Dezbateri parlamentare

Domnul Eugen Nicolicea:

Propunerea legislativă privind acordarea drepturilor băneşti cuvenite persoanelor care deţineau - la data de 1 martie 1990 - economii la CEC sub formă de obligaţiuni şi carnete de economii, inclusiv a depozitelor pentru obţinerea unui autoturism.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă în discuţie, respectiv aceea de acordare a drepturilor băneşti cuvenite persoanelor care deţineau, în 1990, economii la CEC, sub formă de obligaţiuni, carnete CEC, inclusiv a depozitelor pentru obţinerea unui autoturism ne-a fost sugerată, aşa cum se întâmplă adesea şi cum este normal, de cei prejudiciaţi, de cei mai mulţi cetăţeni, alegătorii noştri.

Este bine cunoscut că, din 1990 încoace, au existat numeroase acte normative prin care s-au adus reparaţii unor categorii prejudiciate în fel şi chip. Există, însă, o categorie de cetăţeni care aveau depuneri la CEC, inclusiv pentru procurarea unui autoturism, care au fost lăsaţi în ceaţă. De fiecare dată, sub un motiv sau altul, sub un pretext sau altul, s-au găsit modalităţi şi motive şi pretexte de a fi evitat subiectul. Este o mare nedreptate care se face acestor concetăţeni ai noştri, care n-au vrut altceva, la vremea respectivă, decât să cumpere, în mod legal, un autoturism, să zicem şi, pentru că singura modalitate legală era aceea de a avea un depozit la CEC, fiecare a apelat la modalitatea legală a vremii.

Eu nu ştiu cât de legitimă este retrocedarea Castelului Peleş sau altor proprietăţi: păduri, muzee, obiective de patrimoniu cultural naţional, sume de bani; nu ştiu cât era dator Malaxa sau Auschnitz la bănci; nu ştiu cât valorau, la vremea aceea, manufacturile lor; nu ştiu cât de îndreptăţite sunt atâtea şi atâtea retrocedări, unele dintre ele cu cântec şi cu descântec, dar măsurile reparatorii pentru cetăţenii români care au dorit să-şi cumpere un autoturism prin singura modalitate legală la vremea aceea, efectuate de către unitatea la care au avut banii depuşi, respectiv CEC, sunt măsuri cât se poate de raţionale şi de logice.

Nici nu trebuiau să treacă aproape două decenii de retrocedări, de bezmeticeală, de pulverizare contra cronometru a patrimoniului public, a avuţiei naţionale, ca să ajungem la concluzia că trebuie găsită o măsură, o modalitate de compensare, de reparare a acestei nedreptăţi pentru o largă categorie de concetăţeni ai noştri.

Mă număr printre aceia care, înainte de 1989, chiar în 1989, mi-am cumpărat un autoturism prin CEC. Eu am reuşit, luându-l în aprilie, alţii au reuşit în iunie-august, alţii în septembrie-octombrie; în decembrie, în 22 decembrie, schimbându-se regimul politic în România, în condiţiile cunoscute, numite de unii revoluţie, de alţii evenimente, unii n-au mai reuşit să-şi cumpere autoturismul pentru care au muncit şi pentru care depuseseră banii.

Cine îşi permite să-i ignore, cine îşi permite să se facă a nu vedea că există o categorie de cetăţeni nevinovaţi, care au pierdut banii munciţi la vremea aceea şi faţă de care toate forurile - Executiv, Legislativ - care conduc din 1990 încoace se fac a nu vedea şi a nu găsi soluţii.

Proiectul de lege puteţi să-l treceţi în derizoriu, putem să-l luăm, însă, şi în serios, pentru că a venit vremea să mai gândim şi pentru cei mulţi şi păgubiţi, nu numai pentru cei câţiva care inventează acte de proprietate, îngălbenite de vreme, justificate sau nu, pentru a-şi trece în cont propriu bunuri de patrimoniu: păduri, proprietăţi imobiliare de tot felul.

S-a spus la Senat, când a fost respinsă această propunere legislativă, s-a spus că a fost opţiunea lor şi că a fost riscul lor. Nu a fost opţiunea lor, a fost singura modalitate legală a vremii de a-şi cumpăra o maşină.

Acolo unde au avut banii depuşi, de acolo să li se aducă la zi şi să fie oamenii despăgubiţi.

