Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Urmează Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.68/1992 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Da.

Poftiţi, domnule secretar de stat Fleşariu.

Domnul Ionel Fleşariu (secretar de stat, Ministerul Administraţiei Publice):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Încă de la alegerile parlamentare din mai 1990, observatorii străini care au participat la aceste alegeri au semnalat faptul că, în România, nu există un organism electoral cu activitate permanentă care să se ocupe de rezolvarea unor probleme pur tehnice, în perioada dintre două campanii electorale sau două perioade electorale. Alegerile ulterioare au demonstrat că semnalele trase de observatorii străini erau întemeiate, întrucât o serie întreagă de operaţiuni care trebuiau rezolvate în intervalul, repet, dintre două perioade electorale, se rezolvau de-abia după declanşarea campaniilor electorale, ceea ce făcea ca acestea să aibă loc, de multe ori, sub imperiul improvizaţiei. Bunăoară, întocmirea listelor electorale şi reactualizarea acestora în fiecare an, aşa cum prevede Legea nr.68/1992, nu era controlată de nimeni şi nu erau operate modificările care se produceau pe parcursul unui an sau nu era asigurată logistica necesară bunei desfăşurări a alegerilor: confecţionarea de urne, confecţionarea de cabine electorale, acestea începând să fie puse la punct de-abia după declanşarea campaniei electorale.

Aşa fiind, Guvernul a apreciat că este necesar să se creeze un asemenea organism electoral cu activitate permanentă în România şi a elaborat Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii electorale permanente în ţara noastră. Proiectul de lege a fost analizat de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, împreună cu Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, care au elaborat un raport conţinând mai multe amendamente, amendamente cu care suntem întru totul de acord. Aşa fiind, vă rog să supuneţi dezbaterii şi aprobării proiectul de lege, cu amendamentele formulate de cele două comisii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiilor sesizate în fond, vă rog.

Domnul profesor Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Consiliul Legislativ a dat aviz favorabil, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat favorabil proiectul de lege, cu amendamente, proiectul de lege a fost dezbătut şi adoptat în Senat în şedinţa din decembrie 2002.

Acest proiect de lege ce este supus aprobării are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea prevederilor Legii nr.68/1992 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în sensul înfiinţării Autorităţii electorale permanente ca instituţie administrativă autonomă care va asigura, la nivel naţional, aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la organizarea alegerilor, precum şi la realizarea unor activităţi specifice în intervalul dintre două perioade electorale.

La comisie s-au depus, în termenul prevăzut de Regulamentul Camerei Deputaţilor, amendamente la proiectul de lege, de către domnul deputat Emil Boc.

Din numărul total de 25 de membri ai comisiei, la şedinţă au participat 24 şi, în urma dezbaterii, Comisia juridică a hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună spre dezbatere şi adoptare acest proiect de lege.

În timpul dezbaterilor, unele amendamente au fost respinse, astfel cum sunt redate în Anexa nr.2 din prezentul raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Da.

Poftiţi.

Domnul Bolcaş din partea PRM.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Un proverb de care trebuie să ne amintim, din când în când, spune că şi iadul este pardosit cu intenţii bune. Realizarea unui asemenea organism, într-adevăr, într-un sistem politic bine conturat şi într-o democraţie funcţională, îşi are eficienţa sa, însă, în modul în care este structurat acest organism în legea ce ni se propune, poate să servească, în primul rând, ca un instrument al partidului aflat la putere de a-şi menţine, şi pe calea controlării alegerilor, supremaţia sa în campania şi în desfăşurarea alegerilor viitoare. În aceste condiţii, pentru că nu există garanţii ale unei adevărate funcţionări democratice, noi ne pronunţăm împotriva proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă alte grupuri parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu mai doresc.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Titlul legii. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Preambulul la art.I. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul I. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Punctul II. Dacă sunt obiecţii?

