Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

La pct. 33 avem Propunerea legislativă privind interpretarea autentică a art. 17 lit. B.a). Comisia pentru buget, vă rog?

Domnul Neculai Grigoraş:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a examinat Propunerea legislativă privind interpretarea autentică a art. 17 lit. B.a) din Ordonanţa de urgenţă nr. 17 din 14 martie 2000 privind taxa pe valoarea adăugată. Cu toată bunăvoinţa pe care am manifestat-o faţă de iniţiativa colegului nostru, domnul Gheorghe Marcu, şi cu toată atenţia comisia a decis, cu unanimitate de voturi, respingerea acestei iniţiative, având în vedere şi punctul de vedere al Guvernului şi avizul negativ al Consiliului Legislativ.

S-a reţinut că normele de aplicare ale acestei ordonanţe, la pct. 9, care se referă în mod expres la operaţiunile prevăzute la art. 17, nu completează cadrul legal creat prin ordonanţa de urgenţă şi nu contravin principiilor şi dispoziţiilor acestora. Consiliul Legislativ ne semnalează faptul că este impropriu a se interpreta un text dintr-un act normativ cu putere de lege, prin raportare la un act de rang inferior, cum este prevăzut în proiectul de faţă.

În contextul legislativ actual, se consideră că finalitatea propunerii de reglementare conţinută în proiectul de lege propus poate fi realizată printr-o decizie a Comisiei fiscale, lucru care a şi fost făcut prin Decizia nr. 4/2002 a Comisiei fiscale.

De altfel, Ordonanţa nr. 17/2000 a fost abrogată în mod expres prin Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, care a intrat deja în vigoare la data de 1 iunie 2002.

Având în vedere aceste considerente, comisia propune respingerea iniţiativei legislative. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să intervină? Poftiţi, domnule deputat. Ce înseamnă tinereţea, ce repede aţi ajuns la tribună.

Domnul Gheorghe Marcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Vă rog să îmi permiteţi să argumentez această propunere legislativă, promiţându-vă că voi fi foarte scurt, pentru a nu plictisi.

În aplicarea legislaţiei fiscale prin acte administrative cu caracter normativ, aceleiaşi noţiuni, şi anume, "încasarea în şi prin conturi bancare la bănci", i-a fost dată o interpretare diferită, creându-se paradoxul ca acelaşi termen juridic din legi diferite să aibă un conţinut diferit. Iar această situaţie a generat soluţii contradictorii în practica administrativă şi judecătorească, astfel încât o interpretare autentică a art. 17 lit. B.a) din Ordonanţa de urgenţă nr. 17/2000 este necesară, chiar dacă ea a fost abrogată prin Legea nr. 345/2002.

În materie de disciplină financiară a agenţilor economici, Legea nr. 12/1995 prevede următoarele: "Persoanele juridice şi fizice sunt obligate să încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executărilor de lucrări şi prestărilor de servicii în străinătate, precum şi din orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe prin conturi deschise la bănci autorizate de B.N.R.".

Prin Instrucţiunile nr. 1/26.10.1995 ale Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Comerţului şi Băncii Naţionale a României, la pct. 4 alin. 2, se prevăd următoarele: "În cazul încasării în numerar, data repatrierii valutei se consideră data documentului care atestă depunerea sumei la ghişeele băncii exportatorului, prestatorului de servicii şi celorlalţi titulari cărora le-a aparţinut creanţa". Ceea ce demonstrează că autorii instrucţiunilor, aceiaşi care au iniţiat Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, au avut în vedere că în noţiunea "încasarea în conturi valutare deschise la bănci" sunt cuprinse şi încasările cu numerar, urmate de depunerea la bancă.

Regulamentul Valutar nr. 3/1997, emis de Banca Naţională a României şi care este în vigoare, stipulează la art. 4 că: "Rezidenţii pot efectua în mod liber şi fără restricţii operaţiunile valutare". Iar la art. 1 se face o delimitare clară între operaţiunile valutare, care sunt: încasările, plăţile, compensările, creditările, precum şi alte tranzacţii exprimate în valută, şi modalităţile de efectuare, care se pot face prin: transfer bancar în numerar cu instrumente de plată sau alte modalităţi de plată acceptate sau agreate de bănci. Este cea mai clară definire între operaţiunea de încasare şi modalitatea de încasare.

Art. 17 lit. B) din Ordonanţa de urgenţă nr. 17/2000 a preluat noţiunea de încasare în conturi valutare la bănci autorizate B.N.R., însă Normele de aplicare aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 401/2000 au restrâns conţinutul noţiunii numai la modalitatea de încasare prin transfer bancar. Autorii normelor, confundând operaţiunea valutară de "încasare în conturi valutare" cu "modalitatea de efectuare a operaţiunii prin transfer", au stipulat, la pct. 9, că nu beneficiază de cota zero t.v.a. contribuabilii care încasează valută în numerar sau prin transferuri în conturi bancare personale.

Se observă foarte clar cum precizările Ministerului Finanţelor Publice au restricţionat legea, mai direct spus, cum norma bate legea.

Normele au fost aplicate de inspectorii fiscali, care au stabilit obligaţii de plată la agenţii economici care au făcut export, şi aceştia au fost obligaţi la plata t.v.a.

Prin noua Lege nr. 345/01.06.2002, privind taxa pe valoarea adăugată, disfuncţia între aplicarea legii, generată de confuzia termenilor "încasare în conturi la bănci autorizate" cu "modalitatea de încasare prin transfer bancar" a fost eliminată, inclusiv noţiunea de "cota zero", iar operaţiunile de export şi de transport internaţional devin scutite, fără nici o condiţionare de încasare sau modalitate de încasare. Au rămas, însă, numeroase litigii în contenciosul administrativ, din perioada de aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr. 17/2002 şi a Normelor aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 401/2000.

Această iniţiativă legislativă a avut tocmai rolul de a pune capăt acestor litigii. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să intervină? Nu.

Vom supune votului final propunerea de respingere, marţi.