Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,22.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Florin Iordache:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Începem şedinţa dedicată declaraţiilor politice şi intervenţiilor de astăzi, 11 iunie 2015, din Camera Deputaţilor.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Astăzi declaraţia politică: "Diversiunile «marca Băsescu» continuă şi în prezent".

Nu a trecut mult timp de când diversiunile create la Palatul Cotroceni de către domnul profesor au devenit politică de stat în România. Poliţia politică se manifestă mai acerb decât înainte de 1989, însă de data aceasta într-o formă instituţionalizată. Cu alte cuvinte, suntem în faţa unei acţiuni premeditate de poliţie politică, dar cu aparenţa unei etichete de legalitate. Puterile statului nu mai sunt egale. Echilibrul puterilor statului a apus de mult în România, făcând loc unui despotism ridicat la rang de lege şi patronat de un principiu al legalităţii prost înţeles.

Dincolo de magistraţii corecţi şi dedicaţi valorilor dreptăţii şi echităţii se întrevede partea tenebroasă a puterii judecătoreşti, partea responsabilă de declinul constituţional care, acţionând la comandă politică, transformă puterea judecătorească într-una de represiune. Atunci când abuzurile sale intră în atenţia publică recurg la diversiuni menite să păstreze intactă aura de apostoli ai luptei împotriva corupţiei.

Dacă la zi sondajele arată încrederea populaţiei faţă de instituţiile represive ale statului român, această încredere trebuie protejată împotriva oricăror încercări de trezire la realitate a celor manipulaţi.

Din punctul de vedere al manipulatorilor de serviciu, acţiunile represive trebuie să îmbrace forma unei susţineri populare, cu alte cuvinte, să se legitimeze în încrederea populaţiei. Astfel, s-a încercat, pentru o manevră diversionistă, mutarea atenţiei populaţiei de la cazul Rarinca la un caz care să reuşească să atragă toată atenţia opiniei publice, adică s-a încercat să se ascundă abuzurile DNA şi denunţul calomnios al doamnei Livia Stanciu cu un aparent caz de corupţie al primului-ministru, Victor Ponta. Indiferent de ce se va întâmpla în continuare, o întrebare se impune: cine se face vinovat de prejudiciile morale şi materiale cauzate de cazul Rarinca şi cine va acoperi aceste prejudicii? Deşi există prevedere legală în materia erorilor judiciare nu cunoaştem să se fi dus la bun sfârşit vreo acţiune în regres a statului român, condamnat de CEDO la plata unor prejudicii faţă de unii justiţiabili, acţiune orientată împotriva magistraţilor care au produs cu neglijenţă sau cu rea-credinţă o eroare judiciară.

Situaţia este cu atât mai îngrijorătoare cu cât condamnările suferite de statul român la CEDO însumează deja creanţe foarte mari, de ordinul milioanelor de euro, sume care ar trebui să fie recuperate de la magistraţii care au produs eroarea judiciară, dar care sunt recuperate în realitate tot de la contribuabili, deci chiar de la persoana prejudiciată, care ar trebui să primească despăgubirea care să acopere prejudiciul confirmat de instanţele europene.

Astfel ajungem la absurdul situaţiei în care o persoană prejudiciată de o hotărâre legală îşi acoperă prejudiciul cu sume proprii, conform contribuţiilor pe care le are la bugetul de stat.

Ce s-a mai încercat să se acopere cu cazul Ponta? Presupusa existenţă a ofiţerilor sub acoperire din magistratură. Vedeţi dumneavoastră, de această situaţie aproape că s-a uitat, deşi este foarte gravă şi poate unică în cazul ţărilor civilizate. Prin practici de manipulare şi diversiune, scandalul ofiţerilor acoperiţi din magistratură a fost dat uitării, inventându-se zi de zi alte scandaluri care să poată fi preluate de mass-media românească.

În încheiere, se impun câteva întrebări care nu au primit încă răspuns. Când instituţiile competente ale statului român se vor îndrepta în regres împotriva celor care au ţinut ilegal şase luni în arest preventiv un cetăţean român achitat definitiv de instanţele româneşti? Când vom afla dacă în România sunt agenţi acoperiţi în magistratură? De ce nu se aplică acelaşi linşaj specializat şi în cazul unor cetăţeni care ocupă funcţii publice, deşi făcuseră obiectul unor dosare de incompatibilitate? Când se vor opri acţiunile de poliţie politică în România? Când puterile statului vor fi din nou egale în România?

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Florin Secară, Grupul PNL, şi se pregăteşte domnul deputat Florin Gheorghe - PSD.

Trei minute, domnule deputat. Vă mulţumesc.

Domnul Florin Mihail Secară:

Vă mulţumesc.

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică: "Ponta şi asociaţii conduc revoluţia borfaşilor".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu cred că şi-a imaginat cineva vreodată că grupul de tineri socialişti, şcoliţi atât de bine în aranjamente de iluştrii Năstase, Mischie, Oprişan, Bunea sau Nicuşor se va transforma într-o gaşcă infracţională de asemenea proporţii. Nici cele mai temute clanuri de interlopi nu s-au demonstrat aşa de bine organizate în realizarea unor scopuri infracţionale precum gaşca dirijată de cuplul Ponta-Şova: fals, uz de fals, evaziune fiscală, spălare de bani, conflicte de interese, distrugerea de probe materiale, adică aproape tot spectrul de infracţiuni deosebit de grave prevăzute de vechiul şi noul Cod penal.

Oare pe cine ar putea mira toate aceste acuzaţii aduse la adresa lui Ponta atâta vreme cât, de peste trei ani de când PSD se află la guvernare, majoritatea miniştrilor propuşi şi garantaţi de Ponta s-au dovedit experţi în infracţiuni deosebit de grave?! Oare pe cine mai miră situaţia jenantă în care se află România, atâta vreme cât jumătate din judeţele ţării sunt sau au fost conduse de infractori superior calificaţi, mare parte deja condamnaţi, cărora le place să li se spună "baroni"?! Aşa se explică şi ura pe care o are faţă de justiţie gruparea infracţională care conduce PSD şi guvernează România şi atacurile furibunde şi concertate la instituţii şi la prevederile penale.

Stimaţi colegi,

Marţea neagră nu s-a încheiat nicio clipă, Ponta, Şova şi asociaţii conduc revoluţia borfaşilor! Revoluţia borfaşilor se vede în fiecare zi, nu doar prin obstrucţionarea justiţiei, nu doar prin protejarea infractorilor, nu doar prin atacurile directe la procurori şi judecători, ci şi prin tentativele repetate de a modifica Codul penal şi de procedură "Scapă-ne de procurori, Victore!" asta îi cer baronii lui Ponta încă din 2012 şi este ţinut în funcţie doar ca să scape gaşca infracţională de zăngănitul cătuşelor.

Îmi pare bine să vă anunţ, respectabili infractori, că tinerii magistraţi nu mai tremură în faţa voastră ca pe vremea lui Năstase şi că, mai devreme sau mai târziu, veţi răspunde penal pentru modul în care i-aţi furat şi umilit pe români.

Vă mulţumesc.

Deputat Florin Secară, Vrancea.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Florin Gheorghe şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Oltean.

Domnul Florin Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţie politică: "Cine înţelege responsabilitatea faţă de români şi faţă de ţară".

Stimaţi colegi,

După 25 de ani de la căderea comunismului constatăm, cu o surprindere nejustificată, faptul că cea mai importantă instituţie a arhitecturii constituţionale româneşti, Parlamentul României, organul reprezentativ suprem al poporului român, se află în cel mai puternic declin al încrederii cetăţenilor. Analişti, specialişti, politicieni şi jurnalişti se înghesuie să găsească explicaţii pentru faptul că Parlamentul a intrat de ani buni într-o spirală negativă din perspectiva relaţiei pe care ar trebui să o aibă cu cetăţenii, adică exact cu cei care dau putere acestei instituţii. Unii se hazardează să afirme că imunităţile parlamentare ar fi la originea neîncrederii populaţiei, alţii, că traiul greu al majorităţii cetăţenilor, sau că lefurile demnitarilor, sau mâncarea de la bufetele Parlamentului ar reprezenta cauza principală.

Stimaţi colegi,

Eu cred că la originea lipsei de încredere a românilor se află îndepărtarea acestei instituţii de rolul şi misiunea sa, ambele consacrate expres prin Constituţie. În primul rând, Parlamentul României, prin actele normative pe care le adoptă, ar trebui să dea către cetăţeni un semnal neechivoc de responsabilitate faţă de români şi faţă de ţară. Deciziile bune conduc la o încredere ridicată. Deciziile proaste, legile strâmbe sau actele normative confuze nu produc decât o umbră în plus asupra forului legislativ. Deciziile luate de Parlament în interesul fiecărui român în parte, înseamnă decizii luate în interesul ţării, în interes naţional.

Nu pot să nu asist, cu mult dezgust, la modul în care unii vorbesc cu relativ dispreţ despre sintagma interes naţional. Cei care iau în derâdere interesul naţiunii române sunt exact aceia care au făcut foarte mult rău acestei ţări. Mulţi dintre ei au dărâmat industria românească după 1990, iar când au fost la guvernare au închis definitiv sectoare strategice ale economiei naţionale. Sunt printre ei aceia care au defrişat în nesimţire tot ce au întâlnit în cale, doar pentru a-şi umple conturile la bănci din străinătate şi pentru a-şi satisface plăcerile în vacanţe scumpe. Cum putem pretinde de la cei care s-au îmbogăţit subminând avuţia unei ţări să înţeleagă sensul şi semnificaţia termenului de interes naţional? Au înţeles ei de ce astăzi un sfert dintre români se află în afara frontierelor ţării? Şi-au pus vreodată întrebarea ce i-a îndemnat pe români să-şi lase casa şi familia şi să ia drumul străinătăţii?

Stimaţi colegi,

UNPR şi-a asumat rolul de a promova o politică onestă, în interesul tuturor cetăţenilor ţării, în interesul tuturor elementelor care definesc statul şi economia românească, în interesul actualei şi viitoarelor generaţii, în interesul naţional al României. Suntem partidul care nu şi-a înşelat niciodată nici partenerii politici şi nici aliaţii noştri, alegătorii. Respectarea cuvântului dat, atât în faţa partenerilor, dar mai ales în faţa românilor reprezintă elementul definitoriu al creşterii încrederii populaţiei în instituţia fundamentală a democraţiei, în Parlament.

UNPR a susţinut şi va susţine orice politică publică, orice strategie.

Vă mulţumesc.

Deputat UNPR, Florin Gheorghe.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Ioan Oltean de la Bistriţa, trei minute. Vă mulţumesc. Şi se pregăteşte doamna deputat Camelia Khraibani.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică s-a inspirat şi are ca obiect, de altfel, tratarea necesităţii de a adopta, până la sfârşitul acestei sesiuni, votul prin corespondenţă.

Declaraţia se intitulează: "Mică istorie parlamentară".

Interesul politic faţă de crearea de instrumente legale pentru o mai bună şi mai largă exprimare a votului de către alegători, indiferent dacă este vorba de românii din diasporă sau de cei aflaţi în ţară, s-a manifestat în Parlament de acum aproape 10 ani şi a continuat să fie o preocupare constantă şi legitimă a politicienilor. În urmă cu 8 ani era depusă la Parlament o iniţiativă legislativă privind introducerea votului electronic, iniţiativă care a primit aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ, dar nu a primit susţinerea premierului vremii, respectiv domnul Călin Popescu-Tăriceanu. Au urmat şi alte iniţiative legislative care propuneau soluţii noi, moderne, în ceea ce priveşte exercitarea de către cetăţeni a unui drept fundamental, dreptul la vot.

Modernizarea sistemului electoral a reprezentat un important punct de dezbatere pe agenda politică a ţării mai ales în perioadele electorale. Politicienii, analiştii, ziariştii au abordat acest subiect la fiecare rundă de alegeri, subliniind fiecare importanţa unui cadru legislativ modern, nevoia de adoptare a unor soluţii noi, fie că era vorba de votul prin corespondenţă, votul prin procură sau votul electronic.

Din păcate, după ce se sting ecourile alegerilor, scade şi interesul pentru acest subiect. Discuţiile purtate de ziarişti, analişti, reprezentanţi ai societăţii civile rămân la arhiva media, din păcate, fără să mai existe o presiune publică pe acest subiect.

Pe de o parte este ceva firesc, pentru că agenda media se face la timpul prezent, sunt mereu subiecte noi şi mereu altele, mai mult sau mai puţin explozive, mai mult sau mai puţin de interes major. Datoria parlamentarilor este însă de a înţelege necesitatea acută a introducerii de metode de vot alternative, care să faciliteze procesul electoral şi, prin instrumentele pe care le au la dispoziţie să facă ceva concret în acest sens. Am crezut că acest lucru este suficient, am văzut că există interes şi voinţă politică de a schimba ceva, de a moderniza sistemul nostru electoral. Dovadă stau iniţiativele legislative pe această temă, depuse în ultimul timp, cel puţin şase. Aşa pare la o primă vedere, dar dacă analizăm numărul mare de iniţiative, toate având acelaşi scop declarat, este cel puţin îngrijorător faptul că la nivel parlamentar nu se poate ajunge la o viziune comună pentru a moderniza sistemul electoral şi a rezolva o dată pentru totdeauna problema votului în diasporă. Există în Parlament cel puţin astăzi 6 iniţiative legislative care îşi propun introducerea votului prin corespondenţă...

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Ioan Oltean:

...aflate fiecare în diferite stadii, ultima dintre aceste iniţiative fiind înregistrată doar cu câteva zile în urmă. Eu sper ca până la sfârşitul acestei legislaturi să reuşim să adoptăm acest act normativ.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Camelia Khraibani şi se pregăteşte domnul deputat Dan Simedru, PNL.

Doamna Camelia Khraibani:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele de astăzi este "Moţiunea de cenzură şi reforma în sănătate".

