Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, adoptat de Senat pe 21.III.2002, propunerea legislativă privind violenţa în familie, 671/2001, şi propunerea legislativă privind protecţia victimelor violenţei în familie, 118/2002. Din partea iniţiatorului dacă doreşte cineva? Vă rog.

Domnul Alexandru Fărcaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Onorată Cameră a Deputaţilor,

Violenţa în familie se înscrie în sfera largă a criminalităţii. Amploarea fenomenului în România a căpătat aspecte atât de grave încât reclamă în mod imperios măsuri legislative şi instituţionale menite, pe de o parte, să limiteze fenomenul, iar pe de altă parte să vină în sprijinul victimelor acestor violenţe. Este cunoscut faptul că, îndeosebi, copiii şi femeile sunt ţinta agresiunilor casnice, iar carenţele legislative existente în prezent nu fac decât să favorizeze pe agresori. Manifestarea conduitei deviante în cadrul familiei are consecinţe grave asupra partenerilor şi în special asupra copiilor, asupra întregii societăţi româneşti.

Pentru realizarea obiectivelor de apărare a sănătăţii fizice, psihice, morale, a stării de normalitate a poporului se propune în cadrul acestui proiect de lege înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, organ de specialitate al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, cu următoarele obiective: promovarea valorilor familiale, ajutorarea membrilor de familie aflaţi în dificultate datorită actelor de violenţă în familie. De asemenea, se propune înfiinţarea Consiliului de Familie, asociaţie benevolă, fără personalitate juridică şi fără scop lucrativ, formată din unii membri ai familiei.

Pentru asigurarea asistenţei sociale în problemele specifice relaţiilor familiale, agenţia autorizează asistenţii familiali. Totodată, se stabileşte obligaţia consiliilor locale de a emite hotărâri pentru organizarea şi funcţionarea de centre pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie, centre ce pot fi publice sau private în funcţie de natura finanţării. Baza acestor adăposturi revine Corpului Gardienilor Publici cu sprijinul Ministerului de Interne din unităţile de poliţie.

Legea introduce un capitol nou, măsuri de prevenire şi combatere a fenomenului de violenţă în familie prin care se reglementează atribuţiile personalului din Ministerul de Interne care instrumentează cazurile de violenţă în familie.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iniţiatorul pledează ca dumneavoastră să examinaţi cu atenţie şi să aprobaţi proiectul de lege supus. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc. Îl rog pe domnul preşedinte Neagu, preşedintele Comisiei juridic, să ne prezinte punctul de vedere al comisiei.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Senatul a dezbătut şi adoptat această iniţiativă legislativă care provine dintr-o propunere legislativă formulată de către senatorii Simona Marinescu şi Petre Roman. Guvernul României, prin punctul de vedere transmis la Senat, susţine această iniţiativă legislativă sub rezerva însuşirii unor amendamente.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a mai fost sesizată spre dezbatere în fond cu propunerea legislativă privind violenţa în familie iniţiată de deputaţii Ovidiu Brânzan, Hildegard Puwak, Viorica Afrăsinei, Smaranda Dobrescu, Minodora Cliveti, Mihaela Muraru-Mândrea, Carmen Moldovan, Petru Andea, Ana Florea, precum şi cu propunerea legislativă privind protecţia victimelor violenţei în familie, iniţiată de deputaţii Mona Muscă, Valeriu Stoica, Titu Nicolae Gheorghiof, Ionel Olteanu şi Emil Boc.

În urma discuţiilor cu caracter general, s-a hotărât ca dezbaterea proiectului de Lege pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie să se facă concomitent cu examinarea amendamentelor depuse la comisie sau formulate oral în timpul şedinţelor, precum şi cu discutarea ca amendamente a propunerilor susţinute de iniţiatorii celor două iniţiative legislative.

Lucrările comisiei asupra acestui proiect de lege au avut loc în şedinţele din 4 iunie 2002 şi 19, 20, 25 şi 27 februarie 2003. Dezbaterile au fost finalizate în şedinţa din 27 februarie 2003. În cursul examinării, unele amendamente au fost admise de membrii comisiei, altele au fost respinse, iar unele au fost retrase de către iniţiatori. După examinare, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, adoptat de Senat la 21 martie 2002 cu amendamentele admise, astfel cum reiese din anexa 1.

Menţionăm că, în timpul dezbaterilor, unele amendamente au fost respinse, astfel cum sunt redate în anexa 2 la prezentul raport. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu. Dacă doreşte cineva să participe la dezbateri generale? Doamna deputat Paula Ivănescu. Vă rog, poftiţi.

Doamna Paula-Maria Ivănescu:

Ţin să felicit iniţiatorii pentru că au atacat o problemă existentă în societatea românească, mă bucur că se scoate vălul despre o problemă pe care până acuma am tot pitit-o în toate colţurile minţii, mă bucur că suntem hotărâţi să învăţăm oamenii că au drepturi, că au şi obligaţii şi toată lumea trebuie să respecte atât personalitatea umană a celui de lângă tine, a tovarăşului de lângă tine, a tovarăşului de viaţă de lângă tine, a celor care trăiesc şi vieţuiesc împreună cu tine. Dacă nu sunt statistici foarte clare în acest domeniu este pentru faptul că avem o tradiţie păguboasă în această ţară şi în această naţiune că "femeia trebuie să fie supusă bărbatului", că "bătaia este ruptă din Rai", că "unde dă mama creşte" şi că ne putem face dreptate şi cu pumnul şi cu palma şi cu vorba mai iuţită.

