Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

La pct.9: proiectul de Lege privind înfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Rog iniţiatorul, domnul secretar de stat Cuteanu, să prezinte acest proiect.

Domnul Emilian Vasile Cutean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă numesc Emilian Vasile Cutean. Sunt secretarul de stat cu problemele revoluţionarilor.

Domnul Valer Dorneanu:

V-aş ruga să aveţi în vedere că suntem în procedură de urgenţă. O să propun timpii de dezbatere, dar oricum fiţi foarte scurt.

Domnul Emilian Vasile Cutean:

Da. Vă propun spre analiză şi adoptare proiectul de Lege privind înfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, având în vedere că obiectul de activitate al acestuia este analiza ştiinţifică a premiselor desfăşurării şi efectelor în plan politic, economic, social al Revoluţiei române din Decembrie 1989, în scopul realizării unei imagini documentare obiective şi cuprinzătoare asupra acestui eveniment cardinal din istoria contemporană a ţării noastre.

Şi, având în vedere că până la aniversarea a 15 ani de la Revoluţia română din decembrie mai sunt câteva zile, v-aş ruga să adoptăm acest proiect de lege în regim de urgenţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Rog Comisia de cultură să propună timpii de dezbatere.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Noi vă propunem 10 minute, câte un minut pentru fiecare intervenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu aceşti timpi de dezbatere. E cineva împotrivă? Abţineri? Unanimitate.

Domnul Dan Brudaşcu. Suntem în procedură de urgenţă. Ce fel de intervenţii vreţi să faceţi? La titlu? În cadrul titlului dacă doriţi să faceţi o observaţie generală, vă rog!

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte,

În primul rând, aş vrea să atenţionez că acest proiect de lege este absolut neavenit, titlul lui presupunând crearea unei situaţii care ne reaminteşte de perioada existenţei Institutului de studiere a istoriei C.C. al P.C.R. Nu văd de ce să rupem istoria naţională în fragmente de timp. Nu văd de ce să consacrăm acestui eveniment, unul dintre evenimentele formatoare de istorie, o mai mare importanţă decât restul istoriei naţionale.

Prin urmare, eu personal consider că festivismele spre care ne sugerează să ne îndreptăm această iniţiativă, nu-şi mai găsesc locul într-o societate normală spre care tindem să înaintăm şi noi.

Nici o ţară din apropierea noastră, unde s-au petrecut revoluţii reale sau de catifea, nu au constituit asemenea structuri de cercetare.

Pe de altă parte, înfiinţarea unui institut al revoluţiei române care-şi propune să studieze aspectele ştiinţifice, nu poate să existe decât, eventual, ca filială a Academiei sau sub controlul ştiinţific al Academiei Române.

Cercetători de duzină sau cercetători de la piaţa de vechituri nu cred că vor reuşi să facă o adevărată istorie a poporului român.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Berceanu doreşte, de asemenea, să aibă o intervenţie.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu am să fac intervenţie de procedură. Pentru că ne aflăm în faţa unei situaţii foarte ciudate. Acest proiect de lege a fost dat de către noi prin vot pentru raport comun al Comisiei de cultură şi al Comisiei revoluţionarilor.

Acest raport comun nu a fost întocmit aşa cum noi am decis. Comisia de cultură a făcut un raport şi, pe cale de consecinţă, cea pentru revoluţia din decembrie 1989, un alt raport. Problema ciudată este că una dintre comisii a făcut un raport de adoptare, iar cealaltă a făcut un raport de respingere.

Drept urmare, eu cred că noi trebuie să retrimitem spre dezbatere, aşa cum am decis, în comisii reunite, aceste două comisii să se reunească şi să ne facă, aşa cum am decis, un raport, cum o fi el, de respingere, de adoptare, cu anumite puncte de vedere pe care o să le discutăm atunci. Dar eu am să vă întreb şi mă întreb de fapt retoric în faţa dumneavoastră: noi discutăm acum legea pe baza cărui raport? Pe baza raportului întocmit de Comisia de cultură, unde apar, eu ştiu, nişte amendamente, nişte modificări, pentru că este un raport de adoptare, sau pe baza raportului Comisiei de studiere a revoluţiei din decembrie 1989 care este un raport de respingere.

Drept urmare, ar fi trebuit să încheiem foarte scurt aşa-zisa dezbatere, şi anume să acceptăm sau nu prin vot respingerea. Eu cred că cel mai corect lucru este să retrimitem acestor două comisii care trebuie să-şi facă datoria, pentru că dacă plenul Camerei ar decide într-un fel, comisiile n-au nici un drept regulamentar să facă altfel decât a decis plenul.

