Dezbateri parlamentare

După pauză

Domnul Florin Iordache:

Domnul Chirvăsuţă, vă rog, să putem începe.

Domnul Chirvăsuţă sau domnul Ciolacu.

Potrivit art. 205 din Regulament şi programului de lucru, în cadrul Orei Guvernului, avem organizate dezbateri politice, la solicitarea Grupului parlamentar al PSD, cu tema "Strategia Ministerului Sănătăţii pentru asigurarea serviciilor medicale de calitate de sănătate publică în conformitate cu nevoile populaţiei. Poziţia Ministerului Sănătăţii faţă de proiectul legislativ Legea prevenţiei în sănătate".

Din partea Guvernului, participă la dezbateri domnul ministru al sănătăţii, Patriciu-Andrei Achimaş-Cadariu, şi domnul ministru pentru relaţia cu Parlamentul.

Având în vedere prevederile regulamentare şi propunerile Biroului permanent şi ale Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, vă prezint procedura de desfăşurare a dezbaterilor şi timpul maxim care să fie alocat participanţilor: reprezentantul grupului parlamentar care a solicitat dezbaterea - 5 minute pentru prezentarea temei dezbaterii; reprezentantul Guvernului, domnul ministru Andrei Achimaş-Cadariu - 5 minute pentru a răspunde; reprezentantul grupului parlamentar care a solicitat dezbaterea - 3 minute pentru lămuriri suplimentare; grupurile parlamentare şi reprezentanţii deputaţilor neafiliaţi - câte 3 minute, iar la final, reprezentantul Guvernului, domnul ministru - 5 minute pentru a răspunde.

Obiecţii dacă sunt? Nu.

Vă rog să pregătiţi cartelele. Să înceapă votul.

Rog stafful să mai repetăm votul. Să înceapă votul.

Da. Cu 86 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, a fost acceptat. Încep dezbaterile.

Dau cuvântul domnului deputat Florin Buicu, preşedintele Comisiei pentru sănătate, reprezentantul Grupului parlamentar al PSD, pentru prezentarea temei dezbaterii politice.

Aveţi 5 minute, domnule deputat.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Şi, dacă ar fi să-l parafrazez pe un coleg de-al nostru, stimate domnule Eugen Nicolăescu,

O să vorbesc acum în calitate de medic primar de sănătate publică, de conferenţiar şi de cel care predă studenţilor Sănătate Publică la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş.

Şi pentru că, în ultimele zile, opinia publică a fost invadată de această temă a prevenţiei, aş începe prin a face câteva clarificări.

Prevenţia, etimologic discutând, înseamnă arest preventiv. În DEX, acesta este termenul utilizat pentru acest termen, prevenţie. Doar în 1998, în DEX, apare o completare legată de acest termen, termenul corect utilizat în DEX fiind profilaxie.

Profilaxie - conform DEX-ului - este ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariţiei şi a răspândirii bolilor, ramură a medicinii care se ocupă cu studiul şi aplicarea măsurilor profilactice. Acest termen provine din franceză - prophylaxie - şi înseamnă faza de dinainte. Iar începând cu 1939, Scriban este cel care introduce acest termen.

Cu alte cuvinte, daţi-mi voie să vă spun că termenul corect folosit pentru a defini ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariţiei şi răspândirii bolilor este profilaxie şi nu prevenţie.

O treime din populaţie, din populaţia României, are un acces dificil sau chiar imposibil la servicii de sănătate.

Institutul Naţional de Statistică ne spune că 25% din populaţie, în 2014, nu a apelat la un specialist şi sub 50% din români au mers la un medic, în acelaşi an; 3,6% dintre români nu au mers în viaţa lor la medic.

În cele 15.800 de localităţi, comune, sate şi cătune din România, vorbim de 2.488 de localităţi cu condiţii deosebite de muncă, zone izolate, în care se găsesc 3.175 de cabinete, în aceste state şi comune, deservite de 3.285 de medici ce lucrează în aceste cabinete; 5.185.000 de persoane sunt înscrise la medicii de familie, în aceste localităţi izolate. În afară de accesul dificil sau imposibil la reţeaua de sănătate, vorbim de distanţe mari până la primul medic. În 2015, în Delta Dunării, de exemplu, 3 medici deserveau 4.000 km². În Botoşani, un sat la 9-10 km de medicul de familie determină un pacient, un înscris, să facă 20 km pentru a beneficia de serviciile medicale.

Condiţiile de viaţă. Cum putem să facem prevenţie sau poate prevenţie putem să facem, dacă nu avem apă şi canalizare? România nu poate sancţiona pacienţii, până nu oferă acestora condiţii civilizate de trai, care înseamnă, de fapt, reducerea riscului de îmbolnăvire.

