de vedere al Comisiei juridice.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat.

Se pregăteşte doamna Adam.

Domnul Ioan Cupşa:

Sărut-mâinile, doamnelor!

Bună ziua, domnilor!

Avem astăzi, acum, în dezbatere proiectul legislativ nr.33/2014, un proiect legislativ iniţiat de către Guvernul României prin Ministerul de Justiţie şi care ne propune desfiinţarea a 30 de instanţe judecătoreşti, precum şi a parchetelor aferente.

Partidul Naţional Liberal critică această măsură şi o critică şi pe considerente de natură constituţională, aşa cum o critică şi în ceea ce priveşte oportunitatea acestei măsuri.

În mod necesar, desfiinţarea acestor instanţe de judecată va duce la o limitare a accesului liber la justiţie a cetăţenilor români. Şi este aşa pentru că, prin desfiinţarea acestor instanţe de judecată, justiţiabilul are de parcurs distanţe mult mai mari de la domiciliul său la locul înfăptuirii justiţiei, la sediul instanţelor de judecată.

Este aşa pentru că infrastructura de transport din România suferă şi pentru că cei care vor fi văduviţi de accesul liber la justiţie sunt în general concetăţeni de-ai noştri care locuiesc la ţară sau în micile oraşe, care au venituri modeste şi pentru care orice cheltuială care se adaugă pentru înfăptuirea acestui act de justiţie înseamnă, în ultimă instanţă, renunţarea chiar la a-şi mai căuta dreptatea în aceste instanţe.

Este criticabilă pe considerente de constituţionalitate această propunere, pentru că accesul liber la justiţie este un drept fundamental, regăsit în art.21 al Constituţiei noastre. Accesul liber la justiţie ca drept pozitiv presupune, în mod necesar, că înfăptuirea sa se face cu sprijinul statului. Statul este dator să asigure resursele economice şi sociale pentru ca acest drept fundamental să se realizeze.

Considerăm, aşadar, că prin desfiinţarea instanţelor de judecată, în condiţiile în care există resursele economice şi sociale pentru a susţine realizarea, înfăptuirea acestui drept, încălcăm o prevedere constituţională.

Sunt resurse, au fost în trecut resurse de natură materială, precum şi de personal, pentru că aceste instanţe de judecată funcţionează şi acum, sunt în prezent şi au fost alocate - inclusiv prin acest buget, bugetul pe 2014 - resursele necesare, vor fi şi în viitor, pentru că Guvernul îşi asumă atât creşterea economică - cu mândrie, de altfel - atât creşterea economică de 3,5%, precum şi predicţiile, previziunile că, în viitor, sub guvernarea dânşilor, economia României va creşte în continuare.

Drept urmare, limitarea accesului liber la justiţie, limitarea acestui drept pozitiv, în condiţiile în care există resurse economice şi sociale, este o încălcare a unui drept constituţional. Drept urmare, noi, Partidul Naţional Liberal, ne vom opune adoptării unei astfel de iniţiative.

Pe considerentele de oportunitate, ne vorbea în subsidiar, trecând peste managementul resurselor pe care...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule deputat, vă rog să vă apropiaţi de final totuşi.

Domnul Ioan Cupşa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru atenţionare.

O să încerc să termin cât mai repede posibil.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Ar fi dreptul dumneavoastră constituţional. Vă rog.

Domnul Ioan Cupşa:

Mulţumesc.

În ceea ce priveşte considerentele de oportunitate. Aşa cum arătam, sunt resurse suficiente pentru ca aceste instanţe să funcţioneze.

În subsidiar, onoratul reprezentant al Ministerului de Justiţie ne spunea că Europa ne cere să desfiinţăm instanţe. Europa nu ne cere să desfiinţăm instanţe, Europa, prin instituţiile abilitate, ne cere să îmbunătăţim actul de justiţie. Mai mult, aceeaşi Uniune Europeană, prin Comisia europeană pentru eficienţa justiţiei, ne spune că dacă vom pune distanţe mai mari între justiţiabil şi instanţa de judecată, vom limita accesul liber la justiţie. Deci nici acest argument nu poate fi primit.

Justiţia este un serviciu public şi este un serviciu public scump, la fel ca educaţia, la fel ca sănătatea. Însă nici educaţia, nici sănătatea, nici justiţia nu pot fi tratate în mod grosolan prin randament economic, prin costuri.

N-avem nevoie de cetăţeni educaţi, de cetăţeni sănătoşi, de cetăţeni care să trăiască în armonie şi respect pentru lege? - toate astea fiind premisele unei societăţi româneşti aşa cum ne-o dorim.

Vă cerem, drept urmare, să găsiţi resurse pentru ca înfăptuirea justiţiei să se poată realiza, să fie un deziderat social îndeplinit în România.

Partidul Naţional Liberal, pentru considerentele de mai sus, pe cele pe care vi le-am arătat, va vota împotriva acestui proiect legislativ, va vota pentru raportul de respingere a proiectului legislativ nr.33/2014.

Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, doamna Adam.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Partidul Poporului-Dan Diaconescu susţine reforma în justiţie. Dar, prin reformă, noi nu înţelegem şi nu vom înţelege niciodată desfiinţare. Ca atare, suntem împotriva acestui proiect de lege şi vă voi explica din ce considerente.

