Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Rodica Nassar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Doamna Rodica Nassar:

Bună dimineaţa!

Am să deschid şedinţa noastră de astăzi consacrată declaraţiilor politice şi, pentru început, am să-i dau cuvântul doamnei deputat Carmen Hărău.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Dat fiind faptul că avem de ieri buget, România are aprobat bugetul din 2016, permiteţi-mi să fac nişte consideraţii ca membru în Comisia de buget, finanţe, ca unul dintre oamenii care i-a văzut perindându-se, rând pe rând, pe ordonatorii de credite, pe miniştrii tehnocraţi prin faţa comisiei Parlamentului.

Am văzut, stimaţi colegi, o echipă de oameni specialişti dedicaţi şi foarte hotărâţi, foarte determinaţi să facă lucruri bune pentru România. Am văzut nişte oameni care, necondiţionat de corsetul politic, au avut exprimări deosebit de sincere în legătură cu ceea ce cred ei despre noi, despre societatea românească şi despre stadiul în care se află acum România, despre felul în care evoluează politica, ceea ce aduce avantaje, dar aduce, fără discuţie, şi un oarecare disconfort. Am văzut nişte oameni conştienţi de faptul că nu pot suplini Parlamentul, că au nevoie de colaborarea cu Parlamentul şi că, în cele din urmă, firescul societăţii democratice este ca politicile economice, politicile sociale, politicile unei ţări să se facă de politicieni.

Şi-am mai văzut nişte oameni conştienţi de faptul că un an este foarte puţin pentru a face creşteri sau a determina creşteri spectaculoase şi a gestiona fundamental diferit diverse tipuri de activitate socio-economică.

Iar despre buget, doresc să vă informez că am fost foarte plăcut impresionată de câteva aspecte pe care în ceilalţi trei ani în care am lucrat la buget nu le-am întâlnit, şi anume: se pune mare preţ, se pune mare accent pe transparentizarea actului politic; se pune mare accent pe transparentizarea procedurilor, aşa cum ministrul fondurilor care a avut o prestaţie excepţională în cadrul comisiei, ne-a informat, se pune mare accent pe transparentizarea cheltuirii banului public. Am găsit această idee reiterată la ministrul finanţelor, la ministrul economiei, care va pretinde publicarea tuturor cheltuielilor şi bugetelor companiilor din subordine. Am văzut acest lucru la ministrul sănătăţii care va aduce la zi site-ul Ministerului Sănătăţii pe care figurează cheltuielile spitalelor publice, care acum e rămas în urmă cu informaţia, pe la anul 2011.

Am văzut un deosebit interes pentru debirocratizare. Iar dacă lucrul acesta va fi realizat, se vor pune bazele conformării voluntare într-o mai mare măsură decât până acum.

A apărut, stimaţi colegi, o idee nouă în discuţia dezbaterii bugetare - nu că ea n-ar fi fost menţionată şi n-ar fi fost adusă în discuţie, personal am făcut asta şi în anii trecuţi, dar de data asta chiar am găsit teren de interes -, şi anume, structura veniturilor bugetare. Trebuie să ştim cu toţii că evaziunea fiscală, resursele generate de evaziunea fiscală şi care aduc, printr-o mai bună colectare, fonduri la bugetul statului, se cam apropie de limită. Şi atunci va trebui să ne preocupăm foarte serios de veniturile nefiscale, pentru că a da cu biciul pe ANAF şi pe agenţii economici să-şi plătească corect şi la timp cheltuielile, începe să devină o metodă care aduce bani din ce în ce mai puţini la buget.

În schimb, titularul de portofolii, de acţiuni, statul român ar trebui să se îngrijească mult mai serios, iar ministrul economiei a promis asta, de veniturile nefiscale, de veniturile din dividendul statului, de buna gestionare a propriului portofoliu.

Salut cu această ocazie - şi cu asta închei - punctul de vedere al ministrului energiei care, ca un demnitar autentic patriot, a pus în cadrul Comisiei de buget, finanţe accentul pe faptul că România are nevoie de mix energetic cu parte importantă de producţia energiei din cărbune. A reiterat ideea şi a subliniat-o în mod repetat că siguranţa naţională, securitatea naţională depinde de siguranţa energetică, iar siguranţa energetică a României asigură siguranţa Flancului de Est al NATO şi al Uniunii Europene.

Doresc succes Guvernului, doresc succes tuturor persoanelor implicate în actul decizional politic. Vă doresc tuturor sărbători fericire şi să avem un an bun, cu pace!

Mulţumesc frumos.

Sunt Carmen Hărău, deputat liberal de Hunedoara.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi, doamnă deputat.

Aceleaşi urări vi le facem şi noi dumneavoastră.

Urmează domnul deputat Iacob Puşcaş.

Domnul Iacob Puşcaş:

Mulţumesc.

"Pledoarie pentru biserică şi spital"

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Absenţa finanţării bisericilor în Proiectul de buget al noului Guvern, care vine în întâmpinarea planului de austeritate al neoliberalismului dreptei europene, reprezintă o abordare politică nerealistă, vădit jignitoare la esenţa creştină a poporului nostru, fiind justificată de Executiv prin presiunea unor ONG-uri ateiste, suprafinanţate din exterior, al căror scop declarat este să lovească în instituţia divino-umană a Bisericii noastre naţionale, adică în instituţia cu cea mai mare credibilitate în ochii poporului român, conform sondajelor.

Proiectul de buget propus, dincolo de faptul că este rezultatul unei probleme de concepţie aşa-zis tehnocrată, nicidecum a uneia impusă de anumite criterii care ţin de retribuirea procentelor alocate de ministere, consider că reprezintă un atac nedemn împotriva "Maicii neamului românesc", cum este numită biserica de Eminescu, întrucât dezinformează voluntar sau nu când pune cap în cap biserica şi spitalul, deoarece niciodată în postcomunism guvernele României nu au deturnat din fondurile pentru spitale către susţinerea lăcaşurilor de cult.

Din această perspectivă, insistenţa diversionistă cu care se sfidează poporul nostru creştinesc, vă rog, stimaţi colegi parlamentari, să ne dăm cu toţii mâna ca, vrând ca ţara noastră să aibă şi spitale şi biserici, să nu fim complici la o "resetare" care să îl excludă pe Dumnezeu din viaţa noastră şi a poporului nostru creştin şi să lucrăm împreună pentru locul bisericii acolo unde trebuie.

Mai amintesc şi celelalte două declaraţii, prima, intitulată "Cuminţenia culturii", în care îmi exprim susţinerea pentru noul ministru al culturii pentru rezolvarea problemelor de ordin salarial din cadrul ministerului, probleme destul de grave şi declaraţia intitulată "Uciderea fumatului", prin care solicit sprijinul colegilor parlamentari care au votat legea de interzicere a fumatului în spaţiile publice.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Sorin-Avram Iacoban.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Dragi colegi,

Astăzi declaraţia mea politică se intitulează "Tăierile ilegale de material lemnos, o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale."

Dragi colegi,

Recentele anchete şi dezvăluiri din mass-media, din România, au dezvăluit o adevărată reţea criminală ce acţionează pe teritoriul ţării noastre. Obiectul acesteia o reprezintă exportul de material lemnos, tăiat ilegal cu complicitatea ROMSILVA şi a altor autorităţi ale statului, fie că vorbim de autorităţi centrale, fie că vorbim de cele locale.

Dosarele penale deschise în cauză se pare că au protejat pe cei din vârful piramidei, condamnările îndreptându-se către simplii cărăuşi, care erau doar complici al acestui jaf naţional. Nimic despre adevăraţii autori sau coautori, nimic despre foştii şefi ROMSILVA, nimic despre politicienii care au înlesnit jaful din pădurile patriei, nimic despre autorităţile de control care au închis în mod premeditat ochii.

S-a vorbit despre interzicerea exportului de buşteni, subiect care, în mod inexplicabil, a fost redus la tăcere. Ştim că SRI a tras anumite semnale de alarmă încă de acum câţiva ani, cu privire la ceea ce se întâmplă în pădurile din România. Acest lucru înseamnă că anumite informaţii au ajuns la factorii decidenţi care, însă, au preferat să tacă.

