Dezbateri parlamentare

- după pauză -

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Programul nostru continuă cu dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 62 de deputaţi ai Grupurilor parlamentare ale PNL şi UDMR.

În legătură cu prezentarea şi dezbaterea moţiunii simple "Agricultura şi dezvoltarea rurală spre dezastru", Biroul permanent şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare au stabilit următoarele: moţiunea simplă va fi prezentată de unul dintre semnatari; Guvernului i se alocă 45 de minute, pe care le utilizează după cum doreşte, la începutul şi sfârşitul dezbaterilor; grupurilor parlamentare li se alocă timpul maxim corespunzător numărului iniţial al membrilor lor, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare deputat, după cum urmează: Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal - 38 de minute; Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat + Partidului Conservator - 38 de minute; Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal - 22 de minute; Grupul parlamentar al UDMR - 7 minute; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - 6 minute.

Dacă sunt observaţii faţă de aceste propuneri?

Dacă nu sunt, atunci supun votului dumneavoastră, şi vă rog să fiţi de acord să folosim aceeaşi procedură a votului, prin ridicare de mâini, deci supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu avem.

În unanimitate, timpii alocaţi au fost aprobaţi de către plenul Camerei.

Pe domnul secretar Zgonea îl rog să numere voturile.

Deci, în unanimitate propunerile au fost aprobate.

Conform prevederilor Regulamentului Camerei Deputaţilor, întreb dacă dintre semnatarii moţiunii îşi retrage cineva semnătura? Nu.

Toţi semnatarii îşi menţin semnătura dată.

De asemenea, reamintesc, spre ştiinţa tuturor, că la dezbaterea moţiunii simple nu pot fi făcute amendamente pe timpul dezbaterii acesteia.

Aceste lucruri fiind îndeplinite, îl rog acum pe domnul deputat Pavel Horj, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, să dea citire moţiunii, iar pe dumneavoastră, stimaţi colegi, să urmăriţi cu atenţie.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Pavel Horj:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Textul moţiunii ce urmează să vi-l prezint se intitulează: "Agricultura şi dezvoltarea rurală spre dezastru".

Am crezut că la cârma Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a ajuns un politician cu deprinderi în conducerea unei instituţii de dimensiunea Ministerului Agriculturii, şi greşelile pe care le-a făcut în timpul primului mandat, nu cu mulţi ani în urmă, nu le va mai repeta, ci din contră, a acumulat un spirit metodic, capabil să pună în mişcare o reformă a spaţiului rural, am mizat pe eventuale strategii ale consilierilor bine aleşi, în fine, am mizat pe politicianul ce a învăţat din experienţa trecutului.

Prin urmare, aştepările noastre noastră că "largul program de reforme" anunţat în campania electorală de alianţa PSD+PC, şi însuşit prin programul de guvernare şi de PD-L, va fi îndeplinit în chip practic şi îndrăzneţ, că nu va sacrifica nimic din el, mai curând se vor adăuga elemente care lipseau, nu s-au înfăptuit.

Am aşteptat lunile ianuarie, februarie şi martie ca munca cea rodnica a domnului ministru să înceapă cu strângerea de informaţii din toate părţile: de la academicieni, de la parlamentari, de la producătorii agricoli, de la elita specialiştilor cu multă experienţă, capabili să participe la elaborarea unei reforme profunde a spaţiului rural.

Ne aşteptam ca ministrul să audă, să vadă, să înţeleagă că România anului 2009 se deosebeşte total de România anilor 2001-2004, cel puţin din punctul de vedere al regulilor (Regulile Politice Agricole Comune).

Producătorul agricol, în general locuitorii din perimetrul satului, aşteaptă de la un ministru cu o susţinere zdrobitoare în Parlamentul României, un program de reforme care să-i determine pe tineri să nu-şi mai părăsească vatra, să-i motiveze pe ţăranii din zona de deal şi de munte să nu-şi abandoneze terenurile, să-i stimuleze pe fermerii din zona de şes să continue, să-i încurajeze pe tineri să se instaleze în spaţiul rural.

Aşadar, ţara are nevoie de reforme întregi, şi nu de jumătăţi de măsură. Agitaţia şi nesiguranţa fermierilor, motivate mereu de prezenţa crizei şi de lipsa resurselor financiare, dovedesc că reforma de refacere a satului românesc a fost părăsită, şi că de fapt ne întoarcem la perioada 2001-2004.

Să ne amintim cum a acţionat actualul ministru în acea perioadă: a negociat condiţiile de aderare la Uniunea Europeană, în defavoarea fermierului român, nu a înţeles că fermierul nu poate trece la producerea laptelui conform la maximum trei ani de la data aderării, adică 1 ianuarie 2009, nu a înţeles că subvenţiile şi ajutoarele de stat nu pot fi inferioare celor acordate fermierilor din statele membre, că fermierii din zona de deal şi de munte nu au condiţii care să le permită să respecte bunele practici agricole şi de mediu.

Consecinţele actului administrativ din perioada 2001-2006 se regăsesc în rezultatul anilor 2007 - 2009.

Dacă vom accepta la MAPDR o administraţie care nu are cunoştinţă de nevoile ţării, nesimţindu-se răspunzătoare faţă de nimeni şi de nimic, nefiind conştientă de îndatoriile sale, răspunderea pentru viitoarele suferinţe ale fermierilor şi ale tuturor ţăranilor va fi numai a noastră!

Suntem convinşi că domnul ministru Ilie Sârbu va încerca să justifice haosul şi dezordinea din MAPDR pe seama moştenirii vechiului Guvern. Reamintim domnului ministru Ilie Sârbu, că PNL a deţinut conducerea ministerului numai doi ani din ultimii douăzeci. În aceşti doi ani, majoritatea mandatului a fost ocupată de domnul ministru Dacian Cioloş, care nu s-a declarat niciodată membru PNL, ba dimpotrivă, în ultima vreme, a acţionat ca un adevărat membru PD-L, răspunzând comenzilor fostului ministru Gheorghe Flutur, al cărui consilier a fost în perioada 2004-2006, dar aceasta este o cu totul altă problemă.

Noi supunem dezbaterii perioada de când domnul ministru Ilie Sârbu a preluat mandatul.

Prin urmare, nu putem accepta prelungirea unei perioade caracterizată prin incompetenţă, denigrarea colaboratorilor, dezinformarea fermierilor şi abuzuri.

A. Incompetenţa demonstrată de domnul Ilie Sârbu, în calitate de ministru al MAPDR, în următoarele situaţii:

1. Nu a reuşit să convingă Guvernul din care face parte că agricultura şi dezvoltarea rurală sunt cele mai importante domenii ale momentului şi că MAPDR nu poate funcţiona cu 0,73% din p.i.b., chiar dacă va spune că este de 1,5%.

2. A acceptat, ca domeniile pe care le păstoreşte să primească de la bugetul statului de 10 ori mai puţin ca infrastructura, de 8 ori mai puţin decât învaţămantul şi de 6 ori mai puţin decât sănătatea. Cu câteva zile în urmă, domnul prim-ministru Boc a aprobat o rectificare bugetară în minus, iar cele mai mari reduceri 2 miliarde lei se vor face la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. De fapt, ce mai poate reduce guvernul? Probabil va propune ca ţăranii şi fermierii să vină cu bani de acasă!

În această situaţie, nu putem să nu ne poziţionăm de partea domnului prim-ministru Boc în disputa cu doamna ministru Ecaterina Andronescu privind banii pentru învăţământ. Ce bani mai doreşte doamna ministru dacă spaţiul rural oricum se destramă? Fermierii, ţăranii vor falimenta şi vor părăsi satul. Pentru ce va mai fi nevoie de şcoli şi bani pentru acestea?

Când s-a redus bugetul Ministerului Agriculturii cu 2 miliarde lei, măcar din complezenţă putea să schiţeze un gest de protest şi domnul ministru Ilie Sârbu. Făcând un calcul simplu, agricultura a rămas cu mai puţin de 6 miliarde lei. Până la mijlocul verii, trebuie să plătească 3,1 miliarde lei, plăţi directe pe suprafaţă, la care se adaugă plăţile directe pentru exploataţiile de bovine, ovine, caprine, circa 1 miliard lei, plus plăţile din bugetul naţional pentru sectorul vegetal şi zootehnic stabilite prin OUG nr. 123/2006, circa 1,6 miliarde lei. Adunate reprezintă circa 6 miliarde lei.

Din ce bani veţi asigura cofinanţarea pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, de cel puţin 2 miliarde euro?

Cum veţi atrage fondurile europene, domnule ministru? Nu vă mai întrebăm de cheltuielile de personal sau cheltuielile de capital. Unde sunt banii (18-20%) din bugetul naţional pentru zonele cu handicap natural, pentru plăţile de agromediu, fără de care Europa nu dă "nici un şfanţ". Trebuie, însă, să continuăm:

A înlocuit programul de guvernare pentru anul 2009, cu o înşiruire de dorinţe, în număr de 67, fără eficienţă!

Programele elaborate pentru perioada 2009 - 2012 pun în pericol pregătirea României pentru cea de-a doua etapă a reformei politice agricole comune.

Nu a elaborat şi supus analizei şi dezbaterii publice propunerea de revizuire a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală.

Nu a elaborat şi supus dezbaterii publice Programul de reformă a administraţiei agricole centrale şi locale.

La Biroul permanent al Camerei Deputaţilor sunt depuse de aproximativ două luni, două proiecte de lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Camerelor pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, proiecte care trebuie să facă parte din programul de reformă a administraţiei agricole.

Şi, nu în ultimul rând, gestionarea dezastruoasă a campaniei de primăvară 2009: 2,1 milioane ha însămânţate din 6,5 milioane ha, iar suprafaţa însămânţată neferitilizată, cu consecinţele de producţie ce vor decurge din aceasta.

Denigrarea colaboratorilor - acţiune prin care domnul Ilie Sârbu, în calitate de ministru, a pus într-o lumină nefavorabilă specialiştii Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Discreditări prin intermediul mass-media, prin afirmaţii de genul: "Nu aţi elaborat nici un proiect", "Staţi la cafele pe bani mulţi", demonstrează incapacitatea domnului ministru de a comunica cu colaboratorii.

1. În realitate, specialiştii din APDRP au procesat un număr de 7773 de proiecte. Numai pe măsura 322 - Modernizarea şi renovarea satelor au fost depuse proiecte de peste 2,5 miliarde de euro.

   Un denigrator nu poate conduce eficient o organizaţie. Are succes numai conducătorul care ştie să motiveze, nu să subordoneze. Din păcate, domnul ministru Ilie Sârbu nu face parte din categoria miniştrilor care motivează.

2. Dezinformarea fermierilor - prin lucrarea Programe şi Proiecte-2009, prezentată într-o emisiune televizată, domnul ministru Ilie Sârbu încearcă să demonstreze că producătorul agricol va primi în acest an ajutoare de stat de peste 1400 lei /ha. Programul reprezintă o încercare de inducere în eroare, o informare greşită, un act tendenţios de dezinformare a fermierilor. Este inadmisibil ca un ministru să afirme că micul producător agricol va merge la bancă, în această primăvară, cu o sacoşă mare, în care să primească cu multă bunăvoinţă banii necesari, iar toamna, se va întoarce la aceeaşi bancă cu o sacoşă mai mică pentru restituirea împrumutului. Diferenţa dintre sacoşa mare şi cea mică reprezintă bonificaţia de 700 lei/ha pentru culturile de grâu, orz şi porumb.

   Explicaţie: cei peste 1,2 milioane de mici fermieri care lucrează peste 70% din terenul arabil al României, ar beneficia de o bonificaţie de peste 6 miliarde de lei, în timp ce valoarea ajutoarelor aprobate prin Legea bugetului nu depăşeşte 2,4 miliarde de lei.

3. Abuzul - domnul ministru Ilie Sârbu s-a folosit de funcţia pe care o deţine pentru a intimida personalul cu funcţii de conducere de la nivel central şi local în vederea obţinerii demisiei acestora. A exercitat cu rea-credinţă funcţia de ministru în scopul şicanării colaboratorilor şi determinării acestora să-şi părăsească funcţia - putem nominaliza, în acest sens, presiunile făcute asupra directorilor din APIA pentru a-şi prezenta demisiile.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Timpul de acumulare a cunoştiinţelor, timpul de îndreptare, timpul de schimbare a modului de abordare a funcţiei de ministru a domnului Ilie Sârbu s-a epuizat!

În consecinţă, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal solicită demisia din funcţia de ministru al agriculturii a domnului Ilie Sârbu.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, îl rog pe domnul ministru al agriculturii, Ilie Sârbu, să exprime punctul de vedere al ministerului, vizavi de cele exprimate prin moţiunea simplă, citită de către colegul nostru.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Ilie Sârbu (ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Înainte de a răspunde punctual la problemele pe care le-a ridicat colegul nostru în textul moţiunii, vreau să vă spun că n-am sesizat atunci când am făcut răspunsul, nu m-am uitat şi la titlu. Dacă din moţiune, ceva, într-adevăr, poate să reprezinte sau să se apropie de adevăr, atunci titlul se apropie, cu precizarea că direcţia aceasta aţi dat-o dumneavoastră şi acum noi încercăm să o schimbăm.

Dincolo de asta, sigur că noi considerăm că prezentarea moţiunii este cel mai elocvent exemplu de autocritică la adresa Guvernului PNL.

Eu sunt uimit de aroganţa şi superficialitatea care vă caracterizează, de modul inconştient cu care aţi tratat domeniul agriculturii în România şi, culmea ironiei, în disperarea pe care o pot înţelege de a vă afirma ca partid al opoziţiei, astăzi când încercaţi să simulaţi, aşa cum aţi făcut-o 4 ani de guvernare, grija pentru agricultură şi pentru ţăranul român.

Există poate o parte pozitivă a demersului dumneavoastră, şi anume faptul că îmi daţi ocazia să arăt poporului român starea adevărată în care aţi lăsat agricultura.

Criticaţi perioada 2001-2004, arătând că, în această perioadă, nu s-a făcut reformă. Dar, în această perioadă, Guvernul din care am făcut parte a obţinut rezultate mult mai bune decât fiecare dintre cele trei Guverne Tăriceanu. Producţia de cereale era de 24,4 milioane de tone în 2004 şi a scăzut la 17,5 milioane de tone în 2008.

Aţi crescut enorm imputurile în numele liberei iniţiative, mărind veniturile importatorilor în detrimentul agricultorilor români. S-a importat 70% - 75%, chiar, în unele cazuri, - din necesarul anual de carne de porc, legume şi fructe, faţă de 30-35% cât era în 2004. Iar la păsări, importul a ajuns la 35% din necesar, faţă de un excedent care exista în 2004; era la 120%.

Stimaţi colegi,

Sunt cifre care, oricum nu le mai putem schimba, nici noi, nici dumneavoastră. Acestea sunt realităţile pe care nu are cine să le mai modifice acum.

Aţi înregistrat, de asemenea, scăderi semnificative ale numărului de bovine, porcine, păsări şi la producţia internă de lapte şi ouă. Aţi distrus sistemul de irigaţii. În 2000, când tot dumneavoastră eraţi la guvernare, într-o tristă coaliţie, suprafaţa irigată era de 216 mii de hectare. Aceasta a ajuns în 2004 la 1.500.000 de hectare, ca, în 2008, să ajungă din nou la aceeaşi suprafaţă de acum 9 ani.

Toate acestea au condus la scăderea ponderii valorii agriculturii în p.i.b. de 12,6% în 2004, la 6,5 în 2007 şi la 7,1 în 2008.

Criticaţi în moţiune că nu am înţeles că perioada de graţie de 3 ani acordată crescătorilor de animale pentru producerea laptelui conform este prea mică. Dar cine trebuia să aplice reglementările europene şi s-a lăudat cu tratatul de aderare pe care l-a încheiat? Nu dumneavoastră, domnilor liberali?

Şi vă mai spun ceva: ca participant direct la negocieri, toate ţările care au aderat, nu numai noi, au primit acelaşi nivel de subvenţii faţă de vechile state europene, lucru pe care, de altfel, îl cunosc de acum şi copiii din şcoala primară.

Da, domnilor semnatari ai moţiunii! Aşa cum precizaţi, dăm vina pe dumneavoastră, fiindcă meritaţi acest lucru. Au trecut 4 luni, în care m-am izbit de atâtea nereguli, deficienţe şi incompetenţă, de nu mi-am închipuit că, într-o perioadă scurtă, aţi putut distruge ceva ce se clădeşte cu trudă, în mulţi ani. Au trecut 4 luni, în care aveţi absurda pretenţie să repar dezastrul pe care l-aţi creat cu atâta uşurinţă în agricultură şi silvicultură. Au mai trecut 4 luni în care aveţi aşteptări nefondate de a remedia pagubele create de gripa aviară, pesta porcină, sau anemia infecţioasă ecvină. Au trecut 4 luni în care am încercat să acopăr găurile lăsate de liberali şi restanţele de milioane de euro lăsate moştenire. Aşadar, nu cred că este cazul să mă justific în vreun fel. (Rumoare.)

Deşi nu doresc să dau multe cifre, vreau să clarific confuziile şi dezinformările pe care le prezentaţi în moţiune.