În practică, nu cred că există vreunul dintre noi care să fi fost într-o sală de judecată şi să nu fi constatat volumul foarte mare de dosare pe care îl are un magistrat.

Volumul mare pe care un magistrat îl are înseamnă termene foarte multe, înseamnă soluţionarea unor cazuri într-o perioadă mai lungă de timp, desfiinţarea unor instanţe de judecată înseamnă ca justiţiabilul să parcurgă kilometri mai mulţi până la următoarea instanţă. Înseamnă ca volumul de dosare pe care instanţa ce urmează a fi desfiinţată îl are să fie redistribuit celorlalte, care şi aşa sunt foarte aglomerate.

Considerăm că o arondare judicioasă a localităţilor ar fi mai degrabă o soluţie decât desfiinţarea unor instanţe.

Prin urmare, grupul nostru va vota împotriva acestui proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Aveţi grijă, comisia a propus respingerea, ca să ştiţi cum votaţi.

Domnul Culeţu, vă rog şi se pregăteşte domnul Firczak.

Domnul Mircovici, iertaţi-mă.

Domnul Dănuţ Culeţu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Raţiunea pentru care acest proiect de lege a fost propus este aceea de eficientizare a justiţiei.

Permiteţi-mi să fac câteva consideraţii. Recomandările Comisiei Europene cu privire la raţionalizarea instanţelor trebuie aplicate prin raportare la realităţile socioeconomice din raza noastră de activitate şi la circumstanţele concrete şi specifice în care îşi desfăşoară activitatea fiecare instanţă şi fiecare parchet. Astfel, restructurarea instanţelor trebuie abordată astfel încât măsurile ce se vor adopta să conducă la eficientizarea şi creşterea calităţii actului de justiţie în beneficiul cetăţeanului.

Or, acest deziderat nu se poate realiza având ca premisă tocmai îndepărtarea justiţiei de cetăţean ca efect imediat al desfiinţării instanţelor. În acest mod va dispărea chiar raţiunea pentru care instanţele mici au fost înfiinţate, aceea a apropierii justiţiei de cetăţean, iar justiţiabilii vor fi nevoiţi să suporte distanţe şi implicit costuri mai mari.

Aş face o trimitere aici, aşa cum s-a spus şi de către colegul meu Cupşa, la raportul Comisiei europene pentru eficientizarea justiţiei, din care aş cita: "Accesul la justiţie nu poate fi limitat la resursele financiare, ci este de asemenea legat de accesul geografic la justiţie. Principalele tendinţe ale statelor est-europene, care s-au angajat la reforme judiciare majore, se îndreaptă mai degrabă către o creştere a numărului de instanţe, iar accesul la instanţe pentru un număr cât mai mare de utilizatori este deci o prioritate." - am încheiat citatul.

De fapt, urmare dezbaterilor la care am participat în cadrul Comisiei juridice, am convingerea că promovarea acestei iniţiative legislative se datorează mai mult constrângerilor bugetare decât dorinţei de eficientizare a justiţiei.

Pornind de aici, nu cred că trebuie să ne temem de un impas financiar câte vreme Guvernul Ponta are o iscusinţă deosebită în a identifica noi impozite şi taxe sau în a le mări pe cele existente.

Aşadar, Grupul PDL este de acord cu raportul de respingere al Comisiei juridice.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Mircovici, din partea minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară.

Domnul Niculae Mircovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

Şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va susţine raportul comisiei şi nu proiectul de lege al Guvernului şi faţă de considerentele menţionate anterior, vreau să punctez doar două. În mod evident, nu putem vorbi de o eficientizare a actului de justiţie atâta timp cât ducem cetăţeanul mai departe de instituţia care trebuie să-i asigure această justiţie, iar pe de altă parte, aşa cum au spus şi antevorbitorii mei, numărul de dosare pe care aceste instanţe îl au, în mod categoric se va reflecta negativ asupra instanţelor existente în momentul de faţă.

Problema însă pe care ne-o punem noi şi pe care aş vrea s-o evidenţiez în faţa dumneavoastră este următoarea. Noi avem ca act fundamental şi garanţie a statului de drept Constituţia României. Constituţia României la art.1 alin.(4) precizează expressis verbis ca principiu de organizare, separaţia puterilor în stat.

Cei care avem zona legislativă suntem noi, Parlamentul, pentru că art.61 alin.(1) spune că "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării." În aceste condiţii, în mod categoric, legătura directă între cetăţean şi conducerea ţării este legătura care se asigură prin Parlament, care-i reprezintă pe aceşti cetăţeni în această structură şi nu de Guvern. Guvernul este cel care este pus să administreze în baza unui program de guvernare pe care-l are.

De aceea, nu înţeleg de ce trebuie să ne căutăm cuvintele atunci când suntem puşi în situaţia de a fi de acord cu un raport al unei comisii formate din colegii noştri, comisie de specialitate, care are un alt punct de vedere decât punctul de vedere al Guvernului. Dacă noi facem treaba aceasta, nu venim decât în întâmpinarea a ceea ce a spus şeful Guvernului, respectiv primul-ministru, care ne-a spus că respectă Parlamentul. Acest respect faţă de Parlament înseamnă nu numai un aspect formal, ci înseamnă munca pe care acest Parlament o face şi nu e nicio problemă dacă noi votăm un proiect de lege altfel decât l-a propus Guvernul.