Aceste trei iniţiative legislative, toate au partea lor foarte bună, foarte bine abordată, sigur, toate trei au părţi comune, dar sunt şi diferenţiate între ele. Este extrem de bine că astăzi scoatem în faţa opiniei publice o problemă care, în alte dăţi sau poate chiar şi acuma, este considerată de intimitate. Nu. Este o plagă a societăţii, toţi trebuie să trăim liberi în armonie cu soţii noştri, cu copiii noştri, cu părinţii noştri şi nici un fel de violenţă, fie că este ea fizică, fie că este psihică sau de oricare alt tip, nu are ce să caute într-o relaţie atât de umană, atât de necesară societăţii, atât de propice pentru dezvoltarea unei ţări.

Este bine că ne-am aplecat asupra acestui proiect de lege şi cred că fiecare dintre noi, plecând în circumscripţiile electorale vom încerca să conştientizăm oamenii că cel mai bine se rezolvă diferendele, lucrurile neclare, nevoile şi necazurile dintr-o convieţuire în comun prin armonie, prin sfat, prin uniunea membrilor şi dacă nu, statul este dator să intervină şi să apere victimele.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat va vota forma prezentată de comisie ca fiind una, să zicem, de echilibru între cele trei iniţiative prezentate.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte altcineva să ia cuvântul? Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cred că este unul dintre cele mai importante proiecte de lege, pentru că se adresează direct persoanelor care suferă la ora actuală pe un motiv întemeiat, şi anume violenţa domestică, violenţa în familie. Şi aici nu este vorba numai de violenţă fizică, este vorba în acelaşi timp de violenţă de natură psihică, de abuz economic, de tot ceea ce ţine în mod normal de drepturile omului. Nu este vorba numai de femei, este vorba şi de copii şi de bărbaţi. 2% dintre bărbaţi recunosc că sunt agresaţi în familie şi e firesc, atâta vreme cât sunt copii care-şi bat părinţii, părinţi care-şi bat băieţii mai mari, atâta vreme cât există chiar şi persoane de sex feminin care trag câte una zdravănă soţului.

Partea însă cea mai dureroasă este aceea care ţine de copii şi femei. De ce? Pentru că atunci când copiii sunt bătuţi, dezvoltarea lor psihică este grav afectată. S-au făcut foarte multe statistici, mai puţin la noi, mai mult în alte ţări, în America, în Europa şi lucrurile sunt extraordinar de grave, pentru că aşa cum ne creştem copiii, aşa vom avea o societate care se va dezvolta firesc sau mai puţin firesc, cu mai mult spirit de iniţiativă sau mai puţin spirit de iniţiativă, cetăţeni mai timoraţi sau mai încrezători în sine.

Drept urmare, trebuie să avem grijă şi de copii, nu numai atunci când sunt bătuţi, ci şi în situaţia în care ei asistă la bătăi în familie. Aş vrea să vă aduc aminte aici două clipuri sociale pe care le-am lucrat împreună cu Centrul de mediere şi securitate comunitară din Iaşi, cu care am lucrat şi la proiectul de lege, şi împreună cu Bogdan Enoiu, Agenţia McCann Erickson. Ei bine, aceste clipuri sunt cu bătătorul, pe care probabil dumneavoastră l-aţi văzut, cu un băiat cu vergele pe spate care, uitându-se cum un adult bate covoarele, spune: eu nu voi bate niciodată covoarele, pentru că le doare.

Al doilea clip social este cel cu un copil care îşi priveşte părinţii certându-se şi umbrele părinţilor sunt transformate în monştri. Toate acestea arată ce înseamnă abuzul fizic sau abuzul de natură psihologică asupra copiilor. La ora actuală, e un alt clip în aceeaşi formaţiune, Centrul de mediere şi securitate comunitară din Iaşi cu Agenţia McCann Erickson şi cu încă câteva asociaţii pentru protecţia familiei şi a femeilor. Este vorba de acel clip social în care o femeie este lovită pe stradă, cade şi ceilalţi trec uşor peste acest incident, trec peste trupul ei.

O să vă întrebaţi de ce am făcut aceste eforturi împreună sau, mai bine zis, chiar înainte, iată, de a fi promulgată legea, pentru că Uniunea Europeană, Consiliul de Miniştri, recomandă ca aceste legi care prevăd şi conţin în sine schimbări de mentalitate să fie însoţite de campanii sociale, de campanii de informare pentru a preveni neaplicarea legii sau neînţelegerea ei. Aş vrea să vă aduc la cunoştinţă că este, la ora actuală, o statistică mondială care spune clar că una din cinci femei este agresată în familie. Nu e lucru simplu, nu e lucru uşor, atâta vreme cât ne mai gândim că în aceeaşi casă, în aceeaşi clădire, în aceeaşi încăpere, continuă să stea victima împreună cu agresorul după consumarea violenţei şi se aşteaptă bineînţeles la alte violenţe din partea agresorului.

