Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16,02.

Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Georgian Pop şi Liviu-Ionuţ Moşteanu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

A doua parte a şedinţei a fost condusă de doamna deputat Carmen-Ileana Mihălcescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Liderii de grup, vă rog să vă invitaţi colegii în sala de şedinţe.

Declar deschisă, doamnelor şi domnilor deputaţi, şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 329 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa până în acest moment 159 de colegi. Se mai înregistrează şi în acest moment, probabil.

La primul punct al ordinii de zi, în conformitate cu prevederile art. 94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă informez că au fost distribuite deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţele Camerei, de astăzi şi de mâine; programul de lucru pentru perioada 11-16 septembrie 2017; lista rapoartelor depuse în perioada 1-12 septembrie 2017 şi de comisiile permanente sesizate în fond; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente.

De asemenea, potrivit art. 20 din Regulament, vă informez că un număr de şapte deputaţi ne aduc la cunoştinţă faptul că au devenit deputaţi neafiliaţi. Este vorba de domnul Ponta Victor, domnul Constantin Daniel, domnul Cîmpeanu Sorin, domnul Văcaru Alin, domnul Durbacă Eugen, domnul Banias Mircea şi domnul Borza Remus.

Potrivit programului de lucru aprobat, astăzi, de la ora 16,00, avem dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 92 de deputaţi, urmată de prezentarea interpelărilor adresate membrilor Guvernului.

2. La punctul 2 al ordinii de zi avem înscrisă dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 92 de deputaţi.

În temeiul art. 190 din Regulament, întreb dacă cineva dintre cei care au semnat moţiunea vrea să-şi retragă această semnătură? Nu.

Pentru dezbaterea moţiunii, Biroul permanent şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare vă propun următoarele: moţiunea simplă va fi citită de unul dintre semnatari; Guvernului i se rezervă 50 de minute, pe care le utilizează la începutul şi la încheierea dezbaterilor, pentru dezbateri luându-se în calcul câte 10 secunde pentru fiecare deputat.

Timpul maxim alocat grupurilor parlamentare, precum şi deputaţilor neafilitaţi se prezintă astfel: Grupul PSD - 26 de minute; Grupul PNL - 12 minute; Grupul USR - 5 minute; Grupul UDMR - 4 minute; Grupul ALDE - 2 minute; Grupul PMP - 3 minute; Grupul minorităţilor naţionale - 3 minute şi deputaţii neafiliaţi - un minut.

Dacă sunt obiecţii, comentarii la acest subiect? Nu sunt.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Votăm aceste propuneri pe care le vi le-am prezentat anterior. Vă rog, vot.

Cu 135 de voturi pentru, 7 colegi care nu au votat - propunerile au fost aprobate.

Înainte de a trece la prezentarea moţiunii, îi rog pe liderii grupurilor parlamentare să depună la secretarii de şedinţă lista cu deputaţii înscrişi pentru dezbateri. Înţeleg că deja s-a făcut acest lucru.

În aceste condiţii, dau cuvântul domnului deputat Cupşa, pentru citirea textului moţiunii simple.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Cupşa:

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru al justiţiei,

"PSD - stăpânul justiţiei?! Chiar aşa...?!"

Prin această moţiune adresată ministrului justiţiei, parlamentarii PNL şi USR doresc să tragă un nou semnal de alarmă, al câtelea oare, un nou semnal de alarmă asupra asaltului pornit împotriva independenţei justiţiei.

Începând cu anul 2000, până la sfârşitul anului 2004, PSD a făcut tot posibilul să subjuge ideea de justiţie independentă, justiţie care să răspundă, prin anumiţi procurori sau judecători, doar la directivele preţioase ale partidului-stat. Ne sunt încă vii în memorie momentele din şedinţele conducerii Partidului Social Democrat, când se luau decizii cu privire la dosarele unora dintre oponenţii politici, dar şi ale colegilor.

În domeniul reformării justiţiei, PSD a început actuala guvernare cu stângul. Este încă viu în memorie episodul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Doar reacţia promptă, de la începutul lunii februarie, anul curent, a societăţii civile, a mai multor instituţii şi organizaţii profesionale sau organizaţii neguvernamentale, precum şi a opoziţiei parlamentare a făcut ca acest act normativ să fie abrogat imediat.

Atunci când domnul Tudorel Toader a fost reconfirmat ca ministru al justiţiei în Guvernul Tudose, cu toţii am sperat că această decizie a fost luată în virtutea calităţilor sale ştiinţifice, profesionale şi umane. În fond, CV-ul Domniei Sale îl recomandă drept una dintre cele mai calificate persoane care au ocupat vreodată această funcţie: profesor universitar doctor, decan al Facultăţii de Drept din Iaşi, rector al Universităţii din Iaşi, autor a numeroase lucrări de drept penal, fost judecător al Curţii Constituţionale, fost procuror, fost avocat, decorat cu Ordinul Steaua României, iar enumerarea poate continua.

Atunci când un om cu o asemenea carieră devine ministru al justiţiei, este firesc ca aşteptările societăţii să fie unele pe măsură. Domnul Tudorel Toader nu avea nevoie să-şi mai decoreze CV-ul şi cu această funcţie de panoplie, motiv pentru care încercările sale de a-şi păstra fotoliul ministerial, odată ce a ajuns acolo, sunt cu atât mai inexplicabile. Iar dacă până săptămâna trecută mai puteau exista unele dubii, toate s-au risipit odată cu depunerea proiectului de modificare a legilor justiţiei, care demonstrează încă o dată că pentru domnul Tudorel Toader singurele interese care primează sunt cele ale lui Liviu Dragnea, nicidecum ale statului de drept şi ale societăţii din România.

Dacă am parafraza sloganul de campanie al Partidului Social Democrat, din noiembrie 2016, "Îndrăzneşte să crezi!", putem spune că românii au rămas doar cu îndrăzneala! Şi de data aceasta aţi înşelat aşteptările electoratului în domeniul reformării reale a justiţiei.

Asistăm la o continuare a serialului "marţea neagră", început în decembrie 2013, urmat de episodul din februarie 2017 şi, recent, de cel din 23 august 2017. Chiar nu realizaţi că totul este cusut cu aţă albă? Se văd indicaţiile preţioase venite de la partid.

Domnule ministru, chiar dacă nu sunteţi om politic, calitatea dumneavoastră de profesionist în drept, anvergura dumneavoastră academică şi profesională nu vă dau dreptul să vă bateţi joc de realizările obţinute în timp, în sistemul judiciar românesc.

Amendamentele propuse, întâmplător sau nu, la data de 23 august, reprezintă un atac îndreptat împotriva independenţei justiţiei şi o încercare de anulare a tuturor progreselor din acest domeniu pe care ţara noastră le-a înregistrat începând cu reformele din anii 2004-2005.

La 10 ani după integrarea României în Uniunea Europeană, coaliţia PSD-ALDE încearcă să ne arunce în trecut şi să readucă justiţia la cheremul clasei politice, aşa cum a mai fost în timpul mandatului Rodicăi Stănoiu şi a Guvernului Adrian Năstase.

Miercuri, 23 august, zi cu încărcătură istorică, va rămâne în istoria justiţiei ca ziua în care s-a anunţat întoarcerea armelor împotriva justiţiei. Am asistat în acea zi, perplecşi, la o prelegere de drept elevată, ce-i drept, la câteva zeci de pagini PowerPoint, proiectate pe un ecran şi la comentariile dumneavoastră, domnule ministru Tudorel Toader, care au reprezentat o aşa-zisă manifestare a transparenţei. Chiar nu ne aşteptam la aşa ceva, domnule ministru!

După comunicarea slide, a urmat etapa transmiterii Proiectului de Lege către Consiliul Superior al Magistraturii, pe furiş.

Domnule ministru, aţi ales satisfacerea interesului particular, de gaşcă politică, în detrimentul interesului general şi, în consecinţă, aţi susţinut modificări legislative dictate de interesul găştii PSD-ALDE, acela de a subordona puterea judecătorească.

În opinia noastră, oportunitatea ocazionată de nevoia obiectivă de modificare a legilor care guvernează sistemul juridic - cum ar fi normele privitoare la reglementarea accederii în profesie, a organizării pregătirii profesionale, a promovării în cariera de magistrat, a desfăşurării întregii cariere, precum şi organizarea judecătorească şi angajarea răspunderii magistraţilor şi altele - a fost transformată, fără nicio jenă, într-o ofensivă politică determinată de dorinţa de a controla politic, măcar în parte, sistemul judiciar din România.

Ingerinţele politice, precum cele dorite de gaşca politică pe care o reprezentaţi, ingerinţele în justiţie sunt de neacceptat dacă au, drept urmare, ca puterea executivă să controleze puterea judecătorească.

Vă aduceţi aminte că, în 6 decembrie 2016, domnul Dragnea declara că "Justiţia nu mai poate fi controlată politic niciodată"?

Sloganul PSD din campania electorală, "Îndrăznim să credem", se referea şi la adevărul din declaraţia preşedintelui PSD. Nu-i aşa?!

Cum spuneam, iniţiativa legislativă privind modificarea legilor justiţiei, într-o bună măsură, propune modificări normative de care sistemul judiciar chiar avea nevoie, unele dintre modificări fiind urmarea efectelor juridice pe care le produc un număr de patru decizii ale Curţii Constituţionale a României.

Se propun peste 190 de modificări ale unor norme juridice, dar aceste modificări obiectiv necesare şi susţinute şi de profesionişti ai dreptului sunt doar un alibi de care s-a folosit Partidul Social Democrat. Sub acest paravan se ascunde intenţia meschină a Partidului Social Democrat, se ascunde scopul ultim urmărit, acela de a deţine controlul asupra procurorilor şi judecătorilor.

Cariera academică, cariera profesională impecabilă a domnului ministru Tudorel Toader sunt folosite pentru a legitima "încă nefăcutele" Partidului Social Democrat.

Greşelile flagrante pe care le-am găsit, analizând expunerea de motive şi textul iniţiativei legislative susţinută public de domnul ministru, relevă o neatenţie vădită în ceea ce priveşte normele juridice care "nu sunt interesante" pentru PSD şi ALDE, concentraţi fiind doar pe modificările care ocazionează controlul politic asupra magistraţilor, asupra justiţiei.

Printre alte aspecte, se doreşte reorganizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin numirea unui al doilea vicepreşedinte. Dar această prevedere legală există deja!

De asemenea, s-a afirmat public că, pe considerente de netemeinicie, soluţiile procurorilor nu pot fi infirmate în prezent. Subliniem că în noul Cod de procedură penală, la art. 335, se prevede deja infirmarea soluţiei pentru clasare pentru motivul că împrejurarea nu există, infirmarea întemeindu-se pe lipsa unui temei de fapt.

Lipsa de respect faţă de lege este relevată şi de împrejurarea că în fişa proiectului de lege se menţionează că a fost postat pe site-ul ministerului, începând încă cu data 16 octombrie 2016. Uită însă să ne spună că ceea ce s-a postat era o altă iniţiativă legislativă, sub semnătura ministrului Raluca Prună şi citez, aici "Secţiunea 7 pct. l - informarea opiniei publice", din iniţiativa onor ministerului.

Există o mică diferenţă, însă, între cele două proiecte: primul are vreo 21 de pagini şi un conţinut exact, propunerea de astăzi nu are decât 43 de pagini şi conţinutul pe care cu toţii ar trebui să-l cunoaştem.

Legea nr. 52/2003 a fost, în mod vădit şi în mod grosolan, încălcată!

Care este planul real al PSD-ALDE?

Noi, PSD, numim procurorii care contează. Noi, PSD, controlăm procurori prin numirea lor, prin inspectarea lor, prin cenzurarea muncii lor!

Noi, PSD, controlăm judecătorii, inspectându-i!

Noi, PSD, îi numim pe procurorii-şefi, aşa cum rezultă din prevederile art. I, punctele 55-57, care au în vedere modificarea art. 54 din Legea nr. 304/2004.

În puţine cuvinte, ministrul justiţiei propune, CSM se execută. Apoi, firesc, procurorii şefi, astfel instalaţi, îi vor controla pe ceilalţi procurori.

Noi, PSD, îi inspectăm pe judecători şi pe procurori! Acest fapt este prevăzut în Titlul IV¹ care se referă la trecerea Inspecţiei judiciare din subordinea CSM, sub controlul ministrului justiţiei.

Organizarea Inspecţiei judiciare, ocuparea funcţiilor de inspector-şef şi adjunct, desfăşurarea activităţii inspecţiei sunt stabilite prin regulament adoptat prin ordin de ministru. Ordinul de ministru este cheia de boltă a funcţionării viitoarei Inspecţii judiciare, dacă PSD şi ALDE, sigur, îngenunchează magistraţii.

Restul propunerilor PSD-ALDE...? Cum vreţi voi, profesionişti în ale dreptului, cum vrea societatea civilă...

Domnule profesor Tudorel Toader,

Încercarea grosolană de a controla puterea judecătorească, de către Guvernul PSD-ALDE, dovedeşte o lipsă de respect faţă de ordinea constituţională. Se încalcă, credem noi, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, principiul separaţiei şi echilibrului puterii executive şi judecătorească, în cadrul democraţiei constituţionale, principiu general prevăzut în art. l alin. (4) din Constituţia României.

Acest demers, girat de vremelnicul ministru al justiţiei, este în contradicţie flagrantă cu anvergura dumneavoastră profesională şi cu imaginea unui profesor al Facultăţii de Drept din Iaşi şi, mai mult, cu obligaţiile pe care le are un rector al Universităţi din Iaşi, un prodigios leagăn al educaţiei juridice româneşti.

Agenda toxică a PSD-ALDE, agendă care îşi propune să pervertească actualul sistem de drept în aşa fel încât să fie util vremelnicilor politicieni aflaţi la putere, trebuie de îndată eliminată!