Noi vom susţine raportul comisiei şi vom vota împotriva proiectului de lege şi pentru raportul acestei comisii.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Márton Árpád, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acest proiect de lege propune desfiinţarea a 30 de judecătorii. Grupul nostru a propus menţinerea a cel puţin opt dintre aceste 30 de judecătorii, iar pentru elementele care au fost susţinute de colegii mei anteriori... nu vreau să le repet. Două lucruri însă în plus adaug la această argumentaţie. 1. chiar reprezentantul CSM-ului a spus că şi punctul lui, nu al CSM-ului, ci al reprezentantului este că cel mult 8-10 judecătorii pot fi desfiinţate. Deci în loc de 30 cel mult 8-10, bine cântărite. Celălalt argument a fost că în conformitate cu noile proceduri, noile coduri de procedură, avem nevoie de mai mulţi judecători, nu avem la anumite instanţe judecători în număr necesar. Păi atunci să formăm judecători, şi nu să desfiinţăm judecătorii. Pentru că şi România, din când în când, este penalizată din cauza lungimii procedurii penale, procedurii civile. Şi asta, tocmai din cauză că un judecător are prea mult de decis, că nu avem judecătorii competente care să lucreze cu celeritate. Ca atare, nu desfiinţarea judecătoriilor, ci formarea de noi judecători este soluţia corectă.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai aveţi alte observaţii? Nu sunt. Proiectul de lege, staţi o clipă, nu. Nu avem amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

Stimaţi colegi,

E ora 12 fără 3 minute, mai avem două chestiuni pe care le-aţi aprobat spre a le trece pe ordinea de zi, şi anume prima este o Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, pe urmă urmează declaraţia, domnule Dobre. Da, aşa. Şi al doilea punct, da, vă rog, domnule Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Pentru rigoare, Proiectul de Lege privind Ministerul Apărării Naţionale era după proiectul Legii privind prima intabulare. Şi vă rog să ne ţinem de cuvânt.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Având în vedere că este ora 12 fără două minute şi trebuie să mai discutăm două legi, spuneţi-mi pe care trebuie să le discut întâi. Ştiţi, aţi propus aici ordinea de zi, aţi fost de acord. Da.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Atunci vă propun să prelungim programul cu cele două proiecte de lege şi declaraţiile.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Sunt de acord. Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Se repetă votul, ca să meargă. Vă rog să votaţi.

Cu 152 de voturi pentru, două abţineri şi 19 împotrivă, s-a aprobat prelungirea programului de lucru până la epuizarea celor trei proiecte de lege.

9. Deci, vă supun discuţiei, încă o dată, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale. Sunt 52 de amendamente...

Lăsaţi-o aşa acum, nu mai fiţi atât de... Ajung şi la Legea cu intabularea. S-a aprobat, s-a ... vă rog frumos.

Dacă aveţi observaţii la Capitolul de amendamente admise de la punctul 1 la punctul 52? Iniţiatorul nu este aici? A, doamna Sava este aici. Vă rog, doamnă Sava.

Doamna Otilia Sava (secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezenta propunere legislativă vine în întâmpinarea programului legislativ al Guvernului pentru 2013-2016 care prevede modificarea cadrului normativ privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, ca urmare a transformărilor ce au avut loc în ultimii 8 ani. Precizăm că în această perioadă Legea de organizare şi funcţionare a ministerului nu a mai suferit nici măcar o modificare.

Prin prezentul proiect de lege, pe care Ministerul Apărării Naţionale îl susţine, se propune modificarea şi completarea atribuţiilor şi responsabilităţilor Ministerului Apărării Naţionale, astfel încât acestea să cuprindă totalitatea domeniilor în care instituţia militară îşi exercită autoritatea. De exemplu, în cuprinsul proiectului se propune ca Ministerul Apărării Naţionale să fie abilitat pentru a executa anumite misiuni cu caracter nonmilitar la solicitarea instituţiilor publice, care presupun măsuri şi acţiuni urgente.

Propunerea este susţinută prin faptul că armata execută astfel de misiuni neavând o acoperire legală, cele mai recente fiind intervenţiile în cazul accidentelor din Muntenegru şi Ungaria.

Reglementările despre care fac vorbire se referă la situaţii altele decât cele prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.21/2004 privind sistemul naţional de management al situaţiilor de urgenţă.

De asemenea, vă aducem în discuţie faptul că în sprijinul populaţiei afectate de ninsorile abundente de la începutul anului 2012, precum şi 2013 au fost colectate şi distribuite cantităţi semnificative de produse alimentare şi produse nealimentare către populaţiile izolate din judeţele afectate.

De asemenea, forţele şi mijloacele Statului Major al Forţelor Aeriene au executat în cursul anului 2013 misiuni de transport aerian cu caracter umanitar: şase misiuni interne pentru transportul persoanelor grav bolnave şi personalului medical aferent, ca şi şase misiuni externe pentru transportul persoanelor implicate în accidente de circulaţie din Ungaria şi Muntenegru.

Având în vedere că prezentul proiect de lege nu presupune creşteri financiare şi, de asemenea, că răspunde nevoilor de organizare ale Ministerului Apărării Naţionale, susţinem acest proiect şi vă rugăm şi pe dumneavoastră să acordaţi votul favorabil acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Mircovici, din partea Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, vă rog.

