Dezbateri parlamentare

Domnul Bogdan Olteanu:

La pct.10 pe ordinea de zi avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58/2005 pentru modificarea Legii nr.301/2004, Codul Penal, şi a Legii nr.294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Legea are caracter organic. Proiectul a fost adoptat de Senat nu mai aproape de septembrie 2005, raport suplimentar de adoptare din partea Comisiei juridice. Suntem în procedură de urgenţă. Proiectul este o prioritate legislativă. Suntem Cameră decizională. Ne aflăm în aceeaşi situaţie procedurală.

Proiectul de lege nu a fost adoptat în şedinţa de vot final din 11 aprilie 2006. De aceea, conform art.105 alin.2, a fost programată să se rediscute în actuala sesiune parlamentară.

Doriţi să interveniţi pe procedură, înţeleg, dacă solicitaţi acum.

Domnul deputat Bolcaş, pe procedură, şi după aceea, trecem pe fond.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Este pentru prima dată când vă solicit ca în discuţia pe care o facem să uităm obiectul reglementării care este supus dezbaterii. Nu ne interesează conţinutul concret şi nu vreau să avem pentru această problemă poziţii partizane. Vreau să avem numai poziţii parlamentare şi constituţionale, independent din ce formaţiune politică facem parte, pentru că parlamentari fiind, primul nostru scop, raţiunea finală a existenţei noastre este respectarea şi punerea în vigoare a Constituţiei.

În aceste condiţii, într-un partid constituţional, dacă vreţi, vă supun atenţiei următoarea situaţie: art.105 alin.2 al Regulamentului Camerei Deputaţilor este violent anticonstituţional şi provoacă consecinţe deosebite în ceea ce priveşte activitatea legislativă şi separaţia puterilor în stat.

Problema este următoarea: Guvernul emite ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă în virtutea unor atribuţii delegate. Este capitolul din Constituţie. Vă enunţ numai tezele, nu fac nici o dezvoltare. Parlamentul este şi rămâne unic organ legiuitor, şi deşi deleagă temporar nişte atribuţii sau excepţional nişte atribuţii Guvernului, temporar pentru ordonanţe, excepţional pentru ordonanţe de urgenţă, el trebuie să rămână unic organ legiuitor.

Constituţia prevede mecanismul de a rămâne Parlamentul unic organ legiuitor prin aceea că ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă sunt supuse adoptării prin lege de către Parlament. Prin aceasta, ordonanţele capătă nu putere de lege cum au, devin legi, sunt norme legale.

În condiţiile în care Parlamentul se pronunţă prin vot, o Cameră se pronunţă prin vot asupra proiectului de lege privind aprobarea unei ordonanţe, rezultatul votului faţă de un text expres al Constituţiei, art.115 alin.ultim, nu poate să fie decât adoptare sau respingere. Orice altă soluţie încalcă Constituţia şi înseamnă o abdicare de la rolul său de unic organ legiuitor.

Ce se întâmplă cu 105 alin.2? nu se întruneşte numărul de voturi necesare adoptării. Se respinge deci un proiect de lege, dar respingerea nu este sancţionată constituţional, ceea ce noi trebuia să cenzurăm şi am respins prin vot, continuă să subziste împotriva voinţei Parlamentului. Asta este ideea. Ordonanţa continuă să-şi producă efectele şi mai departe şi mai grav, împotriva voinţei Parlamentului Camerei exprimate prin vot se repune la vot.

Şi, ca să închei, o să vă întreb: până când? Până când se votează, în sfârşit, pentru că procedura este un fel de invenţie a unui perpetuum mobile care, atenţie aici!, să nu mai facă din Parlament unicul organ legiuitor. Să legifereze Guvernul. Asta s-a intenţionat când s-a făcut Regulamentul? Sunt convins că nu, sunt convins că este o scăpare. Problema este cum o putem îndrepta în acest mod. Modificarea textului Regulamentului operează pentru viitor, punerea lui în concordanţă cu o asemenea situaţie, ne izbim pentru prima dată de această situaţie şi a vota din nou până când vom vota pentru, pentru o ordonanţă de urgenţă, independent că este semnată de Năstase sau Tăriceanu, nu este posibil, nu este admisibil.

