Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,44.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Bună dimineaţa!

Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Îi dau cuvântul domnului Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aveam de gând să prezint o cu totul altă declaraţie politică, însă evenimentele care s-au întâmplat ieri - anunţul pe care l-am primit pe posturile de televiziune, cum că Majestatea Sa Regele Mihai se află într-o grea suferinţă, în urma unei operaţii complicate şi a unei boli nemiloase - mă fac să-mi schimb subiectul declaraţiei politice, şi am să încerc să spun câteva cuvinte despre Majestatea Sa.

Ca un făcut, ieri, în acest Parlament, sub această aulă, am avut o dispută asupra datei Independenţei României, dată legată intrinsec de regalitate. Pentru că data de 10 mai a fost considerată de toţi oamenii politici ai epocii, inclusiv de Kogălniceanu, cel care citise la 9 mai Declaraţia de Independenţă, că Independenţa României trebuie legată de regalitate, pentru că fără Regele Carol I această independenţă probabil că nu putea fi dobândită atunci.

Carol I a fost primul domnitor şi după aceea rege, care a fost recunoscut ca egal de capetele încoronate europene, şi nu un paşă cu trei tuiuri, aşa cum erau consideraţi domnitorii dinainte de către turci sau vreun administrator de gubernie, aşa cum îl considerau ruşii, care erau putere tutelară.

Dincolo de acestea, vestea bolii Majestăţii Sale m-a întristat foarte mult, pentru că Majestatea Sa a reprezentat, în toţi aceşti ani, de când a abdicat şi până la această vârstă respectabilă, un simbol al demnităţii, un simbol al eleganţei şi un simbol al României, atât prin prestaţia pe care a avut-o ca monarh, prima dată la o vârstă foarte fragedă, atunci când, la moartea Regelui Ferdinand a fost încoronat Rege şi s-a instituit o regenţă, până în 1930, când tatăl său, Carol Caraiman la acea vreme, s-a întors şi l-a detronat, iar el a devenit Mare Voievod de Alba Iulia şi, a doua oară, atunci când a abdicat, în 1940, Carol al II-lea, şi a domnit până în 1947. Este perioada cea mai fertilă, cea mai puternică din îndelungata viaţă a monarhului nostru, pentru că atunci s-au întâmplat lucruri deosebite, atunci monarhul nostru a fost singurul om care i-a întors spatele lui Hitler şi prin actul de la 23 August, pe care l-a condus nemijlocit, a salvat România de la un dezastru şi poate de la pierderea definitivă a Transilvaniei.

De asemenea, prin greva regală, pe care a instituit-o împotriva abuzurilor guvernului comunist condus de dr. Petru Groza, a încercat, pe cât a putut, să apere interesele poporului român, a încercat să apere interesele democraţiei.

Sigur că, în final, a fost obligat, cu pistolul pe masă, să abdice de către Gheorghiu Dej şi Petru Groza, Palatul Regal fiind înconjurat de Divizia rusificată Tudor Vladimirescu, şi cu ameninţarea că acei 1.000 de studenţi, arestaţi în timpul manifestaţiilor proregaliste care avuseseră loc cu câteva zile mai înainte, vor fi împuşcaţi dacă Majestatea Sa nu abdică.

A abdicat, a părăsit demn ţara, fără acele bogăţii de care tot s-a spus că ar fi fost cărate cu trenul regal, cu care a părăsit ţara.

Evenimentele de după 1990 se cunosc mai bine, le-aţi văzut şi dumneavoastră, aţi văzut cu câtă ostilitate a fost primit la început, cu toate că populaţia, la prima vizită, a fost extraordinar de entuziastă, lucrurile s-au reglementat după aceea. Sigur că preşedintele Băsescu, care probabil n-a înţeles niciodată nici ce înseamnă un monarh, nici ce înseamnă monarhia constituţională, i-a adus cuvinte de jignire şi a încercat să impună un aşa-zis rege sau principe care nu există, şi pe care l-a sprijinit şi l-a...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog să încheiaţi, domnule...

Domnul Mihăiţă Calimente:

Am să închei, domnule preşedinte, rugându-l pe bunul Dumnezeu ca, în aceste clipe grele, să-i dea Majestăţii Sale încă zile multe şi sănătate pentru binele poporului român şi al patriei noastre, România.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Eparu.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politica de astăzi este în cu totul alt registru decât cel al colegului antevorbitor: "Necesitatea construirii sălilor de sport în şcoli".

Două sunt motivaţiile pentru care m-am oprit la această temă. Una din motivaţii este cea legată de faptul că săptămâna trecută, la Comisia pentru învăţământ, tineret şi sport, a fost prezentă doamna Elisabeta Lipă, care, sub diverse forme, a confirmat realitatea celor pe care eu le voi afirma în această declaraţie politică. Şi cea de-a doua motivaţie este legată de faptul că, în ultima perioadă, în spaţiul public, sunt destul de intense dezbaterile cu privire la modificarea cadrului învăţământului preuniversitar, dar şi universitar, în legătură cu creşterea numărului de ore de sport, ca activităţi obligatorii.

Stimaţi colegi,

Educaţia fizică reprezintă una dintre cele mai importante discipline din programa şcolară.

Cu scopul iniţial de a susţine dezvoltarea armonioasă şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii, încă de la o vârstă fragedă, aceasta a devenit în timp un promotor al practicării sportului de performanţă, încurajând tinerii să aleagă o carieră în domeniu.

Însă, în ultimii ani, din ce în ce mai puţini elevi îmbrăţişează o carieră sportivă. Sunt 3,2 milioane de elevi în sistemul preuniversitar şi doar 12.000 de sportivi înregistraţi.

Unul dintre principalele motive care au condus la scăderea numărului interesaţi de sportul de performanţă îl reprezintă lipsa sălilor de sport din şcoli sau a echipamentelor adecvate, care ar fi trebuit să le cultive şi să le dezvolte acestora talentul sportiv.

25% din şcolile din România organizează cursurile de educaţie fizică în spaţii improvizate, multe dintre sălile de sport nefiind reabilitate la timp şi devenind spaţii de depozitare.