Din 17.000 de unităţi administrativ-teritoriale, doar în peste 2.500 există reţele de distribuţie a apei potabile.

În raportul pe 2014, Sănătate şi mediu, al Institutului Naţional de Sănătate Publică, este prezentată o anchetă epidemiologică a methemoglobinemiei la copii de 0-1 an. Ce înseamnă asta? Arată o intoxicaţie acută cu nitriţi, provocată de apa din fântâni. Contaminarea este provocată de distanţa foarte mică între grajd sau toaletă şi puţul de apă. Cele mai afectate au fost Iaşiul, cu 151 la 100.000 de copii între 0 şi 1 an, urmat de Caraş-Severin, cu 145, iată, Sibiul, cu 142 şi urmate la puţină distanţă de judeţele Neamţ şi Botoşani.

Domnul Florin Iordache:

Vă rog să concluzionaţi.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

Ce face ANPS în proiectul Legii prevenţiei? Exact ce fac autorităţile administraţiei locale în acest moment: avertizează proprietarii de fântâni, avertizează populaţia, prin afişe sau prin înscrisuri, distribuie materiale informative gravidelor şi mamelor de copii 0-1 an.

Acest proiect, "Agenţia salvează România" este Agenţia de Prevenţie în Sănătate, care sancţionează pacienţii.

Şi un ultim cuvânt...

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc mult.

Domnul Corneliu-Florin Buicu:

Dacă în Germania, în iunie 2015, a fost adoptată o reglementare legată de prevenţie, în urma prescripţiei medicului de familie, pacienţii care fac sport, în sala de sport, să poată beneficia de sume compensatorii de la casele de asigurări, constatăm că, într-un Proiect de Lege a prevenţiei din România, vorbim de un copy-paste, dar care nu a luat lucrurile cele mai bune.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit, în continuare, la cuvânt pe domnul ministru Patriciu-Andrei Achimaş-Cadariu, ministrul sănătăţii.

Domnule ministru, aveţi 5 minute, vă rog.

Domnul Patriciu-Andrei Achimaş-Cadariu (ministrul sănătăţii):

Stimate doamne, stimaţi domni deputaţi,

Vă mulţumesc foarte mult că îmi daţi ocazia să vorbesc astăzi în faţa dumneavoastră, cred că este un moment excepţional acesta şi faptul că aduceţi în atenţia concetăţenilor noştri problema prevenţiei.

Fără doar şi poate, este un subiect dincolo de important şi la modă în întreaga Comunitate Europeană, dar, dincolo de acesta, având în vedere că este un subiect tocmai atât de delicat - şi am să vă explic imediat de ce - orice intervenţie în acest sens se poate face doar pe seama dovezilor medicale, şi anume, a acelor studii construite după o metodologie extrem de corectă, care să ne demonstreze că un anumit lucru se justifică şi mai mult decât atât, că este cost eficient.

Şi, sigur, vorbim despre mai multe noţiuni: test diagnostic, test screening, profilaxie primară, secundară. Sunt două categorii mari de boli: cele care se pot transmite, transmisibile, şi netransmisibile, şi pentru fiecare se aplică diferit aceşti termeni.

Nu orice test diagnostic este şi un test screening. Şi aici mă refer la profilaxia secundară. Şi în acest sens sunt strict trei localizări la care se aplică acest termen: cancerul de col uterin, cancerul de sân, cancerul colorectal. Eforturi în sensul iniţierii unui Program de screening se fac din 2009, cu mici pauze, dar a construi o reţea de screening, doamnelor şi domnilor, nu înseamnă a face un simplu test diagnostic, înseamnă a avea o bază, înseamnă a avea o reţea, înseamnă a avea laboratoare, a avea laboratoare de referinţă, înseamnă a avea standardizare şi control al calităţii.

Toate acestea se construiesc în timp. Dacă la colul uterin să zicem că suntem mai avansaţi, situaţia este foarte complicată în ceea ce priveşte cancerul de sân, unde lipsesc, fără doar şi poate, aparatură şi, mai ales, specialişti.

Există un pilot pe care-l vom dezvolta şi la cancerul de sân, iar la cancerul de col uterin ne propunem extinderea reţelei.

Tot anul acesta va debuta şi un pilot pentru cancerul colorectal.

Ne interesează acest lucru şi am afirmat-o în Planul sectorial de guvernare, nu doar profilaxia secundară, cât şi cea primară.

