Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Ultima parte a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Aşa mulţi cum suntem, să începem.

Domnul deputat Vasile Gudu, aveţi microfonul.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, domnilor colegi.

Astăzi am pregătit două declaraţii politice. Una am depus-o, este intitulată "Negocierile cu FMI - un eşec al Guvernului Ponta", iar cea de-a doua, pe care o prezint, am intitulat-o "Dubla taxare a certificatelor verzi, o afacere ANRE-Enel".

Săptămâna trecută ne-a arătat cum corupţia ne afectează în mod direct pe toţi. Cazul ANRE-Enel a demonstrat că avem nevoie de un mai mare sprijin pentru consumatori în ceea ce priveşte aceste servicii publice. Energia, valoarea facturii, de fapt, este evident o problemă care trebuie să ne preocupe pe toţi, iar o instituţie care ar trebui să reglementeze, dar care este captivă diferitelor interese, trebuie urgent reformată. După ce că preţurile la energie au crescut în ultimii ani, acum avem şi taxa pe stâlp, care va fi plătită tot de fiecare consumator în parte. ANRE stabileşte cotele anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi, estimate pe baza cantităţilor realizate de energie electrică din surse regenerabile şi a consumului final la nivel naţional.

Furnizorii de energie electrică sunt obligaţi să achiziţioneze un număr de certificate verzi echivalent cu produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziţie a certificatelor verzi pentru anul respectiv şi cantitatea de energie electrică furnizată consumatorilor finali. Cotele anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi sunt stabilite şi publicate de către ANRE, iar cadrul de tranzacţionare este asigurat de operatorul pieţei de energie electrică, care stabileşte şi publică preţul mediu ponderat de achiziţie al acestora.

În anul 2012, după apariţia Legii nr.134/2012, mai mulţi furnizori de energie electrică care operează în România au evidenţiat separat în factura de energie electrică valoarea certificatelor verzi, dar au omis să le scadă din tarifele pentru energia electrică. Astfel, apare o dublă facturare către toţi consumatorii de energie electrică din România. ANRE ajunge la concluzia că operatorii de furnizare a energiei electrice trebuie să suporte o penalizare de 4,75%, echivalentul a 15 milioane RON. Această penalizare constă practic în reducerea tarifelor către consumatorii de energie electrică din piaţa reglementată cu echivalentul a 125 milioane RON. La solicitarea celor prinşi cu mâna în buzunarul românilor, ANRE acceptă eşalonarea plăţii celor 125 milioane RON în mai multe tranşe anuale, prima tranşă fiind stabilită pentru anul 2013 la aproximativ 50 milioane RON, adică 1,3% în loc de 4,75%, urmând ca procesul să continue până la recuperarea întregii sume plătite de două ori de către români.

Escrocheria este scoasă la lumină de dosarul penal instrumentat de DNA vicepreşedintelui ANRE, Claudiu Dumbrăvanu, în ceea ce priveşte fapte penale, dosar în care mai sunt implicaţi şi un reprezentant al Enel, precum şi un acţionar al SC Electroalfa Internaţional Botoşani. Ne punem întrebarea de ce ANRE nu a comunicat public nicio informaţie în momentul în care a descoperit acest furt şi în baza cărui mandat a decis să eşaloneze prejudiciul descoperit ? Nu este posibil ca Guvernul României să nu cunoască nici până în acest moment care sunt operatorii de furnizare care au facturat în anul 2012 de două ori contravaloarea certificatelor verzi către operatorii casnici.

Grupurile parlamentare ale PDL şi PNL din Camera Deputaţilor au hotărât, în temeiul prevederilor art. 64 alin. (4) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 73 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, înfiinţarea unei comisii de anchetă pentru verificarea modului în care Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, companiile de distribuţie a energiei electrice şi companiile de furnizare a energiei electrice au respectat legislaţia.

Această taxă aberantă trebuie eliminată, deoarece creează prejudicii nu doar mediului de afaceri, ci şi tuturor cetăţenilor care vor avea facturi mai mari la utilităţi. În scopul reducerii facturilor la energie electrică trebuie avut în vedere şi programul de reabilitare termică prin fonduri europene iniţiat în timpul guvernării PDL.

Pentru a putea să-şi demonstreze utilitatea acest program ar trebui să beneficieze de alocări mai mari din fondurile europene pentru perioada 2014-2020. Comisia Europeană a recomandat cuplarea măsurilor de reabilitare termică cu cele privind introducerea contorizării inteligente şi cu cele pentru promovarea surselor de energie verde. Rămâne de văzut dacă Guvernul Ponta va ţine cont şi va aplica această recomandare în beneficiul cetăţenilor. Deocamdată, în România a apărut un nou dosar de corupţie, la nivel înalt, în care sunt implicate instituţii aflate în subordinea Guvernului României.

Vă mulţumesc.

Vasile Gudu, deputat PDL de Tulcea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la cuvânt pe domnul Mircea Lubanovici.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Pentru stenogramă aş vrea să anunţ că în dimineaţa aceasta voi mai depune în scris încă două declaraţii politice pe care le-am intitulat "Bacalaureatul, un eşec ce reflectă viitorul tinerilor" şi "Acţiunile electorale ale puterii vor afecta imaginea românilor din afara graniţelor".

Declaraţia politică cu care aş vrea să reţin atenţia în dimineaţa aceasta am intitulat-o "De ce nu se fac investiţii cu bani europeni?".

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu îngrijorare vă aduc în atenţie performanţa slabă a României la capitolul absorbţiei fondurilor europene. Mai grav decât atât, atragerea banilor europeni este sub estimări în special la mediu şi transporturi, domenii unde România continuă să prezinte deficienţe majore. Chiar din declaraţiile Ministrului Fondurilor Europene înţelegem că un fapt important ce a contribuit la această stare de fapt derivă din incongruenţele legislaţiei pe achiziţiile publice.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că actualului Guvern i s-a atras atenţia în repetate rânduri în privinţa problematicii atragerii fondurilor europene prin nenumărate analize şi rapoarte ale instituţiilor europene. Este un domeniu pe care îl urmăresc cu interes şi pe care l-am adus în atenţia dumneavoastră ori de câte ori a fost posibil. Mai mult decât atât, acest subiect apare constant în mass-media, iar interesul mediului de afaceri pentru fondurile europene este unul ridicat. În aceste condiţii, mi se pare firesc să vă întreb de ce rezolvarea problemelor din domeniu a fost amânată şi continuă să fie încetinită fără a se concretiza vreo măsură reală în acest sens?

Mai mult decât atât, în loc ca Ministerul Fondurilor Europene să-şi exprime şi să-şi intensifice activităţile în domeniu, ministrul preferă să ne spună senin că nu ne va dezavantaja cu nimic dacă România nu-şi va cheltui în totalitate sumele europene alocate în contextul în care perioada de atragere a acestora a fost oricum extinsă.

Să mai adaug deficienţele pe care încă le avem în ceea ce priveşte Acordul de Parteneriat, deficienţe pe care Comisia Europeană le-a prezentat iarăşi la începutul lunii şi le-a repetat cu câteva zile în urmă.

Îngrijorările comisiei derivă din alocările nerambursabile ale României, alocări ce diminuează capacitatea ţării noastre de a implementa acquis-ul comunitar. În plus, este reiterată capacitatea slabă a ţării de a răspunde provocărilor de competitivitate, legând această problemă şi de lipsa transparenţă a procedurilor de achiziţii publice şi a necesităţii implementării de mecanisme eficiente în prevenirea conflictelor de interese.

Ce se întâmplă concret? În acest moment nici măcar nu există un mecanism care să pună în mişcare această absorbţie de fonduri. În loc să se stimuleze investiţiile, care să ducă la creştere economică şi la un sistem democratic organizat, în care românii din diaspora să îşi dorească să locuiască, la cel mai înalt nivel încă se poartă discuţii legate de direcţiile de dezvoltare.

Stimaţi colegi,

Este timpul trezirii la realitate. Dacă Polonia ştia cu ani înainte de a primi fonduri în ce direcţie să dezvolte ţara, ceea ce a şi dus la o schimbare fantastică în ultimii 5-7 ani, noi chiar nu suntem în stare să creăm o ţară atractivă, unde să revină românii din diaspora, unde să vină turişti străini şi de unde să nu mai plece românii?!

Toate acestea arată încă o dată rezultatele unei guvernări ineficiente, în dezvoltarea binelui comun. Iată cum ni se spune pe canale diplomatice ceea ce Guvernul refuză să înţeleagă: administrarea ţării trebuie făcută de profesionişti; altfel, proasta guvernare se taxează. Poporul român va suferi şi mai departe şi bunăstarea promisă de Guvernul Ponta rămâne doar o promisiune.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Sunt deputatul PDL Diaspora, Mircea Lubanovici.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Aurelian Mihai.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ca în fiecare săptămână, declaraţiile mele politice vizează în primul rând aspectele vieţii românilor care trăiesc în afara graniţelor ţării. La fel ca şi domnul deputat Lubanovici, deputat pentru Statele Unite, Canada şi Australia, îmi fac datoria de a vă atrage atenţia asupra problemelor pe care le întâmpină românii care trăiesc dincolo de graniţele ţării, fie că doresc să revină în România, fie că se află acolo şi încearcă să-şi construiască viitorul alături de nativii din ţara în care se situează şi pe care au ales-o ca destinaţie, poate de multe ori o destinaţie neevaluată din punct de vedere final, pentru că mulţi dintre noi, chiar şi eu, şi domnul Lubanovici, ne-am gândit atunci când am emigrat că vom trăi o anumită perioadă de timp în afara graniţelor ţării, dar mulţi dintre noi am ales să trăim poate pentru tot restul vieţii.

Întrebarea este de ce. Pentru că în România speranţa de a te repatria odată ce ai părăsit ţara şi ţi-ai construit o altă viaţă este una dezamăgitoare. Nu poţi să faci un pas în momentul în care România, România prezentă, nu poate să-ţi ofere toate facilităţile de care ai nevoie, pentru că este nevoie într-adevăr de o strategie pentru aşa ceva. Românii care trăiesc dincolo de graniţele ţării, întâlnind cultura occidentală, pentru că avem comunităţi foarte importante în Occidentul european sau Statele Unite şi Canada, pot face aceste comparaţii, comparaţii din punctul de vedere al vieţii sociale, chiar şi al vieţii politice, din punct de vedere economic.

Ceea ce ne deranjează foarte mult este lipsa de activitate a Guvernului şi a ministerului de resort în această privinţă, pentru că neimplicarea dumnealor în chestiuni care ne privesc pe noi în diaspora este destul de evidentă. Săptămâna trecută vă anunţam asupra problemelor pe care le au românii din Marea Britanie, probleme cu UKIP, sau cei din Franţa, mai nou, pentru că există formaţiuni pe continentul european şi în colegiul pe care îl reprezint, Europa de Vest, formaţiuni extremiste.

Până în momentul de faţă, deşi apelul nostru, al românilor din diaspora, a fost făcut şi trimis către Guvernul României, nu s-a implicat absolut nimeni. Românii din Marea Britanie continuă să aibă aceleaşi probleme, politicienii extremişti din Marea Britanie continuă să lovească puternic în interesele comunităţii româneşti şi ale României, iar cei care avem de pierdut suntem noi.

Vreau să mai atrag atenţia asupra unei situaţii destul de evidente şi care durează de foarte mult timp, de la începutul anului 2000, a celor care lucrează, majoritatea femei, în serviciul domestic, badantele din Italia.

Doamna Silvia Dumitrache, preşedinta Asociaţiei Femeilor din Italia, atrage atenţia asupra neimplicării statului român, asupra neinformării a ceea ce aşteaptă într-adevăr cei care lucrează în serviciul domestic. De multe ori aceste persoane cunosc această situaţie destul de bizară, nu există un anumit control în exercitarea profesiei, nu există niciun fel de sprijin, nici din partea statului român, nici din partea statului italian de multe ori, româncele noastre, chiar dacă provin dintr-un mediu destul de bine închegat şi au parte de o anumită formaţie şi din punct de vedere social, şi educaţional, dau piept cu cele mai crude realităţi ale vieţii.

O doamnă, Geta, din Torino, semnala, şi într-adevăr este un lucru trist, pe care eu am să-l citez: "Ce-i în sufletul tău nu ştie nimeni, niciodată, pentru că şi atunci când eşti poate cu un zâmbet mare pe buze, sufletul tău poate să fie cu un gri spre negru. Asta nu o poate şti nimeni. Doar tu şi Dumnezeu ştii prin ce treci", semnalează această româncă.

Pot să vă spun că şi titlul articolului care a apărut în presă de curând "Badante, oameni în putere care trăiesc o viaţă de muribund. Viaţa de calvar a româncelor din Italia."

Nu ştiu cât de mult conştientizăm noi, colegii deputaţi din actuala legislatură, însă situaţia românilor din Occident este critică, iar viitorul nu ştiu ce le poate pregăti, în condiţiile în care în România este foarte greu să revii, trăiesc ca pe o experienţă personală, şi de multe ori prin dialogul pe care-l am cu românii care se repatriază, poate peste 80% dintre aceştia se reîntorc acasă din lipsă de alternative.

Vreau să vă mulţumesc pentru că m-aţi ascultat, nu înainte de a vă atrage atenţia că pe ordinea de zi la punctul 124 se află iniţiativa legislativă de reducere a taxelor consulare, respectiv Pl-x 487, modificarea Legii nr.198/2008, iar eu am toată convingerea că dumneavoastră veţi evalua destul de bine şi ne veţi da un vot destul de favorabil pentru ca aceste taxe consulare să fie reduse.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule Ciuhodaru, aveţi microfonul, vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi vorbi astăzi de o specie din ce în ce mai frecventă în România, despre "Baronul pădureţ".

38 de parlamentari ai puterii vor să defrişeze tot. Visul de baron va face ca în România să fie arid ca pe Marte şi radioactiv ca la Cernobâl. Ei spun că nu suntem toţi deştepţi, sunt şi proşti şi cu rea-credinţă, şi asta doar pentru că nu vrem ca proiectul lor de lege ce permite defrişările în procent de sută la sută să fie pus în practică. Nu-i interesează că în 25 de ani au fost tăiaţi ilegal 80 de milioane de metri cubi de lemn, care înseamnă o pierdere de 5 milioane de euro pentru toţi românii. De aer, apă, mediu sănătos, nici măcar nu au auzit!

"Baronii pădureţi" au devenit cel mai aprig prădător al pădurilor româneşti. Ei nu mai sunt români, ci doar fanarioţi, pentru că n-au niciun ataşament faţă de ţara asta bogată, cu oameni săraci, jefuită ca în codru. N-au niciun ataşament şi nici milă. Doar fură până rămâne nisipul.

Este dovada clară a activităţii spre propriul interes a parlamentarilor aflaţi vremelnic la putere. În loc să reprezinte voinţa generală, să protejeze pădurile şi fondul forestier, şi aşa supuse jafului şi mafiei lemnului, ei vor să-şi recupereze investiţia cu care şi-au cumpărat locurile în Parlament. Unii spun că inspiraţia le vine de la Iaşi, pentru că aici există cineva care-i consideră cretini, isterici şi bolnavi mintal pe cei care condamnă dezastrul dendrologic de pe Bulevardul Ştefan cel Mare. Nu e de mirare atunci că printre semnatarii acestui proiect de lege se numără şi trei deputaţi de Iaşi.

Pentru a stopa toate relele pe care aceşti "aleşi" le provoacă prin activitatea parlamentară, e nevoie doar de adoptarea legii mele privind introducerea votului alb şi respectarea deciziei românilor care au vrut doar 300 de parlamentari.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Marocico, aveţi microfonul.

Domnul Ion Marocico:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică - "O nouă perspectivă pentru relaţiile româno-ucrainene".

Prin declaraţia politică de astăzi îmi propun să aduc în prim-plan importanţa aprofundării relaţiilor dintre România şi Ucraina în diverse domenii, implicarea într-un dialog deschis şi constructiv, la cel mai înalt nivel, atât la Bucureşti, cât şi la Kiev, precum şi rolul diplomaţiei parlamentare în promovarea cooperării dintre cele două ţări.

În acest sens, vreau să amintesc de întâlnirea pe care, în calitate de reprezentant al minorităţii ucrainene în Parlamentul României, am avut-o în cursul săptămânii trecute, cu o delegaţie condusă de domnul deputat Kyrylenko Pavlo Veniaminovych, din Parlamentul Ucrainei, întâlnire la care a participat şi Excelenţa Sa domnul Teofil Bauer, ambasadorul Ucrainei la Bucureşti. Apreciez convorbirile avute cu partenerii ucraineni ca fiind extrem de utile, un bun prilej de a împărtăşi dorinţa de intensificare a colaborării parlamentare şi de a da un nou impuls cooperării dintre ţările noastre.

Dincolo de aspectele referitoare la dimensiunea parlamentară româno-ucraineană, aş dori să evidenţiez şi necesitatea revitalizării relaţiilor bilaterale în plan economic şi, implicit, găsirea de noi metode de impulsionare a schimburilor comerciale. Plecând de la contextul politic actual şi în perspectiva apropierii Ucrainei de Uniunea Europeană, consider că dezvoltarea segmentului economic dintre statele noastre va oferi un plus de susţinere şi o nouă abordare a dialogului politic.

România poate fi partener important atât pentru Est, cât şi pentru Vest şi, mai ales, un element de stabilitate care să faciliteze o dezvoltare regională rapidă şi sigură.

În acest context, doresc să salut implicarea domnului Traian Băsescu, Preşedintele României, în susţinerea fermă pentru parcursul european al Ucrainei şi, în numele comunităţii de ucraineni din România, să-i adresez mulţumiri pentru interesul deosebit manifestat faţă de schimbările care au loc pe scena politică de la Kiev, precum şi pentru sprijinul acordat de România în apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană. Consider că participarea Domniei Sale la ceremonia de învestitură a noului preşedinte al Ucrainei, Petro Poroşenko, transmite un puternic mesaj de susţinere şi angajare la cel mai înalt nivel.

Şi pentru că înainte de orice suntem preocupaţi de securitatea din zonă şi de siguranţa cetăţenilor noştri, nu pot să nu amintesc că, din păcate, în partea de est a Ucrainei situaţia rămâne tensionată, iar veştile venite în aceste zile constituie un motiv serios de îngrijorare. Duminica trecută, în Ucraina a fost declarată zi de doliu naţional în memoria celor 49 de ucraineni care şi-au pierdut viaţa când un avion de transport militar a fost doborât de insurgenţi în zona oraşului Lugansk. Sper în soluţionarea paşnică a crizei cât mai curând posibil şi în asigurarea unui climat de pace şi prosperitate poporului ucrainean.

Vă mulţumesc.

Deputat Ion Marocico, din partea Uniunii Ucrainenilor din România.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule Virgil Guran, aveţi microfonul.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică se intitulează "Despre cultul personalităţii".

Stăm şi analizăm de ce de multe ori partidele nu reuşesc să aibă o dezbatere reală, de ce nu se promovează oameni capabili şi de ce acest lucru se răsfrânge în economia românească, în societatea românească, în dezvoltarea acestei ţări.

Cred că o mare vină o avem noi, toţi românii, pentru că permitem ca oameni care nu au căderea să conducă ajung să conducă, iar în momentul în care au ajuns acolo acest obicei pe care l-am căpătat, din păcate, din timpul comunismului, se manifestă imediat. Imediat creăm oameni cu personalitate peste limita normală, imediat creăm acest cult al personalităţii, îi facem superoameni, îi facem oameni care au dreptate întotdeauna, care nu pot fi contrazişi, care în momentul în care au stabilit ceva... toată lumea stă drepţi.

Din păcate, acest lucru se manifestă în majoritatea partidelor. Din păcate, acest lucru ne trage înapoi, pentru că nu poate un singur om să ştie tot, nu poate un singur om să organizeze tot şi nu poate un singur om să facă ordine într-un partid, într-un sistem.

De fapt, acest lucru a dus la lipsa de dezbatere, atât în partide, cât şi în Parlament, de multe ori şi în Guvern. De fapt, acest lucru tergiversează dezvoltarea noastră, acest lucru ne opreşte să ajungem la ceea ce ne dorim toţi, o Românie care să se încadreze în Europa din toate punctele de vedere.

Sper să reuşim - aceste partide - să începem să ne manifestăm ca adevăraţi lideri... în aceste partide să ne manifestăm ca adevăraţi lideri şi să nu mai permitem să se formeze cultul personalităţii. Ne-am lovit de acest lucru pe timpul comunismului. Sper că am învăţat ceva. Pentru că totuşi de 25 de ani constat că aceste personalităţi marcante apar tot timpul, aceşti lideri maximi apar tot timpul, iar noi, din păcate, obedienţi, îi ridicăm tot mai sus fără să ne permitem să-i tragem la răspundere pentru dezastrul în care am ajuns.

Sper ca în viitoarele congrese, sper ca în viitoarele acţiuni politice, să ţinem cont de faptul că trebuie să avem puterea să spunem adevărul. De fapt, cred că de aici trebuie să pornească reforma politică, şi nu din multe poveşti, din multe promisiuni. Noi, întrucât avem verticalitate, moralitate şi putere de a cere dreptate, cred că mai avem o şansă. Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai repede.

Mulţumesc.

Deputat de Prahova, Virgil Guran.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Cristian Chirteş.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Bună dimineaţa.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe 24 martie am depus o interpelare către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, interpelare legată de problemele pe care le generează construirea celei mai mari fabrici de procesare a formaldehidei din România şi din Europa de Sud-Est.

Revin asupra acestui subiect, dar fără a relua încă o dată argumentele aduse atunci, deşi ele sunt mai mult decât evidente. Vă reamintesc însă câteva aspecte. Avem de-a face cu un caz care a stârnit la vremea respectivă indignarea locuitorilor unui oraş întreg. Societatea care construieşte acea fabrică are un istoric al încălcării legii care nu poate fi ignorat, inclusiv sau mai ales în ceea ce priveşte obţinerea acordului de mediu.

Discutăm de o investiţie cu risc major din punct de vedere al sănătăţii publice. Această fabrică se construieşte practic în intravilanul oraşului. Şi nu în ultimul rând, legislaţia europeană încadrează proiectul Fabrica de Clei din Reghin sub incidenţa Directivei SEVESO, al cărei scop este tocmai prevenirea accidentelor majore produse de fabricarea sau manipularea cantităţilor mari de substanţe toxice şi periculoase.

Cu regret o spun, aceste evidenţe nu l-au mişcat deloc pe domnul ministru al mediului. În răspunsul domnului Korodi se amestecă vizibil două lucruri: fabrica de PAL deja construită şi funcţională şi viitoarea fabrică de formaldehidă. Din punctul meu de vedere, e doar o metodă de bulversare, adică o metodă prin care se urmăreşte crearea unei confuzii greu de desluşit pentru cei care nu cunosc problema Kastamonu.

Am arătat acest răspuns mai multor specialişti şi mai multor cetăţeni din Reghin. Nu vreţi să ştiţi care a fost reacţia lor. De altminteri, îl informez pe domnul ministru că vom publica o analiză detaliată a răspunsului Domniei Sale, tocmai pentru a da consistenţă demersurilor de transparenţă legate de acest caz.

Domnul ministru ne informează că, potrivit Certificatului de urbanism emis de Primăria Reghin, obiectivul s-ar afla în zona industrială a oraşului. Fals. Controlul efectuat de Inspectoratul de Stat în Construcţii Braşov a constatat că zona respectivă nu este una industrială şi că se impune realizarea unui PUZ ca fază antemergătoare unei autorizaţii de construcţii. Constatarea ISC Braşov certifică faptul că acel UTR (unitate teritorială de referinţă) definit ca zonă industrială include şi imobile unde locuiesc oameni.

Când vorbeşte de amplasarea obiectivului de investiţii care, în mod real, e inaccesibil în timp util în caz de accidente majore, domnul ministru uită că Agenţia Naţională de Protecţie a Mediului e subordonată Ministerului Mediului şi deci Ministerul Mediului are rol de coordonator al procedurii de autorizare. Dacă obiectivul va fi realizat, răspunderea va aparţine Ministerului Mediului. În fapt, domnul Korodi ne trimite pe toţi la o hotărâre de guvern (HG 804/2007), în loc să ne furnizeze o soluţie viabilă privind problema în cauză. Mă îndoiesc că o hotărâre de guvern va putea ridica o barieră de cale ferată prin simpla ei existenţă, într-un caz de extremă urgenţă sau de accident chimic!

Domnul ministru uită, de altfel, foarte multe lucruri. Uită de pildă că, în asemenea cazuri, ministerul pe care îl conduce are obligaţia, prin intermediul Agenţiei de Protecţie a Mediului Mureş, ca organ de autorizare şi coordonare, să se asigure că procedura este corect aplicată, iar legea este respectată. Fabricii de PAL a aceluiaşi investitor strategic care se pregăteşte să "dăruiască" celor peste 30 de mii de reghineni o fabrică de formaldehidă, i s-a emis o autorizaţie integrată de mediu în baza unui studiu de impact asupra sănătăţii publice realizat de un SRL - de altminteri, amestecat şi în alte scandaluri despre care vom mai vorbi, atâta timp cât în România doar Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti poate face astfel de studii.

Domnul ministru ştie foarte bine că acel investitor strategic a utilizat, de pildă, linia de producţie de PAL timp de 18 luni fără nicio autorizaţie de mediu, după cum probabil a aflat că, în ianuarie, un control al ITRSV Braşov a arătat că respectabilul investitor deţinea 28 de mii de metri cubi de lemn fără acte de provenienţă!

Timpul nu îmi permite să continui lista neregulilor din răspunsul domnului ministru. Aşa cum am spus, îmi rezerv dreptul de a o face public. Până una-alta, întrebarea care se pune este următoarea: cum poate fi credibil un investitor care are un astfel de istoric în spate? Are acest investitor capacitatea reală de a gestiona un combinat de producere a formaldehidei pe raza municipiului Reghin? Are intenţia să o facă? În fapt, răspunsul domnului ministru a izbutit să elimine orice dubiu legat de bunele intenţii ale Ministerului Mediului în ceea ce priveşte soarta reghinenilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat Stragea, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ruga copiilor romi - o manifestare interculturală de tradiţie".

Localitatea Măguri, aparţinătoare municipiului Lugoj, este de 18 ani gazda "Rugii copiilor romi", o manifestare devenită tradiţională în peisajul cultural al oraşului, al judeţului Timiş şi al întregii ţări, unicul festival din ţară care se adresează numai copiilor de etnie romă. Am participat, ca de altfel în fiecare an, cu mare bucurie, la această manifestare.

Sâmbătă, 14 iunie, a avut loc a 18-a ediţie a acestui festival pe platoul din faţa Centrului de Prevenire a Abandonului Şcolar, unde peste 200 de copii de etnie romă din mai multe localităţi ale judeţului, împreună cu colegii lor români, au oferit generoasei asistenţe un spectacol de dansuri tradiţionale.

Festivalul a fost deschis de preotul satului, aşa cum este tradiţia în satele bănăţene, iar alaiul a fost condus de primarul Lugojului, la manifestare participând oficialităţi judeţene şi locale din Lugoj.

Copiii îmbrăcaţi în costume tradiţionale au prezentat programe variate, ce au cuprins cântece şi dansuri populare specifice etniei şi interpretarea unor cântece la diferite instrumente muzicale.

Această manifestare deosebită a fost organizată de Asociaţia pentru Dezvoltarea Comunitară Măguri şi Şcoala nr. 12 din Lugoj-Măguri, şcoală cu limbă de predare romani, cu sprijinul administraţiei locale - Primăria Municipiului Lugoj, dar şi al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş.

"Ruga copiilor romi" este unicul festival al copiilor de etnie romă, cum spuneam, din ţară şi are ca obiectiv schimbarea mentalităţii privind această etnie, exprimarea liberă a obiceiurilor şi tradiţiilor acestei etnii, atragerea copiilor romi către şcoală şi prevenirea abandonului şcolar.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7, Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat Sorin Iacoban, aveţi microfonul.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru stenogramă, menţionez că voi mai depune în afara acestei declaraţii politice încă două declaraţii politice.

Aş vrea să vă spun, dragi colegi, că în această perioadă, la Iaşi, între 19 şi 29 iunie, începe Festivalul Internaţional al Educaţiei, o manifestare de amploare, de nivel european, aflată la a doua ediţie.

Evenimentul a fost lansat la Bruxelles de către primarul municipiului Iaşi, Gheorghe Nichita, şi ambasadorul acestui festival, actorul Adrian Păduraru, iar pe tot parcursul acestui eveniment - un reper important în educaţia românească - ieşenii şi toţi românii din Chişinău şi din Cernăuţi sunt aşteptaţi la 6 secţiuni principale ale festivalului (teatru, muzică, arte vizuale, carte, conferinţe), precum şi la o serie de evenimente unice şi de amploare cum ar fi: Gala operelor naţionale la care va participa şi Filarmonica din Cracovia, Ziua absolventului şi Serile FIE.

Anul trecut, aflat la prima ediţie, festivalul a avut un real succes, a produs 300 de evenimente cu peste 100.267 de participanţi direcţi.

La acea ediţie, lordul Trimble, laureat al Premiului Nobel pentru pace, spunea: "Mă bucur că am putut să joc un mic rol în acest grandios festival. Mi se pare o idee foarte bună pe care o voi duce cu mine acasă".

Vă invit, dragi colegi, aşadar, la Iaşi, în această perioadă, să fim împreună parte în acest eveniment, pentru că Iaşiul merită să fie capitală culturală europeană.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sorin Iacoban, deputat de Iaşi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule Iacoban.

Are cuvântul doamna Ana Birchall.

Doamna deputat, aveţi microfonul.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

În declaraţia politică de astăzi aş dori să vorbesc despre rolul pe care România trebuie să şi-l asume, de factor de stabilitate economică, politică şi socială în regiunea Europei Centrale şi de Sud - Est.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În contextul regional actual în care frământările politice şi sociale cresc de la o zi la alta, trebuie să punem bază în valorile şi principiile care garantează stabilitatea, libertatea şi democraţia.

Acest proiect strategic important şi cât se poate de apropiat năzuinţelor noastre naţionale poate fi un exemplu pentru alte ţări din Uniunea Europeană, dar şi pentru cei care se luptă pentru a-şi stabiliza democraţia, dar acest lucru nu se poate construi fără un stat puternic, un stat echitabil faţă de cetăţeni, un stat social.

În opinia mea, România are datoria să se prezinte în faţa partenerilor din regiune, în faţa partenerilor din cadrul Uniunii Europene şi în faţa partenerilor noştri de peste ocean ca un factor de stabilitate şi consecvenţă, ca un aliat profesionist, devotat şi de încredere, să se prezinte ca un stat puternic.

România are competenţa necesară pentru a transfera stabilitatea politică, economică şi socială acumulată în ultimii ani către întreaga regiune. Trebuie doar să dorim acest lucru!

Consider că modelul democraţiei din România poate şi trebuie să fie exportat şi în afara graniţelor Uniunii Europene sau NATO, modelul de stabilizare, consolidare şi creştere economică poate şi trebuie să fie adoptat de asemenea şi în spaţiul extraeuropean. România este un important factor de stabilitate într-o regiune frământată şi zbuciumată.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Sunt mândră de ţara mea şi consider că această atitudine este potrivită pentru toţi cei care, în diverse poziţii, reprezintă România şi îi reprezintă pe români. Relevanţa României pe plan regional nu este una artificială. Potenţialul economic şi social al României nu este unul închipuit.

Mesajele care ne plasează în topul creşterii economice din Uniunea Europeană sau care ne dau perspective foarte bune de dezvoltare în următorii ani nu provin, aşa cum injust spun unii dintre colegii noştri, din sfera politică a puterii.

În timp ce unii colegi din opoziţie se chinuie să minimalizeze aceste rezultate, în realitate cifrele vorbesc de la sine! Mai mult, mesaje privind potenţialul economic al României sunt răspândite în mediul internaţional de către publicaţii de prestigiu cum ar fi "Financial Times", "Bloomberg", "New York Times" sau "The Economist".

De asemenea, "Standard&Poor's", "Fitch" şi "Moody's", trei dintre cele mai importante agenţii de rating din Statele Unite, dau României ratinguri de ţară pozitive, pentru că am reuşit să ne menţinem ţintele de deficit şi pentru că reuşim în continuare să ne dezvoltăm economia în cel mai alert ritm din Uniunea Europeană.

Fructificarea acestor oportunităţi pe care România le are nu ţine decât de noi. Apreciez adoptarea de către Guvernul Ponta a unui pachet de politici publice menite să întărească mediul privat din România, să creeze noi locuri de muncă şi să transfere creşterea economică a României în buzunarele românilor.

Susţin primul Guvern al României care scuteşte persoanele juridice de plata impozitului pe profitul reinvestit, care elimină 92 de impozite şi taxe parafiscale, care acordă facilităţi fiscale pentru angajatorii care dau o şansă absolvenţilor din România şi care scade cu 5 puncte procentuale contribuţiile pentru asigurări sociale la angajator. Şi orice politician de bună-credinţă trebuie să susţină aceste măsuri adoptate de Guvernul Ponta.

Reducerea CAS-ului a depăşit, pentru prima oară în istoria postdecembristă, statutul de promisiune electorală şi se transformă în realitate în acest an. Trebuie să adaug aici, foarte pe scurt, faptul că este de-a dreptul jenant că o măsură atât de dorită de mediul privat din România este atacată de două partide care se pretind a fi de dreapta: PNL şi PDL.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Mă voi apropia de finalul declaraţiei mele de astăzi, dar nu înainte de a vă vorbi, şi pentru cei mai puţin încrezători în capacităţile României, despre potenţialul nostru de a ne revitaliza şi de a redeveni lideri importanţi atât pe plan regional, cât şi în cadrul Uniunii Europene.

În ultimii ani, România a înregistrat cel mai mare aflux de vizite externe din partea partenerilor noştri strategici, a Statelor Unite ale Americii, cât şi a altor parteneri importanţi din cadrul Uniunii Europene şi nu numai. În ultimele două luni, România a fost vizitată oficial de către Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, de către vicepreşedintele SUA, Joe Biden, de către Avril Haines, directorul adjunct al Agenţiei Centrale de Informaţii, de către senatorii John McCain, Christopher Murphy, Ron Johnson, pe care am avut plăcerea să-i întâlnesc personal, şi de către ministrul apărării al SUA, Chick Hagel.

Poate acum, la un an distanţă, inclusiv de turul de vizite externe pe care premierul Ponta l-a susţinut, se realizează cât de importantă este menţinerea unei reputaţii externe bune pentru România.

Aşa cum am mai afirmat, inclusiv de la tribuna Parlamentului României, consider că România poate să devină un hub operaţional economic, politic, social şi de securitate de maximă importanţă pentru regiunea noastră. Accelerarea relaţiilor economice bilaterale cu partenerii noştri strategici şi deschiderea României către noi oportunităţi în relaţiile externe reprezintă obiective pe care astăzi nu trebuie să le mai ignorăm, ci trebuie să ni le asumăm.

România trebuie să folosească diplomaţia economică pentru a continua să atragă investitori, pentru a ne consolida şi mai mult pe plan economic. România trebuie să folosească diplomaţia parlamentară pentru a crea relaţii solide la nivel diplomatic. Aceste două paliere ale relaţiilor externe trebuie să înceapă să fie folosite la adevăratul lor potenţial.

Merităm o Românie care să servească drept model într-o Europă socială. România în care vreau să trăiesc împreună cu familia mea este o ţară fără inechităţi sociale, o ţară cu instituţii puternice, care lucrează în folosul cetăţenilor săi, o ţară fără clivaje şi conflicte între categoriile socio-profesionale. O ţară cu o clasă de mijloc bine conturată, într-o continuă dezvoltare, o ţară care vrea şi poate să îşi îndeplinească vocaţia de lider regional. O Românie în care dictatura nonvalorilor să fie înlăturată şi înlocuită cu dictatura legii şi a respectului faţă de lege!

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul 5, Vaslui.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul Dan-Cristian Popescu.

Aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Declaraţie politică.

"A fost o dată ca-n poveşti

A fost în România..."

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Zilele trecute am comemorat 24 de ani de la tragicele evenimente din 13-15 iunie 1990, când, cu acordul preşedintelui şi al guvernului, s-a încercat nu doar oprirea violentă a unei manifestaţii civice, ci s-a dorit chiar distrugerea democraţiei şi uciderea societăţii civile româneşti.

Stimaţi colegi,

Manifestaţia din Piaţa Universităţii din primăvara anului 1990 a fost momentul de naştere a democraţiei din România.

Acolo, în Piaţa Universităţii, s-a născut societatea civilă românească. Acolo s-a conştientizat importanţa unei societăţi civile cu adevărat libere pentru prezentul şi viitorul unei ţări democratice. De aceea şi nu din alt motiv cei din Piaţa Universităţii au respins politizarea Pieţei, anexarea ei de către vreuna din forţele politice ale momentului.

Acolo, în Piaţa Universităţii, prin Liga Studenţilor, s-a născut adevăratul sindicalism - conştiinţa unei bresle sau a unei comunităţi de interese că doar împreună puteau obţine drepturi concrete pentru interesele acelei comunităţi.

Acolo, în Piaţa Universităţii, în zona liberă de neocomunism, s-a născut şi presa liberă. Acolo au primit ca lecţie de viaţă mulţi jurnalişti învăţătura că jurnalistul fie este "câinele de pază" al democraţiei, fie nu există.

Acolo, în Piaţa Universităţii, oamenii au învăţat prima lecţie a democraţiei liberale - nu statul, nu Guvernul, nu partidul, ci individul, persoana umană are valoare şi putere de decizie.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acel moment fondator pentru România liberă şi democratică a fost supus unei campanii de injurii şi mistificări. Manifestanţii au fost făcuţi "golani", "huligani", "fascişti", "extremişti", "legionari". Fosta mass-media comunistă, trecută în subordinea regimului FSN-ist, a folosit toate instrumentele de influenţă şi manipulare pentru a încerca să compromită Piaţa Universităţii şi să împiedice ca mesajul Pieţei Universităţii să ajungă la urechile şi minţile românilor.

Mai grav, în zilele de 13-15 iunie 1990, Ion Iliescu şi guvernul FSN-ist, îmbătaţi de victoria electorală obţinută la pseudoalegerile din Duminica Orbului, au încercat să distrugă opoziţia.

Folosind instigatori din fosta securitate, forţele de miliţie, mass-media loială lor şi manipulând forţa brută a minerilor şi muncitorilor, Ion Iliescu şi guvernanţii din acel moment au regizat un masacru. S-a încercat lichidarea nu doar a societăţii civile, ci şi a partidelor istorice şi a întregii opoziţii democratice. Dacă în acest context "golan" înseamnă să lupţi pentru o Românie liberă, democratică şi fără tarele comunismului, atunci şi eu mă declar un deputat "golan".

Stimaţi colegi,

În acele zile de infern, de 13-15 iunie, numărul celor ucişi pentru vina de a fi vrut să fie cu adevărat liberi depăşeşte cu mult cifra oficială de 6 morţi. Mărturie stă cimitirul din Străuleşti, unde au fost îngropaţi fără nume sutele de dispăruţi în acele zile infernale.

Aceştia, alături de cei căzuţi la Revoluţie, sunt temelia de jertfă pe care s-a construit România liberă, România în care avem posibilitatea şi obligaţia să construim un viitor mai bun pentru copiii noştri.

Închei prin a vă invita la un moment de reculegere pentru aceşti eroi prea repede uitaţi.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulţumesc.

Dan-Cristian Popescu, deputat ales în Sectorul 2, Bucureşti.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnule Gvozdenovici, vă rog, aveţi microfonul.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la compensaţii băneşti pentru foştii deţinuţi politici şi persoanele care au fost supuse unor măsuri administrative, precum foştii deportaţi în Bărăgan sau alte categorii. Aceste compensaţii băneşti pot repara doar în parte prejudiciile morale şi materiale cauzate datorită detenţiei politice ori măsurilor administrative cu caracter politic, cum ar fi strămutările.

Nu este nevoie să reamintesc încă o dată şi nu avem voie să uităm suferinţele acestor oameni în perioada regimului comunist şi a inforbiroului. Încătuşaţi, deportaţi, cu casele pustiite şi vieţile distruse, aceşti oameni au avut tăria şi demnitatea de a ierta. Şi au reînceput viaţa practic de la zero, iar astăzi cred că a ajuns timpul să găsim o soluţie pentru reparaţii morale şi materiale.

Cred că propunerea Asociaţiei foştilor deportaţi în Bărăgan privind "acordarea de compensaţii băneşti pentru prejudiciile morale cauzate datorită detenţiei politice ori datorită măsurii administrative cu caracter politic, constând în echivalentul a cel puţin 20.000 de euro şi cel mult 24.000 de euro pentru fiecare an de condamnare efectuat, pentru foştii deţinuţi politici şi, respectiv, echivalentul a cel puţin 15.000 de euro şi cel mult 18.000 de euro pentru fiecare an de măsură administrativă efectuat pentru persoanele supuse unor măsuri administrative cu caracter politic", este justă şi corectă şi nu lasă loc interpretărilor, ca în cazul propunerii Guvernului care prevede ca aceste măsuri compensatorii să fie, iarăşi citez, două cuvinte doar, "până la" o sumă.

Aceşti oameni, de mult la vârsta a treia, aşteaptă de ani buni ca statul să rezolve această problemă dureroasă, nu numai a lor, ci şi a societăţii noastre astăzi. La comemorarea deportaţilor în Bărăgan care a avut loc recent, la Timişoara, ca în fiecare an, oamenii şi-au exprimat pe drept nemulţumirile.

Dacă în ţara noastră am reuşit prin voinţă politică să schimbăm multe lucruri în bine, să democratizăm societatea, să ne raliem ţărilor europene, cred că a ajuns momentul să dăm dovadă de responsabilitate şi în soluţionarea justă şi dreaptă a cererilor care vin din partea acestor categorii de concetăţeni ai noştri pe care istoria şi un regim nedrept şi crud i-au vitregit în anii ’50.

De la această tribună îmi exprim un profund respect faţă de ei şi îi asigur de întreg sprijinul parlamentar pe aceşti oameni care ne-au învăţat să preţuim libertatea şi demnitatea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat Ion Bălan, vă rog.

Domnul Ion Bălan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "12 iunie, Ziua Mondială Împotriva Exploatării prin Muncă a Copiilor".

Din anul 2002, în data de 12 iunie, se sărbătoreşte Ziua Mondială Împotriva Exploatării prin Muncă a Copiilor, la iniţiativa Organizaţiei Internaţionale a Muncii, pentru a atrage atenţia asupra pericolului exploatării minorilor prin muncă, sub toate formele ei.

Tema de anul acesta este "Combaterea muncii copilului prin extinderea protecţiei sociale", ceea ce ne responsabilizează şi pe noi, în egală măsură, alături de autorităţile care au în grijă acest domeniu. Este vorba despre un efort comun pentru îmbunătăţirea legislaţiei în domeniu, pentru găsirea celor mai bune soluţii şi măsuri care să-i ferească pe copii de munci periculoase, grele şi de exploatarea din partea adulţilor.

Indiferent de condiţiile care le sunt oferite sau formele pe care le îmbracă activităţile pe care le prestează, copiii exploataţi prin muncă sunt privaţi de drepturi fundamentale, precum cel la educaţie sau servicii medicale de calitate.

Un caz aparte îl reprezintă obligarea la prostituţie, flagel în lumea copiilor din ţările slab dezvoltate şi motivul frecvent al răpirilor de minori. La fel, traficul de droguri şi furtul din buzunare. Lucrurile au fost duse la extrem în momentul în care minorii au fost implicaţi în conflicte armate şi obligaţi să folosească arme.

Pe de altă parte, una dintre cele mai grave şi mai vizibile forme de exploatare, întâlnită frecvent şi în România, o reprezintă cerşetoria. Oferirea de bani copiilor care cerşesc nu rezolvă problemele cu care se confruntă familiile acestora, dimpotrivă, duce la continuarea exploatării lor de către adulţii care nu sunt motivaţi să caute alte soluţii pentru supravieţuire. Aceşti copii sunt condamnaţi la stare de degradare socială şi morală, care le afectează dramatic copilăria şi, prin abandonul şcolar, le limitează şansele la o viaţă decentă.

Sfârşitul anului şcolar şi începutul vacanţei de vară reprezintă momentul potrivit să ne amintim că minorii au drepturi şi nu trebuie forţaţi să muncească, să ne amintim că ajutorul pe care ni-l acordă prin gospodărie, de bunăvoie, este dus la extrem de unii părinţi şi mai ales să nu uităm să le lăsăm copilăria.

Vă mulţumesc.

Ion Bălan, Colegiul nr.4, Tulcea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Bogdănici.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa.

Declaraţia politică se intitulează "Ne daţi ori nu ne daţi... locuri de muncă?".

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Chiar dacă prima parte a titlului ne duce cu gândul la iarnă, iată că, în plină vară, ne punem multiple întrebări: Dăm locuri de muncă tinerilor medici, tinerilor specialişti? Vrem să-i păstrăm pe tinerii medici în România? Vrem să-i aducem înapoi pe medicii care doresc să revină acasă?

Probabil că vă întrebaţi de ce revin cu această veche problemă a sistemului medical. Pentru că birocraţia nu face decât să-i trimită pe tinerii medici în străinătate, deoarece nu le oferim locuri de muncă. Circa 700 de doctori care au terminat în martie-aprilie a.c. rezidenţiatul şi au devenit specialişti nu se pot angaja din cauză că ministerul întârzie eliberarea unor documente necesare obţinerii certificatelor de liberă practică. Fără această patalama, niciun cabinet medical sau spital care vrea să contracteze servicii medicale cu Casa de Asigurări de Sănătate nu poate oferi de muncă tinerilor specialişti.

Ministerul Sănătăţii întârzie să le semneze ordinele necesare obţinerii certificatelor de liberă practică. Fără aceste documente, medicii nu pot profesa în niciun cabinet sau unitate spitalicească aflată în contract cu Casa de Asigurări. Săptămâna trecută s-au depus actele necesare pentru contractarea serviciilor medicale, ceea ce înseamnă că practic au ratat angajarea pe un an. Singura soluţie rămâne să plece în străinătate.

Semnalez faptul că sunt medici care lucrează în străinătate şi care doresc să revină în România, iar birocraţia nu face decât să-i alunge. Sunt medici care doresc echivalarea studiilor (unii au peste 6 luni de la depunerea actelor) şi nu au niciun răspuns.

Fac apel la Ministerul Sănătăţii să dispună urgent măsurile ce se impun pentru rezolvarea acestei situaţii îngrijorătoare, pentru a ne păstra tinerii medici şi să-i aducem înapoi pe cei care doresc să revină acasă.

Mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Camelia Bogdănici.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna Cristina Nichita.

Doamna Cristina Nichita:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "1.500 de cărţi pentru 1.500 de premianţi".

Copiii au intrat în vacanţă, aşa încât ne putem gândi în linişte la educaţie, de vreme ce avem 3 luni pentru a lua nişte măsuri adecvate dezvoltării armonioase a tinerei generaţii.

Una dintre condiţii, cea mai importantă, cred eu, este calitatea educaţiei pe care le-o oferim copiilor şi aici intervin mulţi factori: familia, şcoala, dar şi şcoala alternativă, mediul înconjurător, asigurarea stării optime a sănătăţii şi perspectivele de viitor.

Într-adevăr, calitatea educaţiei este un program vast. Copiii au terminat şcoala, unii sunt deja în febra bacalaureatului, deşi cifrele ne spun un adevăr trist: jumătate dintre absolvenţii clasei a XII-a nu s-au prezentat la acest examen foarte important pentru devenirea lor. Ce s-a întâmplat cu aceşti tineri? Le-a fost teamă de dificultăţile probelor? Nu s-au pregătit? Nu îi interesează viitorul? Cum i-au sprijinit familiile lor? Ce au făcut pentru ei dascălii lor timp de 12 ani? Poate vom afla de la Ministerul Educaţiei sau poate de la psihologi, pe la care ar trebui să treacă şi unii profesori şi unii părinţi.

În ultimii ani aud mereu în spaţiul public dezbateri pe marginea unei dileme: carte sau computer? E o dilemă falsă, pentru că e un mod simplist de a înţelege integrarea computerului în viaţa copiilor. Trebuie să admitem că, de fapt, chestiunea este mult mai uşoară, este chiar de domeniul evidenţei cotidiene. Carte şi computer, complementare, dar fără a se înlocui reciproc.

Pun pe primul loc cartea, pe care o consider instrumentul absolut al educaţiei. Un copil cu o carte în mână este o imagine dintre cele mai frumoase şi mai dătătoare de speranţă.

A oferi o carte unui copil înseamnă a-i deschide o uşă în viaţă, aşa încât, ca deputat în Colegiul nr. 9 Iaşi, am dăruit câte un volum cu dedicaţie fiecăruia dintre cei 1.500 de elevi laureaţi în colegiul meu.

Gestul meu este o picătură într-un ocean, dar dacă noi toţi, părinţi şi bunici, educatori, învăţători şi profesori, medici pediatri şi psihologi şcolari am face constant un gest cu valoare educaţională, şcoala românească nu ar mai fi o instituţie de acumulare a cunoştinţelor, ci o instituţie în care elevului i se stimulează creativitatea şi inteligenţa, iar eu aş fi pusă în fericita situaţie de a dărui cărţi nu la 1.500 de copii premiaţi, ci la mii şi mii de şcolari.

Vă mulţumesc.

Cristina Nichita, deputat PSD Iaşi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Toader Dima.

Domnul Toader Dima:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi este un demers pentru sprijinirea zonei montane.

În această perioadă se discută un nou Cod silvic. Vorbim de cea mai importantă lege în acest domeniu, lege de care depind menţinerea, dezvoltarea şi gospodărirea pădurilor. Pădurile care mai există în România au trei importante funcţii: una economică, una ecologică şi una socială. Nu există una mai importantă decât alta, de aceea nu aş vrea ca noul Cod silvic să fie o lege care reglementează doar activităţile economice în domeniu.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

România este, după cum ştim, unul din statele europene cu bogate resurse în domeniul silvic pentru că pădurile ocupă o suprafaţă importantă. Iar, în acest domeniu, zona montană este una de maximă importanţă şi a cărei dezvoltare trebuie să devină o prioritate. Asta pentru că zona montană a României înseamnă 30% din teritoriul naţional, iar 20% dintre români locuiesc în zona montană.

Iată de ce, în declaraţia mea politică de astăzi, vă vorbesc despre importanţa unui nou Cod silvic care să nu privească lucrurile numai din punct de vedere economic. E adevărat că latura economică a chestiunii este una de maximă importanţă pentru că ea permite traiul celor care locuiesc în această zonă.

De exemplu, una dintre propunerile care au fost înaintate în timpul dezbaterii publice a noii legi cere mai multă protecţie pentru firmele româneşti care activează în acest sector. Firmele româneşti fac faţă cu greu concurenţei acerbe din partea societăţilor străine.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc una dintre propuneri, care cerea drept de preempţiune pentru fabricile româneşti de mobilă, care în acest fel ar putea să aibă acces la materia primă şi să nu mai lucreze doar ce le scapă printre degete firmelor străine.

Şi să nu uităm că, sub pretextul încurajării investitorilor străini, de multe ori au fost închişi ochii la fapte grave care păgubesc şi resursele, şi bugetul. Aş aminti numai de exportul de buşteni din pădurile româneşti, de fapt o formă directă de evaziune fiscală. Numai în anul 2012 - 2013, exportul de buşteni a crescut cu peste 44%. Exportul de buşteni către China s-a dublat ca valoare, ba chiar exportăm masiv către Turcia şi, mai nou, în India.

Aceasta este numai o parte a problemei, stimaţi colegi, şi de aceea susţin că noul Cod silvic trebuie să scoată în evidenţă toată zona montană, care este una de interes naţional, cu un imens potenţial economic, social, cultural şi de mediu. Am amintit de latura socială pentru că ştim cu toţii că în ultimele decenii zonele montane defavorizate, rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării tocmai din cauza condiţiilor naturale dificile, au început să fie abandonate.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Când toată lumea se preocupă din ce în ce mai mult de protejarea zonei montane şi a stilului de viaţă de acolo, România nu poate sta în afară. Fără a uita de marea importanţă pe care o are latura economică în noul Cod silvic, să nu trecem cu vederea peste partea socială şi latura de mediu. De aceea susţin că în noul Cod silvic trebuie să acordăm importanţa cuvenită tuturor domeniilor care privesc zona montană. Ea poate fi revitalizată cu adevărat, iar noi putem contribui la acest proces. Rămâne să cântărim bine noile reglementări, astfel încât să nu defavorizăm populaţia din zona montană. şi trebuie să facem un nou Cod silvic care mai apoi să fie şi respectat.

Pădurea înseamnă viaţă, mediu şi energie.

Deputat Toader Dima, Huşi, Vaslui.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Nu mai este niciun coleg care doreşte să citească, motiv pentru care închidem prima parte a şedinţei noastre, revenim la ora 10,00.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Încurajaţi munca, domnilor guvernanţi!"

Proiectul privind reducerea cu 5 puncte procentuale a contribuţiilor de asigurări sociale plătite de angajator ar trebui să facă obiectul unor dezbateri serioase. Care vor fi efectele concrete ale acestei măsuri în anul 2015, adică după ce vom trece de alegerile din această toamnă?

Simplele contre demagogice şi populiste pornite doar de la faptul că unii sunt pro şi alţii contra unui asemenea proiect nu ne spun nimic şi nu fac bine nimănui, şi cu atât mai puţin economiei româneşti. Faptul că FMI a tratat cu răceală această măsură ne spune destul de multe. Dar poate că FMI greşeşte, iar PSD are dreptate. Dar dacă este invers? Cine va plăti eroarea?

Considerată o măsură care va înviora şi mai mult mediul economic, reducerea CAS va avea în realitate efecte minore în economie, în lipsa altor măsuri, a adevăratelor măsuri, adică a celor care ar trebui să încurajeze munca în România.

În România, milioane de români trăiesc din ajutoare sociale. Avem zeci de mii de copii care cerşesc şi ne facem că nu-i vedem. Aceşti copii provin chiar din familiile care au ajutoarele sociale ca sursă unică de venit. Acest lucru nu vă îngrijorează? Nu vă spune chiar nimic? Cum îi va ajuta pe aceşti copii reducerea CAS?

Dacă economia duduie din nou, după cum ne asigură guvernul de azi, unde este milionul de locuri de muncă promis în campania electorală? Dacă economia duduie, de ce avem tot mai mulţi săraci? De ce este tot mai multă mizerie în România? De ce avem tot mai multe comunităţi locale în faliment? Cu ce ajută reducerea CAS localităţile unde nu munceşte nimeni?

Studiile internaţionale arată că utilizarea iresponsabilă a ajutoarelor sociale, adică doar din raţiuni strict electorale, descurajează munca şi înmulţeşte necontenit numărul săracilor dependenţi de stat, adică de cei care le cer din când în când voturile.

Un exemplu sugestiv este tocmai Brazilia, ţara Campionatului mondial de fotbal. Considerată a şasea economie a lumii, Brazilia deţine un număr impresionant de săraci, număr care creşte de la an la an. La ei economia chiar duduie, dar sărăcia marii majorităţi a populaţiei creşte. Paradoxal, nu-i aşa? Dar studiile arată că tocmai ajutoarele sociale acordate de statul federal unor comunităţi foarte sărace sunt responsabile de această situaţie. Având asigurat un venit minim, dar fără niciun fel de muncă, fără niciun fel de responsabilitate din partea sa, omul preferă să se uite la fotbal!

Atunci ce rost mai are o economie mare, care merge, care duduie, dacă omul rămâne sărac şi cu mâna întinsă la stat? Reducerea CAS cu 5% va scădea, în următorii cinci ani, numărul săracilor din România cu 5%?

Înainte de toate, încurajaţi munca, domnilor guvernanţi, nu mai gândiţi doar în termeni electorali!

Domnul Cornel Itu:

"Timp de 10 ani partidele de dreapta nu au redus contribuţiile sociale"

Am auzit, prea des în ultima vreme, discursuri pline de patos, extrem de vocale, ale unor reprezentanţi ai aşa-numitei forţe de dreapta, în care înfierau povara fiscală asupra costului forţei de muncă, de care s-ar face vinovaţi social-democraţii.

Domnilor şi doamnelor din PDL, PNL sau PMP, care pretindeţi a fi mari apărători ai mediului de afaceri şi promotori ai creării de noi locuri de muncă, ce măsuri aţi luat cât timp aţi fost la putere pentru a uşura sarcina angajatorilor? Nu aţi făcut nimic!

Haideţi să facem un apel la memorie. Începem cu anul 2000, când la guvernare se afla CDR (din care făceau parte PNL şi PD). La vremea aceea, nivelul contribuţiilor sociale era de 60%. Abia în 2004, în timpul guvernării PSD, a scăzut procentul cu peste 10%, ajungând la 49,5%.

Ei bine, pe parcursul mandatelor lui Băsescu, deşi, atât PNL, cât şi PDL s-au aflat la guvernare, nu au făcut nicio intervenţie în acest sens. Sarcina fiscală asupra costului forţei de muncă în România era în 2008 peste nivelul din 18 state ale UE şi a crescut cu 1,5% în 2009. În anul 2010 Guvernul Boc le-a dat IMM-urilor lovitura de graţie, majorând TVA peste noapte cu 5 procente şi introducând impozitul forfetar.

Doamna Maria-Andreea Paul, la vremea aceea consilier al premierului Emil Boc, declara în 7 mai 2010, imediat după anunţul făcut de Băsescu privind tăierile de salarii, pensii, subvenţii şi indemnizaţii, că "alternativa creşterii cotei unice sau a TVA-ului ar fi scăzut şi mai drastic consumul şi nu doar atât, dar ar fi trimis şi firmele în faliment, astfel încât capacitatea de creştere a producţiei, de revenire economică, ar fi fost complet anulată sau amânată nejustificat, vreme de 2-3-4 ani."

După doar o lună de la tăierea salariilor, a subvenţiilor, a indemnizaţiilor şi a ajutorului de şomaj, Emil Boc anunţa creşterea taxelor, măsură care mai ieri era aspru criticată de el însuşi şi de oamenii săi ca fiind extrem de periculoasă pentru economia României. Acesta este doar un exemplu de demagogie specifică celor care pretind că duc o politică de dreapta, orientată spre sprijinirea mediului de afaceri.

Cred că PSD, deşi este un partid de stânga, a reuşit, pe lângă reparaţiile sociale făcute din 2012 încoace, să şi concretizeze proiecte pentru susţinerea investiţiilor private, cu precădere a IMM-urilor, de exemplu, Ordonanţa de urgenţă privind scutirea de impozit pe profitul reinvestit, măsură ce se va aplica începând cu luna iulie a acestui an. Producţia şi achiziţia de echipamente tehnologice vor fi scutite de impozit, în condiţiile în care vorbim de echipamente noi. Ca efect, vom avea firme modernizate, ce vor putea să ţină pasul cu piaţa europeană, mai multe locuri de muncă şi, evident, o povară fiscală redusă asupra întreprinzătorilor din mediul privat. Din luna octombrie, vom avea CAS redus cu 5 procente, adică o altă măsură deosebit de benefică pentru mediul privat, pentru angajatori şi pentru impulsionarea pieţei muncii. Aşadar, din nou PSD este cel care reduce povara fiscală asupra costului forţei de muncă.

Dacă mă refer chiar şi la ultima perioadă, constat că s-au adoptat în forul legislativ, cu susţinerea Grupului parlamentar al PSD, un număr mare de acte normative care contribuie la relansarea economică a României. Săptămâna trecută s-au votat noua Lege a parteneriatului public-privat şi Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri.

Pentru cei care s-au autointitulat de dreapta, am un mesaj: domnilor, nu vă mai crede electoratul! Ultimul examen, cel din 25 mai, spune totul. În Transilvania, scorul USD a crescut de la 20% la 29%. Şi mai dureros pentru voi, cea mai mare creştere s-a înregistrat în rândul oamenilor cu studii superioare (de la 24% la 30%) şi în rândul tinerilor (de la 23% la 34%).

Domnul Marian Enache:

"Sporul natural negativ"

Subiectul acestei declaraţii politice face referire la statisticile îngrijorătoare privind sporul natural al României. Prin definiţie, sporul natural reprezintă diferenţa dintre numărul născuţilor vii şi numărul decedaţilor într-o perioadă de referinţă, raportat la o mie de locuitori. Acesta este pozitiv atunci când numărul de nou-născuţi depăşeşte numărul decedaţilor, negativ când situaţia este inversă şi zero atunci când numerele sunt egale. România se află în a doua situaţie menţionată, fapt care va conduce la scăderea dramatică a populaţiei şi la îmbătrânirea ei.

Sporul natural din România a făcut trecerea de la statistici pozitive spre negative în perioada aferentă anilor de după Revoluţie. Prima cifră negativă a fost înregistrată în anul 1992, atunci când rata s-a cifrat la -0,2/1000 locuitori. Însă această diferenţă între naşteri şi decese a început să crească în anul 2008, înregistrând -1,5/1000 de locuitori, urmând ca în anul 2009 rata să fie de -1,7. În continuă creştere, în 2010 rata a fost de -2,3, în 2011 de -2,8, culminând în anul 2012 cu o rată de -3,6/1000 de locuitori. Acesta a fost anul în care, conform Anuarului Statistic al României 2013, a fost semnalată cea mai gravă situaţie înregistrată în România din 1960 încoace privind numărul de nou-născuţi: doar 180.000, reprezentând nouă copii la 1000 de locuitori.

Faţă de un recensământ efectuat în anul 2011, bilanţul arată faptul că populaţia României s-a micşorat cu 3%, însemnând cu 620.000 de persoane mai puţin. Datele din 2014 relevă o continuă scădere, în lunile martie, aprilie şi mai populaţia fiind estimată la 19.574.197 - 19.517.953 de români, cu o naştere la aproximativ fiecare 2 minute şi 37 de secunde, cu un deces la aproximativ fiecare 1 minut şi 59 de secunde şi o pierdere a un rezident la fiecare 2 minute şi 46 de secunde prin migraţie externă.

La nivelul Uniunii Europene, deşi ratele sunt scăzute, acestea se menţin la un nivel pozitiv. Între anii 2004 şi 2006, cifrele au arătat o scădere de la 0,17 în 2004 la 0,15 în 2005 şi 2006, în anul 2007 acestea arată o creştere la 0,16, ca apoi să scadă la 0,11 şi să rămână constante pe parcursul anilor 2008 şi 2009. În anul 2010, situaţia a regresat spre 0,21, continuând să se menţină în valori apropiate.

