Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 decembrie 2001
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 decembrie 2001 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 decembrie 2001
 |
12. | Dezbateri asupra Proiectului de Lege privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. |  |
||
consulta fisa PL nr. 627/2001 |
|||||
| ................................................ |
|
Proiectul de Lege privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Acest proiect este în procedură de urgenţă. Vă rog ca un reprezentant al comisiei să ne propună timpii de dezbatere. Sunt sesizate în fond Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. Vă rog ca să facă cineva o propunere privind timpii de dezbatere. Poftiţi. |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Ţin să menţionez că domnul preşedinte Păun, preşedintele comisiei sesizate în fond, la fel ca şi noi, m-a rugat să susţinem, şi în numele dumnealor, acest proiect. Ca atare, vă propunem, în numele comisiilor reunite, un timp de discutare de 30 de minute, cu luări de cuvânt de 1 minut. Vă mulţumim. |
|
Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu: Cine este pentru acest timp de dezbatere? Mulţumesc. Voturi contra? E un vot contra. Abţineri? Nu sunt abţineri. S-au adoptat aceşti timpi pentru dezbatere. Titlul legii. Vă rog să priviţi în raport: se propune o modificare la titlul legii. Dacă sunteţi de acord cu această modificare? Sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat. Art.1. Sunt propuse nişte modificări şi sunt şi nişte obiecţii. Domnul deputat Márton Árpad. |
|
Domnule vicepreşedinte, Doamnelor şi domnilor, La acest proiect de lege, am propus un set de amendamente, pentru a încerca să elimin o confuzie totală care s-a creat de către autorii legii, prin care se ajunge, la un moment dat, ca trei lucruri distincte să fie definite ca unul singur: nediscriminarea egală cu egalitatea de şanse, egală cu hărţuirea sexuală. Această confuzie totală care, pe deasupra, unul din ultimele articole dovada neefectuării acestor acte incumbă celui care este atacat că a făcut aceste acte duce la o situaţie destul de neplăcută. Eu am încercat, prin amendamentele pe care le-am propus, să definim fiecare lucru, conform semnificaţiei acelui termen. Adică egalitatea de şanse, doamnelor şi domnilor, este o discriminare pozitivă. Deci este o discriminare, nu nediscriminare. Deci nu se poate spune că egalitatea de şanse este un act de nediscriminare. Este un act de discriminare pozitivă, pe care noi o susţinem. Solicităm, dar trebuie să fie definit termenul ca atare. Din acest considerent, am un amendament, primul amendament respins, mai toate amendamentele mele au fost respinse, la art.1, care ar suna astfel: "Prezenta lege reglementează măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, respectiv eliminarea discriminării directe şi indirecte". Din acest prim articol, am încercat, prin asta, să arăt că sunt două lucruri distincte. |
|
Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu: Din partea comisiei, vă rog. |
|
În cadrul comisiilor reunite, colegii au analizat toate amendamentele depuse, inclusiv ale distinsului coleg, domnul deputat Márton Árpad, iar conceptele de bază ale acestei legi privind şansele egale au fost pe larg dezbătute şi prezentate de către iniţiator, care a prezentat, în cadrul discutării fiecărui concept, directivele europene care au stat la baza construcţiei acestei legi. Ca atare, prin votul comisiilor reunite, prin dezbaterile îndelungate care au avut loc, comisia a acceptat un anumit punct de vedere, care, să spunem într-o accepţie mai strânsă, ar însemna nediscriminare-egal egalitate de şanse. |
|
Domnul Márton Árpad Francisc (din sală): Nu se poate! Sunt două lucruri distincte. (Conduce în continuare şedinţa, domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.) |
|
Din partea iniţiatorului, cine doreşte să intervină? Poftiţi. Staţi puţin să vorbească şi iniţiatorul şi pe urmă vă dau cuvântul la dezbatere. |
|
Domnul Răzvan Cirică: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Aşa cum a spus doamna preşedinte Dobrescu, noi am fost prezenţi în dezbaterile din cadrul comisiei şi am susţinut exact ideea că nediscriminare este egalitate de şanse şi tratament, punct de vedere pe care îl susţinem în continuare. |
|
Poftiţi, domnule Márton. |
|
În primul rând, printr-o traducere greşită, au fost preluate texte din directivă, în care este clar vorba despre egalitate de tratament, egalité de traitement, şi în textul românesc a apărut egalitatea de şanse. Comisia a modificat greşeala iniţiatorului, adăugând şi egalitatea de tratament. Doamnelor şi domnilor, Egalitatea de şanse înseamnă o discriminare pozitivă, adică o persoană care este într-o situaţie mai gravă este ajutată ca să aibă aceeaşi şansă ca şi una într-o situaţie mai favorabilă. Nediscriminarea, egalitatea de tratament înseamnă că nu mă interesează în ce situaţie este persoana respectivă, este femeie sau bărbat, cine a scris în 1990 l-am angajat, cine a scris în 1989 nu l-am angajat. Sunt două lucruri distincte. Dacă nu înţelegem aceasta, degeaba facem legea aceasta, pentru că nu se mai poate aplica. |
|
Domnul Marcu Tudor (din sală): Nu este adevărat! |
|
Domnule, la noi se vorbeşte de la tribună! Poftiţi, domnule Tudor. Vă rog frumos. Vă stimulez să vorbiţi regulamentar. |
|
Nu e bun exemplul pe care l-a dat domnul Árpad, pentru că aici nu e vorba de egalitatea de şanse post factum, ca să repari ceea ce nu au putut rezolva înainte de fapta în sine, ci egalitatea de şanse înainte de acţiune. Asta este egalitate de şanse. Adică să aibă aceeaşi şansă şi ăla sărac şi ăla bogat, să aibă aceeaşi şansă şi udemeristul şi penelistul sau peremistul. Şi nu după ce a câştigat concursul acela cu 9,90, să nu-l pun şi eu pe ăla cu 5 egal de şanse. Exemplul a fost absolut nebinevenit, cel puţin nebinevenit. Dacă asta aţi vrut să ziceţi, găsiţi alt exemplu. Vă mulţumesc. |