V-aş mai aduce la cunoştinţă că în Europa, o altă statistică spune foarte clar că sunt mai multe femei care suferă de pe urma violenţei în familie decât cele care suferă de pe urma accidentelor vasculare sau de pe urma cancerului. Asta ar trebui să ne dea de gândit şi să vedem cât de importantă este această lege.

În România, statisticile care s-au făcut arată că peste 35% dintre femei - nota-bene, femeile reprezintă un procent de 52% în România-, ei bine, din acest 52%, peste 35% recunosc că sunt agresate în familie.

Care este scopul acestei legi? Păi, în primul rând, să protejăm victimele, ele să se simtă protejate de această lege dar, în acelaşi timp, să existe şi un avertisment foarte puternic pentru agresor, ca înainte de a ridica pumnul sau palma să se gândească de zece ori şi poate să renunţe.

Scopul acestei legi este de a înlocui această "formă de comunicare" prin violenţă, de a o înlocui cu buna înţelegere, cu dialogul şi dacă este cazul cu tratamente aplicate celor care nu sunt în stare să se controleze dintr-un motiv sau altul.

Este adevărat că cele mai multe violenţe în familie sunt provocate de nemulţumirea şi de neputinţa familiei de a-şi susţine un nivel de viaţă normal. Ei bine, legea nu rezolvă această problemă. Această problemă revine celor care guvernează, au guvernat şi vor guverna ţara.

În momentul în care sărăcia se va diminua în România, sunt convinsă că şi violenţa se va diminua.

Vreau să vă aduc la cunoştinţă că există o recomandare a Uniunii Europene, a Consiliului Uniunii Europene cu privire la violenţa domestică. Această recomandare este foarte proaspătă din anul 2002, este Recomandarea 5, care spune foarte limpede şi clar că fiecare ţară membră a Uniunii Europene, drept urmare şi noi, dacă vrem să devenim membrii ai Uniunii Europene, va trebui să aibă o lege specială pe violenţa domestică. Şi în acea recomandare se vorbeşte foarte clar despre ce trebuie să cuprindă această lege. Ei bine, din cele trei legi propuse dumneavoastră, s-a făcut una singură şi aici, iniţiativa formării unei singure legi, redactării unui singur proiect de lege din cele trei revine Comisiei juridice, care ne-a dat această idee şi îi mulţumesc pentru ideea respectivă, am reuşit să intrăm în comisie cu un singur proiect de lege, această lege îndeplineşte toate recomandările Uniunii Europene. Aş putea să spun chiar că este una dintre cele mai europene legi la ora actuală, mă refer la proiectul nostru.

În acelaşi timp, aş vrea să mulţumesc foarte mult Comisiei juridice pentru că a avut înţelepciunea, răbdarea să discute fiecare amendament în parte. Comisia juridică a fost condusă cu... eu, cel puţin nu am mai întâlnit decât la Comisia de cultură a Camerei Deputaţilor atâta spirit democratic, atâta bunăvoinţă cum a fost la această comisie şi pentru acest lucru mulţumesc domnului preşedinte al comisiei, domnul Neagu.

În acelaşi timp însă, trebuie să-i mulţumesc şi domnului Ştefan Cazimir care a avut cele mai pertinente observaţii pe tema formulărilor care trebuie să fie cât mai clare, cât mai precise şi în acelaşi timp cât mai suple.

Sunt câteva chestiuni care ţin de cunoştinţe strict penale în această lege şi aici în totalitate, toate acele articole îi aparţin domnului preşedinte Neagu.

Drept urmare, stimaţi colegi, este o lege care întruneşte practic, nu ştiu dacă există vreun grup parlamentar care să nu aibă reprezentanţi, iniţiatori în această lege, drept urmare întruneşte toate opţiunile politice, în acelaşi timp, ea fost susţinută de către toate grupurile parlamentare pentru a fi o lege bună.

Încă o dată, cu mulţumiri domnului Neagu şi întregii Comisii juridice şi, în acelaşi timp, cu mulţumiri mari organizaţiilor neguvernamentale, sunt două care au participat efectiv, au elaborat proiectele de legi, Centrul de mediere şi securitate comunitară din Iaşi şi Asociaţia pentru promovarea femeilor din Timişoara, dar nu mai puţin celelalte organizaţii neguvernamentale care au făcut o coaliţie, toate care se ocupă de acest domeniu, pentru a susţine proiectul de lege şi în acelaşi timp cu mulţumiri pentru toţi iniţiatorii care au făcut eforturi mari ca acest proiect de lege să vă fie adus la cunoştinţă, vă rog să-l susţineţi şi în acelaşi timp să-l susţineţi şi să ajutaţi victimele violenţei domestice.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu. Poftiţi, domnule deputat. Domnul deputat Ovidiu Brânzan.

Domnul Ovidiu Brânzan:

Mulţumesc, domnule preşedinte. O să fiu mult mai scurt, întrucât antevorbitoarea mea a fost aproape exhaustivă în problemă.

Domnul Corneliu Ciontu:

Şi ne-a şi convins.