Poftiţi.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

La pag.4 din raport, după numărul curent 2, înainte de art.23, există un amendament respins, ce se situează, în raport, la pag.22, un amendament formulat de Grupul parlamentar al Partidului Democrat, susţinut de către subsemnatul, şi acest amendament pe care l-am propus este un articol nou, la art.5, după alin.7, să se introducă un alin.8, cu următorul conţinut: "Pe listele de candidaţi pentru Camera Deputaţilor şi Senat, partidele politice (...) trebuie să propună candidate femei în proporţie de cel puţin 30%". Acest amendament doreşte să fie unul de avangardă şi să fie un text care să dea eficienţă prerogativelor constituţionale ce vor fi validate prin referendum în acest an.

Vreau să menţionez faptul că, prin revizuirea Constituţiei şi prin dezbaterile care au avut loc deja în comisie, s-a acceptat ca după art.16 să se introducă un articol nou, care să consacre egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi accesul egal al acestora la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice.

În condiţiile acestea, acest text nu ar face altceva decât să dea conţinut principiului egalităţii de şanse şi al accesului egal al femeilor la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice. Vrem să fim bine înţeleşi: nu înseamnă că, în mod obligatoriu, femeile vor fi pe locurile eligibile, pe primul loc, pe al doilea sau pe al treilea loc. Acest lucru rămâne la latitudinea partidelor politice.

Ce dorim prin acest principiu al discriminării pozitive este să obligăm partidele politice ca, pe listele electorale, în proporţie de 30%, locurile să fie reprezentate de femei. Repet: este vorba de un principiu al discriminării pozitive de inspiraţie social-democrată, care se regăseşte în legislaţia franceză, legislaţie care, pe baza modificării Constituţiei din 1992, are un asemenea principiu consacrat în legislaţie. Un asemenea amendament a fost susţinut de colegii liberali la Senat şi credem că poate fi susţinut şi aprobat la Camera Deputaţilor, unde cel puţin formaţiunile social-democrate ar trebui să accepte un asemenea principiu al egalităţii de şanse şi al stimulării participării femeilor la viaţa publică.

Amendamentul, aşa cum am menţionat, se regăseşte la pag.22 din raport şi urmăreşte introducerea acestui principiu.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Egalitate de şanse ar fi 50%, fifty - fifty.

Domnul preşedinte al comisiei.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest amendament, de altfel ştie şi colegul meu, domnul Boc, a fost dezbătut la comisie. Noi menţinem punctul de vedere al comisiei.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Deci nu agreaţi.

Doamna deputat Smaranda Dobrescu.

Poftiţi.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie, pentru că s-a invocat o manieră social-democrată în abordarea acestei probleme, adică a listelor electorale, aş vrea să vă spun că Internaţionala Socialistă a Femeilor este foarte preocupată de prezenţa femeilor pe liste la toate nivelele: Parlament, consilii locale ş.a.m.d., inclusiv în partide, în structurile de conducere. Deci ce recomandă Internaţionala Socialistă a Femeilor: în toate statutele organizaţiilor de femei sau statutele organizaţiilor de partid, să fie o menţiune cu privire la reprezentativitate la cotă sau cum consideră ele că este necesar.

În privinţa Directivelor Europene, şi aici există o Directivă, şi anume ţările candidate să aibă o manieră, deci nu e obligativitate, se recomandă ca minim 40% bărbaţi sau femei să se regăsească pe liste. Deci acesta este adevăratul principiu al nediscriminării practicat în Uniunea Europeană.

În privinţa legilor, există şi Franţa care merge la paritate - 50%, există şi Belgia care merge la 40% cu penalizări, dar sunt doar două în Europa, şi nu merg pe linie social-democrată. Pe linie social-democrată, atât se spune: menţiunea în cadrul statutului de partid.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Domnul Chiliman şi domnul Brudaşca, după aceea.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Înţeleg îngrijorarea Internaţionalei Socialiste, exprimată de aici de la microfon, dar cred că dacă e aşa de îngrijorată trebuia ca partidele social-democrate, membre ale Internaţionalei Socialiste, să-şi facă reguli interne de partid în această chestiune şi cred că argumentele de genul "îngrijorarea Internaţionalei Socialiste" nu ar mai trebui să le auzim de aici, de la microfon. Aici discutăm legi care nu sunt pentru Internaţionala Socialistă sau alte asemenea Internaţionale, ci legi pentru România, unde mai sunt şi alte formaţiuni politice, mai există şi alte... şi îngrijorările alea cred că trebuie să fie rezolvate la nivelul intern al partidelor respective, cu reguli interne care nu trebuie să treacă prin legi, neapărat prin Parlament.

