Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Bună dimineaţa!

Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Vă rog, domnule deputat Eparu.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o în mod simplu "Alegeri locale".

Astăzi am să fac o excepţie de la regula pe care eu însumi mi-am impus-o, aceea de a aborda în cadrul acestor intervenţii numai subiecte care ţin de domeniul educaţiei, cercetării şi sportului, adică acelea care constituie obiectul de lucru al comisiei din care fac parte.

Indiferent dacă ne place sau nu ne place, noi, cei care suntem aici, suntem şi oameni politici, iar evenimentul de duminică, 5 iunie 2016, alegerile locale, constituie un punct de reper mult prea important şi m-am lăsat şi eu atras de suculenţa lui.

Astăzi, 9 iunie 2016, întâmplător, sau poate că nu, se împlinesc 104 ani de la moartea dramaturgului Ion Luca Caragiale. Cu siguranţă, dacă ar fi să pun alegerile de duminică sub o siglă, cred că cea a dramaturgului care ne-a desfătat cu scene memorabile din şi despre politică şi alegeri, ar fi cea mai potrivită. Dincolo de actualitatea temelor şi de zâmbetul amar din umbra umorului său, rămâne în prim plan speranţa că societatea se poate însănătoşi.

Duminică a fost prima rundă de alegeri locale la care nu am fost candidat, începând din 2000. Este adevărat, sunt membru de partid şi i-am sprijinit în limita posibilităţilor pe colegii de partid care au candidat. Cred, însă, că nefiind eu însumi candidat, am avut o doză de obiectivitate superioară altor campanii, deci cred că observaţiile mele pot fi măcar demne de atenţie.

În consecinţă, vă aduc în atenţie câteva aspecte:

1. A fost cu adevărat o companie altfel decât până acum. Noua lege electorală, fără să fie perfectă, a produs efecte pozitive, spun eu.
2. Am analizat întrucâtva programele electorale ale candidaţilor, în special ale celor din Ploieşti, şi în toate am regăsit tema "Terminarea proiectelor cu fonduri europene începute şi accesarea de fonduri pentru proiecte noi." Am văzut aici un semn de însănătoşire a societăţii româneşti, un semn că cei care şi-au propus să conducă administraţiile locale au înţeles nevoia modernizării şi oportunitatea folosirii fondurilor europene în acest scop.
3. Nu pot, din nefericire, să nu remarc faptul că, prin prestaţia sa de după alegerile prezidenţiale, actualul preşedinte al ţării îmi dovedeşte că expresia "ghinion", când a vorbit despre nivelul scăzut de salarizare al profesorilor, nu a fost nici pe departe o scăpare. Seria acestor nefericite intervenţii continuă, pentru că nu cred că este altceva intervenţia preşedintelui cu privire la modul în care a votat poporul nişte candidaţi. Au fost şi de data aceste atacuri la persoană, a candidaţilor sau/şi a familiilor acestora. Au fost aruncate din nou pe piaţă materiale denigratoare, ofensatoare şi neasumate. S-au exacerbat iarăşi conflicte mocnite, s-au pierdut prietenii şi, cred unii, s-au câştigat altele.
4. Nu sunt chiar aşa naiv să cred însă că aceste alegeri au marcat o cotitură serioasă în atitudinea celor care au fost aleşi. Îmi exprim, totuşi, speranţa că măcar o parte dintre preferaţii, câştigătorii de duminică, se vor strădui să transforme promisiunile din programele electorale cât mai curând în obiective realizate. Nu de alta, dar parcă este nevoie mai mult ca oricând de responsabilitatea asumată pentru a reuşi să schimbăm percepţia nefericită, la grămadă, despre aleşi.

În sfârşit, astăzi, după cum ştim cu toţii, se prăznuieşte şi Înălţarea şi în acelaşi timp sărbătorim astăzi şi cinstim Ziua eroilor. Rămânem iar singuri noi, oamenii. Poate că a venit vremea să ne respectăm semenii pentru a ne respecta pe noi înşine.

