Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Iordache:

19. Următoarea, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Da. Vă rog, domnule Movilă. Pl-x 649/2013.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur, am auzit nişte afirmaţii care nu sunt în regulă, pentru că toţi cei care depunem proiecte de lege cred că avem intenţii bune şi serioase. Nu avem intenţia de a veni şi a muşca din microfonul Camerei Deputaţilor non-stop.

De aceea, cred că toţi cei care vorbesc de la acest microfon ar trebui să aibă o apreciere corectă faţă de colegii care depun proiecte de lege.

Proiectul de lege la care mă voi referi acum vine să soluţioneze corect o problemă în sistemul de sănătate, în sensul că funcţionarii publici din direcţiile de sănătate ale municipiului Bucureşti şi din direcţiile de sănătate judeţene - funcţionari publici, deci - pot să facă, în afara orelor de program, aceeaşi activitate în unităţile sanitare care nu au personal corespunzător. Este normal să facă acest lucru, pentru că sunt în domeniu, sunt de specialitate şi, cum spuneam, vin să rezolve o problemă foarte importantă în sistemul de sănătate - criza de personal.

Ca exemplu, ieri, la Comisia pentru sănătate şi familie am avut audiere privind activitatea Institutului Naţional de Hematologie, şi acolo am văzut că un institut de anvergură naţională nu are un informatician. Am văzut că Institutul de Hematologie nu are şofer pentru centrele mobile de recoltare a sângelui. Vorbim despre situaţii concrete şi reale, nu despre poveşti politicianiste şi discursuri ieftine de la microfonul Camerei Deputaţilor.

De aceea, stimaţi colegi, vă rog să votaţi acest proiect de lege care nu presupune decât bună-voinţă. Nu presupune buget suplimentar, nu presupune mişcări de fonduri.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Comisia? Domnul preşedinte Buicu. Vă rog.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia a fost sesizată în fond cu Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.95, Pl-x 649.

La întocmirea prezentului raport, am avut în vedere punctul de vedere negativ al Consiliului Economic şi Social, avizul negativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul negativ al Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Legii nr.95, în vederea creării cadrului juridic pentru soluţionarea deficitului de personal din sistemul sanitar.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru sănătate şi familie a hotărât, cu majoritate de voturi, o abţinere, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative, din următoarele considerente: din punct de vedere al constituţionalităţii, propunerea legislativă creează vicii de neconstituţionalitate, în raport cu prevederile art.16 alin.(1), art.41 alin.(3) şi art.138 alin.(5) din Constituţia României, republicată.

Problematica ce face obiectul propunerii legislative este soluţionată prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77 ce prevede o serie de măsuri în ceea ce priveşte posturile vacante existente, ocuparea acestora, precum şi posibilitatea înfiinţării de noi posturi, de către autorităţile şi instituţiile publice.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale, grupurile?

Da. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Deficitul de personal din sistemul medical a ajuns să fie o problemă de siguranţă naţională.

Gândiţi-vă că, la ora actuală, România are un deficit de aproape 30 de mii de medici, şi asta doar pentru a ajunge doar la normativele medii din Uniunea Europeană.

Orice proiect legislativ care presupune deblocarea posturilor din sistem este de luat în considerare. Mai ales că vă pot spune că doar la Iaşi, Centrul de transfuzii are doar jumătate din personalul pe care ar trebui să-l aibă, că se înregistrează un deficit major de medici la Serviciul de ambulanţă, şi sunt probleme şi în ceea ce priveşte secţiile de terapie intensivă şi serviciile de urgenţă.

Eu cred că treaba Comisiei pentru sănătate ar trebui să fie de a sprijini aceste proiecte de lege, nu de a le distruge pe bandă rulantă, pentru că astfel de iniţiative pot să facă diferenţa pentru a găsi soluţiile în sistem.

