Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16,08.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

A doua parte a şedinţei a fost condusă de doamna deputat Rodica Nassar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Bună ziua, stimaţi colegi,

Declar deschisă şedinţa de azi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 383 de deputaţi, până în acest moment şi-au înregistrat 202.

În conformitate cu prevederile art. 94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă informez că au fost distribuite deputaţilor următoarele documente: programul de lucru pentru perioada 14-19 septembrie 2015, lista rapoartelor depuse în perioada 9-15 septembrie în comisiile permanente sesizate în fond, lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale, informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente.

Potrivit art. 205 din regulament şi programului de lucru în şedinţa de astăzi, în cadrul Orei Guvernului, avem organizate dezbateri politice, la solicitarea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, cu tema "Starea învăţământului românesc la început de an şcolar".

Din partea Guvernului, participă la aceste dezbateri politice domnul ministru Sorin Mihai Cîmpeanu, ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice.

Pentru desfăşurarea în condiţii regulamentare a dezbaterilor, vă reamintesc timpul maxim stabilit de regulament pentru fiecare participant la dezbateri: reprezentantul grupului parlamentar care a solicitat dezbaterea - 5 minute pentru prezentare; reprezentantul Guvernului, domnul ministru - 5 minute, pentru a răspunde; reprezentantul grupului parlamentar care a solicitat dezbaterea - 3 minute pentru lămuriri suplimentare; celelalte grupuri - câte 3 minute fiecare, cu excepţia celui mai mare grup parlamentar din opoziţie, care are 5 minute pentru a-şi prezenta punctul de vedere; din partea deputaţilor neafiliaţi - un minut, pentru a prezenta punctul de vedere, iar, la final, concluziile, pentru răspunsuri - domnul ministru vizat, reprezentantul Guvernului.

Dau cuvântul doamnei deputat.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Petre Daea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Un moment trist pentru Parlamentul României. A trecut în nefiinţă, după cum ştiţi, parlamentarul, omul politic, poetul, omul Vadim Tudor.

Vă propun păstrarea unui moment de reculegere.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, care a solicitat această dezbatere, ia cuvântul doamna deputat Raluca Turcan.

Vă rog, doamna deputat.

Doamna Raluca Turcan:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Bine aţi venit! Bine aţi venit! Cam rar pe la noi. Legea educaţiei naţionale prevede, la art. 94 alin. (2) şi la art. 216, că Ministerul Educaţiei Naţionale este obligat să publice şi să prezinte, anual, în Parlament, raportul privind starea învăţământului românesc. De trei ani de zile, acest lucru nu s-a întâmplat. Asta înseamnă că legea a fost încălcată exact de către cei care trebuie să vegheze la respectarea ei. Vă rog, domnule ministru, întrerupeţi această tradiţie! Respectaţi legea! Dacă astăzi, tot beneficiem, pentru prima dată, de prezenţa dumneavoastră în Parlament, am convingerea că veţi oferi câteva răspunsuri ferme la o serie de probleme acute cu care se confruntă sistemul de educaţie.

Două sute de mii de copii încep clasa a III-a fără manuale şcolare corelate cu programa după care învaţă. Sunt manuale vechi, pe o programă nouă. Sunt aceiaşi copii care, în clasa I, au învăţat după fişe; fişe multiplicate prin bunăvoinţa învăţătorilor şi a părinţilor. Sunt aceiaşi copii care, în clasa a II-a, şi-au primit manualele cu săptămâni întârziere. Şi astăzi, la început de clasa a III-a, primesc manuale vechi, cu o programă schimbată.

Încă de acum patru ani de zile a fost stabilit calendarul după care trebuia finalizată programa şcolară, astfel încât licitaţiile să se încheie la timp. De ce nu s-a respectat acest calendar? De ce s-a ignorat acest interes fundamental al copiilor, de a avea manuale la timp, în acord cu programa după care studiază?

Art. 69 din Legea educaţiei naţionale prevede ca elevii de clasele a XI-a şi a XII-a să beneficieze de manuale gratuite. În iunie, domnule ministru, afirmaţi că învăţământul obligatoriu este în România de 10 clase şi că elevii de clasele a XI-a şi a XII-a nu beneficiază de acest drept. Acum, aveţi o altă interpretare a legii - mai bună, însă pe jumătate. Pentru că aceşti copii beneficiază în integralitate de manuale gratuite. Ce trebuie să facă, domnule ministru, aceşti copii, pentru a li se garanta respectarea Legii educaţiei naţionale şi a art. 32 din Constituţia României, care prevede că învăţământul de stat este gratuit?

Cu părere de rău, vă spunem, domnule ministru, că decontarea parţială reprezintă tot o încălcare a legii, o încălcare, în condiţiile în care majoritatea părinţilor scot bani din buzunar pentru rechizite, pentru meditaţii, pentru transport, pentru materiale didactice în şcoli.

Domnule ministru,

La învestirea în funcţie aţi spus că nu vor mai exista şcoli fără autorizaţie de funcţionare. S-a înregistrat, într-adevăr, un progres, însă foarte mic. În acest moment, am început şcoala cu 4 mii de unităţi şcolare fără autorizaţie de funcţionare. Elevii nu trebuie trataţi şi nu pot fi trataţi cu jumătăţi de măsură; ori încep şcoala, ori rămân acasă. Nu se poate face şcoală fără şcoală; nu se poate face şcoală fără manuale, fără profesori, fără condiţii minime de igienă, fără asigurarea transportului elevilor care nu au cu ce ajunge la şcoală.

Dacă dumneavoastră, domnule ministru, aţi fi redactat şi prezentat raportul privind starea învăţământului românesc, ne-am fi putut da seama de tabloul exact al problemelor cu care se confruntă sistemul de educaţie şi am fi putut susţine un efort comun al mai multor instituţii, cum ar fi Ministerul Dezvoltării Regionale, autorităţile publice locale, astfel încât această problemă ruşinoasă pe obrazul sistemului de educaţie să fie lăsată la o parte, ca fiind rezolvată.

Domnule ministru,

Institutul Naţional de Statistică arată că în România există 700 de mii de copii în afara şcolii. Avem 500 de mii de absolvenţi de liceu care nu au reuşit să obţină o diplomă de bacalaureat şi pentru care nimeni nu şi-a asumat nicio răspundere, pentru care nu s-a prezentat niciun plan de profesionalizare sau de inserţie pe piaţa muncii. Ignorarea acestei probleme condamnă generaţii şi generaţii la sărăcie şi la dependenţă de stat. Să fie, oare, o întâmplare?

V-am auzit vorbind de performanţă. Cu părere de rău, vă spun că performanţa la nivel de sistem de educaţie nu se judecă doar după numărul de medalii la olimpiadele internaţionale, pentru că acestea nu sunt rezultatul sistemului de educaţie românesc; sunt rezultatul efortului unor copii minunaţi, al unor dascăli de excepţie şi al unor părinţi care susţin intens rezultatele şi munca acestor copii.

Performanţa la nivel de ţară se măsoară în funcţie de procentul tinerilor şcolarizaţi, al celor care rămân la şcoală cu fiecare zi în plus, mai ales al celor care provin din medii sărace, din zone defavorizate.

De asemenea, performanţa la nivel de sistem se judecă după procentul de absolvenţi care îşi găsesc un loc pe piaţa muncii, după rezultatele la testele internaţionale. Şi, dacă ne uităm la aceşti indicatori, cu părere de rău, după 3 ani de guvernare PSD, rezultatele şi progresele sunt foarte mici.

În Educaţie nu există progrese de la un an la altul, de la o zi la alta. Nimeni nu vă pretinde aşa ceva. Nimeni nu pretinde minuni pentru sistemul de educaţie românesc, însă rezultatele se întrevăd în funcţie de viziunea exprimată la cârma Ministerului Educaţiei şi după politicile publice aplicate de către această instituţie. Unica predicţie, din păcate, este că nu se ştie, astăzi, ce va rămâne în vigoare mâine. Nu se ştie dacă avem nevoie de o nouă lege a educaţiei naţionale, dar se vorbeşte intens despre ea. Nu se ştie cum putem creşte numărul de tineri care urmează învăţământul profesional, însă auzim foarte multe păreri venite din partea ministerului.

Ministerul este cel care trebuie să ofere soluţii. Ministerul este cel care trebuie să prezinte viziunea despre cum poate să arate România ca sistem de educaţie în următorii 10 ani. Asta înseamnă predictibilitatea politicilor publice, nu show-uri televizate.

Noi vă oferim câteva soluţii, pe scurt, acum, domnule ministru. Dacă veţi dori în detaliu, vă mai aşteptăm la Parlament, sau chemaţi reprezentanţii Parlamentului la consultări. Definiţi, domnule ministru, împreună cu Guvernul din care faceţi parte, domeniile de competitivitate ale României la nivel internaţional, definiţi competenţele pe care doriţi să le obţină tinerii la ieşirea din şcoală, actualizaţi nomenclatorul calificărilor după fiecare stagiu educaţional şi urmăriţi unde se găseşte rata abandonului cea mai mare şi cel mai mare focar de sărăcie, pentru că acolo se ascund adevăratele bombe sociale şi e nevoie de efortul mai multor instituţii ale statului.

