Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Suntem în procedură de urgenţă.

Rog să faceţi propuneri pentru timpii de dezbatere.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Vă propunem un timp de dezbatere de 15 minute şi luări de poziţie nu mai lungi de un minut.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Cine este pentru aceşti timpi? Vă mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Da, poftiţi.

Aveţi o intervenţie de procedură.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Colegii mei, care au fost în comisia respectivă, au avut un amendament care a fost trecut în raport, ca respins, dar care acum nu corespunde textului pe care l-au propus dânşii. Şi atunci, vă propun fie retrimiterea la comisie să fie rediscutat, fie să acceptaţi să discutăm amendamentul în forma scrisă de colegii mei la dezbaterile pe articole.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Păi, amendamentul, chiar respins, dacă este respins şi s-a făcut un amendament, sunt obligat să-l supun ...

Domnul Mircea Nicu Toader:

Da, dar este alt text.

Dacă mergem pe textul de acolo, nu corespunde cu ceea ce au propus colegii mei.

Deci, dacă sunteţi de acord să discut amendamentul respins cu textul propus de ei, nu e nici un fel de problemă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, da, da, sigur că da, sigur că da. Important este că s-a făcut un amendament şi, cu ocazia aceea, spuneţi: domnule, conţinutul nu este acela, poate este o eroare materială, nu este nici o problemă.

Titlul ordonanţei.

Vă rog să priviţi la titlul ordonanţei.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Este o variantă modificată de comisie.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.I. La preambul, sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.1.Dacă la pct.1, sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4.Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

La pct.5, vă rog să priviţi în raportul comisiei, la poz.3 se fac nişte propuneri de modificare.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.6.Dacă sunt obiecţii la pct.6? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.7. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.8. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.9. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.10. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.11. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

La pct.12, vă rog să priviţi în raport, la pct.4 al raportului, dacă sunt obiecţii faţă de varianta propusă de comisie? Nu sunt.

S-a adoptat varianta comisiei.

Pct.13. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.14. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.15. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.16. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.17. Dacă sunt obiecţii la pct.17? Nu sunt obiecţii.Adoptat.

Pct.18. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.19. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.20. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.21. Vă rog să priviţi în raport; la pct.5 se propune un text nou, ca pct.4.

Dacă sunt obiecţii faţă de varianta comisiei? Nu sunt obiecţii.

Adoptat.

Pct.22. Vă rog să priviţi şi în raport, la pct.6 al raportului se propune introducerea unui text.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum s-a modificat de către comisie.

Pct.23. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.24. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.25. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.26. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.27. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.28. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.29. Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Pct.29 se referă la o modificare la art.125 alin.2, în care noi propunem ca alin.2 să aibă următoarea formă: "Pentru drepturile care se stabilesc după data de 31 decembrie 2003, cuantumul brut lunar al indemnizaţiei prevăzute la art.121 alin.1 lit.a) este de 85% din baza de calcul stabilită conform art.99, dar nu mai mică de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat şi aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat". Şi am să încerc să motivez.

Ştiţi foarte bine că această Ordonanţă nr.9 a creat mari probleme. Au fost manifestări ale societăţii civile, era o modalitate de a impune când mamele să facă copii şi în ce condiţii să facă copii şi Guvernul, în urma presiunilor, a hotărât să modifice această ordonanţă prin Ordonanţa nr.23.

Dacă una din părţile bune ale acestei ordonanţe a permis ridicarea unei indemnizaţii la nivelul a 85% din venitul brut lunar, este incorect să plafonăm această indemnizaţie pentru mamele care au venituri mai mari. Ştiţi foarte bine că orice om într-o societate încearcă să aibă venituri cât mai mari, să aibă un trai cât mai decent. De ce să oblig eu acea familie să-şi coboare standardul de viaţă şi de educaţie a copilului, fiindcă aş da această formă de protecţie.

Pe de altă parte, cred că pentru mamă şi copil ar trebui să existe o cu totul altă protecţie, un complex general de măsuri, care să permită şi creşterea natalităţii, fiindcă efectul acestei legi va fi, după părerea noastră, pervers, deoarece foarte multe femei vor încerca, prin această modalitate de a obţine circa 6 milioane de lei, să nască, să crească, copii pentru a-şi permite să acumuleze aceste sume de bani care, pe lângă efectul de creştere a natalităţii, ştiţi foarte bine că poate să fie şi un efect social grav. Sunt anumite familii care nu pot să-i crească şi apoi vor abandona copiii, creând mari probleme sociale.

Din acest motiv, mai ales că acest amendament a fost discutat cu societatea civilă şi cu societăţile de protecţie a mamei şi copilului din societatea civilă, vă rog foarte mult să analizaţi şi să fiţi de acord cu această prevedere, eliminând, în acest mod, alin.2 care este prevăzut în raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia sesizată în fond.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acel amendament pe care l-a citit distinsul coleg, domnul deputat Toader, nu corespunde cu amendamentul care ni s-a prezentat la comisie de către doamna deputat Ivănescu şi domnul deputat Barbu.

Acel amendament care ni s-a prezentat cerea doar eliminarea alin.2, ceea ce nu presupune acea teză pe care a dezvoltat-o domnul deputat Toader.

Dar, referitor la acea propunere pe care a ridicat-o astăzi în plen domnul deputat Toader, noi nu suntem de acord. Am discutat în alt context în comisie despre acea propunere, şi anume ca, de la un cuantum în sus, indemnizaţia pentru creşterea copiilor să se acorde procentual din salariul fiecăruia, şi anume, doar pentru persoanele, pentru mamele sau pentru taţii care au un salariu peste salariul mediu pe economie.