Concluzia: ori au fost incompetenţi, ori au luat parte, în calitate de complici sau coautori, la această megaafacere.

Datele raportate de Greenpeace România, în ultimul raport dat publicităţii, arată o situaţie care nu constituie altceva decât un atentat la patrimoniul naţional. Astfel, dacă în perioada 2009-2011 au fost raportate 28 de cazuri de tăieri ilegale pe zi, în perioada 2013-2014 numărul acestor cazuri a crescut la 62 de tăieri ilegale pe zi, constituind un total de 52 de milioane de euro pagubă. S-a estimat azi, dragi colegi, jaful din pădurile României, la fabuloasa sumă de un miliard de euro.

Din acest punct de vedere, dar şi din cauză că tăierile ilegale au avut un element comun, adică lipsa de reacţie a autorităţilor competente, cred că în speţă este vorba de o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale. Dacă instituţiile de informaţii în domeniul securităţii naţionale au alertat autorităţile cu competenţă în domeniu, de ce acestea n-au luat măsurile care se impuneau, de ce a crescut numărul cazurilor de tăieri ilegale din pădurile patriei?

Într-adevăr, "Radarul pădurilor" a avut un impact direct faţă de transporturile ilegale de lemn, prin aceasta gândindu-ne la transportul fără documente legale sau cu valori care diferă faţă de cele trecute în documentaţia existentă.

Recent, am promovat un proiect de lege care simplifică confiscarea ansamblelor auto care transportă ilegal material lemnos, fie că este sau nu prelucrat.

Cred că interzicerea exportului de buşteni pe o perioadă de timp este una dintre soluţii. Un acord politic în ceea ce priveşte interzicerea pe următorii cinci ani a tăierii arborilor ar fi absolut necesar, având în vedere dimensiunea dezastrului din pădurile patriei. Nu în ultimul rând, solicit pe această cale instituţiilor cu competenţă în domeniu să se autosesizeze în ceea ce priveşte defrişările ilegale, defrişări pe care le caracterizez ca fiind un act de crimă organizată ce trebuie tratat ca atare.

În caz contrar, în maximum 20 de ani vom mai vedea păduri doar la posturile de televiziune "Discovery".

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Iaşiul nu se regăseşte în bugetul pe 2016".

Iaşiul, dar şi cei peste 4 milioane de locuitori din Regiunea de Nord-Est, au nevoie de două mari investiţii: Autostrada Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş şi Spitalul Regional de Urgenţă. Spitalul Regional de Urgenţă nu se regăseşte cu sume prinse în buget ca investiţie pe 2016, iar Autostrada A8 Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş este prinsă o sumă modică pentru studiul de fezabilitate pe tronsonul Iaşi-Târgu Neamţ.

Premierul Dacian Cioloş declara recent că Autostrada Iaşi- Târgu Mureş este o a doua prioritate naţională a Guvernului privind construcţia de autostrăzi.

În Masterplanul de transport naţional pentru 2016 era prevăzut ca studiul de fezabilitate pentru această autostradă să fie efectuat în anul 2016.

Autostrada Iaşi-Târgu Mureş face parte din Reţeaua principală de Transport Transeuropeană şi aparţine proiectelor din Reţeaua TEN-T Core Network şi este prinsă actualmente cu o sumă modică pentru studiul de fezabilitate pe tronsonul Iaşi-Târgu Mureş.

Întrucât numărul coridoarelor TEN-T se va reduce după 2020, este absolut necesar să începem acum construcţia autostrăzii A8, altfel suntem în situaţia de a nu putea accesa bani europeni pentru această autostradă, care presupune o investiţie extrem de costisitoare.

Spitalul Regional de Urgenţă nu se găseşte în bugetul pe 2016, iar acest spital este o necesitate pentru bolnavii din Moldova, din Regiunea de Nord-Est, care au nevoie de un spital integrat în cazul accidentelor grave, severe. România are alocaţi 320 de milioane de euro pentru a-i investi în ridicarea celor trei spitale regionale de urgenţă Cluj, Craiova şi Iaşi. Banca mondială poate pune la dispoziţie sumele necesare pentru studiile de fezabilitate pentru cele trei spitale de urgenţă.

Iaşiul nu stă bine nici la capitolul infrastructurii aeriene. Singurele aeroporturi nominalizate în bugetul Ministerului Transporturilor sunt cele din Bucureşti, Constanţa şi Timişoara, iar în ceea ce priveşte transportul inter-modal, unde Iaşiul are un proiect în stand-by de câţiva ani, priorităţile stabilite sunt Bucureşti, Timişoara, Oradea, Cluj, Bacău.

Nu sunt prinse în buget sumele necesare pentru centura de nord a Iaşiului şi nu vor fi bani pentru această investiţie până în anul 2020.

În concluzie, Iaşiul care este al doilea judeţ ca mărime din ţară, ca număr de populaţie, este tratat de actualul Guvern la ,,şi altele", iar Moldova este în continuare condamnată la sărăcie şi subdezvoltare.

Mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Grigore Crăciunescu.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Am să dau cuvântul în continuare domnului deputat Ion Eparu.

Urmează domnul deputat Aurelian Mihai.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Demnitatea, ca ultimă redută".

Doamnelor şi domnilor,

După mai bine de o săptămână marcată de o agitaţie extremă, agitaţie ce a avut drept cauză discuţiile asupra bugetelor, atât cel de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale, în Parlament, pe holuri, s-a lăsat o oarecare linişte. Ca unul care nu am propus niciun amendament, şi aici ar fi de discutat şi de spus multe, am asistat cu oarecare distanţare la un adevărat spectacol în plen. În timp ce un parlamentar încerca să justifice nevoia de fonduri suplimentare pentru un drum sau un pod, sau o autostradă, sau un studiu de fezabilitate, sau nu ştiu ce altă investiţie, toţi colegii din aceeaşi zonă, din aceeaşi regiune cu vorbitorul, se mobilizau şi votau în favoarea amendamentului, dezertând din frontul solicitat de lideri. Imediat, însă, ce amendamentul pica - şi toate au picat, după ştiinţa mea - se produceau adevărate regrupări de trupe. De obicei, aceia care tocmai votaseră un amendament pentru un drum în Moldova erau cei mai înverşunaţi adversari ai noului amendament prin care se cereau bani pentru o investiţie în Oltenia, de exemplu.

A fost cu adevărat o lecţie cum nu mi-aş dori să mai văd. Pentru noi, cei circa 114 parlamentari, foste sau actuale cadre didactice, dar în special pentru membrii Comisiei de învăţământ, au fost câteva zile în care lupta cea mai dură am dus-o cu propria noastră conştiinţă. Am avut de ales între a vota sau a nu vota un buget care îngloba şi creşterile salariale din sistemul de educaţie, care aducea o firavă creştere a bugetului cercetării, dar care lăsa în acelaşi timp multe alte zone ale sistemului de educaţie descoperite, buget care, prin cifra 3,62% din PIB, se situează departe de acea iluzorie cifră de 6% din PIB, legală, de altfel.

Ca o paranteză, venind înspre Parlament, acum, de dimineaţă, la Radio-România Actualităţi am auzit o ştire, că sistemul de educaţie este acela care va primi cei mai mulţi bani. Aşa să fie oare?

Personal mă consolasem cu situaţia, pentru că există oricând motive şi de apreciere, dar şi de împotrivire la orice buget. Numai că liniştea interioară a ţinut doar până ieri, când, la discursul ţinut în plenul reunit al Parlamentului, Preşedintele ţării, cadru didactic cu experienţă în sistemul de educaţie, printre alte teme abordate, a redeschis poarta speranţelor. A vorbit despre faptul că anul 2016 vrea să fie anul unei Românii a educaţiei, şi citez: "Anul 2016 va fi dedicat unei dezbateri aşezate şi consistente pe tema educaţiei, din care să rezulte o viziune de ansamblu şi direcţiile majore pentru viitorul sistemului de învăţământ din România. Cred că România educată trebuie să devină un nou proiect de ţară pe care să-l asumăm şi să-l ducem la bun sfârşit."