În conformitate cu dispoziţiile legale, ministrul justiţiei are, printre altele, următoarele funcţii şi atribuţii principale: asigură autoritatea prevăzută la art. 132 alin. (1) din Constituţia României, republicată, potrivit legilor de organizare a sistemului judiciar şi a înfăptuirii justiţiei ca serviciu public; veghează la respectarea ordinii de drept şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, prin mijloacele şi procedurile puse la dispoziţie; reprezintă statul sau Guvernul în domeniul de activitate şi competenţă; coordonează activitatea sistemului de probaţiune şi a sistemului penitenciar; coordonează executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri privative ori neprivative de libertate şi asigură condiţiile pentru respectarea drepturilor persoanelor faţă de care s-au dispus astfel de pedepse sau măsuri şi asigură fondurile necesare; coordonează şi îndrumă activitatea economică, de investiţii, de achiziţii şi administrativă a instanţelor judecătoreşti, a aparatului propriu şi a unităţilor subordonate ministerului, putând emite, în condiţiile legii, norme şi instrucţiuni obligatorii pentru aplicarea unitară a reglementărilor legale.

De asemenea, se mai menţionează că, în exercitarea atribuţiilor sale, ministerul va adopta o politică de colaborare instituţională cu celelalte ministere, cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu CSM, cu Ministerul Public, cu Uniunea Naţională a Barourilor din România, cu Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, cu Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, precum şi cu alte autorităţi publice, cu asociaţiile judecătorilor şi procurorilor şi cu alte asociaţii profesionale sau organizaţii neguvernamentale, prezervând însă obiectivele şi politicile sale în domeniul de competenţă.

Am profitat de răbdarea dumneavoastră, stimaţi colegi, cu această prezentare a funcţiilor şi atribuţiilor ministrului justiţiei, pentru a sublinia obligaţiile şi drepturile acestuia. Se pare, însă, că sunt doar vorbe în vânt pentru actualul ministru!

Cele enumerate mai sus probabil că sunt opţionale pentru ministrul Toader.

Activitatea ministrului este nedetectabilă, ea nu există în privinţa asigurării infrastructurii necesare în justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este într-o situaţie deplorabilă, cu spaţii improprii desfăşurării actului de justiţie la standarde europene. Deşi există o soluţie disponibilă, anume, alocarea unui spaţiu în clădirea Palatului Parlamentului, această soluţie nu este luată nici măcar în considerare, magistraţii fiind amăgiţi în continuare cu fantasmagoricul proiect al "Cartierului Justiţiei".

În privinţa rezolvării situaţiei din penitenciare, situaţia este şi mai gravă. Am rămas doar cu vizitele şi elaborarea unor studii de fezabilitate! Desigur, şi cu condamnările CEDO cu care ne-am obişnuit...

Ministrul vrea să fie puternic şi de aceea a început să se joace cu focul. Propune schimbarea legilor justiţiei, pentru ca tovarăşii politici să controleze puterea judecătorească. De aici derivă problema de politică internă pe care o supunem atenţiei Camerei Deputaţilor - neîndeplinirea de ministrul justiţiei, Tudorel Toader, a atribuţiei referitoare la administrarea cu bună-credinţă a infrastructurii autorităţii judecătoreşti.

Pe de altă parte, vă supunem atenţiei exercitarea, de domnul ministru, cu rea-credinţă, a dreptului la iniţiativă legislativă pentru a satisface interese particulare, interese de gaşcă politică.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog să concluzionaţi, domnule deputat.

Domnul Ioan Cupşa:

Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, trebuie să citesc moţiunea simplă şi îmi veţi permite, sunt convins...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Eu vă permit, dar decizia Biroului permanent este: aproximativ 15 minute. Vă permit... Doar v-am informat că aţi depăşit timpul. Din momentul acesta, încercaţi să fiţi mai concret.

Domnul Ioan Cupşa:

Vă mulţumesc.

Deşi sunt ardelean, am încercat să am un ritm alert, aţi remarcat acest lucru, şi voi continua în acelaşi ritm.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog să continuaţi.

Domnul Ioan Cupşa:

Stimaţi colegi,

Priorităţile ministrului şi ale PSD-ALDE sunt:

1. Controlul politic asupra corpului magistraţilor, prin Inspecţia judiciară, care va fi parte componentă a Ministerului Justiţiei, activitatea inspecţiei va fi pe deplin controlată, fiind reglementată prin ordin de ministru;

2. Controlul politic asupra parchetelor, astfel încât propunerile de numire în funcţiile de conducere şi anume, Procurorul General şi procurorii şefi ai DNA şi ai DIICOT, precum şi adjuncţii acestora să fie făcute, în fapt, de ministrul justiţiei.

Domnule ministru Tudorel Toader, ceea ce propuneţi reprezintă o "încercare a mării cu degetul", o trăsnaie!

De unde ne dăm seama? Chiar din declaraţiile şefilor dumneavoastră, atât pe linie de Guvern, domnul Mihai Tudose, cât şi pe linia girantului politic, prin ricoşeu, domnul Liviu Dragnea, care declară cu nonşalanţă că aveţi dreptul la o părere, aveţi dreptul la o idee.

Iată declaraţia domnului prim-ministru, Mihai Tudose: "Propunerile unui singur om nu pot fi niciodată un atac la nimic. Domnul Tudorel Toader a ieşit într-o conferinţă şi a prezentat ceea ce a reieşit din punctul de vedere al Domniei Sale şi din consultările cu cei implicaţi. De aici până la a vorbi despre Legile justiţiei e o cale lungă. Toată lumea se manifestă, îşi pune păsul, ne va ajuta să ne facem o idee despre ce îşi doreşte ţara. Pe baza acestei transparenţe, vom lua şi o decizie în Guvern, vă asigur că va fi ziua şi nu noaptea."

Nici domnul Liviu Dragnea, preşedintele PSD, dar şi al Camerei Deputaţilor, nu pare prea bucuros să îi sară, chipurile, în ajutor domnului ministru Tudorel Toader: "Eu nu am fost în stradă, cu toate că şi eu am avut acelaşi punct de vedere. Eu în toamnă am spus că nu sunt de acord cu proiectul domnului Tăriceanu, susţinând ideea să rămână trei entităţi pe acest circuit de numiri. Dar asta nu înseamnă că trebuie să mă năpustesc pe un om care a enunţat nişte principii".

După astfel de reacţii, avem impresia că, de fapt, domnul profesor a fost scos la tablă, dar, pentru că nu a recitat corect poezia scrisă la partid, a fost trimis până acasă pentru a mai aprofunda principiile justiţiei PSD-iste!

Stimate colege şi stimaţi colegi deputaţi, cei care susţineţi această coaliţie de guvernare,

Oare vă simţiţi confortabil în faţa acestei situaţii mai mult decât delicate?

E drept, nu am remarcat din partea Domniilor Voastre reacţii coerente, nici pro, nici contra, faţă de această acţiune a domnului ministru Tudorel Toader. Aşteptaţi, cumva, să scoată Domnia Sa, cu mâinile sale, cartofii încinşi din focul justiţiei şi, mai apoi, să vă înfruptaţi din aceştia?!

Stimate colege şi stimaţi colegi deputaţi,

Nu mai giraţi această mascaradă!

Prin adoptarea acestei moţiuni veţi crea premisele existenţei unei adevărate şi independente justiţii în România!

Ajutaţi justiţia, să nu fie trasă în jos de oameni şi interese ascunse!

Stimate domnule ministru al justiţiei,

Noi, semnatarii acestei moţiuni simple, în aşteptarea gestului de responsabilitate şi de onoare, aşteptând manifestarea dumneavoastră de voinţă potrivită atât cu interesele sociale generale, cât şi cu propriile dumneavoastră interese, vă solicităm următoarele:

1. Devoalaţi agenda ascunsă a acestei iniţiative legislative privind modificarea şi completarea Legilor justiţiei!

2. Nu promovaţi, în forma actuală, acest proiect de lege şi rezumaţi-vă doar la acele aspecte care vor sprijini justiţia şi nu o vor îngropa în mocirla intereselor politicianiste!

3. Delimitaţi-vă, aici, în plenul Camerei Deputaţilor, de această acţiune toxică a adevăraţilor autori morali, liderii PSD-ALDE, şi dejucaţi-le planul de a îngenunchea sistemul de justiţie din România. În caz contrar, veţi fi complicele lor şi veţi completa galeria miniştrilor justiţiei din Guvernările PSD, miniştri care au dat o palmă grea şi dureroasă acestui sistem atunci când i-au condus destinele. Nu puneţi "chingile roşii" pe sistemul judiciar şi contribuiţi la întărirea şi nu la aservirea acestui sistem!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, îl invit la tribună pe ministrul justiţiei, domnul Tudorel Toader.

Vă rog, domnule ministru, aveţi cuvântul.

Vă reamintesc că aveţi 50 de minute, pe care vi le puteţi împărţi cum doriţi, la început şi la finalul dezbaterilor.

Domnul Tudorel Toader (ministrul justiţiei):

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Înainte de a răspunde celor sesizate prin moţiune, îngăduiţi-mi să fac unele cuvenite precizări. Eu privesc această dezbatere a moţiunii de cenzură...

Voci din sală:

Simplă!

Domnul Tudorel Toader:

Simplă!

...dezbaterea acestei moţiuni simple şi ca pe o oportunitate, ca pe o şansă pe care opoziţia mi-a oferit-o mie de a vorbi aici, în faţa dumneavoastră, mai pe larg, despre demersurile pe care le-am făcut până în prezent în domeniul reformării justiţiei, inclusiv pachetul de legi referitoare la justiţie - Legea nr. 303, Legea nr. 304, Legea nr. 317, toate din 2004.

Vă mărturisesc următorul lucru: vorbesc de la această tribună a Camerei Deputaţilor pentru a treia oară.

O dată pe 6 octombrie 2006, când eram învestit ca judecător la Curtea Constituţională, pentru un rest de mandat de un an de zile.

A doua oară, pe 12 iulie 2007, când am fost învestit ca judecător la Curtea Constituţională, pentru un mandat complet de 9 ani.

Astăzi, în faţa dumneavoastră, pentru a răspunde moţiunii simple pe care PNL-ul a depus-o.

De fiecare dată, cele trei prezenţe ale mele aici, la tribună, la microfon, au fost la propunerea, la solicitarea Partidului Naţional Liberal.

Prima dată, să mă învestească judecător (Aplauze.); a doua oară, să mă învestească judecător, repet, pentru un mandat complet; astăzi, să răspund la moţiunea depusă.

Dacă privesc - şi sigur că am analizat şi am formulat şi un punct de vedere scris cu privire la moţiune -, de principiu, aş caracteriza moţiunea pe următoarele trei trepte. Aş spune patru, dar pe al patrulea l-aş ţine în rezervă.

O dată, o direcţie, vorbindu-se despre politica privind infrastructura justiţiei.

A doua direcţie, privind Proiectul de Lege de modificare a celor trei legi ale justiţiei.

A treia direcţie, pe care permiteţi-mi să nu-i dau citire, pentru că domnul deputat care a susţinut aici moţiunea a făcut - şi, dacă îmi permiteţi, chiar nu reiau, dar vreau să-i mulţumesc - a făcut un adevărat laudatio la adresa mea şi a carierei mele profesionale, pentru care îi mulţumesc şi voi reţine aceste fraze, acolo, în arhiva mea. (Aplauze.)

A patra direcţie, pe care nu voi insista, vizează deja conţinutul uneori defectuos, iertaţi-mi formula, cu privire la conţinutul moţiunii. Şi, sigur, argumente voi da pe parcurs, dacă va fi cazul, dar, după ştiinţa mea, moţiunea aceasta nu îmi este adresată mie, este la adresa mea, e adresată dumneavoastră, Camera Deputaţilor, pentru a o analiza, pentru a o vota şi pentru a-i da eficienţa juridică pe care ştim că o are moţiunea simplă, spre deosebire de moţiunea de cenzură.

Sigur, eu sunt cel vizat, dar nu-mi este destinată mie, ci este destinată dumneavoastră, dacă-mi îngăduiţi, la adresa mea, ca ministru al justiţiei.

Eu nu voi da citire celor scrise, pentru că probabil am un confort de a vorbi liber ideile pe care mi le-am notat. Nu voi abuza de răgazul dumneavoastră, deşi vă asigur de faptul că 50 de minute sunt absolut insuficiente să răspund la toate problemele enunţate, fie chiar şi într-o formulă sintetică sau parţial corectă.

Se vorbeşte despre faptul că Proiectul de Lege de modificare a legilor justiţiei este îndreptat împotriva independenţei justiţiei, ceea ce înseamnă că autorii moţiunii au ferma convingere că în România justiţia este minunată, că funcţionează foarte bine, că este pe deplin independentă şi eficientă, că ne apără pe deplin drepturile, libertăţile fundamentale, că protecţia aceasta e ridicată la standardele europene, din marea familie din care facem parte.

Enunţul este enunţ, realitatea este realitate, pe care cred că nici autorii acestor fraze nu o pot contesta. Se vorbeşte despre episodul Ordonanţei nr. 13. Eu nu am să revin, pentru că nu eram atunci aici, dar am să subliniez doar faptul că Ordonanţa nr. 13 a intrat în percepţia publică dintr-o anumită perspectivă, dar conţinutul şi procedura de adoptare au fost evaluate de către Curtea Constituţională. Era prima zi de ministru, când am susţinut în faţa Curţii excepţia ridicată. Excepţie pe care Curtea a admis-o, constatând un conflict juridic de natură constituţională între puteri. Pentru că, de bună seamă, pentru oricine este faptul - şi dumneavoastră, cu atât mai mult, ca legiuitor - faptul că un procuror cu deplin respect faţă de instituţie, faţă de funcţie nu poate să ancheteze nici oportunitatea, nici legalitatea, nici constituţionalitatea adoptării unui act normativ, pentru că avem o lege, Legea nr. 24/2000, cu multe modificări, o lege care ne descrie tehnica legislativă, o lege care lasă libertatea decidentului în aprecierea oportunităţii. Şi atunci s-a născut conflictul validat de Curte.