Vorbiţi de incompetenţă, comparaţi ponderea redusă a bugetului agriculturii în p.i.b. cu alte ministere, fără să ţineţi seama că, începând din acest an, agricultura beneficiază de sume importante de la Uniunea Europeană, care se accesează periodic şi care nu sunt incluse în bugetul de stat.

Deşi am precizat problema reducerii bugetului pe acest an cu 2 miliarde de lei în conferinţa de presă, iar ziariştii au înţeles exact subiectul, mă văd nevoit să repet pentru autorii moţiunii, care pesemne nu ştiu cum se interpretează un buget, că s-a redus suma prevăzută pe programe finanţate din fonduri europene cu 1.900.000 milioane lei, întrucât acestea se refinanţează temporar de la buget cu sumele lunare solicitate, urmând ca, ulterior, sumele cheltuite să fie completate din fonduri europene.

În luna aprilie, s-a aprobat o hotărâre de Guvern pentru stimularea absorbţiei fondurilor comunitare alocate agriculturii, prin care Ministerul Finanţelor alocă temporar 1,9 miliarde lei din veniturile de privatizare.

Sunt convins că n-aţi avut timp să citiţi ceea ce apare în Monitorul Oficial. Dacă aţi fi făcut-o, nu v-aţi fi pus în situaţia jenantă de a reproşa un lucru pe care nu-l cunoaşteţi.

Şi, ca să fiţi liniştiţi, domnilor semnatari ai moţiunii, vă anunţ că în bugetul agriculturii sunt asigurate fonduri pentru plăţile directe, pentru plăţile pentru zootehnie şi celelate subvenţii prevăzute pe acest an, chiar dacă a trebuit să folosim 16% din bugetul anual pentru a plăti restanţe către agricultori, lăsate tocmai de guvernarea liberală.

Dacă trebuie să vorbim despre reduceri, mai bine să vorbim de reducerile de la buget pentru agricultură făcute de Tăriceanu în 2008, încât noi a trebuit să plătim în aceste luni peste 1,2 miliarde lei noi restanţe pentru anul trecut.

În luna decembrie 2008, prin Ordonanţa de urgenţă nr.186, prevederile bugetare aferente anului 2008 ale Ministerului Agriculturii au fost diminuate cu suma de 436 milioane lei, fiind afectate subvenţiile pentru sprijinirea producătorilor agricoli. În anul 2008, au fost aprobate plafoane de cheltuieli cu mult mai mici faţă de necesităţile de finanţate ale ministerului.

La ce a condus aceasta, doamnelor şi domnilor deputaţi? La neacordarea în totalitate a plăţilor naţionale directe complementare în sectorul zootehnic pe anul 2008, la neacordarea în totalitate a sprijinului, ajutor de minimis pentru înfiinţarea culturilor agricole în toamna anului 2008 şi de 200 lei pe hectar pentru suprafeţe până la 120 de hectare, la neacordarea în totalitate a plăţilor naţionale complementare în sectorul vegetal aferent anului 2008, la neacordarea în totalitate a cofinanţării nerambursabile aferente programelor SAPARD cu implicaţii negative în accesarea fondurilor comunitare.

Ne criticaţi că nu am dezbătut programul de restructurare a administraţiei centrale şi locale. Cred că era cazul să fac o restructurare şi o reducere serioasă a birocraţiei agricole, unele instituţii fiind anchilozate de zeci de ani în aceleaşi atribuţii birocratice care pun pe agricultori pe drumuri. Cu cine doreaţi să fi discutat, doamnelor şi domnilor semnatari ai moţiunii? Cu reprezentanţii numiţi de Guvernul liberal, care se ocupă de plimbatul hârtiilor şi de informaţii eronate făcute din birou?

Proiectul a fost discutat cu reprezentanţii autorităţilor locale care vor prelua cea mai mare parte din instituţiile judeţene şi locale şi va fi afişat, începând din această săptămână, pe site-ul ministerului. Într-adevăr, va avea loc o reducere a aparatului central, care a crescut de la 340 în 2004 la 605 posturi în 2008, precum şi o restructurare substanţială a instituţiilor subordonate pentru creşterea veniturilor proprii şi apropierea acestora de nevoile reale ale agricultorilor.

De care proiect de lege privind camerele agricole vorbiţi? De cel elaborat de un grup de deputaţi PNL şi copiat după varianta Ministerului Agriculturii din 2008, care prevede tot felul de structuri alese prin vot, ca pe vremea vechilor cooperative? Destul cu experimentele. Avem nevoie de structuri apropiate de agricultori, care să le asigure un sprijin real şi care să-i înveţe să se adapteze la cerinţele europene şi pentru diminuarea efectelor crizei.

Dumneavoastră vorbiţi de gestionarea dezastruoasă a pieţelor agricole, de viitorul recoltelor? De ce nu aţi amintit nimic de actele normative care reglementau diferite aspecte privind piaţa cerealelor, elaborate în 2002 şi în 2004 şi care nu au fost aplicate? Poate aceasta să fie şi cauza pentru care, conform statisticilor europene, Guvernul Tăriceanu a realizat o performanţă unică, de a plasa România pe locul 25 din 27 de state membre în ceea ce priveşte producţia de cereale.

De ce nu se vorbeşte în moţiune de scumpirea cu 200% a îngrăşămintelor şi pesticidelor, de scumpirea repetată a motorinei şi a pieselor de schimb pentru utilajele agricole?

Stimaţi deputaţi semnatari ai moţiunii,

Criticaţi ministerul că nu s-a ocupat de campania din această primăvară. Dar vreau să vă informez că cifrele date de dumneavoastră nu sunt reale. Din cele 5,5 milioane de hectare prevăzute a se ara, s-au arat 4,2 milioane, în procent de 75%, iar din suprafaţa de 4,9 milioane de hectare prevăzute a se însămânţa s-au finalizat doar 3,4 milioane de hectare, 69% faţă de 54% nivel înregistrat anul trecut la această dată.

Vorbiţi de denigrarea colaboratorilor. Dar cum să numim faptul că mii de oameni din agenţiile de plăţi au primit venituri lunare ce sar de 100 de milioane lei vechi, iar directorii generali, chiar peste 300 de milioane lei vechi? pentru ce, când nu a fost accesată nicio sumă din fondurile europene de dezvoltare rurală şi de pescuit şi nu s-au făcut la timp plăţile pe unitate de suprafaţă. Numai în 2008, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură a acordat salarii de aproape 73 de milioane de euro, din care sporurile au fost cu 170% mai mari decât salariile. Pentru ce? când plăţile pe anul precedent s-au făcut cu întârziere, iar Comisia Europeană ne-a penalizat cu 14 milioane euro şi încă este posibil ca această penalizare să crească.

Doresc să vă aduc aminte, domnilor deputaţi, că, deşi penalizările iniţiale au fost de aproape 80 de milioane de euro, prin prezentarea unui plan de acţiune foarte ambiţios, am reuşit să reducem penalizările la 14 milioane.

De anul trecut, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a acordat salarii şi sporuri de aproape 22 de milioane de euro. Pentru ce au primit aceşti bani? Numai pentru primirea proiectelor, cum arătaţi dumneavoastră în moţiune, nefăcând nicio plată din fonduri europene.

Vorbiţi despre dezinformarea fermierilor, dar prin această moţiune dumneavoastră dezinformaţi populaţia şi agricultorii, prin faptul că nu spuneţi că aţi tăiat banii de la buget pe anul trecut, aşa cum am arătat mai înainte.

De ce nu menţionaţi că guvernarea liberală a acordat între 4 şi 17% subvenţie din volumul creditelor, în timp ce noi vom acorda 30%? De ce nu spuneţi că acum, prin fondul de garantare a creditului rural, se acoperă integral valoarea creditului pentru asigurarea cofinanţării proiectelor realizate din fonduri europene, sau că, în cazul creditelor pe termen scurt, garanţia reprezintă 50%? În cazul investiţiilor fără cofinanţare europeană, se garantează 70% din valoarea creditelor.

Vorbiţi, de asemenea, în moţiune, de abuz şi grele asupriri ce s-au abătut peste cinstitele feţe directoriale ale sucursalelor APIA, de ştirbirea integrităţii morale a acestor directori chinuiţi, al căror univers atât de previzibil a fost zdruncinat din temelii.

Cred că abuzul vine din partea acestor directori, care au dat milioane de euro pe programe informatice care nu funcţionează, dar adjudecate de o firmă ai cărei conducători au ajutat pe domnul Tăriceanu în campania electorală şi care are şi alte programe nefuncţionale în ministerul nostru şi în alte ministere.

Putem considera abuz sumele exorbitante luate de fiecare director şi de firma producătoare de soft, dar care nu şi-au făcut datoria, iar acum trebuie să plătim penalizările de la Uniunea Europeană din bugetul statului, din sumele încasate de la contribuabili.

Abuz poate fi considerat şi faptul că aceşti directori nu au remediat nimic din observaţiile şi recomandările experţilor europeni în întâlnirile pe care le-au avut cu comisarii şi directorii Comisiei Europene, aceştia reproşându-ne mereu acest lucru.

Stimaţi deputaţi ai PNL,

În această lume civilizată, într-o lume a evoluţiei şi democraţiei, un partid care apără incompetenţa, indolenţa sau reaua-credinţă nu ar fi firesc să se pronunţe. Este inadmisibil, imoral şi nedrept, ca astfel de oameni să aibă parte de atâtea privilegii şi se uită total de îndatoriri.

Efectul pe care l-au generat a fost doar perpetuarea aceloraşi probleme cu care ţăranul s-a confruntat întotdeauna: lipsa banilor şi purtarea lui pe drumuri, cu orice preţ.

Am să mă lupt în continuare cu toţi cei care suferă de sindromul scaunului cald, cu mentalitatea acelora care, ştiindu-se incorecţi şi de neînlocuit, depun toate eforturile să rămână veşnic beneficiari ai sporurilor şi avantajelor de tot felul.

Faţă de liniştea dumneavoastră, doresc să vă informez că s-au înregistrat grave deficienţe în procesul de gestionare a fondurilor comunitare, proasta administrare a patrimoniului statului, lezarea intereselor producătorilor români prin favorizarea importurilor masive de materii prime în industria alimentară şi produse proaste, subfinanţarea agriculturii şi decapitalizarea fermierilor prin programe nefezabile.

Acţiunile au vizat interesul, personal şi de grup, al persoanelor pe care le deplângeţi, care au fost puse în diverse funcţii de conducere în cadrul aparatului ministerului şi din subordonarea acestuia.

Efectele acestor acţiuni se repercutează astfel asupra încercărilor actualei conduceri de a readuce agricultura în matca ei naturală şi a dezvolta acest sector strategic naţional.

Vă prezint pe scurt câteva din prejudiciile produse de reprezentanţii fostei guvernări, aşa cum au rezultat ele din verificările efectuate la instituţiile Ministerului Agriculturii, fapte ce au fost aduse şi la cunoştinţa organelor de cercetare penală.

La Agenţia Domeniilor Statului, s-au constatat retrocedări ilegale din domeniul public şi privat al statului, fapt pentru care fostul preşedinte al instituţiei a şi fost trimis în judecată de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru un prejudiciu de circa 88 de milioane de euro. Nivelul debitelor datorate de concesionarii terenurilor A.D.S. a crescut de la an la an, astfel că, în perioada 2005-2008, au ajuns la valoarea de circa 560 de milioane de roni.

La Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură s-a constatat proasta gestionare a fondurilor europene. Cauzele sunt arhicunoscute, iar fosta conducere a fost atenţionată în dese rânduri, atât de membrii Comisiei Europene, cât şi prin interpelările parlamentare din legislatura trecută, dar foştii miniştri şi secretarii de stat nu au luat nicio măsură de eliminare a deficienţelor. Mai mult, deşi se atrăgea atenţia asupra faptului că sistemul informatic existent la nivelul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie nu funcţionează, fostul director general a ales să încheie cu acelaşi dezvoltator de soft, un acord-cadru în valoare de 12 milioane de euro în chiar ultima zi a anului 2008. Jumătate din clauzele existente în vechiul contract se regăsesc în contractul nou. Deci, practic, nu avea nicio temă.

Ca urmare a gestionării defectuoase a sumelor destinate plăţilor, au fost efectuate plăţi duble pe un număr de 5.486 de solicitanţi, reprezentând o sumă totală de 6,6 milioane lei virată în conturile acestora, fără vreun temei legal, respectiv prin întocmirea de ordine de plată duble.

Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare se află în stare de insolvenţă financiară, datorită proastei administrări a patrimoniului, în condiţiile în care directorul general al acestei unităţi era retribuit cu o sumă de 22.811 lei pe lună.

La Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, nerespectarea recomandărilor experţilor europeni a condus la aplicarea unei corecţii forfetare de 2 până la 5% pentru anii 2004-2005, în valoare de peste 21,4 milioane euro, sumă de care România nu mai beneficiază.

De asemenea, cunoaşteţi decizia serviciilor specializate ale Comisiei Europene de a exclude de la plată suma de 100 de milioane euro pentru Programul SAPARD, ca urmare a gravelor deficienţe constatate în managementul acestui program.

La Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, nu s-a reuşit accesarea niciunei sume din Fondul European de Pescuit, deşi programul operaţional pentru pescuit a fost aprobat de către Comisia Europeană la data de 16 februarie 2007, nefiind deschisă nici măcar sesiunea de cereri de finanţare. Fosta conducere a agenţiei a folosit, însă, fondurile primite de la buget în mod discreţionar, închiriind un sediu de lux, fără aprobarea conducerii ministerului.

Toate cele menţionate reprezintă numai câteva din problemele pe care ni le-aţi lăsat şi care nu vă onorează deloc şi nici nu vă dau dreptul să emiteţi pretenţii.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doresc acum să vă demonstrez că, dincolo de toate acuzaţiile şi dezinformările din prezenta moţiune, pe care le resping în totalitate, actuala guvernare este preocupată, cu adevărat, de soarta agriculturii.

În aceste momente de criză, vă reamintesc că finanţarea agriculturii nu se face prin sfaturi sau recomandări demagogice, ci prin acţiuni concrete, cum ar fi: suplimentarea ajutorului de minimis cu 85 de milioane de lei restanţă din anul trecut; suplimentarea cu 800 de milioane de lei a sprijinului financiar acordat producătorilor agricoli din sectorul zootehnic, tot restanţă din anul trecut, lăsată de fostul Guvern PNL; sprijinirea programului apicol cu 6,6 milioane de lei; subvenţionarea motorinei - 1 leu pe litru, respectiv 39 de lei pentru hectar; sprijinirea financiară a sectoarelor vegetal şi zootehnic, în valoare de 100 de milioane de lei; acordarea unui sprijin producătorilor din sectorul viti-vinicol de peste 42 de milioane de euro; acordarea de granturi de până la 50% din volumul creditului acordat pentru stimularea investiţiilor în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultură, precum şi în alte activităţi non-agricole; asigurarea de fonduri pentru creşterea suprafeţelor contractate pentru irigaţii, având pregătite deja 500 de mii de hectare, dublu faţă de anul trecut; reglementarea, printr-un proiect de lege, a relaţiilor comerciale între producători şi hipermarketuri; începerea plăţilor pe suprafaţă, aferente campaniei pe anul 2008, până în prezent fiind plătite peste 70 de milioane de euro; simplificarea procedurii de depunere a proiectelor de dezvoltare rurală, acestea urmând să fie depuse în sesiuni permanente şi nu periodice, ca până acum, iar numărul documentelor solicitate fiind redus substanţial pentru un număr de 18 proceduri.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

V-am prezentat numai câteva din acţiunile pe care le-am întreprins în această scurtă perioadă şi iată pentru ce vă solicit să nu votaţi această moţiune.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule ministru.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aţi ascultat punctul de vedere al iniţiatorilor moţiunii, aţi ascultat punctul de vedere al ministrului de resort.

Trecem acum la dezbaterea moţiunii simple. Dau cuvântul domnului Tinel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi se pregăteşte domnul Valeriu-Andrei Steriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule Tinel, timpul fuge, vă rog să fugiţi şi dumneavoastră spre microfon; vă rog, aveţi microfonul.

Domnul Tinel Gheorghe:

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Stimate domnule ministru Sârbu,

Stimaţi colegi deputaţi,

Precizez încă de la început că moţiunea PNL pe agricultură este populistă şi demagogică.

Este inacceptabil, în opinia mea, să ceri demisia ministrului Ilie Sârbu după numai patru luni de mandat, în condiţiile în care nu avem informaţii că s-ar fi întâmplat ceva grav la minister, în această perioadă.

Iată de ce intervenţia mea se doreşte a fi analizată şi interpretată ca fiind a aceluia care, în perioada 2001-2008, a îndeplinit, în cadrul Ministerului Agriculturii, diferite funcţii şi responsabilităţi, fără a fi, însă, un decident politic.

Am avut, deci, posibilitatea să analizez atât performanţele manageriale ale perioadei 2001-2004, dar să şi simt, pe propria-mi piele, efectele actului administrativ al Guvernului Tăriceanu II din perioada 2007-2008.

