Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,40.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Ludovic Orban, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Ludovic Orban:

Bună dimineaţa!

Să începem sesiunea de declaraţii politice şi intervenţii.

Îi dau cuvântul domnului deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sincer, voiam să încep altfel, dar prezenţa dumneavoastră mă inhibă în dimineaţa aceasta şi îmi rezerv dreptul de a spune ce voiam să spun astăzi săptămâna viitoare, că sunt ferm convins că se va repeta.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează, simplu: "Cum au devorat ieri, miercuri, 24 februarie 2016, lăcustele PSD-iste - că nu pot să le numesc altfel - ultima redută de credibilitate a Parlamentului României" ...sau ultima fărâmă de credibilitate a Parlamentului României, pentru că ce s-a întâmplat ieri este, cred, unic, în analele parlamentarismului românesc: să întorci la plen, după o săptămână, un pachet de 9 legi - 9 legi, aşa, forţat -, pentru că motivul principal era să întorci Legea antidefăimare la vot, pe motiv că se supărase prezidentul PSD-ului, domnul Dragnea, şi-i ameninţase că-i dă afară, că-i schimbă şi pe Zgonea, şi pe Florin Iordache, ceea ce n-ar fi fost rău. Sincer vă spun, ar fi fost o uşurare pentru noi, n-am mai fi asistat la umilinţele acestea zilnice pe care le suportăm, cu întârzieri de desfăşurare a programului, cu abuzuri de interpretare a Regulamentului şi cu toate celelalte.

Dar, încă o dată, revin şi spun: ieri parcă a fost o nouă marţi neagră, numai că era miercuri. Şi am impresia că PSD-ul şi-a propus, în mandatul acesta, să nu rămână nicio zi a săptămânii fără s-o taxeze cu o faptă reprobabilă.

Este incredibil cum aşa, încetul cu încetul, calendaristic, aşa, au câte o... urmează joia neagră, bănuiesc. Ferească Dumnezeu să ne prindă vinerea neagră, dar cine ştie ce se va întâmpla în toamna politică a acestui an, da, mă aştept la, eu ştiu, modificarea brutală a Codurilor penale. Acum am şi explicaţia, de ce s-a încercat atunci, în marţea neagră, modificarea Codului de procedură şi a Codului penal, mai ales pe partea de compatibilitate şi conflict de interese.

Ieri, am ieşit la tribună şi am cerut chestorului Camerei Deputaţilor - de altfel, o chestie firească, normală - să-şi dea demisia, pentru că e condamnat definitiv, cu suspendare şi mi s-a strigat din bancă, de acolo - nici nu vreau să reproduc, pentru că acela care trebuia să-şi ceară scuze era el, nu eu -, mi s-a strigat: "Eşti o jigodie!". Şi am zis... mi s-a cerut să-mi cer scuze, am crezut că lui i s-a cerut să-şi ceară scuze. Din contră, mie mi se ceruse să-mi cer scuze pentru un lucru normal şi firesc!

Să n-ajungem să fim conduşi numai de cei care au probleme cu legea!

Deci, ieri - încă o dată repet şi închei, de data aceasta -, un fapt extrem, extrem de grav: un pachet de legi, votat regulamentar, confirmat de un raport de expertiză al Corpului experţilor tehnici din Camera Deputaţilor, că votul a fost corect, s-a reîntors în plen şi s-a revotat, pentru a da satisfacţie lui Liviu Dragnea şi pentru a-i trece Legea antidefăimare.

Domnule Dragnea, sincer vă spun, aş fi preferat să-i schimbaţi pe Zgonea şi pe Florin Iordache, dar să lăsaţi legile şi pachetul de legi aşa cum au fost ele votate cu o săptămână înainte şi să nu siluiţi Camera Deputaţilor, prin fel şi fel de acte reprobabile.

Mulţumesc.

Gheorghe Tinel, parlamentar de Ialomiţa. (Aplauze.)

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, domnule Tinel Gheorghe.

Îi dau cuvântul domnului Iacob Puşcaş.

Domnul Iacob Puşcaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"O reformă şcolară fără «educaţie pentru viaţă»" - aşa se intitulează declaraţia mea de astăzi.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mai ales acum, când asistăm la o escaladare a tensiunilor internaţionale, pe fondul promovării insistente a limbajului globalizant şi al tendinţei de formare bruscă a unei noi paradigme de mentalitate interrasială în Europa creştină, consider că Parlamentul, în virtutea supremaţiei reprezentative şi legiuitoare conferite de art. 61 alin. (1) din Constituţia României, nu poate fi indiferent la conturarea noilor strategii reformatoare care vizează structura şi scopurile învăţământului nostru naţional.

În acest sens, mi se pare lăudabilă iniţiativa factorilor de resort din Executiv de a pune în discuţie această problemă de interes vital, dar nu pot să nu remarc neinspiraţia cu care Ministerul Educaţiei şi-a propus să abordeze tema pretenţioasă a reorganizării curriculei în învăţământul preuniversitar fără oameni calificaţi pentru aşa ceva, cu ONG-işti care, dovedind o înţelegere rudimentară a modernităţii, acţionează, de fapt, în numele unor interese obscure şi, fără să ţină cont de păstrarea valorilor consacrate în conformitate cu situaţia din alte ţări ale Uniunii Europene, s-au rezumat la atitudini publice prin care ne-au demonstrat că sunt capabili să reinventeze educaţia gimnazială potrivit cu noile interpretări de sorginte neomarxistă, fie prin eliminarea studierii unor materii, cum este latina, fie prin reducerea orelor de studiu la jumătate - istoria, limba română -, fie prin comasarea unor discipline - pe de o parte, fizica, chimia şi biologia, iar pe de altă parte, matematica şi informatica.

Constat cu regret că acest fel de directive neomarxiste, care au creat o stare de tensiune printre cadrele didactice, ignoră faptul că nici măcar institutele de cercetare şi universităţile nu sunt avansate în cercetări interdisciplinare, după cum nu ţin seama nici de noile obligaţii ale dascălilor, nici de schimbarea modului de abordare a ceea ce înseamnă, în mod tradiţional, istoria românilor sau matematica, de exemplu.

Despre toate aceste aspecte negative repudiate nu se poate spune decât că sunt de rău augur, nefiind altceva decât mijloace de a genera şi mai multă confuzie, de a răsturna valorile consacrate, de a mutila intelectual şi mai mult generaţiile viitoare, transformându-le deliberat în câmp experimental, numai de dragul formelor fără fond.

Nefiind impasibil la acest fel de abordare simplistă a reformei în şcoală, care amplifică depersonalizarea identitară, precum şi o digitalizare care tinde să surclaseze formarea caracterelor tinerilor noştri, invoc responsabilitatea factorilor de decizie din Legislativ şi Executiv, pentru a recurge imperativ la o eficientă conlucrare cu reprezentanţii de marcă ai şcolii, astfel încât să se poată introduce în circuitul naţional de învăţământ o arie curriculară care să ţină cont într-adevăr de specificul nostru naţional, să încurajeze studiul, prin lectura cărţilor şi, nu în ultimul rând, să evidenţieze rolul "educaţiei pentru viaţă" - necesară formării unor conştiinţe bazate pe înţelegerea superioară a ceea ce înseamnă cu adevărat prietenia, familia, iubirea, căsătoria, bunul-simţ, patria, credinţa etc.

Dacă nu se va manifesta acest efort comun conjugat, în vederea acordării priorităţii perpetuării fiinţei noastre naţionale, consider că tipul acesta ONG-ist de educaţie care se preconizează nu mai poate face obiectul nici măcar al lăsării unei moşteniri spirituale către urmaşii urmaşilor noştri, căci a consimţi la depersonalizarea identitară generală, prin ştergerea trecutului din memoria oamenilor, este echivalent cu dispariţia noastră ca neam.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ludovic Orban:

Îi mulţumim domnului Iacob Puşcaş.

Îi dau cuvântul domnului deputat Mircea Cazan.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

Având în vedere că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare formulată de preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu, Ioan Cindrea, împotriva deciziei prin care a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare pentru că în mandatul său de deputat şi-a angajat soţia la biroul parlamentar, am încredere în corectitudinea şi seriozitatea domnului Ioan Cindrea că-şi va da demisia din funcţia de preşedinte al consiliului judeţean.

Sunt convins că domnul Ioan Cindrea se va ţine de cuvânt şi se va întoarce la catedră, precum a promis, lăsând preşedinţia partidului şi a consiliului judeţean, oamenilor tineri, de perspectivă, care pot schimba imaginea politicii româneşti.

Cred că domnul Ioan Cindrea nu va aştepta să înceapă demersurile Instituţiei Prefectului Sibiu, pentru a-l demite din funcţia de preşedinte al consiliului judeţean.

În cazul în care domnul preşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu, condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare, nu-şi va da demisia, solicit, de aici, de la tribuna Parlamentului României, Instituţiei Prefectului Sibiu să facă demersurile necesare pentru a-l demite pe preşedintele consiliului judeţean, Ioan Cindrea.