Există, de asemenea, şcoli în care o sală de curs a fost golită de mobilier şi transformată periodic în sală de sport, pentru ca elevii să-şi poată desfăşura, totuşi, activităţile.

Dacă în perioadele călduroase ora de educaţie fizică poate avea loc în curţile şcolilor sau în alte zone, pe perioada iernii însă mii de elevi se văd nevoiţi să rămână în sălile de curs, activităţile sportive fiind înlocuite cu diverse alternative.

Astfel, pentru respectarea principiului promovării educaţiei pentru sănătate - inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive, principiu care guvernează învăţământul preuniversitar şi pe cel universitar, precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România, precizată în Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale - se impun măsuri care să reglementeze această situaţie.

Sistemul de învăţământ este obligat să creeze cadrul oportun desfăşurării în mod corect a tuturor disciplinelor din aria curriculară. Este necesar ca fiecare şcoală să beneficieze de o sală de sport modernă, complet echipată, în care elevii să poată efectua, în condiţii de siguranţă, educaţia fizică, fără a mai fi nevoiţi să sisteze sau să înlocuiască orele de sport cu alte activităţi.

Se va asigura astfel nu doar o dezvoltare fizică armonioasă a elevilor, ci şi susţinerea sportului de performanţă românesc.

În încheiere, să vă precizez câteva cifre care sper eu că sunt edificatoare.

În Prahova sunt 309 şcoli - 56 de şcoli primare, 206 gimnaziale şi 47 de licee sau colegii; sunt 160 de săli de sport, adică 52% din şcolile prahovene au o sală de sport.

În Ploieşti, unul din marile centre urbane ale ţării, situaţia este un pic mai bună, dar, de asemenea, nu este deloc îmbucurătoare: din 41 de unităţi şcolare - 17 licee, 24 de şcoli generale - pentru aceste unităţi există 28 de săli de sport, adică 68% din unităţile şcolare.

Cred că orice alt comentariu este de prisos.

Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.

Ion Eparu, deputat PSD, Colegiul 10, Prahova.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Romeo Florin Nicoară:

Bună ziua!

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Domnule premier Cioloş, redaţi localităţilor din Satu Mare o şansă de dezvoltare".

Stimaţi colegi,

Guvernarea Ponta a însemnat pentru Administraţia Publică Locală din Satu Mare o calamitate politică pe care noul Guvern condus de premierul Dacian Cioloş este obligat s-o îndrepte.

Aşa cum cunoaştem deja cu toţii, pe durata mandatului de premier al lui Victor Ponta a crescut exagerat controlul politic al funcţiilor şi resurselor publice, pe toate nivelurile.

Practic, aşa cum vorbeam cândva de FSN-izare, în anii ’90, acum, în ultimii 3 ani, am putut asista la o PSD-izare accelerată a tot ceea ce înseamnă poziţii şi proiecte publice.

Din păcate pentru sătmăreni, lucrurile au luat o turnură şi profund penală în cazul liderului PSD Satu Mare, fapt reliefat atât de presă, chiar în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, cât şi de recentele acţiuni ale DNA.

PSD a reuşit, împreună cu prietenii săi de interese din ALDE, să pună Satu Mare nu doar într-o listă a celor mai nedezvoltate judeţe, dar şi pe harta ruşinoasă a corupţiei.

Cerem Guvernului condus de Dacian Cioloş o cât mai rapidă punere în ordine a procedurilor de finanţare a proiectelor administraţiei locale.

Satu Mare suferă deja sub conducerea incompetentă a alianţei din consiliul judeţean, PSD-ALDE, în urma căreia au fost atrase zero fonduri europene. Distorsionarea permanentă de PSD a administraţiei locale, prin redirecţionarea fondurilor de la centru către favoriţi politici, dublată de şantaj şi presiuni politice, a ruinat comunităţi întregi şi, din păcate, continuă să persiste prin interpuşii acestui partid în diverse funcţii.

Principalul obiectiv pe care Guvernul Dacian Cioloş şi l-a asumat a fost acela de transformare a administraţiei publice româneşti în general, într-una modernă, cu principii corecte de funcţionare.

Sunt nevoit, ca parlamentar, să atrag atenţia că suntem încă departe de acest deziderat şi că, din păcate, compromisurile făcute PSD-ului permit perpetuarea unor comportamente anacronice, aş spune, uneori, chiar feudale.

Timpul de graţie al acestui Guvern, acel an de aur, interval de oportunitate pentru a porni reforme fundamentale, se scurtează rapid.

Domnule premier Cioloş şi stimaţi miniştri,

Vă invit să vă asumaţi rolul politic primit de la români, acela de reprezentant nepartizan al tuturor oamenilor, din Satu Mare până la Bucureşti.

Sprijiniţi cu echitate şi echidistanţă proiectele locale de valoare şi stabiliţi un mecanism durabil, care să permită tuturor localităţilor să-şi construiască strategii de dezvoltare coerente, nu doar să trăiască din pomeni politice şi favoruri. Creaţi un spirit nou în administraţia românească!

Vă mulţumesc.

Romeo Nicoară, deputat.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Vă rog.

Domnul Mihai Deaconu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Responsabilitate în sănătate".

Stimaţi colegi,

Vorbeam, săptămâna trecută, de la această tribună, despre importanţa familiei şi situaţiile prin care trec membrii acesteia, în special, copiii. Astăzi vreau să vorbesc despre bebeluşi, a căror viaţă se află cu totul în mâinile doctorilor şi ale părinţilor.

Fiind deputat de Argeş, am urmărit cu şi mai multă atenţie cazul copiilor diagnosticaţi cu Sindrom hemolitic uremic din judeţ, încă de la declanşare, la 1 februarie. Am fost surprins neplăcut să văd parcursul acestui caz atât de controversat, din cauza faptului că, după ce diagnosticarea târzie a dus la pierderi de vieţi omeneşti, cauza bolii nu este nici acum demonstrată în mod concludent.