Această modificare care s-a făcut prin cele două ordonanţe - Ordonanţa nr.9 şi modificată prin Ordonanţa nr.23 - a avut în vedere ruperea acestei indemnizaţii de mărimea contribuţiei şi de mărimea salariului şi acordarea acestei indemnizaţii în cuantum fix, aşa cum, de altfel, o fac şi alte patru ţări europene în momentul de faţă. În Europa există patru ţări care o mai acordă şi toate o fac în cuantum fix. Faptul că noi ne raportăm la salariul mediu pe economie este un gest lăudabil şi este un gest de mare curaj din partea noastră. În acelaşi timp, nu este numai curaj, ci dorinţă de a sprijini familiile, de a influenţa, dacă se poate pozitiv, prin aspectul financiar naşterea şi creşterea copiilor, deşi toate celelalte ţări se raportează doar la salariul minim.

Repet, dacă vorbim de un reper fix, aşa cum trebuie să fie această indemnizaţie, nu trebuie să fie legată de contribuţia de asigurări sociale. De contribuţia de asigurări sociale este legată strict pensia şi, pentru o contribuţie, nu putem avea două prestaţii.

Deci, dacă noi am legat-o de cuantum fix, care a dus la favorizarea a 92% dintre femei care până acum primeau, conform salariului lor, 85% şi acum vor primi un cuantum fix, superior mult sumei primite până acum, înseamnă că am acceptat că vor fi dezavantajate faţă de regula instituită până acum un număr de aproximativ 8% din femeile considerate a fi potenţial mame, adică din femeile care au vârsta fertilă. Deci, a fost o dorinţă, o voinţă politică de tip social-democrat ca să avantajăm un număr mare de femei, mult mai mare de femei, acordându-le o alocaţie deosebit de generoasă, fiind conştienţi că în acelaşi timp, după regula generală, femeile care câştigau un salariu peste salariul mediu, vor fi dezavantajate.

Aş vrea să vă spun că în politica de sprijinire a natalităţii, de creştere a copiilor, nu este chiar aşa vid, cum a indus poate domnul coleg, domnul deputat Toader, ci există cel puţin cinci tipuri de ajutoare - şi aş numi numai ajutorul pentru naştere, care merge până la 4 copii, ajutorul pentru maternitate, indemnizaţia de maternitate, care este un drept de asigurare socială şi un venit de înlocuire a salariului, este indemnizaţia aceasta de creştere a copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani a copilului cu handicap, indemnizaţie care este acordată doar de patru ţări europene, este alocaţia universală pentru copii şi este alocaţia complementară, care se acordă tuturor familiilor care au în creştere mai mult de un copil.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar PNL, da? Poftiţi. Doamna Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi şi, mai ales, stimate colege,

A fost o întreagă poveste cu cele două ordonanţe. Prima ordonanţă vrea să schimbe regulile jocului în timpul jocului. În acelaşi timp, nu ajuta nici femeile sărace - şi aici cred că nu este vorba de femei, ci de coşul lunar al unui copil mic, al unui nou născut - şi discrimina, dezavantaja şi pe cele care au ajuns la o performanţă profesională, care le permite retribuţii serioase.

Ei, bine, nu pot să nu apreciez faptul că, la protestele opoziţiei şi ale societăţii civile, Guvernul a modificat ordonanţa aceea, a amânat aplicarea, în primul rând a ordonanţei până la 1 ianuarie 2004, deci a renunţat să mai schimbe regulile în timpul jocului. În acelaşi timp, însă, a ţinut cont şi de propunerea pe care am făcut-o în legătură cu coşul lunar al unui nou născut şi bine a făcut. Cred că este o iniţiativă bună şi, atunci când se întâmplă ceva bun, indiferent din ce parte ar veni, de la adversar sau de la partener, trebuie recunoscut.

A rămas, însă, o mare problemă. Este vorba de cei care au salarii serioase şi care sunt extraordinar de dezavantajaţi. Este vorba, în primul rând, de tinerii care au reuşit să-şi facă o carieră în viaţa lor, au reuşit să promoveze şi care sunt, cu această ocazie, dezamăgiţi de felul cum este tratată reuşita lor, de felul cum este tratată intenţia lor de a face copii.

În primul rând, să nu uităm că sunt cei care ar putea să contribuie serios la natalitate, la creşterea natalităţii în România. Probabil că ştiţi că natalitatea în România la ora actuală este cu minus în faţă. Suntem, din acest punct de vedere, cap de afiş. Păi, cum încurajăm noi natalitatea, dacă exact pe cei care au posibilitatea de a-şi creşte copiii aşa cum trebuie, noi nu-i ajutăm? Ba, din contră, îi întoarcem din drum.

În al doilea rând, cred că este vorba de principiul nondiscriminării, care face parte din acquis-ul comunitar. Păi, cum respectăm noi principiul discriminării, atâta vreme cât aceşti oameni sunt amendaţi, practic, pentru faptul că domniile lor au reuşit să-şi construiască o carieră în viaţă, au reuşit să treacă de pragul acela al sărăciei, pe care sunt, cu bătaie, la ora actuală, 80% din oamenii din România? Mi se pare strigător la cer ca oamenii aceştia care plătesc la bugetul de stat impozite şi taxe mult mai mari decât toţi ceilalţi, pentru că au şi salariile mai mari, să fie amendaţi, practic, să fie sancţionaţi de către Guvern prin această ordonanţă de urgenţă. Nu mi se pare firesc, nu mi se pare normal. Ba, încă o dată spun, mi se pare o discriminare care cred că arată extraordinar de urât în ochii europenilor. Cu atât mai mult cu cât noi vrem să creăm clasa de mijloc în România. Păi, cum creăm clasa de mijloc în România, dacă exact pe ăştia îi sancţionăm şi le spunem: nu, domnule, nu mai faceţi nici copii, nu aveţi dreptul să luaţi decât o anumită sumă din ceea ce vi se cuvine. Adică, cei mai buni plătitori de taxe în România, cei care aduc mai mult la buget, sunt cei sancţionaţi. Păi, ce politică este asta? Este o politică care menţine în continuare rata cu minus în faţă în privinţa creşterii copiilor, este o politică care loveşte exact în clasa de mijloc din România, este o politică care loveşte în tineretul din România, că nu fac copii cei de vârsta mea, nici pensionarii. Copii fac cei tineri şi mai ales sunt porniţi să contribuie la sporirea natalităţii în primul rând cei care au mijloace să crească copiii. Ei, bine, nu. Noi, exact pe ăia îi sancţionăm.

