Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,40.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de doamna deputat Liliana Mincă şi de domnul deputat Ion-Marcel Ciolacu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 9 septembrie.

Este început de sesiune parlamentară. Probabil că vom începe cu reprezentanţii puterii.

Vă reamintesc, înainte de a deschide şirul declaraţiilor politice, că durata unei intervenţii este de maximum trei minute.

Ca urmare, am să-l invit la microfon pe domnul deputat Sorin-Avram Iacoban. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Gudu.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi prezint în faţa dumneavoastră declaraţia politică "România, stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil".

Dragi colegi, în ultima perioadă s-au intensificat atacurile asupra prevederilor art.1 din Constituţia României, în ceea ce priveşte atributele statului român. Observ în ultima perioadă o remodelare a mesajului revizionist, care ar trebui să scape de vigilenţa noastră principalele cerinţe la autodeterminare, îmbrăcate în haina frumoasă a autonomiei cultural-teritoriale. Astfel, dacă în anii guvernării Boc, UDMR se pronunţă public pentru revizuirea Constituţiei în sensul eliminării unor atribute principale ale statului român, iată că în noua propunere, uniunea culturală care reprezintă drepturile maghiarilor din România insistă pentru o autonomie teritorială, dar cu respectarea caracterului unitar şi indivizibil al statului român.

Este o trecere de la o atitudine agresivă la o atitudine simulată, de luptă politică pentru scopul final, independenţa autointitulatului Ţinut Secuiesc. Nu putem uita declaraţiile fostului preşedinte al UDMR şi viceprim-ministrul din Guvernul Boc, domnul Marko Bela, care, în 2011, la Târgu Mureş, arăta că UDMR sprijină orice formă de autonomie, inclusiv pe criterii etnice. Aceeaşi persoană declara în 2010 că UDMR luptă încă din 1990 pentru autonomie şi autodeterminare, iar în 2012 că etnicii maghiari doresc susţinerea luptei politice privind identitatea naţională. Nu departe a fost şi susţinerea publică a UDMR, de curând, din 2013, pentru ca România să nu mai fie stat naţional.

Aşa cum am mai precizat, asistăm la o schimbare de optică în ceea ce priveşte mesajul UDMR. Nu mai sunt atacate caracterele, atributele statului român, ba chiar sunt amintite şi susţinute, un joc al diversiunii cu rezultate care ar putea fi catastrofale pentru România.

Deşi nu este recunoscut public, principalul atac se dă asupra caracterului naţional al statului român.

Atributul de stat naţional ţine de una din componentele fundamentale ale statului român, anume populaţia ţării, indiferent că este vorba de etniile componente sau de populaţia majoritară. La baza statului se află poporul român, reprezentant de comunitatea de oameni care trăiesc pe teritoriul României, care vorbesc aceeaşi limbă, populaţie legată statornic de aceste meleaguri. Înlocuirea limbii române cu o limbă regională constituie un pas important către separarea socială şi apoi, ca o consecinţă firească, către separarea teritorială. Acest fapt, cu siguranţă, va duce la retragerea unui segment important al populaţiei româneşti din autointitulatul Ţinut Secuiesc.

Dragi colegi, limba română reprezintă un liant care susţine unitatea poporului român şi un garant al caracterului naţional al statului. Principiul de bază al oricărei democraţii europene, principiul garantat şi de legea fundamentală românească este integrarea socială, şi nu segregarea etnică şi accentuarea excluziunii sociale a cetăţenilor de origine română.

În aceeaşi ordine de idei, al doilea atac este dat asupra caracterului de stat unitar, vizată fiind componenţa teritorială a statului român.

Noua orientare a UDMR ne îndreaptă mai mult către un stat federativ, deoarece una din principalele caracteristici ale unui stat unitar o reprezintă acel ansamblu unic de organisme prin care se exercită putea politică la nivel central şi local, populaţia având o singură cetăţenie, având obligaţia să respecte o singură ordine de drept, întemeiată pe o constituţie unică.

Acestea fiind spuse, dragi colegi, cum ne poate asigura UDMR de existenţa unei regiuni autonome, cu personalitate juridică separată, în cadrul unui stat unitar şi indivizibil? Cum poate vorbi UDMR de un stat unitar şi indivizibil când se promovează, într-un mod simulat, transferul de imobile din proprietatea publică a statului român în proprietatea regiunii autonome Ţinutul Secuiesc, când promovează transferul din proprietatea publică a statului în proprietatea regiunii autonome a tuturor căilor de comunicaţii de pe teritoriul vizat, a tuturor pădurilor, a carierelor de piatră, a minelor, deci a tuturor bogăţiilor naturale care sunt în proprietatea tuturor celor peste 20 de milioane de cetăţeni români?

Oare aceste măsuri vizate de UDMR, denumite mincinos autonomie teritorială, nu vizează o viitoare declaraţie de independenţă marcată şi de dreptul la autodeterminare a populaţiei majoritare de pe un anume areal geografic?

Dragi colegi, România este cunoscută în Europa ca fiind ţara cu o legislaţie foarte permisivă în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor. Dacă ar fi cineva să ne acuze în materia drepturilor minorităţilor, singurul reproş ar putea fi făcut doar în ceea ce priveşte discriminarea pozitivă a acestora faţă de drepturile populaţiei majoritare. Într-o astfel de situaţie este evident faptul că UDMR nu doreşte altceva decât crearea premiselor pentru o viitoare declaraţie de independenţă şi o viitoare recunoaştere a acestei declaraţii, adoptând de această dată o politică a paşilor mărunţi, care să nu lezeze, în prima fază, foarte tare.

În realitate, articolul 1 al Constituţiei României este supus unui atac diversionist care nu poate avea ca drept scop decât separaţia teritorială a autointitulatului Ţinut Secuiesc. O astfel de atitudine este de neacceptat, pentru că realităţile istorice, confirmate de tratatele internaţionale, au consacrat o Românie ca stat naţional şi unitar, exact aşa cum trebuie să rămână şi pe viitor.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Vasile Gudu. Se pregăteşte domnul deputat Cosmin Necula.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Dictatura Guvernului Ponta în democraţie".

Premierul Victor Ponta a declarat la începutul şedinţei de Guvern de acum două săptămâni că îşi asumă ordonanţa de urgenţă privind migraţia primarilor, el precizând şi că termenul în care aleşii locali îşi pot alege partidul va fi de 45 de zile. În acest sens, ordonanţa de urgenţă a intrat în vigoare la 1 septembrie 2014. Odată cu depunerea la Parlament, aleşii locali vor putea opta pentru un partid până la jumătatea lunii octombrie, cu două săptămâni înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale.

"În termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene, consilierii locali şi consilierii judeţeni, precum şi candidaţii care au fost declaraţi supleanţi, îşi pot exprima în scris opţiunea cu privire la partidul politic din care doresc să facă parte, fără ca aleşii locali respectivi să-şi piardă calitatea dobândită în urma alegerilor.", se arată în proiectul de ordonanţă de urgenţă.

Primarii şi preşedinţii de consiliu judeţean ar urma să depună declaraţia la partidul politic sau la organizaţia minorităţii naţionale, după caz, din care optează să facă parte: autoritatea deliberativă a unităţii sau subdiviziunii administrativ-teritoriale pentru care a candidat, prin intermediul secretarului unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale respective. Consilierii locali, judeţeni şi supleanţii îşi vor anunţa opţiunea politică la partidul politic sau la organizaţia cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale, după caz, din care optează să facă parte.

Ambasada SUA s-a declarat îngrijorată în legătură cu momentul ales de Guvern pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă care va permite aleşilor locali să îşi poată alege partidul din care fac parte, fără a-şi pierde mandatul. Este un act arbitrar, autocratic al Guvernului în prag de alegeri prezidenţiale.

"Am auzit argumente pro şi contra ordonanţei propuse cu privire la aleşii locali. Suntem îngrijoraţi în legătură cu momentul ales. Ne-am exprimat în trecut îngrijorarea privind legiferarea unor chestiuni complexe prin ordonanţe de urgenţă şi credem că măsurile de acest fel ar trebui discutate în cadrul unui proces legislativ deschis şi transparent, care permite organizarea unei dezbateri la care să poată participa liber toate partidele politice, societatea civilă şi toate părţile interesate", se arată într-o declaraţie a Ambasadei SUA.

Alianţa Creştin-Liberală nu va primi în rândurile sale niciun primar, preşedinte de Consiliu Judeţean, consilier local sau judeţean traseist.

Alianţa Creştin-Liberală condamnă ferm decizia Guvernului de a adopta această ordonanţă a traseismului politic, un act profund nedemocratic, un atac la statul de drept. Victor Ponta încalcă regulile democratice exact înainte de alegeri, încercând să ajungă preşedinte al României prin mijloace ilegale şi imorale. Prin adoptarea acestei ordonanţe, Guvernul PSD demonstrează că este capabil de orice abuz, că este gata în orice moment să submineze valorile democratice şi europene.

De asemenea, Alianţa Creştin-Liberală nu va face niciun demers de atragere a vreunui ales local migrator, beneficiar al acestei ordonanţe ruşinoase a acestui Guvern.

Premierul are nevoie ca aerul de acest act normativ, pentru că, altfel, nu poate ajunge preşedinte. Aşa se explică această disperare - să se încalce toate cutumele, inclusiv Constituţia, pentru că administraţia locală este o instituţie constituţională definită în Constituţie.

Este imperios necesar ca autorităţile judiciare să-şi îndrepte atenţia asupra modului în care Guvernul Ponta a procedat din punct de vedere al tehnicii legislative la adoptarea actului normativ. Prin adoptarea acestei ordonanţe ilegale şi imorale, Guvernul Ponta vrea să dea un semnal de forţă în propriul partid cu privire la faptul că nu ţine cont de nimeni şi de nimic, nu ţine cont de opoziţie, nu ţine cont de lege, nu ţine cont de societatea civilă, nu ţine cont de partenerii externi ai României, în a adopta acte normative care să le protejeze interesele politice. Avem de-a face cu un reflex dictatorial al acestui guvern care este surd şi orb la argumentele partidelor de opoziţie cu privire la adoptarea acestei ordonanţe, un act profund antidemocratic.

Vă mulţumesc.

Vasile Gudu, deputat PDL de Tulcea.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cosmin Necula. Se pregăteşte domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe.

Domnul Cosmin Necula:

Stimaţi colegi,

Suntem datori sa vedem toate laturile si aspectele unei societăţi. Suntem datori să asanăm legislaţia şi să eliminăm greşelile făcute timp de 25 de ani de politică postdecembristă.

Un domeniu deosebit de important este legislaţia prin intermediul căreia se formează viitorii participanţi la traficul automobilistic. Cum sunt instruiţi aceştia, care sunt capacităţile lor si care sunt persoanele capabile să efectueze instruirea specifică, şi necesară şoferilor?

Astfel, instructorul auto este în momentul de faţă persoana care creează premisele ca viitorul şofer să nu reprezinte un pericol pentru sine şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Suntem datori să reglementăm legislaţia acestei categorii sociale, să o aşezam conform normelor europene şi nu să favorizăm pe unii sau pe alţii din cauza unor funcţionari ce au interese pur personale.

Putem considera instructorul auto o meserie liberală, un liber profesionist care poate alege calea activităţii independente sau poate să aleagă asocierea alături de alţi colegi. Dar această formă de alegere nu este nici problema Guvernului şi nici problema Parlamentului, forma de exercitare a profesiei fiind un apanaj exclusiv personal al acestor instructori.

În momentul de faţă funcţionarii ministerelor de resort fac tot ce le stă în putere pentru a elimina forma de exercitare a profesiei de instructor auto independent. Sunt convins că acest lucru se desfăşoară fără ştirea decidentului politic. Nu este corect să faci tot ce îţi stă în putere ca singura formă de exercitare a profesiei să fie forma asociativă, respectiv şcoala de şoferi. Este lesne de înţeles concurenţa acerbă de pe această piaţă, dar nu este corect ca favorizarea celor cu mai mulţi bani să fie efectuată de către funcţionarii ministerelor. Nimeni nu forţează un medic să se asocieze sau mai exact să îşi desfăşoare profesia într-un spital sau într-o clinică privată; nimeni nu forţează un avocat să îşi părăsească propriul cabinet şi să devină unul dintre lucrătorii dintr-o societate civilă avocaţială.

De asemenea, legislaţia şi practica europeană presupun existenţa celor două forme de exercitare a profesiei, respectiv şcolile de şoferi, precum şi instructorul auto independent. Legislaţia europeană ne interzice să îngrădim libera exprimare şi libera exercitare a unei profesii. Este evident că funcţionarii ministerelor de resort nu cunosc acest lucru şi încearcă prin diverse tertipuri juridice să îngrădească şi eventual să interzică exercitarea profesiei de instructor auto independent. Nu vreau să trag diverse concluzii, dar repet că nu este corect să îngrădeşti o activitate profesionala doar pentru că ai diverse interese să-i favorizezi pe unii sau pe alţii.

Având în vedere aceste aspecte, vin în faţa dumneavoastră, dragi colegi, şi vă propun un act normativ care are drept scop să reglementeze şi să tragă jaloanele învăţământului rutier, să clarifice situaţia celui care-l pregăteşte pe viitorul şofer să nu fie un pericol, să fie un om corect şi cinstit pe şoselele României, respectiv, formatorul auto.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Andrei Daniel Gheorghe. Se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Libertatea - valoare fundamentală".

Libertatea individuală este dreptul fundamental al persoanei, fiind derivat din dreptul naţional al fiinţei umane.

În ciuda vocaţiei pretins eliberatoare a marilor ideologii politice ale secolului XX, omul se găseşte tot mai des captiv al unui sistem social în care mecanismele şi mijloacele au ajuns să prevaleze asupra obiectului şi a rezultatului final.

Autonomia de gestiune a vieţii personale şi a dreptului de acţiune individuală se opreşte doar acolo unde această formă de voinţă lezează drepturile legitime ale celorlalţi indivizi. Omul, fiinţă socială prin definiţie, este mai presus de orice normativă şi reglementare, expresia a două elemente creatoare de civilizaţie şi cultură: liberul arbitru şi libertatea de conştiinţă. Ca urmare, statul, rezultat al compromisului social contractual, nu este un scop în sine ori o putere sacrosantă superioară, ci doar un mijloc prin care interesele individuale care transced sferei private sunt apărate şi reprezentate în chip armonios din punct de vedere al corpului social.

Astăzi, noi avem nevoie de o constituţie care să stabilească egalitatea dintre cetăţean şi stat. Suma indivizilor nu formează organismul statal, ci instituţia supremă şi legitimă care deţine dreptul suveran asupra teritoriului administrat de stat: naţiunea. Naţiunea este o entitate culturală şi socială aşezată mai presus de stat şi reprezintă suma materială şi spirituală a cetăţenilor care împărtăşesc aceeaşi cultură, tradiţie, proprietate publică şi instituţionalism.

Statul, instrument al exerciţiului necesităţilor naţionale, precum bine spunea Ion I.C. Brătianu acum un secol, are obligaţia instrumentalizării practice a libertăţilor individuale. Alexis de Tocqueville vorbea despre suveranitatea poporului ca fiind valoarea democratică de căpătâi şi expresia legitimă a voinţei naţionale. În aceeaşi ordine de idei, Montesquieu afirmase că nu există lege ori normă imuabilă în faţa expresiei legitime a principiului voinţei naţionale, suveranitatea poporului având mai presus de sine doar voinţa divină.

Parlamentul este instituţia care are rolul de a proteja principiul suveranităţii naţionale legitime, fiind rezultatul reprezentativităţii democratice. Parlamentul este al României, iar nu al statului, este expresia voinţei naţionale, şi nu a birocraţiei statale. Parlamentul este instituţia care are rolul fundamental de a feri naţiunea de riscul oscilării între anarhie şi dictat, cele două extreme care derivă din gestiunea inechitabilă a libertăţii.

Din păcate, astăzi, puterea forului de reprezentare şi expresie a voinţei naţionale este deseori restrânsă de intervenţiile arbitrare ale Guvernului, în calitate de aparat executiv şi, în ultimii ani, de creşterea ponderii decizionale a Curţii Constituţionale, tutelă legislativă care tinde să devină câteodată o a treia cameră decizională a Parlamentului şi căreia i s-ar cuveni mai curând un rol consultativ în procesul de deliberare legislativă şi un rol decizional rezervat strict litigiilor juridico-constituţionale care pot duce la situaţii de forţă majoră pentru siguranţa României.

Este de amintit şi faptul că avem nevoie de o separare tot mai clară a atribuţiilor Camerei Deputaţilor de cele ale Senatului şi invers, astfel ca obiectivul acestei delimitări evidente să fie crearea unui raport de complementaritate între o cameră inferioară dedicată legislaţiei economice, sociale şi administrative, iar pe cealaltă parte o cameră superioară concentrată mai intens pe chestiuni precum sunt siguranţa şi apărarea naţională ori politica externă.

Ca urmare, consider că, pentru a întări şi apăra mai bine drepturile şi libertăţile individuale concretizate prin reprezentativitatea democratică, pe lângă creşterea rolului dezbaterii parlamentare în procesul politic, avem nevoie de declararea cetăţeanului egal în drepturi cu statul, de eliminarea din legislaţia şi practica românească a procedurii de asumare a răspunderii guvernamentale pe diverse pachete legislative, de limitarea numărului de ordonanţe de urgenţă emise de către executiv şi de o clarificare a raporturilor instituţional juridice dintre cele două Camere ale Parlamentului, Guvern şi Curtea Constituţională.

Nu cred într-o societate a impunerii, precum nici într-una a dezordinii organizate, ci cred într-o societate întemeiată pe libertatea de alegere a persoanei.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Invit la microfon pe doamna deputat Ana Birchall. Se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş.

Doamna Ana Birchall:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la potenţialul politic, economic şi social al României, în contextul dezvoltării unui nou proiect de ţară, care, în viziunea şi puterea sa, va servi drept un apel la unitate naţională pentru românii obosiţi de 10 ani de ură, dezbinare şi conflict politic promovat de modelul preşedintelui-jucător Traian Băsescu şi a aliaţilor săi. Împreună cu generaţia de români a cărui proiect politic de ţară a fost definit de integrarea euro-atlantică, de obţinerea siguranţei şi integrării economice mult-râvnite, sub umbrela democratică şi de securitate a Uniunii Europene şi NATO, o clasă politică responsabilă nevoilor românilor de astăzi trebuie să înceapă să construiască pe bazele deja bine înrădăcinate ale realităţilor actuale.

Mă refer aici la o Românie puternică în Europa, la valorificarea potenţialului enorm pe care România îl are, inclusiv din punct de vedere economic, la transformarea unei bune tradiţii de diplomaţie parlamentară şi executivă într-un efort accelerat de diplomaţie economică, susţinută de o coerenţă instituţională pe care o poate impune voinţa politică, pe care am speranţa că o vom avea odată cu victoria unui nou model economic, politic şi social şi a unui nou model de preşedinte, la alegerile prezidenţiale din noiembrie.

Preşedintele APCE, doamna Anne Brasseur, declara săptămâna trecută la Bucureşti că nu poţi avea state puternice fără instituţii puternice, citând exemple din vecinătatea estică a României, state care acum se confruntă cu intense provocări la adresa integrităţii teritoriale, a autodeterminării şi a drepturilor omului, cu derapaje nepermise de la dreptul internaţional. Mă refer la popoare care şi-au manifestat în mod cât se poate de democratic dorinţa de a avea un viitor stabil şi paşnic în Uniunea Europeană şi pe care România le sprijină în parcursul lor european: Republica Moldova, Ucraina sau Georgia. Am votat, alături de dumneavoastră, ratificarea Acordurilor de Asociere la Uniunea Europeană ale celor trei state şi am încrederea într-un viitor în care aspiraţiile lor democratice şi europene vor prinde un contur mult mai clar.

România trebuie să fie un pilon de responsabilitate şi stabilitate într-o regiune din ce în ce mai frământată. România dă dovadă de seriozitate, profesionalism şi responsabilitate, fiind un partener de încredere, de nădejde, pentru SUA şi aliaţii noştri din NATO şi UE.

Este în interesul României, ca stat la graniţa UE şi NATO, să transmită principiile democratice, conducând prin exemplul propriu, asigurând, în acelaşi timp, contextul necesar unei bune colaborări la nivel diplomatic, politic, economic şi social cu ţările din vecinătatea estică. În paradigma actuală de securitate asigurată la nivel comun, supra-statal, nu trebuie să ignorăm datoria noastră naţională, de bază, de a continua să ne dezvoltăm ca un factor de stabilitate în regiune. România îşi asumă cu seriozitate şi profesionalism obligaţiile care decurg din calitatea de membru NATO, dar şi rolul de protector al principiilor care stau la baza Uniunii Europene. În acest context, instituţiile noastre trebuie să ne oglindească principiile democratice, dar şi potenţialul real al diplomaţiei române.

Apărarea noastră vine în primul rând din instituţii stabile, puternice, dintr-un proces democratic transparent şi reprezentativ, dar şi din principii care să ne ghideze pe termen lung, într-un proiect de ţară coerent.

Nu este destul să fim un factor de stabilitate în regiune. România, această frumoasă Grădină a Maicii Domnului, poate mult mai mult! Trebuie să privim peste provocările acestui an şi ale celui următor, la problemele cu care societatea noastră se va întâlni în 20 sau în 30 de ani. Unde va fi România atunci, când lunga sa evoluţie de la comunism la democraţie capitalistă va fi un simplu fapt istoric? Unde vor fi românii când după realităţile integrării în Uniunea Europeană şi NATO vor căuta în trecutul lor un proiect de ţară care a definit generaţia noastră? Unde veţi fi dumneavoastră când copiii noştri vor căuta valorile care să le fie temelie pentru dezvoltarea şi împlinirea lor personală şi profesională?

Stimate colege, stimaţi colegi,

Nu este normal ca bătrânii noştri să se întrebe de ce au fost umiliţi, fără vină, de fosta guvernare PDL-istă cu Băsescu în frunte, de măsurile punitive ale dreptei la care s-au raliat acum Iohannis şi ai săi colegi liberali, asumându-le!

Nu este normal ca tinerii noştri să plece din ţară, văduvind-o de minţile lor clare şi educate, fără vreo dorinţă de a se întoarce acasă, pentru că societatea chinuită de trecutul băsist nu le oferă oportunităţi şi ajutor în a-şi întemeia o familie, în a-şi construi o casă, în a oferi acestei ţări primul lor copil. Am spus-o şi voi continua să spun că România trebuie să spargă cercul vicios în care se zbate un tânăr, o familie tânără!

Clasa mijlocie, acest motor al societăţii, trebuie ajutată şi sprijinită să se întărească pentru că numai aşa avem o societate competitivă care poate privi viitorul în faţă!

Nu este normal ca noi, ca societate, să renaştem după fiecare derapaj al unor politicieni iresponsabili de dreapta, să reconstruim acolo unde alţii au dărâmat, într-un cerc vicios care asigură României doar stagnare socială, economică şi politică.

Devine clar faptul că numai o Românie democratică şi incluzivă, construită pe baza principiilor social-democraţiei progresiste va putea face faţă provocărilor secolului nostru şi nicidecum ideile deja evidente ale dreptei, reprezentată acum de PDL şi PNL, care ne-au împins spre austeritate, sărăcie, spre dictatura non-valorilor.

Voinţa electoratului român a arătat o preferinţă spre o dezvoltare economică pragmatică, dar care să nu lase în urmă pe cei mai săraci dintre noi, pe cei cu adevărat nevoiaşi, din categorii sociale care, în ciuda unor statistici reci, continuă să fie reprezentată de părinţii şi bunicii noştri şi de copii sau de tineri minţi îmbogăţite de Bunul Dumnezeu cu talent şi putere de muncă. Aceasta este realitatea unei Românii cu o profundă datorie socială, dar o Românie care, cred eu, se poate ridica şi dezvolta având la bază adevăratele valori, tradiţii şi obiceiuri pe care încă le găsim la oraş, dar în special la satul românesc.

Iar pe cei care poate ascultându-mă ridică neîncrezători o sprânceană, îi invit să vină în colegiul meu, pe Valea Tutovei, unde vor primi o adevărată lecţie de istorie şi de autentice valori româneşti!

Această Românie are potenţialul de a construi un proiect de ţară prin prisma învăţămintelor trecutului şi a experienţei date de o evoluţie comună, plină de sacrificii, spre o democraţie europeană şi capitalism responsabil.

Unitatea este cea care lipseşte ca regulă de bază a acestui deziderat, dar este speranţa mea şi a multor români că, odată cu noul an, un nou model de lider şi o coerenţă instituţională a actului politic, pe toate paliere sale, vor duce la repornirea unui proiect de ţară pe care generaţia dinaintea noastră să o aprobe, iar cele noi să o îmbrăţişeze.

Cineva mi-a spus odată că parcă de câţiva ani România nu mai are spirit! A fost momentul care m-a făcut să realizez că ceea ce a lipsit acestei ţări este nu numai un proiect de ţară coerent, care să fie pus în practică de adevăraţi oameni de stat, nu de păpuşari şi oameni mici care se credeau şi se cred "mari bărbaţi de stat", dar şi identitatea naţională, mândria de a fi român!

Stimate colege, stimaţi colegi,

Suntem în faţa unei oportunităţi nemaiîntâlnite în istoria ultimilor 25 de ani. Avem o ţară membră a Uniunii Europene şi a NATO, cu garanţia siguranţei şi securităţii, dar şi cu dezvoltarea economică asigurată de potenţialul enorm al acestei ţări şi al talentului românesc nativ. Poziţia geografică dată de Bunul Dumnezeu ne dă oportunitatea reprezentării valorilor europene şi atlantice, dar şi deschiderea spre răsărit, spre un Orient care ne priveşte cu încrederea unor relaţii diplomatice şi de diplomaţie economică bine înrădăcinate în tradiţie, reînnoite de eforturile actualului executiv condus de premierul Ponta. Este datoria noastră să folosim la adevăratul potenţial această oportunitate a României, să construim pe baza stabilităţii pe care o asigurăm în regiune. Acest proiect de ţară trebuie să fie construit pe baza a trei factori importanţi.

În primul rând, parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii reprezintă o garanţie decisivă pentru securitatea şi dezvoltarea noastră, în deplin respect faţă de normele şi principiile democratice. Dezvoltarea acestui parteneriat reprezintă piatra de temelie a evoluţiei noastre democratice. Recentele vizite în România ale unor înalţi diplomaţi şi oameni de stat americani, dar şi vizitele premierului Ponta în SUA dovedesc importanţa pe care SUA le oferă României, ca un partener serios şi responsabil în regiune, dar şi eforturile actualului executiv şi ale diplomaţiei române în dezvoltarea relaţiei bilaterale.

În al doilea rând, trebuie să avem în vedere vecinătatea noastră.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă rog să vă apropiaţi de final.

Doamna Ana Birchall:

În special în cazul fraţilor...

Este o declaraţie importantă, domnule preşedinte, şi vă rog să mă lăsaţi să o închei.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Regulamentul spune trei minute şi vă închid microfonul.

Doamna Ana Birchall:

În special în cazul fraţilor noştri de peste Prut, dar şi pentru ţări faţă de care statul român şi-a manifestat susţinerea în parcursul european, România are obligaţia de a-şi ţine cuvântul şi de a reprezenta principiile democratice europene. În acest sens, diplomaţia parlamentară este cheia prin care comunicarea diplomatică şi politică prinde coerenţă, dar nu trebuie să uităm de faptul că eforturile executivului condus de Victor Ponta au arătat prin fapte, nu vorbe, ajutorul pe care România îl poate asigura în independenţa energetică şi în dezvoltarea relaţiilor culturale şi economice.

În al treilea rând, România trebuie să se dezvolte ca punte spre Răsărit, în accepţiunea unui nou drum al Mătăsii care să reprezinte poarta Orientului spre Uniunea Europeană. În ciclicitatea demult identificată de cultura chineză asupra istoriei, România se poate afirma drept un hub pentru investiţiile unor mari jucători din Asia, precum China sau India, o poartă la care să bată dragonii economici ai Orientului, în drumul lor spre Uniunea Europeană.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Închei prin a vă aminti că aceste idei, această viziune şi acţiunile pe care trebuie să le întreprindem în dezvoltarea coerentă a societăţii româneşti nu au fost făcute la timpul lor. Am pierdut 10 ani în lupte, dezbinare socială şi polarizare politică datorită unui singur om şi a proiectului său personal, nu de ţară, nu pentru România. Greşelile şi planurile politice personale ale lui Traian Băsescu şi ale regimului promovat de el au stagnat România şi dezvoltarea sa prea mult timp, impunând dictatura non-valorilor într-o societate care-şi dorea direcţie şi conducere politică, într-o societate care a cerut şi cere tot mai insistent, pe bună dreptate, să poţi să ai o şansă de realizare profesională şi personală pe baza unui sistem meritocratic.

Într-o deplină lipsă de respect faţă de regulile impuse de Constituţia României şi de protocolul şefilor de stat, Traian Băsescu a sabotat imaginea României în lume şi a susţinut valorile păguboase ale familiei sale politice, devenind campionul tăierilor de pensii, salarii şi de speranţă în Uniunea Europeană. În 10 ani de mandat, Traian Băsescu nu a venit cu nici un proiect coerent de politică externă, care să pună în valoare întreg potenţialul acestei ţări. Este de datoria noastră să repunem România pe hartă, iar eforturile Guvernului condus de premierul Victor Ponta au arătat, într-o activitate diplomatică susţinută inclusiv de diplomaţia parlamentară, că putem repara răul făcut României. Dar nu aşa trebuie să funcţionăm ca ţară, instituţii şi politicieni. Nu aceasta este normalitatea: să reparăm la infinit greşelile trecutului.

Tocmai de aceea bătălia din această toamnă este esenţială în a pune capăt odată pentru totdeauna acestui model de preşedinte, acestui model de a face politică.

Îmi exprim speranţa că, odată cu sfârşitul acestui an şi alegerile prezidenţiale, vom putea construi şi pune în practică proiectul de ţară pe care românii îl merită, având la bază principiile şi politicile social-democraţiei susţinute de coerenţa instituţională dată de un nou model de preşedinte care să reprezinte cu mândrie, demnitate şi respect interesul naţional.

Valorificarea diplomaţiei economice, în accelerarea eforturilor depuse de actuala guvernare pentru atragerea de investiţii străine, este următorul pas logic, în această viziune. Punerea în valoare a potenţialului enorm pe care România îl are, inclusiv din punct de vedere economic, trebuie să devină, alături de rolul strategic pe care îl avem în regiunea noastră, principalul nostru proiect de ţară. Un proiect de ţară în care România este poarta economică a Uniunii Europene.

Avem această şansă. Să nu o ratăm!

Vă mulţumesc.

Şi, pentru stenogramă, aceasta a fost versiunea mai scurtă a acestei declaraţii extrem de importante care vorbeşte despre proiectul de ţară al României, şi, în acelaşi timp, am depus în scris, la secretariatul de şedinţă, o altă declaraţie politică intitulată "Trilogia valorilor naţionale - Eminescu, credinţa şi folclorul".

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr.5 Vaslui.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Doamnă deputat, vă reamintesc că, potrivit regulamentului, durata unei declaraţii politice este de trei minute. V-am reamintit, doar.

Doamna Ana Birchall:

Domnule preşedinte, iar eu vă reamintesc dumneavoastră că, atunci când sunt declaraţii, cum a fost aceasta, în care vorbim de proiectul de ţară al României, puteţi să faceţi îngăduinţă, mai ales că suntem la începutul sesiunii parlamentare şi ar fi păcat ca astăzi să începeţi dimineaţa, cronometrându-mă pe mine. Dacă nu, atunci, cronometraţi-i pe toţi colegii.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

O să-i cronometrez pe toţi colegii, dar aici este vorba despre consideraţia faţă de ceilalţi colegi.

O invit la microfon pe doamna deputat Florica Cherecheş. Se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Munca la negru, cancerul economiei româneşti".

Eurobarometrul "Munca la negru în Uniunea Europeană" din luna martie 2014 confirmă faptul că, în România, munca la negru este un fenomen larg răspândit, 7% dintre angajaţi fiind plătiţi la "plic", mult peste media Uniunii Europene de 3%, ceea ce pune ţara noastră pe locul trei în Europa într-un top negru.

Potrivit statisticilor, în fiecare zi, peste 1,5 milioane de români se duc la muncă, fără forme legale. Sute de români ajung să cadă victime ale sclaviei moderne în ţară sau străinătate, împinşi de sărăcia în care se zbat şi de disperarea de a nu-şi găsi niciun loc de muncă, fără niciun fel de protecţie socială sau medicală.

Un raport BERD spune că, în primele 7 luni ale acestui an, 50.000 de întreprinzători şi-au închis firmele.

Dincolo de aceste aspecte statistice, cel mai îngrijorător lucru este lipsa de reacţie a Guvernului României care refuză să ia măsuri concrete pentru a scoate la lumină cele 4 miliarde de euro care se pierd anual prin neplata contribuţiilor şi taxelor către bugetul de stat şi pentru a contribui la protecţia socială reală a românilor.

Comisia europeană a recomandat României de nenumărate ori să adopte politici de relaxare fiscală şi să dezvolte infrastructura.

Pe domnul Ponta însă îl interesează doar un singur lucru: funcţia de preşedinte, şi pentru asta este pregătit de orice, de la pomenile electorale nesfârşite, fără o susţinere reală în economie, până la modificarea de moment a legilor, cum ar fi cea a traseismului politic sau cea a modificării legii electorale în pragul alegerilor.

Aş vrea să solicit în final atât premierului Ponta, cât şi ministrului de finanţe, întregului Guvern al României, să ia măsuri concrete pentru că ne-am săturat de vorbe, avem nevoie de fapte pentru a relansa economia României.

Vă mulţumesc.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Bihor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aurelian Mihai. Se pregăteşte domnul deputat Ion Marocico.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Încep cu o propunere pentru a începe declaraţiile politice poate la 7,00 dimineaţa, ca să avem timp toţi colegii să ne expunem punctele de vedere asupra celor pe care trebuie să le şi declarăm în această sesiune.

Am să încep prin a-mi exprima încă o dată nemulţumirea faţă de acţiunea unui ministru care face parte din actualul Guvern, ministrul pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, prin declaraţia pe care la sfârşitul săptămânii a dat-o, explicând faptul că statul român nici în momentul de faţă nu are cunoştinţă asupra numărului cetăţenilor români care trăiesc în afara graniţelor ţării. Nimeni nu a cerut o situaţie exactă a cetăţenilor români, însă îl informez pe domnul ministru că numai în colegiul pe care îl reprezint în Europa de Vest suntem peste 4 milioane de români.

Dacă nu este suficient ceea ce spun, va trebui să consulte dumnealui statisticile pe care le oferă fiecare stat european şi nu numai, poate să meargă să consulte datele pe care le au comunităţile de români din afara graniţelor ţării, din Statele Unite şi din altă parte, de oriunde, şi până în Australia.

Spun acest lucru şi mă îngrijorează, pentru că ne aşteptăm, după această declaraţie a unui înalt demnitar din actualul Guvern, ca buletinele de vot pe care le vor pregăti să fie foarte puţine şi acest lucru va îngrădi accesul la secţiile electorale al multor cetăţeni români. Ne vom trezi, ca şi în alte ocazii, într-o situaţie destul de neplăcută prin care noi, cetăţenii, trebuie să plătim încă o dată lipsa de eficienţă a unui Guvern pe care, iată, nu este nevoie poate să insist, o demonstrează zi de zi. Spun acest lucru pentru că în diaspora, chiar dacă tradiţional votăm partidele sau formaţiunile, alegătorii se prezintă ca opţiune de centru-dreapta, este posibil într-adevăr ca la alegerile prezidenţiale candidatul de centru-dreapta să cumuleze cele mai multe dintre opţiunile de vot ale alegătorului. Pentru acest lucru, Guvernul României trebuie să se comporte pur şi simplu democratic, să ne ofere şansa într-adevăr să ne putem deplasa, chiar dacă trăim la mii de kilometri distanţă de casă.

În al doilea rând, am să repet rugămintea pe care o am în fiecare marţi-dimineaţă la declaraţii politice pentru dumneavoastră, stimaţi colegi, ca să votaţi acel proiect de reducere a taxelor consulare. Este foarte important pentru cetăţenii români care trimit peste 4 miliarde de euro în fiecare an în România, fără ca statul român să facă mare lucru. Vă amintesc că viaţa departe de ţară nu este deloc uşoară. Din sudoarea muncii noastre, din tot ceea ce putem să facem, din chinul pe care îl îndurăm departe de casă, trebuie să fiţi conştienţi că acele taxe trebuie reduse. Actualmente România este statul cu cele mai mari taxe consulare pentru cetăţenii săi. Avem taxe superioare statului spaniol, statului britanic, statului american, oricărui stat, nu numai din Uniunea Europeană, şi nu este normal. Raportul dintre nivelul de trai şi aceste taxe pe care le plătim este unul destul de ridicat. Nu merităm atâta batjocură din partea statului român! Iar dacă acest proiect nu va trece, probabil va trebui să ... Să ce? Să insistăm, să protestăm la consulate, la ambasade? Eu cred că nu este etic, nu este normal ca statul român să păgubească propriul cetăţean, indiferent unde s-ar afla. Nu este normal ca pentru un certificat de naştere să plătim, dacă am făcut un pas dincolo de frontierele României.

Pentru a nu insista mai mult, pentru că timpul este limitat, am să abordez şi al treilea subiect, referitor la suspendarea preşedintelui. Este o atitudine conform căreia noi, românii din diaspora, putem să valorăm negativ intenţia şi atitudinea celui pe care l-am avut cândva ca prim-ministru şi astăzi este preşedintele Senatului. O spun pentru că nu este normal ca în ultimele luni de mandat să suspendăm o persoană, pur şi simplu pentru a ne satisface un capriciu. Acel om o să-şi termine mandatul la Cotroceni... În primul rând, cei care doresc acest lucru, să aducă bani de acasă. Poporul român a plătit mult prea mult, a finanţat mult prea mult lipsa de reformă şi nu credem că este o opţiune deloc... nici democratică şi nici potrivită pentru ca cetăţeanul român să merite efortul să plătească din buzunarul său. Cei care doresc suspendarea, îi rog să vină cu bani de acasă.

Noi, românii din diaspora, ne-am săturat de astfel de decizii, vrem într-adevăr parlamentarii, Guvernul României, să-şi pună mintea la contribuţie, să depună eforturi pentru a crea locuri de muncă pentru această ţară, pentru a avea planuri foarte bune ca românii să se repatrieze, pentru că ne-am săturat de 20 de ani de emigraţie, ne-am săturat să fim ultima ţară din Uniunea Europeană. Merităm un viitor mai bun şi merităm ca statul român să-şi facă într-adevăr datoria şi faţă de noi, cei din diaspora, şi faţă de românii de acasă.

Şi ultimul subiect pe care îl atac este cel referitor la românii care au murit departe de casă, pentru care statul român nu a făcut absolut nimic pentru a-i repatria.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Marocico, se pregăteşte domnul deputat Longher Ghervazen.

Domnul Ion Marocico:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică intitulată "Ziua Independenţei Ucrainei".

La 24 august 1991, Ucraina şi-a proclamat independenţa faţă de Uniunea Sovietică, devenind astfel un stat de drept, suveran şi independent, unitar şi democratic, ucrainenii de pretutindeni sărbătorind în fiecare an, la această dată, Ziua Naţională.

Din păcate, după 23 de ani, Ucraina se vede pusă din nou în situaţia de a lupta pentru a-şi putea urma drumul liber ales, pentru demnitate şi independenţă.

Aş fi vrut ca acest moment de sărbătoare să nu fie umbrit de situaţia actuală din partea de est a ţării, de pierderi de vieţi omeneşti, de distrugeri materiale sau, privind doar câteva luni în urmă, de anexarea Crimeii de către Federaţia Rusă. Mi-ar fi plăcut ca în această zi, alături de membrii comunităţii de ucraineni din România, să pot privi fără îngrijorare la viitorul european al Ucrainei, să nu fiu nevoit să fac apel la dialog şi la găsirea de soluţii paşnice care să ducă la încetarea imediată a confruntărilor, să nu condamn acţiunile grupărilor separatiste, să nu vorbesc despre asistenţă umanitară sau să atrag atenţia asupra necesităţii prevenirii unei crize ale cărei efecte se pot propaga dincolo de graniţa ucraineană. Din păcate, toate aceste circumstanţe au adus o urmă de tristeţe în sufletele noastre şi ne-au făcut să abordăm în alţi termeni sărbătorirea din acest an a Zilei Independenţei.

Ceea ce se întâmplă de câteva luni în Ucraina şi nivelul la care au ajuns aceste tensiuni nu poate fi trecut cu vederea. Nu avem dreptul de a minimiza semnificaţia Euromaidanului şi, mai ales, nu putem accepta ca libertatea şi unitatea poporului ucrainean să fie decise prin prisma jocurilor geopolitice. Ameninţarea integrităţii teritoriale nu este un joc pasager ci, dimpotrivă, este o problemă deosebit de gravă, care trebuie să ne mobilizeze pe toţi, pentru a contribui în mod semnificativ la stabilitatea şi securitatea Ucrainei. Pacea este principalul nostru scop, pacea pe tot teritoriul ucrainean.

Istoria ne arată cât de complicate şi de neacceptat pot fi unele momente şi cum, de exemplu, anul acesta, de Ziua Independenţei, am conştientizat mai mult ca oricând importanţa păstrării suveranităţii şi integrităţii Ucrainei.

În încheiere, doresc să adresez tuturor ucrainenilor cele mai sincere urări de pace şi prosperitate, determinare şi putere pentru a continua cu paşi siguri pe drumul asumat şi de a face faţă tuturor provocărilor cu care se confruntă în această perioadă. Locul Ucrainei este în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Reprezentantul minorităţii ucrainene în Parlamentul României, deputat Ivan Marocico.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Longher Ghervazen, se pregăteşte domnul deputat Ion Balan.

Domnul Ghervazen Longher:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

La începutul lunii septembrie, în zilele de 4 - 6 septembrie, Uniunea Polonezilor din România a organizat cea de-a XVI ediţie a Zilelor Culturii Polone, al căror început a fost iniţiat în septembrie 1999, la împlinirea a 60 de ani de la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial şi de la refugiul polonezilor în România.

An de an, Zilele Culturii Polone au căpătat amploare, ele cuprinzând un simpozion ştiinţific pe tema relaţiilor româno-polone desfăşurat sub deviza "Mai aproape unii de alţii", care ilustrează scopul acestor manifestări - apropierea celor două popoare, polon şi român, legate printr-o istorie comună, iar uneori asemănătoare.

Deschiderea manifestărilor dedicate Zilelor Culturii Polone a avut loc la Muzeul de Ştiinţe ale Naturii în prezenţa oamenilor de ştiinţă şi profesorilor din Polonia, Moldova şi România. Ne-au onorat cu prezenţa: delegaţia voievodatului Podkarpacie - voievodat înfrăţit cu judeţul Suceava, delegaţia din Zakopane, reprezentantul Senatului polonez, domnul senator Marek Kunopka şi consulul Poloniei la Bucureşti, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava Cătălin Nechifor, prefectul judeţului Suceava, Florin Sinescu şi primarul municipiului Suceava, Ion Lungu.

După deschiderea oficială a avut loc vernisarea expoziţiei "Viaţa de zi cu zi a polonezilor în refugiul românesc (1939-1947)". Expoziţia a fost pregătită de Institutul Cultural Român din Varşovia şi Fundaţia Osrodek Karta şi este alcătuită din 20 de planşe cu fotografii şi comentarii, cu mărturii ale militarilor şi civililor care acum 75 de ani au trecut graniţa din Polonia în România, pentru a se proteja de războiul care tocmai începuse.

Imediat după vernisajul expoziţiei a început simpozionul internaţional intitulat "Polonia şi România, împreună-alături-aproape", care s-a derulat timp de două zile şi s-a desfăşurat pe trei secţiuni: istorie, cultură şi problematica minorităţilor naţionale. S-au susţinut în total 46 de referate de profesori doctori în istorie şi cultură din Polonia, Moldova şi România. La finalul simpozionului a fost lansată cea mai nouă carte dedicată tematicii polono-române.

Ultima zi a manifestărilor din cadrul Zilelor Culturii Polone s-a desfăşurat în localitatea Soloneţu Nou. Aici a avut loc Sărbătoarea Roadelor (Dozynki), care a început cu o Sfântă Liturghie oficiată de părintele decan Iosif Păuleţ.

La finalul liturghiei, preoţii, invitaţii şi toţi credincioşii s-au mutat la noua clădire Dom Polski, unde fiecare comunitate de polonezi din România a amenajat câte un stand cu produse şi bucate tradiţionale. Alături de etnicii polonezi din România, anul acesta au ajuns la Soloneţu Nou şi reprezentanţi ai unor comunităţi din Polonia, dar şi reprezentanţi ai comunităţilor ucrainene şi germane din Bucovina.

A urmat programul artistic prezentat de ansamblurile artistice participante.

Oaspeţii noştri din Polonia prezenţi la simpozionul ştiinţific au apreciat şi Sărbătoarea Roadelor - desfăşurată în cea mai reprezentativă comunitate poloneză din România, Soloneţu Nou. Au fost încântaţi de faptul că tradiţiile transmise de înaintaşi în urmă cu 180 de ani sunt încă vii, dovadă că ele vor supravieţui.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ion Bălan, se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Ion Bălan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Bani pentru deponenţii Dacia".

A fost nevoie de 25 de ani pentru a repara o pierdere. A fost nevoie de eforturi financiare pentru a despăgubi familii care şi-au văzut economiile dispărând. A fost nevoie de Guvernul Ponta ca deponenţii Dacia să-şi primească în sfârşit banii înapoi.

Sunt sigur că nu sunt singurul care a primit sesizări, memorii şi scrisori din partea oamenilor din colegiul de deputat care au depus bani la CEC înainte de 1989 pentru un autoturism şi care i-au pierdut fără posibilitatea de a-i mai recupera. Până astăzi când, iată, hotărârea de guvern care prevede restituirea sumelor depuse intră în vigoare.

Este o veste aşteptată de mulţi români şi este o reparaţie necesară care a întârziat mult prea mult. Deponenţii Dacia au plătit un preţ mult prea mare pentru o maşină pe care n-au mai cumpărat-o niciodată, timp, bani, nervi prin instituţii şi corespondenţe, în urma cărora au primit numai refuzuri.

Iată că în sesiunea trecută adresam eu însumi această întrebare: când se primesc banii înapoi, pentru că cetăţenii din colegiul meu aveau nevoie de răspunsuri.

Iată că acum le pot răspunde cu bucurie că îşi pot recupera banii depuşi. Este regretabil că a fost nevoie de 25 de ani pentru a restabili o situaţie nedreaptă, că nu a fost voinţă puternică şi nu s-au regăsit resurse până acum pentru a despăgubi românii care au fost de bună-credinţă şi au avut încredere în sistemul prin care urmau să urce la volanul propriei maşini.

Este important acum ca deponenţii Dacia să afle prevederile în vigoare şi să îşi revendice drepturile financiare aşa cum ar fi trebuit să se întâmple în urmă cu ani de zile.

Pentru unii este prea târziu, însă pentru alţii reprezintă răspunsul mult aşteptat.

Vă mulţumesc.

Deputat Ion Bălan, PSD Tulcea, Colegiul nr. 4.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Se pregăteşte doamna deputat Cristina Pocora.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Reducerea CAS-ului a fost întâmpinată cu o nouă taxă"

Premierul Victor Ponta ne anunţa la Tulcea că, imediat după prezidenţiale, din grijă pentru cei mulţi şi săraci va mai introduce o nouă taxă.

Mai precis, toţi românii cu centrale termice de apartament vor plăti o nouă taxă de poluare. Se pare că aceasta nu va fi neglijabilă şi îi va afecta pe cei peste 1,5 milioane de posesori de centrale termice.

Numărul acestora l-a depăşit pe cel al apartamentelor racordate la sistemul centralizat. Nimic surprinzător, pentru că diferenţa dintre costul de producţie al gigacaloriei la nivel naţional şi preţul de facturare către populaţie ajunge şi până la 150%.

După 40 de ani, în care s-au săturat să aştepte apa caldă, românii s-au debranşat de la sistemul centralizat şi au optat pentru centralele individuale. Oamenii nu au mai vrut să depindă de vecinul care nu şi-a plătit datoriile, au vrut să aibă acces la apă şi căldură atunci când vor şi nu când hotărăşte asociaţia şi, nu în ultimul rând, pentru a reduce din costuri. Taxarea suplimentară ne lasă fără această opţiune.

În timp ce în alte state europene este subvenţionată instalarea de centrale individuale performante, puţin poluante, în România guvernul încearcă să "colectivizeze" populaţia urbană şi să forţeze rebranşarea la sistemul centralizat de încălzire, adesea învechit, ineficient energetic şi cu mari pierderi, cu preţul creşterii atât a gigacaloriei, cât şi a poluării.

Vedem că nici nu s-a răcit reducerea CAS, că a şi apărut o noua taxă. Avem bani pentru MTO? Nu. Se inventează o nouă taxă! Dacă nu ar fi veşnic la TV şi în campanie electorală, guvernul ar trebui să caute soluţii care să nu împovăreze o Românie sărăcită.

Să vedem cum va fi după prezidenţiale. Taxă nouă pe combustibil avem, în curând vom avea şi o nouă taxă de poluare pe centrala de apartament, pe când taxa pe numărul de coşuri (vechiul fumărit) sau pe tot ce degajă căldură şi dioxid de carbon în această ţară? Nu suntem departe de taxa pe respiraţie, că tot mai suntem unii care mai avem tupeul să deschidem gura şi să poluăm cu dioxid de carbon acest nou regim.

Până una-alta, vedem că taxele lui Ponta au depăşit cu mult tăierile lui Boc!

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe doamna deputat Cristina Pocora, se pregăteşte domnul deputat Florin Tătaru.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Cifrele domnului Ponta".

Stimaţi colegi,

Victor Ponta vorbeşte mult. Peste tot, de la televiziuni la mediul online. Vorbeşte despre toate şi despre nimic, în acelaşi timp.

Dar Victor Ponta nu vrea să avem un dialog. Nu vrea să vorbim şi noi. Nu vrea să vorbim despre cifrele guvernării sale, nu vrea să vorbim despre viaţa oamenilor şi nu vrea să vorbim despre programul său. Nu vrea, pentru că nu are un program şi pentru că nu îl interesează viitorul României. Singurele lucruri care îl atrag şi în care îşi foloseşte toată energia sunt legate de câştigarea puterii, a puterii totale şi de punerea României la dispoziţia baronilor şi a şmecherilor corupţi pe care doreşte să-i graţieze.

Noi trebuie să vorbim, însă, despre aceste cifre, despre aceste realităţi. Trebuie să le discutăm, să le dezbatem şi să propunem măsuri. Pentru că de la aceste cifre trebuie pornită orice discuţie despre viitorul preşedinte al României. Trebuie să vorbim despre aceste cifre pentru că, dacă nu o facem, nu vom avea viitor.

Absenţa politicilor publice în guvernarea PSD şi a lui Victor Ponta, pe orice domeniu, produce efecte negative, pe termen mediu şi lung, în rândul cetăţenilor acestei ţări. Consider că este oportun ca, săptămânal, să vin în faţa dumneavoastră pentru a prezenta, printr-o declaraţie politică, cifrele şi statisticile României reale.

În cadrul acestui demers parlamentar, doresc să trag un semnal de alarmă asupra lipsei de respect a Guvernului Ponta faţă de tineri, angajaţi, copii, familie, pensionari, bolnavi. Guvernul Ponta are zero măsuri pentru susţinerea acestor clase sociale.

Astăzi cifra domnului Ponta este: peste 40% şomaj real în rândul tinerilor.

Subiectul pe care doresc să-l abordez în această săptămână este legat de rata şomajului în rândul tinerilor şi nemulţumirile pe care aceştia le au în legătură cu lipsa de respect şi dezinteresul pe care guvernanţii îl afişează când vine vorba despre ei, indiferent de profesie sau gradul de pregătire al acestora.

Din cauza lipsei de politici pentru această categorie, prea mulţi dintre tinerii români părăsesc ţara alegând un viitor în orice alt loc, mai puţin acasă. Mult prea mulţi dintre tinerii români aleg negarea realităţii înconjurătoare, refugiindu-se în negura consumului de alcool sau droguri.

V-aţi asumat, domnilor guvernanţi, integrarea tinerilor pe piaţa muncii prin dezvoltarea de politici care să asigure un nivel ridicat de creştere şi ocupare durabilă a forţei de muncă. V-aţi asumat, de asemenea, crearea unui cadru instituţional stimulativ, un mediu economic necesar creării de locuri de muncă şi reducerea ratei şomajului sub 5%, comparativ cu nivelul anului 2008.

Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat!

Avem tot mai mulţi şomeri tineri.

Astfel, dacă rata şomajului în rândul tinerilor din ţările OECD a ajuns la 15,7%, iar în ţările Uniunii Europene a fost de 23,4% la începutul lui 2014, cu mici variaţii în ambele cazuri faţă de anul anterior, în România, deşi anul trecut rata şomajului în rândul tinerilor era sub media europeană, în primul trimestru din 2014 această rată a atins 25,7%. Mai mare decât media europeană.

În concluzie, peste un sfert dintre românii care au rămas fără un loc de muncă au vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani. Aşa arată datele Institutului Naţional de Statistică, iar cei mai mulţi dintre aceştia provin din mediul urban.

25,7% sunt statistici, cifre cunoscute, cifrele celor înregistraţi. Dar, după aceste cifre, este un mare hău, stimaţi colegi!

Când vorbim de România reală, nu România de la televizor prezentată de Victor Ponta, la şomajul statistic se adaugă, conform diferitelor studii şi anchete, cei inactivi, cei care au ieşit de sub incidenţa oricărei înregistrări statistice şi care nu au mai fost prinşi în nici o astfel de statistică.

Circa 20% dintre tinerii cu vârste între 15 şi 24 de ani se află în situaţia de inactivitate, adică nu figurează ca şomeri, nu primesc niciun fel de asistenţă pentru integrare în muncă şi nu sunt vizaţi de politicile active.

Mai grav decât atât este faptul că 94,3% dintre tinerii aflaţi în inactivitate nu caută un loc de muncă şi nu ar fi dispuşi să înceapă lucrul dacă li s-ar oferi un loc de muncă, probabil din cauza nivelului scăzut de salarizare oferit.

Diferenţa faţă de Uniunea Europeană rămâne la fel de mare şi când vine vorba despre ocuparea locurilor de muncă. În România, tinerii sub 24 de ani depăşesc cu greu 20%, în timp ce trei sferturi dintre cei cu vârsta cuprinsă între 25 şi 54 de ani ocupă un loc de muncă.

Datele plasează România ca fiind ţara din Uniunea Europeană cu cea mai mare pondere a tinerilor care nu au nicio slujbă şi nici nu sunt cuprinşi în vreo formă de şcolarizare. La nivelul Uniunii Europene, în această categorie, sunt 6,8 milioane de tineri din categoria 25-29 ani, aceasta însemnând aproximativ 1 din 5 tineri.

Toate acestea demonstrează lipsa de viziune în conturarea unor politici pentru tineret eficiente.

Nu aţi întreprins nimic, domnilor guvernanţi, pentru stimularea spiritului de iniţiativă economică al tinerilor şi pentru protejarea intereselor acestora într-un mediu economic fragil. Din această cauză, aţi reuşit să transformaţi această categorie în asistaţi social!

Este ruşinos, doamnă ministru Rovana Plumb, că sub mandatul dumneavoastră cifrele demonstrează lipsa de interes pentru această categorie, aş spune cea mai importantă în ceea ce priveşte viitorul României. Din acest motiv, alegerea tinerilor de a pleca către state care ştiu să le respecte drepturile obţinute nu ne mai miră. Această decizie se fundamentează pe încălcarea repetată a contractului social pe care statul îl are faţă de cetăţenii săi.

Veţi promite multe, domnule Ponta, în perioada următoare, dat fiind că vine o campanie grea pe care nu doriţi să o pierdeţi. Vrem să vedem, însă, şi faptele care să ajute categoriile socioprofesionale, măsuri cu adevărat benefice pentru oameni şi care să nu aibă legătură cu interesul dumneavoastră electoral şi cu legalizarea de metode care să încurajeze frauda electorală.

Cred, stimaţi colegi, că se impune o intervenţie rapidă, în care măsurile din sfera educaţiei şi formării profesionale să fie secondate de unele în aria ocupaţională. Cred că generarea unor politici bune pentru tineret este mai importantă ca niciodată, starea de ineficienţă impusă de Guvernul Ponta ducând la imobilitate dăunătoare.

Vă mulţumesc.

Deputat Cristina-Ancuţa Pocora, Colegiul nr. 1, Ialomiţa, Feteşti, Ţăndărei.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Florin Tătaru şi se pregăteşte domnul deputat Ghera Slobodan.

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Restabilirea echilibrului politic la nivel local."

În mod constant, pe parcursul ultimilor doi ani de scrutine electorale, cetăţenii au consemnat că nu mai acceptă politica lui Băsescu, ce a condus la contraperformanţă guvernamentală şi administrativă, exprimându-şi votul pentru o altfel de politică, atât la alegerile din 2012, cât şi la alegerile europarlamentare din acest an. În 2012, coaliţia de guvernare a fost un obiectiv asumat de USL şi de fiecare candidat în parte, fie el consilier local, judeţean, primar sau parlamentar.

Proiectul USL a fost votat pentru obiectivele angajate în 2012, obiective pe care, în urma rupturii USL, Partidul Social Democrat şi le asumă în continuare, alături de PC şi UNPR. Opţiunea cetăţenilor a fost clară în momentul 2012 şi chiar reîntărită la alegerile europarlamentare din acest an. Din această perspectivă, nou-înfiinţata alianţă PNL-PD distorsionează, în mod fraudulos, alegerile cetăţenilor. Noile majorităţi formate în urma ruperii USL nu sunt legitime. Era nevoie de o măsură legislativă care să rectifice nedreptatea făcută alegătorilor, de aceea ordonanţa de urgenţă privind migraţia aleşilor locali creează posibilitatea restabilirii echilibrului politic şi social pe plan local. Fiecare ales local trebuie să îşi respecte alegătorii şi votul cu care a fost învestit. Acesta este unul din cele mai puternice argumente care susţin Ordonanţa de urgenţă ce reglementează unele măsuri privind funcţionarea administraţiei locale.

Nu putem neglija blocajele administrative care apar la nivelul consiliilor judeţene din teritoriu, blocaje ce prejudiciază comunităţile. Mai mult decât atât, funcţionalitatea fondurilor europene poate să ajungă a depinde de orgoliile politice ale liberalilor sau democrat-liberalilor de la centru. Există situaţii în care proiectele propuse de primari sunt blocate de consiliile judeţene sau locale, având ca unic argument diferenţa de culoare politică dintre instituţii. Interesul comunităţilor şi al cetăţenilor trebuie să primeze. Ţinând cont de faptul că autorităţile publice locale întâmpina greutăţi în constituirea majorităţilor care să asigure stabilitatea politică necesară în vederea implementării proiectelor de dezvoltare, se impune această măsură care să armonizeze realitatea politică cu legislaţia.

Premierul Victor Ponta şi-a asumat de la începutul mandatului ca obiectiv principal dezvoltarea continuă, durabilă şi susţinută a României, încurajând investiţiile publice. Finanţările obiectivelor de interes public nu sunt politizate, Guvernul Ponta dovedind că banii statului sunt investiţi în ideea responsabilităţii dezvoltării echilibrate a judeţelor şi a priorităţilor gândite de autorităţile publice locale.

În acest sens, vicepremierul Liviu Dragnea a semnat la Baia Mare săptămânile trecute 58 de contracte de finanţare prin Programul naţional de dezvoltare locală, în total fiind alocate judeţului Maramureş cca 20 milioane lei. Colegiul nr. 2 Maramureş, pe care îl reprezint în Camera Deputaţilor, va beneficia până la sfârşitul anului de o finanţare în valoare totală de aproape 4.500.000 lei pentru diverse proiecte de reabilitare a unor drumuri comunale, construcţii de poduri, lucrări de alimentare cu apă şi extinderea reţelelor de canalizare. Cea mai mare parte din această sumă, mai exact peste 70% - 72 - revine primăriilor liberale din colegiu, ceea ce este dovada clară a faptului că sub Guvernul Ponta investiţiile publice nu se fac pe criterii politice, iar primarii nu sunt condiţionaţi în finanţarea proiectelor comunităţii de culoarea politică.

Pentru toate aceste raţiuni, susţin ordonanţa de urgenţă, întrucât oferă posibilitatea reaşezării aleşilor în funcţie de dorinţele alegătorilor. Consider că este necesar să avem un echilibru politic la nivel local. Se impune să ne dezvoltăm în continuare echilibrat şi să ne îndeplinim obiectivele asumate în faţa cetăţenilor ce au ales USL şi PSD.

Vă mulţumesc

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ghera Slobodan, se pregăteşte domnul deputat Cristian Chirteş.

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Tricolorul României, purtat cu mândrie de minoritatea croată din România la Jocurile Mondiale ale Croaţilor de la Zagreb".

Distinşi colegi şi distinse colege,

Vara acestui an, pentru minoritatea croată din România, a fost de mare însemnătate. Faptul că, în Republica Croaţia, s-au organizat a treia oară la rând "Jocurile Mondiale ale Croaţilor din întreaga lume - Croatian World Game", cunoscute şi sub denumirea de Croolimpiadă, Uniunea Croaţilor din România a avut onoarea de a fi prezentă, a treia oară consecutiv, cu sportivii săi etnici la această mare manifestare sportivă la care am fost prezent şi eu. Ce reprezintă, de fapt, aceste jocuri? Aceste jocuri reprezintă o punte de legătură dintre Croaţia şi diaspora croată din întreaga lume, o diversitate multiculturală şi sportivă, o sărbătoare a sportului, aş adăuga eu, cunoscut fiind faptul că cultura se face şi prin sport, iar jocurile fiind organizate de Congresul Mondial al Croaţilor o dată la patru ani, după modelul primelor Jocuri Olimpice moderne reînviate de Pierre de Coubertin în anul 1896.

Congresul Mondial al Croaţilor este o organizaţie internaţională, apolitică, neguvernamentală şi nonprofit, care are ca obiectiv a crea legături între croaţii din diaspora şi întreaga lume unde există, între instituţiile şi organizaţiile croate din afara Croaţiei, cu ţară-mamă, Croaţia. Congresul a fost fondat în 1993, având sediul în New York, iar în 1998 a fost primit ca membru în ONU, ţelul lui principal fiind îmbunătăţirea relaţiilor dintre croaţi, o mai bună cunoaştere reciprocă, realizarea aspiraţiilor croate, asigurarea continuităţii şi dezvoltării vieţii religioase, culturale, spirituale, sociale şi sportive moştenite.

Jocurile s-au ţinut la Zagreb în perioada 21-26 iulie 2014, unde au participat aproape 800 de participanţi din peste 25 de ţări în 16 discipline sportive, sub înaltul patronat al Preşedintelui Republicii Croaţia, al Parlamentului Croat, al Primăriei Capitalei, Zagreb, şi multor altor instituţii, fiind foarte mediatizat atât de media, cât şi de radioteleviziunea croată. Un proiect foarte important, aş spune eu.

Croaţii din România au participat la disciplinele sportive: fotbal, fotbal de sală, atletism şi tenis de masă, unde au reprezentat cu mândrie ţara noastră, ancorând steagul României la cea mai înaltă poziţie, pe primul loc, obţinând astfel medalia de aur şi locul I la fotbal, locul II şi medalia de argint la fotbal de sală şi aur la atletism 1500 m/băieţi.

În calitate de deputat ales din partea Uniunii Croaţilor în Parlamentul României, nu pot decât să-i felicit pe aceşti sportivi, o generaţie de aur a minorităţii croate din România, care a obţinut rezultate de invidiat câştigând meciuri cu Olanda, Germania, Italia, Austria, Croaţia etc. şi să le urez multă baftă în continuare, mulţumindu-le, totodată, pentru aceste rezultate extraordinare.

Bravo, băieţi, aţi scris istorie! Felicitări!

Deputat al Uniunii Croaţilor din România Ghera Giureci-Slobodan.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Chirteş şi se pregăteşte doamna deputat Cristina Nichita.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezenta declaraţie politică se referă la un aspect foarte important în ceea ce priveşte viitorul unităţilor de procesare din industria laptelui, cărnii şi panificaţiei şi, indirect, la viitorul micilor ferme sau fermieri care oferă materie primă acestor mici procesatori.

Mai concret, doresc să mă refer la consecinţele care rezultă din aplicarea prevederilor Ordinului nr.724 din 29 august 2013, emis de către MADR privind atestarea produselor tradiţionale care a fost publicat în Monitorul Oficial nr.688 din 11 noiembrie 2013. Chiar dacă aplicarea acestui act normativ a fost amânată până în luna septembrie 2014, impunerea unor capacităţi de producţie realizată/raportată pentru un an, care nu poate depăşi cantitatea de 400 kg litri pe zi, total produse tradiţionale atestate, cu excepţia produselor de panificaţie tradiţionale atestate, care nu pot depăşi 800 kg pe zi, nu face decât să blocheze activitatea acestor mici unităţi de procesare care folosesc în procesul de producţie materie primă autohtonă.

Să nu uităm, de exemplu, că majoritatea fermelor din România sunt, de fapt, ferme de subzistenţă care au între unu şi cinci capete de bovine, care depind de aceste unităţi de procesare şi, în acest caz, riscăm distrugerea şeptelului de animale din România.

Prin aplicarea acestui ordin, aşa cum este astăzi în vigoare, se creează un tratament discriminatoriu al unităţilor de procesare care nu folosesc în procesul de producţie aditivi, substanţe chimice, uleiuri vegetale, înlocuitori şi E-uri, faţă de marile unităţi de procesare şi importatori care utilizează materie primă şi produse din import. În acest fel, descurajăm piaţa românească, în favoarea pieţei intracomunitare şi extracomunitare.

Probabil, văzând aceste greşeli ale ordinului mai sus amintit, domnul ministru şi viceprim-ministru Daniel Constantin a emis un alt ordin privind atestarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti, în luna martie 2014, un ordin la fel de ambiguu şi greu de aplicat ca şi cel precedent care este şi el în vigoare.

Căutând pe site-ul MADR, la această oră nu există nicio reţetă consacrată românească pentru produsele din carne, lapte şi de panificaţie.

Vă întreb astăzi, de la tribuna Parlamentului, domnule ministru Daniel Constantin, care sunt reţetele consacrate româneşti? Cum procedează astăzi sutele de unităţi de procesare care au investit milioane de euro din fonduri proprii şi din fonduri europene pentru a asigura trasabilitatea produselor alimentare româneşti? Cum îi asigurăm pe micii fermieri că laptele, carnea şi grâul le vor fi cumpărate de aceşti mici procesatori? Ce măsuri de compensare aţi luat în legătură cu pierderile pe întregul lanţ producător - procesator - cumpărător al produselor tradiţionale româneşti? Cum combateţi efectul discriminatoriu al acestor ordine faţă de unităţile de procesare oneste din România?

Vă aştept tot aici, la tribună, să ne răspundeţi în mod concret la întrebările mai sus enunţate, cât mai urgent.

Deputat Circumscripţia electorală nr.28 Mureş.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe doamna deputat Cristina Nichita, se pregăteşte domnul deputat Mircea Dolha.

Doamna Cristina Nichita:

Bună dimineaţa, dragi colegi.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ţin să vă felicit, dragi colegi din PNL, la dumneavoastră în partid încep să se limpezească apele. Tribunalul Bucureşti a decis modificarea Statutului PNL ca ilegală şi, normal, şi conducerea la fel de ilegală.

Da, declaraţia politică de astăzi e intitulată: "Stânga construieşte, dreapta demolează".

Doamnelor şi domnilor colegi,

Bine v-am regăsit în noua sesiune parlamentară!

Energia pe care am acumulat-o în două luni de muncă în teritoriu ne va folosi în următoarea perioadă ce se anunţă grea şi solicitantă.

Din păcate, începem sesiunea cu revenirea la un vot deja dat atunci când Parlamentul a votat scăderea cu 5 procente a contribuţiei la asigurările sociale, pentru angajatori. Guvernul Ponta a propus acest act normativ cu evidente efecte benefice pentru mediul de afaceri. Legea asigură posibilitatea reinvestirii profitului, creşterea numărului locurilor de muncă şi sporirea încasărilor la buget. Argumentele acestea şi multe altele au fost aduse de specialiştii din Ministerele Economiei şi Bugetului. La rândul său, Ministerul Muncii a afirmat că reducerea CAS cu 5% nu va afecta în niciun fel fondul de pensii, răspunzând astfel insinuărilor publice şi dubiilor exprimate de persoane necalificate şi incompetente în domeniul economic.

În final, legea nepromulgată a fost retrimisă în Parlament şi iat-o, din nou, pe pupitrele noastre. Suntem nevoiţi să o trecem iar prin procedura de vot, să o retrimitem la Cotroceni şi să aşteptăm momentul în care va intra în vigoare. Este o lege aşteptată de mediul de afaceri, o lege care ilustrează, cum nu se poate mai limpede, concepţia social democrată de a impozita mai puţin munca decât proprietatea.

Spuneam că este o lege aşteptată, la fel cum aşteptată este şi amnistia fiscală. Pornind de la sensul iniţial al termenului de "amnistie" - acela de ştergere al caracterului de delict al unei fapte, împiedicând astfel urmările juridice ale aspectului amnistiat - această măsură priveşte peste 30 de mii de cetăţeni - pensionari şi mame cu copii mici - cărora li s-au calculat în mod greşit pensiile ori indemnizaţiile de creştere a copiilor. Aceşti cetăţeni nu sunt vinovaţi cu nimic, dar ar trebui să returneze sumele pe care le-au calculat greşit unii funcţionari neatenţi şi incompetenţi. Mi se pare că ei ar trebui penalizaţi, nu pensionarii şi mamele cu copii mici. Aceştia fac parte dintr-o categorie vulnerabilă şi ar trebui să beneficieze de maxima noastră atenţie, nu de penalizări. Nu putem să fragilizăm oamenii în vârstă şi femeile cu copii mici. Nu putem şi nu trebuie să o facem.

Nu trebuie să dăm atenţie intervenţiilor brutale ale opoziţiei care pare că nu mai este capabilă să deosebească binele de rău. Nu trebuie să admitem deturnarea sensului real al amnistiei fiscale, sens deformat de interpretări politicianiste penibile.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Şi mai depun la secretariatul de şedinţă declaraţia politică "Proiectul Copou - o poveste adevărată", unde este vorba de o investiţie de 17 milioane de euro în eficientizarea energetică acasă la mine, la Iaşi.

Vă mulţumesc.

O zi bună!

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Dolha.

Domnul Mircea Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Ministrul Teodorovici îşi bate joc de românii din afara graniţelor ţării"

Atunci când nu colindă cluburile, domnul Eugen Teodorovici, ministrul fondurilor europene, găseşte de bună-cuviinţă să facă declaraţii inutile şi promisiuni pe care nu doar că nu şi le ţine, dar promisiuni care dovedesc că Domnia Sa tratează în bătaie de joc problemele românilor.

Ultima gafă ce poartă semnătura domnului Teodorovici este o jignire adusă la adresa românilor din afara graniţelor ţării, oameni care muncesc din greu pentru a putea să îşi facă o situaţie acasă, pentru a putea să-şi crească copiii, sperând ca viitorul apropiat să le ofere oportunitatea şi contextul de a reveni în România. În loc să vină cu o soluţie reală în sprijinul acestor cetăţeni ai căror nervi sunt deja măcinaţi de birocraţia românească, ministrul fondurilor europene a anunţat că pregăteşte "o schemă de finanţare pentru comunităţile de români, ceva ce până acum nu s-a mai făcut şi nu s-a mai văzut".

Ceea ce vrea să facă domnul ministru Eugen Teodorovici este să pună la bătaie fonduri europene prin POSDRU, pentru ca românii din afara ţării să îşi facă firme formale în România, având însă declarate puncte de lucru în străinătate. Practic, domnul ministru se gândeşte doar cum să îi mai jupoaie pe aceşti oameni care, de ani buni, îşi întreţin cinstit familiile, muncind din greu în străinătate. În mintea Domniei Sale nu are loc nicio idee care să îi ajute pe românii plecaţi să se întoarcă acasă, acolo unde au investit ce au câştigat prin muncă, ci, de fapt, singura sa iniţiativă în acest domeniu este să-i împingă pe conaţionalii noştri să îşi construiască definitiv viaţa în afara graniţelor ţării.

Vreau să îi spun domnului ministru Teodorovici că un proiect de lege similar, care însă îi încurajează şi îi ajută financiar pe românii care acum locuiesc în străinătate să-şi înfiinţeze microîntreprinderi în România, adică să se întoarcă acasă definitiv, este acum pe ordinea de zi a comisiilor din Camera Deputaţilor. În aceste condiţii, mă aşteptam ca Guvernul Ponta, chiar şi prin vocea ministrului Teodorovici, să se alăture acestui demers care răspunde nevoilor cetăţenilor aflaţi departe de ţara noastră. Cred că aceşti oameni au nevoie de măsuri care să-i ajute, nu de decizii care nu fac decât să-i taxeze, să-i pună pe drumuri şi, mai mult, să-i facă să rămână în afara României.

Cred că domnul Teodorovici îşi imaginează că românii din afara graniţelor ţării sunt capabili să pună bazele unor "micro-multinaţionale", când, în realitate, ei reuşesc, cu multă trudă, să economisească sume modeste, dar cu care ar putea să înceapă o mică afacere viabilă în România, cu condiţia să beneficieze de un minim sprijin din partea autorităţilor şi a Guvernului.

Apreciez declaraţiile domnului Teodorovici ca fiind o nouă promisiune electorală a Guvernului Ponta, la fel ca cea făcută de ministrul fondurilor europene în această primăvară, când promitea 500 de milioane de euro din resurse comunitare pentru intabularea terenurilor agricole. La câteva luni după, atât el, cât şi colegii săi, au uitat ce au promis şi au refuzat să voteze în Parlament un proiect de lege al PNL care permitea cadastrarea terenurilor cu bani de la Uniunea Europeană - Legea cadastrului. Având în vedere antecedentele de acest fel ale Cabinetului Ponta, îl rog pe domnul Teodorovici să nu îi mai amăgească pe români, să nu îşi bată joc de cetăţenii acestei ţări, atât de cei care locuiesc în România, cât şi de cei care sunt în afara graniţelor, dar care au rămas cu sufletul acasă şi cu cei dragi.

Mircea Dolha, deputat de Maramureş.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Înainte de a închide prima parte a şedinţei de astăzi, cea consacrată declaraţiilor politice, am să dau citire listei cu parlamentarii care au depus declaraţii politice în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: domnul deputat Călin Matei, Ionel Arsene, Ionuţ Vulpescu, Daniel Florea, Iuliu Nosa, Ionuţ Săvoiu, Ciprian Nica, Violeta Tudorie, Natalia Intotero, Dorel Covaci, Corneliu Buicu, Cornel Itu, Daniel Tudorache, Scarlat Iriza, Miron Smarandache, Ioan Benga, Constantin Mazilu, Octavian Petric, Andrei-Valentin Sava, Răzvan-Ionuţ Tănase, Gheorghe Emacu, Mihai Sorin Grindeanu, Dorin Petrea, Ion Călin, Mihai Weber, Tamara-Dorina Ciofu, Andrei Dolineaschi, Bogdan Mihăilescu, Vasile Suciu, Radu Babuş, Liviu Harbuz, Eduard Martin, Ioan Adam şi Gheorghe Ciobanu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Florin Alexe, Gigel Ştirbu, Carmen Hărău, două declaraţii, Corneliu-Mugurel Cozmanciuc, trei declaraţii, Ioan Tămâian, trei declaraţii, Răzvan Mironescu, Radu Bogdan Ţîmpău, Eugen Gheorghe Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Mihai-Aurel Donţu, Ştefan-Alexandru Băişanu, Mihai Lupu, Iane Daniel, Hubert Thuma, Raluca Ispir.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: Ioan Balan, Vasile Iliuţă, Roberta Anastase, Raluca Turcan, Andreea Maria Paul, Claudia Boghicevici, Sanda-Maria Ardeleanu, Dănuţ Culeţu, Valeria-Diana Schelean, Cornel-Mircea Sămărtinean şi Cătălin Teodorescu.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Liliana Mincă.

Din partea Grupului parlamentar al PC: Ion Diniţă şase declaraţii în scris.

Din partea minorităţilor naţionale: domnul deputat Nicolae Păun.

Şi din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar: Camelia Bogdănici.

Cu aceasta, vă mulţumesc.

Închid şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

O zi bună!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Doamna Ana Birchall:

"Trilogia valorilor naţionale: Eminescu, credinţa şi folclorul"

În declaraţia politică de astăzi voi vorbi despre dimensiunea trinitară a existenţei poporului român, atât din punct de vedere istoric, cât mai ales identitar.

Mesajul politic cu care am mers în faţa românilor în recenta campanie pentru europarlamentare, alături de colegii şi colegele mele de la PSD, PC şi UNPR, s-a circumscris în jurul ideii de a fi mândru că eşti român. De prea mult timp această perspectivă a afirmării conştiinţei unitare în jurul unor valori a fost lăsată în afara spaţiului de dezbatere politică sau, şi mai grav, a fost confiscată şi asociată doar cu discursul naţionalist, extremist.

Mândria de a fi român nu este doar o sintagmă golită de conţinut, ci are puternice rădăcini în istoria, credinţa şi formele de manifestare ale etosului autohton, construit pe filon creştin.

Am numit declaraţia politică de astăzi trilogia valorilor naţionale pentru că susţin dimensiunea trinitară, după modelul doctrinei creştine, a existenţei acestui neam. Ne-am plămădit de-a lungul istoriei într-un spaţiu binecuvântat de Dumnezeu, numit deseori chiar de străini Grădina Maicii Domnului, odată cu devenirea noastră creştină. Astfel, o primă dimensiune a mândriei de a fi român, se bazează pe frumuseţea sufletului acestui neam, caracterizată de virtuţi precum: bunătatea, ospitalitatea, spiritul de jertfă, hărnicia, milostenia, vitejia şi buna vecinătate, de care românii au dat dovadă de-a lungul istoriei lor. Aceste trăsături de care trebuie să fim conştienţi pot fi cultivate şi prezentate Europei şi întregii lumi ca fiind definitorii pentru neamul românesc, un neam ce trăieşte creştinismul în cele mai adânci fibre ale sale.

Cel de-al doilea pilon al trilogiei fiinţei noastre naţionale este reprezentat de folclorul românesc, o adevărată existenţă plină de bogăţie, culoare şi diversitate. Românii trebuie să fie mândri de moştenirea tradiţiilor, a obiceiurilor cu care se identifică şi care îi face unici în lume. Portul popular (costumul naţional şi ia românească), dansurile populare (fie că vorbesc despre frumuseţea si talentul ansamblurilor folclorice de pe Valea Tutovei, de la mine din colegiu, fie cele din Muntenia, Oltenia, Transilvania sau orice alt colţ din România), literatura cu basmele pline de înţelepciunea populară, frumuseţea ouălor încondeiate, icoanele pictate, doinele cântate de mamele românce la căpătâiul copiilor lor, toate acestea reprezintă bogăţia unui suflet creştin ales de care orice român poate fi mândru.

Al treilea pilon din trilogia existenţială se referă la sinteza celor două amintite înainte şi reprezintă un crâmpei de geniu oferit lumii de acest popor minunat. Românii sunt capabili să contribuie, aşa cum au făcut-o şi până acum, la cultura universală a lumii, prin vârfurile de geniu ale generaţiilor trecute. Eminescu nu este doar un simbol naţional, nu este doar un mare scriitor romantic sau publicist paşoptist, ci este o sinteză de românism în forma ei cea mai gingaşă şi răscolitoare, versul. Poetul nostru naţional adună în sine creştinismul, folclorul şi genialitatea intelectuală a românului pentru a oferi lumii un model de mândrie naţională.

Cu astfel de valori te poţi ridica oricând deasupra neajunsurilor economice şi extremismului naţionalist pentru a te afirma cu mândrie alături de popoarele cu care împărtăşim acelaşi destin european.

De ce vă vorbesc eu astăzi despre fiinţa acestui neam, despre suflet şi despre valori naţionale? Pentru că îmi doresc ca dictatura nonvalorilor, promovată de preşedintele Băsescu şi apropiaţii lui, să ia sfârşit. Nu mai doresc să aud că învăţământul românesc scoate tâmpiţi, cum a spus domnul Băsescu sau că doctorii noştri trebuie să plece în străinătate, că armata nu e bună, că poliţiştii nu-şi fac treaba, că românii sunt necinstiţi, leneşi, hoţi sau şpăgari, că nu avem niciun motiv de mândrie naţională, ci dimpotrivă, că trebuie să ne fie ruşine de noi. Vreau să trăiesc într-o ţară care să ştie să îşi cultive valorile, să înveţe din greşelile trecutului, să fie mândră de valorile şi bogăţia sa şi să îşi prezinte lumii bogăţia sufletească, pe care a dobândit-o în două milenii de vieţuire creştină.

Nu degeaba România este numită Grădina Maicii Domnului. Numai promovându-ne valorile autentice, ieşind din dezbinarea şi tendinţa de tabloidizare a oricărui gest sau fapt în goana după senzaţional (vezi utilizarea ridicolă şi josnică a imaginii lui Eminescu pentru medicamente împotriva bolilor venerice) şi conştientizând că respectul pentru noi ca popor pleacă de la seriozitatea cu care reuşim să ne afirmăm pe scena istoriei, numai aşa vom putea să transformăm sintagma mândru că sunt român într-o realitate existenţială.

Vă invit să spunem cu deplină conştiinţă şi asumare copiilor noştri că sunt parte dintr-un popor minunat, că au o ţară de care pot fi mândri, cu un prezent pe care se pot baza, fiind construit din lecţiile învăţate din greşelile trecutului şi un viitor pe care şi-l pot construi pe o fundaţie solidă: dimensiunea trinitară a unei existenţe: Dumnezeu, tradiţie şi românism.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Daciana, dragostea mea, am minţit cât am putut şi poporul tot nu m-a vrut!"

Sondajele politice sunt ca şi prognozele meteo. Ne-au anunţat că vom avea cea mai grea iarnă şi cea mai secetoasă vară, dar am avut o iarnă blândă şi o vară ploioasă cum rar am mai văzut.

În turul al doilea, Ponta nici nu va apuca să spună "Daciana, dragostea mea", pentru că Iohannis îl va învinge fără echivoc. Ponta va mai putea spune doar "De ce poporul nu mă vrea, Daciana mea? Am minţit cât am putut, poporul tot nu m-a vrut".

Sondajele relevă clar o favorabilitate în creştere pentru candidatul ACL, în timp ce Ponta a atins pragul superior de unde începe decăderea lui. De asta îi este frică lui Ponta. În mod cert, de ce îi e frică, nu va scăpa. Nu va fi uşor, dar vom reuşi. Ponta e cel mai moţat în sondaje, la fel ca şi Năstase sau Geoană. Iohannis va fi cel mai votat la prezidenţiale.

Am decis să lucrăm în Guvernul alternativă al PDL-PNL cu coechipieri pentru fiecare portofoliu. Cătălin Predoiu coordonează echipa în calitatea sa de premier al Guvernului alternativ. Luni vom oficializa componenţa lărgită a Guvernului alternativă PDL-PNL. Cu mai puţin spectacol şi mai multă seriozitate, dreapta unită vrea să schimbe regulile jocului politic. Iohannis are cea mai puternică şi mai bine pregătită echipă politică. Are o echipă de oameni performanţi. ACL are jumătate din primarii ţării. Pe scurt, Iohannis are alături de el pe toţi cei care nu vor să trăiască într-o Românie sărăcită de corupţie şi de feudele baronilor. Da, nu mă feresc să o spun: PNL şi PDL vor face istorie împreună.

Principalele 3 măsuri economice pe care ACL ar urma să le implementeze dacă ar prelua mâine guvernarea?

Vom intra cu buldozerul în cele 36 de taxe şi de impozite noi sau majorate de Guvernul Ponta care au sufocat economia. Garantăm simplificarea procedurilor birocratice şi predictibilitatea fiscală.

Vom promova măsurile de relansare economică pentru crearea de noi locuri de muncă, măsuri incluse în proiectele de lege pe care le-am depus în Parlament şi pe care Ponta şi ai lui ni le-au respins pe bandă rulantă.

Vom declara război evaziunii care a înflorit din nou în guvernarea PSD.

Acestea sunt măsuri care ar fi trebuit luate ieri, nu mâine.

Ponta a promis milionul de locuri de muncă şi 10 miliarde de euro investiţii străine pentru anul 2013. Anul a trecut, minciuna dovedită. Ponta trebuie privit atent: minte şi corupe cu insistenţă. Ponta nu oboseşte să biciuiască românii cu taxe, cu minciuni şi cu promisiuni rămase doar la stadiul de intenţie. România a obosit. Trebuie să punem capăt minciunii.

