Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 11 martie 2008
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.27/2008
Video - Flash & IOS
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 11 martie 2008 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 11 martie 2008
![]() |
14. | Dezbateri asupra Proiectului de Lege privind trecerea unui teren, proprietate publică a statului, din administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Suceava din subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", în administrarea Ministerului Economiei şi Finanţelor (retrimis comisiei). | ![]() |
||
consulta fisa PL nr. 740/2007 |
|||||
| ................................................ | |
|
|
Proiectul de Lege privind trecerea unui teren, proprietate publică a statului, din administrarea Staţiunii de cercetare agricolă - Suceava, din subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", în administrarea Ministerului Economiei şi Finanţelor. Lege ordinară. Suntem Cameră decizională. Comisia pentru agricultură şi Comisia pentru învăţământ. Raport comun. Vă rog, domnule profesor, să-l prezentaţi. Cer scuze Comisiei pentru învăţământ, pentru că ar părea, din intervenţiile mele, că îi diminuez rolul, ceea ce nu este în intenţia mea. |
|
|
Nu, domnule preşedinte. Vă mulţumesc. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost sesizate cu proiectul de lege ce are ca obiect de reglementare trecerea unui teren, proprietate publică a statului, din administrarea Staţiunii de cercetare-dezvoltare agricolă - Suceava, din subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", în administrarea Ministerului Economiei şi Finanţelor. La întocmirea raportului, comisiile au analizat avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul Comisiei pentru industrii şi servicii şi avizul Consiliului Legislativ. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din data de 31 octombrie 2007. În urma dezbaterii în şedinţele din 13 şi 26 februarie 2008, comisiile au propus, cu majoritatea celor prezenţi, adoptarea proiectului de lege în forma adoptată şi de către Senat. Vă mulţumesc. |
|
|
Iniţiatorul îşi susţine proiectul de lege. La dezbateri generale, s-a înscris doamna deputat Olguţa Vasilescu şi domnul deputat Dumitriu, din oficiu, din partea Partidului Conservator, precum şi domnul deputat Miuţescu, în această ordine. |
|
|
Stimaţi colegi, Eu am votat împotriva acestui proiect de lege - şi eu, şi alţi colegi de-ai mei din P.S.D., domnul Dumitriu, doamna Monalisa Găleteanu, şi asta pentru că ne-am obişnuit ca de fiecare dată când avem nevoie de terenuri de undeva, să le luăm de la staţiunile de cercetare. Astfel, am ajuns să nu mai avem staţiuni de cercetare sau, oricum, terenul acestora să devină aproape inutil, pentru că nu se pot face culturi pe suprafeţe atât de mici, cât le rămâne acestor staţiuni. Am înţeles că trebuie să luăm terenul şi să-l dăm la Nokia, pentru că va fi o investiţie foarte mare acolo. Nu mai înţeleg, însă, de ce trebuie să dăm o suprafaţă atât de mare, de aici, din această staţiune de cercetare, pentru a-şi pune acolo un transformator. Am înţeles că, de fapt, pentru asta este terenul respectiv. Or, nu poţi să iei câteva hectare ca să pui un transformator pe ele. Se putea da o suprafaţă mult mai mică. Asta este una. A doua chestiune: trebuie să terminăm odată cu retrocedările astea masive şi cu luarea terenurilor din staţiunile de cercetare. Vreau să vă spun că în judeţul Dolj, staţiunea de la Banu Mărăcine a fost dată, printr-un ordin al prefectului, în proprietatea unor locuitori din comuna respectivă. Or, am ajuns în situaţia în care, în Dolj, nu mai avem terenuri unde să cultivăm sămânţă. Ne trebuie o sămânţă de un anumit tip, care este pentru un anumit tip de sol. Nu putem să importăm, aşa cum vor foarte mulţi să facem acest lucru. Deci, trebuie să fim foarte atenţi cu staţiunile de cercetare. Vă mulţumesc foarte mult. Votul meu este împotrivă. |
|
|
Staţi, un pic, domnule preşedinte, că este o ordine pe care am anunţat-o deja. Domnul Dumitriu. |
|
|
