Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Proiectul de Lege privind utilizarea unor lăcaşuri de cult de către Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică.

Dacă, din partea iniţiatorului, doreşte cineva să intervină?

Domnul Dumitru Pâslaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Întrucât, de la adoptarea acestei legi în Senat, în 1997, multe dintre problemele patrimoniale litigioase, apărute între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Greco-Catolică au fost rezolvate pe cale amiabilă, mai mult, constituindu-se o comisie mixtă, care a luat în dezbatere această problematică în mai multe rânduri: la Bucureşti, la 28.10.1998; la Blaj, în 28.01.1998; la Râmeţ-Alba, în 1999; la Oradea şi are alta, planificată pe 28 septembrie, la Mănăstirea Sâmbăta, în care s-a hotărât că problemele de acest gen vor fi rezolvate prin acordul celor două Biserici, fără intervenţia statului, considerăm inoportună iniţiativa legislativă şi susţinem respingerea ei. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei?

Domnul Ştefan Cazimir:

Este vorba de un raport comun al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. În urma examinării proiectului de lege, a expunerii de motive, a adresei Guvernului, a documentaţiei anexate, precum şi a exprimării punctelor de vedere de către membrii celor două comisii, s-au constatat următoarele:

Proiectul de lege este confuz redactat. Între titlul acestuia şi forma iniţială există o totală contradicţie, întrucât în titlu se foloseşte noţiunea de "utilizare" a lăcaşurilor de cult, iar în conţinutul articolului se precizează că "retrocedarea" unora dintre lăcaşurile de cult se face la cererea parohiei din localitatea respectivă. Ca atare, în situaţia în care s-a avut în vedere o retrocedare la cerere, nu mai este necesară o lege, întrucât pe dreptul comun există posibilitatea introducerii unei acţiuni în revendicare. Dacă se are în vedere textul proiectului de lege amendat, unde noţiunea de "utilizare" se foloseşte atât în titlu, cât şi în conţinutul acestuia, nu se justifică elaborarea unei legi; folosinţa fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate, reglementarea acestuia nu se face prin lege. Numai dacă se avea în vedere regimul juridic general al proprietăţii, era necesară o lege specială.

Cadrul juridic pe baza căruia pot fi rezolvate amiabil diferendele patrimoniale dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică îl constituie Decretul-lege nr. 126/1990 şi Hotărârea Guvernului nr. 466/1992. Din 1990 şi până în prezent, multe dintre problemele patrimoniale care preocupă cele două Biserici au fost soluţionate pe cale amiabilă.

Faţă de aceste considerente, membrii celor două comisii au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea proiectului de lege.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Grupurile parlamentare? Din partea PRM-ului, domnul profesor Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ne aflăm în faţa unei legi cu totul şi cu totul deosebite, pentru că ea ar fi trebuit să fie încă un pas pentru rezolvarea unei probleme deosebit de complexe, cu care se confruntă îndeosebi localităţile din Transilvania, acolo unde Biserica Greco-Catolică este puternic reprezentată. Nu sunt greco-catolic şi, deci, nu fac o pledoarie pro domo. Dacă vorbesc în momentul de faţă, o fac datorită nevoii de dreptate şi de justiţie şi pentru Biserica Greco-Catolică, a cărei contribuţie de-a lungul timpului, inclusiv la făurirea statului naţional unitar, este copleşitoare.

În consecinţă, apreciez că este nevoie să fie soluţionate problemele patrimoniale şi, în general, toate problemele care privesc această Biserică. Întrucât, a lăsa lucrurile la voia întâmplării, înseamnă a încuraja pe mai departe stările conflictuale care persistă şi în momentul de faţă.

Opinia reprezentantului ministerului de resort mi se pare uşor tendenţioasă şi uşor favorabilă uneia dintre părţile aflate în acest conflict, creat artificial, tocmai datorită influenţei nefaste pe care statul anterior a avut-o.

În consecinţă, apreciez că este nevoie ca o asemenea lege să fie aprobată şi pusă în operă, pentru că numai în felul acesta se va da câştig de cauză şi reprezentanţilor acestei Biserici, care, în Transilvania, în ciuda datelor existente în recensământul iniţial, este destul de mare numărul acestor credincioşi.

