|
Domnul Dumitru Bentu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Această convenţie înlocuieşte convenţia din 5 octombrie 1961 privind competenţa autorităţilor şi legea aplicabilă pentru protecţia minorilor, precum şi Convenţia privind tutela minorilor, semnată la Haga la 12 iunie 1902. Reafirmând importanţa cooperării internaţionale pentru protecţia copilului, trebuie să nu se uite niciodată că interesul acestuia trebuie luat în considerare cu prioritate. Era nevoie de un act normativ care să oblige statul, prin autorităţile sale competente, să ia măsuri de protecţia persoanelor sau bunurilor copilului, dar să impună şi o răspundere părintească pentru faptele minorilor. Semnificaţia adoptării acestui proiect de ratificare a convenţiei este generată şi de domeniile şi subdomeniile în care această convenţie operează şi fără de care orice situaţie conflictuală cu care ne-am confrunta nu şi-ar afla rezolvarea pentru că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate s-o facă. Astfel, era nevoie de reglementări care să vizeze atribuirea, exerciţiul şi restrângerea totală sau parţială a răspunderii părinteşti, precum şi delegarea acesteia, răspundere aplicabilă până la împlinirea vârstei de 18 ani. Erau necesare norme care să reglementeze tutela, curatela şi instituţiile similare, dar şi atribuţiile oricărei persoane sau organism care are sarcina să se ocupe de persoana copilului sau de bunurile acestuia, să-l reprezinte sau să-l asiste. Nu putea fi ignorată nici situaţia copiilor refugiaţi sau a copiilor care, din cauza tulburărilor interne din ţara lor, sunt obligaţi să se deplaseze pe plan internaţional. Toate aceste reglementări se regăsesc în Convenţie şi sunt elemente care se constituie în argumente pentru ca Grupul Partidului Social Democrat să susţină acest proiect de lege. Mulţumesc.
|