Scopul moţiunii de cenzură este de a angaja o dezbatere publică asupra politicii de ansamblu a Guvernului pentru a evalua dacă acesta mai dispune sau nu de sprijinul politic necesar din partea Parlamentului României, în vederea demiterii sale.

Demiterea Guvernului României este un gest politic extrem cu consecinţe grave şi efecte imediate asupra situaţiei economice şi sociale a ţării. Suntem acum în faţa unei moţiuni de cenzură, deci este ocazia unei necesare evaluări a ceea ce s-a făcut şi ceea ce nu s-a făcut. Mă voi referi aici succint la domeniul sănătăţii, pentru că îmi este mai apropiat. Ce a făcut Guvernul Victor Ponta în sănătate? A redeschis 23 de spitale, iar alte 22 de unităţi medicale au fost redeschise şi transformate în cămine de bătrâni. S-au direcţionat bani către spitale pentru plata datoriilor şi asigurarea stocurilor de medicamente. A alocat fonduri pentru modernizarea unităţilor medicale. A dublat bursa lunară pentru medicii rezidenţi la 150 de euro. Tot pentru personalul medical cu venituri mici până la 1500 de lei, salariile au crescut cu 5% de la 1 decembrie 2014 şi cu alte 5 procente de la 1 martie 2015. A extins sistemul SMURD la nivel naţional prin deschiderea a cinci noi centre şi a finanţat sistemul naţional integrat de management al marilor urgenţe. A adoptat pachetul de servicii medicale de bază. A reintrodus ajutoarele pentru însoţitorii persoanelor cu handicap, iar lista nu se opreşte aici. Dar poate măsura cea mai importantă a fost implementarea cardului naţional de sănătate.

Acest proiect este cu cei 14,5 milioane de asiguraţi cel mai mare proiect pe care l-a avut România după 1989. Rolul acestuia fiind în principal de a opri frauda şi scurgerile din sistemul sanitar.

Este un proiect prevăzut în Legea sănătăţii nr.95/2006 şi ne putem întreba retoric de ce a trebuit să treacă atâţia ani pentru ca un astfel de proiect iniţiat de cei care au depus acum moţiunea de cenzură să fie finalizat, abia după 10 ani, de Guvernul Victor Ponta.

Efectele pozitive au apărut imediat. Potrivit Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate numărul total al serviciilor medicale acordate la nivel naţional în perioada 1-27 mai arată astfel: 6,4 milioane servicii medicale validate cu cardul şi doar 3,9 servicii medicale acordate fără card, între care şi servicii acordate copiilor şi persoanelor neasigurate.

Sancţionarea unui guvern care nu şi-a onorat mai nimic din angajamentele luate în faţa Parlamentului la învestire este un gest politic responsabil. Dar să înlături un guvern pentru că a făcut atât de multe lucruri în beneficiul oamenilor mi se pare un absurd şi periculos gest politicianist.

Spre deosebire de alte domenii ale vieţii economice...

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Doamna Camelia Khraibani:

...sau sociale, în sănătate preţul pentru schimbarea acestui guvern se va calcula în vieţi omeneşti. Este cu certitudine un preţ prea mare şi nu vrem să ni-l asumăm. Guvernul Victor Ponta trebuie să continue şi aceasta este cea mai bună soluţie pentru România, iar noi îi suntem alături cu tot sufletul, în numele oamenilor care au avut încredere şi ne-au ales.

Camelia Khraibani, deputat de Gorj.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Domnul deputat Dan Simedru, urmează domnul deputat Alexandru Băişanu.

Trei minute, vă rog frumos să ne încadrăm. Sunt foarte mulţi colegi înscrişi. Să ne încadrăm în timp, să poată vorbi toată lumea.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Fermierii din România primesc o lovitură grea din partea autorităţilor statului român, care nu au fost capabile să organizeze procesul de depunere a cererilor pentru subvenţii, în mod responsabil şi eficient, astfel încât banii europeni să ajungă la toţi cei care au acest drept.

Astfel, cu doar cinci zile înainte de expirarea termenului final până la care se pot depune aceste cereri, 15 iunie, zeci de mii de fermieri din întreaga ţară sunt pe cale să piardă aceşti bani din cauza faptului că nu au reuşit să depună dosarele în termenul stabilit.

Direct responsabili de acest blocaj sunt Ministerul Agriculturii, împreună cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) care, din cauza haosului legislativ, a unei birocraţii sufocante şi a proastei comunicări şi a metehnei de a schimba regulile în timpul jocului au bulversat întregul proces.

Pentru accesarea acestor fonduri pentru 2015 de către fermieri, Guvernul a început pregătirile mult prea târziu şi într-un mod iresponsabil. În anii trecuţi, sesiunea de depunere a cererilor începea în aprilie şi se sfârşea în mai. În acest an, au fost emise acte normative pe acest domeniu în luna martie şi aprilie, pe ultima sută de metri, astfel procesul a fost întârziat şi prelungit.

Tot pe ultima sută de metri au fost reglementate şi distribuite noile registre agricole pe 2015 către primării, documente de bază pentru formularea cererilor. Pentru ca haosul să fie desăvârşit au urmat ordine de ministru pe bandă rulantă pentru a calibra un sistem informatic prost întocmit şi rupt de realitate. Pentru că a refuzat intabularea gratuită, susţinută de liberali, care ar fi clarificat situaţia terenurilor, Guvernul obligă secretarii de comună să gireze, în afara legii, declaraţiile pe proprie răspundere referitoare la proprietăţile fermierilor. Cum secretarii refuză, oamenii sunt nevoiţi să facă coadă şi să plătească la notar.

Pentru ca tabloul să fie complet, funcţionarii din sistem sunt obligaţi să înregistreze manual mii de cereri pe zootehnie pentru că sistemul informatic, prost conceput, nu este compatibil cu ultimele reglementări.

În toată această degringoladă şi presiune publică a fermierilor umiliţi la cozi, reacţia recentă a APIA a fost emiterea unui avertisment, sub forma unui comunicat de presă, în data de 10 iunie, prin care fermierii sunt informaţi că vor pierde din subvenţii 1% pe zi de întârziere la depunerea cererilor după termenul de 15 iunie. Un fel de fugă de răspundere de prost gust, prin care aceste instituţii încearcă să-și ascundă ineficienţa şi să arunce întreaga responsabilitate pe umerii fermierilor.

Constat că autorităţile statului român au gestionat extrem de prost acest proces, iar acum, pe final, au realizat că numărul celor care nu au depus aceste cereri este considerabil, peste 40%. Este evident că de preocupare reală nici nu poate fi vorba, atât timp cât APIA nu a conceput un sistem coerent şi predictibil, care să vină în sprijinul fermierilor...

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule ministru - doar atât şi închei - dacă aveţi onoare, vă rog să vă daţi demisia pentru modul în care aţi umilit ţăranul român, transformat în fermier european.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă rog, haideţi să ne încadrăm în cele trei minute.

Eu vă atenţionez cu clopoţelul, dar, repet, sunt foarte mulţi colegi şi există riscul să nu poată vorbi toată lumea.

Îl invit pe domnul deputat Alexandru Băişanu. Urmează domnul deputat Márton Árpád-Francisc.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"România are nevoie stringentă de învăţământ de calitate"

În calitate de părinte, în calitate de profesor, în calitate de parlamentar liberal, în calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor, consider că învăţământul preuniversitar românesc trebuie să răspundă unor cerinţe de exigenţă marcantă, în acest moment, care vin atât din partea comunităţii, din partea societăţii şi a evoluţiei sale, cât şi din nevoia de competiţie internaţională, iar performanţa şi echitatea sunt principiile care trebuie să ghideze permanent măsurile din domeniul educaţiei.

În acest sens am elaborat o iniţiativă legislativă care prevede ca elevii din învăţământul primar, gimnazial şi liceal să aibă ore de curs doar dimineaţa. Am întreprins acest demers legislativ deoarece consider că numai un învăţământ cu orar exclusiv de dimineaţă poate fi cu adevărat un învăţământ de calitate şi acesta trebuie să fie accesibil, bineînţeles, în mod egal, tuturor copiilor din învăţământul preuniversitar.

Învăţământul preuniversitar românesc este grav afectat de lipsa unui program zilnic constant, unitar şi planificat pe o perioadă mai mare de timp. Atât părinţii, cât şi cadrele didactice, ca să nu mai vorbim de elevi, şi-au exprimat în repetate rânduri nemulţumirile faţă de această situaţie care influenţează în mod negativ performanţele şcolare ale elevilor, dar care îşi pune amprenta şi asupra vieţii private şi de familie.

Părinţii au făcut chiar şi o petiţie online pentru învăţământul într-un singur schimb, invocând faptul că "cel mai greu lucru este că elevii nu sunt supravegheaţi dimineaţa de către părinţi, iar când ajung seara acasă obosiţi, şi ei, şi părinţii, nu mai pot face mare lucru".

Mai mult, studiile de psihologice şi pedagogice fundamentează ştiinţific şi arată că eficienţa maximă a elevilor este atinsă între orele 8.00-13.00.a.m.

Un asemenea program, în care orele de curs se desfăşoară exclusiv dimineaţa, aşa cum prevede iniţiativa mea legislativă, ar putea veni în sprijinul vieţii de familie şi al îmbunătăţirii relaţiei părinte-copil, întrucât timpul rămas copilului va fi în întregime dedicat vieţii de familie, odihnei necesare şi binemeritate, dar şi altor activităţi extraşcolare fără griji şcolare.

De asemenea, învăţământul într-o singură tură ar putea contribui la creşterea calităţii actului didactic, la sănătatea fizică şi mentală a copiilor, la realizarea unui scenariu didactic mai eficient, la rezultate şcolare mai bune, la o mai bună şi mai eficientă administrare a spaţiului şcolar.

Trebuie să recunoaştem cu toţii că avem nevoie de un sistem de educaţie performant, fiindcă fără el nicio naţiune nu poate progresa.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit în continuare pe domnul Márton şi se pregăteşte doamna deputat de Bistriţa, Doina Pană.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea de astăzi poartă titlul: "25 de ani de parlamentarism, între mineriade şi alte convulsii sociale".

Acum 25 de ani, mai exact pe data de 9 iunie, a avut loc prima şedinţă a Parlamentului ales liber, după aproape 50 de ani de dictatură, pe 18 iunie deputaţii au depus jurământul, iar pe data de 20 iunie a avut loc prima şedinţă a Constituantei.

După 22 decembrie 1989 au murit în jur de o mie de oameni în nişte lupte nu se ştie cu cine. Securitatea a fost desfiinţată. În ianuarie-februarie au fost mitinguri de stradă în Bucureşti, au apărut chiar primele mici detaşamente de mineri şi muncitori care au făcut ordine pe la sediile partidelor istorice. A luat fiinţă CPUN-ul, un fel de parlament.

Pe data de 19 martie au fost aduşi oamenii din Valea Gurghiului, care au devastat sediul UDMR din Târgu Mureş, moment care a declanşat evenimentele pe care unii le consideră că au început doar din 20 martie. După aplanarea conflictului se înfiinţează SRI, pentru protejarea siguranţei naţionale.

Pe 20 mai au loc primele alegeri câştigate de FSN. La începutul lunii iunie, deci aproape în acelaşi timp cu întrunirea primei Camere a Parlamentului, începe manifestarea din Piaţa Universităţii, pe 13-15 iunie minerii din nou fac ordine în Bucureşti, evenimente după care îşi începe de fapt activitatea Parlamentul.

În septembrie 1991 mineri înarmaţi cu răngi au intrat în Camera Deputaţilor părăsită de organele de pază. A fost demis guvernul Roman. Peste câţiva ani minerii îşi fac din nou apariţia în perioada primei guvernări de dreapta, devastând de data asta un sfert de ţară, luptându-se nu cu civili, ci cu forţele armate. Convulsiile sociale majore apar din nou pe la începutul anului 2012, în urma căruia primul ministru Boc demisionează, iar Guvernul Ungureanu este demis ca urmare a unei moţiuni de cenzură cu o vădită tentă naţionalistă.

În toată această perioadă Parlamentul a fost ţinta preferată a protestatarilor, deşi el a fost cel care a adoptat legile care au transformat societatea noastră dintr-un stat dictatorial, comunist, unde proprietatea nu a fost garantată, într-un stat membru NATO şi al UE.

Astăzi plouă cu solicitări de arest preventiv şi urmăriri penale. Este o formă normală de curăţire a clasei politice din România sau o altă formă mai blândă a mineriadelor?!

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

O invit în continuare pe doamna deputat Doina Pană, de la Bistriţa, şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Deaconu.

Doamna Adriana-Doina Pană:

Stimaţi colegi,

Mesajul noului PNL către popor: "Chiar dacă voi nu ne vreţi, noi vrem la guvernare cu orice preţ".

Noul PNL vrea la guvernare şi nu contează prin ce căi trebuie să ajungă. Ce vot popular? Ce democraţie? PNL este obsedat să pună mâna pe putere şi dacă nu pot legitim, ghinion!, încearcă în mod nelegitim. Pentru aceasta folosesc toate căile, inclusiv încearcă şi, din păcate, reuşeşte să-l atragă în cursă şi pe preşedintele Iohannis, pentru a-l suspenda ilegal pe premierul Victor Ponta.

Conform Legii răspunderii ministeriale, coroborată cu prevederile art.109 din Constituţia României, dar şi cu decizia Curtea Constituţională nr.270/2008 care explică foarte clar rolurile Camerelor şi preşedintelui, preşedintele poate suspenda numai pe acei miniştri care nu sunt membri ai Parlamentului şi numai pentru fapte care au legătură cu activitatea de ministru.

Victor Ponta este parlamentar, deci o eventuală decizie de suspendare poate veni doar de la Parlament, niciodată de la Preşedinţie. Dacă preşedintele ar suspenda un ministru membru al Parlamentului ar încălca grav legea şi Constituţia.