Când am auzit că liberalii vor depune o moţiune simplă pe agricultură, primul lucru la care m-am gândit a fost la asumarea paternităţii textului moţiunii, ştiut fiind că, la acest nivel, trebuie să ai o experienţă bogată în domeniu. Or, cum domnul Dan Motreanu, primul dintre miniştrii liberali ai agriculturii din Guvernul Tăriceanu II, a stat, cum spunem noi în agricultură "de la culesul porumbului până la tăiatul cocenilor", a trebuit să-l exclud din start ca autor al textului; nu de alta, dar domnul Motreanu nu cred că realizează nici acum că a fost, vreme de hăt! patru luni de zile, ministrul agriculturii (am încercat în perioada în care domnul Motreanu era ministru la agricultură, fiind de patru ori la dânsul, şi, de fiecare dată, mi se replica că domnul ministru nu poate fi deranjat pentru că se pregăteşte la agricultură).

Am realizat atunci că liberalii puneau în practică acel principiu al calificării la locul de muncă, principiu folosit cu succes în întreprinderile socialiste de fostul partid comunist până în 1989.

Că domnul Motreanu nu a fost soluţia potrivită pentru Ministerul Agriculturii s-a adeverit în martie 2007, când acesta demisionează din funcţie.

În locul domnului Motreanu este "reciclat" Decebal Traian Remeş, care rămâne în conştiinţa românilor ca ministrul caltaboşului şi al pălincii. (Aplauze.)

Voce din sală:

5 milioane la hectar.

Domnul Tinel Gheorghe:

În noiembrie 2007 Decebal Traian Remeş este înlocuit din funcţie cu Dacian Cioloş. O soluţie de compromis, zic eu, la acel moment, pe care văd însă că liberalii de astăzi o contestă - mâine, poimâine s-ar putea să conteste şi Guvernul Tăriceanu.

Stimaţi colegi, am făcut în preambulul intervenţiei mele un remember al evoluţiei politice a Guvernului Tăriceanu II în domeniul agriculturii pentru perioada 2007-2008, pentru că rezultatul actului de guvernare a fost un fiasco şi afirm acest lucru cu toată responsabilitatea.

Astfel, la 31 decembrie 2008, Ministerul Agriculturii avea plăţi restante de 1,2 miliarde de lei, plăţi care s-au efectuat în totalitate până la momentul dezbaterii acestei moţiuni din bugetul pe anul 2009. Nu vreau să intru în detaliu şi să explic unde s-au dus banii, pentru că a explicat acest lucru domnul ministru Ilie Sârbu.

Vorbiţi în textul moţiunii de incompetenţă, denigrarea colaboratorilor, dezinformarea fermierilor şi abuz. Cred, însă, că vă referiţi la dumneavoastră, stimaţi colegi liberali, şi am să argumentez mai jos punctual afirmaţiile, printr-o analiză la trei din cele mai importante agenţii din subordinea ministerului.

În momentul de faţă sunt blocaţi circa 122 de milioane de euro pentru plăţi aferente proiectelor SAPARD. La sfârşitul lunii iunie 2008, Agenţia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a încetat să mai efectueze plăţi către beneficiarii proiectelor SAPARD la cererea expresă a Comisiei Europene, care a descoperit anumite deficienţe în funcţionarea agenţiei. Au fost blocate aproximativ 122 de milioane de euro. Ar fi trebuit să se aloce, începând cu septembrie 2008, de la bugetul naţional, de aveaţi bani, bani pentru plăţile către beneficiarii fondurilor nerambursabile, altfel, sute de firme riscau falimentul.

Reamintesc că, printr-o interpelare adresată de la această tribună domnului ministru Ilie Sârbu, în 24 februarie, solicitam un punct de vedere tocmai faţă de acest aspect al suspendării plăţii de către Uniunea Europeană pentru proiectele SAPARD. Eram asigurat, prin răspunsul dat în 11 martie că, până cel târziu la sfârşitul lunii aprilie, Comisia Europeană va debloca aceste fonduri. Ulterior, ultimele informaţii de la Bruxelles vin însă să confirme temerile mele că Uniunea Europeană nu numai că nu va debloca aceste fonduri în perioada următoare, dar condiţionează alocarea lor în continuare de intensificarea luptei împotriva corupţiei şi de rezultate palpabile în domeniul reformei justiţiei.

În martie, făceam de la această tribună o declaraţie politică şi o intitulam "Ţăranii ialomiţeni şi testul satelitului". Arătam atunci că, datorită incompetenţei manageriale, manifestată atât la nivelul conducerii centrale a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, cât şi a celor judeţene, România este prima ţară din Uniunea Europeană care este sancţionată cu circa 14 milioane euro pentru "excepţionala performanţă" de a nu fi capabili să efectuăm la termen plăţile pe suprafaţă aferente anului 2007, adică acei 100 de euro/hectar, pe care fermierul român trebuia să-i primească. Acum aflăm că suma s-ar putea să urce până la 60 de milioane de euro, bani pe care va trebui să-i alocăm iarăşi de la bugetul naţional.

Arătam, de asemenea, că numărul cererilor depuse pe anul 2008 este mai mic cu 20% faţă de anul 2007, ceea ce scoate în evidenţă apariţia sentimentului de neîncredere a fermierului român în Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură şi în funcţionarea acesteia.

Am subscris atunci la primele măsuri luate de ministrul Ilie Sârbu de demitere a conducerii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură. Cred, însă, că problemele la APIA sunt mult mai complexe şi ele ţin de superficialitate şi de gradul redus de conştiinţă a funcţionarilor publici, care refuză sistematic o colaborare strânsă cu fermierii români.

Da, domnule ministru, cred că va trebui să conştientizaţi faptul că cei 100 şi ceva de euro trebuie să ajungă la timp la ţăranul român, altfel îşi pierd din valoare.

În privinţa sursei fondurilor europene prin programele postaderare (Programul naţional de dezvoltare rurală şi Programul operaţional pentru pescuit), cred că sunteţi de acord cu mine că v-aţi demonstrat întreaga măsură a incompetenţei voastre manageriale.

Vorbiţi, în textul moţiunii, de lipsa unor măsuri ferme, care să-i încurajeze pe tineri să se instaleze în spaţiul rural, astfel încât aceştia să nu-şi mai abandoneze terenurile, să nu-şi mai părăsească vetrele strămoşeşti.

Vă reamintesc, însă, că pe Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri, care se implementează începând cu ianuarie 2008, din totalul sumei alocate pentru perioada 2007-2013 de 337 de milioane de euro, la 31 decembrie 2008, nu aveaţi niciun euro plată efectuată.

De asemenea, pe Măsura 114 - Sprijinirea fermelor agricole de subzistenţă, din cei aproximativ 480 de milioane de euro alocaţi pentru aceeaşi perioadă, s-au depus proiecte conforme pentru aproximativ 11 milioane euro, adică 2,5 %. Or, fermele de subzistenţă aparţin celor aproximativ 1,2 milioane de ţărani care au aşteptat în zadar de la dumneavoastră un sprijin managerial în cei doi ani de guvernare.

În privinţa celorlalte măsuri, şi daţi-mi voie să vi le enumăr: 142 - Înfiinţarea grupurilor de producători, cu o sumă alocată de circa 140 de milioane în perioada 2007-2013; 211 - Sprijin pentru zona montană defavorizată, cu o sumă alocată de 608 milioane euro; 212 - Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană, cu suma alocată de 493 de milioane de euro şi 214 - Plăţi de agromediu, cu o sumă alocată pentru aceeaşi perioadă de 963 de milioane de euro, vreau să vă reamintesc că n-aţi cheltuit nici măcar un singur euro pentru implementarea lor, iar acum plângeţi pe umerii ţăranilor şi-i compătimiţi în cel mai ipocrit mod posibil, printr-o moţiune simplă, să vadă ţăranul român, de la televizor, că vi se rupe sufletul de neajunsurile lor.

Şi, ca o paranteză, vă spun că, după scoaterea PD-ului de la guvernare, aţi luat măsuri de înlocuire a tuturor celor care nu erau membri sau simpatizanţi PNL în teritoriu, indiferent cum se numeau structurile deconcentrate: direcţii agricole, APIA, Agenţii de Dezvoltare Rurală şi Pescuit, consultanţă, Autoritatea Sanitar Veterinară etc., tocmai pentru a asigura succesul măsurilor de implementare a programului de guvernare Tăriceanu II.

Situaţia este similară şi pentru programul operaţional de pescuit, unde, din cei 307 de milioane de euro alocaţi pentru perioada 2007-2013 nu s-a accesat niciun euro, pierderea estimată prin neaplicarea programului fiind de circa 30 de milioane de euro.

Stimaţi colegi liberali, am prezentat mai sus situaţia dezastruoasă privind absorbţia fondurilor europene la două dintre cele mai importante agenţii din subordinea ministerului: APIA - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură şi Agenţia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Şi nu pot să nu-mi amintesc scandalurile privind licitaţiile făcute la APIA: ATV-uri de 15-18 mii de euro bucata; plăţi suplimentare făcute pentru un soft care este greu funcţional şi astăzi; achiziţii de zeci de mii de tone de zahăr şi făină din Uniunea Europeană pentru zonele defavorizate la preţuri mai mari decât cele de pe piaţa internă, în condiţiile în care produsele respective, zahărul şi făina, erau date României cu titlu gratuit (cu alte cuvinte, aţi luat zahărul din Ungaria, plătind numai pe transport 33 de lei, în condiţiile în care zahărul autohton în magazin era 27 de lei).

În ceea ce priveşte managementul, promovat la nivelul Agenţiei Domeniilor Statului, nu pot să nu amintesc că, la 31 decembrie 2008, se înregistrau peste 560 de milioane de lei creanţe neîncasate, circa 130 de milioane de euro, în urma derulării contractelor de concesiune sau arendare a suprafeţelor de teren, aparţinând domeniului public al statului şi aflate în administrarea ADS-ului. Şi, pentru că tot vorbim de reorganizare, ţin să vă informez că, pe primul trimestru al anului 2009, ADS-ul a recuperat circa 30 de milioane de lei din cei 560, înregistraţi la 31 decembrie. Deci se poate.

Nu pot să nu reamintesc, de asemenea, că, deşi început încă din decembrie 2004 un contract de inventariere a terenurilor aflate în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, după patru ani rezultatele întârzie să apară.

Întreb, de la această tribună: la 31 decembrie 2008 ce suprafaţă de domeniu public sau privat al statului administrează ADS-ul 100, 200, 300, 400, 500 sau 600 de mii de hectare? Pun întrebarea din două motive.

Primul. Pentru a scoate în evidenţă faptul că, în patru ani de administrare PNL nu s-au putut inventaria şi intabula ca fiind certe în administrarea ADS decât circa 100 de mii de hectare, diferenţa până la 600 de mii, pentru care s-a încheiat contractul de inventariere şi pentru care s-au plătit peste 700 de miliarde de lei, fiind în ceaţă şi în momentul de faţă.

Al doilea motiv este pentru a scoate în evidenţă că, deşi avem pe rolul instanţelor de judecată peste 1 milion de procese pe fond funciar, marea majoritate a litigiilor fiind legată de amplasamente şi inexistenţa suprafeţelor, guvernarea PNL s-a ocupat de retrocedări la limita legii; vezi cazurile Băneasa, Popeşti-Leordeni şi altele.

Şi, pentru că suntem la managementul promovat la nivelul ADS, vreau să vă reamintesc, stimaţi colegi liberali, că, în ceea ce priveşte aplicarea programului renta viageră, adică acei 50 de euro pe care trebuia să-i dăm pentru arendare ţăranului şi 100 în caz de vânzare, nu aţi reuşit să comasaţi decât circa 200 de mii de hectare, dintr-un potenţial de 1,5 milioane hectare. Cu alte cuvinte, v-ar fi trebuit vreo şapte mandate să realizaţi programul.

De asemenea, nu pot să nu vă reamintesc că, în timpul mandatului dumneavoastră, a murit şi contractul privind activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală - acel faimos proiect şi contract numit ecarisaj. Astfel, de vreun an şi jumătate, toate câmpurile, toate periferiile de localităţi şi nu numai sunt pline de hoituri de animale, cu efecte dintre cele mai grave asupra sănătăţii oamenilor. Ca să folosesc o expresie plastică, stimaţi colegi, guvernarea Tăriceanu II mirosea a hoit de la o poştă.

Nu pot să închei analiza pe ADS, fără să reamintesc că aţi reuşit, datorită incompetenţei sau unor intenţii ascunse, să blocaţi privatizarea unuia dintre cei mai importanţi agenţi economici din domeniul agricol, Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare.

Vă rog, domnule ministru, ca, în privatizarea SNIF-ului, să ţineţi cont de poziţia şi de punctul de vedere al AUAI şi al reprezentanţilor acestora, pentru că noi considerăm că principalii beneficiari ai privatizării SNIF trebuie să fie membrii asociaţiilor de utilizatori de apă pentru irigaţii. Vorbim aici de un patrimoniu deosebit, cu sedii de cantoane, districte, filiale judeţene şi peste 2000 de hectare de terenuri, unele dintre ele deservind imobile, clădiri aparţinând filialelor judeţene ale SNIF-ului.

În ceea ce priveşte procesul de restructurare şi descentralizare a structurilor din subordinea ministerului, nu pot să nu constat că, deşi aţi excelat printr-un imobilism păgubitor, sunteţi primii care acuzaţi acum lipsa de reforme şi, vezi Doamne, de viziune în abordarea problematicii agriculturii româneşti.

Stimaţi colegi liberali, marea dramă a moştenirii dumneavoastră nu este dată de incompetenţa demonstrată şi afişată, ci de faptul că ea s-a produs într-un context intern şi extrem de favorabil promovării unui management performant, adică de creştere economică constantă şi fără presiunea unei crize economice globale, care să vă oblige la măsuri de corecţie a proiecţiilor bugetare, aşa cum s-a întâmplat de la începutul anului până în prezent.

Observaţi că nu am făcut o analiză sectorială a stadiului dezvoltării agriculturii româneşti pe zootehnie, pe vegetal, pe cercetare în agricultură, pentru că sunt ferm convins că nu ne-ar fi ajuns o sesiune întreagă pentru o astfel de analiză şi oricum nu ar fi făcut obiectul unei astfel de dezbateri în momentul de faţă.

Domnule ministru Ilie Sârbu,

Aveţi obligaţia de a continua reformele începute.

Trebuie restructurate direcţiile agricole judeţene, pentru că, în momentul de faţă, nu-şi mai justifică existenţa în forma actuală.

Legea privind reorganizarea Camerelor agricole trebuie discutată în Parlament în regim de urgenţă, iar Agenţia de Plăţi pentru Intervenţie în Agricultură şi Agenţia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit trebuie să-şi demonstreze viabilitatea economică şi eficienţa administrativă. Degeaba le dăm bani fermierilor, dacă nu le dăm la timp aceşti bani.

Trebuie să menţineţi un ritm alert şi eficient al implementării tuturor măsurilor aprobate prin Programul naţional de dezvoltare rurală şi prin Programul operaţional de pescuit.

Există riscul că, dacă nu se vor ataca concomitent toate măsurile, peste trei ani să fim în situaţia PNL-ului de astăzi, să fim acuzaţi că am pierdut banii alocaţi de Uniunea Europeană, dar lucrul cel mai grav este că vom fi acuzaţi că am blocat dezvoltarea satului românesc.

Cred cu tărie că actualul Guvern este în stare să depăşească criza economică financiară dacă şi numai dacă va conştientiza aparatul funcţionăresc din administraţia publică rolul şi importanţa lui în absorbţia fondurilor europene, cu atât mai mult cu cât cel din domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale poartă pe umerii lui o responsabilitate uriaşă din acest punct de vedere. Este vorba de absorbţia a circa 10 miliarde de euro în perioada 2009-2013 şi asta în condiţiile reducerii cheltuielilor cu salariile cu 20% faţă de anul trecut, păstrându-se, însă, întreg personalul şi a cheltuielilor cu bunuri şi servicii cu 34%.

Ştim că este foarte greu, domnule ministru, dar Partidul Democrat Liberal susţine programul pe agricultură al Guvernului Boc şi respinge moţiunea simplă a Partidului Naţional Liberal.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi consumat 23 de minute din 38.

Urmează domnul deputat Valeriu Andrei Steriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat+Partidul Conservator şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Banu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu-Andrei Steriu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Au trecut patru luni de când Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a pornit o misiune dificilă, dar coerentă, aceea de a reda ţăranului român demnitatea şi speranţa.

După patru ani de guvernare liberală haotică, timp în care au fost schimbaţi patru miniştri ai agriculturii, 15 secretari de stat din acest minister şi au fost înlocuiţi peste 1000 de directori şi specialişti din acest domeniu, rezultatele agriculturii româneşti sunt cu adevărat dramatice.

Nu doresc să parcurg întreg eşecul politicii agricole din România din perioada 2004-2008. Aceste rezultate sunt bine ştiute. Ele au fost mereu amintite în cele şapte moţiuni depuse de PSD la Camera Deputaţilor şi la Senat în această perioadă.

