Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 15.08.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Alfred-Robert Simonis, preşedintele interimar al Camerei Deputaţilor, asistat de doamna deputat Alexandra Presură, secretar al Camerei Deputaţilor, şi de doamna senator Roberta-Alma Anastase, secretar al Senatului.

Din prezidiu au făcut parte domnul senator Nicolae-Ionel Ciucă, preşedintele Senatului, şi domnul senator Sorin-Mihai Cîmpeanu, vicepreşedinte al Senatului.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Vă invit să ascultăm Imnul NATO şi Imnul Naţional al României.

(Se intonează Imnul NATO şi Imnul naţional "Deşteaptă-te, române!".)

Stimate domnule preşedinte al Senatului,

Stimaţi membri ai Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară NATO,

Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor ambasadori,

Dragi colegi,

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa solemnă comună consacrată marcării a 20 de ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 75 de ani de existenţă a NATO.

Pe ordinea de zi avem Proiectul Declaraţiei Parlamentului României cu ocazia marcării a 20 de ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 75 de ani de existenţă a NATO.

Cu privire la acest proiect, vă propun să aibă loc intervenţii ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat, în limita a câte 5 minute pentru fiecare grup parlamentar, cu o singură intervenţie, printr-un reprezentant comun.

Vă supun votului această propunere.

Vot, vă rog.

Propunerea a fost adoptată.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Intrăm în ordinea de zi.

Vă informez că proiectul declaraţiei a fost afişat pe paginile de Internet ale celor două Camere.

Pentru prezentarea acestuia, dau cuvântul domnului deputat Andi Cristea.

Vă rog.

Domnul Andi-Lucian Cristea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

May I start with the warm welcome for the distinguished ambassadors present on the balcony in the plenary of the Romanian Parliament today. Thank you for being here. (Permiteţi-mi să urez un călduros bun-venit distinşilor ambasadori, prezenţi astăzi la balcon, în plenul Parlamentului României. Vă mulţumesc că sunteţi aici.)

În urmă cu 20 de ani, la 29 martie 2004, România a devenit membru al Alianţei Nord-Atlantice, cea mai importantă şi puternică organizaţie politică şi de securitate din istorie. Marcarea celor două decenii de la aderarea României la NATO precede aniversarea a 75 de ani de la semnarea Tratatului de la Washington. Acest moment a fost definitoriu după cel de-al Doilea Război Mondial, prin rolul său de afirmare a unităţii spiritului de apărare comună, cu scopul de a prezerva democraţia şi valorile ei, şi de descurajare a izbucnirii conflictelor care, timp de secole, au măcinat continentul european.

Celebrarea a 75 de ani de NATO are loc în contextul în care spectrul războiului planează din nou asupra Europei, odată cu declanşarea războiului de agresiune ilegitim, ilegal şi nejustificat al Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei.

Agresiunea rusă din Ucraina a demonstrat, odată pentru totdeauna, că Federaţia Rusă dispreţuieşte multilateralismul, principiile fundamentale ale dreptului internaţional şi ordinea internaţională bazată pe reguli, cât şi drepturile omului şi arhitectura internaţională de securitate construită prin eforturi conjugate timp de mai bine de jumătate de secol. În cele două decenii de apartenenţă la NATO, România a confirmat rolul său important în consolidarea securităţii şi promovarea stabilităţii, ca membru NATO.

În ultimii ani, ordinea internaţională bazată pe reguli este profund contestată de actori statali şi non-statali, atât prin mijloace convenţionale, cât şi prin mijloace asimetrice şi hibride, care ţintesc fibra democratică a societăţilor şi urmăresc să creeze diviziuni. Mediul global de securitate se află într-un punct de inflexiune, pe fondul unor conflicte armate internaţionale, regionale şi locale, agravate de factori multiplicatori precum schimbările climatice, presiunea economică şi socială sau utilizarea cu scopuri maligne a tehnologiilor emergente şi disruptive.

Pe parcursul celor 20 de ani, NATO a fost mai puternică alături de România, iar România a crescut împreună cu NATO, în cadrul unui proces de continuă transformare şi consolidare a eforturilor de apărare pentru a combate ameninţările de securitate în continuă evoluţie.

Aniversarea a 20 de ani de apartenenţă la NATO prezintă oportunitatea unui bilanţ de etapă al îndeplinirii unui obiectiv major al politicii externe a României post-1989 - ruperea definitivă de moştenirea totalitarismului şi revenirea la familia democraţiilor europene şi euroatlantice. În acelaşi timp, consacră voinţa, angajamentul şi determinarea României de a face parte din grupul statelor democratice care îşi apără securitatea şi democraţia în cadrul unei comunităţi fondate pe valori comune.

Aderarea la NATO a crescut rolul şi profilul României ca actor în domeniul apărării, cu contribuţii semnificative la nivel regional şi global, prin participarea la un număr important de misiuni şi operaţii NATO alături de Aliaţi şi parteneri. Asumarea rolului de stat-pivot, precum şi a celui de furnizor de securitate în cadrul arhitecturii transatlantice de securitate, a condus la maturizarea edificiului naţional de apărare şi a conferit un grad crescut de responsabilitate atât în ceea ce priveşte propria securitate, precum şi securitatea Aliaţilor.

Onorarea de către România a angajamentului de a aloca 2% din PIB pentru Apărare reprezintă un reper important din această perspectivă.

Astfel, notăm crearea, alături de Polonia, a formatului de consultări consolidate între Aliaţii de pe Flancul Estic al NATO, Bucureşti 9, dar şi a trilateralei pe probleme de securitate România-Polonia-Turcia.

Eforturile României pentru descurajare şi apărare s-au tradus printr-o continuă îmbunătăţire a înzestrării şi prin angajamentul privind cheltuielile de apărare, dar şi prin eforturi conceptuale.

Concept Strategic din 2022 al NATO, care stabileşte principalele repere ale acţiunii Alianţei, consacră importanţa strategică a Mării Negre pentru securitatea euroatlantică. Aceste elemente au fost reiterate cu ocazia reuniunii miniştrilor de externe ai statelor membre NATO care a avut loc la Bucureşti în noiembrie 2022.