Era înainte ca noi să votăm 3,62% din PIB pentru educaţie.

Să fii Preşedintele ţării, să fii cadru didactic, să ai propriul tău Guvern, să ai abilitatea sau poate mijloacele de a colabora bine cu cele două mari partide din Parlament, asta da şansă uriaşă pentru ca visul frumos să devină o realitate în educaţie!

Şi pentru a alterna din nou temperatura duşului, pentru că aşa este viaţa, încă o idee. Documentându-mă pentru declaraţia politică de azi, am dat peste un text de excepţie, cel puţin din punctul meu de vedere, intitulat "Apel pentru restaurarea demnităţii profesorilor", scris de domnul profesor Ştefan Colceriu, doctor în filologie. Am intenţionat să redau măcar o parte din acel text sub forma declaraţiei politice de azi, încercând să iau legătura cu domnul profesor pentru a-i solicita acordul. A refuzat categoric să discute cu mine. Motivul? Noi, oamenii politici, ar fi trebuit de mult să ştim care sunt problemele din educaţie şi ar fi trebuit să facem ceea ce trebuia făcut de mult. Dacă textul Domniei Sale ne ajuta să ne lămurim, atunci n-avem altceva de făcut decât să acţionăm.

Vă mărturisesc că atitudinea domnului profesor a fost o lecţie de demnitate a unui om fidel unui sistem şi care crede că vindecarea sistemului este obligaţia tuturor factorilor de decizie implicaţi într-o formă sau alta în societate.

Risc şi reproduc două scurte pasaje din articolul domnului profesor Ştefan Colceriu. Citez: "Profesorii sunt, prin esenţa vocaţională a activităţii lor şi prin scopul formator al acesteia, persoane care nu pot exista în afara domeniului demnităţii. Profesor eşti sau nu eşti. Dacă eşti, se întâmplă în virtutea vocaţiei tale lăuntrice. Nu poţi să fii puţin profesor." Şi al doilea citat: "Demnitatea profesorilor ca a noastră, a tuturor, de altfel, depinde de gradul de libertate, de raţionalitate şi de autonomie pe care-l are fiecare. Unii o iau cu asalt singuri şi n-o pierd niciodată, în nicio circumstanţă. La alţii, cei mai mulţi, demnitatea e o floare delicată ce există în ei, gata oricând să fie călcată în picioare. Terfelirea demnităţii cuiva înseamnă anularea libertăţii interioare, adică uciderea cu bună ştiinţă a sufletului. Liceul nu ar trebui să fie cimitirul tinereţii nimănui."

Domnule profesor Colceriu, vă mulţumesc. Atâta timp cât în sistemul de educaţie mai există oameni ca dumneavoastră, mai există o şansă, dincolo de oamenii politici, fie ei şi cadre didactice.

Ion Eparu, profesor universitar, deputat PSD de Prahova.

Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi.

Domnule deputat Aurelian Mihai, aveţi cuvântul.

Îmi permit să vă întreb, domnule Mihăiţă Calimente, nu sunteţi trecut pe lista pe care o am în faţă. Aveţi o declaraţie politică? Da.

Urmează domnul deputat Virgil Guran, şi pe urmă domnul deputat Mihăiţă Calimente.

Domnul Aurelian Mihai:

Mulţumesc.

Bună dimineaţa!

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declaraţie politică: "26 de ani de la comunism"

26 de ani au trecut ca ieri. În 1989 nu ştiam ce înseamnă libertatea ori să trăieşti în democraţie. Aşa eram majoritatea românilor. Trăiam cu toţii tânjind după o viaţă mai bună. Ce s-a realizat în aceşti ani? Ce a adus nou copilul numit democraţie, crescut la sânul românilor, hrănindu-se din prea puţinul dărniciei politicienilor puternici ai anilor '90?

Am aşteptat cu toţii o mare schimbare, la început de libertate, trăgând cu ochiul la Occident, ca mai apoi, în anii 2000, unii dintre noi, prea nerăbdători în a mai finanţa lipsa de reformă din ţară, cu propria noastră suferinţă, am ales să nu mai tragem nici cu ochiul la bunăstarea altora, nici să mai sperăm că România va îmbrăţişa curând o viaţă nouă şi bună pentru cetăţenii săi. Unii chiar ne-am mutat în Occident.

Am ales această cale din prea multă suferinţă şi teama unui viitor incert oferit de politicienii acelor ani, mult prea ocupaţi pentru interesele personale ale Domniilor Sale, aşa cum îi judecam atunci, şi fără să le pese de ce vrea majoritatea. Electoratul era tratat încă cu multă indiferenţă, majoritatea era doar folosită, aşa cum percepeam cu toţii acest lucru.

Timpul şi faptele noastre, ale românilor din diaspora, au demonstrat că pe măsura ambiţiei şi curajului nostru ne-am făurit o altfel de viaţă, iar România a primit în scurt timp, în anii următori emigrării, cel mai mare sprijin financiar, şi nu numai, tot din partea noastră. În tot acest timp, netrăind în România, nici spitalele nu le-am ocupat, nici sistemul de asigurări sociale şi de sănătate românesc nu l-am folosit, nici de serviciile administraţiei de acasă nu am uzat şi nici autostrăzile, bineînţeles, nu le-am tocit. Bine, vorbind de autostrăzi, nici acum nu prea avem multe, din păcate, şi nici de adăugat la acest subiect.

Practic, doar am trimis bani acasă cu nemiluita, cu vagoanele, miliarde, în valută, fără a cere de acasă nimic. Am trăit cu dorul în suflet şi cu speranţa că poate în România va fi mai bine, iar cei rămaşi acasă să aibă alt viitor, un viitor la care şi noi speram. Şi noi, cei din afara României deja, emigranţii, dar şi românii de acasă, ne-am înşelat. Speranţele acelui început bănăţean, am putea spune, din 16 decembrie 1989, în care Timişoara dădea ora exactă a libertăţii, oraş care marca cursul istoric al acestui neam, acele speranţe au rămas în acelaşi ghem. Revoluţionarii, acei tineri frumoşi de atunci, au îmbătrânit, iar ochii lor s-au umplut zilnic de lacrimi.

Mai întâi au văzut cum succesul Revoluţiei le-a fost subtilizat de politicieni cu metehne vechi, apoi şi-au văzut fabricile închizându-se, au înfruntat şomajul, încă trăind cu speranţa că vor mai apuca să construiască copiilor un viitor, ajutându-i să îşi termine şcolile. Au mai primit însă o lovitură când acei copii au emigrat, acei copii pentru care au vrut o viaţă mai bună şi pentru care, în acea iarnă din decembrie 1989, au ieşit în stradă contra celui mai aprig şi mai absurd sistem totalitar.

Lacrimile şi tristeţea din inimile lor i-a făcut să înţeleagă că au îmbătrânit prea devreme, mulţi au şi murit fără să-şi vadă copiii înapoi acasă, au murit săraci. Au fost învinşi de bunătatea şi multa lor încredere, depozitată în mâinile unora, aflaţi ocazional în politică, parcă doar pentru a pângări termenul "politică", indivizi lacomi, indivizi lipsiţi de viziune, care au adus România tot mai departe de ceea ce trebuia să fim, fără niciun pic de milă faţă de viitorul acestui neam. Partea tristă este faptul că încă se mai găsesc mulţi care să aibă impresia că lucrurile stau altfel, căutând să scape de povara lipsei de succes şi rezultate din acei ani.

În loc să fim invitaţi la masă cu ţările ai căror locuitori au primit din partea politicienilor dumnealor respectul cuvenit, cetăţeni pentru care astăzi a cumpăra o casă sau un autoturism nou a devenit un pas uşor de bifat, cetăţeni pentru care a avea un loc de muncă bine plătit este doar o chestiune de alegere, cetăţeni pentru care a face turism la sfârşit de săptămână este o sărbătoare a bucuriei sau pentru care a merge la cumpărături este doar un hobby, noi, românii, am ajuns la masa săracilor.