|
Domnul Damian Brudaşca. |
|
Doamnelor şi domnilor, Domnule preşedinte, Să nu fiţi surprinşi, dar mie mi se pare logică interpretarea dată de către reprezentantul UDMR-ului. Este vorba de egalitate de tratament şi cred că sunt de acord cu dumnealui că este o traducere inexactă a textului, aşa cum, de altfel, am mai întâlnit şi în alte proiecte de lege care s-au dorit copii ale unor acte internaţionale. E vorba de egalitatea de tratament, indiferent de contextul în care există competiţie sau indiferent de situaţiile create, pentru că, altfel, egalitatea de şansă ar însemna ca celui mai puţin dotat să-i creezi premise pentru a fi egal cu cel care este mai dotat. Or, aceasta este, din păcate, aşa cum spunea colegul de la UDMR, este o discriminare pozitivă. Ori modificăm titlul şi spunem: egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi, de la bun început, ori ne facem mea culpa şi învăţăm mai bine limba străină din care traducem textele. |
|
Poftiţi. Doamna Popa Constanţa, din partea Grupului PRM. |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Având în vedere că am făcut parte dintr-un grup, înainte de a intra în Parlament, care se numea "Grupul de acţiune pentru egalitatea de şanse", eu susţin textul aşa cum a fost el formulat, şi anume "egalitate de şanse şi tratament". Tratamentul, într-adevăr, trebuie să fie nediscriminatoriu, dar trebuie să fie şi şansele egale. Mulţumesc. |
|
Domnul Marcu Tudor (din sală): Corect! |
|
Am început să facem o confuzie între dezbateri generale şi dezbaterile pe text. Eu cred că, din discuţiile dumneavoastră, a rezultat că s-au făcut dezbateri deja şi asupra titlului. Având în vedere că durata dezbaterilor asupra unui text s-a epuizat, eu supun votului dumneavoastră titlul legii, în formularea propusă de către comisie şi, dacă se adoptă, atunci celelalte obiecţiuni rămân. Rog comisia să fie atentă, dacă s-a reţinut bine, pentru că, din raport, nu rezultă cu exactitate. Dumneavoastră propuneţi ca titlul, în loc de "Lege privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi", să spuneţi "Lege privind egalitatea de şanse şi tratament". Aceasta e dorinţa dumneavoastră? Bun. Supun votului dumneavoastră acest titlu. Cine este pentru? Mulţumesc. Sunt voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu. Unanimitate. La titlul capitolului I, dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Votat în unanimitate. La art.1, alin.1, urmăriţi, vă rog, amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 2? Nu aveţi. Adoptat amendamentul 2 şi, în consecinţă, modificarea art.1, alin.1. De fapt, îmi cer scuze: alin.2 era modificat. La alin.1, comisia nu a avut amendamente. Dumneavoastră aveţi? Nu aveţi. Adoptat în unanimitate art.1, alin.1. Şi revin la votul pe care l-aţi exprimat deja: adoptat amendamentul 2 şi se modifică, în mod corespunzător, alin.2. La art.2, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Nici dumneavoastră. Votat în unanimitate. La art.3, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Votat în unanimitate. La art.4, urmăriţi, vă rog, amendamentul 3. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 3 de la pag.2? Nu aveţi. Votat în unanimitate. La art.5, urmăriţi, vă rog, amendamentul 4. |
|
Domnul Márton Árpad Francisc (din sală): Am amendament respins! |
|
Veniţi. Nu am observat. Mi s-a spus că nu are nimeni obiecţii. Deci am rugămintea, cine doreşte să-şi susţină amendamentele respinse, să intervină, pentru că nu am văzut. Asta e. Poftiţi. Luaţi cuvântul. |
|
Domnule preşedinte, Eu nu am fost împotrivă ca această lege să vorbească despre egalitatea de şanse, respectiv egalitatea de tratament, ci sunt împotrivă să confundăm cele două lucruri, pentru că sunt două lucruri distincte şi pot fi aplicabile numai în momentul în care le definesc ca atare. Credeţi-mă, în art.23, de exemplu, dacă-l aplicăm, dacă sunt patru slujbe undeva, pe două sunt deja angajaţi bărbaţi, atunci eu trebuie să încerc să angajez femei, chiar dacă unii bărbaţi poate sunt mai capabili decât femeile. Asta este egalitate de şanse. De acord, dar dumneavoastră ziceţi altceva şi, de aceea, am propus alin.2, unde zice: "În sensul prezentei legi, este considerată discriminare, după criteriul de sex, şi hărţuiala sexuală a unei persoane de către o altă persoană, la locul de muncă". Deci şi hărţuiala sexuală o considerăm tot discriminare. Hărţuiala sexuală e altceva, e un lucru care trebuie să fie interzis şi am propus ca, în locul acestui alin.2, să se spună clar: "Hărţuiala sexuală a unei persoane de către o altă persoană, la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, este interzisă". Am interzis, îl pedepsesc. Dar să nu spun că e discriminare. |
|
Domnul Marcu Tudor (din sală): Dar ce legătură are cu şansa?! |
|
Doamna preşedinte Dobrescu. (Comentarii în sală) Stimaţi colegi, Eu vă rog să nu vă hărţuiţi unul pe altul. |
|
Comisiile reunite, stimaţi colegi, au considerat că, prin Codul penal, este interzisă hărţuirea sexuală. Deci acest amendament ar fi inutil, aici, dar, în schimb, au considerat, aşa cum a făcut-o şi iniţiatorul şi cum există şi directive europene, hărţuirea sexuală ca o discriminare. Ca atare, îşi păstrează părerile. |
|
Domnul Márton Árpad Francisc (din sală): Şi la alin.3... |
|
La care literă de la alin.3? |
|
Am propus o lit.d), prin care să clarificăm ca măsurile luate pentru asigurarea egalităţii de şanse nu sunt considerate discriminări. Se pare că aici era locul reglementării, şi nu, din contră, egalitate de şanse egal nediscriminare. Hotărâţi cum doriţi. |
|