Astfel, ca parte integrantă a NATO, România a avut un rol definitoriu în consolidarea proceselor de descurajare şi apărare la nivelul NATO, inclusiv prin operaţionalizarea sistemului de apărare antirachetă Aegis Ashore, element-cheie al componentei europene a sistemului american de apărare antirachetă European Phased Adaptive Approach. Aceste eforturi au fost combinate cu stabilirea mai multor comandamente NATO pe teritoriul naţional, în vederea coordonării eforturilor Aliate pe Flancul Estic al NATO şi protejarea Alianţei în integralitatea sa. Comandamentul Corpului Multinaţional de Sud-Est al NATO de la Sibiu, Comandamentul Multinaţional de Divizie Sud-Est al NATO de la Bucureşti şi Brigada Multinaţională Sud-Est de la Craiova sunt exemple în această privinţă.

În eforturile sale în domeniul securităţii şi apărării, ţara noastră a fost în permanenţă însoţită de ceilalţi Aliaţi a căror solidaritate s-a manifestat pe tot parcursul acestor 20 de ani şi cu cea mai mare intensitate în momentele de cumpănă ale securităţii ţării noastre. Astfel, în contextul agresiunii ruse asupra Ucrainei, cea mai mare criză de securitate în zona euroatlantică, cel puţin de la căderea comunismului, NATO a decis crearea de structuri de descurajare şi apărare suplimentare, inclusiv în România, prin Grupul de Luptă condus de Franţa, la care au participat şi continuă să participe şi alţi Aliaţi. Partenerul nostru strategic, SUA, şi-a crescut, de asemenea, considerabil prezenţa militară în ţara noastră, pe fondul deteriorării semnificative a mediului de securitate din vecinătatea României.

România va continua să îşi consolideze capacităţile de apărare pe baza unui concept de securitate cuprinzător, în vederea menţinerii ordinii internaţionale bazate pe reguli. Ne vom menţine determinarea şi angajamentul pentru apărarea tuturor Aliaţilor împotriva tuturor ameninţărilor, oricare ar fi sursa acestora. De asemenea, vom continua să ne îndeplinim toate obligaţiile în ceea ce priveşte dezvoltarea propriei noastre capacităţi de apărare, ca parte integrală a angajamentelor asumate prin Tratatul de la Washington.

România va continua să acţioneze, de o manieră coerentă şi predictibilă, pe baza celor trei elemente definitorii ale politicii sale externe şi de securitate - apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană şi Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii. România îşi va intensifica, totodată, eforturile pentru consolidarea cooperării NATO cu Uniunea Europeană, cu scopul de a creşte eficienţa acţiunilor celor două organizaţii şi a sprijinului reciproc.

La 20 de ani de la aderarea României la NATO, omagiem memoria militarilor români care au făcut sacrificiul suprem în numele democraţiei, libertăţii şi drepturilor omului, în misiuni desfăşurate sub drapelul NATO. Sacrificiul acestora va rămâne mereu în memoria noastră, iar prin eforturile noastre de apărare a Alianţei şi, implicit, a teritoriului naţional, vom duce mai departe amintirea lor. Reiterăm, totodată, respectul nostru profund pentru toţi cei care au participat la misiunile asumate de România în cadrul NATO şi le mulţumim pentru serviciul lor loial şi onorant.

Apartenenţa României la NATO reprezintă o garanţie a protecţiei cetăţenilor români, care continuă să susţină într-o proporţie covârşitoare rolul determinant al NATO în mediul contemporan de securitate. Apartenenţa la NATO reprezintă, totodată, un factor de stabilitate al edificiului naţional, inclusiv în dezvoltarea democratică şi în prosperitatea economică a societăţii româneşti.

În acest moment aniversar, când sărbătorim avantajele apartenenţei la cea mai de succes organizaţie politico-militară din istorie, ne gândim şi la datoria noastră de a susţine continuarea proiectului de extindere a zonei de valori şi securitate în zona euroatlantică, care a adus României atâtea beneficii în ultimii 20 de ani. Este responsabilitatea noastră să continuăm să sprijinim Ucraina pentru a-şi menţine independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială în faţa agresorului rus şi să sprijinim aspiraţiile legitime ale altor state vulnerabile din vecinătatea noastră, ca Republica Moldova şi Ucraina, de a trăi în democraţie, securitate şi prosperitate.

Într-un context de securitate în continuă schimbare, România va continua să fie avanpostul de apărare al NATO împotriva oricăror ameninţări asupra teritoriului Aliat, respectând angajamentele asumate şi depunând eforturi constante pentru apărarea valorilor comune, care constituie cheia de boltă a NATO, respectiv democraţia, libertăţile individuale, respectarea drepturilor omului şi a statului de drept.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumim, domnule deputat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Vă rog să vă pregătiţi cartelele de vot. (Vociferări.)

Supun votului dumneavoastră Declaraţia Parlamentului României.

Să înceapă votul.

247 de voturi pentru, unul împotrivă şi 2 colegi care nu votează. Adoptată. (Aplauze.)

Domnul Nicolae-Ionel Ciucă:

La 2 aprilie 2004, steagul României era arborat la sediul NATO din Bruxelles. La acea dată mă aflam în Irak, la comanda batalionului de infanterie cu care România a participat la Coaliţia internaţională. Îmi aduc aminte şi acum mândria pe care am resimţit-o, mândria că am contribuit, alături de colegii mei din armată, la această reuşită naţională istorică.

Povestea intrării noastre în Alianţa Nord-Atlantică este povestea fiecărui diplomat care ne-a reprezentat cu dedicare şi înţelepciune peste hotare. Este povestea fiecărui soldat din Armata României, care a pus serviciul militar pe primul loc, de multe ori cu riscul vieţii. Povestea intrării noastre în NATO este povestea fiecărui român şi a forţei noastre ca naţiune.