Acesta este motivul pentru care venim în faţa dumneavoastră cu prezenta propunere legislativă pe care vă rog, cu discernământ şi cu drag faţă de cetăţenii care ne-au trimis în forul legislativ, s-o votăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea comisiei sesizate în fond? Vă rog.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu Adresa nr. PL-x 907/27.11.2006, Biroul permanent, conform art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a sesizat pentru examinare şi avizare în fond Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cu propunerea legislativă privind acordarea drepturilor băneşti cuvenite persoanelor care deţineau la data de 1 martie 1990 economii la CEC sub formă de obligaţiuni şi carnete de economii, inclusiv a depozitelor pentru obţinerea unui autoturism.

Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare despăgubirea persoanelor fizice care deţineau, la data de 1 martie 1990, depozite în lei la CEC sub formă de obligaţiuni şi carnete de economii, inclusiv depozitele pentru obţinerea unui autoturism Dacia şi care nu le-au ridicat până în prezent.

Iniţiatorii propun ca sumele cu orice titlu depuse de aceste persoane la CEC să fie indexate cu valoarea medie a ratei anuale a inflaţiei pe perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1990 şi anul încasării sumelor cuvenite, la care se adaugă dobânzile aferente, potrivit dobânzilor anuale acordate de CEC la depozitele la termen pe perioada menţionată.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au participat 23 de deputaţi din totalul de 27 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 22 noiembrie 2006. Este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor, iar în urma dezbaterii propunerii legislative în şedinţa din data de 06.03.2007, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea acesteia, deoarece acordarea acestor despăgubiri presupune repararea unui câştig nerealizat, generat de nivelul inferior al dobânzii bonificate de CEC în comparaţie cu rata inflaţiei, şi nu o pierdere patrimonială suferită efectiv, iar accesul la sumele depuse nu a fost niciodată îngrădit titularilor depunerilor, aceştia fiind liberi să-şi retragă oricând sumele respective.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Dacă în cadrul dezbaterilor generale doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog, domnule Popa; şi domnul Claudiu Manda se pregăteşte.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

N-ar fi moral să-l contrazic pe bunul nostru coleg, domnul deputat Costache, pentru că aşa stau lucrurile. De 17 ani, aceşti oameni care au depus bani înainte de 1990 n-au reuşit, deşi au bătut drumurile la toate instanţele din ţară şi din străinătate, n-au reuşit să-şi obţină drepturile.

Nu este numai raţional şi necesar, cum spunea domnul deputat Costache, este şi moral să-i despăgubim pe cei 30 de mii care au mai rămas în momentul de faţă, pentru că la început au fost 480 de mii de depunători. Dar, între timp, ei şi-au retras aceşti bani, i-au investit în altă parte şi au rămas activi aproape 30 de mii de depunători.

Noi, cei de la Partidul Conservator, vom respecta decizia Comisiei pentru buget, finanţe şi vă spun de ce. Partidul Conservator a depus, în acest sens, un proiect de lege care este destul de avansat. El a trecut de Comisia juridică, care i-a dat un aviz favorabil, se află la Comisia pentru buget, finanţe, urmând ca săptămâna viitoare cele două comisii să facă un raport comun.

Am avut discuţii cu domnul preşedinte Tănăsescu, cu domnul preşedinte Vosganian - la vremea respectivă preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe, şi am convenit împreună ca aceste despăgubiri să se facă prin titluri de stat cu maturitate între doi şi patru ani, singura formă fezabilă în momentul de faţă de a despăgubi aceşti oameni.

De altminteri, în acest sens există un amendament al colegilor noştri de la PSD, care au şi propus acest lucru, şi a fost însuşit şi de un coleg de la PNL, astăzi care este la PLD, dar eu vă rog respectuos să aşteptăm proiectul de lege care va veni săptămâna viitoare sau poate cealaltă, unde, într-adevăr, există un consens din partea tuturor partidelor privind despăgubirea acestor oameni care, sigur, mi se pare legală şi mi se pare o reparaţie morală după atâţia ani de zile.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Manda.

Domnul Iulian Claudiu Manda:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că la foarte mulţi dintre noi aceşti păgubiţi au venit la cabinetele parlamentare să ne roage să intervenim.

Eu aş vrea să vă rog pe dumneavoastră şi colegii din Parlament să supuneţi la vot retrimiterea la comisie, pentru că deşi proiectul de lege este unul destul de bun în ceea ce priveşte sursele din care vor fi despăgubiţi aceştia, la art. 1 nu se defineşte foarte clar categoria păgubiţilor care ar trebui despăgubiţi.