Şi plenul a decis ca aceste două comisii să se reunească în şedinţă comună şi să realizeze un raport comun. Mai departe, sigur, eu îmi dau seama acum că există o grabă care la Comisia de cultură a fost acceptată şi înţeleasă, iar la Comisia pentru revoluţia din decembrie 1989, bineînţeles că nu a fost acceptată şi nici n-ar fi avut cum să o înţeleagă.

Deci, repet cererea mea de a retrimite la comisii această lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Cu rigoarea care îl caracterizează, distinsul nostru coleg a observat nişte lucruri corecte. Într-adevăr, au fost sesizate, în comun, cele două comisii. Ceea ce nu s-a spus aici este faptul că în termenul dat de Biroul permanent de a întocmi raportul, Comisia pentru problemele revoluţiei nu a făcut raport. Biroul Permanent a hotărât înscrierea proiectului pe ordinea de zi, având în vedere procedura de urgenţă, în condiţiile art.35 şi 80 din Regulament, care permit Biroului Permanent şi Comitetului ordinii de zi să înscrie pe ordinea de zi un proiect pentru care comisia n-a făcut raportul la timp.

Noi am făcut nişte diligenţe, să spun aşa, extraregulamentare, la comisie şi am primit ulterior un raport negativ de la Comisia parlamentară a revoluţionarilor. Comisia îşi păstrează acest raport. N-am avea cum să ieşim din această dilemă decât hotărând în plen, eu îmi fac datoria să cer unui membru al Comisiei parlamentare a revoluţionarilor să prezinte raportul negativ al acestei comisii.

Domnul Gheorghe Pribeanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989 a fost primit spre dezbatere un proiect de lege pentru înfiinţarea Institutului Revoluţiei din decembrie 1989, cu nr.605/2004.

Întrucât preşedintele comisiei a convocat comisia după termenul care a fost stabilit, noi am întocmit acest raport şi, în cadrul raportului, comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989 a dezbătut în şedinţele din 19 şi 26 octombrie 2004, acest proiect de lege şi a hotărât să prezinte acest raport ca un raport de respingere din următoarele considerente:

în legătură cu promovarea în regim de urgenţă a proiectului de lege, Guvernul motivează: necesitatea instituţionalizării unei analize ştiinţifice, obiective şi cuprinzătoare a premiselor interne şi a conjuncturii internaţionale, ca şi a desfăşurării propriu-zise, a mutaţiilor profunde realizate în societatea românească de Revoluţia română din decembrie 1989, asigurarea unui cadru ştiinţific de sistematizare şi cercetare a importantelor acumulări istoriografice de ordin documentar şi arhivistic realizate în răstimpul trecut de la Revoluţie.

Este evident că aceste considerente ar fi justificat urgenţa creării unui institut al Revoluţiei române din decembrie 1989 în primii ani de după desfăşurarea evenimentului istoric.

De fapt, adevăratul motiv al aşa-zisei urgenţe alese este cuprins în expunerea de motive, şi anume: cu ocazia apropierii împlinirii a 15 ani de la acest eveniment cardinal din istoria contemporană a ţării.

În opinia noastră, intenţia de a crea prin lege respectivul institut este doar o încercare propagandistică, o lovitură de imagine, pe care viitorul senator Ion Iliescu şi-o doreşte realizată în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale. Că lucrurile stau aşa o dovedeşte atât faptul că, pe de o parte, potrivit art.14 din Legea nr.341/2004, înfiinţarea acestui institut era deja făcută de jure prin chiar respectiva lege, urmând ca organizarea şi funcţionarea lui să fie stabilite prin hotărâre a Guvernului, iar, pe de altă parte, proiectul de lege este doar o formă fără fond, obiectul său părând să fie mai degrabă acela al constituirii unui Colegiu naţional al Institutului Revoluţiei şi numirii unui preşedinte al acestuia, decât crearea unei instituţii ştiinţifice, viabile, care să aibă într-adevăr rolul de a cerceta şi pune în valoare faptele şi documentele care să conducă la stabilirea adevărului în legătură cu organizarea, desfăşurarea şi consecinţele social-politice ale Revoluţiei Române din decembrie 1989.

Sunt semnificative în acest sens următoarele aspecte: deşi în expunerea de motive se vorbeşte despre institut ca urmând să fie o instituţie publică autonomă, de interes naţional, practic, prin proiectul de lege, se încearcă crearea unei forme eterogene, fără bază constituţională, art.117 din Constituţie. Dacă institutul se dorea o instituţie publică autonomă, atunci el putea fi creat numai prin lege organică şi numai sub autoritatea Parlamentului.