Desigur, un control al Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea adoptării ar fi necesar, dar asta este urmarea unor dezbateri absolut inutile.

Evident că în aceste condiţii, oricare ar fi obiectul şi, vă repet, nu discut obiectul aici, nu se poate vota pentru adoptarea unei asemenea ordonanţe, pentru că ar însemna ca, repetând votul, să abdicăm de la rolul nostru de unic organ legiuitor şi să trecem peste principiul separaţiei puterilor în stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai există şi alte intervenţii pe această chestiune procedurală.

Domnul deputat Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Desigur, e greu de combătut de multe ori susţinerile şi argumentaţiile domnului Bolcaş, e în meserie, dar noi avem o mare problemă care este constituţională şi trebuie înţeles că în momentul când Parlamentul nu este capabil să adopte prin lege o lege de respingere sau de adoptare a unei ordonanţe, este o sancţiune asupra acestui Parlament.

Deci, repetarea votului în sine este tocmai sancţiunea care se cere, care este cerută implicit de Constituţie şi aici ar trebui să intre în vigoare negocierile între grupurile parlamentare, dacă vor să realizeze acest lucru, dacă nu, ordonanţa este în funcţiune. Nu se poate scoate din circuit o ordonanţă numai pe motivul că n-a fost adoptată legea de aprobare a ordonanţei. Constituţia este destul de exigentă din punctul acesta de vedere. O ordonanţă se aprobă sau se respinge prin lege.

Sigur că acum, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, suntem în lucru, cum s-ar spune, în faza de lucru pentru modificarea din nou a regulamentului. Cu ocazia asta poate să o să-l punem şi de acord cu regulamentul Senatului, pentru că avem tratamente diferite pe aceleaşi proceduri.

În acest context, sigur că e bine ca şi maestrul Bolcaş să înainteze o propunere în acest sens pe care o s-o discutăm dacă va fi cazul şi cu Curtea Constituţională. Dar până atunci, asta este situaţia. Dacă această lege din nou care o trimitem acum la comisie se va pune din nou în vot şi iarăşi nu va fi adoptată, nu înseamnă că implicit a căzut şi o vom discuta în sesiunea următoare. Ceea ce înseamnă că ordonanţa îşi menţine cursul în funcţiune.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doar ca o informaţie colaterală, nu ni se întâmplă prima oară lucrul acesta, proiectul de la pct.13 este la al doilea circuit prin plen.

Domnul deputat Ungureanu. Doamna deputat Aura Vasile aţi cerut cuvântul?

(Doamna deputat Aurelia Vasile îi spune domnului preşedinte că legea respectivă este la al treilea circuit în plen)

Da, da, al treilea. E în regulă.

Şi mai e domnul deputat Zgonea.

Domnul Petre Ungureanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sigur că departe de mine gândul de a ignora rolul nostru de parlamentar şi subscriu la ideea de a nu fi partizani în momentul în care legiferăm, însă cred că devenim partizani în momentul în care speculăm greşelile noastre care sunt omeneşti. Vă rog să vedeţi în mapele dumneavoastră stenograma şedinţei anterioare din aprilie când aceiaşi protagonişti am evoluat. Vă rog să vedeţi că atunci am discutat în contradictoriu, e adevărat, din punct de vedere politic toţi am discutat aşa şi am pus o problemă, eu personal, atunci am pus o problemă: ce facem dacă nu adoptăm legea.

S-a găsit o soluţie de compromis şi domnul Arpad a explicat atunci, dacă nu mă înşel, că a fost o greşeală, eu am zis că este o greşeală omenească, dumnealui a zis că nu este vorba de o greşeală, ci pur şi simplu, s-a schimbat numărul de deputaţi care au intrat sau au ieşit din sală în momentul respectiv. Cert este că avem, cum spuneam atunci, şi repet şi acum, o lege fără conţinut sau avem un titlu fără conţinut. Până la urmă, situaţia este aceeaşi.