Din păcate, în loc să înveţe din aceste lecţii oferite gratuit, miniştrii liberali ai agriculturii au părut să aibă mereu alte priorităţi. Poate şi de aceea avem astăzi nevoie de peste 2 miliarde de euro în fiecare an, pentru a importa produsele alimentare, în loc să le producem în România şi, eventual, să le şi exportăm.

Integrarea României în Uniunea Europeană ar fi trebuit să însemne o şansă unică pentru fermierii din România.

Prin negocierile cu Uniunea Europeană se obţinuseră, pentru fermierii din România, aceleaşi condiţii de finanţare după momentul aderării, ca şi pentru colegii lor din Polonia, Ungaria sau Cehia.

Dacă agricultorii polonezi erau fericiţi la un an după aderare, reuşind să încaseze subvenţii mai mari şi beneficiind de o piaţă de desfacere europeană mult mai vastă, fermierii români au aşteptat în zadar să aibă parte de aceeaşi fericire. În schimb, aceştia au primit din plin circ cu miniştrii schimbaţi în direct, la televizor, la ore de maximă audienţă.

Cu toate că România a avut aproape trei ani la dispoziţie de la momentul închiderii negocierilor şi până la data aderării, timp în care reprezentanţii liberalilor conduceau Ministerul Agriculturii, la 1 ianuarie 2007, aceştia au părut mai degrabă surprinşi de faptul că România a ajuns în Europa şi, timp de doi ani, au asistat neputincioşi la avalanşa importurilor de produse alimentare în România, fără a încerca să folosească fondurile europene, destinate agriculturii şi dezvoltării rurale, pentru creşterea producţiei agricole proprii. Iar pentru privilegiul de a consuma alimentele vest-europene, mai plătim şi o contribuţie semnificativă de peste 1 miliard de euro anual către Uniunea Europeană.

România a reuşit, în 2008, să atingă un record negativ unic între statele nou intrate în Uniunea Europeană. Blocarea fondurilor de preaderare SAPARD, mai mult de 100 de milioane de euro, nu vor mai fi plătite din fondurile europene, ci din banii contribuabililor români. În loc să ofere subvenţii suplimentare ţăranului român cu aceşti bani, Guvernul Tăriceanu a risipit, cu o incredibilă uşurinţă, echivalentul a 3 milioane de lei vechi pentru fiecare hectar muncit de ţăranul român. Iar toate aceste nereuşite sunt datorate incompetenţei şi superficialităţii cu care au fost tratate problemele agriculturii în aceşti ani. Decontul pentru aceşti bani a fost transferat guvernării următoare fără niciun fel de remuşcare.

Este surprinzător cum în textul moţiunii depuse de cei care au condus agricultura în ultimii ani se evită vreo legătură cu eşecul din acest domeniu al miniştrilor din Cabinetul liberal.

Dar ce s-a întâmplat, de fapt, şi cum s-a ajuns în această situaţie pe care, astăzi, actuala conducere a Ministerului Agriculturii încearcă să o corecteze cât mai rapid? Deşi aspectele au fost prezentate în detaliu în moţiunile depuse în aceşti ani de către PSD, nu putem să nu reamintim în ce fel au organizat miniştrii liberali cea mai importantă agenţie de plăţi pentru fermieri - APIA.

Înfiinţată în anul 2004, prin Legea nr.1, APIA a avut o dezvoltare normală până la sfârşitul guvernării PSD. Dacă în 2003 şi 2004 Comisia Europeană lăuda paşii făcuţi de Guvern pentru înfiinţarea acestei agenţii, după 2005 situaţia este radical diferită, fiind semnalată în toate rapoartele întocmite lipsa alarmantă a progresului în construcţia acestei instituţii; organizarea în pripă a agenţiei de plăţi - se porneşte foarte târziu, prin suplimentarea personalului agenţiei în scopul preîntâmpinării unor eventuale sancţiuni ale Comisiei Europene.

Primii care profită de haosul angajărilor ce a urmat au fost tocmai cei care conduceau comisiile de angajări de personal. Astfel, aceştia profită de unele prevederi ale legilor cu privire la retribuirea personalului din comisiile de angajări din administraţia publică şi îşi virează în conturile personale sume de ordinul miliardelor de lei vechi pentru participări la câteva zeci de comisii de angajări sau contestaţii.

Dacă în noiembrie 2007, Comisia Europeană nu a aplicat clauza de salvgardare pentru plăţile directe din agricultură, a fost, în primul rând, datorită unei decizii politice. România ar fi pierdut atunci 110 de milioane de euro din partea Uniunii Europene, adică 25 % din fondurile pentru plăţi directe cuvenite României pentru primul an al existenţei ca stat membru al Uniunii Europene.

Au fost necesare intervenţii la Bruxelles, inclusiv ale PSD-ului, care a purtat discuţii la Comisia Europeană pentru a stopa iniţierea acestei clauze. De altfel, această clauză nu a existat la încheierea negocierilor în 2004.

După alte scandaluri, legate de achiziţii de ATV-uri sau bărci cu motor la preţuri astronomice, APIA porneşte, din noiembrie 2007, cu un nou director, în fruntea a peste 5000 de angajaţi, tentativa de a transfera banii europeni mult aşteptaţi. Din păcate, primii bani sosesc către fermieri prea târziu, după iunie 2008, ceea ce a şi generat impunerea unor penalităţi de către Comisia Europeană către statul român în valoare de peste 14 milioane de euro.

Pentru anul 2008, conducerea APIA găseşte o nouă "strategie" de uşurare a activităţii, descurajarea fermierilor care solicită plăţi la hectar. Astfel, de la un număr de 1.240.000 de fermieri, ce au depus cereri de plată în 2007, acesta s-a diminuat cu peste 100 de mii la 1.130.000. Fermierii au fost descurajaţi de felul în care au fost purtaţi pe drumuri timp de mai multe luni, fără a primi nici măcar un leu, fiind chemaţi în repetate rânduri la sediile APIA judeţene pentru noi cereri de plată, stufoase şi complicate.

De altfel, îi invit pe semnatarii moţiunii pe care o dezbatem astăzi să completeze un astfel de formular, de cerere de plată, întocmit sub patronajul liberalilor, având, parcă, scopul de a goni solicitanţii de fonduri. Vă asigur că e nevoie de o expertiză academică pentru a completa acest formular, domnilor deputaţi liberali.

Este interesantă, de asemenea, şi urmărirea costurilor din APIA din primii doi ani. Vom descoperi o performanţă cu adevărat liberală. Pentru fiecare sută de euro transferată fermierului român, Statul român a cheltuit tot o sută de euro. În orice stat membru vest-european, acelaşi transfer de bani se făcea cu numai patru euro.

APIA este numai una din multele nerealizări din perioada guvernării liberale. Putem analiza în detaliu şi eşecurile înregistrate de liberali în alte domenii. Domnul ministru Ilie Sârbu a punctat câteva din acestea. Mai putem adăuga faptul că niciun euro nu a fost utilizat din fondurile structurale pentru investiţii în agricultură sau pescuit până la sfârşitul anului 2008; au fost desfiinţate consiliile pe produs, organisme ce au funcţionat cu succes pe lângă Ministerul Agriculturii până la 1 ianuarie 2007 şi acest lucru a condus la o lipsă de transparenţă în măsurile de politici agricole, adoptate de Guvernul liberal după 2007; gestionarea ineficientă a cotei de lapte în toată această perioadă (şi astăzi există în România fermieri care au achiziţionat vaci cu lapte în ultimii ani, dar nu au acces la cota de lapte, în timp ce mulţi deţinători de cotă de lapte nu mai au sau nu au avut vreodată vaci cu lapte); abandonarea descentralizării Ministerului Agriculturii - practic, toţi miniştrii liberali au păstrat acelaşi aparat administrativ, corespunzător perioadei de preaderare; în schimb, pe banii contribuabililor români au mai fost angajaţi peste 10 mii de funcţionari în sistem - atractive şi profitabile au mai fost angajări în această perioadă pentru unii.

Semnatarii moţiunii susţin că sunt depuse proiecte de lege privind înfiinţarea Camerelor agricole de două luni. Spre deosebire de cei doi ani în care reprezentanţii PNL din conducerea MAPDR au blocat orice proiect de descentralizare a activităţii în administrare agricolă, actuala echipă din Ministerul Agriculturii va continua proiectul deja început, de mutare a deciziilor fermierilor de la Bruxelles sau Bucureşti în judeţul de origine al fiecărui fermier; distrugerea cercetării agricole din România, lipsa de resurse financiare alocate acestui domeniu, cu scopul de a servi ulterior unele terenuri ale cercetării, aflate lângă marile oraşe, către diverse proiecte imobiliare, aparţinând poate unor prieteni.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În anul 2004, România reuşea cea mai mare producţie agricolă de după 1989. În acelaşi an, România a reuşit să închidă negocierile cu Uniunea Europeană, obţinând condiţii foarte bune şi bani foarte mulţi pentru fermierii români. Printre clauzele avantajoase obţinute este şi aceea de a permite prelucrarea laptelui neconform cu standardele europene încă trei ani de la data aderării.

În ultimul aliniat din pagina a doua a moţiunii discutate astăzi, citim cu stupoare cum aritmetica liberală reduce tranziţia pentru calitatea laptelui negociat la doi ani, de la minim trei, aşa cum a fost semnat în tratatul de aderare cu Uniunea Europeană, tratat semnat de însuşi domnul Tăriceanu. Ne dăm seama, astfel, cum socotesc ca la Caragiale domnii deputaţi semnatari ai moţiunii, pe care majoritatea doar au semnat-o, probabil, fără a o mai citi.

Aflăm, de asemenea, din textul moţiunii că unul din mulţii miniştri ai agriculturii din Guvernul Tăriceanu nu a fost niciodată membru PNL, dar răspunderea pentru dezastrul găsit la preluarea Ministerului Agriculturii de către actuala echipă nu aparţine doar unui ministru, ci întregului Cabinet, în frunte cu primul-ministru, care, în tot acest timp, a fost preşedintele PNL.

În ceea ce priveşte bugetul anului 2009, marcat în primul rând de datoriile lăsate de către Guvernul anterior, datorii de peste 1,2 miliarde de lei, adică aproape 300 de milioane de euro, putem să răspundem astfel: în Uniunea Europeană, nu există niciun fel de formulă de corelare a bugetului unui minister de p.i.b., astfel că nu se pot face comparaţii cu alte state membre. Dar, dacă se face o analiză a sumelor nete, disponibile atât de la buget, cât şi de la Uniunea Europeană pentru spaţiul rural românesc, adică peste 3 miliarde de euro pentru 2009, vom realiza că România are pregătită o sumă ce o plasează în primele zece ţări din cele 27 de state membre, din punct de vedere al fondurilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală.

Este foarte important ca aceşti bani să fie utilizaţi integral şi mai ales în acest an. Chiar dacă şi România trece prin aceeaşi criză economică pe care o parcurg astăzi toate statele lumii, fondurile europene sunt disponibile, pentru 2009, atât pentru subvenţii, cât şi pentru investiţii în agricultură, iar cofinanţarea acestor fonduri de către guvernul actual este în continuare una din priorităţile exprimate de către actualul Minister al Finanţelor Publice.

De asemenea, semnatarii moţiunii ar dori să compare banii pentru susţinerea ovinelor cu nevoia de autostrăzi în România sau cu salariile profesorilor. Îi informez pe domnii deputaţi liberali, pe această cale, că Uniunea Europeană alocă cea mai mare parte a bugetului său pentru politica agricolă comună, transferând fermierilor din statele membre sume ce reprezintă aproape jumătate din bugetul Comisiei europene în fiecare an. Deoarece nu se alocă sume similare către învăţământ sau către infrastructură, este normal ca fiecare guvern să-şi finanţeze din bugetele proprii şi domenii precum sănătatea, administraţia sau infrastructura. Nu au fost reduse sumele destinate MAPDR, aşa cum în mod eronat se specifică în moţiune.

Lipsa de documentare a semnatarilor moţiunii a făcut posibilă inducerea unei astfel de idei. Situaţia se prezintă, aşa cum a arătat şi domnul ministru Ilie Sârbu, astfel: proiectele Ministerului Agriculturii susţinute cu fonduri externe nerambursabile vor fi finanţate din veniturile obţinute de stat din privatizare, dacă alocaţiile bugetare ale ministerului vor fi insuficiente; direcţionarea de venituri din privatizare către proiectele agricole va fi decisă de guvern la propunerea ministerelor agriculturii şi finanţelor. Astfel răspundem şi la pct.A3 al moţiunii, prin care semnatarii moţiunii arată o necunoaşterea atât a politicii agricole comune, cât şi a aritmeticii. Putem să-i asigurăm însă că în bugetul ministerului nu au mai fost incluse sume pentru plata unor venituri de 300 de milioane de lei pe lună pentru unii funcţionari, aşa cum se întâmpla în urmă cu doi ani.

Programul de guvernare este respectat. Cele 67 de proiecte propuse fac parte dintr-o strategie agricolă rurală, elaborată de MAPDR, împreună cu asociaţiile profesionale, sindicatele agricole şi patronatele din agricultura României în acest an. Acesta conţine strategii sectoriale bine fundamentate, pentru perioada 2009-2013, în care se definesc ţinte realizabile şi modalităţi prin care aceste obiective pot fi atinse. Ar fi fost foarte bine să se poată continua un astfel de plan strategic al guvernării anterioare, dar aceasta a lipsit cu desăvârşire în guvernarea liberală.

Abordarea transparentă a problemelor agricole, realizarea politicilor de implementare pentru atingerea obiectivelor, evaluarea corectă a resurselor, împreună cu partenerii implicaţi, au fost străine conducerii MAPDR din perioada guvernării liberale.

Nu înţelegem despre ce pericol vorbesc semnatarii moţiunii la pct.A5. Reforma PAC este permanentă, nu are etape cum se susţine la acest punct, iar România ca stat membru al Uniunii Europene participă permanent la consiliile de miniştri, la care se dezbat lunar elementele acestei reforme. Recenta modificare Help check a politicii agricole comune a fost dezbătută aproape doi ani în aceste consilii de miniştri şi reprezintă o astfel de adaptare din mers a agriculturii europene, la cerinţele tot mai exigente ale consumatorilor europeni, din punct de vedere al calităţii şi al costului produselor agricole europene.

O minimă informare făcută anterior scrierii moţiunii, n-ar fi pus într-o situaţie jenantă pe cei care au semnat moţiunea. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, PNDR-ul, este analizat şi dezbătut permanent de către Ministerul Agriculturii, iar ultima sa modificare, realizată în martie 2009 a fost realizată în colaborare cu membrii comitetului de monitorizare.

Îi informăm pe deputaţii liberali că au mai fost identificate şi incluse în acest comitet de monitorizare şi alte organizaţii profesionale care, alături de toţi membrii ce au fost în vechiul comitet de monitorizare, au participat la şedinţa din martie şi participă în continuare la abordarea oricărei modificări propuse pentru Planul Naţional de Dezvoltare Rurală.

Proiectul de descentralizare al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care se încadrează într-un vast program de descentralizare a întregii administraţii, demarat de guvern, este dezbătut în prezent cu toţi partenerii sociali implicaţi. El este adaptat cerinţelor actuale ale administraţiei ce corespunde unui stat membru al Uniunii Europene.

Este un proiect ce implică schimbări legislative majore şi tocmai de aceea nu va fi început superficial şi în grabă. El nu este solicitat de către Uniunea Europeană, dar este necesar pentru a debirocratiza un sistem rămas aproape neschimbat de 20 de ani. Numai aşa vom putea aduce fondurile europene către satul românesc, înlocuind, spre exemplu, umilinţa îndurată de ţăranul român în anul 2007, când a făcut de 4-5 ori drumul de la sat la APIA pentru a nu primi în final nici bani suficienţi să acopere costul benzinei pentru aceste drumuri.

În privinţa campaniei agricole de primăvară, am fost informaţi de către APIA că plăţile unice pe suprafaţă au început deja din luna martie şi că se desfăşoară într-un ritm ce va permite finalizarea lor la timp, astfel încât să nu plătim din nou penalităţi, aşa cum s-a întâmplat în anii precedenţi. Până la această oră, au fost efectuate plăţi de peste 70 de milioane de euro, ceea ce înseamnă că o mare parte din beneficiari au primit deja cei 402 lei pe ha.

De asemenea, subvenţia pe motorină, în valoare de 39 de lei pe ha, este disponibilă prin direcţiile agricole judeţene. În privinţa cererilor de plată ce se depun până la 15 mai la Agenţia de plăţi şi intervenţii în agricultură putem anunţa că au fost depuse peste 800 de mii de cereri de plată, iar prin informările efectuate de către specialişti în ultima perioadă, numărul acestora va creşte, astfel încât toţi fermierii ce lucrează teren agricol în România să-şi primească dreptul financiar cuvenit din partea Uniunii Europene şi al Guvernului Român.

În moţiunea depusă apare în mod confuz un nou punct A. Dincolo de dificultatea de a-şi urmări propria enumerare a ideilor într-un text de câteva pagini, şi nu ne mai mirăm de nereuşitele înregistrate în actul de guvernare, putem desprinde confuza ce domneşte între liberali cu privire la rolul administraţiei în gestionarea fondurilor europene. Aceştia apreciază pozitiv procesarea unui număr de proiecte şi nu scopul final al fondurilor europene, acela de a fi absorbite pentru îmbunătăţirea nivelului de trai în mediul rural sau pentru modernizarea exploataţiilor agricole şi generarea de noi locuri de muncă.

Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat însă, deoarece atitudinea unor funcţionari din agenţiile de plăţi a fost aceea de a complica procedurile, de a centraliza excesiv decizia şi de a împiedica în mod voit folosirea acestor fonduri. Altfel, nu ne putem explica de ce numai în România nu a fost folosit nici măcar un euro din banii destinaţi proiectelor de investiţii, în timp ce toate statele ce au intrat după 2004 în Uniunea Europeană au reuşit să folosească procente semnificative din aceste fonduri.

Pe de altă parte însă, şefii acestor agenţii au fost răsplătiţi regeşte în aceşti ani cu salarii mari şi sporuri speciale, cu limuzine, cu sedii şi echipamente electronice de ultimă generaţie. Nu cred să fie vreun motiv de laudă pentru reuşitele manageriale ale acestor şefi de agenţii, iar mai multă motivare decât cea pe care au avut-o în ultimii ani, în mod inutil, nu cred că este cazul să oferim până la obţinerea unor performanţe.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pentru prima oară în ultimii ani, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a publicat în februarie 2009 o lucrare de informare a fermierilor cu privire la formele de susţinere pe care aceştia le au la dispoziţie, iar ministrul Ilie Sârbu a prezentat-o prin întreaga mass-media.

Această lucrare a fost pusă la dispoziţia celor interesaţi, agricultori, specialişti sau nespecialişti. Deşi au avut la dispoziţie peste 1000 de oameni cuprinşi în serviciile de consultanţă agricolă, Agenţia naţională de consultanţă agricolă, ANCA, Guvernul liberal nu a considerat necesar să informeze ţăranul român asupra tuturor formelor de sprijin existente atât de la Uniunea Europeană, cât şi de la Guvernul României sau de la băncile comerciale.

Din păcate, semnatarii moţiunii, la pct. B, încearcă să generalizeze la un singur tip sau model agricultorul român, ceea ce nu se poate face. Există mii de tipuri de exploataţii agricole ce diferă după tipul de producţie, vegetal, zootehnic, mixt, precum şi după dimensiune sau amplasare. Fiecărui fermier îi revine alt tip de pachet de măsuri de sprijin pe care acesta îl poate solicita.

În urma negocierilor începute în acest an de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu Uniunea Europeană, există posibilitatea unor suplimentări pentru unele categorii de plăţi, cum ar fi plata unică pe suprafaţă, care poate fi majorată cu încă 35 de euro pentru anul 2009.

De asemenea, noua conducere APIA informează că este pregătită pentru a începe plăţile pentru acest an încă din decembrie 2009, aşa cum se realizează plăţile în toate statele membre.

În privinţa schimbării directorilor din APIA sau din alte instituţii subordonate şi a unui eventual abuz al conducerii ministerului pentru a intimida personalul cu funcţii de conducere, putem afirma că nu există şi nici nu ar fi necesar, deoarece actuala legislaţie permite îndepărtarea cu uşurinţă a directorilor care nu au performanţă.

Directorii din APIA au avut întâlniri permanente cu conducerea actuală a ministerului în vederea identificării de soluţii pentru a asigura transferul rapid în această primăvară a fondurilor către fermieri. Este posibil ca unii dintre aceşti directori să fi considerat presiune necesitatea de a munci, de a participa activ la aceste şedinţe, în condiţiile în care competenţele lor nu cuprindeau poate abilităţile necesare, aceştia ajungând în poziţiile de conducere, ocupate strict pe criterii politice.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Considerăm că toate punctele existente în textul moţiunii depuse de deputaţii liberali au primit răspunsurile necesare. Propun ca această moţiune să fie respinsă, iar pe viitor semnatarii ei să solicite informaţii despre aceste domeniu, în discuţii informale cu specialiştii, fără a consuma un timp preţios din activitatea executivului care reuşeşte să corecteze zi după zi greşelile realizate în agricultură în perioada guvernării liberale.

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi consumat şi dumneavoastră 23 de minute din timpul alocat grupului dumneavoastră.

Următorul vorbitor, domnul deputat Mihai Banu, din partea Grupului parlamentar al PNL, şi se pregăteşte domnul Kelemn Attila, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Banu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru Ilie Sârbu,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sigur că nu mi-am propus să dau răspuns şirurilor de acuzaţii ale antevorbitorilor mei, pentru că mi-aş pierde vremea.

Dar, înainte de a intra în fondul moţiunii, aş dori să-i dau un răspuns domnului ministru Ilie Sârbu la o acuzaţie adusă grupului PNL nu cu mult timp în urmă.

Domnule ministru,

Ne-aţi acuzat de tupeu, ne-aţi făcut tupeişti. Vreau să vă reamintesc că dreptul de a depune o moţiune de cenzură este reglementat prin... o moţiune simplă este reglementat de Constituţie şi de Regulamentul Camerei Deputaţilor "

Dacă este însă să vorbim... dacă unul dintre noi care avem specialitate în agricultură şi dezvoltare rurală şi expertiza necesară, n e-am fi aşezat în postul de mitropolit al Banatului, cu siguranţă că puteam fi acuzaţi de tupeu. Eu cred că tupeul trebuie să-l căutaţi undeva prin cabinetele Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cred că-l găsiţi la Cabinetul nr.1, cabinet în care se află un domn pe care îl cheamă Ilie Sârbu şi care e de profesie teolog. Şi, domnilor, Ion Ionescu de la Brad, când a înfiinţat facultăţile de agricultură, acum o sută şi ceva de ani, ştiţi ce a zis? Facem aceste specialităţi ca fiii de ţăran să se întoarcă în sat şi să facă treabă. Şi pe atunci erau facultăţi de teologie, de istorie, dar omul n-a zis că pot duce un popă să-l facă ministru, sau un profesor de istorie. Deci, asta este diferenţa, oameni buni.

Acum, să intru în textul moţiunii.

Domnule ministru Ilie Sârbu, v-am acuzat de incompetenţă, de denigrare, de dezinformare, de abuz. nu aş vrea să fac decât un mic comentariu cu privire la cele 3: dezinformare, denigrare, abuz. Acestea sunt mijloace politicianiste pe care dumneavoastră le folosiţi cu mare succes şi trebuie să recunosc că aveţi un talent extraordinar să faceţi politică, aţi şi avut mare succes, dar nu confundaţi mijloacele politicianiste cu administrarea unor domenii extrem de importante.

Şi acum să intru la partea de incompetenţă, la acuzaţia de incompetenţă.

Domnilor, am intrat în posesia unui document pe care scrie "Strategia agricolă şi rurală". Am mai văzut azi aici o dare de seamă a unui fost preşedinte de CAP. trebuie să vă spun că dacă aş fi dat acel document, care are 200 de file, că l-am tras pe suport de hârtie, unui student din anul I de la o facultate care studiază strategia, cred că n-ar fi putut să creadă cum un ministru în funcţie poate pune în circuit un asemenea document.

Domnule ministru Ilie Sârbu, aş vrea să vă reamintesc că strategia o fac strategii şi dacă vă duceaţi la definiţia strategiei, aţi fi aflat următoarea chestiune: că un strateg este obligat să aşeze organizaţia pe care o conduce într-o poziţie favorabilă. Dumneavoastră, din păcate, prin modul cum acţionaţi aţi aşezat cele mai importante domenii ale momentului într-o poziţie total nefavorabilă şi din strategul agriculturii aţi devenit inamicul agriculturii şi dezvoltării rurale. Asta, din păcate, aţi devenit astăzi.

Dacă merg mai departe, domnule ministru Ilie Sârbu, o strategie se sprijină pe o serie de piloni şi vorbim de piloni, vorbim de cei 4 piloni pe care trebuie să-i cunoaşteţi. E vorba de obiective, de instituţii, de buget şi de beneficiari, şi nu vă era greu, pentru că am văzut că aveţi colegi şi îl stimez pe domnul Steriu... că are ceva, e cultivat în zonă.

Domnule, ştiţi foarte bine că există cele 4 obiective fundamentale ale politicii agricole şi i le reamintesc domnului Ilie Sârbu: competitivitatea, dezvoltarea, rolul primordial al Agromed-ului în dezvoltarea durabilă a spaţiului rural, gestionarea durabilă a terenurilor agricole şi forestiere, şi calitatea vieţii. Nu trebuia să le căutaţi nicăieri. Dacă aţi fi lecturat tratatul de aderare, dacă aţi fi lecturat tratatul de funcţionare, strategia Lisabona, Göteborg, strategia politică a Comisiei Europene pe 2010, cu siguranţă că aţi fi aflat că România nu poate să facă strategii diferite, pentru că România este stat membru. Există o politică agricolă comună, sunt reguli pe care toată lumea trebuie să le respecte.

Domnule ministru Ilie Sârbu, vedeţi dumneavoastră, nu aţi cunoscut, nu ştiţi aceste obiective şi vă supăraţi că vă acuzăm de incompetenţă. Păi, cu un ministru al unui stat membru care să nu cunoască obiectivele fundamentale ale politicii agricole comune este un lucru extrem de grav. Vorbiţi de reforma instituţiilor.

Domnule ministru,

O reformă profundă a administraţiei agricole, centrale şi locale, nu presupune schimbarea stăpânilor şi înlocuirea firmelor, domnule. dumneavoastră vreţi să mutaţi o serie de instituţii de la minister la consiliile judeţene, să schimbaţi firmele prin agenţia de consultanţă şi vorbiţi de reformă profundă.

Domnule ministru Ilie Sârbu, o reformă profundă presupune întâi o Cameră agricolă foarte puternică, cu asta trebuia să începeţi. Şi îmi aduc aminte că la învestitură v-am şi avertizat, v-am spus: domnule, o reformă în agricultură trebuie să înceapă cu reforma administraţiei agricole locale şi centrale, nu cu altceva.

Criticaţi aici că nu ştiu ce lege am făcut noi, că trebuie să facem alegeri... dacă aţi fi avut curiozitatea să studiaţi toată legislaţia de înfiinţare a Camerelor agricole, apărută în 1925, aţi fi aflat adevărul cum se constituia o Cameră pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Nu puteţi face aşa, că dumneavoastră, ştiu, că văd că le faceţi pe toate. Domnule, nu mai sunteţi în anii 2001-2004, sunteţi ministrul unui stat membru şi trebuie să operaţi cu aceleaşi cunoştinţe cu care operează orice fel de ministru din statele membre.

Din păcate, nu le aveţi, domnule ministru. Dumneavoastră vorbiţi de reformă fără să cunoaşteţi cele patru mari funcţii ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale: funcţia de absorbţie a fondurilor, funcţia de inspecţii pe cele două domenii, producţia vegetală şi producţia animală, fără să cunoaşteţi funcţia de politici agricole şi cea de suport, funcţia de logistică, pentru că dacă le-aţi fi cunoscut aţi fi organizat administraţia agricolă locală şi centrală legat de aceste funcţii ale ministerului, nu acest haos pe care îl aveţi astăzi şi pe care îl produceţi cu documente. ce-i mai curat decât să citeşti un document pe care îl vezi că este scris prost, e ca şi cum unul ar face... Cum poţi analiza competenţa unui ministru decât pe baza unor documente scrise şi această strategie agricolă şi rurală, sper să nu fi lucrat şi domnul Steriu la o asemenea neghiobie, mă iertaţi că spun treaba asta, sper să nu fi lucrat şi dumnealui, pentru că nu se poate. Nu poţi fără să stabileşti obiective, fără să ai buget.

Vorbeaţi de absorbţie. domnule, e ca şi cum dumneavoastră aţi fi aşezat un buget la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ca şi cum aţi crede că trimit un soldat la oaste fără haine şi fără puşcă. Păi, nu poţi să faci strategie, nu poţi să pui în valoare, în practică, fără buget, o strategie, dar faptul că n-aţi ştiut cum trebuie elaborată o strategie, cu siguranţă aţi crezut că nu aveţi nevoie nici de bani. Iar când ajungem la al patrulea pilon, care înseamnă beneficiarii, trebuie să reţineţi că România trebuie să ajungă în 2014 la un număr de 400 de mii maxim de beneficiari.

Avem azi un milion şi jumătate, dar pentru aceasta trebuie să ştim să-i facem, domnule ministru Ilie Sârbu. Şi am să vă spun cum ar trebui, că văd că lucrurile astea le vorbiţi numai la trecut. Dacă vorbim de beneficiari, trebuie să vorbim de cele două tipuri de agricultură care se pretează spaţiului rural românesc. E vorba de agricultura din zona de şes şi de câmpie, şi acesta este un model american în care putem dezvolta ferme care să aibă minim 200 de ha de teren şi putem exploata cele 6 milioane de ha cu maxim 20 de mii de fermieri, iar în zona de deal şi de munte putem să ne folosim de al doilea obiectiv al politicii agricole comune, cel legat de rolul primordial al Agromed-ului în dezvoltarea durabilă. Şi, atunci, putem vorbi de 300-350 de mii de fermieri în zona de deal şi de munte şi de maxim 20 de mii de fermieri în zona de şes. Dar pentru ca să-i faci competitivi pe cei din zona de şes trebuie să pui în valoare trei mari programe, domnule ministru. Trebuie să puneţi în valoare trei mari programe: modernizarea sistemului de irigaţii, investiţii în irigaţii, investiţii în perdele de protecţie, pentru a aşeza microclimatul cum trebuie şi investiţii în comasări. Sunt cele trei mari proiecte ale agriculturii de şes.

Dumneavoastră vorbiţi aci de nu ştiu câte, 500 de mii... Nu, domnule ministru, trebuie 3 miliarde de euro, dacă făceaţi o evaluare, ca să aducem 3 milioane de ha de pământ sub apă şi să-l ţinem, ca acest factor de vegetaţie care se cheamă apă să fie în optim, pentru că randamentele pe ha nu se pot obţine cu factori de vegetaţie în minim şi cu alţi factori de vegetaţie în optim. Numai aşa putem ajunge la cele 6-7 mii de kilograme de cereale la ha, pe baza acestui program, dar nu-l aveţi nicăieri, şi atunci vă supăraţi că vă facem incompetent. Păi, dacă nu există nici un document scris din care să vedem că aveţi o viziune de ansamblu asupra sistemului, asupra organizaţiei pe care o conduceţi, ce să cred eu dina sta? Că trebuie să admitem în continuare la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale oameni care nu se pricep şi, ferească Dumnezeu, să mergem în continuare cu aceeaşi structură de conducere, pentru că, chiar dacă îl contrazic pe domnul coleg deputat Steriu, domnule deputat, vă amintesc numele dumneavoastră, eu îl respect, îl cunosc de foarte multă vreme şi-l respect... Nu e o chestiune, nu gratulez acum, dar ţineţi minte că există etape ale politicii agricole comune, domnule deputat. Există prima etapă care se termină în 2014, şi etapa a doua, pentru că ştiţi foarte bine... reforma din 2003, reforma accelerată... Discutăm o dată între noi doi ce înseamnă, de fapt, politica agricolă comună şi ce înseamnă aceste documente pe care le reglementează politica agricolă comună. (Aplauze, rumoare.)

Mă iertaţi, vreau să continui. Şi, atunci, sigur că eu pot să stau cu dumneavoastră de vorbă aici o zi întreagă şi să vă spun ce anume ar trebui făcut. (Rumoare.)

Domnilor colegi, termin acum, termin în clipa aceasta.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor, domnule deputat, numai puţin! Domnilor colegi, vă rog foarte mult să lăsaţi vorbitorul să-şi expună punctul de vedere. Vă rog din suflet.

Domnul Mihai Banu:

am 22 de minute şi mai am de vorbit, nu vă faceţi griji. Ştiu sigur. Nu vă faceţi griji că nu-mi ştiu timpul.

Vreau să vă spun un lucru, doamnelor şi domnilor colegi, există în producţia vegetală produse forţate. Produsele forţate, de regulă, au preţuri derizorii. Şi locul acestor produse forţate la vremea aceasta este preluat de produsele naturale, care cresc în timp, au perioadă de vegetaţie mai lungă, o cantitate de informaţii mai bună, şi, sigur că e o diferenţă de preţ. Preţul la produsul forţat este derizoriu, iar preţul la produsul natural este un preţ de prestigiu. Dacă vreţi ca la nivelul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să păstraţi în continuare preţuri derizorii, nu aveţi decât. Noi dorim să aducem acolo, să aduceţi dumneavoastră acolo un preţ de prestigiu.

Şi, ca să închei, domnule ministru Ilie Sârbu, la momente de criză trebuie manageri de criză. Managerul de criză înseamnă să fie creator, să fie inovator, să poată mişca sistemul. Din păcate, dumneavoastră nu aţi demonstrat decât un singur lucru: că sunteţi un foarte bun imitator. Adică Ilie Sârbu II din 2009 îl imită foarte bine pe Ilie Sârbu din 2001-2004.

domnule, nu sunteţi dumneavoastră creatorul Agenţiei de plăţi şi intervenţiei în agricultură? Conform regulamentului, România nu era obligată să facă a doua agenţie, domnule. Aveam o singură agenţie, era bine creată, avea ceva experienţă, Agenţia Sapard, avea 8 baze de date descentralizate, lucra mai bine, v-aţi apucat să mai înfiinţaţi o agenţie fără să vă forţeze nimeni. Era simplu, Regulamentul 1782 spune foarte clar această chestiune, şi lucram mai bine, acum ne acuzaţi pe noi că nu reuşim să plătim la timp.