Înfiinţarea unui institut de cercetare ştiinţifică se putea face, aşa cum de altfel s-a prevăzut iniţial în art.14 al Legii 341/2004, printr-o simplă hotărâre de guvern, institutul putând funcţiona fie în subordinea Academiei Române, fie în cea a Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Nu înfiinţarea unui institut de cercetare ştiinţifică este esenţa proiectului de lege, ci folosirea acestui pretext pentru a crea unele suprastructuri, astfel: Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989, ca organ deliberativ de conducere a institutului, cu mandat permanent, format dintr-un număr de personalităţi reprezentative şi recunoscute ale Revoluţiei române care urmează să fie desemnate de către preşedintele României; Consiliul ştiinţific al institutului, ca organ consultativ ştiinţific, format dintr-un număr de până la 28 de membri desemnaţi de colegiul naţional prin consultarea Academiei Române şi a Ministerului Educaţiei şi Cercetării; preşedintele institutului ales la colegiul naţional dintre personalităţile care au avut rol de primă mărime în desfăşurarea Revoluţiei române; un director general, ajutat de un director general adjunct, aleşi din membrii Colegiului naţional şi de Colegiul ştiinţific, la recomandarea preşedintelui institutului.

Se încearcă astfel oferirea unor demnităţi de tip sinecură la nu mai puţin de 46 de persoane, Consiliul naţional plus Consiliul ştiinţific, în condiţiile în care, potrivit art.6 din prezentul proiect de lege, numărul maxim de posturi salarizate ale institutului este de 25, exclusiv directorul general şi directorul general adjunct.

În concluzie, noi putem spune, pe considerentele expuse mai sus, că se justifică prezentul raport de respingere şi se demonstrează fără putinţă de tăgadă că scopul şi obiectivele proiectului de lege nu sunt acelea de a înfiinţa un institut de cercetare ştiinţifică în adevăratul sens al cuvântului, ci acelea de a crea o structură fără viabilitate, pe umerii căreia să fie aşezate două suprastructuri ce urmează să fie populate cu oameni ai preşedintelui, iar la sărbătorirea a 15 ani de la Revoluţia Română din decembrie 1989, cei care pe valul revoltei populare s-au aşezat în şaua puterii, să-şi declare grija părintească faţă de luptătorii din revoluţie, încercând o dată în plus să manipuleze, în plină campanie pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale, revoluţionarii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea iniţiatorului, doreşte domnul secretar de stat.

Domnul Emilian Vasile Cutean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să vă expun doar câteva idei, şi anume că motivaţia pe care Comisia revoluţionarilor a dat-o în această situaţie, e clar că nu poate fi luată în considerare, mai ales că se face referire la persoane care n-au nici o legătură cu iniţierea acestui proiect de lege.

Cred că nu a fost foarte bine înţeles acest proiect de lege, deoarece, într-adevăr, în cadrul acestui, institut funcţionează două organisme, şi anume: Colegiul naţional şi Consiliul ştiinţific. Colegiul naţional este format din revoluţionari, iar Consiliul ştiinţific este format din profesionişti, istorici, membri ai Academiei şi aşa mai departe, care nu sunt remuneraţi, după cum observaţi din proiectul de lege şi remuneraţi sunt doar cei care au funcţii executive, şi anume, directorul, directorul adjunct şi ceilalţi din subordinea acestora.

E clar şi se poate observa că acest raport negativ...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule secretar de stat, nu mai faceţi dezvoltări, pentru că suntem în procedură de urgenţă.

Domnul Emilian Vasile Cutean:

E clar că acest raport negativ a fost dat în urma unei nemulţumiri a câtorva membri ai comisiei revoluţionarilor, nemulţumiri de ordin politic şi cred că nu trebuie ca problemele personale să le expunem în defavoarea problemelor generale ale revoluţionarilor.

De aceea, vă rog să adoptaţi în regim de urgenţă acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Ştiţi că, potrivit art.105 din Regulament, atunci când se înscriu pe ordinea de zi proiecte iniţial fără raport şi apoi cu raport negativ, se dezbat şi amendamentele care n-au făcut obiectul raportului.

Cu aceste precizări, trecem la dezbaterea proiectului de lege, în formula adoptată de Senat.

La titlu, dacă există observaţii.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte,

Opinia publică românească nu este unitară în perceperea evenimentelor din decembrie 1989 ca fiind o revoluţie. Prin urmare, cred că se impune ca şi în titlul acestei legi să se reflecte această situaţie.

Prin urmare, propun reformularea titlului: "Proiect de lege privind înfiinţarea Institutului de studiere a evenimentelor din decembrie 1989". Atâta vreme cât nici cercetătorii ştiinţifici, mulţi dintre ei nume prestigioase, nici reprezentanţii mass-media, ca să nu mai vorbesc de societatea civilă, nu-şi însuşesc în totalitate ideea că în 1989 a avut loc o revoluţie, nu putem înfiinţa ceva forţat, dând noi etichete evenimentelor social-istorice petrecute într-o perioadă destul de recentă.