În privinţa cealaltă, sigur că trebuie găsite soluţii în aşa fel încât să fie o reprezentativitate corectă. Asta-i cu totul altceva.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Brudaşca.

Vă rog.

Domnul Damian Brudaşca:

Eu recunosc că, dacă nu vorbea doamna Smaranda Dobrescu, nu aş fi dorit să ridic această chestiune. Aş vrea s-o informez pe domnia sa, în cazul în care nu cunoaşte, că nu numai Internaţionala Socialistă este cea care îşi propune asigurarea de şanse egale. Şi Partidul România Mare are acest obiectiv, iar preşedintele partidului nostru a făcut, în ultima perioadă, recomandări clare în materie de prezenţă pe listă, cu şanse de reuşită, a unui număr de cel puţin 30% dintre femei, aşa încât, dacă tot este vorba să ne spălăm rufele în familie, politic vorbind, aş vrea să luaţi la cunoştinţă că şi Partidul România Mare este, din acest punct de vedere, de orientare europeană. (Comentarii în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Timiş, domnul Dumitrescu şi, după aceea, domnul Boc.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Dacă tot vorbim aşa, constat că există o îngrijorare generală, ca să nu zic o îngrijorare universală privind egalitatea de şanse a femeilor. Sigur, fiecare partid poate s-o facă, în statutul propriu, cum s-a mai vorbit aici. Această lege nu-şi propune scopul acesta de a acorda egalitate de şansă femeilor şi, în consecinţă, consider că amendamentul care a fost propus aici nu face obiectul prezentei legi. Deci putem discuta foarte mult despre egalitatea de şanse, dar nu aici, la această lege.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Dumitrescu, poftiţi.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu am venit la microfon să fiu foarte precis în a demonstra că, iată, PD-ul, din nou, este susţinut de PRM, într-o bună colaborare instaurată în urma promovării împreună a unei moţiuni de cenzură. Eu am să mă refer..., deci ăsta ar fi un argument de natură politică, nu vreau să-l folosesc.

s-a creat uşor tendinţa că acest argument al domnului deputat Boc vine din dorinţa ca un reprezentant al unui partid social-democrat să promoveze social-democraţia, în activitatea noastră legislativă, într-o materie într-adevăr extrem de importantă, fiind de natură politică. Şi ca să nu se creadă cumva că, de fapt, social-democraţia este apărată, în această aulă, numai de către unii reprezentanţi ai partidelor social-democrate, vă pot spune că aceasta nu este o lege social-democrată în sensul promovării unor principii social-democrate. Egalitatea de şanse e un principiu împărtăşit, de altfel, lăsând gluma la o parte, de către toate partidele politice, însă această idee a discriminării pozitive numai în ceea ce priveşte această materie nu este corectă.

Doctrina social-democrată, dar şi doctrina altor partide vorbeşte despre necesitatea promovării tinerilor, vorbeşte despre necesitatea reprezentării, în organismele puterii şi mai ales în plan legislativ, în mod egal, a reprezentanţilor diverselor categorii sociale. Este vorba de reprezentarea în plan teritorial.