Atuurile lui Klaus Iohannis în faţa lui Victor Ponta.

Din păcate, PSD-iştii au ales calea circului în care lui Ponta îi şade bine de clovn, în loc să guverneze sau să dea socoteală pentru ceea ce face statul şi ce nu face pentru cetăţenii săi. Ponta în persoană este un mare minus. Vorbeşte mult, dar nu are nimic de spus. Între Iohannis şi Ponta este exact diferenţa dintre un elev serios şi unul silitor, care îşi câştigă notele pe merit, şi unul şmecheraş şi tupeist, care tot timpul copiază. Este diferenţa dintre politica serioasă, responsabilă şi politica dâmboviţeană. Îi văd pe unii care îi reproşează lui Iohannis că este scump la vorbă. Eu nu cred că este un defect, ci o calitate. Oamenii s-au săturat de vorbele goale şi de poveştile politicienilor. Vorbeşti atunci când ai ceva de spus - eu cred că e mai bine aşa.

Când eşti în competiţie cu un plagiator dovedit, Victor Ponta, nu te poţi aştepta la o campanie cinstită. Suntem pregătiţi să demontăm minciunile şi atacurile aparatului de propagandă PSD-ist. Minte zi de zi că vrea dreptate. Pentru cine? Dreptate vrea pentru cumetriile lui Ponta, pentru capitaliştii săi roşii şi pentru interesele meschine proprii. Nepotismul şi complicitatea fac astăzi casă bună în guvern. E Casa lui Ponta, unde sunt angajaţi verişori, soţ de verişoară şi fini nenumăraţi ai lui Ponta. Socrul în Parlament. Soţia europarlamentar. Familia, rudele şi prietenii ocupă funcţii cheie ale statului. E cea mai mare cumetrie roşie înşurubată vreodată în fruntea ţării angajată în campania electorală.

Marele partid al dreptei unite se sudează în mod ireversibil. Suntem singura forţă capabilă să scăpăm ţara de pegra PSD-istă, iar entităţile politice de dreapta care nu vor înţelege acest lucru şi aleg să meargă pe un drum separat, vor sfârşi în irelevanţă. Oricum, românii trebuie să aibă încredere şi să ştie că un lucru e clar: balonul baronilor PSD, Victor Ponta, se va dezumfla la alegeri în faţa candidatului dreptei, Klaus Iohannis. România trebuie reînviorată cu onestitate şi bună-credinţă.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Iohannis face doi paşi înainte cu seriozitate, în timp ce Ponta face şmechereşte un pas înainte şi doi înapoi"

ACL are doi potenţiali candidaţi la Preşedinţie foarte valoroşi. ACL l-a desemnat pe Klaus Iohannis, ca prima bornă în competiţiile electorale care vor urma. Cătălin Predoiu este candidatul nostru pentru funcţia de premier, a doua bornă în competiţiile electorale.

Care sunt beneficiile alegerii lui Klaus Iohannis Preşedintele României?

Iohannis face doi paşi înainte cu seriozitate, în timp ce Ponta face şmechereşte un pas înainte şi doi înapoi.

5 argumente:

Profesionalismul dovedit, calmul şi echilibrul abordărilor sociale şi economice ale lui Klaus Iohannis vor repune ţara pe direcţia bună şi vor accelera creşterea calităţii vieţii românilor.

Acurateţea tipic nemţească în atitudinea viitorului Preşedinte al României va fi o schimbare vizibilă şi necesară în viaţa politică. De ce avem nevoie de asta? Pentru mai multă seriozitate şi mai multă muncă, pentru forţa unui angajament ferm cu românii, nu pentru păcăleli şi jocuri politice inutile, pentru continuarea angajamentului ferm de luptă împotriva corupţiei.

România condusă de Iohannis îşi va întări relaţiile cu principalul motor al dezvoltării economice şi politice europene. România condusă de Iohannis îşi va întări parcursul european al României şi capacitatea de a crea locuri de muncă just plătite.

Klaus Iohannis este susţinut de Alianţa dreptei, iar Ponta de Alianţa stângii. Alianţa Creştin-Liberală are circa 1600 de primari, iar USD are vreo 1300 de primari. Aşadar românii acordă deja mai multă încredere administratorilor locali de dreapta, decât celor de stânga. PSD/USD alocă discreţionar, pe criterii politice, banul public. ACL o va face pe criterii juste de dezvoltare.

Klaus Iohannis va fi preşedintele tuturor românilor, din ţară şi din străinătate. A transformat Sibiul în capitală culturală europeană cu fapte, nu cu vorbe. Ca preşedinte, va putea face din România inima creativităţii europene.

Îi vom fi suport în acest proiect. PDL, PNL, FC şi IRL, electoratul de dreapta, trag în acelaşi sens cu încredere, în echipă, pentru a consolida şansele candidatului dreptei la prezidenţiale. Nu vom risipi energiile noastre pentru a opri partidul-stat PSD şi candidatul său imatur la prezidenţiale, lipsit de consistenţă, cel mai slab produs politic al PSD de până acum, încercuit de oameni cu mari probleme de moralitate şi de corupţie.

Vom depesediza ţara.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Maşina lui Ponta merge înapoi cu cea mai mare viteză europeană. Voinea ne explică la volan că maşina lui Ponta, de fapt, încetineşte."

Ponta sapă groapa românilor: PIB-ul scade, investitorii străini ne ocolesc. Performanţa economică a României s-a înrăutăţit. Minciunile lui Ponta sunt date în vileag: PIB-ul scade în al doilea trimestru din acest an, investiţiile străine sunt sub nivelul înregistrat anul trecut. Nici investitorii străini nu mai vor să vină într-o ţară guvernată de azi pe mâine, aşa cum face Ponta, premierul înconjurat numai de corupţi. Cu astfel de evoluţii, pe români nu îi aşteaptă un trai mai bun, ci dimpotrivă vremuri mai grele, iar pe Ponta nu-l mai pot salva nici Dumnezeu, nici exportatorii de dezastrul economic şi bugetar.

Creşterea economică este sub aşteptări. PIB-ul a scăzut cu 1% în al doilea trimestru al acestui an faţă de trimestrul anterior, în condiţiile în care era aşteptată accelerarea creşterii economice. PIB-ul a crescut cu numai 2,4% în primul semestru din acest an, comparativ cu semestrul I 2013. Creşterea economică aşteptată era de 3,5%.

În aceste condiţii, ritmul de creştere economică a scăzut drastic: de la 3,8% în trimestrul I 2014, faţă de trimestrul I 2013, la numai 1,2% în trimestrul II 2014, faţă de trimestrul II 2013. Ne putem lua adio de la o creştere economică de peste 3% în acest an. Voinea ne trimite răspunsul halucinant că situaţia e similară cu a unei maşini care încetineşte. Uită să spună că de fapt maşina merge înapoi cu viteză. Analiştii consideră că România are nevoie de o creştere economică de peste 5% pentru a putea să îşi revină. Ponta ne-a arătat că nu e în stare de aşa ceva şi nici nu îi pasă.

România nu are creştere economică, dar are printre cele mai accelerate creşteri de preţuri din Uniunea Europeană, înregistrând în luna iulie 2014 o rată medie a inflaţiei de 1,4% pe ultimele 12 luni, exprimată în funcţie de indicele mediu armonizat al preţurilor de consum, potrivit datelor publicate joi de Biroul European de Statistică Eurostat. Din toată Uniunea Europeană, scumpiri mai mari decât în România au fost înregistrate numai în Austria (1,6%), în Finlanda (1,5%) şi Estonia (1,5%). Ţinta Guvernului Ponta? Să aducă la sapă de lemn fiecare român al ţării, exceptând corupţii care îl înconjoară şi care fură cât pot de mult.

România a avut a treia cea mai mare rată anuală a inflaţiei din UE, de 1,5%, potrivit informaţiilor Eurostat. Rate mai mari decât a României au înregistrat Marea Britanie (1,9%) şi Austria (1,7%). La nivelul întregii Uniuni Europene, în iulie 2014, rata anuală a inflaţiei a fost de 0,6%, iar în zona euro de 0,4%.

Nici investitorii străini nu mai vor să vină într-o ţară guvernată de azi pe mâine, aşa cum face Ponta. Investiţiile străinilor în România sunt cu peste o zecime mai mici în primul semestru din acest an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Volumul investiţiilor străine directe (ISD) s-a ridicat la 1,2 miliarde euro în primele 6 luni din acest an.

Cine are de pierdut? Românii fără locuri de muncă. Avem nevoie de o creştere economică accelerată pentru a recupera decalajul de nivel de trai faţă de media europeană. Avem nevoie de capitalul străin ca de aer, în condiţiile în care investiţiile publice sunt tăiate de Ponta continuu.

Cauza? Guvernarea haotică, fără ţintă exactă. Guvernarea cu singurul scop de a câştiga alegerile. Numeroasele modificări de fiscalitate - 36 de taxe noi si impozite majorate - operate pe genunchi de executivul condus de Ponta asupra Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală de când este la guvernare, majorările fără noimă ale taxelor şi impozitelor, măsurile de diminuare a poverii fiscale care vor fi luate la Sfântul aşteaptă, precum reducerea CAS, pe scurt, risc fiscal şi politic.

Riscul politic este un obstacol major pentru creşterea economică şi pentru investitorii străini care vizează ţările în dezvoltare, ca destinaţie a investiţiilor. Riscul politic si instabilitatea macroeconomică au fost cele mai mari obstacole invocate de investitori în raportul World Investment and Political Risk, realizat de Multilateral Investment Guarantee Agency (MIGA) în anul 2014. În topul celor mai mari riscuri politice, investitorii plasează încălcarea contractelor şi modificările nefavorabile ale reglementărilor, adică ceea ce face continuu Ponta de când este la guvernare.

Statele sunt mai vulnerabile din punct de vedere economic de-a lungul şi în perioada următoare alegerilor electorale. România traversează tocmai această perioadă vulnerabilă. O criză la nivel politic generează instabilitate, ceea ce afectează în mod direct climatul investiţional şi, prin urmare, investitorii străini.

Încrederea în politicieni a scăzut semnificativ de la începutul crizei economice până în prezent. Raportul Competitivităţii Globale analizează modul în care cetăţenii apreciază standardele etice ale politicienilor pe o scară de la 1 (nivel extrem de scăzut) la 7 (nivel extrem de indicat). În România, încrederea în politicieni este extrem de scăzută, de numai 1,8 în anul 2013. Locul tot mai slab pe care România îl ocupă în clasamentul mondial arată că alte ţări ne-au luat-o cu mult înainte.

Guvernarea Ponta a avut impact negativ direct asupra mediului de afaceri. Nici măcar îmbunătăţirea condiţiilor economice începând cu anul 2011 nu a reuşit să schimbe percepţia investitorilor.

Cu Ponta la guvernare, ne ratăm pe zi ce trece şansa de a atrage investitorii străini şi de a performa în competiţia mondială. ACL înţelege că România are nevoie de un mediu de afaceri stabil, predictibil şi favorabil investiţiilor. Prima măsură a ACL va fi diminuarea poverii fiscale. Vom asigura predictibilitatea fiscală şi vom simplifica procedurile birocratice. România va deveni un loc în care oricine îşi va dori să facă afaceri.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Ponta a minţit şi a transformat Guvernul în Oficiul de complicat afaceri simple"

Creşterea economică încetineşte şi investiţiile străine scad cu 10% în prima jumătate a acestui an pentru că Ponta a transformat Guvernul în Oficiul de complicat afaceri simple.

Aduc 5 argumente în acest sens:

1. Ponta a minţit când a promis reducerea CAS. Fapte, nu vorbe: Ponta a operat câte două modificări fiscale pe genunchi pe lună şi a introdus 36 de taxe noi şi impozite majorate, complicând o fiscalitate şi aşa mult prea alambicată şi neprietenoasă. Ponta a introdus taxe exotice, cum e taxa pe stâlp sau pe combustibil, din disperarea dată de incapacitatea de a guverna şi de a stimula investiţiile. Supraacciza de 7 eurocenţi la carburant a tăiat consumul tuturor românilor şi a agenţilor economici. Fiscalitatea ar trebui gândită şi reglementată un an întreg, cu consultări tehnice detaliate, după care anunţi modificările cel mult o dată la doi ani. Anunţul noilor reglementări se face din timp, cu termene clare de aplicare la decalaj de un an de la data anunţului. ACL cere note de fundamentare serioase şi încetarea practicii PSD de a mai taxa orbeşte, fără noimă. Asta înseamnă o fiscalitate simplă, predictibilă şi sănătoasă.
2. Ponta a minţit când a promis un milion de noi locuri de muncă şi 10 miliarde de euro investiţii. Pentru a crea locuri de muncă noi ai nevoie de planuri de afaceri sănătoase. Nu poţi face în România niciun plan de afaceri la viteza cu care se modifică haotic reglementările şi se revine la reveniri cu viteza supersonicului. Tăierea masivă a investiţiilor publice şi căderea investiţiilor străine au dus la reducerea nivelului de trai şi la pierderea a mii de locuri de muncă, dar au dus şi la cablarea şi alimentarea masivă a baronilor locali la bugetul public.
3. Ponta a minţit când a promis repararea greşelilor trecutului. Rezistenţa statului la introducerea de metode moderne şi eficiente de comunicare cu agenţii economici şi cu cetăţeanul este feroce, târându-i de la un ghişeu la altul, adeseori chiar în cadrul aceleiaşi instituţii în locul transmiterii electronice a informaţiilor. Sunt exemple absurde în care ANAF solicită un certificat fiscal emis tot de ANAF pe care agentul economic este obligat să scrie "conform cu originalul" şi să semneze. ACL cere trecerea rapidă la e-Guvernare folosind fondurile europene alocate pentru 2014-2020. Vietnamul deja o face.
4. Ponta a minţit când a promis o Românie performantă. Modul în care se elaborează şi se modifică legile de către PSD deformează concurenţa liberă. Sunt favorizate grupurile prietene PSD. De exemplu, legea salubrităţii care creează şi certifică exclusivităţi mafiote sau fondurile alocate mediului, reglementarea activităţii trădărilor cu cereale, cu carne sau cu lemn, în detrimentul producătorilor români şi a consumatorilor. Creşterea evaziunii fiscale la cote record sub guvernarea PSD omoară afacerile curate prin două căi: pe de o parte, prin presiunea directă a preţurilor evazioniştilor care nu-şi plătesc obligaţiile la stat, iar pe de altă parte, sub presiunea neîncasării banilor la buget, statul lui Ponta comite abuzuri şi trimite disperat controale la agenţii economici corecţi. ACL cere urgentarea reformei ANAF.
5. Ponta a minţit când a promis respect si mândrie românilor. Dacă statul are de plătit o datorie unui agent economic de care depind salariile oamenilor, întârzierile nu sunt penalizate. În schimb, când agentul economic întârzie plata obligaţiilor către stat, penalităţile curg imediat. ACL cere tratament egal între stat şi contribuabil.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"PSD vrea să transforme România într-un bazar politic. Ponta cu întregul său Guvern să-şi dea demisia, aşa cum au făcut şi fraţii lui francezi."

PSD vrea să transforme România într-un bazar politic, după ce cartelul corupţiei PSD a transformat România într-un bazar economic. Goana PSD după primarii PDL şi PNL denotă disperarea pierderii alegerilor prezidenţiale din toamnă în faţa lui Iohannis.

Cum crede PSD că ar putea câştiga? Prin furt, prin şpagă publică. Mituiesc primarii, mituiesc votanţii, totul din banul public.

De ce această disperare a PSD? Pentru că Alianţa dreptei unite, ACL, are vreo 1.600 de primari, iar Alianţa stângii unite, USD, doar vreo 1.300 de primari. Aşadar, PSD a transmis o comandă de la nivel central pentru racolarea a 10 primari în medie pe filială judeţeană. Nu prea le-a ieşit, căci mulţi au caracter, mulţi au minte şi ştiu că li se promit bani pe care ţara nu-i are, iar legea sancţionează traseismul politic cu pierderea mandatului la nivel local. Până la sfârşitul lunii august Ponta şi Dragnea vor să vină cu o ordonanţă de guvern care să devină lege cu aplicare pe un termen de 15 zile. Asta da lege tipică sforarilor şi cumetriilor PSD, pe scurt mafiei politice.

Cum procedează PSD? Cu ameninţări, că primarii noştri nu vor primi bani pentru proiectele locale de investiţii.

Condiţionează alocările de la bugetul central pentru nevoile locale de dezvoltare cu trădarea partidelor cu care au câştigat alegerile şi trecerea la USD.

PSD ne ameninţă primarii cu controale abuzive şi cu acuzaţii false. Ponta e mai rău decât Năstase. De exemplu, în epoca Năstase, primarul din Satu Mare, Horia Anderco, a fost reţinut nedrept la închisoare. Şi-a câştigat dreptatea după ani de zile la CEDO.

Problema de fond rămâne: centralizarea finanţărilor locale în România şi politizarea lor până la furtul primarilor şi al voturilor. Soluţia susţinută de ACL este descentralizarea şi depolitizarea lor.

Presiunile PSD fără precedent şi forţarea primarilor la gesturi imorale pun grav sub semnul întrebării democraţia în România. Ameninţările PSD merg mână în mână cu presa îngenuncheată, cu sărăcia şi cu hoţia. ACL va sesiza Avocatul Poporului cu privire la ordonanţa de urgenţă a guvernului, şi, dacă devine lege, şi Curtea Constituţională.

Încrederea din ce în ce mai mică în Guvernul Ponta impune demisia lui, aşa cum au făcut şi fraţii lor francezi.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Schimbarea schimbării: tânărul şi neliniştitul ministru Florin Jianu schimbă legile an de an. Haos privind structurile IMM şi ale Mediului de afaceri din guvern"

Instabilitatea legislaţiei este dublată de instabilitatea instituţională şi strategică. Ca la români, la nimenea. An de an se schimbă legile şi se complică afacerile simple. Organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism a fost modificată prin Hotărârea nr. 430/2013. A urmat apoi schimbarea schimbării: Hotărârea nr. 547/2014 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 430/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism.

În baza HG nr.547/2014, elaborată în mare grabă pe genunchi, urmează a fi desfiinţate, la comandă politică, cu data de 1 septembrie, direcţiile fundamentale IMM şi Mediul de afaceri din cadrul Departamentului pentru IMM, Mediul de afaceri şi turism. Rezultatul e un haos total.

În repetate rânduri, reprezentanţii Comisiei Europene, Băncii Mondiale, FMI şi OCDE au solicitat consolidarea şi diversificarea acestor direcţii. PSD, din păcate, acţionează exact pe dos, neînţelegând câtuşi de puţin importanţa majoră pe care acestea le au pentru economia ţării.

Direcţiile care au existat permanent sunt acum desfiinţate şi înlocuite cu: servicii, birouri şi compartimente. Personalul cu expertiză reală în domeniu este schimbat politic, discreditat, umilit şi obligat să accepte funcţii de execuţie penibile sau să plece în 30 zile. Numărul personalului instituţiei rămâne însă neschimbat, aşadar nu e vorba de eficientizarea activităţii instituţiei, ci de politizare până la ştrangulare.

Bugetul alocat IMM-urilor a fost tăiat cu peste un sfert în anul 2014 faţă de anul 2013, profesioniştii pleacă, dar personalul politic şi instabilitatea instituţională rezistă. PSD nu ştie cum se creează locurile de muncă si nici nu înţelege nevoile IMM-urilor.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Un salariat ASF este plătit de 7 ori mai mult decât salariul mediu brut pe economie într-o lună"

Marea familie politică PSD de la ASF şi-a acordat şi în luna august prime speciale pentru un colectiv sârguincios şi al treisprezecelea salariu pentru toţi angajaţii. S-a ales praful de promisiunea preşedintelui Mişu Negriţoiu, din prima sa conferinţă de presă, din data de 9 mai, după preluarea şefiei ASF: "Autoritatea va intra într-un proces de realiniere şi ajustare, în urma căruia numărul personalului va fi revizuit şi se vor face reduceri masive de cheltuieli cu personalul, în următoarele 3-6-9 luni (...) Cu privire la sporuri şi prime, au fost blocate toate sporurile şi primele până la o revedere în cadrul aceluiaşi proces de reevaluare. Cred că va trebui să instituim numai o primă de performanţă pe baza evaluării anuale a întregului personal, şi probabil nu mai mult de un salariu, şi va trebui să avem prime excepţionale pentru rezultate deosebite pe proiecte individuale."

România îşi permite taxe şi tarife aplicate firmelor de pe pieţele financiare care să susţină salarii medii de 7 ori mai mari decât salariul brut pe economie pentru cei aproape 600 de salariaţi ai Autorităţii de Supraveghere Financiară. E vorba despre circa 203 mii lei pe an sau 17 mii lei pe lună, dacă raportăm cheltuielile cu personalul realizate în anul 2013 la numărul de angajaţi, aşadar, în jur de 4000 de euro pe lună în medie pentru un salariat ASF.

Instituţia omoloagă din Polonia îşi permite acest nivel salarial doar pentru preşedintele KNF. Preşedintele ASF din România are un salariu de 3 ori mai mare. În schimb, KNF Polonia supraveghează o piaţă de peste 10 ori mai mare decât cea românească şi are mai puţini membri executivi decât ASF România. La noi ca la nimeni: unul din patru angajaţi ai ASF este persoană cu funcţie de conducere.

După abuzurile sesizate de DNA la nivelul ultimei conduceri a ASF, ni s-a promis restructurare, profesionalizare şi eficienţă. Am avut în schimb două numiri neconstituţionale în fruntea acestei instituţii (V. Ciorbea şi M. Sârbu - sesizările au fost făcute la CCR de către PDL), prime şi compensaţii aiuritoare. Cei care decid să părăsească benevol instituţia până pe data de 19 august beneficiază de 12 salarii brute lunare compensatorii, fără nicio justificare.

Cine plăteşte? Noi toţi. ASF nu este o instituţie bugetară, dar se finanţează din taxele şi tarifele aplicate firmelor. Salariile, primele şi alte venituri colaterale ale ASF se susţin din aceste taxe şi tarife plătite tot de către români, de către cei care consumă servicii financiare de asigurări, pensii private sau investiţii de capital, dar şi alte servicii sau bunuri care încorporează inevitabil aceste costuri.

Ce spune Mişu Negriţoiu pe 31 iulie 2014? "Avem deja două proiecte, două colective care au muncit foarte bine şi foarte serios, după cum ştiţi. Spre exemplu: raportul pe care l-am prezentat la Parlament şi pe care l-am afişat şi pe site este făcut de un colectiv sârguincios, care a muncit în două săptămâni şi au făcut o lucrare remarcabilă şi cred că ei merită o primă. Şi o să mai dăm şi alte exemple. Pur şi simplu, proiecte de impact pentru organizaţie. Noi avem atâtea proiecte acum şi sunt atâtea lucruri de transformat, că vreau să mobilizez colectivul, ca să se angajeze la aceste proiecte."

Ce spune ASF? "Vor avea primă de performanţă toţi cei care îşi vor depăşi obiectivele profesionale potrivit atribuţiilor curente. Consiliul ASF a stabilit primele de performanţă pe baza evaluărilor anuale şi prime speciale pentru proiecte deosebite. Scopul este stimularea angajaţilor la performanţe superioare, stimularea iniţiativei, a realizărilor profesionale şi îmbunătăţirea activităţii ASF. Este un proces de aliniere la practica celorlalţi angajatori, pentru a creşte interesul faţă de ASF al specialiştilor de valoare."

Nu mai bine îi aducem pe polonezi, pentru că sunt de zeci de ori mai eficienţi şi de 3 ori mai ieftini? Avem alternativa limitării politizării şi a profesionalizării urgente a ASF, a unui plan de acţiune ferm asumat cu obiective şi termene.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"PSD din Negreşti-Oaş a premiat meritele lui Dragnea pentru a fi condus judeţul Teleorman într-o lucie sărăcie, cea mai aspră din ţară"

Presa sătmăreană scrisă este în totalitate îngenuncheată de PSD. La voi în judeţ cum e? În Satu Mare, instituţiile publice cumpără din bani publici spaţii editoriale cu argumentul de faţadă că trebuie să informeze cetăţenii, dar în realitate se face o asiduă campanie electorală pentru actuala putere şi este criticată fără noimă opoziţia. Minciuna este la ordinea zilei. Adevărul este ascuns sub o campanie nemernică a PSD. Drepturile la replică ale opoziţiei nu sunt publicate, deşi legea o impune. Conferinţele de presă ale ACL sunt boicotate mediatic în Satu Mare sau bagatelizate. Zero transparenţă a informaţiilor publice pe site-urile instituţiilor controlate de PSD, opacitate totală la alocările banilor din taxele românilor, zero răspuns la sesizarea legală pe care am depus-o la primăria din Negreşti-Oaş, dar citim cum taxele oşenilor din bugetul local au fost folosite de vicepremierul Dragnea (decorat "cetăţean de onoare" ieri, deşi cu toţii ştim că singurul lui interes sunt afacerile personale din zonă) pentru a înmâna premiile cuvenite tinerilor şi vârstnicilor conform legii. Primăriţa PSD din Negreşti-Oaş a premiat meritele lui Dragnea pentru a fi condus judeţul Teleorman într-o lucie sărăcie, cea mai aspră din ţară, iar presa sătmăreană este în extaz. Aşadar, campania PSD se duce pe banii românilor. Presa locală scrisă este plătită cu bani publici şi cu banii furaţi tot de la români de către mafia PSD. Chem românii la raţiune şi la obiectivitate, la adevăr şi la sancţionarea propagandei PSD pe banii publici, dar şi să urmărească mult mai atent adevărul şi pluralitatea opiniilor pe portalurile media on-line, mult mai echilibrate.

Vă mai amintiţi, dragi români, dragi sătmăreni, de epoca Adrian Năstase - Valer Marian? Ameninţări, presă îngenuncheată, sărăcie, hoţie, oameni condamnaţi pe nedrept la închisoare, aşa cum s-a întâmplat cu primarul Anderco care a câştigat procesul la CEDO! Nu uitaţi ce vă spun acum: epoca pupilelor Victor Ponta - Mircea Govor este mult mai rea decât Năstase - Marian. Priviţi în jur.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Catastrofa execuţiei bugetare a Guvernului Ponta la 7 luni"

Guvernul Ponta este pe zi ce trece, şi mai ineficient, şi mai incapabil. Recesiunea tehnică este rezultatul proastei execuţii bugetare. Economia ţării se duce de râpă. Investiţiile se reduc fulgerător, încasările se străduiesc să scoată capul la suprafaţă, iar sumele primite de la UE scad vertiginos. O ţară fără investiţii este ca o barcă fără vâsle. Cu o asemenea conducere, impactul cu iceberg-ul este inevitabil. Fără investiţii şi fonduri europene, România nu-şi poate permite măcar să se gândească la o creştere economică, care să dea şansa românului la o viaţă decentă. Execuţia bugetară este doar vârful vizibil al iceberg-ului incompetenţei socialiştilor. Din păcate, ceea ce nu putem vedea sunt tocmai sumele colosale care se dau pe semnătura ministrului Dragnea pentru a mitui aleşii locali (Tabel 1).

Investiţiile s-au redus cu peste 26% în primul semestru din acest an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Este rezultatul instabilităţii politice şi fricii investitorilor străini de a face un pas spre România. Instabilitatea climatului politic dictează sumele (ne)investite.

Sumele primite de la UE sunt cu aproape 11% mai mici decât cele încasate în primele 7 luni ale anului trecut, dovada incapacităţii mafiei Ponta de a face utile sumele primite cu scopul de a accelera motorul României. Tot ceea ce face Ponta este să îl ambaleze cu minciuni şi promisiuni rămase în aer până la calarea acestuia.

Veniturile din impozitul pe salarii şi venituri tot neperformante: au crescut cu doar 1,5% în primul semestru din acest an, faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. Un eşec declarat.

Veniturile nefiscale au scăzut cu 3,4% în aceeaşi perioadă. Acestea sunt venituri care ar trebui să provină de la regiile publice, societăţile naţionale autonome, instituţiile publice, din amenzi şi comisioane sau din valorificarea bunurilor confiscate.

Veniturile din TVA sunt cu doar 2,2% mai mari decât anul trecut. Ruşinos este că Guvernul nu reuşeşte să capteze prin TVA la bugetul statului majorarea consumului, exact factorul care a condus la creşterea economică.

Cheltuielile cu bunurile şi serviciile au crescut cu 4%. Concret, au crescut achiziţiile făcute de conducerea ţării pe banii românilor, cel mai probabil, bani folosiţi pentru campania electorală. Îi puteţi găsi în buzunarele politicienilor.

Cheltuielile de personal au crescut cu 3,3% în primele 7 luni din acest an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Adică, ineficienţa instituţiilor publice a crescut cu 3,3% în primele 7 luni din acest an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"PSD a distrus oraşele Râmnicu Vâlcea şi Drobeta-Turnu Severin prin falimentarea Oltchim şi RAAN"

Proteste, nemulţumiri, şomaj şi teroare. Incompetenţa şi interesele Guvernului Ponta sunt mai presus de orice şi, bineînţeles, mai presus de interesele românilor cu drag de muncă.

Cazuri concrete: Oltchim şi Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare (RAAN), două oraşe distruse de PSD: Râmnicu Vâlcea şi Turnu Severin, categorii profesionale întregi pierdute. În loc de soluţii economice, PSD ne oferă zi de zi circ, minciuni şi falimente.

Oltchim se află în insolvenţă din ianuarie 2013. Combinatul a înregistrat pierderi de aproape 570 milioane de lei în anul 2012, de două ori mai mari decât în anul 2011, în timpul guvernării PDL. Combinatul Oltchim nu şi-a mai achitat taxele şi impozitele la bugetul local de la jumătatea anului 2012, devenind unul dintre cei mai mari datornici la bugetul local al municipiului Râmnicu Vâlcea. Mai mult decât atât, Guvernul aruncă în şomaj aproape 1.000 de salariaţi de la Oltchim. Ei au dreptul să primească, conform contractului colectiv de muncă, între 6 şi 18 salarii compensatorii, în funcţie de vechimea în muncă. Această decizie a fost luată fără consultarea sindicatelor şi fără existenţa unui plan aprobat de reorganizare. Concedierile colective sunt semn clar de intrare în faliment, nu de relansare. Premierul Victor Ponta declara clar şi răspicat la 1 octombrie 2012 că "Guvernul îşi asumă responsabilitatea pentru repornirea activităţii la Oltchim, salvarea locurilor de muncă şi pregătirea în condiţii mult diferite şi mult îmbunătăţite a unei noi proceduri de privatizare". De atunci, Ponta duce cu zăhărelul angajaţii Oltchim şi, practic, nu face nimic.

Eşecul privatizării Oltchim pare fără sfârşit, nici măcar o ofertă depusă pentru combinatul din Râmnicu Vâlcea până la finalul termenului limită, 6 iunie 2014. Pentru actualul ministru al Economiei, Constantin Niţă, acest lucru nu pare a fi o problemă: "Dacă privatizarea nu reuşeşte pe 6 iunie, vom reuşi altă dată", a declarat acesta, în cadrul conferinţei Energy Investors Summit. Termenul anterior de depunere a ofertelor a fost 28 martie, însă atunci niciun investitor nu s-a angajat să cumpere acţiunile deţinute de Oltchim SA la Oltchim SPV. La sfârşitul lunii ianuarie 2014 a mai avut loc o amânare a depunerii de oferte.

Nici la RAAN situaţia nu este mai roz. RAAN se află în insolvenţă din septembrie 2013. La momentul intrării în insolvenţă, nivelul total al datoriilor era de 680 de milioane de lei, iar în perioada insolvenţei s-au mai acumulat datorii suplimentare de 70 de milioane de lei, în condiţiile în care cifra de afaceri a companiei a fost de 400 de milioane de lei în anul 2013. Şi mai revoltător este faptul că Ponta aruncă în stradă 300 de angajaţi ai regiei. Salariaţii au reclamat că dificultăţile financiare ale regiei sunt cauzate în principal de faptul că Guvernul nu a achitat apa grea produsă pe platforma Romag Prod, încă din a doua parte a anului trecut. Valoarea datoriei se ridică la 370 de milioane de lei.

În cadrul unei şedinţe a Consiliului de Administraţie, Gheorghe Dulcea, directorul general al RAAN, a declarat că închiderea combinatului va avea loc anul acesta. Motivul? Lipsa de interes a Guvernului pentru continuarea construcţiei reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, care depind de apa grea de la RAAN. Dacă nu se realizează investiţii în cele două reactoare, statul român nu mai are nevoie nici de apa grea şi nici de funcţionarea combinatului chimic.

Cele două sucursale ale RAAN aflate pe teritoriul judeţului Mehedinţi constituie nu numai adevărate perle ale industriei mehedinţene, ci şi cele mai importante societăţi care absorb forţa de muncă locală. În afară de angajaţii de la apă grea şi termocentrală, în jurul acestor două obiective trăiesc alte câteva zeci de firme care sunt furnizori de bunuri şi servicii, firme care şi ele au angajaţi. Efectul social al unei posibile închideri a combinatului ar fi o reacţie în lanţ, pentru că ar putea lăsa fără locuri de muncă mult mai mulţi angajaţi în afară de cei care lucrează efectiv la Romag Prod şi Romag Termo.

Bice peste bice pe spinarea românilor care vor să muncească, minciuni peste minciuni. Ponta şi Guvernul său falimentar au oferit doar circ şi minciuni, în loc de soluţii economice pentru două regiuni, altă dată competitive economic. De doi ani de când e PSD la guvernare, Ponta nu a făcut nimic, dar absolut nimic, pentru a salva românii din Vâlcea şi Mehedinţi. Ponta nu a făcut nimic pentru a le da şansa la o viaţă decentă, la reconversie profesională şi locuri de muncă alternative.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Una din zece firme active a fost reparată de Guvernul PSD şi trimisă în comă sau direct la cimitir"

În anul 2014 au murit peste 70 de mii de firme la care se adaugă alte peste 15 mii de societăţi intrate în insolvenţă. Iată dovada eroismului televizat, a costului pomenilor electorale şi a delirului de personalitate a premierului Ponta în care victima predilectă este firma privată, motorul creator de locuri de muncă. Una din zece firme active la începutul acestui an (720 mii de firme active în ianuarie 2014) a fost reparată de Guvernul PSD şi trimisă în comă sau direct la cimitir.

Concret, în primele 7 luni ale acestui an avem cadoul macabru al Guvernului Ponta, oglinda recesiunii tehnice în care a aruncat economia: 48.006 firme radiate; 10.695 firme dizolvate; 9.951 de firme suspendate; la care se adaugă 15.124 de societăţi intrate în insolvenţă.

Dacă nu se reiau urgent investiţiile publice în infrastructură şi dacă nu va fi asigurată predictibilitatea fiscală, românii îşi vor căuta un loc de muncă în străinătate, iar bugetul ţării va crăpa sub povara pomenilor electorale.

PSD este garanţia crizei economice permanentizate. PSD priveşte firmele doar ca vaci de muls taxe şi impozite pentru pomeni electorale, dar şi ca surse de şpagă.

Alianţa Creştin-Liberală este opţiunea fermă pentru viitor. ACL cu Klaus Iohannis înfruntă realitatea, cu ascensiuni şi căderi, cu pragmatism, şi o face favorabilă. Iohannis a reuşit să ţină departe şomajul de Sibiu în ultimii 10 ani prin politici active atractive pentru investiţiile private. Va reuşi să-şi impună viziunea şi în România cu ACL.

România nu are nevoie de eroism televizat, ci de fapte. PSD aduce şmecheria în fruntea ţării. ACL aduce seriozitatea şi pune preţ pe profitul obţinut corect.

Doamna Maria-Andreea Paul:

"PSD a falsificat raportările legate de competitivitatea României prin Voinea Business Development către Forumul Economic Global"

Creşterea competitivităţii României cu 17 poziţii în lume este doar în capul lui Voinea. Ponta şi Voinea merg pe principiul: după noi, potopul. Mediul de afaceri şi românii nu au văzut nicio îmbunătăţire a competitivităţii, ci doar creşteri de taxe într-o manieră abuzivă şi impredictibilă.

Anual, World Economic Forum realizează un raport privind topul global al competitivităţii. În ultimul raport, conform datelor, România a urcat 17 poziţii. La o privire mai atentă, însă, la capitolul parteneri din România apare, surprinzător, firma Voinea Business Development (VBD) Alliance Consulting SRL, respectiv compania la care Liviu Voinea a fost acţionar din 2004 până în 2012, momentul în care a devenit secretar de stat la Ministerul de Finanţe.

Cu alte cuvinte, (VBD) Alliance Consulting SRL este compania care a raportat datele false către World Economic Forum, date în virtutea cărora România a urcat cu 17 locuri în topul global al competitivităţii. Raportarea a fost făcută de complicele Irina Ion în calitate de coordonator de ţară, prin intermediul VBD Alliance Consulting SRL. Domnul Voinea are o legătură mai apropiată cu raportorul României, doamna Irina Ion, aceştia fiind coautori la cartea "The Social Consequences of the Global Economic Crisis in South East Europe", capitolul intitulat "Romania: The Need for a New Development Model", de la pagina 143.

Din 2012 până în prezent, VBD Alliance Consulting a fost condusă tot de el, prin soţia lui. Dovada clară stă în declaraţia de avere. Ca atare, sub presiunea PSD, nu doar INS maschează cifrele oficiale, care ascund intrarea României în recesiune tehnică, ci şi rapoartele globale care sunt infestate de minciunile PSD-iste. Aceasta este doar una din ofrandele aduse PSD-ului pentru numirea lui Voinea la Ministerul Bugetului şi ulterior în Consiliul de Administraţie al BNR.

Compania domnului Voinea a înregistrat pierderi conform declaraţiei fiscale pentru anul 2013 de aproape 90 mii lei, ceva mai mici decât pierderile generate de incompetenţa sa în bugetul public. Cert este că nu plăteşte taxe la bugetul de stat pentru falsificarea datelor raportate pentru România, dar are datorii de aproape 190 de mii de lei, conform datelor disponibile pe pagina de Internet a Ministerului Finanţelor Publice. De aici vine, probabil, creşterea competitivităţii economice a României cu 17 procente în clasamentul global.

Liviu Voinea a cocoşat economia României prin bugetul său taxator, antiinvestiţii, anticreştere, până a adus-o în recesiune tehnică, după ce a înregistrat două trimestre consecutive de contracţie, răspundere zero. Pardon, catapultat membru în Consiliul de Administraţie la Banca Naţională. Saltul de 17 poziţii este practic imposibil. Voinea este ministrul evaziunii record, al accizei la carburant, al taxei pe stâlp şi a fiscalităţii complicate. Deciziile lui au dus la declinul puternic al investiţiilor publice şi al sumelor europene intrate în bugetul ţării în acest an, ambele cu peste 10%. În condiţiile în care nu se mai investeşte, de unde provine această creştere a competitivităţii, dacă nu din raportări false?

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Taxa pe stâlp trebuie eliminată, nu diminuată"

Pentru introducerea taxei pe stâlp nu a fost realizat niciun studiu de impact. S-a dovedit eroarea lui Ponta-Voinea care a blocat investiţiile şi care a generat pierderi. Recesiunea tehnică este efectul direct al incompetenţei lui Ponta şi a taxei pe stâlp. Nici noul nivel al impozitului anunţat de Ponta nu are vreun studiu de impact şi nici vreo fundamentare minimă pentru a stabili nivelul just şi baza de impozitare.

Din capitolul "doar în România se poate întâmpla aşa ceva", Ponta declară: "Taxa pe construcţii speciale vreau s-o reducem de la 1,5% la 1%". Eu zic nu. Taxa pe stâlp trebuie eliminată complet, nu diminuată. Am depus un proiect de lege în acest sens şi cer susţinerea guvernului pentru proiectul de lege înaintat. Impozitul pe construcţii speciale nu se regăseşte în legislaţia fiscală a niciunui alt stat membru al UE. Nicio ţară europeană nu şi-a extins baza de impozitare aşa cum a făcut-o România în ultimii ani.

Adevărul e că impozitul pe construcţii speciale generează şomaj şi inflaţie: 63 % din întreprinderile mici şi mijlocii, respectiv ONG-urile chestionate de CNIPMMR consideră că şomajul va creşte, iar 80% se aşteaptă la un efect negativ al acestui impozit. Prognozele se adeveresc: impozitul pe stâlp a contribuit direct la intrarea economiei româneşti în recesiune. Iată cum:

Impozitul pe stâlp are un impact negativ ridicat asupra întreprinderilor. Impozitul pe construcţii speciale îndepărtează investitorii străini, implicit investiţiile străine scad. Economia riscă să nu mai beneficieze de investiţii de 1,2 miliarde de lei, de aproximativ trei ori mai mult decât încasările estimate de Ministerul de Finanţe prin aplicarea taxei pentru construcţii speciale.

Companiile din domeniul energiei, extracţiei de petrol şi gaze, mineritului şi telecomunicaţiilor ajung în pragul falimentului din cauza taxei pe stâlp, având în vedere ponderea ridicată a construcţiilor speciale pe care le deţin. Cazuri concrete: Nuclearelectrica a estimat că impozitul pe construcţii speciale datorat în anul 2014 se ridică la 22 de milioane de euro. Astfel, rezultatul financiar al companiei a fost negativ chiar în perioada în care eforturile societăţii sunt direcţionate către creşterea susţinută a indicatorilor financiari, în vederea listării la Bursa de Valori Bucureşti. Enel estimează că va avea de plătit între 10 şi 15 de milioane de euro pentru taxa pe construcţii speciale, în timp de Hidroelectrica va datora 40 de milioane de euro.

Agricultura nu scapă nici ea nepăgubită. Taxa pe stâlp mai mult pedepseşte decât răsplăteşte acest sector, care a contribuit semnificativ la creşterea PIB în anul 2013. Impactul negativ va fi reflectat asupra următoarelor construcţii speciale din agricultură: sisteme de irigaţii, grajduri pentru animale, silozuri, magazii, depozite, pătule pentru păstrat porumbul, gropi din beton pentru păstrat porumbul, drumuri de acces betonate pentru acces la animale, dale din beton pentru acces la păşune.

Impozitul pe construcţiile speciale determină majorări ale tarifelor pentru călătoria cu metroul. Compania Metrorex S.A. a evaluat deja la 50 de milioane de lei sumele pe care trebuie să le plătească la bugetul de stat, ca urmare a implementării acestei noi taxe. Astfel, compania Metrorex S.A. a solicitat deja Ministerului Transporturilor aprobarea majorării tarifelor pentru călătoria cu metroul. Se anticipează, astfel, majorări de tarife cu procente care variază între 25 şi 33%.

Impozitul pe construcţiile speciale conduce la închiderea activităţilor economice şi la o povară suplimentară asupra bugetului statului. De pildă, România produce ţiţei folosind multe sonde cu zăcăminte aproape epuizate. Cu impozitul de 1% pe sondă, extragerea de ţiţei nu va mai fi profitabilă, prin urmare sondele vor fi închise. Potrivit acordului încheiat de România cu Petrom în timpul privatizării, toate cheltuielile cu decontaminarea zonelor este suportată de statul român.

În urma argumentelor prezentate, ACL cere eliminarea completă a taxei pe stâlp, şi nu doar diminuarea acesteia. Cer susţinerea guvernului pentru proiectul de lege înaintat în acest sens de mine. Guvernul "taxează tot ce prinde" trebuie oprit. Trebuie creat un mediu de afaceri tentant pentru investitori. Trebuie susţinută economia României prin programe de relaxare fiscală, şi nu prin aplicare de noi taxe şi impozite majorate. Două trimestre de recesiune tehnică consecutive sunt argument suficient care să fie suport pentru eliminarea taxei aplicate construcţiilor speciale, dar şi pentru celelalte 36 de taxe şi de impozite noi sau majorate introduse de Guvernul Ponta..

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Stimularea exploataţiilor agricole privat-familiale"

Regiunea de Nord-Est a României este a doua regiune a ţării din punct de vedere a valorii producţiei ramurii agricole, după regiunea Sud-Muntenia. Datele statistice arată că între 2010 şi 2012, producţia agricolă a Moldovei a reprezentat în medie 16,6% din producţia agricolă naţională. De altfel, agricultura reprezintă 16% din produsul intern brut al regiunii. Mai mult, 41% din persoanele de pe piaţa muncii din regiunea de Nord-Est activează în domeniul agriculturii.

În ciuda condiţiilor favorabile, potenţialul productivităţii agricole a Moldovei, şi, de altfel, a întregii ţări, nu este atins. Potrivit estimărilor Comisiei Europene, întreaga regiune de Est a Europei întâmpină dificultăţi în valorificarea potenţialului de productivitate, luând în considerare faptul că la nivelul producţiilor agricole la hectar ne situăm la o treime din producţia la hectar a Europei de Vest.

Revigorarea agriculturii româneşti devine astfel un imperativ, iar soluţiile pot veni din orice zonă, atât timp cât ele se reunesc sub un plan de măsuri coerent şi realist.

Cred cu tărie că legislaţia românească în domeniul agriculturii trebuie să aibă ca pivot exploataţia privat-familială, fermele mici şi mijlocii, de inspiraţie vest-europeană. Stimularea şi sprijinirea fermelor mici şi mijlocii se pot face printr-o serie de măsuri guvernamentale, precum formarea profesională a agricultorilor, subvenţii suplimentare pentru tinerii care deschid întreprinderi agricole, dezvoltarea lucrărilor de amenajare şi echipare a exploataţiilor agricole.

La sfârşitul acestui an, România intră într-o nouă etapă. Dezvoltarea ţării noastre depinde şi de responsabilitate a cu care ne aplecăm asupra domeniilor de interes pentru economie. România are potenţialul şi spaţiul de a deveni lider regional în agricultură, însă acest fapt depinde de capacitatea legiuitorului de a înţelege şi aplica nevoile agricultorului român.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Parlamentul României trebuie să considere proiectele de lege pentru amnistierea mamelor şi a pensionarilor o prioritate zero a acestui nou început de sesiune parlamentară"

Suntem în faţa începutului ultimei sesiuni parlamentare din acest an. Va fi cu siguranţă o sesiune încărcată în care trebuie să finalizăm procesul legislativ pentru câteva proiecte ale anului, unul dintre acestea fiind fără îndoială reducerea CAS. Un alt proiect nou intrat pe agenda noastră va fi cel al amnistierii mamelor şi pensionarilor.

După cum bine ştim cu toţii, în cadrul şedinţei de Guvern din data de 19 august, executivul a iniţiat Proiectul de lege privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii şi Proiectul de lege pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului. Practic, cele două proiecte instituie amnistierea a peste 21.000 de pensionari care vor fi scutiţi de la plata debitelor apărute în urma unor interpretări neunitare ale prevederilor legislaţiei şi a peste 12.000 de mame pentru care s-au constituit debite de returnare a unei părţi din indemnizaţia pentru creşterea copilului, ca urmare a unor erori de calcul.

Adoptarea acestor proiecte de către Guvern nu este altceva decât o decizie de maturitate a executivului, o decizie justă. Este reflecţia convingerii acestei conduceri că omul este mai important în faţa sistemului care produce erori. Atât timp cât nu persoanele fizice se fac responsabile de calculul sumelor ce li se cuvin, ci statul, este firesc ca greşelile apărute să fie corectate tot de stat. Asemenea principiului legilor care nu se aplică retroactiv, nu putem cere mamelor şi pensionarilor să returneze înapoi banii primiţi în plus şi pe care i-au investit în creşterea copilului sau pentru achiziţia de medicamente. Este pur şi simplu nefiresc.

Odată cu corectarea acestei anomalii, trebuie însă să ne aplecăm foarte serios asupra chestiunii administrative, pentru care avem nevoie imperioasă de soluţii. Avem de-a face cu o ineficienţă structurală a sistemului, un sistem marcat de supraîncărcarea funcţionarilor, de lipsa automatizărilor şi a puterii de corelare la zi cu totalitatea schimbărilor legislative, de lipsa auditului şi a dublei verificări. Se impune reformarea administraţiei printr-un sistem electronic care să permită aplicarea automată a unei proceduri unitare de interpretare a reglementărilor din domeniul asistenţei sociale şi despovărarea funcţionarilor publici. Un astfel de sistem ar reduce la minim sau chiar ar face ca eroarea umană sa nu mai fie posibilă.

În acest moment, noi ca parlamentari, avem ca datorie rezolvarea pe cale legislativă a problemei debitelor mamelor şi pensionarilor. Consider că cele două proiecte trebuie să fie o prioritate pentru începutul acestei sesiuni de toamnă. De altfel, proiectele ar fi trebuit să intre pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor dacă ar fi fost adoptate de Senat în cadrul sesiunii extraordinare de săptămâna trecută. Părăsirea lucrărilor Senatului de către colegii din PNL şi PDL la momentul abordării acestor puncte de pe ordinea de zi este un gest sfidător la adresa celor 33.000 de mame şi pensionari care sunt apăsaţi de plata înapoi a unor bani pe care nu îi mai au.

Urgenţa adoptării proiectelor amnistierii este evidentă. Sper că vom da cu toţii dovadă de maturitate şi vom face ca aceste proiecte să fie adoptate, astfel încât să nu fie nevoie de asumarea lor prin ordonanţă de urgenţă a guvernului.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Românii nu vor fi niciodată singuri la graniţa de est a NATO"

În momentul în care la Minsk se vorbea de armistiţiu şi pace, în zona portului strategic Mariupol din sudul Ucrainei se duceau lupte violente. În vreme ce Rusia numea conflictul din Ucraina unul intern, în jur de 1.000 de trupe ruseşti, potrivit estimărilor NATO, intrau pe teritoriul Ucrainei cu tancuri şi blindate, pentru a sprijini separatiştii, pe cale de a fi învinşi în luptă de trupele armate ucrainene. În timp ce întreaga Europă caută să adopte o poziţie comună vizavi de situaţia Ucrainei şi sancţionarea Rusiei, la Kiev existau două poziţii contradictorii, una mai conciliantă, a preşedintelui, şi una mai dură, intransigentă, a premierului. În tot acest context, faptul că autorităţile ucrainene şi reprezentanţii separatiştilor au ajuns vineri, la Minsk, la un acord privind încetarea focului în estul Ucrainei, în cadrul negocierilor mediate de OSCE, reprezintă un real şi imens pas pentru îngheţarea conflictelor armate. Reprezintă o oază de speranţă pentru sutele de mii de refugiaţi că se vor putea întoarce la casele lor.

Cu toate acestea, la nivel internaţional precauţia este cea care caracterizează toate declaraţiile oficialilor. Armistiţiul este privit cu scepticism de toţi liderii europeni, cu atât mai mult cu cât planul de pace trebuie să includă încetarea focului, retragerea tuturor trupelor ruse de pe teritoriul ucrainean şi restaurarea graniţelor Ucrainei cu Rusia. Există, deci, fără doar şi poate, o doză serioasă de scepticism vizavi de încetarea conflictului în acord cu armistiţiul încheiat şi rezerve în a avea încredere oarbă în declaraţiile de la Moscova. Cu siguranţă, însă, coalizarea statelor în jurul Ucrainei, poziţia fermă a UE vizavi de luarea unor măsuri economice importante împotriva Rusiei, alături de condamnarea în cadrul Summitului din Ţara Galilor a autorităţilor de la Moscova pentru situaţia din Ucraina şi anunţarea susţinerii statului ucrainean de către NATO în vederea reformării şi modernizării armatei, au atârnat greu în evaluarea de către Rusia a poziţiei şi implicării sale în conflictul militar din sud-estul Europei. Este evident faptul că Rusia nu doreşte sancţiuni care să se răsfrângă asupra sa, dovadă fiind şi reacţia reprezentantului său pe lângă UE, care şi-a manifestat speranţa ca Bruxelles-ul să ia în considerare acordul de la Minsk, atunci când va decide noi sancţiuni.

Armistiţiul de la Minsk oferă însă o pace fragilă de care atât Ucraina, cât şi Rusia ar trebui să ţină cu dinţii. Fragilitatea sa este cu atât mai mare, cu cât declaraţiile de agresiune nu au încetat, ultima în acest sens vorbind de dorinţa separatiştilor exprimată de un lider din Doneţk: "proruşii nu se vor linişti până când nu îşi vor aduce armata la graniţa cu România". Aceste declaraţii războinice alături de o serie de alte argumente solide reprezintă motivul pentru care ţara noastră avea nevoie de un plan de contingenţă şi de acţiune al NATO în caz de atac. Lanţul de conflicte îngheţate din jurul Mării Negre: Abhazia, Osetia, Transnistria şi, mai de curând, Crimeea, care pot fi oricând încălzite de Rusia, invită la o atitudine din partea României şi a NATO categorică şi prevăzătoare.

Agresiunile Rusiei la adresa Ucrarinei au pus în alerta NATO, motiv pentru care va fi crescut nivelul capacităţii de reacţie a Alianţei, printr-o prezenţă militară NATO semnificativă şi continuă - aeriană, navală, terestră - cu trupe speciale, inclusiv pe teritoriul României. Alocarea de către fiecare stat membru a 2% din PIB pentru armată şi direcţionarea din acest buget a 20% pentru echipamente noi este efectul direct al conştientizării importanţei procesului de upgrade al armatei, nu doar din perspectiva siguranţei naţionale, cât mai ales din perspectiva siguranţei militarilor a căror datorie este să apere ţara în orice situaţie. În plus, decizia de a plasa şi de a organiza un comandament NATO în ţara noastră, cu rolul de a coordona exerciţii militare, reprezintă garanţia susţinerii comune a graniţei de est a Alianţei Nord-Atlantice, garanţia că românii nu vor fi niciodată singuri la graniţa Alianţei.

Rezultatele Summitului în ceea ce priveşte poziţia României, şi mă refer aici în principal la elaborarea planurilor de contingenţă şi de acţiune, funcţionalitatea scutului antirachetă de la Deveselu începând cu 2015, creşterea prezenţei militare NATO în România alături de plasarea în ţara noastră a unui comandament militar, reprezintă succesul coordonării interinstituţionale. Preşedintele Traian Băsescu a prezentat zilele acestea nu doar o serie de concluzii care vizează în mod pozitiv ţara noastră pentru ceea ce înseamnă siguranţa şi protecţia teritoriilor şi a cetăţenilor săi, ci şi efectele de coordonare a organismelor guvernamentale aflate sub conducerea premierului Ponta - Ministerul de Externe condus de domnul Titus Corlăţean şi Ministerul Apărării Naţionale gestionat de domnul Mircea Duşa. Alături de acestea, conlucrarea cu serviciile secrete şi Preşidinţia a condus la îndeplinirea obiectivelor pentru România fixate înainte de Summitul din Ţara Galilor, cât şi pentru Republica Moldova, care va beneficia de două programe, unul de analiză a sistemului militar şi unul care vizează exerciţii comune NATO-Republica Moldova.

Aşa cum declara şi domnul Ponta zilele acestea, după concluziile Summitului NATO din Regatul Unit, instituţiile române trebuie să lucreze împreună pentru interesele României. Rezultatele reuniunii Alianţei Atlanticului de Nord vizavi de ţara noastră stau mărturie în acest sens. În ceea ce priveşte poziţia şi obiectivele noastre pe mai departe, ele trebuie să vizeze siguranţa Republicii Moldova şi a celorlalţi parteneri.

În final, închei printr-un mesaj pe care preşedintele Ucrainei l-a postat zilele trecute pe un site de socializare şi care reflectă întru totul coalizarea naţiunilor în jurul Ucrainei, cu speranţa că vor fi tot mai puţini aceia care vor suferi de pe urma conflictelor inter-naţiuni şi interetnice, iar pacea va fi cea care va triumfa în relaţiile ruso-ucrainene: "întreaga lume face eforturi pentru pace, întreaga Ucraină şi milioanele de locuitori ai regiunii Donbas".

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Vrerea lui Ponta: din 2 septembrie, a început târguiala pe votul românilor"

Ordonanţa de urgenţă, recent adoptată de Cabinetul Ponta, prin care se legiferează migraţia politică în administraţia publică locală mă duce cu gândul la perioada transferurilor din campionatul intern de fotbal.

Domnul Victor Ponta şi domnul Liviu Dragnea au deschis sezonul de transferuri în administraţia publică locală, pentru 45 de zile, începând cu 2 septembrie. Poate cei doi domni au uitat că sunt membrii unui guvern într-o ţară europeană şi democratică, şi nu impresari de fotbal.

Constat cu regret că PSD-ul condus de Victor Ponta nu este cu nimic mai prejos decât PSD-ul anilor 1990, când haosul legislativ era întreţinut cu bună ştiinţă, când acte normative erau emise cu dedicaţie şi pentru o jumătate de oră, tocmai pentru a se crea avantaje unor grupuri de interese oculte.

Acum, interesul electoral îi dictează domnului Ponta şi acoliţilor săi să introducă această derogare de 45 de zile pentru aleşii locali. De ce 45 şi nu 10 cum anunţa iniţial domnul Dragnea? Oare din disperare că veţi pierde alegerile prezidenţiale, din neîncredere că partidul şi aliaţii de conjunctură nu vă vor susţine (e greu să construieşti încrederea între oameni cu probleme de caracter)? Sau pentru că aveţi nevoie de mai mult timp să exercitaţi presiuni asupra aleşilor locali? Probabil amândouă variantele.

Dar mai trădează ceva acest comportament abuziv şi anume, disponibilitatea de a încălca orice lege, orice regulament pentru a vă atinge obiectivul. Doar nu puteţi lăsa un fleac, cum este statul de drept, să stea în calea setei dumneavoastră de putere!

Îngrijorarea este mult mai profundă, când mă gândesc că ar mai putea urma şi alte acte normative, emise pentru a suspenda o lege sau pentru a acorda derogări în alte domenii.

Îi cer public domnului premier Victor Ponta să anunţe acum, înaintea alegerilor prezidenţiale, ce alte bombe legislative le pregăteşte românilor după campania electorală.

Renunţarea la cota unică de 16% se află oare pe agenda ascunsă a prezidenţiabilului Victor Ponta?

Constat că abuzurile de putere ale regimului Ponta sunt tot mai dese, iar perpetuarea lor prin promovarea unor astfel de acte normative riscă să pună serios sub semnul întrebării parcursul european al ţării noastre.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

"Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020"

În ultima perioadă, foarte mulţi politicieni şi-au adus aminte că sănătatea reprezintă o prioritate. Toţi au realizat că nevoia de sânge este acută, că sunt pacienţi cu boli rare, cum este scleroza amiotrofică laterală, pe care trebuie să-i ajutăm. Dar, din păcate, uneori totul nu este decât un spectacol mediatic.

Toate aceste probleme medicale sunt bine cunoscute şi implementate în Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020, cunoscută sub denumirea Sănătatea pentru prosperitate, care a apărut într-o nouă variantă în perioada vacanţei parlamentare (o primă variantă a fost lansată în decembrie 2013).

Voi evidenţia câteva aspecte, pe care trebuie să le cunoaştem cu toţii, din această Strategie Naţională de Sănătate:

Acest document reprezintă un instrument cadru care doreşte să se alinieze la direcţiile formulate de "Strategia Europa 2020", dar şi la cadrul general de dezvoltare a politicilor de sănătate realizate de experţii Băncii Mondiale, respectiv "Analiza funcţională a sectorului de sănătate în România".

Datele Eurostat arată că România este pe locul II în UE - (dar atenţie, din coadă!), după speranţa de viaţă, pe ultimul loc fiindBulgaria. Durata de viaţă este de 70,1 ani la bărbaţi (cu un deficit de 6,5 ani faţă de UE) şi 77,5 ani la femei (deficit de 4,9 ani faţă de UE).

Din păcate, acelaşi loc codaş (penultimul loc) îl ocupă România şi în ceea ce priveşte transfuziile de sânge. Avem doar 1,7% donatori pentru populaţie, faţă de 6% în UE. Fiind medic, m-am implicat mereu în acţiuni de donare de sânge. Ca deputat, am organizat astfel de acţiuni, dar fără a face un spectacol din aceste acţiuni.

Vă prezint câteva din propunerile trimise Ministerului Sănătăţii pentru a creşte numărul donatorilor:

• Organizarea unui program de recoltare şi în weekend, mai ales pentru persoanele foarte ocupate, care nu doresc să beneficieze de ziua liberă, dar doresc să salveze vieţi;
• Mediatizarea persoanelor care donează onorific de cel puţin 3 ori pe an;
• Introducerea Centrelor de transfuzii în sistemul de urgenţă, cu sporuri corespunzătoare şi cu creşterea numărului personalului angajat;
• Creşterea numărului de bonuri de masă de la 7 bonuri la 10 bonuri (pentru acele persoane care donează doar pentru aceste bonuri);
• Transport gratuit în ziua recoltării (există această facilitate doar în unele oraşe);
• Facilităţi fiscale (reducerea taxelor locale) pentru persoanele cu un număr mare de donări (minim 4), pe o perioadă de cel puţin 2 ani.

Un alt aspect, care nu este cunoscut de populaţie, este faptul că numărul paturilor se va reduce drastic, conform datelor din Strategia de sănătate. Este simplu doar să privim cum piramida serviciilor medicale se răstoarnă, şi vom înţelege că, an de an, numărul paturilor din spitale va fi micşorat. Astfel, dacă în 2011 erau 129.524 de paturi, în 2013 erau doar 123.127, deficit de 6.397 paturi, iar până în 2020 procentul finanţării pentru paturile din spital va scădea de la 42% în 2012, la circa 25% în 2020.

Declaraţia mea, cu date extrase din Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020, vrea să arate tuturor care este viitorul serviciilor medicale. Nu trebuie să ascundem realitatea: creştem prevenţia (lucru meritoriu), creştem serviciile medicale din ambulatoriu (lucru necesar), dar nu avem curajul să spunem că serviciile spitaliceşti se vor reduce!

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

"Împotriva unei campanii electorale neprincipiale"

Suntem la începutul unei sesiuni parlamentare care se anunţă furtunoasă, din păcate pe subiecte neserioase care privesc confruntările unora dintre candidaţii la campania prezidenţială şi echipele lor.

False problematizări de felul celor care încearcă să lege această campanie pentru ocuparea celei mai importante funcţii în stat, şi pe toţi ceilalţi candidaţi care au şanse ca şi competitori ai domnului Ponta, de persoana preşedintelui Băsescu, te face să te întrebi, dacă eşti om politic responsabil, ce nu-i clar în această problemă? Există o formaţiune politică, şi anume PMP, care s-a declarat deschis şi transparent continuatoarea politicii lui Traian Băsescu, prin doamna Elena Udrea, candidatul propus la prezidenţiale. Mai mult decât atât, însuşi preşedintele Băsescu, care ne-a obişnuit să facă slalom printre textele constituţionale, s-a afişat deschis, în toată splendoarea sa de arbitru (neimplicat carevasăzică în cotonogeala de pe teren) în susţinerea Elenei Udrea, şi atunci, ce mai este de lămurit?

Adevărul este, de fapt, un praf aruncat în ochii electoratului de către aceia care consideră că tiparul cu voturile obţinute capitalizând antipatia faţă de preşedinte (verificat cu succesul electoral al USL) va merge şi de această dată.

Această tactică electorală este suportul nedemn pe care se construieşte o carieră prezidenţială de cel puţin 5, dacă nu 10 ani, de către domnul Ponta, politicianul care acum stă cel mai bine în sondaje. Atât le poate oferi românilor? Trebuie să dovedească faptul că poate mai mult, deoarece românii merită în orice caz mult mai mult!

Ceea ce este şi mai trist, este faptul că, în prelungirea acestei strategii, un grup politic pentru care am o oarecare simpatie, fiind alcătuit din foşti colegi de partid, PRL, demarează o falimentară campanie de suspendare a preşedintelui. Nu cred că voturile pe care le-ar putea obţine domnul Tăriceanu, printr-o târzie, inutilă şi mult prea costisitoare acţiune împotriva domnului Băsescu, justifică dezordinea provocată în ţară într-o perioadă în care avem război la graniţă. Totul pare să vină de dincolo de zidurile închisorii, de la domnul Voiculescu. Şi pare să fie dictat de spiritul revanşard al unui om care are reale probleme cu justiţia. Cu astfel de tehnici, PRL riscă să dispară, înainte de a apărea de-a binelea.

Atitudinea ACL de a împinge discursul în zona confruntării raţionale între argumente şi programe pentru România următorului deceniu, este singura soluţie de campanie civilizată din care românii se pot lămuri şi alege în deplină cunoştinţă de cauză.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Având în vedere faptul că peste nicio săptămână începe noul an şcolar, reiterez apelul la solidaritate către toţi factorii implicaţi pentru prevenirea şi combaterea abandonului şcolar, prin susţinerea celei de a II-a ediţii a programului "Să trimitem copiii la şcoală!". După succesul înregistrat la prima ediţie, care a avut loc anul trecut, Organizaţia Femeilor Libere Hunedoara organizează şi în acest an această campanie care are drept scop reducerea abandonului şcolar şi creşterea ratei de participare şcolară a copiilor, mai ales a acelora care trăiesc în medii socio-economice precare.

Apelul este lansat adevăraţilor investitori din România, oameni care investesc nu doar bani, ci şi suflet în această ţară .Cred cu toată tăria că şi pentru cea de-a doua ediţie a campaniei "Să trimitem copiii la şcoală!", investitorii din municipiul Hunedoara îmi vor fi alături. Îndemn la această acţiune adevăraţii investitori din toată ţara. Pretutindeni există copii cu risc de abandon şcolar. Aşadar, mulţumesc anticipat acestor oameni deosebiţi care investesc în viitorul acestei ţări şi care conştientizează faptul că nu vor pierde, ci, dimpotrivă, vor câştiga pe termen lung, dacă vor îmbrăca, vor încălţa şi vor cumpăra rechizite unor copii aflaţi în dificultate, la început de an şcolar.

Este cutremurător să te gândeşti la copiii care nu încep şcoala şi care vor porni pe un drum al lipsei de şansă socială. Statisticile dovedesc că doar 8% dintre ei vor mai relua cursurile şcolare. Măsurile luate până acum de instituţiile competente pentru sprijinirea şi supravegherea elevilor, combaterea absenteismului şi întărirea colaborării între şcoală şi familie vor da rezultate doar peste câţiva ani şi doar în cazul în care guvernul va dovedi perseverenţă şi profesionalism. Pentru o rezolvare imediată a acestei probleme majore, este nevoie de creşterea implicării proactive a tuturor factorilor responsabili: politicieni, cadre didactice şi investitori, pentru a combate abandonul şcolar. Profesorii ar putea fi susţinuţi să găsească soluţii pentru creşterea integrării elevilor pentru o mai bună comunicare cu ei şi cu părinţii acestora şi să implice elevii în activităţi extracurriculare şi de consiliere. Dificultăţile materiale cu care se confruntă familiile numeroase, lipsite de resurse, ce au probleme în a asigura îmbrăcămintea adecvată tuturor copiilor, pot fi ajutate de către oamenii de afaceri care au aceste posibilităţi.

Este problema noastră, a tuturor, că acei copii care au împlinit vârsta şcolară şi care vor rata acest început de an şcolar sau cei ce au apucat să înveţe un număr insuficient de ani nu se vor mai putea integra în sistemul de învăţământ decât cu probabilitatea unui procent de 8%, iar mai apoi în sistemul social românesc, chiar european, cu o probabilitate chiar mai mică. Ei se vor pierde nu doar din punctul de vedere al educaţiei, iar această pierdere va fi a noastră, a tuturor, a întregii societăţi. Din aceste motive, am organizat în această ultimă săptămână de vacanţă a elevilor, împreună cu doamnele liberale, un amplu program de sprijin al copiilor aflaţi în prag de abandon şcolar şi sper din toată inima că va avea succes.

Domnul Cătălin-Florin Teodorescu:

"Deviza PSD - recesiune până la capăt!"

"Economia duduie" iar românii nu mai pot de bine, spunea în urmă cu mai mulţi ani un fost prim-ministru care a băgat România în recesiunea din 2008, dar care acum dă lecţii de guvernare şi se poziţionează ca aliat de nădejde al prim-ministrului Victor Ponta. "Avem cea mai mare creştere din UE", avea să trâmbiţeze Victor Ponta într-o dimineaţă de august din această vară, ca până seara, după modelul şampaniei lui Mircea Geoană, să aflăm că suntem în plină recesiune economică.

Nici nu ar fi putut fi altfel! Creşterea economică nu ar fi putut să vină, atâta vreme cât zeci de firme se radiază în fiecare zi de la Registrul Comerţului. Cum poţi vorbi de creştere economică şi de bunăstare, când zilnic îşi pierd locurile de muncă sute de angajaţi? cât de naiv poţi fi să aştepţi creşterea economică, atâta vreme cât investiţiile publice finanţate de Guvernul Ponta nu mai există nici la nivel de promisiune! Din şantierele abandonate şi pline de rugină nu vin nici locuri de muncă, nici valoare adăugată, nici stimul pentru industria internă. Cum poţi aştepta creşterea economică, atâta vreme cât investiţiile private s-au prăbuşit ca urmare a zecilor de taxe inventate şi implementate de Guvernul PSD - guvernul faliment!

Am analizat cu mare atenţie întreaga activitate a cabinetelor Victor Ponta şi am încercat să identific nu doar o măsură bună pentru economia Românie, ci măcar o măsură care să nu facă rău mediului de afaceri din ţara noastră. Evident că toate măsurile implementate de Victor Ponta şi de miniştrii săi absenţi şi incompetenţi au îngenuncheat mediul de afaceri din România, deja slăbit de efectele crizei economice. Privatizările eşuate au fost făcute în bătaie de joc şi în total dispreţ pentru angajaţi şi activele statului român. Milionul de locuri de muncă promis în urmă cu 3 ani se reflectă astăzi într-un şomaj mai mare decât în plină criză economică. Guvernul "taxare până la capăt" a îngenuncheat toţi contribuabilii de bună-credinţă şi a deschis liberul la evaziune fiscală pentru clientela PSD. Puterea de cumpărare a românilor a ajuns mai jos decât în perioada reducerilor salariale, iar educaţia şi sănătatea au cele mai slabe finanţări din istoria post-decembristă. Singurii români care prosperă în România lui Victor Ponta sunt baronii locali şi firmele prietene cu PSD.

Victor Ponta a reuşit contraperformanţa de a lua românilor şansa la bunăstare pentru următorii ani. Victor Ponta, acest domnu’ Goe al politicii româneşti, vrea să-i convingă pe români că, dacă nu e bun de premier, poate fi bun de preşedinte. Victor Ponta a demonstrat că este mai nociv pentru România decât toţi predecesorii săi la un loc, iar faptul că economia României se afundă în recesiune, iar românii o duc tot mai greu, sunt imputabile exclusiv lui Victor Ponta. Astăzi românii văd care sunt rezultatele guvernării făcute la televizor şi înţeleg că minciunile lui Victor Ponta nu ţin nici de foame şi nici nu salvează mediul de afaceri.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Situaţia din Ucraina ne situează fără îndoială în faţa uneia dintre cele mai grave crize în materie de securitate din ultimele decenii, fapt ce ne obligă la tratarea acesteia cu diplomaţie şi precauţie, cu atât mai mult cu cât România şi Ucraina au graniţă comună.

Uniunea Europeană, prin vocea Înalt Reprezentantului UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, Federica Mogherini, cât şi prin cea a noului preşedinte al Consiliului Europei, Donald Tusk, consideră că cea mai bună soluţie, dat fiind contextul actual, este calea diplomatică.

În acelaşi timp, Guvernul Victor Ponta a avut şi are o poziţie europeană în ceea ce priveşte conflictul din Ucraina, poziţie axată pe sprijinirea ţării vecine, însă adoptând o atitudine diplomata. În tot acest timp, alţi oameni politici din România, care aparţin deja trecutului, vor ca ţara noastră să se implice în acest conflict prin donarea de tehnică militară.

Consider că această abordare este una iresponsabilă, cu atât mai mult cu cât nu putem favoriza întreţinerea violenţelor la graniţa cu România, iar poziţia ţării noastre, şi nu numai, trebuie să aibă drept scop final pacea.

Această situaţie trebuie tratată cu maximă seriozitate, iar acei lideri politici din România care fac declaraţii hazardate cu privire la sprijinul pentru intervenţii militare în Ucraina, ar trebui să se gândească la faptul că un conflict la graniţa ţării şi escaladarea violenţei nu sunt situaţii dezirabile pentru poporul român şi să înceteze în a genera poziţii contradictorii la nivelul comunităţii internaţionale.

Sunt convins că România, prin guvernul Ponta, va fi precaută în ceea ce priveşte gestionarea problemelor aferente conflictului din Ucraina şi va sprijini integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

România şi Guvernul Victor Ponta au mai primit încă o confirmare a calităţii actului politic desfăşurat de către partidele aflate la guvernare în România ultimilor 2 ani. Numirea doamnei europarlamentar Corina Creţu în echipa oficială de comisari europeni a preşedintelui Comisiei Europene Jean-Claude Junker este o dovadă a celor afirmate de mine mai sus.

Cu această ocazie doresc să salut şi eu această nouă victorie a României la nivel european. Este o recunoaştere a muncii desfăşurate de ţara noastră şi o recunoaştere a potenţialului oamenilor, alături de care premierul Victor Ponta a ales să facă o ţară puternică şi competitivă.

Nu pot însă să nu remarc că România continuă să aibă duşmani declaraţi din interiorul ei, dintre acei oameni politici care ar trebui să lupte pentru binele ei şi pentru un viitor mai prosper. Unii oameni politici din ţara noastră pur şi simplu nu pot renunţa la putere şi nu se pot opri din sabotarea viitorului acestei ţări. Incapacitatea lor de a găsi soluţii viabile, imposibilitatea de a crea o economie viabilă, toate acestea se transformă în frustrări şi în declaraţii care denigrează imaginea ţării, pe care ar trebui să o protejeze şi să o ridice la nivelul care i se cuvine.

Am constatat că aceiaşi oameni politici care au sabotat votarea legii amnistiei fiscale prin care mamele, pensionarii şi profesorii, ale căror indemnizaţii au fost calculate greşit şi care urmau a fi scutiţi de la returnarea acestora, sunt aceiaşi care au continuat să facă deservicii României prin transmiterea unei scrisori preşedintelui Comisiei Europene, prin care i se solicita acestuia ca ţara noastră să nu primească un portofoliu bun, minimizând astfel rolul României la nivel european.

Această nouă încercare de a arunca în derizoriu munca şi realizările guvernului Ponta s-a dovedit a fi o acţiune nu împotriva acestuia, ci împotriva ţării.

Consider că avem datoria de a nu rămâne pasibili la aceste acte de trădare ale noii alianţe politice formată din PNL şi PDL şi cred că românii îi vor sancţiona pe toţi cei care au un astfel de comportament.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Execuţia bugetară pe primele 7 luni din 2014 - dezastrul guvernării Ponta"

Execuţia bugetară pe primele şapte luni ale anului 2014 s-a încheiat cu un deficit de 0,2% din PIB, faţă de 1,0% din PIB aferent aceleiaşi perioade a anului precedent, fapt anunţat de reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice.

Cifrele confirmă reducerea investiţiilor publice, tot mai probabil prin sacrificarea a mii de locuri de muncă din sectorul privat, dar şi creşterea cheltuielilor cu salariile ori a celor cu bunuri şi servicii. Şi ne aşteptăm, ca fiind an electoral, ca de acum cheltuielile să crească într-o manieră electorală.

Veniturile bugetare scad în ciuda noilor taxe şi impozite impuse de Ponta (acciza suplimentară pe carburanţi, taxa pe stâlp, calcularea accizei la un curs superior).

Din execuţia bugetară pentru primele 7 luni reiese clar că Victor Ponta nu dă doi bani pe cea mai importantă problemă a românilor şi anume, găsirea unui loc de muncă. Prin blocarea cheltuielilor de investiţii de 8 miliarde de lei, Victor Ponta a sacrificat peste 100.000 de locuri de muncă şi a generat închiderea a câteva mii de firme.

Prin continuarea politicii guvernului Ponta de tăiere a investiţiilor şi de introducere a noi impozite, nu există nicio şansă ca România să iasă din recesiune. Dar, desigur, singura grijă a premierului este să satisfacă baronii PSD şi clientela politică pentru a avea susţinerea partidului în alegerile din noiembrie.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Un nou proiect de lege pentru stimularea angajării şomerilor"

Ca în fiecare vară, am continuat întâlnirile din instituţiile publice deconcentrate aflate în subordinea Ministerului Muncii. E important să ştim ce nu merge şi de ce este nevoie chiar de la cei ce lucrează în domeniu. E important pentru mine ca parlamentar să cunosc în principal problemele oamenilor care sunt în dificultate, care îşi doresc să muncească şi nu găsesc un loc de muncă.

M-am bucurat să vad că la nivelul judeţului Arad există locuri de muncă disponibile, dar prin faptul că salariile sunt aproape echivalente cu indemnizaţia de şomaj, oamenii aflaţi în şomaj nu sunt atraşi de muncă, mai ales dacă aceasta se desfăşoară într-o zonă industrială, preferând în schimb să stea acasă pe indemnizaţie, pe banii statului. Consider că am luptat prea mult în guvernarea noastră pentru a stimula creşterea forţei de muncă, pentru a sta acum să vad cum devenim un stat de asistaţi social.

De aceea, m-am gândit la o modificare a sistemului de calcul al indemnizaţiilor de şomaj, astfel încât şomerii să fie stimulaţi să îşi caute un nou loc de muncă. Urmează să duc această propunere în faţa colegilor mei parlamentari şi să vedem cum putem să ajutăm aceşti oameni în a-i stimula să se angajeze.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Femeile din România vor locuri de muncă corect plătite"

Am citit cu atenţie propunerea legislativă prin care Guvernul Ponta anunţă pe toate canalele de ştiri că ajută mamele, că modifică Ordonanţa de urgenţă nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor şi că dă o amnistie fiscală pentru acestea, ca urmare a stabilirii unui cuantum eronat al indemnizaţiei, pe baza documentelor prezentate de părintele ce a solicitat această indemnizaţie.

Consider că totul este un praf în ochi aruncat mamelor, mai ales dispoziţiile referitoare la modificarea Ordonanţei de urgenţă nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, prin care părintele care beneficiază de concediu pentru îngrijirea copilului ar putea obţine venituri suplimentare din alte activităţi, pe durata unui an de zile, în sumă de până la 1500 de lei anual, respectiv trei indicatori sociali de referinţă.

În fapt, nu este vorba decât despre o nouă falsă pomană pentru manipularea masei electorale şi pentru a mai obţine astfel nişte voturi de la un anumit segment de alegători. Guvernul Ponta s-a specializat în aruncarea de praf în ochii electoratului şi de acordarea de false pomeni alegătorilor. După ce a vândut iluzii tinerilor care nu au diplomă de bacalaureat sau care ar dori să muncească în alte ţări din UE, pensionarilor şi salariaţilor, a venit rândul mamelor care au dreptul la concediu pentru îngrijirea copilului. De fapt, oferta electorală a ministrului muncii nu înseamnă nimic. Nu mă refer doar la faptul că este vorba de doar şase lei pe zi, pe care mamele au voie să îi obţină din diverse activităţi, ci la caracterul pur teoretic, pentru că nici muncă la domiciliu nu se poate presta cu încadrarea în aceste sume. Angajatorii nici nu vor să audă, pentru că au costurile de administrare a acestor sume mai mari decât sumele respective.

Iată cum premierul ne arată, cum pielea ursului din pădure se dă pe rând, în funcţie de interesele sale electorale, miniştrilor, pentru a fi vândută mai departe românilor. De data aceasta, sarcina a revenit ministrului Rovana Plumb. Dacă ar fi fost vorba de o reală intenţie de a sprijini familiile cu copii, Rovana Plumb nu s-ar fi mulţumit să lucreze cu doi-trei contabili din minister, pentru a încropi o falsă măsură socială, ci ar fi propus măsuri concrete, precum acordarea de reduceri de taxe şi impozite familiilor cu copii sau subvenţii şi facilităţi pentru creşe. În loc să defileze cu propuneri false de sprijin, ministrul muncii ar trebui să crească alocaţia de stat pentru copii care a rămas tot la 42 lei, deşi au fost depuse în Parlament multe propuneri rezonabile de creştere a ei, sau dacă mamele vor să muncească pentru a câştiga mai mult decât sumele acordate, normal ar fi ca în mediul privat mamele să poată lucra fără plafon valoric, pentru că viramentele la salarii ar fi venituri la bugetul de stat.

Femeile din România vor locuri de muncă corect plătite, nu false pomeni electorale din partea unui guvern de stânga, alături de alte măsuri valabile pe termen scurt, fără nicio perspectivă pe termen mediu şi lung.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Sub guvernarea PSD ţara merge spre prăpastie, în ceea ce priveşte ocuparea pe piaţa muncii"

Sub guvernarea PSD ţara merge spre prăpastie, în ceea ce priveşte ocuparea pe piaţa muncii. Actualul guvern nu a luat nicio măsură pentru a stimula crearea de locuri de muncă, preferând să îi condamne pe români la statutul de asistaţi social. Cifrele oficiale ale statisticii arată foarte clar că veniturile din impozitul pe salarii scad cu peste 2 puncte procentuale, semn că rata şomajului este chiar mai mare decât cea de 7,1% consemnată de INS pentru aprilie 2014, oricum mult mai mare decât cea din aprilie 2012, când era de 6,9% .

Consider că haosul guvernării PSD se evidenţiază şi prin cifrele oficiale anunţate de INS, conform cărora rata natalităţii a ajuns la cel mai mic nivel de după Revoluţie. Pentru prima dată, numărul de nou-născuţi la nivelul populaţiei rezidente a scăzut sub 180.000. Tot pentru prima dată după Revoluţie, avem o populaţie totală rezidentă în România sub 20 de milioane. Toţi aceşti indicatori se vor răsfrânge şi asupra ocupării pe piaţa muncii, iar Guvernul PSD nu are nicio viziune pentru a opri acest trend extrem de îngrijorător.

Oricum, ne amintim, în acest context, şi de alte gafe ale guvernării PSD în ceea ce priveşte ocuparea pe piaţa muncii, multe dintre ele fiind consemnate şi în avertizările Comisiei Europene. PSD a promis românilor 1 milion de locuri de muncă, dar nu le-a oferit decât mai mult şomaj şi mai multă nepăsare pentru categoriile vulnerabile. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 de ani era, în aprilie 2012, de 64,3%, după 2 ani de guvernare Ponta ea scăzând la 63,7%. În acelaşi timp, rata de angajare la grupa de vârstă 55-64 de ani este cu aproape 10% mai mică decât media europeană, fiind în România de doar 41,5%.

Şi mai dezastruos este orizontul pentru ocuparea tinerilor în guvernarea PSD, cifra şomajului ajungând pentru această categorie la aproape 25%. Comisia Europeană şi alte instituţii internaţionale trag permanent semnale de alarmă care vizează incompetenţa actualului guvern. Zilele trecute, oficialii europeni au avertizat din nou că sarcina fiscală suportată de persoanele cu venituri salariale mici şi medii rămâne ridicată şi încurajează munca nedeclarată şi nedeclararea integrală a veniturilor, dar şi că Guvernul nu a luat nicio măsură pentru a reforma sistemul de pensii şi nici nu are vreo măsură pe termen lung.

În acelaşi timp, Comisia Europeană a avertizat că rata de inactivitate este îngrijorător de mare, mai ales în rândul tinerilor, deşi România are la dispoziţie 700 de milioane de euro pentru 2014 şi 2015 pentru a stimula ocuparea tinerilor prin programe, ca de exemplu Garanţia pentru tineri. Guvernul PSD nu ţine însă cont de aceste observaţii şi preferă să crească numărul asistaţilor social pe care să îi controleze electoral. Este inacceptabil ca un stat membru al UE să numere în acest moment peste 7 milioane de persoane asistate social, dintr-o populaţie rezidentă de sub 20 de milioane.

Toate aceste realităţi îngrijorătoare ale guvernării PSD arată că România are nevoie de măsuri urgente pentru stimularea ocupării pe piaţa muncii, şi în primul rând de reducerea fiscalităţii pe forţa de muncă. Înainte de a inventa tot felul de măsuri electorale fără nicio eficienţă economică, Guvernul trebuie să implementeze reducerea CAS-ului, pe care PDL o cere de 2 ani de zile, dar şi să absoarbă banii europeni alocaţi pentru crearea de locuri de muncă.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Guvernul Ponta distruge învăţământul românesc"

Guvernul Ponta distruge învăţământul românesc, demonstrând că este corigent şi la acest capitol. Pe această cale, consider că demisia ministrului educaţiei, Remus Pricopie, şi a lui Mihnea Costoiu, ministru delegat pentru învăţământ superior, ar reprezenta un gest de onoare, căci sunt principalii vinovaţi, în egală măsură, de modificările dezastruoase aduse Legii educaţiei naţionale, prin Ordonanţa de urgenţă emisă de guvernul Ponta (OUG nr.49/2014). Din dorinţa de acaparare totală a mediilor preuniversitar şi universitar de către puterea politică, Guvernul Ponta a introdus nu mai puţin de 97 de modificări, care elimină orice criteriu de competenţă, instaurând dictatura politicului şi a clientelei de partid. Pe bună dreptate, Mircea Miclea, fostul ministru al educaţiei, a arătat că "nimeni nu se va putea baza vreodată pe socialişti în încercarea de a obţine un consens care să aibă în centru interesul naţional, din moment ce acelaşi partid care a semnat Pactul Naţional pentru Educaţie", în speţă PSD, a promovat acum, prin Ordonanţa Guvernului Ponta, un pact antieducaţie. Autonomia şcolilor, atât cât era, este spulberată, pentru ca politicul să controleze la nivel central toate angajările şi concedierile, la solicitările baronilor locali ai partidului. Din dorinţa de manipulare în scop electoral, Guvernul a promovat organizarea celei de-a treia sesiuni de bacalaureat şi accederea în facultăţi a tinerilor care nu au promovat examenul. Astfel, statul a cheltuit sume enorme pentru şcolarizarea la nivel universitar a unor tineri care nu au fost capabili să înveţe ceva în liceu, numai pentru ca Ponta şi PSD să acapareze voturile acestora.