Programul "Educaţie pentru sănătate" va fi lansat în prima lui formă la semnarea protocolului cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, din 24 februarie.

De ce nu putem face lucrurile peste noapte? Măsura unui program de screening se face în decenii. Din experienţa ţărilor care au făcut acest lucru, în 20-30 de ani, s-a văzut scăderea mortalităţii prin aceste boli specifice. Tocmai, de aceea, până atunci trebuie să susţinem în continuare şi terapia.

Este, totuşi, şi un lucru bun, dincolo de toate acestea, faptul că speranţa de viaţă, în ciuda faptului că lucrurile nu merg întotdeauna aşa cum trebuie, totuşi, în ultimele două decenii a crescut cu 5 ani de zile.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Florin Iordache:

Pentru detalii suplimentare îl invit pe domnul deputat Nicu Bănicioiu.

Grupul PSD, aveţi 3 minute.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Dragi colegi,

Vreau să constat, de fapt, că cei care au iniţiat legea nu sunt prezenţi. Sunt doar doi dintre colegi, o parte văd că nu sunt prezenţi şi mă aşteptam ca măcar doamna preşedinte Gorghiu să fie în sală, mai ales că era un proiect foarte important pentru Domnia Sa sau cel puţin aşa ne-a anunţat.

Una peste alta, sunt foarte interesat de o astfel de discuţie. M-aş fi bucurat să fie în sală mai mulţi colegi parlamentari, dar chiar şi atâţia câţi suntem cred că putem ajunge la câteva concluzii importante. Colegul meu, domnul deputat Buicu, a prezentat câteva dintre neclarităţile acestui proiect de lege, iar eu aş vrea să mai punctez încă o parte dintre ele. Bineînţeles, în timpul foarte scurt, nu vom avea timp, dar cu siguranţă cred că la Comisia pentru sănătate ar trebui abordat mult mai pe larg subiectul.

Normal că toată lumea vrea prevenţie, normal că toată lumea vrea să finanţeze astfel de programe şi aduc aminte tuturor că aceste programe există în planul Ministerului Sănătăţii. E adevărat, nu sunt atât de bine finanţate pe cât ar trebui. Deci problema care s-ar impune a fi rezolvată ar fi finanţarea, creşterea finanţării Ministerului Sănătăţii.

În rest, a veni cu restricţii, cu coerciţii şi, practic, în final pedepsirea bolnavului care are o patologie foarte gravă cred că nu ar rezolva nimic, ba, din contră, n-ar avea decât efectul ca acei bolnavi să nu mai aibă acces la tratament. Şi-mi aduc aminte, aici, în anii trecuţi, şi sunt convins că şi domnul ministru Achimaş îşi aduce aminte de lucrurile acestea, cât de greu ne-a fost să introducem molecule noi, cât de greu a fost să uşurăm accesul pacientului român către medicaţie de ultimă generaţie. Printr-un astfel de proiect legislativ tocmai asta facem: încercăm să-l depărtăm cât mai mult de aceste medicamente care, repet şi am mai spus-o de multe ori, sunt foarte scumpe. Deci, noile generaţii de astfel de medicamente, cel puţin în oncologie sunt de la câteva mii de euro în sus. M-am referit la oncologie pentru că era unul din exemplele din expunerea de motive.

În altă ordine de idei aş vrea să comentez cel de-al doilea exemplu, cel al bolilor cardiovasculare. Tot în expunerea de motive se spunea că ar putea urca contribuţia pacientului până la 50%, dacă nu îşi face acele controale periodice sau dacă nu este dovedit a fi...

Şi împreună cu colegul Florian Popa am pus la dispoziţie un draft de statistică...

Domnul Florin Iordache:

Vă rog să concluzionaţi.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

... cifrele oficiale le puteţi găsi... În Bucureşti 43% sau cel puţin 43% din bucureşteni se încadrează în acea categorie de boală.

La nivelul României peste 40%, deci, cam atâţia dintre români ar trebui să plătească 50% pentru tratamentul hipertensiunii. Cum se depistează sau cum s-ar putea preveni hipertensiunea este iarăşi de discutat. Nu ştiu dacă am putea s-o asigurăm la toţi, iar sfatul meu înainte de toate este acela de a crea cadrul şi de a crea infrastructura, de a continua programele începute anul trecut, de a dezvolta infrastructura pe cancer, de a avea angiografe, tocmai ca să nu mai avem acei bolnavi şi tocmai pentru a avea unde să-i tratăm şi în momentul în care avem toată infrastructura pusă la punct putem pune anumite condiţii, dar până atunci, în primul rând, cadrul şi infrastructura.