În 1990, iniţierea unei relaţii diplomatice cu NATO a fost printre cele mai importante acţiuni de politică externă a României, la scurt timp după căderea comunismului. Angajamentul României de a fi parte a NATO a devenit clar încă din 1993. Iar în ianuarie 1994 România a fost primul stat fost comunist care a semnat Parteneriatul pentru Pace, un pas decisiv pe traseul integrării nord-atlantice. Politica anilor '90 a fost una tensionată. Tranziţia a presupus sacrificii enorme din partea tuturor românilor. Totuşi, dincolo de diferenţe, liderii politici au găsit puterea de a merge pe calea integrării euroatlantice. Valurile de extindere a NATO nu au fost altceva decât rezultatul firesc al determinării statelor din Europa Centrală şi de Est. Aderarea la NATO a fost expresia aspiraţiei noastre fireşti şi legitime pentru democraţie şi libertate, pentru a ne regăsi locul în marea familie euroatlantică. Unii dintre noi ne amintim şi acum Summitul de la Madrid din 1997. Eu, personal, nu am uitat emoţia şi speranţa acelui moment, entuziasmul naţional pentru un proiect de ţară pe care ni l-am dorit cu toţii.

Chiar dacă România nu a fost invitată să adere la NATO atunci, comunicatul final al Summitului de la Madrid a recunoscut progresele noastre. România se afla pe drumul cel bun.

Tot în 1997, România şi Statele Unite au pus bazele Parteneriatului Strategic, care a devenit unul dintre pilonii politicii externe româneşti. Mult aşteptata decizie de invitare a României în NATO a venit în anul 2002, la Praga.

Doi ani mai târziu, ţara noastră devenea membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice.

Toate aceste momente au presupus acord politic larg. Ieşită din comunism, România se confrunta cu decalaje enorme în materie de instituţii, economie, armată, mentalităţi şi practici, dar am reuşit să le depăşim pentru că am ştiut ce vrem şi am fost uniţi. Am construit o Românie democratică, euroatlantică.

Suntem astăzi aici pentru că am avut susţinerea românilor.

Suntem astăzi aici ca stat important şi respectat în NATO, ca pilon de stabilitate în regiune, pentru că guverne diferite, cu ideologii şi viziuni diferite, au înţeles că obiectivul naţional al aderării la NATO primează.

Aş vrea ca cei mai tineri dintre noi să ştie aceste lucruri. Au trecut 20 de ani de la momentul arborării steagului tricolor pe sediul NATO. Pentru memoria colectivă, este important să spunem de unde am pornit şi ce ne-a făcut să reuşim. România este azi profund transformată. Avem cele mai solide garanţii de securitate din istoria noastră. Suntem nu doar beneficiari de securitate, ci un stat de bază în asigurarea securităţii pe Flancul Estic al NATO. Când vorbesc de stabilitate, mă refer la stabilitatea democratică internă, la încrederea pe care o dăm ca partener predictibil, pe care aliaţii se pot baza, şi la susţinerea constantă şi solidă pentru NATO din partea cetăţenilor români.

Am fost printre primii care s-au angajat să crească bugetul pentru Apărare la 2% din PIB, într-o perioadă în care mulţi încă subestimau ambiţiile expansioniste ale Rusiei şi ameninţările de securitate din regiune. Încă dinaintea începerii războiului din Ucraina, am fost printre primii care au vorbit deschis despre aceste ameninţări. Am cerut întărirea Flancului Estic şi un echilibru de raportare la partea nordică şi cea sudică a Flancului Estic, inclusiv prin creşterea prezenţei militare cu trupe permanente, nu doar rotaţionale.

România a fost, de asemenea, un vârf de lance în susţinerea importanţei strategice a Mării Negre pentru securitatea regiunii, a Europei, şi nu numai. În urma eforturilor diplomatice ale României, în comunicatul final al Summitului de la Vilnius, din vara anului trecut, a fost menţionat rolul strategic al Mării Negre. Toate acestea dovedesc faptul că România are o maturitate a înţelegerii contextului de securitate, care vine deopotrivă din experienţa istorică şi din ataşamentul pentru valorile NATO.

Doamnelor şi domnilor,

Dintr-o ţară fostă comunistă, ieşită din 45 de ani de întuneric impus de Moscova, România a reuşit ca în două decenii de la aderarea la NATO să fie un membru-cheie al Alianţei. România poate aspira astăzi să conducă cea mai puternică alianţă militară defensivă din istorie. Anunţul candidaturii preşedintelui Klaus Iohannis pentru funcţia de secretar general al NATO trebuie privit ca un demers al României, pe care toţi trebuie să îl susţinem, ca expresie a rolului crucial pe care îl joacă ţara noastră astăzi.

Trăim într-o lume profund schimbată. Pe de o parte, Europa nu mai este un continent al păcii, din cauza invadării Ucrainei de către Rusia lui Putin; războiul de cucerire a revenit pe continentul nostru. Pe de altă parte, Finlanda şi Suedia s-au alăturat NATO, iar Alianţa Nord-Atlantică este mai solidă ca niciodată. Ceea ce ne face mai puternici nu este doar capacitatea militară, ci şi forţa principiilor şi a obiectivelor noastre. Vrem să facem o lume mai sigură şi mai bună pentru generaţiile viitoare, să ne protejăm cetăţenii şi să apărăm libertatea şi democraţia.

Războiul din Ucraina este un război între democraţie şi dictatură. Ucraina luptă nu doar pentru propria sa integritate teritorială şi pentru aspiraţiile sale europene, ci şi pentru libertatea întregii Europe, pentru o ordine globală bazată pe reguli, pentru o lume în care naţiunile au dreptul de a-şi alege viitorul pe care şi-l doresc.

Avem datoria de a face tot ce ne stă în putinţă pentru a sprijini Ucraina în acest război. Nu ştiu dacă ne aflăm într-o epocă pre-război, depinde de noi şi de acţiunile noastre următoare.

Un dicton latin spune că cei care doresc pacea trebuie să fie pregătiţi de război. Dacă suntem responsabili, dacă suntem pregătiţi să ne apărăm cetăţenii, dacă suntem uniţi şi determinaţi, vom putea descuraja războiul.