Nu avem nici detaşarea în timp ca să putem fără putinţă de tăgadă să afirmăm că în decembrie 1989 a avut cu certitudine loc o revoluţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Fără să intru în dezbateri, nici ştiinţifice, nici polemice, nici politice, vă amintesc că din ´90, de când s-a constituit Parlamentul, am adoptat mai multe legi inclusiv privind instituirea unor ordine şi medalii în acest sens.

Domnul Berceanu.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule preşedinte,

Eu rămân la părerea că nu s-a elucidat deloc problema de procedură, pentru că aşa cum prevede ordinea de zi de astăzi, ambele rapoarte sunt trecute acolo şi, în conformitate cu Regulamentul, ar trebui mai întâi să supuneţi la vot respingerea şi, la articole, la amendamente, dacă sunt şi propuneri de respingere şi propuneri de modificare, mai întâi se supune la vot respingerea şi dacă nu trece respingerea, se continuă discuţia cu modificările şi propunerile respective.

Aşa că din moment ce noi avem două rapoarte, unul de respingere şi unul de adoptare cu eventuale modificări, nu văd cum am putea să lucrăm altfel decât mai întâi să supuneţi la vot respingerea şi după aceea, eventual, să intrăm cu titlul legii şi aşa mai departe.

Sigur că am de spus nişte lucruri şi la titlul legii, dar după ce supuneţi la vot respingerea.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Ca întotdeauna atunci când intervine domnul Berceanu, cam are dreptate pe regulament; s-a făcut propunerea de către comisia de fond a respingerii proiectului de lege. Aţi auzit şi argumentele iniţiatorului şi argumentele Comisiei de cultură.

Eu supun votului dumneavoastră propunerea Comisiei parlamentare a revoluţionarilor, sesizate în fond, să se respingă proiectul de Lege privind înfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Cine este pentru ?

32 voturi pentru.

Împotriva respingerii? 37 voturi împotriva respingerii.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Propunerea de respingere a fost respinsă.

Supun votului dumneavoastră titlul legii pentru că... Vă rog! Vă rog, şi pentru că sunteţi atât de riguros cu regulamentul, amintiţi-vă că am votat şi un timp afectat fiecărei intervenţii şi fiecărui articol.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Da, domnule preşedinte!

Deoarece în art.4 se spune că membrii Colegiului Naţional sunt desemnaţi de către preşedintele României, v-aş propune ca titlul să fie "Lege privind înfiinţarea Institutului privind ascunderea adevărului în privinţa revoluţiei române - Ion Iliescu", trebuie să aibă şi el un titlu.

(Aplauze din partea Opoziţiei)

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă făceaţi propunerea asta la o dezbatere extraparlamentară, n-aş fi comentat nimic. Acum, v-aş ruga să fim totuşi riguroşi la nivelul unei dezbateri pe lege şi pe respectarea instituţiilor statului.

S-au făcut totuşi două propuneri, pentru că nu e propunere de respingere, supun întâi votului titlul adoptat de Senat.

Cine este pentru? 37 de voturi pentru.

Împotrivă? 29 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Titlul a fost adoptat cu 37 voturi pentru, 29 împotrivă şi o abţinere.

La art.1 dacă sunt obiecţiuni. Nu. Votat în unanimitate.

Art.2. Votat în unanimitate.

La art.3, urmăriţi, vă rog, amendamentul 1 pentru lit.a). Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 1 al Comisiei pentru cultură. Nu. Adoptat amendamentul, modificat art.3 la lit.a).

Pentru literele b) şi c), dacă sunt obiecţiuni. Rămân textele iniţiale.

Pentru alin.2, la lit.a) şi b) nu sunt amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni. Nu. Votate textele iniţiale.

Pentru lit.c), urmăriţi amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 2 din raportul Comisiei de cultură. Nu. Adoptat amendamentul, modificat corespunzător lit.c).

Pentru alin.3, urmăriţi vă rog amendamentul 3 al comisiei care vizează lit.a). Dacă aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul, modificat lit.a).

La pct.3 alin.b) şi c) dacă sunt obiecţiuni. Comisia n-a avut amendamente. Votat în unanimitate.

La art.4, nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La art.5. Vă rog, domnule Berceanu, îmi cer scuze că nu v-am observat la timp.

La art.4 aveţi amendament, sau aveţi obiecţie?

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Sunt împotrivă.

Domnul Valer Dorneanu:

Îmi cer scuze? Un vot împotrivă. Reluăm votul la art.4.

Cine este pentru? 37 voturi pentru.

Împotrivă? 29 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Adoptat cu 37 voturi pentru, 29 împotrivă şi 3 abţineri.

Art.5. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.6. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.7. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.8. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.9. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.10. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.11. Nu sunt obiecţiuni " Votat în unanimitate.

Votat în unanimitate.

Am parcurs textele acestui proiect de lege şi îl vom supune votului final la sfârşitul acestei şedinţe.