Vă mulţumesc şi dacă mai am ocazia o să mai completez.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Grupul PNL, domnul deputat Horia Cristian.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Horia Cristian:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ar fi trebuit să începem această şedinţă cu un moment de reculegere în memoria Institutului "Cantacuzino", care a decedat. Ministerul Sănătăţii s-a spălat pe mâini de această problemă şi spune: "Noi cumpărăm vaccinurile prin licitaţie publică", şi Ministerul Educaţiei nu poate, nu are de ce să finanţeze producţia de vaccinuri în România.

Ca atare, însăşi esenţa existenţei Institutului "Cantacuzino" producţia de vaccinuri nu mai există şi moştenirea lui Ion Cantacuzino nu mai există de facto.

La fel pot să vă dau exemple nenumărate: despre Programul de depistare a cancerului de col uterin despre care s-a vorbit, care are o rată de atingere a obiectivelor de 8%, sau putem să vorbim despre Programul de evaluare a stării de nutriţie a copiilor din România, care se referă la 3 milioane de copii şi care, atenţie, urmăreşte să evalueze patru copii în fiecare judeţ, sau putem să vorbim de Programul de depistare a tulburărilor de auz la nou-născuţi, adică între 0 şi 7 zile de la naştere, program care este făcut în 42 de judeţe, în 17 unităţi medicale, din care doar 8 sunt maternităţi.

Acesta este nivelul la care se desfăşoară prevenţia în România la ora actuală şi să ştiţi că cea mai mare problemă pe care au descris-o ONG-urile este lipsa de cooperare cu autorităţile publice şi de aceea a venit acest proiect de lege şi această idee, de a crea o singură structură care să coordoneze toate activităţile legate de sănătate între cele 5 ministere care la ora actuală au bani pentru educaţia în sănătate, pentru sport ş.a.m.d.

Am venit cu o idee să avem un singur conducător, un preşedinte care să răspundă din punct de vedere politic în faţa primului-ministru sau în faţa preşedintelui, nici nu contează, în faţa alegătorilor, până la urmă, pentru realizarea obiectivelor pe care şi le-a asumat, pentru că avem planuri minunate, dar care nu sunt duse niciodată la aplicare.

Se vorbeşte în permanenţă şi am auzit în şapte ani de Parlament cel puţin 10 proiecte de lege care spun să se aloce 6 sau 8% din PIB pentru sănătate, dar nimeni nu spune cum. Noi avem un plan coerent, credibil care în termen de 5 ani de zile poate să ducă la creşterea cheltuielii pentru sănătate publică şi privată în România până la 10%, dar lucrurile astea, toate planurile pe care le avem în diverse domenii nu exclud problemele legate de prevenţii şi începerea prevenţiei la un moment dat.

Trebuie să ne asumăm public aceste lucruri în faţa alegătorilor. Trebuie să facem aceste lucruri şi trebuie, mai ales, să spunem alegătorilor adevărul, că fiecare dintre noi suntem responsabili pentru sănătatea noastră şi că statul poate să facă cât poate să facă, dar până la o limită, şi fiecare dintre noi trebuie la un moment dat să ne asumăm responsabilitatea deciziilor pe care le luăm.

Dacă nu vrei să faci programe de prevenţie, n-am nicio problemă, dar trebuie să-ţi asumi răspunderea, şi domnul ministru Bănicioiu, acum zece luni de zile, vorbea despre acest lucru într-un interviu la PRO TV, spunând că este momentul să ne gândim să penalizăm pacienţii.

Eu nu spun să penalizăm pacienţii, eu spun aşa: dacă nu vrei să participi la prevenţie, asumă-ţi cheltuiala bolii pe care nu vrei s-o previi!

Vreau să vă spun că pericolul este iminent şi este aici. Epidemia de poliomielită este la graniţa de nord a României. Gardul de sârmă ghimpată se întinde de la Adriatica şi până la Cenad, şi în şase luni de zile va fi până la graniţa cu Ucraina, şi sute de mii de refugiaţi din Asia vor veni în România din ţări în care în ultimii 5-10-15 ani nu s-a făcut niciun fel de vaccinare.

Toţi specialiştii ne spun: trebuie să facem vaccinarea obligatorie. Şi întrebarea mea este: cum o faci obligatorie? Şi poate, până la urmă, poate până la urmă ar trebui să avem un om, aşa cum spunea cineva pe Internet, ar trebui ca cineva să dea în scris, pe propria răspundere, faptul că îşi asumă responsabilitatea ca aceste vaccinuri sunt sănătoase pentru copiii noştri şi că nu le produc rău. Toate lucrurile astea trebuie să se întâmple.