Domnule ministru, o bază de date, o singură bază de date informatizată la nivelul României este o mare greşeală. România nu-i Lituania, România nu-i Slovenia. Trebuia să lucrăm pe structura Agenţiei Sapard cu 8 baze de date centralizate şi astăzi nu avem probleme. Murea o bază, apărea altă bază, dar v-aţi grăbit să mai daţi drumul la încă o agenţie ca să mai formaţi o autoritate de coordonare, să avem nu ştiu câte autorităţi de management. Deci, sunt greşeli pe care le-aţi făcut la vremea respectivă. Aţi amintit aici de 2001-2004.

Domnilor,

Ştiţi că plăţi, subvenţiile, în general, nivelul subvenţiilor statelor membre se calculează după istoric, aşa cum e şi cota la sfeclă de zahăr. Ai făcut o anumită cantitate de sfeclă într-o perioadă de timp, iei media pe cei 3 ani. Ni s-a făcut media pe perioada domnului ministru Ilie Sârbu, 2001-2004, şi atâta a rezultat, asta e cauza pentru care noi avem un nivel scăzut al subvenţiilor în agricultură, nu pentru că n-am fost noi destul de harnici. Deci, repet, aş putea continua încă o săptămână cu ceea ce se cheamă o altă viziune asupra acestor domenii extrem de importante, adică domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale. Şi, domnilor, sunt la fel de importante ca şi infrastructura.

Printr-un program făcut cu cap, printr-o strategie făcută ştiinţific, puteam atenua efectele crizei şi pregăti un program postcriză, pentru că agricultura, spaţiul rural este virgin din punct de vedere al dezvoltării economice. Asta trebuie să înţelegem. Puneţi oameni care pricep acest fenomen... Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu e un loc în care lumea învaţă, domnilor. Acolo trebuie să meargă oameni învăţaţi. Eu vă spun ce trebuie să faceţi, că nu discut de ce a fost înainte. O să discutăm la o cafea... Aici discutăm altceva. Oricum, eu vă mulţumesc frumos şi vă asigur de tot sprijinul atunci când va fi nevoie să lucrăm împreună o strategie adevărată a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Mulţumesc frumos. (Aplauze).

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi consumat 18 minute din cele 22.

Da. Domnul secretar Zgonea, procedură.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt foarte supărat. Şi sunt supărat pe domnul ministru Ilie Sârbu şi vă rog frumos să credeţi, este greşit să folosiţi acest cuvânt pentru colegii mei liberali. Deci, numai oltenii sunt tupeişti. Noi avem acest cuvânt. Dânşilor nu puteţi să le spuneţi aşa ceva. Nu au tupeu nici dacă le dai un ardei în fund... iute... Nu se poate, dânşii sunt nişte oameni corecţi! Sunt parlamentari, (Vociferări în Grupul parlamentar al PNL.) sunt prietenii noştri şi domnul deputat are dreptate. Nu puteţi să fiţi tupeişti, dar există un cuvânt pe care eu aş putea să vi-l supun dumneavoastră, dar procedural nu pot să vă spun de la acest microfon, pentru că Mihai este colegul meu şi am foarte mulţi prieteni acolo, dar dumneavoastră, în particular, când vă întâlniţi cu domnul Radu Moldovan o să vi-l spun. Deci, eu recunosc că acest cuvânt nu aparţine PNL.

Domnul Ioan Oltean:

Da, chestiune pur procedurală...

Domnul deputat Kelemen, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi se pregăteşte domnul deputat Marian Avram, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Kelemen Attila Béla-Ladislau:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Domnilor secretari de stat,

Stimaţi colegi,

Numai pentru stenogramă, trebuie să încep cu o rectificare. Domnul preşedinte de şedinţă, când a început, a zis că discutăm o moţiune semnată de liberali şi UDMR-işti. Nu că noi suntem foarte mulţumiţi de mersul agriculturii, dar n-am fost căutaţi să semnăm această moţiune, deci moţiunea nu ne aparţine, dar, bineînţeles că trebuie să spunem şi noi câte ceva despre această moţiune.

Domnilor colegi,

Eu sunt în Parlament de 13 ani şi cunosc foarte multe istorioare despre cum s-a început, de exemplu, problema Camerelor agricole. Era între 1996-2000 şi nu s-au făcut Camerele încă doi ani, deoarece ţărăniştii şi democraţii se certau că la cine să fi APIA, fiindcă o să vină foarte mulţi bani în ţară.

Deocamdată, cred că agricultorul, ţăranul român, cum un distins parlamentar obişnuia să spună, tot în anii 1990, şi talpa ţării, agricultorul nu prea a simţit prea mult din aceşti bani care trebuiau să vină în ţară.

Şi, domnule ministru, eu, ca un bătrân medic veterinar, trebuie să încep cu o comparaţie cu meseria mea, dacă-mi permiteţi. Eu totdeauna cred că am văzut o diferenţă esenţială între a fi politician şi a fi medic veterinar. Fiindcă un politician poate să spună la un ţăran despre un viţel că, domnule, acest viţel n-a murit, numai a închis ochii şi se odihneşte; politicianul poate să spună. Medicul veterinar trebuie să meargă acolo şi să spună: "Mă, bade, viţelul tău a murit şi hai să începem să ne ocupăm cu altceva, că acest viţel e mort!"

Şi fiindcă nici nouă nu ne place cum merge agricultura, bineînţeles că istorioarele mele ar putea continua şi sunt foarte multe, dar fiindcă am numai şapte minute multe de vorbit, încă numai una vă spun. Este cel puţin neelegant să începi să critici o guvernare anterioară de la primul, care era un ministru din actualul Partid Liberal, şi să uiţi că de fapt în legislatura trecută, Ministerul Agriculturii a fost condus doi ani de domnul ministru Flutur, care astăzi vă aparţine, bineînţeles.

Cum nu-mi place nici să fie renegat domnul ministru Cioloş, fiindcă, domnilor colegi liberali, după mine, şi unul şi altul au avut şi lucruri bune pe care le-a făcut, cum probabil şi fiecare ministru are şi lucruri bune şi lucruri rele.

Eu nici nu aş critica atâta pe domnul ministru Sârbu, eu aş critica întreg Guvernul actual, fiindcă acest guvern care este dator vândut, dacă doriţi, dar cred că toţi politicienii din România suntem datori vânduţi sectorului rural, acest guvern a crezut că va fi suficient acel 1,5% din p.i.b. declarativ, în realitate se apropie de 1% sau este chiar sub, şi nicidecum nu este de ajuns pentru o ţară unde situaţia, vrem sau nu vrem, este că dintr-o ţară de 22 de milioane de oameni, 38%, după alţii 35%, iarăşi după alţii, 32% din populaţia actuală lucrează încă în agricultură. Suntem primii în Uniunea Europeană după numărul acelora care lucrează şi trăiesc din agricultură, şi cel puţin 50% din voturile domniilor voastre, stimaţi colegi, vin din acest mediu rural.

Şi atunci toţi avem acele promisiuni pentru acest mediu rural pe care dorim să-l slujim.

Eu aşa cred, domnule ministru, că aici multe lucruri nu funcţionează. Eu cel puţin aşa aud şi în Comisia pentru agricultură, dar şi acasă la mine în judeţ, că multe lucruri nu funcţionează chiar bine în agricultură.

De exemplu, aici, domnul Steriu a amintit problema cotelor de lapte. Eu, de exemplu, nu spun că cotele de lapte când le-aţi negociat au fost prost negociate. Eu spun că România, de exemplu, a negociat mai bine aceste cote decât Ungaria, dar că după aceea nu ne-am ocupat cu aceste cote şi nu prea am ţinut cont de ce s-a spus în Guvern şi cum am continuat. În politici agrare, programele se continuă, nu poţi ca astăzi să subvenţionezi să se facă o livadă şi peste trei ani pui ca să taie livada.

Noi, anul trecut, producătorii de lapte, am primit o circulară de la minister că nu poţi să depăşeşti cota ta de lapte şi eşti penalizat pentru fiecare litru de depăşire cu 27 de eurocenţi, ca, astăzi, în Ordonanţa nr.43 a Ministerului Agriculturii din 4 martie, să se spună că nu poţi să primeşti cotă suplimentară, şi dacă ai avut anul trecut nişte juninci gestante care anul acesta fată şi o să fie cu lapte, bineînţeles, după înţărcarea viţelului, numai dacă ai depăşit anul trecut cota de lapte cu cel puţin 10 mii de litri de lapte.

Unde este continuitatea politicilor agrare? Eu cred că am putea vorbi şi despre ecarisarea terenurilor despre care a amintit nu prea elegant domnul Tinel, fiindcă nu e elegant să spui că toată ţara pute de hoituri, eu nu cred acest lucru. Dacă aşa a fost unde domnul Tinel ştie, trebuie tras la răspundere primarul şi medicul veterinar, fiindcă acele puţuri seci totuşi trebuie să funcţioneze, deşi şi eu spun că în lege problema ecarisajului nu este bine rezolvată. Nu este bine rezolvată, fiindcă nu poţi să ai numai şase centre de ecarisaj în toată ţara, cum, bineînţeles, cum se poate pretinde că acele reglementări pentru abatoarele mici, pentru care există bani europeni, pot fi accesaţi banii europeni. În judeţul Harghita, de exemplu, este un singur abator aprobat, autorizat, şi cine crede că un ţăran va aduce un porc să îl sacrifice la 150 de km de sacrificare şi o să se ducă înapoi încă 150.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă rog să vă apropiaţi de sfârşit, timpul dumneavoastră s-a epuizat.

Domnul Kelemen Atilla Béla-Ladislau:

Bine. Aş putea continua bineînţeles, dar asta e. Mărimea grupului nostru...

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Dragi colegi,

Deşi nu am semnat această moţiune, dar credem că este bine să analizăm problemele agriculturii, să luăm foarte în serios acele semnale care vin de la populaţie la noi, deci trebuie să ne ocupăm cu această problemă, şi Uniunea Democrată Maghiară va vota pentru această moţiune.

Mulţumesc că m-aţi ascultat. (Aplauze din partea deputaţilor din Opoziţie.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Trebuie să remarc că este absolut corectă afirmaţia distinsului nostru coleg. Moţiunea este semnată de 62 de deputaţi, doar din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Dar, aşa cum aţi constatat, UDMR-ul a susţinut-o şi o susţine şi prin vot.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Marian Avram, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat+Partidul Conservator.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Avram:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Domnilor secretari de stat,

Depunerea unei moţiuni simple pe agricultură de către deputaţii liberali atrage după sine întrebarea firească: care este scopul acestei măsuri? Iar dacă vorbim despre scop, trebuie să vorbim şi despre mijloace.

Este lesne de înţeles că principalul partid de opoziţie se foloseşte de mijlocul moţiunii pentru a îndeplini un scop. Colegii liberali vor spune că acest scop este rezolvarea problemelor din Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Vor spune probabil că moţiunea vine să prevină blocajul dezvoltării rurale, în România, dezvoltare ce în ultimii doi ani a decurs în condiţii "optime".

Opinia mea şi a colegilor mei, astăzi, cu aproximativ o lună înainte de alegerile europarlamentare, este că scopul moţiunii în cauză devine unul pur electoral pentru creşterea vizibilităţii unui partid de opoziţie ce nu poate tehnic sau politic să întreprindă nimic altceva.

Este, de asemenea, clar că domnul ministru este atacat pentru că este membru al Parteneriatului pentru România, este la putere. Dacă discutăm despre competenţă sau incompetenţă profesională, putem aduce în discuţie aparatul tehnic nereformat şi depăşit al ministerului, şi al cui este acest aparat? Al ministrului din umbră Cioloş? Al ministrului "caltaboş"? Sau al filozofului istoric ministru "un actor grăbit"?

Lipsa de competenţă a unui întreg sistem nu poate fi pusă în contul unui singur om, mai ales după doar patru luni de mandat. Nu este în favoarea logicii şi a bunului-simţ să iei în considerare mai degrabă evoluţia Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în ultimele patru luni şi să ignori bilanţul aceluiaşi minister în urma a doi ani de guvernare PNL?

Nu cumva problema ministerului este legată de necesitatea reformării şi restructurării? Nu cumva trebuia acordat timpul cuvenit domnului ministru pentru a rezolva aceste probleme? Bineînţeles, însoţit de un aparat tehnic performant.

Sunt de acord că am susţinut, împreună cu colegii mei, în Comisia pentru agricultură, stabilirea politicilor sectoriale în agricultură. Aceste strategii şi politici sectoriale trebuie să fie concepute, trebuie să intre în dezbatere publică, trebuie să fie asumate de către toate partidele politice, indiferent de ce parte a puterii se află şi, în consecinţă, trebuie să reprezinte un pact pentru agricultura românească.

Acest tip de strategie este necesară pentru reforme profunde în spaţiul rural, reforme ce au întârziat deja prea mult.

Folosind termenul de strategie, implicit se tratează o problemă pe termen lung, o problemă ce va fi rezolvată pe baza urmăririi unor obiective operaţionale bine stabilite şi cuantificabile. Astfel cum putem vorbi de lipsa aplicării unei strategii într-un segment de timp atât de scurt, cum este cel de patru luni.

Cu această ocazie, stimaţi colegi, supun atenţiei întregii clase politice necesitatea implementării unor strategii coerente, sectoriale pentru agricultură, strategii ce trebuie să fie parcurse pe termen mediu şi lung.

Tocmai din acest motiv este necesar ca întreaga clasă politică să fie de acord cu liniile strategice de dezvoltare sectorială în agricultură.

Aş vrea să menţionez că fiecare guvern a venit cu o strategie proprie de care s-a ales de obicei praful.

Întorcându-ne la moţiune, referitor la acuzaţiile care se aduc domnului ministru Ilie Sârbu pentru insuficienţa fondurilor din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu siguranţă că fondurile sunt insuficiente. Totuşi nu ştiu dacă suficienţa a fost vreodată vreun criteriu pentru alocarea bugetară.

De asemenea, trebuie să ţinem cont de faptul că întregul buget urmăreşte măsuri de anticriză şi este adaptat la contextul economico-financiar actual. Ba, chiar mai mult, fondurile ar fi fost mult mai mari dacă domnii liberali operau sau opreau cheltuiala bugetară pur electorală a 4 miliarde de euro în ultimele trei luni de mandat. Aceşti bani ar fi fost de ajuns pentru agricultură, cercetare şi chiar şi pentru educaţie, iar acum domnii liberali se gândesc la primele luni de mandat ale Guvernului Boc, şi uită complet de ultimele luni de mandat ale Guvernului Tăriceanu II.

Vă reamintim, stimaţi colegi liberali, că fondurile şi facturile restante din timpul guvernării anilor precedenţi ar reprezenta peste 0,3 miliarde de euro pentru agricultură, iar acum, peste patru luni, nu sunt fonduri suficiente?

Acum, stimaţi liberali, noi suntem obligaţi să gestionăm nu numai criza economică pe care dumneavoastră nu aţi fost capabili să o prevedeţi, să o gestionaţi, ci incompetenţa cu care dumneavoastră aţi abordat problemele economico-financiare, mai ales spre finalul mandatului.

Un alt punct al moţiunii priveşte capacitatea de colaborare cu specialişti din diverse agenţii deconcentrate. Partidul Naţional Liberal acuză schimbarea personalului de conducere din cadrul local şi central al ministerului. În opinia mea, domnul ministru apreciază colaborarea. Şi e de subliniat, în condiţiile în care colaboratorii fac parte din partidul propriu. Cred că aceasta este o practică şi sunt de părere că toate partidele, într-un mod sau altul, au schimbat când au avut posibilitatea.

În consecinţa celor spuse mai devreme, poziţia Partidului Democrat Liberal asupra moţiunii simple privind modul de conducere al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, este de respingere, având în vedere Parteneriatul pentru România la care eu şi colegii mei ne-am angajat. Desigur că există lucruri care trebuie îmbunătăţite. Sperăm că moţiunea simplă să fie un semnal de alarmă pentru domnul ministru, chiar dacă problemele de fond semnalate de aceasta nu aparţin domnului Ilie Sârbu, dumnealui va trebui să le rezolve.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Aţi epuizat 8 minute. Grupul parlamentar mai are 7 minute.

Urmează domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi se pregăteşte distinsul nostru coleg Orban Ludovic, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule Mocanu, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am să încep cu un proverb, puţin modificat: "Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să-ţi realizezi programele de guvernare!"

Domnilor deputaţi PNL,

Eu nu susţin că dumneavoastră nu v-aţi folosit de acest instrument democratic numit moţiune, în ziua de astăzi, conform legii şi a Regulamentului Camerei Deputaţilor. Dar aţi venit total neinspiraţi de un domeniu unde dumneavoastră în actul de guvernare aveţi cele mai catastrofale rezultate.