Sentinţa instanţei este definitivă şi este normal ca prefectul judeţului Sibiu să emită de urgenţă ordinul pentru încetarea de drept a mandatului de preşedinte al consiliului judeţean, al domnului Ioan Cindrea.

Temeiul legal îl reprezintă dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului.

Trebuie respectate prevederile legale în vigoare şi, din aceste motive, aşteptăm demiterea domnului Ioan Cindrea.

Post-scriptum. Săptămâna trecută, în plenul Camerei Deputaţilor, s-a blamat sistemul de vot electronic recent achiziţionat, făcându-se trimitere la stafful tehnic ca fiind singurul responsabil de erorile sistemului.

Deşi raportul comisiei care a analizat probele relevă clar faptul că sistemul de vot a funcţionat în parametri corecţi la voturile din zilele trecute, totuşi, dacă conducerea Camerei Deputaţilor are dubii că sistemul de vot a dat rateuri, vă rog să-mi spuneţi cine deţine firma "Avitech Co" şi "ELTEK Distribution", care au câştigat licitaţia prin care s-a achiziţionat sistemul de vot. Nu cumva domnul Sebastian Ghiţă, care a câştigat licitaţia, în timpul guvernării Ponta, în august 2015? Am să mai revin.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat Mircea Cazan, Mărginimea Sibiului.

Domnul Ludovic Orban:

Aveţi datele de la Registrul Comerţului...?!

Mulţumesc.

Domnul Ion Stan? Sau... Mîrza... îmi cer scuze, domnul Gavril Mîrza. Vă datorez un miel, acum...

Domnul Gavril Mîrza:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Se spune că n-ar fi bărbăteşte să te arăţi îngrijorat atunci când cele ce se petrec în jurul tău demonstrează mişcare din rău în mai rău, ci ar trebui să bravezi, arătând nebăgare de seamă faţă de acestea şi comunicând astfel celor din jur că temerile unora şi altora ar fi demne de dispreţul arătat îndeobşte răuvoitorilor. Iertare că nu mă raliez unor asemenea atitudini! Am ales, dimpotrivă, să spun lucrurilor pe nume, atâta vreme cât realitatea îmi dă dreptate.

Deci, sunt îngrijorat, doamnelor şi domnilor, de ineficienţa prezenţei la guvernare a formaţiunii zise apolitică şi mai ales tehnocrată.

Încep cu un paradox, acela că, deşi luaţi personal, unii dintre membrii actualului Guvern au acumulat merite profesionale, demonstrate mai ales în afara condiţiilor specifice ale României, ca echipă, actualul Guvern dezamăgeşte copios.

Se confirmă astfel, dacă mai era nevoie, ceea ce nu numai la mine, la Suceava, ci în toată ţara se ştie, că socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă.

Vorbesc despre unii dintre membrii actualului Guvern, venit la putere în urma singurei demisii de onoare, cunoscută de perioada postcomunistă a politicii româneşti, guvern venit să facă cele mai nefăcute, dar declarate şi susţinute vehement ca necesare schimbări a tot ce se făcuse până atunci, adică a reuşitelor unanim şi internaţional recunoscute ale anterioarei şi musai a fi schimbate guvernări.

Ne-am supus astfel cezarului, dându-i ce pretindea scrâşnind din dinţi. Guvern tehnocrat a vrut, asta şi-a căpătat! Păcat că pe pielea noastră!

Pentru că după mascarada nominalizării unui ministru la sănătate, cel în sfârşit numit gestionează neputincios o situaţie imposibil a fi calificată câtă vreme este decontată cu viaţa a 3 prunci, pieriţi din cauze încă parţial descifrate şi deci imposibil a fi eradicate. Au trecut aproape 3 săptămâni şi nu ştim mare lucru despre cauzele îmbolnăvirii micuţilor.

La vreme de iarnă, apolitică şi teribil de tehnocrată, căci până şi un personaj de tristă amintire recunoştea că iarna nu-i ca vara, Institutul "Cantacuzino" îşi închide umilit activitatea, lăsând cele mai fragile segmente sociale - copiii, bătrânii şi bolnavii - în aşteptarea importurilor de vaccinuri.

Când abia-abia au început să afle generaţiile ce utilizează intensiv reţelele de socializare că România a avut o monarhie reper istoric şi cultural, întregitoare de neam şi de ţară, Muzeul Bran, depozitar de preţioase mărturii ale epocii şi vieţii înaltelor personalităţi, îşi închide porţile. Ministerul de resort nu mai are bani să plătească chiria aferentă spaţiului, ba chiar se oferă să lase în comodat parte din exponate, proprietarului, dacă acesta va fi interesat.

Curaj, sau Adrian Curaj, îi trebuie unui ministru român al educaţiei să pună "democratic" în discuţie ideea reducerii numărului de ore de limbă română şi istorie în şcoala românească, fiind o materie şcolară considerată, de cine ştie ce presupus tehnocrat, prea prezentă în orarele şcolilor şi inutil a fi însuşită fără rezerve de elevii români.

Acum, ca să fiu corect, se pare că la Bruxelles nu se prea vorbeşte româneşte. Deci la ce bun, nu-i aşa?!

Pot continua, doamnelor şi domnilor colegi, dar cred că nu vă mai îndoiţi că e mai bărbăteşte a te îngrijora şi a spune lucrurilor pe nume decât a ascunde sub umbrela tehnocraţiei acţiuni şi atitudini de evidentă sorginte politică, ca şi cum asta ar fi suficient pentru a le anula efectele.

Aşa încât, da, sunt foarte îngrijorat de ce se întâmplă sau, mai bine zis, de ceea ce face Guvernul Cioloş să ni se întâmple.

Vă mulţumesc foarte mult.

Deputat de Suceava, Gavril Mîrza.

Domnul Ludovic Orban:

O să vă rog să vă restrângeţi un pic în declaraţii.

Îi dau cuvântul domnului deputat Daniel Gheorghe.

Domnul Gavril Mîrza (din sală):

Acum, cu restrânsul, mai greu...

Domnul Ludovic Orban:

Mai greu?

Domnul Gavril Mîrza (din sală):

Da.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică din această zi vizează aşa-zisa reformă din educaţia românească.

Am trăit s-o vedem şi pe asta, să vedem cum un guvern tehnocrat vine acum să restructureze mecanismul filozofic şi forma de organizare şi de structurare a educaţiei româneşti, în esenţă, dincolo de aparenţe, mergând chiar la principiile fundamentale ale educaţiei româneşti, aşa cum le ştim noi de la Spiru Haret încoace. Şi a trebuit să vină un ministru cu un nume predestinat: domnul tehnocrat Adrian Curaj. Dacă era un alt ministru, în momentul de faţă, probabil, întreaga opinie publică şi mass-media ar fi explodat. Dar cum este un ministru tehnocrat, dumnealui ştie mai bine, pentru că este tehnocrat!

Domnul Curaj vine cu câteva idei absolut năucitoare, în opinia mea.

În primul rând, a constituit o comisie de restructurare a Planului-cadru de educaţie, compusă din ONG-işti, compusă din activiştii care apără tot felul de cauze, compusă din persoane abonate pe la anumite emisiuni la televizor, din politruci, din indivizi dogmatizaţi ideologic într-o anumită zonă - neomarxistă, bineînţeles, cum bine s-a spus mai devreme, chiar de la acest microfon - şi câteva, 3, 4 personalităţi academice respectabile, bineînţeles în minoritate faţă de grosul acestei comisii, şi luate mai mult ca să... pur şi simplu, în momentul în care vor apărea critici, să... da, vedeţi, au fost şi domnii respectivi. Dar domnii respectivi, bineînţeles, sunt folosiţi pentru pura imagine a acestei aşa-zise reforme.

Sistemul nostru de educaţie, aşa cum a fost conceput acum 100 de ani de Spiru Haret, este unul dintre cele mai bune din lume, hai s-o spunem corect! A fost sursă de inspiraţie pentru educaţia din numeroase ţări occidentale, pentru sistemul educaţional din Japonia. Este un sistem de educaţie care scoate olimpici pe bandă rulantă şi care scoate specialişti în toate ştiinţele posibile, de la real la uman şi invers, care sunt peste tot în lume şi ne reprezintă cu cinste. Nu înţelegem de ce trebuie restructurat. Pur şi simplu, pentru că vrem, aşa, o ţară ca afară şi domnul Curaj vine să ne înveţe pe noi cum să trăim, cum să simţim, vine să dea o nouă conotaţie morală şi filozofică specificului românesc şi identităţii româneşti, din perspectiva educaţiei copiilor şi tinerelor generaţii. Mi se pare absurd!

Dar ceea ce vrea să facă mi se pare şi mai grav. Avem de-a face, de fapt, cu o relativizare a întregului mecanism de educaţie şi a principiilor fondatoare ale învăţământului românesc. Totul trebuie relativizat, trebuie făcut varză. Trebuie să ajungem şi noi, nu-i aşa, ca anumite ţări, unde te duci într-o unitate de învăţământ şi eşti mai curând dogmatizat, eşti îndoctrinat, unde nu înveţi nimic, unde nu ţi se formează nici caracterul, unde nu ai niciun fel de deprinderi practice.