Din acest punct de vedere, cred că este cea mai gravă atitudine pe care o ia România, care vrea să se înscrie pe drumul european, pe drumul spre capitalism. Păi, aşa, nu o să ajungem în capitalism. Aşa, o să fim o ţară de asistenţi sociali, fără să avem nici un fel de contribuţie din partea celor care, într-adevăr, sunt vâna bugetului în România.

Drept urmare, vă rog din sufletul, în primul rând femeile ar trebui să se gândească la acest lucru, dar şi bărbaţii, pentru că şi ei sunt taţi, chiar dacă nu sunt mame, că nu au cum. Dar ar trebui să gândească în această situaţie exact ca aceste mame, mai ales că există şi concediu pentru bărbaţi, pentru soţi, pentru taţi. Drept urmare, iată că sunteţi vizaţi şi dumneavoastră.

Nu este corect, nu este democratic, nu este în spiritul european, nu este în spiritul capitalismului către care vrem să ne îndreptăm. Şi, mai mult decât atât, este o discriminare pe care, cu toată dragostea i-o spun doamnei Smaranda Dobrescu, pe care o apreciez foarte mult, nu se referă la 8% din persoane. Şi dacă ar fi una, o singură persoană, şi atunci ar trebui să ne gândim că facem o nedreptate. Dar, dacă sunt nu 8%, ci mult mai multe, atunci, nu vă supăraţi, înseamnă că pur şi simplu mergem împotriva curentului.

Drept urmare, eu personal vă rog să nu acceptaţi această ordonanţă, pentru că se va întoarce împotriva noastră, a tuturor, şi împotriva României.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Tudor Marcu.

Aş face, totuşi, observaţia că, pretutindeni în lume, bogaţii plătesc impozite mai mari şi beneficiază mult mai puţin de la stat, cum este şi extrem de firesc.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte, în primul rând că o să vă rog, dumneavoastră, dacă aveţi comentarii, să le faceţi de la microfonul acesta, nu acela.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Le fac, da.

Doamna Monica Octavia Muscă:

În al doilea rând, - şi vă mulţumesc -, în al doilea rând, bogaţii peste tot contribuie mai mult şi foarte bine că-i aşa. Partea proastă este că acolo nu sunt sancţionaţi, pe când aici îi sancţionăm pentru treaba asta.

(Rumoare. În acest timp, domnul preşedinte de şedinţă Ovidiu Cameliu Petrescu coboară la tribună, luând cuvântul de la acest microfon.)

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimaţi colegi,

Aş ruga-o pe doamna Mona Muscă să-mi acorde puţină atenţie, pentru că a dorit să-mi exprim comentariile mai pe larg, pentru că de acolo se poate face doar o remarcă. De aici, de la tribună, o să vorbesc cel puţin la fel de mult cât a vorbit şi dânsa.

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

Dar cine vă opreşte?

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu mă opreşte nimeni. Tocmai asta este problema, că preşedintele de şedinţă nu mai există în clipa asta.

Deci, aş vrea să fac un comentariu procedural.

De ani de zile, în Camera Deputaţilor există această interpretare - stupidă, îmi permit să spun - că preşedintele de şedinţă, dacă vrea să intervină în lucrări, trebuie să vină neapărat la această tribună. Ea se bazează pe o formulare nefericită din Regulamentul Adunării Deputaţilor din 1990. Ea a fost introdusă atunci numai şi numai pentru că în C.P.U.N., cel puţin trei sferturi din cei care erau membri ai C.P.U.N. nu voiau să vină la tribună şi strigau tot timpul din sală. Era un adevărat circ, era o adevărată babilonie şi, sub impresia acestei practici, s-a introdus o asemenea formulare-regulament: că deputatul vorbeşte de la tribună, ca să disciplineze acea situaţie. Ea nu are nici o legătură cu vreun principiu firesc al regulilor parlamentare, pentru că la marea majoritate a parlamentelor europene se vorbeşte de pe scaun. Există microfon la fiecare scaun şi parlamentarul are dreptul să vorbească de la locul lui.

Deci, nu este o practică firească şi neapărat obligatorie aceasta de a vorbi de la tribună.

Mai mult decât atât: chiar în România, la Senat, după cum ştiţi şi dumneavoastră foarte bine, se vorbeşte de la microfoane instalate în sală, sau de la tribună - cum doreşte fiecare. Reprezentantul Guvernului nu vorbeşte de la tribuna Senatului, vorbeşte de la o măsuţă alăturată, unde are instalat un microfon. Deci, această permanentă apostrofare "vorbiţi de la tribună" dă o greşită interpretare unei prevederi regulamentare, născută dintr-un anumit fapt real.

Şi acum, pentru că tot am venit la tribună, să mă refer puţin la ce a spus doamna Mona Muscă.

Problema aceasta nu este de a sancţiona pe cineva. Sancţiunea presupune că ţi se ia dintr-un anumit venit pe care-l ai la un moment dat, pentru o anumită faptă, o anumită faptă pentru care eşti vinovat. Nu este cazul aici. Este adevărat că ai plătit o contribuţie socială, însă suma aceea deja nu-ţi aparţine.