Şi mai sunt câteva soluţii simple. Decontaţi transportul elevilor şi profesorilor. Alocaţi microbuze şcolare cu combustibil şi cu şoferi. Încurajaţi profesorii performanţi să rămână în sistem şi investiţi în dotări, laboratoare şi biblioteci. Puneţi accent pe etică şi calitate.

Domnule ministru, chiar dacă avem un premier plagiator, sistemul de educaţie românesc, şcoala românească nu este imorală.

Sunt doar câteva soluţii care vă pot ajuta pe dumneavoastră, dar pot să ajute întreaga societate.

Guvernul este primul care poate da şansa ca România să se dezvolte prin Educaţie. Însă pentru aceasta are nevoie de viziune, de o uriaşă voinţă politică şi să-şi asume responsabilităţi mai mari.

Domnule ministru, puteţi să faceţi lucrul acesta? Guvernul din care faceţi parte poate să facă lucrul acesta? În materie de Guvern, noi credem că nu şi de aceea considerăm că ar trebui să-şi dea demisia mâine. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Înţeleg că tema reprezintă un interes major şi nu putem să ne încadrăm în cele 5 minute. Am fost îngăduitor şi voi fi şi cu ceilalţi la fel, dar să nu exagerăm; să ne situăm în limitele regulamentare.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Mihai Cîmpeanu (ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mulţumesc tuturor pentru interes.

Aş vrea să fac următoarele precizări.

Intervenţiile pe care le realizăm, în momentul de faţă, în Educaţie, sunt intervenţii absolut necesare, cerute, aşteptate de sistem. Dar sunt intervenţii punctuale. Ele trebuie să se înscrie într-o viziune, aşa cum foarte bine spunea doamna deputat Raluca Turcan, într-o viziune generală de ansamblu, care să permite obţinerea de rezultate în Educaţie, prin aplicarea unor măsuri, în primul rând, coerente şi, după aceea, consecvente, pe o durată mult mai mare decât este aceea a unui mandat de ministru.

În momentul în care am preluat Ministerul Educaţiei, am găsit un ritm de reformare a programei şcolare, care conducea la finalizarea revizuirii programei şcolare în anul 2024. Am găsit de cuviinţă că este prea mult şi, prin implementarea în paralel, a noii programe în clasa a V-a şi a IX-a, VI cu X, VII cu XI, VIII cu XII, am finaliza această reformă curriculară care este absolut esenţială - restul sunt intervenţii punctuale - în anul 2020.

Consider şi susţin că mai repede de atât nu se poate modifica un sistem precum cel al Educaţiei.

Ne uităm cu apreciere la modelul finlandez. Ei au început aceste lucruri acum 20 de ani şi le-au aplicat cu coerenţă şi consecvenţă. Asta trebuie să facem şi noi, nu cred că trebuie să inventăm roata.

Un alt lucru esenţial este cadrul didactic. Nu o să vă plictisesc cu cifre. Ştiţi, avem 212 mii de posturi didactice; 82% acoperite cu personal titular şi peste 16% cu personal suplinitor asociat sau pensionar şi avem peste 3.400 de cadre didactice fără pregătire corespunzătoare. Ce putem face? Salarizarea, pe care o vom discuta chiar în această după-amiază, împreună cu sindicatele, Ministerul Muncii şi Ministerul Finanţelor, este un lucru esenţial, este o condiţie esenţială, dar nu suficientă. Deci, repet: avem nevoie de o programă şcolară, avem nevoie de cadre didactice bine pregătite; şi asta nu vom avea. Am recomandat - şi nu în show-uri televizate, pentru că, până acum, mi s-a reproşat că nu comunic; când am început să comunic, mi se reproşează invers. Pot să înţeleg acest lucru, nu e niciun fel de problemă. Avem nevoie de profesori şi avem nevoie de manuale; şi avem nevoie, de asemenea, de o infrastructură.

Şi o să încep să răspund, structurat, la aceste chestiuni.

Sigur, cred că dintre cei prezenţi în sală am cea mai puţină experienţă politică, şi-mi asum acest lucru. Probabil că, din această cauză, nu mă deranjează dacă doriţi să decontez toate neajunsurile din Educaţie, din 1990 încoace, sau şi mai demult, până la zi. Nu e nicio problemă, dar asta nu va rezolva problema Educaţiei.

Problemele cu autorizaţiile sanitare de funcţionare trenează de foarte mult timp. Angajamentul a fost acela al identificării cauzelor pentru care nu se pot obţine aceste autorizaţii sanitare de funcţionare. Şi este vorba, vă pot spune exact, de 4 mii de clădiri - nu de unităţi şcolare, ca să ne păstrăm în termeni corecţi -, pentru că avem 19 mii de şcoli, dintre care 7 mii cu personalitate juridică; aceste şcoli au în patrimoniu un număr de 24 de mii de clădiri, iar, din cele 24 de mii, în 20.675 de clădiri se desfăşoară activităţi educaţionale directe; dintre acestea, 16.600 posedă autorizaţie sanitară de funcţionare, 675 sunt în curs de obţinere, şi numărul exact este 3.397, putem spune 3.400 de unităţi care nu au. Suntem în etapa în care identificăm cauzele. În 80% din cazuri, aşa cum spunea şi domnul preşedinte ieri, foarte corect, cauza constă în lipsa alimentării cu apă şi a canalizării. Este un lucru care nu poate fi reglat la nivelul unei singure şcoli. El se reglează odată cu rezolvarea acestui aspect la nivelul comunităţii locale. Dar sunt convins că termenul avansat de domnul preşedinte, 2018, este un termen realist pentru a rezolva, în cea mai mare parte, aceste autorizaţii sanitare de funcţionare. Spun în cea mai mare parte, pentru că sunt cazuri concrete de clădiri istorice la care nimeni nu va renunţa la a face şcoală şi, totuşi, nu vor putea să corespundă parametrilor din care am exemplificat - la limită distanţa faţă de trotuar. Nu o să mute nimeni o clădire istorică pentru a îndeplini acest parametru. Şi, totuşi, acolo se desfăşoară ore.

Vreau să vă spun, cunoscând situaţia concretă, că lipsa autorizaţiei sanitare de funcţionare nu înseamnă neapărat condiţii igienice improprii. Pe de altă parte, am văzut şcoli care au autorizaţie sanitară de funcţionare, dar condiţiile le apreciez ca fiind improprii, mult mai rele decât în unele şcoli care nu au autorizaţie sanitară de funcţionare.

Aşa stau lucrurile la nivel de infrastructură şi subscriu la propunerea de a finaliza obţinerea autorizaţiilor sanitare de funcţionare până în anul 2018, motiv pentru care, într-o video-conferinţă pe care am avut-o duminică, înainte de începerea anului şcolar, foarte lungă, cu toate inspectoratele şcolare judeţene, am solicitat desemnarea în regim de urgenţă a unei persoane cu responsabilitate unică - pentru introducerea datelor privind starea infrastructurii şcolare în baza de date centralizate a Ministerului Educaţiei. Deci, asta facem şi asta vom face la nivel de infrastructură.

La nivel de manuale şcolare, am spus că toţi elevii vor avea pe bănci manuale şcolare şi au manuale şcolare. Sunt de acord că la nivelul clasei a III-a avem o programă nouă şi încă lucrăm după manuale şcolare vechi. Dar, vă adresez întrebarea şi, cu onestitate, sunt convins că veţi răspunde singuri: la câteva zile după preluarea mandatului, am publicat în Monitorul Oficial programa şcolară pentru clasele a III-a şi a IV-a; mai exact, 13 ianuarie 2015. Reglementările ne obligă să lăsăm 6 luni de la depunerea documentaţiei până la deschiderea ofertelor. Adunaţi pe calendar 13 ianuarie, veţi ajunge la 15 iulie. Tot O.U.G. nr. 34 ne obligă să lăsăm o lună pentru depunerea de contestaţii - 15 august - şi cel puţin o lună, în cazul cel mai favorabil, care niciodată nu se întâmplă, pentru rezolvarea contestaţiilor; am ajuns la 15 septembrie, ca să încheiem contractele. Care credeţi că ar fi fost şansele de reuşită? Şi, totuşi, scoţând la licitaţie un număr de 126 de manuale, am avut ofertanţi pentru 23; 23, subliniez, din 126; din cele 23, nu putem controla 4, - nu au fost conforme, au fost descalificate; au rămas 19; 10 nu au înregistrat contestaţii şi au ajuns şi vor ajunge pe băncile elevilor, 9 sunt în proces de contestaţii, ceea ce se va întâmpla întotdeauna, dacă nu colaborăm cu dumneavoastră, Parlamentul, pentru a scoate, a găsi calea legală de a scoate manualul şcolar de sub incidenţa reglementărilor O.U.G. nr. 34, fără a contraveni reglementărilor europene, pentru că şi celelalte ţări europene au găsit această soluţie. Deci, apelez la sprijinul dumneavoastră.