Englezii aveau o înţeleaptă vorbă: "Fiecare om ascunde în dulap un schelet". Cu voia celor de faţă, mi-aş permite să-i parafrazez "Fiecare guvern ascunde în dulap măcar un schelet".

Din nefericire pentru români, fostul guvern liberal ne-a lăsat moştenire o groază de schelete. Aproape că nu există dulap în care să nu dai peste un schelet. Din păcate, pentru pâinea cea de toate zilele a românilor, agricultura este unul dintre aceste schelete.

Moţiunea de azi a Partidului Naţional Liberal încearcă să arunce vina pentru prăbuşirea agriculturii româneşti pe actuala coaliţie aflată la guvernare, pe noua conducere a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Nimic mai fals! Scheletul este dovada cea mai vie.

Dacă-mi permiteţi micul joc de cuvinte, că prăbuşirea agriculturii s-a produs în anii care au trecut. Vina pentru această veritabilă tragedie revine în totalitate Partidului Naţional Liberal şi vechiului cabinet, Călin Popescu-Tăriceanu.

Graba suspectă cu care liberalii au aruncat pe piaţă această moţiune simplă arată clar că partidul domnului Crin Antonescu încearcă din răsputeri să scape de această responsabilitate, aruncând cu praf în ochii electoratului. Nu era nevoie însă de această strategie dubioasă, de acest joc de imagine lipsit de bun-simţ.

Între 2001 şi 2004, după o altă guvernare plină de "izbânzi", remarcaţi vă rog ghilimelele, în mandatul 1996-2000, la care au participat şi liberalii, Partidul Social Democrat a reuşit să resusciteze acest domeniu atât de important al economiei româneşti. O mai facem o dată pentru că noi chiar avem soluţii.

Problema actuală a României este că totala lipsă de rezultate din zona agriculturii din ultimii ani ai administraţiei liberale riscă să ne facă de râs în faţa Uniunii Europene şi să ne ardă la buzunar. Prin semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, în urmă cu doi ani, ţara noastră se angajase să respecte câteva obiective foarte clare până la finele acestui an. Nici unul din acestea nu a fost respectat de fostul guvern.

Din cauza Partidului Naţional Liberal, suntem obligaţi în acest moment să angajăm discuţii cu oficialii Uniunii Europene pentru prelungirea anumitor termene. Iată că incompetenţa pe care semnatarii moţiunii simple o invocă există cu adevărat, numai că ea trebuie depistată acolo unde-i este locul, în zona liberală.

Dar ce spun de fapt liberalii în moţiunea lor? Că au aşteptat trei luni să vadă semnele reformei în agricultura românească. Cât sunt de nerăbdători domnii de la Partidul Naţional Liberal! Noi am aşteptat patru ani şi nu s-a întâmplat nimic bun în agricultura românească. Dimpotrivă! (Din partea Partidului Naţional Liberal i se strigă: "Virgulă...")

Nu, schimb pagina! (Aplauze şi râsete din partea deputaţilor din Partidul Naţional Liberal.)

Bilanţul prezentat de fostul cabinet Tăriceanu la finele mandatului trecut a fost unul de-a dreptul catastrofal. Reamintesc doar câteva probleme cu care se confrunta în 2008 agricultura în România: 1. Preţul mic la grâu oferit de intermediari; 2. Nepăsarea pentru depozitarea recoltei şi lipsa de preocupare pentru reglementarea depozitării cerealelor; 3. Estimările nerealiste ale recoltei, care au distorsionat piaţa de cereale; 4. Promisiunile pe hârtie pentru stocarea grâului, dar care nu au fost materializate în acte normative; 5. Situaţia dezastruoasă a sistemului de irigaţii, care a condus la compromiterea în mare măsură a recoltelor de porumb şi floarea soarelui din zona de sud a României; 6. Preţul prea mare al motorinei pentru a agricultură, faţă de nivelul reglementat de Uniunea Europeană, care a generat ample nemulţumiri ale fermierilor; 7. Acordarea târzie a banilor pentru plăţile directe destinate anului 2007.

Toate acestea şi mai ales totala incapacitate a Guvernului liberal de a se folosi de fondurile europene aflate la dispoziţia României, - în 20 de luni de la aderarea la Uniunea Europeană nu fusese utilizat nici măcar un eurocent din fondurile pentru proiectele de dezvoltare rurală şi pescuit, au făcut din agricultura românească un teren aproape viran. Şi atunci cum mai pot vorbi liberalii de actualul buget alocat Ministerului Agriculturii?

Consumăm astăzi ce aţi produs dumneavoastră ieri. Nu vă miră faptul că, dimpotrivă, în 2005, când aţi preluat puterea, erau bani pentru agricultură? În patru ani, însă, i-aţi risipit pe toţi. Sau cum mai pot pomeni liberalii expresia "reformă în mediul rural". În patru ani, cabinetul Tăriceanu nu a făcut nimic pentru a aplica politicile de dezvoltare rurală promise în 2004.

Astfel, nu au fost promovate în niciun fel politicile financiare care să permită exploataţiilor agricole familiale şi comunităţilor rurale accesul la programele de finanţare europeană. De asemenea, nu s-a întreprins nimic pentru ameliorarea prelucrării şi marketingul produselor agricole şi piscicole.

Apoi, la fel de grav: nu s-au alocat fonduri comunităţilor rurale pentru crearea condiţiilor de formarea cadrelor didactice, sanitare şi veterinare în mediul rural. În plus, nu au fost continuate lucrările privind alimentarea cu apă şi canalizarea satelor şi nu a fost aplicat programul naţional de construcţie a reţelei de canalizare şi realizare a staţiilor de epurare în localităţile care au fost declarate oraşe prin lege, dar care nu dispun şi de infrastructura urbană.

Foarte prost s-a stat şi în ceea ce priveşte aplicarea programului de modernizare a drumurilor comunale, dar şi întocmirea planurilor de dezvoltare locală pe localităţi şi integrarea acestora în planurile de dezvoltare realizate la nivel judeţean şi apoi regional pentru a facilita investiţiile în infrastructura rurală.

De asemenea, nu au fost corelate planurile de amenajarea teritoriului în profil rural cu proiectele de dezvoltare a serviciilor legate de agricultură, a serviciilor publice, precum şi a utilităţilor publice - distribuţia apei, gazelor, colectarea deşeurilor.

Nu a fost încurajată în nici un fel agricultura ecologică şi nu a mai avut loc evaluarea economică a zonelor rurale periferice şi a celor defavorizate natural, în vederea întocmirii planurilor de dezvoltare locală. Şi atunci de ce ne mai miră faptul că, după patru ani de guvernare liberală, satul românesc e mai bun de expus într-un muzeu de istorie? Că tinerii de la ţară au fugit care încotro.

Şi ce mai spune moţiunea liberală? Că Ministerul Agriculturii n-a fost condus niciodată de liberali. O mare minciună! În ultimii doi ani şi jumătate, trei miniştri liberali, de care nu vreau să mai pomenesc deloc, fiindcă s-a referit colegul meu antevorbitor. Păi la cum merg treburile în partidul condus acum de domnul Crin Antonescu, s-ar putea ca peste doar câteva luni să ni se spună că nici domnul Tăriceanu, fostul premier, nu mai este liberal. Sau că nu mai există Partidul Naţional Liberal.

Un lucru este însă sigur: în cei patru ani de guvernare liberală, agricultura românească a decăzut enorm. Politica agricolă a Partidului Naţional Liberal s-a dovedit un fiasco. Când o ţară cu potenţialul agricol al României ajunge să importe majoritatea produselor agricole, atunci nu mai rămâne decât să te întrebi ce mai caută liberalii în Parlamentul României. Poate proiectele pe care ei n-au fost în stare să le pună în aplicare.

Domnilor parlamentari ai Partidului Naţional Liberal,

Lăsaţi-ne măcar să îndreptăm răul pe care l-aţi făcut agriculturii româneşti în ultimii patru ani.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor va vota împotriva acestei moţiuni simple iniţiată atât de simplu de deputaţii Partidului Naţional Liberal.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea deputaţilor din partidele aflate la Putere.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ludovic Orban, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

În aplauzele colegilor. Mai are patru minute.

Şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Constantin Chirilă, din partea Partidului Democrat Liberal.

Domnul Ludovic Orban:

Patru sau patruzeci de minute, domnule preşedinte?!

Domnul Ioan Oltean:

Domnule secretar, nu discutaţi cu domnul Ludovic Orban.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ludovic Orban:

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Vă mărturisesc că aţi făcut o mare omisiune, domnule Sârbu, atunci când aţi invocat greaua moştenire. Aţi auzit de Deceneu? Deceneu a fost mare preot al geto-dacilor şi Deceneu este cel care l-a convins pe Burebista să dea foc la toate viile în urmă cu 2050 de ani. Data viitoare, când vă veţi mai referi la greaua moştenire, să vă aduceţi aminte şi de Deceneu.

Vă mărturisesc că ceea ce am auzit astăzi de la ministru, n-are nici o legătură cu realitatea. Eu, personal, nu mă pricep foarte bine la agricultură, decât aşa cum se pricepe tot românul. Dar umblu foarte mult în ţară şi vorbesc cu oamenii. Şi atunci când îi întreb pe oameni: "Aţi primit plăţile, subvenţiile la hectar?", nu vorbiţi de distribuirea zahărului şi uleiului, că aia au făcut-o primarii voştri cu etichete PSD şi PD. Aşa că nu vorbiţi de funie în casa spânzuratului.

Când îi întreb dacă şi-au primit plăţile, subvenţiile, plăţile la hectar, 70% din ei nu şi le-au primit, iar din 1.130.000 de beneficiari care sunt beneficiari ca urmare a politicii Guvernului liberal, au devenit beneficiari de subvenţii şi au primit puţin peste 300 de mii acum, când lucrările agricole de primăvară s-au cam terminat. Când îi întreb: "Aţi primit subvenţii pe îngrăşăminte?", n-aş vrea ca domnul Sârbu să fie la o întâlnire cu agricultorii să audă ce spun printre dinţi fermierii şi ţăranii, apropo de subvenţiile pentru îngrăşăminte.

Lista poate continua cu toate plăţile care de fapt sunt pe hârtie, iar banii nu au ajuns la agricultori. În mod normal, ar fi fost mai bine pentru noi să vă lăsăm să alunecaţi uşor, uşor, la vale, să vă rupeţi gâtul şi să decontaţi în scorul electoral din anul acesta nerealizările dumneavoastră din agricultură. Am preferat să facem această moţiune nu din dragoste pentru dumneavoastră, domnule Sârbu, ci dintr-o îngrijorare extrem de profundă că modul în care tratează Guvernul Băsescu-Geoană, cu purtător de cuvânt Boc, agricultura României s-ar putea să ducă la o criză alimentară extrem de gravă.

Nici seceta şi inundaţiile cu care ne-am confruntat noi, nici rozătoarele, nici lăcustele, nici buruienile nu au reuşit şi nu vor reuşi vreodată contraperformanţa pe care a realizat-o în domeniul agriculturii acest guvern din care faceţi dumneavoastră parte. Cred că lăsând la o parte cifrele frumoase din statistici şi acuzaţiile permanente pe care le aduceţi împotriva guvernării liberale, ar trebui să fiţi mult mai preocupaţi, domnilor, de ceea ce se întâmplă la firul ierbii, la bază. Iar ceea ce se întâmplă la firul ierbii este evident pentru orice om care are ochi să vadă, pentru orice om care nu se ascunde în birou.

Domnule ministru,

Stimaţi guvernanţi,

În nici cinci luni, aţi reuşit să-i lăsaţi pe români fără salarii mărite, în nici cinci luni deja-i lăsaţi fără locuri de muncă...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vi s-a expirat timpul.

Domnul Ludovic Orban:

...în nici cinci luni, îi lăsaţi fără case, fără maşini.

Ferească Dumnezeu să-i lăsaţi fără mâncare, pentru că nu vă veţi mai putea ascunde nici într-o gaură de şarpe.

Domnule ministru,

Am să vă mai spun un lucru, personal, pe care ...

Domnul Ioan Oltean:

Cu asta, o să vă rog să încheiaţi, domnule deputat.

Domnul Ludovic Orban:

Da, închei.

Că aţi dezbrăcat sutana, nu este neapărat un păcat; că v-aţi întors la treburile laice, de asemenea, nu este un păcat; faptul, în schimb, că v-aţi schimbat stăpânul este un mare păcat. Şi, din păcate, stăpânii pe care-i slujiţi sunt: Belzebut, Mamona, Lucifer, Scaraoţchi, Ucigă-l toaca, Sărsăilă, Mefisto, Satana, colegii dumneavoastră de Guvern, într-un cuvânt "dracul gol" pentru agricultura românească.

Am să vă spun un lucru din toată inima: aţi face un mare serviciu agriculturii României dacă aţi îmbrăca din nou sutana, deşi vă mărturisesc că mi-e teamă că s-ar putea să nu mai puteţi sluji, că din recolta de anul ăsta n-o să vă ajungă grâul nici pentru anafură.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Îl rog să ia cuvântul pe domnul deputat Constantin Chirilă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Şi, probabil, ultimul vorbitor, domnul deputat Ioan Munteanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat + Partidul Conservator.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Chirilă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am citit amuzat textul moţiunii şi înţeleg un lucru: colegii iniţiatori se pricep la moţiuni la fel ca la agricultura pe care au păstorit-o până acum câteva luni.

Oare, câţi dintre cei care au semnat documentul au avut o mică tangenţă cu ceea ce este în realitate pe câmp? Dacă şi-ar fi udat florile singuri, ar fi priceput că o plantă are nevoie de mai mult decât au oferit ei agricultorilor, pentru a creşte şi a da roade.

Partidul Naţional Liberal a deţinut conducerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale timp de 2 ani. Cu miniştri care văd terenurile din elicopter, cu oameni care nu ştiu câtă trudă este necesară pentru a creşte un animal sau pentru a obţine o recoltă, este evident că actuala situaţie este un dezastru.

Dar, stimaţi colegi liberali, aveţi dreptate să spuneţi că această moţiune iniţiată de dumneavoastră trebuie să conţină cuvântul "dezastru". Numai că moţiunea aceasta ar fi trebuit să o adresaţi Guvernului Tăriceanu. Desigur, poate pentru dumneavoastră este chiar o problemă că s-a decis punerea lucrurilor la punct în agricultură.

Oare, cui îi este frică să cureţe un sistem parazitat de "pile, cunoştinţe, relaţii şi amante"? Aţi angajat la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, instituţie ce a reprezentat o cerinţă a Uniunii Europene, aproximativ 7.000 de specialişti: desenatori tehnici, profesori de desen, muzică, muzicieni. Dacă am avut un premier fost fotomodel, probabil că urma să aducem în posturi de decizie şi persoane cu această specializare în CV-ul dumnealor.

Aţi făcut atât de mult bine agriculturii, lăsând ca angajamentele de plată ale Guvernului Tăriceanu să fie plătite de actualul Executiv.

Dragi colegi,

Foşti guvernanţi,

Pentru că tot nu înţelegeţi că agricultura se face cu bani, vă propun să primiţi abia peste doi ani banii la care aveaţi dreptul de la Parlament. Doar atunci veţi avea dreptul moral să susţineţi o moţiune pe domeniul agriculturii, când veţi înţelege cum au supravieţuit agricultorii timp de 2 ani fără sumele pe care aveaţi obligaţia să le plătiţi.

Atât de bine aţi condus Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, încât suma de 903.519.986 lei din bugetul anului 2009 a fost alocată pentru sprijinirea producătorilor agricoli, în contul restanţelor aferente anului 2008. Adică, noi plătim "oalele sparte" de liberali şi ne mai şi acuză pentru asta!

Susţineţi punerea în lumină nefavorabilă a specialiştilor Agenţiei de Plăţi, Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Vă întreb: când au fost blocate plăţile SAPARD?

Vă reamintesc: în vara anului 2008, specialiştii de la Bruxelles au semnalat atunci mai multe deficienţe în implementarea Programului SAPARD. Nu aţi fost în stare să controlaţi plăţile către beneficiari şi aţi blocat 200 milioane de euro. Ce s-a întâmplat? Nu aţi ştiut cum să vă faceţi parte din banii aceia sau pur şi simplu v-a durut în cot?

Susţineţi că s-au procesat în perioada dumneavoastră 7.773 de proiecte. Ba, să avem pardon, vă lăudaţi cu cifre obscure, fără să arătaţi adevărul. Dumneavoastră ştiţi că nu aţi atras niciun euro din fondurile destinate pisciculturii, în valoare de 230 milioane de euro?

Vorbiţi în moţiune despre Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, că nu a fost supus analizei şi dezbaterii publice. Este încă o dovadă că moţiunea asta trebuia să se numească "moţiunea habarnistă". Nu se numeşte program, ci se numeşte plan. Aţi guvernat şi nu ştiţi cum se numeşte? De fapt, aţi ţinut acest plan aproape 2 ani în stadiu de consultare.

Vă recomand să mai discutaţi şi cu specialişti în domeniu. Parcă aţi fi fost în vizită în România şi nu la cârma acestei ţări! Din păcate, vă miroase gura, colegi, a usturoi, bineînţeles, asta dacă ştiţi proverbul acela venit din veşnicia născută la sat.