Problema plăţii unor indemnizaţii pentru anumite evenimente care se întâmplă implică şi solidaritatea socială, care nu este un principiu numai şi numai al social-democraţiei, dar se aplică şi în societăţi, în naţiuni conduse şi de partide liberale.

Este clar că sunt oameni care plătesc nişte contribuţii foarte mari şi la bugetul de stat şi la fondul de asigurări sociale şi la alte tipuri de fonduri, pentru că au nişte venituri foarte mari.

Marea lor majoritate nu primesc uneori niciodată ceva în contul acelor plăţi.

Deci, sunt persoane care nu vor avea, din păcate, niciodată un copil, sunt persoane care nu se îmbolnăvesc până la 80 de ani şi plătesc contribuţie la asigurările de sănătate, sunt persoane care plătesc impozite mari, dar nu beneficiază direct şi nemijlocit de anumite investiţii în domeniul social pe care le face statul, în primul rând datorită averilor foarte mari care, evident că le permite să nu aibă nevoie de anumite sume. Şi, atunci noi nu trebuie, putem să spunem că nu suntem de acord cu această formă, putem să spunem că România, vrem cu orice preţ să fie altfel, asta este cu totul altă problemă. Dar, a afirma că România ar fi unica ţară în care omul care plăteşte mai mult nu primeşte proporţional cu cât de mult a plătit, asta este o greşeală, pentru că nu este aşa. Nu este adevărat şi nu e bine să dezinformăm oamenii. Acesta este sensul remarcii pe care am făcut-o. Repet, în orice ţară din lume bogaţii plătesc mult mai mult şi beneficiază de mai puţin. Beneficiază exact cei mai nevoiaşi. Dumneavoastră spuneţi că descurajăm o familie tânără care a avut mult succes în carieră ca să facă copii. Păi, dacă se spune, fiecare dintre membrii familiei are 5 mii de dolari sau 10 mii de dolari în casă, dumneavoastră credeţi că ei vor fi descurajaţi în a avea un copil, pentru câteva sute de mii de lei pe care i-a primit de la un anumit buget? Să nu exagerăm! E bine să nu dramatizăm lucrurile, să nu le exagerăm.

Vă mulţumesc.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Vă rog vreau un drept la replică acum

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnilor, nu pot să vă dau un drept la replică acum, pentru că acum... Doamnă e politicos să mă lăsaţi să vorbesc. (Răspunde doamnei Mona Muscă) Aşa am învăţat eu în familie. Când cineva vorbeşte nu-l întrerupem. Deci, nu pot să vă dau imediat dreptul la replică, pentru că nu am redevenit preşedintele de şedinţă. Sunt doar un deputat care vorbesc la tribună şi, dacă mă gândesc bine, nici nu puteam să plec de acolo, pentru că ar fi trebuit ca să fiu înlocuit de preşedintele Camerei sau de un alt vicepreşedinte. Deci asta este situaţia.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Aş dori un drept la replică, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Doamna Muscă, un drept la replică.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Vă mulţumesc.

Sigur, eu nu ştiam, sinceră să fiu, nu am ştiut de originea microfonului de la care se vorbeşte, de originea acestui obicei.

Aş vrea însă să vă spun că pentru mine e o chestiune care vine dintr-o interpretare de bun simţ, că de la tribună dumneavoastră vorbiţi ca preşedinte al acestei şedinţe, de aici vorbiţi ca parlamentar.

În mod normal şi corect, este ca dumneavoastră când aveţi orice comentariu să vorbiţi ca parlamentar şi nu ca preşedinte al şedinţei, pentru că în momentul acela aveţi, sigur, o altă influenţă asupra sălii şi mai ales nu mai puteţi fi imparţial, aşa cum trebuie să fie un preşedinte de şedinţă. Dar, vă mulţumesc pentru că mi-aţi spus care este originea acestui obicei.

Aş vrea să vă spun câteva lucruri. Dumneavoastră aţi spus că se ia o parte din venit... Da, domnule preşedinte, se ia o parte din venitul celor care au mai mult, exact în momentele cele mai importante pentru ei.

În al doilea rând, aţi vorbit de solidaritate socială, această solidaritate socială, stimaţi colegi, este prezentă în contribuţia pe care o are persoana respectivă la bugetul de stat. O contribuţie, după cum şi dumneavoastră aţi spus şi cum cred că este şi firesc, mai mare decât a celor care au venituri mici. Practic, dumneavoastră vreţi să-i sancţionaţi de două ori: deci o dată ei contribuie la solidaritatea socială, iar după aceea le afectăm drepturile lor, pentru că e un drept al lor să ia, să spunem un 85% din salariul pe care îl au, dumneavoastră vreţi să le luaţi acest drept. Deci, practic, prin ceea ce se propune în această ordonanţă, nu mă refer la dumneavoastră personal, ci la ordonanţă prin ceea ce se propune în această ordonanţă nu se face altceva decât să se afecteze dreptul celor care plătesc mai mult la buget şi drept urmare au şi ei dreptul să aibă o sumă mai mare în momentul în care trebuie să-şi crească copiii.

Dacă dumneavoastră vreţi, stimaţi colegi, să afectaţi aceste drepturi, cred că trebuie să aveţi şi responsabilitatea de a face acest lucru. Nu cred că o ţară care se înscrie pe respectarea drepturilor omului pentru a intra în Uniunea Europeană poate să-şi permită această discriminare. Poate să-şi permită să afecteze un drept al unui cetăţean din România.