Motiv pentru care v-aş ruga să supuneţi la vot retrimiterea la comisie şi odată cu proiectul care vine ca iniţiativă a Partidului Conservator să le vedem pe toate şi să avem o formulă cu care să venim în plen.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că această propunere pare o propunere generoasă, dar mie mi se pare o propunere populistă, pentru că în decursul anilor au fost foarte multe categorii de oameni care au fost păgubiţi în această ţară. Să ne aducem aminte că, în 1952, când s-a făcut reconversia monetară, s-a schimbat o sumă limitată şi oamenii şi-au pierdut sume mari de bani, şi atunci ar trebui să-i despăgubim pe toţi acei oameni care au pierdut la reconversie, pentru că li s-au schimbat, dacă-mi aduc aminte bine, vreo 250 de lei şi mai mult nu; ar trebui să fie despăgubiţi toţi ţăranii cărora, în afara pământurilor, li s-au luat caii, boii, plugurile, tot inventarul agricol, unora tractoare, batoze şi n-au mai primit absolut nimic înapoi. Iar cei care şi-au pierdut aceşti bani şi i-au pierdut într-o economie de piaţă, pentru că după ianuarie 1990 am intrat într-o economie de piaţă, au văzut că leul începe să se devalorizeze şi trebuiau să scoată acei bani, să-i folosească, aşa cum spunea şi comisia, nimeni nu i-a împiedicat să facă acest lucru, pentru că altfel, în alte condiţii, ar trebui să-i despăgubim şi pe cei care astăzi joacă la bursă şi pierd şi, vezi Doamne, suferă o pierdere.

Eu cred că ei şi-au asumat un risc atunci când nu şi-au ridicat aceşti bani şi, în consecinţă, trebuie să suporte riscurile şi consecinţele riscului pe care şi l-au asumat.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, domnule Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În numele grupului parlamentar eu vă solicit retrimiterea la comisie şi mă asociez propunerii venite din partea colegului Popa de la Grupul conservator. Eu nu împărtăşesc şi nu împărtăşim punctul de vedere că este vorba de o propunere populistă. Este o problemă care trebuie rezolvată până la urmă, aşa cum cred sincer că sunt probleme legate de ceea ce au însemnat proprietăţile ţăranilor şi ale deportaţilor, pe care noi nu le-am rezolvat, şi acest lucru nu este populism.

Eu cred că atunci când am rezolvat mari proprietăţi şi iar mă asociez celor care au spus: "Uneori pe lângă lege şi uneori cu o grabă suspectă rezolvăm foarte repede proprietăţile celor mari, şi nu ale celor mici şi a celor care fac dovada că de sute de ani moştenesc şi au proprietatea în formă, dar nu o au în fond", eu cred că problema va trebui să o rediscutăm extrem de serios şi să găsi soluţia pentru a o rezolva odată.

Acesta este motivul pentru care, domnule preşedinte, vă solicit, în numele grupului parlamentar, retrimiterea la comisia de specialitate.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Grupului PRM.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Vreau să susţin şi eu propunerea făcută de domnul deputat Claudiu Manda. Mi se pare foarte bună şi, mai ales, mi se pare că este în termenii regulamentari, pentru că în momentul în care sunt două proiecte de lege, două iniţiative legislative care au acelaşi obiect, ele trebuie discutate împreună şi se pate face chiar raport comun.

Haideţi să depăşim orgoliile, în primul rând, nu contează al cui este proiectul de lege, data trecută a fost făcut acelaşi proiect de lege de domnul senator Frunda, de la UDMR, şi vreau să vă spun că Grupul nostru PRM din Senat l-a votat cu amândouă mâinile, pentru că este un proiect de lege bun şi pentru că trebuie să fie odată despăgubiţi aceşti oameni.

A venit mai devreme domnul Mihăiţă Calimente, vreau să-l anunţ cu această ocazie că voi scoate stenograma şi o voi arăta în judeţul unde a candidat la asociaţiile de păgubiţi care vin la cabinetele parlamentare ale tuturor, ca să vadă cine susţine şi cine nu susţine un asemenea proiect de lege. Pentru că este inadmisibil ce se întâmplă.

Statul s-a folosit de banii acestor oameni. Ei trebuie despăgubiţi. Aşa este normal, aşa este legal, aşa este constituţional, aşa este cum vreţi dumneavoastră.

