Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Următorul proiect, cel de la pct.13: Propunerea legislativă pentru modificarea alin.1 al art.2 din Legea nr.49/1991 privind acordarea de indemnizaţii şi sporuri invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război.

Cine este iniţiatorul?

Doamna preşedinte Smaranda Dobrescu. Aveţi cuvântul.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prin Legea nr.49/1991 privind acordarea indemnizaţii şi sporuri invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război, se instituie trei tipuri de astfel de prestaţii, şi anume: indemnizaţii, sporuri pentru primul an de participare la război şi un spor pentru fiecare lună de participare la război, care depăşeşte un an de zile.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.215/2000, acest spor pentru fiecare lună care depăşeşte un an de zile, a fost instituit în valoare de 3 mii de lei. Desigur, este foarte puţin, dar propunerea pe care am făcut-o eu, ca acest spor să ajungă la 15 mii de lei, nu urmăreşte, în primul rând, o reparaţie materială, ci una morală, o reparaţie care să însemne, practic, o recunoaştere a riscurilor şi suferinţelor suplimentare îndurate de aceşti luptători.

În momentul de faţă, prin indexări, acest spor este de 4.200 lei. Eu l-am propus la 15 mii de lei.

Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, să vorbesc şi în numele comisiei?

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Comisia pentru muncă şi protecţie socială a examinat această propunere legislativă care are ca obiect de reglementare modificarea alin.1 al art.2 din Legea nr.49/1991 privind acordarea indemnizaţiei şi sporul invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război, astfel încât să se majoreze sporul pentru fiecare lună de participare la război ce depăşeşte un an calendaristic, de la 3 mii la 15 mii de lei.

Am beneficiat de avizul pozitiv al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, al Comisiei pentru drepturile omului şi problemele minorităţilor naţionale, al Consiliului Legislativ şi de avizul pozitiv şi de punctul de vedere pozitiv al Guvernului.

În aceste condiţii, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a propus, în unanimitate, aprobarea acestei propuneri legislative, cu menţiunea ca ea să între în aplicare începând cu 1 ianuarie 2004.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Chiliman are cuvântul la dezbateri generale, din partea Partidului Naţional Liberal.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi, mai bine mai târziu decât niciodată. Ţin să vă rememorez faptul că în anul 1990 noi am avut o iniţiativă legislativă prin care propuneam ca această indemnizaţie să fie urcată la 30 mii de lei. Din păcate, Guvernul Isărescu a considerat că 3 mii de lei pentru o lună de război este suficient.

Din păcate, nici 15 mii de lei nu sunt suficienţi pentru a recompensa aşa cum trebuie pe cei care au luptat pentru independenţa şi întregirea României.

Sigur, atâta se poate - 15 mii de lei în loc de 3 mii, oricum este ceva mai mult.

Noi vom vota această modificare la lege, pentru că este un avantaj suplimentar. Considerăm, însă, că suma este, în continuare, mult prea mică faţă de ceea ce au dat aceşti puţini oameni, câţi mai sunt în viaţă din cei care au luptat pentru România în al doilea război mondial, pentru că despre cei din primul război mondial, astăzi, cred că nu se mai poate vorbi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Damian Brudaşca, din partea Grupului parlamentar PRM.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă bucură faptul că la o dezbatere anterioară referitoare la sprijinirea acestei categorii de persoane, doamna preşedinte Dobrescu atunci a avut o atitudine care este total diferită de cea de astăzi.

Şi, tot atunci, colegul penelist şi cu mine am sesizat ridicolul situaţiei de tratare a celor care au făcut sacrificii deosebite pentru realizarea statului naţional unitar român.

Mă bucur că, măcar în ceasul al 12-lea, aceste observaţii critice au fost luate în considerare.

Tot la fel ca domnul Chiliman, însă, apreciez că această sumă de 15 mii de lei mi se pare insuficientă şi probabil că vom ajunge foarte curând să conştientizăm şi factorii de decizie financiară că este necesar acum, pe ultima sută de metri, pentru supravieţuitorii ultimei conflagraţii mondiale - cea din '40-'45 - să fie trataţi cu mai multă consideraţie decât am făcut-o până în prezent.