Doamna preşedinte Dobrescu. Stimaţi colegi, La art.4, alin.1, înţeleg că nu au fost obiecţiuni cu privire la soluţia comisiei, încât, neexistând obiecţiuni, se votează în unanimitate. La art.4, alin.2, vă rog să urmăriţi amendamentul 3 din raport, cu amendamentele respinse. Ţineţi minte argumentele domnului Márton Árpad şi cele ale comisiei. Potrivit Regulamentului, trebuie să pun, întâi, la vot amendamentul comisiei. Deci la art.4, alin.2, cine este pentru amendamentul comisiei? Vă rog să vă exprimaţi votul. Mulţumesc. Împotrivă? 11 voturi împotrivă. Evident, cu majoritatea voturilor, s-a adoptat amendamentul comisiei. Sunt şi abţineri? 1 abţinere. Dar nu schimbă raportul. La art.4, alin.3, amendamentul domnului Márton cu privire la la introducerea lit.d). Urmăriţi acest amendament la pag.17, punctul 4. Supun, însă, votului, potrivit Regulamentului, alin.3, în formularea comisiei. Cine este pentru? Mulţumesc. Cine e împotriva amendamentului comisiei? Nimeni. S-a adoptat, în consecinţă, art.4, alin.3, în formularea comisiei. La art.5, dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 4 de la pag.3? Nu aveţi. Adoptat în unanimitate amendamentul 4 şi, în consecinţă, nou alcătuire a art.5. Titlul capitolului 2. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate. La art.6, urmăriţi, vă rog . La 6? Poftiţi. |
|
Iată şi articolul care zice: "În sensul prezentei legi, prin egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă, se înţelege accesul nediscriminatoriu...". După părerea mea, egalitate de şanse înseamnă măsuri de discriminare pozitivă luate în cazul accesului la... Şi vă spun, încă o dată, dacă rămâne acest art.6, va fi în contradicţie cu art.23. |
|
Doamnă preşedinte Dobrescu, doriţi să mai interveniţi. Poate adăugaţi şi o explicaţie sau repetaţi pe cea pe care aţi dat-o. |
|
Stimaţi colegi, Nu numai Comisia de muncă a fost acolo, ci a fost prezentă, sesizată în fond, şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, care, fiind sesizată în fond, a făcut raportul pentru Legea privind eliminarea oricăror forme de discriminare. Deci, a fost o judecată comună, o judecată a celor care sunt cel mai în măsură să se pronunţe asupra problemelor de discriminare, discriminare pozitivă, şanse egale. Ca atare, noi, în urma judecăţii de atunci, care nu a fost superficială, vă asigurăm, ne menţinem întru totul părerile. |
|
Mulţumesc. Vă rog să urmăriţi în paralel formularea comisiei de la art.6 alin.1 care, practic, păstrează textul iniţial şi amendamentul propus la pag.19 de către domnul deputat Márton Árpad. Supun întâi votului dumneavoastră textul comisiei şi al iniţiatorului pentru art.6 alin.1. Cine este pentru? Mulţumesc. Dacă sunt voturi împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Unanimitate. În consecinţă, nu mai supunem votului amendamentul colegului nostru. La art.6 alin.1, vă rog să urmăriţi la lit.e) amendamentul 5 al comisiei. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 5 cu privire la lit.e)? Nu aveţi. Adoptat în unanimitate şi deci se modifică lit.e) potrivit amendamentului 5. La art.6 alin.2 dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate. La art.7 dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate. La art.8, urmăriţi vă rog amendamentul 6 de la pag.5. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate. La art.9 alin.1, vă rog să urmăriţi amendamentul 7 de la pag.5. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate. La art.9 alin.2, comisia nu a avut, dacă aveţi dumneavoastră? Nu aveţi. Votat în unanimitate. La art.10, urmăriţi vă rog pentru alin.1 amendamentul 8. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate amendamentul 8 şi în consecinţă, arat.10, alin.1 va avea alcătuirea rezultată. Art.10 alin.2 şi 3 dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate. Art.11, urmăriţi amendamentul 9. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate. Art.12, pentru lit.a) urmăriţi amendamentul 10. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate. Art.12, lit.b) şi c). Comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni? Nu aveţi. Votate în unanimitate. Art.13, urmăriţi amendamentul 11 de la pag.7. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate. Art.14, urmăriţi amendamentul 12. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Adoptat amendamentul 12 şi în consecinţă, art.14 se va modifica în mod corespunzător. Art.15, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Adoptat în unanimitate. Titlul cap.III, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Adoptat în unanimitate. Art.16, dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate. Art.17, urmăriţi amendamentul 13. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Adoptat amendamentul 13 şi modificarea corespunzătoare art.17. Art.18. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate. Art.19, urmăriţi amendamentul 14 de la pag.8. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate amendamentul 14 şi în consecinţă, noua alcătuire a art.19. Art.20, 21 şi 22. Comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu aveţi. Votate în unanimitate. Titlul cap.IV. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate. Art.23. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate. Art.24, urmăriţi amendamentul 15 al comisiei. Vă rog domnule Márton Árpad. |
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Vă aduc aminte că mai adineauri aţi votat că "în sensul prezentei legi, prin egalitatea de şanse se înţelege accesul nediscriminator la...". Faţă de această prevedere, art.24 zice la alin.2 cu totul altceva: "Autorităţile publice centrale şi locale, conducătorii unităţilor economice şi sociale vor putea angaja preferenţial pe solicitantul care aparţine sexului subreprezentat, cu îndeplinirea criteriilor de competenţă până se va ajunge la reprezentarea echilibrată a celor două sexe". Adică dacă am două locuri de muncă, am doi angajaţi de acelaşi sex, până când şi celelalte două locuri nu sunt completate de angajaţi de alt sex care corespund din 7 sau 8 că..., tot este o competenţă, da? Nu pot angaja unul de acelaşi sex mai competent decât ceilalţi doi sau trei care se vor angaja. Iată, aceasta este o discriminare pozitivă, dar la 16 ce am aprobat? Că este un tratament egal. Atunci, vă rog să eliminaţi alin.2 din art.24, aşa cum am propus, este poziţia 16, mi se pare, la "amendamente respinse". |
