Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun atenţiei dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2002 privind modificarea Cap.I din Anexa nr.2 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, referitor la stabilirea salariului de bază al personalului din învăţământ, şi pentru abrogarea unor dispoziţii din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă o funcţie de demnitate publică.

Dau cuvântul doamnei Dobrescu, din partea comisiei.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege mai sus menţionat are ca obiect de reglementare modificarea Cap.I din Anexa nr.2 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2000, în sensul majorării coeficienţilor de multiplicare cu valori care să asigure o creştere a salariilor personalului din instituţiile de învăţământ preuniversitar cu 5%.

Comisia propune plenului aprobarea proiectului de lege, întrucât situaţia salarială a personalului din învăţământul preuniversitar justifică necesitatea şi urgenţa reglementării unor creşteri salariale în acest domeniu.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră titlul proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră art.1 al proiectului de lege.

Vă rog.

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege - foarte important, de altfel, şi care a fost propus de către Guvernul României şi toată lumea ştie, în urma presiunilor şi a nemulţumirilor tot mai manifeste din sistemul învăţământului preuniversitar- a fost repartizat şi Comisiei de învăţământ, pentru aviz.

Raportul pe fond a fost elaborat de Comisia de muncă, este adevărat; dar Comisia de învăţământ a primit acest proiect pentru aviz. Şi vreau să intervin, tocmai pentru că este vorba de art.1 şi vă rog foarte mult să fiţi atenţi la o chestiune care este extrem de importantă.

Vă amintiţi, o lună şi ceva în urmă, atunci când au început protestele şi mişcările acestea de nemulţumire, întemeiate aceste mişcări din învăţământ, Guvernul a propus, prin vocea ministrului educaţiei naţionale, o creştere de 5%. Marile federaţii sindicale din învăţământ au considerat această creştere ca mai mult o ofensă decât o ofertă. Drept pentru care, în Comisia de învăţământ, când a fost luat în discuţie acest proiect de lege, preşedintele comisiei, domnul Stanciu, a propus, împreună cu alţii dintre noi, următoarea formulare - şi v-o propun şi dumneavoastră, pentru că este ca un amendament la acest proiect de lege; este vorba de următoarea chestiune: - cine are în faţă textul, este invitat insistent, cu tot respectul, să-l urmărească - la art.1, curge textul, aşa cum este în proiectul Guvernului, până la cuvântul "se modifică", după care curge în continuare, în următorul fel: (propunerea noastră, a comisiei) " … se modifică prin creşterea salariului de bază cu 15%. Coeficienţii de multiplicare din Anexa nr.2 vor fi calculaţi în funcţie de această creştere". Comisia de învăţământ a votat în majoritate această propunere. Deci, este vorba de votul comisiei, nu este vorba de o propunere a mea, ca persoană. Nu mai este nevoie de argumentare, să spunem aşa, îndelungată, pentru că ştiţi foarte bine că 5%, creşterea propusă de proiectul Guvernului şi aprobată, sau votată de Comisia de muncă, este complet insuficientă, absolut insuficientă pentru salariul din învăţământul preuniversitar. Sunt salarii de mizerie; 5% nu ţine pasul nici cu inflaţia, nicidecum să mai acopere ceva din necazurile mari ale acestei categorii.

De aceea, vă rog insistent, cu tot respectul, să acceptaţi această propunere, acest amendament al Comisiei de învăţământ, de creştere cu 15%. Iar, ca să nu mai vin la microfon încă o dată, la art.2, sună aşa: "Salariile de bază ale personalului din cadrul instituţiilor de învăţământ preuniversitar, altul decât cel prevăzut la art.1, sunt mai mari cu 15%" - şi nu "cu 5%", cum se spune în hotărâre şi în proiectul Guvernului. Aşa, încât, încă o dată, vă rog să acceptaţi acest vot al Comisiei de învăţământ, sub forma amendamentului - "15%".

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Părerea comisiei, vă rog.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu putem lua în considerare acest amendament, din două motive: unul, formal, a fost depus pe 17 aprilie, iar raportul comisiei de fond a fost depus pe 11 aprilie; şi un motiv de fond, care, de fapt, se traduce prin alte două motivaţii, şi anume: în primul rând, faţă de toţi ceilalţi bugetari, cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, în acest an, s-au bucurat de o creştere a salariilor mai mare cu 5 procente. Deci, în loc de 20%, creştere anuală, ceea ce reprezintă o medie a salariilor din 2002 faţă de 2001 de exact 11%, adică jumătate din inflaţie, - cu alte cuvinte, sută la sută din inflaţie -, preuniversitarii obţin o creştere corespunzătoare unei inflaţii de 27 de procente, ceea ce înseamnă o creştere a salariului real.