Nici nu-şi are rostul să fac apologia vinei, cui îi aparţine, cine trebuie să răspundă pentru consecinţele incompetenţei, însă nici nu trebuie să uităm de responsabilitatea pe care fiecare dintre noi trebuie să o demonstreze în timpul exercitării muncii sale, fie că vorbim de un antreprenor, de un medic sau de un ministru.

În acest moment, gândurile noastre trebuie să se îndrepte spre cei 45 de copii internaţi încă în spitalele din Argeş, cei 6 copii internaţi la Spitalul Marie Curie din Capitală şi către toţi copiii ţării noastre, pentru ca astfel de cazuri să nu se mai repete.

După câteva teste eşuate, specialiştii de la ANSVSA au descoperit că bacteria E.coli se regăseşte într-un sortiment de brânză de vaci, produs de o firmă locală din judeţul Argeş, din care a consumat un copil, deja decedat.

Dacă este o coincidenţă sau cauza efectivă, specialiştii nu au reuşit să spună, însă ministrul agriculturii a făcut deja public numele firmei locale, provocându-i acesteia prejudicii majore, pe baza unor rezultate parţiale.

Nu mă voi alătura celor care cer demisia ministrului sănătăţii, pentru că demisia acestuia nu va conduce la o îmbunătăţire a situaţiei dramatice prin care trec familiile acestor copii, nici nu va produce o schimbare radicală în abordarea responsabilă a sistemului de sănătate. Însă fac apel la o evaluare serioasă a competenţelor cadrelor medicale, a dotărilor la care acestea au acces, pentru exercitarea în condiţii optime a muncii lor, a capacităţii de management a conducerii spitalelor şi ministerului.

Fac apel la responsabilitate în sistemul de sănătate, pentru că viaţa fiecăruia dintre noi depinde de aceasta.

Deputat Mihai Deaconu, Colegiul nr.3, Circumscripţia nr. 3, Argeş.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Puşcaş?

Vă rog.

Domnul Iacob Puşcaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi vorbi astăzi despre Siria şi despre un posibil ajutor umanitar şi diplomatic pentru această ţară, pe care România poate să-l ofere.

Oricât de avansate ni s-ar părea demersurile internaţionale referitoare la procesul de pace din Siria, ţară despre care mass-media occidentală secularizată ne-a servit o imagine distorsionată, România nu poate rămâne indiferentă, impasibilă la dezastrul material şi uman generat într-un stat altădată prosper economic, cu o populaţie paşnică, recomandat, înainte de aşa-zisul război civil, ca fiind printre cele mai liniştite şi recomandabile pentru turism din regiune.

Situaţia Siriei capătă însă o cu totul altă conotaţie, negativă, lucru care ar trebui să ne dea de gândit în ceea ce priveşte modul de a distruge echilibrul unei ţări, de a transforma mediatic această ţară într-o zonă periculoasă, în care asasinatele în masă sunt trecute cu vederea sau răstălmăcite, de a manifesta nuanţe de inflexibilitate faţă de drama unui popor atacat, de fapt, din exterior de terorişti străini veniţi dinspre Liban şi Turcia, care au determinat o criză înfricoşătoare, caracterizată de ucideri în masă, bombardări de aşezări umane, distrugeri de biserici creştine, răpiri, jafuri etc.

Este regretabil să constaţi că, la toată această dezolantă agresiune care a transformat Siria într-un veritabil teatru de război, fie diplomaţi, fie jurnalişti ai Occidentului au călcat în picioare judecata obiectivă din interese meschine şi, părând a nu înţelege că invazia asupra Siriei constituie de fapt un precedent pentru invazia Occidentului european, au încercat să ne determine să nu-i privim cu compasiune pe aceşti - cum le-au zis - sirieni terorişti arabi.

Cum acest fel de a vedea lucrurile nu corespunde realităţii, lăsând la o parte felurite interese care sunt în joc, consider că ţara noastră, la nivelul Ministerului Afacerilor Externe şi al altor foruri de resort, îşi poate intensifica şi mai mult eforturile umanitare şi diplomatice în vederea sprijinirii materiale a poporului sirian îndurerat, a restabilirii păcii şi reconstrucţiei acestei ţări creştine.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnule deputat, închideţi microfonul, vă rog frumos, că l-aţi uitat toţi şi sunt 14 minute, nu mai ştiu cât aţi vorbit.

Domnul Guran.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc.

Mă întreb când vom vedea un guvern care să înţeleagă, de fapt, că prosperitatea unei ţări constă în prosperitatea economică a acelei ţări.

Am văzut o atitudine a unui ministru - în speţă, ministrul agriculturii - care foarte lejer, chiar cu nonşalanţă a ajuns la concluzia că, domnule, am greşit când am afirmat despre o firmă că din cauza ei s-a răspândit acest virus şi a zis: "Sper să nu-i fi creat prea mari prejudicii".

Încă o dată trag concluzia că, ceea ce văd de 26 de ani, autorităţile nu-i respectă pe cei care încearcă să creeze, de fapt, economia reală a acestei ţări şi să structureze această dezvoltare reală.

S-o fi gândit acest ministru tehnocrat la ce se poate întâmpla cu acea firmă care investeşte de ani de zile, care are credite, are mulţi angajaţi şi acei angajaţi pot rămâne pe drumuri?

Mă întreb, în acelaşi timp, dacă ar fi fost o firmă străină, o multinaţională, dacă îşi permitea să iasă atât de lejer pe post şi să spună: domnule, ei sunt vinovaţi, şi să termine o afacere?

Personal, m-am săturat de acest stil. Şi aduc o critică foarte pertinentă, cred, ministrului. Cine nu ştie să se exprime, cine nu ştie să conducă un sistem şi să priceapă un sistem nu are ce căuta într-o anumită funcţie.

Cred eu că această birocraţie, acest sistem în care oameni care nu pricep deloc ce înseamnă economia reală şi ce înseamnă responsabilitate faţă de cei care duc greul, până la urmă, angajaţii şi angajatorii, cei de la care se colectează taxele şi trăieşte sistemul birocratic al României, deci, dacă nu vor înţelege acest lucru, cred că trebuie să lase pe alţii.