|
Stimaţi colegi, la art.24, la alin.1, dumneavoastră aţi intervenit la alin.2. La alin.1 dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 15? Nu aveţi. Adoptat în unanimitate. La art.24, alin.2, domnul deputat Márton Árpad a propus eliminarea lui. Doamna preşedintă Dobrescu vă rog să vă pronunţaţi asupra acestui amendament care a fost respins de către dumneavoastră. |
|
Stimaţi colegi, Cele două comisii au considerat că textul, punând condiţia de îndeplinire a criteriilor de competenţă, deci, în cazul în care doi candidaţi pentru un loc de muncă, îndeplinesc criteriile de competenţă, să spunem că... presupunem că sunt egali, atunci, dacă există un deficit de reprezentare al unui sex, este bine, este de preferat să fie angajat cel care este subreprezentat. Nu cred că facem o discriminare pozitivă, ci este o tendinţă, este un prim pas pentru a avea cu adevărat egalitate de şanse. |
|
Poftiţi domnule deputat Damian Brudaşca. |
|
Domnule preşedinte, Îmi pare rău că trebuie să o contrazic pe doamna preşedintă a comisiei de specialitate, dar noi vorbim despre legea egalităţii, deci nu vorbim despre preferinţe într-o lege a egalităţii de şanse. În altă ordine de idei, această chestiune va crea foarte multe probleme celor care sunt privaţi, deci, în domeniul privat. Oricine se poate prevala de această prevedere a legii şi să impună unui privat pe cine şi în ce condiţii să îl prefere, chiar în situaţia, aşa cum am spus, a unor calităţi absolut identice, a unor rezultate absolut identice. Este de preferinţa angajatorului; angajatorul este singurul în măsură să zică pe cine alege. Dacă noi avem o asemenea prevedere în acest art.24, automat noi îl lipsim de şansă egală, ca să calchiez titlul legii, pe angajator în ceea ce priveşte posilitatea sa de a alege pe cine consideră potrivit, funcţie de locul de muncă, de complexitatea locului de muncă, de dificultăţile pe care acest loc de muncă le presupune. În consecinţă, cred că trebuie scos alineatul din art.24, pentru că vorbim despre o lege a egalităţii de şanse şi deci, nu despre aplicarea principiului preferenţial în sistemul de angajament. |
|
Doamna Paula Maria Ivănescu. |
|
O precizare pentru stimatele colege şi stimaţii colegi. Comisia a comasat textele şi au cu totul altă formă, aşa că vă rugăm urmăriţi şi în raportul comisiei. În al doilea rând, pentru toţi colegii din această sală, această lege este necesară pentru că există o discriminare, un deficit de democraţie groaznic în România. Această lege este necesară pentru că de fapt, femeile nu au acces. Nu au acces, nu prin normele legale la acelaşi nivel de competenţă la locuri de muncă corespunzătoare şi, mai rău, nu au acces la decizie şi dacă voinţa politică, astăzi, este să creăm culoarul pentru parteneriat între femei şi bărbaţi la decizie, chiar trebuie să adoptăm nişte măsuri de discriminare pozitivă pentru că, este necesar să corectăm o discriminare enormă care este societatea noastră. Ceea ce vi se propune prin acest articol şi prin întreg conţinutul legii, de fapt, este cu următorul mesaj: "La nivel de competenţă egal, preferaţi femeile". Nu se spune chiar aşa, dar pentru că în societatea românească, totul este preponderent de partea bărbaţilor, mesajul este acesta: "La nivel de competenţă egal, preferaţi femeile ca să creăm parteneriatul, să creăm echilibrul, să creăm armonia şi de ce să nu creăm progresul împreună". |
|
Doamna deputat, vă mulţumesc pentru felicitare. Domnule Árpad, v-aş ruga să fiţi şi dumneavoastră atent, prin amendamentul 15 de la pag.8, comisia a reformulat cele două alineate într-unul singur. Pe dumneavoastră v-a deranjat alin.2 de la iniţiator, care nu mai există. În aceste condiţii, supun încă o dată votului dumneavoastră, pentru că au existat discuţii, amendamentul 15, cel potrivit căruia, art.24 alin.1 şi 2 este reformulat într-un singur text. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? 1 vot împotrivă. Abţineri? 4 abţineri. Deci, cu 1 vot împotrivă şi 4 abţineri, s-a adoptat, cu majoritate de voturi, amendamentul 15, noul cuprins al art.24. Titlul cap.V, urmăriţi vă rog amendamentul 16. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate. Deci, titlul se va modifica corespunzător. |
|
Doamna Paula-Maria Ivănescu (din loja comisiei): Aş dori să susţin un articol care a fost respins în cele două comisii. |
|
La 25 sau la titlu? Bun la art.25. Poftiţi doamna Paula Ivănescu. |
|
Aş dori să susţin un articol care a fost respins în cele două comisii; este vorba despre introducerea unui articol nou, 241, şi care se referă la crearea unei Agenţii Naţionale pentru Egalitate de Şanse şi Tratament, organism independent de promovare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei, care stabileşte strategia naţională şi urmăreşte aplicarea, în toate domeniile de activitate, a principiului egalităţii între sexe şi de promovare a participării femeilor la viaţa socială. De ce am făcut această propunere? România, ca ţară participantă la Conferinţa mondială a femeilor de la Beijing din 1995, prin semnarea documentelor de acolo, s-a obligat să creeze un organism independent care să se ocupe de acest tip de probleme, de egalitate de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei. Este foarte adevărat că Guvernul de atunci a creat un Secretariat de stat care se ocupa cu problema egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, dar care nu a durat decât un an de zile, fiind