La nivel mondial, România se situează pe locul 209, cu o valoare de -0,26, fiind precedată de Germania cu -0,2, Slovenia cu -0,19, Ungaria cu -0,18 şi urmată de Lituania cu -0,28, Sfântul Vicenţiu şi Grenadine cu -0,31 şi Georgia cu -0,33 etc. Poziţia aceasta este alarmantă, deoarece pune în lumină probleme serioase în ceea ce priveşte nivelul de trai din România, condiţiile şi facilităţile de care populaţia poate beneficia.

Cauzele principale ale acestui fenomen sunt:

• numărul nou-născuţilor din ce în ce mai mic;
• numărul deceselor rezidenţilor din România;
• căsătoriile care înregistrează cifre din ce în ce mai mici în fiecare an;
• divorţurile, al căror număr este în continuă creştere;
• una dintre cele mai importante cauze este emigraţia. Numărul persoanelor care au emigrat este de 2,3 milioane, majoritatea fiind cu vârsta cuprinsă între 25 şi 64 de ani. Categoria de interes, cea care aparţine vârstei la care se fac copii, este cuprinsă între 24 şi 45 de ani;
• de asemenea, a crescut şi vârsta la care se fac copii. În trecut, acest timp era în jurul vârstei de 20 de ani, iar în prezent este în jurul a 30 de ani;
• numărul mediu de copii pe cuplu este un alt factor care contribuie la scăderea sporului natural;
• modificările de comportament generaţionale;
• alte cauze: criza financiară, scumpirea serviciilor şi a produselor, rata ridicată a şomajului, creşterea dobânzilor la creditele bancare, chirii ridicate etc.

Situaţia în Colegiul 8 din judeţul Neamţ pe care îl reprezint este la fel de gravă, având în vedere faptul că, în noiembrie 2013, în această zonă s-au născut 598 de copii, cu 110 mai puţini decât în luna anterioară şi cu 4 copii mai puţin decât anul anterior. În comparaţie cu anul 2002, atunci când se înregistrau 554.516 de locuitori, în anul 2013 s-au înregistrat 452.900 de persoane, dintre care 154.400 de persoane aveau domiciliul sau reşedinţa în municipii şi oraşe, iar restul de 295.500 locuiau în sate şi comune.

O serie de măsuri trebuie luate pentru a soluţiona această problemă şi pentru a redresa cursul sporului natural.

În primul rând, tinerii trebuie sprijiniţi cu scopul de a le oferi un mediu oportun pentru a-şi forma o familie şi pentru a-şi putea întreţine viitorii copii. Numărul cauzelor deceselor printre nou-născuţi trebuie scăzut prin măsuri riguroase în ce priveşte igiena în spitale şi dispensare. Campanii de promovare a unui stil de viaţă sănătos sau pentru evitarea accidentelor rutiere, spre exemplu, pot fi lansate la nivel naţional într-un mod constant şi conştient. Vor trebui făcute eforturi pentru a reduce numărul emigranţilor care pleacă în fiecare an din România. Aceste măsuri vor necesita resurse atât financiare, cât şi de timp, pentru a fi implementate, însă, dacă nu începem să gândim pe termen lung, consecinţele pot fi ireparabile.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Reducerea CAS, o măsură sustenabilă din punct de vedere bugetar şi absolut necesară pentru mediul de afaceri"

Reducerea contribuţiilor pentru asigurările sociale cu 5 puncte procentuale reprezintă o măsură pe care mediul de afaceri o cerea de foarte mult timp. Mai mult decât atât, este unul dintre elementele de politici economice invocate foarte des de toate partidele de pe zona de centru-dreapta: PNL, PDL sau PMP. Dintr-o asemenea perspectivă, atitudinea opoziţiei de acum faţă de decizia Executivului de a scădea CAS-ul reprezintă dovada incontestabilă a faptului că politicienii încă nu s-au lecuit de meteahna lor veche de a încerca să pună beţe-n roate, chiar şi atunci când un lucru este bun, pentru a obţine o mână de voturi. Dacă toată lumea este de acord că tăierea impozitării şi fiscalităţii este bună, este absolut aberant să te opui unei măsuri precum cea propusă de Cabinetul Victor Ponta.

Le reamintesc tuturor colegilor din opoziţie că în timpul guvernării Boc am avut deficite bugetare de 9% şi 6,8% şi că, datorită guvernării Ponta, România a ieşit de sub procedura de infringement a Comisiei Europene pentru deficit excesiv. Dintr-o asemenea perspectivă, Guvernul actual a dovedit că este capabil să-şi atingă ţintele stabilite mult mai bine decât s-a întâmplat până acum. Faptul că după 4 luni din 2014 avem un deficit de doar 0,28% din PIB, cu venituri în creştere cu 4,4% şi cheltuieli în scădere cu 3,2%, arată clar că Executivul PSD - UNPR - PC - UDMR este în stare să-şi atingă ţintele de execuţie bugetară fixate. Ne vom afla cu siguranţă sub 2% în acest an şi vom reuşi să coborâm spre 1% anul viitor. Iată de ce scăderea CAS cu 5 puncte procentuale nu are cum să fie un foarte mare pericol pentru România, chiar dacă asta ar presupune creşterea marginală a deficitului.

Ipocrizia de care dă dovadă opoziţia faţă de această măsură este cu atât mai mare cu cât PNL, PDL şi PMP au cerut insistent scăderea contribuţiilor sociale, fără a o corela cu alte măsuri de natură fiscală. Acum, când Guvernul Ponta face exact acest lucru scade CAS-ul fără să introducă noi taxe şi impozite, cei din opoziţie îşi exprimă dezacordul faţă de o decizie pe care ei au susţinut-o în toată această perioadă. E o demagogie ieftină care nu face bine României şi nici vieţii politice. Atunci când se întâmplă ceva bine pentru oameni, ar trebui ca acea măsură să fie susţinută de toate forţele politice, indiferent de plasarea lor pe eşichierul politic, şi să nu mai avem astfel de războaie fără sens.

Faptul că Guvernul Ponta se deosebeşte de executivele Boc şi Ungureanu se vede şi din faptul că nu se mai negociază în genunchi cu FMI, nemaiacceptându-se acest comportament de contabil al delegaţiei Fondului când vine în România. Guvernul României trebuie să aibă posibilitatea de a-şi asuma singur politicile economice şi mă bucur să văd curajul premierului de a merge în continuare pe direcţia asumată în 2012 şi validată de voturile românilor la alegerile parlamentare. Victor Ponta are clar un plan pentru România şi este foarte evident drumul pe care ţara urmează să meargă.

Decizia ca această măsură a reducerii CAS cu 5 puncte procentuale să fie luată de majoritatea parlamentară este una extrem de corectă. Pe de o parte, se oferă şansa unei dezbateri politice transparente şi colegii din opoziţie vor putea vedea cu ochii lor că există spaţiu fiscal pentru aplicarea acestei măsuri. Pe de altă parte, se oferă legitimitate suplimentară uneia dintre cele mai importante decizii economice luate de România de la introducerea cotei unice în 2005 şi până acum. Este dovada cea mai clară a ieşirii noastre din criza economică.

Îi îndemn pe toţi colegii parlamentari ca, atunci când vor fi consultaţi asupra acestei modificări a Codului fiscal, să voteze favorabil şi să valideze astfel o hotărâre economică majoră care va ajuta mediul de afaceri să-şi revină după criza profundă prin care a trecut în ultimii ani, dar va şi rezolva în mare măsură problema locurilor de muncă. La votul din Parlament se va vedea cu adevărat cine vrea binele României şi cine preferă jocurile politice meschine.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Confruntări fără victime"

De câteva zile în Brazilia se află în plină desfăşurare una dintre cele mai grandioase manifestări sportive pe care omenirea le-a inventat vreodată, Campionatul mondial de fotbal. Alături de Jocurile Olimpice, Campionatul mondial de fotbal reprezintă competiţia sportivă cu cea mai mare audienţă planetară. În timpul desfăşurării sale, lumea întreagă suferă o transformare uluitoare, aproape toţi locuitorii planetei părând a fi conectaţi la ceea ce se petrece pe arenele din ţara gazdă a competiţiei. Toate celelalte evenimente care au loc în lume în aceeaşi perioadă în care se desfăşoară marea competiţie sportivă par a-şi pierde din intensitate, înseşi conflictele diplomatice sau armate părând a nu mai stârni acelaşi interes. Într-un cuvânt, este perioada în care cele mai importante personaje devin purtătorii de echipament sportiv, iar un gol al lui Robin van Persie sau un dribling al lui Arjen Robben, spre exemplu, stârnesc un interes infinit mai mare decât orice declaraţie făcută de un important politician.

Mărturisesc că mi-aş dori ca aceste competiţii sportive să se desfăşoare în fiecare an şi în fiecare zi, fiindcă ar fi infinit mai bine ca unicele adversităţi dintre popoarele lumii să se consume exclusiv pe arenele sportive, acolo unde stăpân absolut este spiritul de fairplay, unde nu se iau prizonieri şi nu se înregistrează pierderi de vieţi omeneşti, iar orice confruntare se încheie printr-o strângere de mână şi prin felicitările pe care învinsul le adresează învingătorului.

Este pur şi simplu reconfortant să vezi cum, în imensele arene, se amestecă drapelele ţărilor participante, cum suporterii îşi încurajează favoriţii prin scandări şi prin cântece rostite, ca într-un modern Turn Babel, în cele mai diferite limbi, iar nu prin îndemnuri la ură şi la violenţă. O dovadă în plus, dacă mai era nevoie, a faptului că pentru zecile de mii de oameni prezenţi în tribune şi pentru cele câteva miliarde care stau în faţa televizoarelor urmărind cu înfrigurare spectacolul sportiv, războaiele, crizele economice ori ura etnică sau rasială sunt corpuri alogene, care nu fac parte din bagajul lor genetic.

Oricât ai căuta, în tribunele arenelor pe care se desfăşoară marile competiţii sportive nu vei găsi prea uşor personaje de genul celor îngrijorate de fluctuaţiile bursiere ale indicelui Dow Jones Industrial Average. Cei care iubesc întrecerile sportive atât de mult încât, pentru a le putea urmări pe viu, traversează cel puţin o jumătate de planetă nu au nici conturi cu multe zerouri şi nici puterea de a decide izbucnirea sau stoparea conflictelor la scară mondială. Sunt doar nişte oameni simpli care, sătui de bătălia cu dificultăţile vieţii, economisesc drastic timp de ani de zile pentru a-şi permite ca, o dată la doi ani, o dată la patru ani sau doar o dată în viaţă, să-şi poată însoţi sportivii favoriţi şi să-i susţină în încercarea acestora de a dobândi supremaţia mondială. Odată ajunşi în ţara organizatoare a competiţiei, nu locuiesc la hoteluri de cinci stele şi nu mănâncă la restaurante scumpe. Cei mai mulţi dorm pe unde apucă, mănâncă preparate de tip fast-food şi beau cea mai ieftină bere, alături de suporterii echipelor adverse cu care se înţeleg şi pe care îi înţeleg, deoarece împărtăşesc valori comune: fast-food-ul, berea ieftină, marea pasiune pentru sport şi ura împotriva violenţei. Pentru ei sportul este singura confruntare pe care şi-o doresc şi pe care o acceptă şi una dintre puţinele posibilităţi de evadare din calea greutăţilor cotidiene.

Iată doar câteva dintre motivele pentru care mă simt extrem de confortabil în aceste zile, mai ales atunci când timpul îmi permite să savurez spectacolul fotbalistic transmis în direct din ţara cafelei, un spectacol de excepţie, cu tribune multicolore, cu scandări şi cu cântece intonate în multe dintre limbile pământului, cu jocuri de mare calitate, într-un cuvânt, o manifestare de multiculturalitate care nu poate să nu impresioneze. Este încă o dovadă a faptului că sportul, în cazul de faţă fotbalul, reprezintă cel mai eficient ambasador, nu doar al unei ţări, ci al lumii întregi.

Despre fotbal, Bill Shankly, legendarul manager al echipei Liverpool FC, spunea: "Fotbalul nu e o chestiune de viaţă şi de moarte. Vă asigur că e mai mult decât atât". Mi-aş permite să extind aprecierea marelui tehnician la tot ce înseamnă sport şi mişcare sportivă, fiindcă sportul şi competiţia sportivă reprezintă, într-adevăr, poate una dintre marile şi singurele şanse ale omenirii de a trăi în pace şi în armonie.

Cred, de asemenea, că a venit momentul în care trebuie să ne intensificăm eforturile de a readuce sportul românesc la masa marilor competiţii internaţionale, acolo unde a mai fost, cu mult succes, nu cu mult timp în urmă. Avem nevoie de sport, avem nevoie de a performa din nou pe arenele internaţionale, deoarece nicio întrunire economică, politică, militară sau de oricare altă natură nu beneficiază, indiferent de cât de importantă ar fi aceasta, de interesul pe care îl suscită în lume marile competiţii sportive.

Aşadar, îmi voi permite în această perioadă ca, măcar în orele serii, să nu fiu nimic mai mult sau mai puţin decât un mare şi sincer suporter, conectat la splendida sărbătoare aflată în desfăşurare în Brazilia. Şi fiindcă echipa noastră naţională nu se află, din nefericire, printre protagoniste, voi fi, pur şi simplu, suporter al fotbalului.

Este puţin? Dimpotrivă, eu cred că, în contextul dat, este maximum posibil!

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Reducerea CAS va stimula mediul de afaceri şi va diminua şomajul"

În cursul zilei de mâine, Guvernul va trimite către Parlament proiectul de modificare a Codului fiscal ce cuprinde reducerea CAS cu 5%. Este o măsură economică de maximă importanţă pentru viitorul mediului de afaceri românesc şi, mai ales, pentru românii care se află în căutarea unui loc de muncă.

Acesta este momentul oportun pentru o asemenea măsură de încurajare. La mai bine de 2 ani de la înlăturarea guvernării Boc, economia românească a revenit pe făgaşul normal. După eforturi susţinute din partea Guvernului Ponta, iată că, în ultimii 2 ani am înregistrat o creştere economică cumulată de 4,1%, una dintre cele mai mari din Europa, pensiile s-au majorat cu peste 6%, puterea de cumpărare a crescut semnificativ şi inflaţia a atins un minim istoric, sub 1%. Mai mult, faţă de anul trecut, preţurile alimentelor au scăzut cu 3,2% şi câştigul salarial mediu net a crescut cu 4,5%.

Trebuie să continuăm măsurile de relansare economică, iar un punct esenţial îl constituie stimularea mediului de afaceri. După introducerea cotei unice de 16%, scăderea preţurilor la energie şi diversele programe ce încurajează întreprinzătorii, singura solicitare pe care trebuie să o adresăm acum este reducerea taxării forţei de muncă.

În primul rând, această măsură va diminua fenomenul muncii la negru, angajatorii fiind încurajaţi să declare contractele la valoarea reală, iar veniturile declarate înseamnă o mai bună colectare a taxelor şi impozitelor şi o mai eficientă execuţie bugetară.

În al doilea rând, vor fi create noi locuri de muncă - în prezent, aceasta este principala provocare a României, una care nu suportă amânare. Avem generaţii întregi de tineri care au căzut victime şomajului, iar angajatorii trebuie stimulaţi să îi integreze pe piaţa muncii. Avem specialişti, oameni cu vechime şi experienţă, care însă şi-au pierdut slujbele odată cu declanşarea crizei. Toţi aceştia vor avea şanse mai mari să reintre în câmpul muncii.

Cei care vor beneficia efectiv de această măsură sunt angajaţii. Gândiţi-vă numai câte tinere familii nu pot accesa Programul "Prima casă" pentru că trăiesc din ajutorul de şomaj sau nu au salariile întregi trecute în contracte. Soluţia este reducerea CAS, astfel încât să apară noi locuri de muncă şi să crească puterea de cumpărare. Pe termen mediu şi lung, întreaga economie va avea de câştigat: mediul privat va scoate din subteran munca la negru, îşi va permite să angajeze mai mult personal, va creşte competitivitatea şi va stimula consumul.

Vă reamintesc că această măsură se regăsea nu doar în Programul Uniunii Social-Liberale, ci şi în proiectele susţinute de opoziţie. De aceea, fac un apel la dumneavoastră, colegi din PNL, actuali şi foşti membri PDL, să dăm dovadă cu toţii de maturitate politică şi să lăsăm deoparte divergenţele de moment. Reducerea CAS este printre puţinele măsuri pe care le-am susţinut cu toţii. Sper ca acum, când ne aflăm la un pas de implementare, să rămânem constanţi şi să dăm un vot favorabil acestui proiect de lege.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Trebuie să luptăm pentru combaterea deşertificării şi a secetei"

În 1994, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a declarat, prin Rezoluţia 49/115, data de 17 iunie ca Zi mondială pentru combaterea deşertificării şi a secetei. Rezoluţia subliniază problemele cu care se confruntă milioane de oameni care trăiesc în regiuni degradate sau aride. Deşertificarea reprezintă cea mai mare provocare de mediu a vremurilor noastre. Nu este vorba doar de avansarea deşerturilor sau constituirea de noi zone cu dune de nisip, ci şi de degradarea persistentă a terenurilor, odată cu modificările climatice.

Schimbările climatice pot precipita procesul de deşertificare, însă activităţile umane sunt cauza primordială şi cea mai frecventă a modificărilor nedorite de la nivelul solurilor. Supracultivarea epuizează solurile, despăduririle înlătură copacii care susţin solul fertil de pământ, iar subdimensionarea irigaţiilor accentuează aridizarea.

Aproximativ 1,5 miliarde de oameni depind, la nivel global, de terenuri cu potenţial agricol scăzut, aride sau infertile, în timp ce aproape jumătate din populaţia lumii (42%) locuieşte în zone degradate sau nesigure, în unele cazuri instabilitatea lor putând destabiliza regiuni extinse de pe glob.

De gestionarea durabilă a terenurilor depinde rezistenţa ecosistemelor, dar şi îmbunătăţirea condiţiei umane în zonele uscate. Pentru a opri răspândirea deşertificării, folosirea terenurilor pentru agricultură şi păşunat trebuie să devină sănătoasă în raport cu mediul, acceptabilă social, raţională şi fezabilă economic. Unul dintre principalele instrumente de combatere a extinderii deşertificării este plantarea de arbori şi alte plante care menţin calitatea solurilor. Limitarea sau oprirea despăduririlor, alături de îmbunătăţirea sistemelor de irigaţii sunt alte măsuri absolut necesare.

Obiectivele Zilei mondiale 2014 pentru combaterea deşertificării sunt: sporirea atenţiei acordate terenurilor şi solului în adaptarea la schimbările climatice, mobilizarea ţărilor pentru gestionarea durabilă a terenurilor şi includerea terenurilor şi a solurilor în politicile naţionale de securitatea alimentară şi de adaptare la schimbările climatice.

Trebuie sensibilizată opinia publică asupra faptului că deşertificarea, degradarea terenurilor şi seceta afectează dramatic biodiversitatea. Există o relaţie strânsă între nivelul de trai şi starea de bine a ecosistemelor, cu soluri bogate în biodiversitate. Solurile sănătoase produc viaţă, iar sănătatea solului depinde foarte mult de modul în care oamenii folosesc terenurile lor. Ce facem pentru solurile noastre se reflectă în modul în care ecosistemele noastre ne vor servi, determinând calitatea şi cantitatea alimentelor obţinute din agricultură. Creşterea interdependenţei noastre ecologice înseamnă consolidarea solurilor, având ca rezultat îmbunătăţirea vieţii tuturor.

Problema secetei şi a deşertificării este comună multor state din Asia, Africa şi America de Sud, dar nu este străină statelor europene, România având nevoie acum, mai mult ca oricând, de politici publice pe termen lung care să vizeze combaterea degradării solurilor, dezvoltarea irigaţiilor şi protejarea zonelor împădurite.

Sărbătorirea Zilei mondiale pentru combaterea deşertificării şi a secetei, prin organizarea de seminarii, evenimente media şi campanii, este foarte importantă. Fiecare activitate care implică participarea şi cooperarea comunitară este utilă pentru conştientizarea importanţei problemei, contribuind şi la combaterea degradării solurilor.

Doresc tuturor o Zi mondială de succes pentru combaterea secetei şi a deşertificării!

Domnul Vasile Gudu:

"Negocierile cu FMI, un eşec al Guvernului Ponta"

Negocierile cu delegaţia FMI s-au încheiat cu un eşec pentru guvernanţi. Guvernul Ponta a dat dovadă încă o dată de lipsă de responsabilitate şi competenţă, deoarece în cadrul negocierilor cu FMI nu a fost pregătit să convingă această instituţie că este în stare să gestioneze măsura fiscală mult promisă în campania electorală de la europarlamentare, şi anume reducerea CAS cu 5%. Mai ales că, în urmă cu câteva săptămâni, Guvernul Ponta se lăuda că din punctul de vedere al necesităţii implementării reducerii CAS cu 5% şi al efectului asupra mediului de afaceri există un consens cu instituţiile internaţionale şi că subiectul privind modul în care va fi susţinută în execuţia bugetară această măsură este un subiect asupra căruia FMI îşi va exprima poziţia în cadrul acestei runde de negocieri.

Decizia Guvernului Ponta de a reduce CAS cu 5% se amână de la 1 iulie 2014 la 1 octombrie 2014, deşi ministrul de finanţe, Ioana Popescu, afirma că acest lucru este obiectivul numărul unu în cadrul negocierilor cu FMI. Ulterior, acelaşi ministru a justificat decizia guvernului de amânare a aplicării acestei măsuri, pentru a se evita ratarea ţintei de deficit bugetar convenită cu FMI.

De cealaltă parte, motivul principal invocat de către delegaţia FMI de a nu fi de acord cu introducerea acestei măsuri îl constituie colectarea deficitară a veniturilor pe anul 2014. În luna mai a anului 2014, Guvernul Ponta a reuşit contraperformanţa, greu de egalat, de a încasa mai puţini bani după introducerea taxei pe stâlp şi a taxei de 7 eurocenţi, comparativ cu luna mai din anul 2013. Ministrul de finanţe a omis cu bună ştiinţă să spună românilor faptul că, pentru a putea atinge ţinta de deficit bugetar convenită cu FMI pe primul trimestru al anului 2014, Guvernul României a tăiat investiţii majore în valoare de 4,5 miliarde lei, punând în pericol sute de mii de locuri de muncă din sectorul privat. Dacă se va continua să se reducă investiţiile, măsura de reducere a CAS nu va mai produce efecte, deoarece apare posibilitatea ca firmele să intre în faliment, înaintea aprobării acestei măsuri.

Rămâne un semn de întrebare: ce se va întâmpla cu bugetul de stat pe anul 2015? Este posibil ca în momentul întocmirii acestuia să ne trezim cu noi taxe şi impozite, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul prezentării bugetelor 2013 şi 2014, când au fost introduse peste 35 de noi impozite şi taxe. PDL a propus încă din anul 2013, printr-o iniţiativă legislativă înaintată la Parlament, reducerea CAS cu 5%, concomitent cu majorarea impozitării de la 16% la 30% a veniturilor strânse la bugetul statului, prin depistarea şi reducerea evaziunii fiscale. Guvernul Ponta a ignorat această propunere, care, dacă ar fi fost adoptată, ar fi lovit în clientela de partid a PSD şi a aliaţilor săi, clientelă care astăzi profită din plin de sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului român.

Pentru a ieşi cumva din această situaţie, premierul a anunţat că va aproba reducerea CAS cu 5% printr-un proiect de lege pe care are intenţia să-l trimită cât mai repede spre adoptare Parlamentului, un proiect de lege cu un scop evident electoral, având în vedere faptul că se apropie campania electorală pentru alegerile prezidenţiale. În Parlament acest proiect de lege va fi blocat, la cerere, bineînţeles, de majoritatea aflată la putere şi loială premierului. Astfel, Victor Ponta se va apăra atât în faţa electoratului, dând vina pe Parlament, cât şi în faţa FMI, căruia îi va explica că s-a străduit, dar a fost împiedicat de Parlament să adopte această măsură.

Prin această nouă şmecherie, care are un puternic iz electoral, Victor Ponta, premierul Guvernului României şi preşedinte al PSD, îşi anunţă voalat candidatura la alegerile prezidenţiale din toamna acestui an. Cu siguranţă că Victor Ponta va folosi neaplicarea măsurii reducerii CAS cu 5% de la 1 iulie 2014 în propriul beneficiu, chiar dacă va fi nevoie să mintă pentru a nu ştiu câta oară atât populaţia ţării, cât şi organismele internaţionale.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Negocierile Guvernului Ponta cu delegaţia FMI, cronica unui eşec"

O misiune a Fondului Monetar Internaţional a fost prezentă săptămâna trecută la Bucureşti pentru a treia evaluare a acordului stand-by, cea mai importantă temă de pe agenda discuţiilor cu autorităţile vizând posibilitatea reducerii CAS cu 5 puncte procentuale, începând cu data de 1 iulie 2014.

Reprezentanţii finanţatorilor internaţionali au purtat negocieri cu Guvernul, principalele ministere, patronate şi sindicate. FMI a analizat în principal execuţia bugetară din primele cinci luni ale anului, precum şi perspectivele privind creşterea economică şi încasările la buget. La finele lunii martie, Consiliul Director al FMI a aprobat prima şi a doua evaluare a acordului preventiv încheiat anul trecut cu România, punând la dispoziţia statului două tranşe cumulând 436,3 milioane de euro (389,4 milioane DST). Suma totală disponibilă României prin acordul de împrumut a urcat astfel la 654,4 milioane de euro (584,1 milioane DST). Consiliul Director al FMI a aprobat o cerere a autorităţilor române pentru adăugarea unei evaluări în funcţie de situaţia de la sfârşitul lunii iunie a acestui an. Evaluarea suplimentară coincide cu rectificarea bugetară de la mijlocul anului 2014.

Negocierile cu delegaţia FMI s-au încheiat cu un eşec pentru guvernanţi. Guvernul Ponta a dat dovadă încă o dată de lipsă de responsabilitate şi competenţă deoarece în cadrul negocierilor cu FMI Guvernul nu a fost pregătit să convingă această instituţie că este în stare să gestioneze măsura fiscală mult promisă în campania electorală de la europarlamentare, şi anume reducerea CAS cu 5%. Mai ales, că în urmă cu câteva săptămâni, Guvernul Ponta se lăuda că, din punctul de vedere al necesităţii implementării reducerii CAS cu 5% şi al efectului asupra mediului de afaceri, există un consens cu instituţiile internaţionale, şi că subiectul privind modul în care va fi susţinută în execuţia bugetară această măsură este unul asupra căruia FMI îşi va exprima poziţia în cadrul negocierilor.

În urma discuţiilor cu delegaţia FMI, decizia Guvernului Ponta de a reduce CAS cu 5% se amână de la 1 iulie 2014 la 1 octombrie 2014, deşi ministrul de finanţe, Ioana Popescu, afirma că acest lucru este obiectivul numărul unu al Guvernului. Ulterior, acelaşi ministru a justificat decizia de amânare a aplicării acestei măsuri pentru a se evita ratarea ţintei de deficit bugetar convenită cu FMI. De cealaltă parte, motivul principal invocat de către delegaţia FMI de a nu fi de acord cu introducerea acestei măsuri îl constituie colectarea deficitară a veniturilor pe anul 2014. În luna mai a anului 2014, Guvernul Ponta a reuşit contraperformanţa, greu de egalat, de a încasa mai puţini bani după introducerea taxei pe stâlp şi a taxei de 7 eurocenţi, comparativ cu luna mai din anul 2013.

Ministrul de finanţe a omis cu bună ştiinţă să spună românilor faptul că, pentru a putea atinge ţinta de deficit bugetar convenită cu FMI pe primul trimestru al anului 2014, Guvernul României a tăiat investiţii majore în valoare de 4,5 miliarde lei, punând în pericol sute de mii de locuri de muncă din sectorul privat. Una dintre principalele probleme cu care se confruntă populaţia ţării o reprezintă găsirea unui loc de muncă. Măsura de reducere a CAS este cerută mai ales de mediul de afaceri, în vederea stimulării creării de noi locuri de muncă.

Este evidentă lipsa de asumare a responsabilităţii premierului Ponta în luarea măsurii de reducere a CAS cu 5%. Tocmai de aceea, pentru a ieşi cumva din această situaţie, premierul a anunţat că va aproba reducerea CAS cu 5% printr-un proiect de lege pe care are intenţia să-l trimită cât mai repede spre adoptare Parlamentului, un proiect de lege cu un scop electoral, având în vedere faptul că se apropie campania electorală pentru alegerile prezidenţiale. În Parlament acest proiect de lege va fi blocat, la cerere, bineînţeles, de majoritatea aflată la putere şi loială premierului. Astfel, Victor Ponta se va apăra atât în faţa electoratului, dând vina pe Parlament, cât şi în faţa FMI, căruia îi va explica că s-a străduit, dar a fost împiedicat de către Parlament să adopte această măsură.

Atunci când nu-şi asumă responsabilitatea, premierul Victor Ponta se ascunde în spatele Parlamentului. Tot la fel a procedat şi în cazul anulării datoriilor României către Rompetrol, al introducerii impozitului forfetar, al reducerii plăţilor în numerar. Dacă în urma aplicării măsurii de reducere a CAS cu 5% va fi afectată stabilitatea financiară a României, Victor Ponta va pasa Parlamentului responsabilitatea acestei decizii.

PDL a propus încă din anul 2013 printr-o iniţiativă legislativă înaintată Parlamentului, reducerea CAS cu 5%, concomitent cu majorarea impozitării de la 16% la 30% a veniturilor strânse la bugetul statului, prin depistarea şi reducerea evaziunii fiscale. Guvernul Ponta a ignorat această propunere, care dacă ar fi fost adoptată ar fi lovit în clientela de partid a PSD şi a aliaţilor săi, clientelă care astăzi profită din plin de sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului român.

Orice stat democratic este guvernat doar pe baza bugetului de stat şi al asigurărilor sociale aprobat de către Parlament. Eşecul negocierilor cu delegaţia FMI demonstrează încă o dată faptul că Guvernul Ponta este incapabil să gestioneze veniturile ţării, fiind obligat să ia măsuri pompieristice, care au dus la o lipsă totală de predictibilitate a politicii fiscale. Guvernul Ponta nu îşi poate acoperi incompetenţa şi lipsa de voinţă politică în a sprijini mediul de afaceri. Guvernul Ponta nu are capacitatea de a construi politici publice coerente, care să ţintească spre dezvoltarea economică pe termen lung. Politica fiscală a Guvernului Ponta este pregătită pe genunchi, cu ochii aţintiţi spre alegerile prezidenţiale. Amânarea diminuării CAS cu 5% de la 1 iulie 2014 la 1 octombrie 2014 este o fumigenă electorală cu efect întârziat.

Domnul Ioan Balan:

"Eficientizarea companiilor publice, compromisă de PSD"

În anul 2011, Guvernul PDL a promovat şi susţinut Ordonanţa de urgenţă nr. 109 care a avut menirea de a schimba ceea ce nu se făcuse până atunci, din decembrie 1989, în 22 de ani de tranziţie şi ezitări, şi anume introducere managementului corporatist în companiile publice în care statul este acţionar majoritar. Cine mai putea spune că în companiile de stat nu se făcea risipă, nu se cumpărau limuzine şi se dădeau prime grase, în condiţiile în care companiile erau cu un picior în groapă din perspectiva parametrilor economici? Ordonanţa nr. 109 avea tocmai rostul de a introduce principiile business-ului corporatist în companiile de stat, în care salariile mari şi primele angajaţilor să fie doar rezultatul profitabilităţii acestora.

Cine şi-ar fi putut imagina că PSD va agrea o astfel de abordare a economiei româneşti? Cine? La numai câteva zile după ce s-au instalat la guvernare, în primăvara anului 2012, au schimbat tot managementul privat al companiilor de stat cu lipitorii de afişe roşii ai PSD sau cu sponsorii grei ai socialiştilor. PSD-ului nu i-a scăpat nimic, şi toate acestea s-au văzut în performanţele companiilor în care OUG nr. 109/2011 începuse să-şi producă efectele, adică să ducă acele companii către profitabilitate.

Nici nu mai ştiu de câte ori am atras atenţia asupra planului bine orchestrat al PSD de a acapara totul, instituţii publice sau conducerea companiilor de stat. Din păcate, ori de câte ori am tras un semnal de alarmă, realitatea mi-a confirmat toate temerile.

Campionul în materie este, de departe, domnul Dan Şova. După ce a decapitat după bunul-plac, fără analize privind performanţa, fără evaluări, fără argumente, toate conducerile companiilor din subordinea Ministerului Transporturilor, când a ajuns la conducerea CFR Marfă, a gândit că OUG nr. 109/2011 trebuie desfiinţată, pentru că acest act normativ dă prea multe dureri de cap PSD-ului, care vrea să-şi pună membrii de partid în funcţii de conducere. Sunt tare curios dacă Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială vor închide ochii la această intenţie, având în vedere că toate companiile pe care le-a atins Dan Şova stau să se prăbuşească. Ce va urma oare? E simplu de anticipat. Deja domnul Niţă, care patronează indirect sectorul energetic, aşteaptă cu nerăbdare ca OUG nr. 109 să fie demolată, pentru a-şi pune acoliţii în vârful companiilor din acest sector.

Victor Ponta şi PSD nu ratează nicio zi, nicio săptămână, ca să ne demonstreze că ei sunt capabili să demoleze toate reformele făcute în România de către români. Numai gândul că Victor Ponta se pregăteşte de campania pentru prezidenţiale îmi dă fiori! Victor Ponta a făcut deja un rău imens românilor, guvernând împotriva intereselor lor şi împotriva intereselor României. Anticipez încă de pe acum care va fi sloganul său în campania din toamnă: "Continuă cu Victor Ponta! Nedreptate până la capăt!"

Domnul Mihai Lupu:

"Siguranţa copiilor din grădiniţe şi şcoli nu are preţ"

Cel care le dă lecţii copiilor învaţă mai mult decât ei spune un vechi proverb german, vorbă bătrânească pe care, după atâţia ani în mijlocul celor mici, ar fi trebuit să o înveţe şi cadrele Centrului de Dezvoltare şi Educaţie "Micul Regat" din Constanţa. Îmi este greu să cred că printre dumneavoastră este cineva care să nu fi urmărit cu groază şi dezgust modul în care, pe imagini filmate de camerele de supraveghere, micuţii din această grădiniţă erau maltrataţi de acei oameni însărcinaţi să le poarte de grijă şi să îi educe.

În calitate de constănţean, ca deputat, ca părinte, sunt indignat de cele petrecute într-un centru educaţional localizat, culmea, aproape de centrul unui oraş ce se vrea european. Nu cred că poate exista vreun motiv, întemeiat sau nu, pentru care nişte copilaşi, indiferent de vârsta lor, să fie supuşi unor astfel de tratamente cu violenţe şi jigniri.

Din păcate, mă tem că situaţia surprinsă pe camerele de supraveghere de la Centrul "Micul Regat" nu este singulară în instituţiile din România, iar imaginile făcute publice pot reprezenta un semnal de alarmă pentru demararea unor proceduri de prevenire a repetării acestor rele tratamente aplicate copiilor în instituţiile preşcolare şi şcolare.

Cazul grădiniţei de la Constanţa este o dovadă că legislaţia românească nu acoperă încă toate nevoile unui sistem care să apere drepturile şi libertăţile celor mici, să le garanteze siguranţa şi libertatea de a creşte la adăpost de violenţă. Apreciez că este nevoie de o reglementare fermă care să prevadă ca în toate creşele şi grădiniţele să funcţioneze camere de supraveghere pe tot parcursul activităţii didactice, iar imaginile să poată fi accesate de părinţi în orice moment în care aceştia doresc să se asigure de siguranţa copiilor lor. Consider că nu este deloc costisitor un astfel de sistem, comparativ cu beneficiile pe termen scurt, mediu şi lung pe care le va aduce comunităţii şi societăţii. Pentru a fi mai explicit, menţionez că m-am documentat şi există firme care instalează camere video ce emit imaginile online, în timp real, la preţuri de 1.000-2.000 de lei, tariful variind în funcţie de tehnică, tipul camerelor şi al instalaţiilor folosite.

Nu cred că un consiliu local responsabil ar refuza o astfel de investiţie în viitorul copiilor noştri, cum nicio grădiniţă privată nu va putea să spună că nu îşi permite un astfel de echipament care să probeze mediul corect şi transparent în care se desfăşoară activitatea în respectivele unităţi. Am încrederea că o astfel de măsură, de normă va creşte nivelul de siguranţă al copiilor aflaţi în procesul de educare, iar imagini şi scene groaznice precum cele de la Centrul de Dezvoltare şi Educaţie "Micul Regat" din Constanţa nu vor mai exista.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PSD instrumentează legislativ măcelul pădurilor României"

O vorbă bătrânească spune cu înţelepciune faptul că "pădurea dă coada securii". Plecând de la această cugetare românească, ajungem în realitatea cotidiană, unde cei care ar trebui să protejeze pădurile României ajung să plănuiască şi să instrumenteze legislativ din Parlamentul şi din Guvernul României un adevărat măcel al "aurului verde".

Susţin acest lucru deoarece a fost depus recent în Parlamentul României un proiect de lege periculos pentru siguranţa naţională, de un număr de 38 de parlamentari ai Partidului Social Democrat, politicieni între care se numără şi zece proprietari de păduri. Această iniţiativă legislativă dă liber celor care deţin suprafeţe forestiere să defrişeze legal întreaga suprafaţă de pădure, pentru a-şi construi pensiuni, spaţii de agrement, baruri, piscine şi spa-uri, totul în scop turistic. Mai mult, se doreşte ca pădurile să fie astfel incluse în intravilan, sfârşind prin a fi scoase integral din fondul forestier pentru a se construi unităţi turistice.

Un alt element grav al acestei acţiuni a PSD este minciuna cu care iniţiatorii propunerii legislative încearcă acum să îşi acopere intenţiile de-a dreptul mafiote, scuzându-se că au semnat iniţiativa fără ca măcar să cunoască prevederile ei. O astfel de atitudine iresponsabilă nu ar trebui să îşi aibă locul în Parlamentul României, cu atât mai grav fiind faptul că în discuţie se află o resursă naturală de o valoare inestimabilă şi care, în ultimii ani, deja s-a aflat şi încă se află sub asediul jafului celor care exploatează continuu şi ilegal lemnul românesc.

Ca braşovean şi parlamentar ales prin votul locuitorilor judeţului Braşov, cunosc foarte bine importanţa turismului, ca activitate economică ce contribuie decisiv la dezvoltarea şi chiar la existenţa multor localităţi din zona noastră. Nu pot însă să nu reacţionez vehement la o astfel de şmecherie prin care se doreşte sacrificarea celei mai de preţ bogăţii, cea mai apropiată sufletului românesc şi cea care, în acest moment, este unul dintre elementele care atrag la Braşov cel mai mare număr de turişti, în special în sezonul estival, în care ne şi aflăm.

Consider că nu tăierea pădurilor este soluţia pentru relansarea industriei hoteliere şi a turismului naţional şi nu cred că persoanele care doresc să investească în această ramură economică duc lipsă de suprafeţe disponibile unde să îşi dezvolte proiectele. Apreciez însă proiectul depus de parlamentarii PSD ca fiind un instrument de jefuire definitivă a pădurilor, măcel ce se doreşte a fi desfăşurat în forţă, la umbra unor vorbe frumoase despre viitorul turismului românesc, acelaşi turism pentru care social-democraţii aflaţi la putere, alături de aliaţii lor, nu au nicio strategie.

În concluzie, susţin public că a permite proprietarilor de pădure dreptul de defrişare la liber ar reprezenta o greşeală cu urmări catastrofale pentru mediu şi elementele sale de climă, drept urmare, salut avizul negativ dat de Ministerul Apelor şi Pădurilor, precum şi cel al colegilor senatori care au respins Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.46/2008, cu modificările şi completările ulterioare privind Codul silvic. Mulţumesc mass-mediei pentru mediatizarea intensă a acestei acţiuni a PSD îndreptată împotriva siguranţei naţionale şi am convingerea că propunerea legislativă de "măcelărire legală" a pădurilor va fi respinsă definitiv şi în Camera Deputaţilor, printr-un vot responsabil şi ferm al colegilor din toate grupurile parlamentare.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Fondul Monetar Internaţional amână evaluarea României"

Fondul Monetar Internaţional a amânat evaluarea acordului cu România până în luna noiembrie, a anunţat săptămâna trecută premierul Victor Ponta.

Obligaţiile asumate de România prin actualul acord rămân în vigoare, a precizat Ponta, care a subliniat că ţara noastră va continua să vândă acţiuni în companiile de stat şi este posibil să-şi reducă participaţia chiar şi sub 50% în unele cazuri.

Se pare că România nu va mai avea nevoie de un nou acord cu FMI după expirarea celui actual, deşi Guvernul şi FMI nu au ajuns la un acord pentru reducerea CAS de la 1 iulie 2014, discuţiile pe această temă urmând să continue la următoarea vizită la Bucureşti a Fondului, probabil în lunile iulie sau august.

În ultima scrisoare de intenţie, Guvernul s-a angajat că va încerca să implementeze, în a doua parte a acestui an, o reducere semnificativă a cotei contribuţiilor sociale, într-o manieră "neutră din punct de vedere bugetar", cu accentul pe măsuri de lărgire a bazei de impozitare.

Preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, a arătat însă că reducerea CAS cu 5 puncte procentuale va fi foarte greu de realizat, dacă nu se îmbunătăţeşte colectarea încasărilor, în condiţiile în care în primul trimestru nerealizările la buget au fost de peste un miliard de lei din taxe şi impozite.

România are în derulare un acord în valoare de 4 miliarde de euro cu FMI şi Uniunea Europeană, din care nu intenţionează însă să acceseze fonduri. Scopul acordului este de a proteja România de eventuale şocuri pe pieţele financiare şi de a ajuta la reducerea costurilor de finanţare.

În aceste condiţii, preşedintele interimar al PNL, Klaus Iohannis, şi preşedintele PDL, Vasile Blaga, au condus o delegaţie comună a celor două partide la întâlnirea cu reprezentanţii FMI, ai Comisiei Europene şi ai Băncii Mondiale la Bucureşti, aceasta reprezentând, de asemenea, şi prima apariţie importantă comună PNL-PDL.

Liderii celor două partide au adus în discuţie o serie de lucruri, un punct important fiind modul în care Executivul vine cu măsuri când de stânga, când de dreapta, ceea ce denotă lipsa unui concept de guvernare coerent.

De exemplu, reducerea CAS-ului cu 5%, propusă de PNL şi PDL şi adusă în discuţia cu FMI, are rolul de a îmbunătăţi climatul din economia reală, având în vedere că salariile sunt mici, dar costul muncii este foarte mare.

Guvernul Ponta nu a pregătit introducerea acestei schimbări fiscale şi nu prezintă un proiect convingător, ci vine la mijlocul anului cu un anunţ privind această măsură. Acest fapt indică mai degrabă că subiectul este abordat ca măsură electorală.

PNL şi PDL doresc reducerea CAS-ului fără alte măsuri compensatorii, fără impunerea unor taxe şi impozite noi. Resursele pentru a acoperi impactul reducerii CAS-ului există în creşterea veniturilor la buget, prin reducerea corupţiei la încasarea TVA-ului, ca şi prin reducerea corupţiei pe tot lanţul de încasare a taxelor şi impozitelor.

O altă chestiune extrem de importantă este cea a scutirii impozitului pe profitul reinvestit, promovată de multă vreme de PNL. Această măsură extrem de benefică are nevoie de un pachet fiscal mai larg, care să genereze cu adevărat îmbunătăţirea economiei reale.

PNL şi PDL consideră că nu este suficientă scutirea de impozit pe profitul reinvestit în condiţiile stabilite de Guvern, pentru că perioada până în 2015 impusă de Executiv este mult prea scurtă pentru ca măsura să fie previzibilă. În plus, în varianta Guvernului nu există prevederi pentru amortizarea accelerată. Reducerea temporară a CAS nu poate fi altceva decât o "electorată" pentru mediul de afaceri.

PNL s-a pronunţat ferm în favoarea reducerii poverii fiscale asupra muncii încă de la începutul anului 2013, care era de fapt, din punct de vedere economic, momentul optim de stimulare a mediului de afaceri prin reducerea CAS la angajator. PNL consideră că amânarea acestei măsuri vreme de un an şi jumătate a făcut parte din strategia electorală a Guvernului Ponta, care acum, când se apropie alegerile prezidenţiale, doreşte să arate românilor că îi pasă şi de clasa antreprenorială, şi de locurile de muncă.

Îngrijorător este faptul că Guvernul nu a reuşit să convingă FMI în privinţa reducerii CAS la angajator cu 5 puncte procentuale. Amânarea evaluării acordului cu FMI este un eşec major pe care Victor Ponta şi Guvernul PSD trebuie să şi-l asume.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Guvernul Ponta 3 trebuie să demonstreze că respectă profesorii din România"

Dezinteresul total al Guvernului Ponta 3 pentru problemele reale, pentru interesul şi viitorul României a reieşit încă o dată la suprafaţă, în mod dureros, cu prilejul primei sesiuni de bacalaureat din acest an. După ce în mai multe rânduri miniştrii actualului cabinet şi premierul Victor Ponta s-au împăunat cu majorări colosale pregătite cadrelor didactice participante la testarea absolvenţilor de liceu (în realitate era mereu vorba de cel mult o creştere cu doar 10% a indemnizaţiilor din anii precedenţi), era previzibil ca dascălii să se revolte de nepăsarea şi minciunile guvernamentale.

Conform Ministerului Educaţiei Naţionale, 123.689 de absolvenţi au susţinut în această perioadă examenul de Bacalaureat. De menţionat este faptul că, din totalul candidaţilor, 122.072 sunt din promoţia curentă şi alţi 1.617 din promoţiile anterioare.

În ciuda faptului că vorbim despre cel mai important test din sistemul educaţional românesc, despre aşa-numitul examen al maturităţii, sumele cu care sunt plătiţi profesorii care participă în comisii şi care corectează lucrările absolvenţilor de liceu sunt cu mult sub ceea ce, în ziua de astăzi, putem numi derizoriu. Astfel, potrivit reprezentanţilor Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), care au cerut săptămâna trecută Guvernului suplimentarea fondurilor pentru bacalaureat, un profesor primeşte 19 lei/zi pentru asistenţă şi 3 lei pentru o lucrare corectată la acest examen de bacalaureat.

Cum să nu se simtă umiliţi? Cum să fie ei motivaţi cu această sumă? Cum să dorească ei să facă parte dintr-o comisie de bacalaureat, mai ales acum când se pune o presiune imensă pe ei, având în vedere scandalurile din anii trecuţi, care au aruncat o pată de noroi asupra întregului învăţământ din România? Sunt întrebările puse de către Simion Hăncescu, preşedintele FSLI, întrebări la care subscriu şi care sunt perfect justificate şi dureroase pentru un sistem şi aşa aflat în derivă de mai mulţi ani.

La nemulţumirea dascălilor participanţi la examenul de bacalaureat se adaugă, să nu uităm, şi lipsa fondurilor pentru acordarea integrală a drepturilor salariale obţinute prin sentinţe judecătoreşti. Vorbim despre plata integrală a drepturilor salariale câştigate prin instanţă, aferente trimestrelor I şi II ale anului 2014.

În ultimul ceas, înainte de începerea probelor scrise ale examenului maturităţii, fac un apel către Guvernul Ponta 3 să ia măsuri urgente, să discute şi să rezolve problemele care macină sistemul educaţional românesc. Un început obligatoriu este acela de a majora bugetul alocat pentru indemnizaţiile dascălilor care participă la examenul de bacalaureat, cadre didactice care, în doar câteva zile, fac efortul supraomenesc de a corecta şi verifica sute de mii de lucrări scrise de mână. Este de datoria autorităţilor să asigure buna desfăşurare a unei testări de care depinde viitorul generaţiei viitoare, iar fără profesori buni care să se implice în acest proces valoarea acestui examen se va pierde iremediabil.

Domnul Florin Gheorghe:

"ASF, ANRE ... rezultatul politizării excesive a instituţiilor"

Tunurile financiare înregistrate la Autoritatea de Supraveghere Financiară sau jefuirea românilor prin facturile la energie sprijinită de Autoritatea Naţională de Supraveghere în domeniul Energiei nu sunt decât rezultatul politizării excesive a unor instituţii care ar trebui să fie autonome şi populate de specialişti, netributari unor interese personale sau de grup. Cine îi mai apără oare pe români de abuzurile acestor instituţii, pe care le-am putea numi corect "lupi, paznici la stână"? Din fericire pentru români încă mai există DNA, care îi apără de corupţia din sistem. Încă mai există, pentru că baronii PSD îi doresc dispariţia din momentul în care PSD a venit la guvernare!

România nu se va moderniza niciodată dacă actualul sistem de desemnare a conducerii unor instituţii cruciale pentru România va continua. Câţi dintre dumneavoastră aveţi curajul să spuneţi că actualul sistem încurajează corupţia? Câţi dintre dumneavoastră aveţi curajul să-i spuneţi şefului de partid că instituţiile trebuie subordonate cetăţeanului, şi nu forului de conducere al partidului? Câţi dintre dumneavoastră aţi avea curajul să spuneţi "Aşa nu se mai poate!" şi să susţineţi un demers legislativ care să rupă răul de la rădăcină şi să depolitizeze definitiv aceste instituţii? Câţi dintre dumneavoastră aveţi curajul să-i mai priviţi pe români în ochi, pe acei români care ne-au ales, şi să le spuneţi că ştiţi că instituţiile politizate îi înşală zi de zi şi le fură din buzunar leuţ cu leuţ?

Eu am curajul şi obiectivul de a susţine orice demers legislativ care să scoată politicul definitiv din instituţiile statului român. Instituţiile politizate fac din România un stat slab cu instituţii slabe, cu oameni care răspund la ordinul de partid sau la ordinul celui sau celor care i-au propus. Eu nu vreau o Românie slabă, eu vreau o Românie puternică şi prosperă bazată pe instituţii solide!

"Americanii sunt cei mai buni" aud cu insistenţă pe coridoarele Parlamentului sau în conferinţele la care am participat. De ce sunt americanii cei mai buni?! Pentru că respectă regulile, pentru că instituţiile lor autonome şi independente chiar sunt autonome şi independente, pentru că niciun politician nu-şi permite să comenteze o decizie a unui judecător, pentru că niciun politician nu face presiuni pentru neveste, amante, nepoţi, şoferi sau cărători de servietă ca să ocupe funcţii-cheie în instituţii-cheie ale statului!

Dacă tot îi apreciem pe americani, dacă tot le apreciem modelul care funcţionează de sute de ani, nu cred că s-ar supăra nimeni dacă am face la fel ca ei. Sunt pregătite partidele politice din România să renunţe la presiunile asupra justiţiei? Sunt pregătite partidele să renunţe în a se mai îmbulzi în politizarea instituţiilor publice până la nivelul femeii de serviciu? Nu sunt, pentru că modelul socialist al PSD de acaparare a instituţiilor a fost îmbrăţişat de toţi!

Partidul Mişcarea Populară susţine orice demers prin care politicul să fie scos cu forţa din instituţiile în care specialiştii şi oamenii de carieră trebuie să facă regulile. Vă rog să ne daţi prilejul de a vota o astfel de legislaţie şi vă vom demonstra că noi vrem asta. Mai mult, în vacanţa parlamentară, voi elabora o propunere legislativă în acest sens şi, când va intra în procedura parlamentară, o să vă invit să o votaţi. Dacă o veţi vota, înseamnă că doriţi modernizarea statului român şi mai înseamnă că nu aveţi motiv să vă ruşinaţi când vă veţi uita în ochii românilor care v-au ales!

Domnul Florin Gheorghe:

"România are un nou prim-ministru - Liviu Dragnea"

Da, România are un nou prim-ministru! Este vorba despre domnul Liviu Dragnea. Nu formal, nu ca urmare a unei învestituri în Parlament, ci prin puterile pe care şi le ia singur. Cum? Prin acte normative pe care le scrie cu propria mână, cu scopul vădit să treacă de la statutul de baron de Teleorman la cel de jupân naţional.

Ne este vorba despre nicio ironie la adresa domnului Dragnea, ci pur şi simplu este interpretarea corectă a actelor normative pe care Liviu Dragnea şi Victor Ponta le-au aprobat în ultimele săptămâni.

Vă mai aduceţi aminte de subprogramele "modernizarea urbanistică ...", acele făcături de capitole bugetare pe care Ponta le-a dat plocon baronilor locali? Cum câţi bani? Trei subprograme - 1,5 miliarde, destul pentru două rânduri de alegeri în anul 2014. Mai mult, Liviu Dragnea şi Victor Ponta le-au promis baronilor că dacă sunt cuminţi şi ascultători suma pentru poftele lor va creşte anul următor. Ideea este că atât Liviu Dragnea, cât şi Victor Ponta şi-au dat seama că legislaţia în vigoare le cam strică apele şi că trebuie să fie transparenţi când dau banii baronilor. "Nicio problemă!", a spus Liviu Dragnea. "Am scos eu morţii la vot, dar apoi să modific o lege doar pentru baroni!" Astfel, în data de 4 iunie a fost publicată în Monitorul Oficial al României o ordonanţă de urgenţă care-l face pe Liviu Dragnea jupânul jupânilor. Altfel spus, Liviu Dragnea şi-a dat singur dreptul de a împărţi banii publici, după bunul-plac, fără niciun filtru legal, fără nicio limitare.

"Doar bani, asta i-au strigat baronii. Baronii PSD vor şi şpagă. Cum? Prin modificările la regimul urbanismului. Pixul lui Dragnea s-a executat şi a şi scris un ordin de ministru prin care primăriile nu mai sunt obligate să supună dezbaterii publice planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului. Câtă ironie! Tocmai îi adresasem o interpelare prin care îi solicitam să crească transparenţa şi consultarea publică în privinţa urbanismului şi creşterea disciplinei în construcţii. Mi-a răspuns prin fapte, a distrus orice formă de dezbatere publică. Consecinţele cred că le puteţi anticipa fiecare dintre dumneavoastră.

În legătură cu acest ultim ordin al domnului Dragnea, gândul meu se duce la judeţul meu, la judeţul Constanţa, şi la ceea ce se pregăteşte pentru litoralul românesc. Ani de zile s-au făcut eforturi pentru curăţarea litoralului de tot felul de construcţii ilegale, barăci sau amplasamente sau care nu respectau planurile de urbanism. Poate spune cineva, chiar şi în glumă, că ele nu vor reapărea?

Românii au o vorbă: "Se poate şi mai rău!", iar domnul Liviu Dragnea a demonstrat din plin că această zicală este de actualitate şi că Domnia Sa este chiar mai nociv decât Victor Ponta. Dacă Victor Ponta este doar vădit incompetent şi face prostii din inconştienţă, Liviu Dragnea acţionează cu premeditare şi în deplină cunoştinţă de cauză.

Pentru felul în care se comportă Liviu Dragnea şi baronii PSD, nu m-ar mira dacă într-o dimineaţă ne-am trezi şi am afla cu toţii că statul român nu se mai numeşte România, ci Teleorman!

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Senatul României - 150 ani de la înfiinţare. O pledoarie pentru parlamentarism"

Doresc să exprim la rândul meu câteva consideraţii privind sistemul parlamentar românesc, din perspectiva acestui moment aniversar al Senatului. Elementul-cheie de la care pornesc este convingerea că avem nevoie de o întărire a parlamentarismului, a ideii de parlament în sistemul politic românesc, dar şi a instituţiei parlamentare în arhitectura constituţională. Statul modern şi sistemul politic modern sunt totuşi create pornind de la principiile întruchipate de parlamentarism: reprezentare, deliberare, celebrul sistem de checks and balances.

De altfel, această întărire a parlamentarismului este o temă care a fost abordată adesea, mai ales în contextul revizuirii Constituţiei. Convingerea mea este însă că acesta este un demers care se bazează în mod fundamental pe implicarea noastră, a parlamentarilor, în contrapondere cu reformarea structurală a sistemului.

Analizând modul în care s-a poziţionat Parlamentul României în sistemul politic în ultimii 24 de ani şi schimbările survenite pe acest palier, cred că putem observa cu uşurinţă relevanţa voinţei politice şi a eforturilor de profesionalizare a clasei politice, ori de câte ori Parlamentul a reuşit să se impună. Atât echilibrarea balanţei instituţionale în raporturile executiv-legislativ, cât şi configurarea deciziei privind cadrul legislativ şi politicile publice au depins şi vor depinde în mod semnificativ de rolul pe care ni-l vom asuma noi, ca actori politici.

Aceasta este abordarea pe care o am când privesc modul în care instituţia parlamentară românească a evoluat începând cu secolul al XIX-lea şi până în prezent şi, în particular, rolul jucat de Senat. Opţiunea pentru o serie de valori şi principii a dat forţă constituţiilor şi Parlamentului, nu simpla adoptare a unei structuri instituţionale.

Din perspectiva ultimelor dezbateri constituţionale, bicameralismul a fost pus sub semnul întrebării din două motive extrem de importante: diluarea sensului său ca urmare a opţiunii pentru o formă de bicameralism egalitar şi a modului în care actorii politici au întărit această formulă redundantă prin activitatea parlamentară curentă. Da, aceasta poate fi o problemă de mecanism de reprezentare şi de atribuţii, care, în cazul românesc, nu sunt diferenţiate la nivelul celor două Camere. Dar, pe fond, este vorba despre substanţa pe care o acordăm în mod curent calităţii analizelor şi dezbaterilor parlamentare privind cadrul legislativ şi politicile publice.

Regândirea constituţională a instituţiei parlamentare sau chiar la nivel de regulamente este privită prea rar din această perspectivă, a practicii politice. Din acest motiv, ajungem să căutăm soluţii instituţionale care, oricât de bine-venite sau de imperfecte ar fi, se dovedesc ulterior neputincioase în a corecta abordări de factură politică. Acesta este cazul revizuirii din 2003, ale cărei efecte în plan parlamentar sunt greu de catalogat ca fiind doar pozitive. Acesta este şi cazul reformei sistemului electoral uninominal. Şi cred cu toată convingerea că şi discuţia despre avantajele şi dezavantajele bicameralismului, mai exact pledoaria pentru desfiinţarea Senatului, va avea o soartă similară la nivel practic. Problema nu este dacă avem 200 de parlamentari sau o singură Cameră, deşi sunt bine-venite analize şi corecturi pe ambele paliere. Problema este dacă există un nivel suficient de înalt de profesionalizare a clasei politice, a funcţionarilor parlamentari, pentru un proces legislativ şi de policy-making de calitate şi dacă există voinţa politică necesară. Fiind în primul meu mandat ca parlamentar român, permiteţi-mi să mai păstrez vie încrederea că astfel de schimbări încă sunt posibile.

Eficienţa activităţii parlamentare în general, a activităţii noastre ca parlamentari individuali nu derivă doar din arhitectura constituţională. Ea rezidă în schimbări care ţin de modul în care este derulată zilnic munca instituţiei. Am citit Regulamentele parlamentare ale Camerelor şi Regulamentele de organizare internă ale acestora. Ştiţi de câte ori este menţionat conceptul de politici publice, un concept-cheie în luarea deciziei şi în guvernarea modernă? Foarte rar. Nu este o problemă terminologică ceea ce vreau să ilustrez aici, ci este o problemă de viziune asupra muncii noastre şi asupra modului în care instituţia aceasta se plasează în actul de guvernare. Nu gândim în termeni de politici publice.

Am citit aceleaşi documente şi m-am întrebat dacă nu am putea regândi modul în care funcţionează serviciile Camerei Deputaţilor şi Senatului din cadrul Secretariatelor generale pentru a creşte calitatea propunerilor legislative pe care noi le iniţiem sau chiar a controlului parlamentar. În opinia mea, logica instituţională în care sunt organizate aceste servicii favorizează sau, cel puţin, oglindeşte statutul Parlamentului în raport cu Guvernul, fie sufocat de acesta în plan legislativ, fie simplă maşină de vot. Dincolo de provocările cu care se confruntă parlamentarismul de câteva decenii din cauza preeminenţei executivului în elaborarea politicilor publice şi care sunt generate de cauze complexe în directă legătură cu rolul statului în sine, cred că mai sunt multe elemente tehnice, de detaliu, dar care pot face diferenţa în activitatea parlamentară curentă.

Simpla decizie privind sistemul bicameral sau unicameral sau chiar privind reformarea bicameralismului românesc nu poate fi şi nu va fi o soluţie magică pentru o activitate parlamentară mai aproape de opţiunile cetăţenilor şi mai eficientă instituţional.

Nu vreau, în mod evident, să minimizez relevanţa unei astfel de opţiuni sau a unui asemenea demers. Arhitectura constituţională contează. Contează însă tocmai în măsura în care suntem conştienţi de impactul echilibrelor politice asupra guvernării, ca proces, şi asupra rezultatelor acesteia. Din acest punct de vedere, tind să favorizez bicameralismul pentru capacitatea sa de a genera stabilitate politică şi de a oferi şansa unor legi şi politici publice de calitate. Cred că expresia cunoscută din cărţile de istorie privind existenţa unui corp ponderator ilustrează foarte bine rolul unei a doua Camere în acest sens, iar istoria zbuciumată a partidelor şi a guvernelor din România cred că are nevoie de mecanisme instituţionale care să favorizeze echilibrul.

În ceea ce priveşte reprezentarea, nu voi relua argumentele privind oglindirea intereselor comunităţilor locale sau prezenţa unor elite profesionale şi culturale în Camera superioară. Aş menţiona tot un aspect oarecum marginal în dezbaterea curentă, dar asupra căruia am reflectat mai profund în contextul crizei ucrainene. Bicameralismul oferă o mai bună reprezentare a minorităţilor naţionale în parlament, spre deosebire de unicameralism. Gândindu-mă la comunităţile de români din Ucraina, la problemele pe care le-au avut şi le au în privinţa accesului la decizia politică, aş dori ca România să poată avea în continuare un sistem parlamentar cât mai incluziv. În mod curent, când nu există probleme, nu înţelegem valoarea unui astfel de sistem şi putem să fim mai uşor dispuşi să-l relativizăm în numele unor standarde de eficienţă şi celeritate. Însă momentele de tensiune socială şi statală nu se rezolvă în numele eficienţei şi celerităţii, ci îşi găsesc rezolvări fericite doar în numele principiilor cu care am deschis declaraţia mea: reprezentare, deliberare, celebrul sistem de checks and balances.