Vreau să vă spun că în momentul în care ne situăm pe poziţii partizane, trebuie să vedem dacă nu cumva avem şi conflicte de interese. Dacă astăzi noi pasăm şi facem ce a zis un distins coleg anterior, respectiv să ne facem că nu vedem sau să vedem doar greşelile şi să lăsăm situaţia încurcată, vă supun atenţiei următorul scenariu: Codul Penal cu modificări şi măsurile privind executarea pedepselor a intrat în vigoare, conform ordonanţei, la 1 septembrie anul acesta.

Ce se întâmplă? Şi cine are de beneficiat? Sigur, cei care nu sunt judecaţi definitiv se prezumă a fi nevinovaţi şi mulţi dintre ei aşteaptă verdictul instanţei şi bine că o fac. Însă cei mai mulţi dintre ei sunt declaraţi vinovaţi, sunt în arest, în curs de executare a pedepselor şi cred că mulţi dintre noi care suntem avocaţi intrăm sub incidenţa conflictului de interese atunci când vrem să promovăm sau să dăm importanţă sau să dăm putere de lege unei legi care ar face bine clienţilor noştri sau clienţilor altora.

De aceea, vă invit la foarte multă raţiune, sunt de acord cu colegul meu care spunea să nu facem politică, măcar azi, când e vorba de un proiect de lege atât de important şi să facem ce scrie în regulament la art.105 şi, respectiv, să adoptăm proiectul de lege care consfinţeşte ordonanţa.

Vă rog să vedeţi că este o lege foarte importantă şi, mai ales, să nu uităm că ne-am angajat cu toţii, indiferent de partide, că peste vreo trei săptămâni avem un raport de ţară şi aceste legi pe care le discutăm astăzi fac parte din cele care clipesc mai galben sau mai roşu. Vă îndemn la raţiune.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Zgonea şi cu asta cred că încheiem dezbaterile pe această chestiune procedurală. Am să mă pronunţ şi eu după aceea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu aş fi vrut să intervin astăzi, dar cred că avem mai mult de un an şi jumătate de când şi în Birourile Permanente şi de la acest microfon, distinşi colegi de-ai mei, sub diferite forme, atrag atenţia asupra acestui regulament al Camerei Deputaţilor, unul dintre cele mai proaste pe care eu le cunosc în istoria Parlamentului României. Am atras atenţia atunci că cei şapte colegi ai noştri au ajuns într-o situaţie de compromis, generând idei novatoare, eu, ca inginer, în logica pe care o am eu când privirea mea este inteligentă, neînţelegând nimic din ceea ce fac acolo.

În fiecare săptămână, în Biroul Permanent există o sesizare a unei comisii pentru cererea unei interpretări a unui articol din regulament. Nu există săptămână să nu vedem acest lucru.

În fiecare săptămână cerem Comisiei de regulament să urgenteze modificarea acestui regulament, care în acest moment ne pune într-o situaţie inedită şi astăzi, aţi observat distinsul meu coleg, domnul Bolcaş, care spunea acum câţiva ani de zile că cel mai prost regulament a fost făcut în guvernarea Năstase, pentru că era un regulament făcut în aşa fel încât acest Parlament să fie dedicat întru totul Parlamentului şi partidului şi tot ceea ce înseamnă Guvernul Năstase în momentul respectiv, astăzi constatăm că avem un articol în care noi venim aici degeaba. Orice ordonanţă de urgenţă pe care Guvernul o pune la dispoziţia Parlamentului este sau nu este votată, ea ţine şi merge mai departe.

Conform principiului, "Monica merge mai departe", nu? pe care o spuneau anumiţi colegi ai mei, sunt destul de dezamăgit, pentru că niciodată dumneavoastră nu aţi dorit cu sufletul să putem să modificăm acest regulament. Niciodată n-am auzit din partea colegilor mei care sunt majoritari în Comisia de regulament să ne uităm odată asupra lui şi să încercăm să modificăm aceste articole care ne pun într-o situaţie jenantă.

Venim şi discutăm la acest microfon, domnul Bolcaş şi alţi colegi distinşi jurişti, vin şi spun aici şi fac suficient de multe intervenţii logice, îi respectăm, îi aplaudăm şi regulamentul rămâne la fel.