Iar astăzi, dacă facem un arc peste timp, nu foarte mult timp, vedem chiar că cei trei procurori care au combătut faptele acelea, grave şi reprobabile, care s-au substituit dumneavoastră, în aprecierea oportunităţii adoptării unui act legislativ, sunt, la rândul lor, anchetaţi, verificaţi de către Inspecţia Judiciară - o consecinţă, dacă îmi îngăduiţi, pe care o găsesc mai mult decât firească, pentru că eu nu - îmi închipui ca un procuror din România, unul dintre cei 2.650 de procurori, câţi avem astăzi, să nu ştie că el este în paradigma înfăptuirii, interpretării şi aplicării normei, şi nu în paradigma adoptării unui act normativ, substituirii legiuitorului, Parlamentului, unica autoritate legiuitoare. (Aplauze.)

Mulţumesc.

Sar peste paragraful acesta, la adresa mea - care, sigur, este măgulitor, dar îmi place să cred că şi adevărat -, adăugând, pe lângă cele multe spuse, şi faptul că din mai 2014 sunt membru titular în Comisia de la Veneţia, că am participat la evaluările şi avizele Comisiei.

Şi permiteţi-mi să îndrăznesc să cred, căci cunosc respectivele standarde şi proceduri, şi vă asigur că proiectul de lege are raportare la respectivele standarde.

S-a spus în moţiune că, întâmplător sau nu, am prezentat în public acele slide-uri, pe 23 august, o zi care în memoria noastră are o semnificaţie istorică. Sigur, şi pentru mine. Dar eu am prezentat pe 23 august, din simplul motiv că atunci se făceau exact şase luni de zile de la data numirii ca ministru al justiţiei - 23 februarie - 23 august, 6 luni, un mic bilanţ.

A fost o perioadă în care se ridicau semne de întrebare asupra procedurilor de iniţiere a actelor normative. Or dumneavoastră ştiţi mai bine decât oricine altcineva în România faptul că tehnica legislativă nu îţi permite să sari etape. Ştiţi că de la iniţierea unui act normativ cu transparenţă decizională, avize şi celelalte, matematic, trec trei luni de zile. Matematic, trec trei luni de zile. Că, dacă nu, încălcăm art. 1 alin. (3) din Constituţie.

O afirmaţie subliniată şi astăzi, aici, scrisă în moţiune, despre care aş putea vorbi mult. Sper că şi bine.

Proiectul acesta a fost înaintat, spuneţi dumneavoastră, "pe furiş". Eu nu ştiu cât e pe furiş transmis acest proiect. În opinia mea, probabil, este unul dintre cele mai dezbătute proiecte de acte normative. Şi găsiţi în răspunsul scris, nu vă răpesc timpul să vă explic, să prezint şi astăzi.

Dar vreau să subliniez următorul lucru, care nu prea a răzbătut în spaţiul public, iar cei care îl cunosc nu prea au avut interesul să îl prezinte, aşa cum este el.

Spuneam că legile justiţiei sunt din 2004. Între timp, am intrat în Uniunea Europeană. În urmă cu un an, tocmai se revizuise Constituţia. Au trecut 13 ani. Legile trebuie aduse în actualitate şi nu privim în urmă, cu 13-15 ani. Dar nu acesta a fost motivul, deşi era necesar.

În 2015, pe 5 noiembrie 2015, dar reţinem 2015, Ministerul Justiţiei a fost sesizat de către Consiliul Superior al Magistraturii, punând în discuţie nevoia de actualizare, de modificare a legilor justiţiei.

A urmat 2016, pe 8 februarie 2016, când ministrul justiţiei de atunci a constituit un grup de lucru pentru a analiza propunerile formulate de CSM.

Din 8 februarie 2016 până în 7 octombrie 2016, proiectul a fost dezbătut în grupul de lucru, în dezbateri publice organizate la Bucureşti, Iaşi şi Cluj, dându-se forma finală a acestuia - octombrie 2016.

În ianuarie 2017... şi, sigur, pus pe transparenţă decizională, pe site-ul Ministerului Justiţiei.

În ianuarie 2017, proiectul a revenit la Ministerul Justiţiei, unde ministru era domnul Florin Iordache.

Am spus-o public şi o repet şi astăzi, am apreciat faptul că Domnia Sa, deşi avea tot parcursul de elaborare, a trimis proiectul înapoi, la CSM, pe considerentul că între timp fuseseră alegeri şi erau alţi membri titulari la CSM, şi a vrut să vadă opinia actualului Consiliu şi nu a fostului Consiliu.

S-a dus înapoi la CSM, unde a stat până pe data de 24 aprilie 2017. 24 aprilie 2017 - a revenit iarăşi la Ministerul Justiţiei. Am primit propuneri de la CSM, dar şi de la Înalta Curte, DNA, DIICOT, toate structurile, asociaţiile profesionale, societate civilă; am făcut dezbateri publice; am dat forma proiectului şi l-am trimis din nou, a treia oară, la CSM, să dea aviz pe această ultimă formă.

Aşteptăm până la sfârşit de septembrie, când CSM-ul ne-a anunţat că va trimite avizul, după care vom trimite proiectul de lege la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, la Finanţe, la Apărare, la Sănătate, la Consiliul Economic şi Social pentru a ne da avizele necesare; îl vom prezenta în Guvern - exprim speranţa faptului că Guvernul îl va aproba cu sau fără modificări -, după care îl vom trimite în Parlament pentru dezbateri şi pentru găsirea celor mai bune soluţii, în măsura în care cele propuse de noi se va dovedi că nu sunt cele mai bune.

Prin urmare, convingerea mea, pe baza celor sintetic prezentate, este aceea că Proiectul de Lege a fost foarte, foarte dezbătut, a parcurs toate etapele - de avizare, de consultare, de transparenţă decizională -, iar ce am făcut în 23 august, practic - şi aici vă rog să fiţi de acord, şi dacă nu sunteţi, tehnica legislativă ne spune că aşa stau lucrurile -, practic, am prezentat principalele direcţii de modificare, pe care le-am pus în dezbatere publică; primesc zilnic puncte de vedere de la oameni care n-au nicio legătură sau care lucrează în justiţie, cine ştie unde. Vom da forma finală, aşadar, trimitem la Guvern, trimitem la Parlament, şi dumneavoastră veţi putea exprima soluţiile cele mai bune.

"190 de modificări" - s-a spus aici. Vă mărturisesc că nu le-am numărat, pentru că depinde care este opţiunea. Că poţi să numeri pe margine un articol, să zici o modificare, dar în conţinutul acelui articol să ai şapte aliniate şi să modifici cinci dintre ele. Numeri o dată, după denumire marginală, sau numeri de cinci ori, după conţinut. Oricum am număra, sunt multe modificări.

Oricum, veţi reţine, la dezbateri parlamentare, foarte multele modificări sunt dintre cele transmise de către CSM, de asociaţiile profesionale, de tot corpul de specialitate. Şi cu o referinţă expresă - mă refer la Legea nr. 317 privind organizarea şi funcţionarea CSM-ului, care are prevederi de ordin tehnic, de organizare, de promovare, de revocare, de votare, de sancţionare, de suspendare şi de tot ce e acolo, propuneri pe care în mare parte le-am reţinut în conţinutul primit de la CSM, pentru că dânşii sunt cei mai în măsură să-şi cunoască nevoia de bună organizare, nevoia de bună administrare, nevoia şi pârghiile de asigurare a independenţei justiţiei.

Prin urmare - şi trec la un alt punct - reţinem că iniţiativa a venit din sistemul acesta judiciar, din putere, şi nu dintr-un sistem, cum am auzit adineauri, paralel sau din spaţiul public. Deci iniţiativa a venit de la puterea, de la garantul independenţei. De trei ori am făcut acest du-te-vino între iniţiatori, CSM, Ministerul Justiţiei, societate civilă, asociaţii profesionale. Căutăm forma cea mai bună şi o veţi primi spre dezbatere. Cu o precizare suplimentară: proiectul va căpăta forma finală, pe care o prezentăm la Guvern, după ce primim avizul de la CSM. Aici sunt, repet, direcţii de evoluţie, de posibile modificări privind legile justiţiei.

Sigur, una din cele mai dezbătute modificări se referă la procedura de numire a procurorilor de rang înalt, cum spune Comisia de la Veneţia. Care procedură o fi cea mai bună? Nu există un standard la nivel european, naţional, prin care cineva să ne dea o soluţie, să spună: "Aşa trebuie să faceţi!". De ce nu există? Pentru că dumneavoastră ştiţi foarte bine raportul dintre norma europeană şi norma naţională, raport în care legiuitorul are libertatea de apreciere, marja de apreciere, cu respectarea specificului naţional.

Dacă ne uităm pe standarde, pe Raportul privind independenţa justiţiei, emis de Comisia de la Veneţia, vom vedea standarde diferite, proceduri diferite. Vom vedea, de exemplu, cum în Albania numeşte Parlamentul, în Croaţia numeşte Parlamentul. Veţi spune: "Să nu dăm exemplul Albaniei!". Dar vă asigur de un lucru, domnule deputat, de multe ori spunem: "Să nu dăm exemplul Albaniei!", "Să nu dăm exemplul Moldovei!", dar de foarte multe ori dânşii au legislaţii mai bune decât noi, pentru că au avut curajul şi determinarea să facă modificări radicale, cu consultanţă, cu specialişti din Germania, Olanda, Statele Unite, de unde or fi.

În 2004, eu eram membru în Comisia de elaborare a Codului penal din Moldova. Au instituţii juridice funcţionale şi eficiente, pe care noi, acum, de câţiva ani, le descoperim şi începem să le înţelegem.

Deci criteriul că e o ţară, nu e suficient să judecăm independenţa şi valoarea sistemului.

Dar la englezi - englezii sunt mai democratici şi o ţară mai consolidată - numeşte Parlamentul.

Dar mai dau un exemplu, care a fost în spaţiul public şi pe care unii l-au prezentat doar pe jumătate.

În Statele Unite, desemnează Preşedintele, dar confirmă Senatul. În procesul decizional facem distincţia dintre treptele actului decizional - că e propunere, validare, confirmare şi aşa mai departe -, dar vă asigur următorul lucru: în Statele Unite desemnează Preşedintele, dar confirmă Senatul; efectul juridic e decizia Senatului, în condiţiile în care Senatul, după Constituţie, poate să spună "Da" sau poate să spună "Ba", adică poate să infirme. Că există o înţelegere, asta este cu totul altceva.

Aduc un alt argument. De 10 ani de zile, noi suntem sub acel Mecanism de Cooperare şi Verificare, acel MCV. N-aş putea spune cât de bine şi cât de eficient a fost gestionat acest mecanism, pentru că este o interferenţă între juridic şi politic, pentru că decizia de multe ori e luată pe considerente şi de oportunitate.

Dar dumneavoastră ştiţi că, la un moment dat, aveam trei-cinci recomandări. Astăzi avem 12 recomandări, fiecare cu subpuncte. Prima recomandare vizează identificarea unei soluţii robuste, transparente, la adăpost de factorul politic, pentru desemnarea procurorilor de rang înalt.

Or, întrebarea mea, întrebare pe care dumneavoastră o veţi dezlega, când proiectul vă va ajunge, este următoarea. Din moment ce noi avem acum o procedură, prin care ultimul cuvânt îl are Preşedintele, dacă această procedură este bună, cum se mai justifică prima recomandare, care spune: "Găsiţi şi luaţi măsuri!". Ceea ce înseamnă că procedura actuală are ceva ce trebuie îndreptat. Eu voi propune, dumneavoastră veţi delibera, veţi dezbate şi veţi decide.

Inspecţia judiciară. Filonul nostru juridic sigur că este cel francez. În 1860, Cuza îl trimitea pe Boerescu, şi traducea codurile din Franţa, şi am stat cu ele, ale lui Napoleon, şi au fost bune - sub anumite aspecte mai bune decât unele pe care între timp le-am modificat sau adoptat.

În Franţa, inspecţia judiciară este la Ministerul Justiţiei.

Pe 23 august eu spuneam că... ceva... cum şi la primul interviu al meu, la un post de televiziune, public, spuneam că ceva scârţâie şi nu este în regulă, şi trebuie resetată justiţia. Iar astăzi sunt mai convins decât atunci. Dovadă, nu modelul de unde am luat numai jumătate, de la francezi, şi unde lucrurile merg bine. Am văzut critici recente, la nivel înalt, că, mă rog, afectăm independenţa dacă trecem inspecţia... Dar în ţara de origine, lucrurile stau exact aşa.

Dar să nu luăm modelul..., poate am luat noi numai jumătatea bună şi ne-am îndepărta de jumătatea mai puţin bună de la dânşii. Ar fi un fapt foarte bun.

Dar dumneavoastră ştiţi ce se petrece zilele acestea în raportul dintre Inspecţia Judiciară, Secţia de procurori şi CSM? Ştiţi că unii altora îşi fac reclamaţii? Ştiţi că se anchetează unii pe alţii? Ştiţi că CSM-ul face, aprobă Regulamentul de organizare, de funcţionare a Inspecţiei Judiciare? Că inspectorii verifică judecătorii şi procurorii, iar rezultatul verificării trebuie aprobat tot de către CSM, cel care reprezintă toţi magistraţii? (Aplauze.)

Eu nu ştiu dacă asta este soluţia cea mai bună. Sunt convins că nu, dar dumneavoastră veţi decide. Pentru că, dintr-o altă perspectivă, apare, dacă vrem, şi un fel de incompatibilitate între funcţii, o separaţie a competenţelor şi funcţiilor în sistemul judiciar.

