Dezbateri parlamentare

Domnul Marian Sârbu:

Urmează proiectul de lege de la poziţia 129 din ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru modificarea art.5 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000.

Din partea iniţiatorilor nu este nimeni.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul deputat Kötő.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Kötő Iosif:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere şi avizare în fond Proiectul de Lege pentru modificarea art.5 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000.

Pentru întocmirea raportului, comisia a analizat avizele primite de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, avizul Consiliului Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.5 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul introducerii obligativităţii existenţei a cel puţin trei ore de educaţie fizică în planurile de învăţământ.

În funcţie de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 19 deputaţi din totalul de 27 de membri ai comisiei.

În baza prevederilor art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, la dezbaterea proiectului de lege au participat ca invitaţi doamna Doina Melinte, preşedinte, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, domnul Octavian Morariu, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

Potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în condiţiile art.75 alin.(2) teza a treia din Constituţia României, republicată.

În urma dezbaterii în şedinţele din 8 februarie şi 7 iunie 2011, comisia a propus, având în vedere voturile exprimate, respectiv 9 voturi pentru adoptare şi 10 abţineri, respingerea proiectului de lege din următoarele considerente: sistemul educaţional din România este reglementat prin Legea educaţiei naţionale nr.1 din 2011; orice specificare referitoare la numărul de ore alocate disciplinei educaţie fizică prevăzute în toate planurile-cadru în vigoare pentru învăţământul preuniversitar, cursuri de zi, face obiectul unui ordin al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Sportului, şi nu al Legii educaţiei fizice şi sportului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea grupurilor parlamentare.

Domnul deputat Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă la prima modificare cu referire la Legea educaţiei fizice şi sportului, cred că a fost o mică neînţelegere pentru că nu era vorba despre participare pentru a practica, ci ca spectatori, şi acolo sigur că înţeleg punctul de vedere al comisiei şi al Guvernului, având în vedere votul care s-a dat atât de strâns în comisie şi explicaţia pe care ne-aţi dat-o că Legea învăţământului trebuie să reglementeze acest capitol, mi se pare de-a dreptul hilar, pentru că susţin c-am avea nevoie nu de trei ore, ci de cel puţin patru ore de educaţie fizică în şcoală şi în universităţi. Pentru că o naţiune puternică este o naţiune care face sport. O naţiune care nu face sport este ca a noastră, nu contează nici în activitatea ştiinţifică, nici în activitatea culturală, şi nici în cea sportivă. De altfel, educaţia fizică este o componentă a educaţiei generale, pe lângă cea ştiinţifică şi pe lângă cea estetică.

Idealul armonic al Greciei antice, Kalos Kai Agathos - omul frumos şi bun, trebuie să-l punem în practică şi astăzi. Încă din antichitate, din palestrele greceşti, din arenele romane, prin ceea ce românii numeau pehlivani şi care, de fapt, reprezentau arenele sportive ale Persiei antice, până la ceea ce s-a întâmplat chiar sub perioada comunistă în România, educaţia fizică şi sportul au fost o preocupare constantă a guvernelor României.

Astăzi, în ultimii douăzeci de ani, nu mai avem niciun fel de preocupare pentru educaţie fizică şi sport. Uitaţi-vă la tinerii noştri, la cei care folosesc etnobotanice, la cei care umplu discotecile, la cei care umplu barurile. Şi aici vine întrebarea: de ce am construit săli de sport, terenuri, bazine de înot dacă facem o oră sau două ore de educaţie fizică, nici alea nu sunt obligatorii, majoritatea copiilor sau părinţilor le scot motivări pentru a nu practica exerciţiul fizic.

O naţiune care nu practică exerciţiul fizic este destinată pieirii. Şi vreau să vă spun că în acest moment, în lume, se desfăşoară Campionatul mondial de rugby. Sunt două naţiuni care s-au născut practicând acest sport. Şi vorbesc de Australia şi de Noua Zeelandă care au fost ţări de deportare în Imperiul Britanic pentru puşcăriaşi. Din puşcăriaşi au creat două naţiuni.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu.

Doamna deputat Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

S-a spus de la acest microfon că doamna secretar de stat Melinte a fost prezentă la comisie şi că nu a susţinut această iniţiativă legislativă. Refuz să cred că doamna Melinte, o personalitate a sportului românesc, o personalitate care ştie ce înseamnă sport de performanţă, dar şi sportul de masă, ar fi spus că nu este convenabilă această iniţiativă legislativă. Exemplificarea cu legea lui Funeriu, acest ministru care spune că tot adevărul este la el şi că în acel hibrid de lege, care teoretic a nenorocit şi va nenoroci în continuare tot ce înseamnă învăţământul în România pe următorii ani, are pretenţia să nu i se mişte o virgulă din proiectul de lege.

Stimaţi colegi,

Adevărul absolut nu este niciodată la un singur om. Noi toţi am fi avut obligaţia, indiferent de culoarea politică, să participăm şi să îmbunătăţim acest proiect de lege.