desfiinţat şi aflându-se în acest moment la nivelul unei direcţii care are vreo doi angajaţi. Prin programul de guvernare, PDSR-ul, acum PSD, a prevăzut înfiinţarea acestei Agenţii Naţionale, ceea ce însemna respectarea angajamentelor luate la Beijing. Nu am înţeles de ce la cap.V, unde se enumeră sarcinile fiecărui minister sau ce mai este acolo, nu se prevede şi înfiinţarea acestei agenţii. Deci, o să creăm o bulversare, oamenii nu vor şti cui să se adreseze, cine este responsabil de egalitatea de şanse, cine este responsabil de strategie, de realizarea acestor cercetări care se fac, în ce direcţie şi care este răspunsul care trebuie dat către societate. Mi se pare anormal să nu înfiinţăm un asemenea organism care să fie măcar la nivelul unui secretariat de minister sau la nivelul unei agenţii care să ţină direct, să fie în coordonarea Guvernului, pentru că este absolut necesar să stabilim strategii, să urmărim care este răspunsul societăţii, să urmărim cum se manifestă această discriminare şi cum se poate aplica o asemenea lege care, cu atâta generozitate, este urmărită societăţii. Doamnelor şi domnilor colegi, la solicitarea grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor, solicitare care a fost semnată de liderii tuturor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor, domnul prim-ministru a trimis un răspuns în care se angaja că apare această lege în curând şi că va crea un organism care se numeşte Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse şi Tratament. Acest răspuns ne-a fost conferit la nivelul lunii iunie 2001, la toate grupurile parlamentare, ca în această lege să nu mai apară. Eu cred că este o scăpare regretabilă şi doresc, cu ajutorul dumneavoastră, să obligăm Guvernul să-şi respecte programul de guvernare. |
|
Aş ruga iniţiatorul să se pronunţe cu privire la acest amendament şi apoi comisia. |
|
Domnul Răzvan Cirică: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Amendamentul, înaintat comisiilor reunite de doamna deputat Ivănescu, a fost discutat. Argumentaţia este, spun eu, foarte foarte clară şi foarte în concordanţă cu ceea ce Guvernul şi-a propus să realizeze prin programul de guvernare. Această Agenţie Naţională pentru Egalitate de Şanse şi Tratament este prevăzută în programul de guvernare a se crea, orizontul de timp fiind însă puţin mai îndepărtat, respectiv 2004. În ceea ce priveşte autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul legislaţiei privind egalitatea de şanse şi tratament până la crearea acestei Agenţii Naţionale, pentru egalitatea de şanse şi tratament, respectiv care va fi creată în 2004, art.25 de la cap.V şi art.26 definesc foarte foarte clar care sunt autorităţile publice responsabile cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor legale. Vă mulţumesc. |
|
Domnul deputat Buzatu din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Propunerea doamnei Paula Ivănescu, după părerea mea, are o parte pozitivă, pentru că ea surprinde şi intenţia care este cuprinsă în programul Guvernului, dar are şi o parte negativă, pentru că survine într-un moment în care practic este imposibilă crearea acestei agenţii, pentru că această propunere ar fi trebuit să apară, dacă ar fi fost posibil, dar din raţiuni obiective nu a apărut, în momentul în care se votează Legea bugetului de stat, întrucât sunt necesare fonduri pentru înfiinţarea şi dezvoltarea agenţiei care să se ocupe de aceste probleme. Pentru moment, după părerea noastră, actul normativ, definind noţiunile referitoare la egalitatea de şanse şi tratament şi descriind procedurile pe care persoanele lezate pot să le urmeze pentru a-şi rezolva o anumită problemă, este cred suficient şi în concordanţă cu recomandările Consiliului Uniunii Europene. De aceea, eu v-aş ruga, pentru moment, să respingeţi această propunere, urmând ca ea să-şi urmeze cursul său normal după aprobarea prevederilor bugetare pentru anul 2004. Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte. |
|
Domnul Damian Brudaşca (din bancă): Domnule preşedinte, supuneţi la vot că trece timpul. |
|
Stimaţi colegi, Aţi ascultat şi argumentele pro şi pentru şi posibilitatea care o evocă domnul deputat Buzatu ca eventual, după un an de aplicare, când se va vedea dacă Ministerul Muncii, în cadrul structurii actuale, poate să rezolve această chestiune şi dacă nu va putea, va exista posibilitatea unei propuneri de completare care să fie făcută în timp util pentru a se stabili şi resursele financiare necesare în bugetul următor. Cu aceste precizări, sunt dator totuşi să pun la vot amendamentul doamnei deputat Paula Ivănescu, amendament pe care-l găsiţi la pag.22, amendamentul 17. Deci, urmăriţi vă rog amendamentul doamnei deputat Paula Ivănescu de la pag.22 şi vă rog să vă pronunţaţi asupra acestui amendament. Cine este pentru? 9 voturi pentru. Împotrivă? Vă rog să vă pronunţaţi. Cu marea majoritate a voturilor s-a respins acest amendament. Abţineri? O abţinere. La art.25, vă rog să observaţi că pentru literele a) şi b), comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate. La art.25, lit.c), urmăriţi amendamentul 17 de la pag.9. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Adoptat amendamentul 17 şi în consecinţă, art.25, lit.c) se va modifica corespunzător. Art.26 dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Adoptat în unanimitate. La art.27, vă rog să urmăriţi amendamentul 18. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Adoptat amendamentul 18 şi noua alcătuire a art.27. La art.28, urmăriţi amendamentul 19. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate. Art.29, 30, 31, 32 şi 33. Comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votate în unanimitate. Art.34 alin.1. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate. La art.34 alin.2 urmăriţi amendamentul 21. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate amendamentul 21 şi în consecinţă, modificarea potrivită art.34, alin.2. Art.34 alin.3. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate. Titlul cap.VI. Urmăriţi amendamentul 20. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Adoptat în unanimitate. Art.35 alin.1. Urmăriţi amendamentul 22 de la pag.11. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate. În consecinţă, acest text se modifică în mod corespunzător. Art.35 alin.2 şi 3, dacă aveţi obiecţiuni, comisia nu a avut. Mulţumesc. Votat în unanimitate. Art.36. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Adoptat în unanimitate. Art.37, urmăriţi amendamentul 23. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate amendamentul 23 şi noua alcătuire a art.37. Art.38. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate. Art.39, urmăriţi amendamentul 24. Dacă aveţi obiecţiuni? Poftiţi, domnule deputat. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vă recomand în atenţie acest text de la art.39 şi, cu permisiunea dumneavoastră, permiteţi-mi să vă citesc. La art.39, cel care s-a propus să devină art.36, textul este în felul următor: "Dacă o instanţă judecătorească competentă admite în principiu plângerea înaintată de o persoană ce se consideră discriminată după criteriul de sex, pe baza faptelor care permit a se presupune existenţa unei discriminări, persoana fizică şi/sau juridică chemată în instanţă, sub această învinuire, va trebui să dovedească faptul că nu a încălcat egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi". Stimaţi colegi, Stimate domnule preşedinte, Eu vă recomand, în mod special, în atenţia dumneavoastră, în calitatea de jurist şi fost preşedinte al Consiliului Legislativ, acest text de lege cuprinde două aberaţii juridice extrem de mari. În primul rând, nu există admiterea în principiu a plângerii. În Codul de procedură civilă, după care se derulează procesul, nu se prevede admiterea în principiu: ori se admite, ori se respinge, dar admiterea în principiu nu există, iar condiţionarea probaţiunii şi aceasta este acea de-a doua aberaţie - condiţionarea, probaţiunii-, mai concret, în sarcina cui este administrarea probelor, de admitere prealabilă a plângerii este o altă aberaţie. Ştiţi ce înseamnă aceasta în termeni populari? A prinde căruţa în faţa cailor. Deci, procesul are anumite faze: mai întâi probaţiunea, după aceea dezbaterea în fond şi urmează pronunţarea, dar a admite acest lucru, ce prevede acest text, de a condiţiona probaţiunea de admiterea prealabilă a plângerii... nu vă supăraţi, acest lucru, nici un jurist, nici un judecător nu va putea accepta. Deci, propunerea mea este: mai concret şi mai clar, care sună în felul următor şi se regăseşte la amendamentele respinse, pct.20, vă rog frumos să vă uitaţi, care sună în felul următor: "În faţa instanţelor judecătoreşti, sarcina administrării dovezilor privind neîncălcarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi îi revine unităţii sau persoanei fizice chemate în instanţă sub învinuirea de a fi comis discriminarea după criteriul de sex, în sensul prezentei legi". Deci, ar fi acest text şi în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, dar şi în conformitate cu documentele internaţionale adoptate în domeniul muncii. Vă mulţumesc pentru atenţie. |
|
Domnule Márton, poftiţi. (Doreşte să vină la microfon şi domnul deputat Tokay.) Hotărâţi-vă care dintre dumneavoastră interveniţi. Vă rog. |
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Aş solicita foarte foarte multă atenţie din partea domniilor voastre, că altfel, vom participa la o operaţie chirurgicală privind sterilizarea totală a legii. Este, într-adevăr, un articol extraordinar de sensibil. Niciunde, în nici o procedură, până foarte recent, cel care ... totdeauna vreau să formulez afirmativ, totdeauna acela dovedeşte cine afirmă. Prima dată văd că sarcina probaţiunii este întoarsă, adică angajatul vine, face o afirmaţie, indiferent că ea se referă la o hărţuire sexuală sau la o angajare necorespunzătoare, iar textul de lege obligă pe cel care a fost chemat în judecată să facă dovada a ce? că nu a făcut ceva, că nu a făcut ceva, adică a dovedi un fapt negativ, acesta este într-adevăr... vorba onoratului meu coleg, acesta este un nonsens şi o absurditate juridică şi atunci care este situaţia? Scoatem această prevedere care, într-adevăr, într-o oarecare măsură şi într-o oarecare formulă, figurează în mai multe legislaţii europene şi imediat vă spun de ce, sau formulăm aşa cum propune colegul sau rămânem la soluţia propusă de comisie. Care este această soluţie propusă de comisie? Ne aflăm într-o situaţie absolut nouă, nouă sub aspectul juridic, privind sarcina probaţiunii şi nouă, pentru că încercăm să apărăm pe cineva, o femeie sau un bărbat care se judecă dintr-o postură de inferioritate, de angajat, de subaltern al unui şef, se judecă cu şeful, cu cel care îi dă pâinea. Iniţiatorul şi modelele noastre europene vorbesc de această întoarcere a sarcinii probaţiunii tocmai de a recompensa oarecum această balanţă inegală, această situaţie de oropsit, această situaţie în care unul are pâinea şi cuţitul vezi angajatorul sau şeful şi celălalt, celălalt este în situaţia în care este. Soluţia noastră, a comisiei, este o soluţie de compromis. Într-o situaţie nouă trebuie găsită o soluţie nouă, inclusiv soluţie procedural nouă, motive pentru care am introdus admiterea în principiu, ceea ce era cândva, acum 20 de ani, încă figura ca o instituţie a dreptului procesual român naţional şi ce înseamnă această fază? Colegii care au terminat dreptul îşi aduc aminte cum spunea profesorul Porumb Graţian că judecătorul, prima dată, vă rog să mă scuzaţi pentru expresie, "pipăie fondul cauzei", aruncă o privire, ceea ce face de exemplu raportorul, nu? la o cale de atac, aruncă o