Eu îţi fac regulamentul, după care tu mă controlezi pe mine, tu faci raportul de control şi eu îţi aprob raportul de control. Dacă nu ne înţelegem şi nu este bine, ne facem sesizări şi ne anchetăm reciproc. O fi asta soluţia? Dumneavoastră, sigur, veţi decide.

Se spune în moţiune despre "vremelnicul ministru al justiţiei". Dar cine nu este vremelnic în funcţie sau pe unde se află? Încât n-am să... (Aplauze.) ... n-am să răspund la această chestiune.

Penitenciarele. La nivel de penitenciare, este o problemă istorică şi sistemică în acelaşi timp. Nu s-a născut de când sunt eu ministru, şi mi-aş dori să se atenueze cât voi fi eu ministru, indiferent cât voi fi, măcar să începem să rezolvăm lucrurile.

Avem 27.000 de deţinuţi, la 13.000 de funcţionari cu statut special; avem 7.800 de deţinuţi în plus, faţă de suprafaţa, de spaţiul de cazare 4 metri pătraţi, cum ne recomandă şi cum sunt standardele europene.

Avem probleme cu... mă rog, în multe ţări din Europa, şi am să dau exemplul Danemarcei, unde avem 27 de arestaţi. Curtea Supremă din Danemarca nu ni-i dă înapoi, să execute pedeapsa, pentru că nu avem condiţii de standard european pentru detenţie.

Sigur, este nemulţumirea dânşilor pentru faptul că cetăţeanul român, aflat în vizită sau la muncă în Danemarca, a comis o infracţiune, şi după ce a încălcat valorile de acolo, mai stă să execute pedeapsa şi pe cheltuiala statului danez. Iar interesul dânşilor este cât se poate de justificat.

Avem şi în Spania, şi în Italia, şi în mai multe părţi.

În momentul în care vom avea condiţiile de asigurare a celor 4 m/deţinut, sigur îi vom aduce acasă, să spunem astfel, în România, şi vom rezolva parţial o problemă bilaterală, a disputei privind detenţia condamnaţilor.

Voi prezenta - voiam săptămâna aceasta, dar încă mai iau un timp de reflecţie, probabil săptămâna viitoare - foaia de parcurs pentru a răspunde hotărârii-pilot CEDO.

Acum două zile am făcut solicitarea ANP-ului şi astăzi am vorbit cu directorul să-mi dea toate hotărârile judecătoreşti prin care deţinuţii au fost amânaţi. Voi face... eu voi citi miile de hotărâri - cei care sunt astăzi privaţi de libertate, în amânare, după executarea fracţiei - şi voi face public - dacă veţi vrea, voi veni în faţa dumneavoastră, dar publicitatea o asigură, nu?, media - din care rezultă următorul lucru, care este absolut inadmisibil într-un stat de drept, la nivelul la care e structurat statul nostru de drept. Hotărâri judecătoreşti aproape nemotivate, prin care se respinge eliberarea condiţionată, chiar dacă a făcut fracţie.

Vorbeam zilele acestea cu cineva foarte autorizat, să spun astfel, din domeniul justiţiei, spunând: "Domnule, avem o problemă". De ce? Pentru că m-am dus prin penitenciare şi toţi spun că asta e problema. Sigur, n-or fi având toţi dreptate, dar mulţi, cred, sunt convins că au. Şi zic: "Care sunt considerentele dispozitivului prin care judecătorul terţ faţă de sistem şi altul decât cel din comisie amână?". Şi răspunsul a fost... te lasă fără niciun fel de replică: "Apăi, domnule ministru, judecătorii se mai orientează şi după pedeapsă. Dacă pedeapsa e mare, îi mai amână". E inadmisibil aşa ceva. Pentru că art. 99-106 din Codul penal stabilesc criterii obiective şi subiective de eliberare condiţionată.

Dacă ai făcut - avem o individualizare legală, pe care o faceţi dumneavoastră, în emiterea, în adoptarea legii, avem o individualizare judiciară, pe care o face judecătorul în stabilirea pedepsei şi avem o individualizare ... o individualizare administrativă, pe care Comisia o verifică, a făcut fracţia, n-a făcut fracţia, are la dosar abateri de natură să-l mai ţinem sau nu.

Din moment ce un condamnat - în opinia mea, aici -, din moment ce un condamnat a executat integral fracţia obligatorie din Cod, a muncit, poate a avut şi recompensă, învoiri sau ce-o fi avut el, n-a avut nicio abatere, niciun avertisment, nimic, tu, judecător, n-ai temei să spui: "Mai stai şase ani", "Mai stai şase zile", "Mai stai un an". Pentru că - şi închei - nu e există în legislaţia penală, după ştiinţa mea - şi vă asigur că aşa stau lucrurile - nu există o individualizare postexecutare. Individualizarea e aici, o faceţi dumneavoastră legală, e în sala de judecată, o face judecătorul judiciară, după criteriile pe care le pun la dispoziţie Codul penal, niciun alt criteriu.

Şi să uităm că în 2003, la revizuirea Constituţiei, urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale, s-a renunţat la factorul volitiv, la conştiinţa judecătorului, pentru că e subiectiv, iar cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale unui cetăţean, când îl judecăm, nu punem în balanţă factorul volitiv, ci punem în balanţă faptele obiective comise de el, criteriile de individualizare şi individualizarea modului de executare. Orice se adaugă acestor trei dimensiuni este în afara legii şi nepermis.

Cert este că voi citi toate hotărârile - ziua, noaptea, văd eu când -, voi scoate frazele acelea, care motivează prelungirea, le voi face publice şi dacă va fi o practică neunitară, obligaţia, cum îi spunea domnul deputat când mi-a citit obligaţiile de ministru, obligaţia mă face să declanşez demersurile legale pentru un recurs în interesul legii, pentru asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii în procedura de soluţionare a cererilor de eliberare condiţionată.

Prin urmare, revin... (Aplauze.)

Prin urmare, revin, avem multe penitenciare în care modernizăm spaţiile existente. Avem penitenciare în care extindem spaţiile, pavilioanele existente, cu 80 de locuri, cu 60 de locuri, cu 600 de locuri. Avem două penitenciare - pentru cel de la Berceni s-a pus pe SEAP, s-a încărcat ieri licitaţia pentru achiziţia studiului de fezabilitate. Sunt în discuţii alte două locaţii, una la Unguriu, în judeţul Buzău, trei foste unităţi militare, pe o suprafaţă de 15 ha, de transformat în penitenciare, eventual unul cu regim semideschis şi Penitenciarul de la Caracal.

Avem Legea privind recursul compensatoriu - cele 6 zile la 30 executate. Avem Legea graţierii care, după părerea mea, necesită unele îmbunătăţiri, o lege pe care o veţi aprecia dacă îi daţi drumul în procesul de adoptare şi, în felul acesta, se vor rezolva, vor fi eliberaţi aproape 2.000-3.000 de deţinuţi din penitenciare, evident.

Vreau să vă mai spun următorul lucru, pe care sunt convins că îl ştiţi. Trendul populaţiei, dinamica populaţiei penitenciare este în scădere. Din toamna lui noiembrie 2015 până în vara anului 2017, în fluxul acesta de intrări-ieşiri, de eliberări şi intrări în penitenciare, numărul celor deţinuţi a scăzut cu 1.540. De ce aceasta? Or fi judecătorii mai blânzi? Nu cred. Judecătorii aplică legea în spiritul şi litera ei. Pentru că, între timp, a venit Codul penal din 2014, care a schimbat filosofia represiunii politicii penale, de la un sistem represiv la un sistem preventiv.

Prin urmare, dacă modernizăm din celulele existente, dacă extindem în pavilioanele actuale, dacă construim alte două pavilioane, din acelea cu aproape 600 de locuri - cum în demers am văzut 80 de locuri la Codlea şi 600 de locuri în altă parte -, dacă vine recursul compensatoriu, acum, nu la sfârşit de septembrie, deja comisiile încep să funcţioneze. Dacă vine Legea graţierii, dacă lămurim şi practica neunitară privind liberările condiţionate - mă rog, acum, indiferent ce spune altcineva - eu cred că este profund, este dramatic şi profund nedrept ca unul care a stat doi ani din trei, fără nicio abatere, a muncit, are recompense, are tot, să se ducă în faţa unui judecător care poate nu a intrat în penitenciar, nu a făcut parte din comisii, şi spune ...3 ani... 2 ani, ce spune în dosar... se amână 6 luni. Omul acela nu ştie de ce stă 6 luni, pentru că în baza Codului a fost condamnat, în baza Codului a executat fracţia, în baza Codului a avut un comportament corect şi în baza aceluiaşi Cod ar trebui să iasă.

Dacă reuşim, într-un termen scurt, aceste măsuri de infrastructură, aceste măsuri de adoptare a legislaţiei, la care punem şi măsura aceea cu supravegherea electronică, atunci putem spera că, într-un termen scurt, îndeplinim cerinţele hotărârii-pilot şi respectăm dreptul la demnitate în executarea pedepsei, a celor care se află în penitenciare.

Prin urmare, cu privire la ceea ce scrie aici, "activitatea ministrului este nedetectabilă cu privire la asigurarea din penitenciare", eu v-am spus ceea ce v-am răspuns.

Se repetă aceeaşi chestiune la adresa mea, deşi eu acum... dacă sunt rele, mi le asum, daţi-mi-le mie, dacă sunt bune, avem un colectiv la Ministerul Justiţiei, cu direcţii, cu oameni specializaţi, de bună-credinţă, că nu fac eu tot ce se face acolo, în colaborare cu dânşii, coordonându-i pe dânşii, dar se repetă şi cred, dacă am numărat bine, a treia oară, faptul că Proiectul de modificare a legilor justiţiei este o iniţiativă a ministrului justiţiei. Tocmai am spus, tocmai am repetat că nu-i meritul meu şi nici al ministrului de atunci de a fi declanşat procedura de modificare a celor trei legi, este meritul CSM-ului, cel care a simţit nevoia de actualizare, de reformare, cel care cunoaşte cel mai bine nevoile macro ale sistemului.

Prin urmare, vă rog să nu-mi conferiţi meritul de a fi avut iniţiativa de modificare a legilor justiţiei. (Aplauze.)

S-au citat aici două afirmaţii aparţinând prim-ministrului şi preşedintelui PSD. Le-am auzit şi eu afirmaţiile, atunci, nu ştiu dacă nu chiar în direct. Dar eu le-am privit ca pe un pahar pe jumătate gol. Le-am privit din partea optimistă, pozitivă. Păi, normal, părerea unui om, indiferent de funcţia pe care ar avea-o, nu este lege. Drumul acesta de legiferare este lung, cu competenţe complementare, până când ajunge în Monitorul Oficial, plus cele 3 zile de intrare în vigoare, dacă nu se prevede altfel.

Eu altceva vreau să fac, dacă împrejurările îmi vor permite.

Dăm drumul la pachetul pentru decizia-pilot. Mă voi duce la CEDO şi le voi prezenta. Aici decizia a fost una chiar prin luarea în considerare a specificului naţional, pentru că CEDO nu ne-a zis "... 80 de milioane amendă", aşa cum se vehicula în spaţiul public, nu ne-a zis "... rezolvaţi problemele până la 1 ianuarie 2018" - putea să o zică, dar era absolut nerealist, că nu are nimeni o soluţie miraculoasă, să facem să răsară penitenciare... nu e posibil.

CEDO vrea să vadă că ştim ce avem de făcut, că vrem să facem, că avem această susţinere şi mijloacele, instrumentele de punere în aplicare a celor mai adecvate măsuri pentru a ridica standardele de protecţie.

Şi mă voi duce la CEDO, voi prezenta foaia de parcurs în Guvern, mă voi duce la CEDO şi o voi prezenta, dar, sigur, nu vom aştepta nicio prorogare de termen. Deja acţionăm pentru îndeplinirea respectivelor condiţii.

Prin urmare, forma finală a moţiunii îmi cere să devoalez public această iniţiativă care nu-mi aparţine, îmi cere să nu promovez actualul proiect de lege şi să mă delimitez public de scopul Proiectului de Lege pentru modificarea legilor justiţiei.

Repet, proiectul de lege nu are formă finală. Repet, la experienţele pe care le-am acumulat la catedră, dar de fiecare dată, tot timpul, am avut şi o robă pe mine, în practica judiciară, indiferent de culoarea ei, că a fost roşie - de judecător, neagră - de procuror sau neagră - de avocat. Ca ministru al justiţiei trebuie să văd lucrurile din această perspectivă a ministrului justiţiei.

Evident că nu am niciun temei să mă delimitez de tot ceea ce am scris şi am susţinut până acum, pentru că am deplina convingere în justeţea şi nevoia de reformare, de modificare, chiar dacă, pentru moment, unii ne judecă din interes, alţii ne judecă după formă, alţii ne judecă cu scepticism.

Vorbeam cu ambasadorul Angliei, acum 2-3 zile. Dânsul a venit în spaţiul public, a dat anumite informaţii, am stat de vorbă mult, plăcut. Noi ne cunoaştem dinainte de a fi ministru. Dânsul are limbă românească frumoasă, cu accent moldovenesc, deprinsă la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. Dânsul a venit cu agenda proprie, perspectiva Brexit-ului şi nevoia de a ieşi - acesta-i drumul - din culoarul juridic european, să transforme aceste coordonate juridice de la nivel de Uniune la nivelul Angliei, să le transpună pe coordonate bilaterale, păstrând standardele de protecţie pentru studenţii noştri din Anglia, pentru turiştii noştri din Anglia, pentru comercianţii noştri, pentru cei care prestează servicii, care muncesc acolo.

