|
Domnul Márton Árpád Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Se pare totuşi că trebuie să fac un enunţ puţin mai lung şi o argumentare mai lungă legată de intenţia noastră de a modifica actuala lege a arhivelor naţionale care este una depăşită, care în forma care există şi modul în care funcţionează ca atare arhivele naţionale este minunată pentru a păstra documentele de arhivă, dar este total improprie pentru a avea acces la aceste documente. Ca atare, noi am încercat chiar prin depunerea a două proiecte de lege în care am încercat să fim atenţi asupra tuturor observaţiilor făcute, atât de Consiliul Legislativ, cât şi de Guvern, şi pe urmă în modul în care am lucrat în comisie, una din aceste legi a fost amendată în felul în care am renunţat la ideea de a avea o reţea de arhive publice, menţinând actuala structură de arhivă naţională, menţinând totodată şi subordonarea acestei arhive, subordonare în Ministerul de Interne, aceea a administraţiei publice, dar nu am renunţat la câteva idei de fond. Una: arhivele să fie accesibile pentru toţi. În primul rând, e foarte important ca tot cetăţeanul român care are un interes legitim care poate fi documentat numai printr-un document care se găseşte în arhive, să aibă acces la aceste documente. Poate dumneavoastră care sunteţi deputaţi în diferite circumscripţii cunoaşteţi situaţia acelor persoane care încearcă să găsească o hârtie prin care să documenteze că, într-adevăr, ei au avut o proprietate de pământ, de pădure şi aşa mai departe. Pe de altă parte, este imperios necesar ca tot cercetătorul din ţară şi din străinătate să aibă acces la acest fond arhivistic, pentru că acest fond arhivistic se păstrează nu pentru a se păstra în sine, ci pentru a fi în slujba cetăţeanului în interesul întregii culturi a acestei ţări. Şi, este inadmisibil, ca să avem pe urmă, pe baza acestei legi care, deocamdată este în vigoare, nişte norme care, de exemplu, în sala de lectură să interzică în secolul XXI folosirea leptopurilor. Da, doamnelor şi domnilor, am citit acest material. În arhivele din România, în sala de lectură nu se pot folosi leptopurile. În secolul XXI! Ca atare, trebuie să se modifice acest sistem. Cea de-a doua problemă. Există momentan, există în universităţi, în muzee, deşi domnii arhivişti neagă această situaţie, chiar şi în arhivele bisericeşti există documente care se ţin acolo, care, conform acestei legi, ar trebui să fie predate, deşi conform uzanţelor internaţionale, nu ar trebui să fie predate. Ca tare, ar trebui să punem de acord situaţia de fapt cu cea juridică. Şi că aceste arhive bisericeşti, ale universităţilor şi ale muzeelor să fie, într-adevăr, arhive de folos pentru comunităţi ar trebui să îndeplinească şi aceste materiale care au fost preluate abuziv de fostul sistem. Cea de-a treia problemă este tot o stare de fapt. În universităţile din ţara noastră, şi cele de stat şi cele private, pe la secţiile de filologie, istorie sunt studenţi care învaţă şi arhivistică. Deocamdată însă la arhivele naţionale sunt angajate doar persoanele care au terminat Academia de Poliţie. Eu cred că trebuie să demilitarizăm arhivele naţionale. Deci iată, doar cele 3 probleme pe care eu cred că o lege nouă modernă trebuie să o rezolve. Am propus doar câteva amendamente la legea veche, prin care aceste probleme pot fi rezolvate. Ca atare, eu vă propun, vă cer să aprobaţi varianta propusă de comisie, în unanimitatea persoanelor prezente la şedinţa respectivă, variantă care a fost din nou susţinută prin raportul suplimentar pe care îl aveţi şi să votaţi acest raport. Vă mulţumesc.
|