Drept urmare, eu vă propun să luaţi în seamă amendamentul care s-a făcut şi vă spun încă o dată că acest amendament nu ne aparţine numai nouă, ca parlamentari, acest amendament vine din partea societăţii civile, societate civilă care a avut mari proteste cu privire la ordonanţă şi le are în continuare.

Prin urmare, vă rog să acceptaţi amendamentul, nu ca un amendament venit numai din partea unui parlamentar, ci ca un amendament venit din partea societăţii civile. Dacă vrem să-i respectăm pe cei care au avut încredere să ne trimită aici, atunci respectaţi-le şi amendamentele care vin din partea lor, cu atât mai mult cu cât se înscriu în, să spunem, în politica de integrare în Uniunea Europeană.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Tudor Marcu. Şi mai avem 4 înscrieri şi rămânem în acest stadiu pentru că deja este târziu.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

M-am gândit, după ce am fost întrerupt de vreo două-trei ori, dacă mai am un flux al gândirii, aşa cum mi-l formasem şi am constatat că nu mai am, aşa, aplombul pe care îl aveam atunci când pornisem din sală şi cu argumentele pe care le aveam, pentru că am fost întrerupt de trei ori. Şi nu e bine să fii întrerupt când porneşti într-o activitate.

Dar, constat, cu toate că nu sunt Solomon, că argumente pro au şi doamna Muscă şi cei care au propus amendamentul acela fără să exagerez cu vorbele despre Alianţa Civică, sau cum îi zice, care îmi fac mie nişte propuneri. Pentru că, întotdeauna, când vrem să argumentăm ceva zicem: Europa vrea... civilizaţia vrea... toată lumea vrea... Noi suntem numai punctul de vedere al lor sau exprimarea lor. Nu. Aceste argumente nu sunt constructive şi nu sunt elegante. Eu vreau, că eu fac propunerea, că gândesc şi eu ca unii dintre ei, asta e altă treabă. Dar şi ceilalţi au dreptate, într-un punct de vedere, care au făcut ordonanţa. Ce vreau să vă spun? Că depinde de modul în care vrei să depăşeşti acest impas. Dacă vrei să cedezi unei părţi, găseşti argumente pentru acest lucru, dacă vrei invers, de asemenea găseşti argumente.

Votul nu este aşa uşor de dat, deoarece, cu toată aparenţa de populism a acestei ordonanţe, parcă trebuie pe undeva, să nu cumva să ajungă un copil, care are nişte nevoi mai mari decât ale altora, dar nu atât de mari de ordinul miilor de dolari, să zic, pentru că se nasc nişte discrepanţe incorecte, în momentul de faţă, în societatea românească. Dar, nici nu poţi să-l plafonezi, deoarece este îndeobşte cunoscut că nu toţi copiii sunt educaţi la fel. Unii oameni vor să facă copii, spre ruşinea momentului pe care îl trăim în poporul român, numai pentru ca să ia nişte bani de la stat. Şi, ştiţi foarte bine că trăim toţi prin unele locuri în care natalitatea este excesivă numai pentru că nu munceşte nimeni şi pe baza acestor bani trăiesc, de bine de rău, o mulţime de oameni prin jurul copiilor. Şi, ca alţi copii, pentru care părinţii, familia, muncesc mult mai mult, mai responsabili şi cu venituri mai mari pentru societate, beneficii mai mari pentru o societate atât intelectuală, pentru dezvoltarea ei, cât şi financiară, au şi ei nevoie de o educaţie corespunzătoare, doar pentru acest lucru muncesc părinţii lor. Să-i pună copilului o vioară în mână, ca să ajungă un părinte de Mădălin Voicu, să-i pună, ştiu eu, un bisturiu să ajungă un chirurg eminent... Altfel ce facem? Îi plafonăm pe toţi şi nu putem, copii fiind, să se dezvolte mai mult unii decât ceilalţi? Ne lipsim de vârfuri? Aşa se obţin vârfurile! Aşa se capătă vârfurile în societate - cu bani. Nimeni nu stă să ia lecţii de limbi străine sau de pian dacă el are numai 3-4 milioane de lei, la fel ca un om dintr-un cort... E adevărat, bine ar fi să dăm la toţi 20 de milioane, dar trebuie să cădem de acord că trebuie să existe o diferenţiere.

Poate nu e bine să dăm mii de dolari, cum ar corespunde salariile unora care au câte 20 de mii de dolari pe lună şi mama care stă acasă să aibă şi ea 16 mii de dolari pe lună. Dar, pe undeva, plafonarea aceasta trebuie diferenţiată, nu poţi să-l opreşti la 4 milioane. Pot însă să fac altceva. Să-i măresc cota pe care i-o reţin din salariu: adică dacă are 10 mii de dolari, nu-i dau 8 mii de dolari, dar îi mai măresc puţin nu-l opresc la 4 milioane , îl duc pe undeva pe la 8-9-10 milioane, deci, o diferenţiere trebuie să existe. Altfel, ne lipsim de oameni capabili, de copii educaţi la nivel de promotori ai societăţii, care vor fi peste puţin timp.

În aceste condiţii, eu zic că e bun amendamentul pe care l-au introdus doamna Mona Muscă şi ceilalţi din jurul domniei sale, poate nu chiar aşa excesiv de împins până la limită, pentru că se creează discrepanţe care fac ca poporul să urască asemenea modalităţi de rezolvare, să nu privească cu ochi buni, ci să fie diferenţiat, dar plafonat într-un fel.

Pentru acest lucru, eu aş găsi de cuviinţă să propun onoratului meu auditoriu, pe care l-am plictisit destul până acum, să trimitem din nou la comisie, cu o propunere să găsească un compromis între ceea ce a propus doamna Muscă şi ordonanţă, pentru că amândouă au atât părţi pozitive, dar pot fi criticate la fel de bine.