Doar nu degeaba s-au luat aceste măsuri în pragul campaniei electorale pentru prezidenţiale. Dând dovadă de un cinism crunt, Guvernul Ponta îi face pe aceşti tineri să creadă că vine în sprijinul lor, când de fapt, tot ceea ce li se pregăteşte, este lipsa oricărei perspective de pătrundere pe piaţa muncii. În condiţiile unei crize accentuate de muncitori cu studii medii şi postliceale, Guvernul îi scoate pe aceştia de pe piaţa muncii, dezechilibrând grav economia naţională.

Statul socialist, pe care Ponta şi ai lui doresc să-l instaureze, nu are niciun interes ca românii să beneficieze de un sistem de învăţământ performant, bazat pe cererea pieţei muncii, pentru că doar dacă sunt controlaţi de către sistem pot fi manipulaţi. Dacă vrea să dovedească faptul că nu urmăreşte acest lucru şi că modificările la Legea educaţiei au fost cauzate de incapacitate profesională, premierul Victor Ponta are posibilitatea de a-şi retrage ordonanţa şi de a-i demite pe cei doi miniştri, Remus Pricopie şi Mihnea Costoiu. Sigur, s-ar impune ca el însuşi să-şi dea demisia, dar ar însemna să-i cerem prea mult.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Au început pomenile electorale: proiect de lege iniţiat de guvern pentru scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii şi proiect de lege privind exonerarea de la plata unor sume de către personalul plătit din fonduri publice"

Guvernul a iniţiat un proiect legislativ pentru scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, care vizează scutirea unor pensionari de la plata unor sume calculate greşit. Proiectul ar viza aproximativ 22.000 de pensionari, cărora le-au fost calculate greşit pensiile, au primit sumele respective şi acum ar trebui să le restituie, deşi culpa este a celor care le-au calculat. Astfel de prevederi existau deja în ceea ce priveşte pensionarii din agricultură, din sistemul de ordine publică, apărare şi siguranţă naţională şi de pe lângă instanţele judecătoreşti.

La Senat, acest proiect legislativ s-a modificat şi astfel s-a adoptat, şi permite restituirea debitelor încasate deja în decursul a 5 ani, începând cu 1 ianuarie 2015, prin plăţi anuale egale. De asemenea, restituirea se realizează numai pe baza cererilor depuse de pensionari la casele judeţene de pensii, Casa de pensii a municipiului Bucureşti, respectiv casele de pensii sectoriale.

Cu privire la proiectul de lege privind exonerarea de la plata unor sume de către personalul plătit din fonduri publice, acesta a fost iniţiat în anul 2013 de parlamentarii PSD şi PNL, şi iniţial a fost respins de Senat, având şi punct de vedere negativ de la guvern. În iunie însă Camera Deputaţilor a aprobat proiectul cu votul tuturor grupurilor parlamentare. Măsura viza însă doar personalul din învăţământ din Vulcan, Lupeni şi Petroşani, judeţul Hunedoara.

Preşedintele a cerut reexaminarea, întrucât legea ar avea caracter discriminatoriu şi individual prin aplicarea doar la anumite categorii, dar şi pentru că nu există un studiu de impact.

La reexaminare, Senatul a decis extinderea amnistiei la toţi bugetarii, iar legea a fost transmisă spre Camera Deputaţilor care este decizională.

Ponta şi miniştrii săi incompetenţi transmit un semnal foarte prost şi periculos tuturor românilor care îşi câştigă cinstit existenţa, care stau la cozi interminabile la ANAF pentru a-şi plăti dările către stat, care de multe ori renunţă la alte cheltuieli importante, doar pentru a nu fi datori la plata impozitelor. Mesajul către aceşti români de bună-credinţă este că în anumite momente bine alese, de cele mai multe ori în campania electorală, politicienii de la putere pot decide discreţionar amnistii fiscale, amnistii penale, amnistii de tot felul. În astfel de momente, legea nu mai este aceeaşi pentru toată lumea, Curtea de Conturi nu mai este o instituţie ale cărei decizii trebuie respectate şi, în general, puterea alege să favorizeze anumite categorii în dauna altora.

Hazardul moral creat este cu atât mai periculos cu cât presupune şi punerea batistei pe ţambal, în ceea ce priveşte tragerea la răspundere a vinovaţilor de greşelile pentru care s-a ajuns la amnistie. Este aceeaşi gândire colectivistă de tip comunist, prin care nimeni nu răspunde atunci când greşeşte, şi de fapt toţi vor plăti într-o măsură sau alta pentru acoperirea pagubei.

Pentru Ponta, singurii români care contează sunt cei care pot fi aduşi la vot prin diverse metode şantajiste. Aceste pomeni electorale, acordate doar anumitor categorii şi în ciuda slabei performanţe economice, nu sunt altceva decât o tentativă de fraudă electorală, o încercare de a cumpăra voturile unor anumite categorii sociale.

Ponta nu a luat aceste măsuri în 2013 când se lăuda cu cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, 3,5% (deşi ştim bine cum s-a ajuns la aceste cifre care nu s-au resimţit şi în traiul românilor), nu le-a luat nici în prima parte a acestui an, când contextul economic european era mai favorabil, le ia în schimb acum, când ţara a ajuns conform Eurostat în recesiune tehnică, după două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului, când toată Europa fierbe economic şi din punct de vedere geopolitic şi când instituţii internaţionale, ca FMI, care ne supravegheau să nu derapăm din nou, au fost îndepărtate din apropierea guvernului - totul pentru ca Ponta să aibă muniţie în campania electorală pentru alegerile din noiembrie şi în dispreţ absolut faţă de interesele ţării.

A arunca în stânga şi în dreapta cu promisiuni electorale într-un moment în care ţara este în recesiune tehnică, arată doar panica şi disperarea unui om politic care şi-a pierdut de mult simţul răspunderii. Aceste măsuri sunt luate pe genunchi, fără consultare publică, fără studii de impact, fără nicio bază serioasă în spate.

Ponta este exponentul unui tip de gândire socialist primitiv care poate îngropa România. Această metodă presupune să dai cu o mână unor anumite categorii controlabile la vot şi să iei cu trei-patru mâini de la toţi contribuabilii. Iar dacă situaţia devine critică, Ponta va lua cel puţin dublu şi de la cei pe care îi amnistiază azi prin introducerea a noi şi noi taxe sau prin creşterea preţurilor la bunurile de consum.

Toate aceste măsuri pompieristice anunţate de Ponta zilele acestea, măsuri care vizează mai multe categorii sociale, printre care şi unii pensionari, sunt doar praf în ochi, dacă economia nu funcţionează, pentru ca aceste măsuri să rămână valabile şi după alegerile din noiembrie.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Scutirea de la plata unor debite pentru mame"

Deşi România are o mare problemă de natalitate şi Guvernul Ponta nu a fost capabil să vină cu nicio măsură pentru a sprijini familiile care vor să aibă un copil, acum ne este prezentată ca o mare concesie această amnistie şi este considerată o reparaţie pe care o fac acum, în prag de campanie electorală, dar cu aplicabilitate din 2015.

Prin proiectul de lege iniţiat de guvern, sunt scutiţi de la plata debitelor părinţii cărora li s-a calculat greşit indemnizaţia, numai dacă aceştia prezintă în şase luni o cerere şi o declaraţie pe propria răspundere.

De asemenea se acordă dreptul celor care primesc indemnizaţie de creştere a copilului de a realiza venituri suplimentare dacă se află într-una din următoarele situaţii:

• primeşte diverse sume în baza legii, în baza contractului colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului pentru creşterea copilului, altele decât cele rezultate din desfăşurarea efectivă a unei activităţi în perioada de concediu;
• primeşte indemnizaţii în calitate de consilier local sau judeţean, indiferent de nivelul acestora;
• realizează venituri supuse impozitului, prin desfăşurarea efectivă a unei activităţi în perioada de concediu, de maximum 3 ISR într-un an calendaristic (1500 lei).

Se stabileşte şi modalitatea de recuperare a debitelor în cazul celor care realizează venituri mai mari decât 3 ISR, prin calcularea ca diferenţă între indemnizaţie şi stimulul de inserţie la care ar fi avut dreptul.

Comisia pentru muncă din Camera Deputaţilor a adoptat propunerea cu un amendament prin care veniturile suplimentare pot ajunge la 6 ISR anual.

Deci viitoarele mame vor avea drepturi la venituri suplimentare de 1500 de lei pe an conform Guvernului sau 3000 de lei, dacă rămâne amendamentul deputaţilor, adică maxim 8 lei pe zi. Această pomană este o jignire la adresa tuturor femeilor care vor să aibă un copil, dar fără a renunţa la cariera profesională.

Dacă chiar ar vrea să sprijine într-adevăr femeile/părinţii cu copii mici, guvernul ar trebui să fie preocupat de asigurarea infrastructurii pentru îngrijirea copiilor (creşe, grădiniţe), de asigurarea unor programe de muncă flexibile.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Pensii speciale pentru personalul din aviaţie"

În Parlament există încă din anul 2013 un proiect de modificare a Legii nr.233/2007 cu privire la statutul personalului din aviaţie, care, printre prevederile sale, cuprinde şi dispoziţii referitoare la acordarea de pensii speciale acestei categorii de personal ce lucrează în sistemul public.

În punctul de vedere transmis, Guvernul nu susţine propunerea, argumentând atât prin impactul financiar, cât şi prin necesitatea asigurării unei egalităţi de tratament, şi astfel această propunere a fost respinsă la dezbaterile avute în Senat.

Şi totuşi, acum când mai avem un pic până se dă startul campaniei pentru alegerea preşedintelui României, guvernul vine şi susţine adoptarea acestui proiect. Astfel, Comisia pentru muncă din Camera Deputaţilor a adoptat raport favorabil asupra propunerii şi urmează a fi înscrisă pe ordinea de zi, aceasta fiind cameră decizională.

Avem din nou de-a face cu o pomană electorală şi ipocrizie din partea guvernanţilor PSD care anul trecut respingeau acest proiect, iar acum îl scot de la naftalină.

Vom face din nou categorii de superpensionari, în loc să reglementăm echitabil această situaţie, prin introducerea pensiilor ocupaţionale.

Proiectul pensiilor ocupaţionale este un proiect care a fost lăsat la cheie în 2012 de guvernarea PDL, ca parte a pachetului amplu de reformă a pensiilor. Chiar dacă mult blamată, reforma pensiilor a reuşit să aducă un echilibru şi o corectitudine în sistem. Pensiile cresc acum în fiecare an, nu prin generozitatea guvernării Ponta, ci pentru că legea PDL din 2010 stabileşte o indexare anuală în baza creşterii preţurilor şi a salariilor.

Proiectul pensiilor ocupaţionale lăsat de PDL în 2012 şi depus anul acesta în Parlament vine în completarea sistemului de pensii din sistemul de bază, pentru a permite anumitor categorii sociale să beneficieze de venituri suplimentare la pensie. Astfel, angajatorii, fie separat, fie asociindu-se, pot propune scheme de pensii ocupaţionale, dar cu acordul angajaţilor. Adică nimeni nu poate fi obligat să contribuie la o astfel de pensie ocupaţională dacă nu doreşte.

Contribuţia la acest tip de pensie poate fi de până la 15% din venitul salarial brut lunar sau din venitul asimilat acestuia. Aceasta va fi virată de angajator odată cu contribuţiile la asigurările sociale obligatorii, iar în caz de nevirare se vor aplica aceleaşi sancţiuni. Contribuţiile se împart între angajat şi angajator, aşa cum a fost stabilit la începutul schemei, şi sunt deductibile din impozitul pe venit pentru angajat şi din impozitul pe profit pentru angajator.

Domnul Constantin Mazilu:

"Declinul familiei contribuie la generalizarea iernii demografice"

Semnalul de alarmă pe care vreau să-l trag astăzi, în faţa dumneavoastră, privind declinul familiei, nu este un gest singular pe care îl fac în acest sens. Destul de recent, mă adresam dumneavoastră de la această tribună pe tema scăderii demografice din ţara noastră, a fenomenului îmbătrânirii populaţiei şi a degradării structurii acesteia pe vârste. Revin astăzi asupra unui fenomen conex, la fel de distructiv şi, automat, îngrijorător. Tot mai multe articole şi studii, care apar atât în presa din Europa Occidentală cât şi în Statele Unite, indică o tendinţă alarmantă. Numărul persoanelor căsătorite este în scădere, numărul tinerilor care se căsătoresc e din ce în ce mai mic, numărul copiilor născuţi şi crescuţi în familii monoparentale sporeşte, cheltuielile publice pentru sprijinul lor sunt în creştere, iar încrederea tinerilor în cea mai importantă instituţie socială, familia, a ajuns la o limită minimă, nemaiîntâlnită până acum.

Cotidianul "The Guardian" informează că apatia tinerilor europeni faţă de căsătorie şi familie este îngrijorător de ridicată. Majoritatea tinerilor europeni nu vor să audă de familie ori de căsătorie. Nici românii nu fac notă discordantă.

Daţi-mi voie să vă prezint câteva cifre în sprijinul afirmaţiilor mele. Potrivit celor de la "The Guardian", în Italia anului 2013 au fost încheiate mai puţin de 200.000 de căsătorii, numărul cel mai scăzut din ultimii 100 de ani. În ultimii zece ani, numărul mariajelor a scăzut cu 24% şi cu 50% în raport cu 1965. Experţii italieni atribuie declinul numărului noilor căsătoriţi schimbărilor "culturale" care au avut loc în Italia ultimelor decade. Tinerii au devenit mai puţin interesaţi de religie şi tradiţie şi mulţi preferă să trăiască în concubinaj decât căsătoriţi. Motivaţia economică are şi ea rolul său. Tinerii spun că nu au o situaţie financiară propice pentru formarea unei familii ori să facă copii. Din această cauză, mulţi tineri locuiesc cu părinţii lor. Statisticile arată că aproape jumătate dintre tinerii europeni între 18 şi 30 de ani încă locuiesc în casa părinţilor. Inexistenţa căsătoriilor înseamnă lipsa copiilor şi declinul demografic al Europei.

În Spania, vârsta medie a bărbaţilor care încă se căsătoresc este de 37,2 ani, cu aproape 10 ani mai ridicată decât în anii `80. Tinerii spanioli resping căsătoria, pentru că e o instituţie "patriarhală" incompatibilă cu egalitatea între sexe şi libertatea sexuală.

În Franţa, sociologii spun că legalizarea parteneriatelor civile a cauzat scăderea numărului căsătoriilor. În 2013, la trei căsătorii tradiţionale s-au încheiat două parteneriate civile (pacs). Doar o treime a celor care formează "pacs" ulterior se căsătoresc. Cei care subscriu parteneriatelor civile resping căsătoria tradiţională pentru că nu sunt interesaţi de obligaţiile şi responsabilităţile aferente căsătoriei tradiţionale: monogamia, viaţa de cuplu, loialitatea etc.

Situaţia este la fel de critică şi în Grecia, informează sociologii. Mai mult de 60% dintre tinerii greci sunt fără slujbe. O altă cauză a declinului căsătoriei este mentalitatea nouă a tinerilor care preferă o viaţă fără obligaţii ori responsabilităţi pentru o altă persoană în viaţa lor, cum ar fi soţul ori soţia, ori responsabilitatea de a aduce pe lume şi creşte copii.

Şi Polonia catolică şi tradiţională a fost afectată de trendul european anti-căsătorie. În 2012, numărul căsătoriilor a fost cel mai redus din 1945 încoace. Pentru că tinerii polonezi aleg "independenţa fără responsabilitate", a crescut numărul copiilor cu un singur părinte. La fel şi în Australia. Dezintegrarea familiei cauzează pierderi economiei de peste 14 miliarde de dolari anual. Acestea sunt fonduri publice alocate pentru cheltuielile de judecată şi asistenţă socială pentru familiile dezintegrate. Anual, statul australian plăteşte, în medie, 1.100 de dolari fiecărei familii care trece printr-o criză. Suma aceasta implică atât costurile presupuse de consiliere, precum şi plata chiriilor. Recent, statul australian a anunţat că va demara o politică socială de prevenire a crizelor în familii ori a dezintegrării lor, inclusiv strategii pentru diminuarea ratei divorţului. Fiecare divorţ provoacă o pierdere de 100.000 de dolari, o sumă care creşte exponenţial, considerând că anual 50.000 de australieni divorţează. Nici SUA nu stau deloc mai bine. Din păcate, la fel şi România.

Experţii dau vina pe schimbările economice şi culturale pentru numărul scăzut al nunţilor care se mai fac la noi în ţară. De ceva vreme Eurostat, oficiul de statistică al Uniunii Europene, sublinia că numărul căsătoriilor în România a scăzut de la 8,72 căsătorii/1.000 locuitori în 2007, la 6,25 căsătorii/1.000 locuitori în 2009. Toate aceste date sunt confirmate, an de an, şi de Institutul Naţional de Statistică. De asemenea, a crescut vertiginos ponderea divorţurilor. Eurostat explica faptul că familia românească se destramă din cauza sărăciei, educaţiei precare, alcoolismului, violenţei domestice, a separării soţilor prin migraţia economică.

Fără familii şi căsătorie o societate degenerează, mai devreme sau mai târziu, în haos social. Instituţia familiei creează şi menţine ordinea socială în societate.

Domnul Cornel Itu:

Parlamentul României are, pe lângă funcţia legislativă şi funcţia de control, un rol important în politica externă, componentă pe care a dezvoltat-o în special prin diplomaţia parlamentară.

În calitate de preşedinte al Grupului de Prietenie România-Mexic din cadrul Camerei Deputaţilor, am încercat să îmi exercit această funcţie onorantă în mod concret şi să nu o tratez ca pe un titlu formal.

Cred că diplomaţia parlamentară aduce un plus efortului politico-diplomatic general desfăşurat pe plan extern, pentru atingerea obiectivelor de interes naţional ale României. Totodată, cred că parlamentarii au şi misiunea de a contribui la aprofundarea colaborării dintre România şi alte state, fie ele state ale UE sau din spaţiul extra-comunitar, domeniile de interes dovedindu-se a fi numeroase atât în zona economică, precum şi în cea socială sau culturală.

Având în vedere aceste principii, i-am lansat în cursul lunii august o invitaţie Excelenţei Sale Agustín Gutiérrez Canet, Ambasadorul Mexicului în România, pentru a vizita câteva zile partea de nord a ţării, renumită pentru frumuseţea sa, specifică Transilvaniei, şi pentru mănăstirile din Bucovina. Am fost onorat să mă pot mândri cu ţara mea în faţa unui diplomat de cel mai înalt rang, iar faptul că Excelenţa Sa a venit la finalul acestei mici vacanţe şi la Dej, în colegiul pe care îl reprezint în Parlamentul României, unde am organizat şi o conferinţă de presă, m-a bucurat foarte mult.

Excelenţa Sa, Agustín Gutiérrez Canet, a remarcat asemănările dintre tradiţiile româneşti şi cele mexicane şi şi-a exprimat speranţa ca Dejul să se înfrăţească, în curând, cu un oraş din Mexic. Pe lângă lăcaşurile de cult din Bucovina, domnul ambasador a vizitat şi Mănăstirea Nicula, dar a asistat şi la un antrenament al echipei de volei Unirea Dej, declarându-se deja suporter al uniriştilor. Totodată, am avut un prilej foarte bun ca pe lângă discuţiile despre tradiţii să abordăm probleme de natură economică, iar împreună cu Grigore Crăciun, fost director al Combinatului de Celuloză şi Hârtie din Dej, i-am explicat oportunităţile de a investi în producerea celulozei şi a hârtiei.

La întoarcerea în Bucureşti, chiar pe aeroport, ambasadorul Mexicului s-a întâlnit şi cu reprezentanţi ai firmei "Farmec", care produc deja produse cosmetice sub marca unei companii mexicane.

Ambasadorul Agustín Gutiérrez Canet a promis ca va participa la meciul de cupă europeană pe care Unirea Dej îl va susţine în Talin şi mi-a adresat invitaţia de a vizita Mexicul.

Cred că România are doar de câştigat prin implicarea noastră reală în diplomaţia parlamentară şi îi îndemn pe toţi colegii mei să acorde importanţa cuvenită şi acestui aspect al activităţii de deputat sau senator.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Spitalul regional din Timişoara - prioritate «zero» a Guvernului social-democrat condus de Victor Ponta"

Ministrul Sănătăţii, domnul Nicolae Bănicioiu, a anunţat că Timişoara rămâne pe dinafară la investiţia de mult promisă, şi anume, construcţia unui spital regional. În anul 2013, Ministerul Sănătăţii a găsit resursele necesare pentru o astfel de investiţie la Iaşi, arătând că institutul oncologic de acolo este prioritatea zero şi precizând că pentru finalizarea şi punerea lui în funcţiune sunt prevăzuţi 17,9 milioane de lei. Faptul că Ministerul Sănătăţii a considerat Iaşiul ca prioritate este nedrept şi inuman din perspectiva numărului de bolnavi de cancer aflaţi în evidenţe. Conform Ministerului Sănătăţii, dacă la Iaşi sunt în evidenţe 9.537 de bolnavi de cancer, în judeţul Timiş, în momentul de faţă, sunt înregistraţi 15.873 de bolnavi de cancer, judeţul Timiş fiind pe locul doi în regiunea de vest ca mortalitate cauzată de cancer. Construcţia unui spital regional ar fi fost mai mult decât necesară în judeţul Timiş, unde apar anual peste 2.200 de cazuri noi de cancer, incidenţa anuală fiind de 335 de cazuri noi la 100.000 de locuitori. Tot în judeţul Timiş se înregistrează cea mai mare prevalenţă a cancerului din zona de vest - 25 % de locuitori, faţă de 24, în Caraş-Severin, 23, în Arad şi 17, în Hunedoara.

Conform unei declaraţii de presă a domnului ministru Bănicioiu, citez: "zonele pentru construcţia unor spitale au fost alese ţinând cont de vechimea unităţilor existente şi de adresabilitate". "Am ales să construim spitale regionale în Iaşi, Cluj şi Craiova pentru că sunt zonele cele mai defavorizate. De asemenea, vom reabilita o serie de spitale judeţene, infrastructuri locale. Am găsit soluţii, împreună cu Ministerul Fondurilor Europene, pentru finanţarea de echipamente medicale din fonduri structurale".

În luna februarie 2014, Guvernul Ponta anunţa că a împărţit pe domenii fondurile structurale şi de coeziune pe care România le va primi în exerciţiul financiar 2014-2020 al UE. Într-o şedinţă a Comitetului Interinstituţional pentru Acordul de Parteneriat 2014-2020, premierul Victor Ponta a dat primele detalii legate de proiectele spre care vor merge, în principiu, 22 miliarde de euro din fondurile structurale ale exerciţiului financiar 2014-2020. Pentru sănătate s-a alocat suma de 500 de milioane de euro, inclusiv pentru construcţia a trei spitale regionale la Iaşi, Cluj şi Craiova. Timişoara a fost lăsată, din nou, pe dinafară.

Judeţul Timiş este cvasi absent din lista de investiţii finanţate de guvernul condus de premierul Victor Ponta. Guvernul Ponta nu a alocat Timişoarei niciun leu, deşi, recent, au apărut informaţii că se vor primi 5 milioane de lei pentru demararea construcţiei Corpului B de la Spitalul de Copii.

Timişoara rămâne, în continuare, cu zero lei alocaţi proiectelor sale aflate în jurisdicţia Guvernului pentru obiective promise de ani de zile - completarea inelului de centură a Timişoarei, racordul doi la autostradă, reabilitarea gării de nord, teatrul/opera, sinagoga, bazinul de înot olimpic, sala polivalentă de 15 000 de locuri.

În calitatea mea de deputat ales în Circumscripţia electorală nr. 37 Timiş, Colegiul uninominal nr.1 am adresat domnului ministru Bănicioiu şi Ministerului Sănătăţii o interpelare referitoare la necesitatea investiţiei Spitalului regional Timişoara, datată 8.04.2014, nr.1366B, la care nu am primit răspuns nici până acum şi la care din prima zi a acestei sesiuni parlamentare am făcut revenire. Sănătatea ar trebui să fie prioritatea numărul unu a politicilor publice, inclusiv a celor de protecţie socială, cu atât mai mult cu cât PSD este un partid care se proclamă de orientare social-democrată.

Din păcate, pentru Timişoara şi pentru judeţul Timiş, construcţia unui spital regional a fost doar o promisiune din lungul şir de promisiuni deşarte ale Guvernului condus de Victor Ponta! Un guvern care minte cum respiră!

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

"Sesiunea de toamnă, continuarea proiectelor!"

Iată-ne la începutul celei de-a patra sesiuni a legislaturii 2012-2016, o legislatură deloc uşoară, care se suprapune cu campania pentru alegerile prezidenţiale.

După cum cunoaşteţi, priorităţile legislative ale actualei sesiuni vizează politici fiscal-bugetare, mai multe proiecte de lege importante cu impact social, vom avea de votat proiectele privind amnistierea fiscală a pensionarilor şi a mamelor care au primit sume necuvenite din vina anumitor funcţionari, de votat atât de mediatizata lege care prevede CAS-ul mai mic cu 5%, care este astăzi pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, modificări la ordonanţa privind contractele de credit pentru consumatori, modificări în domeniul sănătăţii şi multe alte acte legislative.

Cu toate provocările care au venit din mai multe părţi, guvernarea de coaliţie a reuşit importante realizări şi are în plină desfăşurare reforme importante pentru o viaţă mai bună. Toate aceste schimbări le facem şi trebuie să le facem nu din motivul că sunt impuse de angajamente cu partenerii de dezvoltare, ci pentru că ducerea la bun sfârşit a lor a devenit vitală şi este determinantă pentru prezentul şi viitorul copiilor noştri.

Sigur că reformele nu sunt mereu plăcute, nu generează efecte pozitive imediate, dar observ că indiferent de scopul lor imediat provoacă reacţii vehemente din partea opoziţiei. Obiectivele sunt complexe şi ambiţioase şi pentru aceasta trebuie să fim consecvenţi în tot ceea ce ne-am propus.

Doresc să îndemn toţi colegii deputaţi să dăm dovadă de putere de muncă, colegialitate şi constructivism. Vă îndemn să ne concentrăm pe soluţionarea adevăratelor probleme cu care se confruntă ţara şi pe ceea ce aşteaptă de la noi societatea. Cred că poporul aşteaptă de la noi mai puţin show şi mai multă treabă. Vă îndemn să dăm dovadă de acest constructivism. Spor la muncă şi Doamne ajută!

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea doresc să vă reţin atenţia cu privire la una din temele cele mai importante ale acestei toamne, şi anume modul în care partidul-stat, PSD, va încerca, cu ajutorul unor aşa-zişi adversari, să forţeze câştigarea alegerilor prezidenţiale, în turul al II-lea de scrutin.

În momentul de faţă, orice sondaj de opinie, fie că este realizat, în secret, de către PSD şi aliaţii acestora, fie că este întocmit de către o entitate independentă de interesele politice, arată câteva lucruri clare. Mai ales dacă facem trimitere şi la ultimul scrutin, respectiv alegerile europene pentru desemnarea reprezentanţilor României în Parlamentul European, este evident că Victor Ponta, cu toată maşinăria de partid şi de stat pusă în slujba sa, nu poate lua mai mult de 37-38% din voturi. Acesta este deja la un nivel de saturaţie electorală şi, aşa cum arată cercetările sociologice, preşedintele PSD nu mai poate urca. Deja se află în limita scorului pe care partidul i-l pune la dispoziţie, ceea ce înseamnă că potenţialul său de creştere este anulat de imaginea reală a lui Ponta în societate. Altfel spus, în afara electoratului captiv al PSD, al electoratului tradiţional, mai mult sau mai puţin constrâns pentru a acorda votul partidului-stat, oamenii s-au lămurit cine este Victor Ponta. Discipolul lui Adrian Năstase, mai predispus la corupţie, la a eluda legile ţării, mai dornic să acapareze instituţii sau domenii aflate în afara sferei sale de influenţă şi, mai ales, mai nepăsător faţă de problemele reale ale României, faţă de imaginea ţării în exterior şi faţă de statul de drept.

În aceste condiţii, niciun viitor preşedinte nu poate accesa cea mai înaltă funcţie în stat fără a aduna un număr minim de cinci milioane de voturi, din cele 10 milioane de cetăţeni, cât se vor prezenta la urne. Şi la alegerile din 2004, şi la cele din 2009, acesta a fost numărul de români care au participat la alegerea preşedintelui, motivul fiind însemnătatea pe care oamenii o acordă acestui scrutin. Nu numai pentru că ele desemnează, în mod natural, reprezentarea celei mai notorii şi mai profunde funcţii în stat, dar mai ales pentru că românii ştiu că, de 25 de ani, aşa cum este construit sistemul politic democratic post-decembrist, alegerea preşedintelui personifică şi transformă întreg sistemul politic. Alegerea preşedintelui schimbă sistemul, pentru 5 sau 10 ani, după chipul şi asemănarea celui care se află în fruntea statului.

Iar marea problemă, disperarea PSD, pleacă tocmai din acest neajuns. PSD nu a avut un candidat puternic la cea mai înaltă funcţie în stat, un om pe care să-l propună pentru Palatul Cotroceni, aşa cum am făcut noi cu Klaus Iohannis. Pentru că PSD nu a fost niciodată un partid liber. Libertatea în partidul-stat este sinonimă cu garanţia că cel ajuns pe scaunul de preşedinte nu va deveni vreodată cu adevărat liber, descătuşat de tarele vieţii de partid sau complet străin de jocurile de culise din partide, guvern, parlament. Iar PSD, având aceste metehne şi condiţii, l-a ales pe Ponta cu acest risc. Pentru PSD, riscul de a pierde prezidenţialele este mai mic, în raport cu riscul de a trimite la Cotroceni un om care ar putea chiar să fie un preşedinte independent, mediator, integrator, un factor de echilibru între stat şi societate, între puterile statului şi instituţii, aşa cum spune şi Legea fundamentală.

Un alt lucru pe care îl arată sondajele de opinie este, fără doar şi poate, raportul dintre locul I şi locul II care se subţiază pe lună ce trece, ajungând ca diferenţa să fie chiar în limita marjei de eroare ale acestor cercetări. Klaus Iohannis a recuperat imens, practic a reuşit să comprime circa un an, adică exact termenul de la care, de obicei, un prezidenţiabil porneşte în lupta pentru Palatul Cotroceni. Toate aceste fenomene au creat o stare de nelinişte în laboratoarele PSD. Acestea sunt şi cauzele pentru care, în ultimele două luni, am văzut puse în practică lucruri despre care nimeni nu vorbea sau nu le imagina. Nici măcar la PSD. Amintesc de Ordonanţa nr.45 (încercarea PSD de a schimba Legea de alegere a preşedintelui pentru generarea mecanismului de fraudare a alegerilor), Ordonanţa nr.55 (privind migraţia aleşilor locali fără a-şi pierde mandatul), dar şi de Ordonanţa nr. 49 (care, prin modificarea a aproape 100 de articole din Legea educaţiei, încearcă să fure voturile celor care au picat bacalaureatul în acest an şi în anii trecuţi). Aceste măsuri de control şi de avarie nu fac altceva decât să pună şi mai multă presiune pe Victor Ponta, care devine, astfel, simbolic şi faptic, mai puţin important decât însăşi sistemul. El trece astfel în plan secund, iar propriul partid îl descalifică pentru că nu mai mizează pe capacitatea sa de a aduce acel milion de voturi din afara electoratului captiv PSD, ci pune înaintea sa maşinăria de fraudat alegerile. Mesajul este: "Ne-am lămurit, nu eşti în stare, punem în funcţiune ceea ce ştim cel mai bine, aparatul de fraudat în masă".

Cu toate aceste lucruri, nici măcar aşa, victoria nu este clară, nu este previzibilă. Ultimul plan care se pune la cale, în aceste zile, în laboratoarele PSD, se referă la o manipulare grosolană pregătită pentru turul II al alegerilor prezidenţiale. Aşa cum se ştie, candidatura domnului Călin Popescu-Tăriceanu la aceste alegeri este ceva de domeniul ridicolului. Fără un partid serios în spate, fără nicio tragere de inimă, fără un proiect autentic, fără o perspectivă realistă şi, în fond, fără şanse, puţini ar înţelege această mişcare. La prima impresie, ar fi vorba de o candidatură tip "iepure", care să aducă voturi din zona celor care nu sunt convinşi de candidatul unic al dreptei şi care nu ar vota cu Victor Ponta, iar în final, având în vedere că Tăriceanu nu va ajunge în turul II, să dea voturile prietenului de nădejde, adică domnului Ponta.

Numai că, potrivit ultimelor cercetări din zona PSD, această mişcare nu va avea sorţi de izbândă, iar oamenii vor înţelege repede că au fost păcăliţi şi vor sta acasă, refuzând astfel să legitimeze un troc pus la cale cu mult timp în urmă. Şi atunci la ce s-au gândit strategii PSD? La cea mai mare manipulare realizată vreodată între cele două tururi de scrutin. La o mare minciună, care nu se va finaliza niciodată: desemnarea lui Călin Popescu-Tăriceanu ca premier, cu promisiunea că, dacă Ponta va ajunge preşedinte, îl va numi pe Tăriceanu prim-ministru. Repet, un plan ticălos, pentru că obiectivul este ca alegătorii lui Tăriceanu să fie până la capăt convinşi (ora 21), iar ulterior să fie totul abandonat.

Marea problemă a lui Victor Ponta este acum tocmai PSD: un asemenea anunţ ar demobiliza în turul II electoratul PSD, mai ales baronii cu activele şi maşinăriile lor de fraudat voturi, şi care nu concep, aşa cum spuneam mai sus, o "defecţiune", ca un om neverificat să ajungă "stăpân pe resursele partidului", adică ale României, dar aşa gândesc PSD-iştii. Iar o altă problemă se numeşte Liviu Dragnea. Se ştie că Victor Ponta are un plan cu desemnarea lui George Maior (actualul şef al SRI) ca prim-ministru, pentru a nu pierde controlul partidului, Maior urmând, dacă Ponta câştigă prezidenţialele, să fie foarte repede numit prim-ministru şi apoi să se instaleze la şefia partidului. Cele două lucruri sunt nu numai legate, dar orice raţionament pontist nu poate imagina una fără cealaltă.

Aşadar, scenariul PSD este îngreunat de aceşti paşi strategici, dar se pare că şi Călin Popescu-Tăriceanu nu ar crede o asemenea variantă, fiind păcălit în aceste săptămâni cu intrarea noului său partid la guvernare. Pentru că UDMR nu poate fi scos (deh, şi voturile acestora sunt bune pentru PSD şi Ponta în turul II) de la guvernare, atunci Tăriceanu este acum pe banca de rezerve. Şi nu mai vrea încă o păcăleală. Şi atunci strategii PSD i-au propus lui Ponta ca să-l convingă pe Tăriceanu să accepte marele plan mincinos, acesta urmând să primească şefia Senatului, în continuare.

În fine, această manipulare ar fi nu numai unică în istoria post-decembristă, dar ea arată şi modul în care PSD a reuşit să cumpere candidaţi, foşti prim-miniştri (Tăriceanu, Ciorbea), să umble la legi fundamentale, în disperarea sa, pentru a câştiga profund ilegitim şi necinstit alegerile. Vinderea unui fost liberal este foarte ruşinoasă. Dar acum, transformarea acestuia din urmă într-un soi de obiect de porţelan pus în geam doar în zi de sărbătoare, ar depăşi definitiv orice limită a ridicolului şi a raţiunii!

Domnul Cristian Buican:

"Nebunia partidului-stat"

Am venit în faţa dumneavoastră pentru a lua atitudine faţă de acţiunile nedemocratice ale actualei puteri politice, pe care nu contenesc să o denumesc neocomunistă şi nedemocratică. Ordonanţa adoptată săptămâna trecută de Guvernul Ponta, care permite aleşilor locali să îşi schimbe partidul din partea căruia au candidat, reprezintă nu doar o prevedere nocivă din punct de vedere democratic sau o tentativă de legalizare a şantajului guvernamental, ci şi o capcană întinsă aleşilor locali.

"Ordonanţa Dragnea", aşa cum este ea cunoscută, demonstrează disperarea reprezentanţilor PSD, care simt că vor pierde alegerile prezidenţiale şi, ulterior, controlul asupra executivului. Victor Ponta a intrat în panică când şi-a dat seama că va pierde alegerile prezidenţiale în faţa lui Klaus Iohannis şi i-a ordonat lui Liviu Dragnea să facă orice pentru a "convinge" (prin şantaj dacă e nevoie) cât mai mulţi aleşi locali din România să facă campanie electorală pentru Victor Ponta. Indiferent de măsurile şi ilegalităţile care le vor implementa în această campanie electorală, PSD va pierde alegerile prezidenţiale.

Reprezentanţii PSD au dorit, prin promovarea acestei ordonanţe, să îşi asigure un avantaj în alegerile ce vor urma. Nu şi-au dat seama că ordonanţa lor reprezintă legalizarea unei forme de şantaj la adresa primarilor, cărora li s-a transmis deja, că fondurile guvernamentale vor fi distribuite doar pe criterii politice. Chiar dacă şi în prezent fondurile guvernamentale sunt distribuite pe criterii politice, cel mai recent şi elocvent exemplu fiind repartizarea a peste 80% din microbuzele şcolare către localităţi cu primari PSD, Liviu Dragnea doreşte ca toate fondurile publice să fie distribuite reprezentanţilor PSD, pentru a intra ulterior sub controlul camarilei sale financiare. Adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, prin care aleşii locali pot să îşi schimbe partidul din partea căruia au candidat în alegeri, reprezintă legalizarea unei forme de şantaj, obiectul acestui delict fiind fondurile publice. Le atrag atenţia celor de la PSD că dacă vor continua cu acest demers vor trebui să se supună rigorilor legilor penale şi am solicitat deja public ca DNA să se autosesizeze.

Fac un ultim apel la raţiune şi consecvenţă, reamintindu-i lui Liviu Dragnea că, atunci când era în opoziţie, a militat pentru extinderea prevederilor legate de stopare a migraţiei politice, acest fenomen nociv care afectează grav opinia cetăţenilor exprimată la urne şi care permite perpetuarea unui stil de a face politică bazat pe servilism, clientelism şi şantaj. Prin adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă, Liviu Dragnea nu face altceva decât să continue politica Elenei Udrea de a aloca fondurile publice pe criterii politice, ridicând clientelismul politic şi şantajul fondurilor guvernamentale la rang de artă.

Şi mai este un pericol: dacă această ordonanţă de urgenţă va ajunge pe masa Curţii Constituţionale, ea va fi declarată neconstituţională, fără nicio urmă de îndoială. În condiţiile în care vor exista aleşi locali, fie că vorbim de primari, consilieri locali sau judeţeni, care îşi vor schimba partidul pe lista căruia au candidat în alegeri şi după ce această ordonanţă va fi declarată neconstituţională, îşi vor pierde automat mandatul. Îi atenţionez pe toţi aleşii locali, indiferent de partidul din care fac parte, să nu facă această greşeală şi să cadă în capcana lui Ponta şi Dragnea, pentru că îşi vor face singuri probleme.

Doamna Cristina Nichita:

"Programul «Copou» - o poveste adevărată"

Timp de 8 ani, între 2004 -2012, aţi auzit basme comice despre realizările succesivelor guverne PDL: stadioane construite în pantă, piscine neracordate la sistemul de canalizare, parcuri amenajate în mijlocul pădurii, săli de sport destinate sătenilor cu vârste de peste 70 de ani. Aţi auzit şi istorii triste, precum tăierile de pensii şi salarii sau desfiinţările de şcoli şi spitale. Din fericire, în ultimii doi ani, guvernarea PSD nu numai că a pus capăt acestor practici ridicole şi păguboase, dar a îndreptat lucrurile în beneficiul strict al românilor.

Dar nu numai cabinetul de la Bucureşti lucrează în favoarea cetăţeanului, ci şi administraţia locală, acolo unde aleşii din primării, consilii locale şi judeţene îi reprezintă cu onoare pe cei care i-au ales, punându-le interesele înaintea oricăror altor considerente. Despre o asemenea istorie frumoasă vreau să vorbesc de la tribuna Parlamentului.

Ştiţi că zona Copou din Iaşi este una dintre cele mai frumoase zone urbane din ţară şi vreau să vă asigur că Primăria municipiului Iaşi îi acordă o atenţie deosebită. În această ordine de idei, a fost demarat "Programul Copou", o premieră absolută la noi în ţară, după anul 1990.

Este vorba despre construirea a 16 kilometri de conducte primare şi de instalarea modulelor termice individuale, prin prelungirea Magistralei 2, ceea ce permite racordarea clădirilor publice la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică. Principalul efect al acestui program este scăderea cu aproximativ 15% a tarifului energiei termice. Mai sunt însă şi alte efecte, nu mai puţin importante. Astfel, Primăria ieşeană va face economii substanţiale la subvenţii - se estimează o cifră de 23,5 milioane de lei în următorii 5 ani. Se creează noi locuri de muncă, iar viitori clienţi vor face şi ei economii la facturile de apă caldă, economii calculate la 1 milion de euro pe an. Copoul va deveni o zonă şi mai curată şi mai verde pentru că, din punct de vedere al prezervării mediului, este de aşteptat ca poluarea să scadă în mod semnificativ.

În legătură cu "Programul Copou", ar mai fi nu numai de adăugat, ci şi de subliniat, că acest program este realizat în totalitate cu fonduri europene nerambursabile, şi anume cu 17 milioane de euro. Banii ieşenilor se reîntorc la ei, sub forma unui program vast şi generos, aşa cum este firesc să se întâmple într-o lume normală.

Domnul Daniel Iane:

Pentru că vine campania electorală, premierul Ponta a devenit dintr-o dată interesat de problemele cu care se confruntă diversele categorii sociale din România. Astfel, s-a gândit ca pentru un număr important de pensionari, mame şi funcţionari publici să propună amnistia fiscală pentru sumele obţinute ilegal, din cauza incompetenţei unor funcţionari publici. De asemenea, pentru cei care deja au returnat aceste sume, există propunerea ca aceştia să primească banii înapoi, începând cu 1 ianuarie 2015, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani calendaristici, prin plăţi anuale egale.

Aceste propuneri au fost discutate şi adoptate în cadrul Comisiei pentru muncă din Camera Deputaţilor, al cărei membru sunt, şi, cu această ocazie, am ridicat problema legată de termenul de returnare a acestor sume, 5 ani fiind un termen fantasmagoric, după opinia mea, mai ales pentru pensionari.

Să nu uităm faptul că, în comparaţie cu funcţionarii publici şi cu mamele, care au un venit decent pentru cele necesare lunar, pensionarii, această categorie, în mare parte defavorizată şi uitată în România, abia reuşesc să-şi asigure un trai decent, să-şi cumpere hrana de zi cu zi, medicamentele sau să-şi plătească întreţinerea. Mai mult, cu părere de rău o spun, cred că Guvernul Ponta ar trebui să ia în calcul şi faptul că mulţi dintre cei 50.000 de pensionari, care ar trebui să primească banii respectivi, este posibil să nu mai fie în viaţă peste 5 ani, deci să nu se mai poată bucura de dreptul lor.

Acesta este motivul pentru care în cadrul dezbaterilor din comisie am propus, alături de colegii mei liberali, un amendament care viza ca aceşti bani să fie restituiţi integral, măcar pensionarilor, această categorie mai sensibilă decât celelalte două, efortul bugetar nefiind exagerat, deoarece este vorba de numai 350 milioane lei. Aşa cum statul a putut să recupereze aceste sume integral, mi se pare firesc şi corect să-i şi înapoieze la fel. Din păcate, reprezentanţii Guvernului s-au făcut că nu înţeleg importanţa acestei modificări, iar amendamentul a fost respins.

Acest tip de comportament demonstrează limpede faptul că acest guvern nu doreşte decât să se folosească de aceste categorii sociale în scop electoral, doar până se termină campania în care şi premierul Ponta este candidat, fiind evident că nici dumnealui, nici miniştrii săi nu sunt cu adevărat interesaţi de soarta acestor oameni. Consider că aceste măsuri ar fi benefice doar dacă termenul de aplicare ar fi mai rapid, iar banii ar fi returnaţi integral, într-un termen rezonabil. Însă, temerea mea este că acestea sunt, din nou, doar alte promisiuni de campanie electorală, iar Guvernul Ponta va da nişte bani doar pe hârtie, putând lua ulterior, după campanie, orice alte decizii controversate până la data de 1 ianuarie 2015, când aceste măsuri ar urma să intre în vigoare.

Domnul Dănuţ Culeţu:

"Nominalizarea comisarului european - sfidare la adresa românilor"

Ceea ce a făcut primul-ministru în legătură cu nominalizarea comisarului european depăşeşte sfera incompetenţei şi a cinismului. Este o veritabilă sfidare la adresa tuturor românilor care şi-au dorit ca, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, să redevină membrii în cadrul clubului select al democraţiilor occidentale.

Nu putem aspira la acest statut, în condiţiile în care prim-ministrul ne umileşte acceptând "firimiturile" de la masa generoasă a ţărilor care ştiu să îşi promoveze interesele şi oamenii competenţi.

Mai important decât nominalizarea comisarului european mi se pare portofoliul primit de România în cadrul Comisiei Europene şi trebuie să constat că, dacă din punct de vedere statistic, România este a şaptea naţiune a Europei, din punct de vedere al posibilităţii influenţării deciziei politice, nu este pe scenă, ci poate doar în culise.

Exemplul Poloniei este elocvent în acest sens şi moment. Recunoaşterea internaţională, odată cu nominalizarea prim-ministrul polonez la conducerea Consiliului European, mă face să fiu, pe de o parte, elogios cu eforturile acestui popor greu încercat de istorie dar, pe de altă parte, mărturisesc că mă bântuie o nedisimulată frustrare faţă de incapacitatea Guvernului României de a ne oferi prilejul să contăm în arhitectura europeană.

Cu mult timp în urmă cineva îl numea pe Victor Ponta "micul Titulescu". Doamne, ce eroare! Astăzi avem la Palatul Victoria un gâgă prins la copiat în faţa Uniunii Europene, un epigon, cel mult, al unui alt prim-ministru al zilelor noastre.

Îi sugerez stimabilului prim-ministru de azi, care a dovedit că nu are capacitatea de a prezenta Europei oportunităţile politice ale României, să citească câteva din lecţiile istoriei. De învăţat, nu mai are cum. Este târziu şi nici nu ştiu dacă are această deprindere. Şi, dacă nu înţelege, îi propun să recitească paginile despre marii oameni de stat ai acestei ţări. Îi recomand să înceapă cu Ion I.C. Brătianu, dar mai ales cu demersurile domniei sale pentru realizarea României Mari.

Nu este prima dată când lipsa de viziune şi strategie a Guvernului Ponta, cuplată cu incompetenţa şi politicianismul meschin, pun România într-un con de umbră, dar sper să fie pentru ultima oară, odată cu nota de plată din această toamnă. Nu mai este loc pentru umilinţă şi sper ca cetăţenii să fie mai responsabili ca oricând.

Domnul Dorel Covaci:

"Importanţa ordonanţei prin care aleşii locali şi judeţeni pot opta pentru apartenenţa politică"

Guvernul a aprobat pe data de 28 august Ordonanţa de urgenţă prin care primarii, preşedinţii consiliilor judeţene, consilierii locali, cei judeţeni şi candidaţii declaraţi supleanţi vor avea la dispoziţie 45 de zile pentru a-şi exprima în scris opţiunea cu privire la partidul politic din care doresc să facă parte, fără a-şi pierde calitatea dobândită în urma alegerilor. Acest demers este similar celui iniţiat de Alianţa DA, în 2006 mai exact, de partidele politice care formează acum Alianţa Creştin Liberală.

Raţiunea emiterii acestei ordonanţe o constituie multitudinea solicitărilor aleşilor locali şi judeţeni, care au semnalat existenţa unor probleme generalizate în teritoriu, de instabilitate în administraţia locală, datorată apariţiei unor noi partide pe eşichierul politic, dezmembrării unor alianţe şi constituirii altora noi.

Odată cu ruperea USL, apariţia PMP, PLR şi a Alianţei ACL, mulţi aleşi din teritoriu au început să susţină public un alt partid decât cel pe listele căruia au candidat sau, în prezent, afiliaţi unui partid aflat în opoziţie, au dorit să rămână loiali programului politic USL, pe care şi l-au asumat la alegeri şi care le-a adus votul cetăţenilor. Din nefericire, aceste decizii le-a atras ameninţări din partea conducerii partidului sau chiar retragerea sprijinului politic. În Colegiul nr. 9 Timiş, în localităţile Săcălaz, Sacoşu Turcesc şi Teremia Mare, mi-au fost semnalate astfel de cazuri, de primari şi consilieri locali ai PNL (acum divizat în Alianţa Creştin Liberală şi Partidul Liberal Reformator), ajunşi pe lista neagră a propriului partid, tocmai datorită acestor considerente. Aceste cazuri generează blocaje la nivel de administraţii locale şi judeţene, probleme în obţinerea majorităţilor în consilii sau chiar procese în instanţă, datorită unor situaţii complicate, în care, din diverse motive, unii consilieri aleşi pe lista comună a fostului USL au părăsit funcţiile, iar locurile au rămas vacante, întrucât nu se ştie dacă ar trebui să le urmeze un supleant din acelaşi partid cu cel care a părăsit funcţia sau următorul pe lista fostului USL.

În prezent, autorităţile administraţiei publice locale se confruntă cu disfuncţionalităţi, ca urmare a reorganizării unor partide, alianţe politice sau alianţe electorale. Legislaţia în vigoare nu oferă soluţii clare în cazul rupturilor politice, apărute pe parcursul mandatului autorităţilor locale, pentru a contracara efectele negative asupra continuităţii şi stabilităţii activităţii autorităţilor locale, manifestate în dauna satisfacerii nevoilor comunităţilor.

Aceste situaţii trebuie clarificate într-un timp cât mai scurt, mai ales că la sfârşitul anului trebuie să înceapă sesiunile de depunere de proiecte de finanţare europeană pentru administraţiile publice. Sunt acte care trebuie adoptate în consilii, sunt investiţii care trebuie să-şi găsească finanţarea, iar pericolul blocajelor instituţionale şi chiar financiare trebuie anihilat, în interesul comunităţilor locale! Foarte mulţi aleşi locali au candidat din partea unor partide, cu o anumită orientare politică, dar, în prezent, activează în altele. Este necesar ca cei în cauză să poată decide, în mod democratic, dacă respectă deciziile radicale, luate la nivel central, care i-au propulsat în alte tabere, fără a fi consultaţi, sau dacă aleg să respecte dorinţa cetăţenilor, exprimată prin vot.

Domnul Dorel Covaci:

"Început de an şcolar 2014-2015"

"Fără şcoală, să nu aştepte nimeni, nici părinţi buni, nici fii buni şi, prin urmare, niciun stat bine organizat şi bine cârmuit şi păstorit!" spunea scriitorul, filologul şi omul politic Ion Heliade Rădulescu, iar Nelson Mandela, marele om de stat şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace, era de părere că educaţia reprezintă cea mai puternică armă, ce poate fi folosită pentru a schimba lumea.

Cu alte cuvinte, educaţia a constituit dintotdeauna şansa şi speranţa pentru un viitor mai bun, pentru evoluţia în plan spiritual, pentru asumarea unui sistem de valori, care să aibă corespondent, în plan social, în promovarea şi însuşirea unor atitudini şi comportamente de un înalt nivel moral.

A venit luna septembrie şi odată cu ea începutul anului şcolar 2014-2015. Prima zi de şcoală este una dintre cele mai importante din calendarul instituţiilor de învăţământ, dar şi al societăţii, în general.

Noul an şcolar aduce o mulţime de schimbări importante în sistemul de învăţământ din ţara noastră.

Una dintre ele este introducerea manualelor în format digital, pentru început, adresate elevilor din clasele I şi a II-a. Aşadar, clasicele manuale vor fi însoţite de un CD, conţinând diverse activităţi. Acesta reprezintă un moment important în evoluţia sistemului de educaţie din România, un pas mare spre modernizare, spre adaptarea la realităţile societăţii noastre, în general, şi, în particular, la cerinţele şi aşteptările generaţiilor tinere. Iniţiativa se va extinde în anii următori la toate ciclurile de învăţământ, astfel că, în cele din urmă, toţi elevii din România vor beneficia de această măsură.

Totodată, începând cu elevii din clasele a III-a şi până la cei din anii terminali, toţi copiii vor avea posibilitatea de a se înscrie în programe opţionale şi de orientare în carieră, care vin în întâmpinarea cerinţelor de pe piaţa muncii, pregătesc tinerii pentru realităţile economice şi le dezvoltă abilităţile şi competenţele relevante în alegerea carierei şi în trasarea şi parcurgerea drumului în viaţă. În paralel, sesiunile de webinarii şi mentorat, susţinute de profesionişti de vârf din diverse domenii, îşi propun să adauge la bagajul de cunoştinţe teoretice acumulate, informaţii şi experienţe practice testate şi experimentate cu succes. Prin activităţi şi proiecte practice se aşteaptă ca elevii să îşi poată forma o imagine mai clară asupra pieţei muncii, a dinamicii, a cerinţelor ei şi să îşi însuşească abilităţi de comunicare, autoevaluare, lucru în echipă, luare a deciziilor, deosebit de importante în viitoarele cariere.

Programul de 100 euro pentru profesori va fi îmbunătăţit, în prezent fiind vorba de aproximativ 150 de euro, sumă forfetară. Profesorii vor putea decide dacă folosesc aceste fonduri pentru a-şi achiziţiona cărţi, pentru a merge la conferinţe sau a urma diverse programe de formare profesională.

Începând cu toamna acestui an, intră în discuţie introducerea învăţământului obligatoriu de la 3 ani, având ca termen estimat anul şcolar 2018-2019. Probabil, 2015 va veni deja cu o noutate, şi anume, obligativitatea grupei mari la grădiniţă, de la 5 ani. Aceste iniţiative au fost propuse, în urma analizei diferenţelor majore între copiii care au frecventat grădiniţa şi cei care au rămas acasă, la nivelul dezvoltării intelectuale şi integrării sociale în mediul şcolar.

Începând cu 2019, se preconizează introducerea metodelor de examinare naţională, după modelul testelor PISA. Analizând rezultatele ultimelor sesiuni de Bacalaureat, se constată că procentul de promovabilitate din vară a crescut, iar cel din toamnă a rămas la acelaşi nivel. Aproximativ 70% din elevii care au terminat liceul în 2014 au promovat, în timp ce, în cazul seriilor anterioare, vorbim de doar 30%.

Asigurarea unui sistem educaţional de calitate reprezintă o responsabilitate comună a autorităţilor centrale şi locale, a cadrelor didactice, a familiei, a bisericii.

Un obiectiv important, care se doreşte a fi realizat în cel mai scurt timp, este implementarea unui mecanism clar, coerent, transparent, cu o evoluţie graduală pentru ciclurile de învăţământ. Este nevoie de o pregătire mai bună a elevilor în timpul anului şcolar şi, dacă este necesar, pe lângă activităţile de clasă, de introducerea meditaţiilor instituţionalizate.

Le mulţumim domnilor profesori, care au continuat în fiecare an să-şi exercite activitatea cu dăruire, pasiune şi profesionalism, pentru atâtea generaţii de copii!

Felicit şi doresc mult succes tuturor elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice! Anul şcolar 2014-2015 să fie un an bun, cu realizări de excepţie pentru toţi cei implicaţi în actul de învăţământ!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Suspendarea statului de drept"

Pentru 45 de zile, perechea Ponta - Dragnea a hotărât suspendarea statului de drept şi a democraţiei în România. Nu oricum, ci folosind "specialitatea" acestui Guvern - Ordonanţa de urgenţă.

Nu ar fi nimic nou, ci o reîntoarcere la practicile vechi, obişnuite ale PSD-ului. Cine să se mai uite la costurile enorme pentru democraţie atunci când trebuie făcut acest pas sigur pentru fraudarea alegerilor prezidenţiale, prin legalizarea traseismului politic al aleşilor locali?

Este evident faptul că niciun Guvern, nicio majoritate parlamentară nu a comis atâtea încălcări ale Constituţiei şi nu a încercat să fraudeze alegerile aşa cum face Cabinetul Ponta astăzi.

Parlamentarii PNL şi PDL vor depune o moţiune de cenzură, prin care să sancţioneze şi să stopeze încercările Guvernului Ponta de a pregăti fraudarea alegerilor. Aceasta va viza Ordonanţa de urgenţă nr.45/2014 privind organizarea alegerilor prezidenţiale şi Ordonanţa de urgenţă privind migraţia aleşilor locali.

De ce au ales cei doi, Ponta şi Dragnea, acest moment pentru a folosi arma intimidării şi a presiunii psihologice nu este greu de ghicit: au constatat că majorităţile din multe primării nu le mai aparţin. Faptul că au lăsat fără bani primăriile partidelor de opoziţie, unele ajungând chiar în pragul falimentului, le dă posibilitatea celor doi să îi şantajeze acum pe primarii care nu sar în barca lor şi nu muncesc pentru a-l trimite pe Ponta la Cotroceni. Unii vor alege banii şi vor pleca, chiar dacă riscă să îşi piardă mandatul intrând în acest joc murdar al şantajului şi al puterii.

Pe lângă primării, cu siguranţă că perechea celebră nu va uita nici de majorităţile din consiliile judeţene şi locale. Nici acestea nu trebuie să rămână la opoziţie, ci să treacă în mâna PSD, pentru a putea controla butoanele logisticii în alegerile prezidenţiale.

În cazul în care demersurile opoziţiei nu vor avea succes şi migraţia politică va avea loc, va fi foarte interesant de urmărit cum vor fi alocate fondurile către primarii migratori.

Introducerea Ordonanţei de urgenţă a traseiştilor este o demonstraţie a modului josnic în care PSD şi arondaţii săi au ales să ducă această campanie prezidenţială. Pentru a completa tabloul luptei electorale, putem adăuga utilizarea informaţiilor false, a informaţiilor denaturate, a atacurilor la persoană.

În mod diferit faţă de PSD, ACL şi-a asumat încă de la desemnarea candidatului pentru alegerile prezidenţiale că doreşte o campanie curată, bazată pe discuţii libere, pe proiecte şi până acum a respectat acest principiu.

Lipsa unui proiect, a unei traiectorii politice, a unei viziuni pentru România arată faptul că PSD nu ştie ce vrea pentru România.

Ştie însă foarte bine ce vrea pentru binele propriu şi acţionează pentru atingerea acestuia: face promisiuni oamenilor până primeşte votul, după care se întoarce la oamenii de partid şi continuă lupta pentru acapararea tuturor instituţiilor, pentru susţinerea baronilor şi pentru protejarea clicilor din partid.

Doamna Florica Cherecheş:

"Ce rol mai are Parlamentul în ţara asta?"

Săptămâna trecută a început o nouă sesiune a Parlamentului. Dar mă întreb dacă mai e nevoie de el, dacă mai există pentru Guvernul României, având în vedere ce s-a întâmplat în ultimele luni şi nu numai. Ce altceva poţi să înţelegi din numărul mare de ordonanţe de urgenţă emise de Ponta, deşi acesta a promis că el nu va guverna ţara prin ordonanţe de urgenţă, că el va respecta Parlamentul şi atribuţiile sale?

Din anul 2012, de când e premier, Ponta a emis peste 250 de ordonanţe, ceea ce înseamnă că tot la 72 de ore în România se dă o ordonanţă de urgenţă. În data de 23 iunie 2013 România cred că era la un pas de colaps dacă Guvernul nu emitea 17 ordonanţe de urgenţă în aceeaşi zi.

Sistemul educaţional ar fi sărit în aer dacă în decembrie 2013 şi acum, în iulie 2014, Guvernul Ponta nu emitea câte o ordonanţă de urgenţă.

Nu ştiu care a fost situaţia extraordinară în care a fost sistemul de învăţământ, a cărei reglementare nu putea fi amânată, de ce au fost necesare nu mai puţin de 97 de modificări aduse Legii educaţiei naţionale, nu cunosc această situaţie extraordinară nici sindicatele, nici asociaţiile de studenţi, nici instituţiile de învăţământ. Singurii care cunosc această situaţie sunt Ponta, Pricopie, Costoiu şi Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, care refuză atacarea ei la Curtea Constituţională, deşi i s-a solicitat acest lucru de către foarte multe organizaţii.

În cazul multor ordonanţe de urgenţă nu se cunoaşte situaţia extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată, dar un lucru este clar: Parlamentul României nu mai există sau nu are nicio valoare, altfel nu se explică cum un Guvern cu o susţinere confortabilă în Parlament, emite atâtea ordonanţe de urgenţă.

Apogeul a fost atins prin emiterea ultimei ordonanţe, chiar în ultima săptămână de vacanţă parlamentară, care permite traseismul politic al aleşilor locali şi, astfel, are potenţialul de a contribui la fraudarea alegerilor prezidenţiale care ne stau în faţă. Mă bucur că a început sesiunea parlamentară, pentru că altfel nu ştiu ce ordonanţe ar mai fi emis Guvernul Ponta, acum că s-a creat precedentul de a suspenda anumite legi pentru o perioadă, dacă acest lucru satisface dorinţele unui grup de interese.

Inexistenţa Parlamentului României este, într-adevăr, într-o ţară democratică, o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu mai poate fi amânată, aşa că solicit premierului Ponta să dea de urgenţă o ordonanţă pentru a reînfiinţa Parlamentul şi a-i reda atribuţiile, deoarece, în mod evident, Constituţia României, Legea fundamentală, nu este suficientă.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

"Migraţia politică"

Privesc cu indignare şi revoltă cum exponenţii partidului care se doreşte a fi una cu statul - PSD - au lansat încă un atac împotriva statului de drept pe care, după câte se pare, şi-au propus să îl decimeze.

Ordonanţa prin care li se acorda primarilor, preşedinţilor de consilii judeţene, consilierilor judeţeni şi celor locali un termen de 45 de zile în care să-şi aleagă partidul în care vor să-şi continue cariera politică reprezintă o formă de legiferare a şantajului politic la care sunt supuşi aleşii locali de către administraţia centrală.

În această situaţie critică, trebuie să ne îndreptăm atenţia spre voinţa cetăţenilor care au votat şi să lăsăm la o parte calculul referitor la ce partide sau alianţe ar avea mai mult sau mai puţin de câştigat de pe urma acestei măsuri. Cetăţenii sunt primii înşelaţi pentru că, în multe cazuri, votul lor este distorsionat prin schimbarea majorităţilor politice.

Victor Ponta nu a cedat în faţa niciunui argument. Opoziţia a organizat proteste, a sesizat Comisia de la Veneţia, Comisia Europeană şi foruri ale Parlamentului European, organizaţii din societatea civilă au semnat petiţii, ambasadele Statelor Unite ale Americii şi Marii Britanii şi-au făcut publice poziţiile prin care solicitau să nu fie emis un asemenea act. Chiar partenerul de coaliţie a lui Victor Ponta, UDMR, a argumentat că o astfel de măsură nu-şi are rostul. Cu toate acestea, Victor Ponta a sfidat pe toată lumea şi a declarat că-şi asumă responsabilitatea politică pentru acest act normativ.

Este drept că migraţia politică reprezintă o problemă gravă a funcţionării democratice a statului. Dar ea nu poate fi rezolvată prin perioade "de graţie politică" în care să intrăm cu o anumită configuraţie politică la nivel naţional, iar la finalul ei, să avem o cu totul altă configuraţie. Spun "perioade" şi nu "perioadă" pentru că măsura va crea un precedent care va putea fi utilizat ulterior, ca motivaţie pentru noi "perioade de graţie politică" care vor apărea, deloc surprinzător în preajma altor scrutine electorale.

Este nevoie de "limpezirea unei situaţii care există în fapt", cum declară vicepremierul Liviu Dragnea? Desigur. Dar ea se poate face, cu onestitate, într-un singur fel: prin demisia aleşilor care nu mai reprezintă "în fapt" partidul pentru care au candidat când au fost aleşi şi organizarea de alegeri anticipate - în cazul primarilor şi al preşedinţilor de consilii judeţene, sau validarea următorilor candidaţi de pe liste în cazul consilierilor judeţeni sau locali.

În aceste condiţii, solicit premierului Victor Ponta să retragă imediat Ordonanţa de urgenţă privind migraţia primarilor şi să ceară scuze românilor pentru abuzul înfăptuit.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Prin declaraţia mea politică susţin şi continui declaraţia politică a colegei mele de partid şi de generaţie, Cristina Pocora. Colega mea a vorbit despre lipsa oricăror măsuri de susţinere a tinerilor, cu accent pe lipsa măsurilor pentru crearea de locuri de muncă dedicate acestora. Eu am să vorbesc despre ruptura din ce în ce mai adâncă între tineri şi sistem.

Orice societate este construită pe un schelet instituţional care, împreună cu practicile de guvernare - şi aici mă refer la sensul larg al guvernării, în care includ toate puterile centrale: parlament, preşedinţie, guvern şi puterile locale: primăriile, consiliile judeţene şi consiliile locale - defineşte sistemul unei societăţi. Totalitarismul este sistemul societăţilor închise, la fel cum democraţia este sistemul societăţilor deschise.

Pentru ca o ţară să funcţioneze şi să prospere, cetăţenii ei trebuie să fie ataşaţi sistemului, să se regăsească în practicile guvernamentale ale acestuia, să se simtă protejat şi susţinut de autorităţi. Dacă, din contră, cetăţenii simt că sistemul funcţionează doar în beneficiul celor care "sunt la butoane", că dispreţul autorităţilor depăşeşte capacitatea de a fi umil a poporului, că prosperitatea se "învârte" doar în cercuri înalte, cetăţenii vor fi tentaţi şi vor reuşi să fenteze sistemul, să se îndepărteze cât mai mult de resorturile guvernamentale, de reglementările legale şi să renunţe la aspiraţiile bazate pe o posibilă susţinere din partea autorităţilor. În felul acesta, se creează un sistem paralel bazat pe corupţie şi evaziune, care cuprinde toate aspectele societăţii: sistemul de sănătate, de la mica şpagă la licitaţii trucate; sistemul de educaţie, de la ora de meditaţii până la studenţi fără bacalaureat; sistemul economic, de la o factură falsă la evaziuni care ajung şi la câteva procente din PIB-ul României ş.a.m.d.

Referindu-mă doar la tineri, şi aici includ şi copiii, este stupefiant cât de profundă este ruptura dintre aceştia şi sistem. În opinia mea, ruptura faţă de sistem a populaţiei de până la 35 de ani este mult mai gravă decât a celor trecuţi de această vârstă, pentru simplul motiv că, din acest moment T0, ei vor fi mai mult timp "prezentul" societăţii decât cei cu vârste mai înaintate.

Aşadar, ce le oferă statul român acestora care sunt, în acelaşi timp, prezentul şi viitorul României?

Pentru nou-născuţi avem un concediu parental plafonat la limita superioară şi minim garantat la nivel inferior cu o sumă care este aproape cât salariul minim pe economie. Altfel spus, familiile cu venituri şi educaţie peste medie sunt dezavantajate în faţa acelora care trăiesc la un nivel apropiat de sărăcie sau chiar sub acest nivel. Alocaţia pentru copiii până la 2 ani (sau 3 ani pentru cei cu handicap) este 200 lei/lună. Rezultatul? Scăderea generală a natalităţii, răspândirea sărăciei, copii părăsiţi în maternităţi de mamele lor şi lăsaţi la mila asistentelor de către autorităţi, care nu au capacitatea de a prelua aceşti copii şi a-i plasa la asistenţi maternali sau în instituţii de ajutorare.

Pentru copiii cu vârste între 2-18 ani alocaţia este 42 de lei. Da, aţi auzit bine, 42 de lei. Mai grav, pentru copiii cu handicap între 3-18 ani alocaţia este 84 de lei. Rezultatul? Abandonul şcolar peste media UE - 1 din 5 copii renunţă la şcoală - cu o foarte uşoară tendinţă de scădere datorată programelor implementate de organizaţii non-guvernamentale cu fonduri la fel de non-guvernamentale. Cifrele oficiale vorbesc de 100.000 de copii şi adolescenţi care nu sunt înscrişi la şcoală, dar UNICEF consideră că ar fi mult mai mulţi. Efortul statului în această privinţă se limitează la programul "cornul şi laptele!, pe care copiii din Bucureşti îl folosesc ca să aibă cu ce arunca unul în altul în clase, iar copiilor din localităţile rurale le este de un prea insignifiant ajutor.

Copiii care ajung, totuşi, la liceu, de la cel mai conştiincios până la cel mai delăsător, au deasupra capului sabia bacalaureatului. De ce trebuie ca toţi copiii care trec de ciclul gimnazial să facă liceul? De ce nu facem şcoli vocaţionale, de meserii, de arte, în care copiii să-şi urmeze chemarea? De ce îi vrem pe toţi pe patul lui Procust? Grea întrebare!

Dar, iată că, de anul acesta, sabia nu mai taie! Elevii care n-au luat bacalaureatul se pot înscrie la facultate. Universităţile particulare s-au pregătit rapid şi îi aşteaptă cu porţile deschise. Şi se pare că înghesuiala este mare. Chiar o statistică pe piaţa imobiliară din Bucureşti arată că preţurile chiriilor pentru garsoniere şi apartamentele cu două camere a crescut din mai până în septembrie cu 20% - fapt fără precedent - motivaţia cea mai importantă fiind cererea din partea tinerilor studenţi.

Chiar şi aşa, ponderea absolvenţilor de studii superioare în categoria de vârstă 30 - 34 de ani este, în România, de aproximativ 20%, faţă de media UE care este de aproximativ 35%, conform Eurostat. Pentru studenţi ce oferă sistemul? Burse din fonduri europene? Stagii de practică considerate vechime în muncă? Parteneriate internaţionale? Da de unde?! Blocaje, biblioteci prăfuite, imposibilitatea de a accesa baze de date internaţionale, învăţământ relativ asemănător cu cel din secolul trecut.

Pentru cei care au terminat facultatea sau şi-au luat doar bacalaureatul şi vor să se apuce de muncă, ce oferă Guvernul? 40%! 40% e vreun bonus pentru companii la angajarea tinerilor sau cumva contribuţia statului la iniţierea unei afaceri? Nu! 40% este rata şomajului în rândul tinerilor. Este incapacitatea Guvernului de a face ceva pentru deblocarea economiei, pentru aducerea ei în realitatea secolului XIX.

În schimb, Guvernul are timp să inventeze cele mai aberante proiecte posibile. Noua jucărie a ministrului pentru fonduri europene, Eugen Teodorovici, este un proiect prin care vrea să dea bani românilor plecaţi afară ca să îşi deschidă o afacere. Unde? Păi afară, în ţările în care stau! Singura condiţie e să-şi facă sediul firmei în România, că a auzit el, domnul Teodorovici că statul român câştigă din taxa de timbre. Adică, în loc să ne gândim cum să ne întoarcem tinerii acasă, noi ne gândim cum să-i facem plecaţi de tot, ba să-şi ia şi familiile cu ei, că tot vor prospera pe banii europeni din România şi nu care cumva să mai aibă la cine să trimită bani în ţară.

Lăsând la o parte latura financiară, care nu este de neglijat, cum să-i spui unui român, pe faţă, du-te afară, că o să-ţi meargă mai bine, îţi dau şi bani, numai să pleci!?

Se pare că, în mod conştient sau nu, sistemul de guvernare condus de Victor Ponta se erodează singur. Se delimitează de tot ce ar putea fi valoare, performanţă, dreaptă judecată, chiar patriotism. Iar prin această prăpastie pe care o deschide, din ce în ce mai larg, între popor şi sistem, cu precădere între tineri şi sistem, Victor Ponta conduce societatea românească către închiderea în sine, sărăcie, corupţie. Oare mai suntem o democraţie?

Domnul Florin Gheorghe:

"Imparţialul Ombudsman din România"

Începând cu vara anului 2012, în România, ţară membră a Uniunii Europene şi membru al NATO, a fost desfiinţată de facto o instituţie constituţională fundamentală pentru statul de drept din ţara noastră. Este vorba despre instituţia Avocatului Poporului care, chiar dacă încă mai are un sediu, o conducere, un fax şi un staff tehnic, practic ea nu îşi mai exercită nici rolul şi nici funcţiile stabilite prin constituţie şi prin legea organică. De la Adrian Năstase şi până astăzi guvernele au luat prostul obicei de a uita de existenţa Parlamentului ca for legiuitor suprem şi au legiferat pe calea ordonanţelor de urgenţă, mai mult sau mai puţin conforme cu Legea fundamentală a statului.

Trebuie să fii cel puţin naiv să mai crezi sau să mai speri astăzi că domnul Victor Ciorbea îşi va face datoria şi va îndeplini funcţiile consacrate prin Legea Avocatului Poporului. Cum poţi să ai astfel de aşteptări, când această instituţie este condusă de un om care are datorii la băncile comerciale de peste 1,5 milioane euro, pe care nu le poate sau nu le-a putut niciodată onora? Cum poţi considera un om dator vândut că ar putea fi independent în acţiunile sale?

Marea mea nelămurire este de ce nu se mai constituie de urgenţă o comisie de anchetă care să investigheze modul în care un salariat la stat a luat credite mai mari decât i se pot aproba unui IMM cu 200 de angajaţi.

Cu toate acestea, ordonanţele curg una după alta, iar prin lentilele aburite de obedienţă ale domnului Victor Ciorbea nu se văd motive de neconstituţionalitate. Astăzi, angajaţii din învăţământ reclamă neconstituţionalitatea ordonanţei care masacrează Legea Educaţiei Naţionale. Partidele politice condamnă ordonanţele date, pentru a obţine avantaje nemeritate în alegeri. Mediul de afaceri contestă bulversarea drepturilor şi libertăţilor economice doar prin condeiul unui ministru nepriceput. Întreaga societate românească aşteaptă ca Victor Ciorbea să acţioneze într-un fel, oricare ar fi acela. Din păcate pentru noi toţi acest lucru nu s-a întâmplat şi nu se va întâmpla. Victor Ciorbea a desfiinţat Avocatul Poporului şi a transformat această instituţie în avocatul intereselor obscure ale unui partid sau altul, ale puterii în general.

A ignora inacţiunea Avocatului Poporului este un lucru extrem de grav. Mâine ne putem afla în situaţia în care vom fi îngăduitori şi cu alte instituţii fundamentale ale statului de drept. Dar, vă aduc aminte că statul de drept nu se negociază.

Pentru aceste motive vă solicit să modificăm Legea de organizare şi funcţionare în sensul în care, dacă nu doreşte, Avocatul Poporului să fie constrâns să-şi execute funcţiile, lucru despre care într-o democraţie consolidată nici nu s-ar pune problema. Chiar săptămâna următoare intenţionez să depun o iniţiativă legislativă prin care contestarea ordonanţelor de urgenţă ale guvernului să nu mai depindă doar de buna sau proasta dispoziţie a celui care ocupă vremelnic scaunul Avocatului Poporului.

Domnul Florin Gheorghe:

"Reforma din sănătate - fata morgana a guvernării româneşti"

Este de domeniul evidenţei faptul că în ultimii zece ani politica de sănătate din România a primit, de la an la an, tot mai multe resurse financiare publice, însă calitatea serviciilor publice a scăzut. "Nu avem pansament! Medicamente!? Glumiţi? Nu avem paturi disponibile să vă internăm! Am terminat programul! Vino la cabinetul particular de peste drum! Dacă ai nevoie de sânge, bagă banu’! sau "Nu e suficient ce aţi pus în plic, domnule pacient!" sunt toate realităţi ale sistemului de sănătate din România. Şi, de parcă nu ar fi îndeajuns, spitalul românesc a ajuns să nu mai reprezinte speranţa pentru viaţă sau pentru însănătoşire, ci acel loc în care, dacă ai şansă, intri cu o boală şi nu ieşi cu două!

Nu cred că este partid politic sau candidat la o funcţie publică din România care să nu cunoască aceste lucruri, care să nu prevadă pompos reforma ca element în documentele programatice şi programele electorale, însă, odată alese sau aleşi, reforma din sănătate rămâne atârnată la perfuzii şi uitată, pe considerent că nu ar fi o mare prioritate. Nu au curs nici două zile şi nici doi ani, ci aproape 25 de ani de la căderea comunismului, iar accesul populaţiei la servicii moderne de sănătate este în multe situaţii mult mai limitat decât în perioada de tristă amintire.

Mă uit cu uimire în societatea românească şi văd un total dezinteres pentru a doua prioritate a unei societăţi moderne, după educaţie. Dacă guvernele sunt fie dezinteresate, fie corupte, fie incompetente să se preocupe real de această problematică, mi-aş dori ca societatea românească, reprezentaţii societăţii civile şi fiecare cetăţean în parte să demareze o amplă discuţie pe marginea reformei din sănătate.

Mai vrem sau nu servicii publice de sănătate!? Mai finanţăm sau nu spitalele publice!? Mergem către serviciile private sau către cele publice sau către un mixt armonios între cele două!? Cred cu putere că discuţia de aici trebuie să înceapă! Reforma din sănătate trebuie să aibă în centru pacientul şi nu sistemul! Trebuie definit clar până unde un asigurat, care plăteşte lunar asigurarea de sănătate, poate să se trateze în sistemul public. Trebuie definite clar opţiunile personalului medical din sănătate, dacă vor să lucreze în sistemul public sau în sistemul privat. Nu mai poate continua practica şantajului, în care medicul, angajat în sistemul public şi la o clinică privată, să stoarcă bani de la asiguraţi prin: "Vino la clinica privată, că acolo te fac bine!"

Mai cred cu putere că industria farmaceutică din România a avut şi încă mai are tradiţie. Ea trebuie sprijinită pentru a rezista unui climat concurenţial care, nu întotdeauna, este şi loial. Vaccinuri, aspirine, seruri, antibiotice sunt elemente în care industria farmaceutică din România a performat şi prin calitate şi prin preţ. De asemenea, gestiunea transparentă şi eficientă a miliardelor care se alocă în sănătate trebuie să înregistreze progrese reale. S-a făcut un pas prin implementare reţetelor electronice. Dar, este doar o mică picătură într-un mare ocean.

Sper că, dincolo de febra alegerilor din această toamnă, clasa politică, precum şi societatea civilă, să pună pe tapet adevăratele probleme ale societăţii româneşti: educaţia şi sănătatea. Problemele le cunoaştem cu toţii, voinţa şi soluţiile reale lipsesc cu desăvârşire.

Domnul Florin Gheorghe:

"Un comisar pentru ajutoare umanitare !?"

În primii ani după aderarea României la Uniunea Europeană am înţeles cu toţii de ce României i-a revenit comisariatul pentru diversitate lingvistică, iar Bulgariei un portofoliu tot simbolic. Eram două ţări care, cu mari concesii, fuseseră acceptate în clubul celor bogaţi şi pretenţiile la un portofoliu cu implicaţii asupra resurselor financiare comunitare ar fi fost doar o utopie. Cu toate acestea, în cadrul comisiei care-şi va încheia mandatul în această toamnă, România a avut de departe portofoliul cu cea mai mare importanţă în cadrul politicilor comune al UE - agricultura. Dar este un mandat care se încheie şi autorităţile de la Bucureşti flutură victorioase câştigarea, până în anul 2019, a unui portofoliu care este, fără îndoială, o glumă amară - Comisar pentru ajutor umanitar!

Incapacitatea României de a câştiga o poziţie de autoritate în cadrul viitoarei Comisii Europene, cum ar fi fost de pildă: menţinerea politicii agricole, bugetul comunitar, dezvoltarea regională sau educaţia, arată cât se poate de clar conul de umbră în care ţara noastră a reintrat! Disputele politice suburbane de la Bucureşti şi mersul cu jalba în băţ la cancelariile occidentale, când de unii, când de alţii, au creat percepţia că România este o ţară neguvernată şi neguvernabilă, cu o democraţie care atârnă de un fir de păr sau de voinţa unor moguli/oligarhi/foşti nomenclaturişti. În aceste condiţii, cine şi-ar imagina că proaspătul şef al Comisiei, Jean-Claude Junker, un politician care a condus neîntrerupt 18 ani guvernul celei mai prospere ţări din Uniunea Europeană, ar da pe mâna României decizii care vor afecta 28 de state membre.

În toate statele membre ale UE există guverne, există parlamente, există şefi de stat. Cu toate acestea, în nici unul dintre acestea discursul politic, faptele şi actele nu au coborât la un nivel atât de jos ca în România. Începând din primăvara-vara anului 2012 România a bătut record după record în desconsiderarea statului de drept şi a valorilor democratice, în violarea principiilor constituţionale şi în slăbirea temeliilor celor mai importante instituţii. Altfel spus, în ultimii doi ani clasa politică din România a cultivat vânt, iar acum culege furtună! Disputele dintre preşedinte şi premier, dintre opoziţie şi premier, dintre toţi şi toate nu au adus niciun rezultat pozitiv, ci, dimpotrivă, ne-au slăbit autoritatea în faţa partenerilor europeni şi atlantici. Numai înainte de 1989 ambasadele statelor democratice interveneau virulent atunci când se încălcau drepturi şi libertăţi. Faptul că reprezentanţii guvernelor SUA, Marii Britanii, Franţei etc se declară tot mai îngrijoraţi de faptele celor care guvernează România demonstrează o dată în plus că ţara noastră a deraiat de pe traseul democratic pe care ar fi trebuit să o apuce încă din 1989.

Îmi pun toată speranţa în instituţia Parlamentului României care, după alegerile prezidenţiale din această toamnă, să îşi poată conştientiza rolul de organ reprezentativ suprem al poporului român. Câţi dintre noi îşi mai aduc aminte că fiecare dintre noi poartă povara a zeci de mii de speranţe ale românilor care ne-au votat în decembrie 2012 şi care aşteaptă să aducem un plus de valoare pentru viaţa lor şi a copiilor lor. Eu nu am uitat şi sper că nu aţi făcut-o nici dumneavoastră.

Domnul Florin Gheorghe:

"De ce se clatină mereu democraţia românească?"

Din decembrie 1989 şi până astăzi societatea românească s-a împărţit după criterii vremelnice între democraţi şi foşti comunişti, între apărători ai democraţiei şi duşmani ai democraţiei, între pro-occidentali şi anti-occidentali... şi lista clivajelor poate continua. Miza tuturor acestor confruntări a avut un singur scop, electoral, nicidecum o preocupare legată de calitatea democraţiei româneşti. Nu o să pornesc în definirea democraţiei româneşti de la originile etimologice ale acesteia, adică de la demos şi kratos. Voi încerca să explic, pe cât posibil, de ce democraţia românească este încă vulnerabilă, ori de câte ori se schimbă puterea politică, ori de câte ori se schimbă guvernarea.

Unul dintre elementele fundamentale ale democraţiei îl reprezintă reprezentarea, adică votul cetăţeanului, adică momentul alegerilor. În România, fie că este vorba despre organizarea unui referendum, fie că vorbim despre alegerea autorităţilor publice, există încă temerea că voinţa exprimată prin vot a fost viciată. Modalităţile de fraudare a votului, de viciere a acestuia sunt cunoscute de toate partidele politice, însă nu am identificat încă o voinţă politică reală de eradicare a acestui fenomen. În toamnă urmează un nou rând de alegeri, iar singura necunoscută rămâne ce culoare vor avea sacoşele cu făină, ulei şi zahăr sau găleţile cu mop.

De asemenea, o democraţie solidă e construită pe instituţii solide şi pe reguli respectate în egală măsură de toţi cetăţenii. În privinţa instituţiilor din România trebuie să remarcăm faptul că ele nu sunt suficient consolidate şi rămân încă vulnerabile în faţa năravurilor oamenilor politici şi în faţa obiectivelor partidelor politice. Pentru că ne place să ne raportăm la democraţii consolidate, ar trebui să constatăm că în acele state instituţiile nu tremură în faţa oamenilor politici şi nu sunt influenţate nicidecum de culoarea politică a majorităţilor parlamentare. În plus, respectul pentru regulă, pentru lege, pentru normă este unul dintre pilonii principali ai democraţiei. Din păcate, în România, respectul pentru normă şi stabilitatea legislativă nu reprezintă una dintre caracteristicile statului de drept.