S-o luăm: orele de limba română trebuie să scadă, nu-i aşa? Oricum, limba română deranjează, trebuie să vorbim o romgleză, precum e la modă acum.

Limba latină, eliminată. Nu contează că limba latină are un rol fundamental în medicină, în biologie, în chimie, în studiul istoriei, al arheologiei, nu contează absolut deloc! Nu contează că limba latină se leagă inclusiv de mecanismele gramaticale ale limbii române, nu contează deloc. Nu contează că se studiază aproape în toată Europa.

De asemenea, ora de istorie trebuie scoasă în decor. În locul istoriei ni se propune educaţie pentru societate, pentru că nu trebuie să deranjăm, nu trebuie să mai fim noi ăia răi. Păi cum noi, românii, ne permitem noi să pretindem că suntem o naţiune veche, o naţiune demnă şi respectabilă în Europa, că suntem un stat naţional unitar? Cum să ne permitem aşa ceva?!

Sau, Doamne fereşte, să mai amintim că timp de 400-500 de ani am apărat această Europă de pericolul musulman. Nu se poate aşa ceva! Trebuie să scoatem istoria, trebuie s-o relativizăm, trebuie să învăţăm tot felul de stupizenii, corect politice, în locul istoriei neamului românesc. Pentru că nu contează ce au făcut Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Decebal, Carol I, Brătienii, Maniu, Iorga sau mai ştiu eu, chiar Regele Mihai. Contează pur şi simplu cum îndoctrinăm noua generaţie. Şi o îndoctrinăm într-un chip neomarxist, pentru că înlocuim istoria cu ce? Cu educaţie pentru drepturile copilului.

Şi pentru ce îmi trebuie educaţie pentru drepturile copilului? Păi, bun, să ştie şi copilul respectiv cum poate să facă o plângere penală sau cum poate să fabrice un dosar penal profesorului, părintelui, nu? Să fim şi noi ca Norvegia.

Şi apoi, educaţie interculturală. Păi, bun, trebuie să ne pregătim pentru multiculturalism. Că noi, românii, care suntem răi, murdari, vorbim urât, nu respectăm comandamentele care se exprimă din afara ţării, trebuie să ne disciplinăm, trebuie să respectăm ceea ce ni se spune, nu-i aşa? Şi domnul Curaj vine acum şi ne învaţă.

De asemenea, nici ştiinţele reale nu sunt deloc privilegiate. Trebuie să amestecăm matematica cu informatica, trebuie să amestecăm biologia cu chimia şi cu fizica, să vorbim despre ştiinţe, că totul e relativ, nimic nu contează. Nu există nimic în realitate decât îndoctrinare, decât dogmă şi decât dorinţa unora de a reconstrui lumea, după chipul şi asemănarea unor ideologi fără Dumnezeu, fără identitate, fără cultură şi fără moralitate, care au distrus Europa, au însângerat-o de vreo câteva ori, au provocat nişte războaie mondiale, au aruncat lumea în aer. Dar nu contează, pentru că totul nu e decât din cauza noastră, a naţionaliştilor, mai ştiu eu, a cruciaţilor şi aşa mai departe.

Şi vine domnul Curaj şi ne învaţă. Vine cu echipa dumnealui de ONG-işti şi ne predă, aşa, o lecţie, o să ne înveţe frumos şi o să producă un sistem de educaţie românesc care pur şi simplu nu va mai da naştere la absolut nicio formă de valoare, va fi antielitist, neconcurenţial, relativizează, deopotrivă, şi matematica, şi fizica, dar şi istoria ori limbile clasice. Pur şi simplu, să învăţăm despre de toate şi nimic şi să fim, aşa, îndoctrinaţi, pentru că, nu-i aşa, totul e frumos, totul e bine atunci când respectăm ordinele care ni se trasează de undeva din afara ţării.

Pur şi simplu sunt absolut uluit de acest efort de distrugere a învăţământului românesc, la care domnul ministru Adrian Curaj şi echipa din jurul dumnealui contribuie în această perioadă.

Mi s-ar părea corect ca domnul Curaj ori să-şi retragă acest proiect şi să recunoască că a greşit - cu toţii greşim, e omeneşte să greşim, chiar şi tehnocraţii greşesc, şi roboţii se mai blochează sau rămân fără baterii -, şi să-şi retragă acest proiect, care mi se pare o aberaţie cap-coadă şi nici n-are rost să discutăm pe fond, care duce în derizoriu ideea de educaţie, duce în derizoriu ideea de ştiinţă, duce în derizoriu ideea de cultură, de artă, de tehnologie, de progres, duce în derizoriu ideea de fiinţă naţională, duce în derizoriu ideea de construcţie a unor personalităţi puternice pentru generaţiile care vin.

Ori, dacă nu-şi retrage acest proiect, mai există o variantă: demisia. Putem şi fără domnul Curaj, am mai avut mulţi alţi miniştri de educaţie, înaintea Domniei Sale, vor mai urma şi alţii...

Părerea mea, că domnul Curaj trebuie să retragă acest proiect, absolut neinspirat, absolut lipsit de orice normă de ştiinţă şi de etică în materia educaţiei ori, dacă nu doreşte să şi-l retragă să demisioneze. Şi este rolul nostru, al Parlamentului, să impunem linia conducătoare în educaţia românească, nu rolul unei comisii opace, mandatate de un Guvern temporar.

De aceea, cred că domnul Curaj ori îşi retrage acest proiect nefericit şi neinspirat şi recunoaşte cu bun simţ faptul că a greşit, ori pur şi simplu pleacă şi se întoarce de unde a venit înainte să fie ministru. Eu cred că avem nevoie de o educaţie, aşa cum este ea concepută de peste 100 de ani, educaţie care a creat conştiinţe, care a creat valori, care a creat valori materiale şi spirituale deopotrivă, care a dat mari personalităţi, atât din domeniul tehnic în domeniul ştiinţelor de înalt nivel, din domeniul artelor şi culturii, cât şi în domeniul cunoaşterii omului ca pe ceea ce este el cu adevărat.

Vă mulţumesc. Daniel Gheorghe, deputat al PNL de Ilfov. (Aplauze.)

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule Daniel Gheorghe.

Îi dau cuvântul doamnei deputat Ana Birchall, nu? Încă nu?

Dau cuvântul domnului deputat Aurelian Mihai.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Vrem o Românie curată, vrem să avem în România oraşe şi sate aşa cum sunt cele în care au emigrat românii în vestul Europei? Vreţi să se termine povestea asta lungă de 26 de ani a primarilor şmecheri, a consilierilor locali şi judeţeni care se îmbogăţesc peste noapte, a milionarilor de carton, a baronilor atotstăpânitori peste judeţe întregi?

Vrem să avem o şansă serioasă să ne întoarcem de pe unde circulă astăzi democraţia, acasă, cu demnitate sau când venim în vacanţă să fim trataţi omeneşte, aşa cum ar trebui să fim trataţi în secolul în care trăim, ori să nu ne mai fie silă atunci când folosim trenurile în România, de acele garnituri pline de microbi, mizerabile, vechi, ale căror toalete arată aşa cum arată, de ţi se întoarce stomacul pe dos, cum toţi ştim şi nu trebuie să mai ocolim aceste lucruri?! Vrem cu adevărat să dispară categoria obraznicilor şi tupeiştilor, care au distrus tot ce înseamnă construcţie de generaţii şi care vă sfidează din maşinile lor scumpe, din fotografii din vacanţe exotice, din casele de milioane de euro, totul făcut aproape din furtul banului public?!

Vreţi să facem o dată pentru totdeauna diferenţa între clasa politică şi să trecem de la critică la fapte? Aveţi cu cine, chiar dacă suntem o minoritate în politică. Mai sunt oameni şi în clasa politică, cum spuneam, care nu vă închid uşa în nas şi luptă pentru interesele pe care le aveţi. Căutaţi-vă reprezentanţii şi nu le mai oferiţi şansa să doarmă comod ani de zile în locuri în care i-aţi trimis atunci când i-aţi ales. Aveţi primari şi consilieri judeţeni şi locali, aveţi dreptul să mergeţi în audienţă, să vă expuneţi toate problemele pe care le doriţi şi cu care vă confruntaţi. Rupeţi uşile instituţiilor, solicitaţi audienţe, peste audienţe, participaţi în şedinţele consiliilor locale şi nu faceţi altceva, decât să cereţi să vi se rezolve problemele! Cereţi până şi ultimul bon care a fost cheltuit de primăria care vă reprezintă, pentru orice fel de serviciu public şi lăsaţi discuţia asupra corectitudinii modului în care se cheltuiesc banii publici acolo unde trebuie. Insistaţi, corectitudinea trebuie să cucerească inimile românilor.