Ca militar, am depus un jurământ, să-mi apăr patria şi să fiu în slujba românilor, şi asta am făcut toată cariera mea, în fiecare zi.

În încheiere, vreau să le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi, ulterior, la evoluţia ţării noastre în cadrul NATO, din 2004 până azi.

Nu în ultimul rând, le mulţumesc românilor.

România este astăzi în prima linie a luptei pentru democraţie, iar apartenenţa noastră la NATO ne face încrezători într-un viitor mai bun.

Vă mulţumesc. (Aplauze. Revine la prezidiu.)

Îl invit la microfon pe domnul preşedinte interimar al Camerei Deputaţilor, Alfred Simonis.

(Domnul deputat Alfred-Robert Simonis, preşedintele interimar al Camerei Deputaţilor, coboară la tribună.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Stimate domnule preşedinte al Senatului,

Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor ambasadori,

Dragi colegi,

Mă simt onorat să mă adresez dumneavoastră cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la aderarea României la NATO.

Aşa cum stipulează Tratatul de la Washington, semnat în urmă cu 75 de ani, NATO este o alianţă al cărei scop principal este acela de a menţine pacea şi de a apăra democraţia.

România a aderat la NATO într-un climat de pace şi stabilitate, cunoscând din istorie cât de important este să aibă garanţii solide de securitate în această zonă a Europei. Iar, prin apartenenţa la UE şi la NATO, România are, în prezent, cele mai puternice garanţii de securitate din istoria sa.

În ultimele două decenii, ţara noastră s-a dovedit un membru loial şi valoros al Alianţei Nord-Atlantice. Militarii români s-au aflat pe câmpul de luptă acolo unde a fost nevoie de ei, instituţiile civile au sprijinit o prezenţă activă şi onorantă a ţării noastre în cadrul NATO.

În prezent, războiul Rusiei din Ucraina aduce cea mai gravă ameninţare la adresa păcii şi securităţii din Europa după cel de-al Doilea Război Mondial. Aliaţii s-au văzut puşi în faţa unui nou mediu de securitate, la care este vital să ne adaptăm rapid.

NATO a fost şi este alianţa politico-militară care se bucură de cel mai mare succes din istorie, apărându-şi fiecare centimetru din teritoriul său.

Onoraţi invitaţi,

România este profund implicată în îndeplinirea angajamentelor şi responsabilităţilor sale de stat Aliat aflat la graniţa de est a NATO.

La nivel parlamentar, suntem preocupaţi să oferim cadrul şi mijloacele adecvate pentru îndeplinirea misiunii României în NATO. De aceea, suntem unul dintre puţinele state membre care au alocat 2,5% din PIB pentru Apărare.

Parlamentul este deplin implicat în creşterea rezilienţei societăţii, în protejarea valorilor fundamentale şi a ordinii internaţionale bazate pe reguli. Putem să avem o contribuţie importantă la securitatea noastră luptând pentru democraţie, pentru informarea corectă a cetăţenilor, pentru alegeri libere.

Aderând la NATO, România a aderat la o comunitate de valori, care a avut o uriaşă forţă transformatoare, benefică asupra societăţii noastre. Suntem gata, utilizând toate mijloacele paşnice de care dispunem, să le apărăm şi să le consolidăm.

La mulţi ani, NATO! (Aplauze. Revine la prezidiu.)

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Urmează alocuţiuni ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat, câte 5 minute pentru fiecare grup.

Prima intervenţie, în numele Grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, domnul senator, liderul Grupului parlamentar al PSD din Senat, Lucian Romaşcanu. (Aplauze.)

Domnul Lucian Romaşcanu:

Bună ziua!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Distinşi membri ai Corpului Diplomatic,

Excelenţele Voastre,

E o zi extrem de importantă. S-a vorbit aici despre ce a însemnat aderarea la NATO a României, istoria acestei chestiuni.

Sigur, să nu uităm, din istoria acestei importante aderări, faptul că se datorează unui proiect de ţară asumat de toate partidele. Sigur, era Partidul Social Democrat la guvernare, dar a fost un proiect de ţară pe care, uitându-mă la peisajul politic de astăzi, îl văd foarte greu repetabil.

Suntem într-un moment extrem de important al vieţii noastre politice, într-un moment extrem de turbulent şi important al istoriei tuturor, nu numai a României, şi, când ar trebui să fim mai uniţi şi mai atenţi la ceea ce facem, vedem mişcări centrifuge, vedem mişcări politice, bine cotate în sondaje, cu reprezentare în Parlament, care consideră că Europa ne cam încurcă şi că lumina vine de la Răsărit. Vedem o critică constantă a tot ce se întâmplă în societate, cu rezultatul nedorit, dar firesc, al dezbinării oamenilor. Şi, atunci, ne punem întrebarea dacă aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană, obiective majore ale României, mai sunt percepute la nivelul societăţii la adevărata lor valoare.

Eu sunt un om care a făcut armata şi a fost un moment extrem de important în viaţa mea. Sigur, camaraderie, colegi, tinereţe, dar în acelaşi timp şi infuzie de iubire de ţară într-un mod cât se poate de natural. Uităm acest lucru astăzi; iubirea şi respectul faţă de ţară ne vin mai mult în discursuri şi mai puţin în sentimente. Poate că armata, aşa cum se preconizează, acele patru luni de voluntariat, vor juca un rol extrem de important în educaţia tinerii generaţii în respectul şi iubirea de ţară.

Este un moment în care trebuie să vorbim despre aceste valori, pentru că altfel nu facem decât să servim interese private sau interesele altora, iar ca membri ai Parlamentului, ca oameni aflaţi în cele mai înalte demnităţi, prin votul românilor, aşa ceva nu ne este permis.

Deci, haideţi, cu ocazia acestei sărbători importante, 20 de ani de la intrarea în NATO, să ne gândim la ce putem face pentru această ţară, la ce putem face pentru viitorul ei, într-un context extrem de complicat.