Domnul Ovidiu Brânzan:

Da, da. Oricum, existenţa a trei propuneri legislative pe aceeaşi temă, foarte bine elaborate, denotă implicit importanţa acestei problematici. În acest context, nu pot decât să felicit, într-adevăr, Comisia juridică care a avut răbdarea ca, din trei propuneri legislative mari, să facă un raport care, zic că, în linii mari înglobează şi rezolvă în mod foarte elegant o problematică sensibilă într-un context absolut european şi mai ales într-o manieră în care nu creează discriminări pozitive atât de atractive uneori într-un asemenea domeniu.

Ce vreau să subliniez este faptul că această temă relevă foarte bine o colaborare între societatea civilă şi Parlament la nivelul iniţiativei legislative. Este poate cel mai bun exemplu de iniţiativă legislativă comună care vine dinspre societatea civilă prin organismele ei reprezentative, prin ONG-urile nominalizate anterior şi care ulterior a fost preluată de către parlamentari prin finalizarea proiectelor de lege în forma în care au fost prezentate Comisiei juridice. Este o soluţie extrem de bună care a rezolvat o doleanţă a societăţii civile într-o formă foarte bună, foarte elegantă.

În calitate de iniţiator, de reprezentant al unuia dintre grupurile de iniţiatori, pot să spun că nu sunt neapărat fericit de toate formulele, rezolvările găsite în textul final al raportului, însă, pe de altă parte, sunt absolut fericit de faptul că această problemă este în sfârşit rezolvată. Sunt foarte fericit de faptul că avem un raport pe care unele minusuri pe care le putem corecta ulterior, minusuri din punct de vedere al iniţiatorului, nu minusuri ale raportului în sine. Deci, sunt fericit că există acest raport şi categoric susţin şi vă propun să votăm raportul în forma în care a fost el înaintat de către Comisia juridică. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc. Domnul deputat Damian Brudaşcu.

Domnul Damian Brudaşca:

Evident că şi eu salut faptul că s-a ajuns să se supună dezbaterii Camerei Deputaţilor un asemenea proiect de lege care reprezintă o necesitate cu totul şi cu totul deosebită pe fondul accentuării situaţiilor de violenţă domestică în marea majoritate a localităţilor României, cel puţin în mediul rural, datorită accentuării sărăciei, datorită creşterii lipsurilor de ordin material, dar şi pe fondul creşterii consumurilor de alcool, se poate constata o mare frecvenţă a cazurilor de violenţă în familie.

Eu îi felicit, la rândul meu, pe cei care au avut această idee, ca şi Comisia juridică, pentru că s-a aplecat cu foarte multă atenţie asupra celor trei propuneri legislative distincte. Este un progres cu totul deosebit şi din perspectiva alinierii noastre la practicile comunitare, la dreptul comunitar, este de dorit ca această lege să o vedem cât mai repede aplicată, pentru că acest lucru este un minus în activitatea pe care o putem constata noi. Se adoptă legi foarte bune, marele necaz este însă în clipa în care constatăm că legile, deşi foarte bine gândite, foarte necesare, nu se aplică sau se aplică parţial, se aplică deformat, astfel încât scopul pentru care au fost propuse nu se împlineşte întotdeauna.

Felicitări încă o dată iniţiatorilor şi, în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare, pot spune că susţinem adoptarea acestui proiect de lege. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc. Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Trecem la raportul prezentat de comisie. Titlul legii nemodificat. Sunt observaţii? Nu sunt.

Titlul cap. I nemodificat. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Art.1 cu amendament adoptat de comisie. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.2 cu amendamente adoptate de comisie. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.3 cu modificări adoptate de comisie. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.4. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.5. Sunt observaţii? Nu sunt.

Art.6. Sunt observaţii? Nu.

Art.7. Sunt observaţii? Nu.

Cap. II, există propunerea de eliminare. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Cap. III. Titlul capitolului III cu modificările propuse de comisie. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Art.6. Sunt observaţii? Mulţumesc.

Art.7. Sunt observaţii? Mulţumesc.

Art.8 cu amendamente adoptate de comisie. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Art.9. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Art.10. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Art.11, propunerea comisiei de a se elimina acest articol. Sunt observaţii? Nu. Mulţumesc.

Art.12, de asemenea, cu amendări ale comisiei. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Cap. V propus de comisie, este vorba de medierea în cazurile de violenţă în familie. Sunt observaţii? Nu sunt. Mulţumesc.

Art.13, cu amendări ale comisiei.

Sunt observaţii? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Art.14, cu amendări adoptate de comisie.

Sunt observaţii? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Art.15.

Sunt observaţii? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Art.16, cu amendările adoptate de comisie.

Sunt observaţii? Nu.

Art.17. Sunt observaţii? Nu sunt.

Vă mulţumesc.

Art.18. Sunt observaţii? Nu.

Vă mulţumesc.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte, procedură!

Domnul Corneliu Ciontu:

Procedură. Domnul Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Avem rugămintea respectuoasă să ne îngăduim răgazul, cel puţin de un minut pe fiecare articol, pentru a examina cu atenţie amendamentele care mai sunt la această iniţiativă legislativă şi să nu uităm că, totuşi, este o lege cu totul nouă, care reglementează instituţii noi în sistemul legislativ românesc şi, de aceea, cred că merită o atenţie suplimentară.