Eu mă bucur că astăzi avem aici această dezbatere şi nu înţeleg de ce PSD-ul se teme de dezbatere şi ne cere să retragem această lege?

Avem ocazia să dezbatem legea în Senat, avem s-o dezbatem în Cameră şi putem să facem o dezbatere şi, în final, dacă doriţi, puteţi să amendaţi legea sau puteţi s-o respingeţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

În continuare, Grupul UNPR, s-au înscris două colege.

O invit, pentru 3 minute, vedeţi cum vă gestionaţi timpul, pe doamna deputat Camelia-Margareta Bogdănici.

Vă rog, doamnă doctor.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Da, acum e în regulă.

Bună ziua tuturor!

Sunt medic de 30 de ani şi am asistat în aceşti 30 de ani la toate discuţiile care s-au pus apropo de prevenţie. Sunt omul care întotdeauna a fost de acord cu prevenţia. Sunt oftalmolog şi bineînţeles că am spus să facem prevenţie în ceea ce priveşte prevenţia orbirii, prevenţia miopiei la copil, dar am spus de câte ori am fost în străinătate şi am spus că trebuie prevenţie şi pentru cancer de prostată, pe lângă toate celelalte cancere care trebuie. Dar eu nu mă voi referi la acest lucru, care este benefic, şi sunt de acord să facem prevenţie şi, de altfel, în Strategia naţională 2014-2020, la pagina 74, este prevăzut acest lucru şi era prevăzut încă din 2013. Şi eu mă voi referi la faptul că am senzaţia că se doreşte desfiinţarea Institutului Naţional de Igienă Publică sau chiar a DSP-urilor.

De când sunt medic am asistat la schimbarea de la ASP (Autoritatea de Sănătate Publică) în DSP în Direcţia de Sănătate Publică.

La un moment dat, prin 2013, se voiau doar 8 unităţi de autoritate sanitară, nu ştiu cum se mai numeau, şi de ce, pentru că întotdeauna se voia un nou om pus sau noi oameni pe care să-i punem.

Aici aş vrea să atragem atenţia că există acest risc: există prevenţii, există sectoare care se ocupă de acest lucru şi ar fi bine să continuăm, pentru că dacă facem şi facem noi structuri şi din nou noi structuri şi noi oameni nu vom face decât să pierdem bani.

Dar eu am să vă pun doar câteva întrebări, ca să mă limitez: dacă aveţi în vedere introducerea de asigurări private, care ar putea rezolva într-un fel acea bonificaţie care nu are sursa de finanţare din lege sau acea pedeapsă; dacă doriţi să desfiinţaţi Institutul Naţional de Sănătate Publică; dacă doriţi schimbarea priorităţilor strategice sectoriale de prevenţie care sunt prevăzute în strategie şi, nu în ultimul rând, o rugăminte din partea colegilor.

Domnule ministru, fiţi alături de noi. Colegii sunt supăraţi că aţi ieşit şi ne-aţi certat, colegii sunt supăraţi că dumneavoastră nu aţi ieşit primul să ne spuneţi care este situaţia infecţiei din Argeş.

Domnul Florin Iordache:

Da, mulţumesc.

În continuare, Grupul ALDE.

Numai puţin... toată lumea.

Mai aveţi un minut, doamnă deputat.

Grupul ALDE, domnul deputat Vicenţiu-Mircea Irimie.

Să vorbească câte un reprezentant de la fiecare grup parlamentar.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

Da, mulţumesc.

Domnule ministru,

Domnilor secretari de stat,

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Personal sunt confuz. Eu nu ştiu ce ne dorim. Ne dorim ca acei care trec prin această luptă să aibă o povară mai mare şi să piardă bătălia sau să le creştem speranţa şi şansa la viaţă?

Proiectul de lege propus de PNL privind nedecontarea tratamentelor la pacienţii bolnavi de cancer care n-au fost investigaţi la timp este un proiect de lege care doreşte condamnarea la moarte a pacienţilor de cancer.

Faţă de această situaţie, judecătorii CEDO statuează faptul că lipsa asistenţei medicale încalcă dreptul la viaţă, întrucât statele care au ratificat Convenţia Europeană sunt obligate să ia toate măsurile pentru protejarea cetăţenilor lor.

Curtea Europeană de la Strasbourg a statuat prin Decizia din 10 aprilie 2012, în cazul Panaitescu versus România, că statele au obligaţia nu numai să se abţină de la a provoca moartea unei persoane, prin măsuri iregulare, dar, de asemenea, să ia măsuri pentru a proteja vieţile lor, a celor aflaţi în jurisdicţia medicală.