Oricum, o felicit pe doamna Dobrescu - şi vă rog să se consemneze că este în premieră când sunt de acord cu domnia sa - pentru această iniţiativă.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Ivănescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Iată că asistăm la unul din rarele momente când Guvernul este de acord cu o propunere legislativă a unui parlamentar. Este foarte adevărat că este parlamentar din rândul majorităţii - al PSD -, dar este onorant, în primul rând pentru iniţiator, doamna Smaranda Dobrescu, şi, în al doilea rând, şi pentru Guvern că, totuşi, se apleacă la nevoile oamenilor care trăiesc în această ţară şi înţeleg că nu mai este mult timp pentru a onora pe aceia care au luptat în război pentru culorile patriei şi ne-au adus pe noi, cei de astăzi, în situaţia de a fi vii, de a avea o ţară, de a avea un Parlament, de a încerca să construim democraţia.

Este foarte adevărat că suma este foarte mică pentru cei care au reuşit să supravieţuiască, care au fel de fel de boli şi nevoi, dar este bine că ne aducem aminte în atâtea valuri de recompensări că avem nişte eroi pe care trebuie să-i cinstim, pe care trebuie să-i ajutăm să trăiască cu demnitate ultimele clipe ale vieţii.

Partidul Democrat va vota pentru această iniţiativă legislativă, cu speranţa că, în curând, lucrurile în economie vor merge mai bine, în aşa fel încât aceste indemnizaţii să fie la un nivel onorant şi onorabil.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnul Cristian Dumitrescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să fiu foarte scurt.

Susţinem acest proiect de lege şi, bineînţeles, vom vota pentru această iniţiativă legislativă, care onorează în egală măsură iniţiatorul, cât şi pe noi, parlamentarii, precum şi Guvernul, care a înţeles să acorde fondurile necesare.

Aş vrea, totuşi, să fac o simplă precizare. Suntem în domeniul legilor reparatorii, suntem în domeniul acelui tip de lege care vine să recunoască merite, sau, în sfârşit, să recunoască anumite situaţii.

Acest tip de lege nu se cuantifică, în opinia mea, decât prin natura legii respective. Faptul că legea vine să recunoască o astfel de activitate, sau un astfel de moment, este elementul esenţial al legii.

Dacă vom cădea în greşeala să înţelegem că această lege recunoaşte momentul sau fapta respectivă prin cuantumul sumei acordate, vom cădea într-un anumit derizoriu, pe care cred că nici legiuitorul, nici iniţiatorul şi nimeni nu are de gând să-l aducă în discuţie.

Vreau să spun că există un răspuns care, de obicei, îl dă un ministru de finanţe - şi acela este o persoană extrem de antipatică în orice guvernare: atâţi bani avem, atâţia dăm.

Realitatea este că trebuie apreciat şi eu apreciez textul în sine care, de fapt, este o prelungire a unui text care există, intenţia şi voinţa care există în Parlamentul României, în legislativ, de a privi cu o anumită demnitate şi cu consideraţie spre trecut, care este speranţa viitorului.

Cu aceste lucruri, susţinem proiectul de lege şi vă mulţumim.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Deşi la dezbateri generale s-au formulat şi cel puţin s-au avansat propuneri de majorare, eu v-aş propune să trecem la dezbaterea proiectului şi, atunci când va veni rândul acelui text, atunci să reluăm discuţia şi să întrebăm şi Guvernul, pentru că s-a cerut punctul de vedere al Guvernului cu privire la această implicaţie bugetară şi, dacă noi schimbăm cuantumul ei, va trebui din nou să procedăm în acelaşi sens.

Trecem la dezbaterea în primul rând a titlului şi apoi a textelor proiectului de lege.

La titlul acestuia, dacă aveţi obiecţiuni?

Votat în formularea iniţială.