Ce a însemnat votul de marţi în Parlament? Parlamentul ar trebui să decidă dacă premierul Victor Ponta a fost în conflict de interese în cazul numirii lui Dan Şova în funcţia de ministru. Tot ceea ce ţine de decizii politice nu poate să fie cenzurat pentru altă putere constituţională. Concret, numirea unui ministru se face în baza unei propuneri a partidului pe care-l reprezintă, în cazul de faţă domnul Dan Şova, membru PSD, în baza deciziei coaliţiei, în cazul de faţă, Uniunea Social Liberală, în baza votului Parlamentului şi, în final, a decretelor emise de către preşedintele atunci în funcţie, Traian Băsescu, Parlamentul a trebuit să decidă marţi, dacă o altă putere a statului sau un reprezentant al acestuia, un procuror de caz, poate să cenzureze şi să tragă la răspundere penală pe cei care iau decizie politică comună. Cred că decizia Parlamentului de marţi trebuie să rămână ca precedent foarte clar pentru echilibrul puterilor în stat.

Un guvern al oricărei ţări democratice este învestit şi demis prin proceduri constituţionale. Procedura constituţională înseamnă votul Parlamentului în urma alegerilor sau în urma unei moţiuni de cenzură.

De ce PNL încearcă în mod nu doar neconstituţional, ci şi ruşinos răsturnarea actualului guvern prin alte căi? Din disperare, disperarea generată de rezultate obţinute de acest guvern. Acest Guvern a crescut economia cu 4,2%, cea mai mare rată de creştere din Uniunea Europeană, a reparat nedreptăţile comise de actuala opoziţie când era la guvernare, a mărit constant salariul minim şi pensiile, a redus TVA la produsele alimentare de la 24 la 9%, ceea ce a dus la ieftiniri de 10-12 procente ale alimentelor începând cu 1 iunie, iar acestea sunt doar câteva dintre măsurile luate de Guvern care au permis României să depăşească criza economică.

Pentru PNL nu contează că renunţarea la actul de guvernare poate periclita parcursul economic pozitiv al României din ultimii trei ani, prin generarea unei crize politice nedorite care poate avea consecinţe nefaste la nivelul populaţiei, dar şi în context regional, având în vedere situaţia din Ucraina.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamnă ministru.

Doamna Adriana-Doina Pană:

Zece secunde...

Nu contează votul cetăţenilor, nu contează regulile democratice. Dictonul "Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!" este cel care guvernează toate acţiunile noului PNL.

Nu contează nici măcar că prin aceste atitudini aduce atingere valorilor unui partid istoric, al cărui epigon este şi o atingere uriaşă intereselor cetăţenilor României.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Mihai Deaconu. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Aurelian, PNL.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai Deaconu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi începe cu o întrebare: cui datorăm creşterea preţului la gaze?

Dragi colegi,

Piaţa europeană este dependentă în proporţie de 40% de gazele provenite din Rusia prin Gazprom, iar criza din Ucraina ne-a demonstrat cât de vulnerabile sunt statele din regiune, şi nu numai, cu excepţia noastră.

România este singura ţară care îşi poate asigura din producţia proprie necesarul de gaze naturale, rezervele dovedite ale Romgaz ar acoperi consumul de gaze naturale al României pentru aproape cinci ani. Importurile au scăzut în ultimii ani, de la 5,5 miliarde metri cubi din totalul utilizat de 17,5 miliarde metri cubi în 2006, la 2 miliarde metri cubi, din totalul de 12 miliarde metri cubi în 2014, cu menţiunea că începând cu luna aprilie a acestui an consumul casnic va fi alimentat din producţia proprie. Aceasta este o veste bună, având în vedere diferenţele de preţ semnificative între preţul gazelor noastre şi cele ale Gazprom.

Cu toate acestea, preţurile la gaze vor creşte şi la noi. Conform negocierilor încheiate de Guvern şi Comisia Europeană, până în 2018 preţul va ajunge de la 53,3 de lei/MWh la aproximativ 85 de lei/MWh. Prima creştere o vom resimţi pe facturi începând cu luna iulie anul acesta. Dacă preţurile pe piaţa internaţională nu rămân constante, atunci vom asista neputincioşi la o continuare a creşterilor până în 2021. În ceea ce priveşte consumatorii noncasnici, preţul gazelor naturale din producţia internă, de 89,4 lei/KWh, nu a mai suferit alte majorări în anul 2014.

Care este explicaţia acestei creşteri arbitrare, fără să se ţină cont de evoluţia preţului petrolului? De ce Comisia Europeană nu ţine cont de realităţile pieţei din România şi de ce statul român nu face o analiză serioasă legată de impactul asupra populaţiei? Este de datoria Guvernului să ne ofere un răspuns argumentat la aceste îngrijorări exprimate atât de populaţie, cât şi de clasa politică.

În vara anului 2014 am crezut că Guvernul a înţeles aceste probleme, în condiţiile în care în ultimii doi ani salariul mediu pe economie a scăzut, în timp ce preţul final la gaze naturale a crescut cu 16%. Este inadmisibil să ni se ceară alinierea preţului la gaze la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, atâta vreme cât noi avem producţie internă, astfel că resursele noastre sunt utilizate pe cheltuiala statului român, iar veniturile populaţiei sunt incomparabile cu ale acestora.

În această situaţie, consider că o dezbatere publică cu specialişti în domeniu, un studiu de impact asupra cheltuielilor provocate cetăţenilor, precum şi asupra efectului de scumpire în lanţ erau necesare înainte de stabilirea acestui calendar de liberalizare a preţurilor cu Comisia Europeană, în faţa căreia Guvernul României a dat dovadă de slăbiciune, eşuând în a apăra interesul naţional în acest domeniu atât de important.

Am văzut cu toţii ce s-a întâmplat în cazul combustibililor, unde piaţa este liberă încă de la privatizarea Petrom, şi în ciuda rezervelor proprii de hidrocarburi, benzina şi motorina din România sunt mai scumpe decât în multe alte ţări europene.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Mihai Deaconu:

Puterea de cumpărare este, desigur, invers proporţională. În cazul energiei electrice şi al gazelor naturale, însă, considerate utilităţi publice, lucrurile trebuie să stea cu totul altfel.

Vă mulţumesc şi eu.

Deputat Mihai Deaconu.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul Mihai Aurelian, PNL. Se pregăteşte domnul Seres Dénes, UDMR.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

25 de ani de parlamentarism au trecut ca o zi, iar noi nu am realizat aproape nimic pentru acest popor. Este suficient să ne comparăm cu alte naţiuni, foste comuniste. Este suficient să analizăm traiectoria noastră socială şi politică, pornind de la mineriade, ajungând la integrarea în NATO, integrarea în Uniunea Europeană şi terminând cu obstrucţionarea votului în diaspora.

Am ajuns în 25 de ani să avem, an după an, deficit de natalitate, mortalitate infantilă, analfabetism şi un exod masiv al populaţiei României. Peste 20% din populaţia noastră trăieşte peste hotare. Nu este puţin lucru. Ar trebui să ne dea de gândit. Parlamentul astăzi nu mai este o instituţie credibilă, suntem huliţi de cetăţeni pentru că nu avem curaj să ne impunem şi nu avem curaj să trecem dincolo de bune intenţii. Acesta este adevărul şi nu ne păcălim, nu avem cum să minţim populaţia. Ar trebui să reflectăm foarte mult asupra a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, pentru că aici suntem efemeri: astăzi suntem, mâine nu mai suntem, şi aceasta trebuie într-adevăr să ne dea de gândit, la modul cel mai serios, pentru că menirea unui parlament nu este alta decât propăşirea intereselor neamului.

Îl citez pe unul de la care am numai de învăţat şi care a trăit cu mai bine de 100 de ani înaintea mea: "Adevărata democraţie înseamnă cârmuirea poporului prin sine însuşi. Orice democraţie îşi află, desigur, în fruntaşii săi o călăuză binefăcătoare, iar tot reazemul şi toată nădejdea nu poate să o aibă decât în propria înţelepciune şi propria-i energie. Căutaţi şi îndemnul, şi puterea de a înfăptui în voi şi numai în voi înşivă". Ion Brătianu.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Seres Dénes. Se pregăteşte domnul deputat Laurenţiu Nistor, PSD Hunedoara.

Domnul Seres Dénes:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea vizează Programul naţional de dezvoltare locală.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2013 de aprobare a Programului naţional de dezvoltare locală, coordonat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, au fost abrogate Hotărârea Guvernului nr. 577/1997, Ordonanţa Guvernului nr. 7/2006, Ordonanţa Guvernului nr. 40/2006, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 530/2010.

Obiectivul preconizat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2013 a fost îmbunătăţirea cadrului legislativ, care s-a dovedit insuficient pentru asigurarea unui climat investiţional atractiv pentru localităţile României şi asigurarea serviciilor publice, cu atât mai mult cu cât România s-a angajat, până în anul 2015, la realizarea sistemelor de alimentare cu apă şi până în anul 2018 pentru executarea sistemelor de canalizare.

Aceste servicii s-au dovedit a fi o necesitate de extremă urgenţă, cu precădere pentru sistemele de alimentare cu apă, dat fiind anii secetoşi din ultima perioadă, scăderea drastică a nivelului apei potabile în foarte multe comunităţi locale, acestea fiind plasate din acest punct de vedere într-o situaţie critică.

În acest moment, la nivelul autorităţilor locale, investiţiile sunt în diferite stadii de execuţie. Sunt obiective pentru care s-au asigurat în anii anteriori sursele de finanţare şi pentru care încă nu s-au asigurat sursele de finanţare. Sunt obiective începute în urmă cu mulţi ani. Sigur, se pune problema şi a calităţii lucrărilor care au fost executate cu aproape 10 ani în urmă şi nefinalizate nici până în prezent.

Prin Programul naţional de dezvoltare rurală, reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2013, au fost prevăzute sume considerabile în bugetul alocat pentru anul 2014, respectiv de 1.871.811 mii lei, iar pentru anul 2015 de 1.450.000 mii lei.

Cu toate acestea, încă mai sunt lucrări nedecontate pentru cele efectuate în anul 2014, iar cele pentru 2015 nu au fost demarate sau încă semnate contractele de execuţie a lucrărilor, deşi suntem la jumătatea anului 2015.

Cu cât se întârzie mai mult la nivelul ministerului, posibilitatea executării lucrărilor şi bineînţeles a cheltuirii banilor devine şi mai dificilă, capacitatea firmelor neputând asigura execuţia în timp util.

Dacă nu se elimină de urgenţă aceste neajunsuri, obiectivul formulat în Programul naţional de dezvoltare locală şi termenele fixate rămân o simplă iluzie.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit în continuare pe domnul Laurenţiu Nistor. Se pregăteşte domnul deputat Marius Octavian Popa, Grupul PNL.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică este intitulată "România trece de la o criză economică la una politică".

Suntem pe aceste meleaguri de ceva vreme şi, ca popor, am ajuns să ne cunoaştem şi slăbiciunile. Ştim deja din prea multe exemple naţionale că, dacă în România ceva merge bine, trebuie să se găsească cineva care să se opună, să conteste sau să obstrucţioneze acţiunea respectivă.

Ne aflăm şi acum într-o situaţie similară. Avem un Guvern care a scos ţara din criză. Patru ani consecutivi de creştere economică susţinută nu sunt doar o întâmplare sau o serie de coincidenţe, ci sunt rezultatul concret şi incontestabil al unor politici pragmatice, eficiente, aplicate cu consecvenţă, determinare şi încăpăţânare, dincolo de orice speculaţii teoretice.

Şi, dacă ţara a fost scoasă din impas şi lucrurile au început să meargă aşa de bine încât până şi statisticile europene o constată fără părtinire, au apărut şi doritorii de schimbare. Dar cei care vor să schimbe astăzi Guvernul nu o vor pentru binele ţării, ci pentru a-şi însuşi munca altora şi rezultatul altora, pe care ei înşişi nu au fost în stare să le obţină în anii când au condus România pe cont propriu.

Ne-am dorit o justiţie independentă şi avem o justiţie independentă, dar modul în care este aplicată legea trebuie să fie garanţia unui stat de drept. Cazul Rarinca este expresia cea mai elocventă a unui precedent periculos şi, din păcate, nu putem fi absolut siguri că este singurul caz de acest fel, un precedent care nici măcar nu a fost asumat de factorii responsabili.

Cei care astăzi doresc să pună mâna pe putere, respectiv fostul PDL, au reuşit să se impună în faţa liberalilor autentici, iar ei, care au încălcat cel mai mult legea, vor să demonstreze acum că sunt cei mai cinstiţi. Se ştie că poporul român îşi aminteşte de nenorocirile pe care le-a îndurat în regimul Băsescu-Boc. Ei sunt cei care încearcă astăzi să fie urmaşii Brătienilor şi să ajungă din nou la conducerea ţării, ca şi când cei 10 ani cât au fost la guvernare nu ar fi fost de ajuns.

Rolul opoziţiei parlamentare este să se opună, dar dacă luciditatea şi raţiunea ar fi luate în considerare, atunci strategia politică a opoziţiei ar avea o cu totul altă abordare, şi mai realistă. Doreşte opoziţia să preia puterea politică şi să pună în practică Programul preşedintelui Klaus Iohannis?

Anul viitor, în 2016, urmează alegeri generale. Colegii liberali pot să înceapă de pe acum să se pregătească pentru competiţia electorală. Timpul este foarte scurt.

Dar campania de forţă la care asistăm în aceste zile are ca scop înlăturarea cu orice preţ a unui Guvern legitim, învestit de Parlamentul României în urma unui scrutin electoral democratic şi liber, un Guvern care a scos ţara din criză.