Domnule preşedinte, astăzi, pentru prima dată, trebuie să fiu împotriva dumneavoastră, ca preşedinte al Comisiei de regulament, cred că ar trebui să sesizăm Curtea Constituţională în primul rând. Astăzi, sunt cinci proiecte pe ordinea de zi în care toate vor avea aceeaşi dezbatere.

În al doilea rând, este interesul parlamentarilor, indiferent de culoarea politică, în aşa fel încât să fim respectaţi, şi poate că dacă modificăm un articol de acest gen şi alte articole, putem să avem o activitate mult mai bună şi o activitate care să fie respectată de cei care ne-au adus aici.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Puşcă.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Poate pentru a risipi unele, din păcate, confuzii care s-au rostit de la acest microfon, doresc să fac câteva precizări.

Cu siguranţă, conform Constituţiei, o ordonanţă trebuie aprobată sau respinsă. În situaţiile ordonanţelor de urgenţă care au caracter de lege organică, aprobarea, respectiv, respingerea ei, trebuie să fie confirmată de majoritatea cerută tot prin Constituţie, adică mai mult de jumătate din numărul membrilor Camerei.

Cu alte cuvinte, ceea ce acum câteva luni, spuneam tot de la acest microfon şi reiterez din nou, neadoptarea unei hotărâri nu înseamnă automat respingerea ei, după cum neaprobarea unei propuneri de respingere nu înseamnă automat aprobarea a ceea ce fusese supus discuţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Arpad Marton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Susţin aceeaşi idee pe care am susţinut-o ori de câte ori am avut dezbateri pe marginea regulamentului, că, în urma dezbaterii oricărui proiect de lege, se pot ivi situaţii în care legea respectivă nu are susţinerea necesară votării legii respective, ceea ce trebuie inevitabil să ducă la o rediscutare a anumitor probleme care s-o facă acceptabilă că important nu este să nu avem legi, important e să avem legi bune, acceptabile pentru majoritatea populaţiei acestei ţări.

În cazul ordonanţelor de urgenţă care au caracter organic, asta este problema majoră, n-avem majoritate necesară nici pentru respingere şi nici pentru adoptare şi atunci rămâne în vigoare ordonanţa în forma aşa cum a fost...

Domnul Ioan Bivolaru (din bancă):

Aprobare tacită.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Deci, avem aprobare tacită în prima Cameră, în a doua Cameră nu mai avem nici asta. Deci, nu funcţionează. Soluţia propusă de câţiva colegi de-ai mei este în mod evident găsirea unor soluţii acceptabile pentru majoritatea reprezentanţilor partidelor din Parlament. Asta este soluţia. Trebuie să găsim, dacă există o astfel de posibilitate, pentru că această interpretare că o ordonanţă, şi sunt categoric împotriva acestei interpretări, că o ordonanţă foarte importantă pentru că e din domeniul legii organice, să poată să rămână în vigoare în formă nemodificată doar prin simplul fapt că nu primeşte majorităţii membrilor Camerei decizionale pe legea de respingere a ordonanţei respective.

Majoritatea celor de aici au propus respingerea, dar nu primeşte votul organic pentru respingere, nu primeşte votul organic nici pentru adoptare şi prin aceasta rămâne în vigoare.

Şi, într-adevăr, atunci domnul Bolcaş are dreptate. Şi trebuie să ieşim din astfel de situaţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Pantelimon Manta. Cred că e ultimul vorbitor înscris. Mai sunt alţii? Nu mai sunt.

Domnul Pantelimon Manta:

În parte, sunt de acord cu aserţiunile de ordin juridic exprimate de antevorbitorul meu, colegul Arpad, însă nu trebuie uitat un lucru esenţial prin prisma prevederilor constituţionale şi a altor legi incidente în materie. suntem în prezenţa unui act administrativ. Ordonanţa, fie ea simplă, fie de urgenţă, are caracterul unui act juridic administrativ. Sigur, el are forţa juridică a legii pentru că i-o dă Constituţia. Dar, în esenţă, ea provine de la un organ central al administraţiei publice şi, prin această prismă, Parlamentul este cel care poate amenda, poate să o aprobe, poate să o respingă, sigur, sau poate s-o aprobe cu modificări.

