Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.39/2002 privind trecerea Spitalului Elias şi a Complexului Olăneşti din subordinea şi administrarea Ministerului Apărării Naţionale, în administrarea Academiei Române.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul. Avem iniţiator?

Din partea comisiei sesizată în fond, domnul deputat Mircea Ifrim, preşedintele comisiei.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Privind Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.39/2002 privind trecerea Spitalului Elias şi a Complexului Olăneşti din subordinea M.A.P.N. în administrarea Academiei, comisia a dezbătut şi avizat favorabil acest proiect.

Prin acest proiect, se va da posibilitatea ca Spitalul Elias care a fost în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, să poată intra în circuitul sanitar al României, să poată fi înfiinţate baze de învăţământ şi să se facă o selecţie mai bună a personalului de la acest spital, aşa încât absolut acest proiect nu face decât să ridice nivelul asistenţei medicale.

De asemenea, este făcut de comun acord cu Fundaţia Elias care e proprietara unei părţi din acest patrimoniu.

Vă rugăm ca să votaţi acest proiect de lege.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Din partea grupurilor parlmentare dacă doreşte cineva.

Da. Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Anton Miţaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Se solicită a se amîna această dezbatere întrucât în Comisia juridică s-a făcut o mică greşeală, în sensul nestabilirii proprietăţii Fundaţiei Elias. De aceea, se solicită o amânare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul preşedinte al comisiei.

Domnul Mircea Ifrim:

Am avut în acest sens o discuţie cu domnul preşedinte al Comisiei juridice, domnul Olteanu. Proiectul a fost dezbătut de Comisia juridică şi avizat.

Ca atare, rugăm ca să nu mai revenim, nu suntem de acord cu această revenire, cu atât mai mult cu cât obiecţia pe care am discutat-o, atât cu iniţiatorul, care este Guvernul şi senatorul Sorin Oprescu, cât şi cu părţile în cauză, nu îşi are justificarea. Dorim să dezbatem acest proiect.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, vă rog să precizaţi totuşi care este obiecţia dumneavoastră.

Domnul Anton Miţaru:

Domnule preşedinte,

Din punct de vedere juridic, se ridică următoarea problemă: Spitalul Elias e format din două părţi componente. O componentă a Fundaţiei Elias, proprietate privată, şi o altă parte componentă construită în anii anteriori, care este proprietate în domeniul public. Din acest punct de vedere, nu s-a făcut o diferenţiere de patrimoniu al fundaţiei şi patrimoniul inventarului bunurilor publice.

De aceea, se solicită o amânare şi o rediscutare a acestei situaţii. Nu este o urgenţă această aprobare a Ordonanţei 39 şi hai să facem o treabă, zic eu, sănătoasă şi bună. Şi nici reprezentantul Ministerului Sănătăţii nu este ca să suţină ordonanţa.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul preşedinte al comisiei.

Domnul Mircea Ifrim:

În ce priveşte Ministerul Sănătăţii, are acest punct de vedere şi este pe drum reprezentantul, ajungând mai repede.

Eu vreau să vă spun următorul fapt: că în data de 21.03.2002 cu nr. 107 s-a dat avizul Comisiei juridice. În conformitate cu prevederile art. 89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere şi avizare cu proiectul de lege privind aprobarea ordonanţei.

Potrivit prevederilor art. 60 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisia a dezbătut proiectul menţionat mai sus în şedinţa din 21 martie. Membrii comisiei au examinat Ordonanţa Guvernului nr. 39/2002 supusă aprobării şi expunerea de motive la proiectul de lege, precum şi avizul favorabil al Consiliului legislativ. Menţionăm: avizul Consiliului legislativ nr. 112 din 26.01.2002.

În urma dezbaterilor membrii au hotărât cu majoritate de voturi să avizeze favorabil proiectul de lege, în forma adoptată de Senat în şedinţa din 28 februarie 2002.

În aceste condiţii, Comisia pentru sănătate consideră că este normal să continuăm discutarea acestui proiect şi să ne spunem cuvântul asupra lui, cu atât mai mult cu cât problema de patrimoniu este inclusă şi este foarte clară. Fundaţia Elias, vreau să vă spun, că a cedat acest patrimoniu şi l-a cedat de multă vreme, acest spital fiinţând fără a lua o chirie de 1 leu în decursul timpului de dinainte de 1989. Aşa încât, susţinem să luăm în considerare actele existente şi semnăturile existente la dosar.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu doriţi, totuşi, să aşteptăm iniţiatorul?

Bine, în momentul când vine iniţiatorul continuăm discuţia.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Revenim la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2002 privind trecerea Spitalului Elias şi a Complexului Olăneşti din subordinea şi administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea Academiei Române.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Domnul senator Oprescu, care este directorul acestei unităţi. Poftiţi.

Domnul Sorin Mircea Oprescu:

Stimaţi domni,

În primul rând, vă mulţumesc pentru faptul că mă admiteţi să susţin această ordonanţă care va deveni lege, prin vot.