Şi sper ca viitorul Guvern să înţeleagă ce înseamnă o economie reală şi împreună cu noi, cu Parlamentul, să încerce, şi nu numai să încerce, să reuşească să aducă ţara într-un echilibru economic.

De fapt, este singura soluţie pentru prosperitate, pentru un sistem de sănătate corect, pentru un sistem de învăţământ şi pentru o democraţie reală.

Mulţumesc.

Deputat PNL, Guran Virgil.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Vreme.

Domnul Valerian Vreme:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Respectul nu costă".

Stimate domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Avem în România probleme cât să ne ţină ocupaţi trei vieţi. Aş fi putut vorbi astăzi despre ameninţările externe, criza imigranţilor sau securitatea spaţiului. Toate, veţi spune, chestiuni complexe şi suficient de sofisticate pentru o declaraţie pretenţioasă în faţa instituţiei legiuitoare a acestei ţări.

Prefer însă să vă aduc în atenţie o problemă locală. Dezbaterea cea mai arzătoare, astăzi, în Oneşti este despre gunoi. Mai exact, discuţia se frământă în jurul preţului încasat pentru colectarea acestuia şi a modalităţii lipsite de transparenţă a alegerii operatorului.

În fapt, la sfârşitul anului trecut, după un proces îndelungat, început încă în 2010, pe vremea vechii administraţii, Consiliul Local Oneşti a aprobat o taxă de salubrizare în valoare de 9,25 lei/persoană/lună, un preţ abuziv, nejustificat şi, mai important, incorect din punctul de vedere al tarifelor licitate. Decizia, motivată superficial, a provocat, pe bună dreptate, nemulţumirea întregii comunităţi, dând naştere unor dezbateri aprinse şi iniţiative civice de admirat, unice în România.

O problemă aparent nesemnificativă, jenantă chiar pentru unii, a avut puterea, în virtutea nedreptăţii ridicate la rang de lege, de a solidariza o întreagă comunitate. Peste 5.000 de oneşteni au semnat o iniţiativă corectă de recalculare şi reducere a taxei de salubrizare. Mai mult, peste 500 dintre aceştia au participat şi la o dezbatere pe marginea acestui subiect. Timp de câteva ore, aceştia au avut răbdarea de a analiza argumente şi calcule anevoioase, de a le contrazice, dacă a fost cazul, de a protesta, dacă au ochit nereguli. Pe scurt, s-au implicat la modul sincer şi responsabil în rezolvarea unei probleme care afectează întregul oraş. Evenimentul a fost un model de acţiune comunitară, profund democratică, pentru care oneştenii merită să fie felicitaţi.

Stimaţi colegi,

Dincolo de valoarea propriu-zisă a taxei, oamenii, de fapt, s-au revoltat împotriva nedreptăţii, împotriva unor decizii luate în pripă şi, în unele cazuri, din rea-voinţă. Locuitorii Oneştiului au dat o lecţie. Au transmis, prin reacţie imediată şi extrem de hotărâtă, că nu vor permite celor aleşi să le reprezinte interesele, să-i dispreţuiască.

Este rândul aleşilor locali să demonstreze o atitudine demnă de funcţia pe care o ocupă. Această problemă trebuie tratată dincolo de angajamente şi interese politice înguste. Decizia, în acest caz, va trebui să fie motivată temeinic şi direct proporţională cu interesul cetăţeanului.

Problema gunoiului în Oneşti nu este despre scump sau ieftin, este despre respect şi responsabilitate, iar acestea nu costă.

Mulţumesc.

Valerian Vreme, Circumscripţia electorală nr. 4, Bacău.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Valerian Vreme:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Daniel Gheorghe.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi vizează moştenirea Brătianu de la Florica.

Recent, am văzut cum din nou, nu că ar fi o surpriză, statul român a neglijat în cursul anilor precedenţi, prin Ministerul Culturii, aplicarea acelui drept de preempţiune cu privire la Conacul şi Domeniul Brătianu de la Florica, un monument de artă, de istorie şi de patrimoniu cultural naţional, deosebit de important. Să nu uităm că familia Brătianu se întinde pe o perioadă istorică de mai bine de un secol - 1848-1948 -, în care, dincolo de Partidul Naţional Liberal, au reprezentat cea mai puternică dinastie politică din Europa de sud-est, o dinastie politică pe care Nicolae Iorga o asemuia, în anii ‘20, chiar cu dinastia conducătoare a României, cu Hohenzollernii. Chiar spunea Iorga, dinastia de Florica a ajuns s-o înlocuiască pe dinastia de Sigmaringen, atât de puternici fuseseră Brătienii.

Să nu uităm, Casa lui Ion C. Brătianu şi a lui Ionel I.C. Brătianu reprezintă unul din punctele fundamentale a ceea ce a însemnat construcţia României moderne, a României Mari. Acolo au păşit Regele Ferdinand şi Regina Maria, acolo s-au făcut şi s-au desfăcut guverne. Reprezintă un punct nodal pentru ceea ce înseamnă moştenirea tradiţiei politice a României moderne.

Nu trebuie să ne pierdem memoria. Din păcate, acest drept de preempţiune nu s-a aplicat şi recent am văzut cum Casa Brătianu de la Florica, pe care a administrat-o şi îngrijit-o foarte bine Consiliul Judeţean Argeş - şi vreau să felicit Consiliul Judeţean Argeş pentru felul în care s-a ocupat şi preocupat de Casa brătienilor de la Florica - a fost scoasă la licitaţie pe un site care aparţine unei foarte cunoscute case de licitaţie. Mi se pare absolut strigător la cer să scoţi la licitaţie istoria neamului românesc şi să-i tratezi pe brătienii care au construit România mare şi modernă ca pe oricine altcineva dintr-o panoplie de moştenitori mai mult sau mai puţini reali.