Domnule preşedinte, Eu n-aş fi aşa de radical şi n-am fost nici în comisie. În comisie m-am abţinut, în sensul că, într-adevăr, este vorba de 0,7 ha, mai precis 6.850 mp. Nu-i un capăt de ţară pentru agricultură şi nici pentru cercetarea agricolă, însă nu mi s-a părut normal ca noi - Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice - să fim de acord cu plecarea acestor terenuri, fără o răscumpărare, fără un teren la schimb, deci plecarea acestor terenuri de la institutele de cercetare. Aceeaşi poziţie am avut-o şi în cazul unei cereri similare, sigur, la alt nivel, făcută de Ministerul Transporturilor pentru o autostradă. Normal este ca aceste instituţii care dispun de fonduri, dispun de terenuri, cum este Electrica, sau cum este Ministerul Transporturilor, să ofere o răscumpărare sau un teren la schimb. De ce tot timpul să ia gratis? Sigur, sunt nişte calcule care au stat la baza acestei opţiuni a Ministerului Economiei, s-au făcut nişte studii şi s-a constatat că poziţionarea transformatorului pe acest teren este obligatorie, din raţiuni evidente de calcul şi studii. Dar, repet, ei trebuiau să vină cu ceva la schimb: fie cu bani, fie cu alte terenuri. Aceasta a fost obiecţiunea noastră şi din această cauză m-am abţinut în comisie şi am sugerat colegilor din Grupul parlamentar al Partidului Conservator, de asemenea, să ne abţinem la votul final. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul deputat Miroşeanu. |
|
|
Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Este o chestiune de principiu. De prea multe ori, în ultimii ani, s-au cedat extrem de uşor aceste terenuri, care fac parte din - dacă vreţi - din fondul genetic, din fondul de bază al cercetării agricole în România. S-a spus de prea multe ori că cercetarea nu are bani, că nu există o strategie foarte clară. Asta, într-adevăr, este o realitate. Şi de aici trebuie să plecăm, dacă dorim ca viitorul agriculturii şi al cercetării în România să aibă o bază solidă. Pe ce vom mai face cercetare, în următorii ani, dacă prin hotărâri succesive, prin proiecte de lege succesive, dăm aceste terenuri, în baza corectă, de altfel, de susţinere a unor proiecte de interes naţional? Susţin şi eu poziţia colegului antevorbitor, ca autorităţile locale şi autorităţile naţionale, când mai vin cu astfel de propuneri, să vină şi cu o contrapartidă, care poate să se prezinte şi într-o despăgubire, sau - de ce nu? - cel mai corect, un schimb de teren corect, care să poată să permită pe viitor, atunci când vor fi poate mai multe posibilităţi, să avem cu adevărat cercetare în România. Partidul Democrat-Liberal nu va susţine această iniţiativă şi vă propun şi dumneavoastră acelaşi lucru. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul Kelemen. Până atunci, am să încerc să vă răspund la întrebările dumneavoastră retorice, cu privire la terenul care face obiectul cercetării. Probabil, unii se gândesc că cercetarea se face numai în eprubetă sau în lăzi de nisip. Aveţi cuvântul, domnule deputat Kelemen. |
|
|
Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau: Stimaţi colegi, Aici, mai mulţi colegi aţi spus nişte adevăruri, într-adevăr, dureroase. Numai ieri aţi văzut pe posturi de televiziune că un cercetător a făcut 12 ore, a pichetat Palatul Cotroceni, pentru un sprijin care ar trebui să fie normal în condiţiile unei ţări cu o normalitate oarecare, ca această cercetare, indiferent din ce domeniu, să primească bani suficienţi. Eu aşa cred, că mai mulţi dintre dumneavoastră, într-adevăr, sunteţi interesaţi, printre care şi eu, care sunt membru al Academiei de Ştiinţe Agricole, deci cunosc problemele acestei instituţii. Şi totuşi, trebuie să vă spun, că tot la fel de mult discutăm şi despre dezvoltare rurală, dezvoltare rurală care bineînţeles nu se poate concepe fără o dezvoltare şi tehnologică a acestor teritorii. Aici este vorba despre această dezvoltare, deci dezvoltarea reţelei electrice. Trebuie să atrag, de asemenea, atenţia dumneavoastră că aici nu este vorba de câteva hectare. În textul legii vorbim despre 6.850 mp, care înseamnă puţin mai mult decât o jumătate de hectar. Deci, nicidecum nu se vorbeşte în textul de mai multe hectare. Eu aşa cred, că nu trebuie să blocăm această iniţiativă. Este vitală pentru judeţele din Moldova, Suceava, Iaşi şi alte judeţe, Botoşani. Eu cred că această lege este bine concepută, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a amânat o dată, ca să mai verificăm, să cerem şi părerea Academiei. Academia a fost de acord cu scoaterea acestui teren. Şi încă o dată vă spun: este vorba de numai 6.850 mp, şi nicidecum de hectare. Deci, eu propun votarea acestei iniţiative. Mulţumesc. |