Am stabilit un calendar comun, este o obligaţie şi un interes legitim comun. Dar dânsul... discutam aşa, tangenţial, şi despre legile justiţiei şi spuneam că în societate noi vorbim despre încrederea în justiţie. Dar încrederea în justiţie are multe elemente. Unul ţine şi de maturitatea celui care ţine balanţa în mână, de experienţa de viaţă, de experienţele căpătate, personale şi profesionale, şi sociale, şi cum vrem. Şi am întrebat... ştiam reglementarea dumnealor... "Credeţi că este corect ca în România actul de justiţie, soarta unui om, până la urmă, să fie lăsată la aprecierea unui tânăr de 23, de 24 de ani, foarte bun cunoscător de articolul, articolul şi articolul"? Zice el - "Nu, la noi trebuie experienţă". Foarte bine! Păi, dacă la dumneavoastră trebuie experienţă, pentru cel care împarte dreptatea, la noi, de ce nu ar fi necesară această experienţă?

După aceea, nu pot să... sigur am aici foarte multe exemple... dacă ar fi să privesc din altă perspectivă, dar mai am 5 minute şi mă opresc... asta este, merg după ceasul meu... (Aplauze.)

Domnule, există un principiu. Există un principiu de rang constituţional, pe care, vrem nu vrem, trebuie să-l respectăm. Putem să nu-l respectăm, doar dacă nu îl cunoaştem - şi aceasta nu este o excepţie, de multe ori... în principiu... răspund eu. Care anume? Că un statut socioprofesional nu poate fi dobândit pe căi diferite, pe proceduri diferite, pe criterii diferite. Dacă vrei să te faci judecător, procuror, o iei cu INM-ul, cu CSM-ul, cu decretul, cu 5 ani, cu concursul, cu toate celelalte. Vrei să te faci profesor universitar, o iei cu ISI, cu criterii, cu asistent, cu lector, cu toate celelalte, cu concursuri, cu CNATDCU - acestea sunt cerinţele postului pe care vrei să-l ocupi.

În actualele legi ale justiţiei se prevede următoarea formulă, pe care eu, din prima prezenţă în CSM, am dezavuat-o... aşa, să spunem... şi am spus public la şedinţa CSM-ului din martie, după numirea din 23 februarie, că, la prima ocazie, voi propune abrogarea acestei soluţii.

Care era speţa, concret, şi care este frecvent folosită?

Se pensionează un judecător în ianuarie, la o vârstă în putere, cu 25 de ani de activitate, ceea ce înseamnă sub 50 de ani vârstă, cu o pensie care poate fi şi mai mare, dar care este suficient de mare faţă de ceilalţi pensionari, poate la fel de bine calificaţi în domeniul lor; stă o lună, două acasă şi are disconfortul plecatului la serviciu şi se duce la CSM, face o cerere de reangajare ca judecător procuror - acolo este şi o deficienţă a legii, pentru că spune că CSM-ul dă un aviz. Un vot secret, şi zice da, şi el revine judecător. Sigur, aici problema este şi de fond. Dacă CSM-ul dă aviz, preşedintele îl numeşte... cine îl face procuror judecător? E hotărârea CSM-ului, care îi redă calitatea de magistrat. Bun.

Eu am stat judecător. Am participat la 3 sau 4 decizii ale Curţii Constituţionale, soluţii legislative care au fost declarate neconstituţionale, pentru că permiteau dobândirea unui statut socio-profesional prin altă procedură, pe altă cale, pe altă uşă decât cea pe care trebuia să intre în mod normal. O să spuneţi că lucrurile aşa stau şi în materia justiţiei. Sigur, o altă soluţie pe care... indiferent, acum, că suntem de stânga sau de dreapta, dar normalitatea este normalitate pentru toţi.

Sunt magistraţi, judecători sau procurori, care dau un examen sau două, dobândesc gradul profesional de tribunal, de curte, de înaltă curte, de parchet de pe lângă înaltă curte, iau salariul acela de acolo, dar muncesc la nivel de judecătorie sau parchet, o muncă cu o cazuistică mai aşa... mai puţin complicată, să spunem altfel.

Sistemul are nevoie de oameni bine pregătiţi, dar sistemul are nevoie ca oamenii pregătiţi să muncească acolo, pe funcţia pentru care s-au pregătit.

Vă dau un exemplu. O preşedintă distinsă, preşedintă de curte de apel, îmi spunea următorul lucru: "... Am 4 posturi de judecător la curtea de apel, la secţia penală, nu pot să le ocup, dar am judecători la judecătoriile arondate, cu grad de curte de apel, care nu vor să vină..." - detaşarea, ştiţi, înseamnă acordul de voinţă, consimţământul - "... nu vor să vină"... şi că oamenii sunt de înţeles. Dacă au bani, libertate, volum puţin de muncă, de ce s-ar duce?! Şi atunci, să dobândească gradul superior, dar să fie plătit conform muncii efective pe care o exercită. Când se va duce acolo, nu mai dă concurs pentru grad, că îl are, când se va duce acolo, va munci la curte, la tribunal, la înaltă curte, va fi plătit pentru înaltă curte.

Prin urmare... gata, am încheiat!

Prin urmare, fiecare propunere dintre acestea, puţine sunt de oportunitate, multe sunt de revenire la normalitate. Eu, sigur, repet, am deplina convingere în justeţea soluţiilor propuse, proiectul de lege va urma procedura pe care o ştiţi, dar eu mi-am făcut datoria să repet. Dumneavoastră veţi primi proiectul de lege şi veţi decide.

Eu vă mulţumesc pentru că mi-aţi acordat posibilitatea să vorbesc. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamna deputat Trăilă Cristina, dezbateri din partea Grupului PNL.

Aveţi, împreună cu domnul Andronache, 12 minute.

Doamna Cristina Trăilă:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru al justiţiei,

Pachetul de propuneri pentru modificarea legilor justiţiei, în forma prezentată de Ministerul Justiţiei, este o greşeală uriaşă şi reprezintă un abuz care, cu siguranţă, va avea repercusiuni grave pe termen mediu şi lung. (Vociferări.)

Acest pachet, domnule ministru, statuează ideea de nedreptate în România şi creează un dezechilibru, evident, între cele trei puteri ale statului.

Domnule ministru,

Nu uitaţi că un abuz naşte un alt abuz. Aţi propus ca procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi procurorii şefi ai DNA şi DIICOT să fie numiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea ministrului justiţiei.

Aţi deţinut calitatea de judecător al Curţii Constituţionale, e adevărat, la propunerea Partidului Naţional Liberal, pentru că atunci noi încă mai credeam că principiile care v-au călăuzit în profesia dumneavoastră sunt de neclintit.

Din păcate, domnule ministru, e trist. Aţi ajuns o simplă unealtă a PSD-ului împotriva justiţiei. Aţi semnat şi v-aţi asumat deciziile care constatau ceea ce Legea fundamentală statuează. Şi cunoaşteţi, domnule ministru, că orice decizie a Curţii Constituţionale este obligatorie.

Vă reamintesc că în anul 2005 Curtea Constituţională a adoptat Decizia nr. 375, potrivit căreia, dacă Preşedintele României nu ar avea niciun drept de examinare şi de apreciere asupra propunerilor făcute de Consiliul Superior al Magistraturii, pentru numirea judecătorilor şi procurorilor în anumite funcţii de conducere, atribuţiile Preşedintelui României, prevăzute la art. 94 alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 125 alin. (1) din Constituţia României, ar fi golite de conţinut şi importanţă.

Astfel, Constituţia prevede în mod clar că singurele instituţii cu atribuţii în domeniul justiţiei, care garantează independenţa acesteia, sunt Preşedintele României şi CSM-ul.

Potrivit art. 134 alin. (1) din Constituţie, domnule ministru, Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.

Dar, iată, domnule ministru, nu faceţi altceva decât să deveniţi, aşa cum v-am spus, o unealtă politică a acestei coaliţii de guvernare, folosită de domnul Dragnea şi de prietenii dumnealui pentru mutilarea justiţiei, pur pentru atingerea intereselor personale.

Lupta domnului Dragnea cu instituţia preşedintelui este deja binecunoscută.

Dar, domnule ministru, nu intraţi în acest joc care vă compromite toată activitatea profesională de până acum.

L-aţi citat şi dumneavoastră pe prim-ministrul dumneavoastră, Mihai Tudose, precum că propunerile unui singur om nu pot fi niciodată un atac la nimic.

Dar, din păcate, domnule ministru, sunteţi singurul om aruncat în faţă pentru a acoperi nesăbuinţa PSD-ului şi a liderilor săi, pentru a justifica incapacitatea Guvernului de a-şi asuma punerea în aplicare a unor acte normative deja existente.

Vorbeaţi de răspunderea magistraţilor, în proiectele dumneavoastră, şi de marea reformă pe care aţi propus-o prin aceste texte de lege.

Înlocuiţi un singur cuvânt: "poate" cu "trebuie".

În schimb, domnule ministru, "poate" ar trebui să-i cereţi colegului dumneavoastră Mişa să aplice legile existente şi să recupereze toate prejudiciile constatate de instanţele de judecată şi chiar de deciziile CEDO, multe dintre ele, dacă vă aduceţi aminte, privind retrocedările ilegale din vremea domnului Iliescu, plătite de noi, contribuabilii.

Credeţi că ar fi nevoie să-i forţaţi mâna domnului Mişa să aplice o lege deja existentă?

Nu uitaţi că Legea supremă spune foarte clar care vă sunt atribuţiile, în calitate de ministru.

Art. 134 alin. (2) spune clar: "Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică".

În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.

Şi atunci, întrebarea pe care v-o adresez, domnule ministru: cum aţi putea să faceţi propuneri pentru funcţiile de conducere ale Parchetelor, când dumneavoastră, conform Constituţiei, nu vi se permite nici măcar să participaţi fizic la deciziile CSM-ului, care au drept obiect răspunderea magistraţilor?

Or, aşa cum am spus, singurul organism care garantează independenţa justiţiei este CSM-ul.

Astfel, în spiritul acestui text constituţional, mai sus amintit, nu aveţi căderea, ca ministru al justiţiei, să vă subordonaţi Inspecţia Judiciară.

Chiar de curând Inspecţia Judiciară a votat, în unanimitate, că instituţia trebuie să rămână în cadrul CSM, şi nu sub control politic, al unui ministru.

Iar când vorbeaţi de transparenţa decizională, matematic calculată, despre care moment discutaţi? Despre cel în care aţi postat pe site-ul ministerului nişte fragmente din presupusele legi pe care ulterior le-aţi comunicat CSM-ului? Sau în momentul în care discutaţi despre existenţa unui pachet de legi, iniţiat de miniştrii dinaintea dumneavoastră?

Ce a cerut MCV-ul, de care vorbiţi că este prost gestionat, a fost modificarea legilor existente, dar nu oricum, domnule ministru.

Probabil că toate aceste măsuri... în schimb, domnule ministru, aveţi o mulţime de alte atribuţii administrative, conform legii care vă organizează ministerul.

Vorbiţi de standarde europene şi mai ales într-o calitate măgulitoare, spuneţi dumneavoastră, de membru al Comisiei de la Veneţia.

Eu vă întreb un lucru: când aţi intrat ultima oră în clădirea în care funcţionează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie?

Probabil că toate aceste măsuri v-au venit în minte, gândindu-vă la toate fişierele pline de dosare care stau să cadă pe holurile celei mai înalte instanţe de judecată din România, şi v-aţi gândit să faceţi o selecţie prealabilă a acestor dosare, amputând din independenţa procurorilor şi creând un control ierarhic suplimentar şi abuziv, respins de însuşi Corpul magistraţilor.

Aţi venit şi aţi prezentat în şedinţa Guvernului acest pachet de legi, ca urmare, spuneţi dumneavoastră, a unor decizii ale CCR-ului, ale unor decizii ale CEDO şi, mai mult decât atât, cu acordul forurilor internaţionale.

Aţi lăsat de înţeles, atunci când premierul Tudose v-a întrebat, că aveţi acordul expres al Comisiei Europene.

De altfel, premierul Tudose a spus următoarele lucruri: avem o serie de impuneri, unele de la Uniunea Europeană, altele de la CCR şi trebuie să reglementăm. A fost - vorbind de dumneavoastră - la Bruxelles şi a prezentat ce şi cum şi a venit cu OK-ul de acolo.

Dar, domnule ministru, eu v-am auzit vorbind de Albania şi de Moldova, ca exemple. Poate ar trebui să luaţi exemplul Rusiei, că vi se potriveşte mai bine.

Dar eu vă întreb în mod expres şi direct: aveţi acordul Comisiei Europene, în ceea ce priveşte acest pachet de legi? Pentru că în acest context, Comisia Europeană şi-a arătat îngrijorarea faţă de propunerile dumneavoastră şi faţă de dezinformarea pe care Guvernul PSD-ALDE a propagat-o în spaţiul public, în ceea ce priveşte acordul dat.

Şi tot în acest context, al invocării organismelor internaţionale, vă reamintesc că atât Ambasada Statelor Unite, Ambasada Germaniei şi Ambasada Marii Britanii, de care făceaţi vorbire, toate v-au atras atenţia, domnule ministru, că acest pachet de legi trebuie să nu compromită lupta împotriva corupţiei, iar sistemul judiciar să fie unul independent şi puternic.

Şi pentru că aţi invocat decizii ale CEDO, în tot acest demers, ţin să vă reamintesc că nu magistraţii sunt de vină pentru infracţiunile comise de prietenii dumneavoastră, că mediatizatele condiţii jalnice din penitenciare sunt cu adevărat atributul Ministerului Justiţiei.

Nu blamaţi soluţiile instanţelor de judecată şi ocupaţi-vă de condiţiile din închisori, pentru că tot ceea ce aţi reuşit să faceţi până acum - cum de altfel aţi şi spus astăzi - este o biată decizie de demarare a unui studiu de fezabilitate, publicată când...? Ieri, în Sistemul Electronic al Achiziţiilor Publice.