Discursul şi discuţiile asupra democraţiei nu sunt simple mofturi sau discuţii pretenţioase. Ştim cu toţii că de calitatea şi consolidarea democraţiei depind toate obiectivele societăţii româneşti. Prosperitatea pe care o dorim cu toţii românilor nu se poate realiza în afara unei democraţii solide. Drepturile şi libertăţile românilor nu se pot garanta în absenţa democraţiei. Pentru toate aceste motive, consider că este mai mult decât necesar să disociem lupta noastră politică şi ideologică, de opţiunea definitivă a românilor şi a celor care au căzut răpuşi la Revoluţie: democraţie şi stat de drept.

Indiferent de cel care va fi viitorul preşedinte al României, indiferent de structura politică a Guvernului şi indiferent de majorităţile parlamentare vremelnice, un singur lucru nu se poate negocia: consolidarea instituţiilor democraţiei româneşti.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"România preşedintelui Ponta: dreptate mamelor şi pensionarilor"

Una dintre reuşitele majore ale lui Victor Ponta ca şi prim-ministru a fost schimbarea paradigmei de gândire a relaţiei dintre stat şi cetăţean. De unde în timpul guvernării Băsescu - Boc, ori de câte ori existau dificultăţi economice, se luau măsuri de austeritate, actualul premier a avut curajul să schimbe această logică, să nu mai pună greul în spatele oamenilor şi să încerce să-i ajute pe toţi românii aflaţi în dificultate. Situaţia economică internaţională, oricât de dificilă ar fi, nu poate justifica sacrificarea cetăţenilor de dragul cifrelor.

Exemplul poate cel mai concludent că lucrurile s-au schimbat în România este reprezentat de amnistia fiscală aprobată de Parlament în cazul mamelor şi pensionarilor care au primit, dintr-o greşeală a funcţionarilor, prestaţii sociale mai mari decât cele la care aveau dreptul. 12.000 de mame şi peste 21.000 de pensionari din România pot beneficia de acum, datorită Guvernului Ponta, de o măsură absolut firească de reparaţie socială. O astfel de măsură era nu numai necesară, ci şi obligatorie, întrucât mamele şi pensionarii nu aveau de ce să plătească pentru greşelile făcute de nişte funcţionari.

Este pentru a nu ştiu câta oară când Guvernul Ponta se distinge flagrant de Guvernul Boc. În timp ce guvernarea Băsescu - Boc a tăiat pensii şi indemnizaţii pentru mame, a reţinut banii pensionarilor în ciuda unei decizii a CCR, actualul Executiv acţionează responsabil, empatizând cu situaţia celor aproape 33.000 de persoane. Alegerea pe care am avut-o a fost simplă: aruncăm zeci de mii de oameni dincolo de pragul sărăciei - uneori chiar al suportabilităţii, având în vedere valul de sinucideri care a precedat această decizie - sau folosim banii pe care îi avem pentru a repara o situaţie de care aceşti oameni nu sunt vinovaţi? Răspunsul a fost simplu: românii sunt pe primul loc.

Aceşti oameni au drepturi la fel ca toţi ceilalţi. Şi pentru ei statul trebuie să funcţioneze la fel, eliminând deja mult prea frustrantele diferenţieri între privilegiaţi şi restul cetăţenilor. Când politica de stat a lui Victor Ponta a fost "nu mai lăsăm niciun român singur, îi ajutăm pe toţi", s-a făcut un mare pas înainte, din a ne transforma dintr-un popor într-o naţiune. Este o metodă de a închide toate rănile din societatea românească, toate faliile care au fost create în ultimii 10 ani.

Cele două legi adoptate de Parlament arată din ce plămadă sunt făcuţi cei doi candidaţi principali la Preşedinţia României. Klaus Iohannis şi ACL s-au comportat cu dispreţ faţă de mame şi pensionari, făcând tot posibilul pentru a bloca măsurile. Cea mai bună dovadă a venit săptămâna trecută, când colegii domnului Iohannis au preferat să dezerteze din Parlament decât să voteze în favoarea mamelor şi a pensionarilor.

Aceste măsuri ne lasă să întrezărim cum va arăta România sub preşedintele Victor Ponta. Oamenii vor fi întotdeauna pe primul plan, se vor căuta soluţii la probleme şi vor fi eliminate nedreptăţile. Nepăsarea faţă de problemele oamenilor, devenită politică de stat în ultimii zece ani, va înceta.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Traseismul politic, un act profund nedemocratic"

Adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului Ponta, prin care este legiferată migraţia politică a aleşilor locali, reprezintă un atac la esenţa autonomiei locale şi la esenţa pluripartidismului în România.

Alianţa Creştin-Liberală consideră că este inadmisibil să oferi o derogare de la legea care interzice traseismul politic doar pentru că PMP şi Elena Udrea sau Călin Popescu-Tăriceanu au nevoie de primari în campania electorală.

În 2006 a fost adoptat un cadru normativ care a interzis migraţia aleşilor locali, ceea ce a condus la o însănătoşire a mediului politic şi a administraţiei locale. Prin adoptarea OUG, toate beneficiile legii din 2006 sunt anulate, aceasta doar pentru a servi intereselor de moment ale lui Victor Ponta.

Este cunoscut faptul că PSD este cel mai corupt partid, iar în momentul în care nu mai au voturi şi se regăsesc în incapacitatea de a mai fura, trebuie să găsească alte mijloace prin care să contracareze incompetenţa premierului Victor Ponta.

Ordonanţa prin care vrea ca primarii să poată schimba partidul, după ce au fost aleşi, întoarce România în trecut cu 14 ani, când partidul-stat, PSD, prin presiuni şi şantaj, racola primari de la partidele aflate în opoziţie.

Potrivit statisticilor din acea perioadă, PSD a preluat aproximativ 900 de primari de la formaţiunile din opoziţie, de la independenţi şi de la partidele neparlamentare. De fapt, prin racolări, PSD aproape şi-a dublat numărul de primari (85,8%).

Prin introducerea unei perioade de 45 de zile în care primarii să aibă "liber" la migraţie, PSD speră acum în avantaje similare, inclusiv prin atragerea de primari la partidele-satelit, UNPR, PC şi PLR.

Liderii grupurilor parlamentare ale Alianţei Creştin - Liberale din Camera Deputaţilor şi Senat au înaintat o scrisoare ambasadelor statelor Uniunii Europene şi ambasadei SUA, prin care denunţă intenţia abuzivă şi nedemocratică a Guvernului Ponta de a legaliza pentru o scurtă perioadă migraţia politică a aleşilor locali.

Ambasada SUA a transmis deja un semnal clar la adresa Guvernului Ponta. "Am auzit argumente pro şi contra ordonanţei propuse cu privire la aleşii locali. Suntem îngrijoraţi în legătură cu momentul ales. Ne-am exprimat în trecut îngrijorarea privind legiferarea unor chestiuni complexe prin ordonanţe de urgenţă şi credem că măsurile de acest fel ar trebui discutate în cadrul unui proces legislativ deschis şi transparent care permite organizarea unei dezbateri la care să poată participa liber toate partidele politice, societatea civilă şi toate părţile interesate", se arată într-o declaraţie a Ambasadei SUA.

Membrii PNL şi PDL ai Comisiilor juridice din Camera Deputaţilor şi Senat au sesizat Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia) cu privire la acţiunile întreprinse de către Partidul Social Democrat, în scopul fraudării alegerilor prezidenţiale din acest an şi au cerut sprijin pentru protejarea sistemului democratic din România.

ACL avertizează că această ordonanţă ar fi o gravă eroare şi ar fi un atac la sistemul politic din România. Dacă se va adopta acest act normativ, ACL va solicita imediat Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională.

În acelaşi timp, ACL va ataca actul normativ în contencios administrativ, cu solicitarea sesizării Curţii Constituţionale şi suspendării OUG pentru perioada până la care se vor pronunţa judecătorii constituţionali. ACL va depune plângeri penale şi în cazul ordinelor de ministru care vor aloca fonduri primarilor care ar migra la alte partide.

Mai devreme sau mai târziu, toţi cei care fac abuz de putere vor trebui să suporte rigorile legii.

Nimeni nu poate eluda la nesfârşit legea!

Domnul Gheorghe Emacu:

"8 septembrie - Ziua internaţională a alfabetizării"

Trăim într-o eră a digitalizării, în care tehnologia informaţiei evoluează într-o progresie logaritmică. Azi, fiecare dintre noi ştie să scrie, să citească şi să folosească cele mai noi tehnologii informatice.

Dar nu toată lumea beneficiază de aceste progrese: pe glob sunt aproape 800 de milioane de analfabeţi, dintre care circa 2/3 sunt femei, persoane lipsite de un instrument elementar necesar îmbunătăţirii modului de viaţă şi de dezvoltare a societăţii.

În lupta împotriva acestui fenomen, UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură) a iniţiat, din 1965, "Ziua Internaţională a Alfabetizării", marcată în fiecare an la 8 septembrie.

Ziua internaţională a alfabetizării reprezintă o încercare a lumii civilizate de a atrage atenţia asupra importanţei educării individului. Precum spunea Kofi Annan, fost secretar general al ONU: "Educaţia reprezintă cheia schimbării şi totodată un instrument la îndemâna individului pe toate cele trei planuri ale dezvoltării durabile, respectiv dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecţia mediului".

Alfabetizarea poate juca un rol major în eliminarea sărăciei; aceasta creşte posibilităţile de angajare în muncă, promovează egalitatea între sexe şi potenţează participarea la viaţa democratică a societăţii.

Un mediu familial alfabetizat favorizează de o manieră esenţială dezvoltarea armonioasă a copiilor şi are un impact pozitiv asupra duratei de şcolarizare, precum şi a modului în care aceştia învaţă.

De aceea, conferinţele si evenimentele dedicate marcării "Zilei internaţionale a alfabetizării au loc, în mod tradiţional, în zone dezavantajate economic şi social, unde gradul de alfabetizare este redus. Tema de anul acesta a evenimentului este "Alfabetizarea şi dezvoltarea durabilă", iar conferinţa destinată marcării acestuia va avea loc în Dhanka, în Bangladesh.

România este, din punct de vedere al gradului de alfabetizare, pe o poziţie nu tocmai confortabilă în Uniunea Europeană având, potrivit recensământului din 2011, un sfert de milion de persoane analfabete, dar care reprezintă totuşi un progres, adică o scădere de aproximativ 50% a numărului de analfabeţi, faţă de datele recensământului din 2002.

De aceea, cu prilejul acestui eveniment internaţional, solicit Ministerului Educaţiei Naţionale să adopte programe de măsuri, precum şi acţiuni urgente şi ferme pentru ca spectrul analfabetismului să nu reprezinte o ameninţare pentru generaţiile viitoare de cetăţeni români.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Opera lui Brâncuşi «Cuminţenia pământului» trebuie să rămână în ţară"

De la tribuna Parlamentului solicit primului-ministru Victor Ponta să facă de urgenţă diligenţele necesare pentru exercitarea dreptului de preemţiune, în vederea achiziţionării operei lui Constantin Brâncuşi "Cuminţenia Pământului", scoasă la vânzare de casa de licitaţie care reprezintă interesele proprietarilor. Statul român trebuie să facă toate eforturile necesare pentru ca patrimoniul cultural al României să rămână în ţară, în beneficiul spiritual şi cultural al cetăţenilor săi. Această capodoperă trebuie să rămână în proprietatea statului şi în administrarea Muzeului Naţional de Artă al României.

Conform obligaţiei reglementate de Legea patrimoniului naţional, casa de licitaţie, în calitate de mandatar al proprietarilor, a înştiinţat Ministerul Culturii, în data de 4 septembrie, despre decizia de a scoate la vânzare opera "Cuminţenia Pământului", în vederea exercitării de către minister a dreptului de preemţiune, întrucât capodopera este clasată în categoria "Tezaur" a Patrimoniului cultural naţional.

Cu toţii cunoaştem dificultăţile cu care se confruntă domeniul cultural. Ştiu că în exerciţiul bugetar 2014, Ministerului Culturii i s-a alocat cel mai mic buget pe care l-a avut vreodată, lucru asupra căruia am şi protestat la începutul anului. Totuşi, chiar în aceste condiţii, sunt absolut convins că, dacă la nivelul Guvernului se doreşte achiziţionarea de către statul român a operei lui Brâncuşi, scoasă acum la licitaţie, acest lucru este realizabil.

Cultura unui popor este cel puţin la fel de importantă ca sistemul economic al unei ţări. De aceea, măcar din când în când, trebuie să redăm culturii române locul pe care îl merită în preocupările guvernării. Acum avem acest prilej, prin posibilitatea de a oferi românilor un "dar cultural": opera lui Brâncuşi, "Cuminţenia pământului".

Domnul Hubert Petru Ştefan Thuma:

România are cea mai mare cotă din UE de populaţie care trăieşte în zonele rurale (45% din totalul populaţiei) şi, conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, riscul de sărăcie extremă este de 4 patru ori mai mare în zonele rurale (8,8%), în comparaţie cu zonele urbane (2,2 %).

Astfel, ne confruntăm cu persoane care nu au un loc de muncă sau au venituri foarte mici, pentru persoanele de vârsta aptă de muncă, lipsa unui loc de muncă fiind principala cauză a sărăciei. Totuşi, să nu uităm că şi rata de sărăcie a angajaţilor în România, în anul 2012, era cea mai mare din Europa, 19,1%, comparativ cu UE 9,2%.

O altă categorie defavorizată este cea a pensionarilor. În momentul de faţă, pentru pensionarii sistemului de asigurări de stat media pensiei lunare fiind de 811 RON (180 euro), respectiv 328 RON (73 euro) pentru cei din domeniul agricol. O sumă infimă pentru un trai decent!

Avem apoi cetăţenii români care aparţin minorităţilor romilor, două treimi din cetăţenii români care trăiesc în sărăcie, jumătate dintre aceştia fiind expuşi la sărăcie extremă.

Persoanele cu dizabilităţi, al căror număr se ridică la circa 700.736 şi a căror indemnizaţie nu poate oferi o viaţă independentă, majoritatea aflându-se în îngrijirea familiilor, reprezintă o altă categorie afectată de sărăcie.

Nu în ultimul rând am să mă refer la copiii şi tinerii afectaţi de acest fenomen, aproximativ 320.000 de copii trăind în sărăcie extremă, copiii din zonele rurale şi copiii de etnie romă fiind cei mai afectaţi. Din acest motiv, cel mai adesea ei aleg să abandoneze şcoala, situaţia economică făcând imposibil pentru multe familii să suporte costurile educaţiei lor, mai ales în ciclurile superioare.

Având în vedere acest tablou, sumbru pentru ţara noastră, nu pot să nu salut apariţia programului operaţional Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate 2014-2020, ce beneficiază de un buget de 442,5 milioane euro. În temeiul său, alimente şi asistenţă de bază vor fi distribuite celor mai dezavantajate persoane din ţara noastră. Banii vor fi alocaţi conform Acordului de Parteneriat 2014-2020, aprobat de Comisia Europeană în 6 august 2014.

Nu este însă de ajuns!

Cred că trebuie să ne unim forţele şi noi toţi, factorii de decizie, indiferent de coloratura politică, să colaborăm pentru a elabora cele mai bune măsuri de combatere a sărăciei şi pentru promovarea incluziunii sociale, astfel încât să consolidăm politicile existente care vizează combaterea sărăciei în România.

Trebuie să conştientizăm necesitatea conturării unei platforme de gândire şi acţiune politică menită să determine creşterea calităţii vieţii persoanelor aflate în risc de sărăcie şi sărăcie extremă, pentru a le reda acestora autonomia, securitatea, demnitatea, responsabilitatea personală de care ei au nevoie!

Domnul Ioan Adam:

"Victoria la alegerile europarlamentare şi degradarea progresivă a PNL"

Doresc să clarific anumite chestiuni legate de prevederile cuprinse în OUG nr. 55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală, publicată marţi, 2 septembrie, în Monitorul Oficial nr. 646/2014.

Prin acest act normativ noi am prevăzut posibilitatea ca, şi citez din textul ordonanţei, "... în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene, consilierii locali şi consilierii judeţeni, precum şi candidaţii care au fost declaraţi supleanţi îşi pot exprima în scris şi o singură dată opţiunea cu privire la partidul politic, organizaţia minorităţii naţionale din care doresc să facă parte sau să devină independenţi, fără ca aleşii locali respectivi să îşi piardă calitatea dobândită în urma alegerilor".

Specific în mod expres un aspect important care reiese foarte clar din textul actului, şi anume că aleşii locali nu sunt în niciun fel obligaţi să opteze pentru un anumit partid politic sau altul, ori să devină independenţi, ci acestora li se conferă un drept de opţiune în acest sens. Iar dacă nu îşi exercită dreptul, nu se va întâmpla nimic, ci vor rămâne în continuare în partidul pe lista căruia au fost aleşi.

Prin faptul că ordonanţa nu obligă pe nimeni să facă vreun demers, ci doar se creează cadrul legal prin care aleşii locali pot opta cu privire la partidul politic, organizaţia minorităţii naţionale din care doresc să facă parte sau să devină independenţi, cred eu că aceasta este perfect democratică şi nu vine în contradicţie în niciun fel cu legea fundamentală a României.

Ordonanţa este o necesitate şi datorită faptului că diversele alianţe nu mai funcţionează şi este greu să desemnezi înlocuitori de pe lista de supleanţi. Ea are ca efect şi limpezirea blocajelor din consilii locale şi judeţene, după ce scena politică a fost "tulburată" prin ruperea USL. După cum reiese din preambulul OUG nr.55/2014, actul are în vedere disfuncţionalităţile generate de legislaţia în vigoare care constau în faptul că acestea nu oferă soluţii legale pentru "rupturile politice" apărute pe parcursul mandatului autorităţilor locale şi pentru remedierea efectelor negative ale acestora asupra continuităţii şi stabilităţii activităţii autorităţilor locale, ceea ce periclitează satisfacerea nevoilor colectivităţilor locale, precum şi "necesitatea eliminării blocajelor apărute în exercitarea dreptului supleanţilor aleşi pe listele unei alianţe politice care ulterior s-a reorganizat sau a încetat de a fi ulterior validaţi, urmare a omisiunii de reglementare a situaţiilor rezultate în urma desfiinţării sau reorganizării unor entităţi politice în timpul exercitării mandatului".

Vreau să lămuresc şi declaraţiile făcute de preşedintele PNL, care şi-a avertizat colegii din alianţă că aleşii locali care vor schimba partidul îşi vor pierde mandatele.

Din moment ce am acţionat în conformitate cu o dispoziţie legală, aceasta nu poate să fie pusă sub semnul îndoielii. Conform Constituţiei României, deciziile Curţii Constituţionale îşi produc efecte numai pentru viitor. Aşa că nu există niciun fel de răspundere pentru un om care a acţionat în conformitate cu o dispoziţie legală, chiar dacă ea îşi va înceta efectele conform deciziei Curţii Constituţionale.

Potrivit articolului 147 din Constituţie, care face referire la Deciziile Curţii Constituţionale: "(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

De asemenea, le cer liberalilor şi democrat liberalilor să înceteze cu afirmaţiile mincinoase şi tendenţioase făcute cu scopul de a discredita onoarea sau reputaţia PSD-ului, cum ar fi aceea că această ordonanţă are ca scop fraudarea alegerilor şi acapararea puterii. Ba mai mult, anumiţi oameni politici din opoziţie încearcă să stârnească furia cetăţenilor declarând în mod mincinos că PSD face presiuni şi chiar şantajează unii primari să părăsească PDL.

După cum am spus, aleşii locali nu sunt obligaţi în niciun fel să părăsească partidul din care fac parte şi nici să se alăture nouă, ei îşi pot exprima opţiune a cum cred de cuviinţă.

Domnul Ioan Adam:

"Stimularea mediului de afaceri prin reducerea contribuţiilor de asigurări sociale la angajator"

În contextul în care în anul 2013 am reuşit cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, am acordat subvenţii la agricultură, am acordat facilităţi pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi ne-am încadrat în ţintele de deficit asupra cărora ne-am înţeles cu organismele internaţionale, consider că obiectivul principal al nostru este relaxarea fiscală în privinţa impozitării muncii. Ne permitem o asemenea reducere a contribuţiilor de asigurări sociale la angajator cu 5% şi socotesc că ea trebuie aplicată chiar de anul acesta.

Proiectul de lege privind reducerea CAS cu 5 puncte pentru ultimul trimestru poate intra în vigoare începând cu 1 octombrie, în mod rezonabil şi sustenabil, fără să fim nevoiţi să mărim niciun fel de taxă sau impozit şi fără ca deficitul bugetar să crească.

Ţin să reamintesc că s-au făcut calcule împreună cu Ministerul de Finanţe, împreună cu ministerul bugetului, astfel încât, prin introducerea de la 1 octombrie 2014, să nu existe un impact pe fondul de pensii şi pe fondul de salarii.

Potrivit ultimului raport al Institutului Naţional de Statistică privind salariul mediu pe economie acesta a fost, în aprilie 2014, de 2.395 de lei brut şi de 1.735 de lei net. La aceste cifre corespund, o cotă de CAS de 10,5% plătită de angajat, adică 251 de lei, şi una de 20,8%, plătită de angajator, respectiv 498 de lei. O reducere cu 5 puncte procentuale la nivelul angajatorului ar însemna o cotă de CAS de 15,8%, adică 378 de lei, cu 120 de lei mai puţin decât cea plătită în prezent, economiile astfel realizate de către companii putând fi folosite pentru redresare şi investiţii. De asemenea, pentru un salariu minim brut de 900 de lei (valabil din 1 iulie) acordat unui angajat, firmele ar putea plăti din octombrie la sistemul public de pensii o contribuţie de 142 lei, faţă de 182 de lei cât achită de la începutul lunii iulie. În acest caz, angajatorii îşi vor reduce cheltuielile pentru un singur angajat plătit cu minimul pe economie cu 40 de lei.

În condiţiile în care crearea de locuri de muncă s-a transformat într-o problemă majoră pentru toate statele Europei, această măsură va stimula mediul de afaceri din România, va uşura povara fiscală a angajatorilor care îşi îndeplinesc obligaţiile şi va elimina discrepanţele aduse de competiţia neloială între angajatorii corecţi şi cei care folosesc munca la negru prin creşterea numărului de raporturi de muncă încheiate cu forme legale.

Vor fi avantajaţi şi angajaţii prin crearea de noi locuri de muncă, legalizarea contractelor de muncă care se află în acea zonă gri şi renegocieri punctuale ale salariilor acordate angajaţilor merituoşi.

Potrivit unei estimări a Consiliului Fiscal, evaziunea fiscală înregistrată în anul 2013 era de 16% din PIB, din care 12,2% din PIB provine doar din TVA. Evaziunea fiscală înseamnă venituri mai puţine la buget şi implicit condiţii proaste în spitale, pacienţi fără acces la tratamente şi scoli fără căldură. Măsura va scădea evaziunea fiscală în piaţa muncii, care totalizează aproximativ 19 miliarde de lei anual. Dacă 25% din această evaziune este "stârpită" prin reducerea taxei, atunci 4,75 de miliarde de lei se întorc la buget.

Potrivit expunerii de motive a proiectului de lege, impactul negativ generat de reducerea CAS va fi compensat pe anul 2014 din veniturile încasate suplimentar din impozitul de 1,5% pe construcţiile speciale. De asemenea, se mai menţionează că volumul încasărilor la bugetul general consolidat va creşte, ca urmare a unor acţiuni întreprinse de Fisc. Printre acestea se numără:

• măsuri de prevenire şi combatere a muncii nedeclarate şi/sau subdeclarate;
• recuperarea debitelor curente şi diminuarea volumului arieratelor, în conformitate cu noua lege a insolvenţei;
• intensificarea verificărilor la persoanele fizice cu averi mari, conform Codului de procedură fiscală;
• întărirea controlului vamal.

Decizia face parte dintr-o serie de măsuri asumate în faţa electoratului în anul 2012 în programul de guvernare al USL. Astfel, am scutit de impozit profitul reinvestit, am oferit subvenţii IMM-urilor care angajează tineri şi am reuşit să reducem evaziunea fiscală.

Ne-am stabilit o politică ambiţioasă de stimulare a factorilor de creştere economică, printre care şi domeniul muncii, şi ne asumăm răspunderea unor măsuri care să consolideze acest trend ascendent realizat pană în prezent.

Toate aceste hotărâri au avut în vedere asigurarea bunăstării cetăţenilor, a nivelului de trai, creşterea veniturilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă.

În consecinţă, declar că opţiunea majoră de reducere a CAS cu 5 puncte reprezintă, după părerea mea, un impuls important în vederea revigorării economice.

Domnul Ioan Adam:

"Impactul crizei geopolitice din Ucraina asupra economiei româneşti"

După luptele sângeroase de stradă de la începutul acestui an, criza din Ucraina a trecut la un alt nivel, astfel că haosul domină estul ţării unde forţele armate ucrainene în ultimele câteva zile au suferit înfrângeri dureroase în confruntările cu separatiştii proruşi, ajutaţi de trupele ruseşti regulate.

În fiecare zi se întâmplă câte ceva nou care aduce o nouă perspectivă asupra evenimentelor, iar analizele se reînnoiesc permanent. În acest sens, chiar dacă miercuri, 5 septembrie, s-a vorbit la Kiev de un armistiţiu, în teren luptele au continuat, iar Vladimir Putin a anunţat că are un plan de acţiune.

În contextul în care Statele Unite şi UE au anunţat că pregătesc noi sancţiuni faţa de Rusia, pe care o acuză că n-a făcut niciun pas pentru soluţionarea crizei Ucrainei, trebuie să ne punem întrebarea în ce fel va fi afectată România de conflictul din estul Ucrainei.

În eventualitatea escaladării crizei din Ucraina şi a degradării relaţiilor din Rusia, pe de o parte, şi Uniunea Europeană, pe de altă parte, consecinţele ar putea fi neplăcute pe termen scurt, deoarece economia UE ar fi serios afectată, pe fondul dependenţei energetice a multor state cu economii importante, cum ar fi Germania, dar şi al altor interdependenţe economice, precum sectorul bunurilor de consum.

Riscurile generate de tensiunile Rusia-Ucraina în ceea ce priveşte România sunt gestionabile. Astfel, exporturile ţării noastre către Federaţia Rusă şi Ucraina nu sunt importante ca pondere în PIB. Potrivit datelor statistice, Rusia este al şaptelea partener comercial al României (după Germania, Italia, Ungaria, Franţa, Turcia şi Polonia), cu o pondere de 3,4% din total, al nouălea partener la export, cu o pondere de 2,8%, şi al şaselea partener la import (după Germania, Italia, Ungaria, Franţa şi Polonia), cu o pondere de 4,3%.

Totodată, în timp ce gazele naturale importate provin exclusiv din Rusia, România acoperă din producţia internă, în medie, 80% din necesarul de gaze. Anul trecut, doar 15% din gazul consumat a fost de import, România ocupând astfel locul al treilea în topul ţărilor UE cu cea mai redusă dependenţă de importuri de energie. În contextul în care este posibil ca Gazprom, gigantul rus din domeniul energiei, să sisteze furnizarea gazelor naturale, ţara noastră îşi poate acoperi consumul, fără a avea o necesitate suplimentară de a importa gaze naturale.

Cu toate acestea, dependenţa de un singur furnizor pentru o resursă vitală constituie întotdeauna o vulnerabilitate care este de dorit să fie evitată. În cazul unei crize pe termen lung, producţia internă va fi singura soluţie. Asta înseamnă că România trebuie să îşi dezvolte la maxim capacităţile de exploatare a hidrocarburilor, pe care le are.

Potrivit experţilor, în ritmul actual de exploatare, rezervele cunoscute de gaz metan ale României s-ar epuiza în următorii 10 ani şi orice creştere viitoare a consumului va trebui să fie acoperită prin importuri.

De aceea, pentru a se evita în viitor astfel de situaţii care ar avea efecte negative asupra economiei, este foarte important ca România să-şi asigure securitatea energetică, prin diversificarea surselor de aprovizionare.

Identificarea de noi rezerve de gaze care să poată fi exploatate ne-ar asigura nu doar independenţă energetică, ci şi un avantaj competitiv pentru o serie de ramuri industriale.

Independenţa energetică a României înseamnă asumarea unor decizii curajoase, care vor duce la preţuri mai mici, orientarea clară spre vest şi la afirmarea ţării în zonă, inclusiv în relaţia cu vecinii. Din acest punct de vedere avem nevoie de strategii viabile care trebuie puse în aplicare în folosul României.

În acest context România ar putea sa îşi asigure independenţa energetică şi chiar să devină un important exportator de energie în UE.

În altă ordine de idei, din punct de vedere strict economic, România ar putea avea de câştigat, deoarece o mare parte din banii investiţi acum în Rusia ar căuta alte destinaţii. Ucraina este pentru România o poartă către piaţa estică şi indiferent în ce formulă de stabilitate viitoare s-ar regăsi în viitor, o relaţie bilaterală trebuie setată şi în aceşti termeni. Problema majoră o reprezintă starea de instabilitate care tinde să dureze şi imprevizibilul. În aceste condiţii, relaţiile economice cu estul sunt blocate, iar înrădăcinarea unei posibile noi regiuni separatiste accentuează acest blocaj.

România va fi o oază de stabilitate în regiune şi va trebui să fie o punte către pieţele cvasiblocate pentru a putea să profite comercial din plin.

Dar trebuie să avem o tactica bine pusă la punct, să gândim în viitor şi să construim alternative, pornind de la realităţi. Trebuie să ne gândim serios, pe termen lung, cum procedăm în cazul în care instabilitatea din zonă va dura.

Domnul Ioan Balan:

"Mao ZePonta - dezastrul unei guvernări de inspiraţie chineză"

Vă rog să faceţi cu toţii un efort şi să-l convingeţi pe Victor Ponta că România se află geografic pe continentul Europa şi nu în Asia, iar din punct de vedere politic şi economic România este membru în Uniunea Europeană, membru al NATO şi partener strategic al Statelor Unite. De ce să facem acest efort? Deoarece candidatul oficial al PSD la cea mai înaltă funcţie în stat a făcut mai multe vizite în China decât la Bruxelles şi laudă regimul de la Beijing mai mult decât a făcut-o Nicolae Ceauşescu în trecut şi decât reuşeşte să o facă presa chineză în prezent.

Faptul că Victor Ponta a eşuat lamentabil la guvernare nu mai este o necunoscută. România a intrat în 2014 în recesiune, finanţele publice au fost răvăşite de zeci de taxe care aduc mai puţini bani la buget, iar în mediul privat sute de firme îşi închid zilnic porţile şi lasă fără loc de muncă mii de oameni.

Astfel, Victor Ponta, după ce făcut praf şi pulbere economia, ne spune că are de gând să demoleze şi tot ceea ce s-a construit în ani în câmpul politicii externe a României şi că nu-i plac obligaţiile care-i revin ţării noastre din calitatea de membru UE şi membru NATO. Credeam cu toţii că după ce, în vara anului 2012, Victor Ponta şi PSD au aruncat cu invective la adresa Comisiei Europene, Parlamentului European şi oficialilor europeni, aceştia vor renunţa la acest comportament şi vor conştientiza destinul euro-atlantic al României. Nicidecum! M-am convins că trebuie să fii cel puţin un naiv incurabil ca să mai speri că Victor Ponta şi PSD nu sunt altceva decât moştenitorii regimului de dinainte de 1989!

După ce astă iarnă Victor Ponta se agăţa de hainele ultimilor dictatori din Asia, pentru a fi şi el prins în poză la Jocurile Olimpice de la Soci, acum a început să preaslăvească economiile planificate şi partidele unice de guvernământ, care, sincer vorbind, nici măcar lui Ion Iliescu nu i-au fost pe plac!

"Vin chinezii! Vin cu bani! Fac infrastructură pe miliarde de dolari!" Aşa se scuză Victor Ponta şi Liviu Dragnea după ultima excursie inutilă şi chiar periculoasă din China! Da, Victore! Vin chinezii, însă nu vin pe gratis! Vrei să construieşti autostrăzi pe împrumuturi de miliarde, în vreme ce Uniunea Europeană ne roagă să construim aproape pe gratis, prin fondurile nerambursabile! Înainte de a te lăuda cu marile investiţii chineze, ar fi trebuit să te întrebi de ce la nivelul statelor membre ale UE, chinezii au fost daţi afară unul câte unul, pentru că făceau construcţii de mântuială şi pe bani mulţi.

Victor Ponta, acest Mao Zedong al Europei, a demonstrat că se regăseşte mai bine în sistemele totalitare decât în democraţie şi iubeşte comunismul asiatic mai mult decât valorile europene. Sper ca românii să-i sancţioneze acest comportament în noiembrie, la urne, şi să-i demonstreze pentru ce au murit tinerii în stradă, în decembrie 1989.

Domnul Ioan Balan:

"Şantajul PSD: Lăsaţi primarii să vină la mine!"

Pentru cine încă mai speră că PSD-ul, în ultimii douăzeci şi cinci de ani de la Revoluţie, a făcut cumva vreun salt către modernizarea mentalităţilor şi către schimbarea obiceiurilor se înşeală amarnic! Racolări politice cu forţa, alocări bugetare prin şantaj şi desconsiderarea totală a regulilor statului de drept sunt vechile obiceiuri ale PSD, luate în braţe cu mare drag de noua generaţie care conduce acum PSD-ul lui Victor Ponta şi Guvernul României.

Bani. Bani de la buget. Bani din buzunarele românilor. "În pixul meu stau banii!" spunea un înaintaş şi un mentor al actualei generaţii din PSD. Evident că nimeni nu l-a uitat pe baronul Mischie, aşa cum oricine îşi poate da seama că Liviu Dragnea utilizează aceleaşi instrumente politice pentru constrângerea edililor locali. Cum, când, pe ce criterii şi cu ce obiective distribuie Liviu Dragnea banii publici, banii românilor, pe care i-a dosit sub capitole bugetare pompoase, doar domnia sa cunoaşte! Investiţiile publice s-au prăbuşit, România a reintrat în recesiune, însă banii de la Ministerul Dezvoltării s-au "evaporat" cu mare viteză şi numai Liviu Dragnea ştie unde şi în buzunarele cui! Niciun proiect public nu s-a realizat în mai bine de doi ani şi jumătate de guvernare PSD, însă banii au fost cheltuiţi în integralitate. Cert este că pentru campania electorală a lui Victor Ponta domnului Dragnea nu i-au mai rămas prea mulţi bani în vistierie şi se străduiesc acum, din toate puterile, să-i forţeze pe primari să se înscrie în PSD. Cum? Printr-o ordonanţă "democratică" de urgenţă!

Domnule Dragnea, România nu este nici moşia PSD şi nici judeţul Teleorman la o scară mai mare, în care dumneavoastră şi noua generaţie de baroni să puneţi în practică orice fel de măsuri care să subordoneze o ţară întreagă unui singur partid. Românii au văzut câtă bună guvernare aţi avut la nivelul Teleormanului şi cât de repede aţi reuşit să duceţi acest judeţ în topul judeţelor sărace din România.

România are nevoie de locurile de muncă promise! Nu un milion, aşa cum v-aţi lăudat în precedentele campanii electorale! Măcar opriţi-vă să mai produceţi şomeri! România are nevoie de investiţiile publice şi private pe care le-aţi nimicit! Pe cele publice le-aţi lăsat fără finanţare, iar pe cele private le-aţi gonit prin aproape 40 de taxe şi impozite! România are nevoie de creştere economică şi de un cadru macroeconomic stabil! România nu mai are nevoie nici măcar de o zi cu PSD la guvernare! Doi ani şi jumătate cu Victor Ponta la guvernare au dat deja măsura incompetenţei şi nocivităţii tinerei generaţii de socialişti. România are nevoie de schimbare, iar aceasta se va produce în scurt timp, odată cu alegerile pentru preşedintele României. Oricât de mult va încerca Victor Ponta sau Liviu Dragnea să vopsească România în roşu, românii îi vor sancţiona cu duritate la urne.

Domnul Ioan Benga:

"Amnistia fiscală, dovada de implicare socială şi umană a Guvernului Ponta"

În ultima perioadă s-a vorbit pregnant despre redactarea unui act normativ legat de amnistia fiscală a mamelor şi pensionarilor care trebuie să returneze statului o parte din banii încasaţi anterior, vina de drept pentru sumele necuvenite aparţinându-le funcţionarilor. Ceea ce nu au înţeles mulţi din cei care atacă injust iniţiativa premierului Victor Ponta este că solicitarea oficială adresată ministrului muncii pentru redactarea unui act normativ privind amnistierea, vine după numeroasele cazuri de pensionari care s-au sinucis de teamă că vor fi obligaţi să dea înapoi banii pe care îi primiseră ilegal. Prin aceasta, primul om al guvernului a demonstrat încă o dată şi celor care până mai ieri se încrâncenau să nu înţeleagă, faptul că rămâne ataşat de valorile sociale ale acestui popor şi mai ales că nu va lăsa să se adâncească drama acestui neam.

De cealaltă parte, pe lângă latura umană şi socială, trebuie spus că în trecut au mai fost adoptate prevederi similare, pentru alte categorii de persoane. Aşa cum Parlamentul a dovedit că s-a putut realiza o excepţie pentru funcţionarii publici sau pentru alte categorii, cred că avem obligaţia să facem şi pentru pensionarii care au clădit această ţară în vremuri potrivnice şi pentru mamele care trudesc pentru creşterea copiilor.

Iar, aşa cum spunea premierul Ponta, faptul că au trebuit să se întâmple nişte nenorociri, amintind aici de oameni care au fost citaţi pe la diverse instituţii, cred că e un lucru regretabil care trebuie stopat.

Măsura ar viza peste 21.000 de pensionari şi peste 12.000 de mame, potrivit datelor puse la dispoziţie de Guvern.

Dar acum, când Victor Ponta este candidat la funcţia de preşedinte al României, de ce să nu-l atacăm şi să punem această măsură pe seama populismului? Doar e la modă ca de 10 ani să trăim infernal în contradicţie şi disensiune, într-o duşmănie permanentă. De ce să fim mai buni, mai constructivi, dacă ne-am obişnuit să trăim conflictual, stare ce nu ajută la nimic, ba dimpotrivă?

Colegii mei parlamentari, indiferent de culoarea politică, trebuie să dea dovadă de spirit de solidaritate socială, să înţeleagă că prin votul nostru realizăm un ajutor social indirect, un ajutor pentru cineva care, probabil a greşit, dar nu a făcut-o ca să se îmbogăţească.

Gândiţi-vă că puteam fi oricare dintre noi sau părinţii noştri, oricare dintre soţiile domniilor voastre într-o situaţie similară. Evitarea asumării amnistiei pensionarilor şi mamelor de către noi, politicienii, a acestui, până la urmă fenomen, dacă doriţi, ar putea produce o marginalizare socială. Iar problema este în primul rând de natură socială, nu penală, aşa cum vădit, dar greşit, se inoculează această idee de către o anume instituţie naţională de control.

În legătură cu ordonanţa de urgenţă care permite migraţia aleşilor locali pentru 45 de zile fără ca aceştia să-şi piardă mandatul, guvernul a luat o măsură prin care a eliberat de sub orice tip de subjugare politică primarii şi consilierii locali. O privire retrospectivă ne aminteşte că o majoritate copleşitoare a aleşilor locali din România, în 2012, au fost aleşi ai USL-ului cu Crin Antonescu şi Victor Ponta în rol de lideri în care oamenii şi-au pus nădejdea, iar azi s-au trezit în cârdăşie cu PDL, cu domnii Blaga şi cu Iohannis. Un alt film, o altă poveste, pentru mulţi chiar un coşmar.

Primarii pot să fie independenţi, pot să rămână unde sunt sau pot să îşi respecte alegătorii. Important este să deblocăm activitatea autorităţilor locale şi să facem şi un pic de dreptate, aşa cum sunt şi de această dată la asentimentul premierului Victor Ponta, artizanul USL care nu a dat niciodată înapoi de la proiectele acestei coaliţii.

Prin urmare voi acorda un vot deschis libertăţii de expresie politică pe care orice ales local, în contextul actual politic, merită să o aibă pentru următoarele 45 de zile.

Domnul Ioan Moldovan:

Introducerea cotei reduse de TVA de 9% la pâine şi produsele de panificaţie a fost un prim pas important în direcţia reducerii evaziunii fiscale în acest sector. Mai mult, ar fi de dorit ca, în timp, cota redusă de TVA să fie extinsă şi la alte alimente de bază. Aşadar, pot spune că Partidul Conservator se luptă încă din 2005 pentru scăderea TVA-ului la produsele alimentare de bază. Reducerea TVA la produsele alimentare va contribui nu numai la uşurarea vieţii oamenilor, ci şi la sănătatea naţiunii în ansamblu. Nu întâmplător, mai multe state din Uniunea Europeană au o cotă a TVA redusă la aceste produse, chiar zero.

Dincolo de beneficiile sociale ale acestei măsuri, este de aşteptat ca aceasta să ducă şi la o stimulare a consumului, iar dacă va fi corelată cu o activitate susţinută de control, vom putea asista în timp la reducerea evaziunii fiscale din acest sector. Mai mult decât atât, ar fi de dorit ca, în timp, cota redusă de TVA să fie extinsă şi la alte alimente de bază, aşa cum sunt carnea, zahărul sau uleiul. În plus, aşa cum s-a demonstrat, introducerea taxării inverse la cereale a reprezentat o măsură care a diminuat evaziunea fiscală din acest sector, dar în acelaşi timp este nevoie în continuare de măsuri fiscale curajoase pentru a combate concurenţa fiscală neloială şi a creşte gradul de colectare a veniturilor la buget. Pe lângă parlamentarii Partidului Conservator, Proiectul legislativ privind reducerea TVA la 9% pentru lapte, fructe şi legume proaspete, aflat în consultare publică, mai este susţinut şi de un numeros grup de parlamentari PSD, UNPR şi PP-DD.

Analizând raportul Institutului Naţional de Statistică, în anul 2012, care nu este deloc de neglijat, consumul mediu anual pe cap de locuitor a fost de 66,9 kg pentru fructe proaspete, 142,5 kg pentru legume proaspete şi 226,9 litri pentru lapte şi produse din lapte. Potrivit Proiectului legislativ privind reducerea TVA la 9% pentru lapte, fructe şi legume cota redusă de 9% se va aplica de către agenţii economici producători, importatori şi de către cei care le comercializează. Acest proiect urmează să fie dezbătut de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată.

În cele din urmă, să nu uităm de reducerea TVA-lui la produsele de panificaţie. În acest sens, Guvernul a redus, pe 1 septembrie 2013, taxa pe valoare adăugată la făină şi pâine de la 24 la 9%, ceea ce a atras o ieftinire de până la 12 procente a preţului la pâine. La şase luni de la reducerea TVA, potrivit statisticilor Rompan, a avut loc o reducere cu 20% a evaziunii fiscale din acest sector. Producţia totală de pâine din România este de 1,8 milioane tone/an.

Domnul Ioan Moldovan:

Vreau să salut, pe de-o parte, înfiinţarea celui de-al treilea grup parlamentar ca pondere şi importanţă din Parlamentul României, Grupul PC-PLR, şi, totodată, decizia preşedintelui Călin Popescu Tăriceanu de a ni se alătura la nivel de grup parlamentar. Numai aşa putem construi un grup puternic care să promoveze măsuri constructive de centru-dreapta. Un lucru important de ştiut este că în negocierile care au dus la formarea acestui proiect ne-am concentrat exclusiv pe obiectivele legislative comune, şi nu pe împărţiri de funcţii sau alte privilegii. Acesta este şi motivul pentru care discuţiile, pe care le apreciez drept constructive şi corecte, s-au derulat foarte rapid, spre deosebire de alte alianţe de dreapta, în care s-au inventat sute de poziţii de conducere pentru a mulţumi pe toată lumea.

Grupul parlamentar Liberal Conservator din Camera Deputaţilor va avea 37 de deputaţi aparţinând PC şi PLR, cu perspectivă de întărire. Concret, am stabilit că Grupul PC-PLR va promova, în plan parlamentar, un set de măsuri de centru-dreapta care să răspundă, în egală măsură, atât necesităţilor economiei româneşti, cât şi aşteptărilor electoratului USL, care în urmă cu doi ani a încredinţat guvernarea unei mari alianţe formate din social-democraţi, conservatori şi liberali.

E un pas important pentru grupurile parlamentare ale celor două partide, dar şi pentru electoratul de dreapta, şi cred că există o afinitate naturală între doctrina liberală a PLR, care sunt continuatorii PNL istoric, şi doctrina PC, social-liberalismul modern.

Precizez că această construcţie parlamentară este una dinamică şi flexibilă, care ne ajută să ne îndeplinim obiectivele doctrinare de centru-dreapta, fără a afecta în niciun fel celelalte angajamente asumate de partidele noastre la nivel politic şi guvernamental.

Domnul Ioan Tămâian:

"Klaus Iohannis - cea mai bună alternativă la funcţia de preşedinte al României"

Observ cu uimire că după desemnarea domnului Klaus Iohannis ca şi candidat al Alianţei Creştin-Liberale pentru alegerile prezidenţiale, mass-media prezintă o serie de atacuri la adresa acestuia, venite atât din partea reprezentanţilor formaţiunilor aflate la guvernare, cât şi din partea unor foşti membri ai Partidului Naţional Liberal, care au părăsit partidul din motive şi frustrări proprii.

Atacurile la adresa domnului Iohannis sunt nefondate şi au doar un caracter politic. După 25 de ani de democraţie, în care nu a existat un proiect viabil şi benefic pentru cetăţean, doar PNL-ul are în sfârşit puterea de schimbare împreună cu colegii de dreapta şi cu domnul Iohannis în fruntea acestei alianţe. În ultima vreme, politica guvernamentală s-a făcut mai mult la televizor. Pentru a o putea îndeplini în fapt, dreapta românească va susţine un candidat cu abilităţi reale de conducere şi va urma proiectul politic propus, unul real şi funcţional.

Domnul senator Sorin Ilieşiu ar trebui să nu uite cât de mult a fost susţinut de către sibieni şi de domnul Iohannis, în mod special, în candidatura sa pentru funcţia de senator şi ar fi trebuit să ştie că primarul Sibiului se bucură de simpatia sibienilor, dovada fiind procentul covârşitor de voturi pe care le-a obţinut în cele patru mandate.

Pe cei care nu cunosc îndeaproape municipiul Sibiu, îi invităm să observe că domnul Iohannis este un om iubit de cetăţeni şi care, datorită modului eficient de conducere a oraşului, a atras investitori străini în întreg judeţul, care la rândul lor au creat locuri de muncă, crescând nivelul de trai, Sibiul având la acest moment sub 2% rată a şomajului. În momentul de faţă, Sibiul a ajuns să fie comparabil cu orice oraş al comunităţii europene în ceea ce priveşte nivelul de trai şi nivelul crescut de investiţii.

În calitate de deputat, dar şi de cetăţean al Sibiului, sunt convins că la fel se va întâmpla şi dacă edilul Sibiului va fi preşedinte al României şi îndemn românii să îl susţină cu sufletul împăcat, deoarece, având un proiect foarte bun, îşi va respecta promisiunile. De asemenea, îl recomand pe domnul Iohannis românilor atât din ţară, cât şi din străinătate, având convingerea că este cea mai bună alegere în acest moment, iar acest lucru se va observa cu certitudine încă de la începutul mandatului de preşedinte.

Pentru cetăţenii români este important să aleagă pe cel mai bun dintre candidaţii la funcţia de preşedinte al României, un om corect, puternic, cu un proiect viabil pentru mandatul de 5 ani, un preşedinte care ţine unite forţele politice româneşti şi care face lobby pentru ţară. România are nevoie de oameni care să dovedească fapte mari, şi nu vorbe multe. Klaus Iohannis este singurul dintre candidaţi care are atributele unui preşedinte democratic, putând cu succes să îndeplinească rolul de negociator între partidele politice. Din funcţia de preşedinte al României va avea succes în relaţiile externe, bucurându-se de respectul multor politicieni europeni. Astfel, Preşedintele României nu va mai sta în "ultima bancă" la întrunirile şefilor de state europene, iar Klaus Iohannis va situa România acolo unde îi este locul în Comunitatea Europeană.

Actuala guvernare a dovedit deja ceea ce poate şi nu văd în viitor o schimbare în bine, mai mult o pierdere a ceea ce avem, o pierdere a valorilor şi resurselor naturale ale ţării. Klaus Iohannis a reiterat de fiecare dată importanţa păstrării avuţiilor ţării, fără a vinde resursele ieftin sau pe nimic străinilor. Este o bucurie că a acceptat să candideze pentru funcţia de preşedinte al ţării şi este cel mai în măsură să pregătească preluarea preşedinţiei Comunităţii Europene de către România în anul 2019.

Atât ca cetăţean, cât şi ca parlamentar îmi doresc ca românii să nu se lase influenţaţi de o anumită propagandă de natură religioasă, politică sau etnică, domnul Iohannis fiind mai român decât mulţi dintre românii care au plecat din România. De aceea, nu trebuie să ne îndoim că promisiunile sale vor fi aduse la îndeplinire, datorită fermităţii caracterului său.

În concluzie, domnul Klaus Iohannis este un candidat puternic, un candidat de care se tem în lupta electorală ceilalţi candidaţi, deoarece vine cu idei noi, cu viziune politică europeană, iar cetăţenii îl vor susţine în campania electorală.

Domnul Ioan Tămâian:

"Legiferarea migraţiei primarilor - o formă de cooptare nedemocratică"

Adoptarea de către Guvernul României a Ordonanţei de urgenţă privind posibilitatea primarilor de a putea opta pentru migrarea din statutul de membri ai unui partid în statutul de membri ai altui partid reprezintă o atingere adusă democraţiei din România. Primarii nu au cum să migreze de la un partid la altul, deoarece nu se poate ca printr-o ordonanţă de urgenţă să fie schimbată dorinţa cetăţeanului român, exprimată prin vot.

În consecinţă, dezaprob total iniţiativa Guvernului de a atrage în partidul de guvernare primari care au fost aleşi candidaţi ai unor alte partide. Dacă cetăţenii doreau ca primar un candidat al altui partid, îi acordau voturile, fără a fi necesară intervenţia legii în acest sens.

Prin adoptarea acestui act normativ de către Guvern se legiferează lipsa de respect pentru cetăţean şi pentru votul său. Personal, consider că singura modalitate legală ca un primar să opteze pentru un alt partid este de a-şi prezenta demisia, de a se organiza noi alegeri locale şi apoi de a candida pentru noul partid al cărui membru a devenit.

Noua ordonanţă de urgenţă adoptată nu face decât să dea posibilitatea primarilor de a trece în rândul unui alt partid împreună cu cetăţenii votanţi, întocmai ca şi cu un bagaj de mână. De asemenea, prin această modalitate, primarii vor încerca cu siguranţă atragerea şi a majorităţii consilierilor locali spre noul partid, dorind să îşi asigure astfel majoritatea în situaţia votării unor hotărâri. Riscul pe termen lung este mare, deoarece sub umbrela politicului se vor forma grupări de tip mafiot, fără ca cetăţeanul să fie de acord sau să poată influenţa în vreun fel acest fenomen. Întrebarea se pune, având în vedere că prevederile ordonanţei au efect temporar, ce vor face acei primari care trec la partidul de guvernare, în cazul în care acesta iese de la guvernare?

Ca o comparaţie, pot asemăna această ordonanţă de urgenţă cu fenomenul apicol numit "furtişag" de stup, fenomen care apare de obicei tot în luna august, când albinele care nu mai au ce culege atacă regina stupului prădat, semănând astfel deznădejde în întreaga colonie, sperând în atingerea mai uşor a ţelului propus.

Domnul Ioan Tămâian:

"Reducerea contribuţiilor sociale - un risc asumat"

După cum ştim, cotele contribuţiilor sociale aferente anului 2014 sunt următoarele: contribuţia la pensii (CAS), datorată atât de angajator, cât şi de angajat, este în cuantum de 31,3%, din care 10,5% datorată de angajat şi 20,8% de angajator; contribuţia la şomaj datorată de angajator este de 0,5% şi cea datorată individual de 0,5%, iar contribuţia la asigurările sociale de sănătate (CASS) este de 5,2% datorată de angajator şi 5,5% datorată de angajat.

Ideea reducerii CAS-ului cu un procent de 5% pentru angajator reprezintă un act salutar, dar în acelaşi timp şi un posibil factor de generare a unui impas economic periculos. O reducere a unei obligaţii fiscale, în orice perioadă şi sub orice regim politic, va însemna o posibilă relansare a pieţei muncii, dar, în acelaşi timp, reprezintă şi un minus de sume încasate la bugetul statului, aspect pe care suntem obligaţi să îl tratăm cu seriozitate maximă.

Într-adevăr, proiectul luat în discuţie poate să reducă sarcina fiscală a angajatorilor, sumele rămase la dispoziţia acestora putând fi folosite la intrarea în legalitate în ceea ce priveşte munca fără forme legale sau la reinvestirea acestora în productivitate. De asemenea, taxele mai mici datorate de către angajatori ar putea atrage investitori străini care ar crea noi locuri de muncă.

Nu trebuie trecute cu vederea şi posibilele aspecte negative ale diminuării CAS-ului. În România, numărul persoanelor vârstnice este în continuă creştere, spre deosebire de persoanele care activează în câmpul muncii, datorită, în primul rând, exodului masiv al celor din urmă spre piaţa muncii din alte ţări ale Comunităţii Europene, dar şi de natalitatea relativ scăzută din ţara noastră. O sumă diminuată a contribuţiilor sociale obligatorii va genera încasări mai mici la bugetul statului, fapt care poate determina intrarea într-o incapacitate de plată a salariilor şi pensiilor către populaţie. Pentru o ţară care are şi aşa un grad de îndatorare destul de ridicat, acest aspect ar fi unul deosebit de negativ, care ar duce în final la un impas economic important.

Aşadar, din punct de vedere fiscal, proiectul de reducere a contribuţiilor sociale reprezintă un proiect politic curajos, pentru realizarea căruia vreau să cred că iniţiatorii şi-au făcut temele şi au luat în calcul toate riscurile care ar putea apărea. Totodată, consider că votul parlamentarilor în acest caz reprezintă maturitatea noastră politică în ceea ce priveşte înţelegerea fenomenului fiscal şi a efectelor diminuării unor contribuţii care pot afecta bugetul de stat.

Domnul Ioan Vulpescu:

"Statul şi Biserica, în noul context democratic şi european"

În urmă cu nu foarte mulţi ani, abordarea de către un om politic social-democrat a temei relaţiei dintre stat şi Biserică ar fi părut o blasfemie în ambele tabere.

Ştim cu toţii că la sfârşitul secolului al XIX-lea social-democraţia românească a fost prima care a promovat în discursul public o abordare ştiinţifică a realităţii, a luptat împotriva superstiţiilor şi a bigotismului şi pentru separaţia dintre Biserică şi stat. Atunci, această politică era necesară spre a putea scoate satul românesc - care reprezenta cca 90% din populaţia ţării - din înapoiere, din mizeria provocată de absenţa unui sistem de igienă şi sănătate publică, şi spre a obliga, de asemenea, tânărul stat român să îşi asume misiunile care îi reveneau ca stat naţional modern, ce are obligaţia să le ofere cetăţenilor săi servicii sociale de calitate, în contul impozitelor pe care aceştia le plătesc.

Poziţia de atunci a social-democraţiei româneşti era nu mai puţin una europeană: secolul al XIX-lea, în întregul său, a dus până la capăt proiectul iluminist de separare a statului de Biserică, proiect necesar în special în Occident, acolo unde Biserica exercita, în toate statele catolice, o puternică influenţă asupra politicului şi a treburilor publice, în general. Proiect din care a rezultat un proces nu o dată dureros, nu lipsit de violenţe şi de regretabile excese, pe care revoluţia comunistă din Rusia (1917) l-a şi transformat într-o adevărată persecuţie istorică a Bisericii, purtată de agenţii ateismului bolşevic.

În România, procesul desprinderii Bisericii de stat a fost mai simplu şi mai lin, deşi nu lipsit de momente dureroase. În concepţia ortodoxă şi post-bizantină, statul nu s-a confundat niciodată cu biserica şi de-abia în modernitate am înregistrat un moment de excepţie, în care un înalt prelat (Patriarhul Miron Cristea) a exercitat, cu totul efemer, o funcţie politică. Între stat şi Biserică, legătura, în practica politică bizantină, este de symphonia: împreună - lucrare, sprijin reciproc, dar separare completă a planurilor de acţiune. Biserica şi statul s-au aflat câteodată în dezacord (ne reamintim conflictul dintre mitropolitul Antim Ivireanul şi domnitorul Constantin Brâncoveanu, din 1712), dar în general conduita conţinută de conceptul citat, de symphonia, a guvernat relaţiile armonioase dintre cele două instituţii.

În vechea Românie, de asemenea, putem constata din istorie că Biserica a exercitat, pe perioade îndelungate de timp, funcţii sociale care astăzi sunt rezervate statului. Cel puţin învăţământul public şi sănătatea îşi au începuturile, în România, în iniţiative ale Bisericii, iar în momentele faste ale culturii române medievale, cele două instituţii au conlucrat exemplar în aceste două domenii.

Tocmai pentru că în ţara noastră statul şi Biserica au colaborat fără a se confunda, consider că putem aborda mai relaxaţi chestiunea unei colaborări actuale, în materie socială, dintre instituţiile statului şi cele ale Bisericii. Nu se pune problema subordonării statului faţă de Biserică sau invers, nici cea a renunţării la laicitate ca element constituţional al statului român. Este vorba doar de găsirea unui cadru democratic, în care potenţialul de activitate socială al Bisericii să suplinească, la nevoie, deficienţele statului şi, de asemenea, în care resursele publice ale statului să se alăture celor private ale Bisericii, spre rezolvarea unor nevoi sociale care, altminteri, ar rămâne nerezolvate, în defavoarea "beneficiarului", care e cetăţeanul.

Aş atrage atenţia şi asupra actualităţii, chiar urgenţei acestei dezbateri despre un nou parteneriat social stat-Biserică, decurgând nu numai din nevoia noastră, a social-democraţiei, de a răspunde prin idei şi proiecte noi aşteptărilor cetăţenilor şi electoratului nostru. Criza economică şi financiară a pus la grea încercare statele civilizate şi a făcut posibilă apariţia unui discurs foarte periculos, demolator, la adresa conceptului de stat social. În foarte multe ţări, şi mai ales în România, ieşirea din criză s-a făcut pe spinarea cetăţenilor, prin măsuri de austeritate care au diminuat şi chiar eliminat serii întregi de prestaţii sociale ale statului, fără ca în schimb cetăţenilor să le crească puterea de cumpărare. Statul a abdicat, pur şi simplu, de la o serie întreagă de misiuni, fără a pune nimic în loc. Iar acum noi, cei care nu credem că statul social este un concept depăşit, ba dimpotrivă, că reprezintă singurul răspuns corect la aşteptările oamenilor în criză, trebuie să reluăm aceste prestaţii sociale, în condiţiile în care instituţii întregi şi resurse specifice nu mai există.

Chiar dacă în concepţia ortodoxă nu misiunea socială este misiunea principală a ecclesiei, Biserica (şi când spun asta, mă gândesc la toate cultele cu existenţă legală din România) este o enormă şi bine organizată structură, care poate fi de mare ajutor cetăţenilor, în domenii cum ar fi protecţia socială, sănătatea publică, educaţia şi cultura. Biserica are, de asemenea, un patrimoniu cultural pe care adesea nu numai că nu îl valorificăm, dar nici nu îl cunoaştem.

Vă propun, prin urmare, să avem curajul de a închide capitolul tradiţionalei reticenţe a social-democraţiei faţă de Biserică şi să deschidem unul nou, în care statul, în parteneriat democratic cu biserica, să îşi îndeplinească menirea de a promova solidaritatea socială, de a ajuta grupurile sociale aflate în dificultate, de a-i face pe toţi românii să se simtă membri ai acestei societăţi şi cetăţeni ai statului.

Nu se pune problema să renunţăm la principiile noastre democratice, nici să înlocuim ştiinţa economică şi sociologia cu ceaslovul şi psaltirea. Dar, în acelaşi timp, datoria faţă de cetăţeni ne impune să nu închidem nicio uşă, să nu ignorăm niciun partener democratic, spre a fi de folos societăţii şi a reface funcţiile statului social, distrus în bună măsură de o austeritate cleptocrată şi lipsită de viziune.

Totodată, avem datoria de a recunoaşte că şi Biserica s-a schimbat, s-a modernizat şi şi-a luat în serios rolul de instituţie naţională. Şi nu mă refer numai la Biserica Ortodoxă Română, majoritară, ci şi la alte biserici, al căror mesaj social este perfect compatibil cu misiunea noastră şi cu nevoile societăţii româneşti. Este bine, este normal ca un stat sărac, devalizat de ani de zile şi cu mari nevoi la capitolul serviciilor sociale, să promoveze un parteneriat public-privat cu Biserica. Ar fi o dovadă de ipocrizie şi de dezinteres faţă de lipsurile în care se zbat încă foarte mulţi cetăţeni dacă promovând acest tip de parteneriat public-privat transparent cu ONG-uri ateiste, care contestă existenţa lui Dumnezeu, l-am refuza în schimb Bisericii. Iar iniţiativa trebuie să aparţină, cred eu, statului, deoarece dacă actualul sistem de proiecte pe care cultele legale din România le pot accesa ar fi suficient, nu ne-am mai afla aici să discutăm despre acest subiect. Trebuie să găsim în cadrul legal democratic european căile de a putea uni logistica bisericilor şi resursele financiare ale statului, de a transfera Bisericii unele servicii sociale pe care statul nu le poate exercita eficient şi de a colabora cu Biserica pentru a accesa împreună resurse pe plan european şi mondial, spre a aduce serviciile sociale din România la nivelul standardelor europene.

Şi aş mai adăuga un subiect, ca o propunere de viitor. Discursul public neglijează tot mai mult, din păcate, funcţia socială a culturii. Biserica - iarăşi, în înţelesul de culte legal recunoscute în ţara noastră - are un patrimoniu cultural de excepţie, care poate fi introdus şi valorificat mai bine spre a promova valori cu funcţie socială ridicată: toleranţa, diversitatea, respectul reciproc, moralitatea. Valori care, e drept, nu suplinesc ajutoarele sociale concrete, dar îi dau cetăţeanului o altă stare de spirit şi o altă atitudine, deblocând resurse umane de mare preţ pentru rezolvarea problemelor sociale cu care ne confruntăm.

Domnul Ion Călin:

"Alfabetizarea, o problemă a întregii lumii"

Ziua internaţională a alfabetizării a fost marcată pentru prima dată în anul 1966, la iniţiativa Congresului Mondial pentru lichidarea analfabetismului, desfăşurat la Teheran.

La 17 noiembrie 1965, UNESCO a hotărât ca în fiecare an, la 8 septembrie, să fie celebrată Ziua mondială a ştiinţei de carte, cunoscută, de asemenea, şi sub numele de Ziua Internaţională pentru alfabetizare. Obiectivul urmărit de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) era de a evidenţia importanţa alfabetizării şi educării indivizilor, comunităţilor şi societăţii. Folosind acest prilej, de câteva decenii, UNESCO aminteşte în fiecare an comunităţii internaţionale de importanţa învăţământului pentru adulţi la nivel global.

Alfabetizarea este un proces de instruire a persoanelor cu scopul obţinerii abilităţii (capacităţii) de a scrie şi de a citi. Starea de alfabetizare (ca rezultat), prin scriere şi citire, ajută la transmiterea mesajelor în spaţiu şi timp.

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte cuvântul alfabetizare ca fiind: acţiunea de a alfabetiza; instruirea analfabeţilor; combatere a analfabetismului. Acelaşi dicţionar defineşte verbul "a alfabetiza" astfel: a învăţa pe un analfabet să scrie şi să citească.

Din punct de vedere social, alfabetizarea este un drept fundamental al omului, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru procesul de învăţare şi dobândire a unor cunoştinţe şi competenţe esenţiale în dezvoltarea omului modern. Spre exemplu, femeile cu studii gimnaziale sunt mult mai informate asupra virusului HIV/SIDA decât femeile analfabete. Mai mult, mortalitatea infantilă este mai mare atunci când mama nu ştie să citească sau să scrie.

O persoană analfabetă are mult mai multe şanse să aibă o sănătate precară şi foarte probabil că nu va căuta asistenţă medicală pentru propria persoană, pentru familie sau pentru comunitate. Alfabetizarea este o soluţie foarte puternică pentru a rezolva ameninţările la adresa sănătăţii, pentru a promova o nutriţie bună, sau pentru a preveni şi a trata îmbolnăvirile. Dar această soluţie este adesea trecută cu vederea.

În lume, 1 din 5 adulţi din lume nu ştiu să scrie sau să citească, iar 75 de milioane de copii sunt excluşi din sistemul educaţional. Multe ţări nu îşi vor atinge obiectivul de a creşte nivelul de alfabetizare cu 50% până în 2015.

Dacă în ţările dezvoltate scrisul şi cititul sunt activităţi comune, pe continente ca Asia şi Africa, de pildă, situaţiile înregistrate sunt cu adevărat dramatice. Raporturile anuale ale UNESCO arată că ţările din Asia de Sud şi cele arabe au cel mai mare procent reprezentând persoanele analfabete. S-a observat că există o legătură clară între economia unei ţări şi coeficientul persoanelor care nu ştiu să scrie şi să citească.

Ţara noastră, România, se află pe locul 56 în lume, cu o rată a alfabetizării de 97,6% (aproximativ 520.000 de români sunt analfabeţi). Dintre ţările membre ale Uniunii Europene, doar Grecia (cu o rată de 97,1%) şi Portugalia (94,9%) se află în urma României.

Crezul UNESCO este că alfabetizarea stă la baza oricărei educaţii şi că este esenţială pentru a eradica sărăcia, pentru a reduce mortalitatea infantilă, a încetini creşterea populaţiei, a obţine egalitatea între sexe şi a crea societăţi democrate.

Într-o lume plină de bogăţie, într-o lume în care educaţia şi cunoaşterea reprezintă viza pentru o viaţă mai bună, proporţia analfabetismului este cu adevărat covârşitoare. Aproximativ 776 milioane de adulţi - în mare parte femei - nu au o deplină stăpânire a noţiunilor fundamentale pentru a scrie sau pentru a efectua calcule matematice. Şaptezeci şi cinci de milioane de copii nu frecventează şcoala, dar, chiar şi în rândul celor care sunt la începutul procesului de educaţie, rata abandonului şcolar este foarte ridicată.

Totuşi, schimbarea acestei situaţii nu ar presupune un efort foarte mare. Alfabetizarea dă posibilitatea oamenilor de a-şi îmbunătăţi mijloacele de existenţă, de a participa la luarea deciziilor în cadrul comunităţii, de a avea acces la informaţii privind îngrijirea sănătăţii şi la multe altele. Mai mult decât atât, se permite indivizilor să-şi realizeze drepturile ca cetăţeni, ca oameni.

Alfabetizarea nu înseamnă doar scris şi citit, în plus, ea se referă la respect, la posibilităţi şi la evoluţie.

Domnul Ion Diniţă:

"Apel la respectarea Legii privind distribuirea ajutoarelor alimentare de la Uniunea Europeană"

M-am adresat ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice cu o interpelare pe tema distribuirii ajutoarelor de la Uniunea Europeană către braşoveni. Am arătat în documentul respectiv că în judeţul şi în municipiul Braşov ritmul distribuirii ajutoarelor de la Uniunea Europeană a scăzut considerabil. Chiar dacă personalul Direcţiei de Servicii Sociale îşi face datoria, rămân constant câteva mii de persoane care nu vin să-şi ridice pachetele. Toamna trecută, pe când ajutoarele de la UE abia începeau să fie aduse, beneficiarii se înghesuiau să le ia, chiar stăteau la coadă de dimineaţă devreme pentru ele. Potrivit unor informaţii, în municipiul Braşov doar 8.000 din cei 13.000 de potenţiali beneficiari ai acestor ajutoare au intrat în posesia acestora. Aceasta în ciuda faptului că s-au făcut eforturi serioase pentru ca ajutoarele să fie distribuite şi la domiciliul oamenilor, cu ajutorul voluntarilor.

La interpelarea mea, ministrul muncii a precizat că "categoriile populaţiei beneficiare de ajutoare primite de la Uniunea Europeană sunt familiile şi persoanele singure care au dreptul la venit minim garantat, şomerii, pensionarii cu pensii sub 400 de lei, persoanele cu handicap grav şi accentuat, invalizi, veterani şi văduve de război".

De asemenea, am cerut să fiu informat despre ce se întâmplă în cazurile în care beneficiarii nu îşi ridică pachetele cu alimente de strictă necesitate. Ministrul muncii a precizat, la această chestiune, că, potrivit legilor în vigoare, MMFPSPV are atribuţii doar în ceea ce priveşte stabilirea categoriilor de persoane defavorizate care vor beneficia de ajutoare alimentare. "Distribuţia produselor care fac obiectul ajutoarelor alimentare către autorităţile administraţiei publice locale revine Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), instituţie subordonată MADR, iar distribuţia acestora către beneficiar revine autorităţilor administraţiei publice locale", a conchis ministrul muncii.

Consider că instituţiile care se ocupă de gestionarea acestor ajutoare trebuie să fie extrem de atente la modul de distribuire a produselor respective. Există, din păcate, destui oameni nevoiaşi în România, iar autorităţile trebuie să vegheze ca ei să intre în posesia ajutoarelor, în limitele de valabilitate, deoarece este mult mai uşor să ajuţi decât să dai dovadă de lentoare într-o acţiune care poate ajuta foarte mulţi români.

Domnul Ion Diniţă:

"Amnistia fiscală, o măsură reparatorie necesară pentru români"

În calitate de for decizional, Camera Deputaţilor va dezbate două proiecte de lege extrem de importante pentru îmbunătăţirea vieţii românilor, respectiv cel privind reducerea contribuţiei de asigurări sociale cu 5% la angajator, precum şi amnistia fiscală pentru pensionari, mame şi alte categorii de bugetari care au primit mai mulţi bani din cauza unor erori de calcul. În intervenţia mea de astăzi vreau să accentuez asupra Proiectului de Lege al amnistiei fiscale, deoarece plenul Senatului a adoptat deja legea care permite românilor să nu mai returneze statului anumite sume de bani primite anii anteriori din cauza unor greşeli în modalitatea de calculare. De altfel, Comisia pentru muncă a Camerei Deputaţilor a avizat favorabil iniţiativa legislativă, iar documentul prevede că amnistia fiscală, prevăzută iniţial doar pentru cadrele didactice, a fost extinsă la toţi bugetarii aflaţi în astfel de situaţii. Amnistia fiscală este deosebit de importantă în cazul a două categorii ale populaţiei, care s-au confruntat cu mari probleme în ultima perioadă, respectiv pensionarii şi mamele, adică mii de oameni care nu dispuneau de banii necesari pentru a-i înapoia statului.

Potrivit documentelor ce vor fi supuse votului plenului Camerei Deputaţilor, sumele provenite din debitele recuperate de la pensionari, începând cu data de 1 ianuarie 2011 şi până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se restituie eşalonat pe o perioadă de cinci ani calendaristici, începând de la data de 1 ianuarie 2015, prin plăţi anuale egale. Restituirea se va face în urma cererilor depuse de către pensionari la casele judeţene de pensii, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, respectiv casele de pensii sectoriale, iar sumele date de stat nu se actualizează cu indicele inflaţiei.

În plus, referitor la amnistia fiscală a mamelor, colegii deputaţi din Comisia de muncă au stabilit că pe perioada concediului de îngrijire a copilului acestea pot realiza şi un venit suplimentar de până la 3.000 de lei pe an. Este vorba despre o măsură absolut binevenită, în contextul în care indemnizaţia pentru creşterea copilului a rămas la un nivel insuficient în ultimii ani. De asemenea, îmbucurător este faptul că a fost eliminată suspiciunea de discriminare din perspectiva acestei amnistii fiscale, iar după votarea legii de către Camera Deputaţilor nu va mai exista niciun fel de diferenţă între diferitele categorii de bugetari.

Prin aceste măsuri reparatorii, Guvernul Ponta demonstrează din nou românilor că îşi respectă promisiunile făcute în ceea ce priveşte repararea în mod echilibrat a nedreptăţilor comise de fostele guverne, începând cu anul 2010, când milioane de oameni au rămas fără importante procente din salarii şi pensii. Proiectele de legi despre care am amintit constituie decizii pozitive, constructive, de dreptate şi echitate socială, fapt ce arată că Executivul este preocupat îndeaproape de viaţa românilor, de creşterea nivelului de trai şi de asigurarea unor condiţii decente pentru creşterea şi dezvoltarea copiilor noştri.

Domnul Ion Diniţă:

"Gestionarea colectării deşeurilor electrice şi electronice, un demers absolut necesar pentru autorităţile locale şi judeţene"

Am primit răspuns la interpelarea adresată ministrului mediului şi schimbărilor climatice, Attila Korodi, pe tema înfiinţării centrelor de colectare a deşeurilor electrocasnice. Iniţiativa mea a survenit după ce mai mulţi oameni de afaceri interesaţi de înfiinţarea centrelor de colectare a deşeurilor electrocasnice din judeţul Braşov mi-au sesizat faptul că sunt interesaţi de normele de aplicare ale deciziilor ministerului pe care îl conduceţi, referitoare la deşeurile de echipamente electrice şi electronice. Având în vedere interesul sporit pentru aceste investiţii, l-am întrebat pe ministrul mediului dacă sunt emise normele metodologice de punere în aplicare a acestor hotărâri şi ce anume trebuie să cunoască oamenii interesaţi despre această problemă, precum şi care sunt fondurile europene accesibile acestui domeniu.

În răspunsul trimis, ministrul Attila Korodi a precizat că baza legislativă este reprezentată de Hotărârea Guvernului nr. 1037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice. "Această hotărâre urmăreşte îmbunătăţirea performanţelor privind protecţia mediului şi sănătatea populaţiei, ale tuturor celor implicaţi în ciclul de viaţă al echipamentelor electrice şi electronice, ca de exemplu producători, importatori, distribuitori, consumatori, şi, în mod deosebit, ale acelor operatori economici care sunt direct implicaţi în colectarea, tratarea, reciclarea, valorificarea şi eliminarea nepoluantă a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice", a afirmat ministrul mediului.

În ceea ce priveşte fondurile europene accesibile pentru domeniul gestionării deşeurilor la nivel judeţean, Attila Korodi a subliniat că în cadrul Axei Prioritare 2 a POS Mediu "se finanţează prioritar proiecte de management integrat al deşeurilor municipale, care reflectă politica UE şi principiile din acest sector de mediu, şi care sunt în conformitate cu Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor şi cu Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor". Potrivit ministrului mediului, aceste proiecte includ investiţii legate de ierarhia managementului mediului (colectare selectivă, sortare, tratare şi eliminare), în paralel cu închiderea depozitelor de deşeuri neconforme.

"În cadrul acestor proiecte sunt vizate toate unităţile administrativ-teritoriale de la nivel judeţean, iar beneficiarii eligibili sunt consiliile judeţene. Astfel, MMSC, prin Autoritatea de Management POS Mediu, a pus deja la dispoziţia autorităţilor locale din judeţul Braşov o asistenţă tehnică pentru pregătirea unui proiect de management integrat al deşeurilor municipale la nivelul întregului judeţ", a mai punctat ministrul mediului.

Acest răspuns al conducerii Ministerului Mediului indică faptul că România are nevoie de predictibilitate şi proiecte ambiţioase în ceea ce priveşte gestionarea colectării deşeurilor electrice şi electronice. Tocmai din această cauză, îmi exprim speranţa că autorităţile locale se vor apleca cu atenţie şi seriozitate asupra acestei probleme, în aşa fel încât să îndeplinim toate condiţiile cerute de autorităţile europene responsabile de acest domeniu.

Domnul Ion Diniţă:

"Extrădările sunt discutate doar ocazional de Ministerul Afacerilor Externe"

Pornind de la întâmplarea nefericită în care a fost implicat un braşovean, care şi-a ucis soţia şi copilul în Statele Unite ale Americii, iar apoi a fugit şi s-a ascuns în România, am făcut demersurile necesare pentru a vedea în ce mod se implică MAE în domeniul extrădărilor. Astfel, am primit răspuns la interpelarea adresată ministrului afacerilor externe, Titus Corlăţean, care a avut ca temă relaţiile României cu SUA în domeniul extrădărilor. Am precizat că braşoveanul care şi-a ucis soţia şi copilul în Statele unite ale Americii ar putea rămâne în viaţă în urma procesului în care Camil Mătase este judecat pentru crimă, după ce în noiembrie anul trecut şi-a ucis soţia şi unul dintre fii, pe fondul unui acces de gelozie. După ce a comis oribila faptă, el s-a refugiat în România, însă a fost denunţat chiar de mama sa, care locuieşte în Săcele. Camil Mătase a fost extrădat, în cele din urmă, numai după ce autorităţile din Statele Unite au dat asigurări că nu va fi condamnat la moarte.

Ministrul afacerilor externe a răspuns afirmând că "consolidarea Parteneriatului Strategic cu SUA, consacrat de "Declaraţia Comună privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România şi Statele Unite ale Americii", adoptată la nivelul cel mai înalt, la Washington D.C., în data de 13 septembrie 2011, reprezintă una dintre priorităţile politicii externe româneşti". "Problematica aplicării legii şi extrădărilor se regăseşte pe agenda bilaterală cu SUA, în cadrul dialogului direct între instituţiile cu competenţe din cele două state", a menţionat ministrul Titus Corlăţean. Acesta a mai adăugat că problematica extrădărilor este abordată doar în manieră generală, ocazional, în cadrul dialogului la nivelul "Grupului de lucru pe probleme consulare, inclusiv problematica vizelor", structură înfiinţată în 31 ianuarie 2013, cu participarea reprezentanţilor instituţiilor guvernamentale româneşti de profil, precum şi a Ambasadei SUA la Bucureşti.

Domnul Ion Diniţă:

"Autorităţile locale pot subvenţiona furnizarea energiei termice livrată populaţiei"

Deoarece se apropie sezonul rece cu paşi mai repezi decât ne aşteptăm, am considerat necesar să facem o inventariere a problemelor existente în prezent în ceea ce priveşte livrarea energiei termice către populaţie. În acest sens, am primit răspuns la interpelarea adresată domnului viceprim-ministru Liviu-Nicolae Dragnea, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, care a avut ca obiect facturile la încălzire ale românilor. Specialiştii în domeniu susţin că facturile ce urmează a fi suportate de populaţie vor fi mai mari cu cel puţin 10%, deoarece familiile racordate la sistemul centralizat au consumat mai mult agent termic. Acest aspect afectează îndeosebi oraşele cu cele mai ridicate preţuri la gigacalorie, unde, din fericire, municipiul Braşov a menţinut valoarea gigacaloriei tot la 170 de lei, la fel ca anul trecut, pentru cele peste 17.000 de apartamente branşate la sistemul centralizat de încălzire. În replică, există oraşe precum Aradul, unde preţul gigacaloriei este de 290 lei, sau Reşiţa, cu 387 lei, în care oamenii preferă să îngheţe de frig în apartamente decât să dea drumul la căldură, am argumentat în documentul parlamentar trimis vicepremierului Dragnea. Cu acest prilej, l-am întrebat pe viceprim-ministrul PSD care este modalitatea Guvernului de a impune autorităţilor publice locale stabilirea unui plafon maximal în ceea ce priveşte preţul gigacaloriei şi, de asemenea, am cerut să îmi comunice clasamentul naţional al gigacaloriei, precum şi intervenţia socială a statului în cazurile în care se impune.

În răspunsul său, Liviu Dragnea a precizat că plafonul maximal al preţului gigacaloriei nu poate fi stabilit ca preţ maximal de referinţă la nivel naţional, deoarece "nivelul preţurilor locale de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice este influenţat, în principal, de valoarea cheltuielilor cu combustibilii utilizaţi, combustibili pentru care nu sunt prevăzute plafoane maximale ale preţurilor de achiziţie".

"În conformitate cu principiile generale ale prestării serviciului public de alimentare cu energie termică, preţurile locale de producere, transport, distribuţie şi furnizare trebuie fundamentate astfel încât să acopere costurile justificate economic. În ceea ce priveşte situaţia preţurilor locale de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice pentru populaţie, aprobate de autorităţile administraţiei publice locale implicate, aceasta poate fi consultată pe site-ul Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice", a subliniat Dragnea.

Referitor la intervenţia socială a statului, vicepremierul Liviu Dragnea a spus că au fost stabilite plafoane pentru ajutoarele acordate de la bugetul de stat, în funcţie de veniturile medii nete lunare pe membru de familie sau al persoanei singure. "În aceste condiţii, rezultă fără echivoc faptul că preţurile/tarifele la energia termică sunt calculate în regim reglementat, iar orice diminuare a valorii acestora poate pune în pericol asigurarea în condiţii normale a serviciului public, inclusiv posibilul faliment al operatorului economic prestator al serviciului, singura soluţie fiind asigurarea diferenţei de preţ. Decizia subvenţionării serviciului public de alimentare cu energie termică a populaţiei revine autorităţii administraţiei publice locale, care are, în aceeaşi măsură, şi obligaţia asigurării acestuia", a conchis vicepremierul Dragnea.

Domnul Ion Diniţă:

"Reducerea CAS, prioritatea debutului noii sesiuni parlamentare"

Fără îndoială, prioritatea absolută a parlamentarilor conservatori din Camera Deputaţilor în debutul noii sesiuni legislative este dezbaterea şi votul pe Proiectul de Lege privind reducerea CAS. După cum se ştie, preşedintele a cerut reexaminarea legii în cauză, care a fost însă revotată de Senat, convocat zilele trecute în sesiune extraordinară, iar în aceste zile va fi discutată în Camera Deputaţilor.

Intenţia Executivului de a promova această lege este extrem de importantă pentru mediul de afaceri autohton şi constituie una din măsurile de bună guvernare aşteptate de români. Prin reducerea CAS, care va intra în vigoare începând cu data de 1 octombrie, numărul locurilor de muncă va creşte semnificativ şi, de asemenea, societăţile comerciale vor putea acţiona cu o mai mare fermitate împotriva evaziunii fiscale şi a muncii la negru.

Proiectul pentru modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal stipulează diminuarea cotelor plătite de angajatori, în funcţie de condiţiile de muncă, pentru contribuţia de asigurări sociale datorată bugetului asigurărilor sociale de stat, după cum urmează: 15,8% (de la 20,8%) pentru condiţii normale de muncă, 20,8% (de la 25,8%) pentru condiţii deosebite de muncă şi 25,8% (de la 30,8%) pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă.

Aplicarea reducerii CAS este perfect sustenabilă în momentul de faţă, după cum au demonstrat specialiştii din domeniul finanţelor. Românii trebuie să ştie că măsura respectivă nu afectează în niciun fel angajamentele luate de Guvern în faţa instituţiilor internaţionale. Reducerea CAS nu este doar una necesară, dar se va dovedi şi binevenită într-un timp relativ scurt, urmând ca efectele sale să se vadă asupra a milioane de angajaţi din România, fiind de fapt cea mai mare reducere a CAS la angajator din ultimii 14 ani. Există chiar un program extins al Executivului, referitor la susţinerea mediului de afaceri şi a dinamizării activităţii companiilor româneşti, care mai conţine iniţiative lăudabile, precum neimpozitarea profitului reinvestit, măsură susţinută de mult timp de Partidul Conservator, scăderea unui număr de 29 de taxe parafiscale şi de tarife, Legea insolvenţei, precum şi implementarea unei relaţii corecte şi transparente între Fisc şi contribuabil.

Adoptarea cât mai grabnică a acestei măsuri va contribui decisiv la realizarea obiectivului prognozat de Guvern, cel de a crea un milion de noi locuri de muncă până în 2020. De asemenea, Guvernul s-a angajat să susţină dezvoltarea IMM-urilor, prin schemele de ajutor şi de garanţii de stat, la care vor contribui şi sumele destinate României, prin programele de finanţare europeană 2014-2020.

Faptul că Guvernul Victor Ponta acţionează conform programului de guvernare promis românilor este reliefat şi de creşterea economică înregistrată pe primul semestru din acest an, de 2,6%. De asemenea, trendul ascendent al economiei naţionale este confirmat şi de un barometru de opinie realizat în rândul companiilor şi al consumatorilor, prezentat recent de Comisia Europeană, document ce arată că încrederea populaţiei în economia României a crescut în august, pentru a patra lună consecutiv.

Domnul Ion Marocico:

"Despre Summitul NATO din Ţara Galilor şi situaţia din Ucraina"

În linii mari, sfârşitul săptămânii trecute a stat sub semnul nevoii de securitate, al eforturilor pentru pace şi, implicit, al complexităţii relaţiilor est-vest, determinate de contextul actual din Ucraina.