|
|
Domnul deputat Adam, de la Grupul parlamentar al P.S.D. |
|
|
Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Grupul parlamentar al P.S.D. se opune categoric acestei cruciade pornite împotriva cercetării, în general. Este inadmisibil ca şi aşa, din puţinul teren pe care aceste staţiuni de cercetare îl mai au în administrare, să se mai ciuntească. Noi apreciem, onorată instanţă, că dacă aşa cum s-a spus, nu este un capăt de ţară şi nu este o suprafaţă mare de teren, atunci să se găsească o altă soluţie, tocmai bazându-ne pe argumentul pe care ni l-a furnizat comisia, acredităm teza că o aşa suprafaţă mică ar putea fi complinită din altă parte şi nu ar fi necesar ca, din terenul pentru cercetare, să se aloce pentru construcţii sau, mă rog, pentru dezvoltări industriale. Noi apreciem că soluţia cea mai viabilă ar fi aceea de respingere, generat de faptul că s-ar putea găsi un paliativ pentru a se putea soluţiona acea problemă tehnică. Vă mulţumesc. |
|
|
Doamna Olguţa Vasilescu, pe procedură. |
|
|
Domnule preşedinte, Sunt voci care susţin că acel transformator trebuie să fie pus musai pe acel teren. Însă, am avut la comisie un reprezentant al Guvernului, care nu ne-a vorbit nimic despre nişte măsuri compensatorii, despre un schimb de teren sau despre ce s-a discutat aici. Atunci, propunerea mea ar fi: să reîntoarcem legea la comisie, să discutăm cu reprezentanţii Guvernului despre această chestiune, cât este de important ca acel transformator să fie acolo, şi să nu-şi cumpere un teren de pe piaţa liberă, pentru că ne gândim şi la faptul că Electrica îşi pune stâlpul pe terenul meu, eu nu am dreptul să-i cer chirie; în schimb, dacă eu îmi pun un banner pe stâlpul Electrica, trebuie, chiar dacă este pe terenul meu, să plătesc chirie. Deci, sunt foarte multe lucruri pe care, zic eu, putem să le stabilim la comisie, să găsim nişte soluţii compensatorii. În acelaşi timp, vreau să anunţ pe această cale faptul că voi face o modificare la Legea administraţiei publice locale, pentru că este inadmisibil ca să-i mai lăsăm pe prefecţi să dispună cum vor, după bunul plac, de staţiunile de cercetare. Dacă nu ne trezim rapid, rămânem fără staţiuni de cercetare şi ştiţi cu toţii cât sunt de importante. Vă mulţumesc. |
|
|
Stimaţi colegi, În mod normal, ar trebui să supun votului propunerea de retrimitere la comisie. (Vociferări) O să dau cuvântul la toţi. Şi, pentru că domnul Mocanu se află deja la microfon, îl rog pe domnul Puşcă să aştepte, ca să-i dau cuvântul după dânsul, având în vedere calitatea pe care o are la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice. |
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Aici nu este vorba de 6 m, de 60 ari, de 7 ha sau de nu ştiu ce. Este vorba de un principiu: dacă dumneavoastră observaţi, toate aceste terenuri sunt luate de la cercetare. Nu ieşeam la cuvânt astăzi dacă nu aveam programul zilei de lucru de la Comisia de agricultură de astăzi. De patru luni de zile, ne străduim cu toţii să respingem o ordonanţă de urgenţă a acestui Guvern, care vrea să distrugă cercetarea în agricultură, în legătură cu o suprafaţă de 6 ha, pe care vrea s-o ia de la Staţiunea de cercetare a cartofului Braşov şi s-o dea Consiliului judeţean Braşov. Astăzi, pe ordinea de zi la Comisia pentru agricultură, a apărut o altă suprafaţă, pe care vrea s-o ia tot de la acelaşi institut şi s-o dea pentru nu ştiu ce, pentru construcţii de cămine. Eu n-am nimic împotrivă cu construcţia de cămine, că nu vreau să văd studenţii stând în beci sau stând în cazărmi. Vreau să stea civilizat, aşa cum stau în toate ţările europene. Dar, vreau să ştiu că pământul, care este foarte puţin pământ, hectarele care au rămas pentru cercetare, în ziua de astăzi este de neluat în