Aţi propus, domnule ministru, în pachetul de legi, ca o persoană să poată deveni magistrat după împlinirea vârstei de 30 de ani, având, în mod obligatoriu, minimum 5 ani de experienţă în domeniul juridic.

Domnule ministru,

Sunteţi profesor universitar şi sper că vă veţi întoarce la catedră. Vă întreb, sincer, cum vă veţi putea uita în ochii studenţilor dumneavoastră, să le spuneţi că, dacă îşi doresc să devină magistraţi, cariera lor profesională începe după 30 de ani?! Până atunci, se pot juca de-a juriştii. Şi cum le veţi explica că ai lor colegi de breaslă - avocaţi, notari - pot exercita profesia respectivă încă din momentul terminării facultăţii.

Afirmaţi că aţi făcut un studiu la nivel european, în ceea ce priveşte formarea profesională a magistraţilor. Întâmplarea face să fi făcut un astfel de studiu în 2008 şi vreau să vă spun, domnule ministru, că, la nivel european, cea mai înaintată vârstă de la care un judecător poate lua singur decizii într-un complet de judecată este de 27 de ani, şi se întâmplă în Germania. Dar, până atunci, nimeni nu îi îngrădeşte dreptul de a intra în profesia de magistrat şi de a efectua o perioadă de stagiu, tocmai pentru a căpăta experienţa necesară exercitării pe deplin a profesiei de magistrat. E ca şi cum aş interzice unui doctor să profeseze în calitate de medic rezident.

Este pentru prima oară când o profesie este discriminată într-un mod total neconstituţional. Şi dacă vorbim de discriminare, domnule ministru, o altă prevedere propusă de dumneavoastră face să instituie un Parchet special pentru anchetarea magistraţilor.

Ţin să vă aduc aminte aici şi în calitatea dumneavoastră de fost procuror, că un magistrat anchetează fapte penale, şi nu categorii de oameni.

Prin urmare, domnule ministru, atacul asupra întregului corp al magistraţilor este unul evident.

Justiţia, prin actele dumneavoastră, este pusă la zid şi sugrumată de braţul armat al PSD-ului, aşa cum se întâmplă de la Adrian Năstase încoace. Poate vă aduceţi aminte de această tristă guvernare!

Domnule ministru,

Nu deveniţi un paravan pentru casta PSD-ALDE şi sub această imagine, a unui profesionist imaculat, să lăsaţi să se întâmple cele mai groteşti decizii care amputează independenţa justiţiei.

Demnitatea, domnule profesor, şi domnule ministru, nu este negociabilă!

Funcţiile, exact cum am spus, sunt, în schimb, temporare! Faceţi un pas înapoi şi întoarceţi-vă la catedră, atâta timp cât încă îi mai puteţi privi în ochi pe studenţii dumneavoastră.

Nu alteraţi viitorul acestor tineri!

Daţi-vă demisia, domnule ministru! (Vociferări.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog!

Stimată doamnă, aţi reuşit să epuizaţi tot timpul PNL-ului. Mai aveţi un coleg înscris din grup. Îi acord două minute domnului Andronache, în plus. Acum. (Vociferări.)

Eu decid, domnule deputat! Când o să fiţi dumneavoastră, decideţi dumneavoastră!

Vă rog.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule ministru,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Suntem astăzi, aici, pentru a discuta despre problemele din justiţie.

Noi, semnatarii moţiunii simple, am identificat o problemă de interes politic naţional, şi anume neîndeplinirea de către ministrul justiţiei a atribuţiilor privind gestionarea eficientă a infrastructurii justiţiei şi exercitarea cu rea-credinţă a dreptului de iniţiativă legislativă.

Obiectul moţiunii relevă o situaţie alarmantă. Toată activitatea ministrului justiţiei poate fi sintetizată prin afirmaţia prim-ministrului Mihai Tudose. Citez: «Treceţi-o la "discutate" şi "uitate"!».

Da, domnule ministru, toate cele afirmate de dumneavoastră la audierea din Parlament, cu ocazia învestirii Guvernului Tudose, au fost atunci şi sunt şi astăzi doar vorbe, nimic nu s-a concretizat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi desfăşoară activitatea în condiţii foarte proaste.

Putea fi soluţionarea solicitării magistraţilor de la Înalta Curte privind alocarea sau construirea unui nou sediu prioritatea mandatului dumneavoastră.

Constituţia afirmă, la art. 126 alin. (1), printre altele, că - citez - "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".

Dar cum să înfăptuieşti justiţia, când ai la dispoziţie un spaţiu dotat la nivelul secolului al XIX-lea?!

PSD se află la putere din 2012 şi nu a mişcat un deget pentru a rezolva această problemă. De ce? Oare pentru că în opinia PSD justiţia este duşmanul său principal?

Aşa-zisul proiect al cartierului justiţiei este o abureală pusă pentru a ascunde lipsa voinţei pentru a rezolva această problemă. Dovada o reprezintă bugetul construit de PSD în anul 2017, în care nu se alocă niciun sfanţ pentru soluţionarea problemei sediului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În privinţa soluţionării din penitenciare, aceeaşi concluzie - citez - «Treceţi-o la "discutate" şi "uitate"!». Discuţii interminabile şi zero acţiuni!

Era atât de simplu, domnule ministru, să preluaţi amendamentele Partidului Naţional Liberal la bugetul de stat pentru a aplica achiziţionarea de brăţări electronice care să faciliteze deplasarea şi integrarea socială a persoanelor care execută o pedeapsă în regim deschis.

Era atât de simplu să preluaţi, să discutaţi şi chiar să îmbunătăţiţi proiectul Partidului Naţional Liberal privind măsurile alternative de executare a pedepselor privative de libertate. Simplu pentru noi, complicat pentru dumneavoastră! De ce? Pentru că nu vă interesează, domnule ministru. Vă interesează doar exercitarea cu rea-credinţă a dreptului de iniţiativă legislativă...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Concluzionaţi, domnule deputat!

Domnul Gabriel Andronache:

Imediat!

...în stilul şi în continuarea Ordonanţei nr. 13.

Concluzia este simplă: unde era nevoie de acţiunea dumneavoastră aţi ales să vorbiţi, şi unde nu trebuia să acţionaţi aţi ales calea acţiunii pentru a arunca în aer autoritatea judecătorească.

Este necesar, domnule ministru, să faceţi gestul de onoare şi să eliberaţi funcţia de demnitate publică pe care o ocupaţi, astfel încât afirmaţia prim-ministrului, parafrazată, să se refere la dumneavoastră astfel: "discutat şi înlăturat".

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Iordache, Grupul PSD.

Domnul Florin Iordache:

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Sunt surprins de modul în care aţi gândit să depuneţi această moţiune simplă - chiar am văzut-o semnată de două grupuri parlamentare - sunt surprins de declaraţiile pe care le aveţi dumneavoastră, pentru că se vede că sunteţi într-o criză de idei şi, în aceste condiţii, încercaţi să ocupaţi timpul cu teme false. Ca spirit de glumă, am văzut că s-a schimbat moneda naţională, nu mai e leul, ci e sfanţul.

Deci cred că, serios vorbind, am câteva chestiuni pe care cred că ar trebui să le abordăm.

Reamintesc semnatarilor moţiunii că cele trei legi privind justiţia au fost elaborate sub directa coordonare a Comisiei Europene şi ca urmare a adoptării acestora a fost încheiat Capitolul 24 de negocieri privind aderarea României la Uniunea Europeană, iar ulterior România a devenit stat membru al Uniunii Europene, iar legislaţia a fost modificată şi adoptată directivelor europene.

La nici un an de la adoptarea acestor legi, prin Legea nr. 427, Monica Macovei, în calitate de ministru al justiţiei, a schimbat cele trei legi, astfel încât ceea ce s-a obţinut a fost o subordonare politică a procurorilor, o înlăturare a unor prevederi democratice din organizarea CSM.

La o privire generală se poate observa cu uşurinţă faptul că prin proiectul de modificare şi completare a legilor justiţiei textele sunt mai concise şi mai clare. Ar fi bine să vă reamintesc, stimaţi colegi, că pentru Ordonanţa nr. 13 avem două decizii ale Curţii Constituţionale care au constatat pertinenţa actului adoptat, abuzul reprezentanţilor Ministerului Public, şi prin emiterea respectivei ordonanţe nu s-a încălcat niciun atribut al Ministerului Public, al CSM sau vreo dispoziţie constituţională sau legală.

În prezenta moţiune nu specificaţi în ce constă încălcarea principiilor independenţei şi inamovibilităţii magistraţilor şi în ce anume constă nerespectarea principiilor unui stat democratic.

Vă precizăm că am citit şi noi cu atenţie modificările propuse, care vizează reformarea sistemului, şi ele nu încalcă sub nicio formă independenţa şi inamovibilitatea magistraţilor.

Cu privire la funcţiile de conducere din Ministerul Public, modificările propuse de ministrul justiţiei nu numai că înlătură un eventual control politic, dar stabilesc o legătură între procurorii care funcţionează în cadrul Ministerului Public şi secţia de procurori a CSM.

Ce aduce nou proiectul de modificare este că propunerile pentru funcţiile de conducere din cadrul Ministerului Public sunt verificate de secţia de procurori din CSM care are posibilitatea de a respinge motivat propunerile ministrului justiţiei.

Faceţi o confuzie gravă între puterea judecătorească şi instituţiile care fac parte din autoritatea judecătorească.

Puterea judecătorească, aşa cum este definită de art. 1 şi art. 126 din Constituţie, este reprezentată de judecători, organizaţi în Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti.

Ministerul Public, aşa cum este reglementat de art. 131 din Constituţie, reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Potrivit art. 132 din Constituţie: "Procurorii îşi desfăşoară activitatea sub controlul ierarhic şi autoritatea ministrului justiţiei".

Nu există niciun text relevant în modificările propuse care să facă referire la modalitatea de presiune asupra magistraţilor. Ceea ce afirmaţi nu se regăseşte concret în vreun text indicat de dumneavoastră.

Există o problemă care trebuie soluţionată, şi anume faptul că trebuie să existe şi o răspundere efectivă a magistraţilor.

Sancţiunile aplicate de CEDO pentru lipsa unui proces echitabil, trimiterea în judecată şi condamnarea unor magistraţi pentru fapte care au legătură cu statutul lor şi recentul scandal cu privire la controalele efectuate de inspecţia judiciară sunt elemente care trebuie să oblige orice putere responsabilă să modifice dispoziţiile aflate în vigoare.

Este sau nu necesară răspunderea magistraţilor? Poate fi întotdeauna obiectivă şi imparţială o cercetare făcută de colegi de aceeaşi breaslă? Este necesară sau nu introducerea unui mecanism autonom care să nu răspundă nici ingerinţelor politice şi nici influenţelor de breaslă?

Un prim pas a fost făcut de ministrul justiţiei care a propus o variantă. Este vorba de o propunere care se află în dezbaterea asociaţiilor profesionale, a societăţii civile, după care ministrul justiţiei va înainta către Parlament forma finală adoptată de Guvernul României.

Împotriva a ce vă revoltaţi? A unei propuneri aflată în dezbatere publică?!

Soluţia este una singură. Când pachetul de legi va ajunge în Parlament, veniţi alături de noi şi prin amendamente depuse, discutate, analizate cu toţi cei interesaţi vom adopta legile care să cuprindă adevărata reformă a justiţiei.

Vă reamintesc că numai Parlamentul este singura autoritate legiuitoare a României, potrivit Constituţiei. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Stelian, USR.

Domnul Stelian-Cristian Ion:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ne aflăm astăzi, aici, pentru că pe data de 23 august ministrul justiţiei a întors armele împotriva justiţiei.

Legile justiţiei, în versiunea lui Tudorel Toader, dau putere unui singur politician, respectiv ministrului justiţiei. Această putere înseamnă subordonarea justiţiei politicului, deschide calea presiunii şi abuzurilor asupra magistraţilor. Ministrul justiţiei, în loc să apere justiţia, se face servitorul intereselor lui Liviu Dragnea, ale PSD-ului, ale politicienilor cercetaţi sau judecaţi pentru corupţie. Este cea mai gravă încercare de subordonare a justiţiei de până acum, pentru că se renunţă la concepţia anterioară care consacra o subordonare strict administrativă a Ministerului Public faţă de ministrul justiţiei, în favoarea unei subordonări funcţionale. Noţiunea de "independenţă a procurorului" este practic golită de conţinut.

Se doreşte schimbarea regulilor, în privinţa numirii şi revocării procurorului general al României, procurorilor şefi ai DNA şi DIICOT, precum şi adjuncţilor acestora, din procedură fiind înlăturat preşedintele României, pe care PSD încearcă sistematic să-l izoleze.

Numirea şi revocarea din celelalte funcţii de conducere din Parchetul General, DNA şi DIICOT se va face tot de CSM, dar nu la propunerea procurorului general al României şi a procurorilor şefi ai DNA şi DIICOT, ci la propunerea ministrului justiţiei, numit şi subordonat politic.

Mutarea inspecţiei judiciare din cadrul CSM în cadrul Ministerului Justiţiei constituie o gravă încălcare a independenţei justiţiei, creându-se o formă de presiune şi şantaj politic la adresa judecătorilor şi procurorilor. Toţi inspectorii judiciari, inclusiv inspectorul şef, inspectorul şef adjunct vor fi numiţi de ministrul justiţiei, numit şi subordonat politic.

Se doreşte înfiinţarea, prin lege, a unei direcţii specializate în efectuarea urmăririi penale pentru magistraţi, care aminteşte de perioada comunismului totalitar.