Oricine ar achiesa la ideea de vină comună l-aş contrazice. Nu ne merităm o astfel de soartă. Cetăţenii ar fi trebuit să cunoască o altfel de viaţă mai dreaptă, mai bună, ar fi meritat salarii cinstite, seriozitate din partea clasei politice, mai ales a celei care decide, iar cei care facem politică ar trebui să înţelegem că oamenii au aşteptări mari din partea noastră pe linia speranţelor pe care cetăţenii şi le-au depozitat în ziua votării, pe acelaşi calibru trebuie să ne şi încadrăm. Nu încape loc de îndoială. Doar noi, politicienii, avem şansa cea mai mare de a schimba în bine această ţară. Nu este uşor, trebuie mult curaj. Acolo unde un om sau un grup de oameni îşi propune să aducă ceva nou, ceva înălţător şi benefic semenilor săi răbdarea nu-şi mai are rostul său, iar dorinţa de a munci pentru a produce efecte pozitive devine arzătoare.

Închei prin a mulţumi românilor încă optimişti pentru voinţa şi dorinţa de a vedea această minunată ţară în locul meritat, iar celor aflaţi în diaspora, care şi-au ajutat dezinteresat compatrioţii, fie prin a le oferi sau a-i ajuta cu un loc de muncă, fie un spaţiu pentru şedere sau pur şi simplu i-au înţeles pe cei aflaţi în suferinţă, tuturor acestora nu am cuvinte să le mulţumesc pentru dovada de bună educaţie şi gestul umanitar în toţi aceşti ani departe de casă.

Din orice colţ al ţării sau al diasporei ne dorim cu toţii o altfel de Românie, transmiţând tuturor celor care trebuie să audă că vom apuca să ne potolim setea de a vedea că se face dreptate acestui neam.

Aurelian Mihai, deputat diaspora.

Doamna Rodica Nassar:

Are cuvântul în continuare domnul deputat Virgil Guran.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Marţi am avut vizita celor care se ocupă de oierit, astăzi venind pe drum am văzut că sunt manifestaţii din partea transportatorilor pentru preţurile mai noi ale RCA-ului. Mă întreb ceva: de ce nu există o reacţie, de ce nu se organizează o întâlnire, nu s-a organizat ieri o întâlnire cu reprezentanţii transportatorilor? ASF-ul se subordonează Parlamentului, prim-ministrul poate să-i cheme, ASF-ul poate să cheme toţi asigurătorii, se stătea la o masă, se discuta şi nu era nevoie astăzi să fie blocat, din nou, Bucureştiul. Mii de oameni să vină din diverse locuri, în loc să muncească, să vină să-şi ceară anumite drepturi, care poate fi stabilit dacă sunt normale sau nu sunt normale.

Am impresia că, totuşi, când îi critică oamenii pe cei care se ocupă de politică de multe ori au dreptate, cu toate că ne văităm. Nu înţeleg de ce conducerea Parlamentului, conducerea Senatului, conducerea Camerei Deputaţilor nu au făcut acest demers?

Am văzut o reticenţă când am cerut să fie chemaţi cei de la Banca Naţională, care, de asemenea, dacă ştim, Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale este numit de către Parlament. Am văzut reticenţă în a-i chema să dea un raport, să ne spună o dată de ce s-a ajuns în situaţia creditării, în situaţia în care mulţi oameni sunt disperaţi că francul elveţian sau altă valută a ajuns la un asemenea nivel, iar specialiştii din Banca Naţională, specialişti plătiţi cu mii şi zeci de mii de euro pe lună, nu au anticipat, că ăsta e rolul lor, de fapt, nu au venit cu propuneri, iar la cererea noastră a existat aşa, o codeală, stai, dar de ce să-i chemăm, de ce să-l chemăm pe Isărescu, pentru că este Isărescu.

Eu, din câte îmi aduc aminte, de când m-am născut, mama mea, părinţii mei m-au învăţat să mă rog la Dumnezeu şi că există un singur Dumnezeu. N-am auzit de Dumnezeu-Isărescu, n-am auzit de Dumnezeu de la ASF sau de la alte organisme...

Oare ne trezim? Mă întreb, conducătorii noştri au vreun parti-pris cu aceşti oameni, de se tem să-i cheme pe cei care sunt în subordinea organismului din care facem parte, pe cei care ar trebui să ia măsuri şi cei care ar trebui să vină şi să organizeze aceste întâlniri, pentru că au dreptate în mare măsură şi ciobanii, au dreptate în mare măsură şi cei care au credite şi nu pot să le dea înapoi, şi cei care au ajuns să plătească un RCA pentru o Dacie, de aproape că depăşeşte RCA-ul valoarea acelei maşini.

Când ne trezim, mă întreb?

Am impresia, şi o spun cu toată responsabilitatea, că noi, cei care reprezentăm politicul, trebuie să fim mult mai atenţi când ne alegem conducătorii. Dacă ne vom alege, în continuare, conducători care au fost în anumite relaţii vechi cu cei care trebuie să ia măsuri, nu cred că vor avea curajul şi demnitatea să treacă la măsuri împotriva celor care greşesc.

Am impresia că această cumetrie, cu toate că toată lumea zice că schimbăm sistemul politic, această cumetrie continuă şi, din păcate, noi nu luăm atitudinea necesară.

Sper să se întâmple acest lucru, sper ca astăzi să nu fie incidente, din nou, în stradă şi să se găsească o soluţie logică pentru toată lumea.

Vă mulţumesc.

Deputat PNL, Guran Virgil.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Mihăiţă Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

În aceste zile de decembrie se împlinesc 26 de ani de la evenimentele care au marcat pentru totdeauna istoria României şi a Timişoarei, în special.

Această zi, 17 decembrie, rămâne una dintre cele mai sângeroase ale Revoluţiei Române. Zeci de oameni şi-au pierdut viaţa sau au fost răniţi pe străzile oraşului, strigând "Libertate" şi "Jos Ceauşescu!".

La împlinirea a 26 de ani de la Revoluţie, este momentul să ne amintim cu pietate şi recunoştinţă de martirii luptei împotriva regimului totalitar comunist.

Noi suntem ceea ce suntem acum pentru că unii dintre noi au avut curajul să spere, să creadă în schimbare, să acţioneze cu preţul sacrificiului suprem pentru recâştigarea demnităţii şi valorilor naţionale. În acele zile, conştiinţa naţională şi dorinţa de libertate au cântărit mai mult decât teama faţă de un sistem autoritar constituit prin frică şi manipulare.

17 decembrie, dar şi 22 decembrie 1989 sunt date cu o semnificaţie aparte pentru istoria poporului român şi pentru evoluţia ţării noastre. Aceste zile simbolizează triumful Revoluţiei asupra regimului comunist şi apariţia primelor centre de putere care au readus apoi România pe linia tradiţiilor sale democratice şi parlamentare.

Acestea sunt lucrurile şi semnificaţiile pe care noi, astăzi, nu avem voie să le uităm, mai ales noi, care astăzi facem parte din cea mai importantă instituţie a democraţiei româneşti, Parlamentul.

În decembrie 1989 s-au deschis larg porţile către libertate şi de atunci s-au parcurs etape semnificative care au ancorat solid şi ireversibil România în parcursul său democratic european.

Cum am mai spus şi cu alte ocazii, România se află astăzi în cea mai bună situaţie din istoria sa modernă. Cu toate acestea ameninţările din jurul său nu lipsesc şi de aceea este mai important ca oricând să ne amintim de momentele importante ale istoriei şi să avem grijă să nu repetăm greşelile trecute.

Spuneam că sunt 26 de ani de la începutul Revoluţiei. Din păcate, nici astăzi nu ştim cine a tras în noi. Recent, Procuratura militară a închis dosarul Revoluţiei, care nici nu a ajuns în instanţă vreodată, şi atunci ne mirăm de dihonia care există în România de 26 de ani. Ne mirăm de ce resetăm clasa politică şi societatea din cinci în cinci ani. Ne-am făcut, oare, un proces de conştiinţă să vedem care este vina fiecăruia? Nu. Ne place să arătăm cu degetul către alţii şi dacă se poate către Parlament şi către parlamentari.