Avem însă o datorie specială faţă de milioanele de români care au votat în noiembrie 2012 cu convingerea că participă la nişte alegeri libere şi că votul lor contează. În numele dreptului lor de a-şi vedea votul respectat, acest Guvern trebuie să rămână, iar schimbarea unui guvern să se facă doar legal. Altfel, România va fi dusă din nou într-o criză mai gravă, nu numai economică, dar şi politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Octavian-Marius Popa. Se pregăteşte doamna deputat Natalia Intotero.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Termenul limită pentru organizarea de alegeri parţiale pentru locurile de primar şi preşedinţi de consilii judeţene a fost depăşit, drept care acestea vor fi ocupate de edili democratic aleşi abia la următoarele alegeri locale din 2016.

Actualmente sunt vacante 42 de locuri de primar şi 5 de preşedinte de consiliu judeţean, nereprezentarea cetăţenilor români fiind, de fapt, mult mai mare.

Tergiversarea care a condus spre blocarea organizării alegerilor locale parţiale a fost făcută, în mod evident, cu premeditare: printr-o ordonanţă de urgenţă dată anul trecut, în noiembrie, Guvernul a iniţiat modalitatea de preluare a mandatelor de către viceprimari, anulând, dizolvând şi perioada de 90 de zile pentru organizarea alegerilor parţiale. Aşadar, prin acest artificiu legislativ, Executivul a reuşit ceea ce şi-a propus: temporizarea alegerilor parţiale. Cum sondajele nu erau prea generoase cu PSD, indicând o descreştere clară, Victor Ponta nu putea risca, aşa că a preferat să ignore votul cetăţenilor, dorinţa lor.

Intrigat şi revoltat de faptul că într-o localitate din judeţul pe care-l reprezint postul de primar era vacant de suficient de mult timp pentru ca localnicii să fie afectaţi de lipsa factorului decident şi îndemnat de faptul că aceştia au strâns semnături, am adresat interpelări atât către Ministerul Afacerilor Interne, cât şi către Autoritatea Electorală Permanentă. Răspunsurile pe care le-am primit sunt edificatoare. Astfel, din partea Ministerului Afacerilor Interne aflăm că "Documentele înaintate la Secretariatul General al Guvernului nu au respectat cerinţele/exigenţele prevăzute de Regulamentul privind procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente. De asemenea, proiectele nu au fost trimise pentru a fi înscrise pe agenda reuniunii de lucru pregătitoare şedinţei Guvernului". Deci, Autoritatea Electorală Permanentă ar fi întrucâtva...vinovata de serviciu!

De la Autoritatea Electorală Permanentă răspunsul este însă complet şi lămuritor şi el pune în lumină cu adevărat situaţia de fapt. Merită, prin urmare, să spicuim câteva informaţii relevante din răspunsul pe care l-am primit, pentru că ele vin să întregească acest tablou, acest joc de-a alba-neagra întreprins de Guvernul României. Autoritatea Electorală Permanentă dovedeşte că Ministerul Afacerilor Interne a dezinformat şi dovedeşte cu documente clare: a transmis Ministerului Afacerilor Interne, prin adresa nr. 11176 din 26 august 2014, situaţia centralizată a circumscripţiilor electorale; a transmis, prin adresa nr. 1034 din 27 ianuarie 2015, Ministerului Afacerilor Interne, în vederea însuşirii în calitate de coiniţiator, proiectul Hotărârii Guvernului pentru organizarea alegerilor...

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

O invit în continuare pe doamna deputat Natalia Intotero. Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Dragomir, Grupul PNL.

Vă rog, doamnă deputat, trei minute.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică: "La ceas de cumpănă, pentru binele României şi al românilor, Guvernul Victor Ponta trebuie să continue".

Stimaţi colegi,

Suntem într-o situaţie politică fără precedent în ultimii 25 de ani. Se încearcă înlăturarea unui guvern prin alte mijloace decât cele democratice şi acest lucru nu este un progres, ci un mare regres pentru democraţia din România.

Guvernul Victor Ponta a fost învestit de Parlamentul României, ca rezultat valid al alegerilor generale din noiembrie 2012, dar de la angajamente la fapte este întotdeauna o distanţă mare. Eficacitatea oricărui guvern este dată de rezultatele concrete ale guvernării lui.

Ce a făcut până acum acest Guvern? Chiar dacă unii dintre colegi spun că în ultimii 25 de ani nu s-a făcut nimic bun pentru România şi în special în ultimii ani de când Guvernul este condus de Victor Ponta, eu aş dori să reamintesc câteva dintre măsurile luate de acest Guvern şi proiectele legislative care au avut un mare impact asupra cetăţenilor României.

În primul rând a crescut economia cu 4,2%, cea mai mare rată de creştere din Europa şi este vorba despre o creştere economică sustenabilă, bazată pe exporturi şi producţie industrială, nu ca în anii trecuţi, pe speculaţii imobiliare şi financiare.

A susţinut dublarea alocaţiilor de stat pentru copii, a mărit constant salariul minim, ultima dată chiar de la 1 iunie, a mărit pensiile la începutul fiecărui an, a mărit salariile profesorilor debutanţi şi ale medicilor rezidenţi.

A redus TVA la produsele alimentare de la 24 la 9%, ceea ce a dus la ieftiniri între 10 şi 12% ale alimentelor începând cu data de 1 iunie, situaţie unică în ultimii 25 de ani în care creşterea preţurilor a fost constantă şi uneori galopantă, spre disperarea românilor.

A promovat, finalizat şi aplicat Legea amnistiei fiscale pentru mame, pensionari şi pentru personalul plătit din fonduri publice, de care au beneficiat aproape 100.000 de persoane.

A promovat şi finalizat Codul silvic, cu scopul declarat de a pune capăt defrişărilor ilegale şi pieţei create în legătură cu acest fenomen foarte grav.

A anunţat un nou Cod fiscal, aproape de finalizare în Parlament, care va duce la scăderea generalizată a taxelor, inclusiv a taxei pe valoarea adăugată.

Ce îşi doreşte să facă acest Guvern? Îşi doreşte în primul rând să continue proiectele principale pe care şi le-a propus, să adopte Codul fiscal, să adopte Legea salarizării şi, din momentul adoptării Masterplanului de Transporturi la Bruxelles, să accelereze în sfârşit investiţiile în infrastructura rutieră feroviară şi navală.

Dacă va merge şi în această direcţie cu partea de investiţii în infrastructură, într-adevăr creşterea economică va fi sustenabilă şi solidă.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Gheorghe Dragomir, Grupul PNL. Se pregăteşte doamna deputat Laura Marin, Galaţi.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "La 25 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, premierul Victor Ponta preia comportamentul şi apucăturile preşedintelui Ion Iliescu".

În acest sfârşit de săptămână se împlinesc 25 de ani de la mineriada din vara anului 1990, considerată cea mai brutală şi cea mai sângeroasă dintre toate cele şase mineriade care au avut loc în România, după 1989. Oficial, şase morţi, peste 1.000 de răniţi, sute de persoane arestate şi o intervenţie a forţelor de ordine şi a minerilor aduşi din Valea Jiului împotriva "golanilor" din Piaţa Universităţii. Bilanţul real al evenimentelor rămâne însă neclar şi acum.

Evenimentele din 13-15 iunie 1990 au fost precedate de manifestaţiile anticomuniste din Piaţa Universităţii. Mii de bucureşteni, majoritatea lor tineri, se adunaseră încă din 22 aprilie pentru a cere eliminarea din viaţa publică a foştilor demnitari care au slujit regimul Ceauşescu. Ceea ce a început ca un protest pentru libertate şi democraţie a sfârşit într-o baie de sânge. La apelul preşedintelui Ion Iliescu, câteva garnituri de tren pline cu mineri din Valea Jiului ajung în Bucureşti unde, timp de două zile, recurg la acte de o violenţă extremă împotriva protestatarilor şi al oricărei persoane suspecte că "subminează democraţia". Înarmaţi cu bâte, minerii au instaurat haosul în capitală. Sub sloganul "Moarte intelectualilor" sau "Noi muncim, nu gândim", aceştia au atacat şi devastat, sub false pretexte, sediul Partidului Naţional Liberal şi pe cel al Partidului Naţional Ţărănesc, sediul ziarului "România Liberă", au agresat şi bătut cu cruzime mii de bucureşteni pentru simplul motiv că erau studenţi, purtau ochelari, aveau barbă sau se aflau în clădirea Universităţii. La final, preşedintele Iliescu le-a mulţumit ortacilor pentru că sunt "o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu". Atunci, efectele în plan intern şi extern au fost catastrofale, România a ratat startul reformelor atât de necesare şi a fost izolată ani la rândul pe plan diplomatic.

La un sfert de secol de la acele evenimente, PSD foloseşte practici nedemocratice, similare celor folosite de FSN în vara anului 1990, pentru a-l apăra pe Victor Ponta, care refuză să demisioneze din fruntea Guvernului, deşi este urmărit penal şi acuzat de corupţie. Victor Ponta stă agăţat de putere, cu riscul de a întoarce România din drum, de a o arunca într-o profundă criză de imagine. Când opoziţia a anunţat că va organiza o acţiune de protest, ca reacţie la refuzul lui Ponta de a demisiona, premierul a ameninţat cu contramanifestaţii, aşa cum a făcut pe vremuri predecesorul său, Ion Iliescu. Intenţia sa a fost confirmată de primarul Capitalei, care a autorizat PSD să organizeze un miting concomitent cu "lanţul uman" anunţat de PNL.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Laura Marin, PSD. Urmează domnul deputat Ioan Tămâian, Sibiu, PNL.

Doamna Laura Marin:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Educaţia pentru sănătate - argumente pro şi contra introducerii unei noi discipline şcolare obligatorii".

De mai bine de un deceniu s-au tot purtat în spaţiul public românesc şi în mediul şcolar discuţii despre necesitatea, oportunitatea şi finalitatea introducerii în curricula de învăţământ a noi discipline, atât la alegere, cât şi în trunchiul obligatoriu. Aşa a fost cazul, cred că vă amintiţi, cu educaţia antreprenorială, cu educaţia civică şi cu educaţia sexuală sau cu ora de religie, ca să mă refer doar la câteva exemple. Săptămâna trecută am vorbit despre o propunere de introducere a unor teme legate de securitatea cibernetică. Dar, iată că şirul propunerilor nu se opreşte aici, pentru că, în ultima vreme, s-a ivit din nou ideea introducerii unei noi discipline şcolare obligatorii, şi anume educaţia sanitară sau educaţia pentru sănătate, propunere recentă a ministrului sănătăţii, domnul Nicolae Bănicioiu şi susţinută printr-o scrisoare a unui număr mare de ONG-uri, trimisă mai multor ministere.

Înainte de a-mi exprima punctul de vedere pe această nouă propunere, doresc să-mi precizez atitudinea fundamentală privitoare la modernizarea conţinutului învăţământului nostru preuniversitar şi, de asemenea, cu privire la nivelul de încărcare a programului şcolar al elevilor noştri.

Personal sunt convinsă de utilitatea dezbaterilor pe tema conţinutului programului de învăţământ, actualizarea acestuia, renunţarea la balastul de discipline şi cunoştinţe învechite sau inutile din ziua de astăzi. Depun mărturia celor peste 20 ani de activitate didactică şi de conducere în învăţământul nostru că lucrul acesta, cu mai mult sau mai puţin succes, l-am avut în vedere şi am acţionat în aşa manieră încât să asigurăm elevilor şi tinerilor noştri o pregătire adecvată şi competitivă cu noile exigenţe sociale. Dar, în acelaşi timp, a trebuit să ţinem seama că programul şcolar al elevilor noştri este unul dintre cele mai încărcate din Europa, ca număr de discipline, de ore la clasă şi de teme pentru acasă. Din acest motiv, introducerea de noi discipline obligatorii nu poate fi decât o decizie selectivă, riguroasă, pentru că se loveşte de o serie de limitări, deopotrivă obiective, administrative şi subiective.

Revenind acum la cazul educaţiei pentru sănătate, ca disciplină obligatorie, sunt argumente şi pro şi contra. Pe de o parte, este greu să nu accepţi importanţa şi necesitatea educaţiei sanitare, pe de altă parte, loc liber în curricula şcolară, aşa cum este ea construită acum, cu greu s-ar mai putea găsi pentru încă o disciplină. Mai doresc să precizez că educaţia sanitară a fost şi este prezentă în cultura şi practica didactică din învăţământul nostru de până acum.

În concluzie, cred că mediul şcolar este deschis şi participativ, în raport cu un program inteligent de educaţie pentru sănătate şi pe care eu îl susţin.

Vă mulţumesc.

Laura Marin, deputat PSD, Galaţi.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Ioan Tămâian, PSD, Sibiu şi se pregăteşte domnul secretar Marcel Ciolacu.

Domnul Ioan Tămâian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

În declaraţia mea de astăzi doresc să atrag atenţia că "Nu toţi parlamentarii sunt corupţi! Nu toţi parlamentarii obstrucţionează justiţia!"

După votul de marţi din Camera Deputaţilor, deşi a reieşit clar cine a votat pentru obstrucţionarea justiţiei şi cine s-a opus obstrucţionării acesteia, observ că în foarte multe medii de informare există tendinţa de generalizare a aspectului negativ.

Concret, se spune că "Deputaţii au blocat justiţia, pentru ca un prim-ministru în funcţie să nu fie anchetat pentru fapte de corupţie" sau "Parlamentul nu ar trebui să fie niciodată un obstacol în calea înfăptuirii justiţiei".

În fond, nu este pentru prima dată când lucrurile sunt clare. Pe data de 9 iunie, principalul partid de opoziţie, Partidul Naţional Liberal, în integralitatea sa, şi alţi câţiva deputaţi neafiliaţi puterii au votat în favoarea începerii urmăririi penale şi pentru desfăşurarea actului de justiţie.

În voturile valabil exprimate marţi, 231 au fost pentru proiectul de hotărâre privind respingerea cererii de începere a urmăririi penale a lui Victor Ponta, iar 120 de voturi au fost împotrivă, adică cele ale PNL.