Doamnelor şi domnilor,

Prin urmare, parlamentarii români şi ministrul sănătăţii trebuie să ia măsuri pentru protejarea asiguraţilor, nu pentru condamnarea lor la moarte. Astăzi, un pacient diagnosticat cu cancer, în urma unei biopsii, beneficiază gratuit de o investigare la computer tomograf. Acest lucru nu este, din păcate, suficient. Gradul de afectare a organismului nu se cunoaşte doar prin această investigare. Acest pacient are nevoie de un examen RMN şi de un examen mult mai profund pe care statul trebuie să-l asigure.

Acestea ar trebui să fie adevăratele preocupări faţă de bolnavii de cancer. Aşadar, reamintesc colegilor parlamentari liberali că drepturile omului au fost peste 150 de ani valori sacre ale liberalilor lui Brătianu.

Domnul Florin Iordache:

Vă rog să concluzionaţi.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

Da.

Doamnelor şi domnilor,

Nu trebuie să tratăm bolnavii în funcţie de ce n-avem, ci conform protocoalelor terapeutice. Medicul nu trebuie să intre în conflict cu bolnavul acceptând compromisul ca un sistem nociv, în care viaţa depinde de finanţare.

Am spus întotdeauna că este mult mai eficient şi mai econom să previi în loc să tratezi...

Domnul Florin Iordache:

Da, mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Vicenţiu-Mircea Irimie:

30 de secunde, domnule preşedinte.

Este mult mai econom să previi, în loc să tratezi, însă prevenţia nu trebuie să conducă la cinism. Prevenţia trebuie să reprezinte însumarea tuturor activităţilor de informare, de educare, de conştientizare, de reglementare şi responsabilizare civică, astfel încât cele mai importante obiective să fie atinse, şi anume îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, concomitent cu creşterea speranţei de viaţă a acesteia.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

În continuare, domnul Ovidiu Ganţ, trei minute, din partea Grupului minorităţilor naţionale.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc.

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi domni miniştri,

Stimate doamne şi domni colegi,

Mă bucur foarte mult că am avut ocazia să asist la această discuţie din postura unui nespecialist în materie, nu sunt medic, nici n-am pretenţia că mă pricep la subiect şi, de aceea, am venit mai degrabă să-i adresez domnului ministru nişte întrebări, eventual şi în perspectiva discuţiei în comisiile parlamentare, fiindcă eu cred că discuţia e extrem de utilă. Regretul meu e legat doar de faptul că are loc în acest an în care au loc alegeri şi atunci există câteodată tendinţa de a transforma o discuţie serioasă şi importantă pentru România într-o armă şi o chestiune politică care nu-şi are locul atunci când e vorba de sănătatea concetăţenilor noştri.

Stimate domnule ministru,

Cred că ar trebui să lămurim public dacă ideea de prevenţie sau, cum spune domnul profesor Buicu, de profilaxie e importantă şi necesară în România secolului XXI şi, dacă da, care sunt modalităţile prin care să reuşim să realizăm acest lucru, la nivelul posibilităţilor pe care le are ţara noastră şi la situaţia dificultăţilor economice cu care ne confruntăm şi a deficienţelor sistemului de sănătate, unanim recunoscute, pe care le simţim inclusiv pe pielea noastră.

Cred că ar fi interesant de ştiut, domnule ministru, în ce măsură incidenţa cazurilor de cancer, cel puţin cele trei genuri pe care le-aţi amintit aici, este în creştere sau în descreştere, de unde rezidă necesitatea unei astfel de discuţii, dacă e necesar un astfel de program, înţeleg că în cazul cancerului de col uterin există un acces de 8% la program, înseamnă că e foarte puţin, înseamnă că foarte multe femei din ţara asta nu acced la program şi sunt expuse acestui risc.

În egală măsură cred că e valabil şi pentru celelalte două forme de îmbolnăviri şi, dacă situaţia este aşa de rea, ce-ar putea să facă legiuitorul şi ce poate să facă Guvernul prin intermediul viitorului proiect de buget pentru 2017, astfel încât să susţinem astfel de programe, dacă ele sunt necesare.

O să mă limitez la aceste chestiuni, repet, pentru că nu mă pricep în materie, neavând de reprezentare în Comisia pentru sănătate, cred că dezbaterea în sine acolo e extrem de importantă, cred că trebuie să fie cu o largă participare, să nu se rezume la colegi din Parlament, ci la întreaga societate românească şi cred că dincolo de chestiuni de natură politică, care sunt derizorii, sunt convins, de altfel, colegii specialişti din Parlament vor găsi o soluţie la întrebările pe care le-am pus.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Grupul UDMR, domnul Cseke Attila, aveţi 3 minute, domnule deputat.