Dacă toţi ceilalţi bugetari îşi menţin salariul din anul trecut, deci salariul real şi veniturile şi le menţin, preuniversitarii sunt cei care şi le măresc în proporţie de 5%. Poate este mult, poate este puţin, dar aceasta este realitatea.

În al doilea rând, noi nu am putut lua în considerare la comisie şi alte amendamente venite din partea unor colegi de majorare a salariilor cadrelor didactice, întrucât nu ne-au fost indicate surse de finanţare.

Sursele de finanţare precizate, adică încasările obţinute din privatizare şi sumele suplimentare care se pot încasa ca urmare a perfecţionării şi eficientizării sistemului de colectare a taxelor şi impozitelor, au fost deja avute în vedere la fundamentarea bugetului de stat pe 2002. Şi acest răspus l-a trimis Comisiei de învăţământ şi Guvernul, prin semnătura ministrului finanţelor.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule Ionescu.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă aşteptam ca doamna preşedinte să invoce aici sursele bugetare, pentru faptul că acest aspect este proeminent şi, într-adevăr, reprezintă un aspect ce nu poate fi ignorat. În cadrul Comisiei de învăţământ, vreau să vă spun că a fost votat acest 15%, iar sursele bugetare s-au precizat, stimată doamnă ministru. Primo: creşterea de 15% se poate justifica prin faptul că în săptămâna precedentă Parlamentul României a aprobat introducerea tva-ului la construcţii şi clădiri, deci cu circa 19%, sume ce într-adevăr ajung la bugetul statului, şi - secundo - faptul că există, aşa cum a declarat actualul Guvern, o mult mai bună colectare de la populaţie a tuturor impozitelor.

Deci, cred că în programul pe care-l aveţi dumneavoastră, program cu care am fost şi noi de acord - că învăţământul este prioritate naţională -, haideţi să-l aducem acolo unde trebuie, pentru că dumneavoastră invocaţi faptul că nu aţi luat în considerare, dar este normal şi pertinent ca această comisie a dumneavoastră să nu ia în considerare o propunere, în care a fost votat aproape în unanimitate, de către Comisia de învăţământ, creşterea cu 15%?

Dacă venim şi invocăm aici tot felul de creşteri salariale cu câteva procente faţă de inflaţie, stimată doamnă preşedinte, nu ajungem la aceleaşi rezultate. Şi atunci înseamnă că putem uşor să demontăm ceea ce aţi spus dumneavoastră şi să demonstrăm că într-adevăr învăţământul nu reprezintă o prioritate atunci când noi venim şi ne lamentăm; dacă reprezintă prioritate, aceste salarii ale slujitorilor învăţământului să crească, într-adevăr, cu 15%, pentru că se ştie nivelul de subzistenţă. Se ştie şi faptul că o parte din salariile învăţământului preuniversitar au fost văduvite, o parte, vreau să spun, pentru că acea indemnizaţie care se acorda pentru existenţa unor şcoli mai aproape sau mai departe de centru, de maxim 80%, tot datorită amabilităţii unor colegi de-ai noştri, din cadrul Guvernului, a fost micşorată de la 80% la 18%. În judeţul pe care-l reprezint, maximum două şcoli sunt cu 18%, şi acelea în vârf de munte, dintre care numai una primeşte 18%, pentru că cealaltă şcoală are profesori necalificaţi.

Deci, dacă dorim să facem un învăţământ de calitate şi într-adevăr ca aceşti slujitori ai şcolii să fie slujitori cu adevărat şi să facă un învăţământ performant, aşa cum ştim să ne lăudăm şi iată că rezultatele spun, dar cu eforturi extraordinare din partea cadrelor didactice, eu consider că este normal şi pertinent ca să luaţi în considerare aceste hotărâri ale Comisiei de învăţământ.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Ionescu.

Doamna Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Chiar dacă Comisia de muncă nu are ca prim obiect de activitate încadrarea în credite bugetare şi în alocaţii bugetare, să presupunem că nu avem această responsabilitate, dar avem responsabilitatea realizării unui echilibru la nivelul salariilor bugetarilor. În anul 2000 s-au mărit salariile din învăţământ; în anul 2001, nu s-au mai mărit. De aceea, era normal să se acorde această creştere. Această creştere, prin încă 5%, care s-au adunat la cei 8% din ianuarie, a ajuns la 13%, ceea ce a situat salariile cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar la nivelul salariaţilor bugetari din sistemul sanitar, din cercetare şi aşa mai departe.

În al doilea rând, dacă acceptam 15% - propunere, care, de altfel, nu ni s-a făcut în timp util -, ar fi însemnat că dezechilibram complet salarizarea preuniversitară faţă de cea universitară. Ar fi ajuns acum ca un profesor gr.I să aibă salariul superior unui profesor universitar.