Susţinerea fermă în favoarea statului ucrainean, un pachet de măsuri care-i va permite să-şi asigure mai bine securitatea,ajutorul financiar concret în valoare de 15 milioane de euro pentru reformele din domeniul apărării, alături de condamnarea fermă a acţiunilor întreprinse de Federaţia Rusă, care au dus la deteriorarea continuă a situaţiei din regiunile Doneţk şi Lugansk, au marcat discuţiile din cele două zile ale Summitului NATO, desfăşurat în Ţara Galilor, şi au adus în prim-plan necesitatea conturării unei noi viziuni de securitate a structurii nord-atlantice.

Plecând de la definirea alianţei ca sursă esenţială a stabilităţii într-o lume impredictibilă, declaraţia finală a reuniunii, adoptată de şefii de stat şi de guvern ai ţărilor membre NATO, subliniază, încă din primele rânduri, că acţiunile agresive desfăşurate împotriva Ucrainei au schimbat în mod fundamental paradigma referitoare la integritatea teritorială, libertatea şi pacea Europei. Ţinând cont de această extrem de gravă stare de fapt, pe parcursul Summitului a fost reafirmat atât sprijinul deplin pe care Alianţa Nord-Atlantică este dispusă să-l acorde Ucrainei pentru suveranitatea, independenţa şi integritatea sa teritorială, în cadrul graniţelor recunoscute pe plan internaţional, cât şi respingerea anexării Crimeii de către Rusia, act ilegal şi nelegitim. În egală măsură, au fost exprimate îngrijorări privind escaladarea conflictului din ultima perioadă, a sprijinului pe care separatiştii pro-ruşi au continuat să-l primească şi care a avut ca scop evident destabilizarea Ucrainei ca stat suveran. Astfel de acţiuni au fost condamnate de alianţă în termenii cei mai fermi, cerându-se Rusiei să-şi retragă forţele militare din interiorul şi de-a lungul graniţei ucrainene şi să se conformeze prevederilor dreptului internaţional.

În mod evident, implicaţiile crizei din partea de est a ţării au constituit şi constituie un real motiv de îngrijorare pentru toţi partenerii vestici, indiferent de proximitatea lor geografică. Iată de ce, depăşind zona de conflict, vom putea înţelege cum o Ucraină suverană şi stabilă, angajată cu fermitate pe calea democraţiei şi a statului de drept, este esenţială pentru comunitatea europeană şi, mai mult, pentru întreaga securitate euroatlantică.

În paralel, armistiţiul, încheiat vineri-seara la Minsk, cu separatiştii pro-ruşi, vine să aducă speranţa mult doritei linişti în zonele atât de greu încercate în ultimele luni. Consider că implicarea părţilor într-un dialog constructiv, pe baza planului de pace avansat de preşedintele Poroşenko, alături de depunerea de eforturi diplomatice constante, ar fi dus la evitarea pierderilor de vieţi omeneşti şi a distrugerilor materiale considerabile înregistrate până acum. În continuare trebuie să privim cu atenţie şi să reflectăm împreună asupra modului în care vor evolua lucrurile în partea de est a Ucrainei. În contextul dat, limita dintre "a declara" şi "a acţiona" este deosebit de fragilă, iar o abordare unilaterală nu va fi niciodată în măsură a duce la o încetare a confruntărilor.

Deşi încetarea focurilor de arme este privită cu scepticism şi nu sunt acordate prea multe şanse armistiţiului, vreau totuşi să sper că logica negocierilor şi valoarea fiecărei vieţi umane vor prevala în faţa agresiunilor şi vor reprezenta un pas important spre rezolvarea în timp a situaţiei deosebit de grave din această zonă.

Nu în ultimul rând, în numele comunităţii de ucraineni din România, doresc să transmit totala noastră susţinere pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei în graniţele recunoscute pe plan internaţional, precum şi speranţa de restabilire definitivă a păcii.

Domnul Ionel Arsene:

"Klaus Iohannis propune public înţelegeri pentru stabilitatea ţării, dar unii dintre parlamentarii săi au părăsit sala când trebuiau să voteze amnistia fiscală în interesul românilor"

În cadrul declaraţiei politice de astăzi am făcut referire la iniţiativa de amnistiere fiscală şi impactul unei astfel de măsuri.

Amnistierea fiscală pentru aproximativ 100.000 de români - mame, pensionari şi funcţionari publici - este una dintre cele mai importante iniţiative supuse la vot în sesiunea din această toamnă. Ea este un semn de normalitate, o măsură ce arată cum trebuie să se poziţioneze corect un stat faţă de cei pe care-i reprezintă. Statul nu există pentru a-şi pedepsi şi pentru a-şi nedreptăţi cetăţenii, ci pentru a asigura bunăstare şi un trai decent pentru aceştia.

Pentru România, sfârşitul mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu este una dintre cele mai bune veşti posibile. Din păcate, în urma lui rămâne un mod condamnabil de a face politică şi numeroase conflicte stârnite în rândul românilor. După zece ani de mandat ai acestui om, cetăţenii acestei ţări mai ştiu doar prea puţin ce înseamnă solidaritatea. Preşedintele i-a împărţit frecvent pe români în buni şi răi, în funcţie de interesele sale electorale sau de moment, iar apoi a susţinut că lui îi pasă de această ţară şi de cetăţenii săi.

Observ acelaşi gen de ipocrizie şi la continuatorii tipului de politică pe care a promovat-o Traian Băsescu. Klaus Iohannis propune public înţelegeri pentru stabilitatea ţării, dar unii dintre parlamentarii săi au părăsit sala când trebuiau să voteze amnistia fiscală în interesul românilor. Mă întreb când e sincer acest om, când cere stabilitate sau când le permite unora dintre colegii noştri de la Alianţa Creştin-Liberală să-şi bată joc de mame, pensionari şi funcţionari publici? Ce stabilitate este aceea care ignoră nevoile unor oameni nedreptăţiţi?

Alegerile prezidenţiale din luna noiembrie trebuie să reprezinte momentul în care cetăţenii vor pedepsi astfel de comportamente ale lui Klaus Iohannis şi ale Alianţei Creştin-Liberale. Sunt convins că românii au înţeles cât de necesară este schimbarea şi despărţirea de modelul de preşedinte al ultimilor zece ani. Este nevoie de un şef de stat care să promoveze solidaritatea socială, care să fie un model pentru români şi o sursă de stabilitate pentru această ţară, pentru că trebuie să reuşim să le reamintim oamenilor ce înseamnă normalitatea. Sunt sigur că Victor Ponta este acel preşedinte care poate îndeplini aceste condiţii şi cred că românii vor arăta acest lucru la urne, la scrutinul de peste două luni.

Domnul Ionuţ-Cristian Săvoiu:

"Reglementarea profesiei de geodez nu trebuie să mai întârzie!"

În rezoluţiile sale, Parlamentul European evidenţiază faptul că profesiile reglementate sunt expresia unui sistem politic democratic bazat pe lege şi constituie un element esenţial al societăţii europene.

Mai mult decât atât, Directiva 2005/36/CE recunoaşte rolul coreglementării ca mecanism prin care un act legislativ conferă realizarea unor obiective bine definite de către autoritatea legislativă unor asociaţii profesionale.

Astfel, specialistul în profesia reglementată trebuie să dispună de un nivel corespunzator de pregătire, iar activitatea pe care o desfaşoara sa aiba ca rezultat servicii profesionale de înalta calitate pentru cetaţeni. În sprijinul acestor deziderate se impun unele restricţii care privesc păstrarea nivelului calităţii serviciilor profesionale, protejarea consumatorilor în faţa practicilor neloiale şi a uzanţelor necinstite.

În ceea ce priveşte ţara noastra, Parlamentul României a reglementat prin lege peste 30 de profesii de liberă practică şi din pacate, la momentul prezentei declaraţii, profesia de geodez nu se regaseşte printre acestea, în ciuda faptului ca Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, lege organică, prevede la art. 4 lit. d) şi la art. 63 alin. (2) necesitatea înfiinţării uniunii profesionale a specialiştilor din domeniul cadastrului, geodeziei şi cartografiei, prin lege speciala.

Menţionez ca în cadrul procesului legislativ, relansat în 2010, Proiectul Legii de organizare şi exercitare a profesiei de geodez (Plx.505/2010)a obţinut puncte de vedere favorabile ale Guvernului Ponta I şi Ponta II. În acest moment dezbaterile Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor aşteapta un punct de vedere decisiv din partea MDRAP, în calitate de nou for tutelar al ANCPI, pentru finalizarea raportului suplimentar.

Proiectul de lege în forma actuala este susţinut prin semnaturile reprezentanţilor a circa 1.700 de membri ai Uniunii Geodezilor din România şi de marea majoritate a specialiştilor din domeniu, indiferent ca activeaza în sector public, în învaţamântul superior sau în sectorul privat.

Învăţământul superior ingineresc românesc începe la Iaşi înca din anul 1813, sub conducerea lui Gheorghe Asachi, cu prima sa şcoala de ingineri hotarnici, respectiv geodezii zilelor noastre.

Aceasta şcoala îşi continua activitatea, istoria şi tradiţia bogata pâna în prezent, la Bucureşti şi în alte 14 instituţii de învaţamânt superior românesc, pregatind ingineri geodezi cu specializari în măsuratori terestre şi cadastru, cartografie, topogeodezie şi automatizarea asigurarii topogeodezice.

La baza activităţii specialistului în inginerie geodezica trebuie sa stea principiile independenţei, responsabilităţii şi pastrarea secretului profesional. În cazul nerespectării obligaţiilor profesionale şi generarea unor prejudicii clienţilor, în cadrul profesiei reglementate specialistul geodez răspunde conform codului etic al profesiei.

Proiectul de Lege de reglementare a profesiei de geodez stabileşte o relaţie de verificare şi control de către ANCPI asupra activităţii Colegiului Geodezilor atât în privinţa autorizarii, cât şi a funcţionarii acestuia. Astfel, statul exercita un control permanent asupra modului de organizare şi funcţionare, a nivelului taxelor de autorizare şi a cotizaţiilor, fapt care nu justifică unele puncte de vedere privind îngrădirea exercitării profesiei şi creşterea onorariilor la prestarea serviciilor. Astfel, prin Legea de reglementare a profesiei de geodez nu se instituie un regim discriminatoriu şi nici nu se aduce atingere a dreptului la muncă a profesioniştilor din domeniu, ci se statuează cadrul juridic necesar profesiei, în conformitate cu normele europene şi naţionale, în forma actuala. În plus, toate incertitudinile privind preluarea persoanelor fizice autorizate de ANCPI la data apariţiei legii, precum şi a angajaţilor din sectorul public în cadrul organizaţiei profesionale au fost eliminate prin amendamentele depuse.

Mai mult decât atât, subliniez ca reglementarea profesiei de geodez este strict necesara pentru mobilizarea şi organizarea profesioniştilor, pentru creşterea responsabilitaţii acestora în executarea lucrarilor de specialitate, cu respectarea Codului etic profesional, pentru a face faţa mai bine instituţional participarii active la Programul Naţional de Cadastru şi Carte Funciara, care va fi implementat de Guvernul României în perioada imediat urmatoare, unde profesionalismul şi responsabilitatea experţilor participanţi trebuie sa fie elemente esenţiale în realizarea obiectivelor asumate în Programul de guvernare privind înregistrarea sistematica a imobilelor în Sistemul Integrat de Cadastru şi Carte Funciara pe întreg teritoriul naţional.

Luând în considerare cele exprimate anterior, susţin cu tarie ca aprobarea în plenul Camerei Deputaţilor a Proiectului Legii de organizare şi exercitare a profesiei de geodez şi de înfiinţare a Colegiului geodezilor din România nu trebuie sa mai întârzie.

Domnul Iuliu Nosa:

"Băsescu, în campanie electorală"

Am asistat pe tot parcursul verii la un veritabil circ mediatic oferit de preşedintele Băsescu. Am avut parte de toate ingredientele cu care ne-a obişnuit, în afară de băile de mulţime pe care nu mai îndrăzneşte să le facă.

În schimb, ne-a sufocat cu declaraţii de presă în prime-time, vizite la partidul său de suflet şi conferinţe de presă, având un singur scop, respectiv acela de a discredita premierul, Guvernul şi Parlamentul. De zece ani vedem acelaşi film, al dezbinării.

După comportament am putea crede că preşedintele se află în campanie electorală, deşi nu mai poate candida pentru un nou mandat. Însă a făcut toate jocurile în aşa fel încât celebra sa protejată să ajungă în cursa prezidenţială, Băsescu mai dorindu-şi probabil încă un mandat de preşedinte, de data aceasta fiind vorba de unul din umbră. Este greu de crezut că un astfel de personaj, însetat de putere şi cu o gândire absolut diabolică şi machiavelică, se va mulţumi, după terminarea mandatului, cu maximum o funcţie de preşedinte al unui partid aflat în opoziţie.

Aşa cum am mai afirmat, preşedintele este dependent de conflicte şi de manipulare, pur şi simplu nu ştie sau nu vrea să facă lucrurile altfel, trebuind în permanenţă să se afle într-o stare conflictuală. În momentul de faţă este în conflict cu toate structurile statului, dar şi cu poporul. Nu mai contează nici măcar motivele sau veridicitatea acestora, ci doar scopul pe care îl urmăreşte. Conştient fiind că datele prezentate sunt false, a ales totuşi să le facă publice, deoarece ştie că o informaţie, odată lansată şi percepută într-un anumit fel de către cetăţeni, este foarte greu de modificat, indiferent de strategia pe care o adopţi. Altfel spus, după ce o piatră a fost aruncată într-o baltă, zece deştepţi se chinuiesc să o scoată. Rămâne de văzut ce va alege să facă în continuare şi care va fi următoarea piatră aruncată. Cert este faptul că nu ne putem aştepta la nimic bun din partea sa.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Apel pentru respectarea drepturilor omului în toate statele lumii"

În calitate de femeie, soţie şi mamă, dar şi de parlamentar responsabil al României, susţin cu tărie respectarea drepturilor omului, nu numai în ţara mea, ci şi oriunde există asemenea probleme în lume. Consider că este imperios necesar ca parlamentarii tuturor ţărilor să facă front comun împotriva acţiunilor îndreptate împotriva respectării drepturilor omului, a suveranităţii statale şi a asigurării libertăţilor de orice tip, mai ales a celor religioase, a minorităţilor naţionale şi a femeilor.

Din nefericire, în prezent, o serie de state ale lumii sunt afectate de grave încălcări ale drepturilor omului, mai ales în Asia şi Africa. În ţări precum Iran, Irak, Siria sau Nigeria, de exemplu, oamenii au fost nevoiţi să îşi părăsească locurile natale pentru a supravieţui atrocităţilor petrecute, soldate nu numai cu dispreţul faţă de legi, ci şi cu violenţe înfiorătoare şi mii de oameni decedaţi şi dispăruţi. Spre exemplu, 700 de copii au fost ucişi sau mutilaţi în Irak de la începutul anului, dintre care unii au fost folosiţi chiar în atentate sinucigaşe de către jihadiştii Organizaţiei Statul Islamic. Reprezentanţii speciali ai ONU pentru copii şi conflicte armate relatează înfioraţi că jihadiştii folosesc băieţi de maxim 13 ani pentru a transporta arme, pentru a păzi locuri strategice şi pentru a aresta civili. Dispreţul pentru viaţa umană de care dau dovadă cei din Statul Islamic este profund şi ireversibil, drept pentru care mii de oameni din aceste ţări încearcă să lupte împotriva acestor atrocităţi contra drepturilor omului dintr-un exil prelungit.

În aceste condiţii, sub conducerea doamnei Maryam Rajavi, preşedintele ales al Consiliului Naţional al Rezistenţei Iraniene, aflat în exil, o serie de iranieni de bună-credinţă s-au constituit într-o grupare ce acţionează pentru restabilirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor iranieni de pretutindeni, îndeosebi ai celor rămaşi să suporte violenţa şi torturile la care sunt supuşi în propria ţară.

Îmi exprim dezaprobarea în legătură cu încălcarea continuă şi sistematică a drepturilor omului în Iran, în ciuda reacţiilor internaţionale care cer încetarea acestora. De asemenea, programul nuclear al regimului de la Teheran, precum şi implicaţiile sale teroriste în regiune şi în întreaga lume sunt demne de condamnat de către întreaga comunitate internaţională. Cred că autorităţile mondiale responsabile de securitatea oamenilor şi respectarea drepturilor acestora trebuie să ia măsuri faţă de anumite evenimente tragice, precum atacarea refugiaţilor Iranieni din Tabăra Liberty din Irak, refugiaţi care sunt membri ai principalului partid de opoziţie iranian, aflat în exil. Această tabără a fost atacată cu 40 de rachete, atac care a dus la moartea a 8 persoane, inclusiv o femeie, şi la rănirea altor peste 100 de persoane. Problema cea mai urgentă este securitatea locuitorilor din Tabăra Liberty, care se pot confrunta cu astfel de atacuri în orice moment.

În consecinţă, comunitatea internaţională trebuie să solicite ca rezidenţii să revină în Tabăra Ashraf din Irak, casa lor de 26 de ani, care este un refugiu mult mai sigur în cazul unui atac, Tabăra Ashraf fiind de 80 de ori mai mare decât Tabăra Liberty. Totodată, este de dorit ridicarea embargoului pus de Guvernul iranian asupra Taberei Liberty, deoarece în acest moment refugiaţii de acolo nu au acces la lucruri esenţiale, precum apă, electricitate, medicamente etc.

Sunt convinsă că România acordă importanţa cuvenită relaţiilor diplomatice cu Republica Iran, aşa cum a precizat şi ambasadorul român la Teheran, Cristian Teodorescu. De asemenea, cred că Oficiul Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi trebuie să se aplece cu celeritate şi responsabilitate asupra acestei probleme a refugiaţilor, din Iran şi din alte ţări terorizate, în aşa fel încât să fie luate măsurile de rigoare pentru instaurarea păcii şi respectării drepturilor omului în toate ţările lumii.

Domnul Liviu Harbuz:

"Sine ira et studio - lecţie de diplomaţie şi politică europeană"

Europarlamentarul Corina Creţu va fi comisar european şi va primi un portofoliu important nu doar pentru România, ci pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, aşa cum diplomaţia şi politica de înalt nivel ne-au arătat.

Unii politicieni din ţară, crezându-se încă la porţile Orientului, fie şi numai pentru că sunt în opoziţie, s-au grăbit să facă zgomot, să trimită scrisori şi să denigreze pentru a fi pe placul sultanului.

În timp ce din România se auzeau zgomote de arme şi larmă sterilă, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a dat o lecţie de diplomaţie şi de politică europeană de înalt nivel, interviul cu eurodeputatul Corina Creţu fiind una dintre probe.

Calitatea de membru al PSD, a doamnei Corina Creţu, este o garanţie că politica Guvernului Ponta coincide cu strategiile de dezvoltare ale Europei unite. Şomajul, în special în rândul tinerilor, impune măsuri de redresare economică şi prin acestea crearea de noi locuri de muncă.

Una din temele susţinute la nivel european - creşterea mobilităţii forţei de muncă - nu se referă exclusiv la români, avantajaţi în mare masă de pregătirea profesională, de responsabilitate şi corectitudine.

Aceştia vor primi, ca o consecinţă a politicii Guvernului Ponta şi a demersurilor europarlamentarului - comisar european Corina Creţu, un sprijin suplimentar pentru a munci în orice ţară membră UE.

Am de partea mea argumentele susţinute de Corina Creţu: "O acumulare de experienţă profesională într-un stat membru, care poate fi ulterior implementată şi în România, poate forma noua generaţie de specialişti de care ţara noastră are nevoie".

La fel de importantă este strategia cu privire la responsabilitatea socială, unde expertiza Corinei Creţu, ca membru al PSD şi politician de anvergură europeană, este recunoscută.

Ce le lipseşte românilor astăzi este solidaritatea, solidaritate care a făcut din Polonia unul dintre cele mai puternice state europene, cu siguranţă, cel mai puternic stat din fostul bloc comunist.

Lupta împotriva discriminării este o prioritate a întregii Europe, aşa încât mesajul comisarului desemnat de România va fi unul convergent cu vocile din Parlamentul European.

Combaterea extremismului şi asigurarea liberei circulaţii a forţei de muncă sunt alte priorităţi în agenda colegei noastre de partid, sau, cum spune premierul Ponta, românii nu sunt europeni de rang secund.

Am reamintit doar câteva dintre argumentele ştiute de politicienii de rang înalt de la Bruxelles, care, cu tact şi diplomaţie, responsabili, prin vocea preşedintelui Juncker, au dat o lecţie şi de istorie gălăgioşilor opozanţi din România. Şi fac referire la Tacit: "Sine ira et studio".

Domnul Mihai Lupu:

"Parlamentarii PNL şi PDL susţin prima intabulare a terenurilor agricole şi forestiere"

Deşi Guvernul Ponta şi parlamentarii puterii actuale s-au opus vehement, în sesiunea parlamentară trecută, adoptării iniţiativei legislative liberale privind prima intabulare a terenurilor agricole şi forestiere, ACL a hotărât să susţină în continuare acest proiect.

În acest sens, după ce această propunere legislativă a fost respinsă pe 8 aprilie 2014, prin votul majorităţii controlate de PSD, noi am decis reluarea demersului nostru parlamentar în această sesiune prin depunerea, din nou, în această săptămână, a Iniţiativei "Prima intabulare", care este semnată de majoritatea parlamentarilor PNL şi PDL.

Noi, parlamentarii ACL, considerăm că proiectul legislativ este absolut necesar, deoarece va permite facilitarea intabulării terenurilor agricole şi forestiere, folosind cu prioritate resurse financiare din accesarea fondurilor europene aferente exerciţiului bugetar 2014-2020.

Mai mult decât atât, precizăm faptul că sumele necesare vor putea fi suplimentate cu fonduri proprii ale Agenţiei de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sau cu alte fonduri bugetare naţionale.

De asemenea, este foarte important de menţionat şi faptul că la prima intabulare proprietarii nu vor suporta niciun cost, nicio taxă sau nicio cheltuială, indiferent de natura lor.

Mai trebuie spus şi faptul că, în prezent, mediul rural se confruntă cu un mare număr de proprietari care nu au resursele necesare pentru a susţine costurile generate de lucrările cadastrale, iar fărâmiţarea terenurilor este una dintre marile probleme ale economiei agricole.

Din păcate, în acest moment, în România asistăm la un paradox: la nivelul actual al imobilităţii tranzacţiilor în domeniul agricol, costurile generate de lucrările cadastrale sunt, uneori, mai mari decât valoarea de tranzacţionare a terenurilor respective.

Suntem convinşi că adoptarea iniţiativei respective va rezolva un blocaj pe piaţa imobiliară, având în vedere că, în prezent, aceste terenuri neintabulate nu pot fi tranzacţionate, iar proprietarii care le deţin, dar nu fac agricultură - poate le-au moştenit sau au făcut o investiţie imobiliară la un moment dat -, vor avea posibilitatea de a reda aceste terenuri agriculturii româneşti.

Doamna Marioara Nistor:

"Întârzierile de la ghişeele caselor de pensii, justificate de redimensionarea sistemului informatic"

Am primit recent răspuns la interpelarea adresată ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, Rovana Plumb, pe tema noilor aplicaţii de calcul a pensiilor. Am accentuat, în demersul meu parlamentar, că în această perioadă, la nivelul caselor judeţene de pensii au loc o serie de modificări ale softului şi reţelelor informatice, pentru pregătirea intrării în vigoare a noii modalităţi de calcul a pensiilor. Din această cauză, activitatea CJP-urilor din toată ţara, inclusiv cea din Brăila, este perturbată de noile proceduri şi aplicaţii de calcul care trebuiesc introduse. În consecinţă, activitatea cu publicul se desfăşoară anevoios, spre nemulţumirea cetăţenilor care aşteaptă să-şi rezolve problemele, şi am subliniat acest aspect în documentul parlamentar înaintat conducerii Ministerului Muncii.

În răspunsul său, ministrul Rovana Plumb a precizat că pentru a asigura modernizarea activităţii, Casa Naţională de Pensii Publice a reuşit actualizarea şi dezvoltarea sistemului informatic integrat, prin înlocuirea totală a sistemelor. Acest lucru s-a realizat din fonduri structurale, cu finanţare nerambursabilă, în cadrul Proiectului "Servicii publice online destinate cetăţenilor contribuabili şi beneficiari ai sistemului public de pensii şi din sistemul accidentelor de muncă şi bolilor profesionale (ORIZONT)".

"Cu privire la noua aplicaţie de calcul a pensiilor, precizăm că, în contextul reformei sistemului de pensii public, prin implementarea acestui proiect s-a urmărit redimensionarea întregului sistem informatic integrat al CNPP, iar reconceperea acestuia nu a vizat modalitatea de calcul a pensiilor, ci a constat în schimbarea arhitecturii sale logice, nu a arhitecturii fizice, la nivel de reţea, cu accent pe noţiunea de centralizare a informaţiilor, în scopul asigurării posibilităţii de a verifica eligibilitatea dosarului în timp real şi la nivel naţional, nu doar judeţean cum se întâmpla până acum. De asemenea, prin centralizarea datelor şi evidenţa acestora la nivelul CNPP, s-au eliminat perioadele în care judeţele schimbau date cu privire la un beneficiar al sistemului public de pensii, reducând astfel timpul şi eficientizând obţinerea informaţiei. Totodată, menţionăm că CNPP gestionează un volum foarte mare de date, dar şi că accesul la informaţie trebuie să se facă în concordanţă cu prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, în aceste condiţii crescând măsurile de securitate", a subliniat ministrul muncii.

"În concluzie, apreciem că modernizarea sistemului informatic existent - în contextul presiunii foarte puternice generate de modificările legislative recente, cu termene de aplicare extrem de strânse - poate crea, în anumite situaţii, întârzieri în diverse operaţiuni, inclusiv în cele desfăşurate la ghişeele caselor teritoriale de pensii, însă acestea nu pot fi considerate blocante în activitatea întregului sistem public de pensii şi în niciun caz nu se răsfrâng asupra serviciilor oferite cetăţenilor beneficiari ai Casei Naţionale de Pensii Publice", a conchis ministrul Muncii.

Doamna Marioara Nistor:

"Apel la responsabilitate şi seriozitate în Parlament"

Sesiunea de toamnă a celor două camere ale Parlamentului este una extrem de importantă pentru forul legislativ, deoarece pe agenda sa se află mai multe proiecte de legi, a căror adoptare va avea drept efect îmbunătăţirea vieţii de zi cu zi a românilor. Primul proiect care va intra în dezbatere, şi sper să fie votat cât mai repede, este cel care vizează reducerea CAS-ului pentru angajatori, document retrimis Parlamentului de preşedintele ţării şi adoptat zilele trecute de Senat. Reducerea CAS-ului este o măsură sustenabilă şi perfect aplicabilă de la 1 octombrie a.c., şi va contribui atât la reducerea cheltuielilor agenţilor economici, cât şi la crearea de noi locuri de muncă în regim fiscalizat şi scăderea evaziunii fiscale din economie. De asemenea, Parlamentul va dezbate în această sesiune de toamnă şi amnistia fiscală a pensionarilor şi mamelor, categorii ale populaţiei care au fost pe nedrept penalizate de fostele guverne, în unele cazuri pentru datorii de câţiva lei la bugetul de stat.

Pe agenda de lucru a parlamentarilor se vor afla şi alte proiecte legislative care conţin avantaje consistente pentru români, precum posibilitatea cumulului pensiei cu salariul, dar şi reducerea TVA pentru lapte, fructe şi legume la 9%.

Astfel, pe fluxul parlamentar se află o propunere de lege care va da posibilitatea pensionarilor cu venituri care depăşesc nivelul salariului mediu brut pe economie să cumuleze pensia cu salariul, dacă au calitatea de angajaţi la stat.

O altă iniţiativă legislativă importantă este cea referitoare la diminuarea stagiului de cotizare realizat în grupa 1 de muncă, de la şase ani, cum este în prezent, la cinci ani, pentru reducerea vârstelor standard de pensionare a persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare. În ceea ce priveşte reducerea cotei de TVA pentru laptele de consum, legumele şi fructele proaspete la 9%, adoptarea acestei legi ar conduce efectiv la creşterea consumului produselor respective, la creşterea competitivităţii producătorilor români, dar şi la recuperarea pierderilor suferite de bugetul naţional din cauza evaziunii fiscale.

Consider că, dincolo de bătălia electorală care ne aşteaptă, toţi parlamentarii, indiferent de culoarea politică, trebuie să dea dovadă de responsabilitate în raport cu adevărata agendă a cetăţeanului şi cu problemele şi preocupările oamenilor. Cred că este un moment în care trebuie să lăsăm deoparte tensiunile şi controversele politicianiste şi să ne concentrăm atenţia pe activităţile pentru care oamenii ne-au trimis aici. Trebuie să dăm dovadă de seriozitate şi de luciditate politică, să demonstrăm că nu stăm degeaba patru ani în acest legislativ şi să ne apropiem mai mult de oameni, cel puţin printr-un minim respect faţă de votarea legilor îndelung aşteptate.

Doamna Marioara Nistor:

"Problemele din cadrul APIA, pe cale de rezolvare"

Am trimis o interpelare domnului viceprim-ministru Daniel Constantin, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, pe tema problemele cu care s-a confruntat în ultima perioadă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA). Am reliefat că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a avut numeroase probleme legate de acreditare, riscând să se producă efecte dintre cele mai nefaste pentru accesarea fondurilor destinate agriculturii. De asemenea, am accentuat că este necesar ca conducerea MADR să întreprindă toate demersurile în vederea funcţionării riguroase a APIA, cu atât mai mult cu cât activitatea acestei agenţii, care ar trebui să garanteze viitorul agriculturii româneşti, este marcată de rigiditate şi birocraţie. Aş aminti modul defectuos în care funcţionează programul de înscriere în baza de date a cererilor de acordare a subvenţiilor, precum şi faptul că solicitările pentru obţinerea acestora se pot obţine doar de la centrele zonale ale APIA, care funcţionează exclusiv în municipii şi oraşe. De asemenea, recent a fost demis fostul director al agenţiei, fapt ce a avut cu siguranţă repercusiuni în activitatea instituţiei.

În răspunsul său, viceprim-ministrul Daniel Constantin a afirmat că APIA, prin intermediul structurilor cu atribuţii de control, dar şi prin activitatea Direcţiei de Audit Intern, a efectuat controale, respectiv auditări ale sistemelor de control din cadrul APIA, în scopul de a evalua eficacitatea şi performanţa structurilor funcţionale în implementarea procedurilor, programelor şi acţiunilor, în vederea îmbunătăţirii continue a acestora.

"Din punctul de vedere al riscului asociat măsurilor de sprijin gestionate de APIA, precizăm că acesta a fost semnificativ diminuat, întrucât structurile auditate şi-au îmbunătăţit activităţile prin implementarea recomandărilor formulate de către auditul intern al APIA, dar şi a celor venite din partea Curţii de Conturi a României. În raportul de audit elaborat pentru anul 2013 s-a concluzionat că activitatea APIA a fost adecvată, problemele constatate fiind minore, însă cu posibilitate de îmbunătăţire. Astfel, putem aprecia că în urma evaluărilor efectuate s-a obţinut asigurarea rezonabilă că sistemul de control intern al APIA funcţionează în mod adecvat", a subliniat ministrul agriculturii. Totodată, în materialul oficial, Daniel Constantin a adăugat că MADR, prin intermediul APIA, "a depus toate eforturile pentru ca subvenţiile acordate să contribuie la creşterea performanţei producătorilor agricoli pentru ca fermierii români să devină competitivi pe pieţele Uniunii Europene."

Doamna Marioara Nistor:

"Klaus Iohannis nu are nicio şansă în bătălia cu Victor Ponta"

Gestul domnului Klaus Iohannis de a ataca Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2014 este unul demagogic şi populist, care demonstrează fie că îi este teamă deja de bătălia pentru alegerile prezidenţiale, fie că vrea să atragă atenţia asupra propriei sale campanii electorale. Din nefericire pentru Domnia Sa, candidatul sibian la preşedinţia României nu are cum să se situeze pe picior de egalitate cu primul-ministru Victor Ponta, la niciun capitol, cu atât mai puţin la popularitate şi notorietate. În realitate, probabil că domnul Iohannis nu a înţeles bine despre ce este vorba, atâta timp cât invocă în mod cu totul eronat faptul că Victor Ponta este candidatul Guvernului la preşedinţie (vezi declaraţia: "Nu poate Guvernul, cu un candidat la preşedinţie, cu puţine zile înainte de alegeri, să modifice legislaţia care se refera la aceste alegeri."). Victor Ponta este candidatul Alianţei Electorale PSD+UNPR+PC, partide parlamentare care şi-au asumat cu maximă responsabilitate această candidatură, de succesul căreia suntem din ce în ce mai siguri.

În ceea ce priveşte Ordonanţa de Urgenţă nr.45/2014, la care face referire candidatul dreptei, acest document aduce doar modificări de ordin tehnic, de fluidizare a procesului electoral în sine, care nu vor fi în măsură să dezavantajeze niciunul dintre candidaţi. Dacă lui Klaus Werner Iohannis îi este frică de votul multiplu, îi recomand să indice clar articolul din OUG nr.45 care poate conduce la fenomenul invocat de Domnia Sa, pentru a şti şi românii ce au de făcut în prevenirea acestui lucru.

Doamna Marioara Nistor:

"Avem nevoie de dinamizarea prezenţei culturale româneşti în străinătate"

În calitate de membru în Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă, din Camera Deputaţilor, am primit răspuns la interpelarea adresată conducerii Ministerului Culturii pe tema participării României la târgurile culturale din străinătate. Asigurarea unei prezenţe româneşti solide şi profesioniste, la standardele secolului XXI, la târgurile, conferinţele şi expoziţiile internaţionale de artă plastică, fotografie, film, teatru, carte, presă, muzică, modă etc. ar trebui, în opinia specialiştilor din domeniu, să reprezinte una din priorităţile Ministerului Culturii. De asemenea, un alt domeniu prioritar este reorganizarea Institutului Cultural Român, pentru a creşte vizibilitatea valorilor culturale româneşti în lume, am apreciat în documentul trimis Ministerului Culturii.

Potrivit răspunsului formulat de fostul vicepremier Kelemen Hunor, în anul 2013, Ministerul Culturii a susţinut participarea României, cu organizarea standului şi invitarea unor scriitori români, la o serie de târguri internaţionale de carte, din Ierusalim, Leipzig, Budapesta, Praga, Baku, Frankfurt, Instanbul şi Stuttgart.

De asemenea, Ministerul Culturii a sprijinit participarea unor scriitori la târgurile internaţionale de la Paris şi Goteborg, organizate de către Institutul Cultural Român, şi s-a implicat în susţinerea participării Uniunii Artiştilor Plastici la Salonul de Carte bibliofilă de la Marsilia.

De asemenea, în perioada următoare, Ministerul Culturii va participa la târgurile internaţionale de carte din Frankfurt, Istanbul şi Sofia, la ultimul eveniment România având statut de ţară invitat de onoare. "Vă asigurăm că, în conformitate cu prevederile legale şi cu atribuţiile ce-i revin, Ministerul Culturii depune eforturi substanţiale pentru ca valorile culturale româneşti să poată fi cunoscute pe plan internaţional", a conchis Kelemen Hunor.

Domnul Eduard-Stelian Martin:

"Urmaşa lui Traian"

Pentru candidatura la prezidenţiale, fiecare partid îl desemnează pe omul cel mai valoros şi experimentat care poate reprezenta în mod ideal interesele naţionale. De exemplu, noi, Partidul Social Democrat, îl promovăm pe omul care a dat înapoi oamenilor banii furaţi de PDL şi a deblocat locurile de muncă, adică Victor Ponta. În opoziţie cu această numire se află cea a foştilor democrat-liberali, care astăzi se autodenumesc PMP, în persoana doamnei Elena Udrea.

Cu această ocazie doresc să adresez o întrebare Mişcării Populare: această nominalizare este tot ce aţi avut mai bun?

Impactul pe care Elena Udrea îl generează în teritoriu este umilitor pentru acest partid şi, desigur, cu adevărat hazliu pentru adevăraţii oameni politici, cei cu pricepere şi vocaţie.

Dar, din nefericire, lucrurile au o turnură mult mai drastică în teritoriu. Oamenii sunt indignaţi din cauza acestei numiri şi, ca urmare, o întâmpină pe candidată cu ostilitate şi grave acuzaţii.

În băile sale de mulţime, oamenii o învinuiesc de faptul că în timpul regimului său şi al PDL-ului, au fost transformaţi în muritori de foame, dar această doamnă rămâne nemişcată, păşind zâmbitoare şi cu nonşalanţă. Oamenii îi reproşează că a adoptat măsura de tăiere a salariilor şi pensiilor, dar doamna Udrea păşeşte şi de această dată mlădios, rămânând surdă şi nepăsătoare la acuzaţiile care îi sunt aduse.

Aceasta este nonvaloarea propusă de PMP pentru a conduce statul român. Persoana indiferentă la suferinţa conaţionalilor săi, dar cu iniţiativă şi determinare în interes propriu, ca în cazul în care a investit jumătate de milion de euro în comuna în care ea şi Traian Băsescu şi-au cumpărat terenuri. Aşadar, în perioada în care veniturile oamenilor au fost dramatic reduse, Elena Udrea, ministrul Dezvoltării şi Turismului de la acea dată, a construit cu această sumă fabuloasă podeţe şi un stadion într-o comună cu cca 2.000 de oameni.

Semnalul venit din teritoriu este foarte clar. Oamenii nu doresc perpetuarea politicii abjecte practicate de către Traian Băsescu şi, implicit, a urmaşei sale.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Suspendarea unei legi în vigoare, un abuz de putere al Guvernului Ponta fără precedent în România postdecembristă"

Dacă ne întoarcem în timp, în perioada 2000-2004, acele vremuri în care democraţia românească devenise mai mult decât fragilă, putem cu surprindere constata că nici măcar Guvernul Năstase - cel care a rămas în istorie catalogat drept cel mai abuziv guvern, cel care a reuşit performanţa, negativă, evident, de a controla aproape toată mass-media de la acea vreme, dar şi cel care a practicat şi încurajat traseismul în masă şi a negociat şi a cumpărat aleşi locali şi parlamentari, la vedere, ca la tarabă - totuşi nu a îndrăznit să suspende o lege în vigoare pentru a-şi pune în aplicare un plan electoral.

Iată că astăzi, în România anului 2014, o ţară membră a Uniunii Europene şi a NATO, prin adoptarea OUG nr.55/2014, ordonanţă prin care se suspendă pentru 45 de zile o lege aflată în vigoare pentru a putea da astfel liber migraţiei aleşilor locali, Guvernul Ponta îndrăzneşte să anuleze democraţia şi să dicteze după legea bunului său plac.

Printr-un asemenea abuz nemaiîntâlnit în vreo altă ţară europeană, acest demers anticonstituţional şi profund antidemocratic demonstrează foarte clar faptul că premierul Ponta devine chiar mai abuziv decât tutorele său politic, Adrian Năstase, anulând o lege, în plină precampanie electorală, pentru a putea licita aleşii locali la mercato-ul PSD&Co, asigurându-şi astfel voturile necesare la alegerile prezidenţiale.

Cum poate un Guvern să suspende prevederile unei legi care afectează în mod categoric regimul instituţiilor fundamentale ale statului, încălcând într-un mod atât de flagrant Legea fundamentală? Oare nu este suficient de limpede ceea ce se precizează în articolul 115 alineatul (6) din Constituţia României, în care se stipulează foarte clar faptul că: "Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică"?!

Alianţa Creştin-Liberală consideră că asemenea abuzuri trebuie de urgenţă stopate în România şi va utiliza toate mijloacele democratice pe care le are la dispoziţie pentru a opri încercările repetate ale Guvernului Ponta de a frauda alegerile prezidenţiale care urmează în această toamnă. Printre demersurile deja întreprinse de membrii ACL se numără contestarea OUG nr.55/2014 în contencios administrativ şi la Avocatul Poporului şi informarea partenerilor externi, precum şi a Comisiei de la Veneţia, asupra derapajelor şi abuzurilor Guvernului Ponta.

Domnul Mihai Weber:

"Traseism politic? Nici vorbă."

Adoptarea Ordonanţei de urgenţă cu privire la migraţia primarilor, preşedinţilor consiliilor judeţene, consilierilor locali şi judeţeni, naşte dispute în lumea politică.

Astfel, cei enumeraţi mai sus îşi pot exprima în scris opţiunea cu privire la formaţiunea politică din care doresc să facă parte, fără să-şi piardă funcţia dobândită în urma alegerilor.

Şi de această dată, liberalii îşi arată nemulţumirile aruncând în PSD cu acuze prost fondate, mai concret, aceştia susţin că noi dorim să încurajăm traseismul politic.

Din punctul meu de vedere, această măsură nu poate fi catalogată ca fiind traseism politic. Este o formă, o modalitate prin care aleşilor locali li se dă şansa să vină în faţa alegătorilor cu aceeaşi verticalitate ca în 2012, cu capul sus, şi nu cu capul plecat, cerând votul împotriva nedreptăţii, împotriva regimului PDL-ist. Dacă ne raportăm la alegerile desfăşurate cu doi ani în urmă, constatăm că un număr de 7,4 milioane de români au votat pentru demiterea preşedintelui, crezând în forţele Uniunii Social-Liberale, sperând la un viitor mai bun pentru întreaga ţară.

Fiind membru de dreapta şi venind acum să afirmi că măsura adoptată de către această formaţiune este una de stimulare a traseismului politic, mi se pare o mare absurditate.

Analizând etapele destrămării alianţei USL, nu pot să nu ridic o întrebare: Cine au fost cei care au preferat trădarea? Ei bine, răspunsul este unul clar care poate fi văzut chiar şi cu ochiul liber. Trădătorii sunt tocmai cei care se opun acestei ordonanţe de urgenţă, PNL-iştii fiind singurii care au ales să părăsească programul politic USL, trecând de partea celor din PDL, votul celor care şi-au pus speranţa în acest program fiind cantitate neglijabilă.

Această măsură este una benefică, în acest sens putând fi deblocate activităţile tuturor consiliilor locale şi judeţene. Sunt foarte multe programe cu finanţare europeană şi bugetară, dar nu se pot implementa pentru că ACL boicotează orice hotărâre.

Mi se pare anormal ca cei care au pierdut alegerile să vină acum să conducă destinele a milioane de oameni. Acest lucru nu s-a mai întâmplat în nicio ţară democratică.

Dorim să asigurăm stabilitate, să continuăm cu vechiul program dinaintea destrămării USL-ului. Fiind un program de guvernare bun care are efecte pozitive, este normal să nu renunţăm la el.

Domnul Ion-Bogdan Mihăilescu:

"Declaraţie politică pe tema Summitului NATO din Ţara Galilor"

Liderii statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice s-au întrunit săptămâna trecută la Summitul NATO din Ţara Galilor.

Având în vedere atât actualul context global, cât şi cel regional, în care mediul de securitate devine din ce în ce mai imprevizibil şi instabil, acest summit a fost unul din cele mai importante din istoria alianţei, în urma căruia s-au luat decizii menite să întărească securitatea statelor membre şi să descurajeze orice intenţie de atac asupra unuia dintre aliaţi, transmiţându-se un mesaj extrem de puternic oricărui potenţial agresor. Activitatea şi atitudinea expansionistă a Rusiei, dar şi deteriorarea considerabilă a situaţiei din Ucraina au condus la necesitatea luării unor măsuri reale de consolidare a flancului estic al alianţei.

În acest mediu extrem de volatil, ţinând cont de poziţia geografică a României, ţara noastră deţine un rol-cheie pe care trebuie să şi-l asume cu maximă responsabilitate şi seriozitate, Marea Neagră fiind o componentă esenţială a securităţii euroatlantice în această regiune.

De asemenea, în cadrul Summitului NATO a fost adoptat Planul de Reacţie Rapidă "Readiness Action Plan", care va răspunde "provocărilor aduse de Federaţia Rusă" şi implicaţiilor sale geostrategice, dar şi "riscurilor şi ameninţărilor care provin din vecinătatea sudică, din orientul apropiat şi nordul Africii".

Planul de contingenţă pentru România, care urmează a fi integrat în Planul de Acţiune Rapidă al NATO, vizează acţiunile concrete care urmează a fi întreprinse în eventualitatea unui conflict direct sau indirect, dar şi în caz de calamitate, de act terorist sau de orice altă criză. Aşa cum a precizat şi domnul Sorin Ducaru, noul asistent al secretarului general al NATO, acest plan de contingenţă este, în mod indirect, o formulă prin care NATO se pregăteşte pentru cele mai nefericite scenarii. Astfel, înfiinţarea unui comandament NATO pe teritoriul statului român va ridica nivelul strategic de răspuns în faţa oricărei agresiuni, acest fapt incluzând şi o prezenţă sporită de trupe combatante ale Alianţei Nord-Atlantice pe teritoriul României.

În ceea ce priveşte finanţarea Planului de Acţiune Rapidă, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a evidenţiat faptul că, în ultimul deceniu, NATO a scăzut investiţiile în securitate şi apărare, spre deosebire de Federaţia Rusă care a crescut investiţiile în acest domeniu. Totodată, Rasmussen a anunţat în cadrul Summitului NATO că este esenţial ca în următorii ani, fiecare stat membru să crească bugetele de apărare la aproximativ 2% din PIB. Secretarul general al NATO a anunţat şi constituirea a patru fonduri voluntare care vor veni în sprijinul Ucrainei, României revenindu-i importantul rol de a fi naţiune-cadru pentru fondul mutual dedicat siguranţei cibernetice a Ucrainei.

În concluzie, aş dori să îmi afirm aprecierea faţă de toate deciziile şi documentele adoptate în Ţara Galilor, la Newport, acest Summit NATO fiind un real succes, tocmai prin consensualitatea voinţei politice a tuturor celor 28 de state membre, fapt care va duce la îmbunătăţirea stabilităţii spaţiului euroatlantic şi la întărirea securităţii flancului estic al alianţei.

Domnul Mircea Dolha:

"Prelungirea termenului pentru reatestarea produselor tradiţionale, un act de normalitate"

Maramureş, judeţul pe care îl reprezint în Parlamentul României, este un loc al tradiţiilor, în care reţetele vechi se păstrează cu sfinţenie de către numeroşi producători, de către familiile pentru care produsele tradiţionale reprezintă o sursă de venit, dacă nu chiar singura sursă de venit. Din acest motiv, salut răspunsul ministrului Daniel Constantin la solicitarea mea publică de săptămâna trecută în care am cerut ca termenul limită pentru reatestarea produselor tradiţionale să fie prelungit.

Apreciez că decizia anunţată ieri de către ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale este un act de normalitate. Aşa cum se ştia deja, Domnia Sa a recunoscut că numărul de producători care au reuşit să îşi reînnoiască atestatele pentru produsele tradiţionale este foarte mic. Doar situaţia din Maramureş este de-a dreptul alarmantă - conform legislaţiei vechi erau 395 de produse tradiţionale înregistrate, dar dintre acestea doar nouă reuşiseră, după ultimele mele informaţii, să îşi păstreze acest statut, conform Ordinului comun 724/2013 al MADR, Ministerului Sănătăţii şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Actul normativ a fost publicat în data de 11 noiembrie 2013 în Monitorul Oficial şi a intrat în vigoare o lună mai târziu, având ca termen limită pentru reatestarea produselor data de 11 septembrie 2014.

Din discuţiile avute cu producătorii din Maramureş, era necesară prelungirea acestui termen limită, întrucât întocmirea şi depunerea documentaţiei pentru reatestare este anevoioasă. Mai mult, pe timp de vară, producătorii maramureşeni au fost ocupaţi şi cu producţia, au participat la târguri în toată ţara. În plus, o parte dintre ei îşi suplimentează veniturile şi din agroturism, aşa că nu le-a prea rămas timp suficient pentru a finaliza dosarele la timp.

Prelungirea termenului privind atestarea produselor tradiţionale, conform noii legislaţii, până la 30 noiembrie, va reprezenta, sper eu, un semnal de susţinere pentru fermierii şi micii antreprenori care au păstrat reţetele vechi româneşti. Este păcat ca aceste produse tradiţionale să nu aibă şansa de a fi etichetate în continuare ca atare, pentru a fi recunoscute de toţi consumatorii. Mă refer aici în special la dulceţuri, pâine, zacuscă, specialităţi din carne sau brânzeturi cu gust românesc, gustul bucatelor noastre de odinioară.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"Reducerea CAS-ului şi armonizarea legislaţiei europene, priorităţile sesiunii de toamnă a Parlamentului"

Noua sesiune parlamentară a debutat, în aceste zile, odată cu luna septembrie şi noul anotimp, o toamnă, sper, liniştită, frumoasă şi îmbelşugată pentru toţi românii. Din punct de vedere legislativ, Camera Deputaţilor nu are o misiune uşoară în această toamnă, deputaţii având pe masa de lucru o serie de propuneri şi proiecte extrem de importante pentru viitorul României.

În opinia mea, primul şi cel mai important vot din aceste zile trebuie dat la Proiectul legislativ privind reducerea CAS-ului, retrimis Parlamentului de preşedinte şi votat zilele trecute de Senat. Este un prim test de maturitate al parlamentarilor, iar dezbaterea şi votarea acestui proiect, pentru a fi cât mai repede retrimis la Cotroceni spre promulgare, constituie o urgenţă maximă pentru însănătoşirea şi dezvoltarea mediului de afaceri. Sper ca şi reprezentanţii opoziţiei să înţeleagă importanţa reducerii CAS-ului la angajator, deoarece intrarea în vigoare de la 1 octombrie a legii în cauză ar aduce o serie de beneficii atât economiei, cât şi angajatorilor şi angajaţilor corecţi.

În primul rând, reducerea CAS înseamnă micşorarea cheltuielilor agenţilor economici, care ar fi astfel stimulaţi să crească numărul salariaţilor, pe de o parte, şi să îşi dezvolte capacitatea investiţională, pe de altă parte. În al doilea rând, iniţiativa promovată de Guvern ar duce la reducerea considerabilă a evaziunii fiscale, la creşterea procentului muncii fiscalizate şi la eliminarea procentului activităţilor prestate "la negru". Nu în ultimul rând, reducerea CAS-ului va creşte numărul locurilor de muncă din economia românească şi va contribui la crearea mediului concurenţial de care avem atâta nevoie.

Pe lângă legea amintită, Camera Deputaţilor va continua în această sesiune parlamentară procesele de legiferare a unor decizii guvernamentale luate în favoarea românilor, în special pe domeniile mediului de afaceri, şi armonizării priorităţilor noastre legislative cu cele europene, deoarece până anul viitor trebuie transpuse toate directivele europene în legislaţia autohtonă. Armonizarea cadrului legislativ este un aspect mai puţin atractiv pentru populaţie, dar la acest punct România are multe restanţe, care datează de câţiva ani, iar în cazul nerezolvării acestora la timp riscăm să fim amendaţi de către Curtea Europeană de Justiţie. Spre exemplu, Legea gazelor şi Legea energiei electrice trebuie armonizate cu două directive europene în vigoare şi este nevoie să fie votate în regim de urgenţă, în aşa fel încât să nu fim sancţionaţi financiar de către organismele internaţionale.

Ceea ce românii trebuie să reţină este faptul că buna guvernare iniţiată de Guvernul Victor Ponta, în ultimii doi ani şi jumătate, se va materializa în acţiuni, măsuri şi proiecte îndreptate spre nevoile cetăţeanului, pentru a face traiul oamenilor mai uşor suportabil. Mă refer în special la categoriile defavorizate ale populaţiei, din punct de vedere material, care vor primi şi alte compensaţii reparatorii, după ce bugetarii şi pensionarii au intrat în legalitate din punctul de vedere al tăierilor de salarii şi pensii. De asemenea, este vital să creăm noi locuri de muncă, să dezvoltăm motoarele economiei şi să continuăm trendul de creştere avut în ultimul an şi jumătate.

În final, fac un apel către colegii din opoziţia parlamentară, care, chiar dacă se apropie campania electorală, trebuie să lase deoparte orgoliile politice şi disputa prezidenţială şi să participe activ la votarea legilor importante pentru toţi românii. Menirea parlamentarilor nu este de a face politică, ci de a dezbate şi vota legi bune pentru oameni, cu seriozitate, maturitate şi responsabilitate. Sper să se întâmple aşa şi să avem succes în noua sesiune parlamentară, pentru binele tuturor românilor.

Domnul Miron Alexandru Smarandache:

"PSD Moineşti şi-a fixat obiectivele campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale"

Adunarea generală a Organizaţiei municipale PSD Moineşti, desfăşurată vineri, a beneficiat de prezenţa liderului judeţean Dragoş Benea, a deputatului Lucian Şova, a senatorului Dan Tătaru şi, nu în ultimul rând, a primarului municipiului, Viorel Ilie. Întâlnirea cu membrii organizaţiei municipale Moineşti a reprezentat o ocazie excelentă de analiză a activităţii depuse în acest an, practic de când PSD Moineşti este condus de mine, în calitate de preşedinte.

Reuniunea a fost extrem de benefică, deoarece am discutat concret despre ceea ce s-a făcut până acum în 2014 şi, mai ales, despre obiectivele necesar a fi îndeplinite în această toamnă. S-au evidenţiat realizările echipei, respectiv ale organizaţiilor de tineret şi pensionari, practic reînfiinţate, conduse de Olivian Darie şi respectiv Constantin Săftoiu, concretizate prin creşterea numărului de membrii şi simpatizanţi, s-au trecut în revistă proiectele următoare şi, de asemenea, s-au amintit şi manifestările derulate în sprijinul oamenilor din Moineşti. De remarcat că la 1 ianuarie 2014 PSD Moineşti avea 360 de membri, iar acum suntem 560, deci o creştere de 55%. Între acţiunile desfăşurate de PSD Moineşti, în ultima perioadă, s-au remarcat acordarea de daruri pentru 100 de copii în preajma Crăciunului 2013, flori pentru doamne şi domnişoare de 8 martie, precum şi organizarea unei tabere de vară, de trei zile, pentru tinerii social democraţi în Piatra Neamţ.

În cuvântul său, preşedintele PSD Bacău şi al consiliului judeţean, Dragoş Benea, a transmis celor prezenţi un mesaj de solidaritate în vederea abordării campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie, prezentând o analiză corectă a candidaţilor, cu accent pe diferenţele semnificative dintre candidatul PSD, premierul Victor Ponta, şi contracandidaţii acestuia. Benea a vorbit şi despre importanţa participării masive la vot a membrilor şi simpatizanţilor PSD din Moineşti, apreciind realizările din ultima vreme a Guvernului condus de Victor Ponta, fără îndoială mult mai benefice pentru oameni, comparativ cu tăierile de salarii şi pensii ale fostelor guverne girate de preşedintele ţării.

De asemenea, preşedintele Consiliului Judeţean Bacău a punctat şi seria proiectelor realizate în ultima vreme în municipiul Moineşti, precum apa curentă, canalizarea, asfaltarea străzilor Păcii şi Osoiu, dar şi parteneriatul încheiat între primărie şi consiliul judeţean pentru refacerea Clubului Lira, cu o investiţie de 60 miliarde lei, toate acestea demonstrând excelenta colaborare dintre primarul Viorel Ilie, deputatul Miron Smarandache şi conducerea consiliul judeţean. În finalul mesajului său, Dragoş Benea a sfătuit membrii, simpatizanţii şi militanţii partidului ca, împreună cu partenerul local din coaliţia de guvernământ, Partidul Conservator, să acorde maximă atenţie campaniei electorale care va începe în curând, astfel încât rezultatul alegerilor prezidenţiale să fie unul deosebit de bun. Nu în ultimul rând, Adunarea generală a PSD Moineşti a aprobat lista delegaţilor la conferinţa judeţeană a PSD Bacău, din data de 12 septembrie, unde vor fi 14 delegaţi.

Mă bucur că am închegat la Moineşti un colectiv cu oameni harnici şi destoinici, care doresc să se implice pentru ca PSD să fie cu adevărat un partid aproape de oameni, un partid care ajută şi se luptă pentru interesele locuitorilor din zonă. Cred că printr-o muncă susţinută vom reuşi să abordăm în forţă campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, unde ne propunem un scor mult mai bun decât cel înregistrat în mai, la alegerile europarlamentare.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Deciziile de la Summitul NATO, între realitatea românească şi cea regională"

Declaraţiile oficialilor români în contextul summitului NATO, ce a avut loc săptămâna trecută, subliniază în mod apăsat garanţiile de securitate de care se bucură România, în calitate de stat aliat, mai ales prin prisma deciziilor luate cu această ocazie. În mod cert există elemente pozitive din acest punct de vedere şi ele nu pot fi contestate. Creşterea prezenţei militare aliate pe teritoriul statului nostru, existenţa unei structuri de comandament NATO contribuie la securizarea flancului estic al alianţei, în beneficiul României.

În acelaşi timp, însă, nu trebuie să confundăm garanţiile de securitate cu tot ceea ce înseamnă contribuţia României la securitatea regională, implicarea sa la nivelul întregii alianţe, în paralel cu urmărirea intereselor naţionale. Nu trebuie să confundăm garanţiile de securitate la nivelul alianţei cu propria noastră capacitate de a ne îndeplini obligaţiile de parteneri şi cele de actor regional. Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în traistă.

Am în vedere două aspecte, ambele derivând din criza ucraineană.

Pe de o parte, capacitatea reală de finanţare a sectorului de apărare. În mod evident, sunt cheltuieli absolut necesare. Sunt, de altfel, aşteptate de ani de zile. Aşadar, mă refer exclusiv la capacitatea Guvernului nostru de a construi un buget care să acopere în mod real şi în flux constant nevoile financiare derivate din deciziile recente ale alianţei şi din presiunea de la nivel regional.

Avem diagnosticul sectorului de apărare pus de Carta Albă anul trecut, privind starea critică, gravă în care se află dotările Armatei Române. Carta Albă ne spune clar faptul că nu suntem nici măcar la nivelul minimal care ne este cerut în calitate de stat membru al alianţei. Capacitatea de a face faţă unui conflict regional sau chiar creşterea profilului prezenţei militare româneşti (şi aliate) în regiune pare să fie în afara discuţiei, citind Carta Albă. În acelaşi timp, majoritatea parlamentară întârzie nepermis îndeplinirea procedurilor parlamentare pentru adoptarea Cartei Albe. PNL a atras deja atenţia la începutul sesiunii parlamentare că MApN este în imposibilitatea de a adopta o serie de documente cu valoare deosebită pentru buna funcţionare a instituţiei şi apărarea ţării, dintre care cel mai important este Strategia naţională de apărare, care trebuie supusă spre aprobarea Guvernului în cel mult trei luni de la votul în Parlament asupra Cartei Albe a Apărării. Nu există nicio reacţie oficială până în prezent, nu a fost convocat nici măcar Biroul permanent reunit. În ce măsură putem spune că suntem capabili să facem faţă cerinţelor regionale şi aliate, citind declaraţia finală a Summitului? Este greu de găsit un răspuns satisfăcător.

Mai mult, situaţia este şi mai complicată în plan strict financiar. Avem, pe de o parte, deciziile Summitului, spre exemplu reafirmarea unei ţinte importante, aceea de a investi în jur de 20% din bugetele de apărare pentru echipamente şi capabilităţi legate de implementarea planului de acţiune adoptat. Prin declaraţia finală a Summitului NATO statele au convenit să inverseze tendinţa de scădere a bugetelor apărării, iar România are ca ţintă abia 2016 pentru alocarea a 2% din PIB, un criteriu care trebuia îndeplinit de mult, având în vedere nevoile armatei noastre.

Iată ce spune textul declaraţiei: "Securitatea şi apărarea noastră, în întregul lor, depind atât de volumul cheltuielilor, cât şi de modul în care cheltuim. Investiţiile sporite ar trebui direcţionate pentru a ne realiza priorităţile în domeniul capabilităţilor şi aliaţii trebuie să demonstreze, de asemenea, voinţa politică de a asigura capabilităţile necesare şi de a disloca forţe atunci când este nevoie de acestea."

Noi însă avem un Guvern care pe parcursul întregului an nu a reuşit să menţină promisiunile de alocare de fonduri pentru apărare - rectificarea din iulie lasă apărarea într-o situaţie incertă, deşi au existat promisiuni ferme. S-au dat asigurări că noul context regional va impune o redimensionare bugetului de apărare. Voinţa politică se traduce la noi prin declaraţia ministrului Duşa, din iunie, conform căreia la următoarea rectificare de buget (din iulie) armata va primi o sumă semnificativă destinată continuării programului de modernizare şi înzestrare. În iulie, MapN nu se afla de fapt pe lista ministerelor care primesc bani, s-au dat însă asigurări că există o strategie, au fost prevăzute cheltuieli, vor fi decontate şi din fondul de rezervă, iar până la sfârşitul anului - promisiuni, din nou - va exista o creştere. Am auzit cu toţii astfel de declaraţii în fiecare an, însă anul acesta criza ucraineană şi tensiunile între NATO, UE şi Federaţia Rusă au modificat complet situaţia. Iar noi auzim tot declaraţii.

Recitind acum nota pozitivă a concluziilor privind garanţiile de securitate obţinute de România la acest summit, devine din ce în ce mai clar că ele nu se vor materializa curând. Riscă România să piardă cele obţinute pe căi diplomatice din cauza lipsei de voinţă politică şi a pomenilor electorale în prag de prezidenţiale? Căci Guvernul continuă să aloce fondurile care îi sunt utile pe termen scurt, iar efectele se vor vedea mult timp de acum înainte.

Pe de altă parte, revenind astfel la cele două paliere ale declaraţiei mele de azi, capacitatea de reacţie a statului român în sprijinul comunităţilor de români de peste graniţe, în contextul regional tensionat.

Ministrul delegat al românilor de pretutindeni, domnul Bogdan Stanoevici a declarat recent, în contextul apropiatei campanii electorale, că numărul românilor din afara ţării nu este cunoscut, datele sunt contradictorii, iar o evidenţă este greu de realizat. Nu discut tema în cheie electorală, ci exclusiv din perspectiva diplomatică şi de securitate. În ce măsură ne putem aştepta la un discurs, la acţiuni, la luări de poziţie consistente şi eficiente din partea statului român în privinţa etnicilor români care trăiesc în regiune, în măsura în care se recunoaşte deschis faptul că nu există nici măcar evidenţe clare privind numărul acestor persoane? De la începutul acestei crize, România a avut un profil diplomatic modest şi ezitant, limitat de prea multe ori la declaraţii goale de conţinut. Întrebarea este: în ce măsură reflectă ele doar o abordare în plan diplomatic, mai mult sau mai puţin fericită sau profesionistă? Sau în ce măsură ele devoalează, de fapt, probleme structurale, cum ar fi această lipsă a unor date elementare pentru a acţiona în sprijinul românilor din regiune?

În ultima perioadă, au venit din partea Federaţiei Ruse declaraţii de interes pentru România, prin vocea ministrului de externe Lavrov, care sublinia că "sud-estul Ucrainei este cel mai fierbinte punct al crizei ucrainene, însă nu trebuie uitate alte regiuni ale ţării, unde etnicii maghiari, români, polonezi întâmpină probleme care sunt discutate în Europa, dar nu cu voce tare". La fel, acesta a explicat că Federaţia doreşte ca "ruşii din Ucraina să trăiască alături de ucraineni, împreună cu maghiarii, cu românii, să convieţuiască aşa cum făceau până acum. Vrem ca aceste comunităţi să fie respectate, să li se respecte drepturile". Nu sunt declaraţii lipsite de importanţă pentru noi pentru a înţelege abordările existente în plan regional.

Tăcerea diplomaţiei române este o decizie bazată pe strategia de ţară a României sau, pur şi simplu, aşteaptă să le spună tot Federaţia Rusă despre câţi români este vorba şi cum ar fi mai bine să procedeze?

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"O nouă sesiune - oportunităţi şi provocări pentru instituţia parlamentară"

Începutul acestei sesiuni parlamentare se suprapune pe un context politic special, atât în plan intern, cât şi internaţional. Avem însă şi o serie de oportunităţi pe care sper că le vom putea exploata în beneficiul puterii legislative, a Parlamentului României, dar şi al statului român şi cetăţenilor săi.

În plan intern, alegerile prezidenţiale din această toamnă sunt o oportunitate pentru reaşezarea echilibrului între puterea legislativă şi executivă. În calitate de parlamentar, este principala cheie în care citesc proiectele politice actuale şi reperul cel mai important pe termen mediu şi lung în plan politic. Asumarea unui rol prezidenţial în acord cu spiritul constituţiei şi democraţiei şi, în special, în acord cu principiile fundamentale ale procesului de elaborare a politicilor publice, poate oferi Parlamentului României ocazia de a juca un rol mai activ şi cu mai multă substanţă.

Aş vrea să cred că experienţa politică a acestor 10 ani, atât prin evoluţiile interne, cât şi prin participarea noastră la luarea deciziilor în plan european, ne-a învăţat ce este de făcut. Mai mult, cred că această experienţă oferă suficiente învăţăminte şi soluţii pentru a dezvolta instituţia parlamentară. Da, cred că "a dezvolta" este termenul cel mai bun în acest context. În acord cu o viziune modernă şi europeană asupra rolului administraţiei publice, Parlamentul României trebuie să se dezvolte şi să-şi contureze un profil de actor în elaborarea politicilor publice naţionale, dar şi o implicare mai de substanţă în cele europene.

Modul în care Guvernul înţelege să intervină în plan legislativ este adesea regretabil. Avem exemple nenumărate, începând cu ceea ce putem numi "regulile jocului", cum sunt ordonanţele recente, date în contextul alegerilor prezidenţiale, şi finalizând cu situaţii mult mai dureroase, cele cu impact negativ asupra politicilor publice. Un Guvern care blochează iniţiativele parlamentarilor - singurii care comunică direct cu cetăţenii şi care încearcă să propună soluţii pentru problemele oamenilor din colegii - sau un Guvern care îşi asumă munca parlamentarilor, preluând proiecte în mod trunchiat, fără a înţelege utilitatea măsurilor pe care noi le-am promovat.

Un prim exemplu este legalizarea traseismului politic. Ne aflăm în faţa unei situaţii extrem de grave, cu repercusiuni periculoase asupra democraţiei şi statului de drept. Indiferent de strategiile şi şansele din campanie, nu putem tolera acţiunile care au un efect negativ asupra bunei funcţionări a statului şi care depăşesc limitele impuse de o competiţie electorală echitabilă. Vor reuşi doar să acutizeze instabilitatea politică de la nivel local şi să îndepărteze electoratul de aleşi. Vorbim, astfel, de acceptarea unor practici ce ar trebui sancţionate, întrucât destabilizează încrederea cetăţenilor în administraţia publică locală şi centrală, determinând, pe termen mediu şi lung, o scădere a ratei de participare la vot. Şi, pe fond, este doar o strategie nedemnă de asigurare a unei majorităţi confortabile pentru PSD, în consiliile locale şi judeţene, pentru câştigarea alegerilor prezidenţiale cu orice scop. În opinia mea, este o lipsă totală de responsabilitate şi respect. Nu putem considera demnităţile publice ca reprezentând acele funcţii care oferă aleşilor posibilitatea de a dispune după bunul-plac de anumite privilegii, întrucât aceştia au un mandat care implică o atitudine de responsabilitate faţă de electorat şi de respectare a angajamentului asumat în perioada de campanie.

Apoi, cel mai recent argument pe care vi-l pot oferi pentru al doilea fenomen menţionat privind practicile Guvernului, este modul în care a fost modificată Legea Agenţiei Naţionale a Locuinţelor, în iulie, prin ordonanţă. Am depus o iniţiativă cu prevederi similare încă de anul trecut şi cunosc bine situaţia. Guvernul acceptă, în sfârşit, cumpărarea în rate a locuinţelor de către chiriaşi, aşa cum propusesem şi eu la solicitarea cetăţenilor, dar dă o lege care nu rezolvă pe deplin problema nici pentru chiriaşi, nici pentru finanţarea construirii unor noi locuinţe. Acum părţile interesate doresc amendarea legii. Un mod limitat de a înţelege legiferarea, un mod dezastruos de a face politici publice, un cerc vicios care poate fi rupt doar dacă raportul între puterea executivă şi legislativă este corectat şi, mai ales, dacă Parlamentul ca instituţie îşi asumă întreaga muncă necesară pentru a face politici publice, nu doar pentru a amenda legi.

Avem în noua sesiune câteva priorităţi care au fost enunţate deja în spaţiul public - să concretizăm un proiect absolut necesar pentru sute de mii de oameni, cum este cel al primei intabulări, să asigurăm condiţiile exercitării dreptului de vot şi pentru românii din străinătate, printr-un mecanism modern, cum este cel al votului prin corespondenţă.

Aş dori să completez această listă subliniind două aspecte importante.

În primul rând, adoptarea Codului silvic. Trebuie neapărat să finalizăm acest proiect, asigurându-ne că forma sa finală corespunde nevoilor României şi cerinţelor sectorului forestier. Pădurile româneşti au nevoie de principii moderne de management forestier şi de mediu, precum şi de protecţie juridică eficientă împotriva tăierilor ilegale sau legale acum, dar iresponsabile. Cetăţenii au nevoie de acest cod şi nu mă refer aici doar la cei care deţin păduri, care activează în domeniul forestier sau în cele conexe, mă refer la toţi cei care trăiesc în această ţară, cei care îşi văd casele şi munca distruse de inundaţiile generate inclusiv de defrişări, cei care au dreptul la energie mai ieftină şi mai sigură, aşa cum este energia verde, cei care au dreptul să trăiască într-un mediu curat şi sănătos, care depinde într-o proporţie covârşitoare de viaţa pădurilor noastre. Pe scurt, toţi cetăţenii.

În al doilea rând, există iniţiative legislative solicitate şi aşteptate de cetăţeni care zac în Parlament de luni de zile, şi campania electorală riscă să le distrugă definitiv. În lipsa unor evaluări profesioniste, pe criterii tehnice, riscă să fie "ucise" din motive politice, chiar dacă am lucrat la ele tocmai la cererea cetăţenilor cărora le cerem din nou voturile. Merită să uităm de reducerea TVA-ului la carne sau alte produse de bază, de eficientizarea procedurilor de adopţie, de creşterea alocaţiilor pentru copii, de protecţia drepturilor consumatorilor, de drepturile profesorilor, de investiţiile în agricultură sau chiar de Academia Română, doar pentru că este campanie?

Merită să ignorăm cererile chiriaşilor ANL şi să nu corectăm erorile lăsate în urmă de ordonanţa Guvernului, doar pentru că este campanie? Eu nu o voi face şi sper că vom rezolva aceste probleme. Merită să nu oferim profesorilor un cadru legal clar şi coerent, care să prevină blocajele cu care s-au confruntat în acest an, privind plata navetei? Eu nu o voi face şi sper că anul viitor problema va fi reglementată în mod riguros şi sustenabil la nivel bugetar.

Ne dorim un nou preşedinte care să reechilibreze balanţa între puterea executivă şi legislativă, un echilibru în care Parlamentul să joace un rol normal. Sunt sigur că va fi o temă centrală în campanie, dar sunt la fel de sigur că Parlamentul nu va avea rolul pe care-l merită, dacă nu şi-l asumă în mod deschis, indiferent de mizele politice sau electorale care polarizează periodic sistemul, şi voi continua să susţin acest principiu, indiferent de context.

Reiau analiza începută şi mă refer la un al doilea mare palier. În plan internaţional, această sesiune aduce pentru Parlamentul României o oportunitate importantă şi o provocare majoră. Pe de o parte, începe un nou ciclu european, ca urmare a alegerilor europarlamentare din mai, cu un nou legislativ comunitar şi cu o nouă Comisie europeană, dar si un nou exerciţiu bugetar. Indiferent de alegerile noastre prezidenţiale, Europa se mişcă în ritmul ei şi Parlamentul României poate să profite de contextul european, dar şi de cel regional, pentru a conta mai mult în procesul decizional, fie prin mecanismele instituţionale, fie direct în jocul politic.

Pe de altă parte, în plan regional, mizele de politică externă şi militară s-au transformat în provocări şi riscuri de securitate. Ele se află în mod egal în sfera de analiză şi acţiune a Parlamentului, dacă reuşim să ni le asumăm ca atare. În calitate de membru al grupurilor de prietenie cu Ucraina, Republica Moldova, Federaţia Rusă sau Turcia, dar şi al Grupului Pro-America, fiecare cu mare relevanţă în conflictul prezent, ştiu că diplomaţia parlamentară poate juca un rol complementar celei guvernamentale. Mai mult, privind lipsa sistematică a unor iniţiative de fond ale ministerului de resort, menite să crească profilul regional al României şi să-i securizeze obiectivele strategice, cred că Parlamentul României trebuie să aibă un cuvânt de spus. Este o provocare serioasă pentru rolul pasiv jucat de legislativul român până în ziua de azi, dar este la fel de sigur că războiul nu ţine cont de campanii electorale.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Reducerea TVA la carne - Guvernul ignoră cu rea-voinţă munca parlamentarilor"

Guvernul îşi defineşte şi implementează strategia în materie de politici publice ignorând în mod sistematic munca parlamentarilor şi a întregului legislativ. Am atras atenţia de mai multe ori privind nocivitatea acestui mod de a înţelege elaborarea politicilor publice. Cel mai grav este că, în acest mod, consecinţele negative sunt suportate de cetăţeni.

Premierul Victor Ponta i-a cerut zilele trecute ministrului agriculturii, Daniel Constantin, să identifice următoarea ţintă de reducere a TVA, în condiţiile în care această măsură aplicată pe lanţul de panificaţie s-a dovedit corectă din punct de vedere fiscal-bugetar. Pe bună dreptate, putem considera că este o veste bună, atât prin faptul că a existat un impact pozitiv al măsurii pentru pâine, cât şi prin faptul că se ia în considerare extinderea măsurii. Dar are şanse să fie aplicată?

Carnea putea beneficia deja de o reducere de TVA în măsura în care majoritatea parlamentară şi Guvernul ar fi fost de bună-credinţă. În Parlament există o iniţiativă legislativă ce are tocmai acest obiect de reglementare. Este semnată de numeroşi parlamentari liberali şi a fost depusă încă din luna martie a acestui an.

Ce s-a întâmplat? Comisia de finanţe a Senatului a dat raport negativ, chiar înainte să primească punctul de vedere al Guvernului. La fel, plenul Senatului a votat la final de sesiune respingerea propunerii. Guvernul a transmis ulterior un punct de vedere negativ, ferm, fără drept de apel, iar acum propunerea este la Camera Deputaţilor, cameră decizională. Dacă ar exista voinţă politică, măsura poate fi adoptată în câteva zile. Aşa cum este cazul ordonanţelor recente - reducerea CAS, dar şi o serie de pomeni electorale - care sunt adoptate acum în viteză maximă.

Din păcate, sunt aproape convins că Guvernul nu-şi va revizui atitudinea nici faţă de această măsură a reducerii TVA la carne pe care o susţin parlamentarii liberali, nici faţă de Parlament. Declaraţia premierului este una electorală, iar dacă se va decide alegerea unui nou produs pentru extinderea măsurii, vom avea tot o ordonanţă guvernamentală.

Patronatele din industria cărnii au solicitat în repetate rânduri reducerea TVA la carne şi produse din carne, de la 24% la 5%, argumentând că măsura ar urma să combată evaziunea fiscală din domeniu. Are acum nevoie Guvernul de un studiu atent din partea Ministerului Agriculturii? Nu. Ar fi nevoie doar de voinţă politică. Sectorul cărnii a expus clar problema. Are acum nevoie Guvernul de timp pentru a elabora un nou proiect de lege? Nu. Ar fi nevoie doar de voinţă politică, proiectul există. Probabil că are nevoie doar de un moment electoral prielnic, în această toamnă. Experienţa politică mă face să cred că, având în vedere modul evaziv în care a fost formulată cererea premierului către Ministerul Agriculturii, totul va rămâne doar o promisiune. Vom afla ulterior că "nu este un context bugetar favorabil".

Rog Guvernul să reanalizeze această propunere legislativă aflată în Parlament. Mai sunt, probabil, şi alte propuneri similare. Dacă este de bună-credinţă şi doreşte cu adevărat reducerea evaziunii fiscale şi reducerea poverii de pe umerii cetăţenilor, să dea undă verde proiectelor de reducere a TVA la produse de bază.

De asemenea, vă rog pe dumneavoastră, colegii din Camera Deputaţilor, să susţineţi această propunere legislativă privind reducerea TVA la carne, în comisii şi în plen. În mod ironic, Comisia de agricultură a Senatului i-a dat în primăvară aviz pozitiv. Aşadar, cei din sector înţeleg corect problema, indiferent de culoarea politică pe care o au. Sunt convins că şi la nivel de minister există susţinere pe partea tehnică.

Totul ţine de voinţa politică. Declarativ, am aflat zilele trecute că Guvernul ne susţine. Avem şi noi o şansă ca voinţa politică - a noastră, a parlamentarilor, - să lucreze în beneficiul cetăţenilor şi a întregului sistem politic, sistem cu un Parlament întărit. Vă rog să o luăm în considerare.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Un comisar care să reprezinte România în Europa"

Numirea unui comisar european pentru România este un act politic major în plan internaţional. Politicianul şi omul numit în această importantă demnitate europeană vor fi "obrazul" României la Bruxelles.

Europa este o entitate politică, economică şi administrativă şi are un "guvern" - Comisia Europeană, care este responsabilă pentru întocmirea propunerilor legislative, implementarea deciziilor şi apărarea tratatelor uniunii, precum şi coordonarea activităţilor curente ale uniunii.

În acest "guvern" european fiecare stat membru are câte un reprezentant - un comisar european, iar acesta are obligaţia de a reprezenta interesele comune ale Uniunii Europene, şi nu interesele naţionale ale statului din care face parte. Chiar dacă în calitate de membru al Comisiei Europene un comisar nu mai reprezintă practic interesele naţionale, el nu se poate disocia de ţara din care provine.

Un comisar din România rămâne în esenţa lui român. Deci va continua să reprezinte România dincolo de statutul legal şi de cadrul funcţiei, cu sufletul şi cu inima. De aceea, această numire este un act politic definitoriu pentru un guvern naţional şi propunerile trebuie făcute cu maximă responsabilitate şi discernământ.

Ne-am dorit şi ne dorim un portofoliu important pentru România în cadrul Comisiei Europene, şi, desigur, păstrarea portofoliului de la agricultură ar fi o şansă majoră pentru ţara noastră. Dar, în acelaşi timp, considerăm justificată şi oportună solicitarea domnului Jean-Claude Juncker, ca Guvernul României să vină cu două propuneri pentru funcţia de comisar european şi suntem convinşi de justeţea motivelor care au stat la baza acestei cereri şi care au în vedere reglementări structurale în componenţa Comisiei Europene.

Sunt în deplin acord cu părerea premierului României, Victor Ponta, că lucrul cel mai important este ca, în această săptămână, România să aibă un comisar cu un portofoliu important şi, de asemenea, consider că toate bătăliile şi interesele interne sunt mai puţin importante decât contribuţia pe care România o va avea la politica Comisiei Europene în următorii cinci ani.

Am toată încrederea că premierul României, Victor Ponta, pune, ca de fiecare dată până acum, interesul României deasupra oricărui alt interes şi suntem încredinţaţi că rezultatul final al acestui demers politic - numirea comisarului european - va fi o nouă confirmare a energiei, dedicaţiei şi devotamentului pe care le investeşte zi de zi în fiecare demers politic pe care îl face pentru România.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Modernizarea Termocentralei de la Mintia - o promisiune onorată"

Lumea de azi este dependentă, mai mult ca niciodată, de resursele ei energetice. Indiferent cât de multe progrese s-au făcut în domeniul energiilor regenerabile, sursele clasice au încă un aport necesar şi important în toate domeniile de activitate economică, şi nu numai.

Premierul României construieşte pas cu pas o strategie prin care să se asigure că obiectivul cel mai important, asigurarea independenţei energetice a ţării, va fi până la urmă atins. În acest sens, vizita oficială întreprinsă la începutul acestei luni de prim-ministrul Victor Ponta în China, la invitaţia prim-ministrului chinez Li Keqiang, a reconfirmat, într-o viziune politică pragmatică şi coerentă, că România poate avea în China nu numai un prieten vechi şi statornic de departe, dar şi un partener ideal în arena internaţională, şi nu doar din perspectiva economică.

Proiectele prezentate şi propuse pe relaţia bilaterală China-România: liniile ferate de mare viteză, cartierele de locuinţe, cooperarea în domeniul financiar şi nuclear sunt variante de parteneriat valabile, privind nevoile românilor.

Dar marea provocarea pentru România, cât şi pentru China, rămâne asigurarea independenţei energetice, a capacităţii de a avea energie suficientă şi la preţuri competitive. Din această perspectivă, dialogul româno-chinez a marcat trecerea de la etapa tatonărilor şi negocierilor, la cea a angajamentelor contractuale clare.

Cu prilejul acestei vizite oficiale, a fost semnat şi contractul cu China National Electric Engineering Construction Corporation, cea care va moderniza Grupul 4 şi va realiza instalaţiile de desfăşurare a Grupurilor 3 şi 4 de la Termocentrala Deva (Mintia), în cadrul unei investiţii în valoare de circa 271 de milioane de dolari.

Doresc să vă reamintesc faptul că Termocentrala de la Mintia este parte a Complexului Energetic Hunedoara, care asigură aproximativ 5% din producţia de energie electrică a României, având o putere instalată existentă de 1.225 MW şi singurul mare producător de energie electrică din zona de centru şi nord-vest a ţării. În cadrul lui, muncesc circa 7.000 de persoane, dintre care peste 5000 în domeniul minier.

Toate acestea atestă cât de importantă este investiţia de la Mintia pentru judeţul Hunedoara, pentru hunedoreni. Avem certitudinea că proiectul de retehnologizare demarat împreună cu partenerii chinezi nu numai că va salva aceste locuri de muncă într-o zonă în care mineritul şi metalurgia sunt cele mai importante activităţi economice industriale, dar va da din nou speranţă locuitorilor din zonă că o viaţă mai bună şi un trai decent sunt posibile şi în Valea Jiului.

Domnul Nicolae Păun:

Declaraţia mea politică de azi se doreşte a fi un semnal de alarmă la adresa Ministerului Justiţiei şi a structurii din subordinea acestuia - Administraţia Naţională a Penitenciarelor care "aplică în domeniile ce o privesc strategia Guvernului României în executarea pedepselor şi măsurilor privative de libertate pronunţate de instanţele judecătoreşti", conform art.2 alin.(2) din Hotărârea Guvernului nr. 1849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile ANP.

Mai mult chiar, la alineatele (1) şi (3) din art. 1 al Anexei nr.1 la Decizia nr. 507 din 21 mai 2012 a Ministerului Justiţiei - Administraţia Naţională a Penitenciarelor - privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor penitenciare este prevăzut că "Penitenciarele sunt unităţi care asigură executarea pedepselor privative de libertate şi a măsurii arestării preventive şi cu asigurarea intervenţiei recuperative, în condiţii care garantează respectarea demnităţii umane."

În contrast cu aceste texte de lege care sună atât de bine în teorie, realităţile crude din închisorile româneşti evidenţiază stringenţa şi amploarea problemei supraaglomerării penitenciarelor, care, împreună cu subfinanţarea sistemului penitenciar din cauza crizei economice din ultimii ani, determină condiţii de detenţie greu de suportat.

Datele recente din cursul acestui an arată că în spaţiile de cazare din unităţile subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor erau cazate un număr de 33 353 persoane private de libertate, rezultând existenţa unui deficit de 14 398 de locuri de cazare şi a aceluiaşi număr de persoane private de libertate supuse, implicit, unor tratamente inumane şi degradante.

Nerespectarea normelor europene în materie de condiţii umane de deţinere - 4 metri pătraţi pentru 1 deţinut, exclusiv mobilierul şi grupul sanitar - a condus la încălcarea demnităţii umane a persoanelor private de libertate şi, pe cale de consecinţă, la un număr mare de condamnări ale statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în 2011, statul român a fost condamnat în 33 de speţe de acest gen la CEDO şi la plata 230.000 euro şi 10.000 franci elveţieni; în 2012 - România a fost condamnată în 10 cazuri şi obligată la plata a 10.000 de euro în favoarea foştilor deţinuţi reclamanţi; în 2013 a fost condamnată la plata 221.000 euro despăgubiri, în urma a 32 de sentinţe CEDO în astfel de speţe, iar în 2014, statul român a pierdut 11 procese similare, fiind obligat la plata a 64.000 de euro. Concluzia nerezolvării problemei cronice a sistemului penitenciar românesc a costat România, pe lângă prejudiciul de imagine, sume totalizând 525.000 euro şi 10.000 franci elveţieni.

Tocmai în vederea legiferării singurei soluţii prin care statul român poate rezolva problema supraaglomerării închisorilor şi respectării normelor europene în materie penitenciară, am elaborat, în 2013, Propunerea legislativă pentru amnistierea unor infracţiuni şi graţierea unor pedepse pe care, din cosmopolitism, colegii parlamentari nu au votat-o încă.