privire asupra problemei şi face un raport. Judecătorul aruncă o privire şi spune: admitem printr-o încheiere plângerea, în principiu, spunând "aici este ceva de competenţa noastră". Pentru că, într-adevăr, am câteva elemente textul este clar; am câteva elemente care vorbesc de discriminare negativă, nu sunt chiar dovedite. Şi abia după această fază vine răsturnarea sarcinii probaţiunii şi cel care angajează va fi obligat, va fi obligat şeful, va fi obligat patronul să facă dovada nevinovăţiei, dacă doriţi, dar să facă dovadă pozitivă: "ba, nu-i adevărat, că eu am asigurat un tratament egal şi nediscriminatoriu". Ştiu că această chestiune este o chestiune nouă; şi este o chestiune nouă nu numai în dreptul nostru intern, este o instituţie nouă în întreaga lume. Cei care au studiat procesele de acest gen - primele apărute în Statele Unite, celelalte în ţările vest-europene vor observa acele diligenţe care sunt depuse pentru a păstra această balanţă a probaţiunii între cel care afirmă angajatul care reclamă discriminarea -, pe de o parte, şi cel care angajează, în condiţiile în care, după cum a spus onoratul meu coleg, trebuie să ai în vedere şi dreptul celui care angajează, să aibă un cuvânt de spus. Motive pentru care, v-aş ruga ca, atunci când vă veţi pronunţa asupra soluţiei, respectiv veţi vota pentru sau împotriva soluţiei propuse de comisie, respectiv de comisiile întrunite, să aveţi în vedere aceste elemente. Vă mulţumesc. |
|
Domnul Márton Árpád. |
|
Cele susţinute de domnul deputat Tokay sunt într-adevăr temeinice, dar numai în ipostaza în care ne-am afla în faţa unei legi care ar avea aceleaşi formulări pe care le au directivele la care tot timpul se referă, numai că directiva respectivă se referă doar la nediscriminare tratament egal. Or, acest articol se referă atât la tratament egal, cât şi la asigurarea egalităţii de şanse, cât şi la hărţuirea sexuală. Deci, încălcând prevederile art.23 al Constituţiei, care la alin.8 zice: "până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată", persoana este considerată vinovată din momentul depunerii cererii şi el trebuie să-şi dovedească nevinovăţia în toate cele trei cazuri, nu numai în situaţia de angajare, unde este clar a avut loc un concurs, vine persoana, se plânge: am fost discriminat; vine angajatorul: n-ai fost, pentru că, uite, aşa ai scris. Dar persoana poate să vină şi să spună că "nu mi s-a asigurat egalitatea de şanse", sau persoana poate să spună că "odată, într-o încăpere, când am fost noi doi, mi s-a spus asta" şi eu trebuie să dovedesc că n-a spus. Şi, cât timp eu n-am dovedit că n-a spus, eu sunt considerat vinovat. Ea va trebui să dovedească numai după aceea, după ce eu am dovedit că n-am spus, sau am adus o probă; ce probă pot să mai aduc? Eu cred că acest articol, dacă se va aproba aşa cum este, după ce aţi aprobat că cele trei lucruri înseamnă aceeaşi "nediscriminare", deci nediscriminarea - egalitatea de şanse şi hărţuire sexuală, acest articol devine contrar Constituţiei. Şi trebuie să vă aduc încă un argument, poate vă înduplec: pct.4 de la avizul Consiliului Legislativ ridică aceeaşi problemă. Ca atare, dovada prin dezvinovăţire, aşa cum rezultă din text, nu poate fi cerută atât timp cât n-a fost făcută dovada vinovăţiei, aceasta reprezentând practic o răsturnare a sarcinii probei. Dacă nu mă credeţi pe mine, încercaţi să-i credeţi pe cei din Consiliul Legislativ. Acest articol, aşa cum este, după ce s-au aprobat toate acele articole pe care n-aţi dori să le aprobaţi, totuşi, cum ar fi fost bine, trebuie eliminat. |
|
Domnule Buzatu, v-aş ruga să vă gândiţi şi la timpii de dezbatere pe care i-am adoptat. Deci, pentru o ultimă intervenţie, v-aş ruga. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Aş vrea să fiu foarte clar în ceea ce voi spune, pentru că s-au adus aici o grămadă de argumente pentru şi contra textelor care au fost propuse. Comisia a votat un anumit text şi el a creat o problemă pe care urmează s-o rezolvăm, de fapt, în plen, pentru că, din punctul de vedere al procedurii civile, oricare persoană care se simte lezată are dreptul să depună o plângere. Admiterea aceasta, în principiu, creează impresia că judecătorul, instanţa căreia i se adresează poate să spună: domnule, nu suntem de acord să depui cererea aceasta, să faci plângerea aceasta. Deci, după părerea mea, cred că textul pe care-l propune domnul Kerekes, deşi vine în contradicţie , nu este în contradicţie, dar este un alt text decât cel propus de comisie, este mai bun pentru că este un text care urmează procedura civilă existentă. Singura modificare se referă doar la probaţiune. Iar această modificare este cerută, a fost făcută în conformitate cu Directiva Consiliului Uniunii Europene din 15 decembrie 1997 cu privire la probaţiunea în cazul discriminărilor pe bază de sex. În această directivă, Consiliul Uniunii Europene recomandă şi cere statelor membre ca probaţiunea să revină părţii învinuite. Există şi la noi, în Codul muncii, în art.78, o asemenea situaţie în momentul când există un litigiu de muncă. Atunci când se desface contractul de muncă, iar cetăţeanul constată sau consideră că i s-a desfăcut nelegal acest contract de muncă, introduce contestaţia şi angajatorului îi revine sarcina de a proba faptul că a procedat corect. Această exigenţă este cerută şi în acest caz în cazul procedurilor la care apelează acest text de lege. Deci, deşi comisia a acceptat textul pe care-l avem în raport, noi, totuşi, credem că textul propus de domnul Kerekes este cel care satisface atât exigenţele Codului de procedură civilă, cât şi exigenţele Recomandării Consiliului Uniunii Europene. Vă mulţumesc foarte mult. |
|
Domnul Drăgănescu. Să înţeleg că întreaga comisie vă împărtăşeşte punctul de vedere? |
|
Da. |
|
Bine, vă mulţumesc. |
|
Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. |