Manualele de clasa a XI-a şi a XII-a. Da, a fost cu solicitarea elevilor. Sunt primul care spun: sunt - şi nu am spus niciodată, doamna deputat, că nu trebuie să aibă; deci, cred că a fost o confuzie aici, în rest sunt de acord; nu, nu, din totdeauna am ştiut prevederile legii din 2011 cu privire la gratuitatea manualelor până la nivelul clasei a XII-a, inclusiv. Ştiu că au fost autori de astfel de afirmaţii, dar, îmi pare rău, nu am făcut eu aceste afirmaţii. Nu înseamnă, sunt de acord: legea ne obligă din 2011, de cinci ani, să asigurăm manuale gratuite elevilor; din 2011, de cinci ani, trebuia să asigurăm manuale gratuite elevilor. Nu a fost un singur guvern. Au fost şi cei care au promovat legea prin asumarea răspunderii şi tot nu au asigurat manuale la clasa a XI-a şi a XII-a. Dar, repet, nu mă uit în spate, nu pasiunile istorice şi nici competenţele istorice sunt cele care mă recomandă. Privesc constructiv. Aşa am făcut la întâlnirea cu Consiliul Naţional al Elevilor, a fost solicitarea lor, înţelegând că un proces de achiziţie, pe care l-am exemplificat, durează atât de mult încât elevii nu vor avea manuale, am preferat această soluţie, dacă vreţi, tranzitorie, de a asigura cel puţin 3-4 manuale la care elevii dau examen la disciplinele de la bacalaureat, ceea ce sunt convins că se va reflecta în rezultatele de anul viitor la bacalaureat.

Dacă a venit vorba de bacalaureat, pot să vă spun, este verificabil în cifre, deşi nu mi se pare, sunt primul care spune că nu este cel mai important lucru, dar în ultimii 5 ani avem cea mai mare rată de promovabilitate la bacalaureat în prima sesiune, cea mai mare rată în cea de a doua sesiune, cea mai mare rată la evaluarea naţională. Cifrele sunt verificabile. Asta, dacă ne interesează numărul celor care reuşesc să finalizeze liceul cu examen de bacalaureat.

Pot să vă spun şi că, luând în considerare, este un calcul mult mai complex, pe care l-am făcut şi eu de curând, deci nu pot să acuz pe nimeni că nu l-a făcut, pentru că nu a avut acelaşi acces pe care l-am avut eu la cifre, deşi, în ultimul timp am publicat în detaliu absolut toate analizele de care dispune Ministerul Educaţiei şi se regăsesc pe site. Este 45%, deci înseamnă rată de eşec, luându-i în considerare inclusiv cei neprezentaţi, inclusiv cei respinşi la prima, la a doua, la a treia sesiune, deci 55%. Asta înseamnă că avem în medie 82.000 de absolvenţi de liceu fără diplomă de bacalaureat pe an şi, bineînţeles, pe ultimii 5 ani cifra exactă este de 410.000 de absolvenţi de liceu fără bacalaureat.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog să încheiaţi, domnule ministru.

Domnul Sorin Mihai Cîmpeanu:

Da, închei.

Da, vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

De acord, dacă opoziţia este de acord...

Domnul Sorin Mihai Cîmpeanu:

Dacă este de interes.

Deci, cei care nu au promovat examenul de bacalaureat au acele certificate de atestare a competenţelor, care sunt foarte importante, nu la fel de importante ca o diplomă de bacalaureat, pentru identificarea unui loc pe piaţa muncii; şi asta, în liceele de profil tehnologic şi vocaţional. Există pentru toţi certificatul de absolvire. Există posibilitatea de a urma, unii dintre ei urmează învăţământul postliceal, care nu necesită existenţa unei diplome de bacalaureat. Recunosc că este o mare problemă cu acest număr foarte mare de absolvenţi. O parte dintre ei urmează învăţământul profesional. Iar eu, personal, nu numai în calitate de ministru, sunt un susţinător al învăţământului profesional. Am spus-o, chiar dacă provin din mediul universitar şi creşterea învăţământului profesional va diminua numărul celor care vor merge către mediul universitar, susţin necesitatea, argumentat, necesitatea acestei forme de pregătire. Şi, în opinia mea, este cel mai bun an din punct de vedere al admiterii în învăţământul profesional, în şcolile profesionale, înregistrând concurenţă de până la 3 pe loc, până la 3 pe loc, pentru şcoala profesională. Începe să nu mai fie privită ca o rută a eşecului. Dezavuez total acele abordări care spun: la liceu nu trebuie să intre în clasa a IX-a cei care nu iau cel puţin nota 5. În primul rând, contravine legii, pentru că învăţământul de 10 clase, până una alta, este obligatoriu. Deci, şi cei care iau nota 3 sau 4 trebuie să facă şcoală. Şi, atunci, propunerile sunt să-i trimitem la şcolile profesionale. Asta din start pune şcolile profesionale într-o poziţie extrem de dezavantajoasă. Începe să se renunţe la această mentalitate. Succesul şcolilor profesionale care au înregistrat un declin, ştim bine începând de când, nu este deloc neglijabil.

Promovarea învăţământului dual ca şi formă de învăţământ profesional este un alt lucru în care cred, bineînţeles, acolo unde industria permite parteneriatele dintre educaţie şi economie.

Revizuirea curriculară pentru clasele - asta mi se pare, iertaţi-mă, îndrăznesc să spun, deosebit de important. A fost punctat, de altfel, şi în discursul domnului preşedinte de ieri. În primul rând, trebuie să avem un acord asupra planurilor-cadru; numărul de discipline; toată lumea spune că avem mult prea multe discipline. Aceste planuri-cadru se elaborează de către Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. Am solicitat constituirea unor comisii foarte largi de elaborare şi de validare a planurilor-cadru. Este vorba de disciplinele pe care le vor studia copiii noştri de la clasa a V-a până la clasa a XII-a. De-abia după ce vom avea un acord asupra planurilor-cadru - şi termenul este ianuarie 2016 - putem să trecem la realizarea programelor şcolare, aşa cum le dorim, începând cu ianuarie 2016, până în iunie 2016, cel puţin pentru clasele V, VI, VII, VIII, IX, în aşa fel încât să poată fi validate, iar în septembrie 2016 să putem demara procesul de realizare a manualelor cu tot ceea ce presupune. Şi, încă o dată, îmi exprim încrederea că vom putea să scoatem de sub incidenţa O.U.G. nr. 34 manualul şcolar. Pentru că, altfel, oricine ar veni, oricât de mult şi-ar dori, nu o să reuşească să pună la dispoziţia copiilor manuale şi nu o să putem avea un învăţământ de calitate - curriculă, manuale, profesori şi infrastructură, bineînţeles.

Nu aş vrea să vă reţin atenţia mai mult. Dacă sunt şi alte întrebări, eu îmi declar disponibilitatea maximă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă mulţumim, domnule ministru.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, dacă mai sunt lămuriri suplimentare?

Vă rog, un singur vorbitor. Trei minute, doamna deputat.

Doamna Claudia Boghicevici:

Domnule ministru, profit de faptul că aţi răspuns, în sfârşit, invitaţiei noastre. Cum vă spuneam şi adineauri, pe hol, ştiu că vi s-au făcut mai multe invitaţii la Comisia pentru învăţământ, dar, din păcate, nu aţi răspuns invitaţiilor, în aşa fel încât să vă putem să vă punem întrebările în mod direct.

Aş vrea să vă spun că una din preocupările mele constante, ca membru în Comisia pentru învăţământ, a fost adecvarea învăţământului românesc la cerinţele pieţei muncii. Şi, în mod special, mă refer aici la dezvoltarea învăţământului profesional. De când am devenit parlamentar, am depus nenumărate interpelări cu privire la prezentarea strategiei de promovare şi dezvoltare a învăţământului profesional, dar nu am primit niciodată un răspuns concret.

Mă bucur să aud acum că dumneavoastră credeţi în învăţământul profesional în sistem dual şi vă întreb ce faceţi concret pentru a-l promova şi a-l dezvolta.

Din păcate, marea dezamăgire pe care am avut-o chiar la începutul mandatului dumneavoastră, şi anume în decembrie 2014 a fost susţinerea pe care aţi acordat-o Ordonanţei de urgenţă nr.94, prin care se dădea o gravă lovitură exact învăţământului profesional în sistem dual şi cu siguranţă vă amintiţi toate aceste modificări.

În luna februarie, noi am adoptat această ordonanţă cu amendamentele comisiei noastre. Din păcate, ordonanţa stă încă în Senat şi nu a fost adoptată în final, astfel încât ordonanţa îşi produce efectele şi acest lucru nu face deloc bine învăţământului profesional în sistem dual.

Am impresia că este cumva, aşa, de la sine ştiut, sau se consideră că fiecare copil care se naşte în România trebuie să termine un liceu, să-şi ia bacalaureatul şi să îşi ia o diplomă de licenţă. Or, nu toţi copiii noştri sunt la fel şi nu neapărat aceasta este nevoia în acest moment a societăţii româneşti.

Vedem exemplul ţărilor dezvoltate din vest, unde rata şomajului la tineri este scăzută acolo unde învăţământul profesional este foarte bine dezvoltat. Sunt în permanentă legătură cu companii care se plâng de lipsa muncitorilor calificaţi şi mă deranjează să văd că Ministerul Educaţiei nu conştientizează acest lucru şi nu ia măsuri clare, concrete pentru promovarea învăţământului profesional, promovare care se face doar prin eforturile profesorilor din colegiile tehnice, fără a avea resurse alocate în acest domeniu.