Deci, daţi-ne voie să fim atenţi şi la echilibrul între diferitele categorii bugetare, în cadrul alocaţiilor bugetare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Aveţi amendamente respinse, domnule profesor? La legea aceasta, domnule profesor, da? Bun.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

În momentul în care Comisia de învăţământ a ajuns la concluzia să ceară mărirea salariilor la toţi salariaţii din învăţământul preuniversitar cu 15%, s-a pornit de la câteva concluzii. În primul rând că foarte mulţi tineri părăsesc învăţământul, pentru că sunt plătiţi foarte prost; doi - că s-a suprimat şi a scăzut indemnizaţia din mediul rural; şi, trei - pentru că, în momentul de faţă, sunt 22 de mii de suplinitori, care nu sunt de fapt creaţi pentru învăţământ, şi 12 mii sunt în mediul rural. Deci, există o suferinţă a învăţământului.

În sfârşit, o altă problemă este că acest Guvern a luat ca prioritate dezvoltarea învăţământului şi sprijinirea învăţământului în România. Mărirea cu 5% a salariilor din învăţământul preuniversitar la salariile atât de mici cât sunt, de fapt nu reprezintă decât câteva zeci de mii de lei. Şi atunci, Comisia de învăţământ, în unanimitate, a ajuns la concluzia că există resursele necesare pentru a mări salariile la învăţământul preuniversitar şi pentru a putea să sprijinim pe aceştia să rămână mai departe în învăţământ. Vă dau un exemplu: în Suceava, de exemplu, 350 de posturi sunt suprimate din învăţământ, pentru că nu există cadrele necesare. Şi acest lucru este existent aproape în toate judeţele ţării.

Deci, când o comisie ajunge la o concluzie ca aceasta, înseamnă că are sprijinul moral necesar. Vă cerem ca dumneavoastră să aprobaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea Comisiei de muncă.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? (Rumoare, vociferări)

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Iertaţi-mă că intervin, dar aici am impresia că se joacă, în clipa de faţă, un orgoliu. Şi anume, orgoliul Comisiei de muncă care doreşte neapărat să-şi impună un anumit punct de vedere. Nu este vorba de Partidul România Mare, sau de Partidul Democrat, sau de nu mai ştiu cine, ci este vorba de o anumită categorie socială, şi anume este vorba de învăţământ. Dumneavoastră şi noi toţi, dragi colegi, cunoaşteţi foarte bine mişcările care au avut loc în acest an în învăţământ, exact din cauză că salariile acestora sunt necorespunzătoare şi în clipa de faţă. O asemenea măsură nu ar face altceva decât să gliseze cu puţin salariile personalului din învăţământ faţă de celelalte categorii sociale.

Deci, rugămintea cu care ne prezentăm în faţa dumneavoastră, nu ca membru al Comisiei de învăţământ, ci de fapt în calitatea noastră pe care o avem, de trimişi aici, în Parlamentul României, deci rugămintea noastră este ca să ţineţi cont şi de părerea Comisiei de învăţământ. Pentru că aşa ar fi normal.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Moisoiu, haideţi că am întrerupt votul acum, vă rog frumos.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte, ştiţi foarte bine că eu am ridicat mâna puţin mai devreme şi dumneavoastră aţi spus că mai târziu. Păi, mai târziu, ce să fac, dacă v-aţi grăbit la vot.

părerea mea este să nu ţinem cont de nişte orgolii şi să declanşăm din nou mişcările sociale în ţară.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Moisoiu, mişcările sociale încă nu s-au încheiat. Suntem în plină negociere cu sindicatele. Aşa că ceea ce vorbiţi nu-şi are locul aici, încă.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte, vă rog să reţineţi şi faptul că în învăţământ nu sunt tichetele de masă. Şi asta este o altă treabă care, de asemenea, trebuie luată în consideraţie şi pe care doamna preşedinte Dobrescu nu doreşte să o ia în consideraţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Moisoiu, vă mulţumesc foarte mult. Vă rog să luaţi loc.

Deci, am supus votului dumneavoastră, dar s-a întrerupt: cine este pentru propunerea Comisiei de muncă?

Cine este împotriva propunerii Comisiei de muncă?

Cu 87 de voturi pentru, 30 împotrivă, a fost acceptată propunerea Comisiei de muncă.

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră, în continuare, articolul unic al legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Cu 30 de voturi împotrivă şi 87 pentru, a fost aprobat articolul unic.

Supun votului dumneavoastră titlul ordonanţei de urgenţă.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Deci, 30 de voturi împotrivă, 87 pentru.

Supun votului dumneavoastră art.1 al ordonanţei de urgenţă.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Tot 30.

Art.2 al ordonanţei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Deci, cu 30 de voturi împotrivă şi 87 pentru, a fost aprobat art.2.

Anexa la ordonanţa de urgenţă.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Deci, 87 pentru şi 30 împotrivă.

Vă mulţumesc.

transmitem proiectul de lege votului final.

Mai aveţi vreo problemă cumva?