Pe de altă parte, v-aş ruga să lecturaţi mai uşor textele de lege, în ordinea în care sunt prezentate în raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc pentru intervenţie. Am reţinut.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ştefan Cazimir:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Există în secţiunea "Amendamente respinse", la poz.5, menţiunea că am propus eliminarea instituţiei "consiliul de familie" din cuprinsul proiectului de lege. Este însă o greşeală materială pe coloana "Motivare", şi anume enunţul: "Consiliul de familie nu este o instituţie tradiţională poporului român". Este exact contrariul a ceea ce am susţinut în comisie - şi pot atesta membrii care au participat la dezbateri. Ideea pe care am susţinut-o eu în comisie este că, dimpotrivă, consiliul de familie este o instituţie tradiţională a poporului român şi, ca atare, nu mai trebuie instituită prin lege.

O altă greşeală materială, sau cel puţin aşa o pot considera în această clipă, este că în secţiunea "Amendamente respinse" nu a fost menţionat în primul rând domnul Ionel Olteanu, care a susţinut aceeaşi idee cu argumente de natură juridică mai pertinente decât acelea pe care le-aş fi putut aduce eu. Şi, dacă-mi permite, l-aş ruga chiar pe domnul deputat Olteanu să refacă această argumentare în faţa plenului, pentru ca, în legătură cu oportunitatea acestei instituţii, să putem aviza într-o mai bună cunoştinţă de cauză.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Rog comisia să spună punctul de vedere faţă de această intervenţie.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Noi n-avem nimic împotrivă, însă, demult am trecut de acest pct.5. Dar, dacă socotiţi că este cazul să revenim şi să reluăm aceste discuţii pe marginea amendamentului, n-am practic nimic împotrivă, însă noi am ajuns la pct.18, pct.19. Sunt depăşite deja. De acord cu erorile materiale care eventual pot fi corectate, pentru că s-a lucrat la acest raport extraordinar de mult şi staff-ul tehnic probabil că a notat greşit anumiţi termeni. Însă, repet încă o dată: ar însemna să reluăm acest proiect de lege de la început. Noi am depăşit aceste aspecte pe care domnul profesor Cazimir le-a învederat aici.

Las la latitudinea dumneavoastră, aşadar, domnule preşedinte al şedinţei, să apreciaţi dacă reluăm discuţii pe texte deja depăşite.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Eu mi-am însuşit observaţia făcută de domnul deputat Olteanu. Probabil că eu am trecut prea repede şi n-am sesizat intenţia domniei sale de a interveni şi v-aş propune să facem o excepţie numai pentru acest caz şi-l rog pe domnul deputat Olteanu să-şi prezinte punctul de vedere, urmând să continuăm cu art.19, unde ne-am oprit.

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că excepţia nu este pentru mine. Este pentru noi toţi, pentru că avem nevoie să reflectăm dacă, într-adevăr, este cazul să creăm o structură nouă, o instituţie nouă - consiliul de familie - într-o materie, într-un domeniu care are o natură specifică, de o anumită sensibilitate, să spun aşa, ceea ce ar exclude o asemenea instituţie.

De altfel, vă rog să observaţi că şi la articolele următoare - la art.21, aş cita, art.20 de asemenea, la art.21, în special, este vorba de această instituţie a consiliului de familie care exercită, printre altele, atribuţiile de mediere între membrii familiei. Întrebarea se pune în felul următor: câtă vreme, prin natura însăşi a medierii, cei care o exercită trebuie să aibă o calitate neutră în raport cu membrii unui asemenea consiliu, mă întreb dacă o asemenea activitate nu se contrazice pe ea însăşi, repet, datorită faptului că medierea nu poate fi exercitată decât de cineva care are o atitudine obiectivă, care poate avea o atitudine obiectivă în raport cu obiectul medierii.

Pe de altă parte, existenţa acestui consiliu de familie duce la ideea de a transpune din domeniul tradiţiilor morale, tradiţiilor sociale, în domeniul dreptului, o instituţie care funcţionează, poate ad-hoc, există ca atare în memoria colectivă, memoria culturală a poporului român, a unor colectivităţi, cel puţin.

În legătură cu această instituţie, aş mai vrea să spun că proliferarea unor asemenea instituţii, cu atât mai mult în domenii în care activitatea lor este inutilă, sau chiar poate să contrazică scopurile pe care şi le propune, mi se pare că este de datoria noastră de a gândi şi de a elimina din textul legii o asemenea structură a consiliului de familie, pentru a lăsa posibilitatea ca medierea să fie exercitată de către asistenţii sociali, de către ceilalţi actori ai societăţii civile care pot exercita o asemenea activitate de mediere.

În ultimul rând, este un argument de tehnică legislativă, dacă doriţi. Într-un articol precedent articolului 21 se vorbeşte de consiliul de familie pentru ca el să fie definit ulterior - ceea ce înseamnă compoziţia lui şi ceea ce se urmăreşte prin activitatea respectivului consiliu de familie.