Infrastructura este învechită. Orientarea şcolară şi profesională în gimnaziu lipsesc cu desăvârşire. Părinţii nu cunosc opţiunile pe care le au pentru copiii lor.

Eu cred că nu este o ruşine, ci, dimpotrivă, o mândrie să fii un bun meseriaş în orice domeniu şi ar trebui să revitalizăm acest lucru atât de important pentru economia noastră.

Eu ştiu că dumneavoastră decontaţi tot felul de poliţe şi nu reuşiţi să schimbaţi prea multe într-un timp scurt şi am apreciat faptul că, în sfârşit, după şapte ani de aşteptare s-au organizat concursuri pentru ocuparea posturilor de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct, directori de Casă a Corpului Didactic în judeţe şi urmează şi pentru ocuparea posturilor de director, dar, aceste concursuri, din păcate, aşa cum au pornit ele, au fost organizate de paradă, prin încălcarea legii şi aş vrea foarte mult să văd că învăţământul românesc este profesionalizat, şi nu politizat.

Aş vrea să vă întreb de ce s-a demarat ilegal concursul şi ministerul nu a supus dezbaterii publice modificarea metodologiei de organizare a concursurilor cu 30 de zile înaintea demarării acestora.

Cum se explică faptul că în prima etapă au existat 21 de admişi din 69 de înscrişi pentru postul de inspector şcolar general, iar candidaţii respinşi la proba dosarului sau la testul scris au figurat apoi ca retraşi, şi nu respinşi. Nu mi se pare normal acest lucru.

Apoi, faptul că din comisia de evaluare au făcut parte inspectori generali care erau, în acelaşi timp, şi candidaţi, într-o săptămână erau evaluatori, apoi erau evaluaţi de colegii lor.

Suntem în continuare în perioada de organizare de concursuri fie pentru a soluţiona contestaţiile, fie, acum, pentru a ocupa posturile de directori de şcoli şi sunt foarte multe persoane care ne întreabă despre aceste lucruri.

Vă solicităm organizarea unor noi concursuri corecte, transparente şi selectarea oamenilor pe criterii de performanţă, nu pe criterii politice, mai ales că directorilor care sunt acum pe funcţii, din câte ştiu, le-a expirat detaşarea în urmă cu doi ani.

Deci chiar ar fi cazul să câştige aceste concursuri oamenii care sunt cu adevărat pregătiţi, şi nu cei care au susţinere politică.

Vă mulţumesc pentru răspunsuri şi pentru faptul că veţi răspunde de acum invitaţiei noastre.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Urmează dezbateri din partea grupurilor parlamentare, câte trei minute fiecare, cu excepţia celui mai mare grup din opoziţie, tot Grupul PNL, care are cinci minute. Neafiliaţii un minut, aşa cum am anunţat.

Vă rog, domnul Szabó.

Domnul Szabó Ödön:

Stimate domnule ministru,

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

O dezbatere la începutul anului şcolar despre învăţământ eu cred că este bine-venită.

Vă mulţumim pentru că aţi acceptat invitaţia, domnule ministru.

În ceea ce priveşte problemele învăţământului şi problemele sistemului de învăţământ, eu cred că nu pot fi puse în cârca cuiva care n-a îndeplinit încă un an... nu are încă un an în acest mandat.

În schimb, câteva chestiuni trebuie să le spunem foarte clar.

Acest sistem, are nevoie, în principal, de stabilitate: stabilitate legislativă, stabilitate instituţională şi stabilitatea resursei umane, a personalului de conducere, a personalului didactic, a celui nedidactic şi a personalului auxiliar. Are nevoie de o finanţare predictibilă, foarte clar, pentru că acest sistem de finanţare per capita, în anumite situaţii, duce la dezechilibre. Şcoli cu prestigiu în diferite zone, având în vedere ca au personal foarte calificat, de gradul I didactic, trebuie să realizeze concesii în a atrage foarte mulţi copii în situaţia în care nivelul calitativ ar putea să scadă - pe de o parte.

Pe de altă parte, într-o serie de zone - şi aici trebuie să spunem foarte clar, inclusiv în zonele din perspectiva în care există şi învăţământ în limba minorităţilor naţionale - posibilitatea de a te încadra în normativele stabilite la nivel naţional pentru judeţ este aproape imposibilă, întrucât în aceste judeţe învăţământul în limba maternă înseamnă o catedră în plus. Copiii care sunt la secţiile în învăţământul în limba maghiară, germană ş.a.m.d. au o oră în plus la aceste materii, deci, practic, catedrele trebuie considerate a fi suplimentare şi din această perspectivă, nevorbind de posibilităţile în care structura localităţilor în anumite judeţe este dispersată, întrucât grădiniţe trebuie să existe şi clasele I-IV, în fiecare localitate.

Investiţiile, o predictibilitate în finanţarea investiţiilor. O serie de investiţii începute în anii precedenţi în momentul de faţă sunt blocate. Felicit în schimb că, prin programul operativ regional, o serie de fonduri europene au fost mutate pentru programele de investiţii în acest sens pentru campusurile şcolare.

Sperăm ca finanţarea să fie derulată cu celeritate. În acest fel, în 2015, la finalul lui decembrie 2015, să avem investiţiile finalizate.

Diferenţierea în salarizare: nivelul de salarizare trebuie realizat. Un director de şcoală astăzi, în sistemul de învăţământ actual, trebuie să spunem, nu câştigă mai mult decât un profesor de gradul I didactic care are, eventual, şi câteva ore în plus şi este diriginte la o clasă. În acest fel, motivarea de a accepta să ai această responsabilitate scade.

Reducerea posturilor didactice solicitată în zilele acestea, după părerea noastră, creează disfuncţionalităţi în sistem şi ar trebui tocmai gândite pe acea problematică de care v-am spus, acele judeţe unde există învăţământ în mai multe limbi, există o structură a localităţilor dispersată, în aceste condiţii ar trebui să nu existe o uniformizare a reducerilor.

Aplicarea legii este o altă chestiune care trebuie realizată. Şi ai trebuie să spun şi foarte corect. Domnule ministru, trebuie să vă felicit. Sunteţi primul ministru care, în sistemul de învăţământ, în ultimii opt ani aţi dat drumul la concursuri. Da, au existat sau poate există probleme, ca peste tot, dar faptul că au început aceste concursuri în sistemul de învăţământ de la inspectoratele şcolare şi sper să continue la nivelul directorilor este un lucru absolut normal şi absolut corect şi pentru asta vă felicit.

Trebuie recunoscut şi faptul că au fost încheiate, în această perioadă, protocoalele cu bisericile tradiţionale. Şi pentru asta trebuie să vă mulţumesc.

Deci aplicarea legii este un lucru foarte important. Avem minusuri şi în acest sens, pentru că anumite universităţi, pe baza acelui dicton de autonomie universitară, în continuare nu merg pe acelaşi drum pe care a mers Universitatea "Babes-Bolyai" şi Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş şi blochează în continuare posibilitatea de a realiza clase, adică acele specializări în limba maghiară şi acele secţii care sunt necesare, la UMF Târgu Mureş mă gândesc în principal.

Revizuirea curriculelor şcolare şi introducerea acestora în sistemul de învăţământ cu prioritate, spunem noi, programului specific la limba română pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale trebuie să fie o prioritate. Dacă putem să avem acest lucru mai repede decât datele avansate de dumneavoastră şi, în acest sens, dorim un dialog, ar fi foarte important.

Şi nu în ultimul rând, domnule ministru, vă cerem să ne ajutaţi ca în deciziile care vor urma descentralizarea să fie o prioritate. Descentralizarea deciziilor, descentralizarea în sensul în care autorităţile, comunităţile locale să aibă parte în mai multe decizii. În momentul de faţă, de prea multe ori profesorii sunt navetişti, nu sunt legaţi de loc, sunt ultimii care sosesc în clasă şi sunt primii care pleacă din aceste localităţi. Sunt probleme la care va trebui să găsim în comun soluţii.

Proiectele noi pentru şcolile profesionale eu cred că sunt importante. Aţi adus în discuţie şi dumneavoastră acest lucru. Din păcate, finanţarea pentru cabinete, pentru tehnologia necesară în momentul de faţă lasă de dorit. În perioada anterioară, când mai existau aceste şcoli profesionale, ministerele de resort, Ministerul Agriculturii, Ministerul Industriei erau cele care finanţau realizarea acestor cabinete, acestor investiţii.

Trebuie să vedem cum am putea să gândim acest sistem împreună.

Eu cred că aceste probleme sunt probleme care vor fi întotdeauna pe tapet. Trebuie rezolvate prin dialog. Ne punem la dispoziţia dumneavoastră, pentru că aceste probleme trebuie rezolvate.

Nu trebuie să avem senzaţia că am rezolvat tot în acest sistem. Eu cred că prin dialog şi prin susţinerea reciprocă a proiectelor comune vom avea un învăţământ performant, care să fie acceptat de către toată lumea şi care să fie susţinut de toată lumea. Cred că trebuie, pe lângă dialog, mult mai mult, trebuie o susţinere comună. Acel 6% din P.I.B. trebuie odată şi odată introdus, ca să nu avem probleme de finanţare.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ, din partea Grupului minorităţilor naţionale.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Stimate domnule preşedinte,

Stimate domnule ministru,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Încep prin a vă mulţumi, domnule ministru, pentru colaborarea pe care aţi avut-o cu grupul nostru parlamentar şi pentru faptul că acest an şcolar a început în condiţii de normalitate în ceea ce priveşte existenţa claselor, secţiilor sau şcolilor cu predare în limbile minorităţilor naţionale aşa cum prevede legea, dar şi în ceea ce priveşte chestiunile de personal prevăzute în această lege.

În minutele de dinaintea şedinţei de plen, grupul nostru parlamentar a avut o discuţie pe acest subiect şi aş dori să îmi permiteţi să vă prezint, fără a intra în detalii, puncte de vedere, subiecte ridicate de către membrii grupului parlamentar, de ordin general sau chestiuni speciale, care ţin de învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, fără a avea pretenţia de a le rezolva aici şi cu speranţa că vom avea ocazia să ne vedem cu dumneavoastră, domnule ministru, la grup, pentru detalierea lor.

Aţi moştenit, domnule ministru, o situaţie regretabilă.

Eu cred că, dată fiind situaţia, nici nu veţi rezolva chestiunea respectivă, pentru că nu cred că e posibil, şi anume o problemă pe care opinia publică românească a constatat-o cu surprindere, situaţia referitoare la minorităţi naţionale, dar cu care noi suntem obişnuiţi de 25 de ani, şi anume lipsa lor. Faptul că nu există manuale suficiente în limbile minorităţilor naţionale e un deficit, o boală cronică, repet, veche şi nu vă putem acuza pe dumneavoastră de situaţia existentă. Ba mai mult, vă mulţumim pentru emiterea ordinului prin care o serie de titluri vor fi reeditate, astfel încât copiii - de bine, de rău - să aibă nişte manuale pe bancă.

Vă rugăm, domnule ministru, să aveţi în continuare în vedere încurajarea formării de cadre didactice capabile să predea în limbile minorităţilor naţionale.

Am convingerea că este rolul statului şi al dumneavoastră, al ministerului, ca reprezentant al statului, să intervină în ceea ce priveşte finanţarea locurilor de studii la universităţi, conform comenzii pieţei muncii, şi nu conform intereselor acelora care sunt patroni de astfel de astfel de instituţii de învăţământ sau care-şi iau salariul de acolo, dacă piaţa muncii solicită profesori capabili să predea în limba germană, de exemplu, atunci e normal să finanţăm cu preponderenţă astfel de locuri de studiu, şi nu altele unde avem absolvenţi în exces care nu-şi găsesc un loc pe piaţa muncii.

Totodată, am discutat chestiuni legate de infrastructură şi patrimoniu. Sunt de notorietate cazurile Liceului ucrainean "Taras Sevcenco" şi nu numai, chestiuni care nu ţin de Ministerul Educaţiei, ci de administraţiile locale.

Vă rugăm, domnule ministru, dumneavoastră, colegii din minister, în permanenţă să atrageţi atenţia autorităţilor locale asupra necesităţii rezolvării acestor chestiuni.

Mai mult decât atât, vă încurajăm să practicaţi un parteneriat cât se poate de strâns cu Ministerul Dezvoltării, astfel încât pe următorul buget al Uniunii Europene, din care România va primi fonduri structurale, să reuşim să rezolvăm în bună măsură chestiunea infrastructurii. În acest context, vă rog să faceţi apel la autorităţile locale astfel încât acele investiţii care trebuie finalizate până la 31 decembrie pentru a nu pierde fondurile europene să şi fie finalizate.

Vreau să trag un semnal de alarmă în ceea ce priveşte situaţia îngrijorătoare de la cele trei mari licee timişorene "Constantin Diaconovici Loga", "Nikolaus Lenau" şi "Jean Louis Calderon", unde eu personal am mari rezerve că se vor încadra lucrările în termenul prevăzut, dar nu sunt situaţii singulare.

O altă chestiune care ne preocupă este conţinutul învăţământului şi, din acest punct de vedere, vă rugăm foarte mult să promovaţi cu consecvenţă dezvoltarea învăţământului referitor la holocaust şi conştientizarea opiniei publice din România faţă de acest subiect, mai ales că, în ultima vreme, am avut parte de nişte dezbateri discutabile referitoare la o lege pe care Parlamentul a dat-o şi care denotă că anumite lucruri nu s-au înţeles foarte exact. E un deficit de înţelegere, dar şi de asumare a istoriei atunci când e vorba de fapte regretabile, care s-au produs inclusiv pe teritoriul României.

Vă mai rugăm, domnule ministru, să aveţi în vedere faptul că, în unele cazuri, au trecut doi ani de zile de când colegii dascăli care au tradus manuale în limbile minorităţilor naţionale au prestat o muncă care n-a fost retribuită nici până astăzi, să aveţi în vedere faptul că e o situaţie discriminatorie referitoare la doctorate, şi anume până în 2011 sau după 2011, în ceea ce priveşte sporul respectiv sau egalitatea de tratament privind drepturile salariale pentru colegii care au acţionat statul în instanţă şi pentru cei care nu au făcut-o, ştim că sunt probleme foarte grele, dar singura soluţie poate să vină numai din partea dumneavoastră.

Vă încurajăm, domnule ministru, credem că putem să vă susţinem total în ceea ce priveşte intenţia dumneavoastră de a dezvolta învăţământul profesional, iar în ceea ce priveşte acea partea a sa care are aspecte duale, aveţi perfectă dreptate, lucrurile pot merge bine doar acolo unde dezvoltarea economică şi investiţiile masive pot susţine acest demers, pentru că nu are rost să faci învăţământ profesional pe utilaje din anii '60-'70. E normal să o faci pe utilaje de ultimă generaţie şi cele mai avansate tehnologii pe care, între timp, industria românească le are la dispoziţie.

Referitor la structura anului şcolar, încurajăm, domnule ministru, şi aici o dezbatere. Ca profesor, am mari rezerve că din punct de vedere pedagogic e utilă o vacanţă de trei luni urmată de proces de învăţământ de durata a trei luni, fără pauză, cu excepţia învăţământului primar. Nu cred că e o împărţire judicioasă a timpului şi nici aici nu trebuie să inventăm noi roata, aşa cum spuneaţi, e suficient, de exemplu, să privim la sistemul din Germania, unde veţi vedea că sunt multe perioade de învăţământ întrerupte de vacanţe şi sistemul este, în opinia mea, mult mai eficient din punct de vedere pedagogic.

Aţi anunţat, domnule ministru, intenţia de a supune dezbaterii un nou proiect al Legii educaţiei. În egală măsură, Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, spunea ieri că doreşte să iniţieze o dezbatere amplă, la nivelul societăţii româneşti, privind sistemul de educaţie din ţara noastră.

Doresc să vă asigur şi să vă rog chiar, domnule ministru, să aveţi în vedere că grupul nostru parlamentar vă va fi atât dumneavoastră, cât şi preşedintelui ţării un partener de discuţie implicat şi dornic să-şi prezinte propriile idei referitoare la cele două proiecte.

Vă mulţumesc încă o dată pentru colaborare.

În egală măsură vreau să mulţumesc iniţiatorilor acestei dezbateri la început de an şcolar. Cred că întotdeauna este bine-venit să discutăm despre învăţământul din ţara noastră.

Vă mulţumesc frumos. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc mult de tot.

Doamna deputat Turcan, din nou, din partea celui mai mare grup parlamentar din opoziţie.

Doamna Raluca Turcan:

Domnule ministru,

Dragi colegi,

Aşa este, s-ar putea să aveţi dreptate că nu aveţi experienţă politică. Însă în fruntea ministerului vă trebuie obligatoriu voinţă politică. Cu voinţă politică se pot împinge lucrurile înainte. Şi principala instituţie cu care trebuie să comunicaţi eficient este Parlamentul, pentru că aici se finalizează toate iniţiativele dumneavoastră, chiar dacă sunt ordonanţe de urgenţă.

Şi aici vreau să vă menţionăm un lucru. Aţi trimis la Parlament lista cu priorităţile legislative ale Guvernului în această sesiune. Surpriză! Pe educaţie 50% dintre priorităţile dumneavoastră legislative constau în legi de aprobare a ordonanţelor pe care dumneavoastră le-aţi dat şi unde Senatul este Cameră decizională.

Şi ce am observat? Am observat că există un mecanism foarte simplu, dar profund dăunător. Dumneavoastră daţi ordonanţe de urgenţă, uneori punctuale, aşa cum aţi menţionat. La Senat este doamna preşedinte Ecaterina Andronescu în comisie care bagă legile în sertar. Şi uite-aşa, legi bune, importante, care finalizează ordonanţele dumneavoastră de urgenţă care uneori modifică ordonanţe de urgenţă pe care dumneavoastră le daţi, sunt blocate în sertar, la Senat.

Şi una dintre ordonanţele blocate la Senat - şi aici facem un apel foarte ferm la dumneavoastră - este exact cea care bulversează învăţământul profesional. Pentru că, din nefericire, această ordonanţă a mai avut ceva băgat spre final, şi anume plagiatul domnului prim-ministru Victor Ponta. Şi din acest motiv o ordonanţă care a fost modificată pozitiv în Parlament, pentru că dădea posibilitatea învăţământului profesional să funcţioneze din clasa a IX-a, nu la final de învăţământ obligatoriu, astfel încât un copil care-şi alege un alt traseu în viaţă să poată să se ducă cu adevărat la învăţământul profesional, este blocată la Senat.

Domnule ministru,

Dacă aţi fi în opoziţie v-aş lua umăr la umăr partener de diagnoză a sistemului de educaţie, pentru că v-am urmărit şi emisiunile de televiziune, şi intervenţiile şi realmente înţelegeţi unde sunt problemele în sistemul de învăţământ. Dar, problemă: decizia este la dumneavoastră, decizia este la Guvern. Acolo există pârghiile executive, acolo se vede viziunea, acolo se creionează România viitorilor zece ani.

Dumneavoastră trebuie să fiţi cel care daţi tonul, nu cel care să ne spuneţi că trebuie să se facă. Cine să facă? Cine? Ştiţi, v-am auzit spunând că elevii de clasă pregătitoare trebuie să primească fişele de studiu. Trebuie. Păi cine să le trimită? Noi? Nu. Fişele de studiu pentru clasa pregătitoare, pentru ca această clasă pregătitoare să fie gratuită, se trimit de către Ministerul Educaţiei. Nu Parlamentul!

Cine dă tonul în educaţie, dacă nu ministerul?

Acestea sunt câteva lucruri pe care pe care vă rugăm să le urmăriţi. N-avem pretenţia că le veţi rezolva, pentru că, aşa cum am spus, vă trebuie parteneri de încredere în Guvernul României şi nu am convingerea că acest guvern are voinţa politică să împingă lucrurile înainte, pentru că un sistem de educaţie slab creează dependenţă de stat şi dependenţă de stat înseamnă manipulare electorală.

Acesta este un raţionament care cred că funcţionează la foarte mulţi oameni.

Însă dumneavoastră urmăriţi aceste chestiuni.

Am încrederea că, venind din sistem, chiar vă pasă ce se întâmplă cu cei care pleacă în clasa a VIII-a - 50 de mii la număr. Unde se duc? Cine-i salvează? Cum vor trăi acei copii? Ce se întâmplă cu cei 80% absolvenţi de studii superioare care nu lucrează în domeniile pentru care se pregătesc şi multe, multe alte chestiuni?

Una peste alta, domnule ministru, vă rog frumos, afirmaţi aici, în faţa Parlamentului, veţi prezenta sau nu raportul privind starea învăţământului românesc aici, în Parlamentul României, aşa cum prevede legea, pentru că la această întrebare nu am primit răspuns.

În plus, în iunie 2015, dumneavoastră afirmaţi că învăţământul obligatoriu este de zece clase şi că nu există expres menţionată obligativitatea pentru clasele a XI-a şi a XII-a; există declaraţii în presa noastră.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumim, doamnă deputat.

Domnul Petru Andea:

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Domnilor miniştri,

Găsesc extrem de oportună, aşa cum s-a subliniat, alegerea acestui moment pentru a avea "Ora Guvernului" şi în ora Guvernului să vină în faţa noastră ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice.

Sigur că vorbim despre un sistem, cel mai mare sistem din România, şi anume sistemul de învăţământ.

Fiind atât de mare, are şi lumini, şi umbre. Desigur că putem să avem ochelari cu care să vedem totul sau să vedem numai umbrele sau numai luminile.

Constat că reprezentanţii opoziţiei au preferat să vadă în principal umbrele acestui sistem.

Ieri au fost festivităţile de deschidere a anului şcolar.

Primul-ministru, preşedintele Republicii, cei mai mulţi dintre deputaţi au participat la aceste festivităţi. S-au transmis mesaje. Aş vrea numai să remarcăm că nu am avut un mesaj din partea Parlamentului şi consider că ar fi fost potrivit să avem un mesaj de susţinere a ceea ce înseamnă şcoala românească, a ceea ce înseamnă slujitorii acestei şcoli şi toţi cei care fac parte din şcoala românească.

Dacă analizăm foarte atent şi logic ceea ce s-a spus în această şedinţă, dacă e vorba de performanţă sau de acele părţi luminoase ale sistemului de învăţământ, ele sunt merite individuale, merite care aparţin unui dascăl eminent, unor copii deosebiţi, unor olimpici şi aşa mai departe.

Dacă e vorba de umbrele sistemului, de umbrele din sistem, sigur de vină este numai şi numai sistemul. Eu cred că nu putem merge cu astfel de viziune asupra meritelor şi asupra neajunsurilor din sistemul de învăţământ. Trebuie să apreciem atât meritele, cât şi neajunsurile şi să şi le asume şi conducerea ministerului, dar şi Parlamentul României, care totuşi este forul care operează în legislaţia românească.

Câteva chestiuni de logică şi vreau să spun că nu le fac din complezenţă, ci de dragul adevărului. Vrem să reformăm sistemul de învăţământ. Uneori se spune: punct şi de la capăt, da? Cum însă să reformăm sistemul, dacă, cum spunea copreşedinta Partidului Liberal, va trebui măcar vreo doi ani să discutăm asupra modificărilor legislative, să facem o dezbatere aprofundată şi abia după aceea să operăm modificări în legislaţie. S-au analizat aici pe toate încheieturile sistemului neajunsurile, păi şi cum să le înlăturăm dacă vom sta de acum doi ani de zile numai să discutăm asupra lor? Este aproape ca şi în Caragiale. Să reformăm, dar fără să schimbăm ceva.

S-a vorbit despre voinţă politică. Cu referire la minister. În acelaşi timp, s-a vorbit despre depolitizarea sistemului, deci să aplicăm o voinţă politică într-un sistem depolitizat. Pare de asemenea o contradicţie în termeni. S-a spus că acest lucru a fost vizibil la concursurile pentru posturile de inspectori şcolari generali şi inspectori generali adjuncţi şi pe urmă de inspectori. Păi, jumătate din ei nu au promovat concursul, atunci despre ce politizare poate să fie vorba, pentru că dacă ar fi fost o atitudine partizană politică, probabil că ar fi luat toţi concursul. Aş vrea să subliniez că, cu certitudine aceste concursuri au fost, s-au avizat în primul rând competenţele şi calitatea actului de conducere managerial pe care îl prestează aceşti conducători de instituţii la nivel de judeţ.

Dacă mă refer la competenţe, pentru că s-a spus mereu că trebuie să definim competenţele şi să asigurăm absolvenţii pentru aceste competenţe. Cu toţii ne amintim că în urmă cu patru ani, când s-a adoptat Legea nr. 1/2011, fostul prim-ministru, domnul Boc, repeta până la saturaţie cele opt competenţe care trebuie asigurate în sistemul nostru de învăţământ. Nu vreau să le mai reiau pe toate. Deci nu se pune problema că nu ştim ce fel de competenţe, problema este cum asigurăm aceste competenţe şi am să iau un singur exemplu.

Vorbim mereu despre şcolile profesionale. Dacă ne uităm la dispersia ocupării locurilor în şcolile profesionale, observăm că cu certitudine această ocupare a locurilor este strâns legată de piaţa muncii. Mereu spunem că nu există legătură cu piaţa muncii. Ba da, şi şcolile profesionale sunt un exemplu, pentru că acolo unde există industrie şi deci unde există cerere şi sprijin şi învăţământ dual, aşa cum s-a subliniat, acolo avem şi elevi în şcolile profesionale. Sunt însă zone ale ţării mai puţin dezvoltate în care, oricât ne-am strădui, şcolile profesionale nu au o desfacere imediată pe piaţa muncii şi, în consecinţă, acolo lucrurile grevează...

Dacă facem un bilanţ la nivelul întregii ţări, la ora actuală, după două runde de ocupare a locurilor în şcoala profesională, cam 50% din locuri s-au ocupat. Deci din cele 50 de mii de locuri alocate s-au ocupat doar 25 de mii. Este greu de crezut că în a treia rundă care se desfăşoară acum se vor ocupa toate celelalte 25 de mii de locuri. Care este cauza? Sigur că locul de muncă pe care îl poate ocupa un absolvent de şcoală profesională este determinat. Mai sunt şi cauze sociale, legate de faptul că şcolile profesionale nu sunt răspândite uniform într-un judeţ sau în judeţele ţării. Ele sunt concentrate, de regulă, în centre urbane. Ştim bine că în centrele urbane părinţii care dispun asupra viitorului copiilor nu sunt cei mai dornici să-i înscrie în primul rând la şcoala profesională, de multe ori văzută, aşa cum spunea domnul ministru, ca o rută a eşecului. Ca urmare, dezvoltarea pieţei muncii va fi principalul factor care va duce la dezvoltarea şcolilor profesionale.