Aşadar, cred că această problemă trebuie retrimisă comisiilor de resort şi rediscutată în cunoştinţă de cauză, cu datele actuale, printr-o informare pe care Ministerul Culturii şi Cultelor să o aducă la zi, pentru a justifica respingerea acestei legi. Doar simplul fapt că s-a constituit o comisie de dialog între cele două Biserici nu este o garanţie că problemele cu care se confruntă Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică vor fi rezolvate. Se ştie principiul acesta al tergiversării, al amânării sine die a rezolvării acestor probleme.

În consecinţă, ca deputat al unei zone unde această problemă este foarte prezentă, permanent prezentă, unde sunt frecvente frecuşuri şi diferende între reprezentanţii celor două Biserici, consider că atât Guvernul cât şi Parlamentul României sunt direct responsabile de modul în care soluţionează această problemă.

Nu o putem lăsa la voia întâmplării! Chiar dacă apreciaţi că acest proiect de lege este perfectibil, chiar dacă credeţi că de la data iniţierii sale şi până în momentul de faţă au apărut elemente noi, care modifică datele ce trebuie supuse aprobării şi dezbaterii, nu putem renunţat definitiv, numai şi numai pentru faptul că există o asemenea comisie de dialog interbisericesc. Este nevoie ca problemele să se rezolve prin lege emisă de un organ al puterii statului, pentru că tot statul este cel care a creat aceste probleme deosebit de grave, care fac ca românii să se lupte împotriva românilor.

Doamnelor şi domnilor,

Nu uitaţi că de la acest microfon aţi pledat pentru restituirea proprietăţilor unor biserici minoritare, a unor biserici aparţinând minorităţilor etnice. Dacă s-a găsit soluţie pentru rezolvarea problemelor bisericilor minorităţilor etnice, nu suntem, oare, capabili să găsim soluţie şi pentru una din Bisericile noastre naţionale? Nu ne este, oare, ruşine, faţă de prezent şi viitor, că n-am fost capabili să rezolvăm această problemă a unei Biserici româneşti?

În plus faţă de aceasta, cunoaşteţi relaţiile pe care Biserica Greco-Catolică le are cu străinătatea, cu Vaticanul, ştiţi importanţa diplomatică excepţională pe care Vaticanul o joacă în lumea de astăzi. Rezolvând această problemă, vom atrage asupra României şi o altă atitudine, mai pozitivă, a Vaticanului şi a instituţiilor internaţionale bisericeşti. Nu doriţi, oare, ca, din acest punct de vedere, România să fie favorizată?

Sunt convins că doriţi cu toţii acest lucru. În consecinţă, nu apreciez că punctul de vedere al celor două comisii reprezintă realitatea şi vrerea acestui Parlament. În consecinţă, vă rog, domnule preşedinte, să retrimitem această lege, ea să fie completată, să fie actualizată şi să se găsească o soluţie, printr-un act normativ care să rezolve cea mai mare parte a problemelor cu care se confruntă, astăzi, Bisericile româneşti din Transilvania. Să nu rămânem indiferenţi faţă de această situaţie, pentru că este vorba, dacă vreţi, de liniştea socială şi de posibilitatea poporului român să se ocupe în tihnă de celelalte probleme, multe şi grele, ce-i stau în faţă. Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea celorlalte grupuri parlamentare, dacă se doreşte participarea la dezbateri generale? Nu doreşte nimeni.

Nu am motive regulamentare pentru care să retrimit pentru reexaminare această propunere la comisie. Pe de altă parte, v-aş ruga, în general, să avem, totuşi, o atitudine colegială faţă de cei care sunt în diverse comisii. Nu putem sugera că ei nu cunosc problematica, că habar n-au, că iau decizii cu totul aiurea, că neglijează realităţile.

În fiecare dintre comisiile noastre parlamentare sunt colegi deputaţi din toate zonele ţării, din toate partidele; sunt structuraţi, evident, şi după profesiunile lor, după ocupaţiile lor, după competenţa lor şi nu putem sugera că o comisie a Camerei Deputaţilor ia, totuşi, decizii fie arbitrare, fie în totală necunoştinţă de cauză.

Proiectul de lege urmează să fie supus votului într-o şedinţă specială de vot.