Celelalte instituţii ale statului sunt perfecte, îşi fac datoria şi nu fac niciun fel de greşeli. Ca să nu mai vorbim de presă, cea de-a patra putere în stat, care este perfectă şi neprihănită.

În final, aş vrea să aduc un pios omagiu celor care în urmă cu 26 de ani îşi dădeau viaţa pentru libertatea noastră şi pentru ca noi să fim astăzi aici, să exercităm atributele suverane ale parlamentarismului democratic modern.

Mihai Calimente, deputat PNL.

Doamna Rodica Nassar:

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Dorel Covaci. Urmează domnul deputat Paul Dumbrăvanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dorel Covaci:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sărbătoarea Naşterii Domnului şi trecerea în Noul An 2016 sunt un prilej potrivit pentru a încerca să uităm cele rele şi să fim mai buni, mai toleranţi, mai darnici şi mai solidari, să redescoperim sensul profund şi adevărat al vieţii. Sfintele sărbători de iarnă constituie un moment de bucurie, de întâlnire cu cei dragi, de pace şi linişte sufletească, o ocazie de a redescoperi adevăratele valori: credinţa, familia, bunătatea şi compasiunea.

Nu putem, însă, să uităm sacrificiile făcute de tinerii ce au murit în decembrie 1989, ca noi să fim liberi, să ne bucurăm de frumuseţea sărbătorilor creştine.

Nu putem să uităm eroii Timişoarei. Nu pot să uit ziua de 17, ziua de 18 decembrie 1989 când tineri care cântau colinde pe treptele Catedralei din Timişoara au fost împuşcaţi. Au murit strigând "Libertate" şi crezând în Dumnezeu. Printre ei era şi Sorin Leea, tânăr originar din Făget, judeţul Timiş.

Să nu-i uităm pe toţi cei care s-au jertfit pentru mai-binele poporului român. Pentru Anul Nou 2016 îmi doresc să consolidăm ceea ce am făcut bine şi să începem să construim un viitor mai trainic şi mai bun. Cu toţii, împreună, să avem puterea şi înţelepciunea de a crea o imagine mai bună a României, a societăţii româneşti clădită pe un sistem corect de valori care să genereze succesul şi să inspire încrederea românilor şi partenerilor externi.

În această ordine de idei, cred că este un moment bun să aduc în atenţia dumneavoastră figura unui român care păstrează cu sfinţenie tradiţiile româneşti, dincolo de graniţele ţării. Este vorba de doamna Florica Zaharia, conservator-şef în cadrul Departamentului de Conservare de la Muzeul Metropolitan din New York, Statele Unite. Născută în 1954 la Hărţăgani, judeţul Hunedoara, absolventă a Liceului Pedagogic din Deva, absolventă a Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti, doctor în arte vizuale la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, este nevoită să părăsească ţara în 1986, fiind o victimă a opresiunii regimului comunist, din cauza operei interzise a socrului său, scriitorul Romulus Zaharia. A fost forţată împreună cu familia să ia drumul exilului. A ajuns în Spania, apoi în Statele Unite şi din 1988 lucrează la Muzeul Metropolitan de Artă din New York. În prezent este şefa Departamentului de Conservare a Textilelor de la Muzeul Metropolitan din New York. Cu suflet mare de român, cu experienţa acumulată, doreşte să înfiinţeze un muzeu în comuna natală din Băiţa, judeţul Hunedoara.

Îi urăm mult succes în toate proiectele sale şi ne bucurăm că a ales să se întoarcă, la un moment dat, acasă pe plaiurile natale şi să fructifice avantajele pe care i le conferă experienţa, dragostea şi dorul de ţară.

Sunt convins că românii oriunde s-ar afla trăiesc cu dragostea şi dorul de ţară, păstrând în sufletul lor tradiţiile noastre, iar sărbătoarea naşterii Domnului Iisus Hristos şi a Noului An le aduce aminte de copilărie, de colindele atât de frumoase, de credinţa creştină, de bunătatea noastră românească.

Să nu-i uităm pe eroi, să-i preţuim pe români, cu sărbătorile şi tradiţiile lor! Să urăm tuturor sărbători fericite, La mulţi ani cu sănătate, realizări şi bucurii!

La mulţi ani, tuturor!

Mulţumesc.

Deputat PSD, Dorel Covaci.

Doamna Rodica Nassar:

La mulţi ani, domnule deputat!

Îi dau cuvântul domnului deputat Paul Dumbrăvanu.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Valorificarea potenţialului tinerilor reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru actuala clasă politică din România. Una dintre categoriile cele mai defavorizate de condiţiile actuale din ţară, tinerii, trebuie ajutaţi şi ghidaţi, dacă ne dorim ca aceştia să nu se piardă pe drum şi să îşi facă un rost în viaţă. Tinerii reprezintă viitorul acestei ţări şi instituţiile statului trebuie să înţeleagă acest lucru şi să gândească strategii cu aplicabilitate nu doar în prezent, ci şi în viitor, pentru a aduce plusvaloare României pe timp îndelungat.

Pentru a susţine valorificarea potenţialului tinerilor am solicitat consiliilor locale, atât din municipiul Ploieşti, pe care îl reprezint în Parlamentul României, cât şi tuturor autorităţilor locale din ţară, să elaboreze o Strategie pentru tineri, aplicabilă la nivel local şi, de asemenea, am recomandat acestora înfiinţarea unei Direcţii pentru servicii oferite tinerilor în cadrul primăriilor.

Printre problemele cele mai importante identificate la nivel local în rândul tinerilor ploieşteni se numără lipsa de informare cu privire la opţiunile reale pe care le au pe piaţa muncii după terminarea studiilor, lipsa orelor "after school" şi a activităţilor recreative de weekend destinate tinerilor neimplicaţi în vreo activitate sportivă sau recreativă, aspecte legate de ecologizare şi potenţialul cultural al oraşului Ploieşti, dar şi lipsa programelor şi serviciilor care să ajute tinerii să se implice activ în viaţa comunităţii, aspecte care ar trebui să devină o prioritate pentru furnizorii de servicii.

Pornind de la aceste observaţii, consider că obiectivul unei strategii pentru tineri este acela de a oferi servicii adaptate nevoilor acestora, atât prin semnalarea problemelor identificate, cât şi prin susţinerea unor idei care să rezolve aceste neconcordanţe. În acelaşi timp, strategia trebuie să vizeze crearea unor parteneriate cu organizaţiile comunitare.

Direcţia pentru servicii oferite tinerilor va avea rolul de a furniza programe şi iniţiative, utilizând metode strategice care sunt derulate pe baza unor studii şi a unor metode consolidate ale valorilor, în vederea dezvoltării populaţiei tinere. Furnizarea directă a unui serviciu anume, intervenind în momentul în care acesta este indispensabil şi există resursele financiare şi umane necesare pentru furnizarea respectivului serviciu este foarte importantă.

Scopul Direcţiei pentru servicii oferite tinerilor va fi să identifice nevoile şi interesele tinerilor şi să reacţioneze într-un mod adecvat şi eficient, în parteneriat cu aceştia. Toate acestea se vor realiza prin consultarea tinerilor, asigurarea că tineretul va fi un partener activ, reprezentat în diferite reţele şi parteneriate, facilitarea accesului tinerilor la informaţii relevante, susţinerea unor game diversificate de oportunităţi de studii şi dezvoltarea unei serii de răspunsuri la problemele ce au fost identificate de aceştia.

De asemenea, am propus şi un anumit număr de programe care pot fi lansate odată cu iniţierea activităţii Direcţiei pentru servicii oferite tinerilor. Spre exemplu, programul "Oportunităţi de implicare pentru tineri în vederea dezvoltării aptitudinilor de leadership" va avea menirea dea a oferi tinerilor şansa de a se implica activ în structurile operaţionale sau de conducere ale unor grupuri sau organizaţii de tineret. Obiectivul major al programelor de dezvoltare pentru tineret este acela de a oferi experienţe de viaţă, oportunităţi de recreere, evoluţie în plan personal şi profesional, consolidarea sentimentului de încredere în forţele proprii, dar şi oportunităţi de a stabili relaţii noi cu ceilalţi tineri din comunitate.