În sfârşit, un alt argument care pledează la eliminarea acestui text şi eliminarea instituţiei, sau structurii consiliului de familie din această propunere legislativă este acela care vizează faptul că o asemenea calitate de membru al consiliului de familie nu se pierde prin neuz. Este un nonsens, câtă vreme calitatea de membru al familiei decurge din faptul că respectivul face parte dintr-o structură familială constituită legal.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl rog pe domnul preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, dacă are un punct de vedere faţă de cele prezentate?

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi am zăbovit asupra acestei legi o săptămână numai în luna februarie, dezbaterile au durat ore în şir. Aş vrea să spun că atunci când s-a votat în comisie menţinerea acestei "instituţii"(ghilimelele sunt cerute de vorbitor), s-a argumentat - şi de ce să nu recunoaştem că aşa stau lucrurile - că în mod frecvent se vorbeşte de consiliul de familie. Sigur, nu e o "instituţie" omologată din punct de vedere juridic. Iniţiatorii - şi aţi asistat şi dumneavoastră la discuţii, stimaţi colegi, mă refer la domnul Olteanu şi la domnul Cazimir - au susţinut menţinerea, ca să spun aşa, în textul legii a instituţiei, cu unele corecturi, pe bună dreptate.

Deci, la art.22 alin.3 observaţia este corect făcută de domnul Olteanu, însă eu, pentru că... aşa cum vă amintiţi cei care aţi participat la dezbateri, aş fi totuşi pentru menţinerea acestei formulări din lege, să lăsăm acest consiliu de familie, pentru că în realitate este prefigurat un colectiv, să-i spun aşa, denumit "consiliu de familie", care are menirea de a interveni, este o asociaţie fără personalitate juridică, şi de a elimina, a atenua diferendele, conflictele etc. care se nasc în familie. Hai să ne amintim că în vorbirea curentă românească auzim deseori spunându-se că a avut loc consiliul de familie şi s-a decis cutare şi cutare lucru.

Deci, nu văd cu ce ar deranja menţinerea în textul legii a acestor precizări legate, repet, de această "instituţie".

Eu sunt de părere că ar trebui menţinută, cu observaţia corectă, pe care a făcut-o domnul Olteanu, că art.22 alin.3 să fie reformulat sau, eventual, eliminat. Nu ştiu, n-am reţinut exact ce propunere a făcut colegul meu.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Stimaţi colegi, colegul nostru, domnul deputat Olteanu are perfectă dreptate. Acel articol trebuie eliminat, pentru că, într-adevăr, nu poţi să-ţi pierzi calitatea de membru al familiei, al consiliului de familie în nici o situaţie, cred eu, decât în situaţia în care mori, dar şi atunci mai rămâi în amintirea familiei.

Drept urmare, îi dau perfectă dreptate şi cred că trebuie eliminat acel alineat.

Pe de altă parte, în legătură cu întregul concept al consiliului de familie, aici trebuie să recunoaştem că iniţiatorii au convenit asupra acestei chestiuni. Dacă consiliul de familie are sau nu are o eficienţă în ameliorarea conflictelor, e greu de spus. Cred, însă, că trebuie menţinut, pentru un singur lucru: cred că este o atenţionare a familiei, a membrilor ei asupra responsabilităţii ce-i revine, sau le revine, în încercarea de a împăca părţile. Poate că sunt situaţii în familie în care se rezolvă conflictele în felul acesta. Şi atunci, având în vedere că există o asemenea posibilitate, având în vedere că iniţiatorii au convenit asupra consiliului de familie prezent în acest proiect de lege, menţinem consiliul de familie, dar suntem de acord cu eliminarea alineatului despre care vorbea domnul Olteanu.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Îmi cer scuze că revin din nou la tribună pentru a face precizări cu privire la care mă simt oarecum obligat.

Prima precizare, stimaţi colegi, pentru ca să ştiţi ce votaţi şi pe baza căror argumente.

În comisie, votul a fost la egalitate. Prin urmare, un grup de membri ai comisiei au susţinut eliminarea "consiliului de familie" ca instituţie, ca structură inutilă în cadrul acestei propuneri legislative, celălalt grup, dimpotrivă, a susţinut contrariul. Balanţa votului a fost înclinată de votul preşedintelui şi cred că memoria tuturor celor prezenţi este aceeaşi.

Deci, din această perspectivă, iată care a fost echilibrul dezbaterilor în comisie, ceea ce înseamnă că şi un punct de vedere şi celălalt a fost susţinut cu argumente pertinente.

Pe de altă parte, existenţa acestei structuri paralele care este formată din aceiaşi membri ai familiei, ca şi familia însăşi, la care se referă această structură de consiliu al familiei, mi se pare că dovedeşte prin ea însăşi inutilitatea unei asemenea structuri. Ce facem? Luăm din domeniul relaţiilor sociale o instituţie sau o structură ad-hoc, constituită ca urmare a tradiţiei româneşti, şi o legiferăm, având în vedere sau conştienţi fiind că ea este inutilă. Deci, dintr-o asemenea perspectivă trebuie să ne gândim. Pe de altă parte, există argumentul care spune foarte clar că un asemenea consiliu, format din aceiaşi oameni, acţionează prin mediere cu privire la aceiaşi oameni care reprezintă componenţa familiei. Mie mi se pare că se insistă prea mult cu privire la o situaţie care mi-ar aduce aminte de expresia unui parlamentar elveţian "structurita" - o boală care bântuie Europa, proliferează structuri, unele utile, altele mai puţin utile. într-un domeniu ca cel al relaţiilor familiale mi se pare că trebuie să fim ceva mai atenţi şi să avem în vedere că un asemenea consiliu de familie este perfect inutil.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Brânzan