Eu voi vota acest proiect de lege şi sper că, la un moment dat, măcar din partea Guvernului, va veni un proiect legislativ prin care să se deblocheze posturile din sistem, în conformitate cu normativele de personal. Este anormal ca un medic anestezist să deservească 50 de pacienţi sau ca într-o gardă, la urgenţă, să ajungi să vezi şi o sută de pacienţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Grupul PNL. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Horia Cristian:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Este adevărat că cei care lucrează în direcţiile de sănătate publică sunt funcţionari publici. Nu este o problemă asta. Este adevărat că marea lor majoritate lucrează în serviciul public, în direcţiile de sănătate publică de foarte, foarte mulţi ani şi mai au foarte puţine lucruri în comun cu practica medicală curentă.

Dar, proiectul de lege vine să creeze un mecanism flexibil prin care un medic care lucrează în sistemul de direcţii sanitare să poată lucra, în afara timpului său normal de lucru, şi într-un cabinet medical, cu sau fără acoperirea unor nevoi de personal.

Proiectul de lege nu vine decât să flexibilizeze piaţa forţei de muncă în domeniul sanitar. Nu va schimba radical faţa României. Să nu credeţi că toţi medicii din DSP-uri se vor muta, instantaneu, în cabinete private sau în spitale. Nici vorbă despre asta. Dar, măcar, putem să le asigurăm acestor oameni o flexibilitate şi un drept la muncă, care li se interzice prin Legea funcţionarului public. Or, lucrul ăsta trebuie, la un moment dat, să se oprească, pentru că medicii, prin natura lor, sunt practicanţi ai unei profesii liberale, şi ei nu pot fi încadraţi ca funcţionari publici şi ei nu pot fi încadraţi într-o grilă unică de salarizare.

Una dintre problemele fundamentale ale sistemului sanitar românesc este faptul că considerăm medicii ca aparţinând sistemului bugetar şi că trebuie să fie plătiţi cu salarii pe grila unică de salarizare, lucru care este fundamental greşit şi care determină toate problemele majore pe care le avem cu resursa umană în sănătate.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii din partea grupurilor? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Într-adevăr, cum spunea domnul preşedinte Zgonea, azi e ziua medicilor. Avem atâtea iniţiative legislative, încât eu, care nu sunt medic şi nu am fost niciodată nici pacient, am sentimentul, pe undeva, că un felcer încearcă să facă o operaţie de transplant de inimă.

Spun acest lucru, întrucât, fiecare dintre ideile care au fost exprimate aici sunt generoase.

Mi-e greu să cred că proiectul de care discutăm acum poate să treacă, atât timp cât are un element de neconstituţionalitate. Nu putem ajunge la concluzia că acum, când luptăm împotriva corupţiei şi când suntem atâţia corupţi, şi eu fiind unul dintre ei, ajungem la posibilitatea ca un funcţionar public dintr-o direcţie de sănătate publică să aibă, în acelaşi timp, posibilitatea să deţină un cabinet privat în care, eventual, să-şi orienteze pacienţii.

Eu cred - şi cu scuzele de rigoare îmi permit treaba aceasta, scuze faţă de colegii care sunt medici şi care probabil că gândesc mult mai profund decât mine -, cred că ar trebui să avem în vedere nişte aspecte mai importante pentru a trata sistemul de sănătate din România.

Eu v-aş da numai două exemple. Nu vom putea să concurăm niciodată Luxemburgul la producţia de oţel. Pentru că, dacă am face un oţel mai bun decât ei, ei tot vor face lame de ras şi noi vom face lopeţi.

Dar, la pierderea pe care am avut-o prin plecarea medicilor în Uniunea Europeană, sub aspectul marketingului am avut un câştig extraordinar, pe care nimeni nu vrea să-l vadă. Am ajuns ca populaţia Franţei, a Germaniei, a Marii Britanii să respecte medicii şi, implicit, învăţământul medical românesc.

În aceste condiţii, cred că Guvernul ar trebui să facă un efort pentru a face o fabrică de medici, din moment ce la asta ne pricepem! Ce s-ar întâmpla dacă s-ar tripla posibilitatea universităţilor de medicină din ţară, de a avea studenţi? Un student român, pentru un student român, îmi cer scuze pentru aproximaţie, statul plăteşte aproximativ 400 de euro pe an. Un student străin plăteşte, la Universitatea Babeş-Bolyai din Timişoara, 4.000 de euro. În Ungaria, un student la medicină, străin, plăteşte 8.000 de euro; în Franţa, în jur de 20.000; în Marea Britanie, aproximativ 30.000 de lire sterline.