Cei din străinătate, care aţi avut atâta curaj, mă adresez mai mult dumneavoastră, celor care locuiţi acum acolo, sunteţi la mii de kilometri, o alegere deloc uşoară, departe de locurile unde v-aţi născut şi aţi trăit în România, aţi avut atâta curaj pentru a începe o viaţă de la zero! Ştiu ce înseamnă asta. Şi atâta insistenţă pentru a sta cu orele la secţiile de votare în 2014 şi nu numai, atâta zel în a munci şi a trimite din munca grea, de pe alte meleaguri şi din sudoarea frunţii dumneavoastră, din multul sau puţinul economisit, bani pentru această ţară, bani în această ţară!

Dar nu uitaţi un amănunt: va sosi şi ziua în care România va deveni ceea ce trebuie şi ceea ce vreţi şi cu ajutorul pe care-l oferiţi ţării, după energia pe care o aveţi, pe măsura patriotismului pe care-l demonstraţi zilnic pentru ca lucrurile să se schimbe în acest colţ al Europei. Nu ocoliţi politicienii care vor binele şi nu-i ocoliţi niciodată pe cei care nu vă închid uşa în nas. Veniţi alături de noi! Ne-aţi acordat votul şi încrederea dumneavoastră şi noi suntem obligaţi, de asemenea, să vă auzim şi mai ales să vă ascultăm doleanţele, să le găsim rezolvare!

Referitor la ceea ce s-a întâmplat de două săptămâni în Parlamentul României - şi aici nu pot să fiu de acord şi niciun român din diaspora nu poate să fie de acord nici cu modul în care am pierdut timpul două săptămâni, nici cu ceea ce s-a întâmplat ieri, când s-a repetat votul dat săptămâna trecută. Şi fac un exerciţiu de imaginaţie, pentru că vara anului trecut, de la acest microfon, personal am susţinut amendamentul dublării numărului de parlamentari. Am pierdut la două voturi, deşi au fost colegi ai PNL în sală care au spus că au votat colegi care erau prezenţi. Nu s-a luat în calcul mărturisirea dumnealor de la acest microfon. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă PNL-ul în acel moment cerea cu insistenţă să se repete acel vot până când va ieşi? Ceea ce s-a întâmplat ieri nu este deloc democratic. PNL a făcut altceva. A reluat proiectul în toamnă, iar în luna septembrie acel proiect de lege a fost depus, iar este pe circuitul Camerei. Aşa trebuia procedat şi ieri. Nu ne jucăm cu democraţia, nimeni nu are dreptul să ia în derâdere Parlamentul României şi această naţiune.

Vă mulţumesc.

Aurelian Mihai, deputat diaspora.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, domnule deputat.

Doamna deputat Ana Maria Birchall.

Ana Birchall, iartă-mă. Eram cu gândul în altă parte.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

"Republica Moldova trebuie să îşi împlinească destinul european"

În declaraţia politică din această săptămână vreau să vă vorbesc despre o temă care ar trebui să fie permanent în atenţia noastră, nu doar în contextul sărbătoririi zilei naţionale sau atunci când interesele politice ori electorale de moment o readuc pe agendă. Şi mă refer aici la relaţia României cu Republica Moldova.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Republica Moldova a fost şi va rămâne mereu pentru noi mult mai mult decât un stat vecin. Şi tocmai această relaţie specială ne obligă la asumarea unui rol aproape matern în ghidarea paşilor Republicii Moldova, inclusiv spre împlinirea visului său european. Astfel, eforturile de consolidare democratică şi de adaptare legislativă ale Republicii Moldova şi ale altor state aflate pe drumul ireversibil, sper eu, spre structurile europene şi euro-atlantice, au fost şi vor fi mereu susţinute de România.

Rădăcinile comune cu Republica Moldova fac ca mesajele publice faţă de fraţii noştri de peste Prut să aibă un puternic caracter emoţional şi, în consecinţă, să comporte un important capital politic. Acesta este, poate, şi motivul pentru care discuţiile despre Republica Moldova se nasc în spaţiul public, cu precădere în anii electorali, fie de Ziua Naţională a României.

De aceea, cred că este necesară o schimbare de atitudine. Este important să lăsăm la o parte abordările superficiale şi să ne asumăm cu seriozitate şi consecvenţă datoria de a sprijini eforturile Chişinăului de a accede şi de a se integra în structurile europene şi euro-atlantice. În ultimii ani, am depăşit faza simbolică a relaţiei cu Moldova şi am intrat într-o etapă a acţiunilor şi evoluţiilor concrete.

Un exemplu concret este Gazoductul Iaşi-Ungheni, un proiect cheie, care reduce semnificativ dependenţa Republicii Moldova de gazele ruseşti. La acesta se adaugă Acordul privind asistenţa financiară rambursabilă pentru dezvoltare, în valoare de 150 milioane de euro, asistenţă promisă Chişinăului, în condiţiile modernizării şi asigurării unui guvern stabil care să poată gestiona eficient banii primiţi de la Bucureşti.

Un alt proiect de succes, dezvoltat încă din anii ’90, este cel al burselor oferite tinerilor moldoveni, prin care aceştia au acces la învăţământul superior românesc. Nu întâmplător, numeroşi absolvenţi ai facultăţilor din România au pus cunoştinţele asimilate aici în slujba progresului Republicii Moldova.

Totodată, nu pot fi excluse din această enumerare nici proiectele punctuale sprijinite sau finanţate de statul român prin care s-a urmărit promovarea spiritului european şi a valorilor care stau la baza culturii democratice. Sunt exemple de cărămizi, pe care le-am zidit la consolidarea Republicii Moldova, misiune pe care nu numai că nu trebuie să o abandonăm, dar pe care avem obligaţia să o continuăm şi cu o mai mare implicare din ambele părţi.

România are marele avantaj de a fi trecut deja prin procesul de aderare la Uniunea Europeană şi prin etapele de armonizare legislativă şi de consolidare democratică şi instituţională, iar această experienţă preţioasă poate fi împărtăşită fraţilor noştri de peste Prut, astfel încât reformele care se impun în Republica Moldova să fie facilitate şi mai uşor îndeplinite.

Tot în sprijinul Chişinăului - şi cu această ocazie reiau apelul meu public - să punem bazele unui Fond de Investiţii România-Republica Moldova, în vederea implementării strategiei şi a programelor de asistenţă tehnică şi financiară, în baza ajutoarelor financiare nerambursabile acordate de Bucureşti. Desigur, va fi cel mai probabil un drum presărat cu încercări şi cu greutăţi, o cale ce nu poate fi însă abandonată, fiindcă este singura şansă a Republicii Moldova.

Trebuie apreciat, în acelaşi timp, faptul că apropierea de Uniunea Europeană a determinat Chişinăul să demareze un proces complex de modernizare şi democratizare instituţională, precum şi ample reforme economice.

Astfel, sprijinul şi expertiza românească sunt importante în susţinerea reformelor structurale din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile Acordului de Asociere la Uniunea Europeană. În egală măsură, este deosebit de important ca autorităţile de la Chişinău să asigure acum un mediu politic stabil care să susţină constant procesul de democratizare şi de apropiere de spaţiul european.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Din momentul în care, printr-o decizie nedreaptă a istoriei, Republica Moldova a fost ruptă de ţara-mamă, românii de pe ambele maluri ale Prutului au visat la întregirea neamului. De prea multe ori ni s-a spus că nu e momentul şi de prea multe ori ni s-a spus că anumite interese, poate şi interese obscure, aş putea spune eu, s-au opus visului unirii tuturor românilor.

Însă aceeaşi istorie, care altădată a fost atât de nedreaptă şi de dură, poate fi de partea noastră. Graniţele, fie ele fizice sau simbolice, vor dispărea odată pentru totdeauna, după ce Republica Moldova se va fi integrat în marea familie europeană, obiectiv pe care noi, ca români, avem datoria de a-l sprijini şi de a-l promova cu fiecare ocazie, cu perseverenţă.

Vă mulţumesc. Ana Birchall, deputat, Colegiul nr. 5 Vaslui.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, doamnă deputat.

Urmează domnul deputat Mihăiţă Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La mai bine de un sfert de secol de la Revoluţia din decembrie 1989, în România anului 2016, ţară membră a UE şi NATO, libertatea de exprimare este pusă în discuţie.

Am crezut cu toţii că au trecut vremurile în care ascultam ştirile la radio şi tv în care se elogiau realizările deosebite ale tovarăşului Ceauşescu, pentru că altceva nu aveam voie. Am crezut că a trecut vremea în care ne ascundeam prin ungherele locuinţelor pentru a asculta posturile de radio internaţionale, de frica securiştilor care ne arestau, pentru că îndrăzneam să avem o altă viziune decât cea oficială.

Iată că domnul Dragnea ne arată foarte clar că ne-am înşelat cu toţii. Legea privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, pe care o promovează cu atâta fervoare, este de fapt o lege a cenzurii, specifică unui stat dictatorial, în care pluritatea de opinie este abolită.

La momentul în care s-a discutat pentru prima dată despre acest proiect de lege, am fost şi eu extrem de surprins de această idee a domnului Dragnea. Gândindu-mă mai bine, am realizat că, pentru un partid fără tradiţie democratică... de fapt, această lege este un lucru normal pentru un partid fără tradiţie democratică. Spun acest lucru, pentru că domnul Dragnea nu este la prima abatere. Străşnicia cu care apără sistemul de vot pentru primari într-un singur tur este dovada. Domnul Dragnea este obişnuit ca la alegeri oamenii să fie nevoiţi să opteze pentru singura persoană înscrisă în cursă şi care să fie aleasă cu 150%, iar dacă nu poate obţine acest scor să se meargă cu urna la cimitir pentru realizarea planului!