Criticii acerbi ai propunerii mele legislative nu oferă, din nefericire, nicio altă soluţie europeană, rămânând la stadiul de bune intenţii, cu care, potrivit celebrului moralist englez, Samuel Butler, "este pavat şi iadul"!

Închei cu speranţa că această declaraţie îi va aduce pe colegii parlamentari, indiferent de apartenenţa politică, cu picioarele pe pământ, astfel încât semenii noştri din penitenciare să nu fie pedepsiţi a doua oară şi prin condiţiile improprii de detenţie, de natură a ne face pe toţi contribuabilii români să mai plătim pentru condamnarea României la CEDO din această cauză.

Credem că respectarea drepturilor omului şi a obligaţiilor României în materie, asumate prin instrumentele regionale şi internaţionale, trebuie să prevaleze în acţiunile Parlamentului şi Guvernului României, dincolo de presiunile externe, cauzate de necunoaşterea şi neînţelegerea realităţilor româneşti.

Domnul Radu Babuş:

"Instituirea unui program pentru competitivitatea întreprinderilor mici şi mijlocii"

Întreprinderile din Uniune se confruntă cu provocarea de a fi competitive la scară mondială. Cu toate acestea, ele sunt obstrucţionate de disfuncţionalităţile pieţei, care le subminează capacitatea de a concura cu întreprinderi similare din alte părţi ale lumii. Prin urmare, IMM-urile din Uniunea Europeană prezintă o productivitate mai scăzută a forţei de muncă şi a resurselor şi o creştere mai lentă decât IMM-urile din Statele Unite ale Americii, de exemplu, şi au o capacitate mai redusă decât întreprinderile mai mari din Europa de a se adapta cu succes la condiţiile-cadru în continuă schimbare. Dificultăţile cu care se confruntă IMM-urile au fost agravate de criza economică şi financiară recentă şi de creşterile preţurilor materiilor prime şi ale resurselor.

În timp ce acţiunile de combatere a acestor disfuncţionalităţi ale pieţei sunt în primul rând responsabilitatea statelor membre şi a regiunilor, în unele zone există un potenţial clar de creare de valoare adăugată de către Uniunea Europeană. De exemplu, Uniunea poate oferi asistenţă prin consolidarea pieţei unice, prin sprijinirea coerenţei şi a consecvenţei măsurilor naţionale, obţinând un efect catalizator al diseminării bunelor practici sau realizând economii de scară. Dincolo de garantarea bunei funcţionări a pieţei unice, Uniunea Europeană are un rol în îmbunătăţirea mediului de afaceri, pentru a asigura că Uniunea Europeană dispune de întreprinderi puternice şi diversificate şi că IMM-urile sunt capabile să concureze la scară mondială, realizând totodată adaptarea la o economie cu emisii scăzute de carbon şi eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor.

Acest program este propus ca mijloc de abordare a disfuncţionalităţilor-cheie ale pieţei care limitează dezvoltarea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, în Uniune. În ceea ce priveşte competitivitatea şi antreprenoriatul, principalele provocări cu care se confruntă în continuare întreprinderile din Uniune sunt:

• dificultăţile de accesare a finanţării pentru IMM-uri, care luptă să îşi demonstreze bonitatea şi întâmpină greutăţi în ceea ce priveşte accesul la capitalul de risc;
• spiritul antreprenorial slab - doar 45% din cetăţenii europeni ar dori să desfăşoare o activitate independentă, comparativ cu 55%, de exemplu, în Statele Unite;
• un mediu de afaceri care nu este propice înfiinţării de noi întreprinderi şi dezvoltării, caracterizat printr-o fragmentare persistentă a reglementării şi prin prea multă birocraţie;
• capacitatea limitată a IMM-urilor de a se adapta la o economie cu emisii reduse de carbon, rezistentă la schimbările climatice şi eficientă din punct de vedere energetic şi din punctul de vedere al utilizării resurselor, din cauza mijloacelor lor financiare limitate şi a expertizei limitate;
• capacitatea limitată a IMM-urilor de a se extinde pe alte pieţe decât ţara lor de origine, în cadrul pieţei unice şi în afara ei.

Aceste dificultăţi înseamnă că nu se creează suficient de multe întreprinderi, iar cele care se înfiinţează sunt adesea neviabile sau au o performanţă slabă din punctul de vedere al productivităţii şi al viabilităţii. La nivel macroeconomic, suntem martorii unei erodări a avantajului competitiv al economiei UE.

Doamna Raluca-Cristina Ispir:

Preşedintele Partidului Naţional Liberal, domnul Klaus Iohannis, a propus zilele acestea Pactul naţional pentru stabilitate şi democraţie. Vreau să vă mărturisesc faptul că un astfel de demers nu poate fi altfel decât bine-venit, în condiţiile în care noi toţi ne-am asumat, indiferent de culoarea politică, o serie de angajamente faţă de electorat - angajamente care includ respectarea Constituţiei, precum şi apărarea şi respectarea principiilor şi valorilor democratice.

Din păcate, unii dintre noi au uitat de aceste angajamente şi susţin astăzi alte principii, cele ale bunului-plac şi ale interesului unor grupuri restrânse. Demersuri precum amnistia şi graţierea, modificarea abuzivă şi neconstituţională a legislaţiei electorale, precum şi legiferarea traseismului politic şi a mitei electorale, aşa cum se arată în Pact, sunt demersuri împotriva a tot ce înseamnă cinste, dreptate şi democraţie. Cred că este un moment, ales cel puţin nefericit, pentru susţinerea unor proiecte care, pur şi simplu, nu ar trebui să existe. Aveţi în vedere, stimaţi colegi, că Uniunea Europeană, dar şi Statele Unite ţin în acest moment România sub lupă, din cauza contextului naţional şi internaţional delicat din punct de vedere politic şi economic. Ţara noastră pare să meargă pe un trend descendent dacă urmărim cu atenţie situaţia investiţiilor, dar şi puterea de cumpărare din ce în ce mai scăzută.

Drept urmare, o să vă reproduc, în cele ce urmează, câteva dintre ideile principale ale Pactului naţional pentru stabilitate şi democraţie: respingerea Proiectului privind amnistierea şi graţierea - societatea românească are nevoie de o garanţie asumată public de către toţi candidaţii la alegerile prezidenţiale că nu vor acţiona pentru graţierea oamenilor politici, condamnaţi definitiv pentru acte de corupţie; renunţarea la toate demersurile îndreptate în direcţia fraudării alegerilor şi a vicierii voinţei electoratului: O.U.G. nr. 45/2014 care facilitează turismul electoral şi votul multiplu, O.U.G. nr. 55 care favorizează traseismul politic, mita electorală şi şantajul împotriva primarilor şi consilierilor locali;

- organizarea de dezbateri naţionale la nivel parlamentar şi extraparlamentar pe teme de interes major: justiţie, stat de drept, politică energetică, educaţie, sănătate, politică externă, economie.

Sper că cei mai mulţi dintre dumneavoastră se vor alătura demersului nostru, al Partidului Naţional Liberal, astfel încât să redevenim un stat în care legile, Constituţia sunt respectate şi cetăţenii au încredere în cei pe care i-au ales.

Doamna Raluca Surdu:

Dacă ne uităm pe procentele care indică povara fiscală asupra muncii din unele state membre ale Uniunii Europene, printre care şi România, observăm că la noi există o supraimpozitare a muncii, chiar în comparaţie cu multe din ţările dezvoltate ale UE. Iată câteva cifre, care înseamnă procent din costul total al forţei de muncă, pentru a avea o imagine mai clară: 32,3% în Marea Britanie, 33,6% în Bulgaria, 35,5% în Polonia, 38,6% în Olanda, 39,6% în Slovacia, 40,4% în Estonia, 41,4% în Spania, 42,4% în Cehia şi 45% în România.

Acesta este motivul pentru care PNL a susţinut o lungă perioadă de timp reducerea CAS cu 5 puncte procentuale.

Reducerea CAS şi cota unică de impozitare sunt aspecte pentru care PNL a pledat încă din 2005, cu scopul obţinerii unei fiscalităţi cât mai reduse, pentru o economie de piaţă adevărată şi sănătoasă, pentru o dimensionare a rolului statului în economie şi în domenii precum educaţia şi sănătatea.

Parlamentarii ACL au solicitat anterior convocarea sesiunii extraordinare a Parlamentului astfel încât una dintre cele mai importante măsuri de stimulare a economiei româneşti şi a mediului de afaceri, reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale la angajator, să fie adoptată de urgenţă, însă până acum a fost greu să se găsească suportul statutar şi regulamentar.

După ce acest proiect va fi adoptat, ne putem declara optimişti că această măsură va conduce la reducerea sarcinii fiscale suportate în cea mai mare parte de angajatorii care contribuie la sistemul de pensii cu 2/3 din contribuţia datorată. Asigurăm astfel o creştere a surselor de finanţare rămase la dispoziţia acestora cu suma corespunzătoare contribuţiei de asigurări sociale reduse.

Prin reducerea CAS-ului la angajator se creează premisele scoaterii la suprafaţă a zeci de mii de locuri de muncă, se conturează cadrul creării de noi locuri de muncă, ceea ce va avea impact pozitiv şi asupra bugetelor locale şi a celui naţional.

Pentru noi, susţinerea mediului de afaceri şi creşterea investiţiilor reprezintă două dintre priorităţile de bază. Adoptarea acestei măsuri va reprezenta exact răspunsul adecvat la solicitările şi aşteptările reprezentanţilor mediului de afaceri, acelea de a beneficia de o reducere a presiunii fiscale şi a costurilor cu forţa de muncă. Avem speranţa că acest lucru va dinamiza spiritul antreprenorial, iar rezultatele favorabile, atât pentru mediul privat, cât şi pentru stat, nu se vor lăsa aşteptate.

Doamna Raluca Turcan:

"Prezidenţiabilul Ponta nu cunoaşte prevederile Constituţiei: orice ajutor destinat copiilor nu poate fi diferenţiat"

Programul "Cornul şi laptele" nu trebuie să facă discriminări între copii. Risipa existentă în program poate fi stopată prin diversificare şi descentralizare, nu prin stopare sau acordare diferenţiată. De doi ani şi jumătate PSD nu a întreprins absolut nimic pentru eliminarea cazurilor de risipă din program.

Cu toate deficienţele acestui program, el a contribuit la reducerea ratei de abandon şcolar. Pentru mulţi copii din zone sărace acesta reprezintă chiar unica masă pe care o au într-o zi. Probabil că Victor Ponta, din luxul care-l înconjoară, nu vede acest lucru. Cum va diferenţia acordarea programului pentru copiii din mediul rural, urbanul mic sau periferia marilor oraşe?

Programul "Cornul şi laptele" a fost gândit ca un program social, în special pentru copiii din familiile cu venituri modeste. El se aplică tuturor copiilor deoarece, constituţional, ei au aceleaşi drepturi, indiferent de mediul din care provin.

Programul "Cornul şi laptele" are nevoie de o îmbunătăţire, prin diversificare şi descentralizare. În acest sens, PDL a depus în Parlament un nou program, "Masă la şcoală", care urmăreşte îmbunătăţirea calităţii produselor, a atractivităţii acestora, prin variaţie şi prin achiziţii la nivelul autorităţilor locale.

Doamna Raluca Turcan:

"Ministerul Educaţiei - abuz fără precedent în detrimentul şcolilor"

PSD a lansat, într-un mod netransparent şi selectiv, două proiecte de acte normative: (1) metodologia de organizare şi funcţionare a consiliului de administraţie din unităţile de învăţământ preuniversitar şi (2) regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar.

Printr-o consultare publică superficială, de doar 38 de ore, şi cu destinaţie pentru anumite inspectorate, aceste documente au fost postate doar pe forumurile inspectoratelor judeţene preferenţiale PSD.

Ministerul Educaţiei Naţionale vine cu o nouă ilegalitate, chiar mai mare decât ordonanţele neconstituţionale adoptate până în acest moment de Guvernul Ponta. Este vorba despre un abuz fără precedent! Aceste documente nu au ajuns în toate şcolile, spre cunoaşterea şi analiza cadrelor didactice. Mesajul a fost lansat în 2 septembrie a.c., la ora 22,38, în dezbatere publică, iar deadline-ul pentru sugestii era 4 septembrie, ora 13,00. O dezbatere publică nu se face în 38 de ore!

Scandalos este faptul că după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 49/2014 consiliile de administraţie ale şcolilor funcţionează ilegal deoarece acest act normativ a modificat componenţa ca şi acestea funcţionează în vechea structură, după vechea metodologie.

PSD doreşte să impună, total netransparent, pe genunchi, două documente esenţiale pentru funcţionarea democratică a şcolilor. Solicit Ministerului Educaţiei Naţionale să respecte legea transparenţei deciziilor publice şi să informeze toţi actorii implicaţi în luarea acestor decizii. Să aducă cele două acte normative în dezbatere publică reală, nu selectivă!

Doamna Raluca Turcan:

"Nu Blaga şi Iohannis sunt vinovaţi de eşecul propunerii comisarului european, ci trădarea lui Ponta!"

Victor Ponta a ales să-i fie lui bine în PSD, în loc să aleagă să-i fie bine României în cadrul Comisiei Europene. Decizia sa arată limpede că Ion Iliescu şi Adrian Năstase sunt încă la butoane în PSD şi că domnul Ponta execută comenzile dinozaurilor de partid. Are nevoie de sprijinul lor şi nu ezită să ducă la îndeplinire dorinţele acestora.

Victor Ponta a trădat interesul naţional, prin preferinţa pentru varianta politică, în detrimentul variantei competenţei. Domnul Cioloş este recunoscut ca un excelent profesionist, fiind sprijinit de toate partidele. România riscă acum să primească un portofoliu de mâna a doua, pentru că domnul Ponta nu a propus un profesionist cu o carieră în spate.

Ponta e conştient că opinia publică se va prinde şi încearcă din răsputeri să construiască nişte vinovaţi.

Pentru Ponta alţii sunt vinovaţi, şi nu el, care a făcut propunerile, care a negociat pentru România la Bruxelles de această dată şi care a ratat o şansă importantă pentru România.

Ponta e la guvernare de 2 ani şi jumătate şi de 2 ani şi jumătate nu face altceva decât să dea vina pe altcineva pentru propriile sale nerealizări.

Doamna Raluca Turcan:

"În următorii 10 ani preşedintele de dreapta (un dascăl de profesie!) va avea o misiune foarte grea: să repornească educaţia românească, să repornească inima României"

Radiografia sistemului educaţional este simplă: avem elevi superperformanţi, profesori de excepţie, şcoli şi licee de elită, dar avem şi sute de mii de absolvenţi cu diplome fără nicio valoare, sute de mii de elevi şi studenţi care au abandonat studiile sau zeci de mii de profesori care au înlocuit catedra cu un loc de muncă necalificat în Italia sau Spania.

Există şi o radiografie în cifre:

• primul loc la analfabetism în UE - 6% din populaţie nu ştie să scrie şi să citească;
• în 2014, la clasa a VIII-a, 1 din 4 elevi nu a promovat examenul;
• în 2014, la clasa a XII-a, 1 din 2 absolvenţi de liceu nu a luat bacalaureatul;
• 200000 de elevi restanţieri la decontul pentru transportul şcolar;
• 1400 de investiţii pentru care nu s-a alocat niciun ban în ultimii 2 ani;
• 17,5% - părăsirea timpurie a educaţiei;
• decontul navetei profesorilor are aceeaşi soartă nefericită ca a elevilor;
• 40% dintre elevii români au dificultăţi în citirea şi înţelegerea unui text, iar la matematică nu pot rezolva decât exerciţii de bază;
• 32% rata şomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani!

De ce am ajuns aici?

Pentru că în România s-au neglijat problemele de fond, a fost multă politizare şi abordări în cheie electorală.

În România sunt de trei ori mai multe şcoli în mediul rural şi semiurban decât în cel urban. Şansele pentru copiii care merg la şcoli neîncălzite iarna, fără apă curentă sau cu săli de clase în care plouă sau bate vântul nu sunt egale cu ale copiilor din urban. Doar aproximativ 5% dintre acei copii vor merge la un liceu sau la o facultate!

Asta înseamnă că ei se înscriu în cifrele de abandon, de neînscriere la bacalaureat, de şomeri!

Atenţie însă, egalitate de şanse nu înseamnă diplome obţinute lejer de oricine! Egalitatea de şanse nu înseamnă nici să intre la facultăţi elevi care nu au promovat examenul de bacalaureat.

Soluţia este una singură, cuplarea sistemului de educaţie la piaţa muncii, creşterea exigenţei, finanţare corespunzătoare şi predictibilitate în sistemul educaţional românesc.

Performanţa trebuie judecată în raport cu piaţa muncii. Câţi dintre elevii care termină o formă de învăţământ îşi găsesc loc pe piaţa muncii?

În România, gradul de ocupare a tinerilor este 32% şi avem doar 14% absolvenţi de studii superioare. Ţinta asumată în Procesul Bologna şi Agenda Lisabona de transformare a economiei româneşti într-o economie competitivă este de 70%.

Acesta este şi obiectivul nostru. Să respectăm un angajament internaţional. Un set de politici publice care să aducă României un grad de ocupare de 70%, astfel încât să ne atingem obiectivul de ţară de a aduce nivelul mediu de trai al României la nivelul mediu al EU.

În următorii 10 ani preşedintele de dreapta (un dascăl de profesie!) va avea o misiune foarte grea: să repornească educaţia românească, să repornească inima României. Startul a fost pierdut în primii 25 de ani. Următorii 10 sunt cruciali pentru un viitor mai bun pentru tinerii acestei ţări.

Doamna Raluca Turcan:

"Guvernul Ponta a introdus dubla măsură în învăţământul superior românesc"

Ordonanţa de urgenţă nr.49/2014, pe lângă faptul că este un abuz constituţional prin impunerea ei ca fiind "urgentă", este şi una profund dăunătoare calităţii învăţământului românesc. Nu este un secret că educaţia este în degringoladă. Acest lucru este dovedit de cifrele de la examenele naţionale şi internaţionale, de bugetul falimentar, de lipsa de interes pentru diplomele româneşti, atât din partea angajatorilor, cât şi a beneficiarilor.

Pe lângă toate acestea Guvernul Ponta introduce, în mod total netransparent, antidemocratic şi fără să respecte o predictibilitate legislativă, dubla măsură în învăţământul românesc:

1. O.U.G. nr. 49/2014 dă posibilitatea universităţilor să înmatriculeze cu 10% mai mulţi studenţi faţă de câţi ar trebui să şcolarizeze. Dacă ARACIS a stabilit o cifră de şcolarizare ţinând cont de o serie de criterii de calitate şi de capacitatea instituţională a universităţilor, cum poate un ministru să redistribuie preferenţial banii publici? Nu mai ţinem cont de calitatea în educaţie? Doar de prietenii şi de regula bunului-plac?
2. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului modifică art. 227 din Legea educaţiei naţionale alin. (3): "Structurile universităţilor particulare şi confesionale particulare, atribuţiile, durata mandatelor, precum şi alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite de Carta universitară, avizată de fondatori şi aprobată de senatul universitar. Deciziile în acest sens aparţin universităţii". În Legea educaţiei naţionale scria că universităţile particulare îşi pot stabili structurile, durata mandatelor, cu respectarea strictă a prevederilor prezentei legi. Această modificare creează un tratament discriminatoriu. Universităţile particulare nu mai trebuie să respecte prevederile legislaţiei, iar decizia aparţine doar universităţilor.

Am solicitat Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională privind constituţionalitatea acestei ordonanţe. Îi cer să-şi facă datoria faţă de cetăţeni şi să aducă linişte, ordine în educaţie şi în modul în care este guvernat acest domeniu.

Îi reamintesc că cele 97 de articole modificate nu reprezentau o urgenţă, mai ales în situaţia în care Guvernul Ponta are o majoritate confortabilă în Parlament şi ar fi putut fi votată rapid după consultarea beneficiarilor direcţi ai sistemului.

Îi mai reamintesc că o serie din aceste articole au fost deja declarate neconstituţionale în trecut, iar Guvernul Ponta le-a inclus în legislaţie prin uşa din dos.

Îi solicit să stopeze abuzul Guvernului Ponta. Îl îndemn să uite cine l-a numit acolo, cine i-a acordat fonduri şi alte privilegii în ultima perioadă şi să apere interesele poporului!

Doamna Raluca Turcan:

"Rectificarea bugetară menţine educaţia în stare de avarie"

Zi de zi, Guvernul Ponta face eforturi în a-şi certifica incompetenţa. Eşecul lamentabil în realizarea ţintei de colectare a taxelor şi impozitelor la bugetul de stat şi în reducerea evaziunii fiscale în primul semestru al lui 2014 atrage iminenţa blocărilor investiţiilor în şcoala românească.

La ultima rectificare bugetară Ministerul Educaţiei a primit doar 150 milioane lei şi aceştia sunt doar pentru plata drepturilor salariale câştigate prin hotărâri judecătoreşti de către cadrele didactice. Or, învăţământul nu înseamnă doar salarii! Ce se va întâmpla cu şantierele deschise în anii trecuţi în toate judeţele ţării? Probabil că vor zace în paragină mult şi bine!

Reamintesc premierului că, la fel ca anul trecut, educaţia a primit cu mult sub procentul de 6% din PIB prevăzut în Legea educaţiei naţionale. Reamintesc, de asemenea, ministrului Remus Pricopie că bugetul alocat educaţiei este de doar 3,4% din PIB şi acoperă în cea mai mare parte cheltuielile salariale, din care 13% din fondul de salarii, adică 1,06 miliarde de lei sunt deja destinate recuperării drepturilor salariale câştigate în instanţă. În luna ianuarie 2014, media pe economie era de 1625 de lei, câştigul salarial mediu net în administraţie era de 2309 lei, în timp ce în educaţie a fost de 1.477 lei - cu 56% mai mic decât în administraţie.

Unde sunt, aşadar, promisiunile Guvernului Ponta? Profesionalizarea carierei manageriale şi a carierei didactice în general au fost date uitării. Mai mult, învăţământul este excesiv politizat. Guvernul Ponta nu a prevăzut bani pentru finalizarea lucrărilor de construcţie sau pentru reabilitarea şcolilor şi grădiniţelor, nu a adus banii necesari decontării navetei elevilor şi profesorilor, a ignorat problema curriculumului transdisciplinar sau a fondurilor pentru cercetare.

Cer prim-ministrului Ponta şi tuturor celorlalţi guvernanţi să îşi asume realitatea că sistemul educaţional românesc funcţionează la limita de avarie, cu cel mai mic buget din Europa. În astfel de condiţii nu putem să facem performanţă. Ne aflăm la coada tuturor clasamentelor europene, începând cu abandonul şcolar, analfabetismul, subdezvoltarea pieţei educaţionale a programelor de formare continuă, dotarea unităţilor de învăţământ, remuneraţia profesorilor. Conform statisticilor, un cadru didactic din România câştigă lunar cât un profesor din Polonia în 14 ore sau cât un profesor luxemburghez în 4 ore.

Cum ar putea rezolva România aceste grave probleme când bugetul educaţiei nu atinge nici măcar 4% din PIB?!

Din păcate, până acum politicile PSD au rămas la nivel declarativ. În plus, Ministerul Educaţiei nu a elaborat nici până astăzi strategii educaţionale constructive, bazate pe politici viabile de finanţare şi de management al resurselor umane. Guvernul Ponta nu are nici soluţii şi nici specialişti care să poată rezolva problemele din învăţământul românesc. PSD a făcut şi continuă să facă mult rău sistemului educaţional românesc: a modificat legea după nevoile clientelei de partid, a tăiat bani şi a bulversat întregul sistem, de la grădiniţă până la cercetare.

Fără un buget corect, previzibil şi constant, fără resurse umane bine pregătite, fără o educaţie de calitate, fără cercetare la cele mai înalte standarde nu vom putea asigura bunăstarea şi securitatea generaţiilor viitoare.

Îi cer premierului Victor Ponta să deblocheze banii necesari pentru investiţiile în şcoala românească, în viitorul copiilor noştri!

Doamna Raluca Turcan:

"Toate cifrele înregistrate de Ministerul Educaţiei arată degringolada din educaţie. Unicul scop al ministrului Pricopie este «cosmetizarea» statisticilor dramatice pentru aducerea de voturi"

Ministerul Educaţiei Naţionale a prezentat rezultatele examenului de bacalaureat într-un mod favorabil doar pentru Guvernul Ponta. Problema cea mai gravă este faptul că în spatele acestor date se află viitorul copiilor noştri. Un viitor falsificat din pix de către ministrul Pricopie. Scopul Guvernului a fost doar să crească în cifre, rata de promovabilitate, atât la bacalaureat, cât şi la evaluarea naţională. Nicidecum nu doreşte să crească calitatea învăţământului şi nivelul de educaţie al copiilor noştri, numărul tinerilor care ating performanţa de a se integra pe piaţa muncii.

Avem un abandon şcolar record în rândul elevilor din învăţământul obligatoriu: peste 33%. Este vorba de circa 63.000 de elevi care nu au fost repartizaţi la liceu. La începutul anului şcolar, în clasa a VIII-a, erau înscrişi circa 190.000 de elevi, iar la evaluările naţionale s-au prezentat doar 160.000. Dintre aceştia doar 71% (113.600) au luat examenul. În acest moment vorbim de 30.000 de elevi care au abandonat şcoala anul acesta, iar alţi 33.000 nu vor mai continua studiile în toamnă.

Rezultatele finale înregistrate de către MEN arată că din 161.682 candidaţi înscrişi la Bac (doar în prima sesiune), au fost prezenţi 151.311 şi doar 91.771 de candidaţi au reuşit să promoveze examenul de bacalaureat (60,65%). Ceea ce nu explică Ministerul Educaţiei este faptul că acest număr de 91.771 de absolvenţi aparţine seriei actuale din clasele XII/XIII. În mod real, procentul de promovabilitate este de 46,7% din totalul celor existenţi din această serie. Procentul de 60,65% face referire, de fapt, la cei înscrişi la bacalaureat şi nicidecum doar la elevii de clasa a XII-a - a XIII-a. Nu mai punem la calcul şi cei 100.000 de elevi din seriile precedente care au picat examenul de bacalaureat.

O altă problemă care reiese în urma analizei rezultatelor de la bacalaureat este diferenţa flagrantă între rata de promovabilitate a liceenilor din mediul urban şi cea a liceenilor din mediul rural. În mediul rural, rata de promovare a fost mai mică decât în cel urban în rândul absolvenţilor promoţiei curente. Promovarea în rândul absolvenţilor de liceu din mediul urban a fost de 65,21%, în vreme ce candidaţii din mediul rural au luat bac-ul în proporţie mult mai mică, de 49,53%. Încă un an în care există diferenţă mare între absolvenţii din mediul urban faţă de cei din mediul rural!

Pe filiere, situaţia absolvenţilor promovaţi este următoarea: filiera teoretică - 77,2%, filiera vocaţională - 67,8% şi filiera tehnologică - 38,7%.

Adevărul rece despre bacalaureat este cu totul altul:

1. Absenteismul este în creştere în rândul celor înscrişi la probele de bacalaureat - peste 11.000 înscrişi nu s-au prezentat. În continuare ministerul evită să dea cifrele reale.
2. Numărul elevilor care se înscriu la bacalaureat scade dramatic de la an la an. În acest an vorbim de un număr record negativ - au fost cei mai puţini elevi înscrişi la examen din 2011 încoace.
3. Pe lângă absenteism, dacă punem în balanţă rezultatele şi numărul candidaţilor de anul acesta, sunt rezultate dezastruoase.

Urmările dezastruoase - atât ale evaluării naţionale, cât şi ale bacalaureatului - se vor resimţi în special pe piaţa muncii. Inevitabil, diplomele fără valoare vor aduce doar deservicii, va scădea competitivitatea în România, se vor decredibiliza nu doar unele universităţi, ci întregul sistem educaţional.

Nu statisticile ar trebui să fie ţinta ministrului, ci rezolvarea cauzelor ce stau la baza lor. Unele dintre cele mai grave probleme ale sistemului educaţional românesc sunt:

• subfinanţarea învăţământului românesc;
• programele şi manualele şcolare nu mai răspund nevoilor de cunoaştere ale elevilor;
• procesul de predare-învăţare-evaluare nu este adaptat la necesităţile elevilor;
• învăţământul românesc se bazează în continuare pe eronata metodă a reproducerii. La toate nivelurile, de la clasa întâi şi până la absolvirea facultăţii, tinerii înţeleg că a învăţă înseamnă, de fapt, a memora;
• există o mare diferenţă de calitate educaţională între mediul rural şi cel urban;
• instabilitatea sistemului educaţional din cauza schimbărilor prea dese ale cadrului legislativ;
• politizarea învăţământului (politizarea managementului şcolar s-a accentuat, mai ales prin modificările succesive aduse Legii educaţiei naţionale);
• amploarea absenteismului în şcoli;

Soluţiile PDL:

Prioritatea învăţământului românesc este să se adapteze noilor condiţii sociale. De aceea este nevoie de o abordare sistematică şi de rezolvarea tuturor problemelor din mediul şcolar.

PDL susţine:

• introducerea finanţării universităţilor pe criterii de performanţă, ierarhizarea acestora şi introducerea incompatibilităţilor;
• regândirea în profunzime a sistemului, cu accent pe şcoli profesionale, de parteneriate public-private, de studii ştiinţifice, care să genereze soluţii, nu de politici populiste;
• un curriculum corelat cu noile realităţi, cu nevoile reale ale pieţei muncii; manualele trebuie adaptate cerinţelor de studiu la nivel internaţional, cu o abordare transcurriculară; generalizarea consilierii şi coordonarea elevilor încă din clasele primare pentru a-i îndruma către sistemul educaţional care răspunde cerinţelor lor;
• să existe şcoli profesionale puternice şi competitive pe piaţa muncii;
• profesorii să fie bine pregătiţi din punct de vedere profesional, dar şi din punct de vedere metodic. Masteratul didactic era o soluţie europeană, o soluţie verificată, din păcate PSD a îngropat acest proiect;
• formarea continuă a cadrelor didactice astfel încât să se poată oferi o predare transdisciplinară, axată pe competenţe şi adaptată la cerinţele societăţii;
• o salarizare pe criteriul performanţei. Universităţile trebuie să fie ierarhizate şi, implicit, finanţate după criterii clare, pentru că nu se pot aloca bani după bunul-plac al unora sau altora;
• trecerea clasei a IX-a de la liceu la gimnaziu (acest lucru duce la scăderea ratei de părăsire timpurie a şcolii în rândul tinerilor şi nu numai atât, păstrând elevii în sistemul gimnazial până la vârsta de 16 ani le oferim şansa să aleagă dacă doresc să intre în învăţământul profesional, liceal sau pe piaţa muncii).

Doamna Raluca Turcan:

"Guvernul Ponta vrea să îmbunătăţească procentul dezastruos de promovabilitate la bacalaureat prin fraude, demisii sau introducerea celei de-a treia sesiuni"

Guvernul Ponta condamnă jumătate din generaţia de tineri 2014 la sărăcie, şomaj şi mizerie. Dacă adunăm numărul elevilor picaţi în prima şi a doua sesiune a examenelor de bacalaureat din anul acesta, cifra este catastrofală: peste 100.000 de tineri şi alţi peste 100.000 de tineri din generaţiile trecute.

200.000 de tineri nu reprezintă nimic pentru Guvernul Ponta! Cei mai mulţi dintre ei sunt condamnaţi direct la şomaj, asistenţă socială sau să părăsească ţara.

Guvernul nu are soluţii pentru aceşti tineri, ei există doar în statisticile ascunse de minister. Aceşti copii nu trebuie făcuţi responsabili în totalitate. Politicile educaţionale dezastruoase din ultimii doi ani i-au împins direct în această direcţie.

Cazul inspectorului general adjunct al ISJ Cluj, acuzat de trafic de influenţă în formă continuată, arată că, în realitate, cerinţele de performanţă şi integritate sunt ignorate uneori chiar de la vârf.

Promovabilitatea la bacalaureat nu se rezolvă prin astfel de acte de corupţie. Ministerul Educaţiei Naţionale nu a adoptat un Cod de etică eficient şi nu aplică Strategia Naţională Anticorupţie. Ministerul Educaţiei este tolerant la mediocritate şi corupţie.

Domnul Răzvan Horia Mironescu:

"Strategia de descentralizare în turism, un document care nu rezolvă niciuna dintre problemele reale ale turismului"

Recent Guvernul, prin Departamentul pentru IMM, Mediu de Afaceri şi Turism, a publicat Strategia de descentralizare în domeniul Turismului 2014-2016.

Documentul este deosebit de important pentru că tratează probleme sistemice ale unui domeniu în care s-au investit/cheltuit foarte mulţi bani în ultimii 4 ani, atât din fonduri europene, cât şi din bugetul naţional. Este vorba de cheltuielile efectuate pentru promovarea imaginii României ca destinaţie turistică importantă în Europa, precum şi pentru promovarea în interiorul ţării a diferitelor destinaţii deosebite, mai puţin cunoscute turiştilor români.

Încă de la început, documentul specifică că "în procesul de descentralizare competenţele şi atribuţiile privind elaborarea politicilor şi strategiilor naţionale, reglementarea, monitorizarea, controlul şi inspecţia vor fi în continuare exercitate de către autoritateapublică, respectiv ANT".

Totodată, în capitolul VII al Strategiei sunt enumerate problemele identificate atât în activitatea ANT, cât şi în domeniul turismului în general, probleme care sunt reale şi deloc minore, arătându-se astfel cauzele care duc la disfuncţionalităţi importante în desfăşurarea activităţilor din turism, cu impact asupra eficienţei cheltuirii fondurilor investite, asupra numărului de turişti atraşi şi asupra calităţii serviciilor.

Cauza fundamentală care rezultă din analiza documentului în legătură cu problemele enumerate în capitolul VII este lipsa de resurse umane şi materiale la nivelul ANT, precum şi slaba capacitate administrativă a structurilor, foarte firave de altfel, din teritoriu. De aceea, soluţia paliativă propusă în document este descentralizarea la nivelul UAT judeţene a următoarelor activităţi:

• certificatele de clasificare structuri de cazare şi alimentaţie publică;
• certificate de omologare pentru pârtii şi trasee montane;
• autorizaţii plaje şi agrement nautic;
• eliberare avize de specialitate pentru construcţii în zone turistice şi brevete turism.

În aceste condiţii, ANT îşi propune să controleze doar legalitatea acordării documentelor sus-menţionate de către structurile judeţene nou-constituite, pe baza unor norme teoretic unitare ce urmează a fi elaborate şi implementate. Este clar însă că va fi imposibilă armonizarea între UAT-uri a modalităţii de aplicare a acestor norme, mai ales în condiţiile în care acestea nu au în prezent angajat personal de specialitate. Vom fi astfel practic în situaţia ca hoteluri cu aceleaşi dotări şi acelaşi confort să fie posibil clasificate diferit în judeţe diferite sau interesul politic local să fie predominant atunci când se pune problema avizării sau nu a unor construcţii în zone turistice.

Despre modalitatea de rezolvare a restului de probleme identificate de strategie şi rămase neadresate nu se spune nimic, majoritatea acestora având ca punct de pornire al unei eventuale soluţionări creşterea gradului de profesionalism al celor care elaborează şi mai ales implementează strategii, caracterul unitar al actului de avizare şi control şi, nu în ultimul rând, alocarea de resurse la nivel central în vederea dezvoltării parteneriatelor public-private pe principiul win-win şi a armonizării şi coerenţei strategiilor de marketing, aflate acum într-o stare de haos.

Autorităţile judeţene pot avea un rol important şi ele în diseminarea în teritoriu a unor informaţii primite de la ANT, pe modelul APDRP sau APIA, inclusiv în susţinerea şi promovarea la nivel central a unor proiecte strategice, urmărirea privatizărilor din turism, realizarea de obiective de infrastructură necesare turismului, dar nu trebuie să se substituie în felul descris în strategie rolului determinant al ANT privind activităţi-cheie cum ar fi clasificarea sau avizarea.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

"România nu are nevoie de două noi reactoare nucleare!"

Riscurile şi costurile implicate în realizarea şi utilizarea centralelor nucleare sunt mult prea mari. Raţional ar fi să se renunţe treptat, dar cât mai repede, la o astfel de sursă de energie, cu atât mai mult cu cât tehnologiile de azi permit trecerea rapidă către sursele regenerabile de energie, acestea fiind sigure şi mai ieftine pe termen mediu şi lung.

Accidentele nucleare de la Cernobâl (URSS, 1986), Three Mile Island (SUA, 1979) şi Fukushima (Japonia, 2011) demonstrează că tehnologii care provin din ţări diferite au vulnerabilităţi care pot conduce la un impact negativ major şi de lungă durată pentru oameni, animale şi mediu.

Pe lângă riscurile implicate în utilizarea propriu-zisă a centralelor nucleare, problema deşeurilor rămâne pretutindeni una dificil de gestionat, iar posibilitatea unor atacuri teroriste este, de asemenea, un factor de luat în seamă.

România ar trebui să renunţe la energia nucleară şi să demareze o procedură de phase-out pentru a închide, într-un interval de timp pe cât posibil cât mai scurt, cele două reactoare existente la Cernavodă. Cererea energetică pe piaţa internă este în scădere, iar potenţialul de dezvoltare a surselor regenerabile în ţara noastră este unul foarte mare şi va putea acoperi, printr-o dezvoltare progresivă şi printr-un mix energetic echilibrat, atât necesarul intern, cât şi posibile solicitări de export către ţările din jur. De altfel, energia eoliană a şi depăşit, pentru anumite perioade din ultimii ani, cantitatea de energie livrată de către centrala de la Cernavodă. Construirea eventuală a două noi reactoare ar reprezenta o risipă de resurse uriaşe (aproximativ 5 miliarde euro, conform datelor prezentate în presă) şi asumarea unor riscuri pentru România, dar şi pentru regiune, care vor îngrijora atât cetăţenii români, cât şi statele vecine (Moldova, Ucraina, Bulgaria).

Am afirmat în repetate rânduri puncte de vedere în acest spirit, inclusiv prin documente publice, şi în calitate de deputat, şi în calitate de consilier de stat în cabinetul Victor Ponta I.

Strategia energetică a României pentru perioada 2014-2035 încă nu este finalizată, iar o dezbatere politică asupra acesteia nu a avut deocamdată loc. Conform secretarului de stat în Departamentul pentru energie, Károly Borbély, se preconizează că în luna octombrie a acestui an va fi supus dezbaterii publice un document privind strategia energetică.

În absenţa unei strategii energetice asumate de către România, este hazardată, fără justificare solidă şi fără a se încadra într-o strategie dezbătută şi asumată de către ţara noastră, declanşarea procedurii de selectare de investitori pentru realizarea proiectului "Unităţile 3 şi 4 CNE Cernavodă" cu un termen foarte scurt, de până în 8 septembrie 2014.

Acest lucru este îngrijorător nu doar pentru că deschide calea realizării acestor două reactoare nucleare în România, ci şi pentru că viciază libera concurenţă, descurajând alţi potenţiali investitori pe lângă cei din Republica Populară Chineză. În plus, declaraţiile premierului conform cărora România va coopera cu China pentru realizarea reactoarelor nucleare suspendă, practic, principiul unei licitaţii libere şi corecte, întrucât aceasta pare să fie una cu un final anunţat înainte de a se derula.

Nu în ultimul rând, fiind vorba de un obiectiv strategic, este inacceptabil ca România să cedeze pachetul majoritar de acţiuni, de 51%, aşa cum s-a anunţat, către compania chineză care ar urma să facă investiţia. Sper ca în cadrul discuţiilor politice din Parlament să existe maturitatea necesară pentru a se respinge categoric o astfel de perspectivă.

Cred că modelul energetic pe care ar trebui să îl urmeze România este unul centrat pe surse regenerabile de energie şi pe renunţarea treptată la energia nucleară şi la combustibilii fosili responsabili pentru emisiile de CO2 care produc schimbările climatice. Germania şi-a asumat deja astfel de obiective pentru a închide toate centralele nucleare şi a produce 100% din energie din surse regenerabile până în 2050. Oraşul Viena, alături de multe altele din Uniunea Europeană, susţine, de asemenea, în cadrul iniţiativei Cities for a Nuclear Free Europe, renunţarea la energia nucleară. Viena consumă 100% din energie din alte surse decât cea nucleară.

Doamna Roberta Alma Anastase:

"Incompetenţa Guvernului Ponta pune în pericol viaţa nou-născuţilor din România"

Sistemul sanitar românesc se confruntă, din nou, cu o criză acută de vaccinuri, problemă care pare să nu-l îngrijoreze prea mult pe Victor Ponta, aflat în plină campanie electorală. După ce presa a semnalat cazurile legate de lipsa fondurilor necesare pentru tratarea bolnavilor de cancer, iar directorul Uniunii Naţionale a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA a sesizat aceeaşi problemă în cazul celor infectaţi cu acest virus, lipsa vaccinurilor utilizate pentru imunizarea nou-născuţilor relevă găunoşenia sistemului sanitar românesc şi lipsa reală de interes a actualilor guvernanţi.

Într-o astfel de situaţie se află şi judeţul Prahova, unde din 20 iunie până în prezent niciunul din bebeluşii aduşi pe lume nu a beneficiat de vaccinul împotriva hepatitei B, în condiţiile în care lunar sunt înregistraţi aproximativ 500 de nou-născuţi. Această lipsă de reacţie este nepermisă pentru guvernul unui stat membru al Uniunii Europene, cu atât mai mult cu cât recomandările valabile la nivel internaţional, cât şi schema naţională subliniază necesitatea ca imunizarea să fie făcută în maternităţi, în primele 24 de ore de la naştere.

Inconştienţa şi nepăsarea cu care premierul tratează acest subiect nu ar trebui să ne surprindă, un astfel de comportament fiind deja marcă înregistrată a guvernării PSD. Aflaţi într-o goană nebună după putere şi imagine, Ponta ignoră problemele reale cu care se confruntă sistemul sanitar, plasând responsabilitatea imunizării bebeluşilor în grija părinţilor speriaţi de gândul că vieţile copiilor sunt puse permanent în primejdie.

Solicit pe această cale premierului Victor Ponta remedierea urgentă a acestei situaţii, întrucât simularea actului de guvernare televizat nu rezolvă problemele!

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Sezonul «microbuzelor electorale»"

În toată România "prietenă puterii" au loc zilele acestea adevărate festivităţi de predare a cheilor microbuzelor şcolare atât de aşteptate, de ani de zile, de micii şi mai marii şcolari care ajungeau pe jos sau abandonau şcoala din cauza lipsei acestor mijloace de transport.

Mă bucur sincer de bucuria inocentă a elevilor care vor fi ajutaţi să nu mai părăsească şcoala sau să străbată drumul, şi aşa lung şi greu, al învăţăturii în condiţii deloc europene.

Ca deputat de Suceava şi membru în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, am semnalat în numeroase rânduri, prin declaraţii politice, interpelări în scris sau directe, problemele legate de cauzele abandonului şcolar. Nevoia de microbuze şi autobuze era unanim recunoscută, iar promisiunile se făceau, de fiecare dată, "cu termene clare".

Constat că a trebuit să intrăm într-o nouă campanie electorală pentru ca acele promisiuni să fie onorate.

Vă mărturisesc că mi-e greu să o spun, dar trebuie să remarc că microbuzele şcolare au devenit anul acesta microbuze electorale.

Sper însă, din toată inima, ca ele să nu fie folosite pentru a duce oameni la nunţi sau la vot, aşa cum s-a mai întâmplat, şi ca, de data aceasta, investiţia să meargă ţintit şi eminamente către destinatar. Mai mult, fac şi un apel către Guvernul României de a sprijini primăriile pentru acoperirea costurilor viitoare legate de utilizarea mijloacelor de transport: combustibil, personal, întreţinere, care, după cum ştim, sunt cu greu suportate de bugetele unităţilor administrativ-teritoriale beneficiare, mai ales ale acelora care nu fac parte din lanţul puterii.

Altminteri, microbuzele şcolare, chiar dacă şi electorale, vor rămâne piese de muzeu în curtea şcolilor sau vor pleca spre alte destinaţii (tot la fel cum s-a mai întâmplat).

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"Alianţa ACL - o «formă fără fond»"

Se pare că vara aceasta nu a fost un sfetnic bun pentru noul produs al trădării din politica românească, anume alianţa ACL, în care fac casă bună partidul responsabil cu odioasele tăieri şi partidul responsabil cu migraţia politică. Într-adevăr, o combinaţie urâtă între două partide care se autointitulează de dreapta, dar care au făcut doar "stânga-împrejur" la ordinele lui Traian Băsescu în timpul celor doua mandate ale ultimului autocrat din Europa.

Evident, alianţa ACL nu a auzit încă de interesul naţional, despre drepturile românilor de pretutindeni, fiind mai mult preocupată de strategii politicianiste predate pe la şcolile de vară de domnul diriginte, în dorinţa sa de a mai provoca încă o criză politică.

Mai nou, ACL a început să se preocupe de drepturile mamelor şi ale pensionarilor, însă nu aşa cum ar fi trebuit, ci prin boicotarea proiectului de amnistie fiscală a peste 12.000 de mame şi 21.000 de pensionari. Astfel, ACL s-a plasat în rândul celor care sunt adepţii daunelor colaterale, tratând mamele şi pensionarii ca pe nişte obiecte transmise între politicieni prin simplă tradiţiune. Este un moment ruşinos pentru politica românească, un moment inaugurat tocmai de foştii parteneri din cadrul USL care au trecut foarte uşor de clipele când luptau alături de popor împotriva nedreptăţilor guvernelor Boc-Băsescu.

Foştii noştri colegi de guvernare nu s-au limitat doar la dispreţ faţă de mame şi pensionari, ci, dorind să arate fidelitate faţă de Blaga & Company, au declanşat o campanie media împotriva reducerii taxelor, declarându-se împotriva reducerii CAS, proclamând aceasta ca o măsura electorală, deşi guvernul actual nu urmărea decât stimularea mediului de afaceri privat. Calculul este simplu: de ce să susţină ACL o măsură foarte bună pentru mediul de afaceri privat, o măsură la care nu s-au gândit nici liberalii, nici democrat-liberalii când au fost la guvernare? Dacă această măsură ar avea succes şi dacă implementarea ei ar reuşi, cu ce ar veni în contrapondere "marea construcţie de dreapta"?

Evident, la aceste întrebări un răspuns elaborat ar fi foarte greu de dat, deoarece în afară de slugărnicie faţă de Palatul Cotroceni nu s-au mai găsit alte măsuri în programul politic al marii construcţii de dreapta.

În frunte cu Klaus Werner Iohannis, foştii noştri colegi de guvernare, actualii parteneri ai celor responsabili de odioasele tăieri, s-au gândit că ar fi timpul să susţină o criză politică în ceea ce priveşte aleşii locali, opunându-se soluţiei găsite de Guvern prin care li se permitea acestora să aleagă la ce formaţiune politică să adere, în situaţia existenţei unor alianţe care au participat la un scrutin electoral dar care s-au destrămat. Tocmai ei, specialiştii în traseism politic, care pot fi zăriţi în fiecare zi plimbându-se ca melcii pe autostrada bunului-simţ, tocmai ei care au schimbat atât formaţiunile politice, cât şi doctrinele la un simplu pocnet de degete de la Cotroceni, tocmai ei, care s-au declarat partenerii celor care au avut ca unică măsură de guvernare tăierea veniturilor populaţiei, ei se erijează în exemple de moralitate pe scena politică românească!

Zilele trecute, prezidenţiabilul ACL a făcut o vizită de campanie la Iaşi, prilej cu care tot aparatul de partid al ACL a încălcat grav legislaţia din România, transformând aşa-zisul eveniment într-un veritabil miting electoral, deşi nu ne aflăm încă în campanie electorală!

În conferinţa de presă desfăşurată cu prilejul acestui miting electoral, prezidenţiabilul ACL a declarat pentru media: "Am constatat că ACL funcţionează împreună". Da, într-adevăr, suntem vizibil "impresionaţi"! Am fost curios să văd în ce constă funcţionarea alianţei de dreapta şi mi-am făcut răbdare să ascult toată declaraţia domnului Iohannis:

"Am stabilit câteva priorităţi pentru următoarele săptămâni. Vom veni cu o moţiune de cenzură."

Se pare că singura soluţie găsită de ACL şi denumită pompos "priorităţi" este o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Ponta. Hazliu moment! În timp ce "marea construcţie de dreapta" se ocupă de moţiuni simple şi moţiuni de cenzură, iar prezidenţiabilul ACL se plimba prin Parlament cu coroane funerare, Guvernul Ponta încerca să scoată România din izolarea externă în care a ajuns datorită "priceperii" regimului Băsescu. În agenda de lucru a primului-ministru au fost sau vor fi vizite de lucru în China, Turcia, Statele Unite ale Americii, tocmai pentru încurajarea schimburilor economice şi întărirea poziţiei României ca pol de stabilitate la graniţa estică a UE şi NATO.

Mai mult, Guvernul s-a preocupat şi mai mult de relaţia cu Republica Moldova reuşind inaugurarea gazoductului Iaşi-Ungheni, inaugurarea SMURD Bălţi şi preocupându-se de o acţiune de donaţie pentru bibliotecile din Republica Moldova a unui număr de peste 25.000 de cărţi în limba română.

Este din ce în ce mai greu pentru "forma fără fond" ACL să accepte bilanţul economic pozitiv al Guvernului Ponta pentru anul 2014. Suntem siguri că nu au apucat să se uite pe datele puse la dispoziţie, deoarece se ocupă, ca interes primordial, cu redactarea textului moţiunii de cenzură, însă avem noi răbdare să le precizăm că în 2014 producţia industrială a crescut cu 9%, că în 2014 valoarea cifrei de afaceri din comerţul cu amănuntul a crescut cu 8,6% ceea ce înseamnă o creştere a puterii de cumpărare, adică mai mulţi bani pentru populaţie.

Aceste cifre sunt pozitive, domnilor de la ACL, care ne-aţi obişnuit doar cu creşteri negative şi tăieri! Aceste creşteri sunt rodul unui program guvernamental orientat faţă de interesele populaţiei, deşi Guvernul României a fost permanent supus la presiuni de "dirigintele" de la Cotroceni care a refuzat numirea unor miniştri, lăsând Guvernul fără un ministru al bugetului, tocmai acum, când ne apropiem de sfârşitul anului.

Problema dumneavoastră, dragi colegi din ACL este că timpul care curge nu poate fi anchetat de DNA, nu poate fi blocat de Cotroceni şi nu poate fi cenzurat de vreo moţiune, iar acest lucru vă deranjează foarte tare. Apropierea sfârşitului anului înseamnă pentru voi sfârşitul politicianismului! Şi uite-aşa veţi rămâne fără principala dumneavoastră doctrină, iar românii, fără ultimul dictator din Europa, în ziua în care vom sărbători 25 de ani de la încheierea unei alte dictaturi pe care unii dintre români o consideră mai puţin dăunătoare decât asta pe care aţi instituit-o voi, acest lucru fiind doar răspunderea dumneavoastră.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

"«Urmaşa lui Traian» a intrat în vrie"

După ce cu puţin timp în urmă Elena Udrea îi provoca insomnii domnului Baconschi, iată că fostul ministru al Guvernului Boc şi-a propus să provoace insomnii tuturor românilor anunţându-şi candidatura pentru Preşedinţia României. Evident că pentru a putea candida, conform Constituţiei României, trebuie un anume număr de semnături de susţinere. Nu credem că blonda de la Cotroceni va strânge numărul necesar de semnături, pentru că nu va mai putea uza de maşinăria electorală pusă la punct de domnul Baconschi în 2009 la Paris, dar dacă va reuşi, totuşi, înseamnă că prin laboratoarele politice ale Palatului Cotroceni se gândeşte la un nou atac împotriva poporului român.

Recent prezidenţiabila PMP a declarat că nu are nicio emoţie în ceea ce priveşte turul doi al alegerilor preşedinţiale. Evident, după ce l-a păcălit din nou pe Cristi Diaconescu şi s-a impus candidat la alegerile preşedinţiale, Elena Udrea nu mai are nicio emoţie în ceea ce o priveşte, le-a depăşit atunci când dosarele cu fraudele de la Ministerul Dezvoltării au fost uitate printr-un fişet prăfuit de la DNA.

Au trecut vremurile în care doamna avocat Udrea era prezentată pe scenă, cu onoruri prezidenţiale, de către însuşi idolul său în politică. Au trecut vremurile în care fosta candidată la Miss Buzău dădea cu mopul în faţa camerelor de luat vederi, pentru a păcăli alegătorii unui colegiu din judeţul Neamţ, sau vremurile în care se autoeticheta admiratoarea propriei sale persoane. Elena Udrea îşi doreşte acum să fie preşedintele României şi din această postură să facă vizite oficiale preşedintelui Norvegiei. Evident, noi îi urăm succes, însă îi spunem de pe acum că s-ar putea să nu îl găsească pe preşedintele Norvegiei acolo unde îl caută Domnia Sa.

Şi cum socoteala din propria cocină politică nu se potriveşte cu cea de pe scena politică românească, iată că prezidenţiabila PMP a fost huiduită prin turneul electoral pe care îl efectuează în ţară. Doamne, ce surpriză, tocmai femeile care erau "ajutate" cu pantofi cu toc de calitate îndoielnică, în mijlocul prăpădului din timpul inundaţiilor istorice din 2012, tocmai persoanele respective au cerut cont blondei de Pleşcoi. Câtă "nedreptate" şi câtă "lipsă de recunoştinţă" faţă de o persoană care din venitul ei "micuţ" şi netăiat cu 25 % a rupt o parte importantă pentru ca femeile de la ţară să beneficieze de noile tendinţe ale modei.

Să fi fost oare nişte admiratoare ale oponenţilor politici sau poate nişte alegători ai EBEI care s-au săturat de privilegiile acordate blondei de Pleşcoi? Nu ştim exact, dar probabil ne va lămuri stafful doamnei Udrea, care va cere iar procurorilor ca toţi cei care au huiduit-o pe blondă să "dea cu subsemnatul" cu mâna pe Biblie.

Într-un exces de sinceritate doamna Udrea a proclamat: "Nu am nevoie în partid de traseişti politici". Prima dată nu ne-a venit să credem... Oare se reneagă doamna Udrea pe sine însăşi sau a fost doar vreun admirator al Domniei Sale care nu a decriptat corect simbolistica degetului arătat de deputatul Mircea Toader? Nu ştim ce a fost în mintea viitoarei locatare de la Rahova, însă un singur lucru este cert: toţi fruntaşii PMP au măcar 3 partide la activ şi par să rămână consecvenţi traseismului politic.

Partiduleţul lui Traian Băsescu îşi face loc pe scena politică românească lansând candidaturi prin parcurile din mlaştini construite pe bani europeni sau pe terenurile de sport în pantă, de unde PMP cu cei câţiva membri ai săi s-ar putea lansa într-un desant aerian pentru a sfida în continuare România cu celebra frunză a Elenei Udrea! Poate doamna candidat, de la nivelul bretonului său drept, să ne explice prin intermediul media ce s-a întâmplat cu banii sifonaţi, unde au ajuns, campanile cui au sprijinit şi, nu în ultimul rând, daca au fost spălaţi şi prin ce metode?

Este bine că doamna Elena Udrea va candida la prezidenţiale. Este bine pentru că voturile nu se vor mai risipi şi pe partiduleţul lui Traian; este bine pentru că aşa populaţia se va mobiliza să vină la vot, pentru a-i înfrunta pe cei care i-au sfidat timp de 10 ani şi care nu au făcut decât o singură cucerire pe scena politică românească; nu au cucerit reduta corupţie, nu au cucerit reduta traseismulului politic, nici măcar reduta sifonării banului public, ci doar pe... domnul Baconschi!

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Parlamentul României trebuie să aibă o poziţie oficială referitoare la situaţia tensionată din Ucraina"

Având în vedere escaladarea fără precedent a conflictului din Ucraina din ultima perioadă, ţară aflată la graniţa de est a României, precum şi recenta reuniune a statelor membre NATO de la Newport (Marea Britanie), având ca principală temă de discuţii acţiunile Rusiei, acuzată de agresiune militară în Ucraina, cred că se impune de urgenţă şi o poziţie oficială a Parlamentului României pe această temă a tensiunilor dintre cele două ţări.

Menţionez faptul că noi, parlamentarii grupurilor parlamentare ale PNL şi PDL, am solicitat încă din luna mai organizarea unei şedinţe extraordinare în care să fie dezbătută şi analizată situaţia din Ucraina, dar conducerile celor două Camere ale Parlamentului nu au luat în considerare această solicitare şi, în consecinţă, nu au dat curs nici până acum demersului nostru.

Consider că adoptarea unei poziţii comune a celor două Camere ale Parlamentului României ar reprezenta un semnal clar dat de către România partenerilor internaţionali, prin care îşi manifestă preocuparea faţă de evenimentele grave care au loc în apropierea graniţelor noastre.

Având în vedere proximitatea zonei în care au loc confruntările din Ucraina faţă de ţara noastră, ca parlamentar de Suceava consider că protejarea intereselor naţionale şi de securitate ale României trebuie să fie o prioritate zero nu numai pe agenda de discuţii a CSAT, ci şi pe cea a Parlamentului.

De asemenea, cred că România înseamnă nu numai românii din interiorul graniţelor sale, ci şi românii din oricare alt colţ al lumii, ale căror drepturi şi libertăţi trebuie protejate din toate punctele de vedere.

În acest sens, cred că trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a-i proteja pe românii din Ucraina, cea de-a doua comunitate ca mărime din această ţară, după cea rusă, iar Parlamentul României trebuie să aibă cât mai curând o poziţie oficială faţă de situaţia acestora.

Cu alte cuvinte, cred că sunt în asentimentul tuturor politicienilor, dar şi al tuturor românilor, când susţin faptul că este absolut necesar ca atât România, cât şi instituţiile sale de resort, printre care şi Parlamentul, principalul for legislativ, să aibă o poziţie clară şi constantă care să susţină inviolabilitatea integrităţii şi suveranităţii teritoriale a Ucrainei şi susţinerea drepturilor românilor, fie ei şi cetăţeni ucraineni.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Abandonul şcolar, problema acută a sistemului educaţional românesc"

Abandonul şcolar reprezintă poate cea mai acută problemă a sistemului educaţional românesc, cu consecinţe asupra dinamicii de pe piaţa muncii, asupra gradului ridicat al şomajului în rândul tinerilor, dar şi asupra sustenabilităţii sistemului social. Astfel, proporţia tinerilor absolvenţi de studii superioare în România este de doar 21,8%, faţă de media europeană de 35,8%.

În România, aproximativ 18% dintre elevi renunţă la şcoală. Acest lucru plasează ţara noastră în topul ţărilor din UE cu cea mai mare rată a abandonului şcolar. Studiile relevă factorii care stau la baza acestui fenomen: modelul educaţional oferit de părinţi, modelul educaţional oferit de fraţi, dezorganizarea familiei, dificultăţile materiale, gradul mic de încredere în sistemul educaţional, capacitatea de integrare în sistemul educaţional.

Ca răspuns la această problemă, Comisia Europeană a elaborat planul de combatere a abandonului şcolar, care are ca ţintă reducerea mediei europene a fenomenului la 10%, până în 2020. Pilonii pe care se bazează planul Comisiei sunt prevenirea, intervenţia şi compensarea.

În consecinţă, susţin intensificarea eforturilor, atât guvernamentale, cât şi legislative, pentru îmbunătăţirea accesului egal la sistemul educaţional, intervenţia rapidă în cazurile în care se înregistrează absenţele nemotivate sau performanţele slabe ale elevilor şi instituirea unor mecanisme de calificare de tip "şansa a doua" pentru elevii care părăsesc şcoala prea devreme şi vor să se reintegreze în sistem.

Reducerea numărului de tineri care părăsesc şcoala este o prioritate a strategiei Europa 2020, care are ca scop vital stimularea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă. Este convingerea mea că un sistem educaţional performant este precondiţia unei societăţi sănătoase, productive şi prospere, iar priorităţile guvernamentale şi legislative ar trebui să reflecte acest fapt.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Avem majoritate, putem schimba orice!"

Ne-au arătat că pentru satisfacerea propriilor interese pot călca în picioare şi legile, şi Constituţia, şi Parlamentul. Deşi guvernul nu are dreptul, conform art.115 din Constituţie, să modifice în vacanţa parlamentară legi organice fără a arăta gradul de urgenţă, acest lucru nu a fost un impediment pentru "ordonanţa Dragnea".

Mâine-poimâine ne putem trezi, că doar "avem majoritate, putem schimba orice", cum spune tata-socru, fără a ţine cont de Constituţie, cu o ordonanţă prin care se desfiinţează partidele din opoziţie şi sunt eliminaţi cei care deranjează.

Este inacceptabilă o astfel de situaţie şi luăm în considerare greva parlamentară şi plângeri penale împotriva guvernanţilor ce încalcă legea.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Demisia, domnule primar!"

Primarul din Bârlad a jignit şi agresat o jurnalistă încercând să o dea afară de la o conferinţă de presă. Comportamentul edilului este incalificabil pentru orice manifestare a unui bărbat faţă de o femeie şi incompatibil cu cel de edil dator de a răspunde întrebărilor noastre privind modul de utilizare a banilor proveniţi din multitudinea de taxe şi impozite.

Şi nu e prima dată când face acest lucru. Abuzul, intimidările şi ameninţările de tipul "v-aş împuşca pe toţi" arată doar că ne întoarcem în "epoca de aur" a nomenclaturii.

Solicit scuze publice din partea acestui domn-tovarăş pentru încălcarea drepturilor cetăţenilor şi a libertăţii presei. Aştept şi condamnarea clară din partea şefului său de partid a acestui mod intimidare a celor care mai au curajul să arate furturile din administraţie şi o reacţie din partea premierului atât de iubitor de presă Facebook.

Cer scuze bârlădenilor, pentru că acest comportament abuziv nu ar fi fost posibil fără susţinerea acestui stil de a face politică pentru propriile buzunare de către doi consilieri PP-DD.

Într-o ţară normală primarul ar fi demisionat. La noi se aşteaptă DNA-ul...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cine plăteşte foiţa de cafea?!"

În România se consumă lunar 1.080.000 de doze de opiacee şi sunt în evidenţe 600.000 de consumatori. În aceste condiţii nu e surprinzător că cei care consumă astfel de substanţe ajung să fie trataţi în diverse servicii de urgenţă.

Un nou drog de sinteză, din categoria etnobotanicelor, face ravagii. 200 de pacienţi au ajuns în acest an la urgenţe.

"Foiţa de cafea" este un drog de design, extrem de ieftin, produs în China, ajuns pe piaţa din România, utilizat sub forma unor joint-uri rulate cu cafea măcinată sau chiar cafea boabe, ce provoacă agitaţie psihomotorie, derealizare, depersonalizare, stări lipotimice, convulsii, tulburări cardiocirculatorii ce necesită suport volemic şi respirator, terapie simptomatică, asociată explorărilor imagistice şi biologice. Examenele toxicologice uzuale nu decelează substanţa. Prognosticul imediat depinde de forma clinică, vârsta pacientului şi patologia asociată, dar pe termen mediu terapia este îngreunată de apariţia, după doar 2-3 utilizări, a fenomenelor de dependenţă. Pe termen lung efectele sunt greu de evaluat, datorită noutăţii acestui drog şi apariţiei formelor derivate de utilizare, precum foiţa de argint.

Proiectele mele de lege prin care am reuşit interzicerea etnobotanicelor şi reînfiinţarea Agenţiei Antidrog trebuie completate de o directivă europeană care să condamne în toate ţările membre traficul cu astfel de substanţe.

În plus, Legea educaţiei pentru sănătate în instituţiile de învăţământ ar oferi informaţiile privind riscul la care se expun cei care consumă astfel de substanţe.

Prevenţia poate fi făcută doar prin informare, pentru că împărţirea acestor substanţe în droguri de mare risc sau legale influenţează doar traficanţii şi legiuitorii, nu şi efectele letale pe care le pot avea asupra consumatorilor.

În plus, conform proiectului meu de lege, coplata pentru abuz de alcool şi droguri se va face după tratament, la ieşirea din spital, şi va avea valoarea de 500-1.000 de lei sau 50-100 de ore de muncă la prima prezentare. Suma sau orele de muncă se dublează la repetarea abuzului în mai puţin de un an, iar banii colectaţi vor fi utilizaţi de unităţile sanitare. Coplata reprezintă decontarea examenului clinic şi paraclinic, a determinărilor toxicologice şi a măsurilor terapeutice efectuate în unităţile sanitare în cazul pacienţilor cu abuz de alcool sau consum de stupefiante şi poate fi modificată prin ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al justiţiei.

Principiul solidarităţii pe care se bazează Legea sănătăţii a fost transformat în discriminarea pozitivă a acestor cazuri, pentru că, în timp ce pacienţii bolnavi de cancer nu au medicamente, iar vârstnicii sunt supuşi coplăţii, preferăm să deconteze aceste cheltuieli din fondul şi aşa redus al asigurărilor de sănătate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ciocoi vopsiţi în violet"

Semnalul a fost dat prin înlocuirea liderului şi viceliderilor de la Camera Deputaţilor cu susţinători ai PSD-ului. Şi la nivel local vor găsi ciocoi vopsiţi în violet, selectaţi dintre acei consilieri care au susţinut şi susţin PSD-ul pentru câţiva arginţi, care să ducă până la capăt transformarea în anexă a puterii.

Pentru mine mult mai important este ceea ce am promis eu oamenilor în campania electorală. Întreaga mea activitate parlamentară, tot ce am făcut şi am spus confirmă clar acest lucru. Nu îmi amintesc ca printre promisiuni să se fi numărat colaborarea dintre ciocoii vechi, cei roşii şi cei noi, vopsiţi în violet.

Am fost, sunt şi voi fi în continuare vocea omului obişnuit şi voi arăta în permanenţă neîmplinirile şi derapajele puterii. Ştiu că îi deranjează pe unii din acest partid dar îmi asum fără nicio rezervă acest risc politic.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum au furat legea votului alb"

Votul alb este în principal un vot de blam prin care alegătorii pot sancţiona atât candidaţii, cât şi partidele politice din fiecare colegiu pentru oferta electorală necorespunzătoare sau promisiunile neonorate, dar obiectivul major al acestui proiect legislativ este creşterea participării la procesul electoral şi implicit a gradului de reprezentativitate a clasei politice.

Proiectul meu de lege prevede ca votul alb să fie exprimat într-un patrulater distinct pe buletinul de vot şi să conteze în formula de calcul a voturilor valabil exprimate.

Concret: la finalul listei cu numele candidaţilor, pe buletinul de vot se înscrie votul alb. În unghiul din partea stângă sus a patrulaterului se va imprima sintagma "vot alb", iar în centrul patrulaterului va fi imprimat "Niciunul". Toate formulele de calcul al voturilor valabil exprimate şi, implicit, al coeficienţilor electorali şi al numărului de parlamentari includ şi buletinele de vot cu voturi albe.

E remarcabil că la votul electronic, la poziţia 164, domnul Munteanu votează pentru respingerea proiectului. Apoi, îşi atribuie proiectul meu de lege. Şi legea votului obligatoriu e doar un copy-paste după un proiect de lege pe care l-am iniţiat în sesiunea parlamentară trecută.

Nu comentez. Vă las pe dumneavoastră.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De ce să le pese de Iaşi?"

Pe vremea când alţii erau la guvernare, domnul Nichita urla în gura mare că trebuie să ajungă la putere ca să poată beneficia şi Iaşiul de un guvern favorabil.

Întrebaţi-l pe Nichita ce a făcut PSD pentru Iaşi? Răspuns: nimic. Toate aceste şantiere, după cum o spune chiar dumnealui, sunt făcute pe bani europeni atribuiţi Iaşiului doar pentru că încă în acest oraş mai trăieşte un anumit număr de locuitori. Nu are niciun merit pentru acest lucru, iar, dacă ne uităm cu atenţie, în actuala administraţie, populaţia Iaşiului a scăzut şi nu e prea greu să spui de ce.

Mai mult, tot ei au încercat să pună beţe în roate şi finanţării aeroportului, iar pesedeii guvernamentali ne-au zis clar că autostrada Iaşi-Târgu Mureş este o glumă. Adică nu au nici măcar intenţia să finanţeze aşa ceva.

Ce să mai spunem când auzim doar zeci de promisiuni care nu sunt urmate şi de fapte?

Ieşeni, votaţi în continuare PSD, ca să rămânem în continuare una dintre cele mai sărace şi fără perspective regiuni din Europa!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Dreptate până la capăt?"

Ce pot să mai zic? "Dreptate până la capăt" a rămas doar o glumiţă de campanie. Actuală majoritate mai are puţin şi îi scapă pe toţi, inclusiv pe "duşmanii corupţi" din celelalte partide.

De ce vreţi corectitudine de la cei care afirmă că pastilele nu cad din cer, dar uită să spună că ei, politicienii, au distrus industria farmaceutică românească, care afirmă că scumpeşte gazul la populaţie din cauza importurilor, şi nu din cauza faptului că au vândut rezervele de gaze ale României sau că protejaţii politic consumă gaz românesc subvenţionat de guvern, ca străinii să nu piardă banii, uită să spună de ordonanţele "pe sub masă" pline de favoruri sau uită să îşi dea demisia ca reprezentanţi ai guvernului propus şi girat de ei, în condiţiile în care ministrul justiţiei propune magistraţi în urma traficului de influenţă.

Ce pot să mai zic de unii care consideră românii sclavi personali pe moşia roşie?

E suficient să îl citez pe ultimul din cei 8 parlamentari albiţi de maşina de spălat a Camerei Deputaţilor: "Dragi colegi, vă rog din suflet să analizaţi această situaţie omeneşte sau chiar dumnezeieşte, aşa cum ne învaţă domnul Hristos, când ne spune «atunci când îţi judeci aproapele pune-te în locul lui şi judecă cum tu ai fi în aceeaşi situaţie»".

Pentru cei 198 care i-au asigurat imunizarea la justiţie a fost şi va fi uşor să se pună unul în locul altuia, mie însă îmi este imposibil să ştiu că ăştia fură din banii din sănătate şi educaţie şi să nu votez cu bilele la vedere, deschis, pentru ridicarea imunităţii.

Dreptatea până la capăt a fost transformat în doar doi ani în hoţie până la capăt.

Ruşine, locul infractorilor este în puşcării, nu în Parlament!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Entuziasm propagandistic"

Sunt curios dacă domnul Citre ar fi fost concediat dacă-l lăuda greţos pe Ponta. Eu cred că nu. Ba cred că-l avansau!

Concedierea unui ziarist pentru delict de opinie e o discriminare gravă ce încalcă două articole din Constituţia României.

Mă uit la toată presa din ultimele zile şi mă minunez cât de calmă este după nebunia concedierilor ce îmbracă haina cenzurii. Din păcate, media jurnalistică nu este unită, pentru că fiecare are familie şi se gândeşte şi la buzunar sau câştigă foarte mult în detrimentul libertăţii presei, adică, pe româneşte, "trebuie să-şi ţină gura".

Dacă şi prezidenţialele vor fi câştigate de partidul unic va începe adevărata prigoană. Aşa că, vorba unui clasic în viaţă de la guvern, ori apărăm democraţia ori "scapă cine poate".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Epoca pietonalului"

Ca de fiecare dată în epoca Nichita, orice demers al administraţiei se reproiectează, se refinanţează până se sifonează bani. Eu ştiu că atunci când vrei să faci ceva, de exemplu o casă, calculezi la sânge cheltuielile pe proiect, materiale şi manoperă.

Cum au aprobat proiectul dacă acum trebuie reproiectat? Cine şi cum a aprobat? Când s-a avizat proiectul oare s-a uitat cineva pe el să vadă dacă nu are greşeli? Ce fel de pasarelă e aceea cu doar două benzi, până şi alea înguste? Cum va face faţă creşterilor de trafic? Ce se întâmplă dacă se defectează vreo maşină sau are loc vreun accident? Până şi banalul pasaj de la Era are 1 plus 2 benzi pe trafic!

Pasarela Octav Băncilă se transformă tot mai mult în pietonalul din faţa primăriei. Şi aici, şi acolo lipsesc teii şi nici nu poţi trece cu maşina.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Fumărit politic"

Aveţi centrală termică? Aveţi venituri mici? Aţi auzit de fumărit? Dacă răspunsul e da, de trei ori da, domnul Victor Ponta tocmai v-a anunţat că, după prezidenţiale, din grijă pentru dumneavoastră, va mai introduce o nouă taxă.

Mai precis, toţi cei peste 1,5 milioane de posesori de centrale termice de apartament vor plăti noua taxă de poluare. Şi se pare că această nu va fi neglijabilă ...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Guvernul ne vrea proşti, dar mulţi la vot !"

Dacă guvernul nu poate să le dea românilor locuri de muncă, salarii şi pensii mai mari şi taxe şi impozite mai mici, le va da doctorate!

"Alo! Tovarăşi! Alo! Aşezaţi-vă liniştiţi. Tovarăşi, aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre! Avem doctorate pentru tot poporul!"

Ordonanţa de urgenţă privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative, adoptată de guvern pe 26 iunie, arată doar cum pun mâna politicienii pe învăţământ.

În premieră mondială, în România se pot face studii în universităţi pentru elevii fără bacalaureat, bacalaureat ori de câte ori e nevoie, primari în consiliile de administraţie, profesori fără master, rectori pe viaţă, doctorat cu frecvenţă cât mai redusă, terenuri trecute de la şcoli la primării....

Mă aştept să urmeze o nouă lege a needucaţiei naţionale care să fie adoptată prin asumare de acest guvern. De ce să se mai obosească adoptând câte 97 de modificări într-o singură ordonanţă, aşa cum au făcut prin O.U.G. nr. 49/2014, când am putea avea o nouă lege a needucaţiei naţionale ce ar putea fi simplificată în 7 articole:

• Art. 1. Orice absolvent de 4 clase are dreptul să cumpere, în limitele locurilor aprobate, o diplomă universitară.
• Art.2. Orice absolvent de minimum 5 clase are dreptul de a fi profesor.
• Art.3. Prin doctorat se înţelege o diplomă format A3 ce diferă de diploma de master, care va fi format A4. Costul diplomei de doctorat este cu 25-50% mai mare decât al unei diplome de master.
• Art.4. Orice persoană aleasă în Parlament devine obligatoriu absolvent de studii universitare. Orice persoană membră a guvernului devine obligatoriu doctor în ştiinţe.
• Art.5. Oricine poate înfiinţa o universitate, cu condiţia de a pune la loc vizibil un afiş format A5 cu inscripţia "universitate".
• Art.6. Persoanele care ştiu, simultan, să scrie şi să citească au dreptul de a fi numite membri ai Academiei Române.
• Art.7. Rectorii sunt numiţi pe viaţă. Succesiunea se face prin pupături pe obrăjori sau prin viziuni transcendentale.

Pentru câţiva arginţi şi mii de voturi guvernanţii sunt în stare să distrugă educaţia unei întregi generaţii. Chiar nu se mai găseşte niciun organism de control care să oprească mâna lungă a guvernanţilor pusă pe gâtul învăţământului românesc?!

Şi, nu în ultimul rând, mă tot întreb de ce legiferează guvernul atunci când avem un ditamai for legislativ, bicameral, cu peste 300 de parlamentari? Pentru ce îi mai votăm pe parlamentari? Ce să legifereze guvernul? Păi, poate ar fi normal să votăm guvernul în cazul ăsta, iar pe cei ce nu fac nimic să-i trimitem acasă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Guvernul pune lesă jurnalismului de investigaţie"

În timp ce premierul clamează pe reţele de socializare libertatea presei, Guvernul respinge proiectul de lege ce susţine jurnalismul de investigaţie.

Este evident că premierul susţine libertatea presei doar în campania electorală. Aşa cum a făcut şi cu Roşia Montană sau cu interzicerea extragerii gazelor de şist. Ne-am fi dorit să vedem aceeaşi susţinere a libertăţii de exprimare şi în momentele în care alte posturi erau ameninţate cu închiderea, precum Realitatea, sau în momentul închiderii OTV-ului.

Adevărata "susţinere" faţă de libertatea presei s-a văzut în urmă cu câteva zile, în şedinţa de guvern. Guvernul "iubitor" de presă a şters pe jos cu jurnalismul de investigaţie, dând aviz negativ proiectului de lege ce are drept obiective combaterea corupţiei prin sprijinirea oricărui demers făcut de jurnalişti în demascarea practicilor ce afectează bugetul statului.

Conform proiectului meu de lege, persoanele care aduc la cunoştinţă publică, prin utilizarea oricărui mediu de informare (publicaţii, online, radio, televiziune), orice act de corupţie vor primi, dintr-un fond special pentru jurnalismul de investigaţie, 2% din valoarea prejudiciului recuperat la bugetul de stat.

Acest proiect de lege nu presupune cheltuieli bugetare şi nici crearea de instituţii speciale. El reprezintă un instrument de luptă împotriva corupţiei instituţionalizate şi permite limitarea presiunilor politicului în activitatea jurnalistică, prin sprijinul financiar acordat jurnalismului de investigaţie.

Prin respingerea acestui proiect Guvernul preferă să ţină în lesă câinele de pază al democraţiei, pentru că e greu de crezut că un jurnalist prost plătit şi aflat în permanenţă sub ameninţarea pierderii locului de muncă va mai avea resursele de a se aventura în anevoioasă lupta de dezvăluire a actelor de corupţie.

Solicit celor ce mai cred în libertatea de expresie să mi se alăture în acest demers de adoptare a proiectului de lege ce asigură funcţionarea unui jurnalism capabil să se lupte cu corupţia şi infractorii politici.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Help hepatita!"

Minunatele reforme au făcut din sistemul de sănătate publică un sistem de genocid împotriva românilor. Românii mor în timp ce aşteaptă tratamentele revoluţionare, iar parlamentarii refuză să adopte legea mea ce prevede alocarea a 6% din PIB pentru sănătate. Cei care au puterea cheltuie puţinele fonduri pe SF-uri ce reprezintă doar bomboana de pe coliva acestui sistem, dar, evident, le aduc ceva prin buzunare.

Aproape un milion şi jumate de români au hepatită B şi C. Rata mortalităţii în rândul celor 900.000 de pacienţi cu hepatită B şi a celor peste 600.000 de persoane infectate cu virusul hepatic C este de trei ori mai mare faţă de media europeană.

Tratamentul depăşit constituie cauza principală a acestui dezastru şi astfel nu mai e o surpriză mortalitatea de 44.5 la 100.000 de locuitori, faţă de 15 decese la 100.000 de locuitori în UE.

Rămânem în Evul Mediu medical la terapie şi limităm accesul acestor pacienţi la un act medical de calitate prin faptul că singurul tratament gratuit disponibil pentru pacienţi este "biterapie", bazată pe interferon şi ribavirină. Rata de succes este de doar 50%, perioada de tratament este destul de lungă (1 an de zile), iar administrarea interferonului are multiple efecte secundare neplăcute.

Lumea care nu a auzit de Startreck-uri şi teleguvernare şi care nu dă doi bani pe telemedicină şi teleşpagă aplică însă, pe scară largă, încă din 2011, "triterapia", constând în asocierea suplimentară a telaprevirului ce are rata de succes cu 20-45% mai mare faţă de terapia standard, iar durata terapiei e de doar 24 de luni.

Terapiile de tip Startreck, în care medicaţia este administrată doar oral, au o rată de succes de peste 90%, sunt prohibitive în România întrucât doar o pastilă de Sofosbuvir ajunge la 600 de dolari, iar costul mediu al terapiei timp de 12 săptămâni ajunge la 100.000 de dolari.

În 20 de ani de democraţie originală românii au suferit şi mai suferă încă mai mult decât în toate războaiele, pentru că e mai ieftin pentru politicieni să ne lase să murim decât să ne ofere, paradoxal, tot pe banii noştri, tratamentele de care avem nevoie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Lege pentru prevenirea dispariţiei poporului român"

Poporul român este pe cale de dispariţie. Analizele sociologice şi studii de impact asupra natalităţii conturează actualul model de fertilitate din România. Acesta arată că, în medie, fiecare româncă amână, renunţă sau decide să aibă un copil mai puţin în special din considerente de natură economică.

La nivel naţional scăderea natalităţii la mai puţin 180.000 de copii reprezintă un minim istoric al României moderne, ce va fi urmată de mari probleme sociale. Dacă se menţine acelaşi ritm, în 15-20 de ani va fi pusă în dificultate atât piaţa muncii, ce va ajunge fără salariaţi, cât şi bugetele de sănătate şi de pensii, care vor avea nevoie de sprijin tot mai important de la bugetul de stat. Tot atunci, populaţia rezidentă va scădea la 16 milioane şi ne vom întoarce la nivelul celei din 1946.

Moldova a înregistrat în ultimii douăzeci de ani o reducere la jumătate a natalităţii. În 1990 în Vaslui se năşteau 8377 de copii, dar în 2010 numărul acestora a ajuns la doar 4464. Practic, se înregistrează o prăbuşire a natalităţii de 47%, ce a făcut ca Vasluiul să ajungă pe ultimul loc între judeţele Moldovei. Scăderi majore se înregistrează şi în restul judeţelor, Vasluiul fiind urmat în prăbuşirea natalităţii de Botoşani (46%), Neamţ (44%), Bacău (42%) şi Galaţi (40%).

Cu toate acestea, soluţiile şi strategiile care să schimbe situaţia pe termen mediu şi lung lipsesc din politicile publice. Puţinele măsuri luate până acum sunt mai degrabă de sprijin social, atunci când nu sunt pur şi simplu electorale.

Sociologii, statisticienii şi psihologii confirmă influenţele economice asupra natalităţii.

"Copilul este o sursă de sărăcie în societatea modernă, în România, într-o foarte mare măsură, atâta vreme cât un copil te costă pe an mai mult decât bugetul mediu al familiei. Pentru o familie, ca să aibă o decizie raţională, trebuie să aibă un venit mult peste mediu, dublu peste mediu", conform sociologului Ana Bulai.

Potrivit cifrelor, în 2014, din trei gravide, două vor naşte şi una va avorta, astfel încât, conform statisticii din România, va fi o naştere la fiecare 2 minute şi 40 de secunde şi un avort la fiecare 5 minute şi 15 secunde.

"Având în vedere că rata divorţurilor într-adevăr a crescut, un divorţ la fiecare 15 minute şi 45 de secunde, foarte multe femei nu se mai bazează pe partener sau pe familie atunci când vine vorba de un copil şi doresc ele să aibă puterea financiară şi capacitatea de a îngriji acel copil", conform psihologului Bogdana Bursuc.

Stimularea natalităţii se poate face prin 3 tipuri de cheltuieli publice a căror pondere în PIB determină şi modul de stimulare a natalităţii:

1. suport financiar (bani alocaţi direct): alocaţia pentru copil (variabilă ca nivel în unele ţări în funcţie de vârsta şi numărul copiilor şi/sau de venitul părinţilor), indemnizaţia în timpul concediului parental, venit pentru familii monoparentale;
2. servicii: finanţarea directă sau indirectă a serviciilor de sănătate, educaţie preşcolară, suport financiar special către părinţi pentru îngrijirea copilului, cheltuieli publice de asistenţă a tinerilor şi servicii adresate familiei;
3. deduceri fiscale: scutiri de taxe (impozitare) pentru alocaţie şi alte beneficii financiare ale părinţilor copilului, alocaţie de taxă pentru copil (sumă care este dedusă din venitul brut şi nu este inclusă în venitul taxabil), credit de taxă (dedus şi el din baza de impozitare).

Proiectul meu de lege are drept obiectiv atât stimularea natalităţii, cât şi a tipului de natalitate, oferind părinţilor biologici care muncesc reduceri ale impozitului pe salariu proporţionale cu numărul de copii.

Mai precis, părinţii biologici beneficiază de o reducere de 25% din impozitul pe salariu pentru fiecare copil crescut în familie până în momentul împlinirii vârstei de 18 ani.

Măsura va avea 3 consecinţe importante: stimulează natalitatea femeilor care muncesc, copiii vor fi mai sănătoşi şi mai bine educaţi, schimbarea tipului de stimulare a natalităţii la nivel naţional.

Concret, estimăm că un număr important de femei salariate vor renunţa atât la decizia de a nu avea copil (ori de a amâna venirea lui), cât şi la decizia de a avea nu doar un singur copil şi îl vor planifica şi pe cel de-al doilea.

În plus, aceşti copii născuţi şi crescuţi de femei salariate, cu un nivel mai ridicat de pregătire, au şanse mai mari să aibă o calitate superioară educaţiei şi să fie mai sănătoşi, acest atribut reprezentând de fapt nivelul cheltuielilor făcute de cuplu pentru educaţie, alimentaţie, îmbrăcăminte, condiţii de locuit, petrecerea timpului liber şi studiu.