În încheiere, aş sublinia că intervenţia mea se doreşte a fi o pledoarie pentru parlamentarism şi pentru voinţa politică de a utiliza structura instituţională în beneficiul principiilor pe care parlamentarismul este fondat. Doar în acest mod vom putea onora rolul pe care l-a jucat Senatul României de la înfiinţarea sa, acum 150 de ani, indiferent ce soartă va avea în viitor.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Stop indiferenţei faţă de pădurile României!"

Mă adresez dumneavoastră pentru a vă supune încă o dată atenţiei problemele cu care se confruntă fondul forestier naţional. Mă îngrijorează foarte mult modul în care se dezvoltă lucrurile în acest domeniu. Atunci când eram secretar de stat la păduri, eram preocupat de gestionarea controalelor pentru a stopa tăierile ilegale şi pentru a identifica variante de a împăduri terenurile degradate, astăzi vorbim de proiecte de lege care să legalizeze defrişările şi de lipsa banilor europeni pentru împăduriri.

Proiectul de lege la care fac referire, iniţiat de colegi de la PSD, nu este în concordanţă cu interesul naţional. Oricât de mult ne dorim să avem un turism dezvoltat, trebuie să înţelegem că nu putem să punem în pericol pădurea. Vă dau exemplul unei păduri aflate pe un versant, o zonă turistică foarte bună, însă a cărei defrişare pune în pericol pădurea din jur şi chiar stabilitatea versantului muntos, fiind cunoscut faptul că îndepărtarea pădurii duce la viituri, avalanşe, alunecări de teren şi secarea izvoarelor de apă.

Pădurea este factorul care stabilizează solul. Viteza de scurgere de pe versanţi este mai mică dacă zona respectivă este împădurită. Muntele este un loc unde nu se face curăţenie. În urma defrişărilor rămân crengi, buşteni, rădăcini de copaci, rumeguş, iar ploile abundente le duc la vale. Efectele sunt dezastruoase: se înfundă podurile, podeţele, au loc alunecări de teren, se modifică adesea configuraţia albiilor râurilor.

De asemenea, trebuie să fim conştienţi de faptul că regenerarea pădurii nu se face peste noapte, iar cum niciun Guvern din 1990 încoace nu a alocat bani pentru împăduriri, să nu ne mirăm de ce avem inundaţii şi pagube aşa mari.

Consider că România va progresa în momentul în care nu vom mai încerca să reinventăm programe şi proiecte în fiecare an, ci vom urma o strategie clară de dezvoltare, asumată de întregul sector.

Lipsa unei viziuni de dezvoltare a pădurilor în acest moment face cu atât mai necesară aplicarea Strategiei Forestiere Naţionale 2014-2020. Astfel, în anul 2012, când am fost secretar de stat la Ministerul Mediului şi Pădurilor, am realizat împreună cu reprezentanţii sectorului forestier Strategia Forestieră Naţională 2014-2020, iar acum, în 2014, aceasta stă într-un sertar la minister, în loc să stea la baza negocierilor pentru atragerea de fonduri europene pentru împăduriri şi corectarea torenţilor.

Rolul sectorului este extrem de important pentru funcţia de protecţie împotriva inundaţiilor şi eroziunii, a calităţi aerului, solului şi apei, a biodiversităţii asigurate de pădurile României. Ieşirea sectorului forestier de sub spectrul subdezvoltării şi tăierilor ilegale este un deziderat strategic de interes naţional, care nu se poate realiza în condiţiile subfinanţării sale.

Ministrul delegat pentru energie ne spunea zilele acestea că în perioada 2014-2024 România ar trebui să încurajeze dezvoltarea prudentă a sectorului de energie regenerabilă, cu accent pe biomasă, luând în considerare faptul că investiţiile în sectorul eolian şi cel fotovoltaic s-au dezvoltat foarte repede în ultimii ani, nu într-un mod sustenabil. În felul acesta, vorbim din nou de o presiune foarte mare asupra pădurii româneşti, pentru care nu există perspectiva financiară de a creşte suprafaţa împădurită.

O legislaţie silvică adecvată este imperios necesară şi pentru prevenirea şi combaterea efectelor induse de secete şi inundaţii. Totodată, se manifestă tendinţe de deşertificare în unele zone ale ţării. Sunt necesare decizii ferme pentru salvarea pădurilor actuale din sudul şi sud-estul ţării. Adevărul este că situaţia actuală a pădurilor nu este de natură să asigure echilibrul hidrologic al ţării, ceea ce impune, cu necesitate, adoptarea unor măsuri energice pentru creşterea semnificativă a gradului de împădurire, aceasta şi pentru reconstrucţia ecologică a pădurilor deteriorate.

Actualul ritm de extindere a domeniului forestier al ţării este anemic, nesemnificativ şi trebuie să spun că România se află pe unul dintre ultimele locuri din Europa. De aceea, cred că este nevoie de un efort al întregii naţiuni pentru a depăşi impasul în care ne aflăm. Să nu uităm că vorbim, în fond, despre apă, hrană şi despre sănătatea românilor de astăzi şi de mâine!

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Partidul Naţional Liberal consideră că amânarea reducerii CAS ar putea face parte dintr-o strategie electorală a Guvernului Ponta, care acum, când se apropie alegerile prezidenţiale, doreşte să arate românilor că îi pasă şi de clasa antreprenorială, şi de locurile de muncă. Numai că, lăsând la o parte orice moment electoral, din momentul în care reducerea CAS a fost cuprinsă într-un program de guvernare, măsurile de stimulare economică ar fi trebuit să fie prioritare, inclusiv ca succesiune temporală într-o etapă economică postcriză.

Reducerea CAS şi neimpozitarea profitului reinvestit au fost gândite ca măsuri punctuale de stimulare a economiei în etapa postcriză. Pe acest fond, odată cu consolidarea relansării economice, trebuie făcut loc reformelor economice esenţiale şi modernizării instituţionale.

În România, în prezent, povara fiscală asupra muncii este 44,5%, situându-se pe locul 7 în UE, după Belgia, Franţa, Germania, Austria (48,9%), Italia (47,6%) şi la egalitate cu Letonia. Comparativ, impozitarea muncii este mult mai redusă în statele europene precum Bulgaria (33,6%), Polonia (35,5%), Estonia (40,4%), Slovacia (39,6%), Spania (41,4%), Cehia (42,4%), Olanda (38,6%), Irlanda (25,9%), Marea Britanie (32,3%), Danemarca (38,6%), Finlanda (42,5%), Suedia (42,8%).

Pentru o economie emergentă precum cea a României, care nu şi-a consolidat încă avansul în materie de performanţe economice, o impozitare a muncii atât de ridicată este un dezavantaj competitiv. Salariile sunt mici, în timp ce costurile cu forţa de muncă sunt mari. Această situaţie reprezintă principala cauză a slabei implicări a întreprinzătorilor în procesul de creare de locuri de muncă şi de a angaja legal forţă de muncă. Atragem atenţia că există posibilitatea ca premisele favorabile privind reducerea CAS să fie anulate cu desăvârşire, dacă întreprinzătorii vor considera că sincronizarea reducerii CAS cu începutul campaniei electorale are raţiuni politice.

Dacă se va anticipa că această măsură va fi doar temporară sau nu va fi deloc, atunci în economie se va accentua lipsa de predictibilitate fiscală, iar implicaţiile economice vor fi unele negative, nu doar pentru mediul de afaceri autohton, ci şi pentru investitorii străini.

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

Partidul Naţional Liberal consideră că Guvernul ar trebui să explice de ce neimpozitarea profitului reinvestit a fost adoptată prin ordonanţă de urgenţă, iar reducerea CAS este transferată Parlamentului. Reamintim că Partidul Naţional Liberal a depus încă din luna martie o iniţiativă legislativă care prevedea ambele măsuri fiscale şi atragem atenţia că, în acest moment, nu avem de-a face cu reducerea propriu-zisă a CAS, neexistând încă un act normativ, din partea Guvernului sau a Parlamentului, care să-şi producă efectele.

În acest moment, avem doar o declaraţie referitoare la reducerea CAS de la 1 octombrie, aşa cum am mai avut, de altfel, declaraţii privind reducerea CAS de la 1 iulie, ceea ce nu s-a întâmplat.

Măsura reducerii CAS a fost subiect de discuţie de circa un an şi jumătate, a fost parte a programului de guvernare, fiind promovată şi impusă de componenta PNL a guvernării USL.

Pe de altă parte, anunţul că va avea loc reducerea CAS vine într-un context aparte, în care a fost limpede că o asemenea decizie nu are susţinerea FMI şi a celorlalţi parteneri internaţionali, fapt care ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea acestei politici.

Ar fi cu adevărat dramatic pentru economia României ca FMI să fi refuzat măsura reducerii CAS din considerente de sustenabilitate. Chiar Guvernul a recunoscut că problemele acestor negocieri privesc impactul bugetar pe care reducerea CAS l-ar avea anul viitor, în 2015, ceea ce înseamnă că, de fapt, cadrul fiscal-bugetar al Guvernului Ponta nu permite reducerea CAS şi în 2015, iar decizia premierului dobândeşte doar caracter electoral, nu şi unul economic.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Redaţi minerilor Văii Jiului demnitatea pe care o merită!"

Constat zi de zi cu tristeţe, acasă la mine, în Valea Jiului, că problemele economice şi sociale din comunităţile oraşelor şi municipiilor din această zonă s-au acutizat cu fiecare an care a trecut de la nefericitul moment al Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

În urmă cu 14 ani, dorinţa minerilor de a salva democraţia românească s-a transformat, din cauza intrigilor politicienilor şi a manipulărilor la care aceşti oameni simpli au fost supuşi, în tragedia unei întregi generaţii de locuitori ai Văii Jiului. Ştiu că acele triste evenimente din 13-15 iunie 1990, precum şi celelalte mineriade care i-au urmat, au marcat într-un mod negativ imaginea României, aflată în primii ani ai redescoperirii libertăţilor cetăţeneşti, după o jumătate de secol de beznă comunistă. Însă, în acelaşi timp, sunt convinsă că nimic din ceea ce au făcut minerii - sau mai degrabă cei care au manipulat imaginea acestora - nu justifică felul în care o parte din clasa politică românească a înţeles să se răzbune pe aceşti oameni.

Am constatat, la fel ca majoritatea oamenilor din Valea Jiului, că indiferenţa la problemele oamenilor şi lipsa de soluţii la problemele economice şi sociale ale regiunii au devenit, în mod constant, modul de abordare a acestor chestiuni din partea clasei politice româneşti din ultimii 24 de ani. Ceea ce este şi mai trist însă este faptul că, la aproape un sfert de secol care a trecut de la momentul 13-15 iunie, lucrurile nu par să fi cunoscut o schimbare în această direcţie. Cu o industrie minieră decimată, cu probleme sociale extrem de grave şi cu un nivel al şomajului în permanentă creştere, Valea Jiului nu a beneficiat nici măcar de atenţia cuvenită a guvernelor în vederea identificării unor soluţii pentru revitalizarea zonei, ca să nu mai vorbim de faptul că până şi soluţiile propuse din partea factorilor de răspundere de la nivel local au fost, în mod sistematic, boicotate. Mai mult, zona a fost prezentată incorect drept o gaură neagră a economiei româneşti şi un ţinut periculos pentru cei care ar dori să vină să investească ori pur şi simplu să viziteze această zonă.

Cred că la aproape un sfert de secol de la evenimentele din 13-15 iunie 1990, cu argumentele adevărurilor istorice ale momentului, este timpul ca fiecare dintre dumneavoastră, reprezentanţi ai clasei politice româneşti, să vă reconsideraţi poziţia faţă de Valea Jiului şi faţă de cei mai minunaţi oameni ai acesteia, care sunt minerii. Vă invit să veniţi cu încredere în Valea Jiului, să-i cunoaşteţi pe puţinii mineri care mai scormonesc astăzi în adâncurile pământului, contribuind la statutul României de ţară independentă din punct de vedere energetic. Vă invit să veniţi în Valea Jiului şi să vedeţi cu ochii dumneavoastră acest loc minunat în care Dumnezeu a aşezat un colţ de Rai pe un munte de cărbune. Poate aşa veţi înţelege că noi toţi, oamenii politici ai prezentului, avem obligaţia nu doar de a reabilita imaginea minerilor şi a Văii Jiului, ci datoria de a sprijini dezvoltarea acestei regiuni pe nedrept uitate de unii politicieni în ultimii 20 de ani!

În toţi aceşti ani, mulţi au venit în Valea Jiului, în campanie electorală, pentru a le cere minerilor şi familiilor acestora votul lor de încredere. De fiecare dată, liderii politici le-au promis, sub cuvânt de onoare, că vor avea grijă ca mineritul din această zonă a ţării nu doar să continue, dar să cunoască şi o dezvoltare pe baze economice susţinute de stat. Cu fiecare an care trece constat însă cu stupoare că intenţiile guvernanţilor noştri nu mai seamănă deloc cu promisiunile făcute, sub cuvânt de onoare, minerilor din Valea Jiului.

Personal, ca om care cunosc realităţile Văii Jiului, cu bune şi cu rele, sunt convinsă că oamenii din această zonă merită mai mult. Ştiţi la fel de bine ca şi mine că există multe soluţii pentru revitalizarea sectorului minier şi energetic, care încă este şi trebuie să fie o importantă resursă economică şi socială nu doar a Văii Jiului, ci a României.

De aceea, cred că Guvernul trebuie să abordeze problema industriei miniere şi energetice cu responsabilitate, cu interes pentru oamenii din Valea Jiului, urmând modelul unor state europene care au găsit soluţii în această direcţie.

Cred, de asemenea, că proiectele de construire a unei alternative viabile în domeniul dezvoltării turismului trebuie susţinute de fiecare guvern al acestei ţări. Nu simpatiile sau antipatiile politice, nu adversitatea de pe scena politică şi cu atât mai puţin ignoranţa faţă de problemele unei regiuni care a suferit deja prea mult de pe urma unor greşeli istorice trebuie să fie abordarea oamenilor politici faţă de problemele şi faţă de cetăţenii acestei regiuni.

Iată de ce, vă invit ca, fie din cabinetele Puterii, fie de pe băncile Parlamentului, fie din orice poziţie publică v-aţi afla, să înţelegeţi că aşa-zisele mineriade au intrat în istorie şi să întindeţi o mână salvatoare minerilor de astăzi şi tuturor oamenilor din Valea Jiului care, de altfel, nici nu doresc altceva, decât onorarea promisiunilor pe care întreaga clasă politică românească, pe care dumneavoastră o reprezentaţi în acest moment, le-a făcut în toţi aceşti ani, dar care încă nu au fost rezolvate.

Nutresc speranţa că veţi reflecta la toate acestea şi veţi acţiona, în aşa fel încât "Noroc bun!" să nu rămână doar un simplu salut mineresc, ci o binemeritată stare de fapt pentru oamenii Văii Jiului.

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"De ce noua coaliţie de dreapta nu susţine reducerea CAS-ului?"

Perioada postalegerile europarlamentare nu a fost una de reflecţie asupra rezultatelor obţinute, nici una în care, aşa cum am mai spus, toată lumea să se întoarcă la treabă. Perioada imediat următoare alegerilor a fost marcată de mişcări politice. România este pe cale să obţină un partid de masă de dreapta. Fuziunea colegilor din PDL şi PNL pune în faţa electoratului o opţiune interesantă politică, un partid de masă care să reprezinte dreapta.

Pentru echilibrul politic din România demersul nu este unul rău. Ceea ce vreau însă să subliniez astăzi este că această alianţă sau coaliţie nu porneşte de la principii veritabile de dreapta. Opoziţia pe care o observăm din partea liderilor acestor partide faţă de reducerea fiscalităţii este cel puţin ciudată.

Acum ne putem gândi foarte justificat la faptul că ideologia care se spune că stă la baza viitorului partid, în fapt şi în valoare reală, nu este deloc importantă. Oportunitatea politică a înfiinţării unui astfel de partid este de înţeles, ceea ce nu este însă la fel de uşor de trecut prin filtrul logicii este de ce reducerea CAS nu este susţinută acum de PNL şi PDL.

Am vorbit de foarte multe ori despre necesitatea relaxării fiscale pentru sectorul privat, chiar de la această tribună. Contraintuitiv, partidul care îşi asumă adoptarea acestei măsuri, cerută de mediul de afaceri, este PSD, un partid prin excelenţă de stânga. În acelaşi timp, dreapta politică românească anunţă că se opune adoptării acestei măsuri. Am auzit discuţii care ţin de sustenabilitatea bugetară a măsurii şi am înţeles că asumarea acestei măsuri de către Guvernul actual nu ar fi sustenabilă.

Eu nu sunt de acord cu acest punct de vedere. Este cu atât mai ciudat să văd că acest punct de vedere este emis de reprezentanţii unor partide de centru-dreapta. Orice punct procentual scăzut din CAS va echivala cu o creştere a colectării de 1,2 puncte procentuale. Singurul semn de întrebare este de cât timp este nevoie pentru ca sistemul să revină la echilibru. Spre exemplu, după introducerea cotei unice de impozitare de 16%, a fost necesar să treacă un an pentru ca sistemul bugetar să câştige prin creşterea exponenţială a gradului de colectare.

Este previzibil că reducerea taxelor aduce la suprafaţă economia neagră şi gri, iar reducerea costurilor pe muncă, printre cele mai mari din Europa, este foarte importantă dacă vrem să le dăm antreprenorilor şansa să se dezvolte. Scutirea de impozitul reinvestit, dublată de o reducere a CAS-ului compun un set de măsuri şoc pentru economie care trebuie susţinut atât de organismele internaţionale, cât şi de Parlamentul României in corpore.

Suntem în faţa unei alegeri care nu ţine de preferinţele noastre politice. Măsura este acuzată de populism şi interes electoral abscons. Important este să realizăm că, indiferent care sunt motivele pentru introducerea acestei măsuri de scădere a CAS-ului, măsura este, în sine, o măsură bună.

Reducerea taxelor pentru sectorul privat în general, şi în special reducerea contribuţiilor pentru asigurările sociale au stat în primele rânduri ale programelor de guvernare concepute şi prezentate electoratului de partidele de dreapta. PDL a avut negru pe alb scris în Programul de guvernare 2008-2012 acest lucru. Din păcate, până acum nu s-a putut face acest lucru. PNL, atunci când era în USL, a specificat nu de puţine ori, în campania electorală din iarna anului 2012, că îşi doreşte reducerea CAS-ului.

Nu se ştie ce s-a întâmplat acum, dar, de pe o zi pe alta, opiniile exprimate pe marginea acestei măsuri s-au schimbat radical. Guvernul susţine măsura, opoziţia de dreapta nu.

Cred că a venit momentul să dăm dovadă de susţinere pentru măsurile bune, indiferent că acestea sunt susţinute de adversarii politici. Este nevoie de acest nivel de maturitate politică pentru a ajuta mediul privat, pentru a încuraja antreprenorii să angajeze oameni, pentru a crea locuri de muncă şi, de ce nu, pentru a creşte salariile românilor cel puţin cu valoarea cu care CAS-ul scade.

Susţin în continuare fără rezerve scăderea CAS-ului şi este foarte bine că măsura va fi supusă dezbaterii parlamentare. În interiorul acestui for democratic putem să ne exprimăm deschis opiniile, temerile şi speranţele pe care le avem faţă de reducerea fiscalităţii din România. Teama că vor fi introduse alte taxe este justificată, cu toate că, în contextul economic actual, România poate introduce scăderea CAS-ului fără a taxa pe altă parte românii. Efectul economic trebuie să fie menţinut şi eu cred că atât pe termen mediu, cât şi pe termen lung, România va câştiga.

Un stat cu costuri mici pe muncă îşi permite să atragă mult mai lesne investitori, să-şi întărească clasa de mijloc şi să construiască un mediu privat performant. Toate aceste obiective aparţin dreptei. Sunt obiective care duc spre dezvoltare, sunt obiective care ţin de capitalism prin excelenţă.

Rămâne să închei cu aceeaşi întrebare cu care am început această declaraţie. Având în vedere toate argumentele de mai sus, de ce nu susţine dreapta românească reducerea CAS-ului în România?

Domnul Clement Negruţ:

"Poantele de prost augur ale domnului Ponta"

Domnul prim-ministru pare din ce în ce mai glumeţ, cu alte cuvinte, mai bine dispus şi mai pus pe poante. L-a făcut pe domnul Cernea deputat al delfinilor, antihriştilor şi homosexualilor. S-a făcut pe sine doctor în arta compilaţiei şi a plagiatului. I-a blagoslovit pe cetăţeni cu greţos-populista promisiune că va face "Dreptate până la capăt".

Dacă ar fi promis dreptate până la ridicarea reală a standardului de viaţă al românilor, poate s-ar fi simţit dator să se înhame la un anume program economic şi social, fiindcă acum nu are niciunul. Dar domnul prim-ministru a început cu capătul dreptăţii după modul cum înţelege să reacţioneze la recentele descoperiri ale DNA, referitoare la neruşinata fraudare a cetăţenilor, prin încărcarea abuzivă a facturii la energie electrică de către directorul Enel, în complicitate cu şeful ANRE.

În loc să ceară imediat factorilor responsabili, ministrului delegat pentru energie, să ia măsurile administrative corespunzătoare pentru demiterea vinovaţilor şi pentru despăgubirea milioanelor de cetăţeni prejudiciaţi, dânsul se ţine în continuare de poante. "Eu laud pe foarte multă lume. Am lăudat vreo 20 de milioane de români.", a afirmat Domnia Sa. Păi, domnilor, conform rezultatelor recensământului, 20 de milioane suntem cu toţii şi aceasta ar însemna că i-a lăudat şi pe nou-născuţii din maternităţi şi pe toţi sugarii cu alocaţie de 42 de lei pe lună. Pentru ce i-o fi lăudat? I-a lăudat generosul premier şi pe toţi infractorii din ţară, pe cei reţinuţi după gratii şi deopotrivă pe cei foarte numeroşi aflaţi încă în libertate pe la butoanele banilor publici ale judeţelor, primăriilor, ministerelor, autorităţilor şi agenţiilor?

Prin urmare, dacă domnul Ponta crede că a ajuns la capătul dreptăţii, să facă bine să lase locul altuia mai serios şi mai hotărât să combată corupţia, fiindcă, iată, vin pe aici şi ne bat obrazul înalte personalităţi ale vieţii politice internaţionale, partenerii noştri euroatlantici, cărora nu prea le plac poantele lui Ponta şi care nu ne laudă deloc. Şi nici nu par să se amuze de poantele pontiste.

Mergeţi, domnule premier, şi lăudaţi-i pe alţii, fiindcă nu vrem să ne mai pomenim cu mult lăudaţii dumneavoastră de la Enel şi de la ANRE, dar şi cu cei de prin administraţia centrală şi locală, că ne tot umblă cu mâinile până la coate în buzunarele noastre şi aşa destul de ciuruite de puzderia de taxe şi impozite născocite de guvernarea dumneavoastră social-cleptocrată. Lăsaţi-vă de poante de prost augur, domnule Ponta, că s-a făcut târziu şi unii dintre noi sunt moţi şi şi-au cam pierdut răbdarea.

Domnul Anton Doboş:

"Sprijinirea bisericilor din Iaşi"

Vă aduc astăzi în atenţie un subiect care ţine de sufletul neamului nostru, de caracterul laic al statului, de credinţa românilor care i-a întărit de atâtea ori în faţa greutăţilor. Este important pentru fiecare dintre noi să facem tot ceea ce putem pentru a stârni sensibilitatea guvernanţilor să contribuie la refacerea şi consolidarea mai multor lăcaşuri de cult, unele dintre acestea aflate în imediată nevoie de ajutor.

După cum probabil ştiţi, municipiul Iaşi este locul celui mai mare pelerinaj religios din ţară, mai bine de un milion de credincioşi venind an de an la Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Paracheva. Iaşiul este, de altfel, capitala religioasă a Moldovei şi unul dintre cele mai importante centre spirituale ale zonei. Tocmai de aceea trebuie să acordăm o atenţie sporită mănăstirilor şi bisericilor din municipiu, spaţiul unde religia şi istoria s-au împletit armonios, neamul românesc luând fiinţă chiar ca urmare a acestei comuniuni.

Cuvântul meu de acum este al zecilor de mii de credincioşi din Colegiul nr. 12, din municipiul Iaşi, Podu Roş - Cantemir - Nicolina, care aşteaptă decizia noastră pentru a reuşi să-şi desăvârşească locurile de rugăciune. Trebuie să atrag atenţia mai întâi asupra sprijinului de care au nevoie: Biserica "Sfântul Anton de Padova", Biserica "Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt" şi Biserica "Sfânta Mahramă a Domnului", care au nevoie fie de reparaţii capitale, de pictură, fie de renovarea clopotniţei. Asta nu înseamnă că necesităţile altor biserici din colegiu, care au mai primit poate nişte fonduri, nu mai au nevoie de completări, pentru ca enoriaşii să-şi găsească liniştea spirituală în cele mai bune condiţii. Cetăţenii ne-au trimis aici să rezolvăm problemele din comunitate, în multe zone, înainte de 1989, ei fiind văduviţi de accesul în biserici. Tocmai de aceea au susţinut cu eforturi proprii construirea noilor lăcaşuri de cult şi au acum, în vremuri de criză, nevoie de ajutorul nostru, al celor aleşi. Vreau să ştiţi că am depus şi un amendament pentru alocarea de fonduri către cele trei biserici din Colegiul nr. 12, Iaşi, menţionate mai sus.

Ştim cu toţii că, în vremuri grele, românii au căutat şi au găsit sprijin şi îndrumare în Casa Domnului, iar noi, ca aleşi ai poporului, avem datoria de a contribui la păstrarea şi consolidarea credinţei. Nu trebuie să facem altceva decât să răspundem la solicitările care vin din partea credincioşilor şi să încercăm să direcţionăm o parte dintre fondurile publice către biserici.

Eu, deputatul PNL Anton Doboş, fac acest demers tocmai pentru că sunt credincios, la fel cum au fost şi înaintaşii mei şi cum aş vrea să fie şi urmaşii mei. Cred cu tărie că esenţa noastră este extrasă din relaţia dintre autoritatea administrativă şi cea religioasă, iar această bogăţie trebuie întreţinută şi chiar folosită în interesul naţional.

Ştim cu toţii că lăcaşurile de cult sunt puncte de atracţie pentru cei care ne devin oaspeţi, încă un argument în favoarea alocării de fonduri pentru mănăstiri şi biserici. De asemenea, cred că n-ar fi rău ca fiecare dintre noi să participe mai des la evenimentele religioase din oraşele şi satele ţării, pentru că astfel avem ocazia să aflăm cât mai multe din problemele pe care le au cei care ne-au trimis aici. Aşa vom reuşi să fim mai aproape de oameni şi să ne îndeplinim mai uşor şi misiunea pe care o avem, cu Voia Domnului.

Domnul Dan Bordeianu:

"Conflictul din Ucraina readuce în atenţie problema securităţii energetice"

Eşecul negocierilor Rusia-Ucraina, mediate de comisarul european pe energie, şi decizia Gazprom de a întrerupe livrările de gaze către Ucraina repune în discuţie problematica securităţii energetice a Europei, într-un context în care însăşi securitatea în regiunea Mării Negre este bulversată de ultimele evoluţii conflictuale din zonă. Aşa cum ştim cu toţii, pe termen scurt, România nu va fi afectată de această nouă criză a gazelor, deoarece suntem dependenţi doar în proporţie de aproximativ 30% de gazul rusesc. Prin creşterea capacităţilor de producţie ale Romgaz şi Petrom şi prin alternativa alimentării cu păcură a unor consumatori industriali, România este asigurată pe termen scurt (cca. 6 luni).

Stoparea livrărilor de gaze către Ucraina va afecta multe ţări europene dependente în proporţie de 80% de gazul rusesc. Ţările absolut captive în monopolul energetic al Moscovei sunt Lituania, Estonia, Letonia şi Finlanda, care importau 100% din necesarul de gaz din Rusia, în 2012. Le urmează îndeaproape Bulgaria (89%), Slovacia (83%) şi Ungaria (80%). Slovenia, Austria, Polonia, Cehia sau Grecia importă şi ele mai mult de jumătate din necesarul intern de gaz din Rusia. Este evident că livrările de gaze naturale ruseşti către Europa, din care aproape jumătate tranzitează teritoriul ucrainean, riscă să fie afectate, ca în timpul conflictelor gazifere anterioare, în 2006 şi 2009. Conform comisarului european pe energie, disputa dintre Rusia şi Ucraina prevesteşte o iarnă grea pentru Europa. Mai mult decât atât, Gazpromul a avertizat Bruxelles-ul că se poate aştepta la "posibile perturbări" ale livrărilor de gaze către UE. Totodată, ruşii vor să se adreseze Curţii de Arbitraj de la Stockholm pentru a recupera datoria pe care o are Ucraina.

Faptul că Federaţia Rusă a utilizat "arma energetică" în promovarea propriilor interese de securitate şi în relaţiile internaţionale este deja o banalitate pentru cei interesaţi de subiectul în cauză. În primele sale două mandate consecutive, preşedintele Vladimir Putin a proclamat Rusia "superputere energetică". În cel de-al treilea mandat la preşedinţia Federaţiei Ruse, doctrina Putin este completată cu o componentă militară inovativă, în raport cu modul de desfăşurare a conflictelor militare în sec. XX. Acolo unde nu reuşeşte arma energetică, intervine arma clasică din registrul militar convenţional, asistată de operaţiuni de intelligence şi aşa-numita "propagandă neagră".

În contextul unui asalt după asalt al Federaţiei Ruse în regiunea Mării Negre, se pune întrebarea dacă Europa are capacitatea de a furniza soluţii la problemele cu care se confruntă unele state membre, atât din punctul de vedere al securităţii energetice, cât şi al securităţii militare în "vecinătatea apropiată" a Rusiei şi a intereselor sale geopolitice. Ucraina este deja serios afectată pe toate componentele securităţii sale naţionale. Republica Moldova, aflată în faţa perspectivei istorice de a semna Acordul de asociere la UE, poate fi bulversată politic, social şi economic de impactul crizei gazelor, dar şi de evoluţiile din estul Ucrainei.

Cu toţii, decidenţi politici şi militari, va trebui să ne reunim eforturile cu partenerii din UE şi SUA pentru a susţine Ucraina şi Republica Moldova în efortul lor de a avea un destin european.

Domnul Varol Amet:

"Exprimarea identităţii tătăreşti"

Sâmbătă, 14 iulie, zona Murfatlar - Fântâniţa, din judeţul Constanţa a găzduit prima ediţie a Sărbătorii câmpeneşti (TEPRES), organizată de către Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România. Iniţiativa organizării acestei manifestări a venit din dorinţa de a expune aspectele legate de cultura tătărească şi totodată de a valorifica şi păstra vechile tradiţii şi obiceiuri.

Sărbătoarea câmpenească desfăşurată în pădurea Fântâniţa, după o pauză de mai bine de 40 de ani, s-a bucurat de un program variat în care gospodinele şi-au prezentat delicioasele preparate tradiţionale, ansamblurile de dansuri şi cele muzicale aparţinând Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România au încântat participanţii prin port şi cântece, iar cei mai curajoşi au făcut demonstraţii de lupte tradiţionale tătăreşti (kureş), tras cu arcul şi călărie. La manifestare au participat oaspeţi de seamă, printre care o delegaţie de femei din Turcia, Azerbaidjan şi Grecia şi toţi preşedinţii de filiale UDTTMR de pe toată aria Dobrogei.

O astfel de festivitate culturală are o importanţă şi un impact semnificativ asupra comunităţii de tătari din zona Dobrogei, reuşind să solidifice, să închege relaţiile dintre membri şi să definească statutul identitar ocupat de minoritatea tătară în cadrul societăţii. Scopul acţiunii a vizat promovarea culturii, a tradiţiilor şi a obiceiurilor tătăreşti, astfel de serbări reprezentând un model pentru generaţiile viitoare de cunoaştere a propriilor valori culturale şi de conservare a acestora.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Tratamentul preferenţial de care se bucură Televiziunea Română trebuie să înceteze"

După cum se ştie, Televiziunea Română reprezintă poarta comunicării naţionale cu privire la subiecte de larg interes, iar concurenţa media este din ce în ce mai acerbă. Din păcate, şi sub actuala guvernare este continuat tratamentul preferenţial acordat Televiziunii Române, prin achitarea de către fiecare cetăţean al acestei ţări a taxei radio-tv, rezultând astfel sume uriaşe care sunt vărsate în contul acestei societăţi, pentru ca românii să beneficieze de servicii de calitate şi de emisiuni realizate la nivel european.

Cu toate acestea, se pare că direcţia de destinaţie a acestor fonduri, modul de atribuire a diverselor proiecte, conflictele de interese existente şi alte disensiuni din curtea televiziunii publice nu sunt tocmai în regulă, deşi toate acestea sunt suficient de bine alimentate din buzunarul bugetarului sau al pensionarului amărât.

Aşteptăm din partea noului preşedinte-director general al TVR, mai mult sau mai puţin interimar, să facă precizări cu privire la conflictele de interese existente între angajaţi, interesele lor private sau poate ale companiilor în care unii dintre ei sunt acţionari sau manageri. Un gest de transparenţă în privinţa procesului de atribuire a diverselor proiecte ale Televiziunii Române ar fi bine-venit, tocmai pentru a înlătura suspiciunile. De asemenea, pentru o mai bună imagine a televiziunii publice, consider că se impune şi un control din partea organelor specializate, pentru o verificare riguroasă a cheltuirii banilor publici.

În opinia mea, românii nu trebuie să fie pedepsiţi şi să suporte prostul management al unei importante instituţii publice care are rolul de a-i informa corect, iar cei din fruntea acestor instituţii să-şi umple buzunarele şi să "trăiască bine". Când vom avea o televiziune naţională cu programe care să atragă publicul telespectator, când vom avea un management competitiv care să gestioneze cât mai bine şi eficient banul luat din buzunarul cetăţeanului, atunci vom putea discuta şi de o eventuală mărire a taxei TV pentru realizarea de noi proiecte competitive.

Până la un asemenea ideal însă, ar fi de dorit un control al organismelor abilitate, pentru ca opinia publică şi Parlamentul să deţină un raport corect al situaţiei de fapt din TVR, iar cei ce au greşit de-a lungul anilor să răspundă.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"În economia României cifrele vorbesc... şi vorbesc de bine!"

M-am înspăimântat când am văzut tot felul de comentatori, mai avizaţi, mai neavizaţi, mai obiectivi, mai puţini obiectivi, care se tot încurcă în scenarii apocaliptice atunci când vorbesc despre evoluţiile din economia românească. "E dezastru! E de rău! România se afundă!", spun unii care se autoproclamă obiectivi şi serioşi.

Evident că scepticismul meu în legătură cu rigurozitatea acestor analize a crescut începând de anul trecut, atunci când aproape toţi aceşti "specialişti" contestau cifrele privind creşterea economică din România, cea mai mare din spaţiul Uniunii Europene.

Am ajuns astfel să nu mai dau crezare celor care se autointitulează specialişti şi să urmăresc evoluţiile din economia românească, adică să judec Guvernul prin prisma indicatorilor macroeconomici. Într-adevăr, în anul 2013, creşterea economică a fost de 3,5%, iar pentru primul trimestru din anul 2014 de 3,8%. De asemenea, toţi ceilalţi indicatori macroeconomici privind şomajul, investiţiile străine directe, dinamica salariului mediu din economie, indicele general al preţurilor vorbesc cinstit despre performanţele Guvernului. Adică? Adică România este bine guvernată şi acest lucru se vede şi în performanţele economice. Adică România trebuie să continue acest parcurs.

Sunt printre cei care consideră că o creştere a activităţilor economice, că o creştere a performanţelor din economie trebuie să se resimtă cât mai curând şi în buzunarele românilor. Cred cu putere că numai aşa românii vor da crezare cifrelor statistice şi faptului că România se află pe drumul cel bun şi vor închide gura analiştilor necinstiţi.

Nici eu şi nici dumneavoastră nu cred că am uitat că în România există încă foarte mulţi oameni care au indemnizaţii sociale, pensii, alocaţii sau alte forme de sprijin social din care nu-şi pot asigura traiul zilnic. De aceea, vreau să felicit Ministerul Muncii pentru că a demarat un proces de căutare a unor soluţii privind majorarea acestora începând cu 1 ianuarie 2015.

De asemenea, aşa cum Guvernul a sprijinit de la 1 ianuarie 2014 salariile rezidenţilor şi ale tinerilor debutanţi din educaţie, cred că de la 1 ianuarie 2015 se impune o analiză riguroasă privind indexarea şi majorarea salariilor altor categorii de angajaţi din sectorul public, pe umerii cărora se sprijină societatea românească şi modernizarea statului român.

Cred că a sosit momentul ca cei care tot jelesc necinstit performanţele guvernării să abandoneze această cale şi să privească la tabloul general al economiei româneşti, care este unul pozitiv. Recunosc faptul că măsurile de relaxare fiscală pe care le pregăteşte Guvernul, unele cu implementare de la 1 iulie, altele din toamnă, sunt aşteptate de toată lumea: mediu de afaceri şi români. Am convingerea că aceste măsuri îşi vor arăta roadele în performanţele economice ale mediului de afaceri şi vor obliga pe toată lumea, instituţii interne sau externe, să rectifice în sus, pozitiv, toate ţintele de creştere pentru România. Unii au făcut-o deja, cum ar fi de pildă Banca Mondială.

România are resurse umane şi naturale de cea mai bună calitate. România a demonstrat că are o bună guvernare, pentru români şi pentru România. Ceea ce trebuie să asigurăm României este stabilitatea politică, socială şi legislativă pe termen scurt, mediu şi lung. Toată lumea aşteaptă de la România mai multă predictibilitate, iar de la analiştii care spun lucruri incorecte în spaţiul public, mai multă onestitate.

Domnul Constantin Avram:

"Este posibilă refacerea USL?"

Dacă prima încercare a lui Călin Popescu-Tăriceanu de cooptare în jurul lui a unui grup consistent de parlamentari liberali, cu ocazia alegerii sale în fruntea Senatului României, a fost sortită eşecului, iată că recenta mişcare de păstrare a identităţii liberalismului românesc se pare că va reuşi. Este adevărat că şi condiţiile sunt cu totul diferite, iar acestea au fost create exclusiv de greşelile în lanţ ale actualei conduceri interimare a liberalilor.

Oricât ar încerca actualii lideri ai PNL să "coafeze" mişcarea de fuziune cu PDL, sub pretextul "unificării dreptei" sau să justifice aderarea la grupul popularilor europeni, în opinia mea, o ruptură de proporţii stă să se producă în interiorul mişcării liberale din România, chiar cu ocazia Congresului PNL de la sfârşitul acestei luni. Grupul de parlamentari sau preşedinţi de filiale şi personalităţi ale spaţiului liberal, care se coagulează în cadrul Grupului de iniţiativă pentru salvarea liberalismului, se pare că este singura soluţie de păstrare a identităţii liberalilor, manifestată de aproape 150 de ani. Poziţiile ferme ale senatorului Ioan Ghişe pot ajuta acţiunea acestui grup, dar, mai mult decât atât, pot fi o cărămidă solidă la temelia refacerii USL, dar şi o acţiune politică care să conducă în final la evitarea cooptării PP-DD la guvernarea ţării.

Se pare că foarte mulţi parlamentari liberali regretă destrămarea USL-ului şi vor urgent refacerea uniunii, tocmai în vederea apropiatului scrutin prezidenţial din toamnă. Este foarte periculoasă teoria potrivit căreia PSD, ajutat de UNPR şi PC, poate câştiga alegerile prezidenţiale, chiar dacă pentru turul doi ar putea conta, în schimbul unor concesii de natură etnică, pe sprijinul UDMR, care rămâne totuşi alăturat grupului popular din Parlamentul European. De aceea este nevoie de refacerea USL cu o viteză remarcabilă, pentru că în noul mandat politic ar fi ultima şansă de câştigare a alegerilor prezidenţiale de către un candidat susţinut de PSD.

Spiritul USL încă nu a dispărut, este încă prezent în conştiinţa colectivă, deşi mai sunt multe de făcut din programul de guvernare cu care USL a câştigat alegerile parlamentare. Opinez chiar că este nevoie de sprijinul şi implicarea liderilor PSD în refacerea urgentă a USL, atât la nivel central, cât şi în teritoriu, astfel încât Congresul PSD din septembrie să fie transformat în Congres al Uniunii Social-Liberale, chiar dacă în filialele judeţene mai sunt probleme de rezolvat la nivelul implementării protocoalelor de colaborare între cele trei partide.

Renaşterea USL ar trebui să devină singurul deziderat al acestei veri, pentru contracararea unificării forţelor de dreapta, care, iată, nu reuşesc unificarea integrală a lor, principala piedică fiind tocmai păstrarea identităţii lor, dar şi nominalizarea unui candidat comun la prezidenţiale. Rămân de văzut rezultatele, efectele congresului liberalilor de la sfârşitul lunii, dar, din păcate, singura mişcare care se conturează este aceea de sciziune a PNL.

Dacă va reuşi Grupul de iniţiativă al salvării liberalismului, condus de Tăriceanu, să întoarcă situaţia din PNL, se va vedea în curând, pentru că refacerea USL cu un PNL unit ar spori şansele candidatului comun pentru Preşedinţia României.

Noi, conservatorii, am fost şi vom rămâne aliaţi serioşi şi camarazi loiali în continuarea Programului de guvernare al Uniunii Social-Liberale, obiectiv ce este strâns legat de câştigarea alegerilor prezidenţiale din toamna lui 2014.

Acum mai mult ca oricând este nevoie de stabilitate guvernamentală, măsuri economice active care să dinamizeze economia ţării şi, de ce nu, de linişte şi stabilitate regională.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Comisia Nana şi-a atins scopul moral"

Am făcut parte din Comisia parlamentară de anchetă pentru verificarea legalităţii achiziţiei terenurilor din zona comunei Nana, judeţul Călăraşi. Vreau să anunţ românii, şi în special cetăţenii Colegiului uninominal nr. 8 Cluj, că respectiva comisie parlamentară comună de anchetă şi-a finalizat activitatea, iar Parlamentul va trimite Parchetului General raportul elaborat în urma audierilor şi a celorlalte probe acumulate în decursul anchetei parlamentare. Comisia specială s-a suspendat de drept, în urma deschiderii procedurii judiciare privitoare la fapte sau activităţi care constituie acelaşi obiect, astfel încât Parlamentul este obligat să transmită organelor judiciare informarea cuprinzând toate documentele, precum şi draftul de raport elaborat în acest sens. După cum se ştie, Comisia specială de anchetă parlamentară a verificat controversa naţională creată în cazul achiziţionării de către Ioana Băsescu, fiica preşedintelui Traian Băsescu, a unui teren în comuna Nana, judeţul Călăraşi.

Sunt încrezător că, mai departe, organele judiciare îşi vor face treaba cum se cuvine în acest caz, însă un lucru este cert: Comisia Nana şi-a dovedit utilitatea. Sunt convins că toate documentele şi probele analizate în urma unui volum însemnat de muncă vor fi de mare folos procurorilor care vor coordona ancheta, deoarece există suspiciuni conform cărora achiziţionarea acelui teren nu a fost în perfectă legalitate. Probabil că la finalul procedurilor judiciare vom afla cu exactitate dacă au existat sau nu vinovaţi în acest caz, însă, cu certitudine, procurorii vor avea mult de furcă pentru a devoala reţelele organizate care se ocupă cu retrocedări ilegale de terenuri din România, şi aici mă refer la modul general, nu la speţa Nana în sine.

Dincolo de concluziile parlamentare în acest caz, în opinia mea există unele neclarităţi de ordin moral în ceea ce priveşte realizarea acestei tranzacţii de către familia preşedintelui Băsescu. Nu ştiu şi nu cred, la fel ca milioane de alţi români, ca vreo bancă din România să fi dat un asemenea credit uriaş unui om de rând. Legalitatea operaţiunii este în sarcina justiţiei, ea să se pronunţe! Eu spun doar că nu ştiu cum un român s-ar duce la o bancă şi banca i-ar acorda imediat un împrumut în valoare de 1.028.507,55 euro, în condiţiile în care în ziua de astăzi nu ştiu cine mai poate contracta un credit bancar mai mare de 5.000 de euro.

În concluzie, morala, dacă vreţi, a activităţii acestei comisii de anchetă a Parlamentului, cea conform căreia nimeni nu ar trebui să fie mai presus de lege, nici măcar preşedintele, şi-a atins scopul.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Guvernul trebuie să continue procesul de descentralizare a administraţiei centrale şi locale"

Consider că Guvernul PSD-PC-UNPR nu trebuie să abandoneze un proiect extrem de pragmatic şi generos, lansat în urmă cu doi ani de Uniunea Social-Liberală, respectiv schimbarea viziunii naţionale privind administraţia publică şi dezvoltarea regională. Spre deosebire de abordarea haotică a acestei teme de către fostele guvernări, actuala coaliţie care conduce România a demonstrat că are o serie de priorităţi, pe care va încerca să le ducă la bun sfârşit în următorii ani.

În primul rând, trebuie să acţionăm mai susţinut pentru depolitizarea administraţiei publice centrale, prin limitarea funcţiilor politice numai la nivel de miniştri, secretari de stat şi cei asimilaţi acestora, dar şi a celei locale. Să nu uităm că în prezent, la doi ani de la alegerile locale din 2012, o serie de instituţii deconcentrate ale statului din judeţele ţării, mai precis direcţii ministeriale, sunt ocupate, paradoxal, tot de membri ai PDL, ceea ce nu-i încântă deloc pe românii care au votat schimbarea. De asemenea, trebuie să milităm pentru profesionalizarea funcţionarilor publici, prin impunerea principiului competenţei ca unic criteriu pentru accesul şi promovarea în funcţia publică. În acest fel, pe de o parte, va fi redusă la maximum posibilitatea ca funcţionarul public să fie uşor şantajabil şi supus tentativelor de corupţie, iar pe de altă parte, va încuraja intrarea specialiştilor buni şi competenţi în sistemul de stat.

Totodată, actualul Guvern va avea misiunea deloc uşoară de a continua procesul de rentabilizare a agenţiilor guvernamentale, prin introducerea standardelor de cost şi a normativelor de personal, dar şi redefinirea atribuţiilor prefecţilor şi eliminarea din Constituţie a prevederii privind suspendarea de drept a actului administrativ atacat în instanţă.

Nu în ultimul rând, Guvernul şi majoritatea parlamentară actuală trebuie să încurajeze respectarea principiului consolidării autonomiei locale prin asigurarea integrală a resurselor financiare suficiente, corespunzătoare competenţelor transferate, dar şi a principiului echităţii, al parteneriatului activ între autorităţile centrale şi locale, a principiului subsidiarităţii, al competenţelor exclusive pentru autorităţile locale.

În ceea ce priveşte descentralizarea, susţin că trebuie să reconsiderăm calendarul de realizare a acestui proces, deoarece am promis românilor că ne vom ocupa de modificarea şi completarea legii-cadru a descentralizării. În opinia mea, avem nevoie şi de adoptarea unui nou şi eficient cadru financiar, bazat pe alocarea resurselor financiare necesare pentru fiecare autoritate centrală şi locală în parte, în funcţie de competenţele transferate prin lege şi în acord cu principiul consolidării autonomiei locale. De asemenea, trebuie să încercăm ca suma alocată pentru dezvoltarea comunităţilor locale să reprezinte minimum 2% din PIB pe an, prin Legea bugetului de stat, pe toată durata acestui mandat de guvernare.

În accepţiunea mea, fondurile pentru dezvoltare trebuie să fie repartizate pe regiuni şi judeţe, printr-o formulă ce va ţine cont de venitul mediu pe cap de locuitor, numărul de unităţi administrativ-teritoriale şi suprafaţa fiecărui judeţ în parte. O primă reparaţie s-a făcut deja în ceea ce priveşte salariile primarilor, care au fost majorate, fiind reaşezate în funcţie de răspunderile, atribuţiile şi numărul de locuitori din comunitatea pe care o reprezintă, iar personalul din subordine beneficiază acum de toate sporurile prevăzute de lege, eliminate de fostele guvernări. În urma procesului de descentralizare, primarul va avea mai multă putere de decizie şi atribuţii sporite în ceea ce priveşte administrarea treburilor comunităţii pe care o reprezintă.

Descentralizarea nu se poate face nici peste noapte, nici la comanda şi la dorinţa cuiva. Cred că românii trebuie întrebaţi dacă sunt de acord, ei trebuie lăsaţi să îşi decidă viitorul administrativ, deoarece au trecut vremurile în care oamenii erau "cobaii" nu ştiu cărei conduceri a statului.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"După 20 de ani... din nou fotbal la televizor!"

"După 20 de ani" este titlul unui cunoscut roman al celebrului Alexandre Dumas, în care sunt povestite aventurile a patru prieteni muşchetari nedespărţiţi, care luptau cot la cot pentru dreptate şi justiţie. În România anului de graţie 2014, "după 20 de ani" poate reprezenta parafrazarea realităţii triste în care a ajuns fotbalul românesc. În aceste zile, milioane de microbişti români privesc meciurile la televizor şi văd cum este ridiculizată Grecia, echipa care ne-a privat de participarea la Campionatul Mondial din Brazilia şi cu mâhnire în suflet îşi amintesc de frumoasa vară din 1994, când ieşeam cu toţii în stradă după victoriile de poveste cu Argentina şi Columbia...

Fotbalul este un fenomen social la scară înaltă în România, suscită un interes enorm, însă, în ultimii 20 de ani, vorba romanului lui Dumas, anumiţi indivizi şi-au bătut joc de acest sport-etalon, dar mai ales de iubitorii acestuia de pe plaiurile mioritice. Rămânerea echipei naţionale a României în afara elitei fotbalistice mondiale şi europene comportă mai multe aspecte de discutat şi analizat de către cei cu competenţe în domeniu.

Ani de zile s-a spus că Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir, porecliţi "Naşul" şi "Corleone", precum în filmele mafiote de succes, au stat la baza lipsei performanţelor echipei reprezentative de fotbal. Prin managementul lor prestat timp de... tot 20 de ani, la conducerile FRF şi LPF, aceşti oameni şi-au demonstrat cu vârf şi îndesat incompetenţa. Performanţele echipelor de club la nivel internaţional au lipsit cu desăvârşire, cu câteva excepţii, campionatul naţional a ajuns o bătălie între echipele care scapă de insolvenţă, formaţii de tradiţie au dispărut din primul eşalon, birocraţia şi corupţia bântuie peste tot ca o fantomă aducătoare de ghinion.

Alte cauze ale regresului fotbalului românesc sunt lipsa investiţiilor la nivel de copii şi juniori, precaritatea bazelor sportive, incompetenţa unor autorităţi locale de a sprijini fenomenul sportiv etc. La toate acestea s-au adăugat, precum cireaşa de pe tort, contraperformanţele Naţionalei, fără îndoială cea mai iubită echipă sportivă din România, care se zbate de ani buni în mediocritate, spre disperarea iubitorilor fotbalului.

După 20 de ani, "Naşul" şi "Corleone" au predat ştafeta, mai mult simbolic decât de facto, însă "marele" antrenor al selecţionatei României a supravieţuit miraculos schimbărilor, ratând deplorabil dubla de baraj cu Grecia şi menţinând Naţionala pe acelaşi trend descendent şi fără şanse de revitalizare. Românii sunt condamnaţi astfel să mai trăiască câţiva ani (bine ar fi să fie cât mai puţini!) din amintirile cu Hagi, Adrian Ilie şi Răducioiu, până când forurile de conducere ale sportului, în general, şi fotbalului, în special, se vor trezi din neputinţă şi pasivitate şi vor înţelege că fenomenul fotbal nu este doar o vacă de muls bani în scop personal, ci o bucurie naţională, a tuturor.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Testamentul conservatorului Mihai Eminescu"

Românii au comemorat în aceste zile 125 de ani de la trecerea în eternitate a poetului nostru naţional Mihai Eminescu. Îmbucurător este faptul că la manifestările dedicate omagierii marelui scriitor, dar şi observator autorizat al fenomenului politic, au fost prezenţi o mulţime de tineri, semn clar al faptului că operele lui Mihai Eminescu sunt mai actuale ca oricând şi că românii s-au întors către poezie, în această perioadă de criză morală şi de identitate pe care o traversăm.

De asemenea, un gând de recunoştinţă se cuvine a fi îndreptat şi spre Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române care a organizat, aşa cum se cuvine, o slujbă de pomenire la mormântul poetului din Cimitirul Bellu, iar în Catedrala Patriarhală s-a săvârşit slujba parastasului, la finalul Sfintei Liturghii de duminică.

De asemenea, o sesiune solemnă dedicata comemorării marelui nostru înaintaş a avut loc luni în Aula Academiei Române. Pozitivă este şi seria de manifestări dedicate aceluiaşi eveniment care au avut loc în mai multe oraşe din ţară, dar şi în străinătate, în special în ţara noastră soră, Republica Moldova, şi la Cernăuţi, în Ucraina.

Nu trebuie să uităm că, conform scrierilor vremii, rădăcinile ideologice ale gândirii politice a lui Mihai Eminescu au fost cele conservatoare, în acord cu Petre Carp şi Titu Maiorescu. Mai mult, marele poet a fost o figură marcantă a Partidului Conservator, iar prin consemnările sale jurnalistice a deranjat importanţi lideri ai formaţiunii, rămânând celebre în cuvintele: "Ia mai opriţi-l pe Eminescu ăsta!". De altfel, publicistica poetului conservator ne-a lăsat tuturor o frescă cu valoare de simbol, care oglindeşte cu fidelitate caracteristicile scenei politice, parlamentare şi guvernamentale de atunci.

Cariera de ziarist politic a lui Eminescu a fost pigmentată de articole cu tentă de educaţie politică destinate cititorilor săi. "Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România, şi dintr-o parte şi dintr-alta, e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale - misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi", scria marele poet, prozator şi jurnalist.

De asemenea, Eminescu a pledat activ pentru conservarea naţionalităţii şi întărirea statului naţional, considerate de el a fi "legea supremă a naţiei", iar politica eficientă a vremii trebuia efectuată, scria poetul, doar în funcţie "de calităţile şi defectele rasei noastre, de predispoziţiile ei psihologice".

Încurajarea conştiinţei interesului naţional promovat de Eminescu ar trebui să fie o prioritate şi acum, pentru toţi cei care suntem angrenaţi în politică. Scrierile politice ale "Luceafărului" sunt de actualitate şi astăzi, la 125 de ani de la nemurirea sa, ele reprezintă un adevărat testament şi n-ar fi rău să mai fie rememorate din când în când, pentru a nu ne uita menirea de a fi mereu în slujba poporului...

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

"Dinamizarea luptei anticorupţie, o necesitate pentru România!"

Ultimele rapoarte ale Comisiei Europene privind evoluţia justiţiei din România, în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), indică indubitabil că lupta împotriva corupţiei trebuie să rămână o prioritate majoră. Comisia Europeană ne-a avertizat că nu am întreprins acţiuni urgente pentru a accelera soluţionarea unui număr important de dosare de corupţie la nivel înalt. Mai mult, vizita recentă la Bucureşti a celor trei senatori americani, membri ai Comisiei de politică externă, a constituit un nou motiv de îngrijorare pentru România, în condiţiile în care forul nostru legislativ a votat împotriva ridicării imunităţii unor parlamentari. Cei trei senatori au avertizat, de asemenea, că lupta împotriva corupţiei este un element fundamental pentru însănătoşirea societăţii româneşti şi îmbunătăţirea situaţiei economice şi reprezintă un factor determinant pentru ca potenţialii investitori să acorde ţării noastre o atenţie sporită.

Senatorul Christopher Murphy a fost extrem de tranşant, susţinând că în SUA o dezbatere despre protejarea propriei imunităţi prin vot ar fi "de tot râsul", afirmaţie care, în mod evident, nu prea ne face cinste... u siguranţă, democraţia parlamentară din România este încă fragilă, nu se poate compara cu situaţia din America... Însă semnalul de alarmă al senatorilor americani a fost acela că Parlamentul nu are prerogativele şi menirea de a-i proteja pe unii din membrii săi de libera desfăşurare a procedurilor judiciare de anchetă. "Dacă un procuror decide să deschidă un caz pe numele unui membru al Congresului, Congresul nu poate face nimic să protejeze acea persoană", a precizat Murphy.

Pe de altă parte, este o realitate faptul că actualii guvernanţi au adoptat în ultima perioadă măsuri concrete în scopul îmbunătăţirii recuperării prejudiciilor infracţiunilor, urmărirea în justiţie a cazurilor de spălare de bani, precum şi pentru protecţia împotriva conflictelor de interese în gestionarea fondurilor publice. Cu toate acestea, România rămâne deficitară la capitolul gestionarea fondurilor publice, dar şi în cadrul autorităţilor care reglementează, verifică şi adoptă decizii privind plângerile din domeniul achiziţiilor publice, în special în domeniul achiziţiei medicamentelor. Din nefericire, încă nu suntem credibili la nivel european, fapt care ne poate costa încă o amânare în procesul de integrare în spaţiul Schengen.

În opinia mea, responsabilă pentru această stare de fapt este întreaga clasă politică, deoarece ne-am obişnuit ca în România nimeni să nu îşi asume greşelile şi nimeni să nu plătească pentru erori. Îmi exprim însă încrederea că, până la viitorul Raport MCV, Comisia Europeană va aprecia progresele făcute de ţara noastră în lupta împotriva corupţiei şi pentru respectarea legilor şi statului de drept, în aşa fel încât să nu ne pierdem nici şansele de a accede în spaţiul Schengen, dar nici credibilitatea pe plan internaţional, pentru a reuşi să fim solvabili în ochii partenerilor politici şi economici internaţionali.

Doamna Cornelia Negruţ:

"Statul sprijină românii care vor să dezvolte noi afaceri, indiferent de vârstă"

Actualul Guvern şi majoritatea parlamentară continuă să îşi respecte promisiunile făcute românilor şi aproape în fiecare săptămână iniţiază acte normative cu caracter reparator pentru oameni, în vederea uşurării traiului zilnic şi creşterii standardului de viaţă. Astfel, Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional, a adoptat recent o serie de proiecte legislative importante, care vin în susţinerea mediului de afaceri, a investiţiilor publice şi a dezvoltării agriculturii.

Un asemenea demers a fost adoptarea proiectului de Lege privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri. Este vorba de o măsură îndreptată în mod evident spre stimularea mediului de afaceri, care va avea efecte imediate în creşterea economică reală, prin încurajarea a tot mai mulţi români să dezvolte afaceri private. Vechea ordonanţă de urgenţă restricţiona acordarea unor facilităţi fiscale pentru români în funcţie de vârsta beneficiarilor, care trebuia să fie până la 35 de ani. Noua lege adoptată de Parlament a înlocuit termenul "întreprinzători tineri" cu cel de "întreprinzători debutanţi în afaceri", fiind eliminată astfel restricţia de vârstă. În acest fel, orice român, indiferent de vârstă şi pregătire profesională, care se află la prima afacere, va putea beneficia de facilităţile fiscale specifice oferite de stat, de condiţiile de creditare, precum şi de alocaţiile financiare nerambursabile, nu doar antreprenorii debutanţi cu vârsta maximă de 35 de ani, ci toate persoanele aflate la prima afacere.

Potrivit legii, prin program se acordă facilităţi pentru microîntreprinderile nou-înfiinţate, conduse de întreprinzătorii debutanţi în afaceri, care desfăşoară pentru prima dată activitate economică, prin intermediul unei societăţi cu răspundere limitată. De asemenea, se prevede acordarea de către Departamentul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism, prin OTIMMC în a cărui rază de competenţă îşi are sediul social, a unei alocaţii financiare nerambursabile reprezentând cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 euro sau echivalentul în lei din valoarea proiectului aferent planului de afaceri, pentru care face dovada surselor de cofinanţare.

Noua lege votată de Parlament va creşte exponenţial numărul IMM-urilor din România, fapt ce va reprezenta creşterea numărului de angajaţi, a PIB-ului şi a consumului, pe de o parte, precum şi scăderea şomajului şi încurajarea competitivităţii, pe de altă parte. Toate acestea vor duce la relansarea economică atât de dorită a României, precum şi la dezvoltarea spiritului întreprinzător, de care românii nu duc lipsă, un aspect care este, fără îndoială, pozitiv pentru noi toţi.

Domnul Erland Cocei:

Lipsa de transparenţă şi de profesionalism, inconsecvenţa, populismul, preocuparea din ce în ce mai accentuată de a abandona interesul public şi de a legifera pentru interesele găştilor PSD sunt atributele majore ale Guvernului Ponta 3 în cele câteva luni de la instalare. Dacă adăugăm şi suspiciunile de corupţie şi abuzurile săvârşite în numele frăţiei roşii de partid, avem imaginea unui Guvern şi a unui premier care nu mai slujesc cauza publică şi binele cetăţenilor, riscând să îndepărteze România de valorile europene şi de comunitatea democratică internaţională.

Şi dacă în campania electorală pentru europarlamentare PSD încă mima democraţia şi faptul că USL trăieşte, cu scopul vădit de a păcăli electoratul şi de a mai aduna câteva voturi, imediat după anunţarea rezultatelor, România avea să afle prin vocea premierului că totul a fost o minciună şi că, de fapt, USL nu mai trăieşte. Mai mult, PSD şi-a dat complet arama pe faţă, promovând la foc automat o serie de iniţiative fără legătură cu programul de guvernare, ci la dorinţa expresă a baronilor din teritoriu şi din administraţia centrală.

Scutirea de impozit a profitului reinvestit şi reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator sunt măsuri solicitate insistent de PNL încă din 2013, pentru a reduce povara fiscală pe piaţa muncii şi a sprijini mediul de afaceri pentru realizarea de investiţii şi de noi locuri de muncă. De fiecare dată, răspunsul premierului Ponta a fost evaziv: adoptarea lor depinde de poziţia partenerilor noştri internaţionali - FMI, CE şi Banca Mondială, iar aplicarea lor de la 1 iulie nu se poate face în lipsa unui acord cu aceste instituţii.

Demagogia premierului Ponta a fost devoalată cu prilejul vizitei delegaţiei comune a reprezentanţilor celor trei instituţii de acum câteva zile. Deşi poziţia acestora a fost de susţinere a reducerii CAS-ului cu 5 puncte procentuale, cu condiţia ca Executivul să pregătească un plan sustenabil de implementare pe termen lung, Victor Ponta a anunţat că discuţiile au fost sistate pe acest subiect până în toamnă, din cauza opoziţiei FMI, motiv pentru care va înainta un proiect de lege de adoptare a acestei măsuri de la 1 octombrie.