În acest loc şi timp, ulterior, noi putem să judecăm şi propunerea, pe care o fac eu acum, ca acest plafon să nu existe, dar, progresiv, să se diminueze din puterea salariului care este baza calculului beneficiului pe care îl primeşte mama atunci când îşi creşte copilul în timpul în care stă acasă.

Vă rog să luaţi în considerare de bună credinţă această propunere, cu toate că mi-ar plăcea să susţin aşa, dintr-o dorinţă de populism propunerea Guvernului. Dar, pentru că suntem şi noi într-un fel, liberali şi democraţi, înclin să dăm dreptate şi doamnei Mona Muscă, în sensul celor pe care vi le-am propus.

Vă mulţumesc.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Doresc drept la replică, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, nu am închis, nu se poate!

Doamna Böndi Gyöngyike:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aici, foarte multe lucruri s-au spus despre această ordonanţă, despre amendamentul colegei noastre, însă s-a omis să se spună un lucru care este foarte important: faptul că această sumă, deci plata pentru concediul pentru creşterea copilului până la doi ani, respectiv până la trei ani, se plăteşte din fondul de pensii. Deci de aici trebuie să pornim, nimeni, dar absolut nimeni, nu se asigură pentru concediul de maternitate. Toată lumea, cei 6 milioane de angajaţi din România se asigură pentru pensii.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Patru milioane...

Doamna Böndi Gyöngyike:

Sau 4 milioane, da, vă mulţumesc frumos, se asigură pentru pensii şi din acest fond, în afara plăţii pensiilor, se mai plătesc foile de boală, concediile de boală, plus concediul pentru creşterea copilului. Deci trebuie să ne gândim foarte bine atunci când mai scoatem din acest fond, care şi aşa este foarte deficitar, şi nu ajunge pentru pensii. Deci vă spun încă o dată, şi cred că aici este esenţa, că nimeni nu se asigură pentru concediul de maternitate, ci pentru pensii. Şi încă ceva, să nu credeţi cumva că vorbesc împotriva acestui ajutor pentru mame deoarece, în legislaţia trecută, UDMR-ul a fost unul dintre iniţiatorii acestei legi. Suntem pentru acest ajutor pentru mame şi noi vrem ca în ţara noastră să se nască copii, dar să fim foarte atenţi când este vorba să dăm nişte bani. Vorbind cu tinere care lucrează şi până la vârsta asta când "..până la 35 de ani femeile, deci e cam vârsta până când femeile acceptă să facă copii, salariile lor, din păcate, nu ajung la salariul mediu brut pe economie. Sunt în câştig cu cele 6 milioane jumătate ce o să primească din anul viitor. Aşa ar trebui să ne gândim când dăm votul final.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Vă mulţumesc. Acum avem pe domnul Podgoreanu, doamna Apostolescu, doamna Muraru şi domnul Giurăscu şi am închis lista.

Da, poftiţi.

Domnul Gheorghe Barbu:

În calitate de iniţiator al amendamentului şi al disputei din Parlament, v-aş propune, şi sunt de acord să fie retrimis la comisie, să fie discutat şi punctul de vedere al domnului Marcu, şi susţin chiar retrimiterea la comisie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Procedură, doamna preşedinte de comisie.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Comisia de muncă a votat în unanimitate ordonanţa. S-a ridicat acel amendament al domnului deputat Barbu care, pur şi simplu, cere să nu mai avem amendamentul 2, să se abroge amendamentul 2 al art.125, ceea ce înseamnă că nu avem nici un fel de menţiune la ceea ce va fi la anul. Dar, s-a discutat, s-a votat în unanimitate.

Distinsa colegă, pe care o apreciez, doamna deputat Mona Muscă, nu a depus nici un amendament. Deci nu ştiu pe ce discutăm acum în plen. Nu a depus nici un amendament.

Ceea ce cunosc eu foarte bine din susţinerea dumneaei, este ceea ce ştiţi şi dumneavoastră că a apărut pe toate posturile de televiziune de nenumărate ori, dar ceea ce nu ştiţi dumneavoastră şi, iertaţi-mă, dacă este ies din procedură, doar pentru o singură idee, este că vorbim de un cuantum fix de 6.500.000 lei pe lună la nivelul anului 2004. Deci dacă 6.500.000 lei pe care îl dăm la toate femeile care nasc sau taţii care îşi îngrijesc copiii în cadrul concediului de maternitate reprezintă un motiv de dispută politică, atunci haideţi să ne mutăm la 12 milioane, la 24 de milioane, căci femeile de carieră, nu-i aşa, în România, câştigă zeci de mii de dolari pe lună, nu-i aşa? Deci, din punctul acesta de vedere, comisia de muncă nu are ce să mai discute, nu avem ce discuta şi nici ce amendament a trimite înapoi.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, dreptul la replică vi-l dau mai târziu. (Domnul deputat Barbu cere drept la replică)

Şi aici trebuie modificat oarecum regulamentul. Dar, mă rog, poftiţi.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Eu am ridicat problema la început. Dacă consideraţi să trimitem înapoi spre discutare, fiindcă amendamentul propus de colegii mei nu a fost scris în raport, îl retrimiteam. Dacă dumneavoastră aţi fost de acord să-l discutăm aici, aţi fost de acord să discutăm amendamentul în plen. Aceasta este motivaţia pentru care discutăm acest amendament în textul pe care vi l-am propus. Nu din alte considerente.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule deputat, noi îl discutăm, dar vreau să vă atrag atenţia că dacă respectăm regulamentele, am depăşit cu foarte mult timp, timpul alocat discutării acestei ordonanţe. Tocmai având conştiinţa faptului că este o problemă importantă, am încălcat cu bună ştiinţă regulamentul, lăsându-vă să vă expuneţi punctele de vedere foarte pe larg. Dar şi asta are o limită. Adică, s-ar putea discuta 3-4 zile în continuu, or, asta nu este admisibil. Vă rog să aveţi puţină decenţă.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Procedură!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă este procedură, poftiţi.