La articolul unic, cel care propune modificarea legii, există amendamentul nr.1.

Domnul Tudor Marcu.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc chiar şi pentru ideea pe care mi-aţi dat-o ca dorinţa mea s-o expun în faţa dumneavoastră în baza discuţiilor acestui articol, pentru că, după ce am auzit cam 25 de minute nişte foarte frumoase alegaţii pe marginea acestei legi, că noi, prin această lege, pe care vă invităm s-o votaţi, le vom mai da încă 290 mii de lei pentru doi ani de front celor care au depăşit 90 de ani - pentru că aşa sunt de în vârstă cei care au luptat - şi să le mai şi spunem: vă rugăm să votaţi, ca să le ridicăm şi lor cota de nivel de trai şi să fim mândri că au luptat şi ... patriotismul şi ...

Domnilor, eu sunt militar de 40 de ani, de fapt, 45, dar tare mi-e teamă că nu înţeleg bine ce vrem noi. Faţă de Mugur Isărescu, care, pentru doi ani de război, le dădea 79 mii de lei, în ţara în care se cheltuiesc miliarde pe tot felul de minuni, la câteva mii de oameni care au rămas în viaţă, peste 90 de ani, noi venim acum şi zicem: n-a fost prea bine, am propus 30 mii de lei - şi atunci era puţin; acum, măcar la jumătate, după încă 4 ani. Nu vreau să jignesc pe nimeni, sunteţi toţi prietenii mei, dar mie mi se pare că am căzut într-un ridicol. Ne mândrim că le dăm la câteva mii de oameni participanţi pe front, pentru doi ani de război - de exemplu, cum a fost tata, Dumnezeu să-l ierte! - 290 mii de lei în plus şi ne mândrim cu asta, încă o dată spun.

Eu propun, domnilor deputaţi, - îmi pare rău că n-am fost la această şedinţă şi nu am adus amendamente - să faceţi apel la memoria pe care o aveţi faţă de părinţii dumneavoastră sau bunici şi să vedeţi cât de fericiţi sunt, uluitor de fericiţi sunt că pentru ultimii, puţini - Doamne ajută, să fie mai mulţi - ani de viaţă pe care-i mai au de trăit, ei primesc pe lună încă 290 mii de lei faţă de cât primeau, recunoscându-le, ca atare, un merit extraordinar, poporul român, Parlamentul României, că au luptat pe front şi ne-au făcut pe noi să fim acum liberi, sau în situaţia în care suntem.

Propun ca această lege să meargă înapoi la comisie şi să ne respectăm demnitatea atât a noastră, ca parlamentari, să nu ne jucăm cu mii de lei aici, când este vorba de oameni de asemenea factură şi mai ales să respectăm demnitatea lor, ca luptători în război şi în ultima parte să respectăm demnitatea acestui popor care va mai fi nevoit, poate, - Doamne fereşte! - să mai treacă prin astfel de momente. Să fie mândru, într-adevăr, că este recunoscută activitatea lui din timpul frontului şi nu ca o bătaie de joc, cu 290 mii de lei, atât timp cât nici măcar o şipcă la gardul unei vile a celor care au făcut această lege costă mai puţin de 290 mii de lei, sau mai mult, mă iertaţi.

Vă mulţumesc.

De la sublim la ridicol, este un singur pas - şi este mic. N-am spus-o eu.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna preşedinte Smaranda Dobrescu, care este şi iniţiatorul proiectului.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Daţi-mi voie, în calitate de iniţiator.

Nu cred că aţi remarcat, stimaţi colegi, în tonul meu de prezentare a propunerii legislative, vreo notă triumfalistă, sau de excesivă bucurie. Cred că am făcut-o cu acelaşi ton sec, de multe ori antipatic şi urâcios, cu care prezint şi apăr tot ceea ce considerăm noi, la comisie, că este de trecut. Iar, dacă, în momentul de faţă, am propus o suplimentare, asta nu înseamnă că o dorim să fie corespunzătoare aportului, aportului important şi tuturor meritelor de care au dat dovadă şi de care noi toţi beneficiem în momentul de faţă.