Schimbarea survenită în modul de stimulare a natalităţii se va extinde asupra întregii populaţii, prin ponderea pe care născuţii din acest mediu o au în ansamblul născuţilor. Este stimulată creşterea numărului de copii ce pot avea un nivel de trai decent şi un nivel de pregătire cât mai ridicat care să poată susţine ulterior piaţa muncii şi fondul de pensii, în detrimentul alocării nediferenţiate de bani unora care trăiesc doar din alocaţii şi ai căror copii vor încărca factura socială prin nivel redus de pregătire, în paralel cu cel ridicat de infracţionalitate.

Acest lucru a fost dovedit de efectele benefice asupra natalităţii datorate introducerii în 2003 a concediului şi indemnizaţiei de creştere a copilului.

Măsura a determinat o creştere de peste 10% a natalităţii femeilor salariate şi a dus şi la schimbarea deciziei de a avea un singur copil şi a-l planifica pe cel de-al doilea.

Efectul stimulativ al măsurii s-a epuizat rapid, întrucât realitatea ne-a demonstrat că, după încetarea indemnizaţiei, revenirea la salariile mici şi alocaţiile derizorii pentru copii conduc la diminuarea venitului mediu pe membru de familie şi deteriorarea standardului de viaţă, fiind necesare măsuri precum cele prevăzute în acest proiect lege.

Această stimulare a natalităţii s-a produs în special la femeile din mediul urban, acolo unde femeile salariate sunt net predominante, înregistrându-se simultan şi un progres spectaculos al ponderii născuţilor proveniţi de la femei cu studii superioare şi postliceale (de la mai puţin de 20% la începutul anilor 2000 la 45% în 2011).

Nu trebuie neglijat faptul că aceşti copii născuţi şi crescuţi de femei salariate cu educaţie superioară au şanse mai mari să aibă o calitate superioară a educaţiei, acest atribut reprezentând de fapt nivelul cheltuielilor făcute de cuplu pentru educaţie, alimentaţie, îmbrăcăminte, condiţii de locuit, petrecerea timpului liber şi studiu. Schimbarea survenită în mediul urban s-a extins asupra întregii populaţii, prin ponderea pe care născuţii din acest mediu o au în ansamblul născuţilor.

Practic, o simplă măsură de natură economică a stopat declinul numărului de nou-născuţi pe seama creşterii natalităţii femeilor salariate, mai reduse numeric ca cele nesalariate, iar în 2011 am fost aproape de atingerea unui reper istoric în demografia României - predominanţa nou-născuţilor femeilor salariate faţă de cei ai femeilor cu alt statut profesional (casnice, lucrător pe cont propriu, şomere, alte situaţii).

În plus, în cazul femeilor salariate, efectul stimulativ asupra natalităţii a avut o ascensiune importantă şi comparabilă ca valoare atât în cazul celor care nu aveau copii, cât şi în cazul celor care aveau doar unul, ceea ce indică modificarea deciziei de a amâna sau de renunţa sau a limita aducerea pe lume a unui copil.

Din punct de vedere financiar estimările guvernamentale arată că impactul bugetar al scutirii integrale de impozitul pe salarii al familiilor cu trei copii este de 46 milioane de lei (aproximativ 10 milioane de euro), iar estimările noastre arată un impact similar al scutirii de impozitul pe salarii proporţional cu numărul de copii.

Aplicarea unor astfel de politici publice va compensa acest deficit prin reducerea pe termen scurt şi mediu a cheltuielilor legate de asistenţa medicală şi de asistenţă socială, întrucât copiii cu un nivel de trai mai bun (alimentaţie, îmbrăcăminte, locuinţă) vor necesita în mai mică măsură aceste servicii, iar pe termen lung, creşterea ponderii celor cu un nivel mai ridicat de pregătire, cu şanse mai mari de a-şi găsi un loc de muncă, va asigura sustenabilitatea pe piaţa muncii, a fondului de pensii şi va reduce cheltuielile legate de asistenţa socială şi infracţionalitate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"În prag de campanie prezidenţială Guvernul oferă amnistie şi linişte baronilor corupţi"

Bun. Să o luăm uşor. Sunteţi un cetăţean cinstit al acestei ţări? Sunteţi! Aveţi probe, acte, documente, fotografii, filme ce dovedesc corupţia, evaziunea, furtul din bani publici, din banii noştri, ai tuturor? Aveţi. Jurnalist sau nu, puteţi demasca contractele frauduloase, acte de corupţie, băgarea adâncă a mâinilor în buzunarele statului român? Puteţi. Evident, riscaţi şi pierderea locului de muncă plătit mizer de vreun trust de presă sau zburaţi imediat în stradă la presiunea vreunui baron local.

În urma acestui demers şi pe baza probelor pe care le oferiţi se recuperează un prejudiciu. Să zicem, ca să înţeleagă şi guvernanţii, de 100 de lei. Pentru că aţi avut curajul să vă luptaţi cu infractorul şi să aduceţi înapoi în buzunarele statului acest prejudiciu, proiectul meu de lege prevede ca, în momentul existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi a recuperării sumelor furate de către bugetul de stat, să primiţi 2 lei, adică 2% din valoarea sumei recuperate.

Tot pentru înţelegerea guvernanţilor, în urma acestui demers statul român recuperează 98 de lei. Cu toate acestea guvernanţii au dat aviz nefavorabil Proiectului de lege privind constituirea fondului special pentru jurnalismul de investigaţie pentru că, minune, fractură logică sau dezastru, cei 98 de lei recuperaţi ar însemna o diminuare a încasărilor la bugetul de stat. Puteţi să înţelegeţi logica guvernamentală ce transformă încasările, plusurile, recuperările furtişagurilor în pierderi? Doar guvernanţii pot să înţeleagă asta.

Banii aceştia nu ar fi fost recuperaţi în veci şi-n pururi dacă cineva, jurnalist sau orice alt cetăţean, nu ar fi riscat să lupte cu marii infractori. Vorbesc de marii infractori pentru că proiectul de lege se referă la prejudicii mai mari de 100.000 de lei. Acum 25 de ani un prejudiciu important era considerat subminarea economiei naţionale şi era pedepsit în consecinţă. Acum vrem măcar să recuperăm banii furaţi.

Şi asta în condiţiile în care în 2013 doar prin evaziunea fiscală datorată corupţiei am pierdut 16% din PIB, adică peste 54 de milioane de euro în fiecare zi, la care se adaugă un mizilic, alţi 29,6% din PIB pierduţi în economia subterană. Şi asta în condiţiile în care Consiliul Fiscal avertizează că evaziunea fiscală atinge "siguranţa naţională, atinge viitorul ţării" propunând "toleranţă zero" şi un "pact politic" pentru combaterea acestui flagel.

Opinia mea este că guvernul nu vrea să stârpească hoţia naţională pentru a nu rămâne fără sponsorii şi fără politicienii corupţi atât de necesari în campania electorală pentru prezidenţiale. În plus, obţine la pachet, fără niciun efort, închiderea gurii presei de investigaţie şi "liniştea" atât de necesară celui mai "cinstit" guvern din istorie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Alertă la MAE"

Românii care intenţionează să călătorească în Bulgaria sau care se află deja pe litoralul bulgăresc al Mării Negre sunt atenţionaţi că, în urma inundaţiilor provocate de ploile puternice care au afectat portul Varna şi unele staţiuni bulgăreşti la Marea Neagră, există riscul ridicat ca apa mării să fie infectată cu virusul hepatic A.

Pentru a reduce riscurile şi a evita formele clinice severe şi complicaţiile e bine de ştiut că hepatita virală A este o boală infecto-contagioasă acută, benignă, manifestată prin fenomene infecţioase generale, digestive şi hepatice, având o evoluţie autolimitată în marea majoritate a cazurilor.

Manifestările clinice ale hepatitei virale A sunt asemănătoare cu cele din hepatitele acute determinate de alte virusuri (B, C, E, F etc.).

Incubaţia durează între 14 şi 42 de zile, fiind în medie 21-35 de zile; se caracterizează prin prezenţa virusului în scaun şi prin contagiozitate crescută în a doua jumătate a perioadei.

Perioada prodromală (preicterică) durează 1-10 zile (în medie 3-7 zile) şi este dominată de manifestări generale de tip infecţios şi tulburări digestive care se amendează odată cu instalarea icterului. Deşi simptomatologia perioadei prodromale este polimorfă se descriu următoarele forme de debut în hepatita virală A:

1. debut pseudogripal: febră, mialgii, catar al căilor respiratorii superioare, ce fac dificil diagnosticul diferenţial cu o viroză respiratorie sau o angină acută ;
2. debut digestiv dispeptic: inapetenţă (uneori până la anorexie), greţuri, vărsături, epigastralgii, jenă sau tensiune dureroasă în hipocondrul drept, meteorism postprandial, modificări ale sensibilităţii gustative şi olfactive (dezgust de a fuma) fiind cele mai frecvent întâlnit ;
3. debut nervos - astenic: astenie, cefalee, ameţeli, somnolenţă (sau insomnii), apatie, stare de rău general, uneori depresie psihică ;
4. eruptiv - erupţie urticariană, scarlatiniformă, rujeoliformă, purpurică;
5. pseudoreumatismal - artralgii ce afectează articulaţiile mari;
6. debuturi atipice tip abdomen acut - debut colicativ, simulând colica biliară sau apendicita acută, debut direct cu icter, pseudomeningean, prurit.

Infecţia cu VHA se poate opri la perioada prodromală în formele abortive ale hepatitei virale A.

În perioada prodromală, examenul obiectiv poate decela hepatomegalie, adenosplenomegalie (mai ales la copii). Examenele de laborator efectuate în acest stadiu pot confirma hepatita virală acută prin valori crescute ale testelor de inflamaţie mezenchimală (testul cu Tymol, Kunkel etc.) şi ale testelor de hepatocitoliză (TGP, TGO).

Copiii şi imunodeficienţii prezintă risc crescut, aşa că este recomandat să se aplice măsuri ce asigură o igienă riguroasă (spălat frecvent pe mâini, duşuri la ieşirea din mare) şi consumul de apă îmbuteliată.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Măi să fie!"

Măi să fie! După ce a tăiat toţi teii de pe bulevardul Ştefan cel Mare, domnul Nichita ne invită să adoptăm câte un copăcel.

Voi adopta primul tei plantat în faţa palatului Roznovanu, în locul salcâmului japonez adorat de primărie. Cred că voi mai avea de aşteptat. Toţi au văzut că, după două mandate, deviza dumnealui a rămas aceeaşi: "lucrurile importante au nevoie de timp".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"În România malpraxisul se îngroapă odată cu pacienţii"

Vă mai amintiţi de cazul Toni Tecuceanu? În timp ce instituţiile şi personalul medical, care, teoretic, ar fi trebuit să-i asigure confidenţialitatea datelor personale, defilau pe la televizor cu diagnosticul, evoluţia şi prognosticul, familiei, care acuză spitalul şi medicii de malpraxis, îi este refuzat de ani de zile accesul la dosarul medical.

Prevalându-se de articolul 21 şi 22 din Legea nr.46/2003, instituţiile medicale refuză să ofere, soţiei sau soţului supravieţuitor sau rudelor de gradul întâi informaţii privind starea pacientului la prezentare şi pe durata spitalizării, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul fără consimţământul expres al acestuia.

Sunt tot mai numeroase cazurile în care rudele pacienţilor decedaţi acuză că, sub masca respectării drepturilor pacientului, instituţiile şi cadrele medicale blochează toate informaţiile medicale astfel încât cazurile de malpraxis să nu poată fi dovedite, iar cei vinovaţi să nu ajungă plătească despăgubiri sau să răspundă civil sau penal pentru decesul pacienţilor. În plus este greu de crezut ca, ajuns în stare critică la spital, pacientul va avea inspiraţia să-şi dea consimţământul pentru "deconspirarea" datelor medicale către familie.

În aceste condiţii, soluţionarea cazurilor de acest gen este extrem de greoaie şi pentru obţinerea de compensaţii financiare pacientul prejudiciat este nevoit să ajungă în instanţă. Nu e de mirare că sunt numeroase nemulţumiri legate de durata şi rezultatele procesului. Cazurile în care pacienţii au fost despăgubiţi sunt rarisime, putându-se număra pe degetele de la o mână, deşi vorbim de o piaţă a asigurărilor de 3 milioane de euro anual, la care numărul garantat al clienţilor este de circa 200.000, din care o treime medici, şi de sute reclamaţii înregistrate la Colegiul medicilor.

Pentru rezolvarea cu celeritate şi transparenţă a cazurilor de malpraxis voi depune un proiect de lege ce prevede că rudele de gradul întâi ale pacientului decedat, soţul supravieţuitor sau soţia supravieţuitoare, pot solicita informaţiile cu caracter confidenţial, dacă pacientul sau legea nu a interzis în mod expres această cerere.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Miniştrii mint poporul cu televizorul. Pseudodonarea de sânge a fost doar un moment electoral"

În plină criză a sângelui miniştrii se fac că donează sânge. A doua zi după apelul Ministerului Sănătăţii cinci miniştri au mers la CTS Bucureşti pentru a putea spune că au donat sânge. În realitate, directoarea Centrului de Transfuzii Sanguine Bucureşti, doctoriţa Doina Goşa, a confirmat pentru "România liberă", că unul dintre miniştri nu a mers până la capăt cu donarea, iar de la ceilalţi trei nu s-a recoltat suficient sânge pentru a fi folosit. După recoltare cei patru miniştri au ascuns presei situaţia reală şi s-au lăudat presei cu gestul lor.

Conform legilor în vigoare, donarea de sânge se poate face doar la centrul regional de transfuzii sanguine din judeţul tău. Programul de prezentare la fişierul centrului: 7,00-13,00, de luni până vineri, cu excepţia sărbătorilor legale. În cazul sesiunilor de colectă mobilă, locaţiile stabilite vor fi anunţate în mass-media locală sau naţională.

Directorul Institutului Naţional de Transfuzie Sanguină, doctor Andrei Rosin, prezent la acţiune, a recunoscut că pentru ca cei cinci miniştri să poată realiza spectacolul electoral la ore de maximă audienţă a fost încălcat şi regulamentul Centrului de Transfuzii, chiar dacă "după donare, miniştrii erau destul de verzi la faţă, pentru că veniseră foarte târziu. Nu se donează la ora trei după-amiaza. Programul de donare nu e degeaba de la ora 7 dimineaţa".

Pentru ca premierul să poată dona la televizor nu a contat că regulamentul prevede că acest lucru este posibil doar la centrul regional de transfuzii din judeţul în care ai domiciliu.

Solicit public clarificări din partea celor implicaţi pentru că, dacă o astfel de situaţie se confirmă, singura soluţie este demisia.

Ar mai avea un motiv suplimentar. Acutizarea crizei sângelui li se datorează. Corupţia de la Slobozia, sânge dat pe bani pentru politicieni, precum şi măsurile birocratice privind destinaţia sângelui donat au scăzut numărul donatorilor la jumătate.

Reamintesc că sângele poate fi conservat doar o singură lună. Probabil peste o lună se va face un nou apel şi o nouă paradă, dar se vor uita motivele reale ce au dus prăbuşirea numărului de donatori şi acutizarea crizei din sistem.

Puţinii donatori sunt descurajaţi atât de timpii mari de aşteptare la centrele de transfuzii, cât şi de facilităţile minimale oferite (pentru cei 450 ml de sânge donaţi - 63 de lei în tichete valorice, o zi liberă). Deşi recoltarea în sine durează câteva minute, se ajunge la cozi de câteva ore prin lipsa de personal datorată blocării posturilor din sistem şi salarizării mizerabile.

România nu dispune de o bancă de sânge la care să apeleze în caz de calamităţi, deşi această bancă este prevăzută în Legea privind organizarea şi funcţionarea activităţii de transfuzie sangvină. Preocupat cu "investirea" unui milion de euro în centre mobile de recoltare, a căror eficienţă nu a fost încă dovedită, ministerul nu a decis în ce condiţii şi când va fi înfiinţată această bancă ce poate fi aprovizionată în timpul campaniilor de recoltare. Nu e de neglijat faptul că, de aceeaşi bani, s-ar fi putut găsi peste 70.000 de donatori ce ar fi asigurat suplimentar 32.000 de litri sânge.

Criza poate fi rezolvată prin măsuri menite a încuraja donarea de sânge. Unele dintre acestea ţin de activitatea guvernamentală, iar altele vor fi asigurate prin proiectele mele legislative privind deblocarea posturilor din sistem şi introducerea educaţiei pentru sănătate ce îşi propun o creştere la 2,5% a donatorilor.

Astfel s-ar asigura, în flux continuu, în toate spitalele din România, minimul necesar de sânge.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Un alt motiv pentru educaţia pentru sănătate: victimele furtunii"

Între 20 şi 100 de persoane sunt afectate în fiecare an de trăsnet. Alte câteva sute se prezintă la spital cu traumatisme variate datorate geamurilor sparte, prăbuşirilor de arbori, obiectelor antrenate de rafalele de vânt. În cazul trăsnetului efectul este adesea letal, iar puţinii supravieţuitori au frecvent sechele grave sau traume psihice. Cele mai multe victime se adăpostesc de ploaie sub pomi, adesea în rural, dar sunt şi cazuri în care pacienţii au fost trăsniţi în maşină sau în apartamente.

Multe dintre aceste accidente puteau fi evitate, dacă persoanele în cauză ar fi cunoscut şi respectat câteva dintre regulile elementare de protecţie în timpul furtunii, ce variază în funcţie de spaţiul în care va aflaţi:

În spaţiile deschise:

a) dacă sunteţi pieton:

1. nu vă adăpostiţi sub pomi sau în zonele înalte în timpul unei furtuni cu descărcări electrice;
2. evitaţi apropierea de obiecte care pot fi buni conductori (stâlpi, turnuri, bare, garduri şi alte structuri metalice);
3. nu atingeţi pereţii adăpostului cu mâna, capul sau umerii;
4. nu vă deplasaţi în zone în care există riscul de a fi loviţi (construcţii în desfăşurare, arbori îmbătrâniţi, geamuri deschise, acoperiş şubred);

b) dacă sunteţi în maşină:

1. trageţi pe dreapta, într-un loc ferit;
2. dacă aveţi timp parcaţi în garaj sau în zone în care nu există riscul ca maşina să fie lovită de obiecte care cad şi acoperiţi-o cu o husă impermeabilă.

În locuinţe:

1. închideţi toate geamurile şi uşile;
2. deconectaţi aparatura electrocasnică, televizorul sau calculatorul, chiar dacă nu funcţionează în acel moment.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Deşteaptă-te, române! Noul ministru al culturii nu înţelege româneşte"

Compromisurile făcute de politicienii din actuala guvernare, pentru o majoritate fragilă, aruncă în derizoriu Ministerul Culturii! Ce compatibilităţi există între "udemerei" şi cultura românească? Cam aceleaşi ca şi incompatibila doamnă desemnată pentru a prelua Ministerul Culturii! Conform CV-ului, nu prea s-a intersectat cu zona culturală, dar asta nu ar fi o surpriză, în condiţiile în care, în toate slujbele politice, omul cel mai nepotrivit e desemnat pentru locul cuvenit politic.

Dar să pui identitatea şi istoria poporului român în mâinile unui partid etnic şi ale unor indivizi cu dublă cetăţenie înseamnă dispreţ faţă de cei cărora le-ai spus, atunci când le-ai cerut votul, că suntem "mândri că suntem români".

Din punctul meu de vedere, în astfel de demnităţi ar trebui să ajungă cei care sunt doar cetăţeni români, selectaţi în funcţie de competenţe.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Miroase a usturoi!"

Aşa sunt toţi infractorii prinşi, nişte biete victime. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, ei nu sunt vinovaţi!

Săracii de voi... sunteţi amărâţi şi vă stresaţi, iar oamenii răi de la DNA nu va lasă să vă cheltuiţi milioanele de euro agonisite cinstit.

Cât mai trebuie să aştept sau, reformulez, cât mai trebuie să furaţi până când legea mea privind anularea imunităţii parlamentare să fie adoptată? Când veţi elimina automat din Parlament aleşii condamnaţi? Este de necrezut că, într-o ţară normală, un condamnat continuă să facă legi care să ne protejeze de hoţi şi corupţi... Vă miroase a usturoi? Cred că vă place...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Mulţumirile şoferilor se duc la RAR"

Cretacicul s-a întors în România. Vrând, ca de obicei, binele poporului, conducătorii vor să schimbe toate cărţile de identitate ale autovehiculelor din România.

Deosebit! Sper să nu uite să inventarieze şi abţibildurile de pe maşini. Şi să fie obligatorie şi declararea, evident, contra cost, a schimbării vreunuia dintre ele.

Mulţumirile şoferilor se duc la RAR. Mulţumiri cu mai multe ghilimele. Altă distracţie, alţi bani! Cică se menţionează cârligul de remorcare şi portbagajul. Pentru ce? Eu pot monta un portbagaj doar când am nevoie, în rest îl demontez. Nu am văzut asemenea menţiuni la niciun stat UE. Sau noi nu mai suntem stat membru UE? Iar încasări de bani, iar cozi pe la ghişee de eliberare a actelor şi tot calvarul plătitorului de taxe.

În schimb, ne-am liniştit! Vom avea cărţi de identitate moderne cu care vom circula pe şosele primitive! Că de autostrăzi nici nu mai poate fi vorba...

Ieşirea din Cretacicul auto se va face atunci când pentru înmatricularea unei maşini vom avea nevoie de 10-15 minute şi doar un minim de documente, aşa cum se întâmplă astăzi doar prin alte ţări, dar asta implică dispariţia unor zeci de căpuşe oblăduite politic. Ceea ce, desigur, nu e cazul. Sau...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Guvernul adoptă pe ascuns maghiara ca limbă oficială"

Prin ordonanţa de urgenţă adoptată de Guvernul României, UDMR a stabilit că, în această ţară, cetăţenii care aparţin minorităţilor naţionale, cu domiciliul sau reşedinţa într-o localitate în care ponderea minorităţii depăşeşte 20%, îşi vor trimite de acum petiţiile către Avocatul Poporului în limba maternă, iar Avocatul Poporului, încă român, va avea obligaţia să le răspundă şi în română, şi în limba în care a fost sesizată instituţia. Pentru aceasta, birourile teritoriale ale avocatului poporului vor avea angajaţi vorbitori ai limbilor materne ale minorităţilor naţionale.

Practic, pentru a-şi asigura majoritatea parlamentară, Guvernul României a făcut un copy-paste rapid la o iniţiativă legislativă aparţinând parlamentarilor UDMR care a trecut tacit prin februarie de Camera Deputaţilor, dar care are drept cameră decizională Senatul.

USL a uitat rapid că ne promitea în campania din 2012 descurajarea UDMR în a mai ridica pretenţii şi a mai pune condiţii.

Şi mai grav este că a uitat şi Constituţia României care prevede încă la articolul 13 că, în România, limba oficială este româna. În aceste condiţii, declaraţiile ministrului afacerilor externe par doar o fumigenă menită să ascundă încălcarea cu bună ştiinţă a Constituţiei României de către guvernul din care face parte. Nem tudom! Avocatul poporului român?

Mândri că sunt români a fost o altă vorbă goală de campanie!

Solicit public Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională în legătură cu ordonanţa, întrucât este singura instituţie care poate bloca la CCR o ordonanţă înainte ca actul normativ, cu aplicare imediată, să ajungă în Parlament.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Noul vehicul de campanie electorală: microbuzul"

Cum ştim că se apropie campania electorală? Simplu. 100 de microbuze au fost achiziţionate la peste 28.000 de euro bucata. 100 de chei au fost înmânate primarilor chiar pe treptele guvernului. Premierul a fost maestru de ceremonii la un eveniment ce ne aminteşte de anii de dinainte de `89. Ce-i drept, au lipsit "Şoimii Patriei" cu steguleţu-n mână, dar mai este încă timp. Urmează alte 500 de microbuze şi 17 milioane de euro cheltuite dintr-o suflare pentru "binele poporului".

Lăudabil, însă scenariul operaţiunii "microbuzul" pare condus de şpaga electorală şi cultul personalităţii. Şi asta se vede din faptul că nici nu mai contează că nu va avea cine să le conducă în noul an şcolar. În acest moment, datorită blocării posturilor din administraţia publică locală, primăriile comunelor unde vor ajunge microbuzele destinate transportului elevilor la şcoală vor fi nevoite să caute luni de zile modalităţi de angajare a unui şofer.

Acest scenariu electoral ne reaminteşte de achiziţionarea de ambulanţe SMURD, un mizilic de sute de mii de euro bucata, ce au fost date primăriilor, deşi acestea nu aveau bani pentru a plăti personalul sau combustibilul necesar pentru utilizarea acestor maşini.

Nu putem uita nici microbuzele pentru plimbat alegătorii în campania electorală. Acum măcar unul din patru primari va avea toate mijloacele necesare de a-şi duce şi mai uşor mandatul la îndeplinire.

Sper ca noile microbuze să apuce să transporte şi elevi la şcoală. Ar fi păcat să aibă soarta SMURD-urilor electorale ce au ruginit prin vreun şopron, au cărat cartofi la piaţă sau au devenit maşina de serviciu a primarului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nu vă îngrijoraţi!"

Domnişoara ministru se simte bine. La fel şi premierul.

Pe ea am revăzut-o bine integrată în atmosfera plăcută a mediei partinice. Ce înseamnă să ai şi Harvardul, câtă adaptabilitate! Premierul a mai progresat în domeniul în care se pricepe... am auzit recent cele mai mari insolente producţii ale talentului care l-a făcut celebru.

Mafia încă se descurcă, opoziţia se reorganizează la nesfârşit.

România ştie să rabde, mergea pe patru roţi de căruţă, dar iată că poate rezista chiar şi cu o singură roată, şi aceea pătrată!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"O chestiune de «onoare»"

Se ştie că UDMR nu iartă infidelităţile. Desigur, altele decât ale sale... Pentru că pentru UDMR este cică o "chestiune de onoare" colaborarea cu orice partid sau coaliţie doar pentru a ajunge la guvernare.

De când UDMR a devenit liderul partidelor de guvernare din România, încearcă să ne convingă pe mai multe voci, făcând uz şi abuz de exemplul Ucrainei, că mai bine acceptăm autonomia teritorială decât conflictele etnice. Tot ei susţin, cu seninătate, că UDMR nu este extremist, iar Viktor Orban cu atât mai puţin, ci numai cei care se opun autonomiei teritoriale pot fi consideraţi astfel. Şi uite-aşa toţi românii care apără unitatea ţării au devenit automat extremişti, iar cei care vor regionalizare pe criterii etnice sunt iluminişti, evoluaţi sau europeni.

Cei din UDMR nu pot face nimic dacă nu li se permite, ei nu ne pot otrăvi dacă nu există vreo mână de politician care să ne bage pumnul în gură şi otravă pe gât.

Pericolul nu îl constituie cei care cer autonomie, pericolul îl constituie Guvernul şi politicienii care le-o acordă, care împart ţara aşa cum le dictează alţii, care consideră că "cedarea de suveranitate" este ceva normal pentru a-şi asigura majoritatea, care acceptă utilizarea prin lege a maghiarei ca limbă oficială.

La astfel de acte trebuie să reacţioneze românii atunci când văd vânzarea ţării pentru meschinele interese de partid. Sper ca cei trimişi în Parlament pentru a apăra interesele românilor să voteze legea mea, ce prevede între 6 luni şi până la 3 ani de închisoare pentru cei care iniţiază, organizează, sprijină sau săvârşesc orice fel de acţiuni extremiste, revizioniste, separatiste care au drept scop schimbarea ordinii constituţionale, pentru a nu ajunge să avem nevoie de paşaport atunci când mergem în Harghita sau Covasna.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"OUG doctor Petru Groza"

Preconizata ordonanţă de urgenţă privind migraţia aleşilor locali este o formă de abuz şi intimidare vizând fraudarea alegerilor şi lichidarea opoziţiei.

Ne reîntoarcem în timp, nu în 2006, cum spun unii, ci în 1946, în epoca unui alt doctor, Petru Groza.

Puterea nu suportă oamenii liberi în politică. Ne vor pe toţi în poziţia ghiocel, cu carnet la un singur partid.

Nu voi accepta să fie încălcate legile în vigoare printr-un astfel de demers.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Scrisoare deschisă poporului PP-DD"

Solicit public ieşirea de la guvernare. Am cel puţin 100 de argumente. După aproape jumătate de an de pseudoguvernare niciunul din cele 100 de puncte din programul nostru, concretizate în proiecte legislative, nu a fost luat în considerare de "aliaţii" noştri. În plus, colaboraţionismul unora a făcut ca, după hemoragia parlamentară, să urmeze şi exodul consilierilor locali şi al primarilor, reprezentând concret dispariţia partidului.

Solicit public ieşirea din această alianţă toxică ce ne face complici la o guvernare ce calcă în picioare legile şi Constituţia României. Mă întreb doar câţi arginţi s-au scurs şi se scurg în buzunarele celor ce ne conduc pentru a susţine tot ceea ce înainte am contestat?

Nu putem sta alături de cei ce îşi bat joc în fiecare zi de tot ceea ce au promis românilor în campania electorală. Ajunge!

Cei care cred că ne putem lupta cu aceşti noi nomenclaturişti ştiu unde mă pot găsi...

Doamna Valeria-Diana Schelean:

"Votul prin corespondenţă, o nevoie ignorată în mod voit de către Guvernul Ponta"

Deşi nu a terminat să numere chiar toţi românii cu drept de vot, Guvernul Ponta a numărat extrem de rapid banii pe care românii aflaţi în afara graniţelor i-au adus în ţară: 4,23 miliarde de euro în 2013, cu un sfert de miliard de euro mai puţin decât în 2012. Şi, probabil supărat pe supuşii săi, premierul Ponta s-a gândit să-i pedepsească.

Şi i-a pedepsit aşa cum doar un arogant şi un Guvern care vorbeşte mult despre oameni, dar face puţin pentru ei, poate: a făcut ca cel puţin 2,5 milioane de români, câţi sunt estimaţi cei plecaţi în afara graniţelor, să se înghesuie în 190 de secţii de vot, câte au fost organizate la alegerile europarlamentare. Mai grav este că pentru alegerile prezidenţiale care vor avea loc în mai puţin de două luni, numărul secţiilor de vot organizate de către Guvern nu este de aşteptat să depăşească 306, câte au fost şi în 2009.

Pentru că ştie că nu-i poate prosti pe românii plecaţi în străinătate, care nu cad ca muştele victime ale propagandei şi care au acces la alte modele politice şi au alte aşteptări, PSD s-a gândit că modul cel mai eficient este de a nu-i lăsa pe aceşti oameni să voteze, după o logică foarte simplă: Ce nu te poate atinge, nu te poate răni!

Fapt pentru care PSD s-a mobilizat exemplar şi ministrul său de externe, Titus Corlăţean, de altfel un om care ar trebui să fie foarte familiarizat cu problemele cu care se confruntă românii de pretutindeni, a făcut ce a făcut şi a reuşit ca nici în 2014 să nu ofere condiţii civilizate de vot românilor din străinătate şi să facă tot ce poate pentru a-i descuraja în mod real pe aceşti oameni să voteze.

Furia PSD pe românii care au plecat în străinătate este veche şi mocneşte din 2009, atunci când aceşti cetăţeni plecaţi de nevoie din ţară au făcut diferenţa şi au afirmat sus şi tare că dreapta este calea pe care trebuie să o urmeze România. Acum, în 2014, această furie şi acest dispreţ au fost aduse la nivel de artă, care ar face ca orice decident politic dintr-o ţară europeană să se întrebe dacă nu cumva autorităţile centrale din România duc un război tacit cu cetăţenii lor din afara graniţelor.

Ca să înţelegeţi revolta mea pentru un număr de peste 2,5 milioane de români aflaţi în străinătate, la alegerile parlamentare au fost repartizate doar şase colegii de deputaţi şi două pentru senatori, fiind organizate 306 secţii de votare. Spre comparaţie, judeţul Constanţa, condus de un preşedinte de Consiliu Judeţean care fuge de arest preventiv în SUA, are 14 colegii electorale, dintre care zece pentru deputaţi şi patru pentru senatori. Deci acoliţii lui Nicuşor din Constanţa au nevoie de două ori mai mulţi deputaţi decât milioane de români din Italia, Spania, Marea Britanie, Franţa, Germania, Grecia, Austria, Turcia, SUA sau Israel.

La alegerile prezidenţiale din 2009 au fost organizate 294 de secţii de votare, iar la referendumul din vara anului 2012 au fost organizate 306 secţii de votare în afara graniţelor.

Ăsta este brutul adevăr: PSD pregăteşte fraudarea alegerilor prezidenţiale din luna noiembrie şi prin îndepărtarea românilor din afara graniţelor şi prin descurajarea participării acestora la procesul electoral. Motivul este simplu: dacă românii din străinătate ar vota cu toţii, PSD ar trebui să fure cel puţin atâtea voturi în plus câţi oameni vin la vot în străinătate, ştiut fiind faptul că aceşti oameni nu votează aproape deloc cu candidatul stângii.

În acest context, măsurile de natură administrativă luate de către MAE pe baza principiului solidarităţii, deci de către tot Guvernul Ponta, sunt fie luate cu rea-voinţă, aşa cum am spus, pentru a-i descuraja pe români să voteze, fie sunt luate cu bună-ştiinţă, ca parte a unui plan mai mare de fraudare a alegerilor: 306 secţii, cât se estimează că vor fi organizate în acest an pentru alegerile prezidenţiale, sunt prea puţine pentru nevoile reale ale compatrioţilor noştri şi prea multe pentru o tentativă elaborată de fraudare.

Din punctul meu de vedere, şi din punctul de vedere al opoziţiei, un singur lucru poate să rezolve acest deficit grav de democraţie: introducerea de urgenţă a votului prin corespondenţă.

Acest vot ar avea trei avantaje majore:

1. Va creşte semnificativ prezenţa la vot a românilor aflaţi în afara graniţelor, reducând dramatic costurile pe care aceştia trebuie să le suporte în prezent pentru a-şi exercita dreptul constituţional de a vota.
2. Va contribui la creşterea calităţii democraţiei româneşti, prin creşterea reprezentativităţii aleşilor şi prin creşterea prezenţei la urne.
3. Va contribui la creşterea sentimentului de apartenenţă faţă de statul român al acestor contribuabili care oferă mult mai mulţi bani decât servicii primesc, putând să ducă inclusiv la creşterea procentului celor care decid să se întoarcă în România.

Dar PSD este mult prea speriat că 2014 va semăna cu 2009, an în care, în ciuda propagandei televizate, alegătorii români au decis, în mod corect, că doar dreapta poate să reaşeze România pe drumul cel bun.

Dacă PSD şi preşedintele său, prim-ministrul Victor Ponta, candidatul stângii la alegerile prezidenţiale, nu se tem de proprii lor cetăţeni şi dacă preşedintele PSD, în cârdăşie cu alţi lideri ai PSD şi cu înalţi oficiali guvernamentali, nu plănuieşte o nemaivăzută campanie de fraudare a alegerilor, atunci PSD ar trebui să susţină introducerea de urgenţă a votului prin corespondenţă chiar la alegerile prezidenţiale din luna noiembrie a acestui an!

Domnul Vasile Iliuţă:

"Atac violent la statul de drept"

Nu am uitat nici o clipă acţiunile comise de USL în vara lui 2012, prin suspendarea preşedintelui României, acţiuni care au lovit dur în statul de drept. Nu am uitat de asemenea "marţea neagră" din decembrie 2013, când prin acţiunile Parlamentului din acea zi, ţara noastră s-a îndepărtat de la principiile transparenţei şi ale statului de drept, acţiuni care au afectat negativ imaginea României.

Guvernul Ponta emite o ordonanţă de urgenţă prin care dă posibilitatea aleşilor locali să plece de la un partid la altul fără a-şi pierde mandatul, o legiferare grosolană a traseismului politic, o altă lovitură dată instituţiilor statului de drept. Această ordonanţă este adoptată urgent în şedinţa de guvern şi publicată în Monitorul Oficial.

Disperarea PSD-ului îl determină pe domnul Ponta să încalce, din nou, cele mai elementare norme ale democraţiei, prin atragerea aleşilor locali, acum, în pragul alegerilor prezidenţiale, iar această disperare de a câştiga alegerile va afecta imaginea externă a României ca stat de drept.

Răul făcut democraţiei şi statului de drept în 2012 şi 2013 continuă acum, în 2014, prin această ordonanţă, un rău care va fi pe termen lung, iar România nu are nevoie de aşa ceva, are nevoie de creştere economică, de ridicarea nivelului de trai, de o viaţa mai bună pentru cetăţenii ei.

Traseismul politic în administraţia locală, printr-o derogare de la Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, este un act de disperare şi inconştienţă, dar nu în ultimul rând un atac dur la democraţie şi la statul de drept, iar procesul legislativ trebuie să fie transparent şi la el să participe toate partidele politice.

Societatea civilă şi opoziţia din România cer Guvernului Ponta să nu emită această ordonanţă cu efect de scurtă durată - migraţia aleşilor locali, dar cu efect de lungă durată - imaginea României, iar în acest sens au avut loc ample acţiuni de protest organizate de ACL împotriva acestei intenţii a Guvernului Ponta de a adopta această ordonanţă.

ACL-ul a trimis scrisori ambasadei SUA şi ambasadelor statelor Uniunii Europene prin care a semnalat pericolul fraudării alegerilor prezidenţiale prin această legalizare a migraţiei. De asemenea, ACL-ul a trimis o informare Comisiei de la Veneţia, cu privire la derapajele de la normele statului de drept ale PSD-ului şi ale Guvernului Ponta, dar nu în ultimul rând va iniţia o moţiune de cenzură în acest sens. Reacţia ambasadei SUA şi a Marii Britanii nu a întârziat, acestea au susţinut că această schimbare legislativă ar fi trebuit să urmeze o cale transparentă, iar migraţia aleşilor locali nu este benefică pentru statul de drept.

ACL-ul a cerut şi Avocatului Poporului să sesizeze CCR cu privire la această ordonanţă Avocatul Poporului fiind cel care poate să sesizeze în cazul ordonanţelor de urgenţă.

Nici nu a intrat bine în vigoare această ordonanţă şi unii primari sunt decişi să migreze la PSD numai pentru anumite avantaje băneşti, cu care să îşi continue proiectele începute.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Inamicii României"

Constat că inamicii ţării noastre nu sunt o grupare teroristă care lansează atacuri din subteran, ci o alianţă electorală formată sub ochii noştri, mânată de la Cotroceni.

Am semnalat în repetate rânduri faptul că regresul ţării şi piedicile puse în calea eforturilor Guvernului PSD de a dezvolta mediul economic şi de a câştiga încrederea populaţiei în clasa politică au un singur numitor comun: Traian Băsescu. Acest om şi moştenirea sa politică trebuie să fie eradicate de pe scena politicului până nu este prea târziu.

Atacurile sale asupra intereselor naţionale s-au materializat de această dată prin blocarea măsurii de reducere a CAS-ului la angajator şi amnistierii mamelor şi pensionarilor care, din eroare administrativă, trebuie să returneze sume de bani statului român. Dar iată ca acestui mod josnic de a face politică i s-a alăturat şi PNL, împreuna înregistrând prima lor victorie împotriva poporului român: discreditarea ţării noastre, nu doar intern, ci şi extern, în forul european de putere. Cei trei crai, Blaga, Iohannis şi Băsescu, au aplicat României prima lovitură patetică din această legislatură, strecurând scrisori pe sub uşile liderilor europeni şi telefonând în miez de noapte în încercarea perversă de discreditare a candidatului propus pentru obţinerea unui portofoliu important de comisar european.

Felicitări naţional-liberalilor, pentru că s-au botezat în spiritul politicii abjecte practicate de către demnitarii care au persecutat neamul românesc din 2009 până astăzi, discipolii democrat-liberali. Îi mulţumesc lui Klaus Iohannis pentru că ne-a demonstrat, în timp util, că nu este altceva decât o marionetă, un om slab şi frivol în faţa promisiunii de accedere la putere.

În timp ce grupurile politice ale oricărui alt stat european se unesc şi colaborează pentru atingerea unui ţel comun, în România, interesul poporului nu primează, opoziţia sacrifică toată populaţia ţării şi distruge efortul celor care conlucrează pentru a transforma ţara într-un stat apreciat şi respectat la nivel internaţional.

Şi eu am un vis, acela în care clasa politică va fi formată din oameni nobili, iar competiţia internă se va desfăşura cu onoare.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

"Libertate de expresie şi acţiune?"

Partidul Democrat Liberal şi cel Naţional Liberal au adoptat, în teorie, liberalismul ca doctrină politică. Or, nu cumva au omis un detaliu foarte important, acela că această doctrină presupune libertatea de expresie şi acţiune?

Membrii PNL şi PDL nu au făcut un legământ pe viaţă, de forma "Jur să apăr şi să protejez interesele PDL", respectiv "PNL", ci au ales să adopte şi să aplice principiile pe care aceste partide politice şi le-au asumat.

Faptul că astăzi numeroşi membri aleg să părăsească aceste formaţiuni politice şi să migreze către alte partide ar trebui să fie un apel de trezire la realitate. Poate că acestor oameni uniunea celor două partide sub marca ACL li se pare o trădare şi poate au realizat faptul că sub această siglă s-au adunat o serie de impostori.

De ce spun impostori? Deoarece, democrat - şi naţional-liberalii, reprezentanţii consacraţi ai liberalismului, lansează ameninţări conform cărora vor face plângeri în instanţă împotriva tuturor aleşilor locali care doresc să părăsească formaţiunea politică. Dar măreţia liberală nu se opreşte aici. Din contră, toţi membrii care îşi exprimă dezacordul faţă de acţiunile acestor partide îşi pierd mandatele şi locurile de muncă.

Aşadar, liberalismul, în acest caz, este o gogomănie, intimidarea fiind de fapt modul lor de aplicare a influenţei politice. Liberul arbitru şi exercitarea voinţei sunt blasfemii în accepţiunea ACL.

Cei care au aderat la PNL crezând că vor promova ocrotirea şi întărirea individului s-au trezit legaţi cu lanţul de picior, şi au realizat, în această perioadă, că nu sunt altceva decât entităţi aducătoare de voturi.

Oamenii doresc schimbarea. Permiteţi-le să meargă acolo unde o pot produce!

Doamna Violeta Tudorie:

"Libertatea de alegere este un drept şi pentru aleşii locali"

Hotărârea Guvernului României de a adopta un act normativ prin care aleşii locali să poată opta pentru afilierea politică pe care o agreează este cât se poate de firească, de legală şi morală. Raţiunea Ordonanţei de urgenţă nr. 45/2014, care dă posibilitatea primarilor, consilierilor şi preşedinţilor de consilii judeţene să opteze pentru un partid sau să activeze ca independenţi rezultă din logica evenimentelor care s-au petrecut de la alegerile locale din primăvara lui 2012 şi a realităţii pe care comunităţile o trăiesc în prezent.

Noua reglementare are menirea de a pune în acord ataşamentul politic al aleşilor locali cu schimbările din cadrul alianţelor şi partidelor politice, cu direcţiile cursului social şi economic al societăţii, mult diferite de acelea în care ne aflăm la data la care aceşti reprezentanţi şi administratori locali au fost aleşi de electorat. Dacă liderii şi conducerile unor partide au decis să schimbe partenerii şi direcţia de acţiune, aceasta nu înseamnă că toţi aleşii locali trebuie să-i urmeze ca o turmă, orbeşte. În acest sens, premierul Victor Ponta are dreptate când afirmă că: "Îmi asum ordonanţa cu aleşii locali. Primarii nu sunt sclavi pe moşia lui Blaga sau Iohannis, pot să fie liberi".

În acelaşi timp, au libertatea să-şi exprime părerea şi cei care nu agreează un astfel de demers, aşa cum sunt partidele şi alianţele politice, societatea civilă, mass-media. Nu înţelegem însă de ce se bagă preşedintele României în această poveste şi unele ambasade ale unor state care nu sunt afectate în niciun fel de aplicarea noului act normativ şi care cunosc bine ceea ce s-a petrecut în ultimii doi ani pe scena politică românească.

Faptele ne arată că de la alegerile locale din primăvara anului 2012 până în prezent, scena politică românească a suferit mutaţii majore. USL nu mai există, PNL s-a scindat între Iohannis şi Tăriceanu, o parte din PDL face parte dintr-un nou partid parlamentar, PMP. Or, tocmai aceste fapte motivează logic adoptarea ordonanţei în discuţie.

Este greu de spus astăzi dacă un ales local votat pe listele USL se simte mai ataşat de valorile reprezentate de PNL sau de cele ale grupului condus de domnul Călin Popescu-Tăriceanu sau dacă unul ales pe listele PDL se simte mai apropiat de Vasile Blaga sau de Elena Udrea.

Or, potrivit Legii nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali, toţi aceştia ar fi fost obligaţi să rămână fideli formaţiunii politice pe listele căreia au fost aleşi, alternativa fiind pierderea statutului de ales. În felul acesta s-a ajuns la situaţia ca un primar PDL precum Emil Boc să anunţe public faptul că va face tot ce poate să o susţină pe candidata PMP la preşedinţia României, în detrimentul candidatului anunţat de propriul său partid. Desigur, acest exemplu, aflat cel mai la vedere, este departe de a fi singular.

Într-un fel, el se regăseşte aproape în fiecare localitate. Or, ordonanţa de urgenţă rezolvă această problemă. În acelaşi timp, urgenţa pentru funcţionarea normală a administraţiilor locale este necesară şi oportună.

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Nu mai chinuiţi copiii! Învăţaţi-i carte!"

La nivelul judeţului Iaşi, rezultatele parţiale de la evaluarea naţională din acest an sunt semnificativ mai slabe decât cele din 2013. Astfel, pentru a mă referi doar la un singur dar extrem de edificator aspect, elevii din clasa a VIII-a din şcolile judeţului Iaşi au obţinut mai puţine note de nouă şi de zece la examen. Dacă, în anul 2013, ne lăudam cu 59 medii de 10, anul acesta vorbim de doar 18 medii de 10.

Deşi există multe controverse în legătură cu prea marea dificultate a subiectelor de la limba şi literatura română, care au nemulţumit atât elevii şi părinţii lor, cât şi cadrele didactice, este greu de crezut că rezultatele evaluării naţionale au fost influenţate decisiv de acest aspect. Ne aducem aminte că şi în anii trecuţi am avut parte de scandal exact din aceleaşi motive. Deci, condiţiile iniţiale ale examenului de evaluare au rămas aceleaşi. Adică proaste.

Devine tot mai clar că asistăm la o deteriorare continuă a calităţii educaţiei din România, efect atât al scăderii numărului cadrelor didactice de valoare, cât şi al creşterii accentuate a dezinteresului elevilor faţă de carte. Dar, sigur, nu e vina copiilor.

Deşi de mai bine de 20 de ani adevăraţii specialişti din educaţie atrag atenţia că este nevoie de o reformă profundă a sistemului naţional de învăţământ, nu se face aproape nimic în această privinţă. Mai mult, deseori, mare parte dintre măsurile luate de un ministru de profil sunt anulate de următorul ministru. De ce oare?

Din păcate, ca şi în Sănătate, implicarea politicului în Educaţie este principala cauză a decăderii şcolii româneşti. Apelaţi la adevăraţii specialişti, domnilor guvernanţi, cât îi mai avem în ţară!

Într-o anumită privinţă, are dreptate şi premierul Victor Ponta. Mai mult chinuim copiii, decât îi învăţăm carte! Dar a cui este vina?

Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ:

"Politica descurajează munca!"

Cu foarte puţină vreme în urmă, patronul unei fabrici de confecţii înfiinţate în judeţul Vâlcea se plângea că nu găsea angajaţi. Deşi fabrica fusese amplasată într-o zonă foarte săracă a judeţului, în care nu mai existau alte investiţii, oamenii locului nu se înghesuiau să se angajeze. Mai mult, sătenii declarau cu maximă sinceritate că nu văd nici un motiv important pentru a se încurca şi cu un loc de muncă. Micul teren agricol din jurul casei şi mai ales ajutoarele sociale, de orice fel ar fi fost ele, pe care le primeau de la stat erau suficiente pentru a trăi de pe o zi pe alta.

Din păcate, această păguboasă stare de lucruri pare să se generalizeze. Şi în judeţul Iaşi, în ultimii ani au fost înfiinţate mai multe mici întreprinderi private. Şi ele suferă din acelaşi motiv: de lipsă de angajaţi. Deşi, de regulă, zonele alese de investitori sunt deosebit de sărace, oamenii preferă să stea acasă. Şi să trăiască din ajutoarele sociale - de orice fel ar fi ele. Statisticile oficiale arată că peste zece milioane de români beneficiază de diferite ajutoare de la stat.

În multe locuri ale României, a munci este un fel de ruşine. A munci este sinonim cu a slugări pe cineva. Cu a fi umilit de cineva. A sta acasă şi a primi tot felul de ajutoare reprezintă, dimpotrivă, un titlu de mândrie. Un fel de certificat de şmecher care-ţi conferă un avantaj în comparaţie cu bietul angajat. Unul trage la jug, celălalt preferă să tragă la măsea!

Avem o problemă, domnilor! O mare problemă!

Şi am ajuns aici, în această situaţie, din cauza faptului că, de ani de zile, descurajăm munca. Paradoxal, dar oferim mai multe şanse celui care leneveşte decât celui care vrea să muncească. Da, există în România o mulţime de oameni sărmani, iar ei trebuie ajutaţi de stat. Dar care este rolul ajutoarelor sociale? Acestea trebuie să fie un ajutor temporar, repet: temporar, destinat celui care, din motive întemeiate, nu mai poate munci. Nu se mai poate întreţine.

La noi, însă, nu se mai face deloc o distincţie între cel care vrea şi cel care nu vrea să muncească. Între cel care declară că nu are nici un venit, dar stă într-un palat, şi cel care suferă cu adevărat de foame şi stă într-o cocioabă.

Există în toată această confuzie socială şi un factor deliberat. Există destui primari cărora le convine să aibă cât mai mulţi asistaţi sociali în comunitatea pe care o păstoresc. Pentru că aceştia înseamnă voturi sigure. Din păcate, ignorăm faptul că numărul săracilor creşte în România, în pofida declaraţiilor optimiste ale guvernanţilor de ieri sau de azi!

De ce? Pentru că, în căutare de voturi, aţi descurajat mereu munca, domnilor guvernanţi!

De ieri şi de azi!

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

Timişoara, oraşul premierelor şi al recordurilor, a înregistrat săptămâna trecută cel mai trist şi mai de coşmar episod sportiv din istoria ultimilor zeci de ani: sâmbăta neagră a rugby-ului românesc! Partida dintre RCM Timişoara şi Farul Constanţa - semifinala Superligii de Rugby - a devenit o pată de neşters pe obrazul celor care gestionează sportul românesc, reprezentanţi ai federaţiei de specialitate şi arbitrii, deopotrivă.

RCM Timişoara şi-a construit în ultimii ani un nume în rugby-ul românesc - 4 titluri naţionale, din care 3 consecutive, palmares de excepţie finanţat cu resurse private şi cu implicarea şi aportul autorităţilor locale. Un exemplu de conduită şi de sportivitate rezultat în urma unui efort comun. Un efort care a fost călcat în picioare şi trimis în derizoriu în doar câteva ore.

Ceea ce s-a întâmplat sâmbătă pe Stadionul "Dan Păltinişanu" face parte din categoria filmelor proaste, cele pe care nimeni nu doreşte să le vadă!

La debutul meciului, sâmbătă 06.09.2014, ora 20.00, oficialii Superligii au constatat că şase jucători timişoreni nu aveau în carnete foile cu vizele medicale - Eugen Căpăţână, Jack Umaga, Paul Kinikinilau, Valentin Calafeteanu, Cătălin Fercu şi Fonovai Tangimana. Surprinzător, aceeaşi jucători - coloana vertebrală a echipei timişorene - erau absolut în regulă în urmă cu două săptămâni, la meciul cu CSM Bucureşti, când aceeaşi oficiali au constatat că există vize perfect valabile. Iar oamenii de sport ştiu că aceste vize sunt valabile 6 luni - în cazul jucătorilor timişoreni, până în decembrie 2014. Lipsa foilor din carnetele medicale, refuzul oficialilor de a accepta vizele medicale care puteau fi acordate pe loc de reprezentantul Policlinicii Sportive, nasc semne de întrebare fireşti. Corupţie, rea-voinţă, neglijenţă? Poliţia a deschis o anchetă însă indiferent de rezultat, sportul românesc a primit o palmă aspră.

Sportul de performanţă se întreţine cu bani mulţi, cu efort, cu dăruire şi cu muncă. Rezultatele trebuie să decidă cine merită mai mult, nu jocurile de culise şi interesele. Dacă ţinem cont de ceea ce s-a întâmplat la Timişoara, trăim vremuri în care grila de valori este înclinată după bunul plac al unor decidenţi care nu au nicio legătură cu fairplay-ul, valorile şi principiile.

Performanţa în sport generează cele mai frumoase momente. Pentru suporteri ea se traduce în bucurie şi mândrie, pentru susţinători şi finanţatori în mulţumirea că au fost părtaşi la succes iar pentru performeri în rezultate care scriu istorie. Iată un cumul de sentimente pe care aproape numai în sport le poţi întâlni şi care încă fac să existe stadioane pline, tribune efervescente şi transmisii live urmărite cu sufletul la gură. Aceasta este partea care se vede. De cealaltă parte stau munca, dăruirea, banii şi dorinţa unor oameni de a se implica. Este partea care nu se vede, realizată cu efort şi transpiraţie, cu sacrificii, cea fără de care performanţă este însă imposibilă.

Sâmbătă, la Timişoara, tot acest efort comun a fost făcut zob. Cineva a decis că rugby-ul bănăţean merită pus la colţ.

Noi, bănăţenii, am învăţat multe lecţii, dar nu ne-am lăsat niciodată învinşi. Credem în fairplay, credem în adevăr, credem în principii. Victoria morală ne aparţine indiferent de ce jocuri de culise fac alţii. Timişoara este campioană!

Domnul Daniel Florea:

"Limba română - fundament al identităţii naţionale"

31 august este o zi specială pentru cei care simt şi vorbesc româneşte, este Ziua Limbii Române. Pilon al identităţii şi fiinţei naţionale, limba română a fost şi rămâne factorul coagulant al poporului român de-a lungul istoriei şi unul dintre elementele care marchează apartenenţa la spiritualitatea românească.

Limbă maternă pentru circa 30 de milioane de vorbitori, dintre care aproape o treime trăiesc în afara graniţelor ţării, româna a început să devină o realitate cotidiană în marile oraşe ale Europei.

Prezenţa vorbitorilor de limbă română care trăiesc, muncesc, studiază sau călătoresc în străinătate dă o dinamică nouă limbii române şi o face cunoscută.

Legea nr. 53/2013 privind instituirea zilei limbii române a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 145 din 19 martie 2013. Actul normativ prevede că Ziua Limbii Române poate fi marcată de către autorităţile şi instituţiile publice, inclusiv de reprezentanţele diplomatice şi institutele culturale ale României, precum şi de către alte instituţii româneşti din străinătate, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific.

În efortul de păstrare a limbii române, instituţiile de învăţământ, culturale, biserica şi mass-media joacă un rol extrem de important, deoarece pentru românii din afara graniţelor limba română reprezintă zestrea identitară, rădăcinile, legătura cu ţara şi cu istoria noastră multimilenară. De aceea, cunoaşterea limbii române de către copiii noştri care s-au născut sau trăiesc în afara graniţelor este nu doar o necesitate, ci şi un drept al lor, şi o datorie a părinţilor faţă de generaţiile tinere. O datorie faţă de trecut şi faţă de viitorul nostru, ca români.

Ziua Limbii Române este o ocazie de a ne aminti: "Cu limba noastră, noi dăm acea iscusită oglindă a minţii omeneşti", - cum spunea despre scris Miron Costin -, în care gândul de totdeauna şi omul de pretutindeni să-şi vadă chipul. Şi o putem face în termeni proprii, uneori de netălmăcit în alte limbi".

În acest moment, a arăta loialitate faţă de ţara noastră şi a da dovadă de solidaritate sunt cele mai importante datorii pe care le avem pentru a construi o Românie puternică, cel mai bun scut de imagine pentru ţara noastră fiind chiar noi, nu cei care vorbesc despre români.

A sărbători limba română vorbind-o înseamnă a ne manifesta, în tumultul vieţii cotidiene, mândria şi demnitatea de a fi români, acestea reprezentând fundamentul identităţii naţionale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăţi puternice şi unite.

Domnul Daniel Florea:

"România trebuia să se îndrepte spre normalitate"

Atributele fostelor guvernări sunt din păcate cele mai grele din istoria postdecembristă, din punctul de vedere al efectelor provocate de prea mult diletantism, incompetenţă crasă şi corupţie masivă. Românii au putut simţi pe propria lor piele ce înseamnă cea mai slabă şi incapabilă guvernare din istorie: un coşmar cumplit, alimentat de crize peste crize, minciuni nesfârşite şi sărăcie lucie.

Eforturile actualului guvern de a readuce România pe linia de plutire, în rândul ţărilor europene de altfel, acolo unde derapajele economice şi politice din ultimii ani au dus la o cruntă sărăcie a populaţiei, au fost şi sunt în continuare mai mult decât dificile în plin an electoral.

Consider că lupta politică trebuie să înceteze în faţa interesului naţional şi a bunăstării românilor. Efectele pozitive ale guvernării încep să se simtă şi în buzunarelor tuturor, astfel, în iulie 2014, comparat cu aceeaşi lună din 2013, salariul mediu net a crescut cu peste 5,1% faţă de 2013.

Datorită inflaţiei aflate la un minim istoric, creşterea salariilor a însemnat şi o creştere a puterii de cumpărare de 4,1% între iulie 2013 şi iulie 2014. Potrivit datelor INS, câştigul salarial mediu nominal net a crescut cu 1,9%, până la 1.719 lei în iulie, în comparaţie cu luna anterioară.

De asemenea, Guvernul Ponta a continuat măsurile de încurajare a activităţii economice, oferind un nou avantaj mediului de afaceri.

Taxa pe construcţiile speciale va fi redusă de la 1,5%, la 1% din valoarea construcţiei, iar veniturile colectate vor rămâne la dispoziţia autorităţilor locale, pentru investiţii în şcoli, spitale sau infrastructură locală.

Taxa a fost introdusă la începutul acestui an, fiind rezultatul negocierilor autorităţilor române cu FMI şi având drept obiectiv creşterea veniturilor bugetare. Datorită parcursului pozitiv al economiei, reducerea acestei taxe a devenit posibilă, companiile urmând a avea mai mulţi bani la dispoziţie pentru crearea de locuri de muncă şi pentru investiţii.

Astfel, Guvernul Ponta arată o atitudine echilibrată şi pro business. Atunci când ne dăm seama că o taxă poate fi redusă o reducem, înţelegând că stimularea economiei este esenţială după ani grei de austeritate.

Printre alte măsuri reparatorii, voi aminti de sporul de 25% din salariul de bază al agenţilor de poliţie, măsură de care au beneficiat până în data 31 decembrie 2009, dată la care guvernarea Băsescu-Boc a suspendat-o.

Rectificarea bugetară din luna septembrie va reda drepturile financiare persoanelor care activează în domeniul artelor, drepturi pierdute în 2008, în timpul fostei guvernări. Prin ordonanţa din 2008, artişti de prestigiu practic nu mai puteau profesa odată ajunşi la pensie, deşi îşi doreau şi puteau să facă acest lucru, pentru că altfel pierdeau dreptul la pensie.

Marii artişti ai României, care au şi semnalat de nenumărate ori acesta situaţie, vor primi, alături de respectul nostru, şi dreptul de a face ceea ce iubesc, fără a se teme că vor rămâne fără pensie.

Încă un proiect de succes este şi cardul de sănătate, prin care fiecare deţinător se va asigura că banii pe care îi plăteşte ajung să fie folosiţi pentru servicii de sănătate.

Vă invit ca principalul nostru obiectiv, în această sesiune parlamentară, să fie interesul cetăţenilor români, în detrimentul intereselor personale. Sunt convins de faptul că noi, cei aleşi de populaţia României pentru a o reprezenta în această instituţie, vom avea puterea şi voinţa, trecând peste măruntele disensiuni politice, să lucrăm în interesul românilor şi al României.

Domnul Daniel Florea:

"Violenţa în şcoli"

Nu peste mult timp, porţile şcolilor se vor deschide pentru noul an şcolar, dar din ce în ce mai des auzim despre tot felul de "episoade" violente care se petrec în şcoli, care mai de care mai impresionante.

Studiile realizate de instituţii internaţionale plasează România pe primele locuri în rândul ţărilor în care sunt raportate acte de violenţă asupra sau ale elevilor în spaţiul şcolii sau în timpul orelor de curs. Statisticile realizate sunt îngrijorătoare: în 75% din şcolile din România se înregistrează fenomene de violenţă şi 60% din elevii din Bucureşti au fost agresaţi verbal şi fizic în şcoală şi în familie.

Ne trimitem copiii la şcoală să înveţe, îi trimitem într-un mediu sigur şi de unde pot acumula informaţii care-i să-i ajute în viitor, însă şi aici apar violenţe/furturi.

Cu toţii ne întrebăm ce s-a întâmplat de elevii au devenit agresivi? Ce anume le stârneşte acest comportament deloc acceptat în societate? Răspunsul este destul de simplu: prin promovarea, aproape zilnică, a nonvalorilor şi a modelelor nocive în toate reţelele media, prin postarea pe Internet de filmuleţe agresive ce incită şi prin accesul copiilor la toate acestea fără a fi într-un fel controlaţi.

Violenţa în şcoli este, din păcate, un adevăr al societăţii noastre. Se manifestă în diferite forme iar şcoala devine spaţiul în care conflictele dintre elevi sau dintre elevi şi adulţi evoluează. Acest tip de violenţă se poate manifesta verbal, psihic sau fizic. În mod tradiţional, ne-am obişnuit să considerăm violenţa la şcoală - ca şi "bătăile" dintre elevi - normale, fiecare generaţie având bătăuşii ei. Există totuşi diferenţe semnificative între trecut şi prezent, atât în ceea ce priveşte frecvenţa acestor situaţii, cât şi percepţia asupra acestor manifestări: au devenit obişnuinţe, sunt tolerate, sunt motiv de glumă iar cei implicaţi, autorii, devin "mici eroi" ai claselor sau şcolilor respective.

Se ştie deja că un copil învaţă cel mai mult şi uşor prin imitare, şi încă de mic el este expus informaţiilor, iar aici intervine rolul părintelui, al educatorului, al profesorului, al tutorelui, al adultului mai pe scurt, care să îl înveţe să disemineze între ce este bun de copiat/preluat şi ce nu.

Prevenirea violenţei şcolare este cel mai important aspect în răspunsul pe care societatea îl poate da acestui fenomen social. Sistemul educaţional, deşi dispune de autonomie, este o realitate socială ce se află în interacţiuni complexe cu societatea în general. De aceea, strategia de prevenire a violenţei şcolare nu poate fi o verigă izolată a prevenirii violenţei generale; o asemenea strategie, atunci când este realistă şi, deci, eficientă, are consecinţe asupra societăţii la nivel general. Totuşi, pentru a da o dimensiune de specificitate prevenirii violenţei şcolare, este necesar să optăm pentru un model de prevenire adaptabil realităţii sociale care este şcoala.

Domnul Scarlat Iriza:

"România - sabotată din nou"

România primeşte încă o lovitură marca Traian Băsescu. În urma intervenţiei către Jean-Claude Juncker, în care îl reclama pe premierul Victor Ponta că a propus-o ilegal pe Corina Creţu în funcţia de comisar european, ţara noastră a pierdut unul dintre cele mai importante portofolii de la Bruxelles. Gestul preşedintelui a venit în completarea demersului făcut de Vasile Blaga şi Cătălin Predoiu, care înaintaseră şi ei o scrisoare în acest sens. Propunerea iniţială a fost Dacian Cioloş. Varianta a picat însă, pentru că structura noii Comisii Europene nu permitea menţinerea pe aceeaşi funcţie a unui comisar. S-a ajuns apoi la numele Corinei Creţu, aflată în cărţi pentru portofoliul Politici Regionale, care reprezintă fondurile, programele de coeziune şi structurale în perioada 2014 - 2019. Într-un final, aceasta a primit funcţia de comisar pentru Ajutor Umanitar.

Preşedintelui Traian Băsescu îi reuşeşte astfel un nou sabotaj la adresa României, imaginea ţării având de suferit foarte mult.

Interesele de partid şi nu numai au primat în faţa intereselor ţării noastre, atât pentru preşedinte, cât şi pentru reprezentanţii celui mai mare partid de opoziţie din România. Am asistat astfel la un război de joasă speţă, în care aşa cum ne-am obişnuit, neînţelegerile interne au fost mutate în Parlamentul European.

Lista oficială a comisarilor europeni va fi dată publicităţii pe 10 septembrie, dar cele mai multe nume sunt deja cunoscute. Cu alte cuvinte, zarurile au fost aruncate, ţara noastră pierzând încă o dată pe mâna conducătorului iubit.

Domnul Scarlat Iriza:

"Libertatea de a alege"

Ordonanţa de urgenţă menită să îi elibereze pe aleşii locali de sub interdicţia de a-şi schimba partidul, situaţie care ducea la pierderea mandatului, a fost adoptată joi de Guvern. Astfel, timp de 45 de zile cei în cauză îşi pot alege partidul din care vor să facă parte. Iniţiativa vine să îi sprijine pe cei care se simt legaţi, constrânşi chiar să facă parte dintr-un grup, un partid ce nu-i mai reprezintă şi în care nu se mai regăsesc.

Nu e vorba de legiferarea traseismului politic, aşa cum s-a spus, e doar un act normativ ce poate împiedica un eventual blocaj instituţional. Ne confruntăm, după cum bine ştiţi, cu o instabilitate în administraţia locală, instabilitate generată de ruperea USL şi apariţia ACL. Semnalele din teritoriu, în acest sens, au fost numeroase. Oamenii nu au cerut altceva decât posibilitatea unei opţiuni democratice. Intenţia de promovare a acestei ordonanţe a fost adusă la cunoştinţa opiniei publice pe 22 august la Suceava, de către vicepremierul Liviu Dragnea.

Aceasta a fost îmbrăţişată cu entuziasm, cu atât mai mult cu cât pune pe picior de egalitate aleşii locali cu parlamentarii.

De altfel, nu este prima oară când problema este abordată din acest unghi. în 2006 s-a recurs la adoptarea unui act normativ asemănător, fără a se mai face atâta scandal din partea celorlalţi participanţi la viaţa politică. Ne-am obişnuit însă cu ipocrizia adversarilor noştri politici şi nimic nu ne mai miră. Episodul acesta în care opoziţia afirmă că se subminează administraţia publică locală şi pentru care s-a ajuns din nou la porţile Europei, întrece, însă, orice scenariu.

Anunţarea ambasadelor, diligenţele către forurile de la Bruxelles, către conducerea Parlamentului European, subliniază disperarea şi falsitatea opozanţilor noştri. De altfel, mai toţi partenerii externi au refuzat să se implice în acest scandal creat artificial.

Domnul Daniel Tudorache:

"Începutul de an şcolar naşte noi începuturi"

Chiar cu riscul de a părea uşor clişeic, ţin să vă rup câteva minute de la problemele cotidiene, care vă macină gândurile, şi să vă îndrept atenţia către un alt subiect, un subiect pe care mulţi îl desconsideră, cu toate că vorbeşte despre ceva foarte important, începutul de an şcolar.

În fiecare toamnă se consolidează ideea unui viitor măreţ pentru România, care va fi condusă de tinerii învăţăcei de astăzi. În fiecare toamnă se dă startul la goana de noi începuturi. Indiferent de vârsta şi de clasa în care vor ocupa un loc în bancă, elevii români ştiu că luna septembrie are o semnificaţie profundă.

Anul şcolar 2014-2015 vine în întâmpinarea lor cu o nouă structură, bine gândită şi atent analizată de către Ministerul Educaţiei, potrivit căreia, pentru elevi, anul şcolar 2014-2015 are 36 de săptămâni de cursuri, însumând 177 de zile lucrătoare, cu o zi mai mult decât anul şcolar 2013-2014.

Nu putem spune că orice strategie educaţională pe care o gândim este fără cusur, dar nici nu putem spune că nu facem tot ceea ce se poate pentru ca ai noştri copii să îşi desfăşoare activitatea în condiţii optime pentru dezvoltarea lor personală.

Astfel, acest an şcolar nu vine la pachet doar cu modificări de ordin structural, ci aduce noi surprize elevilor români, surprize precum: - săptămâna 6-10 aprilie 2015 din semestrul al doilea este săptămâna dedicată activităţilor extracurriculare şi extraşcolare, în cadrul Programului "Şcoală altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!", având un orar specific.

În urma parteneriatului cu Radio România Muzical, "Ascultă 5 minute de muzică clasică" va deveni program naţional în şcoli. Astfel, pe lângă teoria studiată la şcoală, elevii vor avea acces la înregistrări de mare valoare artistică, ceea ce înseamnă un prim pas către formarea viitorilor iubitori de muzică clasică şi către formarea unui gust artistic absolut necesar unor cetăţeni ai Europei secolului XXI.

Şcolile şi inspectoratele şcolare vor marca prin manifestări specifice ziua de 5 octombrie - Ziua internaţionala a educaţiei, şi ziua de 5 iunie - Ziua învăţătorului, conform planificărilor existente la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ preuniversitar etc.

Noi, adulţii de astăzi, suntem cei care punem bazele unui viitor optimist pentru această ţară. Nu trebuie să ne fie teamă sau să ne ferim să investim în copiii noştri şi nu trebuie să le răpim şansa de a beneficia de o educaţie corectă şi completă.

Împreuna cu ei şi noi trebuie să învăţăm. Trebuie să învăţăm că lucrurile se schimbă de la an la an şi că ei au nevoie de maxima noastră atenţie pentru a putea ţine piept evoluţiei rapide pe care societatea modernă o presupune.

Haideţi să transformăm împreună copiii de azi în liderii de mâine, haideţi să îi sprijinim, să nu ii desconsiderăm, să nu uităm că, indiferent de moment, ei reprezintă o prioritate. Aşa că, exact cum spuneam la început, permiteţi-mi să vă fur pentru câteva secunde în plus atenţia şi să fugim cu gândul la tinerii noştri învăţăcei, care în câteva zile vor începe un nou an şcolar.

Haideţi, împreună, să dăm startul pentru noi începuturi!

Domnul Daniel Tudorache:

"Sprijinul şi intervenţia Federaţiei Ruse pentru separatiştii din estul Ucrainei trebuie să înceteze!"

Asistăm momentan neputincioşi la dovada faptului că în ceea ce îi priveşte pe ucraineni, pacea nu poate fi instaurată, ea nu este o opţiune.

Invazia militară rusă s-a produs în Ucraina! Trupe ruse au preluat controlul asupra oraşului frontalier strategic Novoazovsk, la 100 kilometri de bastionul rebel Doneţk, unde, în ultimele zile, au avut loc confruntări violente.

Poroşenko a convocat o reuniune de urgenţă a Consiliului Securităţii şi Apărării Ţării pentru a decide următorii paşi. Anunţul lui Poroşenko vine după două zile în care armata şi forţele speciale ucrainene au pierdut poziţii importante în estul Ucrainei, iar mai multe unităţi au fost încercuite.

Situaţia nu este nici una clară, nici plăcută, şi nici uşoară. Există, în anumite momente ale evoluţiei statelor, decizii care nu pot fi sprijinite sau înţelese de alţi participanţi şi actori politici. Această situaţie este un asemenea caz.

Exact aşa cum spunea şi premierul Victor Ponta, Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii, România trebuie să sprijinim Ucraina, Moldova, Georgia, trebuie să condamnăm vehement şi să sancţionăm intervenţia şi sprijinul pe care Federaţia Rusă îl acordă separatiştilor şi trebuie să găsim împreună soluţiile pentru ca Ucraina sa poată să-şi păstreze integritatea teritorială şi suveranitatea.

Este foarte important să avem o poziţie corectă cu privire la aceste neplăcute incidente. De aceea, pot spune răspicat că sunt de acord cu declaraţiile făcute de Victor Ponta şi vreau să le întăresc afirmând că poziţia mea este una de drepţi în faţa justiţiei şi păcii ca valori care ar trebui să ne conducă.

Condamn şi eu aceasta intervenţie, sprijin integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi toate tipurile de sancţiuni care se decid la nivel european şi internaţional. Obiectivul, în acest moment, fiind încetarea acestui sprijin pe care Rusia îl acordă separatiştilor, transformând astfel Ucraina într-o principală zonă de agresiune în "războiul retrasării graniţelor".

Ucraina trebuie să urmeze un parcurs natural al evoluţiei ca stat şi, pentru a putea înfăptui acest deziderat logic, trebuie să aibă posibilitatea să se conducă şi să îşi decidă viitorul politic şi social de una singură, în mod liber şi democratic!

Domnul Dorin Silviu Petrea:

Fac astăzi un apel la responsabilitate. Vă provoc să vă uitaţi în sală la colegii dumneavoastră, indiferent de formaţiunea politică de provenienţă sau de alte afinităţi. Acum vă provoc să puneţi, măcar pentru câteva minute, interesul naţional mai presus de orice bătălie politică.

Motivul pentru care am ales astăzi să vorbesc este pentru că România are nevoie de un moratoriu şi un consens politic pentru această perioadă. Nu vă mai gândiţi la ţara noastră ca la o noţiune abstractă, ci gândiţi-vă la românii pentru care am ales cu toţii să luptăm.

Românii au nevoie ca noi, clasa politică, să realizăm un consens politic în această perioadă de instabilitate în care se regăsesc ţările din jurul nostru. Ne-am solidarizat cu Ucraina şi am observat cu toţii escaladarea tensiunilor şi a violenţelor, am analizat problemele de pace cu care Europa riscă să se confrunte în perioada următoare.

NATO şi-a exprimat clar intenţia de a-şi proteja membrii printr-o prezenţă activă aeriană, terestră şi maritimă. Mai mult decât atât, planul de acţiune prevede o prezenţă militară alternativă şi continuă pe teritoriul României.

În acest sens, vă provoc să luaţi în serios faptul că obiectivul nostru major trebuie să fie ca Rusia, forţa agresoare în acest caz, să vadă în România un stat solid, stabil şi unit. Unit pentru apărarea populaţiei, pentru stabilitatea naţională. Toate forţele acestei naţiuni, fiecare în domeniul de activitate, trebuie să aibă grijă ca tot ceea ce fac să nu vulnerabilizeze statul român. Noi suntem capătul de pod al NATO, iar în aceste momente nu vorbim de asumarea unui obiectiv în vreme de pace, ci de vremuri în care cuvintele cheie sunt conflict militar şi război.

Ştiu că a început perioada electorală şi este normal să avem o bătălie politică, dar vă îndemn să fiţi vigilenţi cu toate semnalele pe care le dăm adversarului. Trebuie să adoptăm un set de comportamente şi atitudini comune care să facă din România o ţară lipsită de vulnerabilităţi.

Este o bună ocazie să ne analizăm poziţia în raport cu electoratul, pentru că ne-am îndepărtat de temele reale ale cetăţenilor români. România nu are nevoie acum de moţiuni de cenzură, de lupta unor etnii pentru autonomie sau de acţiuni de suspendare a preşedintelui.

Gândiţi-vă la faptul că vine iarna, există şi ameninţarea unei crize energetice, vorbim despre un conflict în care ne-am poziţionat împotriva Rusiei. Trebuie să adoptăm la nivelul Parlamentului o declaraţie prin care să ne însuşim nu doar rezoluţiile NATO, ci şi un moratoriu politic menit să ne unească în faţa unor ameninţări externe.

Ştiu că în politică jucăm echipă contra echipă, dar atunci când este vorba de interesul naţional, avem nevoie de o Românie unită. În acest sens, solicit conducerii Parlamentului să demareze acţiunile necesare pentru adoptarea unei declaraţii de consens politic în contextul crizei militare prin care trece Europa.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Amnistia fiscală pentru mame şi pensionari - o măsură necesară şi justificată"

Proiectele de lege privind amnistierea mamelor şi pensionarilor vin, din punctul meu de vedere, pentru a repara greşelile realizate de funcţionarii publici la calcularea pensiilor sau a indemnizaţiilor de creştere copii, greşeli pentru care, într-un final, mamele şi bătrânii s-au văzut buni de plată.

Din păcate, nu toată lumea priveşte din acelaşi unghi măsura, mulţi catalogând-o drept una populistă, fără a se gândi la miile de persoane în sprijinul cărora vine aceasta. Astfel, pensionarii vor fi scutiţi de la achitarea anumitor debite provenite din pensii, iar iniţiativa referitoare la mame are în vedere modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului care priveşte concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de alocaţie pentru creşterea celor mici.

Potrivit declaraţiei doamnei Rovana Plumb, ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, sunt aproximativ 20.000 de mame obligate să achite sume care ar fi fost încasate depăşind prevederile legii. În această categorie se încadrează şi părinţii care au beneficiat de concediu pentru îngrijirea copilului, dar au desfăşurat şi alte activităţi generatoare de venituri în perioada respectivă, declarate însă, şi pentru care au fost percepute taxe şi impozite în conformitate cu legislaţia în vigoare.

În ultima perioadă, amnistia fiscală a fost dezbătută intens în media, însă de cele mai multe ori analizele au fost subiective, încercându-se distragerea atenţiei de la beneficiile pe care le-ar putea aduce acelora nedreptăţiţi şi plasarea ei într-o zonă care ar presupune apărarea culpei penale. Ei bine, în situaţia de faţă, nu se pune problema favorizării indivizilor care s-au folosit de documente false în momentul întocmirii dosarului de pensionare, deoarece aceştia nu vor fi absolviţi de vină.

Sunt vizaţi în primul rând cei ale căror venituri au fost calculate greşit de anumiţi funcţionari publici, care, din păcate, îşi desfăşoară activitatea în continuare, cu riscul ca erorile comise în trecut să se repete. 50.000 de pensionari se află în această postură şi nu vorbim totuşi despre oameni înstăriţi, ci despre persoane care nu dispun de posibilităţi financiare. Pentru ei, restituirea oricărei sume pare imposibilă şi din acest motiv nu puţine au fost cazurile când s-a recurs la gesturi extreme, unii dintre ei alegând să-şi pună capăt zilelor.

Am atras de mai multe ori atenţia asupra faptului că persoanele vârstnice, mamele dar şi copiii ar trebui să reprezinte o prioritate pentru fiecare dintre noi, iar vizavi de aceste proiecte de lege este necesar să gândim, în primul rând, din poziţia de oameni şi nu motivaţi de culoarea politică. Nu este de neglijat nici faptul că amnistierea implică o serie de cheltuieli suplimentare din bugetul de stat, însă experţii fiscali susţin că măsura nu va avea influenţe majore asupra bugetului de stat aferent anului 2014.

"Cadoul electoral"- aşa cum a mai fost numită scutirea de la plata debitelor către stat, deşi pare un compromis neacceptat de oamenii de bună-credinţă, plătitorii de taxe, vine în primul rând să repare greşelile din sistem pe care nu mi se pare normal să le punem în spatele altcuiva, dar nu putem nici să închidem ochii în faţa acestor erori, pentru că astfel riscăm să ne lovim de ele şi pe viitor. De aceea consider că funcţionarii responsabili de crearea acestor împrejurări ar trebui să îşi asume culpa şi să primească sancţiunile corespunzătoare.

Trecând peste calcule şi cifre, este necesar să realizăm cu toţii că amnistia fiscală adusă acum în discuţie este o măsură justificată, necesară, care va înlătura o povară apăsătoare de pe umerii a mii de oameni.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Basarabia e România doar în sloganuri"

Cuprinşi de febra evenimentelor mărunte şi lipsite de importanţă, pierdem din vedere aspectele importante care influenţează, de fapt, buna funcţionare a fiecărui stat. O greşeală pe care o repetăm voit sau inconştient, dar care, într-un final, va ajunge să ne coste destul de scump, din cauză că nu am reacţionat la timp şi corect pentru a îndrepta lucrurile într-o direcţie bună.

O temă de actualitate, care pe bună dreptate merită dezbătută şi întoarsă pe toate feţele, este unirea României cu Basarabia şi efectele pe care aceasta le va avea asupra ambelor ţări pe termen lung. Există însă două vorbe din popor prin care putem descrie de altfel părerile referitoare la acest posibil proces: "sângele apă nu se face", dar nici "dragoste cu forţa nu se poate". Ei bine, cea dintâi zicală ar fi cea mai potrivită, din punctul meu de vedere, pentru a convinge românii de aici şi de dincolo de Prut că unirea ar reprezenta în primul rând reîntregirea neamului românesc - unirea cu ţara mamă. Ştim foarte bine că unirea Basarabiei cu România a avut loc pe 9 aprilie (27 martie pe stil vechi) şi a fost de fapt reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în 1812, iar Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România Mare. Din păcate, efectele au fost anulate la 28 iunie 1940, atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov.

Aşa cum am mai spus, nici "dragoste cu forţa nu se poate", deoarece mulţi dintre românii de peste Prut nu văd cu ochi buni această reunificare, iar după părerea mea ezitările manifestate în rândul oamenilor obişnuiţi vin pe seama unei informări incorecte sau chiar a lipsei de informare. Dacă în ţara noastră 3 din 4 români sunt de acord cu unificarea, de cealaltă parte, doar jumătate din populaţie o susţine, fără a înţelege că ea ar putea reprezenta una dintre cele mai bune alternative la momentul actual, luând în considerare presiunile externe de ordin politic şi economic.

Chiar dacă provenim din acelaşi tip etnogenetic format în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi avem aceleaşi vechi tradiţii populare, se pare că în acest moment putem vorbi despre două popoare diferite, care nu mai au în comun nici măcar "viaţa economică, socială sau psihologică", în primii zeci de ani rusificarea Basarabiei s-a făcut domol, fiind numit la început un guvernator ales chiar din rândurile boierilor români, însă după războiul din Crimeea, lucrurile au început să se complice şi s-a trecut la schimbarea echilibrului etnic al provinciei, permiţând intrarea multor evrei, a găgăuzilor şi bulgarilor, fapt care a dus la o răsturnare rapidă a proporţiei etnice. În ciuda acestui fapt, a rămas o majoritate vorbitoare de limbă română, însă diferenţe semnificative se resimt în cazul limbii vorbite de cetăţenii moldoveni. De exemplu, în spaţiul pruto-nistrean limba de circulaţie este cea rusă, în regiunea autonomă Găgăuz Eri, limba rusă este limba de comunicare interetnică, în regiunea separatistă transnistreană are statut de limbă oficială, fapt care contribuie la menţinerea unor legături migraţionale, care le oferă cetăţenilor moldoveni posibilitatea unor noi locuri de muncă sezoniere, statisticile vorbind de aproximativ 600.000 de moldoveni care se află la muncă în fostele state sovietice.

Deşi proiectul ar trebui să fie unul prioritar, disputele şi interesele politice îşi pun şi aici amprenta, reuşind să distragă atenţia de la realele interese care ar favoriza cetăţenii şi de la măsurile care ar trebui implementate pentru a face posibilă reuniunea celor două teritorii. Suntem conştienţi că atât noi cât şi Republica Moldova trebuie să facem progrese economice pentru a putea transforma acest ideal în realitate.

Din exterior lucrurile nu sunt văzute tocmai bine, iar proiectul nu pare unul fezabil în viitorul apropiat, o piedică importantă fiind reprezentată de opoziţia Rusiei. Deşi, dacă acesta se va înfăptui, Moldova va putea beneficia de o serie de avantaje printre care doresc să specific accesul la fondurile europene, dar şi către pieţele bătrânului continent.

Aşa cum mai spus, progrese trebuie să se înregistreze de ambele părţi, pentru că în condiţiile în care ţara noastră poartă povara unuia dintre cele mai sărace state membre UE, va întâmpina cu siguranţă probleme serioase în a absorbi o ţară slab dezvoltată, care are un teritoriu disputat şi, în acelaşi timp, se confruntă cu probleme etnice. Raţiunile economice pun, de altfel, sub semnul întrebării această eventuală unire teritorială, ţinând cont şi de realităţile economico-financiare înregistrate de ambele state la sfârşitul anului 2013.

Declaraţiile curg necontenit de pe ambele maluri ale Prutului, pentru că, să fim realişti, ideea implică o serie de interese destul de puternice. Atât argumentele pro cât şi contra ale cetăţenilor moldoveni au temeiuri solide, care dau naştere unor dezbateri aprinse. Fie procesul este văzut drept o ambiţie de redesenare a hărţii României, fie un pas important pentru a atinge împreună nivelul ţărilor vestice.

Deşi iniţial românii erau mult mai deschişi faţă de unire, iată că discuţiile publice purtate pe respectiva temă au crescut, şi în Moldova, numărul celor care par să agreeze proiectul, însă suportul popular de aici nu deţine majoritatea. Asta nu înseamnă că noi nu trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru ca el să crească, prin transformarea României într-o ţară cât mai atractivă pentru cetăţenii Moldovei.