Consider că toate aceste măsuri la care am lucrat sunt nu doar bine-venite, ci necesare şi cred cu tărie că trebuie să fie luate în considerare de către autorităţile locale şi să fie implementate urgent, pentru că tinerii români au nevoie să ştie că statul, prin intermediul nostru, stimaţi colegi, le oferă susţinere deplină şi nu este doar dispus, ca până acum, ci chiar îşi doreşte să creeze un mediu propice dezvoltării lor personale şi profesionale, ajutându-i să capete şi să dezvolte aptitudinile necesare pentru a reuşi în viaţă în România.

De aceea este foarte, foarte important să trecem de teorie şi să ajungem să aplicăm în practică toate aceste strategii.

Vă mulţumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat PNL.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim.

Are cuvântul în continuare doamna deputat Tamara Ciofu.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "De la caritate la solidaritate. Cum ne îngrijim vârstnicii?".

Acum, când sfârşitul de an se apropie, un gând bun vreau să îl adresez tuturor celor care sunt în vârstă, care privesc spre un viitor mai bun, mai plin de speranţe, care pentru majoritatea înseamnă mai multă sănătate, pensii mai bune, mai multă iubire şi mai mult respect, cu alte cuvinte, puţin mai multă solidaritate socială.

Problematica persoanelor vârstnice este complexă şi presupune o serie de dificultăţi atât din punct de vedere al asistenţei sociale acordate acestor persoane, cât şi al necesităţii instituţionale privind îngrijirea acestor persoane, în familie, la domiciliu sau instituţionalizat.

Fenomenul de îmbătrânire este, din păcate, un fenomen global, aspect care ne este relevat şi de studiile multor organizaţii internaţionale. Astfel, conform datelor recente ale ONU, ponderea populaţiei vârstnice se va mări, pe termen lung, chiar în zonele unde natalitatea este superioară ratei de înlocuire. Fenomenul de îmbătrânire se manifestă, în mod deosebit, în Europa - 21,1% din populaţie are 60 ani şi peste, iar procentele pe sexe sunt 17,9% - pentru bărbaţi şi 24,0% pentru femei. Şi în Japonia - 26,8% din populaţie are 60 de ani şi peste, iar procentele pe sexe sunt 24,1% - pentru bărbaţi şi 29,3% - pentru femei.

Creşterea rapidă a populaţiei persoanelor vârstnice are o importanţă specială în termeni de politici publice, deoarece au un impact decisiv la nivelul proceselor economice, sociale şi politice, acest segment de vârstă având nevoie de îngrijiri speciale pe termen lung, din cauza degradării fireşti a stării de sănătate.

De aceea consider că trebuie să facem eforturi pentru a schimba atitudinea oamenilor, în general, şi a tinerilor, în special, pentru a înţelege nevoile persoanelor vârstnice, a reduce intoleranţa intergeneraţională şi pentru a înţelege că o societate incluzivă înseamnă să ne schimbăm atitudinea bazată numai pe caritate pe una în care respectul pentru drepturile omului să primeze.

Astăzi, din nefericire, îmbătrânirea reprezintă pentru multe persoane: inutilitate, prin pensionare, disponibilizări din activităţile atât sociale, cât şi casnice; singurătate fie din cauza dispariţiei partenerului de viaţă, marginalizării, conflictelor cu familia; sau suferinţă, provocată de agresiuni verbale, fizice, psihice, boală; stare de sănătate precară.

Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice, înfiinţat în anul 2000, având ca obiectiv principal instituţionalizarea dialogului social dintre persoanele vârstnice şi autorităţile publice, pentru a proteja drepturile şi libertăţile acestor persoane a elaborat o Strategie privind reforma în domeniul asistenţei sociale pentru perioada 2011 - 2013, care prevedea: eficientizarea utilizării fondurilor în sistemul de asistenţă socială, precum şi îmbunătăţirea eficienţei funcţionale a sistemului de asistenţă socială prin creşterea capacităţii de analiză, prognoză, monitorizare şi evaluare a planurilor de acţiune anuale sectoriale pentru toate departamentele implicate în acordarea asistentei sociale.

Dar aceste strategii trebuie continuate şi, indiferent de culoarea politică a unui guvern, trebuie să existe o viziune pe termen mediu şi lung în care Parlamentul să fie partener.

În final, aş dori să fac nişte consideraţii privind unele măsuri necesare pentru a îmbunătăţi viaţa şi traiul decent al persoanelor vârstnice.

Este imperioasă elaborarea şi implementarea unei strategii naţionale de conştientizare şi sensibilizare a opiniei publice cu privire la problematica îmbătrânirii populaţiei, cu accent pe necesitatea unei intervenţii strategice urgente.

O altă măsură ar fi stimularea menţinerii la domiciliu prin alocarea de fonduri familiale pentru persoanele vârstnice şi sprijinirea îngrijitorilor informali, ca formă de suplinire a deficitului de servicii sociale.

Un alt aspect priveşte mai buna educaţie, pentru implicarea activă a persoanelor vârstnice în viaţa socială, prin implicarea acestora în activităţi de informare, culturale, educative, de voluntariat şi, bineînţeles, la nivel decizional; de asemenea, îmbunătăţirea procesului de recrutare, instruire şi calificare a personalului pentru lucrul cu persoanele vârstnice în mod special şi îmbunătăţirea strategiei pentru dezvoltarea serviciilor sociale care se adresează persoanelor vârstnice, în toate zonele teritoriale ale ţării.

Evident, există multe ale modalităţi, dar aş vrea să subliniez şi importanţa elaborării de programe naţionale pentru prevenirea stării de dependenţă, dezvoltarea reţelei medicilor geriatri, stimularea medicilor de familie în vederea susţinerii programelor de acordare a asistenţei medicale la domiciliu, stimularea furnizorilor de servicii medicale de îngrijire la domiciliu în dezvoltarea serviciilor de acest gen în mod unitar pe teritoriul întregii ţări.

Şi, desigur, un aspect fundamental, implicarea sistemului public-privat în ajutorarea vârstnicilor dependenţi de îngrijire, pentru a realiza coerenţă în asigurarea nevoilor acestor persoane şi a reduce marginalizarea lor.

Ca urmare, trebuie să învăţăm să profesăm solidaritatea socială şi intergeneraţională.

Un gând bun tuturor şi sărbători fericite, pline de lumină şi pace în suflet!

Deputat Tamara Ciofu.

Doamna Rodica Nassar:

La mulţi ani, doamnă deputat!

Sărbători fericite!

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Ovidiu Raeţchi. Ovidiu Alexandru Raeţchi.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Vedeţi, chiar tribuna asta de la care vorbesc acum şi care este simbolic centrul democraţiei româneşti se găseşte fizic, geografic în sectorul 5. Şi, totuşi, sectorul 5 este asociat de foarte mulţi dintre români cu petrecerea uşoară şi frauduloasă sau cu ghetourile. Chiar la doi paşi de noi, vizavi de Dealul Arsenalului, a început istoria Capitalei, Capitala s-a născut, istoric vorbind, în sectorul 5 şi, totuşi, aşa cum spuneam, sectorul 5 este asociat de foarte mulţi dintre noi cu ghetourile şi cu petrecerea facilă.

Chiar în timp ce veneam înspre Parlament prin sectorul 5 mă uitam că până şi becurile de sărbători, luminile de Crăciun se opresc în momentul în care pătrunzi în sectorul 5. Sunt pentru toată lumea, mai puţin pentru cetăţenii din Rahova, din Ferentari, de pe 13 Septembrie, din Sebastian. Până şi metroul se opreşte când vorbim de sectorul 5. Toate celelalte sectoare beneficiază de magistrale, până şi în sectorul 6 s-au găsit politicieni care să se bată pentru o magistrală de metrou, pentru sectorul 5 nu s-a putut şi, cu toate astea, vedeţi, terenul se surpă în sectorul 5.