De ce să nu ajungem în situaţia să triplăm numărul de locuri care există în universităţi şi să aducem copii din Franţa şi din Marea Britanie, francezi, englezi, germani, să facă universitatea la noi?, să facă universitatea la noi în ţară, pentru 4.000 de euro? Şi după aceea să meargă ca medici, în ţara lor.

Cred că o astfel de abordare ar fi mult mai serioasă.

Şi a doua problemă pe care vreau să o ridic, tot în acest sens, se referă la ce înseamnă Uniunea Europeană.

Uniunea Europeană, pe care noi o respectăm, sunt convins că şi ea se respectă. Cine din Ministerul Sănătăţii sau din Guvernul României şi-a permis să arate obrazul Marii Britanii, Franţei, Germaniei, pentru faptul că noi, o ţară săracă, îi sponsorizăm cu medici şi noi nu avem medici în ţară? Şi să ceară în compensaţie 80-85% din investiţiile făcute în sistemul de sănătate din România, să fie plătite de Uniunea Europeană şi numai diferenţa, de ţara noastră, săracă, care e. Că tot materiale de la ei ar veni, tot lor le-am dezvolta locurile de muncă, tot lor le-am dezvolta industria producătoare de materiale respective, dar nu am face efortul pe care-l facem în momentul de faţă, pentru a ne dota.

Cred că sunt lucruri pe care, cu mai multă demnitate, Guvernul României ar putea să le abordeze şi noi am avea de câştigat.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Da, din partea Grupului PSD, doamna Sonia Drăghici. Vă rog.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Ceea ce a spus domnul Mircovici, domnul deputat general, m-a impresionat. Părerea pe care o are domnia sa despre sistemul de învăţământ medical din România este pe deplin împărtăşită de mine şi vă pot da un exemplu. Acum, cu ocazia întâlnirii de terminare a 33 de ani de la facultate, am fost invitată de colegii mei din străinătate să facem întâlnirea în Iordania. Acolo, ministrul sănătăţii din Iordania este şcolit în România, este absolvent al Facultăţii de Medicină din Craiova; miniştri secretari de stat din Iordania sunt şcoliţi în Cluj-Napoca şi Iaşi; directori din Ministerul Sănătăţii din Iordania sunt şcoliţi inclusiv la Universitatea din Oradea, unde eu sunt cadru didactic.

Vreau să vă spun că predau în fiecare an la o sută şi ceva de studenţi străini din toate ţările Uniunii Europene şi din alte continente şi toţi aceştia ajung să profeseze la nivel de vârf, atât în Uniune, cât şi în alte ţări nemembre ale Uniunii şi pe alte continente.

Sigur că acest lucru este o divagaţie de la proiectul nostru, iniţiativa noastră legislativă, cu care sigur că nu putem să fim întru totul de acord, deoarece incompatibilitatea între sistemul public, mă rog, de funcţionar public, şi posibilitatea de a lucra în privat ar aduce grave prejudicii medicilor din sistemul direcţiilor de sănătate publică.

Vă mulţumesc.

(În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul Movilă.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că 70% din luările de cuvânt nu au avut legătură cu proiectul de lege.

Al doilea lucru: nu este un proiect de lege neconstituţional.

Şi al treilea lucru: nu presupune nicio cheltuială bugetară suplimentară, în condiţiile în care unităţile sanitare au prevăzute fonduri pentru activităţile respective, despre care vorbim, şi nu au posibilitatea să angajeze personal calificat.

De asemenea, o parte dintre antevorbitorii mei aici, au dus discuţia undeva unde nu trebuie, pentru că nu s-a vorbit în niciun fel de privatizarea funcţionarilor publici, ci faptul ca aceştia să poată, după orele de program, tot în sistemul de sănătate, să desfăşoare activitate salarizată.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu mai sunt luări de cuvânt, da? La dezbateri generale? Atunci, merge la votul final.