Dar este regretabil să se facă astfel de generalizări pentru că, chiar dacă deputaţii din coaliţia de guvernare deţin majoritatea parlamentară, ei nu reprezintă întregul Parlament. Recurgându-se astfel la generalizări, Parlamentul României riscă să-şi piardă şi mai mult bruma de credibilitate pe care o mai are.

Există înregistrări video care confirmă că, la ultimele solicitări ale justiţiei de începere a urmăririi penale a demnitarilor, deputaţii sau senatorii Partidului Naţional Liberal au votat întotdeauna pentru desfăşurarea corectă a actului de justiţie.

Din aceste motive resping generalizările reflectate asupra tuturor parlamentarilor.

Este adevărat că, prin votul de marţi, coaliţia de guvernare a impus o decizie prin care a obstrucţionat urmărirea penală şi s-a transformat într-un scut de protecţie pentru Victor Ponta. Dar PNL s-a împotrivit în mod constant acţiunilor antijustiţie ale PSD pentru că a susţinut şi va susţine egalitatea în faţa legii: gestionarea corectă şi judicioasă a banilor publici, combaterea corupţiei politice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat PNL, Ioan Tămâian.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îi dau cuvântul domnului secretar al Camerei Deputaţilor Marcel Ciolacu şi se pregăteşte domnul deputat Cristian Chirteş, Grupul PNL.

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Responsabilitatea planului de guvernare rezistă în faţa comploturilor şi a acţiunilor represive cu chip democratic."

Precizările din cadrul declaraţiei de astăzi reprezintă un apel către asumarea responsabilităţii. Punctual, în contextul politic actual, ne confruntăm cu presiuni repetate de blocare a programului de guvernare. Acţiunile, mai mult sau mai puţin neconstituţionale, nu sunt altceva decât strategii disperate, fabricate pe genunchi, în speranţa de a destabiliza axa economică ascendentă, ce caracterizează România în ultimii trei ani.

Consider că mobilizarea opoziţiei în direcţia inducerii în eroare a opiniei publice nu are potenţialul de a pune în umbră succesele guvernului până la acest moment. Dintre dezideratele planului de guvernare concretizate în realizări, aş enumera: creşterea economică sustenabilă, măsurile de echilibru social implementate, creşterea semnificativă a gradului de absorbţie a fondurilor europene, reducerea TVA-ului aplicată produselor alimentare, creşterea alocaţiilor pentru copii, reducerea ratei şomajului şi crearea de noi locuri de muncă.

Mai mult, în ideea continuării acestor măsuri ce asigură ţării un trend ascendent atât în context intern, cât şi regional, propun să ne canalizăm eforturile şi implicarea în mod responsabil către proiectele de care avem reală nevoie: adaptarea noului Cod fiscal, accelerarea demersurilor în legătură cu Legea salarizării şi urgentarea investiţiilor în infrastructură.

Vă rog, aşadar, stimaţi colegi, să renunţăm la propaganda de dezinformare sau jocuri de culise şi să dovedim că putem fi un model bun de continuitate şi stabilitate.

Refuz să cred că există cineva, în acest Parlament, care doreşte ca România să ofere un exemplu de eşec al instituţiilor statului, precum în situaţia Greciei.

Să ne reamintim cauzele crizei profunde care destabilizează în prezent economia şi societatea grecească, cauze care-şi au rădăcinile în evoluţia nefavorabilă a climatului politic al acestui stat şi care, prin urmărirea unor avantaje politice pe termen scurt, a adus mari prejudicii dezvoltării economice pe termen lung, favorizând astfel colapsul financiar actual.

Să nu uităm, dragi colegi, că României îi trebuie stabilitate pentru a-şi putea duce la îndeplinire angajamentele asumate atât în faţa cetăţenilor care ne-au ales, cât şi în faţa partenerilor noştri externi. Securitatea europeană traversează o perioadă incertă în contextul crizei din Ucraina şi al acţiunilor Federaţiei Rusiei în regiune, iar ţara noastră, prin ceea ce actualul Guvern şi-a asumat, trebuie să contribuie la asigurarea unui climat de stabilitate în partea sud-estică a continentului.

Criza politică pe care unii politicieni încearcă să o declanşeze va fi un obstacol în plus pentru atingerea acestor deziderate. De aceea, recomand opoziţiei să o gestioneze responsabil în direcţia intereselor ţării şi nu în cea a intereselor personale.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Cristian Chirteş şi se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall, PSD Vaslui.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Domnule vicepreşedinte,

Stimaţi colegi,

Prin prezenta declaraţie politică, doresc să salut şi să apreciez introducerea pe ordinea de zi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării de către preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a punctului privind problema defrişărilor ilegale, ceea ce arată preocuparea instituţiei prezidenţiale în legătură cu acest fenomen periculos pentru noi toţi ca stat, dar şi pentru generaţiile viitoare.

Astăzi avem un nou Cod Silvic publicat în Monitorul Oficial, devenind Legea nr.133 din 8 iunie 2015, ceea ce putem spune că reprezintă un nou început pentru domeniul silvic. Nu doresc să comentez dacă este un cod silvic bun sau rău, este drept, are foarte multe scăpări, dar câteva considerente de ordin tehnic asupra transpunerii în practică a acestei legi cred că sunt necesare.

Pornind de la principiul fundamental de gestionare durabilă a pădurilor, în scopul sporirii contribuţiei acesteia la creşterea calităţii vieţii, trebuie întărit rolul şi importanţa ocolului silvic ca structură de bază în administrarea pădurilor. Este necesar să crească rolul amenajamentului silvic în gospodărirea durabilă a pădurilor şi repoziţionarea pădurilor în rândul priorităţilor naţionale din punct de vedere al statutului instituţional, alocării bugetare şi impactului social.

Unul dintre cele mai importante obiective operaţionale în silvicultură trebuie să fie realizarea cadastrului forestier ca parte integrantă a cadastrului general naţional. Politicile publice în domeniul silviculturii trebuie să urmărească:

• creşterea suprafeţei ocupate cu păduri în România prin înfiinţarea a minimum 500 km/an perdele forestiere de protecţie a căilor de comunicaţie, aşezărilor umane, culturilor şi ameliorarea prin împăduriri a minimum 10000 de ha terenuri degradate inapte pentru agricultură;
• introducerea şi permanentizarea unui sistem de plăţi compensatorii pentru proprietarii de păduri cu funcţii speciale de protecţie prin adoptarea reglementarilor necesare pentru acordarea unui sprijin;
• promovarea de politici comerciale bazate pe principiile economiei de piaţă prin crearea mecanismelor pentru înfiinţarea bursei lemnului pentru sortimentele şi speciile de valoare, sprijinirea agenţilor economici de exploatare şi prelucrare primară a lemnului, precum şi a agenţilor economici producători de mobilă şi încurajarea valorificării locale a masei lemnoase cu scopul de a crea cât mai multe locuri de muncă, precum şi asigurarea transparenţei în ceea ce priveşte valorificarea masei lemnoase.

Toate aceste măsuri trebuie introduse în Strategia Naţională Forestieră pe termen mediu şi lung.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna deputat Ana Birchall, se pregăteşte doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu, PNL.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre necesitatea de a ratifica şi în Parlamentul României cât mai curând posibil Convenţia de la Istanbul, intrată în vigoare la nivel european la 1 august 2014.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Violenţa împotriva femeilor a reprezentat în ultimele decenii unul dintre fenomenele cu cele mai grave consecinţe asupra dezvoltării armonioase a unei societăţi, întrucât nu afectează doar o anumită categorie socială sau o anumită regiune, ci poate afecta orice persoană, din orice colţ al lumii. Din păcate, şi România se numără printre ţările care se confruntă cu consecinţele distrugătoare ale violenţei, pornind de la violenţa domestică, violenţa împotriva femeilor sau violenţa împotriva copiilor.

Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeii şi a violenţei domestice, cunoscută şi sub numele de Convenţia de la Istanbul, reprezintă tratatul internaţional cel mai cuprinzător care abordează această gravă violare a drepturilor omului şi ale cărei puncte cheie sunt prevenirea violenţei, protecţia victimelor şi trimiterea în judecată a infractorilor.

Un obiectiv important al meu, în calitate de parlamentar de referinţă al legislativului român la Consiliul Europei pentru problema eliminării violenţei împotriva femeilor, a fost semnarea şi ratificarea de către România a Convenţiei de la Istanbul. Mă bucur că astăzi România se află alături de statele semnatare şi că toate eforturile instituţionale şi personale au dat rezultate.

Convenţia de la Istanbul prevede pentru prima dată în istorie că violenţa împotriva femeilor şi violenţa domestică nu sunt probleme private şi că agresorul va primi o pedeapsă mai severă dacă victima este soţia, partenera de viaţă sau un membru al familiei.

Semnarea Memorandumului privind Convenţia de la Istanbul în data de 13 mai 2014 de către Guvernul României, precum şi semnarea de către România a Convenţiei în data de 27 iunie 2014 reprezintă două date importante, două demersuri prin care ţara noastră a demonstrat că este angajată pe deplin în lupta împotriva violenţei domestice. Semnarea Convenţiei de către România a transmis un semnal politic pozitiv prin angajamentul ferm al ţării noastre în combaterea acestui fenomen. În momentul de faţă, proiectul de ratificare este avizat favorabil de Ministerul de Interne, Ministerul Dezvoltării, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Afacerilor Externe.

Fac apel şi la celelalte ministere să avizeze în regim de urgenţă acest proiect de lege, astfel încât Parlamentul României să poată ratifica Convenţia de la Istanbul.

Cred că este şi de datoria noastră, a Parlamentului, să transformăm cât mai curând un reper istoric pentru România în voinţă politică.

Vă invit să spunem împreună un nu hotărât violenţei de orice fel, pentru că violenţa naşte întotdeauna violenţă.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr.5 Vaslui.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.

O rog şi o invit pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu, se pregăteşte doamna deputat Tamara Ciofu, Botoşani.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Bună ziua, stimaţi colegi!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Cine are nevoie de o nouă lege a educaţiei?"

După ce au mutilat Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 prin numeroase ordonanţe de guvern, "rezolvând", între ghilimele, în regim "de urgenţă" problemele unor grupuri de interese ale PSD, reprezentanţii puterii din România, plictisiţi să mai ciuntească una dintre cele mai europene legi implementate în sistemul de educaţie, lansează spre dezbatere un nou proiect de lege a educaţiei.

Ideea nu este nouă. Ea a "mocnit" ani de zile în Parlament sub diferite denumiri: codul educaţiei, o nouă lege a educaţiei ş.a.m.d.

Deci această "veche lege" se doreşte a intra în vigoare chiar din anul şcolar 2016-2017. Termenul devine o mare promisiune a iniţiatorilor, inconştienţi de faptul că o lege în sistemul de învăţământ nu poate apărea peste noapte, nici de la un an la altul.

Astfel, principiile predictibilităţii şi stabilităţii sistemului ar fi grav încălcate chiar de cei care clamează într-un exerciţiu retoric artificial.

De fapt, fără nicio coerenţă, aruncând într-o aşa-zisă dezbatere o sumedenie de propuneri sub deviza "Nu ştim, o să vedem!", iniţiatorii acestui demers mai au câteva interese de satisfăcut prin această lege în numele politizării absolute.

Am participat la numeroase întâlniri cu cadre didactice şi părinţi. Fiecare dezbatere, indiferent de temă, a atins subiectul oportunităţii unei noi legi a educaţiei, iar părerea generală a fost una clară: sistemul nu mai poate suporta un nou restart, un nou punct 0.

Este nevoie de stabilitate în primul rând şi de menţinere a principiilor care au stat la baza Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, democratizare, depolitizare, descentralizare.

Procesul de restauraţie pe care şi-l propune Guvernul PSD alături de actuali şi foşti miniştri este "vândut" în spaţiul public sub forma unui fals proiect de lege, în care sunt introduse noi testări, noi examene, care nu fac altceva decât să ne întoarcă în timp măcar cu 20 de ani.

Într-un mod inexplicabil sunt preluate, repuse în discuţie, ca şi cum ele nu ar funcţiona deja în baza legii existente, chestiuni ca debirocratizarea, finanţarea per elev, modernizarea programelor curriculare, autonomia universitară, creşterea nivelului de internaţionalizare a universităţilor, dar şi altele.

Stimaţi colegi,

Nu putem susţine ideea demolării unei construcţii legislative care are la bază un pact pentru educaţie, care a reformat sistemul şi care, după eforturi din partea tuturor celor implicaţi, este implementată în şcoli şi universităţi, perfectată acolo unde a fost cazul doar pentru a satisface nevoia unora de a-şi lega numele de o nouă lege a educaţiei.

În plus, ca profesor, consider că un guvern neperformant, care şi-a pus semnătura pe o serie întreagă de OUG-uri care au afectat grav sistemul de învăţământ, aservindu-l clientelei de partid, nu poate avea legitimitatea de a elabora o lege a educaţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

O invit în continuare pe doamna deputat Tamara Ciofu, se pregăteşte domnul deputat Anton Doboş.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Obiectul declaraţiei mele de astăzi este: acordarea posibilităţii unităţilor administrativ-teritoriale de a oferi părinţilor o indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani pe lângă cea asigurată de Ministerul Muncii.

Vă propun să susţineţi iniţiativa legislativă prin care propun acordarea posibilităţii unităţilor administrativ-teritoriale de a oferi un sprijin financiar lunar din bugetul local pentru stimularea creşterii natalităţii, pe lângă suma asigurată din bugetul de stat de către Ministerul Muncii.

Astfel, proiectul de care l-am iniţiat creează cadrul legal prin care autorităţile administraţiei publice locale pot acorda, prin intermediul serviciilor de asistenţă socială, în limitele bugetelor locale, o indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, pe lângă cea asigurată din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, o sumă de bani pentru sprijinirea întemeierii unei familii pentru tinerii căsătoriţi.

Sumele necesare acordării ambelor indemnizaţii vor fi alocate anual, în bugetul local, în funcţie de realizarea veniturilor. Condiţiile şi documentele necesare pentru acordarea indemnizaţiilor vor fi stabilite de unităţile administrativ-teritoriale prin hotărârea fiecărui consiliu local.