Domnul Ovidiu Brânzan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

De principiu, tind să fiu de acord cu colegul Olteanu, fiindcă, într-adevăr, probabil că o asemenea structură pare nu foarte eficientă în realizarea obiectivelor pe care şi le-a propus, însă, pe de altă parte, totuşi, ştiu că există în practica unor ţări europene rezolvarea extrajudiciară a unor probleme sensibile, cum este cazul infracţionalităţii la minori sau alte domenii ale vieţii comunităţii.

În acest context, consider că introducerea acestei noţiuni ar fi totuşi utilă, în sensul responsabilizării societăţii civile şi a oamenilor în general, pentru a învăţa să-şi rezolve măcar anumite probleme în afara sferei justiţiei.

Deci, pentru a conştientiza, este cred că un prim pas de conştientizare a societăţii civile că anumite probleme pot fi rezolvate în cadrul societăţii şi în afara justiţiei şi cred că în acest sens iniţiativa este totuşi utilă, motiv pentru care susţin adoptarea ei în această formă.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Am şi eu o opinie referitor la consiliul de familie şi-mi menţin părerea că trebuie să existe în lege acest consiliu de familie, mai ales că în practica tuturor familiilor există acest consiliu, indiferent că se numesc naşi, indiferent că se numesc părinţi. Nu cred că niciodată o decizie destul de importantă pentru o familie n-a avut loc şi cu un sfat sau o intervenţie a altuia din afara familiei propriu-zise, fie părinte şi, de regulă, părintele-spiritual - naş.

Deci, cred că acest consiliu de familie este corect să rămână. Că-l instituţionalizăm sau nu, că se ţine cont sau nu, nu face nici un rău nimănui. Deci, părerea mea este să rămână în continuare.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mai sunt intervenţii?

Poftiţi, domnule profesor.

Domnul Ştefan Cazimir:

N-aş vrea să abuzez de răbdarea dumneavoastră, dar mi se pare că a instituţionaliza, prin lege, o instituţie care deja există prin tradiţie înseamnă a forţa uşi deschise. Nu e prima dată când în activitatea noastră legislativă se întâmplă asemenea lucruri. De pildă, celebra lege privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice a fost, din capul locului, o lege pleonastică, pentru că nu făcea decât să repete nişte prevederi deja existente, în primul rând într-o lege privind protecţia consumatorului, şi s-a ajuns, în ultimă instanţă, ca un articol al ei - art.7 - să sune astfel: de unde iniţial suna "Denumirea, explicaţiile şi orice alte informaţii vor fi traduse obligatoriu în limba română", când şi-au dat seama cei din comisia de mediere că deja lucrul e statuat, au modificat şi noul enunţ sună astfel: "Denumirea, explicaţiile şi orice alte informaţii vor fi traduse în limba română, conform legislaţiei în vigoare", ceea ce este un lucru de un haz eminent.

Acelaşi lucru, sau ceva asemănător s-ar întâmpla şi prin adoptarea prin lege a unei instituţii, sau prin statuarea legală a unei instituţii care deja funcţionează şi, până la urmă, efectul ar putea fi contrar celui scontat, adică un efect negativ, şi nu unul pozitiv, prin faptul că instituind această formă de mediere chiar între factorii care sunt angajaţi în conflict (absurditatea situaţiei a fost deja explicată de domnul Ionel Olteanu) se deresponsabilizează alţi factori menţionaţi în lege, cum ar fi în primul rând asistenţii familiali, care pot să spună: până nu se întruneşte consiliul de familie, noi nu ne implicăm şi să aşteptăm întâi consiliul de familie.

Deci, repet, deşi intenţia rămâne pozitivă, efectul ar fi negativ.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Mai doreşte cineva?

Domnul preşedinte.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mie-mi pare rău că ne cramponăm de o chestiune care, într-adevăr, a fost discutată la comisie, dar care, în opinia mea, vine să sprijine sensul şi raţiunea legii.

Acest consiliu de familie nu ştiu cu ce deranjează în conţinutul legii, ţinând seama că are menirea de a aplana conflictele care eventual ar interveni între membrii familiei.

Domnule, s-a întemeiat consiliul de familie şi au decis că ... Chestiunea cu "structurita", cu poveşti, mă rog, pe care le anunţă unii colegi de-ai mei, n-ar avea impact direct aici şi nu văd cu ce am înrăutăţi legislaţia noastră, dacă în sânul acestei legi care reglementează combaterea violenţei în familie, ar apărea această denumire "consiliu de familie". Şi vreau să închei prin a sublinia că am înclinat balanţa la vot în comisie, pentru că am fost de acord cu poziţia iniţiatorilor şi este firesc să fie aşa, pentru că au venit colegii noştri, între care şi colegul meu Ionel Olteanu s-a înscris, dar nu ştiu pe ce aspecte, mă rog, şi am încercat să le dau dreptate celor care au venit cu proiectul de lege, să le dăm satisfacţie, pentru că, până la urmă, au muncit la un proiect de lege care, iată, a ajuns în această fază.