De ambele părţi trebuie conştientizat faptul că orice victorie presupune şi o serie de sacrificii, iar materializarea acestui vis implică o serie de eforturi economice, dar dacă luăm în calcul exemplul Germaniei, consider că acestea ar trebui asumate de cele două state, pentru a obţine rezultate cu adevărat notabile în evoluţia lor.

Ideea necesită discuţii amănunţite şi oferirea de informaţii cât mai clare în legătură cu beneficiile pe care le presupune. Doar aşa va putea fi înţeleasă corect de cât mai mulţi, iar cei care o refuză, vor putea fi convinşi de faptul că avantajele pe care le implică nu sunt deloc de neglijat. Astfel, orice persoană din Republica Moldova, indiferent de etnie, se va putea bucura de drepturile depline ale unui cetăţean european. Despărţirea de o provincie în care sunt aproximativ 70% români este o anomalie care mai devreme sau mai târziu va trebui îndreptată, pentru că ne aflăm în faţa unei situaţii nefireşti, constituită pe seama unor încercări de dezbinare pe bază etnică.

Constat cu dezamăgire că inscripţiile triumfale "Basarabia e România" nu mai sunt confirmate de realitate, sloganul fiind pus sub semnul întrebării atât de oficialii români, cât şi de cei moldoveni, lucru care întârzie traducerea lui în fapte.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Pădurile României - o bogăţie pe cale de dispariţie"

În ultimii ani, fondul forestier din România a suferit transformări radicale, dar, din păcate, nu în sensul pozitiv. Spun acest lucru deoarece "aurul verde" dispare din peisaj cu o viteză uluitoare, riscând să rămânem fără păduri în următorii 10-20 de ani, conform unui studiu realizat de Greenpeace.

Cele mai recente statistici arată faptul că fondul forestier naţional s-a redus la 6,3 milioane de hectare, ajungând să reprezinte doar 26% din suprafaţa ţării noastre, în timp ce media europeană se situează la aproximativ 40%. În ultimii 20 de ani s-au tăiat în mod ilegal cel puţin 80 de milioane de metri cubi, acţiuni care au provocat atât pagube economice importante, dar şi cicatrici greu sau imposibil de vindecat pentru peisajele de basm ale României. Spun greu de vindecat, deoarece ritmul accelerat al defrişărilor, de 3 hectare pe oră, este invers proporţional cu cel al împăduririlor, situându-ne şi din acest punct de vedere pe ultimele locuri în Europa. Realitatea reflectată de aceste cifre este dură şi se pare că vorba din popor "codrul, frate cu românul" a rămas doar la stadiul de zicală.

Este inadmisibil să privim nepăsători şi să mergem pe ideea că în locul copacilor tăiaţi astăzi vor creşte alţii mâine, deoarece ei au nevoie de peste 40 de ani pentru a ajunge din nou la maturitate, iar efectele a ceea ce se întâmplă acum cu suprafaţa forestieră sunt dezastruoase. Câteva dintre acestea sunt resimţite tot mai des, atât în ţara noastră, cât şi în întreaga lume. Mă refer aici la încălzirea globală, alunecările de teren şi inundaţiile.

Aşa cum am spus, cea mai mare ameninţare care survine tăierilor iraţionale de arbori este reprezentată de încălzirea globală, fenomen care devine din ce în ce mai evident şi care va avea efecte dramatice asupra întregii populaţii şi a naturii: creşterea riscului de incendii, secarea lacurilor, reducerea rezervelor de apă, intensificarea bolilor şi alergiilor.

Alte probleme generate de defrişări, dar care ar putea fi combătute prin împăduriri sunt inundaţiile şi alunecările de teren, din ce în ce mai frecvente în ultima perioadă. Copacii au capacitatea de a reţine apa din ploi şi de a fixa solul, înlăturând posibilitatea apariţiei fenomenelor amintite anterior, un hectar de pădure putând să reţină până la 1500 de tone de precipitaţii.

Nu putem ignora această bogăţie cu care am fost binecuvântaţi şi nici beneficiile pe care eani le poate aduce, astfel că asigurările împotriva inundaţiilor sau alunecărilor de teren nu trebuie să reprezinte principalul scut pentru asemenea dezastre care distrug totul în calea lor şi în faţa cărora oamenii sunt lipsiţi de orice putere. Este necesar în primul rând să prevenim fenomenele prin apărarea şi folosirea a tot ceea ce natura ne-a oferit.

Nu doar zonele montane se confruntă cu tăierile masive, ci şi Câmpia Română, unde hectare întregi cu arbori "s-au evaporat", fapt ce a dus la intensificarea deşertificării, considerată oricum una dintre principalele probleme economice globale. În locul câmpurilor pline cu grâne de altădată riscăm să ne trezim cu dune de nisip, fenomen evidenţiat deja în anumite zone din sudul ţării. Este ameninţat echilibrul ecologic al României, siguranţa alimentară şi sănătatea populaţiei, 40% din suprafaţa agricolă aflându-se în zone cu risc ridicat de deşertificare.

Protejarea fondului forestier dar şi implementarea de măsuri care să vizeze dezvoltarea procesului de împădurire reprezintă priorităţi care ar trebui să ne preocupe intens, deoarece doar aşa vom putea înlătura efectele negative pe care le implică problema adusă în discuţie, atât din punct de vedere economic, social, dar şi climatic.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Economia subterană se dezvoltă nestingherit"

Deşi în ultimii zece ani economia subterană a României a înregistrat o oarecare scădere, ne situăm încă pe locul doi în Uniunea Europeană din punct de vedere al ponderii ei în PIB, fiind depăşiţi din acest punct de vedere doar de vecinii noştri bulgari, cu un procent de 31% din PIB, conform unui studiu realizat recent de A.T. Kearney. Evaziunea fiscală reprezintă o problemă pregnantă cu care ne confruntăm, dar pentru diminuarea căreia nu s-a găsit o soluţie până la momentul actual.

Zilnic discutăm despre acest fenomen prin care anumiţi indivizi se sustrag de la plata obligaţiilor fiscale pe care le au faţă de stat, contribuind la adâncirea deficitului bugetar înregistrat de ţara noastră, situată, din păcate, printre cele mai sărace din Uniunea Europeană. Nu sunt de neglijat eforturile depuse pentru redresare, însă în condiţiile în care economia subterană reprezintă o pătrime din activitatea economică, iar un sfert dintre români lucrează la negru, încercările de a recupera terenul pierdut în faţa statelor dezvoltate se dovedesc anevoioase. O analiză realizată de AFP relevă faptul că încasările s-ar putea dubla în cazul în care activităţile menţionate mai sus ar fi taxate în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Estimările Parlamentului European arată că evaziunea fiscală din cele 28 de ţări este de aproximativ 1000 de miliarde de euro pe an, România şi Bulgaria fiind cele mai afectate. Aceasta costă aproximativ 2000 de euro fiecare cetăţean, depăşind suma cheltuielilor pentru sănătate şi educaţie din toate statele membre.

Gravitatea şi amploarea fenomenului din România sunt subliniate şi de Comitetul Consiliului Europei împotriva spălării capitalurilor (MONEYVAL), care evaluează economia subterană la 28,4% din PIB în 2013, deci aproximativ 39,5 miliarde de euro. Una dintre cele mai importante surse ale evaziunii fiscale este reprezentată de TVA, Consiliul fiscal estimând-o la aproximativ 72 de miliarde de lei, dintre care 10 miliarde regăsindu-se la alimente, la carne depăşind un procent de 80%.

Este o problemă a noastră, a tuturor cetăţenilor deoarece, fie că vrem sau nu, ne afectează pe fiecare dintre noi. Mai puţini bani la bugetul de stat înseamnă mai puţini bani pentru sănătate sau educaţie, capitole la care oricum nu excelăm din punct de vedere al finanţării, în ciuda eforturilor făcute de Guvern pentru a le susţine. Suntem deja familiarizaţi cu spitale dărăpănate, lipsite de echipamente, specialişti şi tratamente pentru pacienţi, dar şi cu şcoli care din cauza lipsei de fonduri nu îndeplinesc minimele condiţii de funcţionare. Nu putem lăsa educaţia şi sănătatea la mâna sorţii, pentru că acestea sunt principalele ramuri de care depinde viitorul nostru ca popor.

La nivel european s-a operat în ultimii ani în sensul descurajării evaziunii şi încurajării participării la economia reală prin diferite instrumente care vizează fie reducerea contribuţiilor sociale, a taxelor, înăsprirea controalelor sau trecerea la cota unică.

Nici guvernele din România nu au dorit să lase impresia că stau cu mâinile încrucişate, majoritatea declarând "război deschis" fenomenului care reprezintă principala piedică în calea încasărilor bugetare, însă în ciuda măsurilor aplicate de-a lungul timpului, acesta s-a arătat imun, nereuşindu-se o diminuare semnificativă. Conştientizăm cu toţii că stoparea lui în totalitate este aproape imposibilă, dar trebuie să ne axăm pe găsirea unor soluţii care să-şi dovedească eficienţa în viitorul cât mai apropiat şi care să contribuie în aceeaşi măsură la dezvoltarea economică.

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Copiii cu autism au dreptul la o viaţă normală"

Autismul, o afecţiune descoperită relativ recent (în anul 1943), era una dintre bolile cel mai rar întâlnite în trecut, manifestându-se doar la unul din 2000-5000 de copii. Din păcate, numărul cazurilor a crescut alarmant, având o incidenţă de 1/68 de persoane, conform unui studiu publicat în 2014 de Centrul pentru Controlul Maladiilor din Atlanta, Statele Unite ale Americii.

Potrivit Ministerului Sănătăţii, la nivelul anului 2012, în România erau declarate 7179 de persoane diagnosticate cu tulburări din spectrul autist, însă specialiştii estimează că numărul real al acestora se ridică la peste 30.000.

Terapiile dezvoltate în ultimii ani şi-au dovedit succesul, crescând cu până la 47% şansele de a se vindeca şi de a deprinde abilităţile necesare pentru a trăi independent. Aceste rezultate depind însă de o diagnosticare timpurie, la vârsta de 18-36 de luni, dar şi de intervenţii specializate ale căror costuri se situează între 1000 şi 2000 de euro lunar.

Un prim pas în diagnosticare a fost făcut prin introducerea programului de screening, care reprezintă un instrument destul de important în depistarea tulburărilor de comportament la copii, dacă ne gândim că înainte părinţii erau nevoiţi să se adreseze psihologilor sau să se informeze din alte surse cu privire la semnele acestei boli. La capitolul susţinere financiară stăm încă foarte prost, statul român acordând doar 69 de lei/zi - contravaloarea unei ore de terapie pentru recuperare. O sumă foarte mică luând în considerare faptul că în funcţie de stadiul în care se află, un pacient necesită între două şi şase ore pe zi de terapie psihologică. Nemulţumirile faţă de noul contract cadru ţin şi de condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească psihologii pentru ca terapia să poată fi decontată. Acestea sunt foarte stricte, limitând numărul celor care pot acorda respectivele servicii.

Din păcate, şi la capitolul învăţământ suntem codaşi, fie că vorbim despre învăţământul special sau despre cel de masă. În primul caz problema este ridicată de lipsa acută de specialişti, dar şi de programa şcolară şi mediul de lucru care nu sunt întocmai adaptate persoanelor care suferă de TSA, nepunându-se accentul pe dezvoltarea abilităţilor în ritmul propriu al copiilor, ci mai degrabă pe volumul de informaţii acumulate.

Referitor la învăţământul de masă, situaţia este mult mai gravă, şi spun acest lucru deoarece frecvent, copiii cu autism sunt respinşi de sistem, deşi pe hârtie au aceleaşi drepturi ca şi copiii sănătoşi, garantate de Legea educaţiei naţionale. Piedicile apar în primul rând din cauza slabei informări şi a cadrelor didactice neinstruite în lucrul cu micuţii diagnosticaţi cu TSA. Potrivit specialiştilor din domeniu, şansele lor de recuperare sunt mult mai mari dacă sunt şcolarizaţi, direcţia potrivită fiind de inculziune şi nicidecum de izolare.

Cu toţii trebuie să conştientizăm că fiecare copil, indiferent de afecţiunea de care suferă, are dreptul la educaţie, la dezvoltare armonioasă şi la demnitate, iar pentru ca eforturile familiilor să nu fie zadarnice este necesară o susţinere pe măsură din partea statului, atât din punct de vedere financiar, cât şi din punct de vedere al garantării aplicării corecte a cadrului legislativ pentru ca persoanele cu TSA să nu se mai lovească de atitudini respingătoare şi discriminatorii. Fiind o boală mai frecventă decât cancerul, diabetul, SIDA sau sindromul Down, necesită acordarea unei atenţii ridicate prin dezvoltarea centrelor pentru recuperare şi educare şi în primul rând prin responsabilizarea şi dezvoltarea unei societăţi incluzive pentru micuţii cu astfel de dizabilităţi.

Nu se cade ca într-o ţară europeană ignoranţa să pună sub semnul incertitudinii soarta copiilor cu autism. Chiar dacă trăiesc într-o lume diferită, care le face imposibilă comunicarea şi relaţionarea cu cei din jur, cu ajutorul nostru pot deveni oameni normali!

Doamna Liliana Mincă:

"Zestrea spirituală a românilor nu trebuie oferită plocon ipocriziei politice"

În fiecare an, în luna august, toţi cei ce simt româneşte îşi amintesc de naşterea lui Avram Iancu, Crăişorul din Apuseni. O constatare a unui prieten de suflet mi-a dezvăluit grava înstrăinare spirituală a naţiunii române. Şi în privinţa amintirii destinului avocatului revoluţionar Avram Iancu, actuala clasă politică pare să persevereze în a-şi arăta tot mai mult sublimul mediocrităţii sale. Marea majoritate a politicienilor încă nu au aflat, se pare, că anul acesta se împlinesc 190 de ani de la naşterea Crăişorului, aşa cum a fost numit marele paşoptist Avram Iancu. Toată seva politicii româneşti se va aduna, probabil, la Ţebea, pe 10 septembrie, pentru a se da în stambă la comemorarea a 142 de ani de la trecerea la cele veşnice a revoluţionarului. De parcă moartea ar fi mai importantă decât viaţa şi destinul unui om precum Avram Iancu. Pe bună dreptate se poate spune că, fără Avram Iancu, curgea astăzi o istorie străină pe o albie românească.

Avram Iancu înseamnă jertfa pentru libertăţile politice ale românilor ardeleni de atunci, dar şi pentru libertăţile greşit înţelese ale politicienilor de acum. Fără Avram Iancu România de astăzi ar fi avut o altă configuraţie geografică şi o altă istorie.

La 190 de ani de la naşterea Crăişorului trebuie să ne amintim că în 1848 românii lui Avram Iancu au schimbat regimul revoluţionar maghiar cu unul românesc. Tot acum este momentul să ne amintim şi de caracterul moţului Avram. Se ştie că împăratul austriac a vrut să-1 decoreze pe Avram Iancu pentru meritele sale din timpul bătăliilor cu revoluţionarii maghiari. Dar, nemulţumit că nu s-au respectat promisiunile făcute românilor, Avram a refuzat decoraţiile împăratului austriac. Câţi dintre aleşii de astăzi ai acestui neam ar proceda la fel?

Preluând vorba unui cântec, ne place să spunem adesea că "Avram Iancu suntem toţi". Dar câţi dintre românii de astăzi mai au puterea să spună nu acolo unde o majoritate ostilă spune da? Câţi dintre politicienii de astăzi au curajul să pună interesele naţiunii, ale celor mulţi şi oropsiţi, deasupra intereselor proprii - uneori meschine? Avem, e drept, oratori foarte buni în aceste vremuri. Dar câţi dintre aceşti politicieni au capacitatea şi mai ales voinţa de a transpune în fapte strălucirea vorbelor din discursurile rostite cinic la tribună?

Iată de ce este important să ne amintim nu doar de moartea revoluţionarului Avram Iancu, ci să transformăm viaţa lui într-un talisman al românilor, să trecem prin filtrul istoriei necenzurate propria existenţă, iar viitoarea generaţie a acestui neam să ştie că destinul i-a fost schimbat de moţul care se odihneşte la Ţebea, lângă Gorunul lui Horea.

Domnul Constantin Avram:

"Formarea PLR, un moment prielnic al coagulării electoratului de centru-dreapta"

Odată cu ruperea USL, foarte mulţi analişti politici opinau că destrămarea USL va genera destrămarea majorităţii parlamentare care susţinea Guvernul României. Eram convinşi că PNL, din momentul părăsirii guvernării, se va scinda, iar parlamentarii liberali vor fi atraşi de alte partide parlamentare, din partea dreaptă a eşichierului politic. Iată că evoluţia evenimentelor a infirmat în parte aceste preziceri, în sensul că liberalii s-au scindat într-adevăr, dar nu cu o migraţie masivă a parlamentarilor la mai multe partide, ci numai către unul singur, acela înfiinţat de fostul premier al României, Călin Popescu-Tăriceanu !

Alianţa PNL-PDL, formată în vederea alegerilor prezidenţiale cu speranţa unei fuziuni a celor două partide, a generat formarea unui non-partid de orientare liberală, şi care s-ar putea să salveze liberalismul din România. Partidul nou-format, denumit Partidul Liberal Reformator, a adunat într-un timp foarte scurt peste 30 de parlamentari, cei mai mulţi de la Partidul Naţional Liberal, lăsând impresia că USL se poate reface, dar, mai cu seamă, conturând arcul guvernamental şi asigurând punerea în practică a programului de guvernare al USL, care a fost votat de 62% din electoratul românesc.

Până aici toate au fost bune pentru formaţiunea politică nou-formată, dar, chiar dacă PLR întruneşte numărul de parlamentari pentru formarea de grupuri parlamentare, atât în Camera Deputaţilor, cât şi la Senat, acest deziderat nu mai poate fi atins, întrucât Regulamentul de funcţionare a celor două Camere interzice acest lucru! Motiv pentru care Partidul Liberal Reformator, pentru o acţiune parlamentară concretă în susţinerea arcului guvernamental, trebuie să se alipească unui grup parlamentar deja funcţional. Iar singurul partid de centru-dreapta din arcul guvernamental este Partidul Conservator, situaţie în care s-ar putea forma un grup parlamentar, al treilea ca mărime din Parlament.

Pe cale de consecinţă, se impune negocierea, redactarea şi semnarea unui acord parlamentar de colaborare în Parlamentul României, cu obiectiv clar de susţinere a Guvernului. Problema acestui nou grup parlamentar ar fi legată de decizia de susţinere a unui candidat prezidenţial, dar, cum Partidul Conservator a anunţat în urma unui congres susţinerea pentru Victor Ponta, problema susţinerii la prezidenţiale se complică dacă ţinem cont că arcul guvernamental are doi prezidenţiabili: Victor Ponta şi Călin Popescu-Tăriceanu.

Cum acest subiect poate fi tranşat foarte repede şi foarte clar, cred că acordul parlamentar poate fi extins şi în teritoriu, mai ales după aprobarea migraţiei aleşilor locali prin ordonanţa de urgenţă. Partidul Conservator ar putea ieşi întărit la nivelul judeţelor şi regiunilor, pentru că deja are câteva structuri locale rezultate în urma alegerilor locale din iunie 2012. Cred că şi conducerile celor două partide sesizează momentul politic extrem de prielnic pentru stabilizarea electoratului de centru-dreapta, care a devenit extrem de dezorientat după fuziunea PNL cu PDL.

Acţiunea politică în sensul realizării celor de mai sus trebuie să fie rapidă şi eficientă, altfel vom rata un moment politic foarte bun pentru o stabilitate guvernamentală superioară şi pentru consolidarea electoratului de centru-dreapta.

Domnul Constantin Avram:

"Nevoia de suplimentare a bugetului M.A.N."

Pentru noi toţi este din ce în ce mai clar faptul că "marele urs de la răsărit", Rusia, după anexarea Crimeii şi aplicarea sancţiunilor UE şi SUA, va continua invazia Ucrainei, tocmai ca răspuns la apropierea UE şi NATO de graniţele sale. În acest context european foarte dificil, este drept, România nu trebuie să se mulţumească cu statutul de observator al acestor evenimente, ci trebuie, în opinia mea, să adopte măsuri guvernamentale urgente de întărire a capacităţii de apărare a graniţelor ţării, de premobilizare a tuturor resurselor logistice ale ţării, materiale şi umane, în vederea prevenirii escaladării situaţiei de la graniţa Rusiei cu Ucraina.

"A ne culca pe o ureche", cum spune românul, şi a miza exclusiv pe faptul că suntem ţară membră UE şi NATO, ar fi o greşeală de neiertat în noul context geopolitic din estul Europei, deoarece am fost, suntem şi vom fi pentru totdeauna la intersecţia uriaşelor interese geopolitice şi economice ale marilor puteri europene şi mondiale.

Nu trebuie uitat nicio clipă acest lucru, de niciun fel de construcţie guvernamentală, de niciun fel de majoritate parlamentară, de niciun politician şi acesta este un foarte serios motiv pentru revizuirea bugetului Ministerului Apărării, în sensul majorării semnificative a acestuia.

Sunt două proverbe româneşti care sunt mai actuale ca niciodată: "Ce poţi face astăzi, nu lăsa pe mâine!" şi "Vecinul te ajută dar nu îţi face treaba ta"! Trebuie să fim foarte atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru şi să luăm măsurile preventive necesare. Majorarea sau măcar suplimentarea bugetului Ministerului Apărării este imperios necesară, iar Guvernul României trebuie să aibă în vedere acest lucru, pentru că nu este de glumă ceea ce se întâmplă la graniţele României!

Eu sper că Marele Stat Major al Armatei a analizat situaţia creată, iar MAN-ul a făcut demersurile necesare pentru adoptarea cadrului legislativ necesar, pentru că CSAT-ul, încă nu a fost convocat de preşedinte.

În această chestiune trebuie să fim uniţi, să dăm dovadă de solidaritate naţională şi să renunţăm la disputele politice care subminează autoritatea instituţiilor de apărare a ţării, şi în interiorul ţării, dar mai grav în exteriorul ei. Unitatea societăţii româneşti în jurul intereselor naţionale de apărare a teritoriului naţional este singura soluţie în acest moment.

Poate este nevoie de un împrumut extern, poate trebuie să reducem cheltuielile bugetare, poate trebuiesc instituite noi surse de majorare a bugetului Ministerului Apărării, nu ştiu, dar ceva trebuie făcut imediat!

Nu mai avem ce aştepta, trebuie să rezolvăm într-un fel această problemă care ţine exclusiv de voinţa politică internă şi care trebuie tratată ca prioritate naţională!

Domnul Constantin Avram:

"Stabilitatea internă şi securizarea graniţelor României, prima urgenţă!"

Afirmam la începutul acestui an că pretenţiile exagerate ale minorităţii maghiare din România privind autonomia teritorială a ceea ce ei denumesc "Ţinutul secuiesc" sunt strâns legate de eforturile diplomaţiei româneşti de a ajuta Republica Moldova pe drumul integrării în Uniunea Europeană (eforturi ce sunt zădărnicite de diplomaţia rusă) şi de situaţia tot mai instabilă din Ucraina.

Regret că am avut dreptate atunci, pentru că, iată, Rusia deplasează trupe şi tehnică de luptă pe teritoriul Ucrainei, apropiind conflictul ucrainean de graniţele României, ameninţând direct şi Republica Moldova, iar UDMR, partid aflat la guvernarea României, nu are altceva mai bun de făcut decât să depună în Parlament proiectul de autonomie teritorială a celor trei judeţe aflate în inima României. Este vorba de judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, unde populaţia maghiară se spune că ar fi majoritară şi că s-ar urmări unele modele europene.

Pe fondul evenimentelor din Fâşia Gaza, Siria şi Irak, evenimente pe care SUA par să nu le mai controleze, Rusia acţionează în Ucraina fără să ia în seamă reacţiile firave ale UE şi NATO, Ungaria aduce reproşuri structurilor conducătoare ale UE pentru sancţiunile aplicate până acum Rusiei, iar liderul Jobbik se plimbă dezlegat prin Ardealul românesc, după ce a fost declarat persona non grata.

Este clar pentru toţi că UDMR-ul, care are miniştri în Guvern, care are vicepremier, îşi adaptează toate acţiunile interne, guvernamentale sau parlamentare după mişcările Rusiei în Ucraina, Rusia care pare să spună României şi lui Traian Băsescu că trebuie să aibă grijă cu susţinerea Republicii Moldova, că s-ar putea să aibă mari probleme în Ardeal cu minoritatea maghiară...

De ce autorităţile române nu au avut nicio reacţie după manifestările violente ale extremiştilor unguri la 15 martie 2014, la Sfântu Gheorghe şi Târgu Mureş, este greu de dat un răspuns, şi de ce Traian Băsescu irită prin declaraţiile sale Rusia, este şi mai greu de înţeles, decât doar dacă este vorba de un interes personal de prelungire a mandatului prezidenţial motivat de situaţia de la graniţele României.

Eu sunt convins că aceste coincidenţe nu sunt deloc întâmplătoare şi de aceea factorii politici responsabili cu stabilitatea internă a ţării şi cu securitatea graniţelor României trebuie să ia cât mai repede măsuri, pentru că aşa cum spuneam în primăvară, umbrela NATO nu este suficientă!

Aceste măsuri preventive trebuiesc luate imediat până nu este prea târziu!

Domnul Constantin Avram:

"OUG nr. 55/2014 trebuie aplicată numai alianţelor politice din 2012"

Recenta ordonanţă de urgenţă adoptată de Guvernul României prin care se dă liber aleşilor locali de la alegerile locale din iunie 2012 şi care a stârnit un val de proteste ale opoziţiei, ar trebui aplicată numai alianţelor politice care s-au prezentat la alegerile locale din 2012 pe liste comune.

De ce spun acest lucru? Foarte mulţi analişti politici spun că ordonanţa ar putea fi primul pas spre un partid unic, alţii că ordonanţa corectează majorităţile din consiliile locale formate dintr-o alianţa politică, care ulterior s-a destrămat. Cu alte cuvinte, PSD, partidul (majoritar) cu cei mai mulţi aleşi locali (primari, viceprimari, consilieri locali şi consilieri judeţeni), este pus în situaţia de a intra în minorităţi electorale locale, ca urmare a părăsirii USL de către PNL. Eu am fost unul dintre cei din forurile de conducere ale Partidului Conservator care nu am votat formarea ACD-ului şi nici a USL-ului, înainte de alegerile locale. Unul dintre motive a fost legat de această situaţie improbabilă, pe atunci, în iureşul creşterii USL în cercetările sociologice, care iată că, în noua situaţie politică, modifică voinţa electoratului manifestată în iunie 2012.

Ordonanţa trebuie corectată pentru a elimina orice bănuială privind alegerile prezidenţiale. Nu pot fi de acord cu posibilitatea ca un primar să aleagă alt partid (altul decât cel cu care a câştigat scrutinul electoral) dacă partidul din care făcea parte nu era membru al vreunei alianţe politice sau electorale. Nu este corect faţă de votul politic al electoratului, care, când a ales "persoana", a ales într-o oarecare măsură şi partidul pe care îl reprezentă în consiliul local respectiv. Orice primar al unei alianţe politice poate să-şi aleagă partidul cu care va continua mandatul, pentru că nu va şti niciodată raportul de voturi dintre partidele componente ale alianţei şi ponderea lor în mandatele consilierilor locali sau judeţeni.

Un primar care a obţinut mandatul prin candidatura pe o siglă de partid, nu ar trebui să se bucure de acest drept, pentru că aşa ceva ar contura un gest de "prostituţie" politică. Poate este aspră această abordare, dar cum s-ar putea defini schimbarea partidului în scopul obţinerii unor avantaje, fie ele chiar legate de obţinerea de fonduri europene!? Dincolo de toate acestea, "traseişti politici" ar putea fi catalogaţi numai acei aleşi locali care ar migra către putere, în urma materializării unor promisiuni de la un partid aflat la putere; cei care vor alege continuarea mandatului într-un partid de opoziţie, nu s-ar încadra la acest capitol.

Pe de altă parte, consilierii locali sau judeţeni, validaţi pe o alianţă electorală în baza căreia s-au format majorităţi locale solide, ar putea fi şi ei catalogaţi ca "traseişti politici", de vreme ce, odată cu plecarea din partidul membru al alianţei la alt partid, se generează o nouă majoritate locală, punând sub semnul îndoielii alegerea viceprimarilor, gest care ar putea fi cel puţin imoral.

Să aşteptăm, aşadar, decizia Curţii Constituţionale privitor la acest subiect, dar, până atunci, ordonanţa produce efecte juridice, care s-ar putea să nu mai fie "reperate" dacă răspunsul de la CCR va îngreuna acest lucru. Iar după publicarea răspunsului CCR, este posibil să asistăm cu toţii la acţiuni în instanţă care s-ar putea derula pe o bună perioadă de timp, luni sau poate chiar ani de zile.

Se pare că OUG nr.55/2014 va avea soarta aceleia propuse în 2006 de Guvernul PDL, adică, să producă confuzie în rândul electoratului românesc.

După pauză

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de doamna deputat Liliana Mincă şi de domnul deputat Ion-Marcel Ciolacu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

O să vă rog frumos să luaţi loc în bănci pentru a începe şedinţa de astăzi.

Bună dimineaţa!

Ca întotdeauna, cu o întârziere de 30 de minute până strângem cvorumul de şedinţă.

Bun. Mulţumesc.

Dragi colegi,

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că, din totalul celor 404 parlamentari sunt 208 prezenţi. 196 absenţi, 14 participă la alte acţiuni parlamentare. Cvorumul este de 203, este îndeplinit.

Continuăm dezbaterea iniţiativelor legislative.

Pe procedură, domnul deputat Marian Neacşu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am de făcut un anunţ şi am de făcut şi două solicitări în deschiderea şedinţei de astăzi.

Aş vrea să vă informez că echipa de vicelideri a Grupului Partidului Social Democrat se completează, începând de astăzi, şi cu colegul nostru, domnul deputat Diaconu Adrian, iar cele două propuneri pe care vroiam să le fac plenului sunt următoarele. V-aş ruga să fiţi de acord să suplimentăm ordinea de zi - este un angajament pe care l-am luat la Biroul permanent şi pentru astăzi urma să discutăm acest lucru, dar el nu este formalizat, cel puţin în proiectul meu de ordine de zi, să fie introdus pe poziţia din vechea ordine, 9, adică în seria proiectelor legate de lucrurile care ţin de competenţa Ministerului Muncii cu proiectul legislativ nr.612/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr.223/2007...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Poziţia din ordinea de zi.

Domnul Marian Neacşu:

...privind statutul - este nou-introdus, domnule preşedinte, că n-a fost introdus la asta.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi unde află? Pe lista celor cu restanţe?

Domnul Marian Neacşu:

Am convenit ieri în Biroul permanent să fie introdus şi dezbătut astăzi pe ordinea de zi.

Şi eu acum îi precizez locul în care să între să fie dezbătut.

Deci este proiectul legislativ referitor la modificarea şi completarea Legii nr.223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă şi a...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am înţeles. Deci v-aţi înţeles ieri sub rezerva primirii raportului, da?

Domnul Marian Neacşu:

Exact, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Pe ce poziţie doriţi să-l faceţi?

Domnul Marian Neacşu:

Pe poziţia 9.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bun. Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele. Cererea aceasta am înţeles că aţi discutat-o ieri la Biroul permanent.

Vă rog frumos, pe procedură, aveţi cuvântul.

Domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog.

Domnul Tinel Gheorghe:

Informez colegii că ieri, în Biroul permanent, am avut o solicitare de a introduce în procedură de urgenţă în Comisia juridică Ordonanţa de urgenţă nr.55/2014, cea privind traseismul, şi colegul nostru, liderul de Grup PSD, a invocat prevederea regulamentară că ordinea de zi se aprobă în Comitetul liderilor şi se supune aprobării Biroului permanent şi abia apoi venim în plen.

Plecând de la această precizare şi această prevedere regulamentară, învederez colegului meu de la PSD că n-am discutat în Comitetul liderilor proiectul de iniţiativă legislativă privind... sau Pl-x 612/2013 şi, în condiţiile astea, este neregulamentară solicitarea Domniei Sale, dacă discutăm în sensul celor aprobate de noi în Biroul permanent de ieri.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, sunt de acord cu dumneavoastră, dar aţi discutat ieri în Biroul permanent chestia asta? S-a discutat?

Domnul Tinel Gheorghe:

Nu.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da sau nu?

Domnul Tinel Gheorghe:

Nu s-a discutat ieri în Biroul permanent această chestiune.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Comitetul liderilor, vă rog să vă apropiaţi, la prezidiu.

(Consultări.)

Mulţumesc foarte mult. Avem o concluzie din partea liderilor.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele - Pl-x 612/2013, da? Care modifică Legea nr.223, da? Poziţia 9, conform înţelegerii din Biroul permanent, sub rezerva primirii raportului.

Domnule Popescu, a fost trimis raportul? Aveţi raportul, da? Mulţumesc foarte mult. Raportul există, al Comisiei pentru muncă.

Să înceapă votul.

Bun. Revenim la ordinea de zi.

Mulţumesc doamnei ministru Petrescu pentru prezenţă. Suntem la reexaminarea la cererea Preşedintelui, domnule Nica.

Vă mulţumesc foarte mult.

5. Reexaminarea, la cererea Preşedintelui, a Legii pentru modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, PL-x 347/2014, are caracter ordinar, procedura este de urgenţă. Avem patru amendamente admise şi unul respins. Potrivit art.115 din Constituţie, este în procedură de urgenţă, cum vă spuneam.

O s-o rog pe doamna ministru să prezinte din partea Guvernului României, ca iniţiator, acest proiect.

Doamnă ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Ioana-Maria Petrescu (ministrul finanţelor publice):

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Stimaţi parlamentari,

Doamnelor şi domnilor invitaţi,

Vă mulţumesc foarte mult pentru susţinerea până acum pentru măsura de reducere a CAS cu 5 puncte procentuale.

În urmă cu două săptămâni această măsură economică extrem de importantă pentru dezvoltarea economică a României a primit şi votul de încredere din partea colegilor dumneavoastră senatori. Am convingerea că va avea încă o dată şi votul în Camera Deputaţilor. Am avut un parcurs lung, greoi cu această lege, am întâmpinat şi piedici şi critici, dar pe de altă parte, ştiu că am avut şi multă susţinere şi suport pentru o lege al cărei scop este să ajute întreprinzătorii, angajatorii, cât şi angajaţii.

Am venit în faţa dumneavoastră pentru că consider că Parlamentul este un partener esenţial în promovarea reducerii CAS cu 5 puncte procentuale, sau, dacă vorbim de procente, vorbim aici de o reducere cu aproape 20% a poverii fiscale pe muncă. Am spus-o şi în urmă cu două săptămâni în faţa colegilor dumneavoastră senatori şi aş vrea să precizez şi aici. M-a deranjat faptul că o măsură foarte bună de relaxare fiscală, care este menită să degreveze pe angajatori de povara fiscală pe muncă, o măsură care este pro-business, de susţinere a creşterii activităţii economice în România a provocat o polemică politică.

Să ne aducem aminte că, în urmă cu 10 ani, tot cu critică şi cu reţinere a fost adoptată şi legea prin care avem o cotă unică de impozitare pe venit şi pe profit de 16%. Putere şi opoziţie, nu contează când vorbim de un interes naţional şi de bunul mers al economiei, toţi trebuie să susţinem măsurile de creştere economică.

În opinia mea, mediul politic trebuie să acţioneze ca o pârghie de susţinere a măsurilor economice procreştere. Astfel de iniţiative, ca reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator, asigură stabilitate şi predictibilitate mediului economic, transmit siguranţa către investitorii români şi străini de care au nevoie, siguranţa că politicile publice din ţara noastră au capacitatea să ofere un mediu economic propice pentru dezvoltare sustenabilă. O ţară prosperă este o ţară în care investitorii bat la uşă şi stau la rând să investească. România încă nu este într-o astfel de poziţie şi de aceea trebuie să oferim condiţii cât mai bune acestor investitori şi să creăm un climat economic propice. Când vom reuşi să facem asta, ei ne vor căuta pe noi şi n-o să alergăm noi după investitori.

Cred că este de la sine înţeles că o dezvoltare economică pe termen lung fără finanţare nu se poate. Vă asigur că avem resurse să compensăm reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, atât pentru anul 2014, cât şi pentru viitor.

Încă un lucru este important. Măsura nu va afecta angajamentele asumate de România în faţa creditorilor externi şi nu va modifica ţintele convenite pe indicatorii macroeconomici.

Avem o viziune asupra dezvoltării economice, asupra accelerării ritmului de creştere economică, astfel încât România să se situeze în media creşterii statelor membre ale Uniunii Europene. Reducerea CAS a fost gândită ca parte dintr-un pachet mai amplu de măsuri de relaxare şi de sprijinire a mediului de afaceri.

Măsura de reducerea a CAS cu 5 puncte procentuale vine alături de alte măsuri, precum: neimpozitarea profitului reinvestit, care a intrat în vigoare de la 1 iulie 2014, această măsură va acţiona prin a încuraja investiţiile noi şi deja existente; reducerea cu 92 de taxe parafiscale şi tarife, care este menită să creeze un mediu propice de afaceri; o nouă abordare fisc-contribuabil, bazată pe respect şi flexibilitate, direcţie în care am avansat mai multe proiecte menite să faciliteze plata obligaţiilor fiscale şi să încurajeze conformarea la plată. Şi, nu în ultimul rând, în această zonă avem şi o nouă lege a insolvenţei care să ajute mediul de afaceri cinstit şi onest.

Aşadar, am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a lămuri, în primul rând, care este necesitatea acestei măsuri, care sunt efectele benefice asupra mersului întregii economii, dar mai ales pentru a stinge dubiile cu privire la metodele de compensare a veniturilor la buget şi pentru ultimele trei luni ale acestui an, cât şi pentru viitor.

Permiteţi-mi, vă rog, să le iau pe rând. Înainte de toate, aş vrea să trec în revistă, pe scurt, deciziile legate de impozitarea pe muncă din ultimii ani şi concluziile asupra economiei şi bugetului de stat.

Concluzia, stimaţi deputaţi, va fi una singură. Atunci când a scăzut CAS-ul, impactul a fost unul pozitiv. Când a crescut CAS-ul, s-a simţit cu încasări mai mici la buget. Aşadar, în anii 90 contribuţiile pentru asigurări sociale au variat de la 15 la 60%, dar ponderea CAS în total venituri bugetare a depăşit abia doar 30%. Efectele majorării cotelor s-au resimţit vizibil în încasările bugetare care au lăsat de dorit, a fost amplificat fenomenul de evaziune fiscală şi fraudă, totul pe un fond de recesiune economică. Aici vorbesc de perioada 1997-1999. Începând cu anii 2000 au apărut şi reformele de relaxare fiscală. Vestea bună este că din 2002 şi până acum CAS-ul s-a redus de la 57% la 44,35%.

Ca o dovadă a spuselor mele de mai devreme referitoare la impactul pozitiv al legii propuse astăzi, un raport al Consiliului fiscal din 2012 arată că în din 2005 până în 2008 nivelul cotei CAS a scăzut de la 50,2% la 43,7%. Deşi cota CAS s-a redus cu aproximativ 8 puncte procentuale în patru ani, nivelul încasărilor din CAS ca pondere din pib s-a menţinut aproape constant între 9,5% din pib şi 9,6% din pib. Acest lucru arată că impactul bugetar al reducerii CAS a fost acoperit de o mai bună colectare şi o creştere a conformării voluntare.

La polul opus, efectele majorării CAS în perioada 2009-2010 au fost vizibile, de asemenea, în mod negativ. În 2009, când cota de asigurări sociale s-a majorat cu trei puncte procentuale, vorbim aici de două puncte procentuale la angajator şi un punct procentual la angajat, încasările la buget din această sursă s-au redus cu 3%.

În concluzie, istoricul deciziilor anterioare de modificare a cotei de contribuţii sociale arată că reducerea a avut efecte benefice şi cuantificabile, iar majorarea CAS a dăunat banilor strânşi la bugetul de stat.

Acum cotele de contribuţii sociale, aici vorbim şi de CAS, CASS şi ajutor de şomaj, sunt aproape de niveluri europene. Vorbim de 27,85% la angajator şi de 16,5% la angajat. Sunt totuşi valori foarte mari şi o reducere a acestora nu face decât să încurajeze investiţiile şi să atragă investitori străini în România. În anul 2012 printre statele membre Uniunii Europene, România s-a situat pe locul 7 în ceea ce priveşte nivelul ridicat al poverii fiscale pe muncă după Belgia cu 56%, Franţa 50,2%, Germania 49,7%, Ungaria 49,4%, Austria 48,9%, Italia 47,6%, la egalitate cu Letonia.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Mizez pe susţinerea, pe votul dumneavoastră pentru a pune în aplicare reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, practic o diminuare de 20% a cotei de CAS pentru angajatori. Dacă Parlamentul îşi va da girul, iar Preşedintele României va promulga această lege, începând cu ultimul trimestru al acestui an, vom pune în aplicare cea mai consistentă diminuare a contribuţiilor de asigurări sociale la angajator decisă într-o ultimă etapă, în ultimii 14 ani.

Vreau să punctez că şi momentul ales pentru a reduce cota CAS la angajator este unul optim, datorită nivelului redus al dobânzilor practicate de bănci. În contextul în care şi Banca Centrală Europeană urmăreşte o relaxare a politicii monetare, măsura va stimula agenţii economici să se orienteze spre investiţii prin apelarea la credite. Asta înseamnă că banii pe care îi vor reţine angajatorii prin reducerea CAS îi vor putea folosi pentru mai multe investiţii.

Cu voia dumneavoastră, aş vrea să aduc în vedere şi principalele beneficii pe termen mediu şi lung ale acestei măsuri. Vorbim aici de o iniţiativă procreştere economică. Ea va avea impact asupra a milioane de angajaţi şi peste 600.000 de firme. În funcţie de alegerea mediului de afaceri, excedentul din reducerea CAS poate fi folosit în stimularea forţei de muncă printr-o mai bună recompensare a muncii sau extinderea ocupării, fie în dezvoltarea afacerilor prin investiţii noi.

La nivel macroeconomic, se estimează că reducerea cu 5 puncte procentuale a CAS-ului la angajator poate duce la o creştere economică de 0,1 la 0,2 puncte procentuale. Asta poate însemna un spor de 70.000 de locuri de muncă anual. Poate duce la diminuarea fenomenului angajării la negru şi implicit a evaziunii fiscale în domeniul muncii, poate duce la îmbunătăţirea competitivităţii externe prin reducerea costului unitar cu forţa de muncă şi atragerea de investiţii străine directe.

Ca să spunem lucrurilor pe nume, deşi pe termen scurt diminuarea contribuţiilor de asigurări sociale poate genera o reducere a veniturilor bugetare, pe termen mediu par a apărea efecte pozitive ale măsurii dacă se iau şi alte măsuri adecvate. Ca şi introducerea cotei unice de impozitare, reducerea CAS este o măsură curajoasă şi pro-business. Avem mare nevoie de măsuri de stimulare şi ajutare a economiei, în general şi a mediului de afaceri, în special, concomitent cu măsuri de creştere a sistemului de colectare a veniturilor şi de reducere a evaziunii fiscale.

Acum vreau să trecem la un subiect de interes sporit pentru toată lumea: impactul bugetar al măsurii şi metodele de compensare a veniturilor la buget şi încadrarea în ţinta de deficit stabilită prin pactul fiscal şi angajamentele pe care România şi le-a asumat în faţa creditorilor externi.

Spuneam în partea de beneficii că în funcţie de ce va alege, angajatorul va folosi bani pentru forţa de muncă sau pentru investiţii. Astfel, în ipoteza în care 50% din sumele pe care angajatorii le vor avea în plus, le vor folosi să angajeze şi 50% le vor folosi pentru a face investiţii noi, se recuperează aproximativ 1,3 miliarde de lei din creşterea numărului de angajaţi din economie. Aici vorbim de taxe în plus care vor veni din CAS, CASS, contribuţii din fondul de şomaj, impozit pe venit şi alte taxe. Deci aici avem o primă sursă de compensare.

În plus, prin creşterea investiţiilor de capital la bugetul de stat pot ajunge între 1,2 şi 1,3 miliarde de lei prin TVA încasat şi prin efectele de multiplicare ulterioare. Iată o altă sursă de finanţare a CAS.

În ceea ce priveşte reducerea muncii la negru, reducerea CAS reprezintă un stimul pentru prevenirea şi combaterea muncii nedeclarate sau subdeclarate în sprijinul concurenţei loiale în mediul de afaceri şi al protejării angajaţilor prin creşterea nivelului de securitate socială. Din 2008 până în prezent, evaziunea fiscală la CAS a crescut cu 10 miliarde de lei, de la 9 miliarde de lei la 19 miliarde de lei. Acest lucru s-a întâmplat în contextul în care valoarea cotei de impozitare a crescut de la 43% la 44% şi apoi la 44,45%.

Potrivit estimărilor Ministerului Finanţelor Publice în scenariul pesimist în care reducerea CAS scoate la iveală doar 25% din această evaziune fiscală pe muncă, aici vorbim de 4,75 miliarde de lei, atunci golul de venituri estimat de Ministerul Finanţelor Publice va fi acoperit fără măsuri suplimentare. Aceasta ar fi a treia variantă de finanţare de la buget. Nu în ultimul rând, odată cu intrarea în vigoare a noii legi a insolvenţei, se facilitează şi recuperarea creanţelor bugetare pe termen scurt, chiar fiind estimate de către ANAF pe baza obligaţiilor fiscale curente declarate de către agenţii economici în insolvenţă în perioada ianuarie - aprilie 2014. Aici vorbim de încasări suplimentare de aproximativ 3,8 miliarde de lei.

Referitor la cele patru surse de finanţare enumerate până acum, în principal la acoperirea banilor folosiţi din buget pentru anul viitor, aş vrea să vă asigur că avem bani şi pentru aplicarea reducerii CAS cu 5 puncte procentuale pentru acest an. Din execuţia bugetară pe primele 7 luni ale acestui an am văzut că avem un deficit bugetar de 0,2% din pib în primele 7 luni. Comparaţi, vă rog, această cifră cu 1% din pib deficit bugetar, cât a fost pe primele 7 luni ale anului trecut. Comparaţi această cifră, de asemenea, cu 2,2% din pib cât este deficitul bugetar asumat de România în faţa Comisiei Europene şi Fondului Monetar Internaţional. Deci există spaţiu suficient pentru a aplica această măsură şi în 2014.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este nevoie de un efort suplimentar pentru schimbarea unor mentalităţi privind abordarea relaţiei cu mediul de afaceri dacă vrem să mergem într-o direcţie sigură de stabilitate şi prosperitate. Nu poţi aspira la dezvoltare dacă nu gândeşti pro-business.

Vă invit, stimaţi parlamentari, să facem împreună acest efort. Nu putem cere investitorilor să înfiinţeze noi locuri de muncă, să plătească salarii corecte angajaţilor, atâta vreme cât noi nu vom avea o atitudine procreştere şi nu vom promova măsuri de stimulare a economiei.

Am convingerea că atitudinea pro-business este una din cheile care ne vor conduce către dezvoltare şi creştere economică.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamnă ministru.

Din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.75 alin.(1) şi (3) din Constituţie şi ale art.92 alin.(9) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul a respins cererea de reexaminare şi a adoptat legea în forma sa iniţială în şedinţa din 25 august.

De asemenea, conform art.137 alin.(2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a întocmit raportul 4C2395 din 2 septembrie 2014 de respingere a cererii de reexaminare trimisă de Preşedintele României şi de adoptare a Legii pentru modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal în forma adoptată de Senat şi care a fost transmis membrilor Camerei Deputaţilor în vederea depunerii de amendamente.

În conformitate cu prevederile art.61 şi 137 alin.(3) din Regulament, membrii comisiei au luat în dezbatere raportul iniţial, cererea de reexaminare, legea adoptată de Senat şi amendamentele depuse în şedinţa din 8 septembrie.

Prin vot, membrii comisiei au adoptat un amendament care se regăseşte în Anexa 1, amendamente admise şi au respins un alt amendament care se găseşte în Anexa nr.2, amendamente respinse.

În urma dezbaterilor şi a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, întocmirea unui raport înlocuitor prin care se propune respingerea cererii de reexaminare a Preşedintelui României. Face parte acest proiect de lege din categoria legilor ordinare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Da. Mulţumesc foarte mult.

Din partea grupurilor politice parlamentare. Cine doreşte să ia cuvântul?

Domnule Ialomiţianu, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnă ministru de finanţe, că această măsură este bună, ştie toată lumea. Nu trebuie să ne spuneţi că prin reducerea contribuţiilor sociale cu 5 puncte procentuale daţi un balon de oxigen mediului de afaceri. Lucrul ăsta îl ştim. Mediul de afaceri are nevoie de reducerea presiunii fiscale. Până acum, Guvernul Ponta a venit cu impozite şi taxe, a sufocat mediul de afaceri cu peste 36 de impozite şi taxe şi măsuri fiscale. Această măsură ar trebui să aibă un efect pozitiv şi pentru locurile de muncă. Să menţinem locurile de muncă în sectorul privat şi nu sunt puţine, vreo 70%, şi să rezolvăm principala problemă a românilor, şi anume găsirea locului de muncă. Dar, întrebarea firească, de ce vine această măsură prea târziu şi de ce este reglementată atât de prost?

Doamnă ministru, anul trecut, PDL-ul a depus un proiect, o iniţiativă legislativă privind reducerea contribuţiilor sociale cu 5 puncte procentuale. Am avut întâlnire şi cu primul-ministru Victor Ponta şi a spus că ea este o măsură bună. Dacă se aplica în 2013, România nu intra acum în recesiune. Nu avea cea mai abruptă cădere economică de 1%. Nu avea cea mai mare cădere economică la construcţii.

Spuneţi că, domnule, trebuie să vină investitori. Păi, cu majorările de impozite şi taxe şi lipsa de predictibilitate a măsurilor fiscale, cum să vină investitorii? Şi vă rog să citiţi datele INS-ului. Investiţiile în economie au scăzut cu 9%, contribuţia negativă a investiţiilor la creşterea economică a fost de 3%. Deci, minus 3%, pentru că nu numai că aţi introdus impozite şi taxe, aţi tăiat investiţiile publice. Şi ştiţi ce înseamnă tăierea investiţiilor publice? Sacrificarea locurilor de muncă în sectorul privat.

Doamnă ministru de finanţe, vă lăudaţi cu un deficit mic. Cum l-aţi obţinut? Prin tăierea investiţiilor publice. Aţi sufocat economia, aţi sacrificat locurile de muncă din sectorul privat. Nu aveţi deficit mic ca urmare a creşterii încasărilor la buget. Nu. Pentru că evaziunea a crescut. Spuneţi că o creştere a impozitelor va determina o scădere a încasărilor. Păi, dumneavoastră aţi introdus taxa pe stâlp, aţi introdus taxa de 7 eurocenţi, aţi calculat acciza cu 4,73 lei/euro şi mulţi transportatori nu mai cumpără din România, cumpără carburanţi din străinătate finanţând locurile de muncă din străinătate şi aţi ajuns la următorul nivel de "performanţă": să încasaţi mai puţin decât înainte de a mări impozitele şi taxele. Această măsură fiscală nu are sustenabilitate. Nu aţi demonstrat.

Doamnă ministru, sunt două legi, Legea finanţelor publice nr.500/2002 şi Legea responsabilităţii fiscale nr.69/2010 care vă obligă să întocmiţi o fişă financiară, să spuneţi dacă scad veniturile în urma introducerii unei măsuri, să veniţi cu măsuri compensatorii. Şi din cauza dumneavoastră s-a tărăgănat aplicarea acestei măsuri, aşteptată mult de mediul de afaceri. Nu asiguraţi predictibilitatea acestei măsuri, pentru că o legaţi de deficitul structural, de MTO. De ce legaţi? Pentru că vă e frică să nu depăşiţi deficitul din cauza creşterii evaziunii fiscale. Cum mediul de afaceri să aplice această măsură pe termen mediu, când dumneavoastră o condiţionaţi? Aţi transformat-o într-o măsură electorală.

O să întrebaţi ce va face PDL-ul. Sigur, va vota această măsură, pentru că am discutat cu mediul de afaceri şi cu salariaţii din sectorul privat şi m-au rugat, domnule deputat, vă rugăm să votaţi această măsură, chiar dacă se referă la trei luni în campania prezidenţială a lui Victor Ponta, pentru că noi suntem sufocaţi, riscăm să dăm oamenii afară şi nu aş vrea ca oamenii din sectorul privat să fie daţi afară în decembrie, de Crăciun şi de Anul Nou din cauza politicii greşite a Guvernului Ponta de supraimpozitare şi de tăiere a investiţiilor. Sigur, fac un rabat de la profesia de finanţist, ştiind că am în spate foarte mulţi salariaţi din sectorul privat, sigur că o să le fac pe plac.

Dumneavoastră, domnilor de la PSD, aţi uitat de cei care v-au dat votul, pentru că aţi transformat-o într-o măsură electorală. În loc s-o aplicaţi de anul trecut, o aplicaţi în campania electorală a lui Victor Ponta. O să pierdeţi, pentru că cu măsuri de genul ăsta, o să pierdeţi alegerile prezidenţiale.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Alte luări de cuvânt? Vă rog frumos, domnule deputat Nicolăescu. Aveţi cuvântul, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Trebuie să spun de la bun început că Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota pentru acest proiect de lege. Şi este normal, pentru că în felul acesta Partidul Naţional Liberal este consecvent cu el însuşi.

Probabil că mulţi îşi aduc aminte, probabil că alţii au uitat sau alţii vor să uite intenţionat. Această măsură face parte din cele mai importante propuneri de reducere fiscală pe care PNL-ul le-a susţinut de la înfiinţarea USL.

În programul economic al USL, în primul program de guvernare al USL, această măsură a făcut parte dintre propunerile nenegociabile pe care PNL le-a avut.

În consecinţă, nu putem decât să fim consecvenţi cu ceea ce noi am propus, cu ceea ce noi am considerat că este important, ca mediul de afaceri românesc să fie stimulat, iar relaxarea fiscală să devină o pârghie guvernamentală de creştere economică, de creare de locuri de muncă şi, nu în ultimul rând, de prosperitate pentru fiecare cetăţean din această ţară.

Toţi ştim că agenţii economici ne-au reclamat costul mare al muncii din România. Toţi ştim că agenţii economici au solicitat în repetate rânduri reducerea contribuţiilor de asigurări sociale. De aceea, în cursul anului 2013, de mai multe ori, prin reprezentanţii noştri, Partidul Naţional Liberal a solicitat cu prioritate reducerea cu 5 puncte procentuale a contribuţiilor de asigurări sociale.

Mă bucură faptul că până la urmă şi PSD-ul a înţeles acest lucru şi, deşi a blocat un proiect de lege pe care parlamentarii PNL l-au înaintat aici, în Camera Deputaţilor, pe această temă, în sfârşit, Guvernul PSD, de data aceasta, din alte considerente, a acceptat să vină cu asemenea iniţiativă legislativă. Nu putem decât să apreciem că, chiar şi din motive strict electorale, se înaintează un asemenea proiect de lege, este susţinut şi înţeleg astăzi că va fi votat de PSD.

Nu ne interesează că măsura aparţine PSD-ului astăzi. Ne interesează ca măsura să se aplice. Ne interesează ca mediul de afaceri să beneficieze de o asemenea facilitate fiscală. Ne interesează ca agenţii economici să aibă o viaţă fiscală mai uşoară, să creeze mai multe locuri de muncă, să plătească mai multe impozite şi taxe, nu prin volum, ci prin rulaj mai mare de activitate.

Cred că acesta este până la urmă lucrul firesc, esenţial al unei măsuri fiscale pe care astăzi Camera Deputaţilor o ia, pare-se, în unanimitate. Şi acest lucru mă bucură.

M-a mai uimit, plăcut, de data aceasta, teoria doamnei ministru Petrescu, care este o teorie corectă, dar este o teorie liberală. Şi mă bucură că dumneaei susţine reducerea fiscală, că ne-a dovedit cu câteva exemple de cifre că o reducere fiscală înseamnă o conformare voluntară şi, în speţă, o micşorare de evaziune fiscală şi o colectare mai bună a veniturilor bugetare.

Astăzi declar în numele Grupului parlamentar al PNL că vom vota acest proiect de lege pentru puţin mai multă prosperitate în ţara noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Marian Neacşu, după care domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Probabil că ar trebui să încep cu concluzia. În mod evident, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va vota această iniţiativă valoroasă a Guvernului Ponta.

Dincolo de faptul că este o iniţiativă utilă, importantă şi aşteptată de mediul de afaceri, este, şi nu cred că greşesc dacă fac această afirmaţie, cea mai importantă măsură de reducere fiscală din ultimii ani. Evident, dacă nu considerăm măsură fiscală, cu efectele de rigoare, tăierea de pensii şi salarii, tăierea de sume alocate de la bugetul de stat pentru finanţarea autorităţilor locale şi preluarea către bugetul naţional a acelor sume, toate măsurile de factura asta, antieconomice, să le spun, de la momentul guvernării de tristă amintire.

Am ascultat aici, înaintea acestei prezentări, două puncte de vedere care, mă rog, în final, şi asta este de apreciat, converg către aceeaşi concluzie, unul mai vindicativ, altul mai echilibrat, asta depinde probabil şi de modalitatea comportamentală a fiecăruia, de prezentarea fiecăruia dintre cei care au vorbit ceva mai devreme. Dar cred că cel mai important lucru şi care trebuie reliefat aici este faptul că încă o dată se dovedeşte că legătura funcţională dintre Parlament şi Guvern este vie, este practică.

Am avut un angajament, printr-o scrisoare de intenţie a Parlamentului pe care am semnat-o şi am aprobat-o cu toţii, în care am decis cu toţii că aceasta este o măsură utilă şi o vom sprijini. Şi am făcut-o şi vă mulţumesc pentru asta. Am făcut-o prima dată, sunt absolut convins că şi astăzi, după prânz, votul final va demonstra acest lucru.

Aveţi astăzi în faţă un pachet şi eu îmi rezerv dreptul, în foarte, foarte puţine cuvinte, să mă refer şi asupra lui, un pachet care cuprinde şi măsuri sociale, care cuprinde şi măsuri reparatorii, dar care cuprinde, cum este cazul acum, şi măsuri proactive.

Iar îngrijorările legate de nivelul recesiunii tehnice, cum spun unii, de faptul că acea creştere economică pe care o prognozăm a fost un pic mai mică decât se prognoza, dar avem garanţia că ţinta va fi atinsă până la finalul anului - şi asta a răzbătut şi din materialul prezentat atât de generos aici de doamna ministru - toate lucrurile astea ne fac să fim încrezători că această măsură va avea aplicabilitate şi în aceste 3 luni care au mai rămas până la finele anului, aşa cum ne-am propus să fie aplicată, şi, bineînţeles, şi în anii următori, fiind asta una dintre cele mai importante măsuri pe care mediul de afaceri le aştepta, una dintre cele mai importante măsuri prin care se vor crea locuri de muncă şi se vor stabiliza cele care există în momentul acesta.

Închei, evident, în aceeaşi notă în care am şi început, invitându-vă pe toţi ca astăzi, la votul final, să vă alăturaţi nouă în votarea acestei iniţiative legislative pe care cetăţenii români, şi cei care sunt angajaţi, şi angajatorii o aşteaptă în egală măsură.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc. Domnule deputat Ovidiu Ganţ, aveţi cuvântul.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Aveţi răbdare, vă rog frumos.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Stimate domnule preşedinte,

Stimată doamnă ministru,

Stimate colege, stimaţi colegi,

Cred că invitaţia de a se alătura cineva cuiva ar trebui să o facem noi publică, dacă ar fi să avem în vedere faptul că încă din legislatura precedentă şi din guvernări precedente, grupul nostru parlamentar a solicitat această măsură.

În consecinţă, să consemnăm astăzi faptul că, din fericire, actualmente, lucrul devine posibil, voinţa politică fiind cvasiunanimă în Parlament. Sperăm totodată ca această măsură să producă efectele scontate şi, într-adevăr, măcar în ceea ce priveşte investiţiile străine, să consemnăm anul viitor o creştere a volumului acestora. Nu ştiu dacă vor sta la coadă să investească, ca s-o citez pe doamna ministru, dar cu siguranţă ne vom bucura dacă-şi vor îndrepta atenţia mai mult către România.

În consecinţă, grupul nostru parlamentar, consecvent poziţiei sale de ani de zile, va susţine acest demers şi va vota în favoarea lui.

Vă mulţumesc frumos. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Diniţă:

Domnule preşedinte,

Doamnă ministru,

Partidul Conservator susţine această propunere pentru a stimula mediul de afaceri şi pentru a stimula economia românească, în general şi sunt convins că programul de guvernare propus în campania electorală se va respecta.

Aşa cum şi colegii noştri liberali au fost de acord să voteze acest proiect, eu îi felicit că nu şi-au schimbat părerea de a stimula de fapt economia, pentru că aici, în Parlament, noi trebuie să lăsăm disputele politice şi să facem economie şi să muncim pentru cei care ne-au trimis în Parlament.

Grupul parlamentar al PC va vota acest proiect de lege şi sper că în continuare aceste proiecte de lege bune pentru economie vor veni.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Nu mai sunt luări de cuvânt. Bun.

Intrăm pe amendamentele...

Nu înţeleg... Păi să ajungem acolo... Dacă mă lăsaţi şi pe mine să termin... Staţi liniştit, nu vă agitaţi, că e păcat... de dimineaţă, aşa... Păi de dumneavoastră e păcat, că faceţi tensiune. Vă creşte tensiunea şi eu trebuie să am grijă de dumneavoastră.

Bun. Deci avem 4 amendamente admise, un amendament respins. Amendamentul respins este al domnului deputat Ialomiţianu, articolul III.

Începem cu amendamentele admise.

Punctul 1, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Punctul 2, Articolul I, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Punctul 2, obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

La articolul III avem un amendament admis şi un amendament respins.

Îl întreb pe domnul Ialomiţianu: îl susţineţi?

Vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mi-a fost frică că treceţi prea repede şi nu pot să susţin acest amendament, fiind un amendament foarte bun.

De fapt, ce propun prin acest amendament? Să eliminăm articolul III din proiectul de lege, pentru că prin acel articol se condiţionează reducerea contribuţiilor cu 5 puncte procentuale cu încadrarea în deficitul structural, acel M.B.O.

În momentul în care condiţionezi această facilitate fiscală bună de încasări - care vedem că sunt proaste, că se taie investiţiile - înseamnă că această măsură fiscală nu-şi atinge scopul. Ea trebuie să fie garantată mediului de afaceri pe termen mediu, pentru a se putea crea noi locuri de muncă.

Dacă condiţionăm măsura de deficitul structural, înseamnă că la începutul anului 2015, când va veni Guvernul cu buget - să sperăm că vine alt guvern şi va renunţa la această măsură care, de fapt, e reglementată pe termen scurt şi vrem s-o transformăm pe termen lung - nu o să elimine această măsură.

Dar totuşi ca să avem garanţii, să dăm garanţii mediului de afaceri că această măsură este pe termen mediu, vă rog, domnilor deputaţi de la PSD, de la PC, de la UNPR şi de la UDMR, să votaţi acest amendament, pentru că dăm o garanţie mediului de afaceri. Înseamnă că această măsură îşi va atinge scopul, se vor crea locuri de muncă. Dacă rămâne aşa proiectul de lege, foarte mulţi angajatori nu vor crea locuri de muncă.

Sunt discuţii cu mediul de afaceri şi m-au rugat să vă transmit rugămintea lor, să anulaţi acest articol.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Bun. Supun la vot amendamentul domnului deputat Ialomiţianu. Să înceapă votul.

Bun. Mulţumesc foarte mult.

100 de voturi împotrivă, 42 pentru, 3 abţineri.

Supun votului amendamentul comisiei. Să înceapă votul.

118 voturi pentru, două abţineri, 37 de voturi împotrivă.

Amendamentul a fost adoptat.

Proiectul este o lege ordinară. Merge la votul final.

Vă rog, vă rog frumos. Pe procedură, domnul Nicolăescu.

Da, da, aud, aud. Când vreau aud.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Ştiu că auziţi tot, domnule preşedinte. Şi ce nu trebuie şi mai ales ce vă spun alţii.

Procedura este următoarea. În temeiul art.112 din Constituţia României şi articolelor 160-166 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Grupurile parlamentare ale PNL şi PDL din Camera Deputaţilor depun moţiunea simplă intitulată "Ministerul M.T.O. - Minciună, Taxare, Oprirea economiei".

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Am înţeles. Mai avem... Săptămâna şi moţiunea.

Dar moţiunea de cenzură?

Din sală: E la dumneavoastră.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

A uitat domnul Iohannis? Am înţeles.

Tot o aştept de la începutul sesiunii şi m-am speriat. Poate îi traduceţi că moţiunea de cenzură înseamnă moţiune simplă, că eu tot o aştept. Ea nu vine, dar... să nu ne grăbim, să nu ne grăbim, am înţeles.

I-aş explica eu, e o diferenţă foarte mare între moţiune simplă şi moţiunea de cenzură. Că Domnia Sa tot a spus că v-aţi întâlnit pentru moţiunea de cenzură.

Bun. O să rog stafful tehnic să o verifice din punct de vedere regulamentar. O discutăm în Biroul permanent.

Continuăm. Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea...

Mulţumesc doamnei ministru Petrescu şi echipei. Îi urez bine a venit doamnei ministru Plumb.

Continuăm cu punctul 7. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr.123/2012, a Legii petrolului nr.238/2004, precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.6/2014 privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar al statului la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica"- S.A. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale - "Transgaz" - S.A. Mediaş şi pentru modificarea unor acte normative.

Are 132 de amendamente admise, caracterul este organic, procedura de urgenţă.

Pe procedură, domnul deputat Marian Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să vă rog să îmi permiteţi ca, în numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să solicit retrimiterea la comisie a acestui proiect legislativ.

În urma unei discuţii pe care am avut-o şi în după-amiaza zilei trecute şi în dimineaţa acestei zile cu preşedintele comisiei de profil, al Comisiei de industrii şi respectiv cu ministrul delegat pentru Energie...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Cât termen? O săptămână, da?

Domnul Marian Neacşu:

O săptămână.

Şi aş vrea, domnule preşedinte, să-mi permiteţi să fac şi menţiunea că vom veghea cei din Grupul Partidului Social Democrat şi am şi angajamentul domnului preşedinte Iancu ca raportul asupra acestui proiect legislativ să intre în dezbatere săptămâna viitoare, în ziua de marţi. Şi am să anunţ aceasta şi în Comitetul liderilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Deci săptămâna viitoare îl punem pe ordinea de zi, da?

Termen o săptămână.

Vă rog frumos să votaţi retrimiterea la comisie. Să înceapă votul.

147 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă. Retrimis la comisie, termen o săptămână.

9. Proiectul de lege, propunerea, scuzaţi-mă, legislativă de modificare şi completare a Legii nr.223 din 2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România.

20 de amendamente admise, 4 respinse.

Iniţiatorii? Nu doresc să ia cuvântul.

Domnul deputat Victor Paul Dobre, dintre iniţiatori.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este o iniţiativă legislativă care face dreptate unei categorii care a fost nedreptăţită prin modificarea Legii pensiilor. Este o categorie aparte: personalul navigant, piloţii, inginerii de bord. Este o categorie a populaţiei care îşi exercită meseria în condiţii de risc maxim şi în acelaşi timp în condiţii de maximă responsabilitate. Este o categorie de populaţie foarte restrânsă, circa 1.000-1.300 de persoane care, din cauza activităţii, din păcate, au o perioadă foarte scurtă de viaţă, în medie, în care beneficiază de pensie.

Şi, din aceste considerente, împreună cu ceilalţi colegi propun Camerei adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea comisiilor care au făcut raportul de fond, Comisia pentru muncă şi Comisia pentru transporturi şi infrastructură, pe domnul preşedinte Florin Iordache îl rog să ia cuvântul, să prezinte raportul.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Discutăm de un raport comun, aşa cum aţi precizat şi dumneavoastră, al Comisiei pentru muncă, cât şi al Comisiei pentru transport şi infrastructură.

Am ţinut cont de punctul de vedere favorabil al Consiliului Legislativ, al Comisiei juridice, al Comisiei pentru egalitate de şanse, al Comisiei pentru buget, cât şi punctele de vedere exprimate de către Guvern, de doamna ministru Rovana Plumb de susţinere a acestei iniţiative legislative.

Noi vă propunem dumneavoastră un raport de adoptare, cu amendamentele admise şi amendamentele respinse, care fac parte din prezentul raport.

Camera Deputaţilor, în cazul acestei propuneri legislative, este Cameră decizională şi face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Doamna ministru Plumb.

Doamna Rovana Plumb (ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vîrstnice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua, doamnelor şi domnilor colegi.

Guvernul continuă seria acţiunilor şi măsurilor de dreptate socială. De aceea, susţine raportul comun şi vă roagă să adoptaţi acest proiect de lege prin care şi acestei categorii i se face dreptate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Dezbateri generale? Grupurile politice. Nu sunt luări de cuvânt.

Domnule Iane, aveţi cuvântul.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Deci dumneavoastră... Am înţeles. Deci domnul Dobre a vorbit ca iniţiator. Dumneavoastră nu aţi vrut să vorbiţi ca iniţiator, vorbiţi la dezbateri generale.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

N-am apucat, ca iniţiator. Sunt şi eu iniţiator la acest proiect de lege. Mă bucur că după atâta timp am reuşit totuşi să aducem această lege semnată de colegi parlamentari să fie votată astăzi şi cu un raport favorabil.

De asemenea, vreau să mulţumesc ministerului şi doamnei ministru că la un moment dat, când a fost depusă această lege, acest minister era condus de altcineva şi părea că lucrurile s-au blocat, că nu putem să facem absolut nimic şi, în sfârşit, acum, ultimamente, ministerul ne-a susţinut şi chiar dacă au fost modificări pe text, până la urmă, această lege va servi scopului pentru care ea a fost concepută, şi anume readucerea acelei categorii de persoane la demnitatea de care are nevoie şi la recunoaşterea care există şi pe plan internaţional a acestei categorii în ceea ce priveşte drepturile de pensie, şi anume pensia de serviciu.

În ceea ce priveşte amendamentele pe care le-am depus, mă bucur că o parte din ele au fost preluate de membrii comisiei, şi mulţumesc comisiei pentru efortul susţinut cu care s-a muncit la această lege, şi nu mai susţin amendamentele respinse.

Drept pentru care, în numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, vă propun să votăm această lege pentru a face încă o reparaţie la răul care a fost făcut de către guvernarea trecută.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Nu mai sunt...

Intrăm pe amendamente admise.

Sunt 20 de amendamente admise. Calupuri de câte 10.

De la 1 la 10. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

De la 11 la 20. Obiecţii, comentarii? Nu. Admise.

Mulţumesc foarte mult.

Proiectul de lege merge la votul final. Este o lege organică.

10.Următorul. Proiect de Lege pentru scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii. 7 amendamente admise, 3 respinse, caracter ordinar, procedură de urgenţă.

Iniţiatorul?

Doamnă ministru, aveţi cuvântul, în numele Guvernului României.

Doamna Rovana Plumb:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Guvernul continuă să ajute pe cei care au nevoie de susţinere şi de ajutor din partea statului. Cei care au muncit şi au trudit o viaţă, pensionarii, nu trebuie să plătească pentru greşeli care nu le aparţin.

De aceea venim în sprijinul lor şi am iniţiat acest proiect de lege pe care astăzi îl supunem spre adoptare dumneavoastră, un proiect de lege prin care faţă de tăierile care au fost făcute de guvernul anterior, tăierile de la pensii, noi am venit cu o schimbare majoră a viziunii şi considerăm că persoanele sau categoriile sociale care sunt defavorizate trebuie să fie ajutate.

Şi în acest sens propunem ca pensionarii cărora li s-au constituit debite fără ca ei să aibă nicio vină, să fie scutiţi de la plata acestor debite. Este vorba de 30.000 de pensionari, cu o sumă aferentă de 65 de milioane de lei.

Şi, de asemenea, pentru că trebuie să facem dreptate socială până la capăt, propunem să returnăm sumele plătite de către pensionari începând cu anul 2015, pentru 50.000 de pensionari, o sumă totală de 350 de milioane de lei, în aşa fel încât să putem să ajutăm pe cei care au nevoie.

De aceea, vă rog mult să fiţi de acord şi să votaţi acest proiect de lege iniţiat de Guvernul Ponta.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamnă ministru.

Comisia sesizată în fond.

Domnul preşedinte Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Discutăm de un raport al Comisiei pentru muncă. În cazul acestui proiect de lege, am ţinut cont de avizul favorabil al Consiliului Legislativ. Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de doamna ministru. Face parte din categoria legilor ordinare.

Vă propunem adoptarea, cu amendamentele admise.

Am o singură observaţie. La articolul 5 să eliminăm sintagma "Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice". E redundantă această... şi e de tehnică legislativă.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

O secundă. Timpul de dezbatere?

Domnul Florin Iordache:

5 minute, câte un minut pentru fiecare intervenţie. Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Supun votului 5 minute, cu un minut pentru fiecare intervenţie.

Să înceapă votul.

Cu 141 de voturi pentru, 3 abţineri, un vot împotrivă, s-au aprobat timpii de intervenţie.

Încep grupurile parlamentare, conform regulamentului.

Doamna deputat Cristina Pocora.

Da, conform regulamentului, grupurile parlamentare au câte 5 minute pentru a susţine.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Iată şi astăzi avem un nou gest electoral marca Ponta, marele amnistiator. Ponta, amnistiatorul. Astăzi, sigur, vine din nou doamna ministru şi ne vorbeşte despre cum ajută pensionarii. Doamnă ministru, cred că important ar fi să ne spuneţi ce faceţi cu sistemul de pensii, încotro? Cum faceţi ca generaţia activă astăzi, generaţia mea, generaţia tinerilor din România să fim pensionari decenţi, să avem o pensie decentă, nu să trăim situaţiile care se regăsesc astăzi, să fim la mâna guvernanţilor.

Întorcându-ne la proiectul de lege, aş spune că într-adevăr pensionarii aceştia care, din anumite motive, sunt în situaţia prevăzută de lege nu au nicio vină. Şi noi susţinem această lege, dar în continuare spunem că fiind făcută acum, fiind făcută cu 1 ianuarie 2015, ea este o lege cu un caracter pur, pur electoral.

Spunea doamna ministru aici, plină de compasiune, mai că-i dădeau lacrimile, faptul că pentru cei 50 de mii de pensionari care deja au plătit aceşti bani, din mărinimia lui, Guvernul va returna banii. Da. Corect. Îi va returna, de la 1 ianuarie 2015, în 5 ani de zile. Mi se pare un cinism fără margini să-i spui unui pensionar care deja are pensia mică care a dat aceşti bani înapoi să-i spui: "Ţi-i dăm noi aşa, cu ţârâita, în cinci ani de zile! Tu, pensionar, stai şi aşteaptă!". Cinci ani de zile mi se par foarte mulţi pentru o persoană în vârstă. Şi aici Guvernul chiar mi se pare cinic şi mi se pare că nici măcar scopul electoral nu vi-l atingeţi aici, stimaţi guvernanţi.

Tocmai de aceea, eu am un amendament şi o să vă rog, domnule preşedinte, ca la amendamente să-mi permiteţi să revin ca în loc de returnare în cinci ani, să fie returnarea în şase luni, dacă chiar vă pasă de aceşti oameni.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Domnul Ninel Peia. După care îi dau cuvântul doamnei Claudia Boghicevici. Să concluzionaţi...

Domnul Ninel Peia:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnă ministru,

Dragi colegi,

În politică, sinceritatea nu se prezumă, ea trebuie dovedită. Partidul Social Democrat a dovedit încă o dată că este sincer, spre deosebire de dumneavoastră care nu mai doriţi să fiţi prezumaţi în politică.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna Boghicevici.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Guvernarea vă ia la sentiment, aşa...

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

De la început trebuie precizat că acest proiect nu reprezintă reparaţie morală. Este un lucru firesc, este un lucru normal. Cei care au greşit trebuie să plătească pentru greşeala lor. Nu este normal ca pensionari de 70, 80 de ani să fie obligaţi să restituie sume de până la 7 mii de lei dacă acestea nu au fost din vina lor. Vorbim astfel despre aproximativ 22 de mii de persoane aflate în această situaţie obligate să restituie sume importante de bani.

Stimaţi colegi,

Am fost şi eu, împreună cu colegii mei de la UDMR, co-iniţiator la un proiect la care iniţial Guvernul s-a opus. Am luptat atunci împreună cu dumneavoastră şi ne-aţi fost sprijin atunci ca 1.500 de pensionari să nu fie obligaţi să restituie aceste sume de bani. Nu cred că amnistia fiscală în an electoral este soluţia pentru sistemul de pensii. Nu cred că aşa se face dreptate până la capăt. Nu asta înseamnă soluţia pentru noi, pentru cei care suntem tineri astăzi, pentru a beneficia în viitor de o pensie corectă.

Vă cerem, doamnă ministru, să stabiliţi proceduri interne corecte astfel încât banul public să fie corect gestionat.

Am văzut o mare dorinţă de a ajuta pensionarii. Dacă într-adevăr vă doriţi acest lucru, stimaţi guvernanţi, faceţi acest lucru începând cu 1 octombrie. De ce să lăsăm până la 1 ianuarie 2015?

Şi vă mai întreb, stimaţi colegi, ce amnistii fiscale venim să oferim mediului de afaceri, celor care muncesc, celor care sunt împovăraţi astăzi de greaua fiscalitate? Încă o nouă taxă şi un nou impozit? Sunt convinsă astăzi că cei din Guvernul Ponta vor lua cel puţin dublu de la cei care muncesc, inclusiv de la cei pe care îi amnistiază astăzi prin introducerea de noi taxe şi impozite.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, Grupul parlamentar al UDMR.

Domnul Szabó Ödön:

Stimate domnule preşedinte,

Stimată doamnă ministru,

Aşa cum spunea doamna Boghicevici, am fost iniţiatorul acelei legi care a fost votată în Parlament în iunie anul curent. Nu a fost o propunere care a venit în acest an electoral. A fost o propunere pe care am realizat-o în 2013 ca urmare a unor întâlniri cu cetăţenii şi ca urmare a unor analize clare în care s-a dovedit că acei pensionari nu au depus nici măcar o hârtie ca iniţiativă pentru a realiza un venit în plus, ci a fost o greşeală a unui soft realizat de către funcţionari publici.

În acest context mi se pare absolut corect ca statul să-şi asume dacă funcţionarii săi greşesc, să-şi asume această greşeală şi s-o repare. În acest context, tot aşa, trebuie să spunem că acea iniţiativă legislativă a fost restrânsă în comisie. De această iniţiativă nu era nevoie dacă ea era votată în forma iniţială, întrucât comisia atunci a restrâns-o doar pentru agricultori, iar acum a fost din nou extinsă pe ordonanţă de urgenţă la acelaşi nivel. Dacă aţi lua acea iniţiativă şi aţi compara-o cu aceasta, ar fi pentru întreaga plajă de pensionari.

În acest context, vă rog, este mult prea important să nu încercăm să politizăm în plus acest demers absolut logic, raţional, care eu cred că este bine-venit, e mulţumitor. Dar hai să facem şi paşii următori, pentru că sunt alte categorii. Trebuie să spun că tocmai săptămâna trecută am avut o întâlnire cu un grup de pensionari de la CFR care au o asemenea problemă de încadrare în categorie greşită de către cei de la casa judeţeană de pensii şi trebuie să mergem înainte pentru a repara greşelile sistemului.

Dar oare când va fi şi acel moment când funcţionarii publici care greşesc în acest context vor fi nevoiţi să fie parte în repararea acestor greşeli?

Eu cred că trebuie susţinută această lege, că ea pică în momentul de faţă, deşi a fost iniţiată în 2013, într-o campanie electorală, este cu atât mai bine pentru pensionari, dar eu cred că trebuie să facem şi paşii următori cu privire la sistem.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Comisia. Domnule preşedinte, câteva precizări.

După care intrăm pe articolele admise şi respinse.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Un lucru trebuie spus foarte clar. A face dreptate, e campanie electorală sau nu e campanie electorală, nu are legătură. Toate aceste greşeli vin din perioada 2005-2007. Acesta este momentul când, din cauza introducerii datelor în sistemul centralizat şi computerizat, s-au făcut greşeli pentru aceste categorii de pensionari. A veni acum şi a-i scuti pe aceşti oameni este un act de dreptate, un act necesar şi colegii mei mai bine veneau dimineaţă la declaraţii politice şi atunci era momentul de a face astfel de declaraţii, de a lua partea tinerilor, de a spune propriile gânduri şi aşa mai departe.

A veni acum prin acest act normativ nu facem decât să revenim la normalitate, să dăm o şansă acestor pensionari care, pe de o parte, nu au nicio vină, repet, nu au nicio vină, nu e nicio implicaţie bugetară, v-a precizat foarte clar doamna ministru, lucru susţinut şi de noi în comisie, acei pensionari care au venit şi au plătit aceste sume le vor fi returnate în tranşe egale în cinci ani de zile.

Mulţumesc mult.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc foarte mult.

Intrăm la amendamentele admise, sunt şapte.

O să rog colegii care au amendamente respinse să fie atenţi.

Primul amendament admis. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Al doilea amendament admis. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Amendamentul al treilea admis de către comisie. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Cel de-al patrulea amendament admis de către comisie. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Cel de-al cincilea amendament admis de către comisie. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Al şaselea amendament admis de către comisie. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Cel de-al şaptelea amendament admis de către comisie. Obiecţii, comentarii? Nu. Aprobat.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora (din sală):

Nu treceţi la amendamente respinse?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Iertaţi-mă, doamnă, nu pot să vă învăţ eu pe dumneavoastră regulamentul. Iertaţi-mă, vă rog frumos, doamnă deputat. Nu pot la vârsta mea să fac asemenea chestiuni. După ora 13 cu mare plăcere vă fac consultări pentru... Aveţi un lider de grup care poate să vă înveţe regulamentul. Nu fiţi nervoasă, că râde lumea de dumneavoastră că nu ştiţi regulamentul.

Vă mulţumesc foarte mult.

Merge la votul final.

11. Avem o solicitare din partea iniţiatorului de retragere a Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, domnul senator Valeriu Todiraşcu.

Vă rog frumos să vă pregătiţi cartelele.

Să înceapă votul.

A fost aprobată. Mulţumesc foarte mult. 135 de voturi pentru, 3 abţineri, 3 voturi împotrivă.

12. Proiectul de Hotărâre privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European privind politica Uniunii Europene în materie de returnare COM (2014) 199 (PHCD 37/2014).

Proiectul de hotărâre îl aveţi.

Domnule preşedinte, vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Procesul de examinare parlamentară a fost declanşat la solicitarea Comisiei pentru drepturile omului, aprobată de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, întrucât acest document nu face parte din lista propunerilor Uniunii Europene selectate de către Camera Deputaţilor spre a fi examinate cu prioritate.

Comisia pentru afaceri europene şi-a întemeiat opinia pe proiectul de opinie adoptat de Comisia pentru drepturile omului, nota Ministerului Afacerilor Externe şi fişa de informare întocmită de către Direcţia pentru Uniunea Europeană.

Proiectul final de opinie a fost supus dezbaterii în şedinţa Comisiei pentru afaceri europene din data de 11 iunie 2014, în prezenţa a 14 din cei 26 de membri, fiind adoptată în unanimitate.

Comisia pentru afaceri europene a recunoscut necesitatea ca gestionarea fluxurilor de migraţie nereglementată să fie inclusă într-o abordare mai amplă, inclusiv în abordarea globală în materie de migraţie şi mobilitate. A admis necesitatea realizării de sinergii cu politicile complementare ca: gestionarea eficientă a frontierelor, combaterea muncii nedeclarate, traficul de persoane şi contribuţia decisivă a unor instrumente ca: sistemul de informaţii Schengen sau sistemul de informaţii privind vizele.

A apreciat garanţiile procedurale prevăzute în comunicare care contribuie la consolidarea securităţii juridice. A apreciat favorabil iniţiativa comisiei privind îmbunătăţirea cooperării cu ţările din afara Uniunii Europene.

A semnalat că documentul examinat nu operează cu diferenţiere explicită între imigranţii ilegali care nu se fac vinovaţi de contravenţii sau infracţiuni şi care cooperează cu autorităţile şi cei care, dimpotrivă, încalcă legislaţia statului gazdă, refuză să coopereze cu autorităţile şi abuzează de sistemele de protecţie socială.

În concluzie, Comisia pentru afaceri europene susţine propunerile Comisiei Europene în materie de returnare, cu recomandările şi observaţiile sus-menţionate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc.

Dezbateri generale. Nu sunt.

Proiectul merge la votul final.

Procedură. Vă rog frumos. După care intrăm la PHCD 38/2012.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Remus-Florinel Cernea: