Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,55.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Ludovic Orban, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Ludovic Orban:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Îmi cer scuze. E prima şedinţă pe care o conduc. Ştiam că este la ora 9,00, după aceea am aflat prin SMS că este la 8,30 şi îmi cer scuze faţă de colegi.

Îi dau cuvântul domnului deputat Vasile Popeangă.

Domnul Vasile Popeangă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Ce s-a înţeles din ieşirea în stradă a românilor".

Cu toată toleranţa sa, când românul nu mai poate să suporte o situaţie, îşi ia inima-n dinţi, jalba-n proţap şi iese-n stradă, ca durerea sa să nu mai fie mută. Şi îi dă glas durerii rezultate nu din ajungerea cuţitului la os, ci din trecerea acestuia chiar dincolo, căci, în vreme ce alţii ţipă şi la o amărâtă de ciupitură de purice, românul are bunul-simţ să nu deranjeze pe nimeni până nu-i ajunge sufletul la gură. Dar şi atunci, dacă-nu este luat în calcul, se ajunge în situaţia de a se scrie prin ziarele celei străinătăţi că "a explodat mămăliga"!

Din nou, trecând cuţitul iarăşi dincolo de os, românii au ieşit în stradă. Dar ce i-a mai împins la acest gest, de data aceasta? Păi... nimic neobişnuit, nimic necunoscut. Multe dintre solicitările unora dintre noi făcute de-a lungul timpului, cei care am vorbit ca Moise-n pustiu sub cupola Parlamentului, au fost strigate în stradă. Căci, deşi unii dintre noi, care încă mai ţinem legătura cu cei care ne-au ales să îi reprezentăm în legislativul ţării, am tras diverse semnale de alarmă de-a lungul timpului, groasa majoritate a celor ce încă îşi mai închipuie că sunt reprezentanţii electoratului şi ocupă aceste scaune au preferat să se prefacă puţintel mai şubrezi cu auzul. De ce? Pentru că însemna să înceapă să muncească şi în interesul neamului acesta, care acum este în stradă. Pentru că acei ce au preferat să se creadă despre ei că sunt fuduli de urechi aveau alte interese - mai personale, mai de grup, fie el politic, economic ori de altă natură, uitând că scopul prezenţei lor în legislativul ţării este acela de reprezentare, este acela nu de a le fi lor mai bine, ci ţării, acestui popor care le oferă locuri de cinste şi avantaje ca să îi slujească din toate puterile lor, aşa cum au jurat. În schimb, ce a văzut românul de 26 de ani încoace? Că, imediat cum s-a văzut cu sacii-n căruţă, politicianul, în care s-au pus speranţele atât ale alegătorului, cât şi ale familiei sale - pe scurt: viitorul acestei ţări -, respectivul a-ntors faţa-n altă parte, văzându-şi de-ale sale, uitând de cel care-l duce-n spate, care-şi rupe din bucata de pâine de la gura copilului ca să-i fie alesului cozonacul aproape. Şi atunci, disperat şi scârbit, un segment de electorat a ieşit în stradă strigând: "Fără parlamentari!". Cu orice preţ, chiar acela de a ştirbi democraţia sau de a experimenta ciudăţenii socio-politice, gen democraţia directă ori Mişcarea de 5 Stele.

A văzut o ţară cum - de când au ieşit oamenii necăjiţi în stradă, cele care s-au întâmplat la Clubul Colectiv au fost, în realitate, doar picătura care a umplut paharul, nu motivaţia principală - maneliştii politici au dat-o imediat cotită, "orientându-se" după cum bate vântul cel nou: "Da, aşa-i, gata, nu se mai poate aşa, de mâine ne schimbăm, inclusiv cravata. După vechiul principiu "La vremuri noi, tot noi!". Însă strada a fost foarte clară: "Să vină alţii, nu tot voi!", lucru ce a zgâriat adânc auzul a tot soiul de parlamentari care într-o societate normală nu ar fi ajuns în legislativ nici măcar în vizită de lucru. Oameni care au ajuns accidental în Parlament, păcălindu-şi electoratul. Oameni pe care, în afară de depunerea jurământului, nu i-a auzit nimeni luând cuvântul, deşi, ca peste tot, şi în circumscripţiile lor electorale colcăie neregulile şi problemele. Oameni care s-au bătut cu pumnu-n piept în campanie că au toate soluţiile din lume la toate problemele comunităţii, după aceea n-au mai dat prin teritoriu nici cât să zică "Bonjour popor!", devenind în schimb candidaţi la Premiul Nobel în domeniul justificărilor, că nu se poate aia, ailaltă-i imposibilă, că nu ne lasă ăi de sus, că nu-s bani şi alte motivaţii de se tăvăleau pe jos de râs şi curcile, numai oamenilor le dădeau lacrimile, regretând amarnic alegerile făcute şi jurându-şi în barbă că data viitoare nu vor mai repeta aceeaşi greşeală.

Aţi avut de-a lungul timpului, şi chiar nu cu mult timp în urmă, posibilitatea să schimbaţi legile ca să fie bine şi pentru România, nu doar pentru aleşi, pentru privilegiile aşa-zişilor reprezentanţi ai naţiei. Legile electorale sunt o ruşine pentru această ţară. De ce alegătorul trebuie să aleagă mereu doar ce crede el că este răul cel mai mic, iar după alegeri răul respectiv trece cu arme şi bagaje în barca răului mai mare? Cum zice nu alegătorul? Că se doreşte asta e clar, a reieşit permanent din strigătul străzii. Ce s-a făcut aici în acest sens? Nimic, pentru că asta ar fi stricat jocurile multora care cred că, în ciuda incompetenţei pe care o afişează chiar cu mândrie, se consideră îndreptăţiţi ca să rămână pe aceste scaune tot restul vieţii lor. Dovada? Strada vrea limitarea numărului de mandate ale aleşilor la doar două.

Se ştie, tergiversarea e cea mai bună tactică să nu se întâmple nimic; suplimentată cu diversiuni în care clasa politică actuală îşi poate da doctoratul, şi iată cum se reeditează, în varianta
2015, momentul în care cetăţeni al căror număr era mai mic decât degetele de la mâini, au aruncat la tomberon voinţa a 7,4 milioane de români cu drept de vot. Românul iartă, dar nu uită! Deci, dacă acum, în al doisprezecelea ceas, nu se face ceva pentru îndeplinirea fie şi a unei părţi din cerinţele străzii, ghiciţi ce se va întâmpla când veţi merge din nou la strâns de voturi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ludovic Orban:

Îl invit pe domnul deputat Vasile Gudu.

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi şi colege.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "14 noiembrie - Ziua Dobrogei".

Ziua de 14 noiembrie are o semnificaţie specială pentru Dobrogea. La 14 noiembrie 1878, Regele Carol I proclama alipirea Dobrogei la patria-mamă. Sâmbătă, 14 noiembrie 2015, se împlinesc 137 de ani de la unirea Dobrogei cu ţara. Urmare a unui proiect de lege iniţiat de toţi parlamentarii dobrogeni, Camera Deputaţilor a adoptat cu largă majoritate de voturi în şedinţa din 9 septembrie 2015 ca data de 14 noiembrie să fie instituită ca Ziua Dobrogei. La finele secolului al XIX-lea, Dobrogea a revenit la statul român după terminarea războiului ruso-otoman din perioada 1877-1878, consemnat în istoria României drept Războiul de Independenţă.

Conform prevederilor tratatului de pace de la Berlin din iulie 1878, Dobrogea, incluzând Delta Dunării şi Insula Şerpilor, urma să revină României după retragerea autorităţilor militare ruse care se aflau la acea dată în provincie. Pe 10 noiembrie 1878, regele Carol I a semnat primele decrete de numire a funcţionarilor administrativi în Dobrogea, astfel încât Nicolae Catargi a fost numit guvernator al zonei, în timp ce Remus Opreanu şi George Mihail Ghica au devenit prefecţii judeţelor Constanţa şi Tulcea. Carol I spunea, în cuvântarea ţinută pe 14 noiembrie 1878, că "anexarea Dobrogei va deschide ţării un nou izvor de bunăstare".

Anterior acestui eveniment, pe 24 ianuarie 1859, sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, se înfăptuia Mica Unire, unirea principatelor Moldova şi Ţara Românească. Cele două evenimente au marcat începutul Marii Uniri, eveniment ce a avut loc pe 1 Decembrie 1918, dată sărbătorită drept Ziua Naţională a României. România a preluat administraţia Dobrogei de Nord de la Rusia în data de 14 noiembrie 1878, când trupele române au trecut Dunărea spre a lua în posesie noua provincie.

Într-o proclamaţie emisă pe data de 14 noiembrie 1878, cu ocazia alipirii Dobrogei, domnitorul Carol I garanta tuturor locuitorilor provinciei: "Voi de acum atârnaţi de un Stat, unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea desbătută şi încuviinţată de naţiune hotăreşte şi o cârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirei: viaţa, onoarea şi proprietatea, sunt puse sub scutul unei constituţiuni pe care ne-o râvnesc multe naţiuni străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre, vor fi apărate de legile noastre, şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legiuita pedeapsă."

Astfel, istoria Dobrogei, parte a istoriei întregului pământ românesc, demonstrează cu putere un adevăr fundamental: acela că jugul asupririi străine poate frâna sau întârzia pentru un timp evoluţia unui popor, dar nu poate împiedica realizarea aspiraţiilor sale legitime - cucerirea libertăţii şi unităţii, asigurarea progresului social - dacă el este hotărât să lupte până la capăt cu fermitate şi eroism.

La mulţi ani, Dobrogea!

La mulţi ani, dobrogeni!

Vasile Gudu, deputat PNL de Tulcea

Vă mulţumesc.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim domnului Gudu. La mulţi ani, Dobrogea!

Îi dau cuvântul domnului deputat Cosmin Necula. Şi nu ştiu cine era următorul; Virgil Guran.

Domnul Cosmin Necula:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Niciun abuz nu poate justifica un bine general".

Practic, prin această declaraţie politică vreau să vă prezint un mesaj din partea cetăţenilor municipiului Bacău, a unora dintre ei, şi consider că este obligatoriu să prezint cuvânt cu cuvânt ceea ce au scris aceşti cetăţeni.

Eu, aşa cum este şi normal într-o democraţie adevărată, voi fi purtătorul mesajului pe care aceşti cetăţeni vor să-l adreseze instituţiei supreme, a democraţiei.

Cred cu tărie că într-o democraţie şi într-un stat de drept nu trebuie să existe niciun abuz care să justifice un bine general, nu există niciun interes naţional care să justifice vreo eroare a instituţiilor, astfel: subsemnaţii, aşa cum au fost înscrişi în tabelul anexat petiţiei, reprezentăm o entitate importantă din municipiul Bacău, însumând un număr de societăţi comerciale mici şi mijlocii care activează în cadrul Centrului comercial Romalion şi Bialex din Bacău.

Solicităm sprijinul în vederea eliminării unei situaţii care trenează de mult timp, dar pe care am suportat-o tacit fie din lipsă de timp sau de curaj, fie din speranţa că odată şi odată se va schimba ceva în bine în atitudinea autorităţilor statului faţă de contribuabilii mici şi mijlocii din România.

Problema pe care v-o supunem atenţiei este generată de nenumărate acţiuni şi campanii ale ANAF, realizate în număr din ce în ce mai mare şi pe perioade din ce în ce mai lungi.

Din punctul nostru de vedere, aceste controale sunt menite să denigreze sau să distrugă în totalitate acest tip de comerţ, susţinut în proporţie covârşitoare de capitalul autohton. Ne simţim înjosiţi şi umiliţi de modul în care se desfăşoară acţiunile de control din cadrul Operaţiunii "Cristal" desfăşurate de ANAF, întrucât inspectorii fiscali, care se pretind a fi reprezentanţi ai acestui stat de drept, par a urmări pas cu pas ruinarea noastră materială, dar şi psihică.

Aceşti funcţionari, plătiţi din impozitele achitate de către noi, lună de lună, ne controlează aproape permanent doar pe noi şi ne aplică sancţiuni foarte aspre, chiar dacă şi în opinia dumnealor, exprimată prin viu grai cu ocazia controlului, sancţiunile aplicate sunt acordate în baza unei legislaţii interpretabile.

Considerăm că în cele ce ne priveşte, în momentul de faţă, ANAF este hotărâtă să facă totul în scopul determinării noastre de a renunţa la activitatea comercială şi să alegem, în schimb, poziţia de asistaţi social.

Menţionăm că activitatea comercială desfăşurată în cadrul complexului comercial menţionat mai sus, susţine în prezent viaţa de zi cu zi a mai bine de 500 de persoane, contribuitoare la bugetul local şi la bugetul general.

Nu putem să mai acceptăm eticheta de mari evazionişti, cum de multe ori am fost numiţi, pentru că în realitate suntem oameni simpli, care au ales să-şi ia viaţa în propriile mâini, să lupte cu birocraţia şi cu caracterul interpretabil al legilor.

Suntem, de cele mai multe ori, mangeri, vânzători, manipulanţi, în acelaşi timp. Întocmim şi documente primare de contabilitate, alergăm şi după autorizaţii, iar, la finalul unei zile de muncă, se întâmplă să plecăm acasă cu autobuzul întârziat, având în buzunar câţiva zeci de lei.

Cu toate aceste greutăţi, plătim o mulţime de taxe şi impozite care rămân în România, nu sunt transferate în conturi din afara ţării, ne plătim asigurări sociale şi nu suntem o povară pentru sistemul de stat.

În această perioadă, campaniile cristaline ale ANAF nu fac decât să ne complice şi mai mult viaţa şi asta nu pentru că suntem verificaţi şi controlaţi sistematic de multe ori cu urmări dezastruoase pentru bugetul fiecăruia dintre noi.

După cum ştiţi, în Bacău, activează un număr de peste 5 lanţuri comerciale, a căror cifră de afaceri depăşeşte de sute de ori capacitatea noastră financiară şi care au acaparat piaţa românească. Este firească bănuiala că acestora le-ar conveni să dispărem şi noi de pe harta propriei noastre ţări, ca să producă ei şi mai mult.

Dureros este că statul român, deşi declară public prin reprezentanţii săi de seamă că comercianţii mici şi mijlocii reprezintă un interes major pentru economia naţională, ajută, practic, multinaţionalele prin astfel de campanii cristaline atât de agresive, atât de distructive, desfăşurate pe perioade suficient de mari şi cu foarte multă consecvenţă, încât să poată spulbera mici comercianţi locali.

Vă aducem la cunoştinţă faptul că, deşi suntem mici, nu suntem grupaţi în asociaţii, nu avem o apărare bine pusă la punct, ca a marilor noştri concurenţi, dar suntem motivaţi de nevoile personale şi de hotărâri care ne fac să luptăm de la egal la egal şi moral pentru afacerile noastre, pentru că de aici trăim şi noi şi familiile noastre, iar din impozitele şi taxele plătite de noi trebuie să fie finanţate şcolile şi spitalele României.

Nu înţelegem de ce noi nu putem beneficia de prezumţia de nevinovăţie, ca şi megaconcurenţii noştri. De câte ori se porneşte o astfel de campanie suntem din start catalogaţi şi trataţi ca infractori.

Nu înţelegem de ce legislaţia le permite lor să funcţioneze într-un sistem, iar noi să fim amendaţi pentru că funcţionăm ca ei. Nu înţelegem de ce noi facem mereu obiectul unor campanii şi ei, nu. Precizăm că, pe parcursul campaniei naţionale de control care, în fapt, ne vizează doar pe noi, toţi clienţii noştri afectaţi indubitabil de prezenţa copleşitoare a echipajelor ANAF, migrează într-un număr mare spre lanţurile megaangrosiştilor.

Aşa fiind, vă solicit, în mod respectuos, ca în uzanţa prerogativelor constituţionale pe care le aveţi şi în virtutea cărora vă desfăşuraţi activitatea, în calitate de deputat al României, să ne sprijiniţi în aflarea răspunsului real la următoarele întrebări: 1. de ce nu s-au impus niciodată controale preventive, în urma cărora să ne se explice foarte clar cum trebuie să ne organizăm legal activitatea şi se preferă controale cu caracter punitiv, fiind în cunoştinţa caracterului de imprevizibil şi interpretabil al legislaţiei româneşti? 2. de ce, în decursul ultimului an de zile, am fost singurii supuşi operaţiunilor de control tip CRISTAL din oraşul nostru, deşi, aşa cum am menţionat mai sus, în municipiul Bacău există şi alte centre comerciale cu obiect similar de activitate? 3. există solicitări adresate de ANAF de către marile lanţuri comerciale care au dus la efectuarea controalelor asupra activităţii noastre în cadrul centrelor comerciale de tipul celor care activăm? Solicităm acest lucru, deoarece inspectorii fiscali prezenţi în această perioadă în centrul nostru, au lăsat să se înţeleagă că întreaga lor acţiune e cauzată de reclamaţiile făcute de către megaangrosişti. 4. au fost sau sunt efectuate activităţi de monitorizare a activităţii marilor lanţuri comerciale de tip METRO sau SELGROS, inclusiv ale clienţilor care cumpără de la aceştia cantităţi mari de produse, declarând că fac achiziţia în numele persoanelor fizice? Dacă nu, din ce motiv nu s-a făcut acest lucru? Dacă da, care sunt, totuşi, concluziile? 5. cum este asigurată, de către reprezentanţii ANAF respectarea principiului nediscriminării noastre faţă de marile lanţuri comerciale de tip METRO şi SELGROS, cu ocazia efectuării operaţiunilor de tip CRISTAL? 6. câte controale au fost efectuate în ultimul an de zile, cu privire la activitatea lanţurilor comerciale de tip METRO şi SELGROS şi al clienţilor acestora? 7. care este actul normativ primar sau secundar, sau terţiar şi care este conţinutul notei de fundamentare a acestora, care stau la baza operaţiunii CRISTAL? 8. inspectorii ANAF beneficiază de sporuri, prime raportate la cuantumul amenzilor acordate în timpul acţiunilor CRISTAL? 9. există vreun act oficial care să reglementeze modul de acţiune a reprezentanţilor ANAF pe parcursul controalelor efectuate? Şi, dacă da, care este cuprinsul acestuia?

Încheiem, prin a sublinia următoarele: suntem contribuabili, muncim şi luptăm pentru viaţa cotidiană, încercăm din răsputeri să respectăm legislaţia noastră interpretabilă şi într-o continuă schimbare şi dorim să fim respectaţi şi trataţi ca atare.

Nu suntem mari evazionişti ai României, ci simpli oameni oneşti, care vor să fie şi mai mult susţinuţi, decât călcaţi în picioare şi umiliţi de organele de control plătite din taxele şi impozitele achitate de noi.

Nu cerem clemenţă şi nici iertarea greşelilor. Cerem egalitate, şi nu discriminare în tratamentele aplicate. Cerem o abordare corectă şi imparţială a legislaţiei, o verificare şi o monitorizare nediscriminatorie, controale clare şi constructive, fără interpretări la limita legii, fără sancţiuni discutabile şi excesive.

Suntem micii comercianţi locali şi vrem să fim trataţi egal şi nediscriminatoriu faţă de megacompetitorii noştri, măcar să pornim mereu de la aceleaşi premise în faţa organelor de control.

Stimaţi colegi,

Aceasta a fost scrisoarea pe care un grup de mici comercianţi din municipiul Bacău au trimis-o către noi, către Parlamentul României şi ar fi bine ca indiferent de culoarea politică pe care o are Guvernul, indiferent de cine va veni să ne conducă pseudotehnocraţi sau oameni politici, ar fi foarte important ca aceste organe de control ale statului să înveţe că abuzul nu are culoare politică, iar abuzul distruge, într-adevăr, România.

Vă mulţumesc.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc domnului deputat Necula.

Dau cuvântul domnului deputat Virgil Guran. Se pregăteşte doamna deputat Viorica Marcu. Acum avem majoritate. Sper să audă şi nababul Gelu Ştefan Diaconu declaraţia dumneavoastră.

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Observăm că în ultimul timp cresc importurile în România, statisticile spun foarte clar ce înseamnă acest lucru - a crescut consumul. Dar, de fapt, crescând importurile şi creându-se un decalaj mai mare între importuri şi exporturi, ne dăm seama că economia noastră nu este în direcţia bună, ne dăm seama că noi, de fapt, prin munca noastră, a tuturor, prin banii care se produc aici, în România, ajutăm economiile dezvoltate, adică îi ajutăm pe cei de la care importăm.

De aici rezultă foarte clar că, aşa cum am mai spus-o, nu avem o politică economică foarte coerentă pentru România, nu ştim ce să facem cu banii în momentul în care încep să apară cât de cât şi-i ducem spre anumite găuri din care de 25 de ani nu prea reuşim să ieşim.

În loc să existe o gândire foarte clară în acest sens - să vedem, domnule, ce importăm pentru a putea produce, pentru a stimula producătorii, industria respectivă, noi ne gândim, şi aici spun "noi", referindu-mă la cei care sunt în Guvern în momentul de faţă, cei care au guvernat - s-au gândit, de fapt, ce măsuri să ia pentru a linişti populaţia, pentru a arăta cât de bine merge această ţară şi pentru a-i determina să-i voteze în continuare.

Am văzut o preocupare - şi aici, indiferent de ce se va întâmpla, responsabilitatea va rămâne responsabilitatea Guvernului Ponta, am văzut o preocupare în mărirea salariilor. Este foarte bine. Noi, ca liberali, întotdeauna am spus că bunăstarea oamenilor determină bunăstarea de fapt a cetăţenilor, bunăstarea unui popor întreg, creşterea nivelului de trai al unui popor întreg. Dar aceste lucruri se fac întotdeauna cu cap, după un calcul, pentru că economia reală nu iartă, funcţionează după anumite reguli şi întotdeauna aceste reguli duc la o prăpastie dacă nu sunt respectate.

O să vedem aceste salarii dacă se vor putea da, o să vedem dacă acest sistem politic găunos din România, în care cei care au plecat au zis "scapă cine poate" şi au aruncat câte o sarcină imposibilă pentru cei care au venit să guverneze. O să vedem dacă acest lucru se va continua. Să dea Dumnezeu să nu fie aşa! Noi, liberalii, am crezut în ceea ce au prezentat cei de la guvernare, dar proba de foc urmează, vedem dacă sunt bani pentru aceste salarii. Şi, în corelaţie cu ceea ce am spus, dacă această politică economică va duce la un consum ridicat de produse realizate în România. Dacă nu, se va crea un deficit mai mare în balanţa comercială a României, puterea de cumpărare a românilor va scădea, încasările la buget nu vor fi suficiente pentru a acoperi toate măsurile luate de Guvernul Ponta şi vom avea din nou mari probleme atât sociale, cât şi economice. Sperăm să nu se întâmple acest lucru şi, personal, dacă nu se va întâmpla, o să-mi cer scuze pentru ceea ce am spus despre Guvernul Ponta. Dar, din păcate, sunt convins că nu o să am motive să-mi cer scuze, ci va trebui să vin să spun încă o dată că oamenii care nu se pricep trebuie să stea acasă şi să-i lase pe cei care ştiu ce au de făcut în această ţară.

Vă mulţumesc.

Deputat PNL, Guran Virgil.

Domnul Ludovic Orban:

O invit pe doamna deputat Viorica Marcu. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Găină.

Doamna Viorica Marcu:

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică o susţin sub mottoul "Fii tu însuţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume".

De data aceasta nu doar revolta, de data aceasta nu este suficient să fim doar revoltaţi. De data aceasta e nevoie să facem ceva, noi, toţi, să luăm atitudine, să producem schimbare, schimbarea adevărată, profundă, şi nu doar a unora corupţi cu alţii vocali şi în esenţă, la fel.

Schimbarea aceasta va necesita să lăsăm ipocrizia, comoditatea, politica făcută la televizor şi să devenim cetăţeni adevăraţi, cetăţeni care ştiu să lupte pentru drepturile lor, cetăţeni care apără principii şi care nu reacţionează doar sporadic, ci de fiecare dată când abuzul şi corupţia puterii se manifestă. Trebuie ca ceea ce facem în acest moment să ducă la schimbare, schimbarea întregii societăţi, din una coruptă în una normală. Ce trebuie să se schimbe? Trebuie să se schimbe fiecare dintre noi, trebuie să se schimbe clasa politică, mai ales modul de a face politică, trebuie să se schimbe mass-media, schimbarea noastră, a tuturor, a societăţii în întregul ei, o schimbare de atitudine, de mentalitate. Pentru că, vedeţi, corupţia înseamnă că cineva ia şi cineva dă. Societatea noastră e bolnavă, pentru că modelele oferite sunt de parvenire pe orice cale şi cât mai repede. De mici, copiii noştri văd modele false, valori care nu mai contează. De mici, copiii noştri sunt sub presiunea că trebuie să devină cineva, că trebuie să aibă relaţii. În malaxorul acesta, al parvenirii, au intrat mentalitatea şi acţiunile noastre, iar vârful aisbergului sunt politicienii noştri. Dar să nu ne amăgim, corupţia este la toate nivelurile, pentru că există mentalitatea şpăgii la români. Dacă vom decide că avem 600 de vinovaţi, din care unii chiar sunt vinovaţi şi că trebuie doar ei schimbaţi, eşecul este garantat.

În ’89, am făcut o revoluţie pentru a înlătura comunismul, acum trebuie să luptăm în continuare să înlăturăm rămăşiţele comuniste şi securiste ale fostului regim, să instalăm cu adevărat democraţia.

Şi mai trebuie să înţelegem noi ceva - relaţia corectă între drepturi şi obligaţii.

Dacă omul politic spune că are dreptul la indemnizaţie specială, trebuie să continue cu "are obligaţia" de a face toate eforturile pentru ca şi cetăţeanul de rând să aibă o viaţă decentă.

Cetăţeanul, dacă spune că are dreptul să fie liber, trebuie să continue că "are obligaţia" să lupte permanent pentru acest drept.

Schimbarea clasei politice şi mai ales modul de a face politică după un principiu simplu: politicianul este în slujba cetăţeanului şi a statului, şi nu cetăţeanul în slujba politicianului. Dar pentru aceasta e nevoie să avem grijă să nu mai alegem să ne conducă oameni care sunt "mari" şi cineva doar pentru că partidul i-a făcut aşa, ci datorită valorii lor, să-i alegem pentru că sunt valoroşi. Să ne întrebăm, când alegem pe cineva, ce a făcut omul acesta înainte de a face politică. A muncit vreodată, a lăsat ceva în urma sa? Că, dacă vom alege doar oameni care ştiu să vorbească, să manipuleze frumos masele la televizor, vom alege de fapt doar nişte parveniţi aserviţi banului şi stăpânului lor.

Şi încă ceva: politicianului trebuie să-i fie teamă de cetăţean, şi nu cetăţeanului de politician. Cum? Prin atitudinea cetăţeanului, prin reacţia lui imediată la abuz şi corupţie.

Din păcate, specific româneşte, intenţia de schimbare pentru clasa politică a durat doar trei zile. Nici după alegerile din toamna anului trecut şi nici după manifestaţiile din această toamnă, clasa politică nu a înţeles că trebuie să se schimbe în esenţă, şi nu doar declarativ. Şi e valabil pentru toate partidele politice, indiferent de culoare.

Am văzut ieri, în Parlament, varianta cu fustă a lui Ceauşescu, în persoana doamnei ministru Rovana Plumb, care striga şi mulţumea "protestatarilor" pentru sprijin şi cu generozitate le-a dat o majorare de 10% la salarii.

Chiar trebuie mărite salariile la bugetari. Dar întâi trebuie golite ministerele şi instituţiile statului de neveste, amante şi nepoţi, trebuie stabilite criterii de competenţă şi profesionalism şi apoi mărite salariile celor care chiar fac treabă şi duc în spate categoriile enunţate mai sus.

Schimbarea mass-media. O media avidă de senzaţional şi rating dincolo de valoare şi calitate.

Media este într-adevăr o putere în stat şi tocmai din acest motiv trebuie să-şi pună permanent întrebarea: ce prezintă, ce promovează?

Ca orice instituţie deţinătoare de putere şi mass-media trebuie să-şi asume responsabilitatea acestei puteri.

Mass-media are un rol informativ, însă calitatea informaţiilor pe care le transmite aceasta nu este întotdeauna la un nivel înalt, întrucât se promovează mai mult nonvalorile şi se pune accent mai mult pe fapt divers şi mondenităţi decât pe evenimente culturale, economice.

Cât de dispusă este mass-media să se schimbe, să contribuie la cultivarea valorii autentice, să formeze tânăra generaţie, nu ca pe o turmă?

Cu cât un individ deţine mai mult control asupra informaţiei primite de el, cu atât impactul mass-media asupra acestuia este mai puţin negativ. Şi este firească întrebarea dacă mass-media doreşte ca indivizii să fie capabili de propriile opinii sau doreşte ca, prin prezentarea repetată a unor idei, principii, opinii, să manipuleze masele, indivizii, să preia opiniile altora.

Se doreşte să avem o generaţie de cetăţeni activi, capabili sau doar o generaţie care paşte pe terenul televiziunilor?

Să nu uităm un lucru, că media, doar comercială, ne umple timpul, dar ne va goli sufletele şi raţiunea.

Deputat Viorica Marcu, Colegiul nr. 5, Bacău.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim doamnei deputat.

Îl invit pe domnul deputat Mihai Găină. Se pregăteşte domnul deputat Cozmanciuc.

Domnul Mihăiţă Găină:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la problema dispariţiei copiilor şi se numeşte: "Să le acordăm copiilor noştri mai multă atenţie."

Stimaţi colegi,

Este dificil să ne facem mai mult timp pentru noi înşine şi pentru propriile noastre familii, indiferent dacă lucrăm în Parlamentul României, în bănci, pe şantiere sau oriunde în altă parte, în ţară sau peste hotare. La orice nivel ne-am situa din punct de vedere profesional, avem din ce în ce mai multe griji şi responsabilităţi, pentru că trăim într-o societate în care răbdarea a ajuns doar un concept asimilat de prea puţini oameni.

Multe familii suferă din aceste cauze, însă cei mai afectaţi de absenţa părinţilor sau de neglijenţa manifestată de aceştia sunt copiii. Scăpaţi de sub supraveghere sau văduviţi de afecţiunea de care au nevoie, mulţi dintre minori ajung să fugă de acasă ori sunt daţi dispăruţi. Procentul este îngrijorător de mare, dar şi mai trist este faptul că mulţi dintre copiii plecaţi de acasă, în mod voluntar, au sub zece ani.

Direcţia de investigaţii criminale din cadrul IGPR informează că, în perioada 15 mai 2014-15 mai 2015, în ţara noastră au fost raportate 3.736 de dispariţii în rândul copiilor.

Din fericire, majoritatea acestora, respectiv 3.733, au fost deja găsiţi, celelalte cazuri sunt nesoluţionate, dar cercetările continuă.

Stimaţi colegi şi dragi români,

Ţin să subliniez că, dintre aceşti minori care au fugit de acasă, 129 au vârste mai mici de zece ani, 1.093 au vârsta cuprinsă între 10 şi 14 ani, iar 2.511 au 14 ani.

Potrivit acestui organism, în peste 94% dintre cazurile de dispariţie a minorilor este vorba despre plecări voluntare. Totuşi, cele mai multe sunt înregistrate în rândul adolescenţilor. Copiii pleacă intenţionat de la domiciliu sau din centrele de ocrotire pe o perioadă nedeterminată.

Principalele motive care-i determină pe copii să-şi părăsească familia sau centrele de ocrotire sunt: neglijarea, lipsa de supraveghere, conflictele, abuzurile, lăsarea în grija bunicilor sau a altor rude odată cu plecarea susţinătorilor legali - aparţinătorilor legali - la muncă în străinătate, lipsa comunicării cu părinţii, lipsa de educaţie, abandonul şcolar şi influenţa anturajului negativ, consumul de alcool şi substanţe halucinogene sau situaţia economică a familiei.

La nivelul Uniunii Europene, conform datelor furnizare de Federaţia Europeană pentru Copilul Dispărut şi Exploatat Sexual, procentul plecărilor voluntare, din totalul dispariţiilor în rândul copiilor, este mult mai mic, respectiv 51%.

De asemenea, vârsta adolescenţilor care aleg să-şi abandoneze familiile sau tutorii este mult mai ridicată decât la noi. Majoritatea celor care formează această categorie au între 15 şi 16 ani.

Întrebarea legitimă care rezultă de aici este cum putem preveni şi interveni asupra consecinţelor acestui fenomen.

Desigur că fiecare dintre noi, cei maturi, are obligaţia de a conştientiza acest pericol şi de a lua măsurile necesare şi posibile pentru a împiedica astfel de situaţii în propriile noastre familii. În cazul în care astfel de situaţii ne depăşesc competenţa sau posibilităţile temporare, este indicat să solicităm consilierea specializată.

Organizaţia Salvaţi Copiii, în România, organizează regulat întâlniri cu consilierii şcolari pentru identificarea minorilor şi a familiilor aflate în situaţii de risc.

Din acest motiv, ţin să salut de la această tribună a Parlamentului eforturile concentrate de Organizaţia Salvaţi Copiii, ale Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi ale altor ONG-uri care-şi desfăşoară activitatea în această zonă de interes, precum şi cele ale tuturor consilierilor şcolari.

Fiecare dintre aceşti oameni angrenaţi în efortul de a-i opri pe copii să fugă de acasă merită recunoştinţa noastră publică, pentru că încearcă să-i facă pe minori să conştientizeze riscurile asociate dispariţiilor voluntare, să identifice la timp dificultăţile cu care ei se confruntă şi să asigure intervenţia în cadrul unui parteneriat solid cu părinţii, profesorii, psihologii şi poliţia.

Personal, consider necesare campaniile de informare desfăşurate la nivel naţional în şcoli şi în licee, dar şi direct pe stradă sau pe forumuri şi ţin să pledez pentru intensificarea acestora.

Din 1983, ziua de 25 mai este dedicată copiilor dispăruţi.

Să facem din aceste eforturi de stopare a dispariţiilor voluntare sau a răpirilor copiilor noştri o preocupare permanentă, iar rezultatele pozitive nu vor întârzia să apară.

Vă mulţumesc.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Mugur Cozmanciuc şi se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi priveşte iniţiativa pe care a avut-o domnul preşedinte Klaus Iohannis de retrimitere spre Parlament, despre reexaminarea Proiectului de Lege privind ratificarea Acordului privind asistenţa financiară rambursabilă între România şi Republica Moldova, care a fost semnat la Chişinău în data de 7 octombrie 2015. Şi aş intitula această mişcare ca o mişcare prudentă.

Dragi colegi,

După cum bine ştiţi, la data de 9 septembrie 2015, Guvernul Republicii Moldova, prin vocea prim-ministrului de atunci, Valeriu Strileţ, a trimis o scrisoare către omologul său din România, prin care a solicitat examinarea posibilităţii de acordare, de către România, a unui împrumut rambursabil de 150 de milioane de euro, pentru o perioadă de cinci ani.

Acordul a fost semnat în data de 7 octombrie a.c.

Domnul preşedinte Klaus Iohannis şi-a dat acordul pentru o astfel de iniţiativă, emiţând decretul pentru supunerea spre ratificare, de către Parlamentul României, a Acordului privind asistenţa financiară.

De asemenea, Partidul Naţional Liberal consideră că există o datorie morală şi nu numai o datorie morală faţă de românii de peste Prut şi va susţine orice formă de ajutor faţă de această ţară, faţă de această naţiune.

Însă situaţia politică şi financiară a Republicii Moldova este mult mai dificilă, fiind generată de un context geopolitic extern şi mai ales de embargoul pe care îl duce, embargou impus de către Federaţia Rusă. Scăderea procentelor din importuri şi exporturi, cât şi problemele interne, cu precădere în sectorul bancar, sunt de asemenea cauze care afectează foarte mult această ţară. Deficitul bugetar pentru anul 2015, estimat la 3,8%, este, de asemenea, un lucru care trebuie luat în considerare.

De asemenea, nu trebuie omis că această ţară are, în momentul de faţă, întrerupte acordurile cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional.

Însă, în situaţia actuală, totuşi, trebuie să spunem câteva lucruri. Republica Moldova este confruntată cu o serioasă criză privind gestionarea fondurilor publice. Sunt suspiciuni de spălare de bani şi corupţie la nivel înalt.

De aceea, decizia domnului Klaus Iohannis de a cere reexaminarea legii care prevede acordarea acestui împrumut, de 150 de milioane de euro, este perfect justificabilă, având în vedere instabilitatea politică de la Chişinău.

Situaţia politică de peste Prut este, în acest moment, să spunem, nefastă pentru Republica Moldova.

Reiterez aici faptul că între România şi Republica Moldova s-a luat decizia edificării unui parteneriat strategic pentru integrarea europeană a acestei din urmă ţări, în Uniunea Europeană, parteneriat semnat în data de 27 aprilie 2010 la Bucureşti.

Însă decizia pe care a luat-o domnul preşedinte Klaus Iohannis nu este de natură a îngreuna situaţia existentă de acolo, de a închide uşile Republicii Moldova, ci, mai degrabă, aş defini-o ca o mişcare prudentă, în contextul pe care Republica Moldova trebuie să-l parcurgă în drumul european, drum european care ne dorim să fie unul cert şi nu unul incert.

În final, vreau să subliniez că Partidul Naţional Liberal susţine orice iniţiativă pe care o va avea preşedintele României în acest sens, bine analizată şi bine fundamentată.

România îşi va asuma rolul de avocat pledant al Republicii Moldova.

De aceea, consider că acest demers instituţional este bine- venit şi trebuie un moment în care ei să-şi definească drumul.

Vă mulţumesc.

Mugur Cozmanciuc, deputat al PNL.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule Cozmanciuc.

Îi dau cuvântul lui Aurelian Mihai şi se pregăteşte domnul deputat Giureci-Slobodan Ghera.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa.

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Cu toţii am asistat săptămâna trecută la valul de proteste în care zeci de mii de cetăţeni s-au mobilizat împotriva corupţiei în România. Amintesc aici şi protestele care au avut loc în diaspora, în Madrid, Londra, Berlin, Roma etc.

Iată că, în decurs tot de o săptămână în urmă, Guvernul condus de fostul premier Victor Ponta a demisionat, peste mai puţin de o altă săptămână urmând să acordăm un vot de încredere altei formule guvernamentale, aici, în Parlamentul României. Poate vom avea un executiv care acţionează nu doar pentru obiective de rating pe la televiziunile de ştiri.

Fără a mai ocoli subiectul principal al neliniştii cetăţenilor români, o nelinişte permanentă, locurile de muncă, a fost vizibilă slăbiciunea Guvernului Ponta în a dezvolta un plan serios în asigurarea unui venit constant şi decent pentru români, prin depunerea eforturilor insuficiente în a înfiinţa locuri de muncă.

Reprezint în Parlamentul României peste 4 milioane de cetăţeni din Europa, oameni care au emigrat, la fel ca şi mine, la începutul anilor 2000, pentru care locul de muncă a rămas o prioritate constantă în perspectiva întoarcerii acasă.

Îmi aduc însă aminte de o persoană care a ocupat o funcţie de ministru în Guvernul Ponta şi care afirma că nu este treaba Guvernului de a crea locuri de muncă. Mă întreb, pentru ce vor câte unii să ajungă în politică sau în administraţie sau cine-i promovează, cum ajung aceste persoane să ocupe funcţii în ministere atât de importante, cum este Ministerul Finanţelor.

Mi-aş dori, însă, atât pentru cei care se află în România, cât şi pentru cei din diaspora, care doresc să se repatrieze, ca următoarele guverne să nu mai evite acest subiect, trecând la proiecte serioase, care să aducă rapid rezultate în acest sens.

Doresc guvernului următor, în privinţa intereselor diasporei, multă celeritate, continuarea procesului de reducere a taxelor consulare unde este nevoie, să facă tot posibilul să repatrieze acei români care au murit departe de casă şi încă se află în morgile din Europa şi, de asemenea, să înfiinţeze şi să dezvolte prezenţa misiunilor consulare acolo unde românii sunt numeroşi şi acolo unde este nevoie.

Sper ca de această dată să avem un Guvern care să audă şi, mai ales, să asculte atât românii de acasă, cât şi pe cei din diaspora.

Aurelian Mihai, deputat al PNL, diaspora.

Domnul Ludovic Orban:

Îi mulţumim domnului deputat Aurelian Mihai.

Îi dau cuvântul domnului deputat Giureci-Slobodan Ghera.

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi este: "Alegerile parlamentare în Croaţia".

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

Prin hotărârea Saborului, Parlamentul croat, din 25 septembrie 2015, de dizolvare a celui de-al şaptelea parlament croat, luna aceasta, pe data de 8 noiembrie a.c., au avut loc alegerile parlamentare în Croaţia, unde cetăţenii acelei ţări şi-au exprimat dreptul de vot, alegând astfel noii reprezentanţi pentru Parlamentul croat.

Ei şi-au ales favoriţii pentru cele 151 de locuri vacante, reconfigurând astfel scena politică pentru viitoarea perioadă de patru ani.

Dacă sondajele de opinie au sugerat că Domoljubna Koalicija, Coaliţia Patriotică, respectiv HDZ, adică Uniunea Democratică Croată, condusă de Tomislav Karamarko, partid de orientare democratic-creştină de centru-dreapta, va câştiga cu o marjă îngustă de câteva locuri faţă de coaliţia conservatoare Hrvatska Raste, Croaţia Creşte, respectiv SDP - Partidul Social Democrat de centru-stânga - condus de fostul prim-ministru Zoran Milanovic, asta s-a şi adeverit, cu precizarea că nici unii, nici alţii nu pot alcătui singuri guvernarea fără partidele mici.

Surpriza a fost noul partid denumit Most, Pod, care a obţinut un scor impresionant de bun, fiind nou-înfiinţat, clasându-se pe locul 3.

Astfel Uniunea Democratică Croată - HDZ a obţinut 59 de mandate, Partidul Social Democrat - SDP a obţinut 56 de mandate, Most, Pod, 19 mandate, IDS 3 mandate, HSSB şi Milan Bandić două, USPJESNA Hrvatska şi ZIVI, Zid, - unu, la o ieşire la vot de 60,85%.

La aceste alegeri au votat cu 7807 votanţi mai mulţi decât în 2011.

Croaţia este o ţară majoritar catolică, cu o populaţie de 4,4 milioane de locuitori şi încă atâţia în diaspora, iar noul Parlament va trebui să găsească noi soluţii în viitor pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care se confruntă Croaţia de astăzi.

Vă mulţumesc.

Cu respect, deputat al Uniunii Croaţilor din România, Ghera Giureci-Slobodan.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim domnului deputat.

O invit la microfon pe doamna deputat Carmen Hărău.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am să fac referire în declaraţia mea politică la ceea ce am început cu toţii să numim şansa unui nou început, oferit de negocierea făcută de preşedintele Iohannis cu opinia publică, cu protestatarii în stradă, cu marea majoritate a partidelor, respectiv Guvernul de tehnocraţi.

Tragedia de la Clubul "Colectiv" a generat un declic social şi România a avut în stradă zeci de mii de persoane care au scandat corupţia ucide şi au cerut demisia a trei persoane într-o primă fază.

Să nu ne amăgim. Nu cele trei persoane au fost miza protestatarilor.

Ei au protestat împotriva autismului în politică, personalizat de Ponta, care s-a încăpăţânat să rămână în fruntea Guvernului, necinstind cu problemele lui penale funcţia de prim-ministru al României.

Protestatarii au reclamat ciocoismul în politică, personalizat de domnul Oprea, care parcurgea drumuri absolut personale, în interes personal, cu coloană oficială.

Şi au taxat, cerând demisia primarului Cristian Popescu Piedone, lipsa de onestitate, de eficienţă, de interes în administraţia locală.

Şi am dreptate, pentru că a existat o a doua fază a protestelor, care a reclamat înlăturarea întregii clase politice.

Stimaţi colegi,

Ne-a şuierat glonţul pe lângă ureche. Astfel de proteste - să nu ne amăgim - n-au fost susţinute doar de cele câteva zeci de mii de oameni aflaţi în stradă, au fost susţinute şi de oamenii care au rămas acasă, dar care în sondaje pe eşantioane reprezentative spun că n-au încredere în clasa politică. N-au încredere în Parlament.

Acum, nici nu vreau să-mi imaginez, dar faceţi, totuşi, un exerciţiu de imaginaţie şi gândiţi-vă cam cum ar fi putut arăta ţara dacă n-ar fi existat o instituţie democratică cu credibilitate naţională - respectiv Administraţia prezidenţială, prin persoana preşedintelui Iohannis. A existat, de această dată - şi aceasta a fost şansa României la momentul acesta - o instituţie prezidenţială capabilă să cheme şi să susţină dialog cu protestatarii.

Ceea ce pare a fi sfârşitul unui proces, sfârşitul unui conflict, în opinia mea este doar temporizarea acestuia, pentru că, stimaţi colegi, dacă nu înregistrăm corect semnalul de a face politică altfel, de a promova în politică persoane pe criterii valorice, de a înlătura corupţii din politică, de a ne poziţiona, cu alte cuvinte, în sensul unei politici făcute pentru români, pentru ansamblu, pentru toată naţiunea şi pentru fiecare român în parte, acest protest va putea fi reluat şi nu cred că-şi doreşte nimeni dintre noi să părăsim sistemul actual, acela al apartenenţei valorilor euroatlantice.

M-am gândit foarte mult zilele acestea la ceea ce avem de făcut noi, ca politicieni, eu în speţă, dar n-am putut să nu... şi nu pot să n-aduc în faţa dumneavoastră şi următorul adevăr. A face din marota că doar politicienii sunt vinovaţi un afiş social la momentul acesta este, fără discuţie, o schilodire a adevărului, una care va întârzia ieşirea România din marasm.

Dragi prieteni,

Funcţionăm într-un sistem bolnav, îmbolnăvit pe parcursul celor 25 de ani de politică făcută prost, cu foarte multe greşeli.

Fac un apel la dumneavoastră şi vă rog, întoarceţi-vă fiecare către propria conştiinţă şi gândiţi-vă ce-i de făcut, să avem în sfârşit o ţară ca afară. O ţară ca afară nu putem avea decât în respectul legii, decât cu onestitate, pentru că doar cetăţenii harnici şi oneşti ai unui stat corect pot construi o ţară.

Sunt deputatul liberal de Hunedoara, Carmen Hărău.

Vă mulţumesc.

Domnul Ludovic Orban:

Îi mulţumim doamnei deputat.

Îl invit pe domnul Grigore Crăciunescu şi se pregăteşte domnul deputat Ion Eparu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Desemnarea lui Dacian Cioloş ca viitor prim-ministru, de preşedintele Klaus Iohannis, este o alegere bună, din punctul de vedere al Partidului Naţional Liberal. Societatea românească este nemulţumită de întreaga clasă politică. Votarea de către toate partidele din parlament a Guvernului propus de Dacian Cioloş va îmbunătăţi percepţia societăţii romaneşti asupra Parlamentului.

Aşteptările din partea noului Guvern sunt mari. Partidul Naţional Liberal îşi doreşte ca premierul desemnat să cuprindă în programul cu care se va prezenta în faţa plenului reunit o serie de puncte înscrise în programul partidului nostru de guvernare. Principala sarcină va fi însă păstrarea macrostabilitaţii şi menţinerea creşterii economice.

Dacian Cioloş a fost consilier în cadrul Ministerului Agriculturii, secretar de stat şi ministru în Guvernul Tăriceanu. Nu a acceptat nicio o solicitare de înregimentare politică, deşi solicitări în acest sens au fost.

A ocupat apoi funcţia de comisar european pentru agricultură, unde a avut rezultate deosebite. Singurul domeniu unde Uniunea Europeană are o politică comună unitară este în domeniul agricol, şi acest fapt se datorează lui Dacian Cioloş.

Sarcinile pe care la are în faţă premierul desemnat sunt multiple şi foarte grele. Din punctul de vedere al Partidului Naţional Liberal, Guvernul propus de Dacian Cioloş va trebui să depolitizeze instituţiile statului, să prezinte modul în care s-au cheltuit banii din buget şi care sunt perspectivele pentru 2016, dacă sunt sustenabile toate măririle salariale votate de fosta majoritate parlamentară, prin prisma implementării viitorului Cod fiscal, să decidă dacă merge în continuare cu elaborarea Legii salarizării unice, pe care a promis-o Guvernul Ponta, să analizeze modul în care au fost repartizate resursele financiare către unităţile administrativ teritoriale şi să transparentizeze aceste proceduri, să prezinte un buget pentru anul 2016, care să prevadă dezvoltarea societăţii româneşti, care să cuprindă investiţii, să creeze noi locuri de muncă şi o viziune privind absorbţia fondurilor europene. De asemenea, va trebui să reanalizeze relaţiile cu Fondul Monetar Internaţional.

Acest Guvern va organiza alegerile de anul viitor şi sperăm în mod corect şi nepărtinic.

Sunt multe de făcut, iar acest lucru poate fi realizat doar dacă Guvernul nou instalat va avea susţinere în Parlament.

Mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Grigore Crăciunescu.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Ion Eparu şi se pregăteşte domnul deputat Radu Zlati.

Domnul Ion Eparu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Înainte să dau citire declaraţiei mele politice de astăzi, aş vrea să fac un scurt comentariu.

Eu sunt un om care a încercat toată viaţa să respecte regulile şi una dintre regulile pe care în ultima vreme am respectat-o a fost aceea de încerca să mă încadrez cu declaraţiile mele politice în cele trei minute, asta din respect faţă de colegii care aşteaptă.

A doua observaţie se referă la faptul că am înţeles, eu nu am experienţă grozavă aici, dar există o cutumă a alternanţei, în ceea ce priveşte invitaţia la microfon.

De când am intrat eu în sală am asistat la citirea de către şase colegi liberali a declaraţiei politice şi niciunul din colegii mei n-a fost invitat la microfon.

Declaraţia mea politică de astăzi se înscrie pe una din cele două direcţii care mi-au marcat viaţa, şcoala şi, respectiv, sportul şi am intitulat-o astăzi "Nevoia de prioritizare a sportului românesc."

Stimaţi colegi,

În 1976, la Jocurile Olimpice de vară de la Montreal, Nadia Comăneci a reuşit să uimească lumea sportului, obţinând prima notă de zece din istoria gimnasticii, o performanţă greu de egalat, cu care noi, românii, ne mândrim ori de câte ori avem ocazia.

39 de ani mai târziu, la Glasgow, gimnaştii români nu se califică în finala mondială de opt, ratând participarea directă la Jocurile Olimpice de anul viitor.

Pe podium însă, vedem gimnaşti ai căror antrenori sunt români. Cei care au însoţit-o pe Nadia Comăneci în drumul spre medalia de aur - Béla şi Marta Károly - asigură acum succesul Statelor Unite ale Americii.

Până nu de mult absentă din marile competiţii de gimnastică, Marea Britanie câştigă anul acesta medalia de bronz. Responsabil de această performanţă este tot un român: Adrian Stan.

Sportul românesc, odinioară motiv de mândrie naţională, începe să-şi piardă din strălucire. Nu doar gimnastica are de suferit, nostalgicii îşi amintesc cu siguranţă faptul că la volei, la volei masculin, finala masculină a Cupei Campionilor Europeni a avut loc doi ani consecutiv, în 1966 şi 1967, între două echipe româneşti: Dinamo şi Rapid.

În 1980, la Jocurile Olimpice de la Moscova, echipa naţională masculină de volei a câştigat medalia de bronz. În prezent, România este absentă din marile competiţii la acest sport. Performanţa lipseşte şi din handbalul masculin, câştigătoarea medaliei de aur la Campionatele Mondiale din 1961, 1964, 1970, 1974, a celei de bronz din 1967 şi 1990, România nu a reuşit nici măcar calificarea la ultimele două campionate mondiale.

Deşi românii sunt cei care au învăţat alte state ce înseamnă sportul cu adevărat, tocmai noi suntem cei care nu mai putem ţine pasul cu evoluţia lumii sportive. Am exportat minţi limpezi şi am pierdut contactul cu vârfurile. S-a pus problema lipsei resurselor financiare şi a investiţiilor insuficiente. Nu neg că este nevoie de investiţii masive precompetiţionale, şi ca o paranteză, ieri discutând cu unul din colegii noştri responsabili în Federaţia Română de Rugbi şi care a participat la recenta Cupă Mondială, îmi spunea că Federaţia Română de Rugbi se descurcă cu 2 milioane de euro anual, în timp ce Noua Zeelandă a cheltuit pentru pregătirea acestei Cupe Mondiale 100 de milioane de euro, fondul care să susţină performanţa, însă nu pot să nu remarc situaţia altor state ai căror sportivi ocupă primele locuri ale podiumurilor, deşi situaţia financiară este modestă şi acolo.

Sportivi din Serbia, Grecia, Ucraina reuşesc să se afirme în prezent în marile competiţii. Este momentul pentru analiza amănunţită a fenomenului care îndepărtează România de competiţii şi, implicit, de performanţă. Dezinteresul pentru sport apare în special în rândul generaţiilor tinere, jumătate dintre elevii români având scutire medicală la orele de educaţie fizică. Doar 14% dintre elevii români mai practică un alt sport în afara orelor obligatorii, iar şcolile cu profil sportiv au devenit din ce în ce mai puţin căutate, drept urmare, avem nevoie de programe specializate care să promoveze importanţa educaţiei fizice şi să atragă tinerii încă de la o vârstă fragedă spre sportul de performanţă.

Prin cultivarea din timp a pasiunii pentru sport vor creşte şansele ca sportivii români să revină în elita mondială.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Ion Eparu, deputat, Colegiul nr. 10, Prahova.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, domnule Eparu.

Vă citesc lista colegilor care au fost înscrişi la declaraţii:

Vasile Popeangă, Cosmin Necula, Mihai Găină şi dumneavoastră, care sunteţi al patrulea, aţi terminat declaraţia, în timp ce, uitaţi-vă în sală, sunt foarte mulţi colegi ai Partidului Naţional Liberal. Am folosit alternanţa proporţională, aţi înţeles?

Îi dau cuvântul domnului deputat Radu Zlati, şi-l invit la microfon, ulterior, pe domnul deputat Daniel Gheorghe.

Domnul Radu Zlati:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Domnul tehnocrat de la Ministerul Educaţiei".

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Aflu pe surse că domnul Sorin Mihai Cîmpeanu, ministrul educaţiei naţionale şi actual premier interimar, ar fi în cărţi pentru ocuparea în continuare a fotoliului de pe str. General Berthelot, schimbând Guvernul ex-Ponta pe Guvernul de tehnocraţi al premierului desemnat Dacian Cioloş.

Faptul ar presupune, nu-i aşa, că domnul Sorin Mihai Cîmpeanu este, la rândul său, un tehnocrat.

Din păcate, domnul Cîmpeanu a încetat demult să fie un tehnocrat fără a reuşi să devină un om politic, ci, cel mult, un politician.

Domnul Cîmpeanu a încetat să fie un tehnocrat, în momentul în care a început să facă acolade politicului, încercând să spele reputaţia premierului Ponta de acuzaţia de plagiat. Ulterior, ajuns ministru al educaţiei, şi-a continuat opera de curăţitor la postamentul de doctor în drept al şefului său direct, domnul Victor-Viorel Ponta, girând ruşinoasa ordonanţă prin care, fapt unic în istoria legislativă a omenirii se permitea ca o persoană să poată renunţa la titlul doctoral.

Deci nu cred în domnul Cîmpeanu ca tehnocrat, căci apartenenţa la această categorie ar însemna neutralitate şi obiectivitate, pe care urmaşul lui Spiru Haret şi-a pierdut-o încă înainte de a deveni ministru al educaţiei naţionale.

Pe de altă parte, domnul Sorin Mihai Cîmpeanu nu reuşeşte a fi un om politic, căci acest statut asumat deplin înseamnă nu doar calitatea de membru de partid, ci şi asumarea unei viziuni, a unei atitudini ideologice în faţa mulţimii de probleme pe care, ca ministru, trebuie să le rezolvi.

Or, domnul ministru s-a dovedit un administrator relativ decent, cel puţin în comparaţie cu predecesorii săi, dar nu a reuşit să ofere învăţământului românesc dovada că are o imagine globală despre ce ar trebui făcut pe termen mediu şi lung.

Cu alte cuvinte, domnul Sorin Mihai Cîmpeanu are, din păcate, viziunea îngustă a unui tehnocrat şi versatilitatea unui politician, fără a avea corectitudinea tehnocratului şi viziunea omului politic.

Iată, de ce, domnul ministru, dacă va fi pe lista domnului Cioloş, nu va avea parte de votul meu în cadrul audierilor care vor avea loc.

Radu Zlati, deputat PNL.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim domnului deputat Zlati.

Îi dau cuvântul domnului deputat Daniel Gheorghe. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Deaconu.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Biserica trebuie apărată!".

Dragi colegi,

Asistăm în ultimele săptămâni la un atac concertat la adresa Bisericii şi a valorilor creştine.

Nu trebuie să uităm niciodată că Biserica face parte din valorile fundamentale ale naţiunii române, pe care noi, ca reprezentanţi ai poporului, avem obligaţia să le apărăm.

Vedem în aceste zile atât în România, cât şi în plan internaţional un puternic discurs militant secularist, discurs ce are ca miză decreştinarea spaţiului euroatlantic. Uităm însă adesea că viziunea creştină autentică este incompatibilă cu fanatismul religios, extremismul politic sau ideologiile totalitare. În schimb, cele mai mari crime din istorie au fost comise atunci când curente sau ideologii politice seculariste au ajuns să decidă destinele unor naţiuni sau ale unor popoare. Şi avem numeroase exemple, precum Revoluţia Franceză, Revoluţia bolşevică, Revoluţia maoistă sau chiar procesul de comunizare din estul Europei, proces care a ucis ori întemniţat doar în România sute de mii de persoane.

Miza acestei ideologii - căci, da, ateismul militant a ajuns o ideologie - este să răstoarne valorile iudeo-creştine, printre care libertatea, respectul faţă de viaţă şi demnitatea umană, moderaţia, spiritul critic şi iubirea aproapelui. Acceptarea faptului că numai Dumnezeu este Adevărul absolut contrazice pretenţiile de a transforma persoane şi idealuri umane, teorii sociale, filosofice sau politice în valori supreme.

Din această viziune creştină decurg în mod natural drepturile eterne ale omului. Ele nu pot fi legiferate înăuntrul sau în afara societăţii, ele ţin de natura umană. Cultura libertăţii, trăsătură caracteristică a civilizaţiei căreia îi aparţinem, şi instanţele concrete, precum ar fi instituţiile legal-politice şi sistemul economic, au fost dezvoltate pe acest fundament.

La baza Civilizaţiei iudeo-creştine, din care facem parte, se află, înainte de toate, moştenirea religioasă. Toate realizările acestei civilizaţii, atât în moral, cât şi cele materiale, decurg din religie, din concepţia iudeo-creştină privind omul, raportul lui cu realitatea - cu Dumnezeu, şi apoi cu semenii săi, cu societatea, cu întreaga Creaţie.

În toate domeniile vieţii sociale - cultură, justiţie, politică, economie, tehnologie - rezultatele obţinute de Civilizaţia iudeo-creştină sunt fără egal faţă de cele ale altor civilizaţii, bazate pe orice alte religii, chiar dacă şi acestea se pot mândri cu creaţii valoroase. Şi totuşi, religia creştină este cea mai atacată şi mai persecutată dintre toate religiile planetei.

Auzim în aceste perioade scandări de genul "Spitale, nu catedrale!", slogan ce ne aminteşte tuturor de mesajul promovat de FSN-işti la începutul anilor ’90, "Noi muncim, nu gândim".

Atacul la fundamentele morale ale poporului român este un proces ce are loc în România de peste şapte decenii: astăzi vedem cum intenţiile comuniştilor sunt continuate de aşa-zişii atei militanţi, inclusiv de pe site-uri a căror finanţare este un mister pentru toată lumea.

Un lucru extrem de grav este acela că aceştia încearcă să-şi impună propria agendă, ocolind mecanismele democratice. Statul român, deci şi Parlamentul, trebuie să fie în slujba cetăţenilor şi să asculte de voinţa acestora, şi nu să-şi aroge rolul de a educa poporul conform unei ideologii. De altfel, acesta este şi mesajul oamenilor care au ieşit în stradă în aceste zile.

În încheiere, aş vrea să mă întorc la celebrul mesaj "Spitale, nu catedrale!". În spaţiul românesc, şcolile, spitalele şi instituţiile culturale s-au dezvoltat până în sec. XIX în cadrul Bisericii - şi avem exemple numeroase aici, precum Spitalul Colţea, Spitalul Brâncovenesc, Academia de la Sf. Sava, în Bucureşti, ori prima şcoală românească care a apărut, de asemenea, într-un cadru religios, în sec. XVI, la Catedrala Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului.

Începând cu sec. XIX, statul şi-a asumat construcţia de spitale şi de şcoli. Să nu uităm asta.

În calitate de creştini, avem libertatea şi chiar obligaţia de a critica Biserica Ortodoxă Română. Cred, însă, că trebuie să o facem plecând de la adevăr şi de la fapte, şi nu din perspectiva unei proiecţii ideologice. Da, Biserica Ortodoxă are probleme de comunicare, însă, în acelaşi timp, aceasta, alături de Biserica Greco-Catolică, este cel mai important filantrop din România. În 2015, Biserica Ortodoxă Română a derulat cea mai mare campanile naţională de donare de sânge. Trebuie spus faptul că în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, cea pe care Eminescu o supranumea "mama neamului românesc", funcţionează 785 de instituţii şi servicii sociale dintre care 51 de instituţii medicale. Aceste date nu sunt cunoscute, pentru că Biserica nu face acte de caritate cu televiziunile după ea.

Cred că Biserica românilor trebuie apărată şi promovată ca un reper, în absenţa căruia România riscă un dezastru moral.

Valorile şi principiile creştine sunt şi astăzi o redută în faţa relativismului moral şi a tentaţiilor politice totalitare. Biserica trebuie să îşi păstreze rolul de factor de echilibru şi de garant al dialogului dintre stat şi cetăţeni.

Ieri s-au împlinit două decenii de la moartea lui Corneliu Coposu, un om politic ce face parte dintr-o generaţie de excepţie ce a construit România Mare. Această generaţie a avut ca reper Decalogul şi a înţeles că nimic nu se poate construi durabil în afara lui. Acestor demni înaintaşi care au afirmat valorile creştine şi spiritul democratic avem obligaţia să le continuăm munca şi să le respectăm moştenirea.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Mihai Deaconu, se pregăteşte domnul deputat Paul Dumbrăvanu.

Domnul Mihai Deaconu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Apel la responsabilitate financiară, nu măsuri populiste!".

Stimaţi colegi,

Momentul şedinţei Camerei Deputaţilor de ieri, când a fost votată Legea privind adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 35/2015, în varianta amendată de deputaţii PSD din Comisia pentru muncă şi protecţie socială, este încă unul de iresponsabilitate financiară de care au dat dovadă de-a lungul anilor guverne şi majorităţi parlamentare de toate afilierile politice.