Deci rugămintea ar fi ca să se întoarcă acest proiect de lege la comisie, să fie dezbătut odată cu cel al PC-ului, iniţiatorii vor fi, conform Regulamentului nostru, din partea ambelor partide, şi atunci îl vom vota cu mult mai mare tragere de inimă, aceia dintre noi care au orgolii.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dau cuvântul pentru un drept la replică, după aceea voi supune votului retrimiterea la comisie. În cazul în care am aprobat retrimiterea la comisie, intervenţiile nu-şi mai au rostul. Dacă nu aprobăm, cei care se înscriu la cuvânt continuă cuvântul.

Vă rog, aveţi cuvântul pentru dreptul la replică.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Ca să nu facem atunci nici un fel de discriminare, propun să-i despăgubim pe toţi cei 450 de mii care au avut bani, nu numai pe cei 30 de mii, pentru că atunci vom face o discriminare.

Iar în ceea ce priveşte poziţia mea, ţin s-o anunţ pe colega mea că este poziţie publică pe care am avut-o şi în judeţul unde sunt deputat şi pe am susţinut-o şi în presă şi în mijloacele mass-media din judeţul meu. Deci, dacă vreţi să-mi faceţi publicitate dumneavoastră, eu vă rog.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog, aveţi şi dumneavoastră cuvântul, ca să nu se creadă că este într-adevăr o discriminare.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Şi stimaţi colegi,

Vreau să lămurim o treabă de la bun început.

Dacă vreţi, putem s-o numim procedură, putem s-o numim cum vrem, din acest punct de vedere. Aici se pune problema şi în felul următor, şi anume nu este vorba numai de carnetul CEC, adică înscrierea la CEC pentru cumpărare de autoturisme.

Acest proiect de lege, această iniţiativă de lege conţine şi v-am adus aici, ca să vedeţi fiecare de faţă, aceste obligaţiuni CEC care erau la momentul respectiv în valoare de 200 de lei, de 100 de lei, de 50 de lei, deci erau de valori diferite, deci, pe de o parte, şi care şi acestea trebuie restituite, deci aceşti bani trebuie să fie restituiţi în mod corespunzător. Pentru că aici, pe această obligaţiunie spune clar: "Venitul la obligaţiuni se plăteşte sub formă de câştiguri, prin trageri la sorţi lunare." Aceste trageri la sorţi lunare nu au fost. Pe urmă valoarea acestora a scăzut, nu mai este în clipa de faţă şi, pe de altă parte, pentru că cineva spunea: bine, bine, dar aceasta intră în categoria pierderilor. Nu intră în categoria pierderilor, pentru că tot pe această hârtie pe care v-o aduc aici, scrie: "Păstraţi cu grijă obligaţiunile.", deci sunt pentru păstrare, nu este cu termen de restituire, nu a fost nicăieri trecut un termen de restituire.

Eu cred că problemele sunt clare. Am avut o discuţie cu un domn deputat în cursul zile de ieri sau de alaltăieri, nu dau numele, dar spun ceva, şi anume: coeficientul de inflaţie în clipa de faţă este de 3150. Vă rog să vă gândiţi în acest caz la sumele respective; pe de altă parte să vă gândiţi la pierderile oamenilor aceştia care nu se iau în considerare. Aici s-a amestecat şi o altă idee de către cineva înainte: în România nu a fost reformă monetară din 1946, deci nu ne referim la reforma monetară, îi spun colegului de adineauri care avea o sumă limitată de a schimba. Asta a fost atunci, acum ne găsim la alte timpuri. Şi, atunci nu se poate spune că acest lucru trebuie să intre în cadrul unor pierderi planificate. Şi, la urma urmei, dacă reforma monetară a avut loc în 1946, atunci de ce despăgubim noi pe cetăţeanul Mihai car, în anul 1948 a plecat din ţară. Nu? Pentru că nu este vorba de timp. Deci, mă întorc, propunerea făcută aici de domnul Manta este foarte corectă.

Propun să se întoarcă la comisie şi amândouă aceste iniţiative legislative să fie discutate cu simţ de răspundere de către comisie, respectiv să fie analizate corespunzător de către Ministerul Finanţelor.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Şi eu vă mulţumesc.

Supunem la vot propunerea de retrimitere la comisie, votăm cu cartelă, cu vot electronic. Vă rog să votaţi.

Cine este pentru trimiterea la comisie a acestui proiect? Vă rugăm să votaţi. Cu 156 de voturi pentru, 31 voturi contra şi abţineri 5, a fost aprobată propunerea de trimitere la comisie.

Termen de depunere a raportului, 30 de zile.