Îmi exprim încă o dată supărarea că atunci când acest proiect a fost la Camera Deputaţilor, amendamente bune ale colegilor noştri din Partidul Democrat nu au fost adoptate doar pentru a nu se mişca o virgulă. Spunea domnul deputat Calimente că este necesar sportul. Este necesară sănătatea, este necesar învăţământul, iar sportul nu este decât o complementare la toate celelalte.

Vreau să vă aduc aminte că sportul de performanţă întotdeauna îşi găseşte locul în sportul de masă şi copiii la fragedă vârstă pot să demonstreze calităţile lor pentru diverse sporturi şi ramuri sportive.

În acest moment, vă convine că la toate întâlnirile internaţionale, la olimpiade, acolo unde străluceam, mai ales pe zona atletismului, acum nu ne mai vedem? Cred că nu vă convine. Iar a se face sport numai de maniera ca un şef de federaţie să facă rost de câţiva bănuţi în societatea lui mulgând de la guvernul în exerciţiu, nu cred că este corect. Cred că este obligaţia în primul rând a ministerului şi a specialiştilor pentru a putea avea din nou flamura tricolorului pe înaltele catarge ale terenurilor de sport în competiţiile internaţionale să dezvoltăm... Copiii, astăzi, fiind săraci şi familiile lor neputând să-i susţină pe sporturi de performanţă, însemnând echipamentul sportiv, hrana şi toate celelalte, de ce să nu dăm posibilitatea profesorilor de sport din şcolile generale şi din licee să selecteze copii care pot mai târziu să fie preluaţi de cluburi de specialitate, de antrenori emeriţi şi să poată să facă performanţă?

Cred că doamna Melinte ar fi bucuroasă să poată să selecţioneze un număr de copii pe care să-i poată pregăti ca peste câţiva ani de zile să poată să ducă mai departe performanţa Domniei Sale.

Domnule preşedinte,

Din nou vă propun să retrimitem la comisie acest proiect de lege, în condiţiile în care rog toţi parlamentarii, indiferent de culoarea politică din comisia de specialitate, să gândească nu politic, ci profesional, mai ales că în comisia respectivă sunt numai profesionişti, sunt profesori, sunt specialişti.

Deci, propun retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege, pentru că mă gândesc la rezultatele sportivului de performanţă de peste câţiva ani de zile.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Dacă mai doreşte cineva să intervină.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marius-Sorin Göndör:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Eu nu mă opresc şi rămân în continuare stupefiat de cât de talentaţi suntem să trecem şi să discutăm într-un mod politicianist orice fel de subiect.

Membrii Comisiei pentru învăţământ au respins această iniţiativă legislativă pentru că nu se putea modifica Legea educaţiei. Nu într-o lege a educaţiei se stabilesc planurile-cadru, deci numărul de ore pentru fiecare disciplină. Haideţi să ne gândim ce-ar însemna ca prin lege să stabilim numărul de ore la fiecare disciplină. Vom găsi argumente, din păcate, cred eu, la fel de politicianiste pentru fiecare dintre discipline.

Aş vrea să vă spun că putem să retrimitem de câte ori dorim această iniţiativă legislativă la comisie, pentru că nu are obiect, nu putem să modificăm legea educaţiei în acest sens.

Un argument la faptul că...sau aş vrea să mai spun ceva înainte de asta. Ambii colegi care au vorbit aici în faţa mea au mare dreptate. Au tratat puţin aşa, politicianist, problema, însă ambii au dreptate, şi-i rog pe ambii colegi ai mei să discute şi cu doamna Andronescu acest lucru, pentru că doamna Andronescu, în 2009, a fost primul ministru al educaţiei după o perioadă lungă de timp care a tăiat numărul de ore. Haideţi să luăm puţin procesele verbale de la şedinţele Comisiei de învăţământ, ce discuţii au fost acolo când s-au tăiat aceste ore. Îi rog pe toţi membrii Comisiei pentru învăţământ să-şi aducă aminte de acest lucru.

În concluzie, cei care am votat acolo, şi mă aflu printre ei, împotriva acestei iniţiative legislative, am votat nu pentru că nu susţinem sportul, pentru că nu se poate modifica legea educaţiei printr-o asemenea iniţiativă legislativă.

Mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, domnule deputat Göndör.

Doamna Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Corect, domnule deputat. Poate că dumneavoastră aveţi dreptate. Dar dumneavoastră mi-aţi dat argumentul. Poate Cati Andronescu a greşit, dar de ce atunci când era Cati Andronescu s-a putut discuta de orele de sport şi acum că este Funeriu nu se poate discuta de orele de sport. De ce? Dumneavoastră vorbiţi de politică, că legea învăţământului nu e acoperită de politică. În momentul când această lege, domnule deputat, stabileşte unui cetăţean dacă are dreptul sau nu să facă politică în momentul în care este profesor, director sau orice altă funcţie, atunci, da, putem să discutăm de o lege politică.

În condiţiile în care discutăm şi vă rog să mă credeţi că tot ce am spus, am spus cu bună-credinţă şi nicio secundă gândindu-mă la altceva. O cunosc pe Doina Melinte şi cunosc cum a fost sportul şi cum este sportul în ziua de astăzi şi mă doare sufletul în momentul în care văd că la marile competiţii vin delegaţii numeroase, iar noi ne ducem cu doi-trei şi ne bucurăm că venim pe locul nu ştiu care.