Hristos s-a înălţat!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Ion Eparu, deputat Colegiul nr. 10, Prahova.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Adevărat s-a înălţat, domnule deputat.

Domnul Daniel Gheorghe.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi Hristos s-a înălţat!

Astăzi voi vorbi despre ceva care în România ocupă prima pagină a comentariilor, a dezbaterii politice, respectiv despre această obsesivă clamare a principiilor şi valorilor de dreapta. Şi spun asta pentru că, în calitatea mea de deputat al Partidului Naţional Liberal, cel mai mare şi mai reprezentativ partid politic de dreapta din România, moştenitorul unei tradiţii istorice de 141 de ani, plus încă vreo 40 şi mai în spate de atât, cred că ar trebui să înţelegem că în România este nevoie, în sfârşit, de o clarificare doctrinară, o clarificare sub aspectul ideilor.

Deseori, în calitate de pretinşi oameni de dreapta, vorbesc oameni care în realitate, după părerea mea, ar putea să se revendice mai curând de la neo-marxism sau de la curente extremiste, curente exclusiviste şi revanşarde.

Este nevoie în România de o dreaptă fermă, de o dreaptă puternică şi de o dreaptă profund conservatoare, dar şi liberală în acelaşi timp, iar Partidul Naţional Liberal are această obligaţie de a pune în practică ideile şi, mai ales, o politică concretă în favoarea şi în sprijinul oamenilor, pornind de la aceste poziţii de dreapta.

În plan economic, în România, întreprinzătorii autohtoni, capitalul românesc au fost profund marginalizate de guvernările pe care le-am avut până acum, indiferent dacă ele au fost de stânga sau de dreapta. Avem de-a face şi cu un stat după părerea mea supradimensionat, cu o politică asupra taxării şi asupra impozitării. Micii întreprinzători, dar şi cei mai mari, proprietarii mici şi mari sunt toţi laolaltă sugrumaţi într-un mecanism birocratic, într-un mecanism de represiune financiar-politică, mecanism care nu face decât să avantajeze permanent o serie de mari monopoluri transnaţionale străine care-şi impun regulile discreţionar în România.

Dreapta înseamnă competiţie, dreapta înseamnă egalitate de şanse, dar nu egalitate între persoane. Noi credem în libertatea persoanei şi în capacitatea ei de a se exprima plenar, în personalism, iar nu în colectivism. De aceea, libertatea individuală şi demnitatea umană sunt valorile de la care trebuie pornită orice politică de dreapta, indiferent că ea este de natură economică, de natură socială, ori de ordin cultural.

De asemenea, România suferă de statism, suferă de un exces de birocraţie, de un exces de reglementare, fiind un stat deosebit de puternic. România este o ţară în care statul nu doar că s-a întărit, ci statul a covârşit, să spunem aşa, întreaga societate, o ţară în care înalţii funcţionari publici şi angajaţii marilor companii de stat aproape că exced oricărui control, o ţară în care sistemul de represiune şi control al statului a devenit aproape o supraputere.

De aceea, e nevoie să ne întoarcem la politici centrate pe individ, politici centrate pe persoană, şi la o reducere a rolului statului în societatea românească. Această reducere a rolului statului, care la noi s-a dezvoltat absolut discreţionar şi a ajuns aproape să sufoce atât mediul economic privat, cât şi societatea civilă, nu poate să vină decât încurajând libera iniţiativă, încurajând demersul privat, susţinând politicile capitaliste fără niciun fel de teamă şi fără frustrări şi obsesii şi temeri şi, mai ales, ţinând cont de un principiu fundamental al democraţiei, parlamentarismul. Pentru că dacă nu ai un Parlament puternic, dacă nu ai nişte aleşi demni şi capabili să-şi apere cetăţenii în numele cărora au fost aleşi, vei avea un stat care controlează, un stat care sugrumă. Iar acest mecanism nu trebuie să mai funcţioneze în acest fel, deoarece cunoaştem foarte bine că nu cetăţeanul şi societatea sunt puse în slujba statului, ci statul este pus în slujba cetăţenilor şi a societăţii.