S-a spus că nu a prezentat domnul ministru raportul anual şi că nu avem date. Dar spre surpriza noastră, opoziţia are tot timpul la dispoziţie şi ne bombardează cu aceste date destul de exacte. Câţi elevi sunt în liceu, câţi elevi sunt la şcoala profesională, câte şcoli nu sunt reparate sau nu au autorizaţie sanitară.

Aş vrea să subliniez faptul că şi aici se ascunde o mică doză de ipocrizie. Se spune că atâtea şcoli, 3.800, cum spunea domnul ministru, 4.000 ca să rotunjim, este vorba de clădiri şcolare. Sunt şcoli care au o clădire care nu este avizată sanitar, deci acolo şcoala nu are aviz sanitar, dar sunt şcoli care au 2-3-4 clădiri şi doar una nu este avizată sanitar. Ca urmare, din cele circa 27 de mii de clădiri, doar aproape 4.000 nu sunt, deci nu-i vorba numai de unităţi şcolare, ci mai ales de clădiri.

Aş vrea să închei, finanţarea învăţământului, cele şase la sută. Aş lansa o provocare colegilor din opoziţie. În curând Guvernul va înainta un proiect de buget pe care Parlamentul îl aprobă. Hai să vedem dacă opoziţia ne poate furniza un buget alternativ în care să fie prevăzute şase la sută pentru învăţământ, şase la sută pentru sănătate, doi la sută pentru apărare, o sumă considerabilă pentru investiţii şi aşa mai departe, ca să putem compara viziunea în care opoziţia îşi vede bugetul faţă de modul în care Guvernul este în stare să răspundă la atâtea şi atâtea necesităţi care stau în faţa şcolii şi, de fapt, a întregii societăţi.

Ultima chestiune, se pune o etichetă nedreaptă, după părerea mea, asupra prim-ministrului, cu plagiatul. Sigur că un consiliu, Consiliul Naţional de Etică s-a pronunţat în acest sens şi orice altă supralicitare peste decizia consiliului naţional este o inadvertenţă, dar unora le convine, ca să nu zic că o promovează ca un interes.

Ce aş vrea să spun? Remarcaţi că Universitatea Bucureşti aproape în mod sinucigaş îşi sesizează în permanenţă absolvenţii şcolii doctorale vizavi de cei care au obţinut diploma de doctor a Universităţii Bucureşti. Nu, nu, vă rog şi, ca urmare, răspunsul poate fi unul singur. Acolo unde cazuri de plagiat se dovedesc şi presa, aţi remarcat că este pornită în principal împotriva demnitarilor. Demnitarii sunt vinovaţi, ei au diplome de doctor etc. etc. pe nemerit. Dar ele nu au fost luate de pe stradă, au fost date de şcolile doctorale ale universităţilor. Deci o universitate care îşi declară dezacordul cu diplomele pe care ea însăşi le-a dat, înseamnă că este prima vinovată vizavi de această situaţie şi eu cred că ne vom apleca asupra acestei legi privitoare la modul în care se aplică etica în cercetarea ştiinţifică şi aşteptăm cu mare interes să vedem cum vor fi modificate prevederile acestei legi. Face parte dintr-o lege pe care eu o consider prioritară la ora actuală, dată fiind discuţia în mass-media şi în societatea românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă mulţumesc.

Un minut, domnule Cernea, din partea deputaţilor neafiliaţi.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Este plin internetul de imagini cu ceremonii religioase care au loc în şcoli, mai ales la începutul anului şcolar, dar şi cu alte prilejuri. Astfel de ceremonii religioase încalcă legea şi dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie a elevilor.

Cu toţii ştim că în şcolile din România, şi s-a discutat foarte mult despre asta, elevii sunt supuşi unei presiuni, chiar unei îndoctrinări religioase, influenţa bisericii este mult prea mare.

Sper, domnule ministru, să aveţi curajul şi determinarea să apăraţi interesul superior al copilului şi să nu lăsaţi şcoala românească şi pe viitor să fie sub tutela bisericii, întrucât o societate cu siguranţă nu se poate moderniza dacă şcoala şi instituţiile publice sunt anexate intereselor şi influenţei bisericii.

Închei spunând că îmi exprim speranţa ca în şcoala românească elevii să studieze etică mult mai mult. Acum nu se studiază deloc, de fapt, şi să nu fie supuşi acestei îndoctrinări religioase care le afectează conştiinţele uşor de manipulat şi uşor de malformat, mai ales la vârste mici.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc. Încheiem dezbaterile.

În final, domnul ministru are cuvântul.

Vă rog.

Domnul Sorin Mihai Cîmpeanu:

Da, am uitat, într-adevăr, să precizez, cred în necesitatea şi mai cu seamă în obligativitatea prezentării unui raport privind starea învăţământului.

Am să prezint acest raport pentru întreaga perioadă care nu-mi aparţine şi asupra căreia n-am reuşit să-mi aduc niciun aport, pentru că mă ocupam cu alte treburi, este vorba de anul 2014, în noiembrie acest an, iar în ianuarie 2015, cred că suntem de acord cu toţii, nu se poate mai devreme, raportul privind starea învăţământului pe anul 2015. Aceasta este propunerea pe care o fac. Deci să prezint în noiembrie pentru tot anul 2014 şi în ianuarie pentru tot anul 2015.

2. Concursuri pentru ocuparea posturilor de inspectori generali şi inspectori generali adjuncţi. Voi continua cu perseverenţă să organizez aceste concursuri. Voi veghea să fie încă, dacă se poate aşa ceva, şi mai transparente. N-o să vă plictisesc cu modul de derulare, dar într-adevăr ce a spus şi domnul profesor Andea, dacă era vorba de o politizare, erau ocupate toate cele 42 de posturi din prima. Ştiţi, de exemplu, ieri am fost într-un judeţ împreună cu domnul preşedinte Iohannis. În acel judeţ, inspectorul general care a câştigat concursul a fost contracandidatul doamnei ministru a muncii. Aşa este şi aşa a rămas şi totuşi a câştigat concursul de inspector general. Avem şi alte cazuri în care am reuşit să supăr pe toată lumea. Bun.

Deci, a fost a doua serie, va fi şi a treia serie, dacă e nevoie vă garantez că va fi şi a patra serie până când vor fi ocupate într-adevăr prin concurs toate aceste posturi.

3. Legea educaţiei. Nu am propus noi modificarea Legii educaţiei, dar nu facem altceva decât să venim în întâmpinarea aşteptărilor sistemului. Se cere măsurarea calităţii prestaţiei unui cadru didactic prin progres şcolar. Legea nu permite. Se cer foarte multe lucruri. Învăţământul special, apropo de asta, ordinul cu normarea este o cerinţă a Curţii de Conturi, o cerinţă imperativă a Curţii de Conturi, având în vedere dinamica populaţiei şcolare, şi se referă la scăderea populaţiei şcolare, am avut 3,2 milioane în anul şcolar 2013-2014, 3,1 milioane anul trecut şi avem acum 3,05 milioane, iar la anul vom avea şi mai puţin, vom coborî sub trei milioane.

Având în vedere această evoluţie, Curtea de Conturi ne cere nişte reguli de normare clare. Deci nu putem discuta, acest ordin cu normarea este necesar. L-am negociat împreună cu sindicatele şi am ajuns la un raport de 1 la 65 personal nedidactic, de 1 la 163 personal didactic auxiliar etc. Aceste medii au fost acceptate de sindicate şi le-am propus spre aplicare cu titlu de medie pe judeţ. Am cerut la fiecare din cele 42 de inspectorate să nu aplice regula otova la toate formele.

Am precizat faptul că trebuie acordată o atenţie deosebită grădiniţelor, învăţământului special, învăţământului profesional, pentru că acolo este nevoie de un raport mult diferit în ceea ce priveşte personalul nedidactic şi, de asemenea, la învăţământul în limbile minorităţilor, pentru că acolo sunt iarăşi alte motive. Să se închidă ca medie pe judeţ. Au fost inspectorate care au înţeles sau au vrut să înţeleagă că trebuie să aplice peste tot acest lucru.

Având în vedere că am constatat o înţelegere incorectă şi că nu s-a publicat încă în Monitorul Oficial, am spus, bun, în cazul ăsta, refacem toate calculele, aşteptăm să vedem stabilizarea populaţiei şcolare, împărţirea pe clase, pe şcoli şi vom aplica acest ordin, că nu avem cum să nu-l aplicăm, îmbunătăţit cu ceea ce vom constata, începând cu 1 ianuarie 2016, tocmai pentru a nu afecta acele forme de educaţie, grădiniţe, învăţământ special, învăţământ profesional îndeosebi.

Am răspuns la ordinul cu normarea. Cu Legea educaţiei este o necesitate, sunt convins, pentru că dorim cu toţii atât de multe schimbări, în acelaşi timp dorim stabilitate şi predictibilitate, dar am spus-o şi repet, chiar cred în acest lucru, schimbări în educaţie nu pot fi sustenabile decât cu acordul societăţii, lucru ce presupune o consultare largă, lungă, iată, şi domnul preşedinte a propus doi ani de dezbatere. Eu mă gândeam că am putea reuşi ceva mai repede, dar... poftiţi?

Domnul Costică Canacheu (din bancă):

Poate şase ani...