seamă. Vreau să ştiu exact ca acest pământ care se dă, să fie dat ori cu bani, ori să fie dat în schimbul unui alt teren. Noi am făcut totul în această ţară să ia pământ Costanda, nu mai ştiu care, Popovici, nu ştiu care din alt judeţ, dar când este vorba de cercetare, n-avem pământ şi dăm de la staţiunea ".. când este vorba de construcţii, de alte obiective, luăm de la staţiunile de cercetări şi dăm oriunde în ţara asta. Noi, în Comisia pentru agricultură, împreună cu domnul preşedinte Kelemen, am căzut de acord asupra acestui principiu, să nu mai aprobăm în comisie şi în plenul Camerei Deputaţilor aceste suprafeţe de schimb pentru cercetare. Vă mulţumesc foarte mult. |
|
|
S-au mai înscris: domnul deputat Puşcă, domnul deputat Popa, domnul deputat Ungureanu, domnul deputat Tabără şi domnul profesor Andea. Vă propun ca, după aceste intervenţii, să sistăm discuţiile, şi eu am să supun la vot propunerea care s-a făcut. Constat, aşa, cu oarecare umor, că sunt mai mulţi şi mai vorbăreţi agricultorii decât juriştii. Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat. |
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Pe de o parte, regret că am asistat la luări de poziţie de la acest microfon, de la colegi în necunoştinţă de cauză. Dacă ar fi avut răbdarea şi amabilitatea să citească măcar titlul legii, şi-ar fi dat seama că prezentul proiect de lege nu modifică situaţia juridică a terenului: el a fost, este şi va fi proprietate publică a statului. Cu alte cuvinte, în atare situaţie, nu se poate pune problema unei despăgubiri, având în vedere că situaţia juridică a terenului nu se schimbă. Ceea ce proiectul de lege propune Parlamentului, este doar schimbarea administratorului, şi anume trecerea din subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole, a administrării prin staţiunea de cercetare, în administrarea Ministerului Economiei şi Finanţelor. Mai mult, dacă nu s-ar fi mărginit la citirea titlului legii sau a proiectului de lege şi ar fi citit şi anexa, ar fi constatat că şi în momentul de faţă, la Cartea funciară, titular al acelei proprietăţi este Ministerul de Finanţe. Cu alte cuvinte, proiectul de lege doar încearcă să pună în drept ceea ce în fapt există. Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota pentru acest proiect de lege. |
|
|
Domnul deputat Popa. V-aş ruga să încercaţi să nu vă repetaţi. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor colegi, Eu cred că aici avem de-a face cu o neînţelegere. De ce? Pentru că am ascultat mulţi colegi de la acest microfon, care acuză Guvernul actual de distrugerea cercetării româneşti. Daţi-mi voie să fac o rectificare, să informăm corect şi să spunem adevărul opiniei publice că acest dezastru al cercetării româneşti, domnul deputat Anghel se uită la mine şi probabil că-mi va da dreptate, a început de 17 ani de zile, când, mai toate guvernele nu au luat nicio măsură în vederea clarificării şi rezolvării acestei situaţii a cercetării româneşti. Avem, într-adevăr, un proiect de lege la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, proiect de lege care zace cam de vreo 2 ani şi jumătate, domnule deputat Stanciu, dacă nu mă înşel, unde nu am găsit nicio soluţie pentru a ajunge în plen acel proiect de lege şi a clarifica partea financiară a staţiunilor, suprafeţele, investiţiile, obiectivele pe care le au în subordine. Vreau să vă spun foarte clar că multe dintre investiţiile subordonate Academiei au intrat în faliment, pentru că nu s-au dat nişte hotărâri de Guvern pentru a stabili clar statutul juridic; suprafeţele, la fel. Păi, ce credeţi dumneavoastră, că noi stăm în suprafaţa aceasta, de 6.850 m.p., când s-au devalizat sute de hectare din staţiunile de cercetare, mai ales că această investiţie este investiţie de interes public. Vrem să facem lumină în Moldova. Şi aceasta este menirea şi interesul nostru. De aceea, Grupul parlamentar al P.N.L. va susţine acest proiect de lege. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul profesor Tabără, cunoscător şi apărător al problemei cercetării agricole româneşti. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Nu este vorba numai de a-ţi continua anumite principii şi luări de poziţii şi de la acest microfon şi din afara lui. Este vorba de o situaţie de fapt. Şi, cu regret, trebuie să spun că aceste comunităţi locale, comisiile de fond funciar de la nivel local şi judeţean, nu şi-au făcut datoria niciodată pe legile proprietăţii, pornind de la ceea ce înseamnă bilanţul sau balanţa suprafeţei funciare care a fost la dispoziţia lor. La Suceava, nu este nevoie de un istoric. Oricine vrea să constate multe dintre ilegalităţi şi modul cum a fost tratată proprietatea publică - şi mă adresez colegilor care susţin proprietatea publică; eu mă număr printre aceştia - de a trece chiar într-un sistem ilegal, chiar şi atunci când au fost justificate preluările de teren, ca să fie retrocedate. Dar, stimaţi colegi, problema nu este a unei staţii pe 3 mii sau 6 mii de metri pătraţi, ci consecinţele aşezării ei. Toţi cei care au fost agronomi şi care lucrează în sistem ştiu ce înseamnă să lucrezi sub sârme, sub tot felul de alte instalaţii care se fac acolo. Asta este una dintre probleme. În al doilea rând, este ceea ce înseamnă privatizarea acestor unităţi care, la această dată, sunt în sistem public, dar care, practic, sunt în perspectivă să fie privatizate şi se iau odată cu aceste suprafeţe. Nimeni nu va apăra proprietatea publică la Staţiunea Suceava. Şi închei cu o problemă care mi se pare deosebit de importantă şi pe care, din păcate, noi nu o vedem acum. Importanţa acestor unităţi pentru ceea ce înseamnă unul dintre cele mai importante sectoare economice ale României, care este agricultura. Şi Moldova, şi România are nevoie de Staţiunea Suceava şi de suprafeţele care sunt destinate nu neapărat numai cercetării, cât producţiei de material biologic. Ori diminuarea în continuare, de la unităţi care nu se pot apăra, sau asupra cărora se fac tot felul de presiuni, care nu au fost apărate printr-un sistem legal cert, înseamnă un abuz. Şi face un abuz inclusiv asupra proprietăţii publice sau utilităţii publice. Acesta este motivul pentru care noi nu vom vota acest proiect de lege. N-am făcut-o nici în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, n-o s-o facem nici în plenul Camerei Deputaţilor. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul deputat Andea Petru şi, apoi, domnul secretar Munteanu şi domnul deputat Stanciu, care mă ameninţă cu gesturi extreme, dacă nu-i dau cuvântul. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Aş vrea să fac prima afirmaţie, că nimeni din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport nu poate fi bănuit de dorinţa sau de intenţia de a spolia cercetarea ştiinţifică din agricultură, prin transferuri de terenuri. S-au prezentat aici o serie de argumente împotriva transferului respectiv. Aş vrea să privim ambele feţe ale monedei. În ultimii ani, cercetarea din agricultură a pierdut peste 100 de mii de hectare de teren - hectare! -, ceea ce înseamnă milioane, milioane de metri pătraţi. Este o istorie în contra cursului căreia Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport s-a pronunţat în mod constant. Vreau, însă, să spun că, la ora actuală, chiar în şedinţa de astăzi a Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, se va discuta un pachet de legi privind cercetarea în agricultură. Dacă vom da curs pachetului de legi sprijinit de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, în continuare această academie va pierde câteva zeci de mii de hectare de teren. Iată o problemă de conştiinţă pentru Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, care, de luni de zile, reflectează asupra acestor proiecte de lege, având foarte serioase îndoieli ca să voteze reforma propusă de către Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, vizavi de modul în care trebuie susţinută în continuare cercetarea. Vreau să spun că în general ideea pe care se merge la ora actuală este de a debarasa institutele de cercetare de suprafeţele de teren considerate neproductive - nu mă refer din punctul de vedere al cercetării, ci din punctul de vedere al producţiei - şi de a se trece la o subvenţie de la bugetul de stat. Este o cale mult mai facilă de a sprijini cercetarea. Deci, nu