Dacă tot nu ţine cont de opinia FMI, atunci de ce Guvernul Ponta nu a adoptat cele două măsuri în 2013, atunci când am cerut noi, liberalii? Oare nu cumva PSD doreşte să se lepede acum, în preajma alegerilor prezidenţiale, de aceste instituţii şi de vigilenţa lor pentru a promova măsuri populiste, gen electorată, şi pentru a putea aloca discreţionar banii publici către baronii locali şi clientela politică? Oare nu în acest sens este modificată Legea privind Programul Naţional de Dezvoltare Locală, prin care alocările pentru investiţiile publice locale stau doar în pixul domnului Dragnea, fără nicio consultare, aşa cum erau alocaţi pe vremuri, din pixul lui Cozmâncă sau al lui Mischie?

Tot în acest sens este gândită şi Legea privind abilitarea Executivului de a emite ordonanţe în vacanţa parlamentară, care prevede promovarea rapidă a unor legi extrem de importante, care ar fi trebuit să beneficieze de dezbateri parlamentare ample. Vorbim astfel, spre exemplu, de Legea taximetriei, un proiect aflat în procesul legislativ din 2010, însă pe care Guvernul doreşte acum să-l treacă rapid, în ciuda faptului că majoritatea PSD-UNPR-PC din Parlamentul României ar permite adoptarea actului normativ după finalizarea dezbaterii în comisiile de specialitate. Totodată, observăm că Masterplanul general de Transport devine brusc prioritatea Guvernului în această vară, după un lung şir de amânări şi eşecuri, şi nu ar fi de mirare dacă, în toamnă, visul domnului Liviu Dragnea - Autostrada Bucureşti-Alexandria, ar deveni realitate - cel puţin pe hârtie, în detrimentul altor proiecte de infrastructură.

Un alt act normativ pe care Guvernul Ponta 3 şi-a propus să îl adopte în această vară modifică regimul circulaţiei pe drumurile publice, în ciuda faptului că anul trecut, după o vastă dezbatere, s-a convenit ca noul Cod rutier să nu fie promovat prin Ordonanţă de Guvern, ci prin proiect de lege. Asistăm, astfel, la o răzgândire aparent nemotivată, dar care trădează o agendă ascunsă a Guvernului Ponta 3.

Mai mult, în baza aceleiaşi legi de abilitare, Guvernul şi-a creat pârghiile pentru a transfera cu titlu gratuit către autorităţile locale pachete de acţiuni de la societăţile aflate în portofoliul Departamentului pentru Energie. Astfel, baronii locali ai PSD vor putea să-şi numească oameni în consiliile de administraţie şi vor căpăta putere de decizie în cadrul societăţilor respective, pentru a putea avea un cuvânt de spus în cazul licitaţiilor derulate de acestea.

Iar lucrurile nu se vor opri aici: cu Victor Ponta instalat la Cotroceni, după decembrie 2014, prima lege promovată şi semnată de acesta va fi legea amnistiei şi graţierii, de care vor beneficia toţi cei pentru care astăzi PSD-ul face scut în faţa justiţiei.

Domnul Ioan Tămâian:

"Felicitări organizatorului Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, domnul Constantin Chiriac"

Tocmai s-a încheiat de trei zile cea de-a XXI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, un eveniment clădit timp de peste două decenii cu respect, multă muncă şi seriozitate. Doresc să felicit astăzi pe domnul director Constantin Chiriac, Consiliul Local Sibiu, pe organizatorii celui mai important festival de teatru şi artele spectacolului din România.

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu promovează creaţia teatrală românească şi internaţională de cea mai bună calitate, prin prezentarea celor mai bune şi importante spectacole ale momentului.

Timp de zece zile, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, au avut loc şi evenimente colaterale: diverse expoziţii, întâlniri ale unor instituţii culturale, conferinţe de presă, iar municipiul Sibiu a devenit pentru aproape două săptămâni capitala culturală internaţională, prin numărul mare de evenimente care au avut loc aici şi prin participarea unui important număr de artişti din întreaga lume.

Tema ediţiei din 2014 - "Unicitatea în diversitate" - a însumat excelenţa în artele spectacolului din România, în care starurile au performat alături de începători şi experimentul a stat alături de patrimoniu, iar oamenii cu imaginaţie şi ideile creative din diferite culturi şi ţări au interacţionat şi au făcut schimb de experienţă.

În concluzie, Festivalul de Teatru de la Sibiu a repurtat şi la această ediţie un succes uriaş care a contribuit la reputaţia municipiului de a fi unul dintre cele mai vibrante şi prospere oraşe culturale din Europa şi din lume chiar.

Totuşi, nu pot să nu atrag atenţia Guvernului şi Ministerului Culturii că pentru anul 2014 nu au alocat din buget nicio sumă pentru evenimente culturale, iar pentru Festivalul de Teatru de la Sibiu s-a alocat un milion de lei, printr-o hotărâre de Guvern, în ultimul moment. Este nevoie de o predictibilitate şi de o programare pentru pregătirea unui eveniment de asemenea amploare şi din aceste motive este necesară şi din partea guvernanţilor o mai mare atenţie şi o strategie bine pusă la punct.

Nu în ultimă instanţă, reamintesc Guvernului, în general, şi Ministerului Culturii, în special, că teatrul românesc este - şi nu de azi, de ieri, ci de mai multe decenii - un excelent ambasador al României în străinătate. România nu are mulţi astfel de ambasadori (nu mă refer la diplomaţi) şi de aceea nu trebuie neglijată activitatea teatrală şi slujitorii scenei. Consider că pentru imaginea României orice efort financiar nu este inutil.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Reducerea cu 5% a CAS-ului"

Cele mai multe declaraţii politice pe care le-am făcut în ultima perioadă s-au referit la măsurile propuse de liberali pentru relaxare fiscală şi pentru stimularea economiei: reducerea CAS-ului cu 5% şi neimpozitarea profitului reinvestit.

Săptămâna trecută, la finalul negocierilor cu FMI, am aflat de la premierul Ponta că Guvernul va transmite în Parlament un proiect de lege privind reducerea CAS-ului cu 5% începând cu luna octombrie a acestui an, cu trei luni mai târziu decât promisese.

În aceste condiţii, liberalii atrag atenţia că încă nu avem de-a face cu reducerea propriu-zisă a CAS-ului, neexistând încă un act normativ din partea Guvernului sau a Parlamentului care să îşi producă efectele. Tot ceea ce avem este o declaraţie referitoare la reducerea CAS-ului de la 1 octombrie, aşa cum am tot avut astfel de declaraţii şi promisiuni privind reducerea CAS-ului de la 1 iulie, ceea ce nu s-a întâmplat.

Guvernanţii, în frunte cu primul-ministru, ar trebui să explice de ce neimpozitarea profitului reinvestit a fost adoptată prin OUG, iar reducerea CAS-ului este transferată Parlamentului. Când Guvernul nu doreşte să adopte o poziţie clară, se ascunde în spatele Parlamentului, acolo unde, de multe ori, îşi omoară propriile proiecte aprobate în şedinţele Executivului. Cred că şi acum urmăreşte acelaşi lucru: să atragă "ceva" din mediul de afaceri pentru votul de la prezidenţiale, după aceea ... nu mai contează ...

Pentru cei care nu ştiu, reamintim că Partidul Naţional Liberal a depus încă din luna martie o iniţiativă legislativă care prevedea ambele măsuri fiscale. Această măsură a reducerii CAS-ului a fost subiect de discuţie de circa un an şi jumătate, a fost parte a programului de guvernare, fiind promovată şi impusă de componenta PNL a guvernării USL.

PNL consideră că amânarea introducerii acestei măsuri a făcut parte din strategia electorală a Guvernului Ponta care acum, în aşteptarea alegerilor prezidenţiale, doreşte să arate românilor că îi pasă şi de clasa antreprenorială şi de locurile de muncă.

De ce a ales Guvernul să ignore poziţia FMI, după ce a trecut prin filtrul FMI orice măsură de politică fiscală, oricât de măruntă? Nu ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea acestei politici anunţul făcut de premier că reducerea CAS-ului va avea loc chiar fără susţinerea FMI şi a celorlalţi parteneri internaţionali?

Dacă aşa stau lucrurile şi reducerea CAS-ului se poate face şi fără acordul FMI, atunci s-a ratat introducerea acestei măsuri încă din 2013.

În lipsa oricărei acţiuni coerente, în condiţiile creşterii şomajului, ale micşorării dezastruoase a absorbţiei fondurilor europene, ale menţinerii unor cheltuieli ineficiente, orizontul imediat al economiei româneşti este sumbru. Din punct de vedere economic, România se află într-o situaţie complicată, dificilă, fără perspectivă optimistă, Guvernul PSD condamnând la mulţi ani de sărăcie cetăţenii români.

Domnul Constantin Galan:

Declarativ, absorbţia fondurilor structurale este o prioritate asumată de Guvernul Ponta, însă în primele cinci luni ale acestui an, ceea ce a estimat acest guvern privind absorbţia fondurilor europene se află sub aşteptările avute iniţial, în special pentru domeniile mediu şi transport.

Acestui lucru i se mai adaugă şi faptul că 20% din suma pe cadrul bugetar actual nu a fost cheltuită, din cauză că lucrurile au stagnat şi Comisia Europeană a oprit finanţarea pentru România, din motivele cunoscute. Asta înseamnă că aproximativ 3,7 miliarde de euro se pierd din cauza incompetenţei Guvernului condus anterior de domnul Boc şi actualmente de domnul Ponta.

Slaba alocare de resurse (în primul rând, resurse umane competente), legislaţia, mecanismele de implementare şi atitudinea factorilor de decizie faţă de beneficiari au demonstrat lipsa de viziune, de profesionalism şi de minimă preocupare pentru aplicarea bunelor practici din alte ţări ale Uniunii Europene în domeniu. Deficienţele sunt multiple şi, din păcate, nimeni nu a fost preocupat de acest domeniu.

În condiţiile în care rezultatele acestor proiecte aduc valoare adăugată diverselor domenii importante din România, doresc să atrag atenţia ca factorii decizionali pentru acest segment să facă tot posibilul pentru a mări măcar nivelul de absorbţie de la finalul acestui an.

Doamna Raluca Surdu:

În cadrul acestei declaraţii voi vorbi despre o măsură care reprezintă o adevărată gură de aer pentru mediul de afaceri din România şi care poate să fie un element important în încercarea ţării noastre de a atrage noi investitori. Reducerea CAS-ului a fost o măsură pentru care noi, liberalii, am militat şi ne-am luptat în ultima perioadă, atât de la guvernare, cât şi din opoziţie.

Adoptarea acestei măsuri reprezintă răspunsul adecvat la solicitările şi aşteptările reprezentanţilor mediului de afaceri de a beneficia de o reducere a presiunii fiscale şi a costurilor cu forţa de muncă. Pentru PNL susţinerea mediului de afaceri şi creşterea investiţiilor reprezintă două dintre priorităţile de bază.

Reducerea CAS-ului are un rol semnificativ şi în ceea ce priveşte combaterea muncii la negru, una dintre problemele economiei României şi totodată un element de risc pentru cetăţenii români activi. Reducerea supraimpozitării muncii vizează scoaterea la suprafaţă a zeci de mii de locuri de muncă şi stimularea creării de noi locuri de muncă. Intrarea în legalitate a muncitorilor care acum sunt angajaţi "la negru" va face ca aceştia să beneficieze de asigurare de sănătate şi de pensie.

Odată cu introducerea măsurii de reducere a CAS-ului, statul trebuie să gestioneze mai eficient instrumentele de control ale organelor competente. Efectul în plan bugetar al acestei măsuri trebuie să se traducă într-un suport sustenabil pentru creşterea încasărilor bugetare şi nu în sufocarea mediului de afaceri. Doar aşa reprezentanţii acestui domeniu esenţial al societăţii româneşti vor fi încurajaţi să crească nivelul investiţiilor, iar cei care se gândeau să investească în România vor fi stimulaţi în acest sens, fapt ce va genera noi locuri de muncă şi dezvoltare şi creşterea nivelului de trai al românilor.

Prin acest tip de măsuri, România arată că poate oferi un mediu favorabil pentru investitorii locali sau internaţionali. De asemenea, aducând noi investitori, statul primeşte noi surse din care să atragă fonduri pentru bugetul de stat. O reducere a CAS-ului poate reprezenta şi stimulul necesar pentru creşterea consumului, fapt ce va genera din nou venituri mai mari la bugetul de stat, bani necesari pentru dezvoltarea unor proiecte esenţiale pentru România, în diverse domenii strategice.

România a reuşit ca în timpul guvernării din care PNL a făcut parte să ajungă pe un trend ascendent în ceea ce priveşte creşterea economică. Măsurile pe care PNL le-a promovat, precum reducerea CAS-ului şi neimpozitarea profitului reinvestit, vor avea un efect stimulativ pentru creşterea economică, dar şi un efect benefic pentru cetăţenii români.

Domnul Daniel Iane:

Prin intermediul acestei declaraţii vreau să îmi exprim atât dezamăgirea, dar mai ales îngrijorarea cu privire la cum a ajuns Victor Ponta şi Guvernul pe care îl conduce să îi mintă permanent pe români şi, după cum am aflat săptămâna trecută, chiar să le bage mâna adânc în buzunar, după cum s-a descoperit în cazul facturilor la lumină umflate abuziv, la ordinul vicepreşedintelui ANRE Claudiu Sorin Dumbrăveanu, susţinut în această poziţie de PSD şi de premier.

Amânarea reducerii CAS-ului cu 5% pentru încă şase luni, deşi chiar Victor Ponta a fost cel care la fiecare apariţie publică promitea, ba chiar ameninţa, că atât angajaţii, cât şi angajatorii vor beneficia de o astfel de măsură începând cu 1 iulie, este dovada demagogiei politice marca PSD.

Zilele trecute, Victor-Viorel Ponta a reevaluat şi a decis că introducerea măsurii care prevede reducerea CAS-ului cu 5% va avea loc în octombrie. Nimic mai fals, Fondul Monetar Internaţional s-a pronunţat că o astfel de măsură nu este oportună, având în vedere că economia din România nu a fost încă repornită, aşa cum Victor Ponta încearcă să ne transmită. Având în vedere această poziţie a Fondului Monetar Internaţional, consider că reducerea CAS-ului nu va fi o măsură care să fie aplicată în acest an.

Ca o remarcă, vreau să adaug faptul că Victor Ponta nici nu va mai avea ocazia să susţină o astfel de măsură. Pierderea alegerilor prezidenţiale din acest an de către Victor Ponta şi PSD va însemna şi pierderea majorităţii parlamentare, astfel reducerea CAS-ului va rămâne un proiect ce va fi implementat până la urmă tocmai de partidul care a propus şi a susţinut o astfel de măsură, şi anume, Partidul Naţional Liberal.

Prin intermediul acestei declaraţii mai doresc să le reamintesc foştilor parteneri din USL că PNL s-a pronunţat ferm în favoarea reducerii CAS-ului cu 5% încă de la începutul anului 2013. Cei care s-au opus cu vehemenţă atunci a fost Victor Ponta şi apropiatul său Florin Georgescu.

Brusc, chiar în momentul următor după ce PNL a fost înlăturat de la guvernare de Victor Ponta, reducerea CAS-ului cu 5% a devenit obiectivul suprem al acestui guvern. Oare de ce?

Totuşi, ne-am bucura ca iniţiativa şi eforturile PNL să devină realitate, într-un final, prin reducerea poverii fiscale pe muncă, dacă am fi siguri că nu avem de-a face cu o nouă inducere în eroare.

Consider că dorinţa dumneavoastră, exprimată prin vocea lui Victor Ponta, prin care doriţi să reduceţi CAS-ul cu 5% chiar cu o lună înainte de alegerile prezidenţiale, este o acţiune pur electorală prin care încercaţi să deturnaţi întreaga campanie pentru prezidenţiale. Nu o să reuşiţi! Poate, poate mai câştigaţi un procent sau chiar două în sondaje, dar doar atât.

În plus, trebuie precizat că interesul electoral al lui Victor Ponta riscă să distrugă relaţia şi parteneriatele strategice ale României cu instituţiile financiare internaţionale. Victor Ponta nu va mai fi premier începând cu noiembrie 2014, dar România va fi obligată să continue relaţia cu FMI.

Oricum ar fi, având în vedere că FMI nu a fost de acord cu reducerea CAS-ului arată că Victor Ponta şi Guvernul nu şi-au făcut deloc temele. Datorită lui Ponta şi PSD suntem corigenţi la capitolul economie.

În concluzie, doresc să fac o previziune: amânarea reducerii CAS-ului cu 5% va fi unul din principalele motive pentru care Victor Ponta şi PSD vor pierde alegerile prezidenţiale din acest an şi implicit şi poziţia de premier.

Domnul Vasile-Cătălin Drăguşanu:

"Cartele prepay şi Wi-Fi gratuit cu buletinul"

În aprilie, Guvernul României a iniţiat o procedură prin care devine obligatorie identificarea abonaţilor prepay pe baza buletinului. Odată cu această lege, cetăţenii ar trebui identificaţi şi când se conectează la reţele Wi-Fi gratuite.

Acest proiect este considerat a fi unul absolut necesar pentru securitatea naţională şi siguranţa cetăţenilor, dar şi util în lupta cu marile reţele de evaziune şi corupţie din ţară.

Potrivit motivelor acestui proiect legislativ, clienţii prepay, care sunt în proporţie de 67% pe piaţa de telefonie mobilă din România, sunt obligaţi ca în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a legii să îşi înregistreze numărul la operatori, furnizându-le acestora datele cu caracter personal.

Se invocă o discriminare între utilizatorii serviciilor Telecom, discriminare de care s-au folosit şi cei care au propus acest proiect. Pe scurt, cei cu abonamente sunt înregistraţi în bazele de date ale furnizorilor, cei cu prepay nu. Astfel, odată cu această lege, utilizatorii vor trebui să comunice de la nume şi prenume până la CNP şi număr şi serie de buletin. Va fi încheiat un contract chiar şi pentru cartele preplătite. Odată ajunse datele personale la furnizor, vor fi verificate şi confruntate cu date din alte surse, iar dacă ceva nu corespunde, nu vei beneficia de serviciul preplătit.

Şi în privinţa punctelor de acces puse gratuit la dispoziţia publicului de către persoane juridice, reţelele trebuie să fie securizate pe bază de parolă şi trebuie să existe proceduri şi echipamente care să stocheze pe o perioadă de şase luni datele prin intermediul cărora pot fi identificaţi utilizatorii conectaţi. Dacă va fi aprobată, se va aplica această lege în cazul cafenelelor, restaurantelor, barurilor şi parcurilor, dar şi pentru conferinţe, hoteluri sau alte locuri, chiar şi în mijloacele de transport care pun la dispoziţie astfel de conexiuni.

Furnizorii serviciilor de telefonie şi internet vor trebui să investească în echipamente care să stocheze datele, eventual să nu poată fi accesate de către hackeri, şi să aibă soluţii software care după şase luni şterg automat datele.

Reprezentanţi ai mai multor ONG-uri şi-au exprimat dezacordul faţă de proiectul de lege propus de Guvern, susţinând că acesta a fost propus imediat după ce Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a declarat nevalidă Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European privind stocarea datelor utilizatorilor de telefonie şi internet, adoptată în 2006, în urma atacurilor teroriste din Londra şi Madrid - cunoscută ca "Directiva Big Brother", pe motiv că aceasta este o ingerinţă amplă şi foarte gravă în drepturile fundamentale privind respectarea vieţii private şi protecţia datelor cu caracter personal.

În România, directiva UE a fost transpusă în lege în anul 2012 şi prevede stocarea pentru şase luni a datelor de trafic ale tuturor utilizatorilor de telefonie şi internet, nu şi a conţinutului. O lege similară, adoptată la noi în ţară în anul 2008, a fost declarată neconstituţională un an mai târziu, pe motive de încălcare a dreptului la viaţa privată.

Astfel, acest proiect este a patra tentativă de a impune o asemenea reglementare în România în ultimii trei ani, toate fiind respinse până acum în diverse stadii în Parlament. Proiectul este neclar şi are influenţe asupra mai multor domenii decât cartelele telefonice preplătite. De exemplu: toţi cetăţenii care se conectează la sisteme Wi-Fi gratuite vor trebui identificaţi; cei peste 10 milioane de utilizatori de cartele prepay trebuie să se înregistreze în termen de şase luni de la data adoptării legii, în caz contrar serviciul le este dezactivat; înregistrarea utilizatorilor se face în condiţii incerte, nu se ştie cine are acces la baza de date, de ce este necesar CNP-ul utilizatorilor.

Acest proiect de lege vine în contradicţie cu dreptul la anonimat, dreptul la o viaţă privată şi prezumţia de nevinovăţie. Este adevărat că, prin el, statul va putea să investigheze mai uşor infractorii, dar nu este obligaţia statului să facă toate eforturile de a investiga şi de a asculta convorbiri telefonice atunci când e cazul, atunci când există un mandat clar. Orice cetăţean, până la proba contrarie, este nevinovat.

Pot să apară cazuri în care cineva poate plăti pe altcineva să îi cumpere o cartelă pe care să o folosească pentru a comite o infracţiune. Din acel moment, doar pentru că o persoană şi-a dat datele pentru a achiziţiona o cartelă, nu înseamnă că tot ea se face vinovată de folosirea ulterioară în scopuri ilegale.

Totuşi, doar pentru că sunt înregistrate în reţea, cu nume, prenume şi CNP, asta nu înseamnă că cei care au de comis infracţiuni se opresc aici. Pot apela la soluţii de criptare, pot apela la comunicare prin alte tipuri de aplicaţii, mai mult sau mai puţin cunoscute. Tehnologia nu stă pe loc, cum nici ilegalităţile nu se vor opri într-o simplă identificare a cumpărătorilor de cartele preplătite.

La nivel european, ţări precum Italia, Spania, Danemarca, Grecia, Slovacia, Bulgaria, Polonia, Cipru şi Lituania au adoptat şi au susţinut adoptarea acestor măsuri privind înregistrarea obligatorie a datelor utilizatorilor de servicii preplătite, dar eficacitatea lor nu a fost dovedită. Ineficienţa a scos legea din ţări care deja au adoptat-o, de exemplu, în Mexic, măsura a intrat în vigoare în 2009 şi a fost retrasă în 2012, după ce s-a arătat că nu a prevenit în niciun fel violenţa, criminalitatea şi nu a ajutat la condamnarea infractorilor.

Dezvoltarea uimitoare a tehnologiei comunicaţiilor ne-a oferit avantaje uriaşe, ne-a îmbunătăţit şi simplificat viaţa şi astăzi nu concepem existenţa fără telefonie şi internet. Însă, pe de altă parte, tinde să devină un instrument eficient de control şi monitorizare a cetăţenilor. La nivelul civil comunicaţiile (telefonie şi internet) ar trebui să rămână libere, nerestricţionate, să servească în continuare interesele cetăţenilor. Impunerea unor restricţii excesive în acest sector nu doar că nu va duce la "creşterea siguranţei", ci va aduce în postura de "contravenient" pe oricine utilizează aceste servicii.

Domnul Ion Diniţă:

"Apel pentru încetarea atacurilor teroriste din Ucraina"

În calitate de preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Ucraina, condamn cu fermitate atacurile sângeroase petrecute recent în ţara vecină şi reafirm poziţia României de a nu tolera astfel de evenimente soldate cu pierderi de vieţi omeneşti nevinovate. Constatăm cu tristeţe, din păcate, că, după o perioadă de relativă acalmie, schimburile de replici militare dintre ucraineni şi adepţii proruşi au reînceput în forţă, fapt ce aruncă în derizoriu numeroasele eforturi diplomatice făcute în ultima vreme pentru dezamorsarea conflictelor armate din Ucraina. De această dată, consider că forţele ostile noii conduceri de la Kiev au exagerat, moartea a 49 militari în urma doborârii unui avion de transport al armatei de către insurgenţii proruşi fiind în măsură de a accelera capacitatea de ripostă a celor atacaţi şi de a escalada conflictul. Îmi exprim solidaritatea şi regretul faţă de militarii ucraineni decedaţi în acest atac sângeros, iar gestul preşedintelui Petro Poroşenko de a declara duminică zi de doliu naţional a fost perfect justificat.

Aceste acţiuni teroriste, care se pare că nu se mai termină în Ucraina, constituie un motiv serios de preocupare şi pentru România. Este adevărat, ţara noastră a combătut şi dezavuat, pe toate canalele diplomatice şi militare, astfel de raiduri armate opresive, care au loc deja de luni bune în apropierea României şi a Mării Negre. Atacurile teroriste au devenit deja cotidiene în Ucraina, iar faptul că s-a încercat inclusiv anihilarea noului preşedinte al ţării, Petro Poroşenko, la nici o lună de zile după alegerea sa în funcţie, reprezintă un semnal clar al realităţii conform căreia cei care coordonează astfel de asalturi sunt pregătiţi pentru orice.

De altfel, Alianţa Nord-Atlantică a prezentat imagini captate din satelit, care confirmă suspiciunile că Rusia le-a furnizat tancuri şi alte echipamente militare separatiştilor care acţionează în estul Ucrainei, fapt ce confirmă implicarea directă a ţării lui Vladimir Putin în conflicte, în ciuda repetatelor negări ale acestuia. Mai mult, concomitent cu imaginile care indicau retragerea unei unităţi ruse din Ucraina, în zonă au apărut imediat altele, ceea ce înseamnă în mod clar că ruşii nu doresc pierderea controlului în zonă.

După alipirea Crimeii, destabilizarea militară şi economică a Ucrainei se pare că este noul pariu al marii puteri din Est. În acest context, România trebuie să îşi păstreze calmul şi echidistanţa faţă de situaţiile de război din imediata apropiere a graniţelor sale. Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, ne-a asigurat zilele trecute că nu suntem şi nu vom fi singuri în această bătălie care nu ne aparţine. Mesajele primite şi din partea vicepreşedintelui Joe Biden, aflat recent în vizită oficială la Bucureşti, au fost în aceeaşi notă, iar apartenenţa noastră la Alianţa Nord-Atlantică este o garanţie de securitate absolut vitală.

Pe de altă parte, consider că trebuie să avem o atitudine precaută în luările de poziţie oficiale faţă de Rusia. Cred că aprecierile diplomatice ale României trebuie să fie pertinente şi echilibrate, fără exces de zel şi fără etichetări dincolo de limitele acceptate ca uzanţe de protocol internaţional.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Doi ani de întârziere a strategiilor sectoriale necesare în domeniul social"

Este nevoie de cât mai mulţi oameni buni în politică, să pună presiune pe modul deficitar de administrare a treburilor ţării. Putem porni de la firul ierbii, prin acţiuni locale, pentru a ne strânge laolaltă şi pentru a transmite celor de la conducere că avem nevoie de o schimbare.

În mod concret, în mediul rural avem nevoie de campanii de informare şi accesul la centre de planificare familială. În mediul urban, avem nevoie de un mix de politici adresate familiilor cu venituri reduse sau femeilor nesalariate. De ce avem nevoie de astfel de politici? Pentru că în aceste cazuri copiii prezintă cel mai mare risc de abandon, ajung să fie crescuţi fără acces la o alimentaţie corectă, fără acces la servicii de sănătate sau îngrijire, ajungându-se până la exploatarea lor de către părinţi.

Acesta este doar un exemplu, pentru că de drepturile copiilor trebuie să vorbim şi după 1 iunie, la fel cum despre drepturile femeilor trebuie să vorbim tot anul, nu doar de 8 martie. Exemplul poate fi însă replicat şi în privinţa persoanelor cu dizabilităţi, a tinerilor sau a persoanelor vârstei a 3-a. Toate aceste strategii au fost întârziate sau prost făcute în ultimii doi ani, în timp ce Guvernul anunţă în fiecare zi ce lapte şi miere va veni peste ţara noastră.

Până la urmă, acest tip de implicare în interesul comunităţii ne diferenţiază pe noi, politicienii de dreapta, faţă de cei de stânga. În timp ce socialiştii vorbesc cu mare emfază de solidaritate şi grijă faţă de aproape, pe care în fapt le impun cu forţa prin tot felul de taxe aberante, noi, pe dreapta, acţionăm ţintit spre categoriile care chiar au nevoie de asistenţă şi facem acest lucru sprijinindu-ne pe şi implicând comunitatea, partenerii din societatea civilă, Biserica. Rezultatul e că stânga valorizează statutul de asistat social şi nu face nimic pentru a încuraja ieşirea acestor grupuri vulnerabile din dependenţa faţă de stat, în timp ce dreapta ajută aceste grupuri să îşi dezvolte propriul drum pentru a ieşi din această dependenţă.

Am ţinut să fac aceste precizări de ordin doctrinar pentru că zilele acestea s-au împlinit 2 ani de când PSD a câştigat alegerile locale din 2012 şi consolidat o guvernare extrem de incompetentă. Iar în domeniul social lucrurile stau chiar mai prost faţă de alte domenii, pentru că de 2 ani de zile s-a oprit orice efort de reformare a sistemului şi s-au întârziat toate programele şi strategiile sectoriale de care România are atâta nevoie.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Corupţia din energie afectează în mod direct întreaga populaţie"

Am văzut cu toţii cum corupţia ne afectează în mod direct pe toţi. Cazul ANRE-Enel a demonstrat că avem nevoie de un mai mare sprijin pentru consumatori în ceea ce priveşte aceste servicii publice. Energia, valoarea facturii, de fapt, este evident o problemă care trebuie să ne preocupe pe toţi, iar o instituţie care ar trebui să reglementeze, dar care este captivă diferitelor interese, trebuie urgent reformată. În ceea ce priveşte consumatorii vulnerabili, mă bucur că ministrul Nicolescu va solicita sprijin la Bruxelles, dar cred că până când primim soluţii de acolo, ar trebui să ne rezolvăm problemele aici. După ce că preţurile la energie au crescut în ultimii ani, acum avem şi taxa pe stâlp care va fi plătită tot de fiecare consumator în parte.

Departe de mine să vreau să politizez acest subiect, dar cred că Parlamentul trebuie să aprobe cât mai repede propunerea PDL de eliminare a acestei taxe aberante. Mizez şi pe sprijinul dumneavoastră să convingeţi parlamentarii care vă reprezintă că această taxă nu creează prejudicii numai mediului de afaceri, ci şi tuturor cetăţenilor care vor avea facturi mai mari la utilităţi.

Tot pentru reducerea facturilor, programul de reabilitare termică prin fonduri europene iniţiat de guvernarea PDL trebuie să beneficieze de alocări mai mari din fondurile europene pentru perioada 2014-2020. Comisia Europeană deja ne-a recomandat să cuplăm măsurile de reabilitare termică cu cele privind introducerea contorizării inteligente şi cu cele pentru promovarea surselor de energie verde.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă - un document ilustrativ pentru dispreţul PSD faţă de problema creşterii îngrijorătoare a şomajului în România"

Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă prezentată de actuala guvernare este un document ilustrativ pentru lipsa de viziune şi dispreţul PSD faţă de problema creşterii îngrijorătoare a şomajului în România. Guvernul PSD reuşeşte o performanţă unică în Europa, să gestioneze o creştere economică de 3,5%, dar să piardă locuri de muncă în acelaşi timp. Nu e deci de mirare că rata de ocupare a pieţei muncii scade vertiginos în guvernarea USL, dezideratul de 70% în 2020 fiind unul compromis dacă actualele politici continuă. Pus în faţa realităţii crude a proastei guvernări, PSD nu găseşte alte soluţii decât să inventeze noi şi noi taxe sau, aşa cum este în cazul acestei strategii, să crească vârsta de pensionare în rândul femeilor la 65 de ani, în condiţiile în care speranţa de viaţă în România este în continuare mult sub media europeană. În guvernarea 2009-2012, PDL a abordat curajos problema deficitului sistemului de pensii, în condiţiile în care estimările Băncii Mondiale prevedeau că în cazul blocării reformelor făcute de PDL, în 2050 deficitul în PIB generat de cheltuielile pentru pensii ar ajunge la 12%.

De aceea, prin adoptarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011, România a introdus o serie de reforme majore menite să ducă la asigurarea sustenabilităţii sistemului public de pensii pe termen mediu şi lung: integrarea în sistemul unitar de pensii publice a persoanelor aparţinând sistemelor speciale de pensii; creşterea numărului de contribuabili la sistemul unitar de pensii publice cu persoane care realizează venituri din profesii liberale, manageri, asociaţii familiale; creşterea graduală a vârstelor standard de pensionare pentru bărbaţi şi femei, la 65 de ani pentru bărbaţi până în anul 2015 şi la 63 de ani pentru femei până în anul 2030; creşterea şi egalizarea graduală a stagiului complet de cotizare pentru bărbaţi şi femei, la 35 de ani pentru bărbaţi până în anul 2015 şi pentru femei până în anul 2030; utilizarea, în următorii 20 de ani, a unei noi proceduri de actualizare a valorii punctului de pensie, ţinând cont în principal de rata inflaţiei şi în subsidiar de creşterea reală a salariului mediu brut, iar din anul 2030, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% rata inflaţiei; descurajarea pensionărilor anticipate şi a pensionărilor de invaliditate nejustificate medical.

Toate aceste măsuri curajoase trebuiau completate de politici sectoriale precum stabilirea unui nou cadru pentru pensiile ocupaţionale, creşterea contribuţiei la pilonul II de pensii private, acordarea de facilităţi pentru ocuparea pieţei muncii, implementarea Legii zilierilor şi a uceniciei. Toate aceste proiecte au fost fie abandonate, fie întârziate nepermis în actuala guvernare, fapt ce ne-a adus în situaţia de faţă cu o cifră a şomajului de peste 7%, cu o rată de ocupare în jur de 60%, cu un sistem în care un salariat susţine din contribuţii 1,2 pensionari.

Înainte de a aplica măsuri extreme precum creşterea vârstei de pensionare a femeilor până la 65 de ani, Guvernul PSD ar trebui să ţină cont de pachetul de măsuri de redresare economică promovat de PDL în Parlament, una din cele mai importante măsuri fiind scăderea CAS-ului cu 5 puncte procentuale atât la angajaţi, cât şi la angajatori. Este nevoie de un consens la nivelul întregii clase politice pentru un mix de măsuri care să amelioreze situaţia sistemului public de pensii şi a pieţei muncii în următorii 10-20 de ani, iar Guvernul PSD are datoria să iniţieze aceste discuţii.

În lipsa unor asemenea măsuri active, piaţa forţei de muncă va suferi în continuare, şomajul va creşte exponenţial, iar PSD va fi şi pe mai departe cel mai şomer guvern al României de după 2000.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Îngheţarea discuţiilor cu FMI anunţă dezastrul economic al guvernării PSD în următorii ani de zile"

Săptămâna trecută, Guvernul Ponta a mai dat o dovadă de iresponsabilitate îngheţând discuţiile cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană, ca urmare a faptului că aceste două instituţii financiare internaţionale au respins măsurile neserioase propuse de Guvern.

Astfel, vorbim despre un gest fără precedent făcut de un Guvern al României după semnarea primului Acord cu FMI din 2009, un gest cinic care are un singur scop: să dea drum liber guvernului în a promova măsuri electorale iresponsabile, exact ca în vremea Guvernului Tăriceanu în 2008.

Gestul premierului Ponta ilustrează cu cât dispreţ îi priveşte acesta pe români. Disperat să rămână la putere şi după alegerile prezidenţiale din noiembrie, Ponta este dispus să sacrifice macrostabilitatea economică a României, câştigată cu atâtea greutăţi în anii de criză. Această îngheţare a Acordului cu FMI este în fapt aplicarea principiului "după mine, potopul", adică lui Ponta nu îi pasă la ce sacrificii vor fi obligaţi românii anii următori, atât timp cât prin pomeni electorale îşi asigură victoria în noiembrie.

Oficial, premierul Ponta a invocat lipsa unui acord cu experţii FMI şi ai Comisiei Europene în privinţa reducerii CAS-ului. Este o nouă minciună marca Ponta. La discuţiile de anul trecut cu FMI, acelaşi Ponta se bătea cu pumnul în piept că reducerea CAS-ului va avea loc de la 1 iulie anul acesta, pentru că guvernul său va fi capabil să colecteze 1 miliard de euro în plus în primele şase luni ale acestui an pentru a finanţa această măsură.

Rezultatele s-au văzut: colectarea este un dezastru, reforma ANAF este un eşec de proporţii, investiţiile publice s-au diminuat cu 40%, iar locurile de muncă tot nu au apărut. În aceste condiţii, numai un inconştient ca Ponta ar da un semnal extrem de negativ pieţelor internaţionale şi investitorilor străini, prin îngheţarea acordului cu FMI, doar pentru a promite mediului de afaceri o iluzorie reducere a CAS-ului de la 1 octombrie. Asta fără nicio proiecţie bugetară pe termen mediu, fără a şti dacă măsura este sustenabilă şi în 2015, fără a garanta că introducerea ei nu se va compensa prin noi taxe şi impozite, de exemplu printr-o creştere a nivelului cotei unice de impozitare de 16% sau, şi mai grav, printr-o revenire la sistemul socialist de impozitare progresivă a veniturilor.

PDL nu are nimic împotriva reducerii fiscalităţii pe piaţa forţei de muncă, lucru susţinut şi în discuţiile pe care PDL, alături de PNL, le-au purtat cu experţii FMI şi ai Comisiei Europene. Dimpotrivă, o cerem apăsat de doi ani, am cerut-o inclusiv prin proiecte legislative în Parlament. Tot noi am fost cei care au criticat Guvernul pentru creşterea unilaterală a salariului minim fără diminuarea concomitentă a CAS-ului, pentru că doar aşa mediul de afaceri nu ar fi împovărat şi mai mult şi s-ar crea şi premisele creşterii colectării de venituri la bugetul de stat. Doar că, aşa cum a fost anunţată de premierul Ponta, reducerea CAS-ului de la 1 octombrie este o farsă, un cadou otrăvit oferit mediului de afaceri cu fix o lună înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale.

Aşa cum a fost prezentată acum, această măsură riscă să arunce economia în aer şi singura salvare ar fi anul viitor introducerea a zeci de noi taxe care vor copleşi şi mai mult mediul de afaceri şi economia în ansamblu.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"În România nu mai e loc de români în afaceri"

România nu se poate dezvolta prin scheme de asistenţă socială croite pur electoral, fără o strategie naţională de energie, cu decizii antieconomice care să ducă la dezindustrializarea agresivă a României şi cu fiscalitatea haotică de stânga care a ajuns să taxeze echipamentele de producţie prin impozitul nou-introdus în acest an pe clădirile speciale.

Aude cineva de la Guvern şi Parlament că locurile de muncă sunt adevărata soluţie pentru bunăstare?

Aude cineva că în ultimii 25 de ani numărul de salariaţi s-a înjumătăţit, iar cel al pensionarilor aproape s-a dublat?

Aude cineva că vom avea încă 6000 de şomeri români de la 15 iulie, după ce alţi 4000 au fost deja disponibilizaţi în industria chimică privată şi că vor muri industriile colaterale pe orizontală?

Aude cineva că întârzierile la plata taxelor firmelor sunt penalizate, dar datoriile statului neonorate către firme întârziate cu lunile, uneori cu anii, fără nicio penalitate?

Aude cineva că investitorii români care aşteaptă să-şi recupereze banii de la stat până la sufocare ajung să îşi cesioneze creanţele sau să-şi vândă firmele, iar sumele sunt recuperate apoi rapid?

Aude cineva că proprietarii români care îşi aşteaptă despăgubirile de la statul român cu anii nu le primesc, şi după ce îşi vând drepturile litigioase sunt recuperate în timp record?

Aude cineva că lobby-ul importatorilor împletiţi cu politicienii slabi omoară fabricile româneşti?

Aude cineva că România are nevoie urgentă de o strategie naţională energetică şi de reindustrializare accelerată?

Aude cineva că în instituţiile publice nu mai e loc de profesionişti autentici din cauza imposturii şi a politizării?

Aude cineva că în România nu mai e loc de români în afaceri?

Cei mai bogaţi americani sau europeni care creează zeci de mii de locuri de muncă sunt eroi naţionali, la noi sunt percepuţi ca hoţi. Aude cineva?

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Cer premierului Ponta şi PSD-ului să garanteze public că nicio taxă nouă nu va fi introdusă, iar cele existente nu se vor majora în anul 2015 după diminuarea CAS de la 1 octombrie 2014"

Susţin diminuarea CAS fără nicio altă taxă majorată sau nou-introdusă în anii 2014 şi 2015. Îi cer premierului Ponta să garanteze acest lucru. El vorbeşte doar despre anul 2014, nimic de anul 2015.

Impozitarea muncii este cea mai importantă povară cu care se confruntă întreprinzătorii. CAS trebuie diminuat cu o fundamentare bugetară sănătoasă.

Politica fiscală a Guvernului este pregătită pe genunchi, cu ochii aţintiţi doar spre alegerile din toamnă. Capcana diminuării CAS pe care ne-o propune Ponta, fără o justă pregătire, este bomba cu efect întârziat.

Guvernul ne spune să dormim liniştiţi fiindcă are acoperire pentru ultimele 3 luni din acest an, adică în plină campanie electorală, dar nu spune nimic despre anul următor. De ce? E liniştea electorală cumpărată cu minciuna, înainte de furtuna fiscală care va exploda la adoptarea noului buget pentru anul 2015, imediat după alegerile prezidenţiale. Bănuiesc şi avertizez că guvernarea de stânga, cuplul PP: Ponta-Petrescu, vrea să omoare cota unică de 16% şi să introducă impozitarea progresivă, de la 16% în sus, invocând nevoia de a echilibra veniturile şi cheltuielile.

CAS este o problemă sensibilă şi vitală pentru nivelul de trai al românilor de azi şi de mâine. Pe de o parte, ne arată cu cât rămâne un angajat din salariul său după plata CAS şi, mai ales, cât plăteşte angajatorul pentru el. Pe de altă parte, ce pensie vom avea în viitor.

Realitatea de la care pornim este că salariile în România sunt mici, aproape cele mai mici din UE, iar costurile cu forţa de muncă sunt mari. În ultimii 25 de ani, numărul de salariaţi s-a înjumătăţit, iar cel al pensionarilor aproape s-a dublat. Presiunile pe buget sunt mari, iar locurile de muncă nou-create sunt insuficiente.
Trăim, aşadar, un dublu paradox fiscal românesc.

Salarii mici cu taxe mari - povara fiscală pe muncă de 44,5% ne aşează pe locul 7 în UE, una dintre cele mai mari din UE.

Taxe mari cu încasări bugetare mici - încasările României din CAS raportate la PIB sunt cu aproape jumătate mai mici decât media europeană. Noi încasăm CAS vreo 9% din PIB, iar Europa cam 13% din PIB. Avem evaziune mare şi pe salariile mici şi pe salariile mari. Mulţi sunt încadraţi cu salariul minim, în realitate însă primesc mai mult în mână. De ce? Pentru un salariu minim brut de 850 lei, angajatul primeşte în mână doar 630 lei, iar angajatorul plăteşte 1.046 lei. La 1 iulie salariul minim creşte la 900 lei, astfel că salariatul primeşte în mână cam 670 lei, iar angajatorul plăteşte 1.150 lei. Mulţi alţii cu salarii foarte mari nu le trec pe cartea de muncă sau îşi creează PFA-uri ca să nu plătească taxele prea mari pe muncă.

Pentru a stimula crearea de noi locuri de muncă mai bine plătite şi pentru a diminua evaziunea fiscală din munca la negru trebuie să reducem CAS cu 5 puncte procentuale la angajator în paralel cu alte trei măsuri la pachet:

• plafonarea bazei de calcul a tuturor contribuţiilor sociale la 3 salarii medii pe economie;
• reducerea bazei impozabile pentru salariile mici cu deducerea personală;
• extinderea scutirii de impozit a profitului reinvestit.

Acest pachet de măsuri ar duce la creşterea conformării fiscale şi ar aduce în economia albă şi salariile mici şi pe cele mari. Echilibrele bugetare mai pot fi obţinute prin alte două căi:

• creşterea eficienţei cheltuielilor publice (prin OUG nr. 8/2014 şi OUG nr. 27/2014 se alocă banii netransparent, politic, prin ordin de ministru; ministrul Dragnea finanţează direct primăriile care joacă bine la alegeri);
• îmbunătăţirea colectării veniturilor (de pildă, prin diminuarea evaziunii din TVA, care se ridică la 10 mld. euro anual, şi prin introducerea cardului electronic de sănătate, a cărui amânare de doi ani nu rezolvă frauda de aproape o jumătate de mld. euro, din decontări abuzive de bani publici pentru sănătate).

Domnul Ştefan-Bucur Stoica:

"O primă măsură de campanie electorală - Guvernul Ponta anunţă reducerea CAS, ca măsură asumată de Guvern, începând cu 1 octombrie, nu cu 1 iulie 2014"

În aceste zile, o misiune a Fondului Monetar Internaţional a fost prezentă la Bucureşti pentru a treia evaluare a acordului stand-by, cea mai importantă temă de pe agenda discuţiilor cu autorităţile vizând posibilitatea reducerii CAS cu 5 puncte procentuale de la jumătatea anului.

În urma încheierii discuţiilor, premierul Victor Ponta a declarat, joi seara, că de la 1 octombrie contribuţiile de asigurări sociale vor fi reduse la angajator cu cinci puncte procentuale - cu un impact bugetar de 850 milioane lei, fără majorarea deficitului bugetar - şeful Executivului precizând însă că măsura nu are acordul FMI, ci este asumată de Guvern.

În declaraţia susţinută a explicat faptul că Guvernul va continua să pună în aplicare modelul economic pe care l-a avut în vedere în cei doi ani de mandat, în care creşterea economică, dezvoltarea de noi locuri de muncă sunt prioritare.

Actuala politică fiscală a Guvernului este pregătită doar cu gândul la campania electorală din toamna acestui an şi că imediat după alegerile prezidenţiale, la adoptarea noului buget pentru anul 2015, va exploda o furtună fiscală.

În aceşti doi ani, am văzut faptul că Guvernul a introdus mai multe taxe şi impozite pe buzunarul românilor, decât să creeze locuri de muncă. Mă întreb acum care vor fi taxele şi impozitele pe care Guvernul le va introduce, începând cu anul ce vine, pentru a acoperi impactul bugetar de 850 milioane lei pe care reducerea CAS o creează?

PDL consideră că reducerea CAS cu 5 puncte procentuale trebuie să vină la pachet cu alte trei măsuri pentru a stimula crearea de noi locuri de muncă.

Pentru a stimula crearea de noi locuri de muncă mai bine plătite şi pentru a diminua evaziunea fiscala din munca la negru trebuie să reducem CAS cu 5 puncte procentuale la angajator, în paralel cu alte trei măsuri la pachet:

• plafonarea bazei de calcul a tuturor contribuţiilor sociale la 3 salarii medii pe economie;
• reducerea bazei impozabile pentru salariile mici cu deducerea personală;
• extinderea scutirii de impozit a profitului reinvestit.

Domnul Iulian Vladu:

"Jocul antidemocraţie al PSD, pericolul real şi palpabil pentru România!"

"PSD ştie să ţină puterea!", "PSD are structuri!", "PSD ştie cum să obţină voturi!". Acestea sunt afirmaţiile pe care analiştii scenei politice actuale le aduc în lungile dezbateri publice, fără însă să-şi pună întrebarea: care sunt costurile? Ce plătim noi, toţi românii, pentru excelenta abilitate a socialiştilor de a manevra mase, de a spăla creiere, de a crea fan-cluburi? Costul este însăşi democraţia. Acea democraţie pe care o clamam în 1989, aceeaşi democraţie în numele căreia s-a murit, s-a luptat, s-a ieşit în stradă. Nu mai vedem polemică, nu mai vedem principii, vedem goana disperată de a aduce voturi cu orice preţ, călcând peste cadavre, inclusiv peste cadavrul unei societăţi care reacţionează tot mai greu, care s-a săturat, care nu mai crede decât în valoarea pomenii electorale oferită cu prea multă generozitate şi cu prea puţin discernământ din avutul public.

Democraţia, în România, moare în fiecare zi. Rămâne un spectacol grotesc dus pe televiziuni - kamikaze, rămâne o nesfârşită luptă la gioale. Unde este interesul naţional? Unde sunt proiectele de ţară? Unde a rămas dezbaterea? Ce resurse morale şi ce principii trebuie să găsească întreaga clasă politică să mişte conştiinţe, când contraofensiva se face cu cele mai josnice mijloace existente?

PSD ştie, într-adevăr, să ţină puterea. Ştie, într-adevăr, să transforme oamenii liberi în oameni aserviţi. PSD a învăţat, de 20 de ani, ce înseamnă valoarea pachetului electoral în faţa ideii. PSD şi-a aservit atât de mult instituţiile de stat, încât le-a transformat în arme de luptă împotriva oricărui adversar şi împotriva oricărui cetăţean care îndrăzneşte să gândească cu mintea lui. PSD este astăzi, mai mult decât oricând, pericolul real şi palpabil pentru democraţia din România. Este o gaşcă ce nu-şi doreşte reformă, nu-şi doreşte prosperitate, nu-şi doreşte bunăstare economică şi performanţă în instituţii şi în justiţie, ci îşi doreşte puterea. Setea nestăpânită pentru putere se traduce în dezastru, în neîncredere, în teamă.

Cetăţenii români sunt sub jugul puterii, au uitat să mai pretindă, au uitat să mai critice, au uitat să mai fie vigilenţi, dar simt că se afundă, în fiecare zi, în mocirlă. Nu este mocirla lor, este mocirla unor politicieni care nu ştiu şi nu pot să trăiască în democraţie. Prin urmare, PSD are structuri şi ştie să aducă voturi pentru că stăpâneşte aproape la perfecţie arma presiunii. Oare până când?

Domnul Dumitru Niculescu:

"Descentralizare în agricultură ca să ne aflăm în treabă, nu ca să facem treabă!"

Ce se va întâmpla cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) după ce Legea descentralizării va fi adoptată şi de Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz?

Tot ce se ştie până în prezent este că autorităţile locale vor prelua actualele direcţii agricole judeţene, fără unitatea fitosanitară, oficiile judeţene de studii pedologice şi agrofizice, şi casele agronomului.

În ceea ce priveşte camerele agricole actuale, care sunt în subordinea consiliilor judeţene, se vor reuni într-o structură care se va numi Oficiul Judeţean Agricol şi care va trece sub autoritatea consiliului judeţean.

Totodată, descentralizarea în agricultură va însemna că activităţile de inspecţie, de verificare şi de control de la direcţiile pentru agricultură judeţene şi personalul aferent sunt preluate de Direcţia de Inspecţii, Verificare şi Control în Agricultură, care se înfiinţează în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. La nivelul fiecărui judeţ se organizează şi funcţionează în subordinea Direcţiei de Inspecţii, Verificare şi Control în Agricultură, un Serviciu de Inspecţii, Verificare şi Control în Agricultură.

Direcţia pentru Agricultură Judeţeană - respectiv după ce predă Unitatea Fitosanitară către Autoritatea Naţională Fitosanitară şi activităţile de inspecţie, de verificare şi de control, şi personalul aferent Direcţiei de Inspecţii, Verificare şi Control în Agricultură - comasează prin fuziune cu Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice şi cu Casa Agronomului, formând Direcţia pentru Agricultură şi Studii Pedologice Judeţeană.

De asemenea, prezentul proiect reglementează descentralizarea Direcţiilor pentru Agricultură şi Studii Pedologice Judeţene, care vor trece din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în subordinea consiliilor judeţene.

Ca atare, dacă tot se păstrează structurile, sediile, mofturile, stimulentele din timpuri străvechi, de ce nu faceţi o nouă reformă agrară?! De ce nu faceţi ferme legumicole, pomicole, sere, solarii, ciupercării de pe cele 3 milioane ha îmburuienate?! Cât o să mai muncim pentru suprapopulata funcţionărime - cadrul administrativ (minister, direcţii judeţene, inspectorate, camere agricole) - nu vom crea ferme şi plantaţii. Rolul acestora este de a reglementa activitatea din agricultură încât aceasta să-şi îmbunătăţească activitatea şi eficienţa. Aici consider că sunt necesare şi părerile celor producţie.

Eu, de exemplu, vreau să atrag atenţia asupra faptului că acest cadru administrativ trebuie să fie gândit pentru următorii 50 de ani. Ca parte concretă, doresc să atrag atenţia asupra sectorului de calificare a personalului pentru agricultură, de la şcoli profesionale până la învăţământul superior. Aici trebuie să fie implicate ambele ministere, cel al agriculturii - pentru partea de specialitate şi practică -şi cel al educaţiei - pentru partea metodică şi de recunoaştere a diplomelor. Inclusiv uniunile producătorilor consider că trebuie să fie consultate când se fac programele de învăţământ, altfel facem descentralizare în agricultură ca să ne aflăm în treabă, nu ca să ne facem treabă!

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Săptămâna trecută am avut deosebita ocazie să particip la şedinţa specială a Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă, care a avut loc la Sibiu, în onoarea acestui oraş, care a fost în anul 2007 una dintre capitalele culturale ale Europei, alături de Luxemburg.

Deşi aveam o seamă de informaţii despre oraş şi despre faptul extraordinar de a fi fost "Capitală europeană a culturii", în urma vizitei mi-am conturat câteva concluzii ferme pe care doresc să vi le împărtăşesc pentru că sunt grăitoare atât pentru starea culturii române, cât şi pentru potenţialul acesteia.

Pentru o corectă informare, "Capitală europeană a culturii" este un titlu conferit de Parlamentul European unui oraş sau mai multora, pentru un an. Programul se derulează din 1985. Începând din 2007, programul a cuplat câte un oraş din ţările Europei occidentale cu altul din ţările central şi est-europene. Atunci, Luxemburgul a invitat Sibiul să candideze în parteneriat la acest titlu, iar comisia de evaluare a aprobat ambele oraşe pentru a primi titlul.

Cultura înseamnă actul cultural plus activitatea de management cultural, care include şi anumite tehnici de marketing. Sibiul nu ar fi reuşit să facă faţă nominalizării dacă momentul 2007 nu ar fi început cu 3 ani în urmă, în 2004, când autorităţile, instituţiile publice de cultură, cetăţenii au început să depună eforturi serioase pentru asigurarea în bune condiţii a anului cultural 2007. Mai mult decât atât, probabil că Sibiul nici nu ar fi fost invitat de Luxemburg să devină capitală europeană parteneră, dacă oraşul nu s-ar fi făcut cunoscut cu mult timp înainte prin tehnicile specifice marketingului cultural.

Tocmai pentru faptul că, în cazul Sibiului, viziunea culturală a avut o puternică dimensiune pragmatică, după anul 2007, titlul de capitală culturală europeană a continuat să producă efecte. Sibiul a reuşit, tot prin eforturi susţinute, să permanentizeze capitalul de imagine obţinut în 2007, continuând să fie o capitală europeană a culturii, chiar şi fără titlul formal.

Reuşita Sibiului mai are la bază şi decizia instituţională culturală fără culoare politică. Autorităţile politice ale oraşului au conlucrat cu managerii instituţiilor de cultură şi au luat decizii mai degrabă în baza expertizei de specialitate a celor din urmă decât a culorii politice a celor dintâi. Este esenţial ca în promovarea şi protejarea culturii să nu existe contrarietăţi bazate, în mod superficial, pe rivalităţi politice, căci, până la urmă, toate partidele politice şi mai ales cetăţenii au de câştigat de pe urma promovării culturii române.

Faptul că Sibiul a câştigat titlul de Capitală culturală europeană, chiar în anul în care România a intrat în UE, merită toate felicitările, pe care le adresez atât autorităţilor, cât şi managerilor instituţiilor culturale, organizaţiilor nonguvernamentale, artiştilor şi oamenilor de cultură care s-au implicat, precum şi cetăţenilor care au făcut faţă tuturor provocărilor.

Reuşita Sibiului nu înseamnă că alte oraşe au un patrimoniu cultural mai puţin valoros. Există foarte multe oraşe în România, mai mari sau mai mici, care ar merita titlul de capitală europeană a culturii, din punct de vedere al patrimoniului cultural existent, însă pentru a obţine acest titlu este nevoie de un management cultural performant care să utilizeze tehnici de marketing eficiente.

În 2021, România are din nou oportunitatea să dea una dintre cele două capitale europene ale culturii, dar pentru a avea şanse de reuşită, oraşele româneşti candidate trebuie să înceapă pregătirile fără întârziere, deoarece desemnarea se va face cel mai târziu în 2016.

Consider că toate oraşele României, indiferent dacă şi-au propus sau nu să intre în cursa pentru titlul european, trebuie să se inspire din experienţa Sibiului, dar cu atât mai mult acelea care şi-au exprimat intenţia de a candida. Trebuie organizate schimburi de experienţă între reprezentanţii Sibiului şi ai altor oraşe pentru preluarea de bune-practici din activitatea Sibiului. Oraşele din România, care candidează pentru titlul de capitală europeană în 2012, trebuie să utilizeze experienţa Sibiului pentru maximizarea şanselor de obţinere a titlului.

Atrag atenţia asupra faptului că titlul este acordat de o comisie de experţi europeni în urma evaluării dosarelor oraşelor candidate. Deşi pentru fiecare an sunt stabilite două state ale UE, din care se aleg cele două capitale europene, comisia poate decide că toate oraşele dintr-o ţară, care şi-au prezentat candidatura la titlul European, sunt sub standarde şi astfel, în acel an, să existe o singură capitală a culturii, din celălalt stat nominalizat.

Odată cu titlul de "Capitală europeană a culturii" vin şi 500 de milioane de euro oferiţi de Comisia Europeană pentru dezvoltarea infrastructurii oraşului. În plus, creşterea investiţiilor private, dezvoltarea turismului şi creşterea exponenţială a notorietăţii oraşului respectiv sunt certitudini care îşi demonstrează efectul pozitiv mult după terminarea anului în care oraşul a deţinut titlul în mod formal.

Nu în ultimul rând, cultura este una dintre cele mai frumoase modalităţi prin care România poate schimba în bine imaginea sa în Europa şi în lume. Prin obţinerea titlului de Capitală europeană, Sibiul nu a adus beneficii numai sieşi, ci întregii Românii. Pentru acest fapt trebuie să fim cu toţii recunoscători şi să oferim tot suportul necesar pentru ca în 2021 încă un oraş al României să îşi poată valoriza patrimonial sub titulatura de "Capitală europeană a culturii".

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la activitatea Guvernului Ponta 3.

Guvernul Ponta 3 face un cadou electoral baronilor locali prin introducerea unui amendament care permite transferul către autorităţile locale a pachetelor de acţiuni de la societăţile aflate în portofoliul Departamentului pentru Energie

Guvernul Ponta pregăteşte terenul pentru a-şi mobiliza baronii locali în perspectiva campaniei pentru alegerile prezidenţiale din toamnă.

Printr-un amendament introdus în ultimul moment în legea privind abilitarea Executivului de a emite ordonanţe în vacanţa parlamentară, Guvernul şi-a creat pârghiile pentru a transfera, cu titlu gratuit, către autorităţile locale pachete de acţiuni de la societăţile aflate în portofoliul Departamentului pentru Energie.

Concret, printr-o simplă decizie a Guvernului vor putea fi cedate acţiuni, de la 1% până la 100%, de la toate societăţile energetice către autorităţile locale, totul cu titlu gratuit.

Punerea în practică a unei astfel de măsuri va face ca baronii locali, primarii sau şefii de consilii judeţene să aibă putere de decizie în cadrul societăţilor respective, să-şi numească oameni în consiliul de administraţie şi, implicit, să poată controla mai uşor licitaţiile.

Mai mult, dacă respectiva companie este pe profit, consiliul local sau consiliul judeţean care va primi un pachet de acţiuni va putea să îşi mărească bugetul din profitul societăţii. Este încă o lovitură dată sistemului energetic, pentru că amendamentul este neclar şi periculos.

Acest demers al Cabinetului Ponta are un pronunţat caracter electoral, atât timp cât nu ştim cu exactitate ce se ascunde în spatele lui. Mai mult, amendamentul ridică şi probleme de neconstituţionalitate pentru că regimul proprietăţii se stabileşte prin lege, inclusiv în cazul proprietăţii publice.

Sistemul energetic este conceput ca un lanţ de producţie, distribuţie, transport şi furnizare. El a fost gândit ca un complex care funcţionează integrat, nu se poate debranşa din sistem o termocentrală, de exemplu, pentru nişte interese meschine, strict electorale.

Este condamnabil modul în care Guvernul Ponta 3 doreşte, în mod strict politic, să rupă acest lanţ pentru a mulţumi baronii locali în an electoral.

Datorită unei mobilizări puternice a opoziţiei, precum şi printr-un absenteism masiv al deputaţilor puterii, parlamentarii PNL au reuşit, săptămâna trecută, să retrimită la Comisia juridică Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, care include şi acest amendament.

Este evident că Guvernul condus de Victor Ponta nu guvernează România, ci preferă să se ocupe de cu totul alte chestiuni, de jocuri politice care nu au nimic în comun cu interesele românilor şi cu un act de guvernare responsabil.

Parlamentarii Partidului Naţional Liberal vor participa activ la dezbaterile pe marginea Proiectului de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în Comisia juridică, mobilizându-se pentru a opri Guvernul Ponta 3 din a promova acest proiect şi de a limita domeniile strict la cele care vizează interesul public, şi nu pe cel din interiorul coaliţiei de guvernare.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Oare cum sărbătoreşte Ion Iliescu cei 24 de ani de la Mineriadă?"

Fac parte din categoria foarte mare de români care consideră că tragicele evenimente din 13-15 iunie 1990 ar fi meritat o comemorare. De ce? Pentru că România devenise liberă în decembrie 1989, iar libertatea plătită atât de scump fusese furată fără nicio remuşcare de Ion Iliescu şi de gruparea politică pe care a inventat-o, FSN.

În loc de comemorare, unii preferă însă aniversare. Sunt convins că şi astăzi o parte dintre feseniştii de atunci, pesediştii de astăzi, aniversează acele evenimente, deoarece pentru ei, Mineriada din 13-15 iunie, ca şi cea din 1991 au reprezentat un succes politic care a avut la bază un mecanism organizatoric perfect pus la punct.