În acest context, fără îndoială, singura interpretare, şi aici s-a spus foarte bine, este aceea că ordonanţa îşi produce efectele juridice până când Parlamentul adoptă o poziţie de aprobare, de respingere, de aprobare cu modificări.

Aşadar, din acest punct de vedere spuneam sunt de acord cu domnul Arpad. Trebuie să găsim o soluţie politică pentru că până aici lucrurile din punct de vedere juridic sunt clare. Ordonanţa îşi produce efectele juridice până când Parlamentul se pronunţă în sensul pe care l-am precizat. Tocmai de aceea trebuie găsită soluţia politică şi colegii din tot eşichierul politic trebuie să înţeleagă acest lucru pentru a debloca situaţia din punct de vedere juridic, pentru că a nu aproba o ordonanţă sau a nu obţine numărul majoritar de voturi pentru legea organică de aprobarea sau de respingere a ordonanţei, nu înseamnă că intră în vigoare automat soluţia contrară. Adică, dacă nu s-a obţinut votul pentru respingere, înseamnă că Parlamentul a aprobat ordonanţa.

Dar, realitatea juridică, şi cu asta închei, este că ea îşi produce efectul pentru că nu este altă soluţie din punct de vedere juridic, repet, prin prisma prevederilor constituţionale şi a celorlalte legi incidente în materie. Ea îşi produce efectele juridice, dacă vreţi până la calendele greceşti în condiţiile în care Parlamentul nu dă o soluţie, evident o soluţie juridică şi politică.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Voi face câteva consideraţii, le voi face de aici întrucât nu vor avea natură partizană.

În primul rând, vreau să vă informez, doamnelor şi domnilor colegi, că avem propuneri din partea Comisiei de regulament pentru reconsiderarea acestor articole, ele se află pe ordinea de zi a Biroului permanent de miercuri şi doresc să-l invit pe domnul preşedinte Bivolaru să participe la acea discuţie pentru a stabili ce facem, evident, pentru viitor şi ce propuneri vom înainta plenului.

A doua consideraţie pe care doresc s-o fac, Regulamentul a fost adoptat, dacă nu greşesc în octombrie 2005, din acel moment şi de acum încolo există dreptul oricărui grup parlamentar, dreptul a oricare 25 de senatori sau 50 de deputaţi, dacă nu greşesc, de a contesta prevederile regulamentare la Curtea Constituţională. El poate fi exercitat în orice moment. Deocamdată, avem o prevedere de regulament pe care sunt obligat să o respect.

De aceea, vă propun să trecem la dezbateri pe fond a proiectului de la pct.10 şi o invit pe doamna secretar de stat Katalin Kibedy să prezinte proiectul pe scurt.

Doamna Katalin Barbara Kibedy:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

Am ascultat cu atenţie poziţiile dumneavoastră şi argumentele pe care le-aţi expus. Însă ceea ce aş dori să supun atenţiei dumneavoastră şi să discerneţi cu toată seriozitatea şi responsabilitatea este următorul aspect: să nu uităm că plenul Camerei Deputaţilor, punând deoparte Codul Penal care a suscitat mult mai multe discuţii, şi-a dat votul pe legea de executare a pedepselor care este deja publicată în Monitorul Oficial, este în vigoare şi urmează publicarea regulamentului pentru a pune cu adevărat în aplicare această lege.

În condiţiile în care momentul în care dumneavoastră v-aţi exprimat votul şi v-aş aduce aminte că votul s-a dat cu o majoritate covârşitoare, au fost doar câteva abţineri de la acest vot. Nu putea ca această lege să aibă în conţinutul dispoziţiilor tranzitorii şi finale un text de abrogare a prevederilor Legii nr.247 din 2004, ceea ce însemna legea de executare a pedepselor care o aveţi acum în text că trebuie prorogată intrarea în vigoare a acesteia, având în vedere că nefiind un act normativ în vigoare nu putea fi abrogat.

Deci, în continuare, dacă aţi dori consecvenţă cu dumneavoastră înşivă, aţi fost de acord cu această formă, este o lege publicată, a susţine acum că nu prorogăm termenul de intrare în vigoare a celeilalte, nu ştiu din ce motive, atunci înseamnă că vă contraziceţi singuri în această decizie.