Doamna Sava, dacă nu aţi fost atent, vă rog frumos, să fiţi mai atent data viitoare.

Domnul Niculae Mircovici:

Raport asupra Propunerii legislative de modificare a Legii nr.346/2006. Consiliul Legislativ a avizat favorabil. Obiectul de reglementare este cel prezentat de doamna secretar de stat. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

La dezbateri au participat doamna secretar de stat Otilia Sava, secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii la Ministerul Apărării Naţionale. Au participat 16 din cei 26 de membri ai comisiei şi, în urma dezbaterii, comisia, cu majoritate de voturi, a hotărât să propună plenului Camerei, adoptarea propunerii legislative pentru modificarea Legii nr.346, cu amendamentele cuprinse în anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Dacă aveţi... din partea grupurilor politice parlamentare, domnule Scutaru, vă rog.

Domnul Adrian George Scutaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Punctul de vedere al liberalilor este împotriva acestui proiect de lege şi vă dau şi explicaţiile necesare. Dincolo de bunele intenţii, pe care le-a enumerat doamna secretar de stat, nu am primit informaţii în plen şi nu am primit un răspuns rezonabil privind justificarea reală a două modificări importante în structura Ministerului Apărării. Apare un departament pentru înzestrare şi logistică care gestionează tot ceea ce ţine de înzestrarea Ministerului Apărării Naţionale, condus de un civil sau un militar. Este prima dată când o lege specifică această dualitate.

De ce nu s-a menţionat clar că e vorba de un secretar de stat civil sau de ce nu s-a menţionat clar că este vorba de un militar?

În cazul în care vorbim de un militar, acesta va fi numit de primul-ministru. La fel se întâmplă şi cu şeful informaţiilor militare care prin acest proiect de lege este tot numit de primul-ministru, la propunerea ministrului. Până acum, doar ministrul apărării făcea această propunere. Chiar nu aveţi încredere în propriul ministru al apărării? De ce este nevoie de această modificare legislativă prin care tot ceea ce ţine de informaţii departamentale trece la primul-ministru ca numire. Aţi făcut lucrul acesta la interne, faceţi lucrul acesta şi la Ministerul Apărării Naţionale.

Din aceste considerente, Partidul Naţional Liberal votează împotriva acestei legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Foarte bine faceţi.

Vă rog, domnul Oajdea, din partea PP-DD-ului şi se pregăteşte domnul Tinel, din partea PDL-ului.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Poporului - Dan Diaconescu nu susţine acest proiect de lege pentru că se introduce un centralism excesiv fără să se justifice de ce. Din câte ştiu, şi cel puţin aşa ar fi normal, ministrul apărării face parte din cabinet şi, prin urmare, este pus acolo cu acceptul primului-ministru. Nu văd de ce până acum acest şef era numit de ministrul apărării, cu avizul CSAT, evident, iar acum trebuie să fie numit de primul-ministru. Centralismul excesiv nu cred că duce la nimic bun. Ba, mai degrabă, poate să scape din vedere oamenii profesionişti, poate să numească în loc oameni pe criterii politice. Nu cred că e normal.

Pe de altă parte, consider că este absolut normal ca Ministerul Apărării Naţionale să poată să-şi facă ordine în ministerul pe care îl conduce. Nu cred că primul-ministru, oricât de competent ar fi, se poate descurca la toate, nu cred că se poate ocupa şi de problemele de la interne, şi de cele de la apărare, şi de cele de la educaţie şi aşa mai departe, pentru că, dacă ar fi aşa, atunci cred că ar fi bine să facem o economie şi să facem Guvernul format doar din premier, şi atunci toate lucrurile s-ar rezolva şi ar răspunde doar el.

Acestea sunt motivele pentru care nu putem susţine un asemenea proiect de lege. Nu s-au dat explicaţiile pentru această modificare, nu s-a spus de ce ar veni în ajutorul cuiva această modificare, de ce ar fi benefică.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă rog, domnule Tinel. Aplauze îndelungate, domnule Oajdea.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Am în faţă expunerea de motive a acestui proiect de act normativ şi la iniţiatori identific: Gabriel Oprea, preşedintele UNPR-ului; Mircea Duşa, actualul ministru al apărării, care nu mai are încredere în atribuţiile Domniei Sale la ministerul apărării; domnul Ion Mocioalcă, care este preşedintele Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională PSD şi domnul Ilie Sârbu, tatăl-socru al ginerelui, care propune modificarea Legii nr.346 în sensul creşterii competenţelor ginerelui, primul-ministru. Cele două modificări importante...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Tinel...

Domnul Tinel Gheorghe:

...sunt la art.10 şi la art.13.

Domnul prim-ministru nu e mulţumit cu Serviciul de informaţii al Ministerului de Interne, vrea şi apărarea, de ce să nu le aibă pe toate? Că, vorba aceea, ce nemulţumire există în momentul de faţă pe vechea formă legislativă? De ce trecem serviciile militare la primul-ministru? Care este argumentul? Că aici este toată cheia acestui act normativ. Cine vrea să controleze absolut totul în ţară, vă întoarceţi la politica până în ’89, când unul singur în ţară controla totul? Asta este politica partidului-stat!

PDL nu susţine acest proiect de act normativ, stimaţi colegi, în forma în care dumneavoastră îl gândiţi şi-l propuneţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva? Domnul Emacu.