Şi sunt convins că vom reuşi să ne ridicăm la înălţimea aşteptărilor dacă ne vom gândi din când în când la ţară.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, doamna senator Nicoleta Pauliuc, preşedintele Comisiei pentru apărare din Senatul României.

Vă rog.

Doamna Nicoleta Pauliuc:

Domnule preşedinte al Senatului, Nicolae Ciucă,

Domnule preşedinte interimar al Camerei,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Excelenţele Voastre, doamnelor şi domniilor ambasadori,

Stimaţi invitaţi,

Aderarea României la NATO a fost cel mai important moment de inflexiune în istoria ţării noastre, după căderea regimului comunist. Pe de o parte, a fost punctul în care ne-am despărţit de trecut, pe de altă parte, a fost declicul perioadei de 20 de ani, poate, aş spune, cea mai prosperă perioadă din istoria ţării noastre. Ultimele două decenii au reprezentat progrese economice, sociale, instituţionale şi au condus la un salt uriaş în ceea ce priveşte cultura democratică a României.

Onest vorbind, atunci când am intrat în NATO, noi ne-am gândit că această alianţă politico-militară ne va deschide uşa către Uniunea Europeană, că va contribui la atragerea de investiţii străine şi la consolidarea stabilităţii economice. Toate aceste lucruri s-au întâmplat.

Nu ne-am imaginat atunci, însă, că atât de repede vom fi în situaţia în care NATO va fi vesta noastră de protecţie într-o lume tot mai nesigură şi încărcată de tensiuni.

Privind astăzi la contextul geopolitic şi analizând mişcările de pe tabla de şah a lumii, devine evident că apartenenţa la NATO este vitală pentru România. Unul dintre marile merite ale celor două mandate ale preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, este viziunea sa în raport cu Alianţa Atlanticului de Nord. Îmi aduc aminte şi astăzi cum primul demers important, ca şef al statului în funcţie, a fost convocarea tuturor partidelor parlamentare pentru a semna un pact prin care să se aloce 2% din PIB pentru Apărare. Klaus Iohannis nu a întrebat ce poate face NATO pentru România, ci ce poate face România pentru Alianţă. (Râsete. Vociferări.)

De asemenea, trebuie amintit şi că, după agresiunea rusească împotriva Ucrainei, România a fost ţara care a decis instantaneu să crească alocările pentru Apărare la 2,5% din PIB.

Toate aceste hotărâri s-au tradus într-un semnal de forţă important în cadrul Alianţei. Aşa s-a ajuns ca la Summitul de la Madrid, din vara lui 2022, Marea Neagră să fie declarată zonă de interes strategic, şi acesta este declicul pentru transformarea bazei de la Kogălniceanu în cea mai mare astfel de structură din Flancul Estic al NATO. Sunt lucruri cuantificabile, care ne arată că statul român a ştiut ce are de făcut şi am navigat bine prin acest ocean informaţional. De aceea s-a şi născut această oportunitate a candidaturii preşedintelui României la funcţia de secretar general al celei mai puternice alianţe politico-militare din lume. Este o ocazie pe care nu ne putem permite să o ratăm şi, de aceea, ar trebui conjugate toate eforturile instituţionale şi energiile politice şi diplomatice pentru atingerea acestui ţel. Beneficiile ar fi extraordinare.

Pentru România înseamnă dovada clară că noi contăm. Statusul României ar creşte extraordinar de mult dacă am deţine această funcţie. Mă gândesc la trei obiective imediate - Schengen deplin, Visa Waiver şi OECD.

Pentru Republica Moldova ar fi o garanţie de securitate crescută pe fondul tentativelor de destabilizare pe care ruşii le fac acolo.

Pentru Ucraina ar fi o garanţie că sprijinul NATO se va menţine la cote foarte înalte.

Pentru Europa Centrală şi de Est ar fi confirmarea că mesajul nostru privind pericolul rusesc pentru pacea în regiune şi în lume este luat în considerare.

În concluzie, stimaţi colegi, cei 20 de ani de apartenenţă a României la NATO reprezintă o perioadă semnificativă în evoluţia ţării noastre şi în consolidarea securităţii şi stabilităţii în regiunea euroatlantică. Cu toate provocările şi ameninţările cu care ne confruntăm, este esenţial să rămânem angajaţi în cadrul Alianţei şi să lucrăm împreună pentru a asigura un viitor sigur şi prosper pentru toţi cetăţenii noştri.

În încheiere, stimaţi colegi, daţi-mi voie să salut prezenţa în Parlament a unui grup de tineri din Vrancea, împreună cu voluntari din alte ţări, la invitaţia colegului nostru, deputatul PNL, Onuţ Valeriu Atanasiu.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupurilor USR, domnul deputat Cătălin Drulă, preşedintele Comisiei pentru transporturi din Camera. Deputaţilor.

Domnul Cătălin Drulă:

Mulţumesc, domnule preşedinte interimar.

De 20 de ani, România este o ţară sigură în NATO, iar NATO este o alianţă mai puternică cu România.

NATO nu a adus doar pace în România, ci şi prosperitate, dezvoltare economică şi ne-a pus la masa ţărilor libere şi democratice, ţările din Vest, aşa cum au visat miile de români care au ieşit la revoluţie în stradă.

Astăzi, în schimb, pacea ne este ameninţată. Fie că vorbim de războiul din Ucraina, de terorism, de ameninţările cibernetice, de războiul hibrid pe care Rusia îl poartă împotriva ţărilor democratice - şi să nu uităm aici de manipulările şi de fake news-urile pe care Putin le răspândeşte în România şi cu ajutorul unora din această sală -, pentru toate acestea, România trebuie să fie pregătită. Criminalul de război Vladimir Putin a invadat o ţară democratică, un stat suveran şi a aruncat în haos lumea întreagă.

În aceste condiţii, este îngrijorător că, chiar cu un război la graniţă, Marcel Ciolacu, premierul României, şi Klaus Iohannis, preşedintele României, au ales să scadă, de la an la an, bugetul pentru Apărare. În 2023 am cheltuit doar 1,6% din PIB pentru Apărare, deşi ne-am luat angajamentul, în faţa partenerilor din NATO, să asigurăm 2,5%.