De aceea, punând de-o parte disputele aprinse care au fost pe Codul Penal, dar haideţi să vedem şi acolo care a fost votul dumneavoastră, se referă inclusiv la dispoziţii care trebuie corelate pentru ca legea de executare a pedepselor să-şi producă efectele, deci argumentele sunt multiple şi în acest capitol, este nevoie de a pune punct în sfârşit acestui cerc vicios şi a aproba ordonanţa de urgenţă care proroga intrarea în vigoare a Codului penal şi a legii de executare a pedepselor adoptate în 2004 până la 1 septembrie 2006.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul vicepreşedinte Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi preciza, acum, pentru dumneavoastră, ultimul raport al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, din 9 martie 2006, practic, discuţiile au fost pe acest raport, după care, îl rog pe domnul preşedinte să-mi dea cuvântul în calitate de deputat şi să fac nişte precizări vizavi de intervenţia doamnei secretar de stat.

Voi preciza, acum, punctul de vedere al comisiei, din 9 martie. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, ţinând cont de avizul Consiliului Legislativ, ţinând cont de avizul Consiliului Superior al Magistraturii, analizând acest proiect de lege care a trecut prin Senat şi ţinând cont că acest proiect de lege este o lege organică, pentru că, dacă era o lege ordinară se putea adopta această formă, repet, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au recomandat plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege, în forma venită de la Senat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Trecem la dezbaterile generale.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Votul nostru din sesiunea trecută a fost negativ la acest proiect de lege, pentru că Ministerul Justiţiei tratează Parlamentul, deşi are nevoie de votul Parlamentului, cu indiferenţă. Dacă vă uitaţi în această ordonanţă, se solicită Parlamentului, această ordonanţă a fost emisă în iunie 2005, ca termen de intrare în vigoare a Codului penal şi a Codului de procedură penală 1 septembrie 2006.

Iată, 1 septembrie 2006 a venit. Dar, între timp, în vacanţa parlamentară, Ministerul Justiţiei vine şi prorogă din nou data de intrare în vigoare a Codului penal - în loc de 2006, o duce în 2007 - şi aflăm, surprinzător, că Ministerul Justiţiei este consecvent şi vine cu al treilea Cod penal. Deci, n-a fost bun Codul penal adoptat de Parlament în 2004; dacă nu era bun, trebuia modificat şi, atunci, eram de acord toate grupurile parlamentare, deşi la data intrării în vigoare era un Cod penal european, repet. Deci, dacă acel Cod penal nu era bun, trebuia să lucrăm pe el. Ministerul Justiţiei îl dă laoparte, prorogă 1 septembrie 2006 în 2007, ca, între timp, să vină cu un alt Cod penal.

Deci, iată că Parlamentul nu este decât un mijloc de adoptare a ordonanţelor Guvernului.

Partea a doua a acestei ordonanţe vizează Codul de executare a pedepselor. Într-adevăr, Grupul parlamentar al P.S.D. a fost consecvent şi am fost de acord că avem nevoie de un cod pentru executarea pedepselor, dar colaborarea cu Ministerul Justiţiei, din nou nu este cea mai fericită, pentru că amendamentele pe care Grupul parlamentar al P.S.D. le-a făcut - nişte amendamente de corelare şi de bună funcţionare -, iar nu au fost luate în calcul.

Pentru aceasta, poziţia noastră a fost - şi repet - vizavi de modul în care Ministerul Justiţiei tratează Parlamentul.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale, din partea grupurilor? Domnul deputat Márton Árpad, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eu, până acum, am intervenit în această discuţie pe probleme procedurale.

Avem, însă, şi o problemă de fond, poate, aş spune, chiar o întrebare, pentru că, aşa cum antevorbitorul a spus, această lege reglementează de fapt intrarea în vigoare a unor legi; să zicem că votăm o formă a acestei legi, când vom zice că "va intra în vigoare la data de", pentru că acesta trebuie să fie votul nostru, dacă nu respingem ordonanţa. Textul iniţial vorbea de 1 septembrie, adică de săptămâna trecută.