lăsându-le suprafeţele de teren pe care nu le pot administra şi nu le pot întreţine şi nu le pot valorifica, ci prin alocaţii bugetare. Hectarele de care vă vorbeam au fost transferate în general Ministerului Agriculturii şi au fost folosite pentru acele redistribuiri, ca să spun aşa, către comisiile de fond funciar. Sigur că acest caz nu este de aceeaşi speţă. Se vrea, însă, să se construiască nu un transformator, cum s-a spus, ci o staţie de transformare. O staţie este o chestiune mult mai complexă din punct de vedere tehnic. Sigur că am putea să ne temem că afectează munca agricultorilor, dar şi liniile de înaltă tensiune şi staţiile actuale, care s-au construit. Şi nu ne putem imagina o societate evoluată, ca cea de astăzi, fără linii electrice, fără staţii electrice, cum nu ne-o putem imagina fără autostrăzi. Deci, dacă ne temem să lucrăm lângă autostradă, ne temem să lucrăm şi lângă o staţie de transformare şi aşa mai departe. Deci, sunt argumente faţă de care nu are rost să întindem discuţia. Singurul lucru asupra căruia putem discuta este compensaţia. Este motivul pentru care eu susţin propunerea făcută de doamna Vasilescu, ca să retrimitem la comisie acest proiect de lege, special pentru a discuta asupra compensaţiei pe care staţiunea respectivă să o primească pentru cedarea administrării terenului pe care-l are, deocamdată, în folosinţă. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul secretar Ioan Munteanu şi, apoi, domnul Stanciu. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Suntem într-o situaţie puţin penibilă. Vorbim de cercetare. Cercetarea este în impas; de acord, toată lumea. Vinovaţi - clasa politică şi managerii acestor staţiuni de cercetare. De ce? Simplu. Acum câteva săptămâni în urmă, la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice am primit, sub semnătura directorului de la Staţiunea de Cercetare a Cartofului şi Sfeclei de Zahăr Braşov, că disponibilizează 200 de hectare pentru Aeroportul de la Braşov, pentru că nu-l cultivă de câţiva ani de zile. Deci, vorbim de cercetare, luăm apărarea cercetătorilor. Cercetarea, stimaţi colegi, nu se face şi înmulţind producţia de sămânţă. Sunt oameni care muncesc şi sunt oameni care doar fac afaceri din cercetare. Este clar că TRANSELECTRICA ar fi trebuit să dea teren la schimb pentru terenul de la Staţiunea de la Suceava. Aceasta era modalitatea cea mai corectă. Numai că această societate comercială nu are decât două hectare de teren, pe care se află alte staţii de transformare. Deci, nu poate să dea la schimb, nu are de unde. Este corectă propunerea doamnei Olguţa Vasilescu, compensare cu alt teren cumpărat, sau contravaloarea terenului respectiv. Este o soluţie. Dar vreau să vă spun un lucru: această societate comercială este pe un program cu Banca Mondială şi, dacă până în luna mai, nu accesează banii, pierde 13 milioane de euro, exact pentru construirea acestei staţii de transformare care înseamnă doar 6.850 m.p. Vreau să vă spun că nu se confundă cu terenul de la Staţiunea de pomi de la Băneasa şi cu altele care se fac - clădiri, afaceri şi nu ştiu ce. Este vorba de o staţie de transformare pe care o ridicăm de la 220 KW la 400 KW. Ştiţi foarte bine câte căderi de tensiune sunt în toată ţara, pentru că nu avem reţeaua bine pusă la punct. Nu am nimic împotrivă să meargă la comisie înapoi. Aşa au dorit şi colegii mei. Dar, vă spun: se pierd banii pentru această staţie de transformare. |
|
|
Are cuvântul domnul deputat Stanciu, căruia îi dau cuvântul cu două condiţii: să nu-l invoce pe domnul ministru Nicolăescu, pentru că nu are nicio legătură cu chestiunea şi să nu vorbească de efectele razelor votului uninominal cu privire la cercetarea românească. |
|
|