Domnul Gheorghe Emacu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi colegi,

Acum câteva zile aniversam 10 ani de la intrarea României în NATO şi activităţile s-au succedat într-un mod frumos şi fericit pe durata unei săptămâni întregi, iar la multe dintre acestea şi dumneavoastră aţi avut plăcerea să participaţi.

Ce se întâmplă? Au trecut nişte ani de când România a intrat în NATO, realităţile lumii s-au schimbat între timp, vedeţi şi dumneavoastră ce se întâmplă în jurul graniţelor ţării noastre, dacă vreţi, doar atât, şi, în acest context, eu îmi îngădui să felicit atât iniţiatorii, cât şi Ministerul Apărării Naţionale pentru propunerile de modificare a Legii nr. 346. Era o necesitate dictată nu numai de exterior sau de condiţiile pe care România trebuie să le îndeplinească în NATO. Erau o necesitate şi realităţile României, unde armata, o instituţie în care românul are cea mai mare încredere de-a lungul timpului, are ca misiuni pentru ceea ce înseamnă salvarea de vieţi, sprijinirea populaţiei în situaţii de criză şi în situaţii delicate.

Sunt două chestiuni care au fost discutate ceva mai intens şi în cadrul comisiei, ieri, al Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, deşi toată lumea, până la urmă, a fost convinsă. Prima era legată de necesitatea unei funcţii, fie de militar, fie de civil, pentru conducerea Departamentului logistic.

Vreau să vă spun dintr-o experienţă şi proprie, dar mai ales din ceea ce se întâmplă în armatele NATO, în mod deosebit în cea a Statelor Unite ale Americii. Acest departament care se ocupă de achiziţionarea nu numai a lucrurilor comune, să spunem, se ocupă şi de achiziţionarea de produse speciale specifice armatei...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Emacu, vă rog să vă apropiaţi de sfârşit.

Domnul Gheorghe Emacu:

Mulţumesc.

Înseamnă să poată fi condusă de un militar cu experienţă, un militar care poate şi este apropiat de ceea ce înseamnă fenomenul achiziţiilor în armată. 2. referitor la numirea şefului Departamentului pentru informaţii de către primul-ministru, la propunerea ministrului apărării naţionale, eu consider că este un lucru extraordinar de bun, pentru că şi din punct de vedere politic există un consens mai larg, aşa încât nu mai spun că pentru numirea lui este necesar, desigur, şi avizul CSAT. Este o măsură în plus de credibilitate şi de forţă politică care se dă acelei propuneri.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Bejinariu, o problemă de procedură. Vă rog.

Domnul Eugen Bejinariu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă uitam la colegii noştri din opoziţie că sunt foarte iritaţi şi pun foarte multă pasiune pe acest proiect de modificare a legii. Şi aş vrea să-i amintesc colegului nostru de la PDL că totuşi a omis un lucru, şi anume faptul că mai există un iniţiator pe acest proiect de lege. Cel puţin eu am văzut că sunt şase iniţiatori, din care trei au fost implicaţi şi sunt implicaţi în conducerea Ministerului Apărării Naţionale. Şi vorbesc aici de domnul Oprea, domnul Dobriţoiu de la PNL, domnul Duşa, actualul ministru, şi mă gândesc că sunt în măsură şi au expertiză în ceea ce priveşte Ministerul Apărării Naţionale. Deci, prin faptul că au adus aceste modificări acestei legi, mă gândesc că sunt bine-venite şi cred că nu... să lăsăm pasiunea la o parte şi să votăm cu toată încrederea propunerea celor trei colegi ai noştri sau şase, care sunt acolo.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă rog, domnule Scutaru, vă rog.

Domnul Adrian George Scutaru:

Mulţumesc. Tot pe procedură, ca şi domnul Bejinariu, aş vrea să vă precizez faptul că domnul senator Dobriţoiu a făcut o solicitare la Biroul permanent al Senatului prin care îşi retrage calitatea de coiniţiator şi aş vrea să vă precizez, deci nu are un lucru, acest proiect de lege nu are nimic, nicio legătură cu ceea ce se întâmplă lângă graniţa României. Deci nu este determinat nici de situaţia din Ucraina, este determinat doar de concentrarea puterii în mâna unui singur om. S-a întâmplat lucrul ăsta la Ministerul de Interne când şeful DGIPI şi adjunctul sunt numiţi de primul-ministru, se va întâmpla cu şeful poliţiei care va fi numit tot de primul-ministru, e proiect de lege prin care STS-ul să treacă la interne.

Şi vă mai spun un lucru, dacă tot vorbim de 10 ani de la intrarea României în NATO şi de Armata Română, nu credeţi că ar fi fost cazul ca premierul să-l demită pe consilierul său, pe domnul Blănculescu, care a avut vineri o şarjă şi împotriva aliatului american, şi împotriva scutului de la Deveselu. Nu mai folosiţi dublul limbaj! Dacă, într-adevăr, consideraţi că este important parteneriatul strategic şi statutul de membru NATO, arătaţi că ştiţi să să demiteţi un om care a făcut deservicii de imagine României pe acest subiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă rog.

Domnule Niţă, procedură şi nu mai dau cuvântul nimănui, trecem mai... A, domnul Mircovici pe urmă.

Aveţi un minut, domnule Niţă.

Domnul Emil Niţă:

Da. Mulţumesc frumos, domnule preşedinte de şedinţă.