Nu actualul guvern a ţinut în toalete dosarele, ci Executivul împânzit de oamenii dumneavoastră. La ce jaf aţi păstorit în domeniul forestier, probabil că aţi vrut să faceţi rezerve de hârtie, probabil eraţi conştienţi de calificativul cu care vă gratulau ţărănii politica dumneavoastră agrară.

Măcar vă pasă că aţi pus în pericol securitatea alimentară a acestei ţări? Am ajuns să importăm carne, legume şi fructe, urmarea eficienţei cu care aţi condus unul din ministerele cele mai importante din România.

Statisticile nu mint, dar pe dumneavoastră vă interesează doar un exerciţiu de imagine, necesar campaniilor electorale din acest an. Nici măcar nu vă pasă că oameni care au muncit zeci de an pe câmp trăiau dintr-o pensie mizeră de câţiva lei.

Uitaţi-vă pe câmpuri, când vă duceţi la mare, şi veţi vedea câte sunt cultivate, cum sunt, prin grija de care aţi dat dovadă şi sprijinul pe care l-aţi acordat în toamna anului trecut, când eraţi la guvernare.

Înainte de a încerca să vă faceţi imagine pe cârca amărâţilor de la ţară, vă rog să încercaţi să înţelegeţi că sărăcia, foametea, mizeria nu au culoare politică. Mai bine mergeţi prin satele amărâte, uitate de lume şi de binefacerile guvernării liberale, pentru a vedea cât bine aţi făcut oamenilor de rând şi apoi să vă apucaţi de moţiuni pe domeniul agricol.

Staţiunile de cercetare au devenit afaceri imobiliare, reţelele mafiote au parazitat sistemul, aţi lăsat mână liberă speculanţilor de terenuri. În guvernarea liberală s-a dezvoltat evaziunea fiscală cu t.v.a.-ul la cereale, stimaţi semnatari ai moţiunii. Era suficient să vă uitaţi doar la rapoartele gărzii financiare şi nu trebuia mult pentru a lua măsuri. Iar acum, cu un buget de criză, după ce aţi lăsat agricultura să se veştejească, sufocată de paraziţi, noi încercăm să punem ordine în ordonanţele făcute pentru clientela dumneavoastră.

Cei mai vehemenţi critici literari sunt de obicei cei care nu au scris o carte în viaţa lor. Dacă ar fi să reuşiţi să scrieţi o carte, domnilor colegi, ar trebui să se intituleze "Cartea albă a unui guvern negru în cerul gurii".

În încheiere, vă recomand ceva: să mergeţi la ţară, dar nu pentru agroturism. Vorbiţi cu oamenii. Lăsaţi Guvernul să lucreze, Guvernul actual, să repare ce aţi stricat, iar mai apoi să încercaţi să vorbiţi despre ceva ce ştiţi doar după ureche.

Dacă vreţi să fiţi un soi de Gică-contra, vă supun atenţiei ceea ce spunea Octavian Paler: "Există poate o clipă în viaţa fiecăruia când vede limpede că nu negaţia este rolul lui".

Vă mulţumesc pentru atenţie. Dar, am uitat ceva: aş vrea să le dau colegilor liberali câteva seminţe de morcov. O să le las aici, şi le ţin pumnii, să le reuşească recolta. Morcovul este o plantă ce le va folosi mult în actualul mandat. Conţine multe vitamine şi avem nevoie de o opoziţie vioaie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat tot timpul rămas la dispoziţia Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Voci din sală:

Procedură, vă rog!

Domnul Ioan Oltean:

Uşurel, domnule coleg, că vă dau cuvântul pe procedură. Nu săriţi aşa la microfon! (Vociferări.)

Procedură, domnul Gabor? Vă rog, domnule deputat, pe procedură.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, domnule preşedinte, pe procedură.

Aş vrea să îndrept ceea ce a spus stimatul meu coleg mai înainte referitor la vorbele distinsului şi regretatului Octavian Paler, care era făgărăşan. A spus aşa: că nu ar vrea să ajungă timpul când Boc va fi premier. Sper că vă amintiţi!

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, aţi putea să ne spuneţi şi articolul din Regulamentul Camerei Deputaţilor?

Haideţi, domnilor colegi, să nu ne batem joc unii de alţii. Dacă este procedură, să fie procedură. Dacă nu, staţi în băncile dumneavoastră.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Ioan Munteanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule Munteanu, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Munteanu:

Ştiu că toată lumea aşteaptă să plece cât mai devreme acasă.

Mă încadrez într-un timp rezonabil.

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Vreau să vă spun, personal cred că moţiunea simplă depusă de către iniţiatori nu-şi avea rostul, mai ales că a pus prea multă patimă, prea mult suflet pus în vorbele care s-au aruncat de la microfon. De altfel, are o hibă pe care colegii cu experienţă din Parlament probabil au sesizat-o, dar n-au spus-o aici în intervenţii, aceea că de când au început să fie folosite moţiunile simple în Camera Deputaţilor, niciodată nu existat o moţiune simplă care să nu dea şi câteva soluţii celor care guvernează.

Aceasta nu are niciuna. Dar îi respect pe iniţiatori. Spuneam că au avut doar un singur obiectiv, ceea ce spunea colegul nostru Horia: demiterea ministrului. Nimic, nimic, absolut nimic constructiv. Iniţiatorii nu au făcut altceva decât să formuleze, şi iarăşi mă îndrept către cei care ştiu cum se formulează anumite lucruri, într-un mod, spuneam, stufos, aproape greoi, sau aşa cum spunem noi, cei de la ţară, că vorbim de agricultură, întortocheat, lucruri pe care le-au preluat, probabil, din discuţii de pe la cârciumă, de pe uliţă sau de prin oricare altă parte.

Nu o să fac nicio trimitere la perioada în care Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale era condus de către liberali. S-a făcut. Am să-mi spun, în schimb, părerea despre un lucru care s-a întâmplat nu cu mult timp în urmă, când împreună cu alţi colegi deputaţi din Camera Deputaţilor am depus o moţiune simplă pe agricultură. Ministrul de la acea vreme a recunoscut că este cea mai constructivă moţiune pe care a văzut-o vreodată, care avea şi 13 soluţii, despre care a spus că şi le însuşeşte. Şi vă reamintesc acest lucru. Acea moţiune a trecut cu un vot majoritar în Camera Deputaţilor.

Eu cred că rolul unei moţiuni este acela, aşa cum spuneam, de a da şi soluţii. Este corect să prezinţi un punct de vedere, să vezi anumite nereguli sau un punct de vedere al unei formaţiuni politice care vede agricultura într-un anume fel, dar trebuie să ne spună şi cum ar trebui să ajungem la acele rezolvări.

Moţiunea de astăzi, după părerea mea, nu aduce niciun câştig, nici agricultorilor, care probabil aşteptau un câştig din această moţiune, în urma dezbaterii de astăzi, şi sigur că nici iniţiatorilor, şi o spun cu toată sinceritatea.

Ce poate prelua Guvernul sau Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale ca soluţii din această moţiune? Nimic. Este clar că moţiunea corect folosită poate deveni o armă a Opoziţiei. Iarăşi trebuie să spun că nu şi-a atins scopul şi că a fost mai mult o pierdere de timp sau un mic război politic, dar este dreptul Opoziţiei să folosească moţiunea simplă.

Pentru domnul Orban aş vrea să clarific o problemă, apropo de anafură: grâul, care a fost însămânţat în toamna anului 2008, domnule ministru, a fost însămânţat atunci când la Guvern se aflau liberalii. Deci, gândiţi-vă bine, dacă este sau nu grâu suficient.

Vă mulţumesc foarte mult pentru că m-aţi ascultat.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi consumat trei minute din viitoarea moţiune, pe care Partidul Naţional Liberal o va depune în Camera Deputaţilor.

Domnilor colegi,

Am epuizat lista de vorbitori din partea grupurilor parlamentare.

Dacă domnul ministru Ilie Sârbu doreşte să mai intervină, mai are la dispoziţie 18 minute.

Domnule ministru, vă rog să poftiţi la microfon.

Domnul Ilie Sârbu:

Stimaţi colegi,

N-am să mă mai refer la moţiune şi la ceea ce s-a spus aici. A spus-o colegul meu, Munteanu, foarte bine. A fost doar o demonstraţie că suntem în democraţie, că putem spune ce dorim, că nu răspundem pentru ce spunem, că nu ştim să dăm nicio soluţie, dar vrem să părem că dăm soluţii, şi sigur că lucrul acesta se vede transparent.

Însă, cât aş fi eu de echilibrat şi de înţelegător, totuşi nu aş putea să trec peste două intervenţii care au avut loc aici.

Prima, sigur, ar fi trebuit s-o discut pe cea a colegului, dar fiind un om pe care nu-l cunosc, nu s-a remarcat cu nimic, un anonim în ceea ce priveşte viaţa politică şi chiar agricolă din România, doar că, aşa am înţeles, că a falimentat Agribac-ul, că viaţa şi-a dus-o ca inginer prin IAS-uri şi după aceea a ajuns, în sfârşit, când liberalii au ajuns la putere, director. Asta este viaţa, pe unii ne face viaţa miniştri, şi pe unii ne face doar directori. Nu noi decidem lucrul ăsta. De aceea, pe dânsul nu-l iau în considerare, că nu reprezintă pentru mine un reper, în special modul cum a vorbit, parcă am fi fost aici la şezătoare şi ne-am fi adunat cu toţii, iar dânsul este în stare să ne vorbească două săptămâni. Eu sunt convins că da, numai că de prostiile pe care le spunem când vorbim două săptămâni, nu este nimeni dispus să le asculte, în primul rând, şi nici nu poţi ca de la o tribună ca aceea de la care vorbesc eu astăzi, să faci afirmaţii de genul ăsta. Aici vii şi spui lucruri concrete: una, două, trei soluţii.

Cât despre aluziile vizavi de Uniunea Europeană, de integrare, aveţi mult de învăţat de la mine, domnule coleg, şi nu-i nevoie de scuze de la oameni de genul ăsta, că ne compromit scuzele. Nu este cazul să vorbim despre asta. Aveţi mult de învăţat de la mine şi vă învăţ, dacă vreţi, că am mai învăţat şi pe alţi miniştri care au sărit ca dumneavoastră, public, să ne spună, ce?

Eu am negociat capitolul ăsta şi îl ştiu foarte bine. Şi ştiu foarte multă agricultură. Dumneavoastră sunteţi inginer agronom. Eu sunt doar teolog şi economist, dar ştiu mult mai mult decât dumneavoastră. Când vreţi dumneavoastră, public, la un post de televiziune, am să vă demonstrez că nu aveţi replică. Şi cu asta am încheiat. Am discutat cu dumneavoastră fără să vreau. Îmi cer scuze faţă de mine, că trebuia să-mi respect intenţia.

Acum, vizavi de domnul Orban. Nu-l mai văd în sală. A urcat la presă. Dânsul, după ce a fost ministru la transporturi, şi a avut performanţa extraordinară că a terminat 4 km de autostradă în 4 ani sau 5... Acum s-a apucat de agricultură. Pot să înţeleg lucrul ăsta, fiindcă o poate face în Bucureşti foarte bine. Dar, am văzut că a început să intre şi în subtilităţi de istoria religiilor. Şi, sigur, pot fi de acord cu el, cu Deceneu, care-şi avea sediul în Munţii Poiana Ruscăi, că acolo veneau gugulanii, populaţia din zonă, din care mă trag şi eu, şi de-acolo, poate aţi auzit "gugulan cu car cu mere", n-aţi ştiut de unde vine numele ăsta. Am fost de acord şi cu îngerii răi pe care i-a numit. A uitat un lucru, şi mă mir că nu trebuia să-l uite. N-a vorbit despre Bachus, care este zeul lui preferat, care este patronul lui, şi ne-a demonstrat în nenumărate rânduri. Şi, sigur că putea să mai vorbească şi despre lecţiile de chitară, pe care să ni le dea nouă, dar în niciun caz despre agricultură, nici despre morală.

Şi când mai vorbiţi despre anafură, şi mai vorbiţi despre cele care nu ne aparţin nouă, oamenilor politici, să vă gândiţi cât sunteţi de umili, toţi, în faţa preoţilor şi a ierarhilor, când mergeţi pe la diverse hramuri. Nu uitaţi umilinţa asta, că o să vă văd, şi o să privesc în ochi. Şi aici veniţi şi vă daţi eroi.

Care este eroismul dumneavoastră? Pe cine vreţi să jigniţi? Pe mine nu mă poate jigni niciodată, nimeni, vizavi de trecutul meu. N-am nimic de ascuns. Este public, este aşa cum e. Iar nenorocirea dumneavoastră şi dezamăgirea, şi dacă vreţi mai pot adăuga la ele epitete câte vreţi, că de-asta am făcut şcoală. N-am făcut-o nici la fără frecvenţă, n-am făcut-o nici la institute la care, fie-mi iertat, se duceau ştim şi noi cine, şi cum, dar nu le mai adaug.

Însă, să vă gândiţi că sunt lucruri cu care se poate glumi în viaţă şi sunt lucruri cu care nu se poate glumi în viaţă. Mai ales că eu am plecat de 20 de ani de acolo, şi am un respect extraordinar de mare faţă de Biserica Ortodoxă, în toate timpurile, nu numai cât sunt în campania electorală, cum o faceţi dumneavoastră.

Şi aici vreţi s-o luaţi în ce, să râdeţi de cine? De şcoala teologică, de biserică, de anafură? Sigur că la domnul Orban, poate, fiind în starea în care de obicei se află, anafura poate să nu constituie nimic. Aşa că el se gândeşte la celălalt. Ştiţi că două materii are Sfânta Împărtăşanie: pâinea şi vinul. Probabil că el este copleşit de vin şi de-asta a vrut să facă şi agricultură, gândindu-se la cele două lucruri.

De aceea, cred eu, n-are rost să continui şi le mulţumesc celor care au avut bunul simţ şi demnitatea şi până la urmă au dat dovadă de profesionalism şi au venit cu propuneri.

Noi venim aici să discutăm. Moţiunile au sensul ăsta: şi cele pe care le-am făcut la Senat, şi cele pe care le-am făcut la Cameră, întotdeauna în partea a doua au avut propuneri, au avut soluţii şi au devenit realităţi. Subvenţiile care s-au dat, cea de 500 lei, cealaltă subvenţie de 200, s-au dat după ce am forţat nota noi, prin aceste moţiuni simple. Nu s-au dat că aţi dorit dumneavoastră, ci fiindcă v-am impus la vremea respectivă.

Ei, tragedia dumneavoastră este că nu puneţi miniştri şi că de acum înainte, pentru o lungă perioadă de timp, o să vă impunem noi ce vrem să facem. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule ministru.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă rog să aveţi reacţii normale. Singurul nume care a fost pronunţat a fost al domnului ministru Orban.

Domnule coleg, aveţi cuvântul pentru un minut.

Domnul Ludovic Orban:

Domnule ministru al agriculturii, ultima noastră întâlnire a fost pe DN6, pe Timişoara-Lugoj. Astăzi, ritmul în care se lucrează pe DN6 se datorează şi dumneavoastră, recunosc, şi a preocupării dumneavoastră, dar şi mie, care eram ministru al transporturilor.

De asemenea, semnarea contractului, că sunteţi senator în zona Lugojului, semnarea contractului pe tronsonul de autostradă Arad-Timişoara, pe centura Aradului, centura pe profil de autostradă a Lugojului, tronsonul de autostradă Timişoara-Lugoj sunt opera unui modest fost ministru al transporturilor.

În ceea ce priveşte cele sfinte, vă garantez că respectul şi credinţa pe care o avem se află în inimile fiecăruia, fără a fi declarate. Dar asta nu are nicio legătură cu starea dezastruoasă a agriculturii, în care aţi reuşit să aduceţi, poate mai puţin dumneavoastră, cât colegii dumneavoastră de Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am ajuns la momentul cel mai important al dezbaterilor de astăzi: votul. Probabil că va trebui să ne gândim, întâi să votăm, şi pe urmă să dezbatem, ca să evităm asemenea momente.

Domnilor colegi,

Sper că instalaţia noastră funcţionează. Verificăm dacă suntem în cvorum. Vă rog să vă căutaţi, pe unde ştiţi, cartelele.

Vă rog să votaţi pentru a verifica prezenţa.

Da, suntem în cvorum. 183, deci suntem în cvorum. Nu este niciun fel de problemă, stimaţi colegi. Vă rog să vă pregătiţi şi să nu uitaţi: "Nu" împotrivă, "Da" pentru moţiune.

Votul dumneavoastră, domnilor şi doamnelor colegi. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului se înregistrează 190 deputaţi prezenţi, 56 voturi pentru şi 134 împotrivă.)

Domnilor colegi, cu regret, stimaţi colegi liberali, nici această moţiune nu a trecut. Moţiunea a căzut. Vă aşteptăm la următoarea.

Până atunci, o seară bună şi toate cele bune pentru dumneavoastră.

Şedinţa s-a încheiat la ora 20,57.