Avem un singur parc cât de cât decent în sectorul 5, în rest doar puţin spaţiu verde şi odată ce ai intrat în Rahova sau în Ferentari nu poţi găsi un spital decent pentru locuitorii de acolo sau pentru copiii de acolo.

Am vrut să spun toate aceste lucruri pentru că se apropie sărbătorile, se apropie Anul Nou şi aş vrea să le transmit celor din sectorul 5, oamenilor din Rahova, din Ferentari, din zona Drumul Sării, Sebastian, de pe 13 Septembrie, că ştiu că din 2016 toate aceste lucruri se vor schimba şi că vom intra într-o zonă a normalităţii.

La mulţi ani şi vă mulţumesc!

Doamna Rodica Nassar:

La mulţi ani, vă spun şi eu şi am să-i dau în continuare cuvântul doamnei deputat Ana Birchall.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, doamnă preşedinte.

Vom sărbători în curând Crăciunul, iar declaraţia mea politică din această săptămână este dedicată adevăratelor semnificaţii pe care Naşterea Domnului le aduce în viaţa oamenilor.

Crăciunul este sărbătorit încă din cele mai vechi timpuri ca eveniment suprem al naşterii lui Iisus, dar a devenit de-a lungul timpului şi o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, pe care în special copiii le aşteaptă cu multă nerăbdare.

La români, Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători creştine, alături de Paşte şi de Rusalii, fiind, în esenţă, o sărbătoare a bucuriei şi a dăruirii.

Ce dar şi ce bucurie mai mari poate cineva să ofere decât pe însuşi Fiul Său, pe care L-a trimis în lume ca model de viaţă şi, mai apoi, îngăduind jertfirea Lui, ca dorinţă de mântuire a oamenilor şi dovadă a iubirii Lui nemărginite faţă de noi?

Aceasta este lecţia profundă pe care Dumnezeu a oferit-o oamenilor prin Iisus Hristos, un arhetip de bunătate, modestie şi sfinţenie, din care fiecare putem lua câte puţin pentru a da celorlalţi acum şi în restul anului.

Pentru a pregăti cum se cuvine această sărbătoare, biserica rânduieşte postul de 40 de zile, care se încheie în seara Ajunului Crăciunului. Fiecare dintre noi îşi împodobeşte sufletul şi îl primeneşte, pentru a întâmpina cu inima curată vestea naşterii lui Iisus.

Alături de haina interioară, casele creştinilor se împodobesc cu brazii frumos ornaţi de copii, cu darurile Moşului sau cu vizita celor dragi. Decembrie este cu adevărat mai mult decât luna cadourilor, este o perioadă a comuniunii.

În toată această frenezie a Crăciunului nu trebuie să îl uităm pe Hristos, adevăratul sărbătorit, care odată acceptat în casele, familiile şi sufletele noastre, ne va dărui însutit din ceea ce i-am dat noi. Textul frumoaselor colinde româneşti este o invitaţie la reflecţie asupra faptului că suntem atât cât iubim, sau, mai bine zis, atât cât dăruim.

Am fost de curând în locurile sfinte, unde s-a născut şi s-a jertfit Iisus Hristos, iar sentimentele pe care le poţi trăi în aceste locuri unice sunt cu greu descrise în cuvinte, cu greu poţi să exprimi ceea ce simţi şi ceea ce trăieşti în aceste locuri sfinte. Dar în România, la români, frumuseţea şi profunzimea Crăciunului sunt cu totul şi cu totul aparte. Nicăieri nu am simţit fiorul unei sărbători în care omul se întâlneşte cu Dumnezeu, ca în creştinismul românesc. De la colindele copiilor, la mirosul merelor coapte, al răşinii de brad sau al cozonacilor împletiţi în special de bunica, toate fac din sărbătoarea Crăciunului una cu adevărat personală, intimă, familială. Ca în fiecare an, personal sărbătoresc Crăciunul, alături de familia mea, în inima Bucovinei, într-o frumoasă localitate numită Dorna Arini, în judeţul Suceava, unde vă invit să vedeţi cum tradiţiile poporului român se împletesc foarte bine cu creştinismul milenar al acestui spaţiu binecuvântat de Dumnezeu.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Sfânta sărbătoare a Crăciunului este ocazia potrivită de a ieşi din egoismul care ne caracterizează în viaţa de zi cu zi şi să învăţăm să dăruim mai mult celui de lângă noi. Cred că putem intra cu adevărat în spiritul Naşterii Domnului, căutând să răspundem la iubirea lui Dumnezeu care îşi dăruieşte Unicul Fiu, prin iubirea faţă de cei din jur. Trebuie ca în anul care bate la uşă să ne străduim, cu toţii, să iubim mai mult România şi pe români, pentru a fi cu adevărat demni de Grădina Maicii Domnului în care poporul român a fost rânduit să trăiască.

Naşterea pruncului sfânt în ieslea din Betleem este darul făcut de Dumnezeu oamenilor, în nemărginita Sa iubire. Şi noi trebuie să dăruim în această perioadă din puţinul nostru, din dragostea şi căldura care ne înconjoară.

Vă doresc tuturor un Crăciun binecuvântat cu pace, cu linişte, cu mireasmă de brad, cu arome de mere coapte şi de cozonaci, alături de cei dragi, iar pentru 2016 vă doresc tot ce este mai bun şi mai frumos pentru dumneavoastră şi pentru familiile şi cei dragi dumneavoastră.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

La fel să vă dea Dumnezeu, doamnă deputat.

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Attila Korodi.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

Cu câteva zile în urmă, într-o comună din circumscripţia mea electorală, Cozmeni, s-a întâmplat un lucru care a zguduit întreaga comunitate. Să vă explic.

De pe clădirea în care îşi are sediul atât Primăria Cozmeni, cât şi alte instituţii - o grădiniţă, composesoratul local şi casa de cultură a satului - a fost îndepărtată inscripţia KÖZSÉGHÁZA. Inscripţia înseamnă, în limba română, "Casa Comunei", şi a fost îndepărtată în urma unei decizii judecătoreşti luate în baza unei reclamaţii făcute de un român care trăieşte în Spania. Menţionez că toate instituţiile enumerate mai sus, care funcţionează acolo, au inscripţia lor proprie, bilingvă, pe clădire. Iar inscripţia scoasă a însemnat ceva pentru comunitatea locală, a fost un simbol, ceva care a fost pe clădirea respectivă de-a lungul istoriei, începând cu momentul construirii ei; este un element al identităţii comunităţii din Cozmeni.

A fost îndepărtată o inscripţie, deşi avem legi referitoare la inscripţii în limba maghiară. Avem o zi specială în care serbăm Ziua limbii maghiare în România. Iar clădirea respectivă a fost vizitată de mai mulţi politicieni români, printre care se numără preşedinţi şi premieri.

Totuşi, cum am zis şi mai sus, inscripţia a trebuit scoasă. Pentru că se poate. Pentru că trăim într-o Românie care din afară pare a fi "un model european" din punctul de vedere al protecţiei minorităţilor naţionale. Care a încercat practic să adopte fiecare convenţie referitoare la protecţia minorităţilor, venită din partea Consiliului Europei, dar să nu o şi aplice. Pentru că trăim într-o Românie în care foarte frecvent întâlnim situaţii în care legile nu înseamnă nimic - să ne gândim la incendiul "Colectiv" -, într-o Românie în care mereu se găseşte o portiţă de scăpare. Într-o Românie în care sub faţada justiţiei se comit mari injustiţii. Ca şi în cazul din Cozmeni. Care a zguduit o întreagă comunitate, comunitatea maghiară din România.