Nu este prima dată - eu sunt parlamentar la primul mandat - şi nu este prima dată când colegi din opoziţie vin şi depăşesc argumentele politice în discuţii şi în dezbateri şi atacă familii.

Am rugămintea, domnule preşedinte, ca atunci când un coleg, indiferent de funcţia pe care o deţine, vine la acest microfon al Parlamentului şi atacă familiile oamenilor politici, lucru care nu se face şi care cred că nu este deontologic şi nu este permis în niciun fel de dezbatere să se întâmple, să le opriţi microfonul.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă rog, domnul Mircovici.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este pentru prima dată de când eu sunt în Parlament din 2004, când observ atâta pasiune la o temă care vizează direct siguranţa naţională a României.

Vă reamintesc ceea ce am spus în numele Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale la sesiunea solemnă consacrată aniversării a 10 ani de la intrarea în NATO.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale consideră ca o preocupare de bază apărarea naţională a României, pentru că a fost factor constitutiv al creării acestei ţări la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.

Faptul că unii dintre colegi au pus problema din punct de vedere politic, nefăcând parte din Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, este explicabil, dar surprinzător pentru mine este că unii dintre colegii din Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională care de fiecare dată au avut o poziţie echidistantă şi de mare interes pentru subiectul principal, respectiv asigurarea securităţii naţionale a României, au pus o problemă care poate fi interpretată din punct de vedere politic.

Eu am fost militar de carieră 39 de ani. Este extrem de important pentru un militar, care se găseşte pe o anumită poziţie de responsabilitate, să aibă puterea actului de decizie atunci când funcţionează armata într-o democraţie. Nu putem vorbi de centralizare excesivă atunci când vorbim de apărarea naţională. Ea este organizată pe principiul unităţii de comandă şi acţiune. Forţa armatei constă în lipsa democraţiei, aşa cum este înţeleasă ea în alte zone.

Pe de altă parte, în momentul în care vorbim de un secretar de stat la Departamentul de înzestrare, de exemplu, dacă este civil este secretar de stat. Poziţia de secretar de stat îi dă o altă putere decât cea pe care o are şeful logisticii armatei în momentul de faţă. El ce vrea să exprime exprimă numai prin ministru. Secretarul de stat are putere mai mare. Dacă este militar, spune legea, că este numit de primul- ministru, da, este numit de primul-ministru, evident, la propunerea ministrului apărării naţionale, dar are o altă poziţie ca forţă faţă de cineva care este numit de ministrul apărării naţionale.

Vă rog, în acest sens, să înţelegem această problemă şi aşa cum este şi în alte armate care şi-au asigurat puterea şi şi-au asigurat dotarea, şeful logisticii este un rang puternic, important în armată, să asigurăm şi noi acest lucru.

Vă mulţumesc. Noi vom sprijini, Grupul parlamentar al minorităţilor va vota modificarea legislativă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc.

Cine mai doreşte? Procedură, domnule Tinel, vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Eu n-am făcut decât să spun aici, de la tribuna Parlamentului, ceea ce este de notorietate sau doar ceea ce este de notorietate, ştiut. Am regăsit între iniţiatori pe cineva pe care chiar l-am considerat că este într-un conflict de interese, dacă pot numi aşa, cu funcţia publică deţinută de ginerele Domniei Sale, adică de domnul prim-ministru.

Nu poţi concentra, nu poţi face o propunere care să-i aducă beneficii celui cu care tu stai zi de zi în casă şi pui la cale toate strategiile, şi politice. Ăsta e...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Tinel, cred că totuşi...

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte, încă o dată, nu vreau să jignesc pe nimeni şi nu fac altceva decât să spun ceea ce este...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, vă jigniţi pe dumneavoastră, domnule Tinel, nu jigniţi pe nimeni...

Domnul Tinel Gheorghe:

Şi public, şi... da, domnule preşedinte, încă o dată, nu mă întrerupeţi când am dreptul la două minute, conform regulamentului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Aveţi dreptul, dar nu bateţi câmpii, totuşi.

Domnul Tinel Gheorghe:

Nu, nu. Eu bat câmpiile, domnule preşedinte. Câmpii îi bateţi dumneavoastră. Să ştiţi că eu sunt de specialitate şi sunt învăţat să bat câmpiile.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Păi, de asta am şi spus că bateţi câmpii. Da.

Domnul Tinel Gheorghe:

Nu, încă o dată spun, dacă spuneam ceva care este nelalocul lui, neadevărat, într-adevăr, înţelegeam să-mi cer scuze, dar n-am făcut altceva decât să vin să aduc în spaţiul public ceva ce este de notorietate şi cunoscut de o ţară întreagă. Iar această iniţiativă legislativă nu face altceva decât să răspundă unor comandamente, interese care n-au nicio legătură cu interesul naţional, mai ales pe cel de apărare şi siguranţă naţională.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, domnule Duvăz, vă rog.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Stimate domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Îmi pare rău că această dezbatere a alunecat în această dispută, dar vreau să-i aduc aminte colegului meu că persoanele alese, chiar dacă sunt rude, nu sunt în niciun fel de incompatibilitate. Mărturie stă familia Brătianu, în care au fost prim-ministru şi miniştri fraţi în guvernele lui Brătianu şi au făcut România Mare, domnule Tinel.