Să cunoşti intenţiile lui Putin, dar să iei peste 7 miliarde de lei de la înzestrarea Armatei şi să-i muţi la Fondul de Rezervă este ceva de neimaginat. Nu sunt mai importante sinecurile decât pregătirea şi echiparea militarilor români.

De asemenea, să laşi dronele ruseşti, acele bombe zburătoare, să parcurgă zeci de kilometri pe teritoriul ţării şi să le descoperi abia după ce explodează, să n-ai nici astăzi apărare antiaeriană la graniţa de est şi să pui locuitorii în pericol, asta arată cât de depăşiţi sunt cei care ar fi trebuit să ne asigure stabilitatea şi siguranţa.

Atunci când eşti preocupat să jefuieşti bugetul ţării, să iei chiar de la Apărare, pentru a umple acele portbagaje, când te preocupă mai mult comasările de alegeri şi atacurile împotriva opoziţiei democratice, nu te mai interesează de cetăţenii din Tulcea, din Brăila, Constanţa sau Galaţi.

Aş fi făcut astăzi un apel şi la preşedintele Klaus Iohannis, omul care se visează secretar general al NATO, să lase planurile pentru comasări şi împărţirea ţării şi să finanţeze Armata Română, dar văd că nu este prezent în sală. Probabil este vremea de primăvară pentru alte activităţi.

În încheiere, vă spun că România are o oportunitate uriaşă - putem deveni lideri în Europa de Est şi Centrală, cea mai importantă ţară din punctul de vedere al securităţii din regiune. Dar pentru asta trebuie să construim o Românie modernă, care pune preţ pe democraţie şi angajamentele în faţa Aliaţilor, care investeşte în Apărare cel puţin 2,5% din PIB, precum şi în şcoli, spitale şi autostrăzi. Dar pentru asta avem nevoie de lideri puternici, preocupaţi de viitorul României.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumim.

Din partea Grupurilor parlamentare AUR, domnul deputat Mircia Chelaru.

Domnul Mircia Chelaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Încep prin a invoca cuvântul "pace". Pace, pace, pace tuturor popoarelor lumii! (Aplauze.)

Mai înainte, domnul preşedinte al Senatului invoca ziua de 2 aprilie.

2 aprilie, un moment de mare demnitate naţională, când s-a ridicat drapelul naţiunii române pe unul din cele 27 de catarge de la Mons, acolo unde este Comandamentul Suprem Aliat.

2 aprilie este mai mult decât o dată, (Vociferări.) ...este un act de naştere a unei Românii cu adevărat europene. Înseamnă nu doar o trecere în revistă a unor ani calendaristici. Noi considerăm că au fost 20 de ani de istorie reconfigurată, o istorie care pleacă de la incertitudine şi singularitate, aşa cum era România atunci, la o securitate garantată şi la solidaritate colectivă. Este un parcurs istoric al întregii societăţi româneşti, nu doar al Armatei.

Dar pentru că eu am trăit acele momente, şi domnul Nicolae Ciucă făcuse trimitere la aportul extraordinar al Armatei Române - cel puţin cu 10 ani înainte, Armata a suportat cele mai severe şi dure reconfigurări şi sacrificii, de la 230.000 de oameni, la un număr de 114.000; zeci de mii de militari, ale căror destine s-au schimbat peste noapte, asumându-şi acest sacrificiu în numele patriei. Din păcate, o să vedem ce a oferit patria mai târziu acestor militari.

Dar Armata, aşa cum o ştiţi dumneavoastră, a fost avangarda, a fost vârful penetrant, a fost forţa tractoare pentru împlinirea acestui scop strategic.

Trebuie să recunoaştem, în această perioadă, faţă de acel moment - pentru că vorbim şi de NATO - 75, 4 aprilie 1949 - s-a transformat el însuşi dintr-o alianţă militară, cu scopuri militare, într-un organism euro-transatlantic, cu valoare politico-militară, de valoare strategică şi geopolitică asupra întregii Europe. Este, la ora actuală, pentru fiecare partener, o formă asumată de construcţie a unei civilizaţii a securităţii prin descurajare.

Asta era problema de bază - care sunt căile prin care să descurajăm agresiunea asupra ţării noastre, rămânând undeva, într-un no man's land, în acea perioadă. Iar Armata şi-a asumat acest rol, de a trece de la o structură de masă la una a unei înalte calităţi, cum spuneam noi, la acea vreme, a unei calităţi totale.

Este obligatoriu - şi spuneam şi atunci şi o spun în continuare, NATO nu este nici mai puternic, nici mai slab decât suma integrată a forţei fiecărei naţiuni de a-şi atinge obiectivele integrate. Această Alianţă este cea care cere, care oferă şi faţă de care trebuie să oferim şi, la rândul nostru, să cerem. Ce anume?

Am să ating puţin acest lucru. Mai avem câteva secunde.

Prin loialitate, predictibilitate şi responsabilitate.

Or, pentru asta, trebuie să eliminăm miopia politică şi ignoranţa funcţională. S-a zis că dacă e NATO, suntem bine-mersi, acoperiţi de această umbrelă, nefiind atenţi că uneori ploaia trece şi prin umbrelele găurite.

Găurile sunt ale noastre, pentru că doar 1,6% din PIB nu înseamnă loialitate, nu înseamnă responsabilitate. Achiziţii fără offset înseamnă deja înrobirea economiei noastre. Industrie de apărare inexistentă înseamnă să stai cu mâna întinsă în altă parte.

Iată de ce, iată de ce (Vociferări.) ...la ora actuală...

Nu vă grăbiţi!

Este nevoie de a constata că, la ora actuală, sursa de atractivitate este cât se poate de redusă, dragii mei, pentru că pe front nu luptă banii, nici tancurile singure, ci oamenii asumaţi, prin sacrificiu şi jertfă.