Toate aceste elemente sunt elemente de politică internă ale partidelor, aceste elemente de politică internă, dacă se ţine cont de ele rezultatul este pozitiv în planul rezultatelor electorale şi fiecare partid ştie să-şi facă foarte bine acest lucru sau doreşte să-l facă cât mai bine, pentru că rezultatul electoral este finalitatea pentru care face politică. Din acest punct de vedere, introducerea unei astfel de norme imperative..., ca să nu mai spunem de faptul că Internaţionala Socialistă vorbeşte, în domeniul acesta, despre o reprezentare de 50%. Sigur, noi suntem, eu sunt reprezentant al unui partid social-democrat, fiecare îşi apără doctrina, liberalii poate nu sunt de acord, PRM-ul văd că are deja astfel de preocupări. Ele nu se rezolvă în interiorul unei astfel de legi, ele se rezolvă în interiorul doctrinei şi acţiunii politice a partidelor, iar această discriminare pozitivă, de această manieră, ar pune sub semnul întrebării alte hotărâri, decizii, de care v-am spus: în domeniul politicii de tineret, reprezentării altor categorii sociale, reprezentării în plan teritorial.

Şi eu sunt împotriva acestui amendament şi susţin punctul de vedere pe care-l susţine comisia, de a promova textul aşa cum a fost el prezentat.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Acum, eu îmi aduc aminte că, pe vremuri, şi CPEx-ul avea un program "45% femei în toate funcţiile de conducere", şi nu s-a aplicat, şi nici legea franceză nu se respectă cu sfinţenie, în actualul Parlament francez.

Poftiţi, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu am venit la microfon să salut Alianţa PRM-PSD cu ocazia dizolvării CNSAS-ului, nu acesta este obiectul intervenţiei mele de această dată, dar doresc să vin cu câteva contraargumente la tezele formulate de colegii mei.

În primul rând, văd că acest principiu ar putea fi acceptat, dar nu poate fi acceptat. Colegii liberali, cu eleganţă, l-au susţinut la Senat, iar reprezentanţii PSD-ului afirmă că nu este un principiu de inspiraţie social-democratică şi nu trebuie să se regăsească în legislaţie, spunând că fiecare partid ştie să-şi pună candidaţii pe listă aşa cum crede el mai bine. Dar iată că, aşa cum partidele din România ştiu să-şi pună candidaţii pe liste, România are o reprezentare în Parlament, în ceea ce priveşte... În Parlamentul României reprezentarea femeilor este în proporţie de 9%, în timp ce în alte parlamente se merge până la 45-50-55%, şi este vorba de parlamente social-democrate. Şi atunci, iată că acele partide din ţările social-democrate au ştiut să facă acest lucru. În România tot un partid social-democrat se află la guvernare şi nu a ştiut să facă acest lucru. Deci, dacă nu ştie, trebuie să-l învăţăm, şi soluţiile în acest caz sunt de natură legislativă.

Toate regimurile democratice care au dorit să dea o expresie acestui principiu al discriminării pozitive au făcut-o prin impunerea în lege a acestui procent, care poate fi discutabil, 50-30%, este de discutat, dar este un prim pas pentru a da un semnal clar în societatea românească asupra faptului că femeile nu sunt bune numai la cratiţă şi să stea în plan secundar, ci sunt încurajate să intre în viaţa publică şi în viaţa politică în special. Este un semnal pe care societatea românească îl aşteaptă, iar noi ce facem? Nu le spunem, sunteţi în proporţie de 30% în Parlament, aveţi şanse şi cel puţin partidele vor depune diligenţele necesare pentru a coopta şi a atrage femeile în viaţa publică. Să nu uităm că avem un principiu al discriminării pozitive în Constituţia României, chiar cu privire la minorităţile naţionale şi, dacă îmi amintesc bine, domnule preşedinte, şi vechile C.P.Ex-uri aveau prevederi cu privire la reprezentarea minorităţilor naţionale. Şi aceasta nu înseamnă că dacă l-am preluat noi în Constituţia României, Constituţia României este de inspiraţie comunistă. Nu! Este expresia menţionării în Constituţie a unui principiu de largă respiraţie democratică, de a oferi minorităţilor naţionale posibilitatea de a fi reprezentate în Parlament. Discriminarea pozitivă funcţionează la diferite nivele. Acum, în acest moment, credem că societatea românească a ajuns la stadiul în care un asemenea principiu, repet, de respiraţie democratică şi cu profunde conotaţii social-democrate şi nu numai, ar putea face parte din legislaţia actuală. Repet, în condiţiile în care la Constituţie, deja a făcut primul pas.