Şi cred că nimeni n-a invocat - sau poate şi atunci erau oameni care... în dorinţa de a găsi o critică fără argumente - faptul că erau fraţi. Cred că istoria noastră ne îndeamnă la o judecată mai ponderată în ceea ce priveşte o persoană aleasă, pentru că nu-i poţi interzice unui senator, fiind într-un grad de rudenie cu primul-ministru să aibă iniţiativă.

Revenind la subiectul pe care îl dezbateţi, stimaţi colegi, atât timp cât capătă rang de secretar de stat într-una din ipoteze este absolut firesc şi legal şi constituţional să fie numit de primul-ministru. Despre asta e vorba.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc şi eu.

Dacă aveţi observaţii la amendamentele admise?

De la punctul 1 la punctul 52, domnule Tinel.

Nu sunt observaţii. Proiectul de lege trece la votul final.

În continuare o să discutăm despre raportul privind Proiectul Declaraţiei privind susţinerea măsurilor... domnule, tot de-al dumneavoastră e şi v-am spus, nu plecăm acasă până nu votăm Legea cu intabularea, domnule Dobre. Chiar la fiecare 5 minute trebuie să vă explic treaba asta? Ce aveţi atâta nerăbdare, nu înţeleg. Am votat că până nu epuizăm această lege nu plecăm acasă. Asta se întâmplă. Acum voiam să citesc proiectul de declaraţie pe care dumneavoastră l-aţi cerut să se discute astăzi. Şi dau cuvântul domnului Nicolăescu, preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, în acest sens.

Fac numai voia dumneavoastră şi tot sunteţi nemulţumiţi, nu înţeleg. Nu vă înţeleg, efectiv.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înainte de a vă citi raportul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, am să vă citesc textul Declaraţiei, care a fost adoptat de Comisia pentru buget, finanţe şi bănci în această dimineaţă.

"Declaraţie privind susţinerea măsurilor de relaxare fiscală şi stimulare economică. Luând în considerare cele solicitate şi aşteptările reprezentanţilor mediului de afaceri de a se reduce presiunea fiscală şi costurile cu forţa de muncă, pentru a favoriza relansarea economiei şi reindustrializarea României, prin investiţii şi crearea de locuri de muncă, considerând în acest sens că scutirea de impozit a profitului reinvestit şi reducerea cu cinci puncte procentuale a contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajatori sunt cele mai importante şi viabile măsuri de relaxare fiscală şi stimulare economică a mediului privat, luând act cu prilejul dezbaterii economice, organizate în data de 24 martie 2014, la solicitarea Grupului parlamentar al PNL, de angajamentul exprimat de primul-ministru al Guvernului României de a susţine cele două măsuri, precum şi de consensul grupurilor politice parlamentare, manifestat în aceste sens, luând în considerare rolul constituţional al Parlamentului de a promova şi dezbate legi care să servească interesul public şi care să genereze creştere economică şi bunăstare pentru cetăţeni, mai ales în actuala conjunctură socioeconomică a României, Camera Deputaţilor se pronunţă pentru adoptarea de măsuri de relaxare fiscală şi de creare a unui climat investiţional atractiv pentru mediul de afaceri, în special a măsurilor de neimpozitare a profitului reinvestit şi de reducere cu 5 puncte procentuale a contribuţiei de asigurări sociale datorată de angajatori, care să permită aplicarea lor la 1 iulie 2014, cu respectarea angajamentelor asumate de România în faţa partenerilor internaţionali."

Declaraţia a fost adoptată astăzi de Camera Deputaţilor, iar raportul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci este un raport favorabil adoptat în unanimitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc şi eu.

Din partea grupurilor parlamentare dacă doreşte cineva să ia cuvântul.

Doamna Andreea Paul, vă rog.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Această declaraţie este ca apa sfinţită: inodoră, incoloră, insipidă, nici nu-ncurcă, nici n-ajută.

Dacă vrem cu adevărat să introducem o fiscalitate redusă, atunci vă rog daţi-vă votul asupra proiectului de lege depus de Partidul Democrat Liberal încă de anul trecut şi care vizează în mod direct aceste măsuri de scutire a profitului reinvestit de impozit şi de diminuarea CAS-ului cu cinci puncte procentuale la angajator.

Vă reamintesc că acest proiect de lege nu a obţinut susţinerea majorităţii parlamentare la Senat. Vă reamintesc că în vara anului trecut am făcut parte dintr-o delegaţie a Partidului Democrat Liberal, împreună cu colegul meu, Gheorghe Ialomiţianu, şi am stat de vorbă cu premierul Victor Ponta, argumentându-i de ce este nevoie mai mult ca oricând de măsuri de relaxare fiscală. Ne-a promis suportul în Parlament pentru proiectele de lege ale Partidului Democrat Liberal şi am rămas cu promisiunea. La fel ca şi românii.

Faptele nu se întâlnesc cu vorbele declarative din Parlament.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog să vă apropiaţi de final. Au trecut cele două minute.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Promit.

35 de taxe noi şi impozite majorate prin care aţi tăiat din buzunarele românilor aproape 8 miliarde de lei în 2013 şi 2014 sunt o realitate. Acestea sunt vorbe.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Scutaru, vă rog, întâi, şi pe urmă domnul Neacşu.