S-a născut următoarea problemă şi probabil, sigur, din necunoaşterea cronologiei faptelor, aş putea să spun.

De ce acolo scrie Spitalul Elias, proprietate a statului?

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vorbiţi la microfon.

Domnul Sorin Mircea Oprescu:

Eu vorbesc, dar mi-e nu ştiu cum să stau cu spatele. Nu sunt obişnuit. La Senat este pe partea dreaptă şi atunci am senzaţia că stau cu spatele la dumneavoastră şi la colegi, de aceea.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu vi se întâmplă nimic.

Domnul Sorin Mircea Oprescu:

Nu fiţi aşa de sigur. Mi-au mai promis unii în 2000 şi mi s-a întâmplat!

De ce este proprietate publică? Păi, este proprietate publică pentru că atunci când iniţiatorul, adică Academia Română, împreună cu Secretariatul general al Guvernului care are dreptul de a iniţia aceste proiecte au făcut ordonanţa, au scris în felul următor: "Spitalul Elias, proprietate a Academiei Române – a Fundaţiei Menahem Elias".

În momentul când am ajuns cu ordonanţa – spun am ajuns, pentru că am ajuns personal cu ordonanţa la Ministerul de Finanţe – am constatat că Spitalul Elias este trecut în registrul proprietăţii publice, iar Fundaţia Menahem - Elias nu are nici un act, nici un titlu de proprietate.

Am vorbit cu domnul profesor, domnul academician Cajal, i-am explicat, dânsul a înţeles perfect, urmând ca dânşii să facă toate demersurile necesare pe care nu le-au făcut 12 ani, din ce motive nu ştiu, mă depăşeşte, pentru a-şi obţine titlul de proprietate pe parte din Spitalul Elias.

În condiţiile acestea, am explicat adjunctului domnului profesor, domnului academician Cajal de la Fundaţia Elias, că nu putem să trecem din administrarea Ministerului Apărării Naţionale, în administrarea unei fundaţii, care este o formaţiune privată, chestiune cu care toată lumea a fost de acord.

În testamentul lui Elias, lucrurile s-au întâmplat aşa: Elias a murit, a lăsat un testament foarte clar, prin care numeşte legator universal Academia Română. După aceea s-a înfiinţat Fundaţia Menahem – Elias, care a venit lângă Academia Română, Academia Română fiind legator. Iată de ce, printre altele, Spitalul Elias trece la Academia Română, din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea Academiei Române.

În condiţiile acestea, ultima posibilitate a fost ca dânşii să se înscrie pe Legea nr. 10 şi să-şi facă notificarea respectivă. Eu am fost unul dintre oamenii care am insistat să-şi facă notificarea.

Aş vrea să înţelegeţi foarte bine că numai parte din Spitalul Elias este parte privată şi este construit din dorinţa lui Elias, restul sunt construcţii făcute după anii 1948, 1950, 1956, pentru care există acte. Cum au fost făcute, din ce fonduri şi aşa mai departe... Nu intru în amănunte, însă eu vă stau la dispoziţie dacă există întrebări.

Mergând mai departe, când a ajuns ordonanţa aceasta simplă în Senat, m-am prezentat în faţa Comisiei juridice şi am rugat să fie de acord să introducem în text cuvântul "parte" proprietate publică. Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru înseamnă că încercam să conştientizez, pe viitor, că doar o parte e proprietate publică şi există o mică parte, o mare parte, cât vreţi dumneavoastră, nu ştiu, a Fundaţiei Menahem -Elias.

În condiţiile acestea, toată lumea a fost mulţumită. Am fost mulţumit şi eu personal şi ceilalţi, pentru că am anunţat prin acest lucru că există această posibilitate.

Dânşii, acum, sunt în derularea acţiunilor de revendicare pentru partea care aparţine şi a fost construită de Academia Română în anii 1929-30-31. Sincer să vă spun, este vorba de o jumătate de clădire, 100 de paturi, ca să ne înţelegem. Acolo sunt 780 de paturi.

Eu vă rog să fiţi de acord cu trecerea acestei ordonanţe, pentru simplul motiv că acolo este o problemă de bază şi aş vrea să mă înţelegeţi foarte bine. Ministerul Apărării Naţionale a preluat Spitalul Elias, în 1990, din motive tehnice, de sifilitism general, ce se întâmpla afară, vroiau să distrugă tot ceea ce era de distrus, după casa lui Ceauşescu, de pe Primăverii, s-au mutat în faţă la Elias, cunosc şi eu, am trăit şi eu clipele acelea, stând în cartier şi văzându-i. Şi, atunci, profesorul Cajal a cerut protecţia armatei, a intrat sub armată, iar armata a procedat în felul următor: a înscris la Registrul proprietăţii publice şi Spitalul Elias.