Fără nişte măsuri concrete, articolul constituţional despre care am vorbit rămâne lipsit de obiect şi ne demonstrează cât de falşi suntem sau cât de ipocriţi. Introducem principii dar cărora nu le mai dăm în practică nici un fel de consistenţă ca atare. Un asemenea principiu ar dovedi faptul că la Constituţie nu am discutat degeaba, ci, dimpotrivă, am urmărit introducerea în legislaţia României a unor reguli care să consacre egalitatea de şanse şi accesul egal al femeilor şi bărbaţilor la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Drăgănescu, şi domnul Márton Árpad şi după aceea dau cuvântul comisiei din nou şi încheiem. Bun. Mai este o doamnă.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Şi eu sunt de acord cu tot ce spunea colegul meu Emil Boc în susţinerea ideilor sale vizavi de promovarea femeilor în Parlament, dar cred eu că acest lucru nu se poate face prin impunerea unui procent; de ce să fie doar 30% atunci, deoarece femeile sunt peste 50% din România; ar trebui proporţional să fie 50%. Deci, iată că este o discriminare deja, fiindcă deşi ele sunt 50% din populaţia României, noi le acordăm doar 30% din listele, din poziţiile listelor electorale.

Ce facem după aceea dacă aceste 30% din liste vin în coada listei, dacă tot vom avea în continuare vot de listă? Deci, iată că nu rezolvăm cu nimic problema care există totuşi, faptul că în Parlamentul României sunt aşa puţine femei, şi este bine să fie mai multe femei, deoarece, după părerea mea, ar ridica nivelul Parlamentului României şi chiar al altor instituţii ale statului.

De altfel, peste tot în lume, este unul din criteriile de analiză a unei democraţii, după numărul de femei care sunt în Parlament, în Guvern şi, până acum, inclusiv ţări care au o populaţie majoritar musulmană, cum ar fi turcii - au avut până acum o prim-ministră femeie, noi n-am avut aşa ceva, dar cred eu că totuşi în această lege nu putem să punem aceste procente care, oricum nu le ajută, prin această prevedere de 30% care, vă spuneam, poate fi aşezată undeva în coada listei.

Dacă am face această discriminare, atunci ar trebui să facem o discriminare pozitivă şi pentru tineri, se tot vorbeşte despre schimbarea clasei politice, înnoirea ei etc. şi nu văd unde îi susţinem noi pe tinerii care ar dori să devină membri ai Parlamentului prin legea aceasta. Cred că tot aici ar fi sediul materiei şi pentru discriminarea pozitivă pentru tineri. or, dacă nu putem să facem aceste lucruri, atunci, după părerea mea, nu putem să acceptăm nici această formulă a articolului respectiv. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Márton Árpad şi după aceea... s-au vreţi dumneavoastră întâi? Domnule Márton Árpad, pentru că discutăm despre femei, haideţi să dăm cuvântul doamnei deputat.

Doamna angela Bogea:

Ar trebui să fie distractiv, dar este trist pentru noi, femeile, când vedem că dumneavoastră, bărbaţii, începeţi să vă bateţi între dumneavoastră pentru ca noi să beneficiem de şanse egale, şanse care sunt stabilite de Constituţie. Vă înţelegem. Îmi pare rău că suntem foarte puţine femei în sală de fapt, şi nu procentul. În Parlament, procentul femeilor este foarte mic. dar noi, femeile, am manifestat, şi dumneavoastră ştiţi din propria experienţă, de acasă, destulă toleranţă cu dumneavoastră bărbaţii şi, prin urmare, votul bănuiesc că este tranşant, pentru că şi în Grupul parlamentar al PSD-ului, majoritari sunt bărbaţii, şi prin urmare, ei vor stabili votul şi, indiferent de vot, să ştiţi că în timp şi noi femeile vom fi 30-40 chiar 50%, pentru că, indiferent cine va veni la guvernare, vor fi nişte cutume internaţionale care vor obliga toate partidele să promoveze femeile, iar noi ştim că bărbaţii numai obligaţi mai fac câte ceva, de bunăvoie mai greu. (Aplauze.)