În calitate de medic pediatru, am considerat că, pentru a diminua declinul demografic şi pentru a promova dezvoltarea familiei, este nevoie de implicarea directă în politicile de stimulare a natalităţii a autorităţilor locale care cunosc mult mai aprofundat problemele cu care se confruntă propriile comunităţi decât autorităţile centrale.

Având în vedere că în România se înregistrează de mai mulţi ani, conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, un spor natural al populaţiei negativ, vă propun completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.

Astfel, prin iniţiativa legislativă pe care am propus-o, se va reglementa contextul legal prin care autorităţile administraţiei publice locale, prin intermediul serviciilor de asistenţă socială, pot plăti părinţilor indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, în limita prevederilor bugetelor locale şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli prevăzute cu această destinaţie, în scopul îmbunătăţirii şi stimulării indicatorilor demografici ai unităţii administrativ-teritoriale respective.

Prioritatea administraţiilor publice locale este de a promova o dezvoltare durabilă în tendinţa de stimulare a creşterii demografice.

De aceea, este necesar ca în interesul local să fie asumată dezvoltarea demografică, adoptând politici de diminuare ascendentă şi de eliminare a riscurilor şi vulnerabilităţilor existente sau de viitor.

În acest sens, este oportună implementarea la nivel local a politicilor orientate spre fortificarea coeziunii sociale şi instituirea şanselor egale pentru toate grupurile sociale, în vederea obţinerii creşterii demografice stabile.

Este de datoria autorităţilor publice locale de a face prioritară politica de stimulare a natalităţii, de reducere a morbilităţii şi mortalităţii copiilor între 1-2 ani, a migraţiei în vederea diminuării declinului demografic în fiecare localitate din ţara noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Anton Doboş. Se pregăteşte domnul deputat Toader Dima de la Vaslui.

Domnul Anton Doboş:

Declaraţia politică se intitulează "Minciunile şi manipulările încă premierului Victor Ponta împotriva românilor."

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Doresc să mă adresez astăzi românilor pentru a le explica minciunile la care au fost supuşi în ultima săptămână de către prim-ministrul ţării, iar premierului şi deputatului Victor Ponta mă adresez pentru a-i explica de ce face rău ţării şi instituţiilor pe care le reprezintă.

Domnule Ponta,

În noiembrie susţineaţi că sunteţi mândru că sunteţi român. Acum aţi demonstrat clar că sunteţi de fapt un român laş şi România nu poate fi mândră cu un asemenea prim-ministru.

Să le luăm pe rând. În urma acţiunii unui procuror care respectă procedurile şi legile ţări, Victor Ponta a declarat că nu e normal ca un guvern să fie dărâmat de un procuror. Este o falsă problemă, pentru că acţiunea procurorului nu implică în mod procedural înlăturarea premierului. Aţi invocat că numai Parlamentul vă poate schimba. Greşit. Demisia de onoare nu ţine de legile ţării, ci de legea bunului simţ şi de respectul pentru ţară şi instituţiile ţării.

Aţi spus apoi că nu e normal ca procurorii să schimbe prim- miniştrii când vor ei. Dar nu sunteţi decât singurul prim-ministru din istoria României care este cercetat în timpul mandatului. Daca aţi fi fost al patrulea sau al cincilea prim-ministru cercetat, atunci am fi putut zice că justiţia are ceva cu prim-miniştrii, dar sunteţi singurul care aţi pus ţara în această situaţie ruşinoasă şi sper să fiţi şi ultimul.

Aţi spus că justiţia organizează o lovitură de stat, o gravă şi total nefondată acuzaţie. Până mai ieri vă lăudaţi la Bruxelles cu rezultatele obţinute de justiţie în domeniul anticorupţiei. Dar când a ajuns la uşa guvernului, justiţia nu mai este bună.

Domnule Victor Ponta,

Prin refuzul de a vă da demisia aţi pus Parlamentul din nou într-o postură ingrată. Parlamentul avea deja o încredere scăzută în rândul populaţiei. Prin ceea ce aţi făcut marţi, prin faptul că aţi pus parlamentarii PSD să facă zid împotriva justiţiei, aţi dat o nouă lovitură acestei instituţii a Parlamentului din care faceţi parte şi dumneavoastră.

Ce se putea întâmpla rău dacă aţi fi avut onoare şi vă dădeaţi demisia? Personal, aţi fi avut ocazia să demonstraţi că sunteţi un politician onorabil, un om nevinovat aşa cum susţineţi, justiţia îşi vedea de treabă, iar ţara ar fi dus-o mai bine cu un alt premier.

Pentru toate aceste, domnule coleg deputat Victor Ponta, nu mai meriţi să vă îţi vorbesc cu "dumneavoastră". Pot să îţi mai zic doar atât: Victore, demisia!

Deputat Anton Doboş, PNL.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Domnul deputat Toader Dima, se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu, PNL Iaşi.

Domnul Toader Dima:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi, intitulată "Judeţul Vaslui, cel mai afectat de seceta care a cuprins Moldova" face referire la situaţia nedorită şi nemeritată a agricultorilor din Moldova şi în special a celor din judeţul Vaslui, care se confruntă cu o secetă pedologică pronunţată.

Specialiştii agricoli din Moldova sunt îngrijoraţi de seceta excesivă care afectează, într-un procent destul de mare, atât culturile de toamnă cât şi cele de primăvară.

Anul agricol 2014-2015 a început cu lipsa ploilor din luna august, care au dus la compromiterea culturii de rapiţă, dar şi răsărirea neuniformă a culturii de grâu. Agricultura judeţului Vaslui cuprinde o suprafaţă de aproximativ 380.000 ha de teren agricol, din care aproximativ 230.000 ha de pământ arabil, peste 100.000 ha păşuni şi fâneţe şi importante suprafeţe de vii şi livezi.

Suprafaţa amenajată pentru irigaţii în sistemul Albiţa-Fălciu este de 18.000 ha, dar cu posibilităţi de irigare pe aproximativ 8.000 ha, acolo unde s-au înfiinţat organizaţiile udătorilor, acum aflate într-un amplu proces de modernizare cu fonduri europene.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din semnalele primite de la producătorii agricoli, dar şi din deplasarea în localităţi din judeţ, am constatat o evoluţie necorespunzătoare pentru această perioadă în ceea ce priveşte dezvoltarea plantelor provocată de lipsa apei din perioada aprilie-mai 2015. Din analiza datelor de la cele patru centre pluviometrice din judeţ, în cele două luni, deficitul de umiditate a fost cuprins între 49 l/mp la Huşi şi 65 l/mp la Negreşti-Vaslui.

Cele mai afectate sunt culturile de cereale păioase ca urmare a deficitului de apă din sol, răsărite neuniform, neînfrăţite, observându-se fenomenul de uscare a frunzelor, dar şi culturile de primăvară, mă refer la plante furajere, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, porumb şi soia, legume din câmp. Toate acestea se întâmplă şi pe fondul unor temperaturi ale aerului foarte ridicate, cuprinse între 32°C-35°C, pentru această perioadă.

Doamnelor şi domnilor,

Jumătate din populaţia judeţului Vaslui locuieşte la ţară, iar din aceasta 90% se ocupă sau trăieşte din practicarea agriculturii care trebuie să le asigure un nivel de trai decent pentru ei şi pentru cei care locuiesc la oraş.

Dacă seceta va persista, trebuie înfiinţate la nivel de primării comisii locale pentru inventarierea suprafeţelor calamitate şi împreună cu Direcţia Agricolă Vaslui şi Instituţia Prefectului să centralizeze datele pentru ca Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Guvernul României să găsească soluţii pentru a veni în ajutorul agricultorilor.

Vă mulţumesc.

Toader Dima, deputat PSD.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Grigore Crăciunescu şi se pregăteşte domnul deputat Vasile Popeangă.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "România - Republica Moldova, două state, o singură naţiune."

Românii din dreapta şi din stânga Prutului au aceeaşi limbă, aceeaşi istorie, aceleaşi obiceiuri, aceleaşi tradiţii, aceleaşi sărbători şi multe altele în comun, dar totuşi trăiesc în două ţări diferite.

Visul tuturor românilor de secole a fost acela de a trăi împreună într-o patrie comună. Acest fapt s-a petrecut pentru prima dată după anul 1812, la 27 martie 1918 şi a durat până la 28 iunie 1940, când în urma ultimatumului dat de Stalin Guvernului României, Basarabia a fost ocupată din nou.

Guvernele României de după anii '90 au întreprins măsuri concrete pentru a ajuta Republica Moldova din punct de vedere economic şi, în acelaşi timp, a acţionat ca cetăţenii din cele două ţări să cunoască trecutul şi istoria adevărată a neamului românesc.

Donaţiile de carte, în număr foarte mare, în diferite localităţi din Basarabia, mii de burse acordate elevilor şi studenţilor din Republica Moldova în fiecare an, acordul dintre cele două ţări privind un împrumut de 100 de milioane de euro nerambursabil, alocarea, în urma acestui acord, a 5 milioane de euro pentru construcţia şi reparaţia grădiniţelor din Moldova de peste Prut, acordarea sumei de 1 milion de euro pentru renovarea Institutului Mamei şi Copilului din Chişinău anul trecut şi încă 1 milion de euro anul acesta, dotarea cu 15 maşini Dacia Duster pentru Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, dotarea cu ambulanţe, darea în folosinţă a Gazoductului Iaşi-Ungheni şi multe altele arată preocuparea României pentru românii din Basarabia.

Este necesar în continuare să întreprindem şi alte acţiuni în vederea apropierii dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului.

Consider că ar trebui ca cetăţenii din Republica Moldova să beneficieze de tratamente medicale în spitalele din România prin a deveni plătitori la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

În acest sens, voi solicita Ministerului Sănătăţii un punct de vedere în vederea creării cadrului legal pentru implementarea acestei dorinţe exprimate de cetăţenii din Moldova de peste Prut. Cum şi cât ar trebui să plătească un cetăţean din Basarabia pentru a beneficia de aceste servicii medicale.

Am face un gest reparatoriu de mare omenie dacă am acorda pensii pentru veteranii de război din cel de-al Doilea Război Mondial care mai trăiesc în Republica Moldova. Livretul militar poate dovedi în ce unitate militară au luptat şi unde în cel de-al Doilea Război Mondial.

În acest sens, voi solicita punctul de vedere al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale în vederea analizei impactului bugetar, în vederea iniţierii unui proiect de lege în acest sens.

Pentru ca aceste iniţiative să poată fi puse în practică este nevoie, în primul rând, de acordul Guvernului de la Chişinău, întrucât Republica Moldova este un stat suveran şi independent şi, în al doilea rând, de disponibilitatea Guvernului actual al României de a acorda şi alte facilităţi pentru românii de peste Prut.

Vă mulţumesc.

Deputat Grigore Crăciunescu, de Iaşi.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Vasile Popeangă de la Gorj, se pregăteşte domnul deputat Mugurel Cozmanciuc, tot de la Iaşi.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Trebuie accelerate reîmpăduririle în România!"

Am văzut de curând scandalul creat de defrişările iraţionale din pădurile României, mânate doar de lăcomia unor inşi fără scrupule, fie ei români sau străini. Din păcate, aceste defrişări au consecinţe majore pentru români, nu doar din cauza faptului că se reduce semnificativ calitatea aerul respirat ori că alunecările de teren au devenit ceva obişnuit, la ordinea zilei, valurile de pământ care o iau la vale antrenând adesea şi zeci de case ori sufletele cetăţenilor a căror vină e că au fost la momentul şi locul nepotrivit.

Dar de o perioadă mai mare încoace, şi acest an nu face excepţie, pagubele cele mai mari sunt provocate de inundaţii. Pe lângă dispariţia canalelor de irigaţii ce drenau excesul de apă, defrişările sunt cea de-a doua cauză a inundaţiilor devastatoare, căci pe de o parte nu mai există pădurile care să absoarbă apa în exces, pe de altă parte, apele nu mai întâlnesc niciun obstacol semnificativ în calea lor.

O strategie antiinundaţii există încă din anul 2010, dar aceasta nu a depăşit stadiul hârtiei. Din cele 17,4 miliarde de euro necesari până în 2030, nu s-au alocat decât câteva sute de milioane de euro, în schimb, au fost 3 miliarde de euro plătiţi ca despăgubiri numai în ultimii 10 ani.

Când este vorba de făcut planuri şi hârtii stăm bine. Ministerul Mediului a plătit 46,5 milioane de euro în perioada 2010-2013, când s-au elaborat 11 hărţi de hazard, care ar trebui să avertizeze asupra extinderii zonei inundate, a vitezei sau adâncimii apei la viituri, oferind informaţii corespunzătoare anumitor debite. Aceste hărţi de hazard fac parte din "Strategia naţională de management al riscului la inundaţii pe termen mediu şi lung", 2010-2035. Însă nimeni din Ministerul Mediului nu explică eficienţa acestor hărţi în cazul inundaţiilor din zilele trecute. În acest moment, ar trebui să existe, conform proiectului, şi baza de date cartografice privind obiectivele afectate de inundaţii, inventarierea şi analiza vulnerabilităţilor specifice şi a bunurilor expuse riscului la inundaţii.

În bugetul total de implementare a strategiei pentru inundaţii s-a inclus şi relocarea gospodăriilor care ar putea fi în pericol, achiziţia de terenuri, inclusiv pentru reconstituirea fondului forestier, cu un buget de 150 de milioane de euro până în 2029.