Nu sunt tendenţios când afirm că o parte dintre feseniştii de ieri, pesediştii de azi sărbătoresc. Dovada o constituie cele apărute în mass-media acum două zile. Concret, fac referire la declaraţiile unor pesedişti din noua generaţie care au spus ceea ce au auzit de la mai vechii lor colegi de partid: "Acea mineriadă a fost o zbatere a societăţii româneşti şi probabil că a fost un eveniment care ne-a maturizat în sensul democraţiei. Cred că Ion Iliescu a avut un rol în stingerea acelui conflict, asta este ceea ce cred eu. Cred că acel conflict ar fi durat mai mult dacă Ion Iliescu nu era destul de echilibrat să oprească conflictul dintre mineri şi cei din Piaţa Universităţii. Preşedintele Iliescu le-a mulţumit minerilor, bănuiesc că le mulţumea minerilor care plantau flori, nu putea să le mulţumească celor care au făcut ceea ce au făcut".

Şi mai sunt şi alte declaraţii de acest gen. Din decenţă, nu dau numele celor care au dat aceste declaraţii, ele au fost însă citite de foarte mulţi români.

Dar nu pot să nu remarc că domnul Ion Iliescu are astăzi conştiinţa împăcată şi probabil încă le mulţumeşte, în barbă, minerilor care au cotonogit în 1990 cu bâtele populaţia civilă şi democraţia, şi care au demonstrat că sunt atunci "o forţă puternică cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu".

Ceea ce este condamnabil astăzi este şi faptul că nici după 24 de ani de la acele triste evenimente, vinovaţii nu sunt pedepsiţi în justiţie şi că nu au nicio remuşcare pentru faptele de care au fost direct responsabili atunci.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"În apărarea statutului de fapt al parlamentarului"

Evenimentele de ultimă oră desfăşurate în partidul din care fac parte, PNL, şi mă refer aici la anumite tensiuni generate de tentativa domnului Tăriceanu de a rupe parlamentari din PNL şi alte partide pentru a construi un alt grup parlamentar, mă fac să mă duc din nou cu gândul la cauzele reale care fac posibile astfel de mişcări politice, numite din punct de vedere tehnic trădări dezaprobate public de toţi şi, în acelaşi timp, practicate de toţi cei care se simt, vorba lui Caragiale, "ca românul, imparţial". Statutul de fapt al parlamentarului este puternic afectat de lovituri primite atât din interiorul, cât şi din exteriorul structurii parlamentare. Mă voi referi la câteva aspecte pe care le consider fundamentale.

1. Nu avem interdicţia, prin lege, a migraţiei parlamentarilor în timpul unui mandat dobândit. Dacă interdicţia ar exista, ar dispărea nu doar tentaţia individului despre care se face, în principal, vorbire, dar şi mituitorul politic, respectiv cel care supune presiunilor de tot felul un parlamentar. De asemenea, voinţa electoratului n-ar mai fi violată de câţiva strategi, persoane care, indiferent ce votează românii, sunt capabile să schimbe structuri, majorităţi, guverne prin înţelegeri ocolite, jucând după bunul-plac, în interes de grup restrâns - nici măcar la nivelul unui întreg partid politic - soarta ţării. Cine pierde? Ţara, dacă interesul grupului care impune strategia nu este, dintr-o fericită întâmplare, convergent cu interesul naţional şi, în orice caz, reputaţia parlamentarului trădător, traseist, un nenorocit demn, carevasăzică, de tot dispreţul semenilor. Dacă unii pot aplica proverbul "câinii latră, caravana trece, alţii chiar trăiesc drama oprobiului public şi a incapacităţii personale de a se fi opus presiunii. Ceea ce este încă şi mai grav, prejudiciul de imagine a parlamentarului în cauză se contabilizează ca prejudiciu adus instituţiei.
2. Statutul de fapt al parlamentarului s-a depreciat atât de mult, încât marea majoritate a politicienilor se aşteaptă de la parlamentar să fie un ridicător de mână şi, eventual, acolo unde comunicarea cu primarii din colegiu funcţionează, un curier între colegiu şi structurile administrative centrale din Bucureşti. Dacă individul-parlamentar - cel mai adesea interesat să facă legi bune, să contribuie la progres, nu la regres social - ar fi valorizat în cadrul structurilor politice (organizaţii teritoriale, grupuri parlamentare etc.), până la a se simţi integrat, parte a deciziei luate, legăturile cu partidul din care face parte ar fi mult mai puternice şi traseismul mai rar întâlnit.
3. Parlamentul nu are structuri de comunicare de tip purtător de cuvânt, altele decât reprezentanţi politici (preşedinţi de camere, vicepreşedinţi etc.) persoane care au în comunicare restricţii electorale, fiind în mod inevitabil interesaţi să nu-şi strice cota electorală personală, comunicând publicului nişte adevăruri legate de parlamentarism, în general, şi de situaţii concrete, punctuale de decizie parlamentară. În condiţiile în care mass-media - în goana după senzaţional, alimentată de acte reprobabile (accentuat minoritare!) ale unor parlamentari - au făcut o ţintă a criticilor virulente din deputaţi şi senatori, în condiţiile în care, cel puţin din 2007, parlamentarii sunt tăvăliţi public, la grămadă, de către însuşi preşedintele României, o structură de tip purtător de cuvânt al Parlamentului ar fi foarte utilă.

Închei afirmând că fiecare cetăţean, inclusiv parlamentarii, trebuie să răspundă individual atât în faţa legii, cât şi a opiniei publice pentru acte ilegale sau imorale. Dar faptul că Parlamentul, in integrum, a fost transformat în paratrăsnet al tuturor actelor de corupţie întâlnite - după cum se vede, mai ales în zona administraţiei, unde corupţii au la îndemână mijloace, fiind ordonatori de credite - este un lucru profund nociv, periculos pentru democraţie. Parlamentul, ca ţintă predilectă a luptei împotriva corupţiei, nu este altceva decât o pistă falsă prin care se poate abate atenţia de la adevăraţii corupţi şi se dinamitează cea mai reprezentativă instituţie democratică.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Mineriada culturală internaţională a liceenilor din Valea Jiului"

În fiecare an, în luna iunie, în România se face vorbire despre evenimentele de tristă amintire numite mineriade. Cele trei garnituri de tren pline cu ortaci supăraţi pe "golanii" care manifestau în Piaţa Universităţii, pornite din Vale pentru a-i aduce la Bucureşti să reinstaureze ordinea, corecţia fizică aplicată manifestanţilor, distrugerile şi devastarea sediilor partidelor istorice, a Universităţii etc. şi au stigmatizat pe termen nedeterminat, în mod nemeritat, Valea Jiului, în toata lumea civilizată, nu doar în interiorul ţării. Stigmat nemeritat, cu atât mai mult cu cât acum se ştie despre instigatorii infiltraţi care erau orice altceva, numai mineri nu.

La distanţă de decenii, am întâlnit, încă, persoane de cetăţenie germană speriate la gândul că vor ajunge să viziteze Valea Jiului, dominate de teamă şi de sentimentele de dezaprobare a întregii lumi civilizate, provocate de ceea ce televiziunile au transmis atunci: batalioane negre de bătăuşi dezlănţuiţi sub deviza "Noi muncim, noi nu gândim!" În fiecare an, în luna iunie, se comentează, se analizează, se comemorează... Unii acuză, alţii se scuză... Rănile sunt încă deschise, vinovăţiile, în mare parte, nerostite... Amintirea doare.

Lunile iunie ale anilor care au urmat mineriadelor au semănat unele cu altele în Valea Jiului. Simpozioanele oficiale centrate pe ideea voit "educativă" că mineriadele au fost rele şi nocive, sunt întotdeauna dublate de întâlniri informale, "la una mică". Vinovăţia indusă, cu mai mare sau mai mic succes, de către oficiali se mai diluează în amintirea euforică a unor indivizi care percep mineriadele ca pe evenimente marcante ale vieţii lor, momente unice, izolate, ale unei vieţi "fără cer", cum se cântă în tulburătorul imn al minerilor. Atunci minerii s-au simţit importanţi, au crezut din toata fiinţa lor că au salvat ţara (că doar cei care i-au adus, puterea de atunci, le-a mulţumit prin vocea preşedintelui Ion Iliescu, nu-i aşa?! ) Eheee, când Valea avea zeci de mii de ortaci şi era şef "Luceafărul Huilei... Doar că pe măsură ce timpul a trecut, iar politicile economice aducătoare de prosperitate au întârziat să apară, entuziasmul s-a topit în disperare.

Şi iată că în peisajul acesta de sentimente amestecate, în ciuda lor, sau poate tocmai datorită lor, în oraşul Vulcan din Valea Jiului, în iunie 2011, s-a pornit un alt tip de mineriadă. Domnul Ştefan Nemecsek, jurnalist şi scriitor al locului, a avut o reacţie absolut formidabilă de contraofensivă, şi anume o contramineriadă în plan cultural care să fie săvârşită - aşa cum însuşi Domnia Sa declara - de fiii şi fiicele celor acuzaţi de derularea mineriadelor de tristă amintire. Domnul Ştefan Nemecsek - unul dintre cei patru bărbaţi cu acelaşi nume din familia sa, rânduiţi în şir cronologic în patru generaţii (bunic, tată, fiu, nepot) - a găsit în oraşul Vulcan şi a exploatat un adevărat vulcan de talent tânăr, autentic, nepervertit!

Mişcarea culturală a fost lansată la începutul anului şcolar 2012-2013 la Colegiul Tehnic "Mihai Viteazul" din Vulcan. Această construcţie este - aşa cum remarca domnul Dorel Neamţu, ziarist şi fost profesor al lui Ştefan Nemecsek la acest liceu din Vulcan - o piatră pusă frumos la temelia unui început de vis, şi nu o piatră aruncată către alţii. Visul a prins deja contur naţional şi internaţional. Acest "anotimp al poeziei" a atras scriitori, primari, profesori, iubitori de frumos dar, mai ales, tineri talentaţi din România, Republica Moldova, Statele Unite.

De altfel, prin eforturile domnului Nemecsek, mineriada liceenilor a ajuns să fie prezentată în Scandinavia unde, la nivel de ambasade ale României, se lucrează la promovarea acestui fenomen cultural cu adevărat unic în spaţiul cultural Românesc. Aici liceenii scriu poezie şi proză cu certă valoare artistică, aici se acorda râvnitul premiu "Ştefan Nemacsek" în concursuri cu juriu alcătuit din personalităţi ale literaturii româneşti.

Vă transmit salutul noroc bun din partea hunedorenilor, mai ales din partea locuitorilor din Valea Jiului, a tinerilor din aceasta zonă geografică, care nu sunt cu nimic mai prejos decât tinerii din marile centre urbane ale ţării, aş zice că dimpotrivă: mineriada liceenilor dovedeşte că sub îndrumarea unor oameni dedicaţi zonei pot înfăptui adevărate minuni. Şi mai dovedeşte mineriada culturală a liceenilor că există structuri de presă care promovează "cuvântul care zideşte", nu pe acela care murdăreşte şi distruge. Colectivul de oameni profesionişti şi inimoşi din redacţiile publicaţiilor locale "Zona Specială" şi "Curierul Văii Jiului" merită tot respectul pentru efortul depus in derularea acţiunilor legate de această mişcare culturală.

Închei aducându-vă aminte, dragi colegi PSD, aflaţi la guvernare, că Valea Jiului este fieful partidului Domniilor Voastre, cu rare şi sporadice excepţii şi are nevoie de sprijin, de politici economice care să aducă prosperitate pe aceste meleaguri. Şi dacă pentru minerii - protagonişti ai mineriadelor din anii ’90 - nu aţi reuşit să găsiţi soluţii, cu excepţia pomenilor electorale, ar fi o datorie de onoare să găsiţi acum soluţii pentru a sprijini Valea, pentru ca locuitorii să poată pune pe masă, ca altădată, o pâine muncită, nu asistată social, în interesul fiilor ;i fiicelor lor.

Oricum, vă promit că eu, deputatul liberal de Hunedoara, vă voi informa, în fiecare lună de iunie a mandatului meu în Parlament, despre evoluţia mineriadei culturale internaţionale a elevilor pornită din Vulcan.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Să oprim din Parlament jaful pădurilor României!"

Atât grupul parlamentar al PSD, cât şi colegii din toate celelalte partide reprezentate în legislativ avem o datorie de onoare de a duce la bun sfârşit modificarea şi completarea Codului silvic al României, un document de o importanţă covârşitoare, având în vedere pierderile suferite de economia naţională din cauza jafului necontrolat al pădurilor.

În opinia mea, acest document aflat în dezbaterea Camerei Deputaţilor, ca for decizional, este extrem de important pentru viitorul României, ţinând seama de rolul fundamental al fondului forestier naţional în echilibrul ecologic, în păstrarea ecosistemului generos al ţării noastre, precum şi în dezvoltarea armonioasă şi durabilă a viitoarelor generaţii. Tocmai de aceea, dezbaterile şi amendamentele pe marginea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, trebuie să fie realiste, sustenabile şi în măsură să elimine discrepanţele legislative existente până acum.

Exploatarea durabilă a pădurilor, diminuarea tăierilor ilegale, folosirea resursei de lemn pentru dezvoltarea economică locală, crearea de noi locuri de muncă, rezolvarea unor vechi probleme legate de dreptul de proprietate forestieră, precum şi de pază a pădurilor sunt câteva dintre obiectivele cuprinse în proiectul noului Cod silvic, susţinute de Grupul parlamentar al PSD din Camera Deputaţilor. Noi sprijinim conturarea unei legi integrate, care să vină în ajutorul acelor agenţi economici care, deşi au lucrat şi până acum, şi lucrează legal în domeniul exploatării şi valorificării masei lemnoase, au suferit numeroase pierderi din cauza acelor societăţi comerciale şi indivizi particulari care au tăiat fără milă şi fără discernământ "aurul verde" al României, bogăţie inestimabilă pe care ne-a lăsat-o natura şi înaintaşii noştri.

Reafirm, aşadar, că dezbaterile pe acest proiect de lege trebuie scoase de sub orice influenţă politică sau economică - de partid sau de grup, de orice fel de interese - pentru a putea legifera un nou Cod silvic durabil, care să răspundă nevoilor şi litigiilor din acest domeniu, pe de o parte, şi să conducă la descoperirea şi pedepsirea celor vinovaţi de defrişările necontrolate, pe de altă parte. Consider că se impune cu mare vigilenţă creionarea unui Cod silvic modern şi restrictiv, care să prezinte tuturor celor implicaţi în gestionarea patrimoniului pădurilor României cadrul legal şi necesar atât pentru un control eficient din partea autorităţilor silvice, dar şi pentru anihilarea celor certaţi cu legea din domeniul forestier.

Statisticile referitoare la jaful naţional al pădurilor României sunt îngrijorătoare, după 1990 fiind tăiate peste 80 de milioane de metri cubi de lemn, mai exact dispărând circa 2,4% din suprafeţele de pădure, o cantitate enormă, având în vedere că pădurile româneşti se situează sub media europeană. Efectele acestui jaf sunt contabilizate în pagube imense suferite de comunităţilor locale, în inundaţiile devastatoare şi scurgerile de torenţi care au distrus totul în calea lor, dar mai ales în prejudiciile economice produse de furtul de lemn, care au ajuns la peste 5,7 milioane de euro. Conform celebrei organizaţii de mediu Greenpeace, România este ameninţată să rămână fără pădure în următorii zece ani, deoarece în fiecare an dispar 28.000 de hectare de pădure şi în fiecare oră sunt retezate trei hectare.

Iată de ce este extrem de important să facem în Parlament un nou Cod şilvic adevărat, eficace, folositor şi pe termen scurt şi mediu, dar şi pentru ca următoarele generaţii să nu ne judece prea aspru. Dezvoltarea durabilă a României nu poate fi concepută fără păduri, iar protejarea fondului forestier trebuie să fie o prioritate naţională, defrişările fără discernământ fiind, până la urmă, un atentat la siguranţa naţională.

Doamna Marioara Nistor:

"România are nevoie de investiţii masive în educaţie!"

Declaraţia mea politică de astăzi se constituie într-o pledoarie publică în favoarea identificării unor soluţii viabile pentru ca statul să investească mai mult în procesul de învăţământ. Din păcate, în ciuda rezultatelor excelente înregistrate în ultimii ani la examenul de bacalaureat, în acest an Brăila ocupă primul loc pe ţară la capitolul cei mai mulţi elevi neînscrişi la bacalaureat, cu un procent de 39,16% din elevii care au terminat clasa a XII-a. Sper însă că locul codaş pe care Brăila îl ocupă din acest punct de vedere să fie compensat de o promovabilitate cât mai bună, pentru a se susţine teza conform căreia elevii care nu s-au prezentat la această sesiune şi-au dat seama că sunt nepregătiţi.

Aş vrea totuşi să exprim câteva puncte de vedere pertinente, care cred că vor ajuta în demersurile Ministerului Educaţiei de a instaura un climat propice performanţei în învăţământ. Aş începe cu pregătirea elevilor, pentru a avea o mentalitate sănătoasă despre viitoarea lor preocupare. Mă refer la faptul că nu toţi tinerii trebuie să urmeze neapărat o facultate şi ulterior să devină şomeri cu studii superioare, aşa cum din păcate se întâmplă frecvent în prezent, ci este mult mai important ca ei să facă ceea ce le place şi ce le oferă şansa accederii într-un loc de muncă. Există numeroase meserii pe care mulţi tineri le-ar face cu plăcere, fără prea mare efort, şi care au mare căutare pe piaţa muncii. Astfel, în opinia mea, o şcoală de meserii în municipiul Brăila ar fi binevenită şi, în acelaşi timp, extrem de necesară, iar noua unitate de învăţământ ar putea funcţiona pe actuala structură a unuia din colegiile din oraş, care dispun în prezent de mai multe specializări de profil şi care pot fi extinse, în funcţie de necesarul de forţă de muncă rezultat în urma consultărilor cu agenţii economici din zonă.

De asemenea, un alt aspect foarte important consider că este şi practica elevilor, mai exact pregătirea lor pentru a fi buni executanţi ai meseriilor alese. Experienţa ne arată că, din păcate, la absolvirea liceelor şi colegiilor, tinerii noştri au o serie de cunoştinţe teoretice pe care nu sunt în stare să le pună în practică.

O altă problemă pe care doresc să o supun atenţiei responsabililor educaţiei naţionale este realitatea conform căreia, deşi condiţiile pentru primirea unei burse sociale sunt draconice, nu toţi elevii care îndeplinesc aceste condiţii primesc sumele de bani corespunzătoare acestui ajutor de la stat. Acest lucru se datorează existenţei unei legislaţii ambigue, care permite alocarea unor fonduri insuficiente pentru toţi beneficiarii care se încadrează în condiţiile cerute. Pentru a corecta această situaţie, voi cere Ministerului Educaţiei să îmi prezinte necesarul financiar pentru acoperirea tuturor cererilor de burse sociale din România, deoarece este nefiresc ca elevii să nu poată folosi acest ajutor din partea statului.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Compendiu legislativ"

Ne aflăm astăzi în penultima şedinţă a Camerei Deputaţilor şi m-am gândit că aş putea vorbi despre activitatea noastră ca for legiuitor, menţionând faptul că de la începutul anului au fost adoptate un număr de 71 de legi. Nu ştiu dacă sunt mai puţine sau mai multe comparativ cu alţi ani, însă pot să vă asigur că au fost voturi acordate cu toată încrederea şi amendamente dezbătute intens în comisii.

Nu mai târziu de săptămâna trecută a fost votată în Camera Deputaţilor Legea întreprinzătorului debutant, care dă posibilitatea fiecărui român să îşi deschidă o firmă fără niciun cost. Orice român, indiferent de vârstă, care nu a mai avut o afacere şi doreşte să îşi deschidă propria microîntreprindere, o poate face acum gratuit. A fost eliminată prin legea de aprobare restricţia de vârstă pentru întreprinzătorii debutanţi. Până acum doar tinerii cu vârsta până în 35 de ani puteau beneficia de facilităţile acordate de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 6/2011.

Aşteptăm în Parlament Proiectul de Lege care priveşte măsura reducerii CAS, lucru mult aşteptat de români, care a determinat amânarea discuţiilor cu FMI până la toamnă. Şi aici avem semnul clar, în sfârşit, că avem un guvern în stare să-şi menţină poziţia verticală şi să negocieze în interesul românilor.

Sunt doar câteva exemple, pentru că pe masa Parlamentului sunt multe legi de discutat. Printre acestea se număra Codul rutier, Legea falimentului personal, Legea STS, Legea amnistiei, Legea Portului Constanţa, Legea taximetriei şi a lobby-ului. Se găseşte la Comisia de IT, în dezbatere, iniţiativa Guvernului prin care utilizatorii de cartele telefonice prepay sunt obligaţi să-şi declare datele personale. Actul normativ ar urma să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2015. În prezent, piaţa de telefonie mobilă este dominată de cartelele prepay, care reprezintă 67% din numărul total de utilizatori. Reprezentanţii SRI au insistat pentru adoptarea acestui proiect invocând o chestiune stringentă de securitate naţională şi nu pot fi decât de acord.

Nu mai departe decât ieri în şedinţa comună, au fost numiţi şi alţi oameni competenţi în posturi-cheie, în consilii de administraţie, care cu siguranţă vor lua decizii importante pentru bunul mers al economiei.

Să ne propunem mai mult pentru următoarea sesiune sau mai puţin, şi temeinic, şi necesar. Lansez cu această ocazie un apel către concetăţenii mei de a folosi dreptul meu la iniţiativă, aşteptându-i la biroul meu parlamentar pentru a aduce din toamnă iniţiative legislative noi şi pertinente. Vă aştept să completăm sau să modificăm împreună legislaţia, pentru a fi cât mai potrivită tuturor celor cărora li se aplică.

Domnul Daniel-Cătălin Zamfir:

Anunţul recent al domnului ministru Dan Şova, prin care a cerut delegaţiei FMI scoaterea unor entităţi din transporturi de sub management privat, demonstrează preocuparea guvernării actuale de a acapara şi politiza companiile de stat.

Din fericire, răspunsul partenerilor financiari internaţionali a fost unul negativ, blocând deocamdată această tentativă de a subordona politicului companiile din transporturi.

După ce a făcut mai multe modificări în managementul unor companii din transporturi, domnul ministru Dan Şova a plusat şi a venit cu anunţul bombă de a renunţa la managerii privaţi din fruntea acestor companii.

Fără nicio analiză, fără o dezbatere publică, domnul ministru şi-a spus părerea personală în faţa delegaţiei FMI. O părere care ne costă dacă ne amintim că selectarea de manageri privaţi a fost un angajament asumat, introdus în urma consultărilor cu partenerii externi, principiile guvernanţei corporatiste fiind stabilite prin OUG nr. 109/2011. Domnul ministru a participat la această întâlnire ca reprezentant al Guvernului, nu ca persoană fizică, ceea ar fi trebuit să-i impună o anumită conduită şi o abordare mult mai profesionistă.

Această încercare a domnului ministru Dan Şova reprezintă anularea unor paşi importanţi făcuţi pe calea eficientizării şi viabilizării unor companii, care ani la rând au acumulat datorii, fiind găuri negre pentru economia acestei ţări.

Este un proces în curs, care dacă va fi stopat va genera regres şi va introduce arbitrarului în administrarea acestor companii la care statul este acţionar.

Stăvilirea jafului din aceste companii a fost parte şi a discursului practicat cu ani în urmă de către PSD, acum observăm că tentaţia puterii şi dorinţa de a avea acces neîngrădit la resurse sunt mari, fapt pentru care eforturile actualei guvernări se concentrează pe eliminarea acestei bariere care îi ţine departe de banii publici.

Delegaţia FMI a plecat din România fără să-şi prezinte concluziile, dar cred că avem experienţa necesară să citim printre rânduri şi să înţelegem că semnalul este unul serios şi îngrijorător.

Vor reveni la toamnă, în noiembrie, când cel mai probabil guvernul va anunţa decizia de a nu mai prelungi acordul cu FMI. Sunt convins că a doua zi după ce monitorizarea externă va înceta, visul domnului ministru Şova de a stăpâni companiile din transporturi va deveni realitate. Nu va mai exista niciun cenzor, pentru că, aşa cum s-a dovedit, umbrela FMI era cea care îi ţinea în frâu pornirile. Numirile se vor face politic, pe criterii netransparente, fapt ce va influenţa negativ pe termen lung performanţa acestor companii, dar în schimb va îndestula clientela politică de partid.

Ne vom opune acestor tentative şi vom sancţiona public orice demers care va pune în pericol independenţa instituţiilor statului, mai ales atunci când aceste derapaje riscă să ne plaseze la periferia statelor europene democratice şi să compromită consolidarea economiei româneşti.

În final, doresc să-i spun domnului ministru Şova că problemele din domeniul transporturilor nu se reduc în niciun caz la problematica managerilor privaţi. Pe agenda ministerială se înregistrează restanţe pe Masterplanul de transporturi, de asemenea, la capitolul absorbţie fonduri europene restanţele sunt substanţiale, deficienţe majore înregistrându-se şi în reglementarea domeniilor maritim, feroviar sau rutier. Multe dintre ele au fost trecute în legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe în vacanţa parlamentară, urmând a fi legiferate, cel mai probabil, la foc automat, fără dezbatere, şi asta după 4 luni de ineficienţă a ministerului pe care îl conduceţi.

Domnul Mircea Roşca:

Declaraţie mea politică de astăzi va fi una scurtă şi este adresată premierului României, domnul Victor Ponta.

Îl provoc pe domnul prim-ministru la un exerciţiu de sinceritate, solicitându-i să lase deoparte dublul limbaj atunci când vine vorba despre aplicarea măsurii de reducere a CAS-ului la angajator cu 5 puncte procentuale.

De aceea, îl întreb pe domnul Victor Ponta de ce continuă această şaradă publică şi nu urgentează adoptarea de către Parlament a iniţiativei legislative depuse de 143 de liberali, prin care am solicitat reducerea CAS-ului la angajator cu 5 puncte procentuale?

Domnule Victor Ponta, aveţi acest proiect în circuit parlamentar, el poate fi modificat şi aplicat chiar mai devreme de 1 octombrie... sau poate fi înlocuit termenul de aplicare prevăzut în varianta liberală, care era 1 iulie, cu cel anunţat de dumneavoastră.

Dacă vă doriţi cu adevărat ca această măsură să fie aplicată aveţi proiectul la cheie, în dezbatere la Senat, putând fi trecut de Legislativ în aceste două săptămâni de sesiune parlamentară sau, de ce nu, într-o sesiune extraordinară în prima săptămână din iulie... Aveţi o majoritate parlamentară care vă susţine, iar opoziţia va fi prezentă pentru ca această măsură să devină realitate cât mai curând posibil. Şi asta pentru că, spre deosebire de dumneavoastră, noi, liberalii, suntem convinşi că doar prin reducerea poverii fiscale asupra muncii mediul de afaceri se va relansa, iar economia şi cetăţenii acestei ţări vor prospera... Încă din 2012 vă spuneam aceste lucruri, dar băteam la porţi închise.

De fapt, miza dumneavoastră este alta, una electorală, şi în niciun caz nu aveţi în intenţie să promovaţi o propunere legislativă promovată de către liberali, încă din luna martie a acestui an. E greu să-ţi faci campanie pentru prezidenţiale cu un proiect ai cărui iniţiatori sunt toţi parlamentarii liberali.

Prin această scurtă alocuţiune am vrut să demonstrez că nu sunteţi cinstit cu românii. Fiecare acţiune politică a dumneavoastră are înainte de toate o încărcătură electorală imensă.

Acum doar continuaţi un drum început cu mult timp în urmă... un drum presărat cu minciuni şi multă demagogie...

Liberalii îşi doresc aplicarea măsurii reducerii CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator. Beneficiile vor fi imense atât pentru mediul antreprenorial, cât şi pentru parcursul economiei româneşti în ansamblul său. Spuneţi-ne de acum, domnule prim-ministru, cu ce taxe îi veţi împovăra pe români de la anul, pentru că nu aţi pregătit nicio strategie care să atenueze impactul acestei măsuri asupra bugetului?! Cu taxa de solidaritate, cumva? Sau cu lărgirea bazei de impozitare a CAS pentru persoanele fizice?

Domnul Mircea Roşca:

În nici trei săptămâni de la alegerile europarlamentare, Victor Ponta, preşedinte al PSD şi premier al României, a făcut de la zi la zi anunţuri, care au devoalat planul bine ticluit, pe etape, în laboratoarele partidului-stat: acapararea prin orice mijloc a întregii puteri în România.

Prima fază, consumată deja pe parcursul campaniei electorale, a fost strigătul mincinos de luptă că "USL trăieşte", slogan contestat de către PNL şi declarat, de altfel, ilegal de către birourile electorale judeţene, iar ca atare interzis a fi folosit public. Cu toate acestea, marea înşelătorie la adresa electoratului a continuat până în ultima zi de campanie, pentru ca, a doua zi după alegeri, Victor Ponta să recunoască cu răceala unui mercenar că: "Da, USL a murit!". Mă revoltă faptul că un tânăr, un politician din generaţia mea, tratează cu atâta cinism şi perfidie un exerciţiu democratic, un scrutin electoral naţional, şi manipulează voturile românilor folosindu-se de un fals adeverit şi recunoscut în final de făptaş.

Simbolistica acestui gest de a folosi un slogan mincinos în campanie în detrimentul unei confruntări reale pe teme europene reprezintă slăbiciunea unui partid care se vrea mare şi care foloseşte furtul şi înşelătoria pentru a-şi asigura un scor satisfăcător la aceste alegeri.

Deşi pozează în învingător, Victor Ponta este incoerent atât ca preşedinte de partid, cât şi ca premier. Guvernarea domnului Ponta abundă în inconsecvenţă şi incompetenţă, iar noi, liberalii, am atras atenţia în legătură cu efectele nocive ale acestei guvernări cu impact asupra calităţii vieţii românilor.

Mai nou, premierul Ponta este în căutare de parteneri de guvernare... contrapondere la dreapta politică.... Cum USL nu mai există, şi nici nu a existat vreun regret sincer în acest sens din partea premierului, ci doar lacrimi false şi cântece de sirenă pentru cei mai slabi de înger, disperarea şi setea de putere îl împing pe Victor Ponta în braţele fostului său contracandidat pe colegiul de deputat din Gorj, Dan Diaconescu.

Dacă stăm să analizăm această nouă alianţă, există cel puţin o asemănare între cei doi protagonişti: apetenţa pentru apariţiile televizate ce le conturează, cu tuşe groase, personalităţile aproape caricaturale. Acum, domnul Dan se alătură grupului care împinge bărcuţa alegorică în care stă domnul Ponta, iar domnul Ponta devine partener de guvernare cu cel pe care îl cataloga drept "saltimbanc de circ în mov!".

Cred că nimeni în această ţară nu poate lua în serios acest circ politic, pentru că un proiect credibil pentru România care angajează o guvernare pentru români nu poate fi construit pe bazele acestei noi alianţe politice. Să nu uităm că pe agenda guvernului există în continuare teme foarte serioase - una dintre ele vizează privatizările strategice Oltchim, CFR Marfă etc. Ne amintim cu toţii episodul Oltchim, unul dintre personajele principale de atunci fiind Dan Diaconescu, care a compromis total acel proces. Acum însă îl regăsim în prim-planul politicii româneşti şi cel mai probabil şi guvernamentale, prin faptul că premierul Ponta l-a invitat practic pe "Mesia cu Rolls-Royce" să-i fie partener politic.

Dincolo de ridicolul situaţiei descrise mai sus, mă îngrijorează avântul pe care l-au luat după alegerile europarlamentare abuzurile la care se pretează PSD-ul, toate girate de premierul Ponta. Sunt foarte curios cum va schimba macazul cel care se lupta cu ciocoii, cel care era liderul antisistem autoproclamat şi care acum se alătură celor pe care îi contesta şi critica.

Această resetare a clasei politice româneşti trebuie să se realizeze plecând de la principii şi valori solide, însă observăm că ceea ce îi mână pe noii aliaţi politici în acest parteneriat este oportunismul şi interesul meschin al unor aranjamente politice pentru obţinerea de avantaje de grup şi personale, ceea ce constituie cel mai mare rău pe care actuala putere o poate face României şi românilor.

Îmi dau seama pe zi ce trece că toate semnalele de alarmă lansate public de către liberali, că direcţia în care se îndreaptă România condusă de Victor Ponta este total greşită, se adeveresc, iar efectele nu întârzie să apară în viaţa fiecăruia dintre noi. Alternativa la aceste derapaje se construieşte deja pe partea dreaptă a scenei politice româneşti, iar scopul ei declarat este să lupte şi să sancţioneze aceste anomalii, care riscă să ne plaseze la periferia statelor europene democratice şi să compromită consolidarea economiei româneşti.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Introducerea evaluărilor periodice la grădiniţele private, de către Direcţia pentru Protecţia Copilului"

Lipsa locurilor în grădiniţele de stat a dus la liberalizarea rapidă a acestui segment al sistemului educaţional. Condiţiile în care multe dintre grădiniţele private au fost înfiinţate sunt uneori suspecte, dar, şi mai grav, condiţiile în care aceste grădiniţe funcţionează sunt chiar problematice.

Ca legiuitori nu putem ocoli relatările din presă care scot în evidenţă abuzuri împotriva copiilor ale căror familii plătesc bani mulţi pentru ca aceştia să fie îngrijiţi şi supravegheaţi în mod corespunzător. De aceea, consider că legislaţia trebuie amendată în aşa fel încât proprietarii grădiniţelor particulare să fie responsabilizaţi pe mai multe paliere.

În acest moment, grădiniţele particulare funcţionează în baza autorizaţiilor şi acreditărilor. Cele trei instituţii publice implicate în acest proces sunt Ministerul Educaţiei, Direcţia pentru Sănătate Publică şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. Luând în considerare faptul că, în cadrul acestor grădiniţe, un număr destul de mare de persoane intră în contact cu copiii, este important ca toţi angajaţii să fie testaţi şi autorizaţi periodic. Ca iniţiator al Legii privind exercitarea meseriei de bonă, ce are ca scop asigurarea unor servicii de supraveghere specializate şi sigure pentru copii, dar şi în calitate de medic pediatru, consider că este necesar ca Direcţia pentru Protecţia Copilului să se implice în autorizarea şi acreditarea grădiniţelor particulare.

Acest lucru s-ar putea realiza prin instituirea unor evaluări periodice ale personalului grădiniţelor. Consider că specialiştii din cadrul Direcţiei pentru Protecţia Copilului sunt cei mai în măsură să decidă dacă drepturile şi nevoile copiilor sunt asigurate în grădiniţele particulare. Totodată, aceste evaluări ar reprezenta o garanţie în plus pentru părinţii care vor să îşi ştie copiii în siguranţă. De aceea, cred că în acest moment, legislaţia poate fi completată şi îmbunătăţită pentru a preveni situaţiile periculoase în care se pot afla copiii atunci când sunt în grija educatorilor sau a personalului grădiniţelor.

Domnul Constantin Adăscăliţei:

"Ziua Mondială a Refugiaţilor - 20 iunie"

Începând din anul 2000, prin Decizia 55/76 a Adunării Generale a ONU, data de 20 iunie este dedicată refugiaţilor, adică acelor persoane năpăstuite care cer sprijin, ocrotire sau azil pe teritoriul altei ţări, din pricina unor primejdii, războaie sau persecuţii politice.

În accepţiunea mea, ziua de 20 iunie este şi un omagiu adus acelor naţiuni civilizate care de-a lungul timpului şi-au manifestat solidaritatea faţă de victimele dezastrelor sau conflagraţiilor armate, în spiritul unor valori umanitare care s-au accentuat în special după al Doilea Război Mondial.

Raţiunea pentru care am vrut să marcăm această sărbătoare internaţională este aceea de a fi celebrată şi în ţara noastră, care din vremuri istorice a avut vocaţie de stat ce a oferit azil celor dezrădăcinaţi sau celor aflaţi în pericol.

Teritoriul românesc a fost secole de-a rândul refugiu pentru vecinii noştri din est şi din vest, dovadă fiind rândurile scrise de vechii cronicari, iar una dintre cele mai sincere manifestări de solidaritate românească a avut loc în 1915 când România a primit zeci de mii de refugiaţi armeni în încercarea de a alina pe cât posibil drama acestui popor.

În vremurile moderne România a oferit azil unui număr mare de refugiaţi proveniţi din Bosnia-Herţegovina, în 1995, sau celor proveniţi în urma conflictelor din Afganistan şi Irak.

În prezent, România găzduieşte anual 1.500 de refugiaţi din toate zonele globului, dintr-un total estimat de peste 40 de milioane de persoane care au de suferit în zonele de conflict.

În cadrul MAI funcţionează din anul 2006 Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, instituţie ce are ca rol soluţionarea cererilor persoanelor care solicită statutul de refugiat, asigurarea condiţiilor de trai şi cooperarea cu organismele internaţionale. Conform reprezentanţilor ONF, ţara noastră este pregătită pentru preluarea unui număr de 300-500 de refugiaţi în cazul în care criza din Ucraina ar escalada.

În încheiere vreau să adresez un îndemn tuturor decidenţilor din cadrul MAI şi dumneavoastră, colegilor parlamentari, ca în cazul în care forţa majoră o cere, ţara noastră trebuie să se implice cu mai multe resurse în aceste situaţii dramatice, aşa cum au făcut şi înaintaşii noştri.

Domnul Ion Călin:

"Refugiaţii, o problemă mondială"

În anul 2000, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a decis să dedice ziua de 20 iunie refugiaţilor. De atunci, Ziua Mondială a Refugiatului este sărbătorită în fiecare an. Este o zi de rememorare a curajului şi a puterii refugiaţilor. Ziua Mondială a Refugiatului se concentrează asupra nevoilor refugiaţilor de pretutindeni. Cea mai urgentă nevoie a refugiaţilor din Europa Centrală este aceea de a găsi protecţia pe care nu o pot primi în ţara lor de origine. Refugiaţii sunt oameni forţaţi să îşi abandoneze căminul pentru a scăpa de abuzuri sau de persecuţia războiului. Sărbătoarea anuală este marcată de o varietate de evenimente în peste 100 de ţări, inclusiv în Europa Centrală, şi implică persoane oficiale din guverne, organizaţii nonguvernamentale şi persoane implicate în domeniul umanitar, celebrităţi, civili şi refugiaţii înşişi.

Zeci de mii de persoane din toată lumea se alătură Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) pentru a recunoaşte şi a aprecia contribuţia pe care persoanele forţate să se refugieze o aduc societăţii.

Simbolul asociat Zilei Refugiatului este cel al Naţiunilor Unite, culorile fiind albastru şi alb. Ramura de măslin înseamnă pace, iar mâinile împreunate simbolizează protecţia.

Conform unui raport publicat recent de către United Nations High Commissioner for Refugees - Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR), în acest moment, la nivel mondial, există 42 de milioane de victime ale războaielor, conflictelor religioase, persecuţiei politice, dintre care 16 milioane sunt refugiaţi şi solicitanţi de azil, iar 26 de milioane sunt persoane deplasate intern, dezrădăcinate în propria ţară.

Fugind de persecuţie şi conflicte, deseori ducând cu ei doar câteva haine, refugiaţii sunt separaţi de tot ce le este apropiat - familie, prieteni, comunitate şi cultură, cu alte cuvinte, de siguranţa căminului lor. Pentru un refugiat pierderea acestei certitudini poate echivala cu pierderea propriei identităţi.

Tocmai de aceea, această zi reprezintă un prilej pentru oamenii de pretutindeni de a-şi îndrepta privirea spre această categorie de oameni, pentru a-i cunoaşte şi a înţelege drama prin care trec.

La nivelul Uniunii Europene s-au înregistrat 435.000 de aplicaţii pentru azil, în 2013, cu 100.000 mai multe decât în anul anterior. Se estimează ca în jur de 90% dintre aplicaţii sunt noi, iar circa 10% sunt cereri repetate. România are una dintre cele mai mici rate ale cererilor de azil la un milion de locuitori - 75. Media la nivelul celor 28 de state membre UE a fost, în anul 2013, de 860 de aplicaţii la un milion de locuitori.

Cele mai multe cereri de azil provin din Siria - 50.000 de aplicaţii, pe locul doi fiind Rusia, cu 41.000 de aplicaţii pentru azil într-una dintre ţările Uniunii Europene. În ce priveşte numărul de cereri de azil într-un anumit stat membru UE, provenind dintr-o singură ţară, Polonia se află pe primul loc, cu 84% dintre aplicaţii venind din Rusia, în timp ce 76% dintre aplicaţiile din Letonia provin din Georgia.

România a admis, anul trecut, în prima instanţă, 920 de solicitări de azil din cele 1.495 depuse, cele mai multe venind din partea unor cetăţeni sirieni, potrivit unui raport Eurostat.

Potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări (O.R.I.), statutul de refugiat pe care îl dobândesc persoanele care obţin azil se acordă pe o perioadă nedeterminată, dar o persoană poate înceta să mai fie refugiată atunci când motivul pentru care i s-a acordat acest statut dispare şi, prin urmare, persoana se poate întoarce acasă în siguranţă.

Sentimentul nesiguranţei şi înstrăinării, odată ajunşi într-o ţară necunoscută, reprezintă starea de normalitate pentru cei care caută un loc de refugiu, forţaţi de conflictele, opresiunile şi discriminările la care erau supuşi în ţările lor. Totuşi, refugiaţii nu renunţă niciodată la visul de a avea un cămin, cu tot ce presupune acesta - familie, toleranţă, dar şi siguranţă.

Doamna Violeta Tudorie:

"Reducerea inechităţii sociale, vizată de noile măsuri anunţate de reprezentanţii Guvernului"

Este o realitate pe deplin constatată aceea că în perioada de criză din ultimii 4-5 ani au fost afectate mai mult categoriile sociale din stratul de jos al bunăstării. În acest fel inegalitatea socială s-a accentuat. După criză, cei bogaţi au ieşit şi mai bogaţi, iar cei săraci s-au adâncit în lipsuri sau datorii, astfel că distanţa dintre bogaţi şi săraci s-a mărit.

Desigur, un astfel de curs al evenimentelor nu este o fatalitate, numai că, deşi criza loveşte de obicei mersul afacerilor, totuşi politicile de austeritate au ţintit cu premeditare în categoriile sociale mai vulnerabile, între care: salariaţi, pensionari, şomeri, asistaţi social, familiile cu mulţi copii sau cele monoparentale.

Însă lucrurile nu pot continua în aceeaşi direcţie, dacă se vrea menţinerea unui dram de solidaritate şi de pace socială. În acelaşi timp, este evident că politicile corective trebuie să ţină cont şi de un minim de timp şi de resurse alocate revigorării economiei în perioada postcriză.

Partidul Social Democrat a revenit la guvernare în 2012 tocmai într-o perioadă critică, arunci când se suprapuneau două tipuri de cerinţe contradictorii. Pe de o parte, trebuiau îndreptate urgent cele mai mari nedreptăţi şi măsuri aberante împotriva tuturor cetăţenilor României prin deciziile de austeritate aplicate celor care nu aveau nicio vină în declanşarea crizei şi, pe de altă parte, necesitatea de a ajuta economia să se desprindă din situaţia de regres sau stagnare şi să înceapă să crească. Oricare din aceste cerinţe dacă ar fi fost ignorate ar fi făcut ca românii să aibă mult mai mult de suferit. Este însă meritul guvernării USL şi mai apoi al actualei coaliţii de guvernare de a fi adoptat un ansamblu de politici care au generat un echilibru dinamic, favorabil, atât social, cât şi economic. În urma acestor politici oamenii şi-au recăpătat o parte din veniturile pierdute în perioada de austeritate, iar economia a primit resurse bugetare şi de la Uniunea Europeană, încât s-a înscris pe traiectoria unei creşteri viguroase.

Ajungem aici la o caracteristică distinctivă a politicilor PSD, care a fost şi este orientarea mai puternică pe realizarea unei mai mari echităţi atât în repartiţia veniturilor şi, în general, a beneficiilor dezvoltării economice şi ale progresului tehnic, cât şi în modul în care se impun cetăţenilor şi firmelor comerciale taxe şi impozite. În acest context şi pentru a proba aprecierile de mai sus, voi face doar o sumară enumerare a măsurilor de natură socială pe care Guvernul, condus de PSD, le-a adoptat în aceşti primi doi ani din actuala legislatură, măsuri care se înscriu într-un proces de realizare a unei participări mai echilibrate la beneficiile activităţii întregii societăţi. Ne putem referi în acest sens la reducerea cu 15% a TVA la pâine, la majorarea cuantumului ajutorului de încălzire, la reducerea cu 5% a facturii la energia electrică prin amânarea, în 2013, a acordării unei cote de certificate verzi; la creşterea salariului minim şi a salariilor tinerelor cadre didactice sau a indemnizaţiei pentru medicii rezidenţi, ca să nu mai vorbim de indexarea generală a tuturor pensiilor şi la reîntregirea salariilor. Cu toate acestea, problema reducerii inechităţilor sociale rămâne una asupra căreia vom avea de lucru şi în viitor.

Acum suntem la mijlocul anului 2014 şi, în baza rezultatelor economice, considerăm că este cazul să revenim şi asupra îmbunătăţirii unor indicatori sociali. De altfel, reprezentanţii Guvernului au şi anunţat o serie de măsuri şi proiecte care vor fi aplicate, unele în semestrul următor, iar altele cu începere de la 1 ianuarie 2015. Sunt în lucru proiecte care privesc majorări salariale pentru bugetari, indexarea cu 4,5% a pensiilor asigurărilor de stat, creşterea pensiei sociale, a indemnizaţiilor de creştere a copilului, precum şi introducerea unei alocaţii speciale pentru copiii din familii cu venituri reduse.

În felul acesta Partidul Social Democrat şi Guvernul susţinut de acesta îşi afirmă vocaţia de partid de centru-stânga, hotărât să acţioneze pentru mai multă echitate în societatea românească prin ridicarea la un nivel de bunăstare mai înalt a celor care trăiesc din veniturile din muncă sau de pe urma muncii depuse şi a contribuţiilor sociale, precum şi a celor cu veniturile cele mai modeste sau fără niciun venit personal.

Domnul Ioan Vulpescu:

"O strategie naţională pentru patrimoniul imaterial"

Se vorbeşte destul de des, în special în mass-media, despre patrimoniul cultural naţional, prin care se înţelege însă exclusiv patrimoniul material: tezaurul arheologic, patrimoniul arhitectural, civilizaţia materială ţărănească. Se vorbeşte mult, se face puţin, dar măcar se vorbeşte, ceea ce face ca, atunci când se petrece ceva grav - cum ar fi demolarea unui imobil de patrimoniu -, opinia publică să se inflameze şi, măcar, să se reţină vinovăţiile, pentru o perioadă în care acestea vor putea fi şi pedepsite.

Despre patrimoniul imaterial nu se vorbeşte deloc. Nimeni nu pare conştient că instituţii ca Festivalul "George Enescu", Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu sau Transilvania International Film Festival, de la Cluj-Napoca, deşi nu au sedii, nici conducere permanentă, nici salariaţi, reprezintă bunuri de patrimoniu naţional cu o valoare extrem de ridicată.

S-au încheiat recent cea de-a XXI-a şi, respectiv, cea de-a XIII-a ediţie a FITS şi TIFF. Ambele, cu palmaresuri impresionante, au oferit publicului sute de reprezentaţii de teatru şi proiecţii de film, expoziţii şi conferinţe, dialoguri şi lansări de carte de specialitate, atât în spaţii convenţionale, cât şi în spaţii neconvenţionale. FITS şi TIFF sunt renumite, de altfel, pentru implicarea în societate, pentru promovarea culturii şi a educaţiei artistice, pentru apropierea artei de public.

Nici măcar evidenţa faptului că manifestările au atras zeci de mii de oameni, dintre care câteva mii bune de turişti străini - şi nu din cei de croazieră, care coboară pentru două ore în port, ci turişti care au stat câte o săptămână în Sibiu şi Cluj-Napoca -, nu este, se pare, suficientă pentru a-i determina pe oficialii Ministerului Culturii, ai Administraţiei Fondului Cultural Naţional să elaboreze o strategie culturală naţională care să declare asemenea manifestări drept bunuri de patrimoniu imaterial cu valoare strategică, direcţionând către ele resurse şi logistică şi interfaţându-le cu investiţiile în turism şi infrastructură.

Cultura română vie are nevoie de această strategie, fără de care puţinele resurse se risipesc, în loc să fie concentrate acolo unde pot aduce rezultate spectaculoase, pe multiple planuri. Fără ea, nu numai patrimoniul material, ci şi cel imaterial se poate risipi, sărăcindu-ne pe toţi.

Domnul Laurenţiu Chirvăsuţă:

"UNPR rămâne un partener de încredere în cadrul Alianţei de Centru - Stânga şi al Alianţei PSD-UNPR-PC"

Construcţia politică la care Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR) a avut un rol hotărâtor şi-a dovedit viabilitatea la recentele alegeri europarlamentare prin obţinerea unui rezultat care a confirmat susţinerea populaţiei faţă de un proiect dedicat românilor şi interesului lor într-o Uniune Europeană unită în diversitate.

După acest prim episod electoral din acest an, UNPR poate fi numit de către partenerii săi un partid al echilibrului politic şi pot afirma fără echivoc că UNPR a fost, este şi va continua să fie un partener de încredere în cadrul Alianţei de Centru - Stânga şi al Alianţei PSD-UNPR-PC, atât la nivel guvernamental şi parlamentar, cât şi în plan local. Seriozitatea de care a dat dovadă UNPR a fost apreciată de-a lungul tuturor relaţiilor politice.

În acest moment, UNPR îşi exprimă susţinerea pentru candidatura premierului Victor Ponta la Preşedinţia României şi vom fi cei care vom aduce un milion de semnături pentru susţinerea acestei candidaturi. Asta pentru că România are nevoie de un preşedinte cu o viziune modernă, ataşat interesului naţional, de un preşedinte care a demonstrat deja că se bucură de încrederea populaţiei.

UNPR a fost singura formaţiune politică ce a susţinut interesul naţional în toate construcţiile politice la care a participat, lăsând deoparte expunerea excesivă şi aducerea în prim-plan a şicanelor şi contrelor inutile, militând pentru creşterea puterii de cumpărare a cetăţenilor şi pentru susţinerea valorilor reale ale României în Uniunea Europeană, fapt ce va fi acum vizibil mult mai mult datorită reprezentării sale în Parlamentul European prin intermediul propriului deputat european, cu adevărat aplicat spre valorile autentice.

Domnul Adrian Mocanu:

"Interesele românilor nu sunt negociabile"

Atunci când analizăm rezultatele trecutelor alegeri europarlamentare, nu scorurile obţinute de Uniunea PSD-UNPR-PC, PMP sau PNL ne atrag atenţia, ci efectele pe care pare să le aibă, la nivel general, favorizarea electorală a formaţiunilor politice de extremă dreaptă.

Am urmărit, cu maximă îngrijorare, dinamica electorală rezultată din votul dat de europeni în 20 mai şi nu cred că avem, ca români, motive de bucurie pentru viitorul apropiat. În Parlamentul European au intrat mai toţi politicienii de extremă dreaptă, populiştii sau ultranaţionaliştii cunoscuţi din mai multe partide radicale: UKIP (Marea Britanie), Frontul Naţional (Franţa), Zorii Aurii (Grecia), Jobbik (Ungaria) sau Cinci Stele (Italia). Problema cea mai mare este că aproape toate aceste partide radicale amintite au câştigat alegerile europarlamentare în ţările lor. Dacă ne gândim că, spre exemplu, în Franţa, Frontul Naţional a câştigat şi ultimele alegeri locale, vom putea observa că votul din 20 mai nu este numai o opţiune antieuropeană a europenilor, ci şi dovada unui curent din ce în ce mai pronunţat pentru protecţionism, pentru limitarea imigrării, a drepturilor de muncă egale şi a liberei circulaţii a persoanelor.

Alături de bulgari, românii formează categoria cel mai greu pusă la încercare în aceste momente. Deşi majoritatea analiştilor de politică externă subliniază că liderii extremişti sunt, mai degrabă, harnici la discursuri şi inactivi când vine vorba despre iniţiative legislative, clasa politică românească şi elita diplomaţiei noastre trebuie să stea în gardă. Acesta este un moment în care politicienii de acasă pot şi trebuie să ia atitudine în favoarea românilor aflaţi în afara graniţelor ţării.

Cred că există mai multe căi pentru blocarea demersurilor care i-ar putea afecta pe români:

• continuarea şi intensificarea eforturilor diplomatice şi încheierea unor parteneriate speciale cu reprezentanţii ţărilor UE pentru protejarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor;
• organizarea unor mese rotunde cu largă participare europeană, la care să fie invitaţi şi liderii extremei drepte din UE. În cadrul acestor întâlniri, avem şansa să demontăm mitul conform căruia românii, bulgarii sau alte naţiuni ar parazita economia statelor membre dezvoltate;
• conjugarea eforturilor româno-bulgare de acţiune împotriva retoricii xenofobe de tipul celei dezvoltate de UKIP, din Marea Britanie;
• nu în cele din urmă, propun punerea la punct a unei strategii unice pe care să o adopte toţi europarlamentarii români, indiferent de filiaţia politică europeană. Trebuie să evităm exemplele din trecutul apropiat, când voturile unor europarlamentari români au fost date împotriva intereselor româneşti, doar pentru că aceasta a fost direcţia politică impusă de familia din care făceau parte. Indiferent de orientarea PES, PPE, ALDE, europarlamentarii români trebuie să ştie că interesele românilor nu sunt negociabile şi că cetăţenii români trebuie protejaţi atât în interiorul graniţelor naţionale, cât şi în afara acestora.

Domnul Radu Babuş:

"Contractele de credit pentru proprietăţi rezidenţiale"

În martie 2003 s-a lansat un proces de identificare şi evaluare a impactului obstacolelor existente pe piaţa internă a contractelor de credit pentru proprietăţi imobiliare rezidenţiale.

Piaţa internă cuprinde spaţiu fără frontiere interne în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor şi a serviciilor, precum şi libertatea de stabilire. Dezvoltarea unei pieţe a creditelor mai transparente şi mai eficiente în acest spaţiu este vitală pentru promovarea activităţii transfrontaliere şi crearea unei pieţe interne a contractelor de credit pentru proprietăţi imobiliare rezidenţiale. Există diferenţe substanţiale la nivelul statelor membre privind normele de conduită pentru oferirea contractelor de credit pentru proprietăţi imobiliare rezidenţiale şi la nivelul reglementării şi supravegherii intermediarilor de credite şi a instituţiilor nonbancare care oferă contracte de acest tip. Aceste diferenţe creează obstacole care limitează nivelul activităţii transfrontaliere, atât pe partea ofertei, cât şi a cererii, reducând astfel concurenţa şi posibilitatea de alegere de pe piaţă, crescând costurile acordării de împrumuturi şi chiar împiedicându-i pe creditori să îşi desfăşoare activitatea.

Criza financiară a arătat că un comportament iresponsabil al participanţilor la piaţă poate compromite bazele sistemului financiar, ceea ce duce la pierderea încrederii tuturor părţilor, în special a consumatorilor, şi poate avea consecinţe sociale şi economice grave. Numeroşi consumatori şi-au pierdut încrederea în sectorul financiar, iar unii împrumutaţi s-au aflat în situaţia de a nu-şi mai putea rambursa împrumuturile, astfel că numărul cazurilor de neplată şi de vânzări forţate a crescut.

Au fost identificate o serie de probleme pe pieţele ipotecare ale Uniunii Europene asociate cu practicile iresponsabile de împrumut în etapa precontractuală şi cu posibilităţile intermediarilor de credite şi ale instituţiilor nonbancare de a avea un comportament iresponsabil. Printre acestea se numără probleme legate de împrumuturile într-o monedă străină, pe care consumatorii le-au contractat în acea monedă pentru a profita de un schimb avantajos oferit, fără a înţelege cum se cuvine riscul valutar pe care îl implică acele împrumuturi. Aceste probleme sunt determinate de deficienţele pieţei şi ale reglementărilor, dar şi de alţi factori.

România sprijină demersurile de consolidare a sectorului financiar, în scopul asigurării unei pieţe integrate a serviciilor financiare, în beneficiul consumatorilor şi prestatorilor, şi sprijină demersurile de protejare a intereselor consumatorilor prin impunerea unui cadru uniform de reglementare a informării şi a consilierii consumatorilor în contractarea creditelor ipotecare.

Domnul Liviu Harbuz:

"Stop evaziunii, jos concurenţa neloială, TVA redus la carne şi lapte!"

Siguranţa alimentară este primordială pentru securitatea unui stat. O criză alimentară nu este dictată, în mod obligatoriu, de lipsa hranei. Cantitatea şi calitatea produselor alimentare se cer conjugate cu un factor cheie: accesibilitatea.

România are toate premisele pentru a fi un bun producător de carne, lapte, legume şi fructe, dar oferta autohtonă luptă în termeni inegali cu preţul produselor de import, purtătoare şi de un TVA mai mic decât cel aplicat în România. Cunoscând specificul muncii celor care produc carne şi lapte, consider prioritare următoarele măsuri: amendarea Ordinului nr. 560, reintroducerea în sfera penală a falsificării produselor alimentare, reducerea TVA la legume-fructe, lapte şi carne.

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă procesatorii autohtoni de carne este Ordinul nr. 560/2007 care introduce norme de calitate, dar care îi afectează doar pe producătorii români, importurile nefiind sub incidenţa acestui act normativ.

În calitate de deputat, vicepreşedinte al Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaţilor, am fost invitat şi am participat la dezbaterea organizată la Sibiu, la a patra ediţie a Conferinţei Meat&Milk. Ordinul nr. 560 a fost viu discutat, deoarece în 2006 încercam să stopăm importurile de parizer unguresc care avea o calitate extrem de joasă. Am intrat în UE în 2007 şi ordinul a ajuns să se aplice doar producătorilor români care vând pe piaţa internă, nicidecum importurilor. Este un dezavantaj competitiv major.

Tot în plan legislativ se cere modificarea Legii pajiştilor, ca plăţile să fie cuplate la vacă, măsură prin care vom stopa evaziunea la lapte şi carne.

Dezbaterile de la Conferinţa Meat&Milk au dat soluţii pertinente unor probleme simple, dar cu efecte majore, cum ar fi concurenţa neloială la care sunt expuşi producătorii români în cazul cabanosului: cel din producţia internă trebuie dublu afumat, însă cabanosul din Polonia, spre exemplu, nu trebuie să respecte aceste norme. Costurile de producţie sunt cu 20% mai mici şi aceasta se reflectă în preţ.

Producătorii români sunt în mod cert dezavantajaţi, de aceea propun ca prin măsuri legislative să îndreptăm această situaţie. În plus, mă voi implica în procesul legislativ pentru reintroducerea falsificării produselor alimentare în sfera penală. Acum nu se mai face închisoare, se primeşte doar o amendă, conform noului Cod penal. Este o scăpare ce trebuie urgent remediată.

Producătorii şi procesatorii de carne şi lapte au cerut tratament egal, nu favoruri, comparativ cu ceea ce li se oferă omologilor lor din ţările europene.

Avem promisiunea domnului ministru al agriculturii, Daniel Constantin, a domnului prim-ministru Victor Ponta, putem conta pe susţinerea domnului comisar european Dacian Cioloş, ca lucrurile să intre în normal. Comisia Europeană promite că va schimba legea în favoarea fermierilor. Ei trebuie să poată negocia un preţ mai bun pentru tot ce au de vândut.

Producătorii şi cumpărătorii sunt cei care pierd, în timp ce profitul este împărţit de procesatori şi magazine. Un litru de lapte pleacă de la crescător cu 1,3 lei, procesatorul dublează preţul şi îl vinde pasteurizat, cu o grăsime scăzută. Clienţii îl cumpără cu 5-6 lei, pentru că magazinele, susţin furnizorii, au înlocuit taxele de raft cu altele, stabilite prin contract.

Kilogramul de carne de porc porneşte cu 7,5 lei spre abator şi ajunge în galantar cu până la 22 de lei - muşchiul de porc. Motivele invocate: costurile cu personalul şi utilităţile. Preţurile sunt umflate de adaosurile comerciale, spun producătorii, care îşi dau marfa pe bani puţini.

Argumentele enumerate susţin reducerea TVA la alimente, iar eu, ca deputat PSD, susţin proiectul de act normativ pentru reducerea acestei taxe pentru lapte şi carne de la 24% la 5%. Avem modele de bune practici: în Ungaria şi Bulgaria TVA-ul a fost redus la 5%.

Scăderea efectivelor de bovine de carne şi lapte, lipsa unor ferme de reproducţie, accesul la tehnologii avansate impun o creştere a accesibilităţii producătorilor la fondurile europene, iar sprijinul de la stat să fie mai puternic.

Domnul Flavius-Luigi Măduţa:

"Şcolile trebuie gândite în interesul elevilor"

Infrastructura şcolară este un element important în procesul de reformare a învăţământului. Responsabilitatea pentru cadrul în care se desfăşoară procesul didactic este împărţită între administraţia centrală şi autorităţile locale, ultimele cu un rol tot mai important în amenajarea spaţiilor pentru învăţământ.

Reţeaua şcolară trebuie gândită pornind de la interesul elevilor. Resping categoric deciziile care au predominat în guvernările trecute şi care au condus la închiderea unor şcoli şi grădiniţe din considerente pur financiare. Unul dintre obiectivele importante ale statului este acela de a asigura accesul facil la educaţie pentru toţi copiii - obiectiv de care ne îndepărtăm atunci când elevii sunt nevoiţi să parcurgă distanţe mari, în condiţii dificile, pentru a ajunge la şcoală.

Pe de altă parte, structura unităţilor de învăţământ nu trebuie şi nu poate să rămână una pietrificată. Criteriul determinant care validează existenţa unei şcoli în comunitate este interesul elevilor şi al părinţilor. Este un criteriu pragmatic şi obiectiv: părinţii aleg să îşi trimită elevii la acele şcoli care asigură condiţii bune de predare, calitatea actului didactic, seriozitate şi un viitor pe piaţa muncii.

Şcolile care nu sunt atractive pentru elevi şi părinţi nu trebuie păstrate cu orice preţ, în ideea de a păstra intactă reţeaua şcolară. Resursele - atât cele umane cât şi cele financiare trebuie redirecţionate spre şcolile recomandate de interesul comunităţii.

Reforma învăţământului trebuie să aibă la bază criterii de performanţă, pragmatism şi, cel mai important, trebuie să pornească de fiecare dată de la interesul elevilor.