Doamna Octavia Monica Muscă:

În numele Grupului parlamentar al PNL, vă rog să acceptaţi retrimiterea la comisie, cu toată stima pentru doamna preşedintă a comisiei, doamna Smaranda Dobrescu, îi aduc aminte că un vot în comisie, chiar în unanimitate, nu înseamnă că nu se poate rediscuta pe alte argumente, decât s-a făcut la comisie, acest amendament. Şi tot ca procedură, vă aduc la cunoştinţă că acest amendament, aşa cum v-am spus este al societăţii civile şi l-a însuşit cel care vi l-a expus aici, dar îmi aparţine în egală măsură cum îi aparţine fiecărei femei din cele 4 mii care au accesat un site deschis pentru această chestiune, şi aşa cum aparţine tuturor organizaţiilor guvernamentale care au ca obiect de activitate problema femeii şi a copilului în România.

Drept urmare, stimată doamnă, nu înseamnă că dacă nu am trecut acolo şi numele meu, nu este un amendament pe care, împreună, în dezbateri publice, ni l-am asumat. Şi atunci, încă o dată cer retrimiterea la comisie, pentru că avem elemente în plus, informaţii în plus care pot să schimbe situaţia.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul Podgoreanu. Mai sunt două doamne deputat şi după aceea domnul Giurescu.

Domnul Radu Podgoreanu:

Stimaţi colegi,

Aş dori să le recomand colegilor noştri care de vreo două zile militează pentru adevăr şi dreptate, să militeze şi pentru memorie.

Aş dori să le aduc aminte că în perioada când guvernau au făcut un lucru pozitiv, au introdus o alocaţie pentru copii, de 50 de mii de lei. Acea alocaţie provenea din taxe şi impozite, nu din banii partidelor dânşilor.

Deci, ca şi în cazul de faţă, se decidea un sprijin pentru populaţie, provenit din bugetul format prin veniturile rezultate din taxe şi impozite. Atunci, deşi erau tot liberali, tot democraţi, nu au ţinut seamă de faptul că unii contribuiau cu mai mult şi alţii cu mai puţin. Au considerat firesc şi cred că atunci au procedat corect să dea o alocaţie egală pentru toţi copiii românilor. În acest caz, noi facem un lucru similar. Dăm o alocaţie pentru că mamele care au copii să poată să-i întreţină în perioada când îi cresc. Deci, din acest punct de vedere, noi nu facem decât să ducem mai departe un principiu care funcţionează în multe alte societăţi, acela că sprijinul pe care îl dai nu e obligatoriu să fie totdeauna proporţional cu contribuţia.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Procedură!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Poftiţi.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doar atât vreau să-i atrag atenţia colegului meu, că noi vorbim aici, în ora aceasta şi în momentul acesta, despre indemnizaţia pentru creşterea copilului. Alocaţiile sunt cu totul alt subiect. Cu totul alt subiect, din toate punctele de vedere. Deci una este indemnizaţia, alta este alocaţia.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Nu are nici o legătură cu procedura, doamnă. Replicile astea care se bazează pe argumente de fond nu au nici o conexiune cu procedura. Uite acum, colegul dumneavoastră cere şi dânsul un drept la replică.

Domnul Radu Podgoreanu:

Nu, aţi făcut trimitere directă şi implictă la ceea ce am spus.

Aţi spus colegul meu?

Doamna Octavia Monica Muscă:

Nu am pronunţat nici un nume.

Domnul Radu Podgoreanu:

Nici eu nu am pronunţat numele dumneavoastră.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamnă, nu vă supăraţi, vreţi să păstraţi ordinea în sala de şedinţe? Şi vă mai spun tot o chestiune, dacă e cazul să vin la tribună, o să vin la tribună acum şi să vă spun o chestiune din practica mea parlamentară.

Domnul Radu Podgoreanu:

Într-adevăr, alocaţia este diferită de indemnizaţie, dar principiile sunt unitare. Principiul este corect.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimaţi colegi,

Doamna deputat Mona Muscă,

Aş vrea să vă spun că sunt parlamentar din anul 1990 şi niciodată, dar absolut niciodată, în Camera Deputaţilor nu am trăit experienţa ca o prevedere care a fost dezbătută foarte îndelungat şi cu foarte multe argumente şi cu foarte multe acuzaţii, niciodată nu am trăit experienţa să fie adoptată. Dumneavoastră nu faceţi decât... eu vă spun prieteneşte, ca un coleg al dumneavoastră. Insistenţa exagerată pe o anumită problemă duce la respingerea aproape automată, indiferent de argumentele pe care le aduceţi. Nu vreau ca să vă explic mecanismele psihologice ale acestui fapt, pentru că timpul a expirat de mult, rugămintea mea, dacă vreţi ca o asemenea propunere să treacă, nu mai insistaţi la modul acesta.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Dreptul la replică...(Vociferări în sală).

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu este un gest de eleganţă să o lăsăm pe doamna Apostolescu şi pe colegele dumneavoastră, că sunt două doamne şi dânsele. Şi dânsele nu au vorbit. Regulamentul nu-l respectăm, pentru că dacă respectam regulamentul, dumneavoastră nu aţi fi vorbit aici decât 2 minute. Şi aţi vorbit trei sferturi de oră în continuu.