Ca să avem o idee despre ce discutăm, să vedem nişte consecinţe ale acestor inundaţii: 2005 - 69 de morţi, din 23 de judeţe, 1.600 de localităţi afectate, 40.277 de locuinţe avariate, 221 de şcoli, 77 de grădiniţe, 34 de spitale, 39 de biserici. Pagube: 1,5 miliarde euro; 2007 - 57 de localităţi afectate din 4 judeţe, 1.391 de persoane evacuate, un mort, 1.009 case avariate, dintre care două distruse complet; 2008 - 138 localităţi afectate de inundaţii, 5.573 de gospodării avariate, 83 de locuinţe distruse complet; 2010 - 22 de morţi, 7.000 de persoane evacuate, 2.917 locuinţe inundate, 206 case distruse, 867 milioane de euro pagube.

Trebuie, aşadar, să gândim şi din punct de vedere economic ce preferăm: să plătim o sumă pentru împăduriri sau să plătim de câteva ori mai mult aceeaşi sumă pentru despăgubiri?

Viitor vor avea doar ţările ce vor deţine păduri, alimente şi apă potabilă.

De ce este neapărat nevoie să gândim în termeni de "după noi, potopul"? Căci după ce se vor termina apa, pământurile şi pădurile, până şi cei mai bogaţi...

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Vasile Popeangă:

... vor ajunge la concluzia că banii sunt necomestibili.

Mulţumesc şi eu.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Hai să ne încadrăm totuşi în timp, mai sunt o serie de colegi care trebuie să vorbească.

Domnul deputat Mugurel Cozmanciuc, de la Iaşi. Se pregăteşte Ovidiu Iane.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi priveşte Institutul "Cantacuzino": "Salvarea Institutului «Cantacuzino» - între promisiuni şi jocuri de imagine".

Stimaţi colegi,

Conform declaraţiilor recente ale Guvernului, asistăm la noi promisiuni privind salvarea Institutului "Cantacuzino", şi anume cele care privesc ştergerea datoriilor printr-un ajutor financiar de 10 milioane de euro, pentru a acoperi acest deficit. Este o promisiune bine-venită, dar să nu uităm că, la finalul lunii aprilie, într-un proiect de hotărâre de guvern publicat pe site-ul Ministerului Educaţiei Naţionale, se arată că Institutul "Cantacuzino" va primi un ajutor de stat în valoare de peste 33 de milioane de lei, precum şi amânarea de la plata obligaţiilor fiscale, sprijin care realmente este necesar pentru ca institutul să-şi poată derula activitatea.

Însă suntem aproape de jumătatea lunii iunie, iar situaţia institutului este aceeaşi: nu sunt soluţii concrete, nu există producţie, doar încă o promisiune.

Până în prezent, eforturile Guvernului au constat în plasarea institutului de la un minister la altul, în încercarea fără succes de a-l muta de la Universitatea de Medicină şi Farmacie, printr-un proiect de hotărâre de guvern, care în prezent şi acesta este blocat. Ce să înţelegem de aici: că este doar un joc de imagine al Guvernului, că este lipsă de interes, în condiţiile în care se ştie că situaţia precară în care se află institutul nu poate să mai suporte amânare?!

Institutul "Cantacuzino" trebuie să aibă o nouă şansă. Acest institut reprezintă tradiţie şi este unul din motivele de mândrie ale ţării noastre. Trebuie să protejăm ceea ce ne-a fost lăsat ca moştenire.

Mai mult decât atât, existenţa unei industrii farmaceutice locale competitive va face ca România să fie mai puţin vulnerabilă la fenomene care pot afecta sănătatea publică, aducând totodată o gamă diversă de preparate farmaceutice şi preţuri accesibile.

Susţinerea laboratorului de referinţă prin alocarea de fonduri este soluţia reală care ar putea salva acest institut.

Reluarea producţiei de vaccin antigripal la Institutul "Cantacuzino" va fi un prim pas important pentru România, iar institutul trebuie să devină un jucător naţional, regional, în programele de sănătate publică, fiind, de asemenea, un jucător important ca potenţial exportator către ţările din Estul şi Orientul Mijlociu, al Europei şi al întregului continent.

Aceste principii trebuie să le urmărească Guvernul şi să privească mai departe decât aceste simple promisiuni sau mutarea institutului de la un minister la altul. Iar odată cu ajutorul acordat, să cultive proiecte de atragere de investiţii în industria de resort şi să nu se oprească doar la a cere un plan de reorganizare, de lichidare, care nu devine o soluţie pentru susţinerea acestui institut.

Fac apel ca Guvernul să acorde întreaga responsabilitate în susţinerea acestui institut, să aloce fonduri pentru laboratorul de referinţă, pentru că nu putem să tot promitem de la o lună la alta salvarea lui.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Ovidiu Iane. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Gudu.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pentru că suntem la ora de declaraţii politice, am să fac şi eu o declaraţie politică intitulată "Români contra români".

Am observat, în ultimul timp mai ales, că acest fenomen al românilor contra românilor a escaladat într-un mod foarte mare.

Observăm că această meteahnă de a ne ataca unii pe ceilalţi apare pe toate palierele societăţii. Observăm poliţişti contra participanţi la trafic, observăm bănci contra clienţi, observăm politicieni contra oameni, observăm patroni contra angajaţi şi aşa mai departe. Şi am o întrebare: unde vom ajunge?

Alte naţiuni ţin această coeziune, ţin această coeziune între semenii lor, însă noi nu facem decât să ne dezbinăm. De ce nu ne dăm seama că această mare familie din care facem parte, această mare familie numită România, ar trebui să fie un loc în care să trăim cu toţii liniştiţi, să ne ajutăm unii pe ceilalţi, pentru că suntem cetăţenii aceleiaşi ţări. De ce trebuie să fim mereu români contra români? De ce trebuie să avem tot timpul - indiferent de funcţie, indiferent de profesie, indiferent de vecinul pe care îl avem - de ce trebuie să avem această gândire, "să moară şi capra vecinului"? De ce să nu venim şi să spunem: vreau şi eu o capră ca a vecinului, vreau să am şi eu poate o capră mai frumoasă ca a vecinului. De ce să mă uit cu pizmă la cel care, alături de mine, şi-a vopsit gardul sau casa şi de ce să nu pun şi eu mâna pe bidinea şi să-mi fac curat în faţa casei? Nu înţeleg acest lucru, să ştiţi. Am fost plecat şi eu în străinătate, am văzut şi alte naţiuni cum se comportă şi vreau să vă spun că noi nu avem sau nu am descoperit acest simţ civic al apartenenţei la aceeaşi naţiune. Şi aceasta nu este de acum. Se pare că totuşi acest modus operandi de a învrăjbi acest popor a pornit cumva pe vremea lui Băsescu, se pare, nu ştim sigur. Însă să ştiţi că este mult mai vechi, este de pe vremea lui Caragiale. Nici atunci oamenii nu se înţelegeau între ei.

Şi totuşi eu cred că ar trebui să încercăm să ne dăm seama că această vrajbă care apare în societatea noastră nu duce la nimic bun. Nu putem să avem progres, nu putem să avem linişte, nu putem să avem pace. De ce trebuie politicienii să se certe tot timpul între ei? De ce să nu găsească o formulă de dialog şi atât? Nu trebuie să ne mai atacăm atât, pentru că nu demonstrăm decât că suntem români contra români.

Şi am să închei prin a face un mic apel.

Dragi români,

Haideţi să încercăm să vedem cine încearcă să ne învrăjbească şi de ce! Haideţi să încercăm să nu mai fim români contra români! Pentru că, dacă nu vom mai fi români contra români, poate vom avea şi noi o ţară frumoasă şi vom dezvolta într-adevăr un loc în care să ne creştem familia în tihnă.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit în continuare pe domnul Vasile Gudu. Se pregăteşte domnul George Scarlat.

Vă rog să sintetizaţi, ca să poată vorbi toţi colegii dumneavoastră, sunt doar colegii de la PNL care mai trebuie să vorbească.

Domnul Vasile Gudu:

Da, domnule preşedinte.

Bună ziua, stimaţi colegi!

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Educaţia, prioritate naţională a Guvernului Victor Ponta".

Ministrul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, Mihai Sorin Cîmpeanu, şi fostul ministru, Ecaterina Andronescu, preşedinte al Comisiei de învăţământ din Senat, au anunţat săptămâna trecută că se află în lucru proiectul de modificare a Legii educaţiei naţionale, să corijeze o parte din prevederile actualei legi. Conform celor doi oficiali: "iniţiativa de modificare a Legii educaţiei naţionale nu îşi propune să bulverseze sistemul de învăţământ, ci doar să remedieze neajunsuri, acolo unde ele au fost semnalate de către reprezentanţii sistemului". Într-o abordare evazivă, în care nici nu au fost enunţate deficienţele imputabile concret actualei Legi a educaţiei naţionale, cei doi oficiali au precizat că se doreşte adoptarea unui cadru legislativ profesionist şi transparent, care să fie dezbătut de către toţi factorii implicaţi în educaţie, printre care au fost indicaţi reprezentanţii Consiliului Naţional al Rectorilor, reprezentanţii sindicatelor şi reprezentanţii tuturor organizaţiilor studenţeşti de la nivel naţional.

Referindu-se la stadiul actual al procesului de elaborare a modificărilor care se doreşte a fi operate Legii educaţiei, Ecaterina Andronescu a informat că un draft conţinând o parte din aceste modificări este deja întocmit în Comisia de învăţământ a Senatului, documentul aşteptând momentul potrivit introducerii sale într-o dezbatere amplă.

Practica de zi cu zi ne arată că în România reală a anului 2015 unul din patru copii nu beneficiază de un drept constituţional, şi anume dreptul la învăţătură, unul din patru copii nu este în nicio formă instituţionalizată de învăţământ, iar din punct de vedere statistic 700.000 de copii din România nu merg la şcoală. În conformitate cu datele furnizate de către Institutul Naţional de Statistică, aproximativ 19.000 de copii lipsesc anul acesta de la clasa pregătitoare. Unde sunt aceşti copii? De ce nu sunt în clasa pregătitoare? Actualul Guvern nu ştie unde sunt aceşti copii, deoarece, în marea lor majoritate, în inspectoratele şcolare judeţene, lucrează clientela PSD, slab pregătită profesional, avidă de funcţii nemeritate şi bani obţinuţi uşor. Mai mult, nici inspectoratele şcolare, nici ministerul de resort nu au venit cu rapoartele anuale, de câţiva ani. Dacă nu s-au înscris niciodată la şcoală, trebuie identificaţi şi aduşi în clasă, iar dacă au abandonat şcoala trebuie reintegraţi în programul "A doua şansă". PSD este la putere de mai bine de 3 ani, acum nu mai pot da vina pe nimeni, iar premierului Victor Ponta îi convine de minune această situaţie, pentru că nu mai trebuie să construiască şi să întreţină 1.400 de şcoli, să plătească salariile profesorilor, să remedieze neajunsurile generate de accesul deficitar la sistemul de alimentare cu apă şi sistemul de canalizare.

Consider că o reformă a educaţiei este strict necesară, de aceea se impune o demarare cât mai urgentă a dezbaterilor publice pe noua Lege a educaţiei, la care să participe şi să-şi aducă contribuţia toţi factorii implicaţi în sistemul educaţional din România.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc şi eu.

Vasile Gudu, deputat PNL de Tulcea.

Domnul Florin Iordache:

George Scarlat.

Vă rog să fim mai concişi. Am ieşit...

Vă rog, domnule deputat.

Domnul George Scarlat:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

"Guvernul mimează finalizarea Canalului Siret-Bărăgan"

Abordarea problemelor rolului, locului şi stării sistemului de îmbunătăţiri funciare în agricultura României constituie în prezent unul din cele mai delicate şi responsabile demersuri în domeniul macroeconomiei agrare.

Deşi România dispune de condiţii naturale bune pentru practicarea unei agriculturi performante, sunt necesare eforturi şi resurse substanţiale pentru efectuarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare. Mă refer la lucrări de înaltă tehnicitate, complexitate, ca: irigaţii, desecări, drenaje, îndiguiri, de combatere a eroziunii solului, care presupun investiţii foarte mari.

Ţinând seama de importanţa vitală a acestor lucrări pentru securitatea alimentară a ţării, statul mimează că se implică prin măsuri de susţinere a programelor de investiţii şi de organizare şi administrare a acestor lucrări.

Dincolo de orice conotaţii politice posibile, se cuvine să relev faptul că specialişti români în domeniul îmbunătăţirilor funciare s-au afirmat pe plan european, prin soluţii originale, în sfera lucrărilor de desecare şi combatere a eroziunii solului.

În ultimii 25 de ani, acest vast domeniu patrimonial al agriculturii a fost supus arbitrarului, deciziilor absurde şi dezastrului. S-a distrus ceea ce s-a realizat, fiind cea mai neagră perioadă pentru sectorul de îmbunătăţiri funciare, de când acesta există. S-ar putea afirma că nicio ţară şi niciun popor din lume nu s-au răzbunat cu atâta înverşunare şi iresponsabilitate asupra propriilor realizări, distrugându-le.

Activităţile de funcţionare şi întreţinere au fost şi sunt rudele sărace ale sistemelor de irigaţii, întreţinerea fiind, de regulă, proastă. Din această cauză, niciodată în România resursele de apă nu au atins limitele unei exploatări durabile, bazate pe management de excepţie a factorului apă.

La cele menţionate se adaugă şi o gravă criză managerială pe tot traseul, începând, îndeosebi, cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare şi continuând cu filialele judeţene, în relaţiile cu producătorii agricoli.

Menţionez că, prin cele prezentate, nu doresc să denigrez în vreun mod competenţa specialiştilor care lucrează în domeniul îmbunătăţirilor funciare şi nici unele realizări în condiţii economice, tehnice şi chiar sociale destul de grele.

Guvernul Ponta a promis, prin programul său, finalizarea infrastructurii primare de irigat, Canalul Siret-Bărăgan, prin atragerea de investitori străini şi fonduri europene. În acest moment Guvernul mimează execuţia canalului sus-menţionat.

Guvernul a reuşit în final să blocheze adoptarea Proiectului de Lege privind înfiinţarea Regiei Autonome "Administrarea Canalului Siret-Bărăgan", sub pretextul lipsei studiului de fezabilitate.