Cu un an înaintea alegerilor generale, cu un premier demisionat din cauza revoltei cetăţenilor, după zile de solicitări ale societăţii civile pentru politicieni privind transparenţă, competenţă, integritate şi corectitudine în acţiuni, cu un premier tehnocrat nominalizat de preşedinte, după ce partidele politice nu şi-au asumat răspunderea nominalizării unui premier, cu un proiect de buget încă nedepus în Parlament pentru dezbatere, o misiune a Fondului Monetar Internaţional care nu a fost de acord cu micşorarea TVA concomitent cu majorări salariale - aşa, în linii mari s-ar putea contura contextul politic în care deputaţii au votat, aproape în unanimitate. majorarea cu 10% a salariilor celor aproximativ 1,2 milioane de bugetari, excepţie făcând cei care deja au beneficiat în acest an de o creştere salarială. Această majorare a fost adoptată în ciuda lipsei unei argumentări din partea Ministerului Finanţelor Publice privind sustenabilitatea ei.

Ne sunt prezentate informaţii contradictorii. De la reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice în Comisia pentru muncă aflăm că impactul bugetar ar fi de 5 miliarde de lei, în timp ce doamna Rovana Plumb, ministrul muncii, ne informează că impactul bugetar ar fi de doar 1,5 miliarde de lei.

Oricare ar fi suma reală, necunoscută şi pentru specialişti, va trebui în 2016 să fie acoperită de undeva, fie se va tăia de la investiţii, fie se va încheia un nou acord de împrumut, fie termenul de aplicare va fi amânat.

Dar nu trebuie să uităm că este an electoral şi este posibil ca PSD să-şi fi dorit doar asigurarea simpatiei electorale din partea bugetarilor, care să îi reţină ca cei care le dau, nu le iau. Însă dacă este să facem o retrospectivă a guvernării PSD, prin Guvernul Ponta, din 2012 până acum, vom sesiza că, deşi au existat majorări constante şi necesare ale salariului minim pe economie şi ale cadrelor sanitare şi didactice, mai mult ne costă majorările salariale pentru înalţii demnitari, taxele aberante pentru micii antreprenori, plata CAS-ului pentru micii producători agricoli, scumpirea gazelor şi a curentului electric, majorarea taxei pe timbrul de mediu, majorarea taxelor locale cu 16% şi lista poate continua.

Nu vreau să se înţeleagă că sunt împotriva beneficiarilor acestui act legislativ, în schimb afirm că majoritatea guvernelor postdecembriste, în loc să aplice politici coerente unitare şi echitabile în privinţa salarizării, au aplicat unele discreţionare, populiste şi inechitabile, ducând astfel, în timp, la diferenţe destul de mari între categoriile socioprofesionale atât prioritare, cât şi între cele de aceeaşi importanţă socială.

Majorările salariale trebuie făcute cu multă responsabilitate faţă de cheltuirea banului public, mai ales într-o ţară care nu reuşeşte din cauza incompetenţei autorităţilor publice să utilizeze corect şi în totalitate banii proveniţi din fonduri nerambursabile.

Despre asta este vorba, cu o mână se dă, pentru ca cealaltă să ia, şi nu întotdeauna în mod binevoitor. Fac apel la responsabilitate din partea guvernanţilor, din partea colegilor din Parlament, din partea Preşedintelui României!

Dacă ne permitem această majorare, fără să fim nevoiţi să tăiem din investiţii, eu nu am nicio problemă cu aceasta, dar bănuielile ne indică din păcate contrariul.

Vă mulţumesc.

Deputat Mihai Deaconu, Grupul parlamentar naţional democrat.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, domnul deputat.

Îl invit pe domnul deputat Paul Dumbrăvanu. Se pregăteşte domnul deputat George Dragomir.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Negociem orice, dar nu negociem principii".

Data de 11 noiembrie 1995 va rămâne în istorie ca fiind ziua în care una dintre cele mai importante figuri politice din România, preşedintele PNŢCD, Corneliu Coposu, a trecut în nefiinţă.

Corneliu Coposu va rămâne în conştiinţa poporului român ca fiind omul pentru care nicio lovitură nu a fost suficient de puternică încât să-l facă să renunţe sau să accepte compromisurile. A luptat cu regimul comunist din România, însă cei 17 ani grei de închisoare nu i-au ştirbit principiile şi nu i-au modificat crezul.

După Revoluţia din 1989 a continuat lupta din opoziţie. A fost şi va rămâne pentru scena politică o figură emblematică a opoziţiei. A rezistat într-o Românie care l-a huiduit şi l-a calomniat, o Românie ce nu era capabilă la momentul respectiv să aprecieze adevăratele valori.

Revoluţia din 1989 a adus cu sine speranţe, visuri, a renăscut idealuri şi dorinţe pentru un popor subjugat mult prea mulţi ani. Şi poate, cumva, la un anumit nivel, românii nu au fost pregătiţi pentru o schimbare atât de mare. Şi poate, în primii ani de după 1989, nu au fost capabili să gestioneze libertatea atât de mult dorită, iar acest lucru s-a observat, din păcate, începând de la cel mai înalt nivel.

Astăzi, după 26 de ani de la Revoluţie, România se află din nou în faţa necesităţii unei schimbări majore. La 26 de ani după Revoluţie, românii au dat dovadă, din nou, de faptul că au nevoie şi vor o schimbare, că sunt capabili să se mobilizeze într-un timp scurt şi într-un număr impresionant, pentru a-şi urma idealurile, pentru a-şi cere drepturile şi pentru a-şi exercita libertatea atât de râvnită în 1989.

În multe dintre revendicările din săptămânile trecute am regăsit idei pe care le împărtăşesc, probabil şi pentru că vârsta mea este apropiată de cea a majorităţii celor ce au ieşit în stradă. Şi nu pot ignora faptul că multe dintre aceste idei îşi găsesc aplicabilitatea în practică şi mai ales faptul că au fost cerute şi în 1990 şi în anii imediat următori anului 1989.

Este momentul, stimaţi colegi, să ne asumăm responsabilitatea, să acceptăm şi să ne asumăm faptul că dorinţele şi nevoile poporului român nu mai pot fi ignorate. Şi cred cu tărie, doamnelor şi domnilor, că aşa cum spunea şi Corneliu Coposu: "Uneori, moralitatea şi politica sunt compatibile".

Vă mulţumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat PNL, Prahova.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim.

Îl invit pe domnul deputat Gheorghe Dragomir. Se pregăteşte domnul deputat Remus Cernea.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

"Ziua Dobrogei - 137 de ani de la revenirea la patria-mamă".

Peste două zile vom sărbători 137 de ani de când Dobrogea s-a reunit cu România în timpul Regelui Carol I.

Pentru dobrogeni, ziua de 14 noiembrie este o zi specială. Este ziua în care în 1878 Dobrogea a reintrat oficial în componenţa statului român modern, după ce Congresul de Pace de la Berlin din iunie - iulie 1878 a recunoscut dreptul istoric al României asupra Dobrogei.

În dimineaţa zilei de 14 noiembrie 1878, domnitorul Carol I, ajuns la Brăila, a dat citire Proclamaţiei către dobrogeni. Aceasta poate fi considerată în aceeaşi măsură o afirmare a deciziilor prin care statul român lua în stăpânire Dobrogea, o asigurare a respectării legilor ţării, a religiei minorităţilor din această provincie şi a proprietăţilor, a ordinii şi a disciplinei, dar şi un îndemn la colaborare cu autorităţile statului român.

Viitorul rege Carol I spunea: "Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea, vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân, de astăzi face parte din România. Voi, de-acum atârnaţi de un stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi o cârmuieşte. Cele mai bune şi mai sfinte bunuri ale omenirii, viaţa, onoarea şi proprietatea, sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Armata română care intră în Dobrogea nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi modelul de disciplină de a ocroti paşnica voastră vieţuire.

Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. (...) Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră".

Unirea Dobrogei cu România, la 14 noiembrie 1878, reprezintă, după Unirea Moldovei cu Ţara Românească, la 1859, o nouă şi importantă etapă în procesul formării statului naţional unitar român, proces încheiat prin Marea Unire de la 1918.

Importanţa istorică a acestei zile trebuie văzută atât sub aspectul consecinţelor benefice pentru întreaga societate românească, cât şi prin prisma schimbărilor fundamentale petrecute în viaţa dobrogenilor, în perioada care a urmat.

Începând cu acest an, revenirea Dobrogei la patria-mamă va deveni, pentru prima dată, sărbătoare naţională, după ce, la data de 9 septembrie, Camera Deputaţilor a adoptat proiectul de lege în care la data de 14 noiembrie este instituită Ziua Dobrogei.

Vă mulţumesc.

Gheorghe Dragomir, deputat PNL Constanţa.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Remus Cernea. Se pregăteşte ultimul vorbitor de astăzi, doamna deputat Andreea Paul.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Modernitatea aşteptată".

Aspiraţiile societăţii pentru a transforma România într-o ţară modernă cât mai apropiată de standardele occidentale au fost într-o prea mică măsură împlinite de către guvernările de după 1989. Reformele s-au făcut timid, cu jumătăţi de măsură, adesea incoerent şi chiar cu paşi înapoi, fără o reală şi aprofundată înţelegere a necesităţii şi implicaţiilor acestora. Fără sprijinul şi insistenţele partenerilor din Uniunea Europeană şi Statele Unite, probabil că nici măcar bruma de reforme democratice întreprinse nu ar fi existat, iar ţara noastră ar fi fost şi mai mult încremenită în proiect.

Nemulţumirea răbufneşte cu deplină legitimitate tot mai des în stradă. În ianuarie - februarie 2012 am participat la protestele împotriva lui Traian Băsescu şi a guvernării PDL, în septembrie - noiembrie 2013, la cele împotriva proiectului cu cianuri de la Roşia Montană şi a explorării-exploatării gazelor de şist de la Pungeşti. În noiembrie 2014 cetăţenii s-au revoltat faţă de proasta organizare a alegerilor prezidenţiale în diaspora, iar în ultimele două săptămâni, ca urmare a tragediei cutremurătoare din clubul Colectiv de la concertul trupei Goodbye to Gravity, am ieşit din nou în stradă, de data asta criticând, cu toţii, absolut toate partidele care au guvernat România.

Eşecul acestora de a democratiza şi moderniza România în răgazul avut de 26 de ani este evident. Dar el nu trebuie să devină un eşec al democraţiei. Avem nevoie să întărim instituţiile actuale cu oameni de calitate şi cu proceduri care să le facă mai eficiente şi mai flexibile. În acelaşi timp, nu trebuie să încurajăm alunecările populiste şi extremiste care cer demolarea pilonilor esenţiali ai unei democraţii care, cu toate neajunsurile lor, trebuie păstraţi şi îmbunătăţiţi, nu pulverizaţi. Alternativa la democraţie este dictatura.

Îmi doresc ca ţara noastră să găsească resursele necesare pentru a înlocui, prin alegeri libere şi corecte, oamenii nepotriviţi din, spre exemplu, actualul Parlament, cu alţii mult mai capabili şi mai ataşaţi unor valori democratice pentru care să lupte în arena politică, indiferent de abordarea lor doctrinară. Rezervorul de cadre al principalelor partide - PSD şi PNL - este însă epuizat, iar speranţa că ele ar fi capabile să se reformeze prin ele însele este astăzi mai degrabă o naivitate.