Această acţiune de scoatere la licitaţie a Casei Brătianu reprezintă un gest imoral, un gest antinaţional şi o batjocură la adresa istoriei neamului românesc. Mă uit cum tratăm patrimoniul istoric, patrimoniul simbolic al identităţii româneşti. Ne purtăm exact precum hoţii din piramidele egiptene. Mie mi se pare că în România o să ne trezim la un moment dat se vor scoate la licitaţie Patriarhia României, Muzeul de Istorie, Palatul Peleş sau, de ce nu, chiar Casa Poporului. Eu personal, în calitatea mea de deputat al Partidului Naţional Liberal şi de român, consider total descalificantă această scoatere la licitaţie a Casei Brătianu şi mi s-ar părea absolut abject ca în această locuinţă care ar trebui să fie un simbol a ceea ce înseamnă sacrificiu pentru construcţia unei naţiuni, să ne trezim că îşi face loc vreun parvenit al tranziţiei sau vreun oligarh străin.

Din păcate, statul român are doar două variante în această situaţie. În primul rând, există unele pârghii legale prin care se poate opri această licitaţie şi chiar cred că ar fi de bună-credinţă să se investigheze dacă nu cumva în această procedură de licitaţie interferează şi anumite interese ale ceea ce se numeşte mafia imobiliară care a jefuit patrimoniul imobiliar, patrimoniul arhitectural, cultural şi istoric al României în ultimii ani şi, de asemenea, să negocieze, ceea ce nu a făcut, spre ruşinea sa, Guvernul României, să negocieze răscumpărarea acestei clădiri de patrimoniu istoric şi a parcului natural din jurul acestei clădiri.

Mi se pare absolut inuman să scoţi la licitaţie mormintele brătienilor. Este aproape ca şi cum ai scoate licitaţie mormintele domnitorilor României.

Din păcate, în concluzie, mi se pare că nu este un gest absolut neaşteptat acest dezinteres faţă de moştenirea celei mai mari familii politice a neamului românesc, oamenii care au construit această ţară prin sacrificii, prin luptă şi care, mulţi dintre ei, precum Gheorghe Brătinau sau Dinu Brătianu, au murit în închisorile comuniste. Este absolut o chestiune... mai curând este nefiresc în societatea în care trăim astăzi. Să nu uităm cumva că inclusiv casa lui Ionel Brătianu din Bucureşti, de la Piaţa Amzei, este în paragină şi este subiect în litigiul dintre Academia Română şi Primăria Capitalei, alături de Ministerul Culturii. Casa Brătienilor de pe Bulevardul Dacia cu Dorobanţi este cafenea. Conacul lui Gheorghe Brătianu este în paragină... Aşadar, am un singur mesaj, atât pentru dumneavoastră, stimaţi colegi, cât şi pentru autorităţile din această ţară: Salvaţi Casa Brătianu!

Vă mulţumesc.

Daniel Gheorghe, deputat PNL de Ilfov.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Iane.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea se intitulează: "PNL - sănătatea - Legea prevenţiei, măsura incompetenţei".

După ce câţiva colegi de la PNL au venit cu o bazaconie de lege care obligă aproape toată populaţia României, indiferent că locuieşte la oraşe sau la sate să treacă pe la examenele medicale pentru a-şi putea deconta ulterior tratamentele - neţinând cont de faptul că Constituţia prevede că accesul la sănătatea... la domeniul şi la sănătatea publică este gratuit -, am asistat la o altă măsură a incompetenţei, pentru că noi considerăm că Guvernul actual este, de fapt, un guvern PNL. În matematică este o egalitate care spune că dacă A egal cu B şi B egal cu C, A egal cu C. Deci, dacă domnul Iohannis este de la PNL şi domnul Cioloş este premierul domnului Iohannis, înseamnă că domnul Cioloş este de la PNL. Deci, noi considerăm că, de fapt, Guvernul actual este un guvern PNL. A mai fost şi suntem obişnuiţi cu miniştrii PNL de la Ministerul Sănătăţii - care n-am să dau nume - nu au fost în stare într-un an şi ceva de mandat să adopte lista medicamentelor compensate, ba, dimpotrivă, au scos şi cele pentru cancer din farmacii şi aşa mai departe. A trebuit să vină un ministru de la PSD să reducă medicamentele... unele medicamente cu 20%, să facă lista de compensate şi să reintroducă medicamentele pentru cei bolnavi de cancer.

Să revenim acum la ceea ce s-a întâmplat. Mai avem o zi sau poate chiar astăzi este o lună de la primul caz în care s-a semnalat acel caz cu bebeluşii care sunt contaminaţi şi încă, stimaţi colegi, încă nu avem niciun fel de imagine despre cine este vinovat şi care este sursa acestei infecţii. S-au bâlbâit pe rând şi ministrul sănătăţii, şi ministrul agriculturii, şi şeful de la DSV, încercând să găsească o variantă de răspuns la aceste cazuri, dar încă la ora actuală nu avem niciun fel de răspuns care să ne spună care este sursa şi de ce s-au îmbolnăvit aceşti copii şi de ce au murit acei copii.

Nu facem decât să ne învârtim în cerc. Aşa că, recomandarea pe care le-o fac miniştrilor în funcţie, responsabili, este de a lăsa pe alţii în locul lor şi a-şi da demisia şi, de asemenea, colegilor de la PNL, al cărui guvern actualmente guvernează, le fac recomandarea să nu mai ascundă pe sub fustele doamnei Gorghiu Legea prevenţiei în sănătate şi s-o scoată la lumină ca să vadă şi poporul român ce oameni au trimis în Parlament.

Vă mulţumesc.

Ovidiu Iane, deputat PSD.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Ghervazen.

Domnul Ghervazen Longher:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sâmbătă, 27 februarie a.c., la invitaţia mareşalului Seimului Republicii Polone, Marek Kuchciński, a avut loc la Przemyśl (Polonia), întâlnirea reprezentaţilor ţărilor din Regiunea Carpatică.

Încă din 2010, conferinţa "Europa Carpaţilor" este un forum al schimbului de idei în ceea ce priveşte acţiunile comune întreprinse nu doar pentru dezvoltarea Regiunii Carpaţilor, dar şi a întregii Europe Central-Estice.