Atitudinea nedemocratică a domnului Dragnea şi-a atins cotele maxime în plenul Camerei Deputaţilor, atunci când proiectul de lege a fost respins. Reacţia a fost una tipică bolşevismului anilor ’50: în condiţiile în care s-a cerut reluarea votului, preşedintele de şedinţă a fost ameninţat, funcţionarii parlamentului, de asemenea, totul doar pentru ca nimeni să nu mai spună vreodată ceva împotriva domnului Dragnea.

Domnul Dragnea vrea să controleze şi să confişte Internetul. Domnul Dragnea spune că protejează, prin legea sa, demnitatea umană. Fals! Dacă voia asta, trebuia să susţină libertatea de exprimare. Într-o lume normală, libertatea de exprimare este cea mai puternică armă împotriva discursului instigator la ură, şi nu reprimarea.

Partidul Naţional Liberal, partid cu tradiţie istorică, cu lideri naţionali care au fost persecutaţi de regimul comunist pentru că au apărat principiile democraţiei şi dreptul la liberă exprimare, a susţinut mereu lupta împotriva oricăror forme de cenzură şi de a pune pumnul în gura criticilor, mai ales în politică.

Considerând că protejarea libertăţii de exprimare este un aspect fundamental al unei societăţi democratice sănătoase şi în acelaşi timp condamnând discriminarea şi ura, nu putem rămâne impasibili la acest atentat major asupra libertăţii de exprimare a poporului român.

În acest context, consider că locul exceselor nu este în Parlamentul României şi solicit domnului Dragnea să respecte principiile statului de drept şi să oprească orice formă de presiune făcută asupra membrilor Parlamentului sau funcţionarilor acestei instituţii, pentru a adopta în mod ilegal această lege, prin care se reintroduce cenzura în România. Dacă nu înţelege acest lucru, domnul Dragnea, fiind şi foarte ocupat, ar fi mai bine să lase instituţia Parlamentului şi să-şi vadă de treabă la partid, unde poate conduce aşa cum vrea Domnia Sa.

Şi, în încheiere, aş aduce aminte de aliatul Domniei Sale, domnul preşedinte Zgonea, care face din faptul că este un extraordinar de bun cunoscător al Regulamentului un caz aparte. Ieri în şedinţă, m-a admonestat că, vezi, Doamne, atunci când am încercat să explic că nu exista o procedură de vot în care Domnia Sa voia să numere pe cei care sunt în sală şi nu ridică mâna, ne-a invocat art.129. Sigur, iniţial l-am crezut, când însă am citit cu atenţie art.129, stupoare!, articolul se referă la cu totul altceva, şi anume la cvorum, şi nicidecum la modul de a număra deputaţii care votează. Cam la asta se limitează ştiinţa domnilor Dragnea şi Zgonea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, domnule deputat Calimente.

Urmează domnul deputat Bogdan Ţîmpău şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Deaconu.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Daţi-mi voie să vă prezint astăzi declaraţia politică: "PSD, criminalul care plânge la capul propriei victime".

Stimaţi colegi,

Cei care astăzi deplâng situaţia de la Complexul Energetic Hunedoara - şi mă refer aici la parlamentarii PSD şi UNPR din judeţ - sunt primii responsabili de situaţia critică în care a ajuns astăzi Complexul Energetic.

Ipocrizia şi populismul acestor personaje politice sunt fără margini. Au ales cu neruşinare să folosească recentele evenimente din Valea Jiului ca temă de propagandă politică, evident, în scop electoral.

Protestele minerilor din Valea Jiului care s-au blocat în mină, precum şi ale energeticienilor de la Mintia sunt un gest de disperare. Aceşti oameni au ajuns la limita răbdării, tocmai din cauza incompetenţei managerilor giraţi de PSD şi UNPR.

Cât de ipocrit puteţi fi, domnule deputat Laurenţiu Nistor, atâta timp cât din funcţia de preşedinte al PSD Hunedoara v-aţi luptat din toate puterile să vă impuneţi oamenii în funcţiile de conducere ale Complexului Energetic, iar acum cereţi soluţii premierului Dacian Cioloş cu privire la problemele cu care oamenii giraţi de dumneavoastră şi PSD le-au creat în judeţul nostru.

Cât de ipocrit puteţi fi, domnule senator Haralambie Vochiţoiu, atâta timp cât din funcţia de preşedinte al UNPR Hunedoara aţi sprijinit necondiţionat dezinteresul PSD faţă de soarta miilor de hunedoreni care muncesc în cadrul Complexului Energetic Hunedoara, iar acum solicitaţi înfiinţarea unei comisii de anchetă la nivel parlamentar care, controlată fiind de PSD şi UNPR, să vă scoată basma curată.

Le reamintesc acestor domni, care astăzi se arată profund jigniţi de soarta Complexului Energetic hunedorean şi a miilor de angajaţi din Valea Jiului, ei au generat şi au girat toată această situaţie. La înfiinţarea sa în anul 2012, Complexul Energetic Hunedoara avea zero datorii. După patru ani de conducere PSD, are datorii de 1,6 miliarde de lei şi popriri pe toate conturile. Aceasta este consecinţa unei politici de căpuşare şi de implementare a unor contracte comerciale proaste, lucru confirmat şi de actualul ministru al energiei, care a dat un semnal foarte clar. O soluţie politică nu există. Singura cale de salvare a companiei este munca şi seriozitatea. Acea seriozitate dovedeşte acum PSD-ul, atât cât a demonstrat şi Victor Ponta, care promitea din China investiţii uriaşe pentru redresarea companiei. Dar nu s-a întâmplat acest lucru. Din contră, au adâncit mai mult criza printr-un management catastrofal care a adunat datorii istorice ale societăţii, fapt pentru care complexul a intrat în insolvenţă la începutul acestui an. Cine a săpat groapa acestei societăţi hunedorene? Este acelaşi PSD care, astăzi, deghizat în UNPR, vine cu soluţia salvatoare, o comisie parlamentară de anchetă.

Ştiu că apelul meu la responsabilitate nu va avea niciun ecou în cadrul Partidului Social Democrat, pentru că ei sunt obişnuiţi să calce pe cadavre, pentru a-şi atinge scopul electoral dorit în judeţul Hunedoara.

Ar trebui să vă crape obrazul de ruşine, domnule deputat Nistor şi domnule senator Vochiţoiu, pentru ce au făcut oamenii giraţi de dumneavoastră, miilor de hunedoreni, direct afectaţi de situaţia Complexului Energetic Hunedoara.

Vă mulţumesc.

Bogdan Radu Ţîmpău, deputat al PNL de Hunedoara.

Domnul Ludovic Orban:

Îi mulţumim domnului Ţîmpău.

Dau cuvântul domnului Deaconu şi se pregăteşte domnul Crăciunescu.

Domnul Mihai Deaconu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Familia, încotro?"

Familia este celula de bază a societăţii, cu roluri diverse în dezvoltarea individuală, precum formarea capacităţii de adaptare şi motivare în convieţuirea socială, protejarea şi educarea copiilor, transmiterea valorilor religioase, politice, economice.

Într-o societate prea preocupată de asigurarea traiului zilnic, de obţinerea de bunuri materiale cu orice preţ, ne întrebăm dacă familia întemeiată prin căsătorie, urmată de creşterea acesteia prin naşterea de copii, mai îndeplineşte funcţiile de bază.

Putem observa cu uşurinţă faptul că vârsta celor care îşi întemeiază o familie în mod legal a crescut de-a lungul ultimilor ani, ducând astfel şi la o creştere a diferenţei de vârste de aproximativ 30 de ani între copii şi părinţi. Corelat cu numărul mic de copii, pe care o familie îi are, 1 sau 2 de regulă, ajungem să ne îngrijorăm cu privire la procesul de îmbătrânire a populaţiei României şi la sporul natural negativ.

Într-un studiu realizat de IRES pentru Revista "Sinteza", 9 din 10 români declară că familia este foarte importantă pentru ei, 8 din 10 români au încredere în instituţia căsătoriei, iar 2 este numărul ideal de copii într-o familie din România. Conform datelor INS din luna decembrie 2015, numărul căsătoriilor a fost totuşi mai mare decât cel al divorţurilor.

Cu toate astea, sesizăm cu îngrijorare alte studii care relevă faptul că familiile nu au condiţiile necesare creşterii copiilor, pornind de la o problemă medicală precum infertilitatea şi costurile financiare ale acesteia, până la condiţiile de trai şi educarea copiilor.

Astfel, 1 din 4 cupluri nu poate face copii pe cale naturală, unul dintre motive fiind vârsta înaintată la care o femeie se decide să devină mamă, deoarece în perioada de tinereţe a fost preocupată de terminarea studiilor academice, de cariera profesională, de achiziţionarea unei locuinţe, a unei maşini şi îndeplinirea altor standarde de trai.