Până când tergiversarea acestei promisiuni?

George Scarlat.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Radu Zlati.

Vă rog, domnule deputat.

Se pregăteşte domnul deputat Daniel Gheorghe.

Domnul Radu Zlati:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Împlinim în acest an un sfert de secol de la reinventarea, am putea spune, a parlamentarismului în România, odată cu începerea lucrărilor Parlamentului rezultat ca urmare a alegerilor din "Duminica Orbului", 20 mai 1990.

Între timp o întreagă istorie a fost parcursă, istoria trecerii pe plan legislativ şi instituţional de la relativul haos rezultat în urma evenimentelor din decembrie 1989 şi a procesului de destructurare a sistemului comunist şi până în momentul de azi, al unei Românii puternic integrate european şi euroatlantic. În această istorie, rolul Parlamentului României, al Camerei Deputaţilor şi al Senatului, nu poate fi ignorat, iar progresele înregistrate între 1990 şi prezent nu pot fi negate.

Doamnelor şi domnilor,

Suntem, ca parlamentari, responsabili solidari ai faptului că azi, în ciuda progresului evident de care vorbeam, reputaţia Parlamentului, cel mai reprezentativ organ al unei democraţii reale, precum şi reputaţia clasei politice care oferă resursa umană pentru acest Parlament se află pe una din treptele cele mai de jos ale unui posibil clasament al încrederii, care ar cuprinde instituţiile fundamentale ale statului român.

Cum am ajuns aici, stimaţi colegi? Răspunsul este, desigur, extrem de complicat şi poate că depăşeşte puterea de analiză a celui care vă vorbeşte. Cert, depăşeşte cele trei minute pe care le am la dispoziţie. Dar mi se pare evident că, prin întreaga noastră activitate, prin comportamentul nostru individual şi de grup, suntem factori responsabili ai acestei decăderi. Pentru că am acceptat, ca indivizi sau ca grupuri parlamentare, să fim preşul de sub picioarele celor care se aflau momentan la cârma Guvernului şi a ministerelor, atunci când partidele noastre erau la guvernare, şi să fim preşul de sub picioarele şefilor noştri de partid, mai tot timpul. Pentru că, deşi nu există instituţia mandatului imperativ, am acceptat să votăm la comanda unora sau a altora. Pentru că prea adesea am votat legi fără să ne consultăm cu aceia care ne-au trimis să îi reprezentăm, deşi era vorba despre viaţa, sănătatea şi bunăstarea acestora. Pentru că în numele eficienţei am sacrificat însăşi esenţa parlamentarismului, dezbaterea parlamentară. Şi mai ales pentru că invocând un drept constituţional consacrat, acela al imunităţii parlamentare, prea adesea ne-am apărat pe noi şi pe colegii noştri, respingând solicitările Parchetului, chiar şi în cazuri de culpă evidentă.

Respectul se câştigă greu şi se pierde uşor. Cât de greu sau de uşor poate fi recâştigat respectul poporului român pentru Parlament?!

Să începem cu un prim pas, fie el şi unul simplu: să nu mai apărăm penalii din rândurile noastre. Să încercăm astfel să ne respectăm pe noi înşine, ca aleşi ai poporului român. Căci respectul, încă o dată, se câştigă, nu se primeşte cadou.

Radu Zlati, deputat PNL.

Domnul Florin Iordache:

Domnul deputat Daniel Gheorghe.

Se pregăteşte domnul deputat Mircea Lubanovici.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi vizează o serie de desfăşurări din politica externă a României din ultima perioadă şi mă voi referi aici la posibilitatea ca România să recunoască independenţa statului Kosovo.

În 2008, prin Parlamentul României, care este forul legitim, reprezentativ, suveran, naţional, principal în această ţară, România a refuzat să recunoască independenţa Kosovo - un element care ne-a diferenţiat de o parte din statele membre ale Uniunii Europene. Acest fapt se datorează în primul rând elementului care presupune principiul neîncurajării segregaţionismului şi secesionismului statal, un lucru care pune în mare pericol Europa, mai ales în această perioadă când vedem ce se întâmplă în Ucraina, vedem situaţia din Crimeea, care practic s-a desprins din Ucraina şi s-a alipit la Rusia, când vedem cum chiar în Europa Occidentală sunt presiuni secesioniste - şi mă refer aici la Catalunia, Ţara Bascilor, Scoţia, în cadrul Regatului Marii Britanii. Şi noi, românii, avem datoria de a respecta acest principiu al statului naţional şi al statului unitar. Nu putem demantela Europa într-o serie, într-un mozaic întreg de entităţi substatale şi într-un mozaic întreg de regiuni care pot fi controlate şi manipulate cu uşurinţă de orice forţă externă care doreşte să dizolve acest principiu constitutiv al identităţii europene şi statul naţional.

De asemenea, recunoaşterea Kosovo presupune şi riscul izolării Serbiei în plan internaţional şi riscul creşterii tensiunilor din Balcani în contextul în care, iată, avem o recrudescenţă a naţionalismului în spaţiul Balcanilor de Vest. Şi nu în ultimul rând, să nu uităm faptul că nerecunoaşterea statului Kosovo reprezintă un principiu moral, deoarece acest stat, din păcate, este o placă turnantă a reţelelor criminale transfrontaliere şi a grupărilor mafiote care s-au implicat până la nivelul de vârf al politicii din această regiune a Serbiei.

Aşadar, să spunem un nu hotărât recunoaşterii internaţionale a Kosovo ca stat independent şi să păstrăm baza principiilor noastre constituţionale cu privire la indivizibilitatea, unitatea şi integritatea statului naţional, forma fundamentală de organizare a lumii europene moderne.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc şi eu.

Mircea Lubanovici. Vă rog, domnule deputat.

Se pregăteşte domnul deputat Mihai Tararache.

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică din dimineaţa aceasta am intitulat-o "Susţin în mod categoric moţiunea de cenzură".

Prin declaraţia de faţă doresc să îmi exprim ataşamentul şi respectul pe care le am faţă de valorile şi principiile democratice, faţă de libertate şi toleranţă, faţă de justiţie şi de statul de drept. Cu atât mai mult, susţin importanţa şi puterea votului ca mecanism de bază al unui stat democratic. Cred cu tărie că aceste principii fundamentale sunt cele care au motivat românii să iasă în stradă în decembrie 1989. Din nefericire, aceleaşi argumente i-au îndemnat pe români să protesteze şi în 16 noiembrie 2014. De ce? Pentru că Guvernul Ponta încalcă, în mod repetat, regulile democratice, pentru că în viziunea şefului acestui Guvern votul este o simplă lozincă. Şi cum ar putea să fie altfel când justiţia a condamnat un ministru în funcţie pentru că a determinat falsuri în listele electorale?! Acelaşi ministru a colaborat cu premierul pentru a sfida orice normă democratică, prin împiedicarea deliberată a diasporei în a-şi exprima votul la alegerile prezidenţiale.

Şi atunci, stimaţi colegi, cum am putea susţine un Guvern care nu face decât să îşi arate dispreţul faţă de democraţie? Cum mai putem acorda votul de încredere acestui cabinet care nu respectă Constituţia şi comite abuzuri, încălcând astfel drepturile fundamentale ale cetăţenilor?!

Am convingerea că principiile pe care le-am enunţat la începutul discursului motivează pe deplin aprobarea moţiunii de cenzură depusă de Partidul Naţional Liberal. Cred că şi în cadrul majorităţii parlamentare sunt membri pentru care votul politic al românilor înseamnă un vot de încredere şi nu o lozincă, un slogan electoral.

Consideraţi, stimaţi guvernanţi, că românii vor uita prea curând măsurile prin care aţi încercat descurajarea diasporei în a vota? Credeţi că românii vor uita cozile interminabile la care i-aţi supus în faţa secţiilor de vot sau folosirea gazelor lacrimogene asupra lor? Credeţi că toate umilinţele şi toate tratamentele inumane din noiembrie 2014 vor fi şterse cu buretele?

De aceea, stimaţi colegi, susţin şi votez favorabil moţiunea de cenzură în mod categoric şi vă îndemn, stimaţi colegi parlamentari, să faceţi acelaşi lucru dacă democraţia şi votul nu sunt pentru dumneavoastră simple lozinci!

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată...

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Mihai Tararache, vă rog.

Domnul Mircea Lubanovici:

Deputatul Lubanovici, Colegiul nr. 3, Diaspora.

Domnul Florin Iordache:

Mihai Tararache, vă rog, Constanţa. Ultimul vorbitor, domnul deputat Dolha Stelian.

Domnul Mihai Tararache:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Mazăre şi Făgădău - echipa beton a Constanţei".

Pe 5 iunie întreaga lume a sărbătorit Ziua mediului. Constănţenii însă - şi o spun cu amărăciune - nu au avut niciun motiv să o facă. Pentru ei, ideea de mediu înconjurător curat, sănătos s-a pierdut undeva în pâcla ultimilor 15 ani. Sosirea în fruntea administraţiei constănţene a lui Radu Mazăre şi a camarilei sale a însemnat debutul unei lupte asidue, pot spune, împotriva spaţiilor verzi, a aerului curat şi a curăţeniei, în general.

Rând pe rând, în Constanţa, parcurile s-au micşorat simţitor, făcând loc unor construcţii imense de beton, tramvaiele constănţene şi troleibuzele care funcţionau nepoluant au fost înlocuite cu autobuze care au poluat masiv mediul înconjurător şi ecosistemul local.

Şi lucrurile, iar o spun cu amărăciune, nu s-au oprit aici. Când nu au mai fost mall-uri să distrugă parcurile, au apărut proiecte rezidenţiale, hoteluri, blocuri pe spaţii verzi, parcări. Niciun spaţiu verde din oraş nu a scăpat de furia betonului.

La ora actuală în Constanţa o să găsiţi un oraş gri, trist, în care copacii sunt schilodiţi şi ajutaţi să moară, cel mai mare parc, Parcul Tăbăcărie - este un parc foarte frumos, cum nu o să găsiţi prea multe în ţară - este lăsat să putrezească sub mizerie, iar parcurile mici aproape că au dispărut, pentru că nu sunt îngrijite de ani de zile. Şi aceasta sub atenta "binecuvântare" a domnului primar, acum Decebal "Betoane" Făgădău - i-am spus eu, pentru că îşi merită acest supranume.

Toate acestea contrastează cu sumele exorbitante de bani care sunt alocate firmelor de casă, în fiecare an, din bugetul local, pentru spaţii verzi şi pentru amenajarea de parcuri.

Decebal Făgădău, venit în funcţia de viceprimar din postura de şef al Complexului Muzeal pentru Ştiinţe ale Naturii, un iubitor al mediului, am putea spune, a asistat timp de opt ani, tacit, din spatele patronului său, la genocidul desfăşurat împotriva a tot ceea ce înseamnă spaţiu verde în Constanţa şi se pare că şi-a învăţat foarte bine această lecţie pe care a preluat-o şi o desăvârşeşte în scurtul său şi, sperăm, cât mai scurtul său mandat de primar.

Parcurile nu au găsit un salvator în Decebal "Betoane" Făgădău: verdele este la fel de urât, coşurile de gunoi lipsesc în continuare cu desăvârşire în oraş, mizeria predomină, iar proiectele rezidenţiale continuă să se ridice în dauna unui oraş curat. Betonarea intensivă rămâne un sport local...

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Mihai Tararache:

... practicat intensiv.

Şi în final, domnule preşedinte de şedinţă, aş vrea să urez la mulţi ani mediului în România şi îmi doresc, împreună cu constănţenii, ca, începând din 2016, şi Constanţa să se alinieze în lupta pentru un mediu curat şi sănătos în mediul urban.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Domnul deputat Dolha Stelian.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Maşina de propagandă a premierului manipulează cu sferturi de adevăr şi minciuni isterice".

Un mecanism năucitor de dezinformare şi manipulare a fost declanşat pentru supravieţuirea politică a lui Victor Ponta.

Strategia de manipulare foloseşte reţeta clasică a minciunilor ţipate care să acopere fapte, sferturi de adevăr şi omisiuni pe post de argumente, intimidarea opoziţiei, descurajarea mitingurilor adversarilor cu răstălmăcirea Codului penal, folosirea Parlamentului ca scut.

Unul din refrenele rostogolite de putere este cel al aşa-zisei lovituri de stat, că opoziţia ar fi asmuţit procurorii pentru a răsturna un guvern legitim. Realitatea e tocmai pe dos: procurorii încearcă să scoată la lumină culisele unei afaceri cu bani drenaţi din companii ale statului, Parlamentul face scut în jurul unui supracetăţean, iar unii politicieni caută soluţii să modifice de urgenţă Codul penal, în 22 de puncte, dacă trebuie, pentru a se pune la adăpost.

Şi mai pretinde că nu-şi poate da demisia, pentru că fără el economia se scufundă, că până în septembrie am pierde 4 miliarde. În realitate, nimic altceva decât o altă gogoriţă care să bage spaima în populaţie. Economia unui stat şi absorbţia de fonduri nu stau într-un individ, în niciun caz într-unul cu probleme de înţelegere a fenomenelor macroeconomice.

Dar poate cel mai penibil truc din arsenalul manipulării este cel cu Rusia, care deschide sticle de şampanie dacă măreţul om de stat pleacă din fruntea Guvernului României. A agita spaime adânc înrădăcinate în subconştientul colectiv la adresa Rusiei e doar o partitură ieftină.

Victor-Viorel Ponta şi susţinătorii săi nu reuşesc să priceapă încă un adevăr simplu: că oricâtă minciună ar revărsa, oricât ar încinge maşina manipulării nu au cum să câştige în această bătălie. Folosind aceleaşi tertipuri perdante în ultimele alegeri, nu fac decât să se mintă încă o dată pe ei înşişi. Pentru că epoca aceea a apus deja!

Mulţumesc mult de tot.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Declar şedinţa închisă.

La revedere!

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,23.