Domnul Cseke Attila-Zoltán:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

A vorbi despre prevenţie, a vorbi despre profilaxie este evident că o asemenea dezbatere este nu numai necesară, dar această dezbatere ar trebui să şi conducă undeva. A face profilaxie evident că este nu numai necesar, dar este şi eficace şi argumentul este, pe de o parte, profesional, evident, ai mai puţini bolnavi, mai puţini pacienţi, mai puţini pacienţi cu cazuri grave, dar argumentele sunt şi financiare, dacă vreţi, pentru că, evident, costă mai puţin să descoperi la timp decât să plăteşti mai târziu un tratament mult mai scump.

Din punctul nostru de vedere trebuie să evidenţiez un lucru care nu s-a evidenţiat în dezbaterea publică până acum şi cu privire la care cred că am avut o consecvenţă în ultimii 5-6 ani. Nu suntem de acord cu înfiinţarea unei noi autorităţi cu competenţă în domeniul sănătăţii, indiferent din ce reorganizare, din reorganizarea ministerului, din reorganizarea Institutului Naţional de Sănătate Publică, alte instituţii subordonate ministerului. Noi trebuie, în schimb, să avem exact pe dos, scuzaţi-mă, toate instituţiile şi toate atribuţiile la un singur loc, nu să înfiinţăm o autoritate care să fie sub coordonarea Guvernului. Şi întrebarea vine: cine va răspunde? Va răspunde primul-ministru, oricare ar fi el, în fiecare zi despre prevenţia care merge sau nu merge? Ne trebuie mai mult decât atât, cum vă spuneam, să realocăm, şi instituţiile care astăzi nu sunt la Ministerul Sănătăţii să fie sub coordonarea sau în subordinea Ministerului Sănătăţii, indiferent cine conduce acest minister.

Evident, asta înseamnă şi răspundere, şi responsabilitate crescută, dar înseamnă şi pârghii, şi posibilitate de intervenţie rapidă. Astăzi, aceste posibilităţi nu există pe toate segmentele sănătăţii.

Sunt de acord că este necesar să avem o dezbatere în societate despre mentalitatea societăţii legată de sănătate şi sunt de acord că această mentalitate trebuie încontinuu modelată şi că această mentalitate trebuie schimbată, trebuie încercate noi metode, dar aceste metode, această modelare continuă trebuie să vină prin măsuri proactive, nu prin măsuri coercitive, prin măsuri prin care cointeresăm cetăţeanul să aibă o viaţă mai sănătoasă. Nu cred că este mai grav pentru un bolnav căruia astăzi i se descoperă o boală gravă să i se mai spună că mai trebuie să şi plătească. Nu cred că aceasta este modalitatea. În schimb, şi cu asta închei, eu cred că problema noastră principală, inclusiv a clasei politice, este aceea că nici după 26 de ani noi n-am stabilit că acest sistem sanitar şi că sănătatea este o prioritate. Vă rog să vă uitaţi pe structura bugetului alocat sănătăţii. Cu foarte rare excepţii bugetul sănătăţii, şi în anul acesta, degeaba este mai mare numeric, se compune din contribuţiile cetăţenilor şi...

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Cseke Attila-Zoltán:

Am încheiat, domnule preşedinte.

...din contribuţiile cetăţenilor, şi din contribuţiile firmelor, şi din taxa pe viciu şi foarte puţin din bugetul de stat care se alocă prin transfer la sănătate. Aceasta este problema şi până când n-o rezolvăm pe aceasta vom avea, în continuare, dezbateri.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Ultimul vorbitor, Liliana Mincă.

Aveţi un minut, doamnă deputat.

Doamna Liliana Mincă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cetăţenii din judeţul Botoşani, astăzi, m-au trimis aici, în faţa dumneavoastră, să vă spun că ei resping în mod categoric ideea lansată de către PNL cu privire la obligarea bolnavilor de cancer să-şi plătească tratamentul prin aşa-zisa motivaţie că s-au sustras de la Programul de prevenţie.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă transmit că prevenţia în medicină nu se face prin înfiinţarea a tot soiul de agenţii care să împovăreze şi mai mult suferinţa bolnavilor de cancer. Prevenţia adevărată se face prin asigurarea unui salariu, a unei alocaţii de stat la nivelul mediei Uniunii Europene şi a unei pensii corespunzătoare cetăţeanului român, care să-i permită în mod real să meargă periodic la controalele medicale. Prevenţia adevărată înseamnă dotarea spitalelor de stat cu aparatură corespunzătoare unui control medical adecvat, înseamnă politici de stopare a migraţiei medicilor români în alte ţări, prin asigurarea unui salariu corespunzător pregătirii şi muncii lor.