Cu toate aceste eforturi, se dovedeşte că aproape jumătate dintre familiile din România locuiesc într-un spaţiu cu una sau două camere, dintre care 40% au trei membri, conform unui studiu realizat de IRSOP. Dintre acestea o treime nu au grup sanitar în locuinţe în mediul rural, iar în mediul urban cam tot atâtea nu au un duş sau acces la apă caldă, mai mult de jumătate dintre copiii ţării trăiesc în sărăcie, care le limitează dreptul la dezvoltare psihică şi fizică normală.

Mai grave sunt situaţiile unde părinţii acestora îi educă folosind bătaia, Organizaţia "Salvaţi Copiii" descoperind în urma unui studiu naţional că în 6 din 10 familii bătaia este metoda folosită. Acest comportament violent al unor părinţi are la bază frustrările adulţilor cauzate de nivelul scăzut de trai şi de posibilităţile reduse de muncă, de nivelul scăzut de educaţie, de istoricul copilăriei lor.

Nivelul condiţiilor de trai are un efect psihologic direct asupra dezvoltării caracterului persoanelor care locuiesc înghesuite în spaţii mici, aceştia devenind frustraţi, irascibili, mai puţin sociabili şi toleranţi, se consideră neajutoraţi şi se resemnează, motiv pentru care nici nu îşi mai pot depăşi condiţia.

Toate aceste statistici trebuie privite cu îngrijorare de autorităţile statului, căci nu ne putem permite să creştem în continuare copii în familii dezorganizate, care vor deveni adulţi cu probleme de adaptare în viaţa socială, pe piaţa muncii, care, la rândul lor, vor deveni părinţi nepotriviţi pentru a creşte un copil.

Totul pleacă de la educaţie, căci un nivel ridicat al şcolarizării conduce la adulţi informaţi, pregătiţi profesional pentru a se angaja, care vor avea astfel un loc de muncă stabil, îşi vor putea asigura un nivel de trai decent, vor putea întemeia familii, îşi vor putea creşte copiii transmiţându-le valori corecte, punând astfel din nou familia la loc de cinste ca celulă de bază a societăţii.

Vă mulţumesc. Deputat Mihai Deaconu, Colegiul nr. 3, Circumscripţia nr.3, Argeş.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului Grigore Crăciunescu şi se pregăteşte doamna Carmen Hărău.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se numeşte "O reluare a votului final - o greşeală a Partidului Social Democrat".

Legea privind promovarea demnităţii umane şi a toleranţei faţă de diferenţe de grup, cunoscută ca legea defăimării, a fost pe ordinea de zi săptămâna trecută. După ce a fost criticată de foarte multă lume, inclusiv de Ambasada SUA, această lege a stârnit controverse miercuri în Camera Deputaţilor.

Proiectul de lege a fost votat în şedinţa de vot final şi s-a anunţat într-o primă fază că acest proiect a trecut. Acest anunţ a fost contestat de liderul grupului PNL. Preşedintele de şedinţă a verificat prezenţa şi a revenit asupra primului anunţ şi a precizat că legea nu a trecut.

PSD a contestat sistemul de vot şi a comunicat că va cere verificarea acestuia şi că este posibil să se reia votul pe toate legile votate cu noul sistem electronic care a fost implementat în Cameră.

Săptămâna aceasta, miercuri, după discuţii de peste 2 ore, în plen s-a votat prin apel nominal, trecerea la votul prin ridicare de mâini.

Deşi săptămâna trecută Liviu Dragnea a venit la tribună şi a recunoscut că legea nu a trecut şi, ca urmare, va relua procedura, punând proiectul de lege din nou în circuitul Camerei, la votul de ieri această lege a fost trimisă la comisie pentru trei săptămâni. Apoi s-au supus la vot cele opt proiecte de lege care au fost votate în şedinţa anterioară de vot final. Este un precedent foarte periculos, se instituie o cutumă. Este pentru prima dată în cei 26 de ani de când funcţionează Parlamentul României, de după Revoluţie, când se revotează legi care au mai trecut o dată prin votul final.

Deputaţii PNL au votat împotriva tuturor propunerilor făcute de preşedintele Camerei Deputaţilor, care a supus la vot tot ce s-a stabilit în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, unde PSD-ul şi aliaţii deţin majoritatea.

În concluzie, fiindcă nu a trecut legea domnului Dragnea, PSD-ul şi-a impus voinţa, a determinat introducerea unei noi cutume, de care se va putea folosi orice deputat, orice grup parlamentar pentru a contesta o lege care a fost votată o dată la votul final. Această situaţie arată că PSD-ul nu are un lider cu viziune. Câştigul obţinut ieri în plenul Camerei Deputaţilor, prin revotarea celor opt legi, va fi peste timp o pierdere mult mai mare privind modul de desfăşurare a activităţii Camerei Deputaţilor, când votul final va putea fi contestat de orice deputat, de orice grup parlamentar.

Mulţumesc.

Grigore Crăciunescu, deputat de Iaşi.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim domnului Crăciunescu.

Îi dau cuvântul doamnei deputat Carmen Hărău şi se pregăteşte doamna deputat Marioara Nistor.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Un apel aş vrea să fac de la această tribună. Aş vrea să fac un apel spre colegii parlamentari din PSD şi din majoritatea puterii: oameni buni, nu faceţi, din nou, Parlamentul de ruşine! Că trecem, în Camera Deputaţilor, printr-o împrejurare de neimaginat: reluarea abuzivă a votului pentru Legea defăimării a lui Dragnea, care a fost respinsă, cum bine ştim cu toţii, în mod regulamentar, cu doar o săptămână în urmă, de către Camera Deputaţilor. Iar PSD determină acest circ, această dezordine parlamentară, această nebunie, în timp ce ţara fierbe, cu şomajul în creştere abruptă, din cauza lipsei finanţărilor europene, cu fermierii disperaţi că nu-şi primesc banii legal cuveniţi, cu minerii din Valea Jiului în grevă, blocaţi în galerii, cu energeticienii Complexului Energetic Hunedoara, disperaţi că-şi vor pierde locurile de muncă.

Putem, dragi colegi, să nu devenim din nou penibili?

Oricum, ceea ce se întâmplă are, mi se pare mie, alte semnificaţii, ceva mai ascunse decât faptul că de multă vreme pentru PSD democraţia este o noţiune de paradă, o formă fără fond, clamată public, dar niciodată luată în serios.

Constatăm şi cu această ocazie că noua conducere PSD are tentativa de a transfera modul dictatorial de conducere a partidului, în Parlament. Boxerul de serviciu al PSD, domnul Zgonea, a fost scos în ring să pună pumnul în gura tuturor parlamentarilor care nu-şi subordonează discursul scopurilor PSD. Şi face acest lucru cu abnegaţie şi fermitate, cu determinare, în interesul partidului care, în fond şi la urma urmei, l-a promovat de la bancul de sculer-matriţer la demnitatea de a fi al treilea om în stat!

Mai constatăm că şefilor PSD nici nu le trece prin cap că diferenţa între deputaţii înregistraţi prezenţi şi cumulul voturilor exprimate, invocată drept defect al sistemului electronic de vot, poate să fie un defect de abordare a politicii de către proprii deputaţi. Mai precis, ei nu îndrăznesc să-i spună preşedintelui PSD, domnului Dragnea, că legea domniei sale este nedemocratică, dar nici nu se simt bine pe listingul scos după votul electronic ca votanţi ai acestei bazaconii! Deci numeroşi deputaţi PSD s-au înregistrat prezenţi, dar au băgat capul în nisip şi n-au votat la acest punct al ordinii de zi.

În al treilea rând, constatăm că PSD nici măcar nu mai încearcă să disimuleze dispreţul faţă de propriul electorat, aşa cum făcea sub conducerea lui Victor Ponta. Nu mai mimează preocuparea pentru problemele oamenilor, ceea ce ar putea însemna că se simte în siguranţă din punct de vedere electoral, pe seama electoratului său captiv şi obedient din zona asistaţilor social, dependenţii de stat. Ei, dar n-ar fi prima oară când PSD constată că planul de acasă şi cel din târg... nu prea se potrivesc.

Stimaţi colegi din PSD,

Aţi hotărât prin vot, uzând de majoritatea parlamentară pe care o aveţi, revizia sistemului electronic de vot din Camera Deputaţilor. Ştiţi, la fel de bine ca noi, că acesta este un tertip pentru reluarea votului pentru legea lui Dragnea, o lege profund nedemocratică! N-are nevoie de revizie sistemul de vot, dragi colaboratori, ci PSD, partidul domniilor voastre! Aşa că am rugămintea să-l băgaţi urgent în revizie, să-i mai gresaţi mecanismele ruginite, moştenite de la comunişti, cu puţină democraţie, cu onestitate şi, de ce nu, cu ceva bun-simţ autentic românesc. Nu de alta, dar faceţi de râs, din nou, Parlamentul României şi suntem şi noi pe aici!

Carmen Hărău, deputat liberal de Hunedoara.