Domnule preşedinte, Onorat prezidiu, Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, Domnilor miniştri, Şi, conform indicaţiei de partid şi de stat, n-o să spun "domnule Nicolăescu". Având în vedere, domnule preşedinte, că este vorba de curent electric - şi domnul deputat Popa a spus că vom fi şi noi luminaţi, cei din Moldova, m-am gândit să mă luminez primul şi, ca urmare, să vă spun, foarte pe scurt, o istorie. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, al cărui membru sunt şi eu, alături de distinsul nostru coleg şi alţi distinşi colegi care nu sunt atenţi acum, a avut circa 160 de mii de hectare. S-a invocat necesitatea retrocedărilor. Sub preşedinţia Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, am acceptat acest lucru şi am ajuns la circa 80 de mii de hectare. De la 80 de mii de hectare, s-a invocat ce doriţi, pe lângă lege, şi s-a ajuns la 58 de mii de hectare. Acum, este un proiect care se va dezbate astăzi şi se va ajunge la douăzeci şi ceva de mii de hectare. De aceea, cred că, stimaţi colegi, având în vedere faptul că suprafaţa pe care o deţine academia în administrare, de circa douăzeci şi ceva de mii de hectare, probabil, în viitor, este destul de mare, pentru că trebuie să construim Staţiunea Jucu, trebuie să luăm pământ de la Jucu - şi am luat; vă aduceţi aminte cum, nu intru în detalii; trebuie să facem Aeroport la Braşov - şi am luat; trebuie să facem transformator la Suceava. Deci, toată ţara nu se poate dezvolta sub nicio formă, decât dacă luăm de la agricultură. Şi, atunci, cred că ar fi bine să scăpăm de această problemă şi să dăm tot pământul de la staţiuni şi pe urmă să vedem cum se mai dezvoltă România prin cererile celor care nu mai au loc acum de pământul de la staţiune. Eu nu cred că este vorba aici de 6 mii de metri pătraţi, cum spunea domnul preşedinte. Este vorba de un principiu. Şi, dacă se dă, păi, de ce să nu luăm noi, domnule preşedinte? Facem şi noi un proiect de lege, ia şi Tabără, iau şi eu, ia şi domnul Puşcă, iau şi cei de la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, şi cei de la agricultură, de ce să dăm la alţii? Şi facem şi noi transformări. De aceea, eu spun că este bine s-o trimitem la comisie, să vedem exact ce se doreşte, cum se doreşte, care este statutul societăţii şi ce facem în continuare. Pentru că plângem că nu avem bani pentru staţiuni, pentru cercetarea agricolă, dar tot ce dăm pe gratis, pământul statului aflat în administrarea staţiunilor, că cineva de la Guvern doreşte să-l dea. Eu nu am nimic împotrivă. Dânşii au multe voturi, cei de la P.N.L., au o susţinere majoritară, să voteze ei şi să ia tot pământul; noi, nu. Vă mulţumesc. |
|
|
Ultima intervenţie, domnul profesor Moisoiu şi supunem votului, pe urmă, retrimiterea la comisie. Stimaţi colegi, Oricum, este o chestiune de procedură restituirea la comisie, iar programul s-a terminat. V-aş ruga pe cei care aveţi nedumeriri cu privire la lista votului final, să revedeţi, pe parcursul a 3-5 minute problematica votului, pentru a vă dirija colegii în sală. Aveţi cuvântul. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Voiam să spun că este superb să stai aşa, detaşat, în sală şi să urmăreşti discuţiile, pentru că spectacolul lumii este deosebit. Ăsta este adevărul! Adică, după ce cunoşti discuţiile care se poartă la comisie şi să vezi ce se întâmplă aici şi să vezi modul cum exact aceiaşi oameni care la comisie erau de acord ca acest pământ să fie dat acolo, aici, dintr-odată, iau atitudine inversă. Întrebarea este: oare, cam ce stă în spate? În idee, însă, pentru că las acest aspect deoparte. Vreau să spun că acesta este adevărul. Cei de la academie sunt timoraţi. Nu au curajul să ceară, pentru că, de fapt, tot la Guvern merg, ca să solicite, pe urmă, bani, pentru ca academia să lucreze, să poată să fiinţeze. Ce aş dori să vă spun. Şi la comisie am spus acelaşi lucru. Este cazul să se dea compensaţii. Iar, pentru ca să se poată da această compensaţie, este obligatoriu ce a spus şi doamna Vasilescu: ori îl trântim, ori, dacă nu, atunci trebuie să-l întoarcem la comisie. Deci, punctul de vedere al nostru este pentru întoarcere la comisie, pentru ca să se ia legătura şi cei în măsură să spună care sunt compensaţiile care se dau. Vă mulţumesc. |
|
|
Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Vă rog să vă marcaţi, întâi, prezenţa, ca să vedem dacă suntem în regulă. Pregătiţi-vă, vă rog, cartelele, pentru cei care nu v-aţi marcat prezenţa, pentru că facem, cu prilejul acesta, şi un exerciţiu pentru votul final. |
|
|