|
Deci, pornim de la ideea că în prezent comisia şi-a reconsiderat poziţia şi optează pentru amendamentul făcut de domnul deputat Kerekes. Parcă l-aţi văzut. |
|
Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu: Am înţeles, am înţeles. Eu aş avea altă propunere, deoarece aş face apel aici la toţi colegii deputaţi care, printre altele, au fost vreodată patroni de firme particulare şi ştiu ce bombă cu explozie întârziată poate să fie acest text de lege. Pe de altă parte, există o altă iniţiativă trecută deja de Senat, în care se defineşte şi acolo hărţuirea sexuală, care urmează să fie discutat la noi, în Cameră. Pe de altă parte, şi eu susţin faptul că acest articol de lege încalcă prezumţia de nevinovăţie, deci este un text neconstituţional şi, pe de altă parte, având în vedere că mai sunt 4 minute până la terminarea şedinţei, aş propune ca acest text să fie returnat la comisie. Şi, după părerea mea, vacanţa este un sfetnic bun şi, fiindcă oricum nu cred că mai este timp să terminăm legea astăzi, s-o rediscutăm după vacanţă şi poate, având în vedere şi acel proiect de lege privind definirea hărţuirii sexuale, care a trecut de Senat, să avem o privire unitară asupra acestui termen nou, acestei instituţii noi în dreptul românesc. Deci, propun să se reîntoarcă la comisie proiectul de lege. Vă mulţumesc. |
|
Doamna preşedinte Dobrescu. |
|
Domnule preşedinte, nu cred că comisiile reunite, chiar cu toată înţelepciunea pe care le-o va aduce vacanţa şi odihna, vor putea să tranşeze categoric această dispută veşnică care se va naşte, în special în rândul juriştilor. Noi avem, în acest moment, avizul Comisiei juridice pozitiv pentru existenţa acestei prevederi, avem Directiva Consiliului nr.97/80 a Comisiei Europene, care vorbeşte clar cine face probaţiunea în cazul discriminărilor şi avem de ales, practic, între cele două amendamente amendamentul iniţial al comisiei, propus de domnul deputat Tokay şi amendamentul Kerekes, care a fost discutat în comisie şi n-a întrunit majoritatea. Faţă de cele două amendamente care vorbesc, practic, cam de acelaşi lucru, există în amendamentul iniţial al comisiei un "în principiu", care aduce un oarecare echivoc în tratarea acestui lucru. Ca atare, membrii comisiei aici de faţă susţin, în aceste condiţii, amendamentul domnului deputat Kerekes şi nu susţin reîntoarcerea la comisie. |
|
Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu: Domnule preşedinte, am făcut o afirmaţie aici. Doresc s-o explic. Am spus că până la ora 12,30. Suntem convocaţi, o parte dintre deputaţii prezenţi astăzi aici, la lucrări pe comisii începând cu ora 12,30 şi am dori, totuşi, să participăm la dezbaterea acestui proiect de lege şi a celorlalte. Şi ar trebui, atunci, să revedeţi programul pe care-l au deputaţii astăzi, mai ales că la Comisia de apărare se discută o Scrisoare a domnului Preşedinte privind trimiterea unor eventuale trupe româneşti în Afganistan. Vă mulţumesc. |
|
Stimaţi colegi, Eu v-aş propune o soluţie de compromis, care porneşte chiar de la propunerea colegului nostru. Art.39 şi art.41, care nasc aceste dispute foarte acerbe şi care, într-adevăr, sugerează soluţii (Domnul deputat Márton Árpád Francisc solicită a i se da cuvântul, îndreptându-se spre tribună.) Poftiţi. Dar s-a propus trimiterea la comisie. |
|
Domnule preşedinte, dar s-a spus aici ceva de la microfon care nu este adevărat. |
|
Poftiţi. |
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Vă rog să mă scuzaţi, dar eu, în acest aviz al Consiliului Legislativ citesc următorul text: "se instituie obligaţia persoanei chemate în judecată să dovedească cu probe faptul că nu a încălcat egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în sensul prezentei legi". Considerăm că această normă ar trebui revăzută, deoarece ea contravine principiilor juridice potrivit cărora dovada existenţei unui fapt se face de cel care o invocă. Ca atare, dovada prin dezvinovăţire, aşa cum rezultă din text, nu poate fi cerută atât timp cât n-a fost făcută dovada vinovăţiei, aceasta reprezentând practic o răsturnare a sarcinii probei. Deci, acesta este avizul favorabil dat de Consiliul Legislativ faţă de acest text. |
|
Stimaţi colegi, Sunt nevoit să vă atrag atenţia că timpul pentru dezbaterea pe acest text a expirat. Eu vă propun, ca, având în vedere implicaţiile juridice, constituţionale, care trebuie să fie văzute şi de către Comisia juridică cu privire la aceste soluţii, să restituim celor două comisii, cu rugămintea de a consulta şi Comisia juridică pentru art.39 şi art.41. De acord? Vă mulţumesc. Să fiţi, totuşi, de acord să parcurgem celelalte texte asupra cărora nu sunt La art.40, alin.1, dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.25? Nu. Adoptat în unanimitate. Art.40, alin.2? Nu. Adoptat în unanimitate. Deci, art.41 se întoarce la comisie. La art.42, alin.2. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate. Art.42, alin.2 şi alin.3, urmăriţi, vă rog, amendamentul nr.27. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.27? Votat în unanimitate. Titlul Cap.VIII, urmăriţi amendamentul nr.28. Adoptat în unanimitate. Art.43. Comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră? Nu. Votat în unanimitate. Art.44. Urmăriţi amendamentul nr.29. Nu aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul nr.29 şi noua alcătuire a art.44. Art.45. Urmăriţi amendamentul nr.30. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.30? Nu. Votat în unanimitate. Art.46. Urmăriţi amendamentul nr.31. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate. Am parcurs, în consecinţă, textele acestui proiect de lege, cu excepţia art.39 şi art.41, care se restituie comisiilor, pentru a cere şi avizul Comisiei juridice. Înainte de a închide şedinţa în plen de astăzi, vă atrag atenţia că după-masă sunt activităţi în comisii. |