Cum bine a spus colegul, domnul deputat Cristian Dumitrescu, nu trebuie să cuantificăm această reparaţie în nici un fel. Dacă am dorit o suplimentare a acestui spor, am făcut-o în urma discuţiei pe care am avut-o cu reprezentanţi ai asociaţiilor de veterani, care au dorit un lucru, şi anume: să se diferenţieze participarea de lungă durată la război a unor veterani, să se facă o diferenţiere faţă de cei care au participat până într-un an de zile. Pentru că au avut parte de mult mai multe riscuri, mult mai mare pericol, mult mai mare stres. Deci, sigur că noi puteam s-o discutăm în termeni de cuantum şi să spunem că nici 30 mii, 50 mii suplimentar la indemnizaţii şi la sporul pentru un an nu sunt suficiente şi nu înseamnă nimic. Dar, noi, în felul acesta - şi aceasta a fost intenţia noastră, a fost să marcăm pur şi simplu faptul că această categorie de veterani a fost supusă unui risc prelungit, unui stres prelungit în timpul războiului.

Dacă noi o întoarcem la comisie - şi o fac cu cea mai mare plăcere şi cel mai mare drag -, putem să plusăm; acolo putem să ne oprim nu ştiu unde.

Dar, vreau să vă atrag atenţia, stimaţi colegi, că a fost nevoie de 7 luni ca să facem o fişă financiară, ca s-o punem de acord cu Ministerul Finanţelor şi ca să obţinem pentru 2004 un punct de vedere pozitiv al Guvernului, al Ministerului Finanţelor şi al Guvernului, adică cei care ştiu care le sunt posibilităţile financiare.

Noi, care cunoaştem care sunt cuantumurile reparaţiilor globale în domeniul protecţiei sociale, ştim, fără doar şi poate, că nu este suficientă. Dar, între a le da imediat acest ajutor suplimentar şi a mai aştepta 7 luni, la scara vârstei domniilor lor, cred că este bine să ne mai gândim.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Parafrazând-o pe colega mea, avem de ales între a vota acum un lucru concret, sau a începe procedura de la zero.

Putem, eventual, la Senat să mai majorăm aceste sume, dar, dacă ne întoarcem în comisie, reluăm lucrurile de la zero şi, dintr-o bună intenţie, blocăm, practic, o iniţiativă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Damian Brudaşca:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Eu aş dori să precizez că n-am înţeles mişcarea pe care a făcut-o doamna preşedinte. Este adevărat, nu înţeleg foarte multe lucruri, câte se întâmplă.

În general, noi, de aici, din acest Parlament, am scutit de o serie de datorii către stat mari întreprinderi. Reamintesc, între altele, numai "PRO-TV"-ul, pe care-l tot scutim de peste 1.800 de miliarde de lei, "TUTUNUL ROMÂNESC" şi alte întreprinderi în care Puterea are interes. Dar, ne zgârcim la cei care mai au de trăit cine ştie câte luni de zile.

Dacă tot se pune atât de strâmb problema, eu aş propune - şi să nu mi se ia în nume de rău - să nu le mai daţi nimic; faceţi, vă rog, nişte insigne şi daţi-le nişte insigne şi cu asta v-aţi exprimat preţuirea faţă de cei care şi-au vărsat sângele pentru această ţară.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Dumneavoastră ştiţi că este mai scumpă o insignă decât 290 mii de lei?

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Chiliman.

Pentru vorbitori dăm insigne.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte,

Suntem într-o situaţie neplăcută. Încercăm să creăm nişte avantaje pentru nişte oameni care le merită şi cred că este foarte greu să cuantifici nişte ani de război într-un anumit fel, toate suferinţele, lipsurile, primejdiile, întâmplările care s-au petrecut acolo, nu mai vorbesc de rănile fizice şi de altă natură, eventual decesele care au fost atunci. Şi România a plătit scump al doilea război mondial.