Când doreşte ministerul să intre în vigoare acel Cod penal despre care acest proiect de ordonanţă vorbeşte? Pentru că trebuie să votăm în consecinţă. Când votăm pe articole, trebuie să votăm o dată de intrare în vigoare, sau respingem ordonanţa, sau trebuie să facem ceva, în funcţie de ce răspuns vom primi aici.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii? Domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, la 1 septembrie trebuia să avem un nou cod. Însă, aşa cum ştim cu toţii, s-a amânat, motivat sau nemotivat. Dar, să nu uităm un lucru: inclusiv în facultăţi, studenţii învaţă din acest cod, care trebuia să intre în vigoare. Consider că acest punct 10 de pe ordinea de zi ar trebui amânat şi cred că este imperios necesar ca doamna ministru Monica Macovei să vină în faţa plenului Camerei Deputaţilor şi să ne explice, să ne aducă argumente care să ne convingă că este necesar să concepem şi să supunem aprobării Parlamentului un nou cod. Să vedem care sunt argumentele domniei sale, pentru că poate le are. Eu nu sunt convins că le are şi, atunci, vă rog, domnule preşedinte, să binevoiţi a face diligenţa necesară, astfel încât doamna ministru Monica Macovei să vină şi să ne explice acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte întrebări, alte intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Dacă doamna secretar de stat doreşte să intervină în încheiere?

Doamna Kibedi Katalin Barbara:

Nu am dorit să repet argumentele. Pe fond, au fost expuse. Doamna ministru a fost prezentă, dacă nu la toate lucrările Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, dar cel puţin la una-două, în mod cert.

Dar, ştiţi foarte bine că noi am pledat cu intervenţia altor legi speciale, care golesc de conţinut anumite infracţiuni, că avem legi paralele, avem infracţiune de proxenetism prevăzută în Codul penal, care în legea specială a traficului de persoane este pedepsită mult mai aspru, dar se invocă legea mai favorabilă.

Am arătat mai multe inconsecvenţe şi necorelări care au fost semnalate de către practicieni şi că marea majoritate a judecătorilor şi procurorilor ne-au adresat această solicitare repetată şi Consiliului Superior al Magistraturii. De aceea, am avut un şi avut un aviz absolut argumentat din partea lor, de a se amâna acest Cod penal.

Dar, repet, în măsura în care - şi punem deoparte Codul penal şi ne axăm doar pe Legea de executare a pedepselor - dumneavoastră v-aţi dat deja votul pe o lege, aşa, în forma în care de la Ministerul Justiţiei a venit, şi cu observaţiile pe care dumneavoastră le-aţi făcut şi care au fost parţial însuşite, parţial - nu, tot datorită votului dumneavoastră, atunci, mă întreb: care este obiecţia în continuare, de a vota o prorogare a intrării în vigoare a unei legi de executare a pedepselor, în măsura în care dumneavoastră v-aţi exprimat deja votul pe legea nouă?

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Domnul deputat Márton.

Domnul Márton Árpad-Francisc (din sală):

Vreau să-i răspund doamnei secretar de stat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Un drept la replică. Vă rog.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Problema este că, dacă votăm această lege, nu o prorogăm, ci impunem intrarea în vigoare cu data de 1 septembrie. Asta este problema. Nu ştiu, nu s-a sesizat? Această lege vorbeşte despre intrarea în vigoare a ambelor legi, cu data de 1 septembrie. Aveţi un alt fel de concept despre asta?

Domnul Bogdan Olteanu:

Eu v-aş propune să retrimitem proiectul la comisie şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi să exprime un punct de vedere, ca să nu avem o mică problemă legată de succesiunea în timp a normelor juridice.

Dacă sunteţi de acord, vă supun retrimiterea proiectului la comisie şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi să ne exprime un punct de vedere.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie.

Vă rog să votaţi - propunere făcută şi de domnul deputat Călian.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 165 de deputaţi prezenţi; 117 voturi pentru, 46 de voturi împotrivă, o abţinere; un deputat nu a votat.)

S-a retrimis la comisie.

Termen, domnule Iordache? Două săptămâni. Mai bine mai târziu, decât prost.