De asemenea, este foarte necesar în acest moment să revenim la ceea ce înseamnă patriotismul, la ceea ce înseamnă valorile identitare. Europa traversează o criză identitară nemaiîntâlnită până acum. Ne aflăm practic în pragul unui proces de islamizare a Europei. Acest lucru nu poate fi neglijat. Acest lucru trebuie asumat, iar valorile identitare iudeo-creştine ale Europei trebuie puse în valoare şi trebuie enunţate inclusiv în România, o ţară unde, din fericire, relativismul moral şi multiculturalismul nu au reuşit să distrugă încă fibra naţională.

Mă gândesc la tradiţie, mă gândesc la armată, mă gândesc la familie, şi eu, în calitate de semnatar al petiţiei pentru modificarea art. 48 din Constituţia României, consider că familia creştină trebuie să reprezinte o temelie a societăţii româneşti. De aceea avem nevoie de o politică întemeiată pe patriotism, pe valori, pe libertate personală şi pe o economie liberă.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Stanciu Livia, demisia!"

Este o declaraţie prin care înţeleg să-i solicit public demisia doamnei preşedinte a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru modul în care se comportă, pentru modul în care acţionează şi pentru modul în care împarte justiţie în România.

Stimaţi colegi,

În aceste zile, în spaţiul public din România au apărut o serie de comentarii cu privire la faptul că rezultatele alegerilor locale au invalidat lupta împotriva corupţiei, pentru că mulţi candidaţi au câştigat, deşi erau vizaţi de instituţiile de forţă. Din punctul meu de vedere, ce s-a întâmplat după votul de duminică este reacţia naturală a cetăţenilor din România la anchetele pornite de DNA cu o puternică conotaţie politică. Dar ce mai contează în statul de drept al doamnei Stanciu Livia părerea unui ales al cetăţenilor? Dacă am fi asistat doar la reacţii venite din partea unor analişti, atunci nu ar fi fost ceva dramatic. Erau comentarii făcute de observatori. Însă, în momentul în care şefa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie iese public şi critică votul românilor, atunci este cu adevărat o problemă.

Ceea ce este mult mai grav este faptul că declaraţia respectivei doamne reflectă modul în care dânsa gândeşte şi împarte justiţie în România. Din nefericire, şefa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie continuă, nestingherită de nimeni, să facă politică de pe scările CSM. Aceasta rămâne ancorată în logica pe care a promovat-o în ultimii ani, aceea ca reprezentanţii justiţiei să-şi dea cu părerea referitor la subiecte ce ţin de spaţiul politic. Ce nu înţelege doamna Stanciu Livia este faptul că justiţia nu are legătură cu votul cetăţenilor şi cu modul în care aceştia înţeleg să-l exercite. Sunt două lucruri total diferite. Justiţia trebuie să se facă în sălile de judecată în favoarea cetăţenilor şi nu a instituţiilor de forţă, iar democraţia funcţionează pe baza principiilor fundamentale ale acesteia.

Suveranitatea poporului şi domnia majorităţii nu sunt un lux. Oamenii au dreptul să voteze pe cine doresc, iar votul este încă liber şi nu poate fi îngrădit de nimeni. Stanciu Livia, din poziţia sa de preşedinte al Înaltei Curţi, ar trebui să cunoască foarte bine principiile care guvernează un stat de drept şi o democraţie.

Poporul este suveran, puterea este a poporului, iar votul este vocea cetăţeanului. Românii sunt liberi să aleagă ce doresc, este un drept pe care l-am câştigat în decembrie 1989. Nu poate absolut nimeni să le facă cetăţenilor României procese de intenţie pentru modul cum au votat, pentru că votul este un drept fundamental al cetăţenilor şi nimeni nu îl poate contesta, nici măcar partenerul de nădejde al DNA.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Doamna Ana Birchall.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

Hristos s-a înălţat!