Pentru a aduce schimbarea necesară este nevoie de reforme inclusiv în următoarele privinţe care reprezintă priorităţi legislative pentru mine:

1. Reforma electorală - pragul electoral de 5% avantajează PSD şi PNL, descurajând alternativele. El va trebui redus la maximum 2%. Numărul de semnături necesare unui partid pentru a se înscrie în lupta electorală va trebui redus de la câteva sute de mii în prezent, la maximum 20.000 pentru un partid la nivel naţional. Timpii de antenă pentru independenţi la posturile publice vor trebui să fie nu de doar 10 secunde pe zi, ca acum, ci minimum 60 de secunde pe zi.

2. Modul de lucru al Parlamentului României va trebui să fie în acord cu principii juste de funcţionare, fără abuzuri şi discriminări - un deputat neafiliat nu are dreptul de a lua cuvântul, spre exemplu, la actele normative în procedură de urgenţă, ceea ce reprezintă o gravă discriminare. Numeroase proiecte de lege se discută cu încălcarea Regulamentului, rapoartele fiind aduse nu cu 5 zile înainte, conform art. 69 alin. (2), ci adesea chiar în timpul şedinţei, astfel că nu rămâne timp pentru citirea acestora şi reflecţia necesară asumării unui vot în cunoştinţă de cauză şi în acord cu conştiinţa proprie.

3. Separarea dintre stat şi biserică - nu se poate discuta de o Românie modernă atât timp cât biserica are conexiuni şi influenţe atât de ample asupra mediului politic, iar banii publici sunt irosiţi cu zecile şi sutele de milioane de euro anual din bugetul central şi din cele locale pentru construcţii de biserici. Am depus deja un proiect pentru stoparea finanţării din bani publici a Catedralei Mântuirii Neamului, dar va fi nevoie şi de o legislaţie prin care finanţarea cultelor să fie făcută prin direcţionarea unui procentaj din impozitul pe venit al fiecărui credincios, cei necredincioşi urmând să aloce respectiva sumă unor organizaţii umanitare sau altor ONG-uri.

De asemenea, serviciile contra cost ale cultelor vor trebui riguros fiscalitate şi impozitate. Învăţământul public va trebui eliberat de îndoctrinarea religioasă care produce grave efecte negative de ordin moral, intelectual şi cultural, malformând minţile copiilor care la vârste fragede au conştiinţele vulnerabile.

A şocat recent, spre exemplu, atitudinea unor profesori de religie din Bucureşti şi din ţară care au acuzat victimele din Clubul "Colectiv" şi pe iubitorii muzicii rock, în general, că ar fi satanişti. Astfel de profesori habotnici nu au ce lucruri bune să-i înveţe pe copii în secolul XXI şi ar trebui înlăturaţi din învăţământ.

4. Drepturi individuale. Nu poate exista o democraţie reală fără respectarea drepturilor omului. Parteneriatul civil, atât pentru cuplurile formate din persoane heterosexuale, cât şi pentru cele formate din persoane de acelaşi sex, va trebui recunoscut şi în ţara noastră, pentru a proteja aceste persoane vulnerabile şi lipsite de drepturi.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a şi decis, de altfel, că statele membre ale Consiliului Europei sunt obligate să acorde o formă de recunoaştere cuplurilor LGBT, sub forma parteneriatului ori a căsătoriei.

Totodată, Legea întrunirilor publice nr. 60/1991, care este atât de veche, încât precede Constituţia din acelaşi an, va trebui amendată. Şi am depus un proiect de lege în acest sens, pentru a fi recunoscute şi adunările spontane, de genul celor care au avut loc din 2012 încoace. Dacă legea s-ar fi aplicat, atunci toţi participanţii ar fi trebuit amendaţi. Cum însă autorităţile nu au făcut acest lucru, de facto legea nu mai este aplicată. De aceea, ea va trebui pusă în acord cu noile evoluţii din societate şi cu standardele europene, astfel încât să fie recunoscute şi adunările publice spontane.

5. Protecţia mediului. Am depus o lege pentru interzicerea mineritului pe bază de cianuri, o alta pentru interzicerea fracturării hidraulice şi o alta antidefrişare - toate însă fiind respinse sau primind avize şi rapoarte de respingere de la comisii.

Consider însă că fără legislaţii clare, care să interzică acele tehnologii periculoase şi cu impact negativ asupra mediului şi oamenilor, nu vom putea construi o economie verde, nepoluantă.

6. Protecţia animalelor. Nu în ultimul rând, marca unei societăţi civilizate o constituie compasiunea faţă de animale şi protecţia acestora. Iată câteva măsuri importante cu implicaţii practice şi semnificaţii simbolice, şi pentru care am depus iniţiative legislative:

stoparea uciderii în masă a câinilor comunitari - lucru care ar conduce la gestionarea acestei probleme într-o manieră umană; stoparea folosirii animalelor sălbatice la circuri, întrucât acest lucru reprezintă o formă de cruzime incompatibilă cu valorile sociale, educaţionale şi morale ale unui stat modern; protecţia specială acordată delfinilor pe teritoriul României.

Generaţia aşteptată s-a mobilizat în momente cheie şi şi-a transmis în stradă mesajul dorinţei de schimbare. Acum este momentul să intre masiv în politică şi să creeze partide noi, care să se ridice cu responsabilitate şi pragmatism, ca o alternativă politică faţă de PSD şi PNL.

Dar pe lângă răbufnirile periodice de stradă, sunt de dus numeroase lupte, în mod constant, în Parlament ori în consiliile locale.

Aşadar, haideţi, dragi tineri, veniţi, implicaţi-vă direct în politică! Este momentul potrivit pentru ca inteligenţa, energia şi dorinţa voastră de schimbare să prindă rădăcini, la alegerile din 2016, în instituţii dominate de mentalităţi prăfuite şi incapabile să ridice România. Veniţi să daţi consistenţă speranţei că puteţi face diferenţa!

Remus Cernea, deputat.

Mulţumesc.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim.

În fine, îi dau cuvântul doamnei deputat Andreea Paul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună ziua, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi abordează câteva puncte grele decupate din tabloul de bord economic al României, şi care sunt provocările următorului Guvern.

În tabloul de bord al economiei româneşti sunt câteva puncte slabe, grele sub guvernarea PSD. Le voi sintetiza în patru puncte.

Aproape 500.000 de firme şi-au închis porţile, din anul 2012 până în prezent, conform datelor oficiale publicate de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

În al doilea rând. Am pierdut circa 700.000 de persoane din populaţia ocupată, inclusiv forţele armate şi persoanele care lucrează în sectorul informal şi la negru, din trimestrul al doilea al anului 2012 până în prezent, conform datelor oficiale publicate de către Institutul Naţional de Statistică.

Totodată, în aceeaşi perioadă, România a înregistrat cea mai mare scădere a locurilor de muncă din Europa, conform datelor oficiale publicate de către Eurostat.

Al treilea lucru grav. Deficitul comercial a continuat să crească, ajungând la 5,53 miliarde euro, în primele nouă luni ale anului 2015, fiind cu 28% mai mare decât deficitul comercial înregistrat în aceeaşi perioadă a anului trecut, conform datelor publicate de către Institutul Naţional de Statistică. Asta înseamnă că importăm din ce în ce mai mult şi că nu exportăm suficient de mult.

În al patrulea rând. Datoria guvernamentală a crescut cu 64 de miliarde lei, de la sfârşitul anului 2011 până în prezent, conform datelor oficiale publicate de către Ministerul Finanţelor Publice.

Chiar dacă nu are timpul să provoace schimbări economice majore, noul Guvern Cioloş are două mari şanse: în primul rând, să pună pe calea firească aplicarea reformelor din programul economic liberal de guvernare, care au fost furate şi aplicate stângaci, pe sfert de către Ponta şi PSD; în al doilea rând, să dea reformelor liberale adevăratul sens economic al lor, aşa cum a fost gândit, în scopul creşterii eficienţei economice şi a nivelului de trai, şi nu în scopul obţinerii de beneficii electorale.

Apoi Guvernul va putea să ia hotărâri de natură economică, fără presiune politică sau electorală, în perioada de până la alegeri.

Guvernul cu iz tehnocrat este soluţia pentru rezolvarea situaţiei actuale. Nu s-a mai putut prelungi agonia guvernării Ponta.

Guvernul Cioloş este un prim pas pentru apariţia înnoirii în clasa politică, doar primul pas, dar unul hotărât şi transparent.

Guvernul Cioloş este în acelaşi timp un guvern care va pregăti alegerile. Are, aşadar, o dublă sarcină: o guvernare stabilă şi alegeri corect organizate.

Mai există şi o a treia îndatorire, poate cea mai importantă pe care guvernarea trebuie să şi-o asume, crearea premiselor pentru revitalizarea ministerelor şi administraţiei. Acest lucru trebuie să înceapă din prima zi de guvernare Cioloş: găsirea, formarea şi punerea în funcţie a unor oameni noi care să înlocuiască pe cât se poate de profesionist, ca expertiză de specialitate şi administrativă, oamenii care ocupă posturi de decizie la nivel central şi local, doar pe criterii politice. Acest lucru îl cere Partidul Naţional Liberal acestui Guvern.

În paralel, noi, cei din Partidul Naţional Liberal, trebuie să începem ca la nivel politic să formăm noi oameni care să schimbe mentalitatea şi capacitatea de a acţiona în interesul naţional al politicii, ca bază a oricărei democraţii autentice.

Aşadar, reformă în ministere, în administraţie şi în politică. Chiar dacă nu are timpul să provoace schimbări economice majore, noul Guvern Cioloş are două mari şanse: în primul rând, să pună pe calea firească aplicarea reformelor din programul economic liberal, despre care am vorbit deja, şi, în al doilea rând, să dea reformelor liberale adevăratul sens economic al lor, temă pe care deja am atins-o.

Guvernul Cioloş nu poate fi obligat să dea bani primăriilor şi consiliilor judeţene ca să cumpere favorabilitatea la vot. Guvernul tehnocrat nu va fi forţat să vină cu măriri de venituri doar pentru a obţine beneficii electorale. Guvernarea va putea fi axată doar pe eficienţă şi rentabilitate economică, pe reducerea evaziunii şi a corupţiei, pe structurarea unui buget cât mai aproape de un ideal economic al interesului naţional general. Aici este şansa şi marea putere pe care o poate avea viitorul Guvern condus de către Dacian Cioloş.

Mult, mult succes!

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, doamnă deputat.

Declar închisă şedinţa Camerei Deputaţilor, destinată declaraţiilor politice.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,34.