Doamnelor şi domnilor deputaţi ai PSD,

Domnule ministru,

Vă amintiţi de cazul procurorului Panait, care s-a sinucis în urma presiunilor biroului de anchete speciale? Cine a efectuat atunci acele presiuni? Vă mai amintiţi sau preferaţi să uitaţi?!

Numele ministrului justiţiei Tudorel Toader, continuator fidel al predecesorului său Florin Iordache, autorul Ordonanţei nr. 13, va rămâne în memoria noastră ca un simbol al contrareformei în justiţie.

Aceste modificări întorc România în perioada de dinainte de aderarea la Uniunea Europeană, în epoca Năstase-Rodica Stănoiu, când închiderea şi deschiderea dosarelor penale se decidea în şedinţe de partid. Probabil vă mai amintiţi de aceste momente.

Am fost foarte atent la cele expuse de domnul ministru. Domnia Sa a reţinut din episodul Ordonanţei nr. 13 doar acea anchetă penală, nu a reţinut sutele de mii şi milioanele poate de români ieşiţi în stradă. Oamenii nu ies în stradă pentru că s-a făcut dreptate, de principiu.

În al doilea rând, considerăm că ce aţi făcut dumneavoastră prin această propunere nu este decât un cadou otrăvit, împachetat într-un ambalaj care pare frumos. E adevărat, unele dintre măsuri sunt necesare, dar esenţa este una nocivă.

Aţi strecurat prin toate acele măsuri necesare nişte puncte care aruncă pur şi simplu în aer sistemul judiciar.

Foarte clar spun un lucru, nu s-a făcut dezbatere publică pe acest proiect. Se încearcă acum un simulacru, se mimează o dezbatere, însă proiectul ca atare nu se ştia nici la 23 august anul acesta. S-a purtat o corespondenţă cu CSM, s-a reluat acea corespondenţă, după ce s-au făcut alegeri acolo, în speranţa că va fi un punct de vedere mai favorabil, dar nu aşa se procedează. Dezbaterea publică, probabil, s-a făcut doar cu şefii PSD.

O altă chestiune. Este foarte trist că v-aţi luat drept etalon, ca reper spre care tindeţi, sistemul judiciar din Albania şi din Republica Moldova.

În final, aş reaminti faptul că nici măcar în Programul dumneavoastră de guvernare nu există aceste propuneri, nici măcar ca idee. Dacă aţi fi avut de gând să faceţi aceste lucruri, era firesc să le puneţi în Programul de guvernare...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

O concluzie, domnule deputat!

Domnul Stelian-Cristian Ion:

...şi să ne avertizaţi şi pe noi ce urmează să faceţi cu justiţia.

În concluzie, vă cerem să opriţi atacul la justiţie, iar domnul Tudorel Toader să plece din funcţia de ministru. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumim.

Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule ministru,

Domnule vicepreşedinte,

Stimaţi colegi,

Moţiunea porneşte cu stângul, vorbind de "o încercare de anulare a tuturor progreselor pe care ţara noastră le-a înregistrat începând cu reformele din anii 2004-2005" în ceea ce priveşte independenţa justiţiei. Porneşte cu stângul, salutând un şir de decizii pe care noi le considerăm a fi o contrareformă, din cauza căreia România tinde să semene cu ceea ce a fost în anii '50 ai secolului trecut, adică o dictatură de extremă stângă.

O ţară în care domneşte bunul-plac al procurorilor care, mână-n mână cu anumite segmente din serviciile secrete, distrug vieţi omeneşti, care terorizează întreaga administraţie de stat, chiar şi Parlamentul sau judecătorii membri ai CSM-ului, fără a răspunde pentru faptele lor. O ţară în care drepturile omului fiind doar un "lux", nu sunt deloc respectate. O ţară în care orice persoană poate fi ascultată şi înregistrată aproape permanent, fără nicio stavilă, cu invocarea siguranţei naţionale. Astfel, unor persoane incomode acestor structuri li se intentează câte un proces penal, pe alt temei, folosindu-se părţi din înregistrările trunchiate, fără să se permită audierea întregii înregistrări, pe motivul protejării securităţii naţionale. O ţară în care prezumţia de nevinovăţie, respectiv cea a caracterului ilicit al dobândirii averii rămân litere moarte ale Constituţiei.

Din cauza acestei contrareforme s-a născut un monstru, un monstru al cărui caracter potrivnic statului de drept a fost recunoscut chiar de către fostul preşedinte al ţării şi mai recent zugrăvit în detalii de un fost ofiţer de informaţii.

Iată de ce noi nu suntem de acord cu această contrareformă. Este nevoie, deci, de o adevărată reformă a justiţiei. Noi am depus mai multe proiecte în acest sens, din păcate neadoptate încă. Am aşteptat, ca atare, ca pachetul legislativ să pună la loc tot ce a fost distrus în ultimii 12 ani, pentru că în Programul de guvernare scria negru pe alb: "Începând cu 2017, vizăm modernizarea legislaţiei privind sistemul judiciar, astfel încât acesta să fie asemănător cu cel din statele membre ale UE, împiedicând astfel apariţia exceselor sau abuzurilor din partea acestei puteri a statului", ceea ce, din păcate, s-a întâmplat doar parţial.

Suntem de acord cu prevederile care reglementează modalităţile de intrare, respectiv înaintare în magistratură, cu responsabilizarea magistraţilor în demersul lor, astfel încât răspunderea lor financiară să devină efectivă şi obligatorie, cu modificarea procedurii de numire în funcţii de conducere a procurorilor, în consens cu prevederile alin. (1) al art. 132 din Constituţie, dar aceasta nu este de ajuns!

Aşadar, stimaţi colegi semnatari ai moţiunii, noi nu putem fi de acord cu menţinerea stării actuale din justiţie.

Dar, domnule ministru, nu suntem mulţumiţi nici cu pachetul propus, care este firav, faţă de ceea ce se regăseşte în Programul de guvernare.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Doamna Cătăniciu.

Două minute, doamnă deputat.

Suntem deja ieşiţi din program.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Plus două de la PSD, să nu spună lumea că nu ne înţelegem în Coaliţia de guvernare.

Domnule preşedinte,

Domnule ministru al justiţiei,

Stimaţi colegi, mai ales stimaţi colegi semnatari ai moţiunii simple,

Am citit textul moţiunii şi vă mărturisesc că sunt surprinsă că un subiect atât de serios şi atât de grav, cum este cel al stării justiţiei din România, este tratat într-o manieră atât de neserioasă. Superficialitatea care v-a caracterizat în ultimul timp strategia de opoziţie se regăseşte şi în paginile acesteia.

Pornind de la titlul ei, moţiunea pe care o dezbatem astăzi poate fi considerată doar o "scrisoare pierdută", scrisă de unii care şi-au pierdut memoria. Mă refer aici la colegii parlamentari ai PNL.

Nu ştiu pe ce v-aţi bazat, stimaţi colegi, atunci când prin textul moţiunii v-aţi exprimat îngrijorarea cu privire la ceea ce consideraţi a fi o continuare a serialului "marţea neagră", dar se pare că aţi uitat că ziua de 10 decembrie 2013 a fost regizată ca scenariu al episodului "marţea neagră", de Traian Băsescu şi Monica Macovei.

Unde eraţi în ziua de 10 decembrie 2013? În USL, în această sală, votând modificările de care astăzi vă deziceţi, şi astăzi, şi ori de câte ori aveţi ocazia. Vorbiţi cu cinism despre realizările obţinute în timp de sistemul de justiţie din România. Care sunt aceste realizări? Pentru că în timpul la care faceţi referire, al Monicăi Macovei şi al lui Traian Băsescu, sistemul de justiţie a ieşit cu mult din cadrul legal şi democratic.

În timpul la care faceţi referire, un judecător, şi nu orice fel de judecător, ci preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se declara partenerul de nădejde al DNA, iar România era condamnată pe bandă rulantă la CEDO. Statul de drept era confiscat de structurile de forţă, fiind pervertită ideea de drepturi fundamentale în cea de luptă anticorupţie.

În timpul la care faceţi referire, 40% din judecătorii completelor penale de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost formate din foşti procurori, iar condamnările în multe dosare au fost dispuse fără probe. Acestea sunt progresele justiţiei, realizate în timpul la care faceţi referire.

Stimaţi colegi semnatari ai moţiunii,

Vorbiţi despre episodul Ordonanţei nr. 13 care, aşa cum spuneţi, vă este viu în memorie. Chiar aşa? Este viu acel episod, însă vi s-a şters din memorie Decizia Curţii Constituţionale din 27 februarie 2017, prin care Curtea a constatat că Guvernul PSD şi ALDE a acţionat legal în adoptarea acelei ordonanţe.

Vă manifestaţi cu nonşalanţă îngrijorarea cu privire la rezolvarea situaţiei din penitenciare. Unde eraţi în ziua de 11 octombrie 2016, când în Parlamentul României se dezbătea moţiunea simplă, determinată de declaraţia uluitoare a fostului ministru al justiţiei Raluca Prună, care a recunoscut în CSM că a minţit la CEDO în problema penitenciarelor.

Vă manifestaţi îngrijorarea cu privire la una din priorităţile ministrului justiţiei şi a Guvernului PSD şi ALDE, şi anume, propunerea privind procedura de numire a şefilor DNA, DIICOT şi a procurorului general, prin care va avea loc o reală depolitizare, pentru că cel care va face aceste numiri va fi CSM-ul.

Ce mai contează că acum patru ani PNL, prin vocea actualului preşedinte Ludovic Orban, susţinea exact modificarea pe care acum o criticaţi? Atunci era preşedinte Traian Băsescu. Acum preşedinte este generalul Iohannis.

Stimaţi colegi,

Aţi scris textul acestei moţiuni la fel cum vă manifestaţi în opoziţie: superficial, demagogic şi populist, încercând să manipulaţi prezentând minciuna drept argument în această dezbatere, în speranţa că veţi mai scoate lumea în stradă, negândindu-vă la consecinţele acestor manevre.

Vă anunţăm că ALDE va vota împotriva acestei moţiuni.

Propunerile de modificare a Legilor nr. 303, 304 şi 317 din 2004, prezentate de către domnul ministru al justiţiei Tudorel Toader, fac parte dintr-o viziune care are la bază principii constituţionale şi urmăresc o consolidare reală a statului de drept, precum şi separaţia şi controlul reciproc al puterilor în stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Tomac.

Vă rog, domnule Tomac.

Domnul Eugen Tomac:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Am auzit des astăzi făcându-se referire la preşedintele Băsescu. Cred, la fel ca şi Domnia Sa, că România a făcut progrese uriaşe în justiţie şi aveţi o misiune foarte grea, domnule ministru, de a nu strica ceea ce s-a făcut bun în justiţie şi de a corecta ceea ce nu este perfect astăzi.

Chiar dacă declaraţiile celor din opoziţie uneori nu vă convin, dumneavoastră sper să-mi puteţi răspunde, domnule ministru, la două întrebări.

Ştiu că încă nu aveţi carnet roşu de partid, chiar dacă aveţi cravată, vreau, totuşi, să ne răspundeţi la două întrebări: de ce consideraţi că preşedintele trebuie exclus din mecanismul de numire a şefilor la parchete şi de ce consideraţi că inspecţia judiciară trebuie dusă sub control politic, sub controlul ministrului justiţiei?

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

În încheiere, domnule ministru, vă rog.

Aveţi prilejul să încheiaţi, să trageţi concluziile acestei dezbateri.

Vă rog. Cât vreţi dumneavoastră, dar nu foarte mult.

Domnul Tudorel Toader:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă asigur că în 50 de minute pot răspunde la toate întrebările. (Râsete.)

Din sală:

Pe măsura întrebărilor!

Domnul Tudorel Toader:

Acum, nu... am să încerc, aşa, răspunsuri foarte scurte..., pe măsura întrebărilor. Mi-e greu pe măsura întrebărilor... (Aplauze şi râsete.) Şi spun aceasta pentru că întrebările sunt ale celor care le-au formulat, sper, şi nu doar le-au citit, iar răspunsurile sunt ale mele... (Aplauze.)

Să-i răspund, să nu omit, la ultimele două întrebări domnului Tomac. Cred că n-a trecut mult timp de când am vorbit, am explicat despre procedura de numire a procurorilor de rang înalt şi inspecţia judiciară, încât pe bandă este înregistrat... Şi să nu consum timpul dumneavoastră cu domnul Tomac, cu care ne ştim de multă vreme, în particular îi repet. (Aplauze.)

Cu privire la evoluţiile înregistrate în reforma justiţiei, pe perioada ultimilor 10 ani, când eu eram judecător la Curte, vă asigur că am contribuit la îndreptarea lor, prin zecile de decizii de declarare a neconstituţionalităţii acelor măsuri de reformare.

Fac trimitere, domnule deputat, la Legea nr. 247/2005, cu privire la reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, deşi acolo e un principiu al faptului că proiectul de lege trebuie să fie omogen şi să nu cuprindă o paletă foarte largă de domenii de reglementare care să se includă într-un singur pachet. Acea lege de reformă a adus modificări profunde şi s-a mai subliniat aici, astăzi, la cele trei legi ale justiţiei. Legea a fost adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului, deci fără transparenţa aceea şi dezbaterile publice.

Legea aceea a generat ulterior foarte multe decizii de neconstituţionalitate, încât despre justiţia procedurii şi constituţionalitatea acelei..., numite reforme, îngăduiţi-mi să nu repet, doar să adaug că este vorba de foarte, foarte multe decizii care, în conţinut, aproape au schimbat filosofia reformei la care v-aţi referit.