De aceea, domnule preşedinte, v-aş ruga, totuşi, să puneţi la vot această propunere a colegilor mei, ca să putem face un pas înainte, pentru că am impresia că ne-am oprit asupra unor chestiuni care nu sunt atât de importante cât s-ar crede prin luările de cuvânt de la această tribună.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Am procedat aşa cum am procedat, pentru că, într-adevăr, este o lege mult prea importantă, ca să nu asigurăm un cadru de dezbatere favorabil găsirii celor mai bune formule.

În acelaşi timp, vreau să vă spun că am constatat cu satisfacţie că este printre puţinele legi la care şi-au adus contribuţia parlamentari din toate partidele. Bine ar fi să avem mai multe asemenea proiecte legislative, unde să ne dăm concursul toţi parlamentarii din toate partidele.

ne aflăm în faţa a două situaţii: s-a solicitat eliminarea art.5, pe care noi l-am votat, dar mi-am însuşit vina că, probabil, am trecut eu prea repede şi n-am observat că domnul deputat Olteanu vrea să intervină. Deci, deşi am votat acest articol, fac apel la bunăvoinţa dumneavoastră şi, în conformitate cu regulamentul, cu modificările aduse regulamentului, trebuie să supunem votului din nou acest articol, în formula propusă de comisie.

Cine este pentru propunerea făcută de comisie, în legătură cu art.5? vă mulţumesc.

Deci, o largă majoritate.

Împotrivă? Trei voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Vă mulţumesc.

Deci, amendamentul propus a căzut.

A doua problemă ridicată de domnul deputat Olteanu o s-o rezolvăm când ajungem la art.22, pentru că acolo am înţeles că şi comisia şi-a însuşit eliminarea acelui alineat.

Reluăm de la art.19, unde ne-am oprit. Dacă sunt observaţi la acest articol? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Titlul Capitolului V care are medierea în cazurile de violenţă în familie.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Art.20. Dacă sunt observaţii? Vă mulţumesc.

Art.21. Dacă sunt observaţii? Poftiţi, domnule deputat Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aminteam în intervenţia mea faptul că este inoportun şi contrar normelor în tehnică legislativă să vorbeşti despre o instituţie într-un articol şi, după aceea, s-o defineşti ulterior. La art.21, din câte văd, se spune foarte clar că prevenirea situaţiilor conflictuale şi medierea între membrii familiei se realizează prin intermediul consiliului de familie sau de către mediatorii autorizaţi, după care, la art.22 se spune ce este şi ce face şi din cine se compune acest faimos consiliu de familie. Cred că este inadecvat să avem o asemenea reglementare, cel puţin prin prisma acurateţii unei reglementări.

Domnul Corneliu Ciontu:

Propuneţi ceva?

Domnul Ionel Olteanu:

Propunerea mea era de eliminare a consiliului de familie. Dincolo de chestiunea aceasta, am înţeles că a căzut, domnule preşedinte, cred că ar trebui inversate articolele, 21 în locul actualului 22 şi viceversa.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dacă şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi are ceva de spus în legătură cu această propunere de schimbare.

Domnul Ion Neagu:

Da, am avea o rugăminte: totuşi, să dezbatem legea şi să rămână aşa, aceasta este propunerea noastră, pentru că nu e nici o mare nenorocire şi în tehnica legislativă se mai regăsesc asemenea situaţii când fac trimitere şi după aceea reglementezi, mai ales când definesc instituţii şi când nu intru pe fondul efectelor lor. Deci nu e nici un mare necaz dacă în următorul articol 22 definesc instituţia despre care am amintit cu un articol anterior. Vă mulţumesc. Vă propun să rămână textul aşa şi vă rog să supuneţi votului aceasta.

Domnul Corneliu Ciontu:

Am înţeles. Supun art.21 în varianta comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.22, dacă sunt observaţii? Deci cu propunerea pe care am înţeles că şi-a însuşit-o şi comisia, la art.22 să eliminăm alin.3. Da, domnule deputat Olteanu, asta aţi propus, da? Deci cu această amendare supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Cu majoritate de voturi s-a amendat.

Art.23, sunt probleme? Nu sunt. Adoptat.

Capitolul V devine Capitolul VI cu acelaşi titlu. Sunt probleme la această propunere? Nu.

Art.24. alin.1, sunt probleme? Nu sunt. Adoptat. Toate alineatele.

Art.25. Sunt observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Adoptat.

Capitolul VII, titlul capitolului VII. Dacă sunt observaţii? Vă mulţumesc.

Trecem mai departe. Art.27. Sunt observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.28. Sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.29. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Capitolului VIII. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Art.30. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Art.31, fost art.17. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Capitolului IX, deci Capitolul VII devine Capitolul IX cu acelaşi titlu. Sunt observaţii? Nu sunt. Vă mulţumesc. Adoptat.

Art.32. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Urmează să supunem votului final şi acest proiect de lege.