Doamna Maria Apostolescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă surprinde vehemenţa cu care susţine doamna deputat Muscă acest amendament şi respectiv combate votul unanim dat în comisie. O felicit şi bine face că susţine un astfel de amendament. Dar o întreb, e aşa de îndurerată de soarta mamelor? Când a votat împotriva iniţiativei legislative a noastră de a da o indemnizaţie de 500 de mii lei pentru o mamă care creşte 3 copii, atunci nu s-a gândit la mame? Se gândeşte acum la cele care au milioane, zeci de milioane salariu. De ce nu s-a gândit la cele amărâte care nu au nimic şi am solicitat doar 500 de mii de lei o indemnizaţie pentru o mamă care creşte 3 copii. Atunci a votat doamna împotrivă. De de? Acum de ce?

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna Muraru Mândrea, poftiţi.

Doamna Mihaela Mândrea-Muraru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă veţi citi cu atenţie proiectul de Constituţie europeană veţi observa că termenul "solidaritate" este cel mai des folosit. Deci trebuie să avem puţin vizionarism în ceea ce facem. Şi atunci, dacă noi avem de aşezat o societate comunitară în care termenul solidaritate este un termen de bază, cu toată conceptualizarea lui, trebuie să înţelegem că în acest moment, în condiţiile economice ale României, această ordonanţă vine să rezolve pentru majoritatea tinerelor femei situaţia în care se află. Deci eu cred că dacă ideile liberale ale colegei noastre vor fi foarte potrivite peste 6-10 ani, cred că, în acest moment, trebuie să fim solidari şi cred că şi tinerele femei bogate din această ţară vor avea plăcerea de a împărţi cu cele sărace, care sunt majoritare. Cred că trebuie să votăm această ordonanţă şi să ne gândim cu atenţie la modul în care gestionăm banii acestei ţări.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Giurescu, vă rog.

Domnul Ioan Giurăscu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În primul rând, vreau să apreciez faptul că unii dintre colegii dumneavoastră din Cameră au apreciat modul în care noi am reuşit să modificăm ordonanţa, prima ordonanţă, şi am venit cu această a doua ordonanţă în ideea de a rezolva cât mai multe dintre problemele care apăruseră datorită primei ordonanţe.

Ce vreau însă să spun? La pensii, după cum ştiţi, nu este un sistem de asigurare de piaţă. Acolo plăteşti o anumită sumă, cât vrei tu, şi ei, funcţie de suma pe care ai plătit-o, nişte bani în final.

Aici ştiţi că CAS - ul este undeva oprit, se plăteşte maximum cinci salarii medii brute pe economie. Deci, la această sumă se opreşte plata CAS-ului. Cel care câştigă, cei care câştigă peste cinci salarii medii brute pe economie nu mai plătesc diferenţa la CAS, ci se pot asigura în sisteme private sau alte sisteme care o să apară, filonul 3 şi filonul 2.

Domnul Gheorghe Barbu (din sală):

Răspundeţi la întrebare!

Domnul Ioan Giurăscu:

Am fost deputat şi ştiu să răspund, să ştiţi, dacă este nevoie, domnule deputat. Vă mulţumesc.

Deci, eu cred că atât timp cât sistemul propune un anumit capac de plata CAS-ului, şi prestaţiile sunt ca atare. Iar aici, până la urmă, dacă vreţi, această creştere, această plată pentru creşterea copilului, pentru concediul de maternitate nici n-ar fi trebuit să fie în acest sistem. Este un sistem care a fost preluat, în virtutea inerţiei, de ani de zile şi au fost preluate şi alte plăţi care n-au legătură cu pensiile.

Dar, dacă tot a rămas aici, şi dacă tot am vrut să îmbunătăţim cât de cât sistemul, cred că soluţia bazată pe principiul solidarităţii sociale este la ora asta cea mai favorabilă atât pentru viitoarele mame, cât şi pentru bugetul actual şi de perspectivă al ţării. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Amendamentul făcut de parlamentarii din grupul PD, Ivănescu Paula şi Barbu Gheorghe, şi care este împărtăşit şi de grupul liberal, şi poate şi de alţi colegi, propune eliminarea alin.2 de la art.125.

Deci, fiind un articol de eliminare, propun să votăm amendamentul dânşilor, cu care comisia nu este de acord, şi nici iniţiatorul.

Ce obiecţii aveţi, domnule deputat Barbu?

Domnul Gheorghe Barbu (din sală):

În raport este altceva decât a fost depus.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Am aici ce a fost depus, şi este scris de mână. M-aţi indus în eroare, într-un fel. Vă rog să mă scuzaţi! Ce aţi depus este scris pe această hârtie, şi aceasta este.

Poftiţi, procedural, domnule deputat Dobre.

Domnul Victor Dobre:

Procedural, trebuie să supuneţi întâi la vot retrimiterea la comisie, aşa cum a fost prima propunere.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Este la discreţia mea să retrimit la comisie sau nu, să ştiţi. Dacă doriţi, eu propun asta. Preşedinta comisiei nu este de acord.

Domnul Victor Dobre:

Este excesiv ...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, nu este excesiv, este regulamentar. Bun, facem retrimiterea la comisii.

Cine este pentru retrimiterea la comisii? Vă rog să număraţi. 32 voturi pentru.

Cine este împotriva trimiterii la comisie? Vă rog să număraţi.

Pentru trimitere sunt 43 de voturi.

73 voturi împotriva retrimiterii la comisie.

Deci, nu se retrimite la comisie, se supune votului.

Cine este pentru amendamentul colegilor noştri, amendament care nu este acceptat de comisie şi de iniţiator.

Cine este pentru amendament? 16 voturi pentru.

Abţineri? 23 de abţineri.

Împotrivă? 87 voturi împotrivă.

Deci, amendamentul dumneavoastră nu a trecut.

Oprim lucrările aici întrucât a expirat programul nostru de lucru, iar pentru votul final nu este cvorum suficient.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,45.