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Márton Árpad.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din păcate, nu pot fi de acord cu cele spuse aici, pentru că, într-adevăr, este vorba poate de o necesitate de modificare a însăşi concepţiei despre a face politică şi cine poate să facă politică. Trebuie să vă spun că eu sunt membru al unei formaţiuni politice care atât la alegerile parlamentare, cât şi la cele locale a avut alegeri înainte de a pune pe liste, venind toţi membrii Uniunii la vot şi, din păcate, majoritatea femei venind la vot, au ales bărbaţi în diferite funcţii. Eu totuşi cred că deocamdată, în România nu există interdicţii de a pune pe liste cât mai multe femei, cât mai mult tineret. Nu ştiu ce a împiedicat partidele care astăzi vor sau poate au nevoie de o astfel de lege să-şi pună 30% femei pe liste. Eu cred că ar fi putut foarte bine în 2000 să pună pe liste 30% femei, şi azi ar fi aici, pe locuri eligibile, 30% femei, cel puţin la acele partide care cred că este imperios necesar. Din păcate, am constatat că nici în aceste partide nu s-au ales, poate ele au nevoie de o astfel de lege ca să se reglementeze pe ele însele în acest domeniu.

Eu cred că ar fi bine prima dată să se facă de către cei care propun măcar, şi atunci, într-adevăr, să oblige şi pe alţii la astfel de alegeri, dar cel mai important lucru este modificarea concepţiei despre rolul lor în politică şi posibilitatea de a avea o carieră politică. Şi eu cred că acele femei, având şanse egale, care, într-adevăr, s-au impus şi se văd şi aici în Parlament, au reuşit să ajungă pe locurile eligibile ale diferitelor partide şi au fost din an în an mai multe şi, aşa cum aţi spus dumneavoastră, vor fi din ce în ce mai multe în Parlament. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Ş eu vă mulţumesc. Evident că prima condiţie să faci politică este să vrei. Domnul profesor Neagu din partea comisiei şi pe urmă trecem la vot.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte, îngăduiţi-mi să fac o nou lectură a unei singure fraze, ca să încheiem această discuţie. Proiectul de lege supus aprobării are ca obiect de reglementare, modificarea şi completarea prevederilor Legii nr.68/1992, în sensul înfiinţării autorităţii electorale permanente ca instituţie administrativă autonomă...

Deci, noi astăzi discutăm "plus petita", cum spunem noi avocaţii, nu este cazul să discutăm această chestiune, pentru că nu intră în obiectul legii pe care astăzi ne-am propus noi să o trecem prin Cameră; dar absolut nici o legătură nu are. Eu am lecturat ceea ce am scris în raport iniţial, însă am observat că nu toată lumea a ţinut seama de ceea ce ne propunem să discutăm: înfiinţarea, repet, a Autorităţii Electorale Permanente. Că este nevoie să avem un procent de 30-50-80, nu astăzi discutăm acest lucru, nu face obiectul acestor discuţii. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Eu voi supune acum votului varianta comisiei la pct.2.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi contra? Număraţi.

(Domnul deputat Emil Boc doreşte să vină la microfon pentru procedură.)

În timpul votului nu vă dau cuvântul nici pe procedură, suntem în timpul votului.

Cine este contra variantei comisiei?

10 voturi contra.

Abţineri? Este o abţinere.

S-a adoptat varianta comisiei.

Spuneţi, domnule deputat.

Domnul Emil Boc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Regulamentul, că ne place sau nu ne place, trebuie să fie respectat de către toţi. Articolul, cred că 101, spune că dezbaterea articolelor începe cu amendamentele depuse şi înainte de a supune la vot articolul în forma finală, se supun la vot amendamentele depuse la acest articol.