Domnul Constantin Mazilu:

"Trebuie să combatem fobia angajatorilor de a recruta persoane mai în vârstă"

Orice persoană fără un loc de muncă este o îngrijorare pentru orice guvern, pentru societate în general, dar şi pentru mulţi dintre noi. În numeroase studii, şomajul a fost asociat creşterii excluziunii sociale, sărăciei, bolilor de inimă, alcoolismului şi dependenţei de droguri. Din nefericire, la ora actuală, schimbările din domeniul economic, cauzate în principal de criza financiară, însă şi cele de pe piaţa muncii, prin reorientarea pe segmente de producţie şi servicii a firmelor, pentru a putea supravieţui în noile condiţii, au avut efecte directe asupra românilor. Dar cei mai afectaţi de criza locurilor de muncă sunt oamenii care, după ce au muncit ani întregi şi şi-au întreţinut familiile, s-au trezit în situaţia dramatică să nu mai aibă acces la o sursă de venit, după ce şi-au pierdut locul de muncă.

Este şi cazul vâlcenilor cu vârste de peste 50 de ani, care sunt puşi acum în faţa unei situaţii dificile. Însă nu cred că doar vâlcenii se confruntă cu această situaţie îngrijorătoare, ci, din nefericire, şomajul la această vârstă s-a transformat întru-o conjunctură nocivă naţională. Rămasă fără un loc de muncă, această categorie de persoane, fie se adaptează noilor cerinţe pe piaţa muncii, fie apelează la propriile afaceri, dacă au capital sau spirit de iniţiativă. Însă cei mai mulţi încearcă să se reangajeze. Dacă au noroc şi prind ocazia unui interviu, se confruntă cu o nouă piedică, respectiv "baremul" de vârstă. Angajatorul caută, de cele mai multe ori, persoane mai tinere, care sunt dispuse să lucreze şi pentru salarii mai mici, deci presupun costuri mai reduse pentru firmă şi un program prelungit. Astfel, chiar dacă omul are zeci de ani de experienţă în spate, are aptitudini şi putere de muncă, este nevoit să aştepte pe listele de la şomaj... o zi mai bună. Desigur, este adevărat şi că această categorie de şomeri, în multe cazuri, se poate confrunta cu probleme de adaptare la noile cerinţe de pe piaţa muncii, dar sunt prea puţine astfel de cazuri.

Însă, chiar dacă obţin o nouă calificare, cursurile pe care şomerii le pot urma gratuit nu le promit şi un loc de muncă. Ca să mă fac şi mai bine înţeles, persoanele de peste 50 de ani care sunt dornice să îşi schimbe şi domeniul de activitate pentru un job nu primesc garanţia că la finalizarea cursurilor se pot integra pe piaţa muncii. Şi asta chiar şi în ciuda subvenţiei acordate de stat pentru angajaţii de peste 45 ani. Vă reamintesc că angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată şomeri în vârstă de peste 45 de ani primesc lunar o subvenţie, pe o perioadă de 12 luni, o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare, 500 lei, potrivit legislaţiei în vigoare. De asemenea, angajatorul este scutit pe aceeaşi perioadă de 12 luni de plata contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru fiecare persoană încadrată din această categorie. Angajatorii au însă obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani.

Fobia angajatorilor români de a recruta persoane în vârstă trebuie combătută la orice nivel. Nu vreau să mai aud şi sunt sigur că niciunul dintre dumneavoastră nu vrea să mai audă de cazuri cum a fost cel al şomerului din Turda, de 58 de ani, care a cerut să fie eutanasiat pentru că nu îşi găsea un serviciu, nicio firmă nefiind dispusă să îl încadreze din cauza vârstei sale.

Soluţiile punctuale sunt şi ele bune, dar pentru reducerea şomajului structural va trebui să mergem mai departe. Este necesară atacarea rigidităţilor structurale de pe piaţa muncii, creşterea productivităţii, măsuri pentru mobilitatea redusă a forţei de muncă, reducerea asimetriei informaţionale pe piaţa muncii şi, în mod sigur, reducerea impozitării muncii, la care deja premierul Victor Ponta şi cabinetul său lucrează cu succes.

Daţi-mi voie să salut succesul înregistrat de cabinetul Ponta în privinţa reducerii şomajului, însă consider că această evoluţie pozitivă trebuie să ne stimuleze să ne concentrăm toate eforturile pentru diminuarea acestui fenomen negativ. Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, rata şomajului înregistrată în luna aprilie, respectiv 7,1%, a fost mai mică atât faţă de luna anterioară, cu 0,1%, cât şi faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cu 0,2%, fiind înregistraţi 702.000 de şomeri. Pe sexe, rata şomajului pentru bărbaţi o depăşeşte cu 1,4 puncte procentuale pe cea a femeilor (valorile respective fiind 7,7% în cazul persoanelor de sex masculin şi 6,3% în cazul celor de sex feminin). De asemenea, rata locurilor de muncă vacante a ajuns în primul trimestru la 0,9% după o creştere cu 0,24 puncte procentuale faţă de perioada similară a anului trecut, iar numărul de locuri de muncă vacante a ajuns la 32.000, cele mai multe fiind în activităţi de servicii şi administraţie publică, conform datelor INS. În comparaţie cu trimestrul similar al anului 2013, numărul locurilor de muncă vacante a crescut cu 10.200. Aşadar, închei prin a sublinia că sunt convins că România poate şi le va construi viitorul şi celor mai vulnerabili dintre şomeri, respectiv cei trecuţi de prima tinereţe.

Domnul Ion Eparu:

"Bacalaureatul, examenul umilinţei cadrelor didactice"

Ne aflăm în perioada susţinerii celui mai important examen al vieţii de şcolar - bacalaureatul. Elevii claselor a XII-a, părinţii, profesorii, cu toţii aşteaptă cu emoţie şi nerăbdare afişarea rezultatelor.

Cu o promovabilitate din ce în ce mai scăzută, bacalaureatul s-a transformat în cel mai mediatizat examen, atât elevii, cât şi cadrele didactice resimţind profund presiunea rezultatelor slabe din ultimii ani. Pentru cadrele didactice însă situaţia se anunţă din ce în ce mai dificilă.

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ a declarat că foarte mulţi profesori au refuzat să facă parte din comisiile de bacalaureat 2014, ameninţând astfel buna desfăşurare a examenului. Acest lucru nu e surprinzător deloc, având în vedere faptul că un supraveghetor primeşte 19 lei/zi pentru asistenţă, iar un evaluator primeşte 3 lei pentru o lucrare corectată, o remuneraţie infimă în raport cu volumul de muncă şi gradul de responsabilitate pe care le implică un astfel de examen.

Cât oare va mai dura umilinţa la adresa profesorilor? Ce anume trebuie schimbat în sistem pentru ca meseria de cadru didactic să fie iar apreciată la adevărata valoare?

Într-o perioadă în care profesorii ar trebui să îşi susţină elevii în primul lor pas către maturitate şi să se bucure împreună de rezultatele anilor de muncă de la clasă, nevoile financiare umbresc satisfacţia şi emoţiile, acestea fiind înlocuite de frustrare şi dezamăgire.

Să ne închipuim doar ce haos s-ar crea dacă dascălii ar boicota la un moment dat examenul de bacalaureat, mii de elevi aflându-se în imposibilitatea de a susţine probele, admiterea la facultate fiind, de asemenea, compromisă. Trebuie să fim conştienţi că viitorul acestor tineri depinde de dascălii plătiţi extraordinar de puţin.

Fiind însă cadru didactic, apreciez bunul-simţ şi respectul faţă de această meserie pe care profesorii le-au arătat şi de această dată. Deşi situaţia lor financiară este din ce în ce mai dificilă, ei nu au încetat să spere că eforturile le vor fi apreciate. Chiar dacă au trecut prin nenumărate schimbări, prin reduceri ale salariilor, ei şi-au făcut cu sfinţenie treaba, iar examenul se desfăşoară şi în acest an în condiţii normale.

Sper însă că nepăsarea faţă de educaţie nu ne va pune în situaţia de a organiza un bacalaureat fără cadre didactice. Nu am avea dreptul să susţinem că nu am prevăzut acest lucru!

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Nevoia de mijloace de cooperare parlamentară în vederea combaterii retoricii antiromâneşti din Uniunea Europeană"

La aproape o lună de la alegerile europarlamentare constatăm că dezbaterea privind rezultatele acestor alegeri s-a axat în mare parte pe situaţia României şi numărul de parlamentari pe care ţara noastră îl trimite la Bruxelles, însă cred că în tot acest timp discuţia cea mai importantă şi poate cea care ridică cele mai multe îngrijorări se referă la rezultatele din alte state membre ale Uniunii Europene.

Pentru prima dată în istoria Uniunii Europene ne confruntăm cu apariţia şi ascensiunea îngrijorător de rapidă a partidelor extremiste. Rezultatele la alegerile europarlamentare din ţări precum Marea Britanie, Italia şi Franţa ar trebui să fie serios dezbătute în mediile academice, politice şi guvernamentale, întrucât noua configuraţie politică din Parlamentul European poate avea oricând repercusiuni grave pentru românii din străinătate.

Este de notorietate deja faptul că politicieni precum Nigel Farage, liderul Partidului Independenţei Regatului Unit, s-au folosit şi continuă să se folosească de retorica extremistă antiromânească, antiimigranţi, pentru a manipula opinia publică pentru ca, în cele din urmă, să câştige capital politic.

De aceea, consider că principala misiune a noii echipe de europarlamentari români este tocmai combaterea retoricii antiromâneşti care câştigă din ce în ce mai mult teren în Uniunea Europeană. Manipularea datelor statistice sau a ştirilor false şi alarmante cu scopul de a crea isterie în rândul maselor pot duce la conturarea de politici publice periculoase pentru principiile şi valorile Uniunii Europene. Este de la sine înţeles că românii şi bulgarii au acelaşi drepturi şi libertăţi ca şi nemţii sau britanicii, dar astăzi, în anul 2014, suntem nevoiţi să ne clamăm statutul de stat membru al Uniunii mai mult ca oricând.

Nedreptatea cauzată milioanelor de români care muncesc şi plătesc taxe şi impozite în ţările Uniunii Europene, de multe ori angajaţi în condiţii sub demnitatea lor, trebuie corectată prin sancţiuni aplicate direct autorităţilor şi tuturor celor care se fac vinovaţi de discriminarea şi tratamentul incorect al imigranţilor.

De aceea, consider că Parlamentul României are datoria de a purta un dialog constant cu colegii din Parlamentul European pentru a găsi noi modalităţi de a interveni instituţional în cazul unor derapaje de la normele înscrise în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sau Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.

Domnul Mircea-Titus Dobre:

"Reducerea CAS, o măsură asumată de Guvern"

Reducerea CAS nu este o măsură asumată doar pentru a reda încrederea oamenilor în sistemul economic, ci este o măsură cu adevărat necesară, care vine în contextul remedierii efectelor negative, produse pe piaţa muncii, din cauza guvernării PDL.

In 2009, pe fondul planului anticriză al "buzunarelor PDL-iste", Guvernul PDL a decis creşterea cu 3,3 puncte procentuale a contribuţiilor sociale. Efectele imediate ale acestei măsuri au fost devastatoare, în condiţiile în care numeroase locuri de muncă s-au pierdut, salariile nete ale românilor s-au redus, simultan cu reducerea bugetului pe care companiile îl alocau salariaţilor, şi a avut loc o creştere substanţială a ocupării forţei de muncă la negru.

Guvernul Ponta a identificat nevoia imperioasă a reducerii contribuţiilor sociale cu 5% pentru a da un impuls pozitiv mediului economic, prin reducerea poverii fiscale de pe umerii angajatorilor, şi pentru a spori numărul locurilor de muncă oferite în bază legală.

Da, putem spune că aceasta este o măsură curajoasă, dacă luăm în considerare poziţia Fondului Monetar Internaţional cu privire la acest demers. Dar acest gen de iniţiative au loc atunci când statul este guvernat de un prim-ministru determinat să îşi ţină promisiunile şi să confere un model economic diferit, şi nu de un "om de paie", aşa cum am putut observa în guvernarea PDL.

Atât timp cât România se încadrează în ţintele de deficit bugetar asumate în acordul cu Fondul Monetar Internaţional, decizia de relaxare a mediului economic şi modalitatea prin care aceasta va fi realizată ne aparţine.

Guvernul a promis ca măsura reducerii contribuţiilor sociale să aibă loc atunci când resursele bugetare vor permite acest lucru şi toate eforturile economice au avut această ţintă în vizor.

S-a hotărât ca reducerea CAS-ului să fie implementată din data de 1 octombrie, deoarece de la această dată rentabilitatea acestei măsuri va deveni posibilă, fără riscuri şi fără lărgirea bazei de impozitare.

Guvernul Ponta are o datorie faţă de cetăţenii acestei ţări, iar reducerea CAS-ului, indiferent de factorii externi, este un act de bună-credinţă, care arată seriozitatea îndeplinirii acestei datorii.

Domnul Mihai Weber:

"Reducerea contribuţiilor de asigurări sociale - un obiectiv important pentru Guvernul Ponta"

Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale este o măsură benefică pentru mediul economic care se poate răsfrânge în două sensuri: în primul rând se va diminua munca la negru, iar în al doilea rând se vor crea noi locuri de muncă. Cei care vor avea planuri de investiţii pentru perioadele următoare, în momentul în care cota unică de 16% va rămâne aceeaşi şi vor vedea că au intrat în vigoare reglementările privind preţul la energie, atât energia electrică, cât şi gazele, vor observa că şi preţul muncii va scădea care comparativ cu celelalte ţări europene, în România era mai ridicat, evident că business-planurile vor fi pozitive.

Dat fiind faptul că România nu se mai află în situaţia în care se afla în 2009-2011, după ce în 2012-2013 au fost redate pensiile şi salariile tăiate, acoperite deficitele făcute în timpul guvernării Boc, în prezent, comparativ cu celelalte ţări europene, ţara noastră are cele mai mari creşteri economice, un deficit foarte mic, precum şi o inflaţie foarte mică. Astfel, dincolo de salariile date înapoi, pensiile diplomaţilor şi militarilor, scăderea TVA-ului la pâine, acum, este un moment oportun să fie luate şi alte măsuri de încurajare, una dintre ele fiind reducerea contribuţiilor de asigurări sociale.

Ceea ce mi se pare puţin deplasat este că, acum, cei din opoziţie nu doresc această modificare, în condiţiile în care, în urmă cu ceva timp, când s-a construit programul economic al USL-ului, au ţinut la trei lucruri: păstrarea cotei unice, reducerea/scutirea de impozit a profitului reinvestit şi reducerea CAS-ului. Acest proiect de lege este o măsură fezabilă care nu va aduce taxe şi impozite noi, dar nu va creşte nici deficitul.

În mod concret, ceea ce a fost pus pe atunci în programul economic al Uniunii Social Liberale, atât de PSD, cât şi de PNL, a fost îndeplinit, şi asta este un lucru îmbucurător.

Să sperăm că liberalii vor vota în Parlament acest proiect de lege, reducerea CAS-ului trebuie susţinută de toate partidele politice, în special cele care se consideră a fi de dreapta.

Vom continua aceste măsuri, le vom implementa pentru ca România să continue sustenabil acest trend care va duce la îndreptarea nedreptăţilor făcute în perioada 2009 - 2011.

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Îmbunătăţirea sistemului educaţional în mediul rural pentru combaterea sărăciei"

Ţara noastră are o lungă istorie în ceea ce priveşte elaborarea de programe guvernamentale destinate categoriilor vulnerabile. Ca social-democrat, nu pot decât să salut iniţiativele, fie ele legislative sau guvernamentale, ce au ca scop ajutorarea şi integrarea în comunitate a copiilor, mai ales când vorbim despre cei care provin din medii rurale sau defavorizate.

Cu toate acestea, studii recente arată că România, alături de Bulgaria, se află pe primul loc în topul ţărilor europene în ceea ce priveşte riscul de sărăcie în rândul copiilor. Astfel, 52,2% dintre copii prezintă risc de sărăcie sau excluziune socială. În comparaţie, ţările nordice se află pe ultimele locuri ale acestui clasament, cu 12 până la 19% dintre copii care trăiesc în risc de sărăcie, iar în Grecia, Ungaria şi Letonia, procentul este de 35 până la 41%.

Cele mai îngrijorătoare aspecte pe care le reflectă aceste studii sunt legate de cauzele sărăciei. Astfel, constatăm că sărăcia este în strânsă legătură cu excluziunea socială şi lipsa accesului la servicii. Deloc surprinzător este faptul că sărăcia este invers proporţională cu nivelul de educaţie al familiilor copiilor care cresc în medii defavorizate. Astfel, în România, 87,1% dintre copiii ai căror părinţi au un nivel mai scăzut de educaţie sunt în risc de sărăcie, faţă de 14,6% dintre copiii cu părinţi cu un nivel mai ridicat de educaţie.

Este convingerea mea că Parlamentul României, alături de Executiv, societatea civilă şi experţi din toate domeniile au obligaţia să pornească o dezbatere serioasă cu privire la dezvoltarea învăţământului rural. Situaţia economică îmbucurătoare creează premisele dezvoltării unei strategii care să permită creşterea numărului de şcoli, stimularea cadrelor didactice din mediul rural, dar şi asigurarea tuturor condiţiilor pentru ca elevii de la ţară să îşi dorească să înveţe.

Dacă este ceva ce am învăţat din perioada crizei economice, este faptul că România nu îşi poate permite să nu investească în şcoli şi spitale, şi cu atât mai mult să le închidă. Avem nevoie de şcoli la sate, pentru că elevii de astăzi vor fi adulţii de mâine, care vor avea pe umeri o responsabilitate imensă, aceea de a continua dezvoltarea României.

Doamna Raluca Turcan:

"Premierului nu îi este greu să promită cadouri profesorilor. Dar, din păcate, aceste măsuri sunt doar pe hârtie"

Fac un apel către liderii de sindicat şi către toate cadrele didactice să respingă minciunile electorale ale premierului şi să ceară ce li se cuvine: bani pentru naveta şcolară, fonduri pentru examenele naţionale şi un Cod etic clar, echilibrat şi la nivelul standardelor europene.

Interesele electorale ale lui Victor Ponta sunt mai presus de orice. Nu-i pasă de educaţie, nu-i pasă de profesori sau de noua generaţie. Vrea doar voturi obţinute prin minciuni pe bandă rulantă. Acum premierul pregăteşte şi anunţă cu surle şi trâmbiţe că va institui o serie de măsuri prin care va reduce norma didactică. Să fie oare adevărat? Eu cred că nu, pentru că:

1. Ministerul Educaţiei Naţionale nu a anunţat o astfel de măsură. Nu există, conform transparenţei deciziei instituţionale, un proiect de lege în dezbatere publică care să prevadă acest lucru;
2. Sindicatele nu au solicitat modificarea la pachet a normei didactice în întreg sistemul.

Această găselniţă de moment a fost aruncată în spaţiul public de Victor Ponta şi pentru a muta centrul atenţiei de pe adevăratele probleme din sistemul educaţional. Iată urgenţele din sistemul educaţional care ar trebui rezolvate începând de astăzi:

1. Fondurile extrem de mici pentru plata profesorilor care sunt implicaţi în examenele naţionale. În toate judeţele profesorii sunt nemulţumiţi de lipsa banilor.
2. Nedecontarea transportului şcolar pentru elevi şi profesori. Astfel se încalcă un drept fundamental la educaţie egală.
3. De mai bine de doi ani Ministerul Educaţiei nu a reluat, în mod real, dezbaterea pentru Codul etic. În contextul examenelor şi al remunerării deficitare a profesorilor este posibil să asistăm şi în acest an la fraude în cadrul examenului de bacalaureat. Prin practica exersată şi tot mai des sancţionată de DNA, Guvernul Ponta nu face altceva decât să invite profesorii şi elevii la fraudă.

Poate că Ponta va reduce şi norma didactică, dar nu ştim dacă prin această măsură va creşte calitatea actului didactic. Probabil imediat va impune şi o nouă taxă pe care o vom plăti! Ne-a promis autostradă. A impus taxa pe combustibil de 7 eurocenţi pe litru. Taxa o plătim, iar autostrada o vom aştepta mult şi bine. Ne-a promis finanţare pentru programe de after-school sau pentru programe în agricultură. A impus taxa pe stâlp. Taxă o plătim cu toţii, prin scumpirile la alimente, la transport, la energie, dar programele promise nu le-a implementat. În goana după voturi promite, face şi desface. Dar, din păcate, aceste măsuri sunt doar pe hârtie. Premierului nu îi este greu să promită cadouri. Probabil că toate aceste promisiuni vor constitui în realitate doar justificări pentru noi taxe şi impozite.

Doamna Raluca Turcan:

"Cea mai clară dovadă a nepăsării Guvernului Ponta faţă de educaţia copiilor"

Statul este obligat să sprijine dreptul la învăţare pe tot parcursul vieţii prin acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 euro pentru fiecare nou-născut. Din păcate acest lucru nu se întâmplă şi în realitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 356 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, suma se depune într-un cont de depozit, denumit cont pentru educaţie permanentă.

Cu toate că există baza legală, mii de copii nu beneficiază de aceasta. Nu se pot deschide conturi, nu se pot vira banii (cei 2% din valoarea impozitului anual pe veniturile din salarii). Fiecare copil este privat de un drept legal prin amânările aplicării acestei prevederi (prin OUG nr. 92/2012 şi OUG nr. 103/2013). PSD sfidează legea şi tratează cu nepăsarea viitorul copiilor noştri.

Prin nepăsare, Guvernul Ponta ia bani din suma cuvenită pentru fiecare nou-născut şi condamnă România la sărăcie, mediocritate şi subdezvoltare. Guvernul Ponta supravieţuieşte prin credite plătite de generaţiile viitoare, cărora li se ia ce li se cuvine la început de drum - dreptul la educaţie. Bani pentru educaţie sunt, cadrul legal există! României îi lipseşte un Guvern care să aplice legea şi să respecte Pactul naţional pentru educaţie. PSD a demonstrat în ultimii ani că nu este în stare să asigure un viitor educaţiei şi, implicit, competitivităţii economice a ţării.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Viaţa satului"

Vă sună cunoscut? "Susţin total faptul că palinca făcută de persoanele fizice să nu fie accizată". Nu vă sună. Atunci vă spun că am citat cu mândrie din declaraţiile premierului ce au bucurat tot românul cu alambic în curte. Dar aşa o fi în realitate? Acciza pe care premierul promite să o scoată din sticlele ţăranilor e aceeaşi pe care a mărit-o anul trecut cu 33% fără să i-o ceară nici FMI şi nici Comisia Europeană.

Dar nu se lasă şi mai toarnă în urechile ţăranului producător de ţuică "am dat drumul la materiale, să ne lase şi Comisia Europeană să nu mai accizăm". Ne întrebăm şi noi la ce o fi dat drumul când, potrivit Directivei 92/83/CEE, palinca este încadrată la alcool etilic, pentru care statele membre au obligaţia de a pune accize, aşa că, ne place sau nu, această taxă nu poate fi eliminată.

Ne-au minţit vreodată cei de la putere? Glumesc, desigur. Mereu au spus că nu sunt de acord cu cianurile de la Roşia Montană, că nu vor gaze de şist şi Chevron, că avem creştere economică uimitoare, mai ales de când nu mai avem industrie, turism şi transporturi, că tot românul înfloreşte de când au pus ei mâna pe putere.

Într-o ţară în care canalizarea şi electricitatea sunt rare pe la ţară, într-o ţară în care casele din sate sunt inundate periodic, într-o ţară în care ţăranii nu au măcar un leu prin casă şi îşi duc zilele doar dintr-o bucată de pământ irealizabilă, promisiunea guvernamentală transformă până şi renunţarea la taxa pe ţuică în apa de ploaie electorală.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Reformă fără pâine"

Multiplele "reforme" din educaţie nu au rămas fără efect. Numărul elevilor care renunţă la bacalaureat s-a dublat faţă de anul trecut, ajungând la 44.000. Practic, un sfert din absolvenţii de liceu abandonează studiile, iar pe primele trei locuri ca număr de absenţi se situează Brăila, în care ponderea absenteismului ajunge la 40%, urmată strâns de Ilfov cu 37% şi Iaşi cu 35%. Cei mai mulţi sunt viitori şomeri ai României.

Mă aude cineva? Unde e milionul de locuri de muncă?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ai carte, ai parte?"

Avem diplomele de bac fără valoare şi diplome de studii superioare care nu garantează un loc de muncă. Ce facem cu ele? Întreb asta pentru că peste 15-20 de ani o persoană va trebui să susţină trei pensionari. Tare îmi e teamă că această persoană va fi greu de găsit.

Deja şomajului în rândul tinerilor cu vârsta între 16 şi 25 de ani a ajuns la aproape 25% şi ne aşteptăm la un procent şi mai confortabil prin faptul că 80.000 de absolvenţi de liceu au renunţat să mai dea bacalaureatul, devenind posibili candidaţi la îndeletnicirea de şomer, şi nu sunt singuri. Ei se adaugă celor 300.000 de absolvenţi de liceu din ultimii trei ani, care nu au nici diplome şi nici vreo pregătire.

Din păcate, bacalaureatul "electoral" nu va rezolva problemele, iar un oraş de dimensiunea Iaşiului va continua să crească fără nicio speranţă la vreo sursă de venit. Poate că situaţia ar fi fost alta dacă amendamentul meu la buget, ce prevedea alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, ar fi fost adoptat.

Nu au vrut acest lucru, pentru că e mai simplu ca ei să aibă parte, iar tu să nu ai carte.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Demisia în maghiară"

Domnul Ioan Cristescu, directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, ne reaminteşte, ce-i drept în limba română, că "orice mutare a Muzeului Literaturii presupune afectarea manuscriselor".

Peste trei ani, acest muzeu unic în Europa, prin fondul de manuscrise şi tezaur al literaturii române, ar împlini 60 de ani. Sunt peste 10.000 de cărţi rare, printre care Biblia de la Bucureşti şi Cazania lui Varlaam şi peste 100 de colecţii de manuscrise din opera marilor scriitori români a căror degradare ar duce la pierderea lor definitivă.

Cu toate acestea, clădirea aflată în prag de evacuare a fost lăsată fără apă şi gaze, iar întreruperea curentului va duce la modificări de temperatură şi umiditate cu repercusiuni greu de evaluat asupra patrimoniului naţional.

Mă întreb, desigur, retoric, ce fac azi instituţiile statului, precum Ministerul Culturii şi RAAPPS? Printre clădirile pline ochi de politruci nu s-a găsit vreuna care să poată să găzduiască această comoară naţională?

Sunt convins că, într-o situaţie similară, la Budapesta, sute de mii de cititori ar fi cerut demisii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Dezastru în spitale"

Reformele din sănătate nu s-au lăsat fără urmări. Politrucii ce conduc de 25 de ani sănătatea au atins "performanţe" incredibile privind curăţenia şi calitatea serviciilor medicale oferite de statul român cetăţeanului plătitor de taxe.

Unul din cinci din cele 347 publice are, conform rapoartelor autorităţilor, o "stare igienico-sanitară necorespunzătoare". Unul din trei spitale publice nu are suficiente grupuri sanitare, dar le compensează cu "un grad de uzură ridicat".

Lista deficienţelor poate continua. Unul din cinci spitale nu are staţii de dezinfecţie locală, apa reziduală neputând fi evacuată conform normelor de igienă, iar unul din trei are saloane subdimensionate şi supraaglomerate.

Nu cred că e o surpriză pentru nimeni că nu este respectat numărul grupurilor sanitare la numărul de paturi, acestea având grad de uzură ridicat pentru că nu se respectă structura şi circuitele funcţionale pentru blocul alimentar.

Surpriza este că, în loc să ofere resurse, ministerul a amendat spitalele cu 24.480 euro. Adică tot pe noi, pentru că managerii numiţi politic vor recupera rapid aceste amenzi pe spatele pacienţilor şi al personalului pus să lucreze ca negrul pe plantaţie.

De aceea, am depus un proiect de lege ce prevede alocarea a 6% din PIB pentru sănătate şi un altul care prevede deblocarea posturilor din sistem în conformitate cu normele de personal. Ele aşteaptă acum doar votul parlamentarilor puterii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Doino, aveai chef de-o defişare?"

În timp ce doctorii, cercetătorii, profesorii, muncitorii stau în văgăuni ce poartă numele de spitale, institute, şcoli, apartamente, piticii roşii de gradină se transformă în baroni de pădure.

"Mândri că suntem români" a fost doar un alt slogan de campanie repede uitat. Aveau în spatele lor poze şi cu pădurile României. Acum le taie şi vă trimit vederi cu poză ce vor avea pe verso sloganul "mândri că suntem români"! Normal că sunt mândri, unde mai poţi tăia pădurile ca în România?!

38 de mândri parlamentari formează lista roşie a ruşinii naţionale ce trebuie răspândită printre neamuri, prieteni şi cunoştinţe. Şi nu uitaţi că data viitoare când vă mai cerşesc voturile să ajungă deputaţi şi senatori, să mergeţi cu lista în buzunar la secţiile de votare.

Acolo ştiţi şi singuri ce aveţi de făcut în continuare pentru ca să mai stea şi prin pădure cei 38 cărora nu le mai ajunge umbra Parlamentului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Drumuri fantomă"

Să vezi să nu crezi. Din drumurile anunţate cu succes s-a ales praful.

Rezilierea numărul unu: contractul pentru cei 6 kilometri şi jumătate ai autostrăzii Bucureşti-Ploieşti. Minunaţii kilometri lipsă ar fi trebuit să fie inauguraţi până la sfârşitul acestui an. Nici vorbă, urmează noi studii de fezabilitate.

Rezilierea numărul doi, trei şi patru: toate cele trei contracte pentru centura din sudul Capitalei. Evident, şi aici urmează noi studii de fezabilitate.

Rezilierea numărul cinci: contractul cu Bechtel. Minune! Nu urmează noi studii de fezabilitate, urmează despăgubiri de milioane de euro pe care le vom plăti firmei americane.

Înainte de 2012 râdeam plângând de inaugurările la fiecare kilometru de autostradă ale precedentei guvernări, acum parcă aş mai vrea să am aceleaşi emoţii măcar o dată pe an şi de la noua guvernare ce ne-a oferit doar drumuri fantomă, însă pe bani reali. Ieşenii ştiu de ce.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Rataţi momentul?"

Văd că apar tot mai mulţi iubitori de ţară care susţin că e foarte bine să tăiem şi ultimele rămăşiţe de pădure ale României. Nu contează că dacă plouă în Vrancea o oră se inundă tot sudul Moldovei până la Galaţi. Şi dacă plouă două ore în nord, Siretul şterge de pe faţa pământului toate satele până la vărsarea în Dunăre. Sunt aceiaşi iubitori de români care s-au ridicat să apere şi creşterea dărilor, cele 35 de taxe noi şi creşterea accizei la carburanţi care ne-a făcut campioni mondiali la scumpiri.

Mă aştept doar ca după toate catastrofele pe care le-au făcut în ultimii doi ani şi după creşterea declarată în sondaje să-şi dea seama că acum e momentul să pună definitiv jugul românilor. Chiar nu-şi dau seama că ăsta e momentul în care pot pune orice bir, pot tăia orice leafă, confisca orice proprietate, pentru că poporul îi va iubi din ce în ce mai tare, indiferent de câte poveri i-ar mai pune pe umeri acest măreţ partid?

Vedeţi că încă n-aţi accizat căldura de la soare, nici verdele din frunze, nici plumbul, sulful şi acizii din aer, nici răcoarea de peste noapte, nici drepturile de autor pentru melodiile ciripite de păsări, nici roşiile şi ceapa din grădina din spatele casei, nici sedentarismul celor care folosesc ascensorul în loc să urce scările, şi asta ca să nu mai preseze sistemul naţional de sănătate, nici cele 7 tone de praf pe cap de locuitor al celei mai poluate capitale europene şi pot continua....

Ce faceţi? Rataţi momentul? De fapt, nu vă pasă. Şi voi ştiţi că mandatele de parlamentari se atribuie conform procentajului, nu numărului de voturi valabil exprimate.

În concluzie, nu staţi acasă când trebuie să vă alegeţi conducătorii, pentru că apoi veţi plânge. Inevitabil, drobul de sare cade... nu rataţi momentul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Transportul în comun(ism)"

România a ajuns pe locul 19 la nivel european la preţul benzinei, după ce la finele lunii martie, atenţie, înainte de intrarea în vigoare a accizei pe carburanţi, ocupa ultima poziţie din UE. Şoferii români plătesc în prezent un preţ mediu de 1,41 de euro pe litrul de benzină faţă de 1,26 euro pe litrul de carburant la finele lunii martie, ceea ce înseamnă o scumpire de 12 procente în doar două luni. Ce bine că avem petrol şi rafinării şi că generaţiile anterioare au muncit să aibă urmaşii. Bine că avem şi nu ne permitem să ne apropiem de benzinării.

Acum de ce nu se mai protestează la benzinării? De ce nu mai iese nimeni să plătească benzina cu monezi de 10 bani, aşa cum o făceau frecvent, ca protest împotriva creşterii preţului la carburanţi, în 2010 şi 2011?

Răuvoitorii spun că în curând, cu aceiaşi bani, românul va face doar un plin la scuter, iar germanul şi polonezul la un tir. Scump, scump, dar măcar suntem mulţumiţi că banii se duc în Austria. Alţi deviaţionişti spun că ne apropiem tot mai mult de transportul în comun(ism) sau de mersul pe jos, care, ştiţi bine, face piciorul frumos.

Până atunci vreau ca proiectul meu de lege privind ieftinirea benzinei prin anularea accizei suplimentare la combustibil să fie votat de cei ce spun că sunt mândri că sunt români.

Domnul Petru Movilă:

"Fondurile europene - eşec pe toată linia pentru Guvernul Ponta"

Nici măcar pe ultima sută de metri, Guvernul Ponta nu a reuşit să remedieze grava problemă a absorbţiei fondurilor europene. O dovadă clară în acest sens ne-a oferit în această săptămână ministrul fondurilor europene, Eugen Teodorovici, care a declarat, fără nicio reţinere, faptul că absorbţia fondurilor europene, la acest moment, se află sub aşteptările avute iniţial, problemele cele mai semnificative fiind la mediu şi transport.

România, reprezentată la cel mai înalt nivel de membrii Guvernului Ponta, se face de râs în faţa Comisiei Europene. Faptul că avem cea mai slabă absorbţie a fondurilor europene dintre toate statele membre UE nu mai este niciun secret, o spunem atât noi cât şi Comisia Europeană în recomandările pe care le tot face vizavi de programul de reformă al României pentru perioada 2014-2020. Tot Comisia Europeană a sesizat şi faptul că această rată redusă de absorbţie se datorează în continuare slabei coordonări dintre ministere şi corupţiei din administraţia românească.

Cred că am ajuns la momentul în care miniştrii Guvernului Ponta trebuie să-şi recunoască propria incompetenţă. De când a ajuns la guvernare, PSD nu a făcut altceva decât să anunţe că până la începutul lui 2015, România va avea un grad de absorbţie de 80%. Timpul a dovedit faptul ca absorbţia nu accelerează, ci doar se împotmoleşte în ministerul lui Eugen Teodorovici. La începutul anului, rata de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune era de 35%. Acum cifrele arată practic la fel. În plus, Bruxelles-ul a acuzat România de lipsă de viziune strategică în elaborarea Acordului de Parteneriat 2014-2020. PSD nu doar că nu a eficientizat sistemul, dar l-a paralizat şi ne putem aştepta la pierderi importante de fonduri cu o asemenea viziune la Palatul Victoria.

În spaţiul public se vorbeşte în mod constant despre incapacitate, eşec, corupţie în domeniul managementului fondurilor structurale, dar nimeni nu a identificat care sunt cauzele acestei situaţii, ce a dus la stadiul actual în care România nu este în stare să recupereze de la Comisia Europeană banii deja cheltuiţi de către beneficiari sau de la bugetul statului.

Guvernul Ponta susţine în primul rând simplificarea mecanismelor de absorbţie pentru fondurile europene. Paradoxal, cu toate că avem ani de când a fost înfiinţat Ministerul Fondurilor Europene, un minister care ar fi trebuit să aibă exact această misiune, absorbţia este în continuare sufocată de birocraţie, iar situaţia absolut inacceptabilă.

Domnul Gheorghe Udrişte:

"Acordul de Parteneriat 2014-2020 - un test pentru România"

Acordul de Parteneriat 2014-2020. Cât este de important acest acord pentru România, nici nu mai este cazul să punem întrebarea. Cât efort depune Guvernul pentru elaborarea noii strategii de atragere a fondurilor puse la dispoziţie de Uniunea Europeană ţării noastre, este redundant de analizat. Documentul acestui acord ar fi trebuit pus la dispoziţia Comisiei Europene, în varianta finală, la începutul acestui an. Discuţiile dintre Guvern şi Bruxelles pe Acordul de Parteneriat au pus România într-o situaţie stânjenitoare, pentru că am dovedit nepricepere, neprofesionalism şi lipsă de orice competenţă şi seriozitate.

Documentul a fost reîntors de trei ori, rapoartele Comisiei Europene au conţinut de fiecare dată aceleaşi critici - superficialitate şi incoerenţă. Premierul nu a luat nicio măsură faţă de ministrul fondurilor europene, direct răspunzător pentru elaborarea acestei strategii. Aşa-zişii experţi pe fonduri europene, care cer să fie plătiţi mai mult pentru expertiza lor în acest domeniu, nu au fost sancţionaţi în niciun fel pentru erorile din documentele prezentate Comisiei Europene.

Comisia Europeană a atras atenţia asupra alocărilor dezechilibrate şi neîndeplinirii unor condiţionalităţi, şi asupra numărului foarte mare de priorităţi de finanţare, care, citez, "comportă riscul devierii de la o folosire a fondurilor orientată spre performanţă şi al reducerii eficienţei operaţiunilor în sectoarele, teritoriile şi grupurile sociale vizate".

Sistemul de achiziţii publice din România este ineficient, ne-a transmis Comisia Europeană pentru a nu ştiu câta oară, iar prevederile legale în domeniu încalcă directivele europene. Avem aşadar licitaţii care fraudează cu bună ştiinţă fondurile publice şi care permit contracte păguboase pentru statul român. Avem legi în România care nu permit conflictul de interese şi care iată că nu sunt aplicate.

Comisia Europeană atenţionează România şi în cazul ajutoarelor de stat, şi pe bună dreptate. Orice formă de subvenţie ar trebui condamnată atunci când pune în pericol competiţia pe piaţă. Nu poţi crea favoruri în lipsa unor condiţii şi criterii bine stabilite, discriminându-i în acest fel pe ceilalţi actori economici care se află în competiţie directă. Ajutoarele de stat nu vor crea premisele necesare pentru atragerea investiţiilor în România, din contră, iar orice ajutor de stat este acoperit din alte resurse interne pe care le plăteşte fiecare cetăţean în parte. Dar are cetăţeanul plătitor de taxe dreptul să decidă care sunt ajutoarele de stat pe care Guvernul le poate acorda?

Suntem criticaţi şi pentru modul în care certificatele verzi au fost împărţite în ultimul an. Guvernul a decis amânarea unui număr de certificate verzi, deşi s-a angajat iniţial să le pună la dispoziţie celor care investesc în acest sector. Comisia Europeană nu a fost notificată în prealabil, iar cei care au apucat să investească în astfel de proiecte se văd nevoiţi să dea în judecată statul român, nedreptăţiţi fiind acum în raport cu ceilalţi competitori. Sunt procese care vor fi câştigate de păgubiţi şi care vor obliga statul român la plata unor daune, acoperite tot de buzunarul contribuabilului.

Desele schimbări de priorităţi în Masterplanul de Transport, în care nicio autostradă nu are un calendar bine stabilit, este iar o problemă pe care o ridică Comisia Europeană. Cei care au contribuit la realizarea strategiei s-au lovit în idei, date şi proiecte, iar rezultatul final a fost unul foarte confuz.

Trebuie să mai primim 3 miliarde de euro până la sfârşitul anului din vechiul mandat financiar. Nu avem proiecte şi pierdem banii. Ne mai aşteaptă încă 40 miliarde de euro pe mandatul bugetar 2014-2020. Nu suntem în stare să enumerăm câteva priorităţi de finanţare pentru care ne angajăm să atragem banii puşi la dispoziţie. Nu ducem la capăt reformele stabilite şi nu avem oameni cu expertiză în domeniu care să fie capabili să traseze o legătură clară între Acordul de Parteneriat şi planurile naţionale.

Modul în care Ministerul Fondurilor Europene a tratat Acordul de Parteneriat este de un ridicol inimaginabil, cu atât mai mult cu cât refuză să-şi asume erorile din documentele transmise Bruxelles-ului. Acordul a suferit multe întârzieri, iar la jumătatea anului 2014 actualul Guvern încă nu ştie cum va absorbi în mod eficient cele 40 de miliarde de euro alocate ţării noastre. Ratăm termene după termene în defavoarea noastră. Totodată, vina nu aparţine doar Ministerului Fondurilor Europene, cât întregului aparat al Executivului, care de-a lungul acestor doi ani de zile nu a respectat condiţiile impuse de Comisia Europeană.

Stimaţi guvernanţi, prezenţa Domniilor Voastre la conducerea ţării este incompatibilă cu revigorarea economiei româneşti. Guvernul trebuie să pună la punct strategia şi să ţină cont de criticile constructive ale Comisiei Europene! Altfel, prezenţa la guvernare nu se justifică!

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Ce au adus doi ani de guvernare PSD în educaţie?"

În martie 2014, începeam una din declaraţiile mele politice readucând în atenţia colegilor parlamentari unul din crezurile mele, şi anume că educaţia rămâne bunul cel mai de preţ al unui stat. Am continuat ideea mea făcând referire cu tristeţe la rezultatele elevilor români la examene, la rata abandonului şcolar, la rata şomajului în rândul tinerilor absolvenţi, la nenumăratele acte de violenţă din şcoli, inclusiv cele desfăşurate sub ochii cadrelor didactice resemnate, la numărul dramatic de mare al cazurilor de eleve minore care rămân însărcinate, la numărul scăzut al copiilor romi care termină o şcoală, considerând, la acea dată, că toate aceste aspecte ne arată că nu suntem pe un drum bun şi ar trebui să constituie factori care să ne împiedice să luăm orice măsură care ar putea îngrădi în vreun fel accesul la educaţie.

Mă simt acum datoare să completez această radiografie a stării învăţământului românesc şi cu alte aspecte care nu pot fi ignorate, idei care au apărut pe buzele guvernanţilor, într-o formă sau alta, în cei doi ani de guvernare PSD, şi care au fost cu bună ştiinţă amânate sau tratate cu superficialitate:

• Încurajarea politizării şcolilor şi universităţilor. Deşi depolitizarea a fost una din temele tratate de ministrul educaţiei, Remus Pricopie, în dialogul cu presa şi parlamentarii, nici până astăzi, în doi ani de guvernare, nu s-au organizat concursuri pentru ocuparea posturilor de directori de şcoli. Nu trebuie să uităm nici de OUG nr.92/2012 prin care este scoasă din LEN nr.1/2011 incompatibilitatea rector-parlamentar.
• Lipsa finanţării pentru cele 1400 de obiective de investiţii din unităţile de învăţământ. Aici putem pur şi simplu menţiona nerespectarea LEN nr.1/2011 prin nealocarea a 6% din PIB pentru educaţie, ceea ce a dus la o subfinanţare distrugătoare pentru sistemul de învăţământ. Una din cele mai grave consecinţe ale acestei subfinanţări este numărul îngrijorător de mare de şcoli neautorizate sanitar la fiecare început de an şcolar.
• Amânarea punerii în aplicare a prevederilor legale privind contul pentru educaţie permanentă, conform alin (7) al art. 356 din LEN nr.1/2011. Potrivit acestui articol, statul este obligat să sprijine dreptul la învăţare pe tot parcursul vieţii prin acordarea echivalentului în lei a 500 de euro.
• Respingerea programelor "After School" şi generalizarea cabinetelor psihopedagogice, cu toate că programul "After School" a constituit, pe bună dreptate, una din temele predilecte ale candidaţilor în timpul campaniei pentru alegerile parlamentare desfăşurată în 2012 şi în urma căreia PSD a obţinut o generoasă majoritate în Parlamentul României. Din nou LEN nr.1/2011, care garantează accesul copiilor la educaţie, nu este respectată, aşa cum nu este respectat nici dreptul la muncă al părinţilor.
• Anularea prevederilor prin care clasa a IX-a ar fi trecut la învăţământul gimnazial începând cu anul 2016. Această măsură aruncă la coş o lege a educaţiei care reface şcoala profesională românească şi, astfel, creează o importantă pârghie în combaterea abandonului şcolar. Să nu uităm nici de ratarea de către România a ţintei privind abandonul şcolar în 2014.
• Nerespectarea promisiunilor făcute de ministrul delegat pentru învăţământul superior, Mihnea Costoiu, către asociaţiile studenţeşti: reformarea modului de alocare a burselor sociale şi propunerea de soluţii pentru creşterea fondului alocat pentru burse, adoptarea unui act normativ care să facă centrele de consiliere şi orientare în carieră funcţionale şi adoptarea unui plan financiar multianual pentru educaţie.
• Menţinerea discriminării pentru 22.000 de educatori şi învăţători care aşteaptă să le fie echivalate competenţele şi să devină profesori în învăţământul preşcolar şi primar, profesori de instruire practică sau profesor antrenor (conform art. 248, alin (3) şi (4) din LEN nr.1/2011.
• Neutralizarea ideilor de clasificare a universităţilor şi de ierarhizare a programelor de studii. În acest sens, s-a eliminat legătura dintre finanţarea unei universităţi şi locul programelor ei de studii în ierarhizare.
• USL a promis în campania electorală că va asigura o alimentaţie sănătoasă în şcoli. Cu toate acestea, Guvernul Ponta a dat un aviz negativ iniţiativei legislative propuse de PDL - "Masă la şcoală" pentru asigurarea unei alimentaţii sănătoase şi diversificate în şcoli prin înlocuirea Programului "Cornul şi laptele".
• USL a promis crearea unui milion de locuri de muncă, însă Guvernul nu a prins în Legea bugetului de stat pe 2014 o sumă pentru cofinanţarea Programului "Garanţia pentru tineri", prin Fondul Social European, în urma căruia România ar fi putut beneficia, pentru crearea de locuri de muncă în rândul tinerilor, de 400 de milioane de euro.

M-am străduit ca în acest simplu rezumat al celor mai neprietenoase măsuri pentru sistemul de educaţie să nu vorbesc de lucruri generale, ci să punctez concret aspectele care fac ca sistemul de învăţământ românesc să nu mai funcţioneze corect şi sănătos. Cu toate acestea, nu pot să nu uit de sfidătorul slogan "Dreptate până la capăt" care începe să scoată în stradă profesori discriminaţi, studenţi în pragul abandonului studiilor, părinţi depăşiţi de realitatea economică care le falimentează familiile. Nu ezit să vă solicit din nou sprijinul în luarea unor măsuri corecte care să salveze educaţia de dezastrul la care s-a lucrat minuţios, cu complicitatea chiar a unor colegi din învăţământ, timp de doi ani, la cel mai înalt nivel.

Domnul Radu Zlati:

"Reînfiinţaţi Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie din Iaşi!"

În anul 2011, printr-o hotărâre de Guvern dintre acelea care au făcut "gloria" regimului Boc-Băsescu, era desfiinţat prin "comasare" Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie (IGH) din Iaşi (HG nr. 85/2.2.2011), odată cu Institutul Inimii din Târgu Mureş. Dispărea astfel o unitate de elită a sistemului spitalicesc ieşean şi nu numai, printr-un act guvernamental fără o fundamentare clară şi adecvată, în numele unei clamate, dar nerealizate ridicări a eficienţei actului spitalicesc.

În perioada campaniei pentru alegerile parlamentare din 2012, domnul Victor Ponta promitea reînfiinţarea Institutului Inimii din Târgu Mureş şi a Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie din Iaşi, printr-o hotărâre de Guvern. Hotărârea de Guvern de care făcea vorbire a venit în iunie 2013, dar se referea doar la Institutul Inimii din Târgu Mureş; IGH fusese, între timp, pierdut pe drum.

În fapt, comasarea IGH cu spitalele "Sf. Spiridon" şi "Sf. Ioan", dincolo de slăbiciunile (ca să nu spun falsurile) din Nota de fundamentare a HG nr. 85/2011, a produs numeroase efecte negative, printre care deteriorarea indicatorilor de performanţă: ICM, durata medie de spitalizare, numărul de internări continue şi de zi, indicele de utilizare a paturilor, cuantumul cheltuielilor salariale din bugetul aprobat. Toate acestea fără ca obiectivul principal menţionat în HG 85/2011, şi anume transformarea, în urma comasării, a Spitalului "Sf. Spiridon" într-un spital de categoria I A, să fie realizată. Conform OMS 323/2011, el se situează acum - din cauza lipsei a 15 specialităţi şi a 8 linii de gardă - la nivelul Categoriei a IV-a şi primeşte (în mod ilegal, conform art. 5 din Metodologia aceluiaşi ordin) anual derogare pentru Categoria I A, în timp ce IGH, aşa cum funcţiona înainte de "comasare", ar fi întrunit fără probleme condiţiile pentru categoria I M.

Atât desfiinţările avute în vedere de HG nr.85/2011, cât şi ulterioara reînfiinţare a Institutului Inimii din Târgu Mureş au fost acte, în esenţa lor, politice. Se cuvine aşadar ca membrii Comisiei parlamentare pentru sănătate şi familie, parlamentarii din judeţul Iaşi, indiferent de culoarea lor politică, toţi aceia dintre noi care ţinem la inimă cauza sănătăţii publice din România (cauză care nu este doar o înşiruire de cuvinte fără de conţinut, ci reprezintă miile de bolnavi care au nevoie nu doar de cuvinte, ci de politici publice corecte însoţite de măsuri guvernamentale ferme), cu toţii să efectuăm o presiune fermă asupra Ministerului Sănătăţii, asupra Guvernului şi asupra conducătorului său, domnul Victor-Viorel Ponta, pentru a-şi respecta promisiunea electorală, şi anume reînfiinţarea Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie din Iaşi.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Iuliu Nosa:

"Reducerea CAS, o măsură promisă inclusiv de actuala opoziţie"

La alegerile parlamentare din 2012, românii au dat un vot masiv de încredere alianţei dintre PNL şi PSD, pe baza unor promisiuni reunite în Programul "România puternică". Între aceste măsuri se regăsea şi scăderea CAS pentru angajatori cu cinci puncte procentuale.

Pe 21 decembrie 2012, Guvernul Ponta a primit votul de încredere din partea Parlamentului României, pe baza unui Program de guvernare, în care se precizează explicit la capitolul Finanţe că Guvernul va acţiona în sensul reducerii CAS pentru angajatori cu 5%.

Săptămâna trecută, premierul Victor Ponta a anunţat reducerea CAS începând cu 1 octombrie 2014. Măsura este una salutară şi prin ea ne respectăm programul de guvernare asumat în 2012.

De aceea, nu pot decât să îmi exprim uimirea faţă de reacţia actualei opoziţii, formată în majoritate de liberali. PNL a fost partidul care a susţinut mereu reducerea CAS, pentru ca acum să fie total împotriva ei. Mai mult, la un moment dat, liberalii susţineau că motivul ieşirii lor de la guvernare este nerespectarea promisiunii de reducere a CAS. Pot să afirm că reacţiile lor la decizia Guvernului Ponta este cel puţin bizară, acum când, de fapt, se pune în aplicare o măsură menită să sprijine mediul de afaceri privat şi care cu siguranţă va determina crearea unor noi locuri de muncă. Adică, măsuri pe care le-au susţinut din plin până de curând. Creşterea economică înregistrată de România în 2013 permite astfel de măsuri de relaxare fiscală.

În ceea ce priveşte opinia lui Traian Băsescu, care declara că susţine reducerea CAS, dar nu este suficient de inteligent să înţeleagă de unde se va susţine financiar măsura, vreau să afirm că nici nu este cazul să îşi facă el probleme de unde vor veni banii, atâta timp cât avem un Guvern eficient care a reuşit în doi ani să aducă România pe creştere economică.

Aştept cu interes ca Proiectul de Lege privind reducere CAS cu 5 puncte procentuale să ajungă în Parlamentul României şi să fie votat în unanimitate. În acest fel, opoziţia va da dovadă de respect faţă de alegătorii cărora le-au promis această măsură.

Domnul Mircea Lubanovici:

"Acţiunile electorale ale puterii vor afecta imaginea românilor din afara graniţelor"

Mă declar indignat de oportunismul şi demagogia actualului Guvern în ceea ce priveşte subiectul reducerii CAS cu cinci puncte procentuale. Ca om pentru care valorile liberale au dictat întotdeauna opţiunile atât în plan personal, cât şi politic, voi susţine permanent reducerea fiscalităţii muncii, atât timp cât aceasta este oportună, iar impactul unei asemenea măsuri este unul maxim. În condiţiile de faţă însă, nu pot să nu remarc cu îngrijorare cum argumentele puterii pentru a reduce aceste contribuţii nu au reuşit să convingă reprezentanţii FMI de oportunitatea şi eficienţa unei astfel de acţiuni.

Nu putem trece cu vedere că mizele micşorării CAS sunt de fapt electorale! PSD-ul şi Guvernul Ponta ne fac iarăşi dovada iresponsabilităţii lor, prin ignorarea bugetului ţării şi a politicii fiscale în scopul clar de a avantaja candidatul acestora la prezidenţiale.

Cum altfel să înţelegem momentul ales pentru implementarea măsurii de reducere a contribuţiilor - chiar de la 1 octombrie, prima zi a campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale? Faptul că negocierile pe acest subiect cu FMI, Banca Mondiala şi Comisia Europeană au eşuat ilustrează din plin convingerea acestora că România nu dispune de resursele necesare pentru a susţine pierderile la buget de peste trei miliarde de lei.

Este ridicol cum reprezentanţii de stânga încearcă să treacă drept susţinători ai mediului de afaceri, în condiţiile în care bugetul de stat nu poate suporta o asemenea măsură. Nu pot să nu vă întreb ce alte impozite sau taxe veţi mai inventa pentru a acoperi sumele lipsă din bugetul pe 2015?

În condiţiile în care colectările la bugetul de stat încă sunt cu mult sub nivelul prognozat, care sunt raţiunile care sprijină oportunitatea reducerii CAS? Să mai adaug că în primul trimestru al anului pierderile la bugetul de stat, survenite ca urmare a slabei colectări, au depăşit un miliard de lei? Sau că privatizările companiilor de stat ineficiente sunt tot amânate din cauza profesionalismului guvernului?

Din nefericire, consider că acţiunile electorale ale puterii vor transmite un semnal de alarmă agenţiilor de rating internaţional, cu efecte negative asupra ratingului de ţară şi imaginii României. Iar acest fapt poate fi tradus direct ca atac la imaginea românilor care trăiesc în afară graniţelor şi pentru care mă voi lupta întotdeauna!

Domnul Mircea Lubanovici:

"Bacalaureatul, un eşec ce reflectă viitorul tinerilor"

Doar 62% din absolvenţii de liceu s-au înscris la bacalaureat, este titlul care împânzeşte presa din România în ultimele zile. Cum se întâmplă, stimaţi colegi, că pe măsură ce ne apropiem de alegeri se pare că interesul pentru educaţie scade, în schimb creşte cel pentru fonduri de campanie?

Tinerii care ar trebui încurajaţi să se dezvolte într-un sistem democratic, să înveţe, să muncească şi să fie răsplătiţi pentru munca lor onestă au tot mai puţină încredere într-un sistem care nici măcar nu este în stare să cheltuiască banii primiţi din altă parte în direcţia dezvoltării. Cum să ne mirăm că avem cel mai mic procent de tineri (în număr de aproximativ 130.000) dornici să treacă "examenul maturităţii", când ei nu reuşesc să vadă beneficiile acestuia? Cum să îi blamăm pentru rezultatele dezastruoase sau pentru neîncrederea totală în regimul în care se dezvoltă, când puterea nu priveşte educaţia ca pe o prioritate?

Este trist şi îngrijorător! Dar şi mai trist este faptul că celor care nu au promovat examenul de bacalaureat, sau celor care nu şi-au încheiat studiile, România nu le oferă prea multe şanse. În loc să încurajaţi ajutorul social, mai bine aţi susţine dezvoltarea unor şcoli de meserii la standarde internaţionale, fie din fonduri proprii, fie din cele europene, sau aţi împiedica migrarea în masă a muncitorilor în construcţii în ţări precum Spania sau Italia!

Ştiţi că militez întotdeauna pentru crearea unei generaţii puternice care să transforme România într-un vector de imagine mondial, într-un reper unde diaspora să îşi regăsească locul. Dar pentru aceasta, stimaţi colegi, este esenţial să vă implicaţi şi în alte lucruri decât alegerile prezidenţiale!

Doamna Manuela Mitrea:

"Depresia - problemă ce trebuie tratată cu mai multă seriozitate"

Depresia este una dintre problemele cele mai îngrijorătoare ale societăţii moderne, fiind cea de-a patra boală ca răspândire pe glob, până în 2020 urmând să urce până pe locul doi, după afecţiunile cardiovasculare, după cum estimează Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Statisticile indică faptul că, la nivel global, peste 121 de milioane de oameni suferă de depresie, ceea ce înseamnă că la fiecare 55 de persoane una este afectată de acest duşman invizibil. Datele pot fi chiar mai îngrijorătoare dacă ţinem cont de faptul că în Europa 1 din 10 persoane suferă de depresie, iar în Statele Unite raportul este de 1 la 6, dar şi de faptul că în multe ţări această boală este subdiagnosticată.

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în România există peste 3 milioane de persoane depresive, ceea ce ne situează pe locul trei la nivel european. Mai mult decât atât, zilnic, alte 800 de persoane sunt diagnosticate cu depresie.

Căzuţi în capcana depresiei, mulţi români nu cer ajutor din partea specialiştilor sau chiar dacă vor să o facă, de multe ori nu au cui să se adreseze, în România existând doar 1.168 de terapeuţi înregistraţi în Federaţia Română de Psihoterapie, dintre care doar 500 sunt cu practică independentă. Având în vedere că media în Uniunea Europeană este de 2.000 de psihoterapeuţi la suta de mii de locuitori, ţara noastră este pe ultimele locuri în clasamentul european al densităţii acestor specialişti, România având nevoie de încă aproximativ 9.000 de psihoterapeuţi pentru a face faţă numărului mare de pacienţi. Nici la capitolul psihiatrilor pentru copii, România nu stă mai bine, numărul acestora fiind foarte scăzut, ajungând la aproximativ 200 pentru aproape patru milioane de copii.

Conform unui studiu Eurostat, în România, sinuciderea în rândul tinerilor cu vârste între 15 şi 19 ani înregistrează o rată de 6,3 decese la 100.000 de locuitori, comparativ cu media europeană de 4,6. Rata suicidului masculin este de 9,2 comparativ cu 6,9 media UE, iar rata suicidului feminin de 3,2 comparativ cu 2,2 media UE.

Luând în considerare statisticile alarmante privind depresia şi frecvenţa suicidului în România care este peste media europeană la unele dintre cele mai predispuse categorii, vestea că serviciile de psihoterapie vor fi decontate, începând cu data de 1 iunie, pentru persoanele care îşi plătesc contribuţia la asigurările de sănătate, este mai mult decât bine-venită.

Pentru a lupta cu depresia, România are nevoie de mai mulţi psihologi, are nevoie ca oamenii să înveţe cum să lupte cu această boală, dar pentru a câştiga acest război, trebuie să facem tot ce este posibil pentru a înlătura cauzele depresiei.

Domnul Mihai Stănişoară:

"Cine vrea să conducă destinele liberalilor este obligat să-i convingă că poate aplica principiile liberale pentru rezolvarea nevoilor de astăzi ale românilor"

Cum putem recâştiga voturile românilor care cred în valorile liberale? Această întrebare ar trebui să fie preocuparea de căpătâi a fiecărui politician care se consideră liberal. Din punctul meu de vedere, unul dintre răspunsuri este reprezentat de întoarcerea la esenţa liberalismului, a politicilor de dreapta. Cred că am ajuns la momentul în care este obligatoriu să punem în dezbatere modul în care putem aplica concret, rapid şi eficient aceste principii în societatea românească, în rezolvarea dificultăţilor pe care românii le întâmpină.

Da, consider că este nevoie de mult mai mult liberalism în societatea noastră, fie că vorbim de nivelul de economia de piaţă, de libera-iniţiativă individuală, de drepturile cetăţeneşti, inclusiv cele politice.

Constat că în acest moment avem numeroşi politicieni liberali care, de prea multe ori, într-un mod steril, discută mai mult despre forme şi mai puţin de fond. Iar o abordare pe fond ar trebui să includă un puternic mesaj politic, bazat pe iniţiative clare şi asumare fără echivoc. Este nevoie, de asemenea, de onestitate în declaraţii şi de mentalitate de învingător.

Am convingerea că majoritatea cetăţenilor, cu mult peste numărul celor care au venit recent la vot, împărtăşesc valorile liberale. Spun acest lucru fiind conştient că românii îşi doresc, în fapt, un stat care să îi sprijine în dorinţa lor de prosperitate, libertate, realizare individuală şi participare activă la viaţa comunităţii din care fac parte. Numai politicienii liberali care doresc performanţă şi succes pentru partidul lor au mai rămas credibili în demersul de a-i convinge pe cetăţeni că toate aceste năzuinţe vor fi preţuite şi apărate ceas de ceas, zi de zi.

Să nu uităm că am ajuns într-un moment în care se joacă chiar existenţa liberalismului veritabil pe scena politică românească. Fiecare dintre noi, liberalii, trebuie să fie determinat să facă ca aceste principii, principii de oameni care doresc binele semenilor, să fie rostite cu glas tare, ferm şi convingător în piaţa publică. Şi apoi, obligatoriu să ne întrebăm, fiecare dintre noi, cum vom face să nu îi dezamăgim pe români.

Iar dacă toate acestea vor căpăta substanţă, fiecare cetăţean care iubeşte libertatea şi prosperitatea, adică simte şi gândeşte liberal, ne va auzi, ne va crede şi va veni către noi. De aceea, consider că este obligatoriu ca persoanele care aspiră să conducă destinele politice ale liberalilor să dovedească că sunt în stare să promoveze credibil toate aceste valori. Doar astfel vom primi votul de încredere al românilor.

Domnul Nuţu Fonta:

"Atitudinea preşedintelui Senatului de a nu invita Preşedinţia la aniversarea a 150 de ani de activitate este total nepotrivită"

Comportamentul preşedintelui Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, de a nu-l invita pe preşedintele României la aniversarea a 150 de ani de existenţă a Camerei superioare a Parlamentului este nu numai inadecvat, ci şi lipsit de scrupule. Atitudinea acestui individ desemnat prin diverse trocuri politicianiste să fie al doilea om în stat este complet lipsită de moralitate şi principialitate politică.