Domnul Sorin Mihai Cîmpeanu:

Da, nu ştiu...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnule ministru, nu dialogaţi...

Domnul Sorin Mihai Cîmpeanu:

Da, bine. Vă mulţumesc.

Vă mulţumesc încă o dată, îmi cer scuze, ştiţi, sunt sindicatele pentru negocierea pe salarii deja neliniştite.

Vă mulţumesc şi vă promit, nu cred că e nevoie, vă promit că am să vin ori de câte ori e posibil şi ori de câte ori mă invitaţi. Am avut, recunosc, şi o deficienţă de comunicare în minister. Eu n-am ştiut că am fost titularul atâtor invitaţii până acum, nu e vina altuia, este vina mea.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumim, domnule ministru.

Încheiem aici dezbaterea politică.

În continuare avem Declaraţia privind semnificaţia Zilei Internaţionale a Democraţiei. Îl invit pe domnul deputat Ioan Stan, preşedintele Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, să prezinte declaraţia.

Domnul Ioan Stan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După cum probabil cunoaşteţi, Organizaţia Naţiunilor Unite a ales pentru ediţia din acest an a Zilei Internaţionale a Democraţiei tema "Spaţiu pentru societatea civilă".

O alegere cu o deosebită semnificaţie dacă ne gândim că, în numai câteva zile, la New York, liderii politici ai statelor lumii vor decide, în cadrul Summitului Naţiunilor Unite, asupra continuării acestui complex de maximă anvergură de parteneriat internaţional, prin adoptarea noii Agende globale de dezvoltare pentru anii 2015-2030.

De ce este imperativ ca, în acest context, să avem atent în vedere nevoia de "spaţiu pentru societatea civilă"?

Pentru că, odată cu numeroasele semnale de alarmă privind epuizarea resurselor planetei, schimbările climatice sau escaladarea tensiunilor şi conflictelor politice, interconfesionale sau etnice intra şi interstatale, începutul mileniului trei ne-a adus tot mai numeroase şi mai imposibil de ignorat dovezi ale creşterii capacităţii de mobilizare a cetăţenilor şi a organizaţiilor societăţii civile la nivel naţional şi internaţional.

Implicarea constructivă a acestora în exerciţiul democratic se dovedeşte esenţială, atât pentru asigurarea adaptării şi legitimităţii deciziilor şi construcţiilor politice la nevoile reale ale populaţiei, cât şi pentru responsabilizarea decidenţilor politici.

Pentru că, în ciuda acestei stări de fapt, avem, din păcate, şi un revers al medaliei: există semnale privind măsuri restrictive adoptate de ţări de pe toate continentele, măsuri care limitează capacitatea de iniţiativă şi reacţie a activiştilor şi organizaţiilor societăţii civile prin diminuarea drastică a surselor de finanţare şi a spaţiului lor de acţiune. Şi, în contextul în care globalizarea şi noile tehnologii golesc treptat de sens cuvântul "departe", transformându-ne, deseori fără avertismente prealabile, din simpli spectatori în actori ai unor evenimente nu întotdeauna simplu de gestionat, aceste măsuri, de natură să zdruncine temeliile mai tinerelor sau mai vechilor democraţii ale lumii, ar trebui să ne dea de gândit tuturor.

Şi, nu în ultimul rând, pentru că, să nu uităm, această societatea civilă internaţională, care s-a implicat consistent în definirea reperelor fundamentale de acţiune globală pentru o dezvoltare durabilă în următorii 15 ani doreşte şi, mai mult, trebuie să îşi asume rolurile care îi revin în îndeplinirea angajamentelor statelor privind realizarea, la orizontul anului 2030, a tuturor obiectivelor care vor fi agreate.

Şi în acest an, aşa cum v-a obişnuit, Comitetul Director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare a considerat important să dea curs apelului lansat de UIP, asigurând cuvenitul demers parlamentar pentru promovarea semnificaţiei zilei de 15 septembrie 2015, dedicată de UIP "Democraţiei şi participării publice".

Voi face acest lucru în lumina celei mai legitime perspective parlamentare asupra democraţiei, asumată de participanţii la Conferinţa Mondială a Preşedinţilor de Parlamente, eveniment de marcă al comunităţii parlamentare internaţionale, care a avut loc la începutul lunii septembrie, la New York, în pregătirea Summitului ONU.

Permiteţi-mi să vă prezint, din Declaraţia adoptată acum două săptămâni de preşedinţii de parlamente, un singur paragraf care vine să mă susţină în misiunea pe care mi-am asumat-o astăzi: "Participarea cetăţenilor la viaţa politică şi la procesele decizionale este un drept şi este fundamentală pentru dezvoltare. Atunci când populaţii sunt excluse sau nu au posibilitatea să se exprime, bunăstarea lor are de suferit şi democraţia lasă de dorit".

Timpul pe care îl am la dispoziţie nu îmi permite o evaluare a măsurilor de creştere a transparenţei şi de deschidere a Parlamentului României către societatea civilă. Mă voi limita la a reaminti că modificările succesive ale Regulamentelor celor două Camere şi eficientizarea permanentă a administraţiei parlamentare permit cetăţenilor români ai anului 2015: să aibă acces în timp real, pe site-urile Senatului şi Camerei Deputaţilor, la numeroase informaţii care privesc parlamentarii şi activităţile parlamentare; să gestioneze cu uşurinţă procedura aferentă dreptului lor de a adresa petiţii Parlamentului; să cunoască şi să se implice în activităţile de legiferare; să aibă un loc şi un drept la cuvânt în comisiile parlamentare; să asiste la dezbaterile plenului; să îşi expună punctul de vedere în cadrul unor mese rotunde organizate de Parlament, cu participare naţională sau internaţională etc.

Timpul pe care îl am la dispoziţie nu îmi permite nici să mă lansez într-o evaluare cantitativă sau calitativă a structurilor societăţii civile româneşti, binemeritat şi binevenit renăscute imediat după decembrie 1989, sau a incontestabilului proces de maturizare a organizării şi modalităţilor lor de acţiune. Cu certitudine, întoarcerea României în Europa democraţiilor şi statului de drept a stimulat participarea societăţii civile la viaţa "cetăţii" şi i-a oferit oportunitatea liberului acces la modele de bune practici din state democratice cu tradiţie, modele pe care le-a preluat din mers şi le-a adaptat mai tinerei şi mai efervescentei sale personalităţi.

Vă rog să consideraţi prezenta declaraţie o onestă şi colegială invitaţie la reflecţie asupra responsabilităţii pe care o avem, alături de celelalte autorităţi ale statului, de a asigura şi consolida mijloacele - formale şi informale, menite să încurajeze educaţia civică, informarea corectă şi implicarea cetăţenilor în procesele de decizie democratică, precum şi asupra posibilităţilor de diversificare a interacţiunii cu publicul larg şi de apropiere de categoriile sociale defavorizate şi grupurile vulnerabile prea puţin prezente în acest spaţiu de dialog.

Aceeaşi invitaţie la reflecţie o lansez şi societăţii civile, "produsul" - cum o numea Hegel - şi "instrumentul", aş adăuga eu - "lumii moderne", a cărei menire este să contribuie la bunăstarea socială şi la responsabilizarea şi întărirea instituţiilor statului de drept şi corectarea oricărei abateri de la principiile democraţiei.

De aceea, societatea civilă nu are voie să aleagă modul de supravieţuire cameleonic şi să ia cu împrumut o culoare politică sau alta. O societate civilă care trage semnalul de alarmă şi se opune unor strategii sau proiecte trebuie să fie pregătită să contribuie la repornirea motoarelor dezvoltării într-o direcţie mai bună. O societate civilă care protestează şi, de ce nu, chiar fără să protesteze, trebuie să fie disponibilă şi capabilă să îşi negocieze, bine argumentat, poziţia şi soluţiile.

Istoria contemporană ne dovedeşte că - şi voi parafraza o bine cunoscută cugetare - în spatele unei democraţii puternice stă, în fapt, o societate civilă puternică.

Acestea sunt motivele pentru care, în onoarea Zilei Internaţionale a Democraţiei, mi-am asumat misiunea de a vă adresa această invitaţie la reflecţie, deopotrivă dumneavoastră, doamnelor şi domnilor colegi parlamentari, dar şi societăţii civile.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumim, domnule preşedinte.

Declar închisă şedinţa şi urmează şedinţa pentru răspunsuri la întrebări.

Vă mulţumesc.

O zi frumoasă!

După pauză

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de doamna deputat Rodica Nassar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Doamna Rodica Nassar:

Bună ziua!

Vă rog să-mi permiteţi să deschid şedinţa de plen consacrată răspunsurilor orale la întrebări.

Este prezent la şedinţa noastră de astăzi domnul secretar de stat András Király. A venit să dea un răspuns întrebării adresate de către colega noastră Mocioi Niculina, deputat PNL, cu titlul: "Necesitatea introducerii disciplinei Educaţie pentru orientarea carierei în învăţământul preuniversitar".

Având în vedere că am constatat absenţa colegei noastre din sală, domnul secretar de stat András Király va transmite un răspuns în scris acestei întrebări.

Mulţumesc mult.

Declar închisă şedinţa noastră de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 17,40.