Îmi pare rău că trebuie să o spun astăzi, solda unui militar în termen activ este mai mare decât solda unui general în rezervă. Acest lucru face ca să ne punem întrebări - de ce am ajuns acolo şi în ce măsură noi vom contribui, prin ceea ce facem fiecare în locul nostru monopost de decizie, pentru ca să avem credibilitate, pe mai departe, loialitate, fără ezitări europene?

Şi mulţumim lui Dumnezeu că acele ezitări europene asupra Art. 5 operaţional sunt acoperite şi garantate în cele din urmă prin determinarea Statelor Unite ale Americii, având în faţă Parteneriatul Strategic.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă rog să concluzionaţi.

Domnul Mircia Chelaru:

În încheiere... în încheiere, ne întoarcem mereu la cuvântul "pace".

Să dea Dumnezeu să n-avem nevoie ca vreodată să fim obligaţi să punem în operă Tratatul cu Articolul său, 5.

Să dea Dumnezeu să fie doar pace, pace şi iar pace!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupurilor UDMR, domnul senator Cseke Attila.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Cseke Attila-Zoltán:

Stimate domnule preşedinte al Senatului,

Stimate domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Onoraţi reprezentanţi ai misiunilor diplomatice acreditate în România,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică, la 29 martie 2004, a marcat un moment important în istoria postdecembristă a ţării, un moment ce a însemnat o desăvârşire a politicilor de pregătire şi apropiere a României de NATO, desfăşurată pe perioada mai multor ani şi mandate. A însemnat şi o lungă probă de încercări. Încercări ce presupuneau credibilitate şi încrederea de a fi parteneri loiali în cea mai puternică alianţă politico-militară a lumii.

Aderarea României la NATO a fost urmată de aderarea la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, aceste două deziderate înfăptuite fiind şi principalele două proiecte de ţară, după sfârşitul regimului totalitar comunist în România.

Uniunea Democrată Maghiară din România a fost un actor activ în desăvârşirea acestora, care a susţinut din anii '90 cele două deziderate ca fiind expresia conectării ţării la valorile occidentale.

NATO a fost şi este un factor important de stabilitate şi de securitate geopolitică în regiunea noastră tot mai încercată, mai ales după agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, iar România şi-a adus contribuţia la consolidarea eforturilor de apărare într-un context internaţional tot mai complicat, cu conflicte militare internaţionale, regionale şi locale.

Întărirea Armatei Române şi prezenţa în structurile militare NATO sunt sarcini continue ce trebuie să fie preocupări constante în vederea dezvoltării experienţei specifice acestui domeniu.

Doamnelor şi domnilor,

Trebuie să ne punem întrebarea - care sunt următoarele provocări majore ale ţării? Care sunt proiectele de ţară care trebuie urmărite de clasa politică şi întreaga societate românească?

Desigur, intrarea şi pe căi terestre în zona Schengen şi aderarea la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică sunt deziderate importante, pentru atingerea cărora sunt necesare coagularea forţelor democratice şi demersuri internaţionale susţinute.

Pentru aderarea pe căi terestre la zona Schengen, nedreptatea făcută României, începând din 2011, trebuie să ia sfârşit cât mai repede posibil.

În privinţa celui de-al doilea deziderat, procedurile şi etapele de aderare trebuie parcurse cu mult profesionalism şi determinare.

Permiteţi-mi să mă refer la ceea ce noi, cei de la UDMR, credem că trebuie să fie următorul cel mai important proiect de ţară, cel legat de numărul populaţiei României.

În anul 2019, în România s-au născut 215.467 de copii. Acest număr, conform datelor statistice oficiale, coboară în anul 2023 la 155.390 de copii. Este o scădere brutală, de aproape 30% în decursul unui interval de numai 4 ani de zile.

Doamnelor şi domnilor,

O ţară mai puţin locuită, cu o natalitate în scădere accentuată, cu spor natural puternic negativ poate uşor deveni o ţară mai slabă din multe puncte de vedere, din cauza resurselor umane limitate şi cu perspectiva unei societăţi care doar se întreţine, şi nu se dezvoltă.

Noi considerăm că politicile publice de susţinere a familiilor, a măsurilor de încurajare a natalităţii şi de susţinere a tinerilor trebuie să devină prioritare în demersurile guvernamentale şi parlamentare. Avem propuneri legislative şi administrative pentru găsirea soluţiilor imediate pentru acest proiect important de ţară.

Doamnelor şi domnilor,

Aderarea la NATO a României, acum 20 de ani, este un moment important, ce a constituit, la 14 ani de la căderea comunismului, un succes al întregii societăţi, al clasei politice conştiente, generatoare de direcţii de apropiere şi consfinţire a legăturilor ţării cu valorile comune occidentale.

La marcarea a 20 de ani de la aderarea României la NATO, să fim în continuare parteneri de încredere, care primesc şi oferă stabilitate în această regiune greu încercată de istorie.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumim.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Ovidiu Ganţ, secretar al Camerei Deputaţilor.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor ambasadori,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor,

Acum 75 de ani, după dezastrul produs de cel de-al Doilea Război Mondial, democraţiile occidentale au construit un instrument politico-militar care avea ca scop descurajarea oricărui nou conflict major. Tratatul Atlanticului de Nord - NATO -, o alianţă defensivă, urma să garanteze statelor membre pacea atât de necesară unei vieţi normale pentru cetăţenii lor.

Din fericire, NATO a funcţionat şi s-a extins în etape succesive.

Din nefericire, România a nimerit pe partea greşită a Cortinei de Fier, apărută între Occidentul democratic şi URSS, iar această situaţie groaznică pentru noi ne-a adus un regim naţional-comunist criminal, care a suprimat orice fel de urmă de democraţie şi care are la activ mii şi mii de victime.

Căderea Zidului Berlinului a dat semnalul speranţei pentru toţi cei din fostul Bloc comunist.

Revoluţia din 1989, începută la noi, la Timişoara, a pus capăt acestui regim odios şi ne-a deschis calea revenirii în lumea civilizată occidentală. Această decizie a naţiunii române s-a transpus într-un demers cvasiunanim care presupunea aderarea la NATO şi Uniunea Europeană.