Faptul că Tăriceanu şi-a permis să nu îl invite pe Traian Băsescu la un eveniment important al acestui for legislativ, pe sintagma păguboasă conform căreia şeful statului ar fi intenţionat să desfiinţeze Senatul, aruncă o pată de neşters pe imaginea acestei instituţii, care se doreşte a fi un simbol al democraţiei româneşti. Mai mult, refuzarea unui vot corect în plen pe marginea acestui subiect arată clar şi fără echivoc că Tăriceanu a transformat Senatul în propria sa feudă, aruncându-l în mod neverosimil dintr-un spaţiu al dezbaterilor parlamentare într-o anexă personală a Domniei Sale.

Neinvitarea instituţiei numită Preşedinţia României la un eveniment atât de important precum aniversarea a 150 de ani de activitate a Senatului comportă mai multe aspecte, atât de natură comportamentală, cât şi legate de buna funcţionare a instituţiilor statului, de conlucrarea dintre acestea şi de respectarea unor protocoale bine definite. În primul rând, nu persoana Tăriceanu trebuia să o invite pe persoana Băsescu la acţiunea respectivă, ci instituţia Senatului trebuia să trimită o invitaţie instituţiei Preşedintelui României, la fel ca oricărei alte instituţii! Niciunde în lume un şef al unei instituţii a statului de asemenea dimensiune democratică precum Senatul nu decide de capul său normele de protocol! Nimeni care deţine o astfel de funcţie nu îşi poate permite să facă separatisme pe criterii absurde privind chemarea altor organisme ale statului la vreun eveniment!

Tăriceanu însă s-a prevalat în acest caz de faptul că Domnia Sa semnează personal aceste invitaţii, aşa că, cu de la sine putere, a decis cine să vină şi cine să nu vină, în ultima categorie înscriindu-se doar Instituţia Prezidenţială. În al doilea rând, motivul invocat de Tăriceanu, acela conform căruia Băsescu a militat constant pentru Parlamentul unicameral şi, vezi Doamne, chemarea preşedintelui ar fi creat un "moment penibil", este ieşit din toate tiparele democratice de corectitudine politică.

În opinia mea, prin această atitudine dictatorială, preşedintele Senatului a depăşit limita, încălcând cu bună ştiinţă toate cutumele protocolului interinstituţional, dar şi acele reguli nescrise ale respectului reciproc şi bunului-simţ. Dacă vom continua să facem politică după principiul plătirii unor poliţe, aşa cum încearcă domnul Tăriceanu, să nu ne iluzionăm că vom însănătoşi clasa politică şi vom reuşi să schimbăm percepţia dezastruoasă pe care o are Parlamentul în ochii populaţiei.

Consider că preşedintele Senatului trebuia să revină cu picioarele pe pământ şi să invite Preşedinţia României la aniversarea din 17 iunie. Cei 150 de ani de existenţă a Senatului României îl obligă să se poarte cu decenţă şi cuviinţă, nu să dea dovadă de ură revanşardă şi discriminare politică. Îi reamintesc domnului Tăriceanu că Senatul, ca şi Preşedinţia, sunt ale României şi românilor, indiferent cum se numesc conducătorii lor!

Domnul Nuţu Fonta:

"Refuz să mă dau bătut până la reabilitarea DN 18!"

Oameni buni din Colegiul uninominal nr. 5 Maramureş şi din tot judeţul, vă spun răspicat următorul lucru: nu mă dau bătut! Refuz să abandonez lupta pentru dreptate, bătălia începută în urmă cu un an pentru a determina autorităţile centrale să dea banii aferenţi reabilitării Drumului Naţional 18 Moisei-Iacobeni!

În acest răstimp, am făcut tot ce mi-a stat în putere, posibil sau imposibil, tot ce mi-a permis demnitatea de deputat pentru a încerca să mişc lucrurile în direcţia dorită de locuitorii localităţilor Borşa, Moisei, Cârlibaba şi Ciocăneşti din judeţele Maramureş şi Suceava. M-am adresat de nenumărate ori conducerii Guvernului, primului-ministru, vicepremierilor, ministrului transporturilor, directorului CNADR, am făcut declaraţii politice, o sumedenie de întrebări, interpelări, scrisori deschise şi amendamente la Legea bugetului, alte intervenţii publice, am fost în audienţe, am vorbit cu constructorul şi cu toţi factorii responsabili, am bătut la toate uşile şi la toate porţile, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă, omeneşte posibil şi în cadrul prerogativelor funcţiei. În plus, am capacitat toţi parlamentarii judeţului Maramureş pentru a întocmi, semna şi înainta un memoriu către Guvern în scopul de a grăbi rezolvarea situaţiei. Din păcate, oamenii nu văd nimic, pentru că, este adevărat, nu s-a întâmplat nimic.

În aceste condiţii, nu am cum să nu fiu de acord cu starea de nemulţumire a celor aproape 50.000 de locuitori din Borşa, Moisei, Cârlibaba şi Ciocăneşti, care ameninţă cu proteste de stradă şi cu blocarea circulaţiei pe DN 18 Moisei-Iacobeni. Ba chiar, deşi risc să încalc anumite uzanţe ale protocolului parlamentar, mă voi alătura oamenilor din zonă în orice demers vor decide să facă în următoarea perioadă, pentru că, înainte de a fi deputat, sunt om de bun simţ şi cetăţean al oraşului Borşa şi nu pot asista cu mâinile-n sân la distrugerea acestei părţi mirifice a României.

Maramureşenii şi borşenii au dreptate dacă vor să dea cu pietre în mine, la propriu, nu numai la figurat! Oamenii de acolo au dreptate din nou, când spun că vor azil politic în Ucraina sau, mai grav, că vor cere alipirea acestei zone oricărei ţări care le dă garanţia reparării acestui drum naţional parcă blestemat! Chiar s-a ajuns într-un punct de unde nu se mai poate ceda, de unde nu se mai poate coborî, mai rău decât aşa nu se poate! Şi să nu ne mai mirăm că locuitorii localităţilor pe unde trece acest drum "bombardat" vorbesc din ce în ce mai intens de autonomie locală...

Eu unul revin în fiecare săptămână în Bucureşti pentru a-i aduce la cunoştinţa premierului situaţia, cu fiecare zi mai tragică, a stării acestei artere naţionale cu ramificaţii internaţionale. De ce s-a atins acest prag critic? Ar trebui să ne răspundă toţi cei vinovaţi de înrăutăţirea constantă a stării DN 18 şi mai ales toţi cei care ar fi putut să înceapă lucrările în zonă şi, din cauza unor interese ascunse, nu au semnat alocările financiare. Constructorului, care ar fi lucrat în avans pe întreaga perioadă a acestui an, i s-a reziliat contractul din motive inexplicabile. Directorul CNADR, un anume Narcis Ştefan Neaga, a venit în zonă în campania electorală recent desfăşurată pentru alegerile europarlamentare şi cele locale din Borşa, păcălind oamenii să voteze cu promisiunea că lucrările vor începe în cel mai scurt timp! Alegerile au trecut, banii nu s-au dat, drumul se surpă! Ca şi Neaga, prefectul judeţului Maramureş, Anton Rohian, a promis în stânga şi-n dreapta că va rezolva problema DN 18, ba chiar şi-a dat public cuvântul de onoare că demisionează din funcţie dacă nu încep lucrările. Bineînţeles, lucrările nu au început, dar nici prefectul nu şi-a dat demisia, aşa cum a promis! Îl somez public pe prefect să se ţină de cuvânt! De asemenea, vocea unită a celor 14 parlamentari ai judeţului Maramureş, solidari cu toţii în acest demers, nu s-a auzit nici ea acolo unde trebuie!

Eu unul sunt convins că primul-ministru Victor Ponta este dezinformat în acest caz, ori realitatea din zonă nu ajunge aşa cum este ea până la Domnia Sa! Nu pot să îmi imaginez că, în urma zecilor de solicitări făcute doar de mine, Domnia Sa nu ar fi dispus instituţiilor şi persoanelor din subordine să rezolve problema, mai ales că numai de convulsii sociale şi mişcări de stradă nu are acum nevoie România, într-o zonă sensibilă, în imediata apropiere a graniţei cu Ucraina! Sunt convins că există anumite interese subterane care stau în spatele acestor operaţiuni care duc la disperare oamenii din Borşa şi din celelalte localităţi, deoarece nu putem să acuzăm că toţi oamenii politici din Maramureş sunt slabi şi nu au niciun fel de influenţă la Bucureşti.

Realitatea este, din păcate, cea conform căreia, după 1990, judeţul Maramureş a fost uitat sistematic de toate guvernele perindate la conducerea ţării. În ultimii 25 de ani, judeţul Maramureş nu a avut parte de niciun proiect major de investiţii, cel puţin în infrastructură, singurele lucrări efectuate fiind cele de întreţinere, adică banalele "cârpeli" şi astupări ale gropilor din asfalt.

Nu cred că locuitorii din Maramureş şi Suceava mai sunt dispuşi să aştepte la infinit ca autorităţile, abilitate sau nu, cu interese meschine sau nu, să îşi regleze mai repede conturile pentru a reuşi cândva să rezolve problema reparării DN 18! Aceşti oameni, ca şi politicienii nu au absolut nicio vină pentru faptul că unii sau alţii din Bucureşti sunt rău-intenţionaţi sau au o problemă cu judeţele Maramureş şi Suceava, emblematice, de altfel, pentru turismul românesc şi internaţional. Locuitorii din zonă nu mai pot sta încă nu ştiu câţi ani cu mâna întinsă la stăpânire, că doar nu mai suntem pe vremea Imperiului Austro-Ungar, doar-doar "împăraţii" s-or milostivi să nu-i lase să moară de foame...

A trecut deja prea mult timp de când zona Borşa-Moisei-Cârlibaba-Ciocăneşti este aproape complet izolată de restul ţării, fiind condamnată practic la subdezvoltare. În fiecare zi, din ce în ce mai puţine autovehicule traversează DN 18, cu mare greutate, oamenii preferând ruta mai lungă, cea prin pasul Tihuţa, pentru a avea maşinile în bună stare şi la sfârşitul călătoriei. În acest ritm, nici maşinile de aprovizionare nu vor mai ajunge în zonă, fapt ce ar fi chiar un dezastru!

Vestea bună, pentru că în orice rău trebuie să fie şi un dram de speranţă, este faptul că am avut o nouă discuţie cu primul-ministru, care a cerut şefului Corpului de Control al Guvernului efectuarea unei anchete legate de relaţia CNADR - firma constructoare, pe tronsonul Moisei-Iacobeni al DN 18. Cu certitudine verificările vor stabili cu exactitate cine are dreptate în această confruntare, deoarece rezilierea contractului existent ar însemna întârzierea demarării lucrărilor cu cel puţin doi ani. În consecinţă, toată speranţa mea şi a oamenilor din zonă este în premierul Victor Ponta! Nu în ultimul rând, alături de preşedintele PSD Maramureş, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Gabriel Zetea, de deputatul Florin Tătaru, precum şi de toţi ceilalţi parlamentari din Maramureş, sunt convins că vom reuşi până la urmă să deblocăm această situaţie nefericită.

Reafirm în final că nu mă dau bătut! O să fac tot ce pot pentru a determina Guvernul şi CNADR să aloce banii pentru reabilitarea DN 18. Chiar dacă oamenii mă vor bate cu pietre şi chiar dacă nu voi mai fi cetăţean român, după ce Borşa se va alipi Ucrainei sau nu ştiu cărei ţări din lumea asta...

Aşa să îmi ajute şi să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Guvernarea Ponta, o guvernare a bunului-simţ"

Aşa după cum s-a şi văzut în ultima perioadă, Guvernul Ponta a căutat să se ocupe de realizarea programului de guvernare cu care s-a prezentat în faţa electoratului în 2012, lăsând politica de mahala celorlalte formaţiuni politice care nu au înţeles să se aproprie constructiv de cei care le-au acordat încrederea. Chiar dacă în acest moment USL-ul nu mai există, datorită ruşinoasei trădări a domnului Crin Antonescu, Guvernul Ponta are în continuare ca obiectiv de guvernare realizarea programului USL, în situaţia în care preluarea guvernării s-a realizat în prezenţa unei vistierii secătuite de oligarhii portocalii.

Ca măsură de primă urgenţă, a trebuit să repare o parte din nedreptăţile comise de PDL care au dus la dezechilibre sociale periculoase. Astfel, prin OUG nr. 15 din 2012 au fost majorate salariile bugetarilor în două tranşe, cu 8% şi 7,4% pentru a ajunge la nivelul dinaintea odioaselor tăieri. Odată realizat acest imperativ, Guvernul a fost preocupat de o consolidare fiscală sustenabilă bazată pe relansarea economică şi reducerea risipei banului public, având ca principii directoare:

• prudenţă macroeconomică, responsabilitate fiscal-bugetară;
• transparenţă şi deschidere faţă de partenerii sociali;
• libertate economică şi competiţie corectă;
• acumulare corectă de capital;
• respectarea regimului statului de drept, a angajamentelor asumate cu partenerii externi, Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială;
• îmbunătăţirea semnificativă şi imediată a gradului de absorbţie a fondurilor structurale.

Fiind stabilite aceste principii directoare, Guvernul Ponta a căutat să le pună în aplicare, reuşind în cei doi ani de guvernare, printre altele:

• reducerea cu 30% a cheltuielilor de protocol şi a celor privind deplasările în străinătate ale oficialilor;
• reducerea evaziunii fiscale prin adoptarea OUG nr. 24 din 2012;
• sprijinirea mediului de afaceri prin majorarea plafonului de scutire la plata TVA de la 35.000 de euro la 65.000 de euro, ceea ce a generat o relaxare fiscală importantă;
• finanţarea sustenabilă a deficitului de cont curent prin mărirea gradului de acoperire a deficitului de cont curent prin investiţii străine directe de la 8,4% (valoare în timpul guvernelor Băsescu-Udrea) la peste 30,1%;
• introducerea TVA la încasare pentru contribuabilii cu o cifră de afaceri inferioară plafonului de 2.250.000 lei, ceea ce reprezintă 92% din totalul plătitorilor de TVA, adică 430.000 de plătitori de TVA;
• transpunerea Directivei 2010/45/CE în ceea ce priveşte emiterea facturilor pentru creşterea securităţii juridice la contribuabili;
• accelerarea reformelor structurale pentru a ajuta economia să-şi fructifice potenţialul de creştere economică, estimată la 3% pe an.

În domeniul dezvoltării agriculturii şi a satului românesc, Guvernul Ponta a manifestat o preocupare pentru dezvoltarea sistemului de irigaţii şi încurajarea infrastructurii de irigaţii cu aplicabilitate pe canalul Siret - Bărăgan, fără să uite de încurajarea agriculturii de nişă sau scăderea TVA-ului la pâine, având ca proiect şi scăderea TVA-ului la produsele agroalimentare. Evident că nu a fost uitat nici domeniul cercetării şi inovării în agricultură, Guvernul depunând eforturi pentru elaborarea unui program naţional de cercetare în perioada 2014 - 2020.

În domeniul apărării naţionale s-a reuşit angajarea activă la proiectele din cadrul iniţiativelor SMART DEFENCE/NATO şi POOLING AND SHARING/UE, precum şi îndeplinirea obligaţiilor parteneriatului strategic cu SUA pe baza Legii nr. 290/2011 privind realizarea scutului antirachetă.

În ceea ce priveşte domeniul bugetar, obiectivul a fost menţinerea deficitului bugetar pe sistem ESA sub 3% din PIB până în 2016, respectând criteriile stabilite de Tratatul de la Maastricht, alături de atingerea unui deficit bugetar structural de 0,7% din PIB şi menţinerea ponderii datoriei publice la o valoare mai mică de 60% din PIB.

În domeniul comunicaţiilor s-a realizat Strategia Naţională privind Agenda Digitală pentru România, alături de dezvoltarea sistemului de interoperabilitate. Mai mult, România s-a alăturat grupului de ţări care au făcut aplicarea iniţiativei europene OPEN DATA, care viza punerea la dispoziţia publicului a datelor de acces, reutilizabile şi redistribuibile care nu sunt sub protecţia patentelor sau drepturilor de autor.

Nu în ultimul rând, Guvernul Ponta a demonstrat că prin seriozitate se pot accesa fondurile europene necesare pentru reforme şi investiţii, mărind rata de absorbţie a acestora de la 8,53% în mai 2012 la 33,47% în decembrie 2013. De asemenea, suma solicitată de România Comisiei Europene pentru a fi rambursată la nivelul lui decembrie 2013 era de 6,43 miliarde de euro, din care ţara noastră încasase 5,09 miliarde din fonduri structurale şi de coeziune, adică 26,49%, de 3,5 ori mai mult decât nivelul lui mai 2012.

Dragi colegi, sunteţi aşteptaţi cu toţii pentru a susţine programul politic cu care Guvernul Ponta a reuşit să stabilizeze această ţară, după ce, ca urmare a incompetenţei portocalii, România a fost adusă în stare de moarte clinică. Am demonstrat şi nimeni nu poate tăgădui acest lucru, că ne-a preocupat repararea nedreptăţilor sociale patentate de Guvernele Băsescu-Udrea. În timp ce unii dintre actorii politici din România escaladau grilele televiziunilor pentru a lua apărarea unui sistem corupt condus de oligarhii portocalii, Guvernul Ponta s-a preocupat doar de aplicarea unor politici sustenabile care să scoată ţara din criză. Credem că Guvernul Ponta, prin activitatea pe care a desfăşurat-o până în acest moment, a inaugurat în sfârşit politica bunului-simţ în România.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Un exemplu că ridicolul nu ucide niciodată. PMP = PPE"

Iată că ceea ce ne-am aşteptat să se întâmple pe scena noastră politică nu a întârziat prea mult, protagonişti fiind colegii de la partidul "Mişcarea Populistă în Decor", care au anunţat fastuos trecerea la Grupul PPE în Parlamentul European. Şi cum un asemenea eveniment trebuia foarte bine coroborat cu succesul zdrobitor de la congresul acestui partid al noului său preşedinte, iată că PMP şi-a schimbat denumirea în PPE, tocmai pentru a intra şi mai mult în graţiile atât ale lui Traian Băsescu, cât şi ale popularilor europeni.

Am stat şi ne-am gândit ce ar putea să însemne PPE, evident, ca măsură a ridicolului în politică, de unde putea fi preluată această denumire, care ar fi fost sursa de inspiraţie, vreo chestiune de fond doctrinară sau altul să fi fost raţionamentul?

Nu a trebuit să ne gândim foarte mult, deoarece domnul Băsescu şi-a făcut din nou loc în grila de programe a televiziunilor, de data aceasta dând sfaturi pentru cea mai nouă feudă a sa, mai nouă decât cea de la Nana. Este evident de acum că PPE nu poate însemna altceva decât "Partid Pentru Elena".

Într-adevăr, domnule Băsescu, bună idee aţi avut. Să reuşiţi să închinaţi acest partid atât popularilor europeni, cât şi Elenei, fosta din Modrogan, nici că ne-am fi gândit. Dar ce faceţi cu domnul Baconschi? Cel care nu demult trebuia să apeleze la eforturi monumentale pentru a nu cădea sub farmecele celui mai inspirat avocat din ţară, Elena! Dar cu domnul Papahagi, nu aţi avut un scenariu şi pentru Domnia Sa? Cel care, imediat după congres, anunţă că nu crede în leadershipul doamnei Udrea şi că este pregătit să vadă ce poate arăta. Nu ştim exact la ce s-a gândit domnul Papahagi că ar putea arăta doamna Udrea, însă ştim un lucru cert, operaţia a avut succes, dar pacientul a murit.

Ştiam de mult timp că se pregăteşte o formaţiune politică care să reprezinte gândurile de mărire ale Elenei celei infailibile care se pricepe la tot şi la toate, de la desanturi aeriene la, evident, politică. Ştiam că domnul Băsescu caută să găsească drumul cel mai scurt şi mai sigur pentru cel mai detestabil produs al politicii româneşti către Palatul Cotroceni. Evident, pentru a masca acest demers a fost găsit drept paravan domnul Cristian Diaconescu, care, ştim cu toţii foarte bine, nu va candida la preşedinţia României pentru că postul este rezervat.

Apoi mai ştiam că, încet-încet, se vor crea premisele preluării dreptei româneşti de către noul preşedinte al PMP-PPE.

Dragi colegi, care reprezentaţi dreapta românească cu o ascendenţă mai mare de un secol în viaţa politică românească, cum va arata dreapta românească condusă de Elena Udrea?

Dragi colegi liberali, cum va arata Partidul Naţional Liberal când de la pupitrul Brătienilor va bate cu pumnul în masă doamna Elena Udrea?

Cum va arata Parlamentul României când doamna Udrea va fi cea desemnată să arate cu degetul, după celebrul model al domnului Toader de la PDL, iar dumneavoastră toţi colegii reprezentând dreapta românească, ca la un semn divin, să vă conformaţi negreşit?

Dragi colegi, care reprezentaţi dreapta: ridicolul nu a ucis pe nimeni niciodată, mai mult, s-a perpetuat!

Consider că aceste scenarii apocaliptice nu trebuie să prindă rădăcini în România. Sunt mai puţin de şase luni până când poporul român va putea din nou să strige: "Suntem liberi!" Sunt mai puţin de şase luni de zile până când statul de drept va putea respira, în sfârşit, aerul curat al unei democraţii europene puternice şi mai avem puţin de aşteptat până în momentul în care teoria lui Montesquieu (separarea puterilor în stat) va prinde rădăcini şi în România, ce-i drept, cam târziu, însă mai bine mai târziu decât niciodată!

Suntem din nou stabili economic şi asta datorită eforturilor făcute de coaliţia de la guvernare, din care a făcut parte şi PNL, până când acest partid a fost trădat ruşinos de fostul său lider Crin Antonescu. Trăim un climat de pace socială în care diferitele categorii sociale nu mai sunt învrăjbite între ele, un climat social în care elevii şi studenţii nu sunt învrăjbiţi împotriva profesorilor şi pacienţii nu sunt învrăjbiţi împotriva medicilor.

Suntem în sfârşit o ţară normală în care performanţa este răsplătită, în care valorile nu mai sunt invitate să ia drumul străinătăţii pentru a se realiza profesional acolo, suntem o ţară care are nevoie de autostrăzi, nu numai de drumuri naţionale, o ţară unde tăierile lui Boc-Băsescu au trecut în nefiinţă. Însă închipuiţi-vă cum va arata o ţară aflată sub patronajul Elenei Udrea?! - o ţară în care totul se va construi în pantă, o ţară de săli de sport în cătune şi de parcuri în mlaştini, o ţară de sifonare a banului public. V-ar plăcea o astfel de ţară, dragi colegi?

România a făcut paşi importanţi în ultima vreme, mai ales după 2012, în ceea ce priveşte drepturile omului. Scenele reprobabile cu oameni scoşi de la slujba de duminică pentru a da declaraţii nu trebuie să se mai întâmple în ţara noastră. Imaginile cu oamenii ieşiţi în stradă pentru drepturile lor, bătuţi de un sistem opresiv şi inuman, insensibil la necazurile poporului nu ar trebui să mai facă parte din jurnalele de ştiri ale televiziunilor. Dacă tot suntem o tânără democraţie europeană, haideţi să ne comportăm ca o veritabilă democraţie europeană.

Parlamentul României şi-a recăpătat identitatea, suntem măsura reală a exercitării dreptului la suveranitate al poporului român, nu o unealtă în mâna unor aventurieri în politică. Tocmai din această cauză, interesul naţional ar trebui să fie acela care ne guvernează pe noi toţi. Fie că reprezentăm stânga sau dreapta politică, suntem obligaţi să nu mai permitem în România un stat în care inviolabilităţile recunoscute de Constituţie să fie cenzurate de la Cotroceni.

Iniţiez încă o dată întrebarea: v-ar plăcea o Românie aflată sub patronajul doamnei Udrea? Sunt sigur de răspunsul dumneavoastră ca fiind unica opţiune de răspuns corect, pentru că poporul ăsta, mult prea vitregit nu de soartă, ci de trioul Băsescu-Boc-Udrea merită cu siguranţă o cauza mai nobilă!

Domnul George Ionescu:

"Mihai Eminescu"

Pe 15 iunie 1889, marele nostru poet Mihai Eminescu se stingea din viată, la vârsta de doar 39 ani, anul acesta împlinindu-se 125 de ani de la trecerea în nefiinţă a acestuia.

Mihai Eminescu a fost considerat cea mai importantă voce poetică din literatura română, fiind totodată un mare poet, prozator, dramaturg şi jurnalist.

Acesta a publicat primul său poem la vârsta de 16 ani. Una dintre cele mai celebre poezii ale acestuia este "Luceafărul", considerat cel mai lung poem de dragoste.

Anul acesta Biserica Ortodoxă Română cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel a oficiat duminică, 15 iunie, o slujbă de pomenire la mormântul poetului din Cimitirul Bellu şi totodată o slujbă şi la Catedrala Patriarhală, la finalul Sfintei Liturghii, după cum reiese din comunicatul Patriarhiei.

Cel mai mare poet al românilor a fost şi va fi întotdeauna în sufletele noastre, deoarece Luceafărul nostru nu se va stinge niciodată.

Domnul Călin-Vasile-Andrei Matei:

Reducerea CAS cu 5% începând cu ultimul trimestru al anului în curs este o măsură pe care Guvernul o propune şi o asumă pentru români, în condiţiile în care dă asigurări că nu vor fi majorate taxele şi impozitele şi nu va creşte nici deficitul bugetar.

Această asumare, în mod explicit, demonstrează că există argumente economice clare prin care Guvernul poate susţine această scădere, corelată cu continuarea acordurilor cu Comisia Europeană, FMI şi Banca Mondială, şi prin care spune în mod clar că suma estimată de care are nevoie România pentru acest efort financiar, adică aproximativ 850 de milioane de lei, se găseşte în buget.

Cu toate acestea, cel mai important aspect legat de această scădere este posibilitatea României de a rămâne încadrată în ţinta de deficit stabilită de 2.2% din P1B. Dacă Guvernul României a dat asigurări că această măsură este sustenabilă în ultimele 3 luni ale anului şi profitul obţinut de companii va fi reinvestit în redresare, investiţii şi crearea de noi locuri de muncă, aşa cum în mod firesc presupune această măsură, scăderea CAS este una benefică. Rolul nostru de parlamentari este acela ca, după ce vom oferi prin vot legitimitate acestei măsuri, să urmărim cu mare atenţie punerea ei în practică şi să ne asigurăm că după ce economia românească şi-a continuat recuperarea şi ne aşteptăm la o creştere economică de 2.8%, această măsură nu va aduce dezechilibre bugetare.

Totodată, vreau să apreciez curajul premierului social-democrat în relaţia cu FMI. Certitudinea cu care se doreşte aplicarea acestei măsuri responsabilizează Guvernul, dar în acelaşi timp arată şi multă stăpânire de sine şi încredere în mediul de afaceri din România.

Să nu uităm totuşi că România se confruntă cu o mare problemă - munca la negru. Chiar dacă în prezent avem cote mari, colectăm foarte puţin, comparativ cu ţările care au cote mici, dar au un grad de colectare ridicat.

Potrivit unui raport al Consiliului fiscal, România continuă să se plaseze pe ultimul loc în ceea ce priveşte eficienţa colectării contribuţiilor sociale, şi în acest domeniu consider că avem nevoie de o reaşezare a lucrurilor. Factorii implicaţi în aceste mecanisme trebuie să asigure prin profesionalism şi prin pârghiile legislative pe care le deţin o mai bună fluiditate în tot ceea ce înseamnă o colectare corectă şi eficientă a veniturilor statului.

În concluzie, diminuarea CAS este o măsură corectă şi benefică pentru economia românească, cu condiţia ca acest efort pentru guvern şi mâna de ajutor întinsă spre mediul de afaceri să se regăsească şi în buzunarul omului de rând, angajat, pensionar sau cel care desfăşoară activităţi independente. Acest lucru nu poate fi îndeplinit decât prin tratarea cu maximă responsabilitate a mediului de afaceri din România şi a modului prin care această reducere de 5% îşi atinge scopul, acela de a genera locuri de muncă şi de a consolida creşterea economică.

Domnul Daniel Florea:

"Dreptul Ia viaţă"

Democraţia nu e un lux. Democraţia reală, liberală şi un stat de drept funcţional sunt vitale dacă vrem să ne apărăm copiii. Să le dăm şansa unei vieţi onorabile, trăite demn.

Prin declaraţia mea politică de astăzi doresc să vă atrag atenţia asupra unuia dintre fenomenele care încalcă absolut orice regulă legislativă sau de moralitate în ceea ce priveşte drepturile copilului şi protecţia copilului - traficul cu copii nou-născuţi.

Sistemul românesc de adopţii este încă ineficient. Nu o spun eu, o spun cei care adoptă, atrag atenţia experţii, o strigă presa. În momentul în care un copil este abandonat, statul îi caută părinţii şi rudele până la gradul IV. Legea este bună în ideea în care ar fi în beneficiul copilului să rămână în familie. Dar atunci când nimeni din familie nu îl vrea, demersurile asistenţilor nu fac decât să îngreuneze şi să amâne înfierea copilului de către nişte oameni mai iubitori. Cazuri în care mama şi-a lăsat copilul prin toalete, pe casa scărilor sau în pungă la gunoi, după care s-a răzgândit şi a cerut copilul înapoi, nu înainte ca acesta să fie plasat în grija unei familii iubitoare, nu sunt străine de ţara noastră. Dar aceste situaţii nu înseamnă nimic pe lângă situaţiile extreme în care un copil ajunge să devină obiectul unui comerţ.

Maternităţile din România sunt pline de copii abandonaţi. Spitalele şi centrele de plasament adăpostesc în total aproximativ 40 de mii de orfani. Ei mai au o şansă să ajungă într-o familie, sunt însă copii vânduţi de părinţi, aşa cum sunt locuri în care se vând cu cinci mii de lei "bucata".

Mii de femei care doresc să adopte un copil se împiedică de un sistem lipsit de suflet, care nu oferă alternativă. Iar negustorii de copii profită din plin.

Potrivit unor date oferite de către Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane, ponderea copiilor în totalul populaţiei de victime identificate a crescut la 27%, începând cu anul 2010, şi este în continuă creştere. Pe lângă ponderea din total, creşterea se resimte şi numeric, de la 307 copii identificaţi în 2010 la 319 în 2011, iar statisticile actuale nu reflectă deloc realitatea.

Într-o ţară europeană cu pretenţii de stat civilizat, copiii au ajuns o marfă pentru că sărăcia dezumanizează o mulţime de mame an după an şi condamnă toţi atâţia copii. Aceste fenomene se întâlnesc cu preponderenţă în mediul rural, în comunităţile sărace, în familiile de romi care trăiesc din vânzarea propriilor copii sau intermedierea acestora. Din nefericire, acestea se întâmplă cu concursul autorităţilor, care dau o mână de ajutor la soluţionarea acestor tranzacţii.

O populaţie în trecut devorată de lipsuri, sărăcie şi deznădejde, a ajuns să facă comerţ cu suflete.

În sprijinul celor afirmate, consider că se impune intervenţia promptă pentru un control social centralizat şi consecvent, cu acţiuni susţinute de informare şi prevenire, alături de cele de descoperire şi sancţionare. Este imperios necesară adoptarea actului normativ incriminator specializat, precum şi intervenţia instituţiilor coercitive româneşti.

Domnul Daniel Florea:

"România îşi merită locul în Europa"

Una dintre cele mai mari probleme pe care le-a avut fostele Guverne ale PDL a fost legată de diminuarea ratei de absorbţie a fondurilor europene cauzată, în principal, de neregulile constatate de Comisia Europeană în derularea unor programe operaţionale, care au avut ca efect sancţionarea României prin stoparea acestora.

În acest sens, putem afirma că România a făcut, din păcate, destul de mulţi paşi înapoi în domeniul fondurilor europene, deoarece, ca urmare a deficienţelor apărute în utilizarea fondurilor europene în perioada 2009 - 2011, Comisia Europeană a presuspendat patru dintre cele mai importante programe operaţionale aflate în derulare în acel moment: Programul Operaţional Regional (POR), Programul Operaţional Sectorial Transport, Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, şi Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU).

Odată cu intrarea la guvernare a guvernului Ponta, efortul guvernamental de corectare a acestor deficienţe a fost în mod vizibil constant aplicat, motiv pentru care rezultatele în domeniu nu au întârziat să apară. Astfel, rata absorbţiei curente a fondurilor europene a crescut la 35,36% până la începutul acestei luni, valoarea declaraţiilor de cheltuieli transmise la Comisia Europeană fiind de 6,793 miliarde de euro. De la Comisia Europeană am primit 45,24% din alocarea UE pentru perioada 2007-2013, iar din aceste fonduri, plăţile intermediare rambursate reprezintă 34,29%. Pentru cele şapte programe operaţionale au fost depuse 43.125 proiecte, în valoare totală de aproximativ 73,5 miliarde euro, şi aprobate 16.679, în valoare de circa 36,2 miliarde euro. Din această valoare, aproximativ 21,9 miliarde euro reprezintă contribuţie UE, ceea ce înseamnă aproximativ 114% din alocarea UE 2007-2013.

Pentru ca toate aceste mecanisme să funcţioneze, Guvernul României a adoptat o serie de măsuri noi, printre care şi eficientizarea plăţilor către beneficiari. Acestea vizează reducerea termenului pentru plata sumelor datorate beneficiarilor de la 5 la 3 zile, extinderea mecanismului decontării directe a facturilor prin cereri de plată, dar şi eliminarea unor bariere în implementarea proiectelor. Beneficiarii POSDRU vor putea solicita decontarea tuturor cheltuielilor vechi eligibile efectuate în cadrul proiectelor. De asemenea, prevederile legale au fost completate şi adaptate şi la specificul POS Transport, astfel încât acest mecanism să devină funcţional şi pentru beneficiarii programului care sunt în administrarea autorităţilor locale. O altă măsură importantă, solicitată de piaţă, este cea prin care operatorii regionali au fost incluşi într-un mecanism de asigurare a unui flux de numerar necesar continuării investiţiilor în cazul formulării unei sesizări de fraudă, până la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale.

Cred că putem considera un real succes faptul că, la ora actuală, am reuşit să rezolvăm toate problemele care ne-au fost ridicate de către Autoritatea de Audit a Comisiei Europene nu cu mult timp în urmă. Preocuparea guvernului actual şi, implicit, a ministrului de resort a fost evidentă în a face tot ce este posibil ca aceste programe să fie deblocate în cel mai scurt timp, având în vedere că au fost elaborate, încă din primele luni de guvernare, o serie de acte normative menite a pune în aplicare cerinţele Comisiei Europene.

Toate aceste modificări vor avea un impact important în accelerarea absorbţiei fondurilor europene, iar rezultatele deja au început să apară. România este pe calea cea bună în ceea ce priveşte atragerea fondurilor europene şi vom face toate eforturile pentru a cheltui toţi banii europeni alocaţi ţării noastre.

Consider că acestea reprezintă nu numai fapte ale Guvernului Ponta, ci şi o respectare clară a angajamentelor asumate în faţa cetăţenilor, dar şi o dovadă în plus că ne-am asumat în cel mai serios mod actul de guvernare.

Domnul Scarlat Iriza:

"În căutarea candidatului perfect"

În luna noiembrie anul curent are loc cel de-al doilea test electoral la care urmează să fie supusă clasa politică. Potrivit Constituţiei României, art.83, preşedintele este ales pe o perioadă de cinci ani. Este un moment important pentru noi şi copiii noştri, un moment de maximă responsabilitate, pe care nu îl putem irosi, aşa cum am făcut pe 6 decembrie 2009, atunci când ne-am lăsat păcăliţi din nou de Băsescu.

Alegerea nu este deloc uşoară. Candidaţii la preşedinţie apar precum ciupercile după ploaie. Ultimul care şi-a făcut cunoscută intenţia în peisajul media este nimeni altul decât fostul şef al Cancelariei Prezidenţiale, Cristian Diaconescu, candidatul PMP. Pe aceeaşi listă îi mai găsim pe anonimul Cătălin Predoiu, din partea PDL, şi pe Klaus Iohannis, iepuraşul liberal scos din joben cu o simplă mişcare de baghetă. Interesat s-a arătat şi "Dan de la Vatican". Cu aşa candidaţi, nu este de mirare că lumea e debusolată. Cei mai mulţi se întreabă, ce este dincolo de aceste scenarii? Cine este regizorul poveştilor cu care suntem intoxicaţi şi mai ales ce urmează a ne spune preşedintele-jucător înainte de a ieşi din scenă? Adio sau la revedere?

Mă surprinde însă că nimeni nu vede un aspect cât se poate de simplu. România are nevoie de un preşedinte respectat, cu ţinută, cu experienţă politică la vârf, cu alte cuvinte, tot ce nu a fost Traian Băsescu. Trebuie să înţelegem că vremea jocurilor politice a apus. Nu ne permitem încă un lider părtinitor, cu interese meschine.

Acestea fiind spuse, lista posibililor câştigători este scurtă. Victor Ponta şi Sorin Oprescu conduc detaşat în preferinţele electoratului. E adevărat că au fost în discuţie şi alte candidaturi: Mircea Geoană, Mugur Isărescu sau Călin Popescu-Tăriceanu. O decizie în acest sens se va lua în deplină cunoştinţă de cauză la Congresul PSD din luna septembrie.

Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu:

"Prognozele de creştere economică a României"

Statisticile recente demonstrează că România a înregistrat o evoluţie macroeconomică semnificativă în primul trimestru al acestui an, şi anume 4%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Această evoluţie economică confirmă viabilitatea programelor economice implementate de actualul executiv, România fiind ţara cu cea mai ridicată rată de creştere economică din Uniunea Europeană.

Industria reprezintă unul dintre motoarele principale de creştere economică, aducând după 14 ani, în 2013, trei sferturi din creşterea economică înregistrată şi aproximativ 30% din PIB. Semnalele pozitive din 2014 din industrie ne indică faptul că şi în acest an se va marca un real progres economic. Mai mult, România continuă să exporte din ce în ce mai mult, numai în primele patru luni ale acestui an exporturile atingând o valoare de aproximativ 17 miliarde de euro, conform Institutului Naţional de Statistică. Important de precizat este şi faptul că exporturile au un ritm de creştere mai mare decât cel al datoriei externe pe termen scurt, care s-a diminuat cu 6 miliarde de euro faţă de perioada 2009-2012.

Consolidarea fiscală a condus şi la creşterea credibilităţii României în faţa investitorilor străini, statul român înregistrând 5,7 miliarde de euro proveniţi din investiţiile străine directe. Continuarea trendului de creştere a economiei româneşti şi în prima parte a anului curent a determinat organizaţiile financiare internaţionale, Banca Mondială şi Comisia Europeană, să îmbunătăţească prognozele de creştere şi ratingul de ţară. Îmbunătăţirea prognozei de creştere pentru economia românească de către Banca Mondială reprezintă unul din multiplele semnale optimiste venite dinspre organismele financiare internaţionale şi agenţiile de rating. Cel mai important este că prognozele acestor organisme contribuie la întărirea încrederii investitorilor, ceea ce în final înseamnă noi locuri de muncă şi creşterea nivelului de trai. Creşterea ratingului de ţară indică faptul că pieţele internaţionale şi investitorii au încredere în România, iar această încredere se datorează politicilor sustenabile implementate de executiv, dar şi de stabilitatea politică.

În concluzie, pentru valorificarea potenţialului economic pe care îl are ţara noastră, trebuie să continuăm să susţinem politicile economice propice revitalizării şi dezvoltării IMM-urilor, dar şi să menţinem o stabilitate la nivel politic, predictibilitate şi relaţii bune cu mediul de afaceri.

Domnul Vasile Popeangă:

"Camuflatul Băsescu şi rolul politic al PMP şi PDL"

Comparativ cu mulţi alţii, Băsescu a priceput bine un exemplu venit din zona religioasă: cea mai mare şmecherie a Satanei a fost aceea de a face lumea să creadă că el nu există! Astfel, a fost sfătuit (căci e greu să credem că toate manevrele iscusite pe care le-a făcut sunt proprietate personală, întrucât nu a făcut dovada unui astfel de antrenament prealabil) să scoată din PDL persoanele dezagreabile electoratului şi să le grupeze într-un alt partid, separat. Aşa a luat fiinţă PMP-ul, cel alintat de o anumită parte a presei ca "Partidul Marinarului şi Paraşutistei". Scopul a fost ca să redea credibilitatea PDL, totodată păstrându-şi controlul asupra partidului, prin menţinerea unor oameni fideli la cârma acestuia: Blaga, Macovei, Predoiu, Falcă şi alţii. S-a obţinut un partid relativ curăţat de personajele politice negative (lucru remarcat şi în mass-media), rămânând astfel o formaţiune politică prizabilă, care putea deveni un instrument extrem de util pentru realizarea planurilor celor mai ascunse ale lui Traian Băsescu. Dovada? PDL a trecut la vechiul vis al marinarului eşuat pe dealul Cotrocenilor, de a şterge PNL nu doar de pe eşichierul politic, ci şi din istorie. Şi, deşi PDL zice că s-a lepădat de Satana (pardon, de Băsescu), face ca trenu' în Senat că a fost tăiat de pe lista de invitaţi tocmai tătucul lor... Simultan, sub pretextul că "se uneşte dreapta", se urmăreşte de fapt crearea "partidului prezidenţial", care de data aceasta să-l propulseze pe locatarul de la Cotroceni pe funcţia de premier. În această etapă se caută fuzionarea liberalilor cu portocaliii lui Blaga ca, ulterior, să se ataşeze şi celelalte "panseluţe": partidul doamnei Udrea, cel al lui Mihai-Răzvan Ungureanu, cel al lui Mihai Neamţu şi ce o mai da Dumnezeu din zisa "dreaptă". Este celebra tactică a punerii în faţa faptului împlinit, gen: votăm cu ALDE, dar după vot mergem la PPE... Iar liberalii parcă abia aşteaptă să li se dea ţeapă!

Planul acesta al lui Băsescu n-ar putea reuşi fără implicarea liberalilor. Este, matematic măcar, de ceea mai are nevoie ca să ajungă la nişte procente electorale care să îi permită controlul parlamentului, schimbarea guvernului şi organizarea alegerilor de către băsişti, în ciuda unui procent amărât, real, de 6% în preferinţele electoratului. Însă şi acest lucru se poate schimba: s-a văzut că lumea nu mai vine la vot, deci se va pedala pe măsurile specifice care să ţină oamenii acasă. Deja s-a înţeles ce era de înţeles din alegerile europarlamentare, când a fost un număr neaşteptat de mare de voturi anulate intenţionat de către alegători care au ştampilat de mai mult de 3 ori buletinele de vot. Este una dintre cele peste 200 de metode nonviolente de rezistenţă la un regim politic. Însoţită şi de un curent care prinde tot mai mult în stradă - acela de adăugare pe buletin a căsuţei cunoscută în Europa drept NOTA (acronim care în româneşte se traduce ca "nicio propunere de candidaţi de mai sus nu mă reprezintă"), se doreşte atragerea atenţiei clasei politice prin... absenteism, la urne rămânând să vină numai nucleele dure ale partidelor.

În acest caz, opţiunea politică a electoratului poate fi schimbată: deşi 94% dintre cei veniţi la vot au arătat, pe 25 mai, că sunt împotriva lui Băsescu, prin determinarea alegătorilor să rămână acasă se speră ca nucleele dure ale acelor aşa-autonumite partide de dreapta să cumuleze un procentaj care să fie suficient de mare pentru a impune zisa "dreaptă" preşedintele, implicit premierul - pe Traian Băsescu. Şi uite-aşa, cu doar 6%, prin manevre abile şi, la nevoie, ilegale (se ştie doar episodul Paris, al voturilor venite "cu vagonul" din străinătate, dar nu şi a listelor de alegători, ori că voturile cetăţenilor români de dincolo de Prut pot fi deturnate masiv în favoarea lui Băsescu), numai prin faptul că băsiştii pot controla alegerile, o clică nedorită de români poate da adevărata lovitură de stat, despre care vorbea Monica Macovei... Bine-nţeles, pentru cei îndărătnici se va folosi metoda "zăhărelului şi a biciului": care nu poate fi corupt cu un kilogram de ulei sau alt mărunţiş, va avea parte de vizita DNA-ului că a trecut pe strada unde cineva a făcut un accident şi va fi acuzat că tocmai el este autorul accidentului - transformat între timp în unul mortal, cu posesie de droguri, implicarea unor înalte personaje politice, musai din PSD, şi cine ştie ce alte năzbâtii le mai vin prin cap procurorilor băsişti...

S-a văzut că dacă furi 100 de voturi stârneşti reacţia străzii. Însă dacă furi 7,4 milioane de voturi, c-aşa vor cei 6 oameni "care trebuie", nu zice nimeni nici pâs... În ultimii 10 ani, acest popor a avut parte de tot soiul de experienţe, să i se vadă reacţiile şi limitele de suportabilitate. Văzându-se că, indiferent cât i se pune-n spate, "mămăliga românească" nu face explozie, s-a continuat încărcarea sa, în folosul câtorva cozi de topor aduse cu anasâna la putere, care să ajute apoi pe alţii la spolierea acestei ţări, căci, peste' tot, ţinta finală este banul...

Iată, deci, în câteva cuvinte, rolul PMP şi al PDL pe eşichierul politic românesc: camuflarea lui Băsescu - alba-neagra politică, pentru năucirea electoratului şi în scopul aducerii cotroceanului la cârma guvernului, adică iarăşi la sacul cu bani, de unde a văzut o ţară-ntreagă ce jaf e-n stare să facă dacă îi este lăsat pe mână... Momentan, cheia este în mâna liberalilor. Să-i ajutăm să îşi păstreze identitatea şi să nu se transforme în unelte ale lui Băsescu, până nu este prea târziu...

Domnul Gheorghe-Dănuţ Bogdan:

"Administraţia, între descentralizare şi autonomie locală"

Administraţia publică este o componentă a activităţii administrative, o formă a funcţiei administrative a statului. Vorbind despre administraţia publică, trebuie să pornim de la aserţiunea că aceasta funcţionează în mod dezinteresat, având ca unic scop realizarea "binelui comun", a interesului general, finalitatea actului administrativ urmând a fi utilitatea publică.

Dacă am aşezat principiul utilităţii publice ca punct de pornire în analizarea necesităţii descentralizării administrative, atunci se impune o succintă trecere în revistă a avantajelor şi dezavantajelor pe care le prezintă sistemele administrative care pun accentul pe centralizare şi desconcentrare, pe de o parte, şi pe descentralizare, pe de alta. Doctrinar, argumentele în favoarea organizării centralizate sunt: asigurarea resurselor materiale şi umane pentru lucrările de anvergură, gradul mai mare de menţinere a securităţii naţionale în cazul conflictelor, caracterul unitar al actului executiv al statului, iar rivalităţile, tensiunile dintre autorităţile locale pot fi prevenite mai facil. Şi adepţii descentralizării au argumente puternice, dintre acestea, reţinându-le pe următoarele: diminuarea formalismului şi eficientizarea actului administrativ, potenţarea implicării active a individului în viaţa publică, identificarea şi îndeplinirea unor interese locale importante, chiar vitale pentru anumite comunităţi, dar mai puţin "vizibile" de la centru. Într-o oarecare măsură, acest ultim aspect este asigurat prin principiul subsidiarităţii, statuat la nivelul legislaţiei româneşti din domeniu, intervenţia administraţiei centrale fiind limitată, în domeniile ce nu ţin de competenţa sa exclusivă, doar la situaţiile în care obiectivele nu pot fi realizate de autorităţile locale, din cauza dimensiunilor sau efectelor prognozate. Tocmai principiul subsidiarităţii poate juca rolul de factor reglator în procesul complex şi dificil de descentralizare administrativă, asta dacă apelăm la accepţiunea sa cea mai largă în domeniul politicii economice, aceea că subsidiaritatea este cerinţa descentralizării intervenţiei publice până la nivelul la care aceasta devine cea mai eficientă. Tendinţele în statele europene converg în direcţia indicării nivelului regional/local drept viitor beneficiar al unor competenţe sporite.

Definind administraţia publică atât din punct de vedere material (ansamblul activităţilor juridice şi materiale realizate într-un regim de putere publică), cât organic (ansamblul mijloacelor instituţionale, umane şi materiale puse la dispoziţia administraţiei publice) şi ţinând cont de tipurile de descentralizare administrativă - teritorială şi tehnică (funcţională sau pe servicii), avem o bază de pornire în demersul ce-şi propune restructurarea aparatului administrativ românesc pe toate palierele sale: central, regional (judeţean) şi local. Ce pârghii instituţionale şi juridice vor bascula înspre nivelul administraţiei locale, cum şi cu ce costuri va fi armonizat cadrul legal, care va fi direcţia: descentralizare efectivă, adică o mai mare autonomie locală, sau mai degrabă rafinarea deconcentrării, adică transferarea deciziei către nişte reprezentanţi locali ai aparatului administrativ central, funcţionari care sunt oameni ai locului, dar se subordonează administraţiei centrale?

Apoi, România, mai ales Transilvania, prezintă şi o altă provocare vizavi de aplicarea descentralizării administrative: există deja o intensă polemică despre caracterul autonomiei locale, unii exponenţi ai minorităţii maghiare solicitând, cu voci mai mult sau mai puţin ferme, o autonomie pe criterii etnice şi de geografie istorică, încercând să înfiinţeze regiuni cu un anumit trecut istoric, precum "Ţinutul secuiesc" ori "Partium"-ul, zonă care se suprapune Crişanei. Se întâmplă asta acum, când dezbaterile pe marginea unei legi a descentralizării administrative nu s-au concretizat, în contextul în care ţara noastră a ratificat Carta europeană a autonomiei locale (Strasbourg, 1985), document ce defineşte clar atât autonomia locală, prin articolul 3 ("1. Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice. 2. Acest drept se exercită de consilii sau adunări compuse din membri aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal, care pot dispune de organe executive şi deliberative care răspund în faţa lor. Această dispoziţie nu aduce atingere, în niciun fel, posibilităţii de a recurge la adunări cetăţeneşti, referendum sau orice altă formă de participare directă a cetăţenilor, acolo unde aceasta este permisă de lege."), cât şi limitele acesteia, prin articolul 4 alineatul (1): "Competenţele de bază ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt prevăzute de Constituţie sau de lege. Totuşi, această dispoziţie nu împiedică atribuirea unor competenţe autorităţilor administraţiei publice locale, în scopuri specifice şi în conformitate cu legea". De aceea, considerăm că înainte de înfăptuirea descentralizării, de lărgirea autonomiei locale este imperios necesar să avem un consens, atât la nivelul societăţii civile, cât şi la cel al factorilor politici, asupra tipului de autonomie pe care îl vom implementa şi, de asemenea, asupra atribuţiilor organelor administraţiei locale şi regionale.

Direcţiile pe care ar trebui realizată descentralizarea administrativă vor fi, prin urmare, definite de cele trei elemente ale autonomiei locale: organizatoric, funcţional şi gestionar. Desigur, acestea funcţionează şi în prezent, dar "dozajele", proporţiile, competenţele pot fi modificate. Astfel, pornind de la opinia că fundamentul legal ce defineşte problematica administraţiei locale este unul funcţional şi că descentralizarea trebuie doar aprofundată printr-o mai evidentă delegare de competenţe către factorii decizionali regionali şi locali, prin flexibilizarea actului administrativ şi prin apropierea acestuia de problemele cetăţenilor şi ale comunităţilor locale, putem obţine o mai eficientă autonomie locală, fără a zgudui din temelii legislaţia românească, fără a prilejui dezbateri politice şi politicianiste pe această temă, acum, când convulsii de tip naţionalist cuprind spaţii largi din proximitatea graniţelor noastre. Problema realizării descentralizării comportă o soluţionare de sorginte europeană, modelele fiindu-ne la îndemână, cel francez părând cel mai apropiat de necesităţile noastre, asta şi pentru că între România şi Franţa există similitudini în ceea ce priveşte evoluţia conceptului de statalitate în ultimele decenii. Statul francez de azi nu îşi asumă integral sarcina administrării, delegând-o, în anumite proporţii, către persoane juridice de drept public cu care împarte sarcina administrării în aşa numitele "afaceri locale" de la nivelul comunelor, departamentelor şi regiunilor.

Revenind la cele trei elemente structurale ale autonomiei locale - organizatoric, funcţional şi gestionar, dezvoltarea unor noi competenţe ori lărgirea celor existente în contul autorităţilor locale şi regionale (judeţene) va implica transferarea unei părţi a resursei umane dinspre instituţiile deconcentrate către cele locale, iar acest proces poate genera o problemă socială ce necesită o soluţie conturată dinaintea derulării descentralizării, numai aşa putând fi evitate eventualele tensiuni. Totodată, relocarea patrimonială este o altă provocare majoră, aceasta nefiind o nouă formă de "restitutio in integrum" pe criterii ce nu ţin de menţinerea funcţionalităţii unor instituţii, ci, din contră, de satisfacerea unor frustrări care nu au, actualmente, nici un temei legal. Transferul de patrimoniu considerăm că trebuie realizat în faza incipientă a descentralizării şi finalizat înainte ca aceasta să fie efectivă, tocmai pentru a anula "argumentul" grăbirii transferului în cauză în numele începerii activităţii noilor instituţii care vor apărea. Mai mult, pentru o relocare patrimonială judicioasă, chiar parcimonioasă, aceasta ar trebui realizată de comisii mixte, formate din reprezentanţi ai autorităţilor locale şi din oameni din deconcentratele în cauză, dar trimişi de la centru şi care să activeze în alte judeţe.

Un alt aspect ce va suporta noi reglementări este relaţia juridică dintre cele trei nivele administrative (local, regional şi central), mai ales referitor la ierarhizarea deciziei între primele două, pentru a evita blocajele în cazul dezvoltării unor proiecte sau programe cu caracter regional şi în care sunt implicate comunităţi locale cu interese posibil divergente. De asemenea, de modul cum va fi reglementată descentralizarea, de cantitatea de putere de decizie păstrată de administraţia centrală depinde nu numai securitatea naţională, dar şi dezvoltarea organică armonioasă a întregului teritoriu al ţării, altfel, creşterea gradului de autonomie locală putând accelera sau chiar genera polarizarea bunăstării, a dinamicii economico-sociale.

În concluzie, considerăm că autonomia locală este doar o formă de administrare, şi nicidecum un act administrativ, cu atât mai puţin de guvernare, motiv pentru care bazele sale pot fi cu precădere economice, şi nu politice sau etnice. Prin urmare, conştienţi că derivă din formula anglo-saxonă "self-gouvernament", care defineşte exact autonomia locală, considerăm că utilizarea unor termeni precum
"guvernare locală" sau "autoguvernare locală" este neconstituţională şi ostilă statului român, al cărui caracter naţional şi unitar nu poate fi negat!

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Ce-şi face omul cu gura lui..."

Din ce în ce mai penibilă devine situaţia în tabăra conducerii peneliste, iar proaspăt-creatul liberal din primarul de Sibiu al forumului german se dovedeşte total lipsit de harul discursului, atât de necesar unui politician de calitate, mai ales care are şi pretenţia să devină preşedintele unei ţări atât de vorbăreţe ca România. Poate că o fi bun la sforării, la dat cu scaunul funcţiei în capul oponenţilor săi, la excluderea din PNL a celor care au neinspiraţia de a-i spune adevărul în faţă ori să-şi exprime opţiuni contrare intereselor pe care acesta te urmăreşte, însă când deschide gura primarul Sibiului sar aşchii şi se scorojesc pereţii. Că este expert în platitudini şi că discursul său străluceşte prin absenţa ideilor, nu este o noutate. Chiar dacă ar reuşi să emită nişte idei, până ar termina ce ar avea de spus, modul în care le-ar expune ar împărţi auditoriul în două: cei care ar adormi instant, ca ness-ul, şi cei care ar lua-o la sănătoasa în timp util, căci, nu-i aşa?, fuga-i ruşinoasă, dar e sănătoasă...

Din păcate pentru el, Iohannis se încăpăţânează să nu recurgă la purtătorul de cuvânt al PNL. Nu este o variantă grozavă, după câte a putut observa toată lumea, însă, indiferent cât de tare ar enerva oamenii, cărătorul de palavre se descurcă mult mai bine decât şeful interimar al PNL. Asta aşa, ca o chestiune de imagine, că în politică cică este destul de importantă imaginea...

Acela pe care o parte mai zglobie a mass-mediei în alintă cu apelativul "Claun Iohannis" s-a apucat însă să spună despre cei care au participat la întrunirea organizată de senatorul Tăriceanu că sunt nişte "frustraţi" care nu-şi găsesc locul. Păi, domnule aspirant la preşedinţia României, cu onoare vă aduc la cunoştinţă că, dacă ne luăm după dicţionarul limbii române, "a frustra" înseamnă "A lipsi pe cineva de un drept sau de un bun legitim; a păgubi, a înşela". Logica elementară, nebăsistă, ne spune că dacă respectivii sunt nişte frustraţi, înseamnă că sunt nişte oameni lipsiţi de un drept al lor legitim, care au fost înşelaţi. Aceeaşi logică elementară, aplicând "lema cleştelui" din matematică, demonstrează că, dacă au trecut în tabăra lui Tăriceanu pentru că sunt frustraţi, înseamnă că actuala conducere a PNL este cea care i-a înşelat, cea care îi lipseşte de nişte drepturi legitime ale lor. Asta se întâmplă când nu stăpâneşti bine limba ţării tale de baştină: te trădează când ţi-e lumea mai dragă. Sau, cum se mai zice prin români: "gura păcătosului, adevăr grăieşte"...

Oricum: ce se întâmplă la PNL nu este nici o chestiune liberală, nici democratică, însă este o problemă naţională, căci se discută despre dispariţia liberalismului politic românesc. Probabil de aceea se vrea fuzionarea PNL cu PDL, pentru că aceste comportamente sunt din ce în ce mai mult asemănătoare, indiferenţa faţă de voinţa alegătorilor e comună şi din ce în ce mai acută, interesele personale şi de gaşcă sunt cele predominante şi încep să coincidă, iar doctrina ori promisiunile electorale au devenit simple cuvinte cu care doar să se justifice unele sau altele dintre acţiunile politicienilor din ambele partide.

Domnul Neculai Răţoi:

"Generaţia aproape uitată"

"Enigmatici şi cuminţi,/Terminându-şi rostul lor,/Lângă noi se sting şi mor,/Dragii noştri, dragi părinţi...". Aşa-şi începea "Ruga pentru părinţi" genialul poet Adrian Păunescu. Şi celebrul oltean din Bârca a ajuns la dreapta lui Eminescu împreună cu marele său regret că, sub ochii lui, generaţia a treia a fost tot mai marginalizată, tot mai împinsă spre uitare, tot mai lipsită de posibilităţi, tot mai singură şi însingurată...

După o viaţă de muncă, omul iese la pensie nu cu 80-90% din ultimul salariu, cum o făcea pe vremea lui Ceauşescu, ci cu doar vreo 45% dintr-o medie salarială calculată ca vai de capul ei, ca să iasă cât mai mică, cu sporul datorat muncii grele care ba se dă, ba nu se dă...

După o viaţă de muncă, sănătatea este normal să fie şubrezită, mai ales dacă omul a lucrat în condiţii mai dure. Aşa încât, dacă în tinereţe îşi dădea sănătatea pentru bani, acum a ajuns să îşi dea banii pentru sănătate. Culmea e că preţurile medicamentelor sunt stabilite la nişte valori prohibitive, nu că atât ar fi preţul corect, ci că aşa vrea industria farmaceutică şi toţi cei implicaţi în lanţ, pe care nu arar îi vedem cu miere pe degete. Şi, dacă tot costă o roabă de bani nişte medicamente ce să te ţină în viaţă, cu toată "tentativa" de compensare a statului, te trezeşti că nici măcar nu sunt molecule de ultimă generaţie, care să aibă o eficienţă sporită în tratarea diverselor boli... În caz că problema de sănătate e mai serioasă, ajungi în spital. Acolo, dacă ai doar o problemă ce poate fi rezolvată cu un simplu bisturiu, e OK, însă numai cu condiţia ca scalpelul să fie manevrat şi de către un medic priceput. Dacă nu, e mai dificil: tratamentul înseamnă iarăşi intrarea în morişca medicamentelor - ba te trezeşti că spitalul n-are nu ştiu ce pilule pentru că nu s-au importat deoarece, deşi te vindecau, erau prea ieftine şi nu aduceau profit, ba că s-a terminat plafonul - creşterea aiurea a preţurilor contribuind din gros la asta -, ba diverse alte motivaţii, niciuna neajutându-te să-ţi rezolvi problema de sănătate.

Un alt rău, poate cel mai mare, este singurătatea care vine împreună cu avansarea în vârstă. Dacă, pe vremuri, o vorbă veche zicea "Cine n-are bătrâni, să-şi cumpere", astăzi pensionarii sunt văzuţi mai mult ca o povară. Dintr-o dată veniturile le-au fost înjumătăţite prin ieşirea la pensie. Nevoile sunt tot mai multe cu cât vârsta este mai înaintată. Copiii şi nepoţii destul de des sunt plecaţi cu serviciul: ba la zeci şi sute de kilometri distanţă, ba plecaţi din ţară, astfel încât, dacă noaptea unui om în vârstă i se întâmplă ceva, şansele cele mai multe nu sunt ca acesta să îşi rezolve problema, ci să moară. Bătrânilor rar le mai deschide cineva uşa, rar li se mai dă bună ziua ori o cană cu apă sau li se cumpără o pâine...

Dacă sunt duşi într-un cămin de bătrâni, nici aici nu e o grozăvie, condiţiile sunt departe de cele normale în secolul XXI, deşi de multe ori sunt mai bune decât cele de acasă.

Soluţia? Să gândim cât mai rapid un plan pe termen scurt, mediu şi, mai ales, lung, pentru a reda celor mai buni dintre noi locul binemeritat în societate, să se poată bucura de fiecare clipă de viaţă, atâtea câte le-au mai rămas...