În consecinţă, dumneavoastră aveţi obligaţia, prevăzută de regulament, şi nu de altceva, de a supune la vot orice amendament care figurează în raportul comisiei. V-am indicat pagina din raport, am dat citire amendamentului, a fost dezbătut şi, în consecinţă, domnule preşedinte, vă rog să procedaţi regulamentar şi să supuneţi la vot, indiferent care va fi rezultatul, evident că îl acceptăm, dar nu se procedează...

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Nu, acesta a fost rezultatul...

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, vă rog să procedaţi regulamentar! Supuneţi la vot amendamentul depus. Dacă nu este acceptat amendamentul, rămâne evident să supuneţi la vot forma propusă de către comisie.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnule, eu supun la vot în primul rând amendamentele comisiei, numai amendamentele de eliminare se supun cu prioritate.

Domnul Emil Boc:

Nu, domnule preşedinte, vreţi acuma chiar să facem o şcoală aici, să facem un curs de drept parlamentar?

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Facem degeaba.

Domnul Emil Boc:

Vă rog să lecturaţi Regulamentul şi să vedeţi că dezbaterea începe cu amendamentele, care se supun la vot. În condiţiile în care amendamentul nu este admis, evident, se merge mai departe. Nu putem începe discuţia cu votul final. Ce rost a avut toată această dezbatere înainte de analizarea amendamentelor care au fost supuse la vot?

Vă rog, domnule preşedinte, să supuneţi la vot amendamentul, după care discuţia continuă pe text. amendamentul trebuie să figureze ca fiind admis sau respins, aşa cum figurează şi în raportul comisiei, nu implicit. Unde găsiţi dumneavoastră această formulă a regulamentului de respingere implicită a amendamentului. Ea trebuie să fie explicit admis sau respins.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Borbély, domnul secretar Borbély. Poftiţi.

Domnul Borbély László:

Domnul deputat Boc are dreptate în cazul în care se propune eliminarea. În cazul în care nu se propune eliminarea, ci se propune un alt amendament, vă citez, domnule deputat, care cunoaşteţi foarte bine Regulamentul, art.103, în care se spune: "discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea (...) - nu este cazul. în cazul în care există mai multe amendamente de acelaşi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond".

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Aveţi alt regulament, domnule Boc?

Domnul Emil Boc:

Nu, domnule preşedinte, nu, pentru completare. Este corect ce a spus domnul Borbély, nu negăm. Art.101 spune: "discutarea articolelor începe cu amendamentele.", aşa scrie art.101 alin.1 şi "pot pune în discuţie amendamentele respinse de comisia sesizată în fond", exact ceea ce s-a întâmplat.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Le-am discutat, domnule deputat.

Domnul Emil Boc:

Dar care nu figurează..., de asemenea, care nu pot figura în momentul respectiv. Şi, în consecinţă, amendamentele - că de aceea sunt amendamente - se supun la vot, domnule preşedinte. Vreţi să scriem ca la grădiniţă, să spunem pentru fiecare detaliu ce se întâmplă? Este o chestiune de logică juridică elementară, un amendament care figurează într-un raport se supune la vot, se admite sau se respinge. Facem o interpretare de grădiniţă aici? Din moment ce art.101 spune foarte clar: "discutarea articolelor începe cu amendamentele". Ce înseamnă asta? Ele se discută şi se finalizează cu ceva. Cum se finalizează? Cu supunerea la vot. Chiar trebuie să descoperim America la fiecare şedinţă a Camerei Deputaţilor pentru a şti că trebuie supus un amendament la vot? Dar nu înţeleg reaua dumneavoastră credinţă care este de neînţeles. (Vociferări.)

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Mai vorbiţi, domnule, mai avem 5 minute. Continuaţi să vă expuneţi punctul de vedere.