Domnul Adrian George Scutaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, în numele Grupului parlamentar liberal, aş vrea să mulţumesc tuturor grupurilor parlamentare, tuturor colegilor din Comisia pentru buget, finanţe, care şi-au dat votul în această comisie pentru această declaraţie şi vă mulţumesc pentru faptul că, indiferent dacă suntem la putere sau în opoziţie, aţi înţeles că astăzi este nevoie să dăm un semnal în Camera Deputaţilor către mediul de afaceri că susţinem două măsuri importante de relaxare fiscală. Şi sunt convins că atunci când vom discuta concret despre iniţiative, fie ele şi ale opoziţiei, ne vom da votul ţinând cont de angajamentul pe care-l avem astăzi în Camera Deputaţilor.

Sunt convins, totodată, şi aşteptăm de la guvern o asumare a unor termene precise ca, într-adevăr, Executivul să aplice de la 1 iulie reducerea CAS-ului cu cinci puncte procentuale şi să renunţăm la impozitarea profitului reinvestit.

Aş vrea ca, aşa cum observăm astăzi o determinare şi un angajament din partea grupurilor parlamentare din partea majorităţii, să observăm aceeaşi determinare şi acelaşi angajament şi din partea Executivului. Şi sper, în numele Grupului parlamentar liberal, ca, în sfârşit, de la 1 iulie, aceste două măsuri pe care noi, liberalii, le-am cerut, chiar şi atunci când am fost la guvernare, să fie puse în practică, fiindcă într-adevăr mediul de afaceri din România, economia românească au nevoie de aceste măsuri concrete.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Neacşu, vă rog frumos.

Domnul Marian Neacşu:

Sunt puţin invidios că aplauzele nu sunt pentru mine, sunt pentru domnul Scutaru.

Dar, cu voia dumneavoastră, dincolo de faptul că într-adevăr merită să le mulţumim tuturor colegilor noştri, nu neapărat celor din Comisia pentru buget-finanţe, ci tuturor celor care au asistat la dezbaterea parlamentară respectivă, şi mai ales a celor care şi-au exprimat opiniile aici. Evident că îmi fac o datorie de onoare şi poate că ar fi fost un minim gest de politeţe ca să se fi întâmplat şi înainte, să-i mulţumim şi premierului care a făcut posibilă o astfel de dezbatere, în condiţiile în care în guvernarea trecută premierul României n-a catadicsit să vină la niciuna dintre invitaţiile Parlamentului.

În altă ordine de idei, şi am spus-o şi de la acest microfon, a spus-o şi premierul la dezbaterea respectivă, sunt măsuri pe care ni le-am asumat de la bun început şi care au făcut parte din Programul de guvernare al USL şi care fac parte din programul de guvernare al actualei coaliţii care guvernează România.

Sunt măsuri utile, sunt măsuri necesare, sunt măsuri bune pentru mediul economic şi, aşa cum a amintit şi premierul, în urma discuţiilor care vor fi purtate cu organismele internaţionale, şi se poartă discuţii cu organismele internaţionale, şi în funcţie şi de resursele bugetare şi se fac toate eforturile pentru a se aduna resursele bugetare necesare, măsurile respective vor intra în vigoare.

Vă mulţumesc tuturor şi vom vota, evident, pentru această declaraţie. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Mulţumesc.

Domnule Ialomiţianu, vă rog.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi PDL-ul va vota această declaraţie. Poate premierul României, în ceasul al 12-lea, va înţelege că nu măsurile de supraimpozitare a mediului de afaceri, a locurilor de muncă reprezintă măsurile pentru a sprijini mediul de afaceri, ci măsuri de relaxare fiscală.

Am avut două observaţii referitoare la conţinutul acestei declaraţii. Sigur că de la titlu, "Susţinerea măsurilor de relaxare fiscală", eu am propus "...pentru stimularea economiei", să înţeleagă toţi că relaxarea fiscală se va face pentru stimularea economiei, pentru a crea mai multe locuri de muncă, pentru a stimula consumul. Pentru că vedem că avem un consum care stagnează, avem mai puţine locuri de muncă.

A doua observaţie din conţinutul acestei declaraţii: respectarea angajamentelor asumate de România în faţa partenerilor internaţionali. Sunt convins că premierul Victor Ponta şi ministrul de finanţe Ioana Petrescu o să spună foarte clar: "Angajamentul faţă de Fondul Monetar este următorul: când vom avea spaţiu fiscal." Şi atunci ce garanţii vom avea că aceste măsuri vor fi implementate de Guvernul Ponta?

Şi mă refer şi la proasta colectare a impozitelor şi taxelor. De exemplu, în februarie avem cu 500 de milioane mai puţin faţă de februarie 2013, în martie avem la TVA încasări mai mici decât în primul trimestru din 2013, la impozitul pe venituri din salarii avem încasări mai proaste. Deci, vă daţi seama că Guvernul Ponta nu va reduce impozitele şi taxele, ci va veni cu noi impozite şi taxe, lucru dezastruos pentru mediul de afaceri şi pentru locurile de muncă.

Sigur, prima măsură a luat-o. Suntem obişnuiţi cu Guvernul Ponta. A tăiat investiţii de 2 miliarde de lei. Iar o lovitură dată mediului de afaceri. Sperăm că dacă Camera Deputaţilor va vota, poate Victor Ponta va înţelege că Parlamentul este foarte important.

Vă mulţumesc.