Domnul Vasile Mocanu:

"Migraţia forţei de muncă - un flagel care trebuie oprit"

Ne-am tot văitat, în ultimele două decenii, că ţara noastră a ajuns într-un picaj economic de neoprit. Guvernări care s-au împiedicat mai puţin de competenţă şi responsabilitate au contribuit la masive concedieri care ajunseseră, mai ales în perioada Convenţiei Democratice, un soi de sport naţional. Fabrici al căror pământ trebuia să ajungă la cvartalele de locuinţe de pe mâna oamenilor puterii au fost rase de pe faţa pământului, ba că n-au mai produs, din varii motive, însă mai toate nesustenabile, ba că li s-a impus disponibilizarea personalului. Dintre toate, cea mai rea a fost darea afară a muncitorilor...

Plecarea oamenilor din fabricile şi uzinele în care guvernările au acţionat cu responsabilitate redusă a dus chiar la dispariţia unor meserii. Câţi mai ştiu, astăzi, să mai lucreze cu un strung-carusel ori ce este acela un bohrwerkist? Câţi mai ştiu să lucreze pe o presă hidraulică mai mare, ori ceva mai banal: să pingelească nişte pantofi? Pe de-o parte, cei care mai ştiau de-astea, în ultimii 25 de ani s-au cam pensionat. Pe de altă parte, au fost nevoiţi să emigreze în căutarea pâinii cele de toate zilele pentru ei şi pentru familiile lor. În schimb, prin distrugerea economică, nici nu s-au mai calificat alţi oameni pentru aceste meserii întrucât, subit, n-au mai fost necesare: s-a considerat mai avantajos să importăm produsele...

Cea mai păguboasă variantă a rămas cea a migraţiei forţei de muncă. În primul rând, aceasta a devenit indisponibilă pentru nevoile economiei româneşti, acelea care au mai fost. Plecând peste hotare, în ţară au rămas doar meseriaşii mai slabi, conştienţi că, la nivelul lor de pregătire profesională, nu au căutare pe piaţa muncii în alte ţări. Cine îşi doreşte, de exemplu, să fie operat de un doctor care este poreclit "Doctorul Moarte", ca urmare a rezultatelor actelor sale medicale? Cine îţi doreşte să meargă cu un autobuz al cărui şofer are, lunar, câte un accident de circulaţie? Cine şi-ar da copilul pe mâna unui profesor de matematică slab pregătit, ştiind dinainte că nici măcar bac-ul nu îl poate trece? Iar ca să fie treaba completă, exportul de forţă de muncă aruncă pe apa Sâmbetei şi banii investiţi de stat în pregătirea profesională gratuită a celor care au plecat în alte ţări! Nu cred că este multă lume adepta soluţiei "vinderii", practicată de Nicolae Ceauşescu pentru cei care au plecat în Germania de exemplu.

Cred însă că putem, nu lăsând asta la mila Domnului, ci printr-un plan bine pus la punct, să creştem numărul locurilor de muncă prin implicarea mai mare a statului. Se pot găsi soluţii la ţările din Uniunea Europeană, putem aplica modele pe care le folosesc şi ei, ca să nu trebuiască să primim reproşuri din partea organismelor internaţionale. Putem găsi soluţii de mărire şi de ierarhizare echitabilă a salariilor, astfel încât, când tragi linie, să fie mai comod să munceşti la tine acasă, să dormi în patul tău şi să mănânci mâncarea ta, decât să faci asta în străinătate. Astfel se vor putea aduce şi mult mai mulţi bani la buget: din profituri mai mari şi mai multe, din taxe şi impozite plătite atât de firme, cât şi de salariaţi... Aşa cum au rezolvat alţii problemele astea, putem s-o facem şi noi. Doar să vrem într-adevăr asta şi să nu ne mai mulţumim doar cu a discuta despre stoparea acestui flagel...

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"O ţară bogată cu oameni săraci"

O ţară bogată cu oameni săraci - sunt cuvinte grele, dar care din păcate reflectă realitatea crudă cu care ne confruntăm în zilele noastre, semnalată de altfel şi în statisticile realizate la nivel european. Astfel, PIB-ul anual pe cap de locuitor raportat la preţurile curente este al doilea cel mai mic din Uniunea Europeană, 6.200 de euro, în spatele nostru situându-se doar Bulgaria, cu un PIB/cap de locuitor de 5.400 de euro. Acest lucru survine faptului că preţurile alimentelor din România reprezintă două treimi din media înregistrată în UE, în timp ce nivelul de trai este la jumătate faţă de Europa.

Deşi deţinem foarte multe resurse naturale, bogăţiile nu se resimt şi în buzunarele oamenilor de rând. Când vine vorba de extracţia de petrol, de exemplu, ne situăm în primele cinci locuri din Uniunea Europeană, chiar şi înaintea Germaniei. Nici la capitolul gaze naturale nu stăm rău, din contră, în anul 2011 ocupam locul cinci, devansând Italia. Din punct de vedere al unei alte surse importante de energie, cărbunele, ne clasam acum 2 ani pe locul şapte în UE, înregistrând o extracţie de 35,5 milioane de tone pe an. În ciuda acestor cifre, dacă discutăm despre traiul bun al românilor suntem depăşiţi de aproape toate ţările din Uniune. De exemplu în Germania, unde resursele se situează la un procent asemănător cu al României, nivelul de trai este de 121%.

Este cert că am progresat în dezvoltarea economiei, şi aceasta pare una dintre cele mai sigure din punct de vedere al gradului de îndatorare al statului, indicatorul reprezentând 38,9% din PIB în trimestrul al III-lea din 2013. Ţinând cont şi de instabilitatea manifestată pe plan internaţional, ne confruntăm totuşi cu cele mai ridicate grade de sărăcie. Conform unei declaraţii făcute în decursul anului trecut de preşedintele Băncii Mondiale, peste 30% din populaţia noastră trăieşte cu mai puţin de 5 dolari pe zi - o sumă foarte mică raportată la cheltuielile pe care le implică întreţinerea de zi cu zi.

Deşi excelăm la capitolul educaţie, depăşind multe alte state membre, speranţa de viaţă se află la polul opus, iar riscul de sărăcie este printre cele mai ridicate din Uniune, potrivit celor mai recente statistici publicate de Eurostat acesta atingând 21,9% în cazul bărbaţilor şi 23,2% în cazul femeilor, din acest punct de vedere fiind devansaţi doar de Spania şi Grecia.

La fel de îngrijorătoare este şi situaţia copiilor din România. Un raport publicat în cursul săptămânii trecute de organizaţia "Salvaţi Copiii", realizat pe baza datelor Eurostat, reflectă că în ţara noastră şi în Bulgaria trăiesc cei mai săraci copii din Uniunea Europeană. Conform acestuia, 52% dintre ei prezintă risc de sărăcie şi de excluziune socială, o valoare mult prea mare în comparaţie cu media europeană, care este de 28%. Deşi în majoritatea familiilor care se află în această ipostază părinţii depun eforturi majore pentru a combate problemele existente, deducem faptul că acestea nu sunt suficiente pentru a reduce gradul de sărăcie, impunându-se intervenţia rapidă a statului pentru susţinerea lor.

Nu neg faptul că politicile implementate până în acest moment nu au fost favorabile, dar statisticile arată că ele nu au fost atât de eficiente pe cât ne-am fi dorit, reuşind reducerea ratei sărăciei cu maxim 8 puncte procentuale, cifră destul de mică fată de ţările nordice, unde intervenţia statului a fost mult mai eficientă, indicatorul situându-se între 11% şi 16%.

Realizăm cu toţii că problema sărăciei nu se poate rezolva de pe o zi pe alta, însă nu putem deveni prizonierii timpului sau ai "neputinţei" invocate destul de des în ultima perioadă. Simpla trecere a anilor, fără o implicare intensă şi politici implementate care să dea rezultate pe termen lung, nu ameliorează starea în care ne aflăm, ci, din contră, complacerea în asemenea situaţie nu va face altceva decât să o agraveze. Trebuie găsită calea corectă şi învăţat din experienţele anterioare sau ale altor ţări, păstrând şi îmbunătăţind practicile care funcţionează.

Domnul Daniel Tudorache:

"Klaus Iohannis, suspect de fals şi uz de fals"

A venit un nou an decisiv pentru scena politică şi socială a României, a venit un an care promite să aducă schimbare şi noi perspective.

Marea necunoscută este încă reprezentată de numele candidaţilor la cea mai înaltă funcţie în stat. Şi acum, ca şi săptămâna trecută pot doar să spun că în formularea ipotezelor folosim multe variabile.

O figură nouă, care răsare în mijlocul discuţiilor despre prezidenţiabilitate, este primarul Sibiului, Klaus Iohannis. Îmi permit să deschid subiectul prin a afirma că toate acele calităţi care transformă un om politic într-un bun primar nu sunt întotdeauna suficiente pentru a transforma un primar într-un bun preşedinte.

Fără a-i contesta realizările ca primar, sunt de părere că nu doar că Iohannis nu mi se pare pregătit să facă faţă unei campanii prezidenţiale, dar nici nu mă convinge că ar fi suficient de curat şi motivat să participe la această campanie.

Dacă funcţia de primar îi aducea numeroase avantaje de imagine, posibilitatea participării sale la campania electorală pentru prezidenţiale ca unic reprezentant al dreptei este o mişcare periculoasă, care aduce în prim-plan toate "bagajele" cu care acest purtător al legendei nemţeşti vine după el.

Vorbim aici despre mafia imobiliară care este în floare şi în fosta capitală culturală europeană, iar Klaus Iohannis este nimeni altcineva decât o figură marcantă atunci când se vorbeşte despre retrocedări ilegale, achiziţii dubioase şi tot felul de astfel de fărădelegi.

Perioada de precampanie este destinată marilor dezvăluiri, atentelor cercetări şi surprizelor de proporţii, iar domnul Iohannis nu conteneşte să ne surprindă.

Cine îl poate categorisi ca fiind credibil când tot ceea ce continuă să iasă la suprafaţă trădează trădare şi încălcarea sistemului? Unde şi când putem vorbi de trăsăturile acelea caracteristice unui redutabil candidat al dreptei în cazul primarului Sibiului? Unde şi când putem stabili, nota şi parafa faptul că ne-a convins că este un prezidenţiabil veritabil când tot ceea ce aflăm despre Domnia Sa este că nişte decizii nu tocmai corecte luate cu ceva vreme în urmă se întorc să îl bântuie?

Faptele sunt următoarele: preşedintele PNL nu s-a sfiit să comită falsuri în declaraţiile de avere depuse periodic în calitate de primar al Sibiului, a câştigat 200.000 de euro de pe seama unor imobile cumpărate în baza unor acte false, a fost participant din umbră la un simulacru de cercetare penală în anul 2000 şi aşa mai departe

Stimaţi colegi, eu nu sunt convins!

Nu pot susţine sau aplauda sau măcar înţelege candidatura unui individ de o calitate morală îndoielnică, a unui politician care profită de funcţia sa. Klaus Iohannis nu este credibil ca prezidenţiabil.

Închei cu o frământare personală. Dacă acest primar s-a folosit de funcţia sa pentru a da tunuri imobiliare, acest om, din funcţia de preşedinte, de ce ar fi capabil?

Domnul Dorel Covaci:

"Bacalaureat 2014"

Educaţia de calitate este indispensabilă pentru dezvoltarea şi valorificarea potenţialului fiecărui copil, dar şi pentru prosperarea unei naţiuni.

Sesiunea de bacalaureat 2014 a început în perioada 10-12 iunie 2014 cu proba orală la limba şi literatura română. Din totalul celor prezenţi, 67,01% au obţinut calificativul "experimentat", 21,54% "avansat" şi 9,16% "mediu". Potrivit analizei Ministerului Educaţiei, rezultatele se înscriu în aceeaşi linie a ultimilor patru ani, cu o creştere uşoară, în medie cu 5%, faţă de 2013, 2012, 2011, şi cu 10% faţă de 2010.

Numărul mai mic de înscrişi la examen se explică prin scăderea numărului de elevi pe generaţie. În 2013 au fost înscrişi la bacalaureat 71% din elevii care au început clasa în septembrie 2012, faţă de 73% anul acesta, raportat la momentul septembrie 2013.

Peste 3.000 de poliţişti sunt mobilizaţi zilnic, în perioada bacalaureatului, pentru a asigura ordinea şi liniştea publică în zona unităţilor de învăţământ şi a centrelor de corectare.

După exemplele negative din 2013, se impune respectarea strictă a metodologiei de desfăşurare a examenului şi stoparea oricăror tentative de fraudă.

Este necesar să se acţioneze cu fermitate şi consecvenţă pentru a preveni frauda, pentru a recunoaşte şi recompensa absolvenţii ce au obţinut rezultate meritorii pe tot parcursul procesului de învăţământ. O evaluare corectă şi transparentă generează schimbări importante de atitudine şi mentalitate în întreg procesul educaţional: garantează faptul că rezultatele fiecărui elev reflectă într-o măsură ridicată nivelul cunoştinţelor şi al meritelor personale, le asigură acestora încredere în sistemul de învăţământ şi dorinţa de a progresa intelectual, oferă tinerilor şanse egale de a-şi alege şi construi o carieră profesională şi, până la urmă, contribuie la asigurarea unei stări de normalitate generalizată în societatea noastră. Prevenirea, combaterea, eradicarea corupţiei şi a celorlalte acţiuni ilegale trebuie să se aplice de la nivelul primelor trepte ale formării personalităţii şi să se constituie ca bun exemplu de cadru social corect, echitabil, normal pentru viitorul adult.

Elevii, părinţii, cadrele didactice şi societatea în general au realizat că un sistem fraudulos de evaluare, în care rezultatele examenelor nu mai au nici credibilitate, nici valoare, demotivează copiii în ceea ce priveşte învăţătura şi are o influenţă dăunătoare şi disfuncţională generalizată.

Copiii noştri au mai multă nevoie de modele de urmat decât de lecţii şi prelegeri. Numai aşa le putem câştiga încrederea şi respectul. Unul dintre primele exemple trebuie oferit de cei în măsură să garanteze corectitudinea şi integritatea examenelor, prin asigurarea unei evaluări obiective.

Pentru a construi o societate bazată pe o ierarhie corectă a valorilor, trebuie să se impună idealul corectitudinii şi onestităţii la toate nivelurile şi să se identifice aliaţi de încredere, care să nu accepte compromisuri ruşinoase şi să se angajeze cu toate forţele în acest proces.

Împreună cu părinţii şi profesorii, trebuie să susţinem copiii pe calea învăţăturii, să le respectăm alegerile şi să-i ajutăm să-şi dezvolte cele mai frumoase trăsături ale personalităţii.

Desfăşurarea fără incidente a bacalaureatului este un semn al maturităţii şi responsabilităţii societăţii noastre.

Lansez un îndemn forţelor politice şi întregii comunităţi de a nu admite imixtiuni în sesiunea de examene, pentru a permite elevilor să se concentreze pe valorificarea maximă a potenţialului lor şi pentru a nu adăuga tensiune inutilă dezbaterilor publice ale momentului!

Fiecare copil trebuie să primească şansa pe care o merită, în funcţie de capacităţile sale şi de munca pe care a depus-o în cursul anilor de studiu.

Le urăm mult succes tinerilor absolvenţi la examenul maturităţii, precum şi în toate examenele vieţii! Să aibă curajul să-şi asume riscul de a greşi, să-şi formuleze obiective ambiţioase în viaţă şi să nu-şi piardă niciodată curiozitatea, ca factor esenţial în orice proces de dezvoltare individuală şi socială!

După pauză

Lucrările şedinţei au fost conduse în continuare de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Stimaţi colegi,

Să începem partea a doua a şedinţei noastre şi vă anunţ că din totalul celor 405 deputaţi, în acest moment şi-au înregistrat prezenţa 221, sunt absenţi 184, din care 47 participă la alte acţiuni parlamentare.

Vă informez că au fost distribuite deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţa în plen din ziua de marţi, 17 iunie, programul de lucru pentru perioada 16 - 21 iunie, lista rapoartelor depuse în perioada 10 - 17 iunie, informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale.

Înainte de a intra în ordinea de zi, o rog să ia cuvântul pe doamna deputat Diana Tuşa, care doreşte să facă un anunţ.

Doamna deputat, aveţi microfonul.

Doamna Adriana Diana Tuşa:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Vreau să vă anunţ că începând cu data de astăzi voi activa în Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Mulţumesc mult.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamna deputat.

Domnule deputat Neacşu, aveţi microfonul.

Domnul Marian Neacşu:

Domnule preşedinte,

La rugămintea colegilor mei din prima bancă, eu n-am să anunţ că trec la PDL.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Neacşu:

Am să vă rog, domnule preşedinte, să-mi îngăduiţi să propun plenului câteva probleme procedurale, dat fiind faptul că este finalul acestei sesiuni parlamentare. Evident că lucruri de genul celui pe care vi le voi prezenta acum se vor cam tot întâmpla.

Deci, am să vă solicit introducerea pe ordinea de zi şi dezbaterea următoarelor proiecte legislative: Proiectul legislativ nr. 75/2014 - Proiectul de Lege privind exercitarea profesiei de bonă; Proiectul legislativ nr. 528/2013 - Propunerea legislativă privind exonerarea de la plată a unor sume de către persoanele plătite din fonduri publice; Proiectul legislativ nr. 189/2014 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003, Codul muncii; Proiectul legislativ nr. 248/2014 - Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii; Proiectul legislativ nr. 185/2014 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace dintre România şi Puterile Aliate; Proiectul legislativ nr. 118/2014 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2013 pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situaţia prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, şi Proiectul legislativ nr. 184/2014 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2014 privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar a statului la Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. Mediaş, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Vreau să mai adaug faptul că toate aceste rapoarte au fost obţinute în urma şedinţelor comisiilor de săptămâna trecută, deci ele luni dimineaţa erau depuse la secretariatul Camerei Deputaţilor.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnule deputat Neacşu, o secundă vă rog.

Cine a ridicat mâna, că n-am văzut?

L-am rugat pe domnul deputat să vină până la mine, nu să ia cuvântul.

Dacă vrea cineva să ia cuvântul? Doamna Paul, vă rog, luaţi cuvântul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună ziua!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă rog să acceptaţi ca punctul 91, şi anume, Propunerea legislativă pentru aprobarea unor măsuri fiscale pentru sprijinirea mediului de afaceri, crearea de noi locuri de muncă şi stimularea consumului, PL-x 665/2013, să treacă pe ordinea de zi mai în faţă, în procedură de urgenţă, la punctul 3. Este vorba de proiectul de lege depus de Partidul Democrat Liberal pentru diminuarea CAS cu 5 puncte procentuale. Cred că este o prioritate naţională, asumată şi de Guvern, şi haideţi să votăm proiectul de lege al Partidului Democrat Liberal.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Eu aduc în atenţia plenului o procedură care nu cred eu că este corectă, vizavi de activitatea Comitetului liderilor şi de activitatea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. Noi am discutat în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, ieri, care sunt iniţiativele legislative pe care grupurile parlamentare le solicită a fi introduse cu prioritate pe ordinea de zi astăzi şi dintr-o dată liderul Grupului parlamentar al PSD vine şi introduce 7 acte normative pe ordinea de zi, fără a fi discutate nici în Comitetul liderilor, sau cel puţin eu n-am cunoştinţă, poate domnia sa a discutat cu cineva, şi nici în Biroul permanent. Această introducere suplimentară, cu caracter de urgenţă, dă o notă de impredictibilitate activităţii pe care noi o desfăşurăm.

Deci, eu încă o dată vă spun, conform Regulamentului Camerei Deputaţilor...

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog, nu vorbiţi cu sala!

Domnul Tinel Gheorghe:

...ordinea de zi se aprobă şi se dezbate în Comitetul liderilor şi se supune votului în Biroul permanent şi votului final în plenul Camerei Deputaţilor.

Dacă venim şi introducem 7 acte normative pe care noi nu le-am discutat, dar pe care un anumit grup parlamentar are intenţia să le dezbată, fără ca ceilalţi colegi să aibă cunoştinţă despre ce discutăm, eu refuz să cred că un act normativ dezbătut săptămâna trecută în comisie are urgenţă neapărată de dezbatere astăzi, în plenul Camerei Deputaţilor, fără a fi trecut prin Comitetul liderilor şi prin Biroul permanent al Camerei Deputaţilor.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule Dobre, vă rog. Domnule deputat Dobre, aveţi microfonul.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Cred că e bine să avem o scurtă pauză de consultări, pentru că şi eu consider că este inadmisibil să vii dimineaţă cu o oră întârziere şi să zici: "Domnule, ordinea de zi de ieri nu mai este valabilă, punem noi încă 10 proiecte pe ordinea de zi, că aşa ne-am gândit noi, fără să ne consultăm".

Ani de zile, împreună, am criticat o anumită practică aici, în Parlament, şi odată rămaşi singuri la putere, o reluaţi, cu toate lucrurile care au fost criticate.

Poate odată şi odată vom avea minima decenţă să ne oprim în a distorsiona lucrările Parlamentului şi a trata în această manieră grupurile parlamentare şi Comitetul liderilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Îmi pare rău că trebuie să intervin aici pentru un drept la replică la ceea ce a precizat în mod deosebit colegul meu, pe care-l respect, domnul Victor Dobre.

Una dintre obligaţiile fundamentale pe care le avem, ca parlamentari, este să citim materialele care ne sunt puse la dispoziţie. Eu am amintit aici - şi lucrul poate să fie certificat - despre faptul că toate aceste rapoarte au rezultat în urma şedinţei comisiilor de specialitate din Camera Deputaţilor din săptămâna trecută. Una dintre obligaţiile noastre de serviciu este să citim rapoartele respective, dacă venim şi vrem să le prezentăm, să le dezbatem în plen. Nu sunt lucruri noi, domnule Dobre, sunt lucruri pe care noi şi colegii dumneavoastră şi ai mei, care fac parte din comisii, le-au dezbătut săptămâna trecută şi pe care noi în momentul acesta vrem să le dezbatem în cadrul activităţii de dezbatere a plenului. Este prima observaţie.

A doua. Propunerea pe care am făcut-o eu este perfect regulamentară; avem posibilitatea legală de a suplimenta ordinea de zi, la propunerea unui grup parlamentar, evident în măsura în care această propunere va fi aprobată de plen.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

La propunerea liderului de grup al PNL, trei minute pauză de consultare între liderii de grup. Liderii de grup mi-au cerut pauză de consultare. Aveţi trei minute, conform Regulamentului, pauză de consultări.

După pauză

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Aţi ajuns la o concluzie? Vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Decizia Comitetului liderilor este ca toate proiectele legislative pe care eu le-am propus să fie introduse, evident în măsura în care plenul va fi de acord cu aceasta, după ce dumneavoastră veţi supune la vot, să fie introduse de pe poziţia 14 încolo.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Avem numai liderii de grup la ordinea de zi. Intervenţiile pentru ordinea de zi, conform statutului, sunt făcute de liderii de grup.

Voci din sală:

Drept la replică!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu, drept la replică în momentul acesta domnul Toader... Iertaţi-mă!

Vă rog, domnule deputat, poftiţi, pe procedură.

Domnul Horia Cristian:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Nu este o problemă faptul că se vor introduce de la poziţia 14 încolo, dar ar fi foarte bine ca măcar pe site-ul Camerei Deputaţilor aceste rapoarte să fie prezente, ca să poată fi consultate, pentru că mi-e greu să cred că vom începe acum să răscolim în caseta deputatului, să vedem rapoartele la aceste proiecte de lege, aşa încât dezbaterea lor să înceapă numai după ce pe site-ul Camerei Deputaţilor ele apar acolo, împreună cu toate materialele necesare.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

E în regulă.

Am să supun votului dumneavoastră propunerile făcute. Practic, mai era un proiect pe ordinea de zi, la poziţia 17, care trebuia să treacă în faţă, din câte îmi aduc aminte... Uitaţi-vă, până vorbeşte colegul... Am fost informat că aţi fost de acord să treacă acela pe poziţia 14...

Domnule preşedinte, domnule lider, domnule Fenechiu, doriţi să vorbiţi? Nu. N-am uitat nimic, doamnă, e oricum făcută după... Le pun în ordine...

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Solicitarea noastră este să retrimitem la comisie Pl-x 433/2009 şi să stabilim un termen de două săptămâni de zile. (Propunerea legislativă de modificare şi completare a art.82ą din Legea nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.)

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Ce poziţie este acum? Poziţia 4.

Domnul Cătălin-Daniel Fenechiu:

Poziţia 4, Pl-x 433/2009.

Termen două săptămâni.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Am înţeles, două săptămâni, 14 zile, adică la toamnă, ca să fim...

Bun. V-aţi uitat la ce v-am întrebat? Poziţia 17, domnul Nini Săpunaru mi-a spus că aţi avut o discuţie pe tema aceasta...

Deci, prima propunere: poziţia 17 trece pe poziţia 14.

Cine este pentru, vă rog?

Cu 2 voturi împotrivă, 134 pentru, a trecut.

A doua propunere, propunerea domnului Neacşu, Pl-x 75, şapte propuneri legislative, de la poziţia 15 în jos.

Vă rog să votaţi.

Cu 4 voturi împotrivă, 8 abţineri, 129 pentru, au trecut.

Propunerea doamnei Paul: poziţia 91 să treacă pe poziţia 3.

Vă rog să votaţi.

Două voturi împotrivă, 4 abţineri, 139 pentru.

Intrăm în ordinea de zi pe care astfel am...

Mai am... 433/2009 a cerut domnul Fenechiu retrimiterea la comisie pentru 14 zile.

Vă rog să votaţi.

151 de voturi pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă, adoptat.

Nu pot decât să constat că după discuţia liderilor a fost o unanimitate absolut de invidiat.

Intrăm în ordinea de zi.

Punctul 2, Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Dacă există intervenţii? Nu există.

Merge la votul final.

4. Intrăm la Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. Avem raportul suplimentar care a fost distribuit în Cameră.

Amendamente admise. Am să le iau grupat. 1, 2, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu v-am auzit!

Voci din sală:

Dezbateri generale?

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu, îmi pare rău, dezbateri generale au mai avut loc la acesta!

Domnul Dobre... Iertaţi-mă, luaţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Am vrut să ies că m-aţi numit Mircea Dobre, cred că v-aţi gândit... Eu cu domnul Dobre...

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mi-am cerut scuze!

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu-i nimic, am făcut o glumă!

Vreau să vă spun că la această lege n-a fost altceva decât solicitarea de reîntoarcere la comisie, nu a fost niciun fel de dezbatere, nici prezentarea de către reprezentantul Guvernului, nimic, nimic, nimic!

E adevărat că am ieşit şi eu când am susţinut întoarcerea la comisie, puţin mai pe larg... Haideţi să intrăm în procedură, să vină Guvernul să spună, să vină raportul comisiei şi noi să începem dezbaterea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Am reţinut. Eu am confundat, eu am considerat că punctul dumneavoastră de vedere a fost dezbaterea. O luăm de la capăt.

Procedură. Aveţi cuvântul pe procedură.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Vă adresez rugămintea de a ne preciza cum veţi supune discuţiei amendamentele, pentru a şti cum vom interveni. Veţi supune discuţiei mai întâi amendamentele admise şi apoi pe cele respinse sau, în momentul în care ajungeţi la punctul cu care are legătură amendamentul respins, îl veţi supune discuţiei?

Mulţumesc mult.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Conform regulamentului, întâi cele admise şi după aceea cele respinse; nu există altă soluţie.

Guvernul României, iniţiatorul proiectului de lege are cuvântul.

Vă rog, doamna ministru.

Doamna Cristina Crişu (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege vizează abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în timpul vacanţei parlamentare din lunile iulie şi august.

Proiectul cuprinde zece domenii generale de abilitare, în cadrul acestora fiind incluse materiile ce se doresc a fi reglementate în perioada de abilitare.

Precizez că proiectul prevede că ordonanţele ce vor fi emise o să fie supuse spre adoptare Parlamentului până la începerea celei de-a doua sesiuni parlamentare.

Asupra acestui proiect de lege Comisia juridică a elaborat un raport cu amendamente, pe care Guvernul şi le însuşeşte.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Dezbateri generale? Grupurile parlamentare? Comisia juridică, mă iertaţi, că m-am zăpăcit, îmi cer scuze!

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Voi prezenta raportul suplimentar asupra acestui proiect de lege, care vizează abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Comisia a fost sesizată regulamentar şi legal.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în perioada cuprinsă în vacanţa parlamentară.

Cu majoritate de voturi proiectul de lege a fost adoptat.

Precizăm că amendamentele admise sunt redate în Anexa I, iar amendamentele respinse sunt redate în Anexa II.

Membrii comisiei, aşa cum spuneam, cu majoritate de voturi, propun plenului Camerei Deputaţilor un raport suplimentar de adoptare a Proiectului de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, cu amendamente noi admise în anexele pe care le-am prezentat.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dezbateri generale? Grupul PDL, aveţi microfonul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Am asistat de multe ori la astfel de legi pentru abilitarea Guvernului, n-am văzut niciuna aşa de simplistă, Lege pentru modificarea legislaţiei privind privatizarea, Lege privind modificarea legislaţiei din transporturi, Lege pentru modificarea activităţii de construcţii...

Să mă ierte Dumnezeu, n-am văzut până acum o astfel de iniţiativă legislativă a Guvernului foarte, foarte succintă! Ştiţi foarte bine, vă dau două exemple: şi privatizarea, ca şi Legea privind modificarea Legii privind construcţiile, sunt legi organice. Nu e voie să fie introduse în ordonanţe de Guvern! Totuşi, le-aţi introdus! O să spuneţi: "Domnule, ştiţi că modificăm numai articolele 3, 5 şi 7!". Nu-mi dau seama dacă va fi aşa ceva, ştiţi foarte bine că ordonanţa imediat ce este publicată intră în funcţiune. Până ajunge în Parlament, până vedem că este neconstituţională sau este incorect depusă apar multe probleme.

Pe de altă parte, au apărut foarte multe amendamente şi în raportul trecut, dar şi în raportul acesta, şi vă rog, domnule preşedinte, să le luăm punct cu punct.

Că am să vă dau... am să şi susţin la momentul respectiv, dar vă introduc... modificăm Legea taximetriei. Păi e în comisie la noi, trebuie să treacă de 2 ani. O daţi prin ordonanţe, când n-am reuşit să găsim o soluţie, şi vine brusc Guvernul...?

Problema centralelor de termoficare care au trecut, în 2002, toate, mai puţin 4, acum le treceţi prin legi, prin ordonanţe de guvern, care... nu este admisibil! E hotărâre de guvern.

Dar am să-mi expun punctul de vedere atunci când va fi cazul. Şi vă rog foarte mult să ţineţi cont că nu facem altceva decât prelungim o dezbatere fără sens.

Dar vă rog să luaţi fiecare amendament, în special cele nou- introduse, de ce au fost introduse, de ce e nevoie de ele şi să vedem dacă pot să fie introduse în proiectul de lege.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Gabriel Andronache:

Domnule preşedinte,

Înainte de a discuta chestiuni de natură generală, vreau să vă spun că art. 110 din Regulamentul Camerei Deputaţilor arată faptul că discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unor texte din proiectul de lege.

Prin urmare, ar fi bine să procedăm conform regulamentului şi să supuneţi discuţiei mai întâi acele amendamente de eliminare.

La chestiuni generale, reiterez ceea ce a spus domnul Toader, şi anume că în proiectul de lege există foarte multe elemente de neconstituţionalitate. Şi spun aici că sunt încălcate dispoziţiile din art.73 alin.(1) literele m), n) şi p), care arată faptul că domeniile cum ar fi domeniul educaţiei naţionale, domeniul care priveşte regimul proprietăţii şi alte domenii de tipul acesta sunt de domeniul legilor organice şi nu pot exista reglementări de natură ordinară.

În cuprinsul textului de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe simple regăsim faptul că urmează să reglementeze Guvernul în materia regimului învăţământului preuniversitar. În această materie există o singură lege, lege-cadru a educaţiei naţionale, nu există nicio reglementare specială pe domeniul învăţământului preuniversitar.

Prin urmare, în momentul în care veţi interveni... Guvernul va interveni cu o ordonanţă simplă în materia aceasta, este în mod evident neconstituţională.

În măsura în care amendamentele de eliminare nu vor fi adoptate, ne rezervăm dreptul de a ataca la Curtea Constituţională acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai există grupuri parlamentare care vor să intervină la dezbateri generale? Înţeleg că nu.

Rog comisia să facă propunerile de timpi, fiind vorba de procedură de urgenţă.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Propunerea făcută de comisie este de 2, respectiv 5 minute.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc. Supun votului dumneavoastră. Cine este pentru propunerea comisiei?

Un vot împotrivă, două abţineri, 148 de voturi pentru.

Intrăm în dezbaterea pe articole. O vom lua în ordinea raportului suplimentar. Acolo unde pot, voi încerca să cumulez articolele şi vom lucra pe numărul curent din raport.

Numărul curent 1 şi 2 din raport, nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu sunt. Adoptate.

Nr. crt. 3. Amendament admis de comisie. Dacă există intervenţii? Nu sunt. Adoptat.

Art. 4, 5, 6, 7, 8 şi 9. Nemodificate. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Adoptate.

Nr. crt. 10 şi 11. Nemodificate, propune comisia. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Adoptate.

Art. 12. Comisia propune eliminarea. Dacă nu sunt intervenţii, se elimină.

Nr. crt. 13, 14, 15, 16 şi 17. Comisia propune adoptarea textului nemodificat. Intervenţii, vă rog? Nu sunt. Adoptate.

Nr. crt. 18. Nemodificat. Intervenţii? Nu sunt. Adoptat.

Nr. crt. 19. Comisia propune introducerea de text nou.

Domnule Toader, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

E o prevedere în această lege de abilitare a Guvernului care nu-şi are rostul.

Ştiţi foarte bine, în 2002, toate centralele de termoficare au trecut la administraţie locală, cu excepţia a 4: Galaţi, Craiova, Bucureşti şi Constanţa. Ele au trecut prin hotărâre de guvern, Hotărârea nr.104/2002, a fost o Ordonanţă nr.78/2002, care a specificat modul în care se face transferul, în care se fac, în ultimă instanţă, investiţiile şi aşa mai departe.

De ce e nevoie de lege? De ce vreţi să încălcăm principiul, să treacă prin hotărâre de guvern, trec cu totul la nivelul consiliilor locale.

Sigur că, în momentul când ai pachetul de acţiuni, e cu totul altceva să fii acţionar şi alta să administrezi societatea. Acţionarul e acţionar, le poate vinde, intră în proprietatea privată a administraţiei locale...

Deci eu vă solicit în mod expres să fie scos acest amendament din iniţiativa Guvernului. Şi chiar vreau să văd şi punctul de vedere al Guvernului, de ce acceptă aşa ceva când are o legislaţie pregătită, există un drum parcurs. De ce să facem... să inventăm noi roata sau cine ştie ce dorinţă de roată vrem? Fiindcă, în primul rând, e Constanţa şi Bucureştiul.

Constanţa... ştim foarte bine ce doreşte Mazăre. Vrea şi portul, vrea şi centrala, poate vrea şi municipiul Galaţi, cine ştie? Poate până la urmă cere şi asta.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Bine. Mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră poziţia 19, aşa cum a propus-o comisia. Cine este pentru?

Art. 19, aşa cum a propus-o comisia. Se propune în primul rând formula comisiei.

Din sală:

Nu e adevărat!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Ba e adevărat.

59 de voturi împotrivă, 3 abţineri, 94 pentru. S-a adoptat formularea comisiei.

Nr. crt. 20. Comisia propune text nou. Dacă există intervenţii? Nu există. S-a adoptat.

Nr. crt. 22. Comisia propune text nou în raport. Dacă există intervenţii? Nu există. S-a adoptat.

Nr. crt. 23, 24, 25, 26, 27. Comisia propune să fie nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu există. Adoptate.

28 şi 29. Nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu sunt. Adoptate.

Nr. 30. Comisia propune text nou. Dacă există intervenţii? Nu există. Adoptat.

31. Nemodificat. Intervenţii? Nu există. Adoptat.

32, 33, 34, 35. Nemodificate. Există intervenţii?

Vă rog, domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunem eliminarea textului Titlului IV, respectiv a cuvintelor "protecţie socială", deoarece acest domeniu este sub incidenţa emiterii legilor organice, art. 73 lit. p) din Constituţia României.

Vă mulţumesc.

Şi vă reamintesc ceea ce spune art.110 din Regulament, alin. (2): "Supunerea la vot a amendamentelor se face în următoarea ordine: în primul rând se supun amendamentele prin care se propune eliminarea unor texte".

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, vă mulţumesc. Mi l-aţi mai citit de două ori şi n-am vrut să comentez. În cazul în care există amendament de eliminare prezentat la comisie. Nu există. Deci n-am cum să-l supun la vot, în primul rând.

În amendamentele respinse nu există amendament de eliminare la acest punct, deci supun votului dumneavoastră aceste articole aşa cum sunt formulate de comisie.

32, 33, 34, 35. Cine este pentru?

48 voturi împotrivă, 5 abţineri, 112 pentru.

Mergem mai departe.

Nr. crt. 36. Nemodificat. Dacă există intervenţii? Nu sunt.

Mergem mai departe.

La nr. crt. 37 comisia propune nemodificat. Avem un amendament însă respins, de eliminare. Aici îl voi supune întâi pe acesta, domnule deputat, că aşa spune regulamentul.

Deci pentru nr. crt. 37 propun la vot amendamentul respins, de eliminare. Cine este pentru eliminarea articolului?

104 împotrivă, o abţinere, 70... Articolul a rămas în forma propusă de comisie.

La nr. crt. 38 comisia propune păstrarea textului nemodificat. Avem un... la amendamente respinse, la nr. crt. 2 avem o propunere de eliminare.

Supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare. Cine este pentru?

111 voturi împotrivă, două abţineri, 71 pentru. Textul rămâne.

Nr. crt. 39. Comisia propune păstrarea lui nemodificat. Nr. crt. 3 amendamente respinse, se propune eliminarea.

Supun la vot eliminarea. Cine este pentru?

112 voturi împotrivă, o abţinere, 74. Textul rămâne.

Nr. crt. 40. Comisia propune păstrarea lui nemodificat. La nr. crt. 4 din amendamente respinse se propune eliminarea. Supun la vot eliminarea.

112 voturi împotrivă, 5 abţineri, 74 de voturi pentru. Textul rămâne nemodificat.

Nr. crt. 40. Comisia propune nemodificat. Se propune eliminarea. Supun la vot eliminarea.

114 împotrivă, o abţinere, 69 pentru. Textul rămâne.

Nr. crt. 42. Comisia propune păstrarea textului nemodificat. Avem la amendamente respinse text nou. Nu, de fapt este un articol nou pe care îl propune colegul nostru după poziţia 6, cea pe care am adoptat-o. Dacă se susţine? Nu se susţine.

Mergem mai departe.

42, 43, 44, 45. Nemodificate. Intervenţii? Nu sunt. S-au adoptat.

46, 47. Nemodificate. Intervenţii? Nu sunt. S-au adoptat.

48. Text nou propus de comisie. Dacă sunt intervenţii? Nu. Adoptat.

49. Text nou propus de comisie. Dacă sunt intervenţii? Nu. S-a adoptat.

50. Text nou propus de comisie. Dacă sunt intervenţii? Nu. S-a adoptat.

51, 52, 53. Nemodificate. Dacă sunt intervenţii? Nu. S-au adoptat.

54, 55, 56, 57 şi 58. Nemodificate. Dacă sunt intervenţii?

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc.

Aşa cum am mai spus şi la dezbateri generale, propunem eliminarea punctelor 56 şi 57, deoarece încalcă dispoziţiile din Constituţie, art. 73, lit. n), domeniul educaţiei este reglementat printr-o lege generală şi prin urmare nu pot interveni legi speciale de natură ordinară în materia învăţământului preuniversitar.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Nu există amendament respins pentru eliminare, deci supun votului dumneavoastră adoptarea nemodificată a acestor articole.

Cine este pentru?

65 voturi împotrivă, o abţinere, 117 pentru. S-au adoptat.

Nr. crt. 59. Comisia propune păstrarea textului nemodificat. Avem un amendament privind modificarea textului. Dacă se susţine? Nu se susţine. Rămâne formula comisiei.

60. Comisia propune nemodificat. Intervenţii? Nu sunt. Rămâne aşa.

61. Avem amendament propus, de eliminare. Se susţine? Nu se susţine. Rămâne aşa cum a propus în raport comisia.

62. Text nou. Intervenţii? Nu sunt. Adoptat.

63, 64, 65, 66, 67, 68. Nemodificate. Intervenţii? Nu sunt. Adoptate.

69, 70, 71. Nemodificate. Intervenţii? Nu sunt. Adoptate.

72. Text nou. Intervenţii? Nu sunt. Adoptat.

73. Nemodificat. Intervenţii? Nu sunt. Adoptat.

74. Text nou. Intervenţii?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

E şi secretarul de stat care coordonează compania de drumuri şi chiar vreau să văd un punct de vedere. A fost o dezbatere destul de clară, aprinsă, pe problema centurilor ocolitoare. Un astfel de amendament nu ştiu dacă-şi are rostul. Nu poţi să dai o lege că faci centură ocolitoare. N-ai ce să dai în administrarea locală terenul pe care se face eventuala centură, este o problemă a Ministerului Transporturilor şi a Companiei Naţionale de Drumuri şi Autostrăzi.

Nu văd de ce să introducem o astfel de prevedere care, sigur, eu vă garantez că nu va fi niciun fel de proiect de ordonanţă a Guvernului pe această temă, luând măsuri să faci centurile ocolitoare. E până la urmă o problemă a Guvernului.

Şi, eventual, dacă vrem să facem o lege cu priorităţile pe centuri este altă problemă, dar nu aici. Doar aşa, de dragul de a ne afla în treabă...

Şi cred că ar fi bine să ne spună şi domnul secretar de stat dacă merită să lăsăm un asemenea amendament numai de dragul de a fi în proiectul de lege.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul secretar de stat ne-a spus că-şi doreşte acest lucru, la comisie, deci rămâne valabil.

Supun votului dumneavoastră nr. crt. 74 aşa cum este formulat de către comisie. Cine este pentru?

66 voturi împotrivă, 3 abţineri, 116 pentru. Adoptat în formula comisiei.

75. Nr. crt. 75. Text nou. Dacă există intervenţii? Nu există? Adoptat.

76. Text nou. Intervenţii?

Domnul Toader...

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Stimaţi colegi,

Acum, n-am văzut ce a făcut secretarul de stat, dacă a zis că e în regulă, îl aşteptăm la comisie, să vedem ce soluţie dă pentru centurile astea ocolitoare, că avem legea, acolo, în dezbatere. Sunt tare curios ce va spune, dacă n-a vrut să spună în plen.

Şi încă o problemă. Eu categoric sunt împotriva introducerii la această poziţie a Legii taximetriei, care stă de vreo 2 ani de zile la noi în comisie. Este o bătălie între Ilfov şi municipiul Bucureşti. De ce s-o rezolvăm prin ordonanţa Guvernului? S-o rezolvăm prin Parlament, că de aceea suntem aici. Înseamnă că ne ridicăm mâinile în sus, care e mai tare pe la Guvernul Ponta, ăla va reuşi să impună un punct de vedere privind regimul de taxi.

Eu vă solicit în mod expres să fie scoasă. E prevedere, e lege în Parlament. Ce facem când va veni legea? Că vă garantez eu că noi o vom modifica, chiar dacă ordonanţa e altfel.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Nu există amendamente.

Supun votului dumneavoastră textul comisiei. Cine este pentru?

62 de voturi împotrivă, o abţinere, 122 pentru. Textul a fost adoptat.

Nr. crt. 77, 78. Nemodificate. Dacă există intervenţii? Nu există. Adoptate.

Am adoptat legea pe articole. Trece la votul final, astăzi, la ora 12,30.

Intrăm la nr. 3. Propunerea care a fost adusă în faţă de doamna Paul...

Domnul Tinel, procedură... O să spună doamna Paul că n-o lăsaţi să discutăm legea Domniei Sale.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Vă anunţ că Grupurile parlamentare ale PNL-ului şi ale PDL-ului vor contesta la Curtea Constituţională această lege de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe pe perioada vacanţei parlamentare, pentru că noi considerăm că unele dintre domeniile în care dumneavoastră legiferaţi prin ordonanţă sunt neconstituţionale.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumim.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Domnul Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Da.

Domnule preşedinte,

Nu înţeleg de ce nu ne abţinem să devenim penibili. Păi noi în momentul ăsta am transmis la votul final proiectul legislativ respectiv.

Dacă cumva proiectul legislativ va fi respins, ce mai atacaţi la Curtea Constituţională, domnule Tinel?

Domnul Miron Tudor Mitrea:

O.K. N-am vrut să comentez, dar eu nu-mi aduc aminte ca multe legi de abilitare de-a lungul timpului să fi trecut, indiferent de putere, fără atac la Curtea Constituţională. De aceea nu m-am îngrijorat foarte tare.

3. Propunerea legislativă pentru aprobarea unor măsuri fiscale pentru sprijinirea mediului de afaceri, crearea de noi locuri de muncă şi stimularea consumului.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, domnule ministru, aveţi cuvântul. Domnul Ialomiţianu.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Această propunere legislativă are drept obiect stimularea mediului de afaceri în vederea creării de noi locuri de muncă.

Din toate sondajele rezultă că principala problemă a românilor o reprezintă găsirea unui loc de muncă.

PDL-ul, încă din 2013... (Vociferări.)

În 2008 nu era la guvernare şi dumneavoastră aţi susţinut nişte măsuri care ne-au creat mari dureri de cap tuturor românilor.

Încă din 2013, PDL-ul a supus dezbaterii publice această iniţiativă, discutând cu mediul de afaceri, discutând şi cu premierul Victor Ponta, care a spus că susţine această iniţiativă, considerând-o o iniţiativă foarte bună.

În mod concret, prin această iniţiativă legislativă se propune reducerea contribuţiilor sociale cu 5 puncte procentuale la angajator, adică scăderea poverii fiscale, pentru ca oamenii de afaceri să fie stimulaţi în dezvoltarea economică, să creeze noi locuri de muncă.

Această iniţiativă legislativă are şi susţinerea financiară, propune o susţinere financiară, în mod sustenabil, respectă Legea finanţelor publice. De fapt se propune taxarea cu 30% a veniturilor depistate de ANAF în urma săvârşirii faptelor de evaziune fiscală.

În mod concret, sunt stimulaţi contribuabilii de bună-credinţă să plătească mai puţin şi să fie sancţionaţi evazioniştii. Se vor aduna foarte mulţi bani la buget.

Chiar premierul Victor Ponta a spus că este o măsură foarte bună să-i sancţionăm pe evazionişti, dar, din păcate, de un an de zile n-a făcut nimic.

Avem posibilitatea astăzi să-i tratăm în mod corect pe contribuabilii care investesc bani în România, creează bunăstare, creează locuri de muncă, rezolvă problema românilor, iar cei care fac evaziune fiscală să fie sancţionaţi.

ANAF-ul nu va reuşi să atragă bani la buget dacă nu-i sancţionăm pe evazionişti.

Eu spun că avem posibilitatea astăzi să dăm mediului de afaceri o lege foarte bună.

Vedem din toamnă că mulţi români şi-au găsit locuri de muncă, nu mai este nevoie ca Parlamentul să fie convocat în şedinţă extraordinară. Am înţeles că şi Guvernul vrea să aplice această măsură. Astăzi putem să rezolvăm această problemă a milioanelor de români.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc. Dacă este altcineva care vrea să intervină?

Procedură, domnul Tinel.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă solicit retrimiterea la comisie a acestui proiect de act normativ care este foarte, foarte important şi pe care şi PSD-ul l-a acceptat în vara anului 2013. Vă rog să supuneţi la vot această propunere, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da, domnule deputat.

Supun votului dumneavoastră retrimiterea la comisie a proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă rog, votaţi.

108 voturi împotrivă, 4 abţineri, 67 pentru. Proiectul de lege nu se duce la comisie.

La dezbateri generale dacă vrea să mai ia cineva cuvântul? Nu.

Da? N-am văzut. Vă rog, domnule deputat. Iertaţi-mă, domnule... Nu v-am văzut.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sigur, se poate propune o modificare de Cod fiscal şi în acest mod, pe principiul: bine-ar fi să fie bine.

Numai că înainte de a face astfel de propuneri, eu cred că noi trebuie să fim puţin mai responsabili.

Şi mă surprinde faptul că în discuţii libere cu domnul fost ministru Ialomiţianu, ceilalţi iniţiatori, de fiecare dată ajungem la concluzia că în materie de fiscalitate trebuie să fim predictibili, trebuie să fim consecvenţi, trebuie să fim serioşi. Şi mai ales nu trebuie să adoptăm atitudini populiste atunci când vorbim de politică fiscală.

Îmi amintesc că în 2010 domnul Ialomiţianu nu mai ştiu exact dacă era ministru, dar oricum era pe lista celor care aveau un cuvânt de spus în interiorul coaliţiei de guvernare. Şi dânşii au venit, şi bine au făcut, ne-au propus şi noi am votat Legea responsabilităţii fiscale, Legea responsabilităţii fiscale care are... poate cel mai important punct din interiorul acestui act normativ spune că atunci când propunem Parlamentului o modificare de fiscalitate suntem obligaţi să venim şi cu o fişă fiscală prin care să evaluăm impactul.

Şi atunci îmi pun întrebarea: e bine să fim atât de lipsiţi de consecvenţă, e bine să facem rabat la toate principiile doar de dragul de a mai câştiga audienţă la publicul larg, atunci când vorbim de fiscalitatea care determină viaţa economică a României?

Sigur, sună bine. Şi noi vrem o cotă unică, dacă s-ar putea să fie de 0%. Dacă am putea reduce sau să eliminăm total CAS-ul şi să dăm pensii mărite ar fi şi mai bine.

Dar eu personal nu mă aşteptam la o astfel de abordare din partea domnului Ialomiţianu. Nefiind calculat impactul financiar pe care îl implică aceste măsuri, noi nu putem să votăm un astfel de proiect.

Vorbim despre reducerea CAS-ului cu 5%. Tocmai ce s-au terminat negocierile şi discuţiile cu instituţiile financiare internaţionale şi ştim cu toţii că s-a ajuns la o concluzie care este cea raţională. Este suportabilă pentru economia românească o astfel de măsură, dar începând cu 1 octombrie anul acesta.

Credeţi că e bine, de dragul audienţei publice, să forţăm, să venim cu 1 iulie, sau când doriţi dumneavoastră, cu implementarea acestei măsuri împreună sau adăugată la cea cu reducerea cotei unice de la 16 la 12%?!

Nu ştiu. O variantă de răspuns ar fi şi aceasta: este bine. Dar eu vă spun că nu este sustenabil.

Pentru că aş vrea să vă mai amintesc ceva. Tot dumneavoastră, dintr-o raţiune asumată politic la vremea aceea şi corectă aţi spus că noi în 2015 trebuie să ajungem la un deficit structural de sub 1%. Este obiectivul pe termen mediu pe care dumneavoastră, în numele României, vi l-aţi asumat.

De ce veniţi astăzi şi vreţi să aruncaţi în aer stabilitatea financiară pentru perioada următoare?

Bine, nu mai vorbesc despre faptul că în acest proiect se vorbeşte de o măsură care deja este aprobată şi intră în vigoare cu 1 iulie, cea referitoare la neimpozitarea profitului reinvestit.

Eu cred că nu numai că avem suficiente argumente pentru a vota împotriva acestui proiect, dar am suficiente argumente ca să-i rog pe colegii noştri de la Partidul Democrat să-şi modifice comportamentul atunci când vorbim de politică fiscală şi când vorbim de stabilitate macroeconomică în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Traian Dobre, Grupul PNL. Victor Paul Dobre. M-am zăpăcit astăzi, cu vremea de afară, cred.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Mă adresez în primul rând colegilor din PSD.

Ani de zile am criticat, şi noi, şi dumneavoastră, de aici, guvernele precedente pentru că nu au redus CAS-ul. Dacă acum vrem să o rezolvăm, suntem populişti?

Am trecut într-un program de guvernare acum doi ani de zile reducerea CAS-ului. Pentru că suntem consecvenţi acum, suntem populişti?

Pentru că România are un cost al muncii atât de ridicat şi trebuie să-l reducem, suntem populişti?

Pentru că e o măsură care vine în sprijinul angajatorului, al mediului de afaceri, al întreprinzătorilor, suntem populişti?

Da, domnule, dacă este aşa, suntem populişti.

Dar nu uitaţi ce aţi promis. Nu uitaţi că lucrurile de care nu te ţii de cuvânt ţi se întorc mai devreme sau mai târziu, dar în niciun caz nu acceptăm să fim numiţi populişti. Şi nu de dumneavoastră. Şi avem suficiente exemple.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Dezbateri generale, Grupul PDL, doamna deputat Paul.

Am dat cuvântul unui deputat. Domnule deputat, lăsaţi-o să ia cuvântul şi după aceea interveniţi pe procedură.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Când aud Partidul Social Democrat, aflat la guvernare, că ţine lecţii despre stabilitatea politicii fiscale şi predictibilitatea ei, daţi-mi voie să râd în hohote.

Vă rog să mă înţelegeţi: cu cifre! Recordul negativ în impredictibilitate şi în instabilitate fiscală a fost atins în timpul mandatului dumneavoastră. Analiza este făcută pe zece ani de existenţă a Codului fiscal şi a Codului de procedură fiscală, ambele intrate în vigoare la 1 ianuarie 2004.

De zece ani, în ultimii doi ani de guvernare PSD s-au operat în medie două modificări fiscale pe lună.

Această politică fiscală a fost pregătită permanent pe genunchi.

Şi acum, să ajungem la măsura CAS pe care o susţine şi Partidul Democrat Liberal şi Partidul Naţional Liberal. O introducem în acest proiect de lege încă de anul trecut. Îl dezbatem de peste doi ani de zile.

Problema CAS este vitală din două puncte de vedere.

Pe de o parte, ne dă dimensiunea salariului net cu care rămâne angajatorul în mână şi mai ales cât plăteşte angajatorul pentru un loc de muncă, iar, pe de altă parte, ne dă dimensiunea pensiei pe care o vom avea la bătrâneţe.

În al doilea rând, este vitală problematica CAS pentru că în România trăim un dublu paradox fiscal. Pe de o parte, salarii mici şi taxe mari pe muncă - locul şapte în Uniunea Europeană -, pe de altă parte, taxe mari pe muncă şi încasări mici la buget din CAS.

România încasează cu o jumătate mai puţin din povara fiscală pe muncă din CAS, raportat la produsul intern brut. România încasează cam 9% din PIB la buget doar din CAS, iar Uniunea Europeană, în medie, 13%, în condiţiile în care, vă reamintesc, avem una dintre cele mai ridicate poveri fiscale pe muncă.

Este necesară diminuarea CAS acum.

Dacă n-aveaţi nevoie de acordul FMI, mă întreb: De ce nu s-a operat de anul trecut? Şi mă întreb în egală măsură: De ce nu v-aţi ţinut de promisiunea electorală de a diminua TVA la 19% în prima zi de guvernare a PSD, aşa cum aţi promis ani de zile în plină criză economică?

Minciună, minciună, minciună!

Impredictibilitate, impredictibilitate, impredictibilitate!

Iar de instabilitate fiscală sunteţi ultimii care puteţi să vorbiţi despre ea.

Dumneavoastră sunteţi părinţii impredictibilităţii şi ai instabilităţii fiscale în România.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamna deputat.

O singură corectură: angajatorii plătesc salarii, nu primesc salarii.

Domnul deputat, procedură.

Domnul Viorel Ştefan:

Domnule preşedinte,

Pe procedură vreau doar să atrag atenţia că în numele iniţiatorilor pot vorbi cei care au semnat iniţiativa.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da, e-n regulă. Doamna deputat a vorbit în numele grupului parlamentar. Şi eu m-am încurcat în treaba asta.

Drept la replică.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De ce nu în 2010 şi în 2013? E simplu, domnule Ştefan.

Dumneavoastră n-aţi înţeles prin ce a trecut România.

În 2010, şi Guvernul dumneavoastră a spus foarte clar că trebuie consolidare fiscală şi stabilitate financiară de care Guvernul Ponta beneficiază din plin şi recunoaşte.

Noi am stabilizat România, am consolidat-o fiscal.

În 2013, mediul de afaceri a început să funcţioneze, să avem creştere economică. Trebuie să ajuţi mediul de afaceri cu un balon de oxigen.

Şi premierul Victor Ponta a spus că este necesară această măsură.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Două minute dreptul la replică.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Un minut, domnule preşedinte.

Dacă vorbim de seriozitate, atunci, domnule Viorel Ştefan, mergeţi la Guvern.

Am văzut proiectul de lege al Guvernului. Spune că impactul bugetar pe trei luni este de 1,1 miliarde şi este acoperit din 710 milioane. Vedeţi ce guvern aveţi? Un guvern incompetent. Aşa scrie.

Eu am prezentat măsura...

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

...de compensare...

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, mă puneţi în situaţia să vă tai microfonul şi nu-mi place.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

...prin impozitarea cu 30% a...

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă rog, domnule deputat, dreptul la replică două minute. Aţi trecut de mult. Vă mulţumesc.

Îmi pare rău, v-am rugat.

Procedură, domnul Dobre. Domnul Toader. Astăzi am o zi bună. Trebuie să-ţi dau un miel.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Câţi miei trebuie să ne daţi şi mie şi domnului Dobre, numai bine.

Ca procedură, domnule preşedinte de şedinţă.

E o dezbatere cu o iniţiativă legislativă a noastră care include şi reducerea CAS-ului.

Premierul, am înţeles că vrea să introducă în Parlament o astfel de lege.

Eu vă propun s-o întoarcem pe asta în comisie, să nu mai umblăm încă două luni de zile să meargă pe la Senat. O modificaţi pe asta aşa cum doreşte şi Guvernul şi cu propunerile noastre, şi în felul ăsta poate să între imediat - la 1 august sau mai devreme. Să nu mai intrăm pe procedurile parlamentare.

Legea este acum. O întoarcem la comisie, vine şi Guvernul cu punctul lui de vedere. Sigur că probabil o să scoateţi de prin proiectul nostru ceva, dar, cel puţin CAS-ul intră imediat. Ce ne opreşte să facem asta?

Deci, vă rog, solicit reîntoarcerea la comisie a acestui proiect de lege.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule Toader, asta puteaţi s-o solicitaţi la începutul dezbaterii, nu în mijlocul dezbaterii.

Comisia, domnul preşedinte, vă rog, punctul de vedere.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, în baza art.75 din Constituţia României, a luat în discuţie acest proiect de lege.

Proiectul a fost respins la Senat în şedinţa din 16 decembrie 2013.

Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele negative ale Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi avizul favorabil al Consiliului legislativ.

Iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a analizat acest proiect de lege în şedinţa din 5 martie 2014, la dezbateri participând 31 de deputaţi din 32.

De asemenea, la dezbateri a participat, din partea Ministerului Finanţelor Publice, secretarul de stat - domnul Dan Manolescu.

În urma examinării Propunerii legislative pentru aprobarea unor măsuri fiscale pentru sprijinirea mediului de afaceri, crearea de noi locuri de muncă şi stimularea consumului, membrii comisiei, cu majoritate de voturi, propun respingerea acesteia deoarece, potrivit prevederilor art.13 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr.69/2010, în cazul propunerilor de introducere a unor măsuri politice, iniţiative legislative a căror aplicare atrage diminuarea veniturilor, iniţiatorii au obligaţia să prezinte fişa financiară însoţită de propuneri de măsuri de compensare a impactului financiar.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia are, după cum aţi auzit, propunere de respingere.

Există un amendament respins. Dacă cineva vrea să-l sprijine?

Domnul deputat Ialomiţianu.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Amendamentul îşi propune decalarea unor termene privind aplicarea reducerii cotei unice de la 1 ianuarie 2015. Încă a venit în sprijinul Guvernului ca să susţină această iniţiativă.

Legat de propunerea legislativă, că nu respectă prevederile Legii finanţelor publice, este o minciună, pentru că eu am propus în iniţiativă majorarea impozitării veniturilor constatate de ANAF în urma săvârşirii faptelor de evaziune fiscală. ANAF-ul încasează peste 10 miliarde de lei în urma depistării faptelor de evaziune. Dacă s-ar impozita cu 30% am avea un venit suplimentar de peste 9 miliarde de lei.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Dar Guvernul nu este de acord, înseamnă că e de partea evazioniştilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc şi eu.

Amendamentul respins de comisie, prezentat de domnul deputat, cine este pentru adoptarea lui?

Vă rog votaţi.

53 voturi pentru, patru abţineri, 91 împotrivă.

Respins.

Proiectul de lege trece la votul final cu raport de respingere.

Vă mulţumesc, ne vedem la 12,30 pentru voturile finale.

După pauză

După pauză, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Cristian Buican şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimaţi colegi,

Am rugămintea să luaţi loc.

Domnule Andea, rugăciunea a avut loc, am rugămintea să luaţi loc şi dumneavoastră. Luaţi-l şi pe domnul Tîlvăr.

Domnul Stanciu! Trebuie să mă ierte că stau cu faţa la spatele lui; nu?

Stimaţi colegi,

La punctul 1 avem Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Vă rog să votaţi. Vot de control.

Dacă nu funcţionează, numărăm, nu-i o problemă.

Mai facem o dată votul de control, vă rog.

Vă rog să votaţi.

Tot nu avem prea multe legi la ordinea de zi, facem voturi de control.

Funcţionează la dumneavoastră? Mă bucur.

Punctul 1, Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.48/2012 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Vă rog să votaţi.

Cu 319 voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere, proiectul de hotărâre a fost adoptat.

Punctul 2, Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Vă rog să votaţi.

Cu 191 de voturi pentru, 16 abţineri şi 114 voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

La punctul 3 avem Propunerea legislativă pentru aprobarea unor măsuri fiscale pentru sprijinirea mediului de afaceri, crearea de noi locuri de muncă şi stimularea consumului.

Vă rog să votaţi.

Cu 286 de voturi pentru, 33 de voturi împotrivă, cinci abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.

Spre mulţumirea domnului Ialomiţianu.

Vă rog.

A fost respins, iertaţi-mă. Da.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Domnule preşedinte,

Era raport de respingere.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, sunt de acord cu dumneavoastră.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Eu am votat împotriva raportului de respingere pentru că am votat pentru românii care caută un loc de muncă şi împotriva evazioniştilor.

Cei care au votat pentru adoptarea acestui raport de respingere au votat împotriva românilor şi în favoarea evazioniştilor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Felicitări, domnule Ialomiţianu!

Vă mulţumesc frumos.

Şedinţa noastră s-a încheiat.

Urmează şedinţa de Birou permanent.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,45.