Ca membrii ai comunităţii maghiare, vedem că, din punctul de vedere al protecţiei minorităţilor naţionale, lucrurile stagnează sau chiar se înrăutăţesc. Dialogul este lipsit cu desăvârşire, se înmulţesc decizii ale instituţiilor guvernamentale la nivel central şi local în care se îngrădesc drepturile minorităţilor. Această tendinţă a început acum aproximativ patru ani de zile. A fost momentul în care s-au înmulţit acţiunile în justiţie, împotriva unor simboluri şi drepturi ale comunităţii maghiare. Acest instrument bizar este folosit acum şi mai mult. Este folosit de prefecţi, este adus, ca argument, de funcţionari guvernamentali, este aplaudat şi susţinut de acei politicieni - jucători politici naţionali sau locali - care se pot hrăni din deciziile justiţiei împotriva unor normalităţi democratice europene în domeniul protecţiei minorităţilor etnice tradiţionale.

Pe lângă forţarea Primăriei Cozmeni de a scoate inscripţia menţionată la început, pot să enumăr multe, multe cazuri similare. Ce ziceţi de amendarea organizatorilor unor tabere pentru copii maghiari - organizate de diferite ONG-uri - în care mâncarea servită nu era inscripţionată, la masa de servire, în limba română, sau declararea cu nonşalanţă a unor simboluri ale comunităţii ca panouri sau steaguri de reclamă şi publicitate de către poliţiile locale, sau interzicerea folosirii simbolurilor comunităţii pe clădiri publice administrative, sau omiterea intenţionată a inscripţiilor bilingve, la intrarea localităţilor, în cazul reabilitării infrastructurilor rutiere, sau anularea retrocedării către biserica reformată a unui liceu, sau netipărirea manualelor de limbă română pentru şcolile cu predare în limba minorităţilor etnice? Aş putea să mai enumăr multe lucruri. Însă cred că mai degrabă ar trebui să ne gândim la viitor, fiindcă drumul pe care suntem acum nu este cel al consolidării unei democraţii solide şi al unei societăţi române prospere. Soluţiile enumerate sunt mai degrabă caracteristice unor ţări autoritare, ţări cu care într-o perioadă chiar am fost şi aliaţi. Dar am trecut de acea perioadă deja de un sfert de veac. Sau credeam că am trecut.

Care ar trebui să fie viitorul?

Viitorul ar trebui să fie acela în care decidenţii politici stau la masa dialogului şi oferă soluţii viabile pe termen lung societăţii româneşti, pe tema protecţiei minorităţilor. Viitorul trebuie să fie acela în care moştenirea lăsată de bunicii şi străbunicii noştri, prin "Declaraţia de la Alba Iulia", să fie în sfârşit pusă în practică. Viitorul trebuie să fie acela în care o lege sau mai multe legi şchioape să nu mai fie mai presus de valori europene definite în convenţiile şi recomandările Consiliului Europei şi folosite făţiş ca argumente în justiţia română. Viitorul trebuie să fie acela în care fiecare copil vede în ţara noastră o şansă, şi nu o povară, o zonă a libertăţii, şi nu a frustrării, un spaţiu al exprimării libere a identităţii, şi nu un spaţiu al conformării şi al confruntării.

Ştiu, sunt viziuni despre care mulţi credem că deja sunt parte a vieţii noastre cotidiene, dar, din păcate, suntem încă departe. Diferenţa o face modul în care implementăm legile deja votate şi închiderea oricărui dialog pentru a face paşii mai departe.

Societatea din România ar trebui să înţeleagă un lucru: nimeni nu ia nimic din drepturile majorităţii, din contră, ne apropie de ceea ce au parafat bunicii şi străbunicii noştri în "Declaraţia de la Alba Iulia".

Doamnelor şi domnilor, avem nevoie de soluţii, avem nevoie de un dialog serios, pentru ca ţara noastră într-adevăr să fie ţara noastră, a tuturor, indiferent de naţionalitate. O ţară care îşi valorifică forţa care provine tocmai din diversitatea naţionalităţilor locuitorilor săi.

În spiritul sărbătorilor care se apropie, îndemn toată lumea la mai multă înţelegere, la mai multă toleranţă, să fim cu toţii mai buni. Şi a fi mai bun înseamnă şi respect. Respect faţă de valorile celuilalt. Respect faţă de promisiunile făcute de strămoşii noştri. Respect faţă de recomandări şi reglementări adoptate. Doar astfel putem să ajungem acolo unde aspirăm de un sfert de veac: o Românie prosperă, în care este bine să trăim.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.

Am să dau cuvântul în continuare domnului deputat Mugur Cozmanciuc.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi vizează adoptarea Legii pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, o măsură preventivă pentru sănătatea cetăţenilor.

Stimaţi colegi,

Un popor productiv este, în primul rând, un popor de oameni sănătoşi. Ţara noastră înregistrează un deficit acut în domeniul programelor locale, regionale sau naţionale de sănătate cu caracter de prevenţie. Tendinţele, la nivel internaţional, în materie de medicină modernă sunt ca aceasta să se transforme într-o medicină preventivă. O prioritate strategică a domeniului sănătăţii din România ar trebui să o constituie prevenţia. Prevenţia însă trebuie implementată prin politici şi programe bine articulate, bine gândite, o campanie de informare şi comunicare şi educarea cetăţenilor pe domenii de referinţă.

Datele agregate rezultate din cercetările efectuate de Institutul Naţional de Statistică sunt mai mult decât îngrijorătoare în ce priveşte starea de sănătate a cetăţenilor români. Ritmul de creştere al mortalităţii generale şi infantile din România este mai mare decât media Uniunii Europene. Numărul deceselor din ultima decadă cunoaşte o anumită ciclicitate, fiind în mod constant cu aproximativ 60-70.000 mai mare decât numărul naşterilor. Acest lucru riscă să se transforme într-o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale.

În urma celor prezentate succint mai sus, consider că Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun se înscrie în seria legilor stricte, cu caracter preventiv, adoptate mult mai devreme de unele ţări membre ale Uniunii Europene. Tutunul constituie una din cauzele principale ale decesului prematur la nivelul Uniunii Europene. Problema este atât de gravă încât tutunul - ca şi fumul de ţigară - este cel puţin la fel de nociv şi pentru nefumători, adesea numiţi fumători pasivi. Măsura legislativă adoptată de Parlamentul României îi va proteja pe nefumători şi probabil îi va ajuta pe fumători fie să se lase de fumat, fie să fumeze mult mai puţin.

Menţionez că eforturile privind diminuarea efectelor negative pentru fumătorii activi şi pasivi se depun la nivelul Uniunii Europene. Au fost implementate programe speciale al căror obiectiv final urmăreşte scăderea numărului de fumători. Măsura legislativă nu trebuie privită ca fiind una aspră, ci mai degrabă una normală, cu rol de prevenţie. De asemenea, cred că adoptarea legii este un act de normalitate din partea puterii legislative.

Câţi dintre noi nu am fost martorii unor imagini negative privind consumul de produse din tutun în instituţiile de învăţământ, în instituţiile sanitare sau în alte instituţii publice centrale sau locale ale autorităţilor din administraţia naţională sau locală? Aceste exemple dar şi altele, pe lângă acestea, pot contribui la un nivel scăzut al calităţii vieţii populaţiei în România.

De asemenea, avem datoria de a îndrepta acest lucru. Am luat act de numeroasele mesaje pe care le-am primit în legătură cu acest proiect de lege şi noi, parlamentarii, am acţionat în consecinţă.

În final, vreau să vă transmit că Partidul Naţional Liberal a început reclădirea viitorului său politic, prin luarea unor decizii importante în interiorul partidului. Partidul este guvernat de principii şi nu abandonează valorile naţionale ale României şi spiritul democratic. De aceea, s-a hotărât o recalibrare politică, sub sintagma "prin noi înşine" care ne face mai puternici şi mai uniţi. Partidul Naţional Liberal nu va face niciodată rabat de la principiile sale. De aceea cred că semnalul pe care l-am dat la nivel naţional, privind resetarea clasei politice, este bine-venit. Consider că adoptarea unor măsuri legislative privind prevenirea şi combaterea efectelor consumului de tutun a fost un pas pentru a face un alt fel de politică.

Urmează ca, în perioada anului 2016, Parlamentul României şi Partidul Naţional Liberal să propună o serie de legi care să continue aceşti paşi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

V-a vorbit Mugur Cozmanciuc, deputat, Partidul Naţional Liberal.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,00.