Mie mi se pare că o jumătate de sticlă de coca cola sau o sticlă întreagă poate că nu sunt măsura cea mai potrivită pentru a-i răsplăti pe aceşti eroi ai României.

Cred, însă, pe de altă parte, că Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale din perioada domnului Isărescu, ministerul de astăzi, Ministerele de Finanţe de atunci şi de astăzi, ar trebui să treacă peste aceste, să le spun, cheltuieli suplimentare pe care ar trebui să le facă, dacă această sumă ar fi mai mare. Şi ar trebui s-o facă în respectul acestor oameni, şi ar trebui s-o facă cu demnitate, şi nu ca nişte contabili amărâţi, care se uită doar în contabilitatea aia amărâtă, pe care o fac.

Poate că putem şi noi reduce nişte cheltuieli aici, la Camera Deputaţilor, unde se cheltuiesc mulţi bani anapoda. Şi aceştia se cheltuiau şi înainte de 2000, nu numai acum.

Poate reuşim şi noi să ne mai reducem o serie din avânturile astea de a cheltui anapoda banii, pot s-o mai facă şi alţii şi le vom putea da acestor oameni ceea ce chiar merită: ceva mai mulţi bani.

Cred că soluţia de retrimitere la comisie este o soluţie echilibrată şi nu cred că trebuie să ne impună nouă Guvernul ce să facem, pentru că rolul, până la sfârşit, constituţional, al Parlamentului este cel de a controla Guvernul şi de a impune Guvernului anumite lucruri atunci când credem că este de cuviinţă.

Ca atare, cred că putem să cerem Guvernului să şi facă, în acest caz, în mod special, ceea ce credem noi că trebuie să facă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

S-a propus restituirea proiectului la comisie, ca urmare a propunerilor ce s-au făcut.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă întreb dacă sunteţi de acord să stabilim un termen de o săptămână, pentru că trebuie să se consulte totuşi cu Ministerul Finanţelor.

Vă rog.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O procedură scurtă. Eu m-am uitat şi am văzut că şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională nu este sesizată nici în fond şi nici pentru aviz la un asemenea proiect de lege. Nu ştiu dacă ar fi trebuit să fie sesizată şi Comisia pentru apărare, dar sugerez Biroului permanent, în cazul în care există proiecte de lege sau ordonanţe, în general, care au tangenţă cu comisia noastră nu ne evitaţi. Eu am mai spus asta şi în public, şi în presă, şi peste tot, şi în Parlament. Noi acolo nu facem politică. Sunt împotriva oricărei nuanţe politice în discuţiile din Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Tot ce facem noi acolo poartă girul bunei-credinţe, a unor oameni foarte capabili: cinci sau şase miniştri, nu ştiu câţi alţi directori generali şi profesori etc. Vă rugăm nu evitaţi să ne daţi şi nouă, chiar dacă suntem încărcaţi foarte mult cu astfel de discuţii, pentru că are tangenţă... pe noi ne întreabă oamenii care au fost pe front, pe militarii din Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, ce faceţi cu noi? Şi nu pe doamna Smaranda Dobrescu, că nici n-o cunosc, poate. Pe noi ne ştiu cei mai mulţi, că am fost colegi cu unii din ei, subordonaţi într-un fel sau ştiu eu.

De aceea, vă rog, în astfel de nuanţe sensibile ale unor legi, daţi-le şi pe la apărare. Avem mai multe puncte de vedere, mai pertinente, şi o spun cu mare acurateţe a judecăţii şi a argumentelor, dacă vreţi, decât unele alte comisii care nu cunosc bine situaţia în domeniul respectiv. Cum nici noi nu cunoaştem în alte domenii.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Problema de principiu am înţeles-o, e adresabilă Biroului permanent. În acest caz, cred că puteţi să vă spuneţi punctul de vedere Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, ca să nu mai începem din nou şi să folosesc şi eu asocierea nepotrivită de cuvinte.

Vă mulţumesc.