În declaraţia politică din această săptămână doresc să vă vorbesc despre cei care aprind pentru prima dată scânteia cunoaşterii în sufletele copiilor, şi anume învăţătorii noştri dragi. În fiecare an, pe 5 iunie, îi sărbătorim pe toţi dascălii din România care, prin munca lor neobosită, împrumută copiilor câte puţin din lumina sufletelor lor.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Este greu de explicat în doar câteva cuvinte ce înseamnă să fii astăzi învăţător. Munca învăţătorilor are o atât de mare însemnătate pentru dezvoltarea individuală a copiilor, cu atât mai mult cu cât sistemul românesc de educaţie a fost supus la grele încercări în ultimii zeci de ani.

Învăţătorii nu sunt simpli furnizori de informaţii, ei sunt primele călăuze ale tinerelor minţi pe drumul cunoaşterii. Ei sădesc primele seminţe de dragoste pentru lectură, pentru ştiinţă, pentru educaţie, iar primii paşi pe care ei îi ghidează pe calea învăţăturii sunt definitorii pentru evoluţia copilului în viitor.

Sunt sigură că, la fel ca mine, nici dumneavoastră nu veţi uita nicicând prima zi de şcoală, mândria de a fi în sfârşit elev, curiozitatea şi nerăbdarea de a afla lucruri noi şi întâlnirea cu cea care a reuşit să îmi aline teama unui nou început şi să sporească în mine şi mândria de şcolar şi dorinţa nestinsă de învăţătură. Cu măiestrie şi cu multă blândeţe a hrănit toate curiozităţile mele şi dragostea mea pentru cărţi şi pot spune că o parte din omul care sunt astăzi i se datorează şi doamnei învăţătoare Dumitrescu de la Şcoala generală din comuna Fulga de Jos, judeţul Prahova.

Cred că trebuie să ne amintim mereu să le mulţumim dascălilor pentru perseverenţa lor, pentru dedicaţia cu care ghidează drumul copiilor către lumina cunoaşterii, pentru abilitatea de a face minţile copiilor să depăşească graniţele impuse de paginile cărţilor, pentru tandreţea cu care scot la lumină acele resurse nebănuite din interiorul fiecăruia şi pentru grija şi dragostea lor pentru copii.

Dascălii merită mai mult decât recunoştinţa noastră rostită în discursuri, câteodată pompoase, la finalul sau începutul anului şcolar. Ei merită salarii care să le asigure un trai decent, ei merită şcoli moderne, cu mijloace de acces în care să îşi poate desfăşura activitatea, ei merită un sistem educaţional stabil, care să nu se schimbe de la un an la altul şi care să vină în completarea abilităţilor lor pedagogice, ajutându-i astfel să modeleze sufletele şi caracterele copiilor noştri.

Cu toate lipsurile din sistemul nostru de educaţie, de pe băncile dascălilor noştri au ieşit generaţii de copii extraordinari, cu performanţe deosebite la învăţătură, olimpici internaţionali cu care ne-am mândrit mereu atunci când au reprezentat România la competiţii renumite.

Puterea de muncă şi voinţa cu care învăţătorii au inspirat aceste performanţe trebuie însă răsplătite şi susţinute. Cu şcoli moderne şi un sistem educaţional solid, sunt sigură că dascălii şi profesorii noştri, alături de elevii lor, susţinuţi de părinţi şi de bunici, ar putea face adevărate minuni.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Investiţia în învăţători şi profesori este o investiţie în educaţia copiilor noştri, iar educaţia este piatra de temelie pe care ne clădim prezentul, dar mai ales viitorul. Am susţinut şi voi susţine mereu că este extrem de important pentru viitorul nostru ca naţiune să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a creşte standardele sistemului de educaţie. Şi unde poate fi mai potrivit să intervenim, dacă nu tocmai în debutul parcursului educaţional, prin sprijinirea dascălilor noştri.

Cu prilejul Zilei învăţătorului, pe care am sărbătorit-o cu toţii pe 5 iunie, chiar dacă a fost o zi specială de alegeri locale în acest an, vreau să le mulţumesc, inclusiv de la tribuna Camerei Deputaţilor, cu mândrie, cu onoare, vreau să le mulţumesc încă o dată pentru dibăcia şi răbdarea de care dau dovadă în formarea generaţiilor prezente şi viitoare.

Le doresc tuturor dascălilor mult succes, multă putere de muncă şi îi asigur că, eu, personal, voi rămâne un fidel susţinător al consolidării sistemului de învăţământ din România şi al şcolii româneşti care trebuie să se concentreze, din punctul meu de vedere, din ce în ce mai mult pe formarea şi nu numai pe informarea copiilor.

La mulţi ani, dragi dascăli, şi tot ce este mai bun şi mai frumos pentru dumneavoastră şi pentru cei dragi dumneavoastră!

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, Colegiul nr. 5, Vaslui.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Virgil Guran.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc.

Ieri s-a votat o lege foarte importantă, Legea privind produsele româneşti de bază, care în proporţie de 51% trebuie să existe în hipermarketuri. Este un pas înainte pentru producătorii români, dar mă gândesc de ce pentru cei aproximativ două milioane de români care trăiesc din agricultură nu se găseşte o soluţie viabilă, un proiect care să vină nu doar să-i ajute să-şi vândă produsele, ci să-i ajute să se dezvolte, să crească productivitatea, să crească eficienţa muncii.

Cu alte cuvinte, ar fi atât de simplu dacă s-ar gândi un proiect prin care aceşti oameni să aibă venituri mai mari. Asta ar însemna ridicarea nivelului de trai, asta ar însemna la un moment dat venituri mai multe, atât pentru ei, cât şi pentru stat. Dar un astfel de proiect nu s-a discutat, un astfel de proiect nu îl văd de atâţia ani şi nici în acest moment nu întrevăd că se va găsi vreo soluţie.

Mă întreb, în momentul în care se stabilesc miniştrii, se stabileşte un guvern, oare de ce în general partidele nu se uită la calitatea acelui om, nu se uită la programul pe care doreşte să-l dezvolte acel om, la puterea de a schimba ceva, şi se uită de regulă dacă este om de partid, dacă ştie să servească interesele acelui partid şi nici măcar interesele acelui partid, ci interesele celor care conduc acele partide.

Din păcate, până nu ne vom desprinde de acest sistem şi până nu vom merge doar pe competenţă, calitate, atât în interiorul partidelor, cât şi în privinţa arcului guvernamental, nu vom realiza mare lucru.

Sper, şi-mi doresc, să se ajungă la un moment dat în România să vină un guvern care să aibă un program foarte clar pe care să-l înţeleagă tot românul, unde să fie trecute obiectivele pe priorităţi, pe date, unde să fie trecute unde vin banii şi ce se poate dezvolta şi ce se poate întâmpla, nu un simulacru de program în care sunt trecute de-a valma o grămadă de obiective care seamănă cu cele de la Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român şi care nu se materializează niciodată.

Oare vom reuşi în următorii 10, 15, 20 de ani să facem acest lucru? Eu sper că da. Dar trebuie să ne trezim toţi cei care avem o responsabilitate şi cred că trebuie să apelăm un pic şi la latura noastră naţionalistă şi să ne gândim că această ţară este importantă şi foarte important este să facem ceva pentru ea.

Vă mulţumesc.

Deputat al PNL, Guran Virgil.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Poftiţi, doamnă Cherecheş.

Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Vrem asfalt pe DN 76 Oradea - Deva, nu panseluţe şi maci!".

Ieri, 8 iunie, în municipiul Beiuş, în oraşul Ştei şi în comuna Rieni din judeţul Bihor au avut loc mitinguri de protest faţă de nepăsarea directorilor din Ministerul Transporturilor şi din Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, precum şi faţă de reprezentanţii Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj, în ceea ce priveşte starea catastrofală a Drumului Naţional Oradea - Deva.