La conferinţă au participat reprezentanţi ai Parlamentului, ai administraţiei guvernamentale şi ai autorităţilor administrative din Cehia, Slovacia, Ucraina, Ungaria şi România. Obiectivul acestor întâlniri este acela de a întări colaborarea dintre ţările din Regiunea Carpatică. În timpul conferinţei din acest an, la care am participat, s-a atins problema securităţii în Europa Central-Estică, inclusiv cea a situaţiei actuale a migraţilor şi controlului la graniţe. De asemenea, s-a discutat despre oportunitatea colaborării în vederea îmbunătăţirii infrastructurii în regiunea Munţilor Carpaţi, dar şi spre cultura şi moştenirea comună pe care toate ţările participante o au.

La conferinţă au luat cuvântul peste 20 de vorbitori, abordând tematicile: "Securitatea în Europa Central-Estică; colaborarea multilaterală şi bilaterală; spaţiul Schengen - Grupul de la Visegrád (V4) - Vecinii", "Strategia Carpatică - viitorul colaborării", "Carpaţii - arii de cooperare".

În cadrul tematicii "Carpaţii - arii de cooperare", am prezentat poziţia oficială a României, şi anume că de-a lungul timpului România a fost un partener al Grupului de la Visegrád, care a susţinut şi sprijinit aceleaşi poziţii în cadrul Uniunii Europene. Am menţionat că Parteneriatul Estic, lansat în urma unei iniţiative comune polono-suedeze, a adus ţările partenere mai aproape de UE şi au ajutat proiectarea unui climat de securitate, stabilitate şi progres.

Este de necontestat faptul că avem multe în comun în acest spaţiu al Carpaţilor, ce reprezintă un spaţiu imens de cooperare în domeniul agriculturii, energiei, mediului, comerţului, transporturilor şi problemelor civice.

Am subliniat că România acordă o mare importanţă Convenţiei Carpatice, care a creat un format flexibil şi deschis pentru dialog şi pentru cooperare între ţările participante.

Deşi Convenţia a ajutat la o apropiere a ţărilor din Carpaţi, mai sunt încă multe de făcut. Prin urmare, salutăm eforturile Poloniei în organizarea acestor acţiuni care permit discuţii de interes pentru acestea.

Vă mulţumesc.

Ghervazen Longher, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Iacoban.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi, vă voi prezenta declaraţia politică: "Sportul românesc se apropie de colaps".

Dragi colegi,

Pentru că anul 2016 este un an olimpic, am căutat să fac o scurtă trecere în revistă a situaţiei actuale în care se află sportul românesc, în antiteză cu ce a reprezentat acesta în trecut.

România este una din ţările cu tradiţie olimpică, participând încă din anul 1900 la toate ediţiile Jocurilor Olimpice de Vară, cu doar două excepţii, 1932 şi 1948. Participările nu au fost nicidecum întâmplătoare sau fără rezultate, România clasându-se în ierarhia generală pe locul 2 ca rezultate obţinute, la categoria ţărilor care nu au organizat nicio ediţie a Jocurilor Olimpice de Vară.

Din păcate, începând cu ciclul olimpic 2004-2008, România nu a mai obţinut rezultatele cu care ne-am obişnuit, direct proporţional, probabil, cu lipsa fondurilor alocate de guvernele care s-au succedat la conducerea ţării. Doar talentul şi munca nu s-au dovedit a fi de ajuns pentru a menţine ştacheta ridicată. Astfel, dacă în anul 1984, la Los Angeles, din calitate de unică ţară din blocul comunist care nu a respectat hotărârea de boicotare a acelei ediţii a Jocurilor Olimpice, România a adăugat la zestrea sa 53 de medalii, începând cu ciclul olimpic 2004-2008, numărul medaliilor a scăzut îngrijorător la 8 medalii în 2008 şi 9 medalii în 2012.

Nu numai că a scăzut valoarea sportivilor care au participat la Olimpiadă dar, a scăzut îngrijorător şi numărul lor. Astfel, faţă de ciclul olimpic anterior se preconizează o scădere a participării cu 50% a sportivilor. Dacă în luna decembrie 2015 aveam deja 30 de sportivi calificaţi, acum în luna martie 2016, la zi, avem doar 35 de jucători, deşi Ministerul Tineretului şi Sportului preconiza un număr minim de 50 de sportivi calificaţi.

Conform declaraţiilor preşedinţilor Federaţiilor sporturilor olimpice, se estimează câştigarea unui număr de 8 medalii, fără să reuşim vreo îmbunătăţire a rezultatelor sportive, deşi de la bilanţul slab din 2008 au trecut deja 2 cicluri olimpice.

Federaţiile, care de-a lungul timpului au dat multe medalii ţării noastre, se confruntă cu mari probleme. Dacă Federaţia de Gimnastică Artistică a oferit până în prezent 72 de medalii, acum speranţele sunt minime, deoarece România a pierdut statutul de mare putere în acest sport. Canotajul care a adus României glorie şi 37 de medalii olimpice, abia dacă mai califică câte un echipaj. Atletismul, cu 35 de medalii, este în prag de colaps cu privire la rezultatele sportive, iar luptele, cu 32 de medalii, pur şi simplu aproape că nu mai există. Despre performanţele olimpice se vorbeşte doar la trecut, prezentului fiindu-i destinat doar ştirile despre calificarea la Jocurile Olimpice.

Programul olimpic de la Rio de Janeiro cuprinde 28 de sporturi şi 41 de discipline olimpice, însă, din păcate, România nu a calificat nici măcar un număr de sportivi egal cu numărul disciplinelor la care se va concura în Brazilia.

Vorbim, din păcate, despre autorităţi locale care cad victime legislaţiei contradictorii şi care plătesc pentru îndrăzneala de a finanţa sportul de performanţă.

Deşi subsemnatul a amendat Legea de aprobare a O.U.G. nr. 2/2015, în sensul în care, autorităţile publice locale pot finanţa cluburile sportive locale - nonprofit inclusiv cu cheltuieli de personal, Curtea de Conturi semnalează serioase probleme în ceea ce priveşte folosirea fondurilor publice în acest domeniu, asta pentru că Legea nu acţionează retroactiv.