Deci aş vrea să înţelegeţi că nu este nimic dedesubt, nu este nici un dedesubt, nu este nimic abscons, este realitatea. Dorinţa de a fi trecut "Academia Român㠖 Fundaţia Menahem Elias" nu este operaţională din punct de vedere legislativ, mi-a explicat o comisie întreagă la Ministerul de Finanţe: "Domnule Oprescu, dacă este în Cartea proprietăţii publice, ce treabă aveţi, domnule, cu ei?" "Ce acte?" "Un act de vânzare-cumpărare a pământului de la Crucea Roşie, 1 ha, pe care s-a dezvoltat Spitalul Elias de-a lungul timpului".

Termin imediat, vă rog să mă iertaţi că v-am reţinut.

Mai mult decât atât, aş vrea să înţelegeţi că odată făcută activă această ordonanţă, deci, trecând şi de Camera Deputaţilor, eu pot să-mi plătesc personalul. Pentru că Ministerul Apărării Naţionale are particula aceea de 25% la salariu. Bun, eu nu am avut de unde să plătesc personalul cu 25% în plus şi de ce să nu discutăm, haideţi să discutăm foarte cinstit, indicele cost-eficienţă este prăbuşit, undeva, în jos. Din 760 de paturi, acum un an, când am venit eu, am găsit următoarea situaţie: 198 ocupate! Da? Din 700 de paturi... Deci, vă daţi seama cam în ce grad de subfinanţare a fost acest spital, dar asta este cu totul altceva.

Şi atunci, dacă eu mă lupt, împreună cu Casa de Asigurări Bucureşti – pentru că eu am deschis spitalul împreună cu colegii mei, la ora actuală este plin; el va deservi în continuare şi deputaţii şi senatorii şi Guvernul României şi Preşedinţia, dar asta este altă poveste – ca spitalul să fie plin, de ce să nu pot să-mi efectuez plata angajaţilor? Pentru că eu nu am temei legal pentru trecerea la 25% în plus la salariu şi nu doresc să dau naştere la convulsiuni sociale în micul cosmos de acolo. Mai ales că o serie întreagă de persoane sunt obişnuite ca la 1848..., când nu le convine ceva, ei nu ştiu să se adreseze, decât fie la preşedinte, fie la personalităţi marcante ale vieţii social-politice-culturale româneşti. Chestie care, pentru mine, nu e nici un fel de problemă... Dar eu, totuşi, trebuie să-i plătesc pe oamenii ăia!

În legătură cu Sanatoriul Olăneşti, două vorbe. Acesta a fost pendinte de Spitalul Elias de 30 de ani, de 40 de ani, el a fost lăsat în paragină. Deşi a fost luat la armată în 1992, în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, numărul de internări în Sanatoriul Olăneşti a fost între 11 şi 16 persoane (fac afirmaţia cu toată responsabilitatea, în faţa dumneavoastră!) an de an.

Deci, eu am dorit să termin acolo cu "apartamentele de lux". "Apartamentele de lux" înseamnă că au apă la robinet şi la closet, ca să ne înţelegem. A trebuit să-l transform pentru moment într-o secţie exterioară a Spitalului Elias, ca să pot să dau drumul oamenilor, de oriunde vreţi dumneavoastră, inclusiv din Bucureşti (am încheiat contracte şi cu alte case de asigurări), să poată să se ducă şi să-şi facă procedurile respective.

Dacă sunt întrebări, eu vă stau la dispoziţie. Vă mulţumesc că aţi avut răbdarea să mă ascultaţi.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi noi vă mulţumesc.

Domnule profesor, dacă aveţi şi dumneavoastră ceva de adăugat?

Domnul Mircea Ifrim:

Eu, încă o dată, susţin acest proiect. Iniţiatorul a dat mai multe detalii, este un proiect, graţie căruia, aşa cum se spunea, vom finanţa, dar nu numai atât, devine bază de învăţământ, poate să folosească circuitului naţional al reţelei de sănătate, trece dintr-un sistem închis într-un sistem deschis. Este o lege absolut necesară pentru sistemul de sănătate.

Vă mulţumesc şi vă rog să o votaţi.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Cred că suntem edificaţi şi putem să trecem la dezbateri.

Trecem la dezbateri.

Titlul ordonanţei, dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Art. 1. Obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Art. 2. Obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Art. 3. Obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Art. 4. Obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Art. 5. Obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Art. 6. Obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Art. 7. Obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Titlul legii. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Articolul unic. Obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Am parcurs întregul proiect de lege, va fi supus votului final într-o şedinţă specială de vot. Şi să sperăm că n-o să fim, la spitalul acesta, pacienţi.

Domnul Sorin Mircea Oprescu (din sală):

Domnule preşedinte, pentru mine ar fi o onoare, dar vă doresc să fiţi sănătoşi şi să nu aveţi nevoie!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Sănătate!

Suspend şedinţa, vă mulţumesc pentru participare.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,55.