De peste 10 ani, acest drum în lungime totală de 192 de kilometri este în reabilitare, dar ani întregi a fost abandonat, cu cratere mari pe câte un sens de drum, cu semafoare la tot pasul şi cu porţiuni cu pământ şi gropi care pun la grea încercare nervii şoferilor şi maşinile pe care aceştia le conduc.

Întreaga zonă are de suferit din cauza stării drumului, pentru că agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea aici au probleme în a-şi continua dezvoltarea, în timp ce unii au ales chiar să-şi transfere activitatea în altă parte. Mărturie în acest sens poate să depună AJOFM Bihor, care confirmă faptul că firmele au ajuns să plece din zonă şi să disponibilizeze angajaţi, din cauza stării drumului şi a faptului că atâţia ani nu s-a reuşit reabilitarea lui.

De asemenea, acest drum asigură accesul la destinaţii turistice de o frumuseţe deosebită, cu peşteri, pârtii de schi, pensiuni agroturistice, trasee montane pentru toate gusturile. Toate, sabotate de starea proastă a drumului.

Astfel, un potenţial turistic uriaş, o adevărată mină de aur, care atrage turişti nu doar din România, dar şi din Ungaria şi alte ţări, atât pe perioada de iarnă, cât şi de vară, nu e fructificat la maximum, pentru că turiştii evită acest drum care le provoacă mult răbdarea şi le distruge maşinile.

La protestele de ieri au participat mai multe sute de cetăţeni care au purtat pancarte cu mesaje prin care acuzau oficialităţile din CNADNR şi Ministerul Transporturilor că au distrus turismul şi economia zonei, că de 10 ani aceştia le oferă doar minciuni, şi că au dat în permanenţă dovadă de nepăsare, deşi Bihorul ocupă un loc fruntaş în ceea ce priveşte contribuţia la bugetul naţional.

De altfel, la proteste au fost invitaţi şi reprezentanţi din CNADNR, dar aceştia nu au răspuns invitaţiei.

La ultima vizită făcută în zonă de directorul CNADNR, domnul Cătălin Homor, acesta a declarat într-un mod complet neprofesionist că: "DN 76 nu a avut noroc". Este aberantă o asemenea afirmaţie venită de la cel care ar trebui să rezolve lucrurile, pentru că nu de noroc e nevoie pentru ca lucrarea să fie finalizată, ci de o evaluare realistă a situaţiei şi de măsuri ferme de îndreptare a ei.

De-a lungul anilor au fost organizate studii, licitaţii, rezilieri, au fost conflicte, întreruperi nejustificate, promisiuni mincinoase, dar drumul e departe de a fi finalizat.

O porţiune din drumul Oradea - Beiuş a fost finalizată în acest an, dar, cu câţiva kilometri înainte de Beiuş, începând cu Dealul Bitii, drumul e într-o stare dezastruoasă şi se poate parcurge cu doar 10 km/h.

Mai mult decât atât, unele porţiuni au trebuit complet refăcute după doar două săptămâni, pentru că după câteva zile au apărut gropi în asfalt. Din păcate, nimeni nu-şi asumă responsabilitatea pentru acest eşec şi nu am auzit de vreo demitere pe această temă.

Între timp, au avut loc accidente grave în zonă, potenţialul turistic e grav afectat, atractivitatea economică e mult redusă, iar multe vieţi sunt puse în pericol, pentru că şi maşinile de intervenţie au dificultăţi în parcurgerea acelor tronsoane nereabilitate, pe care au crescut în această primăvară macii.

Mă alătur protestatarilor şi miilor de şoferi nemulţumiţi care cer demisia directorului CNADNR şi cer Ministerului Transporturilor să ia urgent măsuri pentru finalizarea acestui drum - o ruşine naţională şi un eşec total în atragerea de finanţări europene.

Dacă ministrul transporturilor nu are cum să intervină, probabil că ar fi mai bine să plece şi să lase pe altcineva, care să aibă tăria de a interveni energic şi a face dreptate acestei zone atât de afectate de dezastrul drumului pe care cresc panseluţe şi maci.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Şedinţa s-a încheiat la ora 9,45.