Domnule deputat, poate că nu-şi avea subiectul acolo unde spuneţi dumneavoastră. Dar într-o lege, acolo unde s-a cuprins ce vrei şi ce nu vrei şi câte pagini să fie şi cum trebuie să fie ghiozdanul şi toate altele, nu putem stabili ca prioritate sportul? În condiţiile în care, în acest moment, se spune că nu trebuie să ne mai bucurăm de olimpici, că trebuie să ne uităm la cei care au picat la bac, că nu trebuie să mai... întreb încă o dată: pentru ce facem sălile de sport? Pentru ce facem terenurile de fotbal în pantă? Pentru ce facem bazinele?

Am luat-o acum pe Camelia Potec, iarăşi un sportiv de marcă al României, un sportiv care a urcat pe cele mai înalte trepte şi care a adus României mai multă imagine decât o aducem noi toţi la un loc, dacă este să recunoaştem. În acest moment, o luăm pe ea să ne reprezinte, să fie brand, dar noi lui Potec sau lui Melinte îi creăm posibilitatea să facă selecţie la copilaşi în sălile de sport şi în bazinele respective? Nu. Pentru că venim să spunem aici, în momentul în care ridicăm o problemă pe care o spunem cu crezământ, că facem politică, unde vreţi s-o discutăm? Pe stradă?

Spun încă o dată, domnule deputat, cu toată credinţa am spus că doresc să putem să facem selecţia copiilor încă de la grădiniţă pentru gimnastică, că uitaţi-vă unde suntem, începând cu clasa I-a, a II-a pentru atletism, începând cu clasa a V-a, a VI-a pentru baschet, volei, handbal şi alte sporturi. Am fost pe primul loc în lume la handbal. Antrenorii noştri, sportivii noştri au plecat în alte ţări, iar acum ai noştri i-au învăţat pe ei şi noi suntem unde suntem.

Am spus-o cu crezământ, domnule deputat, şi nicidecum încercând să fac politică.

Îmi menţin punctul de vedere, domnule preşedinte, de a fi retrimisă la comisie. Poate că se găseşte o portiţă.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, doamna Aura Vasile.

Domnul deputat Göndör, după care, din nou, domnul Calimente.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marius-Sorin Göndör:

Departe de mine gândul de a intra într-o polemică cu doamna deputat Aura Vasile. Aş vrea să vă spun că se vorbeşte, în înţelepciunea populară, că un om deştept doarme în jumătate de oră cât altul în cinci ore.

Eu am să vorbesc foarte scurt, n-am să vorbesc foarte mult. Dacă-mi daţi dreptate că nu este calea legală de a modifica numărul de ore de sport, de ce mai facem această propunere de retrimitere la comisie? Aţi recunoscut, şi vă mulţumesc. Apreciez faptul că aţi recunoscut, aici, la microfon, că doamna ministru Andronescu a greşit atunci. Şi, credeţi-mă, membrii Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport - şi din partea PDL-ului, şi cred că toţi membrii Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport sunt gata să aibă o discuţie cu ministrul Funeriu, pentru a găsi o soluţie legală la acest lucru. Nu trebuie să forţăm, şi nu cred că trebuie să vorbim în Parlamentul României... hai să o trimitem la comisie, că poate găsim o portiţă. Nu suntem la găsit portiţe aici, suntem la dat nişte reglementări care să se încadreze în lege.

Mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Este în regulă, vă mulţumesc.

Domnul deputat Calimente, aveţi cuvântul.

V-aş ruga să limitaţi.

Imediat vă dau cuvântul.

Am rugămintea să limitaţi discursurile. Vă mulţumesc.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Da, este adevărat, probabil că nu putem să ne atingem de legea domnului Funeriu, pentru că, după cum arată, cred că singurul sport pe care l-a făcut a fost datul cu părerea sau aruncatul cu privirea.

Aici este vorba despre cu totul şi cu totul altceva şi, ca să înţelegeţi, vă dau un exemplu: luaţi ţările în ordinea laureaţilor premiului Nobel pe care l-au luat şi a medaliilor olimpice pe care le-au luat şi veţi vedea că sunt cam aceleaşi ţări. România stă prost şi la una, şi la alta.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

O ultimă intervenţie pentru drept la replică, doamna deputat Aura Vasile.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Eu am spus că la acel moment Cati poate a greşit. Am spus că o greşeală poate fi îndreptată. Referitor la numărul de ore de somn, aş putea să spun un alt proverb: "Deşteptul învaţă din greşelile altora, iar prostul nici din ale lui".

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt intervenţii la dezbaterile generale?

Nemaifiind intervenţii supun la vot propunerea doamnei Aura Vasile, de retrimitere la comisie a proiectului de lege.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Cu 41 voturi pentru, 52 împotrivă, propunerea doamnei Aura Vasile a fost respinsă.

Proiectul rămâne pentru votul final.