Prin urmare, cetăţenii din judeţul Botoşani nu votează, prin intermediul meu, propunerea PNL privind Legea prevenţiei în sistemul de sănătate din motivele expuse mai sus. Nu este o lege benefică cetăţenilor României, iar eu îi reprezint pe ei în acest Parlament. Şi cu ocazia aceasta, domnule ministru, vreau să vă pun o întrebare: când vă daţi demisia? Astăzi, ar fi trebuit să ţinem un moment de reculegere pentru cei doi copii morţi dintr-un motiv pe care ministrul sănătăţii nici astăzi nu-l ştie şi-i mai aduc aminte că astăzi s-a declanşat un focar de infecţie în judeţul Botoşani de hepatită A.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Doamna Liliana Mincă:

Vreau să ştiu din ce motiv?

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

În finalul dezbaterilor îl invit pe domnul ministru al sănătăţii Patriciu-Andrei Achimaş-Cadariu.

Vă rog, domnule ministru. Aveţi 5 minute.

Domnul Patriciu-Andrei Achimaş-Cadariu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La întrebarea dacă susţin prevenţia, răspunsul este în Programul sectorial de guvernare. Este una dintre priorităţi.

Da, în mod evident, susţin profilaxia primară, profilaxia secundară şi le regăsiţi acolo. Am bugetat aceste lucruri, în funcţie de realităţi, în funcţie de capacitatea de a dezvolta un program de educaţie pentru sănătate pe care, aşa cum ziceam, îl vom lansa, în prima lui etapă, în 24 februarie, şi am cooptat specialişti, inclusiv de la OMS şi UNICEF, am suplimentat bugetul pentru Programul de profilaxie secundară de screening în măsura reală a capacităţii noastre de dezvoltare a reţelelor de screening. Aici l-am cooptat pe singurul specialist aflat pe lista de experţi europeni aflat în ţara noastră.

Doamnelor şi domnilor,

Există structuri care se ocupă de profilaxie. Ele sunt Agenţia de Programe de Sănătate, Institutul Naţional de Sănătate Publică şi direcţiile sanitare şi nici nu se pune problema de a desfiinţa Institutul Naţional de Sănătate Publică, dimpotrivă, dorim să întărim aceste structuri, deoarece, după părerea mea şi a echipei pe care o conduc, unul dintre motivele pentru care s-a ajuns în degringolada actuală din sistem este şi faptul că DSP-urile nu mai au capacitatea de a controla situaţia din teritoriu.

În ceea ce priveşte cele trei tipuri de cancer, ele se supun Programului de screening datorită faptului că reprezintă probleme de sănătate publică şi datorită faptului că avem teste diagnostice capabile să le depisteze precoce şi putem să le tratăm în măsura în care le identificăm.

Sigur că o dezvoltare reală a întregului sistem necesită buget şi necesită formarea de specialişti şi privind lucrurile extrem de obiectiv acest lucru se poate face în zece ani, la cerinţa de specialişti pe care o avem, fiindcă sunt două cicluri de formare de rezidenţi şi un buget pe măsură, adică de câteva ori mai mare decât cel actual.

În ceea ce priveşte infecţiile din Argeş, nu mă ascund în niciun fel în a le prezenta, dar, aşa cum am spus în prima conferinţă de presă, conduc o echipă în care fiecare ştie să facă ceva cel mai bine, iar eu nu sunt specialist în infecţii. De aceea a comunicat specialistul nostru în acest domeniu.

S-au depus toate eforturile pentru identificarea problemei şi până în urmă cu o oră acest lucru nu a fost posibil. Ultimul raport pe care-l am a pus în evidenţă trei infecţii cu Escherichia Coli enteropatogen şi mai multe infecţii cu diverşi viruşi. Acest lucru nu leagă în niciun fel cazurile între ele. Acestea sunt datele de care dispun până în acest moment. Continuăm investigaţiile. Sunt, repet, oameni specializaţi care o fac şi, sincer, îmi exprim întreaga compasiune pentru pierderea pe care au avut-o cele două familii.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule ministru.

Acestea fiind spuse, încheiem şedinţa noastră.

La ora 18, plen reunit.

Invit membrii Biroului permanent pentru şedinţa de Birou permanent reunit.

Şedinţa s-a încheiat la ora 17,49.