În altă ordine de idei, doamna deputat a făcut o remarcă cu un iz uşor de trecut, să nu spun altfel, spunând că PNL-ul a avut încredere în mine în 2006 şi 2007... şi m-aţi reevaluat, da, când m-a propus şi, sigur, dumneavoastră m-aţi votat, un vot a fost împotrivă, deci cu aproape unanimitate, dar din formularea acestei pierdute încrederi rezultă că suntem cu mult în urmă, dar vă asigur că am convingerea şi de actualitate, nu numai de trecut. Aşa se face că dacă acceptam propunerea PNL-ului astăzi, cu siguranţă, puteam să ocup un fotoliu de deputat sau unul de senator, încât încrederea nu e chiar pierdută în timp. Tind să cred că e şi actuală! (Aplauze.)

În altă ordine de idei, apreciez aprecierile autorilor moţiunii la adresa ministrului justiţiei.

Sigur, fac în acelaşi timp sau nefiind..., având doar cravată roşie, nu şi carnet... de altă culoare, încerc să fac distincţia dintre discursul politic şi discursul tehnic, juridic, aplicat şi argumentat.

Am dat exemplul Albania şi Croaţia, pe care l-aţi evocat, dar spunând că să nu ne raportăm la ele, că veţi spune că au standarde şi am dat contraexemplul că sub anumite aspecte au instituţii chiar mai consolidate, aduse prin proiecte din Occident. Am dat exemplu şi Moldova, dar spuneam: "Haideţi să ne raportăm, ca să avem şi noi standarde democratice, la Anglia sau la Statele Unite", încât vă rog... Sigur, dumneavoastră veţi face cum veţi vrea... să nu insistaţi pe exemplul Albaniei, că am mers exact în direcţia cealaltă.

S-a mai afirmat că magistraţii anchetează fapte, şi nu oameni. Foarte corect enunţul, dar faptele sunt comise de oameni.

Nu uitaţi de justiţia militară, care are competenţă exclusivă pentru infracţiunile săvârşite de militari şi cei, sigur, angajaţi, funcţionarii publici din domeniu, încât aici nu e nicio inadvertenţă.

Sigur că anchetează fapte, dar justiţia nu trage la răspundere faptele, trage la răspundere oamenii pentru faptele pe care le-au comis.

Aţi întrebat dacă comisia a aprobat modificările. Dumneavoastră cu siguranţă ştiţi mai bine decât mine faptul că... - şi am făcut şi eu referire la raportul dintre norma europeană şi norma naţională. Dacă vreţi să ne ducem pe fond la efectele juridice pe care le produc regulamentele cu aplicare directă în spaţiul juridic naţional, spre deosebire de efectele juridice pe care le produc directivele şi care trebuie transpuse în limita marjei de apreciere, cu respectarea specificului naţional, motiv pentru care la comisie nu te duci să spui: "Vă rog să-mi aprobaţi!", că dumneavoastră aprobaţi legea, nu comisia. La comisie vorbeşti despre standardele spre care tinzi. Şi Comisia Europeană şi Comisia de la Veneţia vorbesc constant şi în mod firesc de faptul că evoluţia trebuie să fie ireversibilă, spre aceleaşi standarde comune de protecţie, de garantare, protecţie, realizare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Mi-aţi sugerat să mă întorc la catedră. Vă mulţumesc, dar vă asigur că n-am plecat de la catedră, mi-am ţinut cursurile continuu, chiar dacă la sfârşit de săptămână. (Vociferări.)

N-am realizat, dar răspund la încheiere!

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Nu dialogaţi cu sala, domnule ministru!

Domnul Tudorel Toader:

Dar nici singur!

Transparenţa decizională de unde rezultă? Păi, dacă vreţi şi-mi îngăduiţi, iau notiţele şi repet, din nou...

Din 2015, şi în 2016...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Nu, vă rugăm noi!

Domnul Tudorel Toader:

...şi în noiembrie 2016, şi în ianuarie 2017, şi în aprilie 2017, şi în mai 2017... De acolo e transparenţă! Din punere pe site, din dezbateri publice de la Iaşi. Cluj şi Bucureşti... Asta e transparenţă!

Pentru că transparenţa decizională... mi-aţi pus o întrebare la care nuanţez răspunsul. Transparenţa decizională nu poţi s-o indici - că a avut loc în ziua cutare. Transparenţa decizională e un proces care se derulează pe o anumită perioadă, sub anumite forme, cu anumiţi participanţi şi competenţele specifice partajate fiecărui decident la procedura de legiferare.

Prin urmare, în măsura în care nu sunt solicitate alte răspunsuri sau aprofundări la răspunsurile date, vă mărturisesc că fraza cu care am început este cât se poate de adevărată, mi-aţi oferit prilejul să mă exprim de la această tribună, vă mărturisesc că a început să-mi placă (Râsete.) şi dacă mă veţi mai chema voi veni. (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc, domnule ministru.

Dezbaterile fiind finalizate, exprimarea votului asupra moţiunii va avea loc în şedinţa de vot final de mâine, miercuri, 13 septembrie 2017.

Declar închisă şedinţa.

După o scurtă pauză.

(În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Carmen-Ileana Mihălcescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Continuăm cu partea a doua a şedinţei noastre de astăzi, consacrată prezentării interpelărilor adresate membrilor Guvernului.

Voi da cuvântul colegilor deputaţi înscrişi pe listă pentru a prezenta câte o singură interpelare din cele depuse.

Reamintesc faptul că durata dezvoltării unei interpelări nu poate depăşi trei minute.

Domnul deputat Constantin Codreanu, de la PMP, a depus.

Domnul deputat Marius Paşcan?

Domnul deputat Nicolae Robert Turcescu?

Domnul deputat Ionuţ Simionca?

Domnul deputat Ion Tabugan?

Domnul Cristian Buican?

Domnul Iulian Bulai?

Domnul Florin Roman?

Domnul Victor Paul Dobre?

Doamna Florica Cherecheş?

Domnul Adrian Oros?

Domnul Daniel Gheorghe?

Vă rog.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Am depus 11 interpelări. Voi prezenta una dintre ele, care se adresează domnului ministru al afacerilor externe, Teodor-Viorel Meleşcanu.

Obiectul interpelării îl reprezintă drepturile românilor din Ucraina.

Domnule ministru,

Recent, Parlamentul de la Kiev a adoptat o lege foarte controversată care suprimă învăţământul în limbile minorităţilor naţionale. În cazul în care preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, va promulga această legi, drepturile fundamentale ale românilor din Bucovina de Nord, Sudul Basarabiei, ţinutul Herţa, Nordul Maramureşului şi regiunea Odessa vor fi grav afectate, ia în curs de câţiva ani ultimele şcoli româneşti de pe teritoriul Ucrainei vor fi închise.

Un astfel de act politic încalcă grav tratatul de bază dintre România şi Ucraina, semnat în anul 1997, şi contravine total angajamentelor asumate de statul vecin în parcursul său de integrare europeană.

Dreptul la educaţie în limba noastră strămoşească este un drept inalienabil al românilor autohtoni care trăiesc astăzi la Cernăuţi, Storojineţ, Adâncata, Herţa, Reni, Ismail, Cetatea Albă, Slatina ori chiar Odessa.

Domnule ministru,

Vă cer să luaţi urgent o poziţie fermă la adresa acestui gest profund neprietenesc din partea Ucrainei, ţară care a beneficiat constant de toată încrederea şi deschiderea României în procesul de democratizare şi aderare euro-atlantică.

De asemenea, ţin să vă întreb, dacă această lege va intra în vigoare, desfiinţând şcolile româneşti şi încălcând drepturile fundamentale ale minorităţii româneşti, tratatul dintre România şi Ucraina de acum douăzeci de ani mai poate fi el oare valabil sub aspect juridic, politic şi moral?

Cer răspuns verbal şi scris.

Daniel Gheorghe, deputat al Partidului Naţional Liberal, Circumscripţia Ilfov.

Vă mulţumesc.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc şi eu.

Doamna deputat Oana-Silvia Vlăducă. Vă rog.

Doamna Oana-Silvia Vlăducă:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Interpelarea mea este adresată domnului Lucian Romaşcanu, ministrul culturii şi identităţii naţionale.

Obiectul interpelării: Reînfiinţarea Comisiei Naţionale a Bibliotecilor, în conformitate cu Legea bibliotecilor nr. 334/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Domnule ministru,

Prin Legea bibliotecilor nr. 334/2002, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus înfiinţarea Comisiei Naţionale a Bibliotecilor, sub autoritatea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a Ministerului Culturii şi Cultelor. Aceasta a funcţionat în perioada 2002-2010, după care, din motive legate atât de incompatibilităţi ale unor membri, cât şi din lipsa finanţării, comisia nu a mai funcţionat.

În perioada 2011-2012 s-a încercat reorganizarea comisiei, în raport cu revederile legale, însă acţiunea nu a fost finalizată nici până în prezent. Această situaţie s-a datorat atât schimbărilor repetate ale conducerii Ministerului Culturii, cât şi instabilităţii managementului Bibliotecii Naţionale, care nu a impulsionat crearea comisiei.

Având în vedere că în programele concepute în cadrul Agendei digitale pentru România 2020 se disting mai multe linii de acţiune care vizează în mod direct bibliotecile, considerăm oportună reînfiinţarea Comisiei Naţionale a Bibliotecilor.

În sensul celor de mai sus, ca responsabilitate a ministerului pe care îl coordonaţi, vă rog să agreaţi întreprinderea demersurilor instituţionale şi organizatorice pentru reînfiinţarea comisiei, aşa cum prevede legislaţia în vigoare.

Solicit răspuns scris.

Cu deosebită consideraţie, deputat Oana-Silvia Vlăducă.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.

Doamna deputat Carmen Holban. Vă rog.

Doamna Georgeta-Carmen Holban:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Interpelarea mea se adresează domnului ministru Florian- Dorel Bodog.

Obiectul interpelării: Modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, prin apariţia Ordonanţei de Guvern nr. 85/2017.

Domnule ministru,

Vă interpelez în legătură cu un subiect cu care am fost sesizată de farmaciştii din unităţile farmaceutice din judeţul Dâmboviţa, cu privire la amenzile şi sancţiunile prevăzute în Ordonanţa de Guvern nr. 85/2017.

Dacă în vechea lege amenzile şi sancţiunile erau cele mai mari, între 10.000 şi 20.000 de ron, acum sunt între 50.000 şi 100.000 de ron, multe dintre ele adăugând, pe lângă amendă, şi închiderea farmaciei sau retragerea autorizaţie de funcţionare, fără a specifica pe ce perioadă.

Domnule ministru,

Prevenţia este o prioritate. Aceste sancţiuni ar putea fi aplicate după ce farmaciile, la prima abatere, ar primi un avertisment sau un proces-verbal cu recomandări şi termene, nu direct amendă şi închiderea unităţii.

A fost introdusă a cincea instituţie - DSP-ul care, prin medic/farmacist, controlează o farmacie pentru a putea funcţiona, şi anume: pe lângă Casa de Asigurări care face acreditarea farmaciilor, Colegiul farmaciştilor care face certificarea regulilor de bună practică, ANM-ul, care verifică trasabilitatea medicamentelor, retragerea şi valabilitatea medicamentelor, inclusiv condiţiile de temperată şi umiditate şi, bineînţeles, Ministerul Sănătăţii care emite şi retrage autorizaţiile de funcţionare ale farmaciilor, fără a mai adăuga instituţiile fiscale, unităţile farmaceutice fiind societăţi comerciale.

Având în vedere că farmaciile sunt considerate întreprinderi mici, după politica de preţuri şi politica de sancţionare fără avertizare sau recomandări cu termene, multe se pot închide, dar ele s-au deschis pentru ca pacientul să aibă cât mai uşor acces la medicament, venind în sprijinul acestuia.

Faţă de cele menţionate, vă rugăm, domnule ministru, să analizaţi.

Solicit răspuns scris.

Cu deosebită consideraţie, deputat PSD de Dâmboviţa, Carmen Holban.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.

Şi ultimul coleg prezent în sală, domnul Constantin Codreanu. Vă rog.

Domnul Constantin Codreanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Două interpelări.

Prima este adresată prim-ministrului României, domnul Mihai Tudose, şi face referire la adoptarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991.

Problema este mai veche, am enunţat-o inclusiv printr-un şir de interpelări de la acest microfon şi am vrea să cerem şi pe această cale o nouă informare legată de etapa la care a ajuns proiectul respectiv, sperând că vom putea vorbi, în viitorul apropiat - şi când spun viitorul apropiat mă refer la săptămâna viitoare - despre o ordonanţă care să fie adoptată de Guvernul României, mai ales că există toate avizele necesare în acest sens.

Şi o a doua interpelare este adresată doamnei Carmen Daniela Dan, ministrul afacerilor interne, şi vizează situaţia discriminatorie creată de către Serviciul public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple de la Iaşi.

În acest caz, aşa cum arată şi interpelarea în care sunt ataşate informaţiile anunţate la avizierul serviciului respectiv, sunt menţionate nişte probleme ce există la deservirea cetăţenilor români, în special a celor care vin din Republica Moldova.

Şi ţinând cont de toate lucrurile expuse în interpelarea respectivă, am patru întrebări foarte clare, şi anume: care este temeiul legal pentru diferenţierea de depunere a cererilor de eliberare a paşapoartelor în Iaşi între cetăţenii români din Republica Moldova şi restul conaţionalilor?; 2. câte persoane active sunt angajate în momentul de faţă în cadrul SPCEEPS Iaşi şi care este numărul de cereri pe care acestea le pot prelucra şi elibera?; 3. care a fost numărul de cereri înregistrate în lunile mai şi iunie 2017. Şi ultima întrebare: dacă doamna ministru consideră oportună angajarea sau plasarea de personal în cadrul unităţilor teritoriale supraaglomerate, în perioada în care fluxul cererilor depăşeşte capacitatea de muncă a lucrătorilor?

Mulţumesc.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.

Declar închisă partea a doua a şedinţei noastre de astăzi.

O seară bună!

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,27.