Atât majoritatea românească, cât şi minorităţile naţionale, partidele şi organizaţiile noastre, reprezentate în Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, societatea civilă, cu toţii au pus umărul la acest efort colectiv încununat de succes prin aderarea României la NATO, la 29 martie 2004, şi, ulterior, prin intrarea în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007.

Începând din 2004 beneficiem de cele mai bune garanţii de securitate din istoria României. Alte garanţii, anterioare, pe care le-am avut declarativ în decursul istoriei, în câteva rânduri, nu s-au prea materializat. Astăzi le avem şi activăm în consecinţă, ca un aliat de nădejde, alături de ceilalţi membri NATO.

Poate cel mai bun exemplu, din nefericire, necesar, îl reprezintă acţiunea României de sprijinire a Ucrainei în contextul agresiunii Rusiei. Atât cetăţenii, cât şi statul român au ajutat Ucraina din prima clipă, dovedind că suntem un aliat de încredere în cadrul NATO.

Participarea în Alianţă presupune şi obligaţii, nu numai beneficii. Deci şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, înţelegând aceasta, a susţinut şi susţine o contribuţie financiară a României pentru creşterea capacităţii de apărare proprie şi, implicit, a Alianţei, în parametrii asumaţi, de 2,5% din PIB.

Să fii membru NATO nu înseamnă, aşa cum afirmă unii, să cedezi suveranitate, ci înseamnă să o păstrezi. A rămâne singur în faţa unui inamic potenţial înseamnă să-ţi pui în pericol suveranitatea, nu să o aperi. Oare de ce şi-au dorit atâtea state şi îşi doresc în continuare altele să adere la NATO? Exact din acest motiv.

În consecinţă, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale se opune cu fermitate oricărei astfel de teorii şi susţine în egală măsură statutul de membru NATO. Acesta conferă garanţii de pace, dar şi de dezvoltare economică. Umbrela de securitate a NATO arată potenţialilor investitori economici în ţara noastră că investiţiile lor vor fi în siguranţă. Totodată, aderarea la NATO presupune şi existenţa unui sistem democratic, chiar înaintea unei forţe militare puternice, noi câştigând democraţia prin sacrificiul propriilor cetăţeni, în 1989.

Acesta este motivul determinant şi pentru noi, deputaţii din Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, de a susţine şi pe viitor eforturile României de stat membru al Alianţei Nord-Atlantice. O vom face inclusiv prin susţinerea relaţiilor României, în plan bilateral, cu ţări de care suntem legaţi prin limba maternă şi cultură, aşa cum am făcut-o şi la aderare.

Prezenţa României în NATO este un enorm succes al istoriei noastre recente şi confirmarea faptului că locul ţării noastre este în lumea occidentală.

Vă mulţumesc frumos. (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumim, domnule secretar Ganţ.

Din partea parlamentarilor neafiliaţi, domnul deputat Constantin Şovăială.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

(Domnul deputat Andi-Gabriel Grosaru solicită să ia cuvântul.)

Domnul Andi-Gabriel Grosaru (fără microfon):

M-am înscris înaintea domnului Şovăială.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Domnule Grosaru, luaţi loc!

Domnul Andi-Gabriel Grosaru (fără microfon):

Poftim?

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Luaţi loc!

Domnul Andi-Gabriel Grosaru (fără microfon):

M-am înscris înaintea domnului Şovăială.

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Luaţi loc!

Domnule Şovăială, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Şovăială:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi invitaţi,

Dragi colegi,

Astăzi sărbătorim o dublă aniversare, cu o importanţă deosebită pentru ţara noastră şi pentru securitatea internaţională.

Este o onoare pentru mine, în calitate de fost militar în rezervă, să vă vorbesc în această zi deosebită, în care marcăm 20 de ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi 75 de ani de existenţă a NATO.

Aderarea României la NATO, în 2004, a reprezentat un moment istoric în drumul nostru către securitate şi stabilitate. Această decizie strategică a fost o confirmare a angajamentului nostru ferm faţă de valorile democratice şi faţă de Parteneriatul Transatlantic. De-a lungul anilor, România şi-a adus contribuţia semnificativă la consolidarea securităţii în regiune şi la promovarea valorilor şi principiilor aliate. În cei 75 de ani de existenţă, NATO a fost un pilon de stabilitate şi solidaritate într-o lume în continuă schimbare.

Alianţa a reuşit să se adapteze la provocările secolului XXI, menţinându-şi relevanţa şi eficacitatea în faţa unor ameninţări diverse şi complexe. Împreună cu aliaţii noştri, ne-am angajat să promovăm pacea, securitatea şi libertatea în întreaga lume.

Astăzi este momentul la care să reflectăm asupra realizărilor ţării noastre, să fim mai puţini politicieni şi să nu ascundem gunoiul sub preş. Armata României a evoluat, dar multe probleme din sistem au rămas. Avem nevoie de o motivare serioasă a cadrelor militare şi să atragem mai mulţi tineri...

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă rog să concluzionaţi.

Domnul Constantin Şovăială:

...valoroşi în sistem. Trebuie să investim în echipamente moderne şi să fim pregătiţi în orice moment să apărăm ţara şi cetăţenii.

2,5% din PIB pentru Armată nu este un efort atât de mare şi nu ar trebui să se atingă nimeni...

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă rog să concluzionaţi, domnule Şovăială.

Domnul Constantin Şovăială:

...de această sumă.

Să nu uităm că avem un război la frontieră şi nu ne putem permite luxul să avem nici măcar o scamă pe uniformă.

Închei cu gândul de mulţumire către toţi cei care au contribuit la această lungă şi frumoasă colaborare între România şi NATO.

La mulţi ani, NATO! (Aplauze.)

Domnul Alfred-Robert Simonis:

Vă mulţumim.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Onoraţi invitaţi,

Am încheiat intervenţiile.

Ordinea de zi fiind epuizată, declar închisă şedinţa comună de astăzi.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16.14.