Suntem într-o ţară în care se vorbeşte despre sume nejustificate, despre scandalul pariurilor, despre denunţuri în timp ce cluburile sportive şcolare dispar din cauza lipsei de finanţare.

Tradiţia noastră în disciplinele de drept nu recunoaşte un drept al sporturilor, asemenea dreptului afacerilor. Avem foarte puţini specialişti care să cunoască ansamblul de legi care constituie dreptul sporturilor.

Lipsesc cu desăvârşire studiile de management sportiv din oferta educaţională pusă la dispoziţie de instituţiile de învăţământ de profil.

Însă cea mai mare problemă este lipsa de corelare între legislaţia specifică domeniului sportului şi legislaţia în materia finanţelor publice. Atât timp cât noi, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, nu vom îndrepta conflictele pozitive între normele legale din legislaţia sportului şi normele legale din legislaţia specifică domeniului finanţelor publice, sportul românesc va rămâne în continuare fără finanţare.

Dragi colegi, s-a întârziat prea mult cu actualizarea Legii educaţiei fizice şi a sportului, conform realităţilor actuale. Dispoziţia legală curentă este una care nu mai răspunde realităţilor româneşti, tocmai din această cauză, consider că un efort al nostru, al parlamentarilor, de stabilire a unui nou cadru legal şi pentru domeniul sportului este soluţia urgentă în materie, pentru a se evita ca, pe viitor, în loc să vorbim despre campioni şi medalii să vorbim despre colapsul sportului românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Raeţchi.

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Daţi-mi voie să profit de bunăvoinţa dumneavoastră pentru a adresa de aici, din Parlament, din partea parlamentarilor, cred că în asentimentul tuturor colegilor, un mesaj de solidaritate şi de sănătate Majestăţii Sale Regele Mihai.

În 1927, cred, pe când avea doar 6 ani, Majestatea Sa a fost trezită în zori de către guvernantă, care pentru prima dată i-a spus altfel decât Mihai, i-a spus "Majestate" şi l-a anunţat că bunicul său a murit, Regele Ferdinand, şi că trebuie să preia nişte responsabilităţi atipice pentru un copil de 6 ani. Regele a fost de acord cu amendamentul că ar vrea totuşi să se joace puţin înainte de a-şi asuma responsabilitatea regală.

Peste alţi câţiva ani, când Regele Carol al II-lea aplecat din ţară, tânărul, foarte tânărul Mihai a fost din nou trezit în zori şi anunţat că în foarte scurt timp va depune jurământul şi va prelua din nou povara României, într-un moment extrem de greu. Peste alţi câţiva ani, din nou în zori, regele a fost nevoit să plece urgent de la Sinaia, să ajungă la Bucureşti, pentru a fi ameninţat cu pistoale de socialiştii de rit vechi, de comunişti să plece din ţară. S-a adunat, de bună seamă, multă oboseală încă din copilăria regelui, după toate aceste evenimente şi cred că e un bun prilej pentru Majestatea Sa să se odihnească în aceste zile şi să revină cât de curând în Parlament, la această tribună, pentru a ni se adresa din nou.

Vă mulţumesc şi încă o dată, însănătoşire grabnică.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Zlati.

Domnul Radu Zlati:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ieri, în această aulă, s-a petrecut un fapt care pe mine m-a îngrijorat şi ar trebui să vă îngrijoreze şi pe dumneavoastră, stimaţi colegi, şi anume faptul că o propunere legislativă care prevedea ziua de 10 mai ca zi a independenţei României a fost modificată într-o comisie, în mod fundamental, şi anume schimbarea datei de pe 10 mai pe 9 mai. Este ca şi cum astăzi, că tot e ziua domnului Iliescu, căruia îi urez la mulţi ani, indiferent de locaţia unde o să-i trăiască, azi colegii de la PSD ar veni şi ar spune: "Oferim din partea statului român un apartament în Palatul Mogoşoaia domnului fost preşedinte al României". Şi într-o comisie s-ar modifica, din Palatul Mogoşoaia în Jilava. Păi se poate aşa ceva?!

Dincolo de acest fapt, m-au întristat argumentele, pentru că tot ce au spus colegii de la PSD era adevărat, toate acele documente oficiale existau şi marcau ziua de 9 mai ca zi a proclamării independenţei. Dar ceea ce uitau onoraţii colegi de la PSD era faptul că autorii actului de proclamare a independenţei, însuşi personajul principal, prinţul Carol, care, într-adevăr, scria, într-o memorialistică updatată, că în ziua de 9 mai a fost proclamată independenţa. Ei bine, tocmai aceşti eroi principali ai evenimentelor au sărbătorit timp de decenii Ziua independenţei nu pe 9, ci pe 10 mai.

Atenţie, cu acte oficiale putem demonstra multe lucruri, dacă peste 10 - 15 ani un namesnic va veni şi va spune: "Domnilor, nu sărbătorim pe 1 Decembrie Ziua naţională a României, pentru că în 1 decembrie n-a fost niciun act oficial emis", noi ce vom spune? Că voinţa celor adunaţi pe Câmpia de la Alba Iulia, nefiind un act oficial, nu trebuie luată în consideraţie, că spiritul popular nu înseamnă nimic? Că memoria deceniilor petrecute într-o anumită paradigmă mentală nu înseamnă nimic?

Închei aici, cu regretul că am petrecut ieri acele clipe triste în sala Parlamentului şi, mă rog, împreună cu colegii liberali, pentru sănătatea Regelui Mihai căruia îi doresc viaţă lungă şi împlinită, dacă aşa va hotărî Dumnezeu!

Radu Zlati, deputat de Cluj.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Amet, vă rog.

Domnul Varol Amet:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Eroul tătar Numan Çelebi Cihan".

Anul acesta se împlinesc 98 de ani de la moartea regretatului lider Numan Çelebi Cihan, care a rămas în memoria tătarilor ca fondator al Republicii Populare Crimeea şi conducător al primului guvern al tătarilor.