Vă mulţumesc.

Domnul Ludovic Orban:

Îi mulţumim doamnei deputat.

Îi dau cuvântul doamnei deputat Marioara Nistor. Se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.

Doamna Marioara Nistor:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "SOS Televiziunea Română!".

În declaraţia din această săptămână mă voi referi la un subiect pe care l-am discutat chiar zilele trecute, din postura de membru al Comisiei pentru cultură, arte şi mass-media, cu premierul Dacian Cioloş, cu reprezentanţi ai televiziunii publice şi ai Parlamentului, şi anume, situaţia în care se găseşte în acest moment TVR. Ca şi mine, mulţi dintre dumneavoastră aţi crescut vizionând programele Televiziunii Române, aţi descoperit lucruri noi prin intermediul emisiunilor difuzate, aţi vizionat serialele preferate de-a lungul anilor. Astăzi, televiziunea publică se află într-o situaţie de criză şi depinde de noi să identificăm cele mai bune soluţii pentru a redresa TVR-ul.

Din punctul meu de vedere, televiziunea publică reprezintă un element esenţial în peisajul media din România. Este necesar să găsim împreună cu Guvernul şi cu celelalte instituţii abilitate o soluţie nu pentru salvarea pe moment a televiziunii publice, ci o soluţie de lungă durată, care să îi permită să funcţioneze nestingherit. N-am ezitat niciodată să spun că o asemenea instituţie mass-media are un rol important pentru societatea românească. Pe lângă cel de informare, TVR are şi un rol educativ.

Din păcate, ceea ce vedem astăzi că se întâmplă la TVR este rezultatul amânării luării unor decizii de factorul politic. Când le amânăm la nesfârşit, acestea vin peste noi şi căutăm cu disperare soluţii. Întâlnirea pe care Comisiile pentru cultură, arte şi mass-media din cele două Camere ale Parlamentului au avut-o cu premierul Cioloş, dar şi cu reprezentanţi ai TVR, reprezintă un prim pas pentru găsirea unor soluţii.

În cel mai scurt timp este necesar să identificăm măcar o parte dintre soluţiile care să facă televiziunea să funcţioneze într-un mod eficient. Dar acest lucru nu se poate face numai cerând bani, ci şi evaluând managementul, deoarece situaţia TVR de acum se datorează şi managementului slab pe care 1-a avut.

Însă, prin intervenţia mea de astăzi nu vreau să reiau informaţiile pe care cu toţii le cunoaşteţi despre situaţia dezastruoasă de la televiziunea publică, ci vreau să discut despre cele peste 2.000 de persoane care pun în mişcare TVR-ul, oamenii care lucrează în această instituţie. Aş vrea să vă atrag atenţia, dragi colegi, asupra problemelor pe care le întâmpină angajaţii TVR, cei care la finalul lunii se pot trezi că nu îşi vor primi banii cuveniţi, din cauză că nu sunt fonduri. Aceştia nu au nicio vină pentru slaba gestionare a televiziunii de către managerii care şi-au demonstrat de-a lungul timpului limitele.

Aş vrea să ne gândim, atunci când vorbim despre TVR, la drama prin care trec aceşti oameni care au acasă familii de întreţinut, copii cărora trebuie să le asigure toate cele necesare şi nu ştiu care le va fi viitorul. Pentru ei trebuie să identificăm soluţiile de salvare a televiziunii, deoarece nu vorbim de 2-3 oameni, discutăm de sute de angajaţi aflaţi în această situaţie.

O ţară civilizată, membră a Uniunii Europene, are nevoie de o televiziune publică puternică şi modernă, care prin programele sale să reprezinte un instrument de construcţie socială. Televiziunea Română are nevoie de o conducere capabilă să găsească soluţiile necesare pentru rezolvarea situaţiei financiare dificile în care aceasta se află şi care să asigure premisele necesare îndeplinirii eficiente a menirii sale instituţionale, ca mijloc public de informare în masă.

Avem nevoie de răspunsuri în cel mai scurt timp. Salariaţii din TVR aşteaptă un răspuns de la toţi cei care sunt responsabili.

Vă mulţumesc.

Deputat UNPR de Brăila, Marioara Nistor.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Îl invit pe domnul deputat Virgil Guran. Se pregăteşte domnul deputat Mugur Cozmanciuc.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc.

În ultimele două săptămâni, Camera Deputaţilor este blocată, nu se mai dezbate nimic concret, este o luptă continuă, din ambiţia unui preşedinte, a domnului Dragnea, care vrea cu orice preţ să treacă o lege, chiar dacă o mare parte dintre parlamentari şi o mare parte din cetăţenii României nu doresc acest lucru.

Ieri am asistat la încă o premieră şi, aducându-mi aminte de lecţiile de istorie, ţin minte că parcă Vlad Ţepeş a închis uşile şi a dat foc, nu Mihai Viteazul. Cred că la Craiova s-a învăţat altfel istoria. Noroc că n-a trecut Legea antidefăimare, pentru că în momentul de faţă nu puteam să mai spun mare lucru, trebuia să vorbesc despre marile realizări ale domnului Dragnea.

Al doilea lucru în premieră, am înţeles şi de la parlamentarii mai vechi, s-a trecut să se voteze pentru a doua oară o lege. Este foarte periculos ce se întâmplă. Şi vă spun, nu pentru proceduri, pentru poveşti, unde au existat dezbateri pe două articole vreo două, trei ore, ci pentru democraţia noastră, pentru bunul mers al unui partid care zic eu că va fi în opoziţie, şi avem nevoie peste un an de o opoziţie puternică. Atât timp cât viitoarea opoziţie este condusă de un om cu un comportament dictatorial, nu cred că va exista democraţie, nu cred că va exista în viitor o dezbatere reală.

Am asistat la acest, să-i spunem, chiar circ pot să-i spun, cu ruşine că două săptămâni n-am făcut nimic decât să-i facem pe plac domnului Dragnea şi sunt convins că parlamentarii colegi de la PSD nu văd cu ochi buni ceea ce se întâmplă. Dar, credeţi-mă, cei care avem o anumită vârstă ne aducem aminte de perioada comunismului, aşa s-a născut şi dictatura comunistă, lăudând şi ţinând în braţe câte un şef, chiar dacă nu avea dreptate.

Eu cred că trebuie să ne trezim în primul rând, să se trezească cei din Partidul Social Democrat, să vadă că nu aceasta e democraţia, şi să-şi pună la punct şeful, pentru că noi, cei de la Partidul Naţional Liberal, i-am spus destule, dar văd că nu înţelege şi merge înainte cu acest sistem. Aşa începe, încet-încet, o semidictatură, lucru care ne-ar mai trebui în România, să ne ducem de tot în jos.

Aşa că blamez cu toată puterea comportamentul domnului Dragnea şi nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă în momentul acesta în Parlament.

Mulţumesc.

Deputat PNL, Guran Virgil.

Domnul Ludovic Orban:

Îi mulţumim domnului deputat.

Îi dau cuvântul domnului deputat Mugur Cozmanciuc. Se pregăteşte domnul Ovidiu-Cristian Iane.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi este intitulată: "Duplicitatea discursului pe care Partidul Social Democrat îl are în an electoral".

Stimaţi colegi,

Anul 2014 a fost marcat de alegeri, dar a fost marcat şi de un moment în care democraţia a cunoscut un lucru nemaiîntâlnit. O ordonanţă de urgenţă a permis reglementarea traseismului politic. Ce scop a avut? Scopul avut nu a fost realizat, dar a fost unul prin care vădeau, doreau câştigarea alegerilor prezidenţiale, şi nu s-a întâmplat acest lucru, pentru că acest popor, oricât ar fi încercat Partidul Social Democrat să-l păcălească, nu poate fi păcălit. La alegerile prezidenţiale oamenii au ales în mod corect dreapta şi preşedintele Klaus Iohannis, ca şi candidat al Partidului Naţional Liberal.

Anul 2016 este un an în care vom avea iarăşi alegeri locale. Acum, de această dată, Partidul Social Democrat ne povesteşte că este garantul şi apărătorul democraţiei. Dar oare cum poţi să fii garant şi apărător al democraţiei, când nu eşti de acord să ai alegeri pentru primari în două tururi de scrutin, care nu ar face nimic altceva decât să permită ca în anul electoral, cel care are posibilitatea să-şi exercite votul, să meargă şi să-l aleagă pe cel mai bun, într-o competiţie electorală directă între doi candidaţi.

Mai mult decât atât, pentru că nu s-au oprit aici, au venit cu o lege - lege intitulată Legea antidefăimării - care nu avea decât un singur scop: de a reglementa modul în care să nu ai acces la mijloacele de comunicare, de a reglementa modul în care să închizi mijloacele de comunicare, tocmai pentru a nu comunica liber on-line toţi cei care sunt împotriva Partidului Social Democrat. Iar, mai mult decât atât, acum vin şi ne povestesc că ar trebui întrebaţi guvernanţii despre modul în care schimbă prefecţii. Dar oare cine a numit aceşti prefecţi? Şi prefecţii numiţi sunt apolitici? Sunt foarte multe judeţe în ţară în care prefecţii se implică în actul politic, în care prefecţii nu fac nimic altceva decât să pregătească alegerile locale pentru Partidul Social Democrat.