Domnul Emil Boc:

O să continuu, domnule preşedinte, pentru că observ că dumneavoastră aveţi nevoie să vi se repete acest Regulamentul al Camerei Deputaţilor pe care, în calitate de preşedinte de şedinţă, ar fi trebuit să-l cunoaşteţi şi să interpretaţi în sensul producerii de către acesta a efectelor juridice, şi nu a anulării efectelor juridice, domnule preşedinte, pentru că este inadmisibil, repet, inadmisibil ca dumneavoastră, după ce aţi stat 20 de minute pe marginea unei dezbateri, să sfidaţi toţi parlamentarii care au luat cuvântul şi să nu daţi posibilitatea acelora care au participat la această şedinţă, mulţi sau puţini, câţi sunt ei, să-şi exprime un vot asupra unui amendament, la fel cum s-a procedat în cadrul comisiei. Amendamentul a fost supus dezbaterii, s-a votat, a fost respins. La fel şi în plen, dumneavoastră trebuie să procedaţi în aceeaşi manieră. Nu trebuie să reinventaţi Regulamentul pentru a vă sustrage unui vot pe care chiar că nu îl înţeleg. Care este motivul pentru care nu supuneţi la vot acest amendament? Este o premieră pentru mine în viaţa parlamentară, pentru că de fiecare dată, atunci când au fost amendamente respinse în raportul comisiei, acele amendamente s-au supus la vot; dacă au fost mai multe amendamente s-au cumulat şi au fost puse într-o altă manieră, dar amendamentele, repet, se supun la vot, pentru a li se da, fie o aprobare, fie o respingere.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, eu cred că lucrurile sunt foarte limpezi pentru toată lumea. Comisia a avut amendamente la proiectul de lege. Deci, eu le supun într-o anumită ordine, încep cu cele ale comisiei şi, logic, dacă al dumneavoastră nu intră, nu intră. Deci, asta este problema, dacă comisia adoptă o anumită variantă, Camera o votează, ceea ce intră în contradicţie nu mai este logic să fie votat.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, art.103 alin.2: "Camera se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecărui amendament". Chiar trebuie să mă duc la fiecare text să vi-l citez?

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Ce atâta încăpăţânare pentru un text de regulament, negru pe alb: "Camera se va pronunţa prin vot distinct". Trebuie să traduc în limba maghiară, domnule Ráduly, ca să înţelegeţi şi dumneavoastră? Traduc şi în limba maghiară dacă aveţi nevoie.

Deci, "Camera se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte". Aici a fost doar un singur amendament, nu a fost vorba de excluderea nici unui alt amendament. Ce mare filosofie domnilor? Vreţi să vă fotocopiez sau ce mai doriţi? Pentru domnul Zgonea pot să-l traduc, că nu înţelege, dar îl traduc, dacă este nevoie. Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Distinşi colegi,

Am o singură rugăminte la distinsul coleg de la Partidul Democrat. Reacţiile lui emoţionale poate să şi le producă unde vrea, eu unul am înţeles foarte bine că are momente în viaţă în care, câteodată, sufletul îi depăşeşte logica, dar nu cred că trebuie să ne tragă pe noi la răspundere, să ne vorbească pe un ton care, de foarte multe ori îl sancţionează şi îl atribuie altor colegi care fac parte din alte formaţiuni sau care au alte reacţii. De aceea, îi cer, în numele tuturor colegilor care sunt în această sală, să îşi ceară scuze privind reacţiile din prima parte, deşi fondul problemei a fost corect, dar, aşa cum a vorbit, mi s-a părut că este un pic delimitat faţă de stilul şi treapta socială pe care vrea să se prezinte.

În al doilea rând, domnule preşedinte de şedinţă, aş vrea să vă uitaţi un pic în ceruri în faţa dumneavoastră, să vă uitaţi la ceas, şi probabil că domnul Boc, distinsul meu coleg a vorbit în afara orelor de program, şi atunci o să chem o televiziune specială care să-l transmită la Cluj acolo încât să fie încântat. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Ráduly. Poftiţi. Drept la replică.

Domnul Ráduly Róbert Kálman:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Ca drept la replică, o singură propoziţie. Îmi pare rău că nu a trecut amendamentul anterior, cu cele 30%, pentru că sunt ferm convins că ne-am fi înţeles mult mai bine cu doamna Boc, decât cu domnul Boc. Vă mulţumesc. (Aplauze.)