Pentru problema de procedură, suntem suficienţi. Supun votului dumneavoastră restituirea proiectului la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, la comisiile care au fost sesizate în fond, pentru a analiza împreună cu reprezentanţii Guvernului, propunerile care s-au formulat în plen. Cine este pentru? (Conform afişajului, se înregistrează 217 deputaţi prezenţi; 100 de voturi pentru, 100 de voturi împotrivă, 13 abţineri; 4 voturi neexprimate.) |
|
|
Stimaţi colegi, Constat că este în sală şi invocat domnul ministru Nicolăescu, care a uitat să voteze şi, pentru că este 100 la 100, îl rugăm să ne scoată din balotaj. Stimaţi colegi, Au mai venit colegi. Vreţi procedură. Vă rog. |
|
|
Domnule preşedinte de şedinţă, Cu tot respectul vă spun că litera regulamentului spune că o hotărâre poate fi adoptată cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Or, această hotărâre nu a întrunit majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Cu alte cuvinte, nu a fost primită de Cameră şi a fost respinsă. |
|
|
Doamna Olguţa Vasilescu. După ce am anunţat scorul, au mai intrat în sală vreo 10 colegi. |
|
|
Domnule preşedinte, Şi eu fac apel să mai supuneţi încă o dată la vot. Şi vă spun de ce. Veţi pierde foarte mult dacă nu veţi pune la vot, pentru că va pica la votul final şi este mai bine s-o reîntoarcem la comisie, să găsim o modalitate şi săptămâna viitoare s-o votăm. Credeţi-mă pe cuvânt. Vă mulţumesc. |
|
|
Dacă, din partea unui grup parlamentar se solicită revotarea? Doamna Olguţa Vasilescu, solicitaţi revotarea din partea grupului? Da. Deci, Grupul parlamentar social-democrat solicită ... Doamna Aura Vasile. |
|
|
Grupul partidului meu este de acord cu reluarea votului privind retrimiterea la comisii a proiectului de lege. |
|
|
Domnul deputat Purceld, de la P.R.M., şi domnul Cristian Rădulescu. |
|
|
Domnul Octavian-Mircea Purceld: Vă solicităm, domnule preşedinte, să repuneţi la vot. A fost o mică încurcătură în sală, colegii erau cu cartelele în mână. Şi este bine să votăm toţi cei care suntem prezenţi la ora asta. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul Cristian Rădulescu. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Nu putem să revenim asupra unui vot care a fost manifest, evident şi corect în momentul respectiv. Aţi avertizat faptul că se va trece la vot. Aţi cerut o prezenţă, ea s-a făcut. În clipa următoare, aţi cerut votul şi, din cele 217 persoane care puteau să-şi exercite votul, au votat pentru acea propunere 100. Deci, în mod categoric, nu a trecut. Acum, dacă vrem să ne întoarcem, creăm iar al nu ştiu câtelea precedent prost care iarăşi va duce la o funcţionare în sincope a acestei Camere, necredibilă şi aşa mai departe. Argumente de genul: colegii stăteau cu cartelele în mână nu pot ca să fie valabile nişte parlamentari serioşi. S-a votat în felul acesta. |
|
|
Nu contest pertinenţa şi seriozitatea intervenţiei dumneavoastră. Vă reamintesc că, potrivit Regulamentului, dacă un singur grup contestă votul, eu sunt obligat să cer revotarea. Iar, în cazul de faţă, două grupuri parlamentare au cerut acest lucru, în condiţiile în care deputaţii ... trei grupuri parlamentare. Ca atare, supun din nou propunerea de restituire la comisie a acestui proiect de lege. Vă rog să vă înregistraţi prezenţa şi să votaţi. |
|
|
Rezultat: 129 pentru trimitere, 65 împotrivă, 58 abţineri. Proiectul a fost restituit comisiei. Termenul - două săptămâni pentru comisia care a avut raportul, în fond. Vă rog să luaţi legătura şi cu staţiunea de cercetare şi cu Ministerul Finanţelor; cu Academia de Cercetări. Până vă pregătiţi cu lista votului final, domnul Dragoş Dumitriu are o problemă de procedură. |
|
|
Stimaţi colegi, Având în vedere că în momentele acestea se desfăşoară greva producătorilor de lapte, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a hotărât să se adune în şedinţă, de urgenţă, la ora 13,00, prin consens al tuturor reprezentanţilor partidelor, pentru a dezbate această situaţie şi a se adresa Consiliului Concurenţei, în vederea analizării posibilităţii de a introduce un preţ minim la achiziţia de lapte, condiţie cerută, de altfel, de producătorii de lapte aflaţi în momentul acesta în stradă. Vă mulţumesc. |