Numan Çelebi Cihan a trăit între anii 1885 - 1918, fiind un politician tătar de renume, muftiu al tătarilor crimeeni, avocat şi totodată scriitor. Acesta este cunoscut ca primul preşedinte în timpul scurtei existenţe a Republicii Populare Crimeea, proclamată pe data de 26 noiembrie 1917, dar şi ca mare compozitor al poemului "Ant Etkenmen", care mai târziu avea să devină Imnul tătarilor crimeeni.

Numan Çelebi Cihan s-a născut în satul Büyük Sonaq (Crimeea) unde şi-a petrecut întreaga copilărie, fiind trimis ulterior de către tatăl lui, în 1908, să studieze dreptul la Constantinopol, aflat la acea vreme sub dominaţia Imperiului Otoman. Pe parcursul studiilor s-a remarcat ca fiind un elev cu un potenţial mare, reuşind ca în această perioadă să publice şi primele sale lucrări literare: "Lumina aurie" şi "Colecţie de poeme".

După finalizarea Facultăţii de Drept, se reîntoarce în Crimeea unde se implică în mişcările liberalilor, fiind selectat reprezentant al Peninsulei Crimeea în cadrul Congreselor de Partid ale Tătarilor Crimeeni. Acesta a fost cel mai popular delegat al acestei organizaţii datorită implicării de care a dat dovadă, deşi era la o vârsta fragedă, dar şi a pregătirii şi educaţiei dobândite în urma studiilor efectuate la Istanbul.

Ca repercusiune a activităţii sale politice intense şi a luptei asidue duse împotriva tuturor pentru a face Crimeea o republică autonomă, după pătrunderea forţelor bolşevice în Crimeea, acesta este arestat şi închis în Sevastopol, iar pe data de 23 februarie 1918 este asasinat, corpul lui fiind aruncat în mare.

Numan Çelebi Cihan a fost un om politic excepţional, scriitor şi conducător care a rămas în sufletul tătarilor de pretutindeni, iar în ciuda scurtei sale existenţe a reuşit să realizeze tot ceea ce azi ne defineşte pe noi ca popor şi ne face mândri că suntem tătari.

Vă mulţumesc.

Deputat minorităţi, Amet Varol.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

De-a lungul celor aproape 4 ani de mandat, am încercat prin intermediul declaraţiilor susţinute să aduc în atenţia dumneavoastră probleme ce afectează toţi cetăţenii României, nu doar pe cei din municipiul Ploieşti, pe care-i reprezint în Parlament.

Astăzi însă consider că este necesar să fac referire la o problemă punctuală ce mi-a fost adusă la cunoştinţă în timpul audienţelor ţinute în cadrul biroului parlamentar. Din nou, deşi aparent aspectele pe care urmează să le prezint afectează doar locuitorii Ploieştiului, veţi putea observa cu multă uşurinţă faptul că problemele semnalate de concetăţenii mei sunt unele ce afectează locuitorii tuturor oraşelor şi municipiilor din România.

Doresc să amintesc membrilor Consiliului Local Ploieşti faptul că au obligaţia de a aduce la cunoştinţa cetăţenilor toate faptele şi actele administrative ce interesează colectivitatea locală, de a organiza periodic, cel puţin o dată pe trimestru, întâlniri cu cetăţenii, de a acorda audienţe şi de a prezenta în consiliul local o informare privind problemele ridicate la întâlnirea cu cetăţenii.

Nu trebuie să uităm, stimaţi colegi, faptul că membrii consiliului local sunt în serviciul colectivităţii locale şi au acces la orice informaţie de interes public. Autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, instituţiile şi serviciile publice, precum şi persoanele juridice de drept privat sunt obligate să asigure informarea corectă a aleşilor locali, potrivit competenţelor ce le revin asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes local. Pornind de la această premisă, a luat naştere o listă a informaţiilor de interes public, la care ploieştenii au dreptul să aibă acces, informaţii nefurnizate în prezent pe pagina de internet a Primăriei Municipiului Ploieşti sau printr-un alt mijloc de comunicare. Este vorba despre cheltuielile efectuate, toate tipurile de contracte prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, plăţile efectuate de către Primăria Ploieşti şi beneficiarul acestora, lista întâlnirilor trimestriale cu cetăţenii, din ultimii ani, lista activităţilor desfăşurate pentru cetăţeni în afara şedinţelor consiliului local, data concluziile şi raportul acestora, lista dezbaterilor publice iniţiate de primărie şi asociaţii, efectuate în ultimii doi ani de mandat.

De asemenea, foarte importantă este lista diurnelor pentru deplasări în interes de serviciu, structura organizatorică şi fişa de post a fiecărui angajat, precum şi raportul lunar de activitate pentru fiecare direcţie din Primăria Ploieşti.

Procedura de achiziţii să fie transmisă video, este o doleanţă foarte importantă pentru transparenţă în ceea ce înseamnă decizie a administraţiei publice locale.

Ceea ce solicit astăzi este extrem de simplu, transparentizarea totală a administraţiei publice din Ploieşti şi publicarea în fiecare lună a tuturor cheltuielilor efectuate din bugetul local. Este un demers necesar, o abordare nouă şi utilă cu privire la funcţionarea administraţiei publice locale din Ploieşti.

Cred cu tărie, doamnelor şi domnilor, că această necesitate a luat naştere şi din cauza faptului că, deşi legislaţia din România prevede obligaţia de a furniza cetăţenilor informaţiile de interes public, neîndeplinirea acestei obligaţii constituie o abatere şi atrage răspunderea disciplinară a acelui vinovat.

Atâta vreme cât nu există sancţiuni clare, mai aspre şi o lege care să nu permită angajatului desemnat refuzul tacit de a furniza informaţiile, este imposibil să se realizeze transparentizarea administraţiei publice locale.

Trebuie ca în viitorul apropiat să aducem modificări importante legislaţiei în domeniu şi îmi doresc, stimaţi colegi, ca împreună să ducem la bun sfârşit un astfel de proiect.

Vă mulţumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat PNL.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,00.