De aceea, consider că în fiecare judeţ instituţia prefectului trebuie să fie apolitică şi cel care este acolo să nu aibă nicio conotaţie politică, indiferent de cine şi l-ar dori înregimentat politic. Şi cred că Guvernul Cioloş trebuie să meargă mai departe în schimbarea acestor prefecţi, şi nu doar a prefecţilor, ci şi a tuturor celor care, funcţionari publici, se implică în campanii electorale.

În final, nu vreau decât să spun că Partidul Social Democrat a încercat de mai multe ori să câştige alegerile în mod necinstit şi le-a pierdut de fiecare dată. Aşa se va întâmpla şi la alegerile locale din 2014.

Vă mulţumesc.

V-a vorbit Mugur Cozmanciuc, deputat PNL.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumim, domnule deputat.

Îi dau cuvântul domnului deputat Ovidiu-Cristian Iane şi ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, domnul deputat Paul Dumbrăvanu.

Domnul Paul Dumbrăvanu (din sală):

Ca să aibă PNL-ul ultimul cuvânt!

Domnul Ludovic Orban:

Evident!

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Am oscilat între a-mi schimba titulatura declaraţiei de astăzi, având în vedere aceste atacuri la adresa Partidului Social Democrat, sigur, dar voi rămâne totuşi consecvent titlului şi voi spune că se referă la antiparlamentarismul PNL, pentru că şi acum două săptămâni, şi acum o săptămână, asistăm la aceeaşi practică de a distruge sau mai bine zis de a anihila cu deplinătate lucrările acestui Parlament.

Stimaţii colegi de la PNL n-au făcut decât să vină să invoce în nenumărate rânduri proceduri şi regulamente care, de altfel, nu sunt mai presus decât Constituţia României, însă, ajută foarte mult la îngroparea în totalitate a activităţii acestui forum atât de important; este, de fapt, prima instituţie democratică a acestei ţări.

Să revenim un pic la faptele zilei de ieri, pentru că s-au invocat aici, la microfon, o grămadă de chestiuni la adresa PSD.

Stimaţi colegi,

Aduceţi-vă aminte că săptămâna trecută - şi la aceasta ne referim - a existat o deficienţă, ca să nu spunem mai mult, în ceea ce înseamnă votul deputaţilor. Eu unul, personal, am fost văduvit de votul meu, în data de 17 februarie. Am făcut sesizare la liderul de grup, către Biroul permanent, şi aceasta este în instrumentarea procedurilor de la Cameră.

Ce vreau să vă spun este următorul lucru: că, chiar şi dumneavoastră, la un moment dat v-aţi putea trezi în situaţia în care votul dumneavoastră să nu fie luat în considerare. Şi atunci aş vrea să înţeleg dacă v-aţi ralia la cererea de reluare a votului, pentru că aşa prevede regulamentul, sau aţi merge mai departe, zicând că aceasta nu contează? Fiecare vot este important. Suntem aici trimişi de oameni şi trebuie să ne facem treaba. Nu trebuie să confundăm Parlamentul României cu arena circului de stat. Înţeleg că avem proceduri de respectat, înţeleg că putem să venim să invocăm regulamentul de la microfon, dar să nu uităm, totuşi, lucrul pentru care am fost trimişi aici, şi anume, să lucrăm pentru cei care au votat pentru noi. Suntem aici, în Parlamentul României, să facem legi pentru oameni, nu suntem aici să ne certăm pe nişte chestiuni politice la care facem referire atunci când venim şi susţinem la microfon că o lege a fost făcută pentru unul sau pentru altul. Nu vorbim despre Legea defăimării, pentru că nu există această titulatură. Aceasta este conotaţia negativă dată de către PNL şi de către presă. Legea aceea se chema altfel şi se cheamă, de fapt, că mai este încă valabilă, Legea toleranţei. Dar faptul că avea în textul respectiv o referire la defăimare, nu înseamnă că era Legea defăimării. Poate că nu era o lege perfectă, dar multe alte legi din sistemul nostru juridic nu sunt perfecte. Ea poate fi perfectată şi perfectibilă.

Revenind la chestiunea în sine, am o rugăminte către distinşii colegi de la PNL: în momentul în care vor simţi nevoia să se mai afirme la microfon invocând doar regulamentul şi cu dorinţa de a anihila cu totul lucrările Camerei, în ceea ce priveşte scopul acestui for, să ne anunţe din timp, ca să ştim, să nu mai venim în plenul Camerei, să stăm liniştiţi acasă, pentru că nu este nevoie să venim şi să pierdem timpul aici, nu vrem nici banii de şedinţă, eu personal nu mi-i doresc nici banii de şedinţă, nici nimic, prefer să stau acasă, decât să pierd timpul aici, ascultând cum se invocă regulamentul şi cum se fac acuzaţii nefondate, pe procedură, pentru că, să ne amintim, avem foarte multe cazuri în acest Parlament în care procedurile au fost încălcate, sau mai bine zis forţate la limită, şi regulamentul, stimaţi colegi, vreau să vă spun, nu este mai presus de Constituţie.

Vă mulţumesc.

Ovidiu Iane, deputat PSD.

Domnul Ludovic Orban:

Îi mulţumim domnului deputat şi îi dau cuvântul domnului Dumbrăvanu, care sunt convins că are o declaraţie politică interesantă.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Cu siguranţă!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se referă la situaţia din domeniul sănătăţii. Este o temă foarte serioasă, cred eu, şi Parlamentul nostru ar trebui să se aplece cât mai mult asupra acestor teme.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, sănătatea reprezintă starea de complet bine din punct de vedere fizic, mental şi social şi nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii.

Unele dintre problemele cele mai des întâlnite în rândul populaţiei, la nivel mondial, sunt problemele de sănătate, în special tulburările mentale. Mă refer aici la afecţiuni ca uşoare stări de anxietate ori depresie, tulburări de învăţare, deficitul de atenţie, dar şi tulburări ca urmare a consumului de droguri, alcool sau medicamente, tulburări de somn, de personalitate, tulburări psihotice, spre exemplu schizofrenia.

În România se înregistrează anual peste 300.000 de cazuri noi de astfel de tulburări mintale. Cauzele acestora sunt variate, pornind de la aspecte ce ţin de elemente social-economice, până la alte probleme de sănătate, cu care persoana respectivă se confruntă, spre exemplu, lupta cu cancerul. Cancerul se numără, după cum bine ştiţi, printre cele mai frecvente afecţiuni în rândul populaţiei noastre, devenind o problemă majoră de sănătate publică.

Potrivit statisticilor Ministerului Sănătăţii, doi din zece români îşi pierd viaţa din cauza tumorilor maligne. În ceea ce priveşte incidenţa cancerului în populaţia din ţara noastră, Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că aceasta este de aproximativ 50.000 de cazuri noi pe an.

Consider că prevenţia şi asistenţa psihologică sunt două aspecte cheie de care trebuie să ţinem cont în tratamentul pacienţilor oncologici. Cei care se confruntă cu astfel de probleme pot beneficia de consult psihiatric gratuit atunci când afecţiunea se manifestă acut.

Din păcate, o manifestare acută a tulburărilor mentale presupune, de cele mai multe ori, tratamentul medicamentos al pacientului. Această situaţie poate fi prevenită apelând la sprijinul unui psiholog, prin efectuarea şedinţelor de terapie, însă atunci când pacientul are nevoie doar de ajutorul unui psiholog este nevoit să-şi acopere singur costurile consultaţiilor, care nu sunt deloc de neglijat.

Pentru a veni în sprijinul pacienţilor bolnavi de cancer este benefic şi necesar ca decontarea asistenţei psihologice să fie făcută prin intermediul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, ceea ce nu se întâmplă acum, şi să fie făcută direct către furnizorii de servicii psihologice, permiţând tuturor celor afectaţi de cancer, pacienţi şi aparţinători, să beneficieze gratuit de sprijin specializat, pentru a spori şansele, astfel, de vindecare şi recuperare atât fizică, cât mai ales emoţională.

Stimaţi colegi,

Sănătatea mintală a cetăţenilor acestei ţări a fost un subiect tabu pentru mult prea mulţi ani. Dreptul la sănătate este un drept garantat atât de Constituţie, cât şi de convenţiile internaţionale. Nu ne mai putem preface că aceste probleme nu există, avem obligaţia a respecta Constituţia României şi convenţiile internaţionale în care România este parte şi de a asigura dreptul la sănătate, sub toate formele şi aspectele, cetăţenilor pe care îi reprezentăm. Cred eu că acest drept este cu atât mai important cu cât în societatea noastră, după cum bine vedem, se manifestă tot felul de specimene de oameni care nu ştiu să-şi controleze emoţiile şi cred eu că prevenţia în sănătate este absolut necesară.

Vă mulţumesc.

Dumbrăvanu Paul, deputat PNL.

